Viata Rom. (R.), 1940, 32.1

1940 (32: | 


RS 


IMUNI socezor 


j 


1940 — ANUL XXXII Nr. 1 — IANUARIE 


Viata Romineascá 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 


HORTENSIA PAPADAT BENGESCU A murit tanti lutia (p. 3) 
LAZĂR ILIESCU Nodumerire (versuri p. 20) 


CELLA SERGHI Sore lui Andrei (p. 21) 
ION BIBERI Bruegel, cludatul (p. 37) 
BORIS DESLIU Zi dramatic (versuri p. 43) 
U, m Sokala (p. 49) 
STANCIU STOIAN Educaţia Cooperatistá (p. 69) 
ŞTEFAN POPESCU Sapa (versuri p. 92) 
N. D. CORBU ^ Despre aiudājeniile războiului Éuropesn (p. 98) 
D. TROST Stare mesiodramaticá (p. 100) 
VLADIMIR STREINU Cronica literorá (Ioachim Botek: Însemnăriie unui Botter, I. p. 118) 
AL. PHILIPPIDE Literatura sirăimătăţii (După o citire din Racine p. 124) 
AL. GRAUR și C. RACOVIȚĂ Cronica lingvistică (Lingvistica Rusă p. 128) 
ION ZAMFIRESCU Cronica Imvátmintului (5ooais eterná p. 132) 
ANDREI SERBULESCU Cronica economică (Sfirpit de an, Capt de vene p. 147) 
WM. NICOLAU Cronica militară (Criza Ruso-Finiandezá p. 154) 
GH. OPRESCU Cronica plastică (p. 159) 
VERA PANFIL Vecinii noştri (Problema formel în testrui Sovietie p. 183) 


MISCELLANEA : (p. 172) Varintiuni pe temas propagandei naționale. —O, mores, — Nicolae Drăganu. 


RECENZII: (p.179) N, lorga: Oameni cari nu tost, (Vol. IV, Edit. Fundațiilor Regala), — Petru 
P. lonescu: Ontologia umană şi Cuncagteren. (Edit. Fundațiilor Regale). — AlL Marcu: O carte des- 
pre ranagtere. (Edit. ,,Sorisu! Românesc“). — $tefan Baciu; Căutătorul de comori. (Edit. Punda- 
Viilor Regale, 1930), — AL. Dima: Conceptul de artă populară. (Edit. Pundaţiitor Regala, 1939). — 
Nichita Tomescu! Genuni, poesii. (Edit, Pavel Suru, Bucureşti, 1939, în W, 55 pag. 50 lei), — 
Henri Lefebvre: Nietzsche. (Paris, 1939). — C. Antoniade: Figuri din Cinquecento-Principeue, 
curteni si Curtizune, Bucureşti, Fundaţia pentru literatura și mrtă „Regele Carol ii", 1939, în 8*, 
368 p. + X! pl. — Rene Vallery-Radot: Pasteur (Trad, de D. Mihai). Fundatia pentru liternturà 
şi artă „Regele Curoi Hi”, 


REVISTA REVISTELOR 


Li 


a LUR IE ERE e Ii 
REDACTIA $I PUBLICITATEA: STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 
(oem es^, SM EROR Pose | PARI | 


| Viata Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VISOIANU 


Imserisă în registrul de publiratiwni periodice ta Tribunalul lifov, No. 382/038 


NUDE LEA AI ME eta 
ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUR E ŞTI I 
TELEFON 5.1820 


SA aa TEI 


ANUL XXXII 
IANUARIE 1940 


C. 22918 
Giranti responsabili: M. RALEA si C. VISOIANU 


A MURIT TANTI IULIA 


Ináuntrul cutiei negre a eupen!ni, mergeau spre loeuinta unehiu. 

lui Gregor și a mătușii Sofia, — ea Fetiţă înlemnită între Tata şi 

“d asi ' Mama — inlemniti şi ei. Asa dar totul era real, nu era numai un vis, 

pl WA : din acelea pe care chiar o lumină orbitoare anevoie îl risipeste,—era 
LA uevea. 

In cutia îngustă, asfixiantă a cupeulni — copila nu mai urease 


pn a je "ari a până atunci într'un eupeu, — în cutia cea neagră, mergeau spre casa 
1 APR. 1947 - unchiului și a mătușii cele rele si püreau trei păpuși de lemn: — 
RA vereiseu« éupped Tata, Mama, Fetiţa. 
Ç Numai vizitiul era viu, fiindcă avea o cocoașii care miseca subt 
M halatul livrelei si, fiindeă biciul, mobil ea și cocoaşa, misea in con- 
A tratimp eu apleearea cupeului. La dreapta se inclina biciul lung eu 
N funde vestede, la stinga se ineovoia pe roate cutia eupeului, iar eo- 
€ coașu vizitiului se apleea înainte ... apoi invers ... i iarüs... 
l Deoarece cupeul si ei cei dintrinsu] eran totus avea, poate 
că era real și ceea ce numai i se páruse că a auzit în cancelaria geot 
if lei — era adică adevărat că Doamna cu o broboadă uşor umedă peste 
^ glasul ei aspru, spusese: — Copila mea, părinții tái au venit pentru 
r a te conduce să vezi pentru ultima oară pe mátusa ta Tulia!... Dea- 
ceea îți permit a părăsi ora de matematică. Păstrează gortul negru și 
pune bereta neagră şi nu uita a cere iertare mătușii tale Iulia, pe 
i care o vei vedea pentru ultima oară. 
, |n Aci, glasul Doamnei revenise la asprimea lui firească, subliniată 
, dd chiar, Alteori, atunei eind Doamna ii vorbia ei, Fetitei anume, aspri- 
| mea firească a glasului se corecta prin cuvinte, pe cind acum euvin- 
f tele aspreau încă mai mult glasul și, anume pentru ea. Exista în nde- 
Yt văr între Doamna si ea un proces deschis, un dezacord tăcut — unul 
singur — şi toemai pe capitolul Tantei Iulia. Deși avea azi reculege- 
rea cerută de împrejurări, vocea Doamnei suna parcă triumfătoare ; 
| ea singură Fetiţa, putea simţi intenția vorbelor, dinadins alese, si 
À trimbitarea tonului. 
- Dar, totul azi era atit de neașteptat si de ameţitor: — rochia 
neagră a Mamei, fășia neagră de pe mînica tunicei Tatei,.. Toate în- 
| felesurile și toate subinfelesurile se amestecau, se senfundan în apa 


5 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iar capul se agezase pe un git lung și slab, pentru a fi mai departe 
de bustul disgrafiat. 

Fugea Fetiţa nu numai de chipul ei ei si de conştiinţa pe care 
Tanti lulia o avea însăși de acea disgrație, conștiința crimei de a 
fi urità care în încăperea solemnă a cancelariei, peste scaunele cu 
spătar de stejar sculptat, peste registrele de pe biroul măreț, peste 
jiltul înalt ul Doamnei si în lumina cumpătată a geamurilor opace, 
— în ceeace era Cancelaria Şcoalei, răspindia o panică, o igrasie, 
nesuferite. 

lată că această disgrație nu mai putea fi nesuferità, nețărmu- 
rită.. „Numai era la fel.. pierise, In loe de usurare, Fetiţa simtia 
o prüvülire ea de stincă care astupa peștera in care Tanti lulia își 
ascunsese acum uriţenia ei vinovată. O aseunsese nu atit de oameni 
şi de lumină, ci mai ales de Fetiţă, de ea anume și fără de intoar- 
cere cu putință... O stâncă se právülise: — remusearea.... Singură... 
singură eu remugcarea! 

Mama in nemisearea gi instrüinarea ei de azi, lăsa să-i cadă in 
poala rochiei negre, lacrimi rare, Tata, privia prin geamul eupeului 
undeva intr'un loe unde nu-l puteai intilni. iar pedeasupra atitor 
instrüinári era legünatul cumplit al eupeului care la fiece mişcare 
de roată ifi impresura capul em spirala unor cercuri ameţitoare: 
erai tras înainte, te aplecai pe marginea unui abis, te răsturnai spre 
dreapta, spre stinga... inversiunea mișcării, turburarea respirației, 
inghifirea aernlui în contratimp — aerul, care alteori ifi da sufla- 
rea lui cea ușoară, delicată, — deopotrivă, — totul, te inebunia. In 
creer în loc de jocul săltat al gindurilor, o apă înspuma turbure, o 
roată se invirtia haotie... Si mereu cutia neagră trasă înainte de 
puterea eailor, legănată în lături, scufundată pe roatele dinapoi... 
Mereu omul spinzurat pe capră, legünat si el in toute felurile, pe 
cînd háfurile dănţuiau în salturi dezordonate... Mereu din capul 
pieptului se urea în gitlej o amărăciune care se amesteca cu gindu- 
rile tot amare si cu usturimea sărată a lacrimilor, ca un suplieiu, 
Ce crudă era moartea Tantei Tulia! 

Soeotind-o îndestulată de jieniri, pe Tanti Iulia, Dumnezeu o 
rüpise neaşteptat si eei rămaşi aveau a suferi chinuri, eum era cel 
al legănatului de ind al eupeului sau tăcerea rigidă, absentă, a pă- 
rinților.., Si când oare se va stirşi drumul — parcă nesfirgit — 
pînă la Tanti Iulia?.., O isbiturá verticală, apoi o altu laterală, un 
troznet al scheletului trăsurii, o panică în toate mádularele Fetiţii, 
un eireuit în oasele de fier ale armăturii si cutia lăcuită a eupeului 
„nou si pe arcuri se oprise brusc, pe cind roatele încă forfoteau 
serul acum înțelenit.... Aer! Aer si respiraţie, eare, desmetirind-o, 
ameţiau acum pe copilă eu biciul rücoarei..... 

„Și unde ducea acest drum infernal pe care, cu vinovăţie, Fe- 

tita îl soeotise un minut ea pe o plăcere, un lux? Prima ei preum- 
blaré eu un eupeu, vehicul nobil, scump... Deaeum va refuza orieînd 
o preumblare in eupeu, eum ar refuza a-și viri trupul într'un sae 


"> 


nd 


A MURIT TANTI IULIA " 


legat la gură... ginduri părăsite, căci Tata si Mama erau neclintifi 
În aceeas înstrăinare useată, pustie, Numai pe un minut gindul ei 
fusese limpezit de geamul intredeschis..., 

„Aṣa dar calvarul acestui drum ducea spre acel mister care 
era moartea Tantei Iulia... Pentru a ajunge la acel loe, la acea în- 
timplare ciudată şi aspră, drumul trecea neapărat pe la casa Un- 
chiului Gregor și a Celei Rele, Acolo va fi popasul. Peaeolo ea prin- 
tr'un purgatoriu trebuia trecut pentru a ajunge la ceeace se chema 
„Tanti Iulia a murit“ si cure rămînea un loe, o intimplare, cevo, 
un anotimp, pentru care Fetiţa nu avea nici o pregătire, nici o 
apărare. Singură, părăsită de părinți, chiar de Mama a căreia fi- 
ravă veghe nu lipsia niciodată — fie că nu ţi-o vroiai. Fără de 
pilonul neclintit — Tata — care atunei chiar cînd se cheltuia spre 
alte slujbe, îţi ráminea aproape, ea un zăgaz împotriva tutulor 
apelor... Amindoi erau azi înțeleşi în ceva neînțeles de Fetifà, 
amindoi plecaseră de lingă copila lor, pe drumuri parnlele, spre un 
acelaşi orizont rigid. 

Chinuită de legănarea dezordonată, Fetița era asvirlită zadar- 
nie peste umărul nesimţitor cînd al unuia, cînd al celuilalt, Mama 
nu o întreba: — Ti-e frică Fetiţă? — eu glasul ei sperios care pe 
copilă mai tare o speria, easieum neașteptat o pasăre îi sbura pe la 
urechi... si Tata nu-i spunea eu vocea lui limpede, hotürità: — Nu-ţi 
fie frică! — comandă miraculoasă care înlătura orice obstacol, Cei 
doi erau deopotrivă absenţi. deopotrivă complici la ceva care pe ea 
o înlătura, o lăsa lovită din toate părţile, părăsită intr'un loe fără 
de soare, fără nor, fără lumină, fără întuneric, fără voce, fără au. 
Decet Pentru care vină si pînă cînd? 

Murise Tanti Iulia!.. Pronunfase în adevăr cineva aceste cu- 
vinte!.. Oare le spusese Doamna?.. Nu oare părinții însăşi ?... In 
Cancelarie părinţii tăcuseră eum tăceau şi acum. Doamna, cu glasul 
ei mat care nu durea, nu mingiia, eu silabe netede ca sunetul pen- 
dulei din perete cînd bate orele mari, Doamna vorbise în numele 
lor, al părinţilor... şi a ceva alt... Spusese: — A murit mătușa ta 
Iulia! — aşa dintr'o dată ea un cuţit care cade... Nu spusese: — Co- 
pila mea!.... Nu pusese mina ei aspră, posesivă, pe umărul fraged... 
Fetiţa știa bine că în acel moment Doamna nu vroise s'o eruje, să 
o mingiie, ei dinadins huase asupra ei cuvîntul Moarte, adus de pă- 
rinfi, pentru a face din el sunetul metalic, necruţător al unei pe- 
depse, 

— Mitusa ta Iulia, care avea toate virtuțile si un chip urit, dat 
ei de natură ea o cercare wrea, ca o pedeapsă fără de vină nici leac, 
ea un chin al ei pe care trebuia să-l pună subt ochii tutulor pentru 
a le prieinui respingere și a suferi încă și din repulsia lor...!... 
Tanti Iulia, care a studiat In Viena și Dresda și care cunoştea per- 
feet trei limbi stráine... Care în odáita ei din școala dobrogeană 
mixtă, unde invita pe copiii de Tătar, literile alfabetului romin, își 
avea pereții odăii căptuşiţi eu rafturi pe eare odihniau dicționare 


8 VIAŢA ROMINEASCA 


mari — pe care tu nu le-ai fi putut nici fine in miini, neeum fo- 
losi — și hărți mari ca un covor, nu numai ale pămîntului şi mun- 
filor și apelor ei, ci și ale Cerului... Tanti Iulia pe care ca un copil 
prost si rău, o lăsai să te aștepte zadarnie în Cancelarie — tu care la 
primul gest al profesoarelor tale soseai blind și voios, eu seninul lu- 
minos al părului auriu deasupra șorțulețului negru de clasă... Tu, 
care nu minți niciodată, Tu.... pentru a ocoli vizita Tantei Iulia, min- 
fiai, te aseundeai,... şi chiar ducă în ultimul moment al răbdării bine- 
voiai a veni, îi spuneai cuvinte reci, eu 0 voee absentă, aveai gesturi 
lu fel eu ale unei păpuşi eu mecanism, căreia i s'a întors numai pe 
jumătate cheia... si niei nu ascultai măcar glasul care din emoție 
bilbiia o senzü, sugrumat în saliva spumoasă, înmulțită în făleile 
rău ingurubate din rușinea că ţie (i-e rușine de prezenţa ei! 
-Tu!,. Tu.. tu..! suna glasul acurator. 


re ov b ttg tolg sss) e bs. po... -9'»«9*v99€*685820aL5»2455^245»799»5245 


Da, fusese res și își primia pedeapsa, deaceia tata şi mama își 
intoreeau dela ea chipul şi sufletul, o lăsa singură... și fără de ei, 
cine mai putea fi bun cu at... 

-Numai Dumnezeu mai putea fi bun eu ea şi nici el nu putea 
deoarece chipul urit si sufletul nobil al Tantei Iulia, le orinduise 
Dumnezeu, a fi astfel cum erau si opera lui și-o vroia respectată... 
Fetiţa călease porunca tuturor. Poate totuşi că Tata ar fi trebuit 
să fie mai îngăduitor, Bügase Fetiţa de seamă că niei el nu suferea 
chipul urit al Tantei Iulia.. Mama însă o privea în faţă drept şi 
blind.. De ce nu se putuse și ea uita blind si drept în faţa Tantei 
Iulia... şi de aci înainte nu va mai putea... Tot ce privia pe Tanti 
Iulia deacum inainte trebuia pus la timpul trecut... Murise!.. Fe- 
tifa isi repeta acest cuvint hotüritor care nu avea încă un sens 
limpede... Il repeta eu ochi useaţi dar si eu grítlejul nseat.. Ceeace 
înțelegea bine, era că nu va mai putea niciodată indrepta greselile ei... 
Aci isi güsia înţelesul cuvîntul ciudat „Moarte'! — în această pie- 
dică absolută, Niciodată..— suna tare în ea şi hotürit, Prin ame- 
teala ei şi prin coaja care depeaeum începea a se prinde pe trupul 
ei, presimțind aproprierea Celei Rele, răzbia ace] niciodată, ca un 
gong care-ţi trimite deaproape pălmuirea aerului pe care l'a fără- 
mat cu sunetul. 

„Și dacă cel puţin nu s'ar mai învirti In nesfirsire roatele în 
legănurea lor ameţitoare, De nu s'ar mai întoarce roatele, la nesfir- 
sit... De s'ar putea smulge euinl înfipt în frunte, în ceafă...! Cupeul 
se smucise, ameteala culminase, apoi totul se oprise bruse, Caii 
erau acum statui si vizitiul, eel eu halat lung, nu mai avea cocoașă, 
ci așezat în fața portierei care igi apăra încă ineuietoarea subt mina 
delicată a Mamei, birjarul ţinea biciul drept, nalt, rigid, prezinta 
arma... Sosiserü, 

..Bosiserü la casa Unehiului Gregor si a Mütusei Sofia... Coaju 
ei de apărare nu se închegase încă bine căci un tremur seutura 


^. 


A MUR IULIA 9 


Fetiţa pe dinafară, ca de frigdrk.] Stringea dinții să nu clanțăne... 
I se păru cà Mama a întors s È da puţin capul şi un colţ din pri- 
:3 


virea Tatei... atit! 

Va fi singură faţă în Tanti lulia, cea acum înarmată 
€u puterea pe care o dă M Cu Tanti Iulia, către care fusese 
mineinoasá, rea, nerecunoseăt „Avea a se socoti eu Tanti Iulia, 
neajutatà de nimeni si in ? disprețuitoare a Celei Rele... 
A se socoti nu en Tanti Iulia cea de întotdeauna, cea stingace $i 
rușinată de sine, cea ale cărei cuvinte nu reugian a fi nici blinde, 
niei aspre, deoarece laopotrivà se ineleiau în aceeaşi salivă, care 
trebuie să fi fost laolaltă sărată si amară... Peatunei, ochii miei, 
clipitori gi mereu umezi nu-i ajutau cu nimio glasul impleticit... 
Acum Tanti Iulia nu mai avea gustul amar si nici glasul impletieit, 
Era ceva mut, aspru, măreț... 

„Era cineva răsbunător prin tăcere, prin îngheţ, prin oroare 
— căci mourtea era totuna eu groaza cea supremă, La chipul Tantei 
Iulia nu euteza a se gîndi, — Cum va arăta acel chip al ei, infelenit 
în mustrare, în pedeapsă, În rüsbunare.., 

Moartea Tantei lulia, nu avea încă decit o singură înfățișare, 
aceea a unci pedepse; mergea intr'acolo unde o aștepta pedeapsa — 
și cum va fi fost chipul pe care încă nu-l văzuse — al Morţii? Il 
mai zărise oare acel chip... edepurte, pieziș, en ochii acoperiţi de 
ceață, eu ochii ee se închideau desehisi.. Moartea! 

Hotări că acum, ochii ei isi vor mări dinadins lentila pentru a 
privi Moartea... 

Nu, nu se va mai uita fără să vadă, ei își va umple vederea cu 
pedeapsa pe care i-o pregătiseră cu atita cruzime. Se va pedepsi sin- 
gură mai tare, mai crud... se va pedepsi așa fel încît Tata se va 
speria, asa, eum se speria cînd o durea capul, adică cumplit... Nu, 
nu cà să-l sperie, ei pentru a se recunoaște vinovată, pentru a cere 
iertare — dacă cineva o mai putea ierta deaeolo din impietrirea 
morţii — căci Tanti Iulia va fi o statui împietrită in rüsbunare, 
iată ce va fi... 

Cupeul se rotise intr'o eurbá încheiată după ce trecuse prin 
porțile larg deschise, — porțile cele mari din fier călit, totdeauna 
fereeate. Pe aleea pavată a curţii tropotul eailor fusese solemn. In- 
tors eu măestrie asupra sa însuşi, eupeul oprise în fața peronnlui 
intrării prineipale.... 

Se sfirșise drumul spre calvar... acum va privi lung, drept in 
față pe Tanti Iulia moartă, fără a clipi, fără a-şi ascunde văzul 
sub pinze.. Si ee va vedea... en ce înfățișare îi va răspunde Tanti 
Iulia... eu ce privire a ochilor — închiși sau, deschişi ?... Cu ce cu- 
vinte... eu ee convulziune a buzelor ferecate!.. Incordată în tării 
ce se vroiau supreme, Fetița simţi că i se fură pămîntul de subt 
picioare, că i se scurge prin tălpi vroință, că nu va putea umbla, 
nu va putea privi... Nu... nu poate!... Dar în capul scării de onoare, 
țeapănă, eu bustul înainte, cu capul nemişent între umeri, eu mar. 
ginile unsuroase ale gurii încă mai lăsate în jos, în mișcarea per- 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


manentă a unui desgust, sta Mătușa Cea Rea. In spatele ej, Un 
«hiul Gregor, se profila ca o umbră desdoită, slab, înalt de două 
ori eit ea, totuşi in prezența ei, inconsistent. In meritata pedeapsă 
pe care Tanti Iulia i-o da, începutul îl făcea această prezenţă din 
prag a Celei Rele. Fetiţa nu prevăzuse niei un intermediar la eonvor- 
birea mută, la intilnirea tragică eu Tanti Inlia—$i cu Moartea... In 
dreapta si în stinga ei, cași în cupen, Tata si Mama püreau mereu 
doi sfinxi, două columne,,. Celuloidul ee o învăluia se strînse, se 
întări za tare, rece lunecoasă,., Cea rea care își putea ingüdui să sgirie 
uneori şi pe Tata, care pe Mama o făcea într'un minut, albă, moale, 
pierdută... care pe Unchiul Gregor îl făcea să geamă la fel cu căţe- 
lușul Bibi, să minune, să toarcă ca motanul gri, să se culce învelit 
în pleduri en bolnavul... şi de care Jacquot papagalul, ridea în 
easeade!.. Impotriva Feti(ii Mătușa Sofia nu va putea nici azi 
nimie — azi mai ales — nu va putea decît s'o înțelenească, să-i 
oprească mersul singelui, al gindului, al simţirii... 

-. Totus azi, Fetiţa nu simte strinsoarea, nu simte dorinţa să 
fugă de pe acel loe, nu schițează un suris de milă pentru Unchiul 
Gregor cel eu chipul de Christ, eu ochii negri si galesi, eu gura roșie, 
unduiatá, pierdută, in barba mătăsoasă... Nici Mama azi nu e ca al- 
teori strinsă ghem în sfiala ei, eu ochii palizi, dilatati de seursoarea 
neregulată a singelui prin potecile strimte ale inimii... Azi e numai 
fără glas, fără parfum, floare albă, plápindá.. Tata e turnat in 
bronz... Nu, nu sunt azi la fel en ei însăși şi nimie nu se petrece la 
tel eu obiceiul. 

Fetița intrase cea d'intiü, drept, prin mijlocul tăcerii tutulor, 
între Tata si Mama, absenți ea si în cupeu, numai că aci nimie nu se 
rotea, totul era vertical, cădea perpendicular. Inapoia lor, — da ina- 
poi — mergeau ea niciodată alături, Mátusa Sofia ces rea gi Unchiul 
Gregor, — ea scundă, tot cu pieptul svirlit înainte ea spre a sparge 
drumul, eu nasul ei eîrn ee desvelea nările si pe care de obiceiu scotea 
fum, eu ochii ea de broască bolboșaţi, eu trupul de ciment, tăiat în- 
tr'un blot pătrat de ale cărnia unghiuri nu te puteai feri... Totul, 
însă era azi altf'el.., era o procesiune, 

Fetița nu-i vedea, îi simţia numai pásind înapoia ei eu tălpi ce 
sunau pe parehetu] — ce-a fost frecat acum o lună — ciudat însă nu 
li se spunea să págeased cu grijă... Mergeau în procesiune ca după 
un dric absent, înspre locul cumplit unde împietrită in răsbunarea 
ei, aștepta Tanti Iulia — și moartea, Nici chiar salonul eel mare, 
cînd au trecut pe lingă el, nu a strigat prin uşile lui veeinie închise: 
— Eu sunt salonul cel mare! 

Au străbătut vestibulul interior şi au intrat, pe coridorul larg 
destul, ea ei să poată trece în aceeasi ordine şi aceeași muţenie... In 
trupul Fetifii, mereu mai la adine ceva se e n cașicum güoacea 
de apărare nu era indestulá. 

su. Un ciripit, ea de greer adine îngropat în zid, îi soptea că iată 
salonul cel mare, a cărui ușă alteori se da înlături pentru un minut, 


ber 
2 de cu eme — 9 Ha € 7 udi, a OR <a 


A MURIT TANTI tULIA 11 


arătind covorul uriaş, mobila aurie, gobelinurile si oglinzile, — spec- 
tacol ce nu făcea totus Petiţii impresia decit prin frigul ce te isbia 
ostil din camera vastă —iată salonul rămăsese în urmă, nimeni azi nu 
încetinise pasul în dreptul salonului. Dece oare ea singură, tocmai, ea, 
avusese un gind pentru salonul cel mare și rece, care azi își dosea co- 
vorul uriaș și eandelabrul din cristal de Venetia, eel eu opt braţe si 
sasezeei de lumini... Ponte că acolo igi închipuise Fetiţa că îi aștepta 
Moartea, — Doamna Moartea, — oaspele măreț... 

„Și iată si uşa camerei Mătuşei Sofia, fireşte închisă ea să nu 
iasă căldura acumulată sgíreit dela începutul iernii gi nici răcoarea 
eu avarifie strecurată printre jaluzele... nici mirosul de pudră Ger- 
mandrée, luptind eu cel al fiinţii Mătuşii Sofia — ea avea un iz, cel 
ul unddlemnului uşor rinced, care iz lupta victorios şi cu pudra Ger- 
mandrie si eu un sfert de picătură de parfum franțuzesc... Acum, le 
taie drumul in lat culoarul dependinţelor şi in faţa lor, iată usa ca- 
mersi de musafiri... 

„Dincolo de acest euloar nu mai era nimie decit fundul curții, ușa 
dar aei se găsia Tanti Iulia — lung drum pînă la acea cameră și încă 
mult prea seurt... Fetiţa ar fi mers mult, mult încă, pină cînd i-ar 
fi scüpütat picioarele, ar fi îngenunchiat-o, ar fi mers încă mult, îna- 
inte de a trebui să treacă pragul locului unde o aștepta pedeapsa — 
si Moartea — pe eare o întâlnea fățiș întiia oară și în care pină 
atunci nu crezuse, 

Tanti Iulia, cea pe care nu o dorea niciodată, pe care o mita eu 
dinadinsul, către care avea o tresărire de neplăcere, ori de citeori 
n'o putea ocoli, aceea, nu mai exista. O alta, însoțită de măreția mor- 
tii, o aștepta pentru a o judeca și pedepsi. 

Va trebui să se măsoare curagios eu uritenia vedeniilor ce o pîn- 
deau. În pragul camerei, cu ochi în care încă nu se adunase văzul, se 
întreba cum va fi chipul morții — imagine cumplită, necunoscută, 
imaginá care cerea a-şi eroi drumul aspru prin ereerul fraged, prin 
sufletul ginguș, prin trupul plăpind... Unde îi era semația. Un În- 
gheţ; iată ee era acum Fetița.. Un sloiu mie de gheaţă prin care 
curgea o flacără usturătoare şi flacăra se stingea, biruia inghetul, 
sloiul devenis dur, tăios, necruțătoare erau chingile strinsoarei reci, 
numai braţele pedelături nu erau încă prefăcute în sticlă rece, ci fi- 
rave tremurau în marginea făpturii, Zadarnic cerea a-şi aseunde tru- 
pul undeva la adăpost de frig și de frică... Ochii albaștri pluteau în 
ape invinefite, turburi, foarte turburi, deoarece nu vedean înaintea 
lor nimie.. Pini cînd, în cuprinsul lor, din neguri vinete, începu a 
se lămuri spaţiul camerei de musafiri... Ceilalţi toți erau în spatele 
ei... Şi... dece ea... ea dece... cu un pas înainte? 


Camera era numai spaţiu şi Fetița nu căuta încă contururi... 
Un punct, unul singur, apoi o sehemă orizontală... asa eum stia 
din rare și ocolite priveliști, — nn coșeing... In el n efigie fea- 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pănă, prelungá, al cărui cap de sfinx, din mutenia, din impietrirea 
lui, va spune totuși cuvintul care pedepseşte.. Fetiţii îi era frică, 
frică ca unui păcătos de iepuraș prigonit, frică ca unui petecel ce 
tremură rostogolit de vint, frică ea funigeilor de primăvară, risipiti 
fără vînt... Fricä!. Atit îi era, numai frică gi ochii prin vinovate 
iseusinfi se fereau a privi pe Tanti Iulia răsbunătoarea, așa cum 
altădată se fereau a-i privi urifenia ofensatoare, — Casi în viață, 
ochii Fetiţii o ocoliau.. Lașă.. Lașă, bună de nimic... copil alin- 
tat... copil nevrednie.. 

O sfor[are.. si ochii deschişi, văzînd... Totuși nu ráüsfringeau 
nimie,,, Dece oare tot nu vedeau... Nu, nu vedean! Ponte că orbise... 
Dumnezeu îi răpise vederea, se substituise Celei ce trebuia să pe- 
depsească, ca nu cumva să se indupleee de pedeapsă — căci în 
Fetijà mijise speranța lașă a unei iertări eu putință... Mai nădăj- 
duise că în moarte Tanti Iulia îi va apare infrumusefatá, că, prin 
înfrumusețarea chipului, îi va arăta că a iertat-o... a iertat-o deoa- 
rece şi-a așezat pe faţă un chip blajin.. Tanti Iulia cea bună, cin- 
stită, infeleapti si necăjită, care avea mătănii de multe feluri şi 
cărţi ale lui Goethe, poleite pe muchie, va merge desigur în Raiu, 
unde poate că masea chipului tău eel de lut ți se scoate si ți se 
așează un alt chip, potrivit eu sufletul — asa dar acel al Tantei Tulia 
va fi un ehip frumos... 

— Suflet mie, gind fraged, decit vieleșuz erau în stare, pentru 
a îndupleca, a ocoli urițenia chipului Tantei Iulia, urifenia cea 
acum înmuiată de Moarte... De eft inocent vicleșug era Fetiţa uzi 
în stare! 

«Se putea ea Tanti Iulia să nu fi ajuns încă în rain si încă 
să nu fi dobindit chipul cel frumos, eel de înger... Nădăjduia totus 
Fetița, că începuse a-l pierde pe celălalt, cel pe care nu putuse a-l 
desprinde.. nu putuse.. neeum iubi... Iată eü ochii ei nu vedeau... 
orbise. Prea grea pedeapsă... Mai avu încă nădejde, întoarse capul 
spre eei dinapoia ei. Minune! îi vedea... Nu mai erau acum rigizi si 
niei muţi, deoarece puţin întorși unui spre altul, sopteau eu buze 
abia miseate, Inlemnirea lor încetase, ceeace îi da nădejdea că va 
fi iarăș copilul lor alintat si apărat... 

Un şipot de căldură se streeurü prin ghiafa trupului gi privi 
în față, drept in faţă, într'acolo unde era miezul solemn al odiiei... 
Nu văzu nimic desi acum vederea ii era limpede deoarece deslugia 
bine nimicul. 


"134.9; € 5,94. € e * wisi 64 ^ "0 004-09 99 9440,9*à .9**9 0509444 4 4.2124 


A MURIT TANTI IULIA 13 


Cum şi unde fugise! Dece nu se aflase la întilnirea dată lor, în 
casa fratelui ei Gregor şi a cumnatei cele rele, anume în caza lor... 
Si de ce dacă Tanti Iulia fugise, merseser& solemn în procesiune, 
spre camera de pe dependinfe!.. De ce pentru intiia oară ine- 
xaetá, lipsia de la întrevederea pentru care Fetitii îi trebuise atita 
curaj si la care venise plină de remuscare să-i ceară iertare!... Să-i 
ceară iertare !.... 

Puseseră cumva cei patru, infelesi ca să o pedepsească? O 
lecţie ce i se dase! 

-Cum ar fi putut părinţii ei, să se alieze eu ceilalți doit... Greu 
de închipuit... Cu neputin(á!.. și totuşi niei o altă explicare... Era 
firesc să fi întrebat!... Da, ar fi putut întreba şi n'o făcuse. Nimeni 
din cuibul lor, nici chiar Mama Tica, care era de adopțiune, nimeni 
nu punea întrebări, nici chiar din cele simple, firești, Răspunsuri 
da — acelea se obieinuiau, în faptă însă mai mult ea în vorbă. 
Fetița ducea departe, poate că prea departe această lege a tăcerii. 

Dintr'o mindrie și o pudoare, respingea in necunoagtere ceeace 
alții refuzau să-i spună... Ba chiar vroia să nu afle... depășea comen 
zile diseretiei, trecea la o voluptate, la o cruzime a tăcerii. Semăna 
cu Tata, eu el chiar si dorea să semene — dar tăcerea ei nu era la 
fel întocmai, Tăcerea tatei era tüioasü, — supusă era tăcerea Ma. 
mei, — consimţită, uneori nevoită, cea a lui Mama Tica, a ei a Fe- 
tifii, era arbitrară, Asa dar nu va cerceta ceeace totuşi dorea aga 
de mult să afle... Nu va cerceta unde era Tanti Iulia? Unde dispă- 
ruse? Unde se afla acum sărmanul ei trup, golit de pufina viață t... 
„Uneori noaptea în dormitorul șeoalei, Fetiţa se destepta tresărină 
și eu spaimă, eu milă, vedea pe Tanti Inlia rătăcind fără loe de 
odihnă, deoarece nu i se eunoagtea niciunul... O vedea intr'un gol 
trist al spaţiului şi al timpului neprecis... Un gol umed $i cetos prin 
care nedeslusit se zăria chipul ei chinuit de neodihná, ne încă indes- 
tulat de suferințe... Vedea trupul răsturnat, eu fața in sus deși 
fără de sicriu, chip de moloz cennşiu... sau numai nor puhav gi 
vinăt, abur igrasios... Unde era? — Se întreba dar nu întreba... Nici 
chiar pe Mama Tica, erescătoarea ei, prietena pentru care nu avea 
secrete, căreia îi spunea că s'a rupt şorțul, s'a vărsat cerneala, s'a 
pierdut cartea, că a visat ceva urit. — Visul frumos, acela era nu- 
mai n! ei, al Fetitii. — Poate că Mama Tica stia sau poate că nu 
stia. Mama Tiea iubise pe Tanti Iulin, o protejase, erau prietene, își 
vorbeau mai liber înafară de prezența Tatei. Uneori Mama Tica 
consimtia să fie stafetă «nu iscoadă a vreunei sfioase dorinti a Tan- 
tei Iulia, — Dacă ar putea da un tiv la mașina de cusut? — Cea 
pe care ea le-o făcuse cadou, — Dacă Demâtre ar primii darul unei 
perechi de butonit... Mama Tica obținea toate aceste favoruri şi res- 
pecta pe Tanti Iulia, totodată dăruindu-i bucuria dulce a intimității, 
Dar Fetiţa nu era acum acasă, atirnată de poalele hainei lui Mama 
Tiea. Era o elevă de liceu de clasa 3-a, și i se propuneau lucruri ane- 
voioase și de einste, de pildă studiul limbii elene... Fetița era sin- 

gură în dormitorul vast gi tăcut... sau era singură în clasa liniştită, 


LI 


14 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


in reereațiile sgomotoase.. singură eu un secret... singură igi trăia 
drama, si remusearea.. Unde era Tanti Iulia? 

„Trecea timpul eel însemnat in calendar, regulat, limpede,... 
şi timpul cellalt trecea și tot nu afla, tot nu întreba... Din gustul 
misterului sau dintr'al expiafiei.. si nici atunci cînd prin timp, 
peste timp, Tanti Iulia a încetat a fi expiajie sau amintire răseoli- 
toare, ci a rămas un episod, încă n'a întrebat... Sau poate cîndva i 
se va fi spus... şi dece atunei a uitat cînd erau atitea alte lucruri pe 
vare memoria le-a păstrat ? 

A venit apoi timpul cercetării logice, apelul la rațiune, intero- 
gatoriul eompátat. — Asa dar Tanti lulia avusese ù boală gravă, 
mereu agravată pe trecerea timpului, acea boală misterioasă a 
scurgerii singelui.. Se înrăise foarte boala riudată, devenise o pri- 
mejdie de moarte, o gonise spre orașul mare, spre ajntorul docto- 
rilor, spre casa neprimitoare a fratelui ei cel bogat... Desigur trimi- 
sese Întii spre ei un strigăt slab de ajutor, de desnádejde. 

„In essa Unehiului Gregor se turburase egoismul, după o 
ceartă urită se luase hotárirea a o primi. Pe Tanti Iulia eei doi 
şi-a asvirliser& intii unul altuia ea pe o mingie, devenise apoi po- 
vara familială de care nu se poate scăpa şi atunci imperativ fusese 
chemată.. Cu spaima de a împovăra pe fratele eel ingrat, din 
spaima boalei, venise sármaua la casa neprimitoare,.. lată raţiunea. 
iată logica.. dar gîndul Fetiţii lunecă din strimtoarea raționamen- 
tului, răsfoiește un album dedemult. — O căsnță văruită de pe malul 
apelor mari gi unde Tanti Iulia era stăpină, în care te primea eu 
noblejá, în care nu erau oglinzi... 

„Acolo deseinsese abia sosită de la Viena si Dresda... Fetiţa își 
amintia dealul eleios ee trebuia coborit pentru a ajunge la Malul 
apei... îşi umintia o cameră de basm care avea pereţi din cărţi in- 
vestmintate in haine bogate, albastre, roşii, verzi toate eu podoabe 
aurii şi pe care [i-era îngăduit să le atingi numai dacă reeitasesi fără 
zresealà poezia... Cum putuse Fetiţa fi cîndva un copil de şase ani... 
Biblioteca Tantei Iulia era acum strămutată în dulapurile de stejar 
senlptat ale Unehiului Gregor.. Erau închişi acolo în întuneric si 
cu aurul stins, clasicii vechi şi noi si Biblia... și Goethe, Schiller, 
eu portrete trase delicat cu peniţa... si Fetiţa numai avea şase ani... 
Cum putea cineva avea şase anil.. Si unde va fi rătăcit un elave- 
cin, mut ca un juvaer închis în cutia lui de tiparos...? 

— ..A$a dar, spăimintată de sîngele care nu mai avea stavilă, 
Tanti Iulia venise în casa femeei rele.., Ce tristeţă !,.. şi prin ee milă 
dumnezeeaseá stirșise la 45 de ani traiul ei de umilință, biata fată 
hătiruă... Moartea Tantei Iulia o imbátrinise pe nepoata ei cea de doi- 
sprezeee ani... Tata, — el îi zicea uneori „fata bütrinü'' ...Pe Tata nu 
il judeca nimeni... O iubea pe sora lui cea urit cu asprime si cu 
ceva milă; făcea o sfortare pentru a suferi înfăţişarea ci tristă si 
umilă... Uneori totus glumia, diseuta cu ea în limbi străine, o făcea să 
ridă, o făcea poate uneori să plingă... dar acum înfăţişările acestea: 
Tanti Iulia — rizind, plingind, nu mai iviau eu destulă putere uri- 


A 
^ 


A MURIT TANTI IULIA 15 


tenia ei in mintea Fetiţii... Mama Tica întotdeauna o privise ca 
pe orice fiinţă : — Domnigoara Iulia! — spunea vesel si toată drama 
fetei bátrine si urite, dispárea... 

„În füsii rupte sosiau amintirile $i nu erau dureroase, erau nu- 
mai triste, foarte triste: — Coborise Tanti lulia intr'o zi veştedă, 
coborise in casa neprimitoare a Mătușei Sofia... Spăimîntată de rîul, 
de finviul singelui ieșit din zăgazuri,.. coborise eu câtă ruşine... eu 
eitä umilire.. Doctorii ridicaseră din umeri.. Fuseserü chemați pă- 
rintii Fetitii.. fiecare hotărire fusese luată după certuri, după leşi- 
puri prefăcute a Celei rele și după suspine de bolnav închipuit, a 
unehiului Gerogr... Plecase apoi Tanti Iulia din grija de a nu necinsti 
podeaua eu síngele ultim, nemai oprit acum de nimeni, de nimie ?.... 
sau Cea Rea, nu suferise gindul unei pete de singe pe podeaua ca 
merei de pe dependinţă ! Cea Rea nn voise în casa ei boală gi moarte... 

„Unde oare o isgoniserü în grabă, în agonie poatef.. Intr'un 
spital ?... Cuvintul „spital'* infiora pe Petiţă prin ceva neeunoseut 
din prea marile tristeti., Dece oare merseseră reculeşi, in convoiu 
spre camera pustie de unde Tanti Iulia Fusese isgonită, svirlită peste 
fereastră intr'un dos de ogradă, ea o pasăre strivită, seursi....! 

„i dacă cumva murise în drum spre spital *.. Oriunde va fi 
murit, trebuia s'o fi pus în pămînt... undeva într'o gaură de pămînt... 
undef.. O ajutase oare cineva să moară, o privise cineva in ochii 
lăerămoşi pină la amurgul privirii, făcuse peste ea semnul crucii, o 
ușezase binisor în cutia din eare atirnă horbota de hirtie... Unde se 
petrecuseră acestea și unde va fi fost groapa ei singuratecá! la gin- 
dul unei găuri în pămînt fetița nu se mai simte bütrini, tremură, 
Si dacă peste gaurs din pămint ar ploua? I se stringe o teamă pe 
umeri, ca o haină udă... 

... Cei doi infumurafi, se indupleeaserü poate de un convoiu 
de clasa La, din vanitate!.. Poate că Tata, el va fi plătit spre a 
curma cearta de pe marginea unei groape f... Poate că Tanti Iulia, 
ea întotdeauna chibzuită, adusese cu ea în sacul de voiaj cel de piele 
de vițel, cel ros si cu iniţială de argint, poate că adusese pentru 
îngropăciune micile ei economii, Adusese poate fecioara Tulia si 
rochia ei de fai negru cu un volünas de dantele scumpe la guler... 
Adusese poate şi broșa filigranatà cea eu o piatră verde la mijloc, 
care piatră verde era un smaragd... Fetița nu credea totuși că va 
fi putut lua broga en ea în pămînt ca să se bucure acolo în întunerie 
de selipirea ei verde... si poate că niei rochia de fai nu o imbrácase 
ci pe cea veche de alpaga cafenie.. sau poute mai rău încă: vreuna 
din colecția de roehi sleioase ale celei rele... f 

Fereste doamne să se fi dus în culeuşul umed Tanti Iulia, im- 
brăcată în pomana unei vechituri, ea cea foarte mindră în felul ei 
umil, cea curată ca o pisică de Angora şi pentru care o pată era o 
dezonoare., Fai nemuritor dela Viena, dantelă de vitrină, broşă dela 
străbuniei, lanţul gros de aur al lornionului de mioapă, nelipsit chiar 
de pe rochia de alpaca cafenie... unde erau?... fi fusese dat Fetitii 

să mai revadă lanţul gros de aur, pe un bust semet... I se luase deci 


— 904. 


16 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lui Tanti lulia tot, fusese prădată, murise între tilhari, viața îi fu- 
rase singele, cea rea o desbrüease de haine, unchiul Gregor îi luase 
cărţile poleite si ea Fetița îi furase dragostea unui copil... Tanti Tu- 
lia fecioară nefericită, Fetiţa ifi cere iertare, Fetiţa te iubește... 
tirziu... » 


lar timpul curgea. Printre atitea imagini, sunete, culori, simtiri 
care radiau dela viaţă in spre ea, ea o fascie de scîntei, revedea Ia in- 
tervale intr'o pauză de umbră pe Tanti Inlia eu un chip mereu mai 
învăluit, fără de reliefurile lui isbitoare. Camera de pe dependințe 
o revedea Fetiţa, ca pe un tablou gi anume un triptie: — pe panoul 
din stinga e întins pe un pat un trup inert fără nicio floare în 
preajmă... Nimeni n'a adus nicio floare... Pe panoul din mijloe stă 
coseiugul pe nn estafale fără nicio floare.. — De ee măcar ei 
n'au adus o floare !.., Pe panoul al treilea se vede o cameră goală, 
nudul ei absolut, absurd. Un singur factor comun; — a murit 
Tanti Iulia! — şi el nesigur, legünat... Tabloul nu conţine nici o în- 
făţișare de vindictă, remusearea Fetifii e mereu mai ineonsistentă, 
mai palidă pe trecerea timpului. 

Face un apel la memorie și memoria nu răspunde, face un apel 
la rațiune, îi cere ca adevărul să fie fixat în limite hotárite; la fie- 
care dată adevărul se strecoară Inneeos,.. Totuși nu întreabă, pri- 
mește această eclipsă, se complace în fluiditatea dispariţiei. Drept 
monument înalță un caz de conștiință și împrumută altora mus- 
trare de conștiință ca pe o consolare: — Tanti Iulia prin fuga 
ei, proclamnse că a fost maltrată, isgonită, trimisă să moară intr'un 
spital pentru a nu fi miros de tămiie pe coridorul atenanselor. — 
Mătușa Sofia. păruse totus umilit& în ziua aceea de pomină, se temuse 
pesemne de strigoi, Fetiţa ea însăși pentru socoteli ee erau numai ale 
ei, cele ale greselilor către Tanti Iulia, în care Doamna nu putea 
avea neum amestec, se așezase în fata unni gol... Sta pe marginea 
acelui gol eu tot aurul ce-l datora celei dispărute, aurul milei si al 
iubirii, de care o păgubise gi simtia că pe acelaşi aur niciodată nu-l 
va putea dărni alteniva, era ea și eum aurul ei sufletese va rămâne, 
etern o pecetie en cifra Tantei lulia... 

- ÎȘI impunea acum o pedeapsă, cea de a privi in față uriţenia 
chipurilor și trupurilor. —pînă atunci pentru ea nu fusese demn d» 
privit şi nici nu putuse privi decit „frumosul“. La început se de- 
prinsese anevoie, chipia.. reușise treptat a rümine cu ochii bine des- 
ehigi pe chipurile urite... ajunsese apoi a ţine uritul subt oeheanul 
unei priviri plăcute, binevoitoare... mai târziu putuse despărţi si con- 
funda, doza, proporțiile de frumos și de urit, de suflet şi de chip — 
ea care socotise frumosul ea pe o lege absolută a binelui. Astfel, 
orizontul ei se l&rgise, devenise mai cuprinzător, i se înainta către 
acel timp pasionat cînd brațele tale pot cuprinde lumea toată și în 


A MURIT TANTI IULIA 17 


sufletul tău pot intra sehilozii, hi i ehiorii, pentru fărima de 
anaforă a milei. TEMERE cux 
* Chipul Tantei Tulia se estompa mereu mai mult, uneori se des- 
personaliza, se așeza in memoria ei la un loe eu geamantanul de 
piele cel eu inițialele de argint sau cu volumagul eam rufos al lui 
Faust intr'o ediţie princeps... Erau zile de mare lux în care o asemuia 
cu portretul unei infante de Spania — scurte selipiri de vanitate 
atunci cînd o înfăţişare chiar vreunei eamarade, subt acest costum de 
împrumut si de paradă. —Infanta, de pe un portret, cu o rochie de 
faiu negru gros, căzînd în falduri grele, eu horbota scumpă a jabou- 
lui in care se ascundea pe jumütate gilea omusorului. In plină lumină 
galbenă, de cere, sta eapul prelung, progmatie..., părul sărac era 
prins într'o rezilă, ceea ce făcea ca Infanta să semene cu un peşte 
ciudat în plasa unui peseuitor ilustra prin paleta lui... In nemişenre 
cutezătoare, arogantă, Infanta era măreață, ținea mîinile galbene eu 
falange ce păreau a suna, împreunte pe talia subțire en de viespe, 
omoplaţii rotunzi erau seufundafi în vinătul fondului de tablou, iar 
ochii miei păreau de subt ploapele strîmte a citi mereu, etern, in- 
seriptia de pe cadrul somptuos, inseriptia care suna prin timp nu- 
mele $i urițenia unei surori de rege al Spaniei, 

Asemünarea, inobila urițenia Tantei Tulia, eit. despre rang, nu 
fusese eu sora aceluia care pentru Fetitü era ca si un rege ? Cu Tanti 
Iulia laolaltá, Fetiţa trecea uneori prin aburul subțire al unei în- 
fumurări inocente dar repede cobora de pe pinze celebre și isi opria 
privirea pe simpla fotografie a Tantei Iulia Prin nemişeare, fotogra- 


Enigma plecării ei furişe, aceea nu se limpezea, ei pri linzil 
inerucișate ale amintirilor, ale uitărilor se turburau ai pe pier 
o m Donato ca algele îşi suprapuneau inchipuirilor incilcite 
rd tiri, subt care, ca într'un iaz speriat de vint, se seufun- 


Se seufunda eoseiugul în care mt văzuse Tanti Tulia... i 
cînd iegin la suprafața apelor, se arăta iarăși sais netedă, oală 
< un hău zidit... odaia eu pereţi văruiți pronpsăt, eu podele vop- 

te, mormîntul pustin al Tantei Iulia. 

+... Nicio cercare nu-i putea lămuri misterul umil... De ee 
reghsin mereu la același punet de plecare? Ceea ce căuta Apuitinss 
tücerii gi Fetiţa cunoștea prin ea însăși această proprietate abso- 
lutà... Tanti Tulia era şi ea stăpină pe dispariția ei... Chipuri, eu- 
vinte, la nesfirsit, —acelea Fetița le insiruia pe două părți ale tre- 
cerii, erau ulița ei si alții aveau fiecare pe a lor. Cei astfel înșiruiți 
dealungul „Mliţii tale, puteau da jurümint că Îţi reeunose chipul 
şi glasul și euvintele: ceeace nu puteau însă poseda nici trăda din 


tine, eran tăcerile. 


î.... tt... ... 
* via... ... coada se . * 
*e49975244-7229 . 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Timpul Petiţii era totodată bine socotit şi era fără de limită... 
De cînd Tanti Iulia dispăruse, Petiţia avusese treisprezece, apoi pa- 
trusprezece ani. Uneori în ograda cea mare din dosul scoalei, unde fe- 
tele se adunau în jurul trapezului, răminea stăpină pe o alee de pomi 
mari din care la un loe se desprindea o potecuţă luminoasă pierdută 
în câmpia vecină... si în infinit... Acolo numai purta niei za, niei 
invelis, nici ehiar pondera trupului fragil ; era ţesută din pinze 
subțiri una decit alta mai luminoase si pe măsură ee se apropia de 
marginea grădinii, unde ultima potecă se pierdea în livadă, se sim- 
Qea mai, mai usosrá.., uşoară — era un mare seeret — pînă la plu- 
tire... Totodată peste ochi i se sgezu o pinzá de soare prin eare numai 
vedeai decît tot soare... Era un joe minunat... Alteori cînd soarele 
era în umbră și plutea un nor subţire alb, călător, destrămat... pe o 
secundă se plămădea o umbră în umbră, si în ea se ascundea Tanti 
Iulia.. şi dacă un brotăcel (ignia din iarbă, verde ea un smaragd, 
Fetița îl lega eu un fir de iarbă şi se înălța uşor, lin spre umbra 
uşoară în care se învăluia Tanti Iulia, pentru a-i restitui smarag- 
dul — căci ea se juca cu lumina si umbra si închipuirea, aşa cum 
se juean celelalte en mingia. 

.. Aven Fetița treisprezece, apoi patrusprezeee ani $i în afară 
de acele plutiri dáruite in anume ceasuri de grădină, pubertatea îi 
mai îngăduia a urea seara înaltă a dormitorului pe deasupra trep- 
telor. deseătușată de orice ponderă, Reincepea nrearea plutitoare — 
căci nu putea la fel coborî — pentru a-și confirma puterea inaripatit. 
Despre acel joe minunat care era numai al ei si misterios, doctorii 
spunean că e un „fenomen din cele diverse si curente ale adoleseen- 
tei“ — bieti oameni legati de gloduri. 

Dar aripile transparente dispăruseră deodată eu împlinirea in 
junghiuri, a celor patrusprezece ani... Acum își amintia pe Tanti 
Inlia la fiecare lună plină și se simția bătrină... şi fiindeü era acum 
bütrinà, mustra uneori în absență pe Tata, care adesea fusese aspru 
eu biata Tanti Iulia... El o eerta uneori: — De ce nu-ţi scoţi minieu- 
tele de lustrină Julie ? — căci Tanti Iulia, pentru a oeroti rochia ei 
de casmir, purta mínieufe de lustrină si nneori nita a le scoate şi 
impiilui. 

Tată... Biata Tanti Iulia stergea în fiecare zi praful pe etajerele 
en cărți delicate, stergea fiecare tom seris eu aurul gindului și filele 
poleit le involta într'un evantaliu mătăsos de velină apoi le închega 
la loe în aurul lor înrămat și le așeza pe etajeră, De aceea Tanti 
Iulia trebuia să poarte minieufe de lustrină pe care nita uneori a le 
scoate. 

. Ti mai spunea Tatei, că şi giuvaergii, si eei care eu o pensá 
subțire aleg pietricica invizibilă a mozaicului şi opticianii gi pietorii 
au minieute de lustrină și, tot eu ele, Tanti Tulia cînta nneon la ela- 
vecin o frază din Bach... Da, Fetiţa era enm bătrină, 

„Iată ce-și amintea limpede despre Tanti lulia, dar nu ştia $i nu 
va sti niciodată dacă în camera de pe dependințe fusese aşezată p^ 


A MURIT TANTI IULIA 19 


un pat strimt înapoia uşii sau pe un eatafale in mijlocul odáei, Sau 
îşi adunase ultimele picături ale singelui și fugise să le seurgü 
Unde t... Nu, nu-l va întreba pe Tata.. Nu-i va aminti de 
moarte. El era atit de viu şi nu va muri niciodată... Nu va putea 
muri Tata! In locul lui, murise Tanti Tulia.. Sosise vre-un vames 
rău si bituse la usa Tantei Iulia, eercetind poate despre Tata... Ea 
îşi scosese repede minieutele de lustrină și părăsind ei ei poleite 
plecase după vames: — Aici loeuiese eu singură, — Îi spuse eura- 
gios. — N'am niei surori, nici frati si nici nepoată — și Tanti Iulia 
îl urmase grăbit pe Vamesul Morţii. 
„Ce ce turbure e somnul treaz dinspre zori.., ce rece, ce 
umbros! Fetiţii îi tremură trupul și sufletul, la gîndul că ar fi pu- 
tut Moartea să nu o găsească acasă pe Tanti lulia... ar fi putut... 


b hm ^s ss n ^ B RR RÀ» B b à 4 BR RÀ BÀ b RB à 3 à à b à AA 5 B d... ...... d... b à d 


W£* Ae ^^. th bà 4a] o rà rd mn b n t t £9 m bt hti width 


Avusese Fetița prin timp treisprezece, patrusprezeee apoi cinci- 
sprezece ani și Tanti Iulia se aseundea acum printre atitea nenumá- 
rate chipuri şi feluri ale vieţii, — cea care eu invazia ei tumultoasă 

o împresura pe adolescentă. Tanti Tulia nu mai avea acum nici un 
chip, niei chiar învăluit in broboade de negură, era numai un nume 
seris pe o erenguţă șubredă a arborelui de familie, numele unei „ju- 
mitate de sorü'' a Tatei, 

Fetiţa socotea că din singele lor nu avusese decit aplecareu spre 
muzică si gustul cărţilor, iar din cellat singe avusese ecen^e era 
străin de ei si mai ales chipul... Tanti Iulia devenea mereu mai mult 
0 eitime pe dinafara unei parenteze, o eitime neînsemnată, fără de 
care calenlul se poate face nestinjenit de infima lipsă... O citime care 
slujise însă Doamnei pentru una din acele minunate lecții de peds- 
gorie aplicată la obiect... sau prin negația frumosului slujise la o lecție 
de estetică... Sau o lecţie de eroism a Fetiţii eu sine... sau una de 
egoism... Căci visis mult timp ne dă numai lecții, abia mai tirziu ne 
dă palme... 

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


——— a 


NEDUMERIRE 


Stäm visdtori în casă, la fereastră, 
Cu păr córunt şi inimi de copil; 
Ne-apasă lutul, pe cînd mintea noastră 
Ar vrea să cinte*n ritmuri de April. 


In dosul pleoapelor ce-atirnă grele, 
Nüvaolnic se agită amintiri 

Ce vor să zmulgă ulbele zübrele 
Ca să reinfloreascá în priviri. 


Zvienegle'n. noi întreaga primăvară, 
Cu cer albastru gi cu flori de-argint, 
Ri'n inimi prind sd încolțească iară, 
Rtrüvechi ilusti care vesnic mint, 


Dar cînd speriați, ne întrebăm ce este, 
N'avem răspuns — și parcă ne-am trezi 
Ku, într'o lume veche din poveste, 
Tu, inir'o alta. care va vent. 
LAZĂR ILIESCU 


SORA LUI ANDREI 


După un sfirgit de frază, Andrei a tăcut îndelung, 

Credeam că urmărește același sir de imagini; de aceea, cuvintele 
care au urmat și pe care mi le amintese așa de bine („toate gindurile 
mi s'au sucit în noaptea asta În jurul d-tale ca firul de lină din 
care făcea mama un ghem mare pe un ghemotoc mie de hîrtie“) 
mi s'au părut rostite la masa vecină, şi fără să vreau am întors 
capul. 

— Nu știu cum s'au contopit în mintea mea ghemurile de lină, 
desigur multe și de culori diferite, într'unul singur cenușiu — un 
fir lung cit o copilărie întreagă, 

Abea acum băgam de seamă un îndepărtat accent moldovenese 
în vocea lui Andrei. Era mai coaptă decit restul înfățișării, și une: 
ori atit de sfătoasă incit tot ee spunea căpăta un farmee şi o lumină 
de basm. 

Andrei s'a ineruntat, apoi cu indiferență : 

— 0 ladă stătea între fotoliul de eatifea verde și „rodin''-ul eu 
uşi de nichel si cu minere de porțelan... Miza pedea pe covor, ne. 
mişeată, eu ochii ţintă pironiti pe ladă, 

— In zina aceea! 

— Nu, mai demult, în copilărie cînd îi ajutam mamei să ră. 
sucească lina pe miezul de hîrtie, Imi aduc aminte că s'a făcut mult 
haz odată cind am spus: Miza vrea să hipnotizeze lada. Ei bine, după 
mulți, foarte mulţi ani, cînd tata m'a trimis să-i adue un creion 
ca să serie ceva, fiindcă în ultimele lui clipe nu mai putea vorbi, am 
găsit-o pe Miza in picioare, eu aceeași privire de pasăre de pradă... 
Am întrebat-o de ce nu vine lingă tata; nu-l avea pe lume decit pa 
el, înţelegi... era copilul lui dintr'o altă căsătorie. 

Mama e numai a mea. 

Atunci în loc să-mi răspundă, a întrebat halucinatà : Ce-o fi 
înăuntru? Am înțeles că de ani de zile așteaptă, că-i grăbită să 
închidă tata ochii ea să deschidă lada. 

— Poate ţi s'a părut, 

— Nu, cum să-ți explic? Sora mea avea capul acelor străini 


care se due la înmormâîntări numai fiindcă s'a mai găsit un loc în 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cupeul veeinei, si, odată acolo, urmăresc atent fie barba preotului, 
fie un detaliu pe o rochie — orice, afară de ideea că un om a murit, 

In ladă am dat peste o viaţă de care nu stiusem niciodată 
nimic, 

Fiecare gest al tatei, fiecare zi din viața lui, a intrat în altă 
lumină, a căpătat altă semnificație. Nimeni n'a bănnit, in easă, că 
tata ar fi avut vreo legătură cu politica; vorbea puţin, părea distrat, 
răspundea ,,da'* la aproape orice întrebare. Il credeam modest, lipsit 
de voinţă, de ambiţii, Si am găsit serisori în care miniștrii îi spuneau 
„dragă Georges"! gi îi cereau sfaturi, îl îndemnau să treacă peste 
anumite principii „de dragul ţării“... 

Intr'un tub de metal ruginit, erau virite: moșii, răzășii, drep- 
turi mognenesti din Munţii Star-Chiojdului sub forma unor hirtii 
galbene, sgronfuroase, — bine înțeles, că am descoperit mai tirziu 
si hirtiile de vinzare, albastre, decolorate, timbrate, Unele erau iscă- 
lite de bunicul meu, despre care tata spunea într'un caet cu însem- 
nări că avea casă deschisă, cu zeci de servitori, la Bucureşti, Tirgo- 
vigte gi Iaşi, dar că el trăia tot timpul la Paris, „și anume la Nisa'*... 
In ţară, seful poliţiei, cînd venea să-i spuie tatei bunăziua, aștepta 
la bucătărie; nu era primit in casă, 

De cînd a aflat toate astea, Miza a devenit de nerecunoscut: 
umflă nările, priveşte printre gene miop şi exclamă într'una „o ce 
sic, o dar papa a fost cineva''..; a impresionat-o mai cu seamă o 
fotografie cu dedicație iseüliti Ton Brătianu. A pus avocați să gă- 
sească viciile vinzărilor de altă dată, a început să șeadă numai picior 
peste picior, să tie plesna atit de eambratà și degetele atit de întinse, 
invit te aștepți eind se ridică să danseze deodată, pe virfuri Tot 
așa ţine și miinile, încrucişate şi întinse pe genunchi, pînă la refuz; 
iar unghile sunt de o lungime care îți face rău; parcă sunt lipite, 
adáogate în prelungirea celor adevărate. 

Andrei a tăcut o clipă. Apoi inveselit ; 

— Tata pomeneşte de o manifestaţie dela Teatrul Naţional, care 
ered că a fost la 13 Martie 1906, cînd spune că arunea și el eu halbe 
de bere în jandarmi, ea să protesteze împotriva reprezentării unci 
piese în Pranțnzește. Ei bine Miza găseşte dimpotrivă că și acum 
tot in franțuzește ar trebui să se joace, După ea rominii sunt „neam 
prost', țigani. Ii iartă unmai dacă sunt în diplomaţie și dacă ii 
cheamă Raymond, Sever sau Mircea. Marea ei slăbiciune sunt nor- 
dicii. 

Nişte cronici teatrale, cronici mondene mai curînd, apărute pe 
vremuri în l'Independence Roumaine şi iseălite Claimoor, au pasio- 
nat-o cu deosebire. Numele tatei figurează printre altele pe care le 
găsește ea „de un sie nebun'*. Dar cîte neajunsuri i-am făcut gi eu! 
Inehipue-ţi că la cinema, cind se făcea lumină, mă seulam în 
picioare gi, eu gesturi mari, mă prefăceam că-i explic unui prieten 
imaginar, din alt capăt al sălii, că ar fi lingă noi un loc, La teatru, 
în pauză la fel. Apoi, tare, ca să audă vecinii: „E Vasilică“. Miza 


SORA LUL ANDREI 23 


privea înainte, țeapăn, avind aerul că nu mă cunoaște, pe cînd eu 
sthruiam eu voce tare „Cum? nu ţi-l amintesti pe Vasilică?.. A 
eue Ni se MR „it ami cheamă și Valle, c nume neum 
p Li 

Andrei avea mult haz cînd o imita. Totuşi de desubtul acelui 
zimbet de ironie care-i dădea oarecare maturitate îl simțeam înciudat, 
pornit să se răzbune pentru eine știe ee socoteli mărunte; și cuta 
care se adineea între sprineenele gi-aga prea stufoase gi apropiate 
îl făcea să apară ea un copil imbufnat, îndărătnic, Dimpotrivă mă 
atrăgea ușoara turburare care îi învăluia surisul cînd vorbea despre 
descoperirile din ladă, misterul pe care-l] căuta în ceea ce fusese 
cealaltă viață a tatălui lui. Și atunei era tot copil, dar dintre eei 
cari călătorese în lumea visului, care umblă cu tot dinadinsul după 
poezia unei alte realități, 

— Poate te plictisești dudue Mirona. N 

— Nu, dimpotrivă... Aş vrea să-mi mai vorbeşti despre acele 
note seurte care spui că le-ai găsit. 

— Sunt citeva imagini ale unui București dinainte de 1900. 
Tata spune că în locul Ministerului de Externe era o casă mică, a 
iui Alexandru Lahovary $i lanurile de griu se întindeau pină la 
Floreasea. Apoi, povesteşte cea dintii vinătoare la care l-a dus tatăl 
lui, pe lingă Craiova, o faimoasă vînătoare, eu bătaie, îi spuneau 
„hure'*... și a costat pe atunci 60.000 de lei... S'au inchiriat sate 
întregi împrejur, eu case eu tot, pentru marele număr de oaspeti 
cari erau așteptați, si s'au tocmit o mie de oameni care stăteau cu 
bitele, la distanță de 30 metri unul de altul, ca să facă larmă, apoi 
se ign din ee în ce ca să încolțească fiarele, 

, Pe mama a cunoscut-o în casa unui boernaș din Bol un 
mai tîrziu se oprea adesea la vinătoare... Erà nepoata roma, fre 
care susținea eu insuflefire de cîte ori îl vedea că limba italiană este 
rominească stricată, fiindcă odată auzind italienește a înțeles aproape 
tot, pe cind ungurește si rusește nu înțelegea nimic, Im casa aceea, 
patul era un fel de monument de saltele şi perne bine netezite, 
în eare nu puteai dormi fiindcă eearceaful era prea serobit, tavanul 
prea aproape, iar pendula din perete cînta din sfert în sfert da oră 
j, lesteaptii-te romine'*... 

Incepusem să rid, dar m'am oprit fiindcă Andrei a adăugat în 
șoaptă, atit de rar, încit fiecare cuvint parcă era seris caligrafie : 

. —— ȘI atunci am înţeles o mulțime de lucruri... Apoi iar n'um 
mai înțeles... sunt furios uneori... dar ce te interesează pe d-ta toate 
amp epe rers m Hey spuse eu o asprime eare m'a speriat 
— e care -a dat seama — fii reveni ă 
bidete: $ fiindeà a t, eu multă 

. — ți sunt recunoscător că ai egit cu mine în 
Mirona (si cercetindu-má cu seriozitate si errare ig dip 
mă vedea pentru intíia dată in clipa aceia) Mama ii spusese că 
pari ca o fetiţă de 16 ani și că serii piese de teatru... Mirona... ai 


24 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


un nume pe care parcă l'am găsit, prüfuit, în fundul lăzii, printre 
luerurile de pref ale tatei. 


M'am gindit: 2 
Piese de teatru? Nu, una singură, și nu trăiam decit ca s-o văd 


jucată, măcar odată. 


O lumină apoasă roșcată se pierdea într'o ceaţă de fum. s 
Nu căutam să înțeleg eum primisem să-l insofese pe Andrei 


(îi spuneam pe nume numai în gind), la eireiuma din hale şi apoi 
în acest local, într'un subsol. Fumam, sorbeam din cind în cînd 
dintr'un pahar cu vin și îmi cra cald şi bine ca în seara acea de 
mult în vagonul restaurant cind privirea lui Ştefan îmi schimba 


tără 


să ştia, rostul însuşi al vieţii. Din colțul în care stăteam, vedeam 


atirnind pe muchia mesei, legánindu-se în ciorapi fumurii, luciogi, 
niște picioare pline; o voce mică, obosită cînta tărăgănat: 


orgă 


La vie sans amour 

e'est eomme un foyer sans flammes 
comme un barque sans rames 

comme une voix sans chaleur 
comme une fleur sans odeur 

comme une joue sans fraicheur 
comme des oiseaux sans voix 

et l'amour sans toi 

ee n'est plus l'amour‘. 


— Am placa asta acasă, o să ţi-o pun miine la patefon. 
Vii des pe aici, um Întrebat... 
- Da, à răspuns Andrei em o singură apăsare pe o clapă de 
— Dece! 
— Mă plictisese... uu pot să dorm... Ce-i însă sigur este că 


niciodată n'am vorbit cuiva, aşa cum ţi-am vorbit d-tale în seara 
asta.. Vezi, d-ta ştii să aseulji, ştii să mă urmăreşti... Ai numai 


guflet în privire; esti o adevărată comoară; o comoară pe care mama 


gi se 


rvitoarea o numese in mod atit de odios: ,,echiriaga''. Inchipue-ţi 


că asta a fost destul ea să nu tiu să te cunose... 


— 'i-ar fi părut mai bine să mă găsești în ladă — în formă 


de portret decolorat, de prin 19001... 


— Am găsit un astfel de portret... 
Si după o tăcere, glumind... 
— Spune, n'ai fost niciodată pe vremea aceia la un bal mascat 


în costum de ţiganeă?... 


Purtai ô salbă extraordinară, Gindeste-te bine, 

Mă prefac, ineruntindu-má, că reflectez profund ; 

— Nu, cred că nu... 

— Printre fotografiile din ladă, e una mică: o fată în costum 


de țigancă... La un bal, probabil... Ohrazul e neclar, dar ceea ce se 


dz 


vede limpede, e salba. Ei bine, am güsit în 
că nu-i aceeaşi pe fotografie; dar 

monede de aur toată... E singurul lueru pe care tata l-a lăsat Mizei 
prin testament... Mie mi-a plăcut mult de tot 

stil Rococo: o femee tinind o mină pe un tap, şi i 
peste cadran. Totul sub un clopot de sticlă, 

— Şi ce ai mai găsit? 

— Un fel de cutiuţă eu lentile în care fotografiile se văd în 
relief. Trebue să fi avut cînd erai mică, îi spuneai desigur „cinema- 
tograt'*, Am găsit acolo.. dar asta nu e pentru copii. Apoi, eon 
fidenfial : 

— O curtezană eu jupon de dantelă si ciorapi negri prinşi in 
jartiere eu funde. Isi toarnă ceaiul lîngă un palmier de casă din 
cei eu frunze uscate. 

Găsisem parcă in Andrei pe acel bun prieten care în copilărie 
îmi plăcea să-mi închipui că-i alături de mine, cînd seotoceam singură 
în pod, ore întregi, printre eanapele fără picioare, pendule stricate, 
umbrele vechi, si pene „de vultur'* — îmi spuneam eu — „rămase 
dintr'o veche luptă cu Indienii”. Acolo am găsit odată o earte eu 
poze cu üceusta de care îmi vorbea Andrei si două romane (Thérèse 
Raquin şi Bel-Ami) pe eare le citeam infrigurati — ca tot ce nu-mi 
eră îngăduit. 

— N'am găsit pinà în noaptea asta pe nimeni eui să-i pot 
vorbi despre tata — despre nedumeririle mele, Nu mi s'a părut 
nimeni potrivit să mă asculte, Ce frumos ştii să aseulfi, Mirona... 
Mă întreb uneori dacă se știa că tata era însurat, că avea copii. 
Mama făcea economii, vorbea necontenit de cartofi, de lemne... tata 
dădea dejunuri la Capşa... Nu înțeleg dece mi-a lăsat numai mie 
tot ce avea! Nimic nu mi se pare limpede din tot ce se leagă de acest 
om care a trăit printre noi tăcut şi simplu. Dece i s'a párut Mizei 
firese să nu figureze în testament decit eu salba aceea? În schimb 
Wa încăpăținat să redeschidă procese pierdute de 30 de ani gi să 
creadă cà într'o zi va conduce singură un „Lincoln Zefir'', eu un 
dog danez alături, pe cînd sofer-ul, un negru eu livrea albă, va sta 
nemișcat în fund. 


| 
i 


Pe stradă crengile copacilor erau de sticlă. Serpi de ghiafá, 
țurțuri de lacrimi prelinse, candelabre imense, luminări, artificii, 
braţe care au infepenit într'o rugă sau în unduirea unui dans 
ritmic... fantezia de forme sticloase pudrate cu praf de zăpadă a 
ramurilor, jocul întortochierilor lor, selipirea nefirească a stelelor, 
totul era ea într'o lume de vis. 

Clopoteii saniei se isbeau de aerul rece ea de o pojghitá nevà. 
sută de ghiafá 


26 VIAŢA ROMINEASCA 


— Cind eram mică îmi plăcea să cred că ramurile astea sunt 
de zahăr de candel. 

— ȘI n'ai rupt niciodată una să guști? 

— Nu, mă ferese de desamügiri. 

— Dacă ai erede și acum Mirona că tot ce se vede e zahăr de 
candel ! 

— Ce s'ar întîmpla atunci? 

— Aşi fi fericit că ai rămas o fetiţă care a știut să se apere 
de viață, care a știut să aștepte... 

— Să aștepte, cef 

— Nu ştiu, poate noaptea asta. 

— Ri apoi? 

— Nu ştiu.. 

Asi fi vrut să vadă în batjocură surisului meu tot ce gindesc: 

— Dacă ai şti că încă mai cred în feţi frumoşi si în zîne, ai 
merge eu mine noaptea asta pînă la capătul lumii? 

— Poate... ; 

— Şi d-ta vrei ca pentru acest „nu stiu'' gi acest „poate“! să 
te aștepte o viaţă întreagă toate fetele din lume? 

— Aşa sunt bărbații Mirona, animale ciudate. M'am gîndit: 
cabotini, dar am spus: 

— Noroe că mai există şi altceva decît bărbaţi gi femei, gi 
toată literatura lor proastă, Uite: insulele astea de lumină cari încep 
să apară pe cer, si în orizont, fișiile acelea roze-liliachii-gălbui, și 
copacii ăștia de sticlă, ei bine, emoția mea în faţa acestui început 
de zi e singurul lueru care are pentru mine însemnătate. 

— Nu-mi vine să ered... 

— Ai dreptate, mai e ceva: să pot reda emoția asta, să pot 
prinde ceva din gerul ăsta curat, din feeria asta albă, din toată 
clipa asta, si să rămiie... Inchipuirea mi se întorcea în urmă eu ani 
peste o pajiște verde. In fund un zid de stejari; la mijloc, izolat, un 
pui de mesteacăn. Printr'un gard scund făcut parcă din stuf de 
baltă, trecea o fată eu rochie roșie, floricele albe gi șorţ verde fn- 
creţit. Printre arțari văd promenada și mai departe umeri aláturafi 
de tineri ţărani formează un zid colorat peste care coboară şi urcă 
umerii celor ee joacă la horă. Fetele se leagănă dou cite două. 
Armonica răsună de arii ardelenegti. Flăcăii eintárese din ochi pe 
fiecare fată în parte, In marginile ei depărtate si drepte, pajistea 
respiră o liniște, o cinste de pare englezese. Se lasă o umbră imensă 
peste sfirsitul Duminicii. Cele două armoniei se despart. Grupul 
din satul Cristian o ia deacurmezișul eîmpiei cintind mulţumit, şi 
bine pătruns de însemnătatea lui. Băeţii eu pantaloni bufanfi virifi 
în cisme înalte și haine cu mineci prea seurte, par toti că au ereseut 
prea repede. Din pălării lipsește parcă pana tiroleză. Pe promenadă 
se îndreaptă grupul din Rișnov... Mă iau după el, apoi il pierd 
treptat... Imi vin după atiţia ani în minte fără să vreau, fără să 
înţeleg dece, prin ce legătură de idei, munții pierduţi în fumul 


SORA LUI ANDREI 


È s 


vinát al unui amurg îndepărtat... munți care se prefáceau ei 
în noapte, Intunericul nu venea din cer, ci ieșea din pümin 
atit de mare si de des că piscurile păreau că se îneacă în el, 
ee pe cer ziua înțepenise o clipă în insule de sidef 
toealiu.. ea si acum. Soarele era tăiat în două de un 

parcă nu-l lăsa să apună. Pe jos se întindea, cît puteau cup 
ochii, un ocean de covorașe dreptunghiulare de toate felurile 
verde, pe lîngă altele de eoloarea grîului. Si fiecare clipă își schi 
consistenţa, adincimea, tileul. Trenul serpuia în depărtare 
neagră. Casele se miegorau, se adunan una într'alta sgribulite, 
Numai brazii rümineau neschimbaji, parcă si mai înalți, n 
plecaţi, fără bucurii și fără slăbiciuni, stüpini pe secundă gi pe 


ERE 
is 


TUI 
HH? 


: 


Am tresărit, 

— La ce te gindesti ! 

— La o pagină pe care o voin serie cînd voiu ajunge acasă. 

— Despre ce T 

— Despre o fetiţă cu două coade negre, care a vrut să moară 
fiindeă s'a îndrăgostit. de un amurg de vară. Cerul era întocmai ca 
în dimineața asta. 

— Crezi că există asemenea lucruri ? 

— Există copii de aceştia. Şi despre insulele astea sidefii aş 
vrea să seriu. Dar ce greu e.... 

Sania aluneca acum pe străzi mici, necunoscute, cu ease aduse 
parcă din provincie, unele cu etaj și balcoane de sticlă, altele seunde, 
lungindu-se ea un tren în adineimea unei curți, toate înghețate, 
adormite, lipite strimb una de alta. 

In fata porţii pe cind Andrei se ostenia să desenie, am privit o 
clipă nedumerită spatele lui puțin încovoiat de frig, capul strivit 
între umerii, urechile roşii. Un străin. 

In hall mobilele erau reci, de o paloare verzuie ca după o noapte 
pierdută. 

Cind i-am dat mina, începeau toemai grave bătăile pendulei. 
Le-am ascultat eu o emoție nelămurită lipsită de înțeles, de parcă 
ceva pe lume ar fi fost legat de fiecare lovitură de metal, Şase, 

— Ne cunoaștem de 5 ceasuri Mirona. Am spus în glumă : 

— „Să mai căutăm nişte cáreiumi'* şi am vrut să-mi iau mina 
dintr'a lui. 

— Nu mai lasá-mi-o, am atita nevoie de ea, 


28 VIAŢA ROMINEAȘCĂ 


Nu m'am putut împiedeca să-i spun că de o lună urmărese fără 
voia mea toată întortochiata lui activitate sentimentală. Că am ajuns 
să ştia după inflexiunea vocii dacă vorbește cu Anna sau Anita, cu 
Lilly sau Liliana — misterioasele lui domnișoare dela telefon. In- 
tr'o zi bam auzit: Am febră Anita, da, sunt nervos, draga mea. Nu 
chema, că sunt în pat gi telefonul e departe. Iar peste cinci minute, 
sprinten: „Anna? bine draga mea, la cinema Capitol... în zece mi- 
nute'*. — Lui Lilly, îi plăcea „Vol de nuit'* a lui Guerlin, — Lilia- 
nei, „Dans la nuit'* à lui Worth... In timp ee vorbeam, Andrei mă 
privea nedumerit si suridea mereu. As fi vrut să-i pară tău că nu s'a 
gîndit niciodată la prezența mea acolo în casă, la viaţa mea în dosul 
ușii de sticlă în care, eram nu mai ,ehiriaga'', adică ceva mai puţin 
decit un om obişnuit... L'am necăjit, prietenos, în glumă : 

— Pe Dorina, cred totuși e'o iubeşti mii serios, 

A făcut ochii mari. Zimbetul care-i flutura pe buze a infepenit : 

— Dorina? 

— Da. E singura pe care 31 vrut s'o faci geloasă Ca şi cele- 
lalte a întrebat probabil, cine e vocea cea nouă care răspunde uneori 
la telefon. Mai întâi mi lăunurit rece, ea de obieeiu „chiriași mamei", 
Dar după o clipă, mintind: „Da, e foarte drăguță... lnăm uneori 
ceaiul Împreună.. îi eitese versuri din Arghezi“... Cred că la celălalt 
capăt al firului au început să iasă seintei, fiindcă ai revenit... „Nu 
Dorino, nici n'am zărit-o, îţi jur*'... st ai încheiat eu un „draga mea“, 
care m'a turburat si pe mine'*.... 

Andrei mi-a luat mina încăodată si cu ochii tristi. adineifi în- 
tr'ai mei; „Aşi vrea Mirona să-ţi vorbese mult, zile si nopți întregi. 
Agi vrea să mă poţi înţelege, să mă ajuţi, Vrei'' ? 

Cred că eram foarte obosită fiindcă nu mai deslușeam deloc 
lipsa de sinceritate care, mă obignuisem să știu că trebuie să fie un. 
deva, dedesuptul a tot ce spunea acest om. 

Am ocolit răspunsul la privirea lui întrebătoare printr'o strin 
pere de mină băețească. 

Mi-a spus cald „la revedere'* si a adăugat, în șoaptă, din obig- 
nvinţă, [așa eum i-ar fi spus Lilianei san Dorinei); „draga men, 

Am repetat eu ironie: Draga mea..... 

Totuşi, curios, odată eu vele dintii raze roșii de soare, înainte de 
a adormi, cuvintele astea două se jucau pe fruntea mea, pe buze, pe 
loburile urechilor, pe pleoape, ea nişte raze «de soare. 


Cînd s'a îutors cucoana  Valerifa, am auzit în hall, peste vocea 
si, una eu totul străină, care desi mai scăzută, o acoperea pe cea 
dintii, prin inseilarea deasă, monotonă şi neîntreruptă a cuvintelor, 
Părea un complot de păsări de curte, din care rareori se deslngea in 
intregime un cuvînt. Apoi s'a deschis o nșă, cea dela bae, a năvălit 


SORA LUI ANDREI 29 


sgomotul apei, (care curgea eu o forță neobișnuită) si încă o voce 


De data asta parcă se inecau păsările si cereau ajutor, Deodată 
peste tot tumultul, cucoana Valeriţa s'a impus clară: „curge apa‘ 
Didino blestemato, dece curge apa, că doar nu-i gratis? Cum să le 
mai biruim pe toute“* si, pe neașteptate, plingind: „că bietul Gicu 
nu mai e, 

„Căleaoar vaca neagră de apă — a miriit Didina. Apa s'a 
oprit și, fără virgulă, fără punet, fără stavilă, fără culoare, curgea 
acum vocea străină : 

— Cum ţi-a venit mamă să inchiriezi sufrageria gi cine ştie ce 
neam prost o fi. Vreo desmățată, O fustă, eu Andrei aici în casă! 
Dacă se îneureă cu eaf Bravo! N'am ce zice. Eu ifi repet deschide-fi 
ochii, gindeste-te la tata, să nu ne facă neamul de ris, 

— Ai ee ai eu neamul...... Nici n'a văzut-o bietul Andrei, m'a 
şi întrebat eum arată. 

— Aha, s'a interesat va să zică? Ei bine am venit la timp, 
trebue să salvăm ce mai e de salvat, Știu cu ce înseamnă o fustă 
pentru Andrei și știu ee's femeile astea care fac pe inteleetnalele, e 
în stare să-i trinteascá un copil, si să aibă pretenția s'o ia, dacă n'o 
fi venit eu plodul după cine stie ce coclauri, că degeaba n'o fi plecat 
de acasá...., 

N'am mai vrut să ascult nimic. M'am depărtat în virful pieioa- 
relor de lingă teracota abea călduță de care imi sprijinisem pînă 
atunei obrazul, si mi-am lipit urechile cu mîinile, tare ca să nu mai 
aud. Singura senzaţie pe care o încercam era de gol gi de frig, care 
însă nu venea din prejur ca mai înainte. M'am pomenit dintr'o dată 
fără gînduri, moartă parcă, Apoi tîmplele au început să-mi svie- 
nească : cine vorbise de mine în aga fel și decet... 

Ca o plose de palme peste obraz, mă izbea mereu în minte acea 
ingiruire monotonă de cuvinte vulgare: „știu ce înseamnă pentru 
Andrei o fustă, o fi venit eu plodul'*.., Se sgribuliseră parcă yi lu- 
erurile din casă, Fruntea mi-era atit de rece, că mi se părea fier- 
binte. Ardeam eu sau geamul de care o tineam lipită? Nu mai ştiam. 
Frunzele de phiaţă, mă impiedeeau să văd aleea, oamenii, copacii, 
Mă temeam să mă întore, de pareá din spate mă pindeau ochti foto- 
gratiilor din pereţi, rinjetul lor. 

Apoi n'am mai auzit nimic, Parcă o pompă nevăzută îmi aspi 
aerul din piept. A fost ca un fel de cădere, gi un fel de fürámi i 
fare care a durat numai o elipă. Frunzele de ghinfi se topiseră pe a 
mică porţiune. O umbră mare acoperea aleea şi copacii albi eetosi. 
bie de alături au luat ființă din nou. (Sufeream de inimă fără să 
știu f)... 

— Va să zică eu sunt „neam prost" obraznieo, si tu „neam 
bun'' aif Ei bine află că nu esti decit o figane&, da! ţigancă din 
Dobreni, și nen pleacă... 


30 VIAŢA ROMINEASCA 


— Nu ştiu ce înseamnă Dobreni, dar ştiu că nu voiu rübda să 
faceți din casa tatii hotel... 

— Hotel, nerusinato?... Dece? c'am închiriat şi eu acolo o odae! 
Să piei din ochii mei. 

— Tata n'ar fi... 

— Să mă mai laşi eu tata și cu fumurile, că nu (i-a fost tată, 
m'auzi, te-ar lua de milă... Te-ar lua de milă. 

S'ar fi zis că atit i-a fost destul ea să-și verse veninul, fiindcă 
în tăcerea care a urmat și care părea umplută toată de întrebarea 
mută, exasperată, a celeilalte, cucoana Valerifa, cu ușurința cu care 
totdeauna trecea dela o stare la alta, s'a pomenit istorisind ea unei 
prietene bune, eu un ton eare spunea: dur rămîne între moi... 

— Bietu Gicu s'a îndrăgostit de o ţigancă. A fost mare erai în 
zilele lui, biet. Il luase Ghenadie, Mitropolitul, prieten bun eu 
tată-su, la Dobreni. O mulțime de lume a plecat atunci, că boteza 
Ghenadie o sută de ţigani dintr'odată în lae acolo, Pántre ei era 
si biata maică-ta. Cică era frumoasă și mironosiță si eu pruneu in 
brate... ca o fecioară Marie. Ei, istorie lungă... 

Femeea a murit într'o bună zi în brațele lui. Apuease sã-] roage 
să aibe grije de tine si adevărat, eui era să te lase? 

In liniștea care a urmat, ceasurilor eu ritmuri deosebite, hu- 
mitul îndepărtat al unui tramvai, al unei maşini, lătratul unui 
eine au invadat ea în toiul nopții... Intunericul intrase înăuntru 
fără ca cineva să prindă de veste, dar nimeni n'aven curajul să 
aprindă lumina. Ce însemna tăcerea eneoanei Valerija ?.. Regre- 
tul de a fi desvăluit secretul unui mort? Sau o speria chipul fetei, 
ineremeniren ei? li era milă de atita mîndrie distrusă? Sau dim- 
potrivă se simțea ușurată, rüsbunatá pentru eine stie cîte înfrun- 
tări! 

Mă simţeam furigatá in taina unei familii, asistasem la un fel de 
decapitare n unui om, care crezuse o viață întreagă alteeva des- 
pre el, 

Deodată în liniştea aceea întinsă (credeam că nimeni nu va 
indrüsni s'o atingă) o voce străină, răguşită cu un fel de timbru 
useat, de om care nu știe să sufere, care parcă n'a știut pînă atunci 
să vorbească, a început să repete cu un fel de demenţă: nu-i adevărat, 
nu-i adevărat, nu-i adevărat, nu-i adevărat, nu-i adevărat, nu-i ade- 
vărat. Nu ruga, nu cerea, nu aștepta o desminfire...... era mai curînd 
voința dirză, încăpăţinată de a se încredința că nu auzise, că anu- 
mite lueruri nu fuseseră spuse, că i se păruse, Simfea poate că-i 
destul să nu creadă ea singură din toată lumea acel adevăr, pentru 
ca să aibă indreptütirea de a ţine capul tot aga de sus ca înainte. 

— Nu-i adevărat, nu-i adevărat... la fel, răgușit, neomenese, 
se insira aceeaşi negație. Dacă și-a pierdut mintea ! 


SORA LUI ANDREI 31 


Ca şi cînd despre mine ar fi fost vorba pînă atunci, fericită că 
a găsit o punte pe care să treacă la cele ca au fost înainte, eu o 
voce mai blindă, mai liniștită, ea de copil, eare a fost rău bolnav, a 
răspuns: „Să se mute mamă, da, da, să se mute‘... 

Infelegeam abea acum, din cite îmi spusese Andrei despre sora 
imi, că toată biata ei existenţă se sprijinea pe orgoliul de a fi fost 
fiica unui om de vază. Indoeli grave ajunse la ea prin cine ştie ce 
fisuri subterane îi minaseră poate cîndva copilăria. Averea morală 
descoperită În ladă, îndeplinise desigur aici o nevoe esențială, 
Intr alt mediu, mai puțin lovit de mediocritate, decît era viața inte- 
neea heet Ao penis eres indoeli ar fi dospit altfel, s'ar fi 

n acel im e a ajunge ,, i i 

doi epo adevüratà.., —— — M— am 

n dimineaţa următoare, devreme, am spus ene i i 
eu o frază ca un text de telegramă, că Gee să e eter ia 

— 0 radă din provincie, bolnavi...... 


 Dormeam desigur şi visam. Nu mă trezisem. i ţi 
oehii închiși ca să nu ştie Doamna cu vulpe roșie 2 m i 
priveşte. Ce căutam în cușea asta de sticlă în care orice trecător mă 
putea privi în voie! Geamurile odăiei mele doar nu dădeau pe tro- 
toar, iar casa nu era de înălțimea unui om. Unde mái văzusem pe 
această doamnă eu capul încolăcit de o vulpe roșie, eu nasul roșu În- 
ghețat. Erau ai ei ochii aceea sticloşi, sau ai vulpeit 
Deasupra mea apăsa greutatea caldă a unei movile, o plapumă, 
o pătură, două paltoane vechi, Ştiam și în somn că dacă fae o eit 
de mică mişcare şi depășese terenul încălzit dela început, dau de 
frig și m am ferit să întrec conturul cald, Tălpile picioarelor le 
aveam sprijinite pe rotunzimea rece a unei sticle care atit de caldă gi 
vera ae ups $ eae cm încât niei eind am simfit-o r&cin- 
u m'am indurat s'o tur. i i 
risiede Dealtfel orice schimbare însemna 
Doamna eu vulpe roșie desigur n'a existat niciodat i 
doar la etajul al 7-lea, într'un bloc neisprüvit şi mă rea pre ea 
se lumina de zi ciocănitul instalatorilor, rindeaua parehetarilor, si 
alte o mulţime de sgomote amestecate îmi zgiriau ereerul încă ador- 
mit. De unde acum liniștea asta si lumina cenuşie de plină zi care 
intra pe fereastră cu fulgi aposi, zăpăeiţi? Sunan elopotele...... parcă 
din ee in ce mai grave, mai multe, mai pline. Să se fi declarat răz- 
boiul? Am tresárit eu inima strînsă si dintr'o dată trează. Nu, era 


32 VIATA ROMINEASCĂ 


întiia zi de Crăciun, Infelegeam acum, dece n'au venit lucrătorii gi 
cum de am dormit așa de tirziu. Terasa mea, — încă nedespărțită de 
a celorlalte apartamente, nelocuite, — ineereuia întregul etaj, și prin 
faţa ferestrei treceau oameni în sus și în jos ea pe un bulevard sus- 
pendat, intr'un cartier muncitoresc... Da, în celelalte zile, Dar azi?... 
Ce putea căuta pe avi o doamnă cu guler roșu de vulpe? Trebuia să 
mă seol, deşi rotunjimea sticlei de apă pe care se proptea cu inere- 
dere fiecare deget dela picioare, greutatea maldárului de lucrari gi 
eeareeaful atit eit era încălzit, deveniseră după o noapte de schimb 
de eiàdurá un mediu de familiaritate din care mi-era gren să plee, 
Mă aștepta iar o zi lungă, 

Ca şi în celelalte voiu sta cu fereastra deschisă și eu frigul in 
obraz gi in oase, voiu pîndi uscarea pereților, dilatarea si contrac- 
tarea fiecăruia din porii lor, ea pe vremea cînd eram copil şi aveam 
febră, Dar dacă fineam fereastra închisă peste noapte, dimineaţa 
se prelingeau pe pereţi broboane de apă ca pe o frunte de om 
bolnav, 

Pereții au viața lor. O cunoșteam acum... 

Fiecare cărămidă parcă era vie si protesta sub tencuială să nu 
fie înăbușită...... deaceea poate crapă tencuiala, zugrăveala se umflă, 
se eojeste, transpiră. Materia pare că se sbate înainte de a deveni 
iremediabil perete și eere ajutor. 

Ca să nu ure şapte etaje (aseensorul nu funefiona încă) de 
multe ori nu mai coboram să-mi iau de mîncare. Nimeni nu ştia că 
loeuese acolo înghețată, flămindă, urmărind cu un fel de demenţă, 
pereţii. 

Dar doamna aceea care parcă mă căuta prin ochii unei vulpi 
rogi! O văzusem eu adevărat sau în vis? Nu mă obseda cumva un 
manechin de ceară dintr'o vitrină eu paltoane, sau numai ochii 
vulpii mă fixaseră de curind prin geamul unni magazin de blănuri, 
printre fulgii de naftalină dinăuntru si cei de zăpadă de afară, 
pe calea Vietorieif.. Acum trecea prin fața mea, înalt eit fereastra, 
un om eu o seară, lungă de parcă vroia să se uree în cer eu ea. 

Se lucra gi în zi de Crăciun? Deci nu visasem. La fel trecuse și 
tot aşa eit ferestra de înaltă — femeea cu gulerul roșu. 

In zilele de lucra mă siţeam zidită parcă din greşeală într'una 
din încăperile provizorii ale unui şantier în care toată lumea trăește 
şi lucrează ea într'un imens mușuroiu de furnici şi numai eu, nein- 
semnată em o adevărată furnică, nu făceam nimie. 

Alte ori dimpotrivă mă vedeam uriaş, fiindeă mi se părea că 
numai eu gindese printre toți acești oameni, că numai eu am loe în 
minte pentru imagini cari cuprind o lume, pentru şirul de ginduri 
care se leagă, mai lung decit un ocol de pămînt, pentrucă numai eu 
am timp să visez. Ceilalţi se mișcă, ies și întră, grăbiţi, unul eu o 
seară, altul eu un ciocan, unul eu o găleată, altul eu o bidinea...... 
Deobieeiu se asemünau între ei ca soldaţii la defilare. Dar, cînd fi 


SORA LUI ANDREI 33 


priveam eu luare aminte, si descopeream eu inehipuirea că fiecare 
din ei igi are basmul lui, și — în familia lui — nn loe pe care ni- 
meni si nimic pe lume nu l-ar putea înlocui... atunci începeau ei să 
cerească — fiecare pe propria lui socoteală — şi eu si send... pînă ce 
ajungeam eu toţii, în sfirgit, la acelaş nivel, 

Din pat, unde eram culeată în dimineața acelei zile de Crăciun, 
amorțită de frigul care intrase toată noaptea prin fereastra des- 
ehisá, nu zăream decit balustrada terasei — ea un tiv alb, ca limita 
unui cîmp inzüpezit. Iar din blocul de peste drum nu vedeam decit 
o puzderie de druguri de fier, nişte legături de beton care așteptau 
de multă vreme construirea unei ease vecine, identice, Dar proee- 
tate pe liniștea cerului, fără să mai văd si caleanu] easei din care 
fisnean, smoeul acela de fire îmbrăcate în zăpadă pe care e ăteau 
xgribulite cîteva ciori, mi se părea acum... capetele unor fire de te- 
legraf care mă legau de marginea lumii. 


O sanie trasă de zeci de vulpi roşii mă ducea pe o cîmpie de 
zăpadă întinsă es marea si cuprinsă toată de focul unui apus de 
soare eare incendia orizontul, Topită în haina lui Stefau, o gubá 
de esehimos din blana stufoasă gi eu obrazul meu lipit de obrazul 
lui înghețat care mirosea a lavandă, ca și respirația lui caldă, ne 
duceam să murim... Ştiam că vulpile se vor desprinde de sanie gi 
se vor împrăștia care încotro pe eimpia înroșită de apusul de soare 
urlind ea lupii, iar noi vom aluneca aiuriţi de viteză pe un tobogan 
de ghiaţă. Eram hotărită să (iu ochii strîns închiși, și să-mi eufund 
bine capul în gulerul adine de blană, în clipa din urmă. 

O ameţeală făcută din miros de lavandă mă cuprindea ca un 
început de somn. Stefan mă săruta foarte usor, Deodatü capul vi- 
zitiului s'a răsucit de parcă ar fi fost prins de un are, ea la păpuşi, 
jar el conducea mai departe, eu spatele lat către noi. Era Andrei. 

L'am îndemnat să plece i-am explieat că noi ne ducem să 
murim, 

— Vreau si eu, a răspuns Andrei, fără voee, 

— Dece vrei să mori? 

— Nu ştiu. Singur mi-ar fi fost frică să fae drumul îsta, dar 
eu voi împreună... 

Andrei mă iubea? Nu ne văzusem mai mult decit odată in viață, 
într'o singură noapte si atunci nu i-am vorbit de Stefan, 

Sania aluneca pe un cimp de oglindă albastră, soarele dispăruse, 
aerul rece gi vînăt intepa obrazul ca aee de ghiafá... 

Sunau elopotele în cer, se auzeau tunete, undeva în apropiere... 

Abea cînd m'am trezit am știut că am visat, 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cineva suna repetat. M'am sculat iute de sub maldărul de lu- 
eruri, guta îmbrăcată, în pijamaua de lină, pe care vara o purtam 
ln mare, si zăpăcită încă de somn, am deschis, Un mormoloe în trai- 
ning s'a strecurat înăuntru. Elastieul din talie al pantalonului îi 
ajungea pînă la încheetura braţelor, căciula îi cădea peste ochi şi de- 
desubt o voee limpede ieşea eu bumă-dimineața-la-moș-ajun. Cînd 
căciula i-a alunecat pînă pe virful nasului, un fel de bob de fasole 
invinefit, i-am ridicat-o pe ceafă. Fruntea bombată ocupa jumătatea 
figurii, ochii rotunzi erau înfundaţi din pricina unor obraji ea nişte 
jumătăţi de minge, gura era un eere mic din care se rostogoleau ro- 
tund cuvintele: „ne daţi ori nu ne daţi? 

Cum nimerise acest mototol eu șoșonii mari pină la etajul al 
saptelea al unui blok nelocuit, am aflat cu destulă greutate. Dar 
inii temeam că dacă-l las numai decît să plece n'o să mai ştiu dacă și 
el făcuse parte din visul eu vulpile rogi... sau dacă tot ce văzusem 
în somn, fusese adevărat si de necrezut ca viaţa asta eit un pumn 
care spunea cum răspicat „la anul si la mulți ani“, 

Am fiert apă pe mașina electrică, am pus un şervet alb pe un 
scăunel, am băut ceai eu Ion, și am mîncat cozonac. 

— Cu eine ai venit Ioane? 

— Cu tata 

— Bi unde e tata? 

Aici, afară, eu scara, 

Trecuse deei prin fața geamului meu un om eu o scară t... 
Scara aceea lungă exista într'adevăr? Atunci și femeea cu guler 
de vulpet.. Treeuse fără să mă vadă? Sau a stat mai mult timp să 
mă urmărească dormind ? 

l-am dat copilului mandarine și nuci: 

— Să vii la Sfintu Ion, ai auzit Ioane?... si m'am gindit: 

Atunei o să fie cald... Pe pereți nu se vor mai prelinge broboane 
reci, vol putea (ine ferestrele inehise, ealoriferul va dogori... (nu-mi 
inehipuiam fericire mai mare). li voiu cumpăra un training alb 
lui lon. Cu ochii lui înfundaţi ea două bucăţi de cărbune, infipfi 
parcă artificial, Ion va fi un adevărat omulef de zăpadă. 

L'am dus în brațe pînă la uşă, Ca şi păpușile de caueiue eu 
plumb pe care oricum le-ai pune ead în picioare, era eu mult mai 
greu decit mă asteptasem. Agi fi vrut să-i aud inima bătind, ca 
să fiu si mai sigură că nu visez iar. Dar sub mulțimea de flanelute 
virite in training odată cu el, nu se mai deslușea nimie, L'am pri- 
vit de aproape si am încercat să-mi închipui eum va fi mare. Ce 
vor deveni toate acele segmente de cercuri din care era făcut chi- 
pul lui, -um vor arăta acești obraji proaspeţi, cînd Ion se va rade! 
Ce păcat că o să crească, m'am gindit, ca despre un căţel, și am 
intrat in odae zimbind., Un țipăt de care nu mă credeam în stare 
mi-a ieșit din piept. In faţa ferestrei deschise, ea intr'o ramă fără 


SORA LUI ANDREI 35 


sticlă, intr'un decor de iarnă, stătea femeea cu capul sprijinit pe 
un guler roșu de vulpe, și mă privea eu ochi stielogi. 

Nu ştiu ce am biignit. Ar fi fost greu să-i explie ceva... 

— Am citit în ziar că sunt apartamente de vînzare, dar văd 
că n'am cui să mă adresez. Cum aţi avut curajul să vă mutați cea 
dintii! Văd că pereții sunt umezi. (M'am gîndit, cum de caută 
lumea casă și în zi de Crăciun!...). Vreau să cumpăr o garsonieră 
ca să plasez nişte bani... In cursul săptămînii n'am timp să caut, 
stau mai mult la Braşov. Cam ce venit dă o astfel de garsonieră? 
Mi s'a spus că sunt o mulțime de taxe... Dar ce să-i faci, tot mai 
sigur e nsi... 

Era înaltă, eu obrazul de carton și picioare ea de lemn, eu 
buzele vinete subțiri si rogite stingaei (ca să pară gura mică), 
Pomeţii erau violeti sub pudra roz figünese, iar pe timple spre 
urechi, $i spre git, pielițu era neinsuflefità, neagră. Avea gitul 
prea lung, dar nasul drept îi dădea oarecare frumusete, Ochii 
mari, negri luciogi, nu exprimau nimic, fiindcă nimie in jurul 
lor nu era viu. Dour gura întinsă ea un are, conținea atita rău- 
tate încît trăia en adevărat si numai ea dădea puțină viaţă aces- 
tui chip fără zîmbet. M'am strîns ea în apropierea unei reptile, 
Dar ea n'a băgat de seamă. A vrut să vadă bucătăria si baia. 

Era frig, fulgii de zăpadă intrau în odae.. Două geaman- 
tane stăteau nedesfáeute.. Biroul era acoperit de un strat alb 
de praf, parchetul nu se mai vedea sub grămezile de moloz. 
I-am explicat că fusese curat cînd m'am mutat, dar a trebuit să 
schimb baia, fiindeà smalţul era erüpat. Din baia zidită fiecare 
ym - cure p ciocănită și scoasă din tencuiala în eare 
usese inerusta ain cea m "a nimeri i 
tevile nu se mai potrivean.., altzii cacat Saal ERN " 

— O zi întreagă am trăit in &gomot de ciocane in moloz şi 

2.49 i s $i 
—— Bieţii lJuerütori parcă trăgeau la galere, aga curgea de 

Nu știu dară mă aseultase, Păstra mereu ii 
zîmbet de dispreț si în timp ce rotea privirea de ps MM p 
nieinn fel de bună voință pentru pereţii aceea de care i ui 
atita milă și fără să mai ţie senma de prezența men, a iov EN 

— Ce idee să se mute cineva aci! M ors 

Am răspuns eu o revoltă abea stăpinită: 

za Locuiam inainte intr'o cameră mobilată. Anzeam din dosul 
unei uși conversații amoroase la telefon, auzeam orideciteori se vor- 
bea despre mine eu ușurință și vulgaritate, eram amestecată fără 
voia mea în mizeriile altora, în taine pe care wasi fi vrut să le 


N'am sfirgit fraza... Intr'o singură clipă, fără 
za... ; ca să se ros- 
tească un singur cuvint, fără să pot expliea azi cum s'a întimplat, 
fiecare din noi a descoperit bruse cine este cealaltă, Buzele femeii 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


s'au învinețit, apoi s'au făcut albe. In jurul gurii s'a ivit un cere 
galben curios. Nasul era acum prea alb, aproape albastru, străve- 
ziu. Urechile de o paloare îngrozitoare. In ochii dilatafi lucer o 
teribilă întrebare. Dar gi o mică licărire de nădejde: poate tot nu 
ştiam că ea era unul din cei 100 de ţigani botezați laolaltă în anul 
1900 în lacul din Dobreni. 

A întrebat în soaptá, eu trăsăturile feţii parcă mai blinde, eu 
ochii mari: 

— Cum te mumeşti duduie? 

Ce o făcea dintr'o dată să creadă că în ziua aceea faimoasă, 
eu, fusese acasă, auzisem? Probabil că temerile, îndoelile au venit 
mai tirziu; sau poate ea orice om care are lucruri grave de ascuns 
(grave uneori numai pentru mintea lui îngustă, pentru idealul lui 
mesehin), o simplă legătură de idei, o coincidenţă, în prezența alt- 
cuiva, o umplea de spaimă si nimic nu mai era sigur... Nu ştiu, a 
repetat întrebarea, sau numai en un ecou, am auzit iar, după o 
fracțiune de secundă 1 : 

— Cum te numeşti duduie? 

Am spus nepăsătoare, ea și cînd m'agi fi gîndit la altceva : 

— Mirona... Mirona Runen, 

CELLA SERGHI 


BRUEGEL, CIUDATUL 


(Fragment) 
+- Wl est entré dams Phistoire avec 
trols surnoms, mais j} en faudrait cent 
pour évoquer toutes les faces de «on 
talent multiple et mystérieux. 
MARCEL BRION 


A Am încercat zadarnie să fixes imaginea lui Pieter Bruegel 
intr'un contur statornie, Zadarnie am poposit privirea, ore întregi, 
pe gravura lui Egidius Sadeler care-mi înfățișa portretul unui ne- 
cunosent eu trăsături regulate, încadrate într'o barbă lungă şi in- 
grijită, căzind regulat și acoperind pieptarul hainei butonate gi 
o parte din gulerul dantelat. Fruntea largă, eu un șanț adineit în- 
tre sprincenele uşor arcuite, privirea limpede si euprinzind larg 
lumea, nasul puternie şi mare, întreaga figură răspindeşte un calm 
reflexiv, viață bogată interiorizată, dar care stie să-și improspá- 
teze prin ochi vedeniile lăuntrice. Așa smuls din treent, portre- 
tul ar putea aparţine oricărui pictor flamand, dacă șanțurile care 
pornese dela aripile nasului în jos si în afară, n'ar adinei o su- 
ferință grea si poate că fără pricini exterioare, Dar în zadar îmi 

„luarea aminte către șanțurile ce-i brüzdau faţa si frun- 
tea: nu-mi puteam găsi în această imagini corespondența feeriei 
pe care o cunoaștem în operă, tumultul deslintuit din desene şi ta- 


Atunei mă îndreptam către profilul artistului i 
desvülue culegerea iui Lampsonius, apărută în Avis ie 1572, D 
niile se desprind ferme si clare, dar viziunea omului așa cum În- 
cerea să ni se închege în gînd, dibuia turbure în trecut. Și totuşi 
imaginea imi pare mult mai vorbitoare decit primul portret Aci 
fruntea e lată, prelungită imens către timple, ascunsă de un smoe 
de păr pe care îl rávüseste o beretă eu margini rüsfrinte si strejuită 
in jos de curba regulată a sprineenei terminată ascuțit. Dar ceea oe 
reține din primul moment privirea, e proecțarea în afară a ereadei 
sprineenoase, retrügindu-se apoi către baza nasului într'o scobitură. 
Profilul desenează și mai clar nasul puternie yi mare, ușor ascuțit. 
Şi inrăși surprindeam ochiul desehie limpede, ferezatră către lume, și 


38 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


iarăşi ne izbea şanţul care brăzdează fata adine, dindu-i o înfățișare 
de suferinţă. Portretul e mult mai fin, mai spiritualizat, drama inte- 
rioară mai vădită, învelișul formelor mai apropiate de ființa lui i- 
devărată. Dar nici aci nu am intilnit prelungirea imaginei con- 
crete a omului p:nà la desüvirgirea lui spirituală. — 2 

Imi poposeam apoi indelung privirea pe schița de compoziție 
intitulată Pictorul şi Amatorul (Albertina, Wien) $i „înţelegeam 
de ce primele înfățișări, liniștite, calme, oarecum statice, nu ex- 
primau viața de adincime a lui Bruegel. Pictorul, în ipoteza că 
această imazină ar fi înfățișat cu adevărat pe artistul însuși, ne 
oferă o imaginá răvășită, amară, chinuită. Se împrăștie stufos pă- 
rul de desubtul calotei rotunde și încadrează bogat faţa, acopere 
cu șuvițe neregulate fruntea, se contopește cu sprîneenele sbirlite 
şi se prelungeşte cu barba neîngrijitä, Fața se desprinde în trăsă- 
turi adinci din răvăşirea capilară: ochii tintese depărtat viziuni ne- 
guroase, iar gura a Încremenit intr'o expresie indureratá. Imbrăcat 
într'o rasă de călugăr cordelier, Pictorul nu întățișează în această 
imaginá decit o față a vieţii lui. Dar unde este bucuria, extazul 
şi elanul cuceritor? Au rămas uitate cîndva, in tinerețea lui ná- 
valnică? Nu, Bruegel nu putea face parte dintre acei pe care viaţa 
îi práfueste si cărora virsta le macină, în uitare și rutină, frăgezi- 
mea de simtire, Bruegel a rămas in acest sens mereu tînăr, en toţi 
marii artiști de alminteri, ca toţi cei ce nu capitulează în fata. vietii 
nivelatoare gi nu sfirsese prin a fi absorbiți de mărunțișurile 
vieții gregare. 

Cereetam din non imaginea, o comparam eu celelalte, dar nu 
aflam niciunde existența complexă, mărturia materială exprimată 
in forma sau în expresia feţei a vieţii adevărate a omului. 

De ee această napotrivire? Si, în acelaşi timp, de ce n'am reu- 
git niciodată să organizez intr'o formă stabilă, pur subiectivă, ima- 
ginea pe care mi-o formam despre un om în intimitatea spirituală 
a căruia trüisem ani întregi? 

Nu intelegeam: era îndestulător să deschid o carte a unui mare 
creator de viață, numească-ae el, Dickens, Tolstoi san Balzae, să iau 
contaet eu personagiile deserise, pentru ca imediat să am, limpede, 
viziunea lor mentală. Reugeam să-i desprind încă din primele mo- 
mente din cenușiul vazului şi să-i integrez în imagini statornice, Am 
văzut, în chipul acesta, mental dar eiremmstan(iat, pe toti eroii 
literaturii universale: si pe Petru Bezukof si pe Nicolas Nickleby, 
și pe Pickwick şi pe Gobsek, pentru ca să nu mai înșiruim întreaga 
galerie dostoiewskiană, în eap eu Raskolnikof, Kirilof sau Alioscha. 
Această integrare in forme concrete a unei imegini pur abstraete, a 
unor personagii imaginare, căpăta eu vremea conturul si relieful 
persoanelor vii. Aveam convingerea că agi fi putut recunoaşte dela 
prima vedere pe prințul Andrei, pe Anatol sau pe Petre Bezukof, a- 
cesta din urmă stingaci, miop şi vizionar, Si înţelegeam atunci că 
arta supremă a actorului în reprezentarea acestor personagii, la a- 


BRUEGEL, CIUDATUL 39 


daptarea scenică, era tocmai această recompunere a personagiului în 
aşa fel, încât el să corespundă imaginii noastre subiective. 

Același lueru se întimplă eu autorii acestor eroi, chiar dacă 
imaginea lor eoneretà imi era absentă din memorie, Reugeam să 
integrez, independent chiar de portretul autorului, așa cum era 
transcris de contemporani, o imaginá a lui, pur sintetică, imaginară, 
Purtăm în noi fiecare, o imagine a lui Cervantes, tot aşa de lim- 
pede ea a lui Qu'chotte, o imagine a lui Diekens tot aga de conturată 
ea a lui David Copperfield, sau a lui Balzac tot aga de vie en a 
lui Vautrin, 

De ee atunci nn puteam statornici o imagină mentală a lui Brue- 
gel? De ce, eu toată cunoașterea vieţii omului, a mediului în eare 
trăise şi mai ules a oporii căreia i se dăruise, nu reuseam să-l deslu- 
sese aevea din ceața depürtürii 

Lümurirea acestei întrebări am găsit-o în însăși opera lui Brue- 
gel: in varietatea ei neistovită, în multiplicitatea aspectelor ei, in 
caracterul ei proteic, ce se refuză simplificării si unităţii. Pentru 
a putea contura o imagine a omului ar fi trebuit să redue toată 
această revărsare de forme gi tot acest tumnlt, la o linie schematică. 
Dar prin aceasta uși fi negat însăși füptura artistului si esența 
operei sale care constă tocmai în această structură variată și mul- 
tiformă. Fiind plural si contradictoriu, Bruegel nu putea fi în- 
eadrat într'o imagină subiectivă precisă, după cum surprinderea 
unei singure expresii a feţei lui de către un pictor, la un moment 
al existenţei sale, nu putea alcătui un îndreptar îndestalător pen- 
tru cunoașterea omulmi. 

El apare deci minții neguros si depărtat, Füptura lui nu se 
încheagă in forme, nu ancorează in eoneret, ei se pierde în nelămu- 
ritul visului și în elanurile imaginației. 

In această privință el intilneste pe fraţii săi întru efervescenţă 
a ereafiei, pe poeţii elizabethani, Si în eazul acestora, datorită revăr- 
sării torențiale a unei imaginații luxuriante și a unei vitalități 
*lementare, mintea nu le poate reduce fiinţa În o formă statornicá. 
Chiar dacă vrea să-i sărăreaseă de substanță, simplifieindu-i, aceşti 
artiști rămin dineolo de integrarea subicetivă, care, reprezentindu-i, 
i-ar deforma. E cazul tuturor creatorilor de mare faeturá, Shakes- 
peare in primul rînd, Lumea pe care acestia au purtat-o în suflet 
a fost atit de tumultuoasă si de răscolită, ființa lor a reprezentat 
deslănțuirea unei energii atit de explosive, încît nn le putem indigui 
revürsarea in aluvii regulat scobite, 

Bruegel trebue rsezat printre creatorii care se află în afară de 
limitări. Dar dacă efortul de reconstruire in emeret a fiinţei fizice a 
lui Bruegel este din capul loeului sortit neizbutirii, din cauza com- 
plexităţii de structură a vieții lui, evocarea personalității spirituale a 


. artistului va ingüdui o prezentare aproximativă eu chezüsii de 


exactitate. Intr'adevàür, aei definiția artistului nu mai presupune o 
simplificare a bogăției lui de struetură si niei o unificare a asper- 


49 VIAŢA ROMINEASCĂ 


telor eontradietorii pentru o integrsre intr'o imagine unitară; da- 
tele alcătuitoare ale psihologiei artistului se ingiruese, se comple- 
tează reciproc, se îmbină, ereind prin alăturarea lor un mozaic 
sp ritual eu tot pitorescul si varietatea lui. Ne mai supusă exigenţelor 
de simetrie si rotungire a imaginii rezumative, reconstrucţia psi- 
hologică ingüdue retrospectiv o evocare prin intuiţie şi apropiere 
spirituală, 

... A fost Bruegel în zeeastk epocă de plămădire a unei noi 
ere, o fiinţă de o înmărmuritoare bogăţie de suflet, Simplu la port, 
adesea zgircit la vorbă, intrerupindu-si momentele de vervă si ris 
sgomotos en tăceri indelungi, el păstra eu tot rafinamentul sáu de 
gind un fond sufletesc ngiv si simplu. Bruegel a rămas în primul 
rînd un țăran, plebeu 8i frust, Avea in el ceva vinjos si echilibrat, 
chiar greoi si stingaei, Trebue să fi avut un mers feapán, zdrun- 
einat, de om care merge mai mult pe căleîie, Privea in jur eu lua- 
rea aminte a unui miop, dar ochiul lui avea agerime și mintea lui 
orinduia tot ce-i trecea pe dinainte în viziuni exacte. De aei grija 
lui pentru amănunt, pentru exactitatea observaţiei, de aci realis- 
mul siu minuțios. 

Der dincolo de acest aspect liniştit, în care omul se supunea lu- 
mii din afară pentru a o înregistra, ee efervescenţă, ce sete de spa- 
fiu, ee avintare întraripată! Omul era aprig, rávüsit de aspirații vi- 
jelioase, de evadări totale. Țăranul acesta flamand era în realitate un 
barbar deslănțuit, un răsvrătit, un evadat din norme si obiceiuri. 
Era pasionat, neliniștit, frenetie, Trebue să fi avut în vorbă eru- 
dităţi de expresii si impreeatii seatologice, virulenfe corozive sau us- 
turimi de bici. Omul calm devenea etunei de nerecunoscut, căntă- 
tura luminoasă devenea ascuțită, Trecea dela mîngăerea cu ochiul 
şi dela bucuria simplă în fata Imernrilor familiare și a peisagiilor 
însorite, la rătăcirea în viziuni titanesti, în care spiritul į se avinta, 
găsind in stineile enorme, în ţinuturile convnlsate sau în spectacolul 
pirjolului şi deslănțuirilor ucigsse ale vremii, um fel de corespon- 
denti eu erupția lui interioară, Ştia să ridi, Un ris enorm, gras, 
rubelaisian. Avea în acelagi timp simțul fantasticului, sentimentul 
drüceseului si al damnaţiunii. Trăise eu atita aseutime drama reli- 
gioasă si neliniștile timpului său, ineit colturile de iad gi creatu- 
rile demoniaee pe care le întrevăzuse in imagineţia lui exaltată, aveau 
relieful și accentul veridic al lucrurilor zilnice. Intelegem deci cum 
realismul lui se infrüteste eu fantasticul, eum vietuirea în cadrul 
familiar evadează în decor supranatural $i vrăjitorese şi cum sim- 
plicitatea naivă a ţăranului ce rămusese, întilnea febra imaginativă 
a posedetului. In Bruegel se echilibra deci bunul simţ al unei rase 
țărănești cu producțiile ei folklorice, pline de superstiții si exaltári, 
dar se vădește mai ales o vitalitate invincibilă, o forță plebee de 
adevărată sevă rabelesiană. 

Rind pe rind explodind in risete sgomotoase sau închis in ab- 
sente indelungi, partieipind eu toetá ființa lui la viața din jur pe 


BRUEGEL, CIUDATUL 41 


care o iubea eu patimă, si totuși găsind momente de evadare in vis, 
Bruegel era fie plin de vervă şi biciuitor, fie absent şi tăcut. Ii plă- 
cea să glumeascá. Una din bucuriile lui era să mistifice pe oamenii 
naivi cu povestiri fantastice si evocări de fantome. Biograful sáu 
Van Mander ni-l deserie en fiind de un comerţ agreabil, desi ade- 
sea tăcut, dar plăeîndu-i să „îngrorenscă oamenii, pe elevii săi mai 
cu deosebire, prin poveşti eu strigoi şi sgomote supranaturale'*, Ti 
plücemu deci farse, mistificarea nevinovată, în care trebue să vedem 
numai o înclinare, care era de alminteri în atmosfera timpului, 
Această vină conduce pe plan artistie la bizarerie, amestec de vi- 
ziune terifiantă si de grimasă bufonă, care impinzeste o mare parte 
din opera artistului. Bruegel à cultivat eu egală înclinare fantas- 
tieul, realismul $i burleseul. 

Vom putea meum întrezări complexitatea acestui om în acelaşi 
timp realist şi mistic, viguros și neliniștit, frenetic și visător, stra- 
niu, demonie, atras de magie si practici vrüjitoresti, dar în acelaşi 
timp sensibilitate intactă, iubind vinta simplă, dansul și petrecerea 
cimpenească, peisagele si limperimea. 

Bi iată că acest umorist, plin de vervă, adesea ironie, puţin 
sceptic, în fond cinstit si iubind munca regulată, dar deslănțaindu-se 
în îndrăsneli care puteau fi imprudente pe neea vreme de opresiune 
politică, preţuind mai presus de toate libertatea care îngădne vieții 
să se reverse nestinjenită, simțea nevoia de a-și primeni viziunile gi 
a-și reimprospáta viaţa în contact cu sán&toasa voioșie țărănească. 

„++ Loenia pe seea vreme în Anvers un neguțător, om ciudat 
în felul lni, eu care Bruegel legase prieteșug. Vinzütor de tablouri 
şi în acelaşi timp artist el însuși, membru al Camerei de retorică din 
Anvers, umanist, spirit rafinat, dar nedindu-se inapoi dela bucuriile 
și plăcerile lumești, Hans Franekert şi-a împletit un timp existența 
cu aceia a lui Bruegel. Poate că îi va fi ajutat la vinzarea tablouri- 
lor, si de sigur că vor fi avut impreună îndelungi discuţii asupra 
mestesugului care le era amindorora atit de scump: vor fi luat poate 
amindoi parte la cenaclele retorieilor şi la atitea eonelabule noc- 
turne, jumătate religioase $i jumătate politice, ce aveau loe pe 
acea vreme în Antwerpen. Sigur este că eei doi prieteni știau să-și 
caute împreună evadári în kermesse, nunți țărănești si serbări 
populare. Bruegel se îmbrăca în țăran, lua daruri si dindu-se drept 
rudă eu unul sau altul dim soți, se amesteca veseliei, Vorba popu- 
lară, accentul, savoarea şi pitorescul expresiilor lui nu-] deosebean 
întru nimie de eei eu care petrecea, Isi găsea astfel în aceste pe- 
treceri simple, care adeseori ajungeau la bătăi erunte san betii la 
toartă, destinderi elementare. Pornea apoi în tovărășia lui Frane- 
kert in căutare de femei frumoase, tinere, si, nădăjduim, de loc săl- 
batece. Tabloul era astfel incheiat. 

Pätruns adine de viața si moravurile ţărăneşti, apropiat şi mai 
mult de simţirea populară prin inriuririle folklorice pe care opera lui 
le mărturisește, căutindu-şi destinderi în nunţi, betii, jocuri şi aven- 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


turi trecătoare eu femei din popor, Bruegel a ştiut totuși să dea aces. 
tor scene și acestei vieţi un sens adine omenesc, ea o planare de des- 
tin. Tablourile lui, fie că înfățișează un colţ de peisaj, nişte joeuri 
de copii, sau o imensă si strivitoare alegorie, deschid totdeauna per- 
spective întinse, situiază erimpeiul de viață pe care il reprezintă 
într'un cadru cosmic, cu prelungiri către infinit, eu ferestre largi 
către züri. Este cu neputinţă să ne sustragem dela acceptarea til- 
eului eosmie pe care îl su tablourile gi, in general, opera lui 
Bruegel, 

De sigur, anumiţi comentatori au exagerat semnificația filoso- 
fică a operei lui Bruegel, văzînd în fiecare gest si fiecare detaliu 
de cadru un tile profund. Reacţia lui Paul Colin împotriva acestei 
interpretări, abuzive poate fi pinà la un oarecare punet îndreptă- 
fit. Dar diseutind aceste exagerüri eritienl belgian eade în gre- 
seala opusă, văzînd in Bruegel un simplu pictor, cucerit de spaţiu 
şi lumină, îndrăgostit de viață subt toate formele sale și mai pre- 
sus de toate, artist. Lucrurile acestea sunt adevărate. Nu putem 
totuși nega un fapt hotăritor: că dincolo de meșteșug, de bucuria 
pură a oehiului în fața formelor plastice si a culorii, în tablourile 
lui Bruegel descoperim mărturia unui suflet de mare adîneime. 
Ajungem aci în sîmburele vieţii lui de creator. Bruegel a cunoscut 
extazul, dilatarea sufletului în fața infinitului, depăşirea de sine, 
înfrățirea cu universul, marea transfigurare. Poposea în vremelnic, 
dar stia să-și ia sborul dineolo de timpuri şi să prăfuiască faptele 
observate prin perspectiva strivitonre a nesfirsirii, Atunei, rupind 
contingentele, sufletul lui pluteste liber, descătugat. In neest mod. 
el a reuşit să integreze viața descrisă de el în cadrul eosmie care o 
înconjoară si o conţine. Aci este pirghia adevărată a creației lui, 
aei trebue căutată axa centrală care comandă întreaga grupare a 
materialului plastie, subordonind chiar mestesugul lui de o nease- 
muità vigoare, şi tot aci avem să căutăm revelația ce o reprezintă 
opera lui pentru noi, 

Fără îndoială, fiecare epocă desluseste in operele de artă in- 
terpretări noi, conforme cu spiritul timpului. In decursul vesen- 
rilor opera Ini Bruegel a suferit mari variații de înțelegere. Timpul 
nostru îl descoperă subt o lumină nouă, care e mult deosebită de 
aceea subt care a fost cunosentă în secolul XVI. Dar nu aceste 
schimbări a reportului nostru cu opera ne vor opri acum, ei adin- 
eimea extazului de care Bruegel dă dovadă în tablourile lui. E aci 
o valoare, un fapt de semnificație certă, care măsoară tilen! acestei 
opere. Aceasta din urmă este însă rodul lürgimii de orizont spiri- 
tual, de exaltare si de v'atà în înfinit, pe care Bruegel le-a eunoseut 
în timpul momentelor sale de contemplare tăcută, 


ION BIBERI 


ZI DRAMATICĂ 


De cinci zile se sláruie'n legenda principiilor. 
A ciutelor caste'n păduri, a protalurilor pline, 
a boltes puhave, lehuze, native: 

prea sus carul mic, lângă ferigi zodii canine. 


De ele lătrat în ziua a şasea dramatică 

Intâtul s'a ridicat din cernoziom 

Căci altfel mei cind, printre sapini cázuli, nu vom 
fi gămt principiile vesele ale diamantelor. 


Fà-L însă puhav, din rizom, din dulce sagut. 

Dà-I in loc de crăci și chip coroană 

Ca să-L amdgesti la limpezirea vadurilor, la începul 
Ță-L din prund să sune, nu din lut. 


Ziua șaptea s'a sculat alearpă, duminicală, tirziu, 
Slava ei multă strigă în calendare 
Ki în singe dimineata în care, 


alături dormea o străină, încordată ca o coastă, cu răsuflei tăiat 


POM STREIN 


Totul ne aparține pină la cîntatul cocogilor 
Apoi cerul este pentru coroană, alun și venin. 
Frunzele mă otrăvese căzute la rădăcini 

Şi din păstăi se desface amintirea florilor. 


Caut să-mi amintesc pe aproape un pui: 

toate pinà la cîntatul cocoșilor însă ne aparțin. 

Dela Facere wa mai îmbrăcat Dumnezeu zimbetul Lui 
Şi pentru leagăn doar mai e bun lemnul strein, 


E ceasul cînd cenușa incinera(ilor în capelă, pe ploiţă, saltă. 
Omule, scoală, în zări cerul e cusut de pămînt cu arnici. 
Nw mă auzi, scoală, să vezi femeea ta altă. 

Nu mă știi, lingă salcim am crescut, lingă tine, mei, 


AXIOLOGIE 


Nu se mai desfac anotimpurile; vremea e întinsură. 
Be aşează cocleala ostrovatiză a verii pe negua impură 
Afli din tăria ploilor fiecărui burlan 

ligidele bete ale altui an. 


Ralcimii inflorese de trei ori; primăvara rodegte. 
Pirguiala gututilor putrezește mánatà în cireșar. 
Numărăm greu anii, pentru a Doua Venire, din creștet. 
Prooroct, tácefi; opriți-vă misionari, 


AXIOLOGIE 


Fuge latitudinea pe sub noi; geografia, poveste, 
Să, plutim numai, corabia este nici unde, 
Inserarea ne lipseşte, s'ascunde. 

N'a cintat nici wn cocoș vreodată peste. 


Să philim numai; matelot, matelot, 
ai să wifi în curînd și prorü și pupă 
După semnul crucii cardinal şi după 
ce-ai să wifi în alte semne lot. 


Catargul inserie, gotic protest, cu virful de plumb 
pentru lipsa ostroavelor muzicale în vint. 

Chiar de-am intilni, însă, pümint, 

Lam numi iarăș greșit, ca tine, Columb. 


ACASA 


Pujuri eu răcoare dobrogeand, scoasă 
să-și adape caii dicienii toți. 

Acru vin de mide, dulce de terasă. 

Si'n ostroave leguri de pindari pi hofi: 
Biblice popasuri sunt aici gi fum 

în Oragu'n care plinsem şi geum. 


50 VIAŢA ROMINEASCÁ 


altfel împlinise optsprezece ani — pástra totuşi impresia că suferea 
de-o boala reală, dar pe care mintea ei strimtá nu o pütrundea. 

Si cu cât i se părea mai de nedeslegată taina eu atit atenţiile ei 
eresteau $i odată eu ele se l'urigau $i indoielile care îi măreau timi- 
ditatea. 

O găsise de citeva ori pe Dina, goală, pe podea, dormind într'un 
somn adine si chinuit, cu respirația iute, întretăiată de gemete se 
sperinse atit de tare încît abia se retinuse să nu strige, si apleein- 
du-se tremurind deasupra fetei, o ridicase in braţe si o eulcase in pat. 
Nu-i spusese niei odată această întîmplare si se ferea ca să afle 
ceva domnul Gavrilă pe care l'ar fi sdruncinat nesănătatea fetei. 
De-atunei Aglaia sufera mici spaime ori de câte ori Dina se arăta 
într'o dispoziţie ciudată, si îi urmărea pașii și neinsemnatele fapte 
zilnice, &uspeetind'o necontenit. 

Mergea pini intr'aeolo eu teama ei încit în fiecare dimi- 

meață se apropia de uşa odăii, cu inima palpitîndă $i se uita 
ináuntru ea sā se convingă că nu se petrecuse nimie peste 
noapte, 
Acum se simţea liniștită și împotriva sentimentului de sigu- 
ranță ceva o hotárise să persiste in a o destepta pe Dina, ce eon- 
tinua să doarmă eu capul eufundat în pernă gi eu o mînă luneeind 
dealungul pulpelor... 

— Dinufo, n'auzi maică?... seoulă că ai dormit destul, e uns- 
prezeee ceasul, repetă bütrina mai tare. 

De data asta Dina ridică ineet pleoapele, se întoarse pe-o 
parte, eu pieptul desvelit, isi trecu brațul pe sub ceată și zimbind 
usor Aglaei, deslusità prin păienjenişul somnului, o întrebă cu o 
voce inecatá în somn, nedumerità : 

— Dar cit e ceasul? 

— Iți spusei fetito, unsprezece. Hai, lenego, jos... să-ţi adue 
cafeaua f 

— Nn, Aglăiţo, vin eu în sufragerie. Uite, má'mbrae îndată, 

Du-te pregüteste-o. 

Şi înainte să termine, bătrina dispăruse din prag. 

Dina fu misentá de un gind ce o învălui tandru pe servitoare, 
isi mai destinse puţin membrele și se tiri afară din pat într'o că- 
mage subţire, transparentă care-i ajungea pînă la genunchi. 

Se asezü in dreptul oglinzii mari de toaletă $i cu capul puţin 
inelinat pe umăr, îşi desfăcea cărlionţii ineureafi $i negri, căutin- 
du-se adormită în imaginea dinante-i, Ochii erau încă adumbrifi de 

somn. 

Dina se admira în tăcere, surăzătoare, şi eu o migeare îşi eliber& 
un umăr din breteaua fină, apoi dădu drumul celeilalte bretele şi că- 
maga se rostogoli la picioare, 

Mingiierea catifelată a câmăşii îi produse în cădere o voluptate 
calmă ce-i străbătea toți porii, risipindu-se apoi diluat pe întinsul 


PROVINCIALA 51 


pintecului, Dina închise pleoapele jumătate, scrutindu-si 
ius vues din penumbra odăii, fir marei gen SE a ae 
examina eu o satisfacţie eopilüroasá si feminină, şi euprinsá 
de-o turburare vagă, începu să-şi plimbe timid pman i yali 
ciunea părului, pe eoapse.. Miinile lunecau astfel in negtire se des- 
făceau, se înlănțuiau captivate de joe, 
O infiorare o frinse in donă, gi eu ii muiati 
! A genuneéhii muiati se 1 
pe divan, dar deodată răsunară cîteva bătăi pater în mer 
smulgindu-se din toropeala în care căzuse, Dina îngrozită, büigui: 
— Ce e... eme e aeolof,, Ce vreţi de mine! — Eu sunt, ce te-ai 
speriat | se auzi după un interval o voce groasă. 
— Cinet.. A, da, d-ta papa... Nu, nu m'am speria 
" E + Lai , Es p 
brac și vin îndată. Mă seuzaji, sunt în neglijé dm. aar 
Domnul Gavrilă sublinie eu un rís gluma fiicei sale, şi se în- 
depărtă numai decit mai ales că-l apucase tusea. 


Dina siii i E 
E iise și ea un tril nervos, eurmal odată eu depărtarea 


Aga rămase citeva secunde rezematü de perete ca să-şi 
Masinal se aplecă să-și ridice c&m i i 
qu al s : așa, cuprinsă de rușinea pro- 
priei golieiuni, desorientatá ie insă sávirg 
Ere raring ca şi eum ar fi fost surprinsă sávirgind 
Emofia suferită îi destrămase senină j i 
, Emof i > tatea jocul 
"ig și o îngrijorare nouă, confuză, puse stüpinire ci am A 
i dădea seama că trăise un moment de i i 
T. prefacere, d : 
An limpede substratul lui. Deaeeea îndoiala i se înfigea pat cip 
oh carne, lent, sehimbindu-i lenea de dinainte intr'o stare de neas- 
: pür, de nervozitate, ce-i umplea ochii de laerümi. I se ineureau 
e e n se îmbrăca și primei impresii i se adăuga un sentiment 
^ psă, de nesatisfaetie ce-o impingea să-și încrunte sprincenele 
amintirea tatălui, Dar imediat se mustra cu asprime ca să-şi răs- 
weg ue rain pi ei — răutatea. Apoi din necesitatea de-ai 
un punet de sprijin, murmură prin buzele eschise 
„tată“ infinit de dulee, de copil, MS. bend pea » 
Cu mintea preocupată numai de el, isi aminti urise si 
, si aminti că a 
îndepărtarea lui — un ris înecat într'o tuse și îi fu frică ae 
simfirea ee 1 se streeurase în inimă. lar un aceest Oh nu, ră alti 
de hidos atunei. Se stăpini să nu năvălească în sufragerie şi des- 
chise ușa încet, dar contrar voinfii ei trecu prin sala alăturată eu 
paşi iuți, O tuse seacă, neîntreruptă îi lovi timpanele, sovái o se- 
eundá x prag, și se repezi înăuntru, eu respirația tăiată : 
— Tată, 


Domnul Gavrilă şedea pe un scaun eu 
omr ! coatele rezemate 
caen s feasta strinsă în podul palmelor, străbătut, de pom. ră 
patele i se areuise spre pămînt de violența tusei ce-i sgiltáia trupul 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In aceeaşi clipă intră în farmacie o bătrînă gheboasá, eu o sticlă 
goală în mînă. Vlad o pironi eu o privire încruntată și răsfoind niște 
rețete, se îndreptă spre Dina, palid: — Nimie. 

Dina surise şi reluă cu un ton de consolare, 

— Ai să-mi spui după masă ! 

Revenità lingă tatăl ei care egise în grădină, să se așeze pe o 
bancă, la aer curat, Dina îşi recăpătase încrederea în viață, încre- 
dere ce i-o întuneca puternicile lui accese, Oroarea de ele i-o accen- 
tua frica de a nu-l pierde pe bătrin, în urma unuia fatal inimei lui 
slabe. Trăia cu atita intensitate în sufletul ei ineit i se părea cu nepu- 
tință ideia că s'ar putea cîndva să nu mai fie. Prezenţa lui vie îi era 
singurul reazim al tinereții, [i observa eu amănunțime trăsăturile 
lui adinci, calme cari se eontraetau la cea mai neînsemnată încor- 
dare, si atrasă irezistibil de obrazul neela drag, îl sărută deodată 
cu bucuria unei eliberări. 

Domnul Gavrilă lăsă ziarul din mînă, surprins, puţin amuzat, 
și atrăgind'o spre el, se prefüeu că dă un alt înţeles nevinovatei ei 
isbueniri. 

— Cei Dinuto? 

Dina nu bănui intenţia lui si se retrase puţin înapoi, dar 
după mina lui echivocă, ghici că se juca. 

Ruşinată de înehipuirea ce-i trecuse prin minte, se supără. 

— Riüutáeiosule, n'am să te mai iubesc, 

— Uite, va avea Joe o serată Duminică. Vine si prefectul; n'ai 
vrea să te dnei şi tu? întrerupse liniştea domnul Gavrilă. 

,BSeratele'' murmurà disprețuitoare, Cit o indispuneau desfă- 
șurarea lor uniformă, artifieialitatea întregei atmosferi, eu tineri 
respeetuogi $i stîngaci, în societates cărora nu reușea să se desmor- 
țească, 

Nu se distingea nici unul din ei, fie prin — vioieiune de spirit, 
fie printr'un tupeu îndrăzneț, cuceritor, Se țineau în rezervă stin- 
jeniți deopotrivă în mișcări ea și în diseuții, sfirsind mai totdeauna 
eu ò curte obositoare, banală, 

Prietenele îi displăceau deasemeni fiindcă se complăceau în acest 
trai medioeru, fără surprize, uimite că ea tindea spre alteeva, deo- 
camdată si ei nelămurit, dar pe care celelalte îl ignorau cu desă- 
virsire. 

Domnul Gavrilă îi desprinse de pe virful buzelor exelamafia și 
atins de acea nuanță tristă, o cercetă, 

— Ce ai? 

Dina își încolăei brațele pe după gitul lui si neaseunzindu-gi 
amiráeiunea, mărturisi stins: 

— Sunt atit de plietisità! 

Cîteva puternice bătăi în poartă îi desfüeu, si atenţi, îşi încor- 
dară auzul, ea să deosebească strigătele omule(ului ce se agita indá- 
rütul gardului, lovind disperat cu bastonul, 

Dina sări dreaptă in picioare: — Posta, tată... 


PROVINCIALA 55 


Si alergà intr'un suflet la poartă. 

— De-un sfert de oră fip d-ră Dina. M-au trecut sudorile, ce 
D-zeu, — nu se aude, Poftim o serisore pentru d-ta.. 

— Pentru mine! 

— Mă miram si eu, dar aga-i, răsuflă postarul, inminindu-i 
plicul si se îndepărtă cu un salut neispràvit, 

Dina întoarse plicul pe ambele părți. Deslusi stampila orașului 
București, si din ce în ce mai emofionatá, îl rupse. 

Străbătea rîndurile în goană, chipul i se lumina, căpăta eu- 
lori vii, aprinse, destănuind în selipătul intens al ochilor, viziunea 
ee-i robea imaginaţia si cuvintele lunecau, se eonfundau, igi pier- 
deau sensul şi Dina nu mai înțelegea nimie, nimie. Orbită, aseulta 
doar chemarea adincă și surdă isvorità din ea însăşi, atrăgind-o spre 
depărtările feerice, spre neprevizut... 

Intr'un spasm de nestăpinită bucurie mototoli scrisoarea în 
pumn şi înapoindu-se lingă tatăl ei, căzu extenuată pe bancă: — O 
serisoare de la Bucureşti ! 


. 
* * 


Vlad primise eu aparentă răceală, noutatea, Dimtr'o discreție 
născută se feren să-şi arate starea ce i-o provoease scrisoarea ve- 
nità. In fond era impresionat dureros de această intimplare, eare 
presimțea că va schimba ceva din cursul normal al vieţii lui. 

Nu ştia sigur dacă bătrinul Gavrilă o va lăsa să plece, dar se 
indoia că s'ar putea împotrivi la voința Dinei. Va insista ea oare? 
De el nu o legase nimic trainie. (Vlad înţelegea cit de puţin lueru 
însemna că-și petrecuseră împreună, sub același acoperiş, copili- 
ria și adolescența) ca s'o oprească aici. Poate dragostea pentru 
tatăl ei ar fi fost un motiv puternie. Bucuria însă ce-o iradia chipul 
ei luminos, mişeärile neastimpărate, largi, îi risipiră şi această 
iluzie. Era atita sete de viață în ea, atitea elanuri ascunse, ineít 
nici nu-şi închipuia ce le-ar putea impiedeca să se desfăşoare, 

Aştepta neliniștit cuvintul hotăritor al tatălui lor (de cînd 
rămase orfan de părinți, Vlad îl considera pe bátrin tatăl lui) ur- 
mărind pe sub gene pe Dina, care mînca iute, dezordonat, zim- 
bindu-și șie-și într'una, ea posedatá de un gind. Părea cu totul 
absentă de ceilalți, închisă în sfera unei miei lumi, numai a ei, și 
unde nu străbătea nimeni, Distanţa pe care involuntar o ereiase 
astfel între dingii îi márea incertitudinea ce-l sfişia. 

Vlad isi aplecă mai adînc capul deasupra farluriei, fără să se 
uite în lături. Se simțea depărtat de en, un străin aproape. 

A Dece tăceţi? Vlad, tu de ce nu spui ceva? vorbi Dina după 
un timp, contrariată de liniștea ce-i învăluia, densă, tristă. 

1 Viad tresări, surprins de întrebarea neprevăzută a Dinei, dar 
nu-și ridică pleoapele. Fu mulţumit că i se adresase şi surise stin- 
jenit. 


56 VIAŢĂ ROMÍNEASCA 


— N'am ce. Acum mi-e foame. 

Se gîndi numai decit că-i răspunsese stupid, și ar fi vrut să 
adauge un spirit, care să atenueze efectul. Mina echivocà şi ironică 
a Dinei îi paralizase însă graiul, Se resemná, Fusese ridicul și 
ezita să întimpine privirea Dinei. Incetă să müninee, iritat de 
neputința lui, şi după o clipă de reflecţie, reluă conversaţia eu o 
falsă dispoziție, 

— Mai curind ai avea tu ee să spui! 

— Eu! 

— Natural! Dacă (i-ar plăcea să te duci la Bucureşti, sau 
ceva in jurul acestei serisori. Nu te ispiteste propunerea mătușii 
Leonora ? 

ghieise din agitația ei că nimerise bine. Hi observa bu- 
zele tremurátoare, licărul subit din pupile, nerăbdător ce va urma. 
Nu din curiozitate, ci dintr'o înclinaţie lăuntrică de-a se chinui. 
Adevărul îl cunoştea, 1l mărturisise vibrația intregei ei ființe. 

— Se înţelege, spuse eu un calm silit Dina, sfiindu-sa să-și 
manifeste pasiunea ee colcăia in ea. Remarease la Vlad o preocu- 
pare al cărei obiect bănuia că e plecarea ei, dar nu bănuia de ce 
il tortura acest lucru. Deaceen se purta prudentă, ca nu cumva să-l 
jieneased, Voia totuși să profite de acest prilej, şi ca să capete o 
confirmare, insinuă eu naivitate. 

— Numai dacă tata nu are să se impotriveaseá 1 

Apoi indreptindu-se către bütrin, unduioasă și felină, 

— Cred că nu! Ce zici, tăticule? 

Domnul Gavrilă care pînă acu se prefăcuse că nu auzise ni- 
mie, tuşi în pumn, încet, si mai mult ea s'o încerce, spuse evaziv. 

— Nu ştiu... poate. i 

Dar panica ce-o citise in erisparea Dinei, il făcu să revie 
imediat, 

— (Qlumese fetiţo... Sora mea vrea să-ți petreci vacanța la ca... 
dealtfel eu ţi-am fügüduit un dar dacă ei bacalaureatul, lată, vo- 
iajul la Bucureşti, esti mulțumită? Domnul Gavrilă vorbise iute, 
ineureat, nestiind eum să risipească îndoiala fetii. Vedea eit era de 
primejdios să se joace eu sensibilitatea ei Cedase, cu toate că în 
realitate i-ar fi plăcut să nu o lase. Mai ales că în ultimul timp 
astma i se agravase, iar singura lui mingiiere era prezența lumi- 
nossü a Dinei, 

Uneori, sufletul i se întrista fără veste, ea şi eum ar fi primit 
un mesagiu din neeunoseut. Era convins că dacă i-ar fi destáinnit 
temerea sa, Dina ar fi renunțat, dar nu vroia s'o facă. Caracterul 
Imi nu-i îngăduia să-şi lipsească fata de un dar promis. Ar fi putut 
abuza de autoritatea lui, sau de dragostea ei aproape bolnăvicioasă. 
Nu, îl socotea un gest nebărbătese, egoist, să-și transforme boala 
într'un mijloc de constringere. O iubea prea leial. 

Dina, exaltată 11 impletiei cu braţele de după git, sárutindu-l pe 
obrazul sbireit. 


PROVINCIALA 57 


Bătrinul îi netezea părul, murmurind rar, drügüstos — Feti 

tatii, fetiţa tatii... " 
. Capul ei începuse să-i apese pieptul și o înlătură, înainte să-i 
vie pe buze tusen ce moenea în piept. 

— Noapte bună, Dinufo.. eu sunt eam ostenit... mă retrag... 

Noapte bună, Vlad. 

Bătrinul îl bătu afectuos pe umăr, înţelegătar, si i 

, , Şi apoi eu pagi 
tirsifi se strecură in odaia de culcare, Viad sehingiui un zimbet 
deopotrivă de induiosat şi mihnit de complicitatea tacită, Ii fu un 
moment o rușine grozavă, amintindu-și de stingücia întrebării sale. 
Crezuse că prin tácere, prin müsurares gesturilor, va reuşi să-l 
înșele, De fapt nici el însuși nu-și expliea purtarea sa, dealtminteri 
inutilă, fiindcă nimeni nu s'ar fi împotrivit unei legături. Dar nu, 
nu aiei sta motivul, Ceeace îl impinsese să se pourte astfel, se da- 
tora timidității. Era un fel de pudoare a suferinții lui, şi din pri- 
cce Al altcineva EX d cunoștea mizeria intimă, devenise mai 

r, mai sensibil. ría ca un străi iei 
fie. că se numea tatë? lui adoptiv. br EAS 

Dragostea pe care i-o arăta însă bătrinul — nu n i inspi 

) i ega, fi ira 
w mai mare stăpinire de sine, un echilibru necesar, indere] era 

igur... 

— Vlad, ne plimbăm puțin prin grădină? E cald şi nu vreau 
încă să mă eule, mergi? Il rugă Dina eu glas cîntat, seulindu-se în 
picioare. 

Deşteptat la o altă realitate, Vlad pierduse semnificația ce-o 
avea invitația Dinei, si deveni confuz: — Nu... pentrueá ' 

Dar se desmetiei numaidecit si primi, 

— Da... da. 

— Atunci in-má de braț, il imbie moale, contrazisă de oseilü- 
rile lui curioase. Vlad se supuse. Dina nu îndrăznea să-l provoace a-i 
mărturisi seeretul ce-l früminta, Poate niei n'o interesa prea mult 
acum. Cinta în ea fiece fibră o plinátate interioară, totală, care ig- 
nora orice reflex a unei sbateri străine. Cufundată în sine, se eom- 
pe in intimitatea gindurilor ei, eare alergau în diferite direcţii, 
jue&use, atrase apoi irezistibil de un singur centru, depărtat, - 
netie, București. T nica 

E Iată deei vă ceeace își inehipuise ceva irealizabil, o iluzie, de- 
venise deodată o realitate eutremurütor de apropiată. Se temea și-l 
dorea cu aceeaşi intensitate, imaginindu-se in inima orașului, em 
esrb lui masive, eu vitrinile fantastice si sunetele claxoane! 
stridente, isteriee, Capul i se umplea pareă de inci 
deslugite, ametind-o. ded Qu TUN 

Dina închise pumnii ca să stăvilească valul de via tru- 

pui tinăr, incit îi venen să-l strige lui Vlad sălbatec, ralis 
vrut să sa pătrundă si ea de înţelesul erud al acestei exelamatii. 

— Piee la Bucureşti, anzi Vlad! Plec la Bucureşti... 

Dar strinse și mai tare pumnii, pini la epuizare, stápinindu-se, 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O irita rezerva lui Vlad ca gi căldura ce i-o infuzase trupul 
lipit de-al ei. Tristeţea figurii lui calme o potoli însă şi îngrijorată, 
dar totuşi fermă, îi spuse, 

— Ue ai Vlad! Eşti supărat pe mine! 

— Nu, nu, te inseli, e altceva... 

Se pregătise să-i vorbească, și a fost destul ea Dina să-l fixeze 
atentă, ea să govüie, Ceva in el se opunea unei confesiuni, absurd, 
împotriva nevoii de a-i desvălui fieeare nuanţă, fiecare trăsătură 
a desnădejdii lui. Era conştient că nu va consimți să rămiie aici, 
alături de el, si mărturisirea lui îi va isca mila sau o indispoziţie 
neinsemnată, trecătoare. Ea avea să plece. Nu pricepea de unde i 
se înrădăcinase această convingere, Avea să plece fără măcar o um- 
bră a suferinţii lui, să-i intunece bucuria. 

Puseinaţia Bucureștiului era prea puternică şi o va pierde... 

inconştient, Vlad o strinse lingă dinsul, cuprins deodată de 
sentimentul unui gol imens, inexplicabil. Ti scăpa sensul ascuns al 
lui, dar instinctual se temen de cealaltă Dină, în devenire, rece, ostilă 
poate, întrezărită bruse intr'o clipă. 

Fu aproape şocat cind o auzi repetind pe un ton insistent, 
aprinsă. 

— Ce anume! Ce anume? 

Dacă va urma cu tăcerile astea lungi, obositoare, Dina îl va 
părăsi, fără să-i spuie un cuvint, Reţinerile lui stranzulate stabi- 
lise o atmosferă incürentü, ce-l oprea să comunice sincer, deschis. 
Ocolea punetul principal, invirtindu-se in juru-i precaut, neindrăz- 
nind să desvălniască enigma ce-l încătuşa, 

— Tii, neapărat să pleci? zise după o seurtă desbatere, lune- 
cind alături, 

— 0, da, întări Dina, derutată, neștiind unde voia să ajungă. 
Orăşelul ista mă sufocă, Simt că am nevoie de alt mediu, mai viu, 
eu o viață agitată, nu atit de banală, de ştearsă ca asta de aici... 

Incetă, prinzind erispareu lui Vlad, care-şi coborise fruntea 
înegurată, părind că nu o ascultă, 

— Continuă, o îndemnă, easieum întreruperea Dinei i-ar fi 
tăiat respirația dintr'o dată. 

Işi disprequia această neputinţă de a masea stările sufletești, 
punindu-se astfel intr'o situație penibilă în [aţa Dinei. Ea îi înre- 
gistra orice expresie, mirat de schimbările lui ciudate se trăda 
cu candoarea unui copil, stingaeciu. Trebuia să fie tare, Deosebi- 

între amindoi era organică, Din chiar cuvintele Dinei se des- 
Drindes o alti fată, presupusă vag, si care acum se contura mai 
1 , mai precis. O Dina eu care nu avea niei un fel de legătură, 
cu care nici o apropriere nu era eu putință. Contrastul între ei il 
turtea. Aga dar ce-ar mai avea acum să-i spuie? 

Niciodată ena în acest moment nu-l stápinea atit de acut, de de- 
finitiv, inutilitatea mărturisirii si totodată dorința aprigă de-a i 
se desvülui precipitat, sincer, sincer pînă la cruzime, Resimţea 


PROVINCIALĂ 59 


senzația asemănătoare a unui om gol in fata unei femei îmbrăcate. 
O goliciune însă caro rănește si 

— Dina, te rog, să mă ierți ducă te supără felul meu de-a mă 
purta în seara asta, dur sunt unele lucruri pe care ag vrea să (i 
le spun si nu ştiu dece... 

Emofia îl inecà. Táeu puţin să-și recapete ritmul normal al 
răsuflării. — Pentrucă pentru mine, băigui, au o importanță... o 
gravitate, care mi-ar fi nespus de mingiietor s'o înţelegi, să vrei... 

— Te aseult, Vlad, vreau, îi şopti străbătută de un fior de eu- 
riozitate, rezemindu-i-se de şold. 

. — Dacă te-aș implora să rümii aici, pentru mine, ai face-o? 

Vlad îi prinse umerii, cu un gest spontan gi tandru, nejude- 
cîndu-şi îndrăzneala şi o apăsă încet, silind-o să se aşeze pe banca 
alăturată, Dina nu opuse niei o rezistență, tremurind de curajul 
lui neaşteptat. Cu intregul trup puternic indreptat spre ea, ji aş- 
tepta răspunsul. Nu elintea. Ca o stincă din care numai ochii res- 
fringenu viaja. 

— De ce vrei să rămin? îi suflă în obraz, luptind să-şi püs- 
treze luciditatea, umbrită de voluptate. 

„Se petrecea în ca o stare ciudată, de parcă i s'ar fi rupt ră- 
dăcinile din lumea reală şi luerurile ce-o înconjurau căpătau un 
aer de inconsistentà, lunecau... Pină si Vlad, asa eum sedea inaintea 
ei, masiv, eu obrazul luminat de razele lunii ee se strecurau wn- 
duitoare prin frunzele eopacilor, avea ceva neobișnuit. 

Exereita asupra ei o atracție fluidă, pe care nu voia, nu putea 
s-o învingă, lăsindu-se tîrită de Farmecul lui Avu o stringere de 
inimă, gindind că poate Vlad nici nu exista, dar grentaten palme- 
lor lui vii o readuse la această realitate. Se afla lingă dinsa acum, 
deasupra ei aproape, şi îi auzea respiraţia și glasul cu inflexiuni 
virile, melodioase, ameţind-o ea un alcool tare. 

Constiinja îi plutea semi-treazü în această beţie rece a simpu- 
rilor, indoindu-se de ea însăși, de Vlad, pe care-l asculta intr'o ne- 
dumerire pierdută, Nu era el, ei un tinăr necunosent, halueinat, pe 
care nu-l atinsese niciodată — așa ca pe Vlad — îl visase doar, inlán- 
fuind-o sfirgità. | se striveau sinii de pieptul lui dur, eu o ascuțită 
plăcere și gura îi rătăcea in neștire pe altă gură, care îi sorben ră- 
suflarea pînă in fund, însetată. Trupul ei proaspăt se arcuise vio- 
lent intr'o aşteptare nedefinită, dureroasă. O așteptare prelungită 
prea mult, depàsindu-i marginile nervilor şi În care avea să se des- 
lege misterul întunecos si dulce din ea. 

— Promite-mi că n'ai să pleci, te rog, promite-mi, rosti Vlad 
arzător, 

—Iţi promit, îngină Dina ea prin vis, abia distingindu-i cuvin- 
tele, ca un ecou stins, depărtat. 

Vlad o strinse în braţe, inundat de-o bucurie nüvalnicá ce-i 
înviora membrele si îi topea tristeţile, redindu-l șie-și mai liber, mai 
pur. O acoperi eu sărutări aprinse, dar fără senzualitate dealungul 
gitului brun, înclinat suav într'o parte. Buzele lui se oprirá in adin- 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


citura minuseulà și caldă dindărătul lobului urechii, odihnin. 
du-se în moliciunea ei catifelată. Dina se răsuci, eu gira spinării 
străpunsă de un curent îngheţat, care se urea sus spre umeri, spre 
ceată... Se inghemui mică in el, seineind ea un copil, turburată de 
aşteptare, 

— Mi-e frig... = 

Vlad sări la o parte, şi cu un suris de profundă, de castă în- 
eintare, o luă la fugă printre copaci. 

— Mă duc să-ți aduc galul! 

Si dispăru înainte ca Dina să-și revie, Ea avu o tresărire scurtă, 
parcă i s'ar fi rupt ceva înăuntru, și așteptarea din trup se prefă- 
cuse într'un ghem de nemulțumire, amară, grea, a cărnii. Se po- 
meni singură în fundul grădinii încremenită în întuneric, iar ideia 
singurătăţii îi umplu sufletul de frică. Dar nu isbutea să se ridice. 
Prima ei mişcare fu să-și acopere umerii cu palmele, dintr'o instine- 
tivă ruşine, cu senzația că Vlad o lăsase goalà.., 

Imaginea lui de adineauri îi mai stârni o elipá în minte, apoi 
păli, si mașinal, fără sens, repetă încet, pentru sine. 

— Mă ducă să-ți aduc șalul!.,, 


Mai erau două ore pînă la plecarea trenului. In casă domnea o 
animaţie silită, nenaturală, dedesuptul căreia stáruia lent melancolia 
apropiatei despărțiri. 

O melancolie morbidă, deprimantă ee se descoperea în cite o miş- 
care sfioasă si învăluită, un cuvînt eu subinfelesuri, sau numai o pri- 
vire, Dominată de atmosferă, Dina căuta să se sustragü influenţei, 
aranjindu-si obieetele de toaletă în valiză, eu o enervare reţinută, 

Ii ajuta Aglaia, și eu toate că îi era utilă, nu o suferea. Pînă și 
dinsa de obieeiu vioaie si bine dispusă avea un aer de animal linced 
bolnav, Dacă nu ar mai fi avut un rest de considerație pentru bă- 
trina servitoare, Dina ar fi alungat-o. 

Nu mai suporta felul în care isi manifesta duiogiile, inlácrümatà, 
lipicioasă. Era in ele ceva care îi stingherea libertatea  elanurilor 
de fată tinără, o descuraja. Intocmai ca și ținuta neglijentá à 
tatălui, eare îşi fuma pipa eu tutun, izolat în colțul salonului, Pă- 
rea că e absorbit de un lucru sau că visează, Nu-l deosebea bine. 
Inserarea ii estompase figura aspră, dindu-i o înfățișare întune- 
ent, sumbră. Nemigearea sa dreaptă, ca de cadavru, o stăpinea in 
intregime, eu o ciudată senzaţie de desgust și frică. Vri să-l cheme, 
dar o tuse metalică, spartă, umplu odaia pe neașteptate, repereu- 
tindu-se în ca eu mici virtejuri de amețeală. Rămase eu o rochie 
atirnat& între degete, pironindu-l dusă pe omul de lingă fereastră, 
ce se ghemuia în sine, seuduit de scurte cutremure de tuse. 


PROVINCIALA 61 


li lunecă rochia din miini, neînsuflețită, si cînd făcu primul 
pas spre el, domnul Gavrilă o opri eu un semn energie, 

Tusea ineetase îndată. Fusese un acces mai ugor decit altele. 

Erau din acelea pe care le cunoştea prea bine Dina. Se deslăn- 
tuiau cu furie și dispăreau tot atit de iute, lüsindu-l epuizat ca şi 
cum ar fi tăiat lemne. 

— Nu-i nimie, vedeţi de treabă, o îndemnă tare bătrinul, eu 
owe că îl ustura pieptul ea o rană, îndesindu-și o nouă pipă eu 

utun. 

— Ar fi bine să nu fumezi atit, îţi face use ín ii 
că nu-i plăcea să i se facă obiecţii. " cdd M PO 

Biütrinul isi aprinse pipa și nu-i răspunse, Nu voia s'o brus- 
cheze si niei să-și justifice în fața fiicei sale pasiunea de a fuma. 

Fuma aproape de patruzeci de ani. 

De eind era bolnav, fuma şi mai mult, deşi medicii îi înterzi- 
seră tutunul. Pe moment îi astimpára oarecum tusea, si nu putea 
să renunțe la el, chiar dacă pe urmă îi îngreuna respirația. 

Neprimind niei un răspuns, Dina își reluă lucrul palidă de 
minie. Nu i se intimpla asta pentru prima oară, însă de data asta 
parcă ar fi pălmuit-o, li vibra nervii, si în ciuda voinfii, nu is- 
butea să-și conducă mişcările. De trei ori la rînd încercase să ineuie 
valiza, si de tot atitea ori mina îi lunecase nesigură, alături. 

Aglaia o urmărea speriată și întilnindn-i ochii, rămase cu între- 
barea pe buze. Dina întoarse capul şi închise valiza brutal. Nu-si mai 
regüsea echilibrul, iar plinsul îi gilgiia în gítlej, gata să isbue- 
nească la eel mai neînsemnat prilej, Jienirea adusă de tatăl ei îi 
lovise sensibilitatea. Exagera nuanța tăcerii lui, pentracă dedesupt 
mai persista încă o atmosferă tristă, funebră aproape. O cuprindea, 
îi paraliza avintul, eu toate sfortürile de a-și păstra seninătatea 
bucuriei. O despürfea de ceilalți un vid, iar închistarea lor îi ză- 
dărnicea orice putință de apropiere afeetuoasü. Nimeni nu accepta 
plecarea ei, dar se fereau să i-o arate, prefüeindu-se că privese 
faptul eu naturalete, Dar din semne neînsemnate, involuntare, ee 
le scăpau uneori, reieşea mihnirea si dorința lor de-a o avea aiei 

O revolta această dragoste uniformă, supusă, care îi inàbuges 
orice impuls de-a evada din cercul strins al familiei si de-a deveni 
liberă. Exereita asupra-i o tiranie pe care acum n'o mai putea re- 
zista. Se mira singură că trăise atiţi ani intr'un mediu atît de 
o MS inehis, fără spațiu, chinuită pînă la obsesie de furia 
tatălui. 

Nevoia de alt ritm, de alți oameni, mai palpabili, mai vii, nu 
marionete guule, îi aprindeau simțurile. Avea oroare pină și de 
mobilele din casă, vechi, grave, ca o mitușă bătrină, de care parcă 
era legată cu fire invizibile, strins, încât îi venea să tipe, sugrumată : 
,Dafi-mi drumul, dafi-mi drumul'*, 

— Ei, asa Dinufjo, mergi la București, füeu servitoarea. 


62 VIATA ROMÎNEASCĂ 


Vorbise trist, emaționată, asteptind umilă un cuvint dela ti- 
nära străpină. Dina fu atinsă neplăcut de tonul ei, si îneruntin- 
du-si «princenele, o repezi răstită, 

— Și te supără? 

— Nu, maică, eu că... se zăpăci Aglaia, eüntindu-si nn reazim 
cînd pe un picior, cînd pe celălalt, și apoi isi duse batista la nas, în- 
depărtindu-se, 

Domnul Gavrilă o opri. 

— Aprinde lumina, Aglaia, te rog... 

Se seulá din fotoliu si veni hotărit spre Dina. Fu străbătută 
de un fior prin tot corpul, Bătrinul infügurat de intunerie avea în 
el ceva ameninţător, decis. Constint(a ei înrgurată se ilumină ful- 
gerător de un gind: „Dacă mă loveşte, totul s'a sfirsit...'*. 

Lumina electrică năvăli bruse în odaie şi-i inundă pupilele. 

H văzu pe tatăl ei în faţă cu ochii strălucind de bunătate, suri- 
zător. Crezu că e prada unei halucinaţii. Totuşi nu ridica mina... 
Nu, prima închipuire o îngelase. Ce-i trecuse prin... Era bolnavă, da 
bolnavă. Nu o lovise nieiodată, nu-şi amintea, 

— Mi due să aduce trüsura, văd că nu a venit si mi-e teamă ca 
Tudose să nu se fi îmbătat. Cam obișnuiește să tragă la măsea, spuse 
domnul Gavrilă, imitîndu-l pe birjar, renumit ea beţiv în orășel, şi 
ieși afară. 

Dina isbueni într'un ris prelung, voluptos, nșurată. Era un ris 
ondulat, răsunător, ea după o spaimă grozavă, ce-i destindea incor- 
darea interioară, Se dizolvase deodată în ea orice resentiment gi 
fu iar copleșită de-o veselie adincă, dar rece, de-o nouă înţelegere 
n lucrurilor, 

— Ce nostim a fost tata, nu-i așa Aglaiaf o întrebă Dina ri- 
zind eu intenție de-a o împăca. 

Avea remușcări că o brusease, mai ales că nu era vinovată. O 
vedea întunecată și o rănea contrastul între servitoare si lumina 
albă din odaie. Totul se transformase în lumină. Pînă şi sufletul ei 
era un fragment de lumină. lată, acum o iradia si Aglaia prin zim- 
betul acela satisfăcut gi stirb. 

Dina începu să fredoneze o romanfá franțurească, la început 
in surdină, apoi din ee in ce mai tare, spre înmărmurirea femeii care 
desi nu pricepea nimic, se îmbătă de glasul ei melodie - 

— Quand tu me disais tendrement, chéri... 

Nebunateeá o ineereui pe Aglaia de mijloc, inginindu-i refrenul 
la ureehe, nostalgia: 

— Quand du me disais, tendrement, chéri... 

Și ea şi cînd s'ar fi înţeles de mai înainte, isbueniră amindouă 
deodată in ris, Bătrina rágusiti si ea distonant de limpede, de sonor, 

O bătaie repetată in ușă le distrase jocului, Dina strimbàá din 
nas, nenmulpumità, dar totuşi curioasă : 

— Intră! 


PROVINCIALA 63 


a cadrul uşii apáru silueta desiratà a unei fete tinere, blondă yi 
i 

-— A, tu esti, Ana! exclamă surprinsă Dina. Vino, ce stai pe loe, 

Şi o trase spre divan, en o volosie sinceră, 

— Am venit să-mi inu rümas bun. Dacă nu mă inge] chiar astá- 
seară pleci, spuse Ana, aserindu-se cuminte pe marginea divanului, 
privind în fund, iute, ca și eum ar fi așteptat prezenţa cuiva. 

— Ai memorie bună, dar dece n'ai mai dat pe la mine? 

i Pata rogi, eumpini puţin, şi pentrucă nu avea încotro, murmuri 
Mee plingător, de parcă şi-ar fi smuls mărturisirea din trupu-i 
nav: 

— Mi-a fost rän ultimele zile, N'am ieșit deloe din casă, 

Dina ar fi vrut s'o liniştească, s'o mingiie, dar nu știu ce să-i 
spună. Schimbă nu mai decit diseufia, examinind-o involuntar eu 0 
atenție rüutieionsá, fără ea aceasta să observe, 

Ce anume o atrăgea spre fata asta! 


Nu avea nicio afinitate en dinsa, și totuşi timpul În eare nu o 
vedea, îi lipsea uneori, Acum însă nu resimțea nieio duiosie pentru 
Ana, ei dimpotrivă o repulsie animalică a omului deplin sănătos, 
Amănunte pini mai ieri șterse i se evidenfiau cu ernzime, plastice. 
Părul lins pe care-l purta pieptănat eu cărare la mijloc, îi încadra 
obrazul osos si mie, contrastind eu ochii exageraţi de mari, cenușii 
inexpresivi, «n ehipul Anei un amestee straniu de copilürese și 
maturitate, tată poate prin suferință, i ien- 
laritatea ei de fată nritii. ý DR S e ca - 

Ceea ce îi dădea însă un oarecare farmec era fineţea trăsätu- 
rilor, paloarea, en un semn distinet al unei lente descompuneri in- 
terionre, Dina și-o imagina moartă, întinsă în eoseiug, seheletică gi 
lungă, nesfirsit de lungă... Nu suportă imaginea decit o secundă, 

— Dar unde sunt ai tăi? se interesă Ana, eu un rietus amar în 
AA rie "mime ce se petrecea in Dina. 

n flux de ură se ridică in fiinţa ei pntini şi o inviora, intin- 
du-i pulsatia sîngelui. Era o ură surdă, did ar 2 întrecen sn 

Frumuseţea și vitalitatea inflorit& a Dinei ii producea o ne- 
plăcere aproape fizică, Regreta că venise, eu toate că în fond eedase 
unui alt îndemn, străin de dorința de a-și lua rămas bun dela Dina. 

— Tata s'a dus după Tudose, zise plictisită, stinjenità de pre- 
renfa sinistrá a Anei, 

— Şi Vlad! 

— E în farmacie, trebue să vie si el îndată înăuntru, răspunse 
Dina în silă, nesuferind insistența prietenei sala, 

Intotdeauna cînd o vizita, o intreba de Vlad, fără ca s'o su- 
pere, de data asta însă părea deplasată această obisnninfá. Avea 
siguranța că-l iubes, eu tonte că negase odată, roșind violent. 

Dina cu o răutate disimulată în inocenţă, o întrebă: 

— Ai să comuniei ceva personal? 


64 VIATA ROMINEASCĂ 


Cealaltă simţi instinetiv că o atacă, 

— A, nu, am întrebat așa într'o doară, dealminteri am să plec, 
sunt așteptată undeva, sublinie disprejuitoare şi se ridică după di- 
van, eu o agilitate surprinzătoare pentru rigiditatea ei. 

In aceeaşi clipă întră gi Vlad. Dina prinse degetele subțiri ale 
Anei, eu o voință ce i se transmise, și o trase jos, rugind-o cald: 

— „Mai stai... uite Vlad. 

Derutată, Ana se așeză din nou, eu moliciuni în trup, mirati de 
transformarea Dinei, care părea că imploră un ajutor, Trebuia să 
fie ceva în legătură cu intrarea lui Vlad, dar gindurile îi alunecau 
uşoare, ame[ite, gituità de emoția iseată din prezența bărbatului. 
Isi întoarse fața spre el, umbrită de doni pete roșii, şi-l privi toată, 
un surfs. 

Vlad ii strinse mina bărbătește, fără să arate a fi observat tur- 
burarea ei, 

— Ce mai faci? Cu ce ocazie pe la noi? i se adresă mai mult din 
politeţe, şi-şi trase un seann alături de Ana, Nu se aștepta la vizita 
ei, care poate în altă împrejurare nu l'ar fi strimtorat ea acum. O 
găsea improprie aici, deplasată, stridentă, ea un cui intr'un perete 
gol. 

— Am venit să-mi iau rămas bun dela Dina, şopti eu o legănare 
în glas, pironindu-l insistent, 

Vlad prinse intonatia ei ciudată și isi feri obrazul, stinjenit de 
această destünuire mută, patetică, la care nu putea să răspundă niei 
măcar eu un zîmbet de acceptare, de înțelegere, El deobieein atit de 
bun, de nman, era acum acru, dirz, dispus să facă rău oricui Senti- 
mentului de milă ee i-l provoea subrezenia Anei, dragostea ei pentru 
el pe care și-o deschidea — orideciteori îl vedea — ea pe-o floare rară, 
i se adăuga de astă dată nu ştiu ce impuls de cruzime, Ar fi vrut să 
fie cinie, disprețuitor, spunindu-şi gindurile tare, ca s'o umilească, ea 
să rüsbune propria sa umilință, 

,Stiu Ana că vii pentru mine, dar e inutil'*. Isi dădea însă seama 
că ar fi nedrept, că ar jieni-o de moarte, Biata fată, nu era vinovată 
en nimic. Venea din cealaltă margine a orașului să-l vadă, ea atit 
de bolnavă, aşteptind poate um cuvint bun, dulce, care să aline... 

Si el.. 

Ana aștepta să-i vorbească ceva, s'o întreţie cu o conversație 
oarecare, indiferentă. Vlad rămase tot tăcut, concentrat. Alături, 
Dina la fel de tăcută, îşi fixase atenția undeva, in vag, ocolind cu 
mici reflexe de spaimă privirea lui, atunci cînd o intilnea. 

Ana vedea că se petrecuse ceva între dinsii, că exista o taină. 
pe care prezența ei o împiedica să se deslege. Din sadism ar fi pre- 
lungit poate vizita, să îngreuneze ineordarea între amindoi, dar 
faptul că Vlad o ignora, îi ridica o amărăciune în suflet, Avea 
senzația că e de prisos aici, nesuferitá, străină în această tăcere 


PROVINCIALĂ 65 


complice, ce o excludea. Sehiţă o migeare să se ridice, dar Dina o 
oprise nu mai decit, mărindu-i nesiguranța dela început, 

— Stai să ei o dulceaţă... 

Ana voi să refuze. Era prea tirziu. Servitoarea o $i adusese, 
indemnind-o. 

— la, duducà că e bună, ia... 

Ana servi, 

— Tu nu pleci nicăeri vara asta! o întrebă Dina ca s'o sileasci 
să mai stea pină se va întoarce domnul Gavrilă, 

Premătu doar la ideia că ar rămâne singură eu Vlad. Il evitase 
tot timpul din urmă, împotriva încercărilor lui repetate de-a se 
găsi citeva clipe împreună, 

Știm că îl făcea să sufere, şi deşi o rodea remnșearea, nu isbu- 
tea totuși să-l intimpine deschis, Fiinţa lui era un permanent re- 
pros, viu, trist. Cum anume să-i explice? In fond niei ea nu-și Ii- 
murea această stare nedeslușită de simțuri in care plutea dela ve- 
nirea serisorii din Bucureşti. Aga dar, ce să-i spuie? 

. — Nu, m plee, sănătatea nu-mi permite un voiaj, dealminteri 
aci avem un aer destul de bun, vorbi Ana, privindu-l pe Vlad, care 
se prefücea că ascultă inginarea puţin deșălată a fetii, 

. lei stăpirea nerăbdarea, nervii, insuşindu-și o seninătate exte- 
rioară, care să le mascheze pe amindouă. Se temea că nici azi nu va 
reuși să-i vorbească Dinei. Piece minut ce trecea îi intensifica În- 
frigurarea, uitindu-se mereu pe cadranul ceasului de pe perete. Mai 
erau trei sferturi de oră pînă la plecare, 

Tinea neapărat să afle ce o determina să se schimbe. S'o audă 
dela ea. N u bănuia nimie, nu intrevedea motivul, Contradieţiile, ob- 
seuritățile Dinei îl nelimșteau, tot ce făcea, tot ce gindea nu avea 
nicio consistență, nicio aparență logică, ceea ce îl împiedica să-și 
fixeze în minte imaginea ei reală. Im înşiruirea actelor Dinei. nu 
distingea niciodată linia dreaptă și clară, care să-l orienteze. Dim- 
potrivă. Ea trăia într'o zonă de vag şi tenebră, ce-l desehilibra gi 
totodată îi inspira o uşoară frică. Frica dea o pierde... 

Poate dacă ar fi putut să pătrundă acolo, poate atunci... 

v nu se simtea in ae 

tresări, ea și cînd l-ar fi apucat ci i 
NUES. și p cineva de piept, pe neag- 

— Mă duc! 

Si Ana süri În picioare, înainte ca Dina să facă un gest. 

Dina îi întinse mina ezitind, dar cînd cealaltă într'un acces de 
obseură bucurie voise s'o sárute pe obraz, întoarce capul, sárutarea 
luneeînd stingace pe păr. Ana se erispá și o uşoară paloare îi aco- 
peri figura. Isi dădu seama că fusese imprudentà, ceea ce nu-și ierta, 
cum nu ierta niei brutalitatea prietenei sale, Un tremur subţire fi 

străpunse mădularele si se atirnă de braţul Ini Vlad, să nu cadă. 
— Fii drăguţ, condu-o pe Ana, îl rugă Dina, umilă, eu un adine 
sentiment. de vină fagi de bolnavă, 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se simțea deszustatà de micimea ei, se ura. Sila însă fusese mai 
tare, o închircise, 

Vlad o însoți urmărit de gindul că îşi vor fi închipuit amindouă 
că o va conduce pe Ana pini acasă, Ar fi fost absurd, căci ar in- 
semna să nu-și ia rămas bun dela Dina. Ceea ce era imposibil. De 
sigur că asta nu întenționase. Exagera, atita tot. Se opriră la colțul 
străzii, fără să fi sos aproape un cuvint, Își lăsase moale palma 
în mina care se grübea să se retragă. Vlad impresionat de această 
molieiune i-o strinse tare, voind s'o încurajeze. Nu, prea crud 
s'o părăsească astfel, măcar să-i adreseze un cuvint, să-i dea o 
speranţă. 

— Ana, iartă-mă, te rog, sunt... am să viu eu pe la voi, vin ne- 
greşit... 
— Bine, Vlad, răspunse fata, supusă, cu o abandonare a între- 
gii sale fiinţe, 

Vlad se inapoie în fugă, neincetinind pasul decit la poartă. Nu 
voia să vadă Dina că alergase. Intră în casă, încet, nu o zări, dar 
cînd vru să treacă în odaia alăturată, o zări în colțul salonului, 
aplecată deasupra geamantanului, cu spatele întors, Se apropie emo- 
fionat, uşor, li auzea pașii si nu voia ea Dina să se întoarcă. Ar fi 
avut impresia ea ea l-a surprins. Ti atinse spatele cu palma, delicat, 
mîngiind-o de-a-lungul. Infiorată, Dina se îndreaptă spre Vlad, I 
se mürise pupilele și pieptul se sbătea sub bluza subțire de mătase, 

— Dina, mi-ai promis că nu pleci? opti sfişiat, ea o imputare, 
eondensindn-&i toată pasiunea în această frază, 

I; apucă braţele, apropiindu-şi-o. Era caldă și tremura, 

— Dn, ţi-am promis... 

Dina isi ineruntá sprineenele, aseuzindu-si eu un efort de vo- 
inţă, turburarea ee îi se suia în trup, nămoloasă și-l privi eu lumina 
densă, grea, a ochilor ei, 

Îi erau dregi trăsăturile lui regulate, blonde, limpezimea frun- 
fii, înegurată puțin de tristețe, Era simplu Vlad gi bun. Il vedea 
pureă pentru întîia oară, eel firesc, cinstit, fără niciun mister, și-și 
aminti de Vlad din acea noapte, transfigurat de intunerie, de fasci- 
na(ia lunii, care-i topise contururile reale.. Se înșelase. Nu fusese 
decit o plăsmuire a imaginaţiei ei, a dorințelor ee dibuiau oarbe 
spre lumină... 

Ce dorinji? N'ar fi ştiut să spună? Și totuşi niei Vlad nu-i era 
străin, 

Exista undeva, embrionar, intr'un strat adine și sănătos, inva- 
dat acum de-o besnà, ce-l oprea să se desvolte şi să crească, ea uu 
copac cu rădăcinile înfipte prea adine, Exista... 

— Și atunci de ce pleci? adăugă Vlad, după o pauză, chinuit 
de deslegare, 

Dina cobori capul mută, resemnată. 

-— Nu ştiu... 


PROVINCIALA 67 


oodd m fetii repetă el eu o mirare dureroasă, lovit de sinceritatea 
- Rs avu din nou acel reflex instinetiv de teamă, ca înaintea a tot 
Dina ii încereui grumajii, si dáüruindu-si i 
Ne ep ie oe 8 "i gura, uşor ineretità în 
VN Vlad. 
| o sărută, pierdut, refuzind să se mai întrebe, să înţeleagă. 
Le ajunse in ureehi un ropot de cai, apoi seirtiitul ascuţit ió porții, 
ce fusese trintiti. Se desfăcură din brațe, si înainte ca Dina să fugă 
afură, îi răsări bătrinul Gavrilă, asudat, vînăt, 
— Danio; inte.. să nu intirzii. 
acid d EN nu ţi-e bine? se alarmă fata, en o seurtá 
. , — Nu, am alergat... după păeătosu de... Tudose. ài di 
infundindn-si pălăria peste ochi, haide repede, C ORE 
li sieiia © tuse pe care se chinuia s'o înăbușe, eontraetindu-gi 


— Mă dne... la trüsu... 

Ne suporta expresia ei de panică, nici privirile acelea iseodi- 
toare. În curte își scoase batista, tugind infundat, de citeva ori, ea 
să-și ușureze plüminii congestionaţi, intoreindu-gi mereu capul să se 
convingă că nu-l spiona nimeni. Cind încetase, isi şterse obrazul 
şi ap ac POM NNNM To trăsură. 

n spa ui vi : : 

n n Epler IM cu un geamantan mare de piele, iar 
Tudose birjarul îi ajută să aranjeze bagajele, icnind puternice, 
prieina geamantanelor, Vlad fu nevoit să se urce pe capră, 

ceea ce îl indispunea, părindu-i-se caraghins să stea alături de tigan, 

care mirosea a mahorcă si ţuică. 

Aglaia o sărută pe Dina, plingind, 

Caii o pornirā in goană, minaţi de biciul lui Tudose, ce fluera 
vesel. Vlad îi porunei să înceteze, Ii era ruşine de oamenii care le 
egenu în cale și îi salutau, necaz pe această întîmplare ce-l inde- 
părta iar de Dina, Deşi era absurd, flueratul ţiganului îl înfuria, 
ca 0 sfidare, ea o batjocură, Era gata să-l arunca de pe capră, sau să 
coboare el. Bine că amuțise, altminteri cine știe ce s'ar fi întîmplat, 

Intrelase totuşi tiganul: „De ce boiarule''! Si îi răspunse rüstit : 
„a, că nu pot să sufăr, ai infeles'' 1 

In tot parcursul drumului, Vlad se uitase indărăt de citeva ori, 
ierta ca pe-o rotor prostat aburită a Dinei. Trăsura se opri, 

mp ce caii în codată, jucau i, i i 
Doreen: ți (3 nervoși, netezindu-si boturile 


68 VIAŢA ROMINEASCÁ 


— Oprea, boalüá.. strigă Tudose, lungind vorbele și trágind 
hăţurile, 


viguroasă a bicepsilor. 
— A sosit acceleratul de Cernăuţi? întreabă domnul Gavrilă. 


— Da, da, mai e cinci minute și se duce... 

Intrară pe peron, ţinîndu-se după hamal, care descoperise un loe 
într'un compartiment de clasa doua, 

Trenul răsufla adînc, gitiit, acoperind gara cu rotogoale imense 
de abur si fum. Semnalul de plecare tăie aerul, prelung, ascuțit. 
Bătrinul își adună fata la piept, o sărută pe frunte, pe obraz, cu 
buzele lipite, impiedeeat să vorbească de tuse. 

Vlad o sprijină pe Dina de subsuoară să urce pe scara vagonu- 
lui. I sărutase ea, de data asta însă absentă. Observase de altfel că 
tot acest timp fusese ca împietrită. De unde schimbarea asta ciu- 
dată? Igi închegase un zîmbet vag în colțul gurii, fluturind batista 
albă, nemigeatá pe ultima treaptă a scării. Trenul se îndepărta din 
ce în ce, cu un uruit asurzitor de metale cioenite, gi silueta Dinei se 
micşora, deveni invizibilă aproape, pieri... 

In miea gară se înstăpini din nou o linişte apăsătoare, gravă 
aceași de întotdeauna, Vlad îl luă pe bătrin de braţ, care îl res- 
pinse încet, ghemuindu-se în sine ea un mele. Tusea i se rupse vio- 
lent din piept, năvălind spre gură intr'un gilgiit gros, amestecat 
eu fire de flegmá. Ii tremura spatele, genunchii, ca într'un spasm 
epileptic, tinindu-se cu ambele miini, jos, la coaste, unde i| durea 
mai fare Lui Vlad îi fu frică să nu cadă, Sta lingă el, pregătit să-l 
cuprindă. 

Un alt val de tuse se ridica din cavitățile pláminului rágugit, 
sură şi se sparse eu sgomot, eutremurind bolta îngustă a sălii de 
aşteptare, Bătrinul după fiecare tuse scotea seincete mici, imputi- 
nate, de copil suferind. Se mai rürise insfirgit tusea, şi eu pieptul 
devastat, bátrinn! murmură ca pentru sine, posomorit: „Mă due'*. 

Vlad se înfioră. 

— De ce ai lăsat-o să plece, tată, îndrăzni el, moale. Bătrînul 
înălță din umeri, înfundindu-și bărbia în piept, întunecat, ştergîn- 
du-și buzele ude, 

Pe Vlad îl eoplesi o desnădejde amară și i se umeziră genele, 
simțindu-se pătruns de nimienicia sa, intoemai ca atunci cînd rămă- 
sese pentru întiia oară orfan. 

O singură imagine i se ivi bruse în minte, a blajinei Ana, eu chi- 
pul suav, ca o insulă calmă, răsărită în mijlocul oceanului... 


IERONIM ŞERBU 


EDUCAȚIA COOPERATISTĂ 


1. Mişcarea eooperatistá a luat naştere după eum se stie la noi, 
în strinsă legătură cu școala și cu activitatea ,,extra-seolurü'' a 
corpului didactic primar, Se poate spune, cu drept cuvint că ea s'a 
plămădit în sălile de clasă ale şcoalelor, așa cum școala s'a născut 
în tinda bisericii. Sufletul eooperajiei începătoare a fost învățătorul 
şi alături de el preotul, Deaceea mișcarea cooperatistă a avut chiar 
dela început si un aspeet educativ. Ceva mai mult, chiar eooperati- 
vele şcolare, al căror rol principal tocmai acesta este, chiar ele au 
luat naștere în ţară la noi aproape odată cu înfiriparea cooperației 
adulte. In jurul anului 1900 au apărut gi cele mai malte unități co- 
operative pentru oamenii virstniei si cam tot în această vreme gü- 
sim $i primele cooperative şcolare. 

Povestea activităţii extra-geolare a învățătorului si, împletită eu 
ea, aceea a eooperatiei rominesti, este astăzi prea cunoscută De nu- 
mele ei se leagă de obiceiu numele lui Spiru Haret, socotit drept 
creatorul sáu. Adevărul istorie este în cazul acesta însă puţin deose- 
bit de legendă. Simburele curentului menit să ereieze această mare 
realitate ceonomică și culturală își are rădăcini în trecut, anterioare 
epoeei haretiste. Ideile unor generoși ca: lon Ionescu dela Brad sau 
P. S. Aurelian, dacă n'au putut incolji oriunde, la ţară pe ogorul 
pregătit de şcoala primară, ele au putut prinde, datorită entuzias. 
mului eu eare au fost primite și cultivate de învăţători, Spiru 
Haret a venit ceva mai tirziu. Cind el a îmbrățișat idein, mişcarea 
igi avea deja infáptuirile ei si micile ei aete de eroism, Cei eare 
infeleserá să i se dedice, nu fuseseră întotdeauna injelesi şi spriji- 
nifi niei chiar de aeeia eari trebuiau s'o facă. Marele merit a lui 
Spiru Haret, de altfel, acesta este; el a ştiut să vadă în realitatea 
vremii, a simțit încotro se îndreaptă pulsul său creator şi a cana- 
lizat în această direcție energiile corpului didactie primar, Nu este 
o scădere pentru Spiru Haret să arătăm acest lucru. Este din contră, 
un merit deosebit, pentrucă și în cele spirituale ea și în cele mate- 
riale nimie nu se creiază din nimie, Marii creatori ereiazá forme de 
energie si Spiru Haret a făcut acest lucru, 

Pentru cooperaţie însă faptul că ea este ieșită din gind şi 
faptă dăscălească și faptul că ea a putut fi luată sub prețioasa pro- 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


teefie a unui om de şcoală, a fost o mare binefacere. Ea nu s'a măr- 
ginit astfel, să întemeieze numai unităţi economice cu caracter de 
tovürüsie a celor nevoiaşi; ea s'a străduit din contră să-i formeze pe 
aceștia si sulleteste, să facă din ei oameni în stare să se ridice pină 
la semnificaţia etică a fenomenului cooperatist. Astfel, eooperafia 
à devenit ea însăşi un fel de şcoală şi încă o şcoală bazată pe rea- 
litátile cele mai vii ale vieții noastre sătești, 

2. Caracterul acesta de instituție economică eu un însemnat rol 
edueativ pentru masa poporului şi l-a păstrat cooperaţia în toată 
epoca sa eroică, dinainte de războiu. După războiu, din motive deo- 
sebite, unele tinind de o fatală desvoltare a funcţiunii strict econo- 
mice, altele din motive uneori extra-cooperatiste, eooperația și-a pier- 
dut acest caracter spiritual. Din punet de vedere material ea a eres- 
eut, s'a îmbogățit; dar din punet de vedere sufletesc a sărăcit tot 
mai mult, surpindu-si astfel cele mai de seamă forțe de rezistenţă 
pentru vremurile de criză, Un noroe al ei a fost numai că această 
criză spirituală s'a resimțit mai mult în pătura de conducere a miş- 
cării, decit fff masa cea mare a cooperatorilor, Aceștia nu şi-au pier- 
dut încă toată credința în eooperafie; și-au pierdut-o numai în pri- 
ceperea şi ce este mai grav, adesea ori gi în cinstea conducătorilor. 

Să însemne oare aceasta că trebuie să readucem cooperatia în 
sălile de clasă si să facem din nou din ea o anexă a ;eolii? De sigur 
că nu. 

Mişcarea cooperatistă, prin însăşi natura ei, trebue să fie o 
mişcare care tinde spre independenţă. Cooperafia a apărut în viaţa 
socială intr'un moment, cînd condiţiile acestei vieți au făcut-o nece- 
sară. Inceputurile ei se impletese eu acelea ale avintului luat de ma- 
rea industrie odată cu secolul al XIX-lea și cn primejdia în eare 
s'au găsit, în fața acestei desvoltări, atit masele consumatoare ale 
muncitorimii proletare, eit si micii meseriaşi și țăranii. Cooperafie 
ar însemna intovürüsirea celor slabi economicește, dar hotâriți și 
multi, pentru salvarea intereselor lor, 

A fost si aceasta o formă nouă de viață socială, ieșită din ace- 
lași instinct gregar inüseut omului, care după loe si împrejurări 
a luat şi ia formele cele mai potrivite. 

Se obsinuieste a se întemeia doctrina cooperaţiei pe aceia a so- 
lidarismului social. Luerul acesta se obisnuieste negresit, de atunei 
de cînd această doctrină a luat naștere. Prin aceasta eooperafia vrea 
să revendice pentru ea, dreptul de a se socoti nu o unitate socială 
ieșită dintr'un instinct întunecat, ei una evoluată, o instituție de 
viață socială modernă, în care oamenii se grupează mai ales pen- 
trucă își dau seama de superioritatea unei anumite forme de viață. 
Solidarismul social ne învață că omul se naşte dator faţă de socie- 
tate. Societatea îi oferă dela naştere si fără nici un efort din partea 
lui, condițiile cele mai prielnice pentru ca din ființă biologică să 
devină om, — fiinţă socială şi spirituală. Oamenii se simt datori pen- 
tru aceasta si simt că este în interesul lor să trăiască solidar uniţi, 
nu numai pentru a se achita de o datorie, ci si pentru a-și asigura 


EDUCAŢIA COOPERATISTĂ 71 


*vontinuitatea unei ambianfe necesare, Acest lucru il simt ei mai 
ales atunci cînd se güsese in situații mai nesigure de viață sau chiar 
în primejdie. 

O astfel de situație și dintr'o astfel de nevoie specifică a apă- 
rut eooperajia în viaţa modernă. Cooperativa răspunde acestei ne- 
voi si ea nu se poate confunda cu nici o altă instituţie modernă. Ea 
este o instituție care tinde să organizeze funcțiunea economică a unei 
părți din societate și anume masele populare. Cooperaţia este astfel, 
am putea spune, aspectul economie modern al claselor populare, 
structura deocamdată in devenire a acestei vieți economiee, 

Cooperaţia este deci, ceva în sine. Ea indepiineste o functie 
deoesbit& gi are nevoie de o organizație a sa Amestecul ei eu orice 
altă instituție poste să ducă la confaziuni care să o deturneze dela 
adevăratele sale rosturi. Amestecul ei eu 5eoala sau atașarea ei la 
aceasta, ar putea să-i falsifice temeiurile şi să o facă să nu vadă ade- 
văratele tinte spre care trebue să meargă. Fiecare instituție se mișcă 
en predilecție pe liniile pe care o împinge funcțiunea sa specifică. 
Şcoala ar face și ea la fel. A anexa cooperaţia scolii ar însemna să 
uităm că ea își are o ființă proprie. 

3. Dar dacă migearea cooperativă nu trebue să devină o anexă 
à școlii, ea nu trebue totuşi să se lipsească de concursul aeesteia, Să 
nu se mite că, ori eit de departe ar fi împinsă diviziunea muncii, 
în viața modernă, unitățile sociale cele mai specializate tot vor 
păstra ceva din unitatea totului social, Instituţiile economice wor 
păstra si un rost spiritual si invers. 

Observarea soeinlogie& a fenomenelor si instituţiilor sociale mo- 
derne ne arată că oricît de mare este astăzi diviziunea muncii și 
specializarea, niei o instituție, oricît de specializată ar fi ea, nu 
se mürgineste numai la împlinirea funetiunii speciale ce-i este atri- 
buiti. Aceasta este numai principala ei funeţiune, ea putind avea 
însă si altfel de rosturi, fie în cuprinsul ei, fie ea preocupări anexe 
și prin care poate face legătura cu alte instituţii. Astfel, chiar insti- 
tuti ca scoala şi biserica, de pildă, a căror principală funcţiune este 
de ordin spiritual, au în cuprinsul activităţii lor şi o latură econo- 
mică, una juridică wi alta politică. S'ar putea chiar spune că o in- 
stituție care s'ar mărgini cu exclusivitate la o specializare, ar fi 
nu numai ceva foarte gren de întîlnit, ei imposibil de conceput; ca 
un eorp fără viaţă sau un principiu vital fără actualizare coneretă. 

Acelaşi lucru se poate spune și despre eooperafie. Principala 
preocupare a acestei instituții este, se înțelege, de ordin economie, 
Ceea ce a făcut însă dela început forța și frumusetea ei, a fost însă 
faptul că această funcţiune s'a împletit dela inceput cu scopuri mo- 
rale. Principiul profund moral al ajutorării aproapelui si al aju- 

torării prin munea si sacrificiile proprii, au antrenat în viaja eoope- 
ratistă, entuziasmul mulțimilor si idealismul oamenilor aleşi. Cu des- 
voltarea ei, cooperația a simţit necesitatea, pentru împlinirea ei spi- 
rituală si pentru a-și arunca rădăcini eit mai solide in societate, 


„să-și lărgească şi mai mult punctul de activitate, adáogindu-gi gi o 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i mltural-edueativà in masele populare. Pe alocurea această 
a cud a fost aga de importantă incit te-ai putea întreba pe drept 
cuvint, dacă scopul eultural-edueativ al eoopera(iei este mai prejos 
decât eel economie, Atit de adevărat este acest lucru, că s'ar putea 
numi eooperativà adevărată, numai aceia care nu uită că menirea 
ei este să ereieze o unitate întreagă de viață socială in care inte- 
resul economie, ee] moral gi eu cel cultural merg mină in mină. 
Cînd suportul spiritual a dispărut ditr'o mişcare eooperatistă, 
aceasta devine repede un viespar de interese meschine si pînă la 
urmă degenerează sau dispare, 

Ginditorul cooperatist Hans Müller a putut spune pe bună 
dreptate: ,Cooperajia ia naștere numai cînd mizeria este încercată 
de oameni sănătoşi mornlmente'', O migeare cooperatistă nesănă- 
toasă, intr'o ţară fără norme sănătoase de viaţă morală este aproape 
de neconceput si aei intervine necesitatea ca acţiunea educativă în 
sinul eoopera(iei, ea și acțiunea educativă pe plan moral și eultu- 
ral dintr'o tară, să meargă mină în mină cu viața cooperatistă. Im- 
plinindnu-si rostul său economie de îndreptare a relelor prezentului 
şi de prezătire a omului pentru economia solidaristă a viitorului, to- 
operația trebue să nu piardă un moment din vedere că ea nu-și và 
putea atinge niei țelul său economie dacă va neglija celelalte peluri 
de natură spirituală. Pentru ereiarea societăţii visate de ea, ea tre- 
bue să erejeze tipul de om care si fie suport acestei soeietáti. Iar 
acest Ineru vorbește în deajuns si pentru seopurile sale imediate si 
pentru cele mai îndepărtate, dar nu mai puţin vitale, Acesta este 
loenl $i rostul eooperntiei în cuprinsul vieții sociale și mai ales al 
vieţii sociale moderne, 

Avind și o funcțiune si un rost educativ, cooperația trebue să 
păstreze o strinsă legătură şi eu instituția care urmăreşte scopuri 
similare. Ea nu se poate mai ales lipsi, de contactul si sprijinul 
acelei instituţii a cărei principală preocupare este educația: școala. 

& Au fost oameni care au criticat prea strinsul contact, între 
şcoală şi cooperaţie, după eum au fost unii eari n'au văzut eu ochi 
buni niei notivitatea „extra-șeolară”* a învățătorului, Și să nu se 
ereadà că acestia au făcut parte numai dintre spiritele retrograde. 
Oameni avansați, ca Dobrogeanu Gherea, de pildă, n'au văzut în 
activitatea cooperatistă a învățătorului si în munea lui pentru ri- 
dicarea satului, decit satisfacerea unui interes, — și acesta destul 
de meschin. 

Alte ori acuzaţia mergea împotriva spiritului prea sistematiza- 
tor, didactice al învățătorului. Faptul că mişcarea cooperatistă din 
Rominia s'a sprijinit la început pe elemente ee nu aveau numai 
preocupări economice — elemente ee nu aveau niei chiar prinei- 
pala lor preocupare, o indeletnicire de acest soiu, — a dat coopera- 
fiei romineşti un aspect si o structură cu totul deosebită. Invüfá- 
torii și preoţii romini sub conducerea lui Haret au depus nu numai 
muncă și entuziasm, dar aw socotit activitatea lor drept o misiune 
cu scopuri mai ales morale si culturale. Atunci, acum 35—40 de 


EDUCAŢIA COOPERATISTÀ 73 


ani, în toiul luptelor eooperatiste, luerul acesta putea să nu pară 
atit de evident, Unele mărunțișuri și scăderi, scoase in relief cu 
multă grije de adversarii eooperajiei, puteau să mască îndoieli in 
sufletele celor slabi si să umbreaseă unele glorii autentice, Astăzi 
însă, dela distanța de timp, după toate frămintările prin care am 
trecut, putem să vedem mai clar si mai limpede nivelul de înaltă 
ţinută morală la care se plasează lupta erolior cooperației, din 
primele ei faze de desvoltare, Primele două decenii ale secolului 
nostru, care ne-au dat din punet de vedere al culturii poporu- 
lui, transformara idealului de întregire națională intr'o migeare 
populară, ridicarea püturei de jos la o îndreptățită participare la 
treburile publice, ridicarea economică a satelor și activitatea extra- 
şcolară pentru ridicarea lor culturală, — toate s'au desvoltat într'o 
intimă legătură cu desvoltarea cooperației. Cercetătorul istoric care 
ar vrea să se ocupe numai de una din aceste activități, cu greu o 
va putea face fără să pomeneaseă și de toate celelalte, 

Nu tot astfel s'au intimplat Imerurile după războiu. Pentru 
motive pe care m-i locul aci să le analizăm, eooperatia s'a indrep- 
tat din ee în ee mai mult spre rosturi mai pronunțat economice (ca 
să nu zicem Iuerative!), cu toate protestările și cu toată opoziția pe 
care această tendință a intilnit-o din partea unora dintre primii ei 
stegari. In orice caz, eei ce au trăit eit de cit epoca de după războiu 
şi au cunoscut eit de puțin eooperatia noastră în acest timp, au 
putut observa că singura colaborare mai importantă, dar totodată 
şi fatală, pe care a avut-o eooperajia, a fost accea a politicianismu- 
lui care s'a silit să facă din ea o simplă anexă pentru scopuri străine 
de spiritul si felurile cooperaţiei. Astfel, s'ar putea spune că deli- 
niția pe care am dat-o eooperatiei, socotind-o o instituţie în care la- 
tura economică se impleteste mai strins en cea morală si culturală, 
ea în alte instituții economice, începea să nu mai fie valabilă pen- 
tru eooperafia rominease&. In popor spiritul eooperatist n'a murit, 
pentrucă nu poate muri o idee ieșită din nevoi reale, Poporul însă 
este decepționat de starea în care a ajuns cooperatia; iar acoastă 
stare este îngrijorătoare mai ales în ce priveşte osatura ei si cadrele 
ei de conducere. Ne trebue o Întoarcere spre noi înşine, o analizare 
a greselilor $i o revenire la atmosfera de entuziusm şi idealism de 
altă dată, pentru a putea reineepe lupta, Orice greutăți iar sta în 
cale, oricit s'ar spune că mai sunt si alte elemente care determină 
o stare de spirit în viaţa socială, cooperatorul nu trebne să uite că 
fără suflet de cooperator adevărat, fără o morală cooperatistă si 
fără dorința de a impleti activitatea sa cu aceea de cultivare a ele- 
mentului pe care se întemeiază, cooperuția nu poate să existe. 

Aci, vedem noi locul pentru o miseare de educație coopera- 
tistă. Ea se poate face și trebue să se facă și de cooperafia însăși 
prin mijloacele ce le are la dispoziție, dar ajutor trebue să-i vie şi 
din afară si mai de departe. Trebuese educate din vreme elementele 
care vor avea să formeze cadrele de luptători pentru cooperatie yi 
trebue sădită în sufletul sáteanului si muncitorului, ideia eooperatiei 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela o vîrstă cât mai fragedă. Prin această prismă trebue să judecăm 
«ele două măsuri pe care au isbutit să le coneretizeze intr'un plan de 
lucru autoritatea șeolară si Ministerul Economiei Naţionale : coope- 
rafia in școala normală și eooperatia şeoalară primară. Aceste măsuri 
vor fi cu atit mai eficace eu eit la realizarea lor urmeză să colabo- 
reze si alte instituții interesate sau geloase de propășirea cooperafiei, 
așa eum sunt de pildă Serviciul Social, Străjeria, Ministerul Agri- 
eulturii și altele. 

5. Educaţia cooperatistă, mai ales în țara noastră, este, in mo- 
"mentul de faţă, o cerință dintre cele mai imperioase. Este, am putea 
spune, nu numai folositoare, dar absolut necesară, Și este necesar 
“a această educaţie să se facă și prin şcoală, pentru ca să nu avem 
o deosebire între ceeace ne învaţă scoala si ceeace ne cere viața. : 

In adevăr, ştim cu toții că țelul seolii, atit a celei primare, eit 
si a celei secundare, a fost gj este încă străin de liniile pe care 
vrea să meargă societatea în viitor; s'a făcut si se face încă în şcoli 
educatie individualistă, — educație cerută si îndreptățită în tre- 
eut, dar perimată pentru vremea de acum. Educaţia individualistă 
altădată, era în măsură să cultive anumite virtuţi, eare, pe plan 
economie formau pe capitalistul, negustorul sau intreprinzütorul 
perfeet: spiritul de întrecere sau concurența, îndrăsneala, iseusinja 
in speenla(ii, priceperea in a concepe planuri, pe care să le poţi 
pune în practică, cunoaşterea omnlni pe anumite laturi ale lui ea 
de pildă, aceia de vînzător sau cumpărător, spiritul de reclamă, ete. 
Pentru omul astfel format viața este o luptă pentru existenţă, in 
vare libertatea luptei nu este ţărmurită de societatea constituită, ci 
din contră garantată. Invinge cine poate, Bi luerul acesta este socotit 
perfect moral. Slabii trebue să piară, chiar dacă şi ei au alte cali- 
tăți, folositoare si lor si altora, 

Individualismul acesta era în fond o reacțiune impotriva vea- 
eurilor de opresiune ee l-an precedat. Dus însă la ultimele lui con- 
seeinte, in mod logie, el ducea la anarhism sau la o bolnăvieioasă 
conceptie a supraomului, 

Bunul simţ, eare nu părăsește din fericire, niciodată total pe 
oameni, uu i-a părăsit niei acum. Individualismul exagerat n'a fost, 
nici ehiar în perioada lui de înflorire, acceptat fără rezerve, ci mai 
mult ea motiv de speculaţii filosofice. Oamenii de mijloc si pătura 
conducătoare în majoritatea ei, a practicat un individualism mai 
dulee, în care aspra concurență pentru viață era induleità de o 
filantropie pornită si din ealeul, dar gi dintr'o firească mări 

Individualismul acesta s'a profesat si în şcoli, A ajuta pe 
aproapele în nevoi era și asta o probă de propria ta putere. A-l 
lăsa să piară era și urit și fără rost, Un om pe care-l ajuţi, te poate 
ajuta. Economistii, cari vorbese fără învăluiri sentimentale au spus-o 
mai lămurit: aproapelui trebue să-i dai minimum de existență, pen- 
tru ca să poată munci pentru tine, Dar nn mai mult, pentru ca 
să-ți mai ráminà și ţie și pentru ca să nu-şi ia nasul la purtare. 

In societatea care vrea să aibă la bază cooperafia sau cel puțin 


EDUCAŢIA COOPERATISTÀ 75 


şi eooperafta, educația individualistă nu mai poste avea aceiași căn- 
tare, E frumoasă libertatea, dar nu si libertatea de a sugruma pe 
altul. E frumoasă egalitatea, dar en e fără efect, dacă se mărginește 
să fie abstractă ea un principiu juridie, căruia-i poți da orice inter- 
pretare. E frumos a spune: ajută-ţi pe aproapele tău. dar este și 
puţin jignitor, dacă nu pentru acest aproape, cel puțin pentru speța 
umană, pe care o cobori la sentimente de umilinţă. 

In locul individualismului exagerat şi exclusiv, edueatia trebue 
aşa dar să cultive si alte virtuti. Din om ea trebue să facă o fiinţă 
care să lase orgoliul la o parte. Fiecare individ să fie mai puțin 
mindru de el şi mai mindru de calitatea de om. Să fie mindru si să 
respeete calitatea aceasta de om în fiecare exemplar de semen al sáu. 
Atunei va înțelege el mai bine că mai mult decit ajutorarea aproa- 
pelui si chiar decit ajutorul prin sine valorează ajutorarea laolaltă și 
sacrificiul pentru toți, 

O societate eu baze cooperatiste nu poate ignora aceste adevăruri. 
Ea are nevoie de oameni cultivați în seest spirit. In locul unor ma- 
xime cu „les affaires sont les affaires'', „hanul nare miros'', „viaţa 
e o luptá'', ete., trebue să punem maxima cunosentă a cooperaţiei 
„unul pentru toți şi toți pentru unul'' gi in acest sens trebue să 
facem educaţia copiilor noștri, Poate chiar n'ar fi rău să eoreetám 
această maximă, apropiind-o de înțelesul ei mai eooperatist, mai bine 
redat în fran(uzeste prin „Un pour chacun et ehaeun pour un'' 
(unul pentru fiecare și fiecare pentru unul). 

Dacă nu vom schimba în sens solidarist, social şi uman educația 
din seoli, zadarnic vom aştepta ca sectorul eooperatist să prospere. 
Ori eit de ideală ar fi organizația sa, ori eit de prosperă activitatea 
sa pe plan economie, pînă la urmă el va devia, se va îndepărta de 
linia cooperatistă, II va îndepărta dela această linie, sufletul format 
in şeoli si care nu-i eooperatist, 

In ţară la noi cooperaţia a trecut si trece încă, printr'o mare 
criză, Obisnuit vina se aruncă sau pe oamenii cari au condus-o sau 
pe împrejurări sau chiar pe cooperație însăşi, care n'ar fi în stare 
să facă mai mult decit a făcut. Oamenii însă sunt oameni și dacă 
n'ar fi fost eeiace an fost, ar fi fost alții cari ar fi făcut la fel; îm- 
prejurürile sunt independente de oameni, luaţi izolat sau în parte, 
iar eooperatia e si bună gi rea, după cum este sau nu sănătoasă, după 
cum este cu viață şi pe plan material si pe plan moral, 

De vină este în primul rind educația sau mai de grabă lipsa de 
educație cooperutistă. Omul face în viață eeeiace a deprins înainte 
de a se avinta în valurile ei, O educație individualistá si capitalistă 

nu poate forma decit oameni cari, pînă la urmă să determine ţelurile 
cooperaţiei spre individualism economie, spre comerţul obişnuit ea- 
pitalist și de eoneurentà, 

6. Educația eooperatistá a fost confundată pină acum cu pregă- 
tirea profesională a cadrelor cooperatiste. Luerul acesta este pro- 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fund eronat. Nu pentrucă pregătirea profesională nu este necesară, 
dar pentrucă educația eooperatistá nu trebue redusă la atit. Coope- 
rajia nu trebue redusă la o mînă de inițiați, care se constituese în- 
tr'un fel de sacerdoţii, eu privilegii și secrete. Ea trebue să vizeze 
masa cea mare de cooperatori, pe care să-i obișnuiasecă a gîndi la fel 
și a-și avea lămurite telurile şi mijloacele de atingere a acestor te- 
luri. Pentru acest motiv este necesar ca studiul și educaţia coopera- 
tistä să se introducă în toate instituţiile de învăţămînt popular și în 
primul rind în şcoala primară și cea normală de învățători. 

Tara unde s'a înțeles mai bine ca oriunde acest Ineru este 
Franţa, iar sufletul mişcării, în favoarea eooperafiei şcolare a fost 
aci un inspector școlar, B. Profit. Trebue să notăm însă că, în Franța, 
eooperafia şcolară a pornit mai puţin din motive pedagogice si mai 
mult din motive economice, de ajutorare a școlii primare. S'a recurs 
la înființarea de cooperative geolare, pentru a se împlini, pe această 
eale, cel puţin o parte din nevoile şcolilor primare care, imediat după 
războiu nu prea puteau fi ajutate de către comune. Ideia a prins re- 
pede și azi Franța are peste 10.000 de cooperative şcolare, eu o orga- 
nizajie foarte variată, unele funetionind numai pentru nevoile strict 
şcolare ale şcolilor, altele làrgindu-si cîmpul de activitate, prin în- 
ființarea de biblioteci, farmacii, einematografe, muzee, grădini, te- 
rennri, împădurite, ete, Cooperativele școlare franceze au multă 
independență si sunt sub supravegherea unni oficiu central care 
fine de Federaţia Naţională a cooperaţiei franceze. Sufletul mișcării 
sunt institutorii şi organele de control școlar. Ei au făcut posi- 
bilă de altfel existența și accentuarea tot mai mult a i 
educativ al eooperafiei şcolare, alături de seopul material, de sus- 
tinere a școlii. 

In alte țări eooperafia şeolară încă isi caută și uneori isbuteste 
să-și ereieze drum. Așa s'a întîmplat în Polonia, Ungaria, Rusia 
și desigur și in alte ţări, In Rusia Sovietică numărul eooperativelor 
şcolare s'ar ridica la aproape şaptezeci de mii. 1), 

La noi migearea este în plină ascensiune. Şcoala noastră primară 
n'a asteptat de altfel iniţiativa oficială pentru a lucra în această 
direcție. Regretatul T. C. Ionescu-Pageani, în lucrarea sa „Coope- 
rația școlară si învățămîntul cooperativ'*, vorbeşte de o cooperativă 
şcolară, înființată desigur din iniţiativa lui, la Paşcani, încă din 
1902. Vor mai fi fost desigur, si alţi învăţători cari să fi avu 
același gind, deşi mărturii serise n'au ţinut să ne lase. Că este aga, 
o dovedeşte faptul că atunci cînd a intervenit oficialitatea, în cir- 
culara dată cu acest prilej de către Spiru Haret in 1908, se vorbește 
de existența mai multor societăți de acest fel, înainte de această 
dată, Ministerul își motivează chiar intervenţia sa pe consideren- 
tul că desi „ministerul vede eu ochi buni formarea unor asemenea 


t) Mina L Grădinaru, Organizarea conducere perativelor școlare. 
Sibiu, 1938, p. 15—16, * 5 indo 


EDUCATIA COOPERATISTÀ Ti 


RI CT cei cari le înfăţişează gi le conduc trebue să ia 


unele măsuri de preeaufiune, toemai în interesul bunului mers al 


acestor societăți, ea gi pentru propriul lor interes”, 2 
Cireulara ingirá apoi o serie de sfaturi pe care trebue să le aibă 

în vedere conducătorii eooperativelor șeolare, unele privind buna 

gospodărie a lor, altele raporturile dintre ele și părinții elevilor 2), 

După războiu migearea în favoarea cooperaţiei școlare s'a re- 
luat aproape dela eap. Cireulara lui Haret era aproape uitată, —0 
uitase în primul rind Ministerul. Invăţătorii mai tineri, doritori să 
facă si ei ceva în această direcție, n'aveau niei un îndemn mai deose- 
bit și niei o îndrumare în acest sens. Ca si pe înaintașii lor, eu două 
decenii mai de vreme i-a impins spre lueru pe terenul cooperației 
şcolare aceiaşi intuiție că prin cooperative seolare se poate ajuta în- 
ssi eooperatia adultă, prin formarea de cooperatori, Cooperativele 
şcolare ee se înfiripează acum pornese tot din inițiativă învăţăto- 
rească, fără o dispoziţie oficială a Ministerului. 

Scriitorul acestor rinduri chiar a înfiinţat în anul 1923— 1924, 
o cooperativă geolará în satul Nefliu, com. Virteju-Nefliu, jud. Ilfov 
şi cred că noi nu eram un caz izolat. In 1925, se înființează dease- 
menea o cooperativă şeolară în com. Porcești, de către inimosul în- 
văţător şi eooperator I. Ciolan, cooperativă care trebue neapărat 
menţionată, pentrucă aceasta va avea să joace un rol important 
pentru promovarea mişcării, Aci va lua fiinţă in 1932 o federală a 
cooperativelor școlare din ţară, care va încerca să canalizeze gi să 
coordoneze inițiativele izolate. : 

Mişcarea în favoarea educaţiei cooperatiste prin geoli capătă un 
avint nou prin atenția dată ei de doctrinarii de frunte ai țării, cari 
nu se sfiese s'o susțină dela înălțimea catedrei universitare, Intre 
aceștia trebue să pomenim în primul rind pe D-nii prof. D. Gusti şi 
Victor Jinga, care, primul la București, iar al doilea la Cluj, trec gi 
la realizări practice, înființind eu studenții din aceste centre univer- 
sitare cooperative studenţeşti. 

cum a mers desvoltarea cooperaţiei şcolare dela războiu 
pină aproape de zilele de axi, mai mult anonimă decit cunoscută, a 
avut totuşi o ascensiune continuă, Este aproape o minune ceace se 
constată în 1937 că, fără să ştie prea mult una de alta si fără o ac- 
tiune coordonatoare, s'au putut găsi în fiinţă, în toată ţară, nu mai 
puţin de 2.445 de cooperative școlare. Este adevărat că, după fn- 
cerearea din 1933, cînd cooperatiei școlare i se dăduse un loc impor- 
tant în proeetn] de lege pentru reforma învățămîntului primar din 
acel an, în anul 1934 intervine consacrarea sa prin lege. Art, 190 din 
legea întocmită și votată în acest an institue cooperativa şcolară, 
ea un mijloc atit de educație cît si de instrucţiune, — prin ea prin 


1) Cirenlara Ministerului Instrucțiunii eu Nr. 61.534 din Septemvrie 1908, 
publieată îm Buletinul Oficial Nr, 292 din neelusi am gi reprodusă de T. C. Iv 
nescu-Pageani si Mina Grüdimaru în luerárile citate, 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


urmare se urmărește, după lege, atit formarea de suflete coopera- 
tiste cit și răspindirea cunoștințelor tehnice necesare unui coope- 
rator cit de modest. Legea din 1934 ca şi încercarea din 1933 veneau 
însă doar să consfințeascã o realitate creată deja de învățători, aşa 
cum circulara lui Haret din 1908 consfințea şi canaliza Începuturile 
eooperafiei seolare, tot din inițiativa invüfütoreascá, Insistám asupra 
acestui lucru, pentrueá el ne îndreptățește să spunem că nefiind o 
mişcare ieșită din decizii şi ordine oficiale, ea va avea viitor, pen- 
trucă e o realitate crescută în mod firesc alături de şcoală și mină 
în mină cu mișearea eooperatiei adulte, 

7. Consacrarea definitivă a eooperajiei şcolare o socotim noi 
însă venită odată cu programa învățămîntului primar și normal din 
1938—1939, cu măsurile luate de Minister în această privință, în 
acest an, şi mai ales cu legea pentru organizarea şi funcţionarea 
învățămintului primar și normal din 27 Mai 1939, 

In programa invütümintului normal s'an introdus două ore sáp- 
táminal în el. VIl-a şi două în clasa VIII-a, în care se predau noțiuni 
de cooperafie si cunoștințe in legătură eu aceasta : economie politică, 
studiul comerţului și contabilitatea. Altá dată in $eoalele normale sg 
preda economia politică, după programa liceului, Cooperaţia aci 
abia era pomenită. Acum, în $eoalele ce pregătesc pe învățători, 
lucrurile s'au răsturnat — $i pe bună dreptate. Cooperația aci 
ocupă locul central, — economia politică, studiul comerțului si con- 
tabilitatea, fiindu-i de ajutor, pentru a fi mai bine înțeleasă și pentru 
u fi pusă în practică, 

La introducerea studiului cvoperației în școala normală a con- 
tribuit în largă măsură Institutul Naţional al Cooperaţiei, cu care 
Ministerul Eduenfiei a încheiat gi o convenţie, potrivit căreia, timp de 
5 ani, cooperaţia va fi predată în uceste şcoli, de profesori resoman- 
daţi și plătiţi de Institut. Convenția a intrat în vigoare chiar din 
anul trecut (1938—1939), Profesorii recomandaţi nu numai că şi-au 
făcut in mod corect datoria la catedră, dar au avut grije deosebită 
pentru punerea în practică a celor învăţate de elevi. Cu excepția a 
2—3 șeoli normale, toate celelalte au avut cooperative cari au fune- 
fionat in mod normal, unele chiar cu rezultate excepțional de bune, 

Prin introducerea studiului $i practicei cooperatiste in seoalele 
normale s'a făcut, credem, un imens serviciu atit scolii eit si coope- 
raţiei. Poate cà programa va mai trebui să sufere unele modificări ; 
ar fi poate necesar să se dea noţiunile de economie politică şi studiul 
comerțului închegate mai organic, pornindu-se nu dela „elemente“ 
şi aspecte izolate ale vieţii economice, ei dela viaţa însăși gi dela uni- 
tăți de viaţă economică. 3), Ori eum ar fi Însă, ceeace era mai impor- 
tant s'a füeut și lucrul e pus pe drumul cel bun. Se cade să pome- 
nim aci numele unui om căruia i se datorește mult în această pri- 


1) A seris în ucenstá privință un mie studiu d-l Mircea Pienescu, cu obser 
vaţii enro e hine să Ze luato în senmü, 


EDUCAŢIA COOPERATISTĂ 79 


vinţă: este D-1 Dt. At, Galan, dela Institutul National al Cooperaţiei, 
care și-a făcut un fel de crez din introducerea cooperației în şcoala 
normală, D-sale și D-lui D, V. Toni, Subsecretar de Stat la Minis- 
terul Educației Naţionale, se datorește faptul că elevii normaligti 
au început să înveţe și să praetiee eooperația în şeoală, chiar dela 
inceputul anului 1935—1939, 

— Introducerea ecoperafiei în şeoala normală a mers mină in 
mină și concomitent eu introducerea ei ea 0 preoeupare de căpetenie 
și în activitatea șeolii primare, In programa analitică a invütümin- 
tului primar se spune lămurit acest lucru, După ce se vorbeşte de 
celelalte instituţii anexe ale seolii primare (farmacia şcolară, biblio- 
teca, atelierul ete.), programa afirmă hotărit: „Încununarea edu- 
caţiunii gospodărești, în spiritul cerut de nevoile noastre sociale s 
naţionale, o va da o altă institugiune, ereiatà după modelul vieții 
reale; cooperativa: 1), 

Consacrarea dată de Minister, unei activități pornită din ere 
din ja cooperatistă a învăţătorilor, n'a Întirziat să-şi dea roade. In 
curs numai de un an, cooperativele şcolare au realizat un progres, pe 
care nu l-a sting niei o altă instituție anexă a şcolii. La finele anului 
şcolar 1938—1939, s'a putut inregistra nu mai puţin de 7.750 de 
eooperative şcolare răspindite pe tot cuprinsul țării, cu nn capital 
social de aproximativ zece milioane lei şi eu o aetivitate din cele mai 
promițătoare, 

8. Legea învățămîntului primar, din 27 Mai 1939, datorită D-lui 
Prof, Petre Andrei, Ministru al Educației Naţionale, a dat insfirgit 
un cadru legal şi a deschis perspective noui educației cooperatiste, 
După această lege eooperafia geoalarü devine obligaţie pentru toate 
seoalele normale si primare, 

In vechea lege se vorbea despre datoria invàtütorilor de a În- 
ființa cooperative şcolare, in vederea examenelor de definitivat și 
înaintare, Sistemul era vicios, pentrucă, în felul acesta, cele mai 
multe cooperative şcolare erau efemere, El duceau o viaţă de 
provizorat, eu lustru $i ordine aparentă și ispăreau a dona zi 
după examenul învățătorului respectiv. Pe lingă aceasta, aceste 
eooperative, fiind legate de anume învăţători, nu de şcoală, pier- 
dean caracterul de instituție serioasă, devenind „o intreprindere 
personală, Dacă la aceiași școală erau mai mulţi învățători cari 
aveau nevoie de examene, fiecare din ei își făcea cooperativa lui gi 
în loe de cooperaţie se dădea naştere la o concurență nejustificată, 
eeiaee ducea de-a-dreptul împotriva scopului ee trebuia urmărit. 

Multe dintre aceste apariţii meteorice n'avenu nimie organizat 
pentru o educaţie eooperatisti, ele fiind doar depozite trecătoare, 
demonstrative. 


t) Programa Analitică pentru sali de copii miei, învățământul primar s 
oalele de adulţi 1938, p. 67—68, 


80 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Prin legea actuală cooperativa şeoalară nu mai este a învăţă- 
torului din inițiative căruia ar lua naștere. Ea este a polii, La or- 
ganizarea şi funcționarea ei, toți învățătorii acesteea sunt obligaţi să 
ia efeetiv parte. Pentru a-și putea ajunge seopul său educativ, eoo- 
perativa şcolară este astfel concepută prin lege, încit spiritul ei să 
impregneze întreaga activitate a şcolii, atît pe cea teoretică, pentru 
căpătarea de cunoștințe, cit și pe cea practică, pentru deprinderi 
cooperatiste. De aceea legea prevede că, la orice scoală „cooperativa 
va putea îngloba în operațiunile ei cultivarea fermei sau lotului şeo- 
lar, cantina  șeoalei, biblioteca, muzeul, farmacia geolarü'', ete. 
(art. 43). 

Conducerea cooperativei școlare o au elevii, conform unui statut 
ce se alcătueşte de Minister în colaborare cu Institutul Naţional al 
Cooperaţiei. Avînd o conducere dintre ei, elevii simt că instituția este 
a lor si, astfel, simpli membri sau conducători în consiliul de admi- 
nistrație ei se simt răspunzători faţă de bunul mers al cooperativei 
lor. Ei intră cu tot dinsdinsul în rolul lor de oameni eu un rost 
eooperatist, se interesează de tot mecanismul şi tehnica administra- 
tivà a unităţii lor, eu un cuvînt devin cooperatori, 

Legea nu pierde din vedere nici faptul că aci avem aface cu 
copii. Aceştia nu pot fi nici răspunzători în fata legii de eventualele 
nereguli băneşti și niei nu pot duee singuri la bun sfirșit o Între- 
prindere pentru care virsta lor nu e suficientă garanţie. Lor trebue 
să li se dea numai iluzia că-s independenţi, pentru ca să poată lucra 
cu această credință pentru autoformarea lor. Invăţătorii nu trebue 
să-i piardă însă niciodată din vedere si deaceea legea îi constitue pe 
toți învățătorii dela aceeaşi şcoală „comitet de patronaj'', necesar 
„pentru garantarea operațiunilor eu caracter economic" (art, 44) 
și negresit pentru îndrumarea educativă, 

Invățătorii trebue să ia însă aminte un lucru: în conducerea 
cooperativei seolare se cere mai multă supleţe deeft în conducerea 
unei clase, după tipicul vechi, autoritar eu orice pret. Dacă nu în- 
teleg că aci autoritatea trebue să iasă din inchegarea unei vieți de 
obşte, atunci nimie n'au făcut, Cooperatia după regulament rigid 
nu e eooperatie niei din punet de vedere economie, niei din punet de 
vedere moral. Invütümintele morale ale cooperafiei se füurese în căl- 
dura ee poate lua naștere din întîmplări rüsürite din activitate ne- 
stinjenitá. Numai acestea topese ghiata dintre oameni, numa; ele in- 
călzese, numai ele se comunică şi edlese sufletele în comunitate de 
gind si simţire cooperatistă și omenească. 

Un exemplu între altele ne poate fi edificator. TI cităm pentru 
frumuseţea lui şi pentrucă el, cred, se repetă în zeci $i sute de ca- 
zuri pe tot întinsul țării, intr'o formă mai mult sau mai puţin ase- 
mănătoare. 

E vorba de o întîmplare dela o cooperativă școlară „Purni- 
earul" din Basarabia. A avut, spune autorul povestirei, €oo- 


EDUCAŢIA COOPERATISTĂ 81 


perativa şi momentele ei grele si critice. Odată, în urma controlului 
cenzorilor se eonstatase un neajuns la cusiera Maria Lipeeanu, de 
trei copeici: „Cenzorii imediat au convocat Adunarea și au comuni- 
ent cele constatate la revizie, Comunicarea a produs în rindurile so- 
eietarilor o revoltă nemaipomenită. Toţi băieții se transformaseră în 
procurori și-și terminan diseursurile cu propuneri de pedepse din 
ce in ee mai severe, Fetitele rogiau si nu interveneau în discuții, de- 
oarece singura elevă introdusă de ele cu atita greutate în adminis- 
trația eooperativei, trebuia să termine activitatea cu un astfel de | 
scandal. Triumfa în adunare o persoană: Antifeministul Gheorghe 
Vasiliu, cure în prima adunare fusese contra admiterii fetelor în 
conducerea organizației. 

— Vă spusei să nu lăsaţi fetele în Pravlenie..... Acum vedeți? 
repeta răntăcias şi biruitor Vasilin; la tors einepá şi la împletit 
coltuni, acolo vi-i locul! 

Acnzata leșise din adunare gi președintele nu putea rezuma gi 
pune la vot mofiunile propuse, înainte de a asculta explicațiile cn- 
sierii. În sfîrșit, în tăcerea mormîntală a adunării se urcă la tri- 
bună casiera cu trei ouă în miini, 

— Am fost la mama... mi-a dat trei ond. plătese neajunsul,.. 
nu sunt vinovată... n'am furat banii cooperativei...... lepăd ta- 
sieria, nu mai pot sta aei... 

Casiera plingea cu hohote, Cele 30—40 de fetiţe plingenu şi ele, 
pe intreeute, Chiar inimile unor băieți incepuse s se inmuin: şi ei 
dădeau indesit la nas eu mîinile, cînd la dreapta, eind la stînga. 

După această impresionată scenă președintele pune la vot în- 
trebările : 

a) Neajunsul de trei copeici s'a format din reana voință a en- 
sierii Lipeeanu? 

b) Dacă este aga, ce pedeapsă se va aplica vinovatei? (Eleva 
Stratulat intervine) : „Domnule Preşedinte, vă rog să puneţi la vot 
si următoarea moţiune: Avind în vedere că în adunare nu s'a dove- 
dit cá Maria Lipeeanu, casiera cooperativei, ar fi furat banii și mai 
tinind seama că membra Consiliului, Lipeeanu, a fost una din cele 
mai muncitoare în conducerea cooperativei si că neajunsul a fost aco- 
perit de casieră, Adunarea consideră cazul lichidat și trece la or- 
dinea zilei, 

Un grup de băieţi cer să se pună la vot întii moţiunea elevei 
Stratulat cu adaosul: ,invitind Consiliul să luereze pe viitor eu 
bägare de seamă, ea să nu se mai repete asemenea cazuri“, Cererea 
este admisă de adunare, Preşedintele, punind la vot moţiunea, ea se 
votează eu 88 voturi pentru, 1 contra si 15 abţineri, Contra — a 
votat Gheorghe Vasiliu. Fetiţele repede înconjoară pe casieră cu sgo- 
mot vesel si o felicită. Casiera eontinnă să plingă, de astádatà de bu- 
curie !). 


> 1), Intâmplarea o reproducem după d-l Mina Grădinaru, care n luat-o la 
rându-i dim revista Furnira Nr. 12 din 15 Iunio 1928, 


6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nimeni nu se îndoiește desigur de efectul profund pe care l-a 
avut asupra micei obşti acest eveniment din viaţa ei. Niel o leefie 
oricît de măestrit ținută n'ar fi putut ereia complexitatea de sem 
timente și de gînduri nobile, n'ar fi prezentat posibilitatea de a 
avea închegată in mie icoana societății eu tot ce are ea mai aetiv 
şi mai bun, ea această întîmplare. 

Din desfășurarea povestirii putem ghici noi şi mîna învăţă 
torului, dar ea este aga de discretă, încît elevii n'au bănuit-o, de 
sigur. Au lucrat ea si cînd făceau totul dela ei, trăind o expe- 
rienfü, care le-a rămas în suflete. 


9. O libertate supravegheată de departe, acesta este deci prin- 
eipiul care stă la baza conducerii eooperativelor școlare. Autori- 
tatea Consiliului geolar al fiecărei geoale, se exercită asupra coope- 
perativelor şcolare prin comitetele de patronaj. Ele sunt cele ce dau 
directivele si intervin ori de cîte ori nevoia o cere. Cind nu e nece- 
sar însă e recomandabil ea viaţa eooperativei să fie lăsată a se des- 
fășura singură, nesilită decit de presiunea morală pe care elevii o 
vor simţi prezentă, chiar dacă ea nu fine să se facă intenţionat, 

Acelaşi principiu stă si la baza organizației generale, pe ţară, a 
sooperației școlare. Si sei Ministerul Educaţiei Naţionale isi p&s- 
trează dreptul său întreg de a da directive si n supraveghea fune- 
fionarea eooperativelor școlare din ţară. In această privință s'a dat 
chiar o decizie, după care nu se îngăduie nici o hotărire de principiu 
alta, decit aceia cure are şi aprobarea autorităţii școlare. Totuși eoo- 
peratia şcolară isi are prin lege şi un organ central de conducere și 
coordonare a activităţii: Oficiul cooperației geolare. Organizarea $i 
competența Oficiului cooperaţici seolare sunt stabilite de art. 46 
din lege, pe care îl vom cita în întregime, pentru a se vedea mai bine 
spiritul în care el înțelege să lucreze in eooperafia seolará, pe tara 
' întreasă, 

„Art. 46. Pentru organizarea, îndrumarea şi controlul coope- 
rativelor şcolare, precum și pentru aprovizionarea lor cu cele nece- 
sare (cărţi, rechizite școlare, unelte), se înfiinţează Oficiul coopera- 
fiei şcolare, Acest oficiu va fi condus de un comitet compus din: di- 
rectorul învățămîntului normal primar, un inspector general numit 
de Minister, un delegat al Institutului Naţional al Cooperaţiei, un 
reprezentant al Străjii Țării, unul al Servieiului Social şi un Învă- 
tor cooperatist, 

Oficiul cooperaţiei scolare va indruma și controla cooperativele 
şcolare prin organele de control ale Ministerului Educaţiei Nafio- 
nale cu specială pregătire". 

Din litera legii si din locul firese pe care-l are în organizația 
şcolară și în societate, principiile conducătoare ale cooperației peo- 
lare pot fi socotite următoarele patru: 

a) Cooperafia şcolară trebue să oglindească în mie eooperafia 
adultă. Aceasta înseamnă că toate principiile de bază ale cooperaţiei 


EDUCAŢIA COOPERATISTĂ 83 


propriu zise sunt valabile și pentru cooperația școlară. Cind 
spunem că o cooperativă de consum, de pildă, trebue să vindă pe 
bani gata, că trebue să vindá pa preţul pieţii și că e recomandabil 
să dea risturnă (primă de consum), acestea sunt nu numai juste şi 
pentru o cooperativă polară, ei si absolut necesar să fie observate 
gi de geolarii cooperatori. 

Lucrul nu este tocmai ușor de ţinut în seamă. De obiceiu, învă- 
țătorii sunt tentaţi să se abată dela regulele bunului eooperator, 
pentru succese momentane, suu si pentru a înlătura o piedică de 
moment uneori. Pentru a impiedeea pe elevi să cumpere din altă 
parte, spre pildă, vor cere cooperativei să vindă mai ieftin ca pe 
piață; pentru acelaşi motiv vor da poate şi pe datorie; pentru gren- 
tatea ţinerii soeotelilor vor suprima în sfârșit, risturna, Pe această 
cale s'ar putea să ajungem țeluri de o clipă, dar cooperaţie adevi- 
rată nu vom avea. Pentru à o avea, se care să fim cooperatori adevá- 
raji din prima zi si să continuăm a fi tot timpul. Numai așa vom 
putea ereja cadrul de viață cooperatistă, în care vom forma pe 
viitorii cooperatori, 

b) Cooperativa şeolară trebne să imbrüfigeze eit mai mult din 
întreaga viaţă şcolară. Ea trebue să fie deci, o cooperativă cu fune- 
fiun3 multiple. Ea poate fi mai puţin cooperativă de credit, dar este 
necesar să fie una de producţie şi de consum, nelüsind să-i scape 
niciun prilej pa care să nu-l încadreze eooperatist: culegerea gi valo- 
rificarea plantelor medicinale, grădina şeolară, atelierul geolar ete., 
pot da bune ocazii de cooperaţie de producție și muncă: librăria 
scoalei, micul ei bufet, cantina geolar&, farmacia elevilor ete, sunt 
de asemenea terenuri de activitate, care pot fi tratate în spirit eoo- 
perativ, 

E bine însă ca, pe cit posibil, activitățile multiple ale unei 
cooperative seolare să fie prinse în două sau trei secțiuni, pentr 
ea elevii să capete obisnuinta de a luera în astfel de cooperative, 
Numai așa se vor putea ei torma pentru cooperativa cu funcțiuni 
multiple forma firească de cooperativă necesară satelor noastre 
mai ales, 

c) Cooperatia școlară urmăreşte în primul rind un seop educa- 
tiv. Seopul economie propriu zis, — câştigul imediat — vine pe al 
doilea plan. 

A lăsa seopul economie pe al doilea plan nu înseamnă însă a-l 
neglija. Inseamnă numai a ne gindi nu la ceea ce pot realiza elevii 
acum, din acest punet de vedere, ei la formarea lor, în vederea rea- 
lizărilor în viitor. Prin urmare scopul economie trebue avut in ve- 

dere deopotrivă eu cel spiritual, numai că şi unul si altul vor tinde 
nu la înmagazinare de venituri materiale si la înmagazinare de cu- 
nogtinte, ei la crearea cooperatorului care să poată face şi una gi 
alta mai tirziu, pentru binele lui și al semenilor. 

Una din criticile ee s'au adus cooperaţiei șealare a fost, după 
eum știm, tocmai tendința ei de a cobori spiritele la preocupări ma- 


84 VIAŢA ROMÍNEASCI 


ferialiste, Este o profundi eroare a se erede acest lueru. Scoala nu 
poate neglija niei aspectul spiritual al vieții sociale, dar niei pe cel 
material, economie, nu-l poate neglija. Trebue să recunoaștem eu 
ragios că, dacă viața spirituală este floarea si parfumul vieţii, cea 
economică este rădăcina ei; si fără rădăcini nu poate trăi un pom 
Educaţia omului este întreagă numai atunci cînd le are în vedere 
pe amindouă, iar cooperația poate face educaţia economică a omului 
în cel mai idealist sens, în cel mai curat spirit de ajutorare da sine 
prin ajutorarea altora, prin jertfă chiar, pentru binele şi prosperi- 
tatea comună, 

Dar seopul educativ merge mai departe decit formarea elevului 
pentru viaţa economică de mai tirziu. In cooperativă elevul găseşte 
mediul eel mai prielnice pentru exercitarea forțelor sale sufleteşti în 
contact eu o societate organizată si reală, 

In prima copilărie, noi trăim în sînul familiei, grup social uni- 
tar, eu bază si nuturală şi legală. Trăim într'o realitate socială, de 
influența căreia ne resimțim tot restul vieții, 

După prima copilărie trecem In școală. Trebue să recunoaștem că 
geoala, eu elasele ei amorfe, bazate pe autoritatea absolută a învățăto- 
rului, fără o structură și diferențiere a funetiunilor, nu prezintă 
nici organieitatea, niei cheagul sufletesc, care să poată forma su- 
flete, Oseilind între absolutism $i anarhie, clasa &eoalei moderne a 
format spirite la fel, inclinate spre tiranie, slugărnieie sau revoltă. 
Numai cetăţeni conștienți n'a putut forma. 

Organizarea scoli pe baze cooperatiste dă acesteia o structură 
şi-i ereiazá o atmosferă favorabilă unei adevărate educati cetáte- 
nesti. Cooperatia „face din clasă un grup social organizat şi perma- 
nent, care este o realitate mereu prezentă spiritului seolarului, grup 
de tranziție între familie si societatea omenească, în care acesta-gi 
lărgește sentimentele» afeetuoasela lucru ca și la jocuri și unde, mai 
uşor, i se desvoltă rațiunea în fase si se formează în ocazii zilnice 
de activitate, tinărul sáu spirit de libertate"! 1), 

Viața colectivă organizată este adevărata şcoală a omului, — 
marea lui educatoare. „Ba are drept rezultat, cum spune pe bună 
dreptate, Emil Durkheim, să mărească vitalitatea fiecărui individ. 
Ai mni multă încredere în tine, te simţi mai tare cînd nu eşti singur, 
In orice viaţă în comun este ceva care încălzeşte inimile şi fortifică 
vointele'* *). 

Dela acest adevăr s'au inspirat toți pedagogii care au voit să 
facă din școală imaginea societăţii organizate. El a stat și la temelia 
așa zisului self — government în şcoală. Dacă acesta n'a dat în- 
totdeauna roadele asteptate, cauza nu este principiul, ci reana lui 
aplicare, S'a neglijat în aplicare un lucru esențial: că societatea nu 


1) B, Profit. La coopération scolaire framenise, Paris Fernand Nathan. 
p 253, 
12) E. Durkheim, L'éducation morale, Paris Aleum, p. 272. 


A 


EDUCAȚIA COOPERATISTĂ 85 


este intreagá fürá latura ei economică, Prin cooperativi se corectează 
acest neajuns. Ea poute fi nucleul în jurul căreia să se infiripeze si 
să se cultive întreaga activitate a mediului, — ces de ordin material 
ca gi cea de ordin spiritual, cultural, 

d) Cooperatia seolará trebue să se bucure de o largă autonomie, 
fără a fi însă complet independentă. O bună definiţie a ei, din acest 
punct de vedere este următoarea: ea „este o asociație de copii care, 
sub egida persoanelor amice, lucrează ei înşişi pentru ameliorarea 
mediului material gi mediului moral, care condiționează educa- 

ia lor^* 1), 

T Această definiţie se potrivește admirabil actualei agezüri legale 
a eooperafiei seolare din Rominia. In spiritul ei eooperatia şcolară ge 
păstrează on destulă autonomie $i materială şi morală, — atit pentru 
normala su desvoltare, cit si pentru efectele sale educative. Numai 
autonomia asigură o firească inehegare a unui organism viabil gi tot 
eu vlügueste în membrii unui grup soeial virtuţi morale active, ea: 
spiritul de organizare si intreprindere, ajutorarea aproapelui gi sim- 
ful responsabilității. Ordinea impusă eu orice prep a promovat fn- 
totdeauna numai virtuți pasive ea promptitudinea in executare si 
spiritul de supunere, egre exagerate, pină în cele din urmă, due la 
mecanizare, lipsă de inițiativă şi servilism, 

Autonomia evoperației şcolare, prin virsta membrilor pe care-i 
cuprinde, nu poate fi insă deplină, Aceasta se înţelege. En trebue 
să aibă o tutelă, Numai că tutela nu e bine să se facă simțită. Ea 
trebue să fie exercitată în adevăr de „persoane amiee‘, pe care nu le 
aseulfi, ci le consulti, care, chiar cind te siătuese o fae cu infinită 
precauţie si cu iubire, încît le cauti sfatul. Cind se isbutește a se 
lucra aga, este ca si cind autonomia ar fi pertectă și totuși fără 
riscuri. 

Este eeen ce se poate realiza, — ceea ce este In orice caz de dorit. 

Dacă vom privi așezarea legală a cooperaţiei româneşti din 
toate aceste puncte de vedere, vom vedea că ea este în spiritul lor, 
Rămine ea și aşezarea de fapt, ce va veni, să se facă tot pe aceleași 
principii. In parte ea s'a si făcut $i e pornită pe drum bun. 

Intre eooperatia noastră şeolară şi cea franceză de pildă, stă 
toemai această deosebire. In fapt cooperaţia şcolară franceză suferă 
o tutelă mult mai mare. Ceva mai mult cooperației geolare franceze 
i se aduce și învinuirea de a i se fi pus pe umeri datorii pe care ar 
trebui să le aibă Statul. In adevăr, în Franţa, copiii, membri, ai coo- 
perativelor şcolare, nu-şi mai primese cotizațiile eu care ei contribue 
la formarea capitalului social, Acestea rámin pentru totdeauna ale 
eooperativei. In felul acesta evident că instituția se întărește, dar 
copiii nu mai simt în niciun fel că aceasta este a lor, O cooperativă 
mărită an de an cu cotizaţii ce nu se mai Înapoiază poate face mai 
mult, dar educativ elevii nu mai profită eit ar trebui, 


1) B, Profit, op. cit. p. 9. 


86 VIAŢA ROMINEASCA 


Poate că un sistem mixt ar fi de încercat, dacă am fi siguri că 
nu se fac abuzuri: să se dea libertatea copiilor avuţi ea, la sfirgitul 
șeolii să lase ca danie capitalul lor cooperativei. S'ar constitui din 
acesta un fond de rezervă, care ar întări tot aga de bine cooperativa. 

In orice caz sistemul francez nu e de recomandat. El pro- 
duce suspiciuni și chiar nemulțumiri directe împotriva cooperafiei 
şcolare, iar pentru copiii mai săraci este un adevărat tribut, care nu 
e compatibil eu principiul gratuităţii învăţămîntului popular. 

10, Este sigur totuși că o cooperativă şeolară este mai bună decit 
lipsa ei. Ori eare ar [i principiile după care ea se organizează la în- 
ceput, sfirgeste prin a căpăta pe acelea pe care spiritul ţării le do- 
reste sau le suportă eel puţin. 

Acelaşi Inern si în ce privește metoda de lueru în cooperativa 
școlară, — metoda de lucru în general şi metoda pedagogică pentru 
lucrul edueativ în special. Ea se precizează pe încatul din necesită- 
file lucrului însuși şi potrivit eu ideile și pregătirea celor ce o aplică. 

In cooperatia de altă dati — prin urmare și în cooperafia geo- 
lură, multă-puţină câtă era — metoda pedagogică, pentru rüspin- 
diren ideilor și educația cooperatistă, era cea a timpului: cuvîntul, — 
cuvintul seris, dar mai ales cuvîntul vorbit. In școală domnea, fără 
rival aproape, metoda inteleetualistá a lui Herbart pini la execes iar 
în activitatea culturală ,,extra-scolará'*, domnea conferința populară. 
Asa eum existau metode cu leeţii model pentru învățătorii începă- 
tori sau nu îndeajuns de talentaţi, existan si colecții de conferinţe 
populare model, tot un fel de metode pentru ,propaganda'' cultu- 
rală. Între acestea au făcut epocă volumele de conferințe, adunate 
de poetul Gheorghe Coşbuc. Pe drept cuvînt, epoca aceasta din is- 
toria luptei pentru ridicarea culturală a poporului, a putut fi numită 
epoca „propagandistică“, In programul său de activitate, cooperaţia 
a jucat rolul ce] mai însemnat si a lăsat urmele cele mai sigure. 

Educația conperatistă a tineretului se făcea în această epocă, tot 
prin utilizarea cuvîntului vorbit si ea se făcea pe o seară foarte 
redusă. Invütütorii cooperatori nu se adresau copiilor decit foarte 
rar şi fără convingere, Gindul lor ae îndrepta către cei virstniei, Cei 
care făceau altfel erau excepții, 

„Citeva lecţii indirecte, intrebuintind parabola sau povestea, apli- 
cații la eooperafie, drept încheiere pentru câte o lectie care permitea 
acest Ineru, — era tot ce se făcea în şcoală pentru educația coope- 
ratistá. Ideea că visa cooperatistă a țării ar putea fi îndreptată gi 
întărită prin educația în acest sens a tineretului şcolar, a prins nu- 
mai pe încetul si eu aceasta si lecțiile san aplicațiile cooperatiste au 
început să ștărne mai mult în practica pedagogică a învăţătorilor. 

: Numai că, între timp, școala și-a împrospătat metodele de lucru. 
Din pasivă si inteleetunlistá, pedagogia m devenit activă, volunta- 
ristă. In locul leaţiei ascultată eu sfințenie, pentru a fi apoi memo- 
rată și debitată ls fel, au venit învățătură prin activitate proprie di- 


EDUCATIA COOPERATISTÀ 87 


vizată şi tarea deprinderii de a cerceta și a te deseurca singur 

mcd gir ea bere metodă nouă — a produs atita entuziasm. la 

eei tineri mai ales, că s'a crezut un moment că ea va înlătura eu totul 

praeticele vechi. Numai după ce s'a vüzut că şcoala pierde din pres- 
tigiul şi eficacitatea sa, neglijind latura intelectuală, s'a ajuns la in- 
telepeiunea care spune că progresul nu înlătură, ei adaugă tradiţiei 
bune. Intelectualismul gi activismul astăzi sunt pe cale să se conei- 
lieze, primul devenind mai activ și militant, eel de al doilea, spiri- 
tualizindu-se, In școală, lecţia profesorului și activitatea proprie a ele- 
vului nu mai apar ea lueruri ce s'ar exelude. Ele din contră se pot 
armoniza sau completa, fără pedanterie și fără căutată lipsă de or- 
dine, după tipul de seoalá în care se lucrează, după categoria de 
elevi sau împrejurări. 

Vom întrebuința deci si pentru educația cooperatistă ambele 
metode, atît „lecţia“ de cooperație, eit gi activitatea eooperatistá per- 
sonală a elevului, insistind negregit asupra acesteia din neta t 

a) Lectii riu zise de eooperatfie nu se pot face in clasele pri- 
mare orar, ar ir Ele se pot încadra mai ales în cursul pri- 
mar superior, între lecţiile de educaţie cetățenească, precum și la 
lecţiile de economie rurală, în legătură eu pregătirea agricolă a 
elevilor, 

Dar dacă lecţii propriu zise, după un program special, nu se pot 
face pe o seară mai intensă, în sehimb leetii întimplătoare san apli- 
eafü la eooperatie se pot face în legătură eu aproape toate obiectele 
de învăţămînt. Toate prezintă cel putin o latură, în legătură eu care 
se poate infiripa o diseuţie eooperatistă. n 

La geografie, de pildá, nu trebue pierdut un prilej; pentru & 
arăta cît ar avea de eistigat produaţia unei țări, dacă va fi pusă pe 
baze de tovărăşie între produeători si între consumatori. Exemple 
din alte ţări avem destule si țările care, ca structură soeial-econo- 
mică, sunt mai asemănătoare eu a noastră, pot fi ilustraţii exeelente 
de ceca ee putem fi noi înşine dacă le-am urma exemplul. 

La ştiinţele naturale, oricât ar părea azi de naive, nu sunt fără 
de folos comparaţiile ee se pot face între viața obsteascà a altor vie- 
tüfi si a omului în tovărășia economică. La matematici nu este lecţie 
mai instruetivă ca accea care-şi ia datele din cimpul cooperatist si nu 
este domeniu de viață economică în care să se poată găsi mai bogate 
si mai variate probleme de rezolvat. Se pot angaja apoi diseufii eoo- 
peratiste cu elevii si la istorie, dar mai ales în orele de literatură, cu 
prilejul lecturilor ce se pretează la acest Iueru. Chiar la desen, cali- 
grafie si eint se poate aminti elevului de existența cooperației, ară- 
tindu-i virtutiile şi preamărindu-i binefacerile, A 

acă vrem să prosperüm trebue să devenim cooperatori, iar 
eai nu ia veni deeit dacă vom introduce in capul 
copiilor dela virsta şeolară, ea 0 plăcută obsesie, ideea cooperaţiei 
si sentimentul vieţii în tovărășie, 


88 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


b) Mai mult decit leeţiile însă, duce la acest rezultat dorit, traiul 
efectiv intr'o unitate cooperativă. Efectul educativ mai mare decât 
»Jeefia'! de cooperație, are practica acesteia: metoda activității 
propru. 

Cooperativa şcolară prin interesul ce stirneste si prin funcțiunile 
ce creiazi n'are nevoie de multă sforțare si niet mai ales, de eine ştie 
ce spirit inventav pentru a pune pe elevi la lueru organizat. Coopera- 
tiva adulti, eu modificările de rigoare, îi este model, ușurindu-i 
realizarea practică. 

Prin cooperativă clasa sau școala se organizează, Si aceasta este 
esențial pentru activitatea educativă pe baze de autonomie. „Totul 
pentru o elasă de elevi este să fie organizată. Micii noştri eoopera- 
tori şi-au instituit (prin aceasta) regulamente, au stabilit servicii 
precise pe care si le-au repartizat; și-au ales pe aceea dintre ei, care 
vor fi însăreinaţi să supravegheze pe camarazi. Altădată învățătorul 
care comanda cutare sau cutare serviciu, asista la lucrări făcute fără 
grije, la corvezi executate în silă şi pe care părinţii nu voiau întot- 
deauna să le permită, Astăzi, „invizibil și prezent“, el n'are decit 
să lase mien sa lume veselă si aflată în treabă, ca să meargă", 

Intr'o astfel de viață organizată copiii se formează pentru ea, 
trüind-o. Mai tirziu ei vor cănta-o în societatea adulţilor și dacă n'o 
güsese vor munei pentru ca să s'o aibă. 

Pentru ea însă o cooperativă școlară să fie în stare să împli- 
neasci acest deziderat, ea trebue să fie mai întii reală, serios organi- 
zatü. Trelue apoi să țină seama de nevoile şeoalei, de cele educative, 
ca și de cele materiale. O cooperativă şcolară este în această situație, 
dacă ajută pe copiii săraci, dacă ajută școala, dacă organizează ex- 
eursii, ete, Să nu fie o povară pentru elevi și șeoală, ei un sprijin. 
In sfirsit ea este ceea ce trebue să fie, dacă se adaptează si impr ju- 
rărilor locale, formînd pe elevi pentru nevoile economice ale locului. 

Dacă îndeplinește aceste condițiuni cooperativa şcolară se poate 
gîndi si la rest, — adică la reguli de activitate pentru elevi. 

In privința regulelor de activitate cea dintii ce trebue respec- 
tată, este obişnuința elevilor cu observarea prevederilor statutului. Pe 
acesta ej trebue să-l cunoască, să-l discute cît mai des, să-l invoace 
la orice pas. Statutul trebue modificat orideciteori nevoia o cere, — 
el trebue mai ales să fie completat și adaptat împrejurărilor, — dar 
nu trebue nici prea des schimbat, O schimbare să nu iasă din spirit 
de sarme eu orice Pe ci p o necesitate obiectivă. Să nu se schimbe 

it cu ușurință un lueru bun pentru un lueru presupus mai 

bun, ci numai cînd păstrarea lui ar dăuna sau cînd sia) ar fi 
evident, Intr'o mişeare nouă, ce urmărește un scop progresist, cum e 
eoopera[ia, conservarea oricărui bun definitiv cîştigat, este tot un 
element de progres, fiind unul de întărire al instituției. 

mită a se obișnuiuscă a vedea astfel. 

u ue să ne așteptăm ca ei să înțel i să practice 

dela inceput această înțelepciune. Cu tact şi fut d 2A însă 


EDUCAŢIA COOPERATISTÀ 89 


aduşi să lucreze in acest sens. După vîrsta gi după pregătirea lor, in- 
và titor le vor acorda mai multă părintească grije sau mai irren 
autonomie și atmosfera de încredere reciprocă va asigura o activi 
ym regulă ce trebue observată în funcționarea eooperative- 
lor şcolare şi care e menită de asemenea să ducă la întărirea institu- 
(iei $i erearea unui aer de ceva organic, este ea, la conducerea ei să 
se perinde întotdeauna numai wi ce în mod natural sunt eon- 
A in tă privinţă, este că se 
€ care se face adeseori, în aeeastà p intá, 
RI. E. elevii trebue să treacă măcar odată si pentru eit de 
puţin timp pe la postul de consilier. Este o greşeală care duce în pri- 
mul rînd la slăbirea sau chiar desorganizaren instituției. „Ea cere 
schimbări dese $i acest lueru e intotdeauna dăunător. Apoi nu ori- 
cine are stofă de conducător, iar intr'un colectiv, nu toţi membrii își 
stabilese o autoritate egală. Trebue să respectăm selecţia ce se face 
firese între ei, dind conducătorilor recunoscuţi de masă, rolul lor 
natural, 
Prin urmare într'o cooperativă $eolará nu vor face toți tot, ei 
doar vor participa toți la tot, fiecare cu aptitudinile sale, Prin 
aceasta dăm instituției aerul unei instituții reale, similară en cele 
adulte şi-i pregătim pe copii pentru roluri firești intr'o societate ne- 
falsificatà. n 
Prin aceasta s'ar părea că inliturüm pe unii elevi dela eunoag- 
terea întregului meeanism al cooperativei, Inlüturarea este — 
aparentă, pentrucă în fond cooperativa este una, eu toate funcțiunile 
ei. Si ea nu este nici aga de întinsă în spațiu, încit să n'o avem vane 
prezentă, chiar $i în actele izolate ale ei. Indirect, fiecare mem EN 
orice rol ar juca el in cooperativă, intueste $i trăeşte viața ei în- 
— deprind tehnieei e ratiste, — ceea ee este 
` iv rinderea "o0pe pa, 
mai a ie facă prin activitate personală şi directă, "e: 
aceasta este posibil să se facă de toți elevii. Funefiunile de casier A 
de contabil, in care se rezumă tehnica Întreagă a cooperației, nu 2 
pot face efeetiv şi bine decit cei mai pricepuți ; dar pot $i e 
exerseze coca ce fae ei sub formă de teme $i probleme de rezolva 
Tinufi în curent cu tot ce lucrează titularii, puşi ei înşişi să facă la 
fel, dindu-se de lucru in ore speciale, exercitii și probleme, discutin- 
du-se în ședințe activitatea eooperativer sub aspectul ei contaLilicese, 
elevii ceilalți capătă și ei atit cit le este necesar să știe. In fond ceea 
ce urmărim este să popularizăm și să facem vie ideea gi viața coope- 
ratistă, nu să facem pe toți elevii contabili. pe 
11. O exagerată, poate chiar greșită, interpretare a — 
mulni istorie, ne-a obişnuit în ultimile decenii să socotim evo wie 
vieţii sociale nu numai fatal îndreptată într'un anumit sens, ci $ 
aceeaşi, indiferent de influenţa factorului om. In socotelile savanti- 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lor sau militanfilor, în domeniul social, omul intra cu un coeficient, 
am putea zice de complezență, sau de loc. 

Realitatea a desmin|it asemenea previziuni. Factorul om poate 
promova o realitate în germene, o poate fine pe loe sau o poate 
întirzia, 

Nu este vorba, se înțelege, de omul luat ea individ, nici chiar de 
mase mari de indivizi adunate întimplător si trecător. E vorba de 
starea de spirit care domnește intr'un grup social, de ceea ce gindesc 
și simt aceștia. Omul, în definitiv acesta este: o stare spirituală is- 
vorită dintr'o viață în comun. Restul e biologie. Iar fiecare individ 
in parte este „om“, eu specificul său sufletesc, numai în măsura în 
-care acesta și-a desvoltat si format puterile sale individuale, hránin- 
du-se eu ceea ce din punct de vedere omenese i-a oferit grupul social 
din care face parte. 

Sehimbarea unei societăți nu e deci posibilă fără schimbarea 
aceasta în suflete. Orice revoluţie — eu sau fără violenţă — isbu- 
teste numai dacă inloeueste o mentalitate eu alta, Uneori schimba- 
rea este cerută de răsturnarea așezărilor in ordine materială, eco- 
nomică, Ea este însă posibilă si paralel cu aceasta, — chiar prece- 
dind-o într'o mică măsură. Și într'un caz și în altul schimbarea 
mentalității atit de necesară schimbării generale — este chestiune 
de educație. — Dacă n'o facem intenționat, după reguli mai mult 
sau mai puțin ştiinţifice, ea se face și singură, cu pierdere de timp 
si ccm de a rütüci. Deaeeea e mai bine s'o facem intenţionat, ra- 
tional. 

Pentru același motiv este necesară și educația cooperatistă din 
eit mai fragedă vîrstă, Dacă voim să avem cooperație, aceasta n'o 
putem face cu oameni cari gindese în sensul economiei individua- 
liste, Cooperatie nu pot face decit eooperatorii. 

Cum putem forma cooperatori? Aceasta ne-am străduit să ară- 
tăm în cele ce au precedat. Și concluziile la care ajungem par a pu- 
tea fi rezumate la două: o problemă de organizare si una de me- 
todă de lucru. Educaţia cooperatistă nu trebue să ignoreze pe 
nici una. 

In ce privește organizarea, spiritul activist al şcolii de azi ne 
cere să ereiem omului din copilărie, din şeoală deci, mediul necesar 
în eare el să se formeze cooperator, prin activitate proprie. Pentru 
a fi eficace activitatea aceasta, nu se poate desfășura într'un me- 
diu vag, nediferentiat si neorganizat. Numai unul structurat poate 
să o satisfacă, — o instituție anexă şcolii, închegată sănătos Aceasta 
socotim că nu poate fi alta decit eooperativa seolari, 

Pentru ca 0 cooperativă şcolară să fie de real folos, ea trebue 
să fie deci, în primul rînd reală, serios organizată. Surogatele pre- 
gütese falsi cooperatori, amatori convinși pe jumătate şi, pînă la 
sfirșit, ineureá lume. Aceștia vor organiza tot false eooperative mai 
tirziu, socotind că o cooperativă se creiază şi se susţine numai prin 
bunăvoință. 


EDUCAŢIA COOPERATISTĂ 91 


eooperativà ară este serioasă însă nu atunci cînd copia*á 
Ri. adultá. T gens gi alta sunt serioase cînd se — MÀ 
pului şi împrejurărilor. Cooperativa şeolară e 3 E 
rînd un seop educativ. Se va conforma acestei cerințe. — 
nu putem avea mai multe eooperative, Vom căuta gi din acest N 
ca să dăm cooperativei noastre un caracter de cooperativă cu fune- 
iuni multiple. Şi în tonte cazurile nu vom uita că o unitate coope- 
rativă este întreagă, numai cînd isi împletește rosturile sale ci 
mice eu cele morale si culturale. Ea trebue să facă pe oameni a ueră 
peratist în toate domeniile vi ii. 
TN - odată th Pa acest spirit, metoda de lueru rá- 
sare gi ea in mod firese din condiţiile obiective ce i se ereiază și o 
NM i lii inteleetua- 
fost cităva vreme împotriva şeo 
DE rca es Aaron să creadă că trebue să dorim un apus al 
acesteia. In fond însă progresul nu se face prin eliminare, ei prin 
asimilare si transformare. Intelectualismul, în materie de educație, 
trebue să treacă pe al doilea plan, dar trebue să rămină. sena o 
mare a poporului are nevoie de o şcoală pructică, — din eare îns 
cultura generală nu trebue exclusă cu totul. j E 
Adevürurile acestea sunt valabile gi pentru "DX —— 
tistä. Pentru înfăptuirea ei nu trebue să renunțăm la în az 
cooperatist, niei la propagandă cooperatistă, nici la indrum es 
todiee pentru predarea lecţiilor de specialitate. Ele e a in 
mînă însă ea un mijloc secundar de educație, pe primul p - 
mînînd activitatea proprie, în cooperativele geolare. 
Cind eooperativa e bine organizată, această arie tp se pe 
cu uşurinţă desfășura. Ea poate avea o viață proprie şi adev : r 
dacă i se lasă suficientă libertate, si poate merge sigur, spre felu- 
rile ei bune, dacă e dirijată cu părintească dragoste pentru copii, 
en taet suficient, dar și cu multă seriozitate. i 
Intr'un articol, publicat într'o revistă ardeleană, d- De X 
Victor Jinga, fost subsecretar de Stat la Ministerul Economiei Na 
tionale, spunea, pe bună dreptate, că, în momentul de e ceiaee 
lipsește mai mult cooperaţiei, este omul, eooperatorul. A om, 
în acest spirit și pe această cale il putem realiza, pentru coopera- 
fie și pentru desvoltarea ei pe linii sănătoase, 
STANCIU STOIAN 


SASA 


2. 
Versurile astea sint numai pentru tine. 
Nu le pot pune într'o carte, 

să fio ale oripui, 


să fie pentru fiecare. 


Versurile astea au putut fi serise, 
fiindcă s'au știut dela "nceput 
sürutate de tine, pe toate muchiile lor, 
pe toate înțelesurile și rosturile lor. 


Tu primeşti poema asta 
ca pe cine ştie ce dar. 


3. 


E ca și cind nu le-ag fi soris 
cu puterea $$ cu mâna mea, 
ci parcă tu fi le-ai seris. 


Le-a scris dragostea ta pentru mine. 


Dragostea ta pe care mi-a trimiti lia, 
cind și cînd, 

lunecind fără sgomot, 

ca pasul vapoarelor pe mări, 

lin, atit de lin, 

neauzit de lin, 


4. 


S'a seris stihnul din dragostea fa 
rare speria, care infsoreazà, 

care nelinigtegle pi limpgteyte, 
care miluiepte, 


Sint scrise de credința ta în mine, 
de credința core-a crescut 

fără temeiuri, 

fără margini; 

ca ierburile, 

en jnepenti. 


5. 


Sint serise cu credința fa 

care te-a minat să suferi, 

lăsînd fihna satului de sub munte, 
şi să vii în orag 

unde aleargă toți, miriindu-se, 
să-și hrănească nevestele, copiii. 


Ai stat în masarde cu plogmile și ciment, 
ai muncit numărind jurulite la Textila, 
ai mâncat pe datorie la un birt economic 
de pe la Ciocann 


1938. 


6. 


Ai fi putut de-atitea ori să te mănți: 


Berivoi, învățătorul din Fieni, 
te-ar fi luat, că te vubea cinstit, 


Pentru toată odihna care ti-ar fi dat-o el, 


ti-ai lăsat stupi și mama 


yai venit lingă minciună și necazun, 


As crezut în ce mai crezi încă. 
In ce mai crezi atit, 


că nu te-as mira 
să vezi ed lucrurile se "ntorc 


așa oum le-ai vrut de mult, 
aga ewm le vrei mereu, 


ŞTEFAN POPESCU 


E 


DESPRE ,CIUDÁATENIILE* à 
RĂSBOIULUI EUROPEAN 


„Răsboiul — a seris unul din eei mai profunzi ginditori militari 
ai timpurilor, von Clausevitz — este continuarea politicii prin mijlo- 
cirea armelor‘. lată un adevăr, la care trebue să reflecteze adine 
oricine încearcă să desluşească cauzele esențiale ale felului în care 
s'a desfăşurat prima fază a răsboiului european. Conflictele armate 
au fost învăluite de cînd e lumea intr'o ceață ideologică densă, care 
de cele mai multe ori îndepărtează din conștiința contemporanilor 
cunoașterea adevăratelor cauze ale evenimentelor, înfăţişind realită- 
tile în culori unele mai trucate ea altele. Singurul antidot în contra 
înfrummsețărilor ideologice ale războaielor, înfrumuseţări care de 
cele mai multe ori tind să mascheze planuri și interese eu atit mai 
detestabile, este marele adevăr formulat de von Clausevitz în urmă 
încă eu aproape un vene. Constatarea absolut ştiinţifică si absolut 
justă, că războaiele nu constitue decit prelungirea pe calea armelor 
a politicei generale a statelor, împinse de aceleași necesități econo- 
mice, politice si sociale ca gi în timpul de pace, constitue singura pris- 
mă de vedere prin care modul în care s'a desfăşurat prima fază a 
războiului european cupătă sens logie și real. 

Ineontestabil, cele patra luni de ostilităţi seurse pină în clipele 
de față, prezintă aspecte noi, curioase, originale, şi oarecum ciudate, 
in comparație eu războiul mondial din 1914 gi în general cu ineáerá- 
rile din timpurile moderne, Ceea ee frapează in primul rind este 
faptul că, abstracție făcindu-se de campania germană de importanță 
secundară din fosta Polonie, războiul a luat din primele clipe, forma 
unni asediu reciproce de proporţii colosale, iniţiativa si predominanja 
în operațiile de asediere aparfinind blocului franco-britanie. Ineer- 
cări de asediere pe o scară uriaşă s'au mai petrecut în istaria mili- 
tară a lumii, de pildă blocul continental meșteșugit de Napoleon îm- 
potriva Marei Britanii, Deosebirea însă dintre cursul evenimentelor 
de atunei şi cel de acum este esențială. 

La începutul secolului trecut, inițiativa asediului fusese luată 
de Napoleon. Anglia, ca putere insulară, era in completă imposibili- 
tate de a răspunde pe calea unei ofensive terestre. Ea trebuia să se 


- mărginească a încerca să suporte nesdruncinatà efectele blocusului 


DESPRE ,,CIUDATENHLE' RĂSBOIULUI EUROPEAN 99 


rontinental, în speranța că esafodaj i i i eo- 
,h à ajul uriaș al imperiului napol 
Li * po 

mean se va fi prăbuşit mai de vreme de epuizarea izvoarelor ei de 


In prezent, constelația condiţiilor de luptă e cu totul diferită, 
— $ jene ere da temut Lacer bah entală, iar pe m 
s incomparabil inf 
aşteptat ea loviturile cele mni nai: să le rapiens irai i 
fășurarea unor mari ofensive terestre, după cum Anglia, vei a^ 
iezi de uscat, la începutul veacului trecut, niei n'a putut reflecta 
: est mea ofensive. „Ciudiţenia'* principală a fazei de pină acum 
r iului european constă tocmai in pasivitatea terestră, n 
tat de prelungită à celui de-al treilea Reich. Istoria militară E. 
m piná in prezent decit asedii, în care rezistența pasivă a taberii 
m egtate n fost impusă exelusiv de inexistența unor posihilități de 
Patin a cercului stabilit de operațiile de încercuire. Pentru prima 
tă ^ idm însă la spectacolul unei cetăți asediate — Gahaa — 
"at i [ema de pen de ieșire, rămase în afara sectorului operaţii. 
v i Seu ' — ealea luptelor terestre şi aeriene — şi care totuşi nu 
Neîncercuiţi din toste părțile, asediafii se i 
răsbată folosind sineopa existentă — iată pio ases f formula 
situaţia originală, oarecum ciudată, ereintă prin desfășurarea primei 
faze hi gj penes european. ien 
r fi eronat să se atribue starea de Ineruri mai i 
exclusiv imprejurárii constituite prin erri liniilor ¢ de fortificegi 
Maginot și Siegfried. Că briurile de cazemate betonate care aa 
Rinul de o parte si de alta constitue un puternie element tempori 
zator al deslünguirii eventuale a unor intense ofensive — acest va 4 
este indiscutabil. Pe lingă însă, sau toemai pentrucă acest Pit 
nu constitue decit unul din aspectele particulare ale unui proces adin 
de prefaceri, eare stă Ia baza întregului curs original al conflietului, 
el nu este suficient pentru a explica lipsa marilor ofensive pe tron- 
turile apusene. El nu explică, de pildă, de ce nu s'an yh ries 
avalange de atacuri aeriene masive, menite a cășuna pierderi aprecia- 
bile bazelor industriale ale taberei inamice. De asemeni, el nu explică 
dece Germania n'a pus în execuţie planul de invazie al Olandei si 
Belgiei, plan care are avantajul de a evita în bună parte fortificațiile 
liniei Maginot, sau in cazul eel mai rău, de a Întîmpina lucrări mult 
mai eg solide In graniţa franco-belgianá. 
Să fim ingelesi. Germania este aceea, care din 
bere beligerante are interesul de a sparge rien poe 
ofensivă terestră. Blocul aliat nutrește dimpotrivă intenţia de a evita 
ciocniri nipon spre a dobindi o superioritate prealubilă eit mai 
însemnată, ca urmare a epuizării adversarului continental i 
ehingile asediului pe mare. In această ordine de idei, oo es gon 
luată in considerare ipoteza cá statul-major german şi-ar fi aminat 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


marile atacuri pe frontul de pe Vest în speranța ivirii unor impre- 
jurări mai favorabile, la primăvară, de pildă? 3 

Cu cât timpul trece, blocada navală exercitată de alianța anglo- 
franceză este destinată a mări greutățile de aprovizionare eu care 
luptă imperiul german. Trei căi stăteau şi stau lu dispoziţia coman- 
damentului german în lupta împotriva operaţiilor de incerenire in. 
treprinse de flota de războiu aliată: acţiunea submarinelor, atacurile 
pe mare ale avioanelor și lansarea de mine. 

Primele trei luni de rüzboiu au învederat slaba eficacitate ale 
primelor două mijloace de acţiune, Războiul submarin, deslănțuit 
de amiralitatea germană chiar dela început, n'a mai cucerit gloria 
de care s'a bucurat în trecuta conflagrație mondială. In timp ee 
tehnica submarinelor, eu toate perfeetionürile introduse, a rămas 
esențialmente staţionară, mijloacele de descoperire la depărtare de 
eitiva kilometri a prezenţei submersibililor a înfăptuit progrese ui- 
mitoare. Submarinul a încetat de a mai fi o armă teribilă, 

Vinătoarea navelor de sub apă a fost atit de eficace organizată 
de către marinele puterilor apusene aliate, încît la sfirgitul lunei 
Noemvrie, adică aproximativ după 90 de zile de operaţii, Germania 
a pierdut mai bine de jumătate din flota sa submarină. După soco- 
teala cercurilor americane, 43 de submersibile germane ar fi fost 
deja seufundate! 

Avionul s'a dovedit slabă armă de atae împotriva navelor de 
rüzboiu. Această concluzie contrară tuturor așteptărilor se desprinde 
cel puţin din bilanțul de pînă în prezent al atacurilor efectuate de 
aviația germană împotriva unităţilor de războiu engleze. Intr'adevăr, 
aproape nici-una din pierderile suferite de marina aliată comercială 
si de rüzboin dela începutul ostilităţilor nu pare să se datoreze unor 
raiduri nvintiee, deși flota aeriană germană a depus strüduinfe în 
această disenţie. Războiul care produce surprize inventind arme noi, 
distruge şi unele legende, 

In cursul ultimelor săptămîni a produs senzaţie un nou tip de 
mine, presupuse magnetice, semănate de submarinele și hidroavioa- 
nele germane pe căile obişnuite maritime ale Mării Nordului. Ar fi 
riscat să se afirme că această nouă armă, a cărei secret încă nu este 
eunoseut, va fi în stare să desorganizeze activitatea flotei comerciale 
si de rüzboiu anglo-franceze, 

In primul rînd, experiența trecutului rüzboiu arată că minele 
libere, lăsate peste tot în voia valurilor de către amiralitatea ger- 
mană, au cășunat în total pierderea unui tonaj de 400.000 de tone, 
față de pierderile de 5 milioane, 600 mii de tone provocate de ata- 
eurile submarine. A 

Eficacitatea războiului de mine este asa dar în general redusă. 
Minele fae nesigure căile maritime, dar nu impracticabile. Pierderile 
pe care ele le pot provoca sunt foarte variabile, Cit priveşte noul 
tip de mină magnetică, este de presupus că într'un timp relativ seurt 
mijloace eficace de combatere vor fi puse în acțiune. Experienţa 


DESPRE „CIUDĂȚENIILE“ RĂSBOIULUI EUROPEAN 101 


trecutului războiu mondial a arătat că surprizele produse de apariția 
urmelor noi au durat foarte puțin, fapt explicabil prin simultanei- 
tatea progreselor științifiee, dobindite de către fiecare din marile 
State rivale, 

Rezultatele obtinute pînă în prezent, de acțiunea submarină, 
aeriană și de mine îndreptată de comandamentul german împotriva 
dominației exercitate pe mare de flota alintă, sunt foarte medioere. 
Ele nu îndreptăţese aga dar în niciun caz speranţe intr'o îmbună. 
tütire a posibilităților de aprovizionare exterioară ale Germaniei, ei 
mai curînd lasă să se Intrevadá continua lor înrăutăţire, Comanda- 
mentul german şi-a aminat în consecință ofensiva de pe frontul de 
Vest, atit de sonor anunțată, din cu totul altfel de motive, 

Din cele ee preced, rezultă că niei simpla existență a liniilor 
Maginot şi Siegfried, niei speranța — nejustificatriă de altfel — în- 
tr'o sfürimare pe cale navală a blocadei orinduite de aliați mu pot 
constitui o explicație suficientă a pasivităţii invederate de armata 
germană în zona europeană vestică. 

Prin urmare care sunt factorii care împiedică cetatea germană, 
usedintü pe mare si incapabilă de a infringe ineereuirea pe apă, să 
încerce doborirea inamicului pe useat, unde porțile acţiunii îi sunt 
deaehise! Aceste motive trebue să fie foarte serioase si importante, 
din moment ce statul-major german, desi în stare a prevedea că nu-și 
va putea îmbunătăţi aprovizionările, că dimpotrivă acestea tind să 
se înrăutățească, în sfîrşit că fiecare zi scursă în inactivitate miego- 
rează proviziile adunate în preajma deslánguirii ostilităților, nu se 
poate totuşi decide a lua inițiativa marei ofensive. 

Ineereind a elucida aceste motive, punem degetul pe însăși na- 
tura esențială a ,ceindáteniilor'! războiului actual, Desi suferind 
greu în urma blocadei navale, desi într'o situaţie foarte dificilă, con- 
ducătorii germani ezită să deslănțne ofensiva supremă de teama 
efectelor catastrofale pe care aceasta le-ar produce, Atacul total des 
làntuit pe frontul de Vest, chiar prin invazia Olandei și a Belgiei, 
ar impune armatei atacatoare pierderi de singe neinehipuite pin& în 
prezent. Ofensiva aviatică reciprocă dusă fără erufare, ar nărui 
oraşe și ar preface în ruine centrele industriale cele mai importante 
ale umbelor tabere beligerante, eentre care se află toate în directa 
rază de acțiune a perfeetionatelor avioane fabrieate în timpul din 
urmă. Cioenirile acestea ar da naștere unor efecte eu atit mai catas- 
trofale en eit ele s'ar desfăşura în zonele enropene cele mai dens 
populate si cale mai infesate eu nucleele industriei moderne, S'au 
füeut aprecieri că o singură ofensivă germană în stil mare pe frontul 

de Vest ar trebui să coste viața a unui milion jumătate de oameni, 
dacă nu chiar a două milioane. 

Războiul mondial precedent a mai putut fi considerat ea o sin- 
gerure a adversarului, sortit a-l face să plece capul. Războiul actual, 
hrănit de progresele extraordinare ale tehnieei armamentului recent, 
ameninţă însă să trasforme singerarea într'o hemoragie generală, să 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inloeniaseá vătămările parţiale din trecut printr'o distrugere radi- 
cală a tuturor centrelor itale, prin exterminarea a însăși bazelor 
civilizației industriale europene, prin ruinarea masivă a utilajului 
industrial, care să însemne, nu distrugerea fracţionară, ci secarea 
forțelor produetive pentru viitor. Care regim politie din centrul si 
chiar apusul Europei ar putea rezista unui asemenea uragan de 
distrugeri ? 

Ne aflăm în fata unei modificări calitative fundamentale a con- 
dițiilor generale ale războiului. Desi s'a vorbit în general mult 
despre sporirea puterii de distrugere a armelor moderne — eari în 
acțiune, au ajuns să semene unor adevărate complexe industriale 
mișcătoare și producătoare de foc — nu s'a tras încă cu rigurozitate 
toate concluziile ce se impun. Desfăşurarea evenimentelor eviden- 
țiază însă tot mai mult că noi situații sunt în eurs de zămislire. Pa- 
sivitatea neasteptatá a armatei germane pe frontul de Vest constitue 
o dovadă directă a problemelor eu totul noi ridicate de desfăşurarea 
rüzboiului actual, 

Acesta din urmă tinde să devină un fenomen, o entitate acut 
paradoxală şi contradiatorică, în sensul că efectele imediate, ima- 
rente ale desfășurării sale amenință să nege ratiunile pentru care el 
a fost deslánguit. Războiul tinde să se nege pe el însuşi, chiar din 
punctul de vedere al acelora care l-au provocat sau au ingáduit pro- 
voearea lui, Intr'adevăr, ca și războiul mondial din 1914—18, și con- 
llagzratia europeană netualá constitue rübufnirea pe planul armelor 
à rivalitátii eeonomice dintre marile puteri industriale ale lumii. 
Sistemul economie bazat pe profitul privat presupune sărăcia pătu- 
rilor largi producătoare la un pol al societăţii, acumulare de imense 
capitaluri la celălalt pol. Dat fiind astfel cadrul inerent îngust al 
puterii de absorbție al pietii mondiale, creşterea formidabilă a po- 
sibilităţilor de producție din prima perioadă postbelică a dat nastere 
la o competiție teribilă pentru dominarea pieţelor lumii, între marile 
puteri. Din 1929 supraprodnuefia generală, cînd mai acută, cind mai 
lentă, n'a încetat să atirne ca un balast înăbușitor asupra vieții éco- 
nomiee, Contradieţiile s'au indsprit într'o atare măsură, încât sin- 
rura soluție ce mai rămăsese la orizont, era numai declanşarea răz- 
boiului. Germania, ea puterea imperialistă cea mai flămîndă după 
no! sfere de expansiune economică, a deschis cea dintiiu procesul sin- 
geros al reimpártirii sferelor de dominație în lume. Dar pentru a fi 
complet în nota adevărului, trebuie afirmat că guvernele actuale ale 
Angliei si Franţei n'au ezitat de a împinge pe linie moartă — afir- 
mafiile lui Lloyd George sunt în această direcţie semnificative — 
toate combinaţiile politice ce ar fi putut serios bara drumul isbue- 
nirii războiului, Ele au contribuit astfel pe cale piezișă la deslünfui- 
rea acestuia, iar această purtare nu este străină de faptul că marile 
industrii anglo-franceze au salutat ivirea conflictului ca pe un prilej 
de expansiune economică, în locul marssmului ee dăinnia înainte. 
Dovada? O informaţie recentă a marelui ziar englez „Times & 


DESPRE ,,CIUDATENIILE" RÁSBOIULUI EUROPEAN 103 


udentă. importantul oficios londonez, ,numerogi 
erori nl pia dorese să se asigure contra unui prea 
vremelnic sfirsit al războiului. In multe ramuri de industrie, comen- 
zile au fost foarte abundente în ultimele luni, și pai qot ne- 
liniștiți asupra celor ce se vor întîmpla, dacă s'ar semna eri 
un armistițiu si ar rămîne cu mari cantități de mărfuri nevindi e 
In ce măsură dexlüntQuirea războiului european a adus o g ra a 
uşurare industriei americane, care reprezintă usd pila A = 
din producția mondială, rezultă dintr'o interesantă rela ră AS 
„New-York Herald Tribune”. Această gaxetà constată era 
lunii Noemvrie, că datorită acalmiei operațiilor de pe front e < 
ropene, indicele produetiei industriale americane, eare in —— 
zis, în urma isbuenirii războiului, a depășit pentru prima oară după 
trecere de 10 ani, nivelul atins în 1929 a inceput din ao ee Spate 
Incheierea păcii ar senfunda așa dar din nou Statele-Unite în plin 
arnüem economie, 
i P" Consideratiile de mai sus desvilue cauza fundamentală, cauza 
cauzelor războiului. Fiecare tabără beligerantă speră să vos tui 
tru o vreme de dificultățile eeonomiee inábusitoare şi primejdioase 
din punet de vedere social, doborind partida rivală si luind in stă- 
pinire sferele ei de influentá economică, Consumul de rms 
imens sporit in urma desfășurării ostilităților, provoucă „prospe: 
tate“, iar ogorul lăsat de distrugerile ce se vor ivi, va sluji posterior 
pentru o unumită perioadă drept piaţă de desvoltare pentru aeti- 
ri industrială. 
gg ter că războiul de astă dată nu-și ponte lua sborul. Acest 
sbor amenință nu să provoace distrugeri, ci să fürime însăși bazele 
industriale nle Leligernntilor, nu să singereze populaţiile, ci să be 
termine în proporții neinchipuite, să aducă deci cu siguranță p : 
giri de regimuri, să ezite bc loc e A operație dureronsă suceep- 
ibilă de a aduca cîştig, o prăbuşire în abis. A ' 
ga ese a fondui kiina, ntm al „čiuđāțeniilor“, înregistrate 
piná în prezent în desfăşurarea noului confliet , european, Orin- 
duirea actuală a lumii, clădită pe relațiile antagonice dintre capital 
şi muncă, şi victimă a propriilor ei contradicții, n'a putut îm picdica 
i: batenirea războiului, Ea nu-l poate - «e înfăptui, fără pericol 
moarte. Aceasta este contradicţia de temelie pe care se 
pda oribeore războiului ee rüvügeste din nou Europa. Intre polii 
cpuşi ai acestui antagonism se sbut eu miei intermitențe și ,ofensi- 
vele“! de pace, ce-au întovărășit conflictul din prima lui zi. 


* 
* * 


Noul aspect contradictoriu al actualei conflagaţii europene, nu 
constitue un eaprieiu de suprafaţă al evoluţiei istorice. El reprezintă 
dimpotrivă produsul necesar, fundamental al întregului proces de 
desvoltare a societăţii din ultimele două decenii. 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


Intre noile trăsături caracteristice evidențiate de formidabila 
criză economied isbuenită in 1929, si felul original în care se desfá- 
goará conflictul european există un profund paralelism cauzal. 

Pină la puternica și neobişnuita perturbare industrial, ivită 
înainte eu un deceniu, crizele cieliee din trecutul capitalismului au 
semănat unor accese periodice de febră, a căror urmare era înzdră- 
venirea şi amplificarea organismului economie pentru o bucată de 
timp. Năseute în urma ruperei echilibrului dintre forţele de produc- 
ție şi capacitate de consumaţie a societăţii, prin însăşi desfăşurarea 
lor ele contribuiau la înlăturarea divorțului la restabilirea unei uni- 
tăți trecător armonice între elementele diverse şi antagonice ale sis- 
temului economie, Cauza erizai ciclice era isbnenirea acută a antago- 
nismului latent dintre forma privată a proprietăţii asupra mijloace- 
lor de producție si caracterul social al muncii eu alte cuvinte dintre 
tendința spre desvoltarea nelimitată a forțelor de produetie și pro- 
presul încet al pieţei de desfacere, determinat de nivelul scăzut 
de traiu al mulțimilor prodnedtoare. Soluţia adusă supraproduetiei de 
către criza ciclică consta tocmai din faptul că mecanismul neesteia din 
urmă, prin prăbușirile de preţuri, prin devalorizarea instalaţiilor in- 
dustriale, prin scăderea temporară a producției şi scoaterea din uz a 
unei părţi din vechiul utilaj, provoca o distrugere masivă ca valoare 
şi chiar fizică a unei fracțiuni a forțelor productive, fapt care contri- 
buia la resorbirea stocurilor și la restabilirea unor proporții normale 
între oferta şi cererea generală. Datorită si înglobării de fiece dată 
a noi pieţi în regiunile „virgine“ ale globului pămintese, scurtei 
intermitențe a erizei îi urma perioada înfloritoare de prosperitate. 

Criza din 1929 n'a mai putut decit in foarte slabă măsură, în- 
deplin: rolul clasic al înaintaşilor ei, Zn aceasta a constat caracterul 
ci cu totul deosebit. Din cauze pe care nu le putem expune amă- 
nunțit în cadrul articolului de faţă, disproporfia dintre creșterea 
nemâsurată a forțelor productive și capacitatea limitată de absorb- 
ție a pieței mondiale a devenit atit de acută, de colosală, încît ma- 
rasmul din 1929, eu toată durata lui prelungită şi acuitatea sa extra- 
ordinară n'a putut duce la o restabilire cu adevărat prosperă a 
vieții economice mondiale. Evoluţia producției industriale mondiale, 
astfel eum ea apare în indicele întocmit de Oficiul de statistică al 
Societăţii Naţiunilor, este foarte sugestivă în această privinţă, U. 
R. S. B. nu e cuprinsă în datele ce urmează: 


Anul Indicele 
UN sii ea Ra 100 

RI. acneei a 63.8 
a PESCE TIR IN TS SA 71.9 
i e ESTO OI SES NON 77,7 
MEUS ci A aS 86.0 
EO Saihan TOE NR 96.4 
1901. aves EA .. 108.7 


DESPRE ,,CIUDATENIILE" RĂSBOIULUI EUROPEAN 105 


Din cifrele ingirate mai sus rezultă că cu toate ravagiile gi dis- 
trugerile nemaipomenite tășunate fortelor produetive de criza isbue- 
nită în 1929, balastul supraproducției a rămas totuși atit de im- 
povorütor încît abia intr'un singur an, in 1997, producția indus 
trială mondială a depășit uşor nivelul atins în 1929 

Fārä intervenţia eonjueturei excepționale a accelerürii produe- 
fies de războiu din ultimii ani, eu sguran(A că gifiiula jeneralá, 
«devenită aproape cronică, a produetiei industriale mondiale, s'ar fi 

it şi mai pronun 

Criza isbuenità in 1929, nn şi-a putut îndeplini, după chipul 
clasic, rolul de unifieatoare a elementelor antagonistice disocinte ale 
sistemului economie, n'a putut stirni ea o urmare a ravagiilor ei, o 
nonă ,prosperitate'', printre altele şi din cauza progreselor mense 
mult accelerate sávirgite în ultimele decenii de productivitatea muncii, 
de tehnica modernă, Aceste progrese surprinzătoare au agravat, spo- 
rit si adincit prăpastia dintre capacitatea productivă a industriei şi 
eonsuma[ia limitată a masei nevolașe a producătorilor, 

Aceleași sporiri uimitoare ale aficacităţii tehnice a muncii pro- 
ductive tinde să modifice însă în mod radical şi funcțiunea gi posibili- 
tățile de realizare ale răsboiului european, pe care-l trăim. Ca $i eri- 
zele, si rüsboaiele apar drept un mijloc brutal de lichidare n greută- 
tilor din ce în ee mai gren de înlăturat ale sistemului economie. 

Cantități imense de bunuri, mijloace de producţie sau consu- 
mație, sunt distruse, o bună parte a surplusului de populaţie, eon- 
damnat orieum șomajului, este desfiinţat de pe faţa pământului, pu- 
terile învingătoare folosese isbinda pentru a pune în mişcare și a 
desvolta organismul lor economie in dauna sferelor de influență a 
celor învinşi, eu alte cuvinte, prin răsboiu se încearcă desel 
dim imbráfiearea mortifieatoare a crizei economice. Nu e deloc o în- 
timplare că eonflagratia mondială din 1914—18 a isbuenit exact in 
momentul in care primele simptome ale unei crize economiee Înte- 
puseră să se resimtă, şi niei că actualul conflict a luat naștere după 
ee începînd din 1937, valurile unei noi rostogoliri economice ineepu- 
seră să bată cu putere. 

Să relnăm însă firul paralelismului cauzal. Procesul perfecțio- 
nări: extraordinare şi accelerate a metodelor de producţie din ulti- 
mele două decenii, a constituit unul din principalii factori care au 
modificat funcțiunea potențială a erizei economice din 1929, rüp?n- 
du-i acesteia putinţa de a contribui tot atit de eficace ea în trecut 
la nivelarea usperităţilor antagonice, 

Acest proces, aceentuíind şi agravind perturbürile economice, n 
contribuit implicit la imclnctabilstatea isbuenirii r&sboiului. Dar tot el 
este acela, earedin motive indicate în paginele precedente fmpnedică 
înfăptuirea răshoiului actual în condiţii generale asemănătoare cu 
cele de pildă ale ciocnirii mondiale dintre 1914—18. Succesele for- 
midabile ale tehnieei moderne nu mai încap in cadrul actualelor re- 

lafii de producție, Aceasta este explicația marei dileme istorice pe 


106 VIAŢA ROMÍNEASCÀ 


pe care ele au ridieat-o in față actorilor principali ai eonflietului 
european: dacă funcţia ,ugurütoare'' a răsboiului este urmărită în 
mod consecvent, răsboiul trebue executat din plin; dacă însă trebue 
să se renunţe la această execuție, care amenință cu distrugerea a 
însăși bazelor regimului, toate dificultățile pentru rezolvarea cărora 
răsboiul a fost toemai deslüntuit, rămîn în picioare în toată acuitatea 
lor. Un taler al dilemei va trebui în cele din urmă să eîntăreaseă 
mai greu, căci e clar că originalul răsboiu diplomatie actual nu va 
putea dura la infinit. 


Este greu de prevăzut eum se va desnoda contrarietatea pe care 
am evidenfiat-o. Calea pe care o vor urma evenimentele depinde de 
o mulţime de factori imponderabili, Oit de mari sunt rezervele Ger- 
maniei si eit îi va mai fi îngăduit acesteia să mai stea în espectativă 
în ce privește lupta pe uscat? Ce surprize va mai rezerva războiul 
naval care se va înteți desigur din ce în ce mai mult? lată întrebări 
la eare e greu de răspuns în mod anticipat. 

Desigur, o importanţă considerabilă revine problemei rezervelor 
aflate la dispoziția celui de-al treilea Reich. Este dela sine înţeles că 
resursele germane variază în eficacitatea lor, după ipotezele, față de 
care ele sunt raportate. Ele ar putea probabil să alimenteze alura 
pasivă a războiului uni de zile, și să se epuizeze în decurs de citeva 
luni în ipoteza deslănțuirii ostilităților eu maximum de intensitate. 
Ne putem face o ideie în această privință, analizind de pildă per- 
speetivele aprovizionării germane cu minereu de fier. Inainte de is- 
buenirea războiului industria germană consuma anual 23 milioane 
de tone de minereu de fier. După anexarea Poloniei, extracția in- 
ternă n Reichului poate fi considerată a atinge 15 milioane de tone. 
Rămine un deficit de 18 milioane de tone faţă de consumul normal, 
solicitat de ducerea pasivă a războiului. Din Suedia și din ţările 
europene eu care Germania poate întreţine relații comerciale, fără 
u fi stingherità de blocada navală aliată, pot fi importate anual 10 
milioane de tone. Rümine un deficit net de 8 milioane de tone, care 
trebue recuperat din rezervele adunate înainte de isbuenirea răz- 
boiului. Aceste rezerve sunt apreeite a fi de 20 milioane de tone. 
Ele ar putea îndestula necesităţile industriei germane în ipoteza 
continuării expeetativei terestre, timp de doi ani jumătate! Dacă 
însă ostilitățile ar căpăta ritmul viu şi intens, de care sunt capabile 
armele moderne, eonsumatia de minereu de fier ar trebui să crească 
pină la 40 sau poate chiar 50 de milioane de tone. Războiul intensiv 
ar mücina în mai puţin de un an toate rezervele adunate inainte eu 
privafiuni si trudă, 

Din punetul de vedere examinat, eazul minereului de fier este 
prubabil același pentru mai toate materiile prime principale, nece- 


DESPRE ,CIUDATENIILE" -RÁSBOIULUI EUROPEAN 107 


sare războiului. In ipoteza dăinuirii formei pasive a războiului, Ger- 
mania mai poate rezista teoretie mult timp, 

In consecință, trăsăturile caracteristice ale fazei viitoare a rüz- 
Loiulni pot fi cu greu prevestite. Unele presupuneri pot fi însă fă- 
eute de pe acum. Sigur este că în viitorul apropiat războiul va fi 
dus eu toată furia mal ales în sectoarele de operaţii, care nu riscă să 
determine încercări generale funeste. Preferința o vor deține, fie 
războiul pe mare, fie acţiunile eventuale pe teatrele de operati; lătu- 
ralniee, în care depărtarea fronturilor de centrele principale ale 
marilor puteri va răpi ostilităților caracterul lor catastrofal, în 
raport cu teritoriile și populaţiile din vestul si centrul Europei. Şi 
bine înţeles că în acceaşi măsură imensa povară a jertfelor materiale 
$i de singe va cădea în spinarea țărilor neutre, care vor fi avut ne- 
norocirea să fie atrase în războin, pentru a servi drept eimpuri de 
desfăşurare în duelul singeros dintre marile puteri beligerante, 

Cu cit faza pasivă a războiului va dura mai mult, eu cât nerüb- 
darea popoarelor se va accentua și dorința largilor opinii publice de 
a vedea încheiată pacea vu deveni mai presantă, eu atit mai insistent 
se vor face încercările marilor puteri de a dobindi noi eimpuri de 
bătaie, sortite a constitui teatre ourecum îndepărtate ale bătăliilor de- 
eisive, Această necesitate este simțită, cu toate că pe planuri diferite 
de ambele tabere, Caracteristic în acest sens este un articol apărut în 
„Lie Temps din 12 Decemvrie 1939, sub titlul „Defensiva, singură, 
mu aduce decizia". Generalul Walch, autorul articolului proclama 
fără înconjur: „Aşadar, la o parte speranțele himerice: armatura 
germani nu se va prübugi deceit dacă armata germană va fi suferit 
una sau mai multe mari infringeri. Trebue deci să ajungem a ne 
bate'*. Constatind că pe frontul Rinului, bătăliile active sunt impo- 
sibile, generalul continuă: „Să nu arătăm nerăbdare faţă de această 
stagnare voluntară şi reflectată ; zile mai active vor veni. Tabla di- 
plomatică se modifică în fiece zi; cimpuri de operație interzise azi 
vor fi libere miine. Statul major este expert în a modela planurile 
sale după fluctuațiile politice. Poziția luată sau care va fi luată de 
Statele neutre este un factor important în acest cimp vast de ipoteze“. 

Articolul generalului Walch are meritul de a spune lucrurilor pe 
nume. La un moment dat marile puteri vor avea nevoie de cimpuri 
de bătălie, „de împrumut'* şi vor cere țărilor neutre ca să le pro- 
cure. Fără aceste noi teatre de operații, trecerea războiului anglo- 
franco-germen într'o fază intensivă, e greu de conceput. Politica 
Statelor neutre, rezistența lor împotriva atragerii lor în războiu, 
îmbracă aşadar o importanţă primordială în legătură cu posibilită- 
file şi perspectivele de desfășurare ale războiului european. 

la linii generale si în orice caz, este de așteptat ca să se încerce 
mai int&iu epuizarea tuturor căilor adiacente de luptă si a tuturor 
posibilităţilor de rezistenţă pînă ce vreuna din taberele beligerante 
va indrüzni să se hotărască a süvirgi saltul mortal, reprezentat de 
deslünguirea eventuală n războiului total în regiunea europeană de 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


centru si de vest. In sfirgit e o taină a viitorului dacă conflictul eu- 
ropean ar putea ajunge la capăt fără ciocnirea directă a actualelor 
tabere beligerante pe frontierele reciproce ale păminturilor lor. Cu 
alte cuvinte, ar putea impune imposibilitatea ducerii războiului un 
compromis ? Greu de închipuit în ce mod, căci aceasta ar însemna ca 
una din tabere să cedeze fără să se fi bătut “pînă la epuizare. In 
această privință tentativele de a se devia aseuțișul general al osti- 
litágilor împotriva U, R. S. S., nu vor lipsi. 

Numai intervenția dorinţei de pace indiseutabile a popoarelor 
ar putea deslegza nodul gordian si făuri cale liberă păcii, înainte de 
u se fi produs teribilele catastrofe. 

Cine stie, cît mai e timp? 

N. D. CORBU 


STAREA MELODRAMATICĂ 


Lucrările melodramatice constitue unul din faptele artistice do- 
minante, din punet de vedere cantitativ, în ultimele donă secole gi 
ascendentul lor actual asupra marelui publie este incontestabil. Res- 
pinse de-obieei fără motivare de doctrinele estetice, ele persistă to- 
tugi în artistică a maselor şi deși valoarea lor poate fi 
ușor negativă, nu se poate tăgădui eovirgitoarea lor participare la 
gustul comun. 

Fără a întirzia asupra aspectului istorie al problemei — nein- 
teresant în acest caz — credem că studiul estetie al formelor melo- 
dramatice trebue început, cuprinzind nu numai melodrama în forma 
ei pură și oarecum elasică, ei și formele ei timide sau complexe. 

Primele forme melodramatice în artă sunt destul de confuze, 
şi se regüsese cu destulă greutate elementele care determină genul 
în toată amploarea lui. Mijlocul veacului al XVIII-lea poate fi so- 
cotit ea punctul de plecare istorie al melodramei, fie în comedia de 
tipul „înlăcrămat“* a lui Diderot, fie în ceeace s'a numit, bunăoară 
la Beaumarchais, „drama serioasă“, 

Nu este o intimplare că manualele indică pe J. J. Rousseau drept 
ereatorul primei melodrame, apariţia melodramei fiind în strínsá 
legătură, după eum vom vedea, eu dezvoltarea unei anumite atitu- 
dini sociale. 

Nu este deasemeni lipsit de interes să reținem că starea melo- 
dramatică — care se extinde aproape la tonte artele, — spare mai 
intii în teatru, afirmind astfel geneza ei socială, caractere tehnice 
proprii si o semnificaţie particulară. 

Ne propunem să arătăm că în afară de melodrama propriu-zisă, 
întreaga artă modernă a fost și este cuprinsă de un spirit melodra- 
matie, foarte inrudit cu cel teatral, — si că acest spirit melodramatic 
comportă un număr de trăsături proprii și precise chiar în forme 
eu totul depărtate de acţiunea dramatică. 


Un prim caracter evident al melodramei, care constitue temelia 
ei ideologică, prezent în toate etapele ei este supunerea individului 
la un ,,destin'* anumit care îl depăşeşte și aderarea artistului ln ati- 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tudinea globală a eroilor reprezentativi. Această tendinţă care apare 
mai intii în teatrul micei-burghezii franceze constitue piatra unghiu- 
lară a oricărui edificiu artistie melodramatie, după eum vom vedea 
urmărind citeva documente ale genului. 

In această tendință se găsește și o primă explicație à parado- 
xului artistie, după care genul acesta domină o bună parte din pu- 
blie — azi, prin cărţi, filme sau melodii — în timp ce eritiea de artă 
vede aci forme rudimentare de expresie si abandonarea marilor tra. 
diții de artă, 

Chiar în formele melodramatice incipiente amintite anterior 
apar trăsăturile caracteristice atitudinii pe care o deseriem, Ne- 
avînd intenția de a privi problema bibliografie, ei voind numai să 
9 conturăm, eitám un exemplu, luat din prefața lui Beaumarchais 
cu titlul de „Eseu asupra dramei serioase‘, din 1767, valorind 
pentru tot genul. 

Seurtul fragment pe care îl reproducem aci l&mureste în bună 
parte modul de a opera al melodramei : „Tabloul nefericirii unui om 
cinstit loveşte drept în inimă, o deschide încet, o cuprinde şi o si- 
leste eurind de tot la o proprie examinare. Cind văd virtutea per. 
secutată, victimă a răutăţii, dar totdeauna frumoasă, totdeauna glo- 
rioasă si preferabilà oricărui lucru, chiar în mijlocul nefericirii, 
efectul Dramei nu este echivoc... 

Semnalăm, înainte de a trace la cercetarea unui caz concret, 
citeva din componentele cele mai izbitoare ale stării melodramatice: 
un conflict între om si ,destin''; atitudinea partizană a artistului 
faţă de unii eroi; mivelarea de opinii, produsá prin intermediul 
acestor eroi intre artist si publie; consideraţiunea moralistă; carae- 
terul primeipal de infringere a individului „drept“ față de adver- 
sitatea soartai, — această ultimă trăsătură fimd caracteristică pentru 
intreaga atitudine melodramatică în artă, — ea însăşi refleetind en 
fidelitate o stare paralelă de viață. 

Notele menționate mai sus vor domina o bună parte a producţiei 
artistice a ultimelor două veacuri, luînd un aspect exploziv in melo- 
drama pură si în romantismul apusean, dar regăsindu-se în forme 
diluate într'un număr considerabil de forme artistice, 


Starea melodramatică poate fi studiată cu claritate, şi oare- 
cum prin mărirea oferită de o lentilă, în oricare din melodramele 
celebra. Vom folosi aei o melodram-tip Line cunoscută, datată din 
1850, intitulată „Curierul de Lyon“, unde se pot observa eu uşu- 
rinfá atit construcția ideologică cit si construcția tehnică în raport 
eu notele consemnate anterior, 

In drama citată, se poate vedea dela început acumularea eve- 
nimentelor în jurul unui singur individ. Eroul reprezentativ Lesur- 
ques vede înlănțnindu-se în jurul sän și împotriva sa cele mai di- 


STAREA MELODRAMATICĂ ni 


verse nenorociri: asemánarea fortuità eu un eriminal, o femee eu 
un copil abandonați, eroarea tatălui sáu, apariția judecătorului 
chiar in zina logodnei, imposibilitatea de a aduce dovezi in justiţie, 
ete. Melodrama, în forma ei pură, presupune un atac cantitativ și 
concentric împotriva unui erou, lovind astfel în sensibilitatea spee- 
tatorului, încercînd să impresioneze pe atesta prin simpla înfățișare 
a nefericirii, și utilizînd simpatia acestuia într'un grad atit de inalt, 
încît ea nu-i prezintă analiza faptelor ci se mulțumește en reprodu- 
ceri masive de evenimente tragice. M A 

Astfel naşte, pentru mulți spectatori, şi caracterul tragic os 
pial al melodrumei (indiferent de njustürile scenice, provenind in 
alte eonsiderajiuni, eu totul independente de miezul cazului) dar si 
nota ridicolă pentru cunoscători. Procedeul visual care este la baza 
melodramei, forma ei bi-dimensională, aspeetul ei pur deseriptiv 
provenit din acumulare $i înfățișare, explică în bună parte deopo- 
trivă prețuirea populară si disprețul criticii de artà — desi ambele 
atitudini se oprese la alte detalii mai puţin semnificative, : 

O melodramă ea „Curierul din Lyon'* arată eu strălucire eum 
baza teoretică a genului se sprijină pe un conflict între om Și 
destin'*, (Iuat în accepțiunea cea mai vulgară a cuvîntului), în care 
omul este „jucăria'* evenimentelor, unde se vede cu ușurință că între 
voinţa umană si soartü există o luptă aproape inexorabilă, luptă 
care proclamă intietatea faptelor asupra individului, $4 

De aci, caracterul simplist al oricărei melodrame (in einda eom- 
plieafiilor ea peripeții, întorsături, confuzii). Mai mult: marele nu- 
măr al evenimentelor nu face decit să sublinieze slaba textură Sw 
retică a genului si una din primele lui scăderi evidente apare a $- 
mai În contrastul oferit de multiplicitatea faptelor gi de simpliei- 

ei semantice. TRE 

€Ó— a este o atare simplă, ehiar în formele ei 
cele mai agitate, iar simplicitatea ei se manifestă pină în amănunte 
puerile, eum sunt bunăoară împărțirea eroilor în ,buni'' si rani 
In piesa citată se vede bine această diferențiere moralistă obfinu ^ 
prin culpabilitatea unora si nevinovăția altora. Dar intregul spiri 
melodramatie este oarecum animat de această diferenfiere, prin uxul 
i" şi al ,nedreptáfii" care plencă dela ideea minoră și co- 
mună a necesităţii unei corespondențe între indivizi și evenimente. 
Stabilirea de constante între fapte și consecințe este una din solu- 

ţiile oferite de constructia simplist. morală a genului, : 

Fiind simplă, melodrama trebue mereu să exagereze, căci ea 

u poate egi din axpeetul ei pur cantitativ. Confuzia de nume (ea 
in Bate nostru), eroarea de stare civilă, apariția nemotivată, re 
aceste forme de „Deux ex machina‘ — se cumulează si se amplifi 
fiindcă genul nu poate opera decit prin mărire, fiind sprijinit = € 
anumit publie in aceastá întreprindere. Ezagerarea apare eviden 
nu in fiecare amănunt, ci în cultivarea acumulării de tragedii, 
ceence face ca o melodramă să fie foarte verosimilà (cum —À—— 
citat, se pare sprijinit de un fapt istoric) dar să nu fie nicioda 


112 VIAŢA ROMÍNEASCA 


conbingătoare, Mărirea este, în fond, exterioară substanței psiholo 
tice a dramei $i din ea naște doar un net caracter deelamatoriu al 
suferinfii expuse, exhibată după norme proprii genulni, 

Toate aceste note ale melodramei-tip due la crearea unui aeuzat 
caracter convențional al genului. Constantele citate duc la reac. 
țiuni-tip. Durerile banale expuse dau corolare totdeauna certe. 
Astfel, în eazul nostru, spectatorul ştie, să zicem, că nobilul ca stare 
trebue să fie și nobil ea valoare morală şi că în faţa unui tribunal 
el se va apăra eu nobleţe; că tatăl va suferi erunt dar că va cere 
justiție împotriva fiului său; că logodnica va fi drăgālaşă si naivă... 

In toată starea melodramatică — ea recepţie și creație — vom 
intilni o psihologie-tip, oarecum imobilă, care exelude opoziţia, 
spontaneitatea sau ironia în fața personagiilor. 

Lupta dintre om $i „ulestin“* aduce dealtfel și la o anumită 
poziție pasivă a eroilor, care sunt, in fond, în primul rînd, oameni 
care nu înțeleg ceeace li se întimplă. (Faptul poate fi bine observat 
la un autor cu evidente tendințe melodramatice : Pirandello). Eroii 
îşi dau adeziunea la evenimente chiar cînd ei trebue să „sufere“ 
puternie, deoarece ei acceptă existența unei forte superioare voin(ii 
lor, eu care ei luptă, pe care nu o eunose bine, dar de care ei ştiu 
că vor fi Înfrînți. 

Oamenii dintr'o melodramă nu sunt niciodată spectatori, oa- 
meni care văd, — ci numai omeni cărora Li se întimplă ceva, — 
eroi, dar tocmai la extremitatea opusă a semnifieafiei etimologice 
a euvintului, acceptind sentimental evenimentele si în permanentă 
ciocnire eu faptele, (De nci provine, de altfel, una din calitățile 
strict teatral-vizuale ale melodramei, care desi este o formă de artă 
inferioară este totuşi legată indisolubil de esentialitatea teatrului). 

Bentimentalismul excesiv, în strinsă legătură eu un anumit ro- 
mantism de exibiţie, este deasemeni propriu stării melodramatice în 
toată întinderea ei. Intre eroi, autori, spectatori şi evenimente 
transferul se face prin această facilă osmoză, Se name astfel stările ti- 
pice pentru spectatori ca: mila, aprobarea, indignarea sau printre 
eroi: supunerea, noblețea, nădejdea, Unificarea sentimentală care se 
produee in aceste cazuri este eonstitutivà pentru melodramă, distru- 
gind orice deosebire de nivel şi orice dezacord între ereatori si consu- 
matori. Se poate spune că spectatorul obginuit si nealterat de con- 
sideratimni teoretice tráeste in totală comuniune cu eroii ,buni'' 
^ melodramei, explieindu-se astfel o altă lature a popularității ge- 

ni, 

Astfel se naște și pentru spectator o idee mai mult sau mai 
puţin clară despre existența unei ,soarte'', care se manifestă im- 
perial si inexorabil. 

Ideen această poate fi din cele mai bizare, ca de pildă în cazul 
dat de „Curierul din Lyon'', unde spectatorul pleacă cu părerea 
că „e rău Să semeni eu un criminal‘. 

Atari judecăți de valoare se ivese după toate piesele melodra- 
matice în care domină accidentul, despărțirea, coincidenfa. Astfel 


STAREA MELODRAMATICĂ 113 


eonstrueste eu încetul un concept sui-generis despre destin, evi- 
dent en totul inlerior, eontrolind însă ideile curente ale — 
mediu, care chiar cînd respinge ceeace i se oferă prea pueril 
melodrama simplă, poate reacționa la fel în contact cu pi 
(iile complexe şi foarte numeroase ale stării melodramatice, e 
ideea de destin continuă să fie fundamentală. 4 

Aspectul contemplativ şi pasiv al durerii apare de-altfel pinà și 
în opere de artă celebre. Werther sau Hernani, de pildă, sunt pa 
care țin de complexiunea melodramatică prin aceste aspecte, în 
ciuda valorii literare legată de aceste nume şi ei se vor deosebi 
întotdeauna de un erou dostoievskian sau proustian prin nota fum- 

umentală semnalată, i 

à Toate durerile melodramatiee sunt lipsite de convingere pen- 
tru ennoscütori toemai din eauza acestei prezentüri Amen orem 
superficiale. Faptele expuse in melodramă sunt adesea într 
văr dureroase în realitate, dar ele nu impresionează marea artă, 
arütindu-se en aeest prilej din nou si eu str&lucire existența unei 
legislații proprii ei. Caracterul speetaeulos al suferintii din melo- 
drame nu poate egala niciodată analiza coneretă o operii reflexive, 
care nu se înclină în faţa supremației unui destin, - 

Rămnsă la stadiul de expunere, melodrama este nevoită să am- 
plifiee, să adune, să folosească acţiunea catartică dată de o vio- 
lenţă externă gi să cultive situații tipice sociale ca: moarte, cisá- 

i ire, ete 

M one conținutul de idei, formele tehniee ale melodramei 
sunt deasemeni hipizate, Semmnalüm caracterul reacfionar al pro- 
cedeelor, provenit dim menținerea eonventionalismului, raportarea 
întregului asupra Mernodămintului, singur semnificativ, perma- 
nentizarea tradiţionalismului scenic, nevoia de a elimina noutatea, 
progresiva egire din actualitate, cultivarea senzafionalului ca formă 
joasă de imaginaţie, interpretarea net impersonală, Ceeaee se în- 
timplă pe planul ideilor, se petrece si pe planul strict tehnic ar- 
tistie: melodrama devine mereu mai anacronică, trăind progresiv 
sub semnal convențiilor, 


Marile linii melodramatiee, pe car le-am văzut oarecum mi- 
rite printr'un exemplu aşezat la limita de jos, nu se intilnese numai 
in melodramă ci sunt comune unei stări vitale și artistice extrem 
de răspindite, eu multiple manifestări. 

Urmărirea atentă a liniilor enunțate mai sus in forme variate 
de artă duce lu afirmarea existenței unei producții foarte comune 
şi cunoscute în toată arta modernă, dela 1750 incoace. 

Starea melodramatică poate fi definită si ea ea fiind în fune- 
fie de exprimarea umi destin eoneeput minor şi de simultană ade- 
rare la acest destin. Este evident ră dacă această condiție nu este 


114 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


realizată, nu se mai poate vorbi de o stare melodramatică pură, 
chiar cînd ne aflăm în prezența unor lueruri exprimînd o durere 
convențională san nu. 

Este deasemeni evident că studiul acestei dureri nu poate eon- 
stitui prin el însuși un eaz de stare melodramatică, fiindeă nu 
materialul decide, ei atitudinea, Astfel niei Daumier nu poate fi 
socotit melodramatie în pinza lui intitulată „Drama“, nici Flau- 
bert nu poate fi privit astfel în „Educaţia sentimentali'', Desi 
ambele lucrări înfățișează eroi melodramatiei, eu un ton declama- 
toriu sau eu 0 viaţă compusă din succesive infringeri, ele nu pot 
constitui exemple pentru starea melodramatică, din cauza atitu- 
dinii critice a artiștilor, atitudine care este cu totul absentă la 
autorii melodramatiei. Autorul de melodramă se confundă cu eroul 
sáu; artistul de altă natură, ea în cazurile citate, îl vede din exte- 
rior. 


André Malraux spunea odată că deosebirea dihtrei noi și Anna 
Karenina este că Anna Karenina a suferit destinul expus, pe eind 
noi dominăm acelaşi destin prin cunoașterea prilejuită de această 
operă de artă. Si el adăoga: „Intre viață si reprezentarea ei, dife- 
renja constă în înlăturarea destinului“, eontinuind cu afirmația 
că „atunci cînd arta înfățișează destinul omului, omul începe și 
destinul sfirseste'*. 

Această definiție — atit de justă pentru realismul artistic — 
poate servi și pentru deosebirea operei de tip melodramatic, In 
această din urmă, această schimbare de semne ny mai are loc. Un 
autor melodramatie caută să fie cuprins si supus de subiectul sáu. 
Astfel se întimplă că romanul lui Stendhal „Rosul și negrul‘, sau 
bovarieul „Niels Lyhne'* a lui J, P, Jacobsen nu sunt opere melo- 
dramatice, pe cînd o puzderie de lucrări eu subiect asemănător si 
eu eroi așezați in condiţii similare au un ton melodramatie, — in 
unele vorbindu-se de „ratarea unei cariere printr'un asasinat“, 
iar în celelalte de „dragoste neimpártàsità'*. 

Staren sentimental-superfieialà, atit de răspîndită azi, ilus- 
trează cu prisosință marea desvoltare a unui spirit melodramatie 
in mulțimi și printre autori, si ea se intilneste astăzi în toate ar- 
tele, şi prin excelență în muzica curentă. 

Există, de pildă o întreagă literatură si nenumărate lucrări 
muzicale în care spiritul melodramatie este prezent şi în care se 
pot găsi cu ușurință trăsăturile semnalate anterior. Este evident 
că această stare melodramatică se extinde pînă la Imerări ce se 
bucură de o vastă circulație, 

Am citat o lucrare de Goethe si una de Vietor Hugo. La aceste 
nume s'ar putea adăuga încă foarte multe luate din romantismul 
german și francez, din romanul modern, din muzica sau filmele 
prezentului. Nu putem stabili o bibliografie, dar exemplele sunt 
la indemina oricui. In muzică, bunăoară, opera unui Verdi sau 
Puccini ilustrează eu prisosință un conţinut melodramatie, evi- 
dent cu totul independent de anecdotă, 


STAREA MELODRAMATICĂ 115 


Astăzi, toate formele culturale răspindite împrăștie enorm 
starea melodramatică. Statiuni de radio-difuziune, filme, piese de 
teatru o întreţin viguros. Pictorul Salvador Dali a însemnat odată 
această tendință în cinematograf pe care o denunța, pe drept eu- 
vint, eu fiind de tipul „plingi paiajà''. O întreagă poezie provin- 
cinlă exprimă și ea copios starea melodramatică, eu toate formele fixe 
ce intovürüsese genul ea: ploaia, toamna, femeea intilnità odată ete, 
Printr un fenomen uşor explicabil, starea melodramatică apare a- 
proape în toate lucrările de debut. Poate că și un amumit baroc exce- 
siv în sculptură exprimă o stare foarte înrudită eu construcția melo- 
dramatică, unde tristețea spectaculoasă este exprimată printr'o ro- 
mantică agitaţie. 

Starea melodramatică poate fi uşor găsită în literatură prin 
citeva teme favorite, Semnalüm: privirea nostalgică a trecutului, 
cu fixarea romantică; tristeţea vieţii celor obidiți si fără nădejde, 
povești de rüxLoim eu spioni, viața artiştilor săraci neeunoseutl, 
(elowni, de pildă) ete, Se ponte intimpla ca viziunea melodrama- 
tică să fie extinsă arbitrar, cum se poate vedea, de pildă, în ro- 
manele cu privire la proletariat, dar lipsite de suflu revoluţionar. 

Nieüeri ea în spiritul melodramatie trecutul nu are o valoare 
de fixare nostalgică atit de mare, Propriul trecut este totdesuna 
mult prețuit în stările sentimental-spectaeuloase, În această impre- 
jurare, individul resimte totdeauna violent nevoia de a examina 
opera de artă, in strinsi legătură eu trecutul siu personal, căci am 
relevat că una din tendinţele permanente ale spectatorului si au- 
torului melodramatie e dată de înlânțuirea faptului artistie eu 
viaţa coneretă, Tema „Pe lingă plopii fără soț'*, de pildă, este ilus- 
trativă pentru această valorificare nostalgică a trecutului, si ea se 
regüseste în citeva teme eminesciene sau deseori În Heine, precum 
și la toti imitatorii lui, chiar în formele de auto-ironie, san in cele în- 
fățigind „risul printre laerimi**, 

Este evident că romantismul poetie nu poate fi confundat eu 
starea melodramatică, deoarece şi aici intervine diferențierea pe 
care o produce existența unui control critic 8i exterior, Aceasta se 
intimplá chiar dacă temele expuse vorbese despre faptele sentimental- 
speetaenloase, Astfel, pentru a ilustra neeasta cu un exemplu, poezia 
bacoviană nu ar putea fi considerată em melodramatică, desi ea 
expune teme sentimentale, deoarece expunerea este constatativă si 
exterioară, 

Cu acest prilej merită să fie menționat fenomenul de trans- 
formare a anumitor forme de artă realistă în forme de artă melo- 
dramatice. Repetiţia anumitor momente aduce cu sine aproape în- 
totdeauna efecte sentimental-fastuoase. In acest sens ar putea fi 
citată corelafia dintre starea personală și natura, proprie intregu- 
lui romantism intirziat. 


116 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Cauzele apariţiei si desvoltării melodramei si a stării melodra- 
matice constitue o dificilă problemă de estetică sociologică, Aleá- 
tuirea societății enropene in ultimele două secole pune în lumină 
un anumit paralelism între apariția și desvoltarea mieii-burghezii 
şi a stărilor melodramatiee, astfel că se poate bănui că starea me- 
lodramatieă constitue modul de expresiune tipică a acestui strat 
Poziţia mieii-burghezii în societatea noastră lâmurește in oa- 
recaro măsură preferința ei pentru acest gen. Lipsità de securi- 
tatea burgheziei care urcă, lipaită de optimismul teoretic al pro- 
letariatului, strinsá între aceste două clase, oscilind mereu spre 
un orizont îngust și incert, ea constitue grupul social care a putut da 
naştere cu multă probabilitate, — conceptului minor de destin. 

Arta melodramatică îi prilejueşte şi o puternică utilizare 
compensatoare — cărei eu nu poate vedea în artă, din lipsă de en- 
nogtinje tehnice, niei aspectele estetice ridicate după cum, din 
cauza lipsei unui orizont politie preeis şi înaintat, ea nu poate ve- 
dea joasa valoara teoretică a tuturor stărilor melodramatice. In 
aceste condiţii, ea poate cultiva stările care îi sunt comune si dragi: 
dureroasa ireverwibilitate a timpului, existența unor fiinţe de ne- 
inloenit, iubirea tragică... 

In cadrul acestui vast cere social se pot insemna și explica- 
fiunile preferințelor personale pentru melodramă, care pot apare, 
in ore de slăbiciune, în mințile cele mái lucide, Există en sigu- 
ranjü o anumită predispozitie de a lega durerile personale de un 
anumit tragism superficial și fastuos dat de artă, insofitá chiar de 
o anumită voluptate artificială, Această tendinţă este atit de pu- 
ternică încit apare chiar in eonfidentele unor artiști ca Goethe sau 
Tolstoi, care mărturiseau că nu pot asculta muzica, fără îndoială 
din eauza tendinţelor melodramatice prilejuite astfel. 

Există o atracție, dată de compensație, în stările melodrama- 
tice pe care chiar Proust o ilustra odată intr'un hotăritor moment 
din opera sa. In „Albertina dispărută“, după fuga iubitei lui, 
se află următorul fragment semnificativ: „Aurii la etajul de sus 
niște melodii eintate de către o vecină. Atunei am aplicat cuvintele 
lor, pe care le eunosteam, Albertinei si mie şi am fost cuprins de 
un sentiment stit de adine încît am început să pling. Era: „Vai, 
pasărea cure fuge de ceeace socoate à fi sclavia, se reintoarce sbu- 
rînd disperat pentru a bate la geam" și moartea lui Manon: ,,Ma- 
non, ei spune singură dragoste a inimii mele, abia azi am cunos- 
eut bunătatea inimej tale“, Deoarece Manon se reintorcea la Des 
Grieux, mi se părea vă eram pentru Albertina singura dragoste a 
vieții ei", 

Exemplul acesta ilustrează rapidu asimilare şi identificare de si- 
tuații pe care o înzădue arta melodramatică. Jean Cocteau exprima 
bins aceasta cînd spunea: „Avem cu toții o epidermă sensibilă la mar- 
surile militare si la muzica țigănească“, subliniind caracterul super- 
ficial si constant. a] acestei atracții, 


— Lya 7 4 


STAREA MELODRAMATICĂ 117 


Marea răspindire melodramatică din zilele noastre este totus: 
Vis qx atit din punet de vedere vital eit şi din punct 
de vedere artistice. Anumite tendințe reac(ionare, altele conformiste 
se menţin graţie ei. Toată arta melodramatică este apoi o artă net 
amacronică, atit dim punet de vedere tehnie, cit și din punet de 
vedere teoretic. Din punet de vedere teoretic, en validează sub 
nume diferite, doar convențiile sociale, prezentate sub forme ine- 
xorabile şi iremisibile. Din punct de vedere tehnic, formele noni 
sunt innábusite si sensibilitatea pentru progresul procedeelor este 
tocită, : 

Conventionalismul ideilor merge mină În mină eu conventiona- 
lismul expresiei, Aspectele M ale vieţii sunt indepürtate, ati- 
udinile noui devin imposibile, 

: Ore artă eu Merken revoluționară trebne să indepürteze 
neintirziat formele actuale melodramatice sau să le desemneze lo- 
eul cuvenit. In terminologia filozofiei eulturii se poate afirma că 
starea malodramatică este la polul opus a atitudinii faustice, de 
cunoaștere, de experienţă, de înțelegere inedită gi intră în sar- 
dinile imediate ale oricărei viziuni de progres artistie şi de viaţă, 
ánloeuiren treptată a stării melodramatice din conștiința mulți- 
milor. 

D. TROST 


ps 


CRONICA LITERARĂ 


IOACHIM BOTEZ: ÎNSEMNĂRILE 
UNUI BELFER, Il. 


Profesor de liceu ca Hogas, care nu se putea scutura de Inviütátura 
primită din cărţi nici între munţii Neamţului, călător ca el pretutin- 
deni, dar mni cu seamă in cadrul primitiv naturistie, cu neelas talent 
deseriptiv $i ncelaş fel de umor, d. louchim Botez ni se prezintă a- 
proape neschimbat faţă de eum l-am cunoscut în primul volum din 
Însemnările unui belfer, Mai amintitor de profesiunea Ea decit Hogas, 
mai robit dáseüliei prin putina libertate a condeiului de a se purta în 
scopuri exeluziv literare, d. Ioachim Botez nu numai că nu sa lepădut 
de neajunsul in adevàr belferese ul autorilor vitali, cu rost si clteodată 
fără rost, în proza su, dar şi-a sporit această plăcere pină In dezorien- 
tarea chiar n admiratorilor. 

Seriitorului pe care, în primu! volum, l-am salutat cum se cuvenea, 
nu noi îi vom cere să renunțe, cind serie, la experiența de viaţă cea 
mai intimă, aceea a profesiunii, care după cit s'a putut vedea îi ocupă 
intreaga ființă, și intr'o măsură, îi $i desviluie talentul; nu-l vom cere 
aceasta, pentrucă kam văzut liberindu-se singur, prin puterea talen- 
tului, de prizonieratul meseriei, în ndevărate desfásurüri de proză 
memorialistic si descriptivă ea In Belfer la Puşcărie si La apa Snago- 
vului din prima serie a Insemnárilor. 

De unde insă era de așteptat ca momentele de libertate artistici, 
de disponibilitate morală și echilibru să se Înmulțească, observăm 
astăzi că profesorul ca profesor, robit plină la neindurare necazurilor 
düschlesti ea și acelora ale vieţii între dascăli, e singurul subiect al 
observației si inteligenței autorului nostru. Oraşele, în care d. Botez 
a funcționat ca învăţător, ca profesor de liceu (printre care şi Piatra 
lui Calistrat Hogas) si ca membru în comisii de bacalaureat, l-au 
arătat figuri de dascăli, elevi şi stări scolare, asupra cărora nu scriito- 
rul sa aplecat, ca să ni le Infütiseze in lumina impersonală a unei 
creaţii literare, ci gazetarul care le expune, le comentează si le com. 
bate, Astfel că, din aproape 300 de pagini cite are noul volum de 
Insemndri, abea dacă vre-o citeva, eum ar fi Păun Groparu sau Un 
drum la Resina, incearcă să nu mai fie comentariu, cind mai mult, 
cind mni puţin literar, dar comentariu totdeauna al unor stüri didat 
tice pügubitonre, 

Atenţia d-lui Botez «e oprește cele mai adesea asupra personalului 
şcolar, care n'a fost găsit corespunzător în nici o școală din multele, 
prin care autorul se vede a fi trecut. Si se prea poate. In definitiv, 
dsa n cunoscut scoala romineasch intro epocă de nechibzuit cultu- 


CRONICA LITERARĂ 119 


i figuri 
ici o mirare dacă un Tapiru sau un Bibicu, 
Pc eed peel y sau putut strecura MM cei cu care s'a incliputat 
intul nostru secundar, 
i py eg cps mira Şi trebue să ne mire este pone a han 
Botez n'a intiinit in — Nn de og zo ur ion oe 
A) mai ea luméa în afară de sine, 
fon ue, Dviavrancea si, Caragiale, tuy neu at portretele anu 
Chiosea, Vucea și unu cot I qe 
i cipal stările şcolare, ci co 
mult, deoarece ei nu comentau An prin Serie Maas pev 
tuiau figuri memorabile dintrun materia cod dip : 
i nostru îi pretindem, ca unuia care se in uma 
air arah kioin mediu omenese, să no informeze arag b» 
Atitudinea sa faţă de invăţămintul nostru... dar, pas : — 
zeu, cum Su intimplat că am ajuns În o asemenea ches -— dp 
interesează atitudinea vip. Botex Pn aad bag emp m» eii 
i te să aibă d-sa nu num e ' T 
Pe i colegi papae tn ri dar chiar un nou sistem pedagogic, din apli 
carea cáruin să rezulte cele rni gerer gene foloase pentru scoală, 
"ur interesa pe cititorii unei cronic erare, — 
v ata totusi am fost aduşi să punem în tinonţie. chiontan 
streine de obiectul eronicei noastre, e semn cá vina nu epa 
noastră, cit a autorului care nu men înălţat deasupra materia re 
jurnalistic al cărții sale. Și într adevăr, puținele, pagini Irumonse, cite 
încă se găsesc în noua culegere, sunt Inâbu edel rene 
düschlicenaeà, exprimată ca utare, de un nüduf, c » — pa 
ceea de școa rafesori ej elevi deavalma. lată, de p 
SUM e gar a vede bine că vorbeşte un om, pus din gresalá, 
din gresalà faţă de firea lui, să fie profesor şi care deaceea nu se poale 
i eu copiii: 
mug net » să pot spune tot ce-mi stă pe cuget, pensi = 
mă tnfăşur cu nemţească pedanterie in A in P n x: 
rtnt perucá si a nüzuit să smulg 
clestatà a iul A aderă Zice aprigul Lessing că spre binele eronat i 
franchoţa e o datorie chiar cu primejdia de a trece re pn an "— » = 
si un amorul, un mate iti un incapabil... Zum besten der 
ti in ist m 
dix g ayn Sitta ppa sj mihnire rind cineva, un om de inimi, ly 
lovit "eu pumnul in mast «d goi ed 2 nete ire cad agree 
lot ee copilul are + 3 
Siuetril Los gaien de odinicard, Limbricul, Pupăza, Tapirul, Pàian- 
jenul, omuletul acela cu neg in virful nasului, batjocura wr ec 
visul tirgului, cáteaua ceed schioapá, țingăul acela mărginit şi r 
cărula i-ar fi stat asa de bine caltă intro frizerie de barieră, betiv ^ 
Ala care cerşea elevilor țigări si celülalt pe care părintele unul cop 
a dat a-l ia de turul nüdragilor în plină cancelarie, 3| vipera — 
in veşnică zvircolire, si berbecele cela prins cu sacul la cotețul de 
güini, toti, toţi, de-ar vrea să se — iar er era armei 
lingă în genunchi ca bețivul Verlaine, 
| foare ar striga: da, noi timpim, noi înjosim, noi nedreptăţim 
copiii, suntem nişte nechomaţi cu titlul definitivi, ŞI de aș mai pe 
i azi cnetul meu de romineste de acum treizeci de ani, şi terfelogu 
de istoria omenirii, sí carnetul acela fioros cu toată Incilceala moria: 
logica şi sintactică a limbii în care suspinase pe atunci Samain.. » 
nu se înființează un muzeu de antichităţi pedagogice unde toa 
capt scule de urgie şi de eaznă să stea ca o Schandestein rr: că-i 
= a piatră a ruşinii cárturáresti legată de atitea fragede pe gpr È € 
„Dar tu, Iscariot amabil al breslei noastre, ar putea să s 
unul din foştii mei tovarăși, ni uitat de propriile tale greşeli, de pro- 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


priile tale infringeri si umilinti*.. Colo devale, în tintárimes Dunării, 
dincolo sus, în perdelele tale de cetină, ori in gura Bărăganului unde 
ai petrecut in capul gol şi smerit, în frig de iarnă, pină la scara 
irüsurii, pe un inspector scortos?.. Al uitat?,.. 

„Nu, n'am uitat... Si nici ce mi sa intimplat dăunăzi la scoala 
cea falnicü unde am venit după atitea necazuri... Cind am esit pe 
uşă, clasa răzvrătită a urlat ca un talaz in furtună... Ciţiva au dat 
cu huol. Mie, belferul care la clasă s'a socotit totdeauna un prieten 
mai mare, un rindas umil, un *alahor nerásplitit care scóboará in 
adincuri de puțuri nesleite, pe guri de canale infecte, în morminte 
cu putreziciuni.. Mie, belfer păcătos, dar care în ceasul morţii aşi 
putea primi pe piept tábli(a de ceară a mumiilor egiptene: n'am lovit, 
n'am urgisit, nam ocărit copilul omului $i -— pe cit m'au ajutat pu- 
tarile si mintea, — l-am luminat.” (56 de draci), 

Am reprodus pagina aceasta, fiindcă exprimă nüduful întreg al 
omului silit să fie profesor: nu numai dascălii sunt răi — sunt tot 
atit de răi $i copiii, pare a spune pagina de mai «us. Si n'ar fi nimic, 
dacă, gindind astfel, d. Botez ar izbuti mal ales să se Insenineze In 
fixarea cite unui tip omenesc lunt. din mediul profesiunii sale, Si-ar 
răscumpăra astfel o atitudine, de n cărei etică profesională n'ar mai 
putea să întrebe nimeni, nici chiar ñceja care mau să semneze o 
cronică literară despre Însemnările unui belfer, 

Dar, de multe ori, literatura acestui al duilea volum de Ingemndri... 
ia infifisurea de răfuiulă cu foştii colegi, Injosind interesul cititorilor, 
sau, în cel mai bun caz, de caricatură răzbunătoare, cind nu e simplu 
pamflet, Am putea spune că Jurnalistul nu dispretueste niciunul din 
cite mijloace jurnalistice cunoaşte. Arătind mai intii pe cel mai de 
jos, lată-l intr'una din paginile de răfueli colegiale: 

mb veneam beat în puterea nopții si adăstam in patru labe 
la scars liceului pină vena Zaharia, servitorul cu un ochi albicios 
ca de ghia(á, ea să mă urce de subțiori pină sus la odaia de dormit 
a heMerilor ambulanti?.. Si a doua zi, drept bacsis, eu ii lăsam lui 
Zaharia in păleata de lături, eocoloase învelite în jurnal, pentru care 
se Jeluia drectorulul că el şi femeia sa nu sau băgat la scoalá tuca- 
lagii?.. „He, zi şi tn cà ţi-a lăsat un cag." ii mingiia directorul 
rizind.. Eu mă ducesm în vizită la cele trei dăscălițe, care locuiau la 
üceeasi gazdă, $i drept mulţumire pentru cafea si dulceaţă, le másuram 
cu priviri dràágüstonse de malae tij ziceam: „Flerbe singele in mine. 
clocoteste! Eu adormeam mahmur cu capul pe masa cancelariei, 
după un chef pinü in zori, şi de sfirsit de an, cu elevii din clasele 
superioare). Eu, În loc să cercetex müsura si sublimul unui endeca- 

silab din Caton ori Alceu, mă duceam la tirg dupi saci cu grüunte 
pentru porci, ori de zoană pentru păsări, sau cutreeram mahalalele 
virind capul din gard in gard după o curcă rătăcită?. Eu spuneam 
elevilor ja clasă să-şi ascută bine urechile ca să audă ce spun, căci 
vu nu voi vorbi tare, nu-mi pot toci bojocii si gitlejul pentru un flere 
de simbrie ee mi-o dá Statul?...Eu mă jucam In cancelarie eu eataloa- 
gele „de-a fripta^?*.. Eu aveam pregătită numai una si aceeasi lecţie 
de educntie morală pentru orice inspec(ie?., Eu băteam ştifturi cis- 
măreşii pe marginea catedrei pentru ca oratoru] să aibă unde-si agiria 
labele?.. Eu veneam ln $coalà cu pusti si revolvere încărcate 3i fu- 
güream lumea prin cancelarie cu browningul intins*.. Eu i-am făcut 
intro zi servitorului încă un buric cu un glonţ de carabină?.. Eu 
cercetam tezele scolarilor la ctrelumă ori în tren? Eu plecam cu 
stiloul elevului în buzunar, lar cind venea acasă să mi-l ceară, mă 
ascundeam?.. Eu trügeam din țigară pe catedră?,. Pentru mine se 
ducea hirtasul cu jalbă la dregătoria scoalelor că nu mi-am plütit 
mincarea si büutura?.. Eu am luat parte la conclavul ce] de pomină?.. 


R o- ank 
OT 


CRONICA LITERARÀ 121 


Doi dascăli, oameni cărunţi, trecuţi de virstă, se ponoseau unul 
pe altul că ar avea strinție. S'a tăcut atunci un sobor profesora] in 
cancelaria cu ferestre înalte unde mu se putea privi dela drum. Cei 
dol impricinati și-au lăsat nădragii, şi-au ridicat cămăşile și argumen- 
tele, şi sa dovedit că numal unul din cei doi daseãti de gliceavà avan 
nişte bubulite mici clt zàmália de ae, cit nişte bobi(e de rouă pe un 
cotor de postirnac, meteahnA inocentă și neprimejdioasá ce in. limba 
medicilor se chinmá hidrocel. e 

„Pe mine m'a prine lumea ete. etet." /Mizilul supărat), Un 
condei de scriitor adevărat, cum este totusi d. Ioachim Botex, nu se 
putea înjosi mai mult! 

Chiar pamfletul oricit de trivial ar [i| conceput, devine, intre 
mijloacele jurnalistica și pe lingü exemplul de mai sus, preferabil, 
fiind oricum o ţinută literară, cuprinzind, adică, o intenţie expresă 
de deformare a tei realități st nu simpla divulgare de abjecţiuni, 
după cum văzurăm. lar pamfletul, se intelege, nu lipseste dintro 
astfel de carte pe care o alimentează in speclal inversunarea Impotriva 
tagmei dáscülesti şi n $conleL Portretul unui profesor oltean, cam 
interesat de felul sáu, se face ssa: 

esit după cină eu omul fără cobilltà pe ulitile Inecate de soare 
nle tirgului atrâveehi, Lállu $i negru, el îşi tira. alone umbrela curmată 
peste mijloc ca o viespe uriaşă. Afundat acum ca Arhimode, Intru 
baie, omul üsta mar fi descoperit decit bolboroseala pornind de sub 
dinsul si spürgindu-se luciul apei slinosse; urcat în turnul răcoros 
din Pisa, el ar cântări acolo doar greutatea în cüdere a unei flegme: 
inr de i s'ar da, cum cerea Descurtea, spatiul şi miscaren, el şi-ar 
întinde doar ciolanelé plroase între plus și minus infinit cu vn edisont 
haotic. 

In fizică, el ma născocit pină acum decit fürdelegea căderi 
candidaţilor la examen; iar în chimie, combinaţia intervențiilor poli- 
valente", [Omul fara coblli(d i. 

Pesta pamilet, uutorul nostru se ridică numai plină la cariealural. 
Cu o trăsătură sumară, de ordin ehiur vestimentar, o anumită profe- 
soar, sgircitii la note, este „spiţăreasa bătrină cu o floare albă de 
cirpă la chiotoaren hainei" si formula rovine Intocmai eau usor mo 
üificall (,doamna cu ximbet nefast $i Floarea de cirpă”, „cu zimpbet 
Aegru si floare de cirpá albă”, „cu zimbet fals ca floarea sa ae etrpá) 
de unsprezece ori În acevasi bucnti. 

Acestea sunt mijloncele literare cele mal folosite, in noul volum. 
de 4L Ioachim Botez şi acesta este mediul omenesc cercetat. Deaceea 
um putut numi literatura sa o literatură strict dăscăleasciă, dacă 
luăm în consideraţie lumea prezentată: dar şi dacă privim spiritul ei, 
literatura d-lui Botez, de data nceasta, spre deosebire de primul volum 
de Inxemndyri. ne apare în acelas fel, Căci dascălul, ceva-ceva mai 
stiutor de carie, are o meteahmă, după care uşor poate fi recunoscut: 
ol citează, cu soroec si fără soroc, cu să se știe cá e om de carte, 

AcenstA apucătură, am observato si In primul volum, dar nici 
un moment nu ne-am închipuit că ea va lua astfel de desvoltári în 
cadrul narațiunilor d-lui Botez. Cum era vorba despre o carte de 
debut, ne-am putut zice, că timpul va limpezi talentul neindoelnic al 
autorului de nbansiile mediului scolar cn $i de citatele wg 
si le-am trecut cu vederen, deopotrivă. Acum însă, cind se pare c 
avem a face cu ndevărate deprinderi, este momentul ca autorul să 
fie făcut atent 

Referinta la lumea cărților, introdusă în mijlocul unei descrieri 
sau narațiani, care la Hogas Inauși era destul de sicfitoare, la d. 
Botez se Inmulteste cam fără măsură. Numai în Dascălii de eri (patru 
pagini), tăsiml de o parte citatele, sunt pomenite numele ee urmează; 
N, lorga, Herodot, Joseph de Maistre, Guez, de Balzac, Kogălniceanu, - 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Anghel Demetriescu, Ghedem Teodorescu, Bonifaciu Florescu, Ion 
Mantiu, Vasile Păun, Gh. Asachi, Eliade Rădulescu, Aron Densuşianu, 
Eminescu, La Motte Fouqué, Heine, Villon, Jehan HRictus, Henri de 
Monteherlant, Bacon, Aristot, Goethe, Cervantes, Kepler, Charcot, Ovidiu, 
Kant şi.. Badea Clrtan: iar în economia cărții intregi, citatul în 
romineşte, în frantuzeste (si în franceza veche), în nemteste, în italie- 
neste, chiar in englezeste este găteala mai fiecărei povestiri, agitată 
cam la intimplare după gustul cine știe cărei proze erudite Ja care se 
va fi gindind d. Botez. Căci modelul Hogas, în care referinţa livreacă 
era numai umanistică, este evident depăşit în așa măsură, sau în 
aşa lipsă de măsură, că unele pagini realizează tipul degradat al 
prozei lui Odobescu, 

Astfel că, d. Ioachim Botez, atit prin observarea, piná la robire, 
a aceluiași mediu profesoral, cit si prin deprinderea eminamente 
dăscălească à citatelor şi sprijinirii pe autori, deşi foarte supărat pe 
dăscălime, îi aparține totuşi mai mult decit poate ar dori, 

In legătură cu aspiraţia la o proză eruditi, ce ro] va fi avut 
Rabelais, in formarea sau deformarea scriitorului, este şi greu si 
nefolositor să se arate acum. Găsim mai nimerit să amintim de 
scriitorul francez la un alt punet din cronica noastră, cînd va fi vorba 
despre umorul şi primitivismul situaţiilor din /nsemnirile unti belfer, 

Pentru un moment, cá să revenim la ceea ce urmărim, vom 
observa că lücomin de peizagiu, din care a ieşit întreaga operă a lui 
Hogas, se face încă simțită în această a doua serie de Insemndri... 
Pagini ca La apa Snagovului, din prima serie, nu mal sunt, dar ori- 
cum autorul nu e altul, aga că bucăţi ca Un drum la Rezina, O zi 
la Hotin şi Spre Mohildu mai amintesc de înzestrarea descriptivi in 
adevăr deosebită, cind scapi de sub asuprirea pügubitoarelor deprin- 
deri, a d-lui Ioachim Botez Un drum la Resina începe astfel: 

.. «De la Bălţi, un drum de fier pornește spre miazánoapte către 
ținutul Podoliei; altul o ta domol spre vadurile răsăritene ale Nistru- 
lui, ineülecind si scoborind corhane de clisă unde toamna, lIanuri 
nesfirsite de floarea soarelui sorb în galbenul lor crud ca cel din 
icoanele rusești, revirsatul zorilor portocalii. Cu drept cuvint, au hote- 
zat oamenii de pe alci floarea aceasta räsäriļd.. Săminţa ei cenusie 
o macină atita lume prin tirguri şi sate fărimind vremea intre dinţi: 
ori o încarcă în saci sí o duc la oloiniță unde storc din ea toată 
unsoüren. Sate grámüdite pe lingă cite-o girlă săracă, tupilate de 
arsit pe după coaste de lut, înniță turle albe cu un harbuz verde în 
virf, ori cite o bisericuţă sură pe muchea dealului, intinrind brate 
milostive spre megiesi| din vale: moara unde vintul vine din stepă 


„Prin locurile acestea, m'am abătut in săptămi 
ninul cerului inflorea ca un stinjenel de apă p^ A At 
dealurilor, De ln Soldăneşti, cu cit trenul se apropia de apa Nistrului 
tu coturi lenevoase, cu atit culmile se Tácenu tot mai sterpe, tot mai 
albe, de-al fi crezut că strübati o vărărie, Pulbere albă ca făina da 


ca la d. M, Sadoveanu, pare fi aspectul care d. Ioachim Bote 
evocă mal cu indeminare din filmul cülátoniilor sale. Dar ri Free e. 
de cei doi Inaintasi, nu odată la d-sa apare conştiinţa intelectuală a 


CRONICA LITERARĂ 123 


turismului propriu şi atunci I vedem imprumutind cu totdinadinsul 

felul de a fi ae pe si vorbirea verde, ceca ce strică efectul — 
tului primitivism, realizat cind şi cind în stare pură, fără intenţie 
anume. Intrebarea: unde sfirseste sălbăticia expresivă și unde incepe 
vulgarul sau trivialitatea, pentru un artist, cum este d. Boter, credem 
că Sar pune cu atit mai profitabil, cu cit sar pune mai dea. Căci, 
după exemplul, se poate zice a! lui Rabelais, patronul prozei erudite 
si vinjoase totodată, dar nu după exemplul său integral, autorul 
nostru nu se sfleste să caute vigoaren Și ,verdea(a" prozei lui in 
reprezentări oarecum nerusinate; reprezentări Insă, pe care, desi ne 
oprim n le scoate In ivenlá, ca să Intemeem spusele noastre, nu poten 
totuşi să le declarüm chiar triviale și să le respingem, deoarețe o 
staro reală de umor sánütos le dă o anumită iradintte, sulvindu-le, 

Insfirsit, ceeace nise pure nouă mai de prep în Insemndrile unui 
belfer $i ce depáseste literatura de excursionist a lui Hogas, este ph 
tura memorialá poate iti felul aceleia a lui Creangă, în care ni se dau 
toate elementele, enumerate pînă act, ale scrisului d-lui Ioachim Botez, 
Modul spontan cum felurite amintiri se intercalează aproape de lu sine 
în naratiunes începută, amintiri chemate de cite o situatie onm 
de cite-o replică şi uneori chiar de cite un cuvint, impune povest 
Bau deserierei, ee ni se face, cu sl frazelor, de care acestea se RN 
o ținută deosebită de acean à Tuerürilor literare cu un plan bine fixa 

Pesto faptele din prezent, ce se propun m fi povestite, se pravis 
din cind în cind rezerve memoriale, cu o mali mare cerinţă de Y 
exprimate, și care oprese cursul intimplárii anuntate de autor ori 
cîte ori xe ivesc, astfel cá d. Botez pare n avea un frumos dar de 
povestitor necompozitat, nuvela, cu gen mai precis si mai construit, 
fiindu-i interzisă. Pdun Groparu, din volumul de fagh, este, din acest 
punct de vedere, o compunere, dacă astfel | se mai ponte spune, carne- 
teristicá: amintirile despre Păun Groparu despart ceon co ni se pò- 
vestește, despre ei în prozent prin citeva parenteze memoriale, a căror 
intindere, In un loc, e mal mare decit aceea rămasă desfAsurürilor 
aia «d spus că frazi se resimte de axemeni; exemplul find mai 
vorbitor şi, de data aceasta, posibil, îl folosim, luindu-l din Cum m'am 
făcut xeriitor: „Mai pe urmă, cind ajunsesem la partea doua n abete- 
darului părinţii mau mutat la altă şcoală, mai In inima orasului, cu 
grădină cu flori, cu scări arătonse, cu chase unde deasupra uşilor 
seria cu slove de nur numai învățături nlese, cu un rahagiu bătrin 
cu ochelari legaţi cu sfoară, adăstind toată ziua la poarta din dos, 
lingă cüruciorul lui cu xaharicale, cu monitori mustáciost de care 
tremuram de spulmă, cu un director burtos si iubitor de băutură care 
ne bătea, ne büga slugi fără plată la cocoana sa gi ln d-l Spirache 
socru-său, un bitrin mititel şi sbireit ca o amochină, cu un lartan 
rogu la uit, mui înainte vreme el însuşi directorul scolii pe care o 
dăduse de zestre," si autorul, după nevastă digrestune impusă de 
structura sa memorială, începe altă frază cu ceeace In. mod firesc 
trebuiau să continue primele rinduri ale celei reproduse de nol: „Aici, 
la şcoala aceasta, am incercat cea dintii dezamăgire etc, etc... 

In concluzie, asa dar, d. Ioachim Botez este un povestitor dăruit, 
din linia lui Creangă, si mai ales un descriptiv foarta inrudit cu Ho- 
gas, dar cărula, spre Înălțarea talentului său, în care credem, li dorim 
să se scuture de mllul absestilor şcolare... mizilene ca şi de citatele în 


Adevăr. beltoregti. VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRAINATATII 


DUPÀ O CITIRE DIN RACINE 
Aniversarea, lu 2 


?] decemvrie 1839, a trei secol 
son pene, Ar putea căpăta, din pricina cr acer pupe M 
ka m & iri à geniului greco-latin. Măsura, armonia. limpezi e 
S Lem se stie, calitățile principale ale stilului lui R an 
n S. Moe asi timp însuşirile profunde, esențiale, temeinice grins 
mt. aeg irata Supunerea de bună voie la reguli dictale de " 

lj !' forimmeazá una i P i greco 
stă J^ la temelia poeziei lul ae dp n QA NOME * TEN 

ceastă poezie, desi a servit di model 
A ? : y ti 

CE ne SM Europei, n'a fost guatetà ers ia Dy 
NN MN dui RM. origins, Pentru literaturile prd rari 
i ey o modáü; pent 
S 2 m" și imitarea lui a fost doe MA rec jo 
ANM poss a care exprima in chip desüvirsit calitatile rece i 
M E testem la un model de perfecţiune pe care Frase Sul d 
boicot rà storjure st fără multă învăţătură pentrucă Age E 

f. em gren lămurit, dar sigur In el însuşi ni fig 

; dovadă (dacă mat trebue) că influent: i 
? ] ue i 
c TERN în Franța, este faptul cà în pei era NO Pacto 
pi epe gr Wa devenit ridiculi. Imitatorii francezi ui lui R ini : 
nde : n frunte, sint. slugurnici, exageraţi, timizi, neinde fü ecl 
I To Me; pricepuți sau  nepriceputi, talentați sau nu penes 
"eir ws nt niciodată. Unul din caracterele principale ale ricärel 
ne Aie s EN. ol la un moment dat, adică tend cind 
n 

Pena dee fr NM R algo. v străine ale lui Racine, cole 


bee af ardor qs ridicule, In Franța, imitatia lui Ra 
miri M vilei și influența Tui nu sn stins nici chiar in plină 


curent literar, aste 
cine [n special n'au 


după ding 
^ €: = "3 Au avut dreptate să lupte impo 


parajie cu teatru] antic si preferinta lor, 
n urmă, căruia Ii gă- 


Dia À 


pe. An 3 bi Y > 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 125 


senu vigoare, naturaleţă, ndevâr, calități pe care, ziceau ei, teatrul lui 
Racine nu le avea. 

La Racine frumuseţea formală, netezimea versului, armonia im- 
perecherilor de cuvinte, dulceata niciodată Inecăcioasă a stilului, aco- 
perü eu perfecțiunea lor vigoarea, naturaleta şi adevărul. Totul ese 
atit de perfect şiefult, atit de bine spus, atit de armonios exprimat, 
încit ar cele mai cumplite pasiuni, cele tnai urite atitudini, cele mai 
respingütoare sentimente, capătă un luciu şi o strălucire care ne fac să 
uitüm fondul sufletesc si să udmirăm frumuseţea exprimării, Tou 
acesti mucenici ui pasiunii, toti acesti chinuiti de propria lor fire, 
toate sufletele ncesten dezechilibrate, vorbesc frumos, prea frumos, cu 
mută, cu prea multă elocventá. Tiradele lor sint pline de pasiune, pe 
care o simţim adevărată, recunoaştem că in aceste personaje poetul a 
pus o ndincá şi temeinică experjen(á a inimi! umane și totuşi povestea 
lor ne inspiră in primul rind sentimentul admiratiei pentru felul în 
care ele îsi exprimă pasiunea. Nu vom exclama niciodată: Piata Fedra! 
Bietul Oreste! Biata Ifigenia! Vom spune Insă, cu toată sinceritatea, 
că tiradele, replicele, discursurile lor, sint intr'adevür ndmlrabile, 

Este atita risipă de perfecţiune artistică în teatrul lui Racine 5i 
atita cheltuială de frumos; incit adevărul sufletesc, — pe caril ştim, 
dar abia după aceem, ch e adine și mare — este covirsit de strălucirea 
stilului. Teama și mila, care după Aristot sint sentimentele ee neapdt- 
rat trebue să le inspire o tragedie, teatrul lui Racine nu ni le suscitā 
decit sub forma unor emoţii absolut. secundara, accesarii ale admira 
fiel noastre puternice față de frumusetea poeziei lui. Dacă există o poe- 
zie pură, adică o poezie care să ne coplegeascá numai de admiraţie 
pentru perfecțiunea ej em poezie si nu ca mijloc de expresie a unui sen. 
timent oarecare — apoi atunci acea potrie nu poate fi decit a lui 
Racine. Singurele lacrimi pe care le pot smulge aceste tragedii perfecte 
sint. acelea ale admirației. Induioşarea, groaza, mila, sint sublimate de 
admiraţie. Nicio piesi de-a lul. Hacine nu dà fiorul neliniști: pe care 
Oedip rege îl imprüstie dela primele replici. Surprizele, Intorsáturite 
neasteptate, care schimbi complet situația personajelor unele faţă de 
altele (cum este de exemplu scena a patra, celebră, din actul întii din 
Mithridate), ne dau numai sentimentul perfecțiunii şi trezesc curiozi- 
taten noastri estetică Inainte de-a o trezi pe cea simplu omani. 

Care exte care pricina că, In fata unui material de experienţă su- 
Metoască şi de evenlinente psihice (tradusa denltfe] si prin acțiuni inta- 
ressante} atit de borat euni este acelu pe care ni-l înfăţişează talentul 
jui Racine, ne simţim cuprinsi de admiraţie, în timp ce participarea 
noastră |n sentimentelo personajelor rămine relativ »labá, dacă nu 
cumva chiar lipseste cu totul? Fără indoinlà, frumusețea versurilor mă 
face să uit pentru un moment adincimea, admirabilă si ea a fondului 
sufletesc, precum și priceperea psihologică a poetului, Dar aceasta n'ar 
fi destul. Faptul că aceste personaje — aceast Hermionă, acest Oreste, 
acensth Fedri, această Roxanü, acest Mitridate — nu mă fac să iau 

arie la dragostea, la gelozia, lu răzbunarea, lp ura lor, se dntoresie 
desigur depărtării In eare portul le ține, cu voinţă, faţă de omul obişnuit, 
Racine, fidel lui Aristol, a'a conformat în totul preceptelor acestea, 
după care !ragedia „vrea să infăţisere onmeni superiori oamenilor 
reali“, „Oameni superiori” trebue luat nici în sensul de oameni cu pa- 
aiuni enorme, cu pofte colosale, cu avinturi imense, mult mal mari ca 
intindere, en vigoare și ca înfăptuire, decit pasiunile, poftele st avin- 
turile onmenilor obișnuiți. Să se observe eh nici nu este vorba de-a 
desindividualiza en scopul de-a erea tipuri. Personajele lui Racine nu 
sint tipuri, cum nu sint tipuri nici acelea ale lui Balzac. Ele sint indi- 
vizi exngerati, cu dimensiuni sufletesti colosal de mărite, Roxana din 
Bajazet nu exte tipul yeloziei perfide, cum nici Rastignae al lui Balzac 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu este tipul arivistului. Caracterul unui tip este universalitatea lui, 
aplicabilitatea lul generală. Nici Oreste, nici Hermiona, nici Fedra, nici 
Atalia, nici Agripina, nici Neron, n'au acest caracter, după eum tot aşa, 
la Balzac, nu pot avea 0 aplicabilitate universală nici Goriot, nici Lu- 
cien de Rubempré, nici Vautrin, nici Gobseck, niei Nucingen, toți 
muss Mind viguroase individualită i, viguros exagerate. De asemeni, 
In Shakespeare, și din aceleaşi cauze, Hamlet, Macbeth, Lear, nu au 
caracter de Upuri Cred că mai ales comediu, marea comedie de ca- 
racter, este intr'adevür creatoare de tipuri si Moliére este poate cel mai 
mare füuritor de tipuri din iiteratura modernă. In Shakespeare, singu- 
rul tip perfèct este Shylock, personaj de comedie, Crearea de tipuri 
este o operaţie de schematizare şi de abstragere, care cere observaţie, 
calm, luciditate, calităţi pe care tocmai le are postul comic, în timp 
ce poetul tragic vrea să emoționeze, caută ai descopere și să exprime 
adevărul sufletesc în adicimea lui si transtipurează realitatea, nu o 
notează, Bine înțeles, între aceste extreme, există numeroase nuanţe. 
Othello, de exemplu, este, desi tragic, un tip (si poste, inrăsi, în bună 
parte, pentrucă golosia este, ca si sgircenia, mai uşor ridiculizabili 
decit alte pasiuni). 

Din cauză că sint individualitáti exagerate pină la ditormitate 
psihică, personajele lui Racine nu ne mişcă, ci ne interesează cu pu- 
tere, fapt care a făcut pe multi să Ie atribuo valoare de tipuri. 

Apropierea de ele se face aproape numai pe cnlea emotiel estetice, 
Nu le iubim, nu le urim, nu suferim cu ele, dar admirăm felul În care 
se destăinuese, expresia lor, elocutia lor, stilul lor. Si această expresie, 
acest stil, este aproape întotdeauna poezie mare, pe care mo dena- 
turează nici eloeventa eleganță, nici galanteria prețioasă, nici tonul 
ceremonios cu care se iubese, se urüsc, se laudă, se dojenesc, se insultă, 
se lovesr, se omoară între ele personajele celui mai conventional dintre 
teatre, Dar nu aceasta ne interesează. Le ascultăm cu o voluptate şi 
cu o uşoară neincredere în realitatea pasiunii lor. Le admirăm ca pe 
niste splendide roluri, înainte de-n le atribui o valoare omeneascá. 
5i odată admise regulele acestui joc, nimic nu ne mai opreste să ne 
lăsăm legănaţi de valurile uniforme și muzicale ale acestor tirade, 
monologuri, dialoguri, pline de invocații superbe, de elegante impre- 
caţii si de subtile pledonrii. Atit este de mare puterea de Inváluire a 
acestor versuri încit ne mişcă pină si sonoritatea rară a unui imper- 
feet ul subjonetivului, adus măestru intrun sfirsit de vers: 


Le ciel s'est. declară: contre mon artifice. 
Et que falloit-il donc, Zaire, que je fisse? 


Ne-am obişnuit să cerem, să așteptăm, dela un vers, tonul acela 
care indenmnà la vis peste semnificaţia propriu zisă a versului. Pe 
lingă ceea ce spune, versul ne place prin ceea ce sugerează, vis vag 
dar sigur, emanație subtilă desprinsă din vorbe, dar care vine de 
Saono M trece, în noi, dincolo de vorbe, O găsim dez in versurile 
ui Hacine- 


Ariane, ma soeur! de quel amour blessée, 
Vous mwurütes auz bords où vous fütes laissée!.. 


Un songe [me devrois-je inquiéter d'un songe?) 
Entretient dans mon coeur un chagrin qui le ronge,. 


Dieur! que ne fuis-je assise à l'ombre dea forétst... 


Si lată de ce poate că, dintran anumit punct de vedere, acela al 
poeziei fără amestec. tragedia în care perfecțiunea lui Racine atinge 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 127 


ici nal, nicio 
ice, in cure nimic exterior, niciun pum 
otra: [cora epos violent nu turbură apa limpede a ar nare Bea 
Pa ulei este toată Ináuntru Și exclusiv exprimată Da + ore 
atA te a despărțirii allite dintre doi indeligonii, eap C 

expli comentariile personajelor reprezintă toată s je 
mbi este nevoie de artificiul decent al povestirii Priumative pa care 
la afirsit o face confidentul piesei pentru a aduce - ar semen a - 
torului désnodümintul singeros nl] tragediei, tot dup 


e niciun spectacol 
Aristot, înțelese prea literal şi prea servil, DE în cele mai armo- 


ic ci rien strălucitoare a pasiu 
eei nent M UM. adică tocmai ceea ce face esenţa poeziei lui 


Racine. AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


LINGVISTICA RUSĂ 


e atitudine între epoca 
te credem că e necesar 


ÎNAINTE DE RĂZBOI 


Inceputurile, In secolul XIX In. Rusi cepe 
[ a in i 
pa peel puni științifică, creată odată cu studiul pecete gite 
"€ Le M P er iu (n y for "amate descriptive după modelul sta 
pv adunare x d M à spre 1870 a fost epoca de pregătire, 
eer care n pus bazele Hingvisticei ruse n fort 
Erga s limba pact tevi ti și imba Tus. pui cea inti 
de " ipte, ' mal vechi mo i i 
Byanghitia lui Ostromir din 1054. După el V, Dabi ag pes "dis: 
jectologiel, cu monumentnlul dicționar al limbii vorbite (inclusi pee 
se nrul dialectal), *" cu un studiu asupra dialectelor rusesti. Dahl a 
cos |n lumină comoara limbii populare intr'o vreme cind lingvistica 


comparată punea pret numal pe texte literare, Trebue pomenit la loc 


de cinste Th, B "S ii 
care inu eondus invită Tus eta tirziu; "uA eL E 
AC capac M ex briser ao cules eu PvA bante vi fara de 
ruse; Sreznevski a alcătuit debent pex ets d limbii , M oa 
Mage I Ario sps an as CNN cune o p 
un cimp vast, eu totul Rien. LM Artur: E oA tad 


rara sogni ~ T i bine înţeles, nu putea fi vorpa si de o interpre 
tare ask a Jui; y i i : 
eda 1; eu neeasta suu fnslircinat cei ce au venit mai pe 


Potebnia şi Fortunatov. In aa 
: : oua Jumătate n s i 
Rusia dol lingvist de talie europeană, dintre vs Miel A MEN 


^ rămas izolat, . i r 
ahina "vet i iar celàlalt, Fortur.atowv, a fost seful scoalei noi ling- 


CRONICA LINGUISTICĂ 129 


Potebnia, ucrainian de origine, era filozof în nceensi milisură ca 
şi lingvist, In studiile salè el nu s'a depărtat niclodat& de fapte si n'a 
căutat sprijin în teoriile altora; doaceea in domeniul sintaxei, In. care 
a lucrat eu predilecție, el n prevenit idei $i teorii care se proclamă 
abia în zilele noastre, după o evoluție Indelungată. Definiţia cuvintului 
gi analiza modalității de evoluție semantică la care au ajuns ling- 
vistii contemporani sint azi la fel cu concluziile lui Potebnia, Dar el 
era prea original şi poate pren filozofic; a rămas Izolat în vremea Tul 
ti deabia după 1917, şcoala ucrainiană i-a adoptat principiile $i le-a 
pus în aplicare. 

Fortunatov, în schimb, a făcut şcoală. El esie întru totul com- 
parabil cy Ferdinand de Saussure, Intemeetoru] şcoalei axoi franceze 
Ca şi acesta, Forfunatov a intemeiat scoala nouă lingvistică în ţara 
sa (majoritatea linzvistilor do după 1900 procedează dirèct sau indirect 
dela el), ca şi de Snusaure el a făcut şcoală nu prin lucrări (căci n'a 
publicat uproape nimic), ci prin predare directă, Ideile lui originale 
ti bogate în concluzii (atit In domeniul limbii ruse, ctt şi In cel al indo- 
europenel), ne-au rümas in mare parte necunoscute; ele trăeac însă în 
întreaga nctivitate a elevilor lui, ca Sahmatov, Liapunov, Porzerinski, 
etc. Fortunntov avea lărgime în vederi; el diferă de neogramaticieni 
prin aceen că nu era incorsetat de reguli stricte; ipotezele îndrăzneţe 
țineau mult loc în metoda sa ştiinţifică; această dragoste n ipotezelor 
largi a mostenit-o mai ales Sahmatov, cel mai strălucit ejev al său. 

Alături de. Potehnia si Fortunatov trebuase pomeniji trei ling- 
visti de seamă; Thomson, autorul unui curs de lingvistică generală; 
Sobolevski, care a alcătuit cea dintii istorie a limbii ruse $i cel dintii 
studiu asupra dialectelor rusești, în conformitate cu noile achiziţii 
ale lingvisticei dela sfirsitul veacului al XIX-lea; si Brandt, care an 
deschis drumul spre studiile supra accentului si intonuţiei slave, Nu 
trebue uitai nici Baudouin de urtenny, despre care a fost vorba 
intro cronică precedentă (Seoala polonă) şi a cărui activitate s'a des- 
tăşurat în parte în Husia (la Kazan), unde a făcut şcoulă, 

Către (900, Către 1900 lingvistica rusă întră într'o perioadă nouă, 
Se înmulţesc studiile de amănunt în toate domeniile, materialul e ana- 
lizat si e clasificat, şi acum pot să apară studii de sinteză, 

Dialectoloziei i se acordă multă atenţie; se procedează la anchete, 
se crviuză o comisie dinleciologică ln Moscova (suh conducerea lui A, 
Sahmatov), care pe buza unui chestionar trimis la «ate este în măsură 
să alcătuiască în 1915, o hort dialectalogică a Rusiei europene. Ches- 
tiuni de limită si repartiție a dialectelor discută Sahmatoy, Budde, 
Bogorodiiki, Sobolevski, Karinski. 

Monumentele limbii vechi sunt editate cu Ingrijire; se crează a 
colecție n textelor vechi slave, în care publică editii monumentala Se 
verlanov, Hinski, lstrin. Lavrov, Karski, Scepkin, textele vechi rusești 
sint si ele publicate în ediţii noi exacte, 

Pe baza materialului de texte vechi şi dialectologie Incep să se 
construiască sinteze serioase: istorie a limbii, gramatică. Șuhmatov 
serie o introducere în istoria limbii ruse şi o istorie a limbii vechi ruse, 
monumentală Budde — o istorie a limbii literare; Vinogradov — 0 
gramatică a limbii lul Puşkin; Kulbakin — o gramatică n limbii vechi 
slave 

Intre toti lingvistii din nceastá epocă se distinge A, Sahmatov. 
Are un spirit larg si în acelaşi timp strict ştiinţifice Studiază izvon- 
rele şi taptele de limbă şi știe să le facă să vorbească; acolo unde 
altul vede faptul si nimie mai muit, Sahmatov Intrezüreste o Intrengà 
revoluţie. Astfel el a putut creea ipoteze îndrăzneţe si răsunătoare, mal 
ales în ceea ce priveste patria inițială a Slavilor și a Rusilor si repar- 
titia dialectelor ruse. A alcătuit o sintaxă, bazată pe psihologie, n's 


130 „VIAŢA ROMÍNEASCA 


avut însă vreme so publice, A lucrat in toate domeniile linivisticet, 
filologiei, istoriei. Moartea timpurie (in 1920) l-a răpus în pragul noii 
ere care se deschidea pentru Rusie 


DUPĂ RÀZBOI 


Udată cu instalarea noului regim se deschid pentru cercetări noi 
posibilităţi de lucru, Se crecază institute pentru studiul limbii in le- 
güturà cu gindirea, pentru studiul istoriei culturii materiale. Ceea ce 
trebue însă subliniat, este deschiderea unui vast cîmp de cercetări: 
limbile popoarelor din Uniunea sovietică, care pin& la revoluție se 
sufocau În umbra limbii dominante, sunt acum repuse In drepturile 
lor naturale, Se introduce scrierea şi se creează literatura popoarelor 
fineze, turanice, nordice; limbile din Caucaz formează obiectul unor 
studii atente. Limbile ucrainiană zi belorusă sunt puse in lumina 
lingvisticei de savanţi ca Buzuk, Karski, etc; In Ucraina ia naştere 
9 întreagă şcoală buzată pe principiile Ini Potebnia. 

Majoritatea lingvistilor din scoala veche continuă să lucreze 
emigrează puţini, dintre cure cel mal cunoscuți sunt Kulbakin, Tru- 
belzkoy si Jakobson, de care a fost vorba In legătură cu Cercul ling- 
vistic din Praga). Durnovo publică o schiță a istoriei limbii ruse; Vi- 
nogradow continuă cercetările asupra limbii literare, Karski editează 
texte vechi in cadrul Academiei de științe, Peskovski scrie o sintaxă 
rusă, bazindu-se pe principii originale. Obnorski publică o monumen» 
talÁ cercetare asupra declinárii, Cercetările de fonetică experimentală 
si de fonologie le continuă Bogorodi(ki la Kazan, Scerba la Leningrad 
$i Polivanov ln Samarkanda. Karinski cercatează dialectele; observă 
mai ales transformarea acestora în legătură cu noile condiții sociale; 
scum cind cultura pătrunde ndine în sate. graiurile se retrag cu re- 
pezictune în fata limbii literare, 

Totus! majoritaten acestor lingvisti încep să se depărteze de me- 
todele de studiu din occident si să privească limba din alt punct de 
vedere decit cel strict formal, Ei nu pot rüminen in afara puterni- 
eulul curent de răsturnare si inovare creat de Marr, 

Marr, In perioada de după revoluţie, lingvistica rusă este domi- 
nată de personalitatea lui Marr (mort în 19). Caucazian de origine, 
acest savant a inceput prin a studia limbile caucaziene, domeniu in 
care s'a distins, apoi a trecut la linpvisticu general& Marr este primul 
savant care sa interesat de structura limbilor, si care a întrevăzut 
posibilitatea unei despár(iri între structura si genenlogia unei limbi 
(principii difuzate astăzi în toată lumea de şcoala Trubetzkoy-Jakob- 
son), ceea ce se explică prin faptul că a introdus In lingvistică notiu- 
nea de revoluţie si a arătat că sistemele lingvistice îşi nu dialectica 
lor, care consti dintro nec ntenită formare de contradicții şi din tn- 
liturnrea acestor contradicții. Astăzi acesta principii sint admise de 
mare parte dintre specialisti, desi exemplificürile lui Marr au fost ade- 
sea nefericite. Intre elevii lui, au fost unii care au imitat mal ajes de- 
fectele maestrului, dar lingvistica rusă cunoaste astăzi specialisti de 
valoare, care duc mal departe principiile pe care le-am pomenit. Tre- 
buese pomeniţi Abaev, specinlist în semantică, Katnelson, care stu- 
dinză geneza formelor morfologice, Uspenski, care tratează probleme 
de vocabular; în afară de aceştia, numeroşi savanţi studiază limbile 
caucaziene şi orientale. 

Alte domenii, Lingvistil ruși nu Sau ocupat exclusiv de slavis- 
tick. Sunt cunoscuţi în Europa Miller, cercetător al limbilor orientale; 
Kors, clasicizant cu renume; Vasilievski, Intemeetorul] studiilor bizan- 
tine; Seliscev, baleanolog. Mai multi cercetători s'au ocupat de rapor- 
turila slavo-romine: Venelin publică cel dintii gramoteje muntene, 


pr ti uA T-»a V ELI 
EEA nid e. iua  î—efii + 
i » " 4 » w » 
w^ y i *. 


- t " 
^i mE: 


CRONICA LINOUISTICĂ 131 


Jalimirski studiază literatura si atingerlle semantice slavo-romint; 

Syrku (Sircu) cercetează literatura veche romină; Jarogenko — 
Holoni en i € ver véase : pă dea de acra] 

de morfologie. Actualmen i 8e ocu : 

iN, runsain; Mustaţă publică sua! de. gramatică 

istorică romineaacă, 

Greutăţi de mai multe feluri ne împiedecă de a cunoaşte Intreaga 
activitale a ştiinţei ruseşti actuale, Dar chiar din putinul care îl 
cunoaştem, se vede limpede avîintul pe care l-a luat studiul limbilor în 
republica dela răsărit; tinind seama şi de posibilitățile excepționale 
pe care le prezintă o ţară cu aşa de multe popoare si limbi, nu vom 
greşi dacă spunem că lingvistica rusă are In fața ei perspective strá- 


lucite 
A. GRAUR $i C. RACOVIȚĂ 


ai -— Lomas ttt t 


CRONICA ÍNVATAMÍNTULUI 


ȘCOALA ETERNĂ 


Tot atita cit o inchinare adusă şcoalei, dezvoltările cuprinse în pa- 
tivi, adresată tuturor celor 


Ideea de scoală nu datează de eri, de azi, A i 
N coastă id H 
am putea spune, tot atit de veche clt şi umanitatea tastat Viste ei 
HPEMINUN e aps: n" emm de seamă al istoriei omenesti Intro 
Ă g ^ putem intilni în toate timpurile, | ! 
vers serere A ADVENT al vietii Fender era pi re ser 
omenesti, N'a fost epocă a istoriei, fie domi 

de criteriile turburi ale unor tendinti imperiali e eR 
i liste, fie de treamătul 

complex nl unor transformări ideologice fie în sfirsi 

"m = » t d 
ean A Mes d e care > nu fi cuprins A ptr ai 
nire ori i 
cipait ei minca A p eng zonturile ei de simtire si printre prin- 
ondusi de această idee, să desvâluim, su 
film meus al TM 5i al evoluției ideei de ponali: mier 
Bene In vechea Atená, secolul V înainte de Christo 

şi în Gimnaziul celebru unde Socrate, înconjurat de ride iama = g 
elevii lui, îşi desfüsoarü cu seninătate Învățăturile, Cel mal mare 
ginditor ul vechilor Greci, si ponte cel mai mare ginditor pe care l-a 


CRONICA INVATÀMINTULUI 133 


dal pinà acum omenirea, n fost prin toată acţiunea şi viaţa lui un 
profesor, In şcoala pe care a creeat-o, a pledat continuu ideea unui om 
etern, legind acanstă idee de conținutul permanent al conștiinței indi- 
viduale si conditlonind existenţa «i de o normă unică: cunoaște-te pe 
tine însuţi. In acest gimnaziu Wa născut faimonsa metodă acerutică, 
metodà a cărei actualitate nu a scurs ci renaşte mereu, sub diferite 
forme, în domenii diferite, aducind de fiecure dată valori primenitoare 
de cunoaştere gi de simtire omenească, S'a spus, de sigur pe bună 
tate, că pentru cultura europeană revoluţia socrutică n fost tot atit 
însemnată ca 5| revolutia cartesiană de mai tirziu, Ca şi Descartes, 
Socrate n'a rupt cu trecutul dinnintea lui, ci wa preocupat de m-i 
salva, izgonind orientările parţiale szu periculoase ce-l puteau inübusi. 
Foioaind metoda sofistică, a luptat pentru distrugeren safisticei Insási, 
adică a tendinței de a se promova excinalv contingentialul, de a se pune 
judecata omenească în serviciul oricărei cauze şi de a sa tăgâdui me- 
cesitntea anu existenţa vreunei permanente exegetice a marilor valori 
morale, Prin această actiune, scoala Jui Socrate a impusa un nou mod 
de gindire, mod care dela el inainte va sta la bara fntregei spirituali- 
täti elene si care va da creaţiei filosofice universale unul din temelu- 
rile et clasice. 

Henlizntá în felul acesta de Socrate, ideea de scoală n fost dusă ln 
forma vi cea mal perfect din antichitate, de către Platon, Scoala 
acestuia a fost înființată în jurul anului 387 înainte de Christos, A fost 
instalată cu banii personali ai magistrului, întrun loc pitoresc, umbrit 
de arbori puternici, udat de isvoare răcoroase, pe drumul Eleusis-ului, 
la o mică distant de Cefisa si de vestitul oras Colona. Această şcoală, 
situată pe locul eroului Academus, avea să devini celebra Academie, 
pivot simbolic al nemuritoarei spiritualitii(i elene. Timp de patru secole 
în sir, cunoscînd rînd pe rind conducători ca Platon, Arcesilas, Car- 
neade, Clitomac, Filon, Cbarmide şi Antiochus, Academin a fost lengă- 
nul multora dintre marile sisteme filosofice ale vochei Elade, Urmind 
tradiţiei Incepută de Platon, aetivitatea acestei scoale sa prrocuput în 
directii variate en aspect însă unitare In intentiunea lor morală şi 
epistemologică: să armonizeze punctele de vedere ale tendințelor filo- 
sofice anterioare, care erau: mecaniclsmul geometrie a1 şcoalei din Ab- 
dera, dinamismul teologie profesat de Annxagora, mobittsmul pluralist 
al lui Heruciit sau dimpotrivă imobilismul monist al ElentHor, forma- 
lismul matematic a! pitagoricienilor, formallemul conceptualist al Itti 
Socrate, etc.; aă se găsească o semnificație superioară a lucrurilor, care 
să domine toată mulțimea posibilă n contrurillor, să le armonireze $i 
să le elibereze astfel de opoziţiile lor factice; în sfirsit, să creeze con- 
cepții de viaţă Inalta, de tipul ascetismului intelectuatist sau a usp- 
raţiei ideale chtre fericire, care să nprople pe om, cit mai mult, de 
lumea eternă à ideilor, 

Desfüsurind mai departe filmul nostru, să ne oprim, Incepind din 
vencul X după Christos, la scolile ce-au putut sä infloreascá în at 
imnosfera exopetică a Seolasticei medievale. In aceste școli n'a domnit 
un singur sistem filosofie, ci au fast înfăţişate și discutate tonte sis- 
temele ce puteau veni în legătură, Intr'o formă sau alta, cu adevărul 
creştin. Astăzi, pe baza studiilor ce sporesc mereu, tigiul acestor 
şcoli răsare din co in ce mai l&muritor, mai dătător de măsură pentru 
o epocă de seamă din istoria vieţii si nm culturii omenesti, Aci 
sa desvoltat, intiia dată, metoda hormentutică sau interpretativă, 
Secole în sir, generaţiile de elevi sau aplecat asupra textelor 
lui Cicero, Boetius, Ptolomeu si, în special, ale lui Aristot. Nu 
poate fi adevărat că scolastica a inspirat dispreţ pentru stiintit. Dacă 

ar fi fost usa, de sigur, n'ar fi alergat înspre şcolile ei oumeni din 
tonte pürtile civilizate ale lumii si nu sar fi format, în jurul cate- 
drelor scolastice, discipoli care mal tirziu avéau să-şi lege puternic 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


numele de însăşi istoria universală a spiritului omenese: Abai 

hert cel Mare, Sfintul Toma d'Aquino, Duns Scot, Wilhelm dOckam. de 
h ocumentale, atitea, cu Care astăzi se mindrese marile bibliotaci ale 
ma dovedesc cit zel s'a depus în cele cinci secole de sniritualitate 
e astică, pentru promovarea gindirii filosofice, a spiritului crestin şi 
$. escifrárii problemelor de cunoaştere cu ajutorul dialecticii. Discu 
oer ; purtate in aceste şcoli, discuţii cunoscute sub denumirile de nomi 
i oem iren conceptualism, misticism, etc, chiar dacă n'au ajun 
ea rezultate definite, in schimb, au pregătit spiritelo in asa fe] încit ele 
veu putut ridica mal tirziu la ideea de metodă şi nu ficut astfel posi- 


prin toate acestea, pregătirea epocei moderne, 
1 „aci e 
cu ba o victorie a spiritului ştiinţific a ideoi dé peria A ipee 


Desfüsurind mai departe filmul astfel Ince i 

ut, nl idee 
2 gebe M ca „aortă, civilizației oett, rae piere 

f ! are à atitor mari universităţi ale lumil D 
şi imaginem participărilor lo seic P ria 
— ile colectivititilor ier aque sanot fn. Past 
ală, de pildă, Sorbonna. A fost infiin ată, In pli i 

secolul XIII, de către Robart de Sorbon, d lui pla = 
pa de a prilejui elevilor săraci urmarea lesnicioasă a unor studii 
Ms ogice. Viața Sorbonnei a crescut an de an, impletindu-se eu. istoria 
antei, cu evoluția aufletului francez, cu concepţiile lui de viatá şi cu 
veau dept adine al marilor lui finalităţi morale, Fiecare epocă de 
splendoare a Franţei, sau fiecare epocă de frümintare n vi, au fost, tot 
pe atita, momente şi din istoria Sorbonnei, din treaca el de viaţă. Astăzi, 
nu am mai putea să ne dăm explicarea chipului Specific al stiin(ii si al 


noustre, ie viața acestei instituţii, de dra 

veacuri de-arindul intra zidurile "x devenite pre iati Leber 
jou annie cu Sorbonna, gindul ne sboará la cele două universităţi 

celebre alo Angliei: Ozford si Cambridge. Secole de-aríindul, în prima 

a dominat studiul Jui Aristotel, iar în cealaltă studiul lui Platon, Ele 


austere si ndine conservatoare ale &cestor do i 
uă universități. 
Astfel, cortegiul acestor evocüri poate continua indefinit, Upsala, 


care Il străbate liniştit, cu serpuirile sninde i 
i ale „dr 
€ Seren cg ur Ganaa ions de studenți, cu vivae Te g 
" camus igitur" ne-au apărut Intotdea 

táti unice si, în sfirsit, ru imaginea a i ra Milo Mir 
torească a idilel do- 

lescente, duse pină pe culmea cea mai qe e ii iri yen 

imagines ceva mnl gravi n universități tea ră LE MK MEE 

i ii germane, acea 
secolului trecut, cind de pe unu din catedrele ei moara he E 


CRONICA INVATAMINTULUI 135 


să rostească puternicele lui ,cuvintüri către națiunea germană”, pietre 
de temelia In doctrina unităţii nationale a Germaniei, y 
Să ne reintoarcem In Franţa! Nicheri tn lume, ideea de şcoală n'a 
avut o mai mare strălucire si n'a polurizat atitea forme de viaţă, ca 
în această minunată țară a luminii și a tuturor iradierilor generoase. 
Tată-ne în secolul XVII, urmărind mişcarea jansenistă si legătu- 
rile el eu asexàmintul minăstirese nl Pori-Hoyal-ului. In deosebire de 
spiritul ortodox al catolicismului latin, care admitea posibilitatea unei 
cooperări între libertatea omenească zi gratia divina, jansenismul — 
doctrină inițiată de piosul preot Corneille Jansen din Ypres — suprima 
ideca liberului-arbitru, fáceén din grația divină un fapt liber de orice 
condiţionare terestră ci 1n schimb impunea ideea do predestinare, 
fücind astfel din oameni niste aleşi sau dimpotrivă niște damnati, po- 
trivit voinţii supreme şi marei Intelepctuni a lui Dumnezeu. Port-Hoyal, 
această comunitate cistercian de femel, statornirită încă din anul 
1204 în valea Chevreusei, reformată în 1008 de către Mnica Angélique 
Arnauld si strămutată 1n Paris în anul 1620, avea să devină, în Franta, 
un oficiu &utorizat al jansenismului, Viata intimă n Port-HRoyal-ului 
a fost, în fond, o viată de sconlá. Curind, cind interesul pentru aceastá 
mişcare devenise apreciabil, cind scolile janseniste Incepesu să fie 
din ce în ee mai căutate si cind personagii notorii ale vieţii de lume 
dovedeau că pot să renunțe Ia averile si Ia plăcerile lor obişnuite pentru 
u se retrage între zidurile ncestei minăstiri, invidia sl teama taberilor 
jesttite, susţinute de către anlorităţile de Stat, In frunte cu Insusi car 
dinalul-cancelar Richelieu, nu fost puternice trezite, Sistematie, perses 
cutiile impotriva jnnsenistilor au Inceput să curgă. Acestea au cul 
minat cu condambarea, de câtre Sorbonni, a color cinei propozitiuni 
atribuite lui Jansenius, dar de fapt luste din Augustinus. Apărarea 
jansenistilor avea să constitue o rari pagină de fervoare şi de eroism 
nteloctual. în lupta astfel deschisă, femeile au fost, şi ele, tot atit de 
hotürite ca si bărbaţii, Pentru a apăra teza janzenistă, credincioşii el 
nu s'au dat în lături delt nicio acţiune, dela nicio răspundere: au făcut 
minuni de perzeveronţă, mu destaşurat — deopotrivă — atit forta elt 
şi subtilitatea mijloacelor lor de gindire, nu folosit tonte registrele 
sufletesti posibile, dela perfidie si pină la eroism si au primit, cu o 
hotürire $i o seninătate neciintită, toste loviturile oficlalitatli jesulte, 

Pagina Inscrisi În istoria culturii franceze xi a culturii omenesti 
în general, de către jansenismul dela Port-Royal, a fost remarenbilă, 
Nu putem să uităm că în atmosfera Jui sa format fervoarea creştină 
a lui Puscal, căi ncensti utmasferă i-a inapirat intreaga serie a ,, Provin. 
cialelor^ tul, că alei a gindii si n trăit „Penaéc™-urile lui şi că tot aici, 
Ia Port-Roynl, geniul lut Haectne n Ineeput să se Intelengü pe sine, Să 
prindă aripi $i să ajungă la acel desüvirsit simt al limbii, al poeziel 
şi al sufletului omenesc, despre care astăzi, după trei secole, ne dăm 
seama că îi formenză gloria lui eternă. 

Prin austeritatea Invätămintelor lor, jansenistii au exercitat o 
puternică influență asupra întregului secol XVII, Cu toate aparențele 
contrarii, adică cu toată atmosfera de misticism In care s'au Inváluit 
atitea dintre manifestările lui, ascetismul junsenist n fost totuşi mai 
mult de natură intelectuală decit de natură sentimentală. Doctrinarii 
tui au fosi, cu toții, dinlecticieni severi, npolozeti rationali, logicieni 
subtili, cercetători neobosit! ai adevărului și ai formel clare, De aceea, 
prin toate aceste trăsături, ei mu fast cei dintii care şi-au apropiat 
temeinie spiritul cartesian, care au inieles necesitatea metodei, de- 
venind astfel in fata. Posterităţii, adevărați pioneri ai nouei apirituali- 


idi ştiinţifice, j 

Umblind pe aceleaşi făgaşuri, ale culturii franceze, o altă Intru- 
pure a ideel de şcoulă, care ne atrage de asemeni în mod puternie 
atenţia, este vestitul College de France, Acest institut a fost înfiinţat 


iu 
" 


136 VIATA ROMINEASCA 


la Paris, în anul 1530, de că rámtn: 
* tre ele F 
Pani Ubane iberdenat Universităţii ete rare Collège rep cotes 
. Ele plică $colaritate, nu urm 
hu cunose Niciun fel de regulamentare reru Baie Pe yere 


Un ultim ocol, în această | i 
ume a vieții d 
NN meh Inceputul secolului imt pt intra d uu t rr 
imen frămintărilor sociale si ideologice legate de época Aue 


1 

wit Endet Penn as petrecea un semnificativ conflict spiritual intra 
ir i ü „po tehnicieni", Cei dintii proveneau din cun t 
jt dene paperari, înființată In anul 1763 cu scopul de ap ^ 
ia rire şi devenită cu timpul un oficiu autorizat al s iritumui 
LA si umanist al culturii franceze; ceilalţi proveneau di Poli 

en scoală relativ nouă, inflintatà de către Marea Revoluti PF : 
ceri, cu scopul de a fi tot o şcoală teoretică, însă nu in spiritul téclóie 


spirit poxitiviat, Politehnicienii a i 
arat ai morijone, acelea despre a pr Ape perse i paene 
societăţii, punind-o sub conducerea ştiinţei si a er ară 


Severă pregătire tehnică si ştiinţifică. Insă 
că. , odată 
rigen carare " intre întrun eon de umbră. CI UR, ao me 
leid ja estaurn|ia prefera să-şi recruteze ofițerii tot după 
pr pact recut, adică tot după normele vieții de curte si ale privile 
pia E N De asemeni, aceeași Restauratie avea să cera | 
"i E al ei, si o reabilitare a spiritului vclesiastic. In phos 
dpi M y^ en căutind să redea seminariilor tenlogice splendoa- 
MU NI ati si voind, Intocmai ea în romanul lui Stendhal — 
eia re yero ione rt tocmai procesele de viață ale acestei epoci — 
apleaca re grå a clericalului să înlocuiască rogut simbolic al sold tu 
poleonian. În această atmosferü politică si socială, care oa în 


CRONICA INVATÀMINTULUI 137 


luptă forțele adverse ale liberalismulul burghez cu acelea ale regalității 
reactionare, Politehnica a jucat un rol de seamă. Nu un ro] de desle- 

gări politice, materiale, el un roi de atmosteră, de semnificatii spiri- 
Quale, de orientári ideologice, de indicári wenérale asupra sensului 
modern al lucrurilor, In cadrul acestor fràmintüri ale Politehnicii, sa 
format Auguste Comte; de aici, el va lua si tema, si insufiețirea si 
elementele necesare eu care va avea să construlascá marea lui doctrină 
a filosofiei pozitive, doctrină care va fi destinată să reprezinte, in chip 
legitim, o biblie a multora dintre acţiunile şi revendicările cultur 

europene din secolul XIX. 

In ce priveste Scoala Normală Superioară din Franţa, ştim că 
acesti, pornind dela o misiune strict pedagogică şi profesionnalá, & 
devenit cu timpul un mare oficiu de cercetare desinteresată, câtre care 
sau indreptat nu numai acela cure intenționau să intre in cariera 
didactică. ei şi foarte mulţi dintre aceia care vedenu In spiritualitatea 
umanistică n acestei şcoli forma de buză a culturii omenești şi condiţia 
cen mai lămuritoare pentru pregătirea lor intelectuală, Asa se explică 
de ce multe dintre figurile mari ale politicii, jurnalismului, teatrului, 
finantei, literelor si aje stiin(iei franceze nu răsărit! dintre rîndurile 
normaltenilor. 

De sigur, panorama universali a vieţii de școală nu se reduce la 
cele citeva spicuiri indicate aici, Cu cit o vom privi mal atenti, eu atit 
ne vom da seama de cite aspecte cuprinde, de cit de adinc sunt prinse 
cu toatele în dinamismul acţiunilor omeneşti sí de citi vioti revela- 
toare şi constructivă de realităţi istorice a putut să existe In fiecare 
dintre nceste aspecte şi In fiecare dintre manifestările lor. 

Ne trec prin minte încă atitea imagini: $coala întemeiată de 
Pestalozzi, în care acest mnre inspirat al bunătăţii si nl jertfei pentru 
altii avea să plimădească nu numai un sistem de pedagogie, c1 $i e 
nouă spiritualitate, aproape o nouă religie: religiu iubirii copilului; 
şcolile intemeiate In spiritul doctrinei lui Comenius, scoli in care prin- 
ciplul conducițor a fost acesta: chemarea poporului la învățătură, a 
întregului popor, acela care avèn nevoe să fie ridicat la înțelegerea 
demnităţii lui omenești prin lumină, prin carte; şcoala evocată intruna 
din numelele unul mare scriitor, şcoala modestă dintr'un sut din Al 
sacin, În ora aceen cind, după războiul din 1870, dascălul preda. elevilor 
lui, cu inerimile In ochi, ultima lectiune de franceză; şcolile țărâneşti, 
care au creeat în ţările nordice, Danemarca și Olanda, cea mul deplină 
solidaritate sufletească si cetățenească a oamenilor de-acolo; ete, ete. 

In sfîrşit, nruncind o privire şi asupra timpului de faţă, verificind 
tot ce am constatat pină acum, putem să ne dăm seama, încă odată, 
de clt extindere a luat ideer de şcoală, de cit de în adinc continuă să 
străbată spiritualitatea èf, de chipul cum şeoala poate defini mn! bine 
decit oricare altă instituție atitea sensuri ale vieţii sociale $i, pe 
deasupra tuturor acestora, de chie garantit este capabilă să reprezinte 
această instituţie, în echilibrul $i mersul ordonat al soartei omeneşti, 


In tonte aceste manifestări, pe densupra deosebirilor lor de or- 
ganizare şi u varietăţii formelor lor de viaţă, există o unitate ireduc- 
tibilà. Există o formă atatornicá, avind majestaten unel alcătuiri esen- 
tinle, pe care nimic, nici oamenii, nici ideile lor şi niei forțele oarbe 
ale imprejurărilor, n'ar puten-o transforma sau îndepărta, Pe cit de 
simplă în alcătuirea ei, pe atit pare de definitiy şi de necesar înfiptă 
în mersul vieţii omeneşti. Această formă unică este (deea de gcoala 
însăşi; ideea de statornieire a unor elémente cruciale din înțelegerea 
şi simţirea noastră ea oameni, In chipul unic reprezentat de şcoala, sau, 
cu alte cuvinte, este ideea de trăire a unor valori omenesti, în perspec 
tiva de viață pe care li-o dă şcoala, lată, deci, în ce constă faptul care 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


ne impune să considerăm existenta unei realități universale, purttnd 
denumirea ncensta: şcoala eternă. Istoria monet a cunoscut ne- 
numărate transformări. Au apărut in cuprinsul ei inițiative mari, 
răsunătoare, dar cart n'au putut að aibü decit o viaţă efemeră. Sau 
prăbușit stiluri de cultură, şi în locul lor au venit altele; au existat 
instituţii care au beneficiut de toute privilegiile, dar care n'au 
isbutit să impună in desfüsurarea eimlirii omenesti nici măcar 
un regret simplu, cind au dispărut; sí, în sfirsit, stim că sau ivit 
atitea doctrine revolutionare, fiecare din ele cu credința că a desco- 
perit sensul cel mai drept al lucrurilor, dar care n'au lăsat în lume 
"ecit cel mult imaginea unei experiențe, din lantul acelora multe pe 
“are istoria este obligată să p înregistreze un timp $i să le treacă apo! 
printre lucrurile ei apuse. In deosebire de toate acestea, ideea de şcoalğ 
a rămas veşnic in picioare, A înfruntat vremurile tele mni turburi 
rind omenires n mers pină la a avea impresia că a pierdut chinr si 
conștiința de ea Insüsi, după cum a stiut să domine, senină, şi epocile 
de pace, de aşezări echilibrate si de reflectare statornică la valorile 
bn encore nle pe i mapa reni ^ rimas în pieloare, strüjuind astfel 
i , ceva sole 1 itütii, a 
destina dia mn din chemaren universali a demnităţii, a 
coala eternă! Sub ucrastă formuli, nu vrem să cupri 
kind apologetie, €i recunoaşterea dreaptii, obiectivă,- a ia norum 
rie, n unei realităţi morale, a unei permaânenţe omenesti, 

Iutr'adevăr, iată, in chipul unor sistematizüri aproape didactica 
"perdas cu ne socotim îndreptăţiți să vorbim despre şcoala eternă și 
mesi avem credința că în aeenstü formulă există o infinită 

a) Seonla răspunde unor mari 8r esentiale nevoi omoene 
loceste pregütirea noastră pentru viaţă, In mod demn e cand 
Experiența empirică, oricît de intensă şi de legată de realitati ne-ar 
apărea, ¢ cert ea nu ne poate duce Ju toate înțelegerile pe care ni le 
cere. viața responsabili $i, mni ales, nu ne poate da cheia adevărată 
u situaţiilor omenești, Experienţa empirică ponte fi suficientă, să zicem, 
pentru problema de viaţă a püturilor care aleituese grosul sncietăţilor: 
nu poate fi însă tot atit de suficientă, pentru seein care sunt chemati 
dinde peer rn "lea măsura nnor acţiuni reprezentative şi în gene- 
Su nam M i parte in mod responsabil Ja opera de conducere 9 

De asemeni, şcoala ne conduce spiritualicest 
sufleteasea do a cunouyte, Ne Invatá "1 Iegiim prae A en e euge 
simţim adevărul lor in continuă creştere, să evităm aparențele ingeli- 
Iure, să disociem sau så impreunám dutele Intilniie după curba vala- 
»là pe care o inseriu in realitate sl prin toate nmcestea, sii aducem 
aceste elemente în stüpinirea noastră, aceea despre care stim că nu ar 
Ditea [i 9 stipinire despoticà sí orgolionsá, ci una senină, marcind 
Maglie Potete arene ir a la procesele existenţei, 

Par cu mirijares acţiunii de cunoastere, scoala : 
hup B răula și n distinge adevărul. Comentind intel) e pica 
em P eri, inscripţia c» şi-a dictat-o singur pentru mormintul lui, Er- 
ro "nan spune: „Există trei lucruri; binele, frumosul, adevărul; 
[ es acestea trei, cel mai mare este adevărul. De ce? Peniru că este 
v t M s pe Analiză z E ceea ce este", Cit va exista umanitatea, scoala 
conienit în pre: p măreție: de-a căuta adevărul, de-a se simţi ne- 

) Şcoala este o pledoarie continui, și un exemplu mere 
sary al secretata de sine, Al acelui sacrificiu de fran care palet 
fünd vA ntimA n creației omeneşti, fără de care nu ar putea să ia- 
-— vreo asezare durabilă, In ordinea noastră omenească, Institu- 
tiile, progresul, aetiunile ite durată, intemeerile de opere si de credințe, 


CRONICA INVATAMÍNTULUI 139 


tonte aecesten, fiecare In. felul lor, eer vieţi de oameni, eer sacrificii to- 
lale. Fără plata acestui pret, ele nu ar putea dura, sau ar dura donr 
puţin, atita cit ar puter să le ingüdue sclipirile trecătoare ale orgoliilor 
sau ambițiilor din cure au răsărit In intimitatea el, poate că opem 
úo creaţie omenească este toemai coasta: suma sacrificiilor de sine 
pe care, dealungul vremurilor, le-au depus pe un mare Altar anonim, 
pe care au ştiut să le depună astlei, muncitorii drept credinclosi ni 
vieţii, 
€) Scoala nre în ea, în alcătuirea ei intimă, o dreptate imanentă, 
atit de puternică, incit In lumina ei, insesi defectele scoalel ajung să 
ne pură, pe drept cuvint, calităţi. Astlel: 

Sa vorbeste, des, despre monotonia şenulei, a sistemelor si x des- 
füsurilor ei. Mereu: aceeagi oră de oră; acelas catalog; aceleaşi note; 
ncelas profesor care se succede periodie pe catedră cu licurile, eu inih 
timlie sau cu mizeriile lui; nceeasi materie de Invátamint care se re 
petă dela sn la am si dela generajie la genorafie; acelas cadru ingust, 
aproape meschin, al pereţilor cluüsei; ete, ete, Intr'adevür, ssa este 
aparent; adică mr este pentru toti cel care privesc lucrurile cu miopia 
unui orgoliu sau a unol suficiente. Cu toate noretea, monotonia nuifel 
incriminata cuprinde in ea o nemüsuratà măreție. Această monotonie, 
de tupt, este en însăşi o scoală si Incă o şcoală semniticativă, de ale că- 
rei roade profitim enorm, eu tonte că donr rareori, şi doar puţini dintre 
noi, ajungem să-i recunoastem meritele adevürnte. En ne deprinde: si 
fim răbdhtori; să invitum disciplina aşteptări; să ne formám sufletul 
acela intelept, egal, In stare să primească lucrurile eu culm, s nu le 
promoveze dar nici să nu Ie stirmatizeze dintr'odatit, el să te descifreze 
conţinutul incetul cu încetul, cu omenie si cu intelepelune; si ne 
formâm simţul metodei, simţul acela despre care se site că nu se In- 
toemeiază pe deprinderi mecanico ci implică stăpinirea precisă a multor 
clemente aride si exegetice, 

Sau, se vorbeşte, eu egula asprime, despre greutățile numeroase ale 
seoulei, despre sforțărila repetate pe care le cere elevilor, despre neo- 
menia de a le räpi prea mult din copilăria lor și în schimb de a le 
cere, de multe ori peate puterile lor, exercițiul repetat al unor forme 
abstracte, reci, cu nimie cald şi solicitant în ele, Dind |n o parte ce 
este exagerat sau partini in nceste pareri, şi reflectind mai atent asu- 

pra lor, ne vom da seama că si adevărul acestora govüe, că de fapt acest 
adevăr aproape nu existi. Scoala nu trebue să se mărginenscă doar la 
a da cunoştinţe. Tot pe atita, ea trebue să aţelenacă suflete, să Inte. 
mecze deprinderi de viaţă, să sprijine formarea carnceierelor. Ori, toate 
acestea cer, ca o primii condiţie n lor, puterea şi știința insllor de n 
trece prin greutăți, de n le stăpini si ie n le valorifica diferitele tor 
semnificaţii. Faptele adevărate, care ne dau propriu tis emoția $i con- 
ştiinţa vieţii pe care o trüim, sunt tocmul acelea în care am avut de 
invins o greutate, Nu exagerüm nimic, pretinzind că istoria unui suflet 
omenesc este, in fond, istoria greutátilor pe care viața | le-a asiernut în 
cale. Cind nu au în ele asemenea greutăţi, Inplele pe caro le trin sunt 
ori simple obisnuinte, uri fapte anodine, fără niciun înțeles nou si fără 
niciun ecou mal stiruitor În simțirea noastră intimă, Deprinderea 
aceasta, de n învinge și a atăpini greuttile, nu vine dintr'odată, deta 
sine; trebue să ne-o cucerim nol, și această cucererie nu este posibilă 
decit printr/o intrengá educaţie corespunzătoare, prin ubnegaţii rope- 
tate, prin saerificii, prin aufevinţi personale, ca şi prin primirea şi in- 
țelegerea constringerilor legitime ce trebue să pornească inspre noi 
din afara nomstrá. De aceea, e adevărat că şcoala aşterne greutăţi In 
calen celor ce o urmează, insă nu o face pentru a-i umili şi nici pentru 
a-şi desfăşura astfel vreun orgoliu al ei, ci pentru că asa este drepte 
pentrucă aşa Îi cere misiunea ei firească, pentru că numai aṣa poala 
veni cu adevărat în ajutorul oamenilor, 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In fine, referindu-se lu cei care slujese pe catedrele scoalei, auzim 
pe multi vorbind aşa: „Toţi aceştia, suu In orice caz foarte mulţi dintre 
„bi, sunt oameni mărunți, mediocri, inexpresivi. Au despre viață o 
„imagine ciudată, sau mal biae vis, nt: au uichun fel iie. imngine.. Igi 
-inchipuese că lumea se mürgineste la cele citeva lucruri pe cure je 
„Ştiu din cărți şi pe care le predau an de an, în aceeaşi formă şi In 
„acelaş ritm, elevilor Jor. Par făpturi prătuite. Viaţa din jurul lor 
„pare că-i sperie. Adeseori, ne fac impresia că nici n'o înţeleg. Au rä- 
„mas la efteva criterii de viaţă idilice, demodate, şi nu Inteleg că ar fi 

absurd ca oamenii de azi, cu problemele dramatice pe cure le trüesc şi 

„cu nevoile fulgerătoare care ti apasă în fiecare clipă, să mai poată 
„crede în ele, In general, el pledează o temă de vintá care nu mai este 
„actuală, care nu mai poate impresiona pe nimeni”, Etc., ete 

Asemenea opinlt nu pot răminea fără un răspuns. Ele păcătueac, 
prin faptul că privesc lucrurile printro prismă limitată, Inlăturind, 
parcă cu o voilă pornire, o seamă de imponderabile omeneşti, Profe 
sorul, in general, nu este o fiinţă »prüfuit&", desi lasă de multe ori 
uceastă impresie, Pare asa, pentru că in fond este un om care sa 
detașat onrecum de el, de vanităţile si de dorurile lui personale si care 
în schimb à deprins sentimentul sacrificiului de sine. A fi profesor, nu 
inseamnă numai n căpăta doar o abilitare formali, a te încadra în- 
tun corp social și a practica pe catedră un mestesug formulat în ct- 
teva intenţii spirituale si reguli pedagogice, Devii profesor, in intelesul 
adevărat al cuvintului, atunei cînd te-ai eliberat de unele tumulturi 
personale, cină ni albus să privesti mulţimea contingen(elor cu un 
ochiu senin si impgsibll si, în atirsit, cind al isbutit să imbraci definitiv 
haina unei generozitáti depline, Este oarecum firesc, ca atunci cind pe 
noi ne cheamă viața si cind ne uluese perspectivele frenetice ale actua- 
ltăţii ei, să ne lăsăm dusi de o asemenea impresie, că oumenli care s'au 
aşezat pe un fügas definitiv al ceugetului și al concepţiei lor despre 
lume sau care nu se mal pun pe ei în centrul revendicărilor de viaţă, 
Sunt „prătuiţi”, „neinteresaţi” «au „mediocri“, Dar, fără nsemenea 
nameni, adică fără devotamentul lor snahoretie, trebue să admitem că 
viaţa nonstră socială ar pierde ceva din pitorescul ei, că oficiile desin- 
leresate nlo educatiei ar funcţiona cu o lipsă de neînlocuit $i că şcoala 
War mai avea slujitori ei el udevăraţi, ei doar o senmă de funcționari, 
o stamă de profesionişti sau de mercenari ni unui mestesug anumit, al 
unui meșteșug în definitiv ca oricare altul, 

d; Scoala este eternă pentru că ştie, mai bine decit oricare alta 
dintre institutiunile omenesti. să treacă cu seninătate peste toate pie- 
dicile sau nedreptăţila caro i se aşează In cale. Numărul celor care se 
cred autoriza(i să vorbească despre şcoală, si în special să-i adreseze 
rechizitorii, este mare, Prin şcoală nu trecut toţi, si de aceea toţi îşi 
Inchipue c'au inteleg-o, intr'atit Incit să enpete asupra ei vederi deti- 
nitive, 3°% poatli controla şi să-i poată da chiar lecţii. Există un fel de 
voluptate, nu știm cum so denumim mai potrivit, a unor oameni care 

nu stápinese propriu zie nici un fel de competență calificată, dar care 
vor să-și dea iluzin că sunt în actualitate și că au de jucat rolul de 
mentari sociali, de a vorbi despre şcoală şi de-a o Ingropa in sentintele 
suficiontii sau ale orgoliulul lor, 

Astfel, efti oameni politiei nu şi-au inchipuit că au găsit, In unul 
sau altul dintre aspectele 8coalei, cauza tuturor relelor de care sufere 
societatea? Ciţi n'au crezut că-i pot deschide drum către posturile de 
comandă ale sorivtăţii, preconizind programe şcolare sau acuzind pu 
blic şcoala pentru diferitole ei activităţi! Cite experienţe, ale unor ideo- 
logi improvizatl, nu şi-au alea şcoala ca teren de experiență, insinuind 
că metodele el s'au perimat, cà de aceea trebue să li se dea oxigen, sau 
chiar tă fie înlocuite cu altele, ceruta do „ritmul vremii“ şi de „nouile 
nevoi de viaţă nle colectivitàtilor^f Cite orgolii reformatoare nu au 
crezul că pot găsi, In cimpul sconlei, terenul rel mai potrivit pentru a 


CRONICA INVATAMINTULUI 141 


incerca realizarea transformărilor visate de imaginaţia lor presum- 
' i înțelepciune. Nu le-a 
imit toate aceste experiențe cu Inte 
ER... pen d DOE piedici în ve si EM MAN Hog: cit ea 
sau alţii putea avea impresia că eie vin cu un pe de cns 
ii soluţii de viaţă perfecționa 
experlente vin să aducă societăț te Sp E peperere 
regie re url tire (s ^" rese: tunei cind feeste experiențe 
nu şi-a pierdut calmul niciodată, ch e a ei UK M ordre dae 
au procedat cu aerul de à fi adevürn ragu idit ore 
Scoala a înţeles, intotdeauna, ch en pete A Rieg noua 
mai adineà si mai semnificativă, decit multe a e 
re(ul unor suferinţi prelungite din partea e 
ratări ore omenesti, so ajute să-şi verifice valoarea şi — 
să procure, sustinütorilor ei prilejul hotáritor de a-si da seama, 
mod neindoios, fie de înălțimile, fie de nepriceperile lor, sé rienia 
Mersul vieţii omenești cere, în mod fatal, peer d un MM 
grile, oa dE. dureroase de opina. Nu erion Liüsitulie poata 
nte eA at pecióntl trivă, cele mai multe dintre insti- 
rere po pner aape L * fiinţa decit prin orgoliul com 
tutiile de seamă ale societăţii nu ar pul x sedg irnia ere 
tinuu $i exclusiv al victoriilor lor. Scoala, one nr 
aces i nga ei alcátuire, precum $i prin fin 
pieri iile "mplinit un rol ul omeniei integrale, pr eqni 
Sarea. se stie, esecurile pot avea tot atita pret moral $i tot atita pu 
torilie. 
MN pepe "paginile istoriei sunt edificatoare, De "ep 
ori, în decursul timpurilor, atunci cind cocă pa gin rare preas 
vor sik înnece totul şi să Qen Intregei omeniri un "hip, cds 
È i omenesti gata să Infrun 
în mod nedesmintit, printre puţinele asezari pepe pr a retea 
aceste valuri, nu peniru à à ára vreo lume apu rea 
i 4| eterne, pentru à apăra 
& impune prestigiul unor valori — peer A capeti ar 
de continuitate a atitudinii $i a realizărilor sp MS du 
+ asemeni În sceoal o instituţie eterná, pen - 
EST er AM printre kaater vr A e 
tati. Stim că acest concept este pr » d^ Mi Ma oris di n 
dern, intr'o rețea de zinduri Indoelnice. Mu Ko Shoe gerr EM Sh 
vorba doar de o noţiune himerică, ponte cu Beige Dope girar eon 
veacul trecut cind en părea să poală da o uni More 
i n tei epoci, însă de o factu 
inovaţiuni st chemări la viaţă ale aces dr teni ee 
ireală, în ce priveste concludenta € 
somata pate od ngA cure le-ar 271 putea găsi rq Sa cugei oea 
de nesigrurante pi de crispüri vremei noas oli veremos T" dă 
Umanitate ne este necesar; tot asa, ne este nec i" 
i - de viaţă care să trâlască în 
că există Incă institutiuni şi doctrine 
i-l realizeze. Ca să Intelegem 
mina acestui concept $i care se strüduesc s Aate sagha naipon 
ce este Umanitatea, sí ea so pretulm, nu e nev : zei 
ime: i metafizic. O putem Intelege 
decit pină la înălţimea conceptului e eod circi tercero 
atit de bine, apropiind-o de simtirile noas X» e inem pr ac Pe 
terestră, recunoseind În ea, nu altceva, € Ac on io ingroapa Poe 
atitor nevoi permanente care ne stüruesc în suflet: e, 
ii, de încredere in unele forme 
de muncă, de trăire armonică a viet 4 arme gib 
rabile aie destinului omenesc, nevoia de s chu red, na 
i simt In acord cu existența in 
frumosul si, prin toute acestea, de a ne ] deua 
1 duitor al tunuritor sau sub ocro 
țreagă. Oricind, sub bubuitul SRU cere agli ur 
i urilor de măslin, scoala va fi o trăsătu ] 3 
UNDE pe ngensta promisiune ultimă, pe care o denumim pirun 
zütor: Umoanitatea, 


142 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Un ultim motiv, putind să justifi 
i Ă ce gindul care 
ae "od este acesta: sconla este tot atita eds dă re 
- a ora manitäții, si o disciplină infáptuitoare, o asezare de temeli 
A -—€ "dm dh “ dovedim acest fapt, Insă nu cu consideratii 
e, e, 9t anume cu exemplul - 
apropiat: acela ul propriei noastre realități evel 9o MT SRM 


Cu toate că vinta istorică a ţărilor noastre s' 
ud INNEN rea eee UM eh NES s geait ims 
atingă Intregul prestigiu ce | se VÉ &, Bici va s fe Noo dion 
rep iati V Voci NL nea, nici noi n'am fost însă lipsiţi 
momentele cruciale ale satori Agar m Fili NATER 
MR în privinţa aceasta, citeva Hlustràri ale faptului: 

nE D seve, scol! propriu zise, organizate ca atnre am avut doar 
rue dt peer teva din spiritul, din atmosfera specifică a vieţii 
şcolile Soilán. etel ud eee ies DUM IER eu miala là 

; " "v un preot sa trage 
ei gen Tipuri prin vreun pia Sora osea pede re 
s Me es t, tăcute, primitive, dar pline de evlavie 3i de-o omenie 
evel yo aceste scoli au însemnat, pentru istoria sufletului romi- 
pere 4 ORA lor seamănă, in multe privinţe, cu viaţa Insisi, 
să sufere, m vadă anota baiser Adi eia e ro ege ues 
rübdütor si să-si plătească cu trudă sí c y^ e 

u iji multe 

e atti ü soartă de popor menit să e dea ricin M i 
mendi or lui, adică In spiritul unor forme de viață primitive 

m E ar pline de duh şi de fervoare rucernică in fondul lor. 
i xb tipa: culturală începută de cronicarii moldoveni din seco- 
nesti, beg ot Pop cran na Da eng 

i I e 

anarei P rigen din Lemberg şi Kracovia, feciorii dai edr rar E soma " 
tg arin ON iio tirziu — au înţeles o seamä de realităţi funrdamea- 
rrr Mota * en pe care numai școala stie să la imprime în spirite, 

eri $ | toles valoarea trecutului istorie pentru soarta tnei colect 
hepnir unpat să descifreze noblețea şi oarecum eternitatea piri. 
Med 2 ne, Şi-au dat sinama că viaţa popoarelor depinde MA tre 

c vreduicia cărturarilor lor şi, în general, au simtit [oy 
rai Ria reb cu atit mai buni și mai puternici. cu cit Isi vor da 
MM Dine ama de faptele semenilor lor, In scrisul şi în convi ila 
» &ceste valori i-au susținut si i-au orientat permanent, Maid 


De aceea, putem spune des oven 
' ` pre cronicarii mo i- 
bip ior căitutironaoăi cu ajutorul scoalel, e ken BAM da ag 
dh n ondu] lap sufletesc, acumulat acolo de întreaga lor simire 
pol A ONES (raditia n neamului din care făceau parle, datorită vieţii 
culturale diei ir mt per I vi periere quoe ss 
i : à 4 er. tori puterii 
actiunile senalei de n scoat i nues o es 
PN rers, ge a 2 pa dotürile de Intelepciune si de 


Sk ne gindim la momentul cultural 
pal SLM XIX, de chtre DaNCRIOR. geom agp Ea st agp îi 
LN cpr A, - cen maf vitală în școală, Corifeii latinisti — Sam E 
galei Ari alor, Gheorghe Sincai — au fost, prin tont pregătire p^ 
ve ga Pri a lor de vinf&, onmani de şcoală Doctrina Scoalel 
nossire culturale, Cercetiürilo continui Un Capitol. Mmeheiat al istoriei 
h " H " 
ce în ce mai multe și mai importante fAmuri cà Bi. Age fle 


evoluției noastre mod 
Matos s arg erne, atit sub raport cultural-stiinjifie, cit si suh 


CRONICA INVATAMINTULUI 143 


Astăzi, nu war mai putea serie o istorie adeváratá a Ardealului, 
f&rà a destina scolilor dela Brasov, Sibiu. Blaj și Năsăud, nu numai 2 
pagină evocntivà, el o intreagā perspectivă de înţelegere à lucrurilor, 
fri a descifra viața cure sa cálit intre xidurile acestor şcoli şi tară 
a urmări pină departe, adică pină în ultimele colțuri ale rominismului 
ai chiar dincolo de acesten, iradierile de elan şi atitudine nationalá 
cărora toute aceste şcoli au stiut să le dea viaţă. 

Inceputul culturii noastre moderne a fost dominat de fizura aimbo- 
Hei a lui Gheorghe Lazăr si de vinta de şcoală pe cure acesta a into 
meiat-o In Principatul Munteniei, leagănul revolutionart&mului nostru 
pasoptiat. ,Veniti, toti de toate pártile şi de toată sturen, veniţi la ify 
rul tâmăduirii!” — nsa a rüsunat ehomnarea dascălului ardelean câtre 
colectivitatea rominenscă, intrun moment istoric cind fapteie de cul- 
tură trebuiau să devină, nu numai afirmarea expresivă a unor posihbt- 
lităţi sufletesti, ci și o armă de luptă pentru mullimea pevendicărilor 
noastre naţionale. 

In aceiaşi epocă, Gheorghe Asachi întemeia in Moldova, cu nju- 
torul inteleptului mitropolit Veniamin Costache, 0 operă asemănătoare. 
Catedra lui dela $coala dela Trei Erarhi, de matematică „cu aplicaţie 
practică de gheodesie $i arhitectură“, a fost un focar de nouă vinuti 
spiritunlA, de unde nu pornit lovituri puternice impotriva grecismulul, 
unde s'au format primii ingineri hotarniei moldoveni $i, in general, 
unde s'au pus temeliile întilului Inviltümint modern al Moldovei. Opera 
lui Gheorghe Asachi, desi In mare. parte necunoscuti, a fost totuşi 
multipli şi interesanti, A reorganizat seminarul dela Socola, sa in- 
conjurat şi el de dascăli ardeleni formaţi Im atmosfera Hlajului — 
numele lui Fabian Bob, Vasile Pop, loan Costea $, m. au rămas ne- 
uitate —, iar mai tirziu, In 1823 a intemeiat In Tagi „Scoala Vaailianl", 
aceea care a reprezentat un moment hotăritor în weţiunea de natio- 
nalizare a invàtàmintulul moldovenese, 

Este vremen cind Veniamin Costache punea Intregul lui suflet 
mare pentru renasterea prin cultură a Moldovei, cind pentru aceasta 
sè adresa tuturor ce-l puteau ajuta $i cind primea dela un boer eum 
era Costache Conachi răspunsuri ca acestea cu privire la materiile 
ce ar trebui prodate în şcolile romineşti: „adevăratul inceput de civi- 
„lizaţie ar fi do a inveja pe norod: Catihisul, ca să stie ce crede şi cum 
„crede cari sunt datoriile &ociotàtel și omenirei; cum trebue să lucreze 
i entul şi copacii, eum trebue să grijensch xi să sporească vietátile 
„lul trebuineionse și cum trebue să se ajute pe sine $i gospodüria sa 
„eu easnicile lecuiri si oblojele. Ear starea cea deasupra norodului, caro 
„ln nol se zice boecenscă, pe lángá de acesto, să înveţe: cum trebue să 
„judeca şi så cărmulasră pe norod poveţuindu-l prin pilda purtürilor 
„sale la cele de adevărat folos; si toate aceste se încheie In. învetetura 
„Credinței, a Itichiei, a Matematicei n Doftoriei si a Administraţiei, Cât 
„pentru acele stări cari nu au trebuinţă de ajutorul geolelor de aice, 
„remăn în slobodă voe a inveta ce le-ar plăcă In socoteala lor”, 

Un alt moment interesant al revoluţiei noastre moderne a fost, de 
sigur, acela inscris de anul 1843, cind pe una din catedrele Academiei 
Miháilene din laşi, Kogălniceanu deschidea cursul lui de istorie natio- 
nală. Era intiiu oară cind, de pe Inălţimen unei tribune autorizate, se 
puteau rosti în tările noastre idei ca neestea: studiul Istoriel este o 
conditiune a intelepciunii omenesti și o condiție pentru ridicările 
legitime ale popoarelor; avem si noi o istorie haţională, tot atit de 
interesantă, de drumatică si de plină de semnificntii, ca a oricărui dintre 
popoarele lumii; altfel vom privi vinta noastră romineasci si altfel ne 
vorn înţelege soarta, cu cea ce am făcut pină acum și cu ceea ce avem 
de făcut de acum inainte, ciod vom $ti care ne-a fost trecutul, cine 

“me-au fost voovorii, cum am Intimpinat împrejurările veacurilor şi 


144. VIAŢA ROMINEASCĂ 


cum am știut să ne ridicám, cu demnitate, din noianul tuturor sute- 
rintelor noastre seculare. Aceste accente au răsunat profetic. De aceea, 
fără a ne da seama că aceste accente au existat cu ndevürat si că ele 
au statornicit convingeri puternice în cugetul atitora dintre oamenii 
noștri reprezentativi din secolul trecut, nu am mai putea să ne expli- 
căm, astăzi, formarea şi consolidarea Rominiei moderne. 

Intrind mai de aproape în atmosfera vieții noastre moderne, con- 
siderată dela mijlocul veacului XVIII şi pină aproape de sfirsitul vea- 
mai eed vom MS ees Ese A y eee yg noastră si in viaţa 
ei sp prezența a trei ca e , fiecare cu poezia, cu 
înţelesul, eu rostul şi cu necesitatea ei, ET 
„IN cea dintiiu categorie, trebue să numărăm generațiile de dascăli 
pe cei chemaţi în ţară de Domnitorii nostri, continuInd eu cei veniţi 

epoca fanariotă și sfirşind cu cei pripásiti pe la noi întrun fel sau 
altul, "rdg; să maf poată culege ceva din firimiturile modei greciste 
de altă dată. Unii dintre acestia au fost adevărate personalități cârtură- 
resti — de pildă Ieremia Cacuveta, instructorul lui Dimitrie Cantemir, 
Ion Trapezunţiul, Sevastos Kimenitul, loan Maiota, toţi aceştia das- 
căli renumiţi, cu studii făcute în Occident şi aduşi în țară de către 
Constantin Brincoveanu — după cum alţii nu fost personagii hibride 
Său uproape ridicole, ajungind pină la acele prezențe hilariante si 
cu totul streine de bunul nostru simt, despre care ne amintim că 
Alecsundri n'a avut prea multă evlavie In comediile lui, Insă, si unii 
şi alţii au îndeplinit o functiune care, oricum, ne-a fost utilă şi a lăsat 
fonde, Astfel: au întemeiat invütümtntul grecesc din secolul XVIII, 
care ajunsese Ia o deosebită strălucire: au pregătit oarecum atmosfera 
de şcoală modernă, care avea săi se statornicească la noi odată cu 
influențele secolului XIX; nu fost agenți ai culturii franceze, aceea 
care avea să se petreacă în forme puternice în tot cursul secolului 
trecut şi nu adus adeseori elemente esențiale din imaginea de viață 
dreaptă și cuprinzătoare pe tare o poate da Invátütura. 

O a doua categorie a fost aceea a dascălilor francezi. Ion Ghica 
ne-a vorbit despre Vaillant; Kogălniceanu despre Cuénim, cel care ți- 
nea un pension la laşi; iar în galeriile de dascăli ale vechilor noastre 
licee din țară putem să găsim, adeseori, nume de profesori francezi, 
oameni care s'au devotat cu adevărat, şi catedrei 1a. care funcționau, 
şi țării care îi adoptase. Mulţi dintre acestia, intelectuali de rasă, por- 

in lume în multimea celor emigraţi din cauza Revoluției Franceze, 
au (devenit adevărați ploneri ai vieţii noastre culturale «i ai revendică- 
rilor noastre de ordin spiritual. 

, In sfirsit, cea de-a treia categorie n fost Aceen a dascililor arde- 
leni, fie din seria acelora care au urmat procesul sufletesc al lui 
Gheorghe Lazăr, fie a celor care sau refugiat din cauza persecuțiilor 
streine, fie n celor care au simțit nevoia să dea curs sufletului lor de 
misionari culturali, format astfel în şcolile rominesti dela Blaj. In 
rindul acestora, istoria 'eulturii și a $coalel noastre a înregistrat defi- 
nitiv pe atitia: Ion Maiorescu, Simion Barnutiu, August Treboniu Lau- 
rinu, Florian Aaron, Timotei Cipariu, Aron usianu, ete, ete. 

Viaţa de şcoală a inspirat pe multi, aproape pe toti dintre marii 
noştri scriitori, propriu zis nu pentru a produce cu acest material 
mari opere literare, ti pentru a zugrăvi atmosfera începuturilor 
noastre moderne, pentru a reda ceva din cuprinsul autentic al sim- 
Wului nostru epic și pentru a-si pune îndemnul lor poetic în acord ru 
realităţile inceptnde ale modestei noastre umunistice nationale. 

Astfel, ne amintim că Eliade Rădulescu ne-a deseris atmosfera 
din şcoala in care a învăţat, cind ei, elevii, trebuiau să vină cu bu- 
cát de lemn de acasă, ca să nibă cu ce se încălzi în clasă. In legătură 
cu începuturile lui poetice, tot el ne-a înfățișat imaginea dascălului 
Alexe şi a preotului Naum, doi dintre dascălii care i-au dat gustul 


i 


E 22 E 


a 


pe 
È 


P1 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI 145 


învățăturii, Costache Negruzzi nea infatisat, intrun chip deosebit 
de sugestiv, pe dascălul dela Socola, cel care impărțea literele alfabè- 
tului in: glasnice, neglasnice, glasnico neglasnice, In Scrisorile lui 
Ion Ghica, Daseálul Chioseu, este un personagiu în jurul căruia au- 
torul a impletit mulie dintre relatările lui cele mai sugestive. 
Creangă ne-a imortalizat figura lui Bâdiţa Vasile, ne-a făcut să 
ridem, dar şi să suferim cu Smüràündita popii, cea care a fücut „af 
teaua" lui „Sfintul Nicolai" si să petreceni, şi noi, de glumele lor de 
báetani sdraveni la Seminarul din Socola. Alecsandri ne-a povestit cu 
humor cum si-a trecut bacalaureatul la Paris, datorită singurului fapt 
pe care pretindea e] că H cunostea intimplütor din Intreaga istorie 
universali: Pacea dela Westfalin, Doluvruncea ne-a lAsat, în Domnul 
Vucea, un document uman, cald şi sugestiv, răminind așa chiar pe 
deasupra unor moravuri în aparenţă burlesti. Slavici nea vugră vit, 
in ,Burdules Taichii”, o icoană adevărată si profundă a dnseâlului 
din Ardeni, in sufleto] căruia onestitatea lui țărănească | si spiritul 
inait al Invátüturii de carte sau putut Intelege drept, omeneste, real. 

Toate uceste icoane aleátuese un patrimoniu sufletese clar şi st- 
westiv, în lumina căruia ideea de şcoală paro a sa intovărăşi bogat şi 
definitiv, eu spiritul, eu simţirea rominenscă si cu atitea dintre mani 
lestárile lor caracteristice. 

Alăturindu-se desüvirsit revoluției moderne a Statului nostru, 
onla românească a constituit unul din cele mal de seamă pivoturi 
ale politicii reprezegtatá de Itegele Carol I. A sustinut tonte elementele 
pozitive ale erei noastre burgheze. A pregătit, In. ritmul pe care Îl ce- 
reau evenimentele evoluției noastre nationale, pătura conducătoare a 
vieţii noastre de Stut. A popularizat punetele ideologice apusene, acelen 
care trebuiau să suțină sufleteste eforturile culturale şi sociale ale mo- 
dernizării noastre, tot asa după cum a impus convingerea că există ele- 
mente ale spiritualității noastre locale, care nu vor mai trebui părăsite 
niciodată. Odată cu pregătirea spirituală a păturii conducătoare, sconla 
noastră a cerut continuu să se Intemeeze o doctrină culturală romi- 
neascii; a cerut să ne unim eforturile pentru a ne creea o nutonamie spi. 
rituală, prin care să consolidám pe cen politică, să procedim la cu- 
noasterea metodică a realitátilor rominegti, inlocuind eriteriile pa 
triotismului romantie cu acelea ale unuia realist si energetic, Asu se 
explică pentru ee $coala rominească n putut să cunoască o „epocă 
Haret”, în care sa ridicat, cu autoritate şi cu patriotism, nu numai 
problema burgheză a oraşelor, ci si aceea a promovării satelor ro- 
minesti si a formelor culturale autohtone, 

De viaja scoalei noastre se Jengi opora 3i amintirea multora dintre 
personalitățile caracteristica pe care le-a produs, pină neum, gindirea 
si stiinta rominenscă: Titu Muinrescu, Xenopol, Petre Poni, €. Istrati, 
Spiru Haret, Hajdeu, L Bogdan, Onciu, Vasile Pirvan, Zeletin, Ovid 
Densusianu, Dr, L Cantacuzino, Gh, Titeica, Dr, G. Marinescu, ete, etc. 

De asemeni, sconla romineascá n fost o chezáüsie pulernicá şi pe 
deplin entuziastă, In pregătirea suflotenscii n generației intregirii noas- 
tre nationale. Această Intregire nu fost numal un act politic, rezultat 
ul activităţilor diplomatice sau ni acțiunilor militare. Inainte de oree, 
intregirea n fnst un azt de convingere romineaseă generată, pregittil 
în adine, printr operă îndelungă de limuririri si de puneri în valonre 
a fortelor noastre sufleteşti, In această operi de limuriri, scoaln yil-u 
ales, Intotdeauna, sarcinile cete mai grele si mai pline de rüapunderi. 

In clipa de faţă, rolul $cónlei romínest: continuă, cu aceeasi mu- 
toritate ca 3i pină ncum. Trăim vremuri grele, apăsătoare, Oamenii 
încep să pinrilă curajul maritor anticipárt. Sau petrecut in lume 
atitea răsturnări $i trădări ideologice, incit cugetul contemporan a 


sosi desorientat $i smuls din echilibrul sujletese pe care iA düdesg 
inţelegerile şi convingerile lui de pină acum. Odată cu ncestea, in- 
10 

7 

D — 


146 VIATA ROMINEASCÁ 


erederea în cultură se clatină. Oamenii se întreabă dacă trebue să 
mai caute intimitatea valorilor, sau dimpotrivă să fugă de ele, refu- 
giindu-se în mod conformist, cu toată puterea lor de simtire, în actua- 
litatea unei contingente sau alta. 

Intelegánd toate aceste lucruri, atit în cauzele cit şi în manifes- 
tările lor, şcoala rominească luptă ca aceste tendințe negative să fie 
oprita in loc, aşa încit ele să nu ajungă a cuprinde, în vreun fel sau 
altul, sentimentul de viaţi mal adinc al colectivităţii noastre, 

Atit cit îi stă în putinţă, ea luptă să păstreze vie increderea în 
valori, acele valori a căror idee nu trebue să dispară, pentru că miine, 
cind va fi din nou senin in lume, această încredere va fi, tot en, sin- 
gurul mijloc prin care yom putea să legüm rănile războiului si să 
alungüm din cugete imaginile obsedante ale distrugerii, 

Fără îndoială un asemenea rol al scoalei nu s'a desfășurat numai 
în viața poporului nostru, ei a tuturor popoarelor care au inscris, cit 
de cit, o pagină de cumintenie şi de disciplină constructivă în cartea 
iumii. In privinţa acessta, istoria ne stă martoră credincioasă. Cu 
cit un popor a avut o viaţă mai intensă și cu cît a dat la iveală o 
operă de cultură mni semnificativă, cu atit participarea scoalei in 
evoluţia lui a fost mal esenţială şi mai statarnici. 

Incheem atei această insiruire de ginduri. Adevărate fiecare în 
parte, avem credința că ele sunt tot atit de adevărate si în iIntelesu' 
mare, universal, pe care ni-l poate da în totalitatea lor, Adică înțelesul 
acesta: că şcoala stă la o răscruce de mare răspundere a vieţii omeneşti; 
că pe ea se reazemă o parte din voința de creație si de înțelepciune a 
lumil; că ea reprezintă o garanţie a senaului uman; si, în sfirgit, că 
locul ei adevürat este printre valorile mari, definitive, din care se 
tese alcătuirea esenţială a istoriei, 


* 
* * 


Tată ce avem de spus tuturor acelora care văd în școală o formă 
demodati, care pledează tema premenirilor ei cu orice preț, care cred 
ci o pot folosi uşor pentru oricare din ambițiile lor sau din comen- 
zile trecătoare ale actualilütii. In măsura in care, în fiecare experiență 
a lor, vor uita sau vor nesocoti această pătrunzătoare realitate & 
geoalei eterne, să nu-şi Inchipue că vor putea ajunge vreodată la vreun 
rezultat adevărat, durabil, necesar. 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA ECONOMICĂ 


SFÎRŞIT DE AN, CAPĂT DE VEAC 


La 51 Decemvrie nu sa terminat un an mai bun sau mal rău ca 
altul. Nu a fost inceput ori sfirsit de ciclu, ci capăt de perioadă istorică, 
Un mod de producție a dat tot ce putea da, a ajuns in contradicție 
absolul cu sistemul de repartiție şi trage să moară. In două secole 
populația globului s'a Insutit, capacitatea de producţie a iumei sa 
inmiit sau format naţiuni şi piete nationale, sa brăzdat globul cu 
căi ferate si şosele, s'au ridicat miliarde de locuinţe, mijloacele de 
comunicaţie au apropiat oameni şi lucruri, știința de carte a devenit 
bunul a sute de milioane de suflete. La 31 Decemvrie 1939 un spectru 
înspălmintă continentele: în 1940 va fi foamete. Páminturile rámin 
necultivate şi uzinele produce numai armament. In 25 ani au isbucnit 
două războaie mondiale si 11 rărbnale locale, Donă evize internationale 
de supraprodue(ie, eu zeci de milioane de someri, au fost pregătite 
sau urmate de numeroase depresiuni si de inflație. Piaţa internaţională, 
creată în două secole de muncă za pulverizat în numai zece ani. Uria- 
gele posibilităţi ale tehnicei moderne rămîn neutilizate; totuşi pietile rna- 
tionale au ajuns prea înguste pentru capacitatea de producţie a lumei 
şi armatele sparg frontierele cu tunurile, Din fabrici şi ferme se scot 
mărfuri suficiente pentru a alimenta două războaie cari nu aprins 
globul, însă cei fiáminzi mor de foame. Libera existenti n neamurilor, 
egal îndrituite la viață si cultură, a devenit imposibilă pentru că marile 
puteri impart lumen şi morala. Şomajul nu este lichidat prin muncă, ci 
pe cimpul de luptă. A revenit vremen cruciadelor cind, în numele lui 
Isus, se adunau Infomotaţii boinari pe drumurile Europei şi erau 
trimişi să cucerească oraşul sfint, 

Fără o nout ordine politică si economică care să InlAture anta- 
monismele intre oameni nu va mai fi niciodată pace şi prosperitate, 
si pentru că omenirea vrea pace pentru totdeauna, anul 1940, nu poate 
fi decit răscruce de veac. 


O ANIVERSARE MEMORABILĂ 


La 24 Octomvrie s'au împlinit zece ani dela ultimul mare crah al 
bursei din New-York, Omenirea nu a dat însă atenția cuvenită aces- 
tui eveniment epocal. Europa $i Asia sunt preocupate să lichideze pe 
calea armelor consecințele ceataclismulul din 1929, iar Statele-Unite 
se refac asistind „cash and carry” la lichidarea civilizaţiei pe două 
continente. Amintirea acestui Serajevo economic (vezi „the Economist" 


148 VIAŢA ROMINEASCA 


Nr. 5423), nu este însă lipsită de interes, mai cu seamá pentru cei 
să-şi dea generos viața pentru libertate si democraţie. 
Statele-Unite au suferit mult de pe urma marei crize care a ur- 
mat crahului din Octombrie 1929, Pinà în 1932, producţia industrială 
“a micşorat cu 50%, venitul national cu 45% si producţia de oţel cu 
$096, Numărul celor fără de lucru a ajuns, In acest interval, la 16—17 
milioane, iar situația agricultorilor era disperată. Președintele Roose- 
velt a fost adus la putere pentru a scoata Statele-Unite din impasul 
in care se aflau. Dolarul a fost devalorizat, s'au acordat subvenţii 
uriaşe agriculturei Si sau făcut imense investiţii de stat. Cu toate 
acestea, producția industrială nu a atins nivelul din 1929 decit o sin- 
gură dată, la sfirsitul anului 1938, pentruca după aceia să scadă cu 
35% pină la mijlocul anuiui 1929. Venitul naţional nu a mai ajuns 
niciodată la ce era acum zece ani. In primele luni din 1937, a fost cu 
10% mai mic decit în 1929, apoi a scăzut pinà in 1039 cu 15—18% sub 
acest nivel. Numărul lucrătorilor ocupați in mod continuu, care se 
micsorase cu aproape 60% in perioada 1929—1932, a ajuns o singură 
dată, în 1937, din nou la nivelul de acum zece ani, pentru ca după aceia 
să scadă cu 20%. Nici bunele intenţii şi nici activitatea preşedintelui, 
Roosevelt, nu au reuşit să readucă americanilor prosperitatea de altă 
dată. Toute măsurile luate în ultimii şase ani nu au pus in mişcare 
uriaşa maşină economică, intreprinderile funcționau de cite ori ob- 
neau direct sau indirect sprijinul statului și apoi se opreau. Statele- 
nite páreau intrate intr'o depresiune fără sfirgit, popularitatea pre- 
şedintelui Roosevelt era în declin. Vara trecută anunţase că nu se va 
mai prezenta a treis oară la presedentia Statelor-Unite, Pe urmă a 
venit războiul european. Indicile afacerilor (calculat de „The Anna- 
list"), care era 8&9 in Octomvrie 1938 a ajuns la 106,1 in Octomvrie 
1939, Producția zilnică de oţel a crescut faţă de anul trecut cu aproape 
6056, Construcţiile, inexistente în anii precedenţi, au inceput bruse să 
crească in Septembrie 1939, In toate ramurile de activitate, războiul 
european a ridicat moralul, beneficiile şi devotamentul. Revistele 
americane prevăd din nou o lungă eră de prosperitate. Intelegerea si 
spiritul de sacrificiu au mers atit de departe încit, în acelaşi timp în 
care democraţiile europene erau tratate „cash and carry", exportatorii 
americani vindeau pe credit şi transportau orice marfă cerută în 
America de Sud, Africa, Indii Britanice, China, Japonia si Australia. 
m a ur put S square de aprovizionare ale democratiilor 
pene le-au scutit de a mai vinde si tr porta i 
rapino şi trans i pe pietile extra- 
Tot ce se intimplà dincolo de ocean dà impresia curio 
continent care-si pregüteste o viaţă mai bună "ne seama md one 
nente. Dacă profundul pacifism de care «unt animați în deobste ame- 
ricanii nu ar fi in contradicție cu barometrele lor economice, am 
putea crede cá, oel puţin unii din supraviețuitorii zilei de 24 Octom- 
vrie 1929, sunt străini de «ataclismul european. De fapt lucrarile 
trebue să fie cu mult mai simple: războiul a isbucnit şi profită cine 
poate, adică americanii. In ce priveşte viitorul, se vor găsi desigur şi 
dintre aceia cure să susţie necesitatea continuării războiului euro- 
pean pentru a impiedeca „distrugerea vieţii spirituale”, Dacă acestia 
vor fi numeroşi si mat cu seamă puternici, este neindoelnic că nu va 
fi prea bine pentru cultura milenară a Europei, 


FINANŢAREA RĂZBOIULUI 


Cu excepţia întreprinderilor producătoare de bunuri 
(căi forate, fabrici etc.), aparatul de stat reprezintă din Seo 
economic, o cheltuială improductivă. emo pentru a apăra o 


CRONICA ECONOMICĂ 149 


anumită ordine socială si naţională, nu este creator de valori econo- 
mice decit atunei cind este si antreprenor. De aceia, se Intreține 
aproape exclusiv din munca cetățenilor pe care nu-i salarizeaz&. Din 
valorile produse de aceştia, o parte merg sub formă de impozite în 
casele statului de unde se plütesc apoi funcţionarii, armata și mate- 
rialul consumat. Acestea nu pot creste insă peste o anumită mită 
fără a reduce consumul sau investiţiile, O birocratie numeroasă snu 
cheltueli somptuoase disproportionate cu venitul national produs, cons- 
titue totdeauna sarcini fixe care periclitează evoluţia normală a so- 
cietăţii. Cu atit mal mult deci în vreme de război sarcina fiscală 
trebue să devie Inpovărătoare deoarece, nu numai că o mare parte a 
populaţiei active este scoasă din procesul de producție, dar în acelasi 
timp consumă mai mult decit în timp de pace. In afară de echipa- 
ment, alimente şi, doctorii, războiul înseamnă un urias consum de 
armament. Venitul naţional scade, cheltuelile inproductive cresce si 
prin urmare sarcina fiscală atinge un nivel incompatibil eu functio- 
narea normală a economiilor naţionale, 

Asa dar, problema finenţării războiului poate fi enunțată în 
chipul următor; de unde si cum ia statu! banii necesari întreţinerii 
frontului asa încit economia naţională să sufere cit mai puţin? Bine 
înțeles, nu poate fi vorba de soluții care să asigure buna stare a tu- 
turor, ci de metode destinate să atenuere si să amine răul inevitabil. 

In ultimii 80 ani, eheltuelile tuturor statelor au crescut în per 
manenţă din cauza dezechilibrului social din ce în ce mni accentuat, 
a antagonismelor dintre ţări şi n inpietirii aparatului de stat cu capi- 
talul financiar și industrial. Agravarea luptei dintre clasele sociale si 
state, a determinat extinderea continuă a aparatului de stat, iar per 
fectionarea tehnicei a ridicat considerabil valoarea materialului de 
război, In fine, salvarea atitor întreprinderi bancare și industriale de 
către stat, a adăogat cheltuieli din ce în ce mai mari. Acestes au putut 
fi însă acoperite pentru că, prin industrializarea lumii, venitul mon- 
dial a crescut, lar exportul de capital a umplut gohsrile rütnase. 
Acolo unde impozitele deveneau insuficiente sau erau insuportabile, 
imprumuturile au acoperit cheltuielile. 

De acela statisticile, ultimului secol arati că atit veniturile cit 
si împrumuturile statelor au crescut füri intrerupere. În unele țări, 
lucrurile nu au mers prea usor. Viaţa economică a suferit din eausa 
unor sarcini fixe prea mari, însă pinà la urmă tehnicienii finanţelor 
publice au găsit mijloacele necesare pentru a face faţă situaţiei, 

Deşi în aparenţă războiul actual nu aduce elemente care să facă 
imposibilă aplicarea metodelor clasice de finanțare, totuşi prin faptul 
că trebuesc găsite sume imense întrun timp foarte scurt şi anume 
atunci cind venitul naţional scade, problemele care se pun devin èx- 
trem de greu de rezolvat. Schimbarea nu este numai cantitativă, ci 
şi calitativă, 

Statul işi poate procura bani din munca trecută acumulată sub 
formă de capital! sau simple economii, din cea prezentă, adică din 
beneficii, venituri diverse si salarii sau din cea viitoare, adică din 
inprumuturi ce urmează să se plăteuscă după terminarea ostili Lă- 
tilor. Cu alte cuvinte, războiul poale fi plătit prin impozite curente, 
impozite pe capital, imprumuturi interne sau externe, inflaţie si da- 
ruri Inflaţia producind însă urcarea preţurilor, echivalează cu un 
impozit indirect, plătibil exclusiv de consumatori. In ce priveşte ,u- 
rurile“, semnificaţia lor diferă după sursă. Dacă provin din ţară, pot 
fi echivalate cu impozitele directe sau cele asupra capitalului: dim- 
potrivă, dacă vin din străinătate, nu greveazá economia naţională, 

Astfel clasificata, metodele de finanțare par foarte simple şi 
aplicabile oriunde. In realitate, lucrurile stau cu totul altfel, Să ad- 


— 


C*»90 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mitem, de exemplu, că se începe printr'o emisiune masivă de bane- 
note si că nu se lau măsuri pentru a preintimpina urcarea preturi- 
lor. In acest caz, expansiunea circulaţiei fiduciare accelerează miş- 
carea prețurilor si, la un volum redus al tranzacţiilor, corespunde o 
valoare mare, De oblceiu, fenomenul este insotit de o bruscă destep- 
tare a autorităților care caută imediat o metodă destinată să facă 
inutilă o nouă emisiune de bancnote, Si cum în orice cărțulie asupra 
finanţelor de răzhui se găsesc toate soluţiile imaeginabile, se adoptă 
metoda imprumulului, » impozitelor sau a hirtiilor de valoare cu eir- 
culajie limitată, 

SA admitem că tehnicienii fac următorul raţionament, Impozi- 
tele noui sau sporirea celor vechi fiind lipsite de eficacitate $i in plus 
inechitablle, pentru că Jovesc în mod egal toţi contribuabilii, renunțăm 
la acestea în favoarea împrumuturilor si a hirtlilor de valoare cu 
circulaţie redusă. Pentru a obţine însă un împrumut, trebue să existe 
undeva rezerve disponibile mari și cetățenii să găsească plasamentu! 
bun. Imprumuturile libere reuşesc decl în ţările bogate cum sunt An- 
glia, Franţa ori Statele-Unite, In țările lipsite de o piață a capitalu- 
rilor, se pot lansa imprumuturi, însă nu dau rezultate dacă nu sunt 
forțate. Chiar şi in acest caz sumele obţinute sunt însă derizorii în 
raport eu cheltuielile impuse de un război modern. In plus, imprumu- 
turiie interne intro ţară săracă mai au şi cusurul că paralizează re- 
pede activitatea economică, Capitalurile disponibile fiind insuficiente 
în vreme de pace, dispar cu totul în timp de război cind preţurile sunt 
urcate, iar lipsa de activitate împiedecă formarea altora noui Dacă 
împrumutul reuşeşte, se absorb enpitalurile de rulement, piaţa se an- 
chilozeară repede şi Institutul de Emisiune este obligat să lombar- 
deze, adică să transforme în bancnote, titlurile deţinute de particu- 
lari, In acest cuz, rezultatul este o inflaţie cu dobindă. Altfel, titlurile 
încep să funcţioneze ca monedă, La început servesc pentru lichidareu 
conturilor între marile întreprinderi, żpoi între cele mici şi cele mari 
şi pină la urmă sunt utilizate si la plata salariilor. (Fenomenul s'a 
intimplat in 1917 si 1918, exact asa cum l-am descris, în Germania 
sărăcit de trei ani de război), Bine înţeles, operaţia se termină printr'o 
inflație masivă $i abandonarea luptei. 

Desigur, In ţările bogate, finanţarea prin imprumuturi este mai 
uşoară, însă, cu vremea are efecte similare aceleia din țările sărace, 
Acestea nu pot sustine un război modern, pe cînd primele gásesc re- 
surse peniru un timp mal îndelungat. 

Inflația şi consecințele ei dezastruoase, pot fi evitate finantind 
războiul prin impozite. Dar cum această metodă implică o producţie 
abundentă, este aplicabilă numai într'o ţară cu populaţie numeroasă 
și capacitate mare de producţie, Altfel, nu se pot mobiliza soldaţii ne 
cesari frontului. Admitind teoria germană că pentru un soldat pe 
front runt necesari alţi trei în producţie transport si comerț, este 
limpede că, cine are nevoe de multi soldati, nu-i ponte alimenta fără 
un ,hinterland" bogat în oameni si uzine. Dacă această condiţie este 
realizată, tehnicienii finanţelor publice găsesc uşor si soluțiile adecuate, 
ati ori impozitele nu dau randament, ori nu pot trimite soldaţi 
pe front. 

Prin urmare, metodele de finanțare cunoscute nu au pretutin- 
Geni acelaşi eficacitate, lar ordinea In care sunt întrebuințate, nu este 
indiferentă. Oricare ar fi însă metoda adoptată, problema esențială 
ste menţinerea producţiei si constanta preţurilor. Simpla expansiune 
a cireula(iei fiduciare trebue evitată totdeauna la începutul rüzboiu- 
lui pentrucă riscă să compromită toate celelalte metode de finanţare. 
In loc să atenueze si să amine consecințele rele ale războiului, le ac- 
centueuzü $i le urtunlizeară. De altă parie, menţinerea produ 
fiind incompatibW& cu o mobilizere generală, este clar că țările m 


CRONICA ECONOMICĂ 151 


sr sunt puse In situația de à nu putea sustine un război mo- 
ta tatea se apără în primul rind prin tratate. Fără ajutorul fi- 
nanciar al unei mari puteri, o mică putere nu poate sustine decit un 
mic război, Spre ruşinea ştiinţei economice, „darul extern" apare ca 
singura soluţie de finanţare a rázboaelor duse de ţările mici şi sărace, 


ALARMĂ NEJUSTIFICATĂ 


A fost odati, de mult, o vreme cînd singurul motor al activităţii 
economice fiind profitul, oamenii, lipsiţi de prejudecăţi și — 
titi de civilizaţie, aveau grijà ca beneficiile să nu scadă sub 2056. Pe 
urmă lucrurile s'au schimbat. Animale veninoase, denumite functio- 
nari de stat, au limitat printro metodă cunoscută sub numele de 
.lelescopare", viața chinuită a unei industrii In. care sunt investite 
fonrie multe miliarde, lucrează zeci de mil de lucrători, care produce 
fără întrerupere i nu refuză nici o comandă. 

Această tristă povestire a apărut într'o veche şi generoasă Tre- 
visti, plină de respect pentru adevür si frumos. Autorul, un distins 
intelectual, purificat de prejudecăţi pacifiste la focul sneru al indus- 
triei de armament, expune după cum urmează, tehnica utilizată de 
vampirii ,teleacopürii": : 

ET industriaşul primeşte vizita vampirului şi, fascinat de acesta 
acceptă o comandă de miliarde cu un avans de 10—20% şi un bene- 

de cel mult 10%; 
— 2) sub influența aceleiaşi fascinntii, industriasul mal acceptă să 
tacă investiţii şi stocuri de materii pime care periclitează, dela in- 
orice beneficiu: 
— prețul de cost, calculat în vederea unui beneficiu de 10%, este 
recalculat în timpul executării comenzii, fără să se (ie seamă de 
scumpirea materiilor prime și a cheltuelilor generale; 

4) după multe avataruri, industriaşul livrează mărfurile si, în 

loe de bani buni, primeşte, bine înţeles, bonuri de tezaur, pe care le 
0%, 
n urmare, industria de armament, „Blanche neige" a econo- 
miei nationale, intră in agonie la primirea comenzilor, dă taas 
în timpul executării contractelor şi termină in chip tragic la pla 
furniturilor. Si toate acestea din pricina prejudecăţilor! 
Din nefericire pentru nol alarma este nejustificată ponas 

toată povestea este inexactă. Mai întii trebue precizat că beneficiu 
net prevăzut în toate contractele de armament este de 20% si nu de 
10%. Apol prețurile de cost sunt caleulate în asa fel incit tonte — 
titiile să fie amortizate lu livrarea primei comenzi $i in cel mult s 
ani, (Intrun moment de nebunie al directorului intreprinderii, o x 
pură uzină a cerut şi obținut un termen de trei ani). In n] treilea rind, 
avansul dat de către stat nu a, fost niciodată de 10-20% din valoarea 
comenzii, ci de cel puţin 40%, In fine, preţul de cost poate fi pe 
revizuit, toate contractele de armament din lume prevăzind urcăr 
proporţionale cu preţul materiilor prime si al costului vieții, ra 
fabricile de armament se bucură de un regim special (facilităţi a 
procurarea devizelor, înțelegeri dela stat la stat, disponibilitàti în 
străinătate şi legături cu intreprinderile străine) care le asigură stabili- 

a cheltuelilor de producţie. 
id In ce priveşte calculul preţurilor de bază si mai cu senmaá M 
cheltuelilor generale — admitind un coeficient foarte ridicat de corec 
tudine profesională a ,vampirului" — isi inchipue cineva yen 
poate orienta in labirintul unei întreprinderi de armament upă c 


— — 0 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stat o viață întreagă intrun birou de minister? Probá, o mare fa- 
bricá de armament care, după ce obține modestul avans de 40%, ter- 
mină prima comandă, amortizind toate investiţiile în 18 luni. In No- 
emvrie 1939 este „telescopată”, adică semnează un nou contract. Din 
proprie iniţiativă face îns o reducere de 25% asupra prețurilor de 
vinzare, desi intre timp prefurile materiilor prime erau de două si 
trei ori mai mari decit la Incheierea contractului precedent. Benefi- 
ciul net calculat de vampirii respectivi nu depășea 20%, atit la primul 
cit şi la al doilea contract! Alt exemplu. O mare întreprindere, produ- 
cătoare să zicem de cintare si alte mürfuri cerute pe piaţă, este hip- 
notizată şi necepti să construiască o mare uzină de armament. După 
doi ani de tristă existenţă, telescopajul reuseste atit de bine, încît pro- 
parul renunţă să mai construiască cintare, la care nu cistiga decit 


După cum este uşor de inţeles, discretia profesională mă inpiedică 
să continui această dezolantă poveste. Suferinta fabricantilor de arma- 
ment este, în deobste, curaplitá, dar mută. Sicane sardonice sau eldora- 
dice legende, nimic nu-i face să iasă din sumbrul lor hermetism, Nici 
hiianţuri nu publică, nici ministri nu vor sä fie, Cici pentru a fi 
aeceptatü de Dumnezeu. suferința trebue să fie decentă, 


LEGENDE 


Deşi scepticismul este un mare păcat faţă de viaţă, nu se poate 
tace o deosebire precisă între eroism si pleascá, Frumusețea legende- 
lor nationale le-a şters în aşa măsură contururile, incit «e confundă şi 
în abecedare si în grele tratate de istorie. Mai tirziu sau inventat ti- 
parul de un leu si radiofonia, cari au transformat viaţa noastră cea 
de toate zilele, intr'o halucinantă legendă. 

Inainte de 1916, tara noastrü era bogată pentrucă producea ce- 
reale într'o perioadă de preţuri urcate si bună stare universală şi 
pentrucă avea petrol atunci cind petrolul devenise aur negru, 
război, țara noastră era tot bogată, nemărginit de bogată, pentrucă 
avea petrol, lemne, cereale, vite şi alte produse niciodată specificate, 
Prin „noi insine" și mai cu seamă pe valurile inflației, s'a creat legenda 
imenselor noastre rezerve de materii prime. Timp de douăzeci de ani 
sa repetat fără Intrerupre că suntem bogaţi, pînă ce am crezut si noi 
şi străinii, După aceia a fost criză si eram săraci pentrucă strüiná- 
tatea plătea prost pleasca națională. Ne-am răzbunat pe cantităţi. Am 
jetuit zăcămintele de petrol am secátuit pümintul am vindut mai 
multe vile decit se nisteau și am despáüdurit munţii. Legenda conti- 
nua să învălue realitatea, 

In fine, a venit marea erizü: războiul european, Pentrucă „sun- 
tem bogaţi”, străinii cer mărfuri pe care vor să le plătească foarte 
scump, iar nol am dori să vindem, ca să ne imbogütim cu adevărat, 
Dorinta va rămine ins nesatistăcută, pentru că suntem o țară săracă, 

De exemplu, s'a interzis Incă din Octomwrie exportul de orz, 
ovăz, plante oleaginoase si plante legurninoase desi se oferă preţuri 
fabuloase. Mai mult, este cu totul nesigur dacă stocurile rămase în 
— a fi suficiente pentru a asigura consumul intern pină la noua 
reco 

In ce priveşte griu] şi porumbul, „Institutul  Rominese pentru 
Studiul Conjuneturei Economice” evaluează cantităţile exportabile în 
perioada Noembrie 1939—1ulie 1940, ln 50 mii vagoane griu si 80 mii 
vagoane porumb. Dintre acestea o mare parte sunt însă angajate, 
asa incit trebue să ne așteptiim la prohibirea exportului încă din pri- 
mele luni ale anului viitor. Aceasta pare cu atit mai util, cu cit su- 


CRONICA ECONOMICĂ 153 


rafetele ce se vor însăminţa in anul agricol 1930/1940 ca si culitatea 
Leere ird sunt eu totul nesigure. In fine, dacă ținem seama că în ul- 
timii doi ani nu fost condiţii climaterice foarte bune $i este deci puţin 
probabil ca fenomenul să se repete $i în al treilea, o politică raţională 
de stocare a principalelor noastre cereale se impune ca 0 necesitat 
naţională. : " 
De asemeni, ar fi o mare greşeală să se permită exportul neli- 
mitat de animale într'o perioadă de crestere n consumului intern, (In 
urma conecentrărilor sporul faţă de anu] trecut este de aproximativ 
30%) si de scădere structurală a eheptelului. Producţia plantelor fu- 
rajere fiind insuficientă si In orice caz nesigură, nimeni nu poate 
pe vremuri ca acestea, să nu aibă asigurat consumul intern de carne 
< imi. 
i i e priveşte lemnul, nu există riscul să exportàm prea mult, 
trucă tüerile din 1999 au fost reduse din lipsă de personal si mij- 
eme de transport. în plus, aproximativ 70% din suprafețele împădu- 
rite, fiind declarate necesare apărării naţionale, exploatarea pădurilor 
eate foarte limitată. De altfel, aceste circumstanțe sunt o adevărată 
mană cerească de oarece, continuarea exploatării prüdalnice din ultimii 
20 ani ne-ar fi obligat să importüm in 1941 sau 1942 stejar $i molid. 
Rămine petrolul. Dar comisiunea alcAtuità de Banca Naţională pentru 
a studia rezervele noastre de hidrocarburi lichide si gazoase, constată 
în raportul său, că, incepind din 1938, Rominia mal dispunea de apro- 
ximativ 27 milioane tone tijelu, care pot fi exploatate în chip renta- 
bil, si 9,5 milioane tone a căror exploatare este nerentabilă prin 
todele Intrebuintate astăzi. Cum în 1938 sí 1999 s'au extras aproximativ 
13,0 milioane tone, rezultă că au mai rămas 140 milioane tone renta- 
bile şi 94 milioane tone nerentabile. La o producţie anuală de 6,0 mi- 
lioane tone, Rominia ar mal avea deci, in cazul cel mai bun, rezerve 
pentru 4 ani si in cel mai rău, pentru 28 luni. Dacă ținem seama cá 
industria petrolieră participă eu 13—16% la veniturile Statului, " 
30—4095 la veniturile căilor ferate si cu 40—55% 1a exportul Rorniniel, 
epuizarea rapidă a zăcămintelor echivalează cu o adevărată catastrofă 
naţională. 

Dintre celelalte materii prime indispensabile economiei nationale, 
nu avem decit zăcăminte nelnsemnate de fer, (uproximativ 13 milioane 
tone). Exploatarea acestora este însă numai într'o mică măsură ren- 
tabilá, iar zăcămintele dela Ghelar constitue rezervă de război, De nse- 
meni, mai există rezerve limitate de aur, zine, plumb, După unii autori, 
bauxita ar exista în cantităţi apreciabile, dar nu stim să existe o evn- 

are serioasá. 
" n general, densitatea metalelor pe unitatea de suprafaţă este 
mică pentru a asiguru existenţa unei industrii serioase de metale. 
Importám $i vom importa - cupru, staniu, zinc, plumb, aluminium, 
toate celelalte matale colorate. j ( 
lis "a fine este indoelnic cli ne vom emancipa vreodată de necesita. 
tea importului pentru bumbac, cauciuc, lină, coloniale gi culori vege- 


T Asa este Rominia țară bogată, cintată de poeţi si invidiatü de 
ini. 

"dl Precum cuvintul, la început a fost jleasca. Pe urmă a fost lupta 

impotriva capitalului străin $i legenda, sfirsit nu fost faptele: Ro- 

minia are cel mai mie venit national pe cap de locuitor din Europa. 
Ce triste apar legendele In. lumina cifrelor! 


ANDREI SERBULESCU 


— T 


CRONICA MILITARÁ 


CRIZA RUSO-FINLANDEZĂ 


Exact la inceputul celei de-a 
patra luni a războiului euro 
vocea armelor a cuprins, intrun sector izo i eme. 
nord D apre ^ înglobează tara finică. US M Hm duet 
va stirnită de deslüntuiren ṣi continuarea ostilit&ti 
M Me fate. een Pasiunile politice, pasiunile do un pudo 
"'onJunctura strategică si ideologică a i 
ar cae eg toți bue pă etae de natură diferită Rig eterne 
campanii de presă, de acţiuni politie 
pi ergo de şiroaie de informaţii unele er sirüvezii porri Pie 
reia neit situarea politică, strategică si militară a crizei ruso-finlan- 
ze Are real, în care ea se desfăşoară, nu e deloc leanieloasă. 
SN. T ate, poate prea puţin cunoscute, vor elucida întru citva 
Um e: om aborda pe rind aspectele strategice, sociale, politice ale 
sni aoni smelor cari au dat naştere crizei ruso-finlandeze, pentruca 
voe ntrunirea lor să încercăm a desprinde aprecieri asupra desfásu- 
i LA Los edad nue Svo e i ner ri ei probahil, 
£ a ge co-strategici a Finlandei devenise foarte cată, 
Noc di. ed MAN Sce qe Simpla în ros a 
: n istmul carelian la o bătale d i 
pod ren “e ner ed nan industriale ale U. "AP wr apo 
! ntregului stat finlandez 
foarie puţin din problematica situaţiei i e MON 
t creiate, Violenţa cu care Sovi 
pretind a indepărta o stare pe care o consideră bi asa 
I [ xtrem de primejdio 
implicind o permanentă ameninţare impot * »- 
legătură cu o serle de considerente acerbe PE RIA Pun în 
politic general, in care era angrenat dà ta d ER EM 
s , t statul fi f i 
a ge me xcd nin bd n a fost creiată in io aet breo 
eto ale generalului von der Goltz, sprijinite si 
= MA OD de marin puteri ale Antantei, Ce Tut Duten AOS Mea 
ternita e arme anglo-franco-germană, 1 i 
următor victoriei aliaților, dacă nu crei pitt ergo 
favorabile, întrun punct extrem de vulnere) ederet pin ec 
"ria Ă | te vulnerabil al l 
Sint În sta Rusie țaristă? Rar se aminteste, ie prre e Made ge 
Sepi dro. m aM ames à activat timp de doi ani de 
, 925/26, 1 cei mai valoroşi ofiţeri ai imperi i 
dacă nu cel mai valoros, lordul Go quem eres 
: rt însusi, actualul 
rem al tuturor fortelor militare britanice. C (a 
Af 
1920, acetas Ă oe «^ PUPA răspunderea ring era în i 
i Britan întreaga lum cesar ibue 
țării finice o însemnătate deosebită, mE ean 0 vut peo 


CRONICA MILITARÀ 155 


lungiti Un alt „amănunt“, Linia de fortificaţii din istmul Careliei, 
denumită în mod eronat linia Mannerheim, este opera unui alt ofițer 
englez de vază, a generalului Kirk, actualul comandant suprem al 
tuturor forțelor armate metropolitane engleze. Precum se vede, statul- 
major englez a delegat celor mai bine-pregătiţi şi mal capabili comans 
danti ai armatei britanice însărcinarea de a organiza, din punct de 
vedere militar, platforma finlandeză. 

Explicaţia acestui fapt nu e greu de găsit. Spre deosebire de toate 
celelalte mari puteri europene, Uniunea Sovietică este anevole ataca- 
bilă nu numai pe uscat, dar si pe calea aerului, din cauza marilor 
distante la cari se află centrele ei industriale cele mai importante. 
Invulnerabilitatea relativă a Rusiei sovietice prezintă o singură sin- 
copă: regiunea Leningradului. Aici situaţia se prezintă tocmai în mod 
invers. Nicio altă mare putere europeană de mult n'ar fi tolerat să 
fie expus intrun mod atit de acut un centru industrial al ei atit de 
colosal, ca acela format de un oras cu o populaţie de 3,5 milioane 
locuitori şi concentriul o fracțiune importantă a producției nationale 
de maşini. Cu bună dreptate reflecta un cititor englez, intro scrisoare 
a sa adresată ziarului ,News-Chronicle", că e lesne de înțeles ce ar fi 
făcut Anglia, dacă statul liber irlandez „Bire“ ar fi chemat spre 

văţutre experţi militari străini. De asemeni cum ar fi procedat Murea 
nie, ducă Germania ar fi purces la întărirea porturilor belgiene, 
chiar cu aprobareu guvernului belgian. Prin comportarea sa, statul- 
major englez a vădit cu prisosinjá intenţia sa de a intări pe cit posibil 
pedala finlandeză, cu cnre se putea exercita in orice moment 1n con- 
diţii optime o presiune teribilà asupra Leningrad-ului, Hencţiunea 
Moscovei era de aşteptat. In cursul discuţiilor anglo-franco-sovietice, 
ce ar fi trebuit să se termine prin încheierea unui front de securitate 
colectivă, în stare să menţină pacea, guvernul Chamberlain pe lingă 
cochetürile sale cu Berlinul, refuză să renunțe la poziţiile sale de 
influenţă strategică din Marea Baltică, al căror obiectiv firesc nu 
putea fi constituit decit de regiunea Leningrad-ulul, Datorită între 
altele şi acestui retur, pactul tripartit eşuă, bazele păcii explodarü în 
aer, iar acţiunea conducătorilor Kremlin-ului menită a elibera al 
doilea oraş rus si regiunea nord-vestică sovietică de sub raza de atin- 
gere a unor baze de ainc, formidabile prin poziţia lor, trebui să devină 
cu atit mai urgentă, 

Pe pămintul Finlandei se desfăşoară astfel unul din capitolele 
politicii tradiționale britanice de inimieitie față de republica sovietică, 
politică inaugurată încă din anui 1917. Motivele economice propriu-zise 
joacă un rol secundar $i redus, Exploatarea nichelului, singura bogăţie 
mai importantă a Finlandei, nu va putea da roade, după ritmul inves- 
tiţiilor făcute pină în prezent de concesionarii britanici, decit în anul 
1941. De altfel, nici nu Sar putea vorbi de un interes acut ul Angliei 
pentru nikelul finlandez. Producţia anuală mondială n acestul metal, 
extrem de important pentru fabricarea armamentului este în medie de 
120.000 de tone, Dintre acestea, Canada $i Noua-Caledonie, posesiuni 
sau teritorii accesibile capitalului englez, produc 111.000 tone, adică 
92,5% din întreaga extracție mondialá! Cu greu sar putea de asemenea 
afirma cà soarta minereului suedez ar inspira o deosebită ingrijorare 
Marci-Britan'i în legătură cu conflictul ruso-tinlandez. Din exportul 
suedez de minereu, numai fracțiunea modest de 1396 lua înainte de 
războiu calea spre insulele engleze. Dacă pe de altă parte se ia in 
considerajle faptul că numai o treime din minereul suedez exportat 
era transportat in mod normal prin Marea Baltică, lar restul de două 
treimi prin partea nordică a Oceanului Atlantic, rezultă că ocuparea 
eventuală de către Soviete a unei baze maritime în sudul golfului 


— - A 


156 VIATA ROMINEASCĂ 


Botnic, pe coasta finlandeză, nu ar fi primejduit nici clt negru sub 
unghie aprovirionările cu minereu suedez ale Angliei. 

Impingind guvernul finlandez să respingă cererile ruseşti, si să 
3e aventureze într'o rezistenți armată, lipsită de perspective, Foreign- 
Office a urmărit seopuri pur politice. Si anume care? 

Diplomaţia engleză nu-şi putea face nicio iluzie asupra intentiilor 
iminente ale Moscovei, En își dădea prea bine seama că diriguitorii 
Kremlinului nu puteau să nu meargă piná la mijloacele extreme 
pentru a pune capăt situaţiei de inferioritate în care se afla regiunea 
industrială rusă aşezată pe malurile baltice, Această hotărire fusese 
in mod prealabil pecetluită de constatarea că cercurile conducătoare 
engleze, insufletQite de prejudecățile lor sociale, au preferat să accepte 
isbuenirea războiului, decit să incheie pe picior de egalitate cu Moscova 
un tratat excluzinul orice manevră dubioasă, sí că deci desfăşurarea 
răsboiului poate fi plină de surprize neplăcute. Cum se explică dar, 
că neputind sau netneumetindu-se a oferi Finlandei ajutor militar, 
diplomaţia engleză a stimulat totuşi refuzul finlandez, desi impunerea 
p: NA peser a condiţiilor ruseşti era de prevăzut în mod ne- 
ndoelnic! 


Jocul diplomatie englez avea însă tilcul lui. Trebuia cu orice 
pret provocată o ocazie, în care Uniunea Sovietică añ poată fi prezen- 
tată drept ţară agresoare si condamnată in ochi! opiniilor publice 
ca atare. Războiul nu se duce numai cu armele, ci ṣi cu moralul 
trupelor si al națiunilor, Poziţia de neutralitate hotărită si apelurile 
de pace ale Moscovei deveniseră jenante. Trebuia crelată o diversiune, 
trebuiau mobilizate spiritele, pentruca suferințele provocate de războiu 
să nu apuce cumva 0 cale primejdioasă pentru guverne, Distanța 
enormă dintre parada si pompa cu care guvernele englez si francez 
au susținut în vorbe pe conducătorii finlandezi manneheimisti si 
lipsa totală a unui ajutor practic, în afara citorva expedieri de arme 
şi muniții, vădeşte cu prisosință că miza finlandeză a fost scontată 
exclusiv în vederea unor foloase propagandistice, destul de strüvezii. 
de altfel, prin ele insile, 

Hümine la aprecierea ulterioară a istoriei judecarea conducăto- 
rilor de stat finlandezi, cari au intrat in războiu de dragul jocului 
unor puteri strâine, în loc de a fi urmărit potrivit noilor raporturi de 
forte, in interesul poporului finlandez o politică rațională de pace 
şi de prietenie cu colosul rus. Chiar în Anglia, voci autorizate, ca 
acea a fruntasului laburist de rangul întiiu, Wedgwood, sau ridicat 
pentru a arunca puţină lumină asupra regimului munnerheimist, 
atit de idealizat de campaniile inspirate, Intro scrisoare publicată în 
„News Chronicle" din 8 Dec, deputatul laburist susnumit scria: 


„In cursul primelor săptămini ale lunii Mai 1918, au fost arestaţi 
100 de mii de bărbaţi şi femei, dintre cari 15 pină la 20 de mii au fost 
executați pe loc. Regulat au fost executaţi din zece arestați unul, 
deseori din cinci cite unul. Dar şi după aceea, printre cei rămaşi în viață 
hu fost alesi cei bănniţi a simpatiza cu mișcarea democratică populară, 
La Hedemark au fost astfel exterminati 5.000 de oameni, la Lahti 2. 
la Vihorg 4000. Cu două săptămini înainte la Lahti au fost secerate 
cu mitraliera 200 de femei, de mii de persoane au fost aruncate in 
inchisori $i tabere de concentrare, în cari a domnit un regim neinehi- 
puit de crud. In decurs de 4 luni au murit mai mult de o treime dintre 
cei arestaţi, în urma lipsei nu numai a hranei dar $i a apel“. Amintind 
că toate aceste fapte au fost relevate in discursul său din Camera Co- 
munelor, din 29 Mai 1919, Wodawood continuă: „indignarea chiar 
printre membrii conservatori ai parlamentului a fost atit de mare, 
incit i s'a interzis generalului Mannerheim intrarea în Anglia. Dar 
generalul Mannerheim continuă să stăpinească în Finlanda, Nici din 


CRONICA MILITARĂ 157 


vedere umanitar, nici din punctul de vedere al libertăţii, 
esegue eligi ne pară rău de schimbările în urma cărora Mannerheim 
ve Mimoria formării statului finlandes. in forma In care el a dăinuit 
dela rürboiu încoace, n'a fost dar atit de unnnim naţională, — 
s'ar fi putut crede. Informaţiile eu privire la ceea ce gindesc ^ 
seed y ale populaţiei finlandeze in legătură cu pour t: A ed 
trebuit adoptată faţă de dorințele Moscovei, sunt contrast 
vărul nu se vn putea sli decit după terminarea ostilităților, zi 
Acestea din urmă sunt de nitfel şi ele învăluite In retele ts A : 
cari se intrec unele pe altele în a se bate cap în cap. MM pete 
dispune de un efectiv de cel mult 300 de mii de soldaţi. — P» 
au fost asvirlite in — rei bcr goanag or ireak 
: e de față. Sefii m pres iet 
arme a gehn erst. ih in această privință, iar informaliunile date e 
unele agenţii care indicau proporţii de 20 la 1, au fost — 
exagerate chiar do presa franceză („Le Temps" din 15 d Laso ver 
Reuter din 19 Dec.. vorbeste de un efectiv de cel mult 500. Ji iow s 
Se poate ea la apariţia acestor rinduri de sub tipar, clasific 
se fi produs, M 
papi unda ento un teatru de operaţii foarte dificil, — 
în proporţie de 7556 cu păduri, restul teritoriului ei fiind presăra 
nenumărate și intinse lacuri, dispunind de foarte puţine căi de — 
nicatie, investmintatà in lungul anotimp de iarnă € id 
zăpudă foarte grouse, ea se pretează minunat răzhoiulu LR e- 
de ambuscadă, de „guerilă”. Comandamentul finlandez fo Pee "x 
prisosinti această tactică, mintnd totul In fata înaintării trupelor "^ 
presărind direcţiile de inaintare cu tot felul de capenne, atribu po 
unei fracțiuni importante din efectivele sale rolul de a duce jan ped 
de franc-tirori, Atit informaţiile din sursă finlandeză cit $i - c 
origină sovietică accentulază caracterul de rüzhoiu de guer el 
tacticel finlandeze, Ziarul „Le Temps" din 12 Dec, reproduce ere 
torul extras carncteristie din presa sovietică: „Imbrăcaţi în alb, rr T 
ai „sehutzkorp -ului si Kulaci infuriat! ritácese ca lupii in p ES 
căzind asupra convoaielor noastre, asupra grip aere f oni e 
asupra patrulelor noastre, trügind citeva gloanţe de puşcă » - = 
vre-unui arbore suu à vreunul ridicături de pămint; ei mi - 
urmă în viteza cea mai mare.. Dar nici minele suedeze, nici carah - 
engleze nu-i vor salva pe acești franc-tirori ai pădurilor. Unul cite 
li rust f£ smulg din vizuinii”. 
SE) ee pal zuerlll a soldaţilor finlandezi necesită operatiuni —— 
nuntite de curăţire din partea armatelor sovietice. Ritmul inain Jm 
acestora din urmă trebue să fie din această cauză foarte pruden 
Greutățile cele mai marl Intimpinate de trupele ruse decurg hr. 
mai cu seamă din condiţiile climatice extrem de grele ale cimpu F^ 
de operaţii si din caracterul dezertic al intinderilor ce trebuiesc : 
püsite, In retragerea lor finlandezii ard tot ce Intilnese în cale, Trupele 
ruse sunt astfel silite să Inopteze în corturi, pe geruri e rover si 
sobe improvizate în fiecare noapte în alt loc, Nici un kilometru 2 
inaintare nu este lăsat In urmă, fără ca în mod prealabil acolo un - 
lipsesc cái de romunicaţie, să nu se procedeze la o pue. ~oi cină 
cientă amenajare. Necesitatea de à asigura în acest mod legi e ar 
centrele de aprovizionare din spate, influențează direct asupra ca sa 
înaintării. Orice apreciere a ritmului acesteia, fără a se ține eee - 
condiţiile geografice speciale în care ea se realizează, este eronată $ 
ludentă, ] 
mm pm dificultăţile extraordinare inerente oricărei omes 
militare în Finlanda, operaţiile ruse par să fi atins momentul decis 


-= — a 


158 VIAȚA ROMINEASCĂ 


după scurgerea a numai trei săptămini. Planul strategic rus a com: 
portat pin& în clipele in cari scriem aceste rinduri, trei etape: a)o 
serie de atacuri initinle in istmul Careliei, menite a tine fixată în 
acea regiune, dealungul liniei de fortificaţii Kirk, o bună maro r 
efectivelor finlandeze; b) concentrarea efortului ofensiv în primul rind 
In regiunea Petsamo, dela extremul nord; c) în mod paralel împingerea 
energică a unei a treia armate In direcţia Uhta, cu tinta de a ajunge 
la Oulu, là capătul golfului Botnic. 

Ratlunile acestui plan strategic pot fi lesne stabilite. Ajutoare even- 
tuale, indiferent de natura lor, ar fi putut parveni guvernului finlandez 
pe trei căi: prin Marea Baltică; pe la graniţele de uscat ale Norvegiei 
sau Suediei: în sfirsit prin apele Oceanului de Nord din fata portului 
Petsamo, npe care nu Ingheatá în timpul iernii, în urma contactului lor 
cu curentul Golistream. Calea Baltică era dintru început zăvorită atit în 
urma preponderentei flotei germane In intrarea el, eit şi din cauza pu- 
ternicei flote sovietice de submarine. Sarcina urgentă În fața căreia se 
afla comandamentul rus era aşadar închiderea accesului prin regiunea 

amo, in primul rind, si ocuparea teritoriilor finlandeze ca se 
grăniţuiesc cu celelalte două state ale peninsulei scandinave. Ducerea 
la bun sfirşii a acestor operaţii, rupind orice legătură a grosului trupe- 
lor finlandeze aflate în istmul Careliei şi la nord de lacul Ladoga, cu 
țirile str&ine succeptibile să înlesnească aprovizionarea lor cu muniții, 
era menită să facă imposibilă continuarea rezistentei guvernului dela 
Helsinki. 

Intorcind liniile finlandeze de rezistență dela sud de Salmijaervi, 
trupele motorizate sovietice »u făcut un salt rapid spre frontiera nor- 
vegianá $i înninteuză «pre sud, tintind a atinge si a acoperi sí graniţa 
lor pină cele ce înaintează din direcţia vestică a localității Uhta, la in&l- 
Vimea capătului golfului Botnic, își vor fi teminat misiunea, rezistența 
finlandeză va putea fi socotită ca virtual terminată. Date fiind condi- 
Vile geografice si climaterice extrem de vitrege în cari se desfăşoară 
campania, şi necesitatea amenajării unor căi de comunicații si a unor 
cazărmi măsura înaintării trupelor In deşertul arcte dintre Pet- 
samo şi Ulleabora (500 km. tn linie dreaptă) şi Uhta si Ulleaborg (210 
km. în linie dreaptă), vre-un termen nu poate fi în orice caz prevăzut 
decli cu mare aproximaţie. 

Cunosetnd dela Inceput impedimentele naturale ce se opun unei 
campanii militare în Finlanda, mai alex in timp de iarnă, statul-major 
rus n'a scontat nicio clipă terminarea fulgerătoare a operaţiilor. 
Istmul carelian, singuru regiune bucurindu-se de condiţii climaterice 
mal dulci, este barat de un briu de fortificaţii betonate, construite timp 
de patru ani pe o adincime de zeci de km. cu concursul a trei mari 

uteri europene. Desi aceaatii linie, ce se întinde pe un front do 60 

m. Și care are integrată în dispozitivul ei o puzderie de lacuri, nu 
rümine, clt priveşte forţa ei defensivi, cu nimic inspoi faţă de liniile 
Maginot sau Siegfried, atacurile sovietice au pătruns adine în dispozi- 
tivele ei, au străpuns în citeva puncte liniile ei principale, atingind 
o distantă de 64 km. de graniță. Acestea sunt elementele după care 
trebuie judecatii capacitatea fortelor militare puse în acţiune, 


V. NICOLAU 


» 


CRONICA PLASTICĂ 


area făcut cu expoziţia Asociaţiei Arta, adică a celor 
mai d din generaţia pictorllor noştri trecuţi de cincizeci de 
ani, — din care nu lipsesc decât Pallady, Petrașcu şi Ressu, — să si 
cidă cu cen a unuia din eei mai inteligenti şi tai plini de rivnă, => 
generaţia celor mai tineri. De o parte, în sala cea mare dela Da 
şi in cea dela stradă, un splendid rezumat al artei noastre conta 
porane, cu Düráüscu, Iser, Stefan Popescu, Steriadi gi Stoenescu; $ 
cealaltă, in sala cer mică, operile din anul neesta ale lui H. Sagi 
Ocazie rară, pentru cine iubeşte comparațiile, să-şi den seama de 
natura talentului artiștilor nostri sjunsi la maturitate, care nu e 
probabil să se modifice jeg hamac in viitor, si de cel al unui bun 
reprez neraţiei, „în devenire”, 

Publicul elm kie simțitor decit îi merge numele şi mai doritor 
de o artă serioasă, a înţeles valoarea acestei experiențe si a venit " 
expoziţie în număr mare, Sute de persoane, mal ales duminicele $ 
sărbătorile, au umplut sălile Dalies, O mică, o foarte mică parte puri 
adusă numa! de dorința de a fi fost prezentă la un evenimern 
,monden". Sint cei mai puţin interesanţi dintre vizitatori, cei se 
căror observaţii confirmă o butadă a lui gas, care, te spune, ar 
xis odată: „nimeni pe lume n'a auzit mai multe păreri neroade decit 
tablourile din muzee si din expoziţii”. Cellalti, — mulţi tineri, pie 
multi artisti — se vedeau animati de cel mai profund interes. Dacă 
manifestarea corifeilor picturei noastre, dintre care, cum — 
erau absenţi Petraseu si Pallady, n'ar fi nvut decit rezultatul de a 
stimulat spiritul de observație si sensul critic al confratilor mai tineri. 
acum cind nimeni nu mai poate trece granița, s| tot şi-ar fi ajun 
scopul. Ea însă a avut un efect mai puternic si, sperăm, mai durabi 
Pentru multă vreme, pe aceste timpuri triste, cind descurajarea ne 
cuprinde adesea şi cind viitorul ne apare sub colori intunecate, ne-a 
dat încredere in puterile noastre, in culitiăiţile de perseverență, de mi 
sură, de îndeminare. dar ia ales în darurile rare, eu care sint dotati 

i trioţii tri. ; 

d retos gai inae i desüvirsit al celei mai meridionale părți 
din (ara noastră: a Dobrogei sudice, în special a! Balcieului. Paleta 
sa n'are multe tonuri, dar alese $i gradate în chip subiii, așa Incit 
cele mai imperceptibile valori îşi găsesc locul lor pe pinză, ese 
generali este caldă, avind ca dominantă un roșu viu, indulcit s 
potolit de tonurile invecinate, mergind prin griuri colorata pină ln 0 
nuanță delicată de culoarea mărgăritarului. Rară pictură mal veselă 
şi mai luminoasă ca a sa, dar în acelaşi timp mai distinsă, mai de 
hună companie, fără o stridenţă, fără o greşeală de gust. Multă — 
Dàráscu neglijase să se prezinte publicului. Nu incetase de a pic 

căci, pentru naturi ca à su, pictura este nu numai o paalune, dar cea 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai încintătoare distracţie; facind-o nu mai punea Însă interesul pe 
care îl pusese In trecut şi pe care îl pune astáxi, Dar, de o dată, vechea 
patimă îl cuprinde din nou. I) vedem la mai multe expoziţii colective, 
in tovărăsia sltora, npoi singur, apoi, in sfirsit, cu egalii săi, În Aso- 
ciatia Arta. Delz an ln an pictura sa devine mai siguri, mai constientă, 
mai personală. Astăzi el se găseste Intr'o admirahbilàa forma. Pe măsură 
ce intenpiiie i se realizenzü, H1 simţim mni sigur de sine, schimbind 
pinza de dimensiuni mai modeste, pentru compoziţia de mari dimen- 
siuni, eum, în expoziţia de acum, este. Cimitirul. Cit este de greu să 
wec dela un lucru mai mie la. unul de proporţii mai vaste, o stie 
oricine, Chiar pictori Incercati — nu e nevole să citez nume — au dat 
la noi de multe ori gres, îndată ce au ieşit din formatul care ie era 
familiar. 

Iser este unul din cei mai spornici si mai muncitori dintre pictorii 
nostri. S'ar zice că pentru e] a fost făcut dictonul: nicio zi fără o 
linie. Contribuţia sa la expoziția de ast un este cea mal numeroasă şi, 
poate, cen mai felurită ca subiect, Singurul gen care nu e reprezentat 
pe panourile dinsului este portretul. In colo, ne-a adus pelsagii, fel de 
fel de mudii de figuri, mici compoziţii delicioase cu grupuri de Ar- 
lechini si de Colombine, de un colorit strălucitor si viu, tablouri ciclice, 
pornind dela un personagiu, eare serveste ca element de cristalizare 
al ideilor, infátislindu-] sub fel de fel de aspecte și cele mal variate 
costume, balerinele, spaniolele, odaliscele sale, fără să mai vorbim de 
acele vederi din Cimpulung, in care apar misunind ţărani, în porturile 
lor multicolore. 

Cria ce te izbeste la Iser nu este nummi serjoxitnten, respectul 
pe cure artistul I arat pentru orice subieet nr trata; este multumirea 
ce se desprinde din fiecare operă, Ca acei mestesugari din Evul Mediu, 
care sar fi simtit dezonorati dacă vbioctului iesit din mina lor i sar 
fi putut găsi o pată sau un defect, Iser nu lasă nimic neterminat, De 
sigur, nu-l reuseste totul la fel; sint tablouri mái „pe pofta inimei 
sale", nltele care i! iasă mai Indiferent. Ca pe nişte copii adevăraţi el 
le iubeşte pe toate, 

58i în expoziţia de acum sunt lucrări cu totul remarcabile: citeva 
peisagit, Spaniola cu $a] neru, studiile pentru Barbu Lăutarul í(poate 
inai puţin lucrarea definitivă), cîteva halerine, grussele mici și asa de 
intens colorate, în care apar grupurile de Arlechini, citeva studii, din 
sala dela stradă, de un colorit mult mai blond decit cel obisnuit si 
atitea nltele. 

Stefan Popescu se arată, si de data aceasta, ca cel mul capabil 
dinire pictorii nostri să construiască o compoziţie, să se exprime prin 
linie sau prin linie și acuarelă. Nicáiri nu e mai liber decit în vederile 
largi, care se rinduesc dela sine între cele patru laturi ale ptnzei, 
Acest iubitor renl al naturei, acest amie al copacilor, îi pictează cu 
toată dragostea pe care o putem astepta dela dinsul. Puternie inBpti 
in pàmint, cu brațele Intinse, cu fruntile acoperite de coroana frunzei 
lor, acești patriarhi ni cimpiilor noastre se Insirà unu] după altul în 
tablouri armonioase. Cele mai multe siluete de arbori se profilează 
pe un cer rece, de dimineaţă. Alte ori, coea ce-l atrage este murea, 
țărmurile ei ronse de ape, desgolite de orice vegetatie, stincile în care 
se joucă razele de lumină, Mng& grele umbre albastre, sau încă pòr- 
turile cu vapoarele gata de duci. Un tablou mic, in care apar vase cu 
steaguri filfiind e deosebit de reusit 

O natură atit de duioasă nu se putea să nu fle atrasă de gingäşin 
Morilor. Asemenea subiecte au devenit din ce în ce mai dese in Opern 
sa, Aici, mai mult decit in celelalte pinze, Stefan Popescu, care e mai 
de grabă reţinut In coloritul său, se lasă dus de impresie şi ne dă cele 
mai răsunătoare şi mat viu colorate dintre lucrările sale. Tot asa de 
puternice sint si neuarele, toate interesante, tonte juste ca atmosferă, 


Iser ; 


Hurbu Lomurat 


Iser : Odaliscă 


1 p! DIŞ n3asado, wuj? 
1 $ 
04 
pai ! 


mo» 
~ae 


En ai 
E pe-a : 


puo uj : nosadog up[oi$ 


Eust. Stoenescu : Portretul unui artist 


Eust. Stoenescu: Portretul d-lui V. P. 


| 


£ 
i 
> 
2 
É 
i 
: 
H 
i 
d 
l 
si 


i 
i 
i 
: 
i 
i 
H 
H 


brează, sint imaginea na , simp cum ea apare cind ne 
Nicio urmă aparentă pe „alegere, 
„ sub această presupusă oma rea se ascunde o voinţă foarte 


: 
g 
H 
E 
: 
E 
g 
F 


Mi s. on sint minu- 
colore, a unuia din modele, ne aduce aminte de Manet, -° is 
Dacă o rară 

însăși UM ide NM na unul repose: rer 
n'a arătat vreo dată atita interes pentru figura umană, pentru acciden- 
tele unei fizionomil, pentru tema" ce ea ar n Intr'o operă 
esee fii oggi velles de mătase, Droderilie 
ac nccen n m 

ee o Impodobese, pe dantelele ce 0 garnisesc. La n 


este 

contrariul. Accesoriu rümine totdeauna accesoriu. Chiar miinile 
rare ori terminate, afară de cazurile cind ele reflectenziü tot 
mult un temperament, ca şi trăsăturile fotei. Aceasta este însă scrutată 
cu toută atenţia, cu un fel de voluptate pe care rare ori am mai 
întiinit-o In contemporani. Fizionomiile de un romantism pitoresc, ori 
cele truculente, pline de sănătate, respirind nu ştiu ce poftă de viaţă 
animalică, sunt cele mai reușite, desi, în expoziţia de acum intilnim 
un cap de femeie blondă, cu o privire visătoare, cu totul remarcabil. 

Din cind în cind, vizitatorul atent al muzeelor, care este Stoenescu, 
iși aduce aminte de maestri vechi preferați, de Velasquez, de Whintlef. 
Si, după cum un muzicant tratează azi, în felul timpului nostru, o 
temă de Mozart sau de Paganini, Stoenescu se opreste la un copil, 
în costum spaniol, pe care Îl concepe ca o armonie de gris cu albastru, 
negru cu aur sau cine stie ce alt acord. Pentru cineva obişnuit, cu o 
vervă diabolică, să minuiascá asa de cu brio aștepta 


A 


tor, şi sub forma de simpla notație n'au pierdut nimic din farme 
cul tor, 


162 VIAŢA ROMÍNEASCA 


artei lui 
meu din Universul am incercat o analiză a 
or dg petere nceastă temă n'as pue: € print aao E 
term otas ică, nt n i , 
creen a iinärul d M. ach in - €: ud pum cu 
nu o simplă distracţie, ci m gr: 
eril de dion faţă de ceen se, ae code ig de A ie aere — 
oarecum romantică, sar putea numi o ,, = PATE petate aa 
o viziune netedă de ce ar dori, mai mult dec 
polimere actuale, Catargi merge din etapă, în ori piure 
că Himanul este încă s nde Log vicario n p c» € pi miar 
icio dată. Propriul acestor 3 
decit pan ceilalţi, si neliniştiţi, este că, pe măsură ce se apropie de o 
țintă, să şi-o transporte mai sus, mai departe, 


GH, OPRESCU 


VECINII NOŞTRI 


PROBLEMA FORMEI ÎN TEATRUL 
SOVIETIC 


Dacă, dapă an mare succes, artistai se 
declară muljumit şi we culcă lari, înce 
tează Pe peri i 25i In iu. LÀ 


. STANISLAVSKI 


Dramaturgia si teatrul sovietic sunt in continuă căutare a forme- 
lor noi, cele mai adecuate, pentru exprimarea ideilor şi sentimentelor 
ee frămintă societatea rusă de astăzi, Mijloacele şi procedeele formala 
ale pieselor sovietice cele mai recente nu dovedesc că s'ar fi cristalizat 
pină acum in forme precise şi definitive un nou stil socialist In arta 
teatrală. Aceasta nu poate seădea totuşi cu nimie din importanta 
contribuţie a regisorilor şi autorilor dramatici ruşi contemporani la 
crearea mijloacelor noi de expresie artistică. In producția teatrală 
a acestora, se pot descop.ri mule particularități stilistica în atinsă 
legătură cu noul conţinut social al operilor dramatice, , 

Incercările ce s'au făcut pină'n prezent pentru crearea unui stil 
propriu au evoluat mai mult pe calea antitezei; mijloacele noi de 
expresie fiind puse mereu în opoziţie faţă de vechile procedee burgheze. 
Maniera teatrală a realismului pozitivist rusese cu psihologiamul lui 
intim, cu tendința lui «pre teatrui de moravuri Es de cameră, nu putea 
satisface exigenţele de un larg ințeles social ale noei arte sovietice 
Era respinsă deasemenea metoda formală n romantismului burgher 
care ducea În o reprezentare denaturatà a realității, sau urmărea 
exprimarea unor idealuri, fie ele reactionare, fie umanitare, dar irea- 
lizabile, Problema cea mai grea ce s'au pus principalilor dramaturgi 
şi regisori a fost emanciparea lor de sub influența stilului conven- 
tional al artei simboliste suh zodia căreia s'a născut si s'a desvoltat 
In primi! uni teatru! sovietic. 

Urmărind activitatea teatrală, atit înainte cit şi după revoluție, 
a acestor regisorl şi dramaturgi, frămintările lor In veșnică căutare 
a formelor noi de expresie, realizările sub influența diferitelor curente 
artistice, ne putem da seamă de tendințele actuale ale teatrului rusese 
şi perspectivele lui de desvoltare în viitor. 

Evoluţia teatrului rusesc din secolul XX-lea « strina legată de 
activitatea rodnică a Teatrului Artiatie dela Moscova, Creat in 1898, 
cest teatru a reacționat viu la toate curentele noi care au dominat 
arta şi literatura in timpul celor două decenii ale activităţii lui sub 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țarist. Prin scoala acestui teatru au trecut mulţi artişti şi 
arme de mare valoare care au rămas să lucreze şi sub noua ordine 
socială, 

Stanislav principalul animator al Teatrului Artistic, sa 
afirmat, la E activităţii lui, ca promotor talentat al metodei 
realiste în teatrul rusesc. Montarea adine realistă a pieselor istorice, 
a drumelor lui Tolstoi, Cehov etc, a creat teatrului lui Stanislavski 
un renume mondial, „Sistemul lui Stanislavski" devine mai tirziu 
baza de educaţie şi creaţie artistică a teatrului sovietic. 

Pregătirea fiecărei piese cerea o muncă colosală, deoarece Sta- 
nislavski urmărea o redare cît mai fidelă à epocii, a mediului în care 
se desfăşura acțiunea dramatică. Păstrarea adevărului istoric în 
montarea pieselor impunea regisorilor si artiștilor multe călătorii, 
frecventarea muzeelor si bibliotecilor, culegerea a Oo mulțime de date 
si amănunte privitor la portul, interiorul caselor, felul de a se purta 
al oamenilor din epoca si mediul respectiv, Devotamentul dus pină 
la abnegaţie, simţul ascuţit al răspunderii, nivelul ridicat al culturii 
teatrale au ajutat trupei lui Stanislavski să învingă toate greutăţile 
şi sä dea spectacole de înaltă valoare artistici. 

Revoluţia din 1900 a adus în artă $i literatură preocupări de 
ordin politic şi social. Repertoriul Teatrului Artistic se complectează 
cu piesele lui Gorki, principalul exponent al liniei noi în dramarturgia 
rusă. Stanislavski caută să redea tendința socială a pieselor noi în 
asa fel ca ea să nu spară spectatorilor sub forma unul’ didacticism 
gol şi să nu scadă cu nimic valoarea artistică a reprezenta(iei „In 
artă, — apune Stanislavski, — tendinţa trebue să pătrundă toate ideile, 
sentimentele, aspirațiunile artistului, să devie a dona lui natură”, 
Actorilor li se ceren deci să înțeleagă si să-şi însuşească cit mai bine 
ideologia personagiilor pe cure erau chemaţi să le reprezinte; altfel 
jocul lor era amenințat să degenereze in teatraliamul sec. 


Cu toate succesele obtinute in promovarea metodei reali 
Stanislavski nu se declara totuşi mulţumit de realizările sale, 
considera că principalul scop al artel scenice trebue să fie redarea 
cit mai adevărată si mai perfectă a vieţii Interioare a personagillor. 
„Noi, — seria Stanislavski, — urmăream perfecțiunea, idealul; expri- 
marea simpli, puternică, sublimă, artistică şi frumoasă a sentimen 
telor omeneşti”, 


Lui Stanislavski | se părea că accentul prea mare pus pe tehnica 
exterioară n jocului actoricesc compromite tendința lui de a exprima 
cit mai perfect viaţa intimă și starea sufletească a eroilor piesei, iar 
decorul în loc să ajute disirăgea atenţia spectatorilor, Tendinţa nouă 
a Teatrului Artistic era acum să reducă la minimum acţiunea ex- 
țerioară, să renunţe pe cit e posibil la gesturi şi mişcări, să simplifice 
şi chiar si desființeze scenariul, 

Toată atenția trebuia să fie îndreptată spre conținutul interior 
al piesei. „Pentru ca nimic să nu distragă dela acesta, — spunea Sta- 
nislavski, — am oprit pe actori să folosească toate mijloacele ex- 
terioare de expresie ca gesturi, acţiuni, mişcări, deplasări, deoarece 
acestea mi se păreau prea materiale, prea realiste, prea legate de corpul 
omenesc, În timp ce eu căulam pasiunea imaterială In forma el cea 
mai pură, pasiunea ce trebuia să încolțească si să plece direct din 
sufletul artistului. Credeam că pentru redarea ei li ajung artis 
ochii. figura, mimica. Cn ajutorul temperamentului 3i sensibilităţii 
lor, actorii puteau, rüminind In complectă imobilitate, să me 
viața interioară a rolurilor ce le-au fost încredințate”. nd o 
téhnicà de joc interioară, actorul trebuia deci să facă pe 
BA simia şi să Inteleagü tot ce se petrecea în sufletul sáu. 


VECINII NOŞTRI 165 


Trecerea dela metoda realistë ia teatrul statie este favorizată 
intro măsură si mai mare de curentul simbolist care s'a afirmat la 
începutul acestui secol în toate domeniile artei. Teatrul Artistic începe 
să pună In scenă piesele simboliste ale lui Maeterlinck, I Strind- 
berg, Andreev etc. Aceste opere construite pe intuiție s iral onaliam 
rup definitiv cu realitntea socială. Ele apar ca o reacţie împotriva 
„culturii rationaliste si unilaterisie", impotriva pozitivismulul si a 
artei burgheze realiste. 

Mneterlinek, teoreticianul simbolismului, bazează toi ce existá 
pe viața intuitivă si mistică a lumii subcongtiente, Eroul principal 
al dramelor lui lirice este destinul, moartea misterioasă si necrujá- 
toare. Omul apare ca o simplă jucărie n destinului. Maeterlinck con- 
sideră cn false si fără importanță acţiunea si evenimentele lumii 
exterioare. El evitü în dramele sale caractere puternice şi bine con- 
turate, evenimente mari, situaţiuni vii. Acţiunea exterioară lipseşte, 
Esenţialul este „sentimentul destinului“ tot mai puternic şi mai 
apásátor 

Andreev, promotorul concepției Iui Maeterlinck în dramaturgia 
rusă, neagă si el necesitatea acţiunii şi mişcării în teatru. După 
părerea lui, viața, în coliziunile ei cele mai tragice si mai dramatice, 
se refugiază dela acţiunea exterioară în adincimile sufletului, în imo- 
bilitate si tăcera. Toată ulenţia trebue concentrată asupra vieţii irte- 
rioaro sufleteşti, deoarece eroul principa! al dramei esto cugetul, 

Stanislavski declară realismul inactual. „A venit timpul ireulului 
pe scenă“, — scrie el — „Trebue să reprezentüm nu viata propriu 
zisă asa cum te desfăşoară in realitate, ci aga cum o simțim noi 
vag si imprecis în visuri si iluzii, în momente de sublime svinturi. 
Tocmai această stare sufletească trebue redată scenic aşa cum fac 
pictorii de formaţie nouă pe tablouri, compozitorii In muzică, poeții 
în versuri. Operele acestor muzicanți, pictor, poeţi n'au melodii bine 
definite. contururi clare, idei precis exprimate. Puterea artei noi stă 
în combinarea perfectă a culorilor si liniilor, a sunetelor muzicale, în 
armonia cuvintelor. Ele crează o dispoziţie generali care pasionenză 
involuntar pe ce] care asistă la spectacol, Ele dau numai sugestii 
care fac să lucreze imaginația proprie a spectatorilor“. 

Totuşi, în primele sale încercări de punere in scenă a pieselor 
lui Maeterlinck, Teatrul Artistic n'a reusit să redea specificul dramei 
simboliste, Cu vechea metodă teatral a realismului psihologie cure 
urmărea redarea vieții intime a unei personalităţi izolate în nuantele 
ei cele mai fine, nu se putea reprezenta cu succes misticul si irealul 
Numai Meerhold, foarte apropiat de Maeterlinck in concepția sa 
filozofică si artistică, găseşte mijloace de expersie potrivite pentru 
promovarea stilului simbolist în teatrul rusesc. 

„Dacă nu existi succesiune în desfăşurarea subiectului, — spune 
Meerhold, — dacă toată tragedia este construită pe relaţii între Om 
si Destin se impune atunci un teatru Static, In sensul tehnicei lul 
statice care consideră mişcarea ca o muzică plastică, ca o reprezentare 
exterioară a vietii liuntrice şi deacela tehnica teatrului Static preferă 
eem M excesive sj vagi incálusarea gestului şi economia miş- 

Distrugerea actiunii — nceastá bază specifică a crentiunii dra- 
matice — trebuia să aducă însă la nimicirea teatrului propriu zis. 
Cunoscutul critic Eihenwald sfătula chiar să înlocuiască spectacolul 
teatral cu lectura operelor dramatice. Teatrul Hi apărea ca o ilustrare 
prea materială, lipsită de finețe a subiectului, nuntarea la arta 
reor usu - let mp Meer de zu gi we conceptia artistică, 
urmărită pină ln concluzia el logică, a lui Maeterlinck, i 

alti simbolisti şi decadenti. sedie old 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Stanislavski si Meerhold pun în joc tot talentul lor imens, toată 
paslunea ca să găsească forme noi pentru arta teatrală corespunză- 
toare cu noul conținut al dramaturgiei. Actorului condamnat la. imo. 
bilitate aproape complectă trebuiau găsite noi mijloace de expresie 
care să-l dea dreptul la aceasta imobilitate în faţa publicului numeros 
venit la spectacol. Viaţa intimă $i mistică a ero'lor din dramele noi 
nu putea fi redată desigur pe scenă cu vechile procedee ale metodei 
realiste. Trebuiau înlăturate în primul rind toate urmele concretului 
din decorul scenei. din imaginea actorilor si din jocul lor. Gindurile 
şi sentimentele trebuiau să fle reprezentate deci In mod alegoric 
Transformarea imaginilor reale ite pe scenă în imaginile lumii trans- 
cendentale a fost posibilă numai prin adoptarea convenționalismului 
simbolic. Cu ajutorul simbolului se puten face cit mai multă abstrac 
tiune de conținutul lumii reale, Masca abstractă si stilizată care 
înlocuia imaginea realistă njuta spectatorilor să pătrundă în lumea 
mistică si irnţională a pieselor simboliste, 

lată ce scrie Stanislavaki despre montarea piesei lui Andreev 
„Viaţa Omului”. „In drama lui Andreev, viaţa omului nu este o viață 
propriu zisă ci mai degrabü o schemă a ei, conturul ei general. Am 
reusit să introduc acelaşi schematism şi în decor, făcindu-l din funii. 
Funiile, ca nişte linii drepte întrun desemmn simplist, abia s&chitau 
contururile camerei, ferestrelor, usilor, meselor, scaunelor... E natural 
că si oamenii în această cameră-schemiă nu trebuiau să fie oameni 
adevăraţi, ei numai scheme ale namenilor. Costumele lor trebuiau să 
fie conturate numai cu linii. Anumite părţi ale corpului sunt ca şi 
inexistente pentru spectatori, flind acoperite eu cntifea neagră care se 
contopeste cu fondul. In această viata-sch^mit se naşte schema omului 
care e salutată de schemele părinților și cunoştinţelor. Cuvintele spuse 
de aceştia nu exprimă o bucurie vie, ci numai protocolul ei formal" 

Astfel, sub influența psihologismului $i simbolismului în drama- 
turgzie, lun naştere stilul convenţional ca noua maniera ieutralá diame- 
tra] opusă realismului şi naturalismului. Scopul ei era să opună apiri- 
tul corpului, să exprime intimitatea sufletească, sublimul, ireulul si 
transcendentalul. Totusi, regisorilor şi actorilor, cu toate stüruintele 
lor, le-a fost imposibil să elimine din schemă şi simbol trăsăturile 
materiale, ale ncestora, Piedica cea mai mure stătea tocmai în corpul 
actorului. „În zadar, Incercam actorii să se transforme în umbre 
pasive“. Din această contrazivere implacabilă nu era altă ieşire decit 
reintroducerea acţiunii In reprezentațiile teatrale. deoarece promovarea 
consecventă n principiilor tentrului Statie punca aria scenică în impas. 

Conalderind că realitatea ohiectivă nu e în stare să redea viața 
sufletului ormenese, regisorii căutau să creeze cu ajutorul tehnicei 
scenica o altă realitate mai expresivă — „realitatea teatrală”, Montarea 
piesei „Vista omului” a dat ocazie regisorulul Vahtangov să facă o 
justă observatie că imaginer literară dată de Andreev a servit lui 
Stanislavsk; numai ca punct de plecare pentru crearea imaginei 
ecenice pronrii „Tonte peraonagiile care apar pe scenă sunt create de 
regieor si nu de Andreev. Seriitorul a dat textul, iar regizorul, actorul 
a modelat chipul personagiilor, le-a îmbrăcat după concepţia lui, le-a 
dat anumite mişcări, le-a arătat cum trebue să umble, «à vorbească, 
să sadi, eic. 

Holul regisorului si actorului în reprezentațiile teatrale devine tot 
mal covirsitor, Hegisorii nu mal caută să redea cft mul fidel conținutul 
dramolur după concepția nutorului, ci le dau propria lor interpretare 
aşa cum dictează sensibilitatea lor artistică. In felul acesta „realitatea 
teatrală” crentă de revisor putea să difere fundamental de realitatea 
literară a operelor dramatice, Subiectul piesei devenea astfel un fel de 


VECINII NOŞTRI 167 


sanava pe care era lăsată liberă să brodeze fantezia creatoare a regi- 
sotului. 

Emancipindu-se de sub influența literaturii, tentrul vrea să se 
atirtne ca o artă de sine stătătoare cu sfera sa proprie de creaţie. 
Evoluţia teatrului merge pe drumul perfecționării tehnicel scenice si 
afirmării tentralismului în jocul actoricesc. Imaginele teatrale capătă 
tot mai mare expresivitate si preciziune. Se urmăreşte ca decorul să 
producă efecte exterioare cit mai puternice. Meerhold vrea să facă 
sausas actorilor din trupa sa pe „legile precise ale biomecanicii și 

eticii”, 

Hecunoseind hegemonia actorului în teatru — acest „maestru al 
tehnicei exterioare“, Vahtangov consideră materialul literar al piesei 
numai ca simplu pretext pentru exprimarea ideilor şi sentimentelor 
proprii și îşi propune să arate pe scenă „lumea specifică à imaginelor 
teatrale cu viața lor teatrali". Această lume tentrală ce diferă cu 
totul de realitatea vieţii se naşte din voinţa creatoare a regisorului, 

Aceiasi tentralizare a teatrului” reclamă și neorealistul Tairov, 
conducătorul Teatrului de Cameră. El refuză să recunoască artei 
funcțiuni tionale și proclamă divorțul definitiv între teatru si 
realitate. lismul nu cere crearea pe scenă à iluziilor teatrale, 
ci demonstrarea măestriei actorului care posedă la perfectiune tehnica 
jocului. Spectatorii nu trebue să se intereseze de subiectul piesii, ci să 
admire forma artistică a reprozentuţiei. 

"Astfel spectacolul construit pe „legile precise. ale artei teatrale" 
urmăreste numai efecte pur estetice, iar studio-urile devin adevărate 
laboratoare de expriente formalistice. 

Depürtarea de realitate și refugiul in jocul formalistic se observă 
şi în alte domenii ale artei, La aceasta contribue in mare măsură si 
atmosfera apăsătoare a regimului reactionar care face ca majoritatea 
Wdrarmaturgilor și regisorilor să nu-si găsească inspirație creatoare in 
realitatea vieţii şi să caute drumul de desvoltare a artei teatrale în 
iluzii romantice, în perceperea simbolistă a lumii, concepția expresio- 
nistá a spectacolulut, In teatrul estetic aJ „artei pentru artă“. 

Revoluţia din 1917 pune arta şi literatura rusă în fata noiei roa- 
litáti sociale, Intregul popor este antrenat în războlul civil, în lupta 
necruțătoare intre lumea burgheză si lumea socialistă, Funcţia socială 
şi creatoare a artistului capătă un nou înteles. Regimul revoluţionar 
cere din partea tuturor conlucrare activă şi entuziastă. Intelectuali- 
tatea teatrulă preocupată pină atunci de născucirea noilor mijioace 
formalistice, e cucerită acum de unitatea În scop, idei și sentimente 
a revoluției i capătă un impuls puternic pentru crentia artistică 

Regisorii trecuţi de partea noului regim nu găsesc la Inceput 
altă formàü pentru exprimarea actunlității revoluționare decit vechea 
manieră a teatrului conventional, pe care îl eliberează însă de conti- 
nutul lui mistie. Simbolurile capătă un înțeles revoluționar, trebuind 
să exprime ideile şi sentimentele onmenilor ce inu parte ta lupta poli- 
tic de eliberare. 

Meerhold pune bazele noului curent artistic cunoscut sub numele 
de „Octombrie teatral". El nu numai că nu renunță In stilul simbolist, 
dar, cn un novator intrăzneţ, introduce noi mijloace formalistice, nai 
trucuri in tehnica scenariului, Prin schematica convențională si ra- 
ționalistă, Meerhold încearcă să exprime pe scenă conţinutul politic al 
revoluţiei. Totuși pun neobișnuit eu reprezentarea simbolistă si ab. 
structă a renlităţii sociale se descurcă foarte gren spectacolele mon- 
tate de Meerhold care senmilnă deseori cu adevărate probleme de re- 
bus. Pentru a usura înţelegerea conţinutului ideologie a1 almbolurilor, 
Meerhold completa spectacolele sale cu lozincile corespunzătoare scrise 
pe placarde aau proectate pe ecran. Tot In acest scop, conţinutul poli- 
tic al pieselor era deseori adus la cunoștința publicului inaintea ince- 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


perii spectacolulul aşa că spectatorilor le răminea numai să admire 
dibiicia 3! fantezia crentonre a regisorulul. E 

Maincovak! și Vahtangov caută să înlocuiască simbolurile abstracte 
născocite de fantezia rogisorului eu imagini mai cunoscute şi miti ac- 
cesibile publicului larg: Ei folosese figuri consacrate din istoria reli- 
gioasi sau din mitologia antică, dindu-le o funcţie satirică si agitato- 
rich. Vahtangov Ineenrcá să puis în scenă Biblia, fuga evreilor din 
Egipt, legenda despre Prometeu cure trebuia să simbolizeze proletaria- 
tul țintuit de o stfnc de către clasa capitalistă pentrucă a vrut să fure 
focul ştiinţei şi libertății. 

In noua sa piesă ,Misteria-buff", Maincovsk] se inspiră direct din 
Vechiul și Noui Testament. Cet „curati si necurați” din Corabia lui 
Noe simbolizează raporturi sociale în societatea capitalistă. Omul rüs- 
vrăti mainteazü, ca şi Isus Christos, „po npă ca şi pe uscat". „Necu- 
rati" răsculați „tree prin iad" în „ra, în „Pămintul fág&duit" al 
comunei, 

Alături de lontrui simbolist politic şi agitatoric, se desvoltă teatrul 
ziarului si foiletonului care are de scop să reprezinte evenimentole co: 
lidiane din destăsurarea rüsboiului civil, 

Epoca revoluționară cerea spectacole monumentale, stil eroic, 
grandoarea subieetului si imaginilor. Teatrul incearcă să redea actiu- 
nile maselor largi püirunse de patosul $i dinamismul revoluţiei. Vat- 
tangov imuginează scene în care principalul erou este masa poporului 
răsculat, mulțimea în plină acţiune revoluţionară. „Nu există nici un 
rol izolat In toate actele joacă numai mass. Incepe revolta, Multimea 
atacă baricadele. Le cucereşte. Triumfá, Inmormintează pe cel căzuți 
Cintă cintecul eliberárii universale", Reprezentatii tentrale pa o scar 
grandioasă in care joncá numai masele duceau la schematism. abs- 
tracțiunea In subiect, lipsa diferentlerii imaginetor. Ele trüdau o on- 
ceptie pgresitá a colectivului social care ers înțeles ca o mulţime 
impersonali și nu ea reuniunea diverșilor indivizi avind fiecare speci: 
ficul său personal. 

Ca şi Romain Rolland, regisoril sovietici Încep să creada în nece- 
situtena de n antrena publicul spectator In. jocul actorilor. Annlizind te 
tivitatea teatrală din timpul Revoluţiei Franceze, Rolland ajunge la 
concluzia că „un popor liber si fericit simte mai mult nevoia serbárilor 
populare decit n spectacolelor”, Creatiunea teatrală trebue să so desfü- 
goare deci sub cerul Hber, cind spectatorii se prefac, fără să vrea, în 
actori. Cáutind să transforme spectacolul teatral în creaţiunea colet- 


tiv n tuturor care asistă la reprezentație, Meerhold desființează zidul ` 


despărțitor între scena 3i aala de spectacol, Actorii joacă întrun colt 
si sălii, intră în conversații cu publicul, îl antrenează să contribue 
activ in desfăsurnrea reprezentație, 

Se flutură de asemenea lozinca democralizării teatrului legată de 
frecventarea sălilor de spectacol de către păturile muncitoare largi 
care prin cerintele lor, prin forţa și energia lor spirituală inepuizabilă 
trebuiau sit Improspáteze teatrul burghez njuns ln impus, Totusi, Inte- 
legarea greșită a acestei democratizării ducea deseori Ja simplificarea 
repertoriului si a principiilor de organzare a spectacolului, la idea exis- 
tenții unsi arte „populare“ de al doilea rang. 

Odată cu terminare: răshoiului civil prin victoria definitivă à 
revoluției socialiste, &e observă la regisorij sovietici o atitudine maf 
cumplütati $i mai chibzuită In căutarea drumurilor noi pentru arta 

Au trecut zilele tumultoase de dibuiri si exagerüri. Recládirea 
vechiului imperiu rusesc pe baze noi cerea din parten artiştilor o ĉon- 
tribuţie pozitivă lu crearea noiel arte socinliste. 

a teatrală infilntatü pe lingă Comisariatul Instrucțiel Pu- 
blice este însărcinată ci orgunizarena și coordonarea activității teatrale 


VECINII NOŞTRI 168 


din Uniunea Sovietici. Atitudinea nepativi faţă de comorile artei bur- 
gheze este cu hotărire condamnată. Lunaciarski sustine că e cu totul 
absurd să renunţi la vechea cultură artistică pe motiv că arta are né- 
voie de o radicală renovare, Din contră, renlizările culturii vechi trebue 
respectate și folosite cu toată nteniia cuvanită In rezolvarea probleme- 
lor noi dë creație artistică pese la ordinea zilei de evenimente sociale 
asa de mari ca revoluţia proletară si reconstrucţia socialisti. 

Publicul larg care era ținut înainte departe de arta teatrală ure 
dreptul să facă in primul rînd cunoștința cu toate operele dramatice 
mai de seamă ale trecutului. Aceasta cu atit mal mult cu cit udepții 
„teatrului popular“ sunt de părere că toate e artistice mari îşi 
glisese izvorul de inspirație in viața spirituals, în pasiunile maselor 
populare, „Nu există nici o operă artistică Intradevür măreaţă, — serie 
Vahtangov, — chre să nu izvoreasci din fortele creatoare ale poporu- 
lui, elici tot ca găsim întradevăr măreț în artă a fost inspirat artistului 
de sufletul popular”. 

Se observă un interes tot mai pronunțat pentru dramaturgia cla- 
sică rusă si striiină. Teatrul Artistic dela A emani si éulelalie (buo 
din Moscova si Leningrad introdue în repertoriul lor operele drama- 
tice u lui Sopliocle, Aristofan, Cervantes, e de Vega, Calderon, Sha- 
kespeare, Gozzi. Schiller, Goethe, Biton, Pușkin, Ostrovski, ete. Se aleg 
piese cu un caracter eroic $i romuntie in care sunt arütate acţiunile 
maselor populare împotriva subjugürii religioase şi sociale, 

Nu so renunţă nici la operele dramaturgitor eimbolisti ca Maeter- 
iinek, Strindberg, Ibsen ete. Neglijind cu totul tema lor mistică şi fo 
losind numai subiectul dramelor, regisorii sovietici fac din ele adevá- 
rate satire In adresa societátii burgheze, Numai nimicirea lumii vechi 
intrate în putrefaetie poate ia libertatea deplină desvoltárii spirituale 
a omenirii, să puie [n miscare tonte posibilitățile de creaţie ce stau as- 
cunse în om. 

Piesa „Erik XIV“ a lui Strindberg (n. montarea lui Vahtangov 
pierde caracterul ei isturic și din drama personală a regelui se "M 
formă în conflictul Intra două lumi: palatul si poporul, Toate persona- 
giile nparținind palatului sunt prezentate In mod abstract, prin scheme 
care an mişcă ca nisle automale neinsufletite; în schimb viaţa popo- 
rului de jos e redată in culori realiste. Totul subliniază artificialita- 
ten ṣi apropinta dispariţie a lumii vechi, 

Subliniind atitudinea ironică a actorului faţă de imaginea creati 
de el, Vahtangoy relnvinzi astfel principiul groteseului folosit pe 
sara intins de seriitorii burghezi revoluționari ea Habelais, Swift, 
etc, pentru afirmarea ideilor noi progresiste, Evidentiind în mod hi- 
perbolie Inturile negutive nle lumii vechi, grotescul le dă un caracter 
general şi convinge de necesitatea sehimbăriloe radicale în ordinea de 
lucruri existenti. 

Primele piese sovietice, ea şi Intrepretarea dramaturgiei vechi 
arăta o tendinţă generali de a defaima societatea roma aar A de a 
chama poporul la dárimarea vechilor forme si vechiului fel de viată 
Astfel se explică succesul satirei socialo care corespundea cum spunea 
Vahtangóv cu „perioada luptei invergunnte politice si economice tm- 
potriva burgheziei". 

Reconstrucția socialistă vere redarea proceselor de formare a 
vieții și culturii noi, Imprimind din nou tendințe realiste in metode de 
creaţie artistică, Este resctunlizatā tehnice scenică a teatrului lui Sta- 
nislavski, renuntindu-se totuşi In exagerărila ei naturaliste care du- 
cenu In contopirea deplină a actorului cu imaginea. Realismul socia- 
list urmăreşte in. primul rind crearea imaginilor artistice tipice, gene- 
ralizate, inspirindu-se din realitatea concret revoluționară şi nu pe 

calea riționamentului abstract. 


170 VIAŢA ROMÍNEASCÁ 


Piesele cu subiecte luate din viaţa de Lonte zilele care S'au bucurat 
odinioară de cel mai mare succes, pierd acum caracterul lor intim- 
psihologic şi strict distractiv. Regisorii sovietici caută să scoată pe om 
din ele înguste ale vieţii intime familiare si să-l reprezinte în ac- 
tivitatea lui ca membru conştient al colectivului social, Dela propa- 
garea simpatiei pentru „oameni mici”, striviți în conditiunile societăţii 
capitaliste, se trece la tematica pasiunilor puternice, la repertoriul 
eroic strins legat de munca creatoare a fiecărui cetăţean, în sfera lui 
de activitate, Pentru a reprezenta cit mai expresiv eroismul epocii şi 
perspectivele construcției socialiste, regizorii ruşi folosesc şi proce- 
deele metodei romantice, condensarea culorilor, atribuirea fiecărui 
personagiu a unei singure trăsături a caracterului, introducerea pe 
scara intinsü a contrastelor, etc, : 

Hecunoscind valoarea în sine a artei scenice, regisorii sovietici 
cer din parten actorilor un joc teatral de înaltă ținută artistică. Nece- 
sitatea teatralismului In jocul actoricese nu justifică totuşi exegerá- 
rile concepţiei formaliste a creaţiei artistice care vrea să recunoască 
valoarea In sine şi mijloacelor teatrale de expresie. Fantezia creatoare 
este legată totdeauna de conţinutul concret al piesei şi urmăreşte re- 
darea cit mai artistică n anumitor idei și sentimente omeneşti, 

Negisorii ruşi contemporani caută să lege conţinutul socialist al 
artei, cüreia recunosc rolul politie si educativ, cu perfecțiunea artis- 
Lică si varietatea ees mai largă a formelor de expresie. Artă nu suferă 
uniformitate si prin urmare artistul nu poate fi stinjenit cu nimic în 
alegerea mijloacelor si procedeelor formale care să exprime clt mai 
perfect şi mai clar realitatea actuală și tendinţele ei de desvoltare. 

Intürirea tendințelor antiburghere în artă nu exclude adaptarea 
mijloacelor de expresie vechi pe care arta le are deja la dispoziţie. 
Teatrul sovietie nu vrea să renunte cu totul de a folosi fantasticul si 
protescul, simboluri şi scheme convenţionale. Fieciărel idei ce se prelu- 
eroază pe scenă, trebue găsită forma cea mai adecuntă de expresie, 
care decurge din conținutul piesei dat de autor si din interpretarea 
formulă a acestui conținut prin prisma contemporanităţii. 

3 Asimilarea critici a mostenirii artistice preocupă în cel mal mare 

grad tonte tentrele sovietice. In repertoriul acestor teatre pe anul în 
curs întilnim alături de o mulțime de piese nol şi operele dramatice ale 
scriitorilor rusi si străini din cele mai diferite epoci, Din dramaturgia 
clasică se joucă: „Fuente Ovehuna” de Lope de Vega, „Principesa Tu- 
randoi" de Carlo Gozzi, „Romeo si Julieta", „Otheilo” si „Regele Lear" 
de Shakespeare, „intrigë $i amor“ de Schiller şi altele, Din scriitorii 
străini mai noi: „Aventurile lui Pick-wick" de Dickens, „Comedia 
Umană” si „Eugenia Grandet" de Balzac, „Nora” de Ibsen, „Pasărea 
albastră” de Martorlinek, „Mai tare decit moartea” de Maupassant, ete. 

Din seriitorii rusi se joacă piesele lui Griboedov, Puşkin, Gogol, 
Ostrovski, Loo Tolstoi, Gorki si alţii. 

Deocamdată am putut urmări la noi numai realizările cinemato- 
grafiei sovietice, arta cu tehnica cea mal apropiată de arta scenică, 
Din aceste spectacole se pot trage deci unele concluzii și asupra mij- 
joacelor şi procedeelor artistice utilizate în teatrul sovietice. In linii ge- 
nerale se observă în aceste filme pe de o parte satira la adresa socie- 
titii burgheze, iar pe de altă parie prezentarea sub forma artistică a 
diferitelor probleme din actualitatea socialistă, 

In „Petrul cel Mare" si „Loentenetul inivizibil^ descoperim ten- 
dința de a da filme de documentaţie istorică. „Alexandru Nevski” şi 
„Ruslan si Ludmila” redau legendele populare cu caracterul jor ro- 
mantie. In „Furtuna“ şi „Fraţii Golovlev” am putut admira teatralismul 
joculn* actoricesc de inalMA ținută artistică, In „Guliver“ gi „Cheia de 


VECINII NOŞTRI 171 


aur” sunt folosite pe scară întinsă conventonali&mul simbolic si gro- 


O serie de filme ca „Tiganii“, „Pepo” şi „Emigranţii” redau felul 
cum a fost rezolvată problema naţională întrun stat cu peste 100 de 
naționalități. Aceste filme ca si altele din actualitatea sovioticá nu mai 
excelează prin teatralismul jocului, ci caută mai mult să redea scene 
reale din viaja de toate zilele. 

Desigur cele citeva filme sovietice rulate în cinemalogratele bu- 
curestene nu pot da decit o idee generală asupra genurilor si stilurilor 
de joc folosite de teatrul rus actuel. Lăsind artistului deplină libertate 
în alegerea mijloacelor şi B om rai formale, se cere totuşi ca orice 
reprezentaţie teatrală să un conținut social si să trezească sim- 
patia pentru cauza socialistă; iar satira să fie îndreptată atit impo- 
triva societății burgheze, cit şi împotriva scăderilor proprii, vizind de- 
sigur posibilitatea indreptării lor 

VERA PANFIL 


MISCELLANEA 


VARIATIUNI PE TEMA PROPAGANDEI NATIONALE 


Dela isbucnirea războiului, cuvintul ,propaganda" este muzit si 
întrebuințat chiar și In țările foarte democratice ca Franţa sau Anglia, 
deşi acolo acest cuvint este în mod normal privit cu ochi răi, ca unul 
ce vine din țări reacționare si corespunde unor practici strina legate 
de structura autoritară a guvernului. Antipatia ţărilor liberale pentru 
această noţiune se vede în felul ipocrit în care a fost botezat acolo 
Ministerul Propagandei. I se zice „Comisariatul general al Informa- 
țiunii”. Formulă, de altfel, destul de logică. Ce] mai bun mijloc de 
persuasiune este de a informa abundent pe cel ce vrem să convingem., 
Un om bine informat exercit întotdeauna un mare prestigiu asupra 
semenilor săi; iar acestia din urmă se simt totdeauna miüguliti cind 
cineva bine informat îşi dă osteneala si le face onoarea să-i informeze 
si pe ei. Pe de altă parte, o informatie bogată este condiţia prealabilă 
a oricărui succes în persuasiune. Ca să convingem po cineva, trebue 
să fim bine informati not-insine asupra psihologiei sale generale si 
momentane. Iar dacă cel pe care voim a-l convinge este „toată lumea“, 
întreaga populaţie a ţării, atunci trebue să cunoaştem bine atit men- 
talitaten permanentă a acelei națiuni cit sí starea el aufleteascá 
prezentă, Asa dar, oricum am scotoci mecanismul acestei operații de 
persuasiune care se chiamă propagandă, vom întiini, la fiecare analiză, 
la fiecnre nspect al chestiunii: necesitatea informației. Ţările demo- 
cratice au dreptate cind au ales aceat vocabul pentru a-și desemna 
noile lor Ministere ale Propagandei. 

Decit, tot ipocrizie este, Căci informatie abundentă nu e neapárat 
sinonim cu informaţie obiectivă. In Franţa, bunăoară, nevoia de a 
intensifica informaţia prin Stat este o consecință a diminuţiei infor- 
maţiunii pe cale privată (jurnale, reviste, cărţi, conversații telefonice, 
eic). Si este și consecința nevoli de a se tria informatiunile. Se face 
atunci următorul raţionament: populaţia va accepta restric(is în 
premiera a informării in schimbul unei cresteri în cantitate a informa- 
țiunilor. 

In tot eazul, să nu fim înşelaţi de cuvinte. Că i se zice ,Infor- 
malie" sau „Propagandă, — în ambele cazuri tot propagandă este, 
adică acel gen de propagandă care consistă dintr'o persuasiune cons- 
tant $i uniform dirijată a opiniei publice interne. Intre țările libere 
$i cele totalitare nu existi, în această privință, decit deosebiri de mai 
mult sau mal puţin, diferente de nuanţă. In fond singura deosebire 
este că țările democratice se dedau în asemenea practici In mod excep- 
tional si temporar, numai atita vreme cît (ine războiul, blocada, 
starea de asediu, pe cînd în ţările totalitare Propaganda fun 
neîntrerupt, si în timp de pace si în timp de rázboiu, Sau, mai precis, 


MISCELLANEA 173 


: 
: 
i 


sunt totdeauna in stare de rüzhoiu. Insăşi noţiunea 
economie naţională inchisă, înscarană rüzboiu si asediu. 
Şi-a dat un regim totalitar face casicind sar asedia 


i 
d 
A 
i 
j 
| 
E 


i 
| 
| 


se 
şi a furnisorului. lată de ce, chiar dacă armatele nu luptă, 
de beljum contra omnes este în asemenea republici, 
sa dar, existenţa unei propagande prin Stat este nu numai com- 
si imperios cerută de starea de asediu, fie că această 
tunţie de blocadă internațională este provizorie — ca în țările libere — 
e ch e permanentă — ca în țările totalitare. 
Aceasta însă nu epuizează conținutul ideii de propagandă prim 
Stat, şi nici nu o face de tot incompatibilii cu noţiunea de liberă demo- 
Căci problema propagandei are două aspecte, Este acel al pro- 
pagandei interne și acel a1 propagandei externe. Prima are cn obiectiv 
opinia publică a naţiunii respective; cealaltă: opinia internațională, 
cistignren acesteia, seducerea mulțimilor din aite state în favoarea 
produselor — materiale dar mai ales spirituale — provenite din statul 
ze go doilea fel de propagandă i 
cest nu-i incompatibil cu o naţiune 
democratică, ei, din potrivă, alcătueşte — prima datorie a oricărei 


g 
E 
E 


aus 
3 
F 
Li 


: 


urbi et orbi, şi apreciate de toate celelalte naţiuni. 

Fireste, o asemenea Imiatarire se poate implini mai agresiv sau 
mai discret. Stilul insistent e dăunător si duce uşor la suspiciune şi 
deci contrapropagandá. Stilul discret poate în tata 
totală — ceea ce-i aproape tof ntit de dăunător. Stilul intervenţiei 
directe, prin oficii $i oficine oficiale şi oficionse plasate în străinătate 
poate conjura inconvenieniele inerente metodei directe dacă totul se 
mürgineste la o singură încurajare a particularilor naţionali să-şi 
răspindeaacă sin produsele. 

In tot cazul, spontană sau dirijată, propaganda externi trebue 
cal puţin să pară spontană, ȘI, a doua condiție: să nu conţină decit 


Firesie, este greu de dozat partea de inițiativă individuală şi 
partea de dirijare prin Stat cind e vorba de succesul unui bun natio- 
nal pe piaja economică sau intelectuală străină. Există mai totdeauna 
un amestec de spontaneitate $i incurajare guvernamentală In orice 
rr ema reuşite. Dar iată un exemplu autentic, care ne va lumina 
poata. 

Am in faţa mea o revistă francezi foarte apreciati: „L'âge nou- 
veau“, În onre se comentează pe larg un articol de critică literară 
apărut în ziarul bucureştean „Le Moment". Autorul rom!n analizase 
chestiunea intraductibilită || în materie de poezie lirică. Intre alte 
fapte, citase $i un vers din „Postumele” lui Topirceanu, care sună aşa: 


„Cind ţi-ai ajuns din urmă viitorul. 


Criticul romin constată că e imposibil să traducem asta în 
frantuzeste prin 


„Lorsque tu auras rejoint ton avenir", sau 
»Lorsque tu auras raltrapt ton futur", sau 


prin orice altă frază imaginabilă. 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


" 


Motivul e in primul rînd linguistic. In romineste s'a intimplat 
ca ideea de „rejoindre“ să fie exprimată prin două cuvinte succesive 
(a ajunge din urmă), iar nu printr'unul singur, Acest „din urmă” 
sugerează o mulțime de lucruri subtile $i tulburătoare; evocă acea 
cursă curioasă a Prezentului cel mereu încărcat cu Trecut si care-i 
mereu distanțat de Viitor, care fuge mal repede. Intr'un singur moment 
alergătorii se află toţi la acelaş nivel al drumului: este momentul 
morţii, cind — prohabil — toate cele trei fete ale Timpului fuzionează 
intr'o substanţă temporală unică şi curioasă, sí pe care n'o vom putea 
povesti niciodată altora.. Astfel, versul lui Topirceanu introduce, bruse 
şi orbitor, problema morţii; ne desvălue ceva din misterul ei, just atit 
eit să ni-o facă încă si mai misterioasă. Si asta fără a pomeni nici 
cuvintul „moarte“, nici vre-una din zecile de noţiuni care îi sunt mai 
mult ori mai puţin asociate, Versul lui Topîrceanu, spus în frantu- 
zeste, ne poate sugera orice, numai ideen de moarte nu. In romineste, 
acest vers nu ne evocă decit ideea de moarte. Si instrumentul acestei 
deosebiri de efect sufletesc este numai particularitatea lexicală a limbii 
romine: cuvintul rejoindre se exprimă în romineste prin două cuvinte 
distincte: ajungere şi din urmă. 

„Fiecure limbă e superioară tuturor celorlalte prin snumite noţiuni 
pe care ea le-a îmbogăţi! în deosebi, şi pe care alte limbi (ce pot fi mai 
bogate în ansamblul lor) le-au lăsat mai nedesvoltate —; aceasta e — 
spune d-l Charles Oulmont, autorul studiului din „L'âge nouveau", 
concluzia dlui ***, autorul articolului din „Le Moment", lar „pot 
are misiunea de a găsi situații de gindire unde zisa particularitate lin- 
guistică să fie avantajos întrebuințată”, 

„Dacă — adaugă insfirsit d-] Oulmont — am simţit o atit de mare 
plăcere să parcurg acest studiu este fiindcă aparţine categoriei celei 
mai bune critici literare posibile; şi aceasta vă arată pină la ce înalt 
punct Rominul — graţie, desigur, latinităţii Jul — poate fi subtil şi 
stie minui nuanțele paletei celei mai bogate. Si asta explică, deasemeni, 
de ce un Francez nu se ponie simii un străin la Bucuresti... , 

Din punctul de vedere ul efectului propagandistic, acest fapt re 
prezintă tot ca se poate visa mai bun. Nu numai că el informează 
străinăintea asupra valorii lui Topirceanu şi asupra felului conştient 
in care e] este apreciat; nu numai că face accesibil străinului ceea ce 
e neaccesibil prin definiţie, adică tocmai ce există mai intraductibil 
intr'o poezie lirică; nu numai că explicaţiile date de criticul romin 
stirnese prin originalitatea lor, atit admiraţie cit și recunoştinţă; nu 
numai că introduce un sentiment de egalitate de merit intelectual între 
Romini si Occidentali —, dar, pe deasupra, sapă în sufletul tuturor 
celor ce vor fi citit acel articol al d-lui Oulmont convingerea că Ro- 
minli sunt un prea stimabil popor, convingere pe care doar foarte 
multe greşeli rominesti ar putea-o slăbi. 

Acest mie „fapt de propagandă“ are particularitatea de a fi fost 
spontan. D-i Oulmont n'a fost rugat de nimeni să scrie zisul articol. 
La făcut lui plăcere so facă. Putem afirma liniştit aceasta, deoarece 
ştim, dela autorul romin el-insusi, cà nu à cunoscut "niciodată pe d-l 
Oulmont, $i n! doilea fiindcă directorul ziarului rominesc ne-a arătat 
o scrisoare adresată d-sale de d-l Oulmont in care îi vorbeşte special 
de autorul romin „pe care nu-l cunoaşte” si despre care „va scrie în 
curind ceva”. Asa dar, aici d-] Uulmont este, el, ,indatoratul", pentru 
dubla plăcere intelectuală ce a avut (cetirea studiului si prilejul de à 
scrie el-insuși unul). l 

Insfirsit, altă amuzantă si semnificativă particularitate a fenome- 
nulul: cetitorii străini ai articolului d-lui Oulmont vor uita desigur 
imediat numele eriticului literar romin și poate si pe acela al lut 
"Topirceanu, Ceen ce va tine Insă minte — si pentru multă vreme — 


-A 


- 


MISCELLANEA 175 


este că în Rominia există mari poeti lirici $i al doilea că in Rominia 
există un fel de a înțelege, de a gusta şi explica inaltele frumuseți 
ale artei care nu e cu nimic mai prejos de felul în care aceasta se 
face in cea mal" exigentă dintre Frante. 

Aşa dar, beneficiul este pentru Rominia, pentru toată Rominia, 
și numai pentru Hominia. 

Foarte curios acest fenomen de topire în anonimat al indivizilor, 
in folosul naţiunii întregi — particularitate caracteristică fenomenului 
de Ă pe ee externă isbutità. Cind ne sflám în străinătate suntem 
mai intii de toate — si cite odată apronpe exclusiv — Homini; suntem 
„Rominul”, deputat al unei alte civilizaţii, care veşnic dă examen în 
fata unei culturi străine, lată de ce Rominul ce se află în călătorie 
peste graniţă are datoria să fie foarte atent la ce face si să-și amin: 
tească necontenit de calitatea lui de Romin — precum şi de enorma 
răspundere pe care asta o implică. Un sentiment curios de orgoliu şi 
modestie, orgoliu naţionul si modestie individuală, își face locuinţă 
in sufletul oricărui Romin conştient care se güseste în altă ţară, 

In interiorul ţării tale nu trebue nici să spui nici să te gindesti 
că esti Romin. Este o atitudine dacă nu oarecum indecentá, în tot 
cazul inutilă și adesea incurcătoare de treburi. In tara ta trebue să-ţi 
faci nu datoria de Romin, ci datoria de cetățean (care o implică cu 
prisosință pe cer dintii). Trebue să-ți vezi de treabă, conştiincios şi 
onest. Această seriozitate a fiecăruia e singurul mod de a introduce 
tara ta în stima universali. Aceste cărți de vizită, acbste bilete de 
introducere în opinia publică internaţională trebue să pornească tutti 
net spontan, fără intenţie propagandistică din partea individului 
autor. 

Decit, asta nu inseamnă că Statul nu trebue să facă nimle 
„Sensorium commune" al întregului organism social, el trebue, dacă 
nu să dirijeze brutal $i agresiv, dar măcar să inlesnească, prin bani 
şi osteneală, ajungerea mărtii naționale bune Ia dispoziția Străinulul. 


In cazul reprodus de nol adineaori am văzut că spontaneitatea 
fusese perfectă, Si totuşi, a existat gi acolo o „dirijare“ propagandistică 
de Stat. Ziarul „Le Moment" a fost multă vreme, și in multe chipuri, 
unele mai bune altele mai puţin — ajutat de Statul romin. Fără acest 
sprijin, gazeta n'ar fi parvenit la tirajul și calitatea conţinutului pe 
care l-a avut ani dearindu! (ca dovadă, atunci cind protecția i-a fost 
rog ziarul a inceput să moară, coca ce a fost si este realmente 
păcat). 

Graţie ucelor înlesniri, ziarul își putea permite luxul unel oare- 
cari desfacerl în străinătate si al multor colaborări străine interesante, 
Aga dar, difuziune internațională şi relaţii intelectuale cu scriitori 
buni de peste graniţă. Dacă Statul romin n'ar fi ajutat ziarul, nicio- 
dată acel mic fapt de propagandă isbutită (analizat adineaori) nu s'ar 
fi putut produce. Cu toată aparența lui de spontaneitate, el a fost 
totuşi discret, pacient şi indirect „dirijat“ de serviciul “pa atunci incă 
neorganizat sistematic) al Propagandei de Stat - 

Se va spune poate că acest sistem de intervenție propagandistică 
este neindestulütor. Credem că, din potrivă, este nu numai singurul 
eficace, dar și cel mai rentabil dacă comparăm banii cheltuiţi 9. 
folosul obținut, Insfirsit, lucru la prima vedere curios, a încuraja 
astfel civilizaţia naţională presupune o cheltuială bănească cu mult, 
cu foarte mult mai mare decit aceea pusă în bugetul celui mai chel- 

tuitor dintre Ministerele de Propagandă din vre-o țară totalitară de 
astăzi A 


176 VIATA ROMINEASCA 


O, MORES 


intrun mare şi cunoscut ziar bucureştean era reprodusă, acum 
citiva ani, discuția contradictorie, publică și orală a dol bărbaţi de 
Stat romini cu privire la reforma monetară. Părerile, pe vremea aceea, 
erau impürtite între partizanii revalurizării leului $i acel al dovalori 
sării. Susţinătorul defla(unil era profesor de Economia politică la 
una din Facultütile noastre de Drept; inflationistul era, din contra, un 
eminent jurist, cunoscut prin succesele lui de barou. Ambii fuseseră, 
bine-inteles, ministri, unul la Industrie şi Comerţ, celălalt la. Justiţie. 
Si e inutil să adnug că ambii nu evocat argumentele clasice in fa- 
voarea unela si celeilalte doctrine — argumente pe care e inutil să le 
reproducem aci pentru bunul motiv că ele se găsesc în orice manual 
scolar de Kceonornie. 

Aceasta însă nu Înseamnă că desbaterile nu conțineau mimic 
original. Din potrivă, ele nu început prin niște declarații pe care în 
zadar lo vom căuta in trutute de finznte — gi poate chiar în Tratatele 
de Morală, 

Intr'adevür, prima grijă n oratorilor a fost să asigure pe ascultá- 
tori că ci nau nici-un interes persona! în toată această afacere. „Din 
contra — a zis uminentul jurist — ducă planul meu de inflafiune se 
infaptuesie, atunel eu, Piri sunt ruinat, Căci am imense datorii, 
tonte în valută forte. cădere a leului faţă de moneda străină va 
urca În mod catastrofic suma de lei ce va trebul să-mi procur pentru 
a-mi plăti obligatiunile". „Din contra — a spus la rindu-i profesorul — 
dacă planul meu de defla(iune 3e infáptueste, atunci eu, personal, sunt 
ruinat. Cáci am imense datorii, toate în lei. O întărire a leuiui faţă 
de coletaite monede (adică fati de preţuri si venituri) mă vu obliga 
să produc cu mult mai mult decit azi pentru a-mi procura leii necesari 
achitării obligniiunilor mele", 

Ne grübim a spune dela Inceput că a sustine, dintr'o convingere 
fundată pe interesul obștesc, o teorie dezastruoasă pentru interesul 
tău individual, este şi va fi una din cele mai liudabile dintre faptele 
omeneşti. Ca însă ni se pare extrem de curios, este ca lauda si vină 
direct şi unie dela lăudatul insusi. E drept că sunt cizuri cind esti 
silit sä pomenesti singur despre propriile tale merite; cazuri cind, 
čacă n'o faci, pledoaria devine incomprehensibilă. S'apoi există cazuri 
tribunalele sunt pline de ele) cind ai datoria să spui tot binele posibil 
despre ucţiunile tale. Dar în afari de aceste cazuri excepţionale, este 
din toate timpurile admis că certificatele de bună purtare trebue să 
ni le dea alţii, si, al doilea că, pină la proba contrară, tot omul este 
considerat onest, E cu desăvirşire indecent să comunici opiniei publice 
că „domnilor si doamnelor, eu nu sunt excroc ci din contra". 
foarte ofensütor pentru un cetățean să vadă cum, în (ara lui, excro- 
therin este lotdenuna juridiceste prezumată $i că „onus. probandi" 
incumbă celui ce o neagă. Această ofensă e din aceeaşi familie «de 
supărări eu acele pricinuite de declarații ca: „Eu sunt patriot, şi-mi 
ador tárisonra mea"; eau: „Vă prezint pe sotia mea. Nu este aga că-i 
frumusică? Si mni e şi cuminte pe deasupra. Nu mă ințală niciodată", 

In societăţile civilizate, virtutea femeilor, patriotismul, iubirea 
de ţară, onestitatea în afaceri sunt poo Contrariul trebue 
dovedit. Si e vni şi Amar de acel ce;] afirmă si nu-l poate demonstra. 

Pentru toate aceste motive, trebue să mărturisim că bizara idee 
a celor doi bărbați de Stat de a se disculpa de pungásie cind nimeni 
nu-i acuzase ne supárü mult mai puţin decit incredibila reflectiune 
a gazetarului enre reproducea desbaterile, Intr'adevár, acesta rămine 
mut de admirntie In fata onestitütii, dovedite alb pe negru, a celor doi 
foşti ministri; o priveşte ca un miracol, şi califica această tristă tm- 


MISCELLANEA 177 


prejurare; o Iinüályitoare manifestare de obiectivitate. Minunarea zia 

tului indică nu o stare sufletească accidentali îvită la cei dol indivi, 
s o stare netepana i pes mana; potrivit cárein vinovăția 

ormatorului socia! es e ne intele 
Tomi aan teleasü si absenta de culpă un 
em, desigur, „progenitură de origine romană”. 
*uropeani să nu uitim, n füeut progrese dela anticii Ren Beier 
incoace, Dacă este adevürnt că toți marii bărbaţi de Stat ai Urbel — 
cum o arată un aM urmas, istoricul italian Salviall — erau dublaţi 
de nişte perfeeti samsari; dacă un Caton, Cesar, Pompei, Brutus se 
dedau la cele mal reprehensibile operaţiuni de camătă, exploatare de 
sclavi, Jafuri diverse, eus dacă un Cicerone » putut să scrie că, din 
proconasulaiu! lui în Cilicia, sa ales cu citeva milioane de sesterți si 
Asta „salvis legibus" (adică fără ca, juridiceste, să i se poată face 
proces de concusiune) —, nu trebue totuşi si ge fálim cu asemenea 
bunici. Avem din potrivă obligaţia să deplorüm, la nişte oameni ntit 
de meritosi, o mentalitate asa de imorală, și cel mult avem dreptul 
e Q^ vireumstante atenuante în structura socială din acele 
Toste ateste reminiscente de Istorie romană | 

din pricina unel «Ite supărătoare asemănări, zh ra ureei 
din acea vreme — Cesar, Pompeiu, Antoniu, Crassus, elc, — erru 
veşnic ciuruiti de datorii, datorii de zeci de milioane, pe cure le soldau 
brusc sí bogat excedentaz prinir'o venire la putere (se chema acolo 
venire lu putere guvernarea vincialá suu comanda ca generalissim 
n unul războlu important). Și ne displace uşurinţa candida cu care 


doi fosti ministri romini deci ; : 
datorii bánexti, declară, fără si-i Intrebe nimeni, că au imense 


NICOLAE DRAGANU 


Ziarele ne ndue tristu ştire a morţii, în floarea v i 

sie u, profesor la Facultatea de Litere din aripa Heli 
cademi romine, Conferentisr univeraltar încă Inainte de unire (Dră- 
pues s'a născut la Zagra, în Násaud), apol profesor de limba romină 
m universitatea romineaacă, decan, rector, primar al Clujului, mem- 
pra al Academiei, titlurile, funcţiile si onorurile au trecut peste e] fără 
a 1 per armiger Pd să-i răpească însuşirea de căpetenie în ştiinţă ca 
n viaţa politică: măsura, Atunci cind alţii, orbiti de interese perso- 
ne sau de patimi ideologice, nu ajuns să judece problemele stiinti- 
e prin prizme momentaune, schimbate după vint, Dráganu a reuşit 
să păstreze cumpăna obiectivit&tii, semnind numai ceea ce | se părea 


a 1 
preme ^4 răspunzind la atacurile pütimage cu rinduri chibzuite 


Activitatea stiintificli a lui Dráganu es i 
si lingvistică, A publicat texte "d e NE mons ee par 
codicele Teodorescu şi codicele Martian. A studiat limba acestor texte gi 
a altora, coca ce i-a dus la corcetarea limbii în general. Prin filologie a 
ajuns y la istorie, Luerárile Jui principale aint, în afară de editiile de 
texte, Limbă și istorie, Itomtnii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei 
și a onomasticei (monumental volum de 696 de pagini, în care incearcă 
să dovedească prezența Rominilor In Transilvania şi chiar în Panonia 


în primele secole după voni i 
MN E IE ss v vp Ungurilor), Numele proprii cu sufizul 


Iain de ev aula tra inci e qune de Traneyleanie des origines à 


şi numeroasa articole 
{printre neesten mni importante sînt Un fragment rn A er vechi 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ilvenic rominesc, Mihail Halici, contribuție la istoria culturală ro- 
nl din sec. XVII) şi în alte periodice şi in diverse volume 
omagiale. - i 

unoastere a marilor sale merite pe tărimul limbii, socie- 

di ERE de lingvistică îl alesese preşedinte al ei in toamna 
aceasta. Dar, bolnav deja de boalu care avea să-l răpună, Drăganu 
n'a mai apucat să prezideze nici o sedintá, si nici să expună, aşa cum 
fágüduise, principiile unei vaste lucrări de sintaxă romină la — 
lucra de mai multă vreme. Sperăm totuşi că această lucrare es 
destul de Innintată şi că se va găsi cine să se ocupe de tipărirea ei. 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


N. IORGA: Oameni cari au fost. Vol. IV. Edit. Fundaţiile 
Regale. 


In acest al patrulea volum de necroloage literare, d. prof. N. Iorga. 
continuă să 1 teasc literatura noastră memorialistică şi, simul- 
tan, să creieze o serie paralelă „Memoriilor” d-sale. Numele oamenilor 
acestora cari au fost și nu mal sunt, ar fi pierit din memoria 
ingratá a generațiilor, Fiecare generaţie Tgi are idoli sà!, criterii 
ideologice proprii si valorile sale specifice. Morţii „nu mal ne spun ni- 
mic", fiindcă de cele mai multe ori ei au luptat si Sau străduit pentru 
realizarea altor țeluri decit ale noastre, — fiindcă ideile, gusturile şi 
inclinările lor ne par Invechite şi lipsite de valoarea actualități, Faţă 
de aceste schimbări ideologice, care antrenează mereu alte perspec- 
tive de valorificare a faptelor, există totuşi un criteriu stabil: acel al 

ge mons in sine, acel al preţuirii energiei, muncii, caracteru- 
ui, ca atare, 


Pe acest criteriu n1 pretuirii calitative a oamenilor sunt axate ne 
croloagele d-lui prof. Iorga, — adevărate portrete psihologice, In care 
sunt conturate energic, cu mină de maestru, personalităţi politice, Nte- 
rare, ştiinţifice, alături de umili preoţi de țară, dascăli modesti, ar- 
tisti, si Insfirsit, ,oarnenii de bine", cari au contribuit prin daniile lor 
la rea culturii noastre. 

intilnim portretele Regelui Carol I şi al Reginei Maria alături de 
portretele maregalului Averescu, de ale învăţaţilor străini și romini, de 
ale scriitorilor, oamenilor de ştiinţă si dipomafilor cunoscuţi, toate re- 
date cu o adinci pătrundere psihologică, Intr'o eminentă formă li- 


D. N. lorga a cunoscut indeaproape o nenumărată mulţime de 
oameni, lar pe cei pe cari nu i-a cunoscut personal, faptele lor, atent 
urmărite şi Intelese, i-au îngăduit o pătrundere intuitivă a caractere 
lor. Ceea ce isbeste pe cititor, este ncea capacitate neobișnuită de com- 
prehensiune a unor tipuri de oameni atit de deosebiți (de ex. poetul 
Francis Jammes alături de generalul Ludendorf, Masaryk alături de 
reri p compozitorul loan Vidu alături de episcopul Iacov An- 

novici). 

O mare parte din aceste portrete au un titlu sugestiv, care accen- 
tuiazä caracterul sau valoarea dominantă a unei personalități (de ex. 
„George al V-lea, un profesor de regalitate”. Maxim Gorki e „un mär- 
turisitor", Zaharoff", un mag al banului”, „Jammes, „Virgiliul 
Francoz”). 

Printre portretele cele mai interesante pentru cititorul tinăr, se 
află acelea ale oamenilor cari n'au fost nici „mari“ oameni politici, 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nici învăţaţi cu faimă. nici scriitori cunoscuţi, dar cari au însemnat, 
rin cereo lor, pildă de „omenie”. Asa a fost de pildă „Trandafir 
Divara. — un ctitor”, din care desprindem începutul portretului, 

„Testamentul lui Trandafir Djuvara, omul cult, omul onest şi 
omul de bine, e o lecţie pentru o societate In care banul cistigat adesea 
cu o uimitoare uşurinţă se aruncă p uşi si pe ferestre în acea viaţă 
a cărei ruşine apare în cartea d-lui Paul Morand, introdus indiscret în 
misterele ei, sau se lasă unor urmusi ca să faci ei acelasi lucru“, 

. 139). 
ni In cartea d-lui prof. Iorga mai sunt insemnate cu lauda meritată, 
numele tuturor acelor modesti plonieri al culturii noastre, care au 
muncit rodnic în laboratorii, în biblioteci, prin scris sau de pe catedră. 
(oan UM Eugeniu Voinescu, D. Ghica, Nicolae Dobrescu, I. 
Ursu, etc). 

D. prof. Jorga n ţinut de &semeni, să exprime gratitudinen cul- 
turii rominesti, tuturor acelor străini carl ne-au arătat simpatie şi in- 
teres, fără urmă de egolsm politic şi fără intenţii viclene, (Albert Tho- 
mas, Ducele de Luynes, Georges Fazy, etc). Cartea d-lui prof, lorga, 
este cum nu se ponte mai bine venită, întrun ceas turbure, cind este 
nevole să se stie, şi să nu se uite, că întotdeauna au existat oameni in- 


trogi si capabili în ţara aceasta. à 
a. 


PETRU P. IONESCU: Ontologia umană si cunoașterea. 
Edit. Fundațiilor Regale. 


Titiul foarte filosofie ul ,esseului" de tatā nu trebuie să ingele pe 
nimeni. Subiectul ales de d. Potru Ionescu poate, ce-i drept, constitui o 
probiemă ucută a filosofiei contemporane, Însă care o tratare știinţi- 
fica adecvată, Căci existi subiecte grele, probleme filosofice recunos- 
cute ca atare, care pot fi tratate cu multă usurintá, adică fără 
M de logică si față de rezultatele muneli filosofice şi nle istoriei fi- 

osofiet, 

D. Petre Ionescu practică, — nu fără abilitate, coen ce filosofia 
ştiinţifică numeşte „metafizică“, (In sens pejorativ). Prohlemele filoso- 
fice sunt deslegate într'o clipă printr'un fel de jonglerie speculativă, 
prin creiares unor termeni noui si prin afirmaţii gratuite care nu se 
sprijină pe fapte sau pe analiza faptelor. Nu-i lipseste d-lui Petre Io- 
nescu niei informaţia. mici usurinta şi curiositatea gindirli; însă toc- 
mai această usurint I] eorduce In. afirmaţii fără nicio verificare eri- 
lch, afirmaţii în desacord si cu experienţa si cu filosofia critică, 

In fata crizei filnsofivi contemporane, d, Petre Ionescu crede că 
trebule „să căutăm siguranța Intrun Dumnezeu trăit” (p. 7) si că o 
ponte face nceastu „anu pe calea faptelor, sau prin construcţie aprio- 
rică” (id). Autorul mărturiseşte eu naivitate păcatul fundamental al 
speculațiilor metafizice: construcția aprioricü, — adică jocul concep- 
telor gonle, sarabanda terminologicá si beţia verbali D-sa crede că 
poate soluţiona, problema cunoasterii, ereiind o serio de termeni gi, 
mal ales, operind o confuzie principală între două planuri distincte, 
cum sunt gnoseologia (teorin cunoașterii) st etica religioasă. Cüci, în- 
irebarea pe care si-o pune d-sa, este dovedirea unui „destin creştin al 
lumii” (p. 10). Ca si cum nm fi mai Iluminati în problemele teoriei cu- 
neasterii dacă ar exista sau nu, un „destin crestin al lumii”! Pentru 
cine cunoaşte istoria filosofiei, „problemele“ pe care şi le pune d. Petre 
Ioneseu, sunt probleme învechite, anacronice, rüsuflate. Sunt probleme 
pe care, după Kant, oamenii cari lau în serios filosofia, nu şi 1e mai 
papane: Totusi d. Potro loneseu găseşte că aceste intrebüri sunt „i 
nubMoare'. Dacă răspunsurile pe care le-a mftat i-au adua linistea spi- 


RECENZII 181 


ritului, navem nimic lmpotrivi. Numai că nevastă terapeutică domes- 
tică nu era necesar să devie publică. 

Există in cartea de fati numeroase apeluri la datele ultime ale 
fizicei, biologiei, psihologiei, etc. Sunt rezultate ale ştiinţei si gindirii 
con pe care nu le contestă nimeni. Autorul dă i a că 
se bizuie pe aceste date; întradevăr, acolo unde nu face d să re 
zume si să citere alţi autori, n'avem nimic de spus, Gresala naivă a 
d-lui Petre Ionescu este alta: d-sa crede că poate interpreta datele 
ştiinţei intro construcție metafizică cu motive teologice. Este necesară 
o trecere în revistă a motivelor cărţii de faţă. motive apeculative care 
au une teribilă actualitate si o nediscutată valoare în metafizica 
mediev - 


„Se impletese, dintr'un în t pierdut in bezna vremurilor, In 
destinul omenesc, două mari linii de viață” (p. 12), Autorul ne anu 
in acest portie limbaj, necesitatea deosebirii între „Homo faber" 
„Homo ^, eure creiazü „tragedia“ conflictului intre cale două 
destine: destinul demiurgie si destinul aleteic, Autorul nu sa mărgi- 
nesto la constatarea acestei dualițăți a naturii umane, Constatarea 
rece e bună pentru simplil oameni de ştiinţă, d, Petre Ionescu zice: „Nu 
vom stürui usupra nătăţii acestei conceptii" (p. 20), D-sa aspiră să 
In. „Dece omul e și activ $i contemplativ"?, întrebare, pentru 
care ,trebuie să mergem foarte departe (prea departe!) si ză ne asimi- 
luăm anumite adevăruri biblice” (p. 21), Omul este o creatură sb are 
„0 poziţie de o valoare absolută”, Afirmația că omul reprezintă ceva 
specific In economía lumii, | se pare autorului „deosebit de nouă, în- 
drăsneață şi revoluționară“ (p. 21). lar metoda fenomenologie prin 
care se obține conturarea acestui J wiss antropologic, erede d. Petrè 
lonescu că n'a mai fost utilizată, Ne pare rău că trobue si-i rápim 
autorului această iluzie, dar fenomenologul Max Scheler a dat prima 
antropologie Inaintea d-sale (vezi, „Die Stellung des Menschen im 
rrt Vp e n n faptul că og este o „creatură“, au- 
in&tate: cere ca atare (fiind crea 
de creaţie şi un Creator" (p, 34). i papat: ag 
Tocmai aici se desparte stiinta de metafizică; aici este ul pe 
care d. Petre Ionescu I] püseste întrun elan speculativ. Descrierea fe- 
nomenologică a unei realități specifico umane este un fapt rodnic; 
toate afirmațiile fenomenologice pot fi controlate de oricine. Am vrea 


însă wu M cum putem controla existenta actului de creație gi à 


Autorul este însă grăbit să desvolte alte ,dece"-uri, Cu 
creată realitatea, dacă a fost succesivă sau simultană, de ^ ies 
creator nu sa manifestat dela inceput sub forms cea mal perfectă, 
«i Ca să nu piardă vremea, d, Petre lonescu „anticipează“ existența 
„Unicului”, din care ,decurge realitatea creației, universul, realul, lu- 
mea, natura. (p. 35). Däm o pildă de „adincime filosotică”, prin care 
autorul caută sä ne dezvăluie tainele metafizicei, dar nu ne dovedeste 
decit un procedeu f. suspect „Există o rațiune adincă (desinur!) ce se 
va lămuri incetul cu încetul, dar pe care o putem lua aci drept o 
teză de lucru, care ne face (f) să admitem un Oarecare (!) principiu 
suprem al lucrurilor“, (p. 35), „Unicul” este perfect, netemporal, cre- 
iază realitatea în bloc, — tnsfirsit posedă toate atributele pe care i le-a 
accordat generos metafizica crestină din toate timpurile, Bineînţeles 
dinsa creatiei- ip. 19) fii aintă Creatorului. poate interveni In or- 
„a arca exis y 
matui má sa n paza perie rp m turli angetice", „pri- 
orizarea g nicului... (p. 62), religia este „ decu 
necesar din raportul de inferioritate dintre om si seed (p. T. 
gi comentariile clasice asupra »Pácatulul" si „mintuirii”. Vizi 
aceasta clasică a moralei creştinismului cuprinde şi pasivismul pe 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


planul acţiunii. „Destinul $i istoria sunt subt dependenţa puterii cres- 
toare... (p. 110). 7 

Nu vrem să critic&m tezele acestea ca reactionare, ci vrem numal 
să le arătăm caracterul nefilosofic. D. Petre Ionescu vrea să împace 
religia si stiinta, gindirea critică si credinta personală. Mai precis: 
d-sa vrea cn datele științei să fie interpretate, adică să servească unei 
metafizici rudimentare, care nu mal are niciun rost In curentul gin- 
dirii contemporane, D-aa nu şi-a dat seama de inactualitalea tezelor pe 
care le sustine, Nici nu-i de mirare, căci intilnim afirmaţia, că există 
azi, In plină criză politică si socială, „o înclinare tot mai evidentă a 
masselor către o intelegere spirituală a lumii... (p. 58). 

Trebue să fie cineva cu totul lipsit de simțul istoriei si de simţul 
realităţii, ca să poate face această afirmaţie care stideuză frămintările 
realităţii istorice si sociale. Denltfel, sensul etic ce se desprinde din 
cartea de faţă, este cel clasic al moralei creştine: ignorare şi indepár- 
tare faţă de problemele realităţii, renunțarea la neţiune (exceptind ru- 
güclunen), acceptarea nejustificată a mitului umilitor al „păcatului” 
si al „inferiorităţii” omului, iar faţă de toate problemele grele şi aspre 
ale realităţii, soluţia irealà a „mintuirii”, Tineretul care trieste 
criza actuală istorică nu-i poate fi decit primejdioasă această ideologie 
pasivistă, falalisti si ineficientă, Omul nou, indreptat spre cunoaștere 
critică ṣi acţiune asupra realităţii, nu poate decit respinge speculaţiile 
anacronice 8j anti-ştiințifice pe care le-am desvăluit în ,esseul" d-lui 
Petre Ionescu. 

C L-GULIAN 


AL. MARCU: O carte despre renaştere. Edit. „Scrisul Ro- 


minesc'". 


Prin ultima sa operă, „Figuri femenine din Renagtere", d-l prof. 
Marcu intretine atmosfera de cunoaştere a culturii italiene, pe care 
mereu vrea să ne-o apropie, fie prin traduceri, fie prin studii literare 
sau prin evocări de călătorie, 

Curtea de care ne ocupăm, oste izvorită din nevoia unei întăţi- 
şări nouă a gloriosului motiv al Renasterii, privit însă de un spirit 
ce a trebuit să depăgească strictetea scrisului cărturăresc şi să trăiască 
momente de contemplaţie, spre a Insufleti un material aşa încărcat 
de eruditio! 

Voind să popularizeze o parte dintrun studiu mai intins, Figuri 
din Renaşterea italiană, munca — se intelege — e mai pretențioasă, 
fiindcă nceensi documentare de adevăr cultural, i-a cerut o formă de 
prezentare literar& atrăgătoare, care totuşi sii nu se compromită, de- 
venind romantare, 

La nob unele încercări de acest fel, ori au rămas erudiție ne- 
misiuibilà, ori incercánd să devină mai literare, au denaturat lucrul 
spus si nu îmbrăcat un retorism guzetărese, lipsit de controlul unei 
conştiinţe critice. 

Prin insusirile d-lui Marcu, de scriitor elegant cu fond umanist, 
relnviazü si primese aspect nou, lucrurile si ființele. Jar sub imboldul 
puterii descriptive intilnim un suflet entusiast, cu multiple nuantári. 

Pentru a intra in viaţa ascunsă sub formele Renasterii sec. XV, 
ne reconstrueste peisagiul nrchitecetonle al orasului italian, imagine 
vie a timpului, ca reprezentind o formă de viaţă a lumii ce şi-a avut 

„Astoria aci. 

E un procedeu nimerit, ca vorbind de viaţa intimă a veacurilor 
y să se restabilească ntmosfera comunicativă, mai intii prin 

urmele- rămase în picioare în fata timpului, 


RECENZII 183 


Si primul lucru ce răsare din orizontul trecutului, este orasul 
italian, stăpinit de măreaţa şi nelipsita catedrală, cara prin proporția 
și factura, ei, imprimă aproape tot ce trebue Să crezi oamenii 
ce suu sbátut o bo. cds acolo, Chipul acela solemn înfipt în piatrü— 
inima oraşului — zid i 
monstrează ingrijorare si umilinţă pentru divinitate si putere in- 
clestată, față de oameni; — voința de n stápini este evidentă, Lingá 
o viaţă pronunţat religioasă, un dor ucigător de n lăsa faimă în lume, 
pare să fi minat din urmă întimplările istorice şi fenomenele cul- 
turale. 

Asa au inteles stăpinii peninsulei Italice să-şi arate mindria si 
puterea: prin ziduri tari şi turnuri inalte, Impodobite, fie de un portal 
de Michelozzi, fie de o amintire a lui Ghirlandaio sau Filippino. 

Dar călăuzirea ce ni-se dă prin cartea susamintitü, nu duce la 
acea Renastere florentinà de obicei cunoscută prin fala regeascá a 
Medicilor, ci spre o viaţă mal fără sonoritate istorică, dar poate mai 
adevărată, fiind en mai naturală, 

Vom intilni fapte scăpate de sub privirea celor mai multi, însă 
care prin structura lor, fixează un relief al Renaşterii sec. XV, uneori 
mai caracteristic decit ceea ce ne di istoria ştiută, Chiar indentifica- 
rea locurilor pe unde au trăit cei care interesează pe autor, implică 
o descurcare de nume uitate de viaţa actuală. Poate, nimeni nu mai 
întreabă de asemenea Indepártate lucruri! 

Grupuri de amintiri închise de veacuri în urmă, reinviază în min- 
tea cercetătorului, odată cu clar-obscurul ulitelor liniștite sau cu re- 
cunoaşterea după stemele, păstrate încă pe casele vechi. Dar pină să 
găsească momentele căutate, iată că li vine în minte înfiorarea de 
iubire ce a turburat ființa copilăriei lui Dante; fecioara Beatrice Por- 
tinari, provocarea ideatiei poetice din Vita Nuova, făcea parte din fa- 
milia de'Bardi, ca şi gentildonna Alessandra, pe care autorul o așează 
în fruntea cărţii. 

Timpurile evocate le im caracterizate prin urmărirea vieţii 
diferitelor une, devenite adevărate personali. 

Desi din primele decenii ale sec, XV, Alessandra de copilă, pri- 
mea dela nobila sa familie, o educaţie plină de prevederi pentru ro- 
lul ce-l va avea în societate, 

O virtuoasă, aşa cum cerea in deohste, educația din evul mediu 
religioritaiea ce i se strecură prin suflet normele aspre de a trăi 
pentru acel timp, fae din această figură, o complexitate de con- 
traste, corespunzătoare aspectului social din Renastere, Cu asemenea 
inclinári, tiniru Alessandra, intră prin căsătorie in familia Strozzi, 
care prin Messer Palla Strozzi, un rival n cunoscutului Cosimo dei 
Medici, va imprima o linie prevestitoare a ceta re va fi Henasterea. 

Tinára Alessandra e părtaşă In tot ce va face Invütatul senior 
Palla Strozzi. 

Din chiar mediul ce singur și-l construia acest bancher — eir- 
turar, prin învățați ca Hrisolora, Salutati şi Niccoli, mari umaniști, se 
vede — — Sd idealul ce-l preocupă. Prin el, Florenţa deve- 
nea cen elenismului, se putea citi în original Platon Homer, 
Intrecind astfel, chiar pe Dante și Petrarca. = a "S 

Dar pentru n ne infátisa Florenţa cu viaţa ei bintuitä de ambiţii 
şi inflorire, provocare nestinsá a atitor reforme spirituale şi emanci- 
pări stridente, autorul a trebuit să treacă prin umbra tăinuitoare n 
zidurilor, sau să asiste In desfășurarea strălucitoare a vieţii de curte, 
menită să impresioneze. Din ceea ce se petrecea în interiorul intári- 
turilor şi In afară de zgomotousele petreceri de caracter public, se 
puteau surprinde obiceiurile şi idealul vieţii, Mireţia și miseria ei, 

frumosul şi destriul ce-au colorat neintrerupt orizonturile lumii, sunt 
aspecte urmările de d-] prof. Marcu, spre a determina realitatea na» 
turală a lucrurilor. 


184 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Asistăm pe rind la exagerările primelor femmes savantes, care 
nu se mulțţumeau numai cu rochi de un sfert de milion, cu sute de 
nasturi de aur, ci Isi Incárcau si minecile cu preten(ioase fraze 

La astfel de femei, pieptánütura devenea o problemă greu de re- 


zolvat. Luxoasele timpului isi umflau buclele cu suluri de pi fais, 
, CORE, 
de 


peste care se Ingrümjideau plepteni de mărimi variate, cerce 

perle, cilii, clopoței si mártisoare. Cu un asemenea aco 
mărunţișuri — adevărat bazar — o doamnă, sa intimplat să nu simtă 
că l-a căzut o piatră in cap şi a purtat-o fără supărare, tot timpul 
plimbării, E 

Nu e surprinzător, cind acela exagerüri deveneau motive sati- 
rico pentru Luigi Pulci. ; 

Al doilea capitol al cărţii este inchinat, blindei $i pricaputei 
Isotta degli Atti si semetului Sigismondo Malatesta. VE: 

Acum, spiritul Renaşterii se revarsă din modestul orăşel Rimini, 
așezat în loc linistit pe țărm de nisip alb, $i care devenise temut in 
toată Italia, pentru planurile de luptă ce se urzeau acl. Era însă ves- 
tit și pentru faima de centru cărturărese, de care viteazul Sigiamondo 
se putea mindri, Figura acestui erou, este pe rind urmărită în actele 
sale şi cu simpatie, de d-l prof. Marcu. Ni-1 arati mare conducător de 
oaste, iscusit cunoscător în a construi întărituri strategice ca si In a 
plànui palate, improvizator de versuri de iubire pentru stăpina int- 
mii sale, conformindu-se modei petrarchesti ca si Poliziano si Mi- 
chaelangello. Cruntul Senior era deci şi un visionar ce se putea in- 
trece cu sonetiştii contemporani; i-se păstrează un loc si in istoria 
liricei italiene de atunci, 

In totul trebuia să pară neintrecut, un Senior din quattrocento, 
şi Sigismondo erou din copilăria Ba, doreşte ca şi prin obirşie să fle 
neobişnuit. O mindrie de scoboritor din romanitate îl cuprinde, $i 
iată-l demn urmaş al lui Scipione Africanul, 

Müret a voit să apară prin origine, măreț prin operele ce-a con- 
ceput. I! vezi însetat de biruintl, cu o nesfirşită țesătură de realităţi: 
! vezi determinindu-si cu spada, puterea trăită ca pe-o chemare 
istorică, dar 1] găsim si agitat de planul unui templu ce vrea să fie 
fără pereche. Numai visionarul] şi robusta gîndire a lui Leon B. Al- 
berti putea satisface ambiția unui Malatesta, şi e drept, că templul e 
un monument in istoria architecturii, 

Ultima evocare este figura duloasei Parisina, căreia i-se con- 
sacră cuvinte mișcătoare, lar Seniorul, ocrotitorul epocii de înflorire fer. 
ratezi este Niccolo a] HLlea d'Este, Figurile acestea desprinse de pe 
fondul Renasterii, ne sunt înfăţişate în coloritul unui sens nou de viaţă, 
fiindcă autorul a trăit în intimitatea lor, ca si romancierul cu eroii 
săi, cu deosebirea, că acesta din urmă nu mai e silit, ca în cazul nos- 
iru, să stea atent să nu strice atmosfera istorică prin înflorituri re- 
torice. Aşa că eroii aceştia de istorie, cu tot interesul ce se fixează 
asupra lor personal, aparţin în intregime unei acţiuni culturale, po- 
litice, sociale, fiind mai intii momente ale unei civilizaţii şi care nu- 
ar in această măsură, atrag luarea aminte şi asupra vieţii lor 
intime 

Intenția autorului, aceasta pare să fi fost, şi socotim că se con- 
firmă in respirația tuturor paginilor. 

Formulele reci, simetrie tăiate de rațiunea abstractă, sunt înlo- 
cuite eu scena din viata chipurilor istorice, cu descrieri de lucruri 
şi locuri legate de o societate şi de un timp ce a lăsat urme. Ne sim- 
tim intr'o lume concretă. 

La curtea lui Niccolo HI si a Parisinei, epoca se oglindește In 
atmosfera nouilor aspiratiuni, cu destulă evidență, spre a ni se des- 
chide porţile vieţii acestui ţinut. 

Vorbindu-se despre viața intimă a lui Niccolo, care nu vrea să fie 
fastuonsă ca intențiunea generală a acestor prefaceri, ci modest pa- 


wagenne- 


RECENZII 185 


triarhalá, pentru un puternic Senior, mulţumit să locuiască tot în 
fortăreața perit mă pe altarul cel vechi, unde fusese odată găzduit 
Peirarca, ni se descopür atitea caracteristici ale vremii. 

Si tot ce se patronează de aci din Ferrara, în fiecare act al ener- 
gicului Niccolo, surprinsi indeminarea iscusintei Parisibei care deve- 
mise dela începutul căsniciei, sprijinul soţului, 

Prin interpretarea ce so dă ncestei vieţi, sufletul autorului se 
desvüluesle cu toată puterea noutăţii. ! 

In special în partea aceasta de încheiere a cărţii, intimitatea 
vieţii, subtilitatea formelor, aci rinduite, aci neregulate, precizează o 
viziune cu puternice ecou de noutate, 

D-l prof. Marcu iese cu multă uşurinţă din procedeul rigid al 
cărturarului, și avintul sufletului su contemplativ, ne zugrăvește re- 
pede formolo contrastante ale vieţii care nu erau simple surprize ale 
timpului, ci realitāti neinvinse încă de cerințele ce se grămădeau eu 
dorințele cele nouă. 

Mai la tot pasul deseifrezi lăcomia de viată a tuturor viratelor 
impotriva căreia nicieri nu consta(i să se fi aşezat ceva., Tragicul 
sfirsit al zilelor, întrevăzut uneori ca un ameninţător destin, era 
aşteptat ca o sărbătoare ce satisfaca o pasiune trăită. De aceea mo- 
mentele reinviate aci, sunt dramatizări de eroi al timpului, în care 
sbuciumul ambitiei tăinuite, nu apare Imblinzit decit de sentimentul 
iubirei şi de satisfacția pe care un Senior o are, stiindu-se ocrotitor 
al artelor si literelor, Vista lui violentă singera atunci mai pen 
Toate contrastele de civilizație care se Incrucisau ca porniri naturale 
ale vieţii, parcă se topiau eucernic in fata momentului — senin de 

tä în viața asta torturată de soarta marilor nelinisti. 

Atita sete de mărire şi pe roade ființa oricărui Senior, atita 
vrednicie şi modelare a vietil în manifestările do gentildonnd, incit 
viața e un sacrificiu permanent. 

D-i prof. Marcu, sintetizind mentalitatea şi obicelurile acelor vremi, 
ne determină convingerea că multe insuşiri ale vieții medievale se 
continuă pină în inima Renașterii, că nu există delimitări precise între 
aceste epoci ale civilizației, Si pentru a ne mărturisi acest lucru, nu 
se opreşte In coea ce istoricul oficial al lucrurilor spune, ci trecind 
peste premeditări anterioare, se apropie de ceea ce viaţa îi oferă în 
mod necăutat, şi aci găsește adevărul nsa cum a fost, 

LEON DICULESCU 


ȘTEFAN BACIU: Căutătorul de comori. Editura Funda- 
ţiilor Regale, 1939, 


Cind tipărea primele sale versuri, d-l Stefan Baciu aducea în ele 
candoaren adolescen(li şi stractia spontaneităţii. Seria 
despre melci si despre fluturi cu gravitatea puţin naivă a primei ti- 
nereti, lipsit de monotonia sentimentalismului si de apăsarea unei ere- 
dităţi literare. „Poemele poetului tinár^, de pildă, aveau gratia incertă 
a talentului în desfășurare, seninătatea micilor armonii, cursivitatea 
unor versuri lipsite de probleme, 

De-altfel, — în poezia chinuită şi închisă a timpului — d-l Ștefan 
Baciu aducea trainica inspiraţie pe care o dă un univers restrins, dar 


c. 

Intre timp, d-l Stefan Baciu tipărea mereu alte versuri. Si cum 
se ştia că e foarte tinăr, că are talent şi că a fost premiat la un con- 
cura, — era unanim lăudat şi adulat, 

D-1 Stefan Baciu, mulțumit de mica sa lume, uitase că un pont 
AM (i 0.08 CVM V că i ma do poete bucura de imunitate la 

n 


185 VIAŢA ROMINEASCA 


In d-4 S. Baciu era promisiunea unui adevărat poet; — d-sa nu 
s'a ţinut de cuvint. De ani de zile, el scrie mereu, mereu, despre flori, 
fluturi si brazi, — mulțumit că a güsit o formulă si exploatind-o 
cu nesat. 

„Căutiătorul de comori“ are desigur si el un oarecare farmec, — 
dar un farmec din ce in ce mai manierat. Manierismul este caracterul 
de frunte al acestei poezii, manierismul, adică scoborirea unor forme 
poetice din ce în ce mai devitalizate. din alte forme anterioare, identice, 

,Cüutütorul de comori” este un volum de versuri manierate, lip- 
site de umanitate (in sensul just şi poetic al cuvintului). Nu este nici 
măcar o artă în turnul de fildeş, — ci o egoistă versificatie, in care se 
resimte efortul fals al adultului care caută să menţină gingásia fi- 
reuscă adolescenții, icm 


AL. DIM A: Conceptul de artă populară. Editura Fundațiilor 
Regale, 1939. 


Acum, cind cercetarea artei populare a ajuns la 0 nebănuită ex- 
tensiune, cartea d-lui Al Dima care caută să precizeze limitele con- 
ceptului este cit se poate de binevenită, 

D-sa a utilizat un procedeu clasie în estetică; n comparat părerile 
existente asupra fiecürui nspect al problemei $i a împărțit conceptul 
în citeva sectoare bine — poate, pea bine determinate, Despre con- 
cepțiile expuse din erudiție, nu este locul să insistăm, Ştim cu toti cit 
$i ce poate da erudiţia, care li sunt limitele şi care îl este interesul. 

Opiniile personale ale d-lui AL Dima sunt destul de rar infátisate. 
Este evident că întrun domeniu fn care a domnit pînă mai ieri mal 
curind fantezia romantică sau patriotică, — o atare dovadă de măsură 
nu poate fi decit bine primită, 

Ca informatie, cartea d-lui AL. Dima ni se pare bine intemeeatii, 
— deşi unele absente îl duc la concluzii discutabile, Astfel, d-&a vor 
beste despre predominanta elementelor magice si religioase In arta 
populară si nu are nici un cuvint pentru caracterul opozitionist şi ra- 
tionalist al multor producţii populare, De ex.: cîntecele cu privire la 
căsătorie, adunate de Jules Lafargue sau cintecele haiducesti adunate 
de C, Aricescu, ete, 

justă si interesantă ni se pare concluzia d-sale că arta populară 
nu poate fi confundată cu arta ţărănească, deoarece sfera primei este 
mult mai întinsă. 

Cu privire ln conditlonarea socială şi economică a artei populare, 
d-l Al Dima spune că metoda materialismului istorie nu poate uduce 
folonse, deoarece materialismul istorie vede în factorul economic unicul 
izvor al artei. Nimeni nu obligă pe d-l AL Dima să utilizeze metoda 
materialismului istorie, dar nu se poate respinge o teorie, formulind-o 
în stilul unei gazete cotidiene, Materialismul Istoric spune că factorul 
economic este predominant, dar nu spune că este unic. De asemeni, el 
spune că între baza economică si formele artistice există structurile 
intermediare date de religie, drept, etc. i 

Dacă este adevărat că se pot stabili relaţii între arta cultă $i or- 
gnnizarea economică a societății, este cu atit mai plauzibil că se pot 
descoperi puternice relații între producţie și arta populară. —mal ales 
că valoarea utilitari a acesteia nu este contestată nici de d-] Al. Dima. 

In schimb, d- AL Dima discută teoria d-lui L. Blaga, după care 
dezvoltarea mare a artei populare în Orient se da " odoxismu- 
lui, — pe cind catolicismul şi protestantismul au fost mai puţin priel- 
nici artei populare. 


& 


RECENZII 


Cit de greu se poate susține această teorie, se poate vedea 
tind extraordinarul folclor al Spaniei sau al Irlandei, țări 
asemeni mișcarea protestantă din Nord a dus la o spropi 
culte de cea populară. Obiectille noastre sunt 
obiecţii de detaliu. Cu bibliografie foarte bogată, cu 
cuţit, dI AL. Dima, într'o sistematizare puţin prea 
ţisut problema artei populare din punct de vedere strict estetic, 
se lăsa luat de consideratiuni paralele, ca cele istorice sau 
valoare, 

Din acest punct de vedere „Conceptul de artă populară“ se inte- 
greazà în estetică strict ştiinţifică, cumulind Indoitul merit al amplei 
informaţiei și al actualități. 


= 
y 


i: 
EH 
"ER 


NICHITA TOMESCU: Genuni, poesii. Editura Pavel Suru, 
București, 1939, in 8, 55 pag, — 50 lei. 


Chiar in cea mai acuti criză scriitoricească, cind corăbiile in- 
cearcă fundul oceanelor cu un plumb şi cind popoare se salută cu salve 
de artilerie grea, pe ici pe colo $i poate mai îles la noi itominil, càr- 
(ile de poesii apar intruna. Fiecare plachetă de poeme arată sufletul 
de poet, de pasnic şi iedalist (mà rog!) cetăţean. Fiecare cárticicá apă- 
rută, indeosebi cu pagini acoperite cu stihuri, e un mesaj nobl de 
rivnà migăloasă, Intre visuri si cărţi, cu penițe delicate şi hirtie bună, 
imbietoare; un mesaj de pace, de dor de linişte pentru zàmisliri spirt- 
tuale, pentru ginduri, pentru meditări. 

Ca pe un astfel de mesaj salutüm inti şi cartea lui Nichita To- 
mescu. 


'"Dqnáàrul poet şterge cu nAframa unui suflet sensibil, minunat de 
tainele frumosului şi ale dorurilor, zarea inroşită de ameninţări. Cu o 
tihná în gindire, acum aproape imposibilă, poetul isi güsesle răgäz să 
pătrundă in el Insusi, să se induioseze de cite vreri şi suspine Îl străbat 
ga genere re In vers, cuvinte care să schiteze cite ceva din Intimplá- 

untrice 


Cu bucuria prime! cărţi Nichita Tomescu se spovedeste discret ct- 
titorilor. Ce are să spună, sint lucruri pe care atiti poeti le-au râs 
turnat în versuri, Diseret ori furtunatec de nestüvilit, pină la urmă, 
feciorul lui badea Culiţă, ori Avram, nepotul ciobanului, ori al pluga- 
rului, scinceste caligrafie vreun bilejel niciodată trimis iubitei (dar fn- 
câput in volumul-debnt* 

Aşa e şi pátania lui Nichita Tomescu: 


Din această cdlimara cu luceferi te-ai născut 

Im tristețea unei nopți — ca din bălți, o nalba, 

Am strunit, din ginduri cint luminos castel crescut, 
Ca să stdrui peste timp, limnede și albă. 


(lubitd, p. 20). 


HRotanjità bine în construetie, eu imagini care uneori, rar, se in- 
cumetá să fie originale, poesia erotică a lui Ni e j 
ing Varas 0 poesie de album. Re TOMES Hn 
entru o sensibilitate autentică, prea puţin gind. Pre i 
neinteresante sint lurţurile ce se petrec pipe postu. Wichita To. 
mescu páteste ca toţi junii stiharii ai Hominiei; la cea mai mică adiere. 


188 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


iși scutură floarea. Nimănui dintre poeții noştri — nu li se inttmpld 
ca floarea ză lege rod, | ^ 

Un narcisism, refulare a ignorărei de către iubită, tălăzueşte pla- 
cheta lui Nichita Tomescu. Că iubita nu-i ştie dorul, e poate si vina 
poetului: 1" Biiguiala lui timidă — fie ea făcută şi în versuri — iubita 
n'o ascultă, ori n'are cu ce să o înțeleagă; %. Iar cind poetul își caţără 
iubita In castele și-i spune Domniţă, uită desigur că dusă e de mult 
vremea ciud duducile — prințese se nmorezau frumos de bardul venit 
din lume să distreze curtea castelanului, : 

Genuni-le lui Nichita Tomescu n'au adincuri ameţitoare; din fun- 
dul hăului căscat nu te nud voci de descintec, ori duhuri neintelese. 

iarăşi pastise cu mult roz, în imagini ieftine, neevocatonre, vechi, 
dind melodiilor pe-alocuri, ubiu valoare de romanţă: 


Tu n'ai să pleci... 
De-amintiri te vei lovi, Cum ai sd pleci? 


[Nevermore 1L. p. 30—31). 


Stingaci, puțin plastic /gi-a stins lucoajärul felinaruL,, p. 33) 
uneori In expresii obisnuite cinlecelor de chef (eu inimă de împrumut, 
Ifi întind, venin, paharul, Dlestem, p. 32—33), cu o formă pe-alocuri 
prea mult deasă, prea mult potrivită, totuşi, putem atribui poemelor 
de-acum ale lui Nichita Tomescu fierbintele unei autentice chemări. 

Dacă țișnese scînteele tristetii prea des şi prea întinată e apa ti- 
nere(ii de doruri, suspine, oftüri; dacă sufletul sa frint şi-odată cu ei 
toate cintecele-s frinte (Cintec amar, p. 52-93) un lirism puternic, o ati- 
tudine bürbüteascl, sănătoasă creşte cind si cînd din Genuni-le lui Ni- 
thita Tomescu: 


Mogií mei au murit într'o pagină 

Din cartea amintirilor — şi de toți au fost uitati, 
Dar în fiecare seară peste mine aplecaţi, 

Sapă nostalgii în a inimei mele paragină. 


Ei mi-au dăruit setea de ceruri si pustiu 
Si mi-au tors peste inimă depărtarea; 
Pentru ci, cind ze stinge pe cer luminarea 
Ultimei stele, m'adun din vise şi scriu... 


(Atavism, p. 8—9). 


Ca să nu citám, pentru o mai nimeritá ilustrare a celor afirmate 
in fraza anterioară, Scrisoare tatii (p. 16—17) care se incepe astfel: 


Tată, în mine îşi întorc depărtările 
Toti munţii din lume şi toate mările. ete. 


Alături de metehnele începuturilor, frumuseţile proaspete, rod al 
tihnei şi-a! liniştel, Genuni-le lul Nichita Tomescu sint temei şi pentru 


alte si altfel de cintüri. 
STEFAN POPESCU 


HENRI LEFEBVRE: Nietzsche. Paris, 1939, 
Bibliografia nietzscheaná numără azi citeva zeci de volume. Sau 


seris atitea rezumate, 2i s'au făcut atiten i terpretări, — mai mult 
mai puţin riscate, incit o nouă carte prune Nietzsche îţi provoacă 
mai întii legitima curiozitate, ce se mai ponte spune despre Nietzsche? 


RECENZII 189 


Multimea interpretărilor a fost prilejuitá chiar de complexul tontra- 

icţiilor care constitue gindirea nietzscheanä. Mitologie şi realism, vi- 
sare şi luciditate, poezie si spirit ascuţit stiintifie, toate acestea se tm- 
platese intr'o nesecată varietate de motive ideologice. Interpretii dorl- 
tori de originalitate, luau unul din aspectele gindirii nietzscheene, si 
dindu-i importanţă nejustificată, isbuteau să interpreteze ,nou".— adică 
radical și fals, bogăţia unei filosofii, a cărei valoare stă mai ales in 
enracterul ei de căutare, nesatisfaetie și schimbare. 

Cărţile de valoare asupra lui Nietzsche, sunt foarte puţine. Cărţi 
cu adevărat nouă, scrise dintrun unghiu de vedere încă nespeculat, 
aproape nici mau fost scrise, Căci o interpretare prezintă într adevăr 
valoare stiințitică, numai cind en exprimă o epocă nouă în gindire şi 
metodá. Altfel interpretarea rămine amuzament şi virtuozitate: este o 
valoare minoră, cu totu] departe de desideratele gindirli ştiinţifice. 

Din punet de vedere filosofic, gindirea lui Nietzsche n'a fost încă 
cercetată în spiritul aporetic pe care l-a inaugurat atit de strălucit, fi- 
losotul contemporan Nicolai Hartmann, prin studiile sale asupra lui 
Kant gi Hegel Valorificarea aporetică a filosofie: nietzscheene îşi a$- 
teaptă încă rindul, deși ea ar fi trebuit să concentreze singură, inte- 
resul eticei contemporane, 

Nietzsche insă nu este deloc tipul filosofului, care serie pentru 
cercul restrins al filosofilor de meserie, El a fost de mult îmbrățișat de 
literati și de o parte din marele public, Studiile serni-literare asupra 
ideilor lui au fost bine primite, desi valoarea lor era uneori, indoel- 
nică. Ceea ce nu infirmă valoarea ,esseu"-rilor, 

Am făcut această lungă introducere, tocmai pentru n arăta dificul- 
tăţile unei bune cărţi despre Nietzsche, și pentru n putea lăuda fără 
re „cartea d-lui Henri Lefebvre, Cartea de față este Intr'adevür 
nouă, căci este scrisă din punctul de vedere dialectic, si exprimă limn- 
pede criteriile epocii noastre spirituale, D. Lefebvre, chiar cînd urmă- 
reste cele mai subtile motive ale gîndirii nietzscheene, stie să le inter- 
preteze dintz'un punet de vedere, cure nu mai este al d-sale g^ 
ci al epocei noastre, Prin faptul acesta, studiul d-sale se situează printre 
primele încercări fericite, de a confrunta idealu! etie nietrscheean cu 
un ideal nou etic. D-aa se fereste să opună schematic tipul ireal al st- 
praomului, tipului omului nou, ale cărui țeluri etice se centrează în 
jurul nctiunii si schimbării istoriei. Analizele d-lui Lefebvre trădează 
un spirit de rară fineţă, care diapreţuieşte cum se cuvine facilitatea 
schemelor $i n formulelor. 

Studiul d-lui Lefebvre cuprinde o introducere istorică („Nietzsche 
et son époque"), o analiză a „tragediei nietzecheene", si, „Nietzsche et 
notre temps", în care are Inc acea confruntare temeinică între etica 
nietzscheaná si etica acţiunii și a schimbării istoriei. Capitol care ni 
sa părut cel mai bogat si mai sugestiv. 

Revoluţia franceză a liberat omul de constringerile sociale şi re- 
lizioase ale comunităţii feudale, dar a creiat imagina unui ori raţio- 
nal, cerebral neglijind atit conditionürile conerete sociale, cft şi 
aspectul irațional! psihologic specific naturii umane. Curtnd ,notiunea 
de ,om" devine o temă sentimentală şi demagogică“, folosită în ideo- 
logia burgheză. Derbia materialismul dialectic va aduce raționalis- 
mului un conținut, un sens nou: idela unei organizări rationale a 
activităţii facțiunii) umane, nu pentru realizarea unor idealuri ab- 
siracte, ci pentru transformarea decisivă a lurnli, In Germ epoca 

In care se naşte Nietzsche este „epoca avortării formulării spirituale“, 
care traduce avortarea revoluţiei din 1848, prin coaliția nobleţei feu- 
dale cu finanța, burghezia renuntind la conducere şi, Simultan, la 
unui stil unitar de cultură. Haosul acesta sa exprimat prin 
acea cultură filistină, împotriva căreia n luptat Nietzsche cu toată 
violența, Nietzsche a trebuit să devină un revoluționar n] gindirii, în 


190 VIAŢA ROMINEASCÁ 


ă si etică mni ales, deoarece epoca lui a fost epoca unor pro- 
raion insolubile. A fost în destinul lui Nietzsche rebeliunea, inac 
tarea, sbaterea dureroasă si, simultan, soluțiile magice ale unei i 
v taţi exaspernte. 

— MU are uimire, intro analiză pasionată, rostul determi- 
nant al contradicțiilor sociale in problemele gindirii lui Nietzsche, 
conturarea acestui fundal istoric este cu totul nouă si deosebit de su- 
gestivă, pe lingă introducerile monografiilor banale pe care le cu- 
noasgtem 
e TR nletzschennü" e tragedia unui spirit care luptă pentru 
realizarea şi eliberarea omului, fără să-și pomi da seama că victoria 
finală constă în învingerea contradictlilor dintre gindire si acțiune, 
dintre teorie şi practică, dintre determinismul istoric si transformarea 
activi a lumii” (p. 50). Nietzsche a apelat, pe rind, ia 0 serie de poziţii 
şi soluţii radicale (antiscientism, antideterminism, antirationalism, 
eic), fără să poată obține liniştea pe care o dá soluţia cuprinzătoare 
a totalităţii, a realizării omului integral El a creat o metafizică a 
existenței, un mit al supraomului $i „o filosofie a iluzionárii", trăind 
inà la capăt drama „intelectualului“ modern, desrădăcinat din rer- 
litate si acțiune. i 

1n „Nietzsche et notre temps", autorul realizează o magistrală 
valorificare a gindirii nietzscheene, din perspecti vele epocei noastre. 
Ceeace-l valabil si caduc în lirismul, clanurile, criteriile şi descope- 
ririle lui Nietzsche, este inregistrat de d. Lefebvre cu un exceptional 
simt critic. > 

V exist in lirismul nietzschean „o eroare fundamentală care li 
anulează valoarea științifică”, „In ziua in care un mare poet afirmă 
că el crează lumen şi că forța lui este forja omului, el duce iluzia poe- 
tului pină la o eroare gren filosofică, Afirmația unei forțe cosmice la 
care participă direct individual, in afara cunoaşterii şi acţiunii este o 
noţiune magică foarte cortestabilà".. (p. 99). Pentru noi — spune 
d. Lefebvre, nu mai are nici un sens transformarea omului intr'o 
forţă cosmică, 

„Problema omului se pune, $i se resolvü, pe plan uman”. Natura 
nu mai poate avea un sens mistice; ea nu trebue opusă omului, ci su- 
pusă fortei lui creatoare. : 

Nietzsche a trăit şi a reliefat prin gindire, toate contradicţiile 
exiațentei, dar nu le-a putut imbrátisa dialectic. „Nietzsche feint tou- 

urs de vivre totalement ce qu'il sait dejà m'être que partiel“ (p. 138). 

lutia lui, „eliberarea“ lui este pur negativă; „el caută o pozitie in 
care să fie suprimată lupta, în care să fie depăşită OU si elemen- 
tele contradictorii, şi... le aruncă pe toate în neant” (p. 139). Dialectica 
tragici n existenței este astfel solutionatà ,nihilist". 

Valoarea gindirii nietzscheene nu constă in tezele el, ci în forţa 
prin care a sesizat si reliefat toate contradicţiile spirituale ale omu- 
iui modern. Opera lui rămine exaltantă, pentrucă a dua până la pa- 
roxism aceste contradicții, și, mal ales, fiindcă ne sileste să învingem 
aceste contrudicții prin acţiunea asupra realităţii, iar nu pe plan 


magic. 
C. L-GULIAN 


C. ANTONIADE: Figuri din Cinquecento — Principese, 
curteni și curtizane, București, Fundaţia pentru literatură şi artă 
„Regele Carol II", 1939, in 8—0, 365 p.+XI pl. 


intrun recent volum apărut în editura Fundaţiei pentru liters- 
tură si artă „Regele Carol ÎI, D-4 C. Antoniade abordează din nou 
probleme din secolul al XVI-lea italian. 


RECENZII 191 


Cinquecento este Arā îndoială o epocă de desavirsire, de incu- 
nunare a eforturilor sj Indoielilor veacurilor precedente, Literatura 
şi arta mai alea, ajung la culmi de perfectiune, la un anumit clasicism 
care vestește finalul de epocă ce avea să vină, Acum, Individul stăpin 
pe o Imbelsugatü experiență și Increzátor în calitatea posibilităţilor 
sale, tinde să stabilească conditiunile ideale realizării modelului perfect 
pentru diteritele îndeletniciri superioare, E doar vremea cind la Flo- 
re ecd codifică Pa n necesare unui conducător de 

ameni, In timp ce la curtea din Urbino, Castiglione găseste 
destinate adevüratului curtean, demn de M E CREASTA 

Din bogăția unei lumi aṣa de interesante si variate, D-1 Antoniade 
işi alege un anume aspect, plin el însuşi de mult pitorese si netăgă- 
IE E imatas E vorba de viața curților italiene din veacul al 

Curțile acestea, care înconjoară pe multiplii deținători ai 
suveranității atit de fărămiţate au merite deosebite ce le dau rer 


la recunostinta tut irat 
aiae d Los ce i uror admiratorilor civilizaţiei Renaşterei si a ope- 


In cadrul lumii acelein şi-au găsit nu numai motive de ins 
sau incurajarea trebuitoare, ei tot mediul prielnic PA reggae 
înfăptuitori de artă. Aici se fáureste Inssi unitatea de gust si pasiunea 
pentru frumos care promovează valorile spirituale, In fine, la aceste 
MH princiare trebueste căutat modelul saloanelor de mai tirziu, 
au contribuit în mare măsură la elaborarea spiritului European 
a X at oio cu dispariţia, azi o deplingem de atfteu ori, 
utorul ne introduce In decorul fastuos al ilor italiene 
beers bag Leni i perma ge şi Perie murat d'Este. om 
a extrem de ferici i å 
urna figuri mai reprezentative, "E 
um am arătat mai sus, contele Castiglione e teoreticianul sincer 
şi talentat a insusirilor cerute bunului curt : “ind o 
curte desáüvirsit și diplomat apreciat. —— De a 
Cit priveşte faima Isabelei d'Este, marchiză de Gon 
cuse de mult hotarele Italiei, datorită culturii alese şi noilor" eii: 
nes pipa Le gen sats reuseste să siringă ha palutul său din 
Lene ed artiști renumiţi ce dau o nouă strălucire curţii 
D-i Antoniade îşi completează volumul cu un 
care imbrățişează lumea curtizanelor. Mat A PEN 
Situate de litera legilor şi de conştiinţa publică tradiţional 
marginea vieţii sociale, ele reuşesc datorită noului spirit e dM [" 
unei incontestabile educatii literare si artistice, nu humal să se re- 
instaleze în mijlocul societăţii, ci să devină chiar centre de interes şi 
admirație pentru oameni dintre cei mai distinși ai timpului, Suntem 
astfel martorii unui fenomen caracteriste, care ne desvălue curioase 
aspecte ale concepției de viaţă în Renaştare, 
Incercările de reconstituire, pe care d-1 Antoniad 
t - e le face i - 
crarea de faţă trădează prohitatea şi o Intelegere ce dovedeşte re 
gata familiarizare a autorului cu subiectele alese, Adăogindu-se forma 
sor — desi uneori presărată cu intolerabile barbarisme sau bizare 
perecheri de vorbe, — se realizează aceste utile studii, care au che- 


marea să incetüteneasek sau să reimprospáteze t 
atltea lucruri frumoase ce merită a fi sor în mintea Jectoruldi, 


EMIL C. CIUREA 


132 VIAŢA ROMINEASCÀ 


RENÉ VALLERY-RADOT: Pasteur (Trad. de D. Mihail. 
Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol II". 


Ceenace seria Romain Rolland, atit de tăios, la inceputul unui 
portret despre Michel-Angelo: „Era un burghez..", se poate întrebuința 
cu mai mult temeiu pentru caracterizarea acestui geniu al spiritului 
de observatie, al rübdürii si al perseverenţii: Pasteur. El repre 
întradevăr o formă a geniului evului nostru. 

Nu numai vista lui tihnită, echilibrată, nu numai mentalitatea 
lui destul de strimtă în ceeace nu priveşte ştiinţa pură, ci chiar des- 
cendenta lui e simbolică: Louis Pasteur e fiul unui soldat al lui Na- 
poleon, coboară indirect din Revoluţia Franceză; va purta deci, stigma- 
tele unei transformări istorice si primele semne ale unel epori noi. 
Va aduce cu el mindria de a se iscăli numai cu două nume, ca 
tirgovetil, satisfacția de a-și putea arăta capabilitatea în şcoli din ce 
în ce mai înalte, va aduce cu sine voluptatea individualismulul $i 
credința în viitorul științei: adică al tehnicei epocei noastre. Hibdarea 
şi perseverenţa lui sunt caracterele neofitului, ale unui neofit de 
epocă nouă 

Carlyle a neglijat sau a ignorat existența acestui nou tip de 
,erou", ar fi putul să-l boteze foarte bine eroul ca om de ştiinţă. Dar 
Carlyle se temea probabil ca nu cumva galeria lui de eroi să conţină 
exemplare prea variate, deoarece urmărea să prezinte numai un singur 
tip sub aspecte diferite. ȘI se mai temen desigur ca un ,erou" atit 
de original să nu dea de gindit la influența din afară, să nu se facă 
legătura între această apariţie specială și schimbarea societăţii, care — 
culmea coincidenfel!-— deabia se produsese, 

Astăzi, din eroli filezofului englez, am rămas cu foarte puțini. 
Au dispărut fără urmă: eroul ca divinitate, eroul ea profet (profeţii 
nostri s'au resemnat în operetă!), eroul ca preot, Ar fi greu de înțeles 
cum ne putem menţine protejaţi numai de două categorii de eroi: 
omul de litere si omul de stat. Dar au mal apărut $i alții: eroul-savant 
şi eroulfinaneinr. Cu alte cuvinte, acesti eroi se schimbă destul de 
des, ei evoluează. Se produce un fel de selectiune naturală: rămîn 
numai cei adaptaţi. Rămine să vedem insi la ce sunt ndaptati aceşti 
eror. 

Si îmdrăznim să anticipăra: rámin numat cei ndaptati la forma 
societăţii timpului. Intr'adevür, ce rost ar mai avea astăzi... de pildă, 
„profetul? In schimb, „eroul ca financiar” nu trăia pe vremea lui 
Carlyle în amploarea pe care a luat-o in zilele noastre si nu oxistá 
deloc pe vremea profeților. In renlitate, toti acești „eroi” sunt copiii 
umili ni istoriei. Caracterele lor se schimbă după evul care îi zămialeste. 
ei poartă haina epocei lor. 

Umogenizarea lor, pe care 0 încearcă Carlyle, e un antefact care 
nu rezistă celo? mal simple demonstratiuni. Astfel, unul din caracterele 
pe cari creatorul „eroilor“ 1] găsește tuturor acestor semi-zel, e morali: 
tatea. Dar Prinţul, eroul lui Machiavelli, era oare moral? Si tot 
si-a găsit Intruchipári nenumărate, 

Eroul mai are o mare virtute: tăcerea, spune Carlyle, Dar Pasteur 
e un guraliv iremediabil. După fiecare experienţă, după fiecare călă- 
tarie, după fiecare eveniment cft de mic, serie epistole In dreapta si 
în stinga, descrie cu lux de amănunte intrevederile pe cari le-a avut, 
locurile pe cari lea vizitat, si nu se opreşte decit acolo unde e sigur 
că nu mai poate fi înţeles de familia sau prietenii lui, rămaşi mai în 
urmă intr'ale ştiinţei. | 

Cartea lui René Valléry-Radot evidențiază cariera de muncă 
răbdătoare a lul Pasteur, dovada cea mai concretă a caracterului 
său de erou burghez. Asa cum ne inchipuiam cu toţii, descoperirile lui 
nu erau simple sclipiri ale unei forţe lăuntrice, abstracte şi fatale; 


RECENZII 193 


ci rodul unei serii intregi de eforturi, cari de multe ori ni se par 
penibile. Dacă poate fi vorba de o putere innăscută la Pasteur, atunci 
ro se ers n erg ar ragan m pe lingă factorul volifional, 
tervi observaţie si u dedu nota caracte 
a ră agens om este breed scat inn 
u vrea să ne impuie criteriul „voca tiinţifice”, pentru 
judecarea ,geniului" Pasteur, hee. edt că E în € de a privi 
foarte just. Dar această vocație ştiinţifică nu exista si nu crela genil 
In evul-mediu. Ea e o noţiune nouă, apartinind societăţii contemporane, 
—— totul se reduce la raportarea la epocă, de care vorbeam 
Pe lingă impregnaren caracterului, epoca mai determină însă 
un lucru poate mai important: conditiunile favorizante pentru dezvol- 


tarea geniuluL O lume jiu Lehnicei — 

aduce puterea societüfii — o de cent cari T li heasd 
infinitul mie si infinitul mare sub imboldul guvernantilor înşişi, masa 
mare a industriasilor şi comerciantilor cari încurajează orice tentativă, 
dela sr pr aştep te practice, toate acestea sunt circum- 
regen gg lucrează și se ti burghez sub forma lui 


ari ormulează 

acel ce aletuese societatea timpului siu, adică” acei cari Lam creat 

umali astfel privit, ne te apărea Pasteur ca un tip întradevăr 

tn rea ree ȘI cartea Pasteur-Valléry-Radot, care prezintă si 

mea legăturii de rudenie a autorului, cu eroul cărţii ne dă — 
i| involuntar — imaginen unui asemenea om. 


N. MARCU 


13 


REVISTA REVISTELOR 


REVISTA FUNDATIILOR REGALE, Anul IV, Decemvrie 
1939, Nr. 12. 


După o sbsentà mai | ult retată, dl Tudor Arghezi a" 
în paginile m ai r Tera —- n. dem poezin.. "Tntoascare!! a si 


vintul au venit de-aseară 
yi chiamă gindul istovit afară... 


întors 


dai: 
„gindul maică mai e al lui, 
Nat de cint de drum și de copaci sdtul 
sae olog, mírgav și amării,.. 

totuşi : 


„dämi cirfüe, prinde-mi tulponul alb la git... 
~Ji spume-le că vim numaiderit, 


Poetul Arghezi s'a întors im paginile revistelor literare, gindul poetului n'a 
intors pe drum, pri copaci, în bătaia vintulul pribeag... Să așteptăm roa- 
dele noui şi m mite alo acestei Imtoarceri, 


Iată gi citeva ,, Fürkmituri'' ale lui Oetaviam Goga — publicate im acelaș 
număr al revistei „Fundațiilor!“ : 

„Mi-e sufletul biruit de tristeță gi-aș vrea să pling, mi-a căzut în mină o 
carte de versuri ce-am publicat odinioară şi-nm reeitit-o întreagă... Nici nu-mi 
dau seama lămurit pe unde m'a plimbat această lectură.. Am vizitat um finti- 
rim, ori o casă de nebuni? Sunt trist, 

O săptâmină de singurătate și părăsire... Am simțit eum imi preludează 
eternitatea... 

Gindegte-te, vremen trece, mi se înmulțese firele cárunte, in inimă se fac 
goluri câte-o clipă — şi ochii ni me turbură tot maj des... Nu simţi așa citeodatà 
— n'o simţi eu rüconren modă — cum a trecut grozavă filfiind din depăr- 
morții ?... Gindegte-te... Nu te infioarà gindul că s'ar putea să duel 


peste douăzori de ani s'ar face cărămizi 
pe urma ta — ce nu s'ar topi în fibrele pămintului ar fi numai taina.. Gin- 


degte-te. 


REVISTA REVISTELOR 195 

Buntém tribatarii morții... Fiecnre ceas, fiecare clipă me eere o fărimitură 

ape » zl pe Sus UN UL QUEMA pă ru, mda 
rogit TW. 


äia Corneille: Horstin — desee ese voa vorbi în mumrel vilior, 
= cessi soane r ta laa „Texte gi dotu- 
menta‘. 


Im sfiryit, d-l G, Călinescu, publică un portret al lul C. A. Rosetti-poet — 
din care următoarele rinduri: T 


i 
= 
T 
F 
: P 


gn 
i 
iii 
! 

: 


i 
i 
i 
i: 
i 


şi în spre posesiunile lor coloniale, unde Germania, mărită türità 
on afürimarea tratatului dela Versailles, erede a gäst rezistența sab beate 
ni mult încă, ndino atinsă, Intr'um interval de sece ani, de două crize econo- 


196 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pot satisfnee mamele gi aceasta comstitoe uma din cauzele principale s aventu- 
rilor externe și a războiului metuai. Războiul de acum se duce între patari im- 
perialinte' * , 

Ce pace va urma după rüzboin] actual? Dl Rațiu face o analiză juti- 
d MK dir tae iN d 
arhtimd totodată diferențele de atitudini eare există chiar intre 
Pranța în această chestinne. 

ap Di păci care ni se prezintă tind mai mult la prelungirea rüx 
boiului decit Ja stabilirea unei păci atit de trebuitoare pentru masele de țărani, 
muncitori wi intelectuali, siliți să apte pentru o exuză care nu este n lor. 

Pares ndevürath care să aducă în sfirgit liniștea și libera desroltare a 
menenirii — mm poste purta nici un nume $i ea se va înfăptui printr'o libura 
ehibzuire a popoarelor asupra propriei lor sorti'*. 

Concluzia cronicarului de politică externă dela Iaşi, mu poate să mu fio 
aprobată de toți neei enre ered într'adevâr în pare și justitie între popoare. 


REVISTA DE FILOSOFIE. Vol. XXIV, Nr. 2. 


Din studiul dmi Al, Dima, intitulat „Oondiția psihologică a creației 
artistice populare *, desprindem: 

„-după eum serie entegorie d-l G. Koech — ,táramul nu e deloe primi- 
tivul, omm] naturii el rezultatul! unei cultari n muncii eu veehime de mii de 
nni, severă gi stüruitoare, o cultură voluntară gi 
weensth vedere, cercetătorul erede và poate deduce, că nu arta populară aduce 
vxpresia apecitică a strocturii spirituale i, că după cum am mai arátat — 
munen, uneltele ei. Dar dacă vederile lui G. Keni aa pi fi integral acceptate, 


trieste alături”, 

Este păcat că d Al. Dima mu duce consecvent pinh la em părerile 

wchițnte mai mus, atunei cînd este vorba de critien pe care o face d-lui Lucian 
n. 

In neelnsi număr al revistei 6-1 Nie. Blaga, publică un studiu despre 
Oriza teologiei protestante wi teologia dialectică“, Prezența ncestui studiu în 
paginile revistei este semnificativă pentru singura 

Ar trebui să semnalăm si recenzia d-lui Serban Ionescu, care începe 
următoarea frază: „Trebue să fim reeunoscütori seriltorului rus Berdisef că a 
edd ove. De da paru le ài Garban Lu Ls prin pen 

lu ^ o fi mescu 
znale, ale eomnniemului sovietic" f 


FAMILIA, Seria 111, Anul VI, Nr. 8—9. 


Im ultimul număr al revistei, di Ilarin Dobridor, mmnează un artiesl 
despre „Omul — vizionar al armoniei'*, 
Articolul deși profund filosofie se citește totuși ea o cronicá umoristică 


REVISTA REVISTELOR 197 


„Omul — ce este eif se întreabă d1 Dobridor, Răspunsul? Nu exiatà bine 
Inteles. Im schimb d] Dobridor continuă să întrebe: „Ce M 
Tribulează omenirea după adevăr? Bau după t Sau după frumusetet 
UL 


» 
De tonte se -- 

Triband d justiție, afirmă intre altele dd Dobridor, umanitatea 
nu ponte afla com binele, niei complect adevărul, miei complect frumoaul. 
Finde rațiunea ne înșală; e vieleani.,.'* 

Dar înţel autor vom adăaga moi, mn mai poate înșela pe mimeni, 
orieit de viclean nr fi, Cãei un articol de filosofie este un lueru mult mái 
,Yielenn'*, decit fondarea unul cotidian, cu local, reds , ete. gi care totuși 
n'a apărat nmieiodatá. 


CADRAN, pentru literatură şi artă. Anul I, Nr. 4. 
Din revista tinereaseă condusă de d1 Ştefan Popescu, desprindem concluzia 


generație, 
sună potrivit imperionsà — astăzi, cind mea- 


de ieri, peste nepăzarea 


Coneretizat, limbajul ,Cadrnnului'*, căpăta următoarea înfățișare: 
Simte eotu, tinere poet, eare ai inteles rostarile poeziei în frăminturea timpului 
şi te integrezi în maren nefiume pentru apărarea culturii umane — simte cota, 
generati Dan Botta, profund nenorocit că n'au fost arse 


ur fi o revistà admirabilă toemal atunei, 

i pr irinna irga pra on ner emis 

tabăra adversarilor poeziei «i tineretulul, a iui tineret enre este legat prin 
cagot do malfimile peporulni, 

In aeelugi numür d] Mihnea Gheorghiu, publică un articol interesant 

despre „Noua poezie amorieană'* — din enre reprodueem versurile traduse din 

poemul ,.Chieago'* . 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


déspre(ucse, orașul meu, întorcându-le disprețul pi spunindu-le: 
„Peniti să-mi arătați um alt oraș care cintă astfel, 
cu capul sua, 
mindru de a fi viu gi aspru pi puternic qi tacusil ; aruvncind 
magnetice blestemate sub istovirea îngrămădirii de munei peste 
munci, înalt, indrüamef, puternic, 
printre micile orașe patriarhale... 
Furios ca wm cióne cu limba bălăbănind roșie, gata să muşte 
viclean ca un sálbatec rüsboimie al deșertului, 
cu părul în vint, 
surpind, 
nimicind, 
elddind, ndrwind, reclddind, 
prim fum, cu gura înmecată de praf.. 
rizind, ristad cu furtimomd, deanătugatul, rüsundtorul 
ris al tinereții, aswdind misdru de a fi 
meclar de porci, füwrar de unelte, hambar de 
prime, tor de căi ferate și traficant de 
uri. 


ȚARA NOUĂ, Anu! I, Nr. 30. 


Din articolul d-lui Bucur Șehiopa despre „Situația internațională“, Topro- 
ducem rindurile care urmează: 

„Importanța pe esre o acordă presa din toată lumen conflictului de im 
portanță minoră dintre U. R. S, S, și Finlanda este semnificativă, Benwibili- 
întea. presei interBationnle denotă existența unor interese genernle comune, 
evhlent nceasta în nfară de „atitudinea moralà'', 

Interesul pe care îl manifestă presa americană, englezà, franceză și itm 
Hană, pentru schimb de teritorii, avantajoase pentru Finlanda şi oarecare 
perspective de schimbare a structurii sociale, pare inexplicabil la o examinare 
superficială, 

Cu Estonia şi Lituania s'a njuns pe cale pașnică În anumite schimbări 
de teritorii si poziții strategice. Desi urmărită cu atenţia de opinia publică 
internațională, meeste prime roctificüri n'au prea preoeupat im aga măsură si 
niet n'au dat naştere la tensiuni internaționale, 

In afară de cointeresárilo capitalului străin în minele de niehel din Fin- 
landa, această țară constituia, datorită situației sale geografice, o poziție stra- 
tegieă împotriva U, H. S, S-ului, Nu numai perspeetiva pierderii acestei im- 
portante pozitii, dar mai ales, transformarea eb strueturalü si consolidarea ei ea 
n bază strategicá sovietică eventuală impotriva Angliei și Americii, sunt cauzele 
principale caro determină sureseitarea din presă, wi consecința ei, opinia mon- 
dial&'*, 

Iată şi eoneluzia d-lui Hueur $e : 

„Conflietul determinat de diferita e economice pentru stápini- 
ren lumii, par a se atenua puțin în fața imperialismului spiritual ruacsc eare 
începe să se definensel tot mni mult cu vechile principii, și despre care, dato 
rită unor schimbári de tactică, se credea că U. R. &. S, a renunțat la ele'*, 

Tn afară de termenul confuz si neprecis „imperialism spiritual rusese'*, 
concluzia d-lui Sehiopu pare interesantă, Ce o fi înțeles însă autorol, prin noua 
noțiune de „imperialism apiritual“* ? Ideile sociale ale Rusiei noui pot fi denn. 
mite ,imperinlistef!* Existà o identitate oarecare între imperialimmul economis 
nl marilor puteri capitaliste și felurilo unii ideologice a U. R. 8, &-uluif 

In n nl revistei d-l Ion Viasiv semnează um articol interesant 
despre: „Muzeul etnografie din Cluj'*, 

Iată și eiteva concluzii interesante ale autorului care trădează conceptii 
sănătoase și puțin populare la noi; 

»..Beopul artei mu este opera im sine, ei în exercițiul ei și în influonța pe 
care o exercită asupra massalor. Im exereițiul creaţiei, omul este stimulat la un 


A pulare., tnina 
desinl spaimelor sufletului, omul răsare gol, animal, fără 
omintese „idsologille' de tristă aeslora oare 
romineamel ani de zile. este desigur regretabi 
s inseto merita desine k 
ve bună“! au bunăvoință, și au muneic 
revistei, Spiritul civilizat al cond 
turor colaboratorilor, Iar în locul — 
depre cannilo decăderii artelor 


propunem 
colaborări i 
nemijlocită artistică a Frei uns dia pam 


„VULTURUL“ 


SOCIETATE COOPERATIVĂ DE ASIGURĂRI GENERALE 
București, B-dul Elisabeta Mo. 55 (Palatul propriu) Telefon 4.10.80 
FONDATĂ ÎN ANUL 1924 


Chișinău, Str. Regele Carol Ne. 34 
SUCURSALE: Timişoara, B-dul Regina Maria No. 8 


Reprezentante în toate orașele țării 


Societatea „VULTURUL“, singura societate cooperativă 

de asigurări generală din țară, sub controlul Ministe- 

ralui Economiei Naţionale şi al Institutului Naţional al 

Cooperaţiei, face asigurări im condițiunile cele mai 
avantajoase In ramurile: 


INCENDIU, VIEATA, ACCIDENTE, RĂSPUN- 
DERE CIVILĂ, AUTO, GEAMURI, GRINDINĂ, 
MORTALITATEA VITELOR, TRANSPORT etc. 


Toate riscurile societăți „VULTURUL“ sunt acoperite 
minimum 90 la sută la puternice societăți de reasi- 
gurare străine ca: 


LLOYD'S-LONDRA, L'ABEILLE-PARIS, NATIONA- 
LE-PARIS, CORNHILLE-LONDRA, BULGARIA-SOFIA 


Societatea „VULTURUL“ fiind o societate pur românea- 

scă, cu capital românesc și forțe de Incra româneşti, 

nu caută decât promovarea și ajutarea elementului 

românesc; ea mu urmărește beneficii pentru beneficii, 
nici câștiguri ilicitate și nedrepte. 


Societatea „VULTURUL“ este singura societate de asi- 
gurări din țară, autorizată prin lege de a funcționa sub 
formă de societate cooperativă. Membrii Societăţi Coo- 
perative „VULTURUL“ se bucură de toate avantajele 
acordate de legea pentru organizarea cooperației. 


1940 — ANUL XXXII Nr. 2 — FEBRUARIE 


Viața Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VISOIANU 


SUMARUL: 
LIVIU REBREANU Soiomis vrea să plece. (p. 3) 
ZAHARIA STANCU Plopii (versuri p. t2) 
IOANA POSTELNICU Drame miei (p. 17) 
GEORGE DUMITRESCU Medalionul morţii (versuri p. 29) 
A. FRUNZĂ Sutiet stingher (p. 31) 
VIRGIL CARIANOPOL Credinţă moartă (versari p. 39) 
ALEXANDRU IORDAN Strămoșii dinspre mamă ai iwi A 
CONSTANTIN CHIORALIA Mida baia p». $3) Teo aa Es 
C. IONSSCU-GULIAN Problemele fiiossfiei istoriei criza istori 
t. FRUNZETTI Moartea lul Aladin (versuri y= rcs bs. 
VLADIMIR STALNU Cronica literară (Mihai Criirenanu: Statul, Ediţie definitivă p. 73) 
AL. PHILIPPIDE Literatura străinătății (Romane de aventuri p. 80) 
AL. GRAUR Cronica lingvistică (Puţină filozofie p. 85) 
ION BIDERI Cronica ideilor (Dragoste și moarte p. 88) 
ION ZAMFIRESCU Cronica Invățâmintului (Om cult sau bazar de cunoștințe p. 93) 
ANDRE! SERBULESCU Cronica economică (Neutril p. 9T) 
GH. OPRESCU Cronica plastică (Expoziția din luna lamuarie ; Viața muzealor noastre 


și donațiile p. 101) 
MIHAIL SEBASTIAN Cronien dramatică (Directoratul Camii Petrescu. — Reflexi msupra sta- 
plumi To eurs. — „Domnișoara Butterfly" de Tudor Mugateso 
Cer, POPESCU T. NICOLAE Cronica militară (Răabeiu sub cercul polar p. 110) "n 
EUGEN IONESCU Sorisori din Paris p. 110) 


IBCELLANEA 
ra t (p. 124) t Profuaorul Alexandru Siâtineanu. — Charles Drouhat. — Redacţionale. 


RECENZII (p. 129) jon Minulescu: Versuri, ediţie defini ratură 
>i nules tivă, (Fundaţia pentru iite: 
anà "pun yr w, AAS AE Scortescu: Concina Prüdata, roman (Fundaţia pentru Aw 
raturá PT egele Carol! 11"), — H. Biazian : Glovanni Sehinvoni, 43 pagini de text reru- 
mat în Mailenaște | 50 de piange în negru, Bucureşti 1039), — Gh. Ungureanu : Dia cg lon 
rrt (documente inedite, Fundația pentru literatură si artă »Hegele Carol II"). — Alexandru 
r aasa ' À-qperergaqgirs roman. (București, Ed. Fundaţiei pentru literatură și artă „Regele Carei 
. 1099, In 9, P. lei). — L C. Popescu-Polyciet : Reliefuri, (Craiova, 
257 p.). lon 1, Mirea: Dus cu morții, (poem București, Pevel Suru, 1839, în e eget po a 


REVISTA REVISTELOR 


PR RR EI 
REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


EN. i 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VISOIANU 


Imecriaă le registrul de pubiicațiuni periodice ia Tribusalul lifov, No. 382938 


LIMPEDE ITON IRA OVAN IA BA KRANTO TEA FAN IN) 


ADMINISTRAȚIA 

MONITORUL OFICIAL SI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


SUCURE ŞTII! 
TELEFON 5-1820 


UEM NCAA SETE TEST 


ANUL XXXII 
C. 24004. FEBRUARIE 1940 


dirant! responsabili: M. RALEA s C. VISOIANU 


SOLOMIA VREA SÀ PLECE... 


Spiru, tocmai fiindcă soră-sa s'a purtat atit de urit în faţa ju- 
decătorilor, voin să dovedească oamenilor de treabă că familia Dăni. 
loiu nu trebue judecată după Aretia, ei după cei doi fraţi, fruntaşi 
ai negustorimii pitegtene, In vreme ce el alergă să se ocupe de cog- 
ciuge si de locul la cimitir, pe Vasilica o trimise să cumpere zăbra- 
nieul, luminările, florile si ce mai trebueste, lucruri pe care femeile 
le potrivesc mai bine. 

Pină la amiazi Spiru isprăvi cu bine cei propusese: a gătit 
coşeiuge gata, de stejar, încît numai cifrele $i literele urmau să fie 
bătute pe eapae, a terminat eu locul, s'a dus chiar pinà'n deal ca să 
vază unde vine si cum încep groparii sápatul pămîntului, lueru 
destul de greu pentru dinsul pe inghejul si zăpada ee eran... 

A sosit acasă ostenit și asudat, gifiind și totuși mulțumit că şi-a 
împlinit datoria. 


aşezaţi cum se cuvine unor oameni ca dingii.. Aretia nu s'a arătat, 
fireşte ?... Am ştiut eu prea bine, Numai la cîştig se imbulzeste... 
Parcă niei n'ar fi soara noastră, asa e de haină ! 

De fapt nici el, niei Vasilica nu cheltuiseră nimie. Prudenţi, enm- 
păraseră toate pe datorie, lăsînd ca plata să se facă din moștenirea 


tarea pi celelalte vor trebui să fie scăzute, înainte de împărțire, din 
globalul moştenirii, aşa că, vrind-nevrind, va contribui si Aretia cu 
partea ei... 

La sfirșitul mesei, pe cînd dinsul tocmai mota ea deobicei îna- 
inte de-a trece pe sofa în dormitor să-și facă siesta, iar Vasilica aduna 
mecanic fărimiturile de piine în jurul tacimului, Solomia se plecă 


— Să nu uiţi, cucoană, să-i spui gi domnului că trebue să plee... 
Spiru auzi şoșăitul glasului și mormăi ea prin vis: 
— Ce să plece?... Unde să plece?... 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— , nu-ți strica somnul pentru ea — zise d-na Dăniloiu li- 
niştită. ggl de-ale ei! Degeaba am creseut-o $ am învăţat-o, că 
d T pied tot despre Lixandru e vorba t... Atunci eu vă şi 
las, să mă odihnese niţel... numai un sfert de ceas! făcu neta v 
nindu-se greoiu şi trecînd în dormitor la sofaua pregătită cu o pe 

ă ăpătii, 

ic borcan ceas dura totdeauna un ceas, altfel se scula morocános 

i se culcase. T 
yi p; eli dcus eu servitoarea care se incápütina să plece numai 
— Vai. fată dragă, ai început să mă sperii cit ești de nebună ! se 
eruei stăpîna. Tu nu vezi ce-a dat peste noit.. Tu n'ai un pie de 
omenie in sufletul táu de te poti gindi să pleci acuma gi să má laşi 
singură cu inmormintarea gi cu toate necazurile? dut cdi 

— Apoi nu, eueoaná! rüspunse senin Solomia. Că, À e bine 
Lixandru, nu stau acasă! Nu ţi-am spust... Miine dis-de-dimineatl 
sint inapoi p nuami mai vorbegti d'astea Solomie, că mă superi 
rău de tot!.. Aşteaptă să isprüvim miine cu inmormintarea şi pe 
urmă pleacă și stai cît pofteşti, că de nebune ea tine geme tirgul! 

Servitoarea se mai invirti puţin prin odae, stringind masa mai 
îndelung si mai meticulos, iar cînd chibzui că doamna s'a liniștit, 
yc Cum nu erezi d-ta, cucoană, la durerea süraeului iit... Incaltea 
dacă n'ai eunosste necazurile mele cu Lisandru mai bine ca s 
mea, că nu (i-am ascuns nimic şi nu m'am ferit... Si l-ai Peng m- 
bătă şi d-ta cum era de prăpădit că deabia l'am coborit din căruță 

i la doftor... A 
A pen Ei, şi dacă ai să te duci tu acuma, crezi că ai să-l pus 
nesti? răspunse Vasilica înduioșată puţin de glasul intristat " s ori 
miei. Nu ţi-a spus toată lumea şi toți doctorii că boala lui se ecă 
greu, dacă se vindecă t... Numai Simbătă, nu-s trei zile, l-ați tirit 
iar la doctor, şi doctorul v'a spus să nu-l mai ehinuifi eu drumurile... 

— 0, Doamne, ziua de Sîmbătă numai în mormînt am s'o uit! 
zise &olomia, eu ochii in gol, cu o durere mare pe fagi. | 

— Pentrucă nu eşti în toate minţile, femee! se aprinse din nou 
d-na Dániloiu. Ai pierdut mai toată ziua pela doctor şi prin onini 
ea si cînd tear da banii afară din casă... Te-am lăsat, cum "— 
de-atita vreme, să-ți ingrijesti omul, eum crezi tu mai bine. Dar 
că ai început să te imparti între Valea Ursului gi casa mea! De grai 
luni n'a fost săptămînă dela t să nu lipsesti cînd ziua, ein 

ca să te repezi la Lixandru... : " 
foy Am să vă nn eueoaná, toată viața, numai să mă ajuţi 
să-l punem pe —— M MN: murmură servitoarea fă 
emfază, cu o tate din cime. 
D-na Düniloiu, ea însăși fată de eireiumar bogat dela ţară, avea 
o mare slăbiciune pentru Solomia, și fiindcă era din satul ei, dar mai 


SOLOMIA VREA SĂ PLECE 3 


ales că a adus-o dela virsta de cincisprezece ani, a ereseut-o si a tinu- 
t-o în casă, nu ca pe o servitoare ce era, ci ca pe un copil al ei cu care 
se înţelegea dealtfel mai bine decit eu propria ei fată care, invátind 
prea multă carte (absolvise liceul de fete din Piteşti) si desvoltin- 
du-se sufletește în alt mediu, iar pe urmă máritindu-se eu un ofiţer 
şi trăind în altă lume, i se părea înstrăinată. Adevüratele confidente 
le avea eu Solomia. Cu ea se sfătuia despre toate; față de ea n'avea 
taine. A dorit și multă vreme a fost convinsă că, la rindul ei, şi Solo- 
mia igi deschide complect sufletul, pin& ce a început să constate că 
Solomia păstra anume ascunzişuri în care nu lăsa pe nimeni să pă- 
trundă, desigur nici pe Lixandru la care totuși spunea că ține mai 
mult ca la orice pe lume. Solomin era o fire mai întortochiată. D-na 
Dăniloiu se enerva că nu putea urmări serpuirea sufletului ei, Fata 
totdeauna rezerva cîte o surpriză, dar nu rezultată din ginduri 
mincinoase, A controlat-o de nenumărate ori şi n'a prins-o nicio- 
dată cu minicuni. Prefera şi primea să fie certată, chiar ocărită, 
decit să încerce a-și ascunde gresala prin tertipuri sau să se ferească 
a-o ispági. 

Mai eu seamă de cînd s'a încureat eu Lixandru, Solomia a deve- 
nit însă năncă de tot. D-na Düniloiu a socotit la început că fata, 
cure abia avea atunci optsprezece ani, s'a îndrăgostit ca orice fată 
de virsta ei si deaeeea i-a trecut vederea umele neglijențe explicabile, 
Lixandru se numea Alexandru Ionescu și era pe-atunei șofer la su- 
cursala Băncii Marmoroseh-Blank. Băiat eurățel gi parcă mai de 
treabă ca alții de teapa lui, nu şi-a bătut joe de biata fată — zicea 
tot d-na Dâniloin — si nu i-a întors spatele eum fae toti, ei s'a 
alipit mai mult de ea si chiar a vrut să o iea de nevastă. Dar 
banca s'a închis și Lixandru a rămas fără de lucru. Isi adunase o 
mică sumă de bani ca să poată tràj citeva luni pină va găsi alt 
loe, N'a găsit. Tovarășii şi prietenii îl sfătuiau să plece la Bucu- 
resti, unde, ca şofer destoinie ce era, ar fi găsit mai repede oeu- 
pafie. N'a vrut să plece fără Solomia, iar pe ea n'o putea Ini pen- 
truci n'ar fi avut eu ce s'o ție... Asta a fost pentru Solomia in- 
torsătura vieţii. TI iubise si pînă atunci eum stie să iubească o fată de 
optsprezece ani, dar pe urmă, după ce a văzut că Lixandru nu se 
desparte de ea niei chiar de dragul viitorului său, imbirea ei s'a 
transformat într'un amestec straniu de devotament, spirit de j 
şi admiraţie oarbă care, frămîntat eu sensualismul ej primitiv gi 
«fios a pus stăpînire pe însăși rădăcinile fiinţei ei. Scopul vietei So- 


lomiei a devenit ru; în afi i mai 
oranes de Lixand n afară de el si mai presus de el nimic 


tr'insul, a clocit gi a cresent; cînd n'a mai tut-o indu ] 
arătat unui medie, a aflat că e rău de tot pi o8 ar trebait Do 


6 VIAŢA ROMINEASCÁ 


grijească foarte serios... Solomia gi apoi d-na Dániloiu abia toamna 
următoare au aflat, nu dela el, care nu spunea nimic gi bolea ca un 
animal trudit, ei dela însuși doctorul la care fusese, că Lixandru e 
în mare primejdie. 

De-atunei Solomia nu mai avea alt rost în viaţă decit salvarea 
lui Lixandru. Pentru aceasta și-a cheltuit toate economiile ee le făcuse 
în d-na Dăniloiu, pe urmă toată simbria ce o primea. Cînd un 
medie i-a recomandat, în loe de medicamente, să meargă undeva la 
țară, să stea lin ştit, să se odihnească gi să se hrănească bine, So- 
lomia s'a hotărît imediat să-l ducă în satul ei, la părinţii ei. Li- 
xandru a stărnit însă ca, mai Înainte, să se căsătorească, să nu 
zică oamenii că Solomia igi aduce ibovnieul acasă, ci bărbatul le- 
giuit. Nu numai d-na Dăniloiu, dar gi Spiru s'a induiogat de „de- 
lieatega'* băiatului, deşi el de multe ori bombünise că i s'a oplogit 
în curte un pierde-vară, Baremi Solomia a plins cu hohote în tim- 
pul cununiei, încît d-na Dăniloin, naga mare, a trebut să-i șoptească 
în două rînduri să-și mai ţie firea. 

După o lună, Solomia s'a întors înapoi în serviciu, lăsînd pe 
Lixandru la țară. Trebuia să muncească pentru a-i putea plăti fn- 
tretinerea, Totuşi intr'un an de şedere la aer şi odihnă, Lixandru, 
în loe să se îndrepte, se topia văzind eu ochii. Solomia s'a gindit 
că ar trebui să-i ma' des niște leacuri, să nu-l lase fără ajutor ca pe 
un cîine. Si l-a adus la Pitești de mai multe ori, si mai examineze 
doftorii. Aga s'a întors si Simbăta trecută Lixandru la Valea Ursului 
eu cîteva stielute pe care Püeeseu, eel mai popular medie din Pi- 
testi, după ee „l-a băgat la raze'*, i le-a preseris să le iea negreşit, 
fără să garanteze vindecarea grabnie&, dar promițind o îmbunătă- 
fire eu ajutorul lui Dumnezeu. 

D-na Dăniloin înţelegea si azi nerübdarea Solomiei de-a vedea 
efeetul medicamentelor. Dacă n'ar fi intervenit pacostea eu crima, 
ar fi dăscălit-o puţin, ea să se păstreze în nota ei, dar i-ar fi dat 
drumul, mai ales că acuma eu autobuzele, poţi pleca seara la Valea 
Ursului si dimineaţa să fii înapoi. li era însă urit să rămînă sin- 
gură. Având-o pe Solomia alături se simţea infinit mai curajoasă, 
ea şi cind energia tinerească a țărăneii i s'ar fi transmis ea un fluid 
magnetic. pm 

In cele din urmă, vüzind-o prea abătută si mai emărită ea nici- 
odată, i se făcu milă de sufer'n(a ei si îi făgădui s'o lase să plece 
mai pe seară, eu condița ca întii să isprăvoască la biserică ingri- 
jirea morților și ea miine dimineaţă să fie negresit înapoi să-i dea 
ajutor de inmormintare. i 

Solomia se bucură numai pe jumătate, ca si eind niei n'ar fi 
fost în stare să we bucure neves de nimic în lume. Murmură abia 
perceptibil : 

— Să-ţi răsplătească Dumnezeu binale pe care mi-l faci... 

Tocmai cînd isprăviră toaleta sufragerie”, aşezind toate la Jocul 
lor, se pomeniră eu un aprod dela tribunal care aducea două ci- 


CORTEQIUL FUNEBRU T7 


taţii. D-na Dăniloiu se spáimintá In viaja ei n'a avut de-a face 
eu judecăţi. Aprodul îi spuse si din pură că judecătorul de instrucție 
pofteste pe domnul Spirică la eabinet pentru informații în legătură 
cu erima, deasemenea pe d-na Düniloiu şi pe Solomia. 1 

— la fugi, băete! se supără deodată d-na Dâniloiu. Doar n'o 
să ne amestecați si pe noi in erima asta, Domne fereste! 

Apăru din dormitor Spiru, e&seind si intinzindu-se şi mormáind 
minios, eum era totdeauna după somn. Citaţia îl făcu să-i sară bruse 
moleseala. 

— Informator se linisti mai pe urmă. Ei da, da, fireşte. Trebue 
să ajutăm pe judecători să descopere pe eriminali.. La ce oră ef... 
A, la treif.. Adică acuma t... Atunci ia vezi, Vasilico l... Dă-mi ce-mi 
trebue, să nu intirziem... 

Dădu drumul aprodului. Nu voia să-l vadă cineva mergind îm- 
preună cu un aprod dela tribunal. Intre aprod şi j i se 
că e numai deosebire de uniform... RRES EN 

D-na Dăniloiu eu Solomia erau citate pentru a doua zi. 

— Ei vezi, tot nu poți pleca, Solomie, pînă nu te întreabă jude- 
cAtorul. Eu te-am lăsat, dar dacă legea n'a vrut? zise Vasilica, în 
chip de consolare. 

Solomia ridică din umeri, murmurind eu amărăciune: 

— Doamne iartă-mă, și nu mă lăsa... 


CORTEGIUL FUNEBRU 


Spiru Dániloiu a uitat să tipărească obgnuitele anunțuri mor- 
nie - ii = ape, eg: om ea arie. Îşi pusese în gind să 
mande ieri, ve va fi isprăvit la i instrue 
dar pe urmă s'a zăpăeit, E mmi > 
Lumea a aflat totus că inmormintarea va fi la or i 
dela două a început să se indrepte spre biserica Sf balas pr 
testi, localitate eu mari ambiţii urbane, erimele nu sint in general 
tocmai rare, Dealtfel ar fi semnul unei îngrijorătoare lipse de tem- 
perament dacă parchetul n'ar avea suficient de lueru intr'un oraş 
care a dat ţării atitea celebrităţi în toate domeniile vieții. Dar în 
mod obișnuit se întimplau numai erime ordinare care nu atrügeau 
la Curtea eu juri niei măcar pe avocații fără clientelă. Dublul asa- 
sinat. din strada Speranjei a mai reabilitat puţin renumele oraşului 
la eronicile judiciare ale ziarelor din Capitală. Deaceea inmormin- 
tarea victimelor à dveenit un eveniment social la care toată lumea 
rsen justifieare să participe, Dela trei si jumătate biserica era 
tixità, iar strada Griviței pînă la strada Mare se inegrise de oameni. 
Piindeă sediul poliţiei se afla aproape, Ploscaru à găsit nemerit să 


8 VIAȚA ROMÍNEASCĂ 


iea cuvenitele măsuri de ordine, concentrind cîţiva sergenți de pe 
străzile dimprejur ea să menţie liber cel puțin mijlocul străzilor gi 
intrarea în biserică... 

In jurul eatafaleului deoparte familia Deluleseu, de cealaltă 
parte Vasilica si Spiru Dăniloiu, iar la spatele lor Solomia. Toţi 
fruntașii negustorimii an ţinut să dea ultima cinstire celui ce a fost 
multă vreme adevăratul părinte al breslei lor. Conducătorii locali 
ai partidului liberal s'au înfățișat în corpore spre a dovedi că știu 
să preţuiască pe negustori şi după moarte. Cu toate că mortul fu- 
sese liberal, au venit si cîţiva corifei ţărănişti, în frunte cu tinărul 
și popularul șef, desigur eu gindul de-a ademeni pe seama lor pe 
unii burghezi încă neînregimentați. A stirnit uimire plăcută apari- 
fia primului-președinte Scarlat Müineseu, însoțit de primul-procu- 
ror Negel și de judecătorul Dolga care ancheta crima. La putere 
fiinn ea totdeauna liberalii, primarul a depus o coroană frumoasă 
pe eatafaen] eelui ee a fost odinioară un ajutor de primar model. 
Si insfirsit la urmă, cînd să înceapă slujba mortuară, a sosit în au- 
tomobil însuși prefectul județului, primit la intrare ceremonios de 
polițaiul Ploscaru. 

Trei preoți au slujit eum au știut mai frumos, iar corul de uce- 
nici, adus anume, a dat răspunsurile. In timpul slujbei toate pri- 
virile căutau să observe cum aratü cadavrele din pricina morţii ce 
au indurat-o, Preotul Tănăsescu a avut însă grije pă le acopere eu 
flori astfel încît să nu fie pingürità solemnitatea inmormintárii. 
S'n băgat de seamă de către eei curioşi că Aretia stătea țeapănă, 
cu vălul lăsat pe faţă, fără să plingă deloc, deasemeni că Romulus 
îşi seotea mereu ochelarii și-și stergea ochii eu batista îndoliată. 
Deluleseu avea urme de lacrimi pe obraji, ea şi Spiru, iar d-na Dă- 
niloiu plingea într'una domol, diseret, ca să nu atragă atenţia. 

Cea dintii euvintare funebră a tinut-o părintele Tănăsescu, 
lăudind zelul și jertfele ce-a depus Ilarie Dăniloiu pentru biserica 
în care își lua acum rămas bun pentru totdeauna dela lumea aceasta 
păcătoasă. In cursul euvintárii Solomia a izbucnit deodată intr'un 
hohot de plins încît toate privirile s'au îndreptat o clipă spre ea, 
iar preotul a trebuit să ridice puțin glasul. D-na Dăniloiu s'a întors 
şi ia soptit dojenitor: „Solomie, astimpárü-te, Doamne fereşte! 
In mina servitoarei însă luminarea de ceară a mai tremurat citeva 
minute în ritmul sughiţurilor de plins abia stápinite, 

Oratorul partidului liberal a glorificat pe marele romin care a 
fost asasinat migelegte, iar primarul a reamintit serviciile prețioase 
ce le-a făcut oraşului răposatul... 

Pe urmă, în sunetele „veșnieei pomeniri'', driearii au purces la 
acoperirea coseiugelor, la baterea capacelor, la pregătirea carului 
mortuar... In acest timp notabilii au exprimat eondoleanfele de ri- 
goare familiei, adică mai ales lui Spiru, căci pe Aretia numai puțini 
au luat-o în seamii.... 

Cortegiul s'a format după toate regulile protocolare subt su- 
pravegherea șefului dricarilor eare, în asemenea ocazii, devine $i 


CORTEGIUL FUNEBRU 


Q 
maestru de ceremonii. Muzica militară a fost oferită de primărie. 
Impreuná eu marșul funebru de Grieg s'au pus în mişcare colivarii, 
oamenii eu crucea, trüsura eu preoții, apoi dricul eel mai luxos din 
rrea Îi mr fagi une ai celor două familii indo- 
liate, la care s'au ugat i t şi i i A 

și bună impresie a făcut că, cèl mm Apărarea: i 
şeful liberalilor au ținut cordoanele 


o foarte frumoasă și lungă telegramă de condoleanţe iscălită de 
Marta, de soţul ei, pînă și de băieţelul lor.. Inainte de-a se sui în 
cupen, d-na Dăniloiu ^ avut grije să trimită acasă pe Solomia. 
Izbucnirea ei în biserică a migcat-o, căci rari mai sint azi servitorii 
eredineiogi gi eu recunoştinţă faţă de stăpinii care-i hrănese. Dar 
pe de altă parte era supărată că a atras atenția oamenilor eu boce- 
tele ei nechibzuite, căci omul cuminte și la durere trebue să știe să 
- rent. Palio m s'a arătat nemulțumită, a răspuns doar 
ron sedi > el a plecat cu luminarea În mînă parcă s'ar fi 
_ Prefeetul județului, subt pretext că e foarte oen nici 
mai intrat în cortegiu, ei s'a făcut nevăzut îndată Pp dit 
serviein] religios, La tribunal s'a retras apoi si primul-presedinte 
eu primul-procuror şi cu judecătorul Dolga. Primul-proeuror spuse, 
ea o seuză pentru toți trei, că au întrerupt servieiul numai ea să 
nu lipsească dela înmormintarea unui mare muncitor și martir... 
ma nici nu apuel bine să-şi deschidă dosarele că se şi po- 
e „fu primul-proeuror Negel la o cură de taifas. N'avea de lueru, 
n orite A nimie pope şi-i ardea de vorbă, 
€: se pare cà mai aștepți clienți? zi dinsul, Pină sosese 
fă-mi rp eu o cafea bună, amice e m : 
— Cu mare plücere! răpunse judecătorul sunind. T i şi 
mă gindeam... O Licet Lofts 
s £ ^w înmormintare totdeauna parcă ifi sporeşte pofta 
Pină să vie eafelele vorbiră despre înmormîn j 
Á tare, 
mult Negel eare, localnic, găsi acuma prilejul de-a ve faila 
prieteni gi neprieteni deopotrivă. im 
— In orice ear au avut o inmormíntare i 
judeeütornl Se vede c'au fost iubifi... ados mre 
— lubifi, n'as putea spune — vorbi N i 
garetă după ce sorbi intii cu sgomot din ire uel re de la 
lui, ştii, nu prea îi place munea, dar o respectă Ja alții, mai ales 
la străini. N'ai băgat de seamă că nicăiri nu se face mai sgomotos 
apologia muncii ea la noi, cu toate că noi sîntem poporul care mun- 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eim cel mai puţin. In fond numai nemţii şi nordieii au inventat ne- 
cesitatea şi religia muncii. Omul nu e ereat ca să muncească, ei să 
se bucure de viață. Idealul nu e munca sau n'ar trebui să fie... Dar, 
insfirgit, asta-i altă socoteală. Cum ziceam, Ilarie era respectat pen- 
trucă toată viaţa a muncit ea un bou ea la urmă să vie cineva să-i 
sueeaseü gíitul ca unui pui de găină... Păcat de toată viața gi de 
toată munca lui! 

Dolga, crescut în cultul muncii, zimbea confuz gi tăcea, 

— Dar, apropos, eum stai cu ancheta? reluá primul-procuror. 
Imi închipui eit de greu trebue să-ți vie s'o urnesti din loef... Cu 
servitorul popii bine fücugi că l-ai reținut — ştii, e o satisfacție 
pentru opinia publică, mică, dar estel.. Pină una-alta ar trebui 
poate să grübim deschiderea testamentului, pe deoparte ca să astu- 
pâm gura moștenitorilor, pe de altă parte ca să vezi dacă nu-ţi oferă 

— Mă rog, eu asi fi foarte mul(umitor dacă s'ar putea grăbi — 
sise Dolga simplu, 

— Am vorbit chiar adineaori, în biserică, eu Măinescu — 
adăugă Negel confidential. E gi el de părere. Dealtfel din partea 
noastră s'au încheiat formele? 

— Desigur, s'au depus încă de eri... 

— Atunci voi mai face eu diligente verbale — murmură pri- 
mul-procuror. Ştii, deviza mea: mină de fier in mănușă de mătase! 

Judecătorul cunoștea părerile acestea, repetate de atitea ori de 
către Negel care cănta să-și sporească popularitatea in jos, adică 
în lume, păstrind in sus reputația de strict legalist. In realitate pri- 
mul-procuror era omul care dorea să fie bine cu toată lumea $i să 
aplice legea după obraz. 

— Numai să nu exagerüm, dragă Dolga! continuă mai insistent 
Negel. N'ag vrea să dăm oeazie la plingeri.. Ai ascultat pe Spirică 
Dăniloiu, Fratele victimei, Un om de treabă, euviineios, respeetos, 
eu o situație frumoasă în oraș, ca și llarie., Ei bine, bietul om nu- 
mai că nu plingea povestindu-mi azi-dimineață ce-a păţit aici... 

— Domnule prim-proeuror, mă mir că s'a putut plinge — ri- 
postă judecătorul eu răceală, 

— Nu s'a plins, omule, stai, nu exagera iar! zise repede Negel, 
ostoindu-l parcă. Nut.. Dar mi-a povestit și era necăjit si amărit... 
A rămas eu impresia că-l suspeetezi și pe dinsul, că însfirşit.... 

— Cind e vorba de o crimă atit de urită, sint obligat să veri- 
fie orice amănunt care ar putea să mă puie pe urmele asasinului — 
răspunse Dolga eu o încăpăținare care se accentua. Nu mi-e permis 
să am consideraţii lăturalnice şi nu vreau să cunose legăturile par- 
ticulare ale informatorilor, Datoria e mai presus de toate! 

— Exsat! Just! Totuşi asta nu împiedecă anume diplomaţie, 
anume subtilitate, chiar în interesul succesului ! 

— Nu vă supăraţi, domnule prim-procuror, orice sugestie în 
privința aceasta mă ofenseazi! - 


CORTEGIUL FUNEBRU 1! 


Negel tresări uşor. Rezistenţa judecătorului îl z&páci. Pe urmă 
ae întunecă. Ráspunse eu alt glas: 

— Nu mă supăr, dar imi pare rău! 

— VÄ rog să mă iertaji! 

— En (i-am vorbit amical, ea un om mai bátrin, cu experiență 
mai multă, iar d-ta îmi răspunzi înțepat ca și cînd ag vrea să te in- 
fluentez sau să-ţi forjez mina... Imi pare foarte rău! 

— Ponte că m'am exprimat greşit, domnule prim-procuror, 


Convorbirea fu întreruptă de apariția ușierului care anunța 
sosirea d-lui Dică Seeuianu. Se făcu o scurtă tăcere, apoi Dolga zise: 

— Numai decitL.. Să aștepte puţin! 

— Dică Seeuianu ! întrebă Negel uimit după ce se restrase ugie- 
rul. L'ai eitat gi pe elf Ai vre-o bănuială împotriva lui sau... 

— Vreau să-i cer niște lămuriri asupra victimelor... 

— Bine, dar erau certați de multă vreme... Nu ştiai? 

— Ştiam... Am aflat... Totuși sint vecini și... 

Negel se seulă să plece. După doi pași se întoarse: 

— Nu uita, dragă Dolga, că Dică Seeuianu e nepotul primului- 
pue şi că primul-președinte (ine foarte mult la el, eu 


— Domnule prim-proeuror, pentru mine e un informator ea 
oricare altul! 

.. ~ Insfirgit, eşti încăpăținat rău! spuse Negel induleind tonul 
şi sehifind un suris, Eu te-am prevenit şi mă spăl pe miini! 

Eşi trimiţindu-i o bezea din virful degetelor, 

Dolga rămase în picioare răspunzind deasemenea eu un zîmbet 
protocolar. Aşteptă câtva timp, desigur închipuindu-şi că primul- 
perua — —— amabilități eu nepotul primului-presedinte, 

e urmă sună prelung si zise aprodului care intredeschise : 
— Să vie domnul Secnianu ! aa 


LIVIU REBREANU 


PLOPII 
PLECARE 


Plopu mi-au degit în drum; befi 
Igi legünau virfurile moi 

In vintul care purta scaefi 

Bi fum de păpădie spre zăvoi 


Pleci cu timplele mele, eu unghiile, 
Cu umerii, cu genunchii mei pleci. 
Peste trup mi-as trecut odată cu dinții 
Acum nici cu tălpile nu mai treci, 
Plopilor, — le-am spus, — plopi de platină 
Ca și voi sunt drept și înalt. 

Creștetul zburlit mi se clatind 

De parcá's pe tărimul celálalt. 


Pleci cu coapsele mele, cu glesnele, cu singela meu, 
Cu măduva oaselor, pe totdeauna. 
Altădată má'mbátam cu vinul soarelui, 


Ca și voi sunt legat de pămînt, Acum numai cu umbrele, numai cu luna. 


In pămînt ca și voi m'oi întoarce. 
Am cu țărina un legămînt 
Pe care nimeni nu-l poate desface. 


Poate-mi sunteți frați; vă ascult 
Dar frunza voastră nimic nu-mi mai spune. 
Strămoșii cari-au vie[uit demult 
Incep în mine oasele să-și sune. 


CONDURII DOAMNEI 


Ard stuhurile gi săleiile; ulmis 

Au frunza ca banii de var. 

Aerul e cucutd; amar, 

Amar gi singur am rămas lingă culmi. 


In măceși tot sîngele toamnei, 

Și sîngele meu ew al cîmpului. 
Lenega trecere a timpului 

O măsor cu condurii doamnei 


DAPHNIS ŞI CHLOE 


Daphnis și Chloe se inbsanw în meat 
Noi în odăi întunecoase, 
Pără copaci în fereastră, fără răsuri. 


Lingă ievoarele ce curg și azi 
Daphnis sí Chloe se îmbrățişau, 
Noi miei măcar la umbra unor brazi, 


Daphnis și Chloe: limpezi ca apele. 
Noi meren trişti și ineruntafi, 
Zidurile ne apăsau pleoapele 


Nimic proaspăt în dragostea noastră, 
Nici măcar ele, cuvintele, 
Nu desfășurau o egarfá albastră, 


N'am văzut marea'mpreună, nici munții, 
Doar asfaltul prelins peste pietre, 
Doar luceferii din mirajul frumții. 


Daphnis și Chloe dorm os lingă os. 
Intre noi dorm oameni și. case 
Şi crucea veche-a unui nou Hristos. 


EL EG IE 


Am uitat demult cum arăţi 

Dar poate ochii fierau albăstrii, 
Părul aprins ca pădurile, toamna, 
Miinile mici și viorii. 


Am vitot de mult cum vorbegts 
Dar poate aveai glasul scăzut. 
Mai aud, ca prin somn, 0 vioară, 
Inginind din trecut, 


Am witat cu totul de tine 

Doar un umăr rotund mi-amintese, 
Doar obrazul prea tinăr, pufos, 
Ca o piersicán pirg. 


Nici nu-mi pasă de tine; nu-mi pasă 
Dac'ai murit, dacă trăești, 
Dar o ciudă smintită mă sbuciumd; cerești 
Din zăpezi şi mătasă, 
ZAHARIA STANCU 


DRAME MICI 


Sorija deschise ochii mai devreme ca deobiceiu. Nu știa bine 
dacă era noapte ori zi, ducă so trezise dela sine ca în fiecare dimi- 
neaţă, ori o trezise mama, ori Dănilă trecînd peste dinsa cu cot 
sprijinit o clipă în grămada părului r&vügit pe pernă. Insinte de 
face o migeare simți, În partea dinspre perete 


cineva tot trecea și venea fără wromot eu pașii inăbuşiți de noroiul 
de jos, ca un aluat ce nu se mai întăreşte, 

Mama intră în odnie eu treabă — uşa de dimineață — yi, fără 
să se uite la dinsa, deschise dulapul din colţ începind a stringe hai. 
nele din el, agezándu-le cu dreapta pe braţul sting întins ea un sul. 

— Hai, seoală-te, Sorija mamei, se face tirziu, spuse ieşind pe 
use eu maldărul de rufe. 

Soria înţelese că mama o trezise mai inainte şi fraza promin- 
fatá acum o recunoseu repetată 

In odao era răcoare, in jurul trupului cald gi bine. 

Ji auzi pașii intoreindu-se și, ca să n'o supere, scoase pieiorul 
de sub pătură. Era un început de trezire și mama văzindu-l îi va 
îngădui citeva elipe de lenevie. De data asta, uitindu-se la Sorita, 
mama se opri in prag. : 

— Incă nu eşti gata! 

Ea tresüri, Sehimbase tonul, prin urmare începea să fie necă- 
jită : ducă îi va mai spune încă odată să se scoale, va rămîne mih- 
nită si toată ziua i se va părea Soriţei că-i vede o umbră în oehi. 
Dădu plapoma la oparte, scufundindu-se infiorată în răcoarea odăii. 
Se imbrăcă în grabă, sgribulită, în vreme ce asculta, dincolo de 
pereţi, un mers, larma unei trebi, pe care voia să o cunoască. 

legi în prag. Aerul era rece, albastru, transparent ca o apă 
prinsă intr'un vas rotund, din care lipsesc peștii de aur. 

O căruță a fabricei era trasă în mijlocul curţii. O ladă mare 
cuprinsă în limbi de fier înflorat gi ruginit ste cáscatà cu capacul 
hprijinit intr'un bát. Mama trecu pe lingă Sorifa cu brațele pline 

E] 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de haine. Tatăl — cum de nu era plecat la fabrică la slujbă? — le 
luă din braţe îngrămădindu-le înăuntru. Mama spusese parcă teva 
cînd trecuse pe lingă fetiță: 

— Plecăm ca de la o casă pustie. 

Plecăm ?,.. Prin urmare plecau... De plecare auzise Soriţa de 
multe ori, Nu prea înţelegea ce înseamnă. Era mai mult un chin, o 
durere, de vreme ce pe mama o simțea mihnità, 

— La oraş plecăm, spuse, într'o seară tata, arătind cu braţul 
întins, acolo in vale, îngrămădirea de lumini pilpiind ea lieurieii... 

Tatăl ridică capul din ladă și aruncă o privire piezișă fetifii. 
Aşa i se püru ei. Mama nu vorbea, nici tata. Nu mai auzea nimie 
din larmă, doar mişcarea cailor, ale căror picioare se adineeau eu ne- 
răbdare în noroi, seofindu-le cu greutate din pasta neagră intr'un 
sunet de aluat frámintat. Era un lueru tăcut, un zor ce pornea dela 
tata, dela gura eáseatá a lăzii celei mari, care cerea necontenit haine, 
haine ea să astupe parcă o foame nepotolită, la mama ee ieșea mereu 
din casă eu braţele încărcate. 

Capacul căzu peste ladă și deasupra mai fură îngrămădite 
perne, pături, plapoma Sori(ii, din care abia iegise. 

Frecindu-si miinile ca și cînd ar fi vrut să alunge oboseala din 
ele, tatăl ridică fetița în sus, așezind-o în căruţă in culeuşul de fin, 
peste care intinsese o pătură groasă. Mama, tata si Dănilă se ur- 
eară în jetul din faţă. : 

Totul părea un vis. Sorifa nu era complet trezită, si, din pricina 
aerului rece și transparent, toată mişcarea de pjná acum avea ceva 
îneremenit, stație. La ceasul acela în tot tirgul, pe eare-l părăsean, 
numai ei trăiau, ei cei cuprinși de gardul curţii. Tot eeea ee era în 
afară rüminea încă scufundat în altă tăcere necunoscută încă, deoa- 
rece fata nu se trezise niciodată atit de dimineaţă ca să poată sur- 
prinde unica clipă de adine calm si linişte dinaintea zorilor, cînd 
toată lumea e scufundată într'un somn de moarte, din care nu se va 
mai trezi, si orice mişeare ori sbor de păsărică înseamnă o rupere 
de armonie, o îndrăsneală de a te mişca, a trăi, atunei cînd trebue să 
fii mort. 

Pornirá. 

Mama întoarse capul si spuse: culcă-te şi dormi, Ea ascultă. 
Se putea odihni fără grijă, deindatii ce mama îi vorbise calm si nu 
mihnit& Se întinse deci pe pătură. Căruţa sdruneina d'nd invelitoa- 
rea la oparte, Incercă s'o așeze; se osteni zadarnie. Pinul de sub 
ea se umfla de mișcarea roților şi capul îi alunecă în el, 

Era frig. Braţul mamei se întinse potrivindu-i pătura după 
umeri, Soriţa privi cerul albastru ea o apă mare prinsă de cine știe 
ce vrăji în inalt. Văzuse de atitea ori acest cer din marginea 
tirgului, de unde privea „orașul'* cuprins undeva în apa colorată 
ee pornea dela vreo sută de pași mai încolo gi nu se sfirgea de loe, 
topindu-se departe eu bolta. Deacolo de sus, de lingă fabrică, ehiar 
de sub fereastra unde tata își avea biuroul, nimic nu era negru. 


3 DRAME MICI 19 


Nici cerul, nici pădurea, nici drumurile. Poate mai vinete, ori mai 
puţin vinete, aceeaș culoare mai subțiată ori mai îngroșată, Acum 


zate În picioare, 

Nu-i era frică sau mai curînd simțea ceva deosebit într însa, 0 
stinjeneală, o neplăcere, ceva ea un gol ce-l simţi în capul pieptului 
uneori cînd răstorni fireseul unor împrejurări. li era somn. Se uită 
la spatele părinților așezați în jeful din faţă la trupurile ce sáltau 
ritmice în fuga eárutii, la biciul, pe care Dânilă îl plesnea în aer ca 
să atije caii. 

Adormi. 

Se trezi deodată intr'o forfot& mare, Nelinigtea pornită de di- 
mineață, afipitii o clipă, se stirni si sta la pîndă, să o cuprindă, ca 
o pisică ce urmărește cu viclenie mersul unui goaree negtiutor ieşit 
din temelia unui zid, 

li ea cald. O lumină mare strălucea în aer. Se seulă în genunchi 
privind peste marginea căruţii în jur. Clădiri mari eit biserica din 
tirg veneau spre dinșii, se stringeau, se desfăcean.., căruţe multe, 
eite ne váxuse niei în zilele de iarmaroe, ori în ograda fabricei, gi 
un fel de dou& roti legate printr'un drug de fier, pe care călărean 
oamenii, Intoarse enpul înspăimîntată, agățindu-se eu privirile de 
spatele părinților, migeate ritmie, liniștite, ealme, așa eum le văzuse 
la plecare. N'aven de ce să-i fie frică, Trebuia să se simtă la fel de 
liniștită. Dacă ar fi fost primejdie, mama ar fi întors capul peste 
umăr si privirea ei i-ar fi spus — fii fără nici-o grijă. — Dar dacă 
o credenn adormiti f 

Cürufa trecea acum peste un pod mare eu arcuri de fier, zăbrelit, 
prin ochiurile cărora fetiţa vedea pină departe o apă turbure, în 
care se prăvăleau maluri groase, acoperite ici colo, de petice de ver- 
deață, Neliniștea o luă deodată înainte, părăsind acele miei fluxuri 
şi refluxuri nehotărite de pînă acum si se prefáeu in spaimă. Se 
uită îngrozită la o casă, o casă adevărată, vopsită eu roșu si verde, 
te inainta spre ei repede, altfel de cit celelalte clădiri; o casă ee alu- 
neca pe inima drumului, parcă scăpată de undeva, dintr'un virf de 
deal, pornită la vale, anume să se izbească în căruța lor. Un om 
sta la fereastră eu pălăria pe eap şi privea liniștit şi absent spre 
dinşii ; casa se apropia si Soriţa nu îndrăznea să miște miinile, să 
tragă pe maică-sa de rochie, N'avu timp; ea trecu lipit de căruță, 
şi fetița privi inspüimintatà pe ferestrele ei interiorul ciudat și 
atit de deosebit de cel lăsat în tirg, fără perdele, fără icoane, numai 

sticlă, și căzu înapoi în căruţă umețită. 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


Deatunei fetiţa bolea, nu de durere; o stápinea un simtümint 
ciudat, nefirese, de trăire intr'un loe nepotrivit. 


subția, sau se umfla ca ceva material ce sta să se spargă pe trupul ei 
din clipă în clipă. 

In acele zile de iarmaroe, aripile grele de stejar ale porţii se 
desfüceau ca două braţe late, lipindu-se pe lingá zidul tunelului larg 
al porţii, si din cele 16 magazii strimbe, strînse unele intr'altele, dea- 
lungul curții, micii negustori își seotenu marfa măruntă și săracă, 
Înşirind-o pe tarabe făcute din lăzi întoarse cu fundul în sus, înşi- 
ruite pe sub boltă, pină pe trotuar. 

In celelalte zile, Soriţa se apropia de magazii eu teamă. Printre 
seindurile puțin apropiate privea întunecimea lor, nezárind nimie. 
Parcă toată bogăția colorată ce se întindea pe mese Marţea şi Vi- 
nerea o înghițea nu magazia, nu întunericul ei, ei pămîntul. 

Copila se amesteca prin lumea ee ieșea si intra în eurte, se 
aşeza pe vreo ladă, eu privirea ineremeniti pe vreo păpuşe, o pan- 
glicuță colorată, un eoeogel eu creasta prinsă, 

Nu-si găsea locul nicăeri, în curtea mereu plină, sgomotoasá, 
iar în stradă nu ieșea de frica casei pe roate ce trecea chiar prin fata 
porții. In odăi era întunerie, perdele de plus roşu eu eanafuri aurii 
mereu trase, iar mama, mama aei în oras era alta, Aeeiasi ochi mici, 
ca gümiliile aceiași obraji rotunzi, aveiagi piele, invelind insá pe 
alteineva, eare nu mai era mama din tirg. 

Fetiţa ducea un dor ce o apăsa greu pe erestet si pe care ar fi 
vrut să-l desearee, să-l așeze în înțelegerea mamei, ca pe o povară 
coborită de pe umeri. De ce o alunga mama! 

— Hai, mamă, la „cenna“ noastră. 

„Cunn“ era căsuţa lor; aya ii spuse cînd era mică, si asa rä- 

së, 

— Mergi și te joacă, — îi răspundea fără să se uite la ea, in 
vreme ce miinile impleteau ceva dintr'un ghem mare albastru de 
lină, odihnit ea o minge în poala largă a fustei, Unde! Ce putea 
face? De cînd eoborise in oraş, tata era mai mult plecat dincolo de 
poarta cea grea, în virtejul, prin care trecuse o singură dată la 
venire, iar pe Dănilă nu-l vedea decit seara, înghițit și el de zarva 
oraşului in tovărășia unor băieți, ee.] scoteau din casă de «dimineaţă, 
prin fiuerături ascuţite si întrerupte. 

Acolo sus, P se făcea uneori fetiţei dor de tata, asa deodatà, in 
timp ce se juca; deschidea atunci portiţa, trecea strada, o lua la 
drepta şi mai mergea o bucată piná ee ajungea in marginea tirgu- 
lui, sub fereastra fabricei, eu o joardá de alun luată de acasă, ca 
să se ferească de eiinii din drum, izhea in geam si tatăl apărea acolo, 
eu tocul după ureche, cu braţele prinse în burlane negre de lustrin, 
în mînă eu vreo condică, ori eu foi lungi și albe, ca bucăţile de 
pinză. 


DRAME MICI 21 


li era deajuns Soriţei zimbetul aspru ce i-l arunea tata. Ridiea 
mâna fluturind-o şi se'ntoreen acasă, 

Dorul o cuprindea acum mai mult. Tata venea rar la prînz, 
Seara isi punea in gind să-l aştepte, ţinea ocbii deschişi multă 
vreme, pină ce somnul o cuprindea fără voie. Ar fi ieșit pe poartă 
si-l cante undeva, însă lumea „de dincolo“: o ameten. 

Un singur loe din curtea mare și sgomotoasá o atrăgea. In 
fund, dincolo de magazii, se afla un atelier de pielărie. Inapoia lui 
9 odaie îngustă, intunecoasá, 


Era În aceastá odaie strimtá si intuneconsü un fel de miros tare, 
puţin piperat, puțin usturător, de piele tâbăcită, de vopsea neagră 
ce se amesteca eu un fel de iz de pivniță neprimenită, de pămint 
umed de seră, 

Copilu se urca pini sus la ferestruicá şi privea în grădină. Nu 

mai era in oras și niei în tirg lm ei, Alt undeva... intr'o poveste, 
In grādinā o fetiță frumos îmbrăcată se da într'un leagăn prins 
intre doi pomi ee venea aproape de ferestruiea, de caresi lipise pri- 
virea, obrajii, nasul, Uneori tresürea retrügindu-se eu spaimă, ca 
pantofioru| ei alb să n'o isbéască in obraz, Aci în grădină, total 
părea de vis Frunzele ce se miscau încet, surde, pașii copilei ele- 
gante, fără auz, si mişcările ei în vreme ce vorbea eu un domn, eu 
9 donnină ori eu un báetel în haină de catifea cu jabou de dantelă, 
erun comice prin lipan econlui vorbelor pină la ea. Mai tirziu gră- 
dina răminea poală eu o găleată roşie răsturnată lingă o moviliţă 
de nisip și o lopăţică împlintată intr'un strat, cu coardele leagănu- 
ini rigide, cuprinsă toată intr'o inetabilă încremenire — un ta- 
blou — ea în seenele din cinematograf, cînd mișcarea personagiilor 
de pe ecran se opreşte deodată, planul se depărtează şi devine din 
ce În ee mai mie, pină ce in sfirsit contururile se ivese euprinse 
intr'o ramà, iar intreaga frümintare de pini atunci 
in anumite gesturi in euprinsul unui tablou de familie, sau a unui 
peisagiu atirnat in perete [n atelierul din faţă mirosul era altfel, 
mai slab, amestecat eu aerul ce intra pe ușă şi ferestrele deschisa. Se 
agva pe un scaun cu cele trei picioare impletite sub farfuria de 
lemn scobit si prives „calul de lemn‘‘, în care ealfa prindea șerparul 
de piele galbenă sau neagră ea un șarpe lat strîns între fălcile lem- 
nosse ale unui ciudat erocodil — si privea atentă mîna luerătorului, 
pașii miei ai sulei ce se implintau în piele. Un sunet ca de frunză 
spartă în podul palmei, sula se implinta adine și trecea dincolo 
jar pe urma ei firul colorat de nojiță ale&tuía o floare, o linie, ori 
un eircel, 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ființa copilei isi odihnea nelinigtea ce-o însoțea pretutindeni 
de cînd eoboriserü la oras, aci in atelier. Ceva din odaia asta plină 
cu lucrători, eu bucăţi de piele, cu grámada de gunoi roșcat, strinsă 
într'un colţ, plină de resturi de piele, de pielițe subțiri, încrețite, 
roase depe dosul hamurilor ca să subțieze párfile de încheetură, ii 
amintea de casa din tirg. Mirosul avea ceva din gospodăria lor de 
acolo, ceva din izul curții mereu plină cu noroi, mirosind proaspăt 
primăvara, şi mai piperat spre toamnă, ca frunzele de stejar. Era 
o boală toată frümintarea copilei, lipsa ei de rost în casă si în 
curte, intirzierea în fundul acelei cămări întunecoase, strinsă intr'o 
imobilitate morbidă, cu privirile tintite în grădina plină de nemis- 
care si surdă. 

Noaptea nu dormea bine, se speria. Un fel de tremur lin al fiin- 
dei o trezea, nu reeunostea lucrurile din casă, fereastra nu era age- 
zată, unde i se părea că ar trebui să fie, lampa o inspüiminta, ta- 
vanul cădea apăsind-o pe umeri, ori se depărta pînă ce nu-l mai 
vedea de loe decit ea o pată fumurie pierdută undeva, in sus. Striga. 
Mama o lua dincolo, în odaia vecină, in pat cu dinsa și fetița se 
stringea aproape, scufunda capul între sinii ei calzi, cu miros bun 
ca un abur de piine, și adormea, 

Dela o vreme simțămintul de nefiresc îi ereiase o anumitá 
stare de încordare, de curiozitate, de observație. Era atentă la tot 
ceia ce se întimpla în casa lor, în curte, în oraşul pe care-l ura, soco- 
tindu-l pricina tuturor schimbărilor ee se înfăptuiau în jur. Ce pu. 
tere avea „oraşul' asupra lor, de-l gonea pe tată de acasă, pe mama 
o înstrăina, iar pe Dănilă îl făcea rău? 

Mai eu seamă cu maică-sa se întimpla ceva ee încă nu putea 
pricepe, oricît de mult se früminta, cerceta să descopere, să infe- 
leagă. Un înveliş creştea peste trupul ei, un înveliş mai larg, totuși 
plin si dela o vreme, noaptea, braţele fetiţei n'o mai puteau eu- 
prinde peste mijloe eu ușurință, ajungind eu palma în seobitura 
taliei, ei se oprea mai jos, de fapt mai sus, pe pintecele umflat, 
crescut. Un amestece de silă si ruşine o euprinse; intr'o noapte, se 
ridică de lingă dinsa si eu toată frica adincă ce o simțea aci in 
patul ei scufundat în întunerie, eu toate umbrele pline de o consis- 
tență materială, strînse în jur, se hotărî să nu se mai culce dincolo. 

Intr'o zi sosi în casă o fată grasă, albă, eu cozile prinse în 
erestet: Liţa. Domrmea pe divanul dintre patul ei $i al lui Dănilă, 
Respirația regulată de alături, îi da acum Sorifei un sentiment de 
siguranță, 

Sta eu ochii deschisi, privea în jur pînă ce întunericul se des- 
făcea în umbre mai luminoase ori mai întunecate, așezindu-se pe 
mobile, Nu-i mai era frică... Nu voia să-i mai fie frică. Dacă ar fi 
tipat că vede o umbră spinzurată de use, ori sezind lingă pat, Lifa 
s'ar fi trezit, ar fi aprins lampa, ar fi coborit-o din așternut, să 
pipăe singură locul gol de lingă ea, ori paltonul tatei, negru, agăţat 
în enierul depe use, Mama ar fi strigat de dincolo. — Vino la 
mine. — O, nu, nu, nu la mama în pat.. Asta nu. Nu-i mai putea 


: DRAME MICI 23 


suferi trupul si mirosul eald $i bun al pielei, stia că era schimbat, 
Ceva o supăra în toată ființa mamei. Se ferea să o privească in 
față gi atingerea de mină, de pielea întinsă umflată, o umplea de 
un fior ciudat ca la amintirea unei mincări ce nu-i pláeuse gi pe 
care fusese nevoită să o inghitá, 

Nici pe Liga, fata grasă eu sinii umflați, n'o putea suferis. 
Insă altfel. La Lija văzuse intiia oară sini. Pe ai mamei îi sim(ise 
noaptea... erau însă altfel... Füceau parte din tot trupul ei drag, 
aşa ca degetele, picioarele, părul. Nu se desfüeeau ca ceva deosebit. 
Bini". Nici mu ştia că așa se numese, Era pieptul mamei ca şi al 
tatei, al lui Dănilă, ori al ei. Liţa spusese ,sini'* gi într'o seară pe 
cind se spăla, o chemase aproape şi-i arütase. Fata se speriase, dar 
nu clipi. Părea că-i înfruntă, în vreme ce in capul pieptului se 
stringea ceva tare ee se căznea să se ridice pe git, să se reverse 
peste ea. Liga ii luase mina gi o agezase pe e Palma copilei simţi 
sub dinsa ceva tare si totuși moale, ceva cald... Nu ca aluatul in 
care Îşi vira adese ori mina cînd făceau cozonaci... Nici ca perna de 
puf... Nici ea piinea.. Ori piatra, Ceva ea toate astea la un loe, 
ineonjurind parcă o bătaie, un palpit de ceasornic, ori parcă ar fi 
ţinut sub palmă canarul din colivie, un canar mare, eit un sin, 
alb, moale, cu inima înfrieată rüzbütind în palmă. 

N'o mai putea suferi de atunci pe Lița eu toate că o căuta. O 
pindea. 

, Ea se spăla mult, în fiecare seară după ce se euleau copiii. So- 
rifa o urmărea din pat prefücindu-se că doarme. Nu-i vedea decit 
spatele rotunjit peste lighean, auzea apa stropind pielea, podelele... 
şi de o parte si de alta a acestui spate gras si alb, virful sinilor ca 
două funduri de retienle, migeate ritmic, Lija stingea în sfirgit lu- 
mina şi multă vreme fetița auzea apa curgind şi un fel de forfoti, 
de frecare de săpun, de prosop, de piele... Adormea. Dimineaţa se 
apropia de pata umedă depe seinduri, eu o roată uscată la mijloe, 
locul unde fusese așezat seaunul cu ligheanu gi aspira izul umed 
cu amestec de săpun gi de încă ceva, nedefinit, un parfum adus în 
ensá de Lifa. 

Nefirescul, ce se desfășura in jurul ei, creștea intr'insa ea ceva 
viu. ea altă fiinţă, atentă la tot ee o înconjura. Toată viața o simțea 
răsturnată, ieșită dintr'un drum obicinuit. Era ceva în casă, ca un 
abur, ea o putere ce se introdusese între ei, în ei chiar, schimbindu-le 
infüfisarea, vorbele, privirile. Cu toate astea toate rămineau la fel. 
Mama era mama, tata, tatăl ei, jar Dănilă tot frájiorul. 

Nu erau totuși ei ei alții, eu aceias înfățișare, mai îneruntată, 
dar alţii. Ea însăși era poate altfel si maică-sa n'o mai mîngiia 
poate din pricină că se schimbase... N'o mai recunoștea... Se umflase 
poate şi dinsa, ereseuse așa ea mama și-i era silă să se apropie de 
ea... Dar de unde veneau toate astea! Orașul cuprindea altceva 
între casele lui decit tirgugorul lor liniştit, un aer deosebit ce-i 
schimba pe toţi... Mereu încordată și atentă la fiecare mișeare din 
jur, Sori(a băgă de senmă că mama era prinsă de o grijă, în care 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ființa copilei își odihnea neliniștea ce-o însoțea pretutindeni 
de cind coboriseră la oras, aci în atelier. Ceva din odaia asta plină 
cu lucrători, eu bucăţi de piele, eu grămada de gunoi rogeat, strinsă 
într'un colț, plină de resturi de piele, de pielițe subțiri, ineretite, 
roase depe dosul hamurilor ea să subfieze părțile de incheetură, îi 
amintea de casa din tirg. Mirosul avea ceva din gospodăria lor de 
acolo, ceva din izul curții mereu plină eu noroi, mirosind proaspăt 
primăvara, si mai piperat spre toamnă, ca frunzele de stejar. Era 
o boală toată frümintarea copilei, lipsa ei de rost în casă şi în 
curte, intirzierea în fundul acelei cămări întunecoase, strinsá intr'o 
imobilitate morbidă, eu privirile fintite în grădina plină de nemis- 
care şi surdă. 

Noaptea nu dormea bine, se speria. Un fel de tremur lin al fiin- 
fei o trezea, nu recunoștea lucrurile din casă, fereastra nu era age- 
zată, unde i se părea că ar trebui să fie, lampa o inspáiminta, ta- 
vanul cădea apăsind-o pe umeri, ori se depárta pînă ce nu-l mai 
vedea de loe decit ea o pată fumurie pierdută undeva, în sus. Striga. 
Mama o lua dincolo, în odaia vecină, în pat eu dinsa si fetița se 
stringea aproape, scufunda capul între sinii ei calzi, cu miros bun 
ca un abur de piine, şi adormea. 

Dela o vreme aimţămintul de nefiresc îi creiase o anumitá 
stare de încordare, de curiozitate, de observație. Era atentă ka tot 
ceia ee ge întimpla în casa lor, în curte, in orașul pe care-l ura, 30¢0- 
tindu-l pricina tuturor schimbărilor ce se înfăptuiau în jur. Ce pu- 
tere avea „oraşul“ asupra lor, de-l gonea pe tată de acasă, pe mama 
o înstrăina, iar pe Dănilă îl făcea rău? 

Mai cu seamă cu maică-sa se întimpla ceva ce încă nu putea 
pricepe, oricît de mutt se früminta, cerceta să descopere, să infe- 
leagă. Un înveliș creștea peste trupul ei, un înveliș mai larg, totuși 
plin şi dela o vreme, noaptea, braţele fetiţei n'o mai puteau cu- 
prinde peste mijloc eu ușurință, ajungînd cu palma in scobitura 
taliei, ei se oprea mai jos, de fapt mai sus, pe pintecele umflat, 
crescut, Un amestec de silă şi ruşine o euprinse; într'o noapte, se 
ridică de lingă dinsa si cu toată frica adincă ce o simţea aei în 
patul ei seufundat în intunerie, eu toate umbrele pline de 0 consis- 
tentá materială, strînse în jur, se hotări să nu se mai culce dincolo. 

Intr'o zi sosi în casă o fată grasă, albă, cu cozile prinse in 
creștet: Liga, Dormea pe divanul dintre patul ei si al lui Dănilă, 
Respirația regulată de alături, îi da acum Soriţei un sentiment de 
siguranță. 

Sta eu ochii deschişi, privea în jur pînă ce întunericul se des- 
făcea în umbre mai luminoase ori mai întunecate, așezindu-se pe 
mobile, Nu-i mai era frică... Nu voia să-i mai fie frică. Dacă ar fi 
fipat că vede o umbră spinzurată de use, ori sezind lingă pat, Lifa 
s'ar fi trezit, ar fi aprins lampa, ar fi eoborit-o din așternut, să 
pipăe singură locul gol de lingă ea, ori paltonul tatei, negru, agitat 
în eujerul depe use. Mama ar fi strigat de dincolo. — Vino la 
mine. — O, nu, nu, nu la mama în pat.. Asta nu, Nu-i mai putea 


DRAME MICI 23 


suferi trupul şi mirosul cald și bun al pielei, știa că era schimbat, 
Ceva o supăra în toată ființa mamei. Se ferea să o privească in 
faţă gi atingerea de mină, de pielea întinsă umflatá, o umplea de 
un fior ciudat ea la amintirea unei miîncări ee nu-i pláeuse gi pe 
care fusese nevoită să o înghită. 

Nici pe Lija, fata grasă cu sinii umflati, n'o putea suferis. i, t 
Insă altfel, La Liţa văzuse întiia oară sini. Pe ai mamei îi simtise 
noaptea... erau însă altfel... Fäceau parte din tot trupul ei drag, 
aga ca degetele, picioarele, părul. Nu se deslăceau ca eeva deosebit. 
,BSini'. Nici nu stia că așa se numese, Era pieptul mamei ca și al 
tatei, al lui Dănilă, ori al ei. Liţa spusese „sini“ şi intr'o seară pe 
cînd se spăla, o ehemase aproape și-i arütase. Fata se speriase, dar 
nu clipi. Pürea că-i înfruntă, în vreme ce în capul pieptului se 
stringea ceva tare ee se căznea să se ridice pe git, să se reverse 
peste ea, Lița îi luase mina $i o agezase pe ei, Palma copilei simți 
sub dinsa ceva tare şi totuşi moale, ceva cald... Nu ca aluatul in 
care Îşi vira adese ori mina cind făceau cozonaci... Nici ca perna de 
puf... Nici ea piinea.,. Ori piatra. Ceva ea toate astea la un loe, 
ineonjurind parcă o bătaie, un palpit de ceasornic, ori parcă ar fi 
ținut sub palmă canarul din colivie, un canar mare, eit un sîn, 
alb, moale, cu inima înfricată răzbătind în palmă. 

N'o mai putea suferi de atunci pe Lița cu toate că o căuta. O 
pindea, 

Ea se spăla mult, în fiecare seară după ce se culeau copiii. So- 
rița o urmărea din pat prefücindu-se că doarme. Nu-i vedea decit 
spatele rotunjit peste lighean, auzea apa stropind pielea, podelele... 
şi de o parte și de alta a acestui spate gras si alb, virful sinilor ca 
două funduri de reticule, mișeate ritmic. Lifa stingea în sfirgit lu- 
mina și multă vreme fetița auzea apa curgind și un fel de forfotă, 
de frecare de săpun, de prosop, de piele... Adormea. Dimineaţa se 
apropia de pata umedă depe seinduri, eu o roată uscată la mijloe, 
locul unde fusese așezat sesunul eu ligheanu si aspira izul umed 
cu amestec de săpun şi de încă ceva, nedefinit, un parfum adus în 
casă de Lifa. 

Nefireseul, ce se desfășura în jurul ei, erestea într'însa en cova 
viu, ea altă fiinţă, atentă la tot ce o înconjura. Tontă viața o simțea 
răsturnată, ieșită dintr'un drum obicinuit. Era ceva în casă, ea un 
abur, ca o putere ce se introdusese între ei, în ei chiar, sehimbindu-le 
înfățișarea, vorbele, privirile. Cu toate astea toate rümineau la fel. 
Mama era mama, tata, tatăl ei, iar Dănilă tot frütiorul, 

Nu erau totuși ei ei alţii, eu aceias înfățișare, mai îneruntată, 
dar alții. Ea însăși era poate altfel si maică-sa n'o mai mîngiia 
poate din prieini că se schimbase.... N'o mai reeunogtea.., Se umflase 
poate si dinsa, ereseuse așa ea mama și-i era silă să se apropie de 
ea... Dar de unde veneau toute astea? Orașul cuprindea alteeva 
între casele lui decit tirguşorul lor liniştit, un aer deosebit ce-i 
schimba pe toți... Mereu încordată și atentă la fiecare mișeare din 
jur, Soriţa băgă de seumă că mama era prinsă de o grijă, în care 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


amesteense si pe Li(a. Luereau ceva împreună, tulpane, Da, tul- 
pane, multe petece patrate, earaghioase, lucrușoare mici al căror 
rost nu-l înţelegea. Ce putea face maică-sa cu cle! Se joacă. Mama, 
Liţa,... chiar și tata se juca. Le lua în mină, le invirtea, cu un ris. 
scurt oprit deodată cînd o zărea pe fetiţă strinsă iseoditoare intr'un 
colţ. Soriţa prindea cite un cuvînt și-l früminta în creer o zi, două, 
il uita, dar îi răsăria din nou în conștiință noaptea. O auzise pe 
mama în vreme ce așeza micile fleacuri în dulap atent, ca şi eind 
ar fi fost vii, spunindu-i, „Sunt pentru cînd va veni'*. Tata spusese 
intr'o zi acelaş lucru, arătind un pachet cu care venise din oraş. 

— Cine? Cine trebuia să vină}... N'avea nume... Ce era „eind 
va veni“ f Nu stia de era animal, o jucărie, o püpuge, un copil. 
Ştia doar că mama mingàáiase eirpele încet, așa cum nu mai făcuse 
eu dinsa de cînd veniseră la oras. 

Intr'o noapte se trezi... Nu de spaimă, niei de vreun cuvint 
prins ziua din aer, care se incüpüfina să-i sfredelească înţelegerea 
ea să-l poată pătrunde, ei din pricina unor sunete sau a unor ge- 
mete adinci. Se ridică în pat cu toată ființa atentă, Se întimpla 
ceva?.. Era intuneric, sau nu,.. un fel de noapte alburie înspăi- 
mintütor de calmă, Toate mobilele din odaie păreau fiinţe oprite în 
loc să asculte și ele geamătul, Pe urmă nu mai auzi nimic. Se agezü 
inapoi eu trupul întreg încordat, aseultind.. Se ridica o liniște 
adiîncă şi totuși un fel de forfotealü discreti... subterană... Un um- 
blet dincolo de încăpere, prin pereţii ei, ca un mers de sînge viu. Ce 
se intimplaf Atenţia îi trezi cealaltă fiinţă vie dintr'insa iscodi- 
toare, curioasă.. Aseulta. Fierbea ceva afară... In oras? In odaie 
auzi o singură respiraţie, a lui Dănilă. Intoarse capul Canapeaua 
Lijei era goală cu plapoma dată la o parte, Unde era! Cum de-i 
lăsase singurif.. Visa? Dori să i se facă frică, să o înspăiminte du- 
lapul implintat în întunerie ea un elefaut văzut in poze, ori lampa 
ce atirna ca un cap de mort cu șerpi ieşind prin orbite. Nu reuși... 
De altfel se si răsgindi. Auzi o uge isbindu-se în dos. Trebuia să stea 
nemiseatü, să asculte, să afle... Dacă acum o va cuprinde spaima 
deabinelea şi va striga?... Vor veni mama, tata, Liţa.., si nu va mai 
şti nimie, Ascultă din nou. Deslusi bine sunetul usei dintre odaia 
părinților ee da în antreu, Voci înăbușite si din nou geamătul a- 
dine o străbătu pe fetiţă de sus pînă jos, ca tăișul unei săbii. Geme- 
tele se întretăiară, se lungirü, ca un fel de muget si un plins ca o 
şoaptă se auzi de dincolo, din odaia părinţilor. Cine plingea? Liţat 
Nu era eu putinţă. Pe Liţa o auzise plingind odată cind o certase 
tata... plingea ca o cáprifá, ascuţit si repede... Cine putea fi? Si ce 
insemnau isbiturile ușilor, forfota de dincolo, ce creștea, creștea ca 
o furtună. Mamat... Copila se opri speriată. Nu mama... nu mama... 
Mama nu plingea niciodată, Se ridică în capul oaselor, tremurind 
cu dinţii inelestaji. Era ea. Ii reeunoscu plinsul. O singură dată o 
auzise și sunetul vocii înecate de lacrimi stăpînite în piept era la 
fel ca acum. Își amintea bine Sor*a.. Adormise într'o după masă 
pe divanul mie de după ușa deschisă din dormitorul mamei, Se tre- 


DRAME MICI 25 


zise buimucă, Cineva striga infundat lingă ea, aproape. La inceput 
crezuse că sunt hoţii şi nu se mișcaze. Pe urmă auzise un riciit ușor 
din git, ca o pregătire de început de vorbă, timid, căruia nu i se 
dă răgaz să se rostească. 

Reeunoseuse pe mamă. Numui ea făcea citeva mici sforțări ina- 
inte de a începe să vorbească, ca nişte ieniri, Fetiţa se ghemuise mai 
mult ținindu-și respirația. Tatăl se răstea. Nu recunoștea vocea 
subțire, șuerătoare ea o lamă ascuțită şi, uitind o clipă de cele ce 
se intimplau după uge, o cuprinsese din nou ura pe oraşul cu ca- 
sele lui mari, eu sgomotul dintr 'însul, orașul care-l făcea pe tată 
să se rüsteascá.. Auzea pe mamă cum se trudește să spună ceva, 
dar răciitura din git devenise rebelă şi n'o putea stăpini. Crezind 
că-i e rău, ea ieşise după uge să-i dea ajutor. Părinţii o priviseră 
uimiţi, tatăl întorsese spatele iar mama isbuenise in plina aseuzín- 
du-si fața im palme. Copila fugise în atelier $i rămăsese toată di- 
minenţa acolo, privind absentă prin ferestruică, grădina goală. 

lntimplarea fusese parcă un fragment de vis. Nu avusese nici 
inceput, nici sfirgit. Era ceva desprins din viața lor, căci nu mai su- 
zise pomenindu-se despre ea si nici nu mai întilnise privirile rele 
in ochii tatălui. Poate visase, | se páruse.. Plinsul adine àl mamei 
nu-l auzise... Ba da... Mama plingea acum intoemai ca și atunci, Ce 
se intimpla dincolo... Ce? Spaima se stătea într'una ca un soricel 
ineoltit. Cobori din pat tremurînd, se apropie de use și apăsă clanța. 
Ineuiatá. Apăsă ineăodată $i bruse în dosul ușii de sticlă üpáru ea- 
pul unei femei străine ee dase perdeaua la o perte şi-i făcu semne 
să plece. 

Soriţa rămase impietrită. Era încuiată în odaie și dincolo unde 
se întîmpla ceva mamei nu putea pătrunde, femeia streină sta de 
pază, Durerea, re o simţea de cite ori se gindea la maică-sa, aei 
in oraș uitatá, înlăturată de silă, reveni puternic odată cu dorinţa de 
a afla ce li se mai ivește nou în viaţa lor de aei, in casa asta, in 
curtea asta, în orașul ăsta, urit de ea. Copila se întoarse în pet încet, 
cu auzul încordat să nu piardă niciun sgomot iscat înapoia zidu- 
rilor. Auzea doar tăcerea, fără geamăt, fără mișeare; se luminase 
puţin în odaie, o turbureală albastră juea în fața ferestrelor. Așteptă 
îngheţată în mijlocul patului. Dănilă se rüsuei trezindu-se. 

— De ce nu dormi? O întrebă somnoros. 

— Nu pot. Culcă-te, 

— lar te-ai speriat? 


vestejite se răsturnă pe fata de masă din pluș verde gi apa nu curgea 
jos ci o pornea cînd intr'o parte cînd intr'alta legănată, ca o pi- 
cătură de argint viu mișeat în palmă. Calul lui Dănilă porni pe ro. 


- 


26 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


tițele miei de fier, în jos, se isbi în dulap, odaia se înclină din nou 
şi calul alunecă îndărăt piná la fereastră, de citeva ori. Copila 
privea pe Dănilă, prins în patul ce se sălta de o parte şi alta, în- 
cereind să facă o mișcare. Era înţelenită, bătută în cuie. O rigidi- 
tate adincă îi infepenise capul, trupul în care doar ochii inspái- 
mintaji se rostogoleau cu toată viaja îngrămădit in ei, intr'o le- 
gănare dementá urmărind balansul lămpii, ca limba unui clopot, Si 
deodată, un țipăt prelung se auzi, goapte multe ea sgomotul peștilor 
cînd se reped grămadă asupra unei fărămituri de piine. Odaia se 
mai mișcă încă odată ca seuturatà din temelii, calul mai lunecá dela 
fereastră in jos isbindu-se cu botul de dulap... si totul se linişti. 
Un calm adine ea o infelenire pe vecie a vieții... 

Soriţa se mișcă. Nu ştia dacă toată această frümintare nu se oprise 
intr'o elipă de înclinare şi că încercînd să coboare și să pornească 
pe podele nu va trebui să meargă înclinată. Ușa se deschise si Liţa 
năvăli în odaie, răvășită, cu spaima pe față, în haină de casă trasă 
peste cămașa de noapte. 

— De ce v'aţi sculat? Ce-i cu voi? Se răsti la copii. Nu vedeți 
că e noapte? 

— De-a fost? Ce-a fost? îngăimă copila pierdută. 

— Hai, culeaţi-vă, spuse înblinzită Lifa. 

De dincolo mai veni un țipăt scurt ca de pisică, Liţa se opri in 
loe, atentă, pe urmă continuă: 

— Un cutremur de pămînt, Mulţumiţi lui Dumnezeu că l-a tri- 
mis. Altfel mai chinuia mult. 

— Cine? întrebă alb Soriţa. 

Litfa nu-i ráspuse, înveli copiii şi desfücindu-si capodul se viri 
sub plapomă pe canapea. 

Soriţa sta nemigeatá eu toţi nervii încordaţi ea ascunsă intr'o 
vizuiná, unde ar fi așteptat sosirea fiarei, al cărui loe îl luase. 
Pindea. Ce se mai întîmpla dincolo de ferestre, de ziduri, ce aducea 
orașul ?,... ee pregătea, ee se mai apropia de odaia lor? Pindea... Sim- 
[ea că Liţa nu doarme, că ea însăși pindegte ca să se scoale și să 
treacă dincolo. Se prefăcu că doarme şi văzu că Liţa se ridică de pe 
divan, trase haina de casă, se opri o clipă gi aşteptă, porni pe vir- 
ful picioarelor deseulte, oprindu-se din nou, aseultind respirația 
copiilor şi înaintă spre ușă, pe care o deschise încet. Soriţa se ridică 
între perne, în linişte, ea asternutul să nu figie și prin ușa rămasă o 
clipă deschisă, văzu patul mamei, si pe mamă întinsă în el, palidă, eu 
părul umed, eu ochii închişi. In jurul lui podelele erau înecate într'un 
fel de apă roșiatică. Femeia străină se apleca deasupra mamei, po- 
trivind plapoma pe după umeri pină la bărbie. Uşa se închise... 

Soriţa rămase singură, goală de orice gind, lăsă capul pe pernă. 
Pe urmă gindurile năvăliră din nou închegîndu-se într'unul singur." 
Ce fusese dincolo? Intrebarea se opri în loe întreruptă de un nou 
sgomot, Usa se dădu la o parte si Liţa se apropie de patul ei, o 
privi o clipă gi agezü lingă dinsa un mototol de rufe, Se îndreptă 


DREME MICI 27 


spre geamul dela capătul patului, îl intredesehise gi eu aceeaşi pagi 
surzi trecu dincolo, 

Intrebarea porni vijelios. Ce se întîmplase în noaptea asta şi ce 
avea să se mai intimple încă? Nu numai în noaptea asta, dar in tot 
timpul de cînd veniseră în oraș şi eit vor mai sta. Unde era „euna“, 
„euna'* lor liniștită, unde tata era tata, iar mama o privea blind şi 
eu dragoste? Simtea alături, in motolul adus de Liţa ceva eald, viu. 
Se ridică in cot şi privi. Un cap mie, roșu. Un pui. De cet... de om1... 
de animal... învelit în luerugoarele mici pregătite de mama și Lifa. 
Se făcu parcă lumină in creer, El era „cînd va veni'*, Ca să vină, 
trebuiseră cu toții să părăsească ,cuna'', tirgul, să vină la oras, 
să se facă cutremur, mama să plingă, să fipe, tata s'o ocărască, ca 
să se sperie noaptea, Lija să-i arăte sînii, Prin urmare acest „eind 
va veni“ roșu si fără ochi de lingă dinsa era alcătuit din aceste 
frămintări... sau nu... era însoțit de ele; oricum, n'ar fi putut fi aci 
alături de dinsa, dacă toate astea nu s'ar fi întîmplat. 

Socoteli limpezi si confuze se îngrămădeau în înțelegerea co- 
pilei, cînd Lifa intră în odaie, liniștită, se apropie de patul Sorifei 
ŞI spuse: 

— Ce-i, fetito, ce stai îneremenită? 

Copila nu auzea, ochii îi erau tulburi, parcă ape. Lita nu băgă 
de seamă şi apleeindu-se ea din intimplare, peste pat, isbueni. 

— Ia uite-te ce e la Soriţa in pst. Seoală, Dănilă, și vezi ce 
a adus astă-noapte barza. Un früfior! 

Dănilă sări deseul si Lifa luă copilul în braţe: 

— Iaca la adus pa geam şi uituea de barză l'a lăsat deschis. 
Noroc că patul Soriţei e aproape de fereastră, altfel l-ar fi scá- 
pat pe jos. Acum mă due să-l arăt mamei, care e puţin bolnavă. Să 
nu faceți gălăgie. 

Soriţa nu se mișcă — asculta, asculta, afară si în ea. Ochiuri 
de înţelegere se deschideau în gind, deasupra cărora se stringeau 
întunericul, neștiința si nedumerirea, ca o pungă eu şnurul înodat 
deasupra simburelui de claritate, şi pe eare copila nu-l putea des- 
noda pentru a privi în adînc, să se lămurească. Nu-i era frică. Sim- 
fea ceva nou in ea, sau nu, părea că e gata să priceapă ceva gi că 
lipseşte un nimic, un amănunt mie, ca să înțeleagă tot. Ce?,, Dacă 
ar fi putut întreba pe mama, pe tata, dacă ar fi putut alcătui în 
vorbe, virtejul din cap, fără îndoială ei i-ar fi spus: „Cind vei fi 
mare, vei infelege'', eu toute că-i părea că ar putea înțelege chiar 
acum... Mintea i se clătină, Pentru a veni lucrul acela, fiinţa aceia, 
„fratele“, eum spusese Lifa, trebuiseră să se intimple atitea. In pri- 
mul rînd trebuise să se mute la oraş; numai în oraș vin fraţii; ora- 
gul îi da, nu tirgul, ei curtea asta mare cu magazii si atelier, eu 
grădina ineremenitá, eu simțămintul de ceva necurat în ea, cu spaima 

şi frica. Dacă totul se sfirgise gi „cînd va veni“* era aci, puteau pleca 
miine... da miine... Mama o va trezi de dimineață ca și atunci, o va 
așeza în căruță în vreme ee o va auzi murmurind — „plecăm ea 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dela o casă pustie'' — iar tata va îngrămădi din nou toată casa in 
lada laeomá gi vor porni eu fratele eel nou înapoi în tîrg, la ,,cuná'', 
Fără îndoială şi pentru ea veniseră la oraș cînd se născuse, şi pentru 
Dănilă, 


Mintea din nou se ameţea; ginduri întregi, coapte, altele naive 
și fragede se impleteau într'o neînțelegere și tougi înțelegere ciudată, 
pe deasupra căreia (gni deodată o ciudă, un fel de ură, împotriva 
fratelui nou ce-i adusese pe toți aci și mai pe urmă, ca o trezire, 
ea o nouă înţelegere, împotriva Liţei, a tatălui, a mamei... 

Minfise Liţa. Nu sosise pe geam copilul. Stia bine că ea des. 
chisese geamul și Liga venise eu el în braţe, de dincolo. De ce min. 
tise? Ce se întimplase în odaia mamei în vreme ce zidurile se aplecau 
şi femeia străină sta în dosul ușii ?... De ee tipase mama... De ce? 
Si deodată în copilă se înălță confuz înțelegerea că copilul nu ve- 
nise din oraș; nu orașul îl dase, ei venise de aci de undeva din casă, 
dintre ei, de dincolo. Duruse end venise. De ce ar fi plins altfel 
mama? Nu era deci nevoie să fi coborit. Puteau sta acolo în „euna“ 
lor si copilul i-ar fi gāsit şi acolo, de îndată ce nu venea, după 
eum minfise Liţa, de dincolo de ziduri... din oraş... Nu coboriseră 
pentru a veni el; odată sosiți, nu se vor mai întoarce. Sorifa simţi 
atunci o durere adincă, easa lor din tîrg lipsindu-i ca aerul, ca ceva 
din ea, un deget, o unghie. Instinetiv se simți înlăturată de noul 
copil, pentru care mama o oeolise încă înainte de a fi venit, de cînd 
sta ascuns undeva în odaie, in mama, in tata, în hainele lor. Toți 
se puseseră să-i ajute lui „cînd va veni'', s'o înstrăineze, s'o lip- 
sească de ce era al ei... O jale, o nevoie de a fi acolo sus, în fața 
geamului unde lucra tata cu mineeufe de lustrin... de ramura de 
alun, eu care isbea fereastra... O năpădi atunci frica. Altfel de 
frică, mai puternică decit toate spaimele, prin care trecuse pini 
atunei.. pornită dintr'o desperare, o zădărnicie, si mai cu seamă 
o nepricepere de ceva tăinuit si totuși clar, ea o luptă în somn de a 
înlătura o perdea, o simplă perdea ușoară devenită grea, com- 
pată, acoperind ceva fără însemnătate și pe care totuşi nu-l putea 
zări numai din pricina acestui paravan neînsemnat și imposibil de 
înlăturat, 

Zidurile se stringeau peste ea, odaia se strimta, lungindu-se. 
Aerul o stringea pe piept şi umbre ca oamenii se migeau în jur. 

— Mi-e frică, mi-e frică, strigă. Vreau acasă, vreau acasă. 

In spaima ei luci totuși altă spaimă, aceia de a nu da ochi eu 
per cu copilul cel nou, eu femeia de dincolo. Niciodată, nici- 

Se aruncă eu fața în perne ea să nu vadă odaia prăbuşindu-se, 
ca să nu (ipe, ea să n'o cheme mama la dínsa în pat. Un vîrtej nă- 
valnie o învălui peste tot trupul ea un văl rece și proaspăt gi fiinţa 
copilei se pierdu într'o ameţeală adincá 


IOANA POSTELNICU 


MEDALIONUL MORȚII 


Pe la fereastra toamnei, perdeluită'n ploi, 
Mi-au lunecat, cu plinset de vint, strigoii uzi, 
In ciocünit de oase, scheletici, pomii goi 

Işi leagănă corvona de cuiburi vechi, ursuzi. 


Printre lumini murdare, ce clipocese în geamuri, 

Pe caldarimul umed, a duruit în fugă 

Un dric în sdrenfe negre — grea dropie în hamuri—, 
Tar cioclsi fantomatici purtau în ploaie glugă, 


Și las perdeaua'n grabă pe toamnă — și mă'ntorn 
Cu mâinile invinse, cu pașii grei de silá, 

Dar stărue aceeag émagine'n pupilă: 

Obrazul hid al morții, cu strimbul ei bicorn. 


MEDALION DE TOAMNA 


Bronz și aramă. Umede virteje. 
Rugină putredă și corbi de tuci. 
Mi-s brațele ca niște reci găteje 
Şi-mi cade'n suflet cerul cu năluci. 


Trec pe covorul ghiftuit de ploi, 

Cu pasul men schilod, cu gindu'n sdrenfe; 
Capacii'n vînt s'apleacă ^n. reverenţe, 

Iar umbra mea se culcă în noroi. 


Medalionul lunii zace 'n fum, 
Frin cavalcada norilor în despletire. 
Medalionul tău din amintire 
Innoatá "n lacrimi, ca și luna de acum... 
GEORGE DUMITRESCU 


SUFLET STINGHER. 


Femee cuminte, caracter pagnie, ehibzuit, părăsise provincia nu 
de dragul Bucureștiului, de dragul zgomotului, ci ca să fie mai 
aproape de fin-său. 

Suferise mai puţin, eind l-a lăsat să plece în străinătate, decât 
acuma, cind il stia în ţară şi-l va vedea aşa de rar. 

Igi dădea seama de altfel, că conviețuirea cu nora ar fi prea 
anevoioasă, si mai prea eu cusera, și-și zicea, că ar fi mulțumită 
să-și poată vedea „băietul“' măcar din cînd în cînd... 

Deși intr'o vreme se socotise drept ,bucuresteancá*, de fapt 
nu eunoseuse bine capitala niei odată, căci vrista şcolară şi-o pe- 
trecuse departe toemai la Sosea ; directoarea deabia le ducea de două 
trei ori pe an pînă la teatru; mai tîrziu cu bărbatul, — inflexibilul 
şi moroeănosul președinte, care o trata ea si directoarea, — venea 
pela București poate odată ln 5—6 ani... Cum să se mai orienteze 
azi prin oceanul de lumini, prin labirintele de străzi, eu siluetele 
caselor inegale, pe alocuri fantastice, unele eu eite 5—6 eaturi, — 
pe care deabia le deosebea poate în fuga automobilului t... 

— Te înspăiminți „mamaie“! — glumea fiu său, eare o luase 
din gară, și o asezase în maşină, obosită, buimăcită de atita drum, 
Te zăpăcește halimaoa asta. zgomotele, ealeidoseopul ăsta de lu- 
mini, de culori... Ai să vezi ce căsuță liniştită ţi-am găsit, — o bom- 
bonieră ! Tti lipseşte numai grădina și... veșnieul noroi de lingă eig- 
mea... Aşa, Acuma, se înțelege, mergem la mine. Apoi după ce-ţi 
aranjezi odăile, după ce-ţi mai modernizezi puţin sufrageria, xalo- 
nul... Da, ai făent bine, dădacă Safta, că aţi luat pisica, — se a- 
dresă către bütrina servitoare, aciuiată lîngă sofeur si moartă de 
frică. — Da, o să vă mai (ie de urit, că în Bucureștiul ăsta... Aici! 
— arătă spre o casă impunătoare, eu grilaj puternic, aproape mo- 
numental — Opreşte, gofeur, stop L.. 


In vastul unghi dintre două artere mari, care face cit o bună 
capitală de judeţ, — se găsese destule case și căsuțe comode şi străzi 


MEDALION DE TOAMNA 


Bronz și aramă. Umede virteje. 
Rugină putredă și corbi de tuci. 
Mi-a brațele ca nişte reci găteje 
Şi-mi cade'n suflet cerul cu náluci. 


Trec pe covorul ghiftust de ploi, 

Cu pasul meu schilod, cu gindu'n sdrenfe; 
Copacii'n vînt s'apleacă 'n reverenfe, 

lar umbra mea se culcă în noroi, 


Medalionul lunii zace 'n fum, 
Prin cavalcada norilor în despletire. 
Medalionul tău din amintire 
Innoatá "n lacrimi, ca $$ luna de acum... 
GEORGE DUMITRESCU 


SUFLET STINGHER: 


Femee cuminte, caracter pagnie, chibzuit, părăsise provincia nu 
de dragul Bucureştiului, de dragul zgomotului, ci ca să fie mai 
aproape de fiu-sáu. 

Suferise mai puţin, cînd l-a lăsat să plece în străinătate, decit 
acuma, cînd îl ştia în ţară şi-l va vedea aga de rar. 

Isi dădea seama de altfel, că convieţuirea cu nora ar fi prea 
anevoioasă, si mai grea eu eusera, și-și zicea, că ar fi mulțumită 
să-și poată vedea „băietul'* măcar din cînd în cînd... 

Deși într'o vreme se socotise drept ,bucuresteaneá'', de fapt 
nu cunoseuse bine capitala niei odată, căci vrista șeolară și-o pe- 
trecuse departe toemai la Sosea ; directoarea deabia le ducea de donă 
trei ori pe an pînă la teatru; mai tîrziu eu bărbatul, — inflexibilul 
şi morocănosul președinte, care o trata ca si directourea, — venea 
pela Bucureşti poate odată la 5—6 ani... Cum să se mai orienteze 
azi prin oceanul de lumini, prin labirintele de străzi, cu siluetele 
caselor inegale, pe alocuri fantastice, unele cu cîte 5—6 eaturi, — 
pe care deabia le deosebea poate în fuga automobilului f... 

— Te insp&iminfi „mamaie“ ! — glumea fiu său, care o Îmase 
din gară, si o agezase în mașină, obosită, buimăcită de atita drum, 
Te zápüeeste halimaoa asta... zzomotele, enleidoseopul ăsta de lu- 
mini, de enlori... Ai să vezi ee căsuță liniștită ţi-am găsit, — o bom- 
bonieră ! Iti lipseşte numai grădina si... veșnicul noroi de lîngă cig- 
mea... Aşa. Acuma, we înțelege, mergem la mine. Apoi după ce-ţi 
aranjezi odăile, după ce-ţi mai modernizezi puțin sufrageria, salo- 
nul... Da, ai făcut bine, dădacă Safta, că afi luat pisien, — se a- 
dresă către bătrina servitoare, aeiuiată lingă gofeur si moartă de 
frică. — Da, o să vă mai (ie de urit, că în Bucureştiul ăsta... Aici! 
— arătă spre o casă impunătoare, cu grilaj puternice, aproape mo- 
numental — Opreste, gofeur, stop L.. 


In vastul unghi dintre două artere mari, care face cît o bună 
capitală de județ, — se găsese destule case și căsuțe comode și străzi 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


curate, mai ales linigtite, mult mai linigtite decit la ei, acolo, la o 
aruneüturü de băț dela Tribunal și dela Piaţă, cu zgomotul căru- 
felor, cu praful, care te face să (ii ferestrele veșnic închise. 

Dar înlesnirile de aci? Apă în odaia de baie, apă la bucătărie, 
în dormitor... Becuri în toate odàile, în curte, în pivniță, în cămara 
de lemne... Mai mult îngrozită, decit mulțumită de atita belşug de 
apă, de lumină, de atita curăţenie, bătrina servitoare nu stia mai 
ales ce să facă cu atitea cofe, covefi, putini, bălii, butoaie si btu- 
toiașe, încărcate în vagon cu atita grijă, şi aici eu totul de prisos. 
Dar sfeşnicile vechi t... Să putrezească, să ruginească toate astea 
prin poduri, prin pivniţă, prin cămara cu lemne 1... 

— Turn, Safto, nici in rai n'ai să fii mulţumită, Tu şi atolo ai 
să te întrebi, ce să faci cu lămpile, eofele, covaţile f — lumea cu- 
coana, mirindu-se și ea că nu s'a priceput să arunce din timp atitea 
vechituri si troace, de care nu mai avea nevoie acuma. 

— Eu, coniţă, nu stiu eum are să ne judece Dumnezeu acolo, 
dar aici... Văd că chiar eri, când am esit noi pini iei la colţ, ea să cum- 
părăm găina pentru supă, nimeni nu v'a salutat, nimeni nu vá eu- 
noaste, Nici nu le pasă... La noi, chiar pe mine, cînd mă întîlneau 
in medean, îndată : „Ce mai faci, madam Safta? Complimente, zice, 
duducăi şi Domnului preşedinte! Aici pa-aee... 

Cueoana rides fără grije de supărările astea si învoirată de 
fermecătoarele zile de Mai se gindea numai eu ee ar înlocui grüdi- 
ni(a care îi lipsea aiei t.. Fusese mai mult bucluc decit grădină, 
elei eumplitu! judecător, în fața căruia tremurau imprieinafii și 
avocaţii lor, socotea drept barbarie, să împrejmuiaseă grüdina cu 
un zaplaz mai zdravău, ca să nu sară mahalaua după caise și prune. 
Cigmeaua veșnie stricată. Vesnie se zbănțuiau aici copiii, se bălă- 
ceau gistile şi rațele vecinilor. Căci eu cei miei eumplitul pagnie al 
'Temidei era de o toleranță neînțeleasă... 

Cucoana se mai sfătui cu Safta, chemă un oltean, comandă fel 
de fel de râsaduri, înșiră un rînd de ghiveeiuri de alungului zid 
dinspre vecin, ingirà pe lingă grilaj dinspre stradă; mai agezü pe 
unde se cereau, cumpără stropitoare şi începu să le ude în toate 
zilele. Găsi si o a daua servitoare, o fetișcană, ca să le ude zdravàün 
$i sii mai dea ajulor și Saftei 

Eşi un rai adevărat: flori, verdeață, linişte, curăţenie; de se 
opreau să admire mai toți vecinii. 

li părea bine mai ales, că a nemerit niște flori, exact ca la 
vecina de vis-à-vis, o tinără doamnă sau domnişoară, atit de sim- 
patică, de nostimă, foarte nostmnü, foarte modestă și singuratecă. 

Ceasuri întregi sădea, uda, inspecta. Omul, cînd are gust de 
muncă, rüsegte eu ce să-i varieze viața, niei nu bagă de seamă cum 
trece timpul... 

Ca verdeață și flori-rai, ea linişte si curăţenie — un adevărat 
sanatoriu de munte, exaet cum citise intr'un roman de curînd. 
Chiar figura nostimă si inteligentă a veeinei de peste drum sămăna 


: sau 
auzit, pe asfaltul neted al străzii, suu vr'un convoi mortuar, cu mu- 
zica-i uneori zguduitoare, izbuenind deodată, pe neașteptate, În 
colțul străzii, îi amintea, că e intr'un oraș mare gi 


parcă — să te vezi deodată bucureştean! Unii, atrași tocmai la bä- 
trinete de o pornire necugetată, simt îndată că parcă sau şi apropiat 
de mormint, Si de obicei nu se îngeală, 

Alti dineontra, simt că pared au și intinerit! Că încă e de trăit, 
că totul încă nu s'a sfirsit; mai ales cind ai niște ființe scumpe, care 
ii dau viaţă şi ţie: marei Dumnezeu, mai el... 

— Tu, Salto, na te îngriji de mine, că eu cunose orașul, nu ră- 
tücese, zise eneoana, simțindu-se mai bine dispusă deeft oricind: că 
erei am stat acasă ca o sehivnicá, Și am Ae făcut și ceva cumpă- 

turi. 

Bine dispusă, voinie&, aproape sveltă si sprin sim 
intinerità cel puţin eu zece i. plete en deviratà M ERES. 
străzile, cu eare încă nu se familiarizase, dar atit de curate, înviorate 
de serul încă răcoros, Că n'o cunoaște, n'o salută nimeni? Că un de- 
moerat eu ghiozdan, — avoeat la sigur, cunoaște ea tipul ăsta de 
oameni, — aproape a impins-o de pe trotuar, că n'a bănuit măcar, 
vă bărbatul ei a fost un magistrat de frunte, o autoritate, de care au 
ținut seama curțile? Dar dacă mai afla că fiu-săn e un as al barou- 
lui, un astru al partidului, al parlamentului ?... | se părea chiar carà- 
ehiousă situaţia asta de „incognito“ : să mergi liber, eum vrei, să nu 
te stinjeneaseă niei o privire cunoscută, totdeauna curioasă, bănui- 
toare... Plimbarea asta îi amintea singura ei escapadă în viață, cînd 
împreună cu o colegă de pension, trecu pe cealaltă parte a șoselei, 
neobservată de nimeni. Cit au mai ris! Ce fericire pe ele, ce 
nebunie |... 

, Desi pleease pentru niște cumpărături serioase, simţea că parcă 
mai mult i-ar plăcea să dea pela fiu-său, pe care nu-l văzuse eam de 
'mult.... Dar dacă nu-l găsește nici de data asta, sau e atît de ocupat? 
De nu s'ar alege cu o singură plăcere; de a se vedea eu nora, sau mai 
ales eu eusera! 

Bà incerce totus! Să treacă măcar pe lingă casa lui, fără să fie 
observată !... - 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar numsi poarta monumentală, văzută de departe o intimidă, 
şi simțindu-se mică, aproape vinovată, că s'a îmbrăcat prea simplu 
şi cu o pălărie demodată, o luă pe altă stradă. 

Se îndreptă spre centru, deserise o mulțime de zigzaguri obosi- 
toare. deabia nemeri într'o stradă mai dreaptă $i mai largă. O fi bu- 
levardul? Care! Unde merg tramvaiele și autobuzele astea atit de 
zgomotoase? Dar goana nebună de automobile, deoparte si de alta, 
tisnite ea din guri de tunuri opusef 

Pe unde să apuce, cum să treacă strada, ca s'o ia spre Lipseani f 

Se simţea obosită deabinelea și se gândea să treacă pînă la o 
bancă de pe cealaltă parte a străzii, cînd un automobil arătos eu pro- 
filul trufag și ereionat al nurori-sei, fu eit pe aci s'o calee.... 

Ohositi de mers gi uluită de zgomot gi virtejul fantastic al bu- 
levardului, n'avu curaj să treacă pe cealaltă parte, renunţă la plim- 
bare, la cumpărături; fáeu semn unui birjar si o luă spre casă, Aiei 
abia se stăpini să nu izbneneaseá intr'un hohot de plins, simțindu-se 
stoarsă de oboseală, vüzindn-se singură, părăsită, înstrăinată parcă 
de toată lumea... 


La drept vorbind. nu-și putea da seama, de cînd şi din ce anume 
începu să simtă starea asta de izolare, de părăsire, de uitare. Poate 
dela o conversație cu euserü-sa. 

Tntilnind-o intr'o zi în stradă, n'a căutat s'o evite, — deși îi 
era şi mai puţin simpatică decît noru-sa, — primi invitația chiar la 
o cafea, 

— Infeleg, dragă, dece esti aga de supărată, — zise eusera eu 
ton neobisnuit de amabil. Se înţelege ea mamă, ai dori să-l vezi la 
tot momentul, dar dacă-i atît de ocupat: ba la cameră, ba la întru- 
nirile alea ale lor, ba la tribunal... Dacă n'are el, drăguțul mamei, un 
sfert de oră liberă, ca să-și incaseze diurnele! Unele încă din toamnă : 
dela catedră, dela Regie, dela Paris... parcă pot eu să le ştiu pe toate? 

— Nu dela Paris, mamă, — zise fică-sa, năvălind în salon, zglo- 
bie şi ngoarü ca un flutur, şi nu fără o dezinvoltură eam exage- 
rată de actriţă, aruncând pălăria şi mănușele, eu nişte cumpărături, 
pe mese, pe scaune şi imbrátigind pe amindouă bütrinele deodată; — 
nu dela Paris, mamă, dela Geneva, 

— Da, de unde să știu eu toate şedinţele, comisiile lor, care gi 
unde t... 

— Că dela universitate, dela Primărie, dela Radio, dela bancă, 
leafa totdeauna îi vine acasă, — zise tînăra, pe cînd dela comisiile 
alea eum le zice... lacă, chiar acuma e chemat la echilibrarea bu- 
getului | 

Nu-i mare muncă: cinci mii de Jej pe un ceas, pe un sfert de 
ceas, dar cînd le primeşti? 


SUFLET STINONER 35 


iion Aşa-i. Dar dincolo, la consiliile, la autonomele alea? adăogă 
bătrîna; — pretutindeni, așa: a fumat o ţigară, — și gata, — cinei 
mii ee dr es lei. Altă țigară — alte zece mii. Dar cînd le 
primeşti — aici e toată f : imestif Crezi 
arie eorema: cînd le primesti? că aga 

— De aia zie en, mamă: să primească mai bin basadă 

Paris, la Londra. Sau în alt loe, Are să fie lini it. Că pa i n 
încă aa ani şi poate încă patru... MET M 

. . — Da, si eu zie, — răspunse bütrina, — Că acol i dai 
nicio socoteală, Pacet... Dar erezi e'ai să pleci fără dae Mà va 
după voi! 0, să nu-ți inehipui, draga mea, că o să vă plimbaţi sin- 
gari, fără mine! — adăogă cu tonul-i aproape bürbütese, ba si mai 
spus decit al unui bärtat, cînd avea oeazie de a-și impune vointa.— 
h n, să nu vă tracă prin minte! — adăogă, fără să se gîndească mă 


mÀ stat un ceas, un sfert de ceas, a fu i 

cinci an " lei, zece mii de lei, Altă țigară mcn arm 
ntelege, că admirația pentru fiu-siu chiar din parte, i 
nt nu putea sà n 'o miște pînă în adîncul sufletului. Dar rea 
Sate uds instrăina, D zmulgea parcă si mai mult. Va să 

i străine, poa nesineere, interesate. îl 
prop li eunose succesele, bueuriile, necazurile, Pdl md ud 
ecit ca, care l-a purtat la sini, la inimi... a suferit... Atunei ei ce-i 
ter ep: pe lume? Fin-său nu mai e al ei... Părăsită din xs ee 
gu pipen viața! Si ea un fulger se infüfisü dinaintea óchilor 
- ngul și pustiul drum al vieţii: mama dispăruse încă dela i : 
A zorii vieţii... Un tată dezolat și adineit în tăcere şi dieti. 
Cer e copil stingher si părăsit. Apoi viața la pens: E 
stràini.... 0 elipà de lumină pe la virsta de zece ani iară ăi 
dată şi falsă... Din nou același drum, întunecos si es d indica 
nemiloasa monotonie a vieţii de provincie... Trista căsătorie ca v. 


viață şi mai ainguratică gi mai re rd fatre am - co 
simțea si mai singuratecă... O 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


şi mai așa... Ipi mulţumesc! Ai destul timp, să te gütegti eit de 
elegant. 

— EBleganţă pe vremurile astea? Dar se răsgindi, vru să fucă o 
diversiune mai potrivită cazului, aproape mondenă : 

— Ia privește o clipă... Dar să nu te vudă, figura de vis-a vis, 
vecina mea. Observi? O eleganță, o noble(á în ţinută... Si o modes- 
tie — așa mi-i de dragă!,.. 

Dar fiu-său n'o mai asculta, Aruneind o privire de o clipă, 
poate de un sfert de secundă, rămase distrat, sau poate mihnit, că- 
zind deodată pe ginduri. 

— Aga-i? Ah, ce nostimă ! 

— Du, astea sint totdeauna aga: cele mai nostime, mai ales de- 
cente... Va să zică aşa: la unul fără cinci minute automobilul vine să 
te ia. Te rog, mamaie. Si te mai rog... Fără atitea forme, fără atitea 
chinezerii de provincie. Fii şi tu mai desgheţată, mai... Si sárutin- 
du-i în grabă amîndoi obrajii, o luă spre ușă. 

— Te așteptăm, mamaie, cu toţii. Maman! — adăugă, dispă- 
rind îndată pe uşă. 

Automobilul n'apucă să cirmească după colţ, cînd la fereastra 
ei se întăţișă eu totul neașteptată, vecina de peste drum, palidă, cu 
ochii plingi, rugütori. Se apropie de fereastră ei pentru întîia dată. 

— Vă rog, Doamnă, — începu — vă implor! Nu sunt ceea ce afi 
crezut... Sehimbafi-và părerea. Nu vă înșelați. Da, vă implor.. Vă 
rog! 

— Adecă cum? Dar ce-ai crezut dumneata f — încearcă bütrina, 
mirată, turburată, fără să înțeleagă nimic. Dar eu... 

— Vă implor, — o intrerupse vecina cu 0 expresie de desperare 
si podidită de laerámi; — nu sunt ce afi crezut, Sunt o rea, sunt o... 

Si nu sfirgi, acoperindu-gi faga eu mînile. 

— Dumneata? Adee eum... răspunse bátrina, simțind că o po- 
didese si pe ea laerámile. Nu, pentru Dumnezeu... Nu înţeleg, nu 
vreau... 

— Da, da da! Sunt o nenorocită, o ființă pierdută... nu mă mai 
priviţi. Vă rog... 

Biütrina stetea încremenită, fără să înțeleagă terminii rostifi. 

— Dumneata ? întreabă in sfirsit îngrozită, silindu-se să se spri- 
jine de fotoliul de lingă fereastră, ca să nu cadă. Dumneata?.., Ei 
şi dacă ar fi și nga, dece mi-ai spus? Dece să știu? Dece mi-ai dis- 
trus... mi-ai luat o iluzie! Nu, nu cred, n'aud! Si, astupindu-si ure 
chile eu amindonă míinile, eăzu pe fotoliu. Nu vreau, nu pott, adăugă 
desperatá, îngrozită, rătăcită, fără să dbserve că tînăra femeie dis- 
păruse de mult, intrind la ea, si lăsînd să cadă amindouà jaluzelele 
dela ferestre. 

— Nu vreau, n'aud! 

Exact la ora unu fără cinci minute sosi automobilul. Dar servi- 
toarea comunică sofeurului, că eonifa nu pleacă nicăieri, e în pat și 
aşteaptă doctorul, 

A. FRUNZĂ 


VERS 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Bi umbra mea mu este-a nimănui; 
Trecind prin vise şi prin bucuria, 
Mai mult cobor în moarte decit sui. 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Dar cînd m'apleacă peste timp lumina, 
Orb, cîrtiță, fac prin pămint tunele 

Și caut íntristárii rădăcina, 


CREDINŢĂ MOARTĂ 


Credeam că m'am învins, că am murit 
Și n'o mai naşte din țărină moartă 

Un alt ne'nvins, un alt întăritat 

Cu care să se bată altă soartă. 


Credeam că m'am învins, că nu mai sînt, 

Credeam biet suflet că m'am rupt de tine. 

A fost minciună însă, sint tot cel de eri. 

Si-acum stă strigătul, ca un vultur in mine... 
VIRGIL CARIANOPOL 


STRĂMOȘII DINSPRE MAMĂ 
AL LUI ALEXANDRU ODOBESCU 


Intr'un articol special !) și mai apoi în prefata volumului A. I. 
Odobeseu: Opere literare 2), profesorul Scarlat Struteanu a adus 
unele prețioase contribuţii privind pe străbunii lui Alexandru Odo- 
beseu, din partea tatălni seriitorului, 4 

In cele ce urmează, înfăţişăm care au fost strămoșii mamei ma- 
relui nostru prozator și arheolog, dind pentru fiecare dintre eei mai 
de seamă și cîteva date biografice. 

Despre mama lui Alexandru Odobescu știm se numea Cate- 

de al patrulea copil a! doctorului Constandinache 
Irinei, născută Filitti 3). 
Re năseuse la. București, în anul 1811. 
In casa pări regi ondes Ama aaa, CR ein 

de rudenie gi prietenie cu cele mai 

de seamă familii din Bueuresti, unde începuse să pătrundă civili- 
zaţia din Apus, vor fi contribuit în mare măsură, la formarea ei 
spirituală. 

In acest mediu de intelectualitate, a crescut, s'a educat și sa 
format Caterina Caracas, care nu arare ori se va fi refugiat in 
biblioteca foarte bogată și foarte frumoasă 4) a tatălui ei, pentru 
a-și hrăni sufletul cu tainele si frumusețile cuprinse în paginile căr- 
filor ee impodobeau pereţii camerii de lueru a doetorului Constan- 
dinnehe, 

Atmosfera din easa părintească a căutat s'o transporte Cate- 
rina Carneaș, în căminul ei, cind s'a căsătorit eu poleovnicul Ioan 
Odobesen, tatăl seriitorului, probabil prin 1833. 


1) Be. atrübuni ai Ini Alexandru eu, i 
ensure MET, RR ERR Odobescu, în Ramuri, 


DAI : literara, ed, 5—7, 1938. 
) s Upere d soi, Pp. Bucureşti 


pen LJ 
a) I, O; Filitti: Agesământul cultural al Mitropolitului Dositzi Fitti, 
dela înființare pină astüzi, 1827—1910. (Bue. 1910), p. 147. 
4) G, Portrete istorice, Buranga, 894, p. 41. 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In casa poleovnieului se adunau, in jurul Caterinei, în afară 
de fratele ei Grigorie, iuncării Constantin A. Rosetti, Ion C. Bră. 
tianu şi alţii, pentru a discuta diferitele probleme ce interesau în 
acea vreme, cercurile intelectuale bucureștene 5), 

Era una din cele mai frumoase și mai culte femei ale timpului, 
spune despre ea profesorul Nicolae Iorga €), și desigur de o aleasă 
sensibilitate și iubitoare de frumos, însușiri pe care le întîlnim la 
fiul ei Alexandru, care numai dela ea le putea mosteni. 

Dacă primele noţiuni de seriere şi cetire romînească, Alexandra 
Odobescu le-a căpătat dela profesorul Birzoteseu 7), fără îndoială 
că primele îndrumări de limbă franceză și poate chiar de grecește 
i-au fost date de bine instruita sa mamă. 

Ateeţiunea ce se desprinde din serisorile adresate de Alexandru 
Odobescu, mamei sale 8), igi güseste în bună parte explicația în 
dragostea si grija deosebită cu care-şi inváluia Caterina, pe primul 
ei nüseut. 

Dealtfel, ea a fost aceea care l-a însoțit, in 1850, pe Alexandru 
Odobescu la Paris, interesindu-se îndeaproape nu numai de vii- 
toarea instrucție ce urma s'o primească fiul ei, ci chiar de încarti- 
ruirea acestuia 9), 

Supravietuind soțului ei încă 26 ani, Caterina, la capătul vieții 
ei n'a fost așezată să-și doarmă somnul de veei în impozantul sar- 
cofag al paleovnieului, din curtea bisericii leoanei, căci moartea 
a surprins-o la Paris, si a fost înmormântată în cimitirul Mont- 
parnasse, 

Am amintit că tatăl Caterinei Odobescu era doctorul Constan- 
dinache Caracaș. Inainte de a schiţa însemnătatea acestuia, vom 
arăta eine a fost bunicul Caterinei şi de unde se trage originea po- 
reclei de Caraeas, a acestei familii. 

Strübunieul lui Alexandru Odobescu, dinspre mamă, se numea 
Dimitrie Nicolae Luca, 

Era originar din comuna Satigte, lingă Cozane-Macedonia, unde 
s'a născut in 1735, 

De tinăr îl atrăgea știința lui Hippokrates, preocupindu-l in 
deosebi, simptomele și evoluția frigurilor, a căror studiere a intre- 
prins-o în Macedonia şi Thesalia 9), Din acelaș timp datează şi 
primele sale încercări poetice în limba elină, dintre care unele au 
fost publicate în Poemata Medica 1). 


Pe la 1758 se afla la Viena, după ee mai întîi se oprise la Halle, 


*) Const, Prodan..: Comemorarea vechilor at i F. A. Urechia și Al. 
Ddobeseu, Bue., 1936, p, 14. "m 2 

*) N, Iorga: Oameni cari au fost, vo, I, V. D. Munte, 1911, p. 55, 

t} Acad. Rominà, mos, Nr. 4.925, f, 104, 

*) N. Iorga: op. cit,, pp: 55—59. 

*) G. Fotino: Golești, vol. HI, Bueeurocti, 1939, pp: 48, 50, 270. 

*) D. Karakas: Poemata Medica, Viena, 1795, p, 177. 

^) G. L Iomeseu-Gion: op, oit., p. 31. 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ AI LUI ALEXANDRU ODOBESCU 43 


studiind medicina eu profesorii Juncker, Eberhard și Anton von 
Haen, pe care îi aminteşte mai tîrziu în opera sa poetică 12), 

Doi ani mai tirzui igi ia doctoratul, em o teză despre flebo- 
tomie 12), inapoindu-se apoi la Corzane unde începe să practice me- 
dicina 14), 

In seurtà vreme, renumele sáu de medie mare a trecut mult de- 
parte de hotareel comunei Cozane, pentru a-l intilni, in 1718, chemat 
de Paşa din Vidin, ea să-l vindece de o boală carel chinuia de mai 
multă vreme 15), AA f 

Porecla Caracas, se pare că îşi are originea in sprincenele stu- 
fonse ale doctorului Dimitrie Luea. j i 

Peste patru ani se stabilește la Craiova, unde faima-i ajunsese 
mai înainte 1%), iar la 25 Aprilie 1784, Mihai Vodă Şuţu îl numeşte 
dohtor al politiei și medie al spitalului Pantelimon, retribuindu-l 
cu 150 taleri lună 17), 

Cind rob ce Dimitrie Caracas s'a stabilit la Craiova, era că- 
sătorit, probabil eu o semipatriotă, si era tatăl fericit a doi băieți: 
Nicolae și Constantin, TAR 

In d două deeenii eit a stat la București, doctorul Dimitrie 
$i familia sa au locuit în banul sfintului Gheorghe Nou 18), erein- 
du-si reputația de practicos și prothimos la trebuinfele țării, de care 
toți sunt mulțumiți 29), 

Principiul după eare se călăuzea doctorul D. Caracas, în prac- 
ticarea medieinei era de a ajuta natura să învingă maladia, prin- 
cipiu pe care-l enunţă în a sa Poemata medica, astfel fy e 

Eu împreună cu Hippocrate gi cu alți doctori vechi și noui, recu- 
mosc natura ca singură tămăduitoare a boalelor. Consider natura ca 
singura care păstrează corpul sănătos, propriu la muncă și întreg 
pină la o vreme; de aceea pe ea o recunose ca principiul de cüpe- 
tenie al artei medicale 2). 


qwendis die XVI octobris sjajseejz publice disputabit auctor Demetrius Nicolas 
Batista-Macedo. — Halle nd. Salicam. Stanno y 

^) L €, Filitti: O pagină din istoria medicinei în Muntenia (1784—1828). 
Bueuresti, 1929, p, 14, 

17) L C, Filitti, op. oit, p. 14. I. G. Loneseu-Glon, op, cit, pp. 81—82. 

W) (dem, ibidem, 

vU) L O Filitti: op. cit, p. 14. V, A. Urechia: Istoria Bominilor, vol. 
I—II, pp. 397—8. j 

15) G, I, loneseu-Gion: op. ctt, p. 26. 

1) V. A. Urechia: op. oit, vol, HIT, p. 79 8 1, 0. Fiiltti, op. oit., p, 14. 

=) D. Karkas: op. eit, pp. 35—56; G, L Tomesem-Gion: op. cit, p. 33. 


44 VIAŢA ROMÍNEASCA 


Intre(inind relaţii de strinsă prietenie eu familii fruntașe ale 
vieții sociale si politice bucureştene din acea vreme, eum erau: Gre- 
ceanu, Filittis, Darvaris si mai toată boierimea ?!), doctorul Dimitrie 
Caraeag nu scăpa niei un prilej de a combate viața sedentará a aces- 
tora, de a recomanda cât mai multă migeare si părăsirea îmbuibării 
eu zeci de feluri de bucate, la fiecare masă. 

Se pare că Dimitrie Caracas are şi meritul de a fi susținut 
intensificarea culturii cartofului la noi 2%). 

li plăcea să umble mult prin oras, în trăsură ori călare, vizi- 
tindu-si bolnavii si în acest timp lásindu-se pradă muzei, se inspira 
pentru poema sa medicală 2), 

In timpul unei astfel de plimbări, cînd esea dela un bolnav, 
vrind i inealece ealul său nărăvaș, acesta îl lovi eu picioarele 
dinapoi, în piept). De pe urma acestei nenoroeite întîmplări a 
züeut aproape zece ani, în care timp, fiul său mai mare, Nicolae, 
luîndu-şi doctoratul în medicină la Viena, se stabilise în București 
și-l ajuta la îndeplinirea îndatoririlor de medie al Capitalei si al 
spitalului Pantelimon. Dar, ajutorul lui Nicolae se curmă în 1802, 
cînd acesta muri 25), Locul său îl luă fratele mai mie, Constantin, 
întors gi el dela Viena, în 1800, eu titlul de doctor în medicină si 
filosofie 25), 

In 1804, doctorul Dimitrie Nicolae Luea-Curaeas isi dădu ob- 
stesen] sfirsit, mulţumit sufletește de ceiace realizase, regretat de 
toți aceia care se bueuraserá de binefăcătoarele lui sfaturi, îngrijiri 
si milostenii 27), 

Cel de al doilea fiu al doctorului Dimitrie Caracas, s'a năseut 
în anul 1773, la Cozane 25). 

Ca gi tatăl sáu, a urmat medicina la Viena, probabil la Aca- 
demia Iosefină de medicină si hirurgie **), luîndu-și doctoratul în 
anul 1800, 

Doi ani mai tirziu, la 12 Iunie 1802, se căsătoreşte in București, 
cu Irina Filittis, fiica doctorului Silvestru Filittis 30), cu cure a 
avut cinci copii, dintre care, Caterina, este mama lui Alexandru 
Odobeseu, deci doctorul Constantin sau Constandinache, eum i se 
spunea, este bunicul dinspre mamă, al marelui nostru prozator. 

Urmind tatălui său, în funefiunile ce acesta deținuse, doctorul 


Constandinache a fost numit medie al Bucureştilor si al spitalului 
Pantelimon. 


=) G, L Toneneu-Gion: op, cit, p. 95, 
fbidem. 


5) D. Karakus: op, cit., Epiatola dedicatá Iwi Al, C. Moruzi, pp. 230—323, 
lonoscu-Gion: op. cit., p. 36, 


a 
m 


loneseu-Gion: op. eit., p, 33. 


oit., p. 29. G. I. Ionescu-Gion; op. cit., p. 37. 
. L Ioneseu-Gion, op. cit., p. 86. 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ A! LUI ALEXANDRU ODOBESCU 45 


Printre înfăptuirile mai de seamă ale sale, trebuesc mentionatee 
repararea, lărgirea și înzestrarea spitalului Pantelimon, întemeerea 
spitalului Filantropia, prin subseripţie publică, unde el a funcţionat 
ca medie, pină la sfirgitul vieții, fără plată ^), introducerea vaeti- 
nării in masele largi ale populaţiei *), fondarea societății literare 
elino-romine, împreună cu episeopul de Buzău Constandie Filitti, 
Silvestru Filitti, C. Rasti, Gh. Schinas, C. Darvaris, Gr. Brincoveanu, 
Iordache Slătineanu, ete.) intensifiearea culturii cartofului pe 
terenul grădinii familiei, dela Ciurel—in preajma Bucureştilor— M) 
şi intemeerea, ln 1817, in asociaţie eu stolnicul Ráduean Clineeanu 
şi slugerul Dumitrache Toplieeamu, a unei tipografii, spre folosul 
obstese al patriei gi spre ajutorul spitalului Iubirii de oameni, şi ü 
gcolii greceşti şi a celorlalte scoli rominegti, iar mai vârtos pentrul 
sfintele biserici, să nu mai aibă lipsă gi trebuință ca să se mai aducă 
de la alte locuri streine cărți tipărite, ewprinzind unele din ele şi 

invåtäturi meprimite 95), 

Această tipografie a fost cumpărată, in anul 1530, de către Toan 
Heliade Rădulescu, dela văduva doctorului Constandinache, deve- 
nind tipografie istorică, prin numeroasele publicații tipărite în epoca 
eey mai frămintată a veacului trecut. -+ 

Pentru însemnătatea deosebită ee o prezintă această tipografie 
în desvoltarea culturală a Tării-Rominesti, reproducem aetul de vin- 
dere cumpărare, intervenit între Caterina Caracas şi I. H. Ră- 
duleseu: 


Eu mai jos isedlita, nadvornaia sovednita. Irina Caracași, fac 
ştiut prim aceasta că, cu bună învoială, am vândut în vecimică stä- 
pánire la dumnealor slugerul Nicolae Rădulescu şi I. Eliad, redac- 
torul „Curierului Românesc“, tipografia numită at Cigmeaoa. lui 
Mavrogheni diu Bucureşti, dimpreună cu toale instrumenturila ei, 
precum teaseurile, slovele şi alte márunfisuri din care astăzi ză al- 
cătueşte această tipografie, pe lângă care să mai adogă și treiapre- 
zece maji și (rei sferturi de slove greceşti, ce să află la bolta dum- 
nealnlui Dumovici, dând împreună la mânile dumnealor şi prevo- 
leghiul acești tipografii, cu prețul de doăzeci gi cinei miè les, din 
care bani am primit acum înainte, la intrarea dumnealor în stăpă- 
mire, doăzeci mii lei, sar cinci mii lei sânt dumnealor datori să-mi 
plătească in soroc de dod luni. Pă lângă aceasta, dumnealor mai gus 
pomeniții, slugerul Nicolae si redactorul Iliadis, s'au îndatorat să 
tipărească o carte ce să numeşte „Topografia Valahit*, cu hârtiia 
şi cheltuiala dumnealor, în una mie de exemplaruri în limba gre- 


a) idem, wem, p. 39—4; T. C. Filitti, op. cit., p. 45, 

$5) idem, idem, p, 37; idem, idem, p: 31 ei 39. 

=) [ €. Filitti: Apezümintw! cultural al Mitropolitului Domtei Fiitti. 
[Bue. 1910], p. 138, 

4) T, C Filitti: O pagină .. p. 32. 

5) V. A, Ureehin, op. eit, vol. XII, pp. 106—109; Emil Virtosu: I, He- 
WVade-Rdwleseu, Bue, 1928, pp. 15—16; 1, C. Filitti: Q pagină... p. 47. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cească, aici, la tipografia dumnealor, cu hârtie după proba ce ne-am 
învoit și cu slovele cicero, fără greșală gi sfârșitul tiparului aces- 
tora să fie după priimirea cărții peste trei luni; gi cinci sule azem- 
plaruri în limba nemțească, la tipografiia de Buda, asemenea cu 
hârtiia dumnelor, după proba invoitá fär’ de nici o greşală, care 
au a egt din timpar săvârşite peste trei luni dela egirea de la cen- 
sură, şi dumnelor sânt datori să le lege în broşuri, iar cheltuiala 
adusului de la Buda și vama să rămâe pe seama mea, Irinei Cara- 
cagi, 8i spre încredințare am dat acest inscris la mâna dumnelor mai 
sus pomeniții, şi am primit si dela dumnelor altul asemenea, 


1830, Octomurie 11. 
DIVANUL SAVIRSITOR AL VALAHTEL 


Tipografiia ot Cişmeaoa lui Mavroghene din București, cum- 
părindu-să prin bună învoială de către fețile mai sus arătate, slu- 
gerul Neculaie Rădulescu şi Ioan Iliad, redactorul »Curierului Ru- 
minese', de la dumneari nadvornai sovednifa Irinii Cadacagica, 
după cererea ce au făcut Divanului părțile arătate spre a se întări 
şi de către Divan, s'au întărit această învoială cu iscăliturile tutu- 
lor cilemurilor divanului săvârșitor, spre a-și avea urmarea întocmai 
după glăsuirea învoielii ce au făcut, 

(ss.) Maior Nojin 

(ss.) Mihail Cornescu 1830, Octomvrie 
(ss) B. Știrbei 

S'au priimil suma de cinci mii ce au rümas şi s'au eraflisit 
toată socoteala banilor pe care s'a vîndut tipografia. 


Irina Caracas 1831, lanuarie 15 


Mărturisese cum că semnătura aceasta este într'adevăr a soacrei 
mele Irina Caracas ?*). 


Consilier de Curte si cavaler Iacovenco. 


Noii proprietari ai tipografiei ot Cigmenoa Ini Mavroghenii au 
respectat doar in parte angajamentele ce-şi luaseră, privitor la ti- 
părirea lucrării doctorului Constandinsehe, si anume au dat la 
iveală, în tipografia lor, doar ediţia grecească 7), 

O traducere rominească a Topografiei Valahiei, a fost alcătuită 
de G. I. Ionescu-Gion, rămasă in manuseript. Această traducere s'a 
păstrat, in familia doctorului, pin& acum cîţiva ani, cînd |. C. 
Filitti a depus-o la Academia Romină 39), 


^) Em. Virtosu: op. eit, pp. 15—16. 


T) Teserp^qua tye Hiayiag x«i v9 umoloyeinal 1 


megnttpsors, drraga- 
erase pis ryv Vysiuar ani vodse tòr saToixer aur? €* Bucuresti, 1830, p. 432. 
P) Ae. Rom, Mss. Nr. 4.794. pius bi 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ AI LUI ALEXANDRU ODOBESCU 4T 


Cartea doetorului Constandinache Caracas, cuprinde nume- 
roase informațiuni importante asupra treeutului Tárii-Rominesti, 
dovedindu-ne în acelaș timp și bogata erudiție a autorului ei. c 

Dată fiind redusa cunoaștere a acestei cărţi, precum si varie- 
tatea problemelor tratate, reproducem aici tabla euprinsului ei: 


PARTEA I. Cap. I: Despre limite; posiţia naturală; impür- 
fire; calitate. — Cap. II: Despre climă in genere, a celor patru ano- 
timpuri; despre vinturile anuale; despre temperatură și influența 
sa în privința sănătăţii şi a boalelor. Cap. TII: Despre producte; 
despre genul quadrupedelor ee se mánincá ; despre păsări (cu toate 
amănuntele) ; despre pești; despre amfibii; despre insecte; despre 
plante; despre minerale si metale. Cap. IV: Despre origina, numá- 
rul, împărţirea locuitorilor; despre constituția lor fizică. — "Tigani, 
Cap. V: Despre creșterea naturală a copiilor; despre hrana, bău- 
tura, îmbrăcămintea, exerciţiile, somnul gi petrecerile loeuitorilor. 
Cap. VI: Despre caracterul moral şi civilizația locuitorilor, Cap. 
VII: Despre medici, chirurgi si farmaeigti; despre spitale și insti- 
tufiile filantropice; despre azilul de copii, PARTEA 1I. Topogra- 
fia parţială a Ţării. Deserierea aproape amănunțită a tuturor dis- 
trictelor 3%), 


Constandinache Caraeas făcea parte din rindul puţinilor noştri 
cărturari, în curent cu publicaţiile de peste hotare, fiind abonat la 
numeroase reviste străine 4), iar orele libere și le petrecea în biblio- 
teca sa, foarte bogată şi foarte frumoasă. 

Pătruns de misiunea sa de medie, doctoral Constandinache nu 
pregeta să-și cerceteze bolnavii pînă şi în cea mai modestă bojdeucă, 
străduindu-se ea prin ajutorul său, să salveze cit mai multe victime 
ale maladiilor ori molimilor ce începuseră a bintui, 

Această pasiune a lui, i-a grăbit sfirgitul, molipsindu-se de 
tifos, în timp ce da îngrijiri bolnavilor din spitalele militare rusești, 
injghebate în Bucureşti. 1 

După trei zile de suferință, a murit, la 31 Oectomvrie 1898, 
plins deopotrivă de protipendadă cit mai ales de sărăcime, pentru 
care doetorul Constandinaehe Caracag a fost un adevărat părinte 4). 

Prin Irina Caracaș, Alexandra Odobeseu se inrudea cu doi 
foști mitropoliți ai Munteniei: Dositei Filitti si Cosma. > 

Irina Caraeas era fiica doctorului Silvestru Filitti şi a Sma- 
randei Màneseu, ai cărei părinţi au fost Stanca Mănescu — care că- 
lugărindu-se luă numele monahal de Sofia — si Polcovnicul Badea 
Popescu, zis Mănescu, Acest Badea Polcovnicul era frate mai mic 

eu Mihail Popescu, ajuns în 1787 mitropolitul Cosma al Țării Ro- 
minesti. 


») G, T. Ionescu-Gion: op. cit, p. 44. 
=) I. C. Filitti: A4gezüminiuL., p. 50, 
+) G. L Ionesca Gion: op. oit, p. 44—45. 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Doctorul Silvestru Filitti, era fiul lui Constantin Cremidi si 
Haido Filitti, sora mai mare a mitropolitului Dositei, care înainte 
de a intra în einnl monahal se numea Dimitrie 4%). 

Despre Silvestru Filitti ştim că s'a năseut în comuna Zifa, pe 
la 1760 si că, după ce a învăţat la școala minăstirii din acea loeali- 
tate, a fost ajutat de unehiul sáu — mitropolitul Dositei — să stu- 
dieze medicina la Göttingen, unde și-a luat doctoratul, la 25 Fe- 
bruarie 1785, tratind despre: Disertatio inauguralis medica febrium 
verminosarum pathologiam exhibens 55). 

In acelaş an, stabilindu-se în Bucureşti, Silvestru Filitti a fost 
numit, de Mihail Suţu, medie al orfanotropiei, si confirmat în acest 
post, un an mai tirziu — lunie 1786 — de Nicolae Mavrogheni +t), 

Ca si Constandinaehe Caracas, Silivestru Filitti igi eonsaerá 
timpul liber leeturilor, ţinîndu-se in enrent eu apariţia cărților din 
străinătate, 

Se citează astfel că, la 30 Aprilie 1807, Neofit Duca i-a expediat 
dela Viena un pachet eu cărți, dedicindu-i, în acelas timp, opera sa 
în donă volume 'Pupatsyg (7x Euzpoztov 45), 

Pentru activitatea medicală desfășurată în folosul locuitorilor 
Capitalei, doctorul Silvestru Filitti a fost răsplătit de domnitori, cu 
numeroase seutiri asupra vinăriciului, scaunelor de carne, precum 
si dreptul de a face bileiuri la moșia sa Arva sau Ursoaia 40), 

In vîrstă de 68 ani, după ee înserisese printre alte înfăptuiri 
si zidirea unei biserici în satul Coada Izvorului, la Măneşti, Silvestru 
Pilitti moare si este înmormântat la biserica Sf. Dumitru din Bucu- 
resti 47). 

Mitropolitul Dositei s'a năseut în comuna Pogdariana, lingă 
anina, în anul 1734, părinţii săi fiind Cristea Filitti si o Curti 4), 
Rămas orfan de mamă, chiar dela naştere, a fost alüptat de sora 
sa mai mai mare Haido, care năsense în acelaş an un fiu, Trian- 
dafil. 

Cind Dositei a ajuns vîrsta învăţătarii, Haido si cu soţul ei 
Constantin Cremidi au fost aceia care i-au purtat de grije tot tim- 
pul, fapt pe care, mai tîrziu, cînd Dositei ocupa tronul mitropolitan 
al Ungro-Vlahiei, a căutat să-l răsplătească, ingrijindu-se la rîndul 
său de fiii surorei sale, dintre care unul Constandie a ajuns, grație 
sprijinului dat de Dositei, episeop al Buzăului 49). 


=) Vozi tabela anani. 

=) F €, Pilitei: Agezăminta?,. p. 141; idem: O paogind.., p. 18. 

“) V, A, Ureehia: op. eit. vol, IIT, p. 70 si T. C, Filitti: O pogínd.. p. 19. 
*5) L €. Filitti: Agezămintul,. p. 143, 

*) idem, Didem, 

8) idem, ibidem, 

+) L © Filitti: Aperdmintul.. p. Hi 

=) 1. €, Filitti: op. eif, pp: 111—161. 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ AI LUI ALEXANDRU ODOBESCU 49 


Dositei Filitti s'a călugărit la minástirea Sosinn, din comuna sa 
natală, trecînd mai apoi la minăstirea Profetul Ilie, din Zifa, în ale 
cărei şcoli îşi completează instrueția 50), 

Intre anii 1764—1787 e egumen al minăstirii Sf. Toan cel Mare 
din București, în care timp face mai multe călătorii prin ţară și 
peste hotare, dintre care una singur în Rusia 51), 

La 15 Oetomvrie 1787 e ales episeop al Buzăului, püstorind 
această eparhie pin la 11 Octomvrie 1799, cînd murind mitropo- 
litul Filaret II-lea îi succede în seaunul mitropolitan al Ungro- 
Viahiei 55), "a 

Desi gree de origine, Dositei Filitti s'a identificat repede cu 
suferințele păstoriţilor săi, nepregetind să se ridice împotriva călu- 
gărilor greci pripăşiți prin Tara-Romineascá 9), ori a domnitorilor 
care pentru interesele şi îmbogățirea lor, împovărau norodul cu tot 
mai multe și mai grele biruri 54), 

Intrind în conflict en reprezentanții Rusiei în Muntenia, Do- 
sitei e silit să părăsească scaunul arhiepiseopal şi să se refugieze la 
Braşov, unde a si murit la 14 Deeemvrie 1826 $5). 

In timpul eft a păstorit mitropolia Ungro-Vlahiei, Dositei a 
sprijinit tipărirea a numeroase cărți bisericești si a creiat burse 
pentru tinerii romini si greci, dornici a se cultiva în ţări străine). 

Am văzut, în rîndurile consacrate doctorului Silvestru Filitti. 
că soția acestuia era fiica Stancăi Mănescu și a Poleovniculni Badea 
Popeseu, zis Măneseu, fratele mitropolitului Cosma, 

La moartea Poleovnieului Badea, sofia sa Stanca a intrat în 
cinul monahal, iar copila Smaranda a fost epifropisità de Dositei 
Filitti, pe atunci episcop al Buzăului 57), 

La virsta de 14 ani, bogata coboritoare a vechei familii boie- 
resti Mănescu, a fost căsătorită eu doctorul Silvestru Filitti, iar 
prin această căsătorie, printre străbunii lui lui Alexandra Odobescu, 
se prenumără si mitropolitul Cosma 59), 

De această înrudire avea unele vagi cunoştinţi si Odobescu, 
după eum reese din următorul pasagiu: Părintele Ipolit, bătrinul 
şi respectabilul Egumen, ne ieși înainte, primindu-ne cu bucurie. 
Cunoștinţa noastră era făcută de acum trei ani și în lungile con- 
versafWi ce am avut și în rindul acesta cu dinsul, mi-a povestit cum, 
fiind el încă prea tînăr călugăraș la Căldărușani ar fi făcut un pa- 
rastas la Icoana pentru mopul meu și ar fi prinzit la unchiul meu 
30) idem, ídem, p, 16. 

H) idem, idem, p. 17. 

s) I. C, Filitti: Agerómintul., p, 20 gi 22, 
5) idem, idem, pp: = 24. 

M) idom, idem, pp: 28—35, 

1) idem, idem, p. 57. 

5) a L Piloti nde ful... p. 1 

dj Vote al E oe 


50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Răducanu, în casele noastre dela Icoana. Aceasta ar fi fost pe la 
1816, căci bütrinul e acum de 65 ant 59), 

In legătură cu originea mitropolitului Cosma, găsim în Arhiva 
Gheorghe Grigore Cantacuzino 9) următoarele referințe: „Cirstea 
Popescu, vel vistiernic, ctitor al bisericii din Popesti, Vlagea, are 
14 copii. Alt neam Popeşti porneşte de la Gheorghe Candi, ueis 
1655. Alt neam, de la Radu vel logofăt 1662, vel ban 1664. Are fiu 
pe Șerban logofăt, iar acesta o fiică Dumitrana, căsătorită eu un 
Nedeleo, paharnie 1696, Aceştia au doi fii ziși Popeşti, pe Constan- 
tin şi Matei (Macarie). Matei are si el pe Nica, Mihai și Constan- 
tin. Mihai elueer, e propreitar la Olteniţa (Ilfov) 1764, C-tin dä- 
rueste la 1742 bisericii Olteni din București, mai mulţi stinjeni din 
moșia Mănești, rămasă lui de la părinți %1). 

Nu ştiu căruia din aceste neamuri de Popești aparținea Cosma, 
bástinas din eparhia Buzăului, arhimandrit 1797, sanum la Dealu, 
1761, protosinghel al mitropoliei 1757 **), episcop al Buzăului 1764— 
1787, impodobitorul cu mult gust artistic al vechiului schit Cislău, 
la 1786 %), mitropolit al Ungro-Vlahiei 1787—1792, Cosma a avut 
doi frați, pe Teodosie monahul și pe Badea polcovnie, Teodosie e 
etitor la Ursoaia (Buzău). Fusese căsătorit cu Elena, de la care a 
avut trei copii, Sandu, mort înainte de unchiul săn Cosma, pe Zoita 
soția elucerului Dimitraebe Mora, si pe Maria sofia clucerului Io- 
nifi Brătăşanu "). Badea poleovnie a fost căsătorit eu Stanca Mă- 
nescu, fiica lui Constantin Mănescu, fiul Ini Barbu Comisul, Mă- 
nescu 55), Barbu Comisul era și el fiu! lui Petrașcu cap., Bueseni 4). 
Cosma are nepot si pe stolnicul Nicolae 7), 

Reluind problema originii mitropolitului Cosma, într'o altă lu- 
erare, L C. Filitti, precizează că trei au fost fraţii mitropolitului, 
nu doi, $i anume: setraru] Iordache Popescu, poleovnieul Badea 


Popescu şi monahul Teodosie — poste fostul căpitan Tudar Po- 
peseu 98), 


9?) Al, Odobescu: Însemnări despre monumentele istorice din Jude(ele 
Argm și Vilcea, Călătorie făcută im 1860, în Convorbiri Literare, LXVII 
(1934), Nr. 7—9, p. 659, 


*) I. C. Filitti: Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bue, 1919, pp. 
38—319—notà. 
*) Ao, Kom, Doc, 614, vezi T, C. Filitti, op. cit., p. 88. 
*t) Ae. Eom Doc, 158 CXVIT, T. C. Filitti, op. oit., p. 38. 
. *) B, Iorguleseu: Notife istorice relative la mindatires Cislău din județul 
Buzân, În Literatură și artă romind, TII, 1698/99, pp: 241—42. 
*) Acad, Kom, Mass, 611, f. 112; Arh, Stat. Cond. domm., Nr. 35, f. 89—112 
gi x E 250 verso, vezi L O. Filitti: op, eit, 39, 
recianu: GeWealogii.. IT, p. 225—897; Arh, Stat.: Cond. logof. 
lui Brimeoteanu, f. 342 pi 443—344; C. Sărățeanu: Din trecutul teatrului Na- 
Metal în Rev. p. ist. ară, pi fd. XIIT (1911), pp: 3—6; I. C. Filitti: op, oit, 


e) I O. Filitti: op. eit, doe, 342 gi $58 și arborele familiei Bucgeni. 
*) Arh, St Cond. 35, f. 91. 1. C, Filitti; ep. eit, p. 39, 


%) L C, Pilitti: O lómurire despre mitropolitul Munteniei Cerna Popescu 
şi biserica din Ursoaia, Bue. 1933, p. 4—8. 


E a 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ AI LUI ALEXANDRU ODOBESCU dl 


Ca părinți ai mitropolitului, I. C. Pilitti presupune de data 
aceasta pe Nica erei gi Stanca ercița, amintiţi și în pomelnicul de 
pinză păstrat la biserica din Ursoaia, ctitoria monahului Teodo- 
gie 99). 

Numele de Popeseu s'ar putea explica prin funcția de ereu 
(popă) a tatălui său Nica 79), 

Că mitropolitul Cosma se numea înainte de călugărie, Mihail, 
o dovedeşte si următoarea însemnare a lui lenăchiţă Văcărescu: 
1789 Noembre 7, pe la 4 ore dim noapte, Duminică seară, s'a născut 
mie un fiu, care a fost primit în brațe de către I. P. S. Mitropolit 
al Ungro-Vlahiei, D. D. Cosma, la 14 Noembre, în biserica palatu- 
lus meu. Mai înainte de a se face acesta Mitropolit, se numea Mihail 
şi să lrăiască la mulți ani 2). 

In Condica Sfintă 72), găsim în afară de reproducerea semná- 
turii lui Cosma, pe cînd era episcop al Buzăului ??), ecdas-ul pa- 
triarhieese prin cure Cosma este recunosent de patriarhii Rüsáritu- 
lui, ea mitropolit al Munteniei 2), precum gi epistola domnească, 
semnată de loan Mihail Şuţu Voevod, prin eare se recomandă pa- 
triarhatului ieumenie, ea mitropolit la Ungro-Vlahiei, în locul locul 
decedatului Cosma, episcopul Rimnicului Filaret 75), 

Serisoarea aceasta poartă data de 6 Septemvrie 1792, deci la 
cîteva zile numai după sfirşirea din viață a mitropolitului Cosma. 

In timpul eit Cosma a păstorit eparhia Buzăului, a sprijinit eu 
tărie tipărirea cărților bisericeşti, și in acea vreme din tiparniţa 
buzoinnü au egit: Psaltirea (1767). Catavasierul (1768), iar în ul- 
timul an al vieții, la Bucureşti apărea Octoihul mare ?*). 

Oprindu-ne aici cu urmărirea filinţiei aseendenfilor lui Alexan- 
dru dobescu, din parten mamei sale, incheem cu o succintă reeapi- 
tulare. 

Printre ascendenții lui Alexandra Odobescu, dinspre mamă, 
intilnim trei mediei cu aleasă cultură occidentală, care prin aetivi- 
tatea desfășurată au inseris una din cele mai frumoase pagini ale 
începuturilor medicinii în Țara-Romineaseă și doi mitropoliți spri- 
jinitori ai desvoltării eulturii romineşti, ceia ce ne îndreptățește 
să conehidem că, în neamul lui Odobescu, cultura era în tradiție, 


ALEXANDRU IORDAN 


=) iiem, idem, p. 7. 

70) idem, ibidem, 

n) V. A, Urechia: op. cit., V, p, 92; I C. Filitti; op oit., p. 4, 

72) Ghenadie Craioveanu: Condica Afintă, Buc., 1880, 

72) idem, idem, p. 237, 

74) idem, (dom, p. 289—40. 

+) idem, idem, p, 247—249. 

7*) I. Bianu şi Nerva Hodoș: Bibliografia veche rominească, wol. 11, 
pp: 174, 176—77, 249—150, vezi si N. Iorga: Istoria bisericii românesti, Buc. 
1930, vol, IT, pp. 147 $i 150, 


STRĂMOŞII DINSPRE MAMĂ AI LUI ALEXANDRU ODOBESCU 


Cristea Filitti 
? Carti 


Nica erei 
Stanca ereita 


Dimitrie 
( Mitropolit Dositei Filitti) 


Constantin 


Haido 
C-tin Cremidi 


Monah Téodosie 
te căpitanul 
r Popescu) 


Voas 


zis Mănescu 


Mihail P be 
ră mer ipee Popescu (setrar) Polcovsic Badea Popescu 


Stanca Mănescu 


Dr. Dimitrie Nicolae Luca zis Caraca 


Dr. Silvestru Filitti 


Smaranda Mănescu 


stamtinache Caracas 


lon T 
Odobeacu 
Maria 


Ignatie lacoveaco  Polcor. Joa 


Caterina 


Constantin 


2 2 
ă 
Š J REVENIND LA VERCIOROVA 
ă toat 
2^ Tot mai e veac cînd ceasul e-atit de niciodată! 
E In adevăr. In locui găsese doar un judet 


Cu frumuseți vărsate, acuma, din durată: 
Mari litere ce nu se mai ríndue cilef. 


Elena 
Anastasia 
Manolache T. 
Ghrorghlade 


Dr. 


Dezafectatd, luna pe grade jugo-slave 

Pe drumu-i cosmic trece din cer în suvenir; 
Telazu-aduce candeli minutelor suave 

Al cărora, ținutul acesta-i cimitir. 


Scarlat 
Eftimia 
G-ral rus Noju 


Steag, vintul de mătase, munţi: vrdjmágii de piatră, 
Ca să cunase pe unde piciorul fiai purtat, 

Mi 'nseamn" această cale, păzese această vatră 
In care-a ars un fulger dar ploaia n'a urmat. 


Dimitrie 
Origorie 


Constantin 


Aici, aici. Dar locul s'a despuiat de urme: 
Le-au ridicat buiate în virf, crescind din sol, 
Popasurile noastre sunt hrană pentru turma, 
Imbrüfigarea, iezii o pasc în cite-wn. stol 


Cirezile iau. frunza pădurii pe copite, 
Boltă, pe carc-avurăm al nostru erug gi noi: 
Incălţămite-i cerul pădurii pentru vite 
Şi, zodier, eu caut planete prin moroiu. 
CONSTANTIN CHIORALIA 


PHRINEA PROBLEMELE FILOSOFIEI ISTORIEI 


SI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ 
Floare de foc, nădejde spre azur 

A pajistilor negre dimprejur, 

Vis al țărinei care ai uitat 

Să pieri cu comnu "n care-ai fost visat, 


Oricine ştie eu ce se ocupă istoria, Obiectul istoriei, ea si al ori- 
cărei alte ştiinţe, poate fi direct intuit, fără explicații gi fără în- 
doieli, Este adevărat că unii metodologi în filosofia istoriei, mai pun 
încă întrebarea dacă istoria poate fi sau nu, socotită o ştiinţă. Dar 
aceasta este o problemă care nu atinge certitudinea existenţei unui 
obiect clar conturat, care este obiectul științei istoriei, Lucrurile nu 
sunt atit de simple in filosofia istoriei. Obiectul ei este cu atit mai 
greu sesisabil, eu cit el cere o strictă deosebire de obieetul științei 
istoriei, In același timp, obiectul filosofiei istoriei nu este o singură 
problemă centrală, ei cuprinde mai multe grupe de probleme. „Com- 
plicația'* aceasta este insă binevenită, căci tocmai acei cugetători 
au fost expuşi erorilor, care an văzut în filosofia istoriei o problemă 
unică. Toemai eei eari au văzut simplu au fost ispitiți să solufio- 
neze simplist, 

Filosofia contemporană a istoriei a desfăşurat o serie întreagă 
de probleme, pe care Nicolai Hartmann le-a redus schematie la 
trei grupe: 1) ale metafizieei istoriei; 2) ale metodologiei gândirii 
sau „raţiunii istoriee'* și 3) ale istorismului și depășirea lui !). Incă 
dela începuturile ei, metafiziea istoriei a atacat problema sensului 
istoriei; cunoseind părți, fragmente din istorie, aga cum ni le oferă 
istoria universală pină'n epoca noastră, cum se desfășoară istoria 
în totalitatea procesului? Există oare un (el, — şi care este el, — 
în desfășurarea procesului istorie? Stam: există legi care stăpinese 
cursul desfășurării procesului ? 

Metodologia sau logiea istoriei întreabă cum trebuie şi cum 
poate să lucreze eunoasterea istorică, lar istorismul şi antiistorismul 
îşi îndreaptă atenția asupra relaţiei dintre procesul istorie şi cu- 
noagterea istorică 2). Aceste ultime două probleme au fost studiate 


Pereastră-a umbrei, ciucur de lumină 
Pe care-un veac de timplă și-l anind, 
Tirza mil'a cerului spre lut 

Cu tine face semnul de 'nceput. 


Sbor înghețat în faptă pămînteană 
Cerut de slăvi, legat de buruiană, 

Un lujer, sui a rozei biruintd: 

Avin! purtind drept fruct o neputinţă. 


Conturului nebiruil $i cald 
Orcanul aprig i se face — un fald 
Şi atua măsurată între zări 
"Ti-ajunge pentru haine și'ncălțări. 


1) N, Hartmann: „Dus Problem des gelatigen Leins'^, Borlin, 1932, p. 2, 
*) Expunerea concepțiilor metodologice im N. Bagdasar: „Filosofin con- 
temporană a istoriei“, 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pînă la epuizare, mai ales că metodologismul a fost orientarea a- 
proape unică a filosofiei dintre anii 1890—1930, Direcţia metodo- 
logică se mai manifestă prin cercetări remareabile încă şi azi!), dar 
orientarea generală a filosofiei actuale este cea a ontologiei critice, 
rare depăşeşte limitările voite ale metodologiei. Aceasta ne-a pre- 
gătit instrumentele si drumul cunoașterii, fără să păşească la cu- 
noasterea efectivă a realității, Insă noua orientare ontologică nu 
inseamnă eitusi de puţin revenirea la metafizica speculativă. In fi. 
losofia istoriei, metafizica a vrut să profetizeze viitorul si sfirșitul, 
u vrut să prevadă țelul și să ghicească sensul general al procesului 
istorie, Idealismul german a interpretat teleologie (finalist) pro- 
cesul istorie, aga cum a făcut metafizica creştină antică și medievală, 
dela origine la Dante. Ontologia critică, adversară hotărită a speeula- 
țiilor ingenioase dar subrede, a renunţat la schifarea grandioasă a 
desfăşurării „totale“ pe eare ar releva-o procesul istorie parțial. 
Nicolai Harmann, ale cărui lucrări stabilesc bazele entologiei eri- 
tice contemporane ?), erede că singura orientare valabilă in filosofia 
istoriei, nu mai este în dimensiunea temporalitáfii (urmărirea sen- 
ului „de-a-lungul'* istoriei) ci într'o altă dimensiune, de-a-eurmezi- 
sul temporalitátii, în care domină relaţiile categoriale din structura 
procesului („Das Problem des geistigen Seins“, p. 19). Cercetarea 
filosofică va fi deci nu metodologică, ci ontologică ; ea va pătrunde 
însăși structura procesului istorie. In lueerea citată mai sus, N, 
Hartmann studiază structura „spiritului obieetiv'', spiritul gene- 
ral, colectiv, al unei epoci istorice. Asupra problemei sensului is- 
toriei, N. Hartmann n'a dat la iveală nicio cercetare. însă niei n'a 
sugerat imposibilitatea tratürii problemei. Dimpotrivă, el erede că 
„atunci cînd se vor deschide drumuri spre această problematică (a 
sensului istoriei), se vor arăta și posibilităţile de deslegare'*, (op. 
eit, p. 20—21). 

Problematica sensului istoriei nu trebuie deci părăsită. Ea 
este cea mai iritantă, dar gi cea mri riscantă problematică : metafi- 
ziea şi sborul speculativ sunt ispitele naturale pe care le ascunde 
problematica sensului, Nimie mai natural, ea gînditorul să afle un 
sens in istorie., Dar atitudinea critică a gîndirii fixează, ca primă 
intrebare: dacă czistă san nu, un sens, în desfăşurarea procesnlui 
istorie, Pentru btacarea ştiinţifică şi critică a problematicei sensului 
trebuiau să se arate „drumuri noui, Insă drumuri pe care nu se 
avintà metodologii... Cu alte cuvinte, era necesară o experiență nonă 
sau nou văzută și interpretată, un fenomen real pe care să se inte- 
meieze problematica sensului, Acest fenomen nou, care ne sileste 
să reluăm problematica sensului nu este altul decit criza istorică 
actuală, criză a istoriei și simultan a culturii, Criza istorică actuală 


1) Vezi Raymond Aron: „Introduction à ta philosophie de l'histoire'*, 
Paris, 1038. 


*) Cf. mal ales „Zur Grundlegung dor Ontologie*, Berlin, 1925. 


"S 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALA — 5T 


ni se pare singurul drum spre problematica sensului istoriei, căci 
analiza fenomenului crizei se împletește eu analiza trăirii concrete 
a ; 


CRIZA ISTORICĂ ŞI AXIOLOGIA ANTIDIALECTICĂ 


Fenomentu] erizei istorice pe eare o trăim azi printr'o expe- 
rientá colectivă, impune, in primul rînd, o confruntare între feno- 
men $i teoriile axiologiee in filosofia istoriei. Coneepţiile axiologice 
cuprind atit finalismul spiritualist hegelian și metodologismul axio- 
logie al lui Riekert, eit $i axiologiu populară a „filosofiei progresu- 
lui** din veacul XVIII, Polemiea împotriva axiologiei autidialeetice 
o provoacă insüsi incficiența teoriilor în faja realității fenomenului 
crizei istorice şi a culturii, Căci fenomenul dialectic al crizei nu 
poate fi explicat prin teorii antidialeetiee; în faţa dialeeticei crizei, 
viziunea finalistă şi cea axiologică se dovedese ineficiente. Ele nu 
pot cuprinde contradicţiile, nu pot explica mişcarea, fluenta, anti- 
teza. Cînd un fenomen atit de „istorie“, eum este fenomenul crizei, 
nu poate fi luminat prin viziunea axiologică, atunei este necesară o 
nouă explicație, de data aceasta, dialectică. Prin critica aniologsei 
atingem însă chiar miezul problematicei sensului, problematică că- 
reia i-am subliniat importanța, căci ideea de sens presupune, are 
la bază, ideea de valore (după eum a arătat chiar Riekert), Por- 
nind dela fenomenul crizei istoriee, vom Încerca o critică a axiolo- 
giei antidialeetiee, pentru a prepara, prin schiţarea unei teorii a 
crizei existenţiale istorice, perspectivele unei soluționări dialectice 
a problematicei sensului, Soluţionarea aceasta o vom afla în „dia- 
lectica valorii și a necesități“, coneretizată în fenomenul crizei pla- 

nului istoriei și plannlui enlturii. 


Filosofia axiologjed a istoriei explică istoria prin prisma va- 
lorilor şi numai prin prisma aceasta. Chiar când se apropia de fe- 
nomenul crizei enlturH, axiologia rămîne fixată în punetn! ei de 
vedere îngust, care nu-i îngăduie înţelegerea sensului dialeetie al 
erixei. Toate concluziile pesimiste ale lui Oswald Spengler isvorăse 
din neinfelegeren sensului dinleetie al crizei gi din intepretarea ei 
printr'o optică denaturat&, Un Spengler, Jonas Cohn, Rickert san 
Berdiaeff n'an văzut în începuturile crizei actuale decit o criză a 
culturii, o criză a spiritului, Optiea aceasta spiritualistă este co- 
mună tuturor ginditorilor care an vrut să înțeleagă istoria prin 
prisma axiologică a valorilor. Din acest punet de vedere nu se află 
nicio deosebire între Rickert și Spengler, deşi semi-literatura spen- 
gleriană niei nu poate sta alături de cercetările severe logice ale ma- 
relni neo-kantian, Insă, în problematica filosofiei istoriei, Miekert 
şi Spengler se situiază intr'un unghiu de vedere comun: după ei, 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


istoria poate fi înțeleasă prin prisma unică a valorii. (A înţelege și 
à explica prin elemente sau principii unice, este caracteristic gån. 
dirii antidialectice). Desigur că și ei înțeleg procesul istorie ea un 
proces eu structură complexă, în care „are istorie“ atit planul ig- 
torie propriu zis (stat, popor, instituţii), eit și planul culturii (rea- 
lizările spiritului). Insă caracterul acesta bidimensional al istoriei 
nu le-a sugerat nieio interpretare realistă si dialecti pentru expli- 
carea fenomenului istoriei gi al culturii. In luerarea de mult rüsu- 
net al lui Spengler, „Declinul Oecidentului“*, aflăm o nesfirsità 
jeremiadá, un patetic marș funebru pentru cultura europeană, Căci 
teoria orgenieistă a istoriei nu vede în istorie decât „fenomenul ma. 
rilor eulturi'* ; eriza istorică va fi deci obnubilată de criza culturii. 
In criza istorică, Spengler nu vede decit criza culturii, „agonia 
culturii europene“! ; fiindcă istoria este înțeleasă prin prisma va- 
lorilor, agonia culturii va însemna întreruperea, poate chiar sfîr- 
şitul istoriei... Criza istorică va genera o viziune pesimistă ; stagnare, 
sfirșit, ,destin'', deeadenjá, toate aceste motive spengleriene carac- 
terizează limitele si insuficiența concepției axiologice în faţa feno- 
menului erizei. Criza culturii devine întrerupere a istoriei, deoarece 
planul culturii fiind singur decisiv în perspectiva axiologică, criza 
culturii antrenează sfîrșitul istoriei! Ca şi cum istoria s'ar reduce 
la planul culturii, iar struetura procesului istorie ar fi cea lineară 
și simplă a istoriei spiritului! Concluziile acestea unilaterale si ra- 
dicale isvorüse din simplificarea $i denaturarea unui fenomen cu 
structură dialectică, și din ignorarea relației şi alianței dialectice 
dintre istorie si cultură. Criza istorică nu poate fi explicată prin 
eriza culturii. căci cultura este numai unul din elementele procesului 
istoric, Este necesară 0 pereche de concepte dialectice care să cu- 
prindă atit dualitatea structurală, cât gi mişcarea și conflictul dia- 
lectie din procesul istoric, conflictul între istorie și cultură, între 
necesitate și valoare. 

In orice fragment al procesului istorie deosebim un plan al 
„necesităţii“! si un plan paralel etajat, al culturii (valorii). Fae 
torii economie, social, politie exprimă o funcție constantă a desi- 
deratelor, nevoilor, a existenței unui popor, unui neam sau a 
unei elase, Este planul necesității, planul „existențial din pro- 
cesul istorie. In fenomenul crizei istorice, planul existențial este 
acela in care se desvăluie schimbarea, frămîntarea, prefacerea. 
lar pe planul culturii, reereiarea planului existențial se oglindește 
printr 'un nou sens al culturii: cultura participă la recreiarea ezis- 
tențială, Acesta este sensul pozitiv al erizei culturii aetnale, pe care 
D vedem în plină desfășurare a tematicei acțiunii asupra istoriei. 
Există o artă şi o estetică nouă, o etică si o cultură nouă; ele se nase 
sub semnul recreiării planului istorie existențial si exprimă feno- 
menul alianţei dealeetice între valoare şi necesitate, între cultură 
și istorie, gi între etică și istorie, Telurile noui etice și estetice sunt 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ — 59 


generate de criza istorică existențială; filosofia actuală trebue să 
justifice și să explice teoretic aceste fenomene noui, pe care nu le-a 
putut înțelege filosofia epocei trecute, 


PENTRU O TEORIE A CRIZEI EXISTENŢIALE 


Filosofia istoriei se întemeiază pe aceleași fenomene pe care le 

studiază istoria, dar are propriile ei probleme și conceptele ei pro- 
prii. Tn istorie, orice frümintare socială sau politică este considerată 
»erizü'', ba chiar și „stările de anarhie'* care caracterizează lipsa 
unei conduceri politice unitare, Crizele acestea? pe care istoricul le 
Înregistrează eu egal interes și cu egală atenție, nu pot însă deter- 
mina conceptul „crizei istorice existentiale'*. Prin această noțiune 
vom înțelege numai acele crize istorice de mare amploare, în care 
se desfăşură posibilitățile rcereiării planului existențial. Cum tre- 
bue înţeleasă această reereiare ? Recreiarea planului istorie nm se 
face prin „destin“, nu se poata obţine prin pasivitate, Căci în eom- 
plexul procesului istorie există şi un factor viu, dinamie, care ponte 
acționa asupra realității: voința umană, „Subicetul sau purtătorul 
istoriei'' nu este însă individul izolat, nu este galeria marilor „eroi“, 
ei este coleetivitatea. Reereiarea planului istorie nu se petrece prin 
procese inexplicabile, oarbe, fataliste, ei reereiarea presupune in- 
tervenfia activă a voinței și conștiinței eolectivitáQii. , Adevárurile'* 
acestea elementare, eare trebuie repetate insistent fiindeă interesele 
unei anumite categorii sociale eere obmubilarea lor, sunt practicate 
de către istoricii obieetivi; este adevărat că istoricul nu se intere- 
sează totdeauna de sensul filosofie al muncii lui științifice. EI Zu- 
crează uneori perfect obiectiv si ştiinţific, însă cînd se nvîntă în 
generalizări şi profesii de credință, mărturiseşte principii care se 
opun celor exprimate, manifestate, chiar prin munca lni de savant. 
Filosofia istoriei trebuie să fie în acord cu datele istoriei universale, 
elei istoria universalü oferă criteriul verificării eritice al teoriilor, 
Numai conceptele şi expliehrile pot fi deosebite. Deaceea vom folosi 
in mod larg unele luer&ri istorice, vom urmări și respecta atent re- 
zultatele cercetării empirice, fixind însă limitele științei istoriei. Căei 
acolo nnde se isprăveşte știința istoriei, începe gîndirea asupra 
istoriei, 

Cînd istorieii ageri au părăsit acel obicei naiv si semi-literar care 
transformă istorin intr'un sir de biografii romanfate ale „marilor 
personalități", ei s'au isbit de adevăratul subiect al istoriei, care 
este massa, Și cînd istoricii nu s'au mai lăsat furați de agreabila 
manie umanistă, de a privi antiehitatea prin prisma estetizantă a 
Renașterii, ei au reeunoseut în istoria antică aspectul dialectic al 
conflictelor categoriilor sociale, In istoria egipteană, greacà și ro- 
mană, aspectul acesta dinamic a fost admirabil reliefat de istoriei 
chiar mai vechi ca Mommsen și Fustel de Conlanges, dar mai ales de 
savanții moderni ca Moret, Glotz, Guiraud, Masson-Oursel (India), 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ete. In lucrările acestea, istoria popoarelor vechi ne apare sub as- 
peetul unei erize continue. Conflictele pentru dominația politică 
intre faraon şi nobilimea feudală sau între faroan si sacerdofiu, 
conflictele dintre oligarhie și democraţie la Greci, si cele dintre pa- 
tricienii şi plebeienii romani reliefează limpede o stare perpetuă 
de criză socială și politică. Ce sens poate avea atunei conceptul de 
„criză existenţială“*, pe care îl vom folosi ca punet de plecare în 
pou sensului istoriei, în dialeetiea valorii, ba chiar în 
eti 

Criza existențială trebuie să aibă un semn caracteristic, care 
să îngădue și să justifice crearea unui termen nou, ea trebuie să se 
distingă atit de crizele istorice de minimă importanță (stări anar- 
hiee, rivalități si turburári locale și limitate, ete.), eit şi de crize 
cronice, de starea perpetuă, de tensiunea continuă a luptei pentru 
dominația politică, Semnul distinctiv al crizei existențiale istorice 
este chiar acela care îi dă numele: lupta pentru cucerirea existentei 
istorice a colectivități, Căci între oligarhia și democrația greacă, 
între faroan si marii stăpînitori ai ,nomos''-urilor, între feudalii 
apuseni şi burghezia capitalistă, lupta care se dă trădează o dia- 
lectică limitată politie: obținerea conducerii si dominării politice. 
In criza existențială, clasa care răspunde negativ san pozitiv la 
problema crizei, revendică forța politică nu ca seop, ei ea un mijloe 
pentru obținerea existenței istorice, 

Criza existenţială este problema acută a recreiării planului isto- 
rie; problemă care se pune colectivităţii. Criza însăşi, ea orice pro- 
blemá, nu poate fi „negativă“ san „pozitivă“. Numai răspunsul 
dat poate fi negativ sau pozitiv, ea si în problema existențială etică, 
în, care se eere un răspuns în conflictul dintre eu si existență!) In 
criza existenţială se pune problema cuceririi existenței istorice wi a 
aeționării asupra planului istorie. Cind colectivitatea nu obține 
aceastii existenţă pe planul realităţii, prin acţiune asupra planului 
istorie, ea răspunde negativ în problema erizei existențiale. Intreaga 
energie individunlà și colectivă este canalizată însă tot spre obfi- 
nerea unei existenje: se obține o „altă existenţă, dar pe planul 
magie, ireal al religiei (creştinismul, budismul) sau pe planul dog- 
mate etie (etica stoică) care iarägi semnifică o depășire, transcen- 
dere a realităţii *). 


In lucrările clasice ale elenistului Gustave Glotz 1) se poate ur- 
urmări dialectica socială limitată a istoriei cetății greceşti, căci ana- 
tiza instituțiilor elene nu este statică, ci ea reliefenzá instituțiile ca 
rezultate ale intereselor si conflietelor permanente dintre oligarhie 
si democrație, Oligarhia ia naştere atunci eind regalitatea este re- 


1) Vezi studiul nostru „Etits stoică si ^ nm 
„Morisa Fundațiilor Regal Tamuarie 1940. ^ e Cuni existențială”, 


3) In deosebi : „la cité grecquo'*, Paris, 1928 i 
» „le travail dans la Grèce ancionne'‘, Paris, 1920, 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ — 61 


dusă la o simplă magistratură, care încetează de a mai fi viugeră, 
şi devine anuală şi aceesibilă tuturor familiilor clasei dominante a 
marilor proprietari. („La cité‘, p. 71). 

Cauza acestei vietorii o vede Glotz în revoluţia economică din 

veacul VII a. Cr., cînd economia naturală se transformă intr'o econo- 
mie monetară 1). Revoluţia aceasta economică creiază regimul oli- 
garhic, care nu cedează decit acolo, unde desvoltarea unui regim 
comercial si monetar îngăduie afirmarea ,demos'-ului. Cind regi- 
mul industrial şi eomereial domină economia rurală, eind se ascut 
contradicţiile sociale, democraţia apare cu revendicări violente, eu 
exigente politice apărate sub scutul tiraniei?) (Chiar "Thueydid 
consideră creşterea bogăției drept cauză determinantă a tiraniei), 
Revendicările democraţiei isbuenese din neputinta de a suporta 
„contrastul dintre egalitatea promisă de constituţie si inegalitatea 
ereată prin noile condiții economice și sociale“ 3). „Umor drepturi 
pur formale li se opune o realitate dezolantà'' 4), Acestei crude 
realități sociale nu-i poate rezista niei principiul naţional, princi- 
piul cetății. Iar luptele dintre diversele cetăți „capătă caracterul 
unei necruțătoare lupte de clasă 5). Tn epoca elenistă, pauperismul 
agrar este plaga Greciei; mai mult decit oricare altă cauză, el pre- 
cipită decadenţa, care, din economică devine polititeă. In problema 
crizei eleniste, eoleetivitatea nu află decit rüspunsul negativ al eva- 
dării pe planul etie, răspuns care trebuie desluşit printr'o nouă 
interpretare a tematicei eticei eleniste, subiect care intră în istoria si 
problematica etică. Istoria cetății grecești a avnt un final, eare ec- 
ren anularea dialecticei limitate dintre forţele oliparhiei şi ale de- 
mocrației, într'o dialectică existențială pozitivă. Căci după ce şi-a 
afirmat revendicările, ,demos'*-ul devine el însuși clasă dominantă 
(see. TV), care igi va apăra cu tenacitate interesele împotriva pro- 
leturiatului agricol. Această din urmă clasă nu isbuteşte să se afirme 
„pozitiv** în istoria cetăţii, ea nu isbuteste să învingă criza istorică 
existențială. Criza elenistă exprimă, prin tematica etică si prin valul 
de misticism oriental, esuarea pe planul realității, a unei masse care 
nu-ti poate obţine existenţa istorică, 

Problema erizei existențiale deschide perspectivele unei clasi- 
ficări tipologiee a eulturilor şi eticilor care reflectă o criză existen- 
ţială. Etica elenistă si cea creștină exprimă soluția negativă în eriza 
existențială. Există însă, în istoria socială a Egiptului, o eriză isto- 
rică în cure se poate deslugi un răspuns pozitiv, oglindit în cultura 
egipteană sub dinastiile VIII—XII. In această criză existenţială 
egipteană, care şi ea intrerupe dialectica limitată a conflictului din- 
tre regalitate si sacerdoțiu, regalitate $i nobilime fendală, colcetivi- 

1) le travail“, p. 93 «i următoarele, 
3) „La cité...**, p. 128, 
3) «la agi e 864. 


%) Op. eit, p. 
2) Julius Kaerst: „Geschichte des Hellemismuw*, Bd. IF, p, 35, Berlin, 


62 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tatea isbutegte să sehifeze o afirmare, un răspuns pozitiv în pro- 
blema erizei, Fiindcă acest răspuns pozitiv este unic în istoria uni- 
versulă (căci revoluția din 1789 exprimă dialectica unui conflict al 
claselor dominante) si fiindcă este puţin cunoscut, vom urmări ge- 
neza și seusul crizei sociale egiptene, după lucrările clasice ale lui 
Alfred Maset. („Le Nil et la civilisation egyptienne'') (în eoleefia 
L'évolution de l'humanite'*, Paris, 1926 şi „Des clans aux empi- 
res", în colaborare eu G, Davy, Paris, 1923). 


CRIZA EXISTENTIALÀ EGIPTEANĂ 


Către anii 2500 a, Ch. regimul egiptean este o monarhie abso- 
lută de drept divin: regele îl personifică pe zeul Homs, urmașul 
lui Osiris, si, în acelaș timp, pe fiul lui Rå. El este mijlocitorul 
între zei și oameni; numai el cunoaște virtuțile eficace gi le poate 
celebru, numai el define „tainele magiei'*. Regele cuimulează toate 
Tuneţiile supreme, căci este preot, judecător şi seful armatei. Mai 
insemnat este faptul că el a devenit proprietarul întregulni sol 
egiptean, căci recensămintele care „sub regii thimiţi inventariau si 
taxau solul ea fiind proprietatea partieularilor, nu-l mai tree acum 
în registre. Proprietatea funciară nu mai este acum materie impo- 
vabilá, „fie pentrucă solul aparține faraonului, fie că el aparține 
marilor proprietari funciari“* (Ed. Meyer), Puterea absolută de 
care dispune regele, reiese din autobiografiile numeroase, rămase 
dela „privilegiaţii'' faraonului. Favoarea supremă pe care acesta 
o poate acorda unui „inaku'' (privilegiat), este permisiunea de a 
părăsi mormîntul, pentru a ajunge lîngă Osiris, zeul morților. Niei 
în timpu! vieții, privilegiații nu pot avea contact direct cu zeii. Pie- 
tatea individuală nu există; nu o pot avea privilegiaţii, și eu atit 
mai puţin poporul de rînd. Pietatea este canalizată numai prin pu- 
terea și favoarea regală; drepturile religioase şi politice nu există 
decît pentru ginta regală. Massa populației urbane si rurale igi 
cîştigă existența muncind pentru rege si curte, fără să poată eere 
vreun statut legal, vreun drept politie sau religios, 

Cu dinastia IVa, se observă însă începutul deeadenfei autori- 
tüfii regale, și accentuarea conflietului între faraoni și oligarhia al- 
cătuită din nobili și preoţi. Domeniul regal se va desmembra eu 
repeziciune, simultan emancipării privilegiaţilor şi a sacerdofiului. 
Incă sub dinastia IV-a, sacerdotiul obținuse o „chartă“*, în care erau 
specificate scutirile de dări, corvezi și obligații diverse față de me- 
sagerii regali, apoi primise fundaţii bogate pentru a asigura servi- 
ciul ofrandelor în temple. (In acelaș timp plebea primeşte o ,charti'* 
prin care i se fixează obligaţiile). Imunităţile acordate trezcse sacer 
dofiului pofta stüpinirii şi a posesiei definitive, Din textele deerete- 
lor regale, prcenm si din reelamafiile sacerdoţiului, care acuză pt 
mesagerii regali că le-au încăleat tertioriul lor, se deslușește rezis- 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ — 63 


tența regilor impotriva acaparării de către cler, a solului regal. 
Acapararea aceasta vu constitui curind o ,feodalitate eclesiastica“ 
(le Nil", p. 242), în detrimentul regalității. Impotriva acesteia 
se desemnează insă și un alt curent; un al doilea factor de opoziție: 
ridicarea feudalității provinciale. In Egiptul-de-Sus se manifestă 
wurind descentralizarea puterii politice. ,Nomarchii'' tráiese in 
,Bom''-urile lor, unde igi au zeii, proprietățile, curtea şi selavii lor; 
ei îşi arog& dreptul de a transmite urmaşilor privilegiile nomarhale. 
Cu încetul, Egiptul se transformă intr'un ansamblu de noi state 
feudale. Dinastiile locale ereditare împietează asupra autorităţii gi 
prestigiului regal. Curind faraonul va trebui să acorde nomarhilor 
dreptul de a ajunge în eér, alături gi odată eu el.., 

In ceeace privește massa țăranilor (merthu) şi muncitorilor 
(hemthu), aceștia depind sau de udministrațiile regale (cetăţi, 
temple), sau lucrează pe pămînturile clerului gi ale nomarhilor. Dim 
texte rămase din timpul dinastiei a VI-a, reiese că țăranii erau le- 
gati de pămînt (,obagi''). Marile lucrări și construcții (irigaţii, 
temple, lueriiri de apărare strategici), necesitau o armată imensă de 
Inerători ; populația aceasta era mascată mai ales în deltă, „Pină la 
sfirsitul dinastiilor memfite, aceşti proletari m'au profitat de evo- 
lutia de care beneficiază oligarhia preoților si nobililor“ („Le 
Nil...'*, p. 251). Textele nu ne spun nimic de aspiraţiile şi revendi- 
cările lor, niei de reacţia provocată în conştiinţa lor de emanciparea 
oligarhiei, „dar această aparență e ingelütoare'' (op, eit. idem). 

Intre dinastia a VII-a (către 2360) şi a XI-a, are loe însă o 
amplă eriză existențială, o puternică revoluţie socială : o stare anar- 
hică excesivă care cuprinde aproape patra veacuri, „Vechiul impe- 
riu'' își încheie existența; urmează „o eră de revoltă socială, în care 
pleLea egipteană, oprimată gi uitată, igi ja revanșa împotriva autori- 
tüfilor reeunoseute'* (op. eit. p. 255). 

Crizi, aceasta istorică nu poate desigur apare in textele oficiale, 
căci documentele faraonilor n'an obiceiul să menţioneze lucrurile 
neplăcute care au putut surveni faraonilor, curții sau guvernului. 
(Dealtfel absenţa textelor și monumentelor e caracteristică tuturor 
perioadelor turbure din istoria Egiptului: de ex. între „imperiul 
mediu'' gi „noul imperiu'* si în timpul invaziei Hiksos-ilor). „Dar 
dacă documentele oficiule tar, literatura populară vorbeste'', observă 
Moret (op. eit. p. 256). Criza a isbit intr'atit spiritele, ea a avut 
atita amploare şi violență, ineit timp de veacuri ea va servi drept 
temă meditafiei şi naraţiunii, Moret. preţuiește cu drept cuvint tim- 
brul de autenticitate al meditafiilor personale, în care conştiinţa in- 
dividualá judecă evenimentele trăite cu toată sinceritatea. „Medita- 
ţiile unui preot din Heliopolis“, „Dialogul unui egiptean en spiritul 
lui'*, „Avertismentele unui infelept'', „Cîntecele harpistului””; toate 
acestea sunt doeumente vii, fragmente de literatură confesională, in 
care isbește seriozitatea unui examen al conștiinței, In această lite- 
ratură egipteană, din care vom da eitate caraeteristice, se reflectă, 


64 VIAŢA ROMÍNEASCA 


pentru prima oară in istorie, tematica reereiürii planului istorie. 
Fragmentele citate redau aproximativ mersul revoluţiei sociale. 

In „Învățăturile“ atribuite regelui Merikara, (dinastia a IX-a), 
se vestese preliminariile revoluției si fărămiţarea solului regal, 

„Omul turbulent răvășește cetatea.. Tara (la nord-estul deltei), 
distrusă de către Asiatici, este împărțită în districte. Ceeaee era in 
stăpinirea unuia, este aeum în stăpînirea a zece (oameni)... Preotul 
este acum legat de pămînt, el munceşte cu o echipă de muncitori''...1), 

In ,,Sentinfele'*, preotului Neferachu aflăm un tablou mai sum- 
bru, în care natura participă la catastrofa survenită oligarhiei, 

„Tara aceasta e eu totul pierdută... Soarele se acoperă si numai 
strálueeste.. Toate bunurile sunt pierdute, ţara e în mizerie. Ura 
domnește printre oamenii cetăților. Tara e mieşorată, si totuşi sefii 
ei sunt mai numeroși, Se ja averea celui privilegiat si se dă unuia 
după stradă. Cei săraci stüpinese bunuri, cei mizeri se infruptá'' 2). 

Un alt preot din Heliopolis a lăsat o „Culegere de sentinţe“, în 
care tradiția eastei nu mai ajută reflecției, nu mai oferă niciun 
sprijm moral Aceeas disperare și dezolare în „Dialogul unui egip- 
tean'*, care se încheie eu o chemare a morţii. (ef. Erman, op. cit., p. 
122). Dar acestea sunt numai fragmente dintr'o bogată a dezolării, 
a confesiunilor si a reflecțiilor amare. (Vezi, Erman, „Betrachtun- 
gen und klagen'*, op. cit. p. 122—175). 

Printre documentele cele mai sugestive ale literaturii crizei se 
află „Avertismentele unui bátrin infelept'', după titlul ales de Al 
Gardiner, Ni se povestește despre un rege care stă liniştit în palat, 
fără să stie nimie de revoluţia care sguduie statul, Un bütrin înțelept 
pătrunde în palat pentru a-i vesti regelui isbuenirea revoluției, 
cheamă soldații și profetizează schimbările pe care le va aduce viito- 
rul, (Ermnn, op. eit, p. 131). 

„Nobilii sunt în doliu; plebeienii exultă. Fiecare cetate spune: 
„Să mergem să supunem pe cei puternici deasupra noastră. Tara în 
răscoală se invirteste ca roata olarului... Oficiile publice sunt deschise 
(forţate) ; titlurile de proprietate sunt răpite; şi astfel oamenii 
iobagi devin stüpini...'*, 

Este redată apoi eu vioieiune seena atacului palatului : „urmează 
împărțirea bogățiilor curții $i ale „privilegiaților“*. Nobilii și copiii 
lor sunt deposedafi, iar „cei săraci au devenit bogaţi, în timp ee 
proprietarii nu mai au nimic‘. 

„Cel care n'avea un zid cure să-i adăpostească somnul, este acum 
stăpinul unui pat. Cel care nu-şi putuse închipui o luntre, are acum 
corăbii ; fostul lor stăpîn le privește, dar acum nu mai sunt ale lui. 


1) €f, Moret op cit, p. 257 si Erman: „Die ăgyptishe Literatur ^, p. 
110—118. 


*) Morat, idem, p. 959 si Erman, idem, p. 151—157. 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ — 65 


Cel care n'avea o pereche de boi, are acum cirezi întregi; cel care 
n'avea măcar o piine e stápinul unui hambar..'*!). 

Prin revoluția socială, soluţia negativă religioasă devine inutilă 
massei. Poporul nu mai simte nevoia acelui „dineolo“* de realitate, 
fiindcă a isbutit să acționeze pe planul realității. De aceea preoții 
depling părăsirea cultului morţilor și al îngrijirii monumentelor, 
Credinţa a murit, nimeni nu mai onoreazá pe zei. Se aude exelamafia 
ironică a ateului: „ah, dae'agi gti unde e Dumnezeu, i-aşi aduce 
ofrande!'**), 

După revoluţie, regimul social care urmează traduce caracterul 
pozitiv al răspunsului în criza existențială, Cu dinastia XII-a, începe 
seria „regilor reformatori' cari vor căuta să remedieze o parte 
din revendicările massei: este faza „socialismului de stat“, eum l-a 
numit Moret. O altă revoluţie socială nu va mai avea loe în istoria 
Eriptului, ei se va continua numai dialectica socială limitată a eon- 
flictului dintre regalitate si oligarhie, 

Gradul gi eficiența răspunsului pozitiv în criza existențială egip- 
teană, interesează istoria; pe noi ne-a interesat o exemplificare a 
crizei existenţiale și, simultan, relevarea unei culturi a crizei, în cara 
accentul cade nu pe realizarea valorilor, ci pe realizarea necesității 
(reereiarea planului istorie), 

Desi imdireet, cultura crizei egiptene relevă cu evidență recre- 
iarea existenţială. Cultura crizei actuale 3), impregnată de tematica 
acţiunii asupra istoriei, este desigur o manifestare directă a reereiării 
existențiale. 

Insă caracterul dominant comun este acelaș: un răspuns pozitiv 
în criza existenţială. 


CONCEPTUL RIKERTEAN AL VALORII 


După o exemplificare concretă a crizei existențiale, trebuia pre- 
zentată una din concepţiile axiologiee antidialectice, care fiind com- 
fruntată cu fenomenul dialectie al crizei, îşi relevă inefieiența teore- 
tici. Fenomenul crizei existențiale relevă dialectica valorii și a nece- 
sității; recreiarea planului istorie semnifică momentul existențial 
(ul necesităţii) ; cultura crizei existenţiale care reflectă participarea 
la reereiarea planului existențial, desvăluie dialictica valorii: valoa- 
rea (cultura) ni se înfățicează în alianță dialectică cu momentul ne- 
cesității. Cultura crizei are deci acest sens pozitiv : prin valoare, prin 
.anularea'' ei pozitivă în sensul hegelian, se poate obține necesitatea, 


1) Erman, op. eit, p. 131 si urm 

*) Moret, op. eit., p. 266. 

*) Prim cultura nouă a crizei setunle, înțelegem toate manifestările ideo- 
logice și artistice care se mase sub semnul aetionárii asupra istoriei, 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


existența. Valoarea igi cere, pe temeiul fenomenului crizei eristen- 
[iale, o nouă explicare dialectică. Această dialectică a valorii începe 
prin momentul negativ al eritieei teoriei antidialectice a valorii; in 
speță, conceptul riekertean al valorii. 

Finalismul hegelian şi metafizica creştină a istoriei dela Origene 
la Dante, idealismul german şi filosofia rickerteaná a valorilor, — 
toate aceste concepții axiologice, afirmă că procesul istorie este rea- 
lizarea unor valori (creștine, spiritualiste, valori ale culturii în ge 
nere, ete.). Insă problema critică a sensului istoriei este tocmai 
aceasta : dacă valoarea intervine şi cum intervine valoarea în deve- 
mircea istorică. Finalismul spiritualist hegelian, ea și cel eregtm, au 
naivitatea să anuleze devenirea printr'un fel ferm conturat, care 
este sfirsitul gi sensul istoriei: statul hegelian sau „cetatea cerenseă'* 
a Sfintului Augustin, In concepţia critică a lui Rickert, nu vom 
afla niei urmă de metafizică speculativă. Căci dela Hegel la Rickert, 
filosofia istoriei a cunoscut schimbări fundamentale. Metafizica 
idealistă a fost minatü întîi de atacurile materialismului dialectic, 
apoi de curentul eritieist neokantian. Printre neokantieni, Windel- 
band si Rickert reiau problemele filosofiei istoriei și culturii !), în 
cadrul unei filosofii generale a valorilor. („Şcoala badică'* ). Poziţia 
lui Rickert poate fi numită un metodologism ariologic, căci el afirmă 
primatul metodologie al valorii în toate problemele filosofice 2). O 
critică a conceptului rickertean al valorii trebuie să integreze va- 
loarea ,istoric&'' în concepția generală a filosofiei valorilor. 


In „System der Philosophie'', cap, TII, Rickert vede problema 
valorii ea o problemă a componenţei universului; „valorile şi reali- 
tățile împreună compun întregul care formează obiectul filosofiei", 
(„System‘‘, p. 116), El urmăreşte apoi eireumserierea eit mai pre- 
cisă a ideii de valoare; recunoaşterea existenţei valorii [care totuşi 
nu există ei „valorează“* (Geltung), duce la o serie de probleme, 
care pot fi concentrate in problema relației dintre realitate si valoare. 
După problema logică şi cosmologică a valorii, Rickert acceptă să 
atingă si problema metafizică a valori: (op. eit. p. 137). Unii meta- 
fizicieni, — spune Rickert, au simţit nevoia să unească cele două 
sfere ale valorii si realităţii, printr'o legătură sintetică. Impotriva 
acestora, Riekert erede că „nu putem gîndi unitar universal“, ei tre- 
buie să ne mulțumim eu o viziune dualistă. Dualismul acesta este re- 
zultatul gindirii heterologiee, care cunoaşte realitatea prin diferen- 
fiere conceptuală în „unul“ si ,celalt", (Das Eine und das An- 
dere). Realitatea se despică dualist in valoare și realitate, subiect și 
obiect, conținut și formă. Sunt elemente pe care gindirea heterologică 


7) Cf. H. Bickert: ,Kultur-und Naturwissemnsehaft'!, 4-te. Auf, 1921, 
„Die Probleme der Geechichts philosophie'', 1924. 
2) Cf. H. Rickert: „System der Philosophie'*, I, 1921. 


PROBLEMELE FILOSOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ — 67 


le primeşte numai în raporturi statice; între termenii aceștia (das 
Eine und das Andere) dualismul heterologie nu admite niciun ra- 
port dialectic, niciun conflict sau intrepütrundere, „Unul“ stă ne- 
mişcat alături de „celalt'*. Sensul gnoseologie al heterologiei este deci 
un pur relafionism. antidialectie 1) ; eritieismnl riekertean a mogte- 
nit repulsia kantiană în fata contradiețiilor, Impotriva antinomiei, 
Rickert afirmă: „Heterologie, nieht Antinomie, muss die Lósung des 
theoretischen Menschen sein“ ( ,System'*, p, 14). 

Intre valoare și realitate, Riekert nu află decât un raport pozitiv : 
valoarea stă, se află alături de realitate; un conflict între valoare şi 
DN e dialectică 2 ra nu este imaginată. N'ar fi nimie de 
spus impotriva principiului heterologie (căci el te da mei 
roade metodologice), dacă el ar fi consecvent, dacă ar vena az 
bilor termeni funcții eehivalente, Ce se întîmplă însă eu faimosul 
desiderat dualist? Rămine un simplu „desiderat“ al filosofiei va. 
lorilor, căci atunei cînd trece la atacarea problemelor realității, dua- 
lismul se transformă subit in monism axiologie, Realitatea fi apare 
lui Rickert explicabilă numai prin principiul unie al valorii... ,Es 
ergibt sich, dass, falls ein absolut. reales Sein überhaupt angenommen 
wird und mit Werten verknüpt werden soll, nur von dem objektiv 
geltenden. Werten aus auf eine absolute metaphysisehe Wertrealitit 
geschlossen werden, nieht etwa von absolut realen Sein aus die abso- 
lute Geltung der Werte gewonnen werden kann (op. eit, p. 140), 
Dece acest primat al valorii? Dece valoarea trebue să domine exis- 
lenta? Este ceeace nu ponte explica nicio axiologie... 

In Pasajul citat, Rickert înțelege primatul valorilor în sens me- 
todologie: fără acest primat axiologie „nici nu se poate începe cu. 
noasterea realului““, (id., p. 144). Insă chiar in problema totalitátii 
realului, realul se depășește printr'o tendință spre ireal, spre va- 
loare. (id., p. 171). Insfirgit: totalitatea însăși, totalitatea ontologică 
„constă în valoare'*, „Die wirkliehkeitstotalitat ist etwas Unwirk- 
liches... sie bildet eine Wert'*. (id., p. 175), 

Perspectiva ontologică este astfel jertfità primatului axiologie. 
Greșala aceasta are consecințe grele in problemele tuturor seetoa- 
relor realităţii; ea nu este o greșală oarecare, ci, după expresia lui 
Nieolai Hartmann, „un isvor de greșeli“, şi a fost numită „norma- 
tivism'* 7). Prin normativism „realul ontie este subordonat valo- 
rilor, care Îi răpese autonomia'*. In cadrul ontologiei eritice, acest 
isvor de greşeli se dovedeste „o încălcare de graniță a categoriei 

scopului“ (eine Grenzübersehweitung der Zweckkategorie'*), Fina- 
lismul (hegelian sau creștin) ea gi axiologia riekertiani sunt dena- 
turüri principiale ale perspeetivei ontologiee. In filosofia istoriei, 


1) Vezi 8, Marek: „Di 3 

I, mge, 1931. „Die Dialektik in die Philosophie des Gegenwart“, 
?) Vezi N, Hartmann: „Wie ist kritise "T 

în „Festaehrift ür Panl Natorpt, 1994 ee Ontologie überhanpt möglich“, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


axiologia rickertiană apărea că şi-a aflat cea mai sigură aplicare; 
numai că fenomenul istorie nu se lasă explicat prin teorii antidia- 
leetiee. 

Nimeni nu poate tăgădui valoarea metodologică a poziției rieker. 
tiene. Rickert a lărgit cadrul problematic al neokantianismului prin 
atacarea problemelor filosofiei, istoriei şi culturii. El a arătat deo- 
sebirile fundamentale dintre natură si istorie, natură gi cultură. 
Rickert a arătat că, spre deosebire de metoda științelor naturii, care 
foloseşte procedeul generalizării, metoda istoricului relevă două ca- 
ractere specifiee: procedeul individualizării și raportarea obiectului 
istoric la o valoare (Wertberiehung), Teza aceasta rickertiană a fost 
unanim primită; o devenire care nu-i raportată la valorile culturii, 
nu poate fi distinsă de un fapt brut natural. „Für die historische 
Begriffsbildung liefert der Begriff der Kultur das Prinzip zum 
Auswahl des Wesentlichen'* 1). Insă după acest prim moment al 
diferenjierii istoriei de natură, se pune întrebarea dacă valorile sin- 
gure pot explica natura fenomenelor istoriei gi ale culturii, — dacă 
principiul valorii poate funefiona ea unie principiu explicativ. Pen- 
tru Rickert, „Bazele filosofiei istoriei coincid cu fundamentele unei 
filosofii a valorilor 2). Normativismul postulează astfel o explicare 
axiologică a fenomenului istorie, Confruntat însă eu un fenomen ea 
cel al crizei, normativismul nu mai află nicio justificare; gândirea 
heterologică nu poate cuprinde niei antinomiile, nici sinteza dialec- 
Lică dintre valoare gi necesitate. Criza existențială este explicata 
negativ ea o „eriză a culturii — criză a valorilor”. Prin simplă 
analiză a fenomenului crizei s'a evidențiat însă dialectica valorii gi 
a necesității, Criza existenţială cuprinde dialectica schematică ur- 
mütoare: momentul valorii este negat de momentul existenţial (cul- 
tura crizei şi tematica acţiunii) ; la rîndul lui, momentul existenţial 
se neagă însuşi, pentru a genera un nou moment al valorii. In orica 
axiologie, momentul existențial este negat nedialectic, prin ignorarea 
naturii dialectice a valorii. Dialeetiea valorii trebue însă să accepte 
antinomia valoare-necesitate, antinomia pe care o regăsim atit in 
etică eit si în estetică, Fenomenul istorie, ca şi cel etie gi estetie, nu 
se lasă pătruns decît prin refleejia dialeoticà, in care gíndirea se 
anulează după influenţa dialectică a obiectului. In istorie, stagnarea 
şi criza igi cer recunoașterea realităţii lor specifice; istoria cere o 
acceptare a antinomiilor şi o tratare aporetică a acestor antinomii. 
Istoria cere o degajare din rutina axiologieá. Ceeace nu duce la ne- 
garea valorii, ci, dimpotrivă la înţelegerea dialectică a naturii ei 
dialectice. In problema sensului istoriei aflarea valorilor, a progre- 
sului, a sensului, ete., este o ispită naturală. Realizarea valorilor nu 


1) ,Naturund kultururssensehaft/^, p. 93. 
*) „Die Probleme der Geschiehtophilosophie, p. 128, Cf, și G. Meira 
»Lehrlud der Gesehiehtsphilosophe'', Berlin, 1915. 


PROBLEMELE FILOZOFIEI, ISTORIEI ŞI CRIZA ISTORICĂ ACTUALĂ 69 


poate fi însă o realizare mhematică-directă, chiar dacă realizarea 
valorii rămîne singurul sens al activităţii umane asupra planului 
istorie. Dacă isbutim să înțelegem natura dealectică a valorii, nimie 
nu ne mai oprește să înțelegem sensul realizării necesității ; acţiunea 
poate avea drept tel momentul necesității, care deabia după ce se 
va nega el însuși va realiza momentul valorii. Trebue creiată o nouă 
conştiinţă etică și istorică, pentru care necesitatea să fie moment! 
dialectic în geneza valorii. Criza este aparentă negație, căci ea poate 
fi simultană regenerare, creştere, afirmare. Criza poate duce, — 
pin'la sfirgit, tot „spre valori"! ; dar prin dialectica imanentá a va- 
lorii, „Rezultatul'*, — care este valoarea, nu trebue să denatureze 
și să sehematizeze dialectica valorii, — nu trebue să ducă la un grafie 
simplist, linear, axiologie. Momentul definitiv al „afirmației“, nu 
poate eclipsa acuitatea, tăria și durata momentului negativ. Nece- 
sitatea nu este însă un moment pur negativ. Căci în dialectica erizei, 
necesitatea capătă sensul urgent si suprem al valorii. Momentul exis- 
tenfial al necesităţii are un sens al Imi, care nu poartă accentul evi- 
dent al „calităţii”*, care nu se traduce grafia prin ascensiune lineară, 
dar care se impune prin sensul lui specific. Antinomia structurală 
a valorii (valoare-necesitate) nu poate fi evitată ; nicio axiologie nu 
poate obnubila realitatea contradicţiei. Angajarea în contradicții, 
trăirea si luminarea lor teoretică, nu poate fi încercată decit în pers- 
peetiva unei filosofii realiste, Ontologia critică postulează primirea 
$i acceptarea obiectivă a realității antinomiilor. Faţă de ineficiența 
gîndirii heterologise în contact cu structura dialectică a realității, 
filosofia nouă a istoriei ridică problema dialeetieei valorii în proble- 
matica sensului istoriei, problematică pe care trebue să o soluționăm, 
căci drumul spre ea a fost deschis prin criza existențială actuală, 


C. IONÉSCU-GULIAN 


MOARTEA LUI ALADIN 


Plutim spre țărmuri ce nu suferă minuni. 

De-acuma sfarmă-ţi lampa, Aladin, sau feasta: 

E-un an de cînd s'a innecat şi Dumnezeu în apa asta 
Şi nimbu- spart aprinde*n mare, pe minarete, semilum. 


Aici era Insula cu linişti străjuite de brazi 
De năvala celui de-al nouălea cer. 

Brazi-s de-avalma azi cu apele lui de atlaz 
Și Insula-i sus, steaua aceea sticloasă de ger, 


La dowázeci de mii de leghe sub bolți, insularii, străinii, 
Incă mai vor să'mpletească razele'n funii gin scări. 

La douăzeci de mii de leghe sub mări, 

Incă rivnese polipieri s'anine meduza luminii, 


Pe-aici cutreeram alte dăți cu moartea pe cerul gurii. 
Vislele despicau nopți şi nopți împrejur tot erau, 
Tremurau ráni în suflet sí pe răni tremurau 
Stetele'n roiu ca pe legul leproaselor verzi holoturii. 


Și vrei sá^nnoti prin fosfor urzicător? Cutezi 

Bă-ți dărui sinii frunzelor fierbinți, să-i crească nuferi? 
E'n tine steaua insularilor herezi 

Și cerul cel de-al nouălea, de-o vrea-o, ştii să-l suferi? 


MOARTEA LUI ALADIN 7 


Vino dar, să-ți arăt cum sorb fluviile mări in loc să se verse 
Vino s'auzi cum se scurg sub pămînt, prin izvoare, Oceanele. 
Nu te mira dacă pomii-gi'nfig crengile'n cer, și de cer så 
Imbuibă'mprejuru-le viermii și lostopanele. 


Călcăm sacral prin mlaștini mustind sub tălpi azururi 
Cu putrede miazme de heruvimi sau peşti, 

Ne poartă pașii, vrerea umbrelor noastre suprafiregti 
Ale căror umbre suntem de-apururi. 


Tot răni sclipeau ca astăzi din căile lactee 
Tot fraged sub altija tărilor mustind 
Cind mălurase'n Toma pustiitorul jind: 
lia Preacuratei Maici să i-o descheie, 


Oheee! desehideți-vă inimi, scorburi cu buhne! 
Ohece! nopți piromite de aripi ca liliecii'ntre brazi: 
Distilati-mi pojarul miezului vostru de azi 

Elixir pentru setea vraciului girbov din cuhna. 


Ohece! arcași călări de spaime, diminefi! 
Ohece! lumini! izbifi-mà ca'n pinze un ciclon! 
Cuminecá-se robul Adincului, Ion, 

Cu arșița și rodul sfint-blestematei vieţi. 


Sourma pupila Tomei, demult, în răni, piroanele 
Şi singele retina lil bea ca pe-un amurg. 
(Intunecarea hrubei deșartă lampioanele 

Şi'n tivgi fosforescente acidă beznă-și scurg). 


Scurmau și miinile-i, agonie, băligare 
Carnea să-și adune. Sin leprozerii. 
Buzele adulteratelor gingii 

Căutau divina sloiurilor pară. 


VIATA ROMINEASCĂ 


String faţa ta pe suflet: cîntec blind 

Din lira de eben a pletelor, aproape. 

Sub palmele ce n'anu veghiat văpaițe, plăpind, 
Fluturi noptateci se sbat, sau pleoape. 


Nu-ţi simți brumată gura, cînd fruntea sub săruturi 
Si'neinge instelarea încrederii, trufașă? 

Ghicea ne'mnmuguriții vlăstari, dintru'nceputuri, 
Dumnezecasca mînă a razelor, sub coajă. 


Sub frunte-s vajnic vrutele, vulcanicele gheți! 
De-acuma sfarmá-[i lampa, vraciu Aladin, sau feasta. 
Nii lege drumul împreună pe albastra 
Lumină-adincă, și nis pașii găsiți ai Domnului, pece[i. 
ION FRUNZETTI 


* 


CRONICA LITERARĂ 


7£MIHAI CODREANU : STATUI, 
EDIŢIE DEFINITIVĂ 


Pen 
definitiva", întocmită chiar de el insus, e tot ceea ce poate fi mai de 


QM J, a avut acest indoit no 
roc; căci a-și fi Incheeat, În deplină con rostul literar, este de si- 


nestan —— program admirabil de „ediţii definitive", 


treaza 
dear ne tică a celor patruzeci de ani, ciţi sunt dela tul său, 


e, " 

cheere; Cartea 11 e formată din volumul imediat de după război Cin- 
tecul Degertdciunii (1921), cu subimpărțirea: Prefajd, Acorduri triste, 
Clipe de vis, Din cartea vremii, Imnuri senine, Aqua forte, Decepţiuni 
sonore, Săgeţi pe liră, Sonetul liber, Anacreontice, Evadări din sonet si 
Incheere; iar Cartea III reprezintă ultima culegere Turnul de Fd 

929), după cum urmează: Prefaţă, Ginduri sonore, Psalmadii, 

ame variate, Omagii, Pentru Cupidon, Studii de sonete, Lira neagră și 
Incheere. Are vre o Insemnätate această reproducere a ,tablel de mate- 
rie" pe capitole? Se înţelege; altfel n'am fi mai făcut-o. Cititorul, ne- 
mergind dincolo de compunerea „ediţiei definitive", ar putea crede două 
lucruri: Intti, că d. Codreanu debutează abea In 1914 cu „sonetele-sta- 
tui", si al doilea, că desvoltarea sa formală, care nu e de nesocotit, s'a 
petrecut dela sonetul riguros la felurite libertăți de versificație, cum 
pare a sugera aşezarea Evaddrile din sonet după ,cartea" de Statui. 
Ar fi o groşală, si întrun caz si In altul, despre care nim pe citi- 
tor. Sonetistul nostru debutează în 1901 cu volumul Diafane, închinat 
memoriei lui Eminescu si în care, ca „sonelist” era a ronape de nepre- 
văzut, şi maj tipăreşte, Inainte de Statui, volumasul fără milesim Din 
cind în cînd, probabil spre 1908, dată la care Biblioteca Academiei îl 
înregistrează şi cînd poezia autorului, în gene este menţionată prin- 
tre altele, într'o notă la prefata mai veche a Criticelor, de Titu Maio- 
rescu, 


» Cititorii vor găsi în altă parte a revistei noastre recenzia despre ediția 


) 
d-lui I. Minuleacu. — 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


Titlurile acestor două culegeri de tinereţe, după cum se vede, nu 
figurează în cuprinsul „ediţiei definitive"; nici materia lor nu s'a bucu- 
rat prea mult de îngăduinţă autorului. A le rásfoi însă este foarte pro- 
fitabil. CApătăm astfel putinţa să evităm «ea de a doua reşală, pe 
care am face-o, dacă ne-am rezuma numai la „ediţia definitivă”, gre. 
gală care este mult mai însemnată decit aceea privitoare la data de- 
butului, deoarece ea schimbă insus punctul de vedere asupra evoluţiei 
poetului, dind naştere altela, cu totul gravă, referitoare la natura 
inspiraţiei d-lui Codreanu; iar apoi mai putem observa şi că anumite 
bucăţi din volumele dintii au fost trecute totuşi în ultima retipărire, 

Intradevăr, Evaddri din sonet, cum se numeste un capitol din 
Cartea 1I à actualei ediţii, fac să se Inţeleagă gresit că d. Codreanu, 
simțindu-se stingherit la un moment dat de măsura atrimtă si Intole- 
rantá a sonetului, şi-a rupt încingătorile formale, platosa si coiful 
pentru a se dealán(ui în forme mai convenabile. Volumele Diafane si 
Din cînd tn cînd aveau o tendință foarta pronunțată la versifícatia 
uşoară şi incoercibilă, care s'a disciplinat încetul cu încetul pină să se 
deprindă cu economia vorbelor $i a ritmurilor din Statui, Aşa încît 
evoluția firească a poetului este alta. exact cea inversă, decit aceea 
pe care o sugerează compunerea ediţiei de azi. 

Dar are faptul, de a crede că poetul a mers dela sonet la forme 
mal puţin strinse, atita însemnătate? Negresit că da, fiindcă mai fn- 
tii nu corespunde cu realitatea, iar apoi fiindcă eroarea, ori unde ar 
apărea, atrage după sine o mai gravă eroare. Luind ca bună desvol- 
tarea talentului d-lul Codreanu, aga cum ne-o prezintă „ediția defini- 
tivă”, adică dela rigoare la libertate, aceasta ne falaifick oarecum chiar 
ideea despre firea talentului său, fire cumpătată, nu eruptivă, cum ar 
urma să înțelegem. SI nu numai că d-sa ar fi aspirat evolutiv să „eva- 
deze" în libertatea formală — nu e adevărat, dar abundența lirică sau 
tumultul interior, care l'ar fi silit să părăsească tonetul şi care, aces- 
tea, ne introduc în însăși natura unei inspirati, nici ele nu corespund 
cu adevărul, lirismul d-lui Codreanu fiind mai mult „rece”, decit „ată- 
pinit" si, în orice caz, niciodată năvalnie. Deaceeu, cunoaşterea cule 

rii de debut şi a celei următoare, în amîndouă dominind poemul 
ntina, este folositoare, now restabileste, faţă de ediția prezentă, 
evoluția reală n formalismului d-lui Codreanu, 

Nu e fără interes nici observarea, pe care aceleaşi volume dease- 
menea o fnlesnesc, că anumite bucăţi din ele au avut parte de consi- 
derata matură a poetului, fiind primite alături de cele de mai tirziu. 
Astfel din Diafane au fost păstrate Sonet, Valsul astrelor, Greşala 
florilor, Lacrime $, a.; din celalt volum, Din cind în cind, — Imn, Li- 
căriri, Pe-albumul unei Doamne, Libertatea nopții, Pe steagul, Enigma, 
Scorpia, Inten pocula, Hora frunzelor, Barcarold, Spre soare, Fulgi de 
clipe şi poate încă altele. Unora dintre poeziile vechi, li se respectă 
forma cunoscută si sunt admise fără nici o modificare; altora li se 
modernizează cite un vers sau li se schimbă numai titlul ca Omort- 
toarea în loc de Sonet; dar sunt multe și acelea care, prelucrata supe- 
rior față de cum se infásitau, primesc o formă nouă. Pentru acestea 
exemplul cel mai vorbitor este Valsul astrelor, care în Diafane, suna 


după cum urmează: 
*. 


„Furtuna de aseară cinta un vals! -- La voi 
ajunsa medolia ingrozitoarci ploi?..." 

„Sin lumile albastre 

cu miile s'adun.., 

„— Valsaţi sermane astre, 

valsati un vals nebun!” 


CRONICA LITERARĂ 75 


„Deo veșnicie astfel vă chinuifi sburind 
prin sferi nemárginité sin. noapte surizind 
destinului despotie 
pe carel înfruntaţi. 
— Valsa(i un vals haotic 
Pierdute lumi, — valsațil.." 


Vin una cile una din goluri rdsárite, 
ca rind pe rind să piară de vreme mistultel... 
„Prin spafiuri albastre 
zadarnic alerga[i... 
— Valsaţi zemmane astre, 
Pierdute lumi, — valsa[i!..." 


Cu toată naivitatea punctuatiei sl, mal ales, cu toată insuficiența 
de expresie a acestor versuri de tinerețe, ele opresc totuşi pe cititorul 
cultivat, prin intuiţia ce contin în chip neindoelnic, Spectacolul cereac 
văzut ca bal al nimicniciei, desi fără un anumit fast care i-ar fi stat 
atit de bine, retine atenția şi aproape o siderează. D. Codreanu şi-a dat 
seama, de sigur ce] dintii, de valoarea si defectele bucății si, prelu- 
crind-o, a scris-o ca si din nou, păstrindu-i numai motivul principal, 
O regăsim In „ediţia definitivă”, cu forma: 


Spre:a le'ntruni pe toate la un fantastic bal, 
Orchestra nopții cîntă un vals universal... 
Şi sus, pe bolți albastre, 
La'intrecere se pun. 
— Valsa(i sdrmane astre, 
Valsaţi un vals nebun... 


Aşa la sărbătoarea degartei armonii, 
Brodează firmamentul cu diamante vii, 
Plutind din zare 'n zare 

Mereu phe Apogeu, 
— Valsaţi fără 'ncetare, 
Prin gol valsa(i mereu... 


Urmind comanda unei hipnotice chematri, 
Vitraji cu voluptatea din palpitări de nări 
Şi cu ceresc narcotic 
Destinul vă 'mbătaţi, 
— Valsaţi un vals haotic, 
Absunde lumi, valsa(i... 


Dintr'o bucată interesantă, poetul, după cum se vede, a stos una 
antologică. Intuiţia lirică, incontestab'l valoroasă, dela început, sa 
limpezit printr'o operație ulterioară, mai mult de natură erit că. Tot 
ceea ce putea fi obiectat pe drept cuvint prime! forme a fost inlüturat 
cu mare siguranță si remarcabil simţ al perfecţionării. Ori tocmai 
prezenţa acestui simţ auto-ritic In alegerea, ce d. Codreanu a efec- 
tust, a vechilor poezii, este demnă de reţinut, atit pentru rezultatele, la 
care a ajuns şi care sunt cu totul notabile ca în cazul Valsul astrelor, 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cit si pentru smnifieatia ei In ceon ce privese felul intim de a fi al 
poetului nostru. Cercetarea cítimii de criticism în lirica d-lui Co- 
dreanu sustine puternic concluzia că inspiraţia d-sale are mai mult 
decit o latură intelectuală, fiind adesea numai un joc delectabil al fa- 
cultăţii intelective. ȘI în măsura în care prelucrarea unul vechi ma- 
terial poetic, combinată cu impresia generală de frigiditate, poate des- 
chide singura perspectivă adevărată asupra naturii acestui talent, am 
crezut cá trebuia semnalată. Evoluţia reală, asa dar, privită în desfă- 
surarea ei istorică, ne desco Óformalismul ca ideal poetic, iar mo- 
dul reluării unora din poeziile vechi, mod eminamente critic — ratio- 
nalitatea inspiraţiei. 

Formaliamul, care e poate cea mai puternică tendinţă a talen- 
tului d-lui M. Codreanu şi care, în bună parte, e rezultatul indirect 
al unui lirism cam secetos, ca şi stăruința în auto-critică si, în gene 
ral, în operații poetice de ordin lucid „aceste trăsături singure, fiindcă 
am fost aduşi să le numim, compun poetului, în ciuda rămiînerii sale 
pină la sfirsitul carlerii lingă „legenda strălucirii” Iaşului, o fiziono- 
mie oarecum „muntenească”, Pare a fi un poet ,muntean", d, Mihai 
Codreanu. Este adevărat că, în ceea ce ne priveşte, noi nu prea credem 
în tipurile provinciale de scriltori şi cu atit ma! puţin în diferențele 
lirice ale provinciilor. Intimplarea fericită ni se pare mal stăpină peste 
suflete decit orice determinism. Cu toate acestea, dacă în contra con- 
vingerii ar fi să luăm de bună distincţia aproape curentă că numai 
sufletul moldovean, dolent si contemplativ, a putut da pe Eminescu 
(desi cel muntenesc a dat totuşi pe Arghezi), în timp ce Muntenia, 
vione si superficială, a produs poeti formali ca Bolintineanu — Ma- 
cedonski (deşi Moldova a produs totuşi pe Alecsandri), d. Codreanu 
ar urma să fie aşezat în linia formalistilor ,munteni", I apropie de 
ei cultivarea ctteodată exeluzivă a formei, fie că această formă tn- 
gh'at în rigiditatea sonetului, fie că ea, cînd poetul ,evadeazá" se 
răsfaţă în mari sonorități si în ritmuri variate; 11 apropie de ei call- 
tăţile compensatoare ale lipsei de adincime lirică, adică grația madri- 
galescă, preţiozitatea exprimării, parada atitudinilor ete..; îl apropie; 
însfirşit (cum am putea u'ta?) cultura în deosebl franceză, în care, 
ca şi el, s'a format personalitatea da poet n d-lui M. Codreanu. 

Dar să nu intirziem în considerente, a căror putere de a defini pe 
un scriitor am socotit-o, de cum am şi anunțat-o, ca fără efect proba- 
bil; să profităm, mai bine, de întimplarea care nea dus gindul la 
cultura franceză. aceasta fiind în adevăr o împrejurare obiectivă cu 
care putem aproxima strîns poezia d-sale. Hérédia — de sigur, isi va 
spune cititorul avizat, Si are dreptate să-și spusă astfel, Critica lite- 
rară la familiarizat îndestul cu paralela ce se ponte face între ilustrul 
autor al Trofeelor şi d. Codreanu, care însuși a sustinut-o Intr'un fel, 
scriind sonetul omagial La moartea lui Heredia. Iar, după cum citi- 
torul nu greseste, gîndind că la aceeasi comparaţie se tinteste din nou, 
nici critica n'a greşit, cind a instituit această paralelă. Căci suni între 
sonetele poetului nostru citeva. ca de ex.: Statuia lui Stefan, Piramida 
leilor, layul (amintind mai mult „Veneţia“ lui Eminescu), Nostalgii 
medievale, Poveste veche, Betía emantului părăsit 31 încă altele, dar 
mai cu seamă Voluptate, care, prin deosebita lor artă a !unitelor ca şi 
uneori, prin materialul caracteristic, stau fonrte bine alături de „reu- 
sitele". maestrului francez, Si cum nu si-ar recunoaşte Hérédia Insus 
ti o Za $i scumpa sa lume antică, putind să citească Vo- 


Venea spre țărm 0 nimfă câtre mare... 
Si-un (ap, amic lui Bachus, pe furis 
Sărea din stined "n stincd prin pietriș, 
Pindind-o pas cu pas din depărtare, 


CRONICA LITERARĂ TT 


Ea se scăldă. Apoi pe mal, în zare 
Privind al apei vindt oylindiș, 
Intinse-alene pe-aurit prundig 
Trup gol, tăiat în linii statuane. 


Deodată, tresări: Un brusc fior 
Pătrunse ‘n coapsa ei sguduitor, 
Prin palpitarea nărilor umflate... 


Căci o [rigea cu pătimaş delin, 
Sub casca părului lăsat pe spate 
O răsuflare caldă de satir. 


In sonetul reprodus, ca si în cele numai arătate prin titlu, viziu 
nea luminind în trecut, știința contururilor subțiri dar precise, -— 
ranta întregului si finalul scăpător indreplátesc încercările de a de- 
fini pe d. Codreanu prin Hérédia. 

Totuşi nu la acesta, a] cărul vers, întotdeauna sonor, este dease- 
meni întotdeauna de o densitate insolubilă, ne-am gindit noi, venind 
vorba de cultura franceză. Faptul exterior de a fi scris amindoi sonete 
îi asociază In mintea cititorilor poate mai mult decit ar îngădul na- 
tura intimă a operei lor. D. Codreanu e atit de felurit în atitudinile 
sufletesti, pe care le ia rind pe rind în sonetele sale, fiind parnasian, 
bine înțelea, dar și romantic de atitea ori, senin plastic, evident, 
dar de cite ori intunecat şi muzical incit modul presupusului maestru 
nu îl caracterizează deplin. De n'ar fi în plus, la autorul Statuilor, de- 
cit timbrul Opp de cantilenă, erotismul direct, cind pasionat $i um- 
brit, cind luminos, madrigalesc şi ,pretios", de mar fi încă decit rit- 
murile sale bacchice, nja foarte evidentă In lirismul meditativ, 
pornirea cam intelectuală la ja filozofică, dezabuzarea, ironia i 
garcasmul — si încă ar fi su t pentru a4 scoate din tipologia lul 
Hérédia, Din acest punet de vedere al diversităţii motivelor, care nu 

pot faca corp decit silite de disciplina formală a sonetului, dar care, 
ca lichidele de densități felurite eirora li s'ar sparge vasul in care nu 
fost turnate impreună, sar împrăștia în direcţii independente, dacă 
le-am anula forma de sonet, poezia d-lui Codreanu e pusă mai în lu- 
mină, comparind-o cu aceea a lui Edmond Rostand. 

Căci n'a fost numal simplă intimplare că dsa a tradus La prin- 
cesse lointaine şi Cyrano de Bergerac, asa cum este, in Diafane, cazul 
traducerilor din Baudelaire. Afinităţi numeroase l-au dus la adevăra- 
tul său prototip literar. Dela culegerea de poezii Les musardizes şi 
pînă la ultima piesă da teatru în versuri, Rostand, după cum preci- 
zeazi Faguet, a profitat de întreaga experienţă a literaturii franceze, 
anexindu-si toate formele poetice, fnsusindu-si toate motivele: e cia- 
ele, adică romantic ca „primii romantici francezi dela 1690", în felul 
eroic al lui Coneille, e galant, salonard, artificial $i „pretios“ în stilul 
factice al secolului XVIIL e romantic încăodată, teatral şi grandilo- 
vent, en Hugo, sentimental şi versificant ca Musset, = forma] şi esteti- 
zant, ca parnasienii $i mai ales ca Banville, e imagist si nuantat ca 
simbolistii. Un cuprins literar mai eterolit, nici un alt scriitor n'a arā- 
tat pinà acum, desi fondul lui sufletesc era funciarmente arid. Dela 
noi, poate, Macedonski să-i semene mai mult in privința felurimii 
inspiraţiei. 

Din aceeaşi categorie rostandiană face parie însă şi d. M. Co- 

dreanu. 


e le-q«ue;se| p» $ *-"o. s-a 9» 4 '« 79 $2! 4. broces 99." "9.82" b 9. 9.5 


"ar 


CRONICA LITERARÀ 79 
78 VIAȚA ROMINEASCĂ 
C ii sonelistului nostru e disputată, asa dar, de un senti- 
Ceea ce îl separă de Rostand, al cárul muschetarism literar, IA per c intelectual cu Inclinári filozofice şi de un sarcastic. 
care nu devine niciodată don-chijotism, i se poate uşor recunoaşte, Toate nuanțele poeziei d-lui Codreanu, pe care le-am indicat în pagi- 
este minusul de exuberanţă si improvizație si este plusul de intelec nile de mai sus, chiar numai cu cite un cuvint, sunt combinări ale 
tualitate, Lăsind de o parte virtuozitatea rostandiană, ne mai susţinută cultului formei cu sentimentalismul, sugestia livrescă şi sarcasmul, 
de nimeni cu aceeaşi strălucire după autorul Puiului de vultur, d, Co- cu fiecare în parte sau cu toate la un loc. Cititorul nu poate fi decit 
dreanu are în adevăr mişcarea distinctivă de a trata citeva din marile de acord cu poetul insusi, care, în Osindiţii, vede atit de limpede în 
teme lirice. Spectacolul eternității poale, de dincolo de viata Materiei, aluet 
spectacolul caer pn ră dei și Seriell n i pre 
atitudinea hamletic& în fa orti, pe alocurea ceva faustism si atitea te, 
alle chestiuni importente de cugetare (uu lipseşte nici " Ls Les die nh nn Mese 
heraclitică si nici cite o deep a narum Vei petri me Din ii fintel (ale: 
formaiismului ca si diletantic a] poeziei sale un accent cu totu] deosebit adinci 7 $ 
de acela al operei lui Setai ON en pue: wn em S Se sbat acolo trei Senna, Privegte 
înstelată, privită cu ochi de astronom, adică miscin zegte v . 
Valsul astrelor reprezentări oarecum de salon, ele sunt exprimate Fir care rr td Serin 
deasemenea, în contra gravităţii lor, întrun mod cochet. Să ascultăm, Şi-ascuna mereu sub măşti sentimentale, 
de exemplu, pe Rigoletto „făcind paradoxe regelui său“; Prin bal-mascatul lumii rătăceşte. 
Nu-i, Sire, tragedie, nu-i nici dramă, AL doilea cel dintii tl ceartă 
Nici comedie nu-i, — povestea „Lume“; i cu tnfelepeiunea lui degar 
Ci e baraca unei proaste glume: i otrăveşte origice dorință... 


Aşa ceva... can bílci o panoramă, 
lar altul stă ‘ntre victimă şi gide; 


Bat clovnii toți din talgere de-aramă La cei doi frați ai săi de suferință 
pi fac paiatii toţi la gură spume; Să uită mut... şi cu dispreț surtde.., 
"ntreagd [arsa asta fár' de nume, 


Pie 400794, düci- Hi. dei mai bine se Se pare însă că, dintre cei „trei damnati", sarcasticul va salva 
Purtind ciudată haina de paradă, de la uitare pe ceilalți doi. 


Trec regii cu bufonii în grămadă, VLADIMIR STREINU 
De nu ştii, Sire, carei cel cuminte! 


»JSiapa Deşertăciunea'n loc se mişcă, 
Fugind în chip rotund tot înainte 
Cu sgomot monoton ca de morigcá... 


Dar ín poezia sa, cüreia i s'ar zice filozofică, ceea ce trebue să ne 
intereseze în deosebi nu sunt atitudinile intelectuale, ci este acel accent 
original de sensibilitate, anume sarcasmul jovial, care, în aceeaşi mă- 
sură $i în aceeasi compoziţie intimă, nu se mai găseşte, nu numai la 
Rostand, dar la nici un alt poet. Este, după noi, elementul cel mai de 


Trezit din somn, se sguduie Cesarul; 
Deschide ochii mari; apoi, s'abate 


Precum de trăsnet doborii, stejarul... 
— Dar unde-ti fuse garda, Maestate? 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 


ROMANE DE AVENTURI 


Fantezia şi aventura sint elemente permanente ale literaturii, In- 
trebuințarea lor poate fi, în unele epoci, scăzută. Niciodată, însă, ele 
nu încetează să participe la alimentarea invenţiei literare. 

In epoca dintre cele două ultime războaie, romanul de aventuri a 
nvut în literatura franceză ani de belşug şi ani de secetă. Perioada de 
înflorire a fost în jurul anului 1920, Era pe vremea cind apăreau 
L'Atlantide a lui Pierre Benoit şi Le chant de l'équipage al lui Mac Or- 
lan. După patru ani de război, lumea, sütuli de hidoasa aventură 
trăită, gusta cu entusiasm aventura imaginară. 

Aceasta era dealtfel o stare de spirit generală In Europa de după 
război de atunci (Europa care a devenit acum cea de dinainte de războl 
— $i care, în citeva luni, a ajuns să pară mai îndepărtată în timp decit 
cea din 1914). In Germania, de exemplu, în aceeas epocă, teatrul ex- 
presionist, deformant 3i răzvrătit, propune, dacă nu o fugă de reali- 
tate, o interpretare vizionară a acestein. Si extraordinara răspindire 
în publicul european a romanului poliţist trebue socotită ca o dovadă 
de permanenţă a nevoiei de aventură. Producţia romanului poliţist n'a 
înregistrat în epoca de care vorbesc nicio scădere. 

In Franţa, romanul de imaginaţie în general, după o perioadă de 
cîțiva ani de expansiune, a fost tot mai mult dat la o parte de romanul 
realist. S'au putut astfel observa în ultimii douăzeci de ani, două ten- 
dinte în romanul francez. Una de adincire în analiza sufletească, cu 
sau fără intenţie morală, reprezentată între alţii de Francois Mauriac 
şi alta de zugrávire a societăţii (fără excluderea adinciril şi a ana- 
lizei), Les Thibault de Roger Martin du Gard, Les hommes de bonne 
volonté ai lui Jules Romains, romanele lui J es de Lacretelle, si 
marea majoritate a romanelor franceze dela 1985. încoace sint inspi- 

rate de această tendinţă. 

lată însă, că, In chip destul de ciudat, în pragul unei noi aventuri 
pe care Europa a început s'o trăiască, producţia romanului de aven- 
turi cunoaşte în Franţa o creştere. E vorba bine înțeles de o creştere 
calitativă. Cantitatea de romane de aventuri s'a menţinut, probabil, 
aproape constantă. Georges Simenon si, cum am mal spus, romanele 
polițiste au întreţinut (cel dintii cu un remarcabil talent, relaxat însă 


s y producţie prea accelerată) gustul aventurii şi al fugii de mono- 
e. 


LITERATURA STRAINÁTÀTU 81 


Am citit odată undeva o observaţie foarte justă cu privire la ro- 
manul de aventuri, observație care dealtfel, mai fusese făcută, dar nu 
fusese formulată cu atita insistenţă. Vorbind de superioritatea Engle- 
zilor în acest soi de romane, autorul acelor considerații gAsea că 
această superioritate se datorește faptului că Englezii respectă o con- 
diție fundamentală pentru reuşita romanului de aventuri şi anume: 
lipsa unei intrigi sentimentale, 

Intr'adevür, aventura pură, insufletiti de dorința de noutate şi de 
necunoscut, nu are nevoie de iubire. Capodopera clasică a romanului 
de aventuri Robinson Cruzoe, se petrece într'o insulă pustie, fără nicio 
femele. Nu există intrigă sentimentală nici In Aventurile lui Arthur 
Gordon Pym de Edgar Poe, nici în Comoara din insuld a lui Stevenson, 
amiîndouă exemplare perfecte ale genului. Dragostea fixează, adinceste, 
izolează, Aventura presupune gust de acţiune, curiozitate, dor de liber- 
tate, de mişcare, de neprevărul, elemente care nu cer, ba chiar exclud 
sentimentul şi In special sentimentul iubirii, 

Francezii nu ţin seama întotdeauna de aceste considerente juste. 
Să mă grăbesc să spun, dealtfel, că lipsa condiției indicate mai tus nu 
aduce după ea o decădere totală. Atlantida, de exemplu, este un roman 
de aventuri cu multe calităţi, desi personajul principal este o femele si 
deşi dorul de aventură este provocat de pasiunea pentru această fe- 
mele, Antinea, misterioasa si perversa regină a Hoggarului Totus, 
către sfirsit, nu te poti opri să nu simţi o adiere de banalitate, tocmai 
din pricina turnurii sentimentale pe care o ia romanul. Nu putem lua 
in serios pasiunea celor doi eroi pentru Antinea, oricit s'ar sili autorul 
să identifice pe aceasta cu Misterul Desertului. Acest mister nu avea 
nevole să fie atit de precis întrupat. lar explicaţia insinuat la un mo- 
ment dat si prin care sar limuri prezența Antineel în oaza din mijlo- 
cul Saharei şi realitatea ei ne dă o impresie de mistificare, celace este 
un defect şi o primejdie pentru autorul unul roman de aventuri, 

Intr'adevür, ered că mai mult poate decit lipsa sau prezenţa unei 
intrigi sentimentale, cejace formează condiția neapărat trebuincioasă 
In reuşita unui roman de aventuri, atunci cind subiectul a fost găsit şi 
s'au fixat prinripalele etape nle desfăşurării lui, este tonul de adincá 
şi emoţionată convingere al povestirii. Autorul nu trebue să dea nicio 
clipă Impresia cà nu crede în celace spune, Intrebuintarea misterelor 
false îl va ajuta să se menţină în firesc şi normal; un mister care sa 
dovedeşte fals la un moment dat, prin grija autorului, dă răgaz citito- 
rulni să se reculeagá si să capete încredere în seriozitatea si cinstea 
celui care povesteşte lar acestuia fi dă ibihtatea de-a construi cu 
mai multă siguranţă episoadele care slujesc la introducerea misterului 
adevărat, pentrucă știe că a cistigat încrederea celui care 1) ascultă. 

Din această pricină Intrebuintarea humorului Intrun roman de 
aventuri trebue făcută cu multă chibzuială. Humorul poate repede să 
apară ca o dorinţă de mistificare, El nu trebue deci exercitat pe spa 
tele cetitorului, care altfel va avea impresia intotdeauna neplăcută de-a 
fi tras pe sfoară, luat peste picior si considerat drept prost. Nicio artă 
nu Era şterge aceste sentimente de jignire. Cu alte cuvinte, nu trebue 
să dai cititorului impresia că fti bati joc de el chiar dacă în fond 
o faci. 


Mac Orlan izbutise, acum vreo wdouüxeci de ani, să dea o notă 
specifică romanului de aventuri francez, care pin& atunci suferise de 
meteahna sentimentalismului, dela Dumas-pére Ia Maurice Leblanc, 
acesta din urmă amestecind sentimentul, dealtfel cu indeminare, pin& 


6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi In romanul! polițist!) Dela Mac Orlan (dela primele lui opere, mai 
ales) datează în literatura franceză macabră pe ton pince- 
sansrire, construită cu inteligență, acrisă cu artă si pătrunsă uneori de 
o adincă poezie a depărtării, a tainei, a dorului de ducă (dar fără să 
fle înecată în stil artist ca povestirile ciudate şi sarcastice ale lui 
Villiers de l'Isle-Adam). 

In deosebi istoriile din A bord de l', Etoile matutine” aveau aceste 
calităţi. (In perioada de mai tirziu Mac Orlan a părăsit aventura pură 
si a zugrăvit vagabonzi sentimentali si prostituate duioase, apropiin- 
voe dcs iun de Francis Carco, cu care avea, dealtfel, afinit& 
mai demult). 


Găsesc ceva din maniera lui Mac Orlan In Les figurants de la 
mort!) de Roger de Lafforest. Este istoria unei aventuri pe mare. Ma- 
rea este locul cel mat potrivit pentru desvoltara aventurii. Un port cu 
lumea lui cosmopolită, pestriță, misterioasă; o corabie gata de plecare 
spre ţări îndepărtate; o mină de oameni fără ţară, fără tamilie, fără 
legături, dornici de cîştig, de libertate, de schimbare mai ales: iată în 
ceputul clasic a! aventurii, al romanului de aventuri. Nui de mirare că 
Englezii, popor de marinari, au dat cele mai bune o în acest gen. 
[Asta nu înscamnă, bine înţeles, că marea are exclusi vitatea aventurii. 
Romanul picaresc spaniol dela sfirsitul secolului XVI, strümos al 
romanului de aventuri de azi, se petrece aproape în Intregime pe 
uscat, ȘI nu văd de ce aventura nu s'ar putea desvolta In codrii Ma- 
ramuresului, în Munţii Făgăraşului, pe valea Sebesului sau în delta 
Dunării. Trebue doar minte care so inventeze şi inchipuire care s'o 
nutrească. Insula misterioasă care este pentru romanul de aventuri ce 
era castelul pentru romanticii de acum un veac şi mai bine, adică locul 
misterului şi patria visului, poate fi foarte bine în mijlocul codrilor 
sau al bărăganului), 


Aventura din Figurantii morţii porneşte in anul 1930 din Sankt 
Fauli, cartierul faimos al Hamburgului, intr'o tavernă unde patru foşti 
soldaţi ai Legiunii străine, doi Nemti, un Francez şi un Danez se în- 
1 în cursul unei certe de betivi, cu un căpitan de marină francez. 
scăpătat si aventurier. Tot în același noapte de chef şi de &candal, cel 
cinci tovarăşi fae cunoştinţa unui personaj ridicul si sinistru, gene 
ralul Clarriarte, rebel din Venezuela care visează să răstoarne regimul 
din patria lui şi să se proclame preşedinte al republicei venezuelane. 
Tovarăşii se Invoesc să dea concursul lor generalului. Vor pleca pe va- 
porul acestuia (un cargobot vechi şi hirbuit) şi vor acosta pe țărmurile 
Venezuelii intr'un loc unde pe Clarriarte îi așteaptă partizanii. Este ne- 
voe totus de o mină de oameni care să formeze prima trupă de soc a 
revoluției. Pentru a nu da de bănuit autorităţilor, aventurierii declară 
că ei pleacă să turneze un film exotic în mările tropicale, un film de- 
mare Spectacol care necesită numerosi figuranţi. Acestia sunt adunaţi 
dar nu li se destăinuie scopul adevărat al expediției, de teamă să nu 
fugă speriaţi de absurditatea $i de primejdia unel astfel de călătorii, 
Vor afla aceasta mai tirziu, în drum. Totus, diverse întimplări macabre 
şi ridicule întirzie mereu revelația secretului, Nenorocitli de figuranti 
nu vor cunoaşte rostul lor adevărat pe vapor, decit în clipa cind vor 
cădea sub mitralierele cu care sint întimpinați aventurierii, deoarece 
partizanii lui Clarriarte “au dovedit prea slabi. 


1) Fas un loe aparte, și de primul rang lui Mauriee Renard, mort toamna 
ireeutà autor al romanelor Minile lui Orlae, Pericolul albastru, Doctorul Lerne 
sub-zeu, Omul trucat, ete., opere enre întră fn rubrica fantesiei pure, alătuari de 
Viziunilo lui Wells si chiar deasupra acestora. 


1) Grasset, éd, 


"m 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 83 


Expediția aceasta condusi de un nebun şi de citiva disperaţi are 
un aer caricatural, Stilul însuş este de caricatura, ferm totus plin de 
vigoare chiar, dovedind o incontestabilă artă, Pápusile acestea care se 
strimbă straniu se întipăresc în memorie. Este o enormă farsă ma- 
cabră, scrisă cu eleganță şi precizie. Impresia de mistificare si de nê- 
luare în serios de care vorbeam mai sus se face simțită pe alocurea, 
Autorul aplică o rețetă bună. A uitat însă un element, al poeziei, Lipsa 
nu e foarte gravă, dar cititorului care prefuia odinioară pe Stevenson 
si pe Mac Orlan li pare rău că o constată. 


Cu La rose de la mer!) ne imbarcăm intr'o aventură mai puţin 
spectaculoasă, mai puţin macabră, dar mai tragică și mai omenească. 
E tot un vas vechi si hodorogit, Jéróme Jardeheu, dintr'un sat da lingă 
Cherbourg și unchiul lui, Romain, stnt proprietarii. Pus la cale de Si- 
dobre, un escroc specializat în asemenea afaceri, Romain se hotărăşte 
sä scufunde nava în cursul unei călătorii, pentru a incasa apoi asigu- 
rarea încărcăturii, Jerome nu află de asta decit după plecare, Com- 
simte, dar e chinuit de gindul că cei cițiva membri ai echipajului vor 
pieri, barca de salvare trebuind să-i servească numai lui şi lui Ro- 
main. O femeie, chelneritá Intr'o ctrelumă din port, care a aflat că lo- 
cul de destinaţie (fictiv pentru Romain si Jéróme) al călătoriei esto 
Constanţa, sa strecurat în taină pe vapor, Insărcinată, ea se duce 
să-şi găsească bărbatul care a părăsit-o şi a deschis o cafenea In Con- 
stanta. Femeia naşte în timpul călătoriei $i moare In urma unei he- 
moragii, Copilul, adoptat cu bucurie şi dragoste de echipagiu, Intirzie 
cîtva timp execuţia planului lui Romain. Au trecut acum de Gibraltar. 
Jéróme e din ce în ce mai mult chinuit de crima pe care trebue s'o 
facă, Insfirsit printr'o subită descâreare a subconstientului el ucide pe 
Romain, salvind dela monrto citeva existente prin dispariţia unui sin- 
gur ticălos Secundul !! surprinde tocmai cind vrea să arunce cada- 
vrul în mare. Jérôme izbuteste să-l convingă să păstreze secretul faţă 
de membrii echipajului, Ajunsi la Constanţa, secundul îl denunță. 

Povestirea e condusă cu mestesug $i aduce aminte uneori de ma- 

niera lui Joseph Conrad, dar cu mai puţină adincire si insistent& dectt 
nre acela. Analiza prea insistență a frămintărilor lui Jérôme ar fi In- 
tirziat desigur desfăşurarea acţiunii, ceeace pentru un roman de aven- 
turi ca acesta ar fi fost o gregal. 


Les fausez compagnies 1) de Christian Mégret, fără a fi de loc un 
roman de aventuri, şi fiind chiar dimpotrivă o carte unde acţiunea este 
ca şi inexistentă, reprezintă totuşi, prin firea subiectului, prin tratare, 
prin atmosfera de seră $i de acvarlum în care se mişcă persoanele, o 
realizare ciudată $i interesantă, care pasionează ca si o istorie cu in- 
timplări variate, neprevăzute şi misterioase. 

Un tinăr inginer șomer stä intro zi pe divanul lui, care îm- 
preună cu un scaun, o mesuţă şi o enciclopedie în două volume, for- 
meazü rămășițele mobilierului depus la muntele de pietate, El aşteaptă 


1) Denoël, éd. 
1) Plon, éd, 


B4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


agentul companiei de gaz care va veni, după repetate avizuri, să-i 
facila gazul. Un început de Viaţă de boem, dar für& duloşia şi nepă- 
sarea şi bonomia lui Murger. Nicio analogie intre Schaunard, vesel în 
calicia lui fără grijă, şi Gérard care în mijlocul Parisului îşi reduca 
în fiecgre zi tot mai mult ratia de hrană cu stoicismul unul explora- 
tor polar care vede că | ae sfirsese proviziile în timp ce o furtună cum- 
lità Il opreşte să înainteze. O fată care plasează aspiratoare îi bate 
n uşă. Cind Gérard îi deschide, ea vede că nu mai este nimic de aspi- 
rat şi după o scurtă conversaţie dá să plece, dar cade, ameţită de obo- 
seulă, poate de foame, Gérard o ajută să-şi vină în fire. Mizeria li îm- 
prieteneste şi, lucru straniu şi frumos, prietenia lor rămine prietenie 
pură, nu se preschimbá, așa cum cititorul s'ar aştepta, în colaj. Este 
aici o gravitate cu care romanul francez nu ne obisnuise, o atmosferă 
nordică, ibseniană, pe alocurea ceva din tonul Foamei lui Hamsun. 

Jaqueline sugerează lul Gérard să se angajeze ca manechin pen- 
tru reclama unui restaurant. Zece ceasuri pe zi Gérard, în haină de 
gală, cu obraz fardat si privire fixă, se plimbă cu mers sacadat de pä- 

ușă automată, făcînd același număr de paşi prin fata restaurantu- 
ui, oprindu-se la intervale egale inaintea uşii şi invitind cu gestu] lu- 
mea să intre, Jacqueline părăseşte aspiratoarele şi intră ca manechin 
la un magazin de articole de sport. Timp de citeva ceasuri pe zi, în 
vitrină ea visleste în maşina de vislit, reclamă vie pentru aparatul 
care desvoltá muşchii braţelor si ai abdomenului. 

Un industrias bogat şi cu un picior în groapă, pe care existența 
celor doi tineri 1] interesează, ponte şi din nevoia egoistă de-a avea, 
singur şi blazat cum este, doi auditori pentru amintirile si reflexiile 
lui, îi scoate din această existentă monotonă, lăsind la moartea lui o 
fermă Jacquelinel, fermă po care aceasta, ființă ciudată şi nestabilă, o 
lasă spre exploatare lui Gérard, ea plecind din nou în lume. 

Interesul acestei cărţi în care nu se întimplă mare lucru şi care 
se sfirseste destul de anost stă in reflexiile, exprimate sau interioare, 
ale personajelor. Fata este o creatio foarte stranie. Deşi ştiu că nu 
este o metodă bună aceia de-a caracteriza un personaj literar, compa- 
rindu-l cu alt personaj literar, trebue să spun că Jacqueline aduce 
aminte de unele eroine ibseniene prin imaterialitatea ei (fiind dealtfel 
mereu foarte prezentă), iar alteori, replicele ei crude şi triste de copil 
monstruos amintesc de unele femei din teatrul lui Wedekind, care fac 
rău în chip inconștient şi iresponsabil. Amestec ciudat de Hilda Wan- 
Rel și Lulu, această fată enigmatică sí inchietantă, atrage şi indispune, 

Existenţa bizară şi tristă, monotonă şi obositoare, de manechine 
vii, de automate conştiente, pe care o duc cei doi tineri, ea vislind in 
vitrină, el păşind ataxic prin faţa ei (restaurantul si magazinul de 
articole de sport sunt în acelaşi pasaj) degajează o impresie de cum- 
plită dezolare. Viaţa aceasta deformată, devială, strimbă, este expri- 
mată întrun stil hăcuit, à bátons rompus, gáfáit, tipic expresionist, 
Compoziţia este desigur defectuoasă. Construcţia romanului (dacă se 
poate numi roman) este departe de-a fi perfectă. Personajele vorbesc 
mult, halandala, ori, dimpotrivă parcă ar recita o lecţie sau parcă ar 
citi. 5i totuşi este în această carte mult adevăr, multă tristeţe şi un ta- 
lent sigur, Incă neechilibrnt. 

AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


PUŢINĂ FILOZOFIE 


Filozofii sînt oameni curioşi: ei nu se mulțumesc cu ceea ce toată 
lumea consideră adevărat, ei pun mereu intrebarea: dar dacă ne fn- 
selim? Cu ce se poale dovedi, bună oară, că trăim? Ponte este numai 
o iluzie, Problemele de felul acesta s'au discutat și se discută mereu. 

Pentru noi, oameni obişnuiţi, realitatea lumi! 1nconjurütoare 
nu se pune de loc în discutie. Bunul simţ robust al mulţimii nu vede 
nici o chestiune de rezolvat. Dacă, bunăoară, ai spune unui om sim» 
plu că te îndoleşti de existența focului pe care el fl vede si Il simte 
în sobă, ţi-ar răspunde numai decit: Pune mina pe el, şi te vei con- 
vinge că există! O astfel de probă ar convinge imediat pe un om obiş- 
nut, ducă ar mai avea nevoe sä fie convins; dar pe un filozof nu-l 
convinge de loc. Căci filozoful va răspunde: Senzaţia de arsură îmi 
este adusă de simţurile mele; de unde ştiu eu că ea corespunde unei 
reali tiţi materiale? Donrece nu putem lua cunoştinţă de lumea ex- 
ternă (decit prin simţurile noastre, e posibil ca lumea Introagă să nu 
fie decit o închipuire a noastră. In felul acesta, el ajunge să pună 
persoana lui in centrul lumii, se declară, cum spune poporul, buricul 
pămîntului. Lumea există numai pentru că există el, în momentul în 
care moare filozoful, su terminat şi cu viața celorlalte ființe $i chiar 
cu existenţa obiectelor, 

Lăsind la o parte discutarea teoretică a acestei probleme, cu 
care trebue să se indeletniceascá filozofii, trebue totuşi să notăm că 
admiterea tezei pe care am citato aduce implicit ruina oricărei cer- 
cetări stiintifice: pentru ce ar mai studia un naturalist evoluția spe- 

ciilor, odată ce aceste speci! sint o simplă închipuire a simţurilor lui? 
Cum am mai convinge pe medici să găsească leacuri pentru boli, cind 
el ar fi convins că pacienţii nici nu trăiesc? 

Dar să situüm discuţia pe terenul lingvistic, care ne interesează 
mai de aproape. Aici, ca si în celelalte domenii ale ştiinţei, problema 
nici nu Sa pus Oamenii care au creat metoda de lucru în studiul 
limbilor nu s'au întrebat dacă aceste limbi există, pentru că nici mä- 
car nu le-a dat In gind să se intrebe. Ei Ştiau foarte bine, cum ştim 
cu toţii, că graiul omenesc e format din sunete, că aceste sunete se 
aud, că le auzim cu toții la fel, prin urmare nu poate fi discuţie dacă 
ele există sau nu. Si linvistica, pornind dela această bază nediscu- 
tată, a făcut progrese uriaşe intr'un secol de existență. 

Pentru prima dată filozofia incepe să scoată cornifele odată cu 
crearea fonologiei. Deoarece aceasta din urmă este Incă foarte puţin cu- 
noseută, voi arăta în două cuvinte care e obiectul oi. Fonetica se 
ocupă de studiul sunetelor, cercetează cu care parte a aparatului vor- 
birii se produce cutare consoană, şi constată că există numeroase 


a 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


varietăţi: c din casă se pronunţă altfel dect c din curte, şi dacă facem 
cercetări cu aparate, diferența între aceste două sunete ne upare clar. 
Mai mult, chiar în acelaşi cuvint, doi oameni pronunţă același sunet 
în chip diferit: în cuvintul muncă: de exemplu, u al meu nu este la 
fel cu al dumitale; unul e mai lung şi altul mai scurt, unul mai mult 
$i altul mai puţin nazal, unul pronunţat pe o notă mai înaltă si altul 
pe una mai joasă ete. Lucrurile acestea le arată limpede aparatele 
fonetice. Ba ele arată chiar ceva mai grav: că la unul şi acelaşi indi- 
vid, în unul şi acelaşi cuvint, acelaşi sunet nn este pronunțat de două 
ori absolut la fel: în cuvintul muncă, u diferă chiar în pronunțarea 
men, deja o scundă la alta. Toate aceste diferente sint cercetata de 
fonetică. Fonolugia, din potrivă, face abstracție de ele, şi nu se inte- 
resează decit de foneme, adică de unităţile sonore care servesc pentru 
a diferenţia cuvintele. Dacă am pronunţa cuvintul casă intrebuintind 
pe c din curte, toată lumea ar înțelege perfect ce vrem să spunem, 
n'ar exista nicio posibilitate de confuzie. Prin urmare, c din casd gi 
€ din curte constitue un singur fonem. Dacă însă întrebuinţăm pe e 
din chirie cind pronunțăm cuvitul cor, atunci orice persoană vre 
zentă "à auzi shior, altceva decit am vrut să spunem noi; prin ur- 
mare c din chirie şi e din cor nu constitue acelaşi fonem, ci două fo: 
neme diferite, Alt exemplu: în romineşte, a din casă si a din calie nu 
sint de aceeaşi lungime, primul este cu mult mai lung decit al doilea, 
lucru care se constată cu ajutorul aparatelor. Dar formează un sin- 
gur fonem, căci dacă pronuntám casd cu a scurt sau calic cu a lung, 
nimeni nu va întelege &liceva decit am vrut să spunem. In franțu- 
peşte, a din pâte „pastă” este mai lung decit a din patte „iabă”, gi 
aceste două sunete formează două foneme diferite, căci dacă punem 
pe unul in locul celuilalt vom fi intelegi greşit, 

, F2nologia s'a constituit acum vre-o doisprezece ani, fără ca spe 
cialiştii să fi izbutit să dea o definiție limpede a foneraului, S'au fā- 
cut luerări utile, pentru că în practică lumea era de acord în fiecare 
caz dat, dacă auuă sunete constitue sau nu două foneme diferite, Dar 
definitia axastă a fonemului s'a dat abia în anii din urmă. Pină atunci 
sa dihuit numai, definițiile au fost numeroase si contrazicütoare, Si 
deoarece se renunța la mărturia aparatelor, deoarece se făcea ab 
stracjie de deosebiri demonstrate ştiinţific si se (inea seamă numai 
de impresia pe care ne-o transmit simțuriie noastre, sau găsit n ră 
cialisti care să pună $i aici ia îndoială existența lumii reale, Una din 
cele mai vechi definiţii ale fonemului considera că acesta este „echi- 
valentul psihic al sunetului”, la care sa răspuns că sunetul el Insusi 
nu este decit echivalentul psihic al unel vibrații a aerului. Dacă, 
insă, lăsind la o parte filozofia, admitem că sunetul este un element 
real, atunci definiţia citată nu este chiar asa de rea; prin echivalent 
psihic înțelegem atunci „valoarea semantică” pe care mintea noastră 
© atribue sunetului produs de vibraţiile aerului. 

Dar sa mers mai departe încă. Lingvistul polon Doroszewski 
scrie că „sunetul nu are sitfel de existență de cît cea psihică: după 
cum strebus un ochi pentru ca soarele si strălucească“, tot aga trebue 
o ureche pentru ca un sunet să se realizeze, căci sunetele nu există în 
afară de aparatul hofizic al omului”, Iată deci chestiunea pusă 
sub forma cea mai brutală: după cum soarele nu există deett pentru 
că-l vedem nol, tot asa sunetele nu se produc decit pentru că noi le 
auzim, Prin urmare putem relua discuţia în cadrul fixat la incepu- 
tul acestui articol, 

Soarele nu străluceşte decit pentru că ochil nostri nè comunick im- 
presia de strălucire, Dar dacă toți oamenii de pe pămînt au în acelaşi 
timp aceeași impresie, aceasin nu constitue cel puţin un început de 
verificar materială? Nu, ni se răspunde, deoarece nol nu putem gti 
ce gindese ceilalți oameni «deett tot cu ajutorul simţurilor noastre, aşa 


CRONICA LINGVISTICĂ 87 


dar tot pe cale subiectivă, si de altfel chiar existența celorlalți oa- 
meni nu ne este cunoscută decit prin simţurile noastre: In momentul 
in care simțurile mele au încetat de a functiona, ceilalti oameni nu 
mai există, după cum, în momentul cind eu inchid ochii, soarele nu 
mai NDS sau fn momentul cind eu surzese, sunetele nu mai 


La aceasta se de foarte pertinent cu fapte din domenlul 
biologiei, Cine nu tágiüdüeste stiinta în ansamblul ei (şi deci implicit 
şi filozofia), admite că omul a apărut pe pámint în perioada quater- 
nará, si că în perioada secundară pămintul era dominat de reptile, 
Existenţa reptilelor în acea vreme ne este dovedită ştiinţific prin fo. 
sile. Aşa dar existau flințe pe pămint inainte de apariţia omului, au 
existat fiinţe pe care ochiul omului nu lea putut vedea niciodutü. Si 
nimic nu ne îndreptățește să credem ci acele fiinţe nu scoteau su- 
nete, pe care ele le auzeau si care de sigur le serveau ca un mijloc, 
extrem de rudimentar, de a se înțelege între ele. Veţi zice că anima: 
lelẹ acestea existau deoarece se vedeau unul pe altul, si că sunetele 
pe care le scotea unul le auzea altul? Dur aceasta înseamnă în fond 
că putem admite şi mărturii străine: de vreme ce credem in simtu- 
rile dinosaurienilor, de ce n'am crede şi în cele ale prietenilor nostri? 
Mai departe: geologia ne spune că soarele strălucea şi Inainte de apa- 
riția reptilelor, biologia ne spune că soarele este anterior oricărei 
vieţi pe pămînt. Cum vom mai ieşi din încurcătură? 

„Pentru ca să existe sunetul, trebue să fie o ureche care să-l 
audă”, Această propoziţie poate fi admisă dacă Inlocuim cuvintul 
sunet cu limbă. Limba este un fenomen social. Ea nu poate fi Inchi- 
puită atita timp cit omul trăeşte izolat. Ca să inventezi un mijloc de 
a-ţi comunica sentimentele si gindurile, trebue să ai cui să le comu- 
nici. Dar tocmai acest lucru se intoarce împotriva teoriilor discutate 
mai sus Pentru ca Să poti comunica cu cineva prin aintore? “nui 
sistem de semne, trebue ca mai intli să fiti amindoi de acord asupra 
valorii simbolice a acestor semne. Existenţa limbilor dovedeşte că oa- 
menli aud si interpretează la fel vibraţiile nerului produse de orga- 


nele vocale. 
AL. GRAUR 


P. S.—Pentru comoditatea discuţiei, am vorbit mereul de „filo- 
zoti". Trebue totuşi să precizez că nu toti filozofii judecă fn felul 
combătut aici, 


CRONICA IDEILOR 


DRAGOSTE ŞI MOARTE 


Nu facem un paradox, afirmind că piedica ce interzice indi- 
vidualităţii umane de a lua cunoştinţă încă de sine şi de a cu- 
prinde lumea in realităţile ei ascunse este echilibrul corporal, ar- 
monia funcţiunilor organice, sănătatea. Functiunile propriilor organe 
nu sunt revelate individului decit în momentele de turburare cineste- 
zică; viața subconştientă se vüdeste mai ales în momente de tensiune 
psihologică joasă, şi cu deosebire în momente de răvăşire interioară 
sau de turburări psihopatice; lar realitatea exterioară apare omului 
sănătos ca o lume ce solicită efortul acțiunii şi cunoaşterea utilă, Cit 
e de săracă viziunea omului intact, cit e de restrins registrul «motiv 
al omului fără turburare organică, al individului sigur de sine, de o 
robustete de animal tinăr! În schimb, cit de nuantate si de ascuţite 
sunt dramele de conştiinţă ale oamenilor ruinati de eredități incár- 
cate, cit de fecunde sunt tristeţile fără pricină, desnădejdile aprige 
sru avinturile nestáptnite ale indivizilor hürfuiti de mizerii organice. 
Omul sănătos se fixează pe concret, îl cuprinde în dimensiile lui vi- 
zibile, îl domină; el nu simte în sine îndemnul visului, nevoia pără- 
sirilor emotive, a clanurilor imaginative. Dar celor ce le este interzisă 
trăirea plenară a sănităţii sau nctivitatea desfăşurată pe planul co- 
tidian, dublează coneretul cu o lume de fantezie, îl Ímbogütese, îl 
transtigurează; el nu se menţin la suprafaţa vietii sufletesti, la 
trăirea cu fluctuații restrinse a vieţii „normale“, ci udesea 
fără vrero devenirea propriei vieţi interioare în adincurile ei cele mal 
— 

$ Hibrul corporal întreţine un realism şi o năzuință utilitară a 
vieții; sănătatea dirigueste către bucuriile volente. man gilin orga- 
nice, către expansiunea nervoasă si biruitoare, In această posesie a 
realităţii şi în această plinătate întrevedem o forță şi o vitalitate tot 
atit de autentice, pe cit sunt de afirmate subtilitatea, rafinamentul de 
simtire și putință neobişnuită de introspecție a individualităţilor cu 
o complexiune organică şubredă sau morbidă. Nu putem desigur 
afirma o superioritate a unui mod de a fi asupra celuilal; amindouă 
volnere S valabile. x Ae însă de judecata de valoare, care 

re care, vom 4 i o dif: 

tania teoretici eren(iere, nu lipsită de impor- 

cum cîţiva ani, cînd cultul forţelor fizice găsise un ecou si In 
viața literară, un autor francez, Jean Prévost dacă ne amintim bine, 
descria admirativ corpurile unor luptători întruniţi la Paris pentru o 
competiţia internaţională. Autorul francez povestea vizita lui în dor- 
mitorul unde repauzau atleți, Luptătorii dormeau desveliţi, cu fte 
restrele deschise într'o locuinţă aflată în vecinătatea imediată a unei 


CRONICA IDEILOR 89 


căi ferate, Prevost a admirat îndelung corpurile masive aşezate pe 
paturi şi lea atmărit respirația uşoară, de copii. Apoi şi-a exprimat 
nedumerirea pentru alegerea locului unde se odihneau luptătorii. De 
ce în vecinătatea unei linii ferate, pe care treceau numeroase trenuri, 
în mijlocul unui zgomot neincetat de suerüturi $i uruit de vagoane? 
Zgomotul acesta nu turburü somnul atleţilor? Managerul à avut un 
zîmbet: scriitorul nu putea bănui desigur sănătatea desüvirsiti a 
acestor oameni, care puteau dormi oriunde şi oricum, fără să-şi 
schimbe poziţia în tot timpul somnului. 

O atare robusteţe organică, o viaţă vegetativă atit de regulată, 
pe care nimic nu o putea turbura, un sistem nervos atit de intact, în- 
güduind un somn lin si fără vise, aparţin unor oameni limitați la 
viaţa imediată, impermeabili, sau, în orice caz, greu deschişi unet 
vieţi interioare mai bogate. Ei amintesc echilibrul gladiatorilor antici, 
despre care se povesteşte că erau selectionati printrun procedeu in- 
genios: atletil nu trebuiau să clipeascá dacă, pe revázute, erau 
ameninţaţi cu o lovitură in direcția ochiului, Asemeni organisme nu 
puteau întreţine febra nelinistilor şi elanul fanteziei înaripate; atari 
complexiuni organice nu puteau aparţine nici luf Edgar Poe sau 
Marcel Proust, nici lui Amiel sau Maine de Birapi 


Menţionăm deci valabilitatea unei cunoașteri condiţionate de 
ritmurile viciate ale corpului şi de complexiunile morbide. Acesta con- 
dişil deschid spiritului o nouă zare, atit In cuprinderea propriilor 
adincuri, cit şi în structura lumii. Deschiderea de p ectivit va fi 
cu atit mai vastă cu cit ne vom depürta ma! mult de librul! ideal 
ul omului sănătos, şi ne vom apropia de stările, mentale $i organice, 
anormale, 

Momentele trecătoare ale obscuritátii conștiinței, a disoclerii per- 
sonabtátii, sunt pline de semnificație pentru viaţa sufletească, Ele re- 
velează adesea o nouă lume, pe care individul o ignora mai inainte. 
Se ia în acest mod În posesie o altă zonă sufletească, revelată de o 
stare anormală, care mai înainte vreme echilibrul organic o mas- 
case sau inübusise.". Momentele în care individualitatea îşi trieste 
ultimele pilpliri se pot defini printr'o ultimă tresárire şi afirmare a 
vieţii. Accidentatul, înainte de a se Inneca, ascensionistul care &e pră- 
buseşie în cădere, au viziuni panoramice ale vieţii lor anterioare, re- 
văd cu luciditate crimpee de fapte petrecute In copilărie, sau trăese 
momente de mare plinătate interioară, uneori extaze si stiri euforice. 
Momentele precedind moartea, apropierea agoniei, turburarea adincá 
a vieţii organice deschid dintrodată un alt regim sufletesc şi un ade- 
văr, care se impun conștiinței cu puterea unei revelații. Me tul 
morţii sau cel puţin al perspectivei ei iminente, coincide prin UPATA 
cu o cunoaştere ce depăşeşte viaţa normală. Omul dispare atunci ca 
unitate biologică, el nu mai este supus necesităţilor adaptative, nu 

ii mai e legat de mediu prin nevol organice, nu mai stabileşte între el şi 
„lume raporturi utile, interesate. El este dintr'odată emancipat de tot 
ceia ce îl retinea prizonier în actual, în imediat, In constelația de Im- 
prejurări care-i formau ambianța sa de viaţă, Moartea 1] liberează de 
toate aceste servituţi. El nu mai ascultă de nevoi biologice, 


tentului. Fundația pentru literatură gi urtă „Re 


|J *) Asupra acestui punet am ștărait cu amánonte în Iuerazea noastră Fune: 


90 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


In acest moment el este dezintegrat de coltul de lu caro 
trăia pină atunci; el năzueste obscur către o vici [1 conet in 
Tot, adevărată anticipare a procesului morţii, care este în ultimă 

| | 


esenţă o cufundare a individualititil în în lu Cunoa- 
terea agonică este deci emancipată de normele şi cadrele de gîndire 

ale omului sănătos. Ea nu are limpezime, dar e încărcată de toste un- 

| 1 dela vieţii organice pe care le exprimă; ea nu mai amánunteste lucru- 
) rile din jur în parte, ci le cuprinde global, in întregul lor. Cunoaşterea 
aceasta de totalitate, a propriei ființe si a universului, prin deza- 
xarea adincă a echilibrului somatic şi a rigorilor logice a fost cu pă- 


trunzütoare intuiţie enunțată da Goeth 
PLN MEN t à e In fragmentul süu de tine 


Ctnd din adíncurile tale cele mai tainice 
Simti în rdvdyire toate bucuriile si durerile 
Pe care le fncercasegi mai înainte; 
Cind inima îți bate furtunatec 
Vrea sd se vatoiască prin lacrimi 
Şi-şi creşte văpaia; 
Cind în tine totul rdsund, se frăminta şi tremură 
lar simțurile încep să decline; 
Cind tu însuţi pari că te risipeşti 
Si cazi 
In vreme ce totul în juru-ți se prăbuşegta 1 
lar tu, în ființa ta cea bete tdinuit, * al anii 
porc 0 lume: 
unci moare o 
— e omul, 


E momentul în care personalitatea desociatá, c . 
date de noaple, intueste totus, într'o ultimă erp embargo 
care viaţa utilitară îl tinuse pină atunci ascuns, în care simțurile şi 
mai ales vederea, incep să fie cuprinse de noapte cu toată rezistenţa 
şi năzuința către lumină a agonizantului (Mehr Licht), momentul de 
mare transfigurare a fiinţei, cînd omul comunică cu veşnicia. „Mintea 
rominului cea de pe urmă”, rezumă întrun proverb înțelepciunea po- 
pulară; dar sensului imediat acordat acestei expresii, acela de expe- 
rientá de viaţă acumulată, va trebui să-i adăugăm si adevărul acesta 
esențial, al revelatiel vieții si niversului prin moarte, în momentul 

—. Agoniei. Moartea, reprezentind integrarea insului în universul mate- 
rial din care s'a desprins prin evoluţie biologică, dă prin urmare pu- 
ME agonizantului sea se cuprinde pe sine şi de a cuprinde lumea, 


urmă, 
S'a notat deseori expresia de fericire neapusă care i 
—fltorva muribunzi. Un scriitor francez a struit cu o Pian p^ 
nuntità astipra acestei animații a cărnii la contactul cu moartea. To- 
tul se petrece ca şi cum existența biologică, prin imperativele ei utili- 
inre, maschează adevărul destinului cosmic al omului, condamnindu-l 
la o existenţă limitată, de care nu libereazá decit momentul de 
absorbție de către viaţa materiei, adică moartea, Individualitatea 
biologică apare în istoria lumii ca o desprindere din ritmu) vieții uni- 
versala, In sensul că ea i se opune într'o oarecare măsură, centrindu-si 
util, biologie ea nu mal asculta Deci de piață, Gonalderată gubi raport 
ascu mo 
— Se ri va „ri fapt diferențiată, scena stop ae on 
o suprimă această diferențiere, Ea chia iginile ei 
cosmice plámada vieţii avintat& pe cărării proprii. er M 
descătugează 


| 


prăbuşirii, individualitatea apropiind moartea se 


CRONICA IDEILOR 91 


toate imperativele biologice şi sociale, de toate conatringerile vieţii de 
relaţie, si se pune în comunicare în acelaş timp cu propriul adine si 
cu adincvrile lumii. Vorbim deci nu numai de o cunoaştere prin sen- 
sihilitate morbidă, dar și de o cunoaştere prin agonie si moarta. 


Dar mai este o cunoaștere şi o comunicare cu viata din afară 
de nol, dincolo de semne convenţionale si de zone sufleteşti de supra- 
faţă: prin dragoste. Este simtimintul care suprimá izolarea insului în 
univers, ingAduindu-i o apropiere de o altă fiinţă. Dacă moartea, ago- 
nia, spaima sau numal sensibilitatea tehanatică evoluatá ue co- 
municarea individualitü(ii cu lumea fizică, dragostea prilejueste co 
municarea cu o altă fiinţă. Prin dragoste, deopotrivă sexuală şi afec- 
tivă, se suprimă izolarea insului în univers, Legătura dintre indivizi 
îşi pierde prin dragoste caracterul superficial, neesenfial, rod al con- 

—— actului util dintre ființe si a convietuirii lor strict biologice, dove- 

comunicare efectivă, dincolo de semne, noțiuni şi înțelegere lo- 

gică. Prin moarte ne integrám materiei cosmice, prin dragoste ne 

situám pe linia autentică a i, a biologicului, a vitalului neconta- 

minat de sfera vieţii sociale, intervenit tardiv In evoluţia vietii E o 

regresiune în timpuri, o cufundare in plasma vie(il, o deacoperire a 
straturilor originare ale fiinţei. 

Dragostea nu Înseamnă numai o comunicare cu o altă fiinţă pe 
planul adine al realit&tilor individuale inafabile, dar și 2 adincire a 

ropriei individualiti(i în straturile ei primitive. Prin oste se În- 

āwură toate aluviunile şi dobindirile tardive ale evoluţiei spetel, în 

deosebi cele de origină socială; individul se descoperă pe sine în esenţa 

lui originară, amestec de instincte si tendinţe primitive, arhaice, Dar 

dragostea, manifestare esențială a vieţii, si în acelaș timp funcţiune 

|, generatoare de viaţă, nu se află la polul opus morţii. Dragostea si 

| moartea nu se neagă, ci se ingeminează. ae condiţionează reciproc în 

devenirea lumii organice. Intuită obacur de poeţi, legătura dintre dra- 

gosta si moarte este mal mult decit o apropiere sugerată prin con- 
rast: este o expresie a unsi evoluții necesare a vieţi. 

adevăr, dragostea nu e numai un Inceput, ea este, virtual 

cel puțin, şi un sfirsit. Prin săvîrşirea ei se începe un nou ciclu vital, 
acela al descendenții, al Inmuguririi germenului, dar se si inchele 
un ait ciclu, acela al generatorului. Din momentul procreerii, rostul 
cosmic al individualității procrentoare este terminat. La fiintele unice- 
lulare imdividualitatea generatoare dispare prin înmulțire; la anu- 
mite insecte (la mante religieuse) dragostea inseamnă pentru mascul 
termenul final al vieţii; In cele mai multe fiinte senilitatea coincide 
cu supresiunea functiunii sexuale, Dar dacă individul supravioţueşte 
dragostei si capacităţii de procreere, aceasta supravetuire este, subt 
raport larg biologie. inutilă. Din moment ce viața şi-a asigurat con 
tinuitatea prin dragoste, Individul îşi pierde cgo Ast- 
fel, în ciclul larg al vieții, dragostea ŞI Tüioartea incrucişează sfe- 
| rele; desi nsigurind prin funcțiunea ei continuitatea spetei, dragostea, 

; odată infüptuit&, condamnă existența Individualitütli ca atare. 

| Această inyeminare, atatornicită prin linia continuității biologico 
| şi prin articularea necesarü a sexualităţii cu moartea, îşi găsește un 
ecou în actul concret al dragostei. Orgasmul, spasmul sexual, repre 
sintă o adevărată inhibi(ie a centrilor nervoși, o anulare a supra: 
structurilor logice, o denudare a fondului instinctiv şi primordial al 
fiinţei. Clipa orgasmului, nidoma Án ngonice, suprimá insul so- 
cial, si deschide perspectiva unei piri în tot. Am putea spune că 


92 VIAŢA ROMINEASCA 


orgasmul e o ie scurtă, premergătoare a adevăratei morţi. Mo- 
mentul în care linlia continuității vitale a fost chezăşuită, coincide cu 
inutilitatea continuării vieţii individului generator. Spasmul sexual 
reprezintă un bro A al morţii, o agonie scurtă, in care se să- 
virseste cufundarea insului în sine, luarea în posesie a Inefabilului 
propriu, comunicarea cu o altă ființă şi deschiderea de perspectivă: 


Und du, in inner cigensten Gefühl, 
Umfassest eine Welt, 
ION BIBERI 


CRONICA ÍNVATAMINTULUI 


OM CULT SAU BAZAR DE CUNOSTINTE? 


Noţiunea de „om cult" are, şi ea, soarta pe care o au în genere 
noţiunile foarte întrebuințate: poate fi confundată uşor, cu noțiuni 
care li seamănă pe departe sau care nu Îi seamină deloc. 

Faptul aceata nu are nevoe de prea multe explicaţii, Este sufi- 
cient să ne amintim atita: că noţiunea de „om cult” place multora 
sau chiar tuturor, pentru sonoritatea ei academică, pentu chipul 
cum poale măguli unele vanităţi omeneşti, pentru avantagiile de 
prestigiu pe care le oferă şi, Insfirgit, pentru iluziile nobilitare pe 
cure le poate împrumuta deţinătorilor ei presumtivi, 

Una dintre aceste confuzii, poate cea mail frecventă, este aceea 
care se face între omul cult propriu zis şi acela pe care l-am putea 
denumi—deşi termenul ales este oarecum rebarbativ—doar aşa: bazar 
de cunoştinţe. 

Pentru edificările de care avem nevoe, să procedăm la carhcte- 
rizarea sumară a acestor două categorii de oameni, 


Oamenii cu cunoştinţe multe şi encicloped!ce—adici aceia pe care 
1l socotim basare de cunoştințe—formează două grupe. In prima grupă 
avem de așezat pe acela care posedă cunoștințe multe, In schimb spi- 
rit puțin sau deloc. Oamenii aceştia au uneori o singură calitate: că 
sunt muncitori. Insă munca lor este de obiceiu o muncă aproape fizică, 
eapră şi de multe ori penibilă; cu toate sforţările ei, nu isbuteste să ne 
spună nimic deosebit, pentru că de fapt nu are In ea nimic din ar 
monia si din jocul de nuanțe a] adevărate! vieţi spirituale, Oamenii 
din această categorie sunt extrem de neconvingători; în tot ce gin- 
desc şi spun, parcă trag cu plugul în asfalt. Mintea lor e greoaie, vis- 
coasă, iar cunoştinţele pe care le au par un balast imens, pe care ori 
nu ştiu cum să-l întrebuințeze, ori îl întrebu nțează stingaci $i ne- 
concludent. 

Credem că nu este nevoe să insistăm mai mult asupra acestei 
categorii; ea so califică dela sine, şi încă intr'un mod mal lămuritor 
decit ar putea-o face oricare dintre caracterizările noastre, In schimb, 
o atenție specială se cuvine celei dea doua grupe; de cele mai multe 
ori, pe aceasta o găsim, şi pe aceasta o avem de evitat, în conturiile 
amintite mai sus 

Să ne oprim, o clipă, asupra omului din această grupă! In ge- 
nere, ca atitudine sufletească, el nu este un muncitor, avizat intr'o 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


direcţie sau alta, ci un amator, un veşnic amator, Este ajutat, în cele 
mai multe cazuri, de o bună şi vioaie memorie, Este însă problema- 
tic dacă această memorie bună îi constitue o calitate, sau mai de 
grabă un defect. Sigur este un lucru: că încrezindu-se prea mult în 
memoria lui, adeseori pierde obisnuinta de a mai gindi, adică de a 
face și la elaborări spirituale proprii, nu numai la reproduceri 
mecanice, 

Vorbește cu patos se agită mult, pune culoare în céea ce spune, 
dar se simte imediat că lucrurile pe care le înfăţişează astfel nu rä- 
sar din profunziumi sufleteşti, ci din regiuni fugare si periferice. 

E vorbăreţ si retor, Vorbdre(, pentru că prea multele si prea dis- 
paratele cunostinti pe care le are îi alcütuese un material intim 
care îl excedeazá şi care seamănă cu o simplă spumare uşoară, cu 
nevoia de a se simţi veşnic la suprafaţă. Retor, pentru că neavind o 
statornicie sufletească, acest om ajunge să nu mai poată fi în func- 
țiune de o conştiinţă a lui, autonomă şi precisă, ci doar de publicul 
care 5 înconjoară, de  mobilititile de atitea ori capricioase ale 
acestuia. 

Să ne inchipuim, citeva clipe, în továrágia unui asemenea orn. 
De multe ori, Sar putea să fim ispitiţi a-l recunoaşte oarecare talent. 
Spune multe lucruri; şi nu numai atit, dur le spune frumos, colorat, 
violu, cu humor, neuitind ca pe alocuri să le însoţească $i de unele 
punctări impertinente, care plac îndeosebi. Evoluiază cu stáruintá 
printre asceutisuri paradoxale; cînd nu deţine în mod natural iscu- 
sinta folosirii lor. o caută eu dinadinsul, pentru că simte că în această 
iscusință stă o chet a succesului de care are nevoie in permanenţă, 
Prinzindu-ne în cursa pe care ne-o întind astfel, uneori avem impre- 
sia că aceste paradoxuri sunt de spirit. In realitate, ele nu reprezintă 
vreo calitate deosebită, ci mai de grabă sunt un reflex al blazării au- 
torilor lor, al faptului că acestia au pierdut obisnuinta de a mai res- 
pecta şi de a mai crede cu putere în ceva, 

Ne poate uimi, în special, uşurinţa cu care îl vom vedea, pe omul 
Ain această categorie, trecând dela un subiect la altul. Dela discuţia 
ultimei cărţi a lui Valéry, este în stare să treacă la noile metode ale 
războiului submarin, afectind te tot aceeaşi competenţă și reall- 
zind această trecere automat, fără nicio pauză, fără nicio reticentá, 
ca si cum n'ar fi în joc stări sufletesti și convingeri cu o evoluţie in- 
timă, ci doar stări mecanice, dirijate cu simple apäaäri pe buton, 

Vom veden că partenerul nostru are slăbiciunea de a vorbi nu- 
mai despre el, Are opinii în toate domentile. Pe toate le InfátizeazA apo- 
dictic, sau cu serul unei sigurante ireductibile. Nu am putea să stabi- 
lim dacă în spiritu] lui aceste opinii au vreo gradare, dacă vreuna fi 
este cumva mai aproape de suflet decit alta, dacă stie să aibă vreo 
preferință sau nu, Adevărul este că, în cugetul lui, toate aceste lu- 
ceruri sunt dispuse pe un singur plan. Viaţa lul intelectuală nu este un 
lanţ de elaborüri critice, atente şi treptate, ci doar o seamă de revár- 


sări hantice, fără niciun plan intim şi fără nicio finalitate spirituală 
definiti. 


Să trecem, acum, la celălalt termen al comparaţiei noastre: la 
"mul cult; sau, mai general, la omul în spiritul căruia cunoștințele 
eain şi lea insusit sau dispus într'un mod organic, demn, lămu- 
r r. 

Și aici, am putea face tot două grupe. Prima grupă ar fi rezer- 
vatà marilor muncitori intelectuali; celor cărora sensu] cărturărese 
le-a devenit o a doua natură. Omul din această categorie este sobru 


Me 


CRONICA INVÀATAMINTULUI 95 


$i tăcut. In special, tăcut. Pentru el, tăcerea nu este o mantie a pru- 
denței, a rezervei sau a politetelor protocolare, ci mediul însuşi de 
care are nevoe, condiţia de bază a vieţii lui rituale. Iubeste oa. 
menil, stie cit preţ are umanitatea si eite posibilităţi misterioase se 
cuprind bogat în domeniile ei, dar nu se cheltuieste între oumeni, ci 
trivă preferă o izolare activă, din perspectiva căreia MENS 
înțelege mai bine şi să le cîntărească mai cu pătrundere le. 

A două grupă, cea mai frecventă si cea care de fapt alcătueşte 
un ideal comun al pregătirii noastre pentru viaţă, este grupa intere- 
suntă și plină de semnificație a aga numitului om instruit, 

Omul instruit nu ştie prea multe lucruri, dar ştie destule pentru 
a avea o icoană armonică despre lume, pentru a avea o structură 
mintală sensibilă în permanenţă la cunoştinţe noui si pentru a face 
din toate acestea o bază morală şi un instrument pozitiv al acţiunii 
lui în viaţă. Multe sau puţine, cite or fi, lucrurile pe care le stie le 
ştie însă bine, lămuritor, isbutind astfel să strecoare în ele, întot- 
deauna, o pasiune si o convingere dreapui, activă. 

Un om instruit este un om în sufletul căruia viața îşi desvălue, 
în voie şi cu artă, nu artificiile, ci sensurile ei adevărate, Prin cu- 
noştinţele pe care le-a asimilat, acesta își simte în lume un loc mai 
statornic $i mai convingător, 

Instrucţia ne poate feri, pe toţi, de diformäri sufleteşti si de con- 
traziceri cu sensu] normal al lucrurilor. Omul instruit are o modes- 
tie fermecătoare, Nu ar putea să fie un bun tovarăș de cafenea, dar 
in schimb i-am nus încredința orice secret si am putea face din el, 
pentru oricare din răspunderila vieţii, o pirghle de mare siguranţă. 
Atent, tăcut şi prudent în fața realităţilor pe care nu le cunoaşte sau 
despre care simte că l-ar depăși, dimpotrivă, el devine rezolut si ener- 
gic, cind are de apărat fapte sau credințe cei sunt scumpe, nesová- 
elnice. 

Prin natura lucrurilor, un om instruit este si un om bun, Nu 
esie exclusivist şi nici orgolios, Are o admirabilă demnitate, care tre- 
bue socotită nu numai ca o calitate personală, ci si ca o calitate so- 
cială, pentru că ea va funcţiona ca o busolă critică, şi astfel va pune 
n stavilă fn acţiunea gülügiosilor şi a valurilor ei de presumţii arti- 
ficiale. Deasemeni, omul instruit nu neagă drepturile sau realizările 

altora, după cum nu-și supra-estimeazá acţiunile proprii, 

De un asemenea om ne eode cu interes, Îl iubim si ne do- 
rim necontenit tovărăşia lui, Ne face impresia unui om care şi-a cu- 
cerit impreseriptibil drepturile de a trăi, a unui om care stápineste, 
cu mijloace simple si naturale, stilul lumii din care face parte. In 
tot ce dă la iveală, ca gindire sau ca acţiune practică, există ceva 
sănătos, convingător, Pare o replică, asa cum o doreşte simțul nos- 
tru de dreptate, împotriva a tot ce este pedanterie, vanitate, sufi- 
cjentá, presumţie, erudiție stearpá, grandilocvenţă, megalomanie, 
adică impotriva à tot ce este atitudine spirituală falsă şi fără sus- 
tinere în adincime, 


Nu este nevoie să mai revenim asupra acestor dol termeni—om 
cult pe de o parte, bazar de cunoştinţe, pe de alta — pentru a ne da 
seama că între ei este o distanță ca dela cer la pămint. 

Creaţia socială şi spirituală se reazemá, în toate momentele ei, 
pe oamenii culti si pe cei cu adevărat instruiți a unei societăți, Cei- 
lalţi au, în viața socială, doar o semnificație minoră. Ne pot umole 
unele momente de „spleen”, ne pot da unele delectări diletante, pot 
să ne procure clie odată unele diversiuni atile, Mai mult, însă, nu! 


06 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Peste marginea acestor finalităţi ne-ar fi greu să le mai putem recu- 
moaște vreuna 

Din păcate, vremurile pe care le trăim sunt proprice, nu pentru 
apariţia oamenilor culţi, ci mai ales a n ter e Cauzele acestui fapt 
sunt multe si evidente: devalorizarea principiilor clasice ale scoalei 
şi înlocuirea lor cu un experienţialism pedagogic empiric şi anonim; 
mulţimea neliniştilor dureroase din sufletul omului contemporan, 
nelinişti care Il împiedecă de a-și mai construi viaţa p viziuni anti- 
cipatoare largi şi răbdătoare; const rea materialá a contingen- 
elor, care se ivesc în valuri din toate direcţiile, $i care fac din omul 
de astăzi un prizonier neret al clipel prezente, etc., ete. 

Cu toate aceste apăsări, e necesar să nu părăsim ideea cli le 
utem rezista. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru a nu cădea de 
t sub blestemul falselor sclipiri culturale. 

Principial, pregătirea omului cult este o sarcină a şcoalei. Insă, 
trebue să admitem că nu numai a ei, Această sarcină trebue să 
apese, în mod egal, pe toţi umerii responsabili al vieţii sociale: pe al 
opiniei publice, pe ai acţiunilor de conducere, pe ai exemplelor ve- 
nite dela factorii reprezentativi al acestor acţiuni, pe al concepţiei 
de viaţă după care trebue să ne conducem si, în general, pe ai tutu- 
ror programelor noastre de acţiune culturală. 

De aceea, $i în cazul de faţă, toți aceia care socotesc că şcoala 
noastră n'a isbutit încă să formeze un tip convenabil de om instruit, 
nu au dreptate decit într'o oarecare măsură, 


ION ZAMFIRESCU 


- 
Pr 


CRONICA ECONOMICĂ 


NEUTRI! 


Discursurile oamenilor de Stat care condue războiul, lasă impre- 
sia că pep *i blocada, controlul IS minele — 
avivanele bombardament, toate nu au 1 un singur scop, apăra- 
rea neuiriior, Acestea 1n ordine militară; în ordine economică, statele 
neutre se bucură de un sprijin, practic nelimitat, din pariea tuturor 
beligeranţilor. Produse alimentare, cereale, petrol, bumbac, metale, 
lemn, totul se cumpără la preţuri inimaginabile acum un an. Se eum- 
pără atitea pină ce neutrii sunt obligaţi să adopte cartele pentru măr- 
furile de mare consum, Căci naţiunile se imbopăţese ca şi indivizii 
economisind ban cu ban, Cu eit vor minca mai puțin cu atit vor Pi 
mai bogate! 

După cum era de închipuit, bună starea provocată de rüázboiu se 
resimie mai cu seamă în țările agricole din sud-estul european. Fiind 
bine „eu toată lumea” aceste state sau văzut obligate să mobilizeze în 
Septernvrie și Octomvrie, odată cu Anglia, Franţa şi Germania, aşa 
incit însămințările de toamnă s'au făcut în condiţii neobișnuite. După 
informaţiile publicate pină acum, suprafeţele cultivate sunt cu 2596 
mai mici decit în 1933, pămintul a fost In genere numai zgiriat, să- 
minţa nu n fost selecționată. De alti parte, stocurile de materii prime 
aflate în fiece țară erau reduse la cea mai simplă rosie, aşa incit 
in Grecia, Jugoslavia, Bulgaria, Turcia, Rominia şi Ungaria sau în- 
chis mii de întreprinderi, 

Intre timp, consumul intern a mărit prin cererile suplimentare 
ale armatei, iar prețurile au crescut vertiginos sub influența expor- 
tului, a expansiunei circulatiei fiduciare gi a lipsei de mărfuri pe piața 
internă. Intro țară industrială ca tatele-Unite, atare conjunc- 
tură ar fi mană cerească, de oarece urcarea prețurilor ar avea ca ur- 
mare creşterea imediată a producţiei şi resorb'rea şomajului. In sud-est 
insă, nu există decit o singură recoltă pe an şi ducă în toamnă nu s'a 
IE! exportul la preţuri oricit de mari, inseamnă foamete în 
anul următor, 


De fapt, aceşti neutri vor fi fericiţi eu mult inainte de recolta vit 
toare, peniru că poziția lor geografică îi Inbie la imbogütire rapidă 
prin stimularea exportului în Germania şi alte ţări. In Ungaria de 
exemplu, țară mare exportatoare de animale, s'au introdus de mult 
două zile pe săptămină fără carne, iar acum În urmă, lipsa de furaje 
devenind acută, sa hotării cumpărarea a 500 vagoane porumb din Ro- 
minia. In Hominia însă, se vor exporta şi tăia cu mult mai multe vite 
ca de obiceiu, pentrucă rüzboiul nu a remediat lipsa cronică a fura- 


„elor. De asemeni, jugoslavii ar dori să rümie săraci dar cu porcii 


—-— E 4 " d P b A " f "n 

VEU NES IESUS IT TT ANT BE IA RATS IET Dr, M 
3 d "E nm v3 Ys quA 4 
B A E 1 LI 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acasă. Se pare totuşi că, în urma unei convorbiri telefonice între Viena 
şi Belgrad se vor hotări pentru o grabnică înnavuţire, l 

In ce priveşte importul, germanii au toată bunăvoința să plă- 
teasch mărfurile exportate cu bumbac, lină, cauciuc, staniu, cupru, 
aluminiu, fer şi coloniale; pentru moment, livrează alte mărfuri ca 
aspirină şi aparate de radio. De altă parte, englezii fac controlul cu o 
mare congtlinciozitate. Astfel, la Triest au sosit vapoare încărcate cu 
bumbac şi metale destinate Iugoslaviei, dar consu ul englez de acolo 
nu a terminat, în decurs de două luni, formalităţile impuse de Minis- 
terul Blocadei, asa incit 6.000 de rüzboae şi 110.000 fuse au încetat să 
lucreze. 

In Grecia, ultima statistică a comerţului exterior arată că în No- 
emvrie 199 sa importat mult mai puţin decit in Noemvrie 1938. 
exemplu importul de coluloză, sulfat de cupru, sulf, orez, fasole 
şi alte leguminoase, porumb şi ouă a fost în scădere cu 91—1009/«; firele 
de lină, culorile tanantele, tabla de fer, ferul laminat, asfaltul, ulein- 
rile vegetale, orzul, secara şi ovăzul cu 81—00%; cocsul, pieile crude, 
cafeaua, peştele conservat cu 71—80%; piesele de automobil, cauciucu- 
vile, lină, păruri, firele de bumbac, sirma de tor, OMEBURI, lemnul de 
construcţie, produsele coloniale si untul cu 51— je 3. a. m. d. 

Cea mai grea situn(ie pare s'o aibă Turcia, unde neutralitatea a 
fost însoţită de o cumplită catastrofă naturală, Desi așezată excentric 
faţă de epicentrul marei cereri de materii prime, suferă mai mult de- 
cit celelalte ţări din sud-est, din cauza lipsei materialelor de construcție, 
a produselor alimentare $i a ţesăturilor. Nicüeri nu sau urcat pretu- 
rile mai mult şi nicăeri nu a crescut circulaţia fiduciară ca in Turcia, 
Se poale totus ca împrumutul anglo'francez de 43 milioane lire stez- 
line ca şi cele ce vor urma, Să 0 scoată mai repede din impas, 

Pină acum, neutrii din sud-est vind mult şi scump si cumpără 
puțin şi scump. Unii voiajori internaţionali ne anunță însă că, în cu- 
rind, vor vinde mult şi eftin şi vor cumpăra tot puţin şi scump. Cu cit 
se vor perfectiona mijloacele de transport continentale şi războiul va 
deveni mai sever în Occident, cu atit prosperitatea acestora va atinge 
proporţii insuportabile. 


ISTORIE CONTIMPORANĂ 


Născută din lupta pentru independenţă a poporului polon, fără 
prăbuşirea Germaniei şi Rusiei, Polonia nu ar fi avut conturul pe 
care-l cunosteam, Timp de 20 ani graniţele vecinei noastre s'au men- 
ţinut asa cum au fost stabilite la Versailles, pentrucă presiunea pe cele 
două Inluri era inexistentă sau foarte redusă. 

Consecințele imediate ale acestei situaţii nu au întirziat să apară. 
Usurinta cu care sa format un stat heterogen din punct de vedere 
etnic, a dat naştere iluziei că existenţa lul a fost numai un act de 
voinţă a cîtorva. De aceia odată circumstanțele externe uitate, nu ră- 
minea decit Inlocuirea regimului intern pentru ca Polonia să devină 
şi mai mare. 

Astfel sa născut ideia Poloniei mare putere, Mai tirziu, această 
ideie sa conturat, a căpătat o bază socială mai largă si a devenit irè- 
ziatibilă sub presiunea unor forţe istorice inexorabile. 

Fiind alcătuită dintr'o zonă fostă germană cu o puternică indus 


trio grea, una fostă rusească cu o industrie producătoare de bunuri de — 


4 s . Un 
å ` 
fa Suilka " b s AAN M "ES iwi > 


consum (in special textile) si unhéNostá austriacă roducătoa 

trol, adunarea lor în cadrul acolbead frontiere LUN o Andra 
ca și cea textilă au devenit mult 

ză, între apua si răsărit schimbul 


i : era mult prea 
industrie croită po măsura Rusiei şi Germaniei, b eră rază cană e 
1 industriali cu salarii extre 

duse $i o mică burghezie sărăcită do război, nu pot holeră Pria rii 
pacitatea lor de cumpărare, piața acestei industrii. In adevăr, în nicio 
ţară industrială, consumul pe cap de locuitor nu a fos atit de mic. 
lată de exemplu pentru citeva roduse, consumul din Germania ra- 
ţionată si Polonia liberă (după Institutul german pentru studiul con- 


OBIECTUL Anul Unitatea Polonia Germania 
x ds iue e irs nos Kg/locuitor 70 2890 
A. Ot a DEEE A 38 
Curent electric .,..... 1937 K wh/locuitor 106 22 
ASK SARI EP ED 1937 RM locuitor 3 41 
ngrügüminte ,.....,, 1937 Kg/Ha 35 85 
tă F9 4 EE RIEN RS : Kg/locuitor A6 208 
dle vid usu aaa m 45 
Medicamente ........ 1937 RM locuitor p^ 
Ciim eor ea rri. 1938 Kgilocuitor 96 23,9 
A E TOE ORN 1938 si 14 25 
GB Icd i rr 1938 » 20,7 49,0 


In raport cu Anglia sau cu Statele-Unite disproportia este şi mal 
accentuată, mai cu seamă pentru bunurile de consum. Existenţa unei 
prea mari capacităţi de producţie la o piaţă internă prea îngustă, a 
obligat industria poloneză să exporte cu orice preţ. Astfel, în 1951 s'a 
ajuns ln un export industrial impresionant pentru o ţară atit de sä- 
rack. De exemplu, s'a exportat 75,89€ din producţia de maşini textile, 
38,1*/« din producția de fire de lină, 49*/s din zahăr, 23% din superfosfat, 
41% din potasü, 56% din zinc, 52*/» din fontă, 4396 din cărbune şi 39% 
din produsele petrolifere, In total, în acel an s'a exportat aproximativ 
22% din producția industrială a țării, ceea ce ar fi fost foarte mult 
aia Se pout Anglia sau Germania, 

e altă parte, oxportul produselor industriale 
tuat fără pierderi, de oarece sarcinile fixe erau mai arii TOR m tk 
nătate şi tehnica inferioară. De aceea, între 1928 şi 1935 preţurile de 
deac au caprei RE min - € cele interne si rezervele de ma- 
rii prime au fost exploatate prădalnic (s'au epuizat zücümi 
trolifere, sau despădurit munţii etc.). * Pe e — 

In timp ce oamenii politici polonezi uitau că Polonia est opera 

sacrificiilor poporului, a victoriei anglo-franceze, a revoluției phe 
şi a prăbuşirii germane, industriaşii polonezi se loveau în mod curios, 
de aceleași dificultăţi ca şi cei englezi, sau germani, adică aveau de fă- 
cut faţă unel supraproducţia cronice, O industrie micută — 0,76% din 
producţia lumii! — cu aceleaşi necazuri ca şi cea engleză sau germană; 
a reacţionat în acelaş fel ca si City, A exclus toti concurenţii interni 
de neam străin (englezi, francezi, evrei) şi apoi a carut colonii. 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


în 1935/36, industria poloneză ajunsese întrun 
RER pina ME mondială nu-i mai MN RE Dus Ludere 
exact cum se întimplase industriei pne gre js —— s 


nez a tras qne pere pos otir să investească miliarde de zloți 


Me IURI din regiunea Sandomir. Din rogi pm e 
s'au învestit a, aprut dl gi b eră, t I d 
fabrici si alte 46 erau în stru În: rem 
fost destinate fabricilor de armam 
Saiu 1035." 1938 productia mijloacelor de investiție a crescut cu 59*/» 
ANDREI SERBULESCU 


100 


b 


e dm 


CRONICA PLASTICÀ 


EXPOZIŢIILE DIN LUNA IANUARIE; VIATA 
MUZEELOR NOASTRE ŞI DONAȚIILE 


Ar fi fost greu ca vinta noastră artistică să se menţină In nivelul 
la care am lăsat-o luna trecută, cu expoziţiile Asociaţiei Artă si chiar 
cu cea a lui H. Catargi. Totuși, numărul artistilor care Sau prezentat 
publicului în luna Ianuarie nu este mal mic. La sala Dalles, la Ate- 
neu, la Universul, totul esta ocupat. Sint cel puţin doulizeci de artişti, 
care solicită, în acelaş timp, atenția publicului, Printre ei eftiva de o 
clasă respectabilă: Rodica Maniu, Mützner Iosif; o expoziţie de gru 
i gravorilor în lemn si alta a unui artist bine dota 
dar care isi caută încă drumul: C. C. Constantinescu, 

tablouri in uleiu, cea de a 
doun cu acuarelele sale €unoscute, si-au creat reputaţia unor artisti 
de o sinceritate şi de o probitate exemplară. De cițiva ani ei expun 
tot împreună, unul peizagii din jurul Balcieului şi de aiurea, impresii 
de mici dimensiuni, dar notate cu înţelegere şi cu vervă, de prin tir 
Ruri, de acolo de unde oamenii se manifestă gesticulind, în grupuri pi- 
toresti, pentru cea mai mare satisfactie a ochiului, cealaltă acuare 

Nu lipsesc, din contribuţia lui Mützner, nici operile de caracter 
decorativ, care ne amintesc putin, intr'o tratare mai personală, mai 
matură, de faza sa japonizantă, ori miel scene de interior, ori altele 
in care o figură, „à contrejour", apare pe un fond luminos. Plăcute, 
robuste ca aspect, Intr^un colorit energie, naturile moarte în deosebi 
cea ca borcanul de murături, bucată extrem de reușită, ori cea cu co- 


Acuarelele. Rodicii Maniu s'ar putea împărţi în două categorii 
distincte: peizagiile şi scenele de interior. Peiz 
dau impresia aerului ce circulă, a luminei, in compoziții văzute larg 


lor—ca să ma > cu ceea ce ne izbesie mai mult la prima vedere — 
are ceva adine, intens, însă misterios, ca un Jar acoperit în parta de 
cenuse. Tonurile sint cat/felate. Atmosfera evocă ceva cald, de volup» 
tate ca să se potrivească cu caftanul turcesc, cu instrumentul o: len- 
tul, de muzică, pe care modelul il (ine in mînă. O notă vie, neobici- 
nuită la Rodica Maniu, o constitue florile, subiect rar in opera sa, spre 


deosebire de ceilalţi acuaretişti, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Iosif s'a impus din ce în ce mai mult amatorilor, în ultimul timp. 
Si la dinsul nota esenţială a temperamentului este mese age pe 
lingă care se adaogă o reală, o incontestabilă drago Pes - p 
Anii trecuţi se inspirase dela vederile intinse, plate, ale p 
jurul Bucurestilor. Imi aduc aminte cit de exacte şi de plăcute pair vod 
rurile sale seniné, putin verzul, cu vine portocalii sau rozatice, rid 
du-&e deasupra pámintului ars de soare, intunecat, ripos, peste e a 
inàljau ici şi colo tufe sărace de mărăcini, ori de arbuşti toy ori 
Acum în urmă l'a atras mai mult muntele, după un stadiu ü terme- 
diar in regiunea dealurilor, cu verdele lor crud şi sănătos. Și-a fixat car- 
tierul general la Predeal, unde a pictat earna şi vara. Puţini sint la noi 
cei care au înţeles mal adine motivul aşa de greu de prins ? maies- 
taten lui, așa de uşor „carte poştală”, al imensităţii muntelui. Printre 
ei, în primul rind, se găseşte şi Iosif. La început tehnica sa era ceva 
mai greoaie. Dar reluind din ce în ce mai des motivul muntelui, aco- 
perit de brazi ce-şi profilează siluetele pe stinca albăztrue, vara, ori pe 
nota albă-albăstruie a zăpezei, earna, el a ajuna să înțeleagă ce e ptm 
cipul şi ce e accesoriu într'un astfel de motiv. Tratarea sa e din 5. 2 
ce mai largă, mai „despuiată” de amünunte inutile, In expozitia 
acum una sau altă din vederile de earnă sint printre cele mai buna lu- 
cruri ieşite din mina sa. Tot atit de reuşite şi de plăcute sint şi guagele 
de mici proporții, în care a Au impresi fugitive, din peregrinuţiele 
rin satele de prin Ardeal. 3 
" [i ot Consteninesca, am spus-o, se caută şi nu pare să se fi 
aflat incă. Stofa sa esle solidă, căci ne găsim, evident, în fata unui pic 
tor dotat. Ştie desina, ceia ce e rar la cei din generația sa, şi stie — 
pune. E preocupat de nevoia de a se reinoi, cela ce este o a treia no! 
bună, A ajuns însă să-şi formeze o uree oi la care 8e men 
u îndărătnicie, ceia ce este mai puţin bine. 
t Un tablou al său, două tablouri, plac şi interesează. Patruzeci da 
tablouri unul lingă altul, tsi vatămă reciproc, din pricina gamei la care 
s'a oprit artistul. Prea ne dau impresia, toate, a fi variaţii cromatice pe 
o temă foarte simplă: un acord de roz, de alb, de albastru deschis si de 
puţin verde. O dată învinsă însă, această impresie de monotone, — 
perim naturi moarte si chiar pasari ferie aei luate individual, 
i e de vecinii lor dela dreapta sau dela stinga. _ a 
— MÀ mă opresc la grupul grafic, este mal mult pentru intenţiile, 
de cit pentru realizările lui. Gravura a fost şi este la noi vitreg ro 
tată, și de public, şi de artişti. Puţini au fost cei care s'o incerce, i 
puţin cei care să i se devoteze, cu pasiunea pe care o pun confrații 
din Apus, sau chiar cea, pe care o întilnim la noi, față de pictură 
de sculptură. Gravorii acuzau publicul de indiferența, ceia ce ers 
adevărat, publicul putea, la rindul lui, acuza pe gravori de mar 
minare, de Jipzž de interes veritabil, pentru o artá, pe care aces 2 
pretindeau că vor s'o cultive. Ne găseam însă - întrun cere ag 
artistii nu ajungeau să fie susținuți de public, fără de care nimic nu 
se ponte intreprinde în artă; publicul n'avea cum să-şi d 
gustul, căci nicăeri nu întilnea exemplele hotüritoare, pe care s 
sprijine experinfa. y See 4 
De citiva ani Sa rupt ghiata. Ciţiva artişti curajoşi, printre care 
trebue numărat Naum, din Brăila, au început să practice gravură, 
sub diversele ei forme. Alţii l-au imitat, sau au avut același pornire 
Numărul gravurilor din expoziţiile Salonului de Toamnă à crescut în 
chip imbucurător. Calitatea lor a cîştigat din emulaţia ce s'a produsa. 
lar acum, la Sala Dalles, putem saluta o primă expoziție, nu numai 
consacrată gravurei, ci unui gen distinct, unei subdiviziuni a gr& he 
celei în lemn. Mare indrüsrealá, de sigur, care trebue $i care începe x 
fie răsplătită, de vreme ce sau vindut ceva stampe, Evident, nc 4 


wl p 
STU. VET 


sata QNA. o ein EPI SW S IN A 
S à P Mr. i A * > AS) Ea i d 
Pal lis i i 


=_e 


CRONICA PLASTICĂ 103 


poate vorbi de capodopere, ci numai de lucruri onorabile, Tehnica se 


va ameliora, chiar felul în care sint tipărite foile poate face si trebue 
să facă progres. Ideile unuia sau altuia se vor modifica si ele, căci gra- 
vura se bazează pe anume tradiţii, care nu-s deplin cunoscule, de cei 


care o practică, Totuşi, inceput promițător, pe care, personal, 11 salut cu 
multă căldură, 


Capitolul donațiilor, în viaţa muzeelor apusene, este unul din cele 
mai importante. Nu există colecţie publică, în marile capitale, fn care 
proporţia operilor intrate prin bunăvoința unei persoane sau a unui 
grup da persoane: „amicii muzeului”, să nu treacă cu mult peste cea 
a operllor cumpărate de direcţiile artelor. In Anglia, nu mai vorbese, 
Regele, cel d'inffiu, nobilii, mari industriasi, îşi fac o datorie din a 
dărui ce nu mai bun în casele lor pentru inbogátirea tezaurilor ar- 
tistice destinate marelui public. Acelas lucru în Franţa, în Germania 
şi Italia, în Belgia $i Olanda, în America, unde contribuția privată 
se ridică la zeci de milioane de dolari, în fiecare an, La Belgrad, 
Prințul Paul a luat în mină organizarea muzeelor de artă si ur- 
mează o politică artistică constructivă, spre marele bine al conceta- 
ților săi, doritori de a se instrui. 

La noi, fenomenul acesta se întiinea mai rar. Erau unii care pre 
tindeau chiar că cei avuti, singurii care-și pot permite luxul de a 
stringe opere de artă, nu sau gindit nici o dată de cft la multumirea 
lor. Explicaţia mi se pare Insă să fie alta. In realitate muzee de atat, 
în sensul occidental al cuvîntului, colecţii hine instalate si bine admi- 
nistrate, nu există. Cum să se despartă cineva de un obiect la care 
tine, pe care-l pretueste şi pentru valoarea sa materială, dacă nu stie 
unde va fi aşezat, cum va fi püstrat, ei dacii statul se va Ingriji eu 
adevărat de el, statul care de atitea ani n'a putut cládi un muzeu 
rA ae plastică, lar pe cel de artă țărănească f] tine neterminat din 


Totuşi, ori de cite ori unu! sau altul din muzeele noastre tră- 
leste cu ndevürnt, adică dă publicului impresia că este condus cu 
rivnă si cu oarecare pricepere, donațiile nu întirzie. Voi lua en exem. 
plu Muzeul Toma Stellan, pe care lam găsit în anul 1931 avind, bv 
zestre, douiizeci si trei de tablouri si cam treizeci si trei de acuarele, E] 
aro acum, după cum dovedeşte catalogul, peste sase sute de numere, 
(în afară de gravuri şi de artă aplicată), din care cel puțin șaptezeci 
la sută provin din donaţii. Nu este oare !mbucurütor să constatăm 
acest fenomen, într'un oras în care oamenii trec drept teribili egoisti? 
N'as vrea să mă raportez, decti la ctia ce am constatat în ultimile patru 
luni și care merită să fie cunoscut de marele public. 

1) Boerul Alexandru Lens a lăsat prin testament Intreaga sa cò- 
lecţie de miniaturi, de portelanuri, de amintiri de familie, de gra- 
vuri și de obiecte de vitrină muzeului. Stnt aproximativ două sute de 
bucăţi, ce ne-au fost încredințate de executorii testamentari, d-nii 
Traneu şi Colonel lliescu. 

2) D-na Plotina Nicolescu, fosta soţie a regretatului Toma Ste- 
lian, m'a autorizat sá-mi aleg din casa sa tot ce mi se pare demn de 
a figura in muzeu. Aşa au intrat în colecţiile noastre citeva tablouri 
italiene din sec. al XVII, un portret de Stoenescu, o acuarelă de 
Grigorescu, $i alte obiecte, Autoriza(ia de a alege aceste lucrări pen- 
tru muzeu fusese dată oral, citeva zile înaintea morţii. Fraţii de- 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


functei, moştenitorii, bau respectat dorinţa, iar tablourile au $i fost 


Mey Auzind că d-] Aurel Procopiu ar dori să se desfacá de colecţia 
sa de tablouri, bine cunoscută publicului, m'am dus s'o văd. N'am 
putut întiini chiar pe stăpinul casei, care nu se găsea acolo, am În- 
tnit însă pe un membru al familiei, căruia iam vorbit despra ope- 
rile ce ne-ar putea interesa, cu timiditatea celui care stie cit valo- 
rează un Grigorescu, și chiar un Aman, un Mirea sau un Ressu. A 
doua zi am luat, prin telefon, intilnire cu d! Procopiu, Cind am ajuns 
la dinsul, la toate tablourile ce mă interesaserá în ajun era prinsă 
o bucată de hirtie cu indicatia că erau „dăruite Muzeului Toma Ste- 
lian", Cind oare cineva se arătase, în Apus, mal dezinteresat, s; mai 
elegant darnic, en o delicate( de procedare mai desüvirsitá, decit d-l 
Procopiu, în împrejurarea aceasta? : 

4) D-na Fotinia Gusti a lăsat muzeului, prin testament, cinci tu- 
blouri de diverşi artişti Nu este aceasta o probă mai mult de atenţia 
mişcătoare de care se bucură colecţiile noastre publice de artă? 

Si, după cum spuneam, toate aceste donaţii mi-au venit în ulti- 
mele patru luni, împreună cu un însemnat ajutor dela Banca Na» 
tionalà, prin d-l guvernator Mitiţă Constantinescu, impreună cu da- 
ruri mai mititele, de desenuri sau de gravuri. Mi s'a intimplat uneori 
sä fiu vizitat de oameni mai modesti, de bülrin| care aveau o icoană 
de zeci de ani în familie, pe care o destinase muzeului, de negustori 
—unul este d-1 I. lancovici—care atrinseseră tablouri dela pictorii 
nostri mari, pe care ar fi dorii să le vadă într'o colecţie publică, bine 
păstrată, cu numele lor scris dedesupt. Așa a fost cazul regretatului 
Caton Theodorian. Nu mai vorbesc de darul regesc, pe care Muzeul 
La primit dela familia Profesorului I. Cantacuzino. : e 

Toate acestea, ne umple de speranţă pentru viitor. Particularii 
si-au făcut şi-şi fac datoria; dar oare Statul şi-o va face pe a sa, care 
cate să construiască muzeui de artă plastică, pe care toti îl dorim și-l 

aşteptăm în capitala Romîniei? 
GH. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


DIRECTORATUL CAMIL PETRESCU 


Venit la direcţia Teatrului Naţional în Fevruarie 1939, d, Camil 
Petrescu a părăsit acest post In Decemvrie acelaş an. 

Nominal, dizectoratul său a durat zece luni. Din acest timp, trebue 
însă să scădem patru luni de vacanţă si cel puțin două luni dela 
inceput, căi în momentul intrüril sale in functiune, repertoriul tea- 
trului era de mult fixat, lar stagiunea angajată. 

Efectiv, acest diroctorat nu numără decât patru luni de mani- 
festare proprie. Este cu totul insuficient pentru ca o activitate artistică 
să-și organizeze mijloneele de lucru si cu atit mai insuficient pentru 
ca ea să-și atingă obiectivele propuse. 

Noi nu facem 1n această cronică politică teatrală. Motivele pentru 
care d. Camit Peirescu a plecat dela direcția Teatrului Naţional, ne 
sunt aici indiferente. E deajuns să spunem că aceste motive nu sunt 
de ordin artistic, ȘI e drept să adäogām cá o ex rient& creatonre în 
orice artă, dar mai ales în teatru, cere înainte a orice timp. 

In mai puţin de doi ani, prima noastră scenă a avut trei schim- 
bări de direcţie. E prea mult, Nimic nu se poate întreprinde şi Infüptui 
fără răgaz, fără perspectivă, fără o anumită garanție de statorniei, 
fără o anumiti continuitate de răspundere. Trecerile dela o directio 
là alta sunt totdeauna dificile, confuze, dezorientate. Se amestecă re- 
partoriile, se pierd inițiativele, se anulează posibilitatea oricărui 
control critic. 

D. Ion Marin Sadoveanu a trebuit să joace la inceput repertoriul 
lăsat de răposatul Paul Prodan; d. Camil Petrescu a trebuit la rindul 
său să joace câtva timp repertoriul d-lui Sadoveanu: d. Sadoveanu in- 
sfirsit, joacă acum repertoriul d-lui Camil Petrescu, In asemenea con- 
ditiuni, un director de teatru devine un simplu „gerant'!, un „expeditor 
de afaceri curente”, iar activitatea instituție! lipsită de o viziune 
unitară — se transformă întrun perpetuu interegn, intro nesfirgită 
serie de perionde de tranziţie, 

Să sperii că rovenit în postul pe care îl părăsise acum zece luni, 
d. Ion Marin Sadoveanu îl va păstra de astă dată destul de mult, 
pentruca prezența d-sale în fruntea institutiei să fie în mod efectiv 

un .directorat". 


D. Camil Petrescu a avut ceea ce se cheamă o „presă proastă”, 
Directorul vechei Cetăți Literare, purtător pe vremuri de violente lupte 
polemice, eate un spirit critic intransigent, În timp ce direcţia Teatrului 
Naţional este, sau s'a deprins să fie, un post de acomodüri, de concesii, 


i A Sr o Lag a TC dort PS 


106 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de tranzacţii: race paz cu gustul publicului, cu mentalitatea actorilor, 
cu doleanțele croni lor, 

Este [^ personalitatea celui ce a scris „Falsul tratat pentru uzul 
autorilor dramatici”, ceva tranşant, îndirjit, aproape brutal prin sin- 
ceritate, ṣi nicăeri mai mult decit in teatru o asemenea atitudine nu 
s suportă mai greu şi nu provoacă reacțiuni mai vii. 

Inainte de a fi putut schiţa, necum realiza, programul său, înainte 
de a fi pornit măcar la lucru, fostul director a avut în faţă adversităiţi 
personale tenebros organizate, 

Există In Caragiale o0 pagină, care exprimă cu un suprinzător 
aer de uctualitate, atmosfera de duşmănie în care a decurs acest in- 
ceput de directorat. Este o „scrisoare” tipărită pe foi volante în 1888), 
două luni după ce Caragiale fusese numit director al Teatrului Na- 
tional si prin care cerea, poate pe un ton uneori prea vehement, să-l 
fie îngăduit lui „eare pină acuma n'a făcut nici bine nici rău, să 
înceapă măcar a face ceva”. , PON 

„Să încep a lucra şi apoi sd mă critice, fie chiar nevolnicii şi rău 
pacatorii; dar sd-mi dea pace sd încep. A critíca şi ínvinovd(i chiar 
pe nedrept luemrea cuiva, mai merge; dar a-l sfişia când dabia ze 
pregăteşte a lucra, asta este culmea lipsei de spirit. Nedrept, bine, 
dar stupid... asta e rdu. 

Căci să vedem ce este această furtună contra mea, această goană 
al cărei scop se vede cit de colo a fi sd mu pot eu nici începe lucrul. 

„Goana aceasta aci ia [forma machinatiunilor şi sgomotelor surde, 
a bir[elilor triviale, a denunțărilor maloneste, a scrisorilor anonime 
pline de înjurături și de amenințări, de atacuri cu mina armată, aci 
se traduce apoi în notițe brodate cu împunsături nervoase, adesea pue- 
rile, in informații ndscocite şi absurde în înjurii brutale chiar”. 

Nu i-au lipsit scurtului directorat al d-lui Camil Petrescu nici „ma- 
chinatiunile", nici „birfelile triviale", nici ,denuntárlle maloneste", nici 
— mai ales: — „scrisorile aronime", insfirsit nici una din armele, pe 
care eu 51 de ani înainte, trehuia să le înfrunte şi să le suporte, din 
acelaşi loc sí poate din partea aceloraşi oameni, I. L. Caragiale. 

Lucrurile se petrec în cultura noastră cu o tristă şi, într'un fel, 
consolatoare identitate. 

t 


Nu avem intenția să facem un bilanţ propriu zis al activitátii 
d-lui Camil Petrescu, recapitulind piesele pe care le-a jucat, expe- 
riențele de regie pe care le-a întreprins, inițiativele de organizare pe 
care le-a luat, In anumită măsură, cronica noastră a semnalat la timp 
aceste fapte. Credem de altfel că ele nu erau decit preliminarii. Direc 
torul isi verifica materialul de care dispunea, inainte de a porni la 
drum. Nu se poate realiza un mare repertoriu, fără prealabile operaţii 
de selecţie, de discriminare, deopotrivă de necesare şi interpretilor $i 
publicului, 

Multe din iniţiativele fostului director vor răminea cu siguranță 
in averea morală a Teatrului National, Faptul de a fi dat o nouă strå- 
lucire „Scrisorii pierdute”, jucată cu o echipă tinără de interpreţi si 
readusă astfel printr'un mare succes în plină actualitate, faptul de & 
fi inzestrat teatrul rominese cu două traduceri din Corneille si Racine, 
făcute de doi dintre cel mal valoroşi poeti ai nostri de azi — d-nii Viw- 
dimir Streinu şi Emil Gulian —. faptul de a fi primit în repertoriu ca- 


1) v. L L, Caragiale, Opere V. Articole politice şi eronici dramatie* 
Ediţie îngrijită de Şerban Cioculosen, pp, 281—286. 


an dada. 4 : Allee a 205 Qd STA 


nf. rr ep aad > Cv Le 


CRONICA DRAMATICA. 107 


podopera lui Eugene O ' Neill „Mourning becomes Electra", operă esen- 
fialá a timpului nostru, a cărei ntare, prin dificultăţile ei de 
stil şi de tehnică, este un adevürat act de curaj — sunt lucruri peste 
care nu se và putea trece, 

Ceea ce se desprinde insă din directoratul acesta, dincolo de ren- 
lizările lui considerate fiecare în parte, este o incercare radicală de ino- 
ire a ritmului In care lucrează Teatrul Naţional, 

D-1 Camil Petrescu a adus acolo un spirit de căutare, de revizuire 
a poziţiilor cistigate, de verificare a forțelor necunoscute sau rău trn- 
trebuințate sau unilateral întrebuințate, Intr'un mediu în care dom- 
nesc tot felul de deprinderi şi prestigli confortabile, ineomodul director 
a pus întrebări, a deranjat prejudecăţi, a imprimat puţină neliniste, 
puţină teamă şi mai ales acea îndoială cercetătoare, fără de care o artă 
încetează să fie un lucru viu şi devine o simplă industrie mecanică. 

Poate că multă vreme în sălile de repetiţie ale Teatrului Naţional 
privirea directorului plecat, acea privire clară, scrutătoare, de om pa- 
monat si lucid, va fi încă prezentă în conştiinţa actorilor $i va urmări 
jocul lor, rectificindu-l. 


REFLEXII ASUPRA STAGIUNII ÎN CURS 


Din Septemvrie pină în prezent, teatrele bucureştene au prezen- 
lat 26 de premiere (fără să le socotim, se înțelege, pe cele de revistă), 

Imprejurári „independente de voinţa noastră”, cum se zice, ne-au 
impiedecat să asistăm la o bună parte din aceste spectacole şi cu stit 
mai puțin să referim despre ele ln timp, 

E prea tirziu să revenim asupra lor. Cele mai multe sunt cu dë- 
süvirsire uitate. Nimic nu piere mai repede $i mni adine decit un spec- 
tacol de teatru, a doua zi după ce n fost scos de pe afis Uneori nici 
nu este nevoe de această „scoatere de pe afis”, Cite succese şi jumătăţi 
de succese nu treneazá luni întregi, fără sens, fără justificare, nici 
vii, nici moarte! 

Mai este un motiv, pentru care ne-ar fi greu să „punem la ri" 
cronica noastră, trecînd în revistă toata spectacolele stagiunii, Un 
spectacol pe care nu-l vezi la premieră sau puţin timp după premieră, 
este literalmente desfigurat, 

Se întimplă în teatru donă lucruri la fel de stupide: este în pri- 
mul rînd tracul nervos dela premieră, şi este pe urmă nepüsarea $i 
neglijenta de mai tirziu. 

O premieră trüeste sub nenumărate obsesii, temeri, constringeri. 
Presiunea regizorului, care încă n'a scăpat spectacolul din mină, pre- 
siunea criticii, care incă n'a vorbit, presiunea publicului, care încă n'a 
decis, — toate reusese să-l menţină pe actor intrun fel de balucinantă 
neliniste, plină de spaime si de superstiții. Cunose această atmosferă 
şi cred cá este în ea ceva inferior, prin lipsă de luciditate, prin agita- 
tie nervoasă, prin pierdere de control propriu. 

Dar odată trecuta trigurile premierei, se întimplă in sens invers, un 
lucru la fel de excesiv, dar mult mai primejdios, Este o bruscă „re: 
lagare", Scüpat de sub orice control extern, spectacolul se dezorgani- 
zeazü. Nimic nu rămine intact: nici jocul actorilor, nici decorurile, 
nici textul — mai alea textul nu. Replici suprimate, replici adăugate, 
scene intregi modificate după cum publicul aplaudá si ride — în 
scurtă vreme o altă piesă, un alt text se substitue textului initial 

Un spectacol de teatru are la noi soarta acelor clădiri efemere de 

paiantă, care strălucesc albe si festive la deschiderea unei expoziţii, 
dar se ruinează după prima săptămână, după prima ploaie, după 
prima suflare de vint. Repede ridicate in lumină, ele imbátrinesc $i 
cad la fel de repede. 


——— 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


Un spectacol văzut la a treizecia reprezentație, nu este decit ca- 
ricatura spectacolului de premiert. ; 

Puţine lucruri merită de altfel regretul de a fi fost pierdute In 
această stagiune. 

E o stagiune dezorientată, fricoasă, lipsită de seriozitate. Suntem 
intrun an decisiv pentru soarta omenirii, asistăm la drame istorice, in 
care propria noastră fiinţă, propriul nostru destin sunt angajate, dar 
nimic din această neliniște gravă nu străbate în cărţile ce nl se oferă, 
In piesele ce ni se prezintă. 

Suntem de mult obișnuiți cu medioeritaten teatrului, dar parcă 
niciodută n's fost mai penibilă, decit acum cînd trebue s'o măsurăm 
cu semnificaţie teribilă a vremurilor pe care le trăim, 

Ain fi vrut să vedem pe o scenă de teatru „Fluviul scinteietor" al 
lui Charles Morgan, plesă care răspunde atit de mult întrebărilor 
grave ale ceasului de faţă, dar ni se ofer& în schimb ,.Marionetele" de 
Pierre Wolff sau ,Taifun" de Melchior Lengyel, 

Nimeni nu poate spune pentru care motiv se desgroapă asemenea 
fantome din recuzita teatrului dinainte de război. Pierre Wolff sau 
Melchior Lengyel nu pot prezenta nici măcar interesul documentar al 
iui Sardou., Sunt autori de cea mai joasă speţă, iar faptul că în piesele 
lor demodate se află asa zise roluri mari, de virtuozitate sau de com- 
poziţie, nu este o scuză, Pe d. Vraca Îl aşteptăm în Shakespeare nu în 
Melchior Lengyel, pe d-na Leny Caler o aşteptăm în Musset (de ce nu 
se decide să joace „Les caprices de Marianne"?) nu în Pierre Wolf. 

Aproape acelaş lucru trebue spus $i despre d. Iancovescu, în urma 
nu prea fericitei sale apariţii în ,Figurantul" lui Alfred Savoir, Dar 
oricum Savoir are spirit si fantezie... 

Lucruri mai serioase, desi si ele lipsite de înaltă semnificaţie, s'au 
lücut la teatrul Regina Maria, unde sau jucat o piesii de Jean Coctean 
linteligent autor de melodrame, cind renunţă la poezie gi scrie teatru 
după rețete vochi, bine verificate) şi două comedii de Marce] Achard, 
serlitor subtil chiar în piesele sale de serie, O piesă cu subiect din tim- 
pul Renasterii Sa jucat sub titlul inutil şi deplasat de trivial „Foc şi 
pară”, care s'ar fi potrivit mai mult unut sketch de revistă, 

Lüudabhile eforturi de alegere în repertoriu si de grijă în regie sunt 
de Inregistrsl ln Teatrul din Sărindar, care dacă nu ne-a dat nici o 
operă mare, nu ne-a dai în schimb nici una regretabilá. Păstrăm o 
amintire bună piesei lui Jean Luchaire „Aproape de cer" (Altitude 
5200) subţire serisă şi subţire jucati. 

Teatru! Naţional nea dat una din ceel mai turburătoare, mai in- 
leligente si mai incisive comedii de Bernard Shaw, „Casa inimilor sfl- 
rümate", care sub un dialog scinleietor, sub o vervă muscătoare, sub o 
ploaie de paradoxe, ascunde o amărăciune fundamentală, tragică. 

„Profesorul Storiţin” a lui Leonida Andreiew a suferit de lipsa 
unui mare avtor, E o ples care ar fi cerut să aibe în centrul ei pe un 
Molssi, pe un Fritz Körtner, pe un Werner Krauss. D, Calboreanu este 
un actor nespus de util, de muncitor şi de serios, dar rolul lui Storitin 
*ere poale o scinteie de geniu. 


„DOMNIŞOARA BUTTERFLY”, 
DE TUDOR MUŞATESCU 


Este o sinceră plăcere să reluăm, după o pauză de două luni, in- 
datoririle noastre de cronicar, văzind o piesă de d, Tudor Muşatescu. 
Orice s'ar spune impotriva literaturii sale, omul acesta are talent: 
un talent fericit, făcut din vervă naturală, din instinct sigur al situa- 
tillor comice, din ușurință, de expresie. Voeatia sa pentru teatru este 


CRONICA DRAMATICĂ 108 


“xcepţională, Nimeni în literatura noastră dramatică de azi nu are al- 
Ruranța $i naturaleta acestui scriitor. Totul devine sub condeiul său 
spas de piei, totul se bier poa în limbaj de teatru, 
ar putea ca noua comedie pe care ne-o prezintă să nu fie strict 
originală. Ceea ce aduce însă d. Musatescu Intr'o piesă chiar atunc! 
cînd nu face decit oficiu de traducător, si cu atit mai mult cind o scrie 
în intregime — este inimitabil, Dela replică la replică, deja incident la 
vates extraordinara se forță de comunicativitate se impune $i bi- 
LJ 
»Domnisoara Butterfly" este o comedie sentimentală, naivă, 
onestă, cu oameni de treabă, cu deznodimint fericit, cam idilică luată 
în întregime, dar plină de tipuri, incidente si detalii juste, vii, colorate, 
prinse întrun riim dramatic, care nu oboseste nici un moment 
Regisor al spectacolului, d. Muşatescu a reuşit să pună în valoare 
utlimul amănunt al textului şi să realizeze o seară norocoasă de come- 
die. Echipa tinără de actori, cu care a lucrat, dă un ansamblu fără 
cusur. Excelentul Marcel Anghelescu (pe care dela prima sa apariție 
din 1897, l-am semnalat în cronicn noastră) continuă să-şi püstreze 
modestia dela debut, cistigind însă mereu mai multă fermitate. Intr'un 
rol ingrat (adică nesimpntiec publicului) d. Mihai Popescu reprimă cu 
discreție resursele sale de actor tinăr, ajuns la maturitate si destinat 
marelui repertoriu. D-ra Beate Fredanow este o actriţă chemată de- 
sigur pentru roluri mai complexe, dar care primeşte să josce cu bună 
credință, cu lealitate într'o plesă din care poezia nu è cu totul exclusă 
chiar dacă este 0 poesie de romanță. 
In limitele pe care si le propune dela punctul de plecare, d, Muga- 
tescu ne dă în Domnisoara Butierfiy un spectacol deosebit de agreabil. 


MIHAIL SEBASTIAN 


CRONICA MILITARÁ 
RĂZBOIU SUB CERCUL POLAR 


Istoria se repetă! y 

Nu totdeauna, Sunt şi cazuri in care istoria inoveazá, Sunt mo- 
mente foarte rare, dealtfel, în nesfirsit de lunga scurgere a anilor si 
veacurilor cind ceva cu adevărat nou se petrece pe scoarţa înfierbin- 
tată — mai mult de pasiunile umane, decit de focul intern — a pla- 
neiel noastre năuce. 

Sunt aceste momente, extrem de rare, puncta de deschidere a nout 
drumuri, mai mari sau mal mici, mai largi sau mai inguste, mul 
adinci sau numai superficiale. Unele brăzdează puternic si canali- 
zeazì dealungul lor întreaga umanitate sute şi mii de ani dearindul, 
moditicind radical condiţiile de existenţă a indivizilor şi a societăţilor. 
Altele mürunte, neînsemnate, se strecoară şovăeinie si intortochiate ca 
o potecă în desişul junglei dispárind adeseori, înnecate în întuneric. 

Drumuri cu adevărat noui, evenimente cu adevărat originale se 
găsesc semünate — neegal fireşte — în cele 2 vaste domenii ale vieţii 
noastre, al mnterialităţii si al abstractiunii. 

Cind apar undeva, en o lumină vrăjită pe stînci goale sau ca un 
izvor curat și rece din nisipul profund şi uscat, răminem fascinaţi, 
surprinsi, incintaţi, Ne repezim apoi să-l pătrundem, să-l înțelegem 
să-i nflümn secretul, să-l desvăluim taina păstrată de o eternitate în 
urmă. 

Apoi, pornim la drum ca întrun basm cu vrăji — lumina 
înainte, mai mare, mai mică, pălpăind, strălucind, noi în urmă, pe 
drumul nou, către orizonturi necunoscute, 


Un fapt, nemai întiinit pină acum în domeniul armelor, este răz: 
boiul fino-rus, Elementul nou, constă în ciocnirea a două popoare, 
atit de diferite din toate punctele de vedere, pe un loc şi sub un climat 
in care de milenii a domnit paces cea mai adincă, adeseori ticerta 
cea mai infricosütoare. 

Niciodată încă noaptea polară n'a fost luminată de flăcările tu 
nurilor, mitralierelor sau minelor, Niciodată, la temperaturi care au 
atins pină la—50 grade Celsius, armate întregi nu Sau 2 
MAI oaea desperare pentru a smulge o victorie cit mai rapidă si mai 

t kt 


^ 
Li 
E 


CRONICA MILITARĂ 111 


Aceste conditiuni de climă si aspect geografic au deschis pentru 
ştiinţa militară un drum nou ee va trebui de aci înainte explorat şi 
studiat în amiünuntime. 

Lucrul nu este uşor, dată fiind debilitatea mijloacelor de infor- 
maţiune, exacte, Totuşi este tentant să ne creem o primă orientare — 
susceptibilă desigur de ulterioare verificări — în ceeace constitue 
astăzi problema fino-rusă, care mline se poale transforma intro altă 
problemă mult mai importantă şi mai complicată, 

Rădăcinile politice ale acestui conflict declanșat la 3 luni dela 
începerea războiului anglo-frunco-german, sunt desigur departe, bine 
ascunse şi împrăștiate astfel încit nu cred a se putea afirma de aci 
încă mulţi ani că sa găsit capul firului. 

Cererile prezentate Finlandei se pot grupa în 3 categorii: 

a) Hectificári de frontieră în special în istmul Careliei cu cedarea 
liniei de fortificaţii Manerheim, singurul zid de apărare finlandez; 

bj Primirea de garnizoane $i crearea de baze aeriene $i navale 
sovietice în principalele porturi ale golfului Botnic si Finic; 

c) Cedarea unor insule de interes strategic. 

O imbrátigsare cum nu se poate mai călduroasă; — aproape o 
sufocare. 

In schimb, sovietele ofereau — fourte generouse — o suprafaţă 
oarecare În pustiul Laponiei, mult la Vest de Marea Albă. 

Cam acestea au fost cererile, motivate de un eventual pe- 
ricol pe care Finlanda ar putea să-l constitue pentru U. R. 5. 5, in 
cazul când ea ar fi transformată in poartă de intrare, bază de ope- 
raţiuni, de statele occidentale capitaliste — Franţa si Anglia — in- 
trun războlu de agresiune. Această ipoteză este lipsită cu totul de 
orice fundament. Lăsind la o parte dovada pacifismului, neagresivi- 
tütii — cel puţin directe şi personale — a acestor 2 State occidentale — 
campioanele libertăţii si respectului principiilor internationale, posi- 
bilitátile militare sunt aproape inexistente, fapt de care uşor îşi poate 
da seama orice om — chiar lipsit de orice competență specială. Si 
iată de ce, Anglo-francezii nu puteau nici visa să debarce o mare 
cantitate de trupe si material în Finlanda — şi nici să ducă un 
rüzboiu contra U, R, S. S. fără ca Germania să ia o parte activă la 
operaţiuni, Marea Baltică fiind deplin controlată $i dominată de flo- 
tele rusă şi germană, 

O debarcare în nordul Finlandei la Petsamo, singurul port in 
Oceanul Inghetat, într'o regiune extrem de grea, lipsită de comuni- 
catil, absolut improprie, ar fi avut acelaşi lamentabil rezultat ca de- 
barcarea trupelor engieze la Arhangelesk Ja finele războiului trecut. 
Nici Anglia si nici Franţa nu sau gindit nici un moment la un rüz- 
boiu contra U, R, S. S. si cu atit mai puţin prin Finlanda. 

Finlanda ocupată sau transformată întrun fel de „protec 
torat“ colosul rus domina net toată Baltica, apăsa atit de puternic 
asupra Statelor Scandinave, incit acestea ar fi răsuflat cu greu, iar 
Ruşii ar fi avut un debuşeu uşor prin Oceanul Inghejst în Marea Nor- 
dului. Rusia ur fi fost astfel prezentă, nelipsită chiar, în toate aface- 
rile europene, pînă in cele mai mici şi mal indepărtate colţuri ale 
Continentului. 

Dela Petsamo pină la frontiera cu Vagana, frontiera sovietică 
ar fi prezentat o linię aproape dreaptă dela N. la S, Odată Finlanda 
terminată „nesăţioşii” ar fi continuat desigur sería revendicărilor In 
alte părți, spre Scandinavia sau aiurea, 

Rezistenţa finlandeză nu intra în calculele ruse, In nici un caz 
sub forma prelungită, dirză, desperată, victorioasă sub care au cu- 
noscut-o, Informaţiile asupra Finlandei s'au dovedit totalmente ero- 


112 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


1 


nate, Se credea la Moscova că va fi deajuns o uşoară împingere pen. 
iru ca armata să se imprăştie, iar poporul s se răscoale și să pe 
alăture cu toată graba guvernului „popular Kusinen”, 


Finjandezii sunt o naţiune puţin numeroasă, dar civilizată im 
trun grad atins numai de foarte pujine popoare, 

Istoria lor este un şir de lupte obscure dar desperate pentru im 
dependenţă. Ei au cunoscut secole dearindul apăsătoarele ocupatiuni, 
a Suedezilor $i apoi à Rusilor, pină cind in 1919, in urma unui războlu 
victorios au [zbutit să-și capete independenţa şi să-si consolideze statul, 
Cum și-au închipuit conducătorii sovietici că ncest popor setos de ti- 
bertate se va läsa intimidat de amenintir!? 


„Blitzkrieg"-ul, ofensiva trisnet reuşită atit de complet In Septem- 
vrie 1939 a tentat enorm pe sefii sovietici, 

Colosula dotare eu mijloace motomecanizate a armatei germane 
S'a repetat si In constituirea armatei sovietice, Pină şi manevra stra 
tegică aduptată de primii „dubla învăluire de aripi“, a fos simţitor imi. 
tati de ceilalți, 

Această imitare, datorită unei fascinatli, este cauza principală a 
rezultatelor slabe obţinute de ruşi în Finlanda. 

Nu voiu mai insista aci asupra configurației geografice, asupra 
condiţiilor de climă şi asupra organizării statului finlandez ele fiind 
deja bine cunoscute cititorului. 

Voiu trece 1a enumerarea faptelor asa cum se pot cunoaste astăzi, 

La 30 Noemhrie 109, ora 8 dimineata, trupele sovietice trec tron- 
uera pe toată lungimea ei — circa 1.400 km, — căutind să pătrundă 
cit mai adine în interiorul pärli si dispozitivului de apărare inamic. In 
acelaş timp, nvialia sovietică bombardează principalele oraşe, lar ma- 
rina porturile finlandeze. Concomitent cu acțiunea militară, se cons- 
Htue un guvern comunist intitulat „popular“ condusa de un membru al 
partidului comunist, Kusinen, pe care U. Tt, S, N considera singurul 
reprezentant ul națiunii finlandeze. 

Gruparea forțelor ruse era următoarea: 

a) Un grup puternic de divizii, cirea 200—250.000 oameni în istmul 
Careiiei, El ataca de front linia de fortificaţii Manerheim în scop de a 
0 sparge. a pătrunde în interiorul țării şi a cuceri Helsinki; 

5) Un grup de forte puternic de elrea 100.000 oameni imediat la 
N. de lacul Ladoga, cu misiunea de a cădea în spatele apărătorilor 
liniei Manerheim; 

c) Un grup de forte in Nord, pe direcţia Murmansk — Petsami, 
tare do circa 50—60.000 oameni, cu misiunea de a înainta dealungul 
trontierei norvegiene şi suedeza pină la Golful Botnic, în scop de a im- 
piedica comunicarea cu aceste 2 ţări: 

dj în fine o armată de circa. 100—1250.000 oameni împrăștiată In 
Cordon — cu o densitate ceva mai accentuată în regiunea Suomisalmi 
şi Sala — dealungul frontierei de Eat a Finlandei pentru a face legă- 
tura între armatele de Sud şi cea dela Petsamo. 

Direcţia de înaintare a centrului acestei armate era Soumisalmi 
— Uleaborg (Oulu), în scop de a tăia Finlanda în două. 


S. Mü!zner ; Seurteica albastră 


Cocogul 


S. Mützner 


Rodica Maniu. Turcoaice 


pnfjor) : nuny opo 


Dn3spa40j4 17 : [oso 


Josif - Interior 


Š 

-— S 

R | 
/ "- 


Sa N ha 23), 


— 


Bassarab; Sf, Gheorghe 


^ 


Proectul de operaţiuni prevedea deci: 1) efortul în Sud 
(la istmoă Cereliel sí le M do Lodoge) 3 BON DAUNA Pal în Bud 
samo — Golf Botnic; 3) si numai în al 3-lea rind se prevedea înaintarea 
«pre Uleaborg. 

Se realiza astfel dubia învăluire pe la N. sí Sud — un cleşte ase- 
mănitor celui german în Polonia. 


e a trupelor fineze, Atacurile date asupra liniei Maner- 
heim si la Nord de Lacul Lad — și e de à 
trece pe ghiatk lacul, au fost respinse cu 


unde să rămină deocamdată In defensivă. de legătură între N, 
Sud a fost si mai nefericită şi a avut şi mai mult de suferit. 
t fiin mica adincime a dispozitivului gi legăturile tactice axtrem de 


vice nu au fost atinse; c) teritoriul cucerit nu prezenta nici o Insemna- 
iate nici ea întindere, nici militară, nici economică; d) pierderile ruse 


— O grupare importantă de forte se constitue si atacă în direcţia 
red An prin nouă A - mi promită LY ait, mai 
sprijini baze organizate cu ingrijire. Avia ar a au 
fost ni mai di — iar trupele de toate armele au fost dintre cele 


.. Rezultatul a fost promiţător în primele zile, Localitatea Sala a 
căzut în miinele ruse, inaintarea continuind la Sud şi V. de ea. Dar 
incepind dela 15 Innunrie 1940, o stagnare se observă si în acest sector 
finlandezii anunţă succese importante, — și impresuraren acestor 
trupe. Rámine de verifi In vilele ce vor veni, rezultatul real al 
acestei ofensive. Ceva deosbit — sl care pure n confirma eşecul 
tic se petrece în aceste zile, 

Operațiunile militare terestre — căzute într'o relativă stagnare — 

au fost înlocuite prin operațiuni aeriene foarte vaste, 
Aviația sovietică — contrar devizei de wipe cies „nu bombar- 
däm oraşe $i populaţia civilă” — a trecut la o acţiune de distrugere 
masivă în interiorul țării. Toate oraşele finlandeza au fost vizitate de- 
seori de escadre întregi ale ayiatiei de bombardament sovietice, uneori 
de cite 12 ori pe zi. Sute de avioane au bombardat — nu numal obiecti- 
vele militare, nodurile de comunicaţie, ete, ci Z orice aglomeratie cit 
de mică. S'au văzut raiduri compuse din cite 150 avioane, şi sau arun- 
cat mii de bombe, care au ras mii de locuințe şi ucis numerosi civili. 
Astfel în ziua de 20 Ianuarie, aviația sovietică a aruncat asupra ora- 
gelor 300 lar dela 18 pini la 22 Ianuarie, comunicatele «pun că 
nu "€: "ips 6.700 bombe care au provocat moartes a peste 700 per- 

.soanec civile, i 

Această opernţiune neriană care caracterul unei represiuni 


—— singeroase — aviația finlandeză fiind foarte mică — această distru- 


gere oarbă a tot ce este aşezare şi viaţă omenească are de scop distru- 
8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gerea tuturor reaurselor materiale al armatei şi năruirea moralului pô- 
pulatiei civile şi trupelor combatante, 

Ea mărturiseşte însă eşecul net si incontestat al operaţiunilor ar- 
matel terestre- 


Acestea par a fi faptele In lumina celor mai obiective informa- 
Wuni., Dacă ne intoarcem ia momentul deslán(ulrii acţiunii sovietice — 
t Noembrie 1039, ora 8 — şi analizüm cu tot singele rece şi cu toată 
obiectivitatea faptele, vom putea trage poate unele concluzii interesanta, 

Comandamentul rus a fost incontestabil impresionat de campania 
germană in Polonia — aşa cum toată lumea a fost — şi sa gindit dela 
inceput la o ofensivă viguroasă care să-l aducă „0 rapidă victorie”, ce- 
rută imperios de considerente politice, economice dar mai ales, de prest- 
tigiul armatei rogii care trebuia păstrat cu orice pref la un foarte ri- 
dicat nivel. Aceasta însă su făcut, netinindu-se suficient seama de con- 
digiunile climatice și militare ale adversarului. 


Considerind efectivele în prezenţă, putem spune — fără frică de a 
greşi prea mult — că armata roşie număra, lu început, circa TU, 
oameni 31 1.500 avioane faţă de nici 300.000 finlandezi și 200—300 avi- 
oane şi tinind seama de configuraţia terenului şi de conditiunile cli- 
mntice efectivele roşii nu erau suficiente pentru o cucerire rapidă. Ele 
trebuiau să fie de cel puţin 1.000.000 oameni. 


Proectul de operații — aşa cum l-am arătat mai sus avea remar- 
cabile greseli, E] prevedea efortul principal asupra liniei Manerheim 
— căruia i se subestima valoarea, — apui la Petsamo şi numai ca covă 
cu totul complimentar o acţiune in direcţia Uleaborg. Eroare tunda- 
mentul, Fortificațiile cit de slabe ar fi ele — nu se atacă de front — 
decit dacă altă posibilitate nu există. Atita vreme cit o singură altă po- 
sibilitate există, atacul de front trebue evitat pentrucă el necesită 
enorme mijloace şi jertfe. Cu mijloace incomparabil reduse, apărarea 
va puea — de sub beton și fier — si țină în loc forte de J0 ori mai nu» 
merosse cel puțin. 

Ar f fost mai logie ca în fata liniei Manerheim şi la N. de La- 
dora sù nu fie wiunate decit atitea trupe cit ar fi fost necesare pentru 
fixarea, n clt mai multe trupe fineze pe tront si a preveni o eventuală 
ofensivă Finlandeză spre Leningrad. 

Grosul trupelor trebula concentrat pe direcția Sala Uleaborg 
(Oulu) pentru ca printr'o lovitură foarte puternică să se ajungă cit 
mai repede la golful Botnic tăindu-te în două Finlanda — acolo unde 
en e mai îngustă Și izolindu-se partea de Sud, care conținea majori- 
tatea forţelor, oraselor, centrelor economice, ete, de restul țării şi al 
lumii 

In a doua instanţă — cu ajutorul trupelor dela Petsamo si cele 
dela centru trebula redusă rezistența jumätäții de nord, fapt uşor de 
indeplinit şi în foarte scurt timp, dat fiind că trupele fineze rămase. 
acolo ernu foarte puțin numeroase si lipsite de posibilitáti de aprovi- 
yionare. Astfel problema ajutorului sirüinatátii ar fi fost exclusă in 
foarte scurt timp. Inconjurati din toate părţile, pe mare şi pe uscat re 
zistentu finlandezilor din jurüitatea de Sud, ar fi fost o chestiune de 
scurt timp. 

Aceasta ar fi constituit însă o manevră totalmente opusă colei exe- 
cutate de ruşi. Ea ze numeşte „atacul la centru” $i ar fi necesitat nu- 
mai pentru acest sector un minim de 300.000 soldați, 


* qid 4: 6.000. 000. 


116 


tá si de faptul că se putea 

această direcție era comanda i 
FE ge pee bune și mai sigure baze de operaţii şi com latii, 
pentru următoarele motive: 


imea pe care a 4 ! 
MAR a întregului teatru de rázboiu. 


sresalu iniţială pare să [ prs ener 
lui prag cce ni proectului de operaţii aşa cum 
s Ideia justă a fost aplicată insă gresit Se Lapè dan Sue — 
utine torţe pentru ofensiva Sala-Uleaborg meh - 
pară E acurile aproape pe tot Vestul Sonea d rail ig d 
ilitatea comandamentului 
pesi o amet si si le arunce la punctul critic. 


centru să se declanșeze acțiuni ofensive la Nord şi la Sud pe toată lun- 


iuni ca 
gimea frontului, actiun ^ 
i ice imobilizindu-le. 
PES Pe ue red comise de comandamentul, ropu. Apres -— 
aparențele că nu au fost suficient de bine de perene nur fim —- 
tiuni şi comunicațiile ŞI faţă Sel (€ 3 
i 4 era recom : 
— P cerra excesivă a motomecanizatelor nu Ma gal oc 
tabilă, bens mijloace au nevoe de adepto e men € Edu. pO 
ateliere mobile și fixe, foarte numeroase, aria qum ene 
mai dificile. Clima aor d de aspră a dat o area 
i i lor rog ; 
Negre tool a făcut dela inceput faţă tuturor atacurilor sm- 
itä unor multiple cauze, 
— sica vorbi desigur de foarte marele ajutor pe ep derer A: 
adus atacalilor, O frontieră păzită de nenumărate aci i UA 
i ! "c rin, cup . 
raggio add rov Be si inteligent poate — ce Anei tară 
tatea polar, pp 
i * bată în beznă, la ; 
edet ajutor büstinasilor cunoscători perfecti ai terenului 8 
iti cu întunericul. I 
Een ree portii a Jucat si frigul, totuşi le ri snf man — 
tele sale. Au fost glasuri care au strigat cit au pu ut le mida 
gerul nüprasnic a oprit ,fulgerütoarea şi Me nri dir - aii ratie 
reducind astfel, În minuscule proportii contribuția red aegre 
Acensin nu e adevărat. Trupele ruseşti nu bri (€ esca 
diteraneeni sau equatoriali care numai vüzuser& şi simţ 
"raturi. ! 
sui tem asd districtului Leningrad care se rw pină la me 
Albi si erau deasemeni trupe aduse din Siberia, pee te pe 2 
presiuni ale termometrului. Deci nu exista o atit de mare diferen 
] tizare între cei 2 inamici Ă 
Mens soe a avut însă in poporul si armata sa un bes de S. 
tectie mult mai puternie decit natura. Natiunea finlan = : eate 
conştientă de rolul sñu in lume, pretuind mali mult — c tiet 
teriale si chiar decit viaţa, pe cele spirituale si qs Ar 
că nu pot läsa evenimentele să-şi urmeze cursul lor vi ne m gm 
au dorit ca, întrun efort titanic şi cu sacrificii de n - 4 mă 
termine singuri istoria şi viaţa lor. Deaceia rezistența me 


. Thre" "Aet NL,“ 
254 - ue NETS. O Xm 


CRONICA MAJTARA 117 


indirjità, eroică; deaceia au aruncat în bătălie toate resursele lor mo- 
rale, intelectuale şi fizice pentru a rezista invadnatorului, - 

Se constat astăzi că atit conducerea politică cit şi cea militară au 
înțeles de mult intentiunile sovietice şi in tăcere, fără laudă, fără a 
alarma pe nimeni sa pregătit să-i facă fată. 

— A construit astfel linia de fortificaţii Manerheim care barează 
istmul Careliel şi drumul către Helsinki, sí &e întinde $i la Nord de 
lacul Ladoga. Aceste fortificaţii sau dovedit a fi tot atit de tari ca şi 
cele occidentale şi toate încercările trupelor roşii de a le străpunge au 
fost spulberate. 

— A orpanizat şi dotat armata cu armamentul ce] mai modern şi 
cel mai adequat conditiunilor în care aveau să lupte, Acest armament 
m Ts majoritate suedez — s'a dovedit incomparabil superior celui so- 
vietic. 

— A pregătit sub raportul fizie intelectual si moral pe soldatul, 
subofiterul şi ofiterul finlandez, tránsformindu-i în luptătorii de elită 
ce s'au dovedit, 

— A pregătit mal ales — si a reușit cu deosebire — comanda- 
mentul. Sub directa conducere a maresalului Manerheim s'a ridicat şi 
sa format o întreagă pleiadă de comandanţi de toate gradele cure do- 
mină dela mare înălțime comandamentul aovietic. Datorită mareșalului 
si ajutoarelor sale generalii Oesch, Oesterman, Valenius 9i alţii; datos 
rit tuturor comandanților plină la cen mai mică unitate, toate 

lile ruseşti au fost abil exploatate si transformate în victorii finlandeza, 

Tactica întrebuințată de Comandamentul finlandez a utilizat cele 
două elemente cerute de teren şi disproporția numerică: Miscare si 
difuzare, 

Intr'adevár frontul finlandex — cu excepția liniilor forlificate—nu 
a prezentat o linie continuă, rigidă, garnisită cu trupe şi nici concen- 
trări masive de unităţi pe anumite punete. Aceasta le-ar fi fost fatal. 
Frontul lor este o linie incertă, elastică, nestabilă cu numeroase: $i mari 
goluri. Comandamentul finlandez a atras trupela rusa, Intro înaintare 
repede, pină cind liniile de comunicaţie au devenit prin lungimea şi 
numărul lor mic, precare, fonrte vulnerabile. Atunci prin manevre 
largi, prin atacuri bruscate, prin surprinderi bine pregătite au distrus 
aceste comunicaţii. Au atacat apol pe rind grosurile atacatoare prin 
acțiuni mici dar repezi, măcinindu-le puterea de rezistență morală si 
fizică, alungindu-le în păduri, şi departe de comunicații, Restul desă- 
virsea gerul, 

Marele comandament finlandez a dovedit admirabile calităţi de 
calm, de pricepere şi de curaj. Folosind In special faptul că cele 3 gru- 
päri de forte si cele 3 direcţii de acţiune sovietice se piiseau la mare 
distanţă sí că atacurile nu erau niciodată simultane şi succeaive, a în- 
trebuințat asa numita „manevră pe linii interioare” care constă în a te 
acoperi contra unui sau mai mulţi adversari cu forte puţine $i a face 
faţă intr'un singur punct cu majoritatea forțelor obtinind rezultatele 
dorite, După terminarea bătăliei intrun sector, trupele sunt luate şi 
duse în alt punct contra altei grupüri. 

Această manevră a reuşit de minune, constituind o strălucită ope- 
rațiune de stat major, cu toate dificultățile provenite din comunicațiile 
puține 3i cu toută aviația sovietică mult superioară $i care condusă 
mai priceput ar fi putut să o impiedice, 


In momentul în care incheiem această cronică, ofensiva roşie dela 
ala, a fost oprită. Se pare că trupele sovietice s'au retras citeva zeci 
N 


ENELTTN a ORUS et CENTRE 200 ua 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nordul lacului 

i căzut în defensivă. In sectorul dela 

e in apele rus n deslántuit o nouă ofensivă In intenţia de 

vi Sion te dar ră fiind faptul că pe celelalte 
agreate Ag ativă linişte — eroare gravă este mai mult 


tonr mneste o rel 
decit mere că forţele finlandeze vor izbuti să-i reziste cu succes, 


i te apune că re- 
le observate şi analizate pînă acum se poa i 
orar E detă va dura pns = ace an S A 
2—3 i ndiţiunile climatice sc 
e e Anica ge ormai e noui pentru ambii Mtiqerenn. Nopţii 
polare va urma ziua de 6 BIN frigului va urma o temperatur mode 
tă deasupra lui zero grade. 
T Aceasti schimbare este foarte propice unei întrebuinţări ris 
a aviaţiei şi armei motomecanizate de care armata roşie dispune în 
măsură covirsitoare constituind un netăgăduit avantaj pentru ea, = 
in acelaş timp numeroasele lacuri »" eri MUR formind bariere 
jutor mare pentru trupele finia 
Sid 777 vor araa gr vete t timpul să mai primească întăriri 
în oameni — voluntari pentru 2 e nee — gi în material de războl, 
fi dirzá, crudá si suferintele ma [ 
guste Seti Greu de afirmat. Un mare general si sirateg din Ex 
tremul Orient a spus acum D decenii: „Victoria este a celui ce 
ri inut mai mult". : 
pe ied e. h beligeranţi — colosul sovietic sau eroica na- 
tiune finlandeză — va putea -— un minut mai mult deci, va în- 
te încă o taină a viitorului. 
a a fl însă rezultatul, chiar dacă vajnicul popor va fi ni- 
micit pînă la ultimul om, chiar dacă acest stat, quintesenţă de cultură 
si civilizație, va fi distrus si şters de pe harta Europei, rezistența fin- 
landezü va rămine o epopee de neuitat, pentru generaţiile viitoare, un 
măreț exemplu de curaj, de demnitate $i de erolsm. 


Cüpitan de rezervă POPESCU T. NICOLAE 


SCRISORI DIN PARIS 


O zi, două, rece zile dela sosirea în Paris, esti intr'o nestă pinită 
nedumerire. Axa de mult si cu atitia ani Inainte se Ingrozia lumea de 
rüsboiu; atit de clar părea pentru toti că a intra în răsboiu inseamnă 
a intra într'altă lume, sau într'o lume desfigurată, Incit e acum foarta 
greu să crezi câ nu sa schimbat nimic, că lumea este nceaasi şi că 
neobisnuitul, catastrofalul însuşi se prezintă sub chipul familiar al 
cotidianului. Nu stiu dacă trebuie să ne desnădăjduiască sau să ne 
Insenineze faptul că oamenii pot accepta orice, că pot să trăiască ori- 
cum, că nimic nu rămine multă vreme neobişnuit. Nici Infernul nu 
i-ar surprinde pe oameni, si acolo viața devine cotidiană şi banală. 
Toate posibilităţile binelui si răului le purtäm în noi înşine; noi sun- 
tem făuritarii unuia sau altuia. asa încît nu vin dinafară, ci din noi 
Cind apar în lume, nu facem decit să le recunoaştem. 

Este adevărat că „răsboiul nu a început incă” si că, de trei sip- 
tămin!, de cind sunt aici, am dormit bine în toate nopţile, m'am plim- 
bat în fonte zilele, liniştit, pe stradă, nesupărat de amenințarea nici- 
unui atac aerian, Hotelierul m'a asigurat că n'are să fie nimic nici 
deacum înainte, si că alarmele care au fost In Septemvrie, „eletait de 
la rigolade", 

Dar nici dacă ar veni alarmele adevărate, viața nu s'ar schimba, 
pe dinafară. Am o foarte îndepărtată experienţă a trăirii sub bom- 
bardament. Acum abia mi se reactualizează în conştiinţă amintirile 
din adincurile pierdute ale primei copilării cind, tot la Paris, cobo- 
ram, dela etajul al şaselea, In. pivniţă, în urletul îngrozitor al sirene- 
lor. Ne obisnuisem si cu asta: pivnita se mobilase cu paturi, pentru 
copii. Era o pivniță mare, rotundă, luminată electric. Persoanele 
adulte stăteau în cere, pe scaune, ca întrun salon şi vorbiau, linistit. 
Noi, culenţi, mincam tablete de ciocolată, pină adormiam. Deatunci, 
mirosul de ciocolată se asociază, pentru mine, cu mirosul de pivniţă. 
Era, 3i aceasta, o viaţă normală 3i obişnuită. Totuşi, uneori, o panică 
teribilă ne cuprindea, Ne era frică să stăm, — îndată ce se făcea 
seară, — în casă. Ne liniştea repede strada, mulţimea care umbla, de 
colo-colo, Ia treburile ei obişnuite. In această ambianță umană, toate 
temerile ni se păreau, deodată, absurde, nemotivate, Fuseseră, într'a- 
devăr, $i ne mal amenințau bombardamente? Nu ne mai venia s'o 
credem cind, iut, casi cind n'ar fi fost nimic, oamenii mergeau pe 

stradă glumind, vorbind liber; sau intrau în prăvălii cu vitrine lumi- 
nate (ce bune, ce reconfortante erau luminile), ori făceau coadă la ci- 
nematografe: afise mari, colorate, în halluri, anunțau numai stiu a 
clta serie din „Misterele New-York-ului”, Totul să nu fi fost oare decit 
un cosmar? 

Si, într'adevăr, pin'acum, nu mai stiam bine dacă toate lucrurile 

acelea au fost coşmaruri, ori au fost adevărate? 


Imi reamintesc vag, ca prin ceaţă, Ceva din atmosfera dealunci | 


în atmosfera de 
3; a perde grăbit sau neavizat nu ar remarca, repet, în tim- 


pul zilei, nicio schimbare, Aspectul, străzii, agitația mulţimii, intensi- 


:reulatiei, numărul uimitor de mare al bărbaţilor civili de toate 
virstele pes absolut aceleaşi. Numărul mare al aperi poate; 
cițiva saci de nisip in jurul cltorva monumente (sar părea, goar, a 
se fac construcții, reparaţii), ar putea da de bănuit, br pareri si b 
bliotecile, restaurantele și cafenelele, teatrele si concertele sun pline 
de o lume căreia, ca totdeauna, ii place să münince şi să pr care 
iubeşte enorm spectacolul si pentru care cultura e un n d ai ce 
nu poate fi desrădăcinat nici in limpul celor mai mari " . 1 sa, 
după spusa misticilor, viața modernā este o ,coborire in rial! M 
risienii ştiu să facă această coborire pe nesimţite şi fără deba 

Poate serile, şi mai ales primele seri, intunericul străzilor, fe 
restre]e obscure, felinarele albastre să fie în măsură a-ţi da un senti- 
ment de neliniște. Dar şi acesta e un lucru cu care te obisnuesti. 

Groaza oamenilor deaici de a face din nou răsboiul ((al citelea, 
Doumne!), neplăcereu imensă de a fi scoşi din viaţa tihnitä pentru i 
viață de greutăți, neconfort, primejdii, sa schimbat într'o mure : 
nişte, o mare ordine, o mare resemnare. Aliten  răsboale au trecu 
pesta acești atit de încercaţi oameni, incit ducă ştiu să trăiască admi- 
tabii pacea stiu sü se adapteze perfect gi nevoilor rüsbolului. E, in- 
tr'adevär, uimitor cit de calmi sunt, cit de riibilători, desi se aşteaptă, 
din moment in moment, lu deslántuirean unor atacuri seriene (adá- 
posturile, cu numărul locurilor, sunt indicate demult; regiunile de 


evacuare pentru o parte din populație, deasemeni; tunurile si obser | 


vatorii antineriani nu se odihnesc o clipă), Dar activitatea lor, nu e 
deloc încetinită sau turburatá, — și nici sentimentul lor de perma- 
mentä. Incă nu pot înţelege dacă este ridicu] sau magnific faptul că 
profesorul dela Sorbona se pasionează si astăzi, caşi ieri, ca tot- 
deauna, de problemele de filologie grecească, sau, altul, de cearta din- 
ire „vechi şi moderni" In cultura franceză dela sfirşitul secolului 
XVII. Să fie isvorità nceastá linişte din siguranța interioară, de din- 
colo de conştiinţă, că nimic nu se poate clătina din alcătuirea socială 
şi spirituală a Franţei? In definitiv, şi eu am căzut, de multeori, in 
Eresala imensă de a crede că e reprobabil faptul că mai pot fi si alte 
probleme, preocupări şi drame decit cele care agiti majoritatea oa- 
menilr din lume sau dintro ţară, Acum, departe de a crede cá 
aceasta ar constitui o desolidarizare, cred dimpotrivă că existenta 
unor centre de probleme științifice, artistice, culturale, filosofice ete. 
— intrun moment neprielnic sau nepotrivit lor, chiar în plin rüsboiu, 
în plină revoluție, — esie un semn reconfortant de libertate spiri- 
tuală, de vitalitate spirituală, de complexitate. In ţările fără tra- 
die, preocupările de cultură, gindirea $i libertatea interioară sunt 
considerate de prisos dacă nu vâătămătoare, si măturate îndată ce 
momentul pretinde să se pună accentul de interes pe alte lucruri. Nu 
trebue să căutăm exemple îndepărtate, La noi în ţară, nenorocirea 
„primatului politic” a aruncat peste bord orice încercare de a se In- 
rădăcina o problematică independentă de cultură. Faptul că, orice 
sar intimpla, există anumite preocupări ce nu pot fi aruncata sau 
sugrumate în Franţa şi că spiritul rümine treaz, viu, sub catastrofele 
«le mai mari, e o garantie — de autenticitate a vieţii spirituale şi ue 
soliditate a ei, 

„Și totuşi, lucrurile nu au rămas, in adine, cu totul netranafor- 
mute. Nu aş putea spune după ce indicii ajungi să simţi, de pildă în- 
tro sală de concert deşi, în pauze, lumea vorbeşte cu vioiciune sau 
ride, desi, apoi, ascultă atentă, că lucrurile s'au schimbat totuşi Iná- 


- 


3 , -- au VT — dg. v o a 9 bad 
E * A SAVER, dcn atit 
, - 
< 


untru, că sufletul oamenilor dacă nu e altul 
lovit. Din lucruri imperceptibile se simte a oasian a que 
curaj, rezistind) sub © apásare nevăzută. E altfet decit pin'acum. Räs- 
boiul modern, deslüntuit acum in Europa, nu e un rüsboiu înalt. Are 
caracterele bestialitAtil. Prosteste, abrutizează, face să decadă omul. 
Nimeni nu vede mai lucid lucrul acesta decit Francezii. Deaceea, spre 
deosebire de alţii, efortul lor moral nu este să se concentreze asupra 
orien prices n iul şi să facă mituri din el, să se lase tn- 
u t se te, să-l fa 
elibereze de et pe poa l facă dar să-l si uite, să se 
acifismul francez era, desigur, făcut si din teama omenească 
bestială de moarte, de durere, dar mai conținea 8i siguranța intimi 
că răsboiul e un rău moral, pentrucă bestializeazá, şi intelectual, 
pentrucă încătușează, imbecilizează. Trebue să precizez că nu toate 
răzhonele istoriei au avut un aspect atit de răufăcător: rüsboaele 
erau duse sau de oameni de meserie, mercenari, care se omorau intre 
ci (atita pagubă!), — sau te läsa liber. Răsboiul modern e extrem de 
periculos pentrucă te angajează: un angajament total, fizic şi spiri- 
tual. Neamurile, aruncate cu totul unele asupra altora, fără absolut 
nicio speranţă de a vedea cu ochii liberi, Ceeace imbecilizează lumea 
modernă este, în primul rind, mentalitatea şi furia ei partizaná: oa- 
pug d. ede gg mpi a napoca er ge unor partide, aruncaţi 
cu nță, unii asupra altora, fără nicio ili ` 
iler unii ber pr it, posibilitate de a se face 
ul nu a fost niciodată lucrul cel mai nobil a] umanității. 
Mitologii absurde, născute din pornirile cele mai turburi, ar vm 
ne facă să credem asta. Totusi, există rüsboae inalte: cruciadele. Pe 
un plan al doilea, au noblețe si răsbonele făcute pentru a apăra un 
sens de civilizaţie, sau (ara ta care îl reprezintă, 

. Nu au nicio valoare spirituali (dimpotrivă) răsbonele făcute 
din ură, imperialism dement, sau chiar „pentru pline”. Dacă rüsboiul 
constitue o experienţă mare, fructul apare tirziu, — şi ca un reactiv. 

iul modern nu ridică ci scade omenirea. El cauzează ma- 
rile prübusiri spirituale, După răaboiu apar anarhistii sociali, ireli- 
gioşii, spiritele agonice. Doctrinele care afirmă că numai popoarele 
Gecadente şi fără vlagă urăsc răshoiul, sunt imbecile si decadente ele 
insile: popoarele cu vlagă spirituală nu pot dori răsbolul, dur trebue 
neapărat să-l primească; nu 1l doresc decit popoarele bestializate, de- 
căzute spiritualiceste, agonice, Dar nu există asemenea popoare. (Po- 
poarele însă pot trece, uneori, prin momente şi crize de bestializare, 
de stupiditate, de Intunerec). , 
A omori un om, nu eate un act reprobabil din punct de vedere 
sentimental — ci din punet de vedere intelectual: e un act imbecil, 
prostesc, bestial. E gestul unel porniri oarbe, nelibere, Un om care lo- 
veste, în momentul cind o face, e un Indobitocit; dar cind omoară, de- 
căderea e si mai adincá. Si cu cit e mai întins rüsboiul şi psihologia 
aceasta n crimei, cu atit e mai pedepsită, cu pedeapsa prostiei, a co- 
boririi intelectuale, a lipsei de libertate, — omenirea intreagă, De 
citiva ani, in Europa, — o prostie, materială, din ce in ce mai neagră. 
apăsătoare, incătușează oamenii, Crimă, întuneric, nelibertate, cădere 
sunt lucruri surori, nedespür(ite. Răsboiul modern vine cu prostia şi 
cu intunericul. Cind subliniez că la Paris e întuneric pe străzi, că fe- 
restrelé sunt obscure, e un fapt extrem de simbolic. E adevărat de 
asemeni că Franţa, profund pucifică, antimilitaristăi dar eroică, şi 
care erau pin'acum cítva timp, un fe! de insulă a libertăţii si a inteli- 
. genţii (apărată, apărată impotriva atitor subtile şi intortochiate pre- 
„judecăţi, superstiții şi prostii), — e si ea invadată de o prostie pe care 
D 


Lu dads CS o EE o LL 
122. VIAŢA POMINEASCĂ 


defini, preciza, dar pe care o simţi din aer (un exemplu: 
month nk a devenit, i în toată Europa de azi, insipidi, uni- 
, eusut cu aţă a 1 > J 
form vident, a te lăsa lovit sau ucis e o prostie și mai mare; eo re 
nuntare la tine; e o predare. Trebue neapărat să te aperi, să omori şi 
tu. (Dacă nu se ponte altfel!) să faci rüsbolul. O ţară care, — cind nu 
se poate altfel, — refuză rüsbolul e o țară lamentabilă, 

“Totuşi, — asa sunt lucrurile, oamenii sunt solidari între ai, si 
prostiile ca şi strălucirile unora se rüsfring asupra tuturor celorlalți, 
— şi cei care fac răshoiul fiindcă sunt nevoiţi, deşi nu fl vor, cad şi ei 
în acest lat al prostiei, fără voie. : 

TMüshoiul e răufăcător pentrucă paralizeaziü si ncapareazá& Efor 
tul francezilor, — efort firesc, necugetat, instinctiv, — este de a în- 
fringe psihologia răsboiului, de-a păstra, faţă de el o independență 
intelectuală. 

Asa se explică disprețul pe care îl au față de ceeace numese ei 
„les bourrages de cernes", ironia faţă de propria lor propagandă in- 
ternü sau externă, fată de articoleje eroice” ,patriotice" scrise na- 
tural. de oamenii dinapoia fronturilor. Le e o teamă teribilă de a se 
läsa pácAliti, chiar în propriul lor interea, de oficialitate, inaltele eo. 
mandumente, ete. Nu au nevoe să || se „ridice moralul”, prin exage- 
rare, ascundere a dificultăților sau pierderilor, prin interpretarea fa- 
vorabilá a unor situaţii ete. Sunt foarte multi oameni, în lumea de azi 
şi, poate, în cea de totdeauna, care nu pot trăi decit din aceste lu- 
cruri. Francezii vor să stie precis. Ei se îndoiesc de tot ceence oflela- 
litatea le spune. Ei stlu că răsboiul nu e frumos, ci un lucru urit si 
greu; ei stiu cà nu îl fac pentru... glorie, ci de nevoie. De nevoie i 
fac şi au să-l facă, Dar ei înțeleg ci este nevoie, si e destul, 


La „Biblioteca Naţionali“ nu se primese, de cind a început rás 
hoiul, decit o sută douăzeci de cititori. Două secţii ale bibliotecii (cea 
ida numismatică si cea de stampe), sunt închise. Ti se liberează o carte 
specială, de „régime de guerre”, Indicaţii sunt scrise si afişate peste 
int, pentru cazurile de alarmă; trebue să lasi toate cărțile şi hirtiile 
pe mnsü si să părăseşti sala de lectură sub conducerea unui gardian. 
Fiecare cititor, — deaceea s'a limitat numărul lor, — are un loc în 
adăpost, A 

Nu a fost încă nicio alarmă, de cînd am reinceput să citesc aici. 
Dar nsfept, ca toată lumen, să fie, odată, vreuna. Publicul e acelas, 
aproape. ca în timpurile de pace: aceiaşi mosnegi bărboşi, același 
domni slabi, cu mustață neagră sau căruntă, între două virste, acè- 
leas| doamne bătrine sau domnisoare cu ochelari; aceiaşi englezi, cel 
doi-trel chinezi, inevitabilii romini, și alti străini mai greu de identi- 
ficat. Abin iti dai seama că sunt mai puţini tineri francezi. Mai este 
şi cite un simplu soldat, — c uneori, poate fi si profesor univer- 
sitar si care profită de o permisie de citeva zile pentru a nu rămine 
cu totul în urmă cu lucrările sale. 

In definitiv, ne obisnuizem prea mult cu o aparentă, falsă sigu- 
rant. A lucra sub ameninţarea, chiar puţin probabilă, a primejdiel 
nu e deloc deprimant, ci, dimpotrivă, excitant, Se lucrează cu mai 
multă intensitate, cu mai multă luciditate, cu mal mult spirit critic. 
Iti dai mai repede şi mai bine seama de ceeace este csențal şi 
ceeace nu esie, Se capătă, lucru admirabil, — si un spirit al relati- 
vităţii valorilor dar şi Intelegerea a ceeace este etern, peste . relativi- 
tatea si efemeritatea lor. A te ocupa de lucrurile culturii în timp de 


SCRISORI DIN PARIS 123 


pace poate să-ţi pară facil. A face asta în timp de primejdie, e mult 
mai semnificativ. E un fel de alegere pe care o faci, e o luare de ati- 
tudine. Neinchipuit de linistitor e gindul că asa cum cititorul din fata 
mea se pasionează de răshoiul anglo-spaniol din timpul reginei Eli- 
sabeta, altcineva, peste o sută de ani sau mai multe, tot aici sau în 
altă bibliotecă, în timpul unor alte ráscolitoare şi aprige revoluţii si 
rüsboaie va sti, cu luciditate si fără pürtinire, să  deslege senturile 
profunde ale trămintărilor actuale. 

Si toate astea nu să meargă aşa pină cind au să ardă si biblio- 
ea Y atunci pare să fie riu. E nevoie, ln un moment dat, să 
A şi ele. 


Concertele arhi-pline.  Teatrele (cu piese vechi) şi cinematogra- 
fele, la fel. Biletul poartă, cu numărul locului, si o indicație: In caz de 
alarmă, và duceti în strada X, numărul X, unde aveţi rezervat un loc 
în adăpost. Acum citeva zile la sala ,Gaveau", concert Beethoven, Mo- 
zart, Bach: Germania pe care Francezii o iubesc. „lată acum Francezii 
fac rüsboiul cu libertate si fără ură. Pe cit se poate). Jumătate 
aproape din bărbații din sală, în uniforme, Inainte de începere un 
domn în frac, pe scenă, ne spune ce trebue să facem dacă e alarmă, 
spre ce usi să ne indreptàm ca să nu fie panică, 

O uşoară neliniste, bună pentru a ne da o tensiune care sñ ne 
tacă să ne placă muzica mai mult. La urmă, se ridică sala în picioare 
pentrucă se cintă „Marseilleza“. Nu  remarcasem cit e de frumoasă, 
pin'acum. Se aplaudá, fără exagerare, dar cu convingere, pare mi-se, 


In metro, un maior de infanterie. In faţa lui, un loc liber. Pen- 
trucă sunt însoţit, maiorul se scoală să ni-l ofere si pe-al lui. Binein: 
teles, refuzăm, El stărue, Noi stäruim în refuz. Insistă atit de mult, 
cu o politeţe de salon, ineit suntem nevoiţi să primim. 

Ne ultim ia el cu coada ochiului: e îmbrăcat ca un simplu sol- 
dat; are cele patru galoane pe minecii donar, — incolo — dol sael de 
merinde, moletiere şi bocanci, manta cuzonă. Vine in permisie, sau 
se întoarce. Metro-ul nostru merge chiar în direcția unei gări, E ofiţer 
de linia Intiia: vreo patruzeci sí cinci de ani, uscat, mic. Desigur, oti- 
ter de carieră. Mi-e extrem de simpatic. Uite-i, fără sabie zornüitoare, 
fără cisme cu care să bată caldarimul, fără pinteni, fără voce groasă 
si fără priviri mindre, şi pe deasupra si bine crescuţi, oamenii aceștia, 
aristocrați al republicei, nu cístigat rüsboaiele, Am coborit din me- 
tro inainte. L-am salutat pină la pămint. 

„In timp de pace, pe stradă nu-i vezi umblind cu fireturi strălu- 
citoare. Dece"? 

„Pentrucă oamenii ăştia nu sunt militarigti, sunt soldaţi. Miti- 
tariştii sunt bătuţi în rásbolu, soldaţii sunt Invingători. Militaristii 
trüese cu psihologia răsboiului, soldaţii sunt oameni care ştiu să-l în- 
frunte. Rominii, ca si Francezii, sunt popoare de soldaţi. Nu le place 

răsboiul, — dar ştiu să-l facă, dacă sunt obligati 


EUGEN IONESCU 


MISCELLANEA 


Profesorul AL Slătineanu a fost un preţios colaborator al acestei 
reviste. Alături de C. Stere, de Profesorul Cantacuzino şi de alti condu- 
cători ai nostri, el a scris, a luptat pentru ridicarea ţărănimii şi a mun- 
citorilor din această țară prin îmbunătățirea condiţiunilor de viaţă şi 
prin adoptarea formelor da organizare socială occidentale. . 

A studiat problemele sănătăţii publice, a organizat campanii sa- 
nitare $i instiluţiuni de higienă şi a atras neintrerupt priviri e autori- 
tăţilor asupra situnțiunii grave in care se găsea populaţiunea 

In epoca actuală, cînd aceste grave chestiuni așteaptă încă solu- 
uni pozitive, deplingem $i mai mult disparitiunea Profesorului Slă- 
tineanu, Preocupările lui vor continua să inspire această revistă. 

Hevista Științelor Medicale consacră prof, Slătineanu mai multe 
articole interesanta. Reproducem aici pe cel scris de prietenul şi cola- 
boratorul său, d-l Prof, C. lunescu-Mihăeşti: 


+ PROFESORUL ALEXANDRU SLĂTINEANU 
5 lanuarie 1873 — 27 Noemvrie 1939 


Revista Stiiutelor Medicale încearcă o nouă si grea pierdere prin 
moartea Profesorului Alexandru Slătineanu, vechiul prieten şi credin- 
cios colaborator al Profesorului L Cantacuzino, săvirşită In noaptea 
de 26 spre 27 Noembrie 19239. 

Incă de acum citeva luni starea sănăuiţii sale läsa să se prevadă 
cruda despărțire, Prietenii şi elevli cari, cu prilejul retrageri sale din 
învățământ, nroectaserk să-l sărbătorească — în cadrul — mărit azi— 
al Laboratorului de Medicină experimentală, pe care acum 38 ani tm- 
preunü eu Profesorul Cantacuzino Îl organizase şi cunduseae pînă la 
numirea sa la lasi ca Profesor de Bacteriologie — sau văzut siliţi să 
tenunte la cuvenita sărbătorire şi să-i prezinte medalia hütutá in acest 
scop In cercul strict al familiei si cîtorva intimi, in Iasii Moldovei de 
care " legase prin toată activitatea lui de Profesor ui de insufletit or- 
ganizator, 

Nu pot uita bucuria tristá a acestei ultime revederi dela finele 
lui Mai, cind — impreună cu Mihai Ciucă — ne-am dus să-i prezentăm 
în numele prietenilor şi colegilor cari ne onoraser& cu aceastá însăr- 
cinare, omagiile noastre sincere de afecţiune şi admiraţie pentru fru- 
moasa si rodnica lui activitate de savant, de Profesor şi de adine tu- 
bitor al poporului. 

Profesorul Alexandru Slătineanu se trage dintr'o veche familie de 
boeri olteni, care a lăsat urme trainice în viaja culturală romineasck- 


pă aa A a 4 i bi 1 er 


Ps. c o —--—- Vu. n U A irb) AL 
old peser. Edo E A 
^ B dock ie T , 


MISCELLANEA 125 


Tatăl său, Alexandru Slátineanu, a înființat în 1888 prima școală 
de agricultură din țară. Bunicul său, Iordache Slătineanu, era un 
mare amator de literatură; existi in bibliografia romineasci veche o 
traducere din Metastasio, tipărită ln Sibiu în 1797, împodobită cu gra- 
vuri E cupru, făcută de d'nsul. 

"a născut în Bucureşti, la 5 Ianuarie 1873. Clasele primare şi o 
parte din cele secundar le-a făcut în Institutul Sehewitz-Thierrin, unde 
sau format atiţi alti tineri romini cari aveau să ae ilustreze mai tirziu 
In viața intelectuală şi politică a trii. A terminat liceul la S-ftul Sava 
și după ce şi-a luat bacalaureatul, n plecat în Franța (1892) pentru a 
incepe studiul medicinei, 

Colegul nostru sí vechiul său prieten, Doctorul Stefan Irimescu 
evocă, intrun impresionant articol publicat în acest număr, viața ti- 
nárului student Alexandru Slătineenu, între anii 1892 si 1902, în admi- 
Pega vet unţă spirituală pe care o oferea Parisul la sfirsitul veacu- 
ui trecu 

In 1901 obține diploma de Doctor în Medicină, cu o remarcabilă 
Monografie *) asupra Coeco-bacilului Pfeiffer, pentru care lucrase 
ciţiva ani la Institutul Pasteur, în serviciul lui Metehnikoti, unde fu- 
sese introdus $i călhuzit de compatriotul şi învățatul său prieten Ioan 
Cantacuzino, asistent la acea epocă, al ilustrului biologist. 

In anul următor (1902), doctorul Slátinennu se Inapoiazá în țară, 
odată cu maestrul său care fusese chemat să ocupe catedra de Medi- 
m ve iniu: atunci înființată la Facultatea de Medicină din 

ucuresti. 

Profesorul Cantacuzino îi călăuzise primii paşi în laborator, f] vä- 
ruse la lucru și pretuise natura atit de bogat înzestrată, precum și ra- 
rile calităţi sufleteşti ale tinărului microbiologist. In noua sarcină pen 
tru care fusese chemat în țară, colaborarea cu un om ca Slátineanu 
era o adevărată bucurie. li propune dintru început locul de şef de lu- 
crări pentru invăţămintul pe care fl inaugura, si organizarea labora- 
torului de cercetări. 

Era, cred, cea dintii Infăptuire concretă a directivelor ştiinţifice 
pe care strálucita Institutiune pastouriană le trimetea peste hotare. 

O Insufletità activitate, plină de roade pentru Medicina stiinti- 
fică din ţara românească, domneşte dela început în micul laborator 
de pe cheiul Dâmboviţei: cursuri dela catedră, şedinţe admirabil orga- 
nizate de lucrüri practice, conferinte pentru medici asupra problme 
lor noui de Patologie experimentală snu Medicină preventivă, lucrări 
experimentale pentru teze, etc, sunt mărturii al unei activități inte. 
lectuale de o rară calitate. 

Lipsa unei Biblioteci publice de specialitate dà prilej Profeso- 
rului să organizeze la el acasă şedinţe sáptáminale de referate, la 
care participă, pe lingă colegi de la alte catedre, chiar Profesori şi 
Asistenţi de la ahe Facultăţi, In fiecare Simbătă scara, un grup de 
oameni, animati (de acelaş nobil entuz asm pentru cultivarea spiritu- 
lui, se adună în frumoasa si primitoarea casă din Piața Lahovary, 
pentru a-şi împărtăşi lecturile din cursul săptămînii, sau a discuta 
rezultatele cercetărilor lor experimentale în cura. 

Am avut norocul să pot trăi, incă din primii mei ani de studiu, 
în această minunată ambianță, pentru care püstrez în sutietul meu 
sentimente de adincă gratitudine. O atracţie instinetivă m'a apropiat 
dela Inceput de firea atit de spontană si de prietenoasă a lui Alexan- 
dru Slătineanu. Cunoaşterea mai deplină a acestei încintătoare naturi 
omeneşti a transformat simpatia iniţială intr'o prietenie a cărei amin- 


*) A. Blatineano: Septicâmie expérimentale par Je Cocco bacille de Pteifzer, 
Essais d'immunisation. 1901, Laval, Impr. parisienne, 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tire va rümtne cit vol trăi, una din marile mulțumiri pe cari mi lea 


orei Cei me în aceste m: si pue peer re il Au 
ific lasă in urma sa s i 
e Bombiescu va consacra intr'un viitor număr anl Revistei noas 
ecial in acest scop. 2 
T mg r Per de altfal, chiar a celor mai mari Songi arces 
cate prin însăși (incă Sifa eje” mal subtle. observalunl say tele 
te descoperiri, ; . „Sau 
m tale metode de cercetare îşi pierd oes — e: care 
iaa dat scinteja vieţii şi devin patrimoniu pub ic: — x. eorr 
în mersul lor mai departe, ca o ret ires rg nnne is ie y ntasi 
i de cari uneori numai, se 
Liu «s or Slătineanu, care in ochii ec eld — A gegiro 
a pus intotdeauna un pref deosebit pe nan haerir ign 
ive. Energia Și entuziasmul pe e 
brasil un neni rd admirabil şi un exemplu convingător pentru 
orice natură ezitantă, I ui: AI 
i nală — singur mobil în atitea vieţi t 
anaa TA de ASDA ultim. eari epp E e AN trezeau 
tul lui generos ráspunsurt adinci esin b A 
" roodo acestei Reviste, la înfiinţarea cárela a per pa t m 
de hotiăritori si implinesc prin mine o pioasă datorie, aducind smeri 1 
lor omagiu de recunoştinţă adinci Aceluia care, plecat azi dintre e 
le lasă o amintire vecinică de muncă entuziastă şi creatoare. 
C. IONESCU-MIHAIESTI 
Bucureşti, Decembrie 1939. 


CHARLES DROUHET 


Prin moartea lui Charles Drouhet, titularul catedrei de limba şi 
literatura franceză dela Universitatea din Bucureşti, Viaţa Romi 
pească a pierdut pe unul dintre colaboratorii şi prietenii el. » 

Charles Drouhet a înscris, in viața universitară si în viaţa cultu- 
rală a societății noastre romineşti, o activitate dintre cele mai demne 
yi mai rodnice. " 

Se trăgea dintro familie de origină franceză, însă inpăminten 
de citeva generaţii în tara noastră si imprietenită în chip definitiv - 
tradiţiile de aici. ^ făcut studii serioase, mal întîi în țară şi apoi B 
Franţa, unde şi-a trecut doctoratul. A debutat in cariera didact 
foarte de tinăr, ca profesor secundar de limba franceză, la un gimnaziu 
din Bucureşti, Anii petrecuți în înviiţămintul secundar au fost cu deo- 
sebire pretiosi pentru formaţia lui sufletească precum și pentru evo- 
lutia lui intelectulá de mal tirziu, Aceştia l-au ajutat să-şi precizeze 
vocaţia jui pentru catedră, să se lege de forma clasică a disciplinei pe 
care o reprezenta, să înțeleagă valoarea lămuritoare a prezentărilor 
sistematica si să-şi impună de a fi, în domeniul său, cercetătorul nu 
numai al unei probleme sau alta de specialitate, ci al întregei lu] in» 
làntuiri istorice. 

: Viaţa lui Charles Drouhet a decurs fără peripeții. Şi-a impártit-o, 
cu o demnă si nedesmintità regularitate, între catedră si bibliotecă. In 
anii din urmă, cind o boală necruțătoare Îl răpise aproape orice liber- 
tate de miscare lăsindu-i în schimb uzul limpede al tuturor posibili- 
tütilor lui spirituale, această regularitate căpătase parcă un prestigiu 
nou: un prestigiu de adincă rezistenţă sufletească şi de luptă aproape 
drumatică cu soarta, 


MISCELLANEA 127 


Avea, deopotrivă, stilul sever atit al catedrei cit si al bibliotecii, 
Munca lui la catedră nu dădea la iveală sclipiri atrăgătoare insă im- 
punea $i ştia să creeze în jurul ei o atmosferă de studiu serios. Char- 
les Drouhet nu improviza niciodată. Prelegerile lui erau redactate, în- 
tr'o formă aproape definitivă, dela început pină la sfirsit. Tot ce afirma 
avea claritate, precizie, conţinut selectat şi echilibru. Nu se lăsa prins 
de niciun fel de artificiu stilistic, de niciun fel de manierism literar 
Orele lui de curs, desi construite cu o ordonare aproape geometrică, 
ştiau totusi să îmbine toate nuanțele necesare şi să realizeze în desfá- 
Suraren lor un ritm muzical $i atractiv. Cunostea toate secretele spiri- 
tului francez — în special nie acelui spirit eseistic care poate arunca 
punti între culmile metafizice si realităţile directe fără a cădea în ni- 
ciun fel de paradox — şi stăpinea mijloacele de a lè reda natural, 
simplu, fără obisnuitele afectüri sau întreceri căutate. 

Cunostea istoria literaturii franceze de aproape. Avea un respect 
definitiv pentru clasicii acesteia. Vedea In ei, și in opera lor, nu numul 
expresiuni ale spiritului francez si le puterii lu! de creaţie, ci forme 
universale, dătătoare de măsură ale unei spiritualității omeneşti eterne. 
Cáuta ca acest respect să-l imprime, ca pe un sens spiritual al ei, in- 
tregei activităţi ce se desfăşura in jurul catedrei pe care o deţinea. 

Problema învățămintului nostru public l-a interesat, pe Charles 
Drouhet, indeosebi, A luat parte, de aproape, la toate reformele de or- 
pganizare si de programe petrecute la noi în ultimii douăzeci de ani. A 
prezidat, în repetate rinduri, comisiunile examenelar de capacitate 
pentru abilitarea profesorilor secundari. In întreaga lui muncă la cn- 
tedrà exista o notă pragmatică, legată de faptul că vedea In fiecare stu- 
dent al lui un viitor profesor secundar, A întocmit, în colaborare cu 
doi dintre cei mai distinși profesori secundari de limba franceză, o 
serie completă de manuale didactice pentru liceu, Aceste manuale au 
fost $i sunt unanim apreciate. Au distinctie, sunt organizate metodle, 
aduc un conținut limpede şi selectat şi sunt modele de respectare 2 
simțului formei. Ii plăcea să se intereseze de cariera, de evoluţia si de 
PC foştilor lui elevi. Se bucura sincer, cu generozitate, de succe- 
sele lor. 

Charles Drouhet nu párea o fire deschisă, spontană. Nu i se pu- 
teau citi, și nici măcar bánui dintr'odatá, sentimentele lui adevărate, 
De aceea, mulţi l-au caracterizat cu asprime, mergind pină la ai 
atribui un anumit egoism specific, în raporturile lui cu oamenii. Fără 
îndoială, toti aceştia au greşit în aprecierea lor. Intr'adevür, apropierea 
cuiva de Charles Drouhet nu era posibilă dintr'odatá. Acesta nvea un 
anumit simţ critic, şi un anumit simt estetic, care îl füceau circum- 
spect $i pe alocuri oarecum dificil faţă de oamenii din jurul lui, Insă, 
se stie că toţi aceia care, intelegindn-i această latură, au căutat totuşi 
să se apropie cu udevărat de el, au fost răsplătiți din partea lui cu a 
prietenie statornică și aleasă. Cel pe care Charles Drouhet |a ajutat, 

mijlocindu-le burse în streiniütate şi sprijinindu-i în cariera lor, au fost 
mulți. Toţi aceştia regretă, în el, pe unul dintre puţinii oameni care 
ştiau să ajute cu adevărat, dind ajutorului lor nu o notă de simplă si 
trecătoare caritate, ci una de prețuire si de indemn organie inspre 
drepturile şi răspunderile mari ale vietii. 

Charles Drouhet n'a scris mult, Insă, ceea ce a scris a acris bine, 
cu o deplini autoritate. Problema pe care l-a interesat indeosebi, şi că- 
reia i-a adus contribuţii rem&reabile, a fost aceea a influenței franceze 
moderne asupra culturii noastre romineşti. Preocupüri'e lui în aceast 
direcție s'au concretizat intr'o seamă de studii, între care cele mai de 
seamă sunt cele două monografii: asupra influenţei franceze în opera 
lui Alecsandri şi asupra aceleiaşi influențe în scrierile mai puţin cu- 
noscute ale lui Costache Stamati. In special, prima dintre aceste mono- 


didactică şi şti- 

se împliniseră 35 de ani de activitate did 

muncă a pratesorulu Chartes Dreuhet Cole prietenii din tară și din 

studen 1 
e n volum de gode care urma să-i fie oferit, în cu- 
| sărbătoririi academice, 

fry erre: Charles Drouhet a pro ees aha e pos 

el a întristat pe toți citi au nuzit-o, Viaţa noastră versltară 
i i i tan(i ai ei. Il regretăm pro- 

dut pe unul dintre cei mai ales! reprezen M nnb E 

fund. Lucrările pe care le-a lisat ii vor perpe Mi de cuiu MR 

vreme de aci Inainte, în rindurile oamenilor nos i uie 

i indurile cercetătorilor culturii romine în seco 
M De epit memoria lui va fi perpetuată de către bsc Lou 
care l-au cunoscut ca profesor, ca prieten, ca sfătuitor sau ca arás, 


de drepte nüzuinti spirituale. 


REDACTIONALE 


ica militară publicată in numărul nostru trecut nu repre- 
d e secara nituit ei. De altfel cetitorul va găsi, în aceeaşi 
problemă şi un alt liber punct de vedere, exprimat în cronica militară 


din numărul de faţă. 


NICANOR & Co. 


RECENZII 


ION MINULESCU: Versuri, ediție definitivă, Fundaţia pen- 
tru Literatură și Artă Regele Carol II, 1939, 


După treizeci de ani dela apariţia primului volum de versuri, 
Romanje pentru mai tirziu (1908), d. Ion. Minulescu is! tipăreşte, în 
cadrul frumoaselor „ediţii definitive” ale Fundaţiei pentru Literatură 
şi Arta Regele Carol I, intreaga sa operă poetică. Autorul sia gru- 
pat opera sub titlurile următoare: Romanje pentru mai tirziu, Le- 
turghii profane, De vorbă cu mine Insu-mi, Strofe pentru elementele 
naturii, Strofe pentru cele patru anotimpuri, Strofe pentru faptele di- 
verse, Strofe tru mine singur, Strofe pentru cel de sus, Nu sunt 
ce par a fi şi Patru grotegti, de unde so vede, că, păstrind pe cele mal 
multe dintre titlurile volumelor sale, a renunțat numai la Strofe pen- 
tru toatd. lumea, si n îniiţat la rol de titiuri mari denumirea unor 
grupe interioare din volumele cunoscute, 

Loctura dela un capät la altul e „ediţiei definitive", tnlesneste 
observarea cea mai limpede a evolutiei formale si strict lirice A poe- 
tului, şi însăşi chestiunea veraificaţiei apare în toată însemnătatea el 
D. Ion Minulescu nu este un poet pe care versul, ca unitate sonoră, să 
nu-l fi făcut să întirzie asupra lul. Chiar se poate zice că poetul Ro 
manţelor pentru mai tirziu n avut şi are în deosebi un talent formal, 
Intelegind prin aceasta că versificația sa dă loc la observaţii esențiale 
carierei sale poetice. 

Astfel, in general, d. Minulescu, sub o aparenţă de foarte In- 
drăzneţ verslibrism, a cultivat versul tradiţional, adică acea uni- 
tate numerică de silabe, căreia, de cele mal multe ori, i-a dat cuprin- 
derea obişnuită numa! În opera lui D, Anghel. Versul de optsprezece 
silabe, &lternind cu cel de şaptesprezece, construit foarte conştiincios 
şi formind strofe perfecte din punct de vedere metric, dar dispus ti- 
pograficeşte liber, este caracteristica formală a Romanfelor pentru 
mai tirziu, precum si, în parle, a volumului De vorbă cu mine tin- 
su-mi. lată clte un exemplar din amindouă culegerile: 


Pe-acelaşi drum, minati de-acelasi îndemn nefast al năzuinții, 
De-aceleași ne'nfelese-avinturi spre tot maj sus poseen drum. 
Pe unde eri trecură poate strübunii nostri si părinţii, 

Pe unde unii după alţii drumeţii trec de mli de ani 

Noi — cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departa 

Şi doliul vremilor apuse si-al idealurilor scrum, 

Pe-acelaşi drum vom trece miine cersind din fiterele sparta 

La umbra zidurilor mute şi-a secularilor castani! 


(Romanja noastră din Romanje pentru mai tirziu]. 
9 


Btoare: ` 
Tipărită de d. Minulescu, strofa citată ia forma urm 


Pe-acelasi drum, intii — 
e-acelaşi indemn nefast al năzu 
[moa inet ne'n(elese-avinturi «pre tot mai sus 
Pe-ucelași drum, 
pe unde eri, trecură poate 
Străbunii amina 
ii, P9 . 
ră cms ai după alţii, drumeţii trec de mii de ani 
Na ora nii dat să ducem enigma vietii mai departe 
Si doliul vremilor apuse 
Si-al epe scrum, 
i drum, 
bog miine cersind din (Merele sparte 
La umbra zidurilor mute 
Si-al secularilor castani! 


Strofa, încheiată cum se cade: 


'n infinit — 
..8unt Domnul celor veşnic plutitoare ‘n 
Calor ce plutesc pe mare, celor ce plutesc p Mery 
Celor ce plutesc in versuri, în culoare şi în : i 
ongles a iid y Acer eie A infini. 
cH omnul celor . 
pum (Alea jaeta est diy De vorbă cu mine frsu-mnil 


devine aproape de nerecunoscut, flind pusă de autor să simuleze, in 
volum, versul liber: 


iar Domnul celor veşnic plutitoare "n infinit = 
Color ce plutesc pe mare, 

Celor ce plutese pe vint, — 

Celor ce plutesc în versuri, 

In culoare 

Și In cint, , 
fms ce plutese deapururi după cum le-a fost ursit.. 
Da.., 

Sunt Domnul cestor veşnice plutitoare m infinit. 


“ate adevărat însă că volumul De vonbd cu mine insu-mi cu 
SE *i alii experiență formulă decit simpla rata nl ped a 
unor măsuri corecte, pe care o vüzurüm. În cea de a qeu rca 
a sa, d. Minulescu practică si versul liber, care nu ma mM " A 
o iluzie tipografică, dar tot versul metronomic tl Menon e 
Stroje pentru elementele naturei, poetul revine la el: 


j i Zeu 
Cind Promoteu te-a smuls din mina atotputernicului Zeu, 
Imbogäțind cu-o jertfá nouă altaru-arhaicelor mituri, 
El n'a ştiut cá—drept —MÓ — ie à Prometeu 
rificiul là &.. cutie de chibrituri. 
Ti va reduce sac Ses Gaii fad 


ui 
Numai că, dacă altădată căuta să creeze, cu ajutorul versul 
clasic, lluzia versului liber, de data aceasta, încearcă să dea ear 
ei prin aceeaşi arbitrarietate tipografică, strota de mai sus a 
pet t forma: 
e Cind Prometeu te-a smuls din mina a terni- 
cului Zeu, imbogütind cuwo jertfă nouă altaru-arhaicelor 


, * 


Phctibh wt IT M 


» 
d VE. 
"LED 2, 


r . "ww oT 
Ta ARID S ANEN TENNIE T. C. 
VI ENS, 


RECENZII 131 


mituri, el n'a ştiut că — dre ată — în $ 
ca pt răapi urma lul 


eteu, l| và reduce sacrificiul ln o... cutie 
de chibrituri...” 


Iuzionismul formal este prin urmare trăsătura caracte 
a versificatiei minulesciene, , RA 


In ceea ce priveşte conținutul de lirism propriu zis, „ediţia de- 
finitivà" face posibilă observarea că d. Minulescu a mea în i 
dida sa carieră, dela emoția acelui vague à l'àme" simbolist emoție 
inconstientá, mai mult ver 


n bală, destul de 
cizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, o poe 
zie, éfleodatà chiar satirică, primenità cu timpul, de lirismul va- 
poros dela început, dacă nu chiar golită orice lirism. 


Intr'adevăr, cu Romanje pentru mai tirziu şi De vorbă cu mine 
insu-mi, d. Minulescu era poetul, fără îndoială, cel mai obsedat, dela 
noi, de motivele simbolismului, Poezia sa trăia din parada unei serii 
întregi de simboluri oarecum ermetice, dar descifrabile totusi, care 
deşi foarte folosite de numeroşi poeţi francezi, mai păstrau pe fund 


oarecari „turnuri 
ulori vorbitoare, dintre care mai ales 
„verdele... wagnerianelor motive", apoi ,yachturi" 


pornind cu avint 
spre misterioase biruințe si revenind Infrinte, dacă nu naufragiau 
i d ecum am spus, şi 
de alții, aceste simboluri exprimau totuşi un mister straniu exis- 
tentii, un interes anume peniru ace] „câte nuit" al vieţii omeneşti 
precum si o certă pornire spre ținuturi exotice, cu nume sonore, re- 
prezentind regiunile ideale spre care, tuturor, ni se îndreaptă sufle- 
tul cind si cind. In special, această mişcare a inimii omeneşti, de a 
pleca „undeva, departe”, constituia alimentul cel mai de 
zici d-lui Minulescu: 


Adio port.. 

Adio cuib de veselie trecătoare 
Adio cabareturi.. 

Adio dansatoare, 

Adio ciocnet de pahare.., 

Adio tot ce-a fost — 

Adio... 


De-acum, pornim.. 

Pornim din nou.. 

Pornim!... 

Si'n urma noastră, marea 

Isi impleteste respirarea 

Cu al sirenelor ecou — 

Eternul nostru semm de Intrebare!.., 


(Spre insula enigma). 
sau, indirect; 
In rada portului — 
La cheiul, pe care astăzi crese castanii 
In rada portului ce pare o lacrimă-a Mediteranei 
Dorm trei galere ancorate de zeci de ani, 
Dorm trei galere 
Ce poartă "n pupe incrustate 
Trei nume spaniole; 
Xeres 
Estramadura 
Si — Alicante... 


(Roman(a celor trei corăbii). 


, 


132 VIAȚA ROMINEASCĂ 


vorbă cu mine 
1, în volumele care au urmat după De i 
PE. ape plecărilor efective sau numai Mele B E gi 
i poata a fost înlăturat de „poanta” fie umoristică, f e satirică. In 
«E. car, calitatea inspirației sa preschimbat aa EE n liri 
devenit intelectual-parodică, aşa cum o arată v acestea: | 


cind iubeam — 
Cun suferit şi eu de-această boală — 
lubeam o fată care mü'nsela 
Exact ca 'n poezia mea: —. 
,Romanfa — care tata 
ü eroină era eal. 
uio (Poveste scurtă din Nu sunt ce par a fi). 


i " iratorii d-lui Ion 
concluzie, „ediția definitivă”, în care adm 
Multa e cret d le nd a nr ROME de a Taa. MIU ODE 
nită: odată pentru cititori ^ rie in 
me, a cărui situaţie literară este de primu : 
OK PR. entrücl examenul critic al operii întregi se găseşte 
mai înlesnit în observarea exactă a destinului acestui poet. xd 


TEODOR SCORTESCU: Concina Prădată, roman. Fun- 
daţia pentru literatură si artă „Regele Carol II". 


Puține cărți se citesc cu rarahan pe raci As oferă acest scurt 
; iti ,Concina Prádatá" este o incin 1 
"m Sd rre care trebue spus a praz şi care primează 
ventualelor rezerve ce s'ar putea face. p 
PD Teodor Scortescu ne dă o carte spumoasă, ironică, — 
nuanţat, spiritual, eu notații juste, cu un humor natural ra x 
nea rapidă a faptelor, cu o siguranţă perfectă de stil si de t 
un autor inteligent, maliţios, care nu insistă, nu apasă, = ortea «i 
totul are în scrisul său un aer degajat, nesilit, plin de fantezie $i 
libertate, Nal $un- 
Asemenea cărţi apar în literatura noastră nespus de rar. un- 
tem obisnultà mai mult cu romane greoaie, prolixe, încărcata = — 
boluri, de teze, de cr us oa In genere, stilul nostru literar este ma 
tetic, mal liric, mal retoric. — — , 
zu Cei mai buni dintre romancierii noștri (Rebreanu, Gib reno 
Hortensia Papadat-Bengescu), nu se pot citi fără anumită rez € - ' 
fără un anumit sentiment de inerție materială. Este in mai enr ope 
rele de seamă — ca să nu mai vorbim de celelalte — pe care ni E 
zintă romanul nostru, o parte de lest. Poate că acest „lest” este a 
pensabi! unei opere grave. Poate că el intră in mod necesar dece 
punerea unei lucrüri de ant qan: ves mal puțin el co 
o piedică în lectură, o oprire în loc, o rziere. 
, ,Concina prădată” e o uer] €—— Le ei este o bucurie 
ntinuă, fără obstacole, fără eri, fără ezitări. 
ši Chlar dacă In această remarcă nu intră o judecată de ir peo 
chiar dacă această luminoasă uşurinţă de stil, care ne red 
constitue prin ea însăşi o virtute artistică majoră, suntem totuși 
gati să o consemnám, căci ea îi dă acestui roman un sunet cu 
propriu. 


Primejdia unui sti] strălucit este poate, dela un anumit punct 
mai siana egală cu primejdia unui stil cenusiu. In prea mare lu- 


RECENZII 133 


pere = şi in obscuritate, lucrurile incep să nu se mai dinstingă unul 
„Mă tem tà i se va reproşa d-lui Teodor Scorțescu că prin exces 
de inteligenţă şi de spirit, ajunge să nu-și mal poată individualiza 
eroii. Este anumită inconsistentá în lumina ironică pe care autorul o 
aruncă in mod egal, asupra personajelor numeroase ce trac prin cartea 
sa, Din discreţie, din bun gust, din serupul artistic, autorul nu în- 
groase nic&eri trăsăturile acestor personaje, si reiese de aici oarecare 
mpreciziune. Figurile defilenz& rapid, poate prea rapid pentru a că- 
păta fiecare un contur sigur, definit. : 

D. Sco: este mai mult un privitor amuzat al vieții, decit un 
creator de viaţă brută. Eroii săi nu trüesc prin gesturi proprii, prin 
particularităţi de limbaj, prin manifestări personale directe; ai există 
numai în măsura in care se reflectează în ironia lucidă a autorului, 
ironie care dealtfel nu exagerează şi nu insistă niciodată. Această 
continuă raportare a tuturor eroilor cărţii la o măsură comună, le 
dă un anumit grad de asemănare. 

Pretutindeni e prezentă privirea autorului; pretutindeni se simte 
surisul lui care amortizează ciocnirea directă dintre personaje. 

Se află în „Concina prădată” — pentru à nu lua decit un singur 
exemplu — o situaţie excepţional de dramatică: un bărbat cinic, deza- 
uzat, misogin care fi core amantei lui, să ingenucheze pe stradă în 
faţa ferestrei lul, în plină zi. Momentul ar putea fi straniu, intens, tur- 
bur&tor (si aşa ni a'a $i părut cind lam citit pete prima oară fn- 
trun fragment din Revista Fundațiilor Regale), dar in ansamblul 
cărții el capătă ceva vodevileae, Scrisul d-lui Scorteseu, totdeauna 
treaz, ironic, puţin răutăcios, reduce momentele intense, opreşte efu- 
ziunile, interzice marile izbucniri. 

E oarecum ciudat să observăm că din marea vivacitate a stilului 
său, decurge totuşi o anumită incapacitate de diferenţiere, De multe 
ori eroinele (Luiza, Laura. Ema) si eroii d-lui Scorteseu (Ghencea, 
Răspopa), nu au decit o existenţă nominală, fie pentrucă trecerea lor 
este prea fugari, fie pentrucă figurile lor se pierd nedistincte în scrisul 
viu, nervos și strălucitor al autorului. 

Nu e mai puţin adevărat că această strălucire nu-l împiedică să 
ne dea în eroina principală a cărții — Sylvin Vadiş — o figură remar 
cab lă de fomeie frumoasă, trivolă, inteligentă, sensuală, grațios aliaj 
de cinism $i de ingenuitate, din care nu lipseşte nici oarecare tainică 
tristețe. 

Romanul nostru, care numără atit de pou figuri femenins rea- 
lizate, (cele mai multe intrind în clişee ieftine de femei vampir sunu 
faina Inger), o va păstra desigur pe această seducătoare şi derutantă 

ylvie, 

Restul personajelor d-lui Scorteseu — chiar atunci cind sunt de- 
senate cu mai multă preciziune, ca einicul Vornicel sau ca dreapta, 
Sănâtoasa Marta — se pierd în ritmul grăbit al povestirii, in atmos- 
fera ei de cronică vie, cu incidente concise, cu notații incisive. 

De alifel unul din farmecele cărţii este tocmai acest caracter de 
cronică. In „Coneina prădată“ pásim o cronică de două ori desuetă, 
căci este vorba de un lași îndepărtat, un lasi dela 1910, cu dubla co- 
medie a provinciei 8i a epocii, amindouă demodate. 

S'a făcut atita literatură proastă pe seama Iașilor, încit cartea 
aceasta spirituală, răutăcioasă şi totuși nu lipsită de poezie, este o 
adevărată răzbunare. 


Incă odată, „Concina prădată“ ne sileste să credem că sunt în 
talentul d-lui Teodor Scorţescu mari aptitudini pentru teatru. 

Incă odată, ne obligă să ne întrebăm prin ce inexplicabil& eroare 
piesa pe care a reprezentato acum doi uni la Studiou Teatrului Na- 


Tte pi da U^ A me dep ii ni Ex 
134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i iul" (despre care in cronica noastră dramatică am refe- 
opere creen Aon ae a fost atit de falsă, atit de melodramati 
atit de arbitrară, cînd totul în scrisul acestui scriitor pare menit 
strălucească pe scenă: tempe opos E spontană, vivacilatea 

iritul ascuţit, conciziunea de ex 3 
xs eg Sy pare regretelor, tocmai acum cînd d. Scortescu ne dă 
rueste o atit de frumoasă carte, pe care nu exagerüm considerind-o, 
în literatura noastră, excepțională — nu e desigur momentul regrete- 
lor, dar credem că d-sa trebue neapărat să revină la teatru, unde tl 
atitea evidente resurse. : ^ 
Erga coeno de ceea ce se numeşte „viaţa literară”, necunoscut în 
vesă, necunoscut In cenacluri, lipsit de publicitate, retras oarecum din 
iteratura activă, militantă, d. Teodor Scortescu depăşeşte cu mult va: 
lorile curente sí numele de mai mare circulație. Ll - 
,Conc:na prădată” nu are de partea sa decit amintirea delicioasei 
Popi (pe care tot d. Al. Rosetti a editat-o acum vreo opt-nouă ani la 
„Cultura Naţională”) şi girul sigur al unui editor. care nu greşeşte, Să 
sperăm că va ajunge In miinile cititorilor, vare merită o asemenea 
subtilă lectură. ii da ali 


H. BLAZIAN: Giovanni Schiavoni. 43 pagine de text si un 
rezumat in italieneste; 56 de planse in negru. Bucuresti, 1939. 


Hazindu-se pe o monografie italiană şi pe informaţii dela unele 
rude îndepărtate, din laşi, ale pictorului Giovanni Schiavoni, d-] Bla- 
zian schiteazá o nouă biografie a acestuia, Un document de mare im- 
portanță pentru fixarea adevărului îl constitue carnetul de note, azi in 
posesia d-lui Anton Grabovieschi, Alei intilnim iscălitura pictorului 
şi o serie de studii, reproduse în plangele monografiei, din care unele 
sunt de sigur executate In vederea picturilor destinate Mitropoliei din 
lași $i păstrate azi în Pinacoteca oraşului, Legătura dintre acesta ta- 
blouri şi Giovanni Schiavoni apare astfel evidentă. 

Nu mă pot împăca nici cu tonul autorului, nici cu stilul său, nici 
cu modul de tratare, nici cu multe din aprecierele Bale estetice. Aro 
Insă dreptate cînd susține că profesorul dela Academia Mihăileană a 
fost Giovanni si nu Natale, cum am afirmat eu. Cită vreme nu adusesa 
in favoarea punctului său de vedere o probă atit de convingătoare, 
cum este carnetul mai sus menţionat, mi-a fost greu să renunţ la pă- 
rerea mea. Acum însă nu mai mă pot îndol de ce spune d-sa; cu à 
singură rezervă, Ea priveşte portretele Vornicului si Vornicesei Bu- 
rada. Ele sunt eu mult superioare la tot ce à ajuns pînă la noi din 
opera lui Giovanni, lar însemnarea si dataren, chiar de n'au fost fă 
cute de autorul lor, eum e probabil, trebue lámurite. Nu se distrează 
cineva să facă astfel de inscripţii pe marginea tablourilor, într'un 
muzeu, dacă acestea au intrat în colecţie fără semnătură, eum afirmă 
d. Blazian. Faptul că în reproducerea dintr'o revistă sau intr'o' copie 
nu se güseste semnátur: nu Insemneazá că n'a avut-o, în forma in care 
9 cunoaștem astăzi, Copistul n'are niclun interes s'o picteze şi pe ea, 
iar reproducerea, chiar cind e de bună calitate, nu redă de cit rare 
ori detaliele prea mărunte ale unei semnături. Asupra acestor două 
lucrări discuţia nu poate fi inchisă. 

In studiul meu asupra Picturei Rominesti în sec. al XIX-lea spu- 
neam textual: „Nu pot avea pretenţia, în aceste condiţii (lipsa aproape 
completă de monografii despre artişti şi de publicaţii de documente 
raportindu-se la activitatea lor), să fi făcut o operă definitivi. Desco- 


RECENZII 135 


eriri viitoare vor permite să se fixeze acele puncte, care poate nu-s 
ncă destul de clare. Precizări de date sint de asemenea de aşteptat, 
Nu ered însă ca ele să fie de natură să mă oblige a modifica aprecis- 
M tom formulat pris operilor", D. Blazian ex 0 precizarea 

. Ea nu e singura „ cum spuneam, era sigur că astfel de 
cizări vor veni. Eu însumi am făcut de atunci constatüri, care ach bă 
unele puncte de detaliu, Altele au fost făcute de unii asistenți ai mei, 
atunci cînd au aprofundat unele perioade mai puţin cunoscute din ca- 
riera artiştilor, Aşa este mersul normal al cercetărilor, mal ales cind 
e vorba de sinteza unei epoci, aga de insuficient precizată, cum e la 
noi prima jumătate a sec. al XIX-lea. Nu cred însă necesar si-mi! mo- 
dific aprecierele formulate asupra operilor, indiferent dacă ele sunt 
ale lui Natale sau Ale lui Giovanni, chiar după afirmaţiile d-lui Bla- 
zian, Intre tată si fiu este o concordanţă desăvirşită de ideal, de con- 
cepție, de fel de tratare, chiar de preferință a tipurilor. Intre ei nu 
există de cit o diferență de calitate, Natale fiind, pe aceiaşi linie este- 
tică, evident mai talentat. Cum am spus, portretele celor doi Burada 
ar forma un caz aparte, care ara nevoie să fie lămurit, 

Dacă monografia d-lui Blazian are In vedere publicul italian, ea 
este în parte inutilă, fiindcă dublează pe cea a lui Luigi Sernagiotto, 
de unde au fost luate diverse pasagii, fără niciun raport cu arta noas- 
trä. Dacă ea este pentru publicul rominesc, toate aceste amănunte sunt 
de prisos si ar trebui omise. In plus, orideciteori un istorie se serveşte 
de documente de arhivă, el extrage din ele esentialul şi nimic mai 
mult. Are nevoie de un giu mai lung, îl trece într'o notă, In josul 
paginel. A împăna textul cu documente, care se pot rezuma intr'o pro- 
poziţie, cum face d-l Blazian, e un procedeu neobicinuit, făcut să lun- 
gească fără folos un studiu. Astfel, scoţind din lucrarea d-sale pasa- 
gille inutile, toate petitiile lui Giovanni Schiavoni și corespondența 
autorităţilor, nu mai rümin de cit plansele, de sigur interesante, 
citeva aprecieri în legătură ceva mai directă cu istoria artei şi un 
lung capitol, în care sunt pus personal în cauză. Cam puţin pentru o 
monografie. 

Tonul întrebuințat de autor în părțile care mă privesc nu vreau 
să-l califie. Dorese numai ca el să fie cunoscut de cit mai mulţi, pen: 
tru a se sti cum se exprimă intro „polemică“ un „intelectual romtn", 
ca să zic asa, care se ocupă cu „frumosul“ şi cu „arta“, 

La pagina 11, jos se găseşte un specimen din stilul inspirat al 
d-lui Blazian: „Astfel, N şi cei doi fii ai săi au luat parte ln cea 
mai nobilă întrecere care s'ar fi putut închipui vreodată, — tatăl re 
nun(ind la aureoiă..”; iar la pagina 13, sus, un exemplu de apreciere 
estetică: „Contrastul clarobscurului e foarta frumos, dar lumina orbi- 
toare a întregului tablou...” si aşa mai departe. Si pe acestea leas re- 
rea rea atenţiei cititorului, ca semnificativa pentru judecarea au- 
torului. 


0. OPRESCU 


GH. UNGUREANU: Din viaja lui lon Creangă, documente 
inedite. Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol II", 
Biblioteca documentará. 


O carte care contribue la surparen unei prejudecăţi: aceea că 
viața unel personalităţi aparţinind trecutului, nu se reconstituie cu 
documente. Domnul Gh. Ungureanu, subdirector a] Arhivelor Statului 
„din laşi, n'a făcut altceva decit să cerceteze cu migali si interes, meto- 
dic, hrisoave învechite, catagrafii, mitrici, registre de ,prescripte ver- 
Tale", etc. Rezultatele acestei rübdurii investigaţii constitue volumul pe 


136 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


care editura Fundaţiei Regale „Carol II* l-a prezentat asa de elegant 
publicului. Sar erede că înţelesul unei usemenea colecţii de testimonii 
scrise, asupra unor fapte mai mult sau mai puţin importante din viața 
unui scriitor, ori din a celor din prenjmă-i, se restrânge la cercul da 
specialişti ai istoriei literare. Cazul cărţii de faţă desminte aceasta, ce! 
puţin întru cit e vorba de ea. Pentrucă, în afara unor informații me- 
nite doar să corecteze prin acte, anumite date îndoielnice din biografia 
lui Creangă, găsim intra coperţile ei cretate, îndestul de vii fragmente 
din care să reconstituim înfăţişarea sufletească a povestitorului mol- 
dovean. 

Pornind dela datele si numele proprii pomenite în Amintiri, Dom- 
nul Gh. Ungureanu aduce, după descoperirea hirtiilor în legătură cu 
ele, preţioase precizări asupra familiilor părinţilor scriitorului, asupra 
Humuleştilor si locuitorilor de acolo, asupra şcolilor prin care trece 
Creangă, 

Dar ceea ce formează partea cea mai interesantă a cărții, valoarea 
de istorie literară a rezultatelor întreprinderii anevoioase pe care a 
adus-o la bun sfirsit d-l Ungureanu e viaţa intimă a candidatului la 
hirotonisire, a dascălului cîntăreţ dela Biserica Sfinţilor Mucenici din 
lași, a Diaconului mutat dela un paroh la altul, a elevului tardiv dela 
goala normală, a eaterisitului din agma preoțească, a institutorului în 
sfirsit, bolnnv $i exilat în bujdeoca din Țicău. Jalbe peste jalbe: fie la 
Mitropolie, împotriva socrului său care-i reţinea soţia după ce-l deter- 
minase a-i părăsi casa sub sancţiunea sugrumării, sau după incarce- 
rarea sa In calitate de păgubaş:; fie la Primărie pentru a solicita pentru 
bietli copilaşi care degeră în „Scoliţă”, mai multe lemne, fie la Minister, 
atunci cînd spera dela Maiorescu reintegrarea întrun post pentru care 
avea atitea aptitudini si dragoste, şi din care fusese scos pe nedrept. 

Protestările acestea continui sunt departe de a fi simptomele unul 
anumit fel de a fi al lui Creangă. Ele sunt urmarea firească a desor- 
ganizürii administraţiei noastre de atunci, şi mărturia neimpăcării 
scritorului cu societatea, 

Firea robustă a lui Creangă nu poate fi suspectată de pesimism 
orl lipsă de sociabilitate. Mizeriile de fiecare moment cu care are de 
luptat sunt de o realitate ce nu poat fi pusă la îndoială, mai curind 
decit reaua credinţă şi indolenta unor anumiţi funcţionari de care 
problemele acesten, mărunte în fond, dar constituind amărăciunile 
continui ale masivului învăţător, stinse numai în răcoarea crismelor, 
depindeau oficial. 

Adàugánd la cunoaşterea lui Creangă nu date seci — desi impre- 
sionantă e şi înverşunarea cercetării lor — ci semne limpezi indárütul 
cărora să ghicim, oscilind între vulgaritate și caldă expansiune etică, 
sufletul frust al acestui admirabii exemplar al ţărănimii moldovene, 


Domnul Ungureanu si Fundaţiile cinstesc valoarea omenească a serlito- 
rului, 


L FR. 


ALEXANDRU MIRONESCU: Destrümare, roman. Bucu- 
resti, Ed. Fundaţiei pentru literatură si artă „Regele Carol II", 
1939, in 8*, 402 p. 90 lei. 


Si seriitorii gresesc. Si seriitori se întimplă să gindească a face 
un lucru şi să insă altul. Cite tocmeli misterioase se petrec intre 
gindirea unui lucru, a unei idei, a unei povestiri şi scrisul pe hirtie 
à celor gindite, Cite toemeli, tot atitea cauze de greşeală, tot atitea 


ir 


RECENZII 137 


20sibilitáti ca, ceea ce ai vrut, să fie infrint de ce sa vrut, de ce r'a 
întimplat să ajungă. 

n e se vor fi.petrecut lucrurile si cu cele semnate de d. Alexan- 
dru Mironescu. Ceea ce trebuia să fie romanul Destrămare poate va 
rămine mult mai interesant şi mai bine spus In ce a gindit avtorul 
să realizeze, In ce a gindit, dar nu a realizat, 


Toate relele nu decurg din alegerea subiectului, fiindcă ştim 
cite cărţi îşi ciştigă cetitorii prin alte alesituri întrebuințate în seri: 
sul lor. Si poate relele ultimului roman al d-lui Al. Mirenescu nu 
sunt nici din felul cum e seria. 

Dar să schitüm subiectul naratiei. 

Destrámare, primul volum din ce va fi viața lui Şerban, îşi pro- 
pune să depene cele efte se întimplă cu si în jurul personajului cen- 
tral, Serban. Pentru aceasta vom urmări de aproape viața eroului, 
dela vîrsta de 5 ani cînd tatăl său, colonelul, pretentios şi nemilos, 
W îndopa cu litere din abecedar, pină la terminarea liceului, 

In întreaga povestire, personajul principal va fi urmărit $i in- 
fütisat prin următoarele raporturi: 

n Și familia lui, părinții şi frații. 
rban $i relaţiile lui amoroase, atunci cînd instinctele de co- 
pil precoce, puţin straniu, s'au desteptat, 

Serban $i clica de mătuşi şi unchi, rubedenli avuta, cería!e cu 
tată! lui Serban, colonelul, din cauza nepotrivirilor de vederi. 

Urmărind biografia lui Șerban pe cele trei tărimuri, autorul are 
pel să Infüfiseze pe bunii părinţi al lui Serban, Colonelul, un tată 

ntelegAtor, îşi iubeşte copii şi li tratează ca oameni mari; mama lui 
Serban, ingáduitoare, blindă. De unde, viaţa în familie era, pentru 
toti membrii ei, senină, fericită. Mai ales în timpul cind buna stare 
domnea în casa colonelului, 

Copilăria lui Șerban va fi tihnită, fără necazuri și tulburări, 
Contactul cu lumea instinctelor va fi ceva normal, plăcut, nefortat, 
natural. Istetimea lui va şti să deosebească oamenii nu după rang, 
ci după calilăţi. Astfel că, atunci cînd familia lui va scăpăta şi el 
va trebul să fie crescut de rudele bogate, Serban va sti bine ee e de 
prețuit, ce e de disprețuit 


Autorul, desi dovedeşte pretutindeni ușurință în a conduce acţiu- 
nea, adesea cele ce se petrec au un ritm linced, si pagini după pagini 
i£" TON neadáogind nimic pentru creşterea interesului năzărit 

cetitor, $ 

Uneori schimbările care se întimplă cu Șerban, copil, adolescent, 
sunt urmărite de aproape, trecînd întrun ritm viu, precipitat; alte- 
ori multe alte isprăvi se Ingrümüdesc, fără ca ele să împingă, să 
iuţească curgerea mulcomă, monotonă a Intregei nara. 

Pe lingă portretul lui Serban, pretextul primordial al romanu- 
lui, care nu este altceva decit destrămarea obositor de lentă a unor 
evenimente care să-l prindă cit mai complet pe erou (băiat chibzuit, 
înţelept, liniştit, atent observator al celor din jurul lui, cu ex rient 
peces intregit& din lecturi asidue); pe lingă portretul Tui Ser- 

an, cel al doamnei Zamfirescu, mătuşa, si cel al domnului Mitică 
Teodorescu, unchiul, sunt mai deosebite. Procedeul: mai curind ni se 
descrie personajul, decit ca el însuşi să |a vinţă, să se arate din 
acțiune . 

La un moment dat sunt primite în mijlocul povestirei o sume- 
denie de personaje, cetitorul încurcă, nu desluseste niciuna mai proe. 
minentă între ele si nu te nici măcar cu socoteală introducerea 
lor, mai ales cînd unele din ele stărue citeva paragrafe, dar si dispar 
apoi pentru totdeauna. 


ONES IPTE S OA 


i > . 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Totul e filmat, decupajul rău făcut: nimic nu se inchengă, ni- 
mie nu ţine, nu durează; cele ce urmează nu se adaogá să între 
gească, ele se Ingirá, unele după altele, întîmplări, personaje, dea- 
valma, inconsistente fiecare, inconsistente toate împreună. 

După 208 pagini de sbateri, mai curind de morfoleli, autorul 


„Și iatd veni vremea ca Şerban sd meargă la liceu”, 


Cu pagini de un realism sănătos, cu un stil neconventional, ro- 
manul d-lui Alexandru Mironescu, desi neisbutit, opreşte atenția ceti- 
torului încă $i prin acele formulări de adevăruri despre oameni şi 
cetățeni, atit de cu multă minutiozitate ascunse de alţi scriitori. 


ŞTEFAN POPESCU 


1. C. POPESCU-POLYCLET: Reliefuri. Craiova, Speranţa, 
f. d., in-8^, 257 p. 


Are şi provincia glasul ei. Din cetatea Craiovei ni se trimite 
cartea Heliefuri, datorită domnului I. C. Popescu-Polyelet, poet, epi- 
gramist, esseist şi traducător. i 

In recentul volum, alături de studiul amplu asupra lui Cincinat 
Pavelescu (pe care altădată l'a publicat Intr'o broşură separată), d. I. 
C. P.Polyclet grupează şi alte esseuri, privind pe Radu D. Rosetti, 
Traian Demetrescu, Lucilla Chițu, G. Marincu, Vasile Lascăr, G. D. 
Pencioiu si N. Burlănescu-Alin, 

Dacă pentru personalităţile proeminente — înfăţişate In Relie- 
furi — autorul nu aduce amănunte inedite prea interesanta; vrem să 
spunem: amănunte care să nu intereseze decit pe intimii, pe cei ce 
l-au cunoscut, pe cei din preajma celor comemorati, apoi, d. L C. Po- 
pescu-Polyclet face un bun serviciu desteptind prin scrisul domniei- 
sale cald, patetic, uneori chiar prea suspinat, figuri de mult uitate, 
figuri pe nedrept uitate, care prin strădania onorabilă a vieței lor, 
ar merita să stărue în amintirea multora prea nepăsători pentru 
cite au fost, ori prea lesne uitători. 

Amintiri, schifüri de biografie, uneori mducind documente mă- 
runte de istorie literară, alteori oprindu-se la analiza unei opere, pe 
care se gindeste să o întreprindă cit mai atent — utilizează lio 
grufie, folosesta un citat — astfel că, ceea ce înminunchiază Relie- 
furiJe d-lui I. C. Popescu Polyclet e viu şi plăcut de parcurs, 

Truda pioasă a evocárilor din Heliefuri merită luada recenzen- 
ilor. De sigur, numai că unele exagerări, unele omisiuni, strică wo- 
lumului, dacă el s'ar vrea o serioasă contribuţie la cunoaşterea 
citorva nume ce au strălucit o clipă sau mal multă vreme în lumea 
inielectualä romineaacă, 

Un subiectivism dăunător stabilirei juste a ceea ce au însemnat 
cu mlovărat V, Lascăr sau G, D. Pencioiu, pentru a cîntări meritul 
şi amintirea ce li se cuvin; un subiectiviam iscat din patosul cu care 
învie A cei pe care i-a cunoscut e prezent în fiecare pagină. 

kvocările făcute cu mult suflet au calităţile sí mai ales defectele 
panegiricelor. In. gindurile pioase ale domnului E C. Popescu-Po- 
lyclet persistă grija că despre morti nu trebue să spui decit bine. 
In vremea de azi Insă, cind spaimele si răsturnările felurite indrep- 
tățesc, cu temei si fără, uitările vinovate ale atitor, sirguin(a auto- 
rului Heliefuri-lor, se cade să fie menţionată. 


ŞTEFAN POPESCU . 


PP TIL, AI.” 5 TRIN 


RECENZII 139 


IOAN I. MIREA: Dus cu morții, poem. Bucureşti, Pavel 
Suru, 1939, in 8, 31 p. — 40 lei. , 


In convoiul poeţilor cu cucuvele, cenugi, valtrapuri si vaere, d. 
Ioan I. Mirea e un alt dus cu mor 

Funerarul poem e subimpár(t In grupe de versuri şi ele bote 
7ate cu titulaturi sumbre, funeste: Ham fdrd rod, Spre miază-noapte... 

Fiindcă si-a vrut poezia tainiţă de multe înțelesuri, poetul a 
dosit comoara, pe cit mai artistie posibil, în umbra neintelesurilor 
cu chei grele, Aceasta în Inceputul poemului, 

Dus cu morții, o o pa cu multe relatári de reminscente 
gi zdruncináüri sufleteşti. Pornit dinirun acord dureros, poemul — 
încercind o luminare şi un acces de sinceritate fn desfăşurarea lui — 
se încheie atunci cînd tot ce e viaţă În poet a decedat în besnele cu 
pirae groase, cu ştieanguri reci, cu plinsetoe, din miazănoapte, 

Intr'o expresie nouă pe-alocuri, cu îndrăsneli de talent, placheta 
lui Toon I. Mirea isi mistue rostul în versul: 

Din mine gi din casă numai morți ies. 


Bun mestesugar, poetul, cu vorbe potrivite, inchipue uneori ver- 
suri va 


Rostogoleşie 'ncet pagina primei asupriri, 
Fată tristă, cu ochii mari gi gene subțiri; 
Deschide noaptea, la culcare, poemul.. 

(Ram farà rod, p. 17). 


ȘI prin alte părți se poate distinge un fior inedit str&bátfnd ce- 
tele stihurilor parcă toate făcute de Incercare: 


Am rătăcit cu gindurile dusului hoinar; 

Eu wam (n mine nici porți de linişte, nici hotar; 
Merg în lung cu stelele, 

Cint fn larg cu apele. "e 


Atunei cind întrebuințează ritmul si metrica populară, E acd 
trece dela oblojitul celor de apus, la o sinceră mărturisire, simplă, 
lămurită. E în clipele în care l-am dori să Intirzie şi să se obisnu- 
inacă. 

ŞT. P. 


N. FACON: Michelangelo poet. Ed. „Tiparul universitar“, 


Există o indulgență tacită pentru aceste preocupări diletante, prin 
care marii creatori se odihnesc de eforturile muncii şi vocației lor 
specifice. Formula tradiţională a „viorii lui Ingres” vrea să Inchidàá 
chiar orice discuţie asupra sensului evadărilor marilor creatori pe tă- 
rimurile unde nu sunt stăpini. Incercárile diletante sunt înregistrate 
numai in monografii şi nu li se acorda decit o privire fugară. Impo- 
triva acestui procedeu nu se pot ridica obiecţii principale, căci valoa- 
rea, și mai ales sensul evadürilor literare ale marilor artisti diferă 
uper rii lui Goeth poate nimeni; adică 

pra picturii lui Goethe nu se o eni; asupra 
aforismelor naive ale lui Beethoven, Insă rara ni lui Michelangelo, după 
cum reíese din studiul masiv al d-rei N. Façon, prezintă unul din 
aspectele cele mai reliefate şi mai autentice ale experienței spirituale 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care a trüit-o artistul. „Himile” mau fost scria ca desfülare sau 
Ddihnà, în ele nu ae află amusamentul sau ambiția diletantü, ci ele 
pornesc dintro necesară exprimare a trăirii problemelor morale po 
tare le-a cunoscut sfirsitul Renaşterii: conflictul între creştinism Şi 
sensuall&m, între creştinism şi platonism, între artă şi setea mintul- 
rii spirituale, D-ra Fagon insistă dela început "nga caracteruluj 
de destin si necesitate pe care îl desvălue in poezia lui Michelangelo, 
arătind că ea este echivalentă realizărilor plastice nu prin valoarea 
estetică, ci prin valoarea înțelesului ei, D-sa deosebeşte trei epoci ca- 
racterizate prin deosebite teme poetice: Prima care corespunde pe- 
trachismului epocei, a fost prilejuită de mediul literar din casa Me- 
dicilor. Ka se desvoltă sub semnul unei echilibru şi al unei seninătăți 
pe care artistul nu o va mai afla niciodată. Neaderenţa si neintegra- 
rea lui Michelangelo în acest mediu de rafinată cultură se manifestă 
însă de timpuriu. Ceea ce îl va urmări pe artist dealungul vieţii lui 
spirituale se va opune seninătăţii si echilibrului: este contactul cu 
gindirea platonică şi apropierea de predica lui Savonarola. Petrar- 
chismul lui Michelangelo nu este totuşi identificabil cu producţiile 
în serie ale contemporanilor lui, „ci ne apare ca o retrüire a experien- 
fei de vint a lui Petrarca însuși” (p. 32), experiență ce se manifestă 
limpede în ciclul Cavalieri si in ultimele poezii religioase. Prin re 
trăirea experienţei lui Petrarca, Michelangelo află un drum nou în 
îndrumarea lui spirituală, şi anume: pătrunderea | peer age lui 
Ficino, în care poetul va găsi, pertru moment împăcarea (p. 35). 
Fără să fie rodul unei iniţieri filosofice, platonismul artistului 
are însă valoarea unel noui experiențe spirituale care se limpezegte 
în ciclul închinat lui Tommaso Cavalieri, un nobil roman, care prin 
darurile lui spirituale şi fizice trezeşte în Michelangelo o caldă prie- 
tenie. Umanist si amator de artă rafinată, Cavalieri oferea posibilitatea 
unel prietenii născută din entuziasmul comun pentru plastica an- 
tică; deseele pe care | le dăruește artistul sunt inspirate din temele 
mitologiei antice. Prietenia aceasta îl duce însă pe artist la un con- 
flict interlor, în care „pasiunea se vrea purificată, iar bucuria iubirii 
isi caută explicarea ultimă în înțelesul divin al frumuseţii” (p. 60). 
In ciclul acesta platonic, dra N. Façon urmăreşte corespondentele 
între platonismul lui Ficino, al lui Leone Ebréul şi cel al artistului, 
dovedind însă afinitatea necesară între doctrină şi spiritul artistu- 
lui, „căci nu este o temă trecătoare şi întimplătoare a ei lui, ci 
cuprinde înțelesul desvoltării ei ulterioare” (p. 102). Ciclul Cavalieri 
cuprinde o notă creștină, care se va amplifica intro bogată tema- 
tică, în ciclul închinat Vittoriei Colonna, 
. Prietenia pentru poeta Vittoria Colonna a însemnat pentru ar 
Ust prilejul unei ultime crize spirituale şi ba îndreptat spre trăirea 
unei eliberári progresive de pămintese si spre credință. „Rimele 
sacre" ale poetei exprima neputinta salvării fără ajutorul suprem si 
este ecoul cercurilor protestante pe cure le cunoştea. Prin această 
poezie a îndoielii $i a umilintei, Michelangelo află pilda unei expe- 
riențe religioase spre care tindea dela început spiritul lui, Ultimele 
poezii ale artistului cuprind însă, pe lingă tema centrală a purifi- 
cării prin credinţă, o seamă de motive de adincă resonantá, pe care 
d-ra N, Façon le-a urmürit intro minuțioasă analiză tematică şi 
estetică. D-sa notează astfel un sonet, în care „artistul mărturiseşte 
superioritatea artei asupra naturii” (p. 119), altele în care se ex- 
primă nelinistea $i sentimentul propriei minuni, sau „gindul nece- 
sităţii propriei distrugeri pe care o poartă în sine desüvirgirea" (p. 
120). Sonetele cele mai interesante pentru cititorul modern sunt însă 
acelea în care Michelangelo concretizează indoiala, nesatisfac(ia, se 


RECENZII 141 


tea desăvirşirii interioare; această ultimă etapă spirituală şi-a aflat 
de altfel co nía „în plastica ce se desvoltă dela formele linig- 
tite, spre formele chinuite ale ultimelor Pietà" (p. 148). 


In interpretarea de excepțională pătrundere si nuantare critică 
a d-rei N. Façon, poezia lui Michelangelo îşi deavăluie caracterul 
unei autentice experienţe spirituale, pe care aveau să o retrăiască şi 
alți mari creatori. Căci conflictul între exigenţele si sensul artei pè- 
deoparte, şi problematica etică dealtá parte, este un conflict specific 
artistului care trăieste valorile şi conflictele spirituale burgheze, 

Bucuria realizării artistice n'a fost totală, pentru acel mari 
creatori care trebuiau să trăiască un conflict spiritual între atitudi- 
nea tivi, de realizare şi afirmare artistică, şi cea etică, încărcată 
de elementele contradictorii ale creştinismului, Michelangelo este o 
pildă de tràire autentică a unei tematici etice generale, proprie cul- 
turii burgheze, care n'a solu(ionat pozitiv şi dialectic, conflictul între 
artă si etică. Este un conflict „modern“, dar care aparţine trecutului, 
şi care ne interesează mai ales prin ceea ce are negativ. Soluţiile 
negative stimulează însă întotdeauna un răspuns afirmativ, mai ales 
cind el se nasc din necesitatea istoriei. 

Cartea de muncă temeinică, de perfecti comprehensiune și in- 
formaţie a d-rei N, Façon prilejuieste o recapitulare istorică a pro- 
blemelor artistului din toate timpurile, mai mles că aceste problema 
au fost trăite în toată seninátatea lor, de o personalitate ca acea à 
lui Michelangelo. 

D-ra N. Façon, fără să depăşească telul pur istoric pe care şi 
l-a propus, a realizat un excelent îndreptar pentru interpretare ideo- 
logică a poeziei lui Michelangelo, 

C. L GULIAN 


GIUSEPPE DELOGU: Italienische Malerei. Eine Anthologie 
vom 14 bis, 19 Jahrhundert. Mit 164 farbigen Bildern. Fretz und 
Wasmuth Verlag. Zürich, 1939. 


Giuseppe Delogu, al cărui studiu asupra lui Michel Angelo a fost 
menţionat aici eu toată lauda ce merită, dăruieşte publicului o nouă 
importantă lucrare despre arta italiană. Este vorba, după cum arată 
titlul, de o antologie, adică de o culegere a ceea ce nuloru] consideră 
ca mai important în toată pictura italiană, dela Cimabue |a Antonio 
Mancini. Ca orice „alegere” ea porneşte dela preferințele autorului, 
care pot să nu fie cele ale altora. Da aceea nimeni nu se va mira dacă 
una sau alta din bucăţile celebre, lipseşte din această antologie. Ea 
este conformă gustului lui Delogu, care poate să nu fie identic cu 
cel al altui istoric, Nimeni nu va face autorului, din aceasta, un ca 
de acuzaţie, cu atit mai mult cu clt în prefaţă si Intr'o admirabi! 
introducere, în care fixează bazele unei istorii a E georga italiene, d-sa 
își justifică punctul de vedere, Scopul său, după cum afirmă, era să 
destepte în cititor „sensul pentru o consideraţie unitară, istorică”, E] 
a fost pe deplin atins Pagină după pagină ne trec pe dinaintea ochi- 
lor exemplare alese si comentate, cu o cunoaştere deplină a litera- 
turii privitoare la ele, cele mai strălucite exemplare ale paces ita- 
liene, în bune, uneori chiar în foarte bune reproduceri colorate. 


3 


V Ir p T TORNO ER RD 


142 VIAȚA ROMINEASCA i» 


Del nu năzueşte să reinoiască concepţiile noastre asupra pic- 
turel eiii sale, nici să pară un revoluționar. Trecind în revistă un 
atit de vast subiect, el se arată că îl cunoaşte deplin, ceea ce nu 
era lucru uşor, că-l simte şi că e capabil, bazindu-se de multe ori pe 
citate din marii istorici care l-au precedat, mai ales din Adolfo Ven- 
turi, să ni-l facă simţit şi nouă — — 

Nu numai iubitorii de artă italiană, care sunt numeroși la noi, 
dar chiar specialiştii vor parcurge cu folos această carte, Ea n'ar 
irebui să lipsească din nicio bibliotecă mai însemnată dela noi, 


0.0. 


SIMERIA: Caiete de artă si criticà.Toamna, 1939. I. „Car- 
tea Rominească". 


In momentul in care inchid această cronică, primesc o frumoasă 
publicație de artă, consacrată în deosebi arhitecturii, şi redactată de 
dnii G. M. Cantacuzino, O. Doicescu, Matha Ghyka, B, E. Miclescu. Nu- 
mele, declarația iniţială, sunt un program: Inapoi la Vitruviu, nu la 
formele, ci la spiritul, la nevoia de echilibru a oamenilor antichităţii 
clasice şi ui Henasterei, Bine redactată. bine prezentată, Simetria, in- 
trun alt domeniu, se așează alături de Artă şi Tehnică Grafică, despre 
a cărei valoare, exterioară si intrinsecă, am avut ocazie să vorbim. 
Felicităm călduros comitetul de redacție al nouei reviste, pe care ne-am 
bucura so vedem trăind cft mai mult timp. 


G, 0. 


J. ABERMAN: Curentul antiintelectualist francez. Editura 
„Tiparul Universitar", 


Lucrările rominėşti de istoria filosofici se indreapt#, de prefe- 
rință asupra clasicilor sau asupra filosofiei franceze, Bergsonismul, 
doctrină de mare răsunet, continuă să fie obiect de studiu atit în 
Apus, cit $i la noi, cu toate obiecțiile ridicate în ultimile două de 
centi de către biologi $i psihologi. Ceen «e inseamnă că acele corec- 
tori de amănunt pe care le aduce cercetarea ştiinţifică empirică, nu 
atacă miezul teoretic al doctrinei. Cea mai interesantă discuţie a 
bergsonismului ponte avea sens pe plan pur teoretic; ea este încă 
așteptată, mcum, cind se schițează o nouă orientare a filosofiei con 
temporaneo spre realism (antologie critică). 

Lucrarea d-lui Aberman este o expunere amănunţită a spiri 
tualismului si intuitionismului francez, reprezentat prin Jules La- 
heler, Emile Boutruox si Henri Bergson, Expunerea este precedată 
de 0 binevenită ,Introducere", în care autorul Jimureste tiamul 
intelectualist, recapitulind fazele lui principale: dela raționalismul 
cartezian şi leibnezian, pînă la asociaţionismul şi evoluționismul sfir- 
sitului veacului trecut, 

„ Punctul de vedere carei permite d-lui Aberman să alăture pe 
Leibniz lui Spencer este destul de larg, şi n'are, desigur, decft o jus- 
tificare „istoricistă”, căci altfel înglobarea aceasta n'ar putea fi ac 
ceptatà. Insă pentru istoria filosofiei, schitarea notelor comune ale 
ne E şi naţionalismului este un avantaj apreciabil al sim- 
piine i 

Schiţind $i concepţiile spiritualiste alo precursorilor Pascal, 
Maine de Birou şi Ravaisson (acesta din urmă la influenţat direct 


` p A" 4 i$. * ud J 
By” ! e T5 9 LINE - r] PT YT 


RECENZII 143 


pe Bergson), autorul ne indică filiatia istorică a bergsonismulut în 
momentul lui „pozitiv”. Căci doctrina lui Bergson nu poate fi valo- 
rificată numai prin aspectul ei de critică negativă a scientismului 
şi intelectualismului, 

Insă $i aspectul antiintelectualist al ului are o filia: 
ție istorică, pe care d. Aberman o expune în capitolul ,Antiintelec- 
tualismul in preparatie", incepind cu scepticismul antic şi conti- 
nuind cu cel modern (Hume) si cel contemporan (critica ştiinţei), 
Deabia Jules Lachelier şi Emile Boutroux vor realiza o sinteză anti- 
seientistă, care va prepara atmosfera favorabilă raționalismului şi 
spiritualismului bergsonian. Jules Lachelier a schițat o metafizică a 
libertăţii, o metafizică spirituață în care determinismul este o nece- 
itate logică prin care nu se obține decit forma vidă a existenței, 
Forma aceasta cere sprijinul finalitátil, iar cauzalitatea cedează con- 
tingenței (p. 90). D. Aberman observă că „Lachelier a ajuns la ane 
mierea determinismului printr'o operaţie de abstractizare, dusă foarte 
departe” (p. 90), plerzind asifel temeiul realităţii, 

Boutroux a încercat să explice întreaga existenti din unghiul 
de vedere al vieţii interioare, stabilind astfel punctul de plecare în 
eu, ca toti spiritualisti. Adversar al mecanicismului si al determinis- 
mului („De la contingenee des lois do la nature"), Boutroux a criti- 
cat principiul suprem al intelectului, arătind că creațiile lui, legile, 
sunt contingente și lusă loc intervenţiei libertátii. 

D. Aberman consacră apoi un studiu documentat filosofiei berg- 
soniene, pe care 0 expune printro analiză cronologică a operelor fi- 
losofului francez; d-sa rezumă apol in două capitole succinte („Me 
toda” si ,Obiectul"), subatanta doctrinei, dovedind o apreciabilă 
forţă de sistematizare. 

Lucrarea se incheie cu o trecere ín revistă a adepților şi adver- 
sarilor lui Bergson, completind în mod fericit tabloul istorie care 
orientează pe cititor în filosofia contemporană. 

Desi autorul làmureste in prefajă, că a intenționat numai o 
expunere istorică, lucrarea se fnche!e cu citeva concluziuni critice 
sugestive, pe care d. Aberman le-ar putea desvolta cu folos tntro lu- 
crare viitoare: D-sa remarcă „lipsa de precizie a terminologiei" berg- 
soniene, lipsurile ei sistematice, insuficienta clarificirii unar noțiuni 

fundamentale cum sunt ,durata" „materia", „intuiţia“ si, mai ales, 
eroarea, ca poziţie, a epiritualismului radical, 
LG, 


i i ul, 

Murdüria şi mizeria pe caro o orocă cartea lui Bogza, i se pare lui Mir- 
Elinde că ar avea „o efie ascetică“! ; invità omul „să contemplo zădăr- 
nicin vioții sale'', 

Cine a eitit curtea lui Bogza înțelege că orice polemică eu d] Mirera 
Eliade esto inutili, 

De altfel pinà la urmă dI Elindo simte șubrezenia tezei sale şi rectu- 
moangte adevărata semnificație a cărții lui Bogza şi a stărilor deserime în ea. 
aL serie dl Elinde, înapoia acestei po pes frenetieo față de ele- 
mon se ghieeste, vegnie trează, generozitatea margini a autorului, ma- 
rea sa iubire de oameni, revolta sa amară fatá de nedroptá(ile sociale, D-1 Geo 


REVISTA REVISTELOR 


„REVISTA FUNDATIILOR REGALE". — Anul VII, la- 
nuarie 1940, Nr. 1. 


UN CENTENAR STENDHALIAN 


D- Şerban Ctoeuleseu publică un studiu eu titlul de mai sus, in eare onte 
vorba de implinirea a 100 de ani dela apariția cărţii lui Stendhal „La chartreuse 
de Parmne'*, 

Intre cele două categorii de admiratori ai lui Stendhal, eei eare oră 
„Rogu gi negru și cei care țin mai mult la „La chartreuse de Parmo‘, d-l Ser- 
ban Cioculescu se aşează în rindul acestora din urmă. Iată citeva observații in- 
teresute din articolul d-lui Cioculescu: 

„Romanul e un fel de contrafneero a lul Bouge et Noir, Aceeași idee ge- 
morală, aceleași personaje. imprejurimi si decoruri diferite; dar ideea 
e înfăţişată eu mai puţină putere, pesonujele sunt ca şi tocite gi pilite; gindu- 
rile şi fâpturile nu mai puţin relief, Al doilea tiraj nl unei plange ostenite... 

..Ürntea configurează în acțiune, imaginea eseistică pe care şi-a făcut-o 
despre sufletul italian, im atitea alte werieri, Este sinteza Intulțiilor sale, despre 
fenomenul italian și un roman politie de prim ordin, Entuziasmul generos al 
lui Balzac nu nl se pare întru mimic exagerat, 

Sunt, în realitate, două sau trei moduri ale povestirii, în la Chartreuse 
de Parme. Unul, de matura romanului de aventură, dedus din moravurile ins- 
tinetive mla italienilor lui Stendhal, care, chiar dacă nr fi adevărat, ne pare 
nstăzi aproape nesuferit, Sectorul romantios, pînă la o transformare n gustului 
artistie, este. drocamdată compromis, Mai este Însă acțiunea politică, condusă 
in deomebi de ducesa Sanseverina și de contele Mosca, intr'o înlânțuire magis 
irnlà, care infirmă aprecierea lui Fuguet, In sfîrşit, nimeni n'nr îndrăzmi să 


; 


Geo uem mple, brutale, dure. 
Acolo, în ținuturile străbătute re omul e degradat demnitaten sa 


tenzÁ rüdüeinile oricărei contemplatii'* , 

N'ar fi timpul ea autoral ntitor personagii tipice de rntati gl degradaţi, 
să abandoneze in afürsit „disperarea tehnică“! yi să coboare pe påmint, în 
tările aspre ale lui Geo Bagza, acolo undo mizeria, nărâeiu, boala lar nu „nace 
timmnl** determină eonditin umană n onmenilor? 

In acelasi număr al Revistei Fundațiilor, d] Mihail Sadoveanu pubic 


apero melodramatismul finalului, eit ne poate de arbitrar. La Chartrewse de um fragment din ciel] „Divanul Persan'' — „Cind a fost Judecată pren- 
Parme este însă și o earte bine scrisă, dacă ne îngăduim a trece peste leit mo- framonsa Satun‘; iar d) G., Oñlincseu, portretul literar al poetului Ton 
tiyul stilistie al codului eivil Este un seria uneori ironie, totdeauna inei- Minnulesen, 


"iv, de o proprietate sbeolutá si a cărul eoloratură romantică, în în 

eel mai bun al cuvîntului, ne apare ca un reflex nl pasiunilor dinamice, nu 
nl structurii pute. Rareori deseriptiv, Stendhal este un povestitor din busa 
tradiție galic, a secolelor dinainte de romantism, Prin structura sdime fran- 


ceză, a po a ji a utarulei, vépresentent al Franței individ at 
tive si radieale, Stendhal we bucură astăzi de o audiență continentală. ^ia 
sa, de a fi retipărit in 1900, a fost depăşită, prin interesul pe caro i ba sporit, 
cu fiecare generație, posteritatea“*. 


„INSEMNARI IEȘENE". Anul V, vol. 13, Nr. 1. 


LINGVISTICA ROMINEASCA IN U.R.R.8. 


. D-l Gh. Bogaei publică o notă interesantă despre luerürie de lingvistică 
| rominească apărute în ultimul timp în U, R, &, 8.: 
„in Ivéstija Akademii Nauk S, S, S. R., Nr. 5, 1087 (= Buletinul Acado- 
. miei de Ştiinţe din U. R. 8, S.), gūsim mai multe articolo egre tratează despre 
A progresul roalizat în ultimii don&zeei de nni îm domeniul liternturii rusesti 
vochi, în cadrul istoriei literare europene, al lingvistieel generale, nl lingvisticii 
TOomano-germanice, în arnbistcã, în lingvistica cnueazinnă, ete, 


„ȚĂRI DE PIATRA, DE FOO 8I PAMINT" 


In numàr al revistei, d-l Mircea Elinde semmnenzà o cronică lite- 
Meu Pec ord inge Bes în enre este vorba despre enrtea lui 


10 


di f 
a "7. Iiga- T ^ 
vr at ern s 2d due o z 


146 — VIATA ROM 


Dim, i» traducere, pasajul referitor la studu! limbii romine im U, 
din articolul Jfogí isucenija romanskih 4 jazybov v. 8.8.8.M. pp. 
1233—1243 (= Rezultatele studierii limbilor romanice și germanice în U.R.88.), 
somnat de m V, M, Zirmunsky. 

sped. deafășurată o intensă uctivitate științifică în domeniul studierii 
limbilor üinecltelor actuale ale Apusului Europei, reprezentate pe teritoriul 
U.R.5.8. revoluție socialistă dim Octomvrio trozind numeroasele popoare 
alo Uniunii noastre câtre egufodajul liber al unei noi culturi, — națională 
după formă, socialistă după conținut, — a pus, pentru prima dată, problema 
studierii diferitelor limbi $i dialeete ale popoarelor din UESS, ca o temelie 
trainică pentru clădirea nafionallingvistieh. Datorită seestul fapt, n intrat 5m 
proocupările lingvisticei sovietice un material nou, pinà nu demult, eu totul 
nestudiat, din graiurile romanice si germanice. Pentru studierea lor s'au între 
prins numeroase expètiții dinleetologice: prof, M, Sergievski, in Ropubliea 
Moldovenească; prof. V. F. Sismaurev, în coloniile italenesti ale republieli 
nemjegti din Povolzje, Ucraina, Crimeia, Tranaesucazia. Rezultatele seestor 
expediţii wint parte publicate, parte în cura de tipărire, Vom enumera, Între 
alte lucrări, studiile profesorului M, V. Sergievaki: 1) Materialy dlja izucenija 
zeyh moldavskíh govorov na teritorii 8.8.8.R. (— Materiale pentru studierea 
graiurilor actuale moldovenești pe teritoriul U.&.8.R.), publicate în colecția 
,Ucenyje güpiski' ', t. IH, 14929 (= Insemnări științifice), şi volumul sáu 
2) Moldavskije etjudy (— Studii moldoveneşti), 1936. 3) Un studiu, încă 
netipărit, ai profesorului V. F. Sigmnurev, asupra colonizării Moldovenilor în 
Husin încă din secolele ai XVIII-lea și a] XIX-lea $i cereetürile &eeluingi asu- 
pra dialetelor din Crimeia, precum și studiile mele personale privitoare la 
dialectele germane din Ucraina, ete, (pp. 1235—6), Lucrările privitoare la is- 
toria formării și desvoltarii limbilor cr pent al» Europei Oeeidentale timp 


istorin limbii literare italiene, Um aubicet asemanátor tratează şi profesorul 
M. eli roma 4 re sezdanija literaturnago jatka v Buni (= Des. 
pee ria formării limbii literare in Rominin), tipărit tot i 
piski', t, III, 1929, . hing S arda Ves: 
fi In d Iuüm orare pa niei, de alte patru studii privitoare la limba 
mînă oveneateă, eum U. i i 
M" M ner] er spune în U,&S.R.), nemenționate şi deci 
Suntem Indreptájiti să aşteptăm acum din parten li nostri, 
ve utent Rs o npreciere n Jueràrilor susmentionnte. hup i 
n același nümár al ,Insemnàrilor iosene'* labo mi: Mihai 
Sadoveanu: „Īatorisirile lui Nugrevun-Filosof** ; George Leben: erii Oti- 
in Cazimir: „Poveste de Iit‘; IH i 1 i a 
aer A penca om. lie Constantinovsky: ,Intilmirea autorului 
, œ de obiceiu, foarte interesantă şi judicioasă cronica externă a dlui 
Mircea Raţiu, tratind despre războiul economic; fişele literare ale dai Gh. 
Cineca sb Cronica fantezistá'', semnată de d-l Ștefan Tita. 


„VIAȚA BASARABIEI". — Anul V — 
Gants MN IH, Nr. 11—12, De- 
EMINESCU ȘI BASARABIA 


Autorul invoacă figurile pitoreşti ale cărturarilor 


REVISTA REVISTELOR - ` 147 


„Tinerii emigranți basırabeni, plecați la București să urmeze studiile 
universitare, expedinu în Basarabia mii de kilograme do literatură rom/neaseá 
și revoluționară, Numele lor trehus amintit eu căci: în con mai mare 
parto nu trecut în lumea de veel; medieinistli Zuteu Codreanu, Victor Crdiescu, 
ierta Spoiali, Buyild, stadentul în litere Axente Frunză, Zamfir Arbore, 
s} alții“. à 

Interesant o faptul că literaturan romină, răspindită de tinerii patrioți 
gi revolutionari basarabeni era gustată de către acestia în „bună fraternitate' ' 
cu literatura clasică ruseasei 

„Micul eer de imtelectanli — serio di Marent — în majoritate studenti 
universitari ori seemimarigti, îl aprecian pe Eminescu și füeesu comparație între 
versurile lui și cele ale lui Lermontov ori Puskin, găsind multe npropieri intro 
seestin' t. : 

quandoque] cepe decre codon is sorta , în chuda 
politieii opresoare si sovime n ofie lor imperi rus. 

Pușkin, surghiunit în Basurahin, calegea folklor moldovenesc, lar eu mulți 
ani mai tirziu, „Piaţa Romineaacă”* publică primele traduceri din poeziile lui 
Puşkin, iar profesorul loan Răduksca „pe cind se afla la Kiew, a tradus în 


Iată citera date despre treeeres lui Eminescu prin Basarabia: 

„la 1885, serie d] Marent, Emimeseu, de acum bolnav, a trecut prin 
Chișinău, dela spre Odesa, să facă bài de nămol i» Limanul Hadjobel''. . 

O dovadă minunată despre fruternitatea spiritelor mari, peste deosebirile 
DR De cB Dot carrucat A ce adi atari De ne 


ereafiune poetică'*. Inr mai departe, continuă: „Nu stii 
e e e diete M. MM. cc QM DAN. 
rwjie. Te um multumire linigténe, 
^ e mh gaian MA ies da eek de. de RR EON 
după cum o spune dineul, singe sMbatie, de neg unui mare 
sátor''. Bi termină astfel: „Prietenul Pusehin (poeţii se imprietenese gi din- 
colo de mormint) a avut grozsva putere să mă silască să uit de nepl&eerile 
boalei si a timpului nefavorubil, care mă dispereazá''. 


Totuşi, coneluxin autorului este, tă un curent emineseian, astfel enm a 
fost în Vechiul Regat, n'a existat în Basarabia, si intă de eo: 
„Generația cea veche, n anilor 1870—1895, era socialistă çi, mai alex, 


revenired ei i» vechile granițe Istorice si geografice. Considerau dealipirea 
Rasarabiei de Moldovn, cüreia in apartinut în decursul secolelor trecute, en 
46 Eminescu, ea un aet al diplomației, neavind niciun drept mimenen aspru 
acestor locuri vechi romineati. Cei cari au rkmas în Basarabia, dintre intoloe- 
tuali, dintre boieri, cari impürt&geau ideile naţionaliste, dintre isti 
anu studenti, citeau, cum am arătat, literatură rominesseá adusă pe 
sosită prim poștă suu expediată prim contrabiniă. Cind au citit volumul de 
al lui Eminescu s'an tare e atitudimen lui fată de problemele 
sociale ale timpului, față de durerile mulțimii, față de cei rüsvrütiji contra 
moartei, față de cei care luptă pentru libertate gi pentru o viață msi bună 
pentru semeni. Căntau în Eminescu, neeje adineuri omenești gi se întrebau 
“care e aportul lul în toate frümntárile arătate, Limba literară romineasă nu 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


posedau tn rfecie, Unii de abia cînd au trecut Prutul, inscrindume în 
T'niversitaten din lasi mau la een din București, au putat, grupie studiilor eri- 
tico ale lui Dobrogeanu-Gherés, să priceapă, in adevăr, sensu] poeziilor emi- 
teselemo' *, 


ARTA SI TEHNICA GRAFICA. Caietul 10, Decemvrie 
1939 — Martie 1940. 


Conducătorii ueestei reviste uu inteles că trebue să primeaseü în ile 
ci nu numal material referitor ls artele grafico, ci și orice fe] de ín 
legătură eu artu, pe care numai ea le poate publica si ilustra intr'un ehip 
imeprosabil și chjar, eu anumită máwur, bucăți de literatură, care dau prilejul 
unei se tipărituri, 

Tn numărul ncesta întilnim trel astfel de serieri — între enre un "frumos 
„Colind ul wi Fristosi* — admirabil prezentate, cu vignete, litografii si de 
sene de: Demian, Lena Constunte si Nutzi Aconta, 

Dl prof, Iorga, într'un articol despre „Veronese, in legáturü cu expo- 
mitia dela Venetin*', inetwreà să arate ec datorata pictorul mediilor în careu 
izüit. Ne spune anume că dela cetatean sa de baştină, „estate de urhitecturà'*, 
i| vine viziunea arhitectonică a endrului tuturor tablourilor sale, că în lumea 
rurulă din jurul acestui oraș n cunoseut peisajul, aga eum l-a pietat de multe 
ori si unele tipuri umane, în timp ce Veneția ia dat viziunea figurii blonde 
şi aristocratice de femee, întilnită adesea în tablourile hui și mai ales tumultul, 
bogăția $i strălucirea ospetelor care formează subiectul pinzelor sala celor 
mai colebre. 

DA Vasile Greu vorbește despre citeva dintre reprezentările în pictura 
nonstră religionsă nle filosofilor págini si ale sibilelor, anume cele dela Suce- 
vița şi Voroneț, pe ente d-sa le consideră ole mai frumoase din orientul or- 
todox, Aceste aride articole de cercetări nle iconografiei bimerleesti sunt de 
o mure utilitate, mai alee pentru cei cure vor încerca, mai tirziu, lucrări de 
sinteză despre pietura noastră veche, llustratiile articolului, eare reprodme de. 


citeva tablouri nle pictorului regretat Petre lorguleseu Yor, grupate în jurul 
unul articol, în care d-] Tome] Jismu vorbeşte eu căldură despre prematur dis- 
párutu] artist, 

Cel mai amplu şi substantial studiu din noest eniet cate cel al d-lui dr. 
Mirea Athanasin, despre „Forma si curba dinumică în artă“, prin čare we 
introduc în literatura romíneasek conauerată artei, preocupări în eare mai alea 
literatura germană de speeinlitate excela pină acum. Autorul vrea wá dove 
deasă, in primul rind, că ntit i ii, elt wi cei care studiază arta si mai 
alos cercetătorii în domeniul anatomiei estetice, nu trebue să limiteze pregen- 
pările lor ln analiza reliefului superficial si n justel anatomii a trupului ome 
nese, atunci cînd se intílneste im opera do artă, ei trebue să cau 
nant& a desenului sau senlpturii, linie pe care artistul o güseste în 
și la baza căreia nu stă intotdeauna imitarea naturii. Ni so arată că impresia 
de miteere "— satu în artă printro nnumità „curbă dinamică'!, a cărei 
mecentunre va indien gradu] de repeziciune al mișcării, ce determină, 
linia sinuoasă pe rare se axează corpurile care dam o imprese de sale gi 
im wfirgit, „forma dinamică“: in cure se inseriu rile care exeeutü, 
unele tablouri, mișcări em totul jreale (de înălțure, de r ete.), Toate acestea 
sunt demonstrate eu ajutorul unui mare număr de ilustra: ii, 


u 0 face autorul nrtieolnlui, că ele È 

. na ui, e ne npropie de cunoaşterea n insüsi esenței 
Prin curba dinamică mu statici, elt forma dinamiek, artistul 

am face decit să traducă o stare sufjeteasei de emorgle mem du aaao 


P 
ES 
i 
E 


149 


TARIFUL PUBLICATIILOR 


Dela: 1—1000 DX os su MN e or cnr Rn Lei 7 linia 
b 1.000 linii în sus . . . ...... E d aaa e Kk * Ga 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare $ stie 10 , 
Bilanţuri, convocări, notificări ete. . . o s.s oaoa’ ^ |! Eaa 
informaţiuni comerciale şi financiare, minimum 5 lini . . . 2 
Articole, dări de seamă comerciale etc., in corpul revistei . „ 20 , 
Anunţurile colectorilor de loterii . . .......... = $1 
Informațiuni loteria de Stat . . , . .... s... co. - M. 
Informajiuni colectori de loterii ........ dei ea t» cw rc Me 
Intruniri electorale, anunțuri ....... 2... sn s I0 , 


Anunţuri comerciale şi financiare . . .. 0. 2... Lei — 10 linia 
Acte Juridice, sentințe, hot, cereri de naturalizare te 
lamuiniri e eee... " 8, 
Acte de mulțumire; la informaţiuni ,....,..... 24 Dr 
Cutia cu scrisori; plasat lingā text... OCC Ra $ 10.3 
AG 46 rii a Cours o VAI e a Rm z 3, 
Numiri, permutări, deplasări, decorări ete. la informatiuni 
nedpided TOTNM C. EIU eerie e a d » 200 bucata 
Extrase de divorţ simple . qq Eo gg ce A e AE n 
Schimbare de nume; trel publicații. SSR ETO. e. ME a 
Anunţuri dela instituțiuni industriale . ...,....,... » 15.000 pagina 
s. OUAB: usa cS IER SET Ne „15.000 , 
» financiare, asigurări, oficiale ete. . .. .-.., 4,2000  , 


Anunţurile editorilor si libráriilor, se taxează după tariful special, 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii. 
Anunţuri şi informaţiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 
la: 10, 15, 20, 25 etc. linii, 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tarif special. 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat, 


1940 — ANUL XXXII 


Viata Romineascá 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI GH. OPRESCU 


ŞTEFAN LUPASCU 


PHILIPPIDE 
GEORGETTE M. CANCICOV 
IONEL TEODOREANU 
GEO BOQZA 
ZAHARIA STANCU 
JEAN MOUTON 
BASIL MUNTEANU 


LAZĂR ILIESCU 
ION BIBERI! 
VLADIMIR STREINU 


AL. PHILIPPIDE 
AL. GRAUR 
STANCIU STOIAN 
VON ZAMFIRESCU 
R. GEORGESCU 
GH. OPRESCU 


REDACTOR-ŞEF: D. 1. SUCHIANU 


SUMARUL: 


Măsurarea (p. 3) 

Din Rainer Maria Riike (versuri, p. 29) 

Ursite (p. 33) 

Cască doamna (versuri, p. 49) 

O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil (p. 55) 

Maria (versuri, p. 78) 

Mota pe marginea cărților (p. 83) 

Un moment din evoluția Rominlei! dala Pompiliu Eliade la Charles 
Drouhat (p. 97) 

ideal (versuri, p. 93) 

Rüt&cire în via (p. 94) 

Cronica litererá (Criticul exemplar, — Aspectele unei comamarâri, 
p. 100) 

Literatura străinătății (Romanul unsi deavoltári spirituale, p. 108) 

Cronica lingvistică (Expresii militare și civile, p. 110) 

Cronica pedagogică (Pedagogia rominească în anui 1939, p. 114) 

Cronica invățămintului (Reabilitarea doctoratului, p. t22) 

Cronica muzicală (,,Salome" in Opera Romină, p. 131) 

Croniea plastică (Bunnacu, Lucian, Grigorescu, Arnold, P. Ziotescu, 
Hătiieh, Vinătoru, p. 135) 


MISCELLANEA: (p. 129) ? M. Tonitza, — Din antologia serisului romin. — Dia amintirile unul 
bărbat de condiție, 


RECENZII: (p. 151) Mircea E. Herovanu: O călătorie In univers, (Bucureşti, edit, Casei 
Seosielor, 3850 peg). — George Drumur: Suflete In azur, poeme, (Bucureşti, „Bucovina“, 1940, 136 
peg. cu 5 desene de Mac Constantinescu). — Dumitru Olaru: Ceinguriia cerului, poezii, (Colectia 
Litoral, Constanța, 1039, 722 peg., cu gravuri de C. Grosu). — Gellu Naum: Vasco de Gama, cu un 
desen de Jack Herold. București, (Rotativa 1940). — Muzeul Toma Stellan : Catalog (Pictură, sculp- 
tură și desen), Bucureşti, imprimerie Maţională, 1939, 354 pag. + 96 plamșa. — Gh. Oprescu: pro- 
beme rominegti de artă țărănească. Memoriile secţiuni literare a Academiei Romine, (Bucureşti, 
Monitorul Oficial! și Imprimerie Statului, 1040, 10 pag. 9 piane). — Ștefan Chicos: Cum se 
fácen aprovizionarea armatelor lui Mihai Vitexzul, Matei Basarab și Nicolae Mavrogheni, (Bucureşti, 
*939). — Sterie Diamandi: Oameni și aspecte din isteria rominilor, (Cugetarea, București, 1940). — 
Les grandes figures, publiées sous Ia diréction de Sébastien Charléty, (Larousse, 1039) 


—————!— So E g eee i 
. REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


HELOTED Unt 
ct 


r m ug ] 
E r r 


COMITETUL DE DIRECTIE: 


DEMOSTENE BOTEZ 
AH. OPRESCU 
AL. PHILIPPIDE 
MIHAIL SADOVEANU 
VLADIMIR STREINU 
D. | SUCHIANU 
IONEL TEODOREANU 
TUDOR VIANU 
ION ZAMFIRESCU 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


Inscrisă in registrul de publicatiun! perlodice la Tribunalul lilov, Na, 3&2 


ADMINISTRAŢIA 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUR EST! I! 
TELEFON 95-1820 


ANUL XXXII 
MARTIE 1949 


Giranți responsabili: M. RALEA si GH. OPRESC 
1 U 


c 25.125, 


MÁSURAREA 


STRUCTURA OPERATORIE SI CONSECINTELE 
NOTIONALE ALE MÁSURII 


Ca înseamnă a măsura? — Cine măsoară și ce se măsoară? — De 
ce avem novole să măsurăm? — Măsura și Știința. — Măsura și cu- 
noașterea. — Știința și cunoaşterea. — Despre o ştiinţă integrală (ou 
determinism sinalagmatic ). 

Acestea sunt problemele, în acelaşi timp psihologice și biologice, 
metodologice și filosofice, de eare se ocupă paginile ce urmează. 


Am preferat să intitulám articolul nostru „Măsurarea“ decit 
,Misura'*. Intr'adevár, primul termen exprimă mai bine caracterul 
dinamic, spontan, viu, al operației; lăsăm „Măsurii' sensul precis și 
restrîns la evaluarea unei cantități cu ajutorul alteia. Căci vrem să 
surprindem aei aparatul bio-psihie însuși al acţiunii de măsurare, 
comportamentul care efectuează măsura, în mecanismul gi semnifica- 
tia sa. 


l. Ce înseamnă a măsura? 


Se poate spune că orice act, orice gest, orice mișcare a ființei 
omenești, oricît de vagi sau de precise, oricît de elementare sau de 
evoluate ar fi, constitue, în unele privinţe, o aetiune de măsurare. 
Dacă întind mîna către un obiect, dacă înaintez cu un pas, dacă, în- 
furiat, ridie pumnul, chiar dacă o sensafie oarecare mă face să dau 
înapoi sau mă atrage, dacă zimbese, dacă vorbese, un anumit simţ al 
măsurii, o anumită activitate derivind, mai mult sau mai puţin clar, 
din „măsurare'*, par indispensabile tuturor acestor comportamente 
Conștient sau inconștient, voluntar sau instinctiv, evaluez o distanță 
ea să iau un obiect în mînă; o distanţă corespunde unui număr de 
pași, deci unor mișcări ; îmi măsor mijloacele de expresie după scopul 
sau după motivul pe care trebue să-l exprime, cînd întind pumnul ; 
măsor un pericol sau o satisfacție cînd dau înapoi sau cînd inaintez, 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în anumite împrejurări ; îmi graduez zimbetul, îmi măsor cuvintele, 


rim ceva. i 
eene e exemple, foarte complexe în realitate, ajung pen- 
tru a indica dela început, pe de o parte ee activitate generală şi iin- 
portantă exprimă „măsurarea“, pe de alta, in ce grad caracterul său 
apare specific uman, sau mai bine vital, biologie. ERP N d de 

Si totuși știința materiei inorganice, ştiinţele fizico-chimice 1 
asemenea ştiinţa cea mai abstractă, ştiinţele matematice, Eo t 
eoncepute fără operația măsurii, ba chiar apar unora ca exelu- 
siv cantitative, şi cantitatea n'are sens fără măsură. ii 

Ce înseamnă deci a măsura? S'ar părea că aceasta implică un 
obiect susceptibil de a fi măsurat și o activitate care măsoară. - 

Pe de altă parte operaţia presupune facultatea de a geci apt A 
de a stabili un raport; ceia ce implică realități deosebite pe care 
poti compara, realități omogene: eu alte cuvinte, noţiunea de „he 

sebit' si noțiunea de ,,aeelagi'*, conceptul de neidentitate gi ac 
identitate. vt 
" Putem oare, eu ajutorul acestor date constitutive ale „măsu- 
rárii'', să schi o primă definiţie? : 

Ce e „a xod f Dacă acţiunea măsurării s'ar mulțumi să 
pună alături două realităţi heterogene, ar putea ea să-și atingă seo 
pul? Acele realităţi ar rămîne una lîngă alta într'o reprezentare si- 
multaná a diferenței lor, Nici chiar atit: ele nu ar apare diferit, 
dacă o altă realitate, noțională sau sensibilă, nu ar pune în evidență 
diferențierea, prin identitatea ei, mai mult sau mai puţin ideală. 

Acum, în prezența acestor două ordine de fenomene tinzind 
unul către omogen celălalt către heterogen, acţiunea de a le compara, 
de a fi conștient de contrarietatea, sau chiar de contradicția lor, ar 
determina oare măsura? Nu încă! Va trebui ca comparării să-i sue- 
cendă gi să i se suprapună o activitate nouă, specifică măsurării + 
aceasta e alegerea, în fața acestor două ordine logice sub forma că- 
rora se prezintă faptele, alegerea unuia în detrimentul celuilalt. 

Ce e această alegere? Am spus că pentru a măsura e nevoie, evi- 
dent, de o activitate care măsoară gi o realitate de măsurat. Am cons- 
intat de asemenea că această activitate cere să ia cunoștință de două 
ordine de fenomene eu caracter logic contradictoriu (A este A și A 
este non A). Putem deti spune că cîmpul realității de măsurat se pre- 
zintă sub un aspeet dublu. Care e, așa dar, activitatea proprie celui 
ce măsoară? 

Acţiunea aceasta răspunde, de sigur, unei nevoi. Nu ne vom pro- 
nuanța, pentru moment, asupra naturii și semnifacaţiei acestei nevci. 
Vrem doar să o surprindem în manifestarea ei cea mai directă. De 

asemenea, cînd vorbim de alegere, lăsăm de o parte toate interpretă- 
rile și controversele filosofice ale acestei posibilități, și ne interesăm 
numai de faptul indiscutabil că, atunci cînd măsori, faci mai întîia 
o anumită alegere, suceptibilă de a satisface o nevoie care ifi deter- 
mină activitatea, 


ft 


MĂSURAREA 5 


Această nevoie pe care alegerea e chemată să o satisfacă, se pre- 
zintă, ca orice meru, în planuri suceesive, în adincime. Primul plan 
ne-o arată ca dorind o cantitate oarecare ; cantitate în cimpul lucru- 
lui măsurat. Ea nu va putea fi, în aspectele ei cele mai generale, de 
eit o cantitate variabilă sau invariabilă, sau o multiplicitate omo- 
genă sau eterogenă, sau un amestec a amindorora; căci cîmpul expe- 
rimental în care lucrează „măsurarea“ nu poate conţine decit feno- 
mene asemănătoare san diferite, sau în același timp asemănătoare şi 
diferite ,eu toate nuanțele perceptibile ducînd dela unele la celelalte, 

Si aci va interveni alegerea. Va trebui să optezi între aceste rea- 
litáti cantitative — vom disenta îndată această nouă noțiune de „ean- 
titate''*, — și să degajezi aspectul cantitativ de identitate spre exem- 
plu a unei entități delimitată în cîmpul investigaţiei, în chip arbi- 
trar sau nu, pentru moment nu importă. Iar in această entitate, as- 
peetul identității coexistă eu aspeetul contrar al heterogeneității, în- 
tr'o adevărată simfonie de nuante. 

Mi-e foame si mă aflu în fata unei realități alimentare, Chiar 
animalul va începe prin a-şi «fîrtiea prada în bucăți, ceea ce e o 
măsură primitivă. Unitatea care îl conduce e în primul rînd capa- 
citatea cavității lui bucale, Iar omul „bine ereseut" va încerca 
să-și taie, în farfurie, bucăți destul de mari, în raport eu gura lui, 
ca să-şi nstimpere cît mai comod şi mai plăcut foamea, dar nu prea 
mari totuşi, din motive de higienă și de bună cuviință, In aceste 
exemple eriteriile de măsură sunt complexe, dar ajung la urma urmei 
la o rezultantă eare va fi criteriul conducător si determinant al ope- 
rației. Acest criteriu, această wnitate de măsură, alegerea o distinge 
în cîmpul de fenomene unde ea coexistă eu multe alte realități. 

Vom vedea mai tîrziu eum e posibilă această ,distingere'', cure 
îi e mecanismul. Să constatăm pentru moment că, după ce esti în 
posesia unității de măsură (în exemplul nostru capacitatea gurii), 
va trebui să îi supui realitatea de măsurat. Pot să tai bucăţi perfect 
potrivite ea îmbucături în toate privintele, pot chiar să le număr, să 
le adun într'un tot, reprezentind satisfacerea exactă a nevoiei mele 
de mîncare. Operația mea nu e, de fapt, de loc matematică. Voi mă- 
sura la fel o distanţă, Va ajunge să disting o unitate de măsură ade- 
evată, adică o cantitate de drum parcurs care să rămină aceiaşi şi pe 
care să o tin minte între toate pareursurile posibile ; voi compara apoi 

drumul acesta parcurs de ochiul, de degetul siu da pașii mei ete, și 
care rămîne identic cu el însuși, eu oricare alt drum, de parcurs pen- 
tru a satisface vre-o nevoie; le voi măsura eu această distanță tip, eu 
alte cuvinte le voi supune acestei cantități, ori care ar fi diversitatea 
lor, pentru a pune în lumină realitatea lor mixtă, în acelaș timp 
diversă şi identică, cantitatea lor de identitate, în cazul de faţă 
„distanţială“* ca să zicem așa, cantitatea identică cu unitatea mea 
de măsură (sau cu unul din multiplii săi, căci această unitatea e 


- repetatilă““, sumabilă sau divizibilă la infinit). 


5 


6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


trebue să ne atragă atenția în această etapă a ana- 
taire Acțiunea de măsurare se afla la început in fața unui 
cîmp de fapte care se prezintă, după eum am spus, in acelaş timp 
diverse, schimbătoare gi identice, permanente. „Unitatea de măsură, 
adică ceca ce acțiunea măsurării va distinge și va pune în lumină, 
pare a fi necesarmente identie şi permanent, i 

De sigur, în orice experiență se găsese elemente mai mult sau 
mai puţin stabile. Pot ele constitui astfel unitatea de măsură? Nu 
toemai. Chiar dacă această riglă de lemn păstrează pentru ochi o 
realitate fizică constantă, aceasta invariabilitate de fapt nu va putea 
da unitatea de măsură. Şi chiar dacă rigla variază puţin, ea và con- 
tinna totuşi să servească drept măsură, eu condiția să fie considerată 
ca riguros invariabilă, Realitatea ce serveşte drept unitate de mă- 
sură, realitate trăită, ca si realitatea pe care o va măsură, în toată 
diversitatea ei de fapt, va fi totuși trăită încă în alt fel: în momen- 
tul în care va fi distinsă, ea va fi detaşată de faptele trăite ca iden- 
tice şi diverse în acelaşi timp, pentru a rămâne, în identitatea «i, 
de-asupra, dincolo, în afara experienţei. O identitate ideală, adică 
scoasă din domeniul în care realitatea contradictorie a heterogenei- 
tății o schimbă neincetat, și aşează în sfera posibilității pure, teore- 
tice a conceptului, a ideii. : 

Deci, pentru eel ee măsoară, a măsura înseamnă să experimen- 
tezi, să trăieşti — insisthm asupra termenului „trăire“, pentrucă el 
va indica mai jos întreg sensul biologie al „măsurării“ — o diversi- 
tate şi să o raportezi la unitatea de misură, adică să-i fixezi canti- 
tatea identică ideală pe eare o conține sau, cel puţin, către care 
tinde, 

Dar oare identitatea obiectului măsurii nu e trăită, ei doar di- 
versitatea lui? Nu în totul. Insă, după perceperea celor două or- 
dine contradictorii sub care apar lucrurile, alegerea de care vorbeam 
mai sus pune un accent experimental mai puternie asupra diversului, 
gi un accent ideal mai puternice asupra identicului. 

Ce înseumniă acest „accent“ 1 

Dar înainte de a răspunde la această nouă întrebare, vom trece 
la a dona noustră problemă: 


2. Cine măsoare gi ce este măsurat? 


Este indiscutabil că realitatea trăită se schimba neîncetat fără a 
păstra nimie identic. Există totuşi elemente trăite care se menţin în 
câtva gi care pot sugera un ideal de permanenţă şi de identitate, 

Dacă te (ii destul de departe de experiență, in contemplatie oare 
cum, poţi la rigoare să faci parte egală celor două tendinţe contra- 
dietorii a identităţii şi a heterogeneităţii. Eşti atunci ca pe muchea 
a două posibilităţi divergente de o parte şi de alta. Dar dacă pui 
accentul pe experienţă, cn alte cuvinte dacă cobori în examenul ana- 
litie progresiv al faptelor, atunci trăieşti, sau actualizezi ca să zicem 


MĂSURAREA T 


aga, în mod progresiv, diversitatea. Vreau să spun că realitatea 
actuală, prezentă, care se petrece în mine, îmi pare că alungă în 
domeniul posibilului sau al idealului identitatea din orice câmp de 
investigaţii, pe măsură ce îi trăiese mai intens diversitatea, Lucrul 
nu pare eontestabil, ei dimpotrivă natural și simplu, Totuşi întreg 
misterul, întreg mecanismul straniu al „măsurării“* se află aci. 

Am nevoie de o anumită cantitate de postav. Iau o riglă de lemn 
de o anumită dimensiune, deei de asemenea de o anumită eantitate. 
Această din urmă cantitate o declar constantă, invariabilii, Ca reali- 
tate concretă ea variază mai mult sau mai puțin. Soliditatea ei, 
relativă și aproximativă ce-i drept, imi permite totuşi să tree la li- 
mita identității absolute si inalterabile a cantității ei. Cum e posibilă 

această trecere? Ce înseamnă ea? Să considerăm apariţia riglei de 
lemn si a bucății de postav în câmpul reprezentării mele; aspectul 
sensibil a acestor două realități constitue el oare materia concretă, 
infinit heterogenă, peste care se întinde, ca o împletitură de cantităţi 
invariabile, o identitate conceptuală ? 

Intr'adevăr, aga au fost considerate totdeauna seeste două or- 
dine de lucruri. Subiectul care măsoară învoacă o ordine teoretică 
de raționalitate identificatonare ; această ordine o găseşte în subiecti- 
vitatea lui spirituală sau o descoperă în obiectivitatea ideală a uni- 
versului. Iar lucrul măsurat va fi în primul caz lumea obiectivititii 
iraționale, indefinit schimbătoare, sau în al doilea, acel al subieetivi- 
tății heterogene. Ori cum, e o tăietură între cele două planuri; si 
astfel trei atitudini rămîn posibile: o gindire idealistă pentru care 
eel ee măsoară impune identitatea sa rațională faptelor măsurate, 
având o diversitate iluzorie, înșelătoare, epifenomenală ; o gîndire 
realistă, după care cel ce măsoară descopere, în faptele subieetiv 
heterogene $i aparente, realitatea cantitativă ideală a obieetului; în 
fine o a treia gîndire paralelistă acordă onrecare verneitate ambelor 
ordine, celui rațional ea si celui irațional, si operația măsurării va 
fi inexplicabila supunere, mai mult san mai puțin usoará, progresivă 
şi armonioasă, a universului heterogen, de măsurat, faţă de uni- 
versul identităţii și cantității, care măsoară. Putem adăuga că, din 
acest din urmă punct de vedere, pofi considera heterogeneitatea 
lucrului măsurat fie în subiect, fie în obiect, identitatea unităţii de 
măsură, trecînd ea dela sine și neeesarmente fie în obiect, fie în 
subiect, ceea ce subdivide această ultimă atitudine a gîndirii în două 
noi filozofii a măsurii, 

Să observăm în treacăt pînă la ce punct a măsura și a cunoaște 
se dovedesc termeni învecinaţi dacă nu sinonimi. 

Nu e locul să arătăm aci cum aceste atitudini metafizice, vechi 
de mai multe mii de ani, ajung fiecare de partea ei la dificultăți de 
netreeut, cum izvorüse din dorința tenace fie a unui monism, fie a 
unei separaţii a celor doză ordine contradictorii, pentru ea, în am- 
bele cazuri, să eviţi contradicfía. In ultimă analiză demonstrațiile 
lor utilizează pe de o parte noțiunile de realitate gi de adevăr, pe 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de alta acele de aparenţă, iluzie, eroare, fără o justificare prealabilă 
a posibilităţii si a sensului acestor valori; totuși aceste atitudini au 
rămas despotice conducătoare ale gîndirii pînă în zilele noastre. 

In ce ne privește, vom considera această operaţie fundamentală 
a măsurării din ceea ce am putea numi, un al patrulea punet de 
vedere. Voiu considera diversitatea și identitatea ca constitutiv soli- 
dare, tocmai prin eontradietia lor dinamică, 

Să rrluňm exemplul precedent. Bueata de postav si rigla apă- 
rînd în cîmpul percepfei mele, se prezintă ele ca o heterogeneitate 
pură, incoherentă ? Nu. Ci ea o diversitate în raport cu o identitate, 
de fapt ca ceva mai mult sau mai puțin divers și mai mult sau mai 
puțin identie, Albastrul postavnlui are o anumită eonstanfá si iden- 
titate in el însuşi; la fel galbenul riglei; la fel forma lor ete. Pe de 
altă parte albastrul şi galbenul lor nu sunt pure, au mii de nunfe, 
forma lor nu e regulată $i se alterează cu timpul, eu schimbarea 
condiţiilor multiple ale medinlui înconjurător, ete. Iată deci cele 
donă prineipii pe care această experienţă mă autoriză să le enunţ. 
Mai întîi, tot ce, în experiență, aflăm ca schimbător si ne-identie nu 
se prezintă astfel decit mulțumită elementului permanent si homo- 
gen, Si, al doilea, unul din aspeete e totdeauna alterat prin celălalt, 
unul nu e realizabil în stare pură decit prin dispariția celuilalt. E 
experiența si evidența însăși. 

Pot într'adevăr să-mi îndrept atenția după voie asupra caracte- 
rului homogen permanent al oricărei percepții, sau asupra carac- 
terului ei heterogen si schimbător, Pot astfel să subliniez o direcție, 
san inversa ei, sau amîndouă, oferind fiecăreia un teren propriu de 
expansinne, Si formez intr'adevür, conceptul de identitate si opusul 
său, eel de diversitate; concepte care se exclud sau se distrug reci- 
proe cînd se intilnese în aceeași entitate, cînd revendică, oare eum, 
același loe. 

Ca posibile, ea concepte, ele coexistă, Ceea ee e de o importanță 
extremă, Chiar contradietia lor logică le fondează pe amîndonă 
Numai trecînd la act, numai cînd găsese un teren comun de aterisare, 
unul trebue să cedeze locul celnilalt. 

Spuneam mai sus că măsurarea e sub comanda unei nevoi şi că 
aceasta se prezintă la prima vedere ca nevoia de o anumită cantitate, 
n va atare, implică însușirile identităţii: permanență, neschim- 

e, etc. 

i Ai fi deci tentat să crezi că atunci cînd măsori, nevoia care te 
împinge încearcă să actualizeze posibilitatea pură a conceptului de 
identitate, Să fie aşa? 

Cînd tai o bucată de carne în felii ca să le mănîne, cind am 
nevoie de lungimea unui drum, cînd dorese o anumită întindere de 

, oare cantitatea o pun în lumină şi o măsor cu unitatea mea 
ideală de identitate, care va constitui realitatea trăită, actualizată de 
cel ce măsoară f 


Credem că problema ar "bui inversată. Ori eine ar fi eel ce 
măsoară, el are nevoie de ce e e cantitatea (bucată de carne, dis- 


tan tá de drum, întindere de postav). Ce e acest ,confinut'*, ce e 
această cantitate conținătoaref Acest conținut este aci o diversitate 
trăită, prezentă, actuală ; şi, d r, potenţiali, posibilă înainte de 
exigenţele nevoiei, doar posibilă în raport eu eel ce măsoară. (Trebue 
să fie posibilă, altfel n'ar pute pătrundă în cîmpul de actualitate 
a celui ce măsoară; si, pentru acesta, ea nu poate fi decît posibilă, 
înainte ca el să o actualizeze, căci altfel cîmpul lui de actualitate ar 
fi vecinie blocat de o singură realitate, și atunci măsurarea n'ar mai 
putea avea loe). 

Pe de altă parte, această cantitate a cărei conținut e o diversi- 
tate actualizată, posedă caracterul logie invers, ba chiar contradic- 
toriu, eu caracterul conținutului: ea e o identitate, Si o identitate, 
după cum am spus, ideală, deci niciodată riguroasă în realitate, 

Cn cît examinarea eontinutnlni e mai minntioask, deci en eit îi 
trăieşte mai intens heterogeneitatea, eu atit conținătorul cantitativ se 
arată mai ideal. Ca și eum, în dorința de a-şi însuși cutare cantitate 
de realitate, a urmări scopul paradoxal si logie imposibl de a cu- 
prinde cît mai mmltă diversitate si identitate în acelaşi timp; și ca 
şi cum, pe măsură ce te-ai apropia de prima, a doua s'ar depărta 
spre idealul pur, spre virtualitatea pură a normei. 

Văzut din afară, eel ce măsoară pare, asa dar, condamnat la o 
acțiune imposibilă er scop si înșelătoare ea rezultat. Totuşi măsu- 
rarea e n operație care nu numai rusește, dar care e de o generali- 
tate și de o importanță vitale. Ori cît de curios ar părea, cel ce 
măsoară are nevoie de o cantitate de Ineruri diverse, pe care le aec- 
tnalizează, în timp ce identitatea acestei cantități se virtnnlizează 
prin aceasta. 

Să ne mai amintim odată faptul logie că actualizarea coneomi- 
tentă a ambelor posibilități contradictorii, a identității şi a diversi- 
tăţii în aceeași entitate, nu e eu putință: cînd una se actualizează, 
cealaltă se virtunlizeaz& (dispariția ei fiind imposibilă, elei ar 
implica dispariția celeilalte; diversul nu poate fi dat ca atare decit 
în raport eu identicul si invers). Vom conclude e&, prin operația 
măsurării, alegi într'o entitate virtual diversă și identică, diversi- 
tatea, pentru a face din ea realitatea actuală, respingind prin aceasta 
identitatea în domeniul posibilităţii pure, 

Care e sensul acestui fapt si cum e el posibil? 

Rüspunrzind la aceste întrebări în paragraful ce urmează, vom 
răspunde în acelaşi timp la problema pe care cititorul și-a pus-o de 
sigur: dacă pot aetnaliza una san cealaltă din cele donă posibilităţi 
conceptuale contradictorii, cu consecința virtualizatoare cunoscută, 
de ce măsurarea actualizează de preferință diversitatea, punind în 
lumină o unitate de măsură de identitate, şi nu procedează invers? 
De ce ambele comportamente nu au loe alternativ? Au loc și astfel, 
ee-i drept, dar nu în aceeași calitate, nici pe același plan, Intr'adevár 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


există o măsurare în care diversitatea, sub formă de contingenţă, de 
indeterminare, de schimbare pură, pare a voi să se constitue unitate 
de măsură, pe cînd cel ce măsoară încearcă să actualizeze identitatea. 
Dar aceasta e o tentativă care dă gres, eu toate că are realitatea si 
rolul ei, căci e indispensabilă toemai operaţiei inverse, aceleia pe 
care am examinat-o la început și care merită mai pe drept numele 
de „măsurare“, mulțumită reuşitei ei progresive și caracterului ei 
dominant. 


3. De ce avem nevoie să măsurăm? 


Am văzut că totdeauna o nevoie conduce activitatea măsurării. 
Această nevoie ne-a apărut, după un prim aspect, ca urmărind să-şi 
însușească o anumită cantitate, care trebuia supusă eit mai riguros 
identităţii. O analiză mai amănunţită ne-a arătat că această nevoie 
era nevoia de un anumit conținut a acelei cantități, conținut a că- 
rui diversitate contrasta intr'atit cu ceea ce îl conţinea, încît o in- 
compatibilitate logică stüpinea jocul aetualizürii lor: eu eit diversi- 
tatea părea mai reală, prezentă, actuală, cu atit identitatea cantităţii 
care încerca să o conțină lua aspectul unei posibilități teoretice, în 
puritatea ei riguroasă, 

Ce e această stranie diversitate? Ce e această identitate „relu- 
lată“ oarecum în ideal? 

Nu ezităm să le numim o diversitate şi o identitate biologice. 

_ Intr adevăr, această diversitate e o diversitate oarecare, sau 
o diversitate metafizică, generali?! Nici una, nici alta, E o diversi- 
tate specifici ce caracterizează materia vie, în luptă cu o identitate 
contradictorie si antagonică, De asemenea, această identitate e o 
identitate oare care sau identitatea logico-metafizică în puritatea 
ei conceptuală ? Vom vedea îndată că desi participă de identitatea 
generală (tot așa de altfel cum diversitatea participă de diversi- 
tatea generali) ea nu e, în „măsurare'*, decît o limită identifica- 
toare adecvată contradictoriu unei diversităţi anumite. Cînd nevoia 
de nutrifiune determină măsurarea cantităților de carne, de o mă- 
rime şi de un număr susceptibile de a încăpea în cavitatea bucală 
si de a astimpăra foamea, lucrul măsurat e o diversitate pe care eel 
ce măsoară o distinge şi o alege — pe care o actualizează eu mai 
mult sau mai puțină greutate — din sînul unei lumi exterioare În 
care această diversitate particulară e integrată într'o totalitate 
fizică. Complexitatea indefinită a celorlalte diversității de care 
prima e înlănţuită, o împiedecă pe aceasta să fie mai actuală decit 
celelalte, să fie „distinsă“ gi ,aleasi''. In această complexitate, 
carnea, asemenea oricărei diversități din universul fizie, e o serie 
de transformări și de modificări epifenomenale a aceleiași cantități 
e de energie, sau mai bine a unei identități obieetive fun- 
mentale, Im fel cînd măsor o distanță sau o bucată de postav; 
am nevoie atunci de diversitatea particulară a eutürui traiect sau 
a entărei suprafeţe de postav. 


MĂSURAREA 11 


Cantitatea eare le conţine apare deci ca negativă: ea e limita 

posibilității mele de a actualiza o anumită diversitate. Organismul 
meu nu diversifică mediul ambiant decit într'un anumit grad, în 
măsura unei anumite capacități si a unei anumite mărimi, Acest 
grad, această capacitate, această mărime sunt întipăriri a bizarului 
meu proces de actualizare a diversităţii, Intipáriri făcute pe cef 
Pe o ordine contrarie și contradictorie de identitate totală şi aetuali- 
zată, pe care o împing înapoi pentru a introduce diversifieatia. 
Aşa dar, cînd izolez 10 bucăţi sau 100 grame de carne, 1 km a unui 
parcurs, 4 metri de postav, zmulg diversitatea specială de care am 
nevoie — vom vedea de ee — din universul exterior care le îngloba 
în identitatea lui fizico-matematică, le neutraliza în totalitatea lui 
gi le füeea astfel, dacă nu chiar iluzorii — conform fizicei clasice 
pe care o vom studia mai departe — în orice eaz pur virtuale (ea 
să zicem așa, decorative, numai în suprafață, inefective). Si canti- 
tățile identice pe care le simbolizează numerele 10 sau 100, 1, 4, 
nu sunt, pentru cel ee măsoară, decît identități fragmentare care 
măsoară puterea de 10 bucăţi, 100 grame, 1 kilometru, 4 metri, pe 
eare o are asupra unei totalități de identitate opusă lui. De sigur, 
nu vom zice că actualizând conținutul de diversitate, suprimám 
receptacolul de identitate, dar vom zice: cantitatea de identitate a 
receptacolului devine din ce în ce mai virtuală, doar posibilă, pe 
măsură ce această identitate depinde mai mult de conținutul contra- 
dictoriu care o domină si căruia nu îi mai e decit limita trecerii lui 
în aet. 

Identitatea unității de măsură, şi a cantității luernlui măsurat 
e biologică la rîndul ei, întru eit e limita diversităţii biologice mai 
mult sau mai puţin virtualizată prin o anumită sforțare de diversi- 
ficare vitală. 

Dacă consideri ca o cantitate identică totală X universul încon- 
jurător în care se află eel ee măsoară, izvorul diversităţii, cele 100 
gr de carne, 1 km de parcurs, 4 m de postav sunt cantități a, b, o, 
smulse din această cantitate totală X gi virtualizate, relativ, prin 
conţinutul lor eontradietoriu (adecvat lor), a căror diversitate cel 
ce măsoară o actualizează, 

Fără îndoială, subiectul ee măsoară e un izvor de diversitate, 
Inaintea oricărei alte considerații, chiar prezența lui în lume e o 

‘particularitate: el e un lucru între nenumărate altele, el e o ființă 
diferită între altele diferite. Dar e ceva mai mult în această pri- 
vintá. El e o diversitate activînd ca atare, el ereeaz diversitate; se 
desvoltă într'o diversitate indefinită. Fiecare din gesturile lui e o 
diversificare deosebită. Simţurile îi prezintă o lume de o heteroge- 
neitate mereu ereseind. Și în sectorul fiecăruia dintre simţurile sale, 
diversitatea se desfăşoară intr'o bogăţie neașteptată. După cum se 
ştie, reprezentarea sensorială a lumii exterioare e o activitate, o 
operație analitică specifie subiectivă, riguros proprie subiectului 
întru cît e diversitate și care constitue aspectul cel mai esenţial 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


existenţii lui. Căci nu poti concepe o fiinţă vie în evoluţie lipsit cu 
totul da viaţă sensorială. à 
Dar, ni se va obiceta, acestei activităţi creatoare de diversitate 
sensorialà, i se adaugă o activitate sintetică şi intelectuală care 
construește universul exterior al percepţiei si, la urmă, universul 
logie şi abstraet al fizicei. Dar nn credem că aceste două ordine de 
uetivitate ar trebui văzute sub acest unghi al psihologiei Clasice, 
Percepția e o măsură elementară, confuză şi complexă, ceea ce 
nu o împiedică de a fi foarte solidă; dar ceea ce am descoperit prin 
examinarea măsurării i se aplică perfect. Supuneţi, vă rog, aceleiași 
metode de investigații fiecare operaţie perceptivă, perceperea fenome- 
nului vizual, tactil, sonor ete., eu gradele de desvoltare a fiecăreia, 
şi veţi găsi subiectul pereepind ca o stranie singularitate, în sinul 
unui mediu identificator, intinzind ca niște tentacule diversifica- 
toare în toate direcțiile; operație penibilă gi progresivă, luptă nein- 
treruptă cu victorii nesigure. Cantităţile identice, sintezele care for- 
mearzü un fel de „întreguri“, obiectele care conţin și delimitează 
această diversitate, sunt ea niște coridoare săpate de dinamismul 
subiectului, coridoare colorate în tot felul, care poartă urma și forma 
sforțării care le sapă în toate direcţiile, dar care participă in același 
timp de identitatea întregului antagonie care le constitue. Obiectul 
perceput e limita identifieatoare care se impune diversificării sen- 
soriale, astfel că, diversificarea progresind, limitele obiectului se 
lárgese, dispar din cimpul conștiinței, pentru a ceda locul altor limite 
care vor constitui la rindul lor, pentru cîtva timp, obiectul nou, en- 
titatea nouă, ea sinteză, ,tot'' confinütor, cantitate identică. La 
aceasta asistăm, în chip impresionant, în cursul progreselor fizice, in 
care analiza progresivă a faptelor (care substitue organelor simțurilor 
aparate si puteri de discernămiînt din ee în ee mai pătrunzătoare şi 
fine), îndepărtează limitele obiectelor percepției vulgare către li- 
mite noi, nu numai din ce în ce mai teoretice și mai abstracte, dar 
și mereu schimbătoare, In special cînd ajungem la moleculă ai crede 
că diversitatea trăită si actualizată de omul de ştiinţă care anali- 
zează bogăţia faptelor plecînd dela datele grosolane ale simțurilor, 
atinge limita sa de identitate, Dar molecula nu întîrzie să se diver- 
sifice mai departe, și ajungi la atom, înainte de a descoperi, prin 
același proces, electronul apoi fotonul, neutronul, pozitonul ete. Si 
astăzi nu vedem ce ar putea pune în viitor capăt listei. Limita ori: 
cărei sforțări științifice e un ireductibil, totdeauna trecător, de idem 
titate (si nu de diversitate, eum susținea spre pildă, E. Meyerson). 
Dar să trecem oareeum, dineoace de simţuri, de activitatea sen- 
sorială. Ceea ce conduce această activitate e o activitate diversifica- 
toare anterioară, în ultimă analiză și printr'o serie întreagă de 
trepte, activitatea formării și desvoltării celulei. Aci totul e supus 
legii schimbării continue si a heterogeneitütii erescinde, Filogenia ea 
şi ontogenia, manifestă o irezistibilă heterogeneizare pe care evolu- 
ționiștii o puseseră bine în evidenţă în principiul lor a trecerii fe 
nomenului vital de la homogen la heterogen, și care se impune azi, 


MĂSURAREA 13 


încă, oricărui biolog, mecanist sau finalist, ca ativitatea specifică a 
vieţii. Toti oamenii de știință liberi de prejudecăți metafizice sunt de 
acord să spună că tendința spre heterogen scapă, pentru moment, 
atit cauzalității fizice cit şi teleologiei; lucrul se explică, spun ei, 
prin starea rudimentară încă a ştiinţelor biologice, prin complexita- 
tea fenomenului vital față de puterea noastră slabă de investigație. 

Ea seapá, credem noi, atit cauzalităţii cit şi finalităţii pentru că 
şi una și alta sunt interpretări identificatoare a realităţii faptelor, 
interpretări eari încearcă să le distrugă diversitatea, făcind-o să 
dispară ca prin farmec, din punct de vedere filozofie, fie în identi- 
tatea unității de măsură, a cantităţii identice a legii, a relației con: 
stante legind faptele, fie în seopul final, care schimbă toate hetero- 
geneitáfile in „mijloace'*. 

Aceste două noțiuni explicative ale fenomenelor vitale au fost 
supuse unor critici decisive, astfel că o şcoală întreagă de biologi se 
vede silită azi, să considere materia vie ea posedind un principiu 
specifie de variaţie. In afara semnifieafiilor pe care aceste două mo- 
duri de coordonare a faptelor le-nu luat în cursul lucrărilor noastre, 

i ia noastră actuală a noțiunii de măsură le va pune într'o 
lumină nouă, dindu-le locul adevărat şi arütindu-le sensul si fune- 
fiunea. 

Toate aceste doctrine, toate aceste metafizici-metode ale cauzali- 
tății şi ale finalităţii care reusese totuși — si vom vedea dace— 
într'un anumit sector al experientii, se reazimă, tocmai din motivul 
reuşitei, pe noţiunile de aparență și de realitate. Din moment ce o anu- 
mită cantitate de identitate, pusă totdeauna în lumină prin măsurare, 
pure à conţine si parcă a domina din afară din înălțimea realității ei 
limitată, faptele, ea va fi considerată ca lucrul prin excelență real, „as 
pectul'* divers al faptelor fiind considerat ca un adevărat aspect, 
subiectiv în ultimă analiză, deci ea o aparență. Cum izvorăşte această 
aparenţă contradictorie heterogenă din identitate, pentru a se ni- 
miei iarăși in dinsa, lucrului nu i se dă importanţă, nici faptului că 
„aparența“ e în chip manifest contradictorie, 

Nu aceasta e metoda noastră de lucru. Mai întîi, după eum am 
indieat-o pe seurt, pentru motive filozofice de cea mai mare impor: 
tanță ; apoi pentru că această diversitate e departe de a fi pasivă si 
pur decorativă, ea e un fapt indiscutabil şi puternic, după cum do- 
vedeste, pe de o parte, orice elaborafie vitală, pe de alta conflictele 
din sinul ştiinţelor celor mai deductive, celor mai supuse logicei iden- 
tităţii, ca fizica matematică, atunci cînd se ocupă de experiența mi- 

eroscopică a cuantelor, ca însăși matematica !). Orice obstacol, orice 
dificultate este o contradicție între identie şi divers, între legea iden- 
țității și diversitatea care încearcă să-i scape. 


1) Numeroși matematieteni de nzi  semmnlează, după Pierre Boutroux, 


lupta grea dusă de orice gindire matematică eu adevărat creatoare, pentra s 
domina conflietul între identitate gi diversitate, 


ere si piná în ultima clipă) in vre-o ideologie despotică, 
cearta e un dinamism care trece cu greu din potenţial 
în actual, împotriva unei realități contradictorii, dinamică și ea, şi a 
cărei presiune o înconjoară din toate părţile. Desvoltarea hetero- 
gená a embrionului e un dinamism, potenţial la început, a cărui ac- 
tualizare se obține printr'o luptă grea împotriva ambianţei care În- 
cearcă să-i impună nivelările ei identifieatoare, să-l readucă la legea 
comună. Şi această desvoltare nu poate fi supusă niei unui plan — din 
acele, cel puţin, pe care le poate concepe mintea omenească = căci 
planul ar însemna o sinteză identifieatoare, stăpinind toemai ceea 
ce se ridică împotriva ori cărei identificări, prin natura ei contra- 
dictorie; şi pentru aceleași motive nu se poate supune niei legilor 
cauzale a căror motor e identitatea (sub orice formă s'ar înfățișa: 
conservare, permanență, invarianță ete.), Biologii cari oscilează con- 
tinuu între termenii acestei dileme: cauzalitate sau finalitate, tree 
pe lîngă problema datelor lor experimentale fără să o vadă. — 

De altfel lucrul e de înţeles. Diversitatea biologică nu e liberă 
să se desvolte eum ar vrea; ea se loveşte de presiunile identifica- 
toare ale lumii exterioare. Victoriile ei poartă, ca și măsurările 
noastre, pecetea dinamismelor contradictorii, si aceste limite îi dau 
formele hibride eu care termină actualizarea ei relativă, imprevizi- 
bilă şi previzibilă în același timp, dela germene la adult, termen al 
puterii ei de diferenţiere. Biologul vede aceste limite, aceste forme 
la capătul activității vitale, și e ispitit fie să considere activitatea 
ca orientată teleologie către acele forme, fie să integreze formele, eu 
dublul lor aspect contradictoriu de identitate gi diversitate, în iden- 
titatea ambiantă de care ele participă. N : 

Dar dacă funcțiunea ereiazàá organul, eum se zice, o ereiazá prin 
a contrario si nu în virtutea principiului de finalitate sau în a celui 
de cauzalitate. - 

Funcțiunea biologică e sforțarea heterogenă iar organul pozifiu- 
nile eucerite de ea ca atare, dar şi ca suferind identitatea acestui 
înveliș, acestei presiuni identifieatoare. Astfel se constitue entita- 
tea, ființa biologică particulară, eu aspect de sinteză. O construcţie 
întreagă de organe suprapuse, a căror forme particulare, că şi forma 
întregului, nu pot fi net delimitate fără o examinare atentă a strue- 
turii lor, mürturisese în același timp despre terenul cucerit de diver- 
sitate si despre graniţele lui, Ceea ce se numeşte grosso modo corpul, 
poate fi considerat pe de o parte, în heterogeneitatea lui singulară 
şi mişeătoare, ea locul de actualizare a puterilor vitale de diversi- 
ficare, şi pe de alta, în sinteza lui, în dinamismul lui de conservare, 
ea o cetăţuie a rezistenfelor gi acţiunilor identificatoare a materiei 
fizico-chimice, eu alte cuvinte. a identității din el gi a identității ge- 
nerale înconjurătoare de care e legată prima. 


ui 
i 


Ww 


MÁSURAREA 15 


In seara fiinţelor vii, o serie întreagă de trepte arată această 
diversificare, cu formele ei adecvate drept limite. Bi această vastă 
operaţie biologică naște ,müsurarea''. 

Să reluăm încă odată exemplele care ne-au servit să-i cercetăm 
natura. Nevoia care stápinea măsnrarea cantităților de carne era ne- 
voia anumitor alimente care se disting de orice alt lucru si pe care ui 
le ineorporám pentru a satisface funcțiuni, pentru a permite confi. 
purafii vitale care ne caracterizează în propriu şi se diferențiază d^ 
toate celelalte. La fel cu nevoia cutărui traiect care se distinge de 
toate celelalte traiecte posibile, la fel eu cutare lungime de postav, 
destinat de pildă să ne acopere corpul, toate achiziții mulțhmită cà. 
rora putem trăi, putem adică să intretinem opera noastră de conti- 
nuá diferenţiere ee caracterizează viaţa noastră proprie, să-i dăm 
drum liber până la o anumită limită, Limită pe care complexitatea 
crescîndă a ființei omenești o depărtează pe musăra evoluției lui, 


4. — Măsura și Ştiinţa. 


Astfel se nase fizica si matematica. La început atit de solidare 
între ele încit se confundă, ele sunt solidare in primul rînd eu biolo- 
gia. Fizica practică, asemenea matematicei empirice care e scheletul 
primeia, se caracterizeată prin operația măsurării totdeauna depen- 
dentà de subiectul care măsoară, totdeauna subordonată nevoiei bio- 
logice particulare, Cel ee măsoară are totdeauna în faţa ochilor acele 
tăieturi, limitele cantitative eu aspeet identificator dincolo de care nu 
poate trece actualizarea lui diversificatoare, între care poate satisface 
nevoia particulară a cărui sediu e. Dar tăietura, limita, cantitaten 
rămîn solidare eu conținutul lor heterogen. 

Astfel apare ştiinţa popoarelor zise inferioare, astfel continuă ea 
până la egipteni, spre pildă, Cantitatea limită a măsurii se poate în- 
tinde la conținutul heterogen si particular al grupului, sub toate for- 
mele lui, căci entitatea vitală individuală e ea însăși un grup, dar mai 
strîns, mai sintetie, deci mai apropiat, oarecum, de resistentele iden- 
Lificatoare ale ambianţei fizico-chimice; astfel entitatea socială ac- 
tualizând o diversitate în plus faţă de cea actualizată de entitatea in- 
dividuală, limita cantitativă a identităţii se depărtează, e virtualizată 
în aceeași măsură. Dar cit timp rămîne solidară cu nevoile celui ee 
măsoară, oricît de individual sau de social ar fi acesta, nu vom de- 

păși stadiul științei empirice, 

Prin faptul că o conștiință socială se substitue conștiinței indi- 
viduale, s'a efectuat trecerea dela știința empirică la ştiinţa teoretică 
dar, după cum vom vedea, la apariţia acestei din urmă e necesară o 
atitudine nouă, constituind parcă un fel de diseontinuitate între una 
si cealaltă. Cel ce măsoară a trebuit să fie deslipit de obiectul müsu- 
rat, adică de conţinutul de diversitate setualizat prin operația mă- 
surii, de receptacol, de acea cantitate limită a másuratului. Astfel ra- 
portul obiectelor între ele a putut fi considerat, fără niciun contact 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eu obiectul subiectiv şi vital care măsoară, si astfel a fost fondată a 
zica teoretică ; de asemenea a fost considerat raportul — E 
mite de identitate între ele, deslipite de obiecte însăşi prin graiu, 

i i vi de realitatea fizică, si astfel a fost 
prin lucrul cel mai virtual față : i astfe 
edificată matematica dednetivă, căreia algebra si analiza i-au fost 
ri operaţie pare naturală, dela sine înţeleasă, după cele ce 

i másurare. , 

— o diversitate anumită, speeifieà, actualizată de cel ce 
măsoară pentru o nevoie vitală oare care. Fie ia identitatea cantita- 
tivă care o limitează gi care îi e, oare cum, forma conjinátoare, Această 
limită (care, nu trebue uitat, e contradictorie, căci (ine de identita- 
tea penerală contra căreia se revoltă diversitatea trecînd la act), 
această limită ia, fiind limită, va apare ca o realitate exterioară, ca 
în afară a ceia ce constitue pe da, diversitate actualizată de subiee- 
tul care măsoară, 

Pe de altă parte poji privi pe sa ea locul, cimpul, unde se va 
putea desvolta dinamismul de diversificare a lui da. Să considerăm 
acest dinamism ea oprit în progresul lui. E evident că de cite ori da 
va trece la act se va lovi de ia. Subiectul care măsoară, cu totul în- 
chinat lui da la început si oare eum confundat eu el, va avea în fata 
sa, în acțiunea actualizatoare, ceea ce opreşte pe aceasta ln un mo- 
ment dat, ca din afară, ca un obstacol exterior, obiectiv. 

In plus, în întinderea acestei limite ia, da se va putea repeta 
ori de cite ori, dacă consideri pe da ca oprit; și de fiecare dată da 
se va găsi în fața lui ia. Această repetiţie constitue o anumită ac- 
tualizare a identității, a identității fragmentare şi virtuale care e ia. 
Luerul e foarte important. Căci acum perspectiva celui ce măsoară 
devine sau tinde să devină inversă de ce era pînă acum. De sigur, 
la fiecare repetiţie eel ee măsoară actualizează o diversitate, dar ac- 
imalizează aceiași diversitate da. Astfel se desvoltă o conduită vitală 
de identitate, bazată pe repetiţie, aceia care se manifesta in biologie 
mai intii prin reflex, apoi prin reflexul eonditional—cInd repetiţia 
e mai puțin durabilă şi mai complexă—în fine prin obicinuinfi, ca 
să nu cităm decit aceste comportamente generale si capitale, pe care 
le întilnim pe planul existenţei celei mai elementare ca gi pe ace! al 
existenței psihice celei mai înalte. Această conduită identifieatoare 
va avea la rîndul său ca limită, ea obstacol, toemai diversitatea da. 
Dar această încercare dea actualiza pe ia edoar un fel de re- 
acţiune, oprită de altfel repede de funcțiunea de diversi- 
ficare vitală, căci altfel viaţa însăşi e ameninţată. (Amintiţi-vă faptul 
esențial că imposibilitatea schimbării inaugurează procesul morții, 
fapt pus în evidență de mulți biologi contemporani între cari Q. 
Bohn). : 

Dar această dorință de aetualizare a lui ta va fi de ajuns pen- 
tru ca subiectul, care acum e sediul—precar ce-i drept—a unei iden- 
tităţi dorindu-se în act, să vadă în da o ne-identitate oare cum exte- 


MĂSURAREA 17 


rioară, obiectivă la rindul ei. Totuși actualizarea unei noi diversi- 
tăţi db, eu o limită de identitate contradictorie adecvată ib, va pune 
în lumină o identitate exterioară ib in plus; la rîndul ei db va apare, 
în stadiul acesta al heterogeneitàtii faptelor (eu alte cuvinte, a in- 
vestigatiei experimentale a faptelor în diversitatea lor actuală), prin 
repetirea de care e susceptibilă, ea o realitate exterioară mai mică, 
mai puţin fundamentală decit cea a lwi ib. (căci actualizarea eontra- 
dietorie care o exteriorizează si o preface în limită obiectivă, nu 
poate fi dusă atit de departe ca actualizarea inversă). Astfel că, dacă 
eel ce măsoară consideră de o parte da, db, de, ete, şi pe de alta ia, 
b, ic, etc, ordinea identităților $a, ib, fe, ete., va părea mai exte 
rioară, mai obiectivă decit ordinea diversităților da, db, de, ete, Va 
sti pe de altă parte că de eite ori va avea ia, ib, ic, etc., va avea de 
asemenea da, db, de, ete. De unde va putea conchide că 


da = f. (ia), db —f (ib), ete... 


Și de acum înainte, dacă va căuta raportul diferiților i între ei, 
eu alte cuvinte, a limitelor de identitate obiectivă a Inerului măsu- 
rat opuse actualizării diversifieatoare a celui ce măsoară, a obiecte 
lor fizice independent de subiectul vital (ceia ce fizica clasică a cău- 
tat totdeauna), va ajunge în chip natural la formula 


(1) D— f (I), 


fundament a întregei fizice teoretice. 

Se construeste astfel o reprezentare a lumii exterioare în enre 
cauza ține de T și în care D nu e decît o bizară și inofensivă aparență. 

Pe această pantă vei putea, cu ajutorul simbolurilor matema- 
tice, adică a semnelor ce înfățișează operații virtuale, să imaginezi 
toate varietățile lui d (o imaginație limitată, pînă la un punet, de 
evoluția biologică si depinzind de ea, căci se desvoltă pe măsura des- 
voltării istorice a ființei omenesti), eu toate identitățile-i contradic- 
torii care le limitează, care le comandă, care le determină, pare-se, 
Pe acest plan te joci, oare eum, cu limitele, eu „idenlele'!, Si astfel 
vei ajunge, printr'o fizică din ce în ce mai matematizatü, să con- 
struieşti un univers fizie posibil si eventual în care, cîtva timp, ae- 
tivitatea biologică a celui ce măsoară se va exercita, va rengi, după 
limitele prevăzute; iar materialele construefiei vor fi acele date care, 
chiar prin poziția pe care o iau în experiența măsurării, ea limite, 
poartă caracterul „exteriorității'*, a ceia ce e în afara sferei subiec- 
tului, a ceia ce e obiectiv, 

Pe de altă parte diversităţile, heterogene și inexplicabile în faţa 
realităţii fundamentale a identitüfilor, vor deveni pe încetul apa- 
renfe subiective, în fața unui I sintetizind din ce în ce întregul uni- 
vers obieetiv; aceasta va fi opera de pildă, a Relativității, un pro- 
Eres natural a intregei ştiinţe clasice. 

2 


18 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Dar toate aceste edificii sunt trecătoare. Ori ee s'ar crede, eeia 
ce contează în ultimă analiză pentru ființa omenească e fizica prac- 
tică. Raportul obiectelor între ele nu poate da decit o viziune con- 
eeptualá, o reprezentare virtuală, o simplă teorie a relaţiilor, Mai 
curînd sau mai tirziu raportul se schimbă într'un raport între o- 
bieet şi subiect, Pe măsură ce treci, eu sau fără voie, dela raportul 
obiectelor între ele—aga eum le-am definit—la raportul obiectelor 
eu entități vii, învecinate eu subiectul ce măsoară, apoi la raportul 
cutărui obiect eu cutare subiect particular, în cutare clipă a istoriei, 
pe aceiaşi măsură apar crăpături în construcţia teoretică a identită- 
tilor, Trebue să o iei dela început, ca să continui sau chiar ca să dai 
înapoi. Căci întregul edificiu a fost construit contînd pe imobiliza- 
rea diversităților, pe credința că dinamismul aetualizator a diversi 
tifilor, nn numai ajunsese la capăt, dar depindea de i, de ceia ce îl 
limitează si deci îl determină (ce-i drept, în chip contradictoriu) în 
starea lui de „pauză“* ce permite repetirea, O hipoteză nouă va lipi 
la loe teoria care va fi de fapt, după trecerea crizei, izvoritá din con- 
flictul dintre cel ce măsoară și merul măsurat, o limită nouă de iden- 
titate, destinată unei actualizări noi a diversității biologice, adică a 
subiectului care măsoară, Hipoteza va însemna un progres al stiin- 
fei, ceia ce înseamnă o achiziţie de terenuri noi desvoltării omului 
(ceia ce se traduce prin „descoperirea de domenii necercetate, de 
fapte mof (heterogene) supuse investigației științifice, sau măsurii), 
dinamismului său evolutiv care trece fără încetare dela homogen la 
heterogen: hipoteză eare va putea, dimpotrivă, să marcheze un re- 
gres al ştiinţei, în sensul că va ilustra dificultatea, dela un timp în- 
colo, de a constrni o reprezentare a lumii în funcțiune de identități 
pe care experiența să m o contrazică, adică în care orice diversitate 
d să se poată actualiza adecuat eu o anumită identitate i prevăzută, 
constituind determinantul previzibilititii științifice: se poate întîm- 
pla, intr'adevür, ca spre pildă în fizica contemporană a emantelor, 
ca actualizarea unui i să se ciocnească de un d si ca actualizarea 
unni d să se cioenească de un i într'o limitare echivocă ce le face pe 
amindonk mai mult sau mai puţin virtuale si contradictorii (euan- 
tumul lui Planck, de pildă, h v, eu ordine contradietorii compli- 
mentare: h — i si V — d). 

Cind se spune că ceia ce decide, că ceia ce contează în fizică e 
experiența — și luerul e perfect adevărat — trebue să înţelegi prin 
asta că ceia ce contează e fizica practică, eu alte cuvinte raportul 
obiectului eu subiectul, în cutare moment, în cutare grad al evolu- 
fiei sale, încă eu alte cuvinte raportul cutărni obiect măsurat eu cu- 
tare individ ce măsoară, sau, mai curînd, invers. De sigur, construc- 
ţia teoretică (care e ca o secțiune transversală, sau mai bine ea o 
schiță anatomică luată pe un cadavru) mulțumită puterii matema- 
ticii de a depăși simbolie devenirea reală printr'o devenire virtuală 


deschide calea unor posibilități pe care nu le bănuiește fizica pr: i 
i 


MĂSURAREA 


19 
tic, Dar însuși bagajul matematic nu poate, în fond, să servească 
cu adevărat decit o operaţie de măsură care îl căuta dinainte, şi 
care nu acceptă, din tot ee i se oferă, decit ce poate realiza azi. 

Astfel totul depinde de d şi nu de i; d-urile sunt cele ce deter- 
mină construcțiile făcute eu iuri; tot d-urile distrug acele eom- 
struceţii şi determină altele noi. Astfel că formula (1) de adineaori 
trebue scrisă, epistemologie, invers: 


(2) If (D). 


Si de aceia nu există deeft o știință omenească, depinzind de 
istoria oamenilor, schimbătoare de-a lungul istoriei, paralel eu mo- 
dificările trecute şi viitoare ale realităţii biologice omenești. 

Dar oare aceste i, teoretice, abstracte, virtuale, care constitue 
nenumărate stavile în fata diversificării contradictorii ale d-urilor, 
concrete, actuale, vitale, aceste i corespund ele unei lumi exterioare, 
eu adevărat obiective, eare ar fi ea domeniul lorf Credem că da. 
Dar nu suntem siguri. Poate că vom rămîne totdeauna prizonierii 
unui fel de idealism, sau mai exact, unui fel de critieism biologie (în 
sensul pe care desvoltările noastre pot să i-l dea). 


5. Măsură şi cunoştinţă, 


Că măsura produce cunoașterea, aceasta apare acum atit de na- 
tural—din moment ce produce știința—încit te-ai putea îndoi de 
utilitatea acestui paragraf. Totuși deosebirea pe care limbajul o face 
între ştiinţă și cunoşti. ță nu e zadarnică. 

Ai putea spune că eunogtinta precede pe de o parte știința, gi 
pe de alta o depășește. O precede și o depășește prin întinderea și 
prin impreeizia ei, şi prin neputinfa ei ea atare. Domeniul cunog- 
tinfei conține in stare potențială ştiinţa, dar sunt regiuni ale cunoș- 
tinfei care n'au fost și care nu vor putea fi poate nici odată prefă- 

cute în știință (cel puţin cu riguoarea şi succesul] pe care acest ter- 
men îl implică). 

Ştiinţa e o sublimare a acelui fenomen curios al cunoaşterii pe 
care îl provoacă o operație de măsură care reuşeşte. Dar sunt ope- 
rații de măsură numai sehițate, care încearcă doar să reușească, gi 
care totuși sunt nu numai vecinie prezente dar gi necesare, oare cum 
ea nişte măsurări învinse de către cele ce reugese. Această „măsu- 
rare! a cărui dinamism e sortit unei infringeri eontinm, a cărui 
destin are strălucirea si seurtimea fulgerului, posedă o cunoștință 
sau mai curind o cunoaștere; dar care nu va trece pragul științei 
(aga cum s'a desvoltat ea pînă în zilele noastre), 

Este cunoștință în știință dar nu toată cunoștința. Dimputrivă, 


—&entü știința e cuprinsă în cunoștință. 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Am văzut că atunci cînd o fiinţă vie execută o măsurare, ea e 
sediul activ al unui proces de diferenţiere gi de diversificare pe care 
îl aetualizeazá astfel. Ceia ce rămine identie și constitue limita 
acestei activităţi îi apare atunci ca o cantitate obiectivă, ca o formă 
exterioară. Cind un animal isi pindegte prada, o prinde, o rupe în 
bucăţi și o mănîncă, el nu se vede pindind, prinzind, rupind si mîn- 
eind—4oate activități de-o infinită diversitate—dar vede un obiect, 
o formă in afara lui, strînsă de el, pe care o invinge, ii pereepe vo- 
lumul, greutatea ete. Aceasta îi constitue cunoștința, e originea eu- 
noagterii. El nu cunoaște decit la ce se opune, ce domină, ce învinge 
sau vrea să învingă. Nu cunoaşte ceea ce se petrece în el, instrumen- 
tul care e el însuşi în unele operații, niei măcar de ce are nevoie, că 
doar ceia ee se opune acestei nevoi, adică un anumit sector din uni- 
versul exterior care îi opreşte drumul, o formă care ascunde diver- 
sitatea de care, inconştient, are nevoie, a cărei prelungire se găsește 
virtual în el, şi care e, oare eum, smulsă din el prin ceia ce i se opune 
ea identitate contradictorie adecvată, 

Să ne reprezentăm acum aceiași fiinţă cu posibilitatea de actua- 
lizare a unei anumite diversităţi d, ca „instalat“ în această diversi- 
tate si putînd să o repete după voie. Prin aceasta, după cum am mai 
spus va actualiza un fel de identitate. Ca atare, inaugurează un di- 
namism care se opune la tot ee ar încerca să 7] turbure, să "1 „schim- 
be“, să 'l diversifice, Această diversitate îi va apărea de aci înainte 
ca exterioară și chiar ea confindtoare, ca formală. Tot astfel, obişnuit 
să urmez automatie acelaş drum, printr'o repetare, care mă face in- 
conștient de propriile mișcări, mă opun si percep o perturbare, un 
element nou, de schimbare, exterior identității pe eare o actualizez 
prin proeedeul obieinuit, cînd acesta e turburat si zmuls din ,,per- 
manenfa'' lui. Voi eunoaste atunci, eit ar fine un fulger, hetero- 
genul, neprevăzutu! obiectiv. Zic: cît ar tine un fulger, căci sistemul 
reprezentativ al lumii pe care l-am construit, va da repede acestui 
eveniment, ea atare, semnificația unui aspect întimplător al lueru- 
rilor, a cărui cauză e realitatea mea particulară gi care nu strică fn- 
tru nimie fundamentul de identitate a universului exterior, mai ales 
dacă sunt fizician. 

Căci, eu toată atenţia pe care biologii (a căror tendințe le-am 
semnalat) o dau comportamentelor identificatoare, acestea nu joacă 
decit un rol oarecum minor, de oprire, de limitare momentană, un 
rol de factor antagonic acelora care conduce neincetata diversificare. 
Sunt totuși suficiente pentru a da naştere acelor fulgere de diversi- 
tate obiectivă. Pentru că sensafia de roșu opune o anumită rezis- 
tenfá sensafiei de albastru, spre pildă, eare îi urmează, eu văd di- 
versitatea rogu-albastru, si o văd chiar ca exterioară, cînd ea nu e 
decit în ochiul meu, cînd sunt cel care o fabrică gi care îi actuali- 
zează virtualitatea, 


MĂSURAREA 21 


Astfel cele două operaţii contradictorii al căror sediu sunt, ae- 
tualizind fie o anumită diversitate, fie identitatea respectivă, îmi fae 
posibilă, prin acest straniu fenomen, o dublă şi contradictorie eu- 
noaştere a lucrurilor. Dar aceasta e o cunoaștere antropomorfică, 
totdeauna solidară cu operațiile mele de măsură, 

Și într'adevăr, ori care ar fi nivelul evoluției mele intelectuale, 

pe un anumit plan imediat, ,,eotidian'*, lumea îmi va apare, irezis- 
tibil, în fieeare elipá, ca o diversitate şi ea o identitate neîncetat în- 
trefesute (plan ce coexistă eu toate celelalte planuri in care nceleagi 
date primese valori si semnificații deosebite), Toate acestea în vir- 
tutea măsurilor continue, complexe si contradictorii a căror mă- 
nunchi sunt, în orice moment. Dar măsurile care se suprapun astfel, 
se delimitează și se separă cind le priveşti pe întinderi mai mari de 
cit acele ale fiecărei clipe și a fiecărui act. Atunci apar planuri mai 
ample cure sunt, oare cum, planuri statistice. Şi aceste planuri sta- 
tistice sunt, pe de o parta cuceriri statistice $i pe de alta întăriri, re- 
zistenţe statistice: grupuri de măsuri mai mult sau mai puțin pre- 
eise si numeroase, se delimitează și se orpanizează mulţumită unor 
grupuri de măsuri contradictorii, mai mult sau mai puțin restrinse 
şi rare. Dela fiziologicul cel mai elementar la psihologicul cel mai 
evoluat, planurile care se suprapun si coexistă astfel, dovedese aceste 
donă ordine statistice rontradictorii, operind unul asupra celuilalt, 
cu sorți inegali de izbindă. Fiecare din ele va da naștere, întru cât 
va fi virtualizat, deci conceptualizat, unei cunoștințe, prin operația 
măsurării, a cărei mecanism şi a cărei efecte le-am schițat. 

Dar, prin trecerea dela o ordine la cealaltă, gindirea va intílni 
alternativ o ,realitate'' care se va preface in „aparență“, în „ilu- 
zie'', şi invers. Ceia ce va părea că aparține celui ce măsoară, după 
eum am văzut, va tinde să dispară din cîmpul cunoștinței, pe cînd 
luerul măsurat, aşa cum l'am definit, va absoarbe întregul sector 
al cunoașterii: ce vei găsi acolo va fi „reulitatea'”. 

Fücind acum o măsurare inversă, actualizind ceia ce era în lu- 
erul măsurat pentru a-l trece în cel ce măsoară și virtualizind ceia ce 
ern în eel ce măsoară pentru s’) trece în lucrul măsurat, ,realita- 
ten' de adineaori devine o „aparență“ si „aparența“' de adineaori 
o „realitate””, 

Si astfel eunogtinta, în general, va fi funcţie de adevărat gi ne- 
adevărat, si selava noțiunilor de aparență gi de realitate. 

'Contradiefia îi seapă, cu toate că o intilneste la fiecare pas, ca 
obstacolul de care vorbeşte Aristotel, obstacol care îi va părea străin 
de noţiunile lui de adevăr și neadevăr. Contradiefia e de neconce- 
put, de negindit. Si luerul e de înţeles căci, fiecare act de gindire 
fiind o măsurare si reciproc, fiecare din aceste acte e tocmai o trans- 
condere, după meeanismul pe care l'am văzut, a acelei contradicții. 


22 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Astfel cunoştinţa va pune „realitatea“ cînd pe diversitate, pe 
neidentie, pe A este non A al gindirii logice, eind pe identitate, pe 
A este A al aceleiaşi gindiri, și „aparența cînd pe a doua cînd pe 


Via ihologia, spiritul omenese vor traversa ciclul dela naş- 
tere la dica din asd în adevăruri și din adevăruri în erori, ire- 
zistibil şi indefinit. Tot felul de construcţii de cunoaștere se vor edi- 
fica astfel, multiple, mișcătoare gi precare, & căror norme vor fi no- 
tiunile de aparenţă si de realitate, de eroare si de adevăr, şi a că- 
ror material, ea să zicem așa, va fi constituit prin identitate şi di- 
versitate în amestecuri nenumărate si continue. CN. 

Totuși se va face simțită o tendință către cunoașterea unui uni- 
vers de identitate care va fi realitatea dacă e vorbă de experiență 
fizică, san adevărul, dacă e vorba de experienţa psihologică (ceia ce 
va fundu logica clasică). 

Desigur, încercări nu numai complexe dar chiar elementare, 
spre o cunoaștere desvăluind o realitate și un adevăr de diversitate 
esențială nu vor lipsi, vor fi inevitabile. Dar vor rămîne mai rare, 
mai paradoxale, mai puţin imperioase, Căci, ori ce ai face, ceia ce se 
va dovedi imperios, cel puţin pe planul activităţii cotidiane, va fi 
identitatea, suh tot felul de aspecte mai mult sau mai puţin pure, 
sub tct felul de noțiuni mai mult sau mai puțin echivoce. Ea se va 
ridica în fata şi în jurul ființei vii, ca realitatea și adevărul obiee- 
tive, dominindu-i conștiința clară şi gindirea inteligibilă. Știm pen- 
tru ce. Tocmai pentru că, o spunem încă odată, diversitatea e mo- 
torul primordial al ființei vii, diversitatea e actualizată în chip 
,majoritar'' ea să zicem aş, refulind în posibil, deci în conceptual 
şi ideal, identitatea, 

Dar, lueru foarte important, atit timp eit cunoştinţa nu va fi 
decit eunostintü, ea se va rezema pe noţiunile de realitate si apa- 
rentá, de adevür si de eroare, va fi, ca să zicem aga, o știință a valo- 
rilor. Noţiunile de bine si de rău, care preced sublimarea pe care o 
vor provoca sub formă de realitate și aparență fizică sau subt formă 
de adevăr si eroare logică, nu o vor părăsi, în calitate de valori dua- 
listice, contradictorii si antagoniee. Binele și răul sunt, cum am zice, 
realitatea si aparența experienţei empirice (extrospeetive), adevărul 
$i eroarea ale experienței psihologice (introspeetive), întru cît cel 
ce măsoară e solidar cu lucrul măsurat. Această dublă pereche de 
valori se emancipează de antropomorfism și își pierde originea mo- 
rali cînd spiritul omenese, prin limbaj (cel matematie mai ales), 
face saltul de care am vorbit, si nu mai consideră decit relațiile uni- 
tütilor de măsură între ele, nu mai construeste decît cu datele ideale 
obiective ale lucrului măsurat, ca independente de rest, 

Dar, mulțumită dualismului neîncetat a ori cărei cunoștințe, în 
sensul de mai sus, planul său va fi totdeauna sediul, pe de o parte a 


MĂSURAREA 23 


unui D (diversitate) eonceptualizat prin o măsurare (minoritară) 
şi liberat de identitățile i ale celui ce măsoară, si pe de altă parte a 
unui I (identitate), conceptualizat la rindul său prin măsurarea 
(majoritară) inversă şi liberat de diversităţile d a celui ce măsoară ; 
si deci sediul unui „bine“! (fie D, fie I), devenit realitate $i adevăr 
$i a unui rău (fie I, fie D), devenit aparență gi eroare. 

Cunostinfa rümine astfel o ştiinţă a valorilor, dacă înţelegi prin 
această expresie orice grup de cunoștințe fondat pe ee derivă din 
bine și rău şi se preface în valori empirice de realitate si aparență, 
si în valori logice de adevăr şi eroare, 


6. Cunogtinfá și Știință, 


„Acum distincția între cunoștință si știință, aşa cum ni le arată 
istoria spiritului omenese pină în zilele noastre, se precizează în chip 
foarte net. 

. Știința va Încerea să dea o sentință definitivă. Atit timp cît 
există în sinul cunoașterii o realitate și o aparență, un adevăr şi o 
eroare, aparenţei si eroarei ori ee ai face, nu poți să le negi orice 
valoare, putem chiar spune, orice realitate şi orice adevăr. Astfel că, 
într'un complex identitate-diversitate, e inevitabil să ţii seamă fie 
de identitate, fie de diversitate cind se prezintă ca aparență şi 
eroare, Descartes el însuși s'a ocupat toată viața de sensul pe care 
Par putea avea aparența si eroarea, fără să parvină să rezolve pro- 
blema altfel decit lăsînd'o pe seama lui Dumnezeu (vezi Meditatiile). 

A Știința însă mu disentă aceste probleme; ea hotărăște că nu 
există decit reelitate și adevăr, desparte, oare cum a priori, cunoș- 
tinta de dualitatea ei, de constituţia ei normativă, anulind valorile 
aparenţă si eroare. Realitatea si adevărul igi sunt suficiente și tre- 
bue să-și fie suficiente lor ingi-le; ele nu nu nevoie, asa cum binele 
are nevoie de rău, de o aparență si de o eroare, 

Spiritul stiintifie începe să împartă lucrurile în utile si inutile 
încă din științele empirice, acelea adică pe care le-am văzut ca con- 
stituite din i-uri solidare cu d-uri, acele in care planul luerului mă- 
surat nu e deslipit de planul celui ce măsoară. Cele inutile vor fi 
eliminate, nimicite în sensul eel mai riguros. Nici o problemă nu se 
pune în privința lor. (Dacă s'ar pune vre-una, ea ar fi trimisă la fi- 
lozofie, sau la altă ramură ne-știinţifică a cunoaşterii). Dar, pentru 
aceasta trebue evitată orice măsurare contradictorie (in sensul dat 
de noi). Căci altfel problema de adineaori se va puna si aci. 

Ştiinţa va hotări asa dar să nu evolueze decit intr'o singurá di- 
ree(ie, în aceea care reuşeşte, adică în direcţia care comandă viața 
însăşi : actualizarea diversității, investigaţii continue a faptelor, des- 

'voltarea indefinită a analizei diferențiatoare sensorială, pe care 
aparate ingenioase, substituindu-se simţurilor, o vor ascuți mai mult 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


încă; şi e de altă parte construirea dincolo de fapte a unei repre- 
mentiri. sintetice, a unei lumi obiective bazată pe concepte, pe „idea- 
lele'* de permanenţă, de homogeneitate, de identitate, 

„Utilul'* științei empirice, aţintită asupra experienței extros- 
peetive, se va preface în „realitate“, mulțumită süriturii dela so- 
lidaritatea subiectului eu obiectul, la relația pură a obiectelor între 
ele, independent de subiecte, de observatori. La fel, „utilul“ ştiinţei 
empirice afintitá asupra experienţei introspective se va preface in 
„âdevăr'* logie, si de aci va izvori ştiinţa matematicei. 

De sigur, știința rămîne, din punetul nostru de vedere, dualis- 
tick în mecanismul său ; dar nu în valorile ei. in ennoştința sa. De 
sigur, iluzia, eroarea vor impestrifa încă domeniul științei, și la fel 
va fi totdeauna. Dar aceste iluzii gi erori vor fi raportate imediat la 
subiect, la observator, și deci negate riguros și simplu, împreună en 
tot ee conţin, adică eu diversitatea , cu „A este non-A'', eu irafiona- 
litatea faptelor aga eum le găsim în planul trăit, simţit, actual al 
fiinţei omeneşti după ce a pornit pe această cale a măsurării, care e, 
după cum am văzut, caracteristică acțiunei vitale. In felul acesta 
pofi fi sigur, datorită însuși mecanismului acestei operaţii, că cu- 
noştința va poseda o singură realitate si un singur adevăr necon- 
tradietoriu, si care va fi de natură identificatoare, 

Experimentarea va înlocui astfel experiența; aceasta va rā- 
mine activitatea măsurilor multiple și contradictorii dînd naştere 
cunoștinței, pe cînd prima va constitui o diseiplină determinată şi 
unilaterală, earacterizind știința. In principiu, omul de știință, cel 
ce măsoară ,stiinfific'*, va trebui să se prezinte în fata faptelor fără 
orice ideie preconcepută, să le provoace și să le trăiască în toată he- 
terogeneitatea lor; imparțialitatea $i aversiunea lui pentru ori ce a 
priori trebue să dea cea mai mare libertate diversităţii fenomenelor, 
Proeedind astfel e| va pune în lumină unitățile de măsură cele mai 
identice si legile cele msi neschimbătoare posibile ascunse de „apa- 
rențele'* sensibile. Si lucrul reuşeşte ca prin minune! Știința ca 
atare nu se întreabă dacă întimplarea e stranie sau nu, Ea lasă 
aceasta în seama filozofiei ştiinţei adică a epistemologiei, De aceea, 
pentru omul de știință ea atare, reulitatea şi adevărul obiectiv se află 
in acele relaţii conceptuale de identitate, de care spiritul ia eunog- 
tinţă experimentind heterogeneitatea cea mai liberă a fenomenelor, 
pe care relaţiile le susţin si le stăpînese ,teoretie'*, 

Dar acesta e principiul diseiplinei ştiinţifice. In realitate, după 
cum am spus, te adresezi totdeauna experienței eu o anumită pre- 
judecată deductivá care te face să vrei să supui faptele unor legi 
elaborate dinainte. Dar totdeauna o diversitate istorică a omului, 
întru cât e om de știință experimentator, va veni să distrugă pozi- 
fille câștigate, si să facă să apară o nouă identitate teoretică i la 
capătul nouei diversităţi experimentale d. Si astfel ştiinţa va cuceri 


MĂSURAREA 25 


prin luptă grea si urmărind totuşi linia hotărită dinainte gi care 
o defineşte, poziție după poziție, într'o evoluţie întreruptă de crize 
şi de obstacole, a cărui termen se îndepărtează de fie care dată gi 
care rămîne într'o corelație strinsă si constantă cu devenirea în- 


săși a vieţii omenești, 


7. Despre o ştiinţă integrală (sau cu determinism sinalagmatic). 


E oare posibil o ştiinţă ,exaetá'' a valorilor? Cu alte cuvinte: 
totalitatea cunoașterii, de care am văzut că se distinge de știință, 
poate oare da naștere, prin forme noi ale limbajului, unei ştiinţe 
duble, compusă din cea care s'a constituit şi se constituie subt ochii 
noştri, adecvată evoluţiei vitale, și din aceia, contradictorie, a cărei 
germen eoexisti eu germenul celei dintii, în sînul cunoștinței, fon- 
dată tot deauna, după cum am arătat, pe o dualitate de valori anta- 
goniee? Ar trebui pentru aceasta să dai măsurării inverse celei care 
dă naștere științei actuale o desvoltare si o efieacitate pe care nu o 
are, Poate oare să o ohțiet Aci e toată problema. Ar fi vorba de o 
știință a cărei „măsurare! ar actualiza v-urile, gi ar virtualiza, eon- 
eeptualizindu-le prin aceasta, d-urile. E lueru posibil? Identitiitile, 
pentru fiinţe prinse în viltoarea fluxului coneret, trăit, eare nu înce- 
tează o elipă de a se schimba şi diversifica, pare de neactualizat 
(pînă la un grad, dacă nu superior — ceia ce ar fi necesar — cal 
puțin egal eu eel al diversitüfilor celui ee măsoară). Actunlizările 
identifieatoare sunt totdeauna, in domeniul vital, ridicate la gradul 
al doilea, ea să spunem așa. Ele se efectuează in opoziţie eu aetua- 
lizările diversifieatoare, asupra lor, ea asupra unei materii de care 
nu pofi scăpa și care nu va întîrzia să revie la suprafaţă (bine înţe. 
les, pe planul actual, trăit). De sigur, sarcodul realizează o anu- 
mită sinteză, o anumită unitate si o anumită permanenţă. Dar 
subt aceste atribute ale identității nuse află oareo uimitoare 
heterogeneitate de substanțe chimice si mai ales de activități dife- 
renfiatoaref Intru cît e un „tnt“, sarcodul se distinge, se singulari- 
zează de restul lumii; întru eit e o sinteză organică, elementele lui 
colaborează, de sigur între ele, sunt supuse unor puternica discipline 
interioare, Dar această colaborare e orientată către diversificarea 
cea mai oarbă, cea mai puțin eauzală si în același timp cea mai pu- 
fin teleologică din cite se pot închipui. 

De sigur, heteroreneitátii irezistibile a sensafiei, reactiunei spe- 
eifiee faţă de o exeitare exterioară sau interioară, ființa vie poate 
opune permanenja, identitatea unui reflex, apoi a nnui reflex con- 
diţional ; unor diversitáti mai vii și mai bogate, ea poate opune eom- 
portamente mai puţin stabile și mai complexe încă. Dar, după cum 
am văzut, acestea nu sunt decit activități supuse altora, un fel de 
replici, bariere destinate să fie sărite. Planul actualității rămîne 


26 VIAȚA ROMINEASCĂ 


veeinie năpădit de diversitate; ea poata bate în retragere, mai mult 
sau mai puțin, dar nu poate să se retragă eu totul. 

Mobilitatea însăși a sferelor celor mai înalte ale vieţii, ale cere- 
bratiei spre pildă, e de nestăpînit. Inecarcă următoarea experienţă. 
In întuneric, eu ochii închiși, caută să nu te gindesti decit la un 
singur lueru, să nu aetualizezi decit o singură ideie, decit eonfinu- 
tul permanent şi unie a cutărei fraze (presupunind că există o frază 
cu conţinut unie). N'ai să reugesti. Ideia, fraza, igi vor pierde sen- 
sul, sau vei asista la călătoria gîndului într'o atmosferă plină de 
curente gi de atracții în toate direcțiile, cu atit mai numeroase, ai 
zice, cu eit sforțarea spre unicitate gi permanenţă va fi mai puter- 
nică. Nestăpînit, gindul îţi va pluti, dispárind într'un nor, reapă- 
rînd înconjurat de tot felul de forme vagi si de ecouri întrerupte, 

Pare că nu e loe pentru ca identitatea să coboare în actualul 
propriu zis, trăit. 

Dar ceia ce ne-ar trebui ar fi tocmai trecerea i-urilor in aet, 
avînd ea urmare, printr'o eontradie(ie dinamică, idealizarea d-uri- 
lor, si deci prefaeerea lor în unităţi de măsură, Dar oare ne putem 
măcar închipui o unitate de măsură care să fie diversitate pură? 
Care să fie tot atît de obiectivă, teoretică şi ideală ca o unitate de 
măsură de identitate, spre pildă ea metrul? Luerul pare de negindit, 

Totuşi există în ştiinţele matematice, şi chiar în fizica teore- 
tică în gradul ei actual de evoluţie, multe simboluri care, în reali- 
tate, sunt de negindit (grupele infinite, spațiile abstracte, chiar 
spațiul eu patru dimensiuni, ete., ete.). Cu ajutorul limbajului, nu 
s'ar putea oare eonstrni o matematică inversă aceleia erejatü pînă 
acum de spiritul omenese? 

Reusita nu e exclusă. Noi, eel puţin, vom incerea, 

Dar care i-ar fi utilitatea? 


Inţelegem, după cele ee preced, de ce măsurarea, eare a fondat 
știința noastră matematică si fizică, a reușit în ee privește universul 
exterior, care ceda faţă de presiunea vitală gi care, dacă există cu 
adevărat în afara materiei vii, pare exact inversul acesteia, în con- 
stituția sa și În mecanismul său. Am spus că nn putem sá'I cunoaș- 
tem, pentru că suntem prizonierii unui anumit eritieism biologie, 
pentru că viața stăpineşte spiritul omenesc, Poate că identitatea, pe 
care o eoneeptualizezi aetualizind diversitatea, să constitue cu aceasta 
un dualism inerent materiei vii insüsi—luerul pare destul de pro- 
babil. Deci ordinea de identitate în evoluţie, pe care o vedem în uni- 
versul fizie, poate să nn fie decît transpunerea în domeniul eunong- 
terii a operaţiilor noastre biologice. 

Dar ori eum ar fi, nu poţi aplica această metodă științifică ma- 
teriei vii însăşi, spre a o cunoaște, metoda nefiind decit emanafia 
acestei materii, ca să zicem aşa. Dacă actualizez diversitatea, nu voi 
cunoaşte niciodată decit lumea fizică. 


MĂSURAREA 27 


Totuşi am văzut că în sînul materiei vii aveau loe actualizări 
identificatoare, minoritare, secundare oare cum, ceia ce ne permitea 
o cunoaștere, dacă nu o ştiinţă a diversităţii. 

Matematica pe care o întrevedem ar fi construită pe formula 
semnificativă emisă mai sus: 


(3) I= £ (D) 


funcțiune eontradietorje în care I și D variază invers, între poten- 
fialul gi actualul care îi constitue pe amindoi. Această matematică 
nu va fi ea oare un instrument de cercetare nu numai util dar gi 
adecvat biologiei? 

De sigur, nu trebue să speri că ai putea crea astfel o biologie 
matematică tot atît de eficace gi de precisă ca fizica matematică, eu 
care e simetrică. Căci pentru aceasta ar trebui ca omul de știință să 
poată actualiza, trăi pe planul experienței, identități concrete ase- 
münátoare cn diversitatea faptelor; lucru interzis chiar de organis- 
mul vin, după cum știm, subt peceapsa dispariţiei. Dar etapele su- 
perficiale si precare ale actualizărilor identificatoare vitale ar putea 
măcar să-și găsească locul intr'o activitate de cunoaştere de tip știin- 
(ifie, depășind cunoștința aşa cum am definit-o, fără să poată atinge 
sfera științei propriu zise. Si atunci o reprezentare aproape gtiinfi- 
fică a fenomenului biologie ar fi posibil, punind în evidență o or- 
dine fenomenală a eauzalitü(ii de diversitate teoretică, stipinind si 
subsumind o fenomenalitate de identități subiective. Aceasta ar con- 
stitui un determinism invers și antagonic față de determinismul fi- 
zic al științei clasice, dar nu mai puţin logie şi riguros (cu toate că 
ar fi mai greu de „realizat'!, după cum am văzut) ; şi, cele două de- 
terminisme unite prin contradietia lor dinamică într'un determi- 
nism mai general, care le-ar cuprinde și pe eare l'am numi sinalag- 
matic, ar putea da naștere unei matematici sau unei ştiinţe integrale 
din acest nunet de vedere. 

De sigur, pe planul acestui determinism sinalagmatie, am. ră- 
mine tot tributari vitalului şi prizonieri ai eriticismului său, Dar 
cunoştinţa s'ar cunoaste măcar pe ea însăși, cu ajutorul acestor 
două diseipiine științifice contradictorii, eari, chiar prin această con- 
tradieție, ar anula eritieismele pe cari ele le nase, fiecare în raport 
cu ea însăși. E drept că criticismul pe care orice cunoștință îl cu- 
prinde, prin originea sa, ca fiind funețiune a unei măsurări, se lăr- 
geste mai mult acum, și oare cum, se fortifică încă: cunoașterea se 
va cunoaşte pe sine, măsurarea se va cunoaşte pe sine, pe scurt, gin- 
direa, întru cât e cunoaștere pură, se va vedea pe sine, dar tocmai 
prin aceasta, ea nu se va cunoaște decit pe sine și nu va putea cu- 

noaste nimie altceva. Ultimul criticism al gîndirii e cunoaşterea de 
sine. Tot astfel, ultimul criticism al acestei științe integrale sau a va- 


28 — VIAŢA ROMINEASCĂ 


lorilor (adică în care valoarea şi realitatea se integrează una pe alta) 
pe care o întrevedem, va fi cunoașterea ştiinţifică proprie, Dar dacă, 
ustfel fiind, ea duce la desperarea metafizică, ea va fi măcar, din 
punct de vedere pragmatic, instrumentul cel mai feeund al vieții 
omeneşti, care trebue să ignoreze tot ce nu este și tot ce o depăşeşte. 
Totuşi lucidităţi, informaţii totdeauna extra-gtiinfifice prin esenţa 
lor, nu sunt exeluse, joacă chiar un rol considerabil în sînul marelui 
mister al vieţii noastre, Cunoașterea nu e totul”). 
ŞTEFAN LUPAŞCU 


1) Müeururea e indispensabilă unei ramuri proțiouse n aetivit&iii omenești, 
pe care acest articol o lasă dinadins de o parte: activitatea estetică, Jj vom con. 


| 
Li 
A 
: 
| 
g 
d 


, 
n interzice una în raport eu cealaltă. Rezultatul e um fel 
tate, aflux pe care efectuarea unuia sau celeilalte măsurări area ropt mop, ssa 
drept efeet, să îl elimine. Astfel urta s'ar dovedi a fi un fel de infringere a eu- 
moasterii, si deel a științei, printr'o „refulare!“  reeiproc a eelor două operații 
contradictorii care îi dan naştere, Orice transcendere a contradi , putem 
zice orice transcendere, căci nu oxistà dee't de acestea, îi pune în primejdie exis- 


DIN RAINER MARIA RILKE 


ORFEU EURYDICE HERMES 


Era'n ciudata sufletelor mind. 

Ki ei mergeau ca vine de argint 
în intuneric. Printre rădăcini, 
sîngele care curge-apoi în oameni 
[ignea în umbră roşu ca porfirul. 
Şi altceva nimic nu era roșu. 


Stinci erau pe-acolo și 
păduri fără fiimță. Și poduri peste vid, 
şi-o baltă mare, cenușie, oarbă, 
întinsă peste fundul ei adine 

ca peste-un peizaj un cer ploios, 
Și printre pajiști apăru, domoală 
şi blindă, dunga alb'a unui drum 
asemeni unei lungi figi de pinzá. 


Siaewma ei veneau pe drumu-acela, 


Intii bărbatul svell! în mant'albastră, 
privind, nerăbdător, tăcut, în zare; 
și pasul lui mînca în grabă drumul, 


nemestecat, cu mari imbucături; 


VIATA ROMÍNEASCÁ 


și minila îi atirnau, închise 

şi grele, dintre faldurile hainei 

şi nu mai cunoșteau ușoara liră 
crescută "m mîna stingă ca un lujer 
de trandafir pe-o creangă de măslin. 
Și simțurile parcă se'nvrüjbeau: 

pe cînd privirea "n față ca un cine 
fugea, se întorcea și iar pleca, 
oprindu-se s'astepte la prima cotitură, — 
ca wn miros auzul îi rümtinea în urmă. 
I se părea de multe ori c'ajunge 

pină la mersul celorlalți doi, care 
veneau wrcind suigul după el. 

Apoi stia din nou că doar ecoul 
pașilor lui și füfürea haine. 

El însă îşi spunea că vin și ei; 

spunea cu voce taro și-și asculta ecoul, 
Da, vin $i ei (numai să fie doi!), 

dar merg cumplit de 'ncet. Dacă i-ar fi 
îngăduit odată măcar sü'ntoarne capul 
(și dacă o privire în urmă n'ar strica 
tot ce de-abia a fost înfăptuit), 

el iar vedea pe ceilalți doi cum vin 
atit de 'ncet şi de tăcuți în urmă: 


Zeul călătoriei și-al soliei, 

cu pălăria peste ochii limpezi, 

purtindu-și varga'n mina dreaptă 'ntinsă 
şi filfiind din gleznele cu aripi; 

tar lingă el, [inind-o cu mina stingă, ea. 


Ea care-atit de mult a fost iubită 
incit de dragul ei a izvorit 


pe 0 E TP » * 


DIN RAINER MARIA RILKE 


mai multă tinguire dintr'o liră 

decît vreodată dintr'o bocitoare; 

atit de multă "ncit s'a 2ümislit 

0 'nireagá lume-a finguirii unde 

au fost creata toate din mou: pădure, vale, 
cimp, drum gi sat şi riu gi vietate; 

şi peste-această lume de tinguiri, la fel 
ca peste celălalt pămînt, un soare 
şi-un paşnic cer cu stele atirna, 

un cer de tinguire cu stelele slufite: 

— și totul pentru ea cea mult subită. 


Acum mergea, de zeu călăuală, 

cu pași impiedecafi de giulgiul strimt, 
govüitoare, blindă și fără nerăbdare. 

Și era singură 'n ea însăși; 

şi, plină parcă de-o nădejde "naltà, 

mu se gindia nici la bărbatul care 
mergea în fața ei şi nici la drumul 

care urca spre viață și lumină. 

Bi singură 'n ca însăși era. Și moartea ei 
0 împlinea ca un belşug. 


Ca fructul de dulecață şi 'ntuneric 
era și ea de vasta-i moarte plină, 
atit de nouă ^ncit nu pricepea, 


O'nváluia o fericire noud; 

și sezul ei era închis asemeni 

cu-o floare tinără cînd vine seara; 
şi-atit cra de dezobignuità 
de'mpreunare mina ei, încit 
pină și-atingerea atit de lină 


31 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


a sprintenului zeu o supăra 
ca 0 mişcare prea familiară. 


Nu mai era acuma femeia-aceia blondă 
care de-atitea ori cintase'n versul 
poetului, nu mai era mireazma 
patului larg, nici avuția 

bărbatului nu mai era. 


Era chiar de pe-acuma rădăcină. 

Ni cînd deodată zeul o opri 

şi cu durere mare'n glasul lui. 

îi spuse: ,A'ntors capil“, mu'nfelese 
nimic şi întrebă în şoaptă: „Cine? 


Şi-acum, departe'n faţa luminoasei 
ieșiri, sta cineva al cărui chip 
nu se putea cunoaşte. Sta privind 
cum pe-o potecă albă printre pajiști 
zeul soliei, cu priviri mihnite, 
se înturna urmind pe-aceia care 
chiar şi pornise înapoi la drum, 
cu pași impicdecati de giulgiul strâmt, 
sovdiloare, blindă si [ără nerăbdare. 
AL. PHILIPPIDE 


" 
T 
e 
i 


URSITA 


— Nu vii ruşine să và sfädiți ea seroafele cînd fae a vreme 
rea? Dacă n'am să vă poenesc cu oglinda 'n cap ifi vedea! hotărăște, 
supărată foc, mătușa Fünija către fetele ei. Avea cinei şi toate de 
măritat, De două ori făcuse gemene. Le chema: Mina, Iosifa, Suzana, 
Dumitra și Mihăiţa. Toate erau durdulii si frumoase ca florile. Rideau 
mereu. Semánau cu puii de porumbei. Erau albe ca penele lor gi cu 
ochii negri, 

Satul era sărac de flăcăi. Plecase mai toți la concentrare și fetele 
se pregăteau de ursită la noapte, către Anul Nou. Nu ajungeau oglin- 
zile în sat și nu ştiau cum să fure semne dela flăcăi — o rută, o ba- 
tistă, un eiorap — că-și luaseră toti bulendrele cu ei. 

Au cumpărat plumb dela tîrg, să-l topeascá la mătuşa Fünifa 
acasă, Acolo era claca de noapte şi trebuiau să se adune fetele, elici 
mai era și o fintini părăsită în livadă, Era spureată de mult. Mereu 
cădeau pui de curcă si alte păsări în ea. Se süturase mătușa să 
aducă mereu preotul să facă aghiasmă gi slujbe, Acum o lasă așa. 

— Dacă rominul meu drag a făcut-o prea joasă, ce să fac! 
O las şi eu așa acu, de — e — e.., spunea, către ea, în grădină, pră- 
şind cartofii, vara, 

Luna era plină, 

Fetele erau bucuroase că au să se poată oglindi în apa stătută, 
în care și acuma se vedea plutind, pe deasupra, curcanul, mort de 
anul trecut. S'au trudit să-l scoată, dar apa era îngheţată și n'au 
putut să-l tragă afară întreg. 

Doi flăcăi scăpase dela concentrare pînă azi: Agapie și Simion 
Stirpu. Nu aveau tot ee le trebue la gospodărie dar erau frumosi.., 
nevoe mare, Erau gi bătăuși de le mersese numele pe văi. Umbla 
vorba în sat că puteau sk ia În braţe o casă și să fugi en ea, hăăăăt, 

! 

Au venit de sărbători si Vranghel si Teofil Vornicelul, burlaei 
uriti si bogaţi. Păceau pe șugubății deştepţi, vara, la horă. Se par- 
fumau eu apă de colonie eu miros de liliac, cumpărată dela o farma- 
eie toemai din Tecuci. Fetele rideau de ei, spunindu-le că imputese 
vüzduhul si că are să-i trăsnească Cel de Sus, Ei atunci se repezeau 
pe ele gi le sărutau cu sila. Fetele (ipau de se auzea pe văi. 


Za P 


34 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Tu, fu vai, ptiu l.. Lasă-mă slufenie!... 

Mai mult asta se auzea la horă. 

Unul din burlaci, Vranghel, avea gusá. Fata lor era ca o mască : 
gura pină la urechi, nasul ca o gutue la fiecare, eu porii tare des- 
ehigi, Răi de gură amindoi, nu stápineau lighioanele fiindcă le ți- 
neau prost. Füeuse concentrare es ajutori la bucătăria regimentu- 
lui, vre-o patru luni Acum făceau gură, làiudindu-se pe la casele 
oamenilor, că fără ei nu merge ,righimentul' $i că „oraşul Chisi- 
nău e mai frumos decit Parisul'', 

— Da ce, l'ai văzut Parisul? îi întrebă Agapie. 

— Păi, aga spun aceilanfi, mă! Sunt niște străzi așa di drepte 
și lungi, fără sfirgit că vezi în capăt Moscova... Ciorile ne omorau ; 
multe mai erau mă! Trăgeam în ele toată ziua. Ele răcesc vremea 
făcînd vint, din aripi, züu... Dar și noi... le stirpim fără milă... 

— Tata povestea, spune Simion, că în războiul eelant, au mîn- 
eat ciori la frignre, si că tare mai erau bune. 

— De, aga-i războiul, se amestecă in vorbă Teofil. 

— Mai bine să müninei ciori si să ciştigi războiul... 

— Si ţara să fie țară, adaugă Simion, decit să nu máninei și 
să ajungi ca... ştii ca acei cum îi cheamă pe stirpiturile celea de 
betivi.. ştii acei eare știu vorbi ea rușii... 

— Aha, da... da, da... 

— Ei! Doamne fereşte, spune Zamfira. Büteji-vá peste gură... 

— Mii! Măi! Ce-am fi făcut noi cu sculele lor, spune Agapie, 
scărpinindu-se la ceafă. Mă, da tu, la Moscova ai fost? întrebă el 
pe Vranghel. 

— N'am fost eu, da a fost bunicul, chiar am o carte poștală 
acasă... aceea care am inrümat-o.... 

— Bi! dar mai las'o, bădie, zice iar Simion. N'o fi chiar aga! 
Doar noi de unde venim? Apăi, n'ài fi vüzut mai multe ea noi, care 
facem „manivră'*, chiar pi zonă, nu la bucătărie ea voi! Dincolo 
de Nistru, e pustiul... Numa un cucos s'auzea în ceaţă şi acela era 
vai de el. Se uitau ai noştri mai mari eu „benoclu“* şi se zărea un fet 
de pasăre, adică... ,eueosnl', ne spunea Dom’ Căpitan al nostru. 
Bun om, zău! Iaca deabia am venit şi-i port dorul. Tare-i blind şi 
are grija noastră. Züu, că-i bun, Mamăi! Am să-i due o pereche de 
pui, záu, de acei frumoşi, să-i aibă de süminfà.. 

— Dar taci, băete, are el nevoe de păsările tale? Ii bun fiindcă 
aşa-i e firea. 

— Jaca, aş avea aga o fericire in mine să-i due un prizent, 
Am să-i dau prosopul acel frumos lucrat în fluturi... liii! laca pe 
acela am să i-l dau... 

— Dar ce-are să spună fata Fünifiit 

— N'are decit să spue.. Zău că mi-i dor. Să vezi cum stă eu 
noi de vorbă si ne desbracă să vadă dacă avem ee ne trebue... Bun 
om, zăul... 

— Ei! Dar lasă dorul, spune ce-ai văzut!... 

Mai intrase în casă văcarul satului, Chioară, om urit, fără nas 


URSITA 35 


— mîncat de boală — si ştiind a face farmece. Era sigur că are să-i 

crească nasul la loe, așa i-a spus și lui vrăjitoarea Girgana. L-a 

arii e hel să doe za să scape ac el. Dar cînd era vorba să 
n e vacilor si să mute 

> Sea şi laptele în alte tite, tot Girgana 

Odată cu el, intrase in casă clopotarul Pișnică si moaga 
bărbatu-său, Doamna și Domnul Buruiană. ^ ği 

-— Ce-au văzut eu benoelu? Măi, spune odatà,. — 

— Apăi... să vezi... un eucog gol... chiar gol. Numai în coadă 
purta două pene, murdare ca de cioară tăvălită în hoituri. Urit mai 
era! Creasta îi era vinătă. Apoi iar întoarce fața, vesel, către as- 
cultători. 

— Mă! Nici păsările nu mai sboară cum îi sburütura. Sătenii 
de pe acolo cînd ne-au văzut, au luat-o... adică știi nietale cum, 
Satele lor, dacă mai pofi să zici că's sate... ineremenite au rămas... 
Vai de lume! Numa cucoșul cînta, urtit.. Nu eum cîntă ai nostri. 
pe vreme de soare gi de ploaie. 

Chioară s'a amestecat şi el. 
1M Adică, n'ai să spui, Dom’ Simion, că cueoşii nostri au alt 

— Ba, iaca, zău cá au... 

— S'au corcit păsările eu dihăiile din pădure, acolo. Toatele 
s'au stricat, spune Madam Buruiană, aprinzind o țigară făcută de 
ea. Tigara a luat foe fiindcă a aprins'o prea tare, Madam Buruiană 
ra invirtea mereu capul, bütindu-se peste față și asvirlind ţigara 

os, 

— Toatele’s însemnate pe acolo, tot spune Simion, 

Madam Buruiană a strivit ţigara eu talpa piciorului, a eules-o 
de pe jos si à aruncat-o in vatră, spunînd lui Buruiană să-i cum- 
pere alt tutun, că aista-i prea uscat. Buruianá n'a răspuns, dar i-a 
zis lui Simion: 

— Păi, dă, să te pui en Dumnezen?! Aga-ţi trebue! Le-a folo- 
sit să calce icoanele în picioare? La ce! La cef Ia'n spune! 

Si se învirtea, sehimonosindu-se către ceilalți. 

Aprobau toți eu nod în gît. Le venea a plinge, 

— Cine strică legile lui Dumnezeu trebue să fie aiurea la cap 
sau nebun. El cînd vrea să-şi bată joe de om, mintea i-o ia întîi. 

Si iar o sehimonoseală în stînga, în dreapta, să vadă dacă vorbele 
lui au fost luate'n seamă. 

— Haideţi la masă, strigă mătușa Zamfira, 

Mămăliguța era întoarsă pe masa de lemn rotundă și ieșean 
din ea aburi ea fumul. Mirosea a mălai copt. 

S'au așezat cu toţi ai casei în jurul ei, pe scăunașe atît de miei 

că le ajungeau genunchii la gură și şi-au făcut semnul crucii. 

— Hai, staţi si voi la masă! 

— Da nu, mătuşă, au răspuns Vranghel și Teofil, că numai 
pe ei îi poftise, abia au venit báejii dela concentrare... Nu!... Cum 
să vă stingherim! 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—Da, nu mă stinghiriţi. Păi asta-i a rominului gi zisă dela 
Dumnezeu, că unde-i mincare pentru doi, este şi pentru patru. 
Atuneea de ce atita vorbă? Bucuria e dăruită din cer omului. Acela, 
care nu se gindește la el, ci numai la alţii, îi fiul Domnului, 

—Da, da, spun toți, are dreptate Madam Zamtira, zice Fiş- 
nică, indreptindu-se spre ușă, îi fiul Domnului, da, dal... 

Au ieșit toți, spunind: 

— Da, da, fiul Domnului!... da, da, fiul Domnului... 

Pini au ajuns la poartă au spus: fiul Domnului!... 

— Poftàá bună! 

— Poftü bună! 

— Poftü bună! au mai strigat toţi. 

Numai Chioară bodogánea ciudos ca întotdeauna, plecind şi 
spunînd încet: Fiul Domnului... Fiul Domnului |... Tinea mina unde 
lipsea nasul... Fiul Domnului!.. de mi-ar crește nasul... altceva 
nu cer... 

— Măi, nu mai puream să stau in casă, Mi se făcuse greață de 
nasul lui Chioară, 

— Ei! Lăsaţi nasul lui Chioarü că ne punem la masă... 

— Ei! Vezi mămucă, că şi nietale (i-i greață de nasul lui f 

— Păi cum să nu-mi fie, spune mătușa supărată... Dar tăceți, 
că doar am pus minearea pe masă. Vorbiji de altele. Nu aveţi de ee 
vorbi ? Saracan de mine, nasul lui Chioară! Poftim! Poftim! 

Dar mătușa inghifea în sec. S'a dus în dosul casei gi i-a fost 
rău. Deaceea era galbenă cînd s'a întors in odae. 

— Ce, mămucă ? 

— Vai, mămucă, nu mă mai întrebaţi, mă rog... 

Poe! Poe! Poe! la poartă. 

Zamfira crapă uşa şi întreabă: 

— Cine e! 

— Noi, mütugá! 

— Ei, spune mătușa, vesel. 

Erau fetele Păniţii. 

— Siringe ciinii, mătuşăi! că-i vezi, bătu-i-ar norocul, cum igi 
strimbă gura la noi f! 

Zamfirii îi era drag de fetele Făniţii, mai ales de Dumitra și 
de Suzana, că erau frumoase coz! 

— Hai veniţi, că stăm tocmai la masă! 

— Hi, hi, hi, ha, ha, ha! 

— Intrá, fă! 

— Hi, hi, hil. zău că m'apucá dihania!. strigă Dumitra, 
Mina, losifa și Suzana se gídilau la poartă si se făceau că le e 
frică de dulăul eel negru al mătușii. 

Mina şi Dumitra au intrat în casă iute, de teama câinelui. Afla- 
seră că au venit flăcăii în sat. Celelalte făceau pe p 
poartă, ca să se'ndure, credeau ele, să vie băeții să le petreacă 


| 


E 


URSITA 31 


Simion a ieșit, cel mai mindru. Se 'ndoia pe prispă, aga înalt 
era. S'a ineruntat la ele, spunindu-le: 
— Va să zică, abia am venit si dați buzna peste noi, hai 1 
Işi pusese mîinile pe golduri gi făcea pe supáratul la fete, 
Fetele s'au roşit gi şi-au lăsat pleoapele în jos. 
— Hai să intrăm, fá!, spune losifa. 
— Intră tul 
— Ba tu! 
— Hai tu, fă! 
Si nu îndrăsnea niciuna să intre, că le apucase un ris prostese, 
acolo, în poartă, 
losifa şi-a luat inimioara 'n dinți, strigind lui Simion: 
— Dom’ Simion, vino nietale, că nu putem ridica poarta... s'a 
intepenit de un cuiu mare. 
— Bütu-v'ar să vă bată! că smintite mai sunteți! Ej dacă sun- 
veți nişte proaste, staţi acolo! 
Și a intrat, rizind, în casă, 
— Da unde's fetele ?, a întrebat Zamfira. 
— Apăi, le-am lăsat să se descurce, 
— Nu le lăsa, maică, eopehilele, în bătaia vintului, cá'i păcat |... 
Ele au venit să ridă şi să se bucure că afi căzut în sat. Nu le lăsa, 
mami | 
Simion ridicase perdelu(a dela geam și se uita, rizind, spre 


— „le să se mai necăjească. Ia'n uitaţi cum trag de poariál 

Celelalte fete erau acum la masă, lingă Agapie și rideau, îm- 
bujorate la fati. Mereu spuneau, l&udindu-se, vesele: 

— Da noi, eum am intrat f De ee n'au intrat şi ele ? 

— Fi, voi sunteţi mai istefe!, spune mătușa Zamfira, alin- 
tindu-le. 

— Haideţi acasă! strigă cele din drum, Să vă fie ruşine la toți |. 
riceau ele cu ciudă, Dacă mai punem picioarele aicea, afurisite 
să fim. Au lăsat poarta, Foe erau de münioase. Simion si Agapie 
s'au repezit în zăpadă, după ele. 

Fetele fugeau. 

— Haide, luaţi-vă drumul!, strigau ele către băeţi, Proaste am 
fost noi, nu voi! 

Plăcâii le-au ajuns. Le-au luat în brațe, Ele făceau pe bosum- 
flatele. 

— Ei, ia mă rog, lasă-ne! 

Simion umbla după gura Suzanei ca să i-o sárute. 

— Ia astimpără-te, Simioane! Nu (i-i ruşine f 

— De ce să-mi fie 1 Iaca aga! 

Si o sărută de o înăbuşă. 

— Iu, în, da ce, Simioane, ești nebun ? 

— Ei, ia mă rog! Cit n'ai să taei, am să te säru, Păi patra 
luni am stat și n'am sărutat o fată... Ce erezi eá'i treabă ușoară 


pină'n casă. -  geuma ! 


B 
[EUM 


38 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Şi o săruta lacom de tot, 

— Bi, fugi, că nu pot să mai te sufăr... 

— Aşa, aşa... Eil Ai să vezi acù t. 

A luat-o în braţe deabinelea. 

Fata avea lipici la Simion, de mul. Dar el se făcea că nu. Și 
fetei îi plăcea. 

— Ei, poftim! dacă vă strimbaţi. Le-au trintit în zăpadă, 
cîrpindu-le gi ehe o palmă la tustrele gi au rupt-o la goană, lüsin- 
du-le eu mina la obraz. 

S'au dus acasă, bocind. 

— Netoţii! Pac pe grozavii fiindeă sunt concentrați ? Da ce f 
Is ofițeri de-acum f Ia uitati-vá la ei! 

Cind au intrat în casă, i-au istorisit Fünifii Ea a ris. 

— Sunteţi niște proaste! 

Băeţii s'au lăudat acasă la Zamfira cu cele ce au făcut, 

Zamfira le-a spus: 

— Sunteţi nişte răi! Iaca ați mîniat fetele gi deseară au să-și 
facă de ursită și au să vă 'nebunească! Iaca aga! 

— N'au deeft! 

Bàefii s'au întors în casă eu ochii ieşiţi din cap şi tremura car- 
nea pe ei. 

— Ei! Afurisitele! Auzi... Nu pot să mai te sufárlL.. Si luase 
o voce piţigăiată ea a Suzanei. 

Si, mereu cu gîndul la gura Suzanei: 

— la să mă due după eal 

S'a apropiat de uşă ca să fugă după Suzana. Agapie, mai li- 
niştit, văzînd în ce stare e frate-süu, a spus: 

— Stai ghinigor, Simioane. Si a arătat cu umărul pe mătuşa 
Zamfira și fetele, adică să-i fie ruşine, să se stăpinească, că se vedea 
prea mult că nu se săturase de guri(a fetei. 

Dumitra si Mina rideau pe furis. Trinteau nişte ochi lui Si- 
mion si lui Agapiel.. mamá l... 

Dar mai ales burlacii le mineau eu privirea. 

Degeaba! Prea erau slufi! Se fonfăiau cînd vorbeau. $i tot se 
îndesau în fete! 

— Ei! strigă Dumitra! Lasă-mă, domnule Vranghel. Nu te 
apropia așa de mine !... 

— Fi. Dacă n'ai să fii tu a meal... 

— Să mă ferească Dumnezeu !.., 

-= € auzi, mátusá Zamfirá 1 

— Zău, că ai duce-o ghine cu mine, Dom! Căpitan mi-o 
să stau în armată că mă face plotonier. " "$8 

-— Da, poate să te facă si gineral gi tot nu-mi trebue, 

— Ei! gineral dacă aș fi v'aș lua pe toatele! 

— Hi! Hi! Ha! Ha! Aoleu! Da nebun mai eşti bădie! strigau 


-> Ar fi ceva, dacă n'aţi fi aga de „avari“ l. 
— Cei „avari“ ? Avere f Avem noi de ajuns... 


T 


URSITA 39 


— Nu avere, mái! „Avari'f... adică sgírcifi... E 

— Da wunde-ai mai auzit vorba asta, Agapie f, îl întrebă Si- 
mion. Doară la Chişinău nu se vorbeşte inglezeste... 

— Bi! Iaca l-am auziv pe Dom” Colonel, cînd juea table cu 
Dom” Căpitan... $i s'au luat la sfadă. 

— Vorbeşte rominește, măi! De ce să maimuţărim, cînd n'ai 
ce maimuţări. Străinii sunt străini, eit o fi ei de învăţaţi... Iaca, 
nu dau un romin pe 10 străini, fie ei şi din America... 

Fetele se'nnecau de ris. Acum se agezaserü toate pe marginea 
patului şi-şi bălăbăneau picioarele. Băeţii luase cite un rachiu fie- 
care gi povesteau, iar, din armată. 

Se lăudau, pe rind, ce isprăvi făcuse și ce complimente le-a fă- 
eut colonelul. Mátusa uita să stringă masa, căscind gura la ei. 

Au dat drumul la o găină grasă. 

— Aole! mămucăi, spune Simion, mai unge ușa că seirție ca 
roata cárujii de vădană. 

— A-há! mă, faci a însurătoare! că gospodar mai ești! d 

Petele și-au pus mîna pe o falcă di se făceau că nu au auzit. 
Găina umbla printre picioarele oamenilor gi mîncase toate fürimi- 
tarile de mămăliguță din jurul mesei, 

— B-u-u-u.. mai münafi, măi, hii, hài! 

— Tacă dracii de copii o început eu buhaiul, spune mătușa 
Zamfira zimbind la geam. 

Băeții dela şcoală umblau pe toate cărările satului, plesnind 
din biciu si trăgînd de părul buhaiului. Numa asta se auzea răsunind 
în aerul limpede de iarnă. : 

— Rămii eu ghine, mătușăi, spun fetele, ieşind din casă. 

— Da, voi, ce faceţi, deseară? Vin flăcăii la voi sau veniţi voi 
la noi? 

Nu au răspuns. 

Ele se'ndesau în ușă, inima bütindu-le. Doar dumnealor n'au 
stat degeaba atita vreme, Venise eu tile. Dumitra gterpelise o 
pereche de i(ari, care era pusă sub teaneul de perne și mai aveau 
şi acul întrînșii, că mătușa îi eîrpea sara. Fetelor le trebuia pentru 
ursită. Si au mai furat și oglinda băeţilor, care era intr'un eui, în 
odaia unde țin curat. Au luat-o la fugă ca să ajungă mai repede că 
se'nopta și le era teamă să nu bage mătușa de seamă, 

— Bu-u-u-u... Uraji mái!... băi, háil... 

Ia... Ia uite! Stelele pe eer au început să er&pe! spun fetele, 
vesel. Uite fă! Parc'că sunt lipita, așa mari și aurii sunt, Ai erede 
că poti pune mîna pe eer, ca pe un tavan, aga de aproape e, fă! 

— Minea-l'ar, că frumos mai e!, strigau fetele, : 

— Intocmai ca cerul de pe cărțile poștale cu naşterea Domnului ! 
spune Dumitra. 

— Dar le vinde scump Trifan, crișmarul... 

— Fă! frumoase sunt! Le-ai văzut? 

— A adus numai şase, Eu am cumpărat nna- O păstrez, sau, 
lasă mai bine, o trimit miine... 


i 4 
Pi 4 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— La cine, făt 

— Ei! Am eu la eine... 

S'au pus in genunchi în zăpadă, făcînd semnul erucii către 
cer, spunindu-si fiecare în gînd, pe furig: 

— Trimite-ne, Doamne, un bărbat mindru ca luceafárul! 

— Hi! Hi! Hi!... să ne vadă careva ar crede că am ineburit. 
Uite că vin băeţii cu buhaiul după noi. Mai minati, măi, h&i, hăil... 

S'au ridicat repede si au fugit. Parc'că Dumnezeu le trimisese 
o fericire, așa de vesele erau, Strălucea risul lor, pe dealuri şi văi, 
aga fraged era. Suna ca zurgălăii!,.. 

— Dumitro! Ce te grăbeşti?, strigă Mina mai în urmă. 

___— Păcat că n'a venit si Radu, Petru, gi Pavel si Ion, Aga... 
Nici capră n'avem anul gista, spun ele tîrindu-și boeancele, înadins, 
ca să le curețe în zăpadă. 

— Lauzi vulpea!.., N'o fi lătrînd spre casa noastră? Văleu! 
Cădem pe soaerá rea | 

— Taci, Dumitro, că-i cățelul mătuşii Floricica, 

=- e iua M n mătușii Floarei capră? 

— Vorba era, dar băeţii sunt obosiţi. Deaghia au venit si ei să 
se hodinească acasă... ; a 

— Cine s'o facă, măi, oare?... Vai de mine! pe cine o să visăm 
la noaptet... 

„Vorbeau fără șir și halandala. Erau și ostenite de deal şi voiau 
să-și fie de urit în noapte. 

— Ei! pe cine? știu eu pe cine? 

— E! erezi că nu-mi dà'n minte pe eine crezi tu! 

— Ki-i-i! Pe cine, făt 

— Pe Simion!!... 

. 77 Da ce, se uită la tine? Sunt si ei săraci, ea noi! Casă de 
ealici!... Fuge bordeiul la ripá!... 

— Iaca, mi-ar plăcea să fiu gi ealiek eu el! Dar a dracului! 
nu se uită la niciuna din noi! 

A — Apăi... să nu mă faci că acum spun! Iacă la mine se uită! 
M'o chiar strîns de mînă lingă geam, spune Dumitra indrácitá. 

Toatele erau ale dracului, dar asta era mai iute. 

— Da pe mine, nu! Spune Mina mirată... Da, cînd a îm- 
brineit-o poe Suzana, nu o sărntat-o, în zăpadă? 

— pe minef!!.., Sá vezi cum... nu așa eum crezi tu... 

— DM ci En ştiu ce gtiu... 

— Hai sictir! Nu știu cum te-o strins pe tine, dar pe mine 
ştiu că m'o strins în fel í 1 L i 
ES ORI mel, așa fel eum nu v'o strins pe voi... și uitindu-se 

— D'apăi, mia, nu mi-o spus si mial... i deodată 
m'o pupat pe un ochiu.., ins pisei de 

— quí Uepet po sah mare lueru... 

c Büdd... Asta-i aed! Ond fă? Cind?! se repede Dumitra 
şi o trage de păr pe Mina. Dacă n'am văzut, i tu să te lauzi 


| 


isa! 


URSITA 41 


pină... Na! şi o trage de cozi... pînă... Si iar o trage. pînă 
s'o face mama fată mare... 
— Fă! Nu mă trage de păr! 

— Ha! Ha! Ha!, ridea Suzana, care se uita de pe prispă cum 
se sfüdenu aistealalte. 

— Ba am să te trag, pină cînd ai să spui cînd te-o sărutat! 

— Cind scotea pușea din perete s'o ungă, să nu ruginească, 
dincolo, în odaia curată... 

— Ei! Dar tu te-ai dus după el? Ce căutai, fă, după el? Cazi 
silă omului? Nu ti-i ruşine? 

— Da, n'ai fost şi tu? Haifl 

— Taci că te'mbrincese la rip& Ei! fă! 

— Da ce te erezi tu maj zdravănă decit mineef.. Ia uită-te,.. 

Au luat apoi bulgüri de zăpadă gi s'au bătut. 

— Hai, intraţi în casă! Nu vi-i ruşine? iar vă sfădiți? strigă 
mătușa Fănița, deschizind ușa să mai iasă din nádugala cuptorului, 
fiindcă copsese piine. 

Văzindu-le iar eum se bat și se țin de rău, a spus către sine: 

— Degeaba | Fac a măritiș si pace! Is ţinute ghine, n'au grijă de 
ninie, poți plesni puricele pe dosișorul lor. De trai bun sburdă gi 
vaca de cincizeci de ani! 

Acuma, isprăvind vatra de măturat, s'a îndreptat iar spre ușă: 

— Hai... intraați în casă, mătrăgunelor, că vă rid vecinii! 

Gospodăria Păniţii era aproape singură pe deal. Erau numai 
cîteva case răzlețe, îndepărtate tare de a ei și lingă codru. 

Gifiiau fetele intrind în casă. Suvi(ele de păr se inerefise pe 
frunte, că se udase de zăpadă. Nu maj vorbea niciuna cu niciuna. 

Dumitrei, in învălmășeala bătăi, îi ieșea acuma de sub fustă, 
perechea de itari. Și deodată au început, toatele, să se uite una la 
alta. Suzana i-a pufnit în nas Dumitrii. 

— Fă! Nu (i-i rușine să furi ițarul băetului? 

— Taci, dobitoaco! 

— Ce itar! întreabă mătușa. Cu ochelarii spar(i pe nas, uitin- 
du-se chioris, închizind aproape amindoi ochii, la para foeului, voia 
să coasă burta purcelului, pe care-l tăiase să-l pue la fript pentru 
mine. Ce ifar? fă! Răspunde! fă! 

Se repede mătușa la Dumitra. 

— Lasă-mă, mamá! că voiam să fac de ursită la noapte, 

Poe! Poe! Cite un pumn pe fieeare căpusor al fetelor. 

— Nu (i-i ruşine? Du izmana acuma îndărăt, 

— Dar nu-i izmană, mamăi, îi ițară! 

— Mă rog, pe mine stă? En o imbrac? ori el? Ce mi-i una, 
ee mi-i alta? Izmaná-ti trebue, hai? Ce vrai să-ți iasă poreclă de 
curvă, că umbli cu lucruri de-a băetului pe drumuri? Ia-auzi, 
Doamne, doar am fost si eu fată, da la așa poznă nu m'am gindit. 

— Ha! Ha! Hi! Hi! Asa-i mamă? Păi nu i-am spus, proastei, 
'că ni face si pe noi de ris? 

Cînd ai spus fã? eindf întreabă, plingind, Dumitra. 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Hă.hă! Iaca vezi fă? Siet... Ai păţit-o-o-o. 

— Şi, mă rog, ee voiai să faci cu ițarii? întrebă mătuşa cu gi- 
tul întins ea o curcă gi ochelarii tremurindu-i in virful nasului, fi- 
indeá mereu mişca ciudos din cap $i se uita pe deasupra lor la Du- 
mitra, 

— Păi, mămucă, am vrut să-i pun sub pernă... 

— Ptiu! spurcáeiunea! 

— Nu mă stuchi, mamăi! 

— Și ce voiai să faci eu ei sub pernă? 

— Voiam să mi-i descînte Chioará dela vaci... 

-— Cum?! Chioará!! La ghiavolul ceala te duci? O zăpăcit gi 
vacile! Habar n'are de descintec! Are să-i crească în loe de nas o 
fijà de vacă. Cine ştie cu ce poznă are să-l mai insemneze Cel de 
Sus!... 

Poe! Poe! 

— Hai, du rufa báetului indár&t! 

— Da nu-i due, spune Dumitra, plingind. 

— Da t'ei priceput să-i furi? hai?! 

— Doarü n'are ce să mai facă cu e că tare-s rupti. 

, r- Asta nu-i treaba ta! A găsi ea Zamfira ce să facă cu ei... o 
eirpü de şters hogeaeurile dela lămpi, de prins un petic la altă 
izmană... mă rog, cite nu sunt.. Du-i îndărăt! Nu m'auzif fă! 
M'auzi, făt spune mătușa din ee în ce mai apăsat Ia-auzi să furi 
de-a băetului... Na! Na... alte palme... 

Erau niște plinsete în odae că mătușa, de năduf, le plesnea pe 
toate cu ițarii peste eap. Le plesnea rău, nu şagă... 

— Da ce vină-avem noi, mamăi |! Da ce vină-avem noi? 

— Ehe-hei! Da vouă, unde vi-i gindul? la icoană? Hei! Lasă, 
lasă, că știu eu ce poame am, nu vi-i teamă... 

— Iaca, le ducem acuma, mamă! 

~ Da cite vrati să fifi, pentru o pereche de izmene! Ce dueefi 
sicriu, făt! Una să se ducă, aceea care o furat. Vă ride satul, ne- 
toatelor |... 

= Iar îți spun: du izmenele, n'auzi? 

Și deodată smunecește ițarii de un erae gi începe să tragă eu ei, 
eum ar da cu biciul intr'o pereche de boi nărăvași, la deal. 

— Na! Na! Na! comedioaselor! Nu m'am făcut de rís o viață 
întreagă ! Sá mă faceţi voi? Hai tirfelor! 

— Nu mai da, mamăi, că-mi diserefesti părul, mamái !... 

— Ei las'eă ţi-l încreţese eu, acuma! Na! Na! Nal. 
— Ei, vezi fă, ce-ai făcut? Fă! spun între ele celelalte fete. Ce- 
aveai nevoie să o pirăști mămucăi ? 
— Eu am spus?! 
— Tu ai spus! 
Au început, acum să se bată toate, între ele. Una sărea după 


cuptor, celelalte pe pat. Au luat ele de 
sup x pern pe teanc și se băteau ca 


| ' URSITA 43 


Fünita, cînd a văzut una ca asta, a început să dea tare, cu ițarit, 
pesta cuptor, ne mai ştiind ce face și răenină : 1455 " 

— Iaca, vedeți dae'aji adus pozna'n casă! A nimerit ochii Su- 
zanei, lovind-o pe obraji eu bunghii dela ijari. 

— Iu, iu! mamăi, că m'ai chiorit. Văleu! Vüleu! 

Mătuşa se îndrăcise ehiar prea din cale afară. , 

— Da ee, mamăi? Ce vinü-avem noi? Dumitriţa e eu vina! 

— lar vă piriţi, holerilor! Las'e& vă'nvăţ eu. 

Pusese ițarii sub braţ și-i dădea palme, pline, cu putere, 

— Da ce dracu, mamăi! eras 

— Nu mă mai judecaţi! Imi inádugifi sufletul și mă mai in- 
trebatit A A " 1 

De ee v'aţi grăbit să vă ducefi la flăcăi acasă? Ei vin acasă 
osteniți şi voi dati buzna după ei, ca strechia! Las'eă vá'nväțt eu, 
cățelelor! Ce-au să spuie de voi? Cà nu mai aveți ruşine... Las cá'i 
spun eu Zamfirii, să vă alunge ea pe ciorile din agud | Cogeogeamite 
ghilance gi fără minte, Nu... le pozna asta şi du-o acasă, 

Dumitra a'nh&gat ițarii și a (ignit pe ușă. Fugea pe drum, 
ţinindu-i în aga fel că le fluturau eracii indürát ca o pereche de 
aripi. Ajunsă la casa băieților le întinse pe gardul stufos şi iar 
fuga napoi. 

— Bi! Ce-ai făcut? 

— ] le-am dat mătuşii. 

— Da ce i-ai spus? 

— Lam spus, zice Dumitra ruginatá, cà s'au agăţat de pes. 
telea mea, cînd stam pe marginea patului... —— : 

— Ia uitaji-vá ee proastă! Ce-i vine'n minte., Izmenele s'au 
ţinut de tine, nu tu de izmene!... Hai?! 

— Păi, aveau şi un ae mare in ei... Zăul mami... 

— ]Ia-auzi|L. Un ae mare!... Mai vrai să şi mă mai prostegti. 
Aveau un ae în eil. Sfintá Paraschivă, lumineazáü-i mintea.., 

Fünifa o judeca, dind din eap, finindu-gi miinile pe pintece. 
Iar s'a infuriat: 

— la-auzi minciună?! Si iar a luat-o in palme. 

Celelalte fete stăteau liniștite, pe o büncujá, eum stau puii de 
vrabie pe crack. Plingeau. Erau legate fiecare la un ochiu. Minioase 
i-au spus Dumitrii : 

— Am fost şi noi bătute, din cauza ta. 

Vüzindnu-le pe celelalte în ce hal erau, i-a părut bine că mătușa 
a plesnit-o mai mult în cap gi'n spate gi nu era însemnată la faţă 
ca celelalte, 

— Ei acuma, spune mătușa, oftind: Ufff! v'am liniștit, pot 
să-mi văd de treabă. Si iar a început să eaute acul ea să coasă burta 
purcelului. Dar pureelul ajunsese, in învălmășeala bătăii, sus pe 
teancul de perne, eu gura căseată gi picioarele in sus. 

— Unde-i fir'ar să fie de dihanie, acut 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fetele n'au vrut să o ajute la căutat. Ele văzuse purcelul 
unde era. 

— Piii! Ia uitaţi-vă unde l-a dus dracul! 

Fetele niei n'au întors capul după Făniţa. Sughiţau, înăbu- 
sindu-si plinsul, 

— Puteam să-l caut pînă să-mi erápe ochii! 

Codiţa pureelului lipsea, 

— Iaca, poftim! Nu mai are coadă, acuma... Oooof... 

Fänița se alinta acuma, în oftatul gi în vorba ei, voind, par'că, 
să se împace cu fetele. 

k A pus friptura in cuptor. Apoi, păzind purcelul şi stind pe un 
scăunel mie, eu capul aplecat, a adormit. Un şervet îi atîrna din 
mină şi atingea lutul de pe jos, Mina, Dumitra, Iosifa, Suzana gi 
Mihăiţa se dusese in cealaltă odaie, Venise, să petreacă seara cu ele, 
Safta și Parasca Durae, două fete trumușele, dar chiluge. Apăi, a 
mai venit Lilica Șarpe. 

Ei! Liliea Sarpe era frumusețea văilor. Se'ndoia la mers ea 
o ereagü de salcie; părul și-l tăiase după tifos gi-aeum avea câr- 
lionti miei aurii, ochii verzi, ea iarba de primăvară. Era înaltă şi 
subțire. O faţă nevăzută încă, așa de frumoasă era. Iarna şi vara 
umbla eu picioarele goale şi eu capul gol, Arbun, cel mai zdravün 
flăcău, frumos ea ziua de toamnă cu soare, voia s'o ieie de nevastă. 
Dar cînd a văzut că i-a tăiat părul şi că rămăsese aproape cheală, 
n'a mai vrut s'o ieie. I s'a'mbrăcat capul iară, dar el n'o mai vă- 
ză es à aflat ome Șarpe că, de cînd i-a căzut părul, Arbun 

i vrea, s'a mihnit amar si n'a ici i şti 

el, eu toate că-l iubise mult. j IIS PURO CNN E MULA 

Se'noptase adînc, Luna se oglindea cimpiile d 
cele opt fete așteptau, în odaia curată, si el facă de miezul NE 
Fieeare-și pusese o pernă sub eap. Pe un pat erau patru fete; două 
dormeau la picioare. Pe celălalt pat, patru la rînd, că erau mai 
slabe. Isi despletise toate părul gata să meargă la fintină, cînd o 
cinta eneoșul de prima dată, 

Liliea spunea: 

Vedeţi, fetelorf Am scăpat de pieptănătară. N i 
să mă mai despletese, Oglinda o i aaa LN 
S M due in ea apa focului | dier ES 

. tele doreau să ațipească puțin, Aga se cade — ca să-și linig- 
aga pe d să-l curețe prin somn, Dar niciuna nu putea dormi 

Dumi i ă i : 
iei A. se uiti, deodată, eu spaimă la perefi. Avea oehii fio- 

Mina 1a fel, 

2 avea, Pra una nici alta, gust de vorbă. 

reu se mnau, făcindu-și semnul erueii ascuns. 
—- Lilieo, pe care l-ai vrea e E 


URSITA 45 


— Apăi, nu-mi pun niciunul în gind, Parasco, că atunei de- 
geaba facem ursită, 
— Ce bine ar fi fost să-l aducem gi pe Chioară. 
— Bi, hai, fetelor, seulaţi, spune Lilica, se face de douăsprezece, 
— Hai, fă! 
— Hai, bre! Scoalăt 
— Of, că deabia m'am încălzit, spune Iosifa. 
— La ce chiept te-ai încălzit, fă? în gind? 
A răspuns căseînd: 
— Lasă-mă să case, să insă diavolul din mine. 
Ei! Alta! Dă-l în bunică-sa de diavol, ee vorbeşti de el acu? 
Si iar căscă, spunind: A-a-au... 
Ei! M'am răcorit!... mà simt limpede, ea apa isvorului, 
— Atunei, hai să eüseüm cu toatele, spune Suzana, 
— Aoleu! Au! Au! Auu! Par'eá urlăm, nu căscăm. Si au in- 
ceput să ridă înăbuşit, ca să n'o trezească pe Fünifa. 
Mirosea a friptură arsă. Fáni(a dormea adine. Fetele au desehis 
ușa și s'au uitat la ea. 
— Hai să-i facem de ursită mătuşii Fünitii, spune Safta, cá 
doarme deabinele. 
— Hi! Hi! Hi! Fă! că nebună mai esti! răspunde Iosifa, rizind 
eu mina la gură, Să nu facem prea multă gălăgie... 
Petele s'au prins de mină, ea la horă, in jurul oglinzii. Plumbul 
se topea la foe, într'un hirb de ceaun spart. 
Liliea a spus oglinzii: 
— Să-mi arăţi iubitul! 
S'a uitat și i-a plăcut. 
— Pe eine l-ai văzut? 
— Ei! Stüi să vedem cu toatele şi pe urmă spunem! 
— Ha! Ha! Hi! Hi)... j 
Dumitra, Mina, Suzana, deodată, au luat o mutrá foarte rău- 
tăcioasă. Stringeau gura ca babele fără dinți, 
Au isprüvit cu oglinda, dar nu mai erau vesele ea odinioară. 
— Stái, fă! spune Parasca, să mă uit gi eu. Ce? eu nu’neapt 
— Ei hai! Uită-te mai degrabă, 
— Iu, iu! strigă Parasca. Da ce tă! Nu se poate! E batjocură 
curată |! gi (ipa mereu, înăduşită, 
— Fă, ce-i fă? Spune fà! 
Ea s'a trintit la pümint, svireolindu-se și mormăind eiudos. 
— Da ce, fă? Te-an apucat hachiţala? 
— Să vă deie Dumnezeu Sfintul hacbhiţele mele, si apoi să vedeți... 
— Fă! ^v indi mita noastră cind eată motan, 
— ă! 
Isi lua capul în palme și şi-l legăna, spunînd, mereu: mamă! 
mamă ! mamăăă |... 
Acum, din cauza ei, toatele aveau o privire înfricoşată. 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pe Dumitra, Mina și losifa mu le părăsise încă furia de 
nioară. Era rugrăvită încă pe chipul lor. as 

— Spune fă! ce-ai văzut? Eeh! comedie! 

— L-am văzut pe Chioará!. spume Parasca, acum, in hohote 
de plins. 

— Da cum, făt 

— Iaca aşa? M'o prins la marginea păduri:... 

— Cum, fă? Ai văzut si pădure? 

— Da tu, Dumitro? întreabă Lilica. 

— Eu l-am văzut, fetelor, pe Vranghel. Ha! Ha! Hal... ri- 
dea șiret. 

— Da tu, Lilico1 

— Minea-l'ar moartea, aeu să-l mănînece, că l'am văzut şi 
Vranghel, îmbrăcat în ofițer, dar nu avea chipiu, ci o pălărie de ti, 
MINES TT tunica era militáreascit. t 

- dracu! Ca nebunul 
si chi Serban ? O fi fost Serban nebunul, 

— Bi, hai! că s'a topit plumbul. ă i 
bine, cá din cale sid OA kA daa aai 

Au turnat plumbul în apă rece. 

Dumitra a scos întâiu. 

— Tu. fă : è . aes 

i u, fă! Ia uite-te! fă! Doi eraci, fă! Par'că-i perechea de 


— Hà! Hà! Hà! 

eg e drastic era 

— Hai, nu mai rideţi ca proastele! A i văzat în oglindă 
voevozi și feti frumoși, zău!... j xi e 

el aca eu, M 1 t Lili L3 bi LI . 
mion l-am are T YN i AN 

— Tu?! Tutl... 

— Ia să nu mă faci! spune Dumi i 

— cg Iaca! l-am Văzut m G hi 

v ! Să-ţi i i 
Me MGR IN siat Fă! Dar tu nu știi că mia imi placet! 

Dumitra, ea să facă în ciudă Lilicăi inciuná 

ais "ri an a LEN ilicăi, a spus o minciună: 

A fost tăcere, 

- Tu cu Arbun?! Tut! cu Arbun?! ite, te-ar stupi 
aga! ai pus cum ar fi stupit-o Arbun. Se or 
mor i, asta-i! si Mina își pune miinile pe solduri: Iaea! am să-l 

— Da iei, fă! Eu n'am să-l eu pe Simion? 

Mai br denn ne mai afádim!, spune Safta. 

mergem la fintină si 1 hotări arătat 
ursita, că pînă acum... să ferească teară CE 


FU 


URSITA 47 


Da, slavă cerului, eu sunt mulţumită, spune, jueind din colțal 

ochilor, Dumitra, către celelalte, ca să facă în necaz, Lilicăi. 

— Dar, Mihäițo, ai seos curcanul ? 

— Păi, nu l-am scos întreg. Apa-i îngheţată, 

— Ei, fă! Apăi, atuncea cum? 

— Bi, las'că ne mai rămîne şi nouă un loeugor de luminis, doar 
nu cuprinde toată gura fintânii. 

—— Hai! să ieşim, fără sgomot, că se trezeşte mătușa şi nu ne mai 
lasă să ne ducem, Zice că bate vintul. 

Petele, tiptil, tiptil, in vîrful picioarelor : 

— Hail Hai! Hai! că tot mai doarme mătuşa, spun ele, pe 
eoptite. 

Mătuşa zimbea ușor, in soin, alintindu-gi genunchiul gi legă- 
nindu-ei umerii. S'a trezit deodată : 

— Ce-i eu voi? 

S'au pus toatele in faţa ei, Aplecate cu miinile pe genunchi, ui- 
tindu-se, despletite cum erau la ea: 

— La ce visezi, mămucăi? că rideai... 

Te pándim de mult ! 

— Ei, fetele mamei, voi vă faceţi de ursită gi visez eu. Am visat 
pe romínul meu ciud o venit cea din urmă oară dela război... Uite- 
asa l-am visat: Ii căutam în cap. Era ca atunci, Duminică, dar intr"o 
grădină pe care n'o eunogteam. Pe altă prispă amindoi! Nu asta a 
noastră | Igi odihnea capul pe genunchii mei. 

— Wiii! Fiii! spune mătuşa oftánd, au sburat anii, măcar că au 


S'a întors spre cuptor, dar în cuptor nu mai rămăsese decit 
sticla, pe care o pusese în burta purcelului ea să-l tie umflat la fript. 
Carnea se făcuse tăciune și niei tăcimne nu mai era. 

Fetele s'au întors dela poartă, grübite, în casă, fiindcă trecea, 
pe drumul din faţa casei, mort, beat, Chioará. 

— Da ce? Aţi isprăvit cu ursita? întreabă mătușa 

Fetele au aşteptat să treacă Chioară gi jar s'au dus spre poartă. 
Venea, mindru ea un haidue, Arbun. Era înalt, eu ochii albaștri ea 
floarea da cicoare, cu părul vilvoi, dat pe spate, în suman alb și cu 
capul gol. 

— V'am prins! M'am uitat pe geam, eum füceati de ursită. Ru- 
sine să vă fie! Care m'a visat? Spuneți, care? 

Lilica a încremenit. Celorlalte le bătea inima, Si tăceau chitie. 

— (aret, a spus el încă odată, strigind tare, si, deodată, a inhá- 
$at-o pe Lilica în braţe, fugind la vale și spunienlu-i: 

— Vrai să fugi de mine? Eii! Ai să vezi tu acu! 

— Da ce-i, Arbun? Nu înţeleg... 

— Ei, ai sü'nfelegi tu, iaca acu... 

Armăsarul lui, negru ca o catifea, sforăia, legat, la o poartă. S'a 
aruncat pe cal, cu Lilica în brațe. In noapte, sforăitul calulni stirnea 


i, 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iepurii și vulpile, pe cîmpiile de omát! A pus friul pe gitul calului, 
lásindu-l să alerge în bătaia vintului de ger. Intr'un sărat puternice, 
de dor mare, a dus-o pe Lilica pe văile lui, de acum. 

Fetele, în poartă, așteptau, poate că şi lor le va veni un iubit, 
Dar n'a venit nimeni. Dumitra a spus către celelalte; 

— Ia uitaţi-vă! Are haz că i-a spus să vie, ea să ne mire pe noi. 
Nu-i rușine obrazului. Să știți că a furat-o. Halal fată mare l, să ne 
înșele pe noi Ia-auzifi, măi fetelor. Dar curvă trebue să mai fie. Păi 
de cînd se vorbește că-i stricată, Da de ce nu şi-a făcut, acasă la ea 
de ursitàf Să ne facă pe noi de rist L.. 

Jos, în sat, se auzea seripearul horii $i ţăcănitul ciocului caprei. 

~ Hiii! Hiii! Hii! Mii! fetelor! Venim suuuus |, ehiuiau 
băieții, fetelor, in deal. 

Capra a ajuns sus tirziu, cînd se crăpa de ziuă, 

Se imbütase mai toţi în hora caprei şi rămăsese vre-o trei, patru, 
de batjocură, numai eu un lăatar. 

Fetele adormise, amărite, Suzana şi Dumitra, auzind sgomot în 
ograda lor, s'au pus în genunchi pe pat, au dat perdelele la o parte 
şi, tare somnoroase eum erau, l-au recunoscut, îmbrăcat in eucoaná 
ca la oras, pe Teofil. Avea o pălărie eu pene de păun, bluză roz gi o 
fustă neagră lungă, eu trenă, pe care o ridica într'o parte. 

Fetele s'au culeat iarăși, ineiudate, spunind, îndesindu-se in 
perne: 

— Stirchitura L.. 

Capra a ieșit pe poartă, seirbità 8i ea. 

Vranghel era capra. A zis tare, ca să se audă în casă: 

— N'au vrut să ştie de noi, țuriele! Fetele bătrine se culcă 
de vreme... 

Apoi, eoborind în vale: 

— Mai minaţi, măi! häi, hài... 


GEORGETTE M. CANCICOV 


CRONICA FANTEZISTĂ 


CASCÁ DOAMNA 


MOTTO: Prea mulţi nasturi de inchetat 


şi deschelat, 


Pilotimă, dau miez de pine vrăbiilor 
Determin în duel lucirea săbiilor. 


Zimbesc cînd goricuful moale lunecă 
Dar şi pisicii care îl înfulecă. 
Admir suavitatea căprioarelor. 

Bi sufletul le spune: surioarelor. 


Ador naivitatea sonatinelor, 
Boschetul de volane-al crinolinelor. 


Dar pentru căprioare am alicele 

Şi pentru rest îmi vine să scot bicele, 
Imi place altul să'mi aline lacrimile 
Dar să mă lase singură cu patimile. 


Agi vrea să fiu hamlată și misterică, 
Ultramoderná 'n schimb ca o Americă. 


Un sinacigag 


VIAŢA ROMÍNEASCÁ 


In mine gindul contrazice spusele. 
Nu caut, dar găsesc mereu opusele. 


Mi-e inima o casă problematică 
In care-s ca patanjenul: ostatică. 


Aşi vrea să nu fiu. S'agi dori, eterică 
Să fiu madoná pură în biserică, 


Prezenţă 'n cer. Și totuşi, la adicăte, 
Bă spun unui bărbat ales: Ridică-te, 


Oferü'mi brațul şi în lume scoate-mă. 
Dar mie însămi nu mi-agi fi anâtemă? 


Mi-e dulce să o duc într'o Duminecă 


Dar singură mă 'ntorc și spun: Vezi bine că 


Nu-i bine să fii moale ca o petică. 
S'atunci devin compleză și patetică, 


Simfindu-mà *n contrast, pitecantropică. 


Dar poate că și *n asta sunt utopică. 


Mi-e drag în cer cum se preling cocoarele 


Şi cum s'aprind în noapte felinarele. 


Dar deindată *n aur simt gazornifa 


Și "n drama toamnei pure văd babornifa. 


Teribil e să fii contradictorie 
Simţind că viața e aleatorie. 


CASCĂ DOAMNA 


Iţi vine ca un rac să mergi de-a'ndoasele. 


Tot una e: și "n urmă stau ponoasele. 


Vrei punct la toate, dar mereu e virgula. 


Te-ai plictisi și "n vremea lui Caligula. 


Iţi vine, intrecind în git girafele, 


Să smulgi, în smoc de-apocalips, potoapele. 


Bau să deslánfui în galop copitele 
Pe-un drum pavat cu toate dinamitele. 


Dar cine ştie ce mai e şi dincolo? 
Astimpără-te, deci, şi taci, ridicolo. 


A dracului să fie de mizerie! 
Eşti tot femee din eterna serie. 


Vrei gesturi mari și culminări estetice 
Dar cine să le vadă şi derâtice? 


Nu-i timp, nici anotimp, să facă să 
Oftezi din toată inima: întoarcă-să. 


De-aceia eu îmi duc veleatul singură 
Borbind din toate cele oîte-o lingură. 


Te *mbată! Dar nici asta nu te satură, 


Regret că nu-s pe-o creangă, codobatură 


Sau că nu pot, înfășurată "n pătură 
Bà cáláresc în spațiu pe o mătură. 


51 


IONEL TEODOREANU 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI SI CINCI 
DE MINUTE LA MIZIL 


DIN ÎNSEMNĂRILE SECRETE 
ALE UNUI REPORTER 


— Nu îmi este cituși de puţin în intenţie să glumese, atunci 
cînd voi afirma, cá una din marile dorinfi ale vieții mele, fusese 
să vizitez Mizilul. Dorința aceasta mi s'a împlinit, infine, în toamna 
anului trecut. 

Cu cinei ani în urmă, atunci cînd cu totul prin hazard, am 
adoptat, pentru prima oară în viața mea o meserie; și am început 
să o practie aproximativ, aceia de reporter, m'am gîndit că dat fiind 
condiția ei esențială, de a voiaja gi vizita orașe, îmi va fi îngăduit, 
în cadrul acestei meserii, să vizitez Mizilul, într'un mod mult mai 
amplu, şi eu rezultate mai senzaţionale poate, decit s'ar fi intim- 
plat altminteri, pînă atunci. In tot acest răstimp, de cite ori direc- 
torii ziarelor la care am lucrat, văzind că activitatea meu începe să 
devină vagă, mă întrebau ce am de gînd să mai seriu, le r&spun- 
deam cu un suris nostalgie, care părea că păstrează totuşi în el, 
un teribil şi superior secret: 

„__— Am un subiect pe care îl iubesc foarte mult: Mizilul. Sunt 
sigur că dacă am să mă due și am să stau două zile la Mizil, am si 
seriu pe urmă un reportaj senzațional. 

„Mărturisese că gîndul acesta m'a făcut în nenumărate rînduri 
fericit. Mă vedeam cum ajung în oraș, în mînă cu o valiză, eum mă 
instalaz la hotel, şi cum pornesc apoi pe străzi, liber, eu miinile 
goale, amestecîndu-mă printre oameni, trügind cu urechea la cees 
ee discută între ei. 

: Alteori, căutînd să judee in mod obiectiv eciace voiam să Între- 
prind, voiajul la Mizil mi se părea un lucru extrem de important; 
o acţiune necesară, pe care o reclama cunoştinţele noastre, mo- 
derne, despre lume. Să vedem, îmi spuneam cu oarecare gravitate, 


M 


T 


- 
wá 


à 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 53 


ce este cu acest Mizil, despre care a ris odată Carageale gi de atunci 
nimeni nu s'a mai aplecat asupra lui, să-l cerceteze. Cine ştie ce 
lucruri nebănuite se află în acest oraș, pe care de citeva decenii 
toată lumea se mulțumește să-l zeflemisească ; și atit. N ar fi inte- 
resant de prezentat eititorilor din intreaga țară Mizilul, Mi-zi-lul; 
viața acestui oraş, oamenii lui, eum trăiese, în ee fel de case, la ee 
se gîndesc, ce visează, cum iubesc și cum mor, acolo, toți laolaltă, 
în urbea lor, peste care a planat, tot timpul, batjocori tor si satanie, 
surisul marelui umorist? Erau momente cînd nici o operă nu mi se 
părea mai urgentă şi mai interesantă, decit cercetarea și prezen tarea 
Mizilului, intr'o viziune modernă și eu o sensibilitate a timpului 
nostru. 

Nici aceste considerafiuni, niei fericirea ală care mă eu- 
prindea la gîndul că voi fi în Mizil, că voi mînca și dormi alături 
de oamenii Mizilului, nu au putut să se înfăptuiască multă vreme. 
Viața a vrut ca meseria, relativ frumoasă, pe care o practicam, să 
mă poarte în alte orașe, unele foarte îndepărtate, iar în Mizil nici- 
odată. Am făcut cîndva socoteala celor citeva zeci de mii de kilo- 
metri, pe care fi pareusesem, în calitate de reporter. Pini la Mizil 
nu erau decit o sută. Totuşi, reportajul despre seest oraş, rămînea 
un proiect mereu nerealizat. 

In toamna anului trecut, am primit dela cercul de recrutare, 
o foaie de drum, clasa treia, eu care să merg la Buzău. In drum 
m'am gîndit, că e pentru prima cară în viața mea, cînd călătorese 
eu trenul în contul statului. Im astfel de împrejurări, mi-a fost dai 
să cunosc, în sfirgit, Mizilul. 

Cum am trecut de Ploiești, gîndul că ag putea să mă oprese, 
cîteva ore cel puţin, în Mizil, a pus stüpinire, cu putere, pe mine. 
Oprirea aceasta o mai proiectasem de cîteva ori, în timpul anilor 
trecuți, cînd treceam spre Roman, la Blecher, dar nu o realizasem 
niciodată. Ezitári, începuseră de altfel, să mă cuprindă și acum. 
Fervoarea mea reportericească scăzuse mult în ultima vreme. 
Atunci, la ce bunt... 

M'am hotărit totuși să mă opresc; din eredința că vizitarea 
Mizilului poate deveni o zi istorică în viața mea. A fost ziua de 
Luni 10 Octomvrie 1938. Am coborit din tren la ora 16 și 15 mi- 
nute. Nu pot spune cá eram excesiv de emoţionat, totuși o curiozi- 
tate destul de gravă, care igi avea $i partea ei de emotivitate, era 
stüpiná pe întreaga mea ființă. Așa dar, Mizil! In fine Mizil! Luni 
10 Oetomvrie 1938. Era o zi de toamnă, bună; eu cerul albastru, 
senin. Am rămas pînă seara, la ora șapte și zece (19 si 10), cînd 
mi-am continuat drumul spre Buzău. 

In cele ce urmează voi povesti pas cu pas, minut eu minut, tot 
eeiace am făcut atit cît am rămas în Mizil; întîmplări care vor 
putea fi considerate de o banalitate ucigătoare, sau aventuri cu ade- 
vărat senzaţionale; după eum vor fi cititorii obișnuiți să privească 
şi să judece lumea. 


E 


54 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Minutul 1 
(Ora 4 și 15). 

Aşa dar Mizil] 

Inginerul Lungu, cunoștință din regiunea petroliferă a Pra- 
hovei, a coborit si el. Vom lua o trăsură împreună pînă în oraş? 
Vine să facă o ofertă pentru repararea uzinei electrice, defectă. 
Mi-a spus-o in tren unde l-am întilnit din întîmplare. 


Minutul 2, 


Tree linia întiia, prin pietre, în partea cealaltă, spre clădirea 
gării. Cînd mă sui pe eimentul peronului, sentimentul că trenul eu 
care am venit, trenul meu, va pleca si eu voi rămîne aici, în Mizil, 
se accentuiază. O vagă senzaţie de neliniște, de singurătate, urmată 
imediat de un gind calm, apreciind aventura care începe. 

Incă o senzație, aceasta cunoscută, încercată de multe ori: 
iarăși pe peronul unei gări, singur, înalt, în timp ce trenul cu care 
am venit se pregătește să plece și oameni necunoscuți trec, într'o 
parte și în alta, pe lingă mine. 


Minutul 3, 


Inginerul Lungu care se dusese pînă la ușa de ieșire, vine lingă 
mine si mă întreabă ee fac. Imi ajută să notez pe o bucată de hirtie 
trenurile care vor trece mai tirziu, spre Buzău. 

Caut din ochi biroul de mişcare, intru. Pe lîngă funcționarii 
dinăuntru năclăiți, par deodată elegant. Un impiegat, puţin per- 
plex, îmi vizează foaia de drum, Şeful de tren mă asigurase: e în- 
găduită întreruperea călătoriei chiar eu foaie de drum. 

Cind ies, peronul e golit eu totul. Se văd ultimele vagoane ale 
trenului care pleacă. Prin ferestrele vagoanelor de clasa treia, ca- 
pete de oameni scoase afară. Bruse, scena aceasta îmi reamintește 
o alta, identică, văzută în timpul războiului. Numai că atunci, oa- 
menii chiuiau. Retrăese aceiaşi impresie, de neliniște amară, pe 
care o încereasem atunci, în vremea copilăriei. 


Minutul 4. 
„Traversăm prin sala de bilete; în partea cealaltă a gării. Sen- 
^» praf, de praf mult, nesfirgit, Ca pe malul mării, senzaţie 


Sunt trei birji, spáimintütor hodorogite. Altele au plecat fna- 
inte, stirnind praful. Ne suim în cea mai de aproape. Trüsura 
porneste. 

Minutul 5. 


In stinga e un gard. In drea: rari, stilpi de ] 
află becuri electrice. Apoi un dmb. Dineblo de peru: deis ure 
merge spre Buzău, 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 55 


Minutul 6. 


Brusc, manifestez o veselie idioată, exagerat sgomotoasă. 
— Ei, şetule, strig birjarului, eum e viața la Mizil, ceva fete 
găsim noi pe aici! Inginerul ride. Birjarul ride. 


Minutul 7. 


Tot atit de bruse, veselia aceasta se sparge. Ce timpenie! Ingi- 
nerul își va închipui probabil că asta e preocuparea mea de eápe- 
tenie cînd ajung într'un oraș. De altfel, n'am întrebat aşa, decit 
pentrucă eram eu el. Cind am mers singur nu ţin minte să fi vorbit 
în felul acesta, vreodată, cu birjarii. Ce m'a apucat toemai acum? 
Mā siciie mai ales gindul că el ar putea crede despre mine că am 
nevoie de dragoste, şi că îmi închipui că ag putea-o găsi la Mizil. 


Minutul 8. 


Cind am mai mers în viaţa mea, eu încă un om în trăsură, dela 
gară în oraş! A, da, odati la Bălţi, eu un negustor ovrei. Numai 
atunci., In afară de el, nu mai ţin minte pe nimeni. Si acum, eu 
inginerul acesta, care viue să repare uzina electrică, 


Minutul 9, 


Potop de întrebări asupra birjarului. De cînd e stricată uzina? 
Cine e primari Cit costă litrul de lapte? Cit costă plinea în Mizil? 
Cit e kilogramul de carne? Birjarul răspunde la toate, eumpátat. 

'lTrüsura merge pe uz covor moale de praf, 


Minutul 10. 


Drumul încetează să mai fie paralel cu calea ferată. Coteste la 
stinga, spre oras. Intrebare birjarului: sunt hoteluri în Mizil? Răs- 
puns afi iv. 

Minutul 11, 


Senzaţie plăcută, foarte plăcută, de lene, în legănarea trăsurii 
pe arcuri, E tine să mergi aga, legănat, în trapul cailor. 

Ziua e câlduţă, căldura eoaptá şi gravă a unei zile frumoase, 
peer azi E atit de bine să fii viu, să trăești, să stai tolănit într'o 

ură, 

In fața noastră, în fund, se zărese dealurile, luminate de soare. 

Cum reacționează oare mizilenii în fața conflictului cehoslovac, 
eare e pe punctul să deslănțuie războiul în Europat 

E atit de bine să mergi cu trăsura în soarele de toamnă! 


Minutul 12, 
À Apar primele case ale orașului. Nu-s niei pipernieite, nici urite, 
nici mari, nici frumoase. Tot ee poate fi mai banal, mai anost. 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


Spaimă : eum îmi putuse trece prin minte că în Mizil trebuie să fie 
neapărat lueruri interesante de văzut? O adunătură banală de case, 
Atita tot. Era de altfel, de așteptat, Rásuflet de ugurare; bine cá 
n'am pornit încoace, angajindu-mă că am să seriu un reportaj sen- 
zational! Nimeni nu ştie de aventura mes. (Senzafie de fericire). 


Minutul 13. 

Trăsura roteşte la dreapta: o stradă cu prăvălii. La stinga: o 
piaţă. Birjarul ne arată cu braţul: iată aici e hotel... E o clădire cu 
etaj. Centrul orașului. 

Minutul 14, 


La dreapta, pe o stradă mai mare decit toate cele de pini 
acum. După o sută de metri, birjarul oprește. Casa primarului. 

Din curte, iese un om cu haine murdărite industrial. Meca- 
nicul uzinei. E trimes să-l cheme pe primar. 


Minutul 15, 

Inginerul plătește birjarului: douăzeci de lei. Scurtă delibe- 
rare interioară: să contribui şi eu eu „partea mea''f Zece lei. 
ridicol! Dar dacă el se așteaptă la asta? Il cunose destul de vag. 
Să spună că am profitat de pe urma lui? Scot o monetă de zece lei. 
Gest de mirare din partea inginerului. O ia neglijent, surizind. 


Minutul 16. 


„Apare primarul, însoțit de mecanic. Căpitan Nugtiueum. In 
orice caz ..escu. Căpitan de rezervă, Numit de guvern. 


Minutul 17. 

După cîteva surísuri, discuția începe chiar în drum. Uzina, 
motorul, cabluri. Noi facem ofertă complectă, eu toată ^e 
— inginerul. De patru luni, toată lumea arde gaz, spune pri- 

Pe lingă noi, tree automobile, Ne aflăm iegti- 
Buzău, în fragmentul ei care străbate Mizilul. p» pem Prent 

Birjarul pleacă salutind eu respect. 


Minutul 18. 


— Asta nu vă priveşte pe d-voastră. Noi angaj 
termen de două luni... Now aal diia ir EA 
Vocea primarului: eu totul, eam un milion de kilowați pe an. 


Minutul 19. 


E poate timpul să plec, mă gîndesc. E nevoie de un efort fizi 
pentru ca din atitudinea mea, din felul cum mi-am HET AES 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 57 


Zia corpului, să se înțeleagă că vreau să plec. In toiul discuţiei, 
eei doi sezisează disonanţa pe care o fac. Le întind mina, $i incere 
un suris de dimensiuni eit mai mari. Un suris boeane. Primarul 
răspunde mirat. Crezuse că sunt tovarăș cu inginerul. 


Minutul 20. 
Plec pe jos înapoi, spre piaţă. Un gard de șipci. Dincolo de 
el, iarbă. 
Minutul 21. 
Merg, eu o senzația ciudată de amorțire a picioarelor, după 
statul în trăsură, O euncse din vremea copilăriei senzația aceasta. 
Minutul 22. 


Ajung în colțul piefii. Mă oprese puţin să privesc. E o bise- 
rică, înconjurată de o grădină mare. Plee din nou. 


Minutul 23. 
Ajung în mijlocul pieţii. Stau locului. 

Minutul 24, 
Mizil, 

Minutul 25. 


Sunt în Mizil, Aici, tot ce văd, e Mizil. Mizil. Mă simt per- 
plex și dezorientat. 


Minutul 26. 
Trece un cline pe drum. 


Minutul 27. 


Sunt în Mizil. (Teribilă întîmplare în orice caz, Dar dezorien- 
tarea continuă), 


Minutul 28. 


Ce văd din încremesirea in care mă aflu, singur in mijlocul 
pietii, ca un plop uman? Văd spre stinga, într'o grădină, un mo- 
nument. Dincolo de el, mai departe, e cîmpul. Si mai departe, în 
fund, sunt dealurile. Aici în față, intr'o parte e biserica, iar în 
cealaltă, hotelul. Are firmă. Privese citva timp firma, O citese. 
Ho-tel. Atita tot. Nu spune ee hotel. In spate, e o farmacie, Alături 
o casă. Firmă: Sfatul negustorilor din Mizil, In partea cealaltă, 
o căsuţă albă, eu firmă mare: TELEFOANE. La dreapta, în fund, 
e strada cu prăvălii. 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


Minutul 29. 


Asa dar, sunt in Mizil. 
Fae cîţiva paşi, mă oprese din nou, 
Citese iarăși firma hotelului; Ho-tel. 


Minutul 30. 
Ce să fae acum! 
Minutul 31. 


Ciinele de adineaori, trece din nou. Pare plictisit. In afară de 
el, piața e cu desăvirșire pustie, Ho-tel. Hotel. 


Minutul 32. 


Am impresia că am terminat cu Mizilul. Pornese totuşi agale, 
spre strada eu prăvălii. Să vedem ce are să mai fie. 

Mă gindese deodată că ar fi bine să cumpăr nişte cărți poștale 
ilustrate, să le trimit cunoseuţilor. O da, asta poate e o ideie, Salu- 
tări din Mizil. Geo. 

Minutul 33. 


Nu, e un eveniment prea mare prezența mea în Mizil, pentru 
a fi semnalată cu cărți poștale. Trebuie să trimit o telegramă, Ne- 
apărat o telegramă, 

Caut în memorie un prieten care ar face cel mai mult haz de 
o asemenea întimplare. Cui să trimit oare o telegramă? Ponte pe 
Poldi l-ar amuza. Aveam amîndoi o vorbă despre Roșiorii de Vede. 
Dar nu l-am văzut de mult, aproape de loc toată toamna. 

Ciinele trece iar spre biserică. Pare extrem de plictisit, 


Minutul 34, 


In colțul străzii mă oprese. O băcănie en vitrina plină de pa- 
chete identice. Bonboane. 505 cu dungă. Sunt citeva zile de cînd 
mă obsedează chestia asta; 505 eu dungă. Bonboane! Bonboane eu 
dungă |! Teribile idei le pot trece prin minte negustorilor. 505 eu 
dungă. Si apoi adaugă; Bonboana Europei, Asta e fantastie. Bon- 
boana Europei. 

Gind minor: cum or fi cel puţin la gust? 


Imi vine în minte Horia Bottea. 


Minutul 35, 


O iau pe stradă, la stinga, în direcţia Buzăului. Desigur, Horia 
Bottea e ecl care ar face cel mai mult haz primind o telegramă din 
Mizil. Ce bine, că i-am aflat adresa. E la Ocna Sibiului. Este un an 


3T T 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 59 


întreg de cînd nu l-am văzut. In ultimii trei ani l-am văzut de două 
ori. Dar pe cînd eram la Cimpina, făceam împreună atitea năzbitii... 


Minutul 36, 


Caut să-mi închipui faţa lui, cînd factorul îi va aduce o tele- 
gramă din Mizil. Ce o să se gindeaseă? Si deodată: cel mai bine ar 
fi să nu semnez telegrama. Să nu ştie dela vine e. Să-şi bată capul: 
cine mi-o fi telegrafiat oare din Mizil? Cine mi-a putut telegrafia 
din Mizil? Deodată, un nume îmi vine în minte, fulgerător: Ca- 
rageale. 

Ce-ar fi să semnez telegrama, Carageale? 


Minutul 37. 
Gindul acesta má amefegte şi mă pironegte locului, un minut. 


Minutul 38. 


Iată în adevăr, un lueru care merită să fie făcut eu orice 
pref: o telegramă trimisă din Mizil, şi semnată Carageule. Ce are 
să spună Horia Bottea? Mizil. Salutări. Carageale.. Nu. Salutări 


emofionate. Carageale. 
Sunt aproape fericit de această descoperire, 


Minutul 39. 


Bruse, un alt gînd îmi taie tot elanul și mă paralizează : ce 
are să spună funcţionaral dela poștă? 

In adevăr, este imposibil de trimis din Mizil o telegramă 
semnată Carageale. Au să binuie. Nu se poate să nu bănnie. Au 
să spună că am venit să-mi Lat joe de orașul lor. Dacă iese o bă- 
taie? Văd seenele, eum s'ar succeda; eu la ghigeu, funcţionarul 
ia telegrama, salutări emofionate, Carageale, ce-i cu asta? se adună 
mai mulţi, învălmășeală, geamuri sparte... 


Minutul 40. 


Cum să trimet telegrama fără să trezese nici o bănuială? Me- 
reu mă văd în fața ghiseului, salutări, Carageale. Horia Bottea 
are să facă atita haz! Imi este imposibil să renunţ la ideia aceasta. 


Minutul 41. 


Imi propun să mă îndrept, în orice caz, spre clădirea poștei, 
Un om care trece, îmi dă lămuriri. Se află în direcție contrară 


decit aceia în care mergeam. Imi întore pașii. 505 cu dungă, Mizil. 


Salutări. Carageale. Trebuie să fac asta. 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


Minutul 43. 
Merg pink în dreptul pieţei. 
Minutul 43. 


Cotese la stînga pe o uliţă foarte îngustă. Unele aspecte care 
ar putea fi numite mizerie. Poate e ghettoul Misilului, ulița asta. 

La sfirsitul ei, sgomot de ciocane, activitate. In colţul din 
stinga, atelierul unui timplar. Afară lîngă uşe, așezate la rînd, 
şapte coșeiuge rudimentare. Scînduri abia date la rindea, totul 
lucrat de mîntuială ea niște cutii pentru o marfă ieftină. Cosciuge 
de Mizil. Stau și le privese citeva clipe. Impresionat, Tot aş fi avut 
ce serie într'un reportaj... 


Minutul 44. 


Traversez o piaţă largă, pavată grosolan cu bolovani. Aici ge 
face desigur tirg de vite, de cereale. 

Am să semneze telegrama Caragealis, Caragealis, poate fi nu- 
mele unui om care trece prin Mizil, Un cerealist, de exemplu. 
ge dela poștă n'au să aibă ce spune. Dacă nu vor; fac scan- 


Deschid o poartă și intru. Trebuie să traversezi o grădină 
pentru a ajunge la poștă. Clădirea ei e în fund, destul de mare. 


Minutul 45. 


Ghigeul de telegrame e închis. Ciocăn. Apare un domn în 
haine negre, cu ochelari, Bătriior. Cer un formular de telegramă, 
Mi-l dă. Nu bănuie nimic. I] privese atent. Vasăzică acesta e omul! 
O va primi! Nu are încotro, p 

Tree la un pupitru să scriu textul telegramei, 


Minutul 46. 


Textul telegramei: Horia Bottea. Oena Sibiului. Salutări emo- 
fionante, Caragealis, 

Desigur, în prima clipă are să rămînă perplex. Va vedea lo- 
calitatea de unde pleacă: din Mizil. Mă va bănui? De un an nu 
iam dat niei un semn de viaţă. 

Aştept să se usuce cerneala, 


Minutul 47, 


Acum e acum. lau o mutră cit mai indiferentă, cât mai co- 
mercială. Salutări emofionate. N-o să se întrebe ce însemnează 
asta! Treaba lui. Mă apropii de ghigeu. 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI $1 CINCI DE MINUTE LA MIZIL 61 


Minutul 48. 

Ghigeul e iarăşi închis. Cioeán din nou. Se désehide. O clipă 
rămîn dezorientat, In locul funcţionarului bátriior, un altul, mai 
tînăr. La asta nu mă aşteptam. Intind telegrama hotărit. Putin, 
simt că mă cheamă chiar Caragealis, Cerealist. De ee nut Voiu 
şti să-mi joe rolul, la nevoe. El inehide ghişeul bruse, 


Minutul 49. 


Citeva clipe de emoție. Dacă s'au strîns cu toţii în jurul tele- 
gramei şi o discuti? 

Ghigeul se deschide, Imi întinde recipisa şi îmi dă restul. 

Plec. Mă simt puţin ea un om care a dat foe la un nesfirgit 
fitil ce duce la o încărcătură de dinamită. Știu că are să ardă 
pînă la capăt. Cindva cînd habar nu am să am, se va produca ex- 
plozia. Ce o să fie pe Horia Bottea! O telegramă din Mizil. 


Minutul 50. 
(Ora 5 şi 5). 


Un argat, pare-se ardelean, a oprit chiar în fața poştei, o că- 
rujá trasă de doi eai superbi, şi strigă eu desnădejde unui trecător, 
să-i spună unde e poșta. Cind o vede, se dă jos si intră înătuntru, 
eu o cutie sub brat. Pare o scenă dintr'un film Stan si Bran. 

Tree în partea cealaltă a pieţii. Un lung sir de gherete in 
care se află instalate măcelării. Unele sunt deschise. Hàlei des- 
gustütoare de carne. Si muște, De mult nu mai văzusem atit de 
multe muște, 


Minutul 51, 


Splendid contrast. Mă aflu în curtea unei biserici; liniștită, 
curată, cu flori gi iarbă moale, calmă. 

In geamul uşii, un aviz seris cu cerneală violetă: Parohia are 
de dat în arendă, in punetul cutare, zece hectare de pămînt. A se 
adresa la biroul parohiei. Biroul parohiei se găsește in dreapta, o 
casă scundă, cu ceardac. 

Un gind; şi mă şi văd cum ar fi: ajung înăuntru, spun că mă 
interesează locul, cîte parale e hectarul. Văd oameni noi, îi aud 
cum vorbesc, aflu ce gîndesc. . 

Poruneá interioară: haide, nu fii leneș, du-te, numai așa ai 
să poţi afla lucruri interesante despre oamenii din Mizil! Să te 
plimbi pe stradă, nu ajunge. Du-te gi fă pe agrieultorul! Cine ştie 
ce descoperi... 


Minutul 52. 
Dramatică deliberare: mi-e lene, mi-e lene, nu vreau să vor- 


- bese cu oameni, sunt în concedia. 


4 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Părăsese curtea bisericii, cu regret totuşi. Ce bine ar fi fost 
să nu-mi fie lene. Ag fi luat o voce agricolă: Mă interesează cele 
zece hectare, anunțate pe ușa bisericii... Ei ar fi spus: iată un 
arendas. Ar fi fost minunat, 


Minutul 53. 


Tree din nou pe lingă cele șapte cogeiuge (se aude dinăuntru 
ciocanul bátind mereu cuie), si intru în uliţa îngustă. La celalt 
capăt al ei, cîțiva oameni, adunaţi. O femeie se ceartă eu un om şi 
strigă unul altuia ocări. Omul e beat, se clatină pe picioare. 


Minutul 54. 


Privese grupul şi ascult cum se ceartă cei doi: Roşii la față gi 
míiniosi, se înjură unul pe altul. Injurăturile obișnuite, pe temă 
religioasă si genitală. Mamă, Dumnezeu gi sfinți. Din partea omu- 
lui. Femeia: blesteme, Uscafis'ar.., Ardeţi'ar... 


Minutul 55. 
Nu intervine nimie nou în cearta si înjurăturile dintrei ei. 
Mă hotărăse să plec. 
Minutul 56. 


Cotese la dreapta gi continui, în direcția Buzăului, drumul în- 
ceput înainte de a mă fi întors la poștă. 
Minutul 57. 

Strad + înțesată de prăvălii. Imbrăcăminte, încălțăminte şi 20- 

loniale. Firme: La Mireasa, La Unirea Principatelor, La Oituz. 
Minutul 58. 


Toate băcăniile pe eare le văd, nu au în vitrină decît „505 cu 
dungă“. Se vede că au venit într'o după amiază aici, şi au fi 
cut ravagii. Dumping cu 505 cu dungă, 


Minutul 59. 

Merg. Cerul e mai departe senin, ziua frumoasă. 
Minutul 60. 

Cotese la stinga pe o stradă mai îngustă. 


Minutul 61, 


Intr'un colţ, o căscioară. Afară, pe un grătar încins, se frig 
niște cîrnaţi negri, hidogi. Inăuntru, e chef. La o masă, cîțiva ti- 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 63 


neri, răenese. Unul are un acordeon. Ciţiva oameni mai în etate, îi 
privese dela distanță, eu jind. 


Minutul 62. 


Imi continui drumul. Deodată observ că locuințele printre 
care trec, nu sunt cu nimie deosebite de acelea ale unui sat. Totul 
seamănă a sat. (ardurile. Casele miei, foarte miei, cu prispă și 
ferestre de o schioapü. In curţi, eite o femeie; sau cîte un copil, 
numai in càmase. 

Minutul 63. 

As "TU 1 

Minutul 64. 


Undeva, aproape, se zărește cîmpul. Foarte bine, aveam ne- 
voie să urinez, 


Minutul 65. 
Ajung în plin cîmp. Dar dela ultima casă o femeie care m'a 


văzut trecînd, se uită tot timpul la mine. Asta e culmea! Merg 
mai departe, pină după o claie de paie vechi, innegrite. 


Minutul 66. 


In timp ce urinez, privese peisagiul. Cimpul galben, de 
toamnă, se întinde pină la dealurile care încep să se ridice în 
zare. Gind didaetie: Suntem la poalele Carpaţilor, 


Minutul 67, 
Mă întore pe altă stradă, paralelă cu cea pe care am venit. 
Am impresia că pe aiei locuese ţigani. Din diferite curţi, sunt 
privit cum tree, de femei gi copii. 


Minutul 68. 
Au început să mă doară picioarele de bolovanii prin care am 
mers potienindu-mă, 
Minutul 63, 
Intr'o curte, guifá un pore, de parcă ar vrea să-l taie. Dar 
nu-l taie nimeni, 
Tree pe lingă o tarabă pe care se află o grămadă mare de 
piine. 
Minutul 70. 


Cotese la dreapta si pornese spre centru. Imi pare rău că 
n'am cumpărat puţină piine. 


di 
| 


64 VIAŢA ROMÍNEASCA 


Minutul 71. 


E ora cinci şi douăzeci gi cinci. — 
Mai am destulă vreme de stat în Mizil, 


Minutul 72. 
Merg din nou pe strada cu prăvălii. In sens invers și pe tro- 
tuarul celalt. La 24 Ianuarie, La Podgoreanu, La Turma de Oi. 


Minutul 73. 


Lumina zilei a început să scadă și aerul serii, pare deodată 
mai rece. Merg. Mă simt mic, gi rătăcit, undeva în lume. Mi-adue 
aminte, nu mintea, ci altceva mult mai profund, măduva din oa- 
sele mele isi reamintește: aga mergeam uneori in amurguri asemă- 
nătoare, singur pe străzi, cu ghiozdanul cînd ieseam dela şcoala 
primară. E atit de mult de atunci! Şi după atita vreme, după atii 
oameni eunoseu(i si iubiţi, mà găsese iarăși singur, pe străzi, în- 
tr'un amurg de toamnă. mi se pare o ceață, ceva nebulos, 
nedeslugit, care în elipa aceasta mai e gi rece, ea un vint de toamnă, 
cu apă în el. 


Minutul 74. 
Lumina scade cu încă o nuanţă, 


Minutul 75. 


Merg pe aceeași stradă din Mizil, singur, undeva în lume, într'o 
seară răcoroasă de toamnă. 


Minutul 76. 


Am ajuns aproape de centru. O brutărie, cu taraba plină. De- 
odată zăresc într'o parte, o bucată de lipie. De mult nu mai vă- 
zusem lipie. Intind repede mîna și o iau. O femeie de după tarabă, 
cu sor, un şort alb eu dungi gri, mă privește. E prea mare, Spun 
Să-mi taie jumătate din ea. 

— Cit costă? 

— Un leu. 

Răspunsul acesta trezește în mine o emoție extraordinară. De 
mult o dorință a mea, destul de mare, cum fusese aceia de a mînca 
lipie, nu costase atit de puţin, Mă uit la brutăreasă surprins, parcă 
nevenindu-mi să cred. Un leu... 


Minutul 77, 
Merg cu bucata de lipie în mină. 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 65 


Minutul 78. 


Ajung în piaţa din centru. Mă așez pe o bancă, din dreptul 
farmaciei, eu fata spre biserică si hotel Imi dau seama că sunt 
obosit și că mà dor picioarele mai ales, din mersul prin bolovani. 


Minutul 79. 
Incep să mânine din lipie. 


Minutul 80. 
Mă gindese: mănine lipie care costă un leu, 


Minutul 81. 
Am terminat lipia, 
Minutul 82. 
Mă dor picioarele Le întind eit pot de mult, să se odihnească. 


Minutul 83, 
Cum stau singur pe bancă, mă simt șomer sau vagabond. 


Minutul 84. 


Listă de persoanele pe care le-am văzut trecînd de cînd stau 
pe bancă: 

Dela stinga la dreapta au trecut: 
Un om eu un cal. 

Un sergent de stradă. 

O femeie care a inirat la farmacie. 
O fată cu picioarele goale. 

O căruță. 

Doi domni eu pard.sie, 

Un copil. 

Dela dreapta la stinga au trecut: 
Un om înalt îmbrăcat prost, 

Un popă de etate mijlocie, 

Un electrician, 

Un ciine. 

O căruță încărcată cu paie, 

O femeie cu o oglindă, 

Un grup de giște. 

O trăsură. 

Un ţigan. 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Minutul 85. 

Deodată observ o scenă extraordinară. Sub copacii din faţa 
bisericii, un om s'a prăbuşit. Un altul care îl însoțea, se bălăbane 
şi strigă tare la el Apoi elütinindu-se cumplit, se așează pe o 
bancă gi începe să chiuie. 


Minutul 86. 


Omul căzut zace jos, nemigeat. Celalt cuprins de o veselie dis- 
peratá, chiuie eit îl (in plăminii. Se uită la tovarășul lui gi ride, 
chicotind. 

Minutul 87. 

In jurul celor doi, au apărut cîţiva copii, Privese inspáimin- 

taţi gi inveselifi în acelaș timp. 


Minutul 88. 


Numărul copiilor se ingroage în citeva clipe. Sunt poate două- 
zeci eu totul. S'au strins cere în jurul befivilor. Se amenință unii 
pe alţii, impingindu-se dela spate, spre cel căzut. Chiote mici, as- 
cuțite. Larmă de copii în reereafie. 


Minutul 89. 


Apare un om pintecos, cu mustăți lungi, galbene. Cred că e 
dascălul bisericei. Apar încă doi oameni prost îmbrăcați. Toți pri- 
vesc omul căzut, 

Minutul 90. 
fora şase fără un sfert) 

In scenă intră un nou personaj. De eum îl zárese, copii încep 
să-i strige: 

Costică nebunu 
Trage cu tunu. 


El se ia după ei, în mină cu o stinghie, si copiii fug spáimintafi, 
împrăștiindu-se. Cei neameninţați, se string din nou, gi încep 
să-i strige. 

Minutul 91. 


Costică nebunu 
Trage cu tunu. 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 67 


Minutul 92, 


Brusc, mă hotărăsc să mă apropii de teatrul acestor eveni- 
mente, Mă ridic de pe bancă și pornese. Cînd sosesc la fața locului, 
ajunge în acelaș timp şi o femeie care se apleacă asupra celui 
căzut: Tănase, hai seoal' măi Tănase! Beat mort, Tănase nu 
răspunde, 


Minutul 93. 


_ Femeia privește consternată în toate părțile. Se ridică de 
lingă Tănase gi îşi fringe miinele, 

Pe delături, nebunul fugüregte copii. 

Minutul 94. 

După felul cum zace la pămînt, îl simt pe Tănase greu, ca 
un om de plumb. 

Tovarășul lui de beţie, continindu-şi veselia, ehieotegte tot 
Far Ride fericit, fără să aibă aerul că vede ee se întîmplă in 
jurul lui. 


Minutul 95. 


La îndemnul dascălului, cei doi oameni îi ajută femeii să-l 
ridice pe Tănase gi să-l așeze pe bancă. Isbutese eu mare anevoinfá, 
Il ţin dintr'o parte și alta să nu se prăbușeaseă. Tänase nu dă 
niei un semn de viaţă, E gren, ea de plumb, Femeia îl sgilțiie gi 
îl strigă, cuprinsă de o desnădejde care o face palidă, Capul lui 
Tănase să bălăbăne greoi într'o parte şi alta. 


Minutul 96. 

Prin piață trece o trăsură cu un fel de domn în ea. Femeia 
cunoaște birjarul și îi strigă ca după aceia să vină să-l ducă pe 
Tănase acasă, Iţi plütese mă... face la sfirgit vocea ei, spărgin- 
du-se ea o oală de pămînt. 


Minutul 97. 


. Tovarágu| lui Tănase nu-și mai isprüvegte veselia. Pare să 
aibă cincizeci de ani, un fel de pușlama bătrină, om fără meserie. 
Chicoteste tot timpul: hi hi hi, 

Tănase, se arată în schimb, a fi un om gospodar, Este o na- 
milă de om, încălțat cu nişte cisme enorme. Umeri lafi și puter- 
nici. Nevasta lui e o femeie tot atît de voinică. Ii ia capul între 
miini si îl ţine să nu sa mai bălăbăne, 


Minutul 98, 


Cu o mutră tragică si gravă, de preot eare oficiază o slujbă, 
Costică nebunu îndepărtează cu stinghia copii dela acest spectacol. 


68 ^ — VIAȚA ROMINEASCA 


E un băiat de vreo douăzeci de ani, într'un hal de murdărie 
îngrozitoare. E atit de negru și de soioa, încît pare seos dintr'o 
ladă de gunoi și din alta de cărbuni. Tot obrazul îi e minjit de 
funingine. Picioarele goale, sunt atit de negre, încît la început îl 
crezi Încălțat. , i d : 

Pe eap are înfundată o pălărie ale cărei Loruri lea tras în 
jos, peste ureehi, intr'o parte si alta, legindu-le pe sub bărbie cu 
o sfoară. Sub braţul sting, nemișeat, ţine un teane de reviste ilus- 
trate, făcute ferfeniță. Cu brațul drept agită stinghia, fugărind 
copiii. Ei se întore şi îi strigă: 

Costică nebuna 
Trage eu tunu. 


Minutul 99. 


Mă gindese: ee nume pentru un nebun! Costică. Nume do- 
mestie, de chelner sau de bürbier. y 

Citeva clipe mai tirziu, o frază se formează în mintea mea, 
ca gi cum ar urma să o spun cuiva: Pe nebunul Mizilului, îl cheamă 
Costică... 


Minutul 100. 
(Ora şase fără cinci). 


Tänase geme de citeva ori. Femeia îl strigă mereu, eu o voce 
rustică, aspră: Mă Tănase! Tünase! Mă Tănase, má! 


Minutul 101. 


Soseste o trăsură goală. (Alta, nu aceia la care a strigat fe- 
meia). Femeia ajutată de cci doi oameni îl iau pe Tănase si încap 
să-l care spre trăsură. E o muncă grea, aproape imposibilă. Copii 
se grümüdese bulue, ca ls urs. Custică îi alungă cu stinghia. 

Incercare zadarnică de a-l urca pe Tănase în trăsură. 


Minutul 102, 
Tănase e pe jos, lingă roţile trăsurii. Cei trei trag de el, cu 
desnădejde. 
Minutul 103. 


Cu multă greutate i-au tras în trăsură, jos, unde se (in pici- 
oarele. După citeva încercări de a-l ridica pe scaun, îl lasă acolo, 
deaeurmezigul trăsurii. Femeia rămîne pe seară, proptindu-i capul 
cu un picior. Trăsura porneşte. 


Minutul 104. 


Jos, unde zăcuse Tănase, a rămas o baltă de vărsătură ro- 
șiatică. 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 69 


Minutul 105. 


Toată lumea începe să se împrăștie. Tovarügul lui Tănase dă 
un chiot cumplit şi pornește gi el, bălăbănindu-se şi ineereind să 
cînte, E îmbrăcat numai in zdrenfe, dar pălăria lui soionaă are 
totuși ceva semej, ea o pălărie de vinător. 


Minutul 106. 
Tree înapoi, în partea cealaltă a piefii. 


Minutul 107 


Ajung în dreptul casei pe eare serie Telefoane, Are un geam 
mare, ea vitrina unui magazin. Mă apropii să văd ce e înăuntru. 
Cînd sunt lingă geam, zărese o fată subțire, eu păr negru, imbrá- 
cată eu un pullover bleumarin. In aceiași elipă ridică și ea eapul 
şi se uită spre mine. Mă îndepărtez în partea cealaltă a pietii, 


Minutul 108. 


Ajung iarăși în strada eu prăvălii. De data aceasta o iau la 
dreapta, spre Ploieşti. 

Reflectie: De ee am plecat? Trebuia să deschid ușa gi să intru! 

Stare de suflet: Era atit de singură! O fată din Mizil. Mi-ar 
fi plăcut mult să stan de vorbă cu ea, 


Minutul 109. 


Aha! Si aici ca în tonte orașele. O eofetürie care probabil că 
e localul „en vogue'' a] Mizilului. Cutii de bonboane, prăjituri, 
mese afară, Aviz: azi servim înghețată, O prăvălie de manufac 
tură si apoi altă cofetărie, identică, Prăjituri, mese afară, Aviz: 
azi servim îngheţată, Trebuie că e un capitol interesant din viața 
Mizilului, concurența dintre acești doi cofetari, 


Minutul 110. 


Desigur, trebuia să deschid ușa. Toată lumea are dreptul să 
intre la telefoane. Ce prostie am făcut că am plecat. Să mă în- 
torc? Eh, acuma e prea tirziu. M'a văzut cum m'am uitat pe geam 
şi am plecat. Trebuia să intru dela început, hotărit, să mă prefac 
că am treabă. N'ar fi bănuit nimie. Acum, am stricat luerurile. 


Minutul 111. 


Fata asta dela telefoanele din Mizil! Uite ceiace mi-ar fi fost 
foarte de folos. Să stau de vorbă eu ea. Sunt un prost. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Minutul 112, 
Ine& alte câteva prăvălii. Apoi un depozit de ziare. 


Minutul 113. 
Să intru? Sá nu intru? Sunt plictisit; ce am să aflu? 


Voce interioară, energică și batjocoritoare în acelaș timp: 


haide, migeü-te, tă ceva si pentru meseria ta. Informează-te | 
Mă hotárüse să intra. 
Intra, 


Minutul 114. 


O tejghea cu ziare si romane polițiste, Mà uit pe rînd la toate. 

— Ziarul cutare nu-l aveţi? 

— Nu, nu mai vine. 

— De ce! 

— Nu ştiu, se vindea puţin, nu mi l-au mai trimes. 

Surpriză agreabilà: depozitarul pare un om politicos gi preve- 
nitor. 


Minutul 115. 
— Revista asta se vinde! 
— Două bucăți. 
— Și ziarul üstaf 
— Cinci, şase. 
— Putin. 


— De, acum nu-i sezon de ziare. 

— Cum nu-i sezon de ziare? 

— La noi se citeşte mai mult iarna. Acum, oamenii sunt plecați 
la vii, cu culesul. N'au timp de ziare. 


Minutul 116. 


Refleeţie: simţisem eu că orașul e gol, într'un fel care nu 
putea fi natural. 

Asa dar, Mizilul e desert de oamenii lui, plecați să culeagă viile. 
De aceia n'am avut nimic de văzut, eit am bătut străzile. 


Minutul 117. 


— Mulţumesc foarte mult. Bunăseara. 
— N'aveţi pentru ce. Bunăseara. 


Minutul 118, 


Mai departe în direcția Ploegtiului. Cerul e vînăt gi rece. S'a 
făcut iet deabinelea, 


- 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL TI 


Minutul 119. 
O clădire mai mare despre care bănui că e o moară. 


Minutul 120. 
La dreapta iar se zăreşte cimpul. Oricum, e destul de mie 
Mizilul. Ocolese şi pornese din nou spre centru. 
Minutul 121. 


Puteam să întreb de exemplu, pînă la ce oră este deschis seara, 
San dacă se poate vorbi la Oradea Mare. O, dar puteam găsi atitea 
pretexte, atitea subiecte de convorbire | 


Minutul 123, 
(Ora 6 şi un sfert). 
Mai e o cră aproape, pînă la tren. Să mă due acum? Merg în 
orice caz spre centru. 
Minutul 123. 
Fata dela telefoane din Mizil! E cineva cu care trebue să vor- 
bese nepgreșit. Si în afară de asta, cred că era şi drăguță. 


Minutul 124. 


Am să intru, am să spun: Bunăseara; domnişoară vă rog, pînă 
la ee oră se poate vorbi cu Bucureștiul? Pe urmă, o să văd ce o să 
mai trebuiască. 
Minutul 135. 
Am să mă duc! 
Minutul 126, 
Fac colţul. Trec prin fața farmaciei. Ajung. Deschid ușa. 


Minutul 127. 


Bunăseara. Domnisoará vă rog, pînă la ce oră se poate vorbi cu 


Bucureştiul? 

Răspunsul domnișoarei : piná la zece. 

O privese: e mult mai puţin frumoasă decit părea prin geam. 
Și polora e spălăcit si vechi, Infățişare de mică, foarte mică 
funejionará provincială, 


Minutul 128. 


Sunt decepționat de această înfățișare a fetei? Nu sunt de- 
eeptionat, dar imi pare rău pentru ea. 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Intreb dacă are cartea eu numerile de telefon din Bucureşti. 
O caută printre altele și mi-o dă. Mă asez pe o bancă, lingă perete. 


Minutul 129, 


Deocamdată, am să răsfoese cartea de telefon, fücindu.mà că 
scot niște numere. Caut la diferite litere, foarte atent, şi Însemn cu 
creionul pe o hirtie. Numerile de telefon ale prietenilor mei, pe care 
le ştiu pe dinafară de ani de zile. Mă emofioneazá gindul că îi gă- 
sese aici la Mizil, intr'o carte de telefon. 


Minutul 130. 


Rámín eu privirile în dreptul unui nume, deosebit decit toate 
celelalte, Și la București, în unele seri triste făceam la fel. Un nume, 
citeva cifre, Emoţia mea se mărește şi devine apoi tristețe. Mă uit 
pe geam. Mă simt din nou obosit, 


Minutul 131. 


String eu grije hîrtia pe care am însemnat in mod inutil nu- 
MM de telefon. Glasul domnișoarei: Allo, da, aveţi legătura cu 
uză 


Minutul 132, 


Aflu că în Mizil sunt treisprezece numere de telefon. Zece la 
autorităţi şi trei particulare, 

— Numai trei? 

— Da trei. 

Aflu numele celor trei persoane din Mizil, care au telefon. 


Minutul 133. 


hen beo ies cumsecade, modestă, 
onvorbirea noastră e d ită de un grilaj de lem 
supra căruia ii văd totuși pcc dg : "noe 


Minutul 134, 


E fardatü eum se fardeazü fetele în provincie. Părul lung, 
dat peste eap. Camera în care ne aflăm, e plină de umbrele serii. E 
aproape întuneric, Vorbese en ea si imi dau seama că în acelaş 
timp fmi odihnese picioarele, mai bine decit pe banea de afară. 


J Minutul 135. 
(Ora șase și jumătate). 


Aflu un lucru extraordinar. Nu e telefonistă, decit de două 
luni. Nu e de fel din Mizil. E din provineie, 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 73 


— Cum din provincie? 

— Adică dela țară, dintr^un sat. 

Mizilul e oras. A venit în el, fiindcă în 
face. Aici, în oras, e telefonistă, 


Minutul 136. 


A urmat vreo coală să se facă telefonistà? N'a urmat niei o 
geoalü. A venit, şi i-a arătat șeful două zile. Nu e greu. Aveau ne- 
voie de o telefonistă. 

— Și cât îţi plătește pe lună domnişoară? 

Răspuns: două mii trei sute. 


Minutul 157. ! 


Se desehide o ușe din fund şi intră o femeie bătrină cu o lampă 
de gaz, aprinsă, Aha! uzina stricată, inginerul Lungu, primarul, 


Minutul 138. 


Stăm sub lumina lămpii de gaz. Simt că e seară, o seară de 
provincie, venită devreme. 

Domnișoara strigă in pilnia telefonului... Allo, Ploegtul, Plo- 
eştul f Strigă cit poate de tare și se îneacă. Afară e intunerie dea- 
binelea. Am să plec în curînd. 


Minutul 139. 
Imi vine în minte o strofă de Tudor Arghezi. 


Niciodată toamna nu fu mai frumoasă. 
Sufletului nostru, bucuros de moarte, 


In fieeare toamnă imi adue aminte asta. 
Peste jumătate de oră trebuie să fiu în gară, 


Minutul 140, 


Ti spun domnigoarei Bunăseara, și ea răspunde cu un glas obo- 
sit, de cit a trebuit să strige in convorbirea eu Ploestiul. 

Din nou afară, in piața atit de cunoscută acum, Pornese la 
dreapta, și iar tree prin fata farmaciei. 


Minutul 141, 


In casa pe care serie „Sfatul Negustorilor“, cîteva zeci de oa- 
meni adunaţi. Se pare că discută ceva. Ușa e întredesehisă. Inten- 
ție de a intra, repede abandonată. 


Minutul 142. 
Mai am totuși timp pînă la tren, In față e hotelul. Ce ar fi 


să intru, să văd eum e hotelul din Mizil! Proiect reportericese : in- 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tru, cer să mi se arate o cameră, pentru cazul că, voi spune, s'ar 
putea să rămîn noaptea in Mizil. De unde au să ştie, că de la ei, voi 
pleca deadreptul la gară? 


Minutul 143. 


Intrarea în hotel, e printr'o cîrciumă. Mă apropii de tejghea, 
unde se află o femeie. In clipa cînd deschid gura, mă aud strigat 
pe nume. Surpriză, întore capul. Inginerul Lungu, e în fund, la o 
masă, 

Renunţ la ideia de a mai cere să mi se arate o cameră. Imi 
pare rău, 

Minutul 144. 

Convorbirea eu inginerul. 

— Cum a rămas cu uzina electrică? 

— In clipa aceasta se consfătuese eu toţii ee hotărire să ia. 


— Aha, la Sfatul Negustorese! 
— Da, la Sfatul Negustorese, 


Minutul 145. 


Cireiuma e vastă, sunt multe colţuri obscure, pe care nu poate 
să le lumineze lampa de gaz. Inginerul așteaptă aici rezultatul con- 
sfătuirii. In faţa lui, pe masă un pahar cu vin. 

— E bunt 

EON AȘ, prost. 


Minutul 146. 
Mă ridic: Trebue să plec la gară. linginerul: La revedere. 
Afară, e noapte de tot, Voi face drumul pe jos. 
Minutul 147. 
Strada eu prăvălii. Toate luminate eu lămpi de gaz. La stînga, 
pe drumul care duce deadreptul la gară. 


Minutul 148. 

Merg. 

Minutul 149. 

O bücánie. Am gi trecut de ea cînd mi-am dat seama. După 
cîţiva pagi ezit, vreau să mă întorc, dar plee mai departe. Ar fi 
fost bine să cumpăr un săpun, să am în Buzău, la hotel, 

Minutul 150. 
Intilnire cu nişte vaci. Se întore probabil de la păscut, 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL 75 


Minutul 151. 
Deodată, printre case si arbori zürese luna, Acum, toemai pă- 
&are, in fund, Asta trezeşte în mine o bucurie gravă, ej plină de 
neliniști, în acelaşi timp. 


Minutul 152, 
Merg, Din timp în timp zărese luna. 


Minutul 153 
O nouă băcănie. Citeva clipe oprit, ezitind. Apoi intru. Bună- 
seara, Rotese ochii prin prăvălie. Sunt o mulțime de lucruri. Cer 
un săpun Cheia. 
Minutul 154, 


Un om care se afla mai dinainte în prăvălie, continuă discuția 
en negustorul. Aseult, uimit de violența limbajului. Ii înjură pe 
liberali, pe chestia uzinei electrice. Negustorul aprobă, 


Minutul 155. 


Stau în băcănie aseultind. Omul care vorbește mi se adresează 
şi mie. Dau din cap încurcat, 

Intră o femeie care cere niște fină. Diseuţia se întrerupe, Pä- 
răsese băcănia, 


Minutul 156. 
Deodată, în dreapta drumului, un spectacol măreț. In întune- 


ricul nopţii, o fierărire, Limbi de foe, tignese de pe vatra în cure 
suflă foalele. Tree drumul si mă apropii. 


Minutul 157. 


Privese, Imi place grozav tot ce văd. Fierarul bate pe nicovală, 
bucata de fier, Seintei si sgomotul ciocanului, atit de cunoscut; ne- 
auzit totuşi de multă vreme. O fierărie noaptea, e un lucru extraor- 


Minutul 158 


Urmărese atent tot ee se întîmplă în fierărie. E un meșter și doi 
ucenici. Repară o căruță. Limbi de foc, seurte, dar concentrate, 
dense, țişnese din cărbuni. Intr'adevăr: o fierărie noaptea e un lu- 
eru extraordinar, 

Minutul 159, 

Nu mă mai satur privind flăcările, nu mă indur să plec, dar 

teamă să nu intirzii, să nu pierd trenul, Cu multă părere de rău mă 


„despart de fierărie, Iuţese paşii. Zürese luna. 


76 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Minutul 160. 
Ajung la calea ferată. Cotese la dreapta în lungul ei. 


Minutul 161. 


Merg repede, în cîmp. Gara nu se zăreşte încă, Aud un sgomot 
îndepărtat. Mi-e teamă să nu fie trenul, Intore capul repede, să 
mai privese luna. E galbenă. 


Minutul 162, 


O clădire lingă linie. Crezusem că e gara. Nu e gara. Dar sgo- 
motul de adineaorea, a dispărut. Nu era trenul. Mai am răgaz, 


Minutul 163, 


Desigur, ar fi idiot să pierd trenul. De aceia, tot e mai bine să 
mă grăbesc. 


Minutul 164. 
Merg repede în lungul liniei ferate, 


Minutul 165. 
Lumini palide în întunerie. Insfirgit gara! Bine că am ajuns. 


Minutul 166, 


Sunt chiar în dreptul gării. Nu se aude nici un sgomot de 
tren. Destindere în toată ființa. Pe peron, scufundate, în intuneri- 
cul compact de sub cîțiva copaci, sunt trăsurile care așteaptă. Aud 
clopofeii de la gitul cailor, züngánind. In dreapta e cimpul, plin 
de intuneric, Luna abia răsărită nu luminează încă cine știe ce. 


Minutul 167, 


Fae cîțiva paşi pe cîmp. Mai mult tentat de întuneric, urinez, 
Să nu trebuiască să mă trambalez în tren. Foarte plăcut sentimen- 
tul venit din siguranța că nu mă poate vedea nimeni, așa cum sunt 
pe cimp, înconjurat de pretutindeni numai de intunerie. 


Minutul 168, 


Urmărese farurile unui automobil care străbate cîmpia, in de- 
pürtare. E poate şoseaua Ploești-Buzău. Cele două lumini apar, apoi, 
dispar, apar din nou, strápungind noaptea eu fágia lor, împinsă de- 
Lon în beznă, tremurütoare, ca o antenă care ar pipái adincimea 
nopții, 
Emofionat de acest spectacol plin de mister, 


O SUTĂ ŞAPTE ZECI ŞI CINCI DE MINUTE LA MIZIL TI 


Minutul 169. 


In spate, luna se face din ce în ce mai albă. Mă întore. Stau 
drept in razele ei, privind-o. Clopotele de la gitul cailor, zángánese 
mereu. Sunetul de metal, măsoară micile adineimi ale nopţii. 


Minutul 170. 


Intru în gară. Şapte şi cinci minute. Ciţiva călători. Birjarii, 
toţi, cu bicele în mină. Merg să mi se vizeze foaia de drum. 


Minutul 171. 


Peronul e luminat cu lămpi de gaz. Dincolo de linii, se záregte 
o cîmpie nesfirsità, puțin argintie, în razele lunii. | 


Minutul 172, 


Se aude uruitul metalic al trenului. Crește cu fiecare clipă, Că- 
lătorii se grămădese pe peron, privind in direcția Ploestiului. 
Minutul 173. 
Locomotiva sparge noaptea, intrind în gară, apocaliptică. 
Vaet metalic al vagoanelor infrinate. Dreptunghiuri de lumină 


în care se zărese capete de oameni și femei. Mă ure imediat în vago- 
nul din dreptul meu. 


Minutul 174. 
Rezumat: 
Am stat în Mizil trei ore fără cinei minute, In timpul acesta: 
Am dat o telegramă. 
Am mîncat de un leu lipie. 
Am cumpărat un săpun Cheia, 
Am văzut doi oameni befi. 
Am vorbit cu depozitarul de ziare. 
Am vorbit cu fata dela telefoane, 
M'am urinat de două ori, 


Minutul 175, 


Trenul porneşte, Tree la fereastra din partea cealaltă, spre 
cimp. Luna e deasupra, pe cer. Cimpul dedesupt se întinde nesfirsit, 
şi în depărtare devine haotic, E, Luni, 10 Oetomvrie 1938, mă 
cheamă Geo Bogza, am treizeci de ani și am vizitat pentru prima 
oară în viaţa mea Mizilnl. Viaţa si lumea, mi se par haotice, fan- 
tastice, de neînțeles, 

GEO BOGZA 


P. S. — In direcţia Buzăului, trenul străbate ea un balaur eim- 
. pia, fantastic luminată de lună, 


ik ` 
g à $ 


MARIA CÎNTEC DE DRAGOSTE 


Adevăr, adevăr vă spun vouă 

Din inima cit soarele de mare: 
Maria avea ochii în rouă 

Și timplele strinse 'n sudoare. 


Pulgere căzuseră bicele; câte? 
Nimeni nu le putuse număra. 
Rănile, vinete și urite, 
Fiecare semăna cu o stea. 


Cineva pregătea crucea $i cuele, 
Cineva săpa harnic mormîntul. 
Pădurile de smochimi fremátau 
Și pălmuiau cu frunzele vântul, 


Adevăr, adevăr vă spun vouă: 
Ce mult a fost subită Maria 

O ştie un măslin din Magdala 
81 Golgotha ce domină câmpia. 


Iji cânt mereu umerii şi mijlocul, 
Miinile, obraji, picioarele, 

Cint încă gesurile și focul, 
Măgurile mărunte şi soarele. 


Cint încă dragostea năucă, nebună, 
Care m'a străpuns ca o suliță 
Cu'n virf în inima mea, cu altul în lună. 


Nu mai văd nimic, doar obrazul oval, 
Doar părul aprins buclat spre urechi, 
Nici o imagină, una măcar, din cele mai vechi. 


Cine a adus fierberea, cine 
A venit cu această dulce tristețe 
Și ia așezat cuibul în mine? 


Poate tinereţea ta, poate 
Vintul care mi-a ciufulit capul, 
Poate apele, poate copacul, 
Ori toate acestea, acestea toate. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Poate și altădată am trăit, 
Altădată! Nimie nu mai ştiu, 
Parcă din ape proaspete m'am ivit 
Pe brațe cu trupul tău vioriu, 


Ifi cint încă umerii și mijlocul, 
Miinile, obrajii, picioarele. 

Mă 'mbatá cu mireasma lui socul, 
M'a orbit soarele, soarele... 


A 


Nimeni mu ne poate desparte. 
Pe-acelag pămint, sub aceiaşi stea 
Carnea ta e una cu a mea 

In viaţă, în moarte, 

Şi dincolo, dincolo, mult mai departe, 


Nimeni nu ne poate împărți 
In două; noi doi suntem una 
Si-aceiag făptură, cît luna 
Obrazul și-l va rostogol 
Intre miazănoapte si miazăzi. 


Nimeni nu no mai poate scoate 
Unul din altul, 

Nici raiul, nici iadul, nici naltul, 
In care plutesc sărutările toate, 
Ce ni le-am dat, sărutările toate, 


Os din acelaș os, gînd din acelaș gind, 
Din miinile mele sîngele trece 

In mâinile tale, cînd fierbinte, cînd rece. 
In noi doi un singur lup flămând 

După aceiaș poftă flămind. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cine să "ncerce să fure 

Coapsele lipite de umerii mei? 

Aceiaşi albi porumbei 

Füfie peste-aceiag pădure 

Și vor cădea, dinlr'odatà, sub aceias secure. 


Dacă s'ar mai putea alege, 

Din nou, pămîntul de ape! 

Ochii mei sunt la tine sub pleoape, 

Pieptul meu pentru tine respiră, pentru tine culege. 
Nici îngerul morții n'o să ne deslege. 


Nici palidul, nici infricosatul înger al morții... 
ZAHARIA STANCU 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 


Domnul Jacques Lassaigne, profesor la Institutul Francez de 
Inalte Studii din București, a publicat de curînd în ediţiile ,,Hype- 
rion'* (Paris), un foarte frumos studiu despre Toulouse-Lautrec, 
Războiul, în care Franța a intrat, prezintă caracteristica de a îngă- 
dui operelor paşnice de a-și urma cursul; astfel se explică apariția, 
în a doua lună a ostilităților, a acestui volum de lux, ce nu prezintă 
niei cea mai mică legătură cu evenimentele, Oare de ce nu ar con- 
tinua să apară cărți frumoase chiar în timp de războiu? Oare viaţa 
spiritului nu trebue să dăinuiască eu aceeași tărie, ba poate chiar cu 
mai multă tărie? Intr'o țară mare vremurile de restriște nu încetează 
niciodată de a fi fecunde. 

Această luerare cuprinde bogate reproduceri de pe desenurile 
și tablourile Iui Toulouse-Lautree, dintre care multe se află în to- 
leefii particulare și sunt astfel pentru noi o adevărată revelaţie. 
Technica reproducerilor, în ceenee privește mai ales coloritul, este 
de o exaetitudine perfectă. Acest album este precedat de un stadiu 
riguros întocmit după doeumentele cele mai demne de credinţă, ee 
adevereste un spirit de o pătrundere desăvîrșită; D-l J. Lassaigne 
poate revendica acea onoare, cea mai rară Ja un critic, de a sluji 
artistul despre care vorbeste, iar nu de a se sluji de el. 

Autorul amintește obirsia nobilă a artistului, fiul Contelui de 
Tonlouse-Lautree; această moștenire îndepărtată, precum si o du- 
reroasă infirmitate (în tinerețe, artistul igi rupsese picioarele, si 
toată viața a avut de suferit de pe urma atrofiării sj a diformității 
pricinuite de acest accident), făcură din el un singuratee priceput 
în a stabili distanțe, Această însugire îi îngădui de a se îndepărta 
de fiinţe si de Iueruri, şi va fi hotăritoare în determinarea unității 
de viziune a tíinürului desenator. 

Calul a fost pentru el cheia ce i-a deschis lumea mişcării, sub 
orice înfățișare. Caii înseamnă pentru el o desfătare a ochilor ce se 
eomplae îndeosebi în jocul liniilor nervoase, iuți, veșnic în mişcare. 


ea A început ea amator, si această libertate iniţială îi îngădui să-şi 


păstreze o desăvirșită independenţă vizuală, 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A lucrat cîtăva vreme în atelierul lui Bonnat, lucru ce nu fu 
lipsit de roade. A gtiut să-și desăvirșenscă techniea gi să-şi păstreze 
distanțele față de opera acestui pictor, care a fost mai eu seamă 
un foarte bun profesor si un amator de artă luminat. Intilnirea 
eu Van Gogh nu a însemnat deci pentru el o dezrobire, ci i-a grăbit 
numai hotürirea de a-şi recăpăta o totală independență. 

J. Lassaigne redă cu mult talent atmosfera Montmartrului dela 
1890; nu se insă condna de preocuparea amănuntului pitorese, ei 
încearcă să scoată |a iveală partea aseunsá de suflet a acestei lumi 
ciudate care la prima vedere pare să fie închinată scurtelor desfi- 
tări de o seară. Ceeace La Goulue, „eu distineția falnică a capului'* 
eu acea „noblețe înăscută a femeilor din popor de rasă veche'*, 
cecace Jane Avril cu „obrazul ei palid gi nervos au însemnat 
pentru Toulouse-Lautrec, este analizat în această carte cu mult simţ 
psiehologie: La Goulue, simbolul unui avint colectiv, Jane Avril, 
dimpotrivă, simbolul inaccesibilului. 

Cu privirea sa veșnic ageră, artistul urmăreşte tot ce se miscă; 
îi place să fixeze pentru totdeauna linii ee se împlinese o clipă. şi 
apoi se gterg; în felul său, acest duios ,refoulé îubrățișează as- 
pectele instantanee ale vieții eu patima lui Vigny: „Aimer ce que 
jamais l'on ne verra deux fois/*, 

Prilej de noi instantanee îi ofere artistului introducerea bici- 
eletelor, lume nouă peste care domnește Tristan Bernard (0 planșă 
ni-l înfățișează pe celebrul nuvelist privind, tribun rătăcit, velo- 
dromul gol), călătoriile sale de mai tîrziu („Barmaid la Londra'*, 
»Maurice Joyant la pîndă pe un vapor'*) si în fine viaţa de cire, În- 
deosebi viața ellárefelor. 

Atunci cînd acest desmogtenit, obosit de a înregistra sehimbi- 
toarele aspecte ale mişcării, caută un repaus, știm că-l găsea în at- 
mosfera caselor de plăcere, în camaraderia liniştită a prostituatelor, 
O latură întreagă din opera lui, conservată la muzeul din Albi, ne 
înfăţişează aceste fiinţe retrase, ce au pierdut oriee contact en Iu- 
mea, a căror ochi buhiifi parcă nu mai sunt în stare de a privi lu- 
mina. D-l Lassaigne face în această privinţă o fericită comparație 
între viziunea lui Toulouse-Lautree şi aceia a lui Degas sau a lui 
Constantin Guys. In fata prostituatelor, Constantin Guys păstrează 
atitudinea gazetarului care se documentează ; în misoginia lui, De 
gas simte un fel de erotism erunt, Nimie asemănător la Toulouse- 
Lautrec; ca să intrebuintám însăși cuvintele autorului : „Constantin 
Guys, Degas, atunei cînd pictam prostituatele, păstrau față de ele 
distanțele pictorului față de modelul său. Lautrec însă le piettază 
pora înlătuntrul lor. El pictează ceiace il atinge, ceiace impür- 

p. 

„ , Grație acestei simpatii (simpatie în care nu se poste descoperi 
nici o protestare socială, nici o exaltare romantică, niei 0 urmă de 
compătimire), artistul leagă această lume ce pare scufundată in to- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 85 


a: trăind parcă într'o necontenită năucie, de mersul general 

La sfirgitul studiului, autorul aminteşte cuvintul |ui Tristan 

în momentul morții lni Toulouse-Lautrec: „lată pe Lau- 

tree redat lumii supranatural’, si d-l Lassaigne adaugă: „Se în- 

toreen intr'adevür, intovürágit însă de un alai nimitor de umanitate, 

femei de stradă, actrițe, dansatoare, aerobate laolaltă, smulse exis- 
tentei lor friümintate și păcătoase, răscumpărate"!, 

Umanitatea, iată într'adevăr miezul personalității lui Toulouse- 
Lautrec; trecînd peste toate aspectele mişcării, ceeace îl pasionază, 
este fiinţă omenească, şi în această fiinţă mai ales figura pe care o 
descifrează ea pe un document secret. Nici un peisagiu fără o fiinţă 
omenească; eai, dar și călăreți, Acest boer, atit de pătruns de pro- 
vineialism, a reluat în mod firese marea tradiţie elenă: omul ea 
centru al universului. 


Rüsfolm eu un farmee nespus acest album ale cărui reprodu- 
ceri sunt inminunchiate eu atita măestrie. La început, duiogia în- 
frintà a pictorului ne este destiinuită cu o diserepe adíine mișeă- 
tonre. Portretul contesei A. de Tonlouse-Lautree, de pildă, peste 
care frunzisul din grădină revarsă undele unui verde strüveziu. La 
el, ca şi la Vermeer de Delft, materia euloarei este intr?atit de lumi- 
noasă încît ne leagă de ființele și de hremmrile ca înfățișează bună- 
oară acea „Spălătoreasă s cărei bluză albă devine aproape sensibilă 
la pipăit“. Această duiosie merge pînă acolo încît înconjoară cu o 
dorinţă diseretă unele portrete de femee, în special cele trei desene 
ee reprezintă pe „Honorine P..'", fie stind în grădina lui Mog 
Forest, ori in picioare, tinind în mini mănuşile și umbrela, sau din 
nou sezind, eu obrazul ascuns în penumbra voaletei.. 

Toulouse-Lantree trece, en o nespusă uşurinţă prin planurile 
cele mai diferite; de pe planul duiaşiei, în eare modelul este urmărit 
en un fel de fervoare în tot ee alcătneşte ființa sa, artistul trece pe 
neașteptate în domeniul straniului, al fantasticului. Fantasticul la 
el se desprinde deseori din realitatea vea mai migălos cercetată, 
dovadă portretul lui Justine Dienh] unde totul «ste nemăsurat: 
ochii, pura, sprincenele, nrechile, şi mai ales pălăria, nsemiinătoare 
unei plante otrăvitoare. In plansa „Odaie mobilatü'', patul este aco- 
perit eu niște eenreeafuri groase si o plapnmá enormă, ea și cum ar 
fi fost pregătit pentru un uriaş. Mai departe, ca un colos de Daumier, 
Doctorul Dénn, en servetul la git si pensele în mină, se instalează 
în fata unni gitlej larg deschis en şi enm s'ar așeza la masă, Figura 
lui Osear Wilde, amestee de nobleţe si de moliciune, se ridică dea- 
supra pieptului imens ea o stîncă, 

Ajungem, în fine, la stadiul eel mai emoționant din opera lui 
Toulouse-Lautrec: urmărind realitatea atit de aproape, artistul 


86 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sfirgeste prin a privi dincolo de ea; într'un cuvint, devine un vi- 
zionar. Pe cind Jane Avril dansează, dealungul trupului ei, a rochiei 
ce filfiie larg, plutește o cunună de lumină. Actriţa Miss May Bel- 
fort înaintează pe scenă, străvezie ca o eroină de Edgar Poe; cînd 
La Goulue, în mijlocul dansatoarelor de la Foire du Trâne, se în- 
virte, tinindu-gi intr'o mînă pictorul de virf, virtejul trupului ei 
împrăștie un strălucitor clar-oLscur, ce preface fusta ei străvezie 
într'un soare, și face din Toulouse-Lautree un frate foarte apro- 
piat de Rembrandt. 

Din cele o sută treizeci de plange adunate de d-l Lassaigne, în 
acest minunat volum, nu găsim niei o repetire, niei o formulă, Pen- 
tru fieee înfăţişare a universului, artistul să-și ereeze un stil nou, 
singura lui grijă fiind de a traduce tot ee vede într'o „lumină 
rece'!, dar această „lumină rece'*, la acest om rezervat gi cam aspru 
în aparență, izvora din adincul sufletului, 


JEAN MOUTON 


UN MOMENT 

DIN EVOLUȚIA ROMINIEI: 
DELA POMPILIU ELIADE 
LA CHARLES DROUHET? 


lau cuvintul la această catedră, nu fără emoţiune, după ce 
s'a stins glasul profesorului Charles Drouhet. 

Profesorul Charles Drouhet a închis ochii în plină lupti. Su- 
ferea, Suferen cu luciditate, căci mintea acestui om atit de incercat 
îşi păstrase vigoarea, Trăia de atiţia ani în vecinătatea morții, 
încât se părea c'o îmblinzise. 

Trăia printre personagiile si ideile acestei literaturi franceze 
pe care o cunoștea atit de bine, pe care-o iubea atit de mult. Asa 
a trăit pini la capăt, fiindcă vacanța Crăciunului şi-o consacrase 
viitoarelor sale prelegeri: ne-au rămas astfel dela dinsul nu mai 
puţin de opt lecţii redactate, cari, datorită bunüvointei d-nei 
Drouhet, se află astăzi în mîinile mele. 

Lecfile acestea au pentru mine valoarea unui adevărat do- 
cument omenesc, Ele mi-au permis să reconstituese în mare parte 
peisagiul intelectual şi chiar moral în care spiritul profesorului 
Drouhet a evoluat în ultimele săptămîni ale existenții sale, Evolua 
printre oamenii și faptele ilustre din vecinătatea anului 1600, oa- 
meni care fi erau prieteni gi fapte cari îi erau familiure încă de 
acum 30 de ani, pe vremea tezei Juj despre Francois Mainard, 

Rüsfoind serisul lui elegant, um evocat odată eu dinsul acești 
oameni gi aceste fapte vechi. Am evocat pe Guez de Balzac episto- 
liernl, pe tragicul Robert Garnier, pe pastoralul Al, Hardy. Am 
meditat odată cu dînsul problemele delicate de genuri literare, 
de instituţii, Qe moravuri, pe cari le-a rezolvat înfiriparea lentă a 
clasicismului francez. Și ne-am oprit împreună să aseultüm ciri- 
pitul preţioaselor dela Hotelul Rambouillet, sub privegherea di- 
vinei marehize și a subtilului Voiture... 


peer dia fnt; cursului de Limbă si Literatură fran- 
esl, tnnt în siue de € Deore 1940, la Foeslieten de TAtentoră fro 


88 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar adevăratele pagini semnificative cari au supravieţuit 
profesorului Drouhet aparțin, nu acestui curs despre preclasi- 
cism, ei cursului de Joi, despre Montaigne și La Fontaine, Fiindcă 
Montaigne şi La Fontaine erau prietenii |ui de totdeauna. Printr'o 
mişcătoare coincidență toemai acești prieteni ai sufletului sáu i-au 
întovărăşit ultimii paşi pe drumul acestei vieţi. A fost o întîlnire 
miraculoasă şi supremi, 

Am citit ecle trei lecţii ale sale despre Montaigne en pietate, 
Expresia rămîne şi acum sobră, liniștită, impersonală. Dar fiecare 
cuvînt mi se pare greu și tragic, Ce dialog va fi fost între bi- 
trînul înțelept francez şi exegetul sän romin! Găsese în lecţia des- 
pre Naturalismul lui Montaigne, care trebuis rostită le 18 Ia- 
nuarie, o evocare a vestitului capitol din Essais: „Que philosopher, 
c'est apprendre à mourir“. Și mi se pare cu neputinţă ea, evocînd 
acest text, prof. Drouhet să nu-l fi împlinit eu sensnrile dureroase 
şi posite împăcente ale propriului său sfîrşit. 

Güsese în lecţia despre La Fontaine ceva si mai mișcător încă. 
Se află acolo ultima pagină, ultimul rînd, ultimul envînt, pe cari 
prof. Drouhet le va fi seris, Această pagină, care ar fi trebuit 
rostită de autorul ei, dela această tribună, chiar într'una din zilele 
acestea, — știți despre ce tratează? Despre moartea lui La Fon- 
taine, pur si simplu! Iar pagina se închrie cu traducerea neerolo- 
gului latinese în care Fénelon deplingea trecerea din viață a fa- 
bulistului : 

„Vai — serie Fénelon eu pana profesorului romin — Vai] nu 
mai e poetul șăgalnic... cel care a dat glas animalelor pentru ca ot- 
menii să audă învățăturile înţelepciunii. Vai! La Fontaine a pte- 
rit! O, durere! Plingeţi voi cărora le e scumpă gluma naivă, 
ze sincer si simplu, eleganța fără mestesugire si fără dre- 

LEI 

Acestea sunt ultimele euvinte pe cari le-a seris prof. Drouhet 
$i pe cari lear fi pronunțat, aici, chiar în zilele acestea. „Gluma 
naivă, naturalul sincer și simplu, eleganța fără meștesugire gi fără 
dresuri'*, Ce portret extraordinar! E ex un glas de dincolo de mor- 
mint. Prof. Drouhet şi-a seris el însisi necrologul... 


Sunt astăzi, aproape zi eu zi — 3 februarie 1915 — 25 de ani 
de cînd prof. Dromhet și-a ţinut leetia de deschidere la această 
catedră, A tratat atunci despre Activitatea literară a lui Pompiliu 
Eliade’), predecesorul siu: o magistrală caracterizare a unui spi- 
rit, a unei personaliti(i; o enraeterizare fără pürtinire, fără mi- 
gulire. I s'au luat atunei în nume de rău anumite observații cari 


1) Extras din „Viaţa Romineaseh'' 1915, 99 p. 


UN MOMENT DIN EVOLUŢIA ROMÎNIEI: DELA ELIADE LA DROUHET $89 


reflectan nu numai opoziţia a două temperamente, ei și prăpastia 
ce despărția două concepții despre lume, despre istorie, despre 
literatură, 
Pompiliu Eliade evolusse, pe vremea tinereții sale studioase 
din Franța, în mediile universitare si sociale dinainte de 1900, 
într'o atmosferă înehreată en efluviile talentului excepțional pe 
earel eheltniau fără eruțare cițivu mari scriitori de istorie. Dom- 
nia pe atunci stilul spumos și viu a! lui Jules Lemaitre. Dar, ală- 
turi de Lemaitre, iei purta ultimele roade voinţa de sistematizare 
ştiinţifică a Ini Hippolyte Taine: în necsti ani, intr'adevür, se de- 
sivirseste monumentul acestuia, Les origines de la France contem- 
poraine. — Era mai ales epoca în care Ferdinand Brunetiére 
obliga istoria literaturii să se ordoneze arhiteetonie in armatura 
impresionantă si fragilă n sistemului său de pres evidente filiafii 
şi de neiertütoare evoluție a genurilor. 

In acea vreme si în acel mediu de mari, de enorme ambiţii 
intelectuale și-a desüvirsit Pompilin Eliade formația sa de savant. 
A visat, cu Taine, în stilul lui Taine, să înalțe țării sale un monu- 
ment epocal, să divnulee seerctul nlüsmuirii Rominiei moderne, Aga 
a luat naştere teza lui din 1898, De l'influence francaise sur l'esprit 
public en Roumanie: o carte eu veleitàti de vastă explicație lite- 
rară, morală, socială, cartea unui logician căntător de construefi 
perfect coherente si perfeet satisfăcătoare nu numai pentru spirit, 
dar oarecum și pentru ochi, 

Aga ne-a revenit Pompiliu Eliade din fara lui Taine și a iui 
Brunetiére. Dar, lingă acest logician, înfloriseră liber, in sinul ace- 
leaşi personalități, alte însușiri ale unui temperament bogat, Eliade 
avea o imaginație întregitoare si construetivi, care, pe temeiul 
cîtorva indicii, putea reconstitui un întreg peisagiu psihologie, Un 
artist de asemeni, iubitor de fapte pitoreşti, de strălucire, de ori- 
ginalitate.. Si un artist al cuvântului, dăruit eu vervă, eu bogăţie, 
eu apleeare eütre paradox. 

Asa cred e& a fost Pompiliu Eliade. Aga, în orjev eaz, l-a văzut, 
în linii menernle, Charles Drouhet. Si parcă, zugrüvind acest por- 
tret al predecesorului săn, prof. Dronhet își zugrüvia propriul său 
portret, în negativ. Pompiliu Eliades sosise la Paris in 1892. Ch. 
Dronhet soseste acolo doisprezece ani maj tirziu, în 1904. Intre 
timp, atmosfera inteleetealü din Franța se modificase adine. Ch. 
Drouhet isi desüvirsegte studiile In Paris în plină reaetiune împo- 
triva demiurgilor istoriei literare. 

A devenit si a rămas discipolul Ini Gustave Lanson. Pentru 
dinsul, ap-le nu se tnrborau niciodată. Chestinnile de legitimitate 
şi de finalitate a istoriei nu l-au frămintat, iar indoelile lui, dacă 
existau, n'au putut respinge mnită vreme asaltul prin care rati- 
nea profesorului reducea neeunoseutu! la cunoseut, prin excluderea 
problemelor insolubile și a oricărei voinfi de depăşire a cercului 
de certitudini imediat posibile. 


90 VIAŢA ROMINEASCA 


Acest discipol al lui Gustave Lanson era, într'adevăr, un càn- 
tător neinfrigurat de adevăruri oarecum palpabile. Un pozitivist, 
convins că singurul udevăr existent este acela al materialităţii fap- 
tului, Respingea eu indignare ambițiile ereiatorilor de trecut, ale 
amatorilor de pitorese retrospectiv, ale iluzionistilor învietori de 
epoci. Exaltarea romantică în serisul istoriei i se părea cu drept 
cuvint condamnabilă, Condamnabil de asemeni spiritul sistematie 
al Ini Bruneti?re și al hi Taine: niei evoluție a genurilor; miei 
eroică subsumare a notelor divergente la comanda unui principiu 
uzurpator și fără stare civilă bine definiti; niei pudica învăluire 
în vag a notelor periferice, stricătonre de simetrii. Viața de savant 
a lui Charles Drouhet a fost închinată unei rüzboiri perseverente, 
deși tăcute, împotriva spiritului logie si constructiv în istorie, 

Ambifia lui era mai modestă, dar mai serioasă. Era o ambiție 
de bun lnerätor, de tehnician eare, pus în faţa obieetului, înţelegea 
să facă abstracție de propria-i personalitate, redusă astfel la fa- 
enltățile ei ecle mai general-omeneşti — atenție încordată, observa- 
ție aseufiti, lentă asimilare sau diseriminare a faptelor învecinate, 
în afirșit — rezultat al acestei analize — o prudentă operație de 
eonglomerare a not-lor convergente în formaţiuni din ce în ce mai 
vaste, Niciodată însă acest asociaționism inductiv nu mergea pînă 
la formulare de principii. Profesorul Drouhet a rămas pină la capăt 
credincios metodei striet si obiectiv dexeriptive, care se impunea, 
încă din tinerețea lui, istoriei generale, eu Langlois și Seignobos, 
iar eu Gustave Lanson, istoriei literare, 

De aceea, cînd era vorba de stabilirea, da datarea, de explica- 
rea gramaticală si istorică a unui text, a unni document de arhivă, 
Iueiditatea profesorului Drouh-t isi afla adevăratul ei cîmp de dc- 
tinne, Incet-încet, aceste cuceriri modeste sporiau, se întregeau re- 
«iproe și, fără ajutorul nici unei intuiţii, cercetătorul izbutea să re 
reconstruiască viața poetului Frangois Mainard, să caracterizeze 
si să integreze în epoca lui Ludovie al XIII-lea opera aceluiași poet, 
să stabilească proecsul complex de influențe suferit de Vasile 
Alecsandri, Le poéte Francois Mainord, teza lui de doctorat din 
1909, Vasile Alecsandri gi scrütorii francesi, harniea și agera lui 
investigaţie eomparatistá din 1925, vor rămîne contribuţii trainice 
ls o istorie a litersturilor concepută pozitiv, sincer si riguros. 

3i acum, să admirăm contrastul care opune una alteia, intr'un 
conflict prelungit dincolo de moarta, personalitatea precuvînțitorilor 
mei la această catedră. S'a sueeedat aici un elev al lui Brunetióre 
și un elev al lui Lanson, Temeritat:a întreprinzătoare a lui Eliade 
a lăsat loe investigaţiei prudente a lui Charles Drouhet. Cuvintul 
cald si colorat a] unnia s'a domolit la celălalt, devenind sobru, dens, 
propriu, si conştient lipsit de expresivitate pitorească, Două tem- 
peramente, două şeoli, dar si două momente din istoria țării noa- 
stre. In această trecere dela Eliade la Drouhet, eu văd însăşi Ro- 
minia care-și caută drumul, 


UN MOMENT DIN EVOLUŢIA ROMINIEI: DELA ELIADE LA DROUHET OI 


In elanul inventiv al lui Eliade, văd o Rominie euceritoare, 
pornită spre culmi și afirmindu-și darurile ei de strălucire. Iar în 
prudenfa organizatoare si gospodărească a lui Charles Drouhet, 
văd însăşi necesitatea vitală care s'a impus Romîniei de după războiu 
de a-şi consolida eistigul material gi spiritual prin adoptarea unei 
modeste, dar puternice discipline interioare. Posteritatea va recu- 
noaste poste în măsura franceză a lui Charles Drouhet, în munea 
lui stüruitoare si precisă, o reacțiune nemărturisită împotriva no- 
țiunilor vagi, împotriva aspirațiilor neaneorate in realități. 


Nu-mi reeunose nici eloeventa lui Pompiliu Eliade, niei ri- 
goaren împăcată eu sine a lui Ch. Drouhet. Nu voi face mai bine 
decit dinsii. Dar, în cinstea lor, mă voi strădui să fne altfel, 

Pentru mine, solemnitatea de astăzi are un sens aproape dra- 
matic, E prilejul unui decisiv examen de conștiință. Cercetătorul 
liber de pînă ieri, se află astăzi în fața unei răspunderi care depă- 
geste limitele persoanei sale, Surprins de eveniment în plin proces 
de cristalizare, într'un proces sufletese deschis, tradiția cere să-mi 
definese atitudinea “față de un mare număr de probleme esențiale, 
Ori eu, cel puţin astăzi, nu mă reeunose posesor al unei certitudini 
totale. Mai mult chiar, ered că există îndoieli mai fecunde decit 
certitudinile. Dincolo de rudimentele disciplinei mele, căi diver- 
gente se deschid, eari due spre orizonturi aproape miraculoase, Nu 
mi-i posibil să eondamm fără apel unele din aceste căi. Iar dacă 
mi-ar fi posibil, m'ași feri să le condamn, fiindcă aceste condamnări 
fără apel mi se par adevărate sentințe de moarte spirituală: iar 
aceste eristalizári definitive sunt ca florile zugrăvite de ger pe gen- 
muri, admirabile si lipsite de vinti, 

Se poate însă ca cea mai bună atitudine a unui învăţător să 
fie accea de om viu, în plină evoluţie, în plină așteptare, deschis 
oricărei revelații, de oriunde. Cristaliziürile vor veni, vor trebui să 
vină, mai tirziu: ele vor avea sensul unui testament, 

Deocamdată voiu încerea, sumar şi sincer, să spun ce vreau gi 
ce nu vreau, și mai ales ce ered, ee nu ered, sau ce nu cred încă. 

Spuneam adineauri că Pompiliu Eliade s'a manifestat la această 
catedră ea un discipol al lui Brunetiéóre, că Charles Drouhet nu s'a 
sfiit să se mărturisească elevul lui Lanson. Ar trebui, de dragul 
simetriei, să spun eu însumi al cui elev sunt, 

Mărturisese din capul loeului că sunt un elev medioeru. Dar mă 
grăbesc să adnug că această mediocritate a fost încurajată de maes- 
trii mei. A fost încurajntă mai întâiu de însuși Charles Drouhet, 
care mi-a transmis acum douăzeci de ani nepretuite elemente de dis- 
ciplină intelectuală și de metodă, dar care m'a învățat în acelaşi 
timp să nu jur în verba magistri, 


92 VIAŢA ROMINEASCÁ 


Anii numeroși pe cari i-am trăit in Franţa Sorbonei, a Biblio- 
tecii Naţionale gi a libertăţii de inițiativă, in intimitatea 
mei întru literatură franceză si comparată, n'au făcut decât să în- 
türeased in mine sentimentul de libertate în plină desf&gurare gi să 
facă și mai grea adeziunea mea necondiționată la o concepţie erte- 
rioară mie. 

Iată talentul excepțional de vorbitor si de seriitor al lui Paul 
Hazard, intuiţia sa subtilă a proporțiilor şi a măsurii, discernlmin. 
tu) său sigur și puterea lui de analiză selectivă... Iată erudi(ia supra- 
omenească a lui Fernand Baldensperger, sentimentul său literar eu 
infinite nuanțe, spiritul său organizator al haosului literar pe fun- 
damente nedogmatice şi mereu modificate de noi descoperiri... Iată 
pe Abel Lefrane, reprezentantul lui Rabelais, dar şi al lui Calvin, 
Abel Lefrane, „le bon maître‘, surizător, îngăduitor... lată pe Paul 
Valéry, à cărui conversație e înviorătoare ca un izvor de munte, a 
cărui gîndire se naște ev permanentă frügerime, pas eu pas, din 
eontemplafia imediată a obieetului... 

Vid încă oameni, profesori, ginditori, critici literari; gi văd 
cărţi, cărți vioaie, ușor de purtat în amintire, chiar cînd sunt grele 
de erudiție gi de sens... 

Acești oameni, aceste cărți, au fost învățătorii mei. Am învăţat 
dela ei o metodă gi o disciplină, Dar, mai ales, ei au întărit în mine 
voința de eucerire a unei concepții personale, Influenfa lor asupra 
mea a fost decisivă: dar a fost o influență formală — în sensul 
' pestalozzian al cuvîntului, Ei nu mi-au transmis concepții, ei mi-au 
format mijloacele de a-mi însuși o coneepţie, 

Pentru dulicateța prieteniei lor, pentru disereţia acțiunii lor 
asupra mea, pentru înțelegerea pe care au acordat-o voinței mele de 
desüvirsire neconformistă, recunoştinţa mea le rămine pentru tot- 
deauna câștigată... 

BASIL MUNTEANU 


IDEAL 


— LUCIEI — 


Pe unda anilor ce curg, 

Te văd în vis spre miazănoapte, 
Cu părul tău ca un amurg, 

Cu glasul însăilat din soapte. 


Zglobii, spre mine ifi ridici 
Paingii ochilor tăi mici, 

Și den cu fire nevăzute, 
Cărarea dorurilor mute. 


Incera spre tine să pornesc 
Și mă agăț fricos de ele, 
Dar pașii mei innimeresc 
Pe cerul incárcat de stele, 


De-acolo iar, în alte sări 

Te văd, în mii de 'nfáfigári, 
Și mîna mea rămîne 'ntinsă 
Spre tine, veşnic necuprinsă, 


LAZĂR ILIESCU 


RĂTĂCIRE, ÎN VIS 


STATUILE 


— Dacă te apleci puţin, îi vezi spatele arcuit si aripile-i desfă- 
ate... 

T Vocea e tainică, murmurată, aproape lăuntrică. Mă apropii de 
6 balustradă metalică, lucrată în arabescuri fine, gi zărese spatele 
unui grifon, lueindu-gi bronzul într'o lumină ce eade piezig. Privese 
îndelung reflexele moi ale statuii imbinindu-si lucirile cu seurgerea 
lină a unor ape ee se zürese departe. Mă eufund în uitare, învăluit 
în lumina lunară ce mingie imaterial statuia. 

Din non vocea tovarăşului nevăzut îngină: 

— Dar cînd își va lua avintul... 

Cuvintele rostite au virtuți de vrajă; ele împrăştie nemisearea 
decorului şi mă strimută pe un alt tărim. Cuprind acum statuia în 
întregime, Încremenire durată în metal, în care presimt clocotul 
vieții şi nevoia de spațiu. Deodată statuia chemată de apele depür- 
tate, se însuflețește, se încordează puternic, apoi se avintă eu un 
salt curb și eade zgomotos în valuri, fignind stropi. 

Primenirile din jur se urmează, nepregitit; mă găsesc acum 
pe un vapor ancorat lîngă țărm, de unde privese statuia evoluind 
în apă cu grafii de delfin. Se joacă. Igi bate aripile, se afundă, 
apare din nou seuturindn-si capul, înoată apoi liniștit în lungul 
vaporului, Pe punte, turiştii streini, eu ochelari negri, cu șăpei 
englezești si vestminte largi. Femeile au în jurul gitului galuri stib- 
firi. Se plimbă fără a-și vorbi, fără a băga de seamă jocurile gri- 
fonului, 

Privirile-mi sunt atrase din nou către țărm. Pare acum destul 
de apropiat. In faţa unei clădiri se güsese încă două statui. Cea 
care părea a fi fost aşezată la mijloc înfățișează un zimbru, așa cum 
îi desprinsesem imaginea în copilărie, de pe filele cărţii de citire. 
In dreapta lui se vede soelul gol, de pe care îşi luase avintul prima 
statue. Zimbrul se animă la rindu-i, igi agită coama bogată, se 
proptește pe picioarele de dinainte, apoi cu un elan imens se pră- 


RĂTĂCIRE ÎN vis 95 


bușește în apă, Este imediat urmat de a treia statue, pe care nu o 
pot deslnşi. - 

Apele devin spumegoase. Valuri mari se ridică în jurul vapo- 
rului, care saltà in tangaj. Nu am însă nevoe să mă sprijin de nimic. 
Privese în jur, spectator oareeum exterior peizajului, panica de pe 
punte, învolburarea valurilor si agitarea celor trei monștri în ape. 
Sunt cuprins pe'neetul de neliniște. Nu se pregătește numai un 
naufragiu, dar însuși pümintul pare a fi scuturat de un cutremur 
brutal, care n&rue edificiile de pe țărm, vînzolește cheiul şi înclină 
în depărtare copacii, smulgindu-i din rădăcini, 

Atunci mă agăţ puternic eu miinile de balustrada punţii gi, 
intelegind că asist la un Sfirgit, vreau să-i grăbese termenul. Anti- 
cipez dezastrul, caut si-l ajut sufletește, să-i precipit desüvirgirea, 
să-i întind proporțiile. Indemn în gînd animalele din apă să se 
agite și mai tare, si mai tare, pentru a ridica şi mai înalt coloanele 
de apă și rüscoli mai vajnie măruntaele pămîntului. Si monștrii par 
a mă asculta. Peizajul devine sur, ca învăluit într'un fum, in timp 
ce se desivirgese prăbuşirile și se înalță și mai sus valurile înspu- 
megate, 

Inţeleg că ne apropiem de Sfirgit, că nimie nu-l mai poate 
înlătura sau îndepărta, O părere de rău ascuţită mă cuprinde, o 
nostalgie după trecut, după cele ce au fost, după frumusețea și 
ordonanța lumii de dinainte. 

— Numai oi mai pot îndrepta ceva, goptegte tainic tovarăgul 
neeunoseut, 

Atunei mă întore către npe si mă adresez mental menştrilor 
infuriagi. Simt eum îi domin și eum fi îmblinzese, eum fi eonstring 
să-și comprime furia si să-și încetinească mișcările. Si monstrii îmi 
aseultá porunea și se adună cuminţi în jurul lor ca niște eiini nseul- 
tători, sub dirzenia voinții mele, Se liniştese valurile și începe să 
se risipească spuma ce acoperea apele. Tar pămîntul a inercmenit 
in memişearea de totdesuna, acoperit de dărimituri și arbori 
prübusiti. 

— «şi vor lua locul lor pe piedestale, șopteşte o ultimă dată 
tovarășul necunoscut, 

li zărese deci nemigeafi, bronzuri sculptate iscusit, pe țărmul 
dezolat. 

Sunt cuprins de o liniște vastă, de o impücare cu lamea $i eu 
mine însumi cum niei odată nu mai trüisem. X ca mulfumirea obo- 
sită pe care o ai după o strüdanie necurmată, prelungită timp inde- 
lung, în momentul cînd te opreşti și priveşti în urmă, la luerul 
înfăptuit; ca o răsplată sufletească. Pacea mă invadează, mă cuce- 
reste ca un cintec. Mă simt ușor, exaltat. Inchid ochii, sigur fiind 
că în momentul cind îi voiu deschide, îndeplinirea săvirșită mi se 
va înfățișa ea eeva mirifie, aerian, ca o nouă lume. Mă pregătese 
sufletește prin această viziune, pe care o chem, pe care o vreau si 
care-mi e necesară întregii fiinţe. Prelungese încă o clipă aştepta- 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zèa, apoi deodată deschid ochii pentru a cuprinde irizürile bogate 
ale unei lumi noi. Dar privirea dezamăgită colindă încet peste ace- 
lag ținut răvășit, peste apele sure și turburi, Deasupra, cerul stre- 
coarii nevăzut o cenuşă subțire. 


LABIRINTUL ALB 


O cameră înaltă, fără ferestre, vopsită in alb. Pereţii sunt ne- 
tezi si lucioși. Incăperea e izolată şi goală, Simt că dincolo de zidu- 
rile albe nu se află niei o ființă, nici o tresărire. Totul e alb și ne 
mişcat, 

Rámin îndelung eu ochii robifi de tăria albului fără pată. Sunt 
calm, depărtat de mine, neutru. Dar întrebările mijese în suflet, la 
început nedumeriri fugare, mai apoi scormoniri dureroase. Ce caut 
în mijlocul pereților albi gi a liniștii care mă învălue? Unde mă aflu 
și, mai ales, ce sunt? 

Atunci privirile-mi sunt atrase de o ușă tăiată diseret iu xid, 
Minat d» o putere străină, mă îndrept către ieşire. Incere 0 evë- 
dure pe care o ştiu totuşi zadarnică. Temeren mi se ascute, devine 
suferință, seincet, desnădejde. Imping usa eu violență, căci știam că 
trebue să fie închisă, Dar usa se deschide larg gi intru într'un cori- 
dor lung, alb si tăcut. Cuprind eu privirea dintr'odată pereţii înalţi 
şi luciogi și înţeleg că dincolo de ei se află neeiaș încremenire albă 
şi tăcntă. Mă simt și mai singur gi mai părăsit. Atunei desnădejdea 
devine vret. Rostese ceva, dar vocea Îmi răsană în urechi străină 
şi sugrumată. Cuvintele se destramă in sunete, iar sunetele ead în 
gol. Si totuşi, strigasem ceva, ceva grav, hotăritor: un fel de che- 
máre, un strigăt de ajutor, ponte o invocare, Dar cum mi-ași putea 
aminti cuvintele acelea, tălmăcind lucruri nelămurite? 

In capătul coridorului, o altă ușă. Pâșese repede printre zidu- 
rile albe și o deschid, repetind chemarea. Nu-mi răspunde niei un 
ecou. Intra în altă cameră, la fel eu prima. Deslugesc o altă ușă la 
stînga, tăiată în peretele alb. O deschid, repetind invocarea înfrigu- 
rată, căreia nimeni nu avea să-i răspundă. Atunci îmi pierd cum- 
pütul Mă nüpustese într'un alt coridor, apoi în altă cameră, şi din 
nou în lungui coridoarelor şi camerelor albe, tăcute. Mersul devine 
goană, invocarea devine țipăt, si rătăcese besmetie mereu în lungul 
labirintului atb, repetind in neștire aceiaş chemare desnădâjduită, 
căreia nu-i răspunde în jur şi în mine nici un ecou, 


PE MĂRILE SUDULUI 


„Să călătorești aga, nesfirgit, pe acelaș ocean, in aeciaș lumină 
albastră de amurg prelungit. Să te apleci în răstimpuri paste mar- 
ginea imbareafiei fragile şi să priveşti apa, lueind dinlăuntru en 
fosforescenfe calme, unindu-si lumina în aceias pînză egală, Si să fii 


RĂTĂCIRE, ÎN vis 97 


întovărăşit ds oameni despre care nu ştii nimie si árüsesc 
Viegtan singurătăţii tale gi P ET 

Je eitá vreme urmăream acest vis absurd, eu neputin: ^ 
făptuit? Si acum, iată... Sunt purtat pe întinderea ds M pa 
günare molatecă, şi-mi deapăn viața urmărind în largul apelor jo- 
cul totdeauna acelaș al lucirilor moi. Totul e seufundat intr'o at- 
mosferă albastră și totul se risipește în aceleași Ineiri, 

ŞI călătoria se prelungeşte în timp. Lunecă îmbareaţia pe ape, 
purtată de un destin neştiut, dar nimie nu arată această mişcare. 
Cerul rümine neschimbat, iar apele trimit în nesfirsire pinza lor 
neintreruptă. Plutim în nesfirgire departe de (ürmuri. Depártarea 
ü deschis Între noi gi lume un gol de netreeut, şi rătăcim astfel on- 
topiti eu timpul $i cu apele, 

Presimtiri depărtate, indoeli fugare îmi flutură arare in suflet 
o nevoie de călăuzire. Plutim pe mările Sudului, de sigur dar unde 
ne aflăm în udevăr? In apropiere de insula Paştilor, străjuită de 
statuile înconjurate de enigme, sau în apropiere de vreun arhipe- 
leag, s ice hind de insule de corali? 

trebări alungate repede, căci ele turbu i calmă 
a plutirii în timp si desțărmurire. CR Mintia 

O dilataţie imensă mă cuprinde, Fiinţa mi se răspind 
spaţiu şi se imbatà de lumină, aceiaș bara albastră, a uree dle 
nuanțele în evantaliu, pe dinaintea ochilor hulucinaţi, către tonu- 
rile grave ale siniliului. Indoită plutire, pe apă si în timp, in Inne- 
carea fără țintă a imbarcatiei pierdute, printre tovarăşi fără nume. 

y Dar timpul oboseste lumina. Gama albüstriului se înclină tot 
mai mult inspre intuneeime, E ca un fel de ingenunchiere, Dar ex- 
tazul nu se risipeste, Nu va ajuta oare intunerieul $i mai mult sur- 
ghiunul nostru t Nu ne va rătăci si mai adino pe întinderi? Ne pă- 
rüsim deci învăluirii negmrilor. Umbrele tovarășilor tàcufi, eoplegifi 
la rindu-le de nesfirsire, se desprind din ce in ce mai pierdut din 
intuneeimi. Trecerea e de abea simțită. Apele rümin mai departe 
nemişeate, imprumutind spațiului lumina lor dinlăuntru și inlo- 
euind Incirea, acum dispărută, a intinderilor de sus, Si plutirea 
Mao DATS timpul nopții desfășurate. 

, Acum umbrele tovarășilor muţi nu se mai văd. 5 i - 
mai, prin iradierea prezenței lor. Suntem cuprinși af sang i tă. 
cere pe care nu o turbură niei elipoeitul apei, nici alunecura neim- 
fiti a imbareatiei noastre vagabonde, Intr'un tirziu, simt că sunt 
singurul care stau de veghe, Ceilalţi s'au părăsit somnului. Și gîn- 
dul că sunt singurul treaz pe întinderea lumii îmi dă puteri ne- 
bănuite, Simt in mine o creștere, o dorință de dominație prin spirit, 
o cuprindere a nețărmuritului, o risipire în veșnicie. Nu mui 
gurul licür de înţelegere, purtat pe întindere? Nu pot oare imbrá- 
figa liniștea si cerurile, timpul si oceanul? Sunt singurul eare 
veghez, si gindul acesta imi dă putere asupra tovarüsilor mei en- 
fundaţi în absență, Imi lunee privirea în direcția lor, Nu-i zărese, 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dar le bănui ființele adunate în jurul lor, şi învinse, Nu-i dispre- 
tuese, dar un simfimint de aristocratică izolare mă depărtează de 
ei, Sunt simpli tovarăşi de drum. Atíit. Căci comuniunea de gind și 
simtire dintre mine și ei e spulberatá. Si mă întreb atunci, zimbind 
Wiuntrie: a fost onre süvirgità vreodată? Cînd rămineam muţi, unii 
lîngă alţii, invülui(i deopotrivă de lumina albastră, erau gi ei eu- 
prinși de prezenţa vastitudinii, sau le atribuiam neștiutor acest sim- 
fimint, de care, poate, ei eran depărtați? 

Am continuat deci vegherea în noapte singur, sfisiind legătu- 
rile de gînd ce mă uneau de tovarășii de călătorie, Eram acum sin- 
gur pe întinderea mării, si gîndul îmi strecura în suflet o simţire 
orgolioasá pe care o trăiam din plin, deşi o bünuiam neindreptàfitá 
şi meselünii. 

Atunci, pentru prima oară, pe Întinderea mării se petrecu un 
fapt. Desprins din neguri, se ivi deodată în apropierea noastră un 
vas negru, imens, Alături de eorübioara noastră a cărei punte era 
aproape de apă, vasul apărea ca un munte întunecat, creseut din 
ape. O clipă am gi crezut că ne-am apropiat de un țărm vulcanic, 
dar am deslugit în chiar acel moment, tăietura ascuțită a prorei, 
spinteeind suprafaţa apei. Vasul înainta repede, tăindu-ne calea. 
Atunci am înțeles că soarta noastră era pecetiuită, Drumurile noa- 
stre aveau să se ineruciseze în acelaș moment și în acelaș punet pe 
întinderea mării, iar imbareatia noastră avea să fie spintecată de 
lovitura năpraznică a intilnirii. Am privit eu luare aminte mersul 
celor două vase și am înţeles cum ele erau purtate de o forţă ce părea 
a veni din afară de ele si care avea să le năpustească deodată în- 
tr'o ciocnire inegală, Atunei am strigat tare, ca să-mi deştept to- 
vürügii si ca să vestese pe eei ce trebuiau să se găsească de veghe 
pe vaporul întunecat. Umbrele tovarășilor au tresărit din absenţă. 
O elipá fu liniște. Apoi începurăm să urlăm cu toţii, spre a ne vesti 
prezența. Dar era zadarnic. Vaporul negru înainta întunecat spre 
noi, şi nici o mişcare nu se deslusia sus, pe punte, Atunci am urlat 
şi mai tare, adáugind ţipetelor guerul slabei noastre sirene, Niet 0 
lumină nu se aprindea însă pe întinderea vasului întunecat, care 
înainta spre noi eu aeejag lunecare liniştită. Am tăcut un moment, 
pentru a respira adine aerul nopţii, şi am putut atunei culege imen- 
sitatea tăcerii care ne înconjura. Am reînceput apoi strigătele, dar 
vasul întunecat își urma neturburat cursa, Atunci desperarea ne-a 
sugrumat strigătul și am rămas cu ochii (inti(i înainte, înspre locul 
unde avea să se întilnească peste citeva clipe cele donă vase, gi aş- 
teptind ciocnirea care avea să ne arunee în adineul oceanului. Tim- 
pul se prelungea, vasul negru înainta orb, iar în jurul nostru dom- 
nea din nou marea linişte, 

„A fost curentul apei produs de vasul întunecat? Nu am putut 
deslugi. Destul că îmbareaţia noastră, mînată de o forță din afară, 
a început să pivoteze pe loe, oferind vasului negru una din mar- 


sions, ÎN vis 99 


gini. Sau poate că vasul întinecat si i ireeti 
1 : şi-a schimat bruse direcţia? O! 
Rt renun(ase atunci să mai caute şi să înțeleagă. Am azil 
Pres halucinați sehimbarea eare acum dădeu celor două îmbareaţii o 
Pals paralelă. Vasul negru trecu repede pe lingă noi, atingin- 
qum aproape, și bam putut prmări cu privirea lungimea imensă 
AGIRE li i a sci etat trecu pe lingă noi, apoi se 
niștit, ca noi îsă fi i vre-o umbră 
^ unind a ea e org "a putut deslusi vre-o umbră sau 
Cind umbra neagră se topi în depărtări, mi-am aminti 
i : ' tor D , mi- ntit de to- 
anca de drum. M'am simţit apropiat de ei, infrütit în acelas 
estin, și m'am surprins surizindu-le prietenegte in intunerie. 


ION BIBERI 


CRONICA LITERARĂ 


CRITICUL EXEMPLAR. 
ASPECTELE UNEI COMEMORĂRI. 


Numim ,exemplar" pe criticul neabátut dela exerciţiul bunului 
ust şi al dreptei judecăţi de nici o Imprejurare subiectivă, Vocaţia cri- 
ică se declară chiar în putinţa acelei libertăţi contrazisă în ascuns, 

dar totuşi necontrariută în aparență, fiind deaceea un triumf continuu 
asupra pornirilor : 

Impar(iali faţă de alţii, al căror proces, străin de noi, am fi che 
mati să-l judecăm, putem fi multi, dacă nu cu toţii; impartial însă faţă 
de sine, intrind el insus ca parte în procesul, pe care trebue cu toate 
acestea să-l judece, este numai criticul exemplar. 

La cine altul, dela noi, ne-am putea gindi scriind ceeace scriem, 
decit la Titu Maloreseu? Inzemnările zilnice au adus în sprijinul aces- 
tei idei, ce se poate face despre autorul lor, un material deosebit de 
important; cu atit mai important, cu cit comentatorii criticei malores- 
ciene, fie chiar prieteni, au contribuit cu toţii la micşorarea cel puţin a 
meritului ei: adweraarii — cu intenţie anume, mergind pln& a i-l con- 
testa deschis, iar prietenii — fără să stie, arătindu-l ca rezultat necos- 
tisitor. 

Să sperüm, că afirmfnd aceasta, nu ni se va lua drept manifesta- 
rea unu; zel fără măsură. Căci admiratorii lui Malorescu, ei înşişi pină 
deunăzi cit nu apăruse jurnalul, celebrindu-i în orice împrejurare ma- 
rea inteligenţă excluzivă, nu Intretinut re al în conștiința publică 
ideen destul de curioasă a unui om lipsit siuni omeneşti, un fel 
de monstru cefalic, pentru care nirea inimii nici n'ar fi fos de 
conceput, de îndată ce era lipsit de inimă, Biruinţa de sine, care dà 
înălțime criticei, se înţelege dar, că nu putea, urmltor elogiului aces- 
tor admiratori, să Impodobească spiritu! maiorescian. ȘI atunci, ce 
laudà era aceea n unei obiectivitát! necucerite $i a unel libertăţi cri- 
tice fără piedici? 

Dar iată că între timp s'au tipărit primele două volume ale jur: 
nalului său, şi omul, care îşi tăinuise inima pinë la a se crede că nici 
nu aven, apare întreg, cu nebănuite turburări, cu simpatii si repulsi, 
nm care deopotrivă inteligența critică, adică bunul gust $i dreapta 
udecată, triumfa suvaran, 

Nouñ, celor de azi, ne vine usor să fim obiectivi cu un Emi- 
nescu sau Caragiale: lauda nu ni se încurcă în relatiile cu e. 
Dar Maiorescu a fost contemporanul! lor, a fost tovarășul $i de atâtea 
ori prietenul lor; i-a cunoscut citeodată chiar pină la neplácerea care, 
Intre oameni, rezultă din deosebirea de temperamente sau numai de 


CRONICA LITERARĂ 101 


interese. La un anume moment, de Eminescu, îl desparta o diferență 
politică şi in acelaş timp si mai cu seamă o certă pasiune pentru 
aceeaşi femee; de Caragiale — caracterul inconvenabil al acestula, ca 
să nu zicem lipsa de orice caracter, 

Despre relațiile cu marele poet, devenite foarte încordate, ne vor 
bese însemnările din Fevruarie si Iunie 4879 (v, Insemndri zilnice, vol 
D: „In interval, greul timp intern cu Mite și Eminescu“ sau; „Grea 
epocă Eminescu (urmează notarea citorva atitudini ciudate ale poetu- 
lui faţă de Mite, iubită totodată si de eritic m. r.J. Articol al lui In ches: 
tiunea evreeascá in contra men.". In Iunie (880, Maiorescu adnogă 
încă la jurnal: „La laşi, aflat dela d-na Micle tot felul de lucruri ordi- 
nare contra mea (5i a Mitei), provenite dela Eminescu”. 

Dar însemnarea cu „greul timp intern" şi „articolul în chestiunea 

evreească” e Insoţită totuși de cuvintele: „ṣi după asta [eu] totuşi 
Aceeasi simpatie pentru el, poate mai puternicii”, cuvinte ce se verifică 
îndeajuns, Căci In adevăr judecata şi gustul criticului, chiar în cadrul 
unui jurnal intim, nesortit poate publicităţii, râmin neinfluenfate de 
nntisemitismul pe care, ca libertate politică a poetului, nu-l impărtă- 
seste, dar maj ales de concurenţa sentimentală, care nu reuşeşte nici 
en să-l turbure. Si astfel apre sfírgitul anului 1879, deci chiar intre da- 
tele însemnărilor de mai sus, putem încă citi: „Citeva poezii nouă ale 
lui Eminescu, fonrte frumonee şi o satiră veche, deasemenea”, după 
cum, mal tirziu (v. Insemnári silniee, vol. 1I), fără nici 0 aducere a- 
minte despre neplâcerile politice și sentimentale avute cu omul, ia- 
răgi: „Citit frumoasă legendă de Eminescu, ,.Luceafürul" (Stmbdtd, 
17/39 Aprilie 1882); „Lecturi, n nouei frumoase poezii à lui Eminescu 
„l.uceafărul” (Sîmbătă, 24 Aprilie, 1582); „Seara Luceafărul lui Emi- 
neseu, eu el si Anetie si familia mea, citit, corectind" (Luni (3/25 Sept. 
1882); „Am citit. (arsi vecinie frumoasele poezii de Eminescu (Vineri, 
8/20 Oct, 1882); „frumosul ,Luceafár" al lui Eminescu, slefuit" (Joi, 
28 Oct. 9 Noemorie 1852); „Leam citit (familiei Stirbey n., r. ,Luceafá- 
rul lui Eminescu" (Duminică, 34 Oct. 1882); „Citit (ln Juntmea) tradui- 
cerea germană a ,Luceafürului^ de Mite" (Miercuri, 12/28 Januarie 
18583); „Seara, la Kremnitz, Mite mia citit traducoren «Luceafürului" 
(Marti, 25 Januarie]? Fevr, 1883); si apoi întreaga operă de asistenți a 
poetului alienat, internarea la Sutu, vizitarea lui, ajutorul material, 
trimiterea ln Viena, condusul la garā, editarea poeziilor, cores- 
pondenţa cu Viena asupra sinătăţii lui, vizita şi acolo, si, insfírsit, 
impotriva temerilor cite unui prieten („Zizin C[antacuzino] zicea ieri 
că Emineseu va răsplăti ostenelile mele pentru «| cu cea mal neagră 
ingratitudine, căci, la o minte genială, ar fi avind un caracter comun" 
Miereuri 4 Fevruarie (855), plimbarea lui Eminescu, insinütosit 
temporar, in Talia, si celehra scrisoare către el, cu Incheierea: „Asn dar 
fii fără grijă, redobindeste'li acea filosofie impersonulă ce o aveni tot 
deauna, nmdaogei cova veselio si petrecere în excursiunea prin fru- 
moas Italie, si la Intoarcere mai Incülzeste-ne mintea si inima cu o 
rază din meniul D-tale poetice, care pentru noi este şi va rüminea cea 
mai înaltă încorporare a inteligenței romine” (Fevruarie 1584), Aves- 
ton toate erau faptele fn legătură cu Eminescu şi convingerile despre 
el, nu ale unui critic care numai s'a incintat de geniul marelui poet, ci 
ale unuia caro sa găsit cu el si Intr'o oarecare disensiune politică 
si intrun grav conflict sentimental, 

Cit priveste pe Caragiale, Maiorescu nu avea mai nici un motiv 
omenesc de a-l iubi. Putem presupune în toată libertaten că, omeneste, 
Isi displăceau reciproc, ceeace nu era cazul cu Eminescu. Autoritari si 
sconici amindoi, ei îşi jucau rolul pentru cite o lume în totul deosebită 
una de alta, pentru două lumi ce nu se intilnesc niciodată în aceeași 
sală de teatru: Maiorescu era actorul publicului cultivat, lar Cara- 
giale — al plebei. Primindu-l între ai săi, în cercul de oameni subţiri 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ni Junimii, criticul avea să observe cum, de sub m 
apreciat, ae strimbă din cind în cind suburbia si temp raniti 
mai diferența socială a rolurilor dintre ei, dar şi deosebirea de ca- 
racier, dacă deosebire este între a avea şi a nu avea caracter. 
In orice caz, Insemnările zilnice, pină acum, nu cuprind nici 0 
notă în care Caragiale-omul să apară intro lumină favorabilă, ci dim- 
potrivă. Astfel: „Aseară citit actul 1 din opereta „Hatmanul Baltag“ de 
Caragiale si Negruzzi, eu ei toti. Foarte amuzant. Caragiale cam ne- 
rusinat eu ceilalți...” (Stmbdtd 37 Noem.]9 Dec. (883) sau: Ceartă între 
Negruzzi $i Caragiali pentru modificări necesare (la opereta lor m. 7, 
Caragiali violent, grosolan si inutilizabil“ (Martie, 4884) $i dim nod. 
„Seara Junimea, Caragiale lipsit de tact ca la mabală, în discuţia, cu 
Alecsandri.. (Stmbatd, 17/29 Martie 1884). Era aşa dar cel puţin o 
v de public și de scenă între aceşti doi mari actori. 
orescu Însă avea si o minte, după cum se stie, di 
omul prin urmare nu-l putea influenta să nu-i adm E opea titi 
ee ehe iw notate, dramaturgul se bucură din plin de atenţia lul 
iara binevoitoare: „Joi seara, banquetuL.. Foarte vesel. Mare efect 
tura lui Caragiale „Scrisoarea pierdută” (Miercuri, 24 Oct. 1885); 
Sora lui Negruzzi, d-ra Miclescu, d-nul şi d-na Balet, M-me Steege, 
hii rre iar Am citit „Scrisoarea pierdută” (Vineri 26 Octomv. 1884); 
— Dela nu seara, la Regina, cu Caragiali, care ne-a citit ,Scrisoa- 
rea pierdută”. (Luni 42/24 Noemv. 1884); „Prima reprezéntatie a [co- 
mediei] „Scrisoarea pierdută“ de E L. Caragiale, în Teatrul Naţional. 
Succes mare, autorul de două ori chemat, Regina prezentă Lume, de 
"n mai Incápeau. După reprezentare, supă la noi, cu Caragiale]. Sla. 
viei, Balş“ 5. a. (Marţi, 13/28 Noemorie 1885); „La cină, doamna Cal- 
imachi] — Catargi, Lecomte, jau Nouy), Kremniţii, Zizin Canta- 
cuzi ne], Caragiali şi Burghele. După masă. Carag[íali] a citit noua 
Şi karlia sa farai de concurs. „Dale Carnavalului”, (Vineri, 45/28 Fevr. 
: ); ,Asenrá M- Callimaki, Negruzzestii, Zizine si [S] Fl. Marian 
din Bucovina, la mine la masă Și Caragiale, căruia alaltăseară l-am 
dat la Comit[otul] tontra) premiul de 1.200 frane! pentru farsa sa în 3 
acta „D'ale Carnavalului”. (Miercuri, 37 Fevr. (f Martie 1885); si apoi: 
„Ieri, la teatru, premiera farsel în 3 acte a lui Caragiali „De-ale Car- 
navalului™, Pe Jumătate căzută, dar din cauza unor pretenţii injuste. 
m doară, numai o simplă farsă veselă şi nu vrea să fie mai mult". 
Marţi, 9/24 Aprilie (885); si însfirşit: „Lunea Rusaliilor 13/25 Mai, de 
dimineaţă pină către ora 2 noaptea, terminat de seris critica asupra 
comediilor lui Caragiali", (Duminica, (2/25 Mai 1885). totuşi, 
violent cum era, s'a dedat mai tirziu la atacuri foarte josnice impo: 
triva lui Maiorescu, fără ca acesta însă să răspundă în vreun fel si 
oră pad re pou. in — de a-și modifica părerea despre opera dra- 
; + Dar de aci ince Í arac dintre 
a sna penne pe deosebirea profundă de c ter, 
a să Ineheern cu aceate rinduri, càre nun i E 
mina de «Critic exemplar”, numai Însemnările e EA Ag 


că e poate folositor azi să-i propunem exemplaritatea critică Arv 


ZZ e vroind să-i calce pe urme, se otrüvesc totuşi cu propria-le pa- 


CRONICA LITERARĂ 1053 


La comemorarea lui Titu Maiorescu, Viața Rominească se simte 
şi datoare si liberă să participe cu omagiul ei; datoare, fiindcă e vorba 
despre sărbătorirea a o sută de ani dela naşterea omului, care à da- 
venit una dintre puţinele personalități covirsitoare ale culturii noasire, 
şi liberă, pentrucă ncrastă revistă, încă din timpul vieţii ilu 
bărbat, l-a dat lauda ce i se cuvenea. 

Multe deosebiri au putut fi între Maiorescu şi conducătorii Vieţii 
Romineşti; cine vrea să le afle, le va găsi pe toate In paginile revistei 
noastre, mai ales în primii ei cinci ani. Era vremea cînd criticul aces- 
tui periodic, regretatul G. Ibrátleanu, îşi tipărea la sumar unele dintre 
capinas cunoscutei sale lucrări Spiritul critic.. prin care acţiunea 
lui Maiorescu apărea nu ca deschizătoare de drumuri noul, ci ca o 
rezultantă a traditiei culturale moldovenești, si cind, în acelaş timp, 
la „Cronica literară” sau la ,Micellanea", se susțineau chiar oarecare 

polemici împotriva unora din directivele maioresciene, 

Cu toate acestea, ne mai amintind de recunoastrea din chiar po- 
kanicole obiectivului Ibrăileanu, Viaţa Rominească a tăcut loc, într'o 
Imprejurare festivă (Universitatea din laşi sărbătorea pe profesor, la 
retragerea din învăţămint) omagiului ei neretinut. 

„S&rbătorirea d-lui Maiorescu, se poate citi în Nr. 11 al revistei 
noastre din 1900, de cătră legeni a fost răsplătită de jubilar cu prisos 
sinţă, căci discursul d-sale din Aula Universităţii a fost o adevărată 
sărbătoare pentru concetățenii nostri. 

„Am văzut pe acelaşi Maiorescu de altădată, — de totdeauna — 
cumpănit în gindire și cald în expresie”. Și după arătarea Invinuirilor 
ridicole, ce i se adusese, prinire care mai ales aceea de cosmopolitism, 
Sa adaugă; „beest om, care a lucrat atit de mult pentru desrobirea 
culturii romine de influențele rele streine şi pentru crearea unei com- 
stiinti naţionale, în adevăratul înţeles al cuvîntului”, pentruca în cele 
din urmă articolul să se incheie astfel; „Dar serbarea se isprăvi şi 
maestrul îşi luă un suprem adio dela universitatea, pe care a flus- 
trat-o odinioară cu prestigiul unei inteligente in afară de linie”, Asa 
Inch obiectivitatea ei tradițională dă Vieţii Hominegi de azi impulsul 
şi simțămintul liber de a se asocia la comemorarea celor o sută de ani 
dela nuşterea marelui om. 

Si este pentru et o bucurie de calitate superioară că un idealist 
categorie, care putea să declare în pomenitul discurs dela laşi, că 
ceea ce „hotărăşte soarta oamenilor sint trebuintile sufleteşti: religia 
pentru cei mai mulţi, frumosul artistic pentru unii, filozofia pentru 
cițiva“, e îmbrățișat şi sărbătorit chiar atit de tirziu de toată suflarea 
cultivată a țării noastre: de Academie Intr'o şedinţă festivă, prezidată 
de însuşi M. S, Itegele, ale clirui cuvinte In această împrejurare nu 
se pot uita, de Facultatea de Litere şi Filozofie printr'un cielu de con 
ferințe foarte ascultate, de Revista Fundațiilor Regale prin articolele 
mai tuturor criticilor activi de amăzi, de Ministerul Educaţiei Naţio- 
nale ete, ete, 

Ce e drept, am înregistra! şi o excepţie. D. N, Iorga a tipărit un 
scurt articol de ziar, à cürui concluzie, dacă ne amintim bine, era 
„stimă, da — admirație, nu”, sustinind şi conferinta anunțată sub 
titlul „O încercare zadarnică de reinviere“, Am ascultat noi înşine 
conferinta d-lui Prof. N. Iorga. După arütárile d-sale, Titu Maiorescu 
„n'a avut nimic comun cu societatea romineascá", nu s'a identificat 
cu niciunt din marile ei aspirații şi prin urmare nu poale avea vreo 
legătură cu viitorul acestel societăți, care, ln rindul ei, „n'are nevole 
de reinvierea dascălului silogist”, 

Se înţelege, că nu pentru a o discuta, menţionăm concluzia d-lui 
Prof. lorga; um reţinut-o cu gindul să ne exprimăm părerea de rău 
că un glas atit de Inalt a lipsit din corul de sluvă, pe care l-a reunit 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tralatinisată şi elucubrstii n 


Fiindcă însă, la 1890, d. Prof, N. Io era foarte . 
pletàm omagiul societăţii romtnegti de nzi fală de oai d păr 
comemorat, cu ceea ce scria d-sa, Nee douăzeci de ani mal tirziu 

à , 95 Noemvri y 
turitate, ilustrul autor, aflind despre retragerea. ee DM MM 


minunate glasuri de orator; stüpiniren tuturor mi 
nice de o desăvirşită delicateţă si de o absolută piece iar tee 
Do deeti, Pină si farmecul înfățișării acestui om extraordinar e gi 
astăzi acelaș, biruitor şi faţă de dusmanii săi, multi sí neimpăcaţi: 
mersul hotàrft, prestanta minunată, sănătatea feței, din care lumi. 
nează de supt sprincenele dese ochi mari, a căror lumină n'a căpătat 
miar blindeten iertătoare a bátrinetii". In continuare, se afirmă că 
mediul universitar de atunci era nevoie de un om care să infrineze 
a „Preta sa pornirile nestüpinite ale noilor profesori: „Acest orm, 
a că ui creștere superioară, princiară, n cărui înnăscută demnitate 
tje departe vulgaritatea obraznicá a patimilor deagolite, era d, Maio- 
u", A In sfirsit: „Va răminea pe urma acestui mare invütitor 
daca malne ei nu vor fees gregi do a creda ci eR A deni 
e à crede că lecţiile d-lui Maio 
erau doar o frasă care ge poate înlocul cu altă frasă 
i un 
rec se poste primi un alt gest: va răminea Intre alții gate ie - 
nnl Ld rari ko Rat rated Sí intereselor, şi o glorie care se va 
riza UNAM M căpătat, mulţămită şi colegilor rămaşi, per- 
+ Cititorii nostri, odată cu noi fi j 
Pi paid i, noi, pot fi deci mulțumiți: ej au acum 
porn Pie Ri CQ slavă pentru Titu Maiorescu, glasul d-lui 


VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRAINATATII 
ROMANUL UNEI DESVOLTÀRI SPIRITUALE 


Rezumarea unui roman este o operaţie pe cH de utilă, pe atit de 
neplácut&, Comprimarea aceasta o MEME de citeva rinduri a unei 
substanțe de viaţă și de talent cuprinsă în citeva sute de pagini este 
penibilà şi nedreaptă. Relatarea subiectului în fraze de cod civil, reci, 
concise, plate, desfigureaz& frumusețea operei. Acolo unde autorul, cu 
tact, discreţie şi poezie, a descris implinirea unei Iubiri, rezumatorul 
expuna în stil de proces-verbal că „el o are după multe insistente" sau 
că „ea însfirşit cedează” sau altceva la fel, Ràmfne povestirea mai pe 
indelete a subiectului, procedeu care aminteste de exerciţiile şcolare: 
„Spune acum cu vorbele dumitale!” Dar si aici copia în raccourci esta 
o denaturare. 

Totuşi, rezumatul, cînd e vorba de romane, este folositor citito- 
rului care vrea sä se informeze pentru a putoa alege, Dar cite romane 
sint interesante numai prin suhiect? că valoarea a nouă zecimi 
din producţia epică mondială din ultimele trei sute de ani, dela Don 
Quijote la Der Zaubenberg, nu stă atita în ceinee este povestit cit In 
felul cum se povesteşte Cu ae cuvinte, cred că nu imitarea exactă a 
vieţii face esenta romanului ci interpretarea vieţii de către romancier, 
Asta însă, mă grăbesc să spun, nu trebue să însemne că romancierul 
face bine atunci cind nesocoteşte faptele, întimplările, acțiunea. Si dacă 

un roman fn care nu se petrece mare lucru nu dă loe decit unul re- 
zumat sărac in fapte precise, asta nu are nicio însemnătate In ce 
priveşte valoarea lui, Ba poate chiar, cu cit un roman este mal grèu 
de comprimat In bap rezumnativ cu atit el este mni valoros (cel puţin 
în ce priveşte conținutul lui sufletesc, deloc neglijabil şi care poate 
foarte bine — vezi Balzac — să existe în acelaşi timp cu un belşug 


do f. JN 

"Piiks *) al lui Drieu La Rochelle este ceiace Germanii numesc 
un Bildungsroman, un roman a) unei desvoltări spirituale. Specia 
aceasta de roman numără exemplare ilustre sí în bună parte astăzi 
necitite şi necitibile ca Wilhelm Meisters Lehrjahre. Este spacia de ro- 
man cea mai refractară rezumatului In sensul strict al cuvintului, 
Aceasta nu atii din cauza finetei de țesut a conţinutului cit din cauza 
sărăcie! în ce priveşte faptele, Inttmpl&rile, acțiunea. In acest sol de 
romane acțiunea este sărucă în sine; ea nu capătă valoare detit prin 
rüsfringerea în sufletul eroului și prin transfigurarea ei cu prilejul 
acestei resfringeri; descriptiile sint deobicei! plate, fără culoare; perso- 


*) Gallimard, éd, 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


najele secundare sint şterse; eroul este în general lipsit de cea mai 
mică putere de-a ieşi din el, de-a concepe obiectiv lumea exterioară, 

Acesta esie, de altfel, mai mult Bildungsroman-ul de tip german, 
roalizat în Wilhelm Meister, în Heinrich von Ofterdingen al lui Nova- 
lia (acesta salvat dela platitudine prin aura lul de via şi de misticism 
şi prin îndemnul la poezie dacă nu prin powia efectiv exprimată); 
2 tirziu cu mai mult pitoresc în Der grüne Heinrich al lui Gottfried 

ler, 

L'éducation sentimentale este ti francez şi poate tipul niver- 
sul perfect al romanului unei evoluţii spirituale, făcut deopotrivă din 
analiză sufletească şi din zugrăvirea lumii exterioare, 

Gilles vrea sä fie pe lingă istoria desvoltării spirituale a unui om 
$i o evocare a societății franceze dintre cele două ultime războaie, din- 
tre 18 si 1938. Cu toate acestea, materialul personal, desigur că in 
bună parte autobiografic, copleseste materialul documentar, Lumea 
exterioară este evocat aproape exclusiv prin răsiringerile ei în sufletul 
lui Gilles Gambier, 


timentale, sociale, politice, iterare. In prima parte, 11 vedem tinăr per- 
misionar sosind de pe front Intr'o zi dela începutul anului 1917. Orfan, 


şi cum uita să facă acum im oraşul mare care apleacă toate simpu- 
rile omului spro cheva fetisuri, ar fi văzut un car minunat. Cer part- 
zian, fără stele, Era o seară blind&, usor bräzdată de frig. Femneile tsi 
Intredeschideau blănurile. H priveau, Lucrătoare si femei de stradă. 
Femelle de strada îl ispiteau mai mult decit lucrătoarele, insă al vola 
să se joace cu dorința lui, scrisnind din dinţi. Toată lumea părea că 
merge spre un scop, De asemeni şi el avea un scop a cărul formă fi era 
preiei DN cunosetă, Mai curind sau mai tirziu, forma aceasta avea să sè 
uie", 

Desvühuirea acestui scop, sau mai exact căutarea unui scop în 
viaţă, va continuu pină la sfirsitul cărții. Cu obiceiul lul dea trăi în 
prozent, Gilles va evita mereu o definire a scopului vieţii lui. 

Deocamdată, după uvertura unei nopţi de exces alcoolic si de sn- 
tisfacere sexuală, Gilles, fără un ban (tutorele lui e tntr'o de 
propagandă în Canada), se duce să vadă pe părinții a doi camarazi 
marţi pe front, Cunoaste pe sora lor, Myriam Falkenberg. Tatăl ei e 
un bogat om de afaceri. Mama ei a murit, de supărare, după moartea 
fraţilor el, Intre Gilles şi Myriam se longá o prietenie ciudată. trans 
formată la ea în curind în dragoste. Lucid, Gilles nu-şi ascunde că, 
des; Myriam, studentă la ştiinţe, e drăguță si deşteaptă, ewince H 
atrage spre ea este In primul rînd averea ei. Intrat intrun spital 
pentru a-şi vindeca braţul, el nu se sfieste să accepte dela Myriam, şi 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢU 107 


nu cu titlu de împrumut, sume importante, cugetind cu cinism prin 
reflexia autorului: 

„Apariția banului în anumite existențe poate fi um miracol ca 
3i acela al iubirii: el agită puternic imag natia si sensibilitatea, cel 
puţin în primul moment”. 

Tonul acesta de smterilate va continua dealungul întregii cărţi. 
El dă un aer de candoare materialismului cinic şi de naturaleţă celor 
mai rusinonse sentimente. Autorul a evitat cu grijă orice ipocrizia, 
fără a [ace în ncelasi timp etalaj de cinism. Dealtfel, spre sfirsitul 
războiului trecut, aceasta era starea de spirit a multor tineri care, 
după co la o virsti crudă văzuseră de sute da ori moartea cu ochii, 
nu mai aveau niciun respect pentru frumoasele sentimente ipocrite 
ule înaintaşilor şi nu se gindeau decli să cisitee timpul pierdut, lacomi 
de Drama şi de satisfacţii imediate, pentrucă cuceriseră o experienţă 
cumpli 

enin Falkenberg se sinucide, Gilles Gambier, prin protecția 
procurat de Myriam, nu se mai întoarce pe front şi capătă un post 
la ministerul nfacerilor străine. Prietenia amoroasă cu Myriam îi lasă 

timp destul ca să aibă multe aventuri cu rezultat precis, plătind fe- 
meile din banii daţi de Myriam. In sfirsit, se căsătoreşte cu aceasta. 
Deceptie fizică. In ultimul an al războiului, reia serviciul pe front ca 
interpret! pe lingă o divizie americană. In Belfort, este cuprins de o 
puternică dragoste sensuali pentru o femele mai In virstă decit ex 
Odată cu sfirsitul războiului ia sfirsit şi experienţa erotică a lui Gilles. 

In partea a doua intitulată L'Elysée (prima poartă numele de 
La permission), îl vedem pe Gilles după rüzbol, căsătorit mereu 
cu Myriam, trăind separat de ea dar din banii ei. Lumea în care se 
invirie el e formată din tipuri foarte variate: politicieni, literati 
cu idealuri sociale, de avant-gardă. Toată aceastü parte este 
debunáseama copiati după realitate. Cineva care a cunoscut bine 
lumea literară $i politică pariziană dintre 1920 şi 19%), ar putea de- 
sigur să pună un nume real dedesubtul fiecăreia dintre aceste figuri, 
Acela căruia cheia li lipseşte nu va izbuti să vadă clar decit citeva 
dintre ele, fiindcă nu toate sint suficient de vii. Mai exact: autorul 
le descrie cu amünuntime si le caracterizează cu pătrundere, dur nu 
le mişcă destul de viol, nu le face să trăinacă destul, Cu alte cuvint» 
avem in fat un material de memorii uşor romantate si numai ici şi 
colo cite un adevărat episod de roman. Autorul n'a ajuns (poata n'a 
vrut) să dea pretutindeni formă artistică materialului sáu de fapte, 
Lectura, din cauza aceasta, este adeseori obositoare, si este obositoare 
iără rezultat spiritual, pentrucă figurile, cum am mul spus, nu se 
Intipărese suficient In minte, acţiunile lor nu ne prind, vorbele lor nu 
ne conving, Si totuşi, realitatea lor o simţim. Numai forma in care 
este dată nu ne mulţumeşte Intotdeauna. 

Personagiile care trăesc mai mult sint membrii grupului Râvolte, 
grup de literati cu veleităţi politice de atinga, In care nu ne este greu 
să distingem grupul surrealis!, sau o parte din acest grup amestecată 
cu părţi din grupul puţin mal vechi al dadaistilor. Dar identificarea 
exactă nu ne interesează, E destul să recunoastem in grupul Révolte 
o bună parte din tineretul dela 1920, anarhizat de război, vialnd des- 
compunerea unel societăţi vechi si slăbite, Unul din coriteli grupu- 
lui, Cyrille Galant, spune lui Gilles: 

„Noi urmărim sistematic un anumit plan de demoralizare ge- 
nerală . 

Mulţi erau tinerii care ia acea epocă declarau cu candoare acelaşi 
lucru prin cafenelele din Montparnasse și din Cartierul latin. 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Gilles Gambier, deşi prieten cu ei, păstrează o atitudine prudentă 
fată de aceşti exaltafi' 

„Gilles, pentru a-şi satisface curiozitatea față de isprăvile grupului 
Révolte si in măsura în care groaza lui de lumes modernă i le Infátisa 
drept nişte manifestări suicidare ale acestei lumi, îşi ascundea sub 
masca humorului desgustul pe care ele i-] inspiran“. 

Carentan, tutorele lui Gilles si care Îl vizitează pe aceata la Paris, 
fi spune: 

„Cit despre prietenii tăi, el sint mărunți, mărunți de tot, Ei sint 
fată de romantici ceince sint radicalii faţă de Jacobini. Asta spune 
tot, Nu sint decit moneda măruntă a vechiului R9, Multe talente, dar 
coaie deloc. Caël [seful grupului] e un Robespierre fără cea mal 
mică ghilotin&, fără nici col mai mie briceag... Epoca ta ml se pare 
destul de plată”. 

Intr'adevăr toate isprüvile acestui grup sint penibile si ridicule. 
Pe lingă asta, fără să-si dea seama, ncesti tineri sint unealta citorva 
politicieni din opoziţie. cărora ei le servese de turmă electorală. In 
fond, toată. revolta lor nu izbuteste să producă decit un singur fapt: 
sinuciderea lui Paul Morel, fiul preşedintelui Republicei, care aucombá 
e povara unei heredititi bolnave, agravată de anurhismul tovar- 
silor 

Odată cu acegsti experienţă politico-literară (producția poetică 
à grupului nu e mai sus decit politica Iul), Gilles realizează si una 
nerunt în iubirea lui față de Americana Dora, care i] deaatmpá 
ges 

Desgusta!, pleacă în Normandie In Carentan, a cărul tntelepeiune 
nu-l linişteşte: 

„Tontă Intelepciunea aceasta oricit de sigură. si de evidentă ar 
fi fost pentru Gilles, | se părea că nu ponte fi întrebuințată, Peste 
cite secole ar mai putta servi din nou? In care nou ev mediu? Ce 
puteau să facă aceste maxime sfinte Impotriva cinematografelor și a 
cafenelelor, a caselor de toleranță, n ziarelor, a burselor, a partidelor 
si a căzărmilor? „Niciodată, se gtndea Gilles, niciodată, niciodată seva 
nu va mai străbate prin ncest popor al Franţei cu arterele useata, 
Ce ponte face Carentan contra lui Cal nebun de debilitate, tntora 
la bilbiiala infantilă si făcind din această bilhiială ultima lege a 
spiritului? Sau contra uscăciunii hizantine a lui Galant?", 

ȘI int o nouă etapă p» evoluției lui Gilles, E] care „nu luase 
partea nimănui”, trăind întrun indiferentism egoist, din indolent& 
mai mult decit din convingere, işi reface viaţa. Divorteară de Myriam, 
ceea ce Înseamnă că rămine sărac, se coloază cu o femeie de stradă 
Întiinită in Alger, suflet onest si simplu care îl iubeste cu naivitate 
şi trăinicie, sconte o revistă pe care o intitulează tragice Apocaliptu!, 
şi după moartea femeiei, în parte la rüzbolul din Spania, de partea 
albilor. Epilogul relatează aspecte din acest război, la Barcelona, în 
Ibiza, serise intrun stil de mare reportaj, viguros, sobru, colorat, care 
face din acest capitol partea cea mai bună a cărţii, din punct de 
vedere n] realizării artistice. 

Evoluţia spirituală a lui Giles Gambier are ea o semnificaţie 
mai generată? Pentru Franţa de natăzi s'ar părea că da. Evenimentele 
din ultimele luni si utitndinea Franţei în cursul acestor evenimente 
au dovedit că sint juste aceste rinduri din cartea lul Drieu La Ro- 
chelle, serisq inainte de Septemvrie 1939: 

„Gilles ştia ee ar face pentru Franţa dacă ar izbueni războiul. 
In ultimul moment e] si-ar părăsi acţiunea lui universală şi sar 
intouree ca să lupte”. 


LITERATURA STRĂINĂTĂȚII 109 


Și Gilles îşi continuă astfel! gindul: - 

„Dar, după război, in toată Europa ar renaşte viaja adevărată, 
plină de jocuri, de cintece si de rugăciuni. Pretutindeni, îngrotitoarea 
veche civilizaţie mercantilá, meschină şi flecară, grotesc de abstractă, 
ar crüpa înafirşit, Marele Crist viril, care se înalţă pe portalurile 
catedralelor, şi-ar recistiga Impărăţia si dictatorii i sar închina”, 

Gilles, soldatul adolescent din 1918 nu se gindia decit la femei şi 1a 
parale, dornic să cistige timpul pierdut şi să guste cit mai adine viaţa, 
Gilles, soldatul de patruzeci de ani de ustăzi visează prefaceri şi puri- 
ficări imensa pe baza unei religii întradevăr umane, restaurată şi ea 
pe ruinele vechii lumi, Dar au fost si in 1918 soldați de patruzeci de 
ani care au visat purificări $i prefaceri şi care sau străduit să la 
realizeze, pe alte baze tot atit de promijatoare, si care n'au putut să 
impiedice c&iace s'a Intimplat in Septemvrie 1939, Cine poate spune 
cà purificările visate de un Gilles Gambler vor fi mai realizabile? 

Si mai ales, cine stie ce gindesc, ce vor gindi miine, peste un an, 
peste trei, întrun nou 1918, soldaţii adolescenti de astăzi? 

In spatille albe, destul de rari şi nu prea lungi lăsate în carte de 
cenzura franceză, nu se găsia, foarte probabil, un răspuns lu aceste 


chestiuni, 
AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


EXPRESII MILITARE SI CIVILE 


Am fosg $i eu concentrat, ea toată lumes, Spun aceasta, nu pentru 
^ mä face interesant, ci pentru a justifica, în oarecare măsură, pre- 
zentul articol, Am avut ocazia, în timpul clt am fost sub arme, să 
face unele observaţii privitoare pe de o parte la graiul militar, iar pe 
de altă parte la graiul rusiie al regiunii unde am stat, Ştiu că nu 
se destăinuește, în principiu, unde e „zona“; dar pentru a situa obser- 
vatiile mele, trebue totuşi o oarecare precizarea, Sper că nu comit nici o 
indisereţie dacă notez că mi-am făcut concentrarea într'o regiune 
din apropierea Bucureştilor. 

PU ome pa a riego gis iN fi deci consacrati limbajului 
"ron, iar à dous celui civ n unen Bucureşti, Bine în a 
distinctio absolută nu se poate face, deoarece unii soldați erau per 
rin regiunea numită, asa ineft am putea nota expresii civile auzite 
sd LA oisi e deosebi însă — două părţi ale cronicei nu după 
rii de la care am cu notele, i 

pri geci ee P es notele, ci după sfera de notiuni 

, Prima chestiune de care vreau să mă ocup priveste un termen 
militar care desigur n'a fost creat la noi, ci a fost împrumutat pe 
de-antregul din apus. Anume e vorba de carele amfibii, adică de carele 
de luptă care pot circula si pe uscat si pe apă, Expresia conţine o 
metaforă indrázneatá: după cum unele viețuitoare, care pot trái şi pe 
uscat și pe apă, sint numite amfibii, iot asa vehiculele care se pot 
transporta pe ambele elemente au fost numite amfibii. Numai că 
amfibiu cuprinde cuvintul grecesc bios „viată“, deci este foarta potrivit 
pentru animale, dar nu e de loe potrivit pentru obiecte, Carele de 
luptă nu trăesc nici pe uscat nici pe apă. Bine înțeles, nu mă aştept 
ca termenul să fie inlocuit, mai ales dacă este, cura cred, imprumutat 
din frantuzegte, 

Cazanele In care se güteste mincarea, se fierbe ceaiul, apa pentru 
baie ete., sint numite de soldaţi (si uneori şi de ofițeri) rr Aur? ei Ori- 
ginea e clară: francezul marmite, Dar de unde a apărut d! Avem, ce 
e drept, cuvinte romineşti terminate în -idd (omidd, firidă, etc.), care 
la rigoare ar fi putut influența terminația lui marmitd, dar avem 
mult mai multe cuvinte terminate în -i&d, care ar fi trebult sà se 
opună la această influență. Să nu ne servim de exemplele participii 
(momitd eic), căci acestea sint simţite ca adjective si deci puteau fi 
diferentíate de un substantiv ca marmil4; dar avem si subetantive, 


CRONICA LINGVISTICĂ 111 


şi chiar unete întrebuințate In armată, ca dinamită, seditd, care ar fi 
trebuit să reacționeze. 
Ca mijloc de apărare contra carelor de luptă se Intrebuinteazá 
abatizele (copaci răsturnați), cuvint care reproduce vizibil pe fran- 
«ezu] abatis. Si iarăşi trebue să ne întrebăm; cum e construită termi- 
natia romineoscă a acestui cuvint? Normal ar fi fost să se zică 
abatiuri (croquis a devenit crochiu si în general cuvintele frantuzesti 
terminate in vocală accentuată au Intrat în romineste in categoria 
terminată cu -u la singular: turneu, landou etc). De ce atunci abatiză? 
De sigur sa văzut, in mod greşit, în -izd o terminatie ,franQuzeascá". 
Am arătat altădată că acei care au creat forma trivialá damezd au 
fost convinşi că intrebuințează o expresie fran(uzeascá, In -sd se ter- 
mină azi, greşit, multe cuviniia irantuzesti în zac, de exemplu viteză 
(in loe de viteză) ete, şi aceasta pentru motive pe care le-am discutat 
altă dată. La adjective şi ja substantivele care au feminin trebue să 
mai ținem seamă și de altă posibilitate: influenţa femininulul, Marquis 
a devenit marchiz, probabil sub influența femininului marchiză, normal 
adaptat din marquise. In limba noastră mai veche se zicea $i jalus 
(din fr. jalouz) pentru ,gelos", din cnuza fomininului francez jalouse, 
In sfirşit, acum citiva ani a apărut la noi şi grotescul pechinoaz pentru 
francezul pékinois, altmintrelea perfect transpus prin pechinez. 
Tot contra curelor de luptă se întrebuințează si rambleurile (mor 
mane de pămint cu ajutorul cărora se înalţă un teren). Am auzit 
pronunțindu-se însă rampleu, Singura explicaţie pe care o Introvăd 
este că ofițerii care uu introdus termenul nu făcut asociaţia cu fran- 
cezul remplir „a umplea”, In realitate termenul francez este remblat, 
In sfirsit, o observație penerală, care se putea prevedea gi din 
cele spuse mai sus. Nu existi astăzi nici o categorie socială care să 
introducă atitea neologisme ca armata. Am discutat In mal multe 
rinduri problemn neologismelor, şi cred că cititorii cunose poziţia mea 
în această chestiune. Nu sint din principiu contra neologiamelor, după 
cum nu sint nici pentru orlee neologism gi in orice imprejurare, 
Tinind seamă însă că la nol există o violentă şi nedreaptă campanie 
de presă contra neologismelor, am fost silit, de cite ori am seris fn 
această chestiune, să combat mania antineologistică sí numai rare 
ori mi sa intimplat să blamez o formaţiune nouă, Mürturisese însă 
căi am rămas surprins de furia cu care se revarsă cuvintele frantu- 
zesti în limbajul tehnic militar. Soldaţii originari de la tură sint 
obligati să facă sforţări desperate ca să Invete termeni ca: tijă, grilă, 
vizor, biped şi multe altele pe care nici orășenii intelectuali nu le 
întrebuințează în gralul lor obişnuit. Si ca să fiu sincer, trebue să 
mai adaug că in general aceste cuvinte se învaţă corect, Cu excepția 
a cite unul soldat mai Inapoiat care pronunţă ici şi colo cite un cuvint 
gresit, n'am găsit de semnalat In această privință decti cele două-trei 
amănunte discutate mal sus. 


Trecind acum la partea doua a prezentei cronici, adică ln graiul 
țăranilor din apropierea Bucureştilor, mă vol ocupa intii de pronun- 
fare şi vocabular, apoi de morfológie, Am auzit în mal multe rinduri 
cuvintul duciumal pentru decimal. Aceasta imi aduce aminte de mai 
multe puncte obscure ale etimologiei romineşti: bucium este socotit 
ca derivind din latinul bucina, dar vocalismul nu a fost pină acuma 
explicat în chip multumitor; Bucefal (in grecește Boukephalos „cap 
de bou") a devenit în popor Duciupal, Deciupal; pentru cercevea ae mai 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


spune $i ciurciwrea, giurgiurea si alele. Explicaţia este desigur in- 
fiuenta lui c, în silabele neaccentuate, In opoziție cu aceastá schim- 
bare, notez cá a trage «híulul se pronunţă a trage chilul, 

Am mal auzit acum citva timp, de la un copil din Siblu, forma 
radu in loc de radio, Acuma am auzit-o in mai multe rinduri, si de la 
adulţi. Nu m'am puiut lămuri dacă o spuneau în glumă sau serios. 
In orice caz, cuvintul radio are nevole de o adaptare, deoarece aga 
cum se găseşte nu | se poate face nici pluralul, nici forma articulată: 
radiouri, radioul este imposibil, 

Sobele de metal sint numite gódin, cu uccentul pe o (am auzit 
această pronunțare şi în Bucureşti, de la un intelectual). E uşor de 
inteles de ce, dacă ne amintim că numele societății este scris cu litere 
de metal pe sobe: altfel, cind numele se cunoaşte numai din pronun- 
fare, în general oamenii inculti pronunță pe în frantuxeste ca em, de 
exemplu în goblen (gobelin). 

Am intilnit în regiunea amintită verbul a zgorni (de care m'am 
mai ocupat în altă parte) cu înțelesul de „a goni": bărbatul, beat, 
adusese acasă lăutari, iar femela vola să-i zgornească. Nu e locul aici 
să mai discut originea cuvintulul, ci am vrut numai să-i semnalez 
prezența in apropierea Bucureştilor. M'a surprins expresia grămaz: 
e grüimaz de bani, pe care dicționarele noastre n'o cunosc. Desigur 
această formă se explică prin influența pluralului, grdmezi, poate şi 
prin disimilare: în pronunțarea rapidă grămad' de bani s'a evitat In 
felul acesin repetarea consoanei. 

In sfirsit, cuvintul plointe: a fost timpul plointe, adică „ploios”, 
Acest cuvint, care reproduce un participiu latinesc, era cunoscut şi 
până acuma, dar numai pentru Oltenia. L-am aurit de la o bătrină 
născută şi crescuti in sat, de unde trag concluzia că plointe a existat 
si în imprejurimile Bucurestilor. De altfel se vor giüsi mal jos şi alte 
cotriviri cu graiul din Oftenia. 

In ce priveşte morfologia: am wuzit în mai multe rînduri parti- 
cipiul fest pronunţat cu d la urmă: am fostă, fenomen cunoscut din 
alte părţi (studiat si explicat de d, AL. Rosetti), dar nentestat pină 
acuma in regiunea de care ne ocupăm. Verbul a vedea este în mod 
constant trecut la conjugarea a H-a. Se zice astfel: dacă ne-am vede 
odată în vară; noi védem şi aşa mai departe, Din Oltenia cunosc pe 
a prevede (chiar si la infinitiv: prevedere), dar a vede nu auzisem 
incă. Conjugarea a Il-a si a II-a sint ambele de mult moarte, adică 
nu se mai formează verbe noi de aceste conjugüri; un semn al slăbi- 
ciunii lor este şi faptul că verile de la o conjugare sint adesea 
trecute În alta (a făcea In loc de a face etc): categoriile acestea nu 
sint solid ancorate în mintea vorbitorilor, Tot de Oltenia ne aminteşte 
intrebuintarea tă a perfectului simplu; pe care noi l-am părăsit 
total în limba vorbi Pină ncum că Oltenii sint singurii 
care-l mai întrebuințează altfel decit în seris. 

O particularitate care caracteriza altă dată graiul mahalalelor 
Bucurestene (astăzi aproape total dispărută) si care se regăseşte în 
satele Inconjurătoare este terminația -Ard la pluralul participiului, In 
satul unde am stat eu această terminatie se aude adesea: ei a venitără, 
noi am fostără etc. N'am uuzit-o inasá nici la prezent (în Bucu- 
resti mal apar pe ici pe colo ei se ducerd etc.) După cum se ştie 
aceste forme au fost ridiculizate de Caragiale. Explicaţia lor este 
incercarea de a deosebi pluralul de singular: de oarece se zice el făcu 
şi ei făcură, sa schimbat ei rămase in rămaseră (tormă întrebuințată 
azi şi în limba literară), pentru a se deosebi de singularul el rămase, 
apoi, la prezent: el cîntă şi ei cinta, transformat în ei cintără. 


CRONICA LINOVISTICĂ 113 


Notes pentru a încheia două expresii pitoreşti. Cind iepurele lasă 
diia TN OE «i rare pe vinător şi să-l facă să se îndrepta intro 
direcţie falsă, se zice că face minciuni. Evident nu se putea întrebuința 
a spune minciuni; dar cuvintul minciuni, scos din contextul lui obis- 
nuit sună curios, 

pd pda este poreclită cojocul Tiganului, Cine a umblat iarna 
pe cimp, stie că pădurea (ine oarecare adăpost, Ea serveşte deci de 
cojoc pentru Tigan. care n'are altă 
AL. GRAUR 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


PEDAGOGIA ROMINEASCA ÍN ANUL 1939 


|, Anul care à trecut, ca toti anii de altfel, nu are nici el limite 
precise si evidente, înlăuntrul cărora să se fi petrecut evenimenta, 
cane să-i fie numai lui caracteristice, Nici pe plan de fapte, nici din 
punct de vedere ideolo, Căci curentele de idei, mai mult poate de 
cit faptele, Igi au un al lor, care nu poste fi ţărmurit în grani- 
tele inguste ale unui an, Rare ori mișcarea ideilor ia un riim mai 
vioi, mai precipitat, In regulă genaralá wa evoluează pe Intinderi de 
timp, ce închid între limitele lor o epocă 

Acesta observatii sunt valabile pentru viaţa spiritui in gene 
ral deci p eie evoluţia ideilor pedagogice. 

Este vărat că există Intra pedagogi — si a existat si In tre- 
cut — $i o altă poziţie. Pedagogia speculativă, filosofică, de altă dată, 
«e nstruia sisteme de educaţie, scoase din analiza ideilor erale des- 
pre lume. Pe lingă aceasta, spirite pozitivisi& ca Durkheim de pildă, 
au incercat să deosebească o stlint a educației, cu principii oarecum 
stabile, de o practică n educaţiei, Au mai fost şi sunt de asemenea 
pedagogi care nu vorbit si vorbesc de o pedagogie obiectivă, spre 
deosebire de unn normativă, tehnică, 

Chiar ducă admitem însă un număr de principii cu caracter 
quasi-etern $i in pedagogie, nimănui nu-i va scăpa sirinsa legătură 
ce există intre evoluţia pedagogiei şi evoluția societăţii, Atitudinea 
ca mai obiectivă ne va duce tocmai la concluzia că »Obiectul" fiind 
schimbător, schimbătoare sunt, cel puţin în parte, si gindurile de 
dirijare n prefacerilor. 

Vinta spirituală a unei societăţi se scurg intocmal ca un riu 
între malurile sale. De o parte o (ürmureste nevoia de continuă pre 
facere, dictată mal ales de noul situaţii de natură economică; de altă 
m o zăgăzueşte nevoia de ordine dictată de s mtul ei Je conservare 

forme cumoscute, Oamenii se sehimbá mai des la suprafata acestei 
vieţi, Intocmai ca valurile «su undele Ja suprafața riului. Albia Insă 
se schimtă mai greu, 

Tot asa anul pedagogic 1999 nu se va deosebi total de predecesoru] 
său, după cum el va fi continuat, cu siguranță îm cel actual Carac- 
teristic él va avea ceeace este caracteristic epocii în care trăim. lar 


CRONICA PEDAGOOICĂ 115 


2. Una din problemele pe care $i le pune epoca noastră — si nu 


de azi — cu o insistenţă din ce în ce mai mare, este aceea a „tinere 


tului" in genere. 
S'ar părea curios că se poala pune o astfel de ca 0 
it de problemele şcolii, Dar faptul e fapt. 


Mişcarea a pornit aproape în glumă dela diversele organizaţii de tineret 
ma: mult sau mai puţin politie (cercetași, socoli, solmi la noi, tineret 
legat de anumite partide politice), tru a ajunge la puternice or- 

zaţii cu caracter instituţional, te de Stat, ca de pildă: Bal 


regenerare 
nală”, jar comandantul Străjii Ţării, d-1 Teofil Sidorovici, o defineşte 
ca ,0 atitudine de viată nouă", tinzind la formarea unui om in A 
așa cum e el cerut de Statul cel nou, atit din punet de vedere natio- 
nal, ch şi dim punet de vedere moral, social și fizic. „Străjenii, spune 
d-i Comand, Sidorovicl, sunt si vor fi crainici! Constituţiei de azi”, 
(„Brazda Noua", 1939, pag, 17). 

Conducătorii străjeriei au căutat să arate intotdeauna că acer- 
stă instituție nu trebue confundati cu nici o altă instituţie similară, 
din alte (Ari. Ea nu este — cum spune undeva di D. V. Toni, unul 
din misionarii mişcării — „pusă în serviciul unui om sau une idei 
politice si nu este dominată de orgoliul de rasă, cum lucrurile se 
petrec în alte țări, Ea este — aceasta e concluzia — legată de Statul 
romin actual, de planurile sale de viitor şi de Cel ce incarnaază aceste 
aspirații nlo sale, Regele, 

Doctrina străjeriei se gásesie in lucrările conducătorilor săi, 
apărute în anii trecuţi, — în special în articolele şi îndrumările date 
prin buletinul Străjii Ţării. In anul 1939 au apărut puţine lucrări cu 
caracter doctrinar, privind prohlemaule străjereşti, Din cele puț ne, 
cite au văzut lumina tiparului, sunt în special de menționat: „brazdă 
Nouă”, de d'l Cdt, Teofil Sidorovici, „Pa drumul reinoirii”, de d-] dr. 
Stefan Șoimescu, „Străjeria în raport cu realitatea naţională si cu 
idealurile sale", de 4-1 Prof, Gh. Comicescu, si .Hristos in Straje", de 
Pr. C. Paschía, Titlurile acestor lucrări spun prin ele Insesi si cot- 
ținutul lor ideologie, 

Dar ducă lucrările cu preocupări doctrinare strájeresti sum} pu- 
ține, în cursul anului trecut, în schimb sunt numeroase cele de in- 
drumire practică si de tehnică străjerească. Buletinul Strüjii, ca şi 
celelalte publicaţii sirüjeresti (De straje, Straja Moldovei, Primăvara, 
5. a), au dat o mare desvoltare acestei latur! de activitate atrăje- 
renasci. Cel mai harnic dintre comandanții străjeri, in această pri- 
vinţă, a fost d-| Aurel Goia, căruia i se datoresc un număr impor 
tant de cărţi şi broșuri de tehnică străjeră. O lucrare, a cărei apa- 
ride poate fi socotită ca un simbol al maturității mişcării, este 
mă mac Străjerului”, datorit d-lui Comandant Teofil Sidoroviei, în 
colaborare cu d-i Aurel Goia. Această lucrare poata fi com tă cu 
toate lucrările de acelaşi fel, devenita lucrări de bază în Schrile de 
tinerei din străinătate: o lucrare pletă, serisă întrun sti] sobru, 
utilă oricărui comandant străjer, 


115 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1. O altă problemă, de astă dată mal puţin generală, mal res 
trinsă la țara noastră si la țările asemănătoare nouă, este aceta a 
satului. 

Satul rominesc nu este de astăzi în lumina Moose ideo- 
logice, De cînd poporul romin a luat contact cu civilizația mcg 
au fost minţi atente, care să observe nepotrivirea dintre haina ce 
$e croia în apus si realitatea noastr& socială, a cărei urzeală de te- 
melie o formează satul, Maiorescu, sărbătorit si o 


arecum reabilitat 
anul aceata, a fost unul dintre cei ce au atras atenţia păturii noastre 


culte asupra acestui lucru, 

N'au lipsit nici oameni practici, care să incerce o potrivire între 
„formă şi fond" prin ridicarea culturală a satelor. Cel mal strălucit 
ADR chida - întregire, problema a intrat întrun fágas nou. 

p u a | 

Prin atrüduintele seonlei sociologice dela Bucureşti, ale Institutului 
Social si prin munca echipelor m ice conduse de d-| Prof. D. 
Gusti, ea a căpătat un ştiinţific, inr Statul, mai Iniliu prin 
Fundația Culturalà Heg. „P pele Carol", apoi prin legea Ser- 
viclului Social a fncereat şi încearcă să îndrumere mişcarea țără- 
nească sau filoțărinească, pe drumuri ca pot fi ajutata si suprave- 
gheate de Stat, Ridicarea culturală a sutelor, după această concepţie, 
are la bază următoarele idei: apoclficitatea 3| organicitutea culturii 
poporului, dreptul firesc la cultură al maselor populare, Intemeierea 
activităţii culturale pe cunoastereu gtinunes a nevolor poporului 
şi formarea conducătorilor satului, din elita lui. 

Trei instituţii au luat naştere treptat la noi, pentru aplicarea 
acestor principii: Căminul Cultural, echipele de tineri și Școlile rä- 
nesti sub diversele lor numiri (şcoli ţărăneşti, cursuri eşti, şcoli 
superioare ţărăneşti, universități ţărăneşti sau universități populare, 
Ela au activat — unele mai indelungat timp, sltele mai puţin — 
jar În jurul lor s'a seris destul, incit astáxi se poate spune că suntem 
în faţa unei întregi literaturi a problemei, poate chiar a unei noui 
pedagogi! (dacă termenul nu e impropriu), potrivită nevoilor educa” 
tive ale maselor populare şi sătești, atit tineri, cit şi bátrini, 

In cursul anului 1939 această literatură s'a Imbogütt cu incă 
un număr de lucrări, privind acest domeniu de educație a poporului. 
Cea dintiu care trebue pomenită este lucrarea d-lui Peot D, Gusti 
„Cunoaşterea si acţiune în serviciul naţiunii”, In această lucrare d-l 
Prof, Gusti desvoltá tocmai cole cinel idei arătate mai sus, nccen- 
tuind mal aks pe faptul că orice sectiune culturală la eate trebue să 
pornească dela cunoasterea satului, după metoda monografiei socio 
logice, pentru ca munca să fie încununată de succes şi să meargă pe 
linia nevoilor reale ale acestuis. 

Ceiela]lte lucrări apárute In legătură cu activitutea culturală la 
sate pot fi grupate în două: unele ocupindu-se mai cu seam cu aga 
numita metodă a echipelor, altele cu ceeace unul dintre conducătorii 
mișcării, d-1 Apostol Culea, a numit metoda scoală, 

Intre cele dintii pot fi citate: „Țară nouă”, de d Octavian 
Neamţu, „Citeva lămuriri re serviciul social tineretul 
universitar din țară”, de di H Stahl, şi ,Mbeul Indrumütor al 
echipetor", — oficial, O npt culturală e formată dintrun numiür 
mai mare sau mai mice de tineri studenti şi studente, luaţi din ra- 
muri cit mai deosebite de studiu, la care sp adaogă tehnicieni: me- 
ici, agronomi, medici veterinari, ingineri, etc. O echipă este o colec 
livitate In care se intilnesc tonte competențele necesare unei complete 
munci culturale şi-şi füureste prin viaţa laolaltă un suflet comun, 
caro dA un sens spiritual şi un avint intregei activităţi, In plus me- 
toli echipelor găseşte o întrebuințare folositoare tineretului — folo- 
sitoare si lor şi satelor. 


CRONICA PEDAGOGICĂ 117 


De obiceiu, mergind la ură, echipele lucrează în cadrul Cămi 
nelor Culturale locale, Este o condiție esențială &eeasta, Echipele 
cara n'au înțeles acest imperativ, cüutind să-şi subordoneze ele pe 
aca" n'au Inehegat im sat atmosferi şi viaţă cultural care să 
rămină. 


Lucrári cure să se ocupe mai alès de scoalele necesare satului 
tinăr şi adult, apărute în cursul anulu] trecut, avem: „Școala Uni- 
tară a Satului”, de dI Ap. D, Culea, şi „Indrumătorul Scoalelor Tä- 
rünesti", de di Gh, T. Dumitrescu, 

Şcoala sătească sau țărănească nu e o metodă opusă metodei 
echipelor, ci pot merge parale), Ea ponte fi mocotit& însă si ca 0 me 
todA deosebită, eu specificul gi procedere sale anume. 

Echipa este comparabil întrun fe] catedrelor ambulante, prac- 
ticate în unele țări; şcoala are un caracter da mai mulă perma- 
nen(á. Echipele au şi un seop indirect: legurea tineretului de pro- 
blema sutujui rominese, de crestorea lui In acest crez. Seonla vrea 
să fie o instituție care să polarizeze în jurul el viața cultural să 
tenscă n unei regiuni, promovind-o, prin ceeace însăşi această reglune 
crede nimerit și bun pentru ea*). 

După suspendarea lagi} serviciului social, şcolile (áránest| ali 
turi de Căminele Culturale, nu râmas ele numai, deocamdată añ com- 
tinue opera începută de Fundaţia Principele Carol şi celelalte instituţii 
similare (în primul rind Astra, din Transilvania). Miscarea în favoa- 
rea unei noui lupte culturule, en pe vremea lui Haret, dar potrivită 
vremii de azi sur părea că a stagnat puţin. Dar sămința e aruncată 
şi en nu așteaptă de cit timpul prielnic. 

Mai nbtâm, peniru orientarea celor ce se interesează do netivi- 
tatea culturală la sate: „Satul, aiitonii şi Serviciul Social" de AL Las 
caror Moldovanu, „Fii satului” de pr. Gr, Popescu, „Monografia unul 
sat" de H. H. Stahl, precum $i lucrările de tehnică a culturii publi- 
cate de Astra, Intre reviste sunt de eonsultat: „Sociologie Rominea- 
scă”, ocupindu-te mni ales de latura științifică, aceea de cunoa- 
stere a problemei, ,Cáminul Culturii”, buletin de tehnici n muncii 
culturale (ca ai „Transilvania” editată da soc, Astra, în Ardeal) AF 
bina. Tonte aceste reviste au apărut In cursul anului 1939, cu nume 
roase studii și indrumitri, oferind un bogat material] da cercetat ori- 
cui Sar preocupa de problema culturii sătești și a metodelor de edu- 
vae în legătură «wu satut tinür si adnit, 


i Și acum să venim la problemele obisnuita de educație, la cele ce 
sn pun in mod ohisnuit în legătură cu școala și Invăţiinintul și care 
preocupă fn mod curent pe taţi cel ce apra In murmele de pedagog sau 
om de scoală. Acl cfmpul de acțiune mult mal In£ins de aceea şi 
imcrărite apărute în acest domoelu, pini în pragul anului 1940, sunt 
mult mai humeroase Un cronicar nici n'ar putea să le Insire, de cff 
pe cele mai de seamă sau pe cele care pun chestiuni mai deosebite, 

Lupta care se dă astăzi fn pedagogia rominească — şi se dă de 
maj mulți ani —, este se pare, Între o directie mai pronunțat idealisti 
şi unn mai realistă. Prima se menţine ca metodă, mai mult la 
speculaţii de natură filosofică, avind puţină încredere în datele psiho- 
logiei științifice si ale sociologiei; cealaltă îndrăsneşta mal mult să se 
avinte pe cărbrile necunoscutului, fie chiar şi numai pentru o fărimă 
de adevăr nou, 

In fruntea direcţiei idealiste stă venerabilul profesor de peda- 
gonie dela Univrsitatea din Bucureşti, dl G, G. Antonescu, a cărui 


1) A se vedea în neessth priv i lucrarea nonatră „Scoala rioar& 
(^. apărută în 1908, " ee n 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lucrare de căpetenie „Istoria pedagogiei. Doctrinele fundamentale“ 
sa tipări în anul 1839 în a Il-a ediție. 

Ne vine greu să judecăm lucrarea unui om care a dominat şi 
domină incă mişcarea noastră pedagogică, cind avem de făcut re- 
zerve De obiceiu oamenii nostri de şcoală, pentru a căpăta o notă 
bună $i calificativul de pedagogi din partea maestrului, se apropie 
de lucrările sale cu miere multă în virful condeiului si cu potop de 
citate din opera sa, pentru a-i dovedi că nu se abat din cuvintul său, 

Toţi actin care n'o fac. se tem că nu vor căpăta titlul de compe- 
tente sau autorităţi in materie. Zeii sunt uneori sau ar putea fi vindi- 
cativi fiindcă se simt nemuritori. 


Bp 
züri azurii unde se pot cultiva personalități perfecte, de le con- 
lingente, setonse numai de ideal si echilibru. ke t tendente 


cara, cu toată bunăvoința cheltuită în anii mai tineri nu neam pu- 
tut-o apropia. Probabil că sunt alte ecouri ce răsună în sufletul no- 


Poziţia ideologică a d-lul Profesor Antonescu a făcut Insă 

area pe et rte "i cu M as grije abordează probleme noui de 
v i contro i u 

graphs erae u-si la tot pasul spusele lor cu ace 


Nu vrem să spunem prin aceasta că d- Prof. Antonescu n 
adepţi sinceri şi devotați. Unul dintre aceştia este d-t V, Dea a ate Si 
impreună a dat tiparului două volume de antologie pedagogică, din 
cara unul a apărut chiar în cursul anului de care ne ocupăm, Altul 
este d-l Iosif Gabrea unul dintre cele mai harnice condee ale scrisului 
pedagogic, D-aa n'a lăsat nici anul 1939 să treacă fără a da la lumină 
in miră evit ta concepția actuală a Statului Romin", In 

-na Maria L Gabres a dat o lu sublec! 

mănător: „Profesor si Vocaţie“, ui. SIME “bei 

Problema educatorului este una dintre celo mai te, 
atunci cind problema însisi a educatiei trece printr'o criză. Un nou 
ideal educativ ne un nou învățător sau un nou profesor, 
Chestiunea se pune deopotrivă pentru pedagogia realismului social, ca 
si pentru cea Indtvidoeliatk şi idealistă, desi nu în acelaş fel. 

Această problemă este tratată si de d.] Stefan Birsănescu, prote- 
sor la universitatea din Iaşi, în lucrarea „Învățătorul romin contem- 


CRONICA PEDAGOGICĂ 119 


poran si destinul neamului”, Pentru d-sa învățătorul trebue să fie 
deopotrivă slujitorul „perfecțiunii individuale" dar şi „un slujitor al 
idealului de perfecțiune si cultură al comunităţii atnice”, 

Și mai social deci mal realist priveşte pro a d I, Sulea-Firu, 
In luerarea sa „Personalitatea profesorului romín", apărută tot în 
cursul anului 1939. D-sa spune: „Profesorul, ca orice educator nu e 
creatorul, nici al omului ca individ, nici ca societate, nici ca națiune, 
Individul, societatea, națiunea, au puterile lor proprii de fiingare si 
de propăşire; atita doar că această flüntare sau propüsire poate fi 
ajutată, impiedecată, ori denaturată de anumite împrejurări, Si cea 
mai însemnată din aceste improjurări este existența si intervenția 
educatorilor în viata lor", i 
d-l Birsănescu sau Sulea-Firu ca incadrati în 
ismului pedagogie despre care am vorbit mai sus, 
este cazul totuşi să observüm că, pini acum cel puţin, pregătirea In- 
vütjütorutui cel nou sau a noului profesor a fost mai ales in preocu- 
parea idealismului pedagogic, Pentru această concepție educatorul 
este în primul rind incarnarea însiigi a idenlului,— a unui anumit ideal 
de viaţă. Pentru realismul pedagogic educatorul este din contra un 
profesionist priceput şi... orn. 


5. Realismul pedagogic, cu nuanţă socială îşi are și el un drum 
ul lui, la nol, care a po simpla discuţie academică, pentru a trece 
la planuri de lucru, ă nu chiar la înfăptuir;, cum fi stă mai bine, 

Nu este uşor, de sigur să etichetezi pe cineva, hotărit, cu epitetul 
de realist sau idealist In agogie, mai ales în timpul vieţii, cind se 
presupune că imp sau el însuși ar contribui la o evoluție sau 
chiar deviaţie a sa. Pe lingă aceasta sunt si personalități care, re 
tru un motiv sau altul se refuză unei catalogări. Aşa e de pildă, după 
pürerea noastră, pină acum, d-] Stefan Birsănescu. D-sa ni se relevá 
din ce a scris pînă acum, mai deurubă ca un savant, care vrea şi din 
pedagogie să facă o ştiinţă cüreea să nu-i scape nici un adevăr ce s'a 
spus sau se poate spune despre „patul sau fenomenul educativ“, 

“Tot asa de greu e să calalogăm pe d-nii D. Teodosiu şi Radu 
Petre, care preocupaţi de practica pedagogică în primul rind, 
en ideal Sehen pe cel dat (cel din programele şcolare) gau adap- 
tabil acestor programe. In anul 1939, d-| Petre Radu a publicat în a 
doua ediţie. „Problema interesului $i problema centrelor de interes", — 
0 phe a pedagogiei decroly-ene cu scoala intelectualistă herbar- 
tiană, In practice sa de profesor dl Radu Petre este unul dintro cel 
ce a introdus aproape pe neobservate, cu un talent carei apartine, o 
mulţime de procedee noui In cadrul programelor si metodelor clasice, 

D- Teodosiu a seris și publicat anul trecut „Pedagogia inimii”, 
Este o caldă pledoarie pentru elev, împotriva spiritului tiranic pe 
care l-a cultivat şcoala autoritară, 


In direcţia realismului priu zis pedagogia romineascá te 
înseri d-nli: Simion Mehedinţi. C. Rădulescu-M L C. că nem 
A Culea s. a. Noi înşine subscrim tot pentru aceasta. Nu toți, 


negresit, au acecas concepție sau acelaş sistem căruia su aderat. Realis- 
mul oferă cimp mult mai vast, tru sisteme şi atitudini, ca reali- 
tatea însăşi. Astfel dq Simion Mehedinți reprezintă o concepţia mai 
conservatoare decit dJ Rădulescu-Motru, iar acesta mal conserva- 
toare decit d-nii I. C, Petrescu şi Apostol Culea, 

In cursul anului 1999, realismul pedagogic este reprezentat în 
publicistică prin a treia ediție a lucrării d-Jul Simion Mehodinţi, „Po- 
porul", prin citeva articole alo d-lui C. Rădulescu-Motru, autorul „Vo 
caţiei”, una dintre cele mai profunde lucrüm| pedagogice romtnegti, 
prin articole şi prefețe scrise de d- I. C. Petrescu și prin „Scoala unt 
Mw a Satului” a diui Apostol Culea. 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


D L C Petrescu a anunțat de asemenea apariţia în curind a 

sale „Funcţia Socială a liceului rominese", 

In ce ne p am făcut de asemenea sk apară în ediţii noui, 
tot în cursul anului 1939, lucrările noastre „Probleme noui, în peda- 
gogia contimporană” si „Din problemele localismului educativ”. 

Cecen ce este comun tuturor acelora care susțin ideea unei edu: 
caţii conforme mediului social sint două principii mai aies: adapta- 
rea la mediu şi practicismul. Cu toată rezistenţa fütise sau ocolită pe 
care aceste principii le întimpină, eleşi fac totuşi loc treptat-treptat 
în conştiinţa rominească. Este realitatea vieții noastre sociale, care 
ne determină să ne întoarcem &pre ea si să-i satisfacem exigenţele, Nu 
insamnă a te cobori, fücind acest lucru, ci tocmai contrariul: în- 
seamnă a te ridica pink la simțămintul de adincá Incredere în forțele 
spirituale din omul, luat ca ființă socială, încadrat unui rost obştese; 
inseamnă a-l înțelege și a Infelege mai alea necesitatea elibrürii for- 
telor ce rezidă în el 4! care, în orice strat social an fi, tot spre soare 
caută. Pentru a-i da însă putinţa ridicării din el, trebue să-l orien- 
tezi bine în viața lul, s&3 fnarmezi pentru existență si să-i dai rüga- 
zul necesar, pentru a se fringe şi asupra lui însuşi. 


6. Realismul pedagogic a pălruns si în practica si uirile 3co- 
lare, D] Profe&or Petre Andrei, Ministru tiei A aayah en 


bue si corespundă idealului, Spre care observăm că aspiră societa- 
tea, m * gia ei devenire, Acest ideal este personalitatea morală 
maximă”, 


invățămintului secundar. Cele două ramuri de învăţămint îşi au 
scum rosturile lor. Dacă primele patru clase trebue să ţină încă seama 
de pregătirea pentru ţia în vederea cursului secundar. clasele 
cursului drin snperior îsi au o structură numai a lor. 

Patru stau la baza legii Invățămintului practic. Cea dintii 
este ureca a unei educn(ii în legătură cu obstea. „Sroala mară 
ODANA aran. Mess de E M no rai ap aaa e Ta E 

e a i i 
op rar bee n comunitate si de 
T Sn idee de bază este [apo vec um ug Orientarea, We A 
mare, spune expunerea motive a legii, trebue să 1 . 
seze deopotrivă practica în ateliere i 
rdi ig de cu si scontereu în rolief a aspec 


Realismul pedagogie care caracterizează i şi direc 
tive data do Mininterul Educaţiei Nationals or d iru 
şi prin alte măsuri luate în cursul anului 1939, Una dintre aceste 
măsuri este reorganizarea cercurilor culturale, în spiritu) timpului 
a vilerilor 1 ătari " Pier or sega aci Me telor, experien 
ve inr veinte Mathe aes T tg Quos Da 


T 


CRONICA PEDADOGICĂ 121 


in toate infáptuiribe sale, mai ales in cele care privesc Inviiü- 
mintul primar, d-| Prof. Petre Andre) a fost secundat cu multă pri- 
cepare de d- D. V. Toni, suhsecretarul] de Stat dela acelas minister, 
Amindoi adime cunoscători ai şcolii noastre, amindoi animatori de 
frunte, au putuL da scolii aceustă nouă orientare, conformă vremii, 
cu toate greutățile enorme pe care evenimentele li le-au pus fn cale. 

Căci anul 1930 a dat după toate celelalte groutiţi $t pe aceea 
a nesigurantei şi Ingrijorárii, pe caro le-àu adus cu ea starea de ráz- 
bolu in cure se glisesc o bună parte dintre țările Europei. 

In ţările beligerante, starea de răsbolu a pus probieme speciale 
şi şcolii sí mi | pedagogice, toate instituţiile trebuiau să se adap- 
teze acestei stări, Se Observ astfel in aceste (ri o literatură peda* 
gogicd preocupată mai ales de problemele la ordinea zilei: readuca: 
rea lucrătorilor rămași fár& lucru. în urma închiderii uzinelor cu pro- 
ducţio de pace, cursuri prin radio si intensificaron cursurilor prin 
corespondență, revizuirea modului cum se înce educația morală şi 
naţională, potrivit DM pe care se află fiecare stat, etc. 

La noi starea r&zboiu se resimte mai puţin şi numal indirect, 
Dacă insă războiul se vu prelungi, chiar dacă noi nu vom fi siliți să 
părăsim atitudinea de neutralitate, desigur că lucrurile se vor schimba. 

Aşa cum economia o adnplüm nouei stiri de lucru, fatul se vor In- 
ümepía şi preocupările şcolare şi pedagogice In această directi, 

Incă o dovadá căi nu omul stă deasupra vremiior, ci bietul om 
sub vremi—aşa cum a gráit cronicarul. Pedagogie nu onslazi nimie 
din nimic, ci doar serveşte. Ar vrea să servească îngerul păcii, dar 
da: va fi nevojtà, va servi si pe cruntul zeu al rlizboiului, 


STANCIU STOIAN 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


REABILITAREA DOCTORATULUI 


Intre faptele care au contribuit In carenta vieţii noastre unlver- 
sar rep ab iia n dest re Mee împiedecind-o dela exer 
adem ürepturilor ei, ue Í acesta; deva- 
lorizarea pnogresivd a doctoratului, iis 
Problema ridicată de acest fapt are ere e a multiple, putind să 
determine, in fiecare din acestea, consecinti e de luat seamă, 
De aceea, socotim că această problemă merită, din partea tuturor ate- 
lora care întrun fel sau altul se interesează de mersul vieţii noas- 
tre universitare si al vieţii noastre culturale în general, o clipă de 
examinare obiectivă. 
. 
Lă e 


Pornim dela stări de fapt. De cttáva vreme incomes, doctoratul 
pare A mt mal ev ta vechea lui demnitate, D 
c ds pi a UM i te, Din zi în zi mai mult, 


Pe alocuri — vorbim în special de fapte care ineau de 
şcolară de acum cîtva timp şi care din fericire eia Incep erro 
nuez» sau chiar să dispară — unde asa numitele „cursuri de doc 
torat” erau în primul rind pretexte pentru întemeeri de 
mai aus, în ce priveşte administrarea examenelor de 
doctorat, devenise un fapt aproape încetățenit, statuat, 

In mod Paralel, problema a mai primit unele agravări, di 

ica noastră socială obişnuită. Astfel, la un vei 


cei numa! licențiaţi, Deosebire, în sine, fără niciun rost. Sau, cel m 

cu un rost arti g grabă de vanități şi de presumții de- 
corative, decft de calificări si competente sociale propriu rise Asa se 
explică faptul că proporţia doctoratelor a crescut necontenit, cu toate 


| 


Sa 


CRONICA iINVATAMINTULUI 123 


că în acest timp viața intelectuală în genera n'a progresat ci, după 
cum stim, sa afundat într'o criză tot ma! mare, 
. Lucrurile au amenințat si meargă chiar mal departe. Ne amin- 
tim cà acum cftiva ani se prevüzuse, intr'o lega a avocaţilor, condiţia 
necesară și gonerulă a doctoratului, pentru înscrierea în uri a ori- 
cărui nou avocat In aparenţă, această dispozitie invoca justificári 
dintre cele mai legitime: nevola unei mai mari şi mai temeinice pre 
gütiri erase nen nevoia de inăiţare, în corpul avocáfese, a presti- 
giului lui spiritual şi social, ete. In fond, Iuorurile nu erau chiar aşa, 
Cei care impuseserü o asemenea mătură porneau de fapt dela 0 soco- 
teală materială, măruntă si meschină, aproape periculos de mes 
chină. Anume; îşi îmchipuiau că în modul acesta, prin înmulţirea $i 
anilor da studiu, vor putea să pună stavili valurilor de 
cereri noui pentru inserierea în barouri, valuri dealtminteri atit de fi- 
resti, într'o epocă de oarecare social cum era aceea la 
care ne referim, De aci, inadvertente ca nceastu: tinărului avocat, care, 
să zicem, urma să-şi înceapă cariera pledind In mici spete locale sau 
redactind acte obişnuite de notariat, de pildă la Hirláu sau la Baba- 
dag, i se cerea nici mai muit nici mai puţin decit doctoratul, deci cel 
mai inalt titlu academic din ette existau în organizarea noastră uni- 
versitarü. Lagiuitorii şi teoreticienii sociali al unei asemenea măsuri 
— care astăzi, după scurgerea unui oarecare timp, nu ne mai par 
chiar „teoreticieni”, ci mai de grabă nişte oameni egoisti preocupaţi 
să-și asigure cit mai temeinic micile lor privilegii — nu vedeau şi nu 
Intelegeau &cesbul fapt. Cel mult l-au înțeles mai tirziu, sub 
acţiunea realităților si sub ironia crudă dar reparatoare a bunului 
simt, învingător pină în cele din urmă Ceea ce li determina pe toti 
aceştia, In elaborarea punctului lor de vedere, era un singur obiectiv: să 
găsească o barieră socială care să b» ocrotească interesele, s'o găsească 
şi s'o impună cu orice $ chiar cu sfidarea celor mai legitime norme 
sau aşezări ale I lor. Cum era si firesc, această măsură a căzut 
la vreme, adică înainte de a se fi trecut ln 
din En Em 6 bre i tul sau gresala déla care 
se pornise, După cum vom vedea în desvoltările următoare, acest spirit 
a rămas totuşi In picioare, a continuat să subzista şi, Intr'o formă sau 
alta, a continuat să domine, fie unele dintre condiţiile vieţii noastre 
universitare, fie o parte din normele generale ale vieţii noastre sociale, 
In rîndul faptelor care au contribuit la această depreciere a doc- 
toratului, do sigur, sunt de notat multe elemente. Etiologia acestui pro- 
€. rr este o etiologie simolă, ci una complexă si pe ulocuri chiar 
dific 
Usurfnd examenele de doctorat, pină la a le aduce la nivelul unor 
probe obisnuite, | eger ne-am lăsat conduși, în bună parte, de modelul 
unor procedări din afară. Dacă este aşa, socotim cà o asemenea in- 
fluentare nu a fost şi nu poate fi legitimă; mai precis, socotim că ea nu 
se potriveşte cu condiţiile dela noi, cu finalităţile reale alo vieţii noas- 
ire universitare și cu interesele noastre romineşti de ordin general 
cultural. Ţările cure nu ușurat mult regimul doctoratului lor universi- 
tar, şi pe care noi ne-am socotit oarecum Indre Ult să le imităm, au 
făcut-o din motive care le priveşte exclualv, Adică, fie din motive poli- 
lice, legate de interesele lor totalitare, fie chlar din motive spirituale, 
insă în strictă conformitate eu ideologiile lor revoluţionare, cu nouíla 
lor priviri asupra fenomenului culturii. Deci, şi într'un caz si într'altul, 
au făcut-o din motive care, să admitem, chiar dacă nu ne-ar părea pro- 
priu zis dăunătoare, să fim însă siguri, nici de folos nu ne-ar putea 
fl. Cultura noastră se află încă la inceputul ei, Ca atare interesele ei 
adevărate nu pot să stea, în niclun caz, în slăbirea sau nivelarea in- 
stituţiunilor noastre pregătitoare de adevărate personalităţi cărtură- 
resti, ci dimpotrivă, tocmai în păstrarea si întărirea dirză a acestora. 


124 VIATA ROMINEASCA 


. Fenomenul pe care vrem să-l deslusim aici se Incadreazá Intr*un 
ammit sistem de nivelăiri morale la care am asistat, In mod perseve- 
rent, în anii dela ràzbolu încoace, Acest sistem a fost patronat de către 
o anumită categorie de oameni, în special oameni politici, care au pus 
politics mai presus de orice, care nu crezut că au dreptul să-i subor- 
doneze toate eelelalte resorturi alo vieţii naționala şi cre s'au socotit 
pe ei însişi, pentru motivul că intimplător deţineau o actualitate sa- 
cială sau alta, investiţi cu calitatea de-a transforma dictatorial totul, 
de-a dispune de dreptul oricăror reformări. Fără îndoială, tuturor 
acestora, carența vieţii noastre universitare le-s convenit, Chiar dacă 
mau urmărit-o expres, «te Insă clar că nu sau preocupat s'o Impie- 
dece. Prin criza vieţii universitare, şi prin deprecierea treptată a for- 
malor ei tradiţionale, se reducea o anumită distuntá supărătoare, Intra 
necia care ar fi putut deveni pe drept o elită intaleciuală a societății 
şi loti aceia care, fără a deţine Indreptütiri superioare, erau Însă con- 
ducátorl] de fapt sau mentorit politici ai sociatăţii. Reducerea acestei 
distanțe am resimţit-o, cu toții, în nenumărate chipuri. Manifestările 
ci au constituit, în forme diferite, semnul frecvent și îngrijorător al 
aiitor crize si nedreptățiri sufletesti de care am fost siliţi să ne Im- 
piedecăm $i să suferim în ultimii ani, 


Tendinta despre care vorbim și-a găsit aproape o consacrare 
reforma din Noemvrie 1098 a ees abd ener Ramane ad In această lee 
doctoratul a căpătat o semnificaţie ciudată; în orice caz, o semnifica 
țin nefirenacă, greu de înțeles și greu de acceptat, 

Cu privire la recrutarea conferenţiarilor universitari. treaptă ne- 
resară pentru ocuparea de catedre propriu zise, articolul 6 din Sus 
me lega prevede următoarele: 

, La concursul de conferențiar ze vor prezenta asistenții definitivi 
şefii de lucrări şi lecturii definitivi de specialitate, du nit je de 
funcționare efectivă, precum şi doctorii sau inginerii de specialitatea 
oa aed Dune e Pot n. cinci ani dela luarea titlului gf 

ran ü i 
rre dai a pe e altele decit acelea care au servit la do- 


Pe marginea acestui artic i 
Ba e i ol este necesar să facem «teva insem- 


en Legen 
din Noemvrie 1938, care în multe privințe a putut să punct 
vechi stări de lucruri din viata pe 8 th nel ieri co pe de dorit, 


depărta rese 
fetole ei intogrante. De aceste fapte, explicabile d oment dar de 
fecionso îndată după o cit de alabà fnvechire a lor. regim 


toratului prin această reformă s'a resimţit 


CRONICA INVATAMINTULUI 125 


Intr'adev&e, ză cxnminăm. in mod óbiectiv, conținutul şi coase 
eimțele articolului în chestiune! y 
Am văzut că 9e cere o trecere de cinei ant dela obținerea titlului 
de doctor, pentru ca un candidat să aibă dreptul de a se prezenta la 
un concurs de conferință. Ce decurga de aici? In primul rind, decurge 
o categorică demonetizare a doctoratului. El nu mai apare ca ur oxa 
men de plină maturitate științifică şi academică, el ca un exa- 
men obişnuit, mareind o simplă etapă, ca toate celelalte, în indeplinirea 
curentă a studiilor universitare. De neum înainta, doctoratul nu va 
mai fi o preocupare îndepărtată, apre care studentul să aspire ca fn- 
spre o incununare unică a primelor lui realizări ştiinţifice originale, ci 
va fi doar un examen de serie, ca toate celelalte pe care le-a trecut ina- 
intea lui. Urmind spiritul begli, rezultă că studenţii vor trebui să se 
preocupe, de acum Înainte, de a-şi trece cit mai curind doctoratul, la 
nevoe de a gil trece fiecum, aga încit să-şi asigure cit mái de vreme pè 
rioada de carantină „ẹtlințifică" n celor cinci ani. 
Legea morge chiar mai departe. Dintre luerărila ce se cer candida- 
tului, drept condiții prealabile ale prezentării lui la examenul de conte 
rint, lucrarea de doctorat este exclusi Deci, nu această lucrare în sine 
trebue luată In considerare, ci donr tittul care a putut să fie obtinut pe 
baza ei, Indirect aceastá măsură inseamnă: ch, de acum înainte, lu- 
crarea de doctorat va putea fi doar o lucrare oarecare, atit cit să poată 
satisfaco exigenţele unei formalitàti; că adevăratele strüduinte cârtu- 
rüresti ale studentului nu vor mai trebui depuse pentru întocmirea te- 
sei propriu zise de doctorat, ci cel mult pentru lucrările cei vor urma; 
în afirsit, c sensul luoririi de doctorat nu mai este ncela de a crista” 
Viza o cotributle ştiinţifică originalt, putind să creeze titularului ei un 
drept spiritual dealungul Intregei lui cariere intelectuale, ci doar acela 
de a lini formalitatea necesară a unti etape scolastice. 
să judecâm, o clipă, o eventualitate de tipul celei ce urmenazá: 
Presupunem a doi muncitori intelectuali, Unul face o teză de 
doctoent, în accepțiunea clasică a cuvintului, Işi alege un subiect greu, 
care implică muncă aspră şi îndelungă, cara cere ani de bibliotecă sag 
de laborator, care trobue tratat cu responsabilá a unei men- 
talit&ti intelectuale deplin formate şi cara, in general, presupune cuge- 
tuj exegetic al adevăratului muncitor ştiinţific, Celălalt, însă, proce 
dează mai simplu si mai expeditiv. Isi fixează o temă comună, improvi- 
réazA o bibliografie impresionantă, dar pe care n'a studiat-o, evită cu 
abilitate tonte momentele dificile ale problemei, îşi tntocrnegte în grabit 
luerarea, Hi dă un lustru de circumstanţă care tă salveze unele apa- 
rente stiințitice 4), în felul acesta, după un andol dela luarea licenţei, tel 
trece doctoratul, ba încă sí cu elogii pentru ,precocitatea" dovedită. 
Dintre aceştia dol, legen în fiinţă sprijină pe cel din urmă. Aces- 
tula, îi dA dintrodat& toate avantagiile si priorităţile sociale, in ce 
privește ajungerea lui eventualá la cariera academică. Iată de ce; Pri- 
mul, după ani grei şi indelungi de muncă, îşi va obține doctoratul, pe 
baza unei lucrări bune sau poate chiar remarcabile. Din neforicire, 
prioritatea la obținerea unei catedre eventual vacante va aparţine celui 
de-al doilea, pentru că acesta n putut îndeplini, eu mult inaintea lui, 
condiția celor cinei ani, Nu numai atit! Lucrarea celui dintii, oricită 
valoare ştiinţifică ar reprezenta, va trece însă ca şi nevăzută, pentru că 
legen opreste luarea ei In considerare, In schimb, orice broguricá a ce 
luilalt, fie ea clt de minoră, chiar ria] minoră decit lucrarea doctoratu- 
lui trecut în fugá, va avea însă mai eg or Si va putea atirna mai 
hotăritor în cumpăna hotăririlor legale. fel, legea în flint, prin- 
trunu! dintre articolele el care ajcütuesto am putea spune cheia de 
boltă n recrutării universitare, nu cere lucrăridar o valoure a lor intrin 
secă si nu cere oamenilor respectivi condiţiile spirituale ale adevărate 
lor personalităţi cărturăreşti ci cere doar termene materiale şi înde- 
pliniri curente de formalit&ti. 


126 VIAŢA ROMÍNEASCA 


Vedem, deci, că ne aflàm în faţa unor situațiuni bizare parado- 
xaje Si cerenum, fa fele undc dI dureroase, paina tk oa le 
impresia unor adevărate Ingrüdiri aduse morale! academice. Se pare 
că, în chipul cum este concepută, legea în chestiune acordă prime de 
Incurajare celor rto celor care fărimă cu voe linia severă a unor 
demno instituţii tradi celor cara procedează în viaţă cu repezeli 
neofitice, celor care trec cu uşurinţă peste conditiile spiritului critic $ 
în genera], celor care au respectul muncii quintif ce doar într'o misni 
relativă, In schimb, aceeasi lege tüpeste social si închide calea 
on gis ao aeg adevăraţi, in special acelora care ştiu că în dome- 

Juri mu se poate munci decit cu răbdare si cetin 
lemnă a demnității exegetice. . "m gendi 


: Cu privire la regimul de astăzi al doctoratului, adică ivi 
tendința Jui de vulgarizare, există o opinie, nu curentă, da aice a 
destul de insistentá. Ea își face drum nu numai într'o anumită concep- 
tie publică, ei chiar şi în lumea universitară. Punctul de vedere al 
»— opinii sună, în genere, astfel: 

„Noi suntem o țară nouă Ca atare, instituții rocedeurile, - 
„mul nostru in general de acţiune soci şi rrom Par să Res 


„tiv instaurate. la noi ar suna distonant, ca o pretenţi i 

„Sumţie pe care n'am avea cu ce so umplem, - o d ME 
„artificială, pentru că nu am parcurs încă etapele care să ne dea drep- 
„tul de-a o integra organic. Problemele caro se pun cu precădere socie- 
„tăţii noastre sunt probleme de mişcare, de mijlocire energică a unei 
eig ders Pe ye M parcurs $i dec? de promovare, în ve- 
„äeren ei, orme nstit caro „trup 

comite pe cra or şi i utiilor treptat tat i-ar pu- 

„Aceste condiţii, asa cum se potrivesc tuturor ramurilor no 

„acţiune naţională, trebuesc ținute în seamă si în arin: rr 
„noastre universitare. O viaţă universitară cu forme grave, asa cum o 
xpreconis&m In. criticile pe care le aducem stărilor de fapt dela noi, ar 
„Îl posibilă nemai in Măsura în care ne-am pulea sprijini pe o mare 
„tradiție academică, Din nefericire, această mare tradiţie n'o avem încă; 
„Și nici n'o vom putea avea curind, pentru că ne stau în potrivă, prin: 
„tre altele, şi acesto vremuri turburi care ne avasă, vremuri care de si 
„ur vor continua să existe cine stie cit vreme incă. 

„De aceea, singura soluție care ne stă la îndemină, si fn definitiv 
„Singura care nr putea să pară de bun simţ, este aceea de a ne potrivi 
„condițiilor noastre locale, de-a ne mulțumi cu nivelul de mijloc pe care 
„il putem da, de a pretinde institutiunilor noastre universitare, nu pro- 
sporti us m propor ca acelea pe care le-au atins in marile țări 
Ă ale lumii, ci i 
rome oar proporţiile care pot sta In puterea lor 

„Deocamdată, să ne mulțumim doar cu atita; să Intreji 
„cestor institutiuni, să incurajem pe toți care vor să pepeni 
„ele, să creem Inainte de orice atmosferă de mișcare, chiar dacă nceasta 


„dir lăsa de d 
a Şi dorit şi ar putea să pară pe alocuri artificială sub raportul 


Impotriva unei asemenea ; 
O seamă de proteste, Iatä-le: opinii găsim că este necesar să ridicăm 


iem, icestui punet de vedere, o mare parte justețe. El 
reprezintă un anumit pragmatism social şi national, pe pa Le vea 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 127 


dreptul nici să-l îindepărtăm, și nici să-l dispretuim. Insă, toate acestea 
dar ba mape A elegie en pr la 

esu pe un singur p ci esc perspective în toata 
direcţiile lor necesure, carscteriatice, 

Pentru finalità(i ca acelea caracterizate mai sus, socotim că poate 
fi de ajuna o primă treaptă universitari: licenţa. Nu vedem pentru ce 
ele ar merge mai departe, cuprinzind si ultima treaptă universitară, 
doctoratul, i 4 

In genere, universitatea are de îndeplinit două funcțiuni care, desi 
puternic legate de ele, îşi păstrează fiecare autonomia ei aparte. Prima 
funcţiune: &ceea de n pregát categoriile de profesionişti Intelectuali, de 
care o societate modernă are nevoe pentru a constitui pătura ei condu- 
cătoare şi pentru a realiza diferitele ei oficii de civilizaţie. Cea de-a doua 

functiune: aceea de a pregăti pe viitorii mari muncitori intelectuali ai 
societăţii, adică care să-şi la răspunilerea orentei stiin(ifice şi 
a învățământului superior. 

In interesul superior al societăţii, şi nl tuturor care muncese res 
ponsabil în cuprinsul ei, este necesar ca aceste dovă functiuni să fie tn- 
telese lămwrit, să li se acorde regimuri distincte şi să fie respectate ca 
două realităţi categoriale ale progresului social, 

In acest scop, calea firească de urmat, si de fapt care a fost ur- 
mată pină acum, ar trebui să fie aceasta: Licenţa, ca prim titu univer- 
sitar, să fie acordată celor din prima categorie; adică tuturor acelora 
care vor vol să sa indrepte către o profesiune intelectuală, care dovedesc 
In vederea acesteia o seamă de aptitudini convenabile, care, în sfîrşit, 
ca oameni şi ca viitori profesionisti Intro direcţie sau alia vor nvea no- 
voe de orizonturile unor prime inițieri universitare. In schimb, doctora- 

tul să revină, pe cit posibil, celor din categoria cealaltă, Cu alte cuvinte, 
înlăturimiu-te atitea dintre contigențale și rüsturn&rile suferite în ulti- 
mele două decenii de către viața universitară, să se revină la vechea 
erarhie a acestor titluri şi In echilibrul senin de viață academică pe 
care ştiau să-l Intretin&. 

In aceepțhunea lui tradiţională, doctoratul este un examen strict 
academic. Nimic mai nepotrivit decit să-l domanetizăm fără motiv, să 
facem din el un instrument de serie al unor frnalititi anonime, să Mi- 
săm oamenii să-l considere ca pe un preţ pretențios al orgoliilor lor, 
De asemeni, nimic mal nepotrivit decit să facem din doctorat o condi- 
tiune pentru pătrunderea în funcțiuni de diferite categorii sau pentru 
obţinerea do trepte erarhice în acestora. Un inspector gene 
ral financiar nu va fi cu nimic mai priceput avind, să zicem, un doc- 
torat în ştiinţele economice sau juridice. Un director sau un avocat gef 
In Banca Naţională de asemeni, Un chimist la arsenalele armatei, cu 
simplă licent, poate fi mal priceput si mat util decit mulli alţii ln un 
loc, fiecare în parte cu doctorate pretenţioase. Și aşa mai departe, 
această constaLire poate fi valabilă în orice fel de întreprindere, fn 

' care valoarea individuali si randamentele muncii personale n'ar tre- 
bui măsurate cu elemente formule ci cu puterea de muncă a fiecă- 
rula, cu gradul de experiență pe care şi l-a însuşit și cu dorința lul de 
m face treabă, de n se simţi util colectivitiiții, In aceste Intreprinderi, 
titlurile pompoase nu numai că n'ar avea nicio Intrebuintare, dar ar 
putea chiar să dăuneza dacă nu prin altceva, măcar prin chipul cum 
i-ar putea mina pe atiţia pe panta unor presumţii sterile și exclusive. 

Inainte de orice, doctoratul trebue să fie o probă de maturitate 
stiințifică în înţelesul cel mai sever al cuvintului, Normal mr fi ca 
acest titlu să fie acordat doar acelora care au ajuns la stăpinirea 
precisă n unei disciplini stiingifice care pot cristaliza în cuprinsul 
acesteia o contribuţie originală, cune stăpinese cu precizie o metodă de 
cercetare şi care îşi fac din ştiinţă un piedestal puternic al vieţii lor. 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Doctoratul ar trebui să dea, acelora care l-au obținut nu atit senti 
mentul că au dobIndit un nou titlu pentru luptele şi întrecerile lor so- 
ciale, ci conștiința că au fost promovați în categoría aleasă a acelora 


Admi suntem, i universi: o 
nouă, că nu Zum încă Mae genie e bis maie jr 
de asemeni, că din această cauză, universita rominească a trebuit 


erinte. 

Nu cîştigăm nimic, absolut nimic, din a ne dermonetiza institu- 
tille, din a le pune pe toate pe același plan şi din a le trata așa ca să 
fie pe placul şi pe uzul comun. Dimpotrivă, procedind astfel, pierdem 
mult, cit nici nu ne däm seama de mult Pierdem în primul rind, 
sentimentul formelor $i valorilor de sus. lar odată cu pierderea aces- 
tui sentiment, ne desobișnuim de încardarea acţiunilor exegetice si 
de tensiunea aspră dar lămuritoare pe care neo poate întreține în cu- 
gete sensul moral a] acestor fncordäri. 

In Franța, patria clasică a tradiției universitare si nea demice, 
doctoratul este, în cele mai multe cazuri, nu un început oarecare, ci 
o adevărată incununare ştiinţifică. "Teza de doctorat a lui Bengson, 
Rssai sur les données immédiates de la conscience, marchează o dată 
principală, nu numai în gindirea filosofului, ci în Insăsi istoria gindirii 
franceze. Teza lui Fauconnet, La Responsabilité, este una dintre cele 
mai mari lucrări de filosofie care s'au seria în ultimele decenii şi, 
totdeodatü, una dintre lucrările cele mai reprezentativa ale spir tului 
științific sorbonard. Există lucrări de doctorat care rezumă o viaţă 
întreagă de cercetări, lucrări care pot f' astfel) contribuţii de seamă 
la știința şi cultura epocii, Noi înşine, cu putina tradiție universitară 


pe caro o avem, Încă ne putem mindri cu unele lucrări de doctorat care, - 


"ricum, în ştiinţa şi în strüduintele noastre c&rturürest de aici, au 
spus mult şi ne-au îndreptăţit să năzuim si mai mult. t 
Insuşi faptul că nu avem o mare tradiţie universitari, en să fo- 
losim argumentul color de opinia cărora ne deosebim, insusi aosi. 
fapt, poate fi luat, în realitate, ca un argument tot în sprijinul tezei 
noastre, Toemal de aceea, pentrucă nu avem încă o asemenea tradiţia 
suntem obligaţi să ne-o creem, Ori, este cert că, prin însăşi natura el, 
9 asemenea traditie nu s'ar putea întoemi prin concesiuni si prin sim 
plificàri conformiste, ci dimpotrivă, prin diselplinări şi EL 
severe, Pe calea pe cure oarecum ne aflim în prezent, 
prin tendința marcată de a face tot felul de nivelüri, nu numai că ne 
inchidem drumul înspre o evoluţie ascendentă. dar rind pe rind Inds- 
p din modesta noastră tradiţie universitară, chiar ai relieful ma: 
zürilor pe care leam adunat pînă acum. 


CRONICA INVATAMINTULUI 129 


Reab'litaren doctoratului, adică repunerea lui în demnitatea acea 
Gemica ce î se cuvine, ne pare, pentru sistemul nostru un versitar şi 
pentru viaţa noastră culturală în genere o necesitate indiseutab!lá, 
Iată in mod schematic, ce ne îndenmmă să gindi astfel 

Este util să încercu m o anumită goană superfic altă după titluri, 

goană la care asistăm din ceo în ve mai frecvent 353 care ameninţă să 
devină o adevărată psihoză a noilor noastre yenerati stuillonee, 
Această goană, In care suntem dispusi să considerăm ndeseori doar un 
s mplu fenomen trecător, este totuşi um fenomen negativ cu multipie 
r -percus'un! mora'e şi sociale, Acest fenomen are darul de-n artif^ria- 
liza mulie dintre realităţile cu care v he în contact, Anume: èt poate 
creta mentalități presumțloase poute alimenta tendința atitor infa* 
tuári obosltoa e poate să ducă Indirect ln coborirea În calitate a mun- 
ci intelectuale, poate să reducă deea scrisului si n elaborării sti'nti- 
fice la nivelul unor simp'e activităţi obişnuite, poale să diformeys on- 
recum e iteri!le adevărntelor erarhii culturale, poate mina demn'!a*ea 
sp rituală Înspre un regim minor de aservire unor final tti. streina 
si interesate "i pe deasupra tuturor acestora, poste să ducă la o atmos- 
feră do necunonstere şi de neintelegere vicioasă faţă de realităţile pri- 
mo sliale ale viet i stiintifice. 

Do usemen , este noosar să împindecăm. prin toate m jloneele 
cure pe stau În Indeminà en vista intelectuală si alunece mal de 
parte pe panta de deprecieri şi nivelări spre care au împinse insis- 
tent o parte dintre oamen | si er toriiie epocel In care trăim. Se stie, 
vinta intelectual nu se poale realiza prin improvizári, pein jocuri tro- 
C€dionre sau prin protecția unor moravur. lipsite de exegerü. Este 
verba, În aceasta. nu numa de o conditie darecare ci de o lege în 
toată puterea cuvintului, Domnitatea  inteleetunlü se poate deschide 
e lcui cu deopotrivă Intelegere şi generozitate. însă cu cond ţia ca toti 
acela care bat la porțile ei să ste s'o respecte si să stie să-și în dela 
Inceput toate rüspunderi'e munci! cărturărești. Poate că nu există 
gresală ma mare, mal plină de coneecinti nedrepte, decit actea de a 
fărima nutonomia clasică a vieţii cărturăreşti, cu scopul de à face din 
sfărimiturile ei prilejuri de v'etorie nule contingonțelor sau ale diferi- 
telor aspirații minore, 

Dar. c1 mai de seamă dintre motivele care ne face să ne pindim 
la o (evalorizare a doctoratului, şi enre ne îndeamnă să vedem în 
această révalorizare un adevărat imperativ cultural, este nevo a de m 
şti că vista noastră universitară se Indreaptă, po deasupra tuturor 
adversităţilor crenis. spre realizarea dreaptă a m s'unii el. S& nu ne 
gind m numai la contingentele mari de profesionişti intelectuali pe 
care are datoria de wi forma, ci si la opera de creaţie ştiinţifică pe 
căre este cen dintiiu indicată so promoveze. Astăz, în conceptia şi în 
condițiile vieţii contemporane, creația stint fică reprez'ntă o neces! 
tate de neindepărtat. Aceasta nu mai trebue privită ca o formă de den- 
supra. ca un lux social, ca expresia unor dotări izolate! D mpotrivà! Să 
încercăm să vedem. în eu, ceca ce cate In realitate: o parte din alcütui- 
ren esenţială a viet | moderne, o condiţie pentru echil brul intim nl aces 
teias un aspect necesar din contenenţa istorică si psiholog că pe care 
popoarele au datoria să și-o dea şi, In fine, o măsură obiectivă In In» 
felegerea finalităţilor pe care ncestea trebue să le reprez nte, Atita 
timp cit universităţile nu vor înțelege acest comandament adică atta 
timp cit d rect sau indirect vor gira improvizăr sau orgolii neofit ce, 
ele nu se vor afia în situajiunea de a da Națiunii, Stiintel şi Adevă- 
vulu! ceea ce li se cere, ceea ce se aşteaptă dela ele, 

Să revenim, deci, la soluții limpezi, fireşti şi demne, Doctoratul, să 
nu mai fie un titlu de serie, bun pentru numiri, pentru Inaintüri In 


9 


130 


E parveniri titlu 
ari unie, destinat doar acelora care se dovedesc adevărați munci- 
tori intelectuali, acelora care în viaţă vor lua calea tăcută a ştiinţei, 
a laboratoriului, a bibliotecii, a cercetării desinteresate, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se vorbeşte despre o iminentă modificare a legii învățămintului 
superior. Ideea de bază a ultimelor noastre legiuiri scolare, idee in- 
sistent mürturisitk si apărată, a fost nceasta: selectarea valorilor, 
creerea de elite intelectuale, Aşa fiind, supunem forurilor în drept su- 
gestia unei drepte şi hotărite reabilitări a doctoratului univeraitar, cu 
credinta că această sugestie se afli pe aceensi linie de judecată, că 

y dela considerarea acelorasi nevol ale culturii nouatre na- 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA MUZICALĂ 


.SALOME*, LA OPERA ROMINÁ 


Wilde, obisnuea să spună despre „Salome“ că este o oglinda în 
care fiecare Își găseste imaginea propriei lui naturi: „The artist art; 
the dull, dullness; the vulgar, vulgarity". Cam acelasi lucru ge poate 
spune si despre partițiunea lui Strauss: iubitorul de muzică va găsi 
muzică, pedantul, pedantism, nedumiritul nedumirire, 
In cariera lui Strauss, „Salome” este începutul unei epoci în caro 
e] va cultiva cu predilecție opera, după ce exploatau până la epulzare, 
poemul simfonie, Serin triumfiătoare A poemelor incepind cu „Don 
Juan” si sfirsind cu „Simfonia domestică“, sugerează Intr'adevür, prin 
*uccesiunea sublectelor alese, coneluzia că Strauss a spus tot ce-a 
avut de spus prin mijlocirea poemului simfonie. „Simfonia domestică”, 
urmind unei aite ,Ich-symphonie", lichidenază parcă ultimele rămăşiţe 
de interes pentru aceastü formă muzicală; şi intr'adevár, de abea 
E» 1915 el mai revine odată cu vastul pe u a Simfoniei Alpilor. 
estul producţiei lui este de-atunci în întregime coneseret operei si 
intro măsură mult mai mică, lied-ulul. 

Impre că ,Salome" a fost compusă Indatá după seria poe- 
melor simfonice nu a rămas fără urmări în realizarea acestel partitiuni 
In care rolul orchestrei este covirsitor şi acaparant. In estetica lui dra- 
matich Strauss este un continuator n lui Wagner; ca şi pentru marelo 
lui predecesor, drama este esentin]ul, A transpune muzical fiecare pro- 
gresio, fiecare nuanță a actiunii dramatice, este. ideea dominantă şi 
directoare In concepția lui despre operă. Stăpin al unei virtuozitiiţi ne- 
Intrecute în folosirea materialului muzical şi orchestral, nici o dificul- 
tate de transpunere nu a fost ocolită de Strauss in compunerea Salo- 
moe-ei, ci dimpotrivă, căutate parcă. 

Astfel, exceptind citeva replici suprimate a unor personagii secun- 
dare, textul Inerării nu este obisnuitul libret de operă ci chiar acel al 
dramei lui Wilde. Depășind cu virtuozitatea Ini cadrul, relativ liber şi 
« mod al poemului simfonic, Strauss isi impune parcă, pentru plă- 
cerea de a le învinge, dificultăţile nenumărate pe care le ridică în 
calea compozitorului un text care a fost seria pentru a fi rostit si nu 
cîntat, : 

Pentru a realiza echivalenta muzicnlà maestrul german utili: 
zează sistemul wagnerian al temelor conducătoare, sistem pe care f 
amplifică intii prin numărul acestor teme, dar mai alea prin modifi- 
crările si nMerürile nefncetate la care sint expuse, prin asociaţia lor, 
prin circulația lor densă în orchestră. De această sezon nm a operei, 
„de bogăţia deseori excesivă a polifoniei orchestrale se mt si părțile 
care nu arareori par a fi tratate ca instrumente ale orcheetril, 


132 VIATA ROMINEASCA 


dar se resimte mal ales claritatea expunerii, Este puţin probabil ea o 
singură sau doui audiții n Salorne-el să îngădue ascultătorului nepro- 
fesionist al muzici a fi pe deplin lum nat şi! să poată urmări fără un 
istovitor efort de atenţie, sutele de sugestii, aluzii, evocări care mișună 
mai în fiecare măsură a partitiunil, 

Procedeul temelor conducătoare este desvoltat pină la limitele In: 
teligibilului; cel mai neinsemnat detaliu în orchestră este derivat din- 
trun motiv sau fragment de temă, cu o justificare logică fără indo- 
iată, impusă de text dar mai ales de tirania sistemului şi de inventi- 
vitatea neinfrinatà a compozitorului, 

Multiplieitatea temelor şi motivelor care se 5üprapun sau se nso- 
cinză după necesităţile textului, e my şi alterările ritmice sau ar- 
monica in care este prelucrat matérialul prim al temelor, dau fntregei 
opere 0 unitate organică indiscutabili; si cu toate că nimic nu este 
Já«at la intimplare totul avind un sens $i o semnificaţie spirituală, or- 
danală parci numai de o inteligență rece si lucidi, sint totuşi pagini 
în Salome, în care aviintul, cultura, impetuozitatea rizbat cu toate 
aparențele spontaneităţii şi ale inspiraţiei elementare. Dar ducă aceste 
erupții se produc fără sacrificiul „sistemului“, acesta este bucuros 
uitat de ascultător, 

Materialul melodic şi ritmle intrebuintat în comentarul simfonic 
al dramei este numerosa; treizeci şi două de teme şi motiva servesc la 
caracterizarea personagiilor și a situațiilor: formule melodice scurte, 
cele mai multe din ele simple desene ritmice care prin ele însăşi nu 
poi evoca o imagine cu atit mal puțin sugera o idee. Dar prin aso 
clația care se stabileşte între text si muzică aceste simple formule ca 
pită funcțiunea de elemente articulate ale unui limbaj infinit de ex- 
presiv şi de bogat în nuanțe. Prin alteratiile la care sint supuse, prin 
vestmintul felurit pe care îl capătă emigrind printre Instrumentele or- 
chestrei, aceste motive urmăresc ca o umbră fiecare cuvint, fiecare 
detaliu al textului. Din cresterea, din desvolnrea acestor elemente re- 
zultă o complexitate organică care cere intre altele şi o foarte aten!ü 
examinare a partițiunii, Lucrul se complică şi din împrejurarea cá 
această onera e în primul rind simfonică, gindită $i realizată în va- 
pietatea 5) complexitatea timbrelor unei orchestre moderne. Reducerea 
la pian nu ponte da decir o idee generali si deseori inexactă, confuză 
atune! efnd diferitele terne si motive se împletesc în singura sonoritate 
a pianului. In exeeutiunea simfonică însă, planurile se stabilesc dela 
sine, asa cum le-a gindit compozitorul, prin diferenţele de volum şi de 
sonorități, Totusi polifonia instrumentală este în „Salome” extrem de 
bogată şi de multa ori chiar excesivă. Mare virtuoz al orchestratiei în 
care a ereat atitea efecte noui, utilizind cu neîntrecută abilitate varie- 
tatea si contrastele timbrelor, Strauss menţine mèl tot timpul în or- 
chestră independenţa vocilor; deaceea se şi cere din partea ascultáto- 
rului nu numai o mare atenţie dar si un anumit nivel de cultură mu- 
zicată și deprinderea de a percepe în desfășurarea lor simultană trai 
multe desene melodice si ritmlee. Din acest punct de vedere și cu toate 
îndrăznelile care au făcut atita vilvă în timpul lor, Strauss rümine 
credincios tradiției marilor simfonisti germani; sa putut spune chiar 
că orchestra lui se apropie mai mult de a lui Bach decit de sceta wag- 
neriană, dacă ae consideră bine Inteles polifonia vocilor, mobilitatea lor 
neîntreruptă care (ese fondul pe care se detaşează limpede cintul 
principal. 

Credincios tradiţiei eate iarăşi Strauss în osatura armoniei a lu- 
crurilor Jul ca şi în Inspirația net diatonică a ideilor mejodico; cesa ce 
nu-l face insă a-și interzice cele mal anarhice disonente Intre două 50- 
lide repere armonice. La polifonia instrumentală se adaugă apoi bo- 
găţiu ritmurilor care se suprapun fără incetare într'o continuă va- 


CRONICA MUZICALĂ 133 


riatie, doln un capăt la celălalt al partiturii. Tostă această exuberantá 
de materie muzicală covirseste şi înneacă ascultátoru] neprevenit sí 
neantrenat în audita simultană. Faţă de această formidabilă desfá- 
surare de forte mai mult decit suficiente pentru a fixa tonte disponi- 
bilităţile de atenţie şi de percepție al ascultütorului, se poate intreba 
ce mai rümine de făcut vocilor decit să rostească simultan cu desfá- 
surarea ei, programul dramei simfonice pe care o execută orchestra. 

Ceen ce este sigur e că, exceptind fragmentele in care Salome sau 
lokanaan su de cintat unele fraze melodice şi ,cantabile", muzica 
acestei opere nu este vocală în înțelesul curent al euvintului. Deseori 
vocile nu au de cîntat decit fraze fără o linie melodică bine determi- 
natá, cu intervale incomode, greu de retinut, Dar de cind sa dovedit 
că „Tristan si Isolde” poate fi cintat, niciun serupu! nu mai retine 
vre-un compozitor dela satisfacția minoră de n scrie „greu“, 

Un rol important, muzical şi dramatic, este acordat în „Salome™ 
intermediilor simfonice, Dansul celor suple văluri de pildă e departe 
de a fi un simplu divertisment eoreografic; el este un adevărat poem 
simfonic care rezumă si sintetizează personajul complex si contra- 
dictoriu al Salomeei: construit din desenele ritmice şi melodice cele 
ma! caracteristice ale partituri, e] capătă prin amploarea desvoltá- 
rilor, proporţiile şi semnificatia unui act esențial al dramei. Sentimen- 
tele violente şi contradictorii care frümintá sufletul Salomeei, dra- 
gosten el pentru lokannan, setea ei de răzbunare se împletesc şi se stt- 
prapun în echivalentele Jor muzicale cu o rară putere de augestie; totul 
încadrat în ritmul dansului. SentéJege că acesta In asemenea condiţii, 
încetează de a mni fi un divertisment si câ „culoarea locală” nu mai 
constitue un obiectiv muzieal de prim ordin. Acei care s'ar agtepta din 
partea marelul colorist care este Strauss |n o evocare somptuoasá a 
Orientului se vor înşela în judecarea acestul episod; Orientul este in- 
dicat prin citeva pete de culoare orchestrală şi citeva desene ritmice 
care fixenză oarecum cadrul. Conţinutul însă, este progresiunea unei 
acțiuni dramatice sub aparența muzicală şi coregrafică inselütonre a 
dansului, Exiată de pildă în cursul acesuia un moment în care o parte 
a orchestrei cintă tema dragostei, iar başii pe aceea a deeapitürii; co- 
relativul coregrafic nu e uşor de realizat. El nu ponte fi nici o oare- 
cara $erpuire lascivă a trupului, de tipul convenit oriental, după cum 
nu poate fi nici o mimare explicativă a dorințelor și in'entillor Salo- 
meer, Intre aceste două extreme artista trebue să imbine mişcarea gra- 
țioasă cu gestul expresiv just, totul sincronizat cu desfășurarea schim- 
hătoare a temelor carncteristice în orchesră, Dacă această sincronizare 
nu se produce, muzica şi coregratia numai conlucrează ci se concu- 
rează, atenţia spectatorului optează după pregătire sau preferință, 
pentru dansatoare suu pentru oreheatră. 

E drept că şi atunci cind există o fuziune deplină intre muzică şi 
dans, nscultătorul este totuși îndreptăţit pe alocuri să neglljeze puțin 
orchestra și să se consacre maj cu osehire dansului: de pildă atunci 
cind după melopea orientală orchestra incepe să intoneze pe corzile 
generoase ale viorilor si ai violoncelilor o melodie de „Valae triste", sau 
iarăşi atunci cind dansul se accelerează subit pe un motiv caracteris- 
tic a] Salomeei. Motivul acesta (nsa numit al ,seduct.unii"] porte fi 
luat ca un exemplu tipic de virtuozitaten uluitoare cu care ştie Strauss 
să utilizeze materialul tematice Scurt și inexpusiv prin el însuşi (ori: 
cine. cu puţin noroc, l'ur putea nimeri fluerind la intimplare), motivul 
acesta este unul din fermenţii cei maj activi ai partituri. 

Caprictos de pildă cînd Salome apare în scenă, ispititor si insi- 
puant cind Încearcă să seducă profetul, vulgar (dim nefericire) in eu: 
prinsul dansului, dureros si tingruitor cind cu setea răzbunării atinsă 
in singe, Salome realizează iremediabila ei nenorocire, morbid, d= 


134 VIAŢA ROMINEASCA 


ment, cind Intr'o ultimă tresărire de dragoste si de cruzime ea sărută 
buzele lui Jokanaan, în fine greu sí brutal atunci cind ostașii ucid cu 
scuturila palidul şi gratiosul monstru, 

Un nlt exemplu de întrebuințare intensivă a unui motiv îl cons- 
titue tema principală a Salomeel, expusă fără nici o altă pregătire 
chiar din prima măsură. Tema aceasta, cra mai importantă din parti- 
tură, este supusă le nenumărate transformări si nltera(il ritmice, cir- 
culă aproape tot timpul în orchestră si se adapteazii cu o miraculoasă 
suplet& la toată diversitatea dialogului, 

Dansul este cel mai important episod simfonie din „Salome“, dar 
nu e singurul. Chiar la începutul actului, cind Salome induplecă pe 
Naraboth, orchestra execută o măreață pag'nă simfonică construită pe 
temele lui Jokanaan şi ale Salomeel, De asemeni, în Intervalul care ur- 
mează scenei seducţiunii pină la intrarea în scenă a lui Herod orches- 
tra exprimă cu o irezistibilă putera dramatică, toată furtuna care de- 
vastează sufletul Salomeei. 

Dragostea oi dispreţuită, mindria umilită, setea de rüsbunare, 
gindul crimei care incolteste în mintea ei, totul este spus de orchestră 
cu o preciziune care surprinde si cucereşte ascultátorul. Ingentozitalea, 
spiritul inventiv si Suverana stăpinire a tuturor posibilităților pe care 
le oferă orchestra modernă, îl duc pe Strauss uneori foarte sus şi nu 
arareori cam departe. 

Insistenta, mania “ar putea spune, a realismului pictura! eu orice 

rei si In orice clipă atinjeneste de multe ori libera curgere a substan- 
muzicale şi clteodată o inlocueste chiar, Alteori nbonden(a si poll- 
fonta excesivă încarcă pină la confuziune unele pagini care nu pot fi 
Ma mete la audiţia lor decit cu partitura în mină: quintetul evreilor de 
p 


Toate aceste exeese, consecinte directa ale »Sistemulul" impins prea 
doparte $i a unei virtuozităţi abuzive sint însă răscumpărate de frumu- 
Aeţea, de căldura generoasă a multor pagini în care muzica triumfă şi 
repune în locul ei subordonat perfecțiunea mestesugulul. 


Opera Hominá a inscris cu reprezentarea ,Salome"-ei" unul din 
succesele el cele mai frumoase şi mai deplin meritate, Din punct de ve. 
dere al realizării acestui spectacol (care a fost momentul muzical cel 
mai interesant al stagiunii actuale), personajul cu mult cel mai im- 
portant esta färă îndoială şeful de orchestră; lui deci se cuvin intii lau- 
dele, - Georgescu, interpret european al muzicii lui Strauss, a 
reuşit să facit orchestra operel stăpină a nenumăratelor dificultăţi teh- 
nice ale partiturii, pe care apoi a dirijat-o cu o Insufletire, cu o căldură 
şi In acelas timp cu o grijă pentru detaliul expresiv, care au satisfăcut 
profund, Tot d-sale trebue să fim recunoscători pentru fericita alegera 
a Salomeei în persoana d-nei Franca Somigli. Rolul acesta covirsitor 
de greu şi care nu îngădue nici cea mai uşoară imporfecţie, a fost cău- 
tat, jucat si dansat de da Somigli cu o strălucire care va trăi mult 
timp în amintirea acelora care au văzut-o şi au ascultat-o. M3 

Artistii Operei Homine d-na Davideanu (Herodias), d. V, Lupescu 
(Jokanann), Apostolescu (Herod), au adus o prețioasă contribuţie la rét- 


gita spectacolului. 
R. GEORGESCU 


CRONICA PLASTICĂ 


BUNESCU, LUCIAN GRIGORESCU, ARNOLD, 
G. ZLOTESCU, HOFLICH, VINĂTORU 


Din numeroasele expoziţii te &'au ţinut luna aceasta am reţinut 
numai citeva, Sint cele care insemnează o etapă importantă în cariera 
unui artist, unele fiindeli învederenză că el a ajuns la maturitate, după 
o perioadă de nedumerire si de Incercári variate; altele pentru că per: 
mit să ne aruncim ochi) asupra unei întregi evoluţii. Din ultima ca- 
tegorie face desigur parie cea a lu? Marius Bunesen şi poate cele ale 
lui Lucian Grigorescu si Arnold, Din prima, cele ale lui Vinlütoru, Zlo- 
tescu si. Hóflich. i 

Bunescu, prin viața retrasă co n dis pină acuma. prin firea sa 
serioasă si domoală, prin felul chiar al artel sale, a făcut să sa 
vorbească totdnuna puțin de dinaul, Imprejurările l-au ferit de acra 
reclamă zgomotoasă, de acel ;tapaj", de care n'au scăpat nici chiar 
unii din artiştii noştri buni, care însă iuboau cotariile, apreciau disci- 
tiile do cafenea sí găseau mai uşor să critice pe unul si pe altul şi să 
se pună singuri în lumină. deeft să se impună prin operile lor, Anul 
trecut nea venit însă vesten că Bunescu a primit premiul național, 
adică cea mal înaltă recompensă ce se porta acorda, ln noi, unui ple 
tor, de către chiar camarazii lui, Pentru cinei cunoştea opera, pen- 
iru cine mai ales îşi daso ostenenla s'o examinere, cu toate că expozi 
zipile sale nveau loe în chiar atelieru] său, adică în condiții defavora- 
bile, alegerea nu constituia o surpriză. In genul pe care şi-l alesese, 
care nu comporta poate prea multă varietate do teme, Bunescu era un 
maestru. Nici una din calităţile mesiesuzarului, în sensul nobil a! cu- 
vintului, cel pe cure francezul îl pune în expresia de „bon ouvrier", 
nu-i era streini, lar pictura este, incontestabil, Intiiu si intiiu, un meş- 
tesug, Era tuturar cunoscută dragostea cu care el construia acele col- 
(uri din natură, văzute din atelierul său, mai mult poata decft cele pe 
care le aducea din calütorie—Bunescu. s'ar zice, are nevoie nu numai să 
se familiarizeze, ci să trăiască în intimitatea motivelor ce alege, plină să 
se pătrundă de ele—şi naturile moarte, printre care se găseau citeva 
din cele mai ingenios și mai desüvirsit pictate, din ultimii uni, chlar 
comparate cu cele ale luj Petraseu si Pallady. Contrare de ceea ce s'ar 
intimpla cu un altul, revenind asupra unei picturi, e] mai totdauna o 
ameliora; cu fiecare urmă de penaulă multumirea lui creştea, căci fie- 
care urmă de pensulă insemna un progres faţă de aspectul anterior 
al tabloului. Piers:ci, mere, raci, gutui, fructe exotice, lingă o sticlă sau 
un ustensi] modest de bucătărie sau de sufragerie, legume de tot soiul, 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deveneau tub pensula sa admirabile opere de artă, fiicute să rivalizeze, 
prin înfăţişarea lor, cu cele mai nobile subiecte. 

Evident, am învăţat şi noi multe dela ceilalţi maestri contem 
porani. Nu ne mai întoarcem capul dela nicio lucrare. sub pretext că 
lema dela care porneşte ar fj vulgară gi lipsită de interes. Cezanne si 
cei care au venit după el ne-au ariital—dacă ar mai fi fost nevole--cá 
două mere pe o farfurie sint un motiv capabil să-ţi exalteze imagina- 
tia și să facă tot atita plăcere ca cele mai cunoscute scene din mito- 
logie, mai ales asa cum le înțelegeau iwademille. Dar, în acelas timp, 
sa răspindit şi prejudecata cá numal ce iese de odată din mina unul 
artist, pictura alla prima, cea în care apar deformatii de tot soiul si 
se pun fel de fed de intenții, numai acea e ,moderná", Intre  acesto 
două puncte de vedere, destul de greu de conciliat, cei care se &mteau 
atraşi de Bunescu rămineau totuşi nehotárifi. 

Expoziţia de acum nea făcut demonstrația decisivă. In sala cea 
mică a fundatiei Dalles. adică intrun cadru si sub o lum nă potrivită, 
pinzele lui Bunescu apăreau cu toate solidele si incontestabilele lor ca- 
litt, Impresia ce multe din ele läsau asupra noastră, mai ales natu- 
riie moarte, nu se poate uşor u'tà, Nu le lipsea mimic: bine compuse, 
bine desinate, ele erau mai ales pictata cu o intelegerea a tuturor resur- 
selor acestel arte dificile, care este în realitate pictura, cu toate sub- 
terfugiile ei chiar. Nu numai că suportau un examen amănunțit, dar 
convingeau cu atit mai mult, cu cit erau mai indelung privite, 

Bunescu poate fi multumit de rezultatul obținut. E] a fost în stare 
nu numai să confirme buna părere a prietenilor, dar chiar să dezar 
meze pe cei care au vernit să-l vadă, cu alte sentimente decit cele ami- 
cale, Merele verzi, obiectele din oficiu, citeva alte naturi moarte. citeva 
peisagii, ar f: putul suporta, fn orice muzeu de artă modernă, orice 
vecinătule, oricit de persculoasá, 

Lucian Grigorescu se află azi In plină maturitate, pe o linie 
găstă după multe si interesante rătăc'ri. A Inceput ca un pictor pen- 
tru care realitatea prezinta linii dure şi conture tăloase. in compoziţii 
In care fiecare obiect (inten. să ne convingă despre existența sa prin 
volume simplificata, dar de un relief aproape agresiv, Pe atunci gama 
sa prefer tä avea o înfățișare surdă, se baza mai ales pe brun şi pe gri, 
Cuhistil erau la modă, pentru care compatr-otul nostru arăta oarecare 
interes. Pictura sa lua dect o formă de omagiu, fată de o miscare cu 
multe merite. A u:rnat însă o altá fază, în care Grigorescu părea cii 
vrea să ard ce adorase, si să adore ce arsese. Ca prin farmec, dela com. 
pozitiile de un relief aproape übos tor, a trecut la ahela, În cara tot ce 
era linis şi contur părea că se dizolvase intrun fel de vapori de cu 
lore, de cele mai plăcute tonuri. Din cînd, în cind prin ceata de foc 
bengal se vedeau ca prin via formele, naturi moarte Şi pe^sagii, si ceea 
ce se vedea din ele amintea destul de mult de gama, une ari de com 
poziţiile lui Steriadi. 

Grigorescu ae căuta si nu se găsise încă. In faza awasta l'am 
apucat mal acum cif va anè, în expoz tia dela Universul. In expoziţiile 
urmâtoare îl simțeam lupiinul cu el însusi, încercînd să se desprindă 
din ntmosfera ceva cam înăbuşitoare în care şi imagina mal toale 
compozițiile, In guase, în care fatal trebuia ca obiectele să fie mai ne 
tert delimitate, H1 phiceam solicitat de relieful lueruritor, de mewota de 
a ne lăsa despre ele o imagini mai aproape de natură. In acelaş timp 
culoarea sa devenea mai consistentü, felul său de a peta mul viri! 
mai sigur. mai nuantat. Tehnică, viziune, rafinament al ochiului, toata 
acestea mergeau împreună. Rezultatul se vede în expoziția de mcum. 

Ca in mai orice expoziţie de pictor, întilnim de sigur lucrări ine- 
gale, unele foarte bune, cele in care se ponte citi situația de azi a artei 
lui Grigorescu, altele care aparţin mal de grabá trecutului, perioadei 
de experiență. Le vom läsa de o parte pe acesiea, ca si pe cele mai 


Marins Bunescu 


Portret 


: Natură moartă 


Marius Bunescu 


— 
uuu c 


popa 12DULJDMW. z pjouAM 7M. "Ww 


Zloteseu; Iarnă in Bucureşti 


Alexandru Basarab ; Auto portret 


4 sa ts Z — E £ 
"d ii : ined i "d HH aep on 
* i LIN Hi isi ë i şa E Te Hi i 289217 E uu Em 
di gi : in Primei, : ITI hi i aizază gE 
miile, gris ethgtlrite cun TERRE TI 
pepi pai Tun ESI 
] nu yl tih DU li rir i 
Vidit test elsi e 
ul ejti Wr ipo jus 
visti i apr 
i ntis TM p Dust | 
pa inani] ppp ea en 
| iH SN prse ; sud. ii "d iust abes 

insih idi huh i TE quu a 


138 VIAŢA ROMÍNEASCA e 


decit rar fn colecțiile adevürafilor amatori. Cine stringe tablouri do 
reste să aibă certitudinea că coca ce cumpără nu se va deprecia. Si es 
certitudine poste oferi un tinăr, caro este la inceputul r) 
me aere red vocalii, care ponte 
văzut pe Noi i-am văzut pe ceilalți doi, iru care am o sti 
deosebitA, luptind greu cu inevitabila. skriicle: na l-am văzut pe niei 
unul deseurajati, lar rezultatul este acenatü ictur m lor, veselă, opti» 
mistä. care a încetat de a fi o simplă guiadas n devenit o renlitate, 
Vinütoru, pot serie wtelas lucru. Am cu- 
noscut de primul desene iesite ca din nimic, cum era cea Haltă de ca- 
valerie acum la Muzeul Toma Stelian, și cum sunt citeva şi în expo- 
zia de acum. Prin calitatea desenului se remarcă sj tablourile sale, 
frumosul portret, operă de maturitate, ce contează In cariera unui ar 
tist, naturile moarte, florile, cu ecouri dela Odilon Hedon şi Luchian, 
ponte cei mal interesanti pictori de flori din epoca nousiră. In fiecare 
pinză se vede străduința artistului, nevoia de a se reinoi, de a-şi pune 
probleme, la care nu se gindise pini atunci. Ceea ce este imbucurütor 
In expoziţia sa de acum nu este numai ceea ce a realizat, ci şi ceea ce n 
căutat, toate acele ,dedesupturi", aşa de rodnice în cariera unul artist. 
Vinătorul, ca și ceilnlti doi, s Invedereazá un colorist, Din trecutul 
amintirile unor compoziţii îndrăz- 
care le reusise peste aşteptările chiar ale celor mai încrezători 


GH. OPRESCU 


MISCELLANEA 
+ N. TONITZA 


Lunga agonie a lui Tonitza sa terminat, Acest om mândru, or- 
golios chiar, iritabil, a suferit în trupul său, a suferit încă mul mult 
In spiritul său, care-i râmăsese întreg şi thios, din pricina umilintei la 
care-l redusese boala, grozava boală ce de ani de zile pusese stăpinire pe 
dinsul Cu fiecare zi ce trecea ca-l Incovoin mai mult spre mormint fi 
reducea mijloacele sale fizice. Acura a inchis ochii și cu el a dispărut 
unul din cel mai buni si mai inteligenți dintre pictorii nostri. Cina vrea 
să-și den senma de ce am pierdut să nu se gindeascá la ultimele expo- 
zitii, cind artistul nu mai era ce fusese, ci In cele de acum zece, cinci- 
sprezece ani, Un colorit de foc, plin de Indrüznealà si de fantazio, ca ecl 
mai direct $i mai autentic urmaş ul lui Luchian, Ca şi la marele înain- 
tas, în tablourile sale era totd'auna un miez umanitarist, dacă era 
vorba de persoane; o sensatie vie, un sens complet al formei, al frá- 
gerimei, al materiei din natură, cara Sar fi sfărimal răcoroasă si 
fragilă sub degete, ducă era o floare, Mai ales flori a pictat și a stiut 
să-şi facă un loc pretuit alături de Luchian, indrăznind mai mult 
decit acesta pe linia coloritului, dind o si mai mare văpaie armoniilor 
sale de tonuri, Figurile, ţinute în aceleaşi gamt, erau totd'auna 
simple, cu ceva duios în înfăţişare, concepute Insă decorntiv, ca nista 
mari compoziţii murale. Peisagiile, ulese oricum, fără prea multe pròs 
ocupüri de punere In cadru, si poate tocmai prin aceea mal interesante, 
se sulvan prin aceiasi măestrie n coloritului, mergind dela acordurile 
cela mai sanore, pină În cele mal delicate, 

Tonitza a fost $i un remarcabil pictor de nuduri, nu al celor 
eroice, destinate sălilor din clădirile publice, sub forma de alegorii, 
ci al celor de mici dimensiuni, Inviorate cu puţină culoare, elegante, 
tinere, de proporţie desüvirsitá, cu cova felin în atitudini, cu ceva 
pervers în figură. Executindu-le, de cele mai multe ori fără model, el 
urmărea parcă o viziune interioară, ne încredința ceva din preferin- 
tele sale cele mai intime, Prin ele, mai mult decit prin pleturi, el a 
păstrat pină la sfirsit contactul cu un public care ajunsese să-l pre- 
țulască la dreapta sa valoare 

CH. OPRESCU 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Există o limbă rominească literară de după rüzboiu. 

Ea nu samănă cu nimic. Nici cu proze marilor scriitori (Cara- 
giale, Sadoveanu, Brătescu-Voineşti, eíc.), nici cu limba vorbită in 
societates reală. Este un fel de păsărească incomprehenzibilă, 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


Vreti exemple? 

"1 rovg € ră zgindàri Incet, cu fereanlá". Sau: 

„Mare-i fu bucuria cînd, după o secetă de vreo 
lă-aa purcese din nou grea” Sau: — 

ve dude guion gere d de tücere", 

rog să credeţi că citatele sin! autentice, si-s luate d 
recente nle celor mai preten(iosi stilisti ai duty eed e NE 
nous estetică à limbii este un amor paslonat pentru cuvinte n 
cu parfum de cronici. Chiar cind avem un barbarism, el este spăl 
de ruşine prin prezența unui prinse a, purcese să, zori cătră, ete... De 
pildă, un autor vrea să spună că eroul dovenise deodată „aferat“, 
Atunci el serie, pur și simplu: ,purcege să se afereze", Pentru nimic 
in lume un seriltor modern n'ar spune „umbla de colo pini colo prin 
casă”, ci »pribegea prin odăi”; nu va spune ,ertare", care e banal, ci 
erticiune", care e mni cronicürese; nu va scrie „merge rău”, ci và 
spune, frumos: „că tare mai $chiopáteazá"; nu wa spune: „mă gin- 
dese să mă due şi eu acolo”; ci „mii Im gind să bat si eu locurile 
acelea ; hu va spune: „locuia Intr'o pensiune de familie", ci „hilăduia 
intro pensiune”, Iníirun roman unde eroul era pradă unei nervoze, 
pnm iique gem m ict a: „tendinţele activaseră mocnit“. Sau 
mple. Ro 

securi ari te p marncierul modern romin nu va spune 


— Vrel să pleci? 
— Da, răspunse el. 
Ci, frumosi 
— Vrei să... ete? 
= ipse ineuviintA eL 
„Neaoşismul” — iată cum asi Indrázni să numesc această primă 
CÓ a — ee rominese de după rüzbolu. za 
a o a doua, si anume gustul pentru expresia de st 
pentru cuvintul tare, chiar pornografie, dar pe di peri aie egen 
cite o vorbă parcă ruptă din Neculce, Nu voiu face citatii spre a 
ilustra această preferință a seriltorilor nostri moderni pentru vocabu- 
tarul genito-urinar. Este şi inutil — căci toată lumea a observat-o şi 
ham nevoe să o probez cu fapte — și apoi mai imi este sj greață. 
Ar fi interesant să ne in!rebüm:, sociologiceste, care sint cau- 
zele acestei estetici nouă? lată impresille mele în această privința. 
E Există în Hománia — adică in principal în Bucureşti — clteva 
, are care şi-au luat nobila sarcină de a lupta pe tărimul limbii si 
apo reg impotriva prozei tipărite de „presa jidünénsen", Si intă-ne 
e citiva ani, imbogátiti cu jurnale scrise foarte literar, înspăimintă- 
sd aee E că sue de fond, subsolul, $ase-şaptele, carnetul, re 
^ mijlocul — tot i. 
preocüpare de t ul e seris cu o permanentă si încăpăţinată 
atriotismul acesta lingulstic e realizat prin două mi 
mem şi expresii neoase. Scatologie Si stil de deca. AE 
curi sint bune pentru n dovedi că nu esti jidan. Căci jidanul n'are 
dne p o p der qum cu Mihai Viteazul, Cit despre expre- 
mana a ubi Mte încă şi mai bine indică originea daco-ro- 
Estetica aceasta a prins si a făcut adepti, Intr'adovăr 
S p frază 
vea este un coóktall de scatologie, de insulte obarene si de cuvinte ar- 
iesus nu postus să nu izhească atenţia, É ca o împuşeătură cure te 
re să te intorei, De aci succesul nouilor metode. Succeés mul ales 
pe lingă tineret. Cări este caracteristic, la Incepători, gustul pen- 
tru ya ntah i pentru expresia rară, pentru cuvintul izbitor 
prin i, Cind mai ce spune, te cáznegt; să 
de efect. Or, atit termenii genito-urinari, eit si pepeni Qu O 


E 


MISCELLANEA 141 


eficacitate în sine, indiferent de sensul general al frazei, O estetică cu 
nen leftine si lu îndemina tuturora, De aci &uccesul ei pe lingă 
neofit 

In schimb. estetica scrisului matur e alta. Se ponte rezuma prin 

cuvintul: simplitate. E dacă vreji exemple — maniera lui Gide, a 
lui Barrès, a lul lakobsen, n lul Thomas Mann, n lui Siegrid Unset, 
elc, eic, Vorbele intrebuintate sint vorbe curente, cuvinte de tonie 
vilele, tocite si banale, chrora însă o potrivire perfectă cu ideta sem 
niticată, precum și aranjarea lor armonioasă Inlhuntrul frazei le dă o 
strülucire nouă. O strălucire ce-i drept, discretă, dar de un gust 
cu atit mal sigur, 

Cetti nuvelele lui Caragiale sau Maupassant, Parcă nici nu sar 
fi gindit vreodată aceşti scriitori să facă stil, Oamenii poveștii, cii şi 
povestitorii ei înşişi, varbese ucolo exaet ca tontă lumea. Nici poezie, 
nici filozofie; nici cuvin'e-revolyer, nici ,neaosisme" cronicaáresti, nici 
violente de limbaj, nici oftine Indràzneli de epitet, Simplitate şi bana- 
litate. In schimb, o proprietate de termeni aşa de completă, incit avem 
impresiunea că nici un cuvint nu poate fi inlocuit cu vreun altul, şi 
că nu vorbim, ci onrecum gindim direct. 

Proprietate şi naturuleții. lată adeviratele calităţi ale limbii. Pirr 
ritatea e aproape un defect. 

Amorul pentru puriam stilistic îi face pe recenţii nostrii scriitori 
sä fugă de neologism, şi in deosebi de frantuzism. Şi este aci, In chestia 
frantuzismelor, o foarte gravă problemă de limbă reminá. 

Orideciteori avem nevoe de un cuvint care nu e în romineste (si 
cazul e din păcate foarte frequent) — recurgem la cuvintul francex, 
căruia doar Îl rominizàm puţin terminația. Putem face onre altfel? 
Putem compune ,pumnieme" si spune „de perete trecätor” sau „aprin- 
zibil”? Franţuziamul intrebuintat la nevoe este o veche si respectabilă 
tradiție curat romineascá. Așa sau impámintenit lute $i complet cu- 
vinie ca „modă“, „miniatură“, mister", ete. Asn ae ex lick de ce 
Ibrăileanu, profesor romin de literatură romină delu o Facultate ro 
mină scrie cuvintul „rancunä" (rancund e o sinteză de pică şi de rdfu- 
iată). Poate înce alfel? Să renuntüm 1n sens? Asta e adevăratul lucru 
care nu e permis, Să punem 0 vorbă cu sens doar apropiat? Dar asia € 
marea eriină, în materie de stil. Imi amintese că am fost violent atacul 
pentrucă intrebuintasem cuvinul ,detresá". Dar nam avut incotro. De- 
treaa cuprinde: tristoţi, desnádejde, si mai ales o dezordine a uinduri- 
lar, o debandadă a tuturor ideilor care fug incolo si Incoace, o impos: 
bilitate de a te concentra (spre deosebire de desnádejde, care ponte 
fi foarte concentrată uneori chiar apropiindu-se de idein fixă), luată o 
mulţime de nuanţe care ne obligă să scriem cuvintul „detresă” ducă 
avom nevoe de sensul cuprins de el. 

Fireste, orice franguzism nu e wtilizabil. Trebue cn el să aibă 
oarecare circulație in conversațiile curente ale oamenilor. Altminteri 
sună prost. Intrebarea e totdeauna aceasta: Cutare neologism este wl 
pronunțat des acasă, pe stradă, în tren, la cafenea, la birou, ete? 
Dacă da — si dacă sensul lui ne trebue — nu putem ezita do a-l serie 
si In literatură. 

Uneori se intimplá lucruri ciudate, Tatà de pildă cuvintul di- 
leazá" (filează lampa, Sint mii de oameni care au spus „filenzã 
lampa“. De accea putem scrie fără teamă aceste două vorbe astfel 
împărechiate, In schimb sintem izbili ca de ceva fonrte caraghios de 
următoarele cuvinte (pe care le güsim întrun roman recenti: 

„Pe comodă odihnea o lampă de petrol (hineinteles; odihnea. 
e mai frumos), O aprinse. Ea fila. O stinse“, 

„Ea filă”. Asa-i că nu merge! De ce? E foarta simplu, Nici unul 
din oamenii care se ocupă cu filatul lămpilor nu vorbeşte la perfectul 


142 VIAȚA ROMINEASCĂ 


simplu, si niclodată filatul limpii n'a fost exprimat la un timp aşa 
de distins literar. Criteriul, aci, ca gi în cazul „detresei”, est, dacă oa. 
menii întrebuințează — chiar vinovat — expresia respectivă. Căci 
orice AM nou incepe, odată, prin a fi un barbariam acu demiceşte 
neperin 

Fran(uzismul e indispensabil limbii noastre, El li dă proprietate 
In toate cazurile (asa de numeroase), de lipsă n unei nuanţe de sena. 
E! Îi dă naturalejă, terind-o de artificialitatea neaogismului sau de 
&ceen, tot aşa de insuportabilá, a perifrazei. 

lacă de pildă Caragiale. Inchipulți-vă că ar descrie un salon, sau 
un local. La un moment dat intră un domn tinăr $i chel. Cum credeţi 
că va spune Caragiale? „Calviţie precoce", sau „chelie timpurie”? 

Dar puterea do pătrundere a frantuzismului e ass de mare tncit 
uneori, chiar cînd avem un sinonim perfect si cînd puterea de eyo- 
care n celor două cuvinte e riguros egală, chiar şi atunci se întimpiă 
ca un neologism să se încotățenească în limbă. lată de plidá cavin- 
tele „grimnsă” şi „atrimbătură”, Scriitori de mina întiia (de exemplu 
Paul Zarifopol) zic ,grimasá^, O limbă are nevoe de sinonime, In 
fran(uzeste axistă chiar dicționare de sinonime, Ele-& foarta utile, 
căci ajuta scriltorului să nu se repele (senzati franțuzismul). 

Am insistat putin asupra acestor chestiuni, pentrucă limba ro- 
minească, subt teroarea patrioţilor, tinde să ajungă un jargon de o 
lamentabilà bufonerie, şi pentrucă, naturaleța $i proprietatea fiind 
saerfic&te In folosul purității, începem a scrie [raze pe care pur şi 
wa nu le ge tnjoiegen: De exxemplu păsese întrun roman recent: 

„ară se ivi departe, ca o mogildeaţă pitită hrin spina- 
rea iaer pe de soare”, = a r: Po CHA 

sa-i nstinctiv cetitoru] enută un die onar, sau in cel mai 
bun caz silabiseste fiecare cuvint ra intro UM latină? 

Cuvintul are socoteala lui. El e un fel de conspirație Intro cetitor 
şi scriitor, Indiferent dacă e pur sau nu, el trebue — nu sä izbenscă — 
dar à sugereze instantaneu ceea ce vrea să spună. Cuvintele „tari 
ale domnilor scriitori patrioți romini nu sugerează, ei doar izbesc, 
, cind se adună cinci-sase 
la un loc, atunci — ca în exemplul de adlineaori — cetitorul, în pri- 
mul moment, nu mai pricepe nimic, dar absolut nimie, 


DIN AMINTIRILE UNUI BARBAT DE CONDIȚIE 


,, DÀ 1. Gr. Perieteanu este unul din cei mai de seamA avocaţi ai 
țării noastre. Talentul său juridic, eloeventa în procesele penala, pe: 
titudinea vietii sale private şi publice i-au atras stima unanimă, Are 
virsta de 55 de ani si n fost ministru de justiţie, Un Singur cusur are 


„Biografii romantate", SA vedeţi ce înseamnă 
grafie romantfatü. Cităm: t pentru d. Naum bio- 


„il văd în Palatul de justiţie. Potrivit de stat, mlidios şi Invest- 
mintat dela gheată la cravată fără cusur, Elegant si leneş își poartă 
fâptura prin Impestrítata şi înfrigurata lume care așteaptă, aşteaptă 
grijuliu al înfiorată se za întregi, Dreptatea, | 

Ovulul perfect al feti rase şi albe e crestat de gurad cu buzele 
Intr'adins făcute pentru süvirsiren păcatului”, T 


-——— 


MISCELLANEA 143 


In definitiv are dreptate d. Naum. Interesant la un ministru de 
justiţie este dacă gura acestuia promite sau nu sărutări pătimaşe, 
intre jurişti (d. Naum eate avocat și n fost consilier juridic la Minis- 
torul afacerilor *tráine eu rang de ministru plenipotențiar!) zic, intre 
juriști, felul eum un bărbat ştie să sürute este problema care pri- 
meazh. Problemă asupra cáreia d. Naum revine. Cităm: 


„Pledează, e în consilii si e ministru? Ei da. Rele necesare, cari 
dau lenei lui de bohem aentimental putinta de a avea luxul necesar 
ochilor, ori excitarea partumului tainic, care iese dintre sinii albi pi 
rotunzi, din brațele tari şi frumos arcate ale corpului alb şi plinuf fn 
care — nebun — să-și ponld ingropa gura pătimașă, pe cind creerul 
sd urzeased din albastrul mărilor si rogul portocaliu al soarelui, stante 
și romanțe“. 


Suntem convinşi că d. Periejennu, cind vreu să facă versuri 
procedează ca toată lumen: ia un condei, o fonie de hirtie, apoi se 
&indeste, serie, şterge, serie lară ote, otc.. Metoda de lucru atribuită 
d-sale de d. Naum, și cure consistă din a „urzi cu creerul stante şi 
romanțe” In timp ce „intre sinili albi si rotunzi si in corpul alb si 
plinut" autorul „igi Ingroup& — nebun — gura pátimasá" — este im 
ventat de geniul literar n] dul Naum. De atlfel, in principiu, o ase 
menea atitudine arrobatic ni se pore neverosimilă, mai ales la 
virsta de 55 de ani. Trebue să fie foarte grou sà compul stante $i 
romanțe”, exact în momentul cind ai gura plină cu maméle „ulbe și 
rotunde”, 

Tot d- Naum zice: 

„Sub aprineeneie frumos Incondeiate. ochii galesi, deseori vii, au 
aerul că privesc la avircolirea lui rez animalium", 

SA ne Intelegem. Cind facem portretul cuiva şi spunem că are 
ochi tristi inseamnă că in mod obisnuit ochii săi sunt trişti, că adică 
cel mai adesea el sunt tristi. Ri nr putea fi, uneori si altfel. Din fraza 
d-lui Naum rezultă insă că ochii d-lui Porieţeunu sunt deseori galesi 
şi deseori vii. Ceenoce-i un eurios fe] de a Intrebuinta acest adverb 
care de milenil a avut mereu un cu totul alt şi fonrte precis inteles, 

Dar insfirsit, aceasta nu nre mare importanţă. Dovedeste doar 
că dA Naum nu stie ce înseamnă cuvintul „des. Ceeace ni se pare 
insă mul grav este chestiunea cy rer animalium. Ce vrea să zică un 
om care are aerul că privește snireolirile lui rez animalium? Cine & 
rex nnimnlium câtre care priveşte d-l Perieteanu? Unde se află? 
Incotro merg privirile acelea deseori kalesa şi deseori vioaie? Si cum 
oare se szvircoleste rox animalium! 

De fapt toati discuţia e pur teoretică, deonreco xisil ochi doar 
„au aerul” că privese la svírcolirea ete.. 

„În realitate — adaogá nutorul — ei (ochit) şi cei ai minții aunt 
deparie, pe alte meleaguri, Infipti în inhorpotarea unuj cintec, ori 
privesc satanic eum pe catifenua de culoarea visinel conpte se zmál- 
(ueste forma albà si felină a trupului dătător de fiori si divine inspi- 
rnit, Femme, je n'aime que ta chair, je m'adore que ton corps". 

„Um n] voluptátii frumoase, al armoniei desăvirzite şi al excitürli 
cerebrale, Porieţeanu e omul frumos, elegant si fin, 

„Omul acesta pledează, se identified chestiei, vibrează, se supără, 
sprincenile se îmbină, singele năvăleate în obraji, Replica e aspră, 
ironia taie, dinții nüruesc la witul adversarului S'ar părea că Perie- 
anu e viforos sj numai unghii, 

E vesel, ride, spune o anecdotă? O intrigă politică Il amărăşte, 
un „amic” JI lucrează? li e inima cătrănită şi gata de hartă? Perie- 

u dă impresia sufletului năcăjit si gata de revoltă”, 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din ultimul pasagiu reiese limpede că atunci cind d-l Peri 
e vesel, ride sat spune o anecdotă, d-sa dă impresia sufletului nácàjit 
si gata de revoltă, 

Sau: 

„Limpotrivirea, bănninla unei concurențe? Perieţeanu e jar, Ochii 
li scapürü, Dinţal freumătă, vorba e năvainică, verbul înflorit, viu 
8i colorat, lar ereerul — in zpazmul lui — iscodeste, puncitază, alege 
umbre si fâșii de lumină, simte sprig parfumul florilor in melancolis 
mnurgului ce-şi prüfuegte col din urmă máünunchi de raze pe întinsul 
nesfirsit al mărilor 7“. 

Ceence Înseamnă că atunel cind d. Perieteanu are bünulala unei 
concurente, d-sa simte parfumul florilor pe întinsul nestirsi: al 
mărar, 

Incă odată, toate aceste curioase reactiuni nu credem că aparţin 
d-lui Poriețeanu ci personal inaripatului său portretist. 

Cure partretist continuă: 

,Perieteanu e avocat, om de afaceri, on politician? Nu, Ho'lrit 
nu. Dacă sar fi născut bogat, n'ar fi fost nici avocat nici om politie, 
El ar fi fost cence este: un marchiz din vremea lui Ludovic al XIV-lea, 
risipind cu nepässrea unui rajah, perle şi briliante". 

Asu dar, intrebare; 

Perietennu e avocat, om de afaceri, ori politician? 

Răspuns: 

Nu! Categorie nu. 

Intrebare: te duci là pară sau râmii acasă? 

Răspuns: Da! 

Intrebare: fiica d-trá e brună sau blondă? 

Haspuns: Nu! Categorie nu 

Pe de allá parte 

Un om, care dispune de o mare avuţie, poate renunta la politică 
şi afaceri, pentru n deveni marchiz al lui Ludovic al XIV-lea, Cui 
trebue să plütesti pentru n parveni la această demnita €, nu ni se 
spune, În schimb suntem precis informati asupra modului cum sunt 
îmbrăcaţi marchizii lui Ludovic al XIV-lea: 

,E .femein" inteligen ă și un bob „canaille“? Procesul e pledat 
cu foc, Fiinţa lul cochetà si elegantă trepidează, ochii şi-au pierdut 
indiferenta, eire nabureste ugor faţa albă. Mai när ca totdeauna, 
a pus pe cap ehivăra eu panagul şi acordind ghitara, Intrigurat atinge 
coarda”. 

Asn dar, uniforma la marchizi este; coif? şi mandolină- 

Dar poate că asta e numai costumul de mare tinu'à pentru cazul 
&pecin] cind un marchiz are n se prezenta în fata femeilor „inteligente 
şi un hob canaille“? 

In tot cazul, si oricare ar fi uniforma de marchiz, uhitura con- 
situe, un instrument indispensabil pentru redactarea volumelor de 
versuri. Căci: 


Marchizul natinge coarda; din răzlețe no'e se încheagă Aulos 
melodia. Din ea un cintece si din e] versul. Femeia l-n excitat, erverul 
n vibrat și din trepidüri näscuta poezia”, 


Aţi înţeles processus-u] psihologie al creaţiunii literare, 

După ce ne informează asupra conținutului acestor poezii („Perle 
yanu e poet. al plopilor și al divinului femenin”), d. Naum face $i 
o apreciere de ansamblu: 

,Perieteanu lasă ca sentimentul profund să lasă din insusi conti 
nutul poeziei" (şi udică, de unde dracu ar pulea să lasă dacă nu de 


. 


* „Senin si melancolic el gldsueste de toamna care va să vie. 


MISCELLANEA 145 


„Dar, zeie d. Naum, In penumbra unei arcade s'a ivit felinul 
boiu al Fernsei, ori un prieten 11 ia de o parte ca să-i citească o atrofă, 
Perietanu n uitat procesul, adversarul şi tonte fulgerile si trüsnetele. 
Ele au plecat pe apa Lethei impreună cu toată nimienicia omenegcului 
trist si murdar, Poezia 11 robeşie și, insfăcind viguros coama Jul Pegas, 
vijelios pleacă în lumea Olimpului, lăsind în urmă-i Popestil sí Ionestii 
cu nle lor intrigării politice, ori taanele tristel cucoane legate la ochi 
şi cu cumpăna în mină. 

„E o ,femee"? Ochii strălucesc, stredelese, deshracă, Nervii sunt 
intinsi. Fiinţa lui infiorală tremură, nările palpită, risul e phn de 
tinerețe, pătimaş. Femeea rezistă? dorinţa 11 frămiîntă, îl arde, Creerul 
xviceneéste, Capitulează uşor? Ori cit de plină de vrajă ar fi, ea nu-l 
mai interese că. O toaná și... uitarea repede se aşterne. 

,Himna lui nu e rima obișnuită și banală. Versul siu are cadente 
neobişnuite, iar plasticul e desávirsit, 

„Avocatură, consilii, ministeriate, toate acestea slujesc cu poetul 
să găsească acele subtile si nobile inspirațţii cari fac din el poetul in- 
^ "pg marelui vulg $i urozavei medioeritatl, pretențioasă şi proasta. 
Ele fi dau putinţa călătoriilor spre țările cu rodii si chiparoşi, cu 
munți pe care altidulă lumea diltuin si sfintea în marmura templelor 

oetica vinta a zeilor, ducind cu el pentinsul crestelor Aleanul şi 
orul, Descătușarea și Avintul. Pentru el o clipă de frumos cintăreşte 
mai mult deett ori ce. E prinț al poeziei adevărate culte şi elegante, 

„Biroul lui e însusi el, însusi sufletul shu cizelat si sensibil. Nici 
odată vorba: spune-mi cu cine trăieşti ca să-ți spun cine esti, nu mi 
sa părut mal adevărată. Spune-mi cum și e trüesti, ca să stiu 
cine esti, In biroul — templu, bibliotecile sunt pină'n tavan, împodobite 
cu re r veny gi rare. Tablouri de mare pret, statui, covoare şi o 
nesfirsi pamă de bibelourt, care tonta sunt ndunate de-a-Jungul ani- 
lor, fiecare avind in el o fărimă din sufletul poetului al acestui vesnic 
amorez al naturel al acelei naturi despre care Ruskin spunea că ea 
e singura. onestă, frumoasă şi credincioasă”, 

itetipem doar chestiunea cu „gama de bibelouri", Gamă Insamnă 
(la propriu şi în figurat) o succesiune de elemente nsomănăloare si 
diferite ca dimensiuni, asezate In ordine progresivă suu regresivă, eres- 
cindA sau descrescindii, O „gamă de bibelouri“ nu poate fi decit unul 
din aceste două lucruri: ori bibelouri asezate orizontal, incepind cu un 
hibelou mai mic şi urmat apo! de altele din ce în ce mni mari —, sau 
bibelouri, de volum variabil, asezate pe etajere suprapuse In. Ináltime, 

N'um vizitat locuința d-lui Pericteanu, dar avem larüsi impresia 
că nu-i aṣa cum spune d-] Naum şi că ncesta din urmă s'u lăsat încă 
oda!d rüpus de geniul — dublul geniu eu cure d-aa interpretează atit 
realitățile cit şi cuvintele din dicţionar, 

Dar avem remușcări că tot intreruperm pe d} Naum cu observaţiile 
noastre așa de ,terre-à-terre", Să-i dim definitiv cuvintul: 

„Versul lui e cizelat ea o bijuterie veche si zămialit din erudiție şi 
muzică, E versul nobil şi armonie, plin de acea cadență proprie lui, 
care — citit încet — mai mult murmurat, aduce vie iconna descrisă, lar 
inimii dulcea melancolie a frumosului, 

„in cerc restrina, mient de tot, In lumina Indulcită de albastru tn- 
întrun salon capitonat cu covoare de Iepahan $i Sirnz, tablouri si sta- 
tui, in ner mireazma 'uberozelor şi după ce-ai ascultat o Sonată de a 
lui Beethowen o Nocturnă de Chopin sau un L'ed de Schumann, incet, 
tie 0 rugüciune, trebuesc citite versuri pentru a fi adine simţite si tnte- 
mar Poet aristocrat. Perlejeanu are versul sonor şi muzical prin exce- 

ut. 


,Inchid ochii, E amurg de Mai. La poalele dealului ce-și oglin- 
10 


146 VIATA ROMINEASCĂ 


deste ființa in verzile unde ale lacului, sa oprit Cavalerul. In 
coifului adie usoara boare vintului. La coapsá, greu, atirn& a, iar 
In aurul pintenilor sirülucesc cele din urmă raze, E linişte, Printre ra- 
muri, păsările cîntă dorul, iar în iarbă greerii (adică păsările, stins 
in iarbă cîntă greerii, Greerli sunt tema de predilecție a etntecelor 
compuse de păsări, In coama calului alb tremură cordelele. La cin: 
g&tonrea cavalerului stă o mănușă de femee, iar la obline ghitara. In 
zare, pe celălalt mal a] lacului, printre ramuri, străjueşte castelul, 
Se'nopteară. Din satul răzieții lüirat de ciine, iar fumul vinetiu plu- 
teste lin spre cer. 

Cavalerul a pornit Incet. Clopotele hisericei melancolie sună Ve- 
cornia. Cucernic, de sub cutele gulerului de dantelă, scoate iconita, se 
descoperă si sopteste: AVE MARIA GRATIA TUL O sărută uşor. E 
darul ei, darul care alungă primejdia şi oeroteşie iubirea, 

Aşa dar, după d. Naum, un cavaler își exprimă amorul sărutind 
iconiţe și făcînd praseli de sintaxă latină. Mai depurte: 

„S'a înoptat. In turnul Nordic s'a aprins o luminiţă. Grăbit şi fe- 
ricit, descalec&. Leagă calul de un bătrin arțar $i lufnd ghitara, ei îşi 
spune dorul şi fiorul în picurul înăbusit al corzilor: 


O, apari, apari Bianca 
Te iubesc nespus de mult... 


„Lin coboară scara de mătase, Cintul a încetat, Febril, cavalerul 
fixează capătul acării de tulpina pomului, In iarbă (trie greerul, iar sus, 
— in pervazul ferestrei cu xübrele şi aurul lunii — apare Ea, 

In aer ecoul unei strofe adie lin: 


O, fericit e omul, înaripat de-un viz. 


UDELAIKB. Onai trositosra, 
jig Trat. ds E Gr, P) 


R moe SaF a nane oaa PAo lll a Na "d^ els v9 de v 


,, „Sftriitul tigaretel, care a ara pină la capăt, mă trezește. Sub vraja 
visului trăit, luminiţa din turn cu cea a lămpii se confundă. I] văd pe 
marchizul cu ovalul perfect al fetii albe şi rase (d. Naum are talentul 
de a vedea cu ovalul), oval crestat de gura cubuzele fntr'adins făcute 
pentru săvîrşirea păcatului, cu peruca albă 8i buclată, cu sprincenile 
frumos tncondeiate, cu ochii vii şi plini de aprigă dorință. Marchi- 
zule poet, care n'ai trăit vremile cînd: 


De din vale de Ravine 
Grăim Doamnă, cătră tine, 
Nu din gură, ci din carta 
Că ne eşti aşa departe,,.?" 


Ceea ce, In materie de hodorone tronc, este tot ce s'a putut serie 
mai frumos. 
LI 
. *. 


De altfel dJ Naum nu este un client de azi al acestei rubrici. 
Revista noastră a avut plăcerea, acum $apte ani, à se ocupa de un 
volum al d-sale, care purta idealistul titlu: „Cu aripile întinse” precum 
şi cochetul subtitlu: „Crelonări din estompate vremi", Incă din prefaţă, 


Li 
La 


k. 


MISCELLANEA 147 


autorul ne spunea că a „scris aceste crelonări spre a arăta tinereții 
de azi că Albastrul există totuşi, si că el € o simplă chestie de con- 
cepție, educaţie și voință“ (p. 3), SA-L urmărim. 
Mai intli, chestiunile de concepţie. 
lată concepţia d-lui Naum asupra Filozofiei: 
„Filozofie... minută de linişte pe care Eul tău ţi-o lasă spre 
sau 


feţele $i laturile ei, pentru tine ca individ, finalul e tot una. Ca speţă? 
Da, i-o consolnre, dacă paralizez| speța în ansamblul Cozmului (1); 
dar dacă ,Cozmul" închegat e în eul tău, în ultimă analiză, tot tu 
râmii” (p. 173), 

Vreţi o frumoasă paralelă fntre fémeea de azi şi cena de ieri? 

„Azi, In regulă generală, o femee se cucereşte prin senzualitalea 
dansurilor, cu bani şi cu... pervertirea simțurilor. Pe vremea mea, 
Femeea reprezenta Gruţia, Frumosul si Melodia” (p. 189). 

lată şi un lapidar periret moral al lui Beethoven: 

„Beethoven face parte din acei oameni-protei cărora li se dato- 
reste divina filozofie a îndurărel si indulgentei pentru vorbe și gesturi 
care sau putut dexcătuga de amestecul omenescului firei şi pentru 

care orizontul se înthega în dantalări de poezie şi romantism“ (p. 36). 

Autorul are $i păreri în domeniul artelor frumoase, Astfel: 

„Dacă ar fi si aleg între o pinză de a lui Sassoferato, Michel 
Angelo, Barbieri, Murillo, Reni, Rafaelle, Corregio si alţii, eu prefer 
Madonele lui Dolci, sau pe Dick în Nasterea lui lisus (numele de 
foxterier Dick desemnează probabil pe Van Dick) De ce? Chestie de 
gust, de prizmă personală, de tot complexul psihologie, Le güsesc mai 
fine, armonizind mai bine cu concepția romantică a fecioarei. Ma- 
donele lui Sassoferatto prea-s grase, a lui Durer nu figura ascuţită 
şi bolnavă, în cea a lui Holbein Cristos prea samünA a un broscoi 
oare care; cele ale lui Murillo sunt pres senzuale; în schimb cea a 
jui Tizian din Dresda e admirabilă ca desen dar prea palidă ca 
suflet, pe cind cea a lui Botticelli din Luvru e inversul lui Tizian: 
Cristul lui asa de gras, de pares fi umflat cu (eaya, e prea protese 
alături de mama sa". (p. 157). 

După cum vedem, d. Jean Naum are un fel foarte personal de 
a-şi exprima cugetările, Ne permitem a mal cita citeva: 

La Romn „aurul, bronzul, pictura, sculptura şi cupolela cu operile 
şi sarcofagille Papilor, toată această profuziune de culori şi lumină 
fărima în tine tot cei pămintese”, (p. 154). 

Sau, despre Polonia: 

„O! Polonie, cu pămintul şi măruntaele tale pline de bogăţie, cu 
fabrici multe şi variate industrii, cu nesfirziţi codri si țărmuri scAl- 
date în valurile gris ale Balticej, cu poezia si cinturila tale, o! Polonie, 
înțolege-te cu Germania.” (p. 24). 

5i, fiindcă veni vorba de Polonia, amintim că: 

„În genere femeile din elita polonă sunt cele mai frumoase din 
Europa, in felul Jor" (p, 21). 

Sau, despre Belgin: 

„Odată mai mult mi-a fost dat să admir munca pricepută a Bel- 
pianului care a ştiut să imbine linille de drum de fer cu canalurile 
pentru ca pămintul îngrăşat, udat și plivit să aducă omului le bien 

etre", (p. 78). 

Reamintim definitia culorii albastre, deja citată: 

wălbastrul e o simplă chestie de concepție, educaţie şi voinţă“, 


e Am dat citeva specimene de „concepţie“, Să trecem la educaţie. Un 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bărbat de condiție se cunoaște în primul rind după manierele lui cu 
damele. Cităm: 

„O nitimă privire asupra bălanei mele persoane, © cută la era- 
vată, mina dusă uşor in pâr, 3i. gata, spre infruntarea ochilor 
doriți...” „Ah! afurisita si adorabila de femee! E drept că nici eu nu am 
rămas asa cu gura căscată, că i-am si tras un compliment... O privire 
lungă pe sub gene şi un ,ah" inchise tachinarea ei", (p. 20—21), 

Deosebit de delicat este episodul cu Fraülein Agatha care iubea 
pe nutor în tăcere: 

,Fraüleln Agatha, care se sgezase lingă mine, amărită mai era 
$i ofta. Si asa de adine si fără cruțare mă sügeta cu privirea, incit 
milă mi-a fost, si creştin duios eum sint, am luat-o Incetisor fără a 
fi observați de cineva şi într'o rariste da brazi am prins-o de talie, 
am sărutat-o fr&teste, nu cum ar fi dorit ea, si i-am mărturisit că-e, 
că-s logodit. Sârmana, l-a tras un ropot de plins, şi m'a sărutat cu 
atita foc si apăsat (l), de mai-mal să mă înăbuşe. Dar ce să-l fae! 
Am lăsat-o ca să-şi facă cheful (f) şi Incet, delicat (!), ne-am întors 
cu mart frică să nu fim observați de cineva și mai ales de Frau von 
M. taman acum la plecare", (p. 58). 

Altă dată, ln Ostenda, autorul era indignat de capriciile unei 
americance care ,n'aveà un pic de suflet într'nsa; In ea... flirt, flirt şi 
numai fiirt". Intr'o seară la cazino a surprins-o „sărutindu-se în plin 
şi încleştată de un tinăr holandez al cărui tată făcea un întins comerţ 
de mezelürii în Ostenda", Si atunci, iată răzbunarea acestui gentilom 
care e d. Naum: „a doua zi de dimineaţă pe plajă, si taman cind roiul 
de curtezani era In păr, atn întrebat-o: — A propos, Miss, o păsărică 
indiacretä mi-a şopti! aseară la bal că mare slăbiciune al pentru jam- 
bonul olandez, şi pentru n-ți fi pe plac, uite, ţi-am adus putin. Si, cu 
o mutrü naivă, i-am întins intr'o hirtie eu reclama cirnü(arului în 
chestie, un pachetel cu şuncă, pe cind ceilalţi care inteleseser& ironia 
şi aluzia izbucnirá în ria". (p. 130—137). 

j Dar d, Naum stie să sarmeze damele nu numai cu tachinăria, 
dar și cu cultura. D-sa ne explică procedeul: 

„Vizitam zilnic mureele, expoziţiile, saloanele, colțurile pitoreşti 
şi mai alea imprejurimile. Cum ştiam din ajun unde urma să mergem 
à douu zi, citeam de cu noapte toate inonografiile, căutind să rețin 
cit mai mult Mulțumită acestei gimnastici, mi s'a desvoltut bine 
memoria. Graţie acestei documentări ad hoc puteam trece In fata 
acestor dame drept un mare cunoscător, evident în anumite chestii” 


Dar d. Naum a mai avut şi în alte rinduri ocazia să-și exercite 
cultura sa faţă de — cum zce d-sa — „dame“. Iată fapieie, 

Autorul era prietin intim cu d-l Istrate Micescu „pe atunci, eum 
“apune d-sa, om plin de poezie şi elan, astăzi coleg cu vază şi fost 
phimpele familiei Brătianu”, 

Mă güseam, serie autorul, la o enfenea cu o superbă rusoaici 
Micescu, din gelozie, „a scos carnetul din buzunar, si Stande pede (!) 
a aranjat versurile de mai jos. Doamna te-a citit, a rogit ṣi.. mi le-a 
dăruit mie. Iati-le, mai puţin ultima rimă: 


Pour le bouquet de la petite blonde |. 

Le tirant d'embarras, Micesco, né malin 
Conseilla d Naum les branches de sapin, 

Mais Dieu, pressantissant dans sa misericorde 
Que le coeur de Naum d'un autre amour déborde 
Changea le sexe de l'arbre le rendant. [émenine 
Pour prévenir la Petite qu'il s'agit de sa... 


EE 


MISCELLANEA 149 


„La așa blestemütie — serie atunci d, Naum — nu mă 


aşteptam 
şi am rimas o secundă încurcat foc. Asmutit si piqué sur le vif 1} la 


rindul meu i-am tras ṣi eu o strofá pe care n'o mai am, că nici-odatá 
nu iau copii de pe ce scriu ca al le păstrez, dar Imi reamintesc perfi- 
dia: spuneam cá Dumnezeu a fost darnie cu el dindu-i o limbă nsa 
de wisi s incit ea, cind ei e în pană, ponte să-i facă multe si varii 
servicii”, 

Dar tot prieten à rămas cu d] Micescu, despre care spune că 
„tăpinind pe clasici gi dotati de (I) o puternică memorie, ei făcea 
versuri iar dacă în față | se nimerean o femee uritich ori frumoasă, 
asta nu avea pres multă importantă, atunci fratele Micescu robit 
gindului si excitat de.. sex, vorbea în poezie“. 

Odată se găseau amindoi în barcă pe lacul Genevel, cu cara ocazie 
d. Naum a compus aceste versuri superbe: 


Avec Micesco aur rames ct le soleil au dos 

Nous nous acheminoa dans la douceur des flots, 

En haut, les cimes rocheuses perdues dans le brouillard 
Et dans la bouche mignione des bonnes pastilles Suchard. 


(Gurita cea ,,mignionne"-4 este probabil aceeasi cu care odinioară 
Fraülein Agatha îşi „lăcuse cheful“), 

Insfirsit, ultima, nu însă si coa mai puţin Insemnatü armă cu 
care d-l Naum seduce damele, este spada, Acest gentilom pentru un 
da gtu un nu e gata să înerucigeze ferul, Astfel: 

„Prima dată m'am bătut cu Karl pentru că nu m'a deslugit cum 
am vrut eu In chestia eu Wundt (Wundt e nu mai puţin decit marete 
filozof german). Am fost (klat în frunte. A doua oară mam bătut 
cu un polonez care In Inglmfara lui i-a scăpat vorba că noi Rominii 
am fost toati viaţa (l) noastră robii Turcilor. El m'a rănit In braţ. 
lar eu i-am tăiat atireul urechii stingi, fhcindu-l să umble toată viata 
lui cu plete. Altădată am iegit pe teren pentru că Ia un restaurant 
un coleg à fost groiser cu o nenorocită (!) care stătea la o masă In 
Tata celei ale noastre” (p. 207), 

Dar volumul de amintiri ale acestui bărbat de condiţie mai este 
interesant $i prin curozităţile observate în cursul numeroaselor sale 
călătorii, Astfel aflüm ci pe valea Rinului se obisnueste, In restau- 
rante, să se consume flori pe cale internă, DJ Naum ne spune limpede: 
,Hpede, m'am cufundat In studiul menu-ului, eu floricelele şi piüsá- 
rolele lui" (p. 43). 

De asemeni, aflăm că în Ialia există o boală ciudată, si anume 
faringita provocată de abuzul de artă: „Na dureau giturile privind 
lo pinze şi statul” (p. 155). Apoi, tot dela d-sa uflim cum cineva diniro 
simplă înjurătură, poate muri avocat: „Bietul C, Dumnezeu să.) ierte, 
violent cum era fi și trase o înjurălură lui N. care după cum am 
uuzit a murit uvocal Ia. Ploesti" (p. 71). 

Tot d-l Naum ne relatează o curioasă observație de paihologie 
notată de părintele sáu într'o seriaoare: 

„Noi suntem bine, doar Melu (fratele meu care a ofiţer netiy de 
cavalerie şi trecut In vinătorii de munte ş'u plerdut piciorul In lupta 
cu Bavurezii pe Ciregoaia) e cam supărat” (p. 32). Curioasă reacțiune! 


1) „Piqué sur le vifí! este ọ frumoasă sinteză de , au vif'' și „pris 
wur le vif'', sinteză în genul cuvântului ,bhermoliniü'" mt a Un) sau ín 
genul expresiei: „vèl aproape mumă“! => "Prompt de mel 4.sprepiați atei = 8 și M 
(Mayetrei, de Mircea Eliad). 


150 VIATA ROMINEASCÁ 


In ordinea curiozit&jilor exotice remarcate de d1 Naum mai 
citâm citeva, Astfel, în Elveția există următorul procedeu original de 
ecleraj pentru s&áli]je de restaurante: 

JIatá-ne, serie d-l Naum, in ținuta do rigoare în sala restauran- 
tului, — a giorno cu chelnărițele îmbrăcate In negru cu sorturile 
albe..." : 

In poten allăm că există în Germania un sistem de bărci por- 
tative ce se pot băga în haină: 

„Trecut-am Rinul cu luntrea si cu cățelul în buzunar, tinind pe 
Frau von M. de m" (p. 52). 

Dar terminăm, Terminüm cu aceste splendide versuri tot ale 
d-lui Naum (p. 200): 


Visam din raza lunei ce tremură pe lac 
Sa-ți împletesc vestmintul stropit cu flori de mac. 
lar din petale albe de flori de trandafir 
lii fduream cu tronul și dintr'un crin, potir. 
pentru că eu am avut totdeauna slăbiciune pentru versurile în ac 


$i In ir. 
NICANOR & Co. 


—— — aÓ— e 


m 


* 
* 
f 


LU 


*? 9 


RECENZII 


MIRCEA E. HEROVANU: O călătorie in Univers, Bucu- 
resti. Ed. Casei Scoalelor, 350 pag. 


In vremurile turburi de azi, cu aprigă luptă pentru existent si 
reinviere de primare instincte, cft sunt de rari acei ce-şi mai ridică 
ochii inspre cerul Instelat., Si eft de ideal'st $i visător trebue să fe 
acel care 13i face un crez din studiul cerului şi nu se mulţumeşte să 
păstreze numa! tru sine, toate cunoştinţele şi Infiorürile pe care În 
dă tiicu'reu bolții ceresti. 


„Călătoria în Univers" a d-lui Mircea Herovanu este operă de vi» 
sâtor şi idealist convina că „fără magica perspectivă n nemürginirii 
„Spiritul uman ar fi rimas Inchis în cadrul unei existente meschine 
„Şi sterpe” şi că „acol care a pornit să călătorească pe drumurile stiin- 
stel a füeuto nu numai din dorința unei evaziuni sau rüspunzInd 
„unei chemări ;nstelate, ci şi dn acea nobilă dorinţă de a cunoaşte 
„enre stă la baza progresului, şi care, prin aceasta tocmai, nu trebue 
494 cunoască nicio piedică. 

Cartea cuprinde, puse la punct cu noulle cercetări si amplificate, 
conferintele pe care autorul le-a ţinut în anii 1930, 1931, 1932 la micro- 
fonul Socjetátii de Radiodifuziune. In cele 8 capitole e expua tot cimpul 
problemelor priv toare la tainicile destine ale Universului şi ale omu” 
lui ca fărimă vie din el. 


Pornind cu noi la drum pe aripa raze| de lumină ne avintă pe 
instelate căi, dincolo de marginile Universului nostru galactic spre jn- 
tinderea nesfirştă, printre misterionsele nebuloase, (Cap, I, Cerul și 
Stelele), pentru a ne readuce pe pămint si să dezbată chinuitoarele tn- 
irebüri care din toate timpurie omul şi lea pus cu privire la „Ori- 
ginea rl scorul vieţii pe Pâmint” (Cap. II). In „Navigaţia interplane- 
tara, ività din „dorința evadării omulul „din cadrele înguste pe care 
| le-a pus Natura, unul din cele mai fecunde imbolduri ale activităţii 
umane În cucerirea Necunoscutului”, ne sunt arătate perspectivele pe 
care le are realizarea strüvechei legende a lui Dedal şi Icar, 

Piuralitatea lumilor locuite, atit de hotürit afirmatà de Lucrețiu: 
„NU, nu,.. elementele materiei trebue să fi născut pretutindeni alte 
ființe, alte mări, alte pâminturi” (De venim nature, Cartea I-n, vers, 
1051 $i urm.), evoluţia spetelor, problemele transformismului, eredi- 
Uii, a originel vieţii, soluţiile pe care chimia biologică le-ar putea da 
în creația vieţii, problema transpoitului germenilor vieţii prin spaţiile 
interplanetare, iată numai efteva din aspectele numeroase ale capito- 
ului „Viaţa fn Univers", Ele sunt metodic expuse, limpede, cu con- 


$ 
4 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


crete exemplificări si elementari dialectică spre a face uşor accesibil 
celui re viii rezultatele maj mult sau mai puțin definitive ale stiin* 
ġel actunle, 


Ma! bins de o jumătate din volum este însă închinată temei, pa- 
rese preferată de autor, a evoluţiei Universului, în capitolele: „Stelele 
şi evoluția lor”, „Evoluția Universului” şi „In fața Necunoscutului", 
Astăzi însă „aproape niciunul din fenomenele cosmice nu se poate ex- 
plica $i Inţelege fără ajutorul acelora care se petrec la scara atomică: 
infinitul mic este deţinătorul seczotelor infinitului mare, inè fizica ste- 
lelor nu e decit desvolnrea şi extinderea In apațiu a legilor stabilito 

tru atom”. De aceea. atit în Cap. HI „Virsta Pămintului şi a cor- 
purílor cereşti”, cit si în Cap. IV „Structura materiei”, cititorul este 
dintru început familiarizat cu concepţiile mai vechi asupra alcatuir:i 
materiei asa cum a fost ea dezvălulta de fenomenele rndionetivităței, 

După un indelunig „popas in oaza relutivitüte? de care 0 călătorie 
in Univers nu poate f] lipsită”, pregătirea «ste fecuti pentru intele- 
p cercetürilor mai noui ale soţilor Jollot de transformare a energiei 
n materia şi ale ultimelor vederi nle lui Schrödinger, de Broglie, asu- 
pra ejectronului, neutronulu', protonului, particule elementare azi ct- 
hosci ts, 

Datele mecanicel quantice, ale mecanicei ondulatorii, undele de 
probabilitate, precum ši multe altele din concepţiile introduse de că- 
tre crrcetătarii de mai sus sunt însă preu de expl cat cititorului in 
limba si imaginile obișnuite. De aceea, în ultimile capitole. uutorul se 
vede adesea silit, atunci cind vrea să fie mai b ne inteles, să recurgă 
le exemplele imaginate de tonns şi alţii. Chei. față de noua evoluție a 
ştiinţei lumet fizice, „datoria omului de stiință este de à serie ecvatiile 
fundamentale ale fenomenelor fără a mai căuta să desluseascá în ele 
nliceva decit un mod simbolic de a înfăţişa lumea fizică; usife] cerce- 
tarea științifică se îndepărtează tot mai mult de viaţa cotidiană, de 

reocupările şi cerințele profanului devenind tot mai puţin accesbilá 
ui, Pentru a deveni populară, peniru a face ca şi cel mal puţin pre- 
gütit| să-l guste frumusețeu si binefacerile, știința va trebui Bă re 
curgă la procedee explicative şi practice, Ea mu va putea fi Insă, în 
situațla acoasta, decli o sinbă si pulidă imagine a iulevărurilor pe cure 
le stüplIneste", 


Totuşi autorul izhuteste În mod măestrit să no dea o imagine 


destu? de fidelă a stării actuale a siiinței luanii fizice, ip măsura în 
tare iceusta este cu putinţă fără întrebuințarea formulelor mate- - 


matite. 

Capitolele finale sunt astfel dintre putinele pagin: reuşite in care 
sa Incorcat la noi popularizarea noullor vederi ale lui Schródinger, de 
Broglia, Heisenberg, te, alături de atilan mai vechi ale teoriei relati 
vM cu privire la natura luminii, a materiel, a spaţiului si tm 


lmboldit din adolescenţă spre cunoașterea $i popularizarea astro- 
nome) prin pătrunderea operelor si pildei lui Flamarion gj ale Jul 
Victor Anestin, ,Flamarion-ul Mominiel", dd Mircea Herovanu n fost 
apoi InrTurit de aperele de popularizare ale lul Nordmann, Moreus, 
Jeans, grefate pe pregătirea de specialitate, De ne e ingăduită apoi 
căutarea de influențe şi filuțiuni găsim întraga carte ar de 
idealism $i visare, de suflet cald pentru adevăr si drepiate al auto 
rului „Oraguiul amintirilor”, j 

Serisi astfel cu fneufletità convingere cartea sfirseste. cu uceastă 
mürturisire de credinţa: „în ceea ce am njuns să cunoaşterii së güsesc 
luerur| atit de minunate și de preţioase incit nimic n'ar puita des 
minţi increderea şi entuzinsmul nostru în viitorul ştiinţei, niei chiar 


RECENZII 133 


pesimismul de care ne simţim uneori pütrunsi si pe care nu trebue 
să-l privim decit ca pe un factor de prudenţă si de echilibru”. 

Cu multă índreptátire putem însă recomanda tuturor celor do- 
ritari de a cunoaşte frumuseţile ştiinţei să urmărească pe d] Mircea 
Herovanu in această atit de entuziaal şi cu talent scrisă „Călătoria tn 


Univers", 
M. HUNIAN 


GEORGE DRUMUR: Suflete in azur, poeme. București, 
Bucovina, 1940, 136 pagini, ca cinci desene de Mac Constanti- 
nescu. 


O vorbă de mult bun simt și intensa cireulatie pretinde să ridice 
poeţilor dreptul de a judeca producţiile lirice ate altora: „cei mal proşti 
critici de poezie sunt poeţii”, se zice. 

Dacă afirmatia are parten ei de adevăr, în măsura fn care sa re 
terä In imposibilitatea poeţilor de a gusta alt gen de poezie decit — fi 
reste — acela pe care l-au adoptat, ea ni se pare In bună parte nein- 

țită; nimeni mai mult decit acei care se află In laboratorul tn- 
al ereaţiai lirice, nu-și potte da senma mai bine de valoarea el. 

Cine u încercat vre-odatà incantația blesternat a expresiei poo- 
tice exercitate pe însăși tondul său afectiv, nu pome rámine nesimţitor 
descoperind valori analoge ln ceilalți, după cum la fol de greu ti este 
să nu reactioneze pedepsitor, orideclieori | se vor reveln In versurile 
străine, nspecte nesatisfácátoare, rezultate din imposibilitatea de a 
turna în forme universa! transmisibile, viziuni da viată unice, origi- 
nale, fluide, sau dimpotrivă, lipsa ori insuficiența fondului sufletesc 
menit să umple cu timbrul său specifie, cutiile de rezonanţă ala vorbe- 
lar amenințate să rămină desarte. 

D-1 George Drumur ne prilejuieste nmindouă atitudinile, Sj pentru 
noi, odată cu ale sal» 


„erele singurulice crese încet 
ca în păduri rădăcinile”. 

și pentru noi 
w^ In ceasurile da vedenii sula 
peste spaima morții rugăciuni...” 


Regüsiren în unele rare versuri ale arboroseanului poet, dacă pro- 
bează existența unul lirism care să frizeze umanitatea din fieenre, are 
si desavantajul de a ne Invereuna, atunci cind ni se pare n descoperi in 
cartea aceneta, semnale unui discredit pe care, constient sau nu (mn? 
mult nu: ar fi prea greu s'o credem), d-l Drumur Il aruncă indirect de- 
gsupra lirismului, si-asa Indestul de periclitat, pentru judecata omului 
mediu. In constiinta ncestuin lirismul e san joc de vorbe poale, sau des- 
prinderea fără efort, din realitatea brută, n acelora dintre fragmentele 
el care suni lirice, tot aga cum sunt verzi, sunt grelo, sunt acre şi asa 
mai departe, Departe de n apárea ca rezultatul unei elaborüri dure- 
roast, pentru concepţia acensta naiv-realis!á poezia e fn obiecte, nu în 
receptarea lor, Credinţă care ia poetului orice preţuire, munea lui redu- 
vindu-se la aceea a unei lentile pasive de aparat fotografic, 

Poezia prin obiect, e una din erorile conşțiințri estetice a secolului 
nostru. Asteptind dela bunăvoința temei, ca pe o mană cerenscă, efectul 
liric, poeţii au renunţat să-l producă. 

Versurite lor, fări să caute a vrăji realități iluzorii pe care 


să le investească dirz cu virtuti de adevărată realitate, sau mulțumit 


154 VIAŢA ROMINEASCA - 


să indice verbal, nominal, obiectele dela care (sau dela fmbinara 
cárorn), să obțină cititorul sau auditorul, emoția căutată. 

Domnul George Drumur suferă de meteahna aceasta, Pentru Dom- 
nia sa, o lume de voevozi, păduri, pajeri, steme, cetáti, porti ruginite şi 
stinci cu muschiu, e o lume poeticá prin sine. La inventarierea ei nmo- 
minalá nu aduugă nimic, de multe ori. Decorul aceata de teatru, recu- 
zita de carton colorat şi poleialá, n'are totuşi rost în teatru decit ca de 
car. Dece să 1 se dea aici rolul de protagonist? 

Dar acestea sunt valabile numai pentru o parle a poeziei sale, 
In rest, d-l Drumur, se arată turmentat de subiecte mari: Dumnezeu, 
moartea, dragostea... 

Numai că, funcția pe care o împlinesc poemele acestea nu e nici 
de cunoas!ere, nici de rugüciune, nici de explozie orgiasticü: e functia 
obisnuiti a basmului popular; oferirea unei lumi rümuroase si umede, 
în care să intre poate cite niţel din simțul religios, din simţul moral, 
din curiozitatea Intelegerii, dar în care, mai ales, să se lase iinaginaţiei 
rolul copilárese de a aduce sufletului, aerul tare al unui mediu ideal, 
necesar unui metabolism convenabil, 

In ciuda stilului uneori biblie, 


„Bucură-te pădure." 
„Bucură-te plugarule,...^ 
„Bucură-te mamă”, ele. 


versul, care uzează do altfel de multe ticuri rutinare, care fac dèsa- 
grenbili lectura, nu e decit 


„tolie trupului fnscrix în basmele din stuh", 
(Vămile luminate). 


Nevoia de poiezie « la d-1 Drumur analogă cu atitudinea copiilor 
imaginutivi şi dispuşi să creeze mit din orice; 


„Am trecut timid, netndemtnatic 
prin pădurile de răsărit ale copilăriei: 
visurile mi le-am ascuns sub inserarea din ferigi 
căci le credeam brazi în miniatură, 
pe care Dumnezeu i-a oprit să crească 
pentru bucuria copiilor în rugăciune“, 
(Copilărie). 


lar dacă expresia oscilează între Plagu, cum se vede mal sus, şi 
Arghezi, cum se poate vedes din exemplul de mai jos: 


Și vuetul vieții să sfințeazcă 
inchiderea în scuturi şi pădure 

ca din nămolul vested, slut, să crească 
iar azur gi alte înfruntări sä ndure", 


apoi sensibilitatea nu e cert nici a unuia nici a altuia, fără să mal vor 
bim de altceva decit de apropieri atitudinale, indiferent de calitate, 

Domnul Drumur a pus în cartea sa si lucruri bine potrivite ca ex- 
presie, şi lucruri mari ca simtire. Atita doar, că niciodată mu coincid 
la d-sa elanurile temerare sufleteşti cu expresiile fericite. 


1 ] RECENZII 155 
u Domnul Drumur páciátueste, atunci cind nu e mediocru, neisbutind 


exprime re simte insemnat, sau neisbutind să simtă cind redă 
frumos, 


| DUMITRU OLARIU: Cringurile cerului. Poezii. Colecţia 
Litoral, Constanţa, 1939, 122 p., cu gravuri de C. Grosu. 


Cartea destul de elegant apărută, cu atit mal mult cu cit a editată 

în provincie, ar fi meritat poata o poezie la fel de „curățieă”, 
„Domnul Dumitru Otariu era mai-mai să i-o poată oferi, dach d-aa 
„Iar fi avut o memorie mult prea tenuce, care să-l servească de-a-gata, 
oridecita ori a incercat să insemne cheva cuvinte, versurile citite 
cindva, ale poeţilor cunostuţi, Ceeace e însă mai desolant decit atita, © 
că deşi poesiile acestea îşi au origina în ionda — enormă sub ra- 
portul evoluţiei poetice a cuiva — dintre ] şi 1939, nu ixbutlm de fel 
să vedem care versuri sunt dela Inceputul şi care dela sfirsitul carierei 

sale politice de pină azi, (fiindcă nu sperăm că sa sfirsit). 


lati pe Eminescu: 


„Cum adorm cu gene grele 
Apele clipind în Sad, 
Peste ramuri despletite 
Razele de lună cad", 
(Balada plopului), 
predecesor ul lui Arghezi: 
„În versul meu de cremene și-amnar. 
Ma simt lingă strümogii râspicaţi 
Coboritori cu primii Impărați 
Din pisc în zugrăveala de altar“, 
(Transhumanţă), 


alături de Ion Barbu: 


„Ermetizate ras n diamant 

De cast îngheţ sliclesc [oşnind sonar 
Ca frunzele intacte de acant 

In geologie strat, nemuritor” 


(Dimineaţa auxină) 
lată $i pe obsedatul dela Bacovia: 


.Iubito, vom muri şi noi de sete 
Sftrgitul e aproape ca un țărm. 
Dă-mi gura, dâ-mi uitarea färd [drm 
Tubila, să murim aşa de sale”, 


(Arsiti). 
Pink şi Otilia Cazimir e prezentă: 


„Cite puţin cuteazd primăvara 

tin liliac, deo parte, timpuriu 

S'a muginat de graba lui în gara 
Cu nume tdtdresc, — în care scriu" 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Si-asa mai departe: Topîrceanu, (.Piná-au găsit arama tonmnel 
la iveală”). Nichifor Crainic, Davidescu, Camil Baltazar, ete, ete. ete, 

N'am scrie despre volumul acesta dacă el ar fi un caz izolat în li 
teratura provinciei noastre literare care nu se confundă intoldesuna 
cu provincia geografic înţeleasă. Dar luăm cartea d-lui Olariu, — care 
de altfel posedă multă uşurinţă de versificuție, (probabil ceeace-i face 
nenorocirea) şi care sar potrivi perfect cu enel parodiel—1uürm car 
tea sa drept al veleităţilor neindrepiiţite, a căror dispariția 
ne-ar scuti de spectacoul acestui „brică-brac” poetic. 

Un public care citeşte vereuri numai ca să afle sabloane noui pem 
tru nevoile-i bovuriste de a serie el însuşi, nu e un publie in stare să 
M dincolo de tehnica verbală, rezonanţa specíicá a poetilor 
mitat 

Și cum nu ne stă în putere să educăm o atit de numeroasă cate 
gorie de cititori-papagali, ne rámine constatarea tincturată de regret, 
a faptelor asa cum, din neferícire, se Intimplá, 

Si invitaţia către îndrăgostiţii de poezie, să alunge din impăca- 
rea lor, ijuzia grosolaná că poetii îndeplinesc, în unele cazuri un rol 
mai înalt decit al ,sSlager-elor", 


GELLU NAUM, Vasco de Gama, cu un desen de Jack 
Herold, Bucureşti, ,,Rotativa", 1940. 


Un efect şi ma! deprimant, des; dacă n'am tine la prestigiul poa 
ziei am putea fi iti să dăm curs liber risului, H are placheta (a 
ireía In seria operelor autorului, după „Drumeţul incendiar” $i „Liber- 
tatea de a dormi pe o punte", menționate în cuprinsul ei, — opere pe 
pe avem regretul de a nu le cunoaşte) dlui Gellu Naum-Vasco de 

ama. 

Dick filonul juc&us al poeziei a izbuenit adesen ca un izvor, fr- 
căreat cu rugină, cimi cu nisip, cind cu mil, hravînd stmţul log'c ul 
judecății comune; dacă ne-am deprins să credem că în poezie iratio- 
nalu! e la el acasă, nu ne putem obişnui totuşi cu ideca ca sacrificiile 
acestea să rămină nerecompensate, de vre-o altă valoare, Oricare ar 
fi ea. 

E greu să se spună insă în cazul acestei plachete cărei va:ori sa 
crificăm sensul logic? Pentru descoperirea cărei perspective suntem 
siliți a umbla cu capul în joa, si de ce nu suntem cel puţin consecvenţ 
In nebunia asta, abandonind-o capricios, fără justificare. 

Domnul Naum confundă inspiraţia cu delirul inconsecvent, frag 
mentat și irelevant al nebunilx. Suprarealismului nu i se pee im. 
puta placheta acensta, „Vasco de Gama" depüsegs!e dicteul h'pnotic 
transcrierea semi-trează. E evident &upürütor din pricina 
efortul pe carel face autorul de usi tulbura conştiinţa. Incercarea de 
s venir voit, raţional, ira(ional area gindirii, e o pref&cátorie 
Eno 

Se pot urmâri la fel, tendințele nefaste da a implini lucid, ceeace 
psihanaliza descoperise că se produce inconstient în actul creaţiei: 
sublimarea sexualității de pildă, 

Rezultatul e dintre cele mul respingătoare, tinind de genul hibrid 
al naivitütii voite, al inconsgtientei regizate, al analizei continui acolo 
unde alții au descoperit tropisme larvare. 

, Falsitatea ntitutinii, unită cu lipsa totală de simţ ml 
și lmbii, fae din „Vasco de Gama” un monstru de inauten şt 
da ce n'am spune-o)... NNUS, Jute pe o doză imensă de neru- 
şinare, care face cu neputinfá un citat. : 
L FRUNZETTI 


RECENZII 157 


MUZEUL TOMA STELIAN: Catalog (Pictură, sculplură și 
desen). Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1939, 164 p. + 96 
planse. 


E, desigur neobisnuit pentru o reviată a cărei preocupare nu e 
in primu! rind urta, să recenzeze catalogul unui muzeu de artă. Insă 
dacă faptul acesta nu-şi poute găsi usor tradiţie in publicistica ro 
mineascá, nu însemnenază că el mure justificări, 

Prima $i cea mni de seamă, e ch acest volum frumos alcătuit si 
tipărit cu grijă, e departe de a constitui doar un proces-verbal uscat, 
de starea picturii, sculpturii și desenului, aga cum sunt «je reprezen- 
tate în registrele de inventar ale muzeului. Dimpotrivă. Volumul a 
cesta respectabil e o carie, În toată accepţia cuvintului. O biografie 
am zice, în care nu ni se înfăţişează viaţa unei personalităţi, ci viața 
unui instituţii, e adevărat, dar care nu e nicidecum lipsită de interea 
pentru înţelegerea stadiului nostru cultural. 

Pentrucă, în istoria culturii contează, pe lingă individunlitlitile 
puternica, inițiativele efclente, ȘI un muzeu posate fi, după cum vom 
verifica ndati, titularul unei asemenea caliitl, Nimic mai de pre 
întradevăr, pentru implinirea dublei acţiuni culturale, (de st 
mulere a creaţiei şi de desüvirgire n «i, po de-o-parte,—de pregătire 
a publicului, prin educarea gustului si îmbogățirea cunoștințelor des- 

pre astă, pe alta), decit un Muzeu, ușor accesibil publicului, bine 
inzestrat şi cu pricepere condus, 

Muzeul Toma Stelian ajunge în al 13-62. an al vieţii sale, să trn- 
semneze ceea ce intenția fondatorului său exprima În testament: un 
muzeu. 

Instalat în 1926 în fnstuoasa locuinţă Incă neterminută la moar- 
ien regretatului Jurincosult, se punea pentru conducătorii muzeului 
problema ca e] să funcţioneze, conform legii speciale și regulamentu- 
lui ei, — deşi colecțiile fiecărei srețiuni din cele provâzute se aflau de- 
&hia în stare de posibilitate, 

Propriu zis, muzeul există abia din 1081 cind direcția lui a fost 
încredințată actualului Profesor de Istoria Artel dela Universitatea 
din Bucureşti, d-l Georga Oprescu, 

Despre felul cum domnia sa a stiut să-l conducă ne putem da 
seama intii din faptul că din 1991 pină astăzi, colecţiile muxeulul s'au 
înmulţit, după cum afirmi prefate catalogului, in toate domeniile, 
în proporţie de cam treizeci de 

Si, otea ce e mal important, majoritatea telor nu Intrat în 
stüpinirea muzeului prin legatele și donațiile colecționarilor de artă 
dela nui, cărora activitatea administrației le inspirase destulă încre- 
dere ca să-l socotească demn de n păstra cu folos, oeea co dragostea 
particularulu| mdlunase, 

Insă ceace înserie Muzeul în lista instituţiilor cărora le dato- 
răm recunoştinţă, e şirul expozițiilor de artă străină, (Franceză, Ita- 
Hanü, Germana, Daneză etc. ete), pe care Directorul Muzeului, conti- 
nuindu-și owrecum practic, Rm de vedere teoretic cared alipise 

vremuri Institutului de Cooperaţie Intelectuali a Societăţii Na- 
țiunilor le-a organiza în fiecare an, cu exceptia colul trecut, cind 
contactul cu autorităţile de care depind în străinătate artele, s'n fá- 
cut mana! dificil din pricina evenimentelor, 

Incoreanea de a înfățișa natfel publicului nostru, nu intotdenuna 
în stare să-şi permită călătorii dincolo de hotare, produsele artistice 
aie celorlalte popoare, luindu-se ca principiu de selecţie evoluţia ungi 
teme dealungul secolelor, (Portretul francez în desen și gravură), 
sau o anumită tehnică, (Gravura germană) sau Incă, o epocă repre- 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ , 


entativă (Arta italiană contemporană), poate In rezulta 

le «i, interes atit pentru specialiştii care nu totdeaunn au avut pi 
lejul să contemplo strinse laolaltă operele respective, ctt şi 
marele public, căruia lectura mai puţin distractiv& decit vizionarea 
directă a lucrărilor de specialitate, 1| e nefamiliară. 

Insă caracterul constant al Muzeului e acela de a însemna E] 
colect'e ratipnalá--atft ca prezentare istorică a picturii, cit si ea dis 
tribuire a pinzelor după importanţa lor—din care vizitatorul să îm 
vete a cunoaşte pictura rominească, dacă nu si sculptura. 

Intr'adevür, din 609 opere catalogate, 458 sunt semnate de ar 
tist! romini sau lucrind pe teritoriul rominesc. Dacă adăugăm la 
acest număr deloc neglijubil de picturi şi desena, citeva zeci de sculp- 
turi rominesti, ne putem da seama cit de bine reprezentată e tinăra 
noastră şcoală artistică In Muzeul Toma Stelian singurul de altfel ale 
cărui colecţii sunt în majoritate constituite din opere bást/nase. Pen- 
tru clasarea lor, Directorul Muzeului schițează în introducerea inti- 
tulată „Un secol de pictură rominească”, coordonatele în raport cu 
care cititorul catalogului aà poată stabili poziţia artiștilor Intliniti. 
De altfel, îl ajută în strüduinta aceasta, scurtele dar substanţiale 
indicaţii biografice de sub fiecare dintre numela rindulte alfabetic, 
de-o-potriv cu amănuntele privitoare la fiecare opeă în parte, Reu- 
Sind să le dea un loc în ansamblu pentru amatori—eca şi să le facă 
uşor de recunoscut individualizindu-le prin detaliile tehnice şi biblio- 
prafin fiecăreia, pentru cunoscători, catalogul muzeului adaugă la 
aceasta preţ oasele reproduceri fotografice, în număr de aproape o 
sută, a căror prezentare, alături de Ingrijirea tipografică a textului, 
fac din catalogul acesta un semen al dup oceidentale, de acest 
gen, întru nimic mai prejos decit ele, în ochil specialiştilor, 

Insă valoarea lui sporeşte pentru noi, de Indată ce ne dăm seama 
că poate fi tot atit de bine o foarta plăcută carte, utilă chiar acelora 
co nu cunosce Muzeul Toma Stelían. 


F. 


G. OPRESCU: Probleme rominesti de artă țărănească. Me- 
moriile secțiunii literare a Academiei Romine, Bucureşti, Moni- 
torul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940, 16 p. + 9 planse. 


Autorul volumelor despre arta ţăranului romin publicata în en- 
glezeste şi franţuzește, iubitor şi colecţionar el Insusi de artă popu- 
lară, incearcă In brosura ce redă comunicarea sa din Iunie trecut la 
Academia Romină, răspuns la două din problemele mai speciala pa 
care materialul studiat | le pune, în legătură cu originea anumitar 
motive frecvente în broderia noastră populară cu toate că nu nect- 
noscute altor neamuri, încă de mutt timp. 

Constient de dificultatea unor concluzii cu pretenție de necesi- 
tate absolută, chiar pentru un cunoscător de informaţia domniei-sale, 
dt Profesor G, Oprescu nu util zenzá, (cu toată justejea ipotezelor 
«onfirmate de data aceasta de fapie), decit cu infinită prudenţă, me 
toda inferenfelor logice, atît de primejdionsă In slujba unui cercetător 
mai puţin pătruns de sensul metodic al tndoielii, decit d-sa. 

Intr'adevür, fie că stabileste apropieri între punctul, modelul şi 
aşezarea rusăturilor de pe cămisile copte, si cele ale cămăşilor noas 
tre nationale, fie că urmăreşte In felonul odájdiilor din catedrala 
dela Toledo, or] în stofele num te „Gösser ornat" dela Viena ori 
dra, aflate în muzeele respective,—ornamente de felul acelora intti- 
nite pe cepsele ori căițele bánátencelor noastre, fie cà insffrgit, stabi- 


Mi 


RECENZII 159 


leste identitatea de tehnică a broderillor hategane „pe muchia cute 
lor" cu cele din unele portrete ale Ronaşterii, d-| Prof. Oprescu aser- 
veste intuiţia personală, documentării istorice bogate si adinci, p 
tru a nu extrage decit cu rezerve metodice, concluzii în legătură doar 
cu acele manifestări de artă populară, din categoria chrora făceau 
parte obiectele cercetate, ; > 

E aceasta o utilă lecţie de disciplină si prudenţă, pentru emfaza 
caracteristică mai ales tinerilor care anunță spomotos descoperirea 
cotidiană și entuziastă, a vreunel Americi arhicunoscute. š 


STEFAN CHICOS: Cum se fücea aprovizionarea armatelor 
lui Mihai Viteazul, Matei Basarab si Nicolae Mavrogheni, Bucu- 
resti. 1939. 


Autorul cercetează amănunţit şi metodic citeva aspecte ale vieţii 
noastre militare în trecut, referindu-se In special la sistemul de apro 
vizionare cu îmbrăcăminte, hrană şi muniții, In legaturü cu organi- 
sarea oștilor şi cu caracteristicile strategiei romi!nesti, A ales într'a- 
devür momentele cele mai interesante din istorin Munteniei: epoca în 
care domnii romini îşi formau oastea numai prin ridicarea locuitori- 
lor, enre-$| aduceau cu ei proviziile necesare campaniei; epoca mercer 
narilor întreţinuţi din tezaurul domnului, care se poate acum gindi 
şi la atace, nu numai la Apărare; epoca apariției armatei per 
manente, cu organizarea une! nprovizionări permanente si sis 
tematice, Ne face astfel să înțelegem avantagiile si Inconvenientele 
diferitelor metode de organizare n aprovizionării romtnest!: necesitatea 
războaielor scurte şi a loviturilor date prin surprindere în vremea osti- 
lor țărănești temporare; lipsa de siguranță în credința mercenarilor, 
cheltuielile mari pentru a-i mulțumi si nemulțumirea provocată de 
contribuţiile de răsbolu din epoen luptelor ofensive, care culminează 
cu domn a lui Mihal Viteazul şi sfirseste cu domnia lui Matei Basa- 
rab; desvoltarea Intrebuințării convoaielor, măsurile de reglementare n 
exportului de alimente şi produse nericola, crearea depozitelor $i mij- 
loacelor permanente de aprovizionare modernă, înbinate cu excesele 
de contribuţii cerute de suzeranii otomani în vremen lul Mavroghenl. 
Lucrarea denotă o adincă cunoastere a diferitelor aspecte ale aprovi- 
rionüri militare în trecut si astăzi la popoarele străine si la noi, o 
exact tate științifică şi o metodă de interpretare, care 0 nsează Intre 
celo mal importante contribuţii asupra Istoriei militare remtnesti. 


C. ANDREESCU 


STERIE DIAMANDI: Oameni și aspecte din istoria aro- 
minilor. Cugetarea, București, 1940. 


Cu filiatía Intro familia prooeupată de studiile istorica, autorul 
„Galeriei Dictatorilor” îşi propune añ urete „că Incă dela Inceputurile 
culturii rominesti" se af rmă categorie „comunit vs de limbă a mace 
donenilor eu restul neamului rominesc'* amintind cronica lui Miron 
Costin si n stointeului Cantacuz no si füclnd o excursie în istorie şi Ite- 
ratură, ca să urmărească dealunzu! anillos conscii clară a existeti- 


ei elementului romin din dreapta Dunării”, (p. 12), Arominilor refu- 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


kati în Austro-Ungaria le revine însă, precuniz^a?A autorul. meritul 
de à fi dovedit origina lor şi legăturile cu Marea Vlahie, 

Pentru ajungerea acestul scop se înfăţişează Inceputurile estiu- 
rale nromine, cu seoala din Timova (Macedonia) precum şi cu Insti- 
tutul dela 8f. Apostoli (un De Propaganda Fide laic); cu comitetul Ma. 
coda-Nomin dela 1800, impunindu-si cuvintul In dramatieela impreju- 
rări în cari guvernul romin obtine, la 1905, dela guvernul tu: Irade- 
leja, pentru a pune comunele aromineşii pe picior de egalitate cu co 
munităţ le grecesti. Ss aduc mirturie eitate din Thumen. Weigand si 
alţii, care vorhese de asemănarea color dou mar! dialecte ale limbi 
noastre, juxiapunind probe folelorico (cap. Literatura aig end nro- 
mina'* euprinzind cfntecele vitejor lui Dailian', cîntecele Tnatniinárii 
„ti xenne” erotiee-pastorale „li vresre", elnteeele de glorie si durere 
ale Vinhliei Mei!” de un riam uneori vehement alteori subtil ca ln 
pa. GÙ unde se metaforizează estfel apropierea a doi tineri înrrăgos- 
titi: „Uleiorul imparte cele două astermuto,—Gardul desparte cele douk 
ográzi;—De sus a căzut focul—si arse gardul deja mijloc—Se ameste- 
cură cele două ogrüzi.—Se amesloenră cele două asternute".. In sfirsit. 
se transerie numele victimelor masacrelor „foarte pioase si coploasela, 
ortodoxele și grecesti asasinate” rum spune isvorul GRECESC, după 
care autorul pentru perfecta obiectivitate, relatează, 

Alte capitole sunt consacrate respectiv „Literaturii wromlne” tmi 
sunt nomeniti Georgo Murnu, N, Tullu, Batarin, Mareu Beza, Z, Arula, 
L Fmi. L. Hopa sj Costa Belimace, autorul cintecului „Pâr'nteaacă Dl 
mindare", (Nu întelegem Insă sectarismul autorului cărții pe cara p 
recenzăm. evident în afirmația delr pg. BI „fiind pent” că George 
Murnu. M. Bera sb alții. „au părăsit limbi dialectică si siriu în cea 
cultă” în loe ea, să fi Iucral exclusiv pe acest tărim”); cap. „Contri. 
butia Maredoniei la viața poporului romin” ne aminteste familiile de 
cărturar cu blaxon n baronului Saguna, Moc'oni, Crojdu; ne aminteste 
numele psihologului N, Vaschide, al esteticinnu!ur Pius Servion (Cocu- 
tescu); a! doctorilor Gerota, Ghiulamila; Danielopol, Topa. al vame 
nilor de atat Ferechide, Ghermani al academielanului Capidan, al ju 
riştilor Djuvara, Nastora, a! pictorilor Loghi Aman; cap. „Contribuția 
Aromínilor în literatura neo-greneá" aminteste pe doctorul Curtii dela- 
Tepelin, Coletti, pe ;everzhetu)" Averof, pe istoricul Spiru Lambron pe 
poeţii Riga Foreos pe Cristalis, Valnoritia, Falacosta fcu Traduceri 
din operele lor), 

„Figurile reprezentative” na înfățișează cea mai bună si mai come 
pletă monografie a lui Saguna (cu figura de legendă a mamei saleh 
personalitatea care întruneşte plenar neustimpürul, energia si abil 
tatea aromină; monografia doctorului Coletti „fără de care nu se poate 
serie istoria Grec'ei moderne”, acesta gäsindu-si în d. Sterie Diamandi, 
după fiut ay, Paceli, Cohiea, pe adevaratul sáu biograf. (Dece însă 
Inadvertenta că cea dela pg. 229 unde se vorbeşte despre discursurile 
în limba mreacă, pieselor antologice ale doctorului — fondre d'élo- 
quence” citează autorul—pentru ca In pg. 225 acelas Coletti să „mu siñ- 
pinească îndenjuns limba greacá"). 

Epoca armatorilor” aduce în lumină pe Horia-Cloşea-Critan ai 
Macedoniei, frat Caeiandoni; „Epoca Renaşterii pe „preeumorii” Mi- 
hai! Roiazi, poliglotul, autor nl cunoscutei gramatiei si al Evanghellei 
In dialect, pe D. Cazacovici, fost aghiotant a! lu: Alex. Ghica și pe „în- 
fAptuitorii" D. Atwnasescu arhimandritul Averchie, autoritaru] Ap. 
Mârgărit, Incheindu-se eu nelinistitul, subtilul Andrej Bagav, Primus 
inter Suos", odihnind nelmpácat la „Flăminda omul fn care viaţa 
ardea ia o prea înaltă temperatură ca să se poată menţine. 

BORIS DESLIU 


RECENZII 161 


Les grandes figures, publiées sous la diréction de Sébastien 
Charléty. Larousse, 1939. 


Discutia teoretică asupra rolului ietoric jucat de dată inlatura 
interesul cu care urmărim viața si operele acestora, Poziţia doctrinal 

a cer do MER de ir por ze mirilor figuri în devenirea istoriei nu và 
putea anula interesul cu care urmăresc marile opere literare şi ar 


marilor creatori şi a operelor lor. Dar aceasta nu poate 
poe im d m ilor identificarea evoluţiei istorice a umanităţii cu 


în revistă numele colaboratorilor prezentei clkrti, printre care întilneşte 


cele mai autorizate a vieţii universitare şi culturale franceze S'au aso- 
ciat subt conducerea d-lui Sébastien Charléty, rectorul onorar al Uni- 
versit&tii din Paris, intro colaborare care cherisueste în acelas timp 
caracterul științific al lucrării $i calitatea literară a textului. Colabo- 
ratoril şi-au ales, fiecare, studiul persobalităţilor cu care prezentau mai 
multe afinități şi operei cărora se consacraseră ani îndelungi. Pagi- 
nile da fat apar deci ca sinteza substanţială a unor studii am&nun- 
tite. Fiecare portret, conturat incisiv, desvülue o viaţă și o operă, dar 
în acelaş vreme reînvie o epocă o bucată iconografie, numeroase au- 
tografa, reproduceri. plange si desene, ilustrează un text precis $i pei 


ui 


IMPLINITI O DATORIE 
SFINTĂ CĂTRE PATRIE 


 BONURILE DE INZESTRARE 


TARIFUL PUBLICATIILOR 


D A RETTE A, A vs ri Lei 7 tinia 
ò Lo Hindinsus e d A G = Iss 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare | re ecce e E! i 0, 
Bilanţuri, convocári, notificări ete. ....,........ P 15 . 
Informa(iuni comerciale si financiare, minimum 5linii . . . M ta 4 
Articole, dări de seamă comerciale etc., in corpul revistei .  . 20. . 
Anunţurile colectorilor de loteri . ...,....... » S- 
Informațiuni loteria de Stat | Ae SCTI E? SAUL S * MN. 
Informafiuni colectorl de loterii |... . .. laua, e I: os 
Intruniri electorale, anunțuri , . .,.,.,,.. T " 10 , 
ORICE ANUNT IN TEXT 
Anunţuri comerciale şi financiare . . . . Lei 10 linia 
Acte juridice, sentinţe, hotăriri, cereri de naturatizare ete. 
aant] 5 2225s. Se | ra 
Acte de mulțumire; la intormaţiuni | EC ăi 10. 
Cutia cu serisori; plasat lingă text Epic E = ra 10 , 
Acte de mulțumire . ...... .... Ln. a AB 
Numiri, permutări, deplasări, decorâri etc. la intormaţiuai 
piept 10 Mimi. ae see o > ve e „200 bucata 
Extrase de divorţ simple ..,...., o : m 400 , 
Schimbare de nume; trel publicații . . . ..., E E, 0 
Anunţuri dela Institugiuni industriale ...,.,.. |^  « 15000 pagina 
» ari an TE IEI IE dp e E r 2 47272 4 . wal. 4.15000 .„ 
» financiare, asigurări, oficiale ete. . . ... . 420000  , 


Anunţurile editorilor şi librárillor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cit 10 linii, se vor plăti cu taritul a 10 linii, 
Anunţuri şi informafiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 
la: 10, 15, 20, 25 etc. linii, 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxeaz cu tarif special. 


» 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat. 


1940 — ANUL XXXII 


Nr. 4 — APRILIE 


Viata Romineascá 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI GH. OPRESCU 


MIHAIL SADOVEANU 


ILIE MELINTE 

TUDOR VIANU 

ANA LUCA 

CONST. KIRITESCU 

G. MENIUC 

LAZĂR ILIESCU 

HUGH SETON-WATSON 


VLADIMIR STREINU 
AL. PHIL!PPIDE 

AL. GRAUR 
SERSAN TITEICA 
STANCIU STOIAN 


ION ZAMFIRESCU 
L i TATOS 
GH. OPRESCU 


REDACTOR-ŞEF: D. |. SUCHIANU 


SUMARUL: 


Despre impărăția Parsisi şi Kira-implürat; despre filoso si siet- 
niel; despre Coconul Impărătese și duscálul Sindipa (p. 3) 

Aventura (versuri, p. 10) 

Titu Maiorescu ssteticien şi critio Wierar (p. t3) 

Fenomen ceresc (versuri, p. 27) 

Preludilie diptematice ala rüxholului de întregire (p. 32) 

Sub cer (versuri, p. 74) 

Economia mnțianniă și econmomis de rütbolu (p. 78) 

Schimbári strutturale im industria britanică în pertoada dintre ráz- 
botul din 1934 şi cel din 1929 (p. 9t) 

Croaiza literară (Chipuriie lui Caragixie, p. 97) 

Literatura străinătății (Cannidaraţii asupra premiului Nobel, p. 104) 

Cronica lingvistică (Limbă şi societate, p. 109) 

Gramica ştiințitică (Un nou lavor de energie, p. 112) 

Cronica pedagogică (Educaţia fizică în moua programă a yoolii pri- 
mare, p. 15) 

Cronica Invátàmintulul (Probisma recrutării universitare, p. 121) 

Crenies economicá (Economia râzbalutui şi economia páeii, p. 127) 

Cronica plastic (p. 130) 


RECENZII: (p. 134) G. I. Brátienu: Bismark und lon C. Brătianu, — lon Plitat: Nsasengeiat 
und woelkische Tradition în der neuen rumsenischen Dichtung. (Colecţia „Vom Leben und Wirken 
der Romanen" Jana und Leipzig, Verlag von Wilhelm Gronau. — Alexandru Macedonski: Opere, 
(i. Tentru, Ediţia critică cu un studiu introductiv: note variante, de Tudor Vianu. Editura Fundaţia 
pentru literatură gi artă „Regele Carol II", 1939). — |. E Torouţiu: Studii și Documente Liternro, vol. VI, 
»unimaea", (Institutui de aris grafice „Bucovimu”, 1939), — Dr. loan St. Petre: Nieolaoe Costin, 
vieta gi opera, (București, Tiparul Rominesc, f. n). — Şerban Cioculescu: Vista Hi L L. Care- 
giuio, (Editura Fundaţia pentru Hteraturü și artă „Regala Carol I1", fh40). — Zaharia Stancu: Pomul 
roșu, (Editura Az"), — Sainte-Beuve: Pagini de critiel, nlese şi traduse de d-i Pompiliu Cons- 
tantineseu, (Editura Fundațiilor Regale). Profesor Dr. D. Caracostea: Die Aundruchawarte der 
fumilnisohen Sprache, Jena und Leipzig, 1930, 21 pag., (în brogurn citati i» recenziile precedenta), — 
Buletinul Muzeului Militar Nafionel. Nr. 6-6. Anul lih 1939 — 1040, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 
"ao. 


REVISTA REVISTELOR 


NBN Roe ri nnnm uo iR TE Bes E m EE SMS LLLA 
REDACTIA SI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


D OAM uam 


COMITETUL DE REDACTIE: 


DEMOSTENE BOTEZ 
6H, OPRESCU 
AL, PHILIPPIDE 
MIHAIL. SADOVEANU 
VLADIMIR STREINU 
D. L SUCHIANU 
IONEL TEODOREANU 
TUDOR VIANU 
ION ZAMFIRESCU 


ADMINISTRAȚIA: 


MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 


BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUR E ŞTI! 
TELEFON 25-1820 


Giranti responsabili: M. RALEA si GH. OPRESCU 


f viaa Romineascá 


înscrisă în regtstrul de pablicațiuai periodice în Tribunalul lifov, No. 3829358 


ANUL XXXII 
APRILIE 1940 


DESPRE ÎMPĂRĂȚIA PERSIEI ȘI KIRA-IMPĂRAT; 
DESPRE FILOSOFI ŞI SFETNICI; DESPRE COCONUL 
IMPARATESC SI DASCALUL SINDIPA !) 


lubie cetitorule, află că aici vorbim despre o întîmplare a im- 
püratului persian Kira si mai ales a fiului său Ferid. 

Inălţimea sa împărătească voind să supuie morţii pe fiul său 
prea iubit, filosofii sfetnici-împărătești s'au infü(isst înaintea sa en 
dovezi gi pilde iseusite, înlăturind acea faptă cumplită. 

Se va vedea că o muiere a fost pricina năpăstuirii Ini Ferid, 
după cum multe din eumpetee lumii si durerile omenirii s'au iscat 
$i se iscă tot din pricina amăgirilor dulci ale fiicelor Evei. 

Să știi că Kira împăratul persian a stâpinit în vremea veche, 
înainte de a fi răsărit la Vetleem lumina cea nouă a credinţii. După 
cit an arătat învățații de odinioară Ctesia, Herodot, Dionisie, Diodor 
şi Tarie Fenai, cea mai mare impárütie, după a faraonilor exipteni, 
a împăraților persieni a fost; însă în curgerea vremii inimile rüz- 
boinieilor se moleşese de bunătăţile dobinzilor și împărații tree dela 
sabie si singe la desmierdările păcii ; asa încît, împărăția Persienilor 
a slăbit cu timpul si s'a împuţinat strimtindu-si hotarele; dar buzu- 
rul vieţii si aseufigul minţii au sporit. La împărăţia lui Kira și la 
curțile eele din nou clădite dela Babahan se arătau mai mult blinde 
obraze filosofesti in loo de chipuri aspre ale eăpitanilor cuceritori, 
Aceștia dormeau in jurul împăraţilor biruinfii, în mormintele cela 
mari, la Pasargada, unde avea tihnă veşnică Kir cel mare și la Per- 
sepolis, unde a pus marele Alexandru Macedoneanul cenuşa lui 
Darie. 

Kira împărat se desfăta de toate  bunitüfile pămîntului. La 
curtea si cea nouă veneau toate darurile satrapiilor ineirente pe cñ- 
mile si eatiri, dela marea Caspiei și dela malul Tigrului gi dela gol- 
ful persie, şi dela Şiraz unde, precum eunosti, se află Valea-Tranda- 
firilor si se stoarce vinul cel mai bun din lume. Mai eu seamă din 


t) Din „Divanul Persian", 


4 VIAŢA ROMÍNEASCA 


acest vin dulee îi plăcea lui Kira împărat să-i toarne paharnicul in 
cupa sa de aur, 

S'a întîmplat ea slujitorii împărăției să aducă împăratului lor, 
încă fiind el tinăr, o prea frumoasă fecioară de subt munții eei mari 
ai Cancaziei. Așa s'a aprins împăratul de dragoste pentru dinsa, în- 
cit n'a mai vrut să cunoască altă femeie și s'a însoțit cu ea înaintea 
lui Dumnezeu, dorind fiu. După cîțiva ani, văzind că nu mai vine 
feciorul asteptat, care să rămiie moștenitor al împărăției, măria-sa 
a chemat pe filosofii săi de taină și s'a sfătuit eu ei ce să facă. 

— O sfetnicii mei prea înţelepţi, a zis Kira-impürat, iată mi-am 
luat soție, decit care alta nu se află mai frumoasă. Prea scumpă este 
inimii mele şi în dragostea ei am schimbat scaunul împărăției mele, 
elidind curțile acestea nouă dela Babahan. Cei mai slăviţi meşteri 
le-an împodobit si le-au zugrăvit. Dumnezeu a bineeuvintat eu de 
toate pe Domnia mea si nimie nu ne lipseşte din bunătăţile acestei 
vieți. Bogăţiile împăraților persieni n'au scăzut; ci, după datină, 
păstrăm comoara dela părintele nostru Sasan negtirbità în iatacul 
nostru + cinei mii de talanți în cămările de sus ale căpătăialui gi trei 
mii de talanți în cămările de cătră picioarele crivatului nostru; 
şi pe divanul nostru de hodină se află via eu frunze de aur si stru- 
guri de mărgăritare. Avem în șapte sipete fereeate rubinuri, sma- 
ragde și olmazuri cât nu cunose Ia un loe toți ceilalţi Domni ai pă- 
mintului, Am toate si n'am nimic, elei din dragostea mea eu impá- 
răteasa n'a ieşit încă fecior, Ce să fae, o filosofilor, si cum să îndu- 
plee pe Domnul Dumnezeu cu să am roadă? 

Atunci și-au amestecat filosofii bürbile și s'an sfătuit, neinfele- 
gindu-se între ei; după care s'a ridicat Nugrevan, cel mai greu 
și mai mare dintre toţi sfetnicii filosofi, și a grăit astfel: 

— 0 împărate Domn al Domnilor lumii, se cuvine să poruneesti 
rugăciuni în toate templele împărăției și să jertfesti atiţia tauri 
bălţaţi la fiecare altar ciţi ani bineeuvinta(i numeri lumináfia ta 
pînă acum, 

La aceste vorbe, Aban, filosoful cel firav, carele postea zil 
din săptămînă, a zimbit subţire. mai 
— Dece zimbește fratele ment a întrebat filosoful cel mare. 

PUN Zimbese, a răspuns Aban filosof, căci jertfele si rugăciunile 
au poruneite şi s'au să în toată împărăți i 
ista sinkis Ba viens, in t DENN 

— La toate templele? 

„_— Precum spni, gi precum dorese ca soarele împărătese să te lu- 
mineze totdeauna. 

— ȘI s'au adus jertfele în anumit număr? 

— Intocmai, Mürin-sa împăratul, stăpin al tidvelor omenirii, 
le-a poruncit în trei rînduri. 


DIN ,,DIVANUL PERSIAN” 5 


Împăratul Kira a menviinfat: 

— Aşa este, o filosoafe Nugrevan, Domnia-ta te trudeai eu rin- 
duielile gi cărțile dAbilarilor Impărăţiei; iar Aban, fiind preot 
al Dumnezeului nostru Mitra, a poruneit din partes noastră rugă- 
eiunile şi jertfele în taină. De asemenea celelalte femei ale curții 
noastre au cercat și s'au silit să ne deie nonă fecior, Insă pînă acuma 
niei din partea asta nu ni s'a arătat bucurie, 

Aban filosof s'a închinat jar și a zist 

— Prea puternice împărate, nu mai rămîne decit o cercare. Se 
află subt munte în pustie, la un templu ascuns în peșteră, un preot 
bütrin dela Egipet, care slujește Dumnezenlui Osiris. Il ehiumá 
Amun-Sisi şi anii lui au trecut suta, totuși mintea i-i luminată ca și 
unui bărbat în putere, Se duce din cînd în cînd la dinsul un prie- 
tin al] meu egiptean, filosof si cetitor de stele, cu numele Sindipa, 
care a căutat sălaş și pace întru această împărăție. Vorbind cu prie- 
tinu! meu Sindipa despre suferinta împăratului, am înţeles că s'ar 
putea face întrebare sfinfitului Amun-Sisi si numai ]a el măria-sa 
ar putea pisi 

— Bine, a poruncit împăratul ; sá se facă întrebarea, 

După cele hotărite, Aban filosof a căutat pe Sindipa egipteanul 
şi amindoi au călătorit în pustie subt muntele Demavend «el mare. 
care din cînd în cînd se cutremnră ameninţind temeliile pămîntului, 

Acolo au aflat lingă un izvor si la o colibă pe Amun-Sisi, «n stupii 
săi de albine. După ce i-au spus ei tot, bătrînul a pus felurite între- 
bări si n făcut felurite ispitiri despre împărat și după aceea a zis: 

— Să vie înălțimea-sa împăratul 1a mine. Căci se cuvine să vie 
pátimagul la vraciul său; picioarele pátimagului sint mai tari decit 
ale vraciului, şi pătimașul mai are catiri gi cămile şi se ponte misen 
mai repede. Tar dacă nu vine cu repeziciune, atuncea suferința sa 
întîrzie şi nu mai poate afla leac. 

Deci împăratul s'a senlat şi a poruncit din nou. Si s'a dus în 
pustie la vraeiul eel bütrin. Ajungind In templu, eu puțini curteni 
si eu sfetnicul său Aban, bătrinul l-a primit si l-a închinat Dumne- 
zeului Osiris. După aceea l-a pus să ajuneze nouă zile $i l-a eercetat 
în toate mădulările lui, ascultindu-I şi cu urechea înlăuntrul trupului, 
care nu s'a mai auzit asta de cînd lumea. Tar într'a zecea zi, dimi- 
neata, l-a virt gol în apa pirăului. Și seotindn-l, l-a dus într'o chilie 
din peşteră. Acolo l-a cusut într'o piele erudi de tigru, proaspăt 
adusă de vinătorul împărătese, și i-a dat fum din nişte doftorii pe 
care numai el le stia. Si astfel l-a ţinut alte nouă zile, dindu-i hrană 
numai cîte puţintel lapte, si afumindu-l cite un ceas de trei ori în 
fiecare zi. 

După asta l-a mai ținut alte nouă zile, alegindu-i pentru min- 
care numai buruieni si miere și supunîndu-l în templu eu indelun- 
gate rugăciuni. Apoi ba binecuvintat să aibă prune și l-a lăsut să 
se ducă. 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


Astfel, la nouă luni după această lucrare a vraciului, 
împărăteasa a năsent prune. Aflindu-se atuncea la palat gi A 
filosof, numaideeit a însemnat ceasul nasterii lui Ferid și a trimis 
pe loe călăreț cu carte la foigorul din afara cetății, unde aștepta Sin- 
dipa. Iar cetitorul de stele a seris pe tabla sa al doilea ceas dim ziua 
a șaisprezecea a lunei Mesori şi a văzut că steaua Sothis era înălțată 
pe cerul rüsüritului, Si a cetit în zodie ursita feciorului de împărat, 
găsind bună cumpănă a vieţii lui; numaicit n'a putut ceti în între 
gime, venind nour şi furtună în acea noapte, în al patrulea ceas al 
nopții. 

Naşterea fericită a prunenlui s'a întîmplat in al optsprezecelea 
an al Domniei Ini Kira Împărat, Si a fost mare veselie la Curte, cu 
danțuri, cîntece și aspeţe. Și împăratul a poruneit să se zidească pa- 
lat non feciorului său, cu stîlp; de porfiră si podoabe în chip de eap 
de taur şi eu păreți de cărămizi smălțuite. Si în seel palat a strîns 
darurile țărilor sale, rodin pentru împărăteasă si pentru prune, Au 
venit daruri și dela India, și din Tara Harapilor, și din Hamagaș, 
unde ard focuri vii pe coastele munților. Deta elefanți la nestemate, 
toute darurile au fost aduse. Insă Miramir împărăteasa nu s'a putut 
bucura de nimic. După ce și-a dat rodul pîntecelui său, a căzut în 
arsifh și suferinţă si nu tárzie-vreme s'a petrecut din această viaţă, 

Mare mihnire a avut Kira-împărat pentru pierderea iubitei sale 
împărătiţe. Si suspinind se tínguia cătră sfetnicii săi filosofi, că 
pină la amurgul vieţii sale nu va mai lua soție şi nu va mai cunoaşte 
femeie. Iar filosofii săi îl mingiiau că eel puțin a dobindit cocon 
din sîngele siu, urmaş la împărăție. 

Deci după ce a suspinat o vreme împăratul, cu fruntea plecată, 
n ridica ochji și s'a uitat iarăși la lume Bucuros fiind de frumn- 
sefa pruneului său, chema pe curteni la ospete si închina vin de 
Şiraz În cupa sa cea mare de aur, Şi ea un împărat ce se afla, n po- 
runeit să i se aducă soție. Tar slujitorii săi i-au adus şi, nealegind 
niei pe una din cele șapte aduse, le-a ținut pe toate, Așa că la vre- 
mea întimplării noastre să știi, cetitorule, că Kira-impárat avea 
şapte muieri, 


Ajunsese eoconnl împărătesc feeioras frumos la chip si deprin 
aese dela oștenii curţii călăria şi armele, precum şi vinătoarea ou 
cini si soimi. Fiind fără mamă, se uitau mai ales femeile cu mare 
dulceaţă la el; si eite odată îl duceau slujitorii în cămările din lun- 
tru ale palatului, ea să audă cîntece și să vadă danfuri. 

A hotărît in acest timp împăratul să împodobeaseă pe coconul 
său prea iubit cu toată știința filosofeasek. Deci a poftit la sine pe 
filosoful sin eel mare Nușrevan și i-a poruneit să ia pe fecior şi să-l 


DIN „DIVANUL PERSIAN" T 


înveţe toate eite sint de învăţat, ca să nu-i rámiie nicio învățătură 
neștiută si nicio taină nepătrunsă. 

A stat fiul împăratului la Nugrevan înțeleptul trei ani și a în- 
vifat multe lucruri, între altele cum se alcătuese cele mai grase gi 
dulei plücinte și care sînt cele mai alese vinuri; eit se cade să doarmă 
bărbatul după prînz şi la cite ceasuri după răsăritul sourelui să se 
scoale înțeleptul. A mai învăţat că înțeleptul impürütese trebue să 
se nite supărat cind iese in norod gi să fie prea vesel cu prietinii la 
ospefele sale. A mai aflat că toate aint desertáciune, mai ales filoso- 
fin, şi că stăpinitorii se cuvine să treacă peste toate cu inimă uşoară, 
Astfel că, după trei ani de zile, cînd a chemat împăratul pe fiul său 
$i a pus pe ceilalți gase sfetniei de l-au ispitit, s'a văzut că pricepe 
multe dintr'ale vieţii, dar știință filosofească are prea puțină, Căci 

filosofilor li-i dat să stie toate pildele si să răzbească toate tainele, 
iar eoconul său prea iubit stia prea puţin. 

A hotărit Kira împărat: 

— Dacă fiul meu nu stie nici măcar cea dintăiu taină filoso- 
feasră, dacă a fost întăiu oul, ori a fost mai înțătu găina, înseamnă că 
sfetnicul nostru Nusrevan e mai mult înțelept și mai puţin filosof; 
ponte stringe birurile împărăției, dar nu poate învăța ştiinţa lumii 
pe fiul meu, Deci trebue să-i caut |ui Ferid un dascăl mat harnie 
și mai priceput În ceeace dorese eu. 

A chemat împăratul pe filosofii săi şi le-a cerut sfat, 

— Cine ar putea oare să dea fiului meu prea iubit toată știința 
cîtă a fost gi este pe lumea asta? Mulţămit mă aflu cu slujbele în- 
țeleptulmi nostru sfetnie Nugrevan, dar am băgat de samă că fiul 
meu s'a întors Ia noi neimplinit întru știința filosofească, Am infe- 
les că sfetnicul nostru Nugrevan erede mai mult în înțelegerea fi- 
reasel şi în arătările adevărate ale vieţii, decit în iscodirile logicei 
și parabolei; dar noi poftim și acestea din urmă pentru măria-sa 
Perid. Cina i le ponte da fără întirziere? 

Înțeleptul Nușrevan a rimbit închinindu-se adine în faţa stă- 
pinului său; ceilalţi filosofi au tăcut, înțelegînă la împărat o fi- 
renască nerăbdare, 

Impăratul s'a întors cătră Aban: 

— Domnia-ta ce zici, filosoafe Aban? 

— Inălţate Domn al Domnilor lumii, a răspuns Aban; slabă este 
puterea noastră, fragedă si necunoscută mintea coconului împără- 
tese, Grijile noastre ea sfetniei multe sint, cît nu dormim nici ziua 
niei noaptea și abia te putem birui. Dacă, poata, unii din noi dorm 
noaptea şi adaogă somn si ziua, apoi alții, care postese gi n'au somn, 
ţin cumpăna, Cind pare să mai pgüsim nul vreme, între atitea strá- 
danii, să săvîrşim o faptă atît de anevoioasă? Desi sîntem ajungi la 
vîrsta cărunteței, nu dorim să ne scurtăm anii, nici să înfrantăm no- 
mulțămirea stápinului nostru. S'ar euveni ea asemenea lucrare gin- 


. gasü s'o sávirgeascá un înţelept care n'are asupra sa gi grijile cele 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aspre ale împărăției. Unul este acel prea-invüfat si luminăția-ta il 
ştii. Sindipa n'are alte griji decit ale filosofiei sale, Să vie nici 
la poalele slăvitei Măriri, să arate dacă nu s'ar prinde el să dea învă- 
țătura vea deplină müriei sale Ferid, 

Impăratul a poruncit să vie înțeleptul Sindipa. 

Cînd l-au văzut curtenii pe Sindipa filosoful, unii din ei s'au 
mirat, căci era useat gi întunecat Ja chip si straiele Iui albe de în 
n'aveau podoabe. 

— QCum s'ar putea, murmurau unii, ea un filosof usa de sürae 
îmbrăcat să fie dascălul coconului impáür&tese? Ce știe el, cînd noi îl 
putem cumpăra eu un singur inel dela degetul nostru cel mie? 

Sindipa a ascultat porunea împărătească gi s'a închinat. 

L-a întrebat Kira Impărat: 

— Te bizuesti să faci asemenea lucrare, o filosoafe? 

— Mă bizuiese, înălțate. 

— Poți învăţa pe fiul men toată învățătura? 

— Pot, stăpine. 

— In eel mai seurt timp? 

— In şase luni, mărite Doamne, 

— Cum se poate? a strigat împăratul; să faei tu în ase luni, ce 
n'an putut săvirși alții în treizeci si gasef 

— Face, măria-ta, a răspuns dascălul, căci coconut Iuminátiei- 
tale în trei ani şi-a adaos, pe lingă vîrstă, înțelegere, 

— Il cunoşti? De unde-i știi mintea lui şi buna lui voință Ja În- 
vățătură t 

— Il cunose, stăpîne, căci Lam văzut la vinat în dumbrăvile 
unde trăiese eu. Pe chipul lui am cetit semnele dumnezeești ale cu- 
noagterii, Pe lingă asta, măria-ta, eu am cercetat stelele la nașterea 
pruneului gi ce am văzut în zodia sa mi-a dat încredințare că va 
fi spre cea mai mare bucurie a Impăratului nostru. 

— Bine, a răspuns Împăratul, vorbele tale îmi plac, dascăle. 
Ce zic sfetnicii mei filosofi? 

Șase sfetnici n'au zis nimica; s'au închinat către măria-sa. Nug- 
revan filosof a suris: 

— Slăvite Stăpine, a zis el, plăcută e făgăduinţa dascălului ; ar 
trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. 

Împăratul s'a răsucit spre dascăl, 

— O împărate, a răspuns Sindipa, cuvîntul meu rümine nes- 
chimbat. Dacă în șase luni m&ria-sa Ferid nu va şti tot ce se cuvine 
să ştie, ca să fii mulțămit luminăţia-ta, atunei primese să stea acest 
cap unde-mi stau acuma picioarele. 

Nugrevan filosof atunci a zis cu blindeță : 

— Daseăle, bine este să nu se joace gătejele eu focul, 

Sindipa s'a închinat spre împărat, apoi spre sfernie, A răspuns: 

— La vorba blîndă iese chiar șarpele din pămînt, o prea înțe- 
lepte. Săptămîna mea n'are șapte sărbători, ea săptămina lenesului. 
Cui nu știe juca, odaia i se pare strîmtă. 


L6 
x! 
DIN „VANEL PERSIAN” ü 


— O dascăle, a zimbit iar Nugrevan sfetnicul, zina s'o lauzi 
după ee a Inserat, Poţi vorbi orieft de miere, că nu ti se indulcegte 
limba. Bi 4 

— Mă plee eu umilință, a adaos Sindipa, şi vă rog să aşteptaţi 
să stea peste șase luni aici ori doi filosofi, ori niciunul. Și mă rog, 
prea puternice stüpine, să îngădui va fiul prea iubit al împărăției 
să nu doarmă pe saltea de pul şi mîncarea lui să fie ea a unui săr- 
man supus al Împărăției tale. In şase luni, am vreme; pot săpa fin- 
tina ew acul si pot spune ea broasca țestoasă: Agale și înainte! 

— Stăpine, a zimbit inr Nușrevan filosof; trimite copilul la po- 
mul eu roade, dar fii și tu pe-ap 

— Bine, bine, s'a veselit împăratul. Să lăsăm proverbele, ca să 
nu întirziem învățătura copilului. Să vie müria-sa Ferid, să-l iri- 
brățişez şi să-l dau dascălului sáu, Iar de se va intoaree nrenicul 
mester, răsplăti-vom pe dascăl împărătaște. ; 

Astfel a luat Sindipa pe eoeonu! împărătesa $i l-a supus rîn- 
duielii sale, dindu-i învățătură flosofeaseá. 


MIHAIL SADOVEANU 


AVENTURA 


Noaptea se wmflà, pornesc cu luna 

Bà te văd aeva, cum nici n'ai să p i 
Imi aud vocea chomind intruna 

Cum cîntă ^n noapte lăute pustii. 


Galantă, îmi treci şi senină, prin vis, 
Un fulg de lună pe mări de atlaz 

Și adine, în suflet, un poem mi-ai seris 
Cu flori de lumină rupte din extaz. 


Bi cum te zăresc departe, um far, 

Imi place să ?ntîrzii cu visul ciudat, 
Ce parcă mă cheamă cu lumini ce par 
Că se sting cu "nceful şi apar ne'neatat, 


Trage, cîrmace, luntrea la mal 

Se "mbarci sufletu-mi, vrea să plece 
Spre-acele lumini gi [ine p-un ban 
Și-ai grijă, rogu-te, să nw se innece. 


JOC PERVERS 


Alcovul doorme lonas tirziu după amiază, 

Prin storuri se strecoară o trimbă de lumină, 
De mult îmbrățişate pe-o canapea visează 

Două păpuşi fardato, un Pierrot şi o Colombină. 


Tücut, ascult cum cîntă tăcerile și cum 
Poşniri discrete de rochie mă fură, 

Mă cheamă lingă tine si 'neepem jocu-acum, 
Mă mingii tu pe păr, eu le sărut pe gură. 


Trupul tău undue cu grafii de felină, 
BS'ascunde printre perne ce stau de priveghere, 
Incolăciri viclene minge coapsa fină, 
Un ris nebun striveşte tăcerea prin unghere... 


Cum ne privim adine şi tainic strânși de-o plasă 
Aud cum cîntă 'n mine 0 muzică divină 

Și iară din unghere tăcerea "mcet se lasă, 
Timid stringe amurgul o trimbă de lumină, 


"trt tr mmm 


12 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Azi, nu mai pot pricepe ce joo pervers te "ndeamnă 
De mă alungi cu miinile sí mă mingii apoi, 

Cu buzele mă minți, cînd ochii tăi mă cheamă, 

lar sufletu-mi se stringe cu umbre dulei și moi. 


Pe fața mea *ntristată și suptă joc grimase, 

lar umbrele "'ndoolii pálese buze fierbinţi, 

Cum stäm, nu mai fosnegte nici rochia de mătase, 
Tăcerea greu apasă şi ne privim cuminţi. 


Doar gindul alb mă poartă spre serile din August, 
Și risul tău trezeşte un plins de violini... 
J-ag da tot lui Mefisto, mai mult chiar decit Faust, 
Să mai visăm odată, fardată Colombină. 


ILIE MELINTE 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN 
SI CRITIC LITERAR") 


Disciplina Estetieii si a Criticii literare la Facultatea de Filo- 
sofie și Litere din București se asociază omagiului pe care (ara îl 
adresează memoriei lui Titu Maiorescu, cu prilejul împlinirii unui 
vene dela nașterea lui, cu atit mai multe motive eu eit formula gi 
programul ei n'ar fi fost posibile fără exemplul pe care omul sár- 
bătorit astăzi l-a stabilit cu atita strălucire şi eu un răsunet atit 
de îndelung. Estetica şi critica literară stau desigur într'un mul- 
tiplu şi temeinic raport, de oarece principiile uneia nu-ți găsese 
deplina justificare decit în aplicaţiile celeilalte, după cum judecă- 
file particulare ale acesteia din urmă își află întreaga lor validitate 
în fundamentul general pe care cea dintii i-l pune la dispoziție. 
Despre legătura esteticii cu critica s'ar putea repeta fără multă 
exagerare afirmația făcută de Im. Kant, cu privire la raportul ge- 
neral dintre idee si intuiţie: estetica fără critică esto vidă, eritica 
fără estetică este oarbă. Atunel cînd estetica nu se sprijină pe ex- 
periența directă a artei şi pe aprecierea ei, ea nu ne poate da mai 
mult decit niște simple cadre formale, al căror interes este eu totul 
limitat. Aunei cînd judecăţile eritieei mu coboară pînă la temelia 
principiilor estetice, afirmaţiile ei rămîn şovăitoare, gustul ei ră- 
täceste. Dar deși împrejurările acestea par atit de limpezi gi cu 
toate că norma pe care ele o j pare a fi atit de constrin- 
gătoare, puține sunt exemplele de cercetători în care personalitatea 
estetieianului gi a criticului să fi găsit putinţa unei coadaptări armo- 
nioase, Marii esteticieni germani ai veacului al XIX-lea, un Schelling, 
un Schopenhauer, un Hegel, deși erau buni cunoscători ai artei, n'au 
prelungit niei odată cercetarea lor pînă la aprecierea produselor 
artistice particulare si contimporane, ceeace alcătuește oficiul pro- 
priu zis al eriticei. Ei se ocupă în genere de valori artistice clasate, 
fără să claseze ei înșiși valori necunoscute sau rău cunoscute pină 
atunci. Tot astfel, marii eritici ai veacului al XIX-lea, un Sainte- 


3) Prelegere ținută la Facultatea de Filosofie și Litere din Bueoregt, cu 
prilejul centenarului lui Titu Maioreseu. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Beuve, un Lemaitre, un Anatole France, s'au întrebat rare ori cure 
este cadrul principial al judecăților lor, Struetura lor pecumpănitor 
filologică, dar mai eu seamă istorică, îi îndrumează către studierea 
faptului particular şi nu către cercetarea chipului în care acesta 
se inrüdácineazá în legile generale ale creației şi sensibilităţii este- 
tice, H. Taine este o excepţie care confirmă regula aproape generală 
în secolul al XIX-lea. Spre deosebire deci de cazul comun, Titu 
Maioreseu. a fost, eu toata intermitentele sale în ambele domenii, 
estetician și eritie literar, filosof al artei şi judecător al ei, om de 
principii şi de aplicaţii, o întrunire de funcțiuni și de atribuții 
destul de rară în vremea lui. Maiorescu a stabilit astfel, la începu- 
turile mișcării noastre ştiinţifice, exemplul asocierii organice din- 
tre estetică gi critică literară, un exemplu eu inriurirea lui proba- 
bilă asupra legiuitorului care a destinat una din catedrele Faenl. 
tü(ii de Filosofie si Litere acestor discipline înfrățite, Vorbind din 
acest loe despre Titu Maioresen o facem, uşa dar, din casa lui și de 
pe pozițiile care îi erau mai naturale, 

Cit de mult se simțea Maioreseu însuși estetician si eritie lite- 
rar ne-o spune faptul că, in majoritatea cazurilor în care a luat 
condeiul în mini, a făcut-o în aceste calități ale lui. Profesorul de 
istoria filosofiei n'a lăsat niei o urmă serisă a activității lui Logi- 
ciunul a lăsat un excelent manual, pe care dela data primei lui 
apariții n'a mai avut răgazul să-l pună la punct. Oratorul parla- 
mentar şi-a însoțit discursurile, la publicarea lor, printr'o expunere 
istorică asupra vieții politice a Romîniei contimporane, Dar cea 
mai întimsă activitate literară a lui Maiorescu, în intervalul de 42 
ani, dela studiul asupra Poeziei romine in 1867, pînă la ultimele 
sale rapoarte seademice din 1909, este consaerstă acelor teme de 
estetică și eritică literară, care ocupă şi partea cea mai desvoltată 
din ,Critieele* sale, Ba chiar, cînd Maioresem măsoură de pe cul- 
mea vieţii, în 1902, progresele pe care le-a făcut viaja publică a 
României în genere si uctivitatea parlamentară în special, sentite 
de-aci înainte de retorismul haotie al treentului, el nu poate să nu 
recunoască rolul pe care îl va fi jucat, spre acest multumitor efect, 
exercițiul criticii literare. ,,... Ineetul en încetul, serie Maioreseu, 
& venit experienta unei vieti mai amplificate şi mai complicate, şi a 
venit în cele mai felurite chipuri. ,, apoi a crescut suma oamenilor 
euli ieşiţi din universităţi și din ee în ce mai deprinsi eu sistemati- 
zarea gi eonsecventa ideilor; in sfirsit va fi contribuit pentru o mică 
parte şi critica literară, la început ea însăşi criticată, dar eu vre- 
mea cucerindu-și terenul“. (Critice, III, pg. 206), Critica literară, 
amintită de Maiorescu, este desigur propria lui critică literară, adică 
aces parte a activităţii sale despre al cărei sneces, omul, altfel atit 
de diseret şi de măsurat, nu disprețuia să se exprime eu nuanţa 
unei vădite mulţumiri. A vorbi astfel despre estetica si, mai eu 
seamă, despre critica literară a lui Maiorescu, inseamnă a me ocupa 


— 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN SI CRITIC LITERAR 15 


despre ipostaza multiplei |ui activități de care el însuși legase rolul 
lui eel mai temeinie, 

Am încercat intr'um articol publicat încă de-acum șaisprezece 
ani să apreciez ideile estetice ale lui Maiorescu, ași cum ele apar 
din studiul siu dela 1867 și în raport cu rezultatele mai noui ale 
științei noastre 1). Opera unui cercetător se cuvine însă a fi judecat 
nu numai în lumina datelor mai noui sle științei, dar si în lumina 
propriului sáu timp, din punetul de vedere a! științei contimporane 
cercetătorului, Este ceeace am dori să intreprindem senm, în conti- 
nuarea încercării mai vechi, 

In articolul amintit. Ficeam observaţia că fundamentul esteticii 
maiorescime în 1867 este pur hegelian. Definiţia maioreseianá, po- 
trivit căreia „frumosul euprinde idei manifestata în materie sensi- 
bilă” este adaptarea renumitei formule a lui Hegel: das sinnliche 
Scheinen der Idee. Ciţiva ani mai tirziu aveam prilejul să nferim 
și dovada istorică a acestei filiatii, publieînd în memoriul ,Influenta 
lui Hegel în cultura română'!, 1933, conferința de estetică hegelinnă 
pe care Maioresen o pronunţate la Berlin în 1861, in cereul societății 
hegeliene de filosofie, retipărită apoi în organul societăţii, „Der 
Gedanke“, După publicarea acestui document, rămas multă vreme 
îngropat în paginile revistei berlineze şi aproape neeunoseut, ini- 

tieren hegelianii a tinereții Ini Maiorescu devenea un fupt incontes- 
tabil, orieîtă neineredere ar fi arătat e! mai tirziu față de sistemul 
filosofie a! Tui Hegel, pribusit definitiv între timp. 

Ceea ee mi făceam în artíeolul amintit, desi luerul ar fi putut 
prezenta oarecare interes în legături eu stabilirea izvoarelor maio- 
reseiene, era rectificarea unei vechi și destul de răspindite păreri, 
Mulţi dintre cei cari un seris despre Maiorescu au fent afirmația 
că inspiratonrea ideilor estetice ale lui Maioreseu este renumita Este: 
tic a [ni Pr. Th. Viselier, apărută in trei volume dela 1846 pînă la 
1857, Atit de mult s'a răspindit această afirmaţie în cit o vedem 
reapárind si în consideraţiile anni istorie, alfel atît de informat, 
cum a fost G, Bogdan Duică, eu ocazia discursului său de recepție 
la Academia Romină, rostit în ședința dela 25 Mai 1921. Dar niei 
aici niej în alte părți nu ni se dau upropieri de texte destul de con- 
eludente, pentru a putea vedea în derivarea primei estetice a lni 
Maioreseu din estetiea lui Vischer, alteeva decit o părere tradifio- 
nală, dar a cărei justificare mai apropiată rüminen încă de făcut. La 
originea acestei păreri stă afirmaţia lui Aron Densuşianu în articolul 
„Critica unei Critice“, apărut încă din 1868 in revista „Federa- 

fiunea'* și reprodus mai tirziu în volumul „Cercetări literare'*, tipi 
rit la laşi în 1887. Articolul lui Aron Densușianu era un răspuns ja 


1) Studiul este repabileat în volumul Arta Frwmorid, Din problemele: 
constituției și relației r4 1931, " 


» = w 
" ` 


16 VIATA ROMĪNEASCĂ 


amintitul studiu al lui Maiorescu, publieat cu un an mai de vreme 
în „Convorbiri literare'* și apoi în broșură separată, Negaţiunile lui 
Maiorescu iritaseră adine pe Densuşianu, Acesta îi prepară deri o 
execuție capitală, eare nu se sfieşte a pronunţa împotriva tinăralui 
autor învinuirea cea mai gravă: plagiatul, Cuvintul apare de mai 


violență sub pana unui polemist excesiv, Plagiatul este delictul lite- 
rar cel mai usor de dovedit. Alăturarea unor texte identice sau con- 
tinind puţine și neesen(iale deosebiri poate da loe la o concluzie 
neindoelniek. ln lunga ieşire polemică a lui Aron Densușianu mè 
toda aceasta nu era aplicată, desigur pentrucă nu era cazul de a o 
aplica și concluzia infamantă nu se formează cituşi de puţin în spi- 
ritul cititorului onest. 

Dar dacă nu era plagiat, adică însuşirea unor idei în forma lor 
origimalü, existau cel puţin reminiscențe sau simple inriuriri Par- 
eurgind eu atenție eonsideratiile lui Densuşianu şi textele viseheriene 
pe care le citează, intimpinüm citeva apropieri posibile, pe care însă 
nu le putem primi înainte de a ne întreba dacă ideile indicate drept 
model sunt bunul exclusiv al lui Viseher sau dacă ele nu sunt mai 
de grabă un bun general al epocei sau chiar unul mai vechi, „D-l 
Maiorescu, serie Densuşianu, după ee zice cu tot dreptul, că limba 
nu este material, ei numai un vehicul prin care ideia concepută de 
poet se exprimă și se comunică cu altul, care raționament dinsul 
dimpreună cu celelalte l-a decopiat din sus numitul estetie german, 
dur fără să ne spună, vine apoi și zice că materialul poetului sau 
mai bine al poeziei se cuprinde numai în conștiința noastră $i se 
compune din imaginile reproduse, ce ni le degteaptá auzirea cuvin- 
telor postice“. (Cercetări literare, pg. 63). Ideia acensta se găsește 
desigur în Viseher (Aesthetik oder Wissensehaft des Schönen, $ 836, 
2 Aufl, 1923, vol. VI, pg. 6), dar nu numai în el, Ceeaee este propriu 
lui Fr. Th. Vischer este termenul de vehicul aplicat euvintului, Oti- 
vintul, spune Viseher, nu lucrează în poezie ca sunet muzical, ei ea 
simplu vehicul al imaginelor fanteziei, Pentru a acuza apropierea 
posibilă dintre Maioreseu gi Viseher, Densușianu afirmă că și pen- 
tru cel dintii dintre aceştia cuvintul este vehicul. Termenul acesta 
nu se pâseşte însă in Maioreseu, In locul lui, Maiorescu întrebuin- 
feark expresia; organ sau mijloc de comunicare, adică tocmai acea 
expresie pe care o folosește Hegel, adevărata sorginte a teoriei pe 
care Densușianu n'o cunoaşte decit din discipolul acestuia. In poezie 
„Spiritul, serie Hegel, isi devine sie însuși obiectiv pe propriul sáu 
ten făcînd din elementul verbal numai un mijloe... de comuni- 
eure... (Mitteilung). (Vorlesungen über Aestetik, 1835—1835, vol. 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN ŞI CRITIC LITERAR 17 


III, pg. 227 si passim) *). Mult mai tirziu, cînd d-i Mihail Dragomi- 
reseu afirmă că în poezie cuvintul lucrează si prin valoarea lui mn- 
ticală, el apără cu drept cuvint această teorie atit împotriva lui 
Viseher cit si împotriva lui Hegel, îndrumătorul celui dintiiu, (La 
Science de la littérature, vol, TT, 1928, pg. 149). Cum s'ar putea sus- 
fime dei că în acest punet Maiorescu apare ca un estetician visehe- 
rian când m Viseher este creatorul teoriei în discuție? Nu ceste mai 
drept a spune că Maiorescu îl urmează pe Hagel, care după eum il 
inspirase pe Viseher, îl putuse determina și pe el t insusi, mai ales că 
izvorul hegelian nu-i fusese închis tinărului discipol romin în anii săi 
de studii la Berlin? Chiar dacă Maiorescu a putut reintilni teoria 
despre care vorbim la Pr, Th. Viseher, nu aei trebue să fixüm locul 
şi momentul în care el şi-o apropie, de oarece este sigur că informația 
sa era mai vastă și urea mai departe în timp, 

A doua influență, „Mai încolo, serie Densuşianu, d-l eritie ex- 
trage două capitole lungi din estetica lui Viseher (IIT, $ 850 gi 851) 
şi anume unde zice că, de oarece cuvintele în limbă eu timpul își 
pierd fondul lor material şi devin tot mai abstracte, stereotipe san 
toeite, poetul totdeauna să se silească a serje eu cuvinte care sunt mai 
plastice, mai vii. Nu-mi pot resista să nu reprodue unele locuri relative 
la această materie din Estetica lui Visoher, plagiate în tăcerea mor- 
mintului de d- errtie' (op. eit, pg. 65), Și eritieul eritieului re- 
produce in adevăr pasagiile din Vischer, dar fără a ne convinge de 
alteeva decit că rare ori o afirmaţie a fost făcută eu mai multă uşu- 
rütnte, Este adevărat că Maiorescu afirmă că în decursul evoluţiei 
limbii cuvintele pierd eontinntul lor material sau sensibil, devenind 
din ee în ee mai abstracte, si că este deci menirea poetului să le invieze 
prin intrebuinfarea figurilor poetice sau să aleagă aeei termeni 
„care cuprind cea mai mare doză de sensibilitate'*, Este adevürat 
că această idee apare gi la Viseher si apare mai clar tocmai în unele 
pasagii pe care — nu se stie bine de ce — Densușianu nu le citează, 
„Să ne gindim, serie Viseher, că limba la originea ei nu avea nici o 

denumire nesensibilă, că rind pe rind cuvintele au trebuit să-și trans- 
forme semnificaţia lor sensibilă intr'una intelectuală (geistig), faţă 
de al căror înţeles metaforice am devenit cu toţii închiși (stumpf)... 
Intensitatea si iufenla eu care cuvintele se uzează impun necontenit 
puterea productivă æ poeziei“. (Aesthetik ete, $ 850, vol VI, pg. 
71). Dar oare această idee apare numai la Visehert As putea aminti 


1) Tată și un alt passagiu din Hegel în eure cuvintul este prezentat ca un 
semn de comunicare: „Der Geist zicht deshalb meinem Inhalt aus dem Tone ai 
solchen hetnus, und gibt sich dureh Worte «und, die awar das Element des 
Klanges nicht ganz verlassen, aber rum bloss &usmeren Zeichen der Mitteilung 
berabsinken'! (VForesumgem uber 4eathetit, IIT, pg 26). 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o gerie întreagă de esteticieni cari, în epoca idealismului estetic, o 

introduc în operele lor, lată pe unul din ei, pe M. Carriere care in 

Estetica sa, publicată în prima ediție la 1869, observă, fără a avea 

nevoia să citeze pe cineva: „Rădăcina sensibilă a cuvintelor, simbo- 
lismul for, eflorescenta legată de ele, a devenit adeseori de nerecu- 
noseut in intrebuinfarea vieții zilnice, transformindu-se prea mult in 
semne conceptuale, tocindu-se prea mult .... Limba a devenit prm 
aceasta abstractă și prozaică și poetul primeşte misiunea să redeg. 
tepte intaitivitatea originară a limbii gi, împreună cu simbolismul 
cuvintelor, să facă din nou sensibilă imaginea lor tonalà'*, (Aesthe- 
tik. Die Idee des Sehónen und ihre Verwirklichung im Leben und 
in der Kunst, 3. Aufl, 1885, vol, IL pg. 513—514), Atit de generală 
este ideia anulării progresive a caracterului sensibil al limbii si al 
întregii gîndiri, încît niei H, Taine, filosoful francez care trecuse 
prin seoala idealismului hegelian, nu simte nevoia de a aminti pe 
cineva. atunci cînd o exprimă în „Philosophie de l'Art'', serierea 
sa din 1865: „Caracterul propriu al culturii înaintate, serie Taine, 
este de a sterge din ee în ce mai mult imaginele în profitul ideilor. 
Sub efortul neîncetat al educaţiei, al conversaţiei, al reflexiunii și 
al ştiinţei, viziunea primitivă se deformează, se descompune și se 
risipeste pentru a face loe unor idei vide, unor envinte bine clasate, 
unui soin de algebră. Mersul curent al spiritului este de aci înainte 
raționamentul pur, Dacă revine la imagini, n'o poate face decit en 
aforțare, printr'o tresürire bolnăvieioasă și violentă, printr'un fel 
de halueinatie desordonată și primejdioasă ... Pronunfati, de pildă, 
euvintul arbore în fața unui modern; el va ști că nu e vorba niei 
de un cîine nici de o oaie, niei de o mobilă; el va situa semnul acesta 
într'un compartiment distimet gi etichetat al minții sale; aceasta în- 
seamnă pentru noi a înțelege, .. ete.'', (La Peinture en Italie, in 
Philosophie de l'Art, vol. I. pg. 151—152), O mărturie provenind din 
eereuri filologice vine să se asocieze moestora. Este aceea a lui W. 
Wackernagel, autorul uneia din cele mai renumite lucrări de poetică 
(Poetik, Rhetorik und Stilistik, op. post. 1873, 2, Aufl. 1888). pro- 
venită din prelegeri ținute încă din 1836, Wackernagel discută care 
sunt termenii vrednici a fi folosiţi de poezie. El tăgăduește acest 
drept cuvintelor uzuale gi prea mult întrebuințate, care ,tocindu-si 
efigia, printr'o circulație continuă, nu ne mai fac conștienți de ori- 
ginea lor sensibilă si imaginativă şi nu mai dispun de acea expresie 
şi impresie sensibilă, necesare stilului poetic"! (op. cit, pg. 489). 
Dar dacă astfel de opinii erau la mijlocul veacului trecut atit de 
generale, de ce să le mtribuim, atunei cînd le aflăm în paginde lui 
Maioresen, influenfii lui Viseher? Astfel de idei nu erau proprii 
lui Viseher; ele aparțineau de fapt idealismului estetic, din isvorul 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN ŞI CRITIC LITERAR 19 


căruia Maiorescu s'a alimentat împreună cu ati(j eontimporani ai 
săi. Prin astfel de idei, estetica lui Maioreseu nu este vischeriană, 
ei idealistă, Nimic din ee este absolut propria lui Viseher nu trece la 
Maioreseu. Dacă totuși Maioreseu îl va fi citit pe Viseher, eum lu- 
erul este foarte posibil, e} n'a împrumutat dim esteticianul german 
decit ideile eu totul generale, bunurile comune ale epocii. 

Pe lingă aceste idei, aplicaţiile lui Maiorescu în genere sunt ori- 
ginale, Totuşi cîteva exemple apar deopotrivă la Viseher si la Maio- 
resu. Serie Maiorescu: „Cînd zie „simt durere'', cuvintele sunt nu- 
mai prozaice, fiindeă-mi dau o noțiune intelectuală, dar nu mă si- 
lese a o întrupa; cînd zie „durerea mă cuprinde", loentiunea a 
devenit ma: poetică, fiindcă verbul este mai expresiv sau, cum se 
zice, maj pitorese. „Durerea mă pătrunde, durerea mă sügeatá'*, ete. 
sunt alte variatiuni corespunzătoare trebuintei de sensibilitate în eu- 
getarea aceluiași lucru. Si astfel vedem poeții prefermd cuvintelor 
abstracte pe cele ce exprimă o gindire mai individuală și calități 
mai palpabile“. (Critice, T, pg. 9—10). Exemplul cu expresia du- 
rerii apare și la Viseher. Mai este apoi exemplul din Sofocle $i unul 
din Shakespeare (Machbeth) care apar în ambele texte. Dar citeva 
exemple comune pe eare le-a adus reminiseența si care aleátuese de 
fapt bunuri de întinsă circulaţie ale literaturii sunt oare suficiente 
pentru a colora estetica lui Maioreseu eu nuanțe viseheriene? Răs- 
punsul nu poate fi decit negativ, cîtă vreme fondul lucrurilor nu ne 
dă altă indicație. 

«Judecată, așa dar, în cadrul timpului său, estetica |ui Maiorescu 
prima lui estetică, este o construcție idealistă, atit prin concepția ei 
generală asupra frumosului, eit şi prin funcțiunea specială pe care 
o recunoaște poeziei. Poezia ca artă a reprezentărilor fanteziei este, 
în adevăr, un concept idealist. Poezia ea artă a euvintului este un 
„concept mai nou, pe care a impus-o estetieii misearea simbolismului 
francez. Deosebirea dintre una si alta, adică dintre ceeace teoreti- 
cienii germani actuali numese ,Dichtkunst", spre deosebire de 
» Wortkunst'*, provine din natura deosebită a valorilor relevate rind 
pe rind în conglomeratul poetie, Noțiunea poeziei ea artă a imagi- 
nilor, ,,Diehtkunst'', pune mai viu in lumină elementele ei vizuale. 
Noţiunea poeziei ea artă a euvintului, »Wortkunst'*, ascentniazü 
mai puternie elementele ei muzicale. Fiecare din aerste noțiuni eo- 
respunde unei alte experienţe poetice si se leagă cu cite o altă sis- 
tematizare a domeniului estetie, După toate afinitățile remarcate 
mai sus, nu încape îndoială că noţiunea maioreseiană a poeziei apar- 

fine stadiului teoretic gi experienţei idealiste a poeziei, anterioară 
muziealizürii ei și concepţiilor teoretice corespunzătoare. 

Dar earaeterizind estetica si poetica lui Maiorescu drept con- 

struejii idealiste, n'am obținut o situare completă a vindito- 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rului romín printre eurentele vremii sale. Căei idealismul estetic a 
avut în veacul al XIX-lea o istorie: s'a degajat la început din 
mişcarea romantismului german, s'a diversificat în idealismul 
abstract al lni Schelling și Sebopenbauer gi în idealismul concret 
al lui Hegel, a luptat împotriva formalismului herbatien eu Viseher, 
s'a popularizat cu Cariere şi, înainte de a dispărea, și-a slăbit 
pozițiile, aeeeptind elemente psihologiste, Prima estetică şi poetică 
a lui Maiorescu aparţin acestei ultime faze a idealismului estetic, 
de nuanță hegeliană. Căci, dacă frumosul este pentru el, ca pentru 
toți esteticienii idealisti, manifestarea în materie sensibilă a ideii, 
ideia însăși nu mai înseamnă pentru el decit conținutul sentimental 
al conştiinţei, „Ideia sau obiectul exprimat prin poezie, serie Ma- 
ioreseu, este totdeauna un simtimint sau o pasiune, gi niciodată o 
cugetare exclusiv intelectuală sau care se ţine de tărimul știin- 
ţifie, fie in teorie fie în aplicare practică. Prin urmare iubirea, 
ura, tristețea, bucuria, desperarea, mínia, ete, sunt obieete po- 
etice... (Critice, I, pag, 27). Cu aceasta suntem însă departe de 
ceeenco füsüduia formula inițială a Ini Maiorescu, Ideia manifes- 
tată în materie sensibilă nu este idem hegeliană, logosul universal, 
conținutul spiritual al lumii, Ideia pentry Maiorescu este numai 
conținutul limitat al conștiinței umane, în latura ei afectivă. Poezia 
nu mai are, pentru pinditorul nostru, o semnificație metafizică, 
& o simplă semnificaţie psihologică. Ea nu ne prilejueşte conștiința 
în forme sensibile a absolutulmi, ei cel mult cunoștința pasiunilor 
care agită sufletul omenesc, Dar cu acestea nu ieşim din faza idealis- 
mului estetic, ej ne apropiem numai de poziţiile lui finale. Din 
idealism, teoria maioresciană păstrează încă afirmarea conținutului 
ea un element esențial al artei. Impreună eu esteticieni idealixmn- 
hui expirant, Maioresen interpretează însă acest conținut într'un 
sens exeluxiv psihologie, Ceenee se poate adăuga este că, judecat 
în cadrul curentelor europene, Maioreseu este unul dintre eei din- 
tii care a crezut necesară îndrumarea ideniismului hegelian către 
psihologism. Fr, Th. Viseher, in ,.Estetica'* sa dela 1846—1857, este 
încă metafizieian. Abia in serierile sale de bátrinefe, apărute după 
articolul lui Maioreseu, evoluează Vischer însuși câtre psihologism. 
Aproape însă în acelaşi timp cu antorel romin, publică I. H. von 
Kirehmann luerarea sa „Aesthetik auf realisticher Grundlage', 
1868, in care vechiul conţinut ideal al artei, despre care vorbise 
Hegel si toti idealigtti, devine un simplu conținut sentimental, Intr'o 
istorie generală a doctrinelor de estetică numele lui Maioreseu ar 
trebui amintit alături de acel al lui Kirehmann. Aceasta însă nu- 
mui în ce priveşte prima contribuție a lui Maiorescu, e&ei după 
sproape douăzeci de ani, figura lui de estetician dobindegte trá- 
sături noui. 


um 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN ŞI CRITIC LITERAR 21 


„m articolul său din 1885, despre Comediile lui Caragiale, invi- 
nuirea de imoralitate adusă autorului „Scrisorii Pierdute“, este 
respinsă eu motive sehopenhauriene, O adevărată operă de artă, 
afirmă Maioresen, nu poate fi decit morală, de oarece înălțarea în 
lumea fietiunilor ideale, füeindu-ne să ne uităm pe noi înşine, eu 
interesele noastre limitate gi egoiste, atacă rădăcina însăși a oricărui 
rău pe lume, „Fieţiunile ideale ale artei, ne va lămuri Maiorescu in- 
susi în articolul de răspuns Ja obiecțiunile lui Gherea, sunt asa numi- 
tele „idei platonice“, foarte clar reproduse eu acel caracter al lor în 
Estetica lui Sehopenhauer' (Contraziceri?, 1894, în Critice, III, 
pg. 87). Maiorescu avusese de altfel grijă să reproducă in „Con- 
vorbiri literare'* si în ,Rominia liberü'' din 1885, pasagiile din 
,Lumea ea voință gi reprezentare' a îni Sehopenhauer, care inte- 
meian apărarea lui Curagiale de învinuirea imoralității. Desvoltind 
eoneeputul sehopenhauerian ajunge Maioreseu la interesanta com- 
vluzie potrivit căreia nu numai că arta este prin esenţa ei morală, 
dar că imoralitatea s'ar introduce în cuprinsul ej abia prin preoeu- 
parea de a moralis o preocupare care ne-ar întoaree in „sfera 
zilnică a egoismului, unde atunci — m toată învățătura de pe 
seenă — interesele ordinare cîștigă preponderență” (op. cit, III, 
pg. 92), Nu încape niei o îndoială: Contemplatia estetică înfăţişată 
drept un factor al culturii morale este un motiv tipic al filosofiei lui 
uer, rare vedea în artă un prim moment, înainte de 
milă si de asceză, in luerares de eliberare a sufletului din constrin- 
gerile voinței de a trăi, 
Sehopenhauerian este Maiorescu și atunci cînd lámureste mai de 
aproape, împotriva lui Gherea, în ee constă impersonalitatea poe- 
tului, un caracter care se asociază de altfel firese cu personalitatea 
lui în forma exprimării artistice. „Poetul adevărat, serie Maioreseu, 
este impersonal în perceperea lumii, întrucit în actul pereeperii 
obiectului trebue să se uite pe sine gi să-şi concentreze toută pri- 
virea în obiect, prin aceasta numai obiectul ineetenzá seum de a fi 
individual mărginit si devine tip, se înfăţişează sub specie aeter. 
nitatis, cum zice Spinoza, este o „idee platonică'* (Contraziceri ? op. 
«it. HII, pg. 89—90). Curăţată în cea mai mare parte de termi- 
nologia originală, părerea aceasta reproduce pe aceea a lui Behopen- 
hauer, pentru care în actul eontemplafiei estetice, spiritul nu mai 
cunoaște lumea în forme timpului și a spațiului, la care îl obligă 
tendinţa voinței de a se orienta după interesele ei, străbătind din 
contră la cunoştinţa modelelor generale şi permanente ale Inerurilor, 
„ideile platonice". 

In sfîrşit, &chopenhauerian rămîne Maioreseu și in portreiul pe 
care i-l] face lui Eminescu, Am arătat într'un articol publicat ca 
un deceniu şi jumătate în urmă cum, întocmai ca și Caragiale sau 
Slavici, Maioreseu sehifeazá despre Eminescu un portret tipie, făcut 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din trăsături generale, printre care datele particulare ale vieţii și 
caracterului său ocupă un loe cu totul redus"), ,,Ceeaee earseteri- 
pează mai întîiu de toate personalitatea lui Eminescu, serie Mnio- 
reseu, este o așa de eovirgitoare inteligență, ajutată de o memorie, 
căreia nimie din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici 
chiar în epoca slienafiei declarate), în cât lumea în care trăia el 
după firea lui si fără nicio silă, era aproape exclusiv lumea ideilor 
generale ee și le insugise și le avea pururea la îndemină, In aceiași 
proporție tot ce era caz individual, întîmplare externă, convenție 
socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obgteaseü, gi chiar 
soarta externă a persoanei sale ca persoană, îi erau indiferente“ 
(Eminescu si Poeziile lui, 1889, în Critice, IH, pg. 113—4). In per- 
sonalitatea lui Emineseu, Maioreseu relevă asa dar tocmai acele insu- 
şiri acordate eu caracterizările filosofiei lui Schopenhauer, care 
vedea în geniu un caz de preponderență hotărită a facultăţilor de 
eunouștere asupra voinței. In portretul moral al lui Eminescu, Ma- 
ioreseu reeunoaste prin transparență calitățile geniului sehopen- 
hauerian. Fără teoria geniului în Estetica lui Schopenhauer, este 
probabil că judecăţile lui Maiorescu asupra firii lui Eminescu n'ar 
fi Imat aceiași formă. 

Apreciată în raport cu mişcarea de idei a timpului sáu, con- 
tribnfia estetică a lui Maiorescu ne apare idealist-hegeliană în epoca 
dintre 1560 și 1870 şi idenlist-schopenhaueriană, în răstimpul dela 
1880 la 1890. Substitutia produsă in înriuririle care au lucrat nsu- 
pra propriei sale cugetări, se explică prin faptul că in intervalul 
dintre cele două epoci ruina filozofiei lui Hegel n'a încetat să se 
consume, în timp ce steaua lui Sehopenhauer nu contenea să se 
înalțe. In desvoltarea cugetării sale, Maiorescu a urmat astfel cu- 
rentul timpului, deși trecînd dela Hegel la Sehopenhauer el oscila 
între donà punete de vedere destul de opuse. Căci, după cum a arătat 
Ed. vou Hartmann, în a su Die deutsche Aesthetik seit Kant, 1886, 
Hegel este reprezentantul unui idealism coneret, pentru care fru- 
mosul este întruparea ideii în materie sensibilă, în timp ee Scho- 
penhauer este purtătorul de cuvint al unui idealism abstract, pen- 
tru care frumuseţea este reprezentarea ideii pure, a ideii platonice. 
Acolo unde hegelianul recunoaște sinteza ideii cu realitatea senai- 
bilă, sehopenbauerianul vede modelele tipice și permanente ale 
luerurilor, curățate de toate adaosurile impure ale experienfii con- 
crete. lesind de sub influența lui Hegel și trecînd sub aceia a lui 
Schopenhauer, Maiorescu parcurge distanța care separă idealismul 
concret de cel abstract, fără ca nevoia sa de sistematizare să fi fost 
destul de mare pentru a încerca să introducă o unitate între aceste 
puncte de vedere deosebite, Dar după cum, preluind unele motive 


1) Personalitatea lui Eminescu, în vol. Fragmente moderne, 1925. paz. 
13 urm, 


anii... 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN $1 CRITIC LITERAR 23 


ale idealismului hegelian, Maioreseu le dă o coloratură psiho- 
logistă, tot astfel atunci cînd cugetarea sa desvoltă teme 
haueriene, psihologismul său latent nu uită să intervie, lată-l, de 
pildă, în articolul despre „Comediile dlui Caragiale“, stabilind un 
prineipiu : „Așa dar, serie el, arta dramatică ure să expună conflietele, 
fie tragice, fie comice, între simțirile şi acțiunile omeneşti cu atita 
obieetivitate curată încit pe de o parte să ne poată emoţiona prin o 
ficțiune a realităţii, iar pe de alta să ne înalțe într'o lume imper- 
sonalà'' (op. eit, IIL pg. 52). Răsunetele sehopenhaueriene ale 
acestui pasagiu sunt incontestabile. Totuşi, cînd Maioreseu vorbeşte 
despre emoția pa care neo provoacă ficţiunea realităţii, el între- 
buinţează un limbaj psihologie care nu este al lui Sehopenhauer. 
Pentru acesta, contemplația estetică este un aet de cunoaștere, nu 
un prilej de emoţii. Estetica lui Schopenhauer era o dependență a 
epistemologiei, în timp ce după gindul mai tainie ul lui Maiorescu 
cred că ea ar fi trebuit să se transforme într'un capitol al psiholo- 
gici. Luerul s'a petrecut de altfel chiar în timpul ultimei epoci de 
activitate profesorală şi scriitoricească a lui Maiorescu, fără ca 
prefacerile vremii sà-] fi influenţat într'um fel onrecare, Niei seri- 
erile şi, după eit se pare, niei lecţiile lui nu înregistrau ecoul 
bogatei mișcări științifice care, îndată după 1590, transformau ideile 
noastre asupra sentimentului estetic, asupra creației artistice, asu- 
pra fenomenului stilurilor si atitea alte probleme cure alcătnese 
variata țesătură a esteticii contimporane 


Alături de estetician, stă criticul literar. Mulţi dintre acei 
care au seris despre Maiorescu, au recunoscut în el mai mult un 
critie al culturii decit al literaturii. Și, fără îndoială, apropi- 
indu-se de fenomenul literar, Maiorescu o făcea, mai ales in pri- 
mele lui studii, eu interesul pe care îl merită literatura ea o parte 
importantă s culturii unui popor. Defectele pe care el le com- 
bate în producția literară provin din neajunsurile culturale ale 
timpului. Cenzura lui literară face parte dintr'un plan general do 
ridicare a nivelului cultural, Nu este cazul de a insista aei asupra 
succesului |ui Maioreseu în această direcție Ori ee cunoscător al 
istoriei noastre culturale stie bine că dela data apariţiei primelor 
studii ale |ui Maioresen Începe o epocă nouă, Critica lui incisivă si 
ironică desarmeazá o mulțime de forme ale veleității ştiinţifice, 
literare și oratorice. O mulțime din megalografii ştiinţifici, din 
retorii și limbuţii parlamentari, din poeţii superficiali si lipsiţi de 
formă n'au mai îndrăsnit să vorbească, să serie și să publice de teama 
ridicolului, Maiorescu a atras risul sănătos de partea lui. La popoa- 


24 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


rele latine, seriitorii care an știut să-și asocieze humorul publie, uu 
avut totdeauna dreptate piină la urmă. Ironia maioreseian&, care este 
altceva decit sareasmul lui Heliade, a ciştizat o victorie strălucită, 
mai întii în cîteva conștiințe mai luminate, apoi în infele 
tuturor, Această fină armă, făcută din oţelul cel mai elastic, lupta 
pentru o cauză nobilă și gravă, pentru impunerea sincerităţii, a com- 
petenţei, a exactității si măsurii, a adevărului în fond și a demnității 
în formă. O undă de atieism pătrunde odată cu Maioresen in enl- 
tura noastră modernă care, trezindu-se la viaţă sub zodia roman- 
tie, eucereste abia cu e] rădăcinile ei clasice, Rolul binefăcător al 
Ini Maioreseu În îndrumareu culturii noastre nu poate fi nici deeum 
exagerat. Dar rolul lui de critic literar? 

Este adevărat că articolele de critică literară, adică acele con- 
saerate fenomenului literar individual, nu sunt prea numeroase, 
Dar prodweţia lui Maiorescu nu este abndentă pe niei unul din tă- 
rimurile pe care s'a exercitat. Omul acesta nu iubea niei una din 
formele excesului, niei aceea a poligrafiei, Convingerea lui adineá 
era că un cuvint cumpătat spus la timpul lui prețuește mai mult 
decit o furtună de vorbe rostite în orice împrejurare, Maiorescu 
nu are apoi niei acea conştiinţă mai nouă a profesionistului literar, 
a insului trăind la masa lui de seris şi produeind eu regularitatea și 
statornieia oricărui mestesugar, Formula lui aristocratică de viață îi 
impune să slujească literatura, fără să j se robeaseă. Instinotele lui 
îl eondue către slujba conducerii, nu către aceia a comentarului 
permanent si subordonat, Din această pricină, puţinele articole de 
eritică hterară ale lui Maiorescu sunt mari date ale literaturii 
noastre, Articolul despre Eminescu subliniază cu energie impor- 
tanfa epocală a poetului si sehifeazü pentru o generaţie întreagă 
liniile generale ale interpretării eminesciene. Articolul despre Cara- 
giale impune definitiv pe acest seriitor. Din generația următoare, 
e) stie să recunoască numai decit metalul nobil în opera unui 
Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brüteseu-Voinesti. Astfel, 
dacă oficiul eel mai de seamă al eritieei literare este acela de a 
recunoaște și impune valori noui, nimeni nu l-a împlinit mai bine 
decit Titu Maiorescu. Căci în serviciul acestui scop, el avea toate 
însuşirile care desemnează pe criticul literar, gustul înnăsent și 
rafinat în frecventarea marilor modele, alături de independenţa și 
curajul judecăților. Gustul lui Maiorescu nu l-a înșelat mai niei 
odată. Sub semnătura lu) nu aflăm mai nici o părere pe care el 
însuşi ar fi trebuit s'o retragă mai apoi, Căci dacă, de pildă, în 
articolul despre „Direcţia Nouü'*, 1872, el numeşte alături de Vasile 
Alecsandri și alături de tînărul de 22 ani Mihail Emineseu, a cărui 
însemnătate el o resimte din acest prim moment, pe unii seriitori 
secundari eum sunt Matilda Cugler sau Theodor Serbüneseu, el o face 
eu deplină conștiință că meritele acestora sunt relative cu mediul 
literar al epocii: „Plăcerea noastră, serie Maiorescu, şi poate nu e 


TITU MAIORESCU ESTETICIAN ŞI CRITIC LITERAR 23 


exagerat să zicem: un fel de recunoştinţă pentru producerile lite- 
rale ale d-rei Matilda Cugler, si ale d-lui Serbüneseu, va fi cu 
atit mai ușor de explicat, cu eit ne vom aminti mai mult mijlocul 
literar, în care le aflăm"! (op. eit. I, pe. 169). Nuanţa nu trebue să 
scape nimănui, Criticul acordă acestora o simplă mențiune, Recu- 
noașterile totale nu le-a oferit decit scriitorilor cărora nu ar fi 
trebuit să le retragă nici odată. Si aceste recunoașteri le-a proclamat 
nu numai eu intuiţia gustului său singur, dar şi eu independența si 
curajul caracterului sáu, Articolul despre Comediile Ini Caragiale 
a fost publicat curind după fluerarea piesei „D'ale Carnavalului": 
în sala Teatrului Naţional și într'un moment în care o parte a presei 
zilnice se îndirjea împotriva autorului ei. Oind gustul publie începe 
să se despartă de Vasile Alecsandri si cînd tinerii scriitori Barbu 
Delavrancea și Alexandru Vlühufá cred că au nevoe să-l scadă pe 
Alecsandri pentru a sprijini reputaţia în ereștere a |ui Emineseu, 
Maiorescu intervine pentru a restabili criteriile: „In Alecsandri, serie 
el, vibrează toată inima, toută mişcarea compatrioților săi, vită wa 
putut într'o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de 
azi... A lui liră multicordă a răsunat la orice adiere ce s'a putut 
deştepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia fni. Im ce stă 
valoarea unică s lui Alecsandri? In aceastá totalitate a netiunii sale 
literare“! (op. cit. IIT, pg. 68—9), Curajul si independenţa lui 
Maiorescu se afirmă ln ocazie chiar împotriva sa însuşi, Astfel, eri- 
tieul care afirmase că sentimentul patriotic nu poate deveni materie 
de urtă, din pricina caracterului sáu practie-politie, revine asn- 
pra aeestei generalizüri, cind patriotismul t se prezintă în formă 
adevărată si adincă, în poeziile lui Octavian Gogu, 

Ar fi o interesantă cercetare de făcut în legătură eu natura 
judecăților pe care le formulează Maioreseu în articolele de eritică 
literară, Günditoru! pentru cure frumuseţea artistică este manifes- 
tarea unei idei în materie sensibilă, va urmări atât cuprinsul erea- 
tior literare cât și forma exprimării lor. Dar cum substanţa de 
idei și sentimente a poeziei nu există decit in forma sensibilă care 
le exprimă si nu prețuește decit în măsura in care aceasta din urmă 
o manifestă cu adevărat, criticul înclină spre părerea că forma 
literară trebue să fie obiectul carneteristie al investigației sale. Ar- 
ticolele de critică ale lui Maiorescu acordă astfel o atenţie preeum- 
pănitoare elementelor de formă ale creației literare, În articolul des- 
pre Eminescu, eì surprinde tot ca trece în forma poetului din limba 
şi literatura populară, care au fost totdenuna în concepția criticului 
fundamentul oricărei creaţii culte, Observaţii asupra rimei emines- 
eiene, asupra chipului în care nceasta folosește cuvintul familiar 
şi prozaie, numele propriu sau cuvintele însoțite de forma pre- 
scurtată a pronumelui, tot veeace va indica mai tirziu ca un succes 
al „măestriei limbistiee'', completează această primă analiză a for- 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mei eminesciene. Mai bogate sunt observaţiile de aceeași natură în 
raportul academie asupra poeziilor lui Octavian Goga, în care sunt 
relevate expresia măsurată, asonanfele alternind cu „biruitoarea 
împerechere“ a rimelor neașteptate, spontaneitatea naivă a formei 
în contrast eu ,paradigmele clasicismului strein'í gi eu a lor tra- 
diție de regule ingepenite. O interesantă remarcă asupra superio- 
rității ritmului rominese, eare dispunind de o accentuare mai va- 
riat& a cuvintelor, se caracterizează prin mai multă libertate, este 
strecurată printre toate acestea, In fine, in paginele consacrate 
d-lui M. Sadoveanu, eritien| laudă „intuiţia exactă“ a povestito- 
rului, „adaptarea formelor de exprimare la feluritele împrejurări *, 
sobrietatea stilului, cuvîntul capabil să trezească imaginea plastică, 
onomatopeia anumitor notații, firescul vorbirii, justa gradare à 
nuanfelor în întrebuinţarea unui vocabular cînd familiar, cînd dia- 
lectal. Dar mai presus de toate, el laudă caracterul reprezentativ 
al prozei sadoveniste, darul ei de a înfățișa societatea noastră pe 
diferitele ei trepte, un merit pe care îl impunea esteticei implicite 
a criticului, presiunea naturalismului eontimporan. 

Ce putem spune la sfîrșitul acestor consideraţii asupra lui Ms- 
joreseu ca estetician şi critic literar? Ce putem spune din acest 
loc a cărui situație caracteristică se datorește fără îndoială prece- 
dentului și exemplului său? Maiorescu este creatorul esteticei filo- 
sofiee în cultura noastră. Prin gustul şi prin virtuțile caracterului 
său, el a devenit pilda invariabilă a oricărei activităţi eritiee. Desi- 
gur, în cursul timpului, estetica n'a putut rămîne așa cum ne-a 
prezentat-o el în cîteva studii de mare răsunet, Peste simpla gene- 
ralizare filosofică, ea a simţit nevoia să-și sporească legăturile eu 
alte ştiinţe morale conexe, să introducă metode noui, să extindă 
baza ei de fapte și experiențe artistice, să se țină mai strîns în con- 
tact eu tot ce-i poate aduce progresul cercetării în alte eulturi, 
Critiea literară a resimţit nevoia să devină mai activă, mai mili- 
tantă, poate ceva mai deschisă formelor noui de expresie. Exigen- 
fele mai recente n'au alterat însă cu nimie puritatea şi înălţimea 
modelului venerabil al disciplinelor noastre. Ele n'au produs pe 
nimeni care să-l egaleze în echilibrul gindului teoretic cu aplica- 
rea lui practică, Poate că în cursul timpulni s'au ivit capete mai 
bogate în idei și talente critice mai pline de hărnicie. Nimeni n'a 
purces însă la opera de judecare a literaturii eu o înălțime mai mare 
de vederi si, de pe inaltele foigonre ale principiilor sale, nimeni n'a 
privit en mai multă stürninfá către fenomenul literar, Astfel, eind 
în configuraţia actuală a culturii noastre întimpinăm de atitea ori 
pe teoreticianul abstract figurind alături de empiristul eritieei, nu 
putem să nu salutăm în echilibrul realizat de Maioreseu nu numai 
modelul neintreeut, dar si ţinta permanentă a nüzuinfelor noastre, 


TUDOR VIANU 


Pi 


FENOMEN CERESC 


N'o ştiut nimeni din cetate, 

Ce s'a. petrecut peste lacuri, afară, 
In după amiaza asta de vară, 
Cam pe la ceasul șase jumătate, 


S'a întins de-odată o eclipsă a vieții, 

O tăcere ca o premergătoare a dimineții, 
In care se'ngropau și pas gi răsuflare, 

Și ciripit și-a frunzei clătinare, 


Trecea tăcutul erainic al veștilor sfíntului ceas. 
Și valul suit pe creastă-a rămas. 


Apoi porniră şoaptele, safete, 
Văzduhul de-o divină spaimă 'nfiorind ; 
Vâzutelor sí nevüzutelor, ducind 

Solie grabnică, fără pecete. 


Și s'a cutremurat a zărilor zidire, 
De porunca fără de grüire, 
După ale necunosewtului perdele, 
Maestri adunați de zor, 
Prins-au a împlinta grele drapele, 
Pe^nalte. colonade de decor. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Din valea zării, "n plesnete de bice, 

Urcau cu vuict turmele voinice 

A norilor cu largi grumazuri; 

Ii așteptau, infipti pe picioare, 

Zidari cu brațe de talazuri, 

Arhitectii sistemelor solare 

Şi electricieni, meșteri în scăpărări de-amnare. 


Stinei de cremeni pentru temelii, 
Pringeau grele rojile carelor, 
Aduse în goana armásarilor, 

Cu rüsuflete de vijelii. 


In piroane de foc báteaw ciocanele erunt, 
Tigneau castele violete 

Cu turnuri gi cu giruete, 

In mijlocul pădurilor bătule de vint. 


Grădinari în albastru vestmint, 
Limpezeau ochiuri de lacuri, müestre, 

In cari curgeau treptele stropite de flori, 
A înghirlandatelor palate de mori. 


De-odată soarele "nflori covoare rogii la ferestre, 
Si ca pe-un lung şi luminos pridvor, 

Printre cetățile cerești 

Pínà in geana sării pământeşti, 

Desfüsurü o jerbă de raze, covor, 


Atunci a devenit totul atit de violet, 
Că te-aştepiai să pornească încet 

O ploaie de cristale de-ametist, 

Ca din bagheta unui scamator artist. 


FENOMEN CERESC 


Apele lacurilor s'au Lăsat la fund. 
Cu frunfile închinate pe prund, 
Copacii și-au aplecat coroanele, 
Pulygerele și-au aprins lampioanele, 


Armatele arhanghelilor îşi bubuie tobele "ntr'una.., 


O clipă, şi "ned una, şi "ned nna... 


Apoi covorul de lumină s'a stins, 
Torțele frinte nu s'au mai aprins, 
Fortüretele și palatele 

S'au răsturnat unele peste altele, 
Albastrele iazurile 

Si-au rupt zügazurile, 

Ametistele s'au prefăcut în serum, 
Peste lume s'a lăsat o umbră de fum... 


Azi, peste lacurile de lingă cetate, 

A trecut Dumnezeu pe la ceasul şase jumătate, 
Pe cărările cerului 6npotmolite, 

Se mai pot vedea decorurile prăbuşite, 


NOAPTE DE VARA 


Zine în rochii destrămate, de puf, 

Scutură sita de aur, lună, 

De curge mălaiul pe case, prin pomi şi prin stuf, 
Și peste palatele balaurilor din fíntind. 


Ingeri neastimpărați, 

De sfinți bürbogi, 

Și somnorosi, 

Adesea și pe-ascuns wrechiatt, 

Igi viră degetele prin pinza albastră de fai, 
De curge prin găuri lumina din rui, 

In mări și 'n băltoace, 

Ca din, mâncate de cari, boloboace. 


Alții și-au Iunat săniuțele de sub pază, 
Și agezindu-le pe cite o rază 

De luceafăr, sau din steaua mherului, 
Vin de-a dura toemai din dealul cerului. 


Unul s'a opintit într'o ciupercă, 

Sub care, în pădurea de iarbă, 

Státea cocoțat pe-o balercă 

Un omulef cu nas roșu și cu barbă; 

Şi care era atita de beat, 

Că miei n'a băgat de seamă cine La răsturnat, 


NOAPTE DE VARĂ 


Un iepure a zărit lingă scorbură doi ochi de cărbune 
Și spune grăbit a rugăciune; 

Și măcar că s'a topit de mult mogildeata, 

Tot îi mai tremură de frică musteața. 


Pe lac, broaștele au spart luna 

Și se ceartă că nu le-ajung bucățelele; 

Pe cînd în jurul lacului dănțuiese ielele, 

Afară de una, 

Care stă pe mal și plinge că i s'au rupt mărgelele. 


Um faun furișat din orchestra de naturi, 

S'a apropiat tiptil, ew gindul aprins, să o fure; 
Și-a fugit cu ea peste plaiuri 

Pind într'un desig de pădure, 

Unde, pe sub frunze umbroase, 

Lucese, luminările, ochii veveriţelor curioase, 


Luna îşi comandase în grădinile ei, de cu zi, 
O cunună de trandafiri „Maréchal Ney'*, 
Pentru o tăinuită aniversare; 

Și cind s'a întunecat, a aruncat-o În mare, 
Pentru un marinar din Turkestan, 

Cu risul cu o sărbătoare, 

Care s'a înnecat acum un an, 


Un tînăr ce și-a așteptat iubita într'un pare de tei, 
A plins, și-apoi a compus un sonet. 

Atunci luna a simbit dintr'o rană, 

Și-a rugat pe wn înger să-i imprumuta o pană, 

Ca să inscrie în condica ei, 

Incă wn poet, 


ANA LUCA 


31 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE 
RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE *) 


TRATATIVELE CU ,ANTANTA* 


Nentralitatea Romîniei nu impiedeea desfágurarea războiului 
diplomatie care se ducea activ pe ambele fronturi. Cele două con- 
stelații în luptă aveau ea unul dim cele mai însemnate țeluri cîști- 
garea eoopera(iei militare a Romîniei, jar pinà atunci, cel puțin 
asigurarea unei neutralităţi binevoitoare din partea ei, adică pu- 
tința de a trage eel mai mare profit din asezarea ei geografică gi 
din folosirea bogatelor ei resurse economice. Războiul diplomatie, 
dus pe teritoriul Rominiei, cu centrele de luptă in cancelariile mi- 
nisterelor de externe, ale ambasadelor și legațiunilor, înregistra 
lupte tot atit de aspre eu episoade numeroase, eu alternative de is- 
binzi si înfrîngeri, ea şi războiul armatelor, Am văzut în capitolul 
preeedent**) împrejurările si etapele tratativelor diplomatiee eu 
Puterile centrale si pentru ee ofensivele acestora, cînd brutale, cînd 
insinnante, au dus la un esee complect, 

Paralel eu aefinnea diplomatiră a Puterilor centrale, se des- 
figura, eu o egală tărie, acţiunea Antantei, Premisele acesteia erau 
mai complicate. In timp ce din partea Puterilor centrale ebestiunea 
se punen ea Rominia să-și păstreze locul în alianța încheiată pe 
vremuri si să-și împlinească obligațiile, Antanta cerea o deslipire 
de vechile aliate si o orientare noni. Acţinnea Antantei avea însă 
avantajul de a se putea sprijini pe sentimentul publie, care era de 
partea telurilor ei. Rolul diplomaţiei era de a pune în valoare acest 
sentiment în slujba unei aeţiuni de coluborare militară suseeptibilă 
de sueees eara să ducă la realizarea idealului naţional al poporului 
romin: întregirea ţării cu provinelile supuse dominaţiei streine, 


*) Din: Istoria războiului pentru întregirea Romániei Ediția III-a, în 


cura de pregătire. 
**) Preludiile, cte.: Tratativele eu. Puterile centrale, 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 33 


Din partea Antantei, rolul de frunte în tratativele cu Rominia 
La avut Rusia, Din cauza situației sale geografion; fispárliga - 
țaristă era cea mai directă interesată la colaborarea militară a 


metodă, Tratativele cu Rusia erau menite dela încep 
grou, din cauza neinerederii pe care o inspira iar tgp d 
ițioasa sa vecină. Reminiseenfe istorice foarte apropiate obligau 
nir Ta o prudență deosebită. Se adăoga la aceasta, nervositatea 
pulsivitutea, adeseori brutalitatea 
externă a Rusiei de conducătorul ei, ministrul rus al afacerilor 


politică, brutală prin metoda ei, purtind riginar 

erederii, era natural ea privirile Du HOM ME 
preferinfà spre Franța, a cărei sețiune era mai umană, mai înțele: 
gütoare a mentalități şi intereselor poporului al cărui concurs se 
solicita şi a cărei soartă se juca, mai dibace gi mai mlădioasă. Ori- 
cum, Rusia avea rolul principal în acțiune, cuvintul hotăritor în 
disouțiune, iar representantul ei, Sazonov, animatorul diplomatie 
2 Antantei, era indicat să fie omnl iniţiativelor, pe care, după 
a ora roadster care hisce n ue 
a ipac ale Pagi us şi a aduce in Pardi siena s 
naeng gi a simpatie pentru Bomfnia, ca un ealm care 


Țările balcanice, prin positia lo geografică, trebuia 
teatrul primelor manevre 9a «uud ministru rus. Che Fei 
primele zile ale războiului, Sazonov intervenea la Sofia în chip 
D somind Bulgaria să püstreze neutralitatea şi să d 
esee gas nimic împotriva Serbiei. Pe de altă parte, Serbia nu 
so icitatü BÀ facă sacrificiul de a cumpăra neutralitatea, nesi rin 
ei vecin eu prețul citorva.eoncesiuni teritoriale in M ieda 
ai nor - energică acţiune diplomatică se desfășura însă în 
3 Mene fni propusese să continue faţă de Rominia, în 
eed 1 supremă, acţiunea de apropiere începută în decursul 
Dalai —— s pecetiuită la Constanța. Prima mişcare fusese 
a de à asocia Rominia la opera de potolire a conflictului 
cub b, prin intervenția guvernului romin la Viena, In 94 Iulte 
înminarea ultimatului austriac la Belgrad, Nereușind aceasta 
rara — şi, pe cit se pare, sinceră încercare — ministrul rus insár- 
inà pe ministrul plenipotențiar rus la Bueuresti, Poklewski, să 


3 


34 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sondeze pe Brătianu dacă Romínia se socotea liberă și care ar fr 
atitudinea ei în caz cînd ar isbueni eonflagrafia de temut. Fáeind 
alusie la posibilităţile viitoare, Sazonov arăta că soarta Serbiei, 
acuzată de iredentism, va amenința miine gi pe Rominia sau ea va 
fi nevoită să renunţe la realisarea idealului său național, Răspunsul 
lui Brătianu a fost foarte prudent: Romînia așteaptă i 
evenimentelor şi e decisă să apere tratatul dela Bucureşti 5) €), 

La 28 Iulie, Austroungaria declară războiu Serbiei. Războiul 
genera! nu mai putea fi evitat, date fiind angajamentele hotărite 
luate de Rusia faţă de Serbia; de altfel, Austro-ungaria luase 
măsuri militare la granița dinspre Rusia. s 

Rusia începu sá-si caute aliați, Rupind eu tradiția dupá are. 
„tăile diplomației sunt lente'', Sazonov adoptase în diplomaţia sa 
metoda ofensivelor fulgerătoare, Chiar în ziua de 29 Iulie el insár- 
cinează pe Poklewski să întrebe categorie pe Brătianu asupra posifiei 
Romîniei, lăsîndu-l să întrevadă „posibilități de profit pentru. 
Rominia, dacă se alătură eu noi împotriva Austriei 6), Această 
idee e precisată a doua zi, 30 Iulie, prin instruefiile : „veţi puten 
declara definitiv lui Brătianu că suntem gata a lua în considerație 
anexarea Transilvaniei la Romínia'*, Sazonov e încurajat în această 
inițiativă de sugestiunile venite dela Paris prin Isvolsky, eare zo- 
regte a fügidui Rominiei Transilvania, spre a o împiedeca de a 
merge cu aliata sa oficială, Austroungaria "), 

Situația Romîniei nu e ușoară, Legatá eu Puterile centrale 
printr'o convenţie care e în vigoare, amenințată în coastă de Bul- 
garia care stă în aşteptare, nu-i este cu putință să asculte glasul 


inimii şi să-și plece urechea la ademenirile puternicului vecin, spre- 


a executa o subită şi radicală schimbare la faţă a politieii sale. — 

Dar Sazonov e nerăbdător; el trece peste cîteva zile la iniția- 
tive formale, in care caută să angajeze şi puterile aliate, Anglia şi 
Franţa, în vederea unei presiuni comune asupra Romîniei. El le 
cere să intervină „fără a pierde vremea“, prin representan (ii lor 
la Bucureşti, ca să facă guvernului romin declaraţie de adesiume la 
o convenție a Rusiei eu Rominin, pregătită de dinsul si să se declare- 
solidare eu acțiunea lui, eonsiderindu-se in războiu cu orice Stat 
ar staca Romînia*) (aluzie la Bulgaria). Ministrul rus presintă. 
lui Diamandy, representantul Romîniei la |Petrograd, proiectul 
acestei convenţii, al cărei eel mai important punct era că: Rusia 
se nngajeazá să nu înceteze războiul împotriva Austroungariei mai 
inainte ca țările din monarhia austroungară, locuite de o populație 
rominease, să fi fost reunite la coroana Romîniei‘ *). 

Asa cum era formulată propunerea rusească, ea era și nepre- 
cisă şi intempestivă. Ea nu precisa de loc care erau teritoriile: 
pe care le oferea cu atita grabă, nici nu ţinea socoteală dacă pre- 
gătirea de războiu a Romîniei din acel timp era cupabilă să suporte- 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 35 


riscurile unui războiu, niei de celelalte ponderabile şi impondera- 
bile ale schimbării bruște pe care o reclama, Sazonov grăbi pe Dia- 
mandy să plece personal la București spre a supune lui Brătianu 
planul convenției, 

Miniştrii Antantei au impresia că Sazonov merge prea repede. 

Președintele republicii franceze nu se poate retine de a vedea în 
chipul grăbit si brutal al propunerilor rusești un fel de amenin- 
fare care ar putea să indispună Romiînia „un procedeu displăcut 
ş. semeţ, jienitor faţă de o fară care întreține în acest moment cu 
Rusia relaţii bune si care a avut cu noi totdeauna relaţii excelente“, 
De altfel, această metodă de a vinde blana ursului din pădure, face 
preşedintelui impresia de ceva „aventuros și pueril'* 23). Doumergue, 
ministrul de externe al Franţei, intervine la Petersburg cu obser- 
vatia că lucrurile nu trebuese bruseate, deoarece in Rominia sunt 
diferite curente iar țara are anumite angajamente“), Ministrul 
Franţei la București, Blondel, e îngrijorat ca nu cumva amorul 
propriu al Regelui Carol [ să fie ofensat. Faţă de situația încă 
nel&murità din Baleani, trebue procedat eu prudență, spre a evita 
greseli de tactică, Intretimp, consiliul de coroană dela Sinaia hotă- 
rise expectativa armată, astfel încît Brütiann nu putu să dea 
ministrului rus Poklewski la 10 August decit un răspuns cordial, 
dar măsurat şi prudent: „în fasa actuală a conflictului care divide 
Europa, guvernul romin trebue să-şi mărginească sforțările sale la 
păstrarea neutralității, aga cum s'a decis de Consiliul de coroană și 
la menținerea echilibrului baleanie *), 


După înapoierea ministrului romîn Diamandy la Petersburg, 
încep a se lega tratative metodice, la care imu parte şi representantii 
guvernelor francez şi englez, cărora li se cere să fie chezasi a angi- 
jamentelor ruse. Vechea indispozijie si neîncredere față de Rusia 
este încă trează în spiritele Rominilor, Deocamdată, această che- 
zășie stă numai in asigurările lui Poklewski, ceea ee este puțin, 
Paralel cu chestiunea transilvană se pun stăruitor în discuție ches- 
tiunile balcanice: menținerea integrală a tratatului dela Bucureşti 
împotriva Bulgarilor și o alianță balcanică îndreptată împotriva 
Turciei, a cărei atitudine de coehetărie cu ‘Puterile centrale deschide 
perspective pesimiste pentru Antantă, 

Evenimentele de pe teatrul de războiu influențează asupra 
guvernului romin, care nu se poate decide să facă pasul grav ce i se 
propune. Operajile militare pe frontul principal al războiului se 
anunță favorabile Germanilor, Francezii pierd bătăliile dela fron- 
tiere si Germanii pronunță marea lor mişcare de întoarcere a fron- 
tului francez prin Belgia, Presiunea diplomatică austro-germană, 
ajutată de exploatarea dibace a victoriilor de pe fronturi, este 

foarte puternică; ea are în persoana Regelui Carol [ un sprijin 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mina întiia, Blondel sugerează guvernului său ideea ca Rusia 

e; ofere Romîniei judeţele din sudul Basarabiei, pentru ea velei- 
tăţile Suveranului să fie confirmate prin forța sentimentului pu- 
blie *). Guvernul romin se menţine în atitudinea sa preeantă. 

Chestimni maè mărunte se impletese cu marile probleme poli- 
tice şi militare. Necesităţi imediate trebuese satisfăcute eu ajutorul 
Romîniei. Agezată la răspintia căilor prin care cele două tabere se 
pot aprovisiona şi-şi pot ajuta aliaţii, dispunind ea însăși de bogății 
mari, indispensabile țărilor beligerante pentru ca să poată duce rüz- 
boinl, Romínia e solicitată st dintr'o parte și din cealaltă, la atitu- 
dini binevoitoare; acestea riscă însă să fie considerate de partea ad- 
versi ea inamieale, O mulțime de difienități si de situații delicate, 
provocatoare de conflicte, nase pentru dinsa din „această cauză. 
Guvernul romîn caută să le ocolească prin atitudini neutrale şi 
printr'o cumpănă cît mai echilibrată între cele două partide. O 
mare iritare a produs atit în cercurile antantofile din țară, eit şi 
în eancelariile Antantei, trecerea prin teritoriul român la trei săp- 
tămîni după declararea războiului a unui tren militar, transportind 
în Turcia peste 500 de marinari şi technieieni germani, în civil, cu 
ofiţerii lor. Pe de altă parte, s'a lăsat liber transitul materialului 
de războiu din Rusia spre Serbia și s'au făcut chiar cele mai mari 
înlesniri directe Sirbilor, vinzindu-li-se material ` gue rone 

Marșul fulgerător al Germanilor asupra Parisului - pru- 
denja gu rabie i român, Tratativele începute eu Rusia stagneazà. 
Preocupările Amtantei se îndreptează acum mai mult spre Italia, 
Suediu, Balcani, Japonia. A 

In obseuritates ce domnea pină acum pe cimpurile de luptă, 
se face deodată lumină. Se produe cele două mari evenimente, 
hotăritoare pentru prima perioadă a războiului : vietoria franceză de 
pe Marna și victoria rusă dela Lemberg. Este prima criză dim timpul 
neutralității romine: „momentul dela Lemberg“. Unii oameni 
politiei romini ered că acest moment este priineios pentru ieşirea 
din neutralitate şi intrarea în acţiune alături de Antantă =). 

Ineurajat de conjunctura favorabilă, Sazonov reia manevra sa 
diplomatică faţă de țările balcanice. Sir E. Grey, ministrul de 
externe britanie, este indispus de demersurile „grăbite si desordo- 
nate ale colegului său rus si înclină pentru o federaţie a Romîniei, 
Bulgariei si Greciei, în scopul unei neutralitáti comune; i se pare că 
Venizelos ar fi cel mai indicat să ia această iniţiativă =). Ideea nu 
are însă succes. Ba, dimpotrivă, Bulgaria încheie la 6 Septemvrie un 
tratat secret cu Austria, prin care cele două țări se obligă reciproe 
la „o politică amicală si la un sprijin mutual în caz de agresiune'“. 
| Mimistrul] rus îşi fixează privirile spre Bucuresti, La insisten- 
fele lui Poklevski, Brătianu răspunde: „Dacă guvernul rus insistă 
ca să aibă astăzi un răspuns, prin da ori nu, acest răspuns ar fi nu'*. 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 37 


Stăruinţele lui Sazonov sunt din ce în ce mai presante; sueecesele 
armatelor ruse le dau un sprijin real. „Armata rasă — telegrafiază 
Sazonov lui Poklevski — a oeupat jumătate din Bueovina, făcînd 
primul pas spre liberarea acestei provincii de sub jugul austriae, 
Guvenul imperial invită Romînia să i se asocieze pentru a împlini 
restul, oeupind de partea lwi sudul Bucovinei și Transilvania ; 
pas Antantei garantează Roninia împotriva unui atac bulgar 
Propunerea Rusiai este alemenitoare; situația militară la hota- 
rele Romîniei îi da un sprijin serios, Guvernul romîn nu se poate 
decide însă la un pas atit de hotăritor. Experiența trecutului 
îndeamnă la situații clare si la garanții sigure. Pe lingă aceasta, 
pregătirea militară a Romîniei abia e la început; ea nu poate oferi 
încă posibilitatea unei resistente în caz de atac al unor forța 
serioase dușmane. Se mai prevedea apoi opunerea categorică a 
Regelui Carol, eu totul stüpinit de mirajul puterii germane. Cre- 
dincios politicii de expeetativă hotărită de Consiliul de Coroană, 
Regele Carol dăduse chiar un răspuns govüelnie, dar negativ, propu- 
nerilor personale ce i se făcuse de cei doi împărați, ai Germaniei 
şi Austriei. Pentru miniștrii Antantei la București era uşor de 
înţeles că simpatiile opiniei publice sunt hotărît îndreptate spre ţările 
lor dar o hotürire în acest sens este paralisată de teama sa veche 
inspirată de politica Rusiei. Aceasta ar fi putut, cu un singur gest, 
să provoace elanul jresistibH al Romîniei: ern repararea nedreptății 
dela 1878, inapoerea Basarabiei. Dar Rusia se încăpăţina a nu infe- 
lege această elementară stare psihologică insistind a fügüdui ceea 
ee nu era în putinţa ei de a da, adică din teritoriile stápinite de dug- 
manul, încă destul de tare pentru a le apăra. Această lipsă de 
inteligenţă politică a fost cauza pierderii celui dintiiu moment fayo- 
rabil, în care Antanta ar fi putut folosi superioritatea sa asupra 
dușmanului. 

Totus conjunctura era prea favorabilă spre a nu fi folosită, 
dacă nu pentru o acțiune hotáritoare în present, dar pentru avan- 
tajele ce puteau fi asigurate în viitor, De aceea Brătianu se de- 
cise să ia o hotărire foarte importantă prin faptul că ea dădea o 
indicație lămurită asupra direcției în care se va face intrarea 
Romîniei în acţiune. La 18 Septemvrie/l Octomvrie, Rominia încheie 
cu Rusia o convenţie secretă, negociată la Petrograd între Sazonov 
și Diamandy, prin care Rominia se obliga să păstreze față de Rusia 
o neutralitate binevoitoare. Rusia se angaja să se opună la orice 
atingere a statuguo-ului teritorial al Rominiei în frontierele ei 
actuale și să recunoască acesteia dreptul de a-şi anexa regiunile din 
Austroungaria locuite de Rominia; pentru Bucovina, principiul 
naționalităților va servi de bază la delimitarea teritoriilor între Rusia 


gi Rominia. Aceasta va putea ocupa teritoriile menționate, cînd va 


38 VIAŢA ROMINEASCA 


socoti că e momentul priineios; pini atunci convenția va fr ținută 
secretă si Rusia se obligă a face să fie aprobată şi de Angliu gi 
Franţa. 

Este earncteristie mobilul spiritual care a îndemnat pe Sazo- 
nov la acest pas hotăritor. El primise prin Iswolsky, ambasadorul 
Rusiei la Paris, informația că Austria ar fi propus Romîniei, dacă 
aceasta declară războiu Rusiei, autonomia Transilvaniei, Miistrul 
rus telegrafiazü representantului său la București să verifice această 
știre si dacă este exactă să comunice Rominilor că: „noi, nu le 
dăm numai autonomie, dar le propunem chiar «anexarea Transil- 
vaniei'* *), 

Incheierea acestei convenţii secrete — Anglia si Franța au 
aflat-o mai tirziu — era un mare sucees pentru Romînia. Pentru 
întiia oară se recunoșteau drepturile ei la provinciile romîne de sub 
stăpînirea austroungarà, si aceasta nu ea preţ al unei cooperări mili- 
tare, ei al simplei neutralităţi, Hotărirea avea deci înalta valoare 
morală a afirmării unui principiu de drept. Rominia mai păstra 
privilegiul dreptului de a-şi alege ea singură momentul intrării sale 
în rüzboiu; pentru politica interioară, tratatul dădea lui Brătianu 
avantagii considerabile în relațiile sale eu filo-antantistii. Istoria 
diplomatică a marelui războiu, reeunoseind succesul Romîniei, îl eon- 
sideră din punct de vedere tactic ca „o mare bătălie pierdută de 
Ruși, cu consecinţe funeste‘ =), imputabilă defectelor autorului ei, 
Sazonov, deoarece ea asigura Romîniei în mod anticipat, fără ca 
ea să fie obligată să iasă dim neutralitate, posesiunea teritoriilor pe 
eare le revendica; urmarea nu putea fi decit intirzierea intrării în 
rüzboiu a Romîniei *), 

De fapt criticele îndreptate împotriva lui Sazonov din canza 
încheierii convenției, nu erau întru totul întemeiate, Fără a tügádui 
că marele succes era al lui Brătianu, convenţia cuprindea însă și 
serioase avantagii pentru Rusia. In primul rînd ea îndepărta posibi- 
litatea unui atae al Romîniei, ea aliată a Puterilor centrale, impo: 
triva Rusiei; flancul sting al armatelor ruse era deci în siguranță. 
Ea mai asigura linia de legătură cu Serbia aliată, indispensabilă 


niev, adresindu-se Duta Dea iae eemper eae 
său, ministrul plenipotențiar Poklewski-Koziel, că trădează intoreeele Rusiei 
prin faptul că n'a executat îm litera lor inatruefiile primite dela Sazonov, ci, 
de conivonță cu Brătianu, a manovrat așa în cit Rominian să obțină area 
Transilvaniei și n Bucovinei numai in schimbul ii, Proba 

n neestel aserțiuni ar fi font că oferta făcută de Rusia Rominiei la 3/16 
temvrie, en aceasta să ocupe Bucovina — invadată de armata rus — 
Transilvania, a fost comunicată de Pok]ewaki confidonțial nummi fuj Brătianu, 
cind ca ar fi trebuit s'njungá la urechile publicului, fie chiar po calea unei 
indiserețiuni premeditate, In seost ens, opimin publică, instruită de bunele 
intenții ale Ruslci, ar fi cxereitat o presiune puternică asupra lui Brătianu în 


: pv; 
| 


EG 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÍNTREOIRE 39 


"aprovizionării ei şi, în sfirșit, constituia preludiul categorie al unei 
viitoare alianţe, îndreptate împotriva Austroungariai, indieind cu 
preeiziune sensul orientării politicei de rüzboiu a Romîniei. 

Ca urmare a convenției rosu-romine, guvernul romin a dat 
Marelui Stat Major ordinul de a pregăti planul acțiunii rázoiniee a 
Romîniei după următoarele directive strategice: ofensiva împotriva 
Austroungariei în Transilvania, în legătură cu aripa stingă a 
armatelor ruseşti și o defensivă la Sud, față de Bulgaria, Guvernul 
a închis graniţa pentru transporturile germane spre Sud și a refuzat 
să mai permită transitul armamentului prin teritoriul nostru. Toate 
iodat e rugüminfele şi amenințările germane au rămas fără 
feet, 


Activitatea diplomatică a Rusiei a continuat în lunile de toamnă 

“spre a decide Rominia să intre în campanie ca să dea ajutor Serbiei 
foarte strimtorate, si mai ales pentru constituirea blocului baleanie cu 
Grecia si Bulgaria, cu misiunea de a veni în ajutorul Serbiei şi a 
ataca Turcia. In vederea acestei alianțe, se făceau sugestiuni de a 
se ceda Bulgariei teritoriile jinduite de aceasta. Problema nu era 
insă pusă la punct si inspira vii repulsiuni. Aliații din Occident nu 
erau dispuși să se asocieze la iniţiativa Rusiei, iar ţările balcanice 
nu erau dispuse la astfel de concesiuni către Bulgaria, care isi urma 
politica ei si devenise aliata Puterilor centrale. De altfel, Serbia, 
printr'o sforțare eroică, respinsese singură invazia austroungară si 
chestiunea ajutorului de dat Sirbilor nn mai era de actualitate pal. 
pitantă, 

In iarna anului 1914—1915 războiul intrase într'o perioadă de 
stagnatie pe fronturile principale. Frontul franco-german se imo- 
bilizase în tranșeele de pe Aisne, iar cel ruso-austriae în Carpaţii 
“Galiţieni. Infringerile rusești pe acest front nu erau o încurajare 
pentru Romînia, 

Goana după alianţe continua. Blondel, ministrul Franței la 
București, raportează la Paris că Brătianu condiționează intrarea 
Romîniei în rázboiu eontra Austroungariei de garanția pe care i-ar 


sensu] interesului comum runo-romin, adică pentru intrazua în  rüzboig. 
Poklewski, temindu-se de complicații interne, care ar fi putut provoca ò schim- 
"bare de regim — poate gi mai mult — suu nr fi impins Rominia în brafele 
Austro-Germanilor, & preferat o metodă mai suplă gi mai prudentà; ea a fost 
împărtăsită și de Sazonov, 

Arsenlew a încercat pă facă o prin publicitate, serrindu-we de 
indiserețiile comandorului Veeselkim, sghiotantul Țarului, aflat in Rominta 
spro a conduce acțiunea de aprovizionare a Serbiei, 

Aeelas permonaj n adus Ineruri]e ehinr la cunostinta personală a Tarului 
ánsugi, Țarul, impresionat, a cerut lui Sazonov destituirea lui Poklewski; în 
acela senn a intervenit și Marele Duce Nicolae, Totus, sprijinul gi lümuririle 
lui Sazonov au salvat pe Poklewski. In sehimb, Arweniew a fost mutat dc la 
postul său si numit vieeguvermafor n! Basarabiei, 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


da-o cele trei puteri aliate împotriva unei agresiuni bulgare, şi de 
aprovizionarea armatei. Preşedintele consiliului de ministri al Romi- 
niei era sigur că există un acord secret între Austri si Bulgaria; 
proba era că Bulgaria a „cumpărat“ dela Austria o flotă pe 
Dunáre, care face transporturi de muniții din Austria în Bulgaria și 
de alimente în sens inyers*), O mare confuzie domnea printre eon. 
ducătorii politiei şi militari ai Antantei asupra necesității si oportu- 
nitájii intervenţiei puterilor balcanice, precum $i a metodelor de 
întrebuințat spre a le atrage. Sazonov continuă „să inventeze în fie 
care dimineață o idee nouă, pe care s'a părăsească seara'! **), făcînd 
tot felul de combinații de schimbări sau de retrocedări de teritoriu, 
prin care să ajungă la reconstituirea mult doritului „bloe balcanic‘, 
Cu multă răbdare și chibzuială, Deleassé, ministrul de externe al 
Franţei, căuta să-și calmeze colegul, arătîndu-i lipsa de simţ prac- 
tie care-i inspira planurile gi jígnirile pe caro le producea, „Noi 
dăm impresia că alergám eu o grabă ridiculă după micile puteri 
care, pentru moment, nu vor să cadă în brațele noastre și ne răs- 
pund prin eochetürii ^. Marele duce Nieolae, generalisimul rus, cali- 
fică energia cu care miniștrii Antantei la București ne cereau inter- 
venţia, drept o „nebunie furioasă“ ^). Anglia, mai ealeulatà si 
mai ponderată, considera intrarea României la această epocă nefolo- 
sitoare; la rîndul ei, ea califica insistențele ce se puneau din unele 
părţi ca „o nebunie şi imoralitate; însemna a se cere un sacrificin 
imens din partea poporului romîn, care nu putea să ajute realmente 
pe Aliați, ei doar să prieinuiascá un rău incaleulabi] cauzei lor'* **), 
Ochii conducătorilor politici si militari francezi și englezi înce. 
pură a privi chestia alianțelor din Sud-Estul european sub un alt 
aspect. Generalul Franchet d'Espérey, care câștigase o mare auto 
ritate prin participarea sa efectivă la victoria dela Marna, propuse 
o acţiune în Peninsula pornind dela Salonie prin Serbia, 
spre Budapesta si Viena"), Ideea ademenea mai ales prin latura 
ei politică: atragerea Greciei, Romîniei, poate $i a Bulgariei. Trata- 
tivele cu Anglia si Rusia, pentru a furnisa eontingente de ajutor, 
mergea greu. In Anglia, ce e dreptul, ideea isvorise și în mintea lui 
Lloyd George, care a prezentat-o guvernului într'un memoriu cu 
data de 1 Ianuarie 1915 *), El pleca dela constatarea că pe frontul 
de Vest s'a ajuns la pat (partidă nulă), că nu se poate obține acolo 
niciun succes dela atacuri frontale împotriva poziţiilor foarte tari 
ale dușmanului și că trebue căutat alt punet vulnerabil al Puterilor 
centrale. Aceasta nu putea fi decit atacul Austroungariei pe la Sud. 
Baza operaţiei va fi Salonicul, iar atacul se va da de ọ armată 
franco-englezá, unită eu Romînii, Grecii si Sírbii, Idei asemănă- 
toare se ventilau în Anglia de Kitehener și French; în Franţa de 
Galliéni. Observatori englezi ea istoricul Trevelyan și generalul 
Paget, trimişi în ţările din Balcani, spre a-şi da seama de Împrejură 
rile locale, confirmau eficacitatea acestui plan. Sugestiunile acestor 


| 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE At 


oameni se loviră însă ea de o stîncă de rezistenţa lui Joffre, genera- 
lisimul francez, adversar hotărît al ,Oorientalistilor'': el atribuia 
aceste planuri ambiţiei lui Galliéni de a obține un înalt comanda- 
ment. „Niciun om de pe frontul francezi, declară net Joffre, con- 
vins al ideei spargerii frontului german din Vest, 
Mai mult succes avu inițiativa ministrului marinei Churchill 
de a începe o mare acțiune în Orient, nu însă împotriva Austriei 
prin calea Vardarului si prin Serbia, ci pentru a forța strimtorile 
$i a deschide drumul la Constantinopol. Aci era cheia întregii 
situații balcanice, Forțarea strimtorilor însemna legătura directă cu 
Rusia, putinţa de a o aproviziona eu muniții a căror lipsă începea 
să se simtă; apoi mai însemna intimidarea Bulgariei, iar Romíinia 
si Grecia hotărite la colaborare, Concepţia lui Churchill fu adoptată. 
Ofensiva dela Dardanele si Galipoli începu la 19 Februarie 1915. 
Insuficient pregătită, nebucurindu-se de aprobarea şi concursul ho- 
tărit chiar al fruntașilor șefi militari englezi și francezi, campania 
a sfirșit cu un eșec total, al Antantei în Sud-Estul Europei. 

La pregătirea expediției, Rusia, doritoare a fi printre puterile 
care urmau să intre ca triumtătoare în Constantinopol, făcu planul 
debarcării unui corp expediționar la Varna și Burgas. Era și mij- 
locul de a intimida pe Bugari. Se credea că politicianii bulgari ruso- 
fili vor sprijini această acţiune ce putea fi condusă de generalul 
bulgaro-rus Radeo Dimitrie? 4). Necesităţi tactice și tehnice făcură 
Statul-Major rus să vază eit era de riscatá această operație; de aceea 
se căzu de acord că e mai avantajos să aibă Constanța ca bază de ope- 
rafii, Se ceru pentru aceasta consimtimintul Romîniei. Brătianu însă 
îl refuză categoric, deoarece la această epocă Rominia nu era pregă- 
tită să înfrunte războiul mondial Ideea de a debarca la Burgas se 
lovise si de refuzul categorie al lui Sir Grey, care nu admitea viola- 
rea neutralității bulgare, chiar dacă însuși Kadoslawoff ar fi fost 
dispus să închidă ochii *), 

Atacarea Dardanelelor de Aliați a agravat însă problema tran- 
sitului de muniții din Germania spre Turcia. Consumaţia enormă de 
muniții necesitatá de apărarea Dardanelelor sporea trebuinfa și 
urgenţa transportului pe singura cale prin care Germania putea 
să-și aprovizioneze aliata, adică prin teritoriul romin, Dacă Rominia 
nu lăsa să treacă muniţiile, Turcia nu putea să reziste la Dardanele, 
Germania acuza Romínia că nu respecta neutralitatea binevoitoare 
la care se angajase. De acesa, ea a cerut Rominiei să lase să treacă 
200 de vagoane pentru Tureia si, în schimb, va lăsa şi ea să treacă 
100 de vagoane pentru noi; va închide ochii si la transportul muni- 
ţiilor rusești spre Serbia, Aceste intervenţii erau însoțite şi de ame- 
ninfarea că dacă Dardanelele cad din lipsă de muniții, Rominia își 
va cistiga dușmănia Germaniei. 


42 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Dar Brătianu nu se poate decide la un fapt atit de grav, cu 
toate beneficiile ce i se înfățișau drept compensație. El era legat de 
Rusia prin convenția secretă dela 1 Oetomvrie, pe care nu era nici 
cinstit, niei în interesul comun s'o calce. Autorizarea trecerii muni- 
fülor ar fi indispus grav pe Aliați si i-ar fi determinat cu sigu- 
ranfá să oprească transportul munițiilor franceze si italiene, iu 
valoare de 50 de milioane, care erau pe mare în drum spre tară. 
Politieeste, Brătianu considera cu plăcere cucerirea Dardanelelor de 
către aliați, preferind ea Europa să sosească la strimtori înaintea 
Rusiei *3), Sir Arthur Puget, în trecere prin Bucureşti, dăduse asi- 
gurări în privinţa aceasta, Mareșalul Von der Goltz, întors diu Con- 
stantinopol, confirmă starea disperată a apărării tureesti din cauza 
lipsei munițiilor *). Dacă Rominia stăruie în refuzul sáu, va trebui 
deschisă altă cale gi aceasta nu poate fi decît Serbia. Atacarea Ser- 
biei va fi deci urmarea neapărată a refuzului Romîniei de a lăsa 
liberă aprovizionarea Tureiei, 

Pină atunci, Germania încearcă să treacă spre Turcia, cel puţin 
mărfuri de volum mai mie, în special muniții de artilerie, motoare 
de aeroplane, piese de armament. 


In Martie 1915 situaţia Rugilor devenise nelinigtitonre. In sec- 
torul de Nord al frontului lor, Ruşii suferiseră marea infringere 
dela Lacurile Mazuriene. In sectorul de Sud, armatele ruseşti risi- 
peau în chip nefolositor și nebunese vieţile soldaților în luptele sin- 
geroase pentru cucerirea defileurilor din Carpaţii Galiţieni. Uzura 
efectivelor și a materialelor era enormă. Rezolvarea problemelor 
strategice impuse Rusiei era amenințată de nereușită. 


*) Morgenthnu, fostul ambasador nl Statelor-Unita la Constantinopal, 
declară în memariilo male! bis), că protesteje Angliei wi Franței impotriva 
Heminiei că ar călca neutralitatea, lăsînd să treacă spro Turcia trenurile ger- 
mana eu materia! de rüsboi, erau complet neintemelate, „Nu íneape cea mai 
mică îmdainlă că guvernul din Bucuresti a fost perfect onest'' La 18 Martie 
seara, după marele atan ul flotei franeo-engleze, tespins de artileria forturilor 
de n Dardanele, fortul Hamídie, el mai puternie de pe țărmul asiatic, nu mai 
avea derit 17 obuze perforante, jar Kilid-ul-Bahr, principalul uvragiu de pe 
țărmul european, mai avea exact 10 obuze, Dacă flota anglo-fraaceză ar fi 
reluat atacul a dona zi, 19 Martie, resistența n'ar mal fi putut (ine decit 
citeva ceasuri — după cum asigura generalul Mertens, geful serviciului tehmie 
ul strimtorii, Trupele primiseră ordine să tragă pini la ultimul obuz si apoi 
vă părăseaseă forturile, In realitate, chiar în seara de 18, flota alintă ridică 
asedinl $i se îndreptă spre Sud (pg. 200 s, u). 

„Aceste mărturisiri au fost confirmate mmi tirzin de către una din perso- 
nalitütile tureesti cole mai autorizate, Isxzet-Pasa, vorbind despre retragerea 
Englexilor de la Galipoli, n declarat: „dacă Aliații ar fi stat douăzeci și patru 


de ore mai mult, Tureii trebuiau să pürüsenscà lupta retragă, eei 
maj aveau de loe muniții" 2). nran zi 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 43 


In aceste împrejurări, marele duee Nicolae se văzu obligat a 
face pe lingă guvernul francea un demers oficial, care ara un adevá- 
rat strigăt de alarmă: „Am datoria să vă declar că cooperațiunea 
imediată a Italiei si a ltominiei este de o necesitate imperioasă — 
4declará marele duce la 16 Martie ambasadorului francez Paléologue. 
Fără cooperarea imediată a Italiei si a României, războiul se va pre- 
lungi încă multe luni eu riscuri teribile: n), 

Strategia poruneea politicii, Subt influența situației militare, 
acțiunea diplomatică se insufleti. Misiunea ei era de a aduce Italia 
şi Roménia în tabăra Aliaților, 


Dela începutul războiului, deodată eu tratativele cu Rominia, 
Sazonov începute tratative eu Italia, după aceeași metodă repezitá, 
cara îi atrăsese observația Parisului, recomandindu-i procedeuri mai 
diserete şi oferte mai prudente. Situaţia Italiei era foarte asemănă- 
toare eu a Romîniei: amindouă fuseseră aliate cu imperiile centrale 
şi se lepădaseră de această alianță spre a-si putea îndeplini idealu- 
rile lor nationale toemai împotriva unuia din foștii lor aliaţi, Simi- 
litudinea raporturilor gi idealurilor lor dădea Antantei nădejdea că 
se va putea ajunge la o alianță cu amindouă; de fapt cele două 
ţări s'au apropiat in chip natural una de alta spre a se susține în 
acțiunea lor, 

Acest contact string a ajuns la rezultatul practic că, la 23 Sep- 
temvrie 1914, ele au încheiat o convenţie prin care se Indatorau să 
nu iasă din neutralitate fără să-și dea una alteia un preaviz de opt 
zile, iar pînă atunci să se ţină în curent cu proiectele lor reciproce, 

La această epocă, vederile Consulte italiene imbráfi$au pers- 
pective mult mai vaste, In prevederea reducerii Austroungariei și 
ruperii echilibrului politie aetual în favoarea slavismului — acce- 
sul Serbiei la Adriatica, crearea dueatelor Croaţiei şi Boemiei — 
marehizul Carlotti, ministrul Italiei la Petrograd, împărtăzia lui 
Diamandy proiectul unei uniuni balcanice cu Turcia, Grecia $i 
Albania, ca predominarea latină a Italiei şi Romîniei 5). Dar Italia, 
urmărind in acelay timp si alte revendicări în basinul occidental al 
Mediteranei, lăsă în părăsire combinaţiile eu Rominia și Balcanii, 

Paralel eu tratativele începute cu Antanta, Italia trata gi cu 
Puterile centrale. In cursul acestor tratative, atitudinea ei față de 
Romiînia oscila după fluctuațiile atitudinei Austriei faţă de ea 
însăşi. In Ianuarie 1915, Austria devine amenințătoare față de 
Romînia. Brătianu propuse Italiei să întărească tratatul din 23 Sep- 
temvrie, transformindu-l intr'un pact de asistenţă militară mutunlă. 
Dar Consulta răspunse că Italia nu vede oportunitatea stringerii rela- 

fiilor italo-romine și nu poate promite sprijinul său militar, Brătianu 
se văzu nevoit să replice că, în acest cas, Romînia nu va mai putea 
să facă din relaţiile sale eu Italia, pivotul politieei sale externe, aja 
cum avusese intențiunea, Impresionat de această atitudine, guvernul 
italian făcu demersuri la Viena spre a protesta împotriva concentrării 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de trupe autroungare la Carpaţi și în acelaș timp comunică guver- 
nului romin că e gata să încheie o nouă convenție în vederea unei 
acţiuni solidare a Romîniei eu Italia împotriva unei agresiuni din 
partea unei terțe puteri. Si de fapt, noul acord se încheie în secret 
la 6 Februarie 1915; Italia întrebă în acelaș timp Romiînia dacă ar 
fi dispusă la o acțiune militară împotriva Austroungariei către gfir- 
şitul lunei Aprilie; în vederea acestei acțiuni, este de dorit un aran- 
jament cu Bulgaria. Cu tot răspunsul favorabil al Romîniei, Italia 
n'a mai dat semne de viață timp de aproape trei luni 5), 

Prieina acestei atitudini era că Italia intrase în fondul unor tra- 
tative pe care le ducea în striet secret cu Anglia, ca mandatară a 
Antantei, și ajunse să facă să i se admită revendicările. La inter- 
venția lui Brătianu dela 19 Aprilie, prin care solicită Italia să nu 
încheie pactul fără participarea Rominiei, Italia se mărgini să notifice 
Romîniei la 28 Aprilie că a și încheiat alianţa formală cu Antanta. 
Drept eonsolatie, Rominia era înștiințată că Italia a împărtășit alia- 
ților săi interesul cu care privește colaborarea romînă, gt că nu va 
neglija nimic spre a asigura satisfacția revendicărilor Rominiei, pe 
care o sfátueste să-i urmeze pilda 5), 

Acordul dela Londra, dela 26 Aprilie 1915, a fost acceptat fără 
reserve de Franţa. Rusia, care vedea în acest acord desavantajarea 
Serbiei în favoarea Italiei, l-a primit cu greutate și proteste, la care 
contribuia gi desumăgirea că data intrării în acţiune a Italiei fusese 
fixată prea tîrziu, ca să-şi poată face efectul asupra ofensivei Macken- 

sen, deslănțuită împotriva Rusiei, Pe baza acestui acord, Italia a de. 
elarat răsboiu Autroungariei la 23 Maiu 1915, iar Rominia a rămas 
isolată în nenutralitatea ei, 


vm. Despărțirea Italiei de Rominia în timpul tratativelor eu Antanta 
şi intrarea ei isolată în război avusese ca efect slăbirea aportului de 
forțe pe care Lar fi putut aduce Antantei o contribuție si i 
italo-rominà, Evident că altul ar fi fost efectul dacă ambele ţări 
intrau deodată, atit in ee privește lovitura militară dată Puterilor 
centrale, cât şi asupra atitudinei țărilor neutrale din Balcani, Bul- 
garia si Grecia, care sovüiau. Ceea ce nu se putuse obține printr'o 
acțiune comună, trebuia să se obțină separat. Italia intrase în 
acțiune. Era rîndul Romîniei. 

„De aceea, odată problema intrării Italiei soluționată fericit, 


Cu toată începerea ofensivei victorioase a |ui Mackensen 
frontul de Est împotriva Rusiei, Antanta socotea totus situația - 
ca favorabilă, Debarearea anglo-francezi la Dardanele gi mai ales 
intervenția italiană dădeau Antantei un avantaj considerabil gi 
puneau în special Austria intr*o situație foarte grea. Antanta se găsea 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 45 


intr'un moment decisiv în desfășurarea răsboiului 22). Dacă, pe lîngă 
Italia, s'ar fi adăogat Serbia şi Rominia, Austria w'ar fi putut re- 
sista impátritului asalt, in care două popoare aduceau în lupte armate 
proaspete. Atit era de gravă criza prin care trecea Austria, încât 
comandamentul austroungar lua măsuri să evacueze Triestul şi să 
retragă frontul pe Sava. Conrad înștiința pe Tisza că-i va fi imposibil 
să ducă răsboiul pe patru fronturi, iar acesta întrezăreşte catastrofa : 
Sirbi, Romini, Italieni, inaintind in marşuri forțate pînă in inima 
monarhiei, ocupind cea mai mare parte a Ungariei și țările alpine 25), 
Ministrul maghiar nu ezită să se gindească la pace, ca la singura 
salvare: „trebue să oferim Antantei printr'un intermediar convena- 
bil, eum ar fi regele Spaniei sau al Danemarcei, încheierea unei păci 
care ar fi foarte favorabilă pentru Antanta, dar ar preserva Pute- 
rile centrale de infringerea completă“ **), 

Condiţia indispensabilă a reuşitei era însă ca Antanta să poată 
reuni toate forţele ce-i stan la dispoziţie în chip real ori virtual și, 
în acelaş timp, să poată obține o coordonare a sforțărilor sale. Din 
nenorocire, Antanta n'a reușit să realizeze acest program, Condu- 
cătorii politici ai Antantei nu şi-au dat seama de iminenţa victoriei, 
aga precum Puterile centrale își dădeau seama de iminenfa desas- 
trului, 


Se ceru Serbiei, considerată ea odihnită după marile bătălii din 
toamnă, să înceapă o ofensivă în direcția Laibach (Lubljana), con- 
jugindu-și operaţiile cu Italia. Serbia refusă, pretextind oboseala 
armatei, decimată de boale, Causa reală era indispositia pricinuită 
de pactul ineheiat de Antantă eu Italia la Londra, in dispozițiile 
căruia se bănuia că interesele sirbesti fuseseră sacrificate, 

Rüminea Rominia. Intrarea în arenă a 600.000 de baionete romi- 
nești, la o lună după intrarea unui milion de Italieni, era privită 
de puterile Antantei ca o lovitură decisivă aplicată Autroungariei, 
Grandioasele manifestații de simpatie făcute de Romiîni generalului 
Pau la trecerea lui prin Rominia, erau dovada netăgăduită a sen- 
sului in care era orientată opinia publică romin&. Trebuia însă 
ea o alianţă formală să se încheie pe baza unor condiţii de colabo- 
rare politice si militare precise.  Diamandy, ministrul țării la 
Petrograd, primi însăreinarea de a comunica guvernului rus modali- 
tăţile acestei colaborări, condiționată de acceptarea revendicărilor 
naţionale ale Romîniei. Din nenorocire, diplomaţia rusă se con- 
ducea de calcule politice eare nu concordau ca necesitățile condu- 
cerii militare. Cu chipul acesta reincepu seria nesfirzită a negocie- 
rilor din 1915 care n'au dus la alt resultat de cit cà au zädärnieit 
încheierea alianței si a fáeut să se piardă al doilea moment favorabil 

al războiului european. 

La 3 şi 12 Mai, Diamandy presintă ministrului rus al afacerilor 
streine harta revendicărilor teritoriale reclamate de România: ea 
cuprindea Banatul și Bucovina întregi, iar, între ele, o linie ce înce. 


hs 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pea pe Tisa la gura Mureșului, mergind pe la Vest de Bichiș-Ciaba 
și pe la Est de Debrețin pînă la vărsarea Someșului în Tisa, 

Dar Sazonov erede că momentul în care Rominia isi expune 
condiţiile, a doua zi după intrarea Italiei în acțiune, pune Rusia. 
intr'o situație avantajoasă. De aceea, la intrarea lui Diamandy în 
cabinetul său, ministrul rus îl întîmpină cu gluma plină de înțeles: 
„Acum, fiindeă Italia a intrat, tariful Romîniei a seázut!'* 5), Bi'n- 
tr'adevăr, Sazonov obiectează că pretenţiile Romîniei ar fi exage- 
rate. Luind atitudine de protectoare a intereselor popoarelor slave, 
Rusia nu poate abandona Romîniei niei pe Ruşii din Bucovina, nici 
pe Sirbii din Banat; apropiindu-se prea mult de Belgrad, Rominia 
„êr putea deveni o primejdie tot atit de mare ca cea austriacă". In 
acelaș timp, ministrul rus roagă pe aliații săi din Oeeident să inter- 
vină ea „să modereze apetiturile Romîniei, pe care nimie nu le poate 
justifica'*, Marele duce Nicolae intervine la rîndul său împotriva 


„exigențelor excesive gi inacceptabile ale Romîniei“ ; el crede că, 


dacă Rusia rămîne fermă, „Romiînia va fi obligată prin puterea eve. 
nimentelor să se alipeaseá de noi si să se mulțumească cu ce-i vom 
da noi'' 9), 

O lungă si penibilă discuție începu între cancelariile aliate — 
chemate în ajutor de Sazonov — si Rominia, relativ la delimitarea 
teritoriilor, Brătianu lămurește prin Blondel motivele intransigenții 
sale în chestia frontierelor. Nu pentru cîţiva kilometri mai mult, dar 
pentru că granițele corespund aspirațiilor naturale permanente ala 
Romîniei si mai ales, din trebuinfa de a impiedeea prin stabilirea 
unor granite naturale — precum Dunărea față de Sirbi in Banat s 
Prutul faţă de Ruși in Bucovina, — conflicte de naționalități ase- 
mănătoare acelora ce turburá Macedonia de cîțiva ani. Aceasta nu 
se poate obține decit eu delimitări sigure 2). 

In decursul tratativelor începea să se lămurească proporţiile 
victoriei austrogermane pe frontul de Est. Frontul rus la Gorlice era 
sfărimat complet, iar armatele austrogermane înaintau victorios, 
impingind armatele ruse înspre Nistru. Din toate părțile se depun 
stáruinfe spre a indupleca Rusia să fie mai conciliantă cu Rominia. 
„Situația militară a Rusiei e eritică, Concursul Romîniei a devenit 
acum 0 necesitate pentru Rugi, Este de neînțeles ca tocmai ei să 
facă să cadă negocierile 23), Tittoni, ministrul Italiei la Paris, dori- 
tor a njuta intrarea Rominiei odată eu Italia, sugerează lui Poincaré 
și Deleassé nu numa; împingerea limitei de nord a Bucovinei romi- 
nesti până la Prut, dar chiar cedarea de către Ruși a unei părți din 
Basarabia. Poinearé socotește că ar fi foarte delicat $i riscat a ridica 
această chestie, ori eit ar fi ea de dreaptă; nu s'ar ajunge la alt 
resultat de cît a indispune inutil Rusia *). Deleassé vrea să menajeze 
pe colegul siu Sazonov care ar fi „foarte deprimat" şi ameninţă cu 
demisia; pe de altă parte, Brătianu, la rîndul său, declară că mai de 
grabă părăsește puterea decit să cedeze ceva din cererile formulate. 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 47 


Anglia, care pină atunci observase o reservă prudentă, inter- 
veni in diseutiuni în favoarea Romîniei. La Petrograd, ministrul 
britanie Buchanan, comunicind Țarului hotărîrea guvernului său de 
a cela Constantinopolul Rusiei, îi impürtásia convingerea că această 
mare concesiune va îndemna Rusia spre o atitudine mai eoneiliantá 
şi îi punes între altele si condiția „de a face tot posibilul ea să 
înlesnească participarea Rominiei şi Bulgariei împotriva Turciei și 
a Puterilor centrale 3). La București, atașatul militar englez Thomp- 
son încuraja guvernul romin să nu cedeze în chestiunea Banatului 
„deoarece e sigur că Rușii vor primi toate cererile noastre terito- 
riale, dreptatea fiind de partea noastră“ '*). 

Pe guess. - vic, sii formulate de Brütianu pe eale diplo. 
ma erau susținute prin intervenția personală a Reginei Maria, 
Folosind legăturile ei de rudenie apropiată cu regele Angliei gi cu 
țarul Nicolae, cărora le ema vară primară, Regina Maria le trimise 
serisori inspirate de dragostea pentru fara sa adoptivă, care erau 
pledoarii călduroase în favoarea drepturilor teritoriale ale Romi- 
niei 1%), Regelui George al Marei Britanii, Regina Maria îi trimisese 
o primă serisoure prin generalul Arthur Paget, care trecuse prin 
Rominia și Bulgaria cu o misiune politică, cam în acelaș timp eu 
generalul francez Pau. Pledind chestia garanfilor impuse de o 
alianță cu Rusia, Regina seria: „Ştim ceva despre felul de a se 
purta al Rusiei și nu dorim să ne asvirlim în imensele ei braţe fără 
o garanție mai serioasă decit bunăvoința ei de o clipă'', Intr'o a 
doua scrisoare, din 9 Mai, redactată subt inspirația directă a lui 
Brătianu, Regina Maria insistă asupra controversei provocate de 
revendicarea Banatului gi a inei, analirind și respingind obiec- 
tiunile si temerile exprimate de Sirbi si Ruși. Aceiaș temă e tratată, 
eu aceleași argumente — bine înțeles fără aluziile la Rusia — în 
scrisoarea adresată vărului ,Nieky** — țarul Nicolae — trimisă prin 
marea ducesă Vladimir, Răspunsul ţarului, pe lingá gluma asupra 
profundelor cunoștințe de geografie și a talentului de avocat al 
verigoarei sale, pe lingă calificativul de „enorme! ale revendicărilor 
rominesti, cuprindea si comunicarea că a dat instrucțiuni lui Saza 
nov rata urate mai puţină intrasigentá în tratativele cu România, 

uen(a de care se bucura Regina Maria lingă l ei, 
Regele Ferdinand, era bine cunoscută; ea nu ua i să e Pagi 
in seamă și de Puterile centrale. Czernin, ministrul Austroungariei, 
încercă să atragă pe Regină de partea ţării sale. Punînd în joc toate 
talentele sale de om de lume si de politician, alternind lingugirea 
cu ameninţarea, făcind să-i fluture pe dinaintea ochilor ispita de 
a fi „cea mai mare figură din istoria Romîniei“ ca si teama de răs. 
punderea pentru perzania pe veci a țării sale, șiretul ministru taru 


s'ar fi aplecat decisiv cumpăna birninței, Regina Maria i-a răspuns 
cu aceeas hotărire că ar muri de durere dacă Rominia ar intra 


48 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


în războiu împotriva Angliei, că împărtășește marele vis al Romi- 
niei, care nu se va putea realisa decit eu ajutorul Antantei, căci 
erede in vechia zicătoare că „a Angliei e întotdeauna ultima bătă- 
lie“. Și mai puţin succes a avut ministrul Germaniei, von dem 
Busche, o fire mai puţin abilă, lipsit de mijloacele de seduetiune ale 
colegului său austriac 15), 

Cu toată gravitatea situației sale militare, Rusia nu ceda decit 
pas cu pas din atitudinea sa intransigenti și numai subt efectul 
moral al progreselor infringerilor sale, Acestea făceau însă din ca 
in ee mai problematică eficacitatea unei cooperări militare ruso 
romine în timp util. La sfirgitul lunei Mai, Rușii erau aruncați cu 
totul din Carpaţii Galiției şi Bucovinei. Căderea Prszemislului pro- 
vocă o adincă depresiune morală în Rusia, cu resfringere în 
Rominia, Invasiunea romină in Transilvania devenise o operație 
riseatá. 

Abia aeum—1la 19 Mai—Sazonov, căleîndu-și pe inimă, răspunde 
lui Deleassé prin ambasaborul Paléologue — trimifind în acelaș 
timp instrucțiunile corespunzătoare lui Poklewsky, că în chestia 
Banatului cedează Romîniei colțul de Nord-Vest al Torontalului, 
dar păstrează Bucovina de Nord împreună eu Cernăuţii pentru 
Rusia, oferind României numai sudul Bucovinei pînă la Siret; el 
mai pune şi condiţia ca Romínia să intre în războiu imediat, cel mai 
tirziu pînă într'o săptămînă. Chiar această concesie, Sazonov o 
subordonează unui artificiu de procedură, cerînd ca ea să-i fie goli- 
citată de Brătianu 0), 

Brătianu înţelegea motivele ce împingeau pe Sazonov la atita 
grabă, dar nu era dispus să accepte în chip uşuratec riscurile acestor 
propuneri, pe care le socotea insuficiente, neprecise gi inoportune. 
De aceea el răspunse menfinindu-si revendicările ; pentru a înlesni 
atitudinea concesivă a Rusiei, sugeră o soluţie ingenioasă ; oferea să 
restitue Bulgariei cele două județe ale Cadrilaterului dobrogean 
anexate Romîniei in 1913, ceca ce ar fi îngăduit Bulgariei să facă 
Serbiei concesiuni în zona litigioasă din Macedonia. In ce privește 
intrarea în război, ea se putea face în termen de cel mai tîrziu douá 
luni după semnarea unei convenții politice şi a uneia militare între 
puterile Antantei si Rominia, stabilind condițiile cooperării lor și 
asigurarea trimiterii munițiilor de care Rominia are absolută nevoe; 
termenul de intrare în acţiune ar putea fi fixat mai precis la peste 
cinei săptămîni €). 

Pe cînd cancelariile diplomaţiei antantiste îşi pierdeau vremea 
în diseufiuni de amănunte, ofensiva gustruoungară mergea mai 
repede şi făcea progrese extraordinare. Infrîngerea rusă căpăta pro- 
porţii de desastru, Numărul prisonierilor ruși căzuţi în miinile diş- 
manului se cifra cu sutele de mii. Puternicile cetăți rusești ince- 
peau să cadă una după alta; frontul de luptă era împins dincolo de 
Varşovia și Bug. Puterea militară a Rusiei era adine sdruneinatà ; 


* m 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 49 


moralul naţiunii începea să se resimtă gi puterile oceidentale se 
întrebau eu îngrijorare dacă Rusia va mai fi in stare să joace eu 
eficacitate rolul său de aliată în Orient a" 

Subt impresia acestei stári de spirit, puterile Antantei devin 

nerăbdătoare ; presiunile ee se exercită asupra guvernului rus încep 
să capete impresia de alarmă. La 20 Iunie, şeful marelui Stat major 
rus. lanușkievici, telegrafiază Marelui Cartier cerîndu-i ea „in 
vederea situației militare să nu refuza propunerile lui Brătianu'*, El 
se mulţumeşte cu intrarea Romîniei chiar după cinei săptămîni și 
cere să se accepte toate condiţiile politice și militare puse de Ro- 
miînia „afară de tunuri, puşti gi muniții, de care ducem și noi 
lipsă 6)“, Diplomaţia apuseană începe şi ea să se emofioneze, 
Isvolski, ministrul rus la Paris, raportează lui Sazonov că opinia 
publică din Franţa este enervată de toemelile Rusiei cînd e vorba 
de cîștigat o alianţă atit de prețioasă ca a Romîniei. „In astfel de 
împrejurări, eonsideratiile militare trebue să treacă pe primul plan 
$i concursul Rominiei trebue să fie cumpărat eu ori ce pret*)'*. 
Pentru à înlesni soluția Banatului, la care Brătianu nu renunță, 
Deleassé si Asquith propun o soluție nouă, adică compensarea Ser- 
biei prin încorporarea Croaţiei t£), Soluţia nu-i place lui Sonnino, 
doritor să menajere Ungaria în vederea unei păci separate; totuşi 
ea este adoptată, In chipul acesta se aruncă prima piatră la edificiul 
unităţii iugoslave, ea o urmare a atitudinei intransigente a iui Bră- 
tianu în chestia Banatului, 

Constrins astfel să cedeze Rominilor, Sazonov n'o face totuşi 
decit pe jumătate. Abia în cursul hunei Iulie el declară că e pata 
să dea în Bucovina şi Cernăuţii pinà la Prut, dar în Banat, chestia 
Torontalului să rămînă în suspensie pină la tratativele păcii. Dar 
peste cîteva zile se răsrîndește, revine asupra primei mișcări şi cere 
Ini Poklevski să pretindă lui Brătianu in prealabil garanţie serisă 
că va porni la războiu în interval de cinci săptămîni, Miniştrii de 
externe ai Franţei şi Angliei păsese nelalocul ei cererea unei astfel 
de garanţii prealabile, care miroase a ultimatum și va ofensa cu drept 
cuvînt pe Brătianu; de altfel, acesta răspunde că un astfel de anga- 
jament de cooperare militară n'ar putea fi luat decât prin convenție 
specială încheiată de Statele-majoare respective. Si de fapt, Bră. 
tianu cere generalului Averescu să-i redacteze proiectul unei con- 
venții militare între Rominia si Rusia 1), 

O lună de diseufii şi tărăgăneli îi trebuiserá lui Sazonov ea să 
dea lui Brătianu acest răspuns la propunerile precise pe care acesta 
i le făcuse la 23 Iunie, Se câștigase doar principiul intervenției, fără 
ca problema însăși a modalităţilor ei să facă vreun progres însemnat. 
Ba chiar, victimă a temperamentului său agitat și schimbător, 
dominat de neîncredere si aversiunea sa contra Romîniei, ministrul 

rus dărîma eu o mînă ce apucase a se clădi cu cealaltă, Abia la 
citeva zile după răspunsul aga de insuficient si inabil dat Romi. 
niei, ca și eum s'ar fi speriat de pasul făcut, Sazonov se grübeste să 
B 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


declare colegilor săi de la Paris şi Londra (31 Iulie) că a făcut con- 
cesiuni Romîniei „A contre-eoeur'', gândindu-se numai la interesul 
expediției din Dardanele și eu regretul de a fi acordat Rominiei 
„realisarea integrală a aspirațiilor ei, lăsîndu-i totuşi libertatea de a 
rămîne inactivà'' **), Noi instrueţii orale, fără text scris, autorizá pe 
Poklewski să &chifeze termenii unei convenții militare; un delegat al: 
statului major rus i se va pune la dispoziție ea expert technie, 

Era prea tirziu. Războiul luase o întorsătură gravă pentru 
Antantă. Pe fronturile francez şi italian acţiunea era în 
Alianța Bulgariei cu Puterile centrale era consolidată. Metodele 
diplomației ruse, tărăgăneala pusă de Sazonov la recunoaşterea 
revendicărilor naționale ale Romîniei împiedecaseră intrarea noastră 
în acțiune ła momentul pe care marele duce Nieolae îl indicase ca 
priineios. Acum, acest moment trecuse de mult. Condiţiile strate- 
gice erau eu totul schimbate. Retragerea Rușilor spre Est desco- 
perea aripa noastră dreaptă ; ei n'ar fi fost în stare să ia o ofensivă 
pe Nistru cu aripa lor stingă, indispensabilă pentru acoperirea flan- 
eului romin. Superioritatea tactică a Austro-germanilor era astfel 
în eit ei ar fi putut să cadă cu toată puterea asupra Romîniei, fără 
ca Rusia să poată să intervină, Apoi, din eausa infringerilor și a 
continuelor retrageri, circulația trenurilor pe teritoriul rus era 
desorganisată intr'aga fel, în cit făcea cu neputinţă aducerea din 
Franța la noi a materialului de rázboiu şi munițiilor ce comandasem 
ucolo si fără de care nu puteam face războiul. Rusia însăși trecea 
printr'o criză foarte gravă a efectivelor, armamentului și munițiilor. 
In consiliul de război al comandanților de armate ruse ţinut la 
Kholm in Iunie, marele duce Nicolae infáfigase țarului starea tra- 
gică a armatei. O jumătate de milion de oameni erau necesari pen- 
tru a complecta efectivele. Pentru ei nu existau însă puști: „în 
deposite nu mai erau de cit 40.000 si trebuiau 1.000.000. Ajunsese să 
lipsească puști chiar pentru soldații de pe fronturile de luptă. Efec- 
tivele de completare erau mai prejos de orice critică: „oameni 
greoi, neciopliți, cari din lipsa armelor niei nu gtiau să tragă“. 
Lipseau ofiţerii şi materialul de războiu, totul fusese uzat. Defi- 
citul munițiilor de artilerie era enorm; mai ales pe frontul de Sud- 
Est nu existau niei 40% din cantitatea necesară 4), O iritaţie și 
nemulţumire surdă, prevestitoare de revoluţie, sguduia țara tiy. 
Desordini grave isbueniserá, mai ales la Moseova. 

In astfel de condiţii, intervenția noastră nu putea fi de nici un 
folos pentru aliați și expunea fara la un desastru sigur. Chiar 
înainte de căderea Varșoviei, ţarul Rusiei fusese nevoit să recu- 
noască situaţia ei să declare ambasadorului englez Buchanan că 
„ar fi o gresali să se împingă guvernul din Bucureşti să intre in 
război cită vreme armata rusă nu va fi în stare să reia ofensiva *)'" 

Guvernele Antantei nu pot să nege evidența. A face presiuni 
asupra lui Brătianu ca să sigileze indelungatele tratative printr'o 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREOIRE 51 


convenţie formală, euprinzind obligația de a intra la o dată isă 
1n rásboiu, în condiții ce însemnau o sinucidere a Ramili. ae fi 
fost un act de nebunie, fără alt resultat de cit să sileascá pe condu- 
cătorul politicei române la demisie. De aceea, guvernele Antantei, 
inclusiv Sazonov, cad de acord că intrarea în acțiune a Romîniei nu 
mai e oportună; printr'o fină ironie, un istorie al tratativelor diplo- 
matiee subliniază faptul că acordul puterilor Antantei spre a accepta 
inacjiunea Romániei s'a realisat instantanen, atunci cînd cel pentru 
a stabili condițiile concursului ei întimpinase atitea dificultăți 22), 
La 13 August, Puterile Antantei au înmânat lui Brătianu această 
notă, redactată de sir Grey: „Puterile aliate, luînd în considerație 
argumentele arătate de d. Brătianu, sunt guta să amine semnătura 
acordului politie cu Rominia pînă la epoca în care guvernul romin 
va fi în măsură să intre în acțiune **)'*. Ei se mulțumese, pentru 
moment, cu încredințarea că Rominia va împiedeca transitul pe 
teritoriul său a materialului de războiu dela Puterile centrale spre 
Turcia. Brătianu răspunse la 22 August, eonstatind acordul sáu 
principial gi confirmarea angajamentului. 

' In acest chip au luat sfírsit, printr'un eşec complect, tratativele 
din 1915, începute eu patru luni mai înainte. La lumina aruneată 
de publicarea documentelor diplomatice, resaltă în chip lămurit că 
întreaga răspundere a acestui eşec eade asupra guvernului rus care, 
nevroind a reeunoaste dreptatea revendicărilor rominești s încăpă- 
ţinîndu-se a refusa cele două colțuri din Bucovina şi Banat, a pre- 
ferat să invenineze si să tărăgăneze tratativele, Resultatul a fost 
pierderea întregului teritoriu galițian si polonez, pierderea unui aliat 
5i eranc unui nou dezastru, eel din Serbia. 

„Unul din marii generali rugi*), recunoaște insngi gresalele de 
psihologie ale Rusiei, care făcea să cadă toate proectele întemeiate 
pe atragerea și colaborarea statelor baleanice, în special a României : 
„Marele stat slav spera să vie de hae Austroungariei cu singurele 
sale mijlouee; pe de altă parte considera pe Baleaniei ea pe niște 
„copii teribil', cari trebuiau ţinuţi sub tutelă, Nu-i plăcea ca 
Antanta să se amestece. Nu căuta să-și ascundü simpatia pentru 
Bulgari şi netnerederea față de Romfnia''. Rusia a contribuit mult ea 

problema războiului mondial in Baleani să nu capete o solnfie sa- 
tisfăcătoare, 

Esecul tratativelor din 1915 eu Rominiu, datorit exelusiv intir- 
zierilor tratativelor diplomatice, în comparație eu repeziciunea cu 
care se urmau evenimentele pe cimpul de luptă, îndreptățește pe 
cronicarul diplomatie să aplice Antantei imputarea ce se adresa 
altădată Austriei, de a fi „totdeauna în întîrziere cu un an, em o 
idee, cu o armată“! 2), 


52 VIAŢA ROMINEASCA.- f - 
] 


PRELUDIILE DIPLOMATI 
Infringerea Rusiei epum complect situația. Cu îngrijorare ATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 53 
i acum conducă itieei romini la norii grümádeau : : i > 
pr te aortik arere d dila începută rüxboiol eu d m pum de, Puteri - le Antantei remiserü propunerile lor de alianță în 
fusese atit de favorabilă pentru Austroungaria. Rusia, principalul atribuite țărilor. iem cinei aCdarea către Bulgari a teritoriilor 
adversar, era paralizată pentru multă vreme. Rominia era izolată şi beim ies vd pre ara tratatul dela Bucureşti dim 1913 gi 
intimidatà. Bulgaria întindea mîna Puterilor centrale. dobrogean dela Romii vor Macedonia, dela Sirbi, Cadrilaterul 

Tre hatara cx tind de situaţia, privirile ilor obrogean ela Romini, Acesta Propuneri aveau marele defect de a 
den te da ae trai xÀ 26 inf a fci kelip pate pb g a de fi făcute într'un moment foarte puţin priincios, cind balanța răboiu. 
vadit alesi facte ^ s tau să fie ite. Positia lui era aplecatá de partea Puterilor centrale, Ele n'au avut alt 

T ilor Bird eum " esce ree Np uud fan rezultat decit să indispună popoarele cărora li se corean meeste sacri- 
Ts à Vti da mov, r in | ficii, fürà să atragă pe Bulgari, cari duceau tratative secrete en cèn- 
în singurul sector poa aci md ssec Secours ie : yu laltá tabără. La 6 Septemvrie Regele Ferdinand al Bulgariei și Ra- 
Falkenhayn, șeful Marelui Stat Major german, wal ieri dea doslavofT semnau convenţia de alianță eu Puterile centrale; pri- 
lovitura în Balcani. Trebuia cu orice preț să se deschidă drumul de mul obiectiv al acţiunii militare prevăzut de convenție era atacarea 
legătură cu Tureia, spre a putea procura aliatei, materialul de răz. Serbiei pe !a spate, în timp ee armata uustro-germană a lui Macken- 
boiu de care avea absolută nevoe. i Sula închis de Serbi sen 0 ataca pe frontul dunărean. Prinsă in elestele duşmanilor săi 
şi de Rominia. Acest din donă părţi, Serbia fu îngenunehiată, 

Le marele cartier german începu să se dipeute care din aceste i Puterile Antantei au invitat din nou România să intre în rüz- 
două țări trebuia atacată, La Începutul lunii Septemvrie 1915 boiu în ajutorul Serbiei. Modalitatea era formarea unei ligi între 
situația Romîniei devenise primejduità. Austroungaria închise gra- Greeia şi Rominim, spre a ameninţa Bulgaria cu atacul din două 
nifele spre Romínia ca să mascheze concentrările de trupe ce făcea direcfiuni. ^ : = ^ 
în vederea noului plan de campanie, Czernin explica la Bucu- Guvernul romin ü raspuns Cit momentul este cu lotul neprim- 
resti că aceasta era necesar spre a impiedeca indiscrețiile ce se cios pentru o intervenție militară, Situaţia generală pe fronturile 
făceau dela Bucureşti la Paris şi Petrograd; de altfel mișcările de de luptă poruncește cea mai mare prudență. Din cauza poziţiei 
trupe ar fi îndreptate împotriva Rusiei, iar nu a Rominiei, favorabile a Austro-Germanilor pe frontul de rüsürit, a compleetei 

Guvernul romin se văzu nevoit să răspundă cu contramăsuri. | paralizări a Rașilor, Kominia riscă să fie atacată și sdrobită, piese 
Frontiera muntoasă pe unde puteam fi atacați trebuia pusă în stare 4 mai mult, eu cit drumul Centraiilor spre Constantinopol e mai scurt 
de apărare. Elementele militare care trebuiau să alcătuiască trupele prin Rominia, decit prm Serbia. Romínia nu s'ar putea decide lu 
de acoperire, desemnate prin planul de operaţii, au primit ordinele acest pas greu decit dacă aliaţii ar trimite pentru susținerea, soțiu- 
de chemare, au fost constituite în unități și au început să fie trans- nii de ajutorare a Serbiei o armată de 400.000 de oameni in penin- 
portate pe graniță. Pe măsură ce ocupa locurile lor în munţi, ele sula balcanică, Fără de aceasta, secțiunea Rominá ar fi o aventură 
procedau la construirea întăririlor și drumurilor militare. Politicienii primejdioasă pentru țară si nefolositoare pentru cauza generală, 
germanofili din țară se agită pe chestia concentrürilor romiîne la , De partea lor, Grecis na pues oet e es intervină, eu toate că 
granița autroungară, ei văd aci sáminfá de conflicte, Se pot ivi HE SHINE AIO en urba, p degn armiha in ap! n 
incidente între trupele de pe graniţă si cele de dincolo, ceea ce ar | aliaţi în caz de atac impotriva celuilalt, și eu osii aria vai va 
putea precipita conflictul eu Austroungaria. Czernin a comunicat că | zelos de a o face. Prieinu de căpetenie era ostilitatea regelui Con- 

obținut dela Viena retragerea trupelor și redeschiderea graniței, tenta aaa vn, distrat. Pretextul invoost de rege are a som 
invitind guvernul romin să procedeze la fel. Brătianu răspunse că l ane vostenja unni envss Testers sra qut în IM rotita etre 
trupele romîne nu vor putea fi retrase înainte de cinetsprezeee zile; ama sre din Conventia grocosirbă; dopi yum, — p 
de fapt ele au fost ținute pe loe pini la declararea rüzboiului. Incer- cazul ho războiu balenie, ue wu al — general ; opos roli ER 
carea de intimidare nu reușise; dimpotrivă, ea oferise Romîniei pre- angajat să ajuta — impotriva unui adversar, jar nu a patru; 
textul de ași întări granița. inafiryit và Sirbii tre uan să dea o armată de 150.000 de oameni, 

In celo din urmă, Austro-(lermanii se deciseră să atace Serbia, iar Grecii 50.000; trebuind să facă faţă atacului masiv dinspre 
deountee se găsi că era primejdios a creia un duşman nou, cîtă vreme nord, Sirbii nu puteau să execute literal meeasti ultimă obligație, 
cel existent nu ara încă doborit. Faţă de aceste arguţii ale lui Constantin, Venizelos găsi o soluţia 

In noua campania împotriva Serbiei, alianţa Bulgariei era un ingenioasă, Ceea pa za puteau să facă Sirbii, să facă Aliaţii. In 
element indispensabil, Din cauza situaţiei sale geografice, în inima a a eve gregi kaipais pal 

lei baleani i i e » 
peninsule unice, Bulgaria nu încetase a fi solicitată de ambele că z s lifa pusă de Brătianu pentru in tia 


54 VIAŢĂ ROMINEASCA 


romînă, Franţa şi Anglia răspunseră că primese propunerea gi trimit 
corpul expediționar. t . 
de pentru realizarea acestui plan merg însă greu. 
Sazonov trece pri schimbări bruște de sentimente; dela o bulgaro- 
filie excesivă, la procedee cominatorii, izolate de ale colegilor săi. 
Rusia a organizat o demonstrație sgomotoasă, Geplasind vn număr de 
trupe în Basarabia de sud, La București, știrea ajunge umflată ea 
proporții. Se colportează cum că s'ar fi făcînd exerciții de aruncarea 
de poduri peste Dunăre si că Țarul însuși a trecut trupele în revistă 
la Reni. Miniștrii Puterilor Centrale se emofioneazi gi protestează 
pe lingă Brătianu. A läsa liberă trecerea Rușilor, însemnează a trans- 
parta războiul pe teritoriul Rominiei. Guvernul romin face o decla- 
rațiv hotărită că nu permite trecerea Rugilor prin țară, neavînd un 
tratat de alianță cu ei; nu este dispus niei măcar a le face o opu- 
nere „pro forma“. Incidentul nw se desvoltă. Rusia dă îndărăt 
explieind că a fost doar m shi a sacar rondes ai ie 
orații soldaţilor ee au luat upte'*, iar trup 
cris d pe rane bucovinean, de unde fuseseră luate, De altfel, 
si fără de aceasta, era evident că demonstrația rusă era un simplu 
bluff; armata rusă, desorganizatà de infringere, lipsită de puşti și de 
muniții, nu era în stare să întreprindă niei o acțiune războinică seri- 
oasă. 


Incă o dată, Tevolski depeșeazi dela Paris lui Sazonov că opinia 
publică e excitată împotriva Rusiei, atribuindu-i răspunderea 
încureăturilor din Balcani, pricinuită de intransigența acesteia faţă 
de Romíni si parţialitatea față de Bulgari. Ambasadorul rus pre- 
vine pe Sazonov că opinia publică din Franța cere demiterea lui 
Deleassé gi Palédlogue si repunerea în discuție a avantajelor acor- 
date Rusii în chestia strimtorilor. Rusia trebue să caute a atrage 
Romiînia, ccdîndu-i o parte din Basarabia *), i 

In acelaș timp, lucrurile luaseră o întorsătură rea $i în Grecia. 
Căderea lui Venizelos dela putere slăbisa încrederea în cooperarea 
militară a acestei țări, Succesorul s&u, Zaimis, făcuse cunoscut la 
Nis refuzul Greciei de a-și ține obligaţiunile. Scurtă vreme după 
&een, rege Constantin aruncă definitiv masea, înlocui pe Zaimis 
prin Skuludis, ceea ce însemna luarea unei atitudini net germano- 
file, si înştiința pe ministrul Franţei la Atena că guvernul gree va 
desarma și interna orice trupă franceză, engleză ori sirbü, ce va 
călca pe teren elin, Numai ameninţarea cu forţa reuşi si liniştească, 
pentru citva timp, ostilitatea Greciei lui Constantin. 

Expediția dela Salonie, organizată în astfel de condițiuni, a fost 
și insuficientă ca putere militară, si a venit şi prea tîrziu, pentru 
ca să fie de vreun folos real, Rominia a trebuit să asiste, gi cu inima 
strinsă, la sugrumarea Serbiei vecine, 

Esecul încercării de a atrage Rominia in războiu produse mare 
agitaţie in Franţa. Else impută în primul rind îndărătniviei 


| 


PREBUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 55 


ruseşti, căreia Franţa a lăsat să se subordoneze propria sa influență 

$* acţiune. Se dorește o intensificare a acțiunii directe a Franței in 
Rominia. Se fae propuneri ea Blondel, ministrul Franței la Bucu- 

resti, s fie înlocuit printr'o personalitate de mîna întiia, ca Bar. 
thou ori Leygues; aceștia nu pot primi d motive de ordim perso- 
nal. Deleassé, ministrul de externe al Franţei, e făcut vinovat de 

“eșecul din Baleani, unde manifestase prea multă ineredere în Bulgari, 
Demisia lui Declassă provoacă o lungă criză ministerială. Noul minis- 
ter se contsitue subt președinția lui Briand ; acesta va da mai multă 
importanță frontului balcanic 23). Briand oferă postul de ministru al 
Franţei la București lui André Tardieu, pe care îl chiamă depe front; 
dar în faţa atitudinii ostile a extremei-stinge parlamentare, trebue 
să renunțe la această numire 27), Tardieu va aduce mai tirziu, la con- 
ferinţa păcii, mari servicii eauzei rominesti Se vorbeşte de asemeni 
-a se trimite o misiune militară la Bucureşti, subt conducerea gene- 
ralului Mondésir, fără sgomot mare, şi mascată subt aparențele 
unor tratative economice și comereiale 23), 

Toate aceste combinaţii se isbese de ostilitatea ereseindă a 
Puterilor Centrale. Situaţia militară a acestora este astăzi precum pă- 
nitoare si ele înțeleg a o folosi, făcînd Rominia să o simtă. 

Iritaţia Puterilor Centrale împotriva Romîniei mergea cres- 
“cînd, Dm punctul de vedere al intereselor lor, en era şi explicabilă, 
Neutralitatea romînă, binevoitoare pentru Rusia, ingiduia acesteia 
să-și lase granița Prutului descoperită şi să intrebuinfeze aiurea 
toate forţele. Dimpotrivă, Austroungaria sj Bulgaria trebuiau să-şi 
ţină la frontieră trupe, care ar fi putut să-şi aibă o întrebuințare 
mai eficace intr'o aețiune decisivă, dacă ar fi fost duse pe alte 
fronturi. Pe lingă aceasta, Rominia, închisă la Dardanele, avînd ea 
vecină la răsărit pe Rusia, care n'avea nevoe de produsele noastre, 
refuza totus să vinzi ceva Puterilor Centrale, deși avea în magazie 
recolta a doi ani, condamnindu-se singură la o ruină economică, 
In urma înfringerii ruse gi a catastrofei sirbe, Rominiu era însă 
încolţită, Puterile Centrale, în luptă eu nevoile aprovizionării, erau 
dispuse să întrebuinţeze ameninţarea forței lor armate, pentru a 
obține ușurarea situației lor economie. Pentru linigtirea Iuerurilor, 
guvernul romín se văzu nevoit să cedeze puțin pasul și, cu știința 
țărilor Antantei, încheie eu Poterie Centrale un contract de furni- 
turi de cereale. S'a evitat astfel atacul dușman, intr'un moment cînd 
nu am fi putut fi ajutaţi de nimeni. 

Pentru a nu da acordului economie eu Austro-Germania un 
„caracter ostil Antantei, ineheiarám un acord asemănător gi cu 
Anglia. Această țară cumpără cantități enorme de griu, fără să le 
poată transporta, ci numai spre a le imobiliza în magazii și a 
impiedees să fie cumpărate și transportate în ţările dușmane, Astfel, 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ ; 


războiul european se mutase, in forme economice, pe teritoriuk 
român *). 

Incheierea contractului britanie a indispus foarte mult pe 
Austro-Germani si a iritat pe Kaiser, Ei văd in această măsură ó 
incercare a Romîniei de a sabota propriul lor contact. Von dem 
Bussche prezintă guvernului romin o notă a guvernului său, în care 
se imputa României că prin această vânzare ea susține pe adversarii 
Puterilor Centrale; contractul britanie va fi considerat ca o ruptură 
a neutralității și va provoca măsuri corespunzătoare 1%), Regelui ii 
comunică Bussche că Germania nu mai are încredere în Brătianu gi 
că nu-i va mai face niei o comunicare. O sehimbare de guvern pare 
indispensabilă ; eereurile filogermane cred în iminenfa unui guvern 
Marghiloman. Răspunsul Regelui Ferdinand, transmis cancelarului 
Bethman Hollweg, arată că schimbarea guvernului ar fi o aventură 
primejdioasă, dată fiind quasi-unanimitatea parlamentului și a opi- 
riei publice. Va fi păstrată neutralitatea care a fost atât de utilă 
Germaniei în momente grele. Regele își exprimă temerea ca nu cumva 
politica germană să fie influențată de Budapesta şi Sofia. Bethman- 
Hollweg a trebuit să se mulțumească cu această declarația de neu- 
tralitate, de si are impresia că ea este deghizată şi că Rominia a 
încetat să ajute Antanta în planul ei de înfometare a Germaniei. 
Cancelarul german asigură că nu trebue să se creadă în niciun caz că 
politica germană ar primi influențe dela Budapesta şi Sofia. 

Din partea guvernului francez ne vin sfaturi de a resista, evi- 
tind totuşi eomplicatiuni eu Germania, pînă în trei luni, eind se va 
produce ofensiva generală a Antantei; altmintreli s'ar putea 
intimpla să fim atacați și striviti, deea ce ar dăuna şi Antantei, care 
contează pe Rominia ea pe o rezervă ce trebue să intervină la 
momentul oportun 24), ^ 

Recomandafiile acestea erau foarte la locul lor, Căci in mintea 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 57 


mania nu poate să aibă, în flancul ei, o armată nesigură, poate 
vrüsmasá. 

Diferite considerațiuni împiedecară înfăptuirea acestei amenin- 
țări. Unele de natură economică : aprovizionarea cu petrol si cereale 
din Romínia satisfăcea nevoi urgente ale Germaniei si Turciei, care 
ar fi fost greu lovite prin întreruperea cauzată de războin, Altele de 
ordin militar: Germanii nu erau siguri de capacitatea de luptă a 
trupelor bulgare, iar pe de altă parte doreau să dea o lovitură puter- 
nică pe frontul francez, pentru care aveau nevoe de toate forțele 
disponibile. 

Totuși, curentul care cerea în Germania atacarea Romîniei era 
susţinut si în unele cercuri politice, Atotputernicul ministru Hellfe- 
rich vroia cu orice chip „clarificarea'* situației balcanice prin con- 
stringerea Romîniei: „numai cînd vom fine strîns pe donna Rouma- 
nia eu braţul de talie, se va decide să joace eu noi %), Influenţa lui 
Falkenhayn, şeful statului major al armatei germane, fu însă pre- 
cumpănitoare : se hotărî marea ofensivă dela Verdun $i se renunţă la 
planul atacării Rominiei, 


Anul 1916 se deschidea subt perspeetive mai bune, Puterile 
Antantei isi dăduseră seama de neajunsurile lipsei de directive wni- 
tare si de coordonare ale sforțărilor lor. Conferinţa interaliată ţinută 
la sediul cartierului general francez, Chantilly, în Decemvrie 1915, 
întocmise planul unei ofensive concordanta, dată deodată de toți 
aliații. E drept că Germanii, ataeind Verdunul, o luaseră înaintea 
Aliaților; ceea ce însă n'a impiedecat ca ofensivele de pe Somme şi 
Brussilow să se deslănțuiaseă aproape la timpul hotărît. Conferința 
refuză însă să admită proeetul elaborat de Alexeiew *), al unei ofen- 
sive în direcţia Budapesta, eu un atac rus prin Galiţia și unul franeo- 
anglo-italian prin Serbia. De altfel, aliații nu prea aveau deplină în- 
credere în relatările rusești **). Stimulafi de aliaţi, Ruşii se puserá 
pe lueru pentru a-şi ameliora transporturile imensului material de 
rüzboiu furnisat de aliați si a folosi marile lor disponibilităţi in mate- 
rial uman, Misiunea specială franceză trimisă la Petrograd subt di- 
recția lui Doumer si u generalului Pau, nu putu să nu constate sfor- 
farea militară rusă, dar si indiciile ereseinde ale unei oboseli și indi- 
ferente ce copleşeau tot mai mult spiritele rusești, 


*) o — schimbare se petrecuse în înaltul comandament rua. 
Marele Duce Nicolae, generalisimul armatelor russi fusese ridicat dela 
comanda sa şi trimis în Cuueas. Comanda nominală a armatelor ruseşti fusene 
luatü de Țarul Nicolae, având ca şef al Marelui Stat Major pe generalul Ale- 


xeicew; acesta va conduce, de fapt, opernţiile, Alexeiew, imbolnavindu-se în 
toamna anului 1916, a fost citra timp înlocuit de ul Gurko, 
**) Un incident penibil petreeut în cursul conf. dela Chantilly arată ee 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


Erau semne serioase că se apropie și pentru Rominia evenimente 
hotăritoare. Interesele celor două partide în luptă, din ee în ce mai 
arzătoare, stringeau tot mai de aproape Rominia cu cereul lor de foc, 
Criza contractelor de cereale din timpul iernei ameninjase la un 
moment dat să scoată forțat Rominia din neutralitate. Joffre dădu 
instrucţiile corespunzătoare generalului Sarrail, intervenind în 
același timp prim Pau pe lingă marele cartier rus să constitue 
înapoia aripei stinge rusești o rezervă solidă care, la nevoie sit poată 
susține Rominia, Aplanarea diferendului germano-romin și atacul 
asupra Verdunului lüsarü pe planul al doilea chestia intervenţiei 
romine care, totuşi, era privită ea indispensabilă, La 25 Februarie, 
Alexeiev deelarase generalului Pau: „Dacă Rominia s'ar decide să 
dea concurs adversarilor noștri, aceasta ar însemna moartea oricărei 
efensive rusești! 12), = 

Primăvara se - muguri noi. In Martie, Filipescu vizitase 
frontul rus dela Cernăuţi pină la Pripet, fusese primit prietenos de 
tar la Mohilev, avusese întrevederi la Petrograd eu „conducătorii 
politieei și ai armatei rusești. Peste tot i se infáfigase mirajul puterii 
ruseşti renăsente din dezastrul anului precedent, i se zugră vise 
împrejurările în culorile cele mai trandafirii și i se puneau întrebări 
nerăbdătoare asupra datei intrării noastre, i 

In decursul lungilor tratative din 1915, guvernul romin ajunsese 
să-și exprime cu claritate punctul său de vedere. Hotărirea sa cra 
limpede şi irevocabilă în ce privește sensui intrării 1 Rominia nu và 
participa la războiu decît alături de țările Antantei, luptind laolaltă 
cu ele pentru triumful comun care va aduce realizarea idealului său 
național. Tot așa de hotărît însă, guvernul romin condiţionase această 
intrare de realizarea unui program de acțiune, care să asigure coope- 
rării sale militare o eit mai deplină punere în valoare a forţelor sale, 
atit spre folosul cauzei generale, cit și pentru al sáu propriu. De 
aceea, Brătianu refuza să ia supremul angajament fără garanţiile 
politice $i militare, pe care le socotea indispensabile. Experienţa 
dureroasă a propriei noastre țări în 1878, cea cu totul recentă a 
Serbiei în cursul războiului actual, obligau pe bărbatul de stat romin 
la o mare prudenţă. Mai ales că el era tocmai fiul lui loan Brătianu, 
care experimentase metodele ruseşti in 1877—78. | 

Condiţiile cooperării fuseseră definitiv fixate și comunicate 
miniştrilor Antantei la 4 Noemvrie 1915 i 

Romiînia era lipsită de muniții. La această dată ea nu dispunea 
decit de un stoe de 1.500 de lovituri de fiecare tun; faţă de marea 
consumatie cerută de războiul mondial, această provizie nu ajungea 
decit pentru 15 zile. De aceea, prima condiție, pentru a face războiul 
posibil, era să i se furniseze pe calia Arhangelsk armamentul şi 
muniţiile cumpărate de es din țările aliate, precum gi organizarea 
unui serviciu regulat de aprovizionări, prin teritoriul rnsese. 

In al doilea rînd, venea chestiunea planului strategie al opera- 
fiunilor romine, Ele erau în strinsă legătură cu țelurile noastre de 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 59 


rüzboiu. Acestea erau peste Carpaţi. Pentru a le atinge, nu trebuia 
să avem la Dunăre preocupări care să reţină acolo forțele indispen- 
sabile în Ardeal, Pentru a da acțiunii romînă toată eficacitatea cuve- 
nită, trebuia ea intrarea în acțiune să se facă in acelasi timp eu o 
ofensivă generali pe toate fronturile și una specială împotriva Bulga- 
riei. Acest stat trebuia să fie făcut inofensiv printr'o acţiune militară 
pornită în acelaşi timp pe frontul dela Salonic de o armată franco- 
engleză, în putere de cirea 500.000 de oameni, şi la frontiera dobro- 
geană de o armată rusă în putere de 200.000 de oameni. Se punea o 
deosebită greutate pe această din urmă operațiune, care pe lingă 
scopul militar, avea şi unul politie: a face definitivă, ireparabilă, 
ruptura între Aliați — în special Ruşi — și între Bulgari, şi a curma 
astfel echivoeul eare rezulta din neințeleasa politică de menaja- 
mente a Rușilor față de Bulgari, 

Condițiile militare erau întregite de cele politiee, Rominia ceres, 
în caz de isbindă, îndeplinirea integrală a revendicărilor sale nafio- 
nale peste Carpaţi: alipirea Transilvaniei propriu zise, Banatului şi 
Bucovinei întregi şi a părţilor rominesti din Crişana și Maramureş, 
Iar ea garanţie că Rominis nu va mai fi nesocotità $i maltratatá ca 
Ja Congresul din Berlin, ea va fi reprezentată la masa verde a Con- 
ferinţei de pace cu drepturi egale eu celelalte popoare aliate. 

Aci era punctul nevralgie al relațiilor noastre cu Rusia. Spre a 
avea siguranța dinspre vecinul imediat și aliatul nesigur, Brătianu 
cerea ca obligaţiile luate de Rusia să aibă girul celorlalte puteri 
aliate, „a acelor state care au respectul istorie al semnăturii lor şi 
care, chiar războiul mondial îl deslânțuiseră pentrue& voiau, odată 
pentru totdeauna, și cu jertfele pe care le comportă, sii impiedece ca 
de aci înainte tratatele între state să fie sdrenfe de hirtie sau hri- 
soave fără drepturi'' *), Ca o semnificativă dovadă de neineredera 
faţă de Rusia, chiar în convenția din 1914, se introdusese garanția 
statuquoului teritorial al Rominiei în frontierele ei actuale, impo- 
triva unei eventuale încălcări din partea aliatului suspect, iar Ru- 
sia se obliga să facă să se ratifice de Cabinetele din Paris și Londra 
angajamentele luate. 

Dar marii şefi militari ruși ne priveau acum cu alti ochi, Situa- 
ţia generală suferise schimbări. Criza trecuse. Rusia scăpase — cu 
grave pierdere de sînge si teren — din elegtele marei ofensive austro- 
germane, și se repusese pe picioare, Serbia fusese îngenunehiată, Bul- 
garia era în lagărul dușman, Guvernul rus simula acum indiferență 
în privinţa tratatelor cu Rominia, revenind la vechile temeri faţă 
de fara vecină, a cărei politică nu se armoniza totdenuna cu a sa si 
ale cărei revendicări le socotea disproporfionate cu ajutorul militar 
pe care era in stare să-l dea. Statul major rus, subt impulsiunea lui 
Alexeiew, uitind ardoarea eu care solicitase în vara anului trecut 
concursul Rominiei, făcea acum socoteala că intrarea Romîniei ar 
complica situaţia militară, impunind aliatei sale celei mai apropiate 
supravegherea și apărarea unui supliment de 750 de km. de frun- 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tarie, Cercurile militare ruse declarau fățiș că ar fi mai de folos 
pentru Rusia o prelungire a neutralității romine, decit intrarea ei în 
războiu ca aliată. 


La 2 Martie 1916, preşedintele republieei franceza telegrafiă 
direct țarului. Era semnalul noilor tratative, ale anului 1916, Poin- 


| [ PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 61 


astfe ca „acţiunea militară principală a lominiei să se îndrepteze 
înspre regiunile ce i-au fost rezervata prin acordurile diplomatice ; 
acolo, acțiunea îi va fi înflăcărată de rolul ei liberator pe un teatru 
de operaţii unde va intilni pe fraţii de aceiași rasă! 21), 

Țarul se mulţumi să răspundă in termeni vagi, punindu-se 
chezaş bunelor intenţii ale guvernului rus și făcînd aluzii asupra 
vinei guvernului romîn de a intirzia hotárirea. Aceleași explicaţii 
superficiale le da ambasadorul Paléologue lui Filipescu, aflat în 
vizită la Petrograd; cu tot temperamentul său năvalnie şi ostilitatea 
împotriva lui Brătianu, pe care nu o tăinuește, omul politie romin 
nu şovăe să declare ambasadorului că aprobă eu totul politiea pru- 
dentá a lui Brătianu 21), 

Luerind ín același sens, Joffre ceru lui Briand să intensifice 
acţiunea diplomatică pe lingă guvernul rus, pentru ca acesta să facă 
dovada unui spirit real de coneiliatie, Pentru a începe eu un gest sem- 
nifieativ, generalisimul francez reuşi să convingă muvernul sáu ca să 
expedieze muniţiile comandate de Rominia în Franța, spre a fi 
deocamdată depozitate în localităţi din Rusia meridională, cîtă vreme 
Rominia nu se va fi hotărit '*). Inlocuind pe generalul Pau prin 
Janin ea delegat pe lingă Stawka, Joffre îi dădea în instrucțiunile 
relutive la ofensiva rusească ce era în pregătire, și sugestia relativă 
la zona cea mai avantajoasă din puuct de vedere al interesului 
strategic comun: generalul Janin trebuia să atragă diseret atenția 
Rușilor asupra interesului de a cistiga încrederea Rominilor printr'o 
ofensivă in vecinătatea teritoriului lor t2), 

Tratativele asupra cooperării militare ruso-romine au intrat 
intr'o perioadă activă prin sosirea in Bueuresti a colonelului rus 
Tatarinow, insáreinat eu misiunea de a stabili condițiile prealabile 
ale acestei cooperări. Dar diseuțiunile au reluat caracterul de tărăgă. 
neală. De unde, anul trecut, dificultatea principală fusese resistenta 
guvernului rus de a recunoaște în întregime revendicările noastre 
teritoriale in Banat și Bucovina, anul acesta dificultatea vine mai 
ales dela neinfelegemem asupra misiunii și importanței ajutorului 
rus la granița dobrogeană şi din cauza transportului de arme și 
muniții. 

Cunoaștem importanţa strategică si politică pe care o atribuia 
Brătianu unei acţiuni rusești in stil mare împotriva Bulgarilor, la 
graniţa dobrogeană ?). Tocmai de acest lucru se fereau Ruşii, cari 
manifestau o deosebită repulsinne la ideea de a ataca pe Bulgari. 
Vechiul spirit panslavist era încă vin în sufletul rus, Sazonov ara 
filo-bulgar declarat, iar principalul şef al opoziţiei, istoricul Mil- 
jukov, era președintele ligii panslava si prieten credincios al Bulga- 
riei, Aceasta era considerată ca un frate mai mie rebel, care trebue 
certat, dar nu lovit. Rusia căuta tot felul de tertipuri ca să seape de 
obligația de a ataca pe Bulgari și à lua asuprá-si apărarea graniţei 
de Sud a Romîniei, 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bulgarofilia rusească, influenfind în acelaşi sens eu părerea 
preconeepută a lui Alexelev, cum că adesiunea romînă n'ar fi de o 
trebuință reală pentru Antantă, ci dimpotirvă ar aduce acesteia 
complicaţii politice si militare, erau cauzele paraliziei tratativelor, 
Cind în a dona jumătate a lunii Aprilie, colonelul Tatarinov, întors 
Ja Petrograd din București, lămuri comandamentul rus asupra con- 
diţiei indispensabile a acțiunei rusești la frontiera dobrogeană şi 
la Sud de Dunăre, spre a nentraliza pe Bulgari prin ocuparea 
regiunei Ruseiue- Varna si a apăra capitala Rominiei, conducătorii 
ruși izbueniră în protestări indignate gi furioase, „Brătianu isi de- 
mască jocul, exclamă Sazonov; această pretenție excesivă este numai 
un pretext spre a se sustrage dela încheierea convenției“. Intr'o 
scrisoare adresată lui Joffre, Alexeiev comentează eu rântate teza 
romînă, spre a ajunge la concluzia sa obişnuită: chiar dacă le-am 
accepta această condiţie care ar deplasa centrul de gravitate al opera- 
fillor noastre spre Sud si la extremitatea aripei noastre stingi, Ro- 
inii ar născoci eu siguranță după obiceiul lor, o nouă pretenţie, 
ea să câștige timp pinà în momentul cînd ar fi siguri să-şi ajungă 
țelul fără sforțare. Trebue să facem pe Romini să înțeleagă că ade- 
zinnea Romîniei nu este o nevoie neapărată pentru puterile aliate, 
Rominia poate conta pentru viitor pe o compensație măsurată exact, 
după sforţările ce va desfășura și după faptele sale militare'* 21), 
Această brutală eşire a generalisimului rus împotriva Romîniei 
pregătea de fapt intenția de a rupe tratativele gi a muta zona ofen- 
sivă rusă la granița Rominiei mai în spre Nord !*), E 

Joffre face sforțări să împiedece ruptura și intervine cu soluţii 
coneiliatoare, adresind fiecărei părți sfaturile sale. Pentru linistirea 
Rusilor, Joffre serie lui Paléologue: „gindesc la fel eu el ( Alexeiev), 
và ar fi bine să comunicăm Rominier că concursul ei, orieit îl dorim, 
nu ne este indispensabil şi că această ţară, dacă vrea să obțină mai 
iirziu compensaţiile pe care le dorește, trebue să se hotărască să dea 
armatelor aliate concursul efectiv al armatei sale în forma pe care 
i-l cerem noi“ 21), Pe Romini îi asigură că rolul lor este de a ataes 
în Bucovina și Transilvania în legătură eu aripa stingă rusă, pe 
cînd frontiera de Sud va fi garantată de o ofensivă simultană a 
armatei dela Salonic şi a unei armate ruse din Dobrogea. Pe gene- 
ralul Alexeiev încearcă să-l convingă că o înțelegere între Rusia și 
Rominia rămîne posibilă dacă Rusia ar consimfi, în combinaţie cu 
armata dela Salonic, să atace pe Bulgari, chiar cu efective 
restrinse '*) Aceşti termeni indicau destul de lămurit intenția de 
bluff eu care generalisimul francez dorea să obțină încetarea resis- 
tenței române, 

Chestia transporturilor constituia de asemeni o dificultate se- 
rioasă, Dela ocuparea teritoriului Serbiei, rămăsesem eu totul izolați 
de Europa occidentală, Abia în Mai 1916, aliații au admis ca tran- 
sporturile pentru Rominia să se facă prin Vladiwostok, portul sibe- 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 63 


Tian de pe țărmul Oceanului Pacific. Aceasta însemna ca armata 
noastră să fie despărțită de principalul ei port de aprovizionare, 
Marsilia, prin distanța fantastică de 25.000 km, adică cu mai mult 
de jumătate din lungimea meridianului pământese 10), Cu mari 
greutăţi si numai în urma intervențiilor stăruitoare ale lui Joffre ni 
s'a admis să facem transporturi şi prin Arhangelsk și abia la 1 
August 1916, unul din cele trei vapoare romine ce navigau in marea 
liberă, a putut sosi la Arhangelsk. 

Din fericire, conducătorii politici ai Franţei vedeau luerurile 
cu mai multă claritate si nu împărtășau pretenția rusească de a ne 
arunca orbește în viltoare. La 5 Mai sosi la Petrograd o misiune 
franceză alcătuită din miniștrii Viviani gi Albert Thomas, eu scopul 
de a pune la punet citeva chestiuni importante de colaborare militară 
interaliată. Intre acestea, era si „a insista pe lingă Sazonov pentru 
ca statul major rus să se arate mai înțelegător față de Rominia'* 21), 
Intervenţiile lui Viviani n'au avut însă prea mare răsunet, Sazonov 
mărginindu-se să declare că n'are încredere în Brătianu, adăugind 
încă temerea ca nu cumva intrarea in războiu a Romîniei de partea 
Antantei să provoace intrarea Suediei de partea Puterilor Cen- 
trale ?!, 23), Tratativele intraseră din nou într'o fază de lincezeală. 


Intre timpuri, situaţia pe fronturile de luptă se îmbunătățise 
simţitor pentru Antantă. Planul ofensivei concordante dela Chantilly 
putea să fie pus în aplicare, 

Pe frontul occidental, marea bătălie dela Verdun părea că a 
trecut peste criza ei acută; ofensiva germană se domolise, Francezii 
și Englezii începuseră, la rîndul lor, puternica ofensivă de pe Somme 
care măcina zi cu zi considerabile forțe germane, Pe frontul rusese, 
marea ofensivă Brussilov, dată eu o extraordinară risipă de vieți 
omenești, obținea succese foarte importante, împingind înapoi fron- 
tul austro-german şi făcînd sute de mii de prizonieri. Bucovina era 
din nou în miinile Rugilor. La Mamorniţa, în toiul luptei, un detaga- 
ment rusesc intrase pe teritoriul Romîniei; el se retrase la somatia 
guvernului nostru. Desi călearea neutralității și a teritoriului romin 
era flagrantă, opinia publică nu se emoționă, ba chiar primi știrea 
eu oarecare simpatie. Chestiunea cooperării militare ruso-romine era 
coaptă ! 

Subt influența ofensivei lui Brussilov, Austroungarii trebuirá 
să renunțe la ofensiva lui Conrad dela Arsiero şi Asiago, care 
începuse să devină primejdioasă pentru Italieni; numeroase unități 
austroungare și artileria grea fură transportate din nou pe frontul 
rus, Italienii au putut să reia atacurile pe Isonzo. La Salonie, în 
sfirșit, un nou front de luptă începe să se organizeze şi să se conso- 
lideze; acţiuni importante împotriva Bulgarilor erau în perspectivă, 
Superioritatea Antantei părea evidentă pe toate fronturile; iniția- 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tiva trecuse peste tot în mina ei. Puterile Centrale, strinse într'un 
cere de foc, erau reduse la defensivă, 

wires Rusilor la Prut si în Bucovina avu efectul seinteiei ee 
trebuia să aprindă din nou focul tratativelor care moenea de vreo 
lună, Sazonov, ehinuit de neîncrederea sa în Brătianu și de repulsiu- 
nea faţă de programul atit de lămurit şi de hotărit al revendicárilor 
rominești, nu era omul care să dea pinteni convorbirilor. Cel mult 
dacă baronul Schilling, gerantul ministerului de externe rus, dădea, 
cam eu gura pe jumătate, asigurări în privinţa transportului urgent 
al munițiilor **). 

In mijlocul acestor evenimente se petrecu o întorsătură 
neașteptată a tratativelor. Iniţiativa lor e luată de Francezi. Iar 
tonul notelor diplomatice devine cominatoriu. Rominia e somată să 
intre în rüzboiu. 

La 16 Iunie, Briand chemă pe ministrul Romîniei, Lahovary, 
şi-i declară că „ora Romîniei a sosit''. Rominia nu va mai putea 
prelungi neutralitatea, fără să renunţe la împlinirea idealului ei 
național, Va interveni personal ca Rusia să satisfacă cererile Ro- 
winiei, Primul ministru francez erede că cunoaşte mai bine ca ori- 
eine sentimentele Romîniei, de aceia, încrezător în reușita chestiunei 
ale cărei fire le-a luat în mînă, el se grübeste să şi anunţe în Consiliul 
de ministri dela 22 Junie că „intervenţia Romîniei este iminentă“ 23), 
Executindu-și programul, Briand intervine la ministerul de externe 
rus, exprimindu-i sabt forma cea mai stărnitoare dorinţa guvernului 
francez ea Rusia să primească toate condifiunile puse de guvernul 
romin. Ca dovada prealabilă a bunei sale voințe, guvernul rus să 
predea celui romin materialul de războiu depozitat la Arhungelsk şi 
Vladiwostok. Rezultatul a fost răspunsul in doi peri semnat de 
baronul Sehilling și arătat mai sus, 

Citeva zile mai tirziu, prin mijlocirea lui Blondel, Briand tri- 
mitea lui Brătianu o notă a cărei formă diplomatică nu mai ascundea 
energia fondului. Interpretind ofensiva franceză de pe Somme ea 
realizarea uneia din condiţiile puse de Brătianu, a unei ofensive 
generale a Aliaților, nota preciza: „Intervenţia Rominilor, ea să 
aibă o valoare, trebue să fie imediată., Ataearea viguroasă a armate- 
lor austriace, decimate si în retragere, este o sarcină relativ usoarii 
pentru Romini şi extrem de folositoare pentru Aliați, Această inter- 
venţie ar sfirgi să demoralizeze pe un adversar dezechilibrat si ar 
permite Rusiei să concentreze toute forțele ei împotriva Germaniei, 
dind ofensivei sale maximum de eficacitate. Rominia ar lua astfel 
loe în coaliţie într'un moment psihologie si ar asigura în chip legitim 
în ochii tuturora satisfacția largă a aspirațiilor sale naţionale, Ceasul 
de faţă e solemn. Puterile occidentale fan încetat de a avea inere- 
dere in d. Brătianu si în poporul romin. Dacă Romínia nu profită 
de ocazia prezentă, ea nu va mai avea putinţa să devină uu popor 
mare prin reunirea tuturor fiilor săi“ 21). Generalul Joffre se 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 65 


-asotiază la demersuri, fücind o intervenție analoagă prin atasatul 
militar francez dela București, sprijinind acțiunea colonelului rus 
Tatarinov. 
Demersul lui Blondel era — în împrejurările în care avea loc, 
“de o importanță capitală; el depüsis tot ce se făcuse pină atunci. 
Brătianu ceru citeva zile de gindire, La 4 Iulie răspunsul primului 
ministru al Romîniei fu comunicat miniștrilor Franţei si Rusiei *). 
In conştiinţa situației țării şi a răspunderilor sale, Brătianu face 
cunosent cum că el crede că momentul intervenției romine a sunat, 
Rominia e gata să intre în acțiune, De altfel, el împărtășește indirect 
şi ministrului austro-ungar Czernin părerea sa: „deastădată toată 
lumea începe să creadă că sfirgitul războiului se apropie“! 17), Dar 
Brătianu declară încă odată neted că acțiunea Romîniei rămîne 
subordonată împlinirii celor patru condiții care trebue să-i asigure 
izbinda: regularitatea predării munițiilor, continuarea ofensivei 
generale aliate, a acţiunii ruse pe frontul galițian, garantarea impo- 
triva atacului bulgar*). Răspunsul lui Briand, dela 7 lulie, este 
; iv asupra tuturor punetelor; el precizează că primul convoi 
de muniții a plecat dela Arhangelsk la 5 Iulie şi că celelalte vor 
urma cu regularitate; el insistă ca intervenția romînă să se facă 
imediat, altfel Rominin ar risca să i se retragă avantajele făgăduite, 
"Cam în același timp însă, Joffre comunica statului major romin 
prin atasatul său militar că „primul convoi de muniţiuni va sos la 
Arhangelsk către 1 Iulie $}, Astfel de contrazieeri nu erau de natură 
să întărească încrederea Romîniei. De fapt abia la 1 August, unul 
din cele trei vapoare rominesti ce navigau în apele libere și subt 
proteetiunea. Antantei, Bucureşti, a sosit la Arhangelsk 19). 

Erau între cabinetele din Petrograd și din țările occidentule 
ale Antantei, divergențe nu numai de ton, dar $i de fond. Demer- 
surile ruse dădeau impresia unor concesiuni făcute eu căleare peste 
inimă, Un reviriment important se produse însă în primele zile alo 
lumii Iulie. Rusia încetă cu atitudinea sa de reavointà si luă o initia. 
tivi activă, Ea propuse puterilor aliate două lucruri: realizarea unni 
acord pentru ea presiunea asupra Romîniei să se facă în chip colectiv 
şi energie, fixindu-se Romîniei o dată precisă de intrare în războin : 
Rusia să aibă delegaţia de a centraliza la Petrograd direcția nego- 
cierilor 12). 

Această schimbare de ntitnăine se făcuse subt presiunea con- 
ducătorilor militari, toemai a celor ee pînă acum afectase o slabă 
apreciere a concursului romin, La 1 Iulie, generalul Alexeiev trimitea 
atașatului său militar la Bueuresti, Tatarinov, o telegramă — comu- 
nicată în copie lui Joffre — prin care cerea grabnica intervenție 
romină. Enumerind împrejurările favorabile ale momentului — agn 
eum le vedea el — și adăugind angajamentul său de a face să se 
transporte „de pe acum, fără intirziere“, materialul armatei romine 

„În eazul unei hotüriri irevocabile a Rominiei**, generalul rus sfirsin 


5 


656 VIAŢA ROMINEASCA 


eu o amenințare foarte transparentă: „Intrarea in acţiune a Romi- 
niei, în momentul acesta, va uvea o valoare corespunzătoare în des- 
fásurarea comună a sforțărilor puterilor aliate, ceea ce nu va fi cazul 
cind hotărîrea sa va fi aminatá pentru o epocă nedefinită. Situaţia 
poruncește Rominilor de a se alătura nouă acum, ori nici odată" 10), 

Răspunsul guvernului romîn arăta — cum era natural — că 
consideraţiile stategice ale penerulului Alexeiev nu rezolvau niei 
regularitatea transporturilor de material, nici trimiterea corpului 
expediționar de 200,000 Ruși la frontiera dobrogeană, lucruri indis- 
pensabile pentru hotărirea Romîniei, La aceasta, Alexeier replică 
prin Tatarinov la 8 Iulie, repetind demonstrațiile sale în privința 
slăbiciunii Austriacilor si a sleirii rezervelor puterilor centrale. 
Telegrama cuprinde rîndurile semnilicative: ,...demonstrafi-le (Ro- 
mínilor) că tocmai acum situaţia militară este cea mai favorabilă 
unei intrări în acţiune a Rominilor. Dacă ei vor să aștepte o slăbi- 
ciune și mai mare a Austriacilor, nu vom mai avea nevoe de o eoope- 
rare romină, niei chiar nu va mai fi vreo rațiune de a permite Romi- 
nilor să facă o intrare triumfală pe teritoriul austriae'* 10), 

Nevoit să cedeze presiunilor repetate și categorice ale ambasa- 
dorului francez, guvernul rus dă ordine pentru începerea transpor- 
turilor de materiale de războiu dela Arhangelsk spre granița romînă. 
Cit priveste însă apărarea graniței sud-dlobrogena, generahsimul rus 
afirmă că ea poate fi făcută de singuri Rominii, întrebuinţind acolo 
o parta din forțele lor proprii; „de sigur, la nevoie, am putea să 
ne sfortüm să trimitem în Dobrogea una sau două divizu (20.000 oa- 
meni)!* 10), 

Demersurile insistente ale generalisimului rus au avut darul să 
convingă la o intervenție energică si pe generalisimul Joftr, Din însăr. 
cinarea lui, atașatul militar francez la București, Pichon, a înmânat 
guvernului romin Ja 6 lulie o notă care, după ce parafrazeazá 
eonsiderafiille strategice ale generalului Alexeiev, sfirgeste eu fraza: 
„Generulul comandant al armatelor franceze mă însărcinează să 
exprim generalului Iliescu, că el împărtășește în întregime modul 
de a vedea al înaltului comandament rus si crede că Rominia trebue 
să ce decidă acum, ori nici odată“, Atașaţii militari ai Angliei şi 
Italiei, Thompson şi Ferigo, înminează Ministerului de Rüzboiu ro- 
min din partea guvernelor respective adrese en același cuprins, 
sfirsind eu aceiaşi gravă injonetune. Acordul între puterile Antantei 
era realizat ! 

Atit prin forma întrebuințată, eit si prin cuprins, invitația 
avea caracterul unui ultimatum. Eram pusi în alternativa: ori 
intrăm imediat în războiu fără garanţiile cerute, ori — în caz con- 
trariu — ni se refuză colaborarea în viitor şi ni se retrag toate făgă- 
duielile și toate angajamentele luate pînă acum în privința revendi- 
cărilor noastre naționale, 


„x 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 67 


A Care era pricina acestei sehimbüri subite în atitudinea Rusiei 
şi a intervenţiei ei stáruitoare pentru urgenta noastră intrare în 
acţiunea? 

Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că situaţia 
Antantei — și în special a Rusiei — nu era la acea epocă atit de tran- 
dafirie eum îi plăcea lui Alexeíev a'o descrie: Ofensiva Brussilov, 
cu toate aparențele ei strălucite dela început, nu a corespuns agtep- 
türilor optimiste ee se puseseră in ea, Concepută ea o acţiune de 
descăreare a frontului francez, prins în acţiunea violentă dela 
Verdun, data începerii ei a fost anticipată spre a usura frontul 
italian, rău sdruneinat la Arsiero gi Asiago. Din această cauză, ea 
a fost deslănțuită prematur, în Mai, în loe să înceapă la 1 [ulie, 
odată eu ofensiva de pe Somme, cum fusese proiectată, Ea s'a dat 
numai în sectorul austroungar al frontului — urmărind in deosebi 
impresionarea Rominiei — și fără pregătire compleetă. Succesul a 
fost neașteptat; abia s'au pus trupele rusești în mişcare, după o 
pregătire de artilerie nu prea distrugătoare, și armatele austriace, 
reduse pe acest front la trupe de a dona mină — unităţile de elită 
şi toată artileria grea fiind trimise pe frontul din Trentino — au 
început să se predea în masă. In fata primejdiei, Germanii săriră în 
ajutor; Hindenburg luă comanda întregului front de Est. Ofensiva 
rusească s'a oprit din lipsă de rezerve în faţa Kowel-ului, puternie 
apărat de Germani. Rușii încearcă să aducă ajutoare dela aripa 
nordică a frontului, dar şi Germanii cărau trupe din același sector, 
iar Austroungarii de pe frontul italian, Avintul rusese scădea ri cu 
zi. Agonia ofensivei Brussilov era evidentă. Sálbateea luptă dusă 
cu necruțătoare jertfe de oameni și material era paralizută ; oamenii 
şi caii obosiţi: artileria uzată; munifiile pe sfirşite; comunicațiile 
dinapoia frontului se făceau cu greutate, Gelozia comandanților 
ruși de pe celelalte sectoare ingreuiau acțiunea lui Brussilov, Ar- 
matele de Nord şi West un rămas pe loe desi erau foarte puternice, 
trimiţind numai citeva unităţi, încît Brussilov a fost lăsat aproape 
singur. Succesul său tactic n'a putut fi transformat într'unul stra- 
tegic. Epuizatà eu totul, ofensiva lui Brussilov a luat sfirgit, după 
declarația însuși à generalului, la 12 August st. n. 19) Ceea ce a mai 
urmat nu au fost operațiuni in stil mare, ei sforfüri locale, fücnute 
pe frontul galițian gi bucovinean eu scopul de a ne impresiona pe 
noi, pin& ce se potoliră și acestea, 

In timp ee, din partea Rugilor, ofensiva Brussilov slăbea, frontul 
austroungar încăput pe miini energice, crestea în putere atit prin 
numărul diviziilor aduse de pe alte fronturi, cît şi prin interealarea 
de unităţi germane printre cele austriace. In partea de Sud a fron- 
tului, se alcătuia sub comanda arhiducelui moştenitor Carol, un 
puternice grup de armate care, nu numai că raugise să stăvilească 
puhoiul rusese, dar manifesta veleități ofensive. 


68 VIATA ROMINEASCĂ 


Comandamentul rus simțea primejdia, La Petrograd, dispoziția 
sufletească era apăsătoare, Opinia publică, deziluzionată de stagna- 
rea marti ofensive, ale cărei strălucite începuturi ațițaseră prea 
mult speranţele, în luptă eu tot felul de greutăți politice Și erono- 
mice, începea să se clatine în credința ei. Războiul apăsa din ce în 
ce mai greu; in aer se simțea adierea fatală a revoluției ce se apropia. 
Rusia avea nevoe de un puternie derivativ. Trebuia să se producă 
un eveniment militar important, cure să întărească linia de apărare 
a imperiului și să contribue da ridicarea moralului zdruncinat. Ca 
un astfel de eveniment era considerată intrarea Romîniei în rüzboiu. 
Prin vecinătatea ei imediată, prin puterea jumătății de milion de 
soldați proaspeţi pe care ea îi aducea în luptă, flancul sting al 
armatei Brussilov, rămas în aer din cauza înaintării prea adinei in 
Bucovina gi amenințat de ofensiva iminentă a arhiducelui Carol, ar 
fi fost acoperit; frontul rus s'ar fi consolidat, 

Punctul de vedere rusese era în acord complet cu strategia 
generală a Antantei Succesele de pe Somme nu infinenţan frontul 
rusesc. Franţa însăși era strimtorată, Ofensiva dela Verdun nu sliibea 
de loe, Franța pierduse pină la aeeea epocă 310.000 de oameni în 
jurul Verdunului și se simţea la capătul sforțărilor, Căderea cetăţii 
se aştepta într'un viitor apropiat. 

Intrarea În scenă a unui factor nou nu venea deci numai în 
ajutorul Rusiei, dar producea modificări în desfășurarea generală 
a operaţiilor de pe fronturile europene, influenfínd situația militară 
a tuturor aliaţilor în favoarea lor. Strategii Antantei prețuian în 
special influența asupra frontului balcanic unde intervenția romînă 
trebuia să contribue puternie la decisiva războiului, jucînd rolul de 
Desaix la Marengo 20), 

Tată motivele pentru eare Rusia isi sehimbase pärerile ssupra 
necesității intervenției Romîniei si, la instigația ei, demersurile alia- 
filor la Bucureşti au luat un caracter cominatoriu +), 


Către jumătatea lunii Iulie 1916 situația tratativelor nu făcuse 
niciun pas decisiv Înainte. Greutățile ce se puneau în cale la sem- 
narea acordurilor dintre Romînia gi Aliați rümineau aceleaşi : pre- 
tenția Rusiei ca Rominia să intre imediat; rezervele lui Brătianu, 
de a subordona fixarea datei acceptării condiţiilor politice şi mili- 
tare, pe care le exprimase cu atita claritate. Se mai alăugaseră citeva 
de ordin secundar: opunerea guvernului din Londra ca diviziile 
engleze să ia parte la operaţiile armatei dela Salonie împotriva Bul- 


*) azonov œ merunoeeut mal tirzim că Alexeíev, împins Aree 
ei insik| influențați de opiniu publieà care se arăta nurvoasã, &'a t con: 
sirins să pietindă Rominiei inaintarea mrmatelor snlo în Austria, în cursul lunii 

subt amenințarea, în cag de refus, a retragurii avantajelor seor- 
o greșală, Căci „noi mu erom în stare să ajutăan trupele romine gi 
pă je facem sñ iasă tefere din învălmășealii 20), 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 69 


garilor; impresia Aliaților ca Rominia, în dorința de a-şi menaja 
vecinul din Sud, nu vrea să declare formal rüzboiu Bulgariei, 

Este rolul Franţei, să netezească asperitàfile si să caute a inoda 

firele, Intrebuintindu.gi toată autoritatea pe lingă Englezi, Joffre 
obţine la 13 Iulie un mie succes: comitetul de războiu britanie îi face 
comunicarea că s'au dat ordinele pentru ca diviziile engleze deln 
Salonic să fie echipate în vederea operaţiilor în zona muntoasă, 

În același timp însă Sazonov, em răspuns la preeiziunile lui 
Brătianu, răspunde pe un ton iritat că Rominia să fixeze data pre- 
cisă si eit mai urgentă a intrării sale, să declare războiu și Bulgariei 
şi să nu mai exprime nici o nouă ( 1) pretenție teritorială 12), Briand, 
în înţelegere cu Joffre, încearcă să calmeze nervozitatea colegului 
său cu o declaraţie curioasă şi usuratecá : „Esenţialul este să pornim 
pe Romini, Vom vedea ce va fi mai pe urmă! 12), 

Pentru a pune capăt nesfirsitelor tratative orale, se găsi eu cale 
că e momentul de a aşterne pe hirtie principiile convenției. Statul 
major rus pregăti proectul acestei convenții pe care o prezintă lui 
Brătianu la 17 Iulie; ea prevedea obligația Romîniei de a intra în ráz- 
toit cel mai tirziu ia 7 August 24), Dar convenția era prea sumară și 
neglija două puncte esentiale : aprovizionarea armatei romine de către 
aliați şi acţiunea armatei dela Salonie împotriva Bulgarilor. De aceea 
Brătianu, inspirat de vechea sa neincredere în Ruşi, ceru ca con- 
venfia să fie mai complectă şi ea să se încheie cu toți aliații; trata. 
tivele în vederea acestei convenții să mibă loe la Paris. Colonelul 
Rudeanu, atasatul militar romîn la Paris, insáreinat în special eu 
furniturile de muniții, fu delegat eu negocierile în vederea cărora 
i se trimiseră instrucțiuni, 

Se ajunse într'adevăr la încheierea unei convenții militare, 
denumită „Convenţia Rudeanu'*, iscălită la Chantilly, la 23 Iulie, ad 
referendum de Gilinski din partea Rusilor și de Rudeanu din partea 
Romîniei. Colonelul Rudeanu depăşise însă instrucțiunile lui Bră. 
tianu, introdueind în convenţie obligația unei acțiuni prineipale 
romiine în Dobrogea, executată cu un efectiv de 150.000 de oameni la 
7 August st, n., pe cind, în realitate, conducătorii politiei și militari 
ai Rominiei doreau ca acțiunea militară principală să se indrepteze 
peste Carpaţi, lásind pe Bulgari mai ales pe seama Ruşilor, De aceea, 
Brătianu nu a ratificat convenţia Rudeanu gi propuse a se muta 
tratativele la București, combinind dispoziţiile convenției cu Aliaţii 
cu acelea ale convenției ruse, pregătite de Tatarinov ; în ultimă ana- 
lisă, trebuia găsită formula care să concilieze aceste două redaefiuni 
eu condiţiile de ordin politie la a căror formulare precisă ținea nea- 
părat Brătianu. De aceea, el propuse un contra-proeet nou (Memo- 
randul dela 27 Iulie). Impotriva acestui text ridică obiecțiuni statul- 
major rus, susținut de Ministerul de Externe ras. 

In cursul acestor tratative, Sazonov, ministrul de externe al 
Rusiei, a cărui posiție era deeitva timp zdruneinată, fu inlocuit prin 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Sturmer. Continuarea discuțiilor eu Rominia a fost încredințată 
subseeretarului de Stat Neratov. 

Disențiunile se fae în acelaşi timp la Bueuresti, Mohilev, Paris 
şi Chantilly. Desi sunt pricinuite mai mult de chestiuni de amănunt, 
ele sunt grele și obositoare. Neinţelegeri, suspiciuni, ameninţări eu 
ruperea tratativelor, ori eu demisiuni din înaltele lor posturi ale 
conducătorilor şi imputernicifilor lor, întirziară eu încă citeva săp- 
támini soluţiunea. Precauţiile pe care Brătianu se credea obligat să 
le ja, intimpinau din partea Rusiei mea voință ori refuz. Astfel, în 
chestia introducerii în tratat a garantării integrităţii actuale a teri- 
toriului Rominiei din partea aliatului rus — reminiscență vegnie vie 
a evenimentelor din 1878, — în chestia interdiefiei de a ridica forti- 
ficaţii în fața Belgradului, în chestia oportunității de a declara răz- 
boiu Bulgariei, a ţitrei eontingentului rus la frontiera dobrogeană, 
a dreptului Romîniei de a lna parte la tratativele de pace pe pieior 
de egalitate cu aliații, a legitimităţii dispoziţiei inserise în conceptul 
rus ea Rominia să nu aibă drept de eit la teritoriile pe care le va fi 
ocupat prin propriile ei arme, asupra legăturii de stabilit între 
datele iscălirii tratatelor, începerea ofensivei dela Salonie şi intrare 
Romîniei în acțiune, asupra reservelor inserise de Aliați în privința 
concesiunilor teritoriale față de Rominia pe care ei declarau a le 
îndeplini „intrucit resultatele generale ale războiului vor per- 
mite...'*, ete, *3), 

'ereurile din Paris sunt enervate de prelungirea tratativelor. 
lsvolsky raportează la Petrograd că nu numai lumea politică, dar si 
„opinia publică mijlocie", critică intransigenta rusă *). Briand e în 
căutarea unui sueees politie, care să-i consolideze situația parlamen- 
tară, Cu eonsimtimintul guvernului său, Joffre — decis „s'o taie 
seurt — telegrafiază la 8 August, atit marelui Cartier rus, cit şi 
la Bucureşti, cerind Romîniei, în numele Aliaților, să se decidă în 
termen de patru zile. Dacă se iseüleste convenţia în acest termen, 
armata din Orient va lua ofensiva la trei zile după iseâlitură, prece- 
dind eu zece zile intrarea Romîniei; în chipnl acesta, Rominia va 
ataca Austroungaria, cel mai tirziu la 13 zile după iscălire 12), 

Era însă evident că greutățile veneau dinspre Rusia; aceasta 
era partea care trebuia să accepte condițiile. De ustă dată, impre- 
Bjus suny v neiqnarjuooersmy up euzejur raorjrod epurpanf 
rusă, Sturmer, noul ministru de externe, este în căutarea urMi suc- 
ces de debut, Momentul psihologie trebue folosit. La 5 August, Poin- 
caré, serie direct țarului. El îi arată că ofensiva de pe Somme, desi 
se desfășoară in bune condiţii, totuşi n'a putut ajunge la astfel de 
resultate încît să dispenseze pe Antantă de necesitatea unui nou 
aliat; intervenţia romină ar avea resultatul să rupă, în favoarea 
Antantei, echilibrul de forțe stabilit, numai dacă ea se va face 
imediat, astfel ca actiunea peste Carpaţi să se desfășoare mai înainte 
ca zăpada să îngreuieze operațiile, 

Mai mult de vit aceste exhortajiuni, Rusia se lăsă convinsă de 
Franţa, prin încheierea unui acord secret, la 11 August. Cele două 


Lr 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE INTREOIRE TI 


puteri se angajau ea, in spatele Romîniei, să se înțeleagă prealabil 
între ele asupra decisiunilor de luat la conferința păcii, în ches- 
tiunile neplăcute Rusiei, precum admiterea Romîniei cu titlu egal 
eu al „celorlalte puteri, întinderea teritoriilor revendicate de 
Rominia, împărţirea Banatului între Romini şi Sirbi, și alte măsuri 
“care de fapt anulan angajamentele înscrise în tratate 39). Aceste anga- 
Jamente, precum si alte „abilități diplomatice“, ieșite din inteli- 
genta bogatà in resurse si subtilitàji a lui Briand, avură efect hotă- 
ritor asupra conducătorilor Rusiei. 

La 13 August, Sturmer înștiințează pe Aliați că primeşte con- 
«ditiile puse de Rominia, si în consecință a dat ordin ambasadorului 
rus la Bucureşti să iscăleaseă convenţia politică $i cea militară, în 
ultima redacţiune propusă de Brătianu. Primul ministru rus stre- 
coară şi negustoreusea constatare că „enormele sacrificii gi conee- 
siuni'* făcute de Rusia, merită a fi apreciate în justa lor valoare de 
câtre Aliați $i e sigur că dacă, mai tirziu, va fi nevoe de discutat 
anumite obligații, care în textul convenției nu sunt destul de clare, 
guvernele aliate nu vor refuza să susțină punetul de vedere al 
Rusiei *). 

La 17 August s, n., reprezentanţii cor patru puteri aliate au 
iscălit, în casa lui Vintilă Brătianu, tratatele, prin cure Rominia se 
obliga ea, eel mai tirzin la 15/28 August, să deelare războiu şi să 
atace Austroungaria, in schimbul garantării de către Antantă a 
teritoriului ei actual și al alipirii provinciilor romine stăpinite de 
Austria, până la linia de frontieră minuţios stabiliti. 


Astfel s'a incheiat o lungă si laborioasă campanie diplomatică, 
al cărei ultim termen trebuia să fie luarea unei hotăriri de o gra- 
vitate fără senmân, de către o ţară mică, obligată a cintüri eu deo- 
sebită prudenţă toate perspectivele wi toate riseurile, Răspunderea, 
meritul, ori vina lungilor negociaţiuni şi a hotăririi finale, incumbă 
în întregime conducătorulai politie al țării, Brătianu. Puternic sus- 
ţinut de opinis publică a țării, dirz în apărarea intereselor ţării sale, 
neînduplecat în convingerile sale, el era stinjenit în luarea unei 
hotüriri de jocul de baseulá al evenimentelor, ce se desfășurau pe tere- 
nurile de luptă ale războiului, de greutüfile tratativelor cu puterea 
cea mai apropiată de Hominia, şi de dorința de a da intrării Romi- 
niei maximum de efeet militar si politie. Istoria diplomatică a rüz- 
boiului european, ori eare ar fi punctul de vedere din cure istoricul 
judecă evenimentele, e unanimă să recunoască adevărul, că Rominia 
a fost condusă în decursul tratativelor de un om ile Stat care unea 
un patriotism adine, eu o înalţă inteligentă şi eu o extraordinară 
ubilitate diplomatică. 

Iscălind tratatele prin care arunca jara sa în mares viltoare, 
Brătianu insus era conștient de rüspunderile pe care si le asumase 
$i convins că poate aștepta eu linişte desfăşurarea evenimentelor pe 
ware le pregătise cu atita prudenţă si măestrie. Totuşi, indoeli tor- 


72 VIAȚA ROMINBASCĂ 


turau uneori sufletul bărbatului de Stat. La cîteva zile după sem- 
narea tratatului, intoreindu-se noaptea de la Buftea în automobil, 
Brătianu făcu lui Duca confidența acestei indoeli. Reamintind 
istoria lui Cesar Borgia, „care n'a fost un simplu aventurier si de- 
pravat, ei un mare eap politie, adevărat precursor al unității ita- 
liene'*, Brătianu își exprimă credința că planurile grandioase ale- 
lui Borgia au căzut, de oare ce el nu putuse să prevadă că tatăl său, 
Papa Alexandru VI, va muri, pe cînd el, Cesar, nu va fi în Roma‘. 
„Şi eu cred că m'am gindit la toate, că am prevăzut totul, că n'am 
lăsat nimic la voia intimplürii. Caut mereu, să văd ce mi-a putut 
scăpa. Nu găsesc. Dar știu eu? Poate că mă înșel, poate că totug am 
uitat să prevăd ceva. Hotărit, amintirea lui Cesar Borgia mă 

= T 1), 

Viitorul s'a însărcinat, vai, să arate punctele slabe care seăipu- 
seră sagacității marelui și abilului om politie. Ele msu putut împie- 
deca isbinda finală, dar a presărat cu mari suferințe drumul care 
uu condus spre ea, 


CONSTANTIN KIRITESCU 


REFERINȚE BIBLIOGRAFICE | 


L x rdi mareșal, Nofife vilnice din războtu. (Neatralitntea), Bue.. 


2. BRATIANU IL I, C, Discurs rostit în ședința Camerei din 18—17 Dee. | 
1919, Mon. Of. 1919, 
3. BUCHANAN, SIR GEORGE, Mémoires, Paris, 1925, 
å. DANILOV YOURI, Le Russie dans la guerre mondiale, Paris, 1927. 
5. DIAMANDY O, L, La grande guerre vie du versant oriental, Revue des- 
Deux Mondes, 16.X11.1927; 1.1.1928; 15.11.1929; 15.XT.1930. 
6. Documents diplomatiques secreta russes, 1914— 1917, Paris, 1028, 
7. DUCA I. G., Portrete și amintiri, Bue, 1932. 
8. FALKENHAYN, Die oberste Heeresieitung. 1914— 1916, Berlin, 1920, 
9. HELFFERICH, Der Weltkrieg, I—III, Berlin, 1919, 
10. ILIESCU M., gon., Documente privitoare ia războiul pentru întregirea Ro- 
mâniei, Buc. 1924. 
Ji. ISWOLSKY: Im Weltbricge, Ed. Fr. Stieve, Berlin, 1923, 


AL., Note politice, 1807—1924, I—V, Bus, 1927, 
10. MARIA, REGINA ROMA Povestea vietii mele, vol, IIT, Bue. 
17. MINISTERE I. ET R. DES AFFAIRES ETRANGERES, Documents di 


plomatigues ete, (Cartea je n . Vienne, 1918, 
17 bis. MONGENTHAU, Mc Ania o dea Unis à Constantinople, Mé- 


toires, Paris, 
18. NICOLAS II, y Archives secrètes, Paria, 1998, 
19 Général B 


. Mémoires du rowssilow, Revue des Deux 
Mondes, 15 Mai; l5 Juin 1929, 


20. OEHMICHEN, Doctrine de guerre dea coalitiona, Paris, 1937, 


c 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 73 


21. RAROIQUUR M, La Kwssie des Tears pendant la grande guerre, 1—I1I, 


Par 

22. AD A, Histoire diplomatique de la France pendant la grande guerre, 
ÎI, Paris, 

23, POINCARÉ R., Au service de la France; Neaf ama de sowwenira, I—X, 
Paris, 1926—1934, 

24, TON EȘTI N, Niewlae Filipescu, Insommári, 1914—1916, 

uc, 1927, 

25. SALANDRA A., Sourenirt de 1914—191$, Paris, 1922, 

26. BAZONOV, Les aumées fatales, Paris 1927, 

27. TARDIEU A., Priface du volume; La Roumanie duna lu guerro mondiale 
par M, C, Kiri , Paris 1934, 

28. THOMPSON C. B, Brigidier general, Old Europe's suiide, Munehester, 
1920 


$9. TISZA, Lettres de guerre 1914—1916, Paris 1931. 
30, Un livre noir, Diplomatle d'avant guerro et de guerre, I—LTIT, Pariu 1922— 
1931, 


31. mE Quelques mattres du Destin: M. Venizelos, Rovuo des Deux. Mondes, 
11.1029, 


SUB CER 


Ne-am intilnit privirea în seara-aceea grea. 
Grădina era o mişcare, mişcarea toată de fier. 
Vijelis răsunnu împrejur, luna suia, 

Iar flacăra plopilor incremenise sub cer. 


In susur nescázut, năucită indlfare! 

Zarea — orizont solitar, ca doina in munti, 
Plopii — rugăciune cu Iuminári 

Și noi — vilvătae pe mări, 


Ochii rideau năborit şi cărunt 

Ca împărăția apelor cu dihănii pe fund, 
Ochii — retină din fire și sare, 

Scot lumea pe dos, cu selipiri si tumult. 


— Ascultati nisipul frunzelor, oseminte omenesti, 
Vázduh rugimt liniar tăiat în apus, 
Cine ești tuf Cu timpul nevăzut ne logodesti, 


— Văzduhul e mort şi timpul 6 mort yi viaja nebună, 
Se despleteşte părul ca șerpii pe jos, în furtună. 
Eşti creangă sau cîntec infrínt, 

Ti-s mânile vint, 


Dar luna suia în noaptea de fier 
Și flacăra plopilor incremenise sub cer. 


O R 


Adulmec oglinzile aburitei diminati 

Și paşii de lup gifiind pe cimpul cu frunze. 
Ce aplecat orizont! Să fie acord? Bă fie ceaţă? 
Parcă te våd și parcă to-aud şi de-odată tresar, 


Marşul piticilor sfișiind mátásurile apei 

Și-acest paradis împăinjenit prin vechi melodii 

Își culcă visarea pe arcugul brumat. Aşteaptă să vii 
În lămii sí auroră să vit și să rizi. 


Pe crengile rogii de Preludiul Bucuriei 

Să risi și să fluturi fantezia părului. 

Vor pleca pescarii dunărem gi copiii Lerului 
Să ne aducă balada unei scoici fermecate, 


«~ fti veghează liniştea goclanzii depártdrilor f 
Un lac boreal mingile obrajii 

Și-ți leagă sandala? Prin simfonia lianelor, 
N'ai rătăcit cu piroga de mürgeant? 


A. IC Ud S 


Un corn de brumă, frumtea, prin ploaia mânilor 
Se "ntreabà turburată: ne cheamă iarăşi zarea? 
Tu o mîngii necunten gi'n stepă n'auzi svonul 
Şi-mi pare că amurgul a poposit pe mini, 


Ard lumii! Călătorii fiorului din lürnà, ' 

Au pregătit cetatea. Apleacă-te prin vinturi 

Şi vino, Se aude tot mai aproape Omul, 

Serișniri, eternitate. Eternitate, flăcări. | 


Tot mai sonor apusul de febra vieții noi | 
Ingenunchiat pe şipot gi-atitea oseminte, 

Pilfiitor viole ucişilor pe lespezi, 

Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuria. 


Vrei minile s'apropii de ceața zilei? Vino. | 
Vrei apelor din flaut văi muzicale? Vino. ll 
Norodului incendii si cântec gi marea | 
Oglinzi înfricoșa-vor prin meșterii de fier. | 


ÎNSERARE 


A strigat cineva? Da, flueră tata în wie. 

Vedenii se pleacă po mal? Da, săleiile sure. 

Eşti aici, vîntule? Da, anii cu freamăt de pădure, 
Acesta e timpul? E o fereastră, e o culoare, e o melodie. 


Umblă mai încet. Și cu mânile acoperă fața. 
Pridvorul e singur. Seara e singură. Pe ape 
Despletite şi singure, tremură ceața. 

Cerul e trist. Tăcerea, aproape. 


Cade oboseala peste rugina florilor 
Şi-atita sfigiere sonoră pe pămînt. 
Ai auzit? Indelungă, trecerea orelor, 
In tovărășia umbrelor, fără cuvint, 


GEORGE MENIUC 


ECONOMIA NAȚIONALĂ 
ȘI ECONOMIA DE RĂZBOIU 


I 


O adevărată avalansgá de articole, broșuri și conferințe stürue 
în ultimul timp cu privire la doctrina economiei de răsboiu,. Beono- 
misti, tehnicieni și intelectuali din ramuri eu totul disparate, au în- 
treprins o ofensivă de popularizare a acestei economii, Intocmai cum 
imediat după războiul din 1914—1918, opinia publică era martoră a 
unei aprinse discuțiuni privitoare la teoria monetară, discuție care, 
în ceea ce ne interesează, nu au avut niciun rezultat pozitiv, tot ast- 
fel în clipa de faţă, fiecare se crede dator a ne lămuri asupra 
binefacerilor acceptării economici de rüsboiu, Lozinea veche, a ro- 
minului născut poet, pare să se fi schimbat îneăodată, fiecare romin 
devenind peste noapte economist, Numai că puetia celor mai multe 
din lămuririle teoretice puse la îndemîna noastră, este aceea a unui 
diletantism feroce și a unei superficialități grotesee. Foarte puţini 
din acești economiști improvizaţi își dau seama cu adevărat de ceea 
ee preconizează. Mulţi nu stăpinese nici chiar legile de bază ale eco- 
nomiei naţionale, iar improvizaţiile de care se servesc nu fac decit 
să creeze nedumeriri și idei greșite în minţile eititorilor. 

Noțiunea economiei de răsboiu, importată de aiurea, poate de- 
sigur să aibă foloasele și eusururile ei. In orice caz, doetrinarii 
streini care au enunțat-o, au fost, în ceea ee îi privește, de bună ere- 
dință. Ei au creeat o doctrină adaptată la situația şi nevoile terito- 
riului lor, teritoriu aflat într'o adincă prefacere politico-soeiali. 
Pentru nevoile lor, pentru uzul lor, au încercat să închege o organi- 
zajie nouă. Că această organizație este întemeiată pe anumite pre- 
mise cu a căror valabilitate nu ne putem împăca toți, aceasta e o 
altă chestiune, Pentru ei, pentru țara de origine, a nouei doctrine, 
premisele contestate de noi, în lumina crezului lor politie, sunt va- 
labile, Cît privește celelalte țări, eu o situaţie diferită, cu premise 
politico-sociale deosebite de ale celei dintii, adoptarea teoriei econo- 
miei de răsboiu este, inainte de toate, o chestiune de examinare cri- 


ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI ECONOMIA DE RĂZBOIU 79 


tică și de tgteptare. Efloreseenta bruscă a publicațiilor avind ca su- 
bieet econo:ia de războiu, ni se pare și prematură si greşită. Si nu 
ne putem explica niei graba nelegitimă, nici rivna infriguratü și 
nici mai eu seamă confuzia regretabilă ce stăruese în acest elucidări 
doctrinare. Cu atit mai puţin, eu eit, în dorința de a împăminteni 
şi la noi doctrina streinü, s'a mers pină acolo, încât s'a negat însuși 
dreptul de existenţă al economiei naționale propriu-zise, S'a preeo- 
nizat sfîrşitul definitiv al metodelor economice azi în vigoare, al me- 
todelor ee stan la temelia organizării noastre economice și sociale. 
Si s'a încercat impunerea noilor metode organizatorii care stau la 
buza doctrinei de aiurea, Fâră a se cerceta în amănunt motivele 
adoptării acestei doctrine în țările unde ea este aplicată şi mai eu 
seamă fără a se vedea dacă țara noastră îndeplinește condiţiile ce- 
rute sau, pentru a fi mai preciși, dacă ea se găsește în situația de 
a trebui să renunţe la vechea organizare economică pentru a primi 
o teorie a cărei experiență practică se desfügurü abia acum pe un 
teritoriu limitat. 

In fond, teoria economiei de răsboiu aşteaptă abia să fie confir- 
mată de evenimente. Si chiar dacă succesiunea evenimentelor şi fn- 
fățișarea lor ar confirma-o, încă nu se poate vorbi de o generalizare 
n aplicării ei, Căci nu este de ajuns o singură expozenfA, privind 
un singur caz anumit, pentru întronarea unei noui științe. Nieio- 
dată ştiinţa nu s'a rezumat la rezultatul unei experienţe unice. Mai 
ales cind e vorba, eum este cazul acum, de un spaţiu eco»omie eu 
totul earacteristie din punctul de vedere al impedimentelor sale, de 
un spaţiu economie desprins prin forța împrejurărilor de comple- 
xul economie internațional si într'o stare de inferioritate indiseuta- 
bilă, Orice invátüminte s'ar trage din aplicarea teoriei economice de 
rüsboiu la acest spaţiu „inferior** ele nn vor puten fi aplicate decit 
la alte spatii similare şi nieideeum la teritorii economice emaneipate 
de inferioritatea spaţiului experimetal de mai sus. Vedem prin nr- 
bare că judecata cea mai elementară ne opreşte deja generalizarea 
principiilor economiei de rüsboin gi deci deln proclamarea unei 
științe pretutindeni valabilă a unei noui organizaţiuni economice, 
menită să înlocuiască știința economiei nationale de astăzi. Economía 
de răsboiu poate rămîne ca un fenomen disparat, ea o incercare de 
întocmire a unei planificări special hărăzite războiului, pe un teri- 
toriu special limitat, Ea nu este o ştiinţă, Este eel mult o metodă. 
Şi taţi epigonii zelosi de a ne familiariza cu principiile de bază ale 
acestei metode de a privi economia, tree eu vederea rostul mărginit 
al ei și țelurile pe care ea le urmărește. După eum tree eu vederea 
că aceea , Wehrwirtschaft'" sau „economie de apărare! pe eare ei 
au denumit-o — mai mult sau mai puţin legitim — „economie de 
rüsboiu'', este produsul specific a) gîndirii economice, a unei dos- 
trine politice noui, care întru ajungerea felurilor sale politice, nu 


-80 VIAȚA ROMÍNEASCĂ 


a pregetat să se emancipeze de tot ee stă în calea desvoltürii sale 
“Chiar dacă nu avea ceva precis să pună în loc. 

Dacă prin urmare „economia de rázboiu'* este produsul unsi 
concepții noul politice, aplicată într'o țară streină, în care sunt 
„anumite condiţii de existenţă gi anumite condiții de schimb, ne 
întrebăm cu ce legitimează adepții romîni ai acestei teorii transplan- 
tares ei la noi, intr'o ambianță și politică şi economică alta deeit în 
[ara de proveniență? 

Căci, orice s'ar spune, popularizarea ideii de »Wehrwirtschaft'' 
nu a început decit odată cu întărirea doctrinei politice nafional- 

ialiste şi eu tendința de inovare eu orice pref, a acestei doctrine. 
Agresivitatea manifestat faţă de religie, de organizația socială, de 
vechile idealuri, era fatal să se manifeste şi pe tărim economie, 
Aiei erau poziţii vechi de rezistență care trebuiau cucerite eu orice 
pret. Aşa zisul liberalism economie din ţara respectivă, care de 
mult nu mai era de fapt un liberalism în adevărata asceptiune a 
cuvîntului, trebuia dárimat, Capitalismul trebuia ingenunehiat și 
transformat în funcție socială, pus în concordanță cu principiile 
socializante ale doetrinei n&fionat-soeialiste, In fond. diavolul ma era 
niei pe departe atit de negru, căci înainte chiar de venirea regi- 
mului naţional-socialist la putere, intervenjionismu] de Stat ate- 
nuase liniile prea pronunțate ale capitalismului, — Sombart seria 
încă din 1930 despre ,Sfirsitul capitalismului“ — astfel ineit, 
pentru desüvirsirea operei de ,deeapitalizare'* nu era absolut ne- 
cesară a accentuare a agresivitàtii, 


I 


Nu e nevoe să cáutüm origini îndepărtate acestei „Wehrwirt- 
schaft“. Nu suntem de părerea d-lui Madgearu, care vorbea despre 
mereantilism ea precursor al ideii „economiei de apărare". Desigur 
că mereantilismul, prin accentuarea ideii de Stat subordona indus- 
iria și în genere orice netivitate socială, nevoii întăririi puterii de 
Stat. Dar între concepţia mereantilistá și cea național-socialistă este 
o deosebire esenţială. Mereantilismul se bizuia într'un fel sam altul 
pe ideia ereeürii bogăției, Desi căuta să exeludă introducerea de 
mărfuri streine, el tindea totuși spre o cît mai intensivă desfacere 
a preduselor naționale în streinütate, astfel încit Statul să se bu- 
cure de aurul si argintul intrate în țară. In ,Wehrwirtschaft/* eare, 
e drept, are afinități în ceea ce privește agresivitatea cu mercean- 
tilismul, numai e vorba de un expert intensiv. Concepția economiei 
de rüboiu se rezumă la un spațiu economie închis din pricina 
împrejurărilor. E o concepție de Stat asediat ; O concepția de mizerie. 
Organizarea întreagă u acestei economii de războiu astfel cum ne-o 
înfățișează doetrinarii streini se resimte de acest fapt, Ceca ce ci 
mrmürese În tratatele lor este găsirea celor mai potrivite mijloace 
care, în spaţiul închis în care activează, şi cu mijloacele restrinse 


ECONOMIA NAȚIONALĂ ŞI ECONOMIA DE RĂZBOIU 81 


"de care dispun, să mențină intaet meeanismul economie „naţional“, 
subordonindu.] eu desăvirșire țelurile de rázboim Cum spațiul eco- 
nomie al lor este quasi asediat, economia de războiu, tinind seama 
de acest lucru, trebue să fie o economie de rezistenţă, de producție 
maximă si de raționsre minimă, de selecție a producției si de ra- 
ționalizare a mijloacelor de producție în sensul unei utilizări optime 
a materiei prime, si, in tot, cazul, de integrare a tuturor forțelor în 
slujba rüzboiului, 

Dacă acestu este rostul economiei de rüzboiu, ne întrebăm, cu 
drept cuvint, pentru care motiv agitația neobișnuită ce se desfá- 
şură în ultimul timp în publicistica noastră pe acest t&rim! Ne 
întrebăm care este sensul lümuririlor propagandistice, lămuriri ee 
ni se dau la orice pas de ,neoeeonomigtii'* nostri! Ce se urmăreşte 
prin tălmăcirea doctrinei streine a economiei de războiu? Nu cumva 
dorese epigonii economiei dela noi o răsturnare a alcătuirii noas- 
tre economiile în scopul instaurării sistemului Aibrid al aga nu- 
mitei economii de rürzboiu! Si nm este oare o crimă, ineurnjarea 
Türà discernămint a acestei amatorism primejdios? Desigur națiunea 
economiei de războiu nu are încă destulă priză în rîndurile popi- 
lafiei, Dar, dacă (inem seamă de faptul că numai un cere extrem 
le restrins de oameni influențează asupra însăși principiilor da 
bază ale organizaţiunii noastre economice, cu atit mai virtoa trebue, 
Încă dintru început, alungată orice încercare de preamărire gi reco- 
mandare a unei doctrine încă neexperimentată. 


II 


Cu toste greutățile economice pe care şi noi, ea pi atitea alte 
țări le-am avut după ineheerea păcii din 1918, nu vedem care ar fi 
folosul unei răsturnări a ordinei economice existente, sprijinită 
în punctele ei principale pe vechiul Bberalism gi pe teoria liber- 
tăţii sehimbului international Bineînţeles, cn amendările aproape 
generale introduse de intervenționismul din ee în ce erescind al 
Statelor, Mai ales că încă nu avem nicio altă ordine economică 
încercată care să poată înlocui eu succes ordinea veche, Și mai 
ales că în locul ordinei vechi, care, pe lingă greutăţile ce ne-a dat 
în ultimii ani — greutăți nu atit izvorite din însăși nceastă ordine, 
cit mai em seamă din dezechilibrul pricinuit de războiul din 
1914— 18 si de crizele puternice ulterioare — ne-a dat si satisfaetii 
superioare, se preconizează o așezare de mizerie. O organizație eu 
un standard de viaţă redus, O doctrină răzimată pe prineipiul re. 
nunțării la satisfacerea oricărei nevoi superioare, considerată ea 
fiind îm eontrazicere eu ideea spontană a apărării exclusive a Sta- 
tului O doctrină care, prin instituirea wnui antrenament constant 
al foamei, prin obismuinfa unei reduceri din ce în ee mai puternice 
-a raţiei de alimentare duce la creearea de campioni ai flăminzirii, 
de fiinţe care, asemenea animalelor sălbatece în circurile din anti- 

6 


82 VIATA ROMINEASCÁ 


chitate; dupăce erau ţinute mai mult timp lipsite de hrană, erau 
aruncate apoi în arenă pentru a se lupta mai eu îndirjire şi a sfigia 
eu mai multă sălbăticie, jertfele sortite morții. 

Când, în cadrul economiei internaționale se fae sforțări de re- 
organizare a schimburilor, de ordonare a producției, respeetándu-se- 
doctrina economică a progresului si a bogăției, nu putem înţelege 
cum oamenii eu pretenții de cultură economică vor să renunțe ia 
toate posibilităţile acestei doctrine, pentru a imbrüfisa doctrina 
foamei, deslipindun-se de țările bogate si alüturindu-se unor spații 
economice asediate. Dece să se urmărească gi la noi crearea unei 
solidurități a mizeriei, cînd avem posibilitatea să trăim într'o s0- 
lidaritate a belgugului? 

Ce înseamnă, la dreptul vorhind, economia de războiu? Sam, 
mai bine zis, este legitimă, în lumina principiilor economice nofiu- 
nea de „economie de rüshoiu'' ? 

Înţelesul prim al cuvîntului „economie“ este de ,orinduialà 
casnică‘, de gospodărie a căminului propriu, noţiune care, mai târziu, 
prin instaurarea economiei de schimb, s'a întins euprinzind şi 
elementul „schimb“. S'a ajuns astfel la noțiunea de gospodărie: 
a mijloacelor de trai, prin raționala desfăşurare a acțiunilor in- 
dividuale de schimb. Noţiune care, încă din clipa naşterii ei, in- 
chide în sine principiul rentubilității, aga zisul „principiu econo- 
mic“, Nimeni nu schimba un snop de grîu cu o cană de lapte, 
dacă nu avea mai mare nevoe de ceeace primea decit de ceeace 
avea... De aici, dela noţiunea de „folos si pînă la noțiunea de 
„rentabilitate“ nu este decît un pas. Ori, „economia“! ea ştiinţă, 
se „întemeiază tocmai pe acest principiu al „rentabilităţii“:. Nu 
există o economie a binefacerii, după cum nu există o economie a 
jertfei, Si niciunul dintre pionierii științei economice nu a înlă- 
turat ,rentabilitaea'! dela temelia acestei științe. Ar fi de prisos 
să facem citaţiuni în această privință, toate părerile euprinzind 
intr'o formă sau alta principiul rentabilității. Nu ne putem abjine 
însă de a da aci definiția lui Heinrieh Dietzel, unul dintre cei mai 
subtili teoreticiani germani si colaborator al lui Adolf Wagner, 
definiție care ni se pare deosebit de nimerită, După el, economia este 
„Știința motivului economie, ea unu) din momentele enuzale ale ac- 
fiunii economice'* , 

Prin urmare, condiția primordială „a stiinfii economiei'', este 
cercetarea motivului „economici, a motivului de „folos“, de „ren- 
tabilitate“, Este deci un motiv în prim rînd pasnie, un motiv 
de colaborare si de orinduială liniștită a gospodăriilor. In niciun 
caz nu întră, în eonsidersjiunile ei, agresiunea. 


IV 


„Economia de rüsboiu'' este însă o știință prin excelență a 
organizării pentru agresiune san pentru apărarea împotriva agre- 


ECONOMIA NAȚIONALĂ ȘI ECONOMIA DE RĂZBOIU 83 


siunii. Toate premisele ei conveng în această direețiune. Ea este 0 
ştiinţă aplicabilă unui Stat eu căile de comunicaţie im mare parte 
blocate, fie prim faptul că i s'au tăiat eu desivürsire lintile de schimb 
pe apă. fie că nu are posibilităţi suficiente pentru a înlocui liniile 
maritime desființate prin schimbul pe uscat, Este daci o știință a 
rezistenței în faţa asediului. Dar, „motivul eeonomic'*, prineipiv] pren- 
tabilității care stă la baza eoneaptului ,economic' nu mai se gi- 
segte nie&irea în comeeptul „economiei de rásboiu', Termenul ,,&eo- 
nomie de ráüsboiu'' este deci nelegitim, e un termen hibrid, nende- 
cust udevărului stări de lucruri, E] nu are ce căuta în terminologia 
ştiinţifică. In(elegem „planificare“, dirijare”, „organizare da rás- 
boiu'', dar nu găsim nici-o legitimitate expresiei „economie de răs- 
boiu'. Bineînţeles, dacă me referim la tendințele permanente wle im- 
pletiturii orgamiee dintre State și nu la devierea din această imple- 
tire organică a uneia sau alteia dintre țările de pe glob, fáeind din 
agresivitate si din organizația permanentă a agresiunii, baza primor- 
diali a vieţii de Stat, 

Pentru această „planificare“ sau ,dirijare* mu este nevoe 
de o constantă agitație propagandistieü si de o alarmare pérma- 
nentá a opiniei publice „Planificarea“ gi „dirijarea“ pot fi foarte 
normal desávársite înlăuntrul eeonomiei nationale, așa emm ọ con- 
cepem şi noi A unei economii nafionale, în care principiul gene- 
rator de propășire si de libertate a schimburilor comerciale, care 
e „rentabilitatea, continuă să joace. In care bunăeredința sta la 
temelia schimburilor. Bi în care agresiunea este ab imitio con- 
damnati. 

Planificarea nu este decit un termen nou al unei acţiuni mai 
vechi, Este doar neeentuarea sistematizării posibilităţilor de diri- 
jure a economiei naționale de către Stat. Dar in cele mai vechi 
tratate finaneiare, la capitolele închinate ştiinţei bugetului, se vur- 
beşte de cheltuieli prevăzute pentru o serie de ani, În seopul de- 
süvirsirii unor anumite opere de înzestrare, a căror executare este 
socotită în timp si cure trebue asigurată, ea fiind în folosul econo- 
miei naționale. Ce este oare această esalonare a mijloacelor finan- 
ciare pentru executarea unor lungi luerári de utilitate publica 
decit o ,planificare'! f Căci, „planifiearea“* nu este numai planul 
tehnie repartizat în timp. Planul acesta este numai latura seeun- 
dară a chestiunii. Latura principală a fost în totdeauna și a rămas 
şi astăzi, asigurarea mijloacelor financiare trebuineioase desăvir- 
şirii luerürilor. Fără aceste mijloace financiare, planul nu rămine 
decit un deziderat, 

Propagandistii ideii de „economie de râsboiu'' sunt de altă 
părere. După ei, nu e de ajuns ea Statul să „planifice“, adică să 
urmărească, în eadrul vechii economii naționale, executarea unor 
anumite lucrări sau pregătirea unor condiţii optime de producţie 


84 VIATA ROMINEASCA 


într'o anumită eventualitate, Ideea de planificare si de dirijare 
li se pare insuficientă. Ceeace ei pretind, este rüsturnarea deplină 
a condiţiilor actuale de producție si consum și înlocuirea lor e 
alte condiții, ancorate într'o organizație nouă. O organizație deo- 
sebità eu totul de vechea organizație economică, În vigoare nu 
numai la noi, ei și in aproape toate celelalte țări din lume, O orga- 
nizaţie pe care teoreticienii unui Stat întotdeauna inovator în ma- 
terje si ştiinţă economică, dar astăzi copleșit de împrejurări grele 
de aprovizionare, o pun la îndemînă prin serierile lor, destinate nu 
atit streinătăţii cît mai cu seamă propriei lor ţări. 

Iată greșala de căpetenie a neoeconomiștilor în căntare de plat. 
forme ispititonre, Este identificarea eu o concepţie ad-hoc care, por- 
nind dela premise greşite, ajunge la concluzii în afară de cele conso- 
lidate de ştiină. „Baza teoretică a acestei concepții, este negarea 
complectă a științei economice, aşa cum a fost înţeleasă pînă acum“, 
spune foarte bine d-l profesor G., Tapä, 


Me 


Sa vorbit despre o aplicare comună a economici de răsboiu în 
Germania si în Italia și despre identitatea de vederi a acestor două 
țări, În ceeace privește deplina răspundere a stării de lucruri instan- 
rată de economia clasică gi de înlocuirea ei printr'o organizatiune 
preconizată de noua doctrină. 

Este adevărat că d-l Mussolini, în discursul d-sale din 18 Noem- 
vrie 1939, spune următoarele; „In momentul de faţă, oricine, însăși 
cea mai obtuză inteligență, poate constata că distincţia între economia 
de războiu și economia de pace, este pur si simplu absurdă. Nu există 
o economie de timp de pace şi alta de timp de războiu. Nu există 
decit o economie de răsboiu, pentru că istoriceşte, numărul anilor 
de războiu, dovedește că starea de rüsboiu armat este starea normală 
a popoarelor si chiar în asa zişii ani de pace se practică un fel de 
răsboiu pregititor ln rîndul lui al unui răsboiu armat“. Dar să ne 
fie îngăduit a ne exprima îndoiala en privinţă la tonul convingător al 
acestor afirmafiuni, Corporatismul mussolinian este departe de a-și 
incărea teoretia cu elemente agresive împrwmutate de aiurea. 'Trebue 
să ținem seama de faptul că diseursut dlui Musso ini a fost ținut 
puţin timp după isbuenirea r&sboiulni actual şi vă Ducele, în urmă- 
rirea liniei politice de dinainte trasată, nu putea să desavueze o teorie 
economică a unui Stat amie, mai eu seamă că, în împrejurările acelea 


ECONOMIA NATIOUALA ŞI ECONOMIA DE RĂZBOI 85 


In adevăr, concepția italiană nu se îndepărtează de ceace 
ca numește „economia programatic” * şi care, în fond, e aproape 
sinonimă cu planificarea. In această privință sunt caracteristice 
precizările celui mai de seamă teoretician italian al economiei corpo- 
ratiste, Ugo Spirito, care serie; »L'economiea corporativa à vera- 
mente nazionale e perciò veramente e imprescindibilmente inter. 
nazionale, Essa ha compreso ehe un termine non puó essere valido 
senza fondersi e potenziarsi nella sintesi con l'altro, AL liberismo e 
al protezionismo, ha contrapposta pereio la collaborazione tra i paesi 
e ha iniziato una politica di accordi e di scambi bilanciati, preludio 
evidente di una pui organico economia programmatica internazio- 
nale. E assurdo e folle pensare oggi—econ lo sviluppo assunto dalla 
vita economica internationale, con i perfezionamenti teeniei della 
produzione, eon l'unità di fatto del mercato mondiale, eon  l'inter- 
dipendenza dei fenomeni economici piei disparati è piei lontani nello 
spazio e nel tempo—eche si possa eomunque instaurare un'economia 
nazionale autarehiea e indipendente, nel senso materialistico di 
questi termini, Anche se si potesse, tale fine si otterebbe a costo di un 
impoverimento enorme del sistema economico e con la rinunzia a 
tutti $ moti di perfezionnamento e di arcichimento che derivano 
dela complessità dei rapporti internazionali", (L'economia program- 
matiea 1933). 

Aceasta este adevărata concepţie italiană corporatistă în ma- 
terie de eeonomie națională. Este economia programatică, nedes- 
prinsă de eadrul ei internațional. Este organizarea, on interventio- 
nismul puternie al Statului a unei economii, care însă nu renunță 
la motivele de perfecționare și îmbogăţire ce derivă din raporturile 
internaționale, Căci o asemenea renunțare ar prieinui o ,süriüeira 
imensă'* a sistemului economie. 

Afirmafiunile d-lui Mussolini sunt poate rezultatul unei schim- 
bări de opinii trecătoare. Ducele este prea străbătut de idealism 
pentru ca să creadă cu convingere în permanentizarea economiei de 
războiu, întoreîndu-se Ia interpretarea crudă a „Înptei pentru exis- 
tenfá'' darviniună, pe care progresul anilor de pace şi înflorire 
o înlăturase treptat. Deși d-] Mussolini este cel mai de seamă luptător 
european în domeniul autarkiei, eredem totuşi că nu se Îndepăr- 
tează de liniile arătate de Ugo Spirito ci, urmărind o eit mai posibilă 
îndestulare a Italiei prin propriile ei mijloace, nu nesocotegte bu- 
nurile si perfeeţionările pe care le aduce schimbul intens interna- 
ional 


De altfel, însăşi experiența practică ne arată că Italia nu a mers 
atit de departe în aplicarea principiilor teoriei economiei de răsboiu, 
precum a făcut Germania, S'au luat desigur, măsuri organizatorii 
foarte întinse, s'au preconizat instituţii care să-și înceapă activi- 
tatea in timp de războiu, dar nu s'au răsturnat însăși temeliile econo- 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


miei naţionale. Ceea ce dovedește că Italia nu se depărtează dela 
concepţia că economia de războiu este un fenomen 1 care 
nu poate înlocui economia naţională eu principiile ei definite, 
decit în anumite împrejurări. 


VI. 


Dimpotrivă, Wehrwirtschaft in concepția germană este o apu- 
rifie definitivă, Este cristalizarea pe tărim economie a concepției 
politice a national-socialismului. Este răsturnarea din temelii a econo- 
miei nationale, astfel cum a fost clădită de teoreticienii elasieismului 
economie si înlocuirea ei printr'o economie de asediu. 

Căci premisa dela care pornese toți teoreticienii national-soeia- 


listi ai nouii doctrine este permanentizarea stării de răsboiu și apoi, 


necesitatea de a avea aprovizionarea trebuincioasă, dat fiind că 
spaţiul eeonomie național-socialist este în imposibilitate de a cores- 
punde, fără o organizare specială acestei aprovizionări, Blocada 
mărilor exereitindu-se împotriva coastelor Statului national-socialist, 
și presiunea economico-financiar& a inamicilor mafional-soeialismului 
apüsind asupra statelor neutre si sHindu-le a nu stu în mod nemăr- 
ginit la dispoziția aprovizionării acestuia, e nevoie de o reorgani- 
zare în afara cadrului de sehimb, O revenire la gospodăria izolată, 
o încercare de autarkie, fără a avea la dispoziţie toate mijloacele de 


eare dispune o autarkie, Cu alte cuvinte, o politică permanentă de. 


sacrificiu pentru populația internă, de economie şi de stocare a 
materiilor prime, de reducere a alimentaţiei, în special pentru popu- 
laţia civilă, de intervenție energică în libera formaţiune a straturilor 
mare și reglementare a ei, în afară de finiile rentabilității private. 

Nu inespe îndoială că si, sub alte regimuri se exercită inter- 
venționismul de Stat în sensul aceentuárii interesului național și 
al estompării interesului pur privat reprezintat prin rentabilitate, 
Totuși nicăirea presiunea asupra producției rezimată pe rentabili- 
tate nu e atit de puternică precum e în doctrina economică național- 
socialistă, întru cât e sinonimă cu „economia de rázboiu'*. In această 
privinţă nu suntem pe deplin de acord eu d-1 prof. Tasgeà. Domnia-sa, 
vorbind despre etapele desvoltării economiei naționale, spunea în 
conferința amintită că „Națiunea nu urmăreşte rentabilitaea, ci 
produetivitatea'*, 

Credem că d-sa a făptuit o greșală de exprimare. Desigur că 
națiunea trebue să tindă spre o eit mai mare difuzare a producti- 
vităţii, aceasta reprezintă cu adevărat bogăţia. Dar pe de altă parte, 
națiunea este alcătuită dintr'un conglomerat de indivizi a căror 
bună stare este de interes capital. Ori, în cadrul economiei interna- 
tionale, rentabilitatea este de cea mai mare însemnătate pentru im- 
bogăţirea națiunii, Un schimb de produse oricît de intens ar fi el, 


ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI ECONOMIA DE RĂZBOIU 87 


“însă desfășurat in condițiuni dezavantajoase, nerentabile; departe 
«de a îmbogăți o naţiune, o sürüceste. Prin urmare rentabilitatea tre- 
bue să persiste neapărat intr'o economie de schimb, Cu totul altul 
e cazul economiei de războiu, astfel eum este ea concepută de către 
"ational-soeialism. Intr'o asemenea economie, rentabilitatea nu mai 
„e absolut necesară, toată produetia fiind snbordonată necesităților 
militare ale Statului, care pot foarte bine concepe nu numai lipsa 
oricărei rentabilităţi dar chiar o producția de sacrificiu, războiul 
fiind prin definiţie — pentru moment — o operaţie deficitară, 
Dacă însă d-l prof. Tasek ze gândea la această economie, atunci 
„afirmaţia d-sale e justă. 
lată deci deosebirea esențială între economia italiană „progra- 
matică”* si economia de războim astfel eum este preconizată de teg- 
veticienii national-ocialismului. Coneeptia italiană este încă o con- 
-eept(ie pacifică, pe când cea naţional-socialistă închide în ea noţiu- 
nea războiului integral si totalitar, cu întregul său caracter agresiv. 
Să nu uităm apoi că între conceptul italian şi ee] german al 
“economiei nationale (sub concept german înțelegem doctrina 
astfel eum e desvoltatá de către național-socialism) mai este o deo- 
sebire capitală. Doctrina italiană a economiei nu a îmbrățișat pin& 
acum earaeterul universalismului, Ea s'a limitat la tărimul pe care 
a acționat si economia clasică, mărgininda-şi speculațiunile teoretice 
la fenomenele economice propriu-zise si lămurind numai complexu! 
de nete referitoare la împletirea organică a orinduirii economice. 
Doctrina național-socialistă în materie economică nu mai are comun 
eu economia națională decit că, printre altele, se preocupă și de la- 
tura gospodüreascü a vieții Statului national-soeialist. Căci ea a 
«ăpătat un caracter universal, cuprinzând nu numai studiul feno- 
menelor economice, dar şi elucidarea unor probleme, care nu su 
figurat niciodată până acum în repertoriul economiei pure. Ştiinţele 
“economice au devenit În concepţia national-soeialistá un acoperiş 
pentru o diversitate de discipline al căror rost era în trecut de 
domeniul filozofiei, technicei sau biologiei, Sub aripa științelor 
economiee national-socialiste, se pot nduna astăzi, la nevoe, aproape 
totalitatea celorlalte ramuri stintifiee, Dela țăranul limitat de odi- 
nionrá, s'a ajuns la o lărgire peste măsură a disciplinei științifice si, 
eecace este mai rău, la o negare absolută a economiei naționale, 
astfel eum ne-au lăsat-o doetrinarii din trecut si cum înțeleg să o 
conceapă, eu mai mult sau mai puţine variații de interpretare, 
aproape toate celelalte State de pe glob, eu un regim mai mult suu 
mai puțin libertar, inclusiv Italia, 


VII 
De sigur, nici țările eu o veche tradiție liberalistă in materie 


“economică, nu au rămas anchilozate în vechile tipare preconizate de 
“alusici. Nici Anglia, nici Statele-Unite, niei Franţa, nu au înțepenit 


88 VIAŢA ROMINEASCÁ 


în formele perimate ale unui ,laisez faire'! egit din modă din pri- 
cina împrejurărilor. Numai că, in afară de măsurile 

mai mult sau mai puțin pronunțate, ele au continuat să creadă în 
labilitatea legilor economice gi în necesitatea împlinirii economiilor 
naționale în scopul lărgirii câmpului de activitate a națiunilor. Şi, 
eu toate că s'au păsit in fața unei concepții economice național- 
socialiste de reorganizare totală, punind la temelia acestei rtorga- 
nizări intenția agresivă economico-militară, ele nu au renunțat la 
vechea concepție a economiei naționale. Bine înțeles că au luat 
măsuri de compleetare economică pentru anumite împrejurări, bine 
înțeles că au studiat eventualitățile necesității unei adaptări a orin- 
duirii economice la o posibilă stare de războiu. Dar această nouă. 
orînduire a fost studiată ca excepție şi nu ca regulă permanentă, 
Statele amintite socotind mai departe, că idealul civilizaţiei merge 
spre o cît mai intimă interpretare economică a complexelor politice 
și nu spre o izolare distrugătoare de bunuri ideale $i materiale. 

In lumina acestei concepții, măsurile studiate au caracterul de 
măsuri transitorii, aplicabile atunci când necesitatea le cere gi me- 
nite să dispară de îndată ce este posibilă revenirea la schimbul 
international, prin încetarea ostilităților, De aceea si lipsa unei lite- 
raturi teoretiee atit de bogate, cum întilnim înlăuntrul spațiului 
nafional-soeialist, De aceea poate si unele greutăți de adaptare mai 
mari, la Statele liberaliste, greutăți inerente efortului de organizare 
ce trebue desfăşurat, pe cînd în spaţiul naţional-socialist efortul a 
fost făcut într'un timp mai îndelungat, noua orînduire fiind, la 
isbnenirea războiului, de mult terminată. 

Tinind seama de aceste detalii, putem eu drept cuvînt accentua 
asupra caracterului pacifie al concepţiei economiei de apărare în 
țările vechiului liberalism. Căci pregătirea economică pentru rázboiu 
nu răstoarnă aci toate principiile cunoscute ale economiei naționale 
și în niciun caz nu în un caracter imediat militar. Statele acestea 
nu au, în lumina prezütirii lor economice, o intenție permanentă 
agresivă, nu au țeluri expansioniste, războinice, mărginindu-se a 
enunfa o doctrină de apărare a ceeace au, de apărare a unui stan- 
dard de viață ridicată și a unor bunuri ideale, pe care doctrina 
permanentă a economiei de războiu, le prețuieşte prea puţin. 

Oricum ar fi însă, suntem de părere că „economia de războiu'* 
nu poate fi decit privilegiul Statelor mari. In niciun caz, Statele 
miei nu o pot adopta. Căci, pe lîngă imposibilitatea de a găsi mij- 
loacele trebuincioase unei organizări în stil mare a economiei — în 
afară de schimbul internațional — sacrificiile ar fi cu desávirgire 
inutile. 

Nu trebue să uităm că trăim intr'o epocă de expunsinne a popoa- 
relor mari, care utilizează calea războiului pentru a-şi completa 
spațiul vital pe care îl soeotese necesar desvoltării lor naţionale. 
lzboiul modern, cu risipa imensă de muniţiuni, cu caracterul sáu 


^i 


ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI ECONOMIA DE RĂZBOI 89 


technie prin excelență, tinde să devină din ce în ce mai mult rezer- 
vatul Statelor mari, "Țările miei, eu tot eroismul lor, mu vor putea 
să se mențină, decit eoalizi indu-se, alcătuind federatiuni, atit timp eit 
lucrul atesta mai este posibil. Cioenirile între Statele mici, vor deveni 
în viitor mai rare, eistigul eventual al unuia fiind trecător, căci 
mai curînd sau mai tirziu, pofta de lărgire a spațiului economie 
vital a vreunui veein mare si puternie ar înghiți si acest eigtig 
iluzoriu, O rezistență împotriva unui asemenea vecin mu ar fi eu 
putință decit dacă îndărătul seestei rezistențe s'ar găsi forța mai 
mare a unei federații sau a unor puteriniei aliați, în stare să dea 
un ajutor imediat. Altfel, orice acțiune de eroism s'ar termina, în 
timp, fără folos. Zădarnică ar fi în seeste condițiuni organizarea 
unei economii de războiu în sensul nafional-soeinlist. Pe lingă că ea 
ar eere saerifiearea bunei stări pe un lung șir de ani — dat fiind 
caracterul ei permanent — dar ea s'ar arăta ca inutilă, după primele 
săptămîni, sau după primele luni de rezistență. Căci oricît material 
de războiu s'ar fi înmagazinat în seest timp, e normal ca el să se 
cheltuiască repede, iar prepararea noilor cantități, oricît de organi- 
zută ar fi economia Statului celui mie, nu ar putea să țină pas cu 
mijloacele incomparabile mai mari ale Statelor puternice și întinse. 
Desigur că situaţia se schimbă atunci cînd, după cum am spus, 
avem de a face cu o federaţie a mai multor State. Şi, mai curînd 
sau mai tirziu, această federalizare a Statelor miei va trebui să se 
inf&ptuinsed, dacă voese să se mențină în lume. Atunci, problema 
adoptării doctrinei economiei de rüzboiu se va putea pune. Dar și 
atunei, ne îndoim că ea ar putea fi pusă în sensul nafional-soclaiist, 
dat fiindcă o asemenea federalizare departe de a fi agresivă. ar avea 
un caracter pur defensiv şi nu ar fi în căutare de „spaţii vitale“ pe 
care să se stabilească primatul absolut al unei rase, 


VIII. 


lată de ce ni se pare nechibzuità părerea acelora care, dintr'un 
motiv de simplă imitare a celor ee se fac aiurea, preconizează adop- 
tarea și de către (ara noastră a doctrinei economiei de război, în sen- 
sul în care aceasta este aplicată astăzi în Germania. Un tinăr conferen- 
fiar al Academiei de Comerţ, a dat chiar alarma cerînd „schimbarea 
așezării geografice a industriei din Rominia''. După d-sa, „loculi- 
zarea şi concentrarea industriei în cele două ținuturi (Bucegi gi 
Timiş), rațională din punet de vedere al rentabilitáfii private, pre 
zintă grave neajunsuri pentru interesele naţionale“. Si mai departe, 
în ceea ce privește mijlocul financiar pentru realizaraa raţionali- 
zării industriale, în alte ţări, s'a utilizat fie sprijinul direct sau 
împrumuturile din partea Statului, fie că s'a practicat acordarea 
unor importante comenzi și finanţarea lor anticipată, exeluzindu-se 
de pe lista furnisorilor acele întreprinderi care nu se eonformau 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cerințelor strategice. Si d-l conferențiar termină, eerind să nu se 
lasa problema revizuirii localizării industriale pe seama improviza- 
fülor momentului, toemai atunei cînd, prin mobilizarea 
se dereglează multe instituțiuni, organe și funcțiuni“, 

Ríndurile de mai sus, ale tinărului conferenţiar, nu la temelia 
lor o ignorare a principiilor de politică industrială şi a elementelor 
determinate în stabilirea vetrelor industriale, a ,standorturilor'', 
eum le numește cel mar de seamă teoretician în această materie, 
Alfred Weber, Zădarnie se preconizează asezarea industriitor după 
considerente strategice. Luerul acesta nu e cu putință decit eu-o 
industrie de Stat sau en o industrie hibridă, neviabilă decît prin 
acordarea de subvenții sub orice formă. Numai în aceste cazuri, 
industriile igi vor așeza vetrele în alte locuri decât le impune teoria 
„mbicuităţilor'*, adică a elementelor, determinate pentru remtabi- 
litatea activităţii lor, Căci, oricit s'ar pretinde contrariul, rentabi- 
litatea a fost și va rămine impulsul cel mai de seamă în așezarea 
geografică a unei industrii, Mărgimirea acestei rentabilităţi prin 
diverse măsuri intervenjioniste din partea Statului, nu este decit 
un ,aeeident'. Insügi etatizarea urmăreşte de cele mai multe ori, 
o „rentabilitate“. Pentrucă, o lipsă de rentabilitate ar însemna un 
saerifieiu permanent al contribuabilului, deci o sărăcie a lui Si 
Statul nu tinde spre permanetizarea  eacrificiilor cetățenilor săi, 
decit. în caz de forță majoră, adică în cazuri „temporare“. Dar o 
„organizație permanentă nu se face deobiceiun pentru simple eveni- 
mente eu caracter temporar, > 

Organizația noastră de rüzboiu mu poate fi aceeași ca a- unui 
Stat mare. în căntare de spaţiu vital: de expansiune, prin mijlocul 
declarat al războiului permanent. Ea nu trebue să fie decit o pre- 
gătire minuțioasă s rezistenții prin adaptarea eventuală & ceea ce 
avem la necesitățile rüsboiului. Noi trebue să continuăm a rămîne 
integrați în sfera de civilizaţie a culturii europene, tinzind nu la 
e reducere a standardului de viaţă, ci dimpotrivă la o mai imbelgu- 
gată împărtiişire a poporului nostru eu bunuri eiilizatorii, în 
-speranța că pacea viitoare va pune temelia unui regim nou, rüzimat 
pe mai multă dreptate și pe înlăturarea agresiunii 


LAZĂR ILIESCU 


SCHIMBĂRI STRUCTURALE 
ÎN INDUSTRIA BRITANICĂ ÎN 
PERIOADA DINTRE RĂZBOIUL 
DIN 1914 SI CEL DIN 1939 


Marea Britanie a fost mult timp considerată cea mai bine con- 
solidată eitadeli a concurenţei, 

Neinerederea in monopoluri era o tradiţie de cînd acestea duse- 
seră la nefericitele abuzuri politice din see. XVI şi din începutul 
sec. XVII. 

In sec, XVIII desvoltarea rapidă a comerțului englez și începu- 
turile revoluţiei industriale au întărit credința generală în avantajul 
concurenţei, Pe la sfirsitul acestui veac Adam Smith și-a publicat 
lucrarea „Wealth of Nations". In a doua decadă a sec, XIX au 
apărut luerürile lui Ricardo, 

In anii următori au fost desfințate toate restricțiile importante 
asupra concurenței. Aceasta a fost perioada cind Anglia era „uzina 
lumei*' si cînd economiștii englezi au fost convinşi că dacă s'ar 
lăsa minafi de un înțeles larg al intereselor lor personale, nenumă- 
rate întreprinderi particulare concurind liber între ele pe piefi 
interne şi străine ar crea o nouă eră de prosperitate mondială. Totus, 
n'a trecut mult timp si îndoiala asupra adevărurilor ucestora a 
inceput să se simtă din nou. In vremuri de criză o concurență 
intensă cauză o scădere vertiginoasă a preţurilor şi aduse ruina 
multor firme, Atunci a început să se observe o tendință spre trust. 
in momentul acela pentru prima oară principiul de „laissez faire''— 
guvernul n'avea dreptul să se amestece în afaceri — a intrat în 

conflict eu principiul concurenței. Aceasta din urmă n'a putut fi 
garantată decit prin călearea de către guvern a principiului de 
»laissez-faire'*. Cind conflictul acesta a devenit aparent, opinia 
generală a timpului favoriza creseind principiul de mai sus, în defa- 
voarea concurenței. Chiar din 1853 o hotürire juridică a fost dată 
prin care reclamantul trebuia să dovedească că o restricție asupra 
comerţului era contrarie interesului publie. In prealabil se pre- 


-Asr 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


supunea că orice restringere a concurenței era ipso facto nedorită 
pini cînd s'ar fi probat contrariu, 

Industriile germane şi americane au început să înflorească 
foarte repede, si în curind ameninţară serior supremația engleză. 

Eminenţi economiști, ca Ashley, au prevenit publicul de noui 
grave pericole, iar la 1890 s'au format mai multe trusturi euprin- 
zind şi întreprinderi faimoase ca Levers si Coates. 

In prima decadă a see. XX comerțul englez a reînflorit gi în 
1914 liberul schimb gi concurența păreau încă odată justificate. 
Răsboiul însă a adus o însemnată intervenţie din partea guvernului 
şi a dat un nou avint tendinței de organizare industrială, Comitetul 
pentru trusturi numit de guvern, în 1920, spre a cerceta acest 
fenomen a constatat modificări considerabile în structura industriei 
engleze, 

a 
LI . 


După răsboiul mondial industria engleză a cunoscut o nouă 
serie de probleme foarte grele. Tri, care fuseseră neutre în timp 
răsboiului, neputind să importe aceleași cantităţi de bunuri d 

1 i di > : x 


pieți, Unele începuseră chiar să-și creeze industrii proprii. Invențiile 
tehnice din timpul răsboiului (ex. nitrogenul obținut din aer) înlo- 
cuiseră materiile prime, (salpetru de Chili) şi reduseseră puterea 
de cumpărare a țărilor producătoare de materii prime, gi în con- 
secință cererea lor pentru produse industriale engleze, 

Mai importante erau însă schimbările radicale care s'au produs 
în lumea întreagă, Faptul că standardul de viaţă creștea în Europa 
şi America înseamnă că oamenii nu se mulțumeau numai cu lucrurile 
strict necesare ale viefei, ei eheltuiau surplusul venitului lor pe 
obiecte de lux. Cererea pentru produsele celor mai de seamă industrii 
engleze (bumbac, fier si oțel, cărbuni, lină) nu s'a extins, ba chiar 
a scăzut. In éeea ce priveşte cărbunii, scăderea a fost intensificată 
din cuuză că alte ţări întrebuinţau alte combustibile. Efectul acestor 
noi factori a adus o puternică criză în acele industrii, pe care toe- 
mai se bizuise în trecut prosperitatea Angliei. 

Intre 1913 şi 1928 exportul cărbunilor din Anglia măsurat în 
tone se micșorase cu 33%, iar exportul fierului și oțelului eu 14%. 
Somajul în aceste industrii atinse proporţii fără precedent. Intr'un 
timp, în construcţia vapoarelor, 37 % dintre lucrători erau şomeuri. 
Anumite „zone speeiale' (partea de Sud din Wales, zona Tyne, 
Clyde şi părţi din Laneashire) au avut de suferit mai ales. Aproxi- 
mativ un sfert de milion de lucrători iseusiţi rămăseseră aproape 
permanent gomeuri. In același timp se ridicará noui industrii, care 
cistigau importanță în aceeaşi măsură în care o pierdeau cele vechi. 

In timp ce numărul lucrătorilor scădea în industriile carbonifere 
cu 147%, în industriile de fier si oțel eu 10% si în construcțiile de 
vapoare cu 24%, acel întrebuințat la fabricarea motoarelor se ridică 


SCHIMBĂRI STRUCTURALE ÎN INDUSTRIA BRITANICĂ 93 


cu 2895, si în industria electrică cu 38%. De altfel distribuirea 
industriilor pe regiuni a fost mult modificată. Nordul Angliei şi 
centrele industriale din Scoţia și Wales au fost părăsite din ce in 
ce mai mult. Noui antreprenori doreau să evite zonele unde sindica- 
tele muncitorești aveau de mult organizații puternice și unde servieii 
sociale bine alcătuite cereau taxe municipale ridicate, Noui fabriei 
se ridicau în districtele centrale (Midlands) şi mai ales în Sud şi 
în zona londoneză. Un alt fenomen de mare importanță a fost expan- 
siunea comerțului de detaliu, al cărui număr de lucrători creseuse 
între 1923 și 1934 dela 1.254.000 la 2.005.000. 


In această perioadă tradifionalele impotriviri ale industriagilor 
de a colabora unii eu alții au scăzut în mod rapid. Deoarece ei se 
infeleseserá pentru scopuri specifice — ca negocieri eu lucrătorii, 
sau influențarea legilor — au început să găsească mai natural să 
se înţeleagă și pentru scopuri de afaceri. De altfel mai multe indus- 
trii au început să resimtă povara capacităţei de produeţie neintre- 
buinfatà, a cărei existență împiedeca o reîntoarcere a prosperităței 
ia toate întreprinderile, In timp ce se discutau în presă greutățile 
industriei, părerea că unitatea de producţie erea prea mică pentru 
o activitate eficace, a fost acceptată din ce în ce mai mult, In indus- 
tria cărbunelui, un caz extrem, numai 69 din 1.500 de mine existente 
au avut o producție egală eu producția obișnuită a unei firme din 
industria americană a cărbunelui. Se punea in evidență economiile 
făcute în producția pe scară mare. Mai upoi nouile industrii create 
în sudul Angliei n'au avut niciodată tradiționalul respect pentru 
concurență care exista în regiunile industriale mai vechi. Firmele 
făcînd parte din această industrie au tins să colaboreze dela început, 
In sfirgit, taxele vamale impuse în 1932 au însemnat sfirsitul unui 
secol de liber schimb şi au contribuit in mare parte la erearea trus- 
tarilor. 

LJ 


Formele actuale ale organizărei industriale în Anglia prezintă o 
varitetate considerabilă, In unele cazuri guvernul a intervenit ca 
să încurajeze colaborurea dintre întreprinderi, Tragica experiență 
a industriei cărbunelui a forțat guvernul să se ocupe de aceastü 
chestiune prin legea din 1930. Aceasta a autorizat crearen unui 
sistem elaborat de consilii centrale şi pe districte spre a regula pre- 
furile și produefia. Pentru a încuraja reorganizarea radicală a indus- 
triei, o comisiune specială a fost creată cu dreptul de a obliga două 
sau mai multe întreprinderi să fuzioneze, Acest sistem s'a extins 
prin legea din 1938, care a naționalizat rentele primite de proprie- 
tarii de regiuni earbonifere gi à luat alte másuri pentru reducerea 
capacităţii de producție neitrebuințată. La fier si oțel, cu toate 


04 VIATA ROMINEASCĂ 


că și inainte se creaseră prin fuziune citeva întreprinderi uriase, o 
mai înțelegătoare reorganizare a întregei industrii n'a fost începută 
decât după impunerea, în 1932, a unei taxe vamale de 3313% pe mai 
multe produse de fier si de oțel. Taxa a fost acordată numai ca 
această condiţie. In 1934 s'a înființat o federație care să includă 
întreaga industrie si să supravegheze un număr de asociații mai 
miei, create în același timp pentru fiecare secţie importantă a indus. 
triei, și al căror scop este de a controla prețurile şi producțiile şi de 
à elimina capacitatea de producție neîntrebuințată. Guvernul a inter. 
venit în favoarea unei strînse colaborări a producătorilor, în ceea ce: 
privește agricultura, bumbacul, fierul si produsele chimice, Colabo- 
rarea dintre industriagi începută prin inițiativa particulară este 
de mai multe feluri: un exemplu este acțiunea comună pentru a 
înlătura capacitatea neîntrebuințată, Industria construcției vapoa- 
relor care fusese grav lovită în această privință dela rüsboiul mon- 
dial ineoaee a creat în 1930 , The National Shipbuilders' Security, 
Ltd.*, o organizaţie al cărei scop era de a dobindi și desființa şan- 
tierele care erau de prisos, Cheltuelile trebuiau plătite printr'o con- 
tribuţie obligatorie pe toate comenzile viitoare, Rezultatul a fost o 
reducere de 25% pe totalul capacității productive a industriei. Un 
exemplu similar ni-l dă industria morăritului, care a creeat o orga- 
nizatie cu titlul „Purchase Finance Company Ltd'', spre a cumpăra 
morile neproducătoare și cure se finanţează printr'o contribuţie 
obligatorie, 

Un al doilea tip de colaborare este trustul propriu zis în care 
cea mai mare parte dintr'o industrie este ţinută sub un singur con- 
trol financiar. Un exemplu bine cunoscut este Levers, care printr'un 
complicat sistem de proprietate directă sau indirectă, controlează 
cea mai mare parte a industriei săpunului și domină o asociație a 
fixărei preţurilor, care cuprinde toate celelalte firme importante ale 
industriei. Un altul este Coates care are aproape monopolul pe piaţă 
al firului de bumbac. Mai importantă ca toste acestea este „Imperial 
Chemical Industries'*, creată în 1926 prin fuzionarea celor două 
uriașe întreprinderi „United Aleali Company'' si „Brunner Mond 
and Company'', care proveneau ele însăși dintr'o serie de fuzionări 
încurajate de guvern, înainte și în timpul rüsboinlui mondial. 

O altă formă de colaborare, centralizarea desfaeerilor este mai 
rară în Anglia decit pe Continent. Un exemplu ni-l dă industria 
cărbunilor, unde în regiunile carbonifere din Lothia (Sudul Scoției) 
s'a alcătuit un comitet comun de vînzare, Acest sistem a fost aplicat 
de atunci $i în alte regiuni, In agricultură organul central de desfa- 
cere al hameiului a atribuit fiecărui producător o cotă bazată pe 
recolta obișnnită din 1928 pînă la 1932 și a vîndut toate recoltele, 
apoi a distribuit venitul primit pe baza cotelor. 

Existau apoi diferite forme de colaborare, care nu se pot ela- 
sifiea atit de bine, în următoarele ramuri ale industriei: maşini, 
moere $i accesorii de biciclete, aparate eleetrice, metale neferoase 
gi sti 


SCHIMBĂRI STRUCTURALE ÎN INDUSTRIA BRITANICĂ 95 


Aproape singura industrie în Anglia unde mai există o coneu- 


rentá destul de mare este acea à bumbacului. In acest cag extrema 


specializare a creat un număr de unităţi de produefie mică si inde- 
pendente, Industria a suferit mai ales din eauza concurenței ţărilor 
străine, care plăteau salarii mici şi din cauză că antreprenorii, care 
au înfiinţat uzine în timp de prosperitate, întrebuințan metode 
financiare nesănătoase, 

4 De curind s'a făcut un oarecare progres în reduceres capacității 
neîntrebuinţate prin crearea unei organizaţii eu titlul „Spindles 
Board'*, care întrebuința ea metodă contribuția obligatorie si a fost 
încurajată de guvern, Totuşi, tradiţiile concurenței sunt prea puter- 
nice ca să permită o reorganizare mai largă a industriei bumbacului. 

ig 
* + 


Sunt încă greu de judecat rezultatele acestor transformări a 
industriei britanice începută încă la sfîrșitul veacului trecut, Însă 
mult accelerată de cînd s'au pus impuneri pe taxele de import 
(1932). Controlul prețurilor n'a fost încă bazat pe principii prea 
clare. Costul produeţiei de exemplu, este greu de definit. De obiceiu 
s'a luat un factor empiric, ea „preț de bază", fondat pe obisnuitele 
realizări din ultimii ani ale fiecărei firme, sau dintr'un ealeul asupra 
prețului pe care publicul vrea să-l plătească. Este incontestabil că 
pînă la un punet s'a obținut stabilizarea preţului, de exemplu. ginele 
de oţel au arătat. o remareabilă stabilizare a preţurilor din 1939. 
Alte mărfuri eum sunt cărbunii, pentru care cererea variază după 
sezon, sau fabricatele din tinichea, al căror pret depinde de neel al 
tinichelei, au fost obiectul unor variații, en și înainte, controlul fiini 
incapabil de a se opune forțelor economice fundamentale. 

Controlul producției a fost de o natură cam nesistematies. In 
industria cărbunelui consiliul central este însărcinat prin lege să 
determine dinainte un maximum de eantitate de cărbuni ee ar 
putea fi extrasă și vindută, Organele generale de desfacere ale car- 
tofilor și lumeiului împart producţia fiecăruia pe baza cotelor, după 
eum an: mai spus, Cei din urmă s'au bucurat de imprejurări excep- 
tional de favorabile. Cei dinainte n'au avut prea mult succes, Indus- 
tria bumbacului a decis să organizeze un timp de muncă redus, 
numai cu gindul dea micşora productia. Puţine industrii au incercat 
să ndapteze stiintifieeste producția la cerere. Un exemplu este între- 
prinderea chimică L C. L, eare conduce eu grijă cercetările despre 
condiţiile eererei și lucrează in consecință, 

Efectele pe eare le-a avut colaborarea dintre întreprinderi indus- 
triule asupra eficacităței economiei naționale sunt greu de evaluat, 
Bine cunoscutele economii la produetia pe scară mare sunt rar obfi- 
nute de asociațiile mai puțin strîns legate, de oarece colaborarea 
acestora se márgineste la înlăturarea concurenței, Micile firme rămîn 
independente si nu există studiu științifie comun s} problemelor 
comune, Economiile lu distribuţie se pot totuşi obține. De ex., aso- 


firmele cele mai puţin folositoare 
sunt apărate. Este sigur că concurența cu toate efectele ei lamen- 
tabile care o insofese, joacă un rol folositor întru eit înlătură pe 
cele mai incapabile. Efectul colaborărei, dacă ea e executată cu sin- 
gurul seop de a distruge concurenţa, fără ca să fie însoțită de o reor. 
ganizare compleetă, tinde să păstreze condițiile în care firmele care 
au cele mai mari cheltueli vor putea supraviețui; mai mult chiar: 
orice sistem de cote fondate pe realizările din trecut tinde să favo- 
rizeze vechile unități în detrimentul firmelor în evoluție. 


Acestea sunt unele dintre problemele ereate de recenta des- 
voltare a industriei britanice. Nu se poate spune că această desvol- 
tare a fost plănuită dinainte, Problemele au fost tratate, asa eum 
venean, prin metode empirice, cu diferite grade de succes, Investirea 
în ultimii trei ani ai unei proporții ereseinde a resurselor productive 
ale 'ürei în legătură eu armamentul, iar mai tirziu isbuenirea celui 
de al doilea rüsboiu german, a creat noui probleme a căror evoluţie 
este acum imposibil de prezis, 

Greutăţi enorme ne stau înainte. Insă poporul britanie a arătat 
adesea în istoria lui atîta ingeniozitate gi astfel de capacități inven- 
tive, încît a putut trece prin cele mai mari primejdii 


HUGH SETON-WATSON 


CRONICA LITERARĂ 
CHIPURILE LUI CARAGIALE 


Cunoastem azi amindouă felurile de a prezenta pe Caragiale ca 
om: felul Jiterar şi felul documentar. Prezentarea literará ni a'n făcut 
into serie întreagă de vieţi romantate şi romane. datorite d-lor C. 
Stere, E. Lovinescu, Cezar Petrescu, Emanoit Bucuta si Victor Ion 
Popa; prezentarea documentară, o avem de putin timp dela d. Serban 
Cioculescu, Nici romancierii numiţi, se Intelege, n'au lucrat In pură 
imaginaţie. De cele mai multe ori, imagina cu care rüminem despre 
Caragiale, dupi citirea unor scrieri ca Ciubdrestii (din ciclul In 
preajma revoluţiei), Mite, Carmen Saeculare (din tr logia eminesciană), 
Capra neagră si Maistoragul Aurel (Ucenicul tui Dumnezeu, vol. IIT), 
rezultă din numeronse coincidente între modurile de a-] vedea ale 
autorilor acestor scrieri, ceea ce Insemnenzà că ea nu e lipsiti de 
sprijinul obiectiv ale ucelorasi documente. Caragiale ne apare din 
toate ca tip urban pltorese, realis! pină la cinism, volubil pini la 
incontinenta verbală, actor comic pină la bufonerie si histrionism, In 
oricare ipostaxá Insă Inzestrat cu inteligența cea mai mobilă, Feluritele 
înfățișări, pe care le primeste omul în naratiunile literare amintite, 
fiind reductibile la o impresie unică şi la aceleaşi documente, nu e 
nevoe, pentru a le cunoaste, si Intirziem cu fiecare în parte. Vorn 
retine din ele pe accoa care ni se pare nouă că le confine pe tonto 
celelalte si anume evocarea din Carmen Saeculare de d. Cezar Petrezceu; 
vom retine însă si pe aeeea din Maírtoragul Aurel de d, Victor Ion 
Popa, Căci, dacă în prima găsim mai toate aspectele personalităţii 
omeneşti, surprinse şi fixate parţial în celelalte seriori, fuzionate nu- 
mai de d. Cezar Petrescu întrun tip omenese viu si complex, In cea de 
a doua descoperim un adaus de personalitate oarecum original, ca să 
nu-i zicem ciudat Dim acolo peste un Caragiale, nu sentimental, cum 
B plăcea marelui scriltor să spună despre aine clteodată, dar mistic 
roiizioa în sensul strict al cuvintului. 

D. Cezar Petrescu, în biografin amplu romantata a lui Eminescu 
(Luceafărul, Nirvana, Carmen Saceulare), cum era si firesc, evocă pe 
Caragiale în două Imprejurări: odată, în adolescență cind, după pro- 
priile-i amintiri, cunoaște pe Eminescu la Glurgiu, iar alțădată spre 
sfirsitul scurtei vieți lucide a marelui poet, adică în plină tinerețe, cînd 
amindoi își cistigau existența în Bucureşti, Firea directă, realistă şi 
critică, pînă la un punet chiar antipoatică, dar volubilă si histrionicit, 
a lui Caragiale, ni se înfăţişează dela prima lui intilnire cu Eminescu: 

„A intins mina ceremonias, 

.— Mă recomand Mihail Eminescu. 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Străinul nu-l slăbi din privirea pătrunzătoare, nici cînd se 
ridicat de pe divan, rostindu-şi numele cu o neasemuit mai puţină 
ceremonie: 

„— lon Luca Caragiale. 

.— Rudă cu domnul Iorgu Caragiale ? Intrebase surprins. 

„— Rudă cu lorgu, cu Costachi, cu toti Caragialii trecuţi, prezenţi 
Şi viitori... răspunse tinăruJ rizind cu o prietenoasă Inveselire, Neam 
de măscărici, Adică de mascarale", 

După un moment, Caragiale, care aflase despre interesantul tinăr 
că serie versuri, îi cere să-i citească ceva, ceea ce poetul nu refuză: 

.Caragiale a ascultat cu privirea miesorată printre spot 
je. strat, a înălțat o singură sprinceaná într'un surts de ahja simt. 


„— Admirabil! Dar dedicatla?... Cui e dedicatá?., Cine-i marmura? 

„~ De unde ştii dumneata că e dedicată cuiva? 

„— Mi-a suflat mie un aphiuiă la ureche. 

„— E dedicată unei femel... O femeie fără nume... „Ei“, Uite, chiar 
e şi scria: Ei". 

„— Ei. adică unei actrițe.. Pot pune rămăşag. 

„Mihai Eminescu a incuviintat plecind nrivirea în caet. Intr'adevár 
nimie nu seina acestor ochi iscoditori, Noul prietin i-a pus mina pe 
umăr: „— Fiindcă e asa cum am ghicit eu, lasă-mă să-ţi dau o poval.. 
Ştii, numai fiindcă sunt neam de măscărici. Am crescut şi tráese intre 
actori şi actrițe... Artista dumitale nu-i marmură. Nu poate să fie 
marmură. Nu se prea păzesc marmure In breasia aceasta, Se numesc 
altfel... Nu te-apropia de ele, lubeşte nltcevn.. Lac să fie că broaste 
destule... E plin oraşul de femei care ar fi încintate să primească o 
dedicație dela un june poet. Si te asigur eu, care n'ar răimine de 
marmuri. Cum ai făcut că dintr'o mie, din zece mii, să-i cadă cu 
tronc tocmai una din Alea pe caro le vezi în fiecare seară, de-aproape, 
dela cuscái? 

„— Si ce-are de-aface asta?., Sentimentele... 

„~ Fugi cu sentimentele, că nu-i vorba despre ele.. Sintem doar 
la virsta cînd ni se şade să fim sentimentali.. Ce naiba? Incă nici nu 
De-a căzut bine casu] dela gură... Acum e chita noastră. nu cînd om 
ajunge nişte hodorogi.. 

4— Atunci? 

„— Atunci, nu despre sentimente e vorba, La cine te-au dus sèn- 
limentele, aci e tontă catastrofal. O artistá?7.. Dar scumpe amice. le 
ni sub ochi si ziua si seara... Cum de-ți păru vr'una de marmură?... 
Să te intreb altceva. Ai văzut vreodată licurici de-aproape? 

47 Fără indoialá.. a răspune Mihai, cu gindul la atiţia licurici 
din pădurile dela Ipotesti si dela Baisa. 

„> Lai văzut de-aproape. noaptea, bine înţeles? 


„— Fireşte, 

„— Dar ziua? 

„— Stiu euf.. ziua... ziua cine se uită după licurici?... 3 

4— Aci e tot clenciul, scumpe prietene. Ziua licuriciul e un vier- 
migor urit şi negricios, să nu-l atriveşti sub talpă de mizerabil ca e, 
De aia poate nici nu se arată la vedere... Dar noaptea, co mai sclipegte 

mai iese la iveală să-l vadă toată lumea felinirașul din condă!... 


CRONIC ARĂ 99 


TUM articole de-o poştă, idei si pii, Telegrame, telegrame si iar 
„Eminescu rztmbea: 
»— Ori cum, nu-mi pare 


1 dealul pentru un ziar. 
4— Cine-ţi vorbeşte de ideal? 


-te în jurul tu, aci, in cafenea... 
ot de dragul idealului? Uita-te 
pe Podul Mogosoael... Pitimesc 
w Pentru acest onorat public se 
; - Le servesti ce-ţi cer, 

„> Adică te cobori tu Ia dinsii, in loc să-i ridici? 

.— Bravos! Carevasüzicà să fae scripete din condei, en să ridic 
urostia omenească la Intelegerea nobilelor doctrine? Nu, Putule! Publi- 
cul vrea gogosi, li dăm gogosi,. Nu tin să-mi pierd cititorii, Lrimitin- 
du-i la spital, bolnavi de meningită. 

Ver Aet na omnim în păreri, 

„Caragiale s'n at pe spatele scaunului, bătind toba cu degetele 
in masa de marmură si rain în ris: - 

.— Esti teribil! Pai dacă nu ne-am deosebi în păreri, n'am mai 
avea niciun haz si War mai fi discuție Aceasta caut sl eu, desdedimi- 
neat, cum ies din casă.. Umblu ca Diogene eu luminarea să dau 
peste un om care nu se loveşte 1n păreri cu mine., De altfel, cind se 
întimplă să nu-l găsesc, schimb eu de păreri, şi tot nu pierd vremea, 

4^7 Nu cam.. Ci foarte. Cinic de tot, dragă Eminescule", (Carmen 
Saeculare, pag, e 

In cursul aceleiaşi convorbiri, Caraginle cu nceiasi volubilitate, 
bat pe conservatorii care nu plătesc cum trebue pe cel care le 
susţin interesele de clasă luIndu-l „drept agenmii"; face teoria cum sa 
alcătuesta o gazetă cu minciuni, cum se fabrică lelegramele despre 
războiul ruso-romino-turc, cum în sfirsit, cititorii trebueze păcăliţi 
pentru a-i mulțumi. La obiectia de necinste profesională. pe care o 
ridică poetul, Caraginle so deslănţue intr'o lungă replică satirică, pri- 
vind necinsten mediului în care-şi exercită profesiunea de ziarist, 

Altă dată se Intilnese ln cafeneaua Labes Natiunea Romina 

pierise: 

„Al venit prea tirziu, früticule, Eminescule dragă, Pini acum 
te-au forfecat la masa de-aláturi genille lui Macedonski.... 


„Lui Caragiale îi pisa... 

„— Se vede că sau trezit desdedimineata amicii, anume pentru 
isprava aceasta... Dar le-am turnat şi eu una, stii, după tactica şi stra- 
tegia pe care am inyvátat-o cu Dame la răposata Națiune Rominăk. 
Pac! în unul Pac! în altul, Flancul sting miscare de învăluire. S'au 
cărat toti nenişorii şi n rămas pe poziţie numai marele gheneralisim". 

Incontinenta verbală, după ce termină cu Macedonski, care este 
atacat ca improvizator, i se Indresp!A contra lul Vasile Alecsandri 
„cu goarna lui: Tariraaa! Atenţiune!,. Plovna! Griviţa numărul unu! 
Grivita numărul doi! Opanez! Smirdan! Vidin! Páziti că dau drumul 
strofelor!...” (Carmen Saeculare, pag. 182—387). 

Dintre intflniri!e lor, una singură mai este semnificativă tn cesa ce 
priveşte modul cum Îl vede d. Cezar Petrescu pe Caragiale. Este ncees 
dintr'o cireiumă dela Băneasa, Au stat împreună pini dimineaţa, în 
tovărăşia altora, Caragiule n început && joace In fnis acestora după 
c acri sciriditi: „—Asa mA! Trage-i mă! Uite-asa! Uite-asa-uite-asat", 

si ţăranii care merg spre oras, se opresc auzind 
dinăuntru: „Tot pe loc, pe loc, pe loct, 

„— Al dracului, dom'le! ăsta-l actor! se aude un glas.. Nu-l bat 
nici flăcăii din sat, dála noi; dupe Olt. 

„Comediantul e măgulit de admiraţia poporului. Ea fi dă puteri 
fnsutite.. I] încurajează să incerce si figuri îndrăzneţe de cazücioc, 


= 


100 VIATA ROMINEASCĂ 


&uvenire ale războiului pentru nentirnare, Întru aceasta a scos 0 
batistă leourcă de vin si de sudoare, pe care o flutură în jurul unei 
tovaráse nevăzute de dans Danscază pe rind: pentru ea şi 
E indrüznet si rugütor, avintat şi desnădăjduit; cuprinde a 
äjer cu braţul rotunjit $i o stringe la piept rotindu-i fustele nevăzute, 
o svirle si o ia; tupilat la pămint împroaşcă nori de praf din căletile 
demonice; sa desirat ca un virtej în stepele Donului cu iarba sfirlogită 
de secetá si iar bate mărunt cu talpa Jn crestet un vrăjmas doborit: 
Uite-asa! Ujte-asa! 

„— Al dracului, comediantul, mă! 

„S'a oprit. Scurt. Fără pricină, Priveste rotund o lume pe care 
n'o recunoaste” 


Popa. Suntem la Blaj, în 1011, cind se (in acolo marile serbări ala 
Astrei, cu cure prilej Viaicu face o demonstraţie de sbor: 

4A venit si Caragiale, cu tot stolul de scriitori după dInsul. Dar, 
apre deosebire de ceilalti, el n'a întrebat nimic. O jumătate de ceas a 
stat proptit de un stilp al sandramalei, privind, ca in gol, libelula 
uriașă, cure Intinden spre cer aripi de pinză şi git de oțel. 

„— Nu vrei s'o vezi mai de aproape, nene Iancule!”, întreabă Pe- 
tre Liciul. 

4— 0 văd” n răspuns scriitorul. 

să-ți dea Vlaicu explicaţii.“ 

„Dar Caragiale a scuturat din cap: 

„— Asin trece dincolo de explicatii." 

„intrun tirziu, se deslipeste de silpul de lingă care şedea. Cei de 
faţă îi lasă cărarea spre aeroplan, iar Vlaicu, îndemnat de semnele 
citorva, se îndreaptă gata să dea lămuriri, 

„Bătrinul se uită lung la scaunul pilotului din nateli. Parcă ar 
fi în cumpănă. Arată cu capul: 

n— Îmi dai voe să mă sul 3i eu"? 

„Vlaicu pare că nu înțelege, aşa cum dealtminteri nimeni nu fn- 
lelege, Face totuşi: 

4 — Polttestot", 

„In liniştea care sa prăvălit deodată fără să priceapá careva de 
ce. Caragiale îşi faca cruce, apol încalecă bordul carlingei, intră In ea, 
se așeută ticut pe scaunul mic. Şi-a ndunat bratele petrecindu-le pe 
ei e a rezemat capul de stilpişorul care-i la spate, iar ochii Fa 


„Faţa | s'a tnlins și e tranafigurat. Ai zice că visează... 

„Dar ce mai poate visa bütrinul acesta de şaizeci de ani, în nàs- 
cocirea cea cu jumătate de veac mai tinără ca dinsul? 

„E miscător, 

„Tăcerea de adineauri a ajuns neum asemenea fncremenire, de 
auzi pină $i lunecarea adierii de vint pe creasta acoperișului... 


—— 


CRONICA LITERARĂ 101 


.. »-— Spune să mă împingă vreo cîțiva pagi Inainto" zice Caragiale, 
Și iarăși închide ochii, să &oarbü, cu toată ființa, închipuitul sbor de 
patru metri. 

„Cind l-au adus în loc, deschide ochii, se dă jos din carlingă «i 
scoate pălăria din cap. 

„Apoi îşi face cruce şi sărută lemnul rece, ca pe scoarţa unei 
evenghelil.... 


„Pină la Ciurm acasă, unde erau pofliti, n'a mni spus un cuvint. 
Nici el, nici altii..". 

Cind Vlaicu dispare în văzduh. eu pasărea lui, Caragiale „abin 
mai suflă”: 

„Buzele i-s albe ca de frizuri sub mustata sură, ochii clipese nă- 
claiti de lacrimi după ochelari, Ingnimă repezit, fără nicio stăpinire: 

„— Maica ta Cristonse, Apără-l Prea Curato şi păzesie-l! Maica 
Domnului, nu-l lăsa Măi băieți, rugati-và lui Dumnezeu, măi. Minunea 
lui Dumnezeu. Rugaţi-vă mii." (vol. HT, pag. 170, 171 si 175), Nimic de 
ris. Un Caragiale, la saizeci de ani, poate în cole din urmă să si facă 
9i să şi spună, cite ne arată d. Victor Ion Popa, că a făcut si a spus In 
acea împrejurare, Dar, referite là psihologia lui generală si caracte- 
ristică, asemenea cuvinte, gesturi 5i atitudini sunt, se Intelege, fru- 
moase, adică pilduitoare, cum se si cuvinte într'o carte destinat popo- 
rului, nu sunt însă sí semnificative, fiind străine de portretul sufletese 
al marelui om. Aşa incit, d. Victor Ion Popa îi compune un chip cu 
mult prea literar si aceasta fl este originalitatea pentru care l-am men- 
lionat deosebit de celalţi confrati ni d-sale. 

Chipulul literar al lui Caragiale, | s'a alăturat de curind chipul 
documentar, prin silinta d-lui Serban Cioculescu, dela care avem azi 
Viața lui I. L, Caragiale, o operă grea de muncă, de noi descoperiri do 
cumentare şi de numeroase restabiliri ale ndevărului biografie. Criti- 
cul a eedat pasul arhivistului si putem spune că nu si-l-a reluat decit In 
capitolul final (Creion), în care, desi arhivistul dispare, ni ae schitenzl 
foarte In grabă obrazul aceluia, care trebuia să apară luminat de toate 
documentele cercetate cu atita aprindere, Doaltfel autorul acestui sè- 
rios studiu biografie ne înştiințează dela Inceput, în Prefaţa cărţii, cit 
nu o concepție sau o viziune biografică va propune, ei o serie de doeu- 
mente comentate: un Caragiale documentar, Si ceea ce a intentionat, à 
înfăptuit pe deplin. Schita de portret, asa dar, cu care totuşi si-a in- 
cheiat studiul, e o atentiune pentru cititor. o politete, la care autorul 
nefiind obligat, cu atit mai recunoscători Hi. pot fi cititorii. De accen, 
vom reproduce $i noi, din acest Creion al d-lui Cioculescu,  ineeputul: 

«Dator cu o privire sintetică, cercetătorul este indemnat să nlenuă 
din diversitatea trăsăturilor, pe aceea, furdamepnalA generatoare a reac- 
iunilor morale. Unii contemporani nu fost minunnţi de „impresiona- 
bilitatea” neobișnultă a lui Caragiale, în care nu vázut chezüsia tem: 
peramentului de artist si cheia variabilităţii în atitudini, comportări 
şi îndeletniciri. Această impresonabilitate nu vibrează Insă In atingere 
cu formele plastice, cu universul deschis simţurilor. Ea este de ordin 
pur intelectiv. Calitatea dominantă a lui Caragiale este inteligența. 
Cultivată, s'ar fi orientat către o disciplină intelectuală de specialitate, 
Alti contemporani s'au lăsat impresionati de „cultura vastă”, adunută 
de scriitorul autodidact. Prin puterea apreciabilă de asimilare si prin 
specularea abilă a ideilor sau cunoștințelor Insusite, actorul nefntre- 
buinţat si-a putut juca rolul de om de cultură generală. Inteligenta lui 
Caragiale se găsea însă pe tărimul propriu, in intuirea oamenilor. cu 
discrepanțe Intre aparență si esenţă, Afilierea literară la Junimea 3i 
deslvirsirea operei, în spiritul junimist, chiar după emanciparea 


ks. W è + 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


uruscă, s3 lămureşte psihologic prin afinitatea intelectivă cu principiile 
ti conducătoare. N'a fost o adesiune teoretică, ci orientarea firească a 
unel inteligente concrete, Caraginle a văzut ca un junimist, nu a gin- 
dit ca un junimist Materializindu-si vizlunea În oameni caricati, a 
atacat ,prostia^, noţiune vagă, cu sensul inadeevării între pretenția şi 
realitate, Inteligentele abstracte ca Maiorescu şi Eminescu, urmărese 
efectele în cauzalitatea lor, pe care o denunță dialectic. Prin ereditate 
şi formatio. Caragiale eate un observator direct si un auditiv, care 
simíetizea-à prin gest 5i vorbire, structura Gpic socia!) n personajelor. 
Inainte de a redacta, e urmărit de cuvinte şi gesuri caracteristice, mi- 
mate $i rostite de dinsul cu un dar neintrecut al imitatiet, Cite unit 
cnut& să-i reducă rolul de artist la copierea realității nemijlocita, Aci 
intervine însă rolul hotăritor al inteligenței creatoare: spiritul auto- 
dide discerne şi cerne elementele semnificative, eliminind neesen- 
Inteligența, usa dar, cu formele ei de asimilare, de criticism social 
Rc creație, i se pare d-lui Cioculescu, că ar evoca mal din plin pa 
ragiale. Gindindu-se, după cum s'a putut vedea din citatul făcut, 
atit la firea omului, cit şi la operă. d-sa leagă în aceeasi pagină pe om 
şi seriilor, elteodată chiar in, aceeaşi frază: „Crud piná la neomenie, 
elobod pînă la ingratitudine, nerusinat pin la cinism, seriitorul ridică 
respectul formal la treapta unui adevărat cult religios, macernat", Si 
poate că nimic nu-l de pe Caragiale intreg decit, dacă nu chiar 
această alternanță în termenii ei, în orice caz acest fel de a-l alterna 
trăsăturile curacterologice omenesti cu cele caracterologice literare. 
Căci altfel, luînd în seamă numai documentele, cîte prezintă d- Cio- 
culescu in lucrarea sa, am ajunge la o imagine a lui Caragiale de 
monstru moral, In adevăr, relatille cu Maiorescu ni-l arată nu numai ca 
pe un ,ingrat", cum atit de cordial îl cerută autorul Vieţii lui I. L. Ca- 
aene ed Pu sate y. 'naratitudine a scoborft pină la treapta 
cara e ei şi i sé zice, ni se are, infamie, Cind pe acela, care, 
in 1875, 11 sfütueste si TL ajută n e în conflictul cu directorul Tea- 
trului National! pe chestiunea Nopţii furtunoase; — care, în acelaşi an, 
1! poartă, re cheltuială oprie, la Viena, arătindu-i pentru înttia dată 
teatre, muzee si biseri ; — care, în acelaşi an, îi dă un la 
T.-Severin, pentru a răspunde duşmanilor săi în chip limpede; — care, 
în 1880, îi trimetea, de ziua numelui, sticle de sampanie şi felicitüri;— 
caro, în 1881, fl numeste revisor scolar peste mai multa Județe; — care, 
R84, face să se citească Scrisoarea pierdută la Palat, ceea ce îi aduce 
prezența Reginei 1a premieră; — care, în 1886, îi dă acea acoperire fæi- 
moasă Comediile d-lui I. L. Caragiale, în urma insuccesului eu D'ale 
Carnavalului; — care, în 1888, orice s'ar zice, îl numeste, după oarecare 
seviteli, care pină la urmă s'au dovedit foarte prudente si îndreptăţite, 
dar oricum îl numeşte el director al Teatrului National 
toate că se simta vag indicat ca 
Intr"un articol din 15899 


perei lui, aceasta nu se cheamă 
Sigur. Să mai amintim, dintre documentele 


= 


CRONICĂ LITERARĂ 103 


Ta&iale neavind o stare civilă limpede), pentru a cistiga dreptul la o 
altă moștenire neînsemnată, chiar In timp ce dela Momoloaia îi reys- 
nea lunar minimum 500 fr, (vw. op. cit, pag. 181—183)? E In adevăr o 
atmosferă irespirabilă în documentele biografiei luf Caragiale, La ce 
tigură de monstru incredibil s'ar ajunge, dacă i s'ar face portretul nu- 
mai documentar? 

Acestor izvoare biografice, (se poate xica, fiindcă sunt şi izvoare 
mocirloase), n'ar mal trebui să li 3e aduge decit oarecare extrasa din 
cuvintárile lui politice (publicate tot de d, Cioculescu si comentate In 
Revista Fundațiilor Regale, 1939, Nr. 10) cuvintări care sunt acum 
triste spectacole de trivial in atitudine, de vulgar In expresie, de in- 
coerenţă in gindire, pentru a vedea în el însusi prototipul acelei lumi 
de imoral, inculti și indu de a putea gindi politiceste, care for- 
fotesc în comediile sale, Dacă am avea impresia că Farfuridi, Cata- 
vencu şi toti tovarășii lor nu fost batjocoriti în Scrisoarea pierdută, am 
spune că aceste ,cuvintári politice“ sunt răzbunarea lor: „Da, da. își 
concurează e] eroii la Călăraşi in 1908, să stie liberalii că vremea nu 
stă pe loc, că vremea are un singur scop, o singură țintă: prefaceren 
lumii, prefacerea lumii spre bine; că această ţară. nestiind pe loc. are 
să ceară din ce în ce mai multe prefaceri pentru binele poporului 
acestuia, şi va veni un moment cind prefaceren va fi da 9 gravitate 
aşa de mare fncit va fi peste putință si aibă Indr&zneala, măcar, un 
partid să se gindeascá să rezolve fără să so fi inteles pe deplin cu par- 
tidul celălalt (aplauze prelungite”, 

Dar Caragiale, nu şi-a batjocorit eroii. El îl iubea. In opera lui nu 
există amărăciune şi nici desgust; e numai veselie, am zica, chiar plá- 
cere de a trăi între semoni. Cea mal adincă observaţie critică. ce s'a 
făcut înainte de n se cunoaşte acest total de documnte, e aceea a d-lui 
M. Ralea, (Valori, 1:4), care a înregistrat caracterul „idilic“ al porso- 
nagillor lui Caragiale, Peste incorectitudinea, imoralitatea si insufi- 
cienta lor mintală, spectacol care ar trebui să fie deprimant si obsesiv, 
trecem uşor, amuzati şi uitind, fiindcă simpatia ca si fraterná, cu care 
le inconjoará autorul lor, le absolvă de cum ni se arată, aproape anti- 
cipativ, de toate monstruozitütile, 

Incit, fără îndoială, dacă chipul lui Caragiale, tratat excluziv 
literar, riscă să devină citeodată usor neverosimil, chipul numai doct- 
mentar e totdeauna de o mare cruzime fată de naivitatea, care s'a năs- 
cut în noi din admiraţia pentru operă. Si această naivitate, de a nu-l 
vedea, omeneste, chiar în totul asemănător eroilor săi, e poata prefe- 

ografic. 


rabilă sadismului hi 
VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRAINATATII 


CONSIDERATII ASUPRA PREMIULUI NOBEL 


Premiul Nobel pentru literatură nu se acordă intotdeauna 
pentru merite literare. Marele premiu suedez, de importanţă same 
țională, fondat in 1901, rüsplüteste perfecțiunea literară dar incunu- 
nează in acelaş timp, după dorința fondatorului său, meritele morale 
ale unei activităţi literare. Scriitorul care năzueşie spre acest premiu 
M M EM ecd a gr Eoas — lui o frumusete literarü ci si 

această o exprimarea și 
„unor idealuri şi ră unor scopuri înalțe”, o bucati V pate 
anume sint aceste idealuri şi aceste scopuri nu esta 

bănuit. Unul din cele cinei premii internationale instituite de Alfred 
N este consacrat păcii, adică acelora care şi-au cistigat merite „pe 
terenul infrütiril popoarelor şi al desființării armatelor”. Inventatorul 
dinamitei a vrut astfel ca averea lui imensă dobindită de pe urma fa- 
bricării de explozibile să răsplătească după moartea lui pe sprijinitorii 
pe E de presupus că idealurile si scopurile înalte pe care trebue să 
^ exprime un scriitor pentru ca să poată năzui la premiul inființat 

el sint de aceins natură adică privesc ridicarea morală a omului. 

Fără îndoială, asta e foarta vast 3i destul de vag si de-aceia în- 


demia suedeză, nu este uşoară. Aşa dar nu trebue să mire 
dela 1901 pini astăzi nceastă instituție a nimerit de multe a eog aet 


al lui Kipling este destul de 
| haaras Erp moe grid gréu de gustat pentru un străin. 


mai în urma faptului că a căpătat ul Nobel. Kipling corespunde 
enam englez, exprimă aspecte irii engleze si chiar tumapat n5 

ctele cole mai engleze ale acestei firi. ÊI nu exprimă decit intr'o foarte 
mică măsură sufletul omenesc în general, spre deosebire de compatrio- 
tul său Dickens, bunăoară. Si cum cred că una din conditiile ndmisibi- 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 105 


litátii la premiul Nobel ar trebui să fie si exprimarea sufletului omului 
in general, fiindeă ar corespunde perfect spiritului In care premiul a 
fost fondul, atunci desigur că alegerea din 1907 poate fi eriticabilà, Este 
drept cá in 1913, ca o compensare voită sau nu, India este răsplătită 
prin Încununarea lui Habindranath Tagore, dur aceaeta nu schimbá 
deloc chestiunea, 

Uneie aprecieri de odinioară ule juriului premiului Nobel ni sè 
par astăzi exagerate, Aceasta însă este în firea lucrurilor, Sint anumite 
chestiuni de valorificare literară în care numai timpul poate decide. 
Cine putea sti în 1901 cà Sully-Prudhomme, promiutul din acel an. 
avea să ajungă unul dintre cei mal neciţiţi poeți ni lumii? De asemeni 
din Paul Heyse cel premiat, în 1910, fecund nuvelist pe gustul muretui 
public dintre 1890 şi 1914, timpul p'a ales pren mare lucru, Asta dove- 
deşie doar că juriul promiului s'a lăsat în chip firuse influențat de 
succes şi de gloria contemporană, Bete o inclinare la care suntem su- 
pusi cu toţii, atunci mai ales cind succesul este justificat de un talent 
adevărat. Numai timpul ponte hotări adincimen operei, care mai intot- 
deauna este ignorată de contemporani, fraputi indeosebi de intinderea, 
de strălucirea, de elocventa ei. 

Premierea in 1926 a scriitoarei italiene Grazia Deledda intră în 
acein$ categorie de exagerüri, Mat de neinteles este acordarea premiu- 
lui Nobel in 1335 lui Pirandello. Perioada de mare succes european al 
lui Pirandello a fost prin 1920—1925, In acei ani sa Infiripat chiar o 
modă Pirandello. care, ca orice modă, a dispărut după un timp scurt. 
Gloria lui Pirandello n'a depășit niciodatü un cere strimt de intelec- 

tuali. Piesele lui, care au demulteori aerul unor 4arude (dealtfel puţin 
complicate cind le cerceiezi cu oarecare atenţie), nu exprimă decit con- 
flicie bazate pe neadaptarea la realitate, pe nepotrivirea dintre fic- 
tiune şi adevăr, dintre personalitate și viatü şi nu reprezin' decit niste 
cazuri ciudate, fără răsunet adinc si general uman. Felul cum èl vede 
oamenii este unilateral si limitat, arta lul este. interesanti desigur, 
dar uşa cum este interesantă o experiență cu cobal Hotárit ci ase- 
menen literatură nu intră in spiritul premiului Nobel Si chiar succe- 
aul, care poate scuza multe, părăsise opera lui Pirundello in rnomen 
tul cind a fost incununată. 

Itostul consideratillor de faţă nu este să compare laureaţii mediocri 
ui premiului Nobel cu ariitorii valoroşi care nau căpătat acest premiu 
ci să releveze unele imprudente ale juriului si unele modificări pe care 
le-a adus timpul în prețuirea citorva opere, Totus, In cazul lui Ivan 
Bunin, premiat in 1513, rrebue spus că acest nuvelist corect nam nici 
pe departe puterea epică a unui Merescovski, sau intinderea sufletească 
şi vlaga creatoare de viaţă a unui Gorki, Dar, cum am mai spus, per- 
fecliunen literară nu este singurul criteriu de acordare a premiului 
Nobel. Totus, cei doi seriltori numiţi nu duc lipsi niei de „idealuri și 
scopuri inaite“. 

Pentru aprecieres Suedezilor Verner von Heidenstamm şi Erik 
Axel Karlfeldt, premiaţi primul în 1916 si al doilea în 1931, este grou Să 
ae facă o preţuire de cineva care nu cunoaste limba in care ei au Scris, 
fiindcă amindoi sint în primul rind poeti, pare-se mari In literatura 
ţării lor, dar tocmai din cauza asta insuficient relati Intr'o traducere 
in proză sau in'r'o transpunere în versuri, dach acensta nu este făcută 
de un mare poet, Haudelahe sau Stefan George sau Riike tradusi in 
proză nu oferă altceva decit date informative asupra vieţii lor. aufie- 
testi, fără cintecul lor specific, singurul cure fi izolează şi îi ridică. 
Personalitatea poetului stă în bună parte In tonul lul personal. unic, 
cu neputinţă de transpus într'o traducere în proză, rareori potrivit din 
nou in versurile altei limbi, Acelas lucru se ponte spune $i despre 
William Butler Yeats poetul irlandez premint în E551 

Karl Gjellerup si Erik Pontoppiddan, Danezii premiaţi In 1817, 
romancieri naturalisti cu tendinţe (mai alese cel de al doilea) de critică 


106 VIATA ROMINEARCÀ 


socială, au umplut onorabil unul din anii, secetosi 1n ce priveste lite- 
ratura, nj războiului. (In 1914 şi în 1815, premiul n'a' fost acordat, iar 
in 1915 a fost oferit lui Romain Rolland). 

O hotăriiă preşală de apreciere s'a sávirsit cu rüsplátirea scriito- 
rilor spanioli José Echegaray si Jacinto Benavente, primul premiat în 
1904, împreună cu Mistral si al doilea în 1922. Premierea celui dintii 
esie socotită de un om de gust ca Jean Cassou, în Panorama dela litis- 
raluro espagnole contemporaine, 1991, drept „una din cele mai mari 
erori comise in numele lui Nobel". Fără îndoială că acest inginer, su- 
tor al citorvu piese bine făcute, nu merita răsplata marelui premiu, 
Ceea ce e mai ciudat este că gregala din 1904 a fost repetată în 1902, 
prin premierea lui Benavente, autor de piese spirituale şi bine 
truite. După Rusia, desigur că Spania lui Blagco-Ibanez si a lui U 
muno a fost cea mai nüpüstuiti de juriul premiului Nobel, 

S'ar putea cineva intreba dacă premierea In 1937, a lui Roger Mar- 
tn du Gard, romancier meticulos, de tradiţie flaubertiană, corect, go 
bru, limitat şi perfect, nu va fi privită peste vreo douăzeci de ani asa 
cum privim acum premierea lul Sully-Prudhomme, Paul Heyse sau 
Rudyard Kipling. 

In opera scriitoarei americane Pearl Buck, premiată in 1938, a 
fost desigur incununat pe lingă o activitate literară, zelul fratern cu 
cure această fiică de misionar pătrunde, pricepe şi exprimă, sufletul 
ţăranului chinez. Valoarea morală, aici. & atirnat mai greu decit va- 
Joaren literară, 

Premiarea Finlandezului Frans Remil Silanpá& in 1939, in tim- 
pul războiului ruso-finlandez, a avut şi ea un înţeles care nu are ni 
mie atace cu literatura. Premiul a exprimat sici simpatia juriului — 
si a unei considerabile părţi din opinia publică a lumii — faţă de un 
popor. Faptul acesta dovedeşte Incă odată că premiul Nobel cum am 
mai spus, nu răsplăteşte numai valoarea literară. Aceasta, Ia scriitorul 
finiandez, nu pare să fle prea considerabilă. Din ceiace cunosc (roma- 
nul tradus în franceză sub titlul Sainte Misère) nu pot trage altă con- 
cluzie decit că Sillanpää n'are deloc darul povestirii si că stilul lui este 
cenusiu $i sec. Povestea vieţii lui Juha Toivola, este scrisă Intr'un 
ton de biografie documentată, fără nicio preocupare artistică. (Vina nu 
poate fi a traducerii, care e făculă de J. L, Perret specialist în literatură 
finlandeză si traducător nl Kalevalei. Si nici nu e vorba de poezie, mai 
greu de tradus). Lipsa aceasta de poleială artistică face ca lectura să 
fie ostenitoare. Incolo, povestea acestui nenorocit este cumplit de tristă 
în simplitatea ei. Kate alci o realitate brută, abia prelucrată, şi care im- 
presioneazi adine, dar nu ca literatură ci ca istorie. Avem aici, expri- 
mată întrun personaj reprezentativ, istoria ţăranului finlandez, a 
proletarului agricol finlandez, între 1860 și 1919. Document interesant, 
fară îndoială, dar cu un merit literar minimal. In orice caz, numai din 
celirea acestei cărti nu se pot scoate incheeri definitive nici despre 
opera întreagă a lui Sillanpää, nici mai ales despre toată literatura fin- 
landezá. Am cetit din Kalevala epopela naţională fineză, fragmente plic- 
ticoase desigur ca orice epopeie, dar pline de culoare şi plăcute cind 
sint luate In doze mici si rare. (Niciun om cultivat si cu gust literar şi 
care nu e nici pedant, nici ipocrit, nici farsor, nu vu pretinde că gustá 
cu sinceritate Edda, Kalevala, Niebelungenlied şi — nu te revolta. hy- 
pocrite lecteur! — Iliada sau Eneida sau altă epopeie, afară, poate de 
Odiseia si incă nu în intregime. Dar aceasta e o chestiune care merită 
consideraţii mai lungi si nu o simplă paranteză). Ca să mă'ntore la li- 
teratura finlandeză, mi-aduc aminte de nişte nuvele de Pietari Päivä- 
rinta, scrise tot aşa de cenusiu. S'ar putea ca lipsa de culoare să fie 
unul din aspectele mai des întilnite (nu numai decit generale) ale pro- 
zel literare finlandeze. Dar lucrul trebue negresit cercetat prin lecturi 
mai vaste din această proză, desi necunoasterea limbii este o piedică 
serioasă în căpătarea de informaţii precise în această privinţă, O pa- 


= 


LITERATURA STRĂINĂTĂŢII 107 


pină melodiousă din Sadoveanu, cure In original este incă . 
zin si de eulonre prin felul cum vorbele sint nlese 8i i sieben dig Sr 
goes px edes Eae irüducere care e numa! corectă, ` 
) cei aurenți ai premiului Nobel pină la 1939, cel pu : 
mátate sint astăzi elusati cu citeva trepte mai jos decit au hd Casali 
în momentul premierii, Timpul nu dégradeazá ci pune pe fiecare la 
locul care i se cuvine, Unii din ei, ca Anatole France, vor mai fi pro- 
babil reclasati mai tirziu, Gustul nostru de astăzi vede încă cu satis- 
factie că printre Inureatii premiului Nobel sint scriitori ca Gerhart 
Hauptmann (159127, Thomas Mann (1929). Knut Hamsun (1920), chiar 
Bjórnson (1903) (cu părerea de rău că n'a lost şi Ibsen), Sienkiewicz 
(1905) (pentru cità vreme fncă?), Maeterlinck (1911), Romain Rolland 
(1915), Carducci (1906), Sigrid Undset (INB), Galsworthy (1032) (cu 
pärere de rău din cauza absenței lul Well« si aplicind tul Shaw, pre- 
miat si el în 1925, eonsidereníe analoage celor expuse cu privire la Ki- 
Pling si la granitele culturii anglo-saxone). In lista premiatilor fimu- 
rear Mommsen, Eucken şi Bergson, un istoric si doi filosofi, toti trei 
cu temeinice calități literaro., Ar fi nici n traditie de relunt pentru anii 
In. pure dări propriu "n a lipsi sau m'ar fi la înălțimea condiții- 
wg "tantei premiului, S'ar evita aatfe eseli Ü - 
venie si Seni r astfel greselile făcute cu Bona 
ecunoscind din Eugene O'Neill decit Strantul interludi ] 
care este de fapt un roman táiat in scene şi în acte, Mucius" AL recrea 
santă și obositoare In chip zadarnic fiindcă aceleaşi lucruri se puteau 
exprima, şi chiar cu mai multă adincime, în formă narativă — n'as 
putea să spun dacă premiul Nobel care i sa acordat în 1930, a räs- 
ety -— ră Nem poeni Se pare, după clt afirmi cel infor- 

` operu lui O'Neil, u uriat, i 

cara apa pina adi are pată, variată, mline umană, ciudată, ar 

America a fost, dealtfel, favorizată în ultimii ani. Afară de Pearl 

Buck si O'Neill, deja numiţi, Sinclair Lewis n luat $i el premiul în 
1930, cred că pe buni dreptate, fiind un talent epico-satiric, puternic gi 
interesant, 

Cum gust destul de puţin literatura Selmei Lagerif, premiată tn 
1:08, mä voi feri de n face vreo consideraţie asupra ei, de frică să nu ex- 
prim păreri prea subiective, poate nedrepte, și mă voi multumi să con- 
stat enorma ei răspindire în lume cît si indiscutabilul fond moral, sá- 
niitos, ul unei opere ireprosabile ca stil şi ca valoare sufletească, 

Mârturisese că nu cunose despre Cari Spitteler, Elvetianul pre 
mint in 1918, autor al vastelor poeme Prometheus und Epimetheus si 
Olympischer Frühling decit ceea ce spun istoricii literari adică nu prea 
maro lucru şi asta pentrucă — din fericire — poezia nu poate fi rezu- 
minti. Probabil o antipatie veche faţă de epopeie a contribuit ln această 
necunoaștere, Ar fi de scria odată o Incercare asupra poemului lung şi 
à dessvantajelor lui, atit pentru poet cit si pentru cititor, Desigur insă 
că asemenea considerații nu “ar putea incepe Inainte de-a citi pe Spit- 
teler, considerat ea restauratorul modern al poemului epic, 

Epopeie in S crees este lungul «oman în patru tomuri Țăranii, cea 
mai cunoscută dintre operele lui Wladyalaw Reymont, Polonezul pre: 
mint in 1924. Este o creatiune impresionantă prin Întindere mal mult 
poate dech prin conţinut, o masivă lucrare scrisă fn limbă populară şi 
greu ide tradus, ceiace face ca traducerile ei, chiar cele făcute fntr'o 
limbă limpetde si muzicală cum e franceza, să prezinte la lectură asperi- 
täti care strüpezesc atenția, mni ales că ceiace se întimplă în roman nu 
depüseste cotidianul iar stilul (in descripjii; bunăoară) nu iese din 
comun. 

Condiția esențială pentru acordarea unui premiu ca acela instí- 
tuit de Nobel este durabilitatea probabilă a operet, Preseripţiile fonda- 
torului nu exclud, ba chiar eer respectarea acestei condiţii, „Inaltele 
idealuri” trec dincolo de granita uctualititii si perfecțiunea literară e 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din toate timpurile, Tot ce e manieră, copie meticuloasă a actualități, 
discuţie n evenimentelor contemporane, este menit să se invochească, 
Succesul prea răsunător este de asemenea, in această privință, suspect. 
La fel $i ciudiitenia subtilă, experienţele îndrăznețe, adinciri penibile, 
Dela un astfel de premiu sint exclusi deopotrivă Mallarmé si Edgar 
Wallace, Paul Valéry și Clément Vautel. Dar este posibilă o discernare 
atit de sigură? Numai perspectiva In timp poate da un punct de vedere 
mai stabil. Dar atunci ar însemna ca un premiu ca premiul Nobel să se 
acorde numai morţilor. O mică parte de nesiguranţă va exista in orice 
apreciere pe care o face asupra valorii literare a unui keriilor un can 
te'mporan al acestuia. 

Un lucru e sigur. Faptul că a luat premiul Nobel nu e destul ca 
să scape dela uitare pe un scriitor mediocru şi să-i asigure fie popula- 
ritaten, fie numai stima citorva cititori, acelaşi ca număr si mereu alţii 
dealungul anilor, — ceiace, poste mai mult decit popularitatea supusă 
prin firea ci variațiilor, constituie unica glorie apreciabilă şi dovada 


terță a valorii Hterare, 
AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


LIMBĂ ŞI SOCIETATE 


Din totdeauna fiecare grup social Sa crezut superior din toate 
punctele de vedere tuturor celorlalte, Lucrul acesta se oglindește în 
anecdotele populare, în care totdeauna ridicol este străinul, indiferent 
de ce origine ar fi. Se mai oglindeste si In numele pe care ]e au diferite 
defecte. Un exemplu caracteristic esta verbul care înseumnă „a irün- 
câni, a flecări” in franceză si în spaniolii. In frantuzeste, se zice hdbler, 
cuvint de origine spaniolă, care In spanioleşte înseamnă pur şi simplu 
„a vorbi” (originea lui e latinul fabulari, care n'are nimie peiorativ), 

urmare Francezii au înțeles ncest verb ca „a vorbi asa cum vor- 
bese Spaniolii”, adică „a apune prostii“. In spanioleste, în schimb, „a 
irăncăni” se spune parlar, si acest cuvint reproduce pe franţuzescul 
parler „n vorbi” (din latinul parabolare, termen religios şi deci consi- 
derat ca distina), Pentru Spaniolii, „a vorbi ca Francezii”, înseamna 
deci „a îndruga vrute şi nevrute", Alt exemplu: ,sifilisul" se numeste 
in latineete "morbo francese („boală franţuzenacă”), iar în frantuzeste 
mal d'Italie („boală italieneascá"), 

Dar nu de acest fel de frecături, internationale, va fi vorba în 
acest articol, ci de acelea care au loc chiar în interiorul aceleeasi țări 
între diferitele categorii de locuitori Vom vedea cum interesele politice 
au făcut de multe ori să se arunce oprobriul asupra unul cuvint nevi- 
novat, sau chiar au izbulit să-l facă să dispară în Intrebuințareu sa 
normală, 

In antichitatea greco-romană, regele reprezenta in genera] siste- 
mul de guvernare democratică, în opoziție cu eel aristocratio reprazen- 
tat de republică, Atit la Greci cit si la Romani, republica insemna stii- 
pinirea întregului stat de un mic număr da familii, care exploatau tot 
restul populaţiei. Din potrivă, regele, adus la putere de voinţa majori- 
tății, guverna aproape totdeauna cu consimțâmintul tacit sau exprimat 
ul mulţimii si în folosul acesteia, Dar, ln Greci în special, regimul mo- 
narhic nu era stabil, nobilii reuseau foarte adesea să-şi impună dormi- 
natia, mai totdeauna cu concursul străinătăţii, piná ce populatiu se 
răscula si alegea din nou un rege. Cuvintul tyrannos, care însemna în 
&greceste ,,rege", avea o semnificaţie bună, de vreme ce poporul ţinea la 
regi (de exemplu Oedip rege se zice „Oidipous tyrannos", fară nici o 
nuanţă rea); dar aristocrații, pe care guvernarea monarhică îi supăra, 
au izbutit curind să dea o coloratură urit intelesului acestui cuvint, 
aşa încît s'a ajuns la vnlosrea actuali a acestui cuvint: „dim rău, 
om care tine să-şi impună voința in contra tuturor”, La fel In latinesta, 
după ce nobilii au izbutit să răstoarne regalitatea si să Intemeleza o 
republică aristocratică, au creat o atmosferă atit de urită In jurul cu- 
vintului rez „rege“, incit poporul roman nici nu mai voia să audă de 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


regalitate, (desi aceasta i-ar fi fost favorabilă. lar cind, In a doua jumă- 
tate n secolului intii inainte de 05, s'a instituit din nou monar- 
hia, şefii noulul regim au avut grijă să nu se intituleze regi, ci Inti 
princeps ,fruntas$", apoi imperator „comandant”, desi poziţia lor nu se 
deosebea prin nimic de aceea a unui rege. 

Pe de altă parte aristocrații au ţinut să se deosebească de ploată 
prin numele pe care şi-l acordau. In grecește îşi ziceau aristoi, adică 
„cei mai buni”; in Intineste, cuvintul corespunzător este optimates, dè 
rivat dela optimus „cel mai bun"; iar latinescul nobilis provine dela 
verbul nosco „a cunoaşte” şi înseamnă mai intti „demn de a fi cunos- 
cut”, apoi „celebru, ilustru”, Altă evoluţie care trădează aceeaşi menta- 
litate este cea pe care o găsim la unzurescul nemes „nobil: acesta 
este un derivat dela nem ,neam", căci în concepția magnatilor numai 
«i se trag dintr'un neam, In opoziţie cu vulgul. Aceeasi mentalitate este 
trădată de oxpresiile a fi de familie (bună) şi de rasă, create in apus dar 
adoptate si la noi, Aristocratii sint de familie, de rasă. de neam bun, 
rar ceilalţi nu contează, Există si o evoluţie semantică inversă, care 
duce în definitiv la acelaşi rezultat: cuvintul care înseamnă „nobil 
ajunge la înțelesul de „distins, mărinimos, elegant, etc" Bunüoará cu- 
vintul german Adel „nobilime” (de unde şi Edel ,nobil") a pornit dela 
înţelesul primitiv de „avere, posesiune", apoi ajunge la acela de „no- 
bil, cu mari calităţi sufleteşti”. Cuvintul nostru boier, de origine slavă, 
inseamnă intii „moşier”, apoi „nobil”, iar astăzi si „persoană d 
care stie cum Să se poarte", 

In schimb, pentru masă, exist mai ales termeni de dispreţ. In 
latineste, plebs inseamnă la început „popor”, apoi „gloată de rind, oa- 
meni care nu știu să se poarte”, Nu se stie care este originea lui vulgus, 
dar se vede Intelesul la care n ajuns. Tot ee priveste vulgul este vulgar 
adică „rău, fără valoure", In franceza medievală vilain inseamnă 
„tăran” (dela latinul villanus, derivat din villa „casă de tară”), apoi 
trece la intelesul pe care-l are şi azi: „om de rind, demn de a fi dispre- 
tuit, urit". La. ceva rău, urit, fără valoare, 
„popor”. In gérmani, cuvintul zchlecht, care însemna la început „drept, 
*implu, de rind” a ajuns să aibă astăzi înțelesul de „rău”, în opoziţie 
cu nobilii, care nu sint simpli. Cuvintul nostru prost este de orixine 


de diapretuit", iar în sirbeste ajunge la intelesul de „sărăcime”, apoi 
„bălării”, „murdărie”, Mojic, de origine rusească, înseamnă în reali- 
Insemn t om". 

Intr'adevür, om a rămas pină astăzi la țară opusul lui boier, asa cum 
mai înseamnă decit „needucat, 


O evoluție oarecum diferită, dar cu acelaşi rezultat este aceea a 
cuvintelor frantuzesti canaille şi racaille. Primul este derivat dela la- 
tinul canis ,ciine" si insemna la Început „haltă de clini“; apoi a de- 
venit sinonim cu „gloată, mulțime”, si se întrebuința (şi astăzi mai € 
cunoscut in oarecare măsură) eu înțelesul de „oameni din popor”. Cel 
de al doilea, de origine obscură. insemna intii „murdărie”, Apoi „nau 
nătură de vagabonzi” si însfireit „popor”, în opoziţie cu nobilimea. 

Atitudinea dispretuitoare a aristocrației fat de mulţime se mal 
vede şi din evoluția de înțeles a cuvintelor care inseamnă „shrac”, La- 
tinescul miserabilis însemna „demn de compătimire” (derivat dela 
miser ,nenorocit") si acest înțeles sa păstrat în limbile moderne; dar 
alăturea de el a apărut acela de ticălos”, prin urmare toemâi „om 
care nu merită mili"; si acest înțeles este astăzi mult mai răapindit 
decit cel vechi. Francezul méchant „rău“ însemna la origine _neno- 


CRONICA LINGVISTICĂ 111 


rocit" (din mescheant „care cade rău”), Exact în acelas fe] sau pe- 
trecut lucrurile cu germanul elend: înţelesul lui primitiv este „neno- 
rocit" (derivat dela eli-Lenti ,exilat", din eli „alt“ si tenti „tarä“), iar cel 
nou este ,ticálos", Misel al nostru, care inseamnă şi el „păcătos, ticá- 
los”, provine din diminutivul latin miselluz „nenorocit“, Chiar ticălos, 
a cărui ariine este necunoscută, însemna fn vechea romineascá 
„nenorocit“, O evoluţie oarecum similară este à lui mirgav: intti ,&lab", 
apol „nenorocit“ si Inafirgit .imoral". 

Atitudinea oamenilor liberi faţă de sclavi se vede clar din expresii 
ca suflet de sclav cu inyelesnl de „josnic, murdar”; servil „slugarnic”, 
provine din latinul servilis „de sclav”, Si slugarnic al nostru poate fi 
apropiat. 

Nici nobilimea n'a scăpat cu totul de termenii ptiorativi, căci bur- 
Rheria, ajunsă la putere in secolul al XIX-lea, a colorat în riu mai 
multi termeni care denumeau pe foştii stăpinitori, In primul rind cu- 
vintul feudal a ajuns să insemne ceva „medieval”, nedrept sau asupri- 
tor; apoi hobereau, numele franțuzesc al nobililor de ţară, a primit in- 
ţelesul de „arogant, obraznic”, cam aşa cum s'a intimplat si cu ger- 
manu] Junker (la origine „fiu de nobil”). In general se spune culva 
care face mofturi auu pretenţii exagerate, că face pe baronul, pe con- 
fele, etc. dar procesul nu este în totul similar cu cele prezentate 
mai aus, 

Se pune ncuma Intrebarea: categoriile oprimate nu creenzü şi ele, 
la rindul lor, termeni de batjocură pentru azupritorii lor? Nu putem 
găsi de exemplu cuvinte care să însemne intii „nobil”, apoi ,ticálos"? 
Lucrul acesta nu este cu desăvirsire imposibil In oarecare misură 
chiar faptele semnalate in ulineatul precedent s'ar putea insera alei. 
In orice caz, dacă acest proces există, el este extrem de rar. Sar putea 
cita cuvintul nostru şleahtă, care in poloneză inseamnă ,uobilime", 
iar în romineste „adunătură de ticülosi^; dar exemplul nu este In totul 
concludent, câci el reflectă în primul rind conflictul international din- 

tre conducătorii principatelor nonstre şi ai Poloniei feudale, Am puten 
deci mai curind să-l inserâm in aceensi categorie cu hadi r 5| parlar 
de care n fost vorba la început. Am putea să ne gindim li evoluția de 
Inteles a lui burghez: In germană Bürger n rimas pini axi un cuvint 
fără nici o umbră peiorativă, („ceţătean”), In frantuzeste însă, În anu- 
mite medii bourgeois a ajuns să insemne „egoist, alrimt la minte, an- 
tiartistic”, Nu se poale tougi «pune că expresia a devenit pe dé-antre- 
gul peiorativă. In ruseste, ee e drept, burjui a devenit un termen de 
ocarü, dar aceasta so explică prin Inláturarea burgheziei deln putere, 

Vedem prin urmare că există un adevărat monopol al] colorării 
íntelesului cuvintelor, Mulțimea creează si ea, desigur, termeni de 
ocară pentru pătura suprapusă, dar mare posibilitatea să-i difuxese. 
să-i generalizeze, Mentalitatea care se reflectează în schimbările de 
limbă este întotdeauna si peste tot aceea a stipinitorilor. 


AL. GRAUR 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 
UN NOU ISVOR DE ENERGIE 


Una dintre problemele cele mai importante puse de desvoltarea 
industriel, este problema isvoarelor de energie. Isvoarele folosite 
aproape exclusiv astăzi în industrie sunt cărbunii, petrolul şi căderile 
de apă. Cel din urmă singur are insusirea de a nu putea fi secătuit 
niciodată; celelalte două însă reprezintă numai un capital mărginit, 
care printro exploatare intensă va fi secătuit intrun timp nu prea 
îndep t Evaluările ficue arată că nici generația noastră, nici cta 
viitoare nu vor fi lovite de această socătuire, dar că totuşi problema 
găsirii unor noi isvoare de energie trebueste luată In cercetare amă 
nuntii. Soluţiile propuse pină azi, ca folosirea directă a căldurii 
solare, apoi cea a deosebirii de temperatură dintre suprafața si fundul 
mărilor, precum si captarea energiei fluxului şi refluxului, nu sau 
arătat Incă destul de practice pentru a putea face de pe acum o con- 
curent serioasă cărbunilor şi petrolului, Cit despre „noul isvor de 
energia” despre care vrem să vorbim, studiul său nu a ieșit încă din 
faza cercetărilor de laborator, aşa că cititorul nu are să se teamă. că 
aplicarea lui va da în curind naştere In probleme economice şi poli- 
tice, care să complice si mai mult situația actuală. Credem însă că 
ücesie cercetări merită să fie cunoscute si în afara cercului restrias 
al specialiştilor, Inti pentru motivul că aplicarea practică a rezulta 
telor lor ar pune la dispozitin industriel rezerve de energie incompa 
rabil mai mari decit toate cele cunoscute pini azi şi în al doilea rind. 
pentrucă facem o cronică ştiinţifică şi nu una economică, lar intere 
sul pur ştiinţific al cercetărilor despre care vom vordi, este pentru no! 
ce! puţin tot atit de important ca $i interesul practic, 

Pentru ca cititorul să-şi dea seama în ce constă din punct de 
vedere stiintific, deosebirea dintre noul isvor de energie şi cele vechi, 1 
rugăm să-si aminteasci de imaginea pe care o dă fizica despre struc 
tura atomului: un atom este conceput ca un soi de sistem planetar 
tn miniatură, compus dintr'un nucleu central, purtind o sarcină elec- 
trică pozitivă, în jurul căruia graviteazü electronii cu sarcină nega- 
tivă caro compensează sarcina nucleului asifel încit atomul în intre- 
gime să apară neutru, Massa electronilor este mult mni mică decit 
massa nucleului, aşa că se poate spune cá în acesta e concentra'ü 
practice toată massa atomului, Electronii tuturor substanțetor din 
natură sunt identici între ei, elementele nedeosebindu-se între ele decit 
prin numărul electronilor din atomul respectiv şi prin natura nucleu: 
lui. Dacă aşezăm elementele în ordinea sarcinei electrice crescătoare, 
obținem sistemul periodic al elementelor, introdus de mult in chimie 
de Mendeleiev. Luind drept unitate de sarcină electrică sarcina eles- 

tronului. sarcinile nucleilor variază dela 1 pentru hidrogen pină la 9? 


pe 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 113 


5 putea pune f 

a a dee Ari . 2 libertate energia nucleului, este nevoe ca e] să sufere 

po de alta fizicienii nu puteau interveni de loc tn eei retelei 

să-l adapiere nevoilor. E drept că s i ae Pian: anti 
A au construit 

aveau ca isvor de energie o cantitate de substántà male. dur de 


Problema intră într'o nouă fază aba prin a 
L nul 1918, c 
rr Arata E re peo peer 28 barra estere eee invisi 
ate , aceste incercăn sunt încă destul d 
timide $1 numai puţine laboratoare se ocupă zică 
nucleare, dar în ultimii xece ani cunosti stell MA TUM 
niu au inaintat Intro cadență ametisse N redu) a T doni 
N locu] să fac aici o 
expunere amânunţită a rezultatelor obţinute rii ; 
spun care e metoda cu care so fac azi în mod eră aee A 
transformim e Dona patit, Roots, RUCll De care vrem ai 
tot nişte nuclei atomici, însă al ema eg cette erts re tec 
sunt cele două varietăţi de hidrogen si heliul (numele (ehmice aie 
"— nuclei, sunt respectivi proton, deuteron si eer puce 
particule avind &ceensi massă ca nucleul de hidrogen, insi neutre din 
punct de vedere electric, pentru care motiv sunt numite neutroni. Nu 
se bombardează cu particule mai grele din motive tehnice asupra 
cărora nu vom insista. Nucleul bombardat suferă o transformare ar 
deobicei e de tipul urmálor: proectilul e capturat de către nuclg 
si In locul lui & emisă o nouă particulă uşoară, sau, transpus la rea 
simțurilor noastre, lovim o clădire cu un bolovan si li smulgem o cără 
midá. Studiul transformării nucleare nu e complet dacă nu stim ce 
rămine din vechiul nucleu după bombardare. Acest studiu e însă în 
general foarle greu, deoarece cantităţile de substant nouă obtinute 
sunt extrem de mici, aşa că nu sunt accesibile unei analize chimice 
directe. Metoda de studiu e atunci următoarea: se adaugă prepara- 
tului bombardat o cantitate ponderabilá dintr'un corp identic sau 
chimiceste inrudit cu aee] pe care Îl bánuim că &a format in urina 
bombardării, şi precipităm dintr'o soluţie, pe cale chimică obişnuită, 
acest corp adüuxat Dacă bânuiulu noastră este justificată, prin pre- 


114 VIAŢA ROMÍNEASCA 


va fi tirità si substanța produsă prin bombardare si o vom 
A dota in precipitat prin radioactivitatea sa, Aceustă metodă, 
deşi duce in general la rezultate bune, a dat naştere în cazul produ- 
selor de transformare ale uraniului bombardat eu neutroni la nişte 
greutăți care mau fost lămurite decit in cursul anului trecut. In. ade- 
vär, între aceste produse se obținea $i unul care era precipitat Impre- 
uná cu bariul Cum in toate experientele de transformüri nucleare 
făcute pină atunci substanta formată avea o greutate atomic vecină 
cu greutatea atomică a substantei initiale, deoarece fragmentele 
smulse prin bombardare erau fragmente uşoare, Sa admis că sub 
stanta formată prin bombardarea uraniului era radiul, cüci acesta e 
singurul corp cu proprietăţi chimice asemănătoare cu ale bariului si 
care are o greutate atomică apropiată de a uraniului, 

Anumite motive füceau totuşi ca această concluzie să nu apară 
ca absolut sigură. Cercetătorii care o formulaseră au incercat atunci 
wo întărească prin cercetări si mai amănunțite şi rezultatul a fost că 
pină la sfirsit s'a descoperit că substanța formată nu era radiu, dar 
nici greutate atomică vecină cu à ura ului nu avea, ci era pur $i 
simplu bariu. Noutatea acestul rezultat constă în aceea că intilnim 
pentru prima oară un proces în care nucleul se rupe în bucăți de 
mass mare, d clădirea reuşim acum nu numai să-i smul- 
kem o cărămidă, ci o crăpăm in două frinturi aproape egale, Acest 
proces de despicare a nucleului de uran în bucăţi, avind masse 
aproape egale se, face cu o degajare de energie enormă, neasemuit 
mai mare decit ceea ce se constatase in toate celelalte procese nu- 
cleare. Pentru cei familiarizați, cu unitatea de energie întrebuințată In 
fizica atomică, electron-voltul, vom spune că energia e de 180 milioane 
de eiectroni-volti de fiecare nucleu de uran despicat. Dar fenomenul 
mal prezintă o trăsătură demnă de reţinut; în urma despicării se mai 
rup şi câţiva neutroni care pot ia rindul lor să lovenacă nucleii de 
uran vecini şi să-i despice. E deajuns deci ca fenomenul să ție porni 
intr'un punct al unui bloc de uran pentru ca el să se propage singur 
în toată massa, Graţie acestui fapt ne pulem gindi la aplicarea prac- 
tică a noilor descoperiri, Gândiţi-vă ce-ar fi dacă ar trebui să stricăm 
clte un chibrit pentru fiecare miligram de păcură care arde într'un 
calorifer! Incâlzirea cu păcură e practică tocmai fiindcă odată arde- 
rea incepulà, căldura desajată serves!e între altele şi la aprinderea 
păcuril ce vine dela rezervor. Transformările nucleare produse pint 
la descoperirea despicării uraniului pot fi comparate cu o ardere în 
care am avea nevoo de un chibrit pentru fiecare cantitate nouă de 
combustibil, In adevăr, energia degajată deşi destul de mare, nu putes 
fi folosită la pornirea unor noi transformări; nu putea fi vorba de 
intrebuintarea practică a acestor procese ca isvor de energie. Astáz, 
însă putem spune că nimic principial nu pare să se mai opună aceatei 
întrebuințări. Cînd va începe să funcţioneze prima uzină cu energie 
nucleară nu ştiu, Poate vor trece lot atitin ani citi au trecut dela das 
coperirea inductiei de către Faraday si pină la construirea primului 
dinam. Poate chiar că niciodată noul isvor de energie să nu poată 
înlocui pe cele vechi. Interesul ştiinţific al despicării uraniului rămine 
insă întreg, căci el reprezintă o nouă îmbogăţire a cunoștințelor 
noastre despre acest edificiu atit de complicat care e nucleul atomic. 
si despre structura cărula poata vom vorbi Intro cronică viitoare. 


ŞERBAN TITEICA 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN NOUA 
PROGRAMĂ A ŞCOLII PRIMARE 


1, 1n programa veche a scolil primure scopul educaţiei fizice era li- 
mitat: „gimnastica, spuneau instrucţiunile oficiale, are de scop: a) Să 
desvolte armonic corpul elevului, făcându-l tere şi ager In mişcări; 
b) Să trezească atenţia, spiritul de ordine, de ascultare, de executare 
punctuală $i imediată, recreindu-] în acelaş timp de oboseala prici- 
nuită de ocupațiile intelectuale”. Un loc nu tocmai precis st totodatü 
modest, 

Locul modest ocupat de educaţia fizică în ansamblul activității 
educative se mai vedea si după faptul că en împreună cu muzica, de 
senul şi caligrafia erau strânse In un loc şi aruncate la finele brosuri; 
ce conţinea programa analitică, socotindu-le ceca ce au fosi multá 
vreme socotite: dexterităţi fără mare importanti. 

In noua programă din 193$—1939 materia de inyátámint şi edu- 
cație este grupată după importanţa ei pentru educația integrală n co: 
pilului. Activitaten şcolară se exercită pe patru laturi: pentru educatia 
sănătăţii, a minţii (stiinţifică si literară), artistică si moral-religioasa. 
Pentru fiecare se are în vedere atit partea de teorie, elt 31 cea practică. 

Educaţia fizică face parte din grupa „educaţia sănătății si are si 
ea două laturi: una teoretică (de cunoștințe sanitare: anatomie şi 
igienă) şi alta practică, de deprinderi sanitare din care face parte si 
educaţia fizică propriu-zisă. Cităm: 

„Educaţia sănătăţii trebue să ocupe pe viitor un loc mai mare in 
preocupările şcolii — si un loc al său, Cele două laturi ale ai, teoretică 
si practică, trebuesc avute în vedere In mod deosebit, în toate clasele 
cursului primar şi în tot timpul. Va fi o activitate în care stráduinta 
de a cunoaste cu aceea de n obişnui si întiiri sistematic corpul nostru 
în sănătate să se Intreteasá. 

Intre măsurile necesare pentru întirirea corpului stă ccoa cë sa 
obisnuit să se numească gimnastica, iar acum mai de curind educaţia 
fizică. Aceasta a avut în scoala noastră sau un rol neinsemnat, iñu 
rău înțeles. Acolo unde s'a făcul, a domnit o concepție nesănătoasă, 
pas dădea întiietate spectaculosului şi performanțelor quasi-profesio- 
naliste. 

Concepția aceasta este menită «A dispara. Gimnastica trebue inte 
arată definitiv în educaţia armonică a sănătății, La o hrană substan 
țială si bine pregătită, la o viaţă In care curăţenia, munca, odihna şi 
întreaga activitate a omului sunt purtate după preceptele igienei, gim- 
nastica si sportul în penere vor veni să completeze cu mişcări ader 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vate, In ritm de Toute E elan, educaţia sănătății poporului nostru“ 
( analitică 1938, p, 52). 

De acest punct de vedere nu se depărtează nici programul de edu- 
entie fizică al Străjii Ţării. In ansamblul lui acesta caută să dea odn- 
caţiei fizice si o valoare deosebită națională şi chiar morală, în ve 
derea pregătirii tineretului pentru înaltul scop patriotic ce stü la te 
melia acestei instituții, Educaţia fizică dată In scoli de Straja Țării îşi 
păstrează totuși pini la 18 ani un caracter tot general. Numai după 
această virsti tineretului | se dă şi o pregătire mai specială în vedere 
formării lui pentru apărarea națională, Dela 18 ani tineretul intră Insă 
în cadrele altei instituții: Pregätirès Promilitară, 

Cu toată importanța ce se dà aslăzi educaţiei fizice si cu toată 
concepția nouă ce stă la baza ei, opinia publică, în special a păturii 
conducătoare, nu este formată pentru a da educaţiei fizice o altă in- 
semnătalo, Suntem departe de ideea certificatelor de educaţie fizică pe 
care să le ceară chlar insitutiunile particulare candidaților la diverse 
locuri, aşa cum se cere fn alte ţări, 

In ce priveşte Lrecerea dela un grad de învățămînt la un altul, la 
examene sj concursuri nu &e cere deasemenea nicio probă alta în acest 
sens, afară de aceea de a fi sănătos, lucru pe care-l constată încă me- 
dicul nu profesorul de educatia fizică. 

Educaţin fizică în scoala primară se găseşte, ncum, am putea 
spune, In stadiul prim al unel schimbări de concepţie, fără a se fi 
putut trece complet $i la organizare. Pentru aceasta nici mu există ins- 
pectorii speciali de educaţie fizică. Partea de educaţie fizică pa care, tot 
prin membrii corpului didactice, o dirijează în secoli, de acord cu Mi- 
nisterul Educatiei Nationale, Straja Ţării este controlată de coman- 
dantii respectivi de legiuni județene, de ţinuturi şi de falangi, cari, desi 
nu sunt special pregătiţi în scoli anume de educaţia fizică, au o pre- 
RKütire oarecare, si În acest sens. 

2, In scoalele noastre de copii mici (grădini de copii) educația fi- 
zică ocupă un loc important dela primirea copilului în şcoală. Ceva 
mai mult, programa dă pentru ei o schiță de plan cu miscári şi exer- 
ciţii fizice chlar şi pentru eventualitatea că unele şcoli de acest fel nr 
primi elevi şi sub virata de 5 ani, virsta obişnuită de Inscriere în sco- 
lile de copii mici, 

In şcoala primară educaţia fizică își menţine ucelaş loc de deose- 
bită atentie, dată întăririi corpului prin mişcări, cu deosebirea numui 
că între 7—14& ani (virsta scolii primare) o bună parte din sarcină este 
acum dată instituţiei de educaţie patriotică a tineretului „Straja 
Ţării”. Pină la înfiinţarea acestei instituţii (In anul 1934) toată edu- 
chtia fizică a tineretului era doar in sarcina şcolii, care avea pentru 
aceasta în orar un număr de 4 sedinte un cite W oră säptiminal, per- 
tru primele 4 clase şi 0 oră săptăminal pentru ultimele 3 clase, Acum 
exercitiile fizice ocupă un loc mult mal mare, 

Peste virsta de 14 ani, invátiümintul popular în Rominia n'a avut 
pină la legen din 27 Mai 1939, un asezámint scolar regulat, In legea 
actuală Ja art, 4, se arată că, de acord cu Serviciul Social şi 
în colaborare cu dinaul, va putea înființa cursuri spéciale pentru ub- 
solvenţii de scoală primară sau pentru populația sătească de ambele 
sexe, între 14—18 ani, în vederea desvoltürii spiritului nractico-gospo- 
düresc a celor cari le urmează”, Programa acestor cursuri nu este încă 
alcătuită definitiv. Acolo unde ele au functionat, cu denumirea în ge 
neral de cursuri complemontare, au avut şi o programă de educaţie 
fizică, executată In cadru! „Străjii Ţării”, 

— Orarul seolli primare se prezintă cu o inovaţie acum, fată da 
orariile precedente anului 1938. In locul unor ore sau jumătăţi de oră, 
aşezate uneori intimplütor, — ceea ce făcea si imposibilă întrebuința 
rea lor — s'a prevăzut acurn pentru primele clase în fiecare dimineaţă 
(de cinci ori pe săptămină), cite o jumătate de oră, înscrisă în orar cu 


PoE 


CRONICA PEDAGOGICĂ 117 


denumirea de „üeprinderi igienice, spori si gimnastică“ Două dia 
aceste jumătăţi de oră insotesc ceremonialul ridicării pavilionului sir&- 
jeresc. In ultimele trei clase, unde lucrări practice de atelier si grà- 
rud gin aE ne pereat Vere de de oră destinată „deprinderiior 
a i pimnasticei” este tot d 
raa ori pe saptimini. Wunineatà, dar numai de 
rebue să menţionăm însă faptul că, In afară de acest tim l 
educaţiei fizice de orarul şcolar propriu-zis, mai vate unul dat in ne 
drul strüjerésc, O zi pe săotămină — anul trecut Joi, Incepind de unul 
acesta Simbălă — elevii execută numai programul Străjii Ţării, in 
care întărirea tineretului scolar prin sport, dansuri nationale, excursii 
xi exercitii de educaţie fizică, ocupă un loc foarte insemnat, 

Siraja Țării este astăzi o institutie autonomă de educaţie fizică, 
morală şi natonalà a tineretului ín virstà de 7 pinà Ja 18 ani pentru 
băieţi şi dela 7 la 25 ani pentru feio, în care tara vede si un pretios co 
laborator al şcolii pentru opera su educativà. Intre 18—21 ani băieţii 
tac parte din instituţia „Pregătirea Premilitarà" cu scopuri mai spe- 
ciale, după cum o arată si numele. Straja Țării dă din contră o edu- 
catie mai generală cu accent deosebit pe educaţia patriotică, dar cu 
partea insemmnalà dată sănătăţii trupesti a tineretului. In această pri- 
vinià ea esie asemănătoare cu instituţii similare din străinătate: cer. 
apr mi i pp pri yo ber i^y apecitic rominese de păstrătoare 

nelor i aci arte s de i — 
adică Băslioare. A RINT MERE y 

— In general toți copiii sunt obligati să ia parte la programul de 
Pdaeajle fizică, Nici in lege şi nici in programele sau pe a noa ru 
nu se prevede ceva deosebit pentru eleyii care cor să fie dispensati de 
^^ Lu Meere ipe însă elevii slubi sau iar defecta fizice nu sunt puşi decit 

uşoare, ceea cé este posibil cu actuula program i 
destul de suplă In această privință, £ "MAIOR 

3. Dacă se va cerceta in amănunte programa educaţiei fizice la 
şcoala primară se ponte observa că fiecare clasă are in programul său 
exerciţii de mers, gimnastică uşoară, ritmică, jocuri si dansuri, sport, 
— aproape în egală măsură. Se lasă libertatea învățătorului ca, după 
imprejurări de moment să poută face din program caca ce i se pare 
mai potrivit. 

. In schimb învățătorului nu numai că i se recomandă, dar el este 
obligat să ţină seama de imprejurările locale şi regionale, 5e reco- 
mandă chiar ca 0 şcoală sau poate chiar o regiune intreagă să-şi 
aleagă un sport preferat, cure să serveascá drept pretext de reuniuni 
pentru intreaga regiune, 

__ Se va da prelerintá sporturilor locale, culese şi aranjate de spe 
cialisti. Procedindu-se astfel, se răspunde cu siguranță şi unei nevoi or- 
Kanice — căci jocurile şi sporturile populare locale sunt complexe de 
mişcări selectionate de viață, după trebuintele ei şi putintele mediului, 
— dar se dă şi satafacţii şi unei tradiţii de cultură regională, în care 
şi sportul popular este un element preţios, (Programa analitică, 
pag. r 

Programa propriu-zisă nu arată deosebire dela o regiune la alti. 
ci dà doar indicaţii, ca învățătorii să ţină seima de aceste deosebiri. 
După lege, această asa zisă programă suplimentară este in sarcina 
consiliilor şcolare regionale sau de tinut. Tot in sarcina acestora stă 
să alcátueascü programa deosebită si pentru sat si oras, tinind, ne- 
greşit, seama de programa minimală, 

4. Metoda de Intrebuintat în predarea gimnasticei si, în general, 
în activitatea de educaţie fizică este cen învățată de învăţători în 
scoala normală, unde metodica gimnasticei ocupă şi ea un loc, alături 
de obiectele de invăţămint. Citeva instrucțiuni metodice sunt date de 
asemenea și în broșura care contine programa analitică, 


118 VIAŢA ROMINEASCA 


In schimb Straja Țării a dat astfel de instrucţiuni obligatorii si 
umănunţite. Toti comandanții străjeri trebue să le aibă şi să se con- 
formeze lor, Aceste instrucțiuni sunt similare cu cele se dau în alto 
türi sefilor de formaţiuni cercetásesti, cu deosebirea numal că ele sunt 
alcătuite pentru scopul mai national, pe care-l urmăreşte această ins. 
titutie pentru tineretul romin. | 

Ca un mijloc de stimulare între şcoli, pentru promovarea educaţiei 
țizice, există de multă vreme, fără a fi oficial recomandat, obiceiul ca 
scolile primare să se adune si ele pentru a se supune ia probe de în 
trecere: alergüri, sporturi, dansuri nationale, Mai ales pentru acestea 
din urmă sa depus mui multă stăruință şi uneori s'au trimis si Indem- 
nuri oficiule în acest sens. Se intelege că lucrul acesin se face pe 0 
scară mult mai redusă decit in Invütámintul de grad secundar. 

Anul trecut cu ocazia lucrărilor de sfirşit de an, s'au dat instruc- 
tiuni către toate scolile primare să facă reuniuni pe plăşi cu cure 
ocazie inire multe scoli au fost şi întreceri sportive, pe echipe, potrivit 
legii si progrumei, Din statistica făcută cu această ocazie s'a constatat 
că în ţară sunt acum 24043 echipe de sport scolar, pentru şcoala pri- 
mară. Un început promițător! 

Cu sirüinütatea pină acum nu s'a fácut ceva organizat în acest 
sens. Totuşi, prin Straja Tárii, elevii au avut chiar sí anul acesta pri- 
lejul să se întilnească în străinătate cu elevii şi tinerii altor tări, cu 
care ocazie intre ei au avul loc $i competiţii de acest solu, fără pompă 
însă si fără pretenţii de profesioniam, ? 

Este de altfel în programul de lucru si în intentia, atit a organe- 
lor scolare cit si a Străjii Țării de a pune friu tendinței, pe care o ma- 
nifestă o parte din tineretul nostru, de a sa dedu sportului uneori cu 
patimă de profesionişti, Intre altele, pentru à se stüvili acest rău există 
şi prevederea legală din leges Strü]li Țării, că nu poate lua nastere 
niciun club sportiv de tineri sau virstnici, fără aprobarea ui In cadru! 
ncestel instituţii, Atit Straja Ţării cit şi autorităţile şcolare veghează 
apoi îndeaproape la menţinerea gustului de sport in limitele unel edu- 
caţii fizice raţionale, 

5. Important pentru educaţia fizică este locul unde ea se face. 
Pentru practicarea el programele oficiale vorbesc de: sală de gimnas 
tică, terenul de sport $i plajă; iar in programul de igienă, legat de cel 
al educaţiei fizice, se vorbeşte despre baie sau dus. 

In privinţa sălii de gimnastică programele nu dau amănunte 
asupra dimensiunilor pe care acestea trebue să le aibă. De altfel nu 
toate, chiar foarte puține scoli primare le au. Cele mai multe se servesc 
la nevoe tot de sălile de clasă, in care fac, la nevoe, pe vreme rea, exer- 
citii mai uşoare, sau pe care le amenajează ad-hoc. In orice caz. atit 
pentru sala specială, cit si pentru sala de clasă amenajată se reco- 
manda cea mai strictă curăţenie. „Altfel — spun instruetiile — cistigu! 
e mai mic decit paguba pentru sănătate”. (Program, p. 54), Este încă 
mult de făcut in această privintá la noi. ! 

Teren obişnuit pentru educaţie fizică si «port al fiecărei şcoli pri- 
mare este curtea şcolii. Instrucţiunile Ministerului recomandă ca. în 
vederea acestui scop. curtea sii fie prevăzută cu cit mai multe aparate, 
mai ales din cele permanente: capră de sării, birnă, fringhil de urcat, 
eic. Unele scoli si-au amenajat foarte bine curtes școlară cu teren pen- 
tru educaţia fizică, altele mal putin si cele mai multe trebue so facă 
in viitor, — mai ales la ţară, Este de altfel o altuaţie care ştim că nu 
e numal în tara noastră, 

Plaja, despre care programele speciale spun că trebue să se bu- 
cure de o atenţie specială, este deocamdată un deziderat. Sunt totusi 
orase care, prin primăriile lor sau prin alte autorităţi şi-au creiat cá- 
mine la mare, unde-si au şi plaja lor şi unde elevii sunt duşi cu miile 
în fiecare vară. Alte scoli se bucură de asemenea asistență pentru 
munta sau Jocalitüti balneare de diferite feluri. 


CRONICA PEDAGOGICĂ 119 


Tot autorităţile comunale sunt acelea caro se îngrijesc de cale 
mai multe ori şi de crearta de băi sau dusuri pentru scoaje, lucru ce ia 
pe zi ce trece o desvoltare tot mal mare, în primul rind la oraşe, dar 
pe, Sionnes şi la ţară. Uneori contribue la &ceasta şi inițiativa partt- 

In fruntea tuturor stă oraşul Bucureşti, capitala ţării unde, una 
scoli sunt prevăzute cu aproape tot ce le e necesar penru o activitate 
fructuoasă în domeniul educatiei fizice. 

— in atrinsă legătură cu educația fizică este, am văzut, suprave- 
gherea medicală. 

Supravegherea medicală n scoalelor se face în Iinvütmintul pri- 
mar la noi prin medicii scolari şi medicii de circumscripţii medicaie, 
Medici scolari speciali avem numal în citeva orase. In restul țării, im- 
griliren medicală şi supravegherea igienii scolare cade in sarcina me- 
dicilor de cireumseripții medicale, cam cite unul de plasă si cam 400 
în toată tara. Alit unii eit si alţii nu sau preocupat În mod special 
pînă acum de problemele de educaţie fizică. Grija lor se rezuma la de- 
pistarea boalelor speciale, diagnosticare si, după putinţa, vindecarea 
celorlalte boli. 

In ultimul timp, dela Ministerul Sănătăţii pornesc însă Indrumári 
si pentru o activitate mai completță a acestor mediei, dap suntem încă 
departe de ceea ce ar trebui să fie. 

De asemenea, asigurarea contra ncchdlentelor cauzate de sport nu 
aste Încă organizată sub nici o formă în $conla noastrü. Nu este orga- 
nizată nici pentru scoala secundară, unde activitatea sportivă este mai 
riscantă. Dacă pină acum nu a fecuti nimic în acest sens, aceasta se 
datoreste poate credinței că aportul ce se practică în scolile primare nu 
prea duce la accidente şi mal ales la accidente de natură grava, Lu- 
«rul nu este Intotdeauna adevărat şi cere să fie cercetat cu atenţie, 

f. Educaţia fizică în şcoala primară romineasci este dată de către 
învăţători şi Invăţătoare. Nu existi un corp didactic specializat 1n 
acest sens. Situaţia este aceeaşi pentru $conlele primare de oras, ca şi 
pentru cele rurale, Unele comitate şcolare (instituţii de ajutoare a şco- 
lilor din punc! de vedere material) au angajat uneori maestri de edu- 
catie fizică, cu pregătire specială, dar acestia n'au făcut parte din cor- 
pul didactic al şcolii şi, de multe ori, n'au fost angajați decit tem- 
porar. 

In general, la şcolile de băieţi, educaţia fizică se predă de învâță- 
tori bărbaţi; la cele de feto, de femel. Totusi, la scolile mixte şi uneori 
si la scolile de báietl, se Intimplă si contrariul. Sistemul de Invátámint 
cerind un învăţător la o clasă, dacă la o clasă tnixti (cu băteţi si fete) 
se afli un învăţător acesta predă si fetelor. si tot aşa, dacă e o Invà- 
tütoare, predă şi báletilor. 5e mai întimplă ca apoi ca In o claaă n 
băieţi să fie o învăţătoare si atunci ea eate obligată să predea acestora 
şi educaţia fizică. Credem că chestiunea se va studia peniru a se gási 
a soluţie mal bună, cel puţin pentru cursul primar superior. 

In privința pregătirii Invatátorilor este astăzi un drum, Intre tn- 
vátütori sunt astăzi unii cari au făcut şcoala de comandanți sau co- 
mandante strüjere. Acestin, pe lingă pregătirea tehnică străjerească nu 
şi o pregătire mai deosebită pentru educaţia fizică. Astăzi cea mai 
mare parte din şcolile din pară au cel puțin cite un comandant sau co- 
mandanti «trăjeră. care au conducerea din punet de vedore strájeresc 
si deci sl pentru educaţia fizică din programul Strájii Ţării, 

„Pentru prepararea comandantelor si comandanților străjari, Straja 
Ţării are trei centre de iniţiere: unul pentru comandante, ja Predeal], 
județul Prahova şi două pentru comandanţi (la Breaza, jud. Prahova 
$i la St. Gheorghe, județul Treiscaune), Aci învătătorii duc timp de 
trei süptámini viața de tubără, ascultă cursuri şi sunt supusi regimu- 
lui de ordine strülereausch. Cursurile acestea sunt completata apoi cu 
ehemàri destul de dese şi consfătuiri pentru perfecţionare, jar vara cu 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


tabere de viaţă şi exercitil în aer liber, menită să formeze si să Inti. 

reuscá trupul şi sufletul comandanților străjeri, în contact direct ci 
ra. 

Mr această cale suntem siguri că vom izbuti să aducem icolii 

programei de educaţie fizică la noi, un corp didactic mult mal pregătit 

decit in multe alte ţări. 

7. Și suntem încă la început după cum am arătat, Straja ării 
n'are fiinţă decit din anul 1934 (anul acesta si-a serbat cei cinci ani de 
existenţă), iar programa cea nouă si legea care institue un nou punct 
de vedere în pregătirea educaţiei fizice datează de abia din anul şcolar 
ce a expirat; 1 1939. 


educaţiei fizice In activitatea şcolară de educație a sănătăţii. Atit spec- 
taculosul cit si mai ales profesionismul sunt înlăturate gi chiar com- 
bătute. Spectaculosul In educaţia fizică dată de şcoala primară esie 
admis numai în măsura in care el foloseşte promovării spiritului de 
grup şi elanutui, 


STANCIU STOIAN 


CRONICA ÍNVATAMINTULUI 


PROBLEMA RECRUTĂRII UNIVERSITARE 


Una dintre cele mai grelo si dintre cele mai de seamă probleme 
ale vieţii universitare constă in fixarea normelor şi modalităţilor de 
ocupare a catedrelor vacante. Faptul este firese si necesar, In domu- 
niul activităţii universitare, Succesiunea ln catedră este un proces 
complex, care nu priveste numai o chestiune sau ulta de ordin admi- 
nistrativ, ei se referá la un intreg sistem de forme, de atitudini si de 
continuităţi spirituale, Cu alta cuvinte, este un fapt aga de important, 
incit in el se poate oglindi nu numai o regularitate socială oarecare, ci 
însuşi conţinutul spiritual ul vieţii universitare respective, 

Asa se explică, oarecum, pentru ce dintre toste sistemele preco- 
nizute şi încercate pini acum, niciunul n'a dat rezultata definitive, re- 
zultata care să facă din problema aceasta n ocupáril vacantelor uni 
versitare o chestiune limpede, încadrată Intr'un statut precis, orgunie 
Pentru o mai bună lămurire, să *examinám situaţiunea în parte a fiv- 
căreia dintre solutiunile existente, 

Chemarea la catedră este, dintre toate procedeele posibile, col mal 


linie generală, chemarea trebuo să fie o acţiune oarecum liberă, o pro- 
hiemá de atitudine, Ori, se stie cit este de grau ca, In asmenea cazuri, 


multe amintiri vii, recoltate pe margines aplicării faimosului articol 
81. Este de ajuns un inceput de compromis, intr'o direcție mal apro- 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ea în seal e ge a alee xp a ss z 
ionomie a sensulu n 

liberă de constringerile sau de sonent. actualitátii sociale şi, 
genere, în care n'ar mai pătrunde niciunul dintre aspectele factice aie 
întrecerilor personale sau ale orgoliilor nesatisfácute, 

Concursul este soluţia către care se îndreaptă cele mai multe con- 
vergente şi adeziuni. 7 

Această soluţie prezintă avantagii multiple; am putea spune, pre 
zintă avantagiile care pot să dea imaginea curentă a luptelor, a drep- 
turilor si a recunoasterilor sociale obişnuite. Concursul este o formă 
loială, intrucit invită la concurenţă pe toţi citi še cred indreptAtiti la 
aceasta. Este logic, deoarece modalitatea lui se intermnelazü pe recu- 
noasterea publică a meritelor in materie, Este în sfirsit perfect social, 
pentru că toate problemele şi controversele lui vin in fata unui arbitraj 
constituit, forma cea mai comună $i cea mai necesară pentru tot ce 
priveşte rezolvările de felul acesta ale societăţii. f 

Insă, si In cazul de faţă, desavantagiile nu lipsesc. Acestea, 1n 
deosebire de cele menţionate mai sus, sunt de un ordin mai mult psi- 
hologic decit social. Indepártüm, dela început, obiectiunea cá s'ar putea 
tine concursuri cu partialitate, cu voinţa premeditată a unui rezultat 
sau altul. Chiar cind s'ar intimpla asemenea cazuri, ele ar rămine insă 
cu totul izolate şi, oricum, cu putinţa oricind deschisă de a fi supuse 
revizuirilor fireşti. ipial, asemenea cazuri sunt excluse. Concursul 
se dă public, se dă în fata unei comisii, se dă cu participarea atentă 
a unei anumite părţi din opinia publică, deci cu suficiente condițiuni 
pentru o desemnare obiectivă, sau în orice caz pentru o desemnare 
acceptabilă. Problema, în cazul de faţă, se pune altfel. R 
complicațiile sau dificultăţile care se ivesc aici sunt în special de 
ordin psihologic, Chestiunea delicată stă în faptul că proba concursu- 
lui nu poate fi impusă intoideagna, cu aceeaşi uşurinţă. Adeseori, 
cei care se prezintă mai uşor la concursuri, cu un suflet mai liber de 
anumite apăsări contrariante, nu sunt propriu zis cei mai bine pre- 
gütiti sub raport stiintific, ci dimpotrivă tocmai ceilalţi, cei care au 
mai puţin mentalitatea unor autonomii intime, dar în schimb au mai 
desvoltat simţul adaptărilor sociale, In fond, viaţa omului de muncă 
ştiinţifică, de cerceare pură şi îndelungată cu preţul atitor renuntári şi 
abnegaţii pe care le stim, este ea însăşi un concurs, poate cel mai real 
şi cel mai aspru din cite existi. Nu este un paradox că, adeseori, tocmai 
oamenii acestia deprinsi cu probele grele ale vietii sunt de fapt cei mai 
stingaci si cei mai neavizati pentru probele ei mai uşoare, mai conven- 
tionale. Ideea concursului se potriveşte, cu adevărat, unei singure epoci 
din viața omului. Anume: epocii de formatie, de căutare a insului 
asupra lui însuşi, sau mai bine zis epocii de Inceput, atunci cind în 
febra marilor ssteptüri de viaţă el isi poate organiza o contenentá 
intimă din fiecare constringere din afară, din fiecare conditiune a con- 
formismului social în care este cuprins si din fiecare acceptare perso- 
nală a evenimentelor inerente, Pentru toţi ceilalţi, si în special pentru 
aceia care au atins o maturitate de gindire si de creație intelectuală, 
concursul pare a fi o soluție nepotrivită, Pe unii dintre aceştia, îi poate 
împinge înspre o suferință personală, cu consecinti intime adinci, 
aproape nedrepte; pe alţii, îi poate împinge chiar mai departe, uneori 
chiar pinë spre drama sufletească a unor renuntári. 

Legea învăţămintului nostru universitar instituită în Noemvrie 
1938 a adus, în ce priveste ocuparea catedrelor vacante. o inovaţia: 
transferarea. Acrastă măsură a fost primită în chip diferit Unii mu 
galutat-o cu entuziasm. alţii au privit-o cu indiferență si, de sigur, 
alţii au primit-o cu scepticism., Această gamă de atitudini este i 
firească. Transferarea, atit în sine ca procedeu formal cit si prin fiiia- 
tiile ei în multmea stărilor de fapt, nu este și nu poate fi o problemă 
uşoară, încadrabilă în regularităţi functionale curente. Dimpotrivă, 


` 


perfectă au- 
mer Bra | 


CRONICA ÎNVĂŢÂMINTULUI 123 


este mai de grabă o soluţie dificilă, răseruce semnificativă a unui 
neașteplat lanţ de complicaţii. 

Ideea de transferare constitue, în primul rind, o oarecare aba- 
tere dela principiul autonomiei universitare. Prin natura ei, transfè- 
rarea trebue să cadă in sarcina puterii executive, Oricite recoman- 
dări prealabile ar exista din parten comisiilor universitare instituite 
special în acest scop, nu rămine mai puţin evident că, fie prin alcă- 
tuirea acestor comisii, fie prin latitudinea puterii executive de a nu da 
curs avizelor lor, hoárirea propriu zisă a transferării mar mai putea 
avea înfăţişarea unul act deplin, autonom, al universităţii, 

Chestiunea devine extrem de delicată atunci cind este vorba de 
intocmirea comialunilor care să avizeze asupra cererilor existente. 
Tendinţa generală a cererilor de transferare este dela periferie la 
centru; adică dela universităţile din provincie la cea din Capitală, Nu- 
mărul celor care să nu dorească transferarea în Capitală este minim. 
Faptul acesta, pentru motivul că na fost îndeajuns de prevăzut 
de către legiuitorul inovației în chestiune, poate provoca o serie de 
anomalii. lată, de pildă, una: Se poate intimpla, cu ocazia unei 
vacante la universitatea din Capitală, ca aceastá catedră să fie cerută 
prin transferare de către toti titularii catedrelor similare deln univer 
sităţile de provincie. In cazul acesta, cum s'ar mai putea alcătui 
comisiunen de specialisti care să-si dea un aviz stiintific asupra candi- 
datilor? Prin forta lucrurilor, ar rămine să fie practicată soluţia lime 
diat următoare: comisie din titulari de specialităţi inrudita, O astfel 
de soluţie are însă vicii structurale. In primul rind, este cert cá ea 

nu mai reprezintă o garanţie stiintificà indeajuns de susținută, asa 
incit opinia ei să poată cuprinde o incadrare strictă a meritelor şi n 
erarhiilor lor în joc. 5i oricum, sună puţin ciudat un fapt ca acesta: să 
fie promvoat un specialist, nu de către un for perfect autorizat în 
materie, ci de către unul cu autorizări doar presumtivoe. 

Principiul transferării, cel putin in ce priveşte viaţa si tradiţia 
propriu zis universitară, are si o altă lacună. Anume: prin simetrismul 
lui prea administrativ, el nu se poate încadra îndeajuns intro anumită 
atmosferă de sensuri si de continuititi spirituale, care trebue să existe 
si care oarecum chiar trebue să definească o activitate universitari. 
Este necesar cu fiecare universitate să-şi albă stilul, atmosfera, viata 
ei caracteristică. Creaţia ştiinţifică, pentru a fi la largul ei şi pentru 
à dispune de sentimentul unei autonomii interioare, are nevoe de o 
seamă de libertăţi, libertăţi care de fapt nu ar aven ca scop o scădere a 
tensiunil el de griji şi de răspunderi, ci în special o limitare naturală a 
constringerilor de ordin conventional care l-ar putea veni din afară. 
Peisagiul vieţii universitare devine interesant tocmai prin variaţia re- 
zultatü din aceste libertăţi spirituale. Nimic mai interesant, mai in nota 
adevăratei vieți academice decit să urmărim cum Intr'o universitate se 
desvoltà în chip deosebit o anumită disciplină, cum Intro altă uni 
versitale se deavoltă alta şi, in general, cum în jurul acestor diferen- 
tieri se pot forma curente de idei şi concepţii de şcoală, fiecare dintre 
acestea reprezentind de fapt adevăratele initiative şi etape In for- 
marea unei spiritualităţi nationale. Principiul transferării are astfel 
cusurul cá nu se poate apropia de acesta tendințe si că nu le poale 
în niciun fel cuprinde în planul ei de organizare. Transferarea este 
la ea acasă în învățămintul secundar, pentrucă aici există scoli tip, 
în care un simetrism ca acela po care îl implică alcátueste o dis- 
poziție necesară in osatura acestor scoli. În ce priveste însă Invátá- 
mintul superior, lucurile au o înfățișare mai delicată. Aici, adeseori, 
regularitü(ile de tip simetric pot dăuna in adine, adică In regiunea 

nevăzută in care se plămădese personalismele cu adevărat creatoare şi 


124 VIAŢA ROMÍNEASCA 


deyürat reprezentative de cultură, aceasta chiar cînd în aparentă 
faptele ar putea să pară hine si temeinic ordonate. 


Trecerea in revistă a procedeelor de mai sus, cu indicarea sche- 
matic a avantagillor și desavantagiilor fiecăruia. n'a fost tăcută cu 
un gind rechizitorial si nici măcar cu unul criticist, Chestiunea pe 
tare vrem So scoatem in evidenţă este alta, Dintru început, ne putem 
da seama celt de grea şi de delicată este problema recrutării univer- 
sitare, In acest domeniu, procedeuw legal, oricit de serupulos ar fi 
conceput, de oricite condițiuni ar fi garantat şi oricit de meticulos ar 
fi pus in aplicare, el rămine totuşi cu unele lipsuri si oscilări aproape 
imposibil de ncoperit, Chemarea, concursul, transferarea, toate aces- 
tea, fiecare în parte sau toate la un loc, reprezintă mximum de orga- 
nizare gi de prevedere de care este în stare legea, Reprezintă, cu alte 
cuvinte, tot ce se poate înţelege prin anticiparea rațională in ce pri- 
veste mecanismul social al ocupării şi al succesiunii la catedrele uni 
versitare. Vedem Însă că numai atit nu poate fi de ajuns. Problema 
de care ne ocupăm este de n3$a nutură, incit în rezolvurea ei trebue 
să implicăm nu numai criteriile unei regularit&ti administrative a 
şi pe acelea ale atmoafere| şi ale intimitütii spirituale inerente vieţii 
universitare. Faptul astfel considerat, Intr'adevür, este greu, este 
parci minat întrun domeniu certat cu disciplina metodică a organi 
rürii. însă este bere real si past pentru că numai intro asemenea 

mă ar avea rațiune de a exista, 
"m pedi olinar carenta analizată a normelor de recrutare 
universitară, repetăm, nu stau în formula in sine a acestor norme, ci 
in faptul că ele nu nu suficient reazem intro bază corespunzătoare 
de realităţi sufletesti $i spirituale, Intre acestea din urmă, privind 
hine înțeles tot viața si atmosfera universitară, vom judeca cazul repre. 
zentativ al uneia din ele, lată, în linii sehematice, despre ce este vorba, 

Un fapt care îngreunează îndeosebi problema succesiunilor uni 
verzițare eate lipsa de elevi şi de colaboratori statornici în jurul mul 
tora dintre catedrele în chestiune. Cauza aceasta este reală şi serioasă. 
Ea ne pune in fata unor adevăruri care pot constitui cheia multora 
dintre situaţiunile ce ne preocupă, Vorbind despre elevi, bine Inteles, 
nu ne gindim la categoria siuden(ilor obisnuili, „aceia eare trec ci 
trec prin sălile de curs si de seminar pini cind ajung să obțină toate 
examenele diplomei, ci ne gindim la categoria celor care se leagă 
adine de activitatea ştiinţifică a unei catedre sau alta, pentru ca in 
felul acesta să-si desăvirşească o vocaţie personală, să-și pună la punet 
^ pregătire de specialitate şi astfel să-i continue cu perseverenţă rezul- 
tatele. 
Fără îndoială, problema nu se pune in felul acesta pentru ahso- 
lut toate catedrele, Există catedre care, atit prin disciplina pe care o 
reprezintă, cit şi prin finalitatea lor socială, ies de sub această na 
ditie. In special, acesta este cazul taledrelor cu caracter practic, - za 
ia care titularii lor pot fi recrutaţi dinire fruntașii diferitelor ac : 
tăţi sociale şi al căror rost imediat este de a da îndrumări $i calificăr 
profesionale. Catedrele la cure punctul de vedere de mai sus se aplică 
intens sunt catedrele de disciplini umanistice, catedrale de știință “o 
retică şi catedrele care printre altele trebue să formeze "— 
metodă şi de cercetare ştiinţifică. Reprezentanţii acestor entedre nu - 
pot fi recrutaţi din afară, din sfera diferitelor activităţi profesion e 
In cazul de față este vorba de oameni cu o mentalitate anumită: o men- 
talitate de bibliotecă, de laborator, o mentalitate formată în spiritul pi 
cetării pure, o mentalitate obtuză oarecum din punctul de vedere 2 
vieții si al contingentelor sociale, dar în schimb perfect învecinată 


CRONICA ÍINVATAMINTULUI 125 


rigorismul exegezvei epistemologice. Aceşti oameni nu se pot forma ori- 
cum; evolutia lor nu poate fi lăsată la voia întimplărilor de un chip sau 
altul ale vietii. Alcl este vorba de condițiuni precise, unice, aproape 
exeluzive, Oamenii din calegoria ucensta trebue tă se formeze inde- 
lung, intro ntmosferü corespunzütonre, în cercul de viaţă spirituală 
intretinut de o catedră sau alta, în tovărăşia spirituală a unor men- 
tori de care să se lege, În care să creadă. eu nle căror preocupări si 
rāxpunderi stiinţirice sA ajungă să se contopeascá. ' 

Faptul că existența acestei categorii de elevi pare tot mai spo- 
radici, in asa fel încit alegoria aeoea a lortei care să treucă din mină 
in mină să pură din ce în ce mal mult doar ca o reminiscentà roman- 
ticá, constitue un anspeet de criză, nl vieții spirituale In general, al 
vieţii universitare in special. El ar putea fi atribuit unei duble pro- 
veniente: uns de ordin general, tinind de împrejurările curente ale 
vieții contemporane, ilta de un ordin mni special, tinind de conditiuni 
şi împrejurări subiecive ale unor factori In cauză. 

Elementele putind să caracterizare primin provenienti ar fi 
&cesten: o depreciere continuă a vieții intelectuale, depreciere care 
imputineazü mereu numărul celor devotați eu adevărat stiintei, cerce- 
rilor ei pure si nsprimilor ei exegetice: un anumit joc al întiiată- 
tilor de ordin politic si social, Intíietiti decernate uşor, fără circum- 
speetie si fără respectu] susținut al erarhiilor valabile, nsa Incit In 
lumina lor poziţia şi perspectivele do viată nle muncitorilor 3tlintifiet 
să devinà din ce în ce mai sters, mai anonime; In sfársit, o anumită 
lrăsătură spirituală a contemporaneititii, dominată de modernism 
decadent, de refuz a! formelor clasice, de fluctunnță ideologică si de 
Intrecere 4 numeroase orgolii revoluţionare, sub puterea cărora cultul 
răbilării și n] onestititii intelectuale a fost pe alocuri aproupe infrint 
şi risipit, 

In ce privește cealaltă proveniență, lucrurile au Infăţizeri dife- 
rite, însă Ia. fel de reale, Există oameni, unii care nu stiu, alţii care nu 
pot şi, cei mai mulţi care nu vor să facă elevi, Problema eate delicată 
3i, de sigur, în Intimitütile ei adinci, fără explicatie, Epoca în care trăim 
produce. destul de frecvent, onmeni egre nu se aimt indemnati să prac- 
tice decit un singur cult; pe acela al eului si al valoarei proprii. Retrasi 
intro nsemenea atitudine, ei ajung să piardă Inţelesul oamenilor si 
al vieţii din Jur, precum si al obligatillor lor specifice fat do colec- 
tivitatea In care triüese, Este vorba, în tonte acestea, de intelesul acelei 
obligntii intime pe care intr'un fel sau altul o avem cu toții dar care 
ia proporti deosebit de semnificative la cei din virful piramidei sociale, 
de n pregăti lucrurile nu numal peniru o clipă sau alta, pentru 
u conditie sau alta, ci pentru durata lor obiectivă, continuă si imper- 
sonnlá. 

Indiferent că balanta explicării noastre atirnă mal mult de partea 
celei diniiiu sau celei din urmă dintre aceste două proveniente, fapt 
esie că urmarea fnregistrată inscrie în cuprinsul vieţii universitare o 
dificultate dintre cele mai ndinci și mai pline de conaecinti. 

Problema succesiunii la catedrele universitare este gren. printre 
altele, pentrucă lipseşte categoria unor asemenea elevi, Din cauza 
hcensta so resimt chiar și procedeele legale în fiinţă. Ne«prijinindu-ae 
pe un sistem de continuitüti spirituale organice, prevederile legitor 
rămiu oarecum streine de rostul lor legitim, fie plutind abstract in 
simpla lor realitate formali. fie prinzindu-ee în lanţul material al 
unor diferite concesiuni sau constringer| sociale, 

„Elevii“, în sensul In care um incercat să-i definim mai sus, nu 
reprezintă numai un deziderat pedagogie, ei reprezintă o conditiune 
pentru insüsi buna funcţionare n vieții universitare. Nu ne-am putea 
da seama de importanța lor. decit gindindu-ne, prin metoda reducerilor 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


la absurd, la ceea ce ar putea să ducă, atit în viața intimă a 
tátilor cit si în mersul general al vieţii spirituale dintro societate, lipsa 
lor desăvirsită. 


Problema schiţată aici, repetăm, este delicată si prea, Conside- 
tindu-le în litera lor strictă, desvoltările de mal sua ar putea să ne 
tacă oarecum sceptici. Adică, ne-ar putea duce ori la credința cà 
problema. în sine a recrutării universitare este fără esire, ori că aiate. 
mele pe care le-am practicat pină acum au fost cu toatele insuficiente 
si defectoase. Fără îndoială, un asemenea scepticism trebueste respins. 
Sau cel mult ar puten fi admis doar în mod provizoriu, ca o ipoteză 
de lucru, In stráduinta noastră de a defini lucrurile si de a le da solu- 
Ha cea mai convenabilă, 

Socotim că adevărul principal ce se poate desprinde din tot ce am 
discutat mai sus este acesta: o anumită neputinţă structurală a nor- 
melor legale, oricare ar fi ele, în ce priveşte putinta lor de a cuprinde 
gi de a rezolva in întregime problema în chestiune, In problema recru- 
tării universitare stă în ermene întreaga funcţionare a mecanismului 
academie $i deci o bună parte din opera de creație științifică a unei 
naţiuni. De aceea, prin nalura lucrurilor, ea va cuprinde complexitatea 
a însăşi realitütilor pe care le reprezintă, Legea esie o normă rigidă, 
simetrică și uniformă, în timp ce viaţa universitară este o răscruce 
de sensuri variate, fiecare cu unicitatea, cu semnificaţia si cu cuprinsul 
lui de valori specifice, Judecind lucrurile în felul acesta. nu înseamnă 
că vrem să tăsziuduim rostul si necesitatea, în cazul de fat, a organizá- 
rilor legale. Vrem însă să arătăm că valoarea lor nu trebueste privită 
In mod exclusiv, Există domenii, întradevăr, în care legen ar putea 
acoperi toată întinderea lor. nu numai în ce priveste organizarea ma- 
terială n elementelor respective, ci si în ce priveşte functionalitatea 
lor intimă, esenţială. Insă, In cazul care ne interesează aici, legea nu 
ar putea aduce decft strict disciplinarea formală a realităților Jn joe, 
Numai legile, în ele înşile, n'ar putea să rezolve niciodată laturile de 
fond ale unei probleme de creaţie 9i de organizare spirituală cum este 
aceea n recrutării universitare, 

Soluţia ronlă, organică. a acestei probleme stă, propriu zia, în con- 
ditiuni de ordin spiritual, dintre acelea care trebue să figureze In 
concepţiile de viaţă si în mulţimea de tensiuni intime ale unel sacie- 
täti. Recrutarea universitară depinde, mai mult decit de norme sau 
organizări administrative, de fapte ca acestea: de atmosfera de cumin- 
tenie $i de onestitate intelectuală a societăţii, de felul cum aceasta stie 
să pre(uiasc si să promovez devotamentul cărturărese, de aistemul 
disocierilor necesare ce trebuesc făcute Intre sensul cultura! si contin- 
Renta politică, de chipul cum universitățile ar înțelege să-si Indepli- 
nească faţă de naţiune obligațiile lor de creaţie stiintifică valabilă, de 
felul cum aceasta ar stárui în aşi forma o tradiţie spirituală auto- 
nomă si, în sfirsit, de devotamentul personal al acelora care, renun- 
tind oarecum Ja cultul propriu, vor fi cu atit mni mult slujitorii unei 
misiuni obicetive si eterne. 

,  Existind o bază de asemenea condițiuni spirituale. normele legale 
n'ar mai pluti în formalism administrativ, ci ar deveni instrumente cu 
adevărat ordonatoare ale realităţii în chestiune, 

ION ZAMFIRESCU 


didi i m 4 -" 


CRONICA ECONOMICĂ 


ECONOMIA RĂSBOIULUI ŞI ECONOMIA PĂCII 


Neutrii sunt În centrul problemei rüsboiului, dar mal cu senmi 
in centrul soluţiei de pace. Iată pentru ct: 

Răsboiul mondial din 1914—1918 a costat, socotindu-se numai chel- 
tuieliie de răsboiu ale puterilor beligerante, 210 miliarde, 835 milioane 
dolari aur, Pagubele de rüsboiu ale puterilor Antantei, fără Rusia, au 
fost evaluate ln 10 milinrde, 600 milioane dolari aur, Deci, preţul mate- 
rial al răsboiului, — cheltuell si numai o parte din pagube,— ae ridică 
la 221 millisrde, 000 miloane dolari aur. In lel actuali, pocotit n 200 1e 
dolarul, revine 44.300 miliarde lei. Nu intri si prețul vieților omenesti 
pierdute sau mutilnte. Dacă venitul national! a1 Romtniei anual îl con- 
siderăm, în mijlociu. la 200 miliarde lei, cheltuelile si pagubele de răs 
boin, aşa cum le-am indicat, au consumat un venii egal cu al popu- 
latiunii noastre ie 20 milioane locuitori pe 220 ani. Nu este nici un 
motiv, desi nu avem la indemină elementele de apreciere asupra cheltue- 
lilor de astăzi şi nici posibilitatea unei evaluări, căci cifrele sunt Încă 
6e domeniul probabilului, să contâm pe o eftinire a răsbolului netual. 
In Aprilie 10549 Sir John Simon n prezentat Camerei Comunelor un 
buget. de 1.922.000,000 £, In care apărarea naţională era cuprinsă et 
630.000.000 £, In Iulie bugetul apărării naţionale se &poreste ]a 
730.006.000 £, iar In 27 Septemvr?^e 1939, Ministrul de Finante al Marei 
Britanii, în fata comitetului financiar al Camerei Comunelor face un 
expozeu, cerind sporirea hugetului In două miliarde lire sterline, evi- 
dent cá toată majorarea pentru apărarea naţională. 

In ultimele luni nle răsboiului trecut cheltuiala mijlocie zilnică 4e 
ridica pentru Anglia la 1,5 mil dolari nur, pentru Franta In 21 mil, 
Germania 345 mil, dol,, Austria 20 mil, dol, alia 105 mil, dol. Rusia 
47 mil. dol, Numai pentru marile puteri, pe fiece zi, un !otal de 166,5 
milioane dolari (33 milinrde lei), 

In momentul cind rüsboiul va porni cu toată pureren chettuelile 
vor depăsi cu mult mai mult decit probabil pe cela din trecut. Maşinile 
şi utilajul de răsboiu sunt cu mul mai complicate si perfectio 
nate, ca atare şi costu! este mai marée, Un avion modern costă mai 
mult decit zece ori preţul celui din 1914. mv ye = ráaboi, de acelaş 
tonaj, costă de două pină la trei ori mal mult, Mijloacele de distrugere 
e sta arabii mai mari decit cele din 1914, Teatrul de răsboiu nu 
se limitează la zona de bătae a tunului, Teatrul de răsboiu ae desfü- 
şoară pe mii de kilometri pe toată suprafața țărilor beligerante, Cite 
odată, ca din întimplare, si pe spaţiile neutrilor. 

Dacă este asa, un răsbolu greu purtat cu toată intensitatea, fără 
menajamente. cu toută forţa armelor de distrugere, nu mai este o afn- 


125 VIAŢA POMINEASCĂ 


cere. Mai mult decit o afacere proastă: un dezastru, Poate In acest con- 
siderent rezidă ezitarea celor sase luni de rüsboiu vegetativ de pinà 
acum. 

Răsboiul însă, cu sau fără orori, cu pace din înfrîngere sau pace 
din compromis, nu rezolvă nimie. 

Maşinăria germană cu toate anexele ei totalitare, este pusă de 
mult în mişcare, pusă însă pentru producția de răsboiu. Ea înghite 
toată cantitatea de muncă omeneasă de care dispune tara, 

Masinüria franco-engiezá din metropole, dominioane, colonii, pose- 
siuni, ţări sub mandate, întregul commonwealth, din ţările si conti- 
nentele neutre legate prin afinități, dar mal cu seamă prin interese, 
este în plină desfăşurare. Cu toate aceatea pină astüzi Vulcan nu a 
adunat toate bratele de muncă disponibile. Somajul in Anglia numără 
încă peste un milion de oameni. Sá presupunem că miine, după des 
lănțuirea măcelului, producţia va fi si mai mare şi numürul bratelor 
dipsonibile va scădea pină la destiinjare, Se adaugă la acest echilibra 
şi forţele nimicite de răsboiul necruţător. Totul inutil. Departe de a fi 
o soluţie, Problema devine tot mai grea Pe deoparte o maşină pregă- 
tind un uriaș utilaj pentru distrugere, pe de altă parte o omenire să- 
răcită în mijloacele ei materiale $i pustiită în resorturile ei sufleteşti. 

Cu cit înghite mai mult, eu cit masinüria cu suflet şi cea mêca- 
nică se perfectioneazá, cu cit în îmbinarea lor se stimulează reciproc, 
cu atit soluția de miine devine mai imposibilă, Teoria „Rolului“ nu e 
verifică. Cel puţin într'atit cit nu distingem între consum şi distrugere 
Consumul şi distrugerea nu sunt tot una. Consumul este, în orice caz 
poate fl, factor activ, de creaţie. El este resortul producțiunii. Distru- 
gerea este un factor negativ. Ea sugrumă producția, atacind-o cu 
Insusi elementul ei determinant, factorul om. : 

Dacă pacea va veni prin sleirea forţelor in luptă, prin o puternică 
reacțiune de jos, nu ne putem imagina care va fi configurația struc- 
turalá a societăţii, Totul este de admis, totul cu putinţă. Cert va fi cu 
totul altceva, decit ce um cunoscut pină azi. 

Dacă pacea se va inchela prin compromis, pe plan economic. com 
promisul, în împrejurările date, nu mai rezolvă ci agravează. Oricit de 
redus ar fi răsboiul de astăzi, si oricît şi-ar limita efectele Iul în timp 
şi în spaţiu, pierderi grele vor apăsa deopotrivă asupra populatiunii 
beligerantilor ca şi a neutrilor. Asupra intregei omeniri. Tabloul eco- 
nomic al-lumii nu va fi altu! decit cel al sfirşitului răsboiului trecut. 
Ba încă, păstrind proporțiile și mai dezolant: Puterea de cumpărare a 
masselor simțitor scăzută, productiunea îndreptată spre rüsbolu, cu 
enorme slocuri acumulate, fără întrebuințare; materiile prime scumpe; 
preţul serviciilor ridicat; desechilibru în toate compartimentele: soma- 
jul va fi în creştere într'o măsură neobişnuită; producția va căuta 0 
esire în adaptarea ei la cerere; stocurile vor creşte. Cercul vicios va 
functiona din plin. 

Intre standardul dè viată n1 populatiunilor agrare din lumea civi- 
lizată şi cel al populatiunilor industriale, este un mare decalaj. 
Puterea de cumpărare a acestor populatiuni agrare este foarta scăzută. 
Deaceea şi producţia lor, de cele mai multe ori excoaivă, este inferi. 
oară cantitativ şi calitativ. Populatiile acestea au însă o mare putera 
de adaptare. Nivelul lor cultural, economic, social inlesneste rezolvarea 
problemei prin aplicarea unei solutiuni de sporire a puterii de cumpă. 
rare pe bazele unui program de colaborare mondiali. Statele acestor 
populatiuni sunt neutre. Neutrii sunt deci soluția păcii. Cu toată greti- 
tatea si sacrificiile care apasă din poziţia lor de espectativá de astăzi, 
cu toate cheltuelile ce au a şi le impune, ele vor fi totus miine gata să 
angreneze întrun dispozitiv economic, cu atit mal mult cind acest dis- 
pozitiv economie va functiona și în profitul lor. Uriasa maşină meca 
nică a ţărilor capitaliste industrializate, are putinţa unul larg debuseu 


Petrascu: Căldarea de aramă 


G, 


pisnge n2]4n2 : n2$n4jad ^7) 


ponunjs panjpw “MISHAP Cr 


DL 


G. Petragcu : Flori 


puan: op [psg plono ^g 


D. Ghiaţă : Portret 


—ELÉ"w- EB "Ww vw 


dodaju) up pană : nmusamomr) 


nn d 


-m oa 


129 


^w 


ih 


az 


HR D d i. Heil 


"iit Hi A 
ps pu pm 


t, creşterea ar 
inseamnă 

a volumului 

unii, cu toate 

tre, într'o activi 

de colaborare. 
M M M 
Forue à a Qe 

LL TATOS 


dV 2A 
z TUAM 


begins o l a i 


intrun stadio mai înainta 


tă. O asemenea creștere 
creşterea co 
pen 
Apr tara 
ule? U 
este foarte 
formă si 
morala 


og $ iig Sapi 

d fii EL dr şi bi 

B iii i i | 

8 | 5 
ED. ix m 


CRONICA PLASTICĂ 


Perioadele fericite din viaţa oamenilor sint obisnuit Insemnate- 


cu o piatră albă, în timp ce nenorocirile se înseamnă cu o piatră 
nengr&. Cu piatră albă merită însemnată $i luna aceasta, în care am 
fost chemaţi să na bucurăm de una din cele mai cuprinzătoare si mał 
strălucite manifestări de artă romineascá, cea a lui Petragcu, 
Sintem un neam de oameni relativ precoci, o stie ori si cine, 


la care maturitatea, perioada de intensă activitate rodnică, vine repeda- 


şi tine puţin. Nu vorbesc despre politică, nici de alte domenii similare. 
în care se întilnese în roluri importante oameni trecuţi de şaizeci sí 


chiar de şaptezeci de anl. Acolo „examenul“ nu 5e face decit rare ori,. 


aşa Incit reputatiile, bazate pe iluzii si une ori pe publicitate, se mențin 
multă vreme. Mă gîndesc la literatură şi la artă. Cine le-a studiat 
mai de aproape, mai alea în trecut, à avut regretul să vadi că ce era 
mai bun în opera cuiva deja nol fusese seris ori executat către trei- 
zeci şi cinci orl patruzeci de ani, si că această parte a producţiei lu 

sese curind urmată de lucrări mediocre, aproape lipsite de semnifi- 
calle. Mal aproape de timpul nostru, situația sa mai schimbat in 
bine, dar cazul unui Iorga, al unui Stefan Popescu ori Pallady sint 
cu totul excepţionale. Alături de ei, la loc de cinste, trebuegte pus si 

Petrascu, uimitor prin energia, prin puterea sa de muncă, mai tinür 
$i mal verde ca ori cind. 

Se găseşte exact la virsta la care Grigorescu îşi terminase cariera, 
Si acesta fusese un muncitor si un pasionat de pictură, talentat si 
sincer multă vreme, curios de ce sa încerca de cel tineri, în Apus, 
Însă, în ultimii ani, de pe la 1805 inainte, adică cam din vremea în 
care trecuse de cincizeci si cinei de nni, producția sa fusese inegalh, 
cu sclipiri rare, cure aminteau trecutul, mai des însă cu opere de un 
nive] scăzut, comparate cu cele buna de altă dată. Mediul, viața, Îşi 
produseseră efectul lor amortitor. La Petrașcu, și el un soildar, ca 
şi Grigorescu, si el o natură niai puţin expansivá si mai de grabă 
rezervată, nici lumea exterioară, nici virata n'au putut măcina nimic, 
El stă în faţa noastră, cu ultima sa producţie, care este şi cen ma: 
TDealizat", gata să se măsoare cu oricine. sigur pe sine, conştient de 
Insemnitatea pinzelor, cu care a îmbogăţit arta noastră. 

Pentru nimeni. ca pentru un pictor, bătrinețea nu apare ca un 
episod dureros de trist, primejdioa chiar, cea mai teribilă dintre mize- 
viile inevitabile ale existenței noastre. Un poet, un dramaturg, pot serie 
cu un văz redus, cu o mină tremurătoare, dacă observata, inteligenţa 
$i fantazia leau rümas incă vii. Pictorul nu mai are nici siguranța 
și preciziunea gestului, nici nscufitul ochiului si puterea lui de a 
analiza nuanțele, Dacă continuă încă să vadă de departe, erístalinul . 
nu se mai acomodează pentru ceea ce este apropiat şi pictorul e ne- 
voit să recurgă la ochelari, cu toate dezavantagiele lor. De aici nece 


| d 


CRONICA PLASTICĂ 131 


sitatea unel reeducári a simţurilor, totdeauna penibilă, a unel schim- 
bări a tehnicei, pentru a se acomoda cu îinfirmităţile prezentului. 
Virsta, cu efectele ei umilitoare, trecut-a oare peste Petrascu? După 
expoziţia de acum, poata cea mai importantă pt care o cunoaştem din 
cariera lui, răspunsul este hotürit negativ, Ea nu se compune, ce e 
drept, numai din o ieşite în ultimii ani, dela 1997 Inconce, Cam 
un sfert din lucrările prezentata, fără să contüm desenurile, sint pic- 
turi anterioare, unele chiar de scum aproximativ trei zeci de ani. Sint 
jaloanele care înseamnă drumul pe care l'a parcurs artistul, Ce este 
cu totul spre cinstea lui, si ce Indreptüteste cred toate elogille, este că 
oricit ar fi de interesante si de reușita lucrările din trecut, cele din 
urmă le între cu mult, In ele se observă toate calităţile anterioare 3i 
citeva altele, dintr cele mai rare, dintre cele care merg cu adevürat la 
inimă: o luminozitate, un calm, ceva pătrunzător şi cald, ca intr'o 
frumoasă seară de toamnă. Seară de toamnă, aurie, fină, cu pulberi 
Saa plutind în aer, iată ce evocá In noi ultimele pinze ale lul 
traseu 


Nu se poate spune că şi-a schimbat temele: le-a ndincit numai, 
le-a făcut mai pure, le-a dat o semnificare poetică, pe care nici o dată 
no atinsese, în asa înalt grad, pină acum, Interioare, În care orice 
lucru Îți vorbeşte de un trai tihnit si patriarhal, koalo, rămase asa 
de cînd lumea parcă, în care soarele se joacă ici şi colo, cu acea derna- 
dare a luminei, pe care n'o găsim decit în tablourile unor Olandezi 
$i a unor Flamanzi (Braekelaer), ori în care un model, uitat de pictor, 
şi-a luat o poziţie mai comodă si mai puţin obositoare 9i nsteaptá; 
naturi moarte, în care fructul, cartea, vasul de aramă si floarea sinl 
figurantii principali; citeva peizagii, nu lucrate la fnta locului, ei aran 
jate, mingiia!e, construite încetul cu încetul, după vreo notă, mni 
adesea din memorie, în linistea atelierului; figuri, dintre cele ale unor 
persoane iubite, pe care pictorul le cunoaşte bine si cărora puţin le 
pasă dacă ele n'au fost decit pretexte pentru combinaţii cromatice, 
pentru opere în care natura, si deci asemănarea, nu-l decit în parte 
respectată. Tabloul, pentru un adevărat pictor, adică pentru un ml- 
nuitor de paste de consistente deosebite, puse în anume feluri si con- 
stind din anume nuante, are viața lui, care mare nimic a face cu 
4.Vinta" biologică, cu asemünarea fotografică, chiar cu corectitudinea 
unui desen. Pe cine este făcut să guste „pictura“, nu-l interesează 
nimic altceva decit calitatea tonurilor, felul în care sint asternute, 
adică dimensiunea, direcţia, forma si caracterul ,tuselor", aspectul si 
gradul de luminozitate si transparentă al materiei de care sa servit 
artistul, Tot restul este inutil, poate chiar vătimător une ori. cu ati! 
mai mult cu cit în genere, nu e obținut decit cu sacrificarea uneia 
sau alteia din însuşirile mai sus enunțate, 

Mergînd pe aceiaşi cale, Petrașcu și-a îmbunătățit producția, à 
ajuns să dea la tot ce face maximul de eficacitate, A introdus, mai 
intiiu, lumina, a făcut-o să Joace pretutindeni, să se oprească clară, 
pe tot ce o poate retine, să alunece uşoară pe obiectele malo, dar to 
tuşi suficientă pentru ca întreaga operă să apară ca scăldată de razo 
aurii. Aceasta în interioare, chiar în multe naturi moarta, Aici a cta- 
rificat tonurile, le-a făcut să radieze, fără a schimba cu nimie con- 
sistenta materiei, natura ei prețioasă, transparența ei. Cele mal multe, 
se simte aceasta, nu fost lucrate pe o preparatie deschisă, un ari 
aproape alb, care apare pe alocuri, Pèsto el s'au zdrobit cu cuțitul. în 
strate inegal de groase, direct, asa incit se cunosc vinele rezultate 
din nmestecurile chiar pe pinză, culori aşa cum au ieşit din tub, au 
fost triturute, cu o Indriznealá care Hi pare tomerară atunei eind 
priveşti tabloul de aproape (cel mai elocvent exemplu sint Anemonele 
din col. Zambaccian), dar care este asa de cu prudență condusă, incit, 
imediat ce te-ai depărtat, fie care obiect își capătă forma, fixionormia, 
coloritul. CHA practică presupune o astfel de tehnică sj ce surprinzàá- 


132 VIAȚA ROMÍNEASCA 


toare memorie a experientelor trecute, vă las să judecaţi. Es tocmai 
execuţia lut Monticelli, chiar superioară, cred, Ausg prin rire că 
marele pictor marsiliez, tirit de pasiunea sa pentru elementul sensual 
al pieturei, pentru suprafața ei $i căldura tonurilor, neglijase din ce 
în ce realitatea, pini ce tablourile sale ajung nişte simple pretexte de 
incintare a ochiului, în care cu greu se mai poate distinge si ghici 
subiectul, Pétraseu şi-a dat seama de primejdia unei astfel de con- 
— nece el iere green nis lui Lu cu care acum. după 

a e practie upă toate omagiile aduse în trecu - 
Rorescu, isi descoperă surprinzătoare afinități. Lh 

Peizagiile sint partea operei lui Petragcu în care acesta Își pro- 
pune să se apropie mai mult de natură. Une ori, în bucăţi de mici 
dimensiuni, alte ori în altele, de proporții mijlocii, el evocă o anume 
viziune italiană, o vedere dela noi, un colt din curtea caselor sale din 
Tirgovişte, printr'o operaţie lentă, de răbdare, ca pe o frumoasă bro- 
derie, In aceste cazuri zidurile, cerul, tufişurile verzi de , Sa 
comportă între ele cu atita potrivire, incit armonia coloritulul, com- 
poziția, atmosfera, totul este Incint&tor, N'as vren să citez ca exemplu 
decit biserica de pe deal, dela Florența, profilindu-se, de un gris subtil, 
pe cerul albastru, ori marea După ploaie, de o atit de exacti notație. 


în 
expozi(ie, Se güseste, fără îndoială, la momentul culmi vieţi 
sale de artist. Chiar dacă, în viitor, n'ar face decit să regere z 
să 


" e 
&inat un fel de à picta în care albul preparatiei joacă un rol 
apărind foarte adesea printre pete largi, simple, care sînt menite să 


agitatie pe loc, de multiple gesturi scurte, furni 

Ghiatá a reuşit minunat să-şi adapteze N iag la —, subiecto. 
A doua notă nouă, tot atit de semnificativă în ultima expoziţie, 

era locul pe care figura umană, bustul, rr n ca un studiu sau 


de cunoştinţa adincă a gesturilor si fizionomiilor taranesti” lume in 
mijlocul i i din c 
si prom iilos trăit atitia ani, a izbutit să ne des lucrări din cele 
xpozitii interesante au fost în luna Martio, Ciucu- 
rencu $i Adam Bültatu. Primul este cunoscut Publiculul ee aul din 
cei mai indrüzneli coloristi. Pictor al timpului nostru, pasionat de 
formule noi, bazate în mare parte po experiențe ce au avut loc în 


CRONICA PLASTICĂ 133 


Pete. Ciucurencu a atras dela prima sa expoziţie atenţia ama- 

Primele sale opere iti dau impresia de a fi fost făcute sub imperiul 
unei porniri irezistibile, unei nevoi de a încerea potriviri de tonuri 
cit mai strălucitoare si cit mai neprevăzute, Fără să «tie ce este frica, 
el se lăsa oarecum trit de un impuls mai puternic decit toate rezervele 
ce ar fi venit cuiva din amintire, din educaţia profesională. Era ca 
un primitiv, care descoperind el cel dintilu Jocul fermecător al tonu 
rilor, se simte posedat de magia lor si devine ca o jucărie a acestor 
forte necunoscute, De aici aerul de improvizație fericită al pinzelor 
din acea vreme, dar şi inauficientile vroite aau întimplitoare de desen, 
chiar de punere în pagină, 

Fără să fi încetat de a fi dominat de patima coloritului, el si-n 
dat cu timpul seama de lipsa de un substrat solid al tablourilor sale. 
S'a pus pe lucru, şi-a strunit intrucitva avinturile, a devenit mai con- 
ştient de ce vrea, şi, mai ales, a introdus desenul în compoziţii. Astări 
0 operă de Ciucurencu nu mai este numai o combinație de pete origi- 
nale de culoare, întro oarecare ordine dispuse, ci tablouri. Au un 
subiect, care &e citeste, Obiectele au o formă, un volum, sint înconju- 
rata de ner, cum se cuvine, pe lingă că fiecare din ele a primit dela 
artist cele mai clare, mai luminoase, mai Incintütoare culori. Expoziţia 
de acum constitue de sigur o elapă importantă In viața artistului, 

Bălţatu, şi el dispus să considere o pictură sub acelaşi unghiu, 
fără să aducă nimic prea deosebit faţă de trecut, a avut o frumoasă 
expoziţie, onestă, serioasă. E] este mult mai puţin spontan şi explosiv 
ca Ciucurencu, de sigur. Aceasta se vede mai ales In obiectele de na- 
tură moartă. în care excelează, și care reclamă o observație precisă, 
o manieră lent constructivă, cum era cea întrebuințată de artist in 
Armele vechi, in Fazani sau În Vinnt. Greutatea, în astfel de subiecte, 
este să nu te pierzi în detaliile mürun!e ti inutile, redind totusi ze- 
cile de reflexe, dela un ton la altul, nuanțele schimbătoare ce iau me: 
talele, puful penelor, cu luciul lor auriu, forma asa de nesigură, dar 
totuşi perceptibilă a fiecărui fulg in parte, 

Mai sigure ca desen, mai realizate, mai reuşite chiar, orau guan 
gele, cele mai multe vederi din orase. In ele personalitatea lui Bäll- 
tatu devenea 8i mai evidenti. Printi^o bizarerie a gustului cumpărilu- 
rilor, ele au atras totusi mai puţin atentia de cit uleiurile. 


GH. OPRESCU 


RECENZII 


G. 1. BRATIANU: Bismarck und Ion C. Brătianu, 


In seria rominească a conferințelor ţinute în seminarul de limbi 
romanice al universităţii din Berlin, d-i fesor Ernst Gamillscheg, 
sub ingrijirea cáruia se tin aceste conferinte, publică o hrosurü cu 
conferințele d-lor George L Brătianu, lon Pillat si D. Caracostea, 
(Vom Leben und Wirken der Romanen, M, Rumünischa Reihe, Heft 
13—15, Jena und Leipzig, Verlag von Wilhelm Gronau, 1939). Această 
brosurá a ajuns în posesia noastră prin mijlocirea Serviciului D, A. B. 
(Doutsch-Auslándischer Buchtausch), căruia fi mulțumim pe această 
cuie, 

D-1 profesor George Brătianu, nu se ocupă in cadrul conferinței 
d-sale de ansamblul relațiilor dintre cancelarul de fer al Germaniei 


tei romi- 
neşii. D-sa se rezumă la douii momente principale din viaţa Statului 
Romin si anume la Congresul dela Berlin din 1878 si la adeziunea 


un contact mai strins cu acesta şi i se adresează cu incredere în mai 
multe rinduri, orideciteori Rominia avea dificultăţi cu vecinul austro- 


RECENZII 135 


Rominiei la Tripla-Allantk. Brătianu a pomenit încă de atunei -- 
faptele sunt consemnata în memoriile lui Bismarck — de eventuale 
pretentiuni ale Italiei în ceea ce priveşte Corsica, Nizza wi Savoia şi 
poate chiar si Trientul. Convins de faptul că puterile centrale repre- 
zentau — atuncr — în politica international „principiul stabilității 
*$ păstrării”, Brătianu a lucrat din toate puterile pentru o aproplere a 
ţării sale de aceste puteri, prin tratatul de alianță dela 1883, fără a pri- 
mejdui interesele Rominiei sau idealurile sale viitoare. 
Dar conferinţa d-lui George Brătianu este interesantă și prin 
aceca că né dovedeşte cum în tot timpul guvernării cancelarului de 
fier, politica țării sale față de nol, nu a fost niciodată prea bine- 
voitoare. In niciun prilej, țara noastră nu a fost socotită mai mult 
"lecit un pion secundar pe scindura de sah a puterilor centrale. Can- 
celarul Bismarck a fost si inainte şi după incheierea Triplei Alianțe 
un conservator traditionalist, un junker prusac, partizan al unei po 
litici de neagresiune fatü de Rusia. La masa congresului din Berlin 
dela 1878, Bismarck a tratat cu destuli brutalitate po delegati ro- 
mini, eu scuza că „impărtăşeste in ceea ce priveşte chestiunen terito- 
riulă, opinia ministrului Rusiei, dar că are in , vedere. mai puţin 
interesele Rusiei, cit mai ales pacea durabilă a Europei", Au trebuit 
intervenţiile mai mull anu mai puțin energice ule trimisilor Anglici, 
Lordul ury si Lordul Beaconsfield, pentru ca plenipotentiarii 
romini să poatá prezenta doleantele Roralnioi, In chestiunea libertăţii 
pe Dunăre — căci după cum spunea Lord Beaconsfield, problema ba- 
sarabeană este de fapt orar imm pe Dunăre — Bismarck a 
fost, fără rezervă, de partea Rusiei, 3 
e Mai tirziu, chiar cind s'a discutat alăturarea Romtniei de pus: 
rile centrale, în 1883, cancelarul Bismarck, aştepta tratativele de 
Viena, nu atit pentru faptul că aducea Rominia în orbita &ustro-ger- 
cit mai alea pentrucă mai spera încă într'o înțelegere eu Rusia, 
„căci o înţelegere cu Rusia e. — păstrarea păcii, mult mal fn- 
tă decit o înțelegere cu Hominia”. i 
E toate încercările lui Brătianu de a insera fn rai beznă " 
puterile centrale clauze favorabile Romîniei, el s"a lovit parearea 
fiițişă, chiar intrasigentă, a prințului Bismarck, Acesta spune ud A 
tului Reuss: „Pentru Rominia e de sigur o mare ispiti ve germ ie 
oalbilitate juridică pentru „pofte revendieatorii rominesti ; p Ws 
Nistru aau cooperarea a circa două milioane dè eR um Á 
ermani. Și, în altă ocazie, Bismarck spune despre lon Bră NM m 
1583: „Am avut impresia că el (Bratianu), " genre gp Be good X 
lanţ ensivă cu participare la 
yeso perles cezar ye defensivă”. Pentru Bismarck, chiar in srpa 
sima ideea intelegerii cu Rusia, era predominantă, „L-am ree ape 
de accea (lui Brătianu), că atit pentru Austria, cit și pentru că ^ 
ršaboiu cu Rusia, fie chiar un Veo Yioineton. creme iem M pr. 
întotdeauna (sublinierea recensentulu Pa eng Jf oa 
şi pe care, prin '« 
țrebui să o evităm, pe cit ne sti in putin ; Arist 
ii ă-l provocám, ci 4i- Imp 
IRIE pestes da poon Du Voima destul de cunoscut de aitfel, ni-a 
Materialul acesta documentar, destu 
n i d-] George Brătianu, prin 
fost din nou adus In cunoştinţă de către rss 
i tăzi, e] ne poate fi de un in 
conferinţa d-sale. In împrejurările de astăzi, 
tiva istoriei, cercet&m paraje- 
€utabil folos, mai ales dacă, in perspec breast 
i i permanenta liniilor generale de p € 
ngg A appar Pai personalitatea lui lon C. Brătianu na 
est us — pel puţin nouă — altfel decit conferentiarului. apr vie 
pare cl, în ceea ce priveste politica tomtar” m Boden ot aia dea 
t a stüpiínit, ci unu] care sa je 
Meise. De eixu că, infeodind Rominia puterilor centrale, a mos poli- 
ticei externe a țării sale o stabilitate de trel decenii. Dar infeodarea 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aceasta nu à pornit dintr'un crez superior sl lul Brătianu, nu dinte 
intuiție genială a politicei externe europene, ci mai mult silit de Im- 
prejurări. Foloase directe politice nu a avut prea multe. Impiedecăurt 

incontestabil că a avut destula. Dacă în aceste trei dacenii Ro- 
mmia s crescut In prestigiu si în putere, nu alianța dela 1883, ci com- 
junctura penerală europeană, favorabilă păcii şi desvoltürii economie 
a fost cauza principală. Dacă în acel răstimp s'ar fi intimplat o con- 
flagratie europeană, nu credem că beneficiile pe care le-am fi recoltat 
ar fi fost insemnate. Credem dimpotrivă că s'ar fi repetat spectacolul 
dela congresul din Berlin din 1878, cînd plenipotențiarii romini tele- 
grafinu la Bucureşti: „Drepturile Statelor mici sunt Lu primejdie de 
* fl jerífite sau aminate pentru alie vremuri“. 

LAZĂR ILIESCU 


ION PILLAT: Rassengeist und voelkische Tradition in der 
neuen rumaenischen Dichtung. Colecţia „Vom Leben und Wirken 
der Romanen" Jena und Leipzig, Verlag von Wilhelm Gronau. 


În seminarul de lim romanice dela Berlin, dJ Ion Pillat, lau. 

a de ger M rona y poezie și-a desvoltat, mal E 

cu ul de mal su - A . 

QN ny Enio pune la dispoziție, il Zelea IUIS PERS ca 

-1 Pillat arată caracterul specific al poeziei romi i, în fun 

$e ,insularitatea^ elementului romanic în oceanul ară tipi 

Europei, Rominul este, după afirmaţia d-sale, „carpatic, dar în acelaşi 

timp si mediteranean, gratie corului sudic al țării sale şi influențelor 

ancestrale ilirice şi elene, anterioare cuceririi romane". Conferentiarul 

romin legitimează interesul pe care îl are pentru studiul limbii gi 
literaturii romtne prin faptul că „rominul este singurul 


ren Mintuitorulul. Pe lingi ortodoxism, mai trebue adăugat carnete 
rul pastoral si agricol a! poporului romin, care au determinat poezia 
populară. D-} Pillat, citează în această privinţă „Mioriţa“, una din 

Eminescu Cintecu 


demă a liricii romine nu este decit „reluarea în mai mare $i ma! 
adine a lumii de idel poetice a cintecului popular", Din această con- 
topire organică a poeziei populare cu caracterul etnie romineae se 
explică nereusita încerefrilor „constructorilor linguistici de azi, care 
ar dori să creeze o limbă noua poetică, valabilă pe plan internaţional“ 
și care nu nu creat decit un jaryon lipsit de răsunet. In continuare 
ideilor d-sale, d-| Pilat ajunge la concluzia că cele mai curate opere 
poetice sunt cele cu caracter pur liric $i cu substrat > 
lar, acele în care pulseazá singele si firea romineaacă, In ilustrarea 
acestei afirmatiuni, d-) Pillat, binavoeşte să citeze o poezie a d-lui Vol- 


RECENZII 137 


culescu si două poezii proprii. Spre deosebire de poeziu germană, care 
e un dialog între Dumnezeu şi Orn, de cea franceză, care e o consulr- 
rare tragică a individului între semenii săi, poezia romină este „cin- 
tecul de salvă al Incadrării omului în Natură”. O vinti pastorală 
veche de mii de ani, a fost In stare să împace în poezie omul si Na- 
tura (vezi Mioriţa), 

Poezia romtni este decl naţională, Nu în sens repulsiv, ei în sens 
asimilator. Chiar Hrica moderna. eu toate că sa urbanizat de citera 
decenii, mai păstrează încă mirosul reaván al gliei țărănești sb at- 
mosfera patriarhală a satului. Niciun poet romin nu a încorent să se 
depürteze dela acest imperativ. Acolo unde s'au făcut asemenea incer- 
cări, deopildá unde s'au introdus elemente urbane si mestesugăresti 
în poezie, cum a fost cazul la Arghezi, rezultatele nu meriti să fie 
amintite. „Ce e mai bun în literatură si artă, datorăm satului si tut 
dela sat asteptăm cintecul viitorului nostru, care să desprindă din 
sufletul popular, valorile necunoscute. ridicindu-le pe plan european”, 

Menţionăm frumoasele traduceri din limba romină ale dlui Fritz 


Thunn. 
LAZĂR ILIESCU 


ALEXANDRU MACEDONSKI: Opere. Il. Teatru, Ediţie 
criticiă cu un studiu introductiv, note variante, de Tudor Vianu. 
Edit. pentru literatură si artă „Regele Carol II, 1939. 


După cum se stie, d. Tudor Vianu lucrează |a o foarte cuprinzătoare 
ediţie critică a operelor Iul Macedonski. Cititorii nostri îsi mai nmintese 
poate că d-sa a proectat această editie în patru mari volume: 1, Poezin 
lirică; 2, Teatrul; 3, Proza beletriatică $i 4. Critica si eseul, Pină nct 
au apărut primele două volume. 

Despre intiiul, suntem în miisură să afirmăm că, prin felul cuui 
n fost compus precum $i prin luminoasele studii introductive, n d^- 
terminat o revizuire a opiniei generale despre poezia lui Mncedonuhi. 
făcînd să sporească stima cu care fusese privită mai inainte chiar de 
cunoacătari si să se lărpenscă cercul admirstorilor. Putem de asemenea 
afirma că pe baza studiilor d-lui Vianu, ce înlovărăşenu acel volum, 
consacrat poeziei lirice, istoria literară va trebui în viitor să acorde 
un loc mal important poetului, care a ajuns de mai multe ori pină 
la adeviirale culmi lirice, fiind In acelasi timp singura tradiţie romi 
nească n modernismului nostru, 

Azi ne aflăm in fața celui de al doliea volum din ediţia d-lui 
Vianu. Noul volum cuprinde activitatea dramatică a lui Macedonski, 
căreia editorul i-a rezervat un volum întreg „văzind xtáruinta prepet 
pării acordate de poet acestui zen Jiterar", Sunt tipărite în e] toate 
încercările poetului de acest fel, Criteriul antologic adoptat de edito: 
pentru poezii a fost părăsit în noun ocazie, pentru a se lăsa loc acetuia 
de „opere complete“, Lucrările tipărite astfel, fără a se lua in seamă 
valoarea lor dramatică, se numesc: lade, Unchiagsul Sdrdcie, Rome 
şi Julieta, Cuza-Vodă, Saul, Reste lui Dante, Le Fou?, Gemenii, dn 

ie a nt din Medea. , 
od sedes din insirarea tillurilor, este si o piesă scrisă in 
frantuzeste, ceeace aminteşte $i In acest volum, bilingvismul literar 
al lui Macedonski, precum si încercările lui de a cuceri în Europa o 
notorietate, pe care tara lui i-o refuza. De ultfel, pe drept cuvint, Milea 
să punem Le Fou? în fruntea producției sale teatrale, deoarece acens 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


piesă reprezintă, între toate celelalte, după noastră, nivelut 
matic cel mal Inalt atins de autor. n Ren re asr 
wa afi meşteşugul scenic arati că puțin mai trebuia pentru ca piesa 


stiri 1 
— ME ucrare? Să lăsăm pe eminentul critic-editor să ne 


„Cele patru rapide acte ale comediei rezin parte cariera 
bancherului (personajul principal, [en pp a od cda qe care, 
prin cresterea de necrezut a capitalurilor sale, speră să dăruiască 
Franţei egernonia cucerită pink acum numai de Napoleon. Atmosfera 
generală este a marelui capital international, cu nenumiáratele-i drame 
decise in biurourile unor caleulatori abstracti. O speculație fericită, 
în care cad victime nu ştiu cite instituţii bancare de peste Ocean, este 
pentru acest Napoleon al finantei, Austerlitzul. Dar o nouă speculație, 
orientată impotriva unor adversari puternici, amenință să devină 


virea acestora şi a întregului personal devotat al casei, 
yu. a al strinsi în jurul 
: - jte V asi după o oscilație primejdioasă, clstigase totuși intreprída 
Este sigur că Macedonski a dorit un su rău 
lut, Unele in neajunsurile plese se introduc pe aecasti poart ere 
1 cu multe elemente de cuget parizian, 
poetul nu dispretueste niciunul din mijloacele v- 

t lucra putern'c 
asupra spectatorilor sau care pot provoca fnsási r vtt scan- 
dalizată. Ua citeva ori dialocul se revarsă peste Pas pe vei aa 
: Enea » adresează direct publicului sau isi permit aluzii trana- 
RE de vioi ca ace ai Princi Rete s între sală de spectator 

c xp e ta 
Un agio voriger € tree pu "hb. deir eee v s 
prin vioiciunea ritmului et M Mc MN ai else vs da dei 
A doua operă dramatică originală este tragedia biblică Saul 
Fiind scrisă însă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, degi d, Vianu 


operă postumă en si Le Fou?, cu deosebirea numai că di 
by arată d. Vianu la „note“, „un scurt fragment a ires 
Y din 20 Noemvrie 1921, sub titlul: Dante väsind pe iubita sa". 
ce poate fi redusă invenţia din această lucrare? Cu vorbele criti- 
cului-editor, „Dante este un simbol. Marele poet florentin, pribeag şi 
bolnav, nu poate muri, pentru că n'a scris încă ultimele sase tertete 
Macedonski 


ca invenţie, dar fără posibilităţi dramatice. 
In rest, avem de n face cu localizări, adap traduceri, 
"Unchiapul Sărăcie, Romeo yi Julieta, 3 Dea cr geni 


RECENZII 139 


Medea). Retinem măestria cu care e minuit limba noastră In Unchía- 
sul Sdrdcie: 


PAVEL 


la dăntr'o parta gluma gi spune-ne, turată, 
Cà spre apus, e bolta de tot întunecată; 

Nu e mijloc, pe-aicea, prin sat, să na faci rost 
Ca zd aflăm la noapte si noi vreun adăpost, 
Ca nanem chioară'n punga și suntem gi streini. 


TARANCA 


De merge astfel treaba, paci printre vecini, 
Zău nu cunosc pe nimeni, cu voia dumitale, 
Un biet ertmpei de a(d să-l dea [ard parale! 
Ar fi, nu exte vorba, un suflet de mogneag. 
Ce pe in noi se afl vremuri lungi pribeag... 
Un drept om cu 'hdurare, Mog Popa chiar tt ştie 
Dar vezi că lumea-i zice: Unchiasul Sürücie! 
E îmbrăcat în xdrente ca şi un cersetor... 
L-au pomenit bâtrinii, — bătrin, — că-i vrăjitor 
Zic unii, iar mos Sandu, zicea, antri, că soortea 
Nu are să-şi mai schimbe că i-a murit chiar moartea, 
Cu toate astea bine el a făcut în mulți, 
De wo fi la guri rete să crezi și să asculti.. 
Pova(d tnfeleaptd a dat la multe fete 
Si n'a lăsat [iazăi ca să Le dea pe bete! 
Pe mulți din trindăvie îndata i-a sculat, 
A'nbogățit prin muncă pe citi l-au ascultat... 
Acum, de vă e pottă, la el pot a vă duce: 
Săracii dau din pline ia mai săraci sü'mbuce 
Si dacă n'au sub vatră vr'o bilbire de foc 
Pot lesne călătorii să afle clteun loc. 


Expresii ca „a nu avea chioară 1n pungă”, ,anfart", „a da fatele 
pe bete", .bilbüre de foc", ete, dovedesc o posesiune In adevăr admira. 
bilă a limbii nonstre, la părintele modernismulni romiîneac, Do altfel 
însusi Macedonski declarase, în rindurile cu care intovürisise publi- 
curea piesei In Literatorul (1881, IE, 3—4, indicatia dlui Vianu), că 
nu vroise sii facă altceva: „Tinta ce am urmărit a fost limba”, 

Se înţelege că nu putem ocoli întrebarea de sfirsit: Există un 
ieairu macedonskian? Rüspunsul afirmativ, după cele co am văzut, 
ar însemna multă usurintá din parten celui care l-ar da. Cu toate 
acestea, cunoaşterea încercărilor scenice, a tuturor, fără deosebire de 
valoarea teatrali, după cum le-a tipărit d. Tudor Vianu, luminează 
încă odată interesantul portret psihologic, pe care criticul editor ln 
făcut ncestul poet; si, de n'ar fi decit Introducerea și Notele d-lui 
Vianu pline de măsură critică si sugestii variate, și volumul cuprin- 
zind activitatea dramatică a lui Macedonski tot ni Sar justifica In 


toată masivitatea lui. 


1. E. TOROUTIU: Studii si Documente Literare, vol. VI, 
„Junimea“, Institutul de arte grafice ,,Bucovina", 1939. 


A : » 

Un neu popas, scrie d. L E. Toroutiu in prefatá, facem cu ace 

I ; colecția „Studiilor şi Documentelor Literare”, 

€) Vides volum din e inci "toi pentru perioada ,Junimii". Retinem 


se deschide Incă i 
Mun, ie rindurile citate aci, deonrece cuprinsul volumului in ceeace 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


priveşte autoblografia d-lui N. Petrascu, document subiecti trodu= 
nrhitrar întrun corp de adevărate documente, face pe cititor A NET 
pină la un punet că directorul Literaturei pi artei romine, ar fi repre 
zentat in mişcarea culturii noastre o altă direcţie decit aceea a lui 
Maiorescu. Incit găsim că, foarte nimerit, autoru) colecţiei atrage aten- 
tia din capul locului asupra limitelor ei junimiste care Inglo- 
hează şi mişcarea dela Literatură si artă română, Același lucru se 
desprinde şi din întinsa Introducere a d-lui Toroutiu, în care rolul lui 
Titu Malorescu oste arătat în adevărata lui lumină si este ferit de 
iecit unuia şi altuia, chi au güsi cu cale să-l micşoreze după 


cu, 

interesantă ar fi în sine ca povestire plăcută ce este, am di cutia 
, Petrascu afirm 
Literatură şi artă romina n insemnat altceva decit Convorbiri NOCT 
ceeace revine la a spune că după direcţia culturală Maiorescu a existat 
o direcție Petraşcu, Nu mai stim acum să arătăm cit subiectivism 
contine o asemenea afirmaţie, multumindu-ne cu afirmațiile d-lui 
Toroutiu, din Prefat4 si din Introducere, după care ne aflüm încă In 
perioada junimismului. In iegüturi tot eu d. Petrascu si anume cu 


rozitate si recunoştinţă, adică maiorescian, poetului? Dacă e 
ste a 

A trebuia să oblige la pudoare, Ja discreție absolută, la iens 

nuire care Jui Maiorescu i-a adus atitea necazuri nină ce, abia după 
— Jui, totu! reiesind din documentele publicata de altii, sa putut 
: - tă marele critic a fost singurul ajutor, de toata felurile, al poetu- 
ui. Și cu aceasta, să trecem la documentele propriu zise. lată, în 
oarecare legitură cu chestiunea de mai sus, două fragmente din scri- 
De lui Maiorescu către swa sa Emilin Humpel din Iaşi: „Dragă 
- m Y. pentru Eminescu se güsesc momentan în păstrarea mea 1.140 
me (Regina a dat 500, încă înainte de a-i fi vorbit, deoarece este în 
Sinaia), Se va mai tine nici o conferință, cu intrare, în folosul lui. 


franci, ne vom putea gindi Ja transportarea lui la Viena". (Scrisoarea 


numai de formă, ca bibliotecar a] Universității lasi 
» ?85 franci lunar. Postul de biblintecar f bonet armiger mod 
Larhjani — un burghe» hortos și ca atare împrietenit cu Aurelian. 


poetului n. r} n'are, fireste, nici | 
acolo suma lunară pentru întreţinerea Tui, gonna peti 


- 


llo Lud qam, a 


NE 


RECENZI 141 


uduna in laşi şi în tot cazul rog să se rezerve partea mai mare pentru 
Bucureşti, Eu voiu trimete regulat partea fixată de voi. Se intimpliă 
ceva neprevüzut si este nevoe de bani, telegrafiati-mi si imediat mă 
voiu conforma. Si-acum, la revedere, Incep abia miine să rüsuflu 
Alaltăeri am avut una dintre cele mai furtunonse sedinte la Cameră 
şi o încordată sesiune la Academie, Cind l-oi stie pe Eminescu plecat, 
ajuns cu bine si uşezat în Iasi, atunci abia îmi volu permite să mă 
zindesc Ia ale mele. Tare ar vrea el să aibi un pat cáldut într'o cameră 
a lui, se înţelege alături de cea a unui prieten, care să-l îngrijească 
cel putin de mincare”, (Scrisonre datată Bucuresti, Vinerea mare searu. 


De o însemnătate egal sunt si scrisorile lui Duiliu Zamtirescu, 
Se stie din corespondența cu Titu Maiorescu, publicată de d, En 
Bucuţa, că Duiliu Zamfirescu a fost poate cel mai remarcabil talent 
epistolar, pe lingă ceeace reprezintă în epică si lirică, din întreaga 
noastră literatură. Acelaşi om ne apare si din scrisorile publica!e în 
acest volum, Sunt adevărate pugini antologice, a căror lectură desfa' 
neintrerupt. Numai tonul este altul. camaraderesc (scrisorile sunt 
adresate d-lui N, Petrascu) faţă de acela pe care i-l impunea Malorescu 

lată; „După cum vezi, eu mă gindesc ln Castellamare de vre-o 10 
zile, şi miine sau poimiine mă duc la Sorento, pentru nlte 4 ori 3 zile, 
Aici se află toată societatea napolitană, duci şi prinți din toată lumea 
E un caraghioslic complect. — Dar noroc că natura e lertătoare, iar 
frumusețea ei blindă si fnnaltă ca luna. E un farmec nespus să te 
preumbli seara pe ternsa hotelului Margherita, intre două fete aprinse 
de Joc, una blondă, plină, cu fruntea deschisă si fără moţuri, — mita 
brună, n dracului, cu buzele întinse spre sárutare, — pe cind în faţă, 
drept in fati, focul Vezuviului colcăle a primejdie, — lar din dos, de 
peste munţi, răsare luna... Si se aude glasul unui banal conducător de 
Cotillon, Marchizul Hrancaccio, prost ca un picior, caresi chiamă 
cápritele la ramuri verzi; iar ele rămin pe corhaná, colea eu büdia, si 
urmăm a ne spune versuri de-ale unuia sau de-ale altula, dar mai cu 
senmă de-ale lui Carducci, căci cen blondă. fiica Contelui Codronchi 
prefectul de Napoli, e prietenă personalá cu poetul. Si pe cind eu pul 
cite un accent anapoda, ele mă îndreaptă si rid, iar cind ele o dau prin 
dialectul napolitan, vine rindul meu să le rid, — şi ja așa, mai cu una 
mai cu alta, se duce noaptea. A doua zi, În bii la Pozzano, treabn se 
încurcă rău de tot Majoritatea înnoată ca toporul. Si apol unde 
ne'nsirăm în coada unei luntre, prinşi de cite o fringhiuţă. patru ori 
cinei hoidăi, cu tot atitea codane şi fuori!.. Luntrasul ese la larg, iar 
noi in apă, ca scrumbiele, ne virim unul întraltul; $ cum e marea 
sugubatá, apoi mai încaleci pe d-na baronni, ori prinzi de d-na conteaă 
de fundul nădragilor. Citeodată, li se udă părul si ca să-si aseze coditele 
la loc, nu nevoe de amindouă miinile. Atunel o iei toată In bratá, pe 
cînd cu mina stingă te ţii de funie, 31 noroc că treaba se petrece în 
mare, căci altfel.." (Scrisoare datată Castellamare di Stabia, 17 Au 


t 1889. 
E Asa încît, für a mai menţiona celelalte documente din restul 
volumului, toate avind valoarea lor de îndată ce provin de In mai 
toti oamenii nostri de cultură din ultima parte n perioadei junimiste, 
nepretuita arhivă. publicată de d. I. E. Toroutiu, constitue o mare ho- 


găţie de iavoare pentru cercetători. «e 


DR. IOAN ST. PETRE: Nicolae Costin — Viaţa si Opera. 


București, Tiparul Românesc, f. a. 


Dacă în istorlografia si istoria literară romineasci întiinim in: 
truna numeroase rori şi confuzii, explicaţia nu poate fi decit faptul că 


142 VIAŢA ROMINEASCÁ 


sa păşit prea devreme la alcătuiri de sinteze fără ca maj Intli 
elaborat monografii speciale asu ri i dte 
Ain petala iri, soil curl ate, o, ei 
nu ca, printr'o amănunţită studiere a unui 
biect, să lămurească fragmentar faptele, i uxiile E 
— ta Mini pape între, Pa ar aes mr 
unes ce se depune în alcătuirea monografiilor este din cele 

ingrate, lipsa de bibliografii ci nigreui oarte mult mr 
MM perg cae a etai la peo d d í ra 

u e de ncest gen trebuesc privi aceale 
eder rq an met ca pes coneideraţiuii 84 pi eee dan 
epe perei, care trebue să se bizue doar pe valoarea 


Acesta este cazul si cu monografia: Viaţa și opera lui Nicolae 

Costin”, cel dintii studi alitti : 

mee : u inclinat personalităţii $i activităţii cronicaru- 
Autorul ei, loan St. Petre, a strina In inile cărți 

ronse date ouo nele inedite chiar — asupra. Vieţii eod eos irere 

ey bred asupra cuprinsului tuturor manuscriptelor lui Nico- 
Munca autorului se cuvine a fi sublinia dar 

bue precizat că lucrarea sa cuprinde Marinas reli gor pe Mer 


loan St. Petre şi-a împărțit lucrarea în : L Biografi 
2: istorioaratia moldovenească pină la rb Mor mezi pese 
a zidirea lumii; HI Alte lucrări ale lui N. Costin; si IV, Omul şi 


In legătură cu această distribuire a materiel avem de observat că 


Pentru cine ar vroi să controleze afirmaţiile fácule de I 
Petre, munca ar fi din cele mai dificile, deoarece autorul eder 
lui N. n, de cele mai multe ori face trimiteri de felul acestora: 
Neculce, Letopisete publicate de M. Kogdlniceanu p. 230, ori Letopise- 
[ele au trei volume şi două ediţii, deci pentru a afla trimiterea dela ph- 
gina 25) e nevoe de răsfoit şase volume; sau Docum, LXI 87, Academia 
eeepc drea do) K; pon. în Jst. lit, romin, In care din numeroa- 
ale li urii romine, în 
orga ac A de ce editie şi volum, a semnalat N, 
nr, L Șt Petre nu face nici o distincţie Intre a 
gum cînd citeark. De pildă: V. A, Urzche: Miron Costin T. hg gri 
reche o. €; ori, Neculce: Letop. 111. Pentru cine nu este familtarizat 
cu izvoarele istorice văzind aceste trimiteri va crede că V. A. Urechia 


cu trimiterea: Neculce: Letop. IHI care se referă In 
neas : - HI, eni cel de al treilea yo- 
AI Howe m C artes de M, Kogülniceanu, in care se află tipă- 


Uneori însă L St. Petre dA ci i 
lunt, cum este cazul la paginile Bir as a aaia Matei (fe iile M 


did De asemenea el face confuzie între două reviste, foarte cunoscute, 


: Arhiva, revista pentru Istoric, Arheloogie și Filologie (885. 


Buc. Anul HI, vol. V. Ori se stie că Arhiva a apărut la laşi în 1859, 


deci nu se putea ca anul TII, să fie din 1885, iar titlul acestui periodic 


— ^ ue 
1 


A 


RECENZII 143- 


este; Arhiva societăii știinijice si literare. I. St. Petro, a luat primul cu- 
vint din titlul acestei reviste, fondată de A. D, Xenopol, gil dr pe 
riodicului scos la Bucureşti de Gr, Tocilescu: Revista pentru istorie, 
arheologie gi filologie, făcînd din două reviste distincte, una singura. 

Dar, şi la însușirea bibliografiei consultate, |. St. Petre comite 
numeroase greşeli neadmisibile. Astfel citeazü sub Nr. 69, 70, 71: Teo- 
dor Codrescu: Uricariu; iar aub Nr. 72, 73 Uricaru fără nici o altă imli- 
catie, ca si cum ar fi vorba de lucrări diferite. Cit priveste ordinea pe 
care trebue so ocupe in lista bibliografică, fiecarea autor, nu putem 
spune decit că ea nu existi, deoarece I, St. Petre îl așează pe I. Bianu 
între Ghibdnescu. şi Giurescu; Gh, Constantinescu-Rimniceanu, intre 
Presta şi Revista  Isloricd; Th. Codrescu, între Ureche și Uricani, 
ete., ete. 

Erori ca cele amintite mai sus, abundă în lucrarea lul I. St. Petre, 
nu este însă locul aici să le InsSirám pe toate, dencela vom încheia cu 
alte citeva observatiuni. 

Capitolul II din partea 1 a lucrării, în care autorul încearcă să 
tacă o sinteză a istoriografiei moldoveneşti pini la N, Costin, si in care 
sunt enuntate părerile diferiților istorici, e lipsit cu totul de indicarea 
locului unde aceştia şi-au enunțat aceste păreri. Acest capito] este re- 
dactat nu cum pretinde un studiu, ei ca un aricol de gazetă, 

La pagina 2653, loan St. Petre, vrind să demonstreze că N. Costin, 
este un istoric, scrie: „Prin faptul că insirü în ordine cronologică - 
din diferiţi autori pârerile istoricilor, şi chiar adesea le discuti — spu- 
nindu-si uneori părerea sa personală, !rebue să-l vedem ca un istorie 
si nu ca un simplu compilator”. Ni se pare că I, St. Petre, nu eunoasie 
moţiunea cuvîntului compilator, cind face nsemenena afirmaţii, degcein 
ii venim în ajutor, dindu-i o definiție curentă a acestul cuvint: compi- 
lator este acela care slcütueste o lucrare prin Imprumutare de pasagii 
din operele altora. 

Dar, L St. Petre face si greseli de transcriere, atunci cind citează 
fragmente din opera lul Nicolae Costin, Un exemplu: La pagina 23, 
transcrie: „Intr'acest vremi sint şi Răcheştii, cind textul corect este 
,Intraceste vremi sînt Sireneştii” (cp, M. Kogillniceanu: Letopisete L 
Miron Costin, p, 304, rind 10 şi C, Grecescu: Mărturiile Comisului Istoc, 

„4 r, 4—5). 
a In sfirsit, pentru a Incheia, vom cita doar un singur exemplu, din 
multele pe care le-am putea aduce, supra stilului în care autorul ms- 
nografiei despre N. Costin, şi-a seria lucrarea: „În a doua jumătate 6 
secolului XVII, in. Moldova, Miron Costin, studiind la şcolile din Pw- 
lonia, s'a entuziasmat de originea nobilă a neumului sáu (p. 9). | 

Concluzia ce se desprinde dintr'o stenti cercetare à lucrürii lui 
loan St. Petre este că en trebue privită cu multe rezerve In ceeace pri 
veste prezentarea materialului inedit, ca si filiatis manuseriptelor hl 
N. Costin. unde de asemenea sunt unele observatiuni dé făcut. 


AL IORDAN 


ŞERBAN CIOCULESCU: Viaţa lui I. L. Caragiale. Edit 
Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol II", 1940. 


In ultima vreme, biografia romantalá constitue mal mult decit a 
vogă, o obsesie. Cel mai popular seriltor şi cea mni lucidă minte à vea- 
cului trecut îşi caută încă pana de mare talent care să-i ovoce chinul. 
O caută incă, deoarece abla după studiul solid documentar și poziția 
înalt dialectică cu care emeritul cercetător, d-l Şerban Cioculescu, vine 
să uniple un gol resimțit în istoria literaturii romine moderne, abia 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ae i va putea fi vorba de o justă romanțare a vieţii lui Ton Luca 
Ca ale, 
onsiderind diversitatea aspectelor vieţii eroului său. autorul nu 
se sfieste să-l alăture celuilalt original al ei universale, Intem- 
nitatului Oscar Wilde, Sarcina restabilirii adevărului asupra datelur 
vieţii marelui nostru clasice n'a fost dintre cele mal uşoare. Prejude- 


vate (ca acele ale lui Octav Minar) sau, pur şi simplu, explicate de ig- 
ros comentatorilor; şi, in cele din urmă, verificarea nenumărate- 
lor ghidusii puse în seama farseurului inteligent ci zeflemistului coro. 
siv, care fusese Caragiale, Nota specifică n exiatentel scriitorului si ga 
xetarului era ocolită in complexul de anecdotic faci] 8peculabil, dra- 


vie, fie ea chiar a celui mai temut pamfltear şi a celui mai tempera- 
mental scriitor, Aşa a fast incercarea apologetică a d-lor B. Iordan şi 
Lucian Predescu: Caragiale, tragicul destin al unui mare scriitor, care 
plasează, cu naive mijloace de exegeză, existența „marelui scriitor“, 1n 
anodinul obişnuit ,,XIX-éme siécle", al vieţii de cafenen. O bibliografie 
migüloasá, de erudit, şi extrem de ingenios utilizată, garantează ren- 
sita deplină a volumului masiv documentat pe care ni-l prezintă anul 
acestu distinsul literat, după o foarte îngrijită editare a Operelor ace- 
luiaş epocal minuitor de condei. 

Curtea incepe cu o prezintare cronologică a faptelor legate de exis- 
tenta omului său: „1812, Luca, fiul lui Stefan şi al Mariei, se naşte la 
Constantinopol, In. Septemvrie, Domnitorul Ioan plecind cu 
Firman, Îl in, probabil pe Stefan, în suita sa, ca bucătar... lată. deci, 
pe bunicul „arnăut” despre care Caragiale va aduce vorba de cite ori 
va găsi clipa prielnică, fie explicindu-si, la o întrunire politicii, groaza 
de à fi „trimis la bucătărie“ de şefii partidului conservator, fie domo- 
lind pasiunea heraldică a fiului său natural, Matei, romancierul de 
mai tirziu al „Crailor dela Curtea „Veche“, Apol, autorul, cu o obiecti- 


nat adine pe omul ,machiaverltcurilor"* din Vechiul Regat 

De o deosebită importanță istoric-literar&, ni s'a părut „capitolul 
intitulat „Prietenii“, unde cu mălestrită pană, d-l Serban Cioculescu, 
intro Inchegată descripţie şi interpretare a momentului ni-l prezin:& 
pe Caragiale ca „cel mai sociabll scriitor al vremii“, 

Capitolul final, „Creion“, într'o sinteză de 0 aleasă ţinută critică, 
incununează portretul sufletesc al scriitorului, legindu-l temperamen- 
tal de spiritul latin, plin de contradicții, al intelectualului romtn, şi 
spulberind odată pentru totdeauna ucuzările gratuite ale unei anumite 
critici, despre „ultimul fanariot", depe umerii celui care trebue să rä- 
mină tnt trinităţii geniului rominesc: Eminescu, Creangă, 


, 
sn ue dimidius «d 


* 


RECENZII 145 


ZAHARIA STANCU: Pomul roșu. Ed. „Azi, 


Ceence-i dificil in un poet In plină desfășurare — si e cazul d-lui 
Zaharia Stancu — e-să încerci să-i definesti, după manifestările da. 
pină acum, structura artei sale lirice, si mai alea să-l integrezi Intr^un 
cadru, care prin necesitatea evoluţiei, I và depăşi, dacă nul va fi si 
depăşit, 

E dela sine Inteles că există unele date ale sensibilităţii cari nu se 
modific, şi ne face să presupunem in ce direcție va evolua un poet, 
căci ceeace ne rimine necunoscut sunt pasibilitütile sale de rafinament 
şi intensitate artistică. Dar si sensibilitatea ponte fi de-o natură mul 
complexă, desi să nu-şi fi găsi! încă expresia decit Intro singurii la: 
ture a ei, Poeti cari cîntă pe o coardă unică nu sunt rari. Amintim de 
de d- Philippide şi Camil Baltazar, ale căror nume ne vin acum sub 
peniță, poezia unuia zravitind în jurul unor motive de ordin cosmic. cu 
toată spaima şi Infiorarea ce-o provoacă infinitul, iar n celuilalt hri 
nindu-se din sentimentul unei iubiri purificate, angelice, fără »ub 
stant. 

D-1 Zaharia Stancu ar părea că face parte din hceensi categorie de 
poeti monocrozi, cel puţin după volumele de versuri publicate, si in 
cari numai un sentiment are rezonanță: afirmind însă un asemenea 
lucru ar fi să trecem poate usor peste unele elemente are sensibilitatit 
sale, car] nu și-au giüsit încă o formă de cristalizare deo egali in- 
tensitate, 

Dar asta nu înseamnă că acesta elemente nu există Si că ele nu-si 
vor căpăla o formulare mai energiei, atunci cind poetul fsi va fi lichi- 
dat experiență lirică, oferită pe rînd In Poeme Simple, Albe, Clopotut 
de aur si acum în urmă Pomul rogu. 

Dacă din punct de vedere al meşteşugului, prin veence contin 
finețe in cizelare, imagine, sugestie, se desprinde clar o linie evolutivă. 
tilonul de inspirație care sirăbata tonte volumele se trage din Aceng 
mediu cimpenese. Si totusi departe de-a &vea n trăsături de uniformi- 
tate, poeziile d-sale sunt ca niste variate motive de broderie, tesute nu 
cu fir de mütase, ci de metal pe conturul unui desen ascuns, Deaceen 
pentru a înțelege poezia d-lui Stancu nu-i suficlent să ie opresti asu- 
pra acestur, broderii, cari aricit de preţioase ar fi, nu sunt decit detalit 
decorative, întregite si urmonizate en pietrele de diferite culori si nu- 
anie intrun singur mozaic, Cu toale că a frecventat un mediu literae. 
care sub o altă infitisure continuă tradiţia semüniütoristü, e! nu 1-4 
lăsat o amprentă profunda, cum ar fi fost de aşteptat In un ünár poet, 
care In epoca sa de formaţie e mai maleabil si supus influenței. 

In „Poeme simple" se simte această influență, deși trebue de re 
marcat din capul locului, că şi aci sunt destule indicii cari ne arată ch 
d- Zaharia 5!aneu în afară că posedă un timbru personal, nici nu së 
incudreuză Intro Ideologie, devenită manifestă In poezia, Astfol nici în. 
serii decorativi, nici satul pitoresc, cu o precisă configurație ae ciori 
nu au populat multă vreme poczia d-sale, în care dealfel a qued M 
prospeţime de emoție simplă si gravă, Fără să i se nego acestel po " 
fiiatiunile cu Francis Jammes, poetul catolic pátruns de sensurile 
înalte si religioase abe vieţii rustice, în care Dumnezeu e prezent in 
fiecare lucru, ea se deosebeşte printrun ferm caracter de PN 
Contactul eu Dumnezeirea se face în mod elementar $i instinctiv ca lu 

ys în care sunt vii sensurile naturii, fără umbră de spiritualitate, 
Naturismul lui Francis Jammes vine însă dintro revelație mistică, 
dintr'o înțelegere à simbolurilor, pe care el le intuieste în existenta 


naturii. 10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


In poezia d-lui Stancu natura e trăită în instinctele ei larvare, in 
ceeace contine obscur, si elementar, desi, e drept, tonte aceste instincte 
apar subtilizate în catrenele luminoase din Clopotul de aur. Arderea 
procesului liric eliminá impuritátile, păstrind doar o vibraţie, o atare 
prinsă în plasa unor versuri delicate şi fragede ca în To ştiu lacomă: 


Te ştiu lacomă şi-ţi dau în dar 

Să-ţi faci sdlbi şi centuri aurul lunii 
Argintul mărilor pentru brățări, 
Albastru amurgului pentru pelunii 


Te ştiu lacomă şi-ţi dau în dar 

ul norilor să dormi pe el, 
Pledul zorilor, să te-acopere, 
Soarele, să-ți fie inel 


Dar aceste stări au uneori o vibraţie, care stăruie si după dispa- 
ritia imaginelor reprezenate, fie că ele sunt determinate de un peisagiu. 
fie de un sentiment. Nici-o pdrere de rău (pag. 62). 


Nici-o părere de râu nu-mi culremură carnea, 
Nici-o spaimă nu-mi sparge vasele, 

Dar o furtună năpraznică m4 clatina 

Ca pe-o pădure vinjoasă. 


Nimeni, nimeni nu-mi smulge unghiile, 
Nimeni, nimeni nu-mi sfişie pielea, 
Dar o sabie nevăzută mă străbate 

Ca o luntre apele lacului 


Sau Mai Pastoral 


Mi-e teamă sd te strig, ca'ntiia oară 
Văzduhul e sonor ca o vioară 
Zarea, dac'as putea să o ating 

S'ar rupe ca o pinză de paing. 
Sesul de smalţ aleargă, se sfăramă 
De codrul cu coclenld de arama. 
Drumul e puf, pământul elocot viu, 
Hulubii joacă'n soarele-argintiu, 
Munții pe sări se clatind ca norii 
Slăvile limpezi despletesc eocorit 
Şi măgurile s'au sdltat pe brinci, 


Am reprodus aceste două poezii nu peniru a evidentia contrastus 
dintre ele, care există în atitudinea sufletească, ci fiindcă avem im- 
presia că a vedea în d. Zaharia Stancu doar un linistit poet bucolic. 
cintind în pasteluri sau catrene praţiouse holdele, lacul, livezile — 
artă de miniaturist în care fără îndoială a lucrat piese din cele mai 
frumoase — este oarecum exagerat, Forma poeziilor sale reduse în 
citeva versuri îşi are originea nu numal in serupulozitalea 
ci si în voința de-a concentra la maximum o stare emoțională, Natu- 
ralismul acesta minor, in care poetul comunică şi e familiar cu toate 
iucrurile inconjurütoare, nu-i o trăsătură csențiali a d-lui 
Stancu, Natura la d-sa nu e domestică, fără nici un mister, ei dimpo- 
tive ea secunde litente ale instinctului, pe care poetul Je presimte si 

eme ele. 


RECENZII 147 


Nicáeri această teamă fată de natura animaliei şi instinctiv& nu 
e mai plastic exprimată ca in „Dorm urși ringuratici": 


In şolduri puține, puţine 

Dorm urși singuratici şi gravi, 
Dorm pantére bát[ate şi crude, 
Dorm vulpi viclene cu coade stufoasc. 


In goldurile tale, sub pielea prea albd, 
Dorm bivoli de apă, greoi 

Cu coarnele 'ntoarse greoi 

Sin somn, cind se intorc, md cutremur, 


Căci natura la poetul „Pomului roşu” se confundă cu insisi 
femeia, cure e principiul viu a tot ce contine în germene bun și rău, 
şi-a cărei chemare o simte prin fiece fibră. Toate simţurile, auzul, 
văzul, mirosul se exaltă, capătă facultăţi mai ascuţite, mai pătrunză 
toare, descoperind asociaţii nebănuite. Astfe] i se pare că, în despletirea 
amurgului, în nori văd părul iubitei, numai părul iubitei, en e fiara 
[lămindă scrăşnind după pradă enu Pădurea vrdjitd, riu înghețat, sau 
îi provoacă senzai| pur auditive. Mtinile cintau ca pădurile. șoldurile 
nechezau ca stepele, 

i acestor senzaţii e nemijlocită, primitivă, acută. obse 
dantă prin repetiţia anumitor cuvinte: „Poate vorbeşti cu genunchii". 


Poate vorbeşti cu creytetul, 
Poate vorbegti cu cdicicle, 
Cu goldurile poate vorbeşti, 
Uri poate cu genunchii. 


Gura ta aprinsă, aprinsă 

Ride mereu, dinții rid mereu, 
Poate chiui cu unghiile, 

Poate plingi tumai cu coapsele. 


Această condensare, această repetiție a cuvintelor care ar putea 
să pară o limitare a mijloacelor imagistice şi o lipsă de respiraţie, nu 
e altceva decit expresia unej arte, pe care am numi-o, a sugestiei au: 
ditive, Prin repetarea unul ijeit-motiv, care devine obsesiv, realizează 
nu numai o halucinație à simţurilor, ci produce si o incanluaţie isvorită 
din jocul secret al cuvintelor. Delirul colectiv la primitivi e provocat 
de repetarea ritmică a unor cuvinte cu Inteles magic. Ritmul contribute 
la sensul magic al formulelor, mârind treptat elanul instinctual dia 
om pentruca odată ajuns la paroxism să treacă Intr'o stare de rătăcire 
extatică. Ceva din acest joc primitiv si magic e si în arta poetică a 
d-lui Zaharia Stancu. Temperament puternice, dar continut, d-aa a'a 
supus asprei condiţii a poeriei sale, care compusă dintro singură 
strofă sau două, are totusi densitate si lumină, cüci ceeace este remut- 
cabil la poetul „Pomului roşu” e putinţa de-a constringe o emoție 
tare, o pasiune si s'o toarne în fragilu] tipar de ceară albă al versurilor. 

Deacsea poate poeziile d-sale sociale nu au dinamismul şi forta 
ce caracterizează o asemenea poezie, desi e traducătorul admirabilului 
Esenin, în care a dovedit o vigoare şi o noutate de expresie crudă si 
plastică cu totul neobişnuită In literatura romineascá. 

Dacă în opera d-sale această energie e conținută, cu toste că elanul 
liric al d-lui Zaharia Stancu are posibilităţi de desfășurare pe undă 
mai lungă — cum neo dovedeac poemele scrise după apariţia volu- 
mulut si pe care le cunoastem din manuscris, unele din ele fiind pu- 


148 VIAȚA ROMINEASCĂ Ki: RECENZII 149 


blieate în „Viaţa romineaacă” — e fiindcă a urmării să epuizeze o 
experienţă poetică, In cure a adus valenţele personale ale unui talent 
implinit, si pe care din această clipă a şi depăşit-a. 

IERONIM SEÉRBU 


Din această pricini, cum obseryk d. Pompiliu Constantinesea, 
Toa! critica lui Sainte-Beuve 3e indreaptü spre poriret, care necesită 
această „alaptare“, şi unde ni se descoperă si nepretuitele sale cali- 
täti de moralist şi psiholog. Dar pentrucă in această recenzie vorbim 
de critic, e bine să roținerm că niciun moment, In toate portretele sale, 
Sainte-Beuve nu încetează să aibe o atitudine, care nu este nici a mo- 
ralistului $i niei a psihologului, ci a critieulul, Cind spunem o ati- 
tudine, nu © tegám de un anume principiu dogmatic, pe care dealtfel 
Sainte-Beuve nu l'a avut, — en e pentru nol o noțiune care în cazul 
de faţă, implică doar controlul lucid, examenul obiectiv, Si cu toată 
netezimea de judecată, fie că ora negativă sau pozitivă, lonul marelui 
critic n'a fost niciodată pedant, supărător prin superioritate, distant 
și rece, EI i-a fost impus do conditiile portretului, care cere oarecare 
detaşare, un ton de intimitate si simpatie, uneori punetată de ironie, 
atunci cind criticul e împotriva perii despre care vorbeşte, Desigur 
că neinţelegerea pe care a avut-o Sainto-Heuvye pentru marile spirite 
ale timpului său, vine din această neputinţă do-a se „adapta“ in unele 
»Sufleto", Reacţiile sale au origini mult mai complexe. In activitatea 
sa, Sainte-Beuve, a cunoscut trel refulüri: poetul, romancierul si mo- 
ralistul, „El suferea do-a nu fi decit un delegat al publicului pe lingă 
maestri, de-a nu se simţi maestru si crentor", cum spune Thibaudet. 

El nu pufta să uite cà nu e un creator, că poeziile $i proza sa nu s'au 
bucurat de succes. Ca orice om a avut alăbieluni. Era ipocrit, invidios 
menajind pe autorii obscuri, si tratind cu indiferenţă pe serlitari ca 
Stendhal, Balzac, Alfred de Vigny, închizindu-i în cite o formulă sn- 
mari si dispretuitoare. Dar niciodată nu a abdicat dela ceea ce poata 
pretentios se numeşte „constiinta critică”, Sainte-Beuve „s'a însetat 
adesea ori dar nu a căutat deloc să înşela”. Asa dar el a putut «A 
Kreseasc în judecata lui, dar subiectivismul nu la dus plină acolo 
incít să caute să tragă pe sfoară pe lectori, si mai ales, pe sine insusi, 

Rezervele faţă de seriltorii pomeniti mai sus, după cum am ară- 
tat, veneau din ucenstă inadaptabilitate la „Sufletele“ acestora, ei „Tra- 
meul pentru Sainte-Beuve, pentru acest. maralizt, acest analist, acest 
mare clasic, a fost acela de-n fi trait printre naturi de scriitori care 
personijicau imposibilitățile sale”. Această definiție a Jui Thibaudet, 
care se potriveşte admirabil la Ssinte-Beuve si explică în mod clar de 
ce nu a acceptat pe anumiţi artisti, poate fi aplicată — 3i nu ca o 
scuză, ci ca o realitate — criticii în genere, Actul critic fiind unul de 
adaptabilitate, e necesară o înţelegere de structură, Deficientele eriti- 
cului sunt ale structurii sale organica. Oricit de mobil, de cultivat, da 
larg ar fi spiritul lui, nu ncceptă decit ceea ce are o afinitate eu aceastt 
structură. 

Sainte-Beuve a refuzat ceee ce depăsea limitele sale de Intelegere 
estotică. Dar aceasta nu-l impledecă sä fie totusi un mare critic, 

D. Pompiliu Constantinescu a făcut bine că a insistat numai 
asupra laturei critice a lui Sainte-Beuve, căci lectura lui và confirma 
unele adevăruri ignorate asupra rostului si funcţiei eriticil 


IERONIM SERBU 


SAINTE-BEUVE: Pagini de critică, alese si traduse de d-l 
Pompiliu Constantinescu. Ed. Fundațiilor Regale. 


In jurul eriticii mal stărule la noi confuzii, care dacă nu ar exista 
in conștiința unor oameni de gust şi printre scriitori, nar mui fi ne- 


CA si în Franţa, au fost posibila interpretări felurite asupra par- 
sonalității lui Sainte-Beuve, si adesea a'a lăudat psihologul sau mo- 
ralistul în dauna criticului, care incontestabil a avut sciideri, este ex- 
plicabiL, Dar ceen ce trebue să reținem nol, si asta ca un Indreptar de 


Cum nu avem de gind să vorbim despre o disciplină intailibila x 
criticii, ne oprim aici pentru a ne întoarce la Sainte-Beuve, cărula in 
ciuda Rravelor sale erori, nu i s'a contestat totuşi că reprezintá pentru 
critică cosa ce reprezintá Hugo pentru poezie şi Balzac pentru roman 
(T. Thibaudet}, cu alta cuvinte, enorm. Ceea ce nu | s'a iertat, e că a 
trecut cu vederea sau a dat prea puţină importanţă unor scriitori dex 


cine, pe Béranger lui Victor Hugo, pentrucă l-a privit de sus pe 
Stendha! şi Balzac, considerindu-l pe coi de al doilea un „fabricant de 
romane", fiindei în întreaga lui operă nu-l citează decit o singură 
dată pe Gérard de Nerval, iar de Baudelnire n refuzat să scrie un ar- 


care cu greu vom isbuti să iesim. Ar fi poate asa, dacă ne-am însusi 
tomceptia naivă a mediului nostru literar — subliniem a] „nostru“ în- 
iru cit în Franţa problema criticului Sainte-Beuve și a criticii însăși 
o pe deplin làmurità — inchipuindu-ne că rolul criticii este să profe 
tizeze talentele noi, Un critic poate descoperi um talent nou, cum 
Noate să nu-l bage în senmă, fie dintr'o lipsă de afinitate structurală, 
fie că pă intră rs concepția sa asupra artei. 
ca nu hotărăşte în niciun fel soarta unei ere, el o expli 

o interpretează. Cu Sainte-Beuve, chestiunea e putin mal compl ur 
El nu numai că explica, dar în acelaşi timp făceu din eritică „o inven- 
Ue sí o creaţie continuă”, Analizele sale asupra unui scriitor, chiar 
atunci cind era nedrept, sunt raodele de finețe psihologică, remarca- 


uve, merge întotdeauna în inima lucrurilor şi la aceasta ð 

Te tac FP CE E 
spiritua 

un mit spiri, M poate pă I așa dar tare poate recepționa 

In ira md, incerc sa-mi adaptez sufletul la sufletul altora, 

E edes de mine; (mbrafises, caut să intru în pielea lor gi 14 fiu la 


PROFESOR Dr. D. CARACOSTEA: Die Ausdruckswerte 
der rumänischen Sprache, Jena und Leipzig, 1939, 21 pag., (in 
brosura citată la recenziile precedente), 

Autorul, care se declară de profesiune istoric literar si critic, și 


ingvist, se miră dela început că limbile nu sint studinte destul din 
e de vedere estetic, Fiind de profesiune lingvist, mărturisesc că 


150 VIATA ROMINEASCA 


nu mă mir de loe de acest lucru. Limba este un instrument cu 
practic: comunicarea gindurilor pentru a se inleani Intelegerea 
onmeni, Că mai usor convingi pe cineva cind ideile tale imbracá o 
formă estetică, este ndovărat, cel putin in unele cazuri. Cind vrei să 
obţii votul unui coleg, aspectul exterior a] cuvintárii pe care i-o (ii 
poate conta; dar cind te-ai rătăcit si ceri informaţii asupra drumului 
dela primul venit, ceea ce te interesează în primul rind este faptul ma- 
terial, jar dacă interlocutorul vorbeste urit, aceasta rămine pe plunul 
nl doilea, Nu vreau să tügüduese prin aceasta că studiile de atiliatică 
au valoarea lor, ci vreau numai să procizez că ele nu pot constitui decit 
o preocupare secundară a linaviatului, 

E adevărat că lingvistii sau ocupat pină scum foarte puțin de Ia- 
tura estetică a limbii. Explicaţia este următoarea: lingvistica este, sau 
cel puţin are pretenția că este o stiință; prin urmare se ocupă de feno- 
mene precise, cu metode constante si controlabile, încercînd să prezinte 
adevărurile descoperite sub forma de reguli consecvente, In ce priveste 
însă estetica limbii, astfel de metode nu s'au descoperit încă pină azi, 
ci studiile se fac mal totdeauna cu mijloace Impresionisté, lată exemple 
din brosura de față. 

„Sunetele tnübusite fnvàluesc pe auditor în atmosfera pămintului, 
iar sunetul limpede 4H conduce În nemărginirea mării: pdámintu'n 
lung şi marea'n larg. (p. 6). „Prin aceste rime terminate în îi scurt, 
poeţii nostri au posibilitatea să imprumute oricărei simtiri o trăsă- 
tură spre nesfirsit. Conformatia sunetului penultim al rimei şi struc- 
tura diferită a celorlalte rime care nu se termină în i lărgesc cercul 
valorilor expresive pentru aproape orice dispoziţie de spirit Rămine de 
văzul dacă această valoure expresivă lingvistică este în acord cu con- 
formaţia teritoriului rominese, care pare a conduce ochiul spre me- 
sfirsit". (p. 9). 

Cred că ceste două exemple sint suficiente; Nu vreau să spun că 
acest fel de studii sint lipsite de interes, ba din potrivă; dar este clar 
că alt cercetător ar putea simţi In nlt chip frumusețea versurilor 'ai 
Eminescu si l-ar putea interpreta, tot cu atita dreptate, altfel. De- 
monstratia nu are în nici un caz caracterul riguros ai unai expuneri 
științifice, care nu poate fi înlăturată cu nici un pret. 

. Trăsăturile specifice ale limbii romine. care-i conferă un caracter 
unic în Europa, aint după d-1 Caracostea următoarele patru: accentul 
de intensitate, mulțimea diftongilor, sunetele d 3j f în silabă accen- 
tuath, si în sfirsit, cea mai importantă trăsătură, prezența lui f scurt. 
Desigur un lingvist ar fi mult mal puţin categorie în astfel de afirmaţii, 
Limba galeză, de exemplu (vorbită în Wales), nre si accent de intensi- 
late, si multi diftongi, si t accentuat, si totusi nu pare citusi de putin 
asemănătoare cu romina. Mai mult decit atita: rusa întruneşte toate 
cele patru caracteristici pomenite, si totusi este foarte deosebiti de 
limba noastră, 

In privinta diflonzilor: limba romină nre 21, dintre care nu mai 
putin de șapte au ca al doilea element í, ne spune autorul. Cifra citată 
este cu totul contestabilă: dacă se numără toți diftongii, ei sînt mai 
muli; dacă socotim numai pe cai care au valoare fonologică, sint 
infinit mal puţini, Dar aceasta nu are mare importanță. Mai interesant 
este să examinăm nfirmatia privitoare la difiongii terminati în i. Nu 
irbutese să văd nimic caracteristic în multimen diftongilor terminati 
în i, căci In toate limhile al doilea elemen! al diftongilor este în mod 
normal i sau w (să notăm că în romineşte avem tot sapte diftongi ter- 
minalí si în u), De exemplu, în franceză, dacă nu ne lăsăm păcăliţi de 
edr etimologică, constatăm că sint tot şapte diftongi terminati 
ră * ai (travail) ei (vermeil), îi (bequille), oi (Hanoi), ui (fripoulil]. di 
Verve di (suie). Limba ungară, care are mult mai multe vocale 

noastră, cunoaşte 13 diftongi terminat în i: ai (baj ,suferintá"), 


| 
: 
| 


z RECENZII 151 


di (báj ,farmec), ei (hely ,loc"), éi (héj „coajă”), îi (mily „ce fal"), 
ij i »Pret"), oi (boly „lurnicar”), di (gómbóly ;sterh)", öl (bójt 
»post"), ui M oie Umigrant"), úi (bujtó „provoculor”), di y 
„Scorbut”), (9yăită ,colectionar"). 
In general, ideea pe care d, Caracostea $to faco despre i scurt 
este exagerată. E adevürat că acest sunet a produs unele schimbări 
în natura sunetelor înconjurătoare, dar nu numai în romineste, ci in 
cele mal multe limbi europene. Căci e falsă ideea că i scurt este o 
caracteristică a limbii romine, după cum e greșit să | se dea numele 
de vocală. Părerea serlitorilor nu interesează deloc în această privinţă, 
căci ei nu fac decit să reproducă, fără să-şi den seama, ideile pe care 
le-au primit de-a gala în şcoală, idei bazate pe seris, nu pe pronunțare. 
In realitute, ceea ce se numeşte j scurt reprezintă mai multe sunete: 
o mulere a consoanei precedente (ca în graşi), un i scurl (ca In venii) 
sau thiar nimic (pronunțarea nesupravoghiati a lul mulţi). De 
remarcal că toate aceste sunéte apar şi în alte limbi. Dar d, Cara 
costea socoteste că i silabic el însusi este o caracteristică a limbii 
noastre, căci citează din Eminescu cuvintul cfaturitor, unde i produce 
un efect specific. Din această cauză, ar fi preferat Eminescu pe cint 
lui cintee, nu pentru că cele două cuvinte au intelesuri deosebita. 
In fine, o chestiune de terminologie. Autorul lansează un nou têr- 
men tehnic, estem, pe cnre-l defineste în două locuri: „Mijloacele de 
«xprimare ale limbii cu posibilităţile expresive care lo aparțin” (p. 5} 
si „acele virtualitáti expresive ale limbii curente la care nu se nloge 
între mal multe posibilităţi de exprimare” (p. 10). Mürturisesc că nu in- 
eleg prea bine. Judecind după modelul care a servit la formarea acestui 
ermen, trebue să credem că estemul este cea mul mich unitute de 
„expresie artistică, asa cum fonemul este cea mai mică unitate fono- 
logică, iar morfemul cea mni mică unitate morfologică, Dar unitatea 
de expresie artistică ar râminea să fie definiti, după criterii pe care 
nu le pot preveden. Afară de aceaste, un termen tehnice e preferabil 
să nu aibă decit un singur in(eles.5i să fie format In mod corect după 
tiparul obisnuit n] limbii. Acesta este cazul pentru foneme din verbul 
grec phoneo derivă corect fonema, după cum din poteo s'au ajuns la 
poiema sau din hineo la kinema. Alsthema existi si el în greceste, 
$i are înțelesul de „sensatie“, Evident nu asta ponte insemna estemul, 
deci nu puf*m porni dela cuvintul grécese; dar dacă pornim din 
rortneste, csre e baza Jui? cat nu înseamnă nimic. Ce) mult ay intelese 
să «m zică Citetem, desi formatin aceasta ar fi şi eu surprinzătoare. 
Pentru a rezuma. eriticii literari vor fi poate de acord cu teoriile 
estetice ale d-lui Caracostea, dar mă îndoiesc că linpvistii ti vor urma 


metoda, 
AL. GRAUR 


BULETINUL MUZEULUI MILITAR NATIONAL. Nr. 5-6. 
Anul III. 1939—1940. Bucureşti. Imprimeria Naţională, 1940. 


Conducerea Muzeului Militar National, ne-a obisnuit să vedem 
în Buletinul ce editează, una din cele mul serioase publicaţii periodice, 
prin cuprinsul articolelor sale. prezentate in condițiuni tehnice supe- 
rioure, 
Cu numărul de față, se face un paa inainte, materialul istoric si 
documentar fiind de à excepţională însemnătate, excemind un sinuur 
articol, de care no vom Ocupa Ia sfirsitul acestei recenzii. 

Non! număr ul Buletinului se deschide eu un foarte reuait por- 
tret istorie àl Rogelui Carol L datorit generalului Grigore Constan 


dache. 
Autorul infütiseari austeritatea atmosferei In. care a fost educat 


152 VIATA ROMINEASCĂ Pai 


i sa format primu) rege al Rominiei, pentru ca apol, într'o formă 
plastică și documentată să infátiseze greutăţile pe care tinărul Dom 
nitor le-a înfrunta! si invina, pentru a înfăptui marile i indé- 
pendenţa, régatul, lărgirea hotarelor si progresul pe vieti! 
sociale, politice, culturale, economico, militare, etc. 

Po bună dreptate, observă generalul Constandache: „Pentru Ho. 
pele Carol I nu poate fi vorba de slavă, slăvirea Sa este însăşi sli 

pe care o arat faptele mari, neintrecut de mari, în care se Incadreazà 
așa de strălucit şi opera si sufletul, i A 

Profesorul Const. Moisil, în articolul „Reprezentarea simbolică 
a victoriilor militare pe tonetele antice", prezintă in me- 
dalli u bătăliilor dela: Maraton. Himera, cele ale lui Alexandru-cel- 


Mare, victoria lui Agathocles, lupta dela Salamina, cea delu Ipsus, 


succésele lui Heron al II-lea, ale lui Antigon Gonatas şi Filip al V-lea. 

Interesante contribuţii aduce generalul Al, Anastasig si col. Alex. 
Culiei, primul în legătură cu concepţia politică şi militară a lui Miha 
Viteazul, cel de nl doilea referitor la tactica de luptă a lui Basarab I, 

Prof. Const C, Giurescu, demonstrează, bizuindu-se pe izvoare, 
drepturile Rominilor asupra Dobrogei, | 

Principesa Martha Bibescu, dă preţioase indicații asupra obiec- 
telor istorice afiütoare 1n Castelul Mogoşoaia, iar generalul Emil 
Coamuţă, asupra Cetăţii Bran. h 

Deosebit de insemnate, informatille Lt-col, C. Franc, privind in- 
ceputurile Marelui Stat-Major al Armatei Romine si ale Dr, Antun 
Velou, in legătură cu cele dintii Injghebüri ale armatei nationale, à 
compunerii efectivelor si cadrelor ofiteresti din Moldova şi Muntenia. 

Valoroase, datele publicate de Col, 1. G. Popescu, despre steagul 
păsirat la Biserica Neagră din Brasov, cel din Muzeul dela Stockholm 
şi Valtrapul lui Mihai Viteazul, 

Menţiuni onorabile se cuvin si celorlalte contribuţii aduse de 
Alma Borelli, general Marcel Olteanu, Maria Golescu, Mariella Seu- 
lescu, Vietor Ion Popa, Ion Clinelu, Gh, Potra, N, I. Anphelescu, Maior 
un Dumitru, C, Secáseanu, Andrei Potocki, Natalia Marinescu si C. 

onuseu, 

O singură notă discordanti: articolul Itinerar museografic, sem- 
nat de lon Sergiu Coamescu, 

La prima vedere, acest artico} face impresia unei depline stă- 
piniri a subiectului, ba am putea adăuga, chiar a unei eruditi Reali- 
tutea esie Însă cu totul alta: Itinerar museografic, este o pastişure a 
articolului Le râte social des Musdes, publicat In revista Mouseion, 
vol. XII (19530) si Bl cărui autor este Jean Capart. 

In Itinerar muzceografie, I, S, Cosmoescu, reproduce fără a spe- 
cifica izvorul, pasagii din articolul lui Capart, ori, neintelezind uneori 
ideile muzeografului belrian, faslitică sau mutilează sensul lor. 

Ar fi cazul să reproducem, pe două coloane, aproape intreg arti- 
colul semnat de L S, Cosmescu şi cele al lui Jean Capart, pentru a 
arăta cit şi-a însuşit primul din opera savantului belgian. Spaţiul 
însă nu ne îngădue să facem aceasta, deacoea ne vom mürgini să 
citām doar cltova exemple: 


Jean Capart: L c. p. 219. L S. Cosmescu, p. 143, 

»Les Américains qui discu» „În America se obignueste a 
lent du probléme des musées ci- se spune că un Muzeu este tot 
lent volontiers une maximo ad- mit de uti] pentru colectivitate, 
mise partout comme axiome aux ca şi o biserică sau o biblioecit. 
MAN UMK „Un muste est aussi Acest dicton are acolo o valoare 


tente în Statele-Unite"! 


RECENZII 153 


La peg, 145, Cosmeseu, serie: Acum citva timp în urmă, G, W. 
Stewens, directorul Muzeului de Artă din Toledo, U. S. A, care este 
un important focar al aetiyiUMii educative n muzeelor americane, a 
lansat un apel către public, din care poata nu ar fi fără interes, să 
extrageém acest pasaj: „O societate nu este bogată déch, în măsura la 
care înțelege utilizarea bogățiilor sale, iar un oraş mare nu este derit 
o închisoare dacă nu are nimic prevăzut. pentru recreatie,., Spitalola 
sunt foarte utile, ele dau sănătate eelor bolnavi. Muzeele de artă fac 
mul mult: ele fae mai buni pe cal sánütosi..", După ce termină citatul, 
1. S. Cosmescu, citează ca izvon de informatie pe J, Lammer: La con- 
ception et l'organisation modernes des Musées. d'Art. et. Histoire 
Mouseion, Nr. 12, 1030, p. 243. 

Adevărul însă este cu totul altul, Jean Capart, în articolul amin- 
tit, là pagina 273, serie: „Îl me semble que jo puis en terminant, adop- 
ter sans réserve les termes d'un appel caractéristique lancé au publie, 
la» ya apis pa années, par George. W, Stewerna, directeur du Musée 
G'Art de Tolède, le foyer le plus ardent des services éducatifs des 
musées; Une socleté n'est riche que dana ln mesure où elle com- 
prend l'emploi des richesses. Un grand centre industriel n'est qu'une 
prison. sj rien n'y est prévu pour les heures de loisir., Les hopitaux 
sont forts utiles: ils rendent la santé nux mulndea Lea muaées d'art 
font davantage; Ils rendent meilleurs les bien portanta“ 

cum ușor se ponte vedea din pasagiul citat, apelul hui 
Stewens se află reprodus în articolul lui Jeun Capart, si inume In pa- 
gina 237, iar nu 243, cum afirmă Cosmeseu; cit despre Lammer, acesta 
nu are nimic comun cu acest apel 

Dar, şi cu aceasta incheiem observaţiile nonstre, lăaind cn cel ce 
vor să documenteze mai precis, să compare In intregime articolul lui 
Capart din Mouseion, cu col al lui L S. Cosmescu din Huletinul Mu- 
zeului Militar Naţional, toate trimiterile pe care Îşi bizue Cosmeseu 
articolul amintit, sunt Juate din articolul lui Jeun Capart 

Asa stind lucrurile, ne nbtinem dela orice aM comentariu, sotd- 
tind că faptele sunt destul de concludente. 

Aducind comitetului Buletinului cele mai neprecupeţite elomii, 
pentru modul occidental de a prezenta nevastă publicaţie, subiliniem 
bogăția reproducerilor fotografice, ireproșabii executate, 


AL. JORDAN 


REVISTA REVISTELOR 


REVISTA FUNDATIILOR REGALE, Anul IV, 1 Martie 
1940, Nr. 3. 


De la un timp, Revista Fundațiilor Eegale şi-a regrupat sumarul ficeârui 
E TOITE TNE EE cab ge arsa tiM 
filozo: i eonstitae pri mint al mumarului; urmează 
inreg aon iv per oer ve apa Berg i-a document literar sau de alt 
ordin enre să fio publicat şi comentat (in caz că există, documentul se tipăreşte 
„tomentariilor eritiée'', separat) ; vin apoi cronicile (de fapt recenzii gi 
; revista revistelor, şi Note, 

Numărul pe luna Ianuarie aduce colaborarea la prima parte a sumarului, a 
dlor T. Arg N. Davideseu şi N, Curanien, cu versuri; aceea a d-lor G. Bră- 
escu, Mircea și a d-nei louna Postelnicu, eu pruză epică; a dor Tudor 
Vianu si AL Mironescu eu eseurl, Reţinem versurile d-lui Arghesi parafrazate 
după Lafontaine, Corbul și Vulpea, en „stihuri de nbecedar'* : 


Cumătrul corb finea'n. pliso o bucată 


sprinoene, 
Nu vreaw sd mint, dar nici mu vreau +å neg, 
Că epti minunea codrului intreg**. 


E! mágulit de-accastá cuvtutare, 
Voi aă dovedească ce-i în stare. 
Deschide piscul, cascavalul eade, 
Vulpea il ia gii fine, eum se cade, 
O altă ouvintare: „Domnul mes, 

O să te'muăj orum ceva pi ev, 
Lingupitorii se înfraptă dela eei 
Ca cască gura la deor «pune ei*, 


„Lattia mea face cîte parale 
Te ţine cașonralul dumitale, 


UN A diei nei să d. C, Riese eutik isi ME ON: 
, d. Mircea de publică prima parte dintr'o nuvelá 
numită Tárimul nevăzut, iar d-na Tonny Postelnieu semnenzü o naveletă delieath, 


REVISTA REVISTELOR 155 


__ Cum numărul aceata nu are niciun document de publicat, urmeazü Comen- 
farWle critice, enre sunt închinate ln Jntregime centenürului nasterii lui Titu 
Maiorescu; d. G. Cülinesem serie despro Titu Maiorescu, polemist, d. Pompiliu 
Constustineseu despre Titu Maiorescu față de moi, d. Mihail Sebuatinn despre 
Titu Maiorescu și „Jurnalul: săa, d. Vladimir Streinu despre Maiorescu pi roul 
eritíoes yi d, Șerban Cioenleacu despre Titu Maiorescu pi Emineacu, E de remar- 
ent erg Peik- dintre semnatarii acestor comentarii eomemorative n'a lunt tonul 
upologetie oenzionnl, pe care împrejurarea bar fi i te altora. 

Cronicile încep eu regretabilu expunere en Pilat, poetul mării 


„Dacă reali suprarenliamului ne deramügrese adresen fnt de 
ginu pro să-l atingă, ele nu comportă totuşi mai er ip uefa di drka- 


ponzici francese do d. Ion Biberi, eu O reminiscență a „eiteguticelor lui (upon! 
în pictura bisericească! de dna Maria Goleseu, eu Artă și idee de d. Argintesru 
Amza și Cronica muzicală de d. Virgil Ghiorghiu, Revista revistelor (strüine și 
rominesti) «i Natele sunt rubricile destinate n fi vele mai de aetunlitate, 


CONVORBIRI LITERARE, Anul LXXIII, Nr. 1, Ianuarie, 
1940. 


156 VIAȚA ROMINEASCĂ 


C. L^ ; Horia (G. Murnu) Balada filharalw în ştreang (Radu dyr 

în di lov), oni sunt. ( Voeviden), Petrecere cu à i 

T err ( AL. Munteanu), „Infinitul iui 
Leopardi xandru Marca), Corespondenta, dinainte, Kemugeure pos- 
tumă (Baudelaire-—trad, de Bascoviei), Flori albe de nuferi (Andri 
Ady Ey me de * P. prepara — dece vian € — trad. de 
Konm ihter), Isprüvile moartea en inia Darin) 
Bătăeind indelung (Aurel Chineza), Moartea po ai (Tecilor  Searlat 
fnerustare (G. St. Cazacu), Ianmarie (Btefun Stănescu) SeMtà de baladă (Teom 
fil Linnu), Plecare (Horia Niţulescu), Lingă arbori (Ovid Culedoniu), Lumina 
oca more (lom Bingariu), Imaemmdri ('Teohari Antonesen), Palatu! fermecat 
(M, Beniuc), Cu mimiewri.. (V. Hondrilá), Cíntee now (leuna Busuioceanu), 
Cind m'oíw întoarce (Elvira Zamfireseu), Elegie (Lucian Dumitreseu), Flori 
pe miini (Bogdan Istru), Theodor Serbünesen (1. E, Torouflu), Cărți gi Revista, 


rimat, 
posibile dim articolul d-lui Torouțiu despre modestul Theodor Berbànescu? Aseul- 
tati: „Om eu vastă cultură, eunoseütor al limbilor franceză, italiană si germană 
— în proze. italiană a compus gi eitevn » din franceză n von p- 
tea din (sic!) wrie“ a lui Alfred de din limba germană multe din. 
tre eolo mai populare cintece si romanțe ale lui Heine, eu ture so inrudegte in 


nine şi armonioase, alese de confrații artiști compozitori muzieali ni timpului pem. 
iru melodiile lor, Cuvadia, eolonelul George Scheletti yi alţii — iseusit minuitor 


n] versului, Romin cu robustă te morală, conștient de drepturile națiunii 
sale, Theodor Șerbănescu ineà de pe băneile gconlei freamătă în poozia Dai 
Unire, ntrigă-odată uceste surioaro 


De-un de-o de-aceleași suferinti 
Unire! "Nena po Erin peas " 
In en gümi-rom numui puteri și biruisgit 


"m (MN SiS, dar proustă strofă și, mai ales, nesnferit articol de eri- 
erm 
In ultimul moment ne-a sosit si numărul Februarie, E tot atât do frumos 
tipărit $i variat în euprins ca numărul pomilor ta 


FAMILIA, revistă lunară de cultură, Seria IIl, Anul VII, 
Nr. 1—2, lanuarie-Februarie, 1940. 


Cu colaborări strinse jumàtate dela Pucureşti, jumătate de mai aproape, 
Familia, după cum se ştie, apare la Oraden, E o revistă voluminoasă, de loc „fae 
miliarl/*, căreia, ca îndeplinească rolul ei acolo pe graniță, îi lipseşte o 
anumită direc mai nevoilor locale, Am spus că această publicație e 


REVISTA REVISTELOR 137 


care ivo provoacă războiul. Numn| aseultil tin: „Deşi mi se face ul må- 
ciue, zice d, Ahterinn, la gindul că intr'un Faurei gr d iu ag Led is ora 
cugetină pe indelete nm njuns totuşi să cred că un rüzbolu nr fi un admirabil 
prilej de mintuire. &ov&elnicl, leneşi, sfisinti de tentaţii, incapabili de adevărate 
eroisme ehinr cînd pürem şi no inchipuim eroici, sentimental și grijulii de pie- 
lea noastră si n eolor dimprejur, nu vom putés cunosste în timp de pace — in 
mod obișnuit — decit un simulaeru de suferință care ne va turbura în desert. 
Numai printr 'o deslàntuire de forte, materia incepe mă se dosagrogo pi să me spi- 
ritualixeze'*, Ai inteleg, vititorule, pentru ca este urgent să intrăm şi noi în rüx- 
boiuf Ca să ne spiritonlizüm, să me mintuim, nepricoputule! O, dacă ar fi mieter 
$i conudeeerea Familiei de ee nu trehue sā se adreseze huegrestenilor de toată 
mina pentru colaborare! 


MUNCĂ SI VOE BUNĂ, revistă culturală bilunară. Anul I, 
Nr. 6, 15 Martie 1940. 


In materie de periodiee, en și, de în un timp, În materie genernl-muneito 
renseü, muncitorii nostri au avut un frumon noroc: ei nu cea mal frumoasă pe 
vistă de cultură general din eite apar gi chinr din cite au apărut vreodată la 
noi. Sub directia d-lui Miball Sadoveanu yi redneția d-lui Octav Livereann, 
Munod $i Foe bună întrunește exeeptionnle condiţii tehnice și materialul de enl- 
tură generală col mai variat, Este o ndovărată réerenjle să rāsřoesti nesant 
revistă. Numirul care ne dà prilejni să atragem deosebita ntentie a cititorilor 
noștri asupra acestei pubisentii nro următorul smar: Insomwiile de Dr. Dem, 
Pauliun, Despre educație de Stanciu Btoiun, Problema petrolului de €. N, Dam, 
Dreptul la culturi de Lotar Rádácennu, Grigore Ateandreseu de N. Crintinottu, 
Legea „Muncă gi Poe Bună“ de Bt. Oirstolu, Munca la popoarele antice de Const. 
Gheorghe, Inaomnările lui Titu Maioreseu de Mibail Sebastian, Peseuitorii de 
perie de Stefan Tita, Gutenberg do ing. L. Florin, O vită Ia cantonul Nr. 153 
de Geo Bogza, Marii călători a pământului do N. Papatannsiu, Cutremorele de 
Mitis Alunig, Finlanda de Vera ordáehesen, Infr'o eeazornicórie de Stoinn Gh. 
Tudor, Cem ae face zahărul de S. Podara şi încă alto nouă pagini instruetivo In 
diferite direcţii, Nu e nevole să fii numai desit „inuneitar* ca să rüsfoesti eu 
mare satisfacție această revintü; intelectualul ecl mai califient güseste totdeaunn 
in en citeva pagini care să-l intereseze ehinr pe el, 

Pentru cititorii mostri, reținem deoenmüatá aceste rinduri eemnato de d. 
Ftaneiu Solan: „Prin vducație conducem spre armonică desvoltare posibilitátile 
firesti din individ, dar eduratia nu este completă, dacă mu eultivà și spirital 
Piceărui om, în armonie cn spiritul obieetiv, în vesuleă ptefunere al sociatății, 
Astfel înțelesul primitiv al euvintului ,eduentiet* este nntiizi deplit si adincit. 
Ei inseamnă erestere, formare, chiar hrănire, nu numai in sens individualist si 
biologie, ei și im sens social gi spiritual“! 


CURENTUL LITERAR, Anul I. Seria II, Nr. 50, 51, 52 si 
£3, Martie si Aprilie 1940. 


Atragem luarea aminte a cititorilor noştri asupra acestei reviste süptámi- 
nale, care, în ultimul timp, şi-a ridicat nivelul în mod simțitor, E o publicație 
curstă atit en înfăţişare eit și ca material literar, eare merită să fie menționată 
intro eclelalto publicații ale, Cu deonchire unde se vede că este condeiul 
d-ini Dragoş Vrinceanu, eititorul esta dispus sÁ-gt acorde toată atenția, E chiar 
de regretat că ueest nume nhsorbit de ziaristică nu apare mai des în publicistica 
noastră literară. 


SUBSCRIIND LA N 


BONURILE DE INZESTRARE 


IMPLINITI O DATORIE 
SFINTĂ CĂTRE PATRIE — 


TARIFUL PUBLICATIILOR 


Dea: 1—,000 80 12:203 102 Sero. ara 
» 1.000 linii in sus .. ... 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare . 
Bilanţuri, convocări, notificări ete. , , . 
Informaţiuni comerciale si financiare, minimum 5 linii... 
Articole, dări de seamă comerciale etc., în corpul revistei |, 
Anunţurile colectorilor de loterii 
Informafiuni loteria de Stat , ,... 
Iniormaţiuni colectori de loterii |... . .. .... NT 
Intruniri electorale, anunțuri ...,.., ; 


^ * . +... . . 9 + * 
Sié- a, à 9. à ale 


. . . 77585 . . t 5 


ei: 5 cc n ales 


+ . "7^. $* 9*9 


ORICE ANUNT IN TEXT 


Anunţuri comerciale şi financiare . . 


Acte juridice, sentințe, hotărâri, cereri de naturalizare etc. 


la anunțuri , . 
Acte de mulțumire; la informaţiuni 
Cutia cu scrisori; plasat lingă text ....,,.... 
Acte demulțumire . ,......... ANDE Led e o 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. la informatiuni 


9s 9e oce uu sj I^ » 9,5: e ... 


ttédopidd 10 IE 202.4 7. 1 VIC a vo wer SI 
Extrase de divorţ simple .......... pa dial dala 
Schimbare de nume; trei publicații . . . . . -aaa 
Anunţuri dela instituțluni industriale ...,....,... 
m" comerciale . . .. ... 

» financiare, asigurări, oficlaleete, , a... 


. Lei 7 linia 
" 6, 
w No 
m 15. 
A ia +» 
m 2, 
e 8. 
pi 10 , 
is I0 , 
» . 40 , 

. Lei 10 linia 
- NS 
- 10... 
s 18 4 
" S9 . 
&» AX) bucata 
m 9 , 
» 400 , 
» 15.000 pagina 
„13000 „ 
» 20000 — , 


Anunţurile editorilor și librăriilor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii, 
Anunţuri şi intormaţiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 


la: 10, 15, 20, 25 etc. linii, 


Orice anunț cerut să apară special, se taxează cu tarif special. 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat. 


PP zar Papa 


1940 — ANUL XXXII 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢA ŞI IDEOLOGIE 


D. |. SUCHIANU 


ZAHARIA STANCU 

4. MOUTON 
LADMISS ANDREESCU 
GH. DUMITRESCU 
MIRCEA FLORIAN 
MIMNEA GHEORGHIU 
VLADIMIR STREINU 
AL. PHILIPPIDE 

AL. GRAUR 

ION DIBERI 

ION ZAMFIRESCU 


ȘERBAN TITEICA 
GH. OPRESCU 
ION PRUNZETTI 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI GH. OPRESCU 
REDACTOR-ŞEF: D. L SUCHIANU 


SUMARUL: 


Muzica verbelor ia Mihail Eminescu (p. 3) 

Unde-i mama ? (versuri, p. 10) 

Remugcárlia da ortografie aie unul romancier (p. 12) 

O prejudecată a filosofilor (p. 17) 

Din Rainer Maria Rilke (versuri, p. 24) 

Colecția de manuncripte M. Qaster din Bibl. Acad. Romine (p. 24) 
Fonetica practică, oa mijioc de eduontie (p. 32) 

Lingá zorile ultima (versuri, p. 38) 

Timarațaa iuli Benjamin Constant (p. 44) 

Biruinţa (p. 58) 

Torje stinse (versuri, p. 72) 

Filosofin rominenscli (p, 75) 

Deaapre Delacroix, poetul culorii (p. 53) 

Cronica literer (Mihail Sadoveanu: Opere, vol, |, 104—1077, p. 92) 
Literatura strüinátági! (Schimbul iterar International, p. 92) 
Cronioa lingvistică (Limbi artificiale, p. 95) 

Cronlen idalior (O monografia supra lui Pascal, p. 99) 

Cronica e aep cu (Problema comunităților de muncă în tevais 
Cronmize sgtiletificá (Mieroseopul slactranie, p. 17) 

Cronica plastică (p. t21) 

Cronica italinnă (In jurul problemei Pirandello, p. 125) 


RECENZII: (p. 130) lon Biberi: Bruegel, aiudatul, (București, colecția „Universwi Literar”, 


1040), — Aristide Blank: „La rhapsodie des 


Dieux", — Alexandru Marcu: Ugo foseo!o, (Bacu. 


resti 1940). — Miron Constantinescu: Cnuzele râscaalei lui Horia, încarnare de sociologia iatoricá, 
(BibHotece Economică, 21. Bucureşti, 1040, 49 pagini), — lorgu lordan: Sufixe romineşii de origine 
recentă (neologisme), (Extras din Buintinul institutului de Filologie Romină, lagi, vol. VI) — Coca 


Farago: Vulturul Albastru, (Cugetarea 1940, 160 peg. în m") — 
Istoria oraşului prim monumentele lui, (Fundaţia pentru Literatură pi Artă 


Grigore lonescu: Curtea da Arges. 
Caroi n, 


Imprimeria Naționnlă, 1940, 197 pag. + 85 figuri — 8 scheme). — I. Petrovici: Le cente- 


maire d'Alfred Foulllée. Extrait de ia „Revue de M 


Colin, 1939, 18 p.). — Alexandrina En&chescu-Cantemir: Portul popular romineso. |. Porturi din 

deosebite ținuturi rominești, (Craiova, Scrisu! Rominesc, 1939, 12 png. ^ 140 piange. — Arhim, 

Athanasie Dincă: Sfintul Teodor Studitul. Viața, notivitaten si operele suie, (București, Tip. Cer- 
Pri 


par A, Rosatii, (Vol. VII, 1939, 195 pagini. — M. Valkhott 


REDACTIA SI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


COMITETUL DE REDACTIE: 


DEMOSTENE BOTEZ 
GH OPRESCU 
AL PHILIPPIDE 
MIHAIL SADOVEANU 
VLADIMIR STREINU 
DO, 4 SUCHIANU 
IONEL TEODOREANU 
TUDOR VIANU 
ION ZAMFIRESCU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


Inseris& in registrul de pubiicațiuni pertodice la Tribenalut itiov, No. WLI 


ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BUCUREŞTI ! 
TELEFON 51820 


ANUL XXXII 


Giranti responsabili: M. RALEA şi GH. OPRESCU MAI 1940 


—t PS 


MUZICA VORBELOR 
LA MIHAIL EMINESCU 


In patru seurte versuri: 


„Şi unde ajunge nu-i hotar 
Nici ochi spre a cunoaște 

Si vremea 'nceareá în zadar 
Din goluri a se naște!“ * 


Eminescu a condensat întreaga teorie kantiană a timpului şi a 
rezumat cea mai abstractă si mai încîlcită earte din lume, „Critica 
rațiunii pure'*, 

A poi, în strofa următoare, el face aceeași operație en opera altui 
filozot, cu prineipiul newtonian al gravità(ii universale, al vidului 
care atrage spre massele de materie: 


„Nu e nimic, gi totuşi e 
O sete care-l soarbe'' 


Poeziile lui Eminescu au mai totdeauna ceva livresc, livrese nu 
în sensul că-s pedante, ci în sensul că foarte adesea sunt. inspirata 
din lecturile recente ale poetului, 

Eminescu iubea cărţile cu o ardoare aproape religioasă. Ele 
aveau pentru dânsul un caracter de lucru saeru, Credea în ele ca un 
fidel devot, Și asta nu fiindcă era un semidoct speriat de cultură, ei 
pentru că simţea că o earte—de orice fel: filozofică, literară, istorică, 
ştiinţifică — este mai înainte de toate un imens antrepozit de vise. 
Pentru Eminescu, marea minune a vieţii era visul. D-l Călinescu a 
spus-o cu curaj: Eminescu n'a fost nici prea deștept, nici prea 
instruit. Insugirea lui fundamentală era o enormă putere de a visa. 
Eminescu era, într'o oarecare măsură, un semidoct, Leeturile lui 
erau incoherente, și cultura sa prezenta incredibile găuri. 

Pe unul din manuscrisele dela Academie, se poata citi, ea o notă 
»8ide-mémoire'', o deseripție sumară şi naivă a busolii, cu menţiu- 


4 VIAȚA ROMÍNEASCA 


că va utiliza toate acestea într'o viitoare poezie. 

itle metafizică abetruzá și descifrase documente cirilice, pw > 
bătrineţe, care e mecanismul uni aparat curent ca busola. Mis 
fond puţin îi păsa lui Eminescu de busolă gi de marinari. 
aceste realități el le privea numai ca isvor de poezie posibilă, ca un 
ezervor de visuri. r i 
à M'am gindit adesea că ceeace deosebește mai alea pe E mineseu 
de un alt mare poet romîn, de Tudor Arghezi, este că versurile aces- 
tuia din urmă nu au nimic livrese, Agen e n EE 
înţeles al cuvîntului, un poet ,,popular''. Si dinsul e un om P e 
care a cetit multe cărți. Dar niciodată nu i-ar veni prin gin i 
pună, în versurile lui, ceva luat din vreo carte oarecare, Arghezi se 
inspiră direct din realitate, și numai din realitatea romíneaseá, pre- 

i trecută, A Ze 
p oe el însuși eum sforțările de muncă zilnică ale străbunici- 
lor lui s'au „sublimat“* la dinsul intr'o irezistibilă nevoie de à serie 
yersuri ; 

„şi din îndemnuri pentru vite 
pais ivit cuvinte potrivite'“. 


Este curios eum Emineseu, chiar cînd adoptă sen bars 
populară (ea în Doiná, La. mijloc de codru des, Codr 2 mi 
ete.), dă impresia cà, vrăjit de € A omg 2: n p Deen 
in poeziile sale. Literatura pop te do tgp per tive 

ami u face literatură populară, ei serie desp t. 
neun M exprimă în versuri atmosfera lecturilor sale prece- 
"—- i, chi iile lui eele mai simboliste, 
i trivă, Arghezi, chiar în poeziile ui te, 
este d ziar Intre versul lui și realitatea ee ape aa: wd "d > 
terpune nici-o lectură, nici-o eontingenjàá de civilizație a 
peva e, în această privinţă, mult mai romin n ; n y 
Tbráileanu spusese odată că Emineseu mu este joeani geogra 
ceste, ej e un poet general „arian“. 


bd 
* . 


Eminescu nu cetise poeziile lui Baudelaire. o ape afirma in 
toată liniştea. Avem o mulțime de dovezi, Mai întii, p 


Afară de 

ogari pentru că pim adoratie pem cărţi ta 

mare parte din inspiraţia sa lecturile diverse, i 

sind să vorbească prietenilor despre toate e cetite, coge 
inadmisibil ea, după ce ar fi eunoseut poemele 1 Baud » 


MUZICA VORBELOR LA MIHAIL EMINESCU 5 


nu fi vorbit, entuziasmat, despre ele. „Les Fleurs du Mal nus o 
tarte care se uită sau se citeşte eu indiferență. Mai ales la un om 
cu sensibilitatea intelectuală a lui Eminescu, 

Pe de altă parte este tot atit de puţin probabil ea Baudelaire să 
fi cetit pe Emineseu, 

Amintim tonte acestea pentru at putea semnala o foarta curioasă 
întîmplare, Am în fata mea două poezii. Una de Eminescu, alta de 
Baudelaire, şi care sunt, în modul cel mai extraordinar, identice. 

Toată lumea își amintește prima strofă din „Floare albastră“. 


Iar te-ai eufundat în stele 

Și în nori, gi'n ceruri 'nalte 
De nu m'ai uita incalte, 
Sufletul vieţii mele. 


Este interesant ritmul gîndirii în această frază Autorul începe 
em un reproş; în versul aJ doilea prelungeşte dojana cu alte două de 
acelaş sens; pe urmă, îşi întoarce gindul într'o direcţie oarecum 
opusă ; în loc să-și certe iubita, îi face un fel de rugăminte; o rugă- 
minte pe jumătate supărată ; autorul nu ştie niei el dacă să fie an- 
toritar gi necăjit, sau supus si rugütor; ezită, si muziea foarte spe- 
cială a versului redă migearea aceasta sovüitoare a gindului, eu schim 
bări de ton, eu rezerve, reveniri. Apoi, la al patrulea vers al strofei, 
poetul se opreşte brase. A părăsit tonul explicativ sau interogativ, 
$i se adresează direct iubitei: 

Sufletul vieții mele! 

Cel mai direet fel de à te adresa euiva este a nu-i spune nimie, 
ei numai a-i spune pe nume, Si încă, chemarea pe nume are dife- 
renfe de grad. Cind zie: „Mario!“ însamnă sau că o chem pe Maria 
să vină, sau o oprese pe Maria să mai vorbească, ete, ete.. Dar 
existà — si asta e specific Indrügostifilor — un mod voeativ fără ab- 
solut niciun conţinut, sau dacă preferați eu un conținut cit se poate 
de vag. 

Cind Emineseu exclamă: 

„Sufletul vieţii mele" (eare este numele de dragoste al unei 
fiinţe omenești), avem toemai o asemenea adresare directă, patetică 
si fără conținut special, 

La un moment dat, Baudelaire se afla într'o situaţie sentimen- 
tală identică. Se gindea la o femee, pe care, tot aga, o iubea cu o 
mulțime de rezerve, regrete şi reproguri. La fel eu Emineseu, el în- 
cepe, în primele trei versuri, prin a găsi iubitei cusururi diverse. To- 
nul e puţin iritat și explicativ, Iar la ultimul vers al strofei, igi 
schimbă, și el, bruse atitudinea, pentru a se adresa direct celei care 
îi ocupa mintea. Tot așa ea și Eminescu, el o chiamă pur si simplu 
pe nume. Pe numele ei de dragoste, pe numele pentru care oficierul 
stării civile este însuşi indrügostitul, Emineseu spusese; „Sufletul 


6 VIATA ROMINEASCA 


vieţii mele''. Baudelaire zice: „Sorcière aux yeux alléschants'*, Fe- 
nomenul este riguros identic. Dar iată întreaga strofă (poemul se 
chiamă „Chanson d'aprés-midi'') : 


Quoique tes sourcils méchants 
Te donnent un air étrange, 
Qui n'est pas celui d'un ange, 
Sorcière aux yeux alléchants! 


Identitatea dintre cele două bucăţi este uimitoare. Acelag con- 
ținut pasional : intíi rezerve, reproguri, răutăți, intoarceri gi rüsucire 
a gindului, apoi, bruse, atac direct, prin chemare pe nume, Aceeași 
lungime de vers: șapte silabe, aceleaşi accente ritmice, aceleași ce- 
zuri, căzind în exact aceleaşi locuri, Aceeași compoziție a strofei : 
patru versuri, trei diseursive, deseriptive gi explicative, iar al pu- 
trulea exploziv și vocativ. Insfirsit acelaş loc al strofei în poem: ín 
ambele cazuri, este vorba de prima strofă a poemului, adică de faza 
de demaraj a gindului, faza urnirii, a pornirii din loe. 

Incereaji a ceti, imediat unul după altul, textul francez gi cel 
rominese, așezind atenția pe muzicalitatea generală a versurilor: 
veţi avea impresia că auziţi de două ori unul și acelaş lueru. 

Toate aceste similitudini gi eoincidențe sunt aproape de ajuns 
ea să ne ispitească a crede că și în materie de inspirație poetică 
există determinism, că si aici „aceleași cauze produc aceleaşi efecte“, 
că atunci cînd poetul se găsește într'o anumită situație pasională 
alege anumite sonorități metrice si nu altele, că adică există afini- 
tfi determinate între cutare stare sufletească gi cutare formă rit- 
mică, și că această chimie a sentimentului cunoaște legi şi constante, 

De altfel, este in general foarte regretabil că nu avem aproape 
de loe studii speciale asupra raportului de cauză şi efect dintre con- 
ținutul inspirației poetice şi forma metrică, formă ea să zicem așa 
muzicală a versului, In afară de banalitățile şcolare explicate în 
manualele de versifieatie greco-latină, lucrările asupra versului omit 
această problemă, Chiar în opera celebră a lui Beaumont, se vor- 
beşte mai mult despre rimă decit despre sunet ea expresie a gin- 
dului. Poate singura încereare de acest soiu a făcut-o G. Ibrăileanu, 
cînd a căutat a separa poeziile lui Eminescu după cum ele au fost 
scrise în iambi sau în trohei, legînd aceasta de starea sentimentală 
a poetului, de biografia lui, ete... 

Fenomenul merită să fie studiat mai în amănunt, Sunt sigur 
că se poate pătrunde ceva din misterul acestei corespondențe dintre 
gindirea poetică şi muzica literară. 

Opera lui Eminescu este un material de experiență deosebit de 
feeund. Puţini poeţi au fost atît de exigenfi în căutarea potrivirii 
perfecte dintre mersul gîndului şi sunetul pe care trebue să-l facă 


MUZICA VORBELOR LA MIHAIL EMINESCU 7 


vorbele ce au de exprimat acest gînd. Tot G. Ibrăileanu, vorbind de 
Satira III-a, spunea că, după pasajul serisorii : 


„De din vale, din Rovine, etc... 


care samiănă cu un solo subțire de violină, gîndul ia amploarea eo- 
leetivá a orchestrei, cu mulțime de instrumente, eu alămuri, eu tobe: 


De-așa vremi ne'nvredniciră cronicarii și rapsozii 
Veacul nostru ni-l umplură saltimbameii si irozii 


exprimând, prin această schimbare de sonoritate, trecerea dela mu- 
zica intimă a confidenții personale la vocea publică şi polemică a 
justifiarului, a celui ce vorbește in numele Istoriei, în numele Po- 
poarelor şi veacurilor, 

Vă aduceţi aminte de acea „Odă în metru antic", care În- 
cepe cu: 


„Nu credeam să 'nvăţ a muri vreodată'* 


și sfirseste eu: 


„Ca să pot muri liniștit, pe mine 
Mie redá-mà'', 


Eminescu fusese — cum zie manualele şcolare — un poet „pi 
simist''. Moartea era unul din gindurile sale preferate, Idea morţii 
se găsește aproape în toate poemele lui. In unele din ele, ca „Des- 
pár[ire'', deşi ideea fundamentală este aceca a separaţiei, a pier. 
derii femeii iubite, încet-ineet, din tristețe în tristețe, din aducere 
uminte în aducere aminte, poetul alunecă tot mereu spre gindul 
morții; $i odată ajuns aici, ideea morții nu mai poate pleca. Ultima 
treime a bucății este o splendidă şi sinistră închipuire a morţii 
fizice, 

In alte poeme, ca „Maui am un singur dor'* ideea morții este 
permanentă, dar redusă, restrinsă la un aspect special, lu una sin- 
gură din conduitele morții (şi care e departe de a fi cea mai impor- 
tantă), la conduita testamentului, 

Există însă o bucată unde nu numai că se vorbește despre 
moarte, dar unde nu se vorbește decit de asta, unde moartea e tema 
fundamentală, ,subiectul'', și unde nu-i vorba de cutare aspeet al 
morţii, ei de moarte in genere, de moarte pur și simplu, Este acea 
odă in metru antie de care am pomenit mai sus, singura poezie a lui 
Emineseu serisă în metru antie. 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Si aci găsim perfecta corespondenţă dintre forma muzicală a 
poemului și conţinutul lui moral. Pentru a exprima ideea morţii, 
idee curioasă întru toate, căci are într'insa patetie şi răceală, 
solemnitate și disperare, este nevoe de sonorități metrice tot- 
odată aspre şi vibrante, de versuri eare să curgă eu o majestuoasá 
monotonie, eu acea regularitate gravă si seacă, teribilă gi nepăsă- 
toare a pendulului de orologiu. Era nevoe de un ritm poetie care să 
samene cu zgomotul uniform al mașinii de măsurat timpul. Era ne- 
voe de metrul antie, | t 4 

Orice alt tempo ar fi fost nepotrivit, Si Emineseu şi-a dat in- 
stinetiv seama de asta. Singura lui poezie unde subicetul este moar- 
tea e totodată singura lui poezie serisă in metru antie. O dovadă 
mai mult că Eminescu a avut sentimentul acestei corespondențe este 
în faptul că forma, forma materială a versurilor, el o socoate atit de 
importantă aici încât o face să figureze în însuși titlul bucății. Poe- 
mul se numeşte „Odă în metru antic“. j 

Insfirsit, încă o dovadă că Eminescu simţea această secretă afi- 
nitate dintre ideea morții şi seandarea de metronom este că, atunci 
cînd în cursul unni poem (unde se vorbește de tot soiul de lucruri), 
gindul se aşază mai insistent pe ideea morții, — deodată versul isi 
pierde elasticitatea, pentru a înțepeni, mindru şi rece, intr'o ca- 
denjá fixă. Vă amintiţi de ultimele cuvinte ale Satirei întîi: 


„Căci pe toţi ce'n astă lume sunt supuşi puterii sorții 
Deopotrivă-i stăpineşte raza ta și geniul morții“. 


Este foarte rar, foarte extraordinar ea două lungi versuri ca 
acestea să fie absolut identice, identice pini in cele mai subtile de- 
talii ritmice. In ambele, cadența este aceasta: 

— pa ——]= ——/ === ot pă 

Faptul că în interiorul versului fiecare măsură e diferită de 
celelalte dă și mai mare putere acestei monotonii rezultate din re- 
petarea întocmai a exact aceleiași varietăţi, a aceluia aranjament 
in diversitate. 

Identitatea este un lucru ishitor mai ales cînd ea se altoește pe 
diversitate, cînd adică o mare bogăţie de detalii se reproduce ai- 
doma, ca număr și ordine de succesiune. 

Iată de ce ultimele două versuri ale Scrisorii I ead ea plumbul 
pe imaginaţia eetitorului, care nu le mai uită niciodată. Căci ele au 
cîntat muzica morții, muzică ce va impresiona în totdeauna cel mai 
tare mințile noastre, 


MUZICA VORBELOR ËA MIHAIL EMINESCU 9 


i conţine ceva fals, Am avut 
e jeritică calcă mereu alături, Lä- 
P $l mai frequent) eînd eritică li- 
«ite ineontrolabile şi pretins-spri- 
$ þri fără nici-o legătură eu afir- 
mafia domnului eritie) —; pástfeinumai cazurile vind critica lite- 
rară purtind asupra unei op E etice are valoare critică, avem 
sau o analiză generală a sufletului poetului, sau o analiză filozofică 
a ideilor morale cuprinse în operă, sau simple afirmaţii usupra fru- 
museţii armonice a versurilor, Dar niciodată, sau aproape niciodată 
nu se pomeneşte de problema centrală a genului poetie, problemá în 
jurul căreia gravitează toute celelalte. Este problema corespondenţei 
dintre muzică şi conținut, pasional, dintre acea muzică specială a 
cuvintelor şi valoarea semnificativă a noțiunilor exprimate de recle 
cuvinte. Nu s'a zis oare că poezia tinde să fie arta unde fieenre ei- 
vint trebue să producă efectul Ini estetic? Este arta cuvintelor prin 
excelență, a vrajei pe eare vorba o exercită ca atare, prin dublul său 
efect de sonoritate fizică și rezonanță morală in regiunea visului, 
a închipuirii noastre, Aceasta e problema adevărată de care trebue 
să se ocupe eritica literară oridecite ori studiază opera unui poet. 
Celelalte probleme, secundare toate față de cea dintii, răsar dela 
sine odată ce prima a fost pusă, Iată exemplul cu Eminescu, A fast 
deajuns să privim versurile sale — oricare din ele — subt acest 
unghiu al corespondenței dintre sunet şi imagine, pentru ea toate 
celelalte probleme (de biografie, de temperament, ete...) să răsară 
mai clare, grupate organie în jurul chestiunii centrale, 


D. L SUCHIANU 


UNDE-I MAMA? 


Jan, fratele meu Jan, 
Unde-i mama? 

Era'n patu-acesta mic 
Cát o masă, — 

Patu'n care ne-am jucat 
Când eram copii, acasă, 


Am plecat doar împreună 
Ale noastre umbre mari 
Peste trupul ars de boală 


Ca s'o întrebăm ce-o doare. 


Şi acuma, unde-i oare?... 


Inpetrise?n ea tăcerea, 

Ca íngheful 

Gândul fără de cuvint; — 
Vorba noastră n'ajungea 
Până'n malul lumei ci, 
Risipitd ca de-un vint. 


S'a uitat la noi atentă, 
Parcă am fi fost departe 
Parcă-am fi rămas în urmă, 
Parcă i-am egit în cale 
Pentru *ntiia oară 

Şi-o împiedecăm să moară. 


UNDE-I MAMA ? 


Din pridvorul vegniates 
Sta cu fata înspre noi 
Și era departe, foarte, 

Și nedumeritá, tare: 

Că trăeşte sau că moare? 
N'am putut să ştiu; 
Nici odată n'am să ştiu. 


Și-am rămas ca doui străini 
Pe un țărm cu ceață groasă. 
Ea mereu s'a 'ndepărtat, 
Mereu, — 

Parcă-așa, plutind pe-o apă 
Limpesitá ca un cer 

lingă care am rămas 
Nemigea]é şi tu, și ew... 


Ce departe $i ce "ncet s'a dus 

Cum privea la noi, mirat 

$i 'ntrebütor, — 

Ca un copil ce-atunai íntij vedea 

Doi oameni printr-un nor, 

Pe care nu-i maj cunoştea... 

Mai tirziu, în asfințit 

Unul care'a. '*nebunit 

A luat lopata 'n mână 

$i i-a pus în ochi țărină, 
DEMOSTENE BOTEZ 


11 


REMUȘCĂRILE DE ORTOGRAFIE 
ALE UNUI ROMANCIER 


Domnului J. Byck 


N'uş puten spune îndeajuns eu ee neliniște am dat „bun de ti- 
par'' ultimei mele cărți. 

Pină ce n'ai seris aceste trei cuvinte, eartea este încă a ta. Mai ai 
timp să revii, să indrep(i, să repari. Nimie irevocabil nu s'a întim- 
plat. Dar cînd ai seris aceste ultime trei cuvinte, lucrurile îţi scapă 
definitiv din mină, Nu mai esti stăpinul serisului tău, care din acel 
moment devine un „obicet**. 

Toate îndoielile, toate temerile, toate serupulele sunt de acolo 
mai departe ineficaee, tirzii, de prisos. 

Cartea va rüminea definitiv aşa cum se află: cu greșelile ei de 
tipar, cu greşelile ei de ortografie si, desigur, cu păcatele ei mai 

ci, mai grave, de stil, de expresie, de viață. 

Cititorul nu va cunoaşte niciodată sentimentul de ireparabil care 
se ascunde în aceste cuvinte de despărțire: „bun de tipar“, 


Nu vreau să vorbese aici despre remugcárile literare pe care mi le 
dă apariţia cărții mele. Este în definitiv o chestiune care mă priveşte 
exclusiv. In literatură bunele intenţii nu servese la mare lucru, iar 
remuseáürile nu seuză niei ele nimic. 

Cred însă că pot vorbi cu mai multă libertate despre alte lucruri, 
ce nu cad cu totul în răspunderea mea. Bunăoară despre greşelile de 
ortografie. Pe cele de tipar le las deoparte. Am ajuns de mult la 
convingerea că sunt inevitabile şi m'am învățat să le primese cu 
resemnare, ba chiar, uneori, eu anumită curiozitate amuxatá. Per- 
sonal, am o aptitudine specială de a remarca erorile de tipar, eu o 
intirziere de patru-cinei ani, cT. 

Mă uit rar prin cărțile mele mai vechi, dar de cite ori mi se in- 
timplă totuşi să le deschid, găsesc neapărat o nouă recoltă de greşeli 
de tipar, pe care pînă atunci nu le-am văzut. 


REMUŞCĂRILE DE ORTOORAFIE ALE UNUI ROMANCIER 13 


Sunt texte pe care, la timpul lor, le-am citit în corecturi de eite 
einei ori , fără să observ totug atunci erori, care azi mi se par sări- 
toare în ochi. (Cred că este în acest fapt nu numai anumită oboseală 
fizică a ochilor, care încep să parcurgă mecanie fraze prea bine cu- 
noscute, dar si un fel de silă de lucrurile pe care leai seris $i pe care 
eşti grăbit să le arunei, să le uifi...). 

Şi pe urmă, ceea ce ne obignueste cu greșelile de tipar și ne fara 
să le primim cu oarecare scepticism, este jurnalismul, Cine şi-a văzut 
ani de-a-rindul, zi de zi, scrisul mutilat în ziare $i reviste, pierde su- 
ferinfa din primele timpuri ale debutului, cînd o gresalá de tipar i se 
părea o catastrofă. 

Mărturisese că mni puţin resemnat, mai puţin nepăsător sunt eu 
greșelile de ortografie. Multă vreme în această materie autoritatea su- 
premă a fost pentru mine d. Arghir, profesorul meu de gramatică din 
cursul inferior de licen, dela care um învățat cîteva reguli saere, 
D. Arghir le apliea fără milă, eu intoleranfá, en rigiditate, impasibil 
la frumuseţea textelor, dar intransigent în privinţa punetuaţiei, 

»J'ai toujours honoré ceux qui défendent la grammaire, ou la lo- 
gique, spune undeva Marcel Proust. On se rend compte cinquante 
ans aprés qu'ils ont conjuré de grands périls'*, 

Intransigenta gramaticală, chiar cînd merge pină la manie, pină 
la idee fixă, mi s'a părut totdeauna mai mult induiogütoare decit stu- 
pidá, Sunt departe de a fi un »purist'*, dar tocmai de aceea îmi dau 
seama că libertatea prea mare a literafilor, trebue să-şi găsească o 
compensație, ducă nu un corectiv, în asprimea belferilor. 

Cu regulile pe care le învăţasem dela d. Arghir, m'am crezut ani 
de-a-rindul în deplină securitate. Ortografia romină era pentru pro- 
fesorul meu o diseiplină exactă. Acest sentiment de siguranță l-am 
pierdut însă în ziua în care am aflat că una din cele mai solide re- 
guli ale sale era preşită , 

Imperfectul verbelor de conjugarea patra—ne spunea d. Ar- 
ghir—se serie cu i, nu eu e: iubiam, fugiam, ximtiam, citiam... 

Așa eram de sigur de acest adevăr, încît nu numai că ani de zile 
am seris imperfeetul verbelor de a patra cu i, dar eram gata să port 
cele mai îndirjite lupte polemice pentru apărarea lui. 

Cînd am pierdut acest s, întreg sistemul ortografie al d-lui Ar- 
ghir s'a năruit. Mă simt de atunci pierdut, fără busolă în pădurea 
ortografiei romine. 


Nu există din nefericire o instanță supremă, earo să emită in 
această materie judecăți sigure, vulabile pentru toată lumea. Fiecare 
serie eum îi vine, Arbitrarul eel mai dezordonat domneşte în serisul 
nostru, 

Reformele ortografice decretste de Aeademie se stie cu ce vio- 
lenjá au fost contestate de specialisti. De altfel academicienii înşişi 


. ie 9 73 
14 | VIAŢA ROMINEASCĂ | 


nesocotese decretele instituţiei lor. Lăsind deoparte micile manii pi. 
torești ale unuia sau altuia, de care ne-ar fi greu să ridem tocmai aiei, 
în paginile Vieţii Rominești, care a făcut din înlocuirea lui ,4'* eu 
„7“ mai mult decît un nărav, o tradiţie, lăsînd deoparte aceste cit- 
dățenii individuale, care au cel puţin meritul de a exprima o intenție, 
o atitudine san măcar o încăpăținare, dezordinea noastră ortografică 
vine mai ales din neglijență gi din lene. 

Ar trebui să ne decidem a nu avea în chestiuni de ortografie idei 
personale. 

Ar trebui s& primim eu supunere regulile comune, asa eum pri- 
mim ordonanfele municipale de cireulatie. Justa ortografie mi se pare 
că este şi ea o îndatorire cetățenească, 

Dar există oare o „justă ortografe'* 1 

Niciodată decit acum, în timp ce făceam corecturile cărții mele, 
răspunsul nu mi s'a părut mai greu. Fără să am ambiția de a găsi 
soluții teoretie fundate, aș fi vrut ca cel puţin dela cag la caz, să mă 
pot fixa la serierea justă a cuvintelor. La fiecare rînd, mi se părea că 
intilnese dificultăți gi indoeli, Cele care pot fi trangate printr'o so- 
Intie de principiu, sunt cele mai simple. Bunăoară, odată pentru tot- 
deauna am hotărit că ortografia noastră fiind fonetică, vom serie cu 
z $i nu eu s cuvintele care cuprind acest sonet: zbor, zbatere, zgomot, 
dezbrăcat, dezordine, gleznă... i 

E adevărat că uneori vechea deprindere a lui s ne trage înapoi 
şi învinge prin inerție, Nu ştiu ce spirit concesiv, nu ştiu ce lipsă na- 
turală de fanatism ortografic m'a făcut să las în textul tipărit eind 
glesnă, eînd gleznă, Adevărul e că rüspinditul s triumfă peste tot, 
în presă gi în literatură '), Dacă ag dori ea romanul meu să aibe o 
nouă ediţie, ar fi, între altele, și pentru dorinţa de a pune de acord 
citeva serieri diferite ale aceluiaș cuvînt. 

Mă resemnez cu greu să dublez consoanele în anumite cuvinte: 
Înnecat, înnorat... Nici nu ered că fonetice această dublă consoană in- 
died o pronunțare exactă si de altă parte am impresia că este o pre- 
țiozitate ortografie. Dar de vreme ce m'am hotărît să nu am opinii 
personale, ci să mă supun în totul legii, m'am supus, 

Cind te apleei cu oarecare atenție asupra unui text și vrei să-l 
verifici vorbă cu vorbă, ezitările sunt nenumărate. 

Cum trebue seris: coloare sau culoare? nour sau nor :)? greşeală 
sau greșală? Decemvrie sau Decembrie? străin sau strein? suferă sau 
sufere? 


1) Pină și d. Mihail Sadoveanu — care rümíno noi, în necata chos- 
atoritatea ultimă 


tinni, n — lasă să apară în odiție vă a Operelor sale 
— ediție ce urmărește în primul rind „unitatea f — demnădăjăuit, 
A Batesin iiio: ce TERR dncă este în Hmbnjol său 
ovennu ^" "s i este un 
san o recomandare general de pronunție 


| 


m 
: 


REMUŞCĂRILE DE ORTOGRAFIE ALE UNUI ROMANCIER 15 


Ce este mai plictisitor este că uneori niei una din cela două forme 
propuse nu este categorie greșită, lucru care nu na obligă totus mai 
puţin să optăm pentru una singură, căci nu e posibil să răminean me- 
reu în îndoială, în indiferență, 

După cum se vede, în exemplele de mai sus, nu e vorba numai de 
ortografie, ci de însăşi rostirea cuvîntului. 

Mai puţin grave, dar la fel de dese sunt diferențele strict orto- 
grafice: nicio gi nici o, niciun gi mici un, deadreptul si d-a-dreptul, 
dealungul si de-a-lungul, 

In cei mai buni seriitori ai noștri (și în primul rînd în Sado- 
veanu) găsim ambele forme, iar mult mai des pe cele greșite. De alt- 
fel e atît de greu să știi unde anume este greșala. Dacă ar fi după 
mine, eu aş serie deadreptul, dealungul într'un singur cuvînt, dar 
oamenii de specialitate pe care i-am consultat, m'au asigurat că 
forma cealaltă este mai corectă, fără ca totuși în privința nceasta să 
existe un eriteriu sigur, un argument hotăritor. 

Poate că asemenea incertitudini nu pot fi rezolvate decit prin 
consens general. [n orice caz, nu e de admis ca să seriem fiecare după 

bunul nostru plae. 

Nu totdeauna mi-a fost ugor să mă supun avizului competent, pe 
care îl primeam. De exemplu mi se părea greu, supărător, bu chiar 
strident să scriu cuvîntul skior, Eu pronunțam skieur și nu văd eu ee 
altă ortografie putem indica sunetul frantuzese ew, Am lăsat deci cu 
toată indirjirea skieur la prima corectură, l-am păstrat la a doua co- 
rectură, dar în cele din urmă, cînd a fost să dau bunul de tipar și 
cînd am văzut că nici unul din linguiştii pe care îi consultam (poata 
eu o disproporfionalà insistență) nu voia să mă aprobe cînd şi d. Al. 
Rosetti si d. AL. Graur si d. J. Byek exeludeau în mod absolut între- 
buinfarea lui „eu'“, am abandonat poziţia şi am corectat peste tot, 
seriind skior in loe de skieur gi şofer în loe de gofeur. 

Păcatul acestei ortografii forțat localizată este că atrage după 
sine gi schimbări de pronunțare, nu totdeauna firească, (Bügati de 
seamă că în ultimii ani nu se mai spune paisagiu, personagiu, mira- 
giu, ci peisaj, personaj, miraj, ceea ce este desigur mai just, dar arată 
în același timp forța de sugestie a unei ortografii schimbate), Dacă 
»Skior** mi se pare lu urma urmelor posibil (desi are păcatul că nu se 
poate utiliza la feminin, fiindeă nimeni nu va zice ,skioará''), în 
schimb șofer, dizer este hotărit oribil. 

Ortografia neologismelor ar trebui în principiu să fie simplă: 
seriem un cuvint în forma lui de origine atunei cînd el încă nu e in- 
trat în uzul comun $i îl seriem dimpotrivă romínegte, atunci cînd în- 
trebuinfarea lui e curentă. Nimeni nu va serie vischi în loe de whisky 
sau odicolon in loe de eau-de cologne, dar deasemeni nimeni nu se va 
simți obligat să serie chomeur sau marron, 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Orieit pare de simplă şi de limpede această regulă, plină de bun 
simţ, aplicarea ei nu e mai puţin incomodă uneori. : 

Unul din cuvintele cele mai întrebuințate in ultima mea carte gi 
care mi-a dat mai multe remuşcări a fost ruksac. 

Erau două soluţii ortografice la fel de legitime. Să-l seriu ro- 
minegte pur gi simplu ruczac ouis epa. io 
cuit, dar de multă vreme intrat in limbajul nostru) suu să-l seriu 
forma lui originară: rucksack. N'am avut destul curaj niei pentru o 
soluție, niei pentru cealaltă. Hwczac mi se pürea o ortografie "- 
îndrăzneață, prea simplificatoare; în schimb rucksack, cu dublul 
era prea complicat, iar la genitiv deadreptul imposibil. a 

Si atunci — mi-e ruşine să mărturisesc — am ales o formă b 
tardă, tranzacțională, cu totul arbitrară, cu totul greșită, —— 
ruksae — seriere pe care de atunci o visez gi noaptea, in visele 


de ortografie, MIHAIL SEBASTIAN 


iL. 
^ i TD 


O PREJUDECATĂ A FILOZOFILOR 


Un raţionament tip al filozofilor ce s'au ocupat de teoria cu- 
noagterii e următorul: 

Pereeptiile nu sunt întru nimie supuse voinţii. Spre pildă, dacă 
mă aflu intr'un loe anumit şi dacă ochii îmi sunt îndreptaţi intr'o 
direcție anumită, nu pot vedea orice vreau, ci doar un anumit aspect 
(al Inerurilor ee mă înconjoară ). Dimpotrivă, imaginația, fantazia 
nu depind decit de voinţa mea; pot să-mi închipui un centaur, un 


omul argumentează astfel: dacă eeia ce văd, aud ete. nu e deter- 
minat de voința mea, trebue să fie determinat de alt ceva, si acel 
ceva e „realitatea materială'*, De altfel, pretind filozofii, această 
argumentare inconștientă e îndreptățită; ea e nu numai unul din 
izvoarele eredinfii instinctive în realitatea lumii materiale, dar şi 


că conștiința e limitată printr'o realitate care nu se confundă cu 
ea'*, (Alois Riehl: Der philosophisehe Kritizismnus. 1925, vol. II, p. 
94). — „Ce impresionează subiectul în timpul percepţiei? Dacă 
agenții impresiunii ar fi interiori subiectului, acesta ar putea să-și 
provoace percepția pe care ar dori-o. Dar percepția nu posedă n 
astfel de putere absolută, si tocmai prin aceasta se deosebește de 
libera fantazie, E evident că percepția e legată de ceva pe care nu-l 
stápinegte'*, (Nicolai Hartmann: Grundzüge der Metaphysik der 
Erkenntnis. 1921. p. 107). 

Pretind că avem aface aei cu o prejudecată filozofieă, 8i cá 
între percepţie gi imaginaţie nu există nici o opozifie din punetul 
de vedere al supunerii sau al libertăţii faţă de voinţă, ei un parale. 
lism aproape perfect. 

Vreau să văd, din față și dela trei metri distanță, felinarul 
acela, care acum se află la o mare depărtare de mine; vreau deci 
să am o anumită „imagine perceptivà'*. Pentru asta trebue să merg 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pînă la un loc potrivit și să-mi îndrept ochii spre felinar; trebue 
deci să fac o sforjare de un anumit fel, o sforțare care consistă în 
mişcare, să-i zicem o sforțare „cinestezică'!, Sforfarea poate fi mai 
mare (dacă, spre pildă, sunt silit să trec, pentru a ajunge la țintă, 
peste niște grămezi de pietre) sau mai mică (dacă drumul mi-e 
liber); să fae sau să nu fae această sforțare depinde de voința 
mea, dar după ee am făcut-o voi avea, vrind nevrind, o anumită 
percepție şi nu alta. — Vreau să-mi amintese mutra unui cunoscut 

care nu l-am mai văzut de mult; vreau deci să am o imagine 
interioară, după eum adineaori urmăream o imagine perceptivă. 
Pentru aceasta va trebui să-mi dau osteneală concentrindu-mi gin- 
durile asupra acelei persoane, asupra anumitor împrejurări cînd 
am văzut-o mai bine, toate întovărășite de o sforţare caracteristică, 
să-i zicem sforțare „imaginntivă'' (această sforțare este, bine înțeles, 
sperifică, deci deosebită de oricare altă sfor(are imaginativă, de 
pildă de acea ce mi-ar aduce în minte altă mutrá). Sforţarea de- 
pinde de voinţa mea, dar după ce am făcut-o voi avea, vrind ne- 
vrind, o anumită imagine interioară și nu alta. — lată, aşa dar. 
un perfect paralelism între percepție şi imaginaţie, 

De sigur, atit timp eit nu mișe nici trupul niei direcţia privirii, 
am o percepţie unică gi ig acelaș timp pot face să se perinde în 
fantazie imaginele cele mai diverse. Dar asta dovedeşte numai că 
sforțările imaginative sunt eficace doar în domeniul imaginaţiei, 
nu in cel al percepţiei, Si bine înţeles, pot face şi experiența in- 
versă : mențin o aceiași imagine în minte și umblu; astfel voi avea 
o imagine interioară unică paralel eu o multiplicitate de percepții. 

Ca să menţin o percepţie vizuală, deci, ca să fin privirea imo- 
bilă, trebue să fac un efort care în scurt timp devine foarte penibil 
şi nu mai poste fi prelungit; sunt silit în curind să dau libertate 
ochilor să se plimbe de colo, colo, cum le e obiceiul, și deci libertate 
pereepfiilor să se perinde neîncetat. Exact la fel eu imaginea inte- 
rioară: printr'un efort sui generis pot să o mențin scurt timp 
neschimbată ; dar lucrul e tot mai greu, în curînd trebui să-i „dau 
drumul'* si imaginile se perindá iar in voie, Cu deosebirea că știi 
aproximativ ee ai să vezi dacă dai frîu liber ochilor (căci eunogt: 
lucrurile din odaie) gi nu ştii ce imagini are să-ți trimită fantazia. 
Cu alte cuvinte, cunoşti mai bine legile percepției decît pe ale ima- 
ginației, si anume pentru că sforjürile einestezice sunt legate de 
mișcări (după eum le arată numele), iar pe acestea mintea le poate 
reprezenta, descompune, recompune după voie. Tot de aceia pofi să 
deserii ce trebue să faci ca să ai o anume imagine perceptivă (spre 
pildă „faci trei pași înainte, apoi doi la stinga“ ete.) și nu poți 
deseri sforțarea necesară pentru a realiza o imagine „internă '*. 

Ca să am o aceiași percepţie vizuală a unui obiect, trebue să 
fae uneori o sforţare einestezică, alte ori alta: dacă mă aflu în apro- 
pierea obiectului sunt necesari pași puţini, dacă sunt departe, pași 
mulți, direcția poate varia de asemenea ete. La fel eu imaginile in. 


— O PREJUDECATÀ A FILOZOFILOR 19 


terioare: ca să imaginez acelaș peizaj, spre pildă, îmi ajunge uneori 
o clipă, alte ori imi trebue o sforfare grea de citeva minute; alte 
ori in fine lucrul mi-e eu desăvirșire imposibil, după eum e imposi- 
bil eite o dată, din prieina unor obstaeole materiale, să ajungi în 
locul de unde ai avea vederea dorită, Iarăşi eu deosebirea de adi- 
"neaori: de obicei știu dinainte dacă îmi va fi posibil să am o per- 
cepţie vizuală, ştiu de asemenea dacă, pentru a o avea îmi va trebui 
o sfortare prelungă (adică dacă va trebui să merg mult) ete.; dim- 
potrivă, cînd e vorba de o imagine interioară, nu ştiu dinainte nimie 
din toate acestea. Se dovedeşte iarăşi că cunose mai bine legile per. 
cepției decit pe ale imaginaţiei. Dar deosebirea nu e esențială, şi e 
trecătoare, poate, 

Adesea nu e nevoie de nici un fel de sforțare ea să-mi imaginez 
ceva: mă gindese de pildă Ja un prieten şi, în aceiași clipă, fără să 
vreau, mi se infátigeazá imaginea lui. Cu percepțiile lucrul se pe- 
trece la fel: abea m'am gindit la călimara de pe masă, si privirea 
mi s'a si îndreptat «pre ea, „de la sine“, fără urmă de *forțare sau 
măcar de intenție. Dimpotrivă, ar fi trebuit să fae o sfortare en să 
împiedice ochii să caute eülimara, după cum, în exemplul de adi- 
neaori, mi-ar fi trebuit o sforțare ea să împiedice imaginea priete- 
nului să mi se infütiseze. 

Ni se v& spune, de sigur: „prin sfortári cinestezice potrivite pot 
să văd, din diverse punete, tot ee se află în odaia asta, eel mult tot 
ee se află pe lume, adică un număr relativ restrins de aspeete; dim- 
potrivă, cînd e vorba de imagini interioare, pot să-mi imaginez orice, 
In acest sens percepţia e limitată de ceva independent de voinţa 
mea, pe cînd imaginaţia e liberă“, Dar şi acest raționament e inge- 
lător. Să vedem într'adevăr ce relație e, din acest nou punct da 
vedere, între percepție și imaginaţie. Foarte multe privelişti imi 
pot fi date fie de percepţie, fie de imaginaţie. Un pătrat, un cai, 
un om, un seaun pot fi tot atit de bine văzute sau închipuite. Dar 
multe alte privelişti nu pot fi cu nici un pret închipuite ei numa; 
văzute, Să presupunem că vreau să văd un poligon eu 127 de laturi; 
va trebui să desenez pe o suprafaţă mare, de pildă pe un perete, 
un astfel de poligon, si apoi să-l privese. Ori cîtă fantazie vizuală 
ar avea însă cineva, îi va fi imposibil să-și închipue un poligon eu 
127 de laturi; va imagina cel mult o figură cu foarte multe laturi, 
fără să știe dacă sunt exact, 127 la număr. Tot astfel poţi vedea, dar 

nu imagina, o suprafaţă împestrițată eu 50 de eulori diferite, In ge- 
neral nu poţi imagina niei un lucru prea detaliat. Pe de altă parte, 
multe alte aspecte le poti doar imagina dar nu vedea: peisagii fan- 
tastice, animale fabuloase vii ete. In rezumat, majoritatea aspectelor 
le pot si vedea și imagina, sunt altele care nu pot fi decit văzute, 
altele doar imaginate. Astfel paralelismul dintre percepţie şi ima- 
ginajie se menţine negtirbit. 

» 


s'au ocupat de teoria cunoașterii; dar nu e numai atit, Fără să fie 


are falsa evidenţă caraeteristică atitor locuri comune. Faptul e ușor 
de verificat, enel cuiva: „nt depinde de voința ta să vezi ori ce 
vrei, dar de imaginat, poti imagina ce pofteşti““ ; afirmaţia are să-i 
pară incontestabilă, Ba mai mult chiar; impresia de „evidențä“* pa 
care (i-o dă afirmaţia nu Îneetează nici după ce ţi-ai dat seama că 
e falsă. 

Această evidență înșelătoare se explică prin faptul că suntem 
convinşi de realitatea lumii materiale. In subconștient se petreca 
următorul raționament: „ceia ee pereep sunt obiectele reale din 
jurul meu, ele îmi impun imaginile perceptive, gi nu voința mea; 
dimpotrivă imaginile interioare nu corespund unei realități, deei 
singură voinţa mea le determină ; aga dar percepțiile sunt indepen- 
dente, imaginile interioare dependente de voinţa mea E I 

Dupá eum vedem, departe de a dovedi realitatea lumii mate- 
riale, prejudecata de care ne ocupăm izvorăște pe nesimţite din ere- 
dinfa in acea realitate. 

LJ 
LJ * 


Am constatat un paralelism aproape perfeet între imaginea per- 
ceptivă și cea interioară: fiecare din ele are nevoie pentru a se 
produce, de o sforțare specifică; realizarea uneia ea și a celeilalte 
e une ori ușoară, alte ori grea, alte ori imposibilă. Asa dar între per- 
cepţie și imaginaţie nu e o deosebire esenţială în ce priveşte depen- 
dența față de voinţă, Dar dacă această deosebire nu există, trebue 
să existe altă deosebire esențială, care să explice convingerea natu- 
rali omului, că percepţiilor le corespunde o realitate materială, 
imaginilor interioare nu. Care e acea deosebire, gi cum explică ea 
deosebirea de interpretare între cele două feluri de imagini? - 

O doctrină filozofică scapă de această problemă : Intuitivismul, 
»Intuitivigtii* spun: „percepția e un contact direct eu lumea mate- 
rială ; convingerea despre existenţa obiectului pe care îl văd nu se 
bazează pe un raționament, conștient sau inconștient, actual sau 
virtual, ei pe o intuiție imediată. In timpul percepţiei ţi-e dat obiee- 
tul însuși, nu o imagine a lui, Cînd esti trist, simți tristeţea direct, 
nu ajungi la concluzia că eşti trist pe baza vre-unor premise; tot 
atit de nemijlocit eum percepi tristețea, percepi existenţa obicetului 
pe care îl vezi“, — Avantagiul acestei teorii e evident: după S 
deosebirea între percepţie și imaginaţie consistă chiar în faptul 
prin percepţie şi numai prin ea iei contact eu obieetele materiale. 
Astfel problema de adineaori e rezolvată înainte de a fi pusă, sau, 
mai exact, e evitată. 


O PREJUDECATĂ A FILOZOFILOR 21 


a 


fi-ar fi dat ín chip nemijloeit, ar trebui să nu te poţi înșela niei o 
dată asupra lui (așa cum nu te poti înşela despre ce simţi în clipa 
de faţă) şi, după eum știm, acelaș obiect ne pare cînd mai mare, 
cind mai mie (după depărtare), eind de o culoare, cînd de alta 
(după lumină) ete. Dar pot să mă íngel chiar în ce priveşte exis. 
mái invocăm visurile $i halucina- 
(tile, să analizăm pe seurt cazul imaginei din oglindă. Comparind 


Din nenorocire această teorie nu se poate sustine. Dacă obiectul 


mitem deci că si imaginea din oglindă există în felul ei. Dar chiar 
intuitivistul eel mai ortodox recunoaște că imaginea există alt fel 
decit obiectul. Am avea uși dar o „existenţă de obiect'* şi o „exis- 
tenfá de imagine‘, Dacă agi lua cunoştinţă nemijlocit de nceste 
existente (in timpul percepţiei obiectului sam n imaginii) ar trebui 
să fie imposibilă confuzia între ele, după eum e imposibil să erezi 
că te simţi vesel cind te simți trist, sau că ni sensația roșu cînd de 
fapt ai sensaţia verde; ori, după cum știm cu toții, dacă oglinda 

i nu e vizibilă, nu poţi să-ţi dai seama, nomai cu văzul, dacă 
vezi un obiect sau o imagine, 


Intuitivismul pe caro l'am criticat acum ar putea fi numit 
»Enoseologic''; el se poate restrînge la pretenții mni modeste: la 
intuitivismul „psihologic“, Acesta grăiește astfel: „o imagine per- 
ceplivă are anumite însuşiri; să admitem că „văd o minge'': asta 
Înseamnă că am o imagine roşie, mică, sferică ete,; printre acesta 
însușiri, alături de ele şi egal îndreptățită eu ele, e aceia de a se 
prezenta ea existind, deci insugirea „existențială“, Nu importàü aei 
dacă obiectul eorespunzind percepţiei există cu adevărat; principa- 
lul e că însuşirea existențială a imaginei perceptive e la fel „ime- 
diută“* și inerenti imaginei ca şi forma, mărimea şi coloarea ei. 
Astfel că nu are sens să zii că imaginea semnifică sau afirmă exis- 
tența, ci trebue să zici că existenținlitatea e o însușire a imagrinei 
perceptive, însușire care o deosebește de imaginile interioare. La 
fel fără sens ar fi să zici că mărimea și forma imaginii „afirmă“ 
coloarea ei‘, 

Acesta e intuitivismul psihologie. "Trebue să spunem că íntr'o 
privinţă suntem de acord eu el: afirmaţia „acest obiect există" nu 
e trăită psihic, nu e „conștientă“, Credem că spiritul nostru imter- 
pretează imaginea ea nfirmind existența obiectului, dar afirmația 
e implicită, nu explicită. Existenţa obiectului se prezintă ca cuprinsă 


TOREM rt 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în percepție, de parcă am percepe-o cu ochii. Dar tot aga cind aud, 
de sv gpl ară „mi-e sete“, interpretarea sunetelor pe care 
le aud (şi eare reprezintă fraza întru cit e fenomen sonor) nu e 
conştientă, nu gíndese „aceste sunete au cutare înțeles”, ci înțeleg 
dintr'o dată; înţelesul e, oare cum, cuprins în sunete, de parcă ap 
înțelege eu auzul, nu cu mintea, Și totuşi nu se poate nega că sune- 
tele „mi-e seteé'* afirmă o anumită stare a celui ce vorbeşte; dim- 
potrivă, nu s'ar putea spune că unele însuşiri ale ancestor sunete 
afirmă alte însuşiri: de pildă că, dacă „mi-e sete" e zis eu voce 
tare şi ascuţită, tăria sunetelor „afirmă ascuimea lor. Tot aşa pot 
spune că imaginea pereeptivà sensibilă afirmă existenţa obiectului, 
fără ea o relație „afirmativă“ asemănătoare să aibă loe între insu- 
şirile sensibile ale imaginei. t » 
Intuitivismul psihologie mai are o față care nu iie esențială 
dar care merită considerată de o parte: el afirmă că imaginea po- 
sedi însuşirea existențială de la început, îndată ce apare, chiar la 


i că nu a cigtigat uceastă însușire mulțumită experienţei. Teoria ne 
Sie puțin probabilă, dar chiar dacă ar fi adevărată, luerul nu ar 
contrazice părerea noastră. Intr'adevür să presupunem că, peste 
sute de mii de ani, evoluția biologică ar realiza un neam de oameni, 
sau mai bine de supra-oameni, la cari graiul să fje ináseut. Atunci 
un copil de curînd născut căruia i-ar fi sete ar spune „mi-e sete". 
fără a fi învăţat să vorbească (din exces de naționalism presupunem 
că limba înăscută va fi cea romînească) ; asta nu ne împiedică să 
zicem că aceste sunete, că aceste vorbe, afirmă starea de sete la cel 
ce vorbeşte. Deci, nu originea legăturii între semn $i luerul semni- 
ficat importă, cînd e să hotărim dacă avem afaee eu o afirmație, 
sau nu, ei alt ceva, Ca să precizăm acest alt ceva să luăm încă un 
exemplu., Se pare că chiar copiii de curind născuţi se sperie 5s 
gesturi san strigăte amenințătoare. Asta nu dovedeste numai decit 
că copilul a înțeles gestul sau strigătul, deci că ele afirmă pentru 
el un pericol: poate gestul san strigătul i se prezintă ca „spălimin- 
tátoare'', ca ,grozave'', așa eum o mîncare i se prezintă ca seara 
Gustul bun e una din însușirile mincării; copilul nu înțelege m 
carea ca afirmind gustul bun, ci o pereepe ea gustoasă; tot aga, 
percepe poate strigătul ca spáimintütor, nu e inspáimintat. pentru 
că înțelege semnificația amenințătoare a strigütului. Ca trebue, aşa 
dar, să se adaoge, ce trebue să se sehimbe, ea să aibă loe eu adevă- 
rat înțelegerea unei afirmații? Inţelegi o afirmaţie (în sensul larg 
dat aci acestui cuvint) atunci cînd o percepție te lasă convins de un 
fapt care e alt ceva decit percepția eriperet Mun un 
strigăt. spüimintütor, știi numai că auzi nişte sunete cutare 
însușiri, între cari aceia de a fi spăimintător; astfel ose 
nu sfera percepției însăși ; n-ai înțeles deei strigătul. 
insi el îţi dă convingerea că un pericol te ameninţă, l'ai interpre- 
tat, fie si inconştient, i-ai înțeles afirmația; căci una e strigătul, 


r O PREJUDECATÀ A FILOZOFILOR 23 


alta e pericolul. La fel putem spune: una e imaginea, alta e exis- 
tența obiectului; ducă în urma percepției rămii convins de o exis 
tenţă obiectivă, înseamnă că prima ÉJAfirmá'* pe cea de a doua. 

Privese citeva clipe toeul din faţa mea, apoi îmi întore ochii 
de la el, Intuitivismul spune: „ai avut imtuiţia directă a existenti 
toeului, apoi n'ai mai avnut-o'*, Totuşi convingerea mea instinetivă 
a existenfii toeului nu e cu nimie mai slabă acum, de cînd nu-l mai 
văd; nu sunt eit de puțin tentat să ered că acum el nu mai există. 
De cet Pentru că așa zisa intniție directă e de fapt o interpretare, 
mai precis, e înțelegerea unei afirmații, Tot aşa cînd aud pe cineva 
spunindu-mi „mă doare eapul'*, rămîn convins că durerea acelui om 
nu (ine numai cît timp i-am auzit afirmația, ci şi după aceia. Dim- 
potrivă, cînd e vorba de o intuiţie directă, cînd spre pildă simt cu 
durerea mea, această durere încetează în clipa cînd nu ọ mai simt, 
ea nu ,existá'* decit atit eit o simt, 

E o problemă adevărată (na o pseudo-problemá) eum reușește 
copilul să înţeleagă țipătul ea semn de pericol, chiar dară înţelegerea 
e primitivă şi deci dacă nu e datorită experientii; la fel, e o pro- 

ă de ee interpretăm imaginile pereeptive ea afirmind existente, 
Dar explieaţia prin independenţa percepției faţă de voință e o iluzi», 
după eum am arătat la început, 


Asa dar suntem siliți să renuntim la intuitivism şi să revenim 
la întrebarea de adineaori: ca însușire esențială posedă imaginea 
pereeptivá spre deosebire de cea interioară, încît să fim determinaţi 
a considera numai pe cea dintii ea corespunzind unei realități ma: 
teriale? 

Credem că sunt două astfel de deosebiri esențiale, Mai intti 
tigrul imaginar nu poate să te sfisie, niei hrana imaginară să te 
hrănească ; cu alte cuvinte, percepțiile au importanță practică, ima- 
ginile interioare nu. A dona deosebire e mult mai importantă, Con- 
siderind poziţia ocupată de trupul unui semen al meu, nu pot şti 
ee anume isi imuginează el, dar ştiu ee percepe; văci experiența 
mi-a arătat că la poziții egale ale trupurilor corespund perceptii 
egale, Pereeptiile sunt deci, intr'un anumit sens, comune oamenilor, 
şi formează un fel de punte de la o conştiinţă Ia alta. 

Cum anume însuşirile acestea hotărăse spiritul omenesc să ad- 
mită realitatea muteriulă, aceasta e o problemă pe care am tratat-o 
în serieri anterioare şi ea treee de marginele acestui articol. 


IOAN D. GHEREA 


DIN RAINER MARIA RILKE 


O, TU IUBITÀ 
AMURG ÍN SKANIA 


O, tu subită 


Parcul e sus. Ca dintr'un foişor dinainte pierdută, niciodată "ntinità, 
din umbra lui acuma mă cobor eu nu mai știu core cîntec ţi-e drag, 
și ies în pes și în amurg gin vint, Nu mai încerc, cînd viitorul vine, 
acelaș vint pe care-l simt și norii, , să te güsese, Toate marile 
apele limpezi și aripa morii j imagini din mine, priveliștea văzută în zare, 
ce'n zarea cerului se învirtește, | tirguri și turnuri și poduri și ne- 
Acuma sint şi ou un lueru. "n. mâna lui, bănuite cotituri de drumuri 
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt, — Priveşte: V şi vlaga acelor tărimuri 
cutreerato po vremuri de sei: 
Acesta-i oare-un. singur cer? toate în mine se "nalfd 
O limpede, albastră nesfirpire, spre slava ta, tu picrdutà mereu. 
pe care-aleargă nouri străvezii, 
și "mgrămădiri de alb din cînd în cind, 0, tu eşti grădinile 
jn. saro tonu-acela gri, subțire, pe caro le-am privit cu-otita 
pe fondul ros al serii ondulind, nădejde. O fereastră sa deschis 
pi peste toate, calma strălucire în casa de țară: — şi tu, ginditoare, 
a soarelui care Apuna.. aproape c'ai intrat după mine, Am găsit 
ulije pe care tocmai trecusegi, 
Stranie alcătuire și uneori oglinzile vitrinelor 
în sine ebuciumată și sprijinită "n sine, erau înc'amețite de tine gi rüsfringeau speriate 
ew aripi uriaşe si chipuri şi cortine f chipul meu, bruse apărut. Cine stie 
şi munți în fața celor dintii stele, dacă n'a răsunat cîntecu-aceleeași păsări 
și-o poartă 'n depărtări adinci, pe unda prin fiecare dintre noi, aseară? 


doar păsările dacă pot pătrunde... : AL. PHILIPPIDE 


COLECTIA DE MANUSCRIPTE 
M. GASTER DIN BIBLIOTECA 
ACADEMIEI ROMÍNE? 


Istoricul aducerii colecției Gaster dela Londra la Biblioteca 
Academiei Romine? 

Este o chestiune foarte simplă și pentru luminarea ei vorbese 
documentele singure, 

Ideea de a eigtiga pentru Biblioteca Academiei Romine manu- 
seriptele Gaster, a încolțit. întii în sufletul mare al bibliotecarului 
de atunci, Ton Bianu, prin anu) 1928 și dorința a devenit realitate 
în luna Februarie, anul 1996, fiind conservator al Bibliotecii d-l ge- 
neral Radu Rosetti si preşedinte al Academiei d-| prof. Ion La- 
pedatu, 

Btáruimfe ea să convingă pe Gaster a le ceda Academiei Ro- 
mine a făcut d-l N. D. Ciotori, membru de onoare al Academiei 
Romine, domiciliat la Londra. 

Gaster, hotárit să cedeze manuseriptele lui Avcademiei Romíne, 
= primit suma de 3.500 (trei mij cinei sute) lire ster]ine, sumă cara 
a fost proeuratü Academiei de d-l N, Titulescu, ministru de externe 
pe avea vreme. Astfel, Academia Romină imtră în stăpînirea celui 
mai frumos dar ce s'a făcut în ultimul timp Bibliotecii ei, 

Colecţia se compune din 206 mannseripte, cele mai multe dintre 
ele fiind manuseripte miscelanee, încât fiecare manuseript, euprinde 
mai multe texte de un conținut foarte variat. Sunt legate şi brogate 
toate, cele mai multe în legăturile vremii, bine păstrate. Există două 
cataloage alcătuite de Gaster și scrise la maşină: unul, intr'un re- 
gistru, deserie sumar mannseriptele număr eu număr si arată eon- 
ținutul lor; al doilea, pe fige, este un catalog alfabetie pe materii. 
Academia Romină a respectat dorința lui Gaster și a lăsat ea manu- 
veriptele lui să formeze un grup distinct de celelalte manuseripte, 
eu mumele de „Cobeoția Gaster**, 


1) Asupra neostor manuserise am mai hlieat un foileton în ziaral 
Curentul, 10 lulie 1938, T 


ns Cm Fn 


COLECTIA DE MANUSCRIPTE M. GASTER 27 


Inainte de a analiza cuprinsul acestor manuseripte si insemnä- 
tatea lor pentru literatura romineaseá, dar, mai ales, pentru a vedea 
frámintürile sufletești ale celui ce se despürtea de comoara lui ne- 
preţuită de mărgăritare alese, voiu reproduce o scrisoare a lui Gaster 
pala d-l N, D, Ciotori2), plină de căldură şi mărturisiri surpriu- 
zütoare: 


193, Maida Vale, London, W. 9. 
9 Februario, 1936. 


Stimate Domnule Cíotori, 


Acum, după ce ai luat în primire colecția mea de manu- 
seripte româneşti, țin de a mea datorie de a-ţi mulțumi pen- 
tru toate ce ai făcul ca această colecție să devie acum proprie- 
tatea Academiei Romine. 

Dumneata gli că dorința mea a fost intotdeauna ca 
această colecție de mantscripta să se întoarcă la obirgie, și 
Academia, centrul culturii romineşti, este locul cel mai bine- 
cuvintat pentru ocrotirea și îngrijirea acestor manitseripte. 

Mă bucură că acest dor al meu a fast îndeplinit mai alex 
prin mijlocirea d-tale, sí că peste puțin, toți acei cari vubesc 
vechea literatură rominească vor fi în stare să se folosească 
de această comoară, în care se oglindește spiritul poporului 
romin din veacurile trecute. Pentru unii, acenstă literatură 
va apare primitivă, dar pentru cei știutori, este o literatură 
care reunrşte prezentul cu trecutul şi ne arată drumul pe 
care spiritul omenesc a păşit din neam în neam şi din veac 
în veac, 

D-ta ştii de asemenea că pe lîngă satisfactia ce o am, 
ştiind că aceste manuseripte s'au întors îm țară, nu m'am 
despărțit de dinsele decit cu inima îndurerată, Ştii că am fast 
ispitit în multe rinduri, atit de aci, cât şi din America, ca să 
le predau altora, însă am refuzat. Pentru mine aceste manu- 
seripte reprezintă mai mult decit numai cuprinsul lor, Ele au 
fost tovarășii mei de pribegie?! In cursul acestor cincizeci de 
ani în care au stad cu mine aci, erau pentru mine un izvor de 
alintare sufletească; le-am citit și răseitit şi de cite ori lo ci- 
team saw mi se citeau, spuneam prietenului meu: Acum sun- 
tem acasă, 

Hino că s'au intors acum acasă, decit să rümind în străină- 
tate, Asta îmi este minglierea, Știu de asemena că acolo vor fi, 
pe de o parte, ingrijite cu aceraşi dragoste cu care le-am în- 
grijit cu aici, pe de altă parte, după cum ne-am înțeles, ele 
vor rămîne nedespărțile, var forma un bloc şi vor rümine în 
voci „Colecția Gaster**, 


+) Originalul eate în Biblioteca Academiti Romiine, 


28 VIAŢA ROMINEASCÀ 


Mulţi se vor folosi de această colecție, Ea conține aproape 
750 de tezte, din care cele mai multe încă nu au fost publi- 
cate pină acum. Vezi, dar, ce cîmp întins și rodnic 
dispoziția celor care ar vrea să se folosească de dínsa 


Academiei Române, al cărei membru onorific am cinstea să 
fiu, multumirile mele pentru bunăvoința cu care a primit 


propunerea D-tale de a deveni proprietara acestor ms, și aju- 


torul ce ti l-a dat pentru implinirea acestei misiuni, 
Cu toată stima, 
M, Gaster 


Si acum, fără să mai facem comentarii asupra acestei însufle- 
[ite scrisori, să trecem mai departe, arătînd cuprinsul manuserip- 
telor si importanța lor pentru studiul literaturii rominegti, mai ales 
în epoca veche. 

Colecţia este de o rară bogăție, întrucit, departe de a cuprinde 
manuserise obișnuite, de cele mai multe ori copii după cărţi bise- 
riceşti tipărite, ea cuprinde manuscrise selecționate de tezte popo- 
rane, careşi port origima în literaturile îndepărtate ale vechiului 
Orient, în literatura bizantină, din care, apoi s'au tradus în limba 
romineasel, uneori direct, alteori prin intermediul limbii slavone, 

Mannserisele nu sunt, fireşte, traducerile originale, ei eópii din 
secolii al XVIII-lea gi al XIX-lea, ceea ce mm le sende însă prea 
mult din valoare. Sunt si unele mai vechi, dela sfirsitind secolului 
al XVII-lea, 

Pentru textele poporsne interesează deopotrivă cu vechimea lor, 
rüspindirea temelor, gradul în care au plăcut cititorilor, adeusele 
fiecărui copist în parte, circulație lor pe întinsul țărilor noastre, 
gustul artistie si al simetriei vădit în ornamentafii si în felul seri- 
sului, fapte eare se pot cunoaște în destul din studiul manuserise- 
lor, chiar eínd sunt copii. ? 

Dr, M. Gaster s'a făcut cunoscut în lumea științifică prin stu- 
diul cărţilor poporane, cure an circulat și în literatura veche ro- 
minemnseit. acest temei, nu ne mirăm că majoritatea mann- 
seriselor o formează texte din domeniul acesta al literaturii romîne 


l Testele poporane: Alexand Legendele "Troadej, Esopia, 
Erotoeritul Evanghelii apocrife E evanghelia lui Nicodim), 


COLECŢIA DE MANUSCRIPTE M. QASTER 20 


1833), — cde de medicină populară; descintece $i rețete de „dof. 
tori”, — san manuserise eu literatură de prevestire, eum de pildă : 


soave dintre anii 1700—1860, documente vechi românesti, secolii 
XVI—XIX (108 bucăţi), Condica Cavafilor (anul 1802), stihuri 
istorice (Pentru tăierea boerilor Manolache Bogdan si Ion Cuza, 
Stihuri pentru Grigore Ghica Vodă), Jalba Vrineenilor, Condica 
moșiei Brăiloiu, Croniea lui Nifon, eronografe (din anul 1758 şi 
altul din 1792) — pentru a nu lungi mai mult lista acestor prețioase 
MANUSETISE, 

3, Manuscrisele religioase, Cele mai multe dintre ms. lui Gaster 
sunt povestiri hagiografice (vieţi de sfinți) independente, sau ex. 
trase din paterice, Vieţile Sf, Cosma, Sf. Dimitrie Basarabov, Sf. 
Ecaterina, Sf, Eustatie Plachida, a Sf. Vasile-cel-Nou, texte apoca- 
liptiee, Patericul seris de Cosma din anul 1699. Copia. cirilieă a unmi 
fragment din Evangheliarul tui Radu din Mănicești, scrisă la 1074 
(originalul e la Londra) şi altele, 

4, Manuscrisele de lexicografie sunt puţine la număr, ele sunt 
totuși importante, arătind nevoia învățării limbilor străine la noi, 
mai ales cea grecească și nemfeased, eum de ex.: Catastif frrevese 
cu note rominesti (anul 1803), Dialoguri germane-greco-romine 
(anul 1816), Gramatiei (ms. 122), Gramatica limbii latine, exercitii 
in 2 volume, din anmi 1844 de Cesarius Constandineseu. Dicționar 
grec-romin-bulgar (1840), germano-romin si romino-germun, asupra 
căruia catalogul, alcătuit de dr. M. Gaster, utrage atenția în mod 
deosebit (ms, 168), 

5. Manuscrisele cu traduceri sunt numeroase și ele vor contribui 
mult la luminarea problemelor despre influenţa franceză în litera- 
tura rominească, la începutul secolului el XIX-lea. Colecţia Gaster 
are, complete, traducerile lui Aleen Beldiman din limba francexi: 
Sapor, tragedie din 1820 (ms. 192), Alezie sax căsuţa din Codru, 
Istoria lui Raimon şi a Marianei (ms. 165 din 1823). Alte traduceri, 
cunoseute şi necunoseute, sunt, de Daniel Skavinski, Democrit (ms. 
115 din 1895), Oxisterie (Oxenstiern) în ms, nr. 137, din 1803, 
Amorvenu si Zalanda, istoria lui Afidalis și a Zelidiei, Intimplările 
lui Latarilă Torma, în traducerea lui Scarlat Barbu Timpea- 

nuls) si altele multe, 


3) Alex. Marcu, Contribuţie la soarta romanului picarese în literatura 

— în Fraţilor Alezundru și Jon Lăpedatu, Buc, 1036, p, 145—451, 

8'a oeupnt de mceüstá traducere püstrntà în ma, Acad. Hom, nr. 4380, în eure 
este numa] o parte n romanului (volumul I), Manuseriwn] Gaater mr, 91 com- 


30 ; VIAŢA ROMINEASCĂ ( 


6. Manuscrisele de muzică bisericească, Acestea nu prezintă 
mare însemnătate, fiind de dată mai nouă și ebpii după eîntările 
tipărite ale lui Maearie Ieromonahul: Theoreticon 1832, Gramatica 
muzicei, Antologhion cu cîntări (1890), r 

Afară de aceste grupe care înglobează manuserise mai multe, 
se găsesc şi altele de un conținut foarte variat: Abecedare, Aritme- 
tiei, Trigonometrii, Geometrii, tratate de geografie, Istorii generale 
(manuale maroserise), istorie naturali, Mica chirurgie (ms. 156 din 
1849), Patologie chirurgicală de Andrei Anastasiade, Retorică, ca- 
noane din pravile (ms. 174 din anul 1783). 


Această colecţie de manuserise a fost utilizată de însuși M. Gas- 
ter, care, pentru domeniul rominese, n'avea la Londra alt material 
documentar decit propria-i coleeție. Unele an fost rezumate şi stu- 
dinte sumar, albie, în monografii şi sinteza, de Gaster însuși si 
anume: în Chrestomatie romînă, 2 volume, 1891, publică fragmente 
dintr'unele mamuserise. In opera de sinteză Lileraturü populară 
romînă, 1883, rezumă si studiază sumar textele poporane ín legă- 
turile lor eu redaefille eare am cireulat în literaturile popoarelor 
învecinate. Luerareas Geschichte der rumünisehen Litteratur, în 
Grüber's, Grundriss der romanischen Philologie, YI Band, 3 Abtei- 
lung (1901), p. 262—428, cuprinde $i ea multe mențiuni despre 
textele acestor manuserise. Studies and tezis, 3 vol., Londra, 1995— 
1928, su miei monografii de literatură comparată, în care însă lite- 
ratura romînească ocupă un loe mai nestrins. Un studia in legătură 
eu aceste manuserise a publicat d-l prof. N. Cartojan, Cărțile popu- 
lare în literatura rominească, vol. T, 1929 si mai ales vol. II din 1939; 
aceste studii sunt deosebit de prețioase, pentrucă, pe de o parte, d-sa 
pune la curent eu bibliografia mai navă studiile tui Gaster din 1883, 
de foarte multe ori coreetindu-le în sensul descoperirilor mai noi, 
iar pe de altă parte — prețios pentru Biblioteca Aeademiei Ro- 
mine — pune de acord manuserisee (iaster eu cele ale Academiei 
Romine, stabilind tipuri de manuseripte pentru fiecare legendă în 
parte. b è 

Coleetia fostă a hui M. Gaster si acum a Academiei Romîne are 
însă și raritäți bibliografice, unele neeunoscute, jar altele eunosente 
în prea puține redacţii. Vom da numai citeva exemple: Iordache 
Mălinescu, Tractaturile dintre Rusia si Turcia privitoare la Tara- 
Rominească 1629; Istoria Muntelui gi n Minăstirei Sinai; Istoria 
Rosilor (adică a Ruşilor) din anul 1725, sau Inceperea vechiului 
neam slovenese pi denumirea hi, operă urmată de o Ingtienfare 


E 
şi 


COLECŢIA DE MANUSCRIPTE M. GASTER 31 


pentru moartea marelui Petru imperatorului a toată Rosi, copii 
din anul 1757. Această lucrare o consideră Gaster ea operă romi- 
nească, atribuind-o lui Nicolae Costin *) ; în ultimni timp s'a dovedit 
că e numai o traducere din limba rusă *), Inváfüturile lui Neagoe 
către fiul său Teodosie, din anul 1726 şi altul din 1817; opera In- 
trebări şi răspunsuri despre ursită, comandată de stolnicul Const. 
Cantacuzino lui loan Carioti] și tradusă din greceste în romineste de 
Popa Floru, dascăl slovenese, din anul 1788; Viața lui Nifon de 
Gavril Protul, anul 1726 — (alt mamuseris din anul 1817) ; 2 ode 
închinate ini Barbu Stirbei, despre caracterul si depărtarea lui 
(1835) ; D. Cantemir, Descrierea Moldovei, ma. eu note explicative, 
poate originalul care s'a dat ln tipar în 1825; Eufrosin Poteea, 
Autobiografie 1851; Floarea Darurilor, ms. slavo-romin, anal 1702; 
Beldiman, Jurnalul mergerii boierilor la Țarigrad  (antograf). 
Amintese si opera lui G. Lazăr: Gramatică romineased, 1821 care a 
fost dăruită de Gaster Academiei Române, încă din anul 1924. 

In sfirgit, subliniem și o ultimă însemnătate ee au neeste mamn- 
scrise: Dr, M. Gaster, în Literatura populară, p. 579, eit şi în cele 
2 volume din Chrestomatie, citează 16 manuscrise de literatură 
populară, împrumutate dela cunoscutul bibliofil care a fost M. 
Eminescu 9). Amünumtele si deserierile bibliografice publicate de 
Gaster în volumele mai sus amintita mi-au îngăduit să observ că o 
bună parte dintre mamnuserisele împrumutate n'an mai fost resti- 
tuite lui Eminescu (probabil din cauza atitor nenorociri din viața 
lui Eminescu, în anii următori lui 1883) si ele îmbogățese astăzi 
colecția de manuserise a Academiei Romine. Astfel sunt: Cugetările 
lui Oxenstiern, romanul religios Varlaam și Ioasaf, Todor, Viața 
Sf. Vasile. Venirea a doua şi Antichrist; Amartolon sotiria, cu Mi- 
nunile Maicii Domnului, într'o redaefie din anul 1692; un hreno- 
graf din unul 1757. 

Această expunere dă numai o înfăţişare seurtă și generală asu- 
pra cuprinsului și valorii colecției. Studii migüloase comparative 


*) In entaloagele mai sus amintite: „N, Costin, Istoria Rașilor: (ale), 

+) P, P. Panaitesen, Rusia, Polonia și Renaşterea națională a Rominitor, 
curs ținut în anul geolar 1033-——1034, Bmeuresti 1034 (Pacultaten de Litere 
şi Filosofie din București, p. 165—165, 

*) M. Guater, Literatură populară, Duc. 1883: nr, 9, Amartolon satiria 
(Mintnirea püeütosilor gi Minunile Maicii Domnului), din anul 1002; nr, 21, 
Hromograf, nn. 1757; nr, 40, Viaţa Sf. Fase, secolul al XIX-lea; nr, 4l, 
Liturghie, secolul al XIX-en; mr, 47, Istoria Aretuséi, un. 1812; nr. 50, ms 
miseelaneus, an, 1814; nr, 51, Ilíodor, mecolul al XIX-lea; mr. 52, Judecata 
de apoi, un, 1815, 

M, Gaster, Crestomalie, vol I: p. 129, Varlaam şi Ioasaf, un. 18514; 
p. 194, Eeanghelie, eira 1050-1675; p. 995, Amartolon sotiria, an, 1092 
(citat și la p. 299, 301, 304). Volumul Il: p, 70, Hronograf, om. 1760; p, $9, 
dliodor, un, 1813; p. 178, lrotocrit, nn, 1800; p, 105, Zăbara fandasziet, sa. 
1802 si p. 216, Judecata lui Antihrist, nn, 1815. 


Poa 


d + 
" 
) d'üis / 


"TI Pap S; 


AA aaa Ah Ade y 


Att LX rra. 


es 


TOF UIS 


= ADR : 


Zo AN UA 92 


TY aeg i LH 
HIETTE EMG) CHOL 


Tana ien pom pe A 


T m i! mpi ment Úi m tray agina? dn -Pi 


fimm UI TI w "p 


E xy»? ' A 
frame fotre I pb pi me pomi iti wA "4 


s 
ma Su PN. st & Y 4v pt TIT 
f , 


' vt Ar 
Aia "wa. (moim numi na pas +o Fn og tame 


şd 

i" TT AL. amt mon s pena o. "A y 

Apan navar In Prin T |" en —— Mn 
T T r7 "ii ur. ^ 

pp: NU "mos v qus Ty. ae i foe Ar mp qn 

hod i Ve agt 08 wt ke îs miri Le inim PRA, o, 

d ga temp preti paw 2 M. Me E oj FA 2S 

mapa dara Felipi >. 4^ AUI TEY 


pL 


Batt w^ Finta mm + 
2 


N t NN 


Ms. Gaster nr. 11, £ 54 r, ( Viaţa splotului losif cetul pre frumos) 


v 
ll 


» 
a 


. pa ! r^. 
"? d [i í P 7 


2 “ 
PES 24 9 4 * 
^ X RLETI it Cea im antra pi 
5^. CR pati Ta s: Wet 
fec 4 ; ev C Ea homi C iir Jh " , 
x ge Pint iat, Astia g ; x Arri yne 


x j AP e , ^X. ^ "TIL + A 
3575. 2). ai di LITE V 
| MUN pe TUN SY AMPH D nikin y Mr. de a è 
Set Anei? wifolamus 4 TEN ^ 
í a oaii E TIEA + Nig! pană tt. DnA 
i ETEEN pidan Ro uai ILLA dakan} 


Ak mia 
MEA I 
dA 


Ms. Gaster nr, 7, f. 98 r. ( Vedenia lui Gligore asupra înfricoşatutui judet) 


6.cbH 
Juh, juh, dum. A 
oacȚi Toe CHI 


" 
"WPLAMTN nemo : 
2): 


=, ZA ad Á «^ 
4 Zi t ea PSP 
VET en > EH RIAL KR ma 
J " 
mn mt petala 

^ NN A $^ 
; erii. Aag P d anm: 
| Qui onn ya -r LAPAR ; T S iei 
f laer gi gb ^ Utt toa rta ci 
F nina - 


pă, mi b fg g Dieta WM 
PES 


2 04 „du 
(B ATA TÉ mama cone mA 


Ms. Gaster nr. 64, f, 5 r. (Pilde filosofegti) 


— ——— ÁREA 


CTHSCE2IIÓHE Hee 


J 


Seci cemut “e hopssa 
AAA ATL 


Aom nEaEn Hikosae 4e pata c 
! 
AATI 


! 
Kaca noam» crini nsSkSni 
, 
KoHp& 


ANA cA H r^ HASA n pe EA ATpEH o 
pomp e 


Ms. Gaster nr. 64, f. 4 v. (Pilde filosofesti) 


FONETICA PRACTICÁ 
CA MIJLOC DE EDUCATIE 


Fonetica, sau ştiinţa pronunfárei, se poate spune că sia văzut 
începuturile eu primii filosofi și grama groch, tri ce ant aa 


rile lui sunt în mare parte stăpinite de voință, dar 
eare este un 


eventual indicații folositoare la fiziologi, sociologi, psihologi, fizi- 
ciani si filologi, putiud si el, la rîndul său, să le dea ajutor; — dar 
fonetica rămîne totuşi un studiu independent, 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Multe lucrări importante, bazate pe cunoștințe fonetica, au 
putut lua naștere în zilele noastre în foare diferite sfere de aeti- 
vitate. Una din eele mai de seamă contribuții din ultimii ani este 
aplicarea foneticei la predarea limbilor străine. 

Sunetele limbei materne sunt dobindite în prima copilărie, în 
mod inconştient, prin imitație, si în curînd se fixează așa de tare 
prin obicei, încît ele devin un impediment puternic în contra do- 
bîndirei de sunete străine acestei limbi, oricare ar fi ea. Faptul că 
proeesul dobindirei sunetelor în limba maternă este ¢ $ ex- 
plică pentru ce oamenii în general au numai o noțiune foarte slabă 
de natura sunetelor pe eari le întrebuinţează, de locul unde ele se 
formează, de felul articulărei lor, și de legătura lor unele cu altele; 
nu s'au gindit niciodată la asemenea lucruri, — nu au avut nie- 
odată nevoie să o facă, deci nu le-a trecut prin minte să o facă, 

Cînd, mai tirziu, la şcoală sau în ţări străine, oamenii caută 
să învețe alte limbi, ei se încred de obicei în facultatea lor de a 
imita, creziud că aceasta le va fi de ajuns pentru a-și atinge 
Acei cu urechea mai bună reusese relativ mai bine decit ceilalți, 
dar am întîlnit toți, fără îndoială, oameni care pronunță o limbă 
străină îngrozitor de rău, eu toate că au trăit ani de zile chiar în 
fara unde se vorbește acea limbă. Oamenii înţeleg din ce în ce mai 
mult că, în ee ne priveşte pe aproape taţi, pronunțarea limbilor 
străine, lăsată în voia ei, nu va fi niciodată justă, ci trebue să fie 
predată in mod sistematic, ca si celelalte obiecte ale limbei: gra- 
matica, sintaxa, ete. 

Experienfa ne arată că o cunoștință a fiziologiei organelor 
graiului și a felului eum sumetele unei limbi sunt formate, ajută 
in mod concret pe cine studiază aces limbă să compare sunetele 
limbei străine unele eu altele şi cu cele ale limbei sale proprii, şi 
că această cunoștință, practic aplicată, îl va aduce în stare de a 
dobindi asupra mecanismului graiului controlul de care va avea 
nevoie pentru producerea corectă a sunetelor străine. 

O cunoştinţă solidă a teoriei sunetelor graiului este indispen- 
sabilă foneticianului modern practicant, a cărui activitate zilnică 
va fi mai ales să predea sunetele unei anumite limbi celor eare 
vorbese din copilărie o altă limbă, si să-i înveţe tot ce priveşte în- 
trebuinfarea justă a aceloraș sunete, combinate în cuvinte și fraze, 
pentru ca elevii să poată folosi în mod mai satisfăcător limba nouă 
ca un mijloe de comunicare a ideilor, Profesorul are nevoie de 
aceste cunoștințe pentru a putea înțelege și analiza dificultățile 
elevilor săi și pentru a fi în stare de a îndrepta în chip potrivit 
orice greşeli de pronunțare. 

Dar aceasta mu ajunge, El trebue să aibă încă urechea precisă, 
bine exercitată spre a distinge diferenţele între sunete care au o 
asemănare acustică între ele fără să fie identice, și a analiza in- 
stantaneu toate greșelile de pronunțare pe care le fae elevii. Nu-i 
serveşte de sigur la nimie să cunoască metoda de a corecta o anu- 


FONETICA PRACTICĂ CA MIJLOC DE EDUCAŢIE 35 


urechea cu acest fe] de operaţii. Ar trebui chiar că acel care învață 
pe altul o limbă străină să fie antrenat ca să dea elevilor săi, la 
rîndul lor, posibilitatea practică de a recunoaşte toate sunetele lim- 
bei pe eare o învaţă, de a le deosebi unele de altele, si a nu con- 


acelea ale limbei lor care seamănă întru câtva cu ele. 

Foneticianului practic sau profesorului calificat de pronun- 
fare i se cere încă mai mult: să fie în stare să formeze şi să producă 
o mare varietate de sunete ale vorbirei, asa cum se întilnese în prin- 
cipalele limbi din lume; el trebue să fi dobindit un asemenea eou- 
trol asupra organelor graiului, încât să poată pronunța eorect toata 
sunetele importante ale vorbirei : nu trebne să existe pentru el nici o 
singură dificultate de pronunțare. Ceva mai mult: elevii igi vor in- 
felege si mai bine greșelile dacă profesorul nu se va märgini numai 
să le dea exemple de pronunțare justă, dar şi dacă va putea să le 
imite cu precizie pronunțarea greșită, 

Un alt domeniu în cure metodele fonetice ar putea fi Între- 
buin(ate cu folos este cel al învăţării copiilor mici să citească, Să 
înveţi să citeşti va fi totdeauna o problemă grea pentru un copil, 
care este chemat pentru prima dată să primească Şi să se serveaseá 
de convenţia că anume semne și simboale — negrul pe alb ul unei 
pagini tipărite —, reprezintă si trebue să fie interpretate ca sunete 
şi silabe, cuvinte gi propoziţii. Dificultatea inițială este infinit mai 
mare pentru copil cînd el aparține uneia din acele limbi în care nu 
există o legătură consistentă între pronunțare $i ortografia con- 
venfional&. Unele limbi — ea de pildă cen rominească — se seriu în 
aga mod în cit literile convenționale reprezintă sunetele ce compun 
cuvintele intr'un grad înalt de exactitate si de potriveali; orto- 
grafia unor astfel de limbi se poate numi „fonetică'*, într'un grad 
mai mare sau mai mie. Alte ortografii, ca cea a limbilor engleză și 
franceză, de pildă, sunt mult mai puţin ,fonetice'' decit cea romi- 
nească : sunetele acestor limbi nu sunt de loc regulat simbolizate în 
seriere, Unul si acelaş sunet va fi reprezentat în mai multe feluri 
$i invers, anume litere sau combinaţii de litere adesea trebue să 
servească pentru sunete eu totul diferite, 

Ortografiarea unei limbi este adesea un izvor de dificultăţi 
considerabile pentru străinul care vrea s'o înveţe, Mai înainte ca 
rüspindirea tiparului să fixeze serierea cuvintelor în cele mai multe 
din principalele limbi din lume, oricine seria cum îi plăcea și aceasta 
nu avea nicio importanță. Astăzi, o greșeală în ortografia unui cu- 
vînt este obicinnit considerată ca un semn sigur de lipsă de educație 
la cel care a comis-o, Acci care au adoptat prin învățătură anumite 


convenţii în ortografiarea propriei lor limbi sunt ineurea(i cînd 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


trebue să adopte alte convenţii, dacă studiază o altă limbă, In cazul 
cînd ei cunose mai bine limbagiul seris sau cînd au început eu acesta, 
pronunţarea lor va suferi; din contră, dacă și-au asimilat mai întîi 
limbagiul vorbit, ortografia o vor învăţa mai greu. Aceasta, de sigur, 
priveşte mai ales limbile eu ortografii „nefonetice'“, k 

De sigur nu este acum locul să diseutám chestia reformării ori 
simplificării ortografiei acestor limbi; în prezent, ortografia trebue 
să fie asimilată în forma ei actuală, si multe ceasuri de exercițiu 
trebue să-i fie acordate, și de copilul care învață să serie gi să 
citească limba sa maternă, şi de cel care învață o altă limbă decât 
cea maternă. 

S'a constatat de mai multă vreme că fonetica poate fi de ajutor 
străinului care se luptă eu acenstă dificultate. O bună pronunțare 
se obține mai ușor atunei eind se dă atenţie sunetelor unei limbi. 
O „transcriere fonetică este de folos în acest caz, fiind că ea ne 
dă informația necesară ca privire la sunetele care sunt de între- 
buințat, si ordinea în care se succed, în timp ce ortografiile con- 
venționale ale multor limbi importante nu ne dau această informa- 
fie, Experiența ne-a arătat că ușurința în intrebuinfarea transerie- 
rei fonetice nu împiedică pe cineva să devie un bun practicant al 
ortografiei convenţionale; din contră, cei care au studiat o limbă 
după metodele fonetice învață ortografia în general mai bine decit 
cei care sunt încureați din pricină că au trebuit să atace două pro- 
bleme separate în acelaș timp, și anume problema sunetelor de în- 
trebuințat în limba vorbită, si cea a ortografiei euvintelor serise. 
Este un principiu de pedagogie sănătoasă să nu încerci să învingi 
deodată decit o singură dificultate, unde se poate proceda astfel, 
simplificînd în acest mod problema învățărei, şi evitind eonfuziile, 
cu consecința lor inevitabilă: descurajarea, 

Trebue să observăm aici că întrebiunţarea unei transcrieri fo- 
netice nu asigură în ea însăşi o pronunțare corectă, Este tot atit 
de posibil să pronunţi prost sunetele indviduale cînd eitesti o tran- 
seriere fonetică, ea și cînd citeşti un text, seris cu ortografia conven- 
tionalü. O transcriere nu va învăța niciodată pe un elev ca să pro- 
ducă un sunet nou ssu dificil; ea poate numai să-i arate spre ce 
sunete să tindă într'un cuvint sau într'o frază, și aceasta el n'o 
poate deprinde în chip satisfăcător în niciun alt mod. Este bine 
înţeles însă că sunetele individuale trebue mai întîi învățate din 
gura unuia care vorbește limba sa maternă sau, și mai bine, dela un 
profesor cu experienţă fonetică. 

Acum să ne întoarcem la copilul care învaţă pentru prima oară 
să citească. Acesta, bine înțeles, e considerat că e în stare să emită 
eoreet toate sunetele limbei sale materne, mai înainte de a învăța 
să citească si să serie, Probabil că el a învățat după ureche corecta 
sueeesie a tuturor sunetelor în toate cuvintele pe care deja le en- 
noagte, Un oarecare număr de încercări experimentale au fost fücute 
în școli si aiurea ca să înveți pe eopiii miei să citească în limba lor 


PONETICA PRACTICĂ CA MIJLOC DE EDUCAŢIE 37 


după o transcriere fonetică. Rezultatele au fost foarta j ; 
copiii învaţă să ,eiteasel'* într'un foarte scurt dar ri peg: 
puțin mai tirziu trecerea la ortografin tradiţională, grentățile sunt 
considerabil miesorate, aga încît ei ajung, într'o perioadă de timp 
datá, la un studiu mai înaintat decit acei copii eare învață să ci- 
tească după metodele uzuale, Mai mult încă, ei au dobindit elemen- 
tele cunoștințelor fonetiee, care vor fi foarte folositoare pentru ei 
cînd îşi vor îndrepta atenția mai tirziu spre limbile străine, Multe 
mai sunt de făcut în acest domeniu; importanța acestei activităţi 
din punctul de vedere al educației poata fi enormă, din pricină că 
există in ea posibilitatea să se ajungă la rezultate mai sănătoase 
în mai scurt timp, şi la coordonarea pe o bază nouă a studiului lim- 
bilor străine eu eel ul limbei materne, 

Valoarea cunoștințelor fonetice este de asemenea evidentă 
atunci cînd se tratează diversele anormalități ale graiului. Dacă 
foneticianul poste preda sunetele unei limbi străine acelora care 
au o altă limbă maternă, el poate eu atit mai mult să predea limba 
maternă acelora care nu sunt în stare să o pronunțe corect, fie din 
cauza desvoltărei intirziate, a turburării lor psihologice, a neaten- 
tiei părinţilor în prima copilărie, ete.: el mai poate învăța pe surzii 
din nastere șă vorbească, Pelticii, gingavii si eei care în general 
articulează defeetuos, pot fi corectaţi de profesorul fonetician, cara 
astfel poate ajuta pe de o parte pe dascălul din școală și pe de altă 
parte pe medie, Să sperăm că în viitor un număr din ce în ce mai 
mare de profesori vor dori să dobindească știința necesară pentru a 
putea trata asemenea imperfectiuni ale graiului care se vor ivi în 
timpul activității lor zilnice, 

Cunostinta foneticei va fi în special de mare folos pentru a 
învăța să vorbească eoreet pe acei ce vor fi fost opernti eu succes 
de malformatia din naștere „cerul gurei erüpat'*, Aci asistența fo- 
neticianului vine imediat după co cuțitul ehirurgului isi va fi făcut 
datoria: ea va ajuta pe pacient să enleagü roadele practice ale in- 
terventiei chirurgicale, 

Știința foneticei nu ar trebui privită ca o țintă în sine, dar ca 
un mijloc pentru a ajuta pe oameni să pronunțe bine limbile 
străine, si să vorbească thiar limba lor intr'un mod acceptabil pen- 
tru compatrioții lor şi pentru cei de alte naționalități. Văzut in 
această lumină, scopul său este eu desüvirgire practic: el va înlesni 
legăturile prietenești între popoare si va fi astfel o contribuţie vă- 

dită la fericirea omenirii, 
PETER MAC CARTHY 


LÎNGĂ ZORILE ULTIME 


Tremurüm amindoi; ne apasă 
Timplele, inima, o pulbere deasă, 
Ne apasă, ne gituie, ne sugrumă 
i-o ciutură în noi se apleacă 

Ne adună, ne seacă, 

O neagră pulbere ne sugrumă. 


Tromurăm, tremurăm amândoi, 
Singuri pe'ntregul pămînt 

Ca două săleii în vint 
Tremurăm, tremurăm amândoi. 


Amândoi tremurăm și nu știm 

Ce ne-a aprins, ce ne înghiață, 
Cine ne'nvüluie'n pinse de ceaţă, 
Cine ne-a purtat luntrea prin soare, 
Tremurüm, tremurăm gi nu știm 
Dacă miine-o să fim 
Flăcări înalte, filfiitoare, 

Sau numai sticloase náluci. 
Tremurăm amindoi inclegtajs, 


Pali, năuei, 
Tremurüm amândoi asudafi. 


ET. 


am 


KEVIN 


LINGÁ ZORILE ULTIME 


Dacă-am putea să me-ascundem în lună 
Ca într'o adîncă văgăună, 

Să ne ascundem în lună 

Cu simburul vieții în noi... 

Tremurăm amândoi, 

Amândoi tremurüm şi nu ştim 

De ce înghețăm şi na sgribulim. 


Poate Luceafărul ne pindegte 
Cu spada lui tătoasă, hotegte. 
Zorile ultime, zorile noi 

Igi sornăie zalele reci lingă noi, 
Le zorndie să le'mbrăcăm. 


Amíndoi tremurüm, tremurám, 
Străvezii, asudați, 
Ameţiţi, străvezii, îneleştați, 


VIÍRTEJ DE FLĂCĂRI 


Departe sau pe undeva pe-aici, pe-aproape, 

Mii și mii de picioare, mòi și mii de umeri, mii și mii de sini, 
Mii şi mii de pleoape, mii şi mii de bătăi de pleoape, 

Mii și mii de picioare 

Trandafirii, ù ls aniar, 

Mii şi mii de coapse, mii și mii de mini seducătoare. 


Mii și mii de glesne, mii si mii de genunchi, mii şi mii de pulpe 
Prinse'n virtej de flăcări sălbatie 

La porțile cărnii bat furtunatic, 

La porțile singelui bat furtunatic, 

Mii și mái de glesne, msi şi mii de genunchi, mii şi mii de pulpe. 


Mii și més de umeri cer sărutări fierbinți, 
(a buzele soarelui fierbinți, 
Mii şi mii de sărutări fierbinți. 


Mii si mii de pintece infierbintate, 
Oachese, palide sau aurii 

Ca faţa aurului, 

Palide, oachege, aurii, 


Mii și mii de coapse se vor 

Frümintate ca piinea, ca pinea zdrobite, 
Mii și mis de talii rotunde ca un ulcior 
Până la fund se vor sorbite, băute, 

Mii și mii de talii subțiri ca niște lăute, 


Mii și mii de pintece goale se cer mugcate 
De botul turtit sí umed al taurului, 


VÎRTEJ DE FLĂCĂRI 41 


Mii și mii de cülciie, mii şi mii de tălpi, mii și mii de glesne aleargă 
De mis si mii de bice bătute, 

Impinse de mii gi mii de suliti nevăzute, 

Mii și mii de tălpi desculțe aleargă 

Prin pulbere, prin ghimpi, prin iarbă, 
Departe, prin iarbă, 

Ori în pantofi de mătase mici 

Pe undeva pe-aproape, pe aiei, 

Mii şi mii de glesne aleargă 

In marea noapte a singelui să ardă, 

In marea noapte a cărnii să se afunde, să fiarbă. 


Departe sau pe undeva pe-aproape, pe aici, 

Msi şi miè de inimi amețite, înebunite, ţipă şi gem, gem gi suspină 
Şiaşteaptă păcatul să vind 

Cu svircoliri cumplite, dibuind hotegte să vină, 

Cu somn chinuit, serignit, să vină 

Cu piepturile noduroase ale zimbrilor, 

Cu pintecele lungi, calde, vioaie ale lupilor, 

Apoi cu zumzetul dulce și adormitor și lung al stupilor. 


Departe sau pe undeva, pe-uici, pe-aproape 'mfricoşați 
Mii şi mii de grumasi se cer îndoiți, frinți, împovărați, 
De plumbul topit al sîngelui împovărați, 

De arama topită a cărnii împovăraţi, 

Mii și mii de obraji se cer mingiaţi, 

Mii şi mii de obraji proaspeți ca pniersica, 

Negri, roșii, bălani şi brumafi 

Ca strugurii toamnei, 

Mii i mii de obraji se cer frământați 

De miini necruțătoare, păroase, 

Mii şi mii de obraji sbuciumafi, 

Mii si mii de bărbii rotunde, pufoase, 


Mii şi msi de sini bintuiți de furtună 
Aşteaptă o gură roşie, de urs, ca o lună, 
Să-i zdrobească, să-i smulgă, să-i rupă, 
Să-i mîngiie şi să-i adoarmă după. 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu unghiile aprinse 

Mii şi mii de braţe întinse 

Asteaptá trup vinjos să le'ncovoaie. 
Mii şi mii de piepturi în jar 
Aşteaptă vijelie, fulgere, ploaie, 
Mii și mii de pintece în jar, 


Mii şi mii de pleoape 

Veliniștite, încordate, înspăimîntate, 

De aşteptare”nspăimintate, 

Departe sau pe-aici, pe undeva, pe-aproape 
Bat mii și mii de pleoape, 

Departe sau pe-aici, pe undeva, pe-aproape, 
Bat mii și mii de timple, mii și mii de pleoape. 


Mii şi mit de genunchi în sbucium, 

Mii şi mii de genunchi planturogi 

Ca pădurile ecuatorului, 

Mii și mii de genunchi limpezi, mătăsoși, 
Odihnitori, ră e 

Ca zăpezile veșnice ale nordulus 
Departe, sau pe undeva pe-aici, pe-aproape, 
Mii și mái de genunchi în sbucium, 

Mii şi mii de umeri, mii și mii de coapse, 
Mii gi mai de golduri în sbucium. 


Singure în noaptea de flăcări a cărnii, 
Singure în noaptea de flăcări a singelui 

Se macină miini şi coapse, picioare și guri, 
Singure, în noaptea de flăcări a poftei, 

Mii şi mii de urechi se apleacă sub uși 

Să audă, să audă, să audă venind 

Pagi de lupi, pagi de tauri, pași de urși 
Alergând, gifiind, alergind 

Prin noaptea de flăcării a singelui, 

Prin noaptea de flăcări a cărnii, 


Mii şi mii de pintece se frământă 

Singure, tot mai singure, 

In odăi singure, în parcuri singure, tot mai singure 
Mii si mái de degete se frământă. 


VÍRTEJ DE FLĂCĂRI 43 


In miezul lumii, în miezul pămîntului 
Apele se'mpreună gi cântă. 

Sub soare, sub lună, 

Ierburile, crengile, vicspile se'mpreună. 


Departe sau pe undeva, pe-aici, pe-aproape, 
Mii și mii de genunchi, mii și mii de golduri, mii şi mii de pleoape, 
In noaptea de flăcări a cărnii înebumie, 
In noaptea de flăcări a singelui înebumit, 
In noaptea de flăcări a poftei fárü'nceput gi fără sfirgit 
Mii și mii de braţe, msi și mii de obraji, mii și mii de picioare, 
Aşteaptă mii si mii de'mbrüfigüri mistuitoare, 
Cu buzele soarelui mistuitoare, 
Mii şi mii de sărutări mistuitoare, 
ZAHARIA STANCU 


TINERETEA 
LUI BENJAMIN CONSTANT 


Cind se vorbeşte despre Revoluţia Franceză, se înțelege prin 
această tragică perioadă a istoriei mai mult un fenomen politie și 
social decit un fenomen moral. 

In acei ani tulburi, se înfăptuește o adevărată nivelare; cirmui- 
torii iau proporțiile unor protagonisti inumani; massa oamenilor 
tinde câtre o uniformitate nedeslusità care o înghite, Nimeni, dela 
ultima și pinà la cea mai înaltă treaptă a scării sociale, nu-şi mai 
aparține; nimeni nu mai are însușiri proprii; virtuțile si vieiile 
pareá nu mai sunt cu adevărat ale lor. 

D-| André Menglond, profesor la Universitatea din Grenoble, 
a cercetat,!) însemnările manuscrise ale unui membru puţin cunoscut 
din Covennfiune, un oarecare Piqué; jurnalul poartă un titlu eam 
învechit ,,L'hermite des Pyrénées'*. D-I Monglond speră să pătrundă 
prin mijlocirea acestui manuscris în intimitatea tainică a acestui 
„convențional'*, și să ajungă astfel a-și făuri o idee mai complexă 
»Sur le tendances intellectuelles et religieuses o9 moralles de la Con- 
vention, et comme une moyenne en regard des phénomènes tératolo- 
giques que sont les illustres‘, 

In realitate acest jurnal este cît se poate de mediocru, Provin- 
cial, autorul soseşte la Paris, așa eum sosise Chactas la curtea lui 
Ludovie al XIV-lea, 

Etranger à cette débandade d'esprit, dans une insoucianee 
scape je figurais un sauvage au milieu des belles et des beaux 
esprits‘, 

Fire ştearsă, se eomplaee chiar in neînsemnătatea lui: 

„Il m'a toujours manqué l'ambition et l'hypoerisie. Le désir de 
conserver ma tête m'a retenu. Sa chute, à quoi aurait-elle servi f**, 

Sub Napoleon, fostul conventional, în vîrstă de aproape cineizeei 
de ani, să gîndeşte să devină funcţionar si acceptă un post în con- 
tenciosul loteriei, 


1) A. Monglond: Vies Préromantiques' t, 


TINERETEA LUI BENJAMIN CONSTANT 45 


Nu se poate firește, judeca mediile unui timp după un singur 
personaj; totuși, acest anonimat, această disolvare intr'o comuni- 
tate amorfă, ce caracterizează pe „convenţional! Piqué, pare a fi 
caracteristica epocii, a unei mari masse de oameni, 

Intre cei ce joacă primele roluri şi care vor fi striviti sub mașina 
revoluționară, şi turma oarecum confuză a celorlalți, mai este oare 
loe (după cum întreabă Curiace pe Horace), „pour quelque ehose 
d"humain f*', 

Cazul lui Benjamin Constant, eaz eu totul exceptional, va aduce 
toemai izbinda omeneseului în toată plinătatea lui. 

El va fi acela care va vesti, la capătul unei căi grele dealtfel, 
măreţia omului ea om, a omului, privit în vieaţa sa proprie, iar nu 
numai in viața sa colectivă. Prin el, putem cerceta drama acestei 
generații ee ajunge vîrstnică la începutul Revoluţiei. 

Benjamin Constant s'a născut la 1767 ca și Saint-Just (exact 
două luni mai tîrziu), si împlinește 22 de ani la 1789. 

La această dată, Chateaubriand, are 21 de ani; părăsind landele 
bretone, eu sufletul dornic de aventură pleacă în America pînă cînd 
se va putea înrola în armata Prineipilor. Manuserisn] lui Atala pe 
care-l poartă in raniță îl va feri de un glonte la sediul dela Thio- 
ville; pildă simbolică: acest manuscris ce-i salvează viaja îl și des- 
parte de ea, Si Chatesnbriand va rămîne veșnic singur în geniul 
său, în trufia lui. Minunat füuritor de decoruri, se va compluce în 
a ne împărtăși încîntările lui, si pregătește pentru mai bine de un 
veac destătarea frazei moderne, Săturat din belşug de imagini 
Frumoase si formule aproape magice, nu-i mai este însă dat acestui 
rustie și mindru boer să coboare pini în adineul sufletului omenese. 

Sénaneour, la 1789, este ceva mai tinăr; are 19 ani, Incepe un 
roman „Aldomen'* +) ee va fi publicat doi uni mai tîrziu. Nu este 
încă ,Oberman'', operă închinată forțelor distragătoare ale vieții, 
dar este deja o inchinare către neființă. Cu bună dreptate va putea 
serie în ,, Réveries'* : 

„De bonne heure j'ai demandé aux hommes quelles lois îl fal- 
lait suivre, quelle félieité on ponvait attendre au milieu d'eux et à 
quelle perfection les avaient eonduits quarante siècles de travaux. 
Ce qu'ils répondirent. me parut étrange; no sachant que penser de 
tout le mouvement qu'ils se donnent j'aimerais mieux livrer mes 
jours au silence et achever, dans une retraite ignorée, la songe in- 
compréhensible“, 

In ,,Aldomen'* mai întîlnim încă o tinereţe ee fiureste un oare- 
care stoicism, o brumă de încredere; dezamăgirea însă nu este 
departe. Intocmai es maestrul sáu, J. J. Rousseau, Sénancour Îşi 
petrece zile și nopți întregi în visări, lăsînd să-i alunece luntrea în 
voia usoarelor unde ale lacului, 


1) A. Monglond: Vies Próromantiques* f, 


46 VIAŢA ROMÍNEASCA 


„(Ce mouvement égal et tranquille convient aux rêveries soli- 
taires; du fond de mon bateau je n'aperçois que la voûte céleste; 
mon imagination me place au sein du vaste Océan; j'aime cette ill 
sion qui quelquefois devient trés forte; mécontent de mon sort, 
eontent de moi, je me transporte dans un autre ordre de choses; 
et, dans ces moments où je suis heureux des chimères que j'y erée à 
boisir, j'éearte avee soin la raison qui combattrait peut-être ee 
qu'elles ont de spéeieux, et 1a réflexion qui en nierait l'existenee, et 
qui, me rendant à moi, à la terre que j'habite, aux hommes qui la 
peuplent, me eonvainerait presque que le bien n'est qu'un róve'., 

„Binele nu este decit un vis'*, se poate oare la 20 de ani să faci 
0 constatare mai tragică, pripită ce e drept, dar eare poate opri 
pentru totdeauna unele firi pasive pe căile înăbuşitoare ale nihilis- 
mului', El simte deja în sufletul lui acel „vide intolérable“ al lui 
Obermann, Intre timp, părăsind adevăratele bunuri ce nu a putut 
să întrezăreaseă și ce se ascund, pentru cei care ştiu să le descopere, 
in adineul sufletului omenese, se mingie privind frumusețea pümín- 
tului: virfurile AtpBor, lacurile ee seînteiază în lumina lunii cintecul 
unei femei tolănite intr'o barcă, tot eeeace Saint-Preux a resimțit 
odată pentru întotdeauna în plimbarea lui eu Julie. | 

Să cercetăm acum figura unuia din acei eare au fost prinşi de 
chüar virtejul mișcării revoluţionare, Saint-Just, contemporanul lui 
Benjamin Constant (cu doni luni diferență), Patima lui porneşte | 
desnădejdea, disprețul de om ea atare. Saint-Just a rămas celebru | 
prin acele formule strălneitoare ce în anumite elipe svicnese ca 
niște flăcări; în ce lumină rece străfulgeră acest strigăt adâne: 

„de méprise la ponssiére qui me compose et qui vous parle; ou 
pourra la persécuter et faire mourir cette ponssitre! Mais je défie 
qu'on m'arache cette vie indépendante que je me suis donné dans 
les siăcles et dans les cieux‘... 

„Dispreţuese colbul din care mă aleituese'', gi, în ura lui pentru 
acest colb ce-l face asemănător tuturor oamenilor, acest tânăr cu 
frumoase plete, cu privirea albastră scânteietoare, ființa aceasta 
seducătoare și temută va respira eu îmbătare ceea ce Maurice Barres 
numește „le simoun des révolutions', Inainte de a împlini virsta 
de 25 ani, va zvárli sub ghilotină femei tinere, fermecătoare, întru- 
chipind astfel arhanghelnl, întunecatul arhanghel al Teroarei. 

Benjamin Constant s'a năsent la Lausanne într'un mediu foarte 
ocrotit. Numeroase călătorii în străinătate (la Bruxelles, la Uni- 
versitatea din Oxford, la Universitatea din Erlangen, în Bavaria, la 
Universitatea din Edimbourg, la curtea din Brunswick), au deschis 
însă foarte de timpnriu personalitatea lui curentelor europene cele 

mai contradictorii, 

La 1789, în momentul căsătoriei lui cu Wilhelmina Luiza von 
Cramm, prima lui soție, Constant este eu deslivirgire omul generației 
lui; ceeace în sufletul unui Chiteaubriand, unui Sénan- 
cour, unui Saint-Just, sunt propriile Iui simțiri. 


P 


TINERETEA LUI BENJAMIN CONSTANT 47 


Inainte de toate un pesimism adine. 

Copilăria lui cărei i-a lipsit dragostea unei mame, educația lui 
extraordinară încredințată unor dascăli adeseaori foarte puțin demni 
de încredere (primul îl znopea în biüiài şi-l eoplesea pe urmă eu 
dezmierdări pentru a-i cumpăra tăcerea), mai ales o nervozitate 
firească, o constituție puţin obișnuită ce impletise laolaltă o sensi- 
bilitate extrem de vie şi o inteligență ascuţită, totul la plecare esta 
de natură a îndrepta pe Benjamin Constant către pesimism. Pe da 
altă parte, la 1787, se întimplă ceva hotăritor pentru prezütiren lui 
intelectuală si morală: Constant face cunoștința Doamnei de Char- 
rière olandeză de origină, născută Belle de Zuylen. Doamna de 
Charriére avea 47 de ani şi se bucura de situaţia acelor femei des- 
pre care vorbeşte Stendhal, femei de o oarecare virstă, cure s'au 
dezbărat de orice rezervi şi de orice prejudecăţi, şi care „ont eu des 
amanta“. La 20 de ani Benjamin Constant erede că a făcut ineon- 
jurul tuturor ideilor și că a spulberat orice iluzie. Doamna de Char- 

riére era pentru el prima femee de un spirit superior ee eunoseuse 
pînă atunci și „celle qui en avait le plus qu'il ait jamais rencon- 
trée'*, 

„Doamna de Charriére**, serie Constant, „avait une manière si 
originale et si animée de considérer la vie, un tel mépris pour les 
préjugés, tant de foree dans ses pensées, et une supériorité si vi- 
goureuse et si dédaigneuse sur le commun des hommes, que dans 
ma disposition, à vingt ans, bizarre et dédaigneux que j'étais nussi, 
sa conversation m'était une jouissanee jusuqu'aslors inconnue’, 

Adine mișeat, igi amintește nopţile si zilele petrecute in ne- 
sfirgite convorbiri, sorbind ceai și discutind despre tot si toate cu 
înflăcărare și nesafiu, 

Ani, dearîndul, toate gindurile lui se vor îndrepta către lo- 
euinfa Doamnei de Charriére, către iatacul ei; în Aprilie 1788: 

„Je vous nime'', îi serie Constant, „antant que jamais homme 
a aimé et vous a aimée, Je voudrais vous voir dans votre lit rouge, 
me tendant la main, Je voudrais m'étre retourné une fois de plus 
pour vous voir une fois de plus en partant'', 

Femeia aceasta care își strecoară amarele dezamăgiri sentimen- 
vale prin sita unei inteligenfe sfredelitoare, şi care în viaţa ei amo- 
roasă aproape că adoptase metodele marehizei de Merteuil din ro- 
manul lui Laelos „Liaisons dangereuses', nu putes să facă decit 
mult rău tinürului ce venea să-i ceară ocrotire. L'a copt prea repede, 
sporindu-i neîncrederea în oameni, neinerederea in viaţă. 

La 4 Iunie 1790, Constant serie: 

„Je sens plus que jamais le néant de tout, combien tout promet 
et rien ne tient, combien nos forees sont au-dessous de notre desti- 
nation, et combien cette disproportion doi nous rendre malheu- 


reux'* 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


Cunoseuse la Haga un oarecare cavaler de Revel care profesa, 
înaintea lui Nietzsche, cel mai desăvirşit nietzscheism. Acest domn 
susținea că Dumnezeu murise înainte de a-și termina zidirea; că 
st&pinise proieetele cele mai frumoase si mijloacele cele mai márete, 
sinjindu-se de o parte din ele „comme on élève des échafaudages 
pour büiir'', şi că murise în mijlocul operei sale, Astfel, omul fusese 
zidit pentru un scop ce nu mai există, 

„= nous sommes, spune Constant, „comme des montres où 
il n'y aurait point de cadran, et dont les rouages donés d'intelli- 
genee, tourneraient jusqu'à ce qu'ils fussent usés, sans savoir pour- 
quoi et se disant voujours; puisque je tourne, j'ai done un but“. 

Sainte-Beuve a putut ^u drept cuvint să apropie această seri- 
soare de anumite trăsături ale lui Voltaire; aceste comparații me- 
canice asemue omul masinei cele mai exacte; nici o nădejde, nicăeri ; 
iar accentul necredinfei este poate mai indárütnie chiar ca la Vol- 
taire. 

O scrisoare din același an (Brunswick, 24 Decembrie 1790) 
poate rivaliza cu paginile cele mai dureros de întunecate din „Can- 
dide'' sau din , Essai sur les moeurs“ : 

„Tè ne comprends ni le but, ni l'arehiteete, ni le peintre, ni les 
figures de cetie lanterne magique dont j'ai l'honneur de faire par- 
tie. Le eomprendrai-je mieux quand j'aurai disparu de dessus la 
sphère étroite et obscure dans laquelle il plait à Je ne sais quel in- 
visible pouvoir de me faire danser bon gré ma] gré !'* 

Si adaugă că a citit Memoriile lui Noailles, în care a văzut că 
24 milioane de oameni au muncit din răsputeri pentru a pune în 
fruntea a nu sti câți semeni de si lor o ființă asemănătoare lor. 
Isi dă seama că niet unul din aceste milioane de oameni, niei fiinţa 
aşezată în fruntea celorlalte milioane de oameni, și nici aceștia, nu 
au fost mai fericiți de a fi izbutit în întreprinderea lor. Constată 
că Ludovie al XIV-lea a murit urit, umilit, rninat; că Filip al V-lea 
a murit melancolie şi aproape nebun; că niei supușii lor nu au avut 
un sfîrşit mai bun, Inchee dînd exemplul Iui "Thomson, autorul 
„Anotimpurilor**, care îşi petrecea deseori zile întregi în pat, răs- 
punzánd celor ce-l întreban de ce nu să scoală; „Nu văd niei un motiv 
să mil seol'*. 

„Ni moi non plus", adaogă Constant, „je ne vois de motif pour 
rien dans ee monde et je n'ai de goût pour rien'*. 

A căzut într'adevăr pînă în fundul acelei prăpastii întunecoase 
în care omul, ea un fluture de noapte, filfie din aripi, izbindu-se 
de un zid peste care nu poate sări și pe care nici nu-l vede, 

Nevos de viață paradox surprinzător —, găsim în Benjamin 
Constant, din prima lui adolescență atît de precoce, alături de acest 
puternie pesimikm, nevoia de viață cea mai aprigă. Mărturiile le 
culegem din serisorile drăgălaşe, pline de farmec tinerese, ce serie 
între gece și doisprezece ani bunieei sale, Donmmei de Chandien; ni 
se înfăţişează ca un copil harnie, făcîndu-și temele latine, repetind 


TINEREȚEA LUI BENJAMIN CONSTANT 49 


eiteva bucăţi i iti i istori 

Piinia, Set d Con Dar is aa med ann p 
urmează dealtfel eu multă sirguinfá, nu peimde niei M CRM 
cu viaţa. Bunăoară aeeastü serikoare din En Me Id 
stant "— pe atunei 10 ani) adresată bunieoi lui: yes 

w= sons un arrangement, ma chère . 
peu de mà santé, et donnez-moi en Mn d E tree de 
y Peta pa tota A ers pios de raison, et ayant uppris le latin 
t I t u Laut savoir, je vivrais avec vn n 
» enseigmeriez des choses plus essentielles, enr que HDAS a 
es aciens ont pensé, Je ne dois pas vivre avet eny, Aussi je erois 
que Je les planterai là dés que je serai en üge de vivre nvec les vi- 
vants. Je vois quelquefois iei une jeune Anglaise de mon âre que 
je préfère a Cicéron, Sâneque, ete... Elle m'apprend Ovide qu'elle 
n'a jamais lu et dont elle n'a jamais oui parler, mais je le trouve en- 
tierement dans ses yeux, J'ai fait pour elle un petit roman dont je 
vous envoie les premieres pages; s'il vous plait, vous aurez le reste'*, 

Mai mult decti Montaigne chiar, tînărul Constant soceoteste ctt- 
nostinfa vieţii ma! presus de alova seris; tot bunicei Ini, care trebe 
să f fost o bătrinică foarte plăcută, se spovedegte astfel: in loe de 
api ingreuna memoria cu texte literare sau cu noţiuni de istorie 
arin pre je em re: ceeace surprinde însuși sufletul bu- 

t „ Sócotind ră acest e i 
fac obiectul studiilor Ini. SENN SE pă soție d 

Viaţa ce elocoteste în el nu este numai o viaţă fizică; 
ne dă veșii bune despre sănătatea Ini, adaogă eñ de a rgo. 
decit de sănătate, viaţa nu ar fi demnă de a fi trăită. 

„La obirsie, toată ființa liuntrieá a lui Constant zvieneste, ea 
subjugatii unei adevărate trepidaţii. Temperament extrem de nervos 
pesimismul este ritmul lui natural. Cu multă modestie, numeşte el 
însuși acest avint nechibzuintá, zăpăceală : şi ur dori ca cineva să-i 
poată împiedica sîngele de a eireula cu atita repeziciune, să-i poată 
comunica o mişeare mai cadențată; tot báetelul grüeste astfel: 

EE J'ai essayé si la musique pouvait faire eet effet, je joue 
des adagio, des largo, qui endormiraient trente. eardinaux ; les pre- 
mieres mesures vont bien, mais je ne sais, per quelle magie ces airs 
si lents finisent toujours par devenir des prestissimo. Il en est de 
méme de In danse, le menuet se termine toujours par quelques gam- 
bades, Je crois, ma chére grand-mère, que ee mal est inenrnble et 
qu'il résistera à la raison même; je devrais en avoir quelque étin- 
celle, ear j'ai douze ans et quelques jours, cependant je ne m'aper- 
cois pas de son empire; si son aurore est si faible, que sera-t-élle a 
25 ans? 

Cu precoeitaten lui uimitoare, nepofelul adaogă că ese în lume 
de două ori pe săptămînă ; are un costum frumos și o săbiuţă, pălăria 
o fine sub braţ, o mină pe piept, cealaltă proptită în sold, se tine 
drept si isi dă toată osteneala să pară un băiat mare. Vede, aude, şi 


1 


50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


închee: „Je n'envie pas les plaisirs du grand monde; ils ont tous l'air 
de ne pas s'aimer beaucoup'', Deci o minunată mobilitate; Constant 
va fi cuprins de frigurile patimilor ce-l frámintü și-l subjugă cu 
desüvirgire, Foarte adeseori ar vrea să obțină numai deeft esence 
doreşte; se află atunci în acea stare despre care a spus, eu o formulă 
viguroasă: „La contrariété me rend tou“. 

Acestor trăsături de caracter se mai adaogá două altele tot 
atit de caracteristice, 

Mai intiiu, firește, o dorință fierbinte de independenţă, o nerăb- 
dare s tuturor legăturilor ce-l imprejmuese, o groază de a-și fáuri 
altele. Acestea sunt însăși cuvintele de care se servește Adolphe 
cînd va intilni pe Ellénore, adăogind ; „Je ne me trouvais a mon aise 

seul'*, 

n Apoi generozitatea: intr'o însemnare manuserisă ce s'a păstrat, 
Constant spune că a fost din tinerețe dușmanul oricărei nedreptáfi, 
şi că, în mijlocul tovarășilor lui, lua cu plăcere partea celui mai slab 
împotriva celui mai tare, Tatăl lui încearcă să indrumeze această 
generozitate, dindu-i lecţii de egoism practic: „Dans tout ee que 
vous faites'', îi spune el, „îl y a du bon et du mauvais; du bon parce 
que cela vous donne une réputation de générosité qui peut vous être 
utile; du mauvais, par ee que vous vous poussez gratuitement dans de 
méchantes affaires**, Pe atunci, nu era vorba decât de fleacuri: de a 
sări în ajutorul unui tovarăș care furase mere, sau care fusese sur- 
prins de profesor spürgind nişte peamuri, Dar tatăl lui Constant 
merge si mai departe, si sfirgeste prin a da feciorului sfaturi cu 
totul ciudate: „Si toutes les fois que vous apercevez deux hommes 
contre un, vous prenez la défense de celui-ci, vons vous en tronverex 
mal, je vous en préviens''. 

Experienţa mult prea uscáfivá a tatălui nu izbutegte însă să 
îngrădească generozitatea fiului, Entuziasmul este poate ingelütor; 
atit mai rău, sau mai curind atit mai bine; dar entuziasm trebue să 
fie. Inzestrat de inteligența lui em o admirabilă ironie, Constant 
respinge disprețul, si trimite „au diable'* „la glorie d’être supérieur‘ 
celor ee se lasă duși în voia sentimentului. In Mai 1794, Constant 
serie: 

„Je suis fatigué de mon propre persiflage. J'aime mieux la 
folie que eette funeste sagesse, et quamd ce ne serait que par égoisme 
et par calcul, je veux cesser d'être caleulateur et égoiste...'*. 


BENJAMIN CONSTANT SI REVOLUTIA 


Pe de o parte nihilsm izvorít dintr'un profund pesimism, pe de 
altă parte înflăcărare de viață si nevoe de dreptate, toate aceste 
trăsături caracteristice lui Benjamin Constant sunt comune tutu- 


ror tinerilor din generaţia lui; și el este gata să imbrüfigeze cauza - 


TINERETEA LU! BENJAMIN CONSTANT 51 


Revoluţiei. De pe timpul cînd se afla încă la Universitatea din Edim- 
bourg, rüsturnase deja cu mintea Bastilia. Deși are o sensibilitate de 
aristroerat, primele lui reacţii politice sunt ale unui vasal: prima 
lui reacție, şi cure a rămas foarte puternică, este o ură de familia 
impotriva aristocrației bearneze ce asuprea provineia lni natală, 
A doua, este o revoltă destul de vie împotriva curţii din Brunswiek 
unde tatăl lui îi obținuse un post. de gentilom nl camerei altetei sale 
dueele, si unde era privit ea un servitor, Constant imbrăţișă deci cu 
bucurie mare o mișcare de libertate, Una din primele lui declarații de 
principii datează din luna Decembrie 1790; declară că nu vede pretu- 
tindeni decât miselie si deslănţuiri de patimi, dar că-i sunt mai 
plăcute migeliile si deslántuirile ce dărimă castelele şi răstoarnă toate 
prostiile: 

„be genre humain'', spune el, „est né sot et mené par des fri- 
pons, e'est la regle; mais entre fripons et fripons, je donne ma voix 
vine 0 act et aux Barnaves plutót qu'aux Sartines et aux Bre- 
teuils* 

Se pronunță pentru egalitatea civilă si libertatea politică. 

Curind însă forma despotică către care se îndreaptă Revo- 
luția fi prieinueste îngrijorări. Procesul lui Ludovie al XVI-lea îi 
dă primele dezamăgiri ; execuția regelui îl face să renege Revoluţia. 
Pentru ca principiile să fie respectate trebue oare să se verse singe, 
să se destepte noi suferinţe? In fața execuțiilor în serie, resimte o 
desnădejde adincă ; încape să vorbească despre ,neleginirile Revo- 
lufiei, Visează distrugerea „Convenţiunei'*, intronarea unei repu- 
blici pașnice. Doamnei de Charriére îi serie la 12 Octombrie 1793: 

„Si alos de nouveaux Marat, Robespierre, ete., viennent Ja 
troubler et qu'ils ne soient, pas aussitót. &crasés qu'apparus, j'aban- 
donne l'humanité, et j'abjure le nom d'homme'*, 

Se ridică împotriva unni timp pentru eare ,Virtutile* sunt 
socotite drept „crimă“, iar „omenirea“ drept ,conspirafie'', Ar vrea 
să înceapă o lucrare politică: „Mais comment voulez-vous qu'on 
travaille dans le sang et au milieu des cadavreaț'!. 

Dar pe de altă parte este de ajuns să se regăsească la Brunswick 
în contact cu mediul emigraţilor gi eu fanatismul lor îndirjit contra 
revoluționar (mediu în care este privit ea un jacobin nepocăit) pen- 
tru ea toate gîndurile lui să se îndrepte iarăși către spiritul jacobin, 
încercînd de a înțelege mai bine fatalitatea revoluţiei. Intr'un dialog, 
început dar neterminat, între Ludovie al XVI-lea, Brisset și Marat, 
Brisset ar fi arătat lui Ludovie al XVI-lea, greșelile ca în mod fatal 
au ereiat Revoluţiei calea-i însîngerată, In speranța de a vedea res- 
tabilită pacea internaţională, Constant se intoarve către Montagnarzi 
$i Robespierre; deplinge înfringerile Convenţiunii, spargerea liniilor 
dela Eissembourg, cucerirea orașelor Maubeuge si Perpignan, Sim- 
patia lui pentru Franţa nu a fost niciodată mai fierbinte; vorbeşte 
acum eu un singe rect extraordinar despre necesitatea tiraniei intr'o 


52 VIAȚA ROMINEASCĂ 


republică tînără ; iată în ce termeni serie Doamnei de Charriére, după 
Thermidor, la 9 Septembrie 1794 : 

„Vons vous êtes trompée si vous avez eru que je doutais de la 
possibilité de la république sans un tyran à la Robespierre, et par 
conséquent avee la liberté, J'ai eru la compression, dans ee moment 
de erise, absolument nécessaire; je la crois telle encore. Mais je pense 
qu'il viendra un temps et que ce temps n'est pas, éloigné ou îl n'y 
aura plus besoin de cette compression et ou la république ne sera 
que la liberté'*, 

Constant își insuseste o comparaţie foarte dibace si surprinză- 
toare ; se priveşte ea pe un om care, nevoit de a trece pe un drum 
desfundat si obosit de a auzi pe tovarășii lui de călătorie protestând 
împotriva bolnavilor, a noroiului, a gropilor şi a alruneinăturilor, își 
astupă urechile şi își aținteșe privirea pe turlele satului sau ale ors- 
şulni unde vrea să ajun 

Dacă rezumăm tendințele politice ale lui Benjamian Constant 
la această epocă, ne aflăm în prezenţa unei veșnice mișcări de „dute- 
vino** ; rînd pe rind constitutional, girondin, montagnard.... Intr'un 
motment de tulburare, a rezumat admirabil tot ee gindea despre Repu- 
blică : „Il me semble que le sens commun est bien visiblement contre 
tout autre systéme; mais l'erpérience est si terriblement contre 
celni-ei** ,..... 

Experiența, căci dincolo de principii sunt toţi acei în care 
principiile izbese, şi aceștia sunt făcuţi din earne si din sînge. 

Prin acestă atitndine, Constant se desparte en totul de oamenii 
Revoluției; pentru el, omul, ea om, omul în faţa eolectivităţii, nu 
încetează de a exista, Chiar atunei cînd dădea dovadă de pesimismul 
eel mai pronunțat, a făent intotdesuna deosebire între specie, pentru 
conservarea căreia totul pare eit se poate de bine organizat, și individ, 
pentru fericirea căruia lucrurile i se par departe de a fi puse la 
punet, Vorbeşte corespondentei |ui de furtuni deslănțnite $n vare 
mu ar fi pierit decît un singur vapor si cîțiva marinari; pentru el 
însă, acest vapor și acești marinari au tot atîta dreptate să se plină 
cît şi întreaga naţiune dacă ar fi avut aceeași soartă. Desigur că lu- 
erurile ar putea merge astfel; dar „comme l'espèce est un être ab- 
sirnit et les individus des êtres sensibles'', Constant adaogá că ar 
prefera „tout sutre arrangement que celni-ei'*, 

Constant rezolvă problema răului în favoarea individualismu- 
Ini absolut, întocmai ca Osear Wilde care socoteşte că lacrimile 
unui copil care plinge într'o grădiniţă din Londra pentru o gresalá 
de care nu este vinovat sunt destul de grele pentru a desfigura cu 
totul ereatiunea, Constant ne-a lăsat un fragment ciudat din anul 
1791: presupune o mamă cu un singur copil care s'ar fi adăpostit 
sub un acoperiş, sub care o altă mamă cu şase vlăstari caută şi ea un 
adăpost. Dacă aceste două mame împreună cu cei şapte copilași se 
pot adăposti cu toţii în același timp, desigur că problema se rezolvă 


TINEREȚEA LUI BENJAMIN CONSTANT 53 


lesne. Dar dacă am à, din li 

i à presupune că, din lipsă de spa iu, 
oricare alt motiv, el, ea simplu spectator, ar fi M ME Mea fu 
ire aceste două familii, va respinge el oare mama unui copil unió 


pentru a salva mama celor ii 
ec agierte bisa şase copii? La această întrebare, el rás- 


Pentru el numărul nu reprezintă un element hotüritor. Intre 


d à i nu este răspunzător, si suferin l 
doi de eare ar fi eu siguranță vinovat, el nu şovăe o clipă m d 


EVOLUȚIA LUI BENJAMIN CONSTANT 
CU ÎNCEPERE DELA 1704 


La întrebarea „voinţa de drept i 
Inţionară t‘, Benjamin ud TR MN ei cb EASI 
Am văzut punetul de unde pleacă Constant d 
4 i ; dela acest punet 
au pornit, paralel cu el, toti oamenii generaţiei alijiona bu 
Constant nu i-a intovàrásit pinà la capăt. O mare schimbare se va 
face in el; în spiritul lui se va desüvirgi trecerea dela secolul al 
XVIILII-Jea la secolul al XIX-lea; ateismul volterian de care dau 


laeului, ajunse din urmà trüsura Doamnei de Stael, cu rugümi 

a 1 ; mi 
să-i îngăduie de a continua drumul alături de ea, Este ara 
acel Constant care se pregăteşte să-şi serie jurnalul intim, si să 
vara TUN lui ,,Adolphe'* înainte de a-l serie, Cuprins de un 
entuziasm fără margini, nu şovăe să-l ineredin i ehiar Doam 
nei de Charriére: Me MC pt Dione 

„C'est la seconde femme que j'aie trouvé qui m'aurait pu teni 

lieu de tout l'univers, qui aurait pu être un monde à elle "i pour 


54 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i.. Vous savez à été la première... Enfin c'est un Etre à part 
ies d qu'il s'en présente peut-être un par sièele", 
Dorința Imi se va împlini chiar prea bine; căci timp de şais- 
prezeee ani cît a ţinut legătura lor, Doamna de Stael va deveni pen- 
tru Constant eel mai mistuitor $i mai tiranic univers. Multi dintre 
biografii lui au zimbit de acest ciudat îndrăgostit ce tremura ei 
fata deslânțnirilor metresei sala și care va putea spune mai tirziu e 
învățase să doarmă „dans une barque battue des vagues'' Acești 
biografi nu an văzut însă toată noblețea sufletească ca se ascundea 
sub o slăbiciune aparentă. Să reținem măreţia simplă a acestei spo- 
vedanii făcute mătnşei lui, contesa de Nassau: „Un lien auquel je 
tiens par devoir, ou si vous voulez par faiblesse"*... Bi mai departe: 

„Je vous dirai que j'ai regu de nouvelles et si grandes marques 
de devouement de la personne à laquelle j'ai cru un moment plus 
avantageux pour elle et pour moi de paraitre moins attaché {este 
vorba de apriga, dar uneiori foarte duioasă, Germaine), que je ne 
peurrais, sans la plus vive ingratitude et sans me préparer des re- 
grets tres amers, penser à faire quoi que ce soit qui lui soit pénible'*, 

Ce găsim la acest Constant al maturității? Un examen mai se- 
rios 1), ne va arăta că acest om cu totul răpit de nüzuinfele timpu- 

ui său, reprezintă totuşi o exeepfiune, 
Si inainte de Sinon mare sinceritate, Paul Bourget spunea de 
Benjamin Constant că a fost sincer „de cette haute sincérité qu'il 
faut distinguer en l'appelant la grande, vis-à-vis non seulement des 
autres mais de lui-même‘. 

Sineeritate, virtute ce à fost cu desüvirgire monopolizatü de 
lumea noastră modernă, pe care contimporanii noștri, din partidele 
cele mai opuse, și-o însuşese, și care, pentru mulți, apare ea o virtute 
suficientă. Este evident că sinceritatea lui Constant nu este această 
formă inferioară a sineerităţii ce constă în a fi întotdeauna gi prea 
lesne de acord eu tine însuţi, sinceritate ce devine justificarea mult 
prea uşoară a instinctelor noastre; această formă destul de elemen- 
tară a sincerità(ii este dealtfel cea mai răspîndită, Sinceritatea lui 
Constant aparține unei alte clase, este cu adevărat sinceritatea ce 
merită să fie numită înaltă, aceea ce constă mai ales în a gîndi ,im- 
potriva sa'', fără niciun fel de complezență. Sinceritatea ce mre 
drept urmare severitatea față de tine însuţi. Benjamin Constant 
nu se cercetează decit astfel, eu severitate, : 

Paul Valéry ne aminteşte că o consonan(á „parfois fait un 
mythe, que de grands dieux naquirent d'un calembour, qui est une 
espèce d'adultére', si se întreabă dacá eumva numele fabulistului 
La Fontaine nu a împletit oare, în copilăria noastră, figura închi 


x Acest examen, nimeni nu la fheut en mai mult serapul și pátrundere 
ca Charis Du Boo, In carton lul: „Benjamin Constant, ee va aparo decum fm 
prejurările vor tngădui. 


TINEREȚEA LUI BENJAMIN CONSTANT 55 


- puitá a unui poet eu nu știu ee sens indoelnie de răcoare si adin- 


cime, un oarecare „charme emprunté des eaux'', Deoarece chiar 
Valéry ne ingüdue asemenea jocuri de cuvinte, am putea deslega 
din însuși numele lui Constant unele trăsături caracteristice; astfel 
în „Constant întîlnim „constance“*, statornieie; dar mai întilnim 
și altă rezonanţă, mai bogată, mai nervoasă, asupra căreia ne vom 
opri: în „Constant“ găsim „constat“, constatare. Constant este în 
adevăratul înţeles al cuvîntului omul eonstatürilor; înregistrează 
eu rerularitatea neindurată a sismografului diversele mişcări ale 
vieţii interioare. In realitate însă sismograful lui nu operează cu 
aceeași rigoare În toate direcțiile: față de semenii lui, mai ales față 
de aceea despre care Constant spune, în „Adolphe“, că era exami- 
nntà'' avee intérêt et curiosité comme un bel orage'', față de toți 
ceilalţi, sismograful înregistrează cu exactitatea cea mai desăvir- 
itä; faţă de el însă (si aci aparatul de Înregistrare a lui Constant 
funcționează invers decit majoritatea aparatelor celorlalți oameni), 
sismogratnl operează cit se ponte de exact în privința defectelor, si 
cît se poate de inexaet în privința calităţilor; astfel încit, în „Adol- 
phe'*, ne obligă a lua partea Ellénorei împotriva lui. 

De unde vine această deosebire de analiză ce se desüvirgeste 
într'o mai mare severitate față de persoana lui? O vară a Ini Con- 
stant, Rosalie de Constant, femee extrem de deșteaptă care a înțeles 
admirabil pe vărul ei (cu at mai mult cu cît a avut întotdeauna 
pentru el slăbiciune sentimentală), l-a caracterizat astfel. „Une 
sensibilité seerue par la réflexion qui chez d'autres la diminue“. 

Suferinfpele pe care le prieinueste san Je resimte Constant, îl trans- 
pun intr'o stare de adincă cugetare, ce-i ingüdue să se ridice deñ- 
supra Îmi, să se purifiee de tot ceeace este prea individual în el, 
şi să-și îndrepte privirea către soarta comună a umanităţii. 

Atunci cînd la un om cugetul are darul de a spori, iar nu de 
a slăbi sensibilitatea, sentimentul răspunderii, împreună cu senti- 
mentul vinovü[iei iau o desvoltare eu totul neobişnuită. Aceste două 
sentimente, Constant le resimte în deosebi de adine; ființa lui este 
sortită să se simtă întotdeauna vinovată, 

Să nu uităm declaraţia lui în , Réponse à la lettre à l'éditeur'* 
publicată la sfirsitul lui ,, Adolphe'* : 

„La grande question dans la vie, c'est la douleur que l'on tause, 
at la métaphysique la plus ingénieuse ne justifie pas l'homme qui 
a déchiré le coeur qui l'aimait**, 

De cite ori Constant ougetă asupra unei întimplări dureroasa 
(greutăţile materiale sau morale ale tatălui său, prima lui căsăto- 
rie neizbutitá cu Minna von Cramm) închoe spunind: „Sans doute 
tout cela est de ma faute‘, 

Să lu&m un fapt semnificativ, In Aprilie 1811, Constant si 
Doamna de Staël se află la Geneva, în preajma despárfirei; din 


55 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lipsă de minpieri spirituale, Doamna de Staël, în căutarea altor con- 
soluții, se asvirlise în braţele unui tinăr ofițer de cavalerie, Eu- 
gene de Rocca, frumos, romanese, rănit în războiul din Spania, și 
eare ar fi cucerit-o în plină poezie dacă ar fi fost mai deștept. 
Doamna de Staël spunea despre frumosul Roces, eu 0 nerusinare 
liniştită şi, prin aceasta, dezarmanti: „La parole n'est pas son lan- 
gage''. În timpul unei eine la cure lna parte Constant, Germaine 
şi tînărul ei adorator, se iscă o ceartă între cei doi rivali, ceartă da- 
torită grosolăniei lui Rocca; se pronunfase chiar cuvintul de del, 
și Constant, Inindu-şi dispozițiunile in cazul în care ar fi putut fi 
omorit, serie următoarele rinduri : 

„de pardonne à Madame de Staël l'événement dont elle aura 
été la cause et je ne la tiens pas responsable pour les fureurs d'un 
jeune feu. Je la prie de méme de me pardonner si, en certaines ocea- 
sions, je lui ai causé du chagrin, Je n'examine pas si j'ai eu tort ou 
raison; lud avoir fait de la peine suffit pour m'en faire ressentir des 
remords'' . 

Constant trece astfel peste cele două categorii: „a avea drep- 
tate“ gi „a nu avea dreptate''; pentru el durerea are întotdeauna 
dreptate. Biografii lui vor putea să-și bată joc de Constant şi de 
acest duel neizbutit. Nu ne rămine decit să le amintim strigătul 
energie pe care Alceste îl pronunța deunări în faţa noastră: „Tant 
pis pour qui rirait'' ! 

Religia durerii, iată ce desparte cu desăvîrșire pe Constant 
de toată generația Revoluţiei, nu numai de acei care au trecut la 
acţiune, de acei care, pentru n relua comparaţia lui Constant, își 
astupau urechile pentru a nu auzi tipetele celorlalţi și a-și atinge 
țelul călătoriei, — clopotnița satului, — dar chiar de acei care, 
ea Châteaubriand si al sin René, şi-au purtat dezamăgirile prin 
hătişuri, in gueratu? vintului, făcînd dintr'o durere închipuită, sau 
cel puţin exagerată, prilej de frumoase plingeri decorative. 

La Constant, religia durerii este aceea a durerii adevărate 
Toți eei care vor să facă istorie, care vor să servească drept loe de 
trecere pentru destinul oamenilor, trebue să se despoaie de orice 
element omenese (pînă si de starea lor civilă, zice-se) şi să se tran- 
sforme încetul en încetul în abstraetiuni pure. Cel mai mie eon- 
tact eu omenesen] este pentru el o piedică ee le züdürnieeste acti- 
vitaten. r 

Benjamin Constant are o admirabili inteligență a istoriei, și 
totuși, eu toate rolurile ce a jucat sub diferite guverne, a rămas 
alături de istorie, Unii i-ar putea imputa că nu a desăvirşit tot 
ceea ce întrezărise în domeniul acțiunei politice. 

Leam putea aminti că această abţinere nu se datorește unei 
lipse de curaj, mai ales de euraj trupese; la întoarcerea lui Napo- 


» B d 


udi 


TINEREȚEA LUI BENJAMIN CONSTANT 57 


leon in Martie 1813, Constant avea toate motivele de a se teme: 
totusi jurnalul său intim înregistrează foarte simplu: ' 
. »Ma vie est en danger. S'il] faut périr, périssons bien... Si 

mai departe : „Si l'on me prend, peu importe! C'est je moment de 
me souvenir que Ia vie est enrnuyense' f t 

Nu, sovüelile lui Benjamin Constant, innc(iunea lui in fa 
istoriei „de füeut'* A 
a uitat niciodată că istoria se face eu onmeni; si intr'o declarație 
verisoarei lui Rosalie de Constant (declarație ee asi dori să depun 
in sufletul cititorilor mei) Constant & pecetluit ceea ce pentru el 
era 0 regulă esențială: 

„Tout ce que je respecte sar la terre est, la donleur et je veux 
mourir sans avoir à me reprocher de l'avoir hravóe'*. 


JEAN MOUTON 


BIRUINTA 


A dat drumul unui suspin desprins praga dn coșul piep- 

i ca un bolo costiș, din piscuri sterpe de munte. i 
i ce i aoc f întins dienuriM soartei agi, ca niște prastii t 

Mai scăpă un oftat tot atit de pietros ea eel dintâiu. 

Ce ursitoare i-a năvădit pinza vieții peste hotarele astea pustii? 

Singurătatea nu mai este de mult vorbü goală, de poveste, O 
trăieşti din plin, înfiorător. Asa cum ai trăi un vis urit, Poate dacă 
ar fi într'adevăr singur, nn ar simţi gindurile grele de tristețe ca nişte 
cuie ruginite înfipte în eL Dar singurătatea in továrüsin unui om 
care nu mai poate mișca, nu poate vorbi, nici gindi, eu toata că 
trăeşte, respiră, mînîncă, este tot atit de înspăimîntătoare ea și 
pustiul, ea şi moartea. Și chipul fratelui Graneea, supt și tot asa de 
galben ca și luminarea la sfirgit de liturghie, îl face și mai nepu- 
tineios de eum e, mai singur, Brrr!..., întinderea pustie și albă... 
Cum să nu i se pară că într'adevăr mu mai trüeste niei el, nici 
Grancea |... Poate ze Pa 0 părere asemănătoare eu ei, eu 

ipurile lor, ea o = I y 

X d ga colibei încovoiată ea o vrăjitoare sub nămeţii de 
cînd vremea, prizonierul Serafim Bunea străpunge eu ochi dup- 
mani, întinsul albastru, pe alocuri înghețat, al lueului. Buir-Nor-ul 
acesta are ape cu suflet: se sbuciumă omeneşte şi-şi sehimbà culoa- 
rea ca șerpii. leri a fost galben — ca o ură neimpdeatà. Acum e al- 
bustru, Senin, ea toate lacurile, ca tonte apele întinse. Au fost roşii 
eiteodatü valurile astea sbuciumate de vinturile coborite nüpraznie 
din Gobi sau alunecate pe prăvălişurile uscate ale Tablonoilor. Roşii 
ca sîngele și nelinigtitoare. Poate o fi, schimbarea asta de culoare, 
numai o vedenie de minte slabă şi obosită. Oricum, pentru această 
minte, apele au fost roşii. Miine se poate să fie verzi. Sau chiar ne- 
gre. Apă vie se află si aevea, nu numai în basme. ] 

Fata cu ochi de migdale gi pielea aipg s rds ec EN 

i — Lukiewa — i-a spus cu tile Es 

od Mod M pott nlla nx P yo Une în fua ai Dur 
nieii soarelui. Atunci neapărat trebue să i se dea trup de om. a 
mineata oamenii se spală și se închină fricoși : eine va mai fi murit 
In altă zi îl due acolo pe cel mort... 


| | 
` 


BIRUINTA 50 


Cu mina întinsă subțire si lung, ca un blestem de eare nimeni 
nu se poate feri, Lukiewa i-a arătat pontonul de birne groese gi ne- 
gre de timp. înfipt ca un pumnal uriaș în pieptul apelor albustre 
Serafim Bunea a furişat privirea temătoare spre tovarășul bolnav şi 
sa cutremurat: 

— De ee aruncați voi morţii în lae! 

Ochii de migdale l-au privit naiv, miraţi peste măsură; 

— Pentrucă în fundul apelor este casa morților. Cina nu știe 
luerul acesta? 

Casa mortilor!.. In fundul lacului! 

Toate încăpeau în înţelegerea prizonierului, numai eu un agè- 
menea gind nu se va putea împăca el niciodată. A încercat să-l lămu- 
rească părintele Bucieow, Vorba stricată și grea a popii nu l-a hi- 
minat mare lueru, Mongolul acesta eu nume rusesc gi rost oficial 
aci la porţile din răsărit ale lumei, nu.] putea lămuri decit în zarea 
strimtă a obiceiurilor din partea locului. Prizonierul şi-a inehipuit 
acest lucru si n'a pus pref pe sfaturile lui. Si niei ideile puţin 
curioase, puțin dr&cesti, ale pădurarului Kimpun nu au putut să-l 
lumineze mai bine. 

Odată, cînd Kimpun a venit eu cei doi yaki ni lui să-i adape, 
La pindit, i-a ieșit în cale nsa ca din întimplare și La luat pe 
departe. Atunci, pentru întiiu oară, s'a convins că umflăturile delu 
picioarele lui Grancea îi îmbrineese fratele spre groapă, Spro 
groapă, nu spre fundul lacului. Kimpun i-a cerut tutun, Și-a um- 
plut obraznie pipa lucrată prost de el şi apoi a fost hueuros să stea 
de vorbă cu prizonierul. 

— Voi credeți e'o să ajungeţi cîndva în apus... Dar nu... Așa 
a crezut și Alexei Buwin. A, dar tu nu ştii cina era Alexei Buwin, 
Avea ochii ca ai tăi, întunecaţi si părul lins pe spate şi pielea albă, 
bolnavă si vorbea ca din evanghelia voastră, Bra un exilat. Zicea 
Serghei Limanow, șeful pazei, că Alexei e nihilist, Nu prea știu 
ce-i aia, dar dară Serghei Limanow zicea aga, asa trebuia să fie, 
Alexei fusese si'n minele de plumb dela Omsk, dar l-au adus aici 
că era bolnav de oftică, Si apoi, le era frică paznicilor să nu-l rä- 
pească tovarășii, Că, bag seama, avea tovarăşi netemători si mulți. 
A murit aici. Si pe el tot acolo l-au ponosit.., 

Cu nodurile degetelor murdare, a arătat si el — ca $i Lukiowa, 
spre podeful blestemat, Ce fior l-a senturat din adineuri pe Serafim 
Bunea? Din colibă veneau rare, ca niște lovituri de pietre, geme- 
tele fratelui Grancea. 

Pădurarul s'a așezat pe un bolovan. Cu ochii tulburi, privea 
peste ape, peste nemărginirea albastră închistată în albul omătului 
siberian. În răstimpuri prindea cu mina dreaptă pipa, îndesa ma- 
horeca încet cu mina stingă $i scuipa murdar printre dinții de cal, 

— Şi eu am fost acolo spre apus. Am lucrat o vreme la nişte 
pescari pe Baikal, Dar n'am stat mult la ei. Meseria asta era aspră 


wy 


60 VIATA ROMINEASCA 


şi murdară. Dar mie imi plăcea să hoinărese, — știi ca omul tînăr... 
După ce mi-am cheltuit toată sgoniseala la Ireutsk, eu rusoaice fru- 
moase gi băuturi tari, mi-am luat calea înainte, tot spre apus, Am 
trecut printre colibele 'Tobolskului repede. Siberienij aceia erau sä- 
raci și dușmiăinoși, Loe pentru un străin nu se afla uşor acolo, Si aga 
am ajuns la Astrachan. 

Spre răsărit am fost pini la mare, la Wladiwostok. 

Cind am ajuns la linia de fier, m'am minunat grozav de năs- 
drăvăniile ruşilor si mi-am zis: hei, Kimpun, tu crezi, că ceva mai 
grozav ca pădurile tale de jnepi și tufari nu se află; dar tu ești un 
om prost si lumea nu-i doar cît o pădure de a ta. Cind sm ajuns 
la mare și am văzut vapoare cit satul, nu m'am mai mirat de nimie, 
Puteam să plec peste ocean, în lumea cenlnltă, cu un vapor, ea 
hamal. Dar m'am întors înapoi cu trenul Am mers în huruitul ro- 
filor, zile întregi. Gindeam că debmnăseamă undeva se va sfirgi linia 
asta. Zilele se făceau tot mai triste. Copeiei nu aveam si nici de min- 
care. Că miîncarea se ia pe copeici. Si niei de plată la tren nu mai 
puteam să mă țin. Călătoream numai noaptea, mai pe acoperișuri, 
mai pe sub vagoane, dormeam pe apucate, mineam cum se'ntimpla, 
câteodată furam, de multe ori cerseam, Hei, viață greal.. Odată 
mi-am zis iar: pare& mai bine era între tufarii tăi, Kimpun. Dar 
de întors, nu mi-a trecut prin gînd. Intr'un sat, lîngă apa Uralu- 
lui, am isprávit banii. Ca să nu erăp, m'am băgat slugă la un ku- 
lak, Ti plăcea tare rachiul. I] bea ea pe apă si pisa stiela in dinfi. 
După ee se îmbăta eu rachiu, intra in stanl și bătea boii pînă le 
dădea sîngele, eșea din staul și omora un dulău dintr'o lovitură de 
par — si ar fi omorit și oameni, dar oamenii fugeau din cale-i — 
apoi se închidea în casă. Pînă tirziu îi auziam glasul cum se ruga 
răguşit Preacuratei. Nu știu dacă se spăla pe miini de sîngele cái- 
nelni ucis, 4 

Am stat la el mult... trei sau cinci ani, Nu mai ţin minte... Avea 
o femeie albă si rotundă la chip ca zina zorilor: pe ea o (in minte 
parc'aș fi văzut-o ieri. Si femeia avea ochii eum e ceru'm zile 
bune — mai albaștri ca ai tăi. Si mai mari. De aceea cînd îi priveam 
ochii, îmi aduceam aminte de Buir-Nor şi de cătunul ăsta înfipt 
în malul apelor. Și mi se aprindeau obrajii ca la fecioare, Serafim 
Bunea, | 

Pădurarul s'a oprit o vreme. A plecat capul într'o parte, s'a 
uitat în fundul lulelei, a strîns un ochiu gi a oftat: 

— De femeie... îmi pare rău că am plecat de acolo. Ineolo, de 
nimie, Nici chiar de bani, Ba, dacă socotese bine, ar fi să mă bucure 
tăria cu care m'am hotărit să mă întore în zăpezile tundrei şi în pă- 
durile mele. E... 

A emipet far tro parte şi mal creta odată forte mirat 
fundul lulelei, Apoi iar a : 

— Mai îmi dai o lulea de tabae, Serafim Bunea? 


NC acl ao. tee 


BIRUINTA 5] 


Prizonierul i-a dat, că era bucuros de vorbă şi pădurarul şi-a 
umplut îndesat pipa. Apoi a scuipat printre dinţii prinși de pu- 
trezeala gingiilor, maj negru ea până atunci, 

.- Bunea... Ce nume! Nu e niei ea al nostru, dar niei cu al 
ruşilor nu seamănă, Parcă ziceai că nu esti rus... 

— Nu. ls romin. 

— Romin... 

— Da. Din Ardeal, 

NES Romin din Ardeal zici. Ponte... O fi așa, cum suntem noi 
àici: mongoli, maneiuri, kirghizi, tungusi și chinezi sadea, Dar peste 
voi sunt ruşii ea pe aici? 

— Nu. Peste noi sunt ungurii... 

c open t... Nu sunt tot un fel de ruşi ? 

— lot... i 

. — Da, da... Peste noi toti galbenii sunt rusii albi. Dar tu nu 
esti galben... De ce ziti dară că $i peste voi sunt mai mari ruşii 
aceia î... eum le zice... 

— Ungurii... 

— Da ungurii... Ei nu-s tot albi? 

. — Ba sunt. Dar seamănă mult și eu voi. Au şi firea voastră. 
Și obiceiurile ca ale voastre. Și la școală ne spunea dascălul că-s 
veniți de prin părţile astea... 

— Atunci, là voi sunt mai mari galbenii.. Lume întoarsă, Se- 
rafim Bunea... 

Pădurarul Kimpun a privit cerul nelămurit. Poate căuta acolo, 
sus, deslegarea nedumeririlor lui. Apoi a tras pátimas din lulea. 

— Asta-i obiceiu prins la Astrachan. L-am luat dela nişte ne- 
gustori de blănuri veniți din sud. Și am rămas cu el. Cu el oiu 
muri. 

lar a cercetat cerul și serumul din Fundul pipei. 

Din colibă gemetele lui Grancea nu se mai auzeau. Va fi dor- 
mind, şi-a zis prizonierul, 

— Tovarășul tău e tot bolnav Serafim Bunea? 

— Tot... 

— Va muri aci. II duci colo şi-i dai drumul după ce-i citeste 
popa. Biltübie!.. Şi gata. Se intilneste cu Alexei Buwin... Apoi se- 
rios: — Să-i legi o piatră galbenă de briu, Huma e mai grea decit 
cremenea de sub coasta Honkiului, Apoi iar, glumind; — Vezi, si 
nu mori și tu pe-aici, Serafim Bunea.., 

Vorbea despre moarte ca si cînd s'ar fi ospătat. S'a sculat 
lenes: 

pd S'au adăpat bine yakii. Să vezi că va fi să vie furtuna... să 
vezi numai... 

Prizonierul l-a privit cu multă teamă în ochi. El a continuat 
proorocirea : 

— Da. Cind yakii işi umplu gusile en apă de stă să le crape, 
să ştii că nu mai ies multă vreme din staul. Le e frică de soare si de 
furtună, cum ni-i noni oamenilor de foe. Si ăsta e semn: ori va fi 


"OSA e Ms 
SF n 
14 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


secetă, ori vine furtuna din munți. Ei vămuese vremea, Secetă nu 
poate să fie acum: nu-i vremea ei. Este vremea furtunii Serafim 
Bunea. Se zice că intiiele valuri de vint eer stirv de om. 

A tras cu ochiul spre ruina de trap a fratelui Grancea: 

— Seapi odată de el. Nu vezi c'a început să miroasă? a 
rinjit erud, cu dinţi ascuţiţi, de fiară. 

In zare piscurile Honkiului $i peste ele, căciulile de nea ale 
Iablonoilor, se profileazü reci gi triste. Inspre sud, pustiul Gobilor 
rinjeste crud, Ca si pădurarul, 

Soldatul a pășit abătut înspre colibă, pentrucă și pădurarul s'a 
sculat să-şi îndrepte vitele spre sat. Pe drum mai veneau gi alți 
oameni, eu alţi yaki, la adăpat. Căleau alene, nepăsători. Prizonierul 
îi priveşte infrieogat. Toţi sunt așa. li mina soarta eu același În- 
demn prin viață, lronim s'a aplecat să ridice o piatră venită in 
potecă eine știe de unde. Din colibă s'au pornit iar gemetele frate- 
lui Graneea. Tot mai chinuitoare sunt gemetele fratelui Graneea 

A vrut să intre. O durere mare i-a întors gîndul gi trupul. Ii 
este milă de vaetele bolnavului. Dar, mai mult, îi este groază, 8'a 
oprit o vreme. Nu ştia ce să facă. Apoi şi-a amintit că ari nu a fost 
la postul de pază să-și ia hrana. Nu-i era foame, dar a pornit în- 
ti" aeolo, 

»Intiiele valuri de vint cer stîrv de om...** Vorbele pădurarului 
i s'au înfipt în creer şi-l dor aproape trupeste. 


Prizonierul Serafim Bunea moțăe pe lavita închegată fără meş- - 


tesug din patru pari si doi lăturoi necioplifi. Aruncă, din vreme în 
vreme, eite un ciot de jnep în flacăra galbenă și leneșă. In spatele 
vetrei, la căldura cea mai bună, întins pe un pat soldátese de fier, 
Vasile Graneea doarme și suflă greu. A ajuns schelet gi, cînd este 
treaz, horeie nestüpinit si grefos. Abia de mai vorbește, Azi l-a în- 
trebat cu limba împleticită, dacă are vreo veste de acasă. Parcă ar 
fi casa la o poștă de cale, sau două... Se vede bine că i-a slăbit și 
mintea, nu numai trupul. Cum să aibă, Doamne, veste de aeasálf: 
Aici, chiar vremuri bune de ar fi şi tot n'ar putea să ajungă carte 
din Ardeal. Dar acum, că-i bătae? Cind îi vine în gînd Ardealul, 
Serafim Bunea isi aminteşte de casă într'o firească legătură. Și pe 
suflet i se coboară un greu mare, ca o pică. Ce-o mai fi făcînd Ana? 
Dar bátrinulf Il lăsase bolnav de supărare, când a plecat in bătae: 
— Cine stie pe unde teo duce viforulL.. —— — 

Parcă a fost solomonar, așa i-a prre norii rai aptă că 
La începutul războiului a stat o săptămină încheiată, plona 
nemineat, sub zidurile Belgradului. Se apărau sârbii ca tigrii. Se 
svirleau înaintea puștii ca si cînd ar fi egit din ţevi cocoloși de hir. 
tie, nu plumbi încăreați eu moarte. De acolo i-au dus să se bată în 
Tirol. Ureau munţii ea eiutele. Şi cădeau ea potirnichile, că italienii 
trăgeau de sus în jos. Și la Padova... ce prăpăd a fosti... A venit 


BIRUINŢA 63 


apoi vestea că rusul ia împărăția dinspre răsărit, la Liov gi Pres- 
milüu. Patru zile j-au dus roțile unui vagon de boi într'acolo. Ca şi 
alte sute de roți, pe alți frați de pe întinsul împărăției. Cite luni 
de r&zboiu treeuserá? Cam șaptesprezece., Si eum or fi scăpat din 
măcelul de atunci? Tunurile au început odată cu zorile. La atac au 
pornit la răsăritul soarelui, Luceau baionetele ea fruntile de sfinţi 
în biserică $i zarea era de singe. Ventau rusii e» dintrun isvor ne- 
secat. Cine se uita la ei eum cad? Dealuri de oameni... Cei mai multi 
fugeau îngroziți, Poate, eine stie, nu-i destul doar arma la luptă, 
Și ruşii luptau numai cu arma. Suflet? Cit afli la un mort. Si arma 
fără suflet nu face un ban... 

. Din tot iadul de atunci, stirvul i-a ieșit întreg. Din toate în- 
timplările, soarta |-à legat eu funii nevăzute de fratele Grancea. 
Nu i-au despărțit niei focul, niei dușmanii, nici pribegia. Au căzut 
prizonieri amindoi. Teferi, dar prinși în bütae. 

Apoi au început drumul cel fără de capăt. Nici nu mai gtie 
cîtă cale au bătut din capul acela de Rusie pină în capul cestălalt. 
La Kiew, Grancea s'a îmbolnăvit intiia dată. Rușii au vrut să-l vire 
într'un spital. Poate era mai bine: nu mai ajungea zilele de acum. 
Dar nu a vrut să-l lase pe el, pe fratele Serafim, singur. S'a tirit 
cum a putut. 

Cu cit s'an infundat in nesfirşitul stepei, cu atit au simțit mai 
dureros eum se rup toate puntile eu depărtările de acasă. Si eu 
cit simțămîntul acesta a ereseut, eu atit mai vii icoanele din tim- 
puri bune au răsărit în amintire, le-au înfierbintat creerii, le-au 
răseolit nervii, de gindeau într'o vreme că se wor slăbi de minte, 
Apoi s'au obşinuit şi cu gindurile. Fratele Grancea a fost totdezuna 
mai nelinistit mai doritor de casă, 

— Ştii, odată era să mă ducă Murăşul... Ti-aduci aminte? Tu 
mai scăpat... 

— Scapă-mă frate lronime şi acum. Du-mă de aici, să nu mai 
văd albeaja asta ca moartea, Nu vezi şi tu? Cit cuprinde zarea, al- 
bul omătului : ease de omăt, copaci de omăt, cimpii de omăt, oameni 
de omât... Toate, toate-s de omiit. : 

Case, copaci, oameni... nu sunt în zare, de omit, pentru orice 
ochiu de om. Ochii aprinși de friguri ai fratelui Grancen, văd și 
aceste minuni. : : 

De-aşi mai ajunge odată să mà odihnese în eringurile Mu- 
rășului... 

De ar mai ajunge... Ehe... gei : 

— Cum ne-om vedea acasă, má'nsor, Iau pe oricine, Eu n'am 
iubit dela inimă, nicio mîndră, Dragostele mele au fost deslinate, 
bătute de toate vinturile. Că eu nu sunt om hotărit. Să ştii că 
mă'nsor eu care zici tu. Voi mă eununafi. t F 

Ironim se uită mirat la seinteile din ochii fratelui Grancea, Ti 
ard obrajii si gîndurile, . 

— Oe te uifi aşa! Tu, cu Ana, mă eununafi. 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


-— Da, da... 

In mintea fratelui Grancea, aprinsă de boală și închipuire, 
toate sunt cu putinţă prin el. Si el se simte asa de mie, asa de fără 
de putere. De cînd bolnavului au prins să-i sticlească ochii, au în- 
eeput să-i moară în închipuire toate nădejdiile. 

Și, întimplă-se orice, fratele Grancea trebue să moară oriunde, 
numai aici nu, Locul acesta cuprins de atita liniște și nemărginire, 
îl cutremură. Pontonul morţilor, nemeşter închegat gi înfipt avan 
în puterea apei ia, peste albul tundrei şi albastrul lacului, întrupa- 
rea Însăși a morții. A morţii fratelui (raneea. Să-l rinduiasci pe 
drumul de apoi ea pe un păgin... Să-l ipe, cu un pietroiu de bríu, 
in fundul nebănuit al apelor... Să se facă una eu milul intune- 
cimelor de jos... El, fratele Graneea. Dar Murăşul? Dar copilă- 
ria lor? Dar Ardealul? Dar gîndurile de intoarcere! Si cu bar- 
barii aceștia nu este chip de înțelegere... Zie că-s creștini. Au popă 
care slujește lui isus. Au și cruce pe biserică si pling cînd diee 
citese pe nas din cărțile pătimirii dumnezeesti... Și își aruncă morții 
în fundul lacului acestuia!... Unde este scriptura care le dà voie 
să facă un așa de neiertat păcat? 

Inima lui Serafim Bunea a inceput să se înmoaie. Mai întîiu 
s'a făcut ea o cocă, apoi un cheiu fierbinte, ca um sirop lipicios 
Simte cum îi curge inima prin trup, ea un şipot. Se strecoară prin- 
tre bolovanii gindurilor, afară din el, peste omături $i ape, ca să 
afle pas de trecere spre faptă, In el rămîn munți useaţi si prăpăs- 
tiogi. Printre munți, șuerături viforoase, gemete, Serafim se luptă 
cu greul din el, cu neputinja asta mare. Unde este ieşirea ? Fratele 
Grancea nu se poate să moară decit numai ereștineşta. Altfel, nu. 
Negarea i se arată uriașe, dreaptă, stăpină. Pentru el este unicul 
adevăr, Și adevărul acesta este simplu ca lumina zilei, ca foamea. 
In Ardeal si în toate părțile lumii eolindate de el, Intul în lut se 
întoarce Asa zice si în cărţile sfinte. Aici e ca nieüeri. Progadeu 
lor este fundul lacului. Cărţile părintelui Bucicow spun altfel. 

Serafim Bunea vede un regiment de chipuri măslinii miniate 
pe el: 

— Legea noastră nu poate fi căleată de venetici... 

La spus vorba asta si Lukiewa. Si Lukieva este o fată bună, 
ca o floare crescută între spini. I-a întărit-o si pădurarul Kimpun 
care nu pune preţ pe „ce-o fi după moarte''. Azi cînd popa a venit 
să-l spovedească pe bolnav, l-a lămurit si el, Degeaba l-a rugat pe 
popă, să-l învoiască pentru o groapă în omăt. Să aşeze acolo ereşti- 
neşte stirvul fratelui care va muri debunăseamă. 

— Nu se poate. Oamenii aceștia sunt sálbateei.. Să nu batjoeo- 
resti pămîntul eu stîrv de om. 

— Parcă omul nu-i tot pămînt, a încercat el, cu nădejde. 

— O fi, Serafim Bunea; dar dacă încerci să faci luerul ăsta 
și te află ei, te eiopirtese și te dau corbilor, 


BIRUINŢA 63 


Preotul s'a arătat amenințător, apoi îngrijorat de nestrümu- 
fata lui hotürire: 

— Tot il îngrop părinte. 

— Bine fiule; dar să ştii că nu am nicio putere, 

S'a gindit apoi că, pină la urmă, prizonierul se va potoli. S'a 
închinat eu cruci repezi în barbă şi a plecat, 

Acum şi el gîndeşte ca popa, Cine știe, vrerea lui Dumnezeu e 
mare, chiar aci la capătul pămîntului. 

Dar gîndurile cele bune s'au svireolit în el ea pe jar. 


La 
* id 


Lukiewa căreia oamenii ij spun Ly ca s'o alinte, a venit azi 
din nou la ei. De cite ori răsare in pervazul usei, intunericul încă- 
perii se umple eu o caldă lumină și mirosul ei tineresc şi sănătos 
întărește ea o minune făpture pierdută a fratelui Grancea. I] min- 
giie liniștită, eu miini galbene, unduite domol, cu degete lungi și 
subțiri ca ăcele. Nu îi este silă de slăbănogeala trupului bolnav, 
niei nu se sfieste să-i ridice capul, eu braţe pline si sigure și să-i 
potrivească perna sub grumazul lung ea de cocor. Pe Serafim Bunea 
il bucură mult prietenia Lyei, Mai ales deeind fratele Grancea mai 
are între gardul coastelor un pumn de viaţă, ea este singura făp- 
tură care îi înţelege gîndurile. Dar şi ea a dat neputincioasă din 
miini cînd, mai prin semne, mai prin vorbe, a aflat ce durere îl 
arde, 

— E mare păcat ce vrei să faci Serafim Bunea, E mare păcat, 
Vorba asta o spune si Ly. Prizonierul se lasă. infrint, pe lăturoii 
laviţei, Și Ly gîndeşte ca ceilalți. Vorba fetei l-a deseurajat mult. 
Dar el nu poate pricepe cum o fi păcat pentru elf! Pentru ei, cei 
de aici, poate... pentru obiceiurile lor... Dar ce are fratele Graneea, 
sau el Serafim eu obiceiurile lor? Ei sunt de alt singe, de alt neam, 
de altă culoare... In gîndul acesta, ostasul află puterea să nu-și pră- 
vălească toată nădejdea în omát. 

Fata îi înțelege abuciumul. Neputinţa este însă mai mare decit 
tot aurul sufletului ei bun, 

Pe patul soldáfese, de fier, fratele Graneea geme părăsit de pu. 
teri, stins. Ochii de migdalà ai Lukiewei îi măsoară parcă sufletul, 
Si sufletul se impufineazá infiorător în trupul firav; îi iese din 
oase bucăţi, bucăţi, eu fiecare răsuflare. Dela o vreme Lukiewa are 
în ochi o pilpiire de gind nouă, năstrușnică, Se apropie eu taină 
şi frică de Serafim. 

— La Khabarowsk, dineolo de Buir-Nor, lingă apele mari şi 
cenușii ale fluviului Usurilor, am auzit că oamenii se îngroapă. Aga, 
cum zici tu. Ironim Bunea, Da, da.... 

5 


66 VIATA ROMINEASCA 


Tronim sufletul i s'a întors în trup ea un sfredel: Biruinfa! 
Rek acolo poate fi! Dar imediat sfredelul s'a sucit dureros; 

— Dar eum să-l duc pînă acolo? 

Oud Quit Cum? Se întreabă neputincioşi, cercetează cu ochii 
înfometați ţinuturile albe. Khabarowsk este departe, P 
bănuește undeva, dincolo de zare: un oraș mare ea un cimitir, 
pădurit de cruci, A, un cimitir eu un loe de liniștită odihnă pentru 
fratele Grancea!,... Ce mare biruintá ar fi pentru el, pentru frütia 
gige MA pînă la apa Usurilor e cale de zece zile. Zece zile 
de mers prin tundră, în zăpezi, fără drumuri, fără oumeni.... Și apele 
vor fi umflate acolo. Au dat căldurile primăverii... De acolo calea-i 
mai bună, că se apropie satele manciuriene si dincolo de sate, este 
cetatea cea mare, lingă marea fără de hotar, ' i 

Ly stie toate aceste piedici gi le împărtășește cu inima frintà, 
prizonierului. | 

— Greu. Tare greu. Serafim Bunea. 


* 
* * 


dată cu zorile, Serghei Limanow a pornit în inspecție. 4 
"cd este şeful patrulei de pază şi are chipul de bou trăit 


bine. Miroase totdeauna a rachiu, iar lingă iataganul gros gi greu, - 


un girbaciu de piele împletită, Toţi prizonierii se tem de el, 
mai ales Pu calcă E cutremurat si întoarce doi ochi roșii sub 
aproape lipsite de gene, A. 

ur oon Bunea l-a zărit de departe pe șeful pazei, Vine legünat, 
ca un pore gras, printre nàme|i si tufele de jnepi. Dupà e] calcă hc. 
cazac cu arma la subsuoarü, ea o măciucă, Abia li se văd capet 
din cojoacele groase de lamă. Cînd i-a ochit, prizonierul s'a furișat 
în colibă şi a început o grabnică ordonare a interiorului. Pe masa 
de lingă uşă, a uitat aseară o gumelă murdară, dept oe ane 
îşi amintește că pe şeful pazei îl supără grozav cind găsește foe gu 
mult în vatră. De aceea potriveşte flacăra și ascunde sub dela, 
Grancea cioturile de jnep aduse de Ly. Acum toate par a fi : or- 
dine, Oarecum neliniștit, ostagul orte să spele rufele lui Gran- 

treabă începută încă de diminea 
A n Limanow a tríntit cu sgomot ușa gi îşi seutură omătul 
botforilor in mijlocul rg € Sue a 

— De ce nu-ţi eurefi, leneșule, poteca | 

Duete Miual de aiuto, tar Trouin trebue să tacă, A lăsat 
spălatul rufelor și stă drepţi eu capul puţin plecat, e 
că geful patrulei trebue să-i facă observații, să-i afle vină. De 
tace. Numai de n'ar scoate girbaciul dela brin.. Dar vegmea ne- 
mulțumire de pe chipul lui Limanow, nu are dece să isbuenească, 


" *. N 
T 
í - 
"-— 


BIRUINTA 61 


Toate sunt împotriva ei. Pin& și fratele Grancea nu mai horeăe AȘA 
de "aerial cu roma că de două zile nu-l mai cunoaste nici pe el, 
pe Serafim. Serghei trage scurt pătura de pe bolnav. iè- 
fează obscene, sub rufüria br pr Spa, Unio no zale 

— Tot n'a murit tovarășul tău? 

— Nu. N'a murit. 

Ironim Bunea, îngină vorbele vinovat, parcă el ar fi țintuit 
pilpîirea de viață în pieptul de-o palmă al bolnavului, Se miti pe 
sub genele plecata în jos, la obrajii sănătoși ai rusului, Se gindeşta 
că pini acum, de şase luni de cînd îi are în pază, Serghei Limanow 
pe el nu l-a bătut niciodată, I] văzuse însă cum chinuia pe alți pri- 
zonieri, mai ales la muncă, în mină Lui Serafim i se pare eu rusul 
are faţă de el un fel de respect cind il priveşte, chiar un fel de 
teamă. Se gîndeşte apoi că el, Serafim, nu are nimic, în füptura lui 
puţină, care să clatine cumpătul mai ales a unui om ea Serghei. Poate, 
cumva sinceritatea ochilor lui rotunji sau gura totdeauna aplecată 
către colțul buzelor a obidă şi oboseală, sau poste părul prea cárunt 
la timple, suu altceva din el, îl potoleste pe Serghei. Căci un lucru 
rămine bun: lui nu i-a aflat rusul niciodată pricină mare ca să-l 
lovească. Teamă de el nu-i poate fi. Niei milă, Si niei drag. Saa, 
eine știe!.... Se întîmplă de multe ori... Vezi un om pentru intiia 
oară si dela ochirea aceea dintiiu prinzi sau dragoste de el, sau ură. 
Serafim Bunea își închipuie că pe șeful pazei l-o fi prins 0 asemenea 
slübieiune, Gindul acesta il face să fie mai liber in migeüri, mai eo- 
munieativ, Şi-i dă curaj de vorbă, Ce-ar fi dacă ar spune lni Ser- 
ghei că fratele Grancea tot trebue să moară... Azi, miine,, să-i 
spună... Dar el nu vede că-i de pe acuma mort! Cu atit mai bine... 
O să-l roage frumos... Qi el o să-i dea voe ca după prohodire, să-l 
pună într'o groapă, aici, undeva lîngă colibă; sau mai departe, spre 
lae, Si-i va pune şi o cruce ereştinenscă la eap... 

Lui Serafim fața i s'a inseninat deabinelea. Igi vede toato gin- 
durile împlinite. Serghei Limanov se va induiogas şi-i va da invoire. 
Pe el îl oeroteste oarecum, O să-i vorbese rusului de cei îndepărtați, 
de nevastă si de copii. Poate şi el are nevastă şi copii undeva, pe 
întinsul Rusiei... Acam chipul roșu și văduvit de gene al rusului îi 
pare nespus de bun. Seamănă cu un chip oerotitor de frate mai 
mare. Lui Serafim ii ride sufletul. Dar un nod de sfiiciuna tot fi 
stă în git... Şeful patrulei de pază îi pare un om prea mare, așa, ca 
un grof în Ardeal, ea un solzbirău, Mai bine să-l lase în plata Dom- 
nului... Gindul apropiatei morţi a fratelui Grancea îl străpunge din 
adine, dureros. Prin desehizătura largă a ușii vede pontonul mor- 
ților. Şi i se pure că apele albastre ale lacului au năvălit în colibă 
şi Lau sorbit spre fundurile întunecate pe bolnav. Le bünueste 
adincimea. Nu, nu... 

— Domnule... domnule șef... 

Glasul i-a scăpat fără vrere, cutremurat. 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ochii roşii s'au rostogolit n&praznie sub pleoapele văduvite de 
gene. Serghei Limanow se întoarce întreg spre cel ee l-a chemat, 
Il măsoară stăpîn. Cum de îndrăznește un prizonier să vorbească 
neintrebat! Se miră cu o sprinceană ridicată stufos, batjocoritor. Cu 
mîna pipăie gîrbaciul dela briu. Dar o curiozitate firească l-a re- 
ţinut. 

— Ce vrei? 
Serafim Bunea nu ştie cum să înceapă mai respectos. Vorbeşte 
greu rusește și s'a pierdut de tot: 

— MĂ iertați domnule... Tovarășul meu moare gi en... să ve- 
deți... la noi morții se pun în pămînt... la noi, în Ardeal.. Aici.. 
nu... Și eu, eu Domnule... eu vreau... vreau să-l pun în pămînt pe 
€l... pe fratele Graneea., EA moare.. Nu acolo in apa pestilor., & 
gerpilor.. Domnule... 

Un plesnet seurt i-a tăiat vorba. Cnutul rusului i-a înconjurat 
de două ori capul eu zeci de cercuri grele. A simțit o năvală de 
sînge în obraz. A strins pumnii ca să rabde. Apoi, buimüeit, și-a 
acoperit capul cu brațele. Loviturile au prins să curgă eu nemiluita, 
peste cap, peste piept, peste mîini, 

Le-a ținut piept puțin de tot. Repede s'a prăbuşit musuroiu În- 
trun colț, eu carnea înmuiată. După altă ploaie de lovituri, nu a 
mei simțit nimic: nici durere, niei neplăcere. Doar o amorfeali a 
pus stápinire pe trupul nimicit. 

S'a trezit tirziu eu o hotărire mare, Ti alunecă în sînge ca ar- 
gintu] viu. Se urcă pinà'n eregtet şi apoi cade pe jghiaburile tru- 
pului pînă în tălpi. Ii face bine frümíntarea asta. După bătaia În- 
durată este ca un balsam. Să împartă balsamul cu fratele Grancen. 
Se îndreaptă spre el. Mai mult se tírüste, decît merge, Pipăie frun- 
tea bolnavului. Fruntea a început să se răcească. Ti caută inima 
prin grătarul coastelor. Inima a adormit... 

Curios... 

Moartea. asta așteptată dar negindită pentru clipa de acum, nu-l 
eutremurá pe prizonierul Serafim Bunea. Marea hotürire care-i 
scaldă trupul într'o bae de sănătate gi nădeidie, potoleşte spasmele 
durerii, Da, îl va duce de aici pe fratele mort, Dear fi să dărime 
munți și să sece apele gi tot îl va duce. Trebue să birue, trebue să 
birue, trebue să birus... trebuts... 

Dumnezeu să-i dea sănătate Ini Ly.... 


* 
* * 


Ly i-a spus: 

— Mergi cale de zece zile. Tii tot spre soare-rüsare. Să ai pe 
dreapta munţii si în spate deșertul, Nu-s sate în cale dar vei găsi în 
cîte un loe colibe de păstori cu turme de lame sau eu eirezi de yaki, 
Sunt neprimitori, aproape sülbateci, De aceea să mu le ceri ajutor. 


BIRUINŢA 69 


Mai bine să te gindesti la Dumnezeul tău si i i i 
mult sprijin afli e dp PE măi Sti Ip 
despărțire a füeut o plecăciune m is! -i 
muni vadi unii d p are și sa dus să nu-i 
Serafim Bunea merge încă destul de vi cu leșul fratelui 
Grancea în spate, L-a învelit intr'un MAP. adere bei Lesul stă 
ţeapăn pe umăr si deeiteori fugarul pune pasul, se îndoaie ea o 
seindur& prea subțire. Omătul este aspru. Pe alocuri îl ţine dea- 
supra. Potecă nu se află, că nu are cine să o facă prin pustiurile 
astea de cînd lumea, 
s Au trecut trei nopți ṣi două zile. Acuma incepe ziua cea de a 
treia. Zorile au aruncat praf roz peste întinderile albe... 

Vine apoi noaptea, apoi ziua a patra... 

Noaptea a cincea, ziua a cincea... 

Noaptea șasea, ziua şasea... 

A Început să simtă oboseala, I] pătrunde ca un glonţ de armă... 
Ba o simte prea bine. Ar dormi chiar un pic. Și ar minea ceva. Dar 
nu se lasă. Numără clipele cu fiecare pas trecut. Soarele se urcă 
dela răsărit, stă o vreme în slavă, și se uită mirat la omul rătăcit 
în asemenea pustietáti si la povara lui, apoi porneşte devale, spre 
apus. Așa a fost şi ieri si alaltüieri.. Asa va fi şi miine, Gindul că 
và trece $i ziua de azi îi dă puteri de uriaş. A întîlnit în cale două. 
sau trei colibe de păstori, dar le-a ocolit ca să nu-l ispitească de 
povara ce duce cu el. Ce le-ar fi putut răspunde? 

Incă un pas, încă o clipă... Alt pas... altă clipă, Ce întindere 
albă !... Si obositoare, Altă clipă... alt pas., Dacă ar lăsa povara în 
omát? Să rásufle un pie... Pasul... Clipa... Pasul... Cli, Pe aici nu-s 
fiare... Sunt numai reni sălbateei. Şi renii fug ea cerbii... Să adaste, 
că l-a prins o mare oboseală, 

S'a aplecat și și-a pus binigor povara unde zăpada se arată mai 
trainică. Apoi s'a așezat alături, Incet, parcă i-ar fi fost teamă să 
nu-l trezească din somn pe fratele Grancea, 

Dinspre munţi se ridică nori albi şi grei. Fi este frică de norii 
albi, căci vestese furtuna. Da, vine viforul debunăseamă. Gindul 
acesta îl ingrozeste. Dă să se ridice, dar nu mai are putere, Inchie- 
turile nu-l mai ajută. Sunt ea putrede. 

Acum nu-i este atit de viaţa lui: mu și-a prefuit.o prea tare nicio- 
dată, cit de birninţa întrezărită dar neajunsă, nefolosită. Si de chi. 
pul muribund al fratelui Grancea: 

— Să nu mă lagi frate... 

— Nn. Nu te las. 

— Să mă pui în pămînt, eum îi datina... 

— Bine, bine, Dar tei inzdráveni... 

Fratele Grancea la privit, atunci pierdut, eu ochi mustrátori. 
Il certa pentru speranța fără rost pe care încerca să i-o procure în 
candela sufletului aproape stinsă, 

— Eu nu mă inzdrüvenese pină-i lumea. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Taci... 

Lui Serafim îi vuiau urechile și i se muiau picioarele cînd auzea 
pe bolnav vorbind astfel, Cum, dar, ar putea acum să treacă peste 
dorința fratelui Graneea, peste propriu-i gind? Cum să-și fi lăsat 
tovarășul prăvălit în fundul Buir-Norului ? 

A pornit la drum în puterea nopţii, eu un regiment de ginduri 
bune. Cind a trecut pe lingă pontonul morților, regimentul era de 
gînduri negre. L-au ținut să nu cadă, gindul morţii și împlinirea 
datoriei ce-şi luase asupră. S'a avintat în negurile nopții cu pu- 
teri adunate pentru un drum prea greu. După o vreme, nu a mai 
văzut niei cătunul, niei pontonul, niei lacul, eu toate că i se părea 
că locurile acelea, de care se dorea eit mai departe, se țin de el ca 
duhurile rele, De aceea cu cît s'a afundat în întinderile albei cimpii, 
eu atit țelul îndepărtat i s'a părut mai frumos, 

— Acolo nu sunt creștini, dar oamenii îşi îngroapă morții... 

Așa i-a spus Ly. 

Cînd va ajunge acolo, va fi cea mai mare bucurie a vieţii lui, 
va fi biruința dorită. Cind va ajunge... A, dacă nu ar fi oboseala 
asta! Moleșeala asta care îl finteste locului! I] (inteste parcă pe 
veci.. O simte eum vine de undeva, din viltorile acelea albicioase cu 
nori plini eu omát și, poate cu moarte. Cind au crescut asa de grei 
norii jsvoriti din piscurile Iablonoilorf Si ee vînt pustiu îi înmoaie 
earnea, avîntul?... Si mirosul de pucioasă e puternic acum... Se aude 
și huetul de basm al vijeliei, 

Furtuna a venit deodată. Din plină liniște zăpezile au prins să 
se războiască nebunește cu înalturile încețoșate. Il plesnese peste 
faţă cu mii de limbi de foe. Simte eum pojghitele de ghiață i se li- 
pese de obraz și se topese in giroaie seurse spre barbă ca lacrimile, 
Dela o vreme pojghifele nu s'au mai topit; au biruit căldura tru- 
pului. Doar lacrimile îi mai sunt calde în jurul ochilor. Serafim Bu- 
nea bánueste ce poate însemna asta, Inainte nu mai vede la cinci 
paşi. Valurile de omăt aleargă uriaşe peste întinsuri, suerind, väi- 
tindu-se dureros, omenește. Un val a venit atit de puternie, încît 
el a trebuit să se îngrămădească de tot mie, sub mantaua veche de 
prins în rázboiu. 

Cu eit îl cuprind valurile morţii, eu atit gindurile lui Serafim 
Bunea se fac mai înțelese: i se limpezește mintea și sufletul i se 
spală de toate intunecimile, Gindurila îl îndeamnă la drum. Fur- 
tuna? Ce furtună?... Dar a îndurat el atitea furtuni în viaţă... Si 
pe asta de acum să n'o birne?... Nu se poate... Este atit de sigur 
de biruinfá, einteeul ei îi înmoaie auzul dulce, fericit, încît sigu- 
ranja îi dă tăria să se scoale drept. Im virtejurile de pulbere albă 
şi rece, pare un uriaș din basme, Prinde cu tărie lutul fratelui Gran- 
cea și dă să pornească. A făcut un pas. S'a inglodat pini în șol- 
duri în spulberu] de nea. Talazurile albe H împing vinjos înainte. 
Mai face un pas, dar cade învins de o mînă potrivnică, mare cît 
Dumnezeu, Dă să se scoale. Geme. Se înfurie, Se sbate, Rüenegte... 


BIRUINŢA TI 


Nu mai e chip... Se grămădeşte ca un etine uitat în ploaie $i trage 
ocrotitor sub el, trupul fratelui mort. In lumina ochilor înebuniți 
de spaimă, au prins să joace imagini din altă lume... Uite, uite casa 
de pe Murăş... la marginea satului. O vede bine de pe coasta dim. 
potrivă a apei. E vremea secerei, Ce zi călduroasă, Il înăbușe atita 
căldură... Lărgește, molesit, gulerul cămășii.. Asa, parcă s'a mai 
răcorit... Miine e Duminecă. Tu Ană, să mă gati fain pentru bise- 
rici... Tiglăzuești cămeşoiul cel de julj.. Ana îl aseultá supusi... 
Zile bune si liniștite... O să-l cunune ca mîine pe fratele Gruncea. 
Va fi un ospăț stragnie, ..El, nănaș... Un fin ca Vasile Grancea 
nu-i din drum... Se bucură în gînd și suride voios, Dacă nu l-ar îneca 
intr'una căldura asta! Hei, ce-i mult, nu-i bun... Si cît mai are de 
secerat !... Holda se întinde de aur înaintea ochilor cită-i zarea. 
Parcă îl cuprinde o teamă în fata nemărginirii aurii, Si iată! A ră- 
mas singur... 

— Ană, Anā.. Tu, Anā.. Aná.. 

Unde s'o fi topit Ana?! 

A, căldura asta nebuneaseü.. Nu mai poate... 

Valurile de omăt îl acoperă pe nesimţite cu straturi de linişti 
albe. Pe el îl ingrozeste secerisu| acesta atit de bogat... Dacă ar fi 
fratele Graneea să-l ajute, nu i-ar fi teamă de nimie in lume... Si 
iată altă minune... de bunăseamă se călătorește în fara minunilor.... 
In loeul femeii lui, a răsărit fratele de cruce... Inalt. Slab. Galben. 
Ca o arătare frumoasă. I] sperie stafia asta... Nu, e fratele Grancea 
nu-i fratele Vasile... Dă să fugă, să nu-l mai vadă. Se potieneşte 
nătîng. Cade. O întunecime ij prindea mintea. Si în trup i se ċo- 
boară dulcea amorfealà a unei dorite odihne. 

Adoarme sub pologul intinderilor albe, ea un copil bătut de mai- 
că-sa pentru o faptă necugetată, 


pnsereeoesoteevoe c9e5942a4b505940499€9 €*9*99199092309228 560999999944 


Peste tundre, furtuna va fi bintuit zile, săptămîni. Cind se va 
fi potolit, cîmpul nesfirșit va fi fost neted si alb, neînchipuit de 
neted $i alb. Sub ce omăt siberian odihnește de veci trupul fără 
ginduri al prizonierului Serafim Bunea alături de latul fratelui 
scăpat din mormîntul apelor unni albastru si rece lae asiatic? 


N. LADMISS ANDREESCU 


TORTE STINSE 


S OMN 


Primăvara’mi suná'n piept, trandafirie 
Și mă clatină, de soare beat, sonor și gol, 
Cu lemnoasă resonanță de cutis, 

Care aus*n. ghiocul ei. Ca apa 'n ghiol, 


Bufletu-mi se trage, ca o apă, 
Mai adinc în sine, iezer mut, 
Peste care toamna a căzut, 

Grea $i ostemită, ca o plevapă. 


Negru, sîngele, ierit în chiaguri surde, 
Bolboteşte şi'ncleștează 'n. uda-i ghiară, 
Ca o caracatiță viseoasă și avară, 

Caldă inima cu frügezimi absurde. 


Supt în somnul meu de cloroform, 
Ca 'ntr'o mare moartă mă cufund 
Intr'un gol haotic și profund, — 
Somnul meu de mlaștină să-mi dorm. 


Miinile-mi le port în jos, căzute, 
Albe torţe, stinse, răsturnate. 
Alba nuntă gi inelele-s pierdute 
Și cununile 'n fárind sfigiate. 


Dintre scamele de oboseală ce mă leagă, 
Doar privirea cu oglinzi brumate, 
Vegted, mai aruncá'n ziua vagă 

Un suris blajm, de bunătate... 


TINERETE 


Tinerețea ta luminoasă nu știe 
Să find la piept, dureros si avid, 
Clipa repede. 
Tinereţea ta nu filirează, subtilă, 
Lumina amurgului ce mi-a rămas, 
Cind mi-s buzele arse 

De patimă. 


M'aplec cu căruntele timple pe mîna ta albă 
ȘI pling fără lacrimi, încet și pierdut 

Și te rog să asculti, lingă mine pierită, 
Inclegtatü şi tristă, 

Cum sfirie vremea ce trece... 

Dar tinerețea ta fără grijă, sprintará, 

Bate mingea cu anti mei ultimi, 


Al inimii mele hulub il vei pierde din palme, 
Curind, către zarea de fum. 


in ceasul acela, despletită şi gravă, 

Vei şti să "nfelegi, în sughifuri de plins, 
Prea tirziu, 

Preţul scump și subtil al pierdutelor vremuri, 


GEORGE DUMITRESCU 


FILOSOFIA ROMÎNEASCĂ 


E o datorie oarecum de bună cuviinţă faţă de cititor de a-l aver- 
tiza dela întiele cuvinte ee nu trebue să aștepte dela titlul de mai sus. 
Nu e o privire ,sintetic'', gen panoramă, asupra roadelor unei 
gindiri, pe care, fireşte, o dorim eft mai strălucită. Miniatura istorică 
e de folos numai celui ce ţine să aibă la îndemână o sumară cunoş- 
tinţă despre un domeniu, care încă n'a primit consfinţirea manua- 
lului didaetie. De asemenea bilanţul scheletie al unei strüduinte spi- 
rituale atrage doar pe cei ce vor să fie oerotifi si în ordinea ideală 
de formalismul contabilităţii. 

Gindul nostru e altul. Infütisüm o cercetare de structură şi deci 
o analiză a condiţiilor spirituale, în care se eontopese intr'un întreg 
de armonii, intr'o totalitate de sine stătătoare, aceste două compo- 
nente culturale: filosofia, care e un fenomen ce se repetă, se trans- 
mite și deci se universalizează, si romînismul, care e un fenomen 
unie, netransmisibil si perfect individualizat. Problema sună asa: 
eum universalul prinde rădăcini și dobindeste suflet intr'un eu- 
prins individual, eu însușiri nereduetibile si fără pereche în restul 
lucrurilor? 

Ne întimpină aci, intr'un caz precis, cea maj temeinică tovă- 
rășie de noţiuni, înfiripată pentru a prinde în plasa ei logică svirco- 
lirile lumii: individualul $i universalul. Greșala care apasă greu 
asupra tuturor meditafiilor, depănate de filosofia europeană dela 
începuturile ei pînă azi, în ce priveşte raporturile dintre individual 
şi universal, este credinţa întărită mai ales de filosofia lui Hegel 
că aceste două idei sunt contradictorii $i ca atare se exclud. Faptele 
probează că dimpotrivă ele se cheamă, că una are nevoie de cealaltă, 
pe scurt, că ele sunt complimentare și ca atare n'au caracter dia- 
lectie. 

Tinem să aeeentuám că si atunci, cînd nu se vorbește pe față 
de contradicție dintre individual şi universal, străvechea greșală stă- 
rue în credința că universalul trüegte izolat, fie într'o lume supe- 
rioară (platonismul), fie mai prozaie în mintea noastră. Așa că, în 
cele din urmă, realitatea sensibilă, lumea percepției, e prezentată ca 
fiind alcătuită numai din fenomene individuale, fie că această alcă- 


+ 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ : 


tuire e socotită ca o inferioritate, eum eredea gindirea antică, me- 
dievală şi chiar cea nouă, fie că dimpotrivă ea e deeretatü o supe 
rivritate, cum susțin unii filosofi eontimporani, care pin eu orice 
preț să renbiliteze individualul, unicul, calitatea inefabilă, nuanța 
incompurabilă, 

Dacă luăm în serios pretenţiile pufintel nihiliste ale individua- 
ligtilor, avem dreptul să ne întrebăm îngrijoraţi: cum se face că noi 
avem si idei ,generale'*, fiindeá nu încape îndoială că avem şi ew- 
nogtinje universale! Ce alteeva sunt conceptele nu numai din știință. 
dar și din morală, religie si chiar artă? Le fabrică oare spiritul nos 
tru? Atunci en ce indreptütire le aplicăm la o realitate strict indivi- 
duală, pe care în acest chip nu facem decit s'o sehilodim? Singura 
scăpare pare a fi platonismul, reconstituit după cerinţele critice mai 
nonă, de un curent filosofie contimporan, de origine germană : feno- 
menologia. Universalul — spune aeest curent — are existență în 
sine, nu e simplă noțiune în noi, și cum nu e loe pentru el în lumea 
experienţei sensibile, alcătuită numai din fapte individuale, trebue 
să-l aşezăm într'o lume independentă gi chiar să descoperim o eu- 
noştinţă potrivită universalului: intuiţia de esență, Numai că lumea 
universalului nu e în fenomenologie, ea la Platon, o lume de ordin 
metafizic, ci o lume ideală, o simplă „valabilitate“. 

Reforma filosofică, așteptată de vremea noastră și impusă da 
analiza neprevenită a faptelor, așează pe acelaș plan individualul 
și universalul, recunoaște dar intima lor solidaritate. Universalul 
sau Ideea nu există de sine stătător, într'o lume auperioari reală 
sau ideală, ei în alcătuirea cea mai adincă a individualului. Ideea 
nu are ființă, dacă nu e susținută de individual, si invers individua- 
lul este o fantomă, dacă nu primeşte consistenţă dela Idee, dela 
esenţă, deci dela factorul universal, 

Intoreindu-ne la chestia noastră specială ni se impune lumi- 
noasá încheierea că filosofia nu plutește în aer, ei tráegte prin indi- 
vidualități nationale și prin ginditorii ee se diferenţiază înlăuntrul 
aeeleea$i natii; dar nu mai puţin o nație sau un ins fără o con- 
cepţie de lume si viață, chiar rudimentară gi informi, se așează din- 
colo de eulturü. Filosofia e cunoaşterea universalului si vegnieului 
ce susțin individualul si efemerul; iar omul nu viejueste ca dobi- 
toacele în fragmentar și prezent, ci are nostalgia totalităţii, a pers- 
peetivelor ce se lărgese treptat, u conexiunilor tot mai cuprinzătoare, 
Constiinfa universalului prezent în faptele singulare este specificul 
filosofie, iar gradele tăriei ei ierarhizează cultural neamuri și oameni, 

Cercetarea noastră după aceste premise, susținute și în alte pri- 
lejuri, are de înfruntat situaţii încă mai eonerete, Problematica unei 
filosofii rominești desválue aspecte culturale, în care se desfășoară 
drama noastră spirituală, Soarta rominismului are frumuseţea tra- 
pică « problemelor aparent insolubile pe planul logie al explicafiei 
sociologice. 


FILOSOFIA ROMINEASCĂ TT 


Inţelesul cel dintiiu al destinului rominese e shuciumul între 
cele două dimensiuni ale culturii in deobste: orientul şi occidentul, 
Constatarea e trivială, dar eu tíleuri inedite, Orientul are farmecul 
barbariei, al imobilitátii în așezăminte şi al nestatornieiei morale în 
suflete, pe scurt, are farmecul opozitiilor ce nu se vor înlătura, pante 
fiindeă niei nu sunt recunoscute ca atare. Sufletul oriental îngădue 
eu voluptate să stea laolaltă idei si sentimente disparate, uneori de 
neimpüeat. Contradietia e pentru sufletul occidental o suferință, în 
schimb unitatea, coerenţa si curăţenia interioară aleütuese idealul 
formativ al noii lumi. Din voinţa unității si coerentei au țişnit în oc- 
cident reformismul si perspeetiva progresistă ; din vointa de a tolera 
şi a gusta contradicţiile a decurs bizantinismul formalist şi primirea 
tradiţiei în ceea ce aceasta are înţepenit. Laturea dinamică a tradiției, 
rolul ei ponderator în mijlocul prefaverilor, rare ori a avut prilejul 
manifestării, toemai pentru motivul arătat mai sux: nizuinjele cele 
mai diferite eonvietuiau pe planul unui etern prezent, cure era in 
realitate un etern trecut vüduvit de viitor. Bizantinismul poate 
exclama: ,urüse viitorul, fiindcă el e moartea mea !'*. 

Specificul rominismului, spre deosebire bunăoară de acela ru- 
gese, e buna dispoziţie sau receptivitatea faţă de cultura occidentală, 
orideeite ori aceasta a putut pătrunde pinë în părțile noastre. Nu 
descoperim nicio reacție dușmănonsă contra influenţei occidentale ea 
iu panslavismul rusese. Reacții antioecidentale s'au ivit la noi, prin- 
tre eontimporani, tot sub inrjurirea gânditorilor ruşi desrădăeinaț 
de o revoluţie pe care ei o doreau, însă într'un spirit religios si anti- 
european, S'a infiripat astfel un rusism de imitație, străin de cul. 
tura rominească si de interesele noastre politice primordiale, 

In schimb, in a doua jumătate a secolului al 19-lea, a fost pu- 
ternie aşa numitul criticism de obirsie oecidentalá, îndreptat îm- 
potriva superficialității gi neseriozităţii, eu care au fost imbrátisat^ 
mai mult formele decit valorile materiale ale culturii apusene, Aga 
dar în numele acestei culturi se critica sádirea ei la noi. Critivismul, 
pe care l-a studiat Ibrăileanu, după ee acela împlinise primul său 
ciclu, s'a mulțumit. să releve mai mult scăderile |imitafiei'*, 

Aci descoperim tragicul rominismulni: orideeite ori s'a degohis 
primitor oecidentului, romînismal a alunecat din nou În deprinderi 
orientale, prin urmare, a îngăduit să conviețuiaseă fără sinteză ele. 
mentele vechi eu bunurile noni, Confuzia n sporit, iar împrumuturile 
au căpătat aspecte de caricatură, Toate etichetele occidentale. (demo- 
erafie, filosofie, cultură, progres, organizație, ete), erau golite de 
substanfa lor. Sonoritatea, puțin umflată, a cuvintelor era aceeasi, 
însă înțelesul lor suferise o adincă pervertire, 

Comandamentul culturii noastre în elipele de față e o nouă atitu- 
dine faţă de cultura occidentală, atitudine re dictează o mare tensi- 
une naţională, o seriozitate unită eu o fecundă neliniște spirituală, 
capabilă să închege într'o sinteză durabilă complexul de elemento 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


băștinașe cu sporurile moderne. Incepe dar un nou ciclu de criticism: 
explicația nu numai cu formele, dar și cu fondul culturii occidentale 
— si nu pentru a-l expulsa definitiv, ei pentru a face din el un mo- 
tiv de creație, de dirză națională, 

Rominismul e dar în formaţie, iar filosofia e chemată să contri- 
bue mai mult decit pini acum la aşezarea nowi culturi rominesti. 
Cu acest seop înaintea noastră se eade să statornieim în eit mai de- 
süvirgità claritate funcţia filosofiei în cadrul spiritualității apusene, 

Spiritualitatea apuseană nu e pentru noi un bloe indivizibil ce 
trebue primit sau respins ca atare, De altminteri, chiar privit în sine 
occidentul nu se înfățișează ca o strictă unitate si nu are pentru 
noi o omogeneitate fără greș pe toată întinderea lui, Nimie nu ne 
eonstringe bunăoară să ne pronunțăm pentru sau contra protestan- 
tismului sau catolicismului. Confesiunile creștine au renunțat în 
Europa la ambiţii misionare, aya dar, la imperialismul erezurilor. 

Destinul rominismului e definitiv legat de ortodoxie. In această 
privință sunt eu desüvirsire anaeronice stu uhronice reflecţii de 
soiul acesta: eum ar fi fost cursul istoriei gi culturii noastre, dacă 
am fi îmbrățișat catolicismul sau protestantismul în una din va 
rietăţile acestuia. In istorie nu există prevederi de cît pe termen 
scurt si în situaţii ee atirnă si de voința noastră, Nefiind cu pu- 
tinţă prevederi, părerile de rău sunt nelalocul lor. Că ortodoxia s 
adus servicii cauzei noastre e un adevăr analitie, e o tautologie. 
Fiindeă suntem și trăim, eu toată vrüjmügia împrejurărilor, nu se 
poate ca ortodoxia să nu ne fi oerotit în niciun fel In afară de 
folosul de a ne fi păstrat, fără a nesocoti, de sigur, primejdia de a 
fi fost înghiţiţi de slavonism, care deținea monopolul ortodoxiei, 
recunoaştem acesteia si un folos pozitiv : ne-a făurit o disponibilitate 
neobişnuită în capacitatea de a judeca cu nepărtinire valorile de 
cultură ale occidentului, 

Ortodoxia a înlesnit rominismului o atitudine autonomă față 
de spiritualitatea apuseană. De sigur, ortodoxia n'a contribuit efec- 
tiv la înfăptuirea culturii occidentale — nu ne interesează aci, din 
ce motive — însă toemai de aceea ortodoxia dispune de o mai mare 
libertate în judecarea rezultatelor culese de acea cultură. Această 
libertate e în clipele de faţă mai trebuineioasă ca oricind, mu nu- 
mai nouă dar si occidentului. Cultura Apusului se află azi în greu 
impas. In criza Europei noi nu suntem atit de angrenați ea popoarele 
care au reprezentat creator spiritul european. Drept urmare, noi 
ne aflăm în buna situaţie de a face o senină diseriminare între 
ceea ce e viabil si ceea ee e mort în eultura europeană, cu deose- 
bire în sfera filosofică. 

E locul si momentul a releva în ce constă disponibilitatea pe 
care ne-a făurit- interior ortodoxia. Două sunt trăsăturile, aparent 
antagoniste dar în realitate altoite pe aceeași tulpină, ale disponi- 
bilităţii: tendința spre universal sau ecumenic, sădită in „ortodo- 
xie“, voința de a absorbi toate elementele spirituale de încercată 


FILOSOFIA ROMINEASCĂ 79 


vitalitate, şi tot deodată indárütnicia de a r&minea noi ingine, de a 
ne impotrivi înstrăinării, de a nu pierde încrederea in puterile pro. 
prii, Universalul, ecumenicul, nu e o capcană în care ne jertfim li- 
bertatea şi chiar ființa, Sufletul rusese n'a respectat plămada din- 
tr un început a ortodoxiei; echilibrul componentelor a fost rupt. 
Rusismul s'& îndreptat eu egocentrică voluptate spre fiinţa proprie 
şi în consecinţă a făcut din ortodoxie un monopol naţional, iar din 
„regenerarea omenirii un închipuit mesianism. Rezultatul m fost 
pentru conştiinţa rusă o renunțare la sine, o catastrofală pierdere 
de rezistenţă in fata experimentürii marxiste, sare reprezintă doc- 
cer cea mai unilaterală şi mesianismul cel mni simplist al occiden- 
tului. 


O singură rezervă trebue făcută, însă tot în favoarea ştiinţei. In 
țările apusene, eu atit mai vîrtos în celelalte ţări, nu s's infeles în 
toată adineimea ei revoluţia spirituală a nouii științe, Se cultivă 
cam peste tot o știință specială gi chiar o ramură a unei științe sau 
alta, dar în deobşte scapă spiritul stiinfifie, eare presupune o inedită 
atitudine filosofică. Avem atitea pilde elocinte de savanți, care în 
afară de știința lor cu orizonturi fatal mărginite gindese în conflict 
strigător eu spiritul ştiinţific ee, cum spuneam, este în realitate un 
spirit filosofie, Pricing acestei discordante stă în faptul că noua spi- 
ritualitate, inaugurată de ştiinţa modernă, nu și-a aflat încă expre- 
sia într'o filosofie, care să-și asigure autonomia, faţă de ştiinţele spe- 
ciale, tocmai fiindcă se inspiră din duhul lor universal, nu din re 
zultate, mereu supuse revizuirii $i falselor tălmăciri, 

Secretul birninței, care a încununat ştiinţa realuini eu înfăptuiri 
tehnice, stă într'o tărie de ordin teoretic, Pe aceasta o putem rezuma 
astfel: în timp ce știința veche și deci și filozofin veche, stüruitonre 
in multe privinţe pină azi, plecau dela untagonismul dintre luaru- 
rile particulare şi ideile generale, fiecare alcătuind o lume aparte, 
noua știință desvălne unitatea intimă, desüvirgita întrepătrundere în- 
tre concret şi abstract, care încetează de a se mai situa pe planuri in- 
comparabile și neeoordonabile. 

In ee privește arta apuseană şi putinţa ei de transplantare, dez- 
baterea a fost vie, dar lipsită de coerenţă 8j ea atare neconcludentà, 
In literatură s'a opus curentului xenofi] dezideratul ca inspiraţia să 
țină seama de poezia populară și să integreze ritmul vieţii rustice; 


^ 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în schimb pentru celelalte We, autohtanismul oferea puține elè- 
mente prielnice unei creaţii romînești, din care să dispară orice in- 
filtrație străină. Se poate spune că arta oecidentali intimpinà o îm- 
potrivire tot mai slabă, fiindcă ea a încetat de a mai fi, cum dorim 
şi în filosofie, un model de copiat, ci a devenit un model de depăşit, 
un îndemn de creație, un pretext de exprimare „personală“: 

Dintre toate transpunerile occidentale, așezămintele politice gi 
sociale au suferit focul cel mai intens al criticii, nu atit din pricina 
scăderilor inerente lor, cum au susținut unii exponenţi ai ideologiei 
panslaviste, ei din pricina nepregătirii noastre de a da unor „forme“! 
străine un „conținut“ corespunzător, o substanță potrivită. 

Cînd s'au înfiripat la noi în a doua jumătate a secolului 19-lea 
«ondiții mai prielnice unei mişcări filosofice temeinice, Filosofia oc- 
cidentalà suferea adinei prefaceri, De pe fruntea ei începe a scăpăta 
nimbul de ştiinţă, pe care ea l-a avut ca un drept de sine înţeles în 
antichitate, în evul mediu și chiar în timpurile noui pin& în pragul 
secolului al 19-lea, Pierderea caracterului ştiinţifie și a siguranței 
apodlictice a avut drept urmare în filosofie fringerea acesteia nu nu- 
mái după neamuri, dar și după eurente şi seoli mărunte. Totus se 
cade să recunoaştem că pînă azi filosofía apuseană n'a fost lipsită 
întru totul de conștiința că în cadrul ei stăpînese caracterele comune 
asupra celor ce particularizează, 

Ce atitudine am luat noi față de nestatornicia şi caracterul pro- 
blematie din filosofia veacului trecut? Mare era ispita atitudinii 
eeleetiee, Eeleetismu] nu se defineşte, cum se crede de obiceiu, prin 
voința de a împăca, de a face să eonviețuiască, idei opuse, Armori 
zarea sistematică e scopul oricărei filosofii: ci se defineşte prin mij- 
loacele de care ea se folosește pentru a atinge neel seop, Mijloacele 
sunt mai prejos de scop, și de aceea rezultatele eelectismului sunt pe 
cit de şterse pe atit de gubrede, Sunt mai prejos de seop, fiindcă ele 
converg în intenţia tiranicá de a alege din doctrinele contrarii ele- 
mentele comune sau concordante, nesoeotindu-se faptul că niciun 
element nu poate fi desfăcut din întregul în care e] a luat fiinţă, 

O a doua atitudine cu putință era să se dea preferință înlăun- 
tru! cugetării europene doctrinelor ce păreau mai fundate, acelora co 
ofereau cele mai mari garanții de exactitate, Această utitudine, ee mi 
se pare cea mai răspîndită la noi, explică înclinarea pentru urmă. 
toarele formule de gîndire: a) filosofia lui Kant — e azi discutabil 
că ideea kantiană a slujit totdestma canza unei filosofii exacte; 
b) materialismul unit eu empirismul și en un pozitivism trunchiat ; 
c) sistemu] Ini Herbart, eare a exercitat, en deosebire prin pedago- 
gozie, o inriurire mult mai adîncă decit se pare; d) un vag evolufio- 
nism inspirat fie de H. Spencer, fie de W, Wundt. 

Actualitátea stă sub semnul neizbinzii celor mai multe din fn- 
cercările de a imprima filosofiei „mersul sigur al științei, Fenome- 


FILOSOFIA ROMINEASCĂ 81 


dona pregüteste pe cea dintii. 
Cum ne rezervăm discutarea și întemeierea într'un alt studiu 
a enunfürilor din urmă, ne mârginim nei a caracteriza criza irațio- 
nalistă a filosofiei apusene, Pentru a masca mai bine carneterul săn 
de cugetare în disolutie irafionalismul şi-a întoemit drept alibi o 
anumită tălmăcire a naturii si scopurilor avute de filosofie indeolste, 
S'a înjehebat ad-hoc o definiţie „comodă'* a filosofiei, definiţie ee 
scuză dela început toate capriciile. Iată ce se spune: filosofin a să- 
virsit preșala de a se vreu pe sine stiinfific suu exactă. Deşartă pre- 
tentie. Prin însăşi fiinţa ei, filosofia nu e şi nu poate fi ştiinţifică, 
pentru motivul că ea nu exprimă obiectivitatea desumanizată, ei o 
atitudine individuală în faţa lumii, a Existării și a Nimicului, Fito- 
sofia e o mărturisire personală, o autobiografie ontologică, o roman- 
fare a universului. Nu interesează aci lipsa de noimă & unei aseme- 
nen wteorii“*, care e tot așa de naiv afirmativă ea și filosofia 
pexactă'“*, eu deosebirea că afirmă știinţifie caracterul nestiintifie 
al filosofiei, Interesează altceva: cum s'a ajuns la această criză eu 
răsunet nejustificat de adine în cultura noastră? Vom da la iveală 
aci o singură cauză, cea mai izbitoare: „raportul de eoerentá dintre 
om si realitate'*, după expresia psihologului si filosofului german 
E. Jaensch, a fost tulburat de dispropor(ia ereseîndă, în alcătuirea 
unei filosofii mai trainice, între metodă, care prin definiție e subor- 
donată scopului, si doctrină. Se pregătea un instrument, care nu 
putea fi folosit, fiindcă era socotit scop în sine, Se aseufea un cuţit, 
nu de dragul tăiatului, ei de dragul ascuțitului, Se admira desăvâr- 
șirea unui are, din care nn pornea nicio săgeată spre o țintă înaltă. 
Tinta filosofiei n fost şi a rămas desvăluirea ezistării, întocmi- 
rea unei ontologii exaete—se explică astfel renașterea ontolomiei în 
eugetarea rontimporană, Din neferieire ne pindeşte o primejdie si 
mai mare: să nesocotim eu desüvirsire metoda, procedecle eritice de 
asigurare a enunțului valabil. Nu se tămăduește exeesul metodologie 
prin desființarea oricărei metode, a oricărei garanții critiee, prin în- 
găduirea indolentă sau prin încurajarea inconștientă a iureşului in- 
dividualist si anarhizant, Scăderea pricinuită de nesocotirea metodei 
sau de introducerea unor procedee care se impun prin contagiune 
sau sugestie verbali, nu prin puterea lor de convingere, apare lä- 
6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


murit în așa numita „filosofie existenţială“, în cadrul căreia triumfă 
un subiectivism ee are curajul aproape cinic, În orice caz sofist, de 
a-și spune pe nume: omul e măsura existării; în om „se eonstitue'", 
ia ființă, lumea sau transcendentul, aga dar, tot ee pare a fi altul 
decît omul. Omul are în fata sa totdeodată porunea de a fi el Însuș, 
construind feeria lumii, și destinul nimienieiei sau morţii sale, Ur- 
mind această cale, care se infundá in nareisism, pierdem prilejul de 
a feeunda pe plan filosofie cea mai mare cucerire a spiritului ştiin. 
ifie nou: în străduința noastră teoretică hotărăşte, nu atît de unde 
purcedem, ei unda mergem, nu atât subieetul-mijloe eft. obieetul-scop, 
Puterea de creație a rominismului isi va revărsa binefacerile, nu 
prin tulburarea valorilor sau prin sarbüda copiere a curentelor de 
aiurea ce intretin confuzia, ei prin energică şi lucidă ierarhizare a 
bunurilor de tot felul, prin luminare pină în adincuri a rătăcirilor 
care pot fi foarte vechi ca si foarte noui, 

Primejdia ontologiei, numite existențiale, fiindcă in ca bază de 
operație omul-prototip, viaţa la înaltă tensiune, pe seurt, ,existenta'* 
(în sensul lui Kierkegaard), e cu deosebire serioasă în cultura noas- 
trä, Motivul primejdiei ne desvălne complexul cel mai adine si ob- 
ştese al conștiinței rominesti, Cultura romînenscă s'a intoemit isto- 
ricește sub semnul nésiguranfei, care e o stare ambivalentă, e o dis- 
poziţie cu două feje: dorul si teama, e asa dar o convieţuire de aspi- 
rafie spre un viitor nebulos în fügüduelile sale şi de fugă desnădăj- 
duită din fața primejdiilor ascunse în ziua de mîine, 

Nesiguranfa vieții, cunoscută de altminteri creștinismului ea 
universală condiție umaniü—insecuritas humana—prieinuegte de 
asemenea două reacții extreme: sau primim eu voiosie, ba chiar cu 
entuziasm necugetat, rísewl, aventura, sau încremenim într'o iera- 
tică atitudine de apărare quietistă, de resemnare definitivă si totală, 
Dacă eea din urmă pare că a pus stăpinire pe istoria noastră, in 
afară de rare clipe de încleştare — discontinnitatea e un alt blestem 
al trecutului nostru — cea dintii reacţie ne e ingüduiti azi — se în- 
felege în ordinea intelectuală, singura ce ne privește aci — numai 
dacă nu renunțăm la procedeele critice, numai dacă nu uităm me- 
toda ce întăreşte terenul cucerit. Intr'o vreme de voită nesocotire a 
metodei, exaltarea riscului „existențial!“ trebue să dea de gîndit ori- 
cărei conștiințe, în care nu s'a stins simţul răspunderii teoretice gi 
nu s'a demonetizat probitatea spirituală. 

MIRCEA FLORIAN 


DESPRE DELACROIX, 
POETUL CULORII 


Din cens, dedus adines] acertei calme create 
Intrată prin oglindă în mintit azur, 

Tăind pe ínecarea ctrezilor agreate 

in griparilz apei, un Joc secumit, mal pur. 


ION BARBU 


In ráüsfringere secundă, deci rPcreatà virtual, arta apare 
in procesul de transfigurare ideală a lumii, singular depărtată 
de motivul ei material, Redueind, ne-a plăcut să vedem în generalul 
mit al „oglinzii“, de data aceasta, © reereare a formei prin culoare, 
"are, deopotrivă o revelaţie a desordinei (folosind termenul lui Mar- 
cel Raymond), și participind la acel „dans follâtre des formes‘, se 
dovedeşte a fi, odată cu o desfacere de rigori, un gen de jor, de o di- 
Ficilă si mai ales de o suvantă libertate. Orientarea aceasta este para- 
lelă eu o dirijare a poesiei romantice spre sensul jocului parnasian, 
cînd cuvîntul începe a fi iubit pentru valoarea însăşi a lui, dineolo de 
subiect. Si gustul acesta şi-l prepueste Delacroix, pictind cu aceiași 
mînă inghirlandntá, vastele teme eroice și soba de fontă din colțul ate- 
lierului său, precum odinioară meșterul Rubens, 

Cele două concepții despre picturi, al căror conflict a făcut in- 
eonjurul revistelor de artă şi a dat de lueru earieaturiștilor din prima 
jumătate a veacului trecut si despre care s'a putut spune că ,,s'oppo- 
sèrent en s'opposant‘, au avut cauza mai adinci decit s'ar erede, Fo- 
cillon, căutind să explice motivele suceesului neoclasicismului, păzeşte 
că „la réaction classique est un essai de conseienee collective, une ten- 
tative de l'Europe pour penser en commun'*. Deci, o perioadă gene- 
rală de echilibru al simfirii, al formelor; o perioadă de „Eris“, eum 
ar spune Delacroix, o perioadă „qui n'a pas de couleur“... 

In Romantismul deslânțuit de cel «are, dus de pasiune si destin, 
isi purtase visul peste popoare, „le poëte Napoléon'', Hugo, Berlioz 


84 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


si Delacroix isi împrumută armele pentru victoria finală a eliberării, 
așa eum, dineolo de Pirinei, drama libertăţii se desfăşura la Puerta 
del Sol. E veacul în care poeţii vor fi pietori, iar mestesugul culorii, 
muzică, „Frumosul conţine totdeauna straniul'* ; si complexitatea ma- 
relui colorist pare a întări dietonul noptatecului poet al „Corbului“, 
căci Delacroix a fost un furios și un solitar, Nu stüruese asupra fai- 
mosului duel între campionul desenului, pe care din pricina preferin- 
telor sale Préault îl numește „un chinois egaró dans Athines, între 
Ingres $i Delacroix, Destul că, pentru Ingres, „culoarea e ceva mult 
prea sensual ea să-i acorde într'un tablou valoarea pe care o acorda 
desenului, partea lui intelectuală'“, deşi însuşi Rubens sacrificase în 
Sirenele din Galeria dei Medici, stilul şi conveniența, forței de ex- 
presie a culorii. 

! De astă-dată, in Franţa post şi ante-revoluționară, artiști de pre- 
tutindeni sosirá, nu la chemarea mecenafilor castelani, ea odinioară 
Messer Leonardo, ei atrași de nevoia de a respira singurul aer favo- 
rabil artei, aerul tare al libertății, Aceștia avură un rol însemnat în 
desvoltarea artistică a Franței, Strălucitorul colorist Richard Parkes 
Bonington, al cărui exemplu nu fu inutil lui Delacroix, trecînd Cana- 
lul la vîrsta de 18 ani, gäsi în Franța atmosfera prielnică înfloririi ta- 
lentului său precoce prea timpuriu oprită de moarte. Belgianul Gustav 
de Wappers își învață contimporanii uzul lacului de aluminiu. Ca să-şi 
potolească setea de a cuprinde toate tainele artei sale, Delacroix profită 
de izvoarele noi care țineau de pretutindeni, alcátuindu-si acel indi- 
vidualism exuberant, torențial, eoborind în cascade și distrugind 
toate obstacolele ridicate în cale ea să se risipească apoi în mii de gu- 
vonie. Opera lui Delacroix este un poem multiform, lirie şi dramatic, 
al pasiunilor violente, al febrei, pretutindeni controlate de o lucidă 
conștiință a artistului, 

Dar sensul tragic al pînzei este cel interior. Iubirea pentru fru- 
museţea intrinsecă, perfecțiunea simfonică semi-revelată îi oferă acel 
,ennui parfait, qui n'a d'autre substance que la vie méme et d'autre 
cause que la clairvoyance du vivant'*,.. 

Viaţa interioară a formelor este o realitate. Artistul nu vede în 
el abstracțiunile modelului, ei tonuri, o tug&, o eombinstie fericită; 
în spiritul sáu mina lucrează. Definiția baconiană homo additus na- 
turae devine aici vagă si incompletă. Intre cei doi termeni, intervine 
conceptul formei sub unghiul căreia artistul gîndeşte gi simte natura: 
Rembrandt, la lumina incertă s lanternelor, Turner o vede deeuplată 
refractată, mobilă, la Delacroix, ,pilpie ca pînzele alcoolului în 
ceașcă'*... Departe de a înnăbuși imaginea, ideea contribue să o pro- 
ducă, stabilind între lucruri raporturi nouă, care dau loe unor as- 
pecte neaşteptate chiar pentru ochi: ce qu'il y a de plus. rtel en moi, 
ee sont les illusions que je crée avec ma peimture'* (D., Journal). 


DESPRE DELACROIX, POETUL CULORII 85 


Prezenţa modelului ii jenează adesea elanul. Ii preferă viziuni 
din Dante, Byron, scene din Shakespeare sau colorate pagini din Mi- 
chelet. Totuși, in eiudátenia lui, universul lui Delacroix este coherent, 

Meşteșuganul Delacroix se ocupă de tonuri, gtiinfifie; el ştie să 
găsească procedeul de a sublinia nestiut, o atitudine, eu un contrast 
de culori abil alăturate, Tablourile lui sunt opere de tapiserie optică. 

Tuşa, a cărei direcție nu este indiferentă, folosește, atunci cînd 
se aşează dealungul formelor, la pronunţarea conturelor ; „moyen d'ê- 
tre elair à distance! (D., Journal, p. 417). El îşi mai dă seama că în 
natură culorile se influențează reeiproe prin reflecţie (Ingres făcuse 
abstracție de acest fenomen). In mod similar, umbra si lumina sunt 
numai virtual delimitate, prima nefiind o pată neutră ei reprezentind 
o nuanţă rezultată din reflexia schimbătoare a tonului vecin lumi- 
nat. De aceea, pentru transparența colorată a umbrelor, vom întilni 
la el, sau tonuri complimentare, sau nuanțe care se combină după 
legi optiee, eu tonurile locale. 

Ruskin face, in Elements of Drawing, apologia degradaţiei enlo- 
rilor: „degradaţia este pentru culori ceeace curba este pentru linii'*, 
Delacroix ii preferă însă, tonul pur şi diviziunea tentelor, principii 
aproape realizata instinctiv de Veronese, Vermeer de Delft, Chardin, 
şi a căror forță strălucitoare şi germinativă, a demonstrat-o Constable 
în peisajele sale, 

Igi constitue un cadru cromatic, în care culorile sunt dispuse 
după opoziţia lor și reunite prin tonurile intermediare. Tonuri exa- 
gerate, „des glacis'* (adică pete de culoare străvezie peste alta aspră, 
pentru efect), în lungi haguri distincte, făcind să vibreze pictura. pe 
retină, dealungul unei viguroase claviaturi de ecouri colorate, dela 
abis la culmi. Atitea si atitea experienţe, pe care îşi vor ridica poezia 
de raze întrețăsute Monet, Manet si Renoir. 

Dar Delacroix este $i el un „poëte maudit“; şi neeastii calitate 
este săgetătoarea viziune a unei pasiuni lunatice și violente, năzui- 
toare la o haotică eliberare în lumină, apropiată. 

Nu iubeşte armoniile simple, vesele, clare; ceva îl îndeamnă spre 
neliniștit : contraste subtile, combinaţii stranii. Blondele sale carnaţii 
feminine sunt palide, ca înecate intro' ceaţă lăptoasă, eu penumbre 
avind transparența turbure a perlei marine. Uneori ţișnește scápára- 
rea unui ton ascuţit metalic; alteori, culorile se neutralizeazá, inglo- 
date, murdărite de un măiastrn amestec de desacorduri, „Cette heu- 
reuse saleté“, cum însuşi o numește, este produsul unei imense munci 
de laborator, desi afirmă cu sfidare: „je n'aime pas la peinture rai- 
sonnable'*, 

Impresia aceasta am &vut-o, personal, în faţa pinzelor lui Pe- 

u. Ă 

vare Iumina Sudului, retrezirea geniului mediteranian şi a amin- 
tirilor eroice eline, se întovărășește eu o alegrejá la care totul ia parte. 


ACRA PP wv "wOWwSY  mu— "2I TOlW O "Rs" e ii XP dim 
RA NEN UIT POP POR OEI e PEE clie e RARE BE Pen 


„- 


86 VIAŢA ROMINEASCA 


Le double, care a crucificat existența artistului (pe deoparte 
cultura așezată și solid clasică, pe de alta temperamentul ,hanté, la 
€ énergie suvie d'abattement maladif') dispare in Maroc. 
Voiajul acesta ce-l desparte de cotidian, il împrumută pentru o mai 
"—- gara umanităţii episodice interioare, 
atmosfera pinzelor africane, ghiceşti haremurile somnolen 
sau, pacea temis fiarelor deșertului, y 

7 tunei cînd nu sunt vinători, sau fantasias, întrecerile afrieane, 
vestigii ale medievalelor »lournois'*, sub burnusul aprins al cerului, 
aere i ANY indolenfi, imobili şi tăcuţi, ducind fatalismul 

si imp i irit nomad, sub chi i i 
missi re sp ad, chipul contractat si pirlit de 

S'a vorbit de un „équilibre coloré“, în sensul euvintului 
eu tendinţa spre mult diseutatul „gris naturel'*, Feiern la De- 
laeroix no poate fi vorba decit de un veritabil „équilibre esthétique, 
Nu toate culorile sunt convenabile unei teme. Cînd Delacroix între- 
prindea o compoziţie cromatică, el preciza prietenilor săi, dela cea 
dintii trăsătură de penaulă, variațiile care îi vor fi permise, Adesea 
artistii se lasă sugestionaţi de așa zisa „teinte dominante'* (ex., albas- 
trul într'un peisaj marin) ; asta însemnează qu'ils ont ma? vu“. Nu 
este acesta cazul fugei lucide a artistului nostru. 
h^ Pietura lui decorativă, mai liniștită, deși ne oferă amintiri din 
lirismul confuz al unui Turner, alături de vagul eterat al lui Copley 
Fielding, ne permite să urmărim geometric personajele reprezintate. 
Ne găsim, nu rareori, surprinși de anumite ineoreectitudini, de greșeli 
(uneori elementare) de desen: monotonia formelor, pliurile nesigure 
ale vestmintelor largi, care drapeazá fără să contureze mișcarea, gitul 
exagerat al cailor, articulaţii indecise, eontursiuni absurde (figuri vă- 
zute din profil eu umerii văzuţi din spate) ; însă toate acestea devin 
invizibile sub verva scînteietoare a culorii, Ingres însuşi ne oferă bi- 
zarerii: braţe prea subţiri si ţeapene, solduri anormale, sau mania» 
risme usoare, 

Dar ce însemnează cuvîntul desen în aceste suprafeţe vii, pe care 
le răscoleşte drama concepţiei artistului. Ca gi în iati i Podere 
Pa n nu se începe eu el, 

antitativ, a desenat mai mult decît In : În creio 
acuarelă $i pastel; a fücut adesea Keicinter dabi MAE 
lui Ziégler. Desenul lui Delacroix este convulsiv, febril, linia e doar 
un mit: „pour Ini il est des lignes qui sont des monstres: la droite, 
la serpentine et surtout deux paralliles'* (Hourtiq); impresia este 
aceea a unei continue vibrări. Formele n'au ceva rigid care să le de- 
limiteze în spaţiu, ci se mişcă și migcindu-se, artistul e nevoit să le 
caute conturul, nu eu o simplă trăsătură, ci prin dibuiri de linii su- 
prépuse sau paralele, care fără să se confunde, se completeazi. Dă 
astfel impresia vieții adevărate. Simfim spaţiul înlăuntrul căruia se 


e b 


A diis "i Sua ai A, Aa ae ene a Bă e Aaa mai 


DESPRE DELACROIX, POETUL CULORII 87 


agită conturul viu; haina cu care îl îmbracă artistul este o plasă strá- 

vezie din care nu poate evada și care îl redă perfect, 
Ca gi culoarea, desenul este un „joc ; un ,,gioeco'* este întreaga 
pictură a lui Delacroix. Varietate de subiect, ardoare in joe, o ușurință 
in ornament, care nu desmint forţa conceptuală, o imaginație arios- 
tescă, de gobelin, de vas istorie. Ocaziuni eroice, pline de emfazá, ce- 
ruri răsăritene, umile lucruri, sunt pretexte sub care artistul pur se 
deslănțuie stăruind eu mai multă voluptate asupra metaforelor sale: 
dela albastrul Bosforului, la roșul asiatie care germinează tabloul, 

„Come sangue di una sensuala ferita''.., 

Romantieul culorii, Delacroix, n'a avut elevi; pictura lui a fost 

să rămînă eaprieiul genial al unui pasionat visător. 


MIHNEA GHEORGHIU 


CRONICA LITERARĂ 


MIHAIL SADOVEANU: OPERE, 
VOLUMUL 1, 1904—1917. 


Anul acesta în care ne aflăm, desi adine turburat în rostu 
culturale de panica războiului, ne-a surprins totuşi cu me pear 
mente de vremuri linistite: Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele 
yes IT Sx început tipărirea operelor lui Mihail Eminescu şi Mihail 

Nu stim dacă editura şi-a pornit iniţiativa cu un gind - 
dar pentru noi împerecherea, în cadrul aceleeasi hotăriri si al see. 
luiaşi an, a numelor lui Mihail Eminescu si Mihail Sadoveanu, nefiind 
har o simplă intimplare, ne dă si o semnificaţie critică: el sunt, 
unul în versuri si altul in proză, cei mai cuprinzütori poeti ai litera. 
tarii noastre, Retipürirea lor in acelaşi timp este asa dar si o temei- 
nici Peine pe care critica literară, dacă nu ea a formulat-o fntli, 
ed useste cu Insufletire, simțindu-se oricind la largul ei să susțină 

lvalenta celor două retipăriri. Căci Eminescu şi Sadoveanu sunt 
Mr qd — lungi ale tradiţiei noastre literare. 
rp să ajungem la evidența acestel semnificatil, c 
numai retipărirea paralelă şi integrală o va Inlesni, aceea D ae pi 
acum cu opera d-lui Mihail Sadoveanu, devenise cu totul necesar si 
chier indispensabil pentru cunoaşterea cea dintii a marelui scriitor. 
lu doar că operele sale, publicate în decurs de patruzeci de ani ar fi 
nisnin? cu desávirsire din cireulatle si generațiile mai noul ar fi fost 
paite de o importantă citime de frumusețe eternă, prin care ne reco- 
mandam ca neam în fata lui Dumnezeu, (cu toate că si dispariţia tipă- 
riturilor ege e în parte adevărată), si nici că opinia critică n'ar fi 
pia dee pm p just pe ple pom m producţii, 
^ ceea ce priv critica, cine ar putea spune 
pngur moment de reflexiune poate cuprinde i QUEE pae epi 
= doveanu? Am citit fiecare părți mai mult sau mai însemnate 
n marea sa operă, şi nici acestea deodată, ci în timp, carte cu carte, 
pe fiecare la sorocul ei editorial si la una din virstele vieţii noastre; 
mm eum erp. new care le lengü în ascuns si le unifică, nu 
. , 8 tabili memoriei 
celui care beam c au g t pe baza mai mult a 
om avea în sfirsit, prilejul, în puţini să cu "o 
ac neîntreruptă cea mai intinsă operă ede hence abis 
reper ear e imaginei veridice a scriitorului, far coinci- 
d inescu, ne va putea umple spiritul de semnifi- 
«alia ei critică, despre care am pomenit mai sus, 


CRONICA LITERARĂ 89 


Piná atunci, să înregistrăm inceputul reeditării. D-na Protira 
Sadoveanu, sub a cărei îngrijire apare ediţia, ne Instiinteazá intrun 
Cuvint înainte: 

„Urmind desvoltarea firească a scriitorului, opera poate fi împăr- 
pitä în trei grupe mari, Prima grupă ar cuprinde lucrările de tinereţă, 
apărute între anii 1904—1917, a doua grupă opera de tranziţie si con- 
solidare dintre anii 1918—1928 şi-a treia, lucrările de maturitate dela 
1929 incoace. Deocamdată putem vesti că prima serie, Opere de tine- 
rejd, va fi concentrată în opt volume de 500—600 pagini fiecare; ele 
vor apărea în curs de patru ani, zite două anual", 

Editoarea ne dă în continuare ideea după care, alături de aulor, 
a înțeles să întocmească ediţia şi să Ingrijeascá retipărirea: 

„Criteriul după care sa orinduit acest ciclu de scrieri e înainte 
de toate cel artistic, ce vrea să Infátiseze lectorului un tot unitar, pu- 
nind la un loc lucrări inrudite prin aceeași idee animatoare şi prin 
acelasi climat sufletesc. S'a păstrat fireşte, pe cit posibil, ordinea cro- 
rologicá; prea multi stricteţă, în această privință, ar fi dat loc la vo- 
lume în care materialul ar fi fost adunat ca din intimplare şi — apoi — 
cronologia precisă rămâne să fie opera criticilor care, cindva, se vor 
aplica asupra aceloraşi bucoavne. Simţul ansamblului l-a füácut pe 
autor să grupeze, spre exemplu, acest prim volum sub semnul eroico- 
romantic. Şoimii, Povestiri şi Vremuri de bejenie, Isvorăsc din acelaşi 
substrat sufletesc şi din aceeaşi fermentație artistică, ce a stüruit in 
vrimii ani de ucenicie literară. Jn aceeaşi epocă a scris şi altfel de 
bucăţi, cu alte preocupări şi alt substrat sentimental; e mai bine să 
le despürtim, pe acestea de celelalte, ca să lo gustim mai intensa, spo- 
rite şi întărite în ce au ele specific. Multe din nuvelele ce vor intra 1n 
volumul al doilea, spre exemplu, au fost scrise cam la aceeasi vreme, 
ori chiar inainte de ,Soimii", ori de „Povestiri”. Scriitorul singur re 
cunoaşte că mar mal putea descurca datele ln care a scris aceste dintii 
bucăţi ale celor opt uni de „incubație artistică” — cum putea spune — 
cam de la 1897 pină la 1905, Și de aceea, gruparea după un criteriu 
artistic e bine venită, căci altfel ar fi un drum anevoios, printr'un mă- 
răcinis greu de descurcat”, afirmă d-na Profira Sadoveanu, 

Ce se poate zice despre acest criteriu de retipürire, care este, 
după cum s'a văzut, atit al editoarei, cit si al autorului? Nimic, se în- 
telege; nimic de pe acum, cîtă vreme nu putem avea la indomină im- 
presia totală, pe care opera împărţită astfel o va läsa asupra noastră 
și după care, neavind-o deocamdată, nu putem aprecia criteriul însuşi. 

Vorbind pe deasupra, evident că lucrul este admirabil: gruparea 
scrierilor după atmosferă, teme şi „substrat, duce la volume, desi 
colectanee, totuşi omogene, ceence ne va face, cum se exprimă edi- 
toarea, „să le gustüm mai intens”. Nici vorbă, Decit că, dacă fiecare 
volum, compus astfel, cistigă în particular, nu este tot atit de sigur 
ciştigul retipăririi integrale, care numal prin respectarea cronologiei 
stricte e în stare, credem noi. să limpezească procesul complex al de- 
venirilor marelui scriitor, Si cum a cunoaşte o operă, orice operă, fie a 
celui mai steril autor, fie à unuia de generozitatea d-lui Mihail Sado- 
veanu. insemneazá pentru noi In cele din urmă a cunoaste po scriitor, 
a-i cunoaşte individualitatea, din care anticipările tinereții asupra 
maturității, limita în timp a unor anumite preocupări, germinatia 
altora şi raporturile genetice dintre ele fac o importantă parte, am 
zice că sacrificarea cronologiei pentru un criteriu artistic, adică pentru 
un artificiu. împiedică tocmal ceea ce trebue să urmărească in prin- 
cipal reeditarea unui mare scriitor. 

Am spus însă că în abstract criteriul artistic al omogenității este 
admirabil: să recunoastem că si dacă ni se pare întrucitva contesta- 
bil însemnează a vorbi tot pe deasupra Numai ediţia întreagă ne và 
lămuri deplin asupra rezultatului, pe care nu avem indreptátirea ma- 
terială să-l discutăm de pe acum. 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De aceea, pină la momentul potrivit, vom părăsi : 
vom părăsi cu alit mai mult, cu cit, În ceea oed arsă nam ie : 
S: M Profira gore € sortise ca atita lucru: „cronologia 

reci", să rămie a fi opera lor cri - 
"iia topice Asie " : tici, dă însăşi prețioase indi- 

ncepind din » data cînd a scris ,Dusman.." si Luna", 

anii care urmează, pină în 1904, cind publică cele dinti petru volume, 
sint bogaţi în prefaceri şi deavoltare, E acea epocă de formație de care 
spune autorul că-i ,incubatia", boalei lui de scriitor. Acuma iau ființă 
toate bucățile din „Povestiri”, „Soimii”, „Dureri In&busite", şi Crisma 
lui Mos-Precu", In 1902 face armata si îndată după accea seria o parte 


Jon Ursu”, „Fraţii Potcoavă”, „Ruini“. In 1903 Semănă " 
„Necunoscutul” şi alte bucăţi. Vine la Bucureşti si e seca în eren 
acestei reviste, In 190&, adună tot ce avea scris publică „Povestiri”, 


bejenie”, tot la „Minerva“, Acesta ar fi, pe scurt, încheie d- rofira 
Sadoveanu, istoricul epocii din care Pa eri cele ie un ce 


lor, fie dela familia autorului, aceste indicări 
țioase, reducind putinul. sortit ca menire a criticilor berg pA mi 


interpretarea critică din Cuvínt inainte, M RR sd utt 


gám la toate aceste foarte subtile observári i 
coram insusi în cele citeva pagini grid ri deschide perdu 
itia, envinte referitoare la intenția d-sale ca prin această ediția 
Mo ege x scuteaacă „cerneală, hirtie $i timp, cindva, oamenilor 
arad -— = SM wm compară, comentează si res X ne 
eriticul Vio ericită complicitate de familie împotriva încercărilor 
ne simţim cit de cit, că facern această tazm 
ege A en .neavind ce face", i se cerută Seb dea e e UM 
as tea rigori, atit de d-na Profira Sadoveanu, cit şi chiar de idolul 
s ru Umum d. Mihai! Sadoveanu, am fi avut noi înşine miscarea da 
= ve A mai atent vreo trăsătură a marelui scriitor, dar editoarea 
ripis me toate direcțiile, îngăduindu-ne abia în „cronologia pre- 
bilit", dacă d. Sadoveanu insati ou Aani m 1i comparat- si „nisii 
iori e DL" nsusi nu ne-ar fi îngheţat deabinelea cu 
Căci dacă poste am mai fi înţeles să trecem opera 
noloșizare exactă, ce ni se asignează în Cuvint see aryl una AR 
deveni in adevăr necesară ja sfirşitul ediţiei întregi; dacă am fi mal 
adineit unele observări numai enunțate în acelaşi Cuvínt.., cum ar fi 
d mes in special cu aceea privitoare la limba lui Sadovennu, 
me isvoare cronicüresti, crengiste si populare, atestate în 
res Intrebuintate, dimpreună cu aria ei teritorială, dau idees Ji 
pre erudita filologic a marelui scriitor, — peste interzicerea Au- 
torului Insusi parcă n'am înțelege să trecem, 
tica rominească în 


t poporanist — d. H. Sanielevici, admirind mereu 
scriitor, acest rezultat savuros de ari fi asuprit cà admirația, cata 


CRONICA LITERARĂ 91 


lucru din partea noastră să ne simțim cuprinşi de nu ştiu ce sfială, 
complicată cu zădărnicia îndeletnicirii critice, 

Să afirmăm si să dovedim, pe cit este cu putinţă a se dovedi în 
materie literară, că nuvelele d-lul Sadoveanu din prima tinerețe, cum 
este Năluca, scrisă in 1009, au trecut cu bine „puntea generaţiilor”, 
ajungind pină la noi cei de azi cu acesas! prospeţime? Să stáruini 
asupra ficţiunii deopotrivă de ingenioasă si poetică, din Moarta. scrisă 
în 1900 şi totusi pătrunzătonre încă în 1940? Sá arătăm farmecul tra- 
vic din acel patriarhal Cintee de dragoste, puternic şi azi, desi seris 
în 19017 Ar insemna ca şi nol să comontăm. să coment, Să comer- 


tüm! 

Ce-am mal putea face Incă? Să ne exprimüm convingerea că 
Soimii, mare poer viteieac, cuprinde pagini de suflu, am zice, unie In 
descrierea cimpurilor moldoveneşti si a stepei ucrainiene, dacă n'ar 
exista si Gogol, cu ale cărui scene din viaţa cazacilor e direct inrudit? 
Fücind atenţi pe cititori că lectura Hádzbundri lui Nour, sau a lui 
lvanciu Leul, sau a Vremurilor de bejenie, e un mijloc sigur de a trà 
in 1940, rüsturnind timpurile, virsta haladicá a neamului nostru, să 
n&semünam aceste ineintütoare poeme istorice numai cu citeva din 
scelea in versuri ale unul Taras Seveenco? Ar insemna să compor&m, 
să comparărn! 

Si fie admirind, comentind sau comparind, ne-am lovi de ironia, 
ntinduplecată in blindetea ei, cu care marele scriitor ne-a Inghetat. 

Totuşi, cititorule de axi, ducă este cu putință ca autorul să nu 
„udă ce vorbim noi doi, deoarece cu nimenen altul nu mā simt obligat 
să convorbesc deapre literatură, şi dacă ae poate ca nici să nu afie el 
nimic, prin indiscre(ia tà, care cred că ar fi tot atit de vinovată ca 3i 
admiraţia meu, tu, cititor de uzi, udică cititor nitel plictisit de poli- 
ţismul psihologie al prozatorilor vromil tale, care umblă cu un och! 
de lunternă prin subteranele ființelor omeneşti, în nemumărale pa- 
gini, după cite o intenţie Inábusità mai nainte de & se fi mişcat în ob- 
scuritatea ei, ia acest intii volum din Operele retipkrite ale d-lui Mihail 
Sadoveanu şi citeşte-l sau reciteste-l. 

Te voi simţi ieşit din beciuri umede, la lumina soarelui, vei creşte 
ascuns contemplind spectacolul epic al virtuţilor strümosesti, ie vei 
lăsa In jas pe rădăcinu fiinţei tale pin& la nenumaratele ei guri isto- 
rice, vei rütücei în vinturile de demult si pe cimpurile care Inyerzeau 
si păleau sub patriarhat, intro natură sălbutică si ocrotitoare, te 
vei uimi însfirsit de pulerea unui scriitor care de tinăr a fost mare 
scriitor, Încereind regretul pentru geniul lui că l-a fost dat sñ se ex- 
prime într'o limbă fără circulaţie europeană, mărginitoare, dacă nu 
vel nbaava din timp că aceeaşi limbă, care îl mărginește În destinul 
de scriitor, Îl si Inalţă pink unde oamenii de alt graj nu vor putea 
sti nielodu!ă, limba aceasta constituindu-i poate însuși geniul, 

Dar, încă odată, discreție absolută! Dacă vei vrea neapărat să-ți 
împărtăseşti cuiva entuziasmul, după lectură, iti stau bucuros la dis 


pezitie, 
VLADIMIR STREINU 


LITERATURA STRAINATÀATII 


SCHIMBUL LITERAR INTERNATIONAL 


După o zicală veche, mult citată si puțin înţeleasă traducere 
: nte 
er 1 iritare, Partizanii ace armati pretind o aito euvinte c 
după părerea lor inconjurate cu Muri im "Y n ehh 
— z aringa to a temen uc perie e că E) T 
ri el chestiunea traducerilor 
Hore desee judecăţi absolute intr'un mine a Le mercede Să 
ră xà re şi schimbare şi unde valorile nu sunt exprimabile prin cifre 
şi n LA et » ME cu măsurătorile fatiunii. 
ia n mai multe erai) » um sufletesc este o aproximaţie si poate da 
ucere este şi ea o aproximaţie. O perfe rodu 
traducere este cu neputinţă, Ex mea Ao radson. yi 
un deeem si tot — si iarnă, egy - ps 
nerea perfectà între cuvi există 
=i ved pev penc i € Aigner y Arie caen 7 pen 
e sensatii, ceiace interesează e z 
tatea vorbelor ci a a ios vedere 
cabalar face iof erint gd şi atunci în chip necesar fidelitatea de yo- 
1 ape orice traducere aşa zis literală greoni rbüd 
M CM mai rău serviciu care se poate Crea HM M EM ite 
gari ee cte giis traducerilor de acest fel. Se stie că o literatură, 
ata es crește şi se desvoltă alimentindu-se mai ales din tra- 
eu. DON eori chiar, unele din operele de bază ale unei literaturi 
t cmai traduceri, Ce-ar fi fost dacă acestea ar fi fost fäcute după 
ere: xactit&tii de vocabular? Noroc că marii meşterii care pies făcut 
Se [te pisan să aplice această rețetă absurdă şi au creat di opera 
ring cr In limba lor. Asa a făcut Amyot în Franţa cu Vietile paralele 
ale Int "lutare, asa a făcut Luther cu Biblia. Ei au incorporat limbii 
raba Jor, n așa 10) Init esi iba rael a ia a a met 
ird : terară a ţării lor 
e fiica ucerile lor güsindu-si în ele un izvor de pipi. re 
O literatură nu poate trăi singură, 
hrănindu-se numai 
aa „Literaturile încă dela începutul lor — și si aa D ennt 
s se desvoltà într'o atrinsă dependență reciprocă. Inriuririle. 
M mea Fier Eos tot foul in ce san ta f spiritu! mo- 
b reu 1 
chei e to lt pe rr a ca 
e. Numai o 
gută primeşte influențele cu simpatie, era gi se teme or prholoeă 


$ LITERATURA STRAINATÁTII 03 


o vor coplesi şi îl vor räpi originalitatea (adevăr care este încă si mai 
valabil cind este vorba de un singur scriitor). 

Valoarea unei literaturi se măsoară în bună parte prin capaci- 
tatea ei de răspindire dincolo de graniţele poporului care i-a dat na- 
stere, Cu cit este mai eomunicabilk strüinitátil cu atit ea este mai gè- 
neral umană şi deci mai durabilă. O literatură cu o circulaţie strici na- 
tionalà are toate sansele să nu se ridice prea mult, ca valoare spiri- 
tualä deasupra nivelului folkloristic. 

lată de ce proba traducerii este foarte importantă (Bine inteles 
că nu e singura şi nu e întotdeauna aplicabilă) cînd este vorba să se 
determine valoarea unei opere literare, 

Dela această probă trebue eliminată tocmal o literatură care este 

cea mai traductibilà dintre toate: literatura distractivă superficială (pe 
care n'o dispretuesc de loc, convins cum sint că orice literatură trebue 
să fie si distractivă si că poate fi distractivá chiar cind este adincá; 
această literatură superficială cind e bine scrisă îşi îndeplineste cu 
onorabllitate scopul ei). Asa dar dela proba traducerii vom înlătura 
toată literatura de sală de asteptare, de tren si de tramvai, vastă in- 
cringătură în care intră deopotrivă Vicki Baum, biografiile romantate, 
Agatha Christie şi Edgar Wallace si în general orice roman polițist. Nu 
trebue să se confunde aceasiă literatură internaţională cu valorile 
literare internationale si să se amestece in aceias oală, Oameni în 
hotel si Doamna Bovary sub cuvint că si Vicki Baum si Flaubert au 
intrat în circulația literará a omenirii întregi. Literatura internatio- 
nalá este deobicei legată de actualitate, de moda zilei, de gustul tre: 
cător al clipei, de evenimentele unei epoci scurte. De aici enorma ei 
producţie, mereu înoită în detaliu odată cu schimbările modei, cu tre- 
cerea vremii. Este o literatură de pe o zi pe alta, în care arta literar, 
este redusă la minimum. Ea corespunde, firă îndoială, unei nevoi de 
distracţii sau de destindere, poate chiar de minimală emoție, nevoie 
vaată si variată in manifestările ei, ca omenirea însăşi. 

Astfel de literatură nu are niciun motiv să sufere proba traducerii, 
deoarece ea este fabricată tocmai în vederea nevoiel generale de dis- 
iractie şi este destinată dela început traficului literar, internaţional. 
Valoarea ci este hotărită de calitatea nevoii pe care o satisface şi de 
intensitatea emaţiel pe care o dă, emoție care deobicei nu se prelun- 
geste dincolo de ultima pagină a cărții, 

Peniru ca să reziste cu succes la proba traducerii şi să devie astfel 
valoare literară internaţională, o operă literară trebue să exprime adin- 
cul fond, omenese general, Acensta se întimplă foarte des cu opere li- 
ierare care poartă pecetea unui temperament national] oarecare, 
poate fi mai englez declt atmosfera, tonut, mediul, stilul, firea pro- 
tundă a romanelor lui Dickens? Și totus cit de adine omenești — ome- 
nesti pur si simplu — sunt sí David Copperfield si Oliver Twist si chiar 
caricaturalul domn Pickwick! Exemplele se pot inmulti, 

Insă. bine înteles, nu trebue să aluneclim pe panta utrăgătoare a 
generalizürii şi să spunem că cu cit o literatură este mal naţională cu 
atit e mal general omenească, Această afirmație devine chiar cu de- 
süvirsire greşită atunci cind e vorbe de poezie. Germanul Hólderlin, 
Englezul Shelley, Francezul Vigny, Hominul Eminescu stau alături pe 
un firmament poetic supranational unde orice ideis de specific etnie 
devine zadarnică. 

Schimbul literar internaţional nu este stimulat de înmulţirea mij- 
loacelor de transport şi de u$uraren comunicaţiilor materiale. Apro- 
pieren sufletească dintre popoare nare in general nicio legătură cu 
apropierea materială dintre ele. Consumarea de literatură străină In 
cantitate mare nu Înseamnă $i asimilarea ei. Schimbul literar inter- 
national a fost mai puternic tocmai în evul mediu cind aproplerea ma- 
terială era redusă la minimum, Alt fapt important: schimbul literar a 
fost mai viu În evul mediu, adică locmai în perioada de formare a 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


literaturilor nationale şi a contribuit chiar într'o mare măsură la for- 
marea acestor literaturi. Autarkia literară este imposibilă, O litera- 
tură se desvnită pe bază autohtonă dar trüeste în bună parte din in- 
fluente şi din schimb. 

Nivelul literaturii universale este cu atit mai scăzut cu cit schim- 
bul literar international este mai slab, adică cu cit valorile literare 
nationale se transpun mai greu într'o limbă străină. Astăzi In Europa 
ne aflăm Intro perioadă de scădere a nivelului literar internaţional. 
Aceasta se llatoreste desigur în mare măsură faptului că în două ţări 
cure stăteau altădată în fruntea mișcării literare universale, țări ale 
căror producţii literare erau adine şi general omeneşti, adică transrni- 
sibile — există acum un regim de literatură dirijată. regim sub care 
scrisul literar este obligat să slujească interese si scopuri străine de 
firea şi de menirea lul. Mai sever pare-se în Rusia decit in Germania, 
acest regim de literatură subordonată (uneori chiar compusă din or- 

in) are drept rezultat principal şi imediat degenerarea ba chiar stin- 
jenirea artel literare. Preocuparea de frumos, jocul imaginaţiei, adin- 
tirea sufletească, sint înlocuite cu pledoaria socială sau politică, 
pmi 5-3 cu Are impusă N intai: 

a acest fenomen ca c vremii noastre trebue adäugit si 
altul tot atit de important si anume lipsa unor poeti al căror glas să 
treacă dincolo de graniţele natiunii lor adică poeţi de valoare supra- 
Eis ue cum erau Hugo, d'Annunzio, Rilke, altădată. 

«teratura Europei contemporane se menţine la un nivel încă ono- 
rabil datorită, între altele, romanului englez în plină înflorire şi con- 
tinu& inoire de procedee (celace dă uneori impresia de căutare chi- 
nuită), apoi datorită avanteardei literare franceze (unde experienţa su- 
prarealistă are valoare desigur mai mult prin teoriile ei decit prin rea- 
lizări) şi datorită bine înțeles unor scriitori ca Jules Romains, Thomas 
Mann, André Gide (acesta prin ideile lui literare mai mut decit prin 
din ns lui) și S nu cîțiva, nu prea multi. 

rebue notat în at că, dintre aceştia, cei mai multi apar- 
Un de pe acum trecutului, Război i e 
eM arin. ul a împins si mai mult in trecut 1i 

Impreiurările actuale vor provoca foarte probabil o scădere a 
schimbului literar internaţional. Inträm intro perioadá de stagnare 
impusă de circumstanţe exterioare, Să ne mulțumim să constatăm că 
uitarea pedeoparte şi nevola de necunoscut şi de noutate pe de altáparte 
împiedică saturatia literară. Iar din faptul că, în chip aceldental si 
temporar, schimbul literar internaţional este încetinit şi productia va- 
per podea | Dra a we S an ^ omen. nu trebue să se tragă 

. Cindva, tor, 
poete a à teratura europeană va ieşi im- 


AL. PHILIPPIDE 


+ 


CRONICA LINGVISTICĂ 


LIMBI ARTIFICIALE 


A ublicat acum doi ani, in Revista Fundațiilor Hegale, up 
articol intitulat „Limbi artificiale si Internationale", Arütum acolo 
credința mea că nici una dintre numeroasele limbi artificiale care 
sau construit pină azi (esperanto etc), nu va izbuti să se impună 
că limba în care se vor intelege toti oamenii, întrun viitor mai mult 
sau mai puţin indepărtat, va fi o limbă rezultată din simplificarea 
extremă a sistemelor flexionare actuale si din contopirea vocabula- 
relor principalelor limbi de cultură, aceasta însă pe cale do evolutie 
$i nu prin intervenția unui sutor de sisteme. De pe acuma se poate 
observa că mai toate invențiile, Instituţiile, organizaţiile noi poartă 
acelaşi nume în mai toate ţările; de exemplu radio, fascism, soviet, 
cultură sint cuvinte care au curs peste tot. Desigur că această ten- 
dint va merge Intürindu-se, ceea ce se poate prevedea chiar numai 
pe baza ameliorării necontenite a mijloacelor de comunicație dintre 
regiunile cele mai depărtate una "Y nee a Victa üu dis 

Un articol apărut nu de mult m intrucitva da 
blemei, Este mă-sa de ọ serlere postumă a prinţului N. Trubetzkoy, 
decedat, după cum am mai arătat, ln Viena, în urma ocupării ora- 
sului. Cercul lingvistic din Praga, întrun volum de omagiere a me- 
moriei creatorului fonologíel, a publicat si două articole inedite gă- 
site printre hirtiile regretatului Trubetzkoy. Dintre aceste două ar. 
ticole, unul titlul: Cum trebue să fie sistemul fonetic al unei 
limbi internaționale artificiale? Deoarece acest articol este foarte 
important si aduce lumini noi asupra problemei discutate, cred că e 
util si-l rezum aici. : 

Creatorii de limbi artificiale se muncesc numai să dea un sis- 
tem simplu, dar nu se gîndesc de loc să usur&e pronunțarea pentru 
diferitele popoare care vor avea să intrebuinteze aceste limbi. Exiaţă, 
întradevăr, sunete europene pe care un Chinez, un Japonez, un Negru 
sudanez nu le poate pronunța cu nici un pret. Si tocmai aceste po- 
poare au mai mare nevoie de o limbă internațională, căci Europenii, 
de bine de rău, se descurcă si fără ea. Vor trebui prin urmare evi- 
tate toate acele sunete inadaptabile la sistemul oriental sau african. 
Dar şi reciproca e adevărată: popoarele exotice au $i ele, la rindul lor, 
elemente de diferenţiere a cuvintelor pe care noi Europenii nu ni le 
putem asimila; şi acestea vor trebui deci înlăturate, 

Pornind de la aceste considerente, Trubetzkoy, care pentru a-şi 
ciabora sistemul fonologic a trebuit să se familiarizeze cu inventarul 
de sunete al tuturor limbilor importante, trece in revistă diferitele 
sunete pentru a stabili care dintre ele vor putea fi admise în viitoa- 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rea limbă artificială cu caracter întradevăr internațional. Si iată 
la că concluzii ajunge. 

Dintre vocale, numai a, e, i, o, u pot fi admise, căci, cu deose- 
biri de pronunțare neesen(iale, ele sint cunoscute peste tot. Se va 
renunța deci şi la vocalele de tipul d si f al nostru, pe care numai 
unele limbi le posedă, si la diferența inire vocalele lungi şi scurte 
sau deschise şi inchise, diferente care pe alocurea au o mare impor- 
tantü (acelasi cuvint pronunţat cu e deschis, de exemplu, are alt in. 
teles decit cu e închis, sau cu e lung, alt înţeles decit cu e scurt), dar 
care în alte părți (de exemplu la noi), sint cu totul necunoscute, 

Apoi, dintre consoane, se vor pulea primi asa numitele oclusive 
P. t, k, dar nu şi b, d, q, anu viceversa, Intr'adevăr, mu există nici o 
limbă însemnată, care să nu aibă sau una sau cealaltă dintre i. 
Dar există multe, si destul de importante, care au numai una din 
cele două serii, sau care, în orice caz, nu pot face diferența între ele, 
ta să citer numai două exemple dintre multe, voi pomeni greaca 
moderni si daneza. Dacă nu se va întrebuința decit seria surdă, p, 
t, k, cei care nu o cunosc decti pe cea sonoră, b, d, g, vor putea-o In- 
trebuința pe aceasta fără să împiedice înţelegerea, deoarece nu va 
fi nici o diferentiere de înţeles: de exemplu unul va pronunţa tata, 
altul dada, dar de înţeles va înţelege toată lumea la fel, deoarece nu 
vor exista cuvinte al căror înțelea să difere după cum sint pronun- 
tate cu t aau cu d. Bine înteles, nu va putea fi nici vorbă de consoane 
aspirate (th etc), care nu se güsesc decit la unele popoare (noi, de 
exemplu, nu le avem). 

S'ar mal püstra m si m, dar nu si celelalte feluri de nazale: bu- 
năcară n muiat din frantuzescul ignorant ar trebui înlăturat. Multa 
popoare nu cunosc pe f si pe h (de exemplu, pentru h, Frantezii, Ita- 
henii si alti), de asemenea nici pe z. Singura spirantü care ar putea 
f primită ar fi deci s, Apoi am mal retine pe v, pe care unii l-ar putea 
pronunța $i ca pe w englezeac, 

Insfirsit, în privința lichidelor (1, r): sin! limbi, şi încă vorbite 
de popoare foarte numeroase, care nu cunosc decit pe una dintre ela, 
de exemplu chineza numai pe l, iar japoneza numai pe r. Ar urma 
prin urmare că numai una dintre ele poate fi adoptată. Un cuvint 
ca rar, ar fi deci pronuntat de Chinezi lal, dar aceasta nu ar avea 
nici un inconvenient, deoarece nu ar exista cuvinte între care dis- 
tinctia să se facă pe baza opoziției dintre r 5i l 

In felul acesta ajungem la conluzia că o limbă cu adevărat in- 
ternațională ar trebui să aibă numai sunetele a, €, i o u (cinei vo 
cale) si p, t, k, m, m, v, 4, l (opt consoane). Bine înţeles din combi- 
natia acestora între ele s'ar putea crea mult mai puţine cuvinte decit 
are oricare limbă naţională actuali. Dar totuşi, întrebuințind toate 
combinaţiile imaginabile, sar ajunge încă la un număr destul de 
mare de cuvinte. Dar alci intervine altă chestiune: nu toate combi- 
natüle sint posibile. Lăsăm la o parte faptul, înţeles de la sine, că nu 
se pot tolera combinaţii de consoane fără vocale, dar nici măcar 
toate combinaţiile de vocală plus vocală, sau de consoană plus con- 
soană nu sint general utilizabile. De exemplu,  procedind asa cum 
am făcut mai sus pentru sunetele izolate, ajungem la concluzia că 
dintre diftongi nu sint utilizabili decit oi si au, iar vocale cure să 
urmeze una după alta fără să facă parte din aceeaşi silabă, iarăşi 
numai puţine (numai grupurile următoare: 0a, oë, d0, ae, eo, ea). 

is In felul acesta, numărul combinațiilor posibile se restringe în 
mod considerabil. Dar se va restringe şi mai mult cind ne vom inte. 
resa de posibilițățiie de combinaţie ale consoanelor între ele si cu 
Yoralele. Sar părea că orice consoană poata fi voeină cu orice vo- 

MÀ, dar nu e adevărat. Japonezii, bunăoară, nu pot pronunta cu 
d un pret grupurile tu şi ti, pe cind Chinezii nu au pe ki. Cit pri- 
veste grupurile de consoane, aici chestiunea se simplific& de tot: im- 


AL. 
E s CRONICA LINGVISTICĂ 97 


portante grupe de limbi nu cunosc o combinaţie de două consoane, 
aiară de grupul format de o nazală plus altă consoană. Singurele 
grupe de două consoane care ar putea fi primite sint deci mp, nt, 
uk, ns, mo şi nl; de grupuri de trei consoane nici vorbii nu poate fi. 
Si încă nu e totul, mai există si alte restricții, Trebue să (inem seamă 
de locul pe care-l pol ocupa sunetele sau grupurile de sunete în cu- 
vint. Astfel există limbi care nu pot începe un cuvint cu r sau b desi 
în interiorul cuvintelor admit aceste sunete. Nu mai e nevoa să spu- 
nem că grupurile de consoane nu ar putea fi întrebuințate la ince- 
putul cuvintelor. 

De asemenea există limbi care nu admit cuvintele terminate in 
consoane, sau care nu admit decit unele consoane finale (in finlan- 
deză, de exemplu nu există la sfirşitul cuvintelor decit n, t şi s} 

Introduc o digresiune, pentru a lămuri un punet esențial. Ar 
putea cineva să întrebe; eum fae față nevoilor limbile atit de sărace 
ca acelea de care a fost vorba în rîndurile de mai sus? Cum izbutesc 
să denumească toate noțiunile de care au nevoie eu un material so- 
nor alit de rodus? La aceasta sint mal multe răspunsuri, Maj intii 
unele din limbile luate in considerație de Trubetzkoy mau inci as- 
tüzi, nevoie de prea multe cuvinte, deoarece popoarele care le vorbesc 
re găsesc intro stare de civilizaţie înapoiată şi se pot dispensa de 
rumerosi termeni abetracti $i tehnici. Al doilea, fiecare din limbile 
bomenite ignorează numai unul, două zau trei sunete din cele pe 
care le-am discutat si nici una din ele nu este atit de săracă precum 
sr trebui să fie limba internationalk care ar tine seamă de posibill- 
t&tlle tuturor popoarelor, Insfirsit, cele mmi multe limbi au la dispo- 
zifie $i alte soiuri de materiale decit sunetele propriu zise, anume, 
accentul, tonurile, cantitatea vocalelor și altele, care permit să ae 
ajungă la o diferenţiere de înțeles a cuvintelor compuse din sunete 
identice. De exemplu, (fapte citate de Trubetzkoy), cuvintul fan în dia- 
lectul chinez de la Canton inseamnă „a împărți”, dacă e pronunțat 
cu a pe o notă de sussi cu m pe o notă mijlocie; inseamnă „a 
dormi", dacă $i m e pronunțat tot po o notă inalth; inseamnă „a 
arde" dacă a e pronunțat pe o notă mijlocie iar n pe una joasă ete, 
(există nouă „tonuri”). Se înțelege de la sine că asemenea mijlonee 
bizare nu pot fi introduse intr'o limbi de care sä se servească Eu- 
ropenii, 

Trubetzkoy à avut rübdarea să calculeze numărul exact al cu- 
vintelor de o silabă $i de două silabe care sar putea forma in condi. 
tiile descrise de el, şi a ajuns la următoarele cifre: cuvinte monosi- 
labice, 110; bisilabice, 10.542. Nu incape nici o îndoială că acest nu- 
mär ar fi cu mult prea mic pentru n exprima nevoile unei populații 
moderne, mai ales ducă ne gindim că ar trebul să includem In acest 
număr $i formele de plural, deosebita de cele ale singularului, si for- 
mele speciale pentru persoane, timpuri, genuri etc, E destul să amin- 
tese că. conjugarea unui singur verb rominesc ar ocupa vreo cinci- 
zeci din aceste cuvinte  monosilabice sau bisilabice, prin urmare 
vreo doua sute de verbe ar epuiza resursele limbii internationale. 

Ar rămineu deci o singură posibilitate: cuvinte lungi (asupra 
legături între cuvintele lungi şi numărul fonemelor unei limbi voi 
reveni probabil în numărul viitor al acestei revisie). Aici însă, altă 
dificultate: cuvintele lungi sint mai greu de invitat decit cele scurte; 
în plus, multe limbi orientale nu cunosc decit cuvintele monosila- 
bice, şi ar fi o greutate de neinvina să se deprindă cu cuvinte de trei 
si mai multe silabe. : : 

Concluzia pe care sintem siliţi să o tragem din aceste cercetări 
ale prințului Trubolzkoy este că o limbă artificială bine făcută este 
imposibilă. şi că cele existente, care nu tin seamă de considerentele 
orătate, nu nu nici o sansü de a sa impune pe tot pămintul, 

7 


98 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Se pune însă acum întrebarea: aceleaşi considerente nu se ridică 
care în potriva teoriei mele privitoare la unificarea marilor limbi de 
cultură şi la răspindirea lor în toată lumea? Chinezul care nu poate 
pronunța pe r în limba artificală Îl va putea el oare pronunța în 
limba anglo-franco-germano-rusă care va proveni din t dife- 
ren morfologice si din unificarea vocabularului euro- 


va face, din potrivă, treptat, tinind seamă de toate dificultăţile si, cu 
un cuvint, pe cale naturală. Ja şi introduc de pe 
acum în limbile lor cuvinte europene, rezolvind cu mi hoc 


fiecare dificultate de care se izbesc. Va veni un timp cind, fmprumu- 
turile reciproce fiind foarte numeroase, fiecare popor va ajunge să 
înțeleagă cu mare uşurinţă limba celorlalte; chiar şi sunetele 

limbi străine se pot introduce cu timpul, după adoptarea a nenumă- 
rate clemente de vocabular, Am arătat astfel, cu altă ocazie, că limba 
remină începe să adopte sunete frantuzesti ca d, d, n muiat, pe care 
multă vrema le-a redat prin í, uw sau iu, €, o sau io şi n sau ni. Peste 
o suti de ani, poate şi Chinezii vor introduce pe r. Dar atunci nu va 
mai fi nevoie de limbi artificiale, căci unificarea limbilor naturale 
va fi foarte aproape de a se înfăptui, fără intervenţia conştientă a 


specialiştilor, 
AL. GRAUR 


- 
piidtotoe 
eapite 


CRONICA IDEILOR 
O MONOGRAFIE ASUPRA LUI PASCAL 


Actualitatea unui scriitor, măsurată de corespondenţa dintre 
gindirea sau nuanţa lui de sensibilitate si epoca noastră nu alcütuesie 
desigur un criteriu absolut de apreciere $i situare literară, Revenirea 
in conştiinţa unei epoci a unei opere uitate, poate fi explicată prin 
reactualizarea unor teme de gindire mai vechi, impunindu-se deodată 
vieţii contemporane cu mai multă putere, Există în evoluția gîndirii 
şi sensibilităţii un fel de flux şi reflux neintrerupt, de mode cu durată 
variabilă: actualitatea unui scriitor de care ne despart citeva secole, 
nu reprezintă deci în mod obligatoriu o dovadă de vitalitate a acestuia; 
faptul poate fi produs prin mobilitatea preocupărilor momentului și 
prin reimprospătarea vechilor teme de gindire cu care opera acestuia 
prezintă afinități. 

'Trebue să ne grübim să observüm că nu acesta e cazul lui Blaise 
Pascal. Nu este aci vorba de o actualitate trecătoare, de răsunet de 
moment al operei sale în conștiința contemporană. Semnificatia ope- 
rei pascaliene şi ascutimea dramei sale de conştiinţă sunt mult 
adinci, mai esențiale. Pascal nu întiineşte o latură a sensibilităţii 
noastre, rezultat firesc şi specific al epocii în care trăim. Opera lui 
nu are un răsunet în anumite nuanţe de simtire, afirmindu-se în răs- 
timpuri în evolutia culturii, pentru a fi înlocuită mai apoi. Blaise 
Pascal se sitniază dela început in centrul vieţii și gîndirii omeneşti, 
imbráütiseazá problemele eterne ale gindirii, cuprinde si caută să solu- 
tioneze întrebarea asupra destinului şi condiţiei umane, asupra locului 
ocupat de om în univers. Nu numai prin fiorul grav de turburare si 
spaimă cu care înțelege să se apropie de acesta întrebări, va rămine 
Pascal în istoria gindirii, ci şi prin siguranta cu care s'a diriguit dela 
început către temele esenţiale ale vieţii omeneşti, Pentru aceste mo- 
tive, Pascal nu e numai actual, răspunzind nevoilor sufleteşti ale con- 
temporanilor; el este permanent, în sensul cel mai înalt al cuvintului. 
El răspunde nevoilor omeneşti de totdeauna, dincolo de vicisitudini, 
de mode si de perindări de doctrine, Sbaterea lui nelinistiti, gravita- 
tea lui înfiorată, adincimea suferinței cu care-şi trăia gindirea, dădeau 
geniului sžu pătrunzător şi dialectic o nouă dimensiune, înfăptuind 
zbuciumul unui om integral, luptind cu toate resursele ființei sale, 
rațiune și sensibilitate inteligență si instinct, pentru obținerea unui 
răspuns care să-i liniştească desnădejdiile sale metafizice, Simtim, 
citindu-l sau urmărindu-i evoluția sufletească, măsura în care gin- 
direa lui exprima desüvirsit o întreagă structură de viaţă, încoro- 
nind-o: înțelegem că pentru acest om gindul si &epeculatia nu au fost 
simple exercitii dialectice, destinate a satisface nevol de vanitate, ci 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„au fost nevoi vitale, exigente obligatorii a unul in complex de 
viaţă. Cercetarea la Pascal nu e odihnă, exerciţiu pos Rea E nici 
chiar mijloc de polenfare intelectuală. Cercetarea e suferință, e du- 
rere, e participare a întregii vieţi la drama cunoaşterii. Pascal nu 
acceptă decit pe oamenii „qui cherchent en gémissant, E] a făcut din 
gindire o funcţie esenţială a vieţii, în sensul că nevoia sa de Intele- 
gore apărea ca o prelungire necesară a tuturor puterilor sale de viaţă. 
Pascal este negația oricărei gindiri confortabile şi convenţionale; 
A sa este mărturia unei suferinti devastatoare, a unui chin me- 

c. 

,, In cercetarea lui infriguratá nu a lăsat la o parte nici unul din 
mijloacele de cunoaștere. Nevoia cunoaşterii i-a absorbit întreaga 
ființă spirituală, Geometru și fizician, el a urmărit cu precizia omului 
de ştiinţă raţionamentul riguros şi experimentarea atentă. Raţiona- 
mentul lui Pascal are desvoltarea demonstraţiei matematice, îmbracă 
turma unei înlânţuiri fără hiatusuri Ascutimea lui dialectică, inei- 
sivitatea lui polemică, vădite în Les Provinciales, derivă din această 
disciplină intelectuală, care ia îngăduit adinelrea fenomenelor na- 
turale şi explicarea producerii lor. Dar Pascal a cunoscut şi margi- 
nile acestui instrument de cunoaștere. Nu i-a acordat o valoare abso- 
lutü; mai mult, i-a arătat imperfectia sí nesigurantele. Claritatea, or- 
dinea, strictețea judecății nu i-au înăbuşit nelinistea şi nu i-au indes- 
tulat nevoia de cunoaştere, Raționalismul nu suprimă pentru el drama 
cunoașterii, Intelegerea rațională nu poate cuprinde esența lumii. 
Alături de cunoaşterea prin rațiune, Pascal proclamă eficiența ecu- 
noaşterii „prin inimă”, Numai „prin inimă”, stărue Pascal în lucrarea 
sa De l'esprit géometrique, putem ajunge la cunoaşterea primelor 
principii. Poziţie fixată cu multă claritate de către d-] M. Uţă, în 
lucrarea sa ultimă, consacrată ginditorului dela Port-Royal: „Pascal 
atacă certitudinea matematică şi o proclamă relativă şi insuficientă. 
Pornind pe o cale inversă celei carteziene, ajunge la concluzia că 
MR legis 2 D Det A ordines cunoaşterii, ci din cea 

ală, cu alte cuvinte, cá nu e o 

rufletului j u nsusire a cunoaşterii, ci o stare a 

ațiunea nu poate conduce la certitudinea ultimă reclamată de 
spiritul lui Pascal, hipnotizat de absolut. Filosofia nu poate conduce 
ia acest liman; ea poate în schimb dovedi ineficienta raţiunii, pregá- 
tind astfel calea credinței. Spre deosebire de rațiune, care linde să 
desvülue mecanismul universului, credința conduce pe om către do- 
bindirea ordinei morale, Poziţia omului în univers nu se poate reduca 
la o Înțelegerea logică a lumii; omul înțelege că în lume pă ari 0 ordine 
morală; strădania sa de căpetenia va fi deci sintornicirea poziţiei sale 
morale fati de univers Eforturile sale în aceste două direcții vor 
ajunge la rezultate deosebite: „cind minter lucrează cu infinitul 
logic, adaugă d-l M. Utá, are sentimentul de neant, de vid fără mar- 
gini, de tăcere vesnică. Simie că aleargă după o himeră, Căci acest 
infinit e mut, e lipsit de semnificație, de conținut moral nu spune 
nimic referitor la rostul umanităţii în mijlocul universului, De aci 
decurge sprima ce cuprinde sufletul cînd îl contempli, Subt preziunea 
acestei spaime sufletul se întoarce din calea cunoasterii logice şi por- 

neste pe aceea n cunoaşterii morale. E momentul unde încetează mi- 

siunea raţiunii si începe aceea a credinței” (p. 266—267). Aspiratia 

profund umană de cuprindere a ordinei morale, la care rațiunea nu 
va putea niciodată ajunge, limitează eficacitatea rațiunii si în 
același timp pregăteşte primirea certitudinilor oferite de credință. 

Rațiunea, minată de contradicții interioare, face loc credinței, mljloc 

de cunoaștere direct, imediat, „prin inimă”. Această din urmă cu- 


1) Mihai Uf: Pascal, București, Edit, Cuaei Rovalolor, 1939. p. 207. 


CRONICA IDEILOR 101 


noaşiere, spontană si vie, este superioară cunoasterii prin rațiune. 
„Inima ar fi Supusă la rátüciri frecvente 5i grave dacă adevărurile ce 
posedă şi motivele de care ascultă, ar îl scoase din ea sau dobindite 
prin forțele el, însă si unele şi altele sunt sădite aci de Dumnezeu, 
Cunostinta prin inimă e un act de credinţă şi credința e un dar al 
iui Dumnezeu” (p, 271). Dar ducă credinta e superioară rațiunii prin 
adevărurile pe care le revelează, între aceste două M org de cu- 
noastere nu există contradicţie, ei completare, Pascal a fixat dealmin- 
teri in nenumărate rinduri poziţia sa faţă de ratiune, căreia ti atribue 
o semnificaţie reală, dar cirumscrisá. Et notează în Pensées: „Deux 
excès; exclure Ja raison, n'admettre que la raison", Inima impune 
constiintei adevüruri pe care rațiunea nu le poate cuprinde. Prin co- 
respondenta iubirii, Inima se ridică la Dumnezeu: „C'est le eoeur qui 
sent Dieu, et non la raison. Voilà ce que c'est la foi. Dieu sensible au 
coeur, non à la raison", 

Blaise Pascal este astfel condus la statorniciren unui alt centru 
de gravitate al ființei umane, în atara raţiunii, Afirmația este hotă- 
ritoare, Ea ne introduce în insusi simhurele gindirii pascaliene, Pascal 
dá noţiunii de „inimă”, sensul ei biblie. D-1 M. Utd, înțelege să stă- 
ruiaacă asupra acestul punet central al gindiril lui Pascal: „Prin 
inimă, (Pascal) înțelege regiunea cen mai adincă. mai originală, mai 
stabilă şi iraţională a făpturi! noastre spirituale. După el, în această 
regiune, plină de sensuri şi nuanţe, nu se află numai rădăcinile vieţii 
morale, cl și principiile cunostintei Rațiunea discerne, determină, 
simplifică, ordonează si întemeinză, însă se opreşte la citeva prin- 
cipii pe caro le foloseşte fără să le poată demonstra. Inima le prinde 
printr'un act direct şi le pune la dispoziţia raţiunii. Deci, în inimă, 
alături de izvoarele vieţii morale, se află si rădăcinile gîndirii ratio- 
nale, E deci izvor de activitate intelectuală si încă cel mai profund, 

Astfel, inima, asezată la rădăcina raţiunii e instinctul intelectual 
care constitue temelia si căliuza întregii vieţi spirituale" (p. 273). 

Pascal ajunge prin ordinea credinței la adevărurile pe care Dum- 
nezeu le dăduse omului înainte de süvirsires păcatului originar: dar 
păcatul, natura coruptă a omului, îi interzice comunicarea directă cu 
Dumnezeirea, Hi rămine însă sufletului uman amintirea adevărului 
prim, izvor de bucurie si împăcare sufletească 8i în acelaşi timp indi- 
catie de drum pentru izbăvire. Pascal înțelege atunci semnificntin 
venirii lui Isus me pămint; Jaus avea să restabilească legătura dintre 
om si Dumnezeu, Dumnezeul biblic. „Dieu d'Abraham. Dieu d'Isaac, 
Dieu de lacob, Non des philosophes et des savants", Pascal ajunge 
astfe] la certitudine, bucurie şi împăcare religioasă, dup cum con- 
remneazá febril în al său Memorial: „certitude joye certitude sènti- 
ment".. El ajunge la Dumnezeu prin renunțare si uitare a lumii: 
„„Dubly du monde et de Tout hormis Dieu”... Renonciation totale et 
douce, soumission totale & Jesus-Crist et à mon directeur"... 

Pascal nu ajunge la acest liman numai prin meditație, ci printr'o 
hotăritoare iluminare mistică, Prima sa conversiune (1640), nu avu- 
ase un caracter absorbant, total; ea ii fluturase conştiinţa, interestnd 
numai inteligența. Dar în noaptea de 23 Noemvrie 1654, in urma pre- 
dicel lui Antoine de Siglin, Pascal a trăit răscolirea interioară ce 
deschide dintr'o dată fiintei perspectivele nemărginirii, statornicindu-i 
o nonă lărgime extazului, Notürile fugare nu pot fixa pe hirtie decit 
un echivalent fizic: luraina, focul: „Depuis environ dix heures et demi 
du soir jusques environ minuit et demi FEU"... 

Gindirea lui Pascal izvorăşte din această experienţă crucială, din 
aceste revelări brusce. In evoluţia lui interioară el a trecut rind pe 
rind dela cercetarea experimentală, prin scepticism, suferinţă şi des- 
nădejde, la o certitudine, impunindu-se întregei sale făpturi, ca rodul 
unei puternice iluminări, Intreaga sa gîndire poartă urma acestor 


102 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


capariențe la care a participat cu toată fiinţa. ,Filozofia" lui Pascal 
nu e deci o formulare a unui sistem de gindire a cărei Inchegare trep- 
tată. aa urmărit prin inlántuiri de silogisme; ea e expresia unei ne- 
turmate desbuteri de conştiinţă, ceea ce îi dă un accent de adevăr şi 
putetie. Această gindire nu a fost însă rezultatul exclusiv al unei dè- 
veniri interioare, realizată prin iluminiiri subtile sau crize lăuntrice 
violente, a căror producere era în afara voinţei si diriguirii conştiente, 
Pascal a ajuns aci deopotrivă prin luptă neincetată, împotriva pro- 
priilor sale inclinári, impotriva orgoliului sau, dorinței de glorie, 
Anume amănunte biografice ne desvălue laturi morale împotriva 
cărora Pascal a înteles să lupta, Vedem în această strădanie către per- 
ficţiune, aspiraţia permanentă către un ideal moral şi mărturia unei 
tupte lăuntrice desnădăjduite. In Pascal nu deosebim numai o sufe- 
rintä predestinată prin complexiune morbidă şi mizerii corporale, ci, 
mai cu seamă, sbaterea unei conştiinţe peniru dobindirea unor valori 
morale, A ajuns aci prin durere $i umilinţă. O umilinţă profund cre- 
inä: ,Humiliez-vous, raison impuissante; talsez-vous, nature imbé- 
cile, et entendez de votre maltre votre condition véritable que vous 
igngrez, ECOUTEZ NIEU! 

Pascal a fost pregătit să înțeleagă mal clar decit oricine semni- 
ficația condiţiei umane. E] n ştiut să îmbrăţiseze destinul omenesc 
siela perspectiva infinitului. Fragmentul Disproportion de l'homme din 
Pensées, pune cu toată amploarea $i îndrisneala poziția omului în 
univers. Intrebarea se pune direct: „Qu'est-ce qu'un homme dana 
infini?" „Qu'est-ce que l'homme dana la nature?" Si răspunsul fi 
lixeazá în acelaşi timp omului măreţia si micimea, dar mal ales adin- 
cmea tainei universale în marginea căreia va fi condamnat să rătă- 
cească mereu: „Un néant à l'égard de l'infini, un tout à l'égard du 
néant, un milieu entre rien et tout. Infiniment éloigné de comprendre 
les extrémes, la fin des choses et leur principe sont pour lui invinci- 
blement cachés dans un secret impénétrable, également incapable de 
voir le néant d'où i| est sorti et l'infini où il est englouti”. Este con- 
ditia omului, carol face ,nedestoinic de a sti cu siguranță sau de a 
ignora în mod absolut", 

Se formulează astfel pozitia omului în lume, se defineşte puterea, 
dar si slăbiciunea raţiunii, se arată drumul către deslegarea miate- 
rului moral. Omul faţă de natură, faţă de Dumnezeu, faţă de el însuşi, 
Neculegere plină de gravitate, căutare desnădăjduită a unei certitu- 
dini sí mai ales infiorare în fata infinitului: „le silence éternel de ces 
espaces infinis m'effraie", Intelegere larg deschisă misterului: tainei 
universului $i tainei reprezentate de om, acest „monstru de neinteles". 

Soluția religioasă era singura ce se putea impune acestei înţe- 
icgeri desnădăjduite în căutare de absolut, acestei firi lucide, obişnuite 
să ajungă deodată fg miezul explicaţiilor omeneşti, pentru a le de- 
nunta fragilitatea şi netemeinicia. Pascal îndreaptă împotriva rațiunii 
cea mai necruțătoare gritică, precizindu-i limitele; se ridică apoi la 
condiţia omenească, contradictorie si chinuită, dar nu lipsită în același 
timp de măreție si frumuseţe. Omul, în concepția lui Pascal: „jude- 
cător al tuturor lucrurilor și vierme imbecil; deținător a] adevărului 
şi supus totuşi nesigurantei si greselii; glorie si lepădătură a univer- 
sului. Cine va desface această împletire”? Aceste sfişietoare contra- 
dicțli şi neliniști ale cunoaşterii, nu-și vor putea găsi îmniicare decit 
in certitudinile credintei, 


O monografie consacrată unel atari personalități complexe, stră- 
bătute de atitea neliniști s! crize interioare, si a e devenire spi- 
rituală presupune desbateri de constiintà hotăritoare, nu se poate 


CRONICA IDEILOR 103 


limita nici la expunerea istorică a evenimentelor exterioare de viată 
si nici a doctrinei formulate în operă, O monografie asupra lui Pascal 
impune o refacere a procesului sufletesc al scriitorului, a avatarurilor 
sale spirituale; acest rezultat nu se poate obţine decit printr'o imple- 
tire atrinsá a vieţii si gindirii scriitorului. Biograful va trebui să evoce 
evoluţia psihologică a lui Pascal, să o reconstitue si să o raporteze 
permanent la expresia acestei frümintüri neincetate. Se poate presu- 
pune deci tactul şi ascutimea intelezeril pe care o reclamă din partea 
cercetătorului actual o asemenea lucrare, D-] M. Ut&, cunoscut prin 
lucrárile sale anterioare, a reuşit să urmărească viața interioară şi 
pindirea lui Pascal, cu pătrunderea şi conştiinţa cercetătorului de- 
prins cu atari probleme. El a reușit să prezinte fizionomia interioară 
a lui Pascal în toată frămintarea ei tragică şi a redat gindirea filozo- 
fului dela Port- Royal cu exactitatea cercetătorului deprins să-şi cu- 
iceagá informația la izvoarele de prima mină. Monografia pe care 0 
consacră lui Pascal Imbogüteste literatura filosofică rominească cu 


i nzátor şi adincit. 
un studiu pütru 5 ION BIBERI 


CRONICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI 


PROBLEMA COMUNITĂŢILOR DE MUNCĂ 
ÎN ŞCOALA SECUNDARĂ 


Prin noua lege a învățămintului hiar 
i secundar, int i 
din cursul anului scolar în ființă, sa introdus er emana ar 


ților de muncă, Articol 
are cuprinsul eri rin din lege care decretează această obligativitate 


Comunitățile de muncă diferit 

9 e se vor mani uniri 

aa Sage de profesorul diriginte, la anumite voirie di 2 
oc producția diferitelor comunitati sub preşedinţia unui aa 


Manifestările comunitatilor 
de cadrul 
Jeep (Legea inv. sec, din 1939, an 3» Pt 3 LS i CUN 
nstituirea obligatorie a comunităţilor de m : 


crucială, menită nu numai să 
corecteze i 
oara piace programelor noastre de ra, Me o tare 
rore recem fără a le da prea multă importanţă, aşa cum de- 


bonare 1 i 

Move Put d goshi spiritul exagerat al vreunui reyoluționarism sau 

visas A E ideea comunităților de muncă pluteşte de multă 

hA mms m terte lee constitue o mare promisiune si, în fine, 
el. pregătită pentru a se trece la experimen- 


Totuşi problema nu este si 
A X mpli Ma ig: 
rigg quM tie, intr'adevár, ea poate iniu am eni pedes ed 
să iles Di de Tone caesum tane Acu, eta ee 
vatiel : unele privind i 
- în discuţie, altele, în special, privind organizarea ir grota 


1 
j 4 


2 CRONICA INVATAMINTULUI 105 


In paginile ce urmează vom încerca să privim această problemă 
in chip metodic, scotind în evidenţă toate feele interesind semnifi- 
caţia, organizarea $i înfăptuirea ei, 


LJ 
* * 


Cu toate că s'a vorbit atita despre ea, ideea comunităților de 
muncă nu este incă indeajuns de definită. Ne lipsesc deocamdată re- 
zultatele unor experimentări certe, asa incit să ştim precia ce repre- 
zintà si ce trebue să cerem dela ea. Discutiunile şi aprecierile pe care 
le auzim în jurul ei sunt mai de grabă astepiări sau anticipári bine- 
voitoare decit certitudini propriu zise, Bánuim, cu toţii, că in ea tro- 
saltă o noutate vie. legată probabil de problemele vieţii şi simiüirii con- 
temporane. Insă, nam putea Spune că avem, încă de pe acum, 0 ima- 
gine suficient de fermă a aceste! noutăţi, Constataren aceasta este Im- 
portantă. Oricum, în măsura în care ne desvălue o situație, ne previne 
faţă de ea, ne înce atenţi asupra unei diticultăţi neaştepiate şi ne de- 
prinde dela început cu sentimentul unei răspunderi de neocolit. Ade- 
vărul este acesta: problema pedagogici a comunităților de muncă plu- 
teste principial în aer, este de multă vreme in posibilitățile virtuale 
ale sconlel, insă na fost şi nu este încă creeati. De nici, misiunea 5i 
răspunderea noastră: trebue, deci, s'o creem noi, acum. 

Ce trebue să intelegem oare prin comunităţi de muncă? Ráspun- 
ul nu este uşor; în orice caz, să nu ne aşteptăm să-l avem dintr'odată 
Principial, comunităţile de muncă ar fi o seamă de lucrări Infiptuite 
de către grupuri organice de elevi. Bine inteles, lucrări nu cu teme im- 
provizate sau alese la intimplare, ci cu teme fixate sistematic, așa încit 
să corespundă cu gradul de intelectualitate al grupurilor respective şi 
să se poată integra lămuritor in ansamblul de activităţi al muncii lor 
scolare. 

Ca să căpătăim un înțeles mai apropiat al acestor comunități de 
muncă, este necesar să ne dăm seama de rostul lor general, Rostul 
acesta nu arè o singură faţă, cl mai multe, Fiecare cu semnificatia şi 
necesitatea eL Adică. fiecare meritind să ne reţină atentia o clipă, 
în care timp să-i fixăm caracterele şi semnificațiile ei specifice. 

Este vorba, mai întiiu, de corectarea unui spirit prea personalist, 
în care munes obişnuită de clasă este amenintutá adeseori să alu- 
nece. Acesteia, i sar putea obiecta că în cuprinsul el elevul învaţă prea 
numai cu el singur şi prea numai pentru el însuşi. De aici, o serie în- 
treagă de consecințe, privind nu numai psihologia lul personală, dar 
si comportările lui sociale: ajunge să-şi formeze o mentalitate egoistă, 
începe să vadă rodul muncii lui doar ca un apanagiu propriu, face 
din trecerea lui prin scoală un prilej pus în slujba vanitátilor lui ex» 
clusive si, în general, tinde să capete perspectiva sufletească a unul 
egocentrism adeseori rătăcitor si nedrept, 

Si aceata, se pretinde, este cazul oarecum fericit; este cazul elevilor 
buni, receptivi, ieşiţi din comun, aceia care îşi pot însuşi încă din scoală 
un stil sufletesc si un ineeput definit de personalitate. Problema este 
nemüsurnat mal grea pentru cellalti elevi. adică pentru acela care alcă- 
Quesc masea celor inerti sau mediocri Pentru multi din acestia, rit- 
mul unui învățămînt individualist — aşa cum in medie este invátá- 
mintul strict de clasă — este o formi care îl poate depăşi, Sau, mai 
bine zis, esle o formă in care nu isbutese să se incadreze cu folos, cu 
participări care să se sincronizeze precis în mersul general al evolu- 
Vei lor intelectuale. Oricum, sensul individualist este pentru mulţi un 
sens dificil. El cere initiative, răspunderi si maturităţi ale eului pro- 


106 ă VIAŢA ROMINEASCĂ 


priu, pe care foarte multi nu le 
pot da incá de băncile i 
crea a n Sa a mu x nceea, voia KONAA Fă erei 
i pară adeseori inlänțuită întrun cere. vicios, Sau, dacă 
chiar întrun cerc vicios, în orice caz, f a ^ 
à t . ite complexuri 
tioritate, din cauza cărora el a culpe ne mes Pe 
enim A— porcis mid Fern de mega NR TS vd m 
ela asemenea constatüri, 
IIa Eh XY eX Eel 
ud. oar u a formei de activitate intel lä. : 
individualizare” care, bine înțeles, n" pow ire 
per personalistă a muncii de învățămint. eal e pariz 
ae ei rd MN QA sau de exclusivism, T 
omunităţile de muncă ar avea, printre princi 
e, idei pe acela de ora n Curta er. Tk din porioada 
* imt soc ici: simţul de-a se inte] 
pe ei insisi ca făcînd parte dintr'o societate cüre ve 
c i ia fi datoresc Intele- 
gere, respect şi jertfá; simţul de-a lega fiecare i 
a colectivităţii din care fac parte; simţul d ror fime ace pa TA 
numa! prin prisma nornirilor lor subiecti gi piano d 
i 0 ve, ci prin 
A în care trăesc; In sfirsit, simțul acela potrivit ette Mociett MPa să le 
Puts der AMA: ead deem rei afară 5 constringătoare, ci ca o con- 
cărui fap atitudine si de creaţie o 
Adevărul este că, împotriva atitor i poene 
formă perfect înăseută In Molan AAA E A ardu er 
nol este doar o sociabilitate indepärtati. : eee potret nara 
mai mult o 
i ie a Bel Ea EET 
5 . îndelung, 
rr p toate mijloacele autorizate ale per mereu şi e redd I 
Tnet din ciemelo prinio 9 PRA M OnO da Dena MM NM 
uzata «e şi evolutivă, vor putea fi e Spot ree al MM M nop 
ABSa ogrik Smet eain de comunitățile de muncă pare a avea, în at 
Peru purilor de faţă, o resonant si o necesitate deosebită. V 
re dis enit trăim sunt vremuri de încordare si de mari ri; 
herab apranga AMA chip sau altul, toate acţiunile omului contem- 
raped ^ ză în aspre si mari necesităţi colective. Pentru in- 
2 A A. e să le înțeleagă ea atare, și ca să-şi poată lua "am 
"€ r ~ nota exactă a realităţii, este nevoe, din partea lui, yos 
m Ani adaptare circumstanţială, ci sí de o spiritualitate i re ză 
ipi rents să fie anne bine şi Hímuritor orientat, — 
a comunităţilor de muncă, incontestabil dens 
b in m rera ede Dr di 2 der nou, ci mecnm putes da ama 
ei nou propri i 
p pie. i, mai de grabá este o condiţie ae mara Locke AN 
— activităţi sociale, La drept vorbind, însăşi clasa obişnuită. asa 
MM Á renes şi cum funcţionează dela inceputurile ei, ce este 
aye: tot o comunitate de muncă? Din moment ce ea reuneşte 
2 e la un loc, in asa fel încît aceștia să poată creea o activitate 
BORIS CAA munt, o spiritualitate si o atmosferă de grup, nimic nu ne 
>a o considera drept o comunitate de muncă, după toate 


afundăm într'o casuistică rătăcitoa ceea, 

i re şi fără ieşire, bine 
cai mer pp să punem lucrurile Ja punct si sä nu iè podere 3. decit 
lră. ideea PNE de b AK b ppp vti 
M vreunei revolutionüri sau alta. Sj Died pe penele opto orn 

pedagogiei In realitate, ideea 


e 
Hå 
F 1 CRONICA INVATAMINTULUI 107 


aceasta există de mult, există în însusi conceptul de şcoală si de acti- 
vitate socială. Inovația asupra 
ustăzi | se dă acestei idei o su 
invită pe toti de a găsi o seamă 
piate decit cele întrebuințate plină acum, 
intro formă care să facă 
namică înspre viaţa practică şi cea socială. 


căreia discutăm constă în faptul că 
bliniere in plus sl, în consecință, că ne 
de metode noui, mai elastice şi mal va- 
pentru a 0 realiza mai viu, 
din şcoală o punte mal elocventă si mai di- 


à dificultăţile de ordin ideologic în 


legătură cu comunităţile de muncă sunt cunoscute şi, am putea apune, 
fără importanţă. In schimb, vom vedea că cele de ordin practic vor fi 
mai mari şi pe alocuri mai greu de împăcat, De aceea, aceasta din 
urmă este direcția în care va trebui să insistäm mal mult, cu grije Şi 


cu atenţie sporită. 


In concluzie, ne dám seama c 


Preocupindu-ne de organizarea comunităţilor de muncă în şcoala 
secundară, o primă chestiune de netezit esto aceea a unităţilor în ca- 
drul cărora ar urina să se aplice si să se desfăşoare programul acestor 


comunități. 

Articolul din lege citat la începutul acestei cronici aduce o preci- 
zare principială: cuibul strdjeresc. Socotim că este cazul să ridicăm 
citeva ohiecţiuni, 

Eficacitatea cuibului strüjerese, compus după cum stim din şase 
elevi, este limitată, Cei doi-trei anl de practică susținută ai sistemului, 
în toate scoalele secundare, au evidenţiat aceasta cu prisosințăi. For- 
mula cuibului esté valabilă pentru activităţile cu caracter strict prac- 
tic sau pentru acelea cu totul dinafara clasei, Cuibul poate fi folosit cu 
deplin succes la exerciţiile de educaţie fizică, la orele de lucru manual, 
la organizarea diferitelor excursii si, în special, în desfăşurarea vieții de 
tabără. De asemeni, poate fi folosit tot cu atita folos pentru diferite se- 
tivitàti privind disciplina si gospodărirea materială a clasei, cum ar 
fi: păstrarea curüteniel, paza pupitrelor, nerisirea clasei, procurarea 
cretel, ete, Nu vedem însă o utilitate asemănătoare a cuibului si în ce 
priveşte cealaltă activitate a clasei: cea intelectuală propriu zisă. For- 
mula intimă a acestei activităţi este mult mal complicată si mai adincă 
decit ar putea-o cuprinde schematismul gregar al cuibului. Prin natura 
ei, munca intelectuală este o muncă subiectivă si proteică. Adeseori, 
cüutind &'o constrigem în organizări rigide sau 3'0 aducem la nivelul 
comun al unui grup, Sar putea so impiedecăm din mersul ei firese si 

să-i paralizăm tocmai nervul ei cel mai caracteristic. Munca In clasă 
a elevului, privită în intimitatea ei psihologică, se (ese pe implicări 
personale, pe jocul unor asiraliări proprii si, in sfirsit, pe o scară da 
valori care tin de subiectivitatea atrictă a elevului. Să pu uităm că 
această muncă trebue să pună în valoare şi să facă apel Ja posibilitătile 
sufletesti tinind de talentul, de înclinările, de sensibilitatea, de tipul 
specific de inteligenţă și de gradul de voință al elevilor. Ori, ce lagă- 
tură organică ar putea exista oare intre aceste toate posibilități perso- 
tionalá a cuibului? 


nale sí formula mecanic-conven 
In dispoziţia legală de a se da comunităţilor de muncă o organi- 


zare pe cuiburi vedem o mare şi ireductibilă dificultate, Pe cuiburi nu 
sar putea face decit lucrări limitate, cu teme simple, cu contururi pre- 
dominant materiale. Adică, lucrări care ar stărui doar la suprafață, 
avind înfăţişarea mai mult a unor exercitii de dexteritate, decit aceea a 
unor activităţi esențiale, cu sustineri mai adinei In puterea de simtire 
si de înţelegere a elevilor, Organizind această muncă exclusiv pe cul- 
buri, ar însemna că pu urmărim, In legătură cu ideea comunităţilor de 
muncă, decit o realizare limitată. Am putea spune, realizarea aceta 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


privim lucrurile în faţă si să le judecüm cu cea i 

3 Í mai st - 
tate. Din cele şapte cuiburi în chestiune abia dacă mei pd mape ere 
prezinte, cu adevărat, o unitate organici. De cele mai multe ori nici 
ie Hestul cuiburilor, prin forţa lucrurilor, vor fi organizate arbitrar: 
se ră catalog, după diferite împrejurări materiale, după impresii apo- 
radice ale comandantului de centurie sau după indicaţiile für& nicio 


de asemeni, anumite condițiuni paihologice ale celor in enuză. Copiii 


vedem în căutare febrilă de citi mai mul 
1 U oameni! re alții. 
In aie: vg EK. imer pcr a iur A E 
fixitkti, de cele mai multe ori neputind fi subil deu qo seamă de 
1 neputind fi stabili . 
trar, in vreme ce nevoile sufletului tineresc renal art a ii EN 


diţionăm de e] întreaga organiza 
jüizare a comunităților d Bine In- 
irs. - rămină în cadrul cuiburilor comunităţile posibile aseles Ain 
zum E E e Dar, în acelaş timp, să căutăm pentru această idee si 
b gur, ea implică şi unele spaţii mai mari, şi unele pers- 


Impresia noastră statornică este că 
^ unitatea cen ma i 

UE realizarea comunităților de muncă rămine tot clasa T poe 
satu motivul că aceasta face parte din viața tradiţională n 
am ze 5 m o tradiție oarecare, cu fond lirie sau conformist, ci o tra- 
cani nr nxind cristalizările definitive ale unei experiențe seculare, 
e potriveste eu o multimo întreagă de fapte structurale: eu rea- 
tatea evolutivă a lucrurilor, cu etapele de formare sufletească ale in- 


CRONICA INVATAMINTULUI 109 


divizilor, cu organizarea erarhicá a activităţilor omeneşti, etc. Prin na- 
tura ei, clasa este un centru de viaţă: In sinul ei se poule forma un 
public, o opinie, o spiritualitate, un ritm de acţiune, un sistem de cri- 
terii, o solidaritate. Intr'un cuvint, tot ce ar putea să definească o uni- 
tale de viaţă conştientă, Intro clasă poate inflori but peisagiul omenesc 
caracteristic unei asemenea unităţi. Putem intilni in ea, de pildă: per- 
sonalitáti reprezentative, publicul care să le aprecieze ca atare sau caro 
sii facă rezerve asupra lor, grupuri de adeziuni sufleteşti sau grupuri 
pe specializări de activitate, grupuri active şi altele inerte, grupuri cu 
tendinti traditionaliste sau grupuri cu tendinti inovatoare, ete. Cu alte 
cuvinte, putem găsi în această varietale de aspecte omeneşti tot ce ar 
putes conatitul cu succes un cadru potrivit al comunităţilor de muncă. 
Pentru cá, am văzut, rolul acestora este să creeze o atmosferá socială, 
să coboare în clasă ceva din condiţiile dinamice ale vieţii şi să formeze 
treptat-treptat conştiinţa de sine a unet colectivităţi, De aceea, în vreme 
ce cuibul nu ar putea fi decit o subdiviziune aproape materială. dim- 
potrivà, clasa ar oferi condițiuni complete, reprezentind o unitate de 
viaţă fermi, cuprinzütoare şi expresivă, 

Vom vedea, din desvoltările care urmează, că alesind clasa ca uni- 
tate de bază a comunităților de muncă. vom avea putinta să incadrám 
si toate subdiviziunile ei posibile, precum 8i să aruncăm punti înspre 
unităţi scolare mai mari, cum ar fi grupuri de clase sau cum ar fi In- 
ssi totalitatea scoalei ca atare, 

* 
LI . 


Alegind clasa ca bază de actiune în acest sens, ar urma ca desfá- 
surarea comunităților de muncă să se facă pe materii de invátümint. 
Intr^un fel sau altul, fiecare materie de invățămint ponte furniza mate- 
rial si îndrumări pentru înfăptuirea de comunităţi de muncă. Adică, 
material si îndrumări care să constitue o prelungire firească a muncii 
de învățămint, insă avind un caracter mai practic, desfásurindu-se In- 
tr'un cadru mai liber decit acela al clasei propriu zise și interesind la 
infáptuirea lor, în mod solidar, pe toţi sau pe cit mai multi membri al 


grupului şcolar. A 
lată, Intro înfățișare schematică, cum am vedea întocmirea pe 


materii a comunităților de muncă: 

Religie: organizarea de colecte, [ie In bani, fie în materiale, cu 
destinaţii precise, nu intimplătoare; opere de asistență socială ormani- 
zate si continui: întreţinerea unui copil şi îngrijirea de cele trebultoare 
instrüctel și educaţiei lui, ajutorarea lunară a unei familii sărace. con- 
tribuirea la întreţinerea unel cantine ṣi supravegherea bunei ei func- 
ționări, ete; intocmirea de coruri bisericeşti, fie pentru capela scoalei, 
fie pentru bisericile sărace de cartier; organizarea de sezütori cu tarno- 
ter religios; sedinte de interpretare a formelor de simtire şi Intelexere 
religioasă la poporul nostru rominese; viziturea metodică a muzeelor 
religioase sau a colecțiilor interesind viața religioasă, în diferitele 
muzee existente. 

Limba romină: organizarea si administrarea bihliotecel generate 
a sconlel; organizarea şi administrarea bibliotecilor de clasă; comemo- 
rarea scriitorilor sau a evenimentelor culturale de seamă interesînd is? 
toria si viaţa spirituală a neamului nostru; sezütori cu caracter artis- 
tico-literar. nu atit pentru exbitionismul beletristice obişnuit, ci pentru 
a da elevilor prilejuri de-a-si încerca fortele si de-a-si Infringe timidi- 
tAtile lor obişnuite în fata publicului: activitate de critică sau de isto- 
rie literară In cadrul societăţii de lectură a scoalei; redactarea unei ra- 
viste scolăreşti; pelerinagi! ln mormintele scriitorilor sau la diferite 10- 
curi interesind viața și opera lor; sărbătorirea „zilei cărți?" în şcoală 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sau în fiecare clasă; alcătuirea unui muzeu al limbii si 

mint, cuprinzind sub formă de panouri, de grafice şi de expoziţii pro- 
priu zise material ilustrativ sau documentar al vieții si evoluţiei noas- 
tre literare; concursuri pe clase pentru cele mai bune lucrări sau com- 
poziţii, folosindu-se pentru acesta aprecierile clasei, 

Limbile clasice, latina $i elina: sezàtori cu caracter clasic, in care 
rl se reconstitue scene din viaţa antică sau în care să se interpreteze 
scene sau chiar acte întregi din autorii vechi; concursuri pentru cea 
mai bună traducere a unui text dat; vizitarea metodică a muzeelor sau 
a colecțiilor de specialitate; şedinţe de proectiuni asupra lumii vechi, 
cu interpretări şi discutiuni; şedinţe de comentare a operelor literare 
1n care a fost înfăţişată lumea antică; ședințe speciale in care să se 
sublinieze legüturile noastre spirituale cu lumea veche, 

Limbile moderne: franceza, germana, engleza şi italiana: comemo- 
sări privind personalități sau evenimente de seamă ale acestor cul- 
turi; sezători de lectură sau de teatru cu teme privind aceste literaturi: 
şedinţe de comentare critică a unel cărţi nou apărute sau a unei cărți 
care a marcat o apariție epocală; organizarea de muzee, în genu] ace- 
peg seo V egre M si literatura rominească; şedinţa de sta- 

a legăturilor romínesti cu toate aceste culturi; diserta rma 
de gruia în limba respectivă, e e 2 

Istoria: catalogarea sistematică a pieselor de învăţămi 
riei din colecţiile scoalei; organizarea în şcoală a unui engen 
de istorie; elaborarea, cu roluri distribuite eftor mai multi elevi, a unui 
istoric al scoalei respective; elaborüri de istoricuri asemănătoare pen- 
tru oraşul respectiv si pentru diferite instituţii sau monumente ale iui 
caracteristice; şedinţe de proecliuni cu comentarii; şedinţe de desci- 
frări de manuscrise sau de texte vechi; vizitarea metodică si urmat 
de referate a muzeelor sau a colecţiilor de specialitate; excursii si pele- 
rinagii la locurile interesind istoria noastră națională; disertatii cu teme 
istorice si urmate de discutii; concursuri asupra unor teme date; con- 
cursuri pentru colecții de fotografii asupra locurilor si monumentelor 
istorice: participare la eventuale săpături arheologice, 

Geografia: excursii cu teme şi referate; ridicări topografice; adu- 
nare de piese pentru colecţii etnografice; ședințe de comunicări si de 
proectiuni cu caracter geografic; colecţii de fotografii; concursuri pen- 
tru cea mai bună lucrare asupra unel unități geografice; lucrări meo- 
grafice în plastilină; exercitii de folosirea busolei şi de orientare In na- 
tură; exercitii de citirea hărților. 

Filosofie: folosirea elevilor în lucrările laboratorului de psiholo- 
gie; elaborüri monografice asupra diferitelor unităţi sociale: o insti 
tuţie, un cartier, un sat, etc.;; sedinte de comunicări filosofice urmate 
de discutiuni; interpretări de texte în comun. 

Instrucție civică pi economie politică: elaborarea regulamentelor 
de nuto-guvernare a claselor şi executarea lor: vizitarea metodică si 
eventual practică de lucru în diferite institutiuni de interes obştesc; în- 
temeierea si administrarea unei cooperative a Scoalei. 

Stiintele naturale: organizarea de excursii metodice; colectionare , 
de elemente pentru muzeul de ştiinţe naturale al $coalel; exerciţii de 
împăiare; concursuri de fotografii; concursuri de erbare si de insec- 
tare; concursuri de descrierea ştiinţifică a unui fapt din natură; vizita- 
rou ştiinţifică a muzeelor de specialitate; catalogarea sistematică a pie- 
nate res colecţiile scoaletl. 

tiințele fizico-chimice: şedinţe de muncă în labo teme dis- 
tribuite; vizite si muncă practică în diferite Frei a: industriale; 
confectionare de instrumente simple pentru laborator: şedinţe de isto- 
ría acestor ştiinţe şi de înfăţişare a vieții marilor oameni de ştiinţă. 


Mar 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 111 


 Higiend: exercţii de apărare pasivă; pansamente şi prim-ajutor 
medical; practică uşoară in spitale sau in dispensarii; lucrări de pro- 
pagandá sanitară, 

Matematici: măsurători de terenuri; concursuri matematice; re- 
dactarea unei reviste matematice; şedinţe cu teme privind istoria ma- 
tematicilor si viaţa marilor matematicieni; şedinţe privind teme de le- 
paura a matematicilor cu celelalte ştiinţe şi cu disciplina filosofică in 
gene 

Desen şi Caligrafie: efectuarea In comun a pancartelor si a firme- 
lor de care are newoe şcoala; expoziții cu lucrările elevilor; concursuri 
cu teme date sau teme libere; inventariul amănunţit ul piselor artistice 
din colecţiile scoalei; vizitarea cu discuţii critice a principalelor expo- 
ziii; vizitarea sub forma unor şedinţe de studiu a muzeelor de artă, 
sedinte cu teme privind evoluţia artelor şi viata marilor artisti; Sedinte 
speciale destinata vieţii artistice a poporului romiuesc, 

Muzică: coruri; serbări; şedinţe cu caracter interpretativ de istorie 
si de critică muzicală; culegeri muzicale; concursuri de compoziţie sau 
de notatie muzicală; organizare de orchestre pe şcoală şi chiar po clase, 
atit cu instrumente clasice cit şi cu instrumente mai uşor de Invátat 
(muzicuţe, saxofoane, cimpoaie, etc.); organizarea unel fanfare a gcoalei, 

Educaţia fizică: ansambluri; concursuri; eross-uri; organizări de 
serbări; excursii; formaţii. 

Despre celelalte materil care au mai rămas netndicate, lucru ma- 
nual la băieţi şi gospodărie şi lucru de minä in fete, nu mai e nevoe să 
facem menţiuni speciale, pentru că prin însuşi obiectul pe care n re 

prezintă, cele mai multe din activităţile lor se realizează 1n comun, 


Pe marginea tabloului schiţat mai sus este necesar să facem 
citeva observatiunl. 

Temele pe care le-am indicat In dreptul fiecărei materii, bine tn- 

teles, nu sunt singurele care există si care nr fi aplicabile. Numărul 
acestora poate fi mult mai mare; si nu este exclus ca tocmai multe 
dintre temele neindicate aici să fie de fapt mal aplicabile si mai pasi- 
pile decit celelalte, Făcind insirarea de mai sus, nam urmărit să epui- 
zám o serie existenti, el să arátlm că principial comunitățile de muncă 
ar putea fi organizate peste tot, în cuprinaul fiecărei materii de Invà- 
támint. 
De asemeni, parcurgind lista in chestiune, ne putem da seama 
că multe dintre temele indicate în ea nu sunt noui, că întrun fel sau 
altul ele au făcut întotdeauna parte din activitatea şcolară si că au fost 
urmărite de aproape, pe toate laturile lor de manifestare, chiar atunci 
cind nimeni nu se gindea să le dea numele de „comunităţi de muncă”, 
Ele au fost practicate, pur şi simplu, pentru că rezultau din cuntextul 
firesc al activităţii şcolare, pentru că apüreau ca prelungiri sau com- 
pletări ale acesteia şi pentru că, sub aparența ei rigidă şi conserva- 
toare, scoala a avut întotdeauna nenumărate sí continui putinti de re- 
fnoire intimă. Ceea ce ar urma să se realizeze de acuma inainte, prin 
instituirea obligatorie a comunităţilor de muncă, va fi propriu zis o ðr- 
canizare a lor mai sistematică si mai susținută. Adică, o organizare de 
tipul acelora capabile să creeze o atmosferă continuă si să stabilească 
o măsură nouă în ritmul de viață al scoalei. 

Dificultăţile ce se vor ivi odată cu încercarea de reulizare inte- 
gralá a unul asemenea program sunt multe si mari. In primul rind, 
trebue să socotim dificultatea extrem de delicati a corpului didactic 
chemat să iniţieze si să conducă desfăşurarea acestor comunităţi de 


H2. VIAŢA ROMINEASCĂ 


muncă, Principini, înfăptuirea unei asemenea comunităţi de muncă 
este mai grea şi mai încercuită de condiţii decit o lecţie de clasă obis- 
nuit&. O lecţie de clasă, în adevăratul înțeles al cuvîntului, nu cere 
numai decit talent sau prospetimi spirituale din partea profesorului 
— trebue să recunoaştem că aceste calităţi sunt rare şi cá nu pot 
exista în proporția catedrelor şi orelor de cura ile care avem nevoe — 
ci ea se poate sprijini în primul rînd pe constiinciozitatea metodică a 
profesorului. In medie. orele de clasă pot fi încadrate întrun sistem 
conformist care, să zicem, chiar dacă prezintă scăderi mari sub ra- 
portul valoarei si scinteerei lui spirituale, prin practica lui onestă si 
perseverentà ajunge însă si capete echilibrul şi preţul unei atitudini 
eficiente, Asa încit, chiar în cazul nefericit cînd personalitățile cărtu- 
rüresti ale scoalei secundare ar fi rare, totuşi încă s'ar putea găsi, sau 
s'ar putea forma în sînul ei, o medie de profesori care să susțină în mod 
convenabil sarcina cotidiană a orelor de curs. Cu comunităţile de 
muncă nu este însă acelas lucru. In cadrul acestora, profesorul are de 
sustinut o sarcină nemüsurat mai fină, mai elastică, mai conditio- 
iati de complexitatea şi mobilitatea stărilor sufleteşti. De pildă: în ct- 
drul acestora, e] trebue să fie prezent, fără a-şi impune însă prezența în 
chip material si fără a stingheri cu ea ceva din spontaneitatea activi- 
tàtii colective a elevilor; trebue să continue a avea întreaga lui autori- 
tate profesoralá, fără a mai putea însă uza de mijloacele constringă- 
toare pe care i le dă în mod obisnuit catedra; trebue să aibă în perma- 
nentă răspunderea iniţiativei si a desfăşurării operaţiilor, fără însă ca 
elevii să simtă aceasta si astfel elanul lor să sufere, Nu numai atft! 
Există şi alte condițiuni, fiecare eu semnificaţia si necesitatea el, In ca- 
drul comunității de muncă, pentru a se putea imprima acesteia un ritm 
violu şi energetic, profesorul conducător trebue să fle el însusi un entu- 
inst, un om încă proaspăt sufletește şi cu putinta de-a mai trăi încă 
printre elevii lui emoția unei așteptări. Trebue să stie să se coboare 
printre elevi, fără a da faptului înfăţişarea unei apropieri de el cu ur- 
mări burlesti dar 3i fără a mai păstra întreagă obisnuita lui gravitate 
profesoralá, Trebue să aibă, oricum, o imaginaţie mai vie, mai fertilă 
si mal legată de faptele curgătoare ale vieţii, decit accea care | se cere 
obisnuit în clasă. Trebue să fie o autoritate, chiar cînd nu mai poartă 
fatis insignele ei. Trebue să ştia să dirljeze o muncă liberă, adică o 

muncă ale cărei sensuri nu s'ar mal rezema pe regulamente sau pe co- 

diticări tradiționale, ci trebue să rezulte viu, constructiv. din sinteza 

faptelor cunoscute cu acelea care curg necontenit pe albia ineditului si 

a actualități. Si ştim, cu toţii, eii dacă munca regulamentarü isi are 
statutul ei garantat, statut pe care i-l pot onora chiar şi oamenii cu po- 
sibilitáti mediocre, în schimb munca liberă cere acuităţi de spirit pe 

care numai oamenii ieşiţi din comun, cu un bun simt deosebit si cu 

oin dotati intelectualiceste le-ar putea realiza lümuritor şi cu 


In zugrăvirea acestor condițiuni speciale n'am exagerat si n'am 
idealizat lucrurile. Constatarea lor nu trebue să ne lase deloc indife- 
renti. Adevărul — adevărul de fapt, omenesc, social, psihologie, ade- 
vărul ca să zicem aşa aproape ireductibi] — este. că profesorii care să 
poată întruni în mod real aceste condițiuni sunt puţini. Sunt puţini, 
prin forța lucrurilor: prin forta uhor necesităţi care nu stau in putinţa 
nimănui de a le îndrepta dintr'odati. Cariera profesorali, in special cea 
n învățămintul secundar, uzează repede. In medie, inspre această ca- 
rioră se îndreantă cei mai entuziaşti, cei mal visători, cei mai pătrunşi 
de noblețea sensurilor umanitare, Insă, condițiile de toate ordinile ale 
acestel cariere—sociale, psihologice, intelectuale, materiale—sunt 
si obositoare. Doar foarte puţini ajung să-și termine cariera cu entuzias- 
mul- bine înțeles corectat de anii care au curs şi de experiența adu- 
nată — cu care au început, Nu trebue să invinoviitim pe nimeni. Asa 
sunt lucrurile, nu numai aici dar peste tot, pentru că pe semne asa 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 113 


este dat în soarta si în condiţiile de fiintare intimă ale acestei cariere. 
Profesoratul are, in mod fatal, soarta faptelor de mijloc. Adică, a fapte- 
lor sortite să rămină de multe ori anonime, să poarte pe umerii lor răs- 
punderi dintre cele mai grele, să nu primească decit rar recunoasterile 
ce i se cuvin dar în schimb să nu fie crutate chiar de rechizitoriile pe 
care nu le-ar merita si, in general, să se afle la răscrucea condițiilor 
care creează adeseori iremediabil şi prematur rutina. Dar să precizăm! 
Chiar cind sa ivit această rutină, profesorul nu încetează de a fi un 
slujitor social cinstit şi folositor, Este drept, incepind dela această dată, 
el pierde oarecum contacti eu realităţile în miscare ale vieții din jurul 
lui, răminind un ins prezent sufletește numai în cadrul clasei lui, pe 
catedrá, cu ajutorul simetriilor de program şi cu practica pedagogică 
n ritualului lor uniform, 

Oricită bunăvoință vor avea, fată de inovaţia în chestiune, multi 
dintre aceşti profesori nu vor putea da comunităţilor de muncă con- 
ținutul şi ritmul lor adevărat. Le va fi greu, aproape imposibil sufle- 
leste, să se incadreze în problematica şi în ritmul acestora. S'au format 
in alt spirit. Anii de catedră pe care i-au parcurs pină acum i-au prins 
intr'o matcă sufletească în prezent prea statornicită, aşa incit, de-acum 
înainte, orice încercare a lor de a-şi schimba această mentalitate n'ar 
mái putea fi urmată decit de rezultate mediocre sau artificiale, De 
nceen, paralel cu instituirea obligatorie a comunităţilor de muncă vor 
trebui instituite şi o serie de modificări corespunzătoare, privind opera 
de formare spirituală si pedagogică a viitorilor profesori. Comunită- 
tile de muncă reprezintă, de fapt, nu numai o inovaţie enu o transfor- 
mare parţială de programe, ci si o nouă orientare spirituală, impri- 
-— intregului proces psihologie si social al invátümintului nostru 
public. ( 

O altă dificultate, aproape tot nutit de 1nsemnatá a problemei 
uoasire, priveşte tehnica de organizare materială a comunităţilor de 
muncă. Am văzut, în cuprinsul tabloului de mai sus, că aceste comu- 
nități de muncă sunt multe si variate. Unele dintre ele sunt lucrări 
care pot fi făcute intr'o oră; altele, dimpotrivă, cer luni intregi. Unele 
cer muncă numal la scoală, în cadrul unităţii scolare propriu zise; 
altele cer muncă acasă, si adeseori o muncă personală de cercetări si 
de atmosferizüri spirituale, care mar putea fi încadrată cu totul în 
condițiuni impuse, prea dirijate. Posibilităţile de Infáptuire ale noes- 
tor comunităţi nu sunt peste tot aceleaşi. Exiată scoli — poate că acesta 
este cazul celor mai multe — cărora le lipsesc o seamă întreagă de uti- 
Jiri materiale: săli de proectie, colecţii, laboratorii, săli de educaţie 
fizică 3i da muzică, ete. Multe scoli funcţionează In localităţi inexpre- 
sive. fără un muzeu, fără un monument istoric, fără o fabrică, in sfirsit, 
fără nimic care să legitimeze un interes $i o activitate a elevilor si in 
afară de zidurile propriu zise ale scoalel, De asemeni, nu trebue să ul- 
tăm că personalul didactic al multor scoli este încadrat en profesori 
suplinitori, acei functionari necăjiţi, care sunt schimbaţi dela an la an 
si care trebue să peregrineze astfel din oras in oras si din scoală în 
scoală. Prin forța lucrurilor, mulli din aceștia nu parvin să cunoască 
localitatea unde funcţionează, să-i prindă caracterele si semnificațiile 
ei, tot asa cum nu parvin să se lege sufleteste de scoală si de vreuna din 
generaţiile de elevi care le trec prin mină. In mod fatal, ideea comunită- 
tilor de muncă, idee care presupune apropieri de viață socială si chiar 
de viața etnică înconjurătoare, nu va putea să aibă, în multi dintre 
acesti profesori sunlinitori ambulanți, slujitori al ei îndeajuns de avi- 
zati si de statorniei. Tot asa, ne gindim la capitolul excuralilor. Acesta 
ocupă, în tabloul comunităţilor de muncă, unul din locurile cele mai 
importante, Din nefericire, excursiile împlică cheltuieli si de aceea ele 
alcătuese un lux pe care imensa majoritate a scoalelor şi a copiilor 
nostri nu şi-l pot îngădul, 

8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se mai pot ivi dificultăţi de organizare ca acestea: cum se vor 
programa comunitățile de muncă? care trebue să fie numărul lor? la 
care materii ar fi obligatorii $i la care nu? care ar fi limita de obligatie 
a profesorului în această materie? cum se va face serierea lor, asa incit 
să nu se ingrămădească prea multe odată, să nu impiedece cealaltă 
activitate a şconlei sau a claselor şi în acelaşi timp să dea putinţă tu- 
turor profesorilor scoalel să colaboreze? ete, etc... 

Dificultățile de felul acestora ne sperie mai puţin, Principial, ac- 
Uivitatea comunităţilor de muncă trebue să fie în cadrul şcoalei o acti- 
vitate liberă, sau în orice caz mai liberi deeft activitatea cu program 
fix de clasă. Tocmai în aceasta constă oarecum inovaţia şi mai ales 
necesitatea pedagogică a acestei măsuri, Dificultățile despre care 
este vorba sunt inerente oricărei activităţi libere. Par mari, văzute de 
deasupra, la distanţă, Pe măsură însă ce ne vom apropia de ele, bine în- 
teles cu gindul de a stărui asupra lor şi de a le rezolva, vom vedea că 
sunt totuşi posibile, că se pot reduce la forme aplicabile. 

Vedem soluția lor în chipul următor. Faptul dela care trebue să 
plecăm este acesta: comunităţile de muncă nu vor putea fi programata 
după orar ca materiile de studiu, cl după posibilitățile de lucru ale fie- 
cărel clase în parte, Organizatorul şi conducătorul lor permanent va 
trebui să fie dirigintele clasei, Acesta va lua înțelegere cu fiecare din 
profesorii clasei pe care o conduce, va stabili împreună eu el temele de 
executat, va fixa si va alege timpul necesar pentru executarea fiecărei 
teme stabilite şi, de comun acord cu ceilalți. va îngriji ca activităţile 
respective să nu se înghesuiască, să nu prezinte discontinuități dăună- 
toare sau să nu se întilneaacă mai multe deodată. Cu alte cuvinte, di- 
rigintele ar urma să fie pe de-a ntregul respunzător, si de fixarea pro- 
gramului de comunităţi de muncă la clasa lui şi de desfăşurarea lui 
ordonată. Dealtminteri, noua lege a îmvățămintului secundar vine cu 
totul în sprijinul acestei părerei, prin faptul că ea lărgeşte autoritatea 
si prerogativele dirigintelui, fixindu-l totodată şi o indemnizație în 
plus, echivalentă cu o treime din salariul lui de profesor. 

Se pot stabili, aproximativ, şi unele principii. De pildă: în fiecare 
clasă să se organizeze comunităţi de muncă, în cadrul tuturor mate- 
riilor de studiu respective; să fie obligati absolut tot! profesorii să par- 
ticipe la realizarea acestor comunităţi de muncă; numărul comunită» 
tilor de muncă la fiecare materie să fie în raport cu munca şi durata ~ 
pe care o implică fiecare în parte, 

In sfirsit, o ultimă chestiune pe care mai socotim necesar s'o 
menţionăm, este cea privitoare Ja ziua cînd vor trebui aplicate in scoală 
comunitățile de muncă. Legen rezolvă faptul, intrucit prevede că ele vor 
trebui înfăptuite în cadrul str&jeresc, Această dispoziţiune a legii ne 
paro desăvirşit justă. Prin aplicarea organizată a comunităţilor de 
muncă, nga încit acestea să reprezinte o continuare firească a operei 
de învățământ şi să fle înfăptuilă de către profesori, fiecare în dome- 
niul de activitate pentru care s'a pregătit si în care este apt, ziua des- 
tinati educaţiei strijeresti va căpăta un conţinut ferm, va esi din lan- 
tul vicios aJ diferitelor încercări sovăelnice de pină acum şi va căpăta 
X caracter perfect adecvat doctrinei ei de militantism național si £o- 


Mai mult decit o zi pe sănțămină, de sigur, ar fl exagerat să se 
acorde comunităților de muncă, Pe cit posibil, este necesar să se păs- 
treze neatins statutul actual al muncii de clasă. Pentru că orieite ino- 
vatii s'ar introduce în scoală, și oricare ar fi condiţiile de viaţă ale unei 
epoci sau alta, baza de învățămînt rămîne tot aceea care se realizează 
in clasă, în ritmul ei în aparenţă rigid şi conformist, dar în fond ordo- 
nat, perseverent şi creator. Cele mai mari însuşiri ale indivizilor si ale 
colectivităţilor, acelea care le deschid acestora drumul înspre maturi- 


CRONICA ÎNVĂŢĂMINTULUI 115 


tatea si echilibrul intim al personalităţilor cu adevărat creatoare, nu 
sunt însușirile de imaginaţie şi nici acelea de initiative spontane sau in- 
ürüsnete, ci insusirile de voinţă atentă, de perseverență metodică si de 
respect tăcut al formelor $i valorilor clasice. Toate acestea güsese un 
climat potrivit in atmosfera vieţii de clasă, Munca de clasă, întradevăr, 
are inconveniente numeroase, inconveniento mai ales pentru timpurile 
noastre, In care cugetele parcă împrumută şi ele ceva din instabilitatea 
formelor de viaţă contemporane, dar tot pe atita are şi măreţii ireducti 
bile, unice, Pe de o parte, recunoastem, munca de clasi este uniformă, 
are uneori culoarea cerului plumburiu. constringe unele inițiative şi as- 
piraţii la libertate, pare incorcuită de greutátl care brüzdeazü chiar în 
sufletele nevinovate ale copiilor urmele unor contrariotăţi premature, 
dar pe de altă parte, trebue să admitem că monotonia muncii de clasă 
are marea demnitate à exegezei, a usteptürii perseverente, a intelep- 
«unii care construeste lucrurile prin integrüri treptate, n asprimilor 
vare fac valoarea metodei si a sensului cürturüresc, Ne-am îngădui o 
comparaţie. Munca de clasă seamănă cu picătura încărcată cu calcar 
«disolvat, neînsemnată ca aparenţă si care ge prelinge aproape anonim 
pe după vreo crăpătură de peşteră, dar care pentru că se prelinge asifel, 
secundă de secundă, aceasta zeci de ani sau secole In sir, ajunge să în- 
ioecmeascá uriaşe si impresionate stalactite si stalagmite, Este drept că 
munca de clasă are nevoie de completări lăturalnice, de fapte de cadru 
care schimbindu-se să facă legătura dintre ea şi formele de viaţă In curg 
ele societății, Insă, în orice caz, ideea acestei munci nu ar putea fi dis- 
locată din poziţia ei de univeraală eminenţă spirituală si etică, fără à 
En EM in însăşi categoria invátümintului cárturüresc si a rostului 
ui ume. 


lată, in mod rezumativ, ceea ce am socotit necesar să punem în 
discutiune, 1n legătură cu instituirea obligatorie a comunităţilor de 
muncă în şeoala secundară. 

In general, şcoala rominească primeşte această inovatie cu inte- 
res, cu simpatie și cu încredere. Profesorimea secundară stie că insti- 
tuirea comunităţilor de muncă va însemna pentru er un plus de obli- 
galii si de răspunderi. Este insă un plus de muncă pe care nu se gin- 
deste să-l precupeteascá, ci dimpotrivă să-l renlizeze cu generozitate. 
De multe ori, ea însăşi a cerut acest plus de muncă, fie în mod direct 
atunci cind ea a caracterizat cea dintiiu o seamă de tendinti prea indi- 
vidualiste ale scoalei de astăzi, fie în mod indirect, orideciteori a for- 
mulat rezerve faţă de mulţimea unor experiențe pedagogice streine pe 
aiocuri de spiritul clasic al Invátümintului. 

Poate că este cazul să amintim, si cu această ocazia, de o anumită 
gresalü În care opinia noastră publică a stáruit de repetate ori, In ce 
priveşte atitudinile ei faţă de scoală şi de corpul didactic în general. 
Anume: a pus pe seama profesorimii o atitudine de indiferență si chiar 
de ostilitate faţă de orice nevoe de premenire a invăţămintului, fie în 
sistemele, fie în metodele lui. In realitate, fată de Toate aceste nevoi, 
profesorimea n'a fost nici indiferentă şi, cu atit mai mult, nici ostilă, 
Ubiecţiunile pe care le-a ridicat în diferite Imprejurári au făcut parte 
din conştiinţa ei profesională, din modul elementar cum a Intels să-şi 
facă datoria, De fapt, prin aceste obiec(ii ea a inteles să apere patri- 
moniul tradiţional al scoalei, să imprime fiecărei experienţe încercate 
o conştiinţă critică, să intelectualizeze orice proces în legătură cu 
scoala şi, în general, s'o ferească de pericolul conformist de-a admite 
dintr'odată toate preconizările actualităţii. 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De aceea, pornind la realizarea nouei reforme a comunităţilor de 
muncă, este necesar să tragem unele invátiminte din experiențele ne- 
gative ale trecutului. Să evităm orice fel de scontüri sonore, orice fel de 
consacrüri prin anticipație, orice fel de comentarii ditirambice. Refor 
mele organice sunt acelea care se Infáptuesc în tăcere, nu prin belşug 
de semne exterioare sau prin luxurii programatice, ci prin colaborarea 
perseverentà a faptelor de adincime, capabile să se susțină în primul 
rind prin ele Insile, prin adevărul lor imanent, 

Deasemeni, să nu ne inchipuim că această reformă se va putea 
împlini dintrodat&, întrun semestru şcolar sau chiar intrun an întreg. 
Grübind lucrurile astfel, peste ritmul lor necesar, s'ar putea să le im- 
pin în mod fatal către un sistem de Improvizári artificiale şi peri- 

ase, 

In general, trebue să ştim că vom avea, Intr'un viitor oarecare, cu 
atit mai mare dreptul de-a ne revendica o parte din meritele acestei 
reuşite, cu cit vom fi procedat mai demn, mai responsabil, mai sobru, 
întrun cuvint, mai in nota faptelor durabile de cultură si nu în nota 
iastului trecător al faptelor decorative, 


ION ZAMFIRESCU 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 
MICROSCOPUL ELECTRONIC 


Se pot da multe exemple de felul cum ştiinţa si tennica se fn- 
fuenteazü reciproc, dar nu cred să fie vreunul mai instructiv decit 
exemplul microscopului, În adevăr, progresele tehnice în construirea 
unor aparate din ce în ce mai perfecţionate nu ar fi fost posibile fără 
cercetări teoretice, privitoare la optica sistemelor centrale; dar de po 
urma acestor progrese tehnice stiinta a tras folos la rindul ei, căci a 
putut să cuprindă In domeniul ei obiecte şi flinte din ce în ce mal 
mici. Ca să ne dăm seama ce a însemnat această creştere a „spatiului 
vital" pentru ştiinţă e deajuns să observăm că aproape Întreaga bio- 
aie și medicină modernă sunt o consecinţă a perfecţionării micros- 
copului, 

Totuşi, microscopul asa cum îl cunoaştem astăzi nu multumeste 
încă pe cercetători. Fizico-chimistul care se ocupă cu soluţiunile coloi- 
dale sau biologistul care studiază virusurile filtrante sau bacterio- 
fagli, cer aparate mai puternice şi mai luminoase, căci obiectele de 
care se ocupă ei nu pot fi văzute, nici cu cele mai bune microscopuri 
construite pină acum, Dar opticianul stie că în curind nu va mai pu- 
tea satisface aceste cereri, căci însăşi natura luminii impune o limită 
progresului microscopului, 

lată in ce constă această limilatie: ca să vedem cum funcționează 
un microscop, construim razele care pleacă dintrun punct al obiec- 
tului, urmărim refracţiile pe care le suferă la trecerea prin lentilele 
aparatului şi apoi vedem unde se intilnsc din nou la ieşirea din apa- 
rat. Acest punct de intersecţie se numeşte imaginea obiectului, si 
rostul aparatului este tocmai de a produce imaginea, adică de a con- 
centra din nou întrun acelaşi punct toate razele ieşite dintr'un punet 
al obiectului. Să nu se creadă că focalizarea, cum se numeşte în ter- 
men! tehnici această proprietate a microscopului, e uşor de realizat, 
Numai fascicolele luminoase compuse din raze care fac un unghi mic, 
cu axa aparatului sunt concentrate din nou Intr'un singur punet de 
către cele mai simple sisteme optice, şi chiar atunci lucrul se întimplă 
numai dacă fascicolul e monocromatic, Razele de lumină de altă cu- 
loare sau cele mai puternic înclinate faţă de axa aparatului nu mai 
trec in general prin punctul de intersecție al primului fascicol. Toate 
progresele tehnice realizate în construcția microscopului constau toc- 
mai în înlăturarea acestor ,aberatii" geometrice şi cromatice. Dar mai 
există o aberaţie care nu poate fi îndepărtată In nici un fel, Ea se 
datoreşte faptului că lumina este în realitate o propagare de unde si 
că razele luminoase cu care lucrează optica geometrică nu reprezintă 
decit o aproximaţie, Dacă ţinem seamă de proprietăţile ondulatorii 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ale luminii, atunci chiar cel mai perfect aparat optic nu poate realiza 
0 imagine punctuală a unui obiect luminos; datorită fenomenelor de 
difracție imaginea constă totdeauna dintro pată centrală inconjurată 
de inele luminoase despărțite prin inele intunecoase, Douñ puncte ale 
obiectului nu apar distincte decit dacă petele corespunzătoare ale 
imaginii sunt distincte, si nu e de nici un folos să crestem puterea 
de mărire a microscopului, căci în acelaşi timp cresc şi dimensiunile 
petelor, Se întimplă ajci un lucru asemănător cu cel care se întimplă 
la mărirea fotografiilor: dacă am fotografiat dela o oarecare distantă 
cu un obiectiv mai grosolan un copac, degeaba am încerca să mărim 
fotografia cn să putem număra frunzele, căci la orice mărire coroana 
copacului tot ca o pată va apare, Un calcul mai amănunţit arată că 
puterea de rezoluție, adică distanța cea mai mică la care se pot afia 
două puncte ale obiectului, astfel încit imaginile lor să apară distincte, 
este, chiar la microscopul ideal, de ordinul de mărime n! lungimii de 
undă a luminii care produce inea. Dacă ţinem seamă acum de 
faptul că radiaţiile luminoase vizibile au lungimi de undă cuprinse 
aproximativ între $10-^ cm. pentru roşu si 4107 pentru violet, consta- 
tăm că limita dincolo de care microscopul actual nu poate trece, este 
această lungime de 410-* cm. 

Am spus însă că această limită e prea restrinsá pentru a satis- 
face nevoile cercetătorilor, si incă de mult s'au căutat metode care să 
permită studiul unor obiecte de dimensiuni mai mici decit lungimea 
de undă a luminii violete, O soluţie a fost dată prin ultramicroscopie, 
dar această soluţie este numai parțială, căci la ultramicroscop se poate 
constata prezența unei particule de dimensiuni mai mici decit lungi- 
mea de undă. dar nu se poate spune nimic cu privire la structura unei 
astiel de particule. In adevăr, intreaga particulă apare in imagine ca 
o singură pată de difracție în care nu se poate distinge altă structură 
decit aceea a Inelelor de difracție. 

Singura metodă posibilă pentru studiul structurii obiectelor este 
de a le forma imaginea cu ajutorul unei radiații de lungime de undă 
mai mică decit dimensiunile obiectului. Iată motivul pentru care a 
Inceput să se răspindească din ce în ce mai mult micr ul cu lu- 
mină ultravioletă, Faptul că razele ultraviolete nu sunt vizibile nu e 
prea supărător, căci putem, fie să le facem indirect vizibile, formînd 
imaginea pe un ecran fluorescent care absoarbe radiaţia ultravioletă, 
emitind apoi o radiaţie de lungime de undă mai mare, vizibilă, fie 
folosind placa fotografică pentru prinderea imaginii. Progresul reali- 
zat astfel e destul de simţitor, dar totuşi nici pe această cale nu se 
poate merge prea departe, căci si această metodă ajunge curind la 
limitatii de natură principială, peste care nu se ponte trece, Dacă am 
dori să folosim in microscop radiații de lungimi de undă din ce în ce 
mai mici, udică să trecem dela ultraviolet la razele X si apoi la ra- 
zele Y, ne ciocnim curînd de faptul că nu mai există nici un material 
din care să putem construi lentile care să focalizeze aceste raze, Razele 
de lungimi de undă foarie mici, nu mai sunt refraciate: în loc să că- 
pătăm o imagine a obiectului, căpătim cel mult o imagine de difrac- 
ție a atomilor materialului prin care trec. 

Situaţia s'a schimbat complet acum cițiva ani, cînd a început să 
he luată în serios ideea de a renunța la razele luminoase pentru for- 
marea imaginii obiectelor şi a le înlocui cu raze electronice, Intre cale 
două feluri de raze există, cel puţin din: punct de vedere geometric, 
asemănări foarte mari. Faptul că tracctoria unul electron neinfluentat 
de nici o forță, este o linie dreaptă, exact ca si o rază de lumină, e o 
consecință directă a principiului inertieL Dacă din contră supu- 
nem un electron unui cimp de forte electrice sau magnetice, 
traectoria € încovoiată şi putem obtine fenomene asemănătoare cu re- 
fractia luminii. Asemănarea este si mal mare dacă luăm drept termen 
de comparaţie nu refractia po suprafața de separare a două medii 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 119 


omogene, cu indice de refractie diferit, ci de exemplu refracția unei 
raza solare în atmosferă. Alci indicele variaxü continuu, lar raza lu- 
minoasă mī e o linie frintă, ci o curbă, cit se poate de asemănătoare 
cu traectoria unui electron. Legile după care se face Incovoerea au In 
amindouă cazurile o formulare matematică aproape identică: în cazul 
luminii raza huminoasá realizează minimul drumului optie (princi- 
piul lui Fermat), in cazul electronic, traectoria realizează minimul 
acţiunii (principiul minimei acţiuni). In cazul cînd electronul e supus 
unui cîmp electrostatic, analogia merge atit de departe încit se poate 
vorbi de indicele de refracție al cimpului, care e proporțional în fie 
care punct cu luteala pe care o are în acel punet un electron de ener- 
gie dată. Mai rüminea să se constate că se pot realiza cimpuri care 
ză albă proprietăţi de focalizare asemănătoare cu ale lentilelor, adică 
astfel incit să reunească din nou întrun singur punet toata traecto- 
riile electronice pornite dintr'un alt punct Oricine cunoaşte mecanica 
electronilor poate vedea usor cum chiar un simplu cimp magnetic 
emogen are asemenea proprietăţi, cel puţin pentru iraectoriile nu prea 
înclinate pe direcţia cîmpului. Odată aceste constatări ficute, cerce- 
tările privitoare la focalizarea razelor electronice nu începul să se 
imulteascá si sa ajuns la constituirea unet adevărate optici electro- 
nice, care, folosind toată experienţa adunată de optica propriu zisă, à 
tăcut progrese extrem de iuți. Sa ajuns foarte repede la construirea 
unor adevărate lentile electrice si magnetica, care întrec lentilele op- 
tice, deoarece sa pot realiza uşor distante focale foarte mici, de ordinul 
cîtorva milimetri. Dar toată lumea, sau cel puţin cei care poartă oche- 
lari, stie că puterea unei laptile e cu atit mai mare cu cit distanța 
focală e mai mică: numărul de dioptril nu e altceva decit inversul 
distantei focale. 

Intrebarea care se pune acum este dacă nu avem si aici limitaţii 
asemănătoare cu cele din optica propriu zisă. In adevăr, în confor- 
mitate cu mecanica ondulatorie trebue să admitem că si electronii 
dau naştere In fenomene de difracție şi prin urmare imaginea unui 
pungi este tot o mică pată. Dacă ținem seamă de următoarea relaţie, 
care leagă lungimea de undă å n electronilor de potenţialul accelera- 
tor V exprimat în volti. 


putem conslata uşor că unui potential de aproximativ 50,000 volti, fl 
corespund electroni cu o name de undă de ordinul citorva sutimi 
te Angstróm (1 Angstróm = 10" cm), adică de 100000 de ori mai miei 
decit lungimile de undă ale luminii vizibile. Tar cum astfel de poten- 
tiale pot fi realizate azi foarte usor, iată deci puterea de separare a 
microscopului întrecută de 100,000 ari, 

Coalultă piedică a microscopului luminos nu există, deoarece nu 
tealizăm focalizarea prin trecerea electronilor printr'un mediu mate- 
rial; din contră, în optica electronică se cere să lucrăm într'un vid cit 
mai bun, 

Sa nu su creadă însă, odată aceste constatări făcute, că realizarea 
microscopului electronic a fost o jucărie. Tot felul de greutăţi tehnice 
au fost întimpinate; cele mai de seamă sunt poata acelea care privest 
menţinerea absolut constantă a potenţialului accelerator si à ctmpu- 
rilor magnetice si electrice din lentile. Dacă aceste mărimi nu sunt 
perfect constante, aceasta atrage după sine o variaţie a distanței focale 
şi deci nu ar ti cu putință o punere la punct desiivirşită a imazinei. 
Totuşi aceste greutăţi au fost învinse şi astăzi există un număr de mi- 
croscopuri electronice în funcţiune, Si la aceste aparate, ca şi la micros- 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


tronii să-l poată traversa, Aceasta constitue o greutate tehnici destul 
de mare în folosirea microscopului electronic; deasemenea trebuesc 
luate precauţiuni speciale pentru ca obiectu] să nu fie distrus de cu- 
rentul electronic. Totuşi fotografiile publicate pin& acum arată pro- 
aratul enorm pe care il reprezintă microscopul electronic, față de 

intasul său: sau obținut imagini asa de mari ale unor bacterii, 
aşa că acum li se poate studia si structura lor internă; deasemenea 
sau obținut imagini a unor virusuri, ceeace deschide cercetării bio- 
ay romă şi medicale, un cimp de cercetări extrem de important; ba chiar 
pu sme ca record ohfinerea ,portretului" unor macromolecule 
arisane u A REI Mn aa win proorocim că de pe 

crost ctronie ştiinţa va trage tot atitea foloase, 
4 iras de pe urma microsropului optic. A i a: 
SERBAN TITEICA 


CRONICA PLASTICĂ 


Luna Aprilie, ca în toti anii, a fost cea in care “au tinut expo 
zitiille mari, colective, din capitala noastră; Salonul sí Tinerimea Ar- 
tisticit. Tot acum a avut loc şi manifestarea anuală a Grupului Nostru, 
cc reuneşte clteva dintre numele mai cunoscute de pictori si de 
sculptori din generatia mijlocie. 

Salonul avea un local a] süu, e adevürat, destul de impropriu. 
El fusese construit de artişti, după fel de fel de demersuri şi cu 
multe greutăţi. Acest local ráminea gol o mare parte a anului. Pro- 
fitind de această împrejurare una sau alta dintre organizaţiile tine- 
resti au cerut să le fie împrumutat, ceea ce Ministerul Artelor a admis, 
Dar cum felul în care el fusese conceput pentru expoziţiile de arti nu 
convenea celorlalte expoziţii, s'a procedat la anume transformări. ȘI, 
din transformare, în transformare. așa cum este acum, el se prezintă 

i mai nepotrivit pentru nevoile Salonului, de cum fusese în trecut, 
Spaţiul de care dispuneau artiştii, măsurat cu sgircenie, a devenit și 
mai îngust. Oamenii sau plins, s'a vorbit în Parlament. Stefan Po- 
pescu, senatorul pictorilor, a arätat situaţia tristă pe care o are arta 
la noi, Ministrul actual s'a alarmat si, în sfirsit, o mișcare sa produs 
în lumea noastră artistică. Toti şi-au dat seama, ch ceva trebue intre- 
prins. Cu bună voinţă. mai pies că terenul pentru construit nu lipsea 
(cel pe care regretatul Simu îl lăsase Statului), sa güsit şi soluţia, pe 
care profesorul Nistor a anunfat-o, în discursul de deschidere nl Sa- 
lonului. Dacă împrejurările nu se vor înrâăutăţi, vom avea, peste un 
an, doi, localul de expoziţie, occidental, pe care toţi îl dorim, iar tre- 
cerea pe la Minister a istoricului bucovinean, va însemna Inceputul 
unei ere noi în evoluţia artelor rominesti. 

Dar, aceasta este viitorul: Zukunftemusik. Să vorbim putin de 
prezent. Salonul de anul acesta este unul din cele mai bune din ulti- 
mili ani. El cuprinde operile a cel putin două sute de pictori si de 
sculptori, cam două de fiecare, asa încît n ajuns să numere trei sute 
şaptezeci şi trei de bucăţi. Valoarea lor este inegală, de sigur, şi lucră- 
rile mediocre n'au dispărut cu totul, Dacă localul ar fi mal spatios, 
gi dacă, în loc de maximum două pinze sau două statui de fiecare 
expozant, ar fi fost îngăduit celor buni să aducă mai multe, cele mai 
slabe ar fi trecut mai neobservate. Totuşi, lucrările cu totul infe- 
rioare au dispărut de vre-o doi ani, iar nivelul Salonului s'a ridicat, 
în aceeaşi măsură. lar dacă tinem seama $i de faptul că, după o ab- 
sentá de mai multi ani, membrii Asociaţiei Arta, adică cei mai renu- 
miti dintre pictorii nostri mai in virstá, împreună cu Hunescu, au 
ținut să trimită măcar cite o lucrare, din spirit de solidaritate cu cei 
mai tineri si ca o politetá la adresa Salonului, vom înțelege dece anul 
acesta avem mai multe motive să fim satisfăcuţi, decât In trecut, 


122 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


La loc de onoare au fost expuse citeva din lucrările acelora din- 
tre pictorii, care au plecat dintre noi în cursul anului trecut: N. To- 
mitza, Theodorescu Sion, P, Iorgulescu Yor si Const. Pantelimon, 

Despre moartea primilor trei au vorbit ziarele şi revistele; cel 
din urmă, un debutant, a dispărut asa cum trăise, discret si nestiut 
de nimeni. Moartea lui Tonitza a lăsat un mare gol în pictura noastră, 
mai ales că el era departe de a-şi fi spus ultimul cuvint, ca $i Iorgu- 
lescu, de altminteri. Sion, mai norocos in privința aceasta, a fost 
surprins în plină activitate, Producţia sa din ultimii ani nu era infe- 
rioar& celei din anii precedenţi. Tonitza, bolnav de multă, de foarta 
multă vreme, încetase de a fi ceea ce fusese. Deosebirea dintre opera lui 
mai de demult şi cea din ultimul timp se poate distinge chiar din lu- 
crările cu care este reprezentat la Salon. Pantelimon, un vizionar, 
munci! de gindul de a da ceva nou şi ne mai intilnit lu noi, a expus de 
citeva ori nişte pinze mari, tumultoase, obscure, în care imaginele ne- 
sigure pluteau într'o ceaţă violent colorati. Pentru el, poate pentru un 
prieten sau doi, el îşi lăsa să-i cadă masca si picta vederi de oraşe şi 
peizagii, cum sunt cele dela Salonul de anul acesta, proaspete, cu 0 mă- 
estrie impresionantă pentru un artist așa de linăr, denotind o intele- 
gere, o maturitate, o personalitate, cum rare ori se întilnese, la Ince- 
putul unei cariere, cuprinzind în germene cele mal excepţionale daruri, 
Acesta este adevăratul sáu debut, trist, dureros de trist debut. Nu mă 
afiesc să spun că moartea lui Înseamnă pentru arta noastră o pierdere 
poate tot atit de mare ca cea a lui Tonitza si a lui Sion. Este idea cu 
care as vrea să râmină ori care cititor al acestei cronici, 

Ar fi inutil cred să reiau cele spuse în cronica mea din Universul 
ai să vorbesc in sir de pletorii care s'au distina la Salon. In momentul 
în care va apare revista, expoziţia va fi închisă, iar părerile mele nu se 
vor putea judeca decit cu amintirea. Citeva lucrări ale celor mai tineri, 
adică tocmai ale celor supuşi evoluţiei, trebuesc reținute, Angheluţă, si 
Peisagiul său de iarnă, in lumina indecisă a unei zile intuneconse, cind 
cerul este greu, aerul umed, sí ceva parcă ne apasă sufletul; Arnold, si 
Natura moart cu peştele, compoziţie serloasü şi de mari proporții, în 
care erau atitea detalii savuros pictate; Elena Birman Bera, cu inte- 
riorul cald, într'o gamă în care brunul și roșul creat un ecleraj de foc 
pe jumătate stins; Ciupe, cu Pălăria galbená, operă delicată si com- 
tietä, lucrare ce va conta în cariera autorului ei, în care anume pro- 
ccdee Impresioniste de lumină au fost reluate întrun spirit din vremea 
noastră; Lena Constante, cu Natura moartă, indrăzneaţă si decorativă 
ca un desen de Bakst; Gamburd, şi Ţăranii, operă serioasă $i conş- 
tientă, în care se simte o idee si posibilităţi suficiente spre a o realiza; 
Lucian Grigorescu, şi vederile sale din Balcic. aşa de deosebite de ceea 
ce întîlnim de obiceiu, pornind dela acelaş motiv, delicate de culoare şi 
rafinate, comparabile numat cu cele produse de Dărăscu, inspirate din 
aceiaşi localitate; Sorin Ionescu, timid si gings, cu natura sa femi- 
nină; Iordache şi Pădurea sa viguroasă şi nuanțată, ca un studiu de 
Andreescu; poate încă Labin sí Maxy, cludata Bunavestire a d-nei Fi- 
ltoneseu, totuşi atit de personală, desi amintind de spiritul Barocului; 
Vinătoru şi Natura moartă, suculentă şi decorativă; Velisaratu și Pei- 
sagiul bucureştean, o viziune luminoasă, original compusă. 

Sculpturile, mai numeroase ca de obiceiu, sint destul de inegale, 
Multe nume noi, multe portrete, multe studii de nud, Portretul, pentru 
care orice sculptor ge crede în de ajuns de dotat, aste unul din genurile 
cele mai dificile. Nu é de mirare că se intilnesc aşa de puţine bune în 
expoziţiile dela noi. Un artist îmi povestea odată ceca ce auzise dela 
un alt artist, căruia i se spusese că Despiau supune modelele sale la 
purgatoriul a cite saizeci, şaptezeci, si chiar o sută de şedinţe de clie 
două, trei ore fiecare, mai înainte de a declara sfirsit un bust. Compa- 
triotul nostru, cu o expresie de milă pentru neputinfa francezului, se 
oferea să ajungă la acelaş rezultat în citeva ceasuri, De ce să ne mai 
mirăm atunci că Despiau izbuteşte să ne minuneze prin calitatea, por- 


=; CRONICA PLASTICĂ 123 


tretelor sale, în vreme ce la noi, mul toti autorii de busturi 3i capete rä- 
min aşa de la suprafață. Totuşi, Jiga, Miliţa Pătraşcu, Themeli, chiar 
Cülinescu şi Celine Emilian, Vasiliu Falti, Rubletzky, fără să mai vor- 
hesc de Medrea, autorul monumentului lui Coşbuc, unii insistind asu- 
pra detaliilor individuale, alţii atilizind st accentuind anume amănunte 
intr'o direcţie determinată, au prezentat portrete foarte onorabile, 

Nudul, cea de n doua temă mal des tratată sufere de aceiaşi lipsă 

de studiu si de pătrundere, de aceiast tendinţă a confunda ceea ce fran- 
cezul numeşte „joli“, cu ceea ce este cu adevărat echilibrat, armonios, 
simţit, Un loc aparte îl ocupă Nudul iscălit de Jalea, artistul care stie 
gi care poate. Impresionante incă prin vigoarea lor figurile pe care 
Medren le-a conceput pentru decorația pavilionului nostru la New-York, 
$i care, nefiind traduse întrun material durabil, dat fiind moravurile 
dela noi, le vom vedea în curind rupte şi sparte în bucăţi, cum sunt 
operile lui Volbudea dela Ateneu, pe care am avut ocazia să le exami- 
nez mai de aproape în ultimul timp. Interesante si cele două nuduri de 
Boris Caragea, care, după o perioadă de reculegere, şi-a luat din nou 
avint, 

Intr'un alt domeniu ceea ce m'a impresionat mai mult, ca o pro- 
misiune de nobile si patelice realizări viitoare, a fost grupul Niobei lui 
l'opovici. Tinărul artist mi se pare unul dintre sculptorii dela noi cel 
mai capabil să gindească o figură „plastic”, să o vadă infiptà In pä- 
inint, parcă iesità de acolo, solidă de unde am privi-o şi în acelaş timp 
capabilă să ne emoţioneze prin liniile ei, prin echilibrul volumelor, 
prin expresivitatea gestului şi a trăsăturilor feţei, chiar a cutelor dra- 
periei ce o învălue, 

Tinerimea artistici, venerabila societate al cărui nume este legat 
usa de sirins de originele artei noastre moderne, à intrat într'al patru- 
zecilea an al existenţei sale, Dintre cei treisprezece membri fundatori, 
patru nu mai sint în viață. Iar dintre ceilalţi citiva au încetat de a mai 
produce, şi deci de a mai expune. Alţii cîțiva, deşi rămaşi in sinul go- 
cetätei, sau mai depărtat de ea, Astfel pe Stefan Popescu, nu Yam mai 
văzut de mult figurind in catalog, ṣi nici pe Petrascu, in ultimii ani, 
Aceasta înseamnă cá cei mal iluştri printre membrii fundatori azi 
aparţin altor preocupări. j : 

Kimon Loghi, preşedintele actual, a infeles nevoia unei transfu- 
xiuni de singe proaspăt și a făcut muli pentru cn Tinerimea să-şi reia 
în miscarea artistică locul pe care-l ocupase in trecut, EI a stărult să 
te facă ape] In unul sau la altul dintre pictorii şi sculptorii mai tineri si 
să li se rezerve citeva panouri în sălile Dalles, Toţi citi iubesc arta se 
vor felicita de această măsură. Aşa Angheluţă, Ghiaţă, Iosif, Lucasie- 
viei, Maneiulescu, Moscu (Alexandru şi Adina), Phoebus, Vasile Po- 
pescu, Vinătoru si alţii, printre pictori; Arnold. Juca, Pillat, Rodica 
Maniu, printre cei care gravenzü sau se servesc de acuarelă; Caragea, 
Călinescu, Baraschi, Celine Emilian, Irimescu, Onofrei, Miliţa Pä- 
trascu, Vasiliu şi alţii citiva, printre sculptori, sint azi reprezentati la 
expoziţia Tinerimei si aduc o notă a timpului nostru care fără ei ar 

Hv Această dispersare a activităţii artiştilor, care sint obligaţi să fie 
prezenţi în acelaş timp în mai multe expoziții, la Salon, la grupul 
Nostru si la Tinerimea, nu este fără primejdii, Ei sint astfel ca un trup 
rupt în bucăţi pe care, ca să-l pulem judeca în Intregime, sintem nè- 
voiti să-l refacem, Operile lui Mac Constantinescu, de pildă, din sălile 
Dalles, se completează cu cele dela Ateneu; cele ale lui Anghelută, tot 
dela Dalles, cu cele dela Salon și dela grupul Nostru, sj asa mai de 
parte, Criticii sint astfel nevoiți să facă continuu apel Ja memorie, ceea 
ce nu e cel mai bun sistem pentru a judeca arta. 3 

Grupul Nostru concentrează în sinul său o parte din pictura si din 
sculptura generaţiei mijlocii, Sint acolo citiva artişti dintre cei mai 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dotați, pe care ne bucurăm totdeauna să-l revedem. Cum tem- 
peramente foarte deosebite, operile lor constitue o destul Datini feet: 
„Panoramă” a producţiei celor Intre 35 sí 45 de ani. Operile lor, în ge- 
nere—şi anul acesta este la fel cu cele precedente—nu oferă f E pag 


şi greu domeniu. Un bun mozaic este poate şi mai greu de realizat decit 


medinre; ea trebue să fie francă si viguroasă oate, 
mai puţin uz de culorile smáltuite, cu verd x rre ere rens 


Mozaicul lui Stefan Constantinescu răspund 
e tu 
ere eri iine eges a uer dei care este sare rd A 
— a marmorei — si modulat in jurul ei. Rare ori o 
urinat A praise mi-a dat mai hotürit impresia reuşitei complete, Sint 
pe această cale artistul va intilni mari succese. 


GH. OPRESCU 


CRONICA ITALIANĂ 
ÎN JURUL PROBLEMEI PIRANDELLO 


Se întimplă cu Luigi Pirandello — scriitorul a cărui apariţie a 
contribuit nu puţin să clatine opiniile despre ceea ce cuprinde si ceea 
ce nu cuprinde spiritul italian, — un fapt cu atit mal curios, cu cit 
provine din dorința general vizibilă a criticilor de totdenuna, de a 
reduce extraordinurul la ordinar, la normal, prin categorii estetice; 
Pirandello rezistă încadrărilor. Obiceiul e ca etichetarea unui scriltor 
să se producă pină cel mai tirziu la moartea sa. Fenomenul literar 
Pirandello rămine în afara compartimentărilor criticei, cu toate că 
Pirandello-omul a incetat să-şi ridă de critici încă de cînd a încetat 
să mai ridă de orice, afară doar dacă reacţia aceasta pe care psiho- 
logii o socot socialá, mar fi permisă in societatea spiritelor de din- 
coio de viaţă. 2 

Insusi spectatorul lipsit de orice preocupări în legătură cu teore- 
tizarea asupra artei, care s'a nimerit intr'o sală de teatru cind Piran- 
dello tine afisul, va mürturisi la sfirsit, cu nedumerirea hipnotizati- 
lor brusc readusi la constiinta de sine, că aventura subiectivă la care-l 
obligă piesa e dintre cele mai ciudate, odată ce risul se impleteste 
atit de paradoxal cu teroarea unei opresiuni perpetue, în timp ce 
iiuzia cea mai captivantă se vádeste analizei, căptușită cu o luciditate 
afizietoare. : 

Teatrul lui Pirandello. departe de a aparține uneia sau alteia 
dintre speciile genului dramatic, depăşeşte insási definiţia teatrului, 
tot asa cum epica lui Pirandello, nu numai că nu admite încadrarea 
între romane, ori nuvele, ori schite, dar lasă îndoială pină $i asupra 
chestiunii dacă e sau nu literatură, părind a se alipi mai curind ca- 
tegoriei operelor de reflecţie, decit celor de sensibilitate. 

Să fie cumvă, împrejurarea aceasta, rezultat al aceleeaşi cauza 
care-l ducea să-si întemeieze conflictul multora dintre piesele sale pe 
dualismul „viaţă-tormă“, critica ráminind să joace aici, faţă de lite- 
ratură, acelaşi rol pe care literatura il juca fată de viaţă. în procesul 
de creație, aşa cum Pirandello l-a intuit si demascat? 

Dacă e asa, consecventa poate întradevăr impresiona. 

Si nu încercăm, (de altfel nu € nici rostul cronicei acesteia să O 
tacă), nicio siluire a normei tacite ce se desprinde din scrisul acestui 
dusman al normelor dar şi al a-normalului, Alta e intenţia noastră 
aici, în aceste citeva pagini care n'ar îngădui nici argumentarea në- 
cesară unei atit de dificile probleme. Tentativa noastră, conştientă de 
contradicția ce implică, întru cit dacă e critică, va nesocoti odată mal 
mult aversiunea celui de care vorbim. pentru forma, utilizàndu-le; iar 
dacă se dispensează de ele, nu va izbuti să prezinte nimic concludent, 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mentinindu-se în vintul primejdios nl ,lteraturizürilor" — vase 
uneori ca făuriri, neinteresante însă sub raportul M poa 
teză pe care Pirandello n'a rămas fără să o fi văzut si formulat în- 
tr i vant bier e „Arte e cara »-0rice operă de 
ştiinţă, serie el, e ştiin ar updcum eră de artă, 
şi n “h e cu mult mai — T ichs 
Problema ce abordăm e acea a alitudinii lui Pirandello 
vieţii, Cel care a putut fi socotit la fel de bine umorist şi relin in 
lost de sigur nici una nici alta, cel puţin în sensul pe care comenta- 
torii săi îl atribuiau acestor termeni, ireductibili prin definiţie. Nimic 
inirsdevàr în atitudinea mucalità $i solticá a celui ce-şi aplică ne- 
contenit atenţia Ja a distinge in faptele care pretind calificative ca 
Rari", „sublime“, „eroice“, viciul de optică minuscul ce le-a făcut să 
apară ca atare, nimic din Inversunarea aceasta a intelectului incisiv, 
distrugător de iluzii prin simpla analiză lucidă a obiectului, in avin- 
tul eroic, în sacrificiul dorit & căutat al individului măreț şi orgolios, 
ce luptă pre-stindu-si soarta, cu o întreagă ordine universală, de 
dragul unui principiu moral. Tragicul comportă, aşa cum dela Aris- 
totel încoace teoreticienii s'au obișnuit să-l înțeleagă, o măreție a vinei 
tragice, constind întrun conflict cu destinul, in care eroul temerar 
să-si afle, fatal, căderea. Si numai amendind conceptia aceasta — pină 
In cele din urmă voluntaristă şi pragmatică — a tragicului, ar putea 
Pirandello obține titlul acesta, pe cara de altfel nu-l doreşte, el nu- 
mindu-se singur „umorist“, Numai că, chipul său de n înțelege umo- 
nd sa PA NN permita în ultimă analiză, apropiere de 
: , de anu tragic: care ini 
catharsis milă gi teroare, a lui Aristotel "UT euforie 

Consideraţiile dela care pornim sunt cele cuprinse într'o e da 

şase studii, unele prezentate de Pirandello drept lectiuni im la 
„Istituto Superiore di Magistero” din Roma, altele publicate în diverse 
reviste, inci prin 1908, dar aproape necunoscute pini cînd, acum citeva 
luni, editura Mondadori din Milano, prin grija lăudabilă a lui Manlio 
Lo Vecchio Musti, le-a strins, împreună cu altele, intrun elegant vo- 
lum, intitulat ,Saggi", primul din seria operelor complete ale lui Pi- 
randello. Cum se întimplă adesea cind un artist teoretizeaz& despre 
artă, avind în faţă nu numai o anumită concepţie de ceea ce aceasta 
trebue „să fie, dar chiar realizările estetice proprii, autorul acestor 
„Saggl”, cu toate că referindu-se încontinuu la teoreticieni străini de 
aria sa, de timpul său uneori, si de limba sa cele mai adesea, nu face, 
altceva totuşi decit o serie de confesiuni, fie asupra celor ce crede 
despre opera sa, fie asupra sa însuşi. _ 

dol RUM din ,L'Umorlamo", întrebuințează frequent termenul 
4,olore", 

Poate părea curios ca un umorist să vorbească atit de asiduu 
despre durere. Despre umoristi avem tot atit de false idoi ca si despre 
tragici: e ceea ce crede Pirandello indignindu-se împotriva Inglobárii 
printre primii, a unor povestitori de anecdote hazlii, — dar fără alt 
scop decit provocarea risului, — ca Marc Twain. Se crede că umorism 
îÎnseamnii ceea ce un estetician ca Jean-Paul Richter, numeşte comic 
clasic; satira vulgară, farsă grosolanä, deridere a vilillor $i defecte- 
lor. fără nici o compiătimire sau milă. opunindu-se cului roman- 
tic, născut din compararea micii lumi limitate eu | infinită, gene- 
rator de ris filosofic, plin de toleranţă, de simpatie ing&duitoare, ris 
învecinat cu durerea, De deosebirea dintre aceste două feluri de a soli- 
cita reacția hilară, ne putem da seama apelând la exemplul literar 
2 unei „novella“ dintr'ale lui Boccaccio, în comparaţie cu vestitele 

eisebilder ale lui Heine, ori cu Sentimental Journey a lui Sterne. 

In studiul „Un crítico fantastico", publicat 1n acelaşi volum, 
Pirandello face apel Ja deosebirea — deloc alta în fond decit cea a 
lui Richter — între umorul clasic şi umorul modern, pe care un umo- 


—— pp qme e occ PP 


CRONICA ITALIANĂ 127 


- rist ca Alberto Cantoni o exprimă în forma dialogatà a unei nuvele 


eitice. 

Neintelegerea internă dintre ratiune si sentiment, suferinta de a 
nu putea fi ingenuu ca oamenii clasicismului antic, | se pare lui Prian- 
delto a fi la baza umorului lui Cantoni. Neputinta de a deosebi „latu- 
rile dureroase ale veseliei de laturile risibile ale durerii omenești”, 
continuul amestie al rațiunii în treburile sentimentului, sau invers, 
iată ce soOcoleste Pirandello a fi izvor de literatură umoristă cel puțin 
pentru ascutitul scriitor de care vorheste, 

Insă dacă Hi e uşor să stabilească origina caracterului umoristic 
ul literaturi! altora, nu tot aga de simplu pare prolectul atunci cînd 
Opera asupra căreia are de discutat, nu mai e opera altuia, : 

Poate intervine aici dificultatea de n alege din mulţimea sènti- 
mentelor care-si cereau expresie atunci cind munca de elaborare orn 
în toiu, exact pe acelea care au făcut să rezulte umorul, Dar poate — 
si e mai probabil că acesta e motivul, — literatura pirandelliană nu 
se pretează asa de repede la discriminări critice de felul acestora, 

De altfel rolul criticei de n reflecta asupra creației, ulterior inche- 
gării ei în formă expresivă, pare îndeplinit la Pirandello, tocmai de 
ceea ce la. pentru spectator, aspect de pointă umoristică: amestecul 
necontenit al reflectiel lucide. în actul conceptiunii poetice, In intre- 
prinderea organizări! imaginelor; dedublarea scriitorului aservit sen- 
timentului generator nl operei, care se vede la un moment dat pe sine. 
Hefleeţiunea inclusă în germenele simtirill, pune imaginile si ideile 
in contrast intre ele, Spinul reflectiei se manifestă ca activitate in- 
trinaecă, şi nu ca materie componentă a operei de artă. Procesul 
creaţiei e la Pirandello „creare e sentirsi ereare", tot asa cum pro- 
cesul vieţii era „vivere e sentirsi vivere" pentru fiinta umană. 

Imaginile așadar, asociate prin asemănare ori continguitate, se 
prezintă dună interventia lucidităţii incisive, în contrast, Lumea ilu- 
zorie pe cale de organizare e ameninţată a fi compromis. procesul de 
creație, a fi suspendat — atară doar — Şi aici intervine condiția pri- 
mordială a existenței umorului — dacă nu va prefera să prezinte, 
odată cu ficţiunea creată. si mecanismul creaţiei el, odată cu Iluzia 
adică, trucul care o prilejueste; cu alte cuvinte distrugerea iluziei ca 
iluzie cu pretenţie să se substitue realității. şi constituirea ei ca unul 
din elementele componente ale unei realităţi duale, x 

Nu e greu să vedem în procesul astfel prezentat întrun „rallenti 
cinematografic, structura unei piese ca „Şase personagii în căutarea 
unui autor“, in care cele 6 ființe descumpănite de viață 3i chutind un 
principiu regulator în artă, se oferă directorului de teatru, spre a li 
se fixa, intro piesă, viețile amenințate să se risipească. Surprinderea 
lor nu are margini cînd se recunose în actori, caricaturizaţi, schema- 
tizati, anulati ca viaţă. supusi formei. Apariţia „rolurilor” pe scenă, 
odată cu nceea a modelelor lor vii, provoacă în privitor sentimentul 
aceata al contrastului ireductibil, care nu e, cu tot risul ce-l intimpină, 
scutit de consecințele de ordin subiectiv, en teroarea in fața acestei 
antinomii care cere ori sacrificiul vieţii în ceea ce are mai viu: nei- 
prevăzutul, ori pulverizarea ei, ca rezultat al acceptării acestui nepre- 
văzut, co exclude orice normă regulatoare. | 

Fictiunen voită, Iluzia constient alimentată pare să fie tema unei 
drame ca Henric IV, al cărei personagiu principal, exclus din viată 
printr'o nebunie vindecată după 20 de ani, dindu-si seama de imposi- 
bilitatea de a şterge urmele timpului, ca si de neputinta de a se re- 
integra în viata reală al cărei curs necontenit nu permite întoarceri, 
acceptă resemnat existența de a doua mină pe care i-o oferă nălucirea 
piăpindă ce-si întreţine dureros, contrapunctind-o cu luciditatea per- 
fectá a nutoflagelantilor mintali, 

Problema ar fi interesantă — şi atita tot — dacă ea s'ar restringe 
ja „cazuri“. Devine însă acută atunci cînd pintenul ei imboldeste com 


128. 4 VIATA ROMÍNEASCÀ —— 
ştiinţa fiecăruia crie cu insinuarea eget că, de fapt, acesta 
fiece dipa. sub raportul cunoasterii — insuficientă şi inadecuată — 


randelliene împotriva determinismului social), 

Negarea evidenţei $i înlocuirea ei printr'o construcție mai con- 
venzbilà, nu se poate efectua cu rezultate absolute. Rimine undeva, 
nu de tot înnăbusit, geniul răuvoitor al lucidităţii care demască falsul. 
Heflectia care întrerupe creația. Nevoia insă de n menţine existenta 
in calitatea ei de existenţă, dictează eliminarea inoportunului oaspe, 
Lupta continuă între ficțiunea care trebue să se menţină, pentru ca 
viaţa să nu se nărue copleșită de nelinisti, pe-de-o-parte, şi luciditatea 
distrugătoare de iluzie pe de alta, é ceea co — ajutaţi de aplicarea la 
realizările sale — trebue să înţelegem din cele ce Pirandello ne spune 
dcspre umorism. 

„Nella sua anormalità, non puô esser che amaramente comica 
(sublinierea e a noastră). la condizione d'un uomo che si trova ad 
câsere.... a un tempo violino e contrabasso; d'un uomo eui un pensiero 
non puo nascere che subito non gliene nasca un altro opposto, com 
trario; à eui per una razione ch'egli abbia di dir sí, subito un'altra 
e due e tre non ne sorgano che lo costringono a dir no; e tra il si e il 
no lo tengan sospeso, perplesso, per tutta la vita..", (Saggi, p. 151). 


comicului mal e sau nu comică. Dacă nu cumva perspectivele meta- 
fizice pe care Ie deschide umorismul astfel înțeles, apelul continuu Ia 
constiinta unei condiţii omeneşti fatale. se Intimpl& sä ţină tocmai 
de ceea ce e opus comicului, de tragic *). Faptul că reacția apectatorului 
e risul, nu trebue sii ne însele. Că personagiul însăşi ride nu semnifică 
iarăşi nimie în sensul acesta. Si „omul cu masca” al lul we 
ride, si risu! lui nu e luat deloc drept comic. Psihologia mai nouă a 
dovedit că risul poale fi si altceva decit rezultatul unei euforii orsa- 
nice, ori reflexul fiziologic al unei edem cu nauan POM 
Dacă numai reacţia hilari, antagon fati de o ordare 

ce-si cere numaidecit destinderea, ar fi cucerirea psihologiei, si încă 
ar fi mult pentru punctul nostru de vedere. Există un ris al tristetii 
rosemnate, un ris al nefericirii; Pagliaccio e un personaj viu si nici 
un preocupat de literatură nu-l ignoră. Insă risul lui Pirandello — ca 
5i cel al lui Bernard Shaw de altfel — are o semnificație mai adincă 
decit atita. Tristetea e un sentiment cu rădăcini în sensoriu: exci- 
tanți neconvennbili provoacă senzaţii dureroasa. Reprezentări ne- 
favorabile individului scad tonusul vital, prilejuesc un metabolism 
imperfect. Risul, dacă-i urmează. nu provine din conștiința nici unui 
contrast, In desbinarea interioară a individului pirandellian — pen- 
trucă erou nu-i putem spune, lipsindu-i complet măreția — există 
zarea dureroasă a unui antagonism implacabil între elemente care 
ar trebui să colaboreze pentru ființarea insului. Poziţia omului stisiat 
de mişcarea contrară a propriilor sale mădulare spirituale, dacă se 
ponte spune, nu e numai tristă: e tragică. Ea suggerenzá neinduple- 
carea unei fatalitàti imanente, care, chiar dacă nu e atit de general 
simțită ca destinul oamenilor vechimei, nu e mai puţin 
pe mi a i ae E. 

4,0 De neccag părere e și — printre alții — Piotro Migmoai: „II segreto 
di Pirandello“, La Tradizione, 1935, "" 


Corneliu Themeli; Nea Marca 


pi4t0u PINIDN : pjousy "M "Ww 


Titi Murnu-Filionescu : Blagovistenie 


pny :rneppnf uo 


D315407) 'opyobfy VOI Un upunjsuo) 


| 
+ 
— 
il 
o — 
|] 
4 
4 
di 


jiutuza Une 


| 
g 


Vasile Velisaratu : Peisagiu din Bucureşti 


Max Gambhurid : Türani 


UN CRONICA ITALIANĂ 129 


d sentimentul acestei fatali se traduce In alte cazuri, la 
gau chiar la fremătătorul m prin desperarea pum- 


Postoievaki sau chiar la fremititorul spre ceruri, prin desperarea 
unoori, pare" ud. omul pifandetiian, ascet 
(Signora Ponza in „cosi è se vi pare", ori Don o Lnaurentano 
can raro i giovani"), ori 3 Tm Laudisi nu e decit 
cazurile asa de frecventa gaans esolarea conştiinţei ace- 
leeasi fatalitiţi, tndreptátindu-ne ast(el să socotim, întrun sens ined 


cum am arătat sumar, cu totul altul decit cel acholasti aristotelic, 
producţiile de eare ne-am oct y 


ocupat, tragice. 
Ceea ee nu inseamna totusi că avem pretenția de a fi transat 


Tragic e * acest mare lucid, atita cit tragici suntem toti oamenii 

secolului. Funciar, eutegoria aceasta o implicată de oricare alia. A des- 
te este! ne ui dolio 

gig or so , In cazul in 

In problema încă deschisă, 


a noastră, dacă 
care soconte că mai poate fi de folos In 
„Pirandelta”, 


RECENZII 


ION BIBERI: Bruegel, ciudatul. București, colecţia ,Uni- 
versul Literar", 1940. 


credem 
i iliril valorilor artistice, ne-am învăţat să 

pooma eri Armee definitivă a criticului suprem, "gone a) să ne 
inchipuim că esa daune mă. Hence numai tite obieciv ai abd 
reed prp yen itm citor nedreptáti din acest domeniu le-au 


rges i de- 
il dela Tour | se uitase pină şi numele. S 
Reden dont Incl. Judeciti de revizuit şi valori de scos la lumină 


regie, dintre cei cu care critica posterităţii a 
fost Le pe ot Sapi. Brin ai a'a Dok niciodată uitat si, i s'a acor- 
dat neintrerupt o oarecare importantă, ca unuia er moo e 3 
care pictorii n'aveau ochi decit pentru ceeace venea din e Mare 
gese atasat solului şi vieţii flamande, si in contrast cu pi N 
Midi aar tradida el eu radialni vine erulu mediu, as conl. 
prin care a el, cu Aer ue gps 

care Rubens reuseste sinteza între 
tente entrar] e mal veeumostea, Iu rage eril de a fi B 
i timporanii săi, pentru 

ie n t. aret comică, din tablourile sale a fost cea mai apre- 
e jo acor- 

i eram departe de prețuirea pe care . 
dăm po rg pr ghe] f! privesc ca pe una din - -—— 
din istoria picturiii, —— importantă chiar decit a a Messia 


lui K. Tolnay, 

nut să-l privească sub un alt aspect. Mai ales în cartea pre 
Brus, ien", Bruzelles, Nouvelle Société d'Editions, 

arte / sg heme e un Bruegel care prin orizontul său larg 


RECENZII 131 


Și o mare înţelegere a lumii si a oamenilor, depăşeşte tenomenul pro- 
priu zis pictural şi în operele căruia se răstringe o puternică viziune 
personală, S'a vorbit despre un fel de filosofie a lui Bruegel si sa 
pronunțat sí cuvintul umanism. 

Aceste păreri, la alti bruegelleni, nu mai puțin frecvenți, au 
stirnit indignare şi protesi, Artistul a fost apărat contra celor care 
voiau să adaoge marilor sale merite de pictor demnitatea unei puter- 
nice spiritualit&ti, Istorici de artă, între care Paul Colin lintr'o carte 
apărută un an după acea a lui Tolnay), încearcă să reducă problema 
Bruegel la o problemă pur picturală, considerind cu ironie pe ,anu- 
miţii alchimisti", cărora opera unor artişti le serveşte de prilej de 
retorică şi care păsese Intr'un tablou orice în afară de pictură, Credem 
că la mijloc nu e decit o neînțelegere de cuvinte, Desigur că nimeni 
nu va putea considera pe Bruegel, drept filosof, dar nici un cercetător 
atent si de bună credinţă al operelor sale, nu va putea nega că cele 
mai mule dintre ele stau mărturie nelinistilor artistului, curiozitàtii 
sale pentru toate misterele cosmice care frămintă şi depăşesc ne om 
si că din ele toate ne apare clar o viziune a condiţiei umane aşa cum 
„Pierre le drôle" o intelesese, Nu credem că este o insultă pentru un 
pictor să se vadă în el, dincolo de meşteşugarul neintrecut în minui- 
rea penelului, un spirit iscoditor şi o sensibilitate în care güsesc re- 
sonan(á puternică toate marile probleme ale lumii acesteia. 

Această imagină inobilati a lui Bruegel îşi face loc. prin cartea 
d-lui Biberi si în literatura romină, spre cinstea ei. La multiplele as- 
pecte ale eseisticil autorului acestei Bruegel ciudatul se adaog acum 
şi acela de amator pasionat de pictură si comentator al fenomenelor 
plastice. Cartea nceasia e scrisă cu dragoste, Autorul a fost urmărit 
ani de-a rindu) de subiectul său, după cum însuşi ne-o mărturiseşte, 
n a cunoscut, ca si multi alţii, puternica atracție a acestei fascinanta 

guri, 

Fireşte, d-1 Biberi nu încearcă să aducă date noui pentru eu- 
nouşierea vieţii şi operii artistului, dar ne înfăţişează, cu frumoase 
calități de expresie, complexa lui personalitate. Nj se desvălue, cu căl- 
dură, toate Inturile acestei personalități și singurul lucru pe carei 
putem reproşa cărții este că, pentru a fi fost scrisă In mai multa etape, 
compoziţia sa nu este destul de clară si de multe ori ne izbim de reve- 
niri obositoare asupra aceleiasi teme, La sfirşitul lecturii se dezprinde 
aceeasi imagine a unui Bruegel „care a ştiut să se ridice peste propria 
va dramă, imbrá(isind larg întreaga condiție a fiintei umane”, 

Vom incheia citind citeva fraze în care întreagă filosofia" lui 
Bruegel este exprimată intr'un mod convingător, poate $i pentru ad- 
versaril apriorici, ni acestui punct de vedere. „Tablourile lui, fie ed 
înfățișează un colt de peisaj, nişte jocuri de capii sau o imensă şi stri- 
vitoare alegorie, deschid totdeauna perspective întinse, situiazd crim- 
peiul de viață pe care il reprezintă întrun cadru cosmic, cu prelungiri 
către infinit, cu ferestre largi, către zári". za 

„Omul nu mai apare legat de un col. de lume, într'o atitudine 
oarecare, [drd legătură cu sensul obscur gi adinc al destinului său, cf 
se inserează în lantul ireversibil al vremii, în mijlocul unei zări del 
lume disproportionată în raport cu el, într'o lumină ce pare revetatorie 
pentru semnificația lui de ins rátdcit în cotmos", 

M. NÀDEJDE 


ARISTIDE BLANK: „La rhapsodie des Dieux". 


Legendele lui Omer au fost uneori prilej de noui inspiratii, Mito- 
logia greacă a renăscut $i ea de multe ori în creații moderne. Jules 
Lemaitre a ştiut acum citeva decenii să dea o savoare şi un inteles 
plin de artă acestor legende de altă dată, Fantezia d-lui Blank, sce- 


1 32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nariu de cinema şi operă dramatică In acelaşi timp, rela legenda rú- 
à i pa t r - * isse. | N: E 
Sar irs că aa istoric" al legendei ar e px 
tiva şi originalitatea oricărui scriitor care ar voi ari o rai uc 
Juri D- Blank demonstrează că această re gei 3 pi 
e ator poate stiliza si da viaţă nouă ori j e om 
Esch d de psihologie, o anumită atitudine fată a pre d 
ial de legenda în sine, poate da baină nouă şi up e peot 
a îi a gi ESA D oc Pett a 
ao 1 
coe tes poder pe care le-ai cunoscut şi ai "e e grecia 
ea aaa fer în nr tă ţii Prater aF Parea cupis d 
A t vastita A 1 
Sarmale, precum ge rego gri ard quar aisi z 
veminiseenteie el eroice, eante n ă m rii gore yg prin 
dă un egen : rează psiho- 
e recom care o trăim și deci o înțelegem $i o apreciem mai 
— U naj care e „Visul” 
Ulisse, este concretizat. Un perso 
il A DS UN in lumea umbrelor, cu care DN se trec E trezi 
eroii atitor legende care constituese din copi x m pp M 
basm din copilária Seeon: —| M S beri. Pro: 
i a un , Shakespeare, ^ 
ver cellae. Be eras o confraternitate pe care numai lumea um 


culoarea cuvenită atmosferei în care se HE mer De ed 
ori o fină ironie dă ,zellor' şi imprejurărilor legendare ri cH ow 
voit grotesc, care amuză si dă cărții un parfum $i voare 
perioară delectare. tta 


ALEXANDRU M ARCU: Ugo Foscolo, București 1940. 
in 
Activitatea amplă si roditoare a d-lui Prof. Alexandru Marcu, 


ciamul italic”, i Ee e: 
„____ Metoda a poetului (incadrat în sa 
țeaua de erei a literaturilor romantice ale engleză, ger- 


RECENZII 133 


mană), face din studiul de faţă un reusit eseu de literatură compa- 
rată şi o documentată monografie literari. 

Acel pe care opera lui îl plasează printre primil poeţi moderni 
ai Italiei, arzütorul romantic şi cintărețul pasionat al însoritei Zante, 
fusese vüzut petrecindu-si cu exclusivitate viaţa, în mijlocul nume- 


naparte, Pavia cunoscut in 1800 pe profesorul de elocință Niccolo Ugo 
Foscolo. Din pricina invidiilor se refugiază la Florenţa; apoi în An- 
glia, din pricina opresiunii austriace, unde nüseste în ultima călătorie, 

Activitatea poetică a lui Foscolo a cunoscut culmi lirica de vi- 
brări, în ode si sente, Romanul sentimental, patriotic Le ultime lettere 


Ciţiva ani mai tirziu, convins că Patria îi cere brațul soldatului, poe- 
tui nu va sfirşi niciodată poemul frumusetii eterne, Le Grazie, Autor 
dramatic (tragediila: Tieste, Ajace și Rieciarda), şi îndrumător literar 
(studii despre Dante, Petrarca, Boccacio), Ugo Foscolo reuşeşte să 
râmină un scriitor de tranziţie, clasic ca formă si romantic ca inspi- 
ratie, si în acelas timp „unul dintre cei mai inapirati purtători de 
cuvînt aj Muziei, în lumea Poeziei”, 

i isá cu o mină de maestru al verbului ei prezentată într'o 
distinsă ținută grafică, Ugo Foscolo este cartea amatorului de artă si 
a cercetătorului în tara literelor. 


MIHNEA QHEOROGHIU 


MIRON CONSTANTINESCU: Cauzele răscoalei lui Horia, 
încercare de sociologie istorică. Biblioteca Economică, 21. Bu- 
curesti, 1940, 49 pagini. 


Brosura d-lui Miron Constantinescu, tratează, un subiect despre 


de o actualitate arzătoare: 
cauzele pentru care Horia si iobagii lui sau răsculat impotriva feu- 


Demonstrația d-lul Miron Constantinescu, este bine inchegatá si 
izbuteste să convingă in totul pe cititor, Este foarte îmbucurătoare 
Opera aceasta maurá a unui tinăr, care nu mai poate fi numit Ince- 
pátoor, 


134 VIAŢA ROMÍNEASCA 


IORGU IORDAN: Sufixe rominești de origine recentă 
(neologisme). Extras din Buletinul Institului de Filologie Ro- 
mină, laşi, vol. VI. 


Buletinul anual pe care-l scoate d. prof. Iorgu Iordan, cu ton- 
cursul elevilor săi este anul acesta în întirziere. Avem insă sub ochi 
un extras după primul articol, datorat directorului publicaţiei, care a 
putut fi tipărit mai înainte. E vorba de o importantă contribuţie, atit 
in ca priveşte cantitatea (59 de pagini), cit A calitatea, la studiul € 
fixelor rominesti si al introducerii de termeni culturali în general Se 
stie că d. lordan are mină fericită la alegerea subiectelor: întotdeauna 
articolele d-sale interesează prin mai multe laturi al lor si sint acca- 
sibile si publicului instruit dar mespeclaliat, 

Spun aceste lucruri dela Inceput, ca să marchez că e vorba şi de 
nstá dată de o lucrare din cele mai importante si că, lucru inteles dela 
sine, concluziile autorului sint in general juste, MA noi şi inte- 
resante. Dar cum nu voi putea face un inventar nl rezultatelor obţi- 
nute, M ar trebul în cazul aceata să trec in revistă fiecare sufix pe 
rind, voi fi silit, în mod fatal, să vorbesc mai mult de punctele unde 
mi se pare că ar fi de adăugat ceva (corecturi nu prea cred să se poată 
aduca), și n'as vrea ca cititorul să rămină cu Impresia că aceasiá dare 
de seamă aste negativă. 

Autorul, discutind sufixul -vadå (în cuvinte ca arcadă), socoteste 
că în unele cazuri el ar putea fi simțit ca sufix In romineste, deşi cu- 
vintele care-l conţin sint imprumutate. (p. 4). Pot confirma această 
părere, căci am auzit în Pacers, cuvinte ca zmeuradă, eaisadd, care 
sint formatiuni! rominesti, Ca de element de origine germană 
format cu acest sufix se posta "cite. rulada, nume de prăjitură, 

In legătură cu sufixul -ant Ae 5), ar fi trecut desigur tratate și 
M cu palpitant, marcant, ete, 

n legătură cu sufixul -ard (p. 9), cred că trebula pomenit şi Cu- 
AA care se găseşte şi la Eminescu. 

Alături de protopopiat, discutat la p. 11, se poate pune si martyo- 
liat, pe care l-am văzut de mai multe ori în ziare Este clar că mare- 
satiat a fost făcut după secretariat. 

Este foarte adevărat că intotdeauna la baza unui substantiv in 
-atie este un verb: administraţie e derivat de la administra etc. (p. 12]. 
Dar in graiul necorect al unor ziaristi se intimpla $i contrariul: 
am citit odată într'un hebdomadar verbul a legíisla, care este evident 
făcut după substantivul legislaţie, căci prd d norma] este a legifera. 

Iarăşi este foarte adevărat că nu se zice -epurare, operare ci 
*pura(ie, operație (p. 19), Dar d cind substantivul, pentru mo 
tive explicabile în limba latină, se termină in -síume, nu in piune, 
oamenii simpli îl găsesc mai greu s! le vine mult mai uşor să re 
curgă la infinitivul lung. De exemplu în ultimul timp sa vorbit mult 
de —€ și aproape de loc de adeziune, 

La interesantele note ale d-lui Iordan privitoare la sufixul du- 
blu «ie si -tune (p. 16), aş mai adăuga exemplul triplu pensie, pen- 
siune, pension In revista „Tribuna Şcoalei” am întiinit de curind 
forma relígiune, desi acest cuvint n'are, In mod normal, decit forma 
scurtă; ea exemple de cuvinte numai cu forma lungi. se mai pot cita 
versiune, diversiune, 

ptem. după cle ştiu, nu a fost creat de d- Iorga, (p. 22]. 

fncsriementazt ardeleni. D-l Iorga a vorbit numal de mirosul 
fripturi iar Ardelenii au format de aici derivatele perie şi frip 
turism. N'am impresia că acest derivat ar fi putut fi format si în ve- 
chiul regat 


RECENZII 135 


La formarea sufixului -ament, din cuvinte ca armament, echi- 
pament, trebue să fi contribuit si limba rusă (mulţi termeni cu acest 
sufix sint militari. si Ruşii au avut o influenţă serioasă asupra gra- 
tului nostru militar), Alături de dubletul viriment şi virament, pe 
care-l citează d] lordan, se mai poate aminti si apartament, depar- 
tament, alături de compartiment, 

D-i Iordan (p. 28), găsește curioasă afirmația pe care am făcut-o 
anul trecut în această revistă. anume că sufixul -abil nu formează 
cuvinte rominesti. Spuneam anume că atunci cind vrom să facem 
un cuvint in -abil nu ne sdresám la rădăcinile rominesti, ci la cele 
frany -— sau latinesti corespunzătoare, Astfel nu spunem zpálabil, 
ci lavabil, nu mincabil, ci manjabil etc, D-1 Iordan citează totuşi citeva 
exemple ca induiogabil, care infirmă teoria mea. Trebue deci să atenuez 
afirmaţia pe care am făcut-o: Încep să apară, pe ici pe colo, forma- 
(iun! rominesti in -abil: dar în general ele sint produsul imaginaţiei 
unui „fantezist”, după propria carneterizarv a d-lui Iordan, Chiar zilele 
trecute am auzit cuvintul íntenabil, nu netinibil. 

La sutixul -ie (p. 30), trebue adáugat& si sursa germaná. Există 
intr'adevür cuvinte rominesti terminate in -ie care transpun cuvinte 
nemtesti in seh, De exemplu romanic (in fran&uzeste se spune ro- 

man); d-l S, Puşcariu serie sclavie pentru germanul sklavizch, ex- 
pnresie pe care noi nu o putem reda prin nimic, deoarece n'avem 
model în limbile romanice, 

Nu cred că varianta cu r in patriculer, $coler, în loc de -ar, se 
datoreste unei influente a formelor rominesti cu -er (ca oier) (p. 3l), 
ci mi ge pare mult mai probabili că avem aici o0 pronunțare frantu- 
xenscü: milioner, fon(ioner etc, reproduc forma franceză vorbită. in 
tocmai ca santimetru, etc. 

La cuvintele în -ierd formate in romineste (p. 37), mai pot 
aduga pe burtierd, care circulà In cercurile croitoresti,. Nu pretind 
că e frumos. dar specialistelor le place, 

Sufixul «ind cu care se formează numele femeii derivat din al 
b&rbatului (ca  Hosettina dela Rosetti, p, 43, nu are nimic comun 
cu -ind din motorină; am auzit sdesea in Bucureşti nume ca Tféodo- 
rina, Cerchezina etc. dar necentul este totdeauna pe radical, nu pe 
sufix: aceata este de origine slavă, 

Ca verb in -fia (p. 51), se mal poale cita lichefia. 

Mi se paro foarte interesantă constatarea, pe care o făcusem $i 

că sufixul -mente n'a prins lu noi decit sub forma -almente (p. 
067: realmente, totalmente, actualmente, ete, se întrebuințează, pe 
cind francamente, eminamente etc, au dispărut, desi in frantuzeste 
formele firă -al sint cel puţin tot atit de Inirebuintate ca si cele cu 
-al-. De remarcat că în romineste adjectivele în -af se intrebuinteazü 
rar, ca udverbe, pe cind celelalte se întrebuințează în mod norma! 
cu adverbe, fără nici un sufix: a err franc, ete, 

Cu privire la dubletul -aj şi -aglu, (p. 97), e de observat că prima 
formă este mai mult serisă decit vorbită. Sub influenta ortografiei 
franceze, se serie pe firme stelage, sergiuri, rugiuri de buze, etc, desi 
toată lumea pronunţă cu j, Vezi şi curagios etc. Există si cuvinte 
care se pronunţă numai cu g, de exemplu stagiu, Ar mai fi trebuit 
amintită și varianta -egiu: arpegiu, solfegiu, cortegia ete, evident de 
origine italiană, 

Insfirsit, expresia afist cu înțelesul de „ofițer de administraţia” 
(p. 53), vine foarte probabil de la prescurtarea a-ți, întrebuințată 
adesea În armată /se  preseurteazü plină și numele de familie: C-ti. 
nescu pentru Constantinescu), 

Cltitoritor pe care i-au interesat aceste citeva observaţii le reco- 
mand si citească  brosura d-lul Iordan, unde vor găsi mai amplu 
material pentru a-şi satisface curiozitatea, 

AL. ORAUR 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


COCA FARAGO: Vulturul Albastru, Cugetarea 1940, 
160 pag, in 8, 


Printre operele recomandate de Societatea scriitorilor romini, 
editurilor, apre tipărire, se găsește anul acesta volumul de nuvele al 
d-nei Coca Farago, a cărei carte de debut: „Sunt fala lui Ion Gheorghe 
Antim”, lasă să se vadă destul de transparent structura de nuvelistá 
a scriitoarei. Genul acesta care cunoaste de cităva vreme o reviriscentă 
dintre cele mai îmbucurătoare pentru o literatură ale cărei condiţii 
climatologice nu-i permit decit respiraţiile scurte, fusese abordat pe 
vremea vogei romanului, din tabüra realistă a literaturii si numai 
incidental, prezentind mai mult caracterul de fragment, decit echili- 
brui şi unitatea, cerute unei inchegüri literare autonome, Dacă suc- 
cesele de librărie din anii trecuţi erau — pe lingă traducerile din lite- 
ratura englezii $i americană — încă ale „romaneior”, mai mult sau mai 
puţin propriu denumite astfel, cititorul cu exigente mai greu reduc- 
tibile ła cantitativ n'a rămas desigur fără să observe cu plăcută sur- 
prindere, apariția încercărilor de a acorda nuvelei romínesti explo- 
rarea unui domeniu de care fusese ținută pînă atunci departe, „In- 
timplările din irealitaten imediată” ale regretatului M, Blecher, par 
să fi făcut inceputul. Domeniul subiectiv al clar-obscurului conştiinţei 
în toate treptele sale de luminozitate, era ceea ce interesa de data 
aceasta în naraţiune, acţiunea altădată singură atotstăpinitoare în 
genul epic — fiind redusă adesea la intenţie sau iluzie. Lumea onirică, 
fantastică şi densi, In care indivizii circulă ca bulele de aer într'o 
masă viscoasă — goluri al spațiu e continuu rivni! de masa omo- 
Reni a mediului fizie — e lumea acestui epic suprarealist, 

O etapă ne pare că a marcat Emil Botta, în nuvela noastră, 
instaurind în locul fantasticului opresiv si hipnotic a] celuilalt, — de- 
sagregarea vrăjitorească aproape, a personalităţii, în haosul unei ren- 
litäți organistice, de-opotrivă cu deliruzile ori cu muzica, 

Provenit din abolirea voinfelor, asemeni acţiunii cogmarelor în 
care obsesia imposibilității de a te opune forțelor nevăzute şi r&uvoi- 


Pe aceeasi linie, a poziţiei față de realism, dar cu totul contrară 
celor dol — Coca Farago nu utilizează nici decorul de teatru poése, 
rici trucurile expresionismului — literatura din .Vulturul Albastru" 
*. poate fără precedent la noi, în nuvelă, o literatură (prin esenţă, prin 
rr stilistice şi prin răsunetul receptiv), simbolistd. Fără să ne 
prilejuiască descoperirea viziunii globale de viată a autoarei, asa cum 
se întimplă în epica celor doi mai sus pomeniti, scrisul d-nei Farago, 
ne dă certe si prețioase indicii despre felul cum simte d-sa viaţa, par- 
Vial, en cu clipă, 

a început trebue să recunoaştem „Vulturului albastru”, cali- 
tatea de a RA carte de atmosferă, queo prin Norge simbolistă. 
Localizări vagi sau deloc, personagii vo e, printr'un singur 
amănunt: un zimbet, un gest, o privire. In cartea d-nei Farago se în- 
cruciseazá nu destine omeneşti, ci atribute omenești, nu voințe, ci ve- 
leităţi imponderabile, nu manifestări, ci semnificații. Portretele per- 
sonagiilor nu sunt niciodată portrete fizice ori psihologice. Sunt simple 
notări subiective în legătură cu senzațiile prilejuite de prezența per- 
sonagiului: cum e auzit, cum e văzut fugar, sesizat intr'o clipă fn care 
Feveria întreruptă spontan permite inturnarea spre alții. Efortul de 
a reconstitul un personagiu nu se vede, Nici nu i se simte de altfel 


RECENZII 137 


nevolu. E] trăieşte prin amănuntul surprins, care are din aceastü 
cauză un rol în viata celuilalt, o biografie. 

Unchiul Stefan, avea ochi verzi, Run zimbea, Criv era palidă, 
Atit. O schimbare in vinta personapgiului se traduce printr'o schimbare 
în amănuntul care-l simbolizează; „Privirea ei cure, mai demult, nu 
stia să tresară, ..Indreptindu-se către ceva ori spre cineva, se fríngea 
dela mijloc, — cum se fring, singure, iarna, crengile pomilor uscați. 
De citeva sáptümini această privire nu mai lovea, ci părea că ze lo- 
veste şi se rupe... (p. 73 — „stradă”). Procedeul acesta simplu e cu 
atit mal dificil cu cît mijloacele de expresie ale scriitoarei nu-s la fel 
de simple: senzațiile ee Intrepátrund intotdeauna, dela simt la simt, 
intr'un soiu de confuzie, care *, în ultimá analiză, tot una cu „cores. 
rondenfele" beaudelairiene: „am. ascultat ivirea Lunei. Apoi am 
ridicat pleoapele si am imbrd[figat-o cu vederea, — (de aceea numesc 
întiia-i apropiere de mine „inceput de melodie”)... (p. 8D, Sau „o l- 
nişte peste care aş fi bănuit coborirea unui szirigdl de spaimă ori 
sborul unei linişti mai adinci”. Idemnitatea funciară a senzatiilor, ca 
provenind dela aceeasi substanță inefabilă e ceea ce presupune pro- 
ceideul corespondentelor simboliste. Intuitía aceasta nu se desparte de 
ceea pe care bergsonismu] sustine că ne-o incită durata, esența reali- 
Viii Un pasaj din „Scrisoare fără dată” (p. 125), e edificator: 

„Crede, Maria, sunt clipe în care auzul e văzut, văzul aux şi 
umindouă: gust amar sau acru, Buimăcirea simţurilor rezultă dintr'o 
anumită neînțelegere n ceeace ești perfect în stare să Inţelegi si acel 
teva nu vine dinlăuntru tiu ori dinafară, ci de peste tot, ca plutirea 
timpului”, De prisos să adăugăm că modul acesta vag de a resimti 
durata nu e lot una cu a fragmenta precis, calendaristic, timpul. De 
oen ne-o confirmă in „Epilog”, un fragment din pag. 141, fragmentul 

„O dimineață. Si alta .ȘI încă una. Si seri, cite dimineţi, Săptă- 
mini... (Ani?) — locuri de lumină si intuneric. Nu le mai nurmür'". 

Lumea in care trăim cu filflirile de aripi ale „Vulturului al- 
bastru" e stranie $i abstruză si mustind de sensuri revelate trepta 
ca o Cabală, O anumită latură senzationalà, de hrubá cu mistere nu- 
hpseste: „Şi am plecat, uitind să inchid uşile, ca si cum mă izgonea 
cineva care, după ce voiu fi plecat, avea să le închidă, poniru ca, In 
intoarcere să lupt in van să le deschid”. (p. 122). La urma urmei, 
lumea aceasta e lumea cea mai propice poeziei. ŞI nu văd dece nuve- 
iele d-nei Farago s'ar ruşina să fie poeme, odată ce nu denumirea, ci 
calitatea lor interesează, Cine poate scrie: „Avea miini ginditoare ca 
plantele desprinse de pămint”, nu e, de bună seamă, de mirare că in- 
rrebuințează în proză, metoda muzicală a leit-motivului verbal. („Acolo 
erau aripile vieţii ei", de pildă, atit de des repetat in prima nuvelă), 
Numal că, redactind asa din necesitate internă, ne încredințează încă 
odată de structura su simbolistă (procedeul e utilizat aproape exclu- 
siv de simbolişti; numai ei caută muzicalitatea cu orice preţ, şi su- 
gestia, fie chiar a. monotoniei revenirii aceleiaşi impreali), 

Nu putem sti dacă bucurindu-ne de calitățile poetice ala acestei 
proze care te absoarbe ca visul treaz ori ca golul verticalelor pră- 
țăstios căscate brusc sub ochi, suntem pe linia contemplatorului ce 
simte just. Simbolismul de altfel e preţios tocmai prin libertatea inter- 
pretării lăsată oricui îl caută, 

Ceea ce ne interesează e că, în tradiţia lui Blecher — care då- 
ruise nuvelei fantasticul avoluntarismului obsedant, construindu-i 
intriga din lipsa acțiunii (deci a voinţei), nu din acţiuni ca în nuvela 
epică propriu zisă; — în traditia lui Botta, care extinde prin exal- 
tarea imaginaţiei, acţiunea umană dincolo de granițele posibilului, în 
ireal si absurd, făcînd din ins demiurgul ilusiv al realității, (In fond 
al realităţii subiective), — d-na Coca Farago — tinără 5i ea — intro- 
duce In nuvelă (cel puţin In cea rominească) năravul pe care-l gus- 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


de persona- 
tim si apreciem. al autonomiei sentimentelor desprinse M 

Dacă epica aceasta fără erori e lirică, puţin ne priveşte: literatura 
cpr Farago ce e. din pricina imixtunei penuritor, mai puţin 


incantaţie, ION FRUNZETTI 


GRIGORE IONESCU, Curtea de Argeș. Istoria orașului 
prin monumentele lui. Fundaţia pentru Literatură şi Artă ,Re- 
gele Carol II". București, Imprimeria Naţională, 1940, 197 pag. 
4-55 figuri-- 8 scheme. 


crür ücter monografic, care să se impună prin serlozi- 
zitaton $i preciiiunes informatiilor istarice cit si printro deosebită 
valoare a aprecierilor artistice, s'au scris relativ puţine plină acum, 
Istoria unor oraşe, ca Tirgovistea, Cimpulungul, ported ia 
Suceava, lajil, ce au avut timp de mai multe veacuri o corvirs bn 
importanță politică şi desvoltare artistică neintreruptà, nu poa 
amară dei, prin lere p pts 
i & k 
Sire prn ending ber mai multe ori, sunt analizate parţial, 
Cu atit mai puţin notele de călătorii publicate de vr'un est — 
al trecutului, pot servi ca mijloc de informatie turistului dori ar = 
cunoască adevărul istoric si $% se poată Increde intr'ó judeca 
Dal cre Arhitecturii 
Gr. Ionescu, cunoscutul autor al istorici Ar 
PE e a Ghidului istoric si artistic al murdară ze -— 
cații ce sau bucurat de un deosebit succes — ne eu Fă. — 
tributia cunoştinţelor sale, reeonatituind viața istorică și as 
artistică a unuia dintre cele mai importante centre rormüinesti 
YR |", se incepe 
[E diul ,Curtea de Arges prin monumentele lui", A 
seria él iu monografice, concepute Intr'un spirit nou. peri 
és. Diut Oe Jonea, mă asia propriu Ade ow aa Deb IM 
o 
maree sk indemne citiori să parcurg și 5, vadă CH ma ut 
în timpul cel mai scurt. Au -a orn E ae 
crare ceva mult mai serios, un Indreptar care să nu : " 
i ei iubitori al trecutului nostru artistic, care v 
pe, kurra. ei pe do a monumentele analizate pe baza intregului ma- 
terial istoric si artistic, cunoscut pină acum, RENS RAN uU: 
Fără a consacra un capito] special desvoltării oraşului şi 3 
tantei Jui, ceea ce nu ar fi fost de loc lipsit de interes, satora VE 
cepe direct pensa său prin We, deri ao up e or E 
— Curtea Doranenscă, i : 
Biserica Sin Nicoară, Bisri, pace e in oaet a : An 
— Insoteste de tehn recige 
Dach In e eo Eu monumentelor, studiul asupra binaries Oark. nu 
ar fi intervenit să intrerupă ordinea cronologică, (dat fii 1 y 
ca structură — după cum afirmă autorul — se Loi me pos n 
acele construcții moldovenesti, din vremea lui np VIS $ Le 
dată „nu trece dincolo de ultimul sfert al veacului al -leg A. m 
fi putut urmări, în mod firesc, evoluția arhitecturii munt 
sec. PUER, cu  apioatie practică MM. H [onis rap aped 
$ P - 
intinde petic Ai ga celelalte edificii religioase din oras aere: 
sanie și atrăgătoare prin infütigsarea si decorul lor plloresc 


RECENZII 139 


Voevozi, Siinţii ingeri, Adormirea Maicii Domnului, Biserica Brad. 
Botoşani), cit şi asupra celor din imprejurimi (Biserica din Valta Da- 
nului, Cetatea Poenari), 

Cu seriozitatea-i obişnuită, problemele cele mai vuriate si mai 
însemnate, in legătură cu datarea edificiilor $i cu identificarea ctito- 
rilor, sunt luate in discuţie si comentate de autor, In reconstituirea 
datelor istorice, s» adresează igvoarelor de prim ordin, cüutind Intot- 
demuna să pună de acord datele oferite de inseriptit şi publicatii cu 
produsul observatiunilor sale, direeie şi al analizelor făcute la fatu 
locului, asupra structurii monumentelor. Cum era $i de asteptat, cele 
mai pretioase sunt rezultatele cercetărilor arhitectonice, asupra că- 
rora părerile de specialist ale D-lui Arh. Gr. Ione&cu. InfátisearzA uli- 
mul stadiu al studiilor noastre arheologice din acest domeniu 

In ceea ce priveşte celelalte arte. autorul acordă un densehit 
interes picturel, insistind mai ales asupra aspectului ei iconografie, 
lñsind Insă de o parte — nu ştiu pentru ce motive — artele minore, 

Lucrarea este completată printr'un capito] cu inscriptiile mal 
importante ce s găsesc săpate pe pisanii şi eu numeroase planuri si 
fotografii ce redau diferitele aspecte ale arhitecturii, sculpturii şi 
picturii, 

Interesul crescind ce se acordă dela o vreme publicațiilor pentru 
turisti, ne lasă să credem că si celelalte oraşe eu importante 51 nume- 
rozse mărturii din trecut. nu vor Intirzia ali formeze subiectul unor 
monografii n căror apariţie sè asteaptá ca 0 ntcesitate de prim ordin. 


TEODORA VOINESCU 


I. PETROVICI: Le centenaire d'Allred Fouillée. Extrait 


de la „Revue de Méthaphysique et de Morale", Paris, Armand 
Colin, 1939, 18 p. 


M 


Sunt cărți a! căror miez nu depüsesie importanta unui articol, 
după cum aunt articole a căror importanță egaleazA cărți. Un articol 
scris pentru o comemorare, fie ea si a unul filozof. eate de obiceiu un 
articol condamnat dela inceput la un ton conventional, de paneziric. 
Cazul cunoaşte o răspindire care ne ia dela inceput dreptul de a ne as 
tepta la allceva, atunci cind ne aflăm in fata unui articol din categoria 
de care pomeneatn, Ne e cu atit mai plăcută surpriza, descoperind In 
studiul d-lui I, Petrovici, seria pentru centenarul lui Alfred Fouillés o 
expunere intru nimic mai prejos decit acolea care au contribuit la 
faima actuală a respectatului profesor academician. Profilul apiritual 
al filosofului francez comemorat creşte din frazele de o rară el^gantiü 
literară, ale d-lui Petrovici, cu n preciziune, cu o distincţie care se dä» 
toreşte tot atit forței evocatoare a autorului, cit contrapunetárii conti- 
nui a procedeului expozítiv adoptat de domniu-an, cu analiza critică. 
Dacă tn fiecnre frază a d-lui Petrovici se trădeuză omul de litere şi re 
torul, în totalitatea sa studiul nu ponte ză nu ne confirme încă odată 
vocația de istoric al filosofiei, pe care filosoful moldovean nu si-o poate 
ascunde, 

Intr'adevăr, poate la nici un alt protesionist al filosofiei, de In noi, 
nu e mai evident caracterul de experienţă al ideilor, valoarea lor pen- 
tru viaţa spirituală a celui ce le gindeste, sensul lor trăit. Puțini sunt 
istoricii unei discipline pa care nu-i preocupă atit insirarea chronolo- 
pică a materialului, cit biograția ideii — dacă e vorba de filosofie — 
formei dacă arta è domeniul asupra căruin se teoratizează, 


d | 


140 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


D-1 Ion Petrovici e dintre aceştia. Perspectivele largi în filosofia 
epocii post-pozitiviste din cure face parte Fouillée, se aa în 
expunerea d-sale prin analogii cu gînditori din toate adele, din 

te şcolile: 
T het philosophe rolontairizte, Fouillée aurait pu invoquer 
comme devanciera, d'une part, uer, d'autre part. Maine de 
Bisan. Comme évolutioniste, il n'a pas été certainement soustrait à l'in- 
fluence de Spencer. Maia c'est avec la philosophie de Leibniz que celle 
de Fouillée présente les Bm grandes similitudes" ^ 

Poziţia neospiritualismului determinist al lui Fouillée e precizată 
rrin raportarea la Wilhelm Wundt, la Chartes Renouvier, Felix Ra- 
vaisson, Jules Lachelier, Boutroux si Bergson. (Pe aceste din urmă 
l-au anticipat unele o sape tr jaga ale discipolului lui Fouillée-fiul 
său adoptiv Jean-Marie Guyau), 

Preventată cu o claritate $i cu o putere de ainteză unice, doctrina 
larg expusă în atitea volume de teareticianul ideilor-forte, ocupă la d-l 
Petrovici, fără să fi fost sacrificat nimic din ceeace e esențial pentru 
cuprinderea deloc facilă a întregii conceptii, doar citeva pagini, de o 
densitate ce găseşte totuși mijlocul să se acorde cu limpezimea. 

Drama ginditorului căruia mostenirea poritivistă îi încredințate 
buna păstrare a explicatiei geterminiate, mecaniciste, a universului, 
începe din neputinta sa de a renunta la seducátoarea teorie desuetă a 
Hliberului arbitru. Tendinta sa de concillatiune 1] îndeamnă la soluția 
puțin paradoxală ca enunţ, a neospiritualismului determinist. „Spirit 
înseamnă „libertate”; st „libertate determinată” e un non-sens, Sinteza 
între extreme e operată la Fouillé prin intermediul ideei de libertate, 
care asigură libertatea în cadrul însusi al determiniamului. Devenită 
idee-forţă, ideea de a putea alege între acţiunile posibile creste pe mă- 
sură ce aspiraţiile ne sunt satisfăcute, „à Vidâe du détermíinisme et 
sans sortir de ses limites", ITusivismu] concepției lui Fouillée oricît ar 
izvori dintr'o ireductibilă diecrepantá între postulatele pozitiviste si 
tendinta idealistă a filosofului, capătă o însemnătate cosmică atunci 
cind problema nouă care i se pune, este împăcarea naturalismului, cu 
idealismul. Credinta că ideile noastre generoase, idealurile din sublee- 
tive cum se nasc. devin odată concepute, obiective, înscriindu-se tn lan- 
tu! condiţionărilor acţiunilor noastre, este nu numa! de natură să rea- 
biliteze omul redus de pozitivism la conștiința demornlizantá că e „un 
mod de existenţă al alhuminei”, ci chiar pe Dumnezeu, odată ce forta 
de nuto-realizare a ideel care-] concepe, îi poate oferi existență odată, 
cindva. Pirerea optimistă că esența realității e de natură spirituală, că 
mecanismul fizic e un instrument al finalitit!i paihice, leagă filosofía 
lui Fouillée de momentul opus, în ritmul evoluției ideilor, tactului po- 
zitivist: de spirițualiamul filosofiei franceze actuale — cu toate că un 
irationalism ca acel hergsonian e cu totul neplăcut minţii disciplinate 
la scoala lui Comte, a lui Fouillée, 

Incercind să facă oarecare dreptate arestul prea curind uitat gin- 
ditor francez, d- Petrovici, se întreabă despre cauzele lipsei sale de 
priză la public. Critica pindirii sale, nlături de critica oricărei doctrine 
care ar aspira la popularitate, completează cu originalitate studiul, 
Formulele asa de fericite gäsite de d-] Petrovic? pentru a exprima preg- 
rant și succint o idee străină, fac în tot parcursul lucrării, deliciul citi- 
torului. Iată o probă: „Nous pourrions dire, en nous servant d'une ex- 
pression juridiqque humaine, que la finalité régne, tandis que le méca- 
nisme gouverne”. 


Să fle pină într'atita verificabilă dependenta strictă dintre solidi- 
tatea pindirii şi claritatea expresiei? Boileau a fost deci, enuntind 
aceasta, mult mai adine decit îl socotim de obiceiu... NEM 


| 


^". M 
s- 


m um——ÀÁ m —— A a 


RECENZII 141 


ALEXANDRINA ENACHESCU-CANTEMIR: Portul popu- 
lar rominesc. |. Porturi din deosebite ținuturi rominesti. Craiova, 
Scrisul Rominesc, 1939, 12 pag. — 140 planşe, 


Orice etort inchinat mai bunei cunoa3teri a artel noastre popu- 
lare ne bucură intotdeauna. Apariţia lucrării de taţă, intocmitk din 
indemnul M. 5. Regelui şi sub ingrijirea d-lui Prof, Gusti, si publicată 
în condiţii strălucite, ne satisface în deosebi. Este prima vară cind 
d M popular gom obiectul exciusiv al unei publicaţii 

Şi nu-i greu de inteles, cit de mare es o cure 
soome il umple. T "o 
reste, intrun teren puţin cercetat, nu se ule spune, dela 
prima dată, ultimul cuvint, Lipsese lucrările cu TR pn dea mai p 
dest, care să privească in amânunt subiectul, facilitind opera de sit- 
teză. Lipsesc, cu alte cuvinte, monografiile pe regiuni, în care costu- 
mul popular din diferitele părţi ale ţării, in care e] s'a păstrat mai 
frumos şi mai nealterat, să fie cercetat cu minuţiozitate, sub toate 
aspectele, Autoarea lucrării de fată, cunoscind dificultățile ca-i stau 
în cale, si-n circumscris cu intelepciune, misiunea, limitindu-se a ne 
prezenta un repertoriu, foarte bogat, adunat cu grije de adevăr, clasat 
cu pricepere şi însoţit doar de o nolă iutroduetivă, Acest prim volum. 
näzueşte să arate care este aspectul general ul portului (ürünesc — 
am spune compozitia sa — pe regiuni. In cel următor se vor infátisa 
detaliile costumelor si tehnica lor. 

Pentru reproduceri se întrebuințează litografia in culori, după 
desene făcute de eleve ale autoarei, Am fi preferat fotografia in culori, 
cu atit mai mult, cu cit, în ultima vreme, tehnica ei a atins si la noi 
în tară, gradul de perfectiune la care se ajunsese În Apus Ori cit, 
fotografia Ingsealá mai puţin decit desenul, mai ales cind ncesta nu e 
totdeauna dibaci, Sperăm că din plansele celui denl doilea volum, cel 
putin o parte vor fi fotografii, prezentindu-ne astfel, intrun mod mal 
puțin pretentios poale, dar mai aproape de aspectul real, ceea ce mai 
rámine de prezentat. Ar fi bine, de asemenea, ca acest volum să fie 
insotit şi de o tablă de ilustraţii, in care să se descria şi să se comen- 
teze, dacă se poate, subiectul plansgei, așa cum se face în lucrări simi- 
lare din străinătate, 

Aşteptăm nerähdätori publicația completă şi suntem siguri că 
ucenstü bogăţie de material, pusă la dispoziţia cercetátorilor noştri de 
specialitate, nu va intirzia să dea roade, 

M. NĂDEJDE 


Arhim. ATHANASIE DINCA: Sfintul Teodor Studitul. 
Viaţa, activitatea și operele sale. București, Tip. Carpaţi, 1940; 
99 p. si 1 hartă. 


Cercetările teologica s'au îmbogăţit de curind cu o nouă lucrare 
meritorie, avind ca subleet prezentarea vieţii, activit&tii și operelor 
marelui luptător al creştinismului, Teodor Studitul, 

Cartea aceasta, al cărei autor este Arhimandritul Athanasie 
Dincă, ne poartă, concomitent cu descrierea vieţii lui Teodor Studitul, 
prin întreaga frămintare, provocată creştinismului în veacurile VIII 
şi IX, de către iconoclaști, care reuşiseră să-si asigure sprijinitori, atit 
printre împărații bizantini, cit şi în rîndurile Inaltelor fețe bisericeşti, 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In această epocă de grea răspintie pentru Biserica de răsărit s'a 
ivit Teodor Studitul, neînfrieatul luptător al lui Hriwios, eutezind să 
înfrunte pe cei mari, să le desvülue greşelile, să le infiereze si In ace- 
an K m să propăvăduiască prin viu grai, ori prin scris, dreapta cre- 
cin 

Intr'o limbă aleasă, plină de parfumul arhaismului, Arhimandri- 
tul Athanasie Dincă, ne poartă prin timp si spaţiu, fücind să vd A 
rinde pe dinaintea ochilor nosiri oameni si locuri, desprinzind 
mijlocul lor pe aprigul şi dirzul soldat al Mintuitorului, Teodor Stu- 
ditul, care prin însuşirile sale alese şi prin tăria credinței, a reuşit să 
facă din ctitoria dregătorului Studius, acel focar al creştinismului care 
a fost minăatirea Studion, din capitala Bizanțului, 

De aici, din mijlocul ucenicilor săi, ca şi din cela trei surghiu- 
nuri ale sale, a răspindit Teodor Studitul lumina adevărului si sfa- 
turile pentru păstrarea regulilor călugărești, pină în ceasul său din 
urmă, cînd simtindu-si sfirsitul apropiat „cu miini tromurătoare își 
scrie diata, ca să rămile călugărilor în veac călăuză de credinţă tare 
şi neclintit şi piatra cea din capul unghiului pentru sfintele orin- 
dueli monahicesti". 

Viata si faptele lul Teodor Studitul, In prezentarea Arhim, Atha- 
hasie Dincă, scrisă pe înțelesul tuturor, fără să fie un studiu erudit, 
ni-l dovedeşte pe autor familiarizat cu cercetările ştiinţifice şi mai 
ulee cu acel simt al discernerii materialului documentar. 

In liniştea chillei sale dela minăstirea Căldărușani, al cărei 
egumen este, Arhimandritul Athanasie Dincă şi-a ordonat Insemni- 
rile culese din cercetările în biblioteci, cind ca monah şi-a îndreptat 
rindul către inchegarea în slove alese a vieții acelui frate întru cin, 
inarele Teodor Studitul, 

Cu pregătirea pe care ne-a arată lucrarea aceasta, putem nădăj- 
dui din partea autorului vieţii si faptelor lui Teodor Studitul noui 
cercetări, în care să intilnim îmbinată frumusețea stilului cu apara- 
tura ştiinţifică proprie studiilor. 

Bogatel liste bibliografice, cuprinzind operele lui Teodor Studl- 
tul şi cărțile cu referinte asupra vietii şi activităţii sfintului, fi adăo- 
nām: Kanon cătră prea sfinta Născătoare de Dumnezeu, alcătuită de 
sintul Theodor Studitul. Din orinduirea Inalt Prea Sfintitului Arhie- 
piscop al Sucevei şi Mitropolit al Moldovei, Cavaleriu a multor ordine 
D. D. Veniamin Kostachi, Acum întiia oară tipărit. In tipografia Sfin- 
tei Mitropolii, Tasii, 1838, 26 p. 

O a doua ediție a apărut, tot la Iaşi, la 1 Ianuarie 1842, brosura 
Evtod 13 pagini. Ambele au ca traducător pe „mult păcătosul Gheor- 
ghie", 


Ca incheere subliniem în mod deosebit, reuşita descriere fizică 
5i psihologică a lui Teodor Studitul, închegată de Arhim, Athanasie 
Dincă, pe baza iconografiei $i a amünuntelor culese din mărturiile 
contimporane, Lab. dime 

Pentru ilustrarea aceste i : 

.Rivnitor. pină la jertfa de sine, in păstrarea credintei şi păstră- 
tor IN acusplinté al predaniilor, al bunelor obiceiuri si al párintesti- 
ior 5 

Indrăzneala firii se împletea la el cu o adincă cunoaştere si cum- 
nánire a lucrului, cu temeinica ştiinţă a învățăturilor profane şi cu 
neincetată cercetare a Sfintei Scripturi, a scrierilor Pürintilor şi a 
haghiagratiei... 

Inimă caldă şi duioasă, ca o cămară a dragostei, cina mingfia 
sau cînd vorbea dela suflet la suflet”. 

Cind Arhim. Athanasie Dincă se inchee cu o hartă a locu- 
rilor unde si-a trăit viața de luptă şi surghiun Sfintul Teodor Studitul. 


AL. IORDAN 


f 


| 
j 


RECENZII 143 


ECATERINA ST. PISCUPESCU: Literatura slavă din 
Principatele Romine in veacul al XV-lea. București, Tip. Căr- 
tilor Bisericeşti, 1939, 135 pag.+9 pl. 


lată o carie despre care am fi fost bucuroşi să scrim cuvinte de 
laudă căci în ea se tratează un subiect care-şi aşteaptă de mult desle- 
sarea definitivă; fondul ei insă ne determină să facem contrariul, 

Din capul locului trebue să afirmăm cá uutourea se dovedeşte 
cu totul nepregătită pentru tratarea unui subiect ca cel pe care l-a 
ales, atit din punct de vedere metodologie, cil şi informativ. 

eu d-nei E, Piscupescu, cuprinde două părți: în prima 
(pp. 1—49), se face o privire retrospectivă asupra relaţiilor istorica şi 
culturale romino-sud-slave, pină la sfirşitul veacului al XV-lea, iar în 
cea de a doua se dă o listă a manuscriptelor slave, din această epocă, 
aflate la Academia Rominä, 

Să analizăm pe scurt aportul autoarei, în acest indoit domeniu, 

Problema relațiilor romino-sud slave a făcut obiectul à nume- 
roase studii, apartinind atit cercetătorilor romini, cit si strálni, multe 
dintre ele constituind lucrüri de bază peniru orice nouă investigaţie, 
dar pe care d-na E. Piscupescu se dovedeşte a nu le fi cercetat, 

In elaborarea lucrării sale, autoarea sa bizuit doar pe citeva 
studii învechite ale unor cercetători rusi, pe care le-a utilizat la maxi- 
inum $i a unor păreri, deasemenea ieşite din uz datorite cilorvm au- 
tori romini, 

Nimic aproape din ceea ce au produs istoricii, latoricii literari 
şi filologii zilelor noastre, nu este amintit în cartea d-nei E. Piscupescu, 
fapt care-i situează lucrarea în rindul acelora apărute cu mai bine dé 
patru decenii în urmă. 

Cit priveste metoda de lucru a autoarei, nu putem spune decit 
că e de aceeaşi calitate ca si materialul informativ. 

Din noianul de exemple ce s'ar putea aduce în sprijinul celor 
afirmate, vom spicul doar citeva, spaţiul nepermitindu-ne o desvolture 
mal largă. 

La pagina 8, d-na E, Piscupescu, afirmă: „Hominii sunt pomeniti 
pentru prima dată în Moldova la anul 1150, într'o cronică rusească“. 
fără a da nici o indicație despre ce cronică e vorba, si anume de cro- 
nica lui Nestor, apărută si în traducere rominească. în colecția de 
izvoare, editată de G. Popa-Lisseanu. 

Ca o axioma, autoarea afirmă la pagina 9: „Poporul și limba ro- 
mind s'au format din contopirea elementelor daco-tracé cu rel roman— 
jără amestecul [actorului slav — pe teritoriul Olteniei, Banatului şi 
sud-vestul Transilvaniei”. 

Intrebăm pe autoare: Poporul romin s'a format doar pe acest teri- 
toriu, iar limba vorbită de Nominii din afara acestor hotare stabilite 
de d-sa, cum a luat fiinţă? 

Vorbind de scoala domnească înfiinţată la Suceava, în anul 
1402, și amintind cà unii cercetători l-au redus valoarea educativă, 
d-na E. Piscupescu, inaugurează un sistem nou de indicatie biblio- 
grafica, și anume: A. Xenopol: Istoria Rominilor, vot. 111, pp. 663—667; 
și alții, (p. 33). 

Ne oprim aici cu exemplele ,metodologice" ale autoarei, degi am 
avea încă multe de spus si trecem la arătarea lipsei de informaţii do- 
cumentare, privind relațiile istorico-culturale dintre Romini şi Slavii 
sud-dunüreni. ^ 

Pentru primul capitol In care este vorba de: 1) Conlocuirea Romi- 
nilor cu Slavii Bulgari; introducerea limbii lave în Principatele Ro- 
mine. 2) Infiintarea minăstirilor și inceputurile literaturii slave tn 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tara Homintascd şi Moldova, d-na Piscupesc + face nici o men- 
liune de lucrări indispensabile ca: Jon Bogda _ultura veche română, 
Buc, 1838; idem: Rominii și Bulgarii, Buc, 1895; idem: Dela cine şi cind 
au împrumutat Românii alfabetul chirilic? Buc. 1900; idem: Originea 
toevodatului la Romtni, Buc. 1902; B, P, Haşdeu: Limba slavit la Ro- 
mini, ping la anul ($00, In Traian, 1869—1870. Colwmna lui Traian, 
1882; şi Cuvente, vol, IE; 4Ilie Bărbulescu: Istoria literaturii și grama- 
lica limbii bulgare vechi, Iasi, 1930; idem: Rominii față de Sirbi şi Bul- 
gari, Buc. 1905 


tescu: Numele vechi ale Dobrogei... Buc. 1919; C. C. Giurescu: Despre 
Vlahia Asanegtilor, Duc. 1931; N. Drăganu: Rominii în veacurile IX— 


Bue, 185; Th. Capidan: Elemenul slav în dialectul romin. Buc. 1925: 
idem: Homanitatea balcanică, Buc. 1936; N, lorga: Istoria literaturii 


roase, 

Dintru inceput trebue să evidentiem că d-na E, Piscupescu nu 
utilizează nici un autor alrb sau bulgar, si slavă Domnului că ambele 
paponre au destul cercetători pentru aceste probleme; cit despre Ro- 
mini, care îi erau mai accesibili, nu pomeneste nimic de studiile: Jom 
Bogdan: Diploma birlădeană,. Buc. 1889; idem: Ein Beitrag zur buli 
qarischen und serbischen Geschichtzehreibung. Leipzig, 1891; idem; 
Evangheliile dela Homor şi Voroneț... Buc, 1 07; idem: Letopisetul lui 
Azarie, Buc, 1909; idem Album paléographique.. Buc, Paris, 1926; 
iaem:; Cronica lui Manases, Buc. 1922; P, P, Panaitescu: Diploma bir- 
lddeand.. Bue, 1932; idem: La lit, slavo-rowmaine.. Praga, 193]; liie 
Bărbulescu, Curente literare la Romini, în perioada slavonismului cul- 
tural, Buc. 1928; I. G. Sbieva: Contribuţii pentru o istorie socială... a 
Homtnilor dela originea lor incoace, ptnd în Iulie 1504. Cernüuti, 1906; 
Nici o amintire a fundamentalelor studii despre dialectele romtnesti, 
ale d-lor: S, Puscariu, Th. Capidan, Tache Papahagi etc. ori a cercetă- 
rilor lingvistice ale d-lor: Al. Rosetti, Petrovici, Gr. Nandri, AL Proco- 
povici, ori a eruditilor Ov, Densuşianu şi Al, Philippide, precum și Ju- 
crürii noastre Les relations culturelles entre les Roumains et les $ 
du Sud, în care autoarea ar fi putut gisi o bogată bibliografie asupra 
subiectului ce si-a ales, 

ȘI acum, citeva cuvinte despre partea a doua a cărții d-nei E. 
Piscupescu, cea referitoare la manuscrintele slave din Biblioteca Aca- 
demie! Romine. 

Pentru această parte a lucrării se impunea ca autoarea să cu- 
noascí cel puțin indicaţiile date de AL Philippide în Introducere fn 
istoria limbei și literaturei romine, laşi, 1888, în care se găseste, În 
pp. 33—37, o listă a manuscriptelor cunoscute pină la apariția acestei 
cărţi, e RA Piotuueora, Me doredașie d Sidi t9 at de poti fe 
mată. ca şi în prima parte a lucrării gale. 

Cit priveşte Evanghelierul din soc, XIII aflat la Sofia, şi de care 
amintește la pagina 20, îi putea găsi descrierea în lucrarea lui B. Ca- 
nev, despre manuscriptele din Biblioteca Naţională din Sofia, 


RECENZII 145 


Un alt fapt cui. “care precizat este că, manuscripele slave din 
k:blioteca. Academiei, Sine, pinà ja Nr. 325, sunt descrise de A. L 
iacimirskii, in al său catalog ul manuscriptolor slave, si ruseşti din 
bibliotecile rominesti, catalog pe cure d-na E, Piscupescu I utilizează, 
fură a-l meutlona întotdeauna, cum vor dovedi cu următorul exemplu: 
La pagina 115, desceriind manuseriptu] Nr. 132, nutoarea afirmă cá pe 
coperta primá a manuscriptului si nume în interiorul acestei co- 
perte, există o notă ü episcopului Pahomie al Romanului, notă ce nu 
se mai poate ceti, fiind acoperită de o etichetă a Academiei Romine. 
Cu toate acestea autoarea reproduce ncea notă. Cum a reuşit totuşi 
Eo deserifreze nu o spune. de aceea ne lukm noi sarcina sä arktürn 
adevărul. Primo: nici o etirheiá nu acoperă nota episopului Paho- 
mile, deci, ex poate fi cetha de oricine. Secundo: d-na E, Piscupescu n'a 
descifrat nota de pe manuscript, ci sa mulțumit s'o transcrie din ca- 
talogu] citat al lui Incimirskii. unde la pagina 605, se reproduce nota 
următoare: O mila ta doalmine mare elate! minunata cartia 
ticials Ma. plina di toa[te] de învătăturile svin[te] Pahomie epit scop. 

d-na E, Piscupeseu a transeris nota din Tacimirakii o dove. 

deste faptul că în textul original nu păsim decit două prescurtüri, 
lectura exacti a notei fiind: O mila ta dolam/ne maria exte minunatia 
carta ezte aciasta plin este de tonte incățăturile svinte, Pahomie 

epiLs ] eop. 

Dar, și uceasta o mai grav, nu toate manuscriptele atribuite de 
d-na E. Piscupescu, apurținind secolului a] XV, sunt din acest veat, o 
parte din ele fiind posterioare, 

Nu este locul să insistăm aici, asupra acestul punct, denceea vom 
incheea cu o ultimă observaţie. 

Cartea d-nei E. Piscupeseu, se termină eu o listă bibliografică a 
Iuerărilor pe care, ar vrea să spună, că lea consultat, 

Neamintirea lor la capitolele respective, nu poate duce decit la 
concluzia că şi-a insusit din ele păreri si concluzii, fără a preciza 
faptul, sau că n'a consultat lucrările si Insirarea lor are de scop doar 
crearea impresiei de familiarizare cu subiectul, 

Pe baza unei atente cercetări a lucrării d-nel E. Piscupeaeu, pu- 
tem afirma că nutonren nu numai că nu aduce nici o contribuţie, ei, 
dimpotrivă, are darul să creeze confuzii, chiar sí asupra unor pro- 
bleme deja lămurite, cum este cazul cu Gr. Tamblac. 

AL. IORDAN 


Bulletin linguistique, publié par A. Rosetti. Vol. VII, 1939, 
195 pagini. 


Apărut cu o uşoară Intirziere (în Februarie 1940). acest nou volum 
al importantei publicaţii conduse de d-I prof. AL. Rosetti. se prezintă cu 
un sumar mai bogat și mni variat decit toate cele de pini acuma. Din 
în ce mai mult, Buletinul se impune în ochii strhinătăţii ca publicatia 
reprezentativă a lingvisticiii rominesti, si toti specialistii străini care 
se ocupă de limba romînă li adresează contribuţiile lor, Astfel volumul 
al VII-lea aduce articole de d-nii: Leo Spitzer (German emigrat), profe- 
sor la universitatea din Baltimore, U, S. A: Alf Lombard, profesor lu 
universitatea din Lund, Suedia; Harry A, Rositzke, de la univeraitatea 
din Rochester, U, S. A; Eugen Seidel, German, actualmente in Románia, 

D-4 AN Lombard, care a vizitat acum oitiva ani tara noastră, a 
studiat cu acel prilej pronuntarea limbii romine si a publicat o impor- 
tantá lucrare, foarte dezvoltată, cu acest subiect, D-sa cunoaşte foarte 
bine limba romină, si a putut de astă dată sä dea un aludiu asupra 


10 


146 - VIAŢA ROMINEASCĂ 


unei probleme de mare însemnătate, care cere înțelegerea profundă a 
structurii limbii: Viitorul româneze de tipul o să cint, 

D-1 Eugen Seidel, membru ul Cercului lingvistic din Praga si păr. 
tas la elaborarea metodei noi de lucru create de această grupare. stu- 
diuză valoarea timpurilor trecutului în româneşte; desi relativ numai de 
puțin timp în ţară, d-sa a reuşit să-şi Insuseascá atit de bine limba ro- 
mină, incit a putut prinde şi explica nuanțele întrebuințări timpurilor, 
subiect foarte puţin studiat de specialiştii romini. 

D-1 Harry Rositzke a studiat în laboratorul fonetic al universităţii 
din Hamburg pronunțarea a trei Romini, şi Sa oprit la chestiunea du- 
ratei vocalelor accentuate. Da a descoperit că anumite consoane ro- 
minesti au proprietatea de a lungi vocalele precedente, ceea ce rezultă 
clar din măsurătorile pe care Ie publică. 

In sfirsit, d-i Leo Spitzer, colaborator asiduu al Buletinului si 
vechi cercetător al domeniului romínese, se ocupă si de astă dată de o 
problemă de sintaxă şi stilistică: întorsătura Vine el tata, asupra căreia 
aduce noi precizări, în legătură cu paralele din alte limbi. T 

Colaboratorii din țară ai Buletinului aduc şi ei contribuţii preti- 
oase la cunoasterea limbii romine, 

D-1 Iorgu Iordan, bine cunoscutul specialist de la universitatea 
din Iaşi, ridică o problemă de cea mai mare importanţă pentru cunoag- 
terea sintaxei şi a stilisticei romineşti, cum şi pentru caracterizarea 
limbii literare actuale: Intrebuintarea dativului. D-i Iordan arată, cu a 
bogăţie de informatie uimitoare, cum scriitorii de azi introduc din ce 
in ce mai mult dativul în locul unui caz cu prepoziţie. Demonstrație 
d-sale în această privintl este perfectă, si cazul pare cu atit mai curios 
cu cit limba populară tinde din potrivă la eliminarea cazurilor in fo- 
losul prepoxitiilor, 


: ). 
d-1 Byck sint totdeauna interesante, iar concluziile la care se opregte 
d-sa, originale si cu perspective largi. 

D- Al. Graur atinge următoarele probleme: Contribuţie la. studiul 
numelor de persoană în romtneste: Numele în -oiu (provin din femini- 
nele în -oaía), Numele tn -u (rominizarea numelor bulgărești), Numele 
fn -ulescu; Note de etimologie romină; Alternanta vocalicd gi desi- 
nen(a; Alternanta vocalică provocată de derivare; ia şi ea- fonologic 
identici? Refaceri etimologice datorite evoluției semantice; vre-o în 
[unctie negativă; Pronumele personal tn funcție verbală; Calcul și eti- 


mologia populară; Note asupra bilingvismului; Asupra rotacismului; 


citoroa forme de plural; A minca la piine. 


RECENZII 147 


Urmenză necrologul regretatului Drüganu, scris de d-| Al. Rosetti, 
şi două recenzii, prima de d-1 Al. Graur. a doua de d-| Al. Rosetti, 

Simpla insiruire a sumarului arată ce diversitate de materii se 
Rüseste tratati în acest volum: nici o ramură a studiilor lingvistice nu 
a arad ; neglijată sl in toate sau adus concluzii interesanta şi im- 
por e, 


M. VALKHOFF: Roemenen buiten hun grenzen, (Romini 
în afara granițelor lor), extras din Revista Societăţii regale 
olandeze de Geografie, 1940, p. 248—259, 


Autorul, specialist în limbile romanice, profesor la Universitatea 
din Amsterdam şi excelent cunoscător. al limbii romine, s'a ocupat altă 


. , Este vorba mai intii de originea acestor Romini, colonizați peste 
Nistru în secolul al XVII-!en si de vicisitudinile istoriei lor pină tn 
1924. cind sa infiintat actuala republică autonomă. Apoi ni se arată 
amănunţit condiţiile de viaţă de acolo, colectivizarea agriculturii, indus. 
trializarea ţării şi dezvoltarea producției de tot felul (brosura conţine şi 
două hărţi, dintre care una economică), Aflăm astfel că principalele 
surse de venituri ale Republicei sint podgoriile $i cuptoarele de var: se 
produce un vin de masă foarte căutat (40 la sută din toata podgoriile 
Uniunii Sovietice se gäsese In Republica Moldovenească), iar varul care 
“e fabrică acolo (382 Ia sută din toată producţia sovietică), se Intrebu- 
inteazá în toată Uniunea. 

In co priveşte limba întrebuințată, aflăm că la Început s'a Incer- 
cat, sub imboldul unui oarecare L. A. Madan, crearea unei limbi lite- 
rare pe baza dialectului local si în opoziţie cu limba romină literară. 
Era vorba de o incercare „hi vuristă” cum o numeste d-l Valkhoff, 
adică se urmărea nu numai eliminarea neologismelor recente, ci chiar 
si a celor admise de limba noastră, De exemplu In loc de termometru, 
Madan zicea cdliduro-másurdtor, ceea ce ne aduce aminte de latinistii 
nostri din secolul trecut, iar 1n loc de accent, loghiturd, adică forma re- 
pională a cuvintulul toviturd. Acensti reformă a esuat insă. Astăzi 
limba oficială a regiunii esta limba romină literară, cu pronuntarea 
locală, şi cu un mic număr de termeni administrativi şi politici de ori- 
Rine rusă pe care noi nu-l avem. 

AL, ORAUR 


( 


1940 — ANUL XXXII 


Nr. 6 — IUNIE 


Viata Romineascá 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


TUDOR ARGHEZI 
TUDOR VIANU 
GEO 80GZA 

R. HAN 

C. KIRITESCU 
VICTOR EFTIMIU 

V. VOICULESCU 
AL. IORDAN 

ION FRUNZETTI 
MIHAIL IORGULESCU 
HM. BLAZIAN 
VLADIMIR STREINU 


AL. GRAUR 
ION ZAMFIRESCU 


ION BIBERI 

GR. MLADENATZ 
ȘERBAN TITEICA 
GH. OPRESCU 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI GH. OPRESCU 


REDACTOR-ŞEF: D. |. SUCHIANU 


SUMARUL: 


Transerieri poniru abaendar (versuri, p. 3) 

Literatura și cunomșterea omului (p. 7) 

Înmormintări (p. 13) 

Cârare de secerüi (versuri, p. 27) 

Pagini din istoria politioá a războluiui de Intregire (p. 28) 

Vorbe şi ginduri (p. 40) 

Architeetul (versuri, p. 40) 

G. S. Rakovsk| și literaturo romină (p. 50) 

Trei poeme (versuri, p. 64) 

Koenomicul fn opera iui Slavici (p. 68) 

Din Goethe (versuri, p. 80) 

Cromica Hterară (Poeți. lon Pillat: Umbra timpului. Virgil Cariano- 
pol: Scará ia cer. Victor S1oe: Fuga cerbilor. ien A. Bucur: La 
maluri de linişti (p. 81) 

Cronien lingvistică (Foneme şi sufixe, p. an) 

Cronica Tnvàtámintulul (Problema unei categorii de profesori supii- 
nitori, p. 91) 

Cronica ideilor (Individunlitate şi personaj, p. 98) 

Cronica economică (Statistica noastră economică, p. 1300) 

Cronica științitică (Fizica atomică gi determinismul, p. 134) 

Cronica plastic (Expoziția Pallady, p. 119) 


MISCELLANEA: (p. 122) Codul pena! şi damocruția. — D-i Negru are aproape dreptate. — 
Amenda supianteazá inchisoarea. 


RECENZII: (p. 132) Gh. i. Brätianu: Acţiunen politică și militară a Romtfniei In 1910, în 
lumina corespondenței diplomatica a iui lon |. C, Brătianu, Bucureşti, Agezüm!intul Cultural Ian C. 
Brătimnu, 19329, în 8°, 187 p. + pl + 1 hartá, — N. Bălcescu: Opere, acrieri istorice, politica şi 
economies. Tomul |, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regole Carol li", 1940, în, 
partea i-a: p, VIN + 333 + 8 plj partea li-a: p. 324 + 2 pL. —Radu Tudoran: Orașul cu fete sărace, 
Edit. Socec, 1940, 204 pag. în. — Ury Benador: Praludiu la Beethoven", Naţionala-Clornei, 
1940, 310 pag., în &*, — D. M. Pippidi: Recharshasa sur in culte impârial, Paris-Bucuregti, (tără dată), 
208 pag. Aristotel: Pontica, traducere-introducere-eomentariu de D. M. Pippidi. Bucureşti, 1940, 
170 pag. — Kenneth Clark: Ons Hundred Aetalls, London, 1938, 80 pag., în 4, — Jacques Ancel 
Géographie dee Frontières. Paris, Gallimard, 1938, pp. 200, în S. 


REDA 


IA ŞI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


COMITETUL DE REDACTIE: 


DEMOSTENE BOTEZ 
GH. OPRESCU 
AL PHILIPPIOE 
MIHAIL SADOVEANU 
VLADIMIR STREINU 
D. 4, SUCHIANU 
IONEL. TEODOREANU 
TUDOR VIANU 
ION ZAMFIRESCU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


Inserisă in registru! de publicaţiuni periudice la Tribunalal Ifor, No. 382/928 


ADMINISTRATIA: 
MONITORUL OFICIAL SI 
IMPRIMERIILE STATULUI 


BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI I 


TELEFON 96-1820 ANUL XXXII 


IUNIE 1940 
Giranţi responsabili: M. RALEA si GH. OPRESCU c. 300 


TRANSCRIERI PENTRU ABECEDAR 


(LA FONTAINE) 


CALUL ŞI MĂGĂRUŞUL 


Un măgăruș se'ntoarce dela moară, 
Și, degelat de multa lui povară, 
Se opinteşte greu la o căruță 

Cu sacii de mălai si de tăriță, 
Alături de gingagul animal 
Págegte sprinten și un cal. 

Şi, amindoi, mergind au povestit, 
Unul fudul gi celălalt smerit, 
Pină ce bietul mágárug 

S'a paticnit într'un olunceeug, 
Căzind subt roți în aga fel 

Că s'a surpat căruța peste el, 


El s"a uitat la cal și, rugátor, 

Ceru să-i dea o mină de-ajutor. 
„Calule, ruga e cuviimeioasd'* 

Ofta rămitul, „Jie nu-ți prea pasă 
„Dacă mi-ai iua. mițel din greutate, 
»Lüsindu-mi mie numai jumătate. 
„Sarcina ta-i din cale-afară 

„De ne'nsemnatá și uşoară, 

„De nu m'ajuli, să ştii că mor, 
„Nemai putind mișea niei un picior“. 


VIAŢĂ ROMINEAS 


Dar calul chibzuia pe —€ *1 
Și omádgürupwl sufletul şi-l dete, ȘI 


Stüpinul lor, de bună seamă, — 

Ia calul de căpăstru și-l îmhamă, | 
Croit cu biciul, usturat pe sale, - 
Acum, pe lingă sarcinile sale, F. = 
Căruţă răsturnată şi povară, 

Calul de-asupra sacilor mai cară, 
Lucru ce nici mar fi crezut, —— Ah | 
Și leşul fratelui căzut. asi. 


Es 


PTIPȚIR Pare ER Ty 


' 


Ed 


Tată lew, Insfirgit, 
„i lui ceasul ia venit. 


, 
à ^ | 
p> t3 B 
(9 Deal 
2 47 du. 


E bolnav și, fără vlagă, 
Zace de o lună "ntreagà. 


Dar văzindu-l stins de boală, 
— Klugile Îmi se răscoală, 
Tari acum, de-a*ndoasele 
Și "mlrăsmind fricoasele. 

— B6 jivina cea mai slabă, 
Ba din condă, ba din labă, 
Vrea s'arate o ispravă, 
Calu-i trage o potcoavi. 
Boul dă cu cornul. Rup 
Din grumas colții de lup. 
Și mei mijet nus e greu 
Să se dea acum la leu, 


EI, cu sufletul la gură, 

Agonia şi-o îndură 

Și, jignit, p-aduce-aminte 
Slava Iwi de meinainte, - 

Cînd cu ceru'n pieptul frunții . 
Tremurau de el gi munți, | 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Nu se vaetă măcar. 

Dar sosind și un măgar, 

„E prea mult“, gemu Cezarul, 
„Să dea'n mine şi măgarul! 
„Vreau să mor, scăpare nu-i, 
„Mor de două ori mai bine, 
„Însă de copita lui 
»Mü'nspdimint şi mi-e ruşine. 


> TUDOR ARGHEZI 


LITERATURA 
ȘI CUNOAŞTEREA OMULUI 


In mișearea mai nouă a ideilor pedagogice, s'a formulat de citeva 
ori părerea că studiul literaturilor moderne poate înlocui pe acel al 
literaturilor vechi, în opera de cunoaștere şi perfecționare a omului, 
Ceea ce au fost literatura Greciei și a Romei pentru cultura umanis- 
tică a Renașterii, nu pot oare deveni literaturile nationale ale Euro- 
pei pentru un tineret care învaţă din ee în ce mai greu grecește şi la- 
tineste? Oare marii poeti tragiei gi comici din perioada clasică, mora- 
liștii de-atunci san romancierii si esseiştii de mai tirziu, nu pot oare 
înainta opera de adincira a omului și de perfecționare a umanității 
în fiecare din noi? Alături de umanismul clasic nu există de 
fapt un umanism modern! Nu voim nicidecum a intra în detaliul 
acestei desbuteri. S'ar putea întîmpla ea rezultatul ei să fie tocmai 
accentuarea solidarităţii adinci dintre literaturile vechi $i moderne. 
Căci a te concentra en exelnsivitate asupra literaturii moderne în- 
seammá a te lipsi de fundamentul ei în timp. Pot oare atunci cale două 
mari perioade ale literaturii europene să fie izolate una de altaf Des- 
baterea de care amintim a avut totuși meritul de a arăta că gindul 
umanist nu este absent, din sectorul literuturilor noui, Ba chiar, aces- 
tui gind i se datorește apariţia literaturilor europene în epoca mo- 
dernă. Eclipsa lui într'un anumit moment a însemnat o criză. Să în- 
semniim în această privinţă citeva ginduri apărute criticei gi istorio- 
grafiei mai noni a spiritului. 

Cit de mult ennoaşterea omului este o notă distinetivit a literatu- 
rilor moderne, chiar faţă de acele ale Antichității, ne putem convinge 
citind în analizele pe care Aristoteles le consacră tragediei (Poetica, 
VI) că acțiunea, subiectul este un element mai important decit pie- 
tura earneterelor. Poetica lui Aristoteles a fost autoritatea tutelară 
la începutul literaturilor moderne. Putin cunoscută și, multă vreme, 
considerată ea un simplu fragment fără mare însemnătate, abia Re- 
naşterea îi acordă locul pe care l-a deținut de-atunci, In veacul al 
XVI-lea, un medie umanist întreprinde încercarea de a prelucra şi 
întregi doctrina poetică a lui Aristoteles, Este vorba de padovanul 


8 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Iulius Caesar Scaliger (1484—1558), care prin cele şeapte cărţi ale 
„Poeticei' sale oferă literaturii din epoca următoare Renaşterii ca- 
nonul ei indiscutabil. Deşi rümas aristotelician în liniile largi ale 
construcției sale, I. C. Sealiger îşi îngădue unele libertăţi faţă de mo- 
delul antie şi, în chip foarte caracteristic, una din acestea se referă 
tomai la importanţa relativă a subiectului și a caracterelor în tra- 
gedie, Pentru Sealiger caracterele, si nu acțiunea, alcătnese elemen- 
tul de căpetenie al tragediei, Căci lipsite de earaeter $i de afecte, aœ 
fiunile ar deveni întimplătoare, adică şi-ar pierde, eum am spune noi, 
întreaga lor semnificație, Această inloeuire a vechiului punet de ve- 
dere aristotelice alcătueşte un accent cu totul modern in opera lui 
Sealiger, Din această transtormare a vechilor idei pornește drumul 
pe care va păși teatrul spaniol si elisabetan, împreună eu întregul 
clasicism francez, 

După cum observă W, Dilthey, adineul cunoscător al mișeări- 
lor spirituale în Renaștere, ,,Poetiea'* lui Sealiger şi ideile pe care 
ea le adaugă veehiului fond aristotelice, nu sunt o apariţie singulară 
în epoea sa. Opera umanistului padovan trebue înțeleasă ca un mo- 
ment al antropologiei Renaşterii, adică al acelei noui ştiinţe a omu- 
lui, pătrunsă de puncte de vedere normative. A cunoaște pe om în 
realitatea lui morală, mai bine decit isbutise știința medievală, și a 
obține din această cunoaştere regulele conduitei de viaţă, este gîndul 
care circulă prin operele unui Vives sau Cardanus, Telesio si Mon- 
taigne, Realiger adaptează conceptul literaturii acestui program al 
antropologiei Renaşterii. In felul acesta ajunge Scaliger să modifice 
încă într'un punet esențial reprezentările mai vechi ale aristotelis- 
mulii. Căci, pentru Aristoteles, scopul poeziei era delectarea prin 
imitație, în timp ce pentru Sealiger el devine împreună eu aceasta, 
cunoaşterea omului în vederea instruirii lui morale, Noul principiu 
este stabilit de Sealiger încă din prima pagină a „Poaticei'* sale, 
unde se afirmă în eontradietie vădită cu Aristoteles +) : „Hane autem 
Poesim appellarunt, propter ea quod non solum redderet voeibus res 
ipsas quae essent, verumtiam «quae non essent, quasi essent, et quo 
modo esse vel possent vel deberent, repraesentaret. Quamombrem 
tota in imitatione sita fuit. Hie enim finis este medius ad illum ulti- 
mum, qui est docendi eum delectatione, Nanque Poeta entiam docet, 
non solum delectat, ut quidam abitrabantur'' (I, 1). Seopul trage- 
diei putea fi apoi fixat prin apliearea acestei idei generale. Tragedia 
ne instrueste prin prezentarea chipului în care afectele determină 
acţiunile omeneşti. Cunoaşterea bunelor afecte ne va face a le urma; 


1) Julii Caesaris Scaligeri, Poetíces hbri, Genewie 1560, Opera devenită 

rară, prima ei ediție, se găsește în Biblioteca Academiei Române, intr'un 
fără fouin de titlu, care a aparținut Arhimandritulut Ch Notara, 

după cum o dovedește igeülitura m v pem doeet așezute la 
finele Prefetei, Dintr'o însemnare în lo, aflăm că — 
a fost dăruit Academiei Grecesgti din Bucureşti, De aci, el n trecut în poses 
Colegiului Sf. Sava, eure îi aplică stampila sa gl o transmite colecțiilor de azi. 


LITERATURA ŞI CUNOAŞTEREA OMULUI 9 


H : „Docet affectus poeta per 


S3unitemur ad agendum ; malos 
Irjaetio docendi modus: affec- 
dro finis'*, (op. cit. VII, TII, 


a celor rele ne va constringe să le ev 
actiones: ut bonos ampleetamur atqu 
uspernemur ob abstinendum, Est igi 
tus, quem docemur ad agendum. Q 
aut instrumentum in fabula: affectu 
pe. 348, 

Astfel de definiţii n'ar fi deve 
dacă el însuși n'ar fi stabilit mai inahifid, împotriva lui Cardanus, a 
cărui seriere De subtilitate (1550) o ise intro lucrare eu carae- 
ter polemie, că treptele faptei sunt rînd pe rînd : însușirile de carac- 
ter (mores), din care se desprind affectele (affectus), cărora le ur- 
mează actele interioare (actus interiores), întregite în cele din urmă 
de acțiunea exterioară. Acţiunea externă este deci o consecință în- 
depărtată, precedată de dispoziții și afecte, care putind fi influențate 
prin reprezentările poeților, conferă operelor acestora earüeterul lor 
instrnetiv gi moralizator. W, Dilthey a arătat, în aceiași cercetare care 
stabilește afinitățile gîndirii lui Scaliger cu întreaga antropologie a 
Renașterii, influenţa desprinsă din teoriile padovanului asupra tra- 
gediei în perioada barocului si a clasicismului. Prin doctrina seali- 
geriană a afectelor şi a raportului lor eu acţiunea, se precizează le- 
pătura „dintre această Poetică, a cărei înrîurire a fost nemăsurată, 
şi tragedia epocii următoare, care își găseşte punctul ei central în 
deserierea nexului ce conduce dela dispozițiile de caracter, prin 
afecte, la acţiuni și în larga prezentare a întrezei vieți afective‘ 1), 
Ceea ee Dilthey ar fi putut să aduge este că din învățătura lui Sea- 
liger n'a trecut în creația tragică a clasicismului numai preoeupa- 
rea psihologică, dar si aecia moralizatoare, Cînd, de pild&, Corneille, 
intr'o renumită profesiune de credință, ne arată că în tragedie ,sue- 
cesul fericit al virtuţii, în ciuda obstacolelor şi primejdiilor, ne în- 
deamnă s'o imbráfigüm, în timp ce succesul funest al erimei sau in- 
justiţiei este capabil să ne mărească oroarea firească pentru aces- 
tea'* *), el reia de fapt un motiv al poeticei sealigeriene. 

Cu timpul finalitatea pedagogic-moralizatoure, trecută din Poe- 
tica'* Imi Scaliger în tragedia modernă, a pălit pentru a nu mai lăsa 
vie decit intenţia psihologic-estetie&, O, Walzel, care a reluat unele 
din ideile lui Dilthey íntr'o cercetare consacrată lui Sealiger, a in- 
dieat procesul acesta de psihologizare a literaturilor moderne. Drama 
psihologică in contrast eu drama de acțiune are la Shakespeare, la 
Corneille şi Racine, un incontestabil caracter moralizator. A fost ro- 
lu] elasicilor și romanticilor germani, susține Walzel, să libereze 
drama de intenția ei moralizatoare, pentru a nu refine decit pe aceea 


erit actio quasi exemplar, 


1) W, Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissanca 
und Heformatiom, 3 Aufl. 1923, pag. 433, 

2) Corneille, Discours sur le poème dramatique, in Théatre, vol, T, Garnier, 
pag. V. Ecouri dim Poetica lul Scaliger, în legătură cu raportul dintre 
subicet $i caractere, vd. şi la pag. XXII urm, 


10 VIAŢA ROMÍNEASCA 


de cunoaştere ?). In tot cazul, îndată ce componenta antropologieă 
pătrunde în literatură, ia fiinţă umanismul modern şi se menţine 
atîta vreme eit se perpetuează vechiul gînd emanat din „Poetica“ 
Imi Scaliger. S'ar putea serie o întreagă istorie a literaturii moderne 
eu preocuparea de a arăta cum s'a desvoltat cunoașterea omului in 
ele, ce regiuni noui ale sufletului omenese au fost cucerite treptat 
prin operele poeţilor şi ee imagini noui ale omului au fost pe rind 
impuse prin acestea. Desigur, nu putem nici măcar schița în aceste 
pagini planul îndrăzneţ al unei astfel de întreprinderi, care ar sta- 
bili unitatea vastei desvoltări proeedind dela drama elisabetanà și 
dela clasicii francezi, prin oratorii religioși $i moralisti, până la ro- 
maneierii veacului al XIX-lea. Toți marii scriitori europeni dela 
Renaștere încoace au fost antropologi adinci: Cervantes și Sha- 
kespeare, Racine si Moliére, Bossuet și Pascal, Diderot, Goethe, 
Stendhal si Balzac, Manzoni, Dickens și Thackeray, Tolstoi si Dos- 
toewsehi. Prin operele tuturor acestora și a atitora alţii, icoana omu- 
lui devine din ce in ce mai bogată și mai profundă, Prin ele, știința 
noastră despre om s'a îmbogățit necontenit și nu odată încîntarea 
pe care ne-o transmit scrierile lor, provine din caracterul lor revela- 
tor, din străfundurile morale pe care ele le descoperă spiritului eu- 
rios si investigator al lectornlui modern. 

Desvoltarea umanismului nou a fost în bună parte întreruptă 
de romantism. Romancierii germani sunt mai mult metafizicieni de- 
cît psihologi, In ce privește romantismul francez, aptitudinea psi- 
hologieá atît de pronunțată a poporului menține oarecum interesul 
antropologie în literatură. mai en seamă în meditaţia lirică şi filoso- 
fică a poeţilor, unde se află încă o mină prețioasă de intuitii asupra 
omului și a pasiunilor lui. Dar romanul și drama romantică scad 
mult, din punctul de vedere care ne interesează aci, snb nivelul pro- 
duetiei clasice. Psihologia eroilor romantici devine adeseori conven- 
fionalà, Creafiuni eum sunt ,Ruy-Blas'" sau „Hernani“ valorează 
mai mult prin splendoarea manifestärii lor verbale, decit prin ade- 
vărul uman al caracterului lor. Intuifiile poeților se menţin acum în 
suprafața pitorească a omului, studiat mai de grabă în moravurile 
lui externe, în caracterul săn de epocă, uneori numai în costumul și 
limbajul săn, în ceea ce s'a numit eu un singur cuvint „culoarea lo- 
cală“. Opere specifie romantice, eum sunt „Capitaine Fracasse 
sau „Mademoiselle Maupin'* ale lui Gautier, sunt încercări de resti- 
tutie pitorescă, în care intuiţia omului rămîne destul de primitivă și 
sumară, Interesant este de observat că, intr'un studiu asupra des- 
voltării ideii de om în romanul francez, criticul René Lalou nu poate 
cita, ca o etapă semnificativă din producția epică a primelor decenii 
ale veacului al XIX-lea, în afară de ,, Volupté'* a lui Sainte-Beuve, 


3) O, Wnlzel, Ariatoteliachea ună Plotimiachea bei Iuliu Caesar Seoliger 
Giordamo Bruno, 1916, în vol. Fom Geistesleben alter und newer Zeit, 1922, 
pag. 70 urm, 


LITERATURA ŞI CUNOAŞTEREA OMULUI 11 


care este din 1834, decit opere dela începutul secolului, aparți- 
nînd prin toate rădăcinele lor secolului anterior. Căci ,,«René* (1804) 
al lui Chateaubriand, dar mai cu seamă „Obermann'i (1804) al lui 
Senaneour şi ,,Adolphe'* (1807) al lui Benjamin Constant sunt de 
fapt ieşite din spiritul ideologiei, adică al analizei filosofice a omu- 
lui, așa cum a fost practicată în secolul al XVIII-lea. Senancour, 
serie Lalou, „a primit puternica pecete a veacului XVIII-lea: el 
crede în bunătatea naturală, serie în stilul ideologilor, redactează 
un indice de „esseuri“*, răspîndite în romanul său, Senancour a 
primit deasemeni moștenirea clasică, după cum o atestă epigraful 
lui Pythagora pe frontonul lui Obermann: „Studiază pe Om, nu pe 
oameni“ 1). B. Constant aparţine deasemeni, prin toată formaţia 
sa, moralismului elasie. Observator lucid și nemilos, complăcîndu-se 
în luerarea de dedublare a analizei, el amintește mai de grabă pe 
moralistii si ideologii anteriori, decît pe romantieii care trebuiau 
să-i urmeze, Cit despre Stendhal, care, impreună eu Balzac, men- 
fine conceptul literaturii ca studiu al omului, în mijlocul și împo- 
triva romantismului pitorese şi convențional, s'a spus destul eit da- 
torește el ideologilor, pentru a mai fi nevoie să insistăm, 

In curentele literare mai noui s'a putut observa o nouă scă- 
dere a interesului antropologie, odată cn creșterea aceluia pentru 
factorul estetic-formal al creaţiei. Filosoful spaniol Ortega y Gasset 
a putut vorbi chiar de o adevărată „desumanizare a artei moderne", 
a tuturor artelor, nu numai a literaturii *). Astfel, în artele plas- 
tice, eliminarea formelor reale și organice, în avantajul celor închi- 
puite si abstracte, tendința spre ornamentiea pură este un prim as- 
pect al aceste desumanizüri. In muzică, noul curent se manifestă 
prin îndepărtarea emofiei personale, din care se alimenta întreaga 
creație dela Beethoven la Wagner, pentru a nu mai reține decit jo- 
cal pur formal al motivelor muzicale. ,Ineepind eu Debussy, mu- 
zica a început a putea fi auzită în indiferență senină, fără exaltare 
și lacrimi“*, Promovarea interesului dela subiectiv la obiectiv, des- 
umanizarea artei, este un proces care poate fi urmărit și în litera- 
tură, Mintuitorul, spune Gasset, a fost în acest domeniu Mallarmé. 
Odată eu Mallarmé poezia încetează de a mi fi un organ de manifes- 
tare a emoţiilor poetului, a visărilor sau ideilor lui. Nevoia separării 
dintre domenii, o anumită preoeupare de puritate intelectuală eere 
despărțirea vieţii de poezie, care devina o îmbogățire a vieţii, dar ceva 
deosebit de ea, „un continent imaginar '*. Mallarmé ar fi acela care 
a redat teremenului de „autor'“, înţelesul originar: auctor era pentru 
latini numele generalului cuceritor, al aceluia care adăuga patriei 


1) R. Lalou, L'Idée de l'homme dans le roman psychologique français, 
în vol. Défemae de l'homme, 1926, pag. 180, 
*) Jonó Ortega y Gasset, Die Fetreibung des Menschen aus der Kunst, 1925, 


în vol. Die Aufgabe unserer Zeit, tr. gorm. f. a.. Pentru cele ce urmoazü vd. de 
acelugi, Musicalia, in Esánís espognola, tr. fr. f. a. 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


provineii noui. „Vocea pură şi fără de nume, substratul acustie al ver- 
sului, este vocea poetului, desfüeutü cu totul de omul care o între- 
buinţează'*, 2 

Să adăugăm îndată că tendința descrisă se mărginește de fapt 
la domeniul poeziei lirice, unde ultimele decenii au impus formula 
„poeziei pure'*. In noua mişcare à romanului european, antropo- 
logia literară a cunoscut dimpotrivă o nouă vigoare. Prin opera 
unui Thomas Mann, a nunni Proust şi Gide, pentru a nu cita decit 
nume dintre eele mai reprezentative, legüturile artei literare eu ve 
chiul gînd umanistie, ivit în zilele Renaşterii, s'au refăcut puternic. 
Prin opere eum sunt „Der Zauberberg'*, „A la recherche du temps 
perdut sau „Les faux monnayeurs'*, cunoașterea omului in carac- 
terul sän complex, aseuns și contradictoriu, a făcut progrese pe care 
abia dacă le bünuiau marii moraliști ai trecutului. Umanismul mo- 
dern nu se găseşte astfel la sfirşitul programului său. Impulsiunea 
primită în Renaștere este încă vie gi cunoașterea omului rămîne o 
aspirație intrefesutá adine eu felul omului modern de a înţelege 
literatura, 

TUDOR VIANU 


ÎNMORMÎNTĂRI 


Atunci, inmormintăriie treceau pe 
străzile oraşului, asemenl unne extraor- 
dinare alaluri domnești .. 


In orașul acela doar înmormintările erau fastuoase, 

Altminteri, el era o îngrămădire de case și prăvălii din care nu 
se putea desprinde nicio frumuseţe. Un trist, un urit oraș. lar 
oamenii, atit eit trăiau, îşi vedeau numai de treburile lor stricte şi 
nu-și complicau existența cu niciuna din acele preocupări bleste- 
mate, care în alte părţi ale pămîntului, s'au ivit, torturind omenirea 
şi punindu-i uneori pe frunte nimbul nebuniei, al suferinței sau 
al revoluțiilor. Astfel de rătăciri, chiar în forma platonică a visárii 
sau a nostalgiilor, n'au încercat niciodată, nici inima, nici mintea 
oamenilor din oraşul acela. De altfel, nu era niciun lucru în lume, 
faţă de care ei să fie visători sau nostalgici. Intotdeauna bine soco- 
titi, ei erau impermeabili faţă de orice întrebare sau afirmație care ar 
fi putut să-i smulgă, chiar pentru o singură clipă, din lumea lor pre- 
eisá de doi plus doi fae patru, şi să-i poarte pe tárimurile blestemate 
unde totul se tulbură și socotelile nu se mai potrivese. 

Un singur eveniment reugea totuşi să-i deseumpănească pe acești 
oameni: moartea. Intrind in împărăția-i necunoscută gi spăimîntă- 
toare, ei se lăsau deodată impresionați de toate misterele lumii, şi 
nemai ţinînd socoteală de nimic, se tulburau $i deveneau desnădăj- 
duiţi, eutremurafi, iar uneori patetici. Atunci, inmormintürile tre- 
cean pe străzile oraşului, asemeni unor extraordinare alaiuri dom- 


Erau cele mai mürete spectacole ce se oferiseră vreodată, spre 
contemplare, locuitorilor săi uimiţi de atita splendoare. Inalte, şi 
ondulindn-se pe arcurile lor suple, drieurile negre şi grele, pline de 
ornamentații masive, înaintau solemn, înconjurate de o profuziune 
de pamblici, de flori, de colivi si de luminări. Zeci de mașini eu mo- 
toarele în surdină, avansind prudent ca pe marginea unei prüpüstii, 
zeci de trăsuri gi absolut toate cupeurile oraşului, colaborau lè mă- 
retia şi nesfirșirea acestor cortegii. Urmărite de sute de oameni, salu- 
tate cu gesturi largi de cei care le întilneau, ele se îndreptau spre 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ţinta finală a cimitirelor, sub dangătul obsedant al clopotelor şi în 
acordurile grave ale margurilor funebre, asemeni unor somptuoase 
şi desnădăjduite caravane ale deșertăciunilor lumești. 


De ce oraşul acela era atit de urit, niciunul dintre locuitorii 
lui nu se intrebase vreodată. Era un oraş clădit de negustori, pentru 
nevoile lor, şi după viziunea lor asupra lumii. Cind mai tirziu, au 
dürimat barăcile de lemn care se aflau pline de hălei de carne, de 
zarzavaturi, de femei şi de verze putrede, în centru, în fața pri- 
măriei, şi-au fient acolo o piaţă pe care au vrut să ridice o statue... 
statuia aceasta numită a Hbertăţii, reprezentată printr'o femeie ce 
ţinea o mină ridicată in sus, părea mai degrabă a unei prostituate, 
care ineetind o clipă gesturile obseene, ia în bătaie de joc, o atitudine 
solemnă. Femeile din bordeluri au uneori astfel de fantezii și pro- 
babil că seulptorul se inspirase dintr'o asemenea întîmplare, Fără 
să fi vrut, statuia lui reprezenta realul simbol al libertăţii. Pentru că 
pe atunci, în orașul acela, gi în alte multe orașe, totul era parodie, 

Dar nu se năseuse încă dintre negustorii lui niciun om care să 
gindenseà asupra acestui lueru; asupra orașului cât e de urit, și asu- 
pra oamenilor lui, eit de mică le e viaţa. Iar dintre ei, cei care mer- 
geau uneori în alte oraşe, nu vedeau nimie din frumuseţea sau mä- 
retia lor, şi se întorceau acasă numai eu amintirea unor eireiumi mo- 
derne, și a unor bordeluri perfecționate. Brau singurele lucruri pe 
care le cunoșteau din restul lumii şi doar la acestea se gindeau, dorin- 
du-le, în orele de visare, şi pentru oraşul lor, în gradul de civilizație 
la care ajunseseră în alte părți. 

Totuşi, nu era un oraș mizerabil oraşul acela. O, dacă ar fi fost 
un oraş mizerabil, ar fi avut cel puţin o faţă: aceia atit de expresivă 
a mizeriei. Dar nu avea nitiv faţă, nicio expresie. Nu era niei măcar 
cenușiu, cum sunt unele triste orașe, Era doar o îngrămădire de ease 
anoste, eu atit mai anoste eu cit erau mai mari, Nişte pete de moloz 
pe fata pămîntului. Cînd unele din ele aveau o grădină de flori în 
faţă, acestea erau fără îndoială unele din cele mai lipsite de gust 
lueruri din câte au fost vreodată pe lume. 

Si era un oraș mare, iar casele lui, asemeni unor dureri de pin- 
tece cărora nu li s'a găsit leacul, se întindeau multă vreme, în toate 
părțile, pe o mulţime de intestine, din ee în ce mai înguste, mai în- 
tortochiate, și în cele din urmă, purulente, Mahalalele erau o eloacă. 

Dar viaţa cea multă, pulsul adevărat al orașului, mândria lui de 
cetate comercială, se afla pe străzile din centru, sau pe acelea din 
jurul oboarelor. In unele zile ale săptăminii, de toată lumea ştiute, 
suprafeţe vaste, în mijlocul san la marginea orașului, erau acoperite 
de herghelii de eai, de eirezi de boi, de sute de care încărcate eu fin, 
eu porumb, eu fasole sau eu lemne, Cum veneau, suu cum se seur- 
gran mereu spre bariere, in şiruri nesfirgite, întreg orașul părea un 
obor. El era de altfel, si în sutele lui de cîreiumi, de dimineață pînă 
seara se trafics, si se beau aldămașuri. Doi oameni graşi, îmbrăcați 


ÎNMORMÎNTĂRI 15 


in haine grosolane şi eu eisme grele în picioare, după ce stăteau mult 
de vorbă si se măsurau eu priviri vieleme, îşi dădeau deodată unul 
altuia mina, eu degete scurte și încărcate eu inele de aur. Ca o 
urmare firească a acestui gest, autocamioane pline eu porci se in- 
dreptau în viteză spre abator, vagoane de griu erau trase de locomo- 
tive din dreptul magaziilor si înşirate unul după altul formau tre- 
nuri lungi care erau pornite în lumea largă, sau sate întregi înce- 
peau să se scoale cu noaptea in eap, si aseutindu-si topoarele se 
îndreptau spre cite o pădure pe care o abüteau la pămînt. In depár- 
tare, eogurile înalte ale rafinăriilor se înălțau spre cer, simbol al 
unor afaceri si mai mari încă. 

Oamenii care puneau în mișcare această uriașe maşinărie a co- 
merțului $i a industriei, evitau pe eit posibil să-şi serie numele în 
josul unei hirtii, Era o operaţie pe care o învăţaseră abia spre sfir- 
șitul vieţii lor, şi pe care nu puteau să o împlinească decit cu multă 
anevoinfá. De altfel, eitiva dintre ei nm puteau niei atit, si spre 
stupefaectia eite unni judecător tinür, îşi girau averea de milioane eu 
ajutorul amprentelor digitiale, cerute de lege. 

Pe vremea aceia orașul nu cunostea decit aritmetica, Cifrele se 
adunau deasupra lui asemeni unor nori aduși de vint, din care 
cădeau picături peste toţi oamenii. Faţa şi miinile lor erau acoperite 
de cifre ea de niște stropi grei. Unii dintre aceşti oameni, cei mai 
înzestrați dintre loeuitorii orașului, erau plini de cifre ea de iere. 
In măruntaiele lor, aceste semne negre se înmulțeau între ele, orga- 
nie, dind apoi naștere, cînd deveneau realități terestre, la grümezi 
mari de butoaie de brînză, sau la stive uriașe de lemne, Cifra aces 
tors se inmulfea în máruntaiele altui om cu cifra unor turme de oi 
san à unor vagoane cu griu, şi din această impreunare totul creștea 
încăodată: turmele de oi, butoaiele eu brînză sau stivele uriaşe de 
lemne. Oraşul întreg părea o vastă gi monstruoasă tablă de în- 
multire. 

Tot ce era in el se înmulțea eu altceva de alături gi creștea, sau 
da naștere altor lucruri, In fiecare zi degetele dela mina stingá a 
oamenilor se inmuleau eu cele dela mina dreaptă, iar ei întorși seara 
acasă vürsau din ehimir de trei ori atitea iere eu cit plecaseră dimi- 
neaţa în obor. Sergenfii de stradă cînd ridicau degetul la chipiu în 
faja cuiva sau a unei ease, însemnu că inmulfese două cifre, iar 
alti oameni cînd elipeau odată din ochi, însemna că au tras o linie 
sigură sub mai multe cifre şi că încep să le adune, Fiecare vorbă, 
fiecare gest al oamenilor din oraşul acela făcea să se serie pe o uriașe 
tablă nevăzută cifre după cifre, și ele se adunau $i se inmulfeau ca 
peștii mărilor, 

Oamenii cînd treceau pe stradă și se inerueigau, inmulfeau între 
ele două cifre, oricit de mici. Casele cum stăteau una în fața alteia, 
își inmulteau parcă suprafeţele, şi valoarea lor creștea odată cu aceea 
a întregului oraș, 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Totul se aduna si se înmulțea în orașul acela. Preoții cînd ridi- 
cau mina în sus să binecuvinteze, păreau că fae asupra mulțimei 
semnul inmulfirii. Pînă și cele mai umile Ineruri se inmulteau între 
ele, in mod neaşteptat, eu aceleaşi fruetoase rezultate pentru oamenii 
oraşului, Stilpii de telegraf se înmulţean cu pietrele caldarimului, 
plăminii bolnavilor din spitale cu caii dela căruțele de gunoiu, pică- 
turile de apă stropite vara pe străzi cu numărul copiilor vaceinați, 
orice gest, orice întimplare ar fi avut loe, se inmultea cu alt gest sau 
eu altă întîmplare, şi cifra totală care reprezenta valoarea întregului 
oraş creștea în fiecare secundă, 

Din această cifră uriașă fiecare căuta să smulgă eit mai mult 
pentru sine, Cind doi oameni şedeau de vorbă sau se inerueisau pe 
stradă, e drept că ei făcean să se înmulțească între ele două cifre, 
oricit de mici. Dar de multe ori rezultatul acestei înmulţiri însemna 
» scădere pentru un al treilea, și atunci acesta își lua toate măsurile 
de precauţiune, să nu fie jefuit. Erau împrejurări cînd cifrele nu 
se mai puteau inmulti intr'un loe fără ca rezultatul lor să nu seadă 
din altă parte; și atunei marea bătălie începea. Dacă unul din impor- 
tatorii oraşului se scula la șase şi pornea la gară să fie de față la 
sosirea primilor hamali, un altul începea să se scoale la cinei, jr 
alţi; dela patru sau trei, si pînă la sosirea hamalilor descăreau ei înşiși 
vagoanele, numai să le ia celorlalți înainte, cu cîteva lopefi măcar. 
Niciunul din aceştia nu avea o avere mai mică de cinei sau de zece 
milioane. Proprietari de turme, ei asistau la mulgerea fiecărei oi, 
şi dacă li se părea că ugerul nu le-a fost bine stors, puneau singuri 
mina, dojenind eiobanii și arătindu-le cum să stringá (ifa pentru a 
scoute si ultimele zece grame de lapte, Marii negustori de lemne, 
opreau trüsura în stradă, se dedeau jos şi eulegeau din praful dru- 
mului o surcică pe care o duceau acasă să o adauge la uriagele stive 
din curte. Așa erau oamenii din oraşul acela, şi în felul acesta își 
duceau viaţa. Singura deosebire dintre generațiile de dinainte și 
acelea de după războiu, e că acestea din urmă adoptaseră casa de 
bani, pe cînd bătrinii își mai țineau încă milioanele în saltele, dacă 
erau în hirtie; în oale de pămînt, dacă erau galbeni de aur. 

Nieiumul dintre aceşti bătrini şi faimoși negustori nu se putea 
plînge că Dumnezeu ar fi făcut să sară din ei o așehie ce s'ar fi 
dus prea departe de trunchi. Toate progeniturile acestor motani 
și-au dovedit marea lor preferință pentru șoareci, Singele lor, care 
nu s'a făcut niciodată altceva, n'a fost vărsat de niciunul. din ei 
pentru vreuna din cauzele nobile care frămintaseră între timp ome- 
nirea, gi pentru care, în alte locuri ale pămimtului, atitea piepturi 
se lăsaseră străpunse de gloanțe sau măcinate de tuberculoză. Niciun 
revoltat si niciun visător mm gia ridicat fruntea din fárina, de 
nimic transfigurată, a acestui trist oraş. Oamenii lui știau numai 
să cîntăreaseă. Baloturi de lină, cutii cu untură, butoaie de vin, 
lumea era pentru ei o nesfirșită înşirare de mărfuri pe care le vin- 
turen între oraşe si între oameni, 


INMORMINTÁRI 17 


Si apoi, nu erau niei ceea ce în lumea lor avea mare trecere și 
se chema: oameni cinstiți. Márfurile lor, cînd erau destinate sără- 
cimii, brinza avea viermi, vinurile erau cumplit falșificate, iar ghe- 
tele avean tălpi de mueava și nu ţineau decit pînă la prima ploaie. 
Inșelau la eintar. Văduvei eu cinei copii, venită în miezul iernei 
după o sută de kilograme de lemne, marele angrosist nu stătea o 
singură clipă pe ginduri să-i fure zece kilograme. In felul acesta, 
își făcuseră ei faimoasele averi. Dintre copiii lor, eei care au mers în 
orașe mai mari și străine, unde în vremea aceea mulțimile defilau pe 
străzi, impresionante, eintind cintece ee păreau ale viitorului, niciunul 
n'a avut revelația, generozitatea sau nebunia, să li se alăture eu sufle- 
tul, $i întors acasă să ridice un deget de profet, amenintind si înfie- 
rînd infamiile orașului, Toţi au revenit eu un zîmbet echivoc, care în 
scurtă vreme avea să se transforme, continuind rînjetul, uneori de 
hien&, al părinţilor. 

Grouznieul oraș isi trăia în felul acesta vieața, nemilos și hid, 
nestrăbătut de niciun fior, nejneerest de nicio generozitate, după 
chipul și asemănarea oamenilor care îl clădiseră. 


Și iată că uneori moartea se bătea deodată asupra acestor oa- 
meni. Atunci deabia ei vedeau că în lume mai sunt si altfel de 
lueruri dest baloturi de lină și stive de lemne. Pentru citeva ore 
cel puțin, banii strínsi atita amar de vreme în saltele, căpătau 
o nouă și îngrozitoare semnificație; aceea a inntilităţii lor in astfel 
de împrejurări, Astfel loviți, ei se întrebau pentru prima oară 
asupra rostului vieţii, și plini de desnüdejde constatan că toată 
sbaterea lor a fost zadarnică. Moartea milionarilor era ca un trăsnet 
năpraznie care sfărima o intreszàü si orgolioasă lume ee se credea 
durată pentru veșnicie, După ce digurile erau rupte în felul acesta, 
apele negre ale unei mări interioare, ignorată pini atunei, începeau 
să tălăzniască în ei, rar de tot, toată amărăciunea și desnădejdea 
cuvintelor biblice: desert&eimne a deșertăciunilor, , 

In aceste ore de reculegere gi disperare, se luau hotăririle 
acelor grandioase inmormintári, menite parcă să răseumpere, intr^un 
singur spectacol fastuos, toată mesehin&ria vieţii lor de pînă atunci, 
Oamenii își aduceau aminte că aw lăsat marii artisti, în trecere prin 
orașul lor, să cînte în fata unor săli goale, şi ei care nu aseultaserá 
toată viaţa decit müzica țiganilor, angajau muzicile militare pentru 
a le cinta cele mai grave si mai simfonice marşuri funebre. Pentru 
înmormintare, totul se ridica dintr'odată pe cele mai înalte trepte 
ale esteticii, pe care nicio intimplare a vieții nu-i urease niciodată, 
Ei gi aduceau aminte că au străbătut satele, căutînd piei de vițel, 
în căruțe mizerabile, și atunei îşi tocmeau pentru drumml din urmă 
cele mai scumpe și mai luxoase dintre acele trăsuri împărăteşti care 
erau drieurile. Ei îşi aduceau aminte că au fost miei la suflat și 
răi, sgîrciți cu toată lumea si eu ei înșiși, că au umblat îmbrăcaţi 
grosolan, murdari, eu cisme grele în picioare, si atunei încercau 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să zăsoumpere toată această micime a lor prin fastul fără seamăn 
întării, A 
a enk inmormintürile treceau pe strüzile orașului, asemeni 
Din primul ceas al morți, străzile pe care avusese loe un astfel 
de eveniment erau euprinse de o agitație și um forfot continuu, ee 
le făcea să semene eu sediul unui mare cartier general, în po 
unei bătălii decisive. Acum era ultimul moment cînd oamenii m 
E ine sunt. E x. 
Deod odată, oboe începeau să alerge în toate părțile, strigind 
ii liti si fáeindu.gi semne disperate. í 
Ho nd clopotele, bisericilor începeau să sune şi vaerul e 
neaşteptat părea că anunță cea mai mare nenorocire abătută vreodu 
asupra tumii. 


Sus Ti aid jt immor- 
N nu era mai bine organizat în orașul aedla deci nmo 
mutările. Ca din pămînt răsărean o mulțime de personaje, fiecare 


1 ie sic ilor. Apoi, după 
tă ceu mirosul de tămiie și cu fumul luminărilor \ 
c consult, grăbit al familiei in care erau luate cele mai importante 


ă termimau slujba, preoții începind să vorbească 

ipee Los numesu in oi solemn: Răposatul. a itti 

fel anumit de a areui gura cind pronunjau acest cuvînt: pape 
saw uneori: Repausatul Curind mortul devenea Răposatul, 


ÎNMORMÎNTĂRI 19 


şi despre ei odată, eu vocea plină de respect: Răposatul. Era puțin 
caşicum s'ar fi spus: Excelenţa Sa. 

Spre deosebire de încăperile din faţă, solemne, în care se afla 
Excelenţa Sa Repausatul, si puțin stranii din priina oglinzilor 
mari acoperite eu cearceafuri, în fundul curții avea loe, în același 
timp, un masacru aproape, Mobilizate, slugile adunaseră anevoie 
toate orătăniile de prin curte, şi acum sub eufitele lor lungi, zeci 
de capete cădeau fără milă, Bătind din aripi, spasmodie, si ridivin- 
du-se uneori în picioare pentru a face cîțiva paşi beți, fără cap, 
găinile mureau în țărină, după ce prin gitul lor ridicat spre cer, 
ea un deget oribil, jupuit de piele, aruneaseră minute întregi, ea 
um repros adus lumii, lungi țișnituri de sînge nevinovat. După o 
oră sau două, in care timp eufitele fuseserü reascutite de citeva 
ori, un morman de curci, de rațe, de găini si de giste, se afla în 
fundul curții lingă grămezile de lemne. Destinate meselor sj po- 
menilor ce aveau să înceapă, zeci sau chiar o sută de asemenea 
fiinţe, cărora uneori li se adüugau viței, capre sau porci, plătiseră 
eu viața, în mod neașteptat, moartea stăpînului lor de pînă atunci. 
Sufletele lor îl urmau probabil la mică distanță, fücindu-i pe lumea 
cealaltă o interesantă si personală suită. 

În orice caz, acest morman de trupuri neinsufle(ite, putea re- 
aminti eu succes, fantasticele inmormintüri de altădată, cind regii 
își luau eu ei în mormint sofia, caii si servitorii. In ultima lor 
clipă, oamenii acelui oras puteau aves satsifsetia barbară, că nu 
gustă singuri catastrofa morții, şi că tirăsc cu ei în neant, o parte 
din sufletele peste care fuseseră stăpini în viață, 

Cu totul deosebite de acestea de aici, însingerate, si asemenea 
deosebiri an fost întotdeauna în viața acestor oameni, între spatele 
si faţa vieţii lor, erau pregătirile ce se făcuseră între timp la stradă, 
tot mai pline de eleganță si de măreție. Dintr'o trăsură nesfirgit de 
lungă, o întreagă seră exotică fusese coborită. Miei butoaie pline 
eu pămînt din care se ridicau trunchiurile unor plante eu frunze 
late, fuseseră așezate pe tot drumul pe care avea să-l pareurgă 
sicriul si dădeau casei o înfățișare de reședință seniorinlă. Moartea 
devenea din ee în ce un eveniment mai luxos si mai plin de solem- 
nitate, 

Intr'un loe anume destinat si mai proeminent, de forma unni 
blazon, de pe draperiile negre dela porti, un om eu miini abile 
fixase inițialele R&posatului. Literele strălucitoare, de culoarea au- 
rului, mari si pline de înflorituri, impresionau, aproape eit o co- 
roană regală, și împrumutau mortului din casă o noblețe și un pres- 
tigiu prineiar, pe care nimeni n'ar fi îndrăznit să-l conteste, niei în 
gind măcar, De această mică abilitate au profitat toţi negustorii 
orașului acela, impresionind lumea și trecînd în moarte, eu faptele 
lor urite si cu obrazurile puhave, uitate; acoperite de mari draperii 
negre si de iniţiale aurite, ráminind astfel doar amintirea unor 
ființe ce păreau a fi fost de nobili origină. 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


eosiciugiul era wdus în cele din urmă, mu semăna el, 
prin infiorituri prin poleială si prin masivitate, eu un tron regese! 


artă, şi [ arie 
aceea trai- 
ii, Din tot felul de lemne scumpe, eu grije luerate, gi 
ie nd too pricepuți, vestiți pentru indeminarea gi arta ME 
pd erau seulptate și înflorite copios, ca o pigeon a stil cem 
izanti coseiuge, Poleite cu argint gi cu aur, ele sugerau, 7 
lx ac fi putut-o face n t unei bogății ee 
i seama de puterea gi prestigiul ei in e. 
T prier ele, mai cuprindeau A € timp poen rd iru 
torilor, ingrijaji de soarta de upă moarte a Tren. C 
teri, deseriindu-le calitatea $i avantajele constructi s, 
neau deodată gravi gi ciocánindu-le, urmüreau cu un deget in "e 
multă vreme sunetul emis de seinduri, avind aerul cá ar spun : 
Ascultati, acesta e mdevüratul ecou al lumii de dincolo, spre care 


Dedesubtul acestor instrumente de abordat eternitatea, ei age- 
zau patra picioare, a sies scurtime nu-i impiedeca să le dea din 
strung o formă eit mai elegantă, imbinind sfera gi cu elipsa, figuri 


acestor eosciuge, tot măsurindu-le şi verifieindu-le minuțios, aveau 

iluzia umor caleule astrologice, și ei credeau oaa d ine e 

centimetrii lungimii cu aj înălțimii, ar fi rezultat 0 i fatidi 5 

Aeri araara tree p d odai oy via d fio 
i H j i rd cu 

as beta si tat înăuntra a ; agi cata marile ris sgg us raid Pr 
i sunt înscrise în dimensiunile adunate, 4 ; 

rm pă cub, pr piramidelor. Sucombind, aceşti faraoni ai unor 


i iramide, strălu- 
lor trecută şi actuali, deasupra acestor moderne p : 
cau inițialele lor de aur, ea un sigiliu personal pe &iunecimea pi 
astitatea morții. i 
S Cind coseiugele eran coborite gi duse în casă, un murmur p 
admiraţie trecea prin mulțimea de săraei adunați ps Legem 
fata porții. Dar marele vang bin dd rey "d provin 
dela întreg oraşul, nu avea ie auzi t rmintárn. 
In ese a prevátirile pentru călătoria din urmă, atingeau 
somptuozităţii, Atunei, rcs bee dest remi pe străzile 
asemeni unor extraordinare alaiuri domnești. j 
In trei zile, întreaga lume fusese vestită. Clopotele bisericilor na 
conteniseră să bată, lung, jalnic, ea la un . ireparabil sfîrşit 


ÎNMORMÎNTĂRI 21 


Fotografia răposatului, asa eum fusese eu douăzeci de ani în urmă, 
singura pe care o avea, cu guler înalt si serobit, şi cu afireul mustă- 
filor răsucit pînă sub lumina ochilor, apăruse în cel mai romînese 
ziar al ţării, deasupra anunţului mortuar, In veci nemingiiafi, une- 
ori; alteori: sdrobiti de durere, dar citeodată si ambele formule 
fuzionate: In veci nemüngiiati si sdrobiti de durere, Zenobia, soție, 
Costel, Nicu si Marioara copii, Doetor Titi Mihăilescu ginere, Iancu 
T. Iordănescu, mare viticultor, frate; Mihai Grigore si Sáftica unchi 
şi mătușe, locotenent Tudorel Iordănescu nepot, precum si familiile 
protopop Niculescu, Al. Grigoriu Sănătosu, Take Vasilescu (Țară 
Lungă) ete. ete., anunţă tuturor eunoseufilor (sau tuturor celor care 
l-au cunoscut si iubit) încetarea din viaţă a seumpului lor Mihai T. 
lordăneseu (Mișu) mare proprietar și angrosist de vinuri, decorat 
eu Coroana Romîniei în gradul de cavaler și eu Meritul Comercial 
clasa l-a. 

Cam în felul acesta erau serise anunţurile mortuare care grație 
celui mai romíinese ziar vesteau țării si uneori si peste hotare, moartea 
oamenilor din oraşul acela. Uneori putea să lipsească o decorație, 
eiteodatá amindouă, dar întotdeauna sub numele repausatului era 
adăugat: mare proprietar, mare comerciant sau mare angrosist. Pen- 
tru cuvîntul angrosist mai ales, se părea că ei au o predilecție deose- 
bită. Era termenul care exprima cel mai bine orgoliul oamenilor din 
acel oraș de afaceri intense. Ideal în tinereţe, apoi treapta socială 
cea mai înaltă, neecontestată și dominantă, asemeni gradului de gene 
ral în ierarhia militară, Angrosist. Si evident: mare angrosist. Struc- 
tura, osatura, temelia orașului era formată din faimosii lui angro- 
sisti, de vinuri, de lemne, de brânză, de vite gi de cereale. 

In istoria oraşului, niciun alt eveniment nu reușise să se înscrie 
vreodată, mai important sau mai plin de fast, decât trecerea pe stră- 
zile lui a cortegiilor care purtau spre cimitire ultimele rămășițe 
lumești ale acestor eelebri angrosisti. E drept că odată pe an erau 
parăzile de Zece Mai, cînd armata defila pe străzi si toată lumea 
venea să o vadă, Singură această apropiere și ar fi suficientă să ne 
dea o idee despre caracterul unie, excepțional, al inmormáíntárilor. 
Totuşi, înmormintările le întreceau prin fast si somptuozitate, şi 
nimic din ceea ce lisase Dumnezeu sau imagimaseră oamenii, nu 
putuse veni să se așeze deasupra lor, umbrindu-le cit de puţin imen- 
sul prestigiu. 

Inmormintürile erau marile festivaluri ale orașului. Cele mai 
înalte culmi ale lui, dincolo de care nimic altceva nu năznise vreo- 
dată să se urce. Nici monumentele, nici edificiile publice nu le puteau 
întrece în măreție. Ele treceau pe străzile oraşului, asemeni unor 
extraordinare alaiuri domnești. 

Un om mergea în fruntea cortegiului, finind eit putea de sus, 
ca pe un drape al suveranului ce venea in urmă, un stindard arhaie 
şi ciudat, în fața căruia toată lumea era cuprinsă de straniul senti- 
ment al morţii. Pe străzile astfel ineremenite, cortegiul înainta, Ceea 


22 VIATA ROMINEASCĂ 


ce dela început surprindea, era marea încetineală cu care el se de- 
plasa. Înmormântarea părea că înaintează în mişcări lente gi deseom- 
puse, surprinzătoare şi stranii, asemeni întimplărilor filmate au 
ralenti. Cu mult înainte de năseocirea acestui procedea cinemato- 
grafie, inmormintárile din oraşul acesta oferiseră spectacolul ciudat 
al unei masse de oameni inaintind ca sub puterea unei hipnoze: pu- 
nind un timp de patru ori mare decit era normal, pentru implinirea 
unei mișcări. Pină să se ridice de pe ealdarim piciorul ezita o clipă, 
apoi el punea o clipă întreagă să se urce in aer, încă une să coboare, 
$i la fel ezita înainte de a se așeza pe piatră, Intr'un minut, miinile 
se bălăbăneau pe lingă corp de cinei sau șase ori, Cu acest mers des- 
compus înaintau cioclii, caii care trăgeau dricul şi marele număr de 
oameni care il urmau. Tulburător și straniu în ansamblu, el devenea 
grotese în detalii: oamenii care se forțau să meurgă într'un fel neo- 
bignuit, ezitind, elátinindu-se, cu picioarele suspendate multă vreme 
în aer sau eite o elipă înțepeniți locului, asemeni unor automate 
stricate, 

Nimeni nu ştia de unde venise acest ritm, dar el era prima con- 
diţie a unei inmormintári onorabile, şi eu cît isbutea să fie mai înce- 
tinit, eu atit inmormintarea devenea mai spectaculoasă gi mai impre- 
sionantă. Cronometrori funebri arătau că o oră sau chiar o oră gi 
un sfert pentru un kilometru, e timpul ideal al unei inmormintári 
de clasa inti. Pentrucă inmormintürile erau gi ele pe clase, deși 
această împărţire devenise inutilă, fiindcă orice compromisuri ar fi 
admis oamenii din oraşul acela cît trăian, dar a fi inmormintaji ast- 
fel decit eu clasa întîi, ar fi fost o ruşine gi o dezonoare pînă la care 
nici o familie nu s'ar fi putut cobori. 

Astfel că timpul prevăzut de cronometrorii funebri, era intot- 
deanna ajuns, si de multe ori depășit, Cei doi, trei kilometri pînă la 
cimitir, erau străbătuți în câte o întreagă după amiază. Ineepute pe 
la ora două, înmormântările se sfirșeau odată cu apusul soarelui. 
Dar primul element al măreției lor era toemai această încetineală, 
lenta somptuozitate cu care treceau prin vacarmul comercial al ora- 
şului. Printre camioanele care goneau pline cu mărfuri, inmormintá- 
vile veneau ca o mare lecţie de încetineală şi zădărnicie. Ele treceau 
pe străzile orașului, asemeni unor extraordinare şi stranii alaiuri 
domneşti, 

Im urma omului care flutura drapelul morţii deschizind corte- 
giul, un altul ducea o eruee în spinare, cu numele mortului pe ea, 
reamintind imaginea îndepărtată a drumului pe Golgota. Apoi, ime- 
diat după el, în uniforma lor solemnă şi spăimintătoare, doi eioeli 
págeau foarte gravi, dueind între ei o imensă tavă cu colivă, In 
mriinile libere ei ţineau eite o luminare aprinsă. Erau inmormintári 
şi mai luxoase Încă, la care aceste lumin&ri se aflau în nişte felinare 
arhaice, pline de ornamentafii şi cu o coadă lungă, cum purtau pe 
vremuri heralzii, iar în vremurile noastre, gondolierii, la urma ciu- 
„datelor lor bărci. De altfel întreaga inmormintare avea ceva de 


Le ar ak o o UT 


ÎNMORMÎNTĂRI 23 


uriaşe gondolă, frecîndu-se de pereţii unor strimte canale; dar mai 
ales eioelii care o conduceau, páreau nişte stranii gondolieri, 

. ,Costumele lor de ambasadori ai morţii, si de trimişi plenipoten- 
fiari ai neantului, erau în același timp solemne, maeabre si grotesti, 
S'a întrebat cineva vreodată care a fost origina și evoluția istorică 
a costumelor funerare? Pentrucă fără îndoială, nu dintru început 
oamenii s'an înmormîntat așa eum se inmormintau in oraşul acela 
intr'un fel atit de complicat și fnstuos, încît ei singuri l-au botezat 
pompă funebră. Erau in adevăr pline de pompă inmormintárile din 
orașul acela, iar organizatorii lor eu drept cuvînt isi spuneau : antre- 
prenori de pompe funebre. Teatre nu se aflau, si niciun fel de velei- 
tate de artă in oraşul acela, doar magazinele de pompe funebre se 
inrudemu puţin şi eu teatrul si eu circul: avean o întreagă recuzită, 
fel de fel de costume pentru oameni și pentru cai, un regisor care 
punea la punet toate detaliile, iar marile înmormântări aduceau în 
ele emoția si febrilitatea unor premiere, 

Inváfafi cum să să nu se uite la copii care rămîneau eu ochii 
holbafi la ei, eum să nu se lase impresionați de gropi, păstrind tot 
timpul o înfăţişare solemnă, cioelii înaintau eu tava de colivă prin 
mijlocul străzii, Ei eran, ea şi întreaga inmormintare, impresionanti, 
fantastici și grotesti în același timp, De departe, culoarea neagră, de 
corbi în care erau îmbrăcați din cap pinà in picioare, inspáiminta. 
Mai e aproape, erau atit de ciudați eum mergeau pe jos, prin noroi 
at prin "a când capul lor acoperit eu bieornuri de generali napo- 
eonieni ar fj presupus un piept acoperit de decoraţii, i 
gînd ag hia armate care să-i tera NESE MN 

KE. i sä această imagine, ei apăreau dimpotrivă, foarte pl 
tifi. Dim pricina hainei lungi, spinarea părea ei li se termină A aa 
la genunchi, făcindu-i să semene cu niște ogari ridicaţi în două 
picioare. Și mai de aproape, li se vedeau detaliile de periferie ale 
figurii: nas înroșit de băutură și oehi tulburi din pricina ultimelor 
duşei de ţuică. De altfel, dela această apropiere, ca şi cum ar fi fost 
pusă la microseop, întreaga inmormíüntare nu rezista si degenera în 
grotese gi caricatură, 

Dar dela depărtarea convenabilă de unde era văzută de obieeiu, 
ea isi putea păstra toată impresionanta-i solemnitate. In eupeuri 
strălucitoare, preoţii îmbrăcați in odăjdii, mergeau înaintea drieu- 
lui, bine așezați pe canapele, și imaginea lor trezea în același timp 
ideia confortului $i aceea a unei misiuni importante, de care ei 
păreau cu prisosință conștienți. 

In urma acestor eupeuri, molipsite parcă de gravitatea solemnă 
a celor transportați, încît roțile li se invirteau rar de tot, și uneori 
se opreau cite o clipă, părind că şi ele meditează, începeau caii care 
trăgeau drieul Ei începeau aici, dar nu se terminau decit cu mult 
în urmă, acolo unde, la o mare depărtare, se afla dricul. Distanţa 


aceasta era umplută eu cai, piná la pămînt îmbrăcaţi în stranii 
vestminte negre. 


"M 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


Nimeni nu știa, deasemeni, de ce trebuiau atit de mulţi cai la 
o eroe unl eu eit erau mai mulți cu atit era mai bine, şi 
înmormântarea putea socoti că a atins în felul acesta telurile supe- 
ioare cărora îi era menită. r 

rus Așezată în faţa drieului, ea tromba neagră, imensă si mobilă a 
unui monstru, masa de eai înainta ondulindu-se deasupra pavajului, 
Niciun eal nu putea fi identificat ca fiinţă vie si luerul acesta pro- 
ducea una din cele mai stranii impresii. Caii păreau ei cet dintii a fi 
morți, niște fantome venite de pe lumea cealaltă. Imbrăcămintea lor 
de stafii, le ascundea ochii și toată ființa, seufundîndu-i intr'o lume 
neagră, subpămînteană, Cioelii care îi duceau de căpestre, păreau că 
au pus la treabă unele duhuri patrupede ale celeilalte lumi. 

Dar ceea ce era eu adevărat extraordinar în inmormintare, een- 
trul de gravitate al întregei ei somptuozităţi, era dricul. De unde 
putuse veni in mintea oamenilor ideia unei atât de grozave trăsuri? 
A o descrie începînd de sus, înseamnă a porni dintr'un punct foarte 
înalt, depășind de multe ori monumentele, Acolo, sus de tot, se afla 
un Înger sculptat în lemn, din trupul căruia drieul începea sk ia 
ființă, răspîndindu-se sub el, pe distanțe tot mai mari, ea razele de 
lumină sub o stea. Dar liniile acestea care formau acoperișul, nu 
erau totuși lăsate să se depărteze prea mult: alti patru îngeri orna- 
mentaţi, în cele patru colțuri, le prindeau și le trimetean drept în 
jos, spre pămînt, Ciudăţenia, şi poate grotescul acestor îngeri sta în 
eoloarea neagră, de smoală pe care o avea faţa lor și aripile. Această 
eoloare de smoală era a întregului drie pînă în cele mai miei detalii. 

Liniile pornite în jos, din stinghii ornamentate, formau spaţiul 
rezervat mortului. El era despărţit de restul lumii prin geamuri im. 
presionant de mari, eum au vitrinele marilor magazine, Dar, e inntil 
de adăugat, niciunul din magazinele oraşului acela nm avea vitrine 
atît de mari ca drienrile în care erau înmormântați oamenii lui. Ele 
erau cele mai scumpe vitrine ale oraşului, și în timp ce inmormin- 
tările treceau pe străzi, oamenii puteau zări în voie, prin ferestrele 
imense, conținutul dricului : eoscingul] plin de ornamentatii gi iniția- 
lele strălucitoare. In muzes, se văd mneori luernri prețioase păstrate 
în felul acesta, sub sticlă. Sentimentul trezit de aceste speetacole deo- 
sehite, nu era prea sehimbat dela un cas ja altul: acela al unei valori 
ee trebua bine păzită. Miraculoasele vitrine ale drieului făceau er- 
davrele să lase o impresie de bijuterii. ; " : 

Dar ceea ee ținea eel mai mult de somptuos în compoziția dri- 
cului, eran arcurile sale. E drept că acestea nvenu o asemănare gi 0 
ascendență istorică : acelea ale trăsurilor împărătești. Dar parcă tot 
le intreceau în suplefe, în lungime si eleganţă. Deasupra lor, eon 
strue(ia monumentală a drienlui se Lalansa ușor, ca o eorabie ari 
reat, abia clătinată de valuri. Numai rareori, la gropi pres adán . 
igi pierdea echilibrul si amenința că se năruie, asemeni mnei ease, 
Atunci, cioclul de pe eaprà care căuta să-l seoută din acest impas, 


ÎNMORMINTĂRI 25 


părea un acrobat care execută figuri primejdioase la trapez, Atit de 
inalt era dricul, 

Pe acest dric, pe toate părţile lui, de jos dela roate și pinà la 
îngerii de pe acoperiş, se ingirau coroanele de flori. Foarte rar aces- 
tea erau din flori naturale, Oamenii din orașul acela, chiar deseum- 
pâniți de moarte, continuau să nu le înțeleagii rostul şi să le dispre- 
țuiască, In schimb, ee minunată industrie avenu la îndemină pentru 
asemenea ocazii! Că erau grotesti, nu avea importanță ; iar că erau 
mai seumpe, eu atit mai bine, Ar fi fost un aet de impietate din pur- 
tea rudelor aducerea unor flori simple, naturale. Mortul merita chel- 
tuiala unor coroane artificiale, menite să nu se usuce niciodată, 

Confeetionate din hirtii colorate, muiate în ceară, garoafele, tran- 
dafirii gi erizantemele, aveau aerul fix şi macabru pe care îl au figu- 
rile din panoptieum. Ele scoteau un fognet strident, şi oareeum me- 
talie, ee părea însăși serășnetul din dinți al morţii. Coloarea lor arti 
fieialá trecea dela uriţenie lu grotese, şi la hidosenie. Si astfel, chiar 
în preferința lor pentru florile inmormintárilor, oamenii din oraşul 
acela igi desvăluiau incăodată sufletul. 

De aceste coroane atirnau, late, pamblicele eu celebra formulă: 
Regrete Eterne. Cuvintul neesta avea o teribilă rezonanță, părind în 
acelas timp o poliţă trasă asupra viitorului: E-ter-ne. Şi în timp ce 
urmăreau drieul si reciteau inscripţia, oamenii orașului acela, își 
puteau închipui că eternitatea se aplică si în cazul de faţă: cu pri- 
vire la mort şi la ei, cei care veneau vii, în urma dricului, 

Imediat în urma acestor oameni venea muzica militară. Patru- 
zeci, eincizeei, șaizeci de soldați, suflind după notele ținute în mină, 
in clarinete, trompete și fligoarne, Acordurile joase şi profunde ale 
margurilor fur:bre, păreau însăşi vocea lni Dumnezeu care se făcea 
eunoseutà oamenilor cu prilejul acestor patetice înmormintări, Cind 
mai răsunaseră între zidurile orașului acela o muzică atit de tulbu- 
rătoare, de greu si de divină? 

Oamenii care treceau pe străzi depărtate după treburile lor se 
oprezu în loe; zarzavagii care îşi strizau marfa, amujeau, căruțele 
igi încetineau hodorogitul pe pietre; și peste toată această tăcere se 
revürsüu aeordurile metalice ale margurilor funebre. Întreg orasul 
asculta ineremenit, străbătut de același fior dela un capăt la altul, 
Era singurul fior pe care îl încervase în viața lui oragul acela, 

Dar «el puțin ucesta era adine şi din el se desfüceau alți fiori 
mai miei, subțiri şi reci, ea nişte turturi de ghiaţă. Oamenii se sim- 
feau deodată furnieafi in inimă, străpunși eu tot felul de ace, unele 
reci, altele fierbinți, şi toată fiinţa lor era întoarsă pe dos, Notele 
grave, profunde, ale marşurilor funebre, veneau prin aer ea nişte 
bastoane moi de cauciuc, și îi loveau în urechi, și de acolo mai de- 
parte, undeva unde îi durea cel mai tare. Ei ascultau atrag de 
această muzică atit de ciudată, pentru prima oară îmbolnăviţi de 
spaimă, Ferestrele se desehideau pe toute străzile, și în pervazul lor 
apăreau fete sau femei care începeau să asculte, pină ce deodată 


— , g” "- "Tem * Lt. A IM TM * 
26 VIAŢA ROMINEASCA 


ingülbeneau, fugind speriate dela geam, şi poate că acolo, înăuntru, 
lesinau pe canapele. Erau astfel de după amiezi cînd margurile fu- 
nebre ale muzicei militare terorizau gi inspáimintau oraşul. Pină gi 
în eireiumi, befivit care țineau chefurile de trei zile, se oprem din 
băut şi aseultau eu figuri grave această impresionantă vibraţie a 
orașului. Apoi isbueneau deodată în hohote de plins, 

Iar acolo în depărtare, inmormintürile îşi continuau drumul 
asemeni unor extraordinare alaiuri domneşti. 

După muzica militară începeau eupeurile, după eupeuri auto- 
mobilele și după acestea trüsurile, toate inaintind în ritmul des- 
compus, au ralenti, al întregei inmormintári, In ele se aflau femei, 
îmbrăcate ca şi eioelii, ca și caii, din eap pină în picioare în negru, eu 
rochii, eu mănuși, cu pălării, eu pantofi, eu ciorapi şi cu cămăși 
negre. Ele leginau de multeori, poate şi de jale, dar poate gi că își 
simțeau trupul virit în acest groaznie costam, la fel eu al cioclilor gi 
al cailor care trăgeau dricul. Dar așa cerea ceremonialul marilor in- 
mormintàri. 

După două ore de mers, înmormântările acestea, sosind pe strii- 
zile desfundate ale mahalalelor, între casele miei şi pipernicite, apá- 
reau $i mai extraordinare, deadreptul fantastice. Femei murdare, 
cu burta umflată de un al noulea sau al zecilea eopil, $i eu ceilalţi, 
nüseufii, goi sau in sdrenfe, în jurul lor, le priveau dela porți, cu 
gura cáseatá și eu ochii puţin albiti de spaimă. Erau în adevăr, niște 
spectacole dineolo de orice închipuire. 

Vreme îndelungată cortegiile se seurgesu spre cimitir, decolo- 
rate puţin numai de praful care se agezase peste ele sau de noroiul 
care le improsease, Dar ele continuau să-şi păstreze aceeaşi somptuo- 
zitate dela început, Și asemeni unor extraordinare alaiuri domnești, 
înaintau, 

Un om mergea în frunte eu steagul, Doi ciocli ducean imensa 
tavă cu colivă. Luminările ardeau. In eupeuri, preoții şedeau so- 
lemni. Nenumărate fantome de eai trăgean dricul. Și dricul se legăna 
ușor ca o corabie abia clătinată de valuri. Vrafuri de flori artificiale 
îl acopereau, Prin geamurile lui se vedea totuşi întreg coseiugul plin 
de ornamentafii. Zeci de eupeuri, de trăsuri şi de mașini veneau in 
urmă. Muzica militară așeza în aer lespezi sonore. La ráspintii corul 
cînta impreisonunt: Vesniea lui pomenire, Un alt murmur, confuz, 
uriaș, ea foşnetul unui ocean: Dumnezeu să-l ierte, rostit deodată de 
sute de oameni. lar în acest timp clopotele bisericilor băteau mereu, 
peste tot orașul, dangătul lor de sf'irgit de lume, 

Astfel treceau, eite o după amiază întreagă, inmormintárile oa- 
menilor din orașul acela. Asemeni unor extraordinare alaiuri dom- 
neşti, fantastice, solemne, pline de fast si de o grotească măreție, 


Ele au fost spectacolele care cel mai mult mi-au îngrozit 
copilăria, 
GEO BOGZA 


CĂRARE DE SECERĂ 


Imparte, Doamne, a secerilor trudă 
$i mana zilelor de miine, 

— Incă crudă, — 

Cu mila T'a să'nceapă. 


0, Doamne-Domn, 

Spun oamenii că morții sunt pămînt, 
Ninsoare, somn, 

Umflate spice în amiază 

Ce grele'n boabe, se aşează 

Cu virfurile către glie, — 


Imparte, Doamne, în cărare timpurie 
A morților iubiri de-odinioară, 
Din mana cilelor de vară! 


R. HAN 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ 
A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 


PRELUDIILE DIPLOMATICE ALE RĂZBOIULUI 


I. 
TRATATIVELE CU PUTERILE CENTRALE *) 


Răsboiul diplomatie, care a precedat si însoțit operaţiile mili. 
tare, avea ca prim $i cel mai important obiectiv: cîştigarea de 
aliaţi noi Ambele constelații în luptă rivalisau în această coneu- 
rență, intrebuinfind toate resursele puterilor lor morale si mate- 
riale, promisiuni si amenințări. Un istorie englez **) califică eu as- 
prime această goană după aliați ca „o luptă fără demnitate, nici 
scrupule‘, Italia, Suedia, Turcia, Bulgaria, Grecia, Rominia erau 
învitate la tovărăşie, treeindu-li-se pe dinaintea ochilor perspective 
ademenitoare de eigtiguri teritoriale. Printre ele, Romiînia era una 
din cele mai eurtenite, deoarece așezarea ei geografică, puterea ei 
militară si ascendentul căpătat în urma războiului baleanie dádeau 
participării ei la războiu o mare pondere, De aceea, în tot timpul 
neutralității, capitala Romîniei a fost o arenă diplomatică in care 
agenții puterilor europene se luan la întrecere pentru ciștigarea 
marelui premiu al cooperării Romîniei cu partida pentru care 
lucran, 

Puterile centrale aveau asupra Antantei privilegiul existenței 
unui tratat, care impunea Romîniei obligația cooperării militare în 
cazurile determinate de textul lui, Era vorba deci ea Romînia să fie 
convinsă că este cazul să-și îndeplinească acele obligații, 


*) A se vedea olul: Tratativele cu Antanta. Vinja Rominesscă XXXII, 
Nr, 4, Apt 1940 și în broșură. 
**) Seton Watson. A, History of the Roumanlans, Cambridge, 1934. 


zè 


d 


— G——— 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE INTREOIRE 29 


Războiul nu fusese încă declarat în mod formal, cancelariile 
marilor puteri schimbau încă între ele note cominatorii gi eei doi 
veri şi prieteni „Willy“ și „Niky™ își trimiteau telegrame cordiale in 
formă, pline de proteste de amiciţie si de apeluri, dar în fond cuprin- 
zind amenințări. In acelaş timp, cei doi împărați ai monarhiilor 
centrale, Frantz-losif şi Wilhelm II, într'o explicabilă mişcare de 
precauţie, se grăbeau să-și asigure prietenia $i colaborarea credin- 
ciosului aliat dintre Carpaţi şi Dunăre, 

„Vechea ta prietenie si legăturile noastre de alianță sunt pentru 
mine garanția că tu vei avea înțelegerea sinceră a hotăririlor pe 
care le-am luat în această gravă clipă a destinului'* seria Frantz- 
Iosif regelui Carol Iar peste citeva zile, Wilhelm II, mai insinuant 
si mai precis, îi telegrafia: „Am încrederea că tu vei fi credincios 
ca Rege și ca Hohenzollern prietenilor tăi și că vei îndeplini fără 
goviialà datoriile tale de Aliat'', 

Corespondenţa din aceste zile infrigurate. pune în faţa zori- 
filor împărați și a miniștrilor lor, pe un rege Carol suferind, ingri- 
jorat, prudent, temător, care nu se poate angaja asa eum îi eer mo- 
narhii aliați, Principala lui preocupare e Bulgaria. El se consideră 
girantul tratatului dela Bucureşti. Faţă de un războiu localizat la 
Serbia, poate rămine neutru. Dar faţă de unul cu Rusia, ce ar putea 
trimite decât două corpuri de armată? Și aceasta ar Ti un act riseat, 
fără de folos. Restul îi trebue spre a ţine in sah Bulgaria. Si apoi 
situația din Ardeal nu-i inlesneste o hotărire de cooperare eu Pu- 
terile centrale, 

Dar îndemnurile pornite dela șefii militari ai Austroungariei, 
cea mai direct interesată şi amenințată dintre cele două puteri, erau 
deosebit de insistente, „Cu orice pref trebue să aducem Rominia 
de partea noastri' eere felmaresalul Conrad von  Hoetzendorff, 
şeful statului major al armatei austroungare, ministrului de externe 
Berehtold. „Atitudinea Romîniei este hotăritoare pentru operatiu- 
nile împotriva Rasiei“, declară Conrad împăratului Frantz-Iosif, 

Germania, luind conducerea războiului pe care-l declarase, nu 
înțelegea să-și piardă timpul, Inițiativa trecea la factorii politici 
activi. Chiar a doua zi după isbuenirea conflagrației, la 2 August, 
cancelarul Bethmann-Hollweg. amintește Romîniei obligaţiile ee o 
leagă de Tripla Alianţă și îi cere imediata mobilizare împotriva 
Rusiei si atacarea acestui imperiu. Pentru a o linişti dinspre Sud, 
o asigură că Germania are alianţă cu Tureia gi că deci nu are să 
se teamă de un atac din partea Bulgariei. Ca stimulent, Rominia 
este iapitită cu perspectiva alipirii Basarabiei. In acelaș timp, Zim- 
mermann, subseeretarul de Stat la externe, primind pe Filipescu, 
in drum spre Bucureşti, ii vorbi nu numai de Basarabia dar chiar 
de Odessa. Supralieitind, in urma sugestiunii ministrului german 
de externe von Jagow si a feldmareșalului von Conrad, guvernul 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


austroungar, prin Czernin, mai adaogă și promisiunea ținutului 
Negotin din Serbia, 

Pe de altă parte, reprezentanţii Puterilor centrale la Bucureşti 
nu pot să ascundă guvernelor lor starea spiritelor din Rominia, 
eure nu este de loe favorabilă acestei politiei. Ministrul Germaniei 
relatează că în Rominia opinia publică este foarte antiaustriacă gi 
că Brătianu i-a comunicat că este absolut necesar ca din partea 
Ungariei să se facă concesiuni Rominilor din Ardeal, Că, deoarece 
Anstroungaria a declarat războiu Serbiei fără să fi consultat Ro- 
minia, ar fi nevoie de timp pentru a linişti si a pregăti opinia pu- 
blieá, Brătianu previne însă pe interlocutorul siu că Rusia a gră- 
mădit trupe în Basarabia gi că deci ar fi preferabil ca Rusia să fie 
lăsată să ne atace, pentru a provoca o sehimbare în opinia publică 
de aci. 

Aceste declarații abile ale lui Brătianu provoacă din partea Ger- 
maniei întrebarea dacă o comunicare formală a Bulgariei — eu care 
Germania este în tratative cu perspective bune — că renunță la 
Dobrogea, cîtă vreme Rominia merge cu Tripla-Alianjá, ar fi oare 
suficientă pentru ea Rominia să pornească împotriva Rusiei? 

Regele Carol I declară că este gata să ia măsuri de mobilizare a 
armatei, trebue însă să țină cont de opinia guvernului si a publi- 
cului, care au fost surprinse de evenimente. Trebue timp ca să pre- 
gătească opinia publică $i armata pentru un pas atit de greu. 

Răspunsul definitiv a fost dat de Consiliul de Coroană dela 3 
August, Notele către miniștrii Puterilor centrale au fost redactate 
în aceiaș seară gi le-au fost inminaté a dona zi. Raportul baronului 
Waldthausen către guvernul din Berlin cuprindea aserțiunea ne- 
conformă cu realitatea că majoritatea membrilor Consiliului de 
Coroană ar fi fost pentru alianța cu Rusia și că numai amenin- 
tarea de abdieare a regelui Carol a făcut să se hotărască doar neu- 
tralitatea, fără mobilizare, Contele Czernin işi dă seama de ade- 
vărata stare de spirit din Rominia si avertizează guvernul sáu că 
alipirea Romîniei la Puterile centrale nu se va putea obţine decit în 
ceasul cînd acestea ar obține succese pe cimpul de luptă. 

Campania Austroungariei împotriva Serbiei aduce un element 
nou de complieație, Austriacii au transportat mase mari de trupe 
înspre frontul rusese si au lăsat pe frontul sirb forțe mai puțin nu- 
meroase ; Serbia a folosit prilejul, a luat ofensiva şi a provocat Aus- 
triei infringeri serioase, Austria se vede silită să gindeasel la ajuto- 
rul Bulgariei. Ce va face în acest caz Rominia, principală comandi- 
tară a tratatului dela Bucureşti? La 29 August, Czernin înștiinţează 
pe regele Curol şi pe Brătianu că Bulgaria e gata să meargă împotriva 
Serbiei si predă Regelui o serisoare a împăratului Frantz-Iosif prin 
care acesta îl roagă să ia înțelegere cu Bulgaria. Aceiag rugăminte 
i-o adresează şi regele Bulgariei, iar, peste citeva zile, Waldthausen 
îi comunică acelaș lueru din partea împăratului Wilhelm. Regele 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 31 


Carol răspunde că singurul lueru ce poate garanta e neutralitatea. 
Brătianu complectează că tot ce ar putea face în ajutorul Austro- 
ungariei este să dea o declarație cum că Rominia nu are intenția să 
atace Bulgaria, în cazul cînd aceasta ar ataca Serbia. In felul acesta, 
Austroungaria ar avea libere citeva corpuri de armată mai mult, 
împotriva Rusiei. 

Rezerva în care se ține Brătianu, apărat de decizia neutralității 
luată de Consiliul de coroană, enervează Austroungaria. Infrîngerea 
dela Lemberg întunecă orizontul perspeetivelor austro-germane. 
Czernin constată că „indispoziția împotriva noastră crește si în 
aceias măsură agitația pentru cooperarea eu Rusia. Regele Carol a 
rămas singura frină care mai împiedecă alunecarea pe panti'', In. 
tervenția romînă este acum privită ca indispensabilă pentru spriji- 
nirea aripei drepte a frontului austroungar. „Cheia rengitei în răz- 
boiul contra Rusiei, este in mina Romîniei" serie la 16 Septembrie 
împăratul Wilhelm împăratului Frants-Iosif, $i presiunile miti- 
tarilor asupra împăratului si a guvernului mustroungar se indesese, 
Arhidueele Frederic, generalissimul armatei austroungare, face apel 
la împăratul său ca să facă ,mrelele sacrificii cerute de Rominia'', 
Impártüsind printr'o scrisoare regelui Carol T vestea străpungerii 
liniilor austriace de către Rusi la Lemberg, împăratul Wilhelm ii 
demonstrează primejdia revürsürii puhoiului rusese peste Europa 
si Baleani, sugerindu-i ideea cá Rominia ar putea juea aeum rolul 
cel mare pe care l-a jucat la Plevna. Regele à răspuns că pentru 
aceasta are nevoie de timp spre a pregăti opinia publică, surexeitată 
din cauza tuturor nedibăciilor Austriei si de dorința ei mărturisită 
de a anula pacea dela București. Slübieiunea militară dovedită de 
Austroungaria îi îngreniază si mai mult situația; numai o vietorie 
strălucită ar putea înlesni o schimbare de orientare, dar ea nu se 
poate intrevedea. 

Austroungaria trebue să-şi dea in sfirșit seama că jocul trebue 
schimbat. A fágüdui dintr'al altuia, a avita spectrul primejdiei pan- 
slaviste si a se bizni pe sentimentele germanofile ale regelui Carol I, 
se dovedise a fi o politică neeficace, In fața pericolului amenințător, 
trebmiau alte mijloace, De altfel, manifestările opiniei publice din 


, Rominia, cât și declaraţiile conducătorilor politici, ineepeau să arate 


lămurit. inten(iunile Rominilor. Nu peste Prut, ci peste Carpaţi 
se îndreptau în primul rînd privirile și inimile lor, Austria pricepu 
că în această parte trebue să gindeascü a face concesiuni, Cu atit 
mai mult eu eit înaintarea Rusilor în Bucovina începea să dea 
chestiunii provinciilor románe, supuse Austroungariei, o actualitate 
din cele mai stringente, 

Știri senzaţionale încep să circule pe seama intenţiei Rusilor 
față de Romini. Profitind de conjunctura favoratilă, Sazonov vrea 
să dea o lovitură miăiastră: să ofere Rominilor Bucovina, cucerită 
de Rugi. Regele Carol s'ar fi găsit in acest caz, intr'o situaţie foarte 


32 VIAŢA ROMINEASCÀ 


utind să refuze oferta. Abdicarea regelui Carol ar fi avut 
Ca ase acceptarea ofertei de către succesorul său. Marghiloman 
erede că trebue folosit acest prilej spre a obţine câștiguri impor- 
tante; el sugerează lui Waldburg, însăreinatul de afaceri al Germa- 
niei la Bucureşti, că singura paradă posibilă ar fi ca Ungaria să 
acorde Transilvaniei un statut politie în sensul unei autonomii pro- 
vinciale, iar Austria să consimtă la o rectificare de graniţă Ja Sudul 
Bucovinei, astfel ca orașul Suceava, vechea capitală a Moldovei, să 
fie cedată Romîniei. Waldburg se plinge de încăpăținarea bátrinnlui 
Frantz-losif; el va raporta împăratului sáu, propunind ca acesta, 
printr'o depesá, să deschidă ochii lui Frantz-Iosif, Și n adevăr, 
împăratul Wilhelm anunţă pe regele Carol că a însărcinat pe von 
dem Bussche, noul ministru german la București, în trecerea sa spre 
capitala Romîniei să se oprească la Viena şi Budapesta, pentru a 
aduce de acolo propuneri în privinţa Transilvaniei si Bucovinei, 
Pe de altă parte, se atribue Rominiei intenția să ocupe milităreşte 
Transilvania — în care nu se güsese dedit foarte slabe forţe mili- 
tare *) incapabile de o rezistență serioasă — spre a preveni o even- 
tualá oeupatie rusească a acestei provincii rominesti. 

Cercurile conducătoare ale politicei şi armatelor austro-germane 
se emoţionează. Rominia nu trebue lăsată să fie eistigatà de Rusia. 
Cercurile din Viena comunică neoficial că Austria e gata să cedeze 
Romîniei ţinutul Sucevei. Mai greu este cu chestia transilvană, căci 
despre nevoia concesiunilor de aci trebue convins Tisza. Din toate 
părţile, primul ministru ungur e asaltat: Jagow, ministrul de ex- 
terne al Germaniei, Hindenburg si arhiducele Frederic, genera- 
lissimii armatelor germane şi austroungare de pe frontul răsăritean, 
Marele Cartier german, îi cer imperios să satisfacă pe Romini. Pe 
scena tratativelor dintre Puterile centrale si Rominia apare eu rol 
prim Tisza, - 


Cea mai mare greutate pentru înțelegerea eu Rominii, o consti- 
tuia opoziţia îndărătnică a primului ministru al Ungariei, contele 
Stefan Tisza, la orice concesiune de făcut Rominiei în chestia Tran- 
silvaniei. Tisza era o figură proeminentă a ţării sale, bueurindu.se, 
prin situația privilegiată in monarhia austroungară a țării pe care 
0 conducea, de o mare influenţă, la care se adăoga și prestigiul per- 
sonalitàtii sale. 


estegorie de Conrad, pentru considerații operative, 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 33 


Descendent al unei familii de boernasi unguri, fiu al fostului 
ministru Coloman Tisza care a guvernat Ungaria timp de patru- 
sprezece ani, primind. odată cu calvinismul familiei și o educaţie 
de gentilom maghiar, el mostenise dela tatăl său legătura solidă eu 
dualismul austroungar și credinţa adineá în ideea de stat maghiar, 
Această credinţă avea valoarea unei revelații mistica; în slujba ei, 
bărbatul de stat maghiar şi-a pus toată energia sa neinduplecată, 
tot fanatismul său si o intransigență eare nu se încovoia la niei o 
transacţie, care nu ceda cu o iotà în fața adevürurilor celor mai 
evidente *), Această încăpăținată concepție șovină l-a făcut duş- 
manul feroce al naționalităților din statul ungar, pe care le trata 
cu orgoliu, eu ostilitate rece și disprețuitoare. Convins că cea mai 
mare primejdie pentru ideea unităţii statului maghiar vine dela 
Romini, cea mai importantă dintre minoritățile naţionale din Un- 
raria — sporită încă prin vecinătatea Regatului romin — Tisza isi 
făcuse din slăbirea naţiunii romine, atit dinăuntrul hotarelor Un- 
puriei eit şi din Regat, punctul cardinal al politicii sale. Incercările 
sale de apropiere erau nesincere în intenţii si ridicole ea realizări 
practice; o apropiere reală era în contradicție cu crezul său politie. 
Conjuneiura ereată de războiul european, perspectivele si temerile 
înspirate de el, au ațițat dușmănia lui Tisza pentru Romîni şi l'au 
îndemnat să se instaleze în primul plan al acțiunii diplomatice a 
Puterilor centrale, căutînd s'o influențeze în sensul vederilor sale, 
opunindu.se categorie la orice concesiune față de Romini, Seriso- 
rile sale politice, publicate după moartea sa tragică, subt forma 
unei opere naţionale maghiare, sunt inspirate în cea mai mare parte 
de preocuparea romină; ele ilustrează îndărătnicia acestui om de 
stat, călăuzit de un patriotism arzător, dar orb, care a fost în cea 
mai mare parte pricina prăbuşirii patriei sale. 

Intervenţiile și presiunile care se fac asupra primului ministru 
ungur, se lovese ca de o stincă. El sfátueste pe ministrul de externe 
al Austroungariei, Berchtold, să nu ia prea în tragic pe Tschirsehky, 
ambasadorul german, care intervenea energie în numele Germaniei 
în favoarea eoneesiunilor de acordat Rominilor: „Nimeni mai mult 
ca mine nu poate aprecia valoarea alianței germane. Dar Germania 
are tot atita nevoe de concursul nostru, eit noi de ajutorul lor, Ame- 


ninţări între noi, sunt ridicule; intimidarea nu prinde“. 


*) Cuernin face un portret piturene prietenului și colaboratorului sân Tisza: 
„Marile figuri aruneü umbre mari, Și Tisza era mare $i ca cioplit în lemnul din 
care au fost tăiați oroli antiei, acei eroi cari înțelegeau să lupte gi să moară, 
Deseori iam reproșat că ol, prim nefericitul său patriotism de Pustà, ne va 
băga pe toti în mormánt. E| mu putea fi schimbat; era rigid și inflexihi] ea 
nimeni altul $i cea mai mare gresulà a lul a fost că a. rămas toată viaja infepenit 
în această mesehină politică de clopotniță. Tisa mi-a mărturisit odată rixind 
€h cineva in spus că cca mai mare gregalà a fost că a venit pe lume es ungur, 
Güsese foarte potrivită această caracterizare, Ca om, era de o valoare excep 
țională; en n font însă stricată de toate păcatele ereditare maghiare nle felului 


sáu de n gândi, de toate prejudecățile și gregalele engotării maghinroeentrice'*, 
3 


24 : VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ireduetibilul şovin maghiar nu înțelege să gtirbeascá nimic din 
sacrosancta idee a statului unitar naţional maghiar. Și apoi, — 
siuni făcute Rominiei, in această situaţie gravă, ar fi semn de a 
bieiune. La urma urmelor, el ar admite cedarea Sucevei, căci s'ar face 
pe contul Austriei. Cit despre Transilvania, Tisza răspunde den » 
morii peste memorii, in care reeditează vechile şi cunoscutele » 
maghiare asupra lipsei de temei a pretenţiunilor romine și a di 
xistenjei unei „chestiuni transilvane". Faţă de svonurile ee eir a 
despre necesitatea unei ocupări militare a Transilvaniei de — 
mini, spre a o apăra împotriva unui eventual atac al Rusilor, er 
deşi conştient de greutatea apărării militare a acestei pee În 
care — după propria sa declaraţie — n'ar exista ca fortá defensivà 
decit 3.000 jandarmi unguri, serie lui Czernin: „Te rog să afirmi 1 
eategorie eu oriee prilej de acest fel c& noi nu vom abandona map 
bueatá din pămîntul nostru și că nu vom tolera niei o ocupare de 
teritoriu. Cit timp voiu avea voce la capitol, toţi cei „ce vor încerca 
să pătrundă la noi, vor fi primiți eu impuscáturi . Tisza nu dă ere- 
zümint ,intrigei rusești * cu cedarea Bucovinei către Romini și niei 
perspectivei unei abdicări pe această chestie a regelui Carol I, care 
e „un patron siret'*. (Cea mai eficace replică împotriva acestei mane- 
vre, este trimiterea de ajutoare germane pentru întărirea frontului 
galitian, sdruneinat de infringerea dela Lemberg. Pe de altă nien 
cîştigarea Bulgariei şi a Turciei şi aruncarea lor în spatele Romi- 
niei ar fi cea mai bună manevră care ar putea paraliza Romînia. 

Totus, Tisza vrea să se arate conciliant. El declară că e gata 
sii facă și concesiunile pe care le erede in stare să mulţumească pe 
Romini, fără să atingă interesele vitale maghiare. In conseeinjá, reia 
tratativele întrerupte cu un an mai înainte. Dar fruntașii partidului 
național din Transilvania declară lui Tisza că ei nu pot ceda nimie 
din cererile formulate anul trecut $i niei nu se pot faee interme- 
diarii contelui maghiar pe lingă guvernul romin. Incerearea e fă- 
eutá atunci eu o delegaţie de Romini apa zigi „moderați : Teodor 
Mihaly si episcopul Hoszu. Delegații ardeleni vin la Sinaia și iau 
contact cu Regele, cu Brătianu şi cu ceilalţi fruntași politiei. Ei 
povestese durerile și nădejăile Rominilor. Dela moartea arhiducelui, 
Rominii nu mai au pe nimeni pe lingă împărat. Ideea unui Statut, 
care să paranteze o sinceră autonomie a Ardealului, mu le-ar dis- 
plăcea, chiar dacă — cum li se sugerează de unii politiciani za lis ar 
da eu garanția Germaniei. In orice caz, nimie care să primejduiască 
Rominia. „Noi suntem învățați cu suferinţa, dar Rominia să nu fie 
stirbitá, căci ea ne este sprijinul'". Noi nu putem sta la tocmeală 
eu Ungurii. Poporul ardelenese aşteaptă eu încredere venirea armatei 
romîne; dacă nu vin Rominii, nădejdea se va îndrepta spre Ruși, 

cari rul romin îi consideră „tot de o lege“. 
E Noul ministru ul Germaniei la București, von dem Bussehe, aduce 
lai Brătianu propunerile lui Tisza, care cere să trateze chestia con- 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 35 


cesiunilor de făcut Rominilor eu un om de încredere al Regelui gi 
al lui Brătianu, Acesta nu vrea însă să se angajexe în diseufii cu 
Ungurii si lasă ca Tisza să ducă tratative directe cu fruntașii recu- 
noseuti ai Romünilor din Ungaria. Tisza n'ar primi să trateze cu 
Maniu decît dacă acesta are instrucțiuni dela Brătianu. De altfel, 
Brătianu povăţueşte pe Ardeleni să ceară atit de mult, încît să nu 
li se poată acorda, 

Mihaly si Hoszu iau contact cu Tisza, Sovinul maghiar e „în- 
gimfat şi drümuitor". La ieşirea din audiență, Hoszu declară cole- 
gului său: „nu este nimie de făcut; sabia mai poate ceva'', 

Tisza sehimbà din nou partenerii tratativelor, Trecind dispre- 
Quitor peste şefii politici de ambele nuanțe, erede abil să se adre- 
seze păstorilor sufletești ai națiunii romine, Pe aceștia îi consideră 
mai docili, fiind mai legați de puterea statului şi deci se vor putea 
preta mai ușor la simulaerul unor concesiuni măsurate cu lingurifa. 
Intr'o scrisoare adresată bătrinului mitropolit Meţianu, primul mi- 
nistru ungur se arată ,migeat de splendidul spectacol al fráfiei de 
singe dintre Maghiari și Romini''* dovedită pe cîmpul bătăliei, gi 
de vitejia „fraților nostri Romini'* (sic!). El simte că astăzi poate 
merge mai departe şi deci se hotărăşte, din propria și generoasa sa 
iniţiativă, să lărgească concesiunile făcute Rominilor, pe care aceștia 
le găsiseră eu un an mai nainte cu totul neindestulătoare, Bine 
înţeles ca aceste ,lürgiri'" nu trebuiau să perieliteze „punctele de 
vedere maghiare''. In fapt, aceste concesiuni eran lipsite si de im- 
portanță şi de sinceritate ; ele erau exprimate în termeni foarte vagi, 
precum: „ar putea fi luată în vedere o reformă a legii școlare care 
să considere dorințele concetățenilor noștri nemaghiari, referitoare 
la seoalele confesionale'*, si alte lucruri tot atit de puțin precise, 
Intr'un memoriu adresat guvernului german, Tisza e mai explicit: 
el vrea să acorde Rominilor modificarea legii Apponyi, spre a le 
garanta dreptul de a învăța religia lor în limba romină în orice 
şcoală, iar cititul şi scrisul în cele două dintii clase primare. In 
cazul cînd Rominii s'ar decide să intre in răsboi alături de puterile 
centrale, s'ar putea vorbi și de modificarea legii electorale, 

Rominii n'au căzut în această cursă naivă. Bătrinul mitropolit 
şi ceilalți episcopi s'au mărginit a da răspunsuri politieoase, Acest 
schimb de scrisori s'a publicat mult mai tîrziu, deoarece Tisza, care 
da faptului o nemăsurată importanță, era în așteptarea unui mare 
sueces militar, care să ia demersului său orice impresie de slübi- 
eiune, Adevărata representan(á politică a poporului romin de peste 
munți, partidul național, s'a abținut dela orice comentarii, iar în 
regat, procedarea a produs o mare indignare, Fruntasii romini de- 
elarau: „Ungurii nu pot concepe nimic care să nu fie îndreptat 
împotriva Romîniei. Mintuirea Austriei n'ar putea veni decit de la 
Germania, căci dinspre noi, nici un soldat nu s'a dus la răsboiu 
decit cu nădejdea de a fi bătuți“. De altfel Tisza însuș s'a oprit 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pe loc, speriat de îndrăsneţul (t!) pas ce făcuse gi nu i-a dat nici o 
urmare, sau măcar o clarificare publică. 

Noi presiuni se fae pe lingă guvernul ungar prin contele Wedel, 
care a fost în Bucureşti ca să represinte pe Wilhelm II la inmor- 
mîntarea regelui Carol, cu care prilej fusese instruit de represen- 
tantul Germaniei la Bucureşti de necesitatea „de a se face ceva pen- 
tru Transilvania'*, După sugestiunile lui Aurel Popovici, subseere- 
tarul de stat al Germaniei Zimmermann intervine şi el, vorbind 
despre autonomia Transilvaniei şi de crearea unui minister pentru 
Romini în guvernul ungar, Tisza răspunde brutal: Aurel Popovici 
e un personaj fără importanţă; unul dintre intriganţii strecurați 
în anturajul dela Belvedere *) ; propunerile lui sunt absurde; nici o 
concesiune nu se mai poate face în Transilvania pe lingă cele pro- 
mise, Tisza protestează împotriva îngerinţelor guvernului german 
în afacerile interne ungare și în special împotriva ministrului Ger- 
maniei la Bucureşti, von dem Bussehe, care, prin critica publică ee 
ar fi făcînd atitudinei Ungariei si prin imprudenfa cu care ar vorbi 
despre autonomia Transilvaniei, ar mări resistenja și pretenţiile 
Romîniei. 

Ca să aibă aerul că totuș, nu a refusat să fie seamă de indem- 
nurile Germaniei, Tisza anunță pe Berchtold despre apropiata pu- 
blieare a corespondenţei cu mitropolitul Mefianu asupra „reforme- 
lor geolare'*, despre intenția sa de a acorda o oarecare amnistie care 
ar permite Rominilor expatriafi întoarcerea în țară gi dreptul de a 
arbora „subt anumite condiții“ culorile transilvano-romine. Ministrul 
președinte lămureşte însă că aceste concesiuni au in vedere numai 
o apropiere de Rominii din Ungaria. Cit despre Rominia, ea nu va 
fi înduplecată prin aceste măsuri să treacă de partea puterilor cen- 
trale. Singurul argument peremptoriu rămîne tot puterea militară 
si pentru aceasta, concursul efectiv al armatei germane este indis- 
pensabil, 

Enervat de îndărătnicia lui Tisza, pe care o socotește catastro- 
fală pentru interesele germane, Hindenburg, comandantul trupelor 
germane de pe frontul de Est, se hotărăşte să intre direct în acțiune 
şi, printr'o telegramă adresată la 13 Noembrie arhiducelui Frederic, 
comandantul suprem al armatelor austroungare, îl roagă „Să inter- 
vină de urgență pe lingă guvernul ungar ca să acorde Rominilor 
reformele si favorurile pe care aceștia le reclamă. Va fi necesar, 
pe lingă aceasta, ca monarhia să promită Rominiei anumite teri- 
torii cucerita dela Ruși. Cu aceste condiţii, eoneursul Romîniei ni 
se pare cu putinţă”, 

Faţă de forma gravă pe care o luau intervenţiile germane, Tisza 
se hotărăşte să meargă personal la Cartierul general german ca Să 
lumineze cercurile conducătoare ale politicei și armatei germane asu- 


*) Adieă din jurul ráposatului arhiduce Franz-Ferdinand, 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 37 


pra situaţiei „exacte“ a uneia din chestiunile cele mai importante, 
aceea a Rominilor din Ungaria, şi să protesteze împotriva presiunilor 
ee se exercită din partea acelor cercuri. El revine cu afirmaţia im- 
păratului Wilhelm, că împărtășește punctul său de vedere, Cercu- 
rile conducătoare germane s'ar fi convins că „numai o presiune pu- 
ternică, diplomatică si militară, ar putea împiedeca Rominia să ne 
atace... de aceea, vom încerca, prin mijlocirea Turciei, să hotărim 
Bulgaria să intre în aefiune'**. Paralisarea Rominiei prin Bulgaria 
era ideea favorită a lui Tisza, pe care nu înceta de a o propovădui, 
încă dinainte de isbucnirea rüsboiului, 

Cu o asemenea mentalitate, orice apropiere maghiaro-rominà era 
exclusă. Totus, eu toată orbirea sa, Tisza mai făcu un nltim apel 
pe lingă președintele comitetului național, pe la începutul anului 
1915, spre a obține o deelaragiune publică, care să insuflefeaseá 
poporul romin la luptă, Ea a fost refusată. 

Perioada încercărilor maghiare de apropiere se încheiase. Cele 
donă naţiuni rámineau in două taberi deosebite. Sugestiunile și pre- 
siunile germane se loviseră de totala lipsă de înțelegere a conducă- 
torilor maghiari, atit pentru situaţie, cît şi pentru sufletul rominese. 
Nu eu întimidări, nici cu trufie, niei cu concesiuni ridicule se putean 
cumpăra sufletele unei naţiuni, atita vreme asuprità, in momentul 
cînd, în bubuitul tunului, se sdruncinau temeliile tuturor vechilor si 
nedreptelor intoemiri. 


Primul acces al febrei intervenfioniste a Puterilor centrale, 
trecuse de punctul ei culminant. Temperatura era în scădere, Moar- 
tea regelui Carol I fusese primul calmant; era o lovitură simtitoare 
pentru Puterile centrale care vedeau în persoana veneratului monarh 
un simpatizant al țărilor gi politieei lor, Noul rese, Ferdinand I, 
lămurise categorie pe Czernin că Rominia n'ar putea face războiu 
împotriva sentimentului național, iar în personalitatea puternică a 
Reginei Maria, nu era greu de ghicit. o adversarü de temut, Indă- 
rütnieia ministrului ungar Tisza Cáduse încercărilor de apropiere 
lovitura de graţie. Desfășurarea evenimentelor obliza acum Romînia 
la o deosebită prudență. Rominia intră intr'o perioadă de observaţie, 
căutînd a-și spori pregătirile militare. Jocul diplomatie ul celor 
două constelații în luptă se mutase în sectorul italian; Roma de- 
veni centrul unei activităţi foarte intensive; Rominia rămase pe pla- 
nul al doilea. 

Tratativele cu Italia aveau multă asemănare cu cele romine, Si- 
militudinea situațiilor politice ale celor două țări faţă de Austro- 
ungaria le apropiase și le sugerase ideea unei strinse colaborări, care 
însă n'a putut fi menţinută pînă la sfirgit *). Tisza bănuește jocul 
şi e foarte atent. El sugerează aceeași rezistență : nici un petec de 


*) A vedea: Prelndiile ete. Tratativele eu Antanta. V. R. Aprilie 
1940, Br, pag. 15. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


teritorin nu trebue eecat Italiei. Altminteri, aceasta ar fi considerată 
ca o slăbiciune şi ar încuraja Romínia. Ori care ar fi evenimentele 
ce-i solicită atenția în altă parte, Tisza are totdeauna un ochiu asu- 
pra Romîniei gi judecă evenimentele din punet de vedere al răs- 
fringerii asupra atitudinei acesteia. Cu toată intransigența sa im- 
plucabilă față de Romini, nu părăseşte micile încercări : către sfirgitul 
lui Mai sugerează lui Czernin ideea ea, prin mijlocirea lui Morţun, 
considerat ca germanofil, să pună din nou chestia cedării Bueovi- 
nei ce Sud către Romini, în sehimbul intrării in războiu, dar pro- 
testează cu indignare in eontra unei idei ce se pusese în eireula- 
fie, a cedării regiunii Caransebeg—Hateg—F ăgăraș, considerată ea 
partea cea mai romineascá a Ardealului şi Banatului. Tisza argu- 
mentează că această cedare ar însemna pierderea Porţilor de Fier, 
ceea ce ar ruina poziţia de mare putere a Austraungariei în Europa 
sudorientală. De altfel, această idee nu e împărtășită nici de Romini, 
de oarece s'ar slăbi importanța numerică a Rominilor rămaşi în Ar- 
deal, cari ar putea fi ușor desnafionalizafi. Pentru a avea în mină 
conemeerea politieei externe a Austroungariei, Tisza cere impára- 
tului Frantz-Iosif demiterea lui Berchtold, pe care îl consideră in- 
suficient pentru împrejurările actuale. In postul vacant el impune 
pe Buriân, omul său, după ee el însuși refuză locul, socotindu-se 
mai necesar la guvernarea Ungariei, 

Intrarea Italiei in războiu împotriva vechilor ei aliați e o lovi- 
tură grea pentru centrali. Insuşi omul tare, Tisza, își pierde un mo- 
ment cumpătul. El privește eu groază perspectiva intrării Romîniei 
în acţiune şi are viziunea sinistră a margului concentrie al armate- 
lor italiene, sirbe şi románe spre Budapesta *), Germania își păs- 
trează mai bine sîngele rece. Ea a început marea ofensivă Mackensen 
împotriva Rusiei și repurtase succese. Totuș, Germania continuă să 
prețuiască ajutorul eventual al Romîniei gi de aceea se decide să ia 
hotărît în mîna ei inițiativa tratativelor, Acestea continuaserü în- 
tr'un tempo mai încetenit și după sabotarea de către Tisza a celor 
dela sfirgitul lui 1914. Jagow, ministrul de externe al Germaniei, 
dăcuse asigurări la 17 Februarie 1915 că Germania va garanta Ro- 
mâniei, la conferinţa păcii, Basarabia dinainte de 1812, Chiar Buriàn, 
noul ministru de externe al Austroungariei, crezuse necesar să dea o 
declarație asemănătoare. Nic? un cuvint însă despre Bucovina sau 
Transilvania. S'a atras atenția reprezentanţilor Puterilor centrale 
că această atitudine foarte comodă în care persistă oamenii lor de 
Stat, de a fi darniei dintr'al altuia şi sgîrciți cu ce e al lor, face 0 
impresie deplorabilă în Rominia. Ea nu ajută cu nimic la apropierea 
dorită. Ministrul Romîniei la Berlin, Beldiman, raportează că, în 
conversații foarte intime cu conducătorii politicei germane, s'a re- 
luat posibilitatea reetificării fruntariei Bucovinei, la Suceava. Dis- 


'*) Vezi nota do mai sus. 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 39 


poziția Centralistilor e foarte ostilă lui Brătianu, care ar primi să 
fie influenţat de o opinie publică prelucrată de Franco-Rusi, şi mai 
ales împotriva lui Costinescu, care e acuzat nu numai de simpatie 
pentru Antantă, dar si de inspirator al unei politice economice duş- 
mănoase Pmierilor centrale, 

Reînsuflețireu tratativelor germane eu Românii s'a făcut în Tu- 
nie 1915 pe două căi. Pe de o parte, prin fruntașii naționaliști ar- 
deleni Aurel Popovici şi A. Vaida-Voevod. Urmărind ideea lor, a 
soluționării chestiei transilvane prin Germania, Popovici si Vaida 
merg la Berlin si iau contact cu cancelarul Bethmann-Holveg, cu 
subseeretarul ce Stat Zimmermann şi eu ministrul român Beldiman, 
cărora le expun eu precizie revendicările Românilor din Ungaria. 
Acţiunea fruntașilor ardeleni mu s'a putut desvolta, de oarece ei au 
fost informaţi dela București că orice s'ar fi oferit din partea Ger- 
maniei, România nu-și va schimba neutralitatea. Singurul teren pe 
care se putea duce tratative, cu nădejde de succes, erau cele cu Ro- 
mánii ardeleni ; existau presumţii serioase că ele vor avea răsunet 
în atitudinea guvernului din regatul romin. De aceea, tratativele 
au fost reluate, ce astădată din iniţiativă direct germani, 

Din însărcinarea Kaiserului şi a guvernului german, un im- 
portant om politie din Germania, Erzberger, geful partidului ca- 
tolie german, pe care guvernul său îl întrebuința dese ori în misiuni 
de propagandă *), a venit la Viena $i Budapesta în Iunie 1915, 
spre a da impuls acţiunii de apropiere de Rominia. Au urmat tra- 
tative laborioase, la care au participat Bethmann-Holweg, Jagow, 
Buriàn si Tisza. Spre a eunoagte exact punetul de vedere al Romi- 
nilor, Erzberger a luat contact eu căpeteniile spirituale şi politice 
ale Romínilor ardeleni, Cele mai importante tratative mu fost cele 
duse la Viena, unde contactul s'a stabilit prin mijlocirea deputați- 
lor ereştini-sociali cin Viena, succesorii politieei lui Lueger, atit de 
simpatie cauzei rominesti. In palatul prințului Liechtenstein din 
Viena, delegaţii partidului naţional romin, Aurel Popovici, Maniu 
şi Goldiș au expus lui Erzberger programul revendicărilor romine, 
resumat in trei puncte: a) Autonomia deplină a Transilvaniei, cu 
dietă şi guvernator propriu, și cu un representant în guvernul cen- 
tral dela Budapesta, după modelul Croaţiei ; b) Rominii ardeleni nu 
se angajează să facă propagandă în favoarea puterilor centrale, vor 
convocă însă o adunare națională pentru ratificarea acestui acord; 
c) Acordul să fie acus la cunoștința popoarelor monarhiei printr'un 
manifest al împăratului Frantz-Iosef, contrasemnat de Tisza gi ga- 

rantat de Kaiserul Wilhelm, printr'un aet formal. 


*) Erzberger avusese gi o misiune importantă la Roma, la care îl indica- 
seră relațiile sale cu lumea catolică din Italia. In 1918 a fost geful delegației 
germane care a tratat şi încheiat nrmistițiul dintre Germania gi Antantă, Atacat 
eu Ínvergunare de nafionaligtii germani pentru nevastă „trădare de patrie“, el 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In spiritul fruntașilor ardeleni, soluția autonomiei politice a 
Transilvaniei nu eră decit o etapă intermediară cătra realizarea 
idealului politie romin; ea ar fi asigurat Rominilor ardeleni posibi- 
litatea desvoltării lor politice, culturale $i economice, ar fi cruțat re. 
gatului Romîniei armata gi i-ar fi ușurat consolidarea, pentru ca mai 
tirziu, Transilvania autonomi să decidă prin parlamentul sáu pro- 
vincial alipirea la tara mumă *), 

In susținerea cererilor Rominilor, Erzberger a cerut şi obţinut 
ajutorul comandanților supremi ai armatelor aliate, Falkenhayn şi 
Conrad von Hoetzendorff, cari au arătat hotărit că ei nu pot garanta 
reușita războiului ceeit în cazul cînd eel puţin neutralitatea — dacă 
nu colaborarea — Romîniei, vor fi asigurate, Factorul hotăritor era 
însă Tisza, iar acesta dădu lui Erzberger lümuririle obişnuite: totul 
este în cea mai bună regulă; Rominii din Ungaria stau mai bine 
decit eei din Rominia subt raportul cultural; niei o țară nu duce o 
politică atit de dreaptă față de naționalități, ca Ungaria; există mu- 
mai cîțiva agitatori cari vor să turbure lucrurile; nu e admisibil să 
se ducă nici un fdl de tratative cu Rominia asupra drepturilor ce 
acordat Rominilor din Ardeal, . 3 : 

Printr'un memoriu, Erzberger resumează discuţiile avute gi 
propune lui Tisza următorul program de concesiuni : autonomia șeo- 
lară, intrebuinfarea limbii romine în fața autorităţilor locale, modi- 
ficurea legii electorale astfel încît Rominii să aibă cel puțin 30 de 
deputaţi în parlamentul ungar. Era o deosebire enormă intre pro- 
gramul romin si sugestiunile germane. Totus, Tisza e indignat la 
auzul acestor propuneri. De unde, lu începutul tratativelor, cînd 
Erzbergėr se mărginea să asculte, germanul îi făcea impresia de a 
fi „un om inteligent și care pricepe bine chestiunile'*, acum ii rás- 
punde pe un ton iritat că a rămas surprins de „acest odios amestec 
de citeva fire de adevăr într'o țesătură de invenţii“. Respingind ca- 
tegorie intervenţia, care ar avea efecte morale desastroase, el cere 
Germanilor „să lase în pace nenorocita chestie a concesiunilor de făcut 
Rominilor de către Unguri''. Furios pe Erzberger, Tisza nu-i mai 
pomenește numele decit însoțit ce epitete injurioase şi atacuri la 
adresa „elicei Bülow-Erzberger'*, 

Tisza merge la cartierul general austro-ungar, unde-și susține 
faţă de mareșalul von Conrad ideile sale, apoi, la 17 Iunie, merge la 
Berlin spre a pleda aceiași cauză faţă de împăratul Wilhelm și de 
conducătorii politiei şi militari ai Germaniei, Aci i se comunică di- 
rectivele politieei germane față de Rominia: „cu toate că victoriile 
Centralilor în Galiţia au făcut să mai sează importanța Romîniei, 
totus, deoarece soarta Dardanelelor atirnă de posibilităţile de apro- 
vizionare ale Turciei, este un interes vital pentru Puterile centrale 
să cîştige Rominia pentru o neutralitate binevoitoare, adică să obțină 
libera trecere a munițiilor spre Turcia. In acest scop, Germanii oferă 


*) Comunicări V, Goldiș, direet gi prin T. Lupag. 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 41 


Rominiei un împrumut în condiţii ieftine, iar Austroungaria să-i ee- 
deze cele trei judeţe din Sudul Bucovinei, acordînd şi oarecare conce- 
siuni Rominilor din Ungaria“. Tisza se declară de acord eu concesiu- 
nile venite din partea Germaniei şi Austriei, totus sugerează ideea ca 
ele să fie date contra cooperării militare, iar nu contra unei simple 
neutralităţi. In ce privește concesiunile de acordat Rominilor, re- 
începe vechiul cîntec. Un ministru romin în guvernul din Budapesta 
ar fi un non-sens; o universitate romînă ar fi o absurditate, El enu- 
meră coneesiile ce ar fi dispus să admită. Sunt vechile mărunţișuri 
cuprinsa în serisoarea adresată astă toamnă mitropolitului Metianu, 
la care mai adaogă citeva de aceeași valoare, Chiar şi acestea ar 
urma să fie acordate în împrejurări eare le-ar lna orice importanță 
practică, In zadar, Falkenhayn, şeful marelui stat major german, 
încearcă să convingă pe Tisza de trebuinja ce a face Rominilor con- 
cesiuni serioase; „el predică unui surd'', notează cu necaz generalul 
Cramon, atagatul german pe lingă marele cartier austro-ungar, 

Propunerile germane se comunică diseret guvernului romin prin 
reprezentanţii Puterilor centrale la Bucureşti. Czernin, conformin- 
du-se instrucțiunilor primite dela Tisza, este foarte eireumspeet $i 
prudent, ferindu-se de cea mai mică preeiziune. El schimbă jocul şi 
încearcă să ispitească pe Brătianu să formuleze e] „Preţul colabo- 
rării'*. Dar Brătianu, care se găseşte în toiul tratativelor eu Antanta, 
îi opune o cireumspeetie egală si refuză să se angajeze pe calea ce-i 
deschide Czernin. Bussche, urmind sugestimnile germane, ar vrea să 
meargă mai departe; el nu se dă inapoi niei cela ideea autonomiei 
Transilvaniei, pe care şi-o închipue subt forma principatului atir- 
nător de Viena înainte de anul 1867. 

In sfirgit, Czernin, enervat de rezerva strict constituțională în 
care se tine Regele, care-i declară că „numai națiunea prin organele 
ei legale are dreptul să pronunțe esirea din neutralitate“, se vede 
nevoit să iasă din impas. Cüleindu-si pe inimă, el prezintă la 29 Iunie 
lui Brătianu, verbal, oferta Bucovinei rominești și a concesiilor for- 
mulate de Tisza, în schimbul cooperării romine, fixindu-i un termen 
de o lună pentru acceptare, după eare, oferta va fi retrasă. Czernin 
e enervat ce faptul că Brătianu nu dă ofertei sale importanța pe 
care ministrul austro-ungar o sconta. In adevăr, Brătianu nu se grü- 
beste niei să accepte, niei să formnleze eontrapropuneri; mai ales, 
Brătianu se fereşte să intre în tratative asupra Transilvaniei, Iritat, 
Czernin se intoaree spre Marghiloman, dar acesta n'are calitate ofi- 
cială ea să trateze, ba chiar îi reprosazá amical că „vine eu mina 
goală“. Ministrul austro-ungar insistă ca Marghiloman să se întil- 
nească eu Tisza la Braşov, asigurindu-l că va întimpina din partea 
primului ministru ungar mult mai multă ineredere și bunăvoință 
decit Brătianu, va obţine promisiuni mai mari şi, poate, aceasta îi 
va deschide drumul spre guvern, „Marghiloman face pe misitul lui 
Czernin'' comentează ironie Filipescu, care a prins mișcarea. In cele 


42 ViATA ROMINEASCĂ 


in urmă, Czernin se resemmeazá să constate că termenul său de o 
d a expirat şi că, prin urmare, își retrage oferta care nu-i fusese 
ig părea refuz categorie fu opus de Brătianu și în privința trecerii 
munițiilor spre Turcia. Germania se văzu nevoită să recurgă la tot 
felul de expediente spre a trece prin teritoriul român cel puţin măr- 
furi ce volum mai mie, ca piese de armament, muniții de artilerie, 
aseunse prin cele mai ingenioase dispozitive, spre a scăpa de vigi- 
Jenfa autorităților vamale gi feroviare din Rominia. Cu atit mai mult, 
Brătianu refuză să-și ia vre-un angajament în privința neutralității 
binevoitoare și cooperării militare. Drepturile $i aspiraţiile Romi- 
niei mergeau mult mai departe și conducătorul țării nu le putea 
vinde, ca biblicul Essau, pentru un blid de linte. 

Se încearcă atunci manevra unei schimbări de guvern. Puterile 
centrale renunță la încercarea de a trata cu Brătianu, pe care-l 80- 
cotese cîştigat definitiv de cealaltă parte. Czernin vrea să trateze 


eu Marghiloman ea un homo regius sau ca viitor președinte al Con- 


substanţiale din partea Ungariei. Refuzul categorie al lui Tisza descu- " 
d Do Czernin ; „nu-i nimic de făcut eu încăpăţinarea maghiară 
Căderea tratativelor provoacă o serie de supărări şi ineriminári. 
Bethmann-Hollweg reproşează ministrului german la București 


Rominia cu realizarea unei Bulgarii mari. In termeni violenfi, Tisza 


aria eu cea mai mare strügnicie, va întări frontul carpatic al pute- 
rilor centrale, fără să fie nevoie de concursul Romîniei. 

Tratativele politiee aw luat eu aceasta sfirgit ; ele an trecut pe 
planul economie. Aprovizionarea cu griul rominese & deslănţuit o 
nonă luptă între cele două tabere rivale, care a dus la situația în- 
cordată din toamna anului 1915 *). 


Evenimentele din iarna 1915—16 lăsaseră pe planul al doilea 
România. Subjugarea Serbiei deschisese drumul direct spre Bulgaria 
si Turcia, Rusia părea paralizată în urma marei sale infringeri din 
1915. România încheiase convenţia griului eu puterile centrale $i 


*) A se vedea: Prelndiile ete, Tratativele cu Antanta. Viața Românească, 
Aprilie 1040, I. Br., pag. 82. 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 43 


deci, nu mai era nici de temut, niei de cultivat, Preocuparea prinei- 
pală a Puterilor centrale se întorsese spre Vest, unce se pregătea 
marea bătălie dela Verdun. Orientul european intrase intr'o perioadă 
de calm şi de aşteptare, Un eveniment reactualiză chestiunea romînă, 

In Februarie 1916, Erzberger, inapoindu-se dintr'o misimne la 
Constantinopol şi Sofia, se opri cîteva zile în București, spre a pipăi 
din nou pulsul ţării. Impresia pe care a cules-o era că Rominia nu 
va merge niciodată cu Puterile Centrale din proprie voinţă, ei numai 
dacă va fi silită de situaţia militară europeană, Intr'o lungă andientá 
el se strădui să convingă pe regele Ferdinanó de interesul comun ce 
leagă Rominia de Puterile Centrale, Regele a ripostat că vina este a 
Berlinului şi a Vienei, care nn au arătat niciodată înțelegere pentru 
chestia rominească din Ungaria; răposatul rege Carol I s'a plins în 
nenumărate rînduri de aceasta, După relatările lui Erzberger, 
regele i-ar fi declarat că Rominia nu pretinde cesiuni teritoriale în 
Transilvania şi că ar fi mulțumită dacă Romiînii din Ungaria ar 
avea o situație asemănătoare eu a Cehilor în Austria. Erzberger a 
făcut aluzie la strüduinfele Berlinului și ale sale personale în Iunie 
1915, dar Brătianu n'a dat nieio atenţie. Regele i-a răspuns că nu 
poata schimba ministerul, care reprezintă sentimentul ţării; din 
aceste cuvinte misionarul german a tras concluzia că o schimbare ce 
guvern este exclusă, deși lăudărosul Radeff, ministrul Bulgariei, îl 
asigura că el va asvirli dela putere pe Brătianu, din cauza insucce- 
sului politieei sale externe. Erzberger nu ezită să propună Germaniei 
să exercite o presiune mai puternică asupra Romîniei ca s'o silească 
să rămînă definitiv în neutralitate, garantind această atitudine cu 
ceva sigur, ca de pildă ocuparea gi utilizarea rețelei de căi ferate din 
Romînia de către Germania, atit de necesare în vederea ofensivei spre 
Salonie şi a celei proiectate spre Kiew, In legătură cu această cin 
urmă operaţie, Erzberger face aluzie și la eventualitatea ocupării 
Basarabiei de armatele austro-germane, urmată de cedarea ei către 
Romínia. El a plecat cu convingerea că nu se poate conta cituși de 
puţin pe Rominia; Brătianu este convins că războiul contra Austro- 
Ungariei comportă mai puține riseuri decit împotriva Rusiei, şi că 
prevederile pentru viitor sunt în deplin acord cu necesitățile pre- 
sentului, indieind preferința revendicării Transilvaniei față de Basa- 
rabia. De aceea, Erzberger își consideră misiunea sa ea nereușită. 
Atragerea, sau cel puţin imobilizarea Romîniei, va depinde numai de 
intimidarea ei prin forța germană, combinată cu amenințarea bulgară. 

Insuccesul atacului german asupra Verdunului și începutul 
ofensivei Brussilow prilejuese un nou contact al Puterilor centrale 
cu politicianii germanofili din ţară, In timp ce Brătianu tratează pe 
picior solid cu Antanta, Marghiloman, în mod naiv, încearcă să lege 
noi tratative eu Czernin gi au Bussche. Aceștia, cari mirosiseră ceva, 
se lasă greu. Evident, împrejurările nu erau de loc favorabile unei 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


reluări de contact, mai ales eu un personaj eare n'avea niei calitatea 
de a duce tratative, niei puterea de a impune hotăriri, Ar fi fost a 

se compromite în chip inutil. Czernin, după ce a consultat pe Burian, 

a declarat tui Marghiloman că ofertele vechi asupra Bucovinei sunt 
definitiv retrase. Cum s'ar putea sacrifica populațiuni leale care 
s'au luptat atit de bine? Nu se poate avea în vedere ceeit Basarabia 
şi un tratat care să oblige Puterile centrale s'o apere, dacă va fi sta- 
ceată de Ruși în viitor; acestea nu se pot însă acorda decit unei Ro- 
minii aliate. Bussche mai adaogü că Germania nu vrea să ne mai 
sprijine. A fáeut-o odată; cancelarul s'a dus pentru asta la Viena, 
dar nu va mai începe, Cn totul alteeva ar fi dacă s'ar putea realiza 
unirea partidelor si a personalităţilor germanofile: Carp, Marghi- 
loman, Maioreseu, Stere, spre a forma un guvern amie al Puterilor 
centrale, Dar Bussehe convine că din cauza animozitájii dintre Carp 
si Maiorescu si a ambiţiei acestuia din urmă ce a deveni șeful guver- 
nului, lucrul nu e posibil. Marghiloman, la rindul lui, îi arută că 
aceasta ar însemna ieşirea imediată din neutralitate, ceea ce este 
tot atit de imposibil, 

Aceleaşi răspunsuri evasive le dă Czernin lui Procopiu, trimis 
de Brătianu ca să-l sondeze asupra posibilităţii unor concesiuni teri- 
toriale în schimbul neutralității; în realitate era un bluff menit să 
mascheze tratativele pe care şeful guvernului le ducea eu Antanta, 
De altfel, ministrul austro-ungar simfise că partida e pierdută pen- 
tru Puterile centrale, că tratative sunt în curs între Brătianu și An- 
tantă şi că ele su ajuns într'o fază foarte înaintată, astfel incit oriee 
încercări din partea sa de a le schimba cursul sunt zadarnice, Spé- 
ranta într'un reviriment n'ar putea veni — crede el — cecit dela o 
supralieitare de promisiuni. Aceasta nu e însă cu putință, deoarece 
Ungurii își păstrează cu fermitate atitudinea; ei privese cu ochi răi 
orice tratative en Rominia gi se opun categorie la orice importantă 
concesiune politică ori teritorială. Singura manevră încă cu pu- 
tinfá este să provoace aminarea cit mai îndepărtată a desnodământu- 
lui fatal, salvind neutralitatea Rominiei, întrebuințind pentru 
aceasta amenințările, în speranța că o întoarcere fericită a evenimen- 
telor pe fronturile de luptă să facă Rominia mai accesibilă. Declara- 
ţia de rüzboiu a Romîniei a înșelat prevederile Puterilor centrale 
numai asupra datei, nu și asupra sensului hotăririi Romîniei. La 25 
August, Czernin raportase că, pentru moment, nu era motiv de ne- 
linişte. 

Tisza era satisfăcut de această fază negativă. Urmărimdu-și po- 
litiea de amenințări, singura pe care o credea eficace, a rupt trata- 
tivele cu Rominii şi, ca să-i îngrozeaseă, a înscenat un proces monstru. 
Cu ajutorul unui agent provocator, în serviciul poliției secrete un- 
gare, care se dădea drept min ofițer romin din Regat, venit în Ar- 
deal pentru propagandă romînă, el a încureat un număr de 17 inte- 
leetuali romini din Brașov şi împrejurimi într'un proces de spionaj. 
După o lungă prevenfie, în care timp Rominii au fost torturați, le- 


PAGINI DIN ISTORIA POLITICĂ A RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE 45 


gati în lanțuri, purtaţi prin toate părţile, i-a judecat intr'un proces 
care a tinut trei luni. Nonă insi au fost condamnați la moarte, restul 
la închisoare, Ciţiva au murit în temniţă, iar ceilalți au fost liberati, 
cupă trei ani de suferințe, abia după sfirgitul războiului. 


+ 
+ * 


Lunga perioadă a neutralității Rominiei a fost pentru imperiile 
centrale un gir de deeep(ii eu privire la atitudinea acesteia faţă de 
confliotul războinic. Fără a se înșela asupra sentimentului popular, 
conducătorii Puterilor centrale credeau totuși că mulțumită abilității 
diplomaţiei lor, a promisiunilor ademenitoare si a forței lor impre- 
sionante, vor reuși să menţină Rominia cel puţin intr'o neutralitate 
binevoitoare, dacă nu s'o cistige ea aliată. Conștienți că nodul pro- 
blemei i| constitue chestiunea Rominilor din Ardeal, aei și-au con- 
centrat storțările principale. Insă, din cauza atitucinei intransigente 
a lui Tisza, planurile de împăcare a Ungurilor cu Romíinii ardeleni 
nu s'au putut realiza. De altfel, în tot timpul celor doi ani ai nentra- 
lităţii, tratativele s'au mărginit la încercările Ungurilor şi Germa- 
nilor de a cîştiga prin promisiuni pe şefii ardeleni şi pe fruntaşii 
opoziţiei germanofile din Rominia. Guvernul regatului romin, res- 
ponsabil de politica Statului, n'a participat de loe la tratative, sau 
doar atita cit era obligat de convenienţele diplomatice, fără a se lăsa 
tirit în fondul diseuţiunilor. Înţelesul acestei atitudini nu putea să 
scape partenerilor; ea a procovat atit rezistența cirză a lui Tisza 
cit şi repulsiunea lui Czernin de a face propuneri precise, Tratati- 
vele eu Puterile centrale s'au mărginit aga dar la promisiuni ver- 
bale, la lăsări de a se înțelege si la sugestiuni din partea lui Marghi- 
loman. Si nici nu se putea altfel. Divergenţele erau prea adinci, iar 
sacrificiile ce 8'ar fi cerut, fie dintr'o parte, fie din cealaltă, erau 
din cele ee nu se puteau consimţi de bună voie, De partea Rominilor, 
ele ar fi fost în contruzicere eu misiunea istorică a naţiunii romine gi 
eu postulatul vremii, așa eum le înțelegeau imensa majoritate a po- 
porului şi şefii, în mina cărora se găseau frinele țării in acest mo- 
ment hotăritor al istoriei Rominilor *). 

CONST. KIRITESCU 

*) REFERINȚE BIBLIOG J 
Tiili II, Baci. — er Uaganus Aana AANA ice. p. ari, A 
Ministère 1. vt. E. des Aff. Etr, Documenta diplomatiques ete, (Carten Rosie 
a—u.), Vienne 1910, — Tisza, Lettres de guerre, 1914—1916, Paris 1931. — 
Bethmamm-Hollweg, Betrachtungen zum Weltkriege, Berlin, 1929. — Comrad 
Feldmarsehall, Aus meiner Dienstzoit, Wien IV. — Buriân Stef, Graf, Drei 
Jahre, Aus der Zeit meiner Amstführung im Kriege, Berlin, 1923. ev Ersbe den 
Frlebnisse im Weltkrieg, Berlin 1920, — Kautsky, Die deutsehen Dokument) 
Be Kriegssushruch, V, L, Üharlottemburg. — Ceernin, Im Weltbriege Berlin 
A = to Unser oesterreich-ungarisebes Bundesgenosse im Weltkriege, 

PINE E Tute 6. I. La grande guerre. vue du vorsint oriental, 
MOpenapi, Missio Fütpeien occu Roc. aie v. T, Bie, — Pohja 

ipesen, însemnări, Bue., 1937, 


VORBE SI GÎNDURI 


Pertraetările cu tine insu-(i nu alcătuiese, în totdeauna, un esz 
de conștiință. 


+ 
Dacă ag fi evreu, m'ar supăra cel ce mi-ar spune că este filo- 
semit. Fiinčeă gi această atitudine înseamnă o izolare. 
* 


Solieitind unui atotputernie o numire, mă întrebam dacă fiind 
eu în locul său, l-aș putea numi undeva. 


ES 
Citi vreme vom dispreţui pe gangster, in loc să-l socotim o ex- 
presie — poate un apogeu — al societăţii contemporane, nu ne vom 
înțelege veacul și nu-l vom putea domina. 
* 
E încruntat, deci e profund. 
ES 


Dacă neam preocupa, fiecare, de imaginea pe care o vom lăsa 
posterității, lumea ar fi mai bună, mai frumoasă, mai înaltă. 


+ 


Rima e surisul versului. Cea mai tragică tiradă cîștigă in inten- 
sitate dacă e înflorită cu un suris, 


* 


VORBE ŞI GÍNDURI 47 


Ca un codru, firește, dar tot din frunză cîntă, 
= 


Convinge-te că nimie nu începe eu dumneata și nu te va mai 
chinui Cemonul răspunderilor în faţa istoriei. 


* 


Cazul de conștiință care se rezolvă cu acceptarea onorurilor n'a 
fost, atita, caz de conştiinţă, cît nesiguranţă, 


* 


Mi-e absolut indiferentă opinia celor ee au o opinie proastă 
despre mine. 


Dacă trădezi numai, odată, vei fi stizmatizat pentru vecie. Trebue 
să trădezi mereu, ca să se învețe lumea cu dumneata și să te lase 
în pace, 


* 


Are absolută nevoie de sfatul meu, altminteri n'ar putea face cu 
atita plăcere, contrariul, 


E 
Se pling toți, dar nu protestează nimeni. 
+ 
— Draga mea, am făcut pentru tine tot ce-am putut. Mai des- 
curcă-te si singură | 
Așa spun, la fiecare premieră, pieselor mele. 
E 
Dacă vrei să nu-ți pierzi prietenii, nu-i pune la 'neereare., 
* 


Te întreabă „ca mai e nou“, ea să te prindă eu o nerozie gi să-ți 
spună el, cu superioritate, ce mai este intr'adevür nou. 


48 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Popoarele tinere au tot dreptul să supună pe cele bátrine. 

Dacă, însă, acestea nu se lasă biruite, înseamnă că bătrineţea 
mi al aparentă, după eum tot numai aparentă este şi tinerețea 
eelo 


w 
Fiéelitatea în alianţe, eroismul şi alte sentimentalisme, sunt 


obligatorii pentru țările miel. Marile naţiuni au lucruri mai serioase 
de făcut, 


E 
Napoleon a fost mare şi pentru că nu-și schimba prea des 
vuletii. 
Li 


Zeului Marte îi plac peisagiile inedite, Mai acum doi ani s'a 
plimbat prin Spania. Aeum face eroaziere la Nord. 


Li 


Solufionezi toate eu mare grabă. N'ai impresia că în felul acesta 
liehidezi viaja însăși ? 


+ 


Nu mă pot incadra în regimuri de autoritate, Cel mult le-a$ 
putea prezida. 


* 


Abandonarea poetului in propriul sáu temperament duce le 
platitudine sau la abstracfiune. 

Arta e puterea de rezistență împotriva personalităţii. Stilul stra- 
tosferie, întunecat (in stratosferă e întuneric) al unora mu este. 
atita, profunzime gi elevajiune, eit o formă, poate mai gravă, a 
facilităţi, 


+ 


Impresia e sinteză, Fa nu denotă superfieialitate ci un eom 
glomerat de verificări pe care subcongtientul le înregistrează $i la 
coordonează vertiginos, 

Un fulger luminiund prăpăstii. 

VICTOR EFTIMIU 


> şi i” A 


ARCHITECTUL 


Zümislitor de spații vii în care 
Subjug văzduhul și ‘ntre stilpi îl leg, 
Cit cotropese azur pe-atit mai lare 
Cu piatra și pămîntul má'nfeleg. 


In golul pur pun limite gi'ncheg 
Volumul sacru, simbur de altare 

Și bizui soclul veacului întreg 

Peun joc de nesfirşire şi hotare — : 


Nu-i pui de munte, soră de colină 
Ci cuget svelt de umbră și lumini, 
Sub ochii vremii răi și pinditori 


Un adăpost la tot ce-avem mai trainic, 
Copii şi zei. Pe visul nostru tainic 
Tavanul, cer domestie fără nori. 


V. VOICULESCU 


DIN LEGĂTURILE CULTURALE 
ROMÎNO-BULGARE 


G. S. RAKOVSK] 
SI LITERATURA ROMÎNĂ 


Pe eit de numeroase, vechi și adinei sunt legăturile între Princi- 
patele noastre si Peninsula Balcanică 1), pe atit de izolate și spora- 
dice sunt studiile care se întreprind in această direcție. 

Ca Romiîni, trebuie să ne preocupe, în primul rind eunoasterea 
şi lămurirea eit mai exactă a trecutului nostru gi, acest trecut, 
nieáeri mai bine ea în sud-escul Europei nu poate fi studiat, 

Din cercetările temeinice şi metodice ce s'ar intreprinde în acele 
locuri, se va putea afla mu numai influența exercitată de Greci şi 
Slavi asupra desvoltării limbii, așezămintelor și culturii rominesti, 
dar si rolul important jucat în atitea împrejurări de voevozii ro- 
mini in evenimentele din Balcani, precum tot prin aceste cerce- 
tări pot fi làmurite atitea din punetele nebuloase al istoriei nafio- 
nale, din timpul atotputernieiei otomane 2), 

Cu alt prilej, ocupindu-mă de necesitatea întemeerii la Buen- 
resti a unui institut care să aibă ea obiectiv studierea, atît a raportu- 
rilor noastre eu popoarele din Peninsula Balcanică eit si de soarta 
Românilor din acele locuri, seriam: Crearea unui institut de cerce- 


1) I. Bogdan: Românii și Bulgarii, Bue. 1895; idem: Insemnă- 
tatea studiilor slave pentru Romîni, Buc. 1894; idem: Istoriografia 
romind... Bue. 1905; Ilie Bărbulescu: Românii față de Sirbi și Bul- 
gari... Bue. 1905; idem: Curente literare la Romini în perioada sla- 
vonismului cultural, Buc. 1928; N. Iorga: Sirbii, Bulgarii si Rominii 
în Peninsula Balcanică... Buc. 1915; AL Iordan: Les relations cul- 
turelles entre les roumains et les Slaves du Sud. Traces des voévodes 
roumains dans le folklore balkamique, Bue. 1938; idem: Contribu- 
Hun lingvistice la bibliografia veche romineascá, Buc. 1938, 

*) AL Iordan: Les relations culturelles... pp. 1—17; idem: Pa- 
iriotismul rominese în literatura străină, Migcarea, Bue. Nr. 1905 
din 27 Iulie 1935; idem: Din folklorul turcesc, idem, Nr. 1004 din 
6 Iunie 1934; Gh. I. Brătianu: Din legăturile noastre cu Turcii, Mig- 
carea, din 24 Mai 1994. 


Q. 5. RAKOVSKJ ŞI LITERATURA ROMINA 51 


tare a problemelor privind pe Rorminii de peste hotare, care să ou- 
prindă pe oamenii de ştiinţă în a căror preocupare această problemă 
ocupă un loc important, are pe lingă avantajul unei activități un 
fare gi metodice și pe acela al conservării graiului, dialectului și cu 
noaşterii temeinice, a tot ceiace reprezintă viața romînească, dincolo 
de grànijele actuale 3), 

Ca o completare a celor preconizate atunci, adaug că sfera de 
acţiune a unui asemenea institut ar trebui extinsă şi asupra proble- 
melor interesind legăturile seculare ale Rominilor eu Peninsula Bal- 
eanicá. 

Acest institut ar trebui să Imbrátiseze toate domeniile de activi- 
tate culturală : istoria, literatura veche si modernă, istoria bisericii, 
folklorul, filologia, ete., fiecare dintre aceste ramuri de activitate 
avindu-gi reprezentanții săi autorizați, care să imprime directivele de 
cercetare în fiecare diseiplină, 

In chipul acesta se va ajunge la descifrarea multor puncte de 
întrebare ce persistă de atîta vreme $i să putem preciza nu numai 
influența exercitată de alte popoare asup a noastră ci și contribu- 
fiunile rominești la renașterea și evoluția istorică şi culturală a 
popoarelor din sud-estul Europei. 

Dacă prima consecință a legăturilor popoarelor balcanice cu 
noi — influența exercitată de ele asupra noastră — a făcut obiectul 
cercetărilor unora dintre învățații nostri, începînd eu B. P. Hasdeu, 
cea de a doua latură a problemei — aportul romínese în diferite do- 
menii de activitate — a fost aproape cu totul neglijată, exceptind 
filologia şi istoria unde sunt de amintit eontribujiuni prețioase, 

Spun că s'a lucrat puţin, căci cele citeva încercări ce s'au 
făcut În domeniul istoriei bisericeşti 4), a literaturii ?), artei") gi 


3) AL Iordan: Arhivele dela Constantinopol, Mişcarea, Nr. 1048 
din 7 Oetomvrie 1933; cfr. şi G. I. Brătianu: Pentru un institut ro- 
minese de cercetări istorice la Constantinopol, Revista Istorică Ro- 
mână, vol. III, fasc. II—IIT, pp. 217—223; C. C. Giurescu: Institu- 
tul balcanice de cercetări istorice. Statutele sale, Rev. Ist. Rom., vol. 
II, fasc. IV, p. 444; Vietor Papacostea : Balcania, Libertatea, din 20 
Iunie 1936; Al. Procopoviei: Problema Rominilor de dincolo de ho- 
tare, Bue. 1937. ' 

*) Cfr. bibliografia in Al. Iordan: Les relations... pp. 1—17. 

5) Idem, ibidem; şi I. Dumitreseu-Frasin: Contribuţii romi- 
neşti la ridicarea altor popoare, Constanţa, 1935; EL Eftimiu: Aleco 
Constantinov, Preocupüri literare, IL, Nr. 5—6, pp. 216—221; Petre 

loreseu: Elemente romineşti in limbile slave, Timoeul, V, Nr. 1—4, 
pp. 18—19; D. N. Mincev: Ivan Vazov în Romina, Dobrogea Junii, 
Constanţa, 23 Mai 1936; idem: Seriitorii bulgari în România, Qa- 
zeta Cărţilor, Bue., VI, Nr. 17—18; idem: Poieţii Văcăreşti și Gh. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


folklorului 7), nu reprezintă decit o infimă parte din ceea ee se poate 
realiza pe acest türim. 

In cele ee urmează, voi arăta in ce măsură a influențat litera- 
tura românească modernă, începuturile literaturii bulgare eontem- 
porane, Imi voi îndrepta, deocamdată, atenţia asupra influentelor 
suferite de părintele literaturii bulgare moderne, Gheorghe 8. Ra- 
kovskj, din partea unora dintre seriitorii romini din prima jumătate 
a veacului trecut. Cu alt prilej, voi continua asemenea analize asu- 
pra unor alți scriitori bulgari, Dobri Vojnikov, Ivan Vazov, ete. 

Inainte de aceasta însă, cred că nu e lipsit de interes a arăta, 
pe seurt, ce a însemnat Romínia pentru renașterea culturală a Bul- 
gariei. 

După chiar afirmația unui cercetător bulgar *), Romînia a fost 
centrul de plămădire și ráspindire a tuturor mișcărilor care au pre- 
gătit nu numai independenţa Bulgariei, ci și întemeierea culturii 
sale moderne. 

Oraşe, ca: Bucureşti, Ploesti, Bolgrad, Giurgiu si Brăila, repre- 
zintă pentru începuturile renașterii Bulgarilor, focare de redegtep- 
tare la o nouă viață naţională și culturală. In aceste centre romi- 
negti, au luat ființă cele mai multe dintre organizaţiile revolufio- 
nare, care au pregătit diferite incursiuni pe teritoriul bulgar impo- 
triva Turcilor, organizajiuni care s'au bucurat nu numai de spri- 
jinul moral al unora dintre oamenii politici romini, ei şi de un larg 
concurs material 9), 

In Principate şi-au găsit azil atîţia dintre refugaţii fruntași ai 
mișcării de redegteptare a Bulgariei, gi în orașele amintite au func- 
(ionat şeoli şi societăți culturale gi patriotice, dintre care cea dela 


DI A d N N a SI 
Pegacov, idem, VII, Nr. 17—18; idem: Rominia şi renașterea bul- 
gară, Constanţa, 1936; idem: Bulgarii din Basarabia de Sud. Buc., 
1938. 

*) G. Balş: O vizită la citeva biserici din Serbia. Buc., 1911, efr. 
bibliografia serierilor lui G. Balg in: AL Tordan: G. Balş, Migcarea 
1934, Nr. 1.083. 

7) AL Iordan: Les relatioms..; idem: Folklor balcanice, Mace- 
donia, VI, Nr. 1; N. Cartojan: Cárfile populare în literatura romi- 
mească, I—II, Buc., 1929—1938. P. Caraman: Substratul mitologie 
al sărbătorilor de iarnă la Bomini gi Slavi. Contribupiuni Ia studiul 
mitologiei creştine din Orientul Europei. Iaşi, 1931; D. Caracostea: 
Lenore: O problemă de literatură comparată și folklor. Buc., 1929; 
Ivan Si&manov: Ilecenvra sa wiprsas Garzi. Coprire aa Hapoxno 
Ysornopenue Hayss m Kamznana, Sofia, 1896 gi 1898. 

8) N. Nasov: Homoówi1rapoxara swara H He4XaTRATO abro y aach, 
1806 no 1877 rox. Sofia, 1921, pp.: 17, 34, 35, 61. 

9) P. Constantineseu : Rolul Romîniei în epoca de regenerare a 
Bulgariei. Iași, 1919. 


O. 8. RAKOVSK] ŞI LITERATURA ROMINA 53 


Brăila, Bwaxrapero Kmmromso Jpyveermo 10), înființată în anul 1863, 
sa transformat după independenţă, în Academia Bulgară, iar 
organul ei de publicitate, Ilepaoxaseeko Caneanae 1!) a slujit multă 
vreme ea oficios al Academiei, 

Zeci de ziare politice şi reviste de toată natura, s'au tipărit la 
Bucuresti, Brăila, Giurgiu și Bolgrad '*), după cum tot în aceste 
oraşe au văzut lumina tiparului, peste cinei sute de cărţi, privind 
toate domeniile intelectuale, începînd cu acel Kiriakodrom ce dés- 
chide şirul cărților epocei moderne, egit din teaseurile tipografiei 
dela Rimnie, in anul 1806. 

Sub influenţa serütorilor romini s'au desvoltat numerosi serii- 
tori bulgari, in a căror operă nu este greu să identifiekm, fie motive, 
fie reminiseenţe din versurile poeţilor noştri. 

Din rindul acestor seriitori bulgari, înfățişăm aiei pe Gheorghe 
&. Rakovskj, pentrucă el este acela cu care se deschid paginile lite- 
raturii bulgare moderne, 

Rakovskj a putut face cunoștință eu literatura romînească încă 
dim August 1841, cînd se refugiase dela Constantinopol la Brăila. 
In acest oras, unde exista o puternică colonie bulgară, Gheorghe 
Rakovskj a stat pînă in Iulie 1842, aseuns sub pseudonimul Gheorghe 
Machedon, funefionind ca învățător la şcoala bulgară $t). 

Trimis sub exeortà, de către consulul grec din această localitate, 
la Constantinopol, Rakovskj se reîntoarce in Muntenia, prin anul 
1854, cînd se stabileşte mai intii in comună Stănoaia din județul 
Ilfov, unde un văr al său, Nicola Balkanskj, avea arendatà o moşie, 
iar mai tirziu vine la Bucureşti M). 

In capitala Munteniei, Rakovskj leagă repede numeroase prie- 
tenii cu fruntaşii vieţii noastre politice, printre care amintim pe Ion 


10) Al. Iordan: Din începuturile Academiei Bulgare. Conv. Lit., 
LXVII (1934), pp. 559—60. 

1) Hepnoxaueezo Caneanne na Buaraponoro Ksm*osmo Apy-vecrbo. 
Brăila, 1870—1874 gi 1876. In 1882, reapare la Sofia. 

12) D. Mitev: Buapa*xase uper necarara — lexarapas 1000 mo- 
annn. Sofia pp: 601—663; A. Teodorov: Bwarapesu arenei 33 100 
roja. Sofia, 1909; B. M. Andreev: bwarapekanr near mpeab BT3- 
pa'raarero.. Sofia, 1932; Nerva Hodos și Al. Sadi Ioneseu: Publica- 
[iile periodice româneşti... Bue., 1913; D. N. Mineev: Presa bulgarü 
în România pină la 1877—78, Constanţa, 1934; N. NaJov: op. cit; 
Valentin Chelaru: Noi contribuții la relațiile romino-bulgare în sec. 
XIX. Relaţiile culturale. Arhiva, Iași, 1935, Nr. 1—2, pp. 33—47. 

13) M. Arnaudov; T. C. Pazogort. Brzrapegm msearem Tom. II, 
pp: 10—11. 

14) Idem, idem, p. 19. 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Brătianu, C. A. Rosetti, B, P. Haşdeu, ctc., cu acesta din urmă înte- 
meind chiar ziarul bulgaro-romin Baayuunocri- Viitorul 15), 

In sprijinul afirmației că Rakovskj a fost influențat de litera- 
tura romineascá, se poate invoca și următorul fragment din mărtu- 
risirile sale, scrise în 1857, din care reese că d, abia cu un an 
înainte începuse să fie preocupat de literatură: Howmaxs AA pas- 
AȚIBAXE OTAABHO OCTATHAiX WT Mi HCKpX CJOReCHOCTH 23 AA H 425 Bb 
Maxapramrs xpaws ANA xaxxx CREMA BANAIA; 295 asHal Ye wol 
DpRHOCR WapOXY HaleNy € Becta WAXakT» WE paasoxoxemie mpunoesujaro 
€ RAXNKO; CIA eCTb xepTPa mpunocsema JUOÓ0BT HAPONNA :apko pas- 
mazexa 1€), mirindu-se in același timp că s'a apucat de asemenea 
îndeletniciri 17), 

Menţionez că, cea dintii operă literară a lui G. S. Rakovskj a 
fost tipărită în Septembrie 1856 18), 

O suceintă analiză a operei poetice a acestui seriitor, ne desvălue 
9 pronunţată influenţă a literaturii rominesti eontimporane, în deo- 
sebi & lui D. Bolintineanu, V. Cirlova și L Eliade-Răduleseu. De 
asemenea se resimte, in liriea lui Rakovskj, atmosfera Vàcárestilor, 
a lui Sihleanu, Crejeanu, ete., intr'un cuvint a erotismului ee stă, 
într'o mare măsură, la baza începuturilor poetice romínesti, 

Cum eea mai elocventă dovadă a afirmafiunilor o constituese 
unn ges vom reproduce cîteva fragmente din versurile lui Ra. 

ovs j, pentru ca alăturindu-le fragmente din operele poeților ro. 
mini, să reiasá temeinicia afirmației ce facem, 

Dorinţa arzătoare de redegteptare a poporului bul la o via 
nouă, descătușată de lanţurile sclaviei, din care G. S. Bakorali " 
fücuse un erez, freamità mai eu deosebire în două poezii: Ioan 
EENG poxormóms Drxraps aa ocBoCOoxjtenis Bsarapin (Chemare către 
robiții Bulgari, pentru eliberarea Bulgariei) şi lloerams (xapns) 


15) P. Constantinescu: op. cit.; St. Romanskj : 
T. C. Panoneru (l'eopra Macros m, Bpaunaa, Hare gala 
Cóopim Brar. Aray. Hayrt, Ks. XIV, Sofia, 1921; M. Arnaudov, 
op. cit, pp. 16—31; N. Hodos şi Al. Sadi Ionescu, op, cit., p. 61. 
| di M. Arnaudov: op. cit., p. 95: „Am început să reaprind sein- 
teia literaturii ce de multă vreme zăcea ascunsă în sufletul meu, ea 
să pot și eu să aprind o mică luminijá la hramul Infelepeiunii; eu 
$tiu ck la noi, poporului puţin îi pasă de literatură, însă eu sunt 
decis să contribui la desvoltarea ei, într'o largă măsură ; aceasta va 
ara o jertfä adusă de dragostea mea înflăcărată, poporului 
17) M. Arnaudov: op. cit. . 95, poem 
(eu care nu sunt uenit pula legare "n abes? EM 
18) IIpexseermghrs, vezi M. Arnaudov, op. cit., p. 36. 


Q. S, RAKOVSKJ ŞI LITERATURA ROMÎNĂ 55 


Bw»arapekm (Acţiunea (marg) bulgară 19), amîndonă însă, nu sunt 
străine de fondul si chiar forma în care au redat idei similare, 
poeții romini D. Bolintineanu $i V. Cirlova. 

lată concepția lui Rakovskj despre viața in robie, plámádità în 
Chemare către robiții Bulgari, pentru eliberarea Bulgariei 2) : 


Ce e viața noastră în această robie? 

Nu este oare întotdeauna o greutate apăsătoare? 
Cînd am gustat binele vieții 

In amară nedespárjità subjugare păgină. 


Mai bine e moartea timpurie 

In locul vieții de lungă robie 

In chinul turoese neomenos 

Nu avem folos din bogăția noastră. 


Poporul ce-și doreşte dreptatea sa 

Seumpa și prea subita libertate 

Trebue să rinduiascá cu arma, s'o dobindeascá 
Cu mare și scumpă jertfá *!)., 


19) Iv, P. Adiemov: 3ammekx ors xumora na l'eoprz Croitkoss Pa- 
KoBekW... Cg. I-n. Ruse, 1895, pp. 27—28, 

2) Iv. P, Adiemov: op. eit.: Toanen rexe poxoxmeóna Duaraps sa 
ocno6oxxenig bearapia. 


*!) Illo e xmmor» maurs sh cue poterso? 
Heri an moerxauna tagra TAroTra ? 
Kang mwaxu NIIR X06por&, 

B 11070 Horamero meerxammo GĂAETRO. 


Ilo xo6po e capre wazo-wayrua 
Hexexu xvaru paberi xunorb 
Br xix Ocxaners 6eauexonbung 
Iloxaz miwawur orb masrb mor»! 


Hapox» rol enoa pasa xexae 
Mura, enofoas n upfxio6ean 
Tphóa c6 ypx vie xa 3 xoóne 

Cr xbprsa rorhxx u exortus ! 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tar cînd ceasul cel mult așteptat de întreaga suflare bulgară — 
senturarea jugului sclaviei — i s'a părnt lui Rakovskj că a sunat, 
atunci îndemnul sáu la luptă a răsunat în versurile?) : 


Iubifi frați Bulgari *3) 

Iată vremea a venit 

Drumul ni se deschide 

Nordul ne dă prilejul 

Jugul turcese de patru veacuri 
Voinicegte să-l sfărimăm 
Patria prea scumpă 

Brav s'o liberüm. 


Verzi aurite steaguri 

Să ridicám puternic 

In cimpille lui Marte, voinici 
Să ne mişeăm, grabnic tare, 
Năvalnie înainte să mergem, 
Leul de mult adormit 

Să-l trezim în pădure 

Cu slavă să-l împodobim 


2) Iv. Ad?emov: op. cit, Hoerxims (mapurs) Br-xrapesit. 


25) 


Bpara wii Bxorapi 
Ero uphua sese molxe 
Tlonpu ue mart e'orsopit, 
Cbaep' NOROI Hu xaxe, 
WVermperfa*0 Typeszo uro 
lüwas&u Xa etrpynmm 
Oreveerno suso iparo 
Xpaóopimo xa ocBo6oxXmrs. 


Berbnu starim mpauoprut 
Jia BEAR TIE Bicoro 

Bt Mapeono more paamu 
Aa nmuxuwm GEpao apro 

Kynno namphi» xa pa 
„Ina or1aeno asenada 

Ja exóvaxums gh xí6pasa 
Cr exasa Xa ro yebnunisn, 


O. $ RAKOVSK] ŞI LITERATURA ROMINA 


Papistaşii cei vrájmagi 
Pravoslavnicei noastre credințe, 
Vor cădea superstifiogi 


îs. ttt o a d 1 5 nm 


Va răsări şi Bulgaria 
Liberă, soare luminos 
Va izgoni silnicia 
Negrilor nori intunecogi, 
Va veni zi de bucurie. 


57 


Acum, iată si fragmentele din Bolintineanu și Cirlova, cores- 


Nu vă urez viață, căpitanii mei 

Din potrivă, moarte: iată ce vă eri. 

Ce e viața noastră în sclavie oare? 
Noaptea fără stele, ziua fără soare. 
Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor, 
Merită să-l poarte, spre rușinea Lor. 
Sufletul lor nw o mai presus de ferul 

Ce le*ncinge brațul, iau de martor cerul. 
Dar Rominul nu va cimpuri fără flori, 
Zile lungi gi triste, fără sărbători. 


Hannmarn aparare mea 
Ilpunoczaana sas pipa 
Ile npoitaanare eyentpiuu 
lox» camin Caaagnega wipt 
Cra3' exno iaerap "exams 
Cavour", 
UI aarpta u nm Dzirapus 
Cgoonjtia, Crbrro epar 
IE aro nacsiin 
ompanrin TERME 0612104 
llle zoxe'xett paaoetetm. 


*4) D. Bolintineanu: Poesii. Buc., 1905, p. 1. 


punzătoare ideilor ee stau la baza celor două imnuri ale lui Ra- 
kovskj. 
In Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare **), D. Bolinti- 
neanu pune în gura viteazului domnitor muntean, următorul in- 
demn la luptă, pentru seuturarea sclaviei si cucerirea libertății: 


Q. $. RAKOVSK] ŞI LITERATURA ROMINA 59 
58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


celorlalți preamăritori ai iubirii din acea vreme, redăm în între- 


Astfel e vulturul ce pe piscuri sboară gime poezia lui G. S. Rakovskj, Dragoste nerealizatá *7) : 


Aripile taie, că ar vrea să moară 
Astfel e Rominul, și Romin sunt eu; 
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu. 


Eram îndrăgostit de o frumoasă inocentă fată 
Ah, în privire era ca o strălucitoare regină, 
Dragostea ei în inima mea arde intr'ascuns 


Iar în poezia Mircea cel Mare și Solii 5), intilnim versurile nr- Priveam rănit la fața ci luminoasă... 


mătoare: 
Inger ceresc pe pămînt coborise, 

Sclav al său, atotascultător, mă făcuse 

Și după placu-i multă vreme m-a tirât... 
Uitaţi-vă la mine, si vedeți unde am ajuns. 


De degarte vise nu ne ingelám 

Moarte şi sclavie la străini aflăm. 
Viitor de aur țara noastră are 

Şi prevăz prin secoli a ei indlfare. 
Insă mai "nainte trebue să știm 
Pentru ea cu toți, martiri să murim 
Căci fără aceasta lanţul me va strânge 
Și nu vom şti încă nici chiar a ne plinge. 


Mult o doresc şi mor pentru dinsa. 
Şi într'o zi imi voi vărsa și sîngele, 
Cu dragostea mi-a atins crunt inima 
$i din nici o parte nu am míngiere. 
Cit despre asemănările ee există între imnurile lui Rakovskj 


şi versurile lui V, Cirlova, următorul fragment din Rugăciune **) il 
socotese edificator: 


Cu multă tristețe de departe o aud 

Şi fără nici o nădejde încerc orice mijloc 
Acolo iarăși eu liber să mă duc 

Destule Ede shed o dorii Și a mea iubită cu drag să o văd), 
Nemiloasă mereu ne poartă 
Spre osindire, cum e mai rău, 
Destule veacuri, de cînd suspină 
Mihnirii jertfă, fără lumină 
Incit nu vede nici cerul tău, 


21) Iv. P. Ad£emov: op. cit. p. 7. Heuwoeruruxras 1m6om, 


2) Bra sarobent np kpacHx noua Theun% 
Ax Eb norzbAr 65 pexuxoxhuma apana ! 
„Imoni Helina rame mu cepe, 

Iuxbaaxi yaanenr cebrao meluo xane !.. 


Anrett wefocems na aexx crbaax, bre 

Pod, eu neeyenpems nampaeurs xi Gemet. 

M mo cBox soxa muoro wx TOÀ erunt.. 

S norzbaaă uporunens cxysait x5 w'orrbun!.. 


Adevăr este acea lumină 
Vesteşte soartă de raze plină, 
Ce se gütegte ăstui pământ. 
Moro aam xexas n yxmpaws aa nem 

M pss eu unix eunn xem Xa irpocrhar ! 
“1106087 ebp;ume woe 21070 yH3HILTÀ, 

A orb turgi vrhx ast wbxaws Xxwrx! 


Moro xazno ors Aarbur, s, ars! cry ! 
A Gest yemhxa memo cpieTbo mekam 

Tazo nag? Wr» Cho60Xel& Xà CH HIA 

M afeamx NOS wmxko xa em BRAX. 


Si pentrueá am amintit mai sus de reeunoasterea in versurile 
erotice ale lui Rakovskj, a atmosferei din opera Văcăreștilor si a 


25) Idem, idem, p. 8. 

20) N, Nieoleanu: Poezii şi proză; Vasile Cirlova: Poezii; C. 
Stamati: Poezii şi proză. Publicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică. 
București, 1906, pp. 147 si 150, 


60 VIAŢA ROMINEASCA 


Că din acesta versuri transpirá atmosfera din versurile poeților 
romini en vogue în acea vreme, o dovedește identitatea de concepţii. 

Căci, după eum constată G. Bogdan-Duică 29), caracteristica 
poeziei erotice dela începutul secolului al nouăsprezecelea erau: la 
loan Văcărescu foarte multă judecată, rațiune rece, pătrundere ra- 
fionalà a lucrurilor. Rațiunea este coloana vertebrală a literaturii 
lui; fantezia, sentimentul, apar numai în planul al doilea. Și aceasta, 
dela început pînă la sfirşit %). 

Dar, multiplitatea preocupărilor lui G. S. Rakovskj igi are nu- 
meroase puncte comune cu activitatea desfășurată de pionul redeg- 
teptării culturale muntene, Ion Eliade Rădulescu. 

In anul 1828, Eliade publică la Sibiu, a sa Gramatică romi- 
neascá 51), iar în 1960, Rakovskj Cheia limbii bulgare ?*) ; opt ani 
mai tirziu apare la București volumul Hristianismu la începutul 
său *), iar apoi Biblia ^) și Biblicele 35), după ce ani dearindul 
problemele teologice făcuseră obiectul a numeroase articole în ziare 
si reviste, aga cum intilnim și în activitatea de luptător pe tárim teo- 
logie, desfășurată de Rakovskj, in periodicele: Bxavurmoeri- Véitorul 99) 
Exarapera xwemuuga 37), Ayaanesil .leóexu3*), Bpammrers *), etc., 
precum si in citeva broșuri 40), 


29) G. Bogdan-Duică: Istoria literaturii române moderne. Intíui 
poc[i munteni. Cluj, 1923. 

39) Idem, idem, p. 3. 74 

31) J, Eliad: Gramatică romineascá, dată la tipar cu cheltuiala 
d. Coconului Scarlat Roset, Sibiiu, 1828, 

32) Kawers Cearapekaro NSUKA, 3 à; 

3) Christianismul la începutul său, extract din Cele din urmă 
zile ale Pompei. Imitaţie. Buc, 1836; tradus în limba bulgară, de 
V. Stancoviă, și tipărit sub titlul: llokresvesiero ma eXuoro esfupeinka 
Meuxmrsmza Hauaroro Na xpseriamerHOTO... Hoemeyeuo Hà Ganrapekia 
maurs ors Bacia Cramommua. București, 1845. 

34) Biblia sacră ce cuprinde vechiul și noul testament, Tradus, 
din heleneşte după a celor șaptezeci. Paris, 1658. — E 

35) Biblicele saw notițe istorice, filosofice, religioase şi politice 
asupra Bibliei. Paris, 1858; idem: Christianismul și Catholicismul. 
Bucureşti, 1570. 

35) Bxyuttoerb- Viitorul-București, 1864. 

37) Buarapeaa nemana, Novi-Sad, 1857, 

35) Tvwanmexm deGexw. Belgrad, 1860—1861. 

39) Bpanurear- Apărătorul-Bucureşti, 1864. 

40) Htmoano pisuro Aefuno mnpsowy, BEXHEONY Napm Grarapesoxy 
w cany xy Acta mropaxy. Belgrad, 1860; Tancr exmoro 6marapHWa, 
Belgrad, 1860; Orropopi ma Coroexonegas rpm Opomypa. 

1860; Hemomusems 6wirapum», Belgrad, 1860; Ezarapeku sa nost- 
Biltuwo MWE CREMENCTEO Ah Büs6yXews BEUpOCE B MAIA "eproBa mW 


O. S, RAKOTSK] ŞI LITERATURA ROMINA 61 


Atít Eliade cât si Rakovskj, n'au stat departe de activitatea poe. 
tică, utilizînd adesea, amindoi, poezia drept mijloe de infiltrare in 
sufletele semenilor lor, a sentimentului patriotic. 

Este îndeajuns să amintesc, la Eliade margurile, imnurile şi sa- 
tirele, iar la Raeovskj epopeea Topeka uxTuu&T* 41), asemănătoare 
ea strueturü technică, Sburătorului, 

După eum Eliade a căutat să stabilească bazele unei ortografii 
ea limbii rominesti **, tot astfel si G. S. Rakovsky, în Ramet 65irap- 
Karo sanka, seris prin 1856, încearcă si fixeze regulile limbii 
bulgare, cázind ea şi Eliade în exagerări și romantism 43). 

Ziaristiea a fost o preocupare constantă, atit pentru Eliade 4), 
eit si pentru Rakovskj 4). 

Patriotismul manifestat, fie prin acţiuni revoluţionare, fie pe 
calea scrisului, constitue de asemenea, o notă comună la Eliade 40) si 
Rakovskj 17), şi dacă n'ar fi să amintim decit participarea primului 
la revoluţia din 1848 si contactul permanent al celui de al doilea cu 


llaparpaxa. Belgrad, 1860; Duaraperum shpozarosbies& ELüpoc €» 
$awapmorur& u roxbmaa wewalwam wies "amézeduawa. — Cestiunea 
religioasă bulgară ew fanarioții şi Wlosoria mare idea de panelle- 
mismu, Bucureşti, 1864 (a apürut intii sub formă de foileton in zia- 
rul Bxxymnoers-Viitorul). 

Cfr. si S. S. Bobiev: Paxoneri aa mpaawara mu meropas. CCopmss HA 
E»xrapekara Anaxexwr ma Haykur&. Ku. IX. Ka. Her.- bu. Sofía, 1918. 

4) Ofr. şi M. Arnaudov: Pakosekm m ,l'opekm Ilrüukb" wr 
meropistza na 65:10apesoTO 2ureparypno pbspa gane. Có. b. H. A. Bu. IX. 
l'opexm Tames. Hostergarexims ombeh... Novi-Sad, 1857. 

4) [ E. Rădulescu: Principii de ortografie romînă, Bucureşti, 
(1870) ; idem : Gramatica romînească, Sibiu, 1828; idem : Paralalismu 
între dialecte..., Buc., 1840—41; idem: Prescurtare de gramatica lim- 
bei romino-italiene, Buc., 1841; idem: Vocabular de vorbe streine în 
limba română, adică; slavone, ungurești, turceşti, nemfegti, greceşti, 
Bue. 1847; efr. şi L. Seineanu: Joan Eliade Rădulescu ca grümatic 
gi filolog, Bue., 1892. 

43), Seineanu, op. cif.; M. Arnaudov: T. C. Pasoseku; B»arap- 
cxa muea redu, Tom. IT, p. 48. 

4) G. Bogdan-Duicá : op, cit. pp. 212—216; O. Densușianu: Li- 
teratura romină modernă, vol. 1l, pp. 131; N. Iorga: Istoria lite- 
raturii române în veacul XIX, vol. I, pp. 113—120. 

45) 8. S. Bobíev: op. cit.; idem: Paxonekm raro my ames, l. cit. 

+) G. Bogdan-Duică, op. cit.; Ov. Densușianu: op. cit.; D. Po- 
poviei : Ideologia literară a lui I. Heliade-Rădulescu. Bue, 1935; Em. 
Virtosu : I. Heliade-Rădulescu: Acte gi scrisori. Buc., 1928; N. Iorga: 
op. cit., vol. IT, pp. 201—226; idem, III, 86—92. 

41) Iv. Siimanov: Paszomerm aro moxurmkT. 06. B. A.H. Ku. IX; 
St. Romansky: Jaronopr» ta I. C. Pakopcka...; 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toţi şefii revoluționari bulgari, care treceau Dunărea eu cetele lor, 
şi faptul că Rakovskj însuși a fost o astfel de căpetenie, este conelu- 
dent pentru a dovedi această afirmaţie. De asemenea, Proclamaţia 
dela Islaz, elaborată de Eliade, a slujit în bună parte ca ghid lui Ra- 
kovskj, pentru proeictul său de Constituţie 4), asa, precum a făcut 
mai înainte când a redactat manifestele adresate Bulgarilor 4) de 
pretutindeni, manifeste care, credem că nu pot fi separate de cele răs- 
pindite de Eliade 99), 

In sfârşit, menționez o ultimă apropiere între cei doi scriitori, 
cercetarea trecutului istorie al neamului, cercetare care l-a dus pe 
Eliade la elaborarea atitor lucrări %), iar pe Rakovskj, la alcătuirea 
a numeroase articole, precum și a cărţilor Actur I gi Kparko pasexx- 
Menne BphXy THANNA HN XLYOBHLIS NA4AIO Hà KONXL e Ocsosana crapa 
NOBĂOTHOCTE ROBID empomeücrmxs mapoxom; 92). 

Ca încheiere, putem afirma că, asa precum numele lui Antioh 
Cantemir nu poate fi despărțit de începuturile literaturii moderne ru- 
sești 5%), tot astfel renașterea literaturii bulgare nu poate fi separată 
de mișcarea culturală din Principate, şi îndeosebi de aceia din Mun- 
tenia. 

Căci, începînd cu tipărirea celei dintii cărți în limba bulgară, 
modernă Kiriakodromion, tradus din slavă și grecește de mitropolitul 
Sofronie Vrafanskj, care a văzut lumina tiparului, cu ajutorul epis- 
copilor şi al cuvioşilor creștini, datorită teaseurilor dela Râmnic 54) ; 
trecînd apoi la desvoltarea publieistieii bulgare, de toată natura, în 
Principate, finind seamă de largul sprijin găsit aici de către naţio- 
naliştii și revoluționarii bulgari, precum gi de cei ce urmau să fie în- 


48) Iv. Adiemov: op, cit., vol. ITI, Ruse, 1895. 

*9) idem, ibidem. 

50) Broşură fără titlu, fără loc gi dată. Cuprinde trei proclama- 
fii adresate Rominilor. La sfirgitul brogurii e imprimat anul 1856. 

51) Prescurtare de historia Rominilor sau Dacia şi Romînia. Buc., 
1861 ; Instituţiile României. Tabel historicu dela Trajan pină în zilele 
noastre, Buc., 1863—64; Historia critică universală, Scriere postumă, 
Buc., 1892. 

57) S. S. Bobtev: Paxonekm sa mpamwara mx meropmus, p, 14, cfr. și 
M. Arnaudov: T'. C. Panonezu, L e. p. 47. 

%) I, Porfiriev: Heropis pyeekol eXomecmoerm, sacre l, ora. E, 
Kazan, 1880, pp. 116—117; M. Hofmann: Histoire de la littérature 
russe, Paris, 1994, pp. 136—140; F. A. Brokhaus, I. A. Efron: 3mgua- 
varoue;reenisi exogapr. Tom. XIV, S. Peterburg, 1895, pp: 314—317; 
Satyres du prince Cantemir... Londres, 1759, pp.: 15—142; Th. D. 
Speranjia: Seriitori vechi. Bue., 1909, pp. 115—140. 

54) Sofronie Vratanekj: Kupiagoxpowionw... Râmnic, 1806, ed. II 
București, 1865; efr.: Ioan Bianu și Nerva Hodoș: Bibliografia ro- 
mincască veche, Tom. II, Buc. 1910, pp.: 490—92. 


G. S. RAKOVSK] ŞI LITERATURA ROMINA 63 


drumitorii seolii bulgare, — eum a fost Neofit Rilskj, cel dintii în- 
vățător al şcolii noi bulgare, trimis de Aprilov la Bucureşti pentru a 
se deprinde cu metodele pedagogiei moderne, precum și pentru a tra- 
duce si pregăti manuale în limba bulgară 55), încheind eu ineeputu- 
rile eulturale si literare ale Bulgariei moderne, toate aceste manifes- 
tări sunt strîns legate de pămîntul rominese, 

Este în această constatare un adevăr tot atît de categorie ea si eel 
enunțat încă din secolul trecut, că inceputurile culturale $i sociale ale 
Rominilor sunt legate in mod deosebit de acele ale Slavilor dela sudul 
Dunării și mai ales, de ale Bulgarilor. 


AL. IORDAN 


Hr. Necencov: Hapoxworo mwapavJane m ysümmerm. — Bara 
pus 1 Toyun. Sofia, 1930, p. 553. 


TREI POEME 


TÀÁCERI 


Sub frunze moarte puirezeso tăceri. 

Nu le cálca, prietenă, mormintele. 

Cindva au să se cheme Duminicele „ieri“, 
Și-au să me fie dragi sărmanele, sfintele. 


Tücerea albă [i-am cules-o de pe pleoape 

Mai ştii? Cea singerie ţi-am supt-o dintre dinți. 
Tücerile albastre ne-au așternut velinți 

lar viorüle ne-au legănat pe ape. 


Tăcerea galbenă a stelelor: pelagră, 

Și gugter fu cea verde, mugcind cumplit cînd, — goi 
Ni se "'ntovărășiră tăcerile din noi 

S'adaste împreună, senin, tăcerea neagră. 


RAITĂ SUB LUNĂ 


O, cum să le spun sau să las să se spună 
Aleile ferindu-se cu tofi brazii, de lună! 

O, cum pot să-i cînt sau să las să se cînte 
LuceferWi răbdind vintul în riu să früminte! 


Podurile trecute val-virtej, ca un fum 

Cu toate că nu leagă decit un mal de altul 
Nu lumi de alte lumi. Și drumul — ce drum, 
Care-și bătătorise 'm prundiş tot înaltul, 


Cobalt, ultramarin cobalt, Lunar sidef 

Și miinile tale din care le sorb pe-amindowi. 

La marginea căii lactee, umed de vis ca de rouă 
Șanțul în care mă'întind după fiece chef. 


Auzi? Acoperiguri plesnese ca un ccaslov 
Capcanele coperţi, Și “inchid jinjari de stele 
Pentru Crăciunul copililei de sub ele 

Şi pentru irudnicul pálmagilor istov. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Noi am furat se vede fericirea asta 

Pe care n'o cunosc nici oameni şi nici prunci. 
Noi am furat marama năvădită 'n lunci 

Cind mu-şi roșise ziua, peste coline, creasta. 


Ne-ascundem siring ca'nir'un frunsar în abur pal: 
(Nálucitoare-s adáposturile lunii!) 

Minciuni nu pot ucide șopirlele minciunii. 

Și sufletele-și mint că ni se 'ndrăgesc carnal. 


PLINS DE PĂDURAR 


Mi-adie 'n cîntece, lin 

Aroma àcelor plinse de cetini. 
Numai tăria verdelui vin 

Nu mio dau brazii. Nu mi-s pristini, 


Nici ei nu-mi vor cântecul: miros de brad 
BSvonesc fiecare sub coajă, mas bine. 

Nici apele, cite mai cad, nu-mi mai cad 
Cereşti în versuri şi ^n vine, 


S'au mai stins pilpiiri ciobănești? S'au mai stins 
Fluiere 'n fluierul vântului, seara? 

Incă tot, neghiob, n'am deprins 

— N'ar mai fi fost primăveri, — Primăvara. 


Mai umblu hai-hui printre pini 
Şi-mi lipesc și-acum de trunchiuri, urechea 
Să găsesc, după svienet, fiecărui, perechea: 
Mă 'ntore doar minjit de rügins. 
ION FRUNZETT! 


ECONOMICUL 
ÍN OPERA LUI SLAVICI 


„Am si eu păcatul de a spune ceea ce ştiu gi-mi sunt dragi, 
afară din eale oamenii cari au răbdarea de a mă aseulta'', aga se 
spovedește Slavici în Inchisorile mele (pag. 109), iar printre cele 
ce le stie, este un lucru asupra căruia s'a stărnit mai puțin decit 
se cuvenea: rostul eeonomieului în viaţa oamenilor. 

Cei cari au cunoscut viața lui Slavici si înclinările lui, ne vor- 
bese de patima, cù care studia Economia Politică și curentele Eco- 
nomiei sociale, 


In chiar primul volum de nuvele, Popa Tanda este o pilduire 
economică, lată, un sat: Sărăcenii și un popă: Popa Tanda, pe ade- 
văratul sáu nume Părintele Trandafir, căruia, însă niei unul din 
poporeni nu-i zicea așa. 

Este povestea omului care sfințește locul, căci în adevăr Sfinfia 
Sa face din Sărăceni un sat de oameni muncitori și de treabă, de 
unde nimeni nu muncea si niei nu umbla în căile Domnului. 

De ce oare? Să fi fost numai poporenii de vină? De bună seamă, 
de vină era și locul, căci: „Pe Tep Ze este xy Ac -€ 
eit a gi uşoiul eit cotul. Pe Ripoasa niei murele nu se 
iar perii arat i rodul, Unde nu e nădejde de dobindă, lip- 
segte şi îndemnul de lucru. Cine lucrează, vrea să câștige, iar Sără- 
cenii şi-au fost scos gîndul de cigtig; pentru aceea nici nu se aflau 
îndemnați să lucreze. Cit puteau, îşi mineau zilele, luerind prin alte 
sate învecinate, Cînd venea apoi iarna vai $i amar. Iar cine e de- 
prins eu răul, la mai bine niei nu se gîndeşte. Sărăcenilor le părea 
că, decit asa, mai bine nici nu poate fi. Peștele în apă, pasărea în 
aer, cîrtița în pămînt şi Sărăcenii în sărăcie". i 

Fără comentarii, căci sunt de prisos faţă de plastica deseriere 
a înrîuririi mediului asupra omului. 

Si acum rostul omului în schimbarea celor înconjurătoare, Popa 
Tanda nu a izbutit în lucrarea ce și-a pus în eap s'o facă în Bără- 
ceni, numai em vorha şi eu atît: mai puțin em cicăleala. Trebuia 


tragere de inimă şi Popa Tanda avea destulă, dar gi chibzuialá gi 


ECONOMICUL IN OPERA LUI SLAVICI 69 


de aceea treaba nu fusese tocmai ușoară dela început, „căci cu capul 
se lucrează mai greu decit cu sapa si cu furca“. 

Cine vedea pe popă pe dreapta, trecea pe stînga. Vorba de clacă 
nu face două parale, Numai pilda este bogată în îndemnuri la mai 
bine, căci numai pilda se imită. Cine vrea să îndrepte pe alţii, să 
înceapă imbunütüjind propria lui gospodărie. Pilda îndemnătoare 
prin ea insás, fapta, prin urmare după care să se îndrepte toate 
gospodăriile sătești nu putea veni decit de sus. Asa spunea si Tarde 
în renumitele lui „Legi ale imitație‘. Cel de jos imită pe cel de sus, 
cel mai mie pe cel mai mare. 

Copiii se joacă de-a oamenii mari, elevii de-a profesorul, în fine, 
parvenitul imită pe cel de neam, boerindu-se și el în felul exterior 
de traiu. Imitaţia merge din afară înăuntru, dela formă la fond. In 
societate este un ritm care se impune celor ce trăese in aceeag vreme 
si toti ne (inem în pasul civilizaţiei, 

Rominia a cunoscut si ea această sincronizare a vieții ei de stat 
eu Europa veacului. Sineronism, cum îi zice d-l Lovinescu, sau imi- 
tajie, eum îi zice Tarde, pare să fie acelaș luern, decit că ceea ee 
aduce nou d-l Lovinescu, este explicația exclusiv în timp a aceluiag 
fenomen, pe care Tarde îl privea, în deosebi în spațiu şi mai puţin 
în timp. 

După soldații, cari păşese în ritmul marșului cîntat în fruntea 
trupei de muzicile militare, se (in copiii tirgului, iar eei mai răsăriţi 
se necájese din răsputeri să pügeasek alături de oșteni, chiar dacă 
sunt nevoiţi să facă doi, sau trei paşi de prichindel pentru fiecare 
pas de flăcău. Totdeauna astfel de privelişti mi-au adus aminte 
sineronismul — şi chiar vice versa, — teorie care explică civilizația 
romină prin intrarea ei deodată în taetul celei europene. 

Dela Popa Tanda la Legile Imitaţiei şi la Istoria civilizației ro- 
minc! Si totuşi aga este. Sărăeenii intră în pasul gospodăriei popei. 
Ea însufiețește satul, îmbrineindu-l spre o muncă rodnică: „ăsta 
duce un car de var, celălalt un ear de poame, mai apoi vine unul cu 
împletituri, altul eu un ear de roate, doage, ori alt lemn lucrat, iară 
pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii eari cio- 
cănese din zori de zi până la apusul soarelui. Astă eale nu e pustie, 
Unde eoteste valea şi drumul, acolo sunt vărăriile, Aci apoi e tirg 
întreg. Unii încarcă var, alții descarcă piatră şi lemne, pietrarii 
fae toeot, vărarii aruncă lemne în foc, stápinii fae larmá, unul pen- 
tru cinci”, 

Slavici este pe linia mare a scrisului său: o temă morală — de 
astă dată una economică — pusă în fruntea nuvelii. Urmează teo- 
rema eare păstrează în desfășurarea ei o strinsá logită geometrică, 
„Omul harnic mănîncă piatră, scoate cag din apă de baltă gi seceră 
fir de griu, unde au creseut cucute'*, 


Asemeni operii lui Balzac în care banul joacă un rol de seamă, 
iar eroii sunt stăpiniţi de patima lui, nuvelele lui Slavici migunà de 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


făpturi ahtiate după bogăție, Carnedgie serisese eindva un A. B. C. 
al banului, călăuz sigur, care te duce la avere. Banul este puterea 
în lumea püminteaseá, iar dobindirea lui înseamnă merit, Nu e de 
mirare, deci că plutocraţia, domnia banului, a stat la temelia celor 
mai multe forme de organizare politică. 

Element al fericirii, dacă nu fericirea însiș, averea a momit 
pe foarte mulţi. Agonisirea ei poate fi cinstită, alteori necinstită. 
Mai totdeauna rod al muncii gi al ehibzuinţii, averea poate fi uneori 
şi de furat. Economie, răbdare, prevedere, iată virtuţi cari, adăogate 
muneii, stan la baza bunei stări a individului, Cu sănătosul lui simț 
moral, Slaviei nu a scăpat din vedere rostul banului În prefacerile 
vieţii oamenilor și chiar ale societăţii. 

Infelepeiunea poporului și întregul lui ethos rüzbat în această 
operă migăloasă pini la oboseală, izvorită din concepția că viaţa 
trebueste luntă si preţuită în întregul ei, concepție robustă de om 
aşezat, desi nu totdeauna estetică. Arta nu este tot una cu viața. 
Arta este triere şi stilizare. Viaţa este, însă vălmășeală de bine gi de 
rău. Ethosul popular este, în sehimb un călăuz care nu te lasă sin- 
gur prin acest vălmășag de fapte. Pentru tot ce trece prin faţa ochi- 
lor lui, poporul are o judecată limpede, un cuvînt eu tile: 

„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba nu bo- 
găţia, ci liniştea colibei tale te face fericit“, asa începe Moara cu 
noroc, una din cele mai zguduitoare nuvele din literatura noastră, 
în care faptele, definitiv încadrate în mediul autohton, sunt fră- 
mintate în lungi pagini de descrieri pline de pitorese și de analize 
psihologice, culminind în tragicul desnodámintului. 

Ponta să nu am dreptate, dar văzînd în filmul rominese atitea 
încercări ne'zbutite de a ereen ceva care să rămînă, m'am gindit la 
Moara cu noroc $i totdeauna am regretat că nimeni nu s'a ineume- 
tat să pună pe ecran această minunată nuvelă a lui Slavici, eu toate 
scăderile de amănunt, cari au dat criticilor multe argumente împo- 
triva ei, 

Ghiţă nu este, însă un om eu înțelegere prea largă. Speriat de 
sărăcie şi fără prea multe izvoare sufletești pentru a-și putea găsi 
în asa de puţin lueru fericirea: „Vorbă seurtă, răspunse el, să rămîn 
aici, să cirpese gi mai departe cismele oamenilor cari umblă toată 
săptămîna în opinci, ori desculți, iar dacă Duminica e noroiu, își 
due cismele îh mînă piná la biserică si să ne punem pe prispa casei 
la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amindoi la eopilagi, iar 
d-ta la tustrei! Iacá, liniștea colibei*', 

Ghiţă era un om din popor, dar fără acel grüunte de morali- 
tate eu care se nasc mai toți de teapa lui. Intovărășirea lui cu tilharul 
de Lică Sămădăul, era prea ispititoare pentru a nu simţi povara 
ce o înfățișa pentru el coliba lui, familia, cari toate ar fi ţinut de 
rău pe un altul, să nu alunece pe povirnişul fără de legii: —— 

„Se gindea la câștigul pe care l-ar putea face in tovărășie cu 
Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăingeneau ochii; 


—! — O 


ECONOMICUL ÎN OPERA LUI SLAVICI TI 


de dragul acestui cîştig ar fi fost gata să-şi pună pe un an, doi, capul 
în primejdie'*. Dar fără de legea se pedepsește si omul eare calcă 
— nw sfirgeste bine. Ghiţă nu are niei el un sfirșit de om eum 
se cade, 

Cu totul altfel, însă înţelege banul Domnul Paraschiv Ciulie din 
Vecinii II. Necăjit de mie copil, Ciulie cunoscuse lipsurile şi amă- 
răciunile, încă de cind era ucenie gi singurul lui dor nu era decit 
să fie si el stăpin şi a ajuns, călcîndu-și pe inimă şi însurîndu-se eu 
văduva stüpinului, femee mult mai mare decit el si nu pe pofta 
inimii lui, 

Odată ajuns om cu stare, Ciulie a rîvnit să fie deabinele bogat şi 
a ajuns, Economisind $i dînd eu dobindàá, Ciulic se bucura în ochii 
vecinilor de renumele de zgireit și de cămătar nemilos. Părerea lumii 
este una şi adevărul altui, eum se va dovedi. Ciulie îşi văzuse visul 
cu ochii : 

„Bl adunase mare bogăţie, care se sporea mereu, fiindcă el nu 
cheltuia intr'un an ce eistiga adeseori intr'o zi, iar bogăția face pe 
jacei ce au să-și (ie capul sus si pe cei ce n'au să stea umilifi. Mai 
ales in timp de alegeri, săptămîni de zile de-a rindul earetele ele- 
gante nu lipseau din fața casei lui, căci se ştia că are multe polife 
prin mahala si mai ales în piață si poate, dacă vrea, să dispună de 
multe voturi. Puteau dar vecinii să se facă că nu-l văd, dar cînd se 
aflau în fata lui, stetean cuprinși de temere și de respect, fiindcă 
ştiau eii multe poate“, 

lată, în cîteva rînduri limmrită puterea bogăției în lumea 
aceasta care pe bani se întemeiază si prin bani se eirmueste. Bogati 
şi săraci. Intre ei prăpastie şi ură. Teoriile umanitariste pentru o 
mai dreaptă împărţire a bunurilor nu lipsese din gura celor înfrânți 
si necăjiţi, Sunt gi de aceștia în jurul Domnului Parasehiv Ciulie, iar 
Bufnea gazetarul este dintre ei. 

Ajuns bogat, Domnul Ciulie, se întreabă intr'o bună zi: „Și apoi? 
Atit e tot? Nu mai urmează nimie mai departe? Nimic nu mai poate 
vieata să-mi dea'' 1 

Ciulie nu era un zgîrcit din urzeala sufletească a lni Hagi Tu- 
dose, Nici traiul nu îi era atît de tragic si niei inima atit de inchir- 
cită. Ciulie cerea si altceva dela viață. Ii dăduse multă avere şi acum, 
spre sfirsitul ei îi eere si puţină fericire, puţină mulțumire, ceea ce 
nu aflase in frămîntările si lipsurile de cari pînă acum avusese parte. 

Copilul din vecini care-i spărsese fereastra îi deschide par'eü 
un geam în suflet, prin eare Ciulie priveşte și înțelege viața. A tre- 
buit să cunoască mizeria din casa tatălui acelui copil, pentru a i se 
lumina adineimile sufletului, uitind că venise să ceară socoteală pă- 
rintelui de paguba ce-i prieinuise fiul, 

Ciulie, omul neernţător cu slăbiciunile datornicilor si mai ales eu 
micile lor cheltnieli de risipü, iartă datoria vecinului, se induiogeazá 
la vederea suferințelor mamei copilului nebunatee, si-aduee aminte 
de propria lui mamă cara trecuse necăjită prin viaţă şi se simte alt 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


om, A face binele, tot binele cu putinţă, a avea în jurul tău iubire, 
care nu se poate cîştiga decit prin dragostea ce tu trebue mai intiiu 
să o dai celor din jurul tău, acesta era de acum încolo țelul vieţii lui 
Ciulie, multă puţină, câtă îi mai rămăsese de trăit. 

Uricât se bucură oamenii eind güsese pe cineva care să te poată 
ajuta, pe creditor nu-l iubeşte nimeni; niei pe Ciulie, cămătarul, 
nu-l iubea nimeni, deşi „sunt aei, în mahala si în piețe multi oameni 
car au știut să adune și să le facă pe ici, pe colo, eite o mică înles- 
nire eu toate că el nu da, ce-i drept în dar“. 

Slnvici igi pusese problema creditului gi a trebuinfei lui în lume, 
dar igi dădea seama de lipsa de dragoste dintre împrumutători gi 
datornici, Primul gînd al celor din urmă este de vrăjmășie față de 
eei dintii, La e&mátar te duci de nevoie și amărit, purtindu-i pică 
pentru dobinda ce-ti ia s. uitind nevoia ee ţi-o împlineşte. Cámáta- 
rulni nemilos îţi place să-i tragi clapa, căci doar destulă dobindă 
ţi-a luat, scăzută dela început din capete, Odată lămurit acest ca- 
pitol de psihologie, Slaviei infelesese că „lumina vieții numai din 
suflet răsare'“. 

De aceea Ciulic al său nu se mulțumește către sfirgitul vieţii 
numai cu cea ce credeau vecinii că fusese unicul său seop. Fapta 
mare de binefacere faţă de familia vecinului, faptă de răscumpărare 
a vinei de a fi iubit banul, pentru a se înălța prin el la o stare mai 
bună, aceasta îl spală în ochii lumii de ponosul de cămătar ce-l amăra 
şi-i ereiazi o familie în mijlocul căreia se stinge el, care nu avusese 
parte de una proprie. 

lată, o concepție deosebită despre ban și despre puterile sufle- 
testi, cari singurele îl înobilează făcînd din el un mijloc pentru în- 
făptuirea scopurilor înalte. 


Spiru Călin este și el un om econom. Nu a început, însă așa de 
jos ca Ciulie, A învăţat carte, a făcut dreptul la facultate, a ajuns 
judecător, a avut un ideal în viață: să-şi facă de timpuriu un cămin. 
Averea lui Spiru Călin avusese, însă temelii solide în moștenirea pă- 
rintească. Spiru aparține unei alte familii decît Ciulie. Totuș, grija 
de ban este şi la el pe planul întiiu al vieţii sufleteşti. 

Slavici ne-a lăsat și aci pagini întregi de socoteli, de combinaţii 
financiare de speculaţiuni de bursă, totul migülit pînă la oboseală, 
balast pe care cîndva cu drept cuvînt, criticul Pompil Constantinescu 
îl numea penibil. 

In adevăr, în Spiru Călin impresia de penibil stăpinește pînă 
în cele din urmă. La o virstă fragedă, mărturisesc, nu am putut citi 
pînă la capăt pe Spiru Călin, cum nu putusem termina multe din 
nuvelele lui Slavici, Azi am reluat opera întreagă a acestui tufos 
autor, Prin desișul faptelor si călăuzindu-mă după alte criterii, 
decit cele estetice în judecarea ei, am urmărit dealungul serisului 
lui Slaviei cărarea îngustă care să mă scoată la luminig. Preoeupin- 
du-mă numai de fenomenul economie din opera lui Slavici, l-am 


ECONOMICUL ÎN OPERA LUI SLAVICI T3 


găsit de multeori în chiar nuvelele în cari estetieul se intuneea. 
Viața lui Spiru Călin este plată, monotonă fără fapte, viață de 
burghez mediocru, cumpănit gi placid. Moleom si adunat în sufletul 
lui, Spiru Călin nu are nevoe să scoată ochi de mele, asupra lu. 
minii din afară, pentru ea oricine să-l pipăe pe coarne. In cutia lui 
de mele, acolo era tăria lui si această tărie numai banul i-o dăduse. 

Acesta este Bpiru Călin a cărui impletire sufletească îl făcea 
să privească lumea şi oamenii numai prin geamul fumuriu sl afa- 
cerilor, trăind numai pentru ele. 

Un lucru i-a lipsit si lui Spiru Călin intr'un sfîrşit : multumirea 
sufletului, după ee şi-a agonisit buna stare materială, căminul pe 
care l-a rivnit totdeauna, dar de care nu a avut parte decit mai 
tirziu. 

Inmuist şi el de iubirea de oameni de cari se simţea privit pieziş 
$i chiar urit pentru averea lui, căci totdeauna cei lipsiți se uită 
chiandoriș la cei cuprinși, numindu-i fără să stea prea mult la chib- 
zuială zgirciți, numai pentrueá au știut să ţină strîns legate baerele 
pungii, Spiru Călin se însoară, are de acum încolo nevastă, mai apoi 
copii şi aude, ea şi Ciulie, vorbindu-se de bine de el prin vecini, 

De unde era neindurütor cu micile risipe ale datornicilor, Spiru 
aruncă și el priviri infelegütoare şi iertătoare asupra tuturor acelor 
slăbiciuni omeneşti, pe cari pînă intr'o vreme le os'ndea eu asprime, 
căutind de aci înainte numai mulțumirile lăuntrice, bunătatea eu 
ai tăi și cu toată lumea, singurele temeiuri pe care se poste așeza 
În inima si în casa cuiva fericirea, odată grija zilei de miine înlă- 
turată. 

Păstrind deosebirile fundamentale asupra cărora am stăruit, 
Spiru se apropie de Ciulie, formînd &mindoi o grupă de oameni păti- 
mași ai banului, dar și unul si altul transfigurafi in cele din urmă 
de simfirea zădărniciei mulțumirii, pe care numai banul o dă zgir- 
eitilor, unul si altul căutînd cu toate mijloacele ee le stăteau la 
îndemiînă și cari sunt diferite pentru fiecare din ei, altceva decit 
bucuriile materiale și materialiste. 

Atit Spiru eit si Ciulie se deosebese, însă de Ghiţă din Moara 
cu noroc pentru eare astfel de probleme 'de conştiinţă niei nu exis- 
tau, de vreme ee niei nu și le-a pus vreodată sufletul lui, prea în- 
gust pentru aceasta, 


Patima banului este adeseori mai puternică în sufletul femeei, 
„Doamne, eifi oameni sunt cu multă ştiinţă de carte, cari trăese ca 
vai de capul lor, luptindu-se cu nevoile vieţii si nebügafi în seamă, 
ba poate chiar dispreţuiți de alţii cari nu ştiu carte, dar au bani“, 

Iată, valosrea banului înțeleasă de o minte de femee proastă, 
căci Mara nu era o minte luminată de prea multă învățătură. To- 
tuzi, Mara avea înțelepeiunea înăsentă a poporului şi bunul lui 
simț, virtuți cari unite eu instinctul büstinas al moralității, o due 
adeseori la ginduri si vorbe pline de tile. Poporul are metafizica 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui pe care am putea-o reconstitui din felul simplu, dar adine în 
care priveşte lumea gi rosturile ei. Mara își dădea seama gi ea de 
un lucru pe care filozofii Lor fi spunînd mai frumos, dar nu mai 
limpede şi mai natural: „In zadar, mai presus de bani nu e nimic 
decit sănătatea si voia buná'', 

Si acum, revenind la ban si la păstrarea lui eare și ea este o 
virtute, chiar o mare virtute, de care poporul nostru a dat dovadă 
prin însuși felul de a ţine banul: numai țăranul nostru leagă banul, 
parcă temător să nu-i scape așa de ușor din stüpinire, cum scapă 
din stăpînirea tirgovețului a cărni pungă se deschide mult mai des, 
pentrueá şi nevoile lui de sehimb îi sunt mai dese în viață decit 
ale ţăranului. Greutatea de a deslega banul și a despături hirtia 
bine strinsá în colţuri prilegiueste ţăranului gîndul de păstrare mai 
departe, elei pînă la scoaterea banului pofta de a-l cheltui poate 
să-i treacă. 

Puseuli(a însăși este un bun mijloe de educare a simțului eco- 
nomiei, un simţ care ar trebui să se adauge celor pe eari natura 
le-a dat omului și care l-ar feri, întoemai ca si cele naturale, de 
multe rele. Pușculiţa este o gură care cere celui ce priveşte la ea şi 
astimpăr nu are omul care fine o pugeuli(á în casă, pînă ce nu dă 
tain zilnie gurii ei, Și pe urmă, cum să strici pentru o nimica toată 
o pușeuliță ? Inţelegi să o desfaei la o nevoe, dar asa, la fiecare do- 
rinfá de bani, nu este înțelept lucru s'o faci. Banul odată agonisit 
şi mila de el dobinditá, virtute practică de cea mai mare însemnă- 
tate în vieață, te due la prevedere, la despicarea firului în patra, 
Înainte de a da celor ce-ţi cer, numai aga pe vorbă: „Cum să dai 
banul pe eare-l ai în mîna ta, cind nu capeți pentru el ceva hotă- 
rit, pipăit, neîndoios, ci numai o părere, o nădejde, un gînd, care 
poate să te înveselească acum, dar nu știi dacă se va împlini ori nu. 
Ferit-ar Dumnezeu, grăi dinsa, Ce-i în mînă nu-i minciună", 

Mara igi vedea liniștită de treburi, încredințată că totul se des- 
fășoară după intoemirile Celui de sus si că omul dator este să-şi 
aștepte norocul, dacă este să-l aibă în vieaţă, dar nieiodată să-l zo- 
rească din mersul lui, căci degeaba este „Norocul tău este numai al 
tău şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaște el pe tine şi 
nu te părăsește. Te miri, însă de unde iese şi de aceea stai mereu 
gata să-l apuci, precum rínduniea prinde musca din zbor“, 

Această credință gi ea populară a omului în soarta lui a făcut-o 
pe Mara să treacă prin toate greutăţile cu cari rămăsese pe cap 
dela răposatul: „copiii, așa sărăcuți cum rămăseseră, creșteau, eum 
crește rüehita in prundişul apătos, iară muma lor întinerea, parci, 
adunind ereifarii la capul podului**. Banul era reazămul Marei, ba- 
nul adunat din toate negoțurile potrivite eu firea unei femei si 
Mara nu se da în lături dela nimic, orideciteori era vorba de muncă. 
şi de bani. 


ECONOMICUL ÎN OPERA LUI SLAVICI 15 


„Se simte omul care are şi-l vezi eit de colo pe cel ce se simte'*, 
Si Mara se simţea că are si, mai mult decit atita, ştia că toți oa- 
menii aflaseră despre ea că are şi toţi o soeoteau zgircitá : 

„Mi-au scos vorba că am adunat bani mulți şi toți mă fură, 
toti umblă să mă înșele. Ba mai vine și popa Isai dela Soimig și 
zice cui numai vrea să-l creadă, că sunt sgireită și că numai eu 
sunt de vină că n'a luat Codreanu pe Persida... Voia să scoată su- 
fletul din mine şi să-mi ia ultimul ban. N'am, dragul mamei, de 
unde să dau mai mult decit ceta ce pot? Tu ştii că puţin a mai ră- 
mas dela fie iertat tatăl vostru: las'că nu m'am atins de al vostru, 
dar am mai si adăogat puţin eite puţin, cum biet am putut, ea să 
aveţi și voi cite ceva, Aveţi... ai gi tu, are si Persida: popa cerea, 
însă marea cu sarea... Las'co să găsească ea altul mai decit dinsul'*, 

Ana din Vatra părăsită este și ea o femee chibzuită care știa 
să răzbată prin viaţă. 

Rămasă văduvă de tinără, cu copil de pitä pe cap şi eu avere 
de gospodărit încă nedescureată de răposatul, Ana se mistuia la 
gindul că nimeni nu se găsea să-i poarte de grijă și s'o scoată din 
nevoi, pînă cînd găsi pe Zamfir, om harnic, tînăr, de care se legă 
cu toată desnădejdea. 

„Învoinla lor era ca dinsul să ia moara și vatra şi să le ție în 
stare bună, iar dinsa să ia uiumul dela moară și rodul vetrei ca să 
scoată din aceasta cit avea să plătească în fiecare an; dacă ieșea mai 
mult, ciștigul era al lui, iar dacă ieşea mai puţin, ea pierdea si el 
nu câștiga. lară caii și boii îi cumpăra Zamfir gi avea să-i plătească 
în zile de lucru făcute în ogoarele ei cu preţurile obișnuite. Lucru 
mai drept şi mai cinstit nu se putea. Ea scăpa de orice osteneală gi 
de orice grijă gi în cîţiva ani cîştiga o moșie pentru copiii ei, iar el 
agonisea din munca lui ceva și trăia ca om cu rost şi eu cápütiiu''. 
Am zice în limbagiul juridie „un contract nenumit!* pentrucă nu 
intra în niciunul din ealapoadele croite de legi pentru invoirile din- 
tre oameni, totuși un contract care a dat de furcă părţilor și mai 
ales multe griji şi necazuri. 

Urmează pagini grele de amănunte gospodăreşti, de socoteli, de 
planuri, străbătute pe aloeurea de minunate descrieri: privelişti (à 
răneşti, tablouri smulse vii din vieaţa poporului, om și natură, 
prinşi în infráfirea cu care i-a făcut Cel de Sus să trăiască pe acest 
pămînt, totul înfățișat in calda lumină a unei nesecate iubiri de 
viață şi a unei sănătoase concepții optimiste. 

Problema inriuririi mediului prin munca omului revine. Zamfir 
preface pămîntul, schimbă cursul apelor, dar ceea ce îmbunătă- 
feste omul, sfărîmă tot el: invidia lui Ghiţă pe care-l rodea propă- 
sirea cumnatei, Ana, dar mai ales părerea de rău că nu l-a ales pe 
el în locul lui Zamfir, să-i poarte de grija averii. Apele slobozite 
din zăgaz de mîna lui Ghiţă ea să înece avutul Anei, îl ineacá gi pe 


76 z VIAŢA ROMINEASCĂ 


el, împreună cu Bucur, venit toemai să împiedece fapta cea fără 


de lege. 

O dramă zguduitoare evocată din trecutul unui sat ardelean, 
înfloritor astăzi pe vatra părăsită de ieri. Oamenii igi aduc aminte 
de întimplările de demult căci „din jos de sat, în dosul morii, unde 
viroaga dă în matea Vedei, tocmai deasupra eotiturii, sunt cele 
donà cruci puse pe un singur mormînt si ştiu toţi copiii gi o să ştie 
$i copiii lor, că acolo sunt îngropați Bucur și Ghiţă, cari s'au ine- 
cat, dindu-și silinţa să oprească apa'*. Nimeni nu ştie, prin urmare 
adevărul asupra morţii lor, pe care numai noi cititorii acelor tra- 
gice întimplări l-am aflat din povestirea lui Slavici. 

Ana, Zamfir, Ghiţă şi Bucur, oameni simpli, dar pricepuți în 
afaceri, șireți atit, eit nu se poate să nu fie cineva, cînd vrea să 
prindă pe semenul său într'o învoială pusă la eale, căci în orice afa- 
cere părțile caută să se prindă una pe alta în mreje, iată eroii ace- 
lor întîmplări. 

Supravețniesc Ana si Zamfir, cea dintii mulţumită că şi-a ajuns 
seopurile cu preţul căleării pe inimă gi al singurătăţii la care s'a 
osindit de tinără, cînd putea uşor să se mărite cu Zamfir, cel de al 
doilea eu casa lui gospodărească în sat. 

Pentru eine vrea să studieze un capitol de psihologie rustică: 
şiretenia ţăranului, cînd porneşte la afaceri, sunt admirabile pagi- 
nile lui Slavici din (Vatra părăsită, iar pentru documentare cităm 
dialogul dintre Bucur și Ghiţă: 

„N'ai zis nu, Eşti eu mult mai viclean decit să vici, dar omul 
nu numai cu gura vorbeşte. Mie nu-mi pasă, dacă vine ori nu vine 
mare Vedea, Ale tale sunt pogoanele, Fă tu ce-i fi făcînd, dar voi îl 
știți pe Bucur al lui Cimbru, urmă el ridieînd mîna și să mă ferească 
sfintul să prind pe vreunul dintre voi pe aci că e rău de mine — 
m'ai înţeles? — de minei riu'*. 

Ghiţă înțelegea, unde bate Bucur, care acum nu mai era beat, 
dar şi cînd era, tot nu se amorfea în întregime în el simţul de pre- 
vedere gi mai ales neîncrederea în faptele celui mai aseuns om pe care 
l-a cunoseut în viaţă, căci: „Ghiţă vorbea numai din gură, iar nu, 
ca alți oameni, $i din ochi, si din buze, si din sprineene. Infelegeai 
bine ce spune, dar nu puteai să-ți dai seama ce o fi gindind în el'*. 


„E uşor să te împrumuţi azi eu o mie, miine eu două mii de 
galbeni şi te bucuri cînd pui mina pe ei'*. 

„Vine, însă termenul de plată si iar te bucură că nu-ţi vine 
şi somafiunea. Dar peste citva timp sunt alegeri, ori Roșii (in o 
mare întrunire la circul din Piaţa Sfintul Constantin. Acum te po- 
menesti eu somafiunea şi nu-ţi vine decit să-ți dai votul, ori să 
mergi la întrunire ea să te păsuiască. Cel ce nu știe dacă va putea, 
ori nu să plătească, nu se împrumută, sau cel ce se împrumută știe 
foarte bine, cînd are termen de plată şi face socoteala, aga ca să 
poată plăti, Nu are nimeni să cheltuiască ce nu are și nici eel mai 


ECONOMICUL ÎN OPERA LUI SLAVICI Ti 


mare hoer nu are ceea ce e dator a le da altora, Dintre zece e unul 
care pune ceva la o parte, sunt doi cari eheltuiese eit au, iar cei- 
lalfi șapte se înglodează în datorii, ori fae fel de fel de migelii, ca 
să poată arunca praf în ochii lumii“, 

Sunt rînduri din Cel din urmă Armaş, roman care în opera lui 
Slavici tine un loe deosebit prin problemele ce şi le pune. 

De astă dată Slavici se preocupă de alte straturi sociale decit 
țărănimea, sau mica burghezie, sau mahalaua din care ies ele- 
mente de muncă si de economie, eum am văzut pină acum. In Cel 
din urmă Armas este vorba de vlăstarele eheltuitoare ale clasei boe- 
regti în plină descompunere economică, 

Rindurile ce le-am reprodus vorbese singure pentru a nu mai 
avea nevoe să fie comentate, Ele sunt în stam să ne dea o întreagă 
concepție de viață si de gospodărire a avutului a unei întregi clase 
sociale care, tocmai din cauza acestei concepții antieconomice, s'a 
prăpădit, înlesnind prin dispariția ei ridicarea si propăşirea micii 
burghezii romínesti, In Venea o moară pe Siret, d-l Sadoveanu a 
reluat această temă, înfățișind măcinarea puterilor clasei boiereşti 
prin risipa banilor în traiul molatee de lux şi în călătorii costisi- 
toare în străinătăți. 

Cel din urmă Armaş termină si el rău, ruinindu-se prin căsă- 
toria eu o femee eheltuitoare și nu tocmai credincioasă si prin pără- 
sirea averii părintești, 

Imprumut si cheltuială, in loe de muncă, prevedere si economie. 

Socotese vrednic de interes de pus faţă în faţă eu eel din urmă 
armas care se împrumută fără socoteală, pe Zamfir din Vatra pă- 
răsită, care şi el se împrumută, dar numai pentru ea din banul îm- 
prumutat să sporească puterile de producție ale vetrei sale. 

Deși împrumutul era de producție şi nu de risipă, totuşi Zam- 
fir se simte cuprins de grija ce orice om muncitor o are, cînd ia 
bani eu împrumut; „Nu, zise e] încet. Dacă am eu banii mei şi-i 
pierd, i-am pierdut si am muncit in sec, dar tot eu rămîn; nu mai 
rămîn, însă tot eu gi dacă pierd banii altuja'*. 

Iorgu Armaş venise, totuși bine pregătit din străinătate şi în- 
sufletit de gindul să pue în lucrare pe moșia lui toate învățăturile 
de agronomie pe cari le căpătase în anii lungi de studii petrecuţi 
pe la facultăți vestite din Apua. Imprejurările i-au stat împotrivă 
şi femeea fatală Zoe i-a ieşit înainte, pentru ea toate gindurile bune 
să se risipească si în locul traiului de muncă, la moșia lui, să se 
apuce de o viață de plăceri, iar în urmă să devină morfinoman și să 
termine prin sinucidere, 

Cu spiritul lui migălos didaetie, Slavici nu seapá niei în acest 
roman social prilejul de a spune tot ce ştie despre problemele 
agricole si le spune bucuros, știind că mulți îl ascultă, trăgind in- 
vățături din ele, S'ar putea extrage din opera lui Slavici un ma- 
nual de toate cunoştinţele şi acel manual ar putea folosi drept carte 
de citire pentru școlile practice. Iată, o idee pe care în treacăt o dau 


- 
78 VIAŢA ROMÍNEASCÁ t 


celor ee scrin manuale didactice, stáruind asupra unui izvor de 
mina întiia. 

In Cel din urmă Armag nu este problemă să-i fie străină lui 
Slavici, Sunt acolo pagini întregi despre păduri și despre Îngrijirea 
feluriţilor arbori, apoi sunt pagini cari ar putea fi citite cu folos 
de un agronom, privitoare la cultura cerealelor, pe lîngă adevărate 
dizertaţii despre rolul nefericit al arendașilor cari ruineazü moșiile 
si exploatează pe muncitorul de pămînt. Sunt, în fine, în acelaş ro- 
man, ginduri sănătoase despre țăran, despre lipsurile clasei țără- 
nesti și despre mijloacele pentru ridicarea acestei clase, spre a putea 
lua din mîinile clasei boerești pămînturile pe cari aceasta le lasă pe 
mîna arendagului. 

Cel din urmă Armaş este nu numai un roman care încă gi azi 
se citeşte eu plăcere, dar şi un adevărat tratat de economie rurală, 
întregind în acest fel opera lui Slavici, în care economicul fine un 
loe atit de important. 


Incheiu studiul de față semnalind celor ce vor să se preocupe 
de această latură a operii lui Slavici de care primul m'am preo- 
«upat în deosebi, interesul ce această operă îl are chiar pentru isto- 
ria vieţii economice, nu numai pentru cercetătorul problemelor fe- 
lwrite ale timpului. 

Astfel în Manea, naraţiunea istorică unde ni se povestese rătă- 
cirile nevoite prin lume ale unui preot de ţară care trăia în epoca 
năvălirilor barbare prin ținuturile noastre și care a fost răpit de 
barbari și dus departe în lumea largă, pentru ea soția lui să rä- 
mînă singură şi la cheremul conducătorului acelor năvălitori sunt 
admirabile pagini de interes economic. Astfel în partea treia este 
un capitol întitulat Bagdad, în care avem icoana vie a unui tirg 
din acel oraș, descriere plină de amănunte perfect autentice, de 
cari se poate prea bine folosi cel care ar vrea să serie istoria tirgu- 
rilor orientale. 

Mai este, în fine, de reţinut din Mara, interesul ce îl prezintă 
pentru istoricul comerțului rominese mai vechi paginile în cari ni 
se arată în amănunte, la fel de exacte $i de antentice, rinduelile 
breslei máeelarilor și proba de tăiere pe care trebue să o dea um 
măcelar înaintea comisiunii de examen, pentru a fi înălțat la gra- 
dul de patron, după ce și-a terminat anii de ucenicie și de ealfá gi 
s'a întors din călătoria de studii, ce precede examenului de iseu- 
sință în meserie, 

Slavici este un scriitor care oricind poate fi consultat eu folos, 
dacă nu în întregime citit cu o egală plăcere. In preocupările mele 
din ultimul timp intrând recitirea vechilor autori, preocupări de 
cari au mărturisit, încă de acum cîțiva ani, paginile ce le-am seris 
despre Delavrancea, mi-am pus problema dacă un autor mai vechi 
trebue numaideeit recitit eu aceiași ochi pe cari i-am avut in mo- 
mentul eind l-am citit întiia oară și, mai ales, m'am întrebat dacă 
este bine, sau nu să recitim pe vechii autori. S'a spus că pe poeții 


te e ot 


ECONOMICUL ÎN OPERA LUI SLAVICI 79 


cari ne-au fermecat tinerețea, sau ne-au trezit simtirile fragede ale 
adolescenţei nu este bine să-i recitim. S'ar putea să nu mai simțim 
aeeeag încîntare pe care am simțit- intlia oară. S'ar putea cauza să 
fim noi, cari ne-am pierdut puterea de a vibra la fel în fata frn- 
mosului, după eum tot asa de bine s'ar putea să fie cauza dezamă- 
girii opera inság pe care-o recitim și care fusese supravalorificatá 
tocmai pentrucă simfirea noastră tinerească nu cerea atit de mult 
dela seriitor ca să vibreze intens. 

N'as fi vrut să ineere o decepție, recitind pe Slavici. Azi, la 
zeci de ani de evoluţie a prozei rominesti, pentru mulți Slavici este 
un autor respectat, dar necitit. M'am apropiat de el eu grija incer- 
cată de restauratorul unei biserici care nu vrea să piardă nimie din 
ceea ce, sub zgura din prezent, se poate găsi vecinic viu intr'o pie- 
tură, pe vremuri socotită de mare preț. Restaurind o pictură, sau 
spălind un pergament, pofi dintr'odată da peste o altă pictură de- 
desubt, sau peste un alt text. Acesta este de altfel și misterul palim- 
pe Așa am impresia că am procedat gi eu restaurind pe 
Slavici. 

Dedesubtul acestei opere este tocmai acest substrat economie 
prin care Slavici explică viața asa eum prin acelaș factor materia- 
lismul istorie a explicat civilizația in întregimea ei, 

Privită astfel, opera lui Slavici igi păstrează o necontestată 
originalitate în literatura noastră, 


MIHAIL IORGULESCU 


DIN GOETHE 


AMURGUL DRUMETULUI 


Peste culmi, tăcerea 

B'agterne, 

Igi cerne 

Suflul ei blind; 

In cring, păsărelele stau fără glas. 
Aşteaptă, si tu, în curind 
Afla-vei doritul popas... 


H. BLAZIAN 


WANDERES NACHTLIED 


Ueber allem Gipfeln — Ist Euh. — In allen Wipfeln Spürest Du — 
Kaum einen Huurh; — Die Văgelein aehweigwn im Walde — Warte sur, 
balde — Ruhest Du auch... 


CRONICA LITERARĂ 


POETI. ION PILLAT: UMBRA TIMPULUI. 
VIRGIL CARIANOPOL: SCARĂ LA CER. 
VICTOR STOE: FUGA CERBILOR. ION 
A. BUCUR: LA MALURI DE LINISTI. 


Dintre poeţii nostri contemporani, din rindul inti, d Ion Pillat, 
este acela care şi-a înţeles foarte de vreme, poate chiar prea de vreme, 
identitatea lirică. Reuşind să-şi compună o figură originali, autorul 
volumului Pe Argeş în sus, a continuat să-şi ingroase trăsăturile da 
poet traditional dela volum la volum, cu multă aplicaţie metodică, 
dar si din ce în ce cu mai puțină căldură de inspirație. Poetul gospo- 
dăriilor dela Florica 3i dela Miorcani s'a dovedit astfel el insusi un 
bun gospodar al carierii sale literare, în deavoltarea căreia sa putut 
observa o conştiinţă fermă de proprietar. Cind am avut să prezentim 
tulentul d-lui Pillat In desfásurare, am spus nol înșine toate aceastea, 
fără să uităm Insă a arăta că frumoasa conştiinţă de sine a poetului 


‘se manifesta cu deosebire în stăruința cam stearpă asupra materii- 


lului exterior al tradiţionalismului său, în timp ce originalitatea cea 
mai de pret din Pe Argeş în sus, aceea care făcea din d. Pillat un poet 
in deplinul inteles al cuvintului, era percepția scurgerii timpului, 
sentimentul ca $i horatian al risipirii omului in curentul vremii. Fie 
că era vorba de strămoşii evocati In „berlină“ sau în cite o „uniformă 
veche de ofitir la modă”, fie de copilăria regăsită în luciul de demult al 
apelor Argeşului sau de tinereţea care se duce, aceeaşi realitate lirică 
stăpinea cugetul atit al poetului, cit şi al cititorilor săi, realitatea ace- 
lui fugit irreparabile tempus. In conştiinţa de sine, care nu e de neob- 
servat la acest poet, se pare că d. Pillat însuş a ajuns ceva mai tirziu 
ia resimtirea identităţii sale literare, pe latura aceasta, Abia în ulti- 
mul timp, cititorii au putut observa că poetul traditionalist şi-a Ince- 
tat opera de gospodărire a tradiţionalismului său, insistind cu aceeaşi 
metodă însă, asupra unor motive, care pot fi strinse la un loc, în cele 
două cuvinte al titlului noului volum: Umbra timpului. Aproape că 
nu este nici o poezie în noul volum, care să nu-și tragă puterea cind 
din sentimentul adevărat al procesivităţii omeneşti în timp, cînd din 
conştiinţa de sine a poetului, ca poet al subtilei fugi. In Zodier, stră- 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


batem în goană printr'o toamnă văzută mai muli ca a 
morat, decit ca toamnă materială, adică decit ca declin M TM: 
Trec vulpile toamnei, furis prin păd 

Hogcate, gălbuie și sure. scii 
Inalfd poclitul grăbit pe trăsuri 

Si pocnet de bici să ne fure. 


Aleargă la dreapta şi stinga ctmpii, 

, „Lungi lanuri arate şi mirişti. 

Mai iute aleargd Brumarul, nu-l ţii, 
Nici iarna cu albele linişti, 


Conitele scapără'n noapte scîntei, 
Gonesc telegarii nălucă, 

Si soarele verii se-arată prin tet, 
Şi vifa în floare pe-ulucd, 


St iar vulpea toamnei prin codri şi iar 
_ De roti repezite vuire, 
Din an vechi în an nou, din hotar în hotar, 
Prin zodii ín lind rotire, 


Ce reprezintă această frumoasă poezie at de umpl 
„nu-l tii" din strofa II şi de zicerea silnică ră re din Sa HI) 
dacă nu goana noastră si a timpului prin cele patru anotimpuri, du- 
blă perindare înăuntrul aceluias crug, concurență ciclică a omului şi 
Pen a Para aici "m " făra n A Ey 

i initive? Toate noului - 
Pillat, tintesc la aceeaşi melancolie: TEN Cm 


Cade umbra timpului pe lan, 
Unde-s arăturile de an? 


HXXZEZLLILIIIIIIIILUIIIIIIIT 


Stolul de hulubi cu zborul lin, 
El sd fie cel de an, de la vecin? 


EMILIIIIIIIIIIUMILLIL 


Pe colinda iazului ceresc, 
Fata mea de an n'o mai găsesc. 


Pindă este titlul acestor distihuri, peste care, după cum se poate 
bine simți, joacă reflexele villonesti ale „zăpezilor de mai si 
care ,pindesc" în adevăr trecerea cinegeticá a imaginilor prin- 
zind numai gravul sentiment al tolbei goale. Cum să nu apară dar 
Elegia, fundamentală inspiraţiei d-lui Pillat, pe care o transcriem 


acum? 
Pe aleea naltă de castani, 
Taina, toamna, timpul mi ze joacd. 
Simt: m'ajung din urmă vechii ant, 
Zurgălăii lor o să mă'ntreacă, 
Sund pe aleta de castani. 


Vii de unde? din ce veac? din ce mormânt? 

In berlina fognind surd pe frunza moartă. 

..Nimdnuia ori a mea? pe vecie ori nici cind? 
a 


^ 


CRONICA LITERARÁ 83 


Pe altea veche nici un om, 

Nici o frunză pe castanii de cărbune, 
Doar trecutul: cucuvae întrun pom. 
Und'ţi-e risul? unde plinsul? să mai sune, 
Pe alee în surdind ca prin somn. 


Albă casă, neagră [runzd, putred parc: 
Roata timpului îşi pierde uruirea, 
Taina vremii mină umbrele în (are, 
Numai toamna mi-a rămas şi amintirea, 
Alban zare, surăn casă, neagrăn parc. 


Insfirşit, poezia d-lui Ion Pillat din ultimul volum este un joc 
neintrerupt de reprezentări exclusiv temporale; ea se leagü de ceea ce 
este mai de pret in lirismul din Pe Arges fn sus, de adevărata iden- 
titate lirică a acestui poet, care îl va recomanda viitorimii după cum 
ni-l recomandă şi nouă, ca poet, adică al ascunsei parăzi a timpului 
şi al melancoliei trecerii proprii, derivată din congtiinta procesivităţii 
virstelor, şi numai în al doilea rind ca stüruitor cintăreţ al Floricăi 
și al Miorcanilor. 


D. Virgil Carianopol despre al cărui nou volum de versuri Scară 
là cer, vom vorbi îndată, nu mai ese un poet tinăr, D. Carianopol are 
felul său liric bine cunoscut şi deci uşor de recunoscut, fel în care vi- 
goarea inspiraţiei sociale, de natură mai mult veleitară, fraternizează 
destul de paradoxal cu nota elegiacă a unei plingeri familiare, plin- 
gere depünalá fără incetare dela poezie la poezie și care nu se ingri- 
jeste decit de aerul ei de sinceritate. Pe cit de compuşi sunt unii poeti, 
cum de pildă, fiindcă vorbirüm de dinsul, este de cele mai multe ori 
iususi d. Ion Pillat, pe atit de liber, de curgător dela sine, fără preo- 
cuparea de a se canaliza, de a se conduce pe un sistem anume de iri- 
gatil, pare talentul d-lui Carianopol, Aceasta este un bine, dar este şi 
un rău. Căci dacă astfel se păstrează prospețimgea şi ceca ce înțelegem 
de obicei prin spontaneitate, tot astfel se ajunge si la un fel de desit- 
nare, o speţă de ilimitat care e duşmanul artei. Ideea de măsură cu- 
prinde în sine pe aceea de margini. Si ceea ce lipsește uneori inspl- 
ratiei d-lui Carianopol este tocmai simţul marginilor, O revürsare 
necontinutá, care are farmecul ei, în care însă ni se dă şi neajunsul 
€i, este cea dintii caracteristică a acestul poet. In Seară la cer, consta- 
tăm că atit inspiraţia socială, cit şi cea elegiacă se menţin întocmai 
ca în volumele anterioare, în aceeaşi alternanță care îi defineşte ta- 
lentul, cu deosebirea numai, pe care o semnalăm cu vie plăcere, a 
unui cistig categorie în simţul limitării materiei lirice, lată două 
exemple luate din cele doui orientări ale lirismului d-lui Carianopol, 
unul social si altul elegiac. Nu trebue să plíngem: 


Nu trebue să jelim, nu trebue sd plingem, 

Nu avem pentru cine, 

Can nişte vulcani, ti gülgiie țarii aurun vine, 

Avem de toate, ne sint pline rfurile de lapte, 

Dumnezeu se uită prin lună la noi în fiecare clipă si ord 
[din noapte, 

Si cimpurile, cimpurile, aga a fost undeva scrisa; 

Să Jie pline de aur, dela Nistru şi pină la Tisa. 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu trebue ză plingem, nu trebue să jelim, 

Trebue săndrăgim sările, şi să ni le iubim, 

Trebue să luptăm, să nu ne'ndoae vínturile, 

Noi sîntem făcuți pentru toate avinturile. 

Sufletul nostru e mare dar stă stríns... 

Ce-ar fi rămas istoria noastră dacă Mihai Viteazul în loc 
[să lupte — ar fi plins? 


si Despre tinerețe: 


MĂ întrebi deseori unde-mi e tinerețea? 

Cine-ar putea ză-mi spună dacă nu mi-a vrăjit-o tristeţea? 

Nu cumva a aruncat peste umâr o piatră sau un inel, 

Şi tinerețea mi s'a făcut, în urmă, o apă limpede, sau ca 
(muntele, de oțel? 


Cine-ar putea să-mi spund? Unde e omul să-i dea de rost? 
ica mu este poate tocmai ce niciodată n'a fost? 
Să [i trecut oare fără s'o ştiu? S'o fi sărit cind am vrut 
[peste necazuri să sdr? 
Ori tinerețea nu este povestea celui mai mare neadevar? 


Unde eşti nălucă? De unde să te sirig? Unde sd te caut? 

Nu cumva egli tocmai cintecul care gerpuie'n flaut? 

Nu cumva dacă te căutăm, dacă te tubim, 

Eşti tocmai ca visul pe care nu putem niciodată să-l 
(povestim? 


Am putea spune că exemplele noastre amândouă păstrează ca- 
racterislicile de material și de vibraţie pe care le cunoaştem din vo 
lumele de mai inainte ale d-lui Carianopol si totuşi este în ele ceva 
nou, un progres în ştiinţa limitelor, care le dă nmindorura mai multă 
coerență şi deci o mai apreciabilă densitate, Si fiindcă am spus cu- 
vintul de „densitate“, care putea însemna cea mai gravă lipsă a acestui 
fel de lirism, vom 1ncunostiinja pe cititori că autorul Sedrii la cer, 
oarecum îngrijorător de fluent pină aci, merge în noul volum tocmai 
în sensul restringerii cadrului fiecărei poezii, aflindu-se adică pe ca- 
lea densificárii inspiraţiei. Si ce este mai de preţ In poezie deett Iuerul 
spontan, căruia | se tale neajunsul firesc al prolixității? Exercitiile de 
concentrare pentru d. Carianopol, formează şcoala cea mai profita- 
bilă, E limpede că poetul a făcut această scoală; dovada, ne-o dă întreg 
volumul Seard la cer si mai alea bucăţi ca Vers: 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Si umbra mea nu este-a nimănui, 
Trectnd prin vise şi prin bucurie, 
Mai mult cobor în noapte decit sui. 


Nu am venit în lume pentru nimeni 
Dar cind m'apleacă peste timp lumina, 
Orb círti(d, fac prin pământ tunele 
Si-mi caut întristării rădăcina. 


LJ 
Ld * - 


CRONICA LITERARĂ 85 


După culegerile Intrebare de stele şi Vedenii, d. Victor Stroe ne 
are încăodată cu Fuga cerbilor. O carieră discretă, o poezie discretă. 
"Firav" este cuvintul care se potriveşte felului poetie al d-lui Victor 
Stoe, pentrucă numai în acest cuvint găsim întrunite de limba 
noastră nuanţa de sub-vital si aceea de fraged, care sunt înseși nuan- 
tele poeziei sale. Printre versurile din Fuga cerbilor, surprindem trè- 
muratul unui firicel de iarbă care tsi cîntă sfirsitul, un cintec am zice 
feminin, dacă n'ar exista pe plocuri cite o aspirație mai bărbătească, 
trecută repede în oarecare accente retorice. O mică viață declinantă, 
desi proectatü în cadru cosmic, se consumă mai pe fiecare pagină, 
ca în Adio, cocorilor: 


Adio, cocorilor... 

Adio, brazilor... 

Primiţi singurătăţile cu luceferi, legate de vot. 
Nu, nu veli mai auzi, niciodată, 

Ursita tristă, cu văluri de paşi, 

Murind în ochii mei verzi. 


Tu, cerule, nu mă crest — 

lată, te string lingă mine, catarg — 
Adio, stea din Betleem, 

Umbrită tn crucea troifelor, 

Plec spre marele larg — 


Adio, pădurilor — 
Adio, cocorilor. 


Notalgia plecăritor în vag, citeodată, ca în Plecare, aproape mi- 
nulesciene, dar toate semnificind în cele din urmă desprinderea de 
limita vieţii, ca si o anumită poezie a desuetudinii (Vizită), ca semn al 
timpului care trece, totul sileşte lirismul d-lui Victor Stoe, să emită 
timbrul unul cintec de extenuare, Si această discretă tinguire de mică 
viață consumată, care face însuşi farmecul poeziei din Fuga certilor, 
se aude mai limpede de cîte ori cintecul | se ridică de lingă tronul 
„Dumnezeului-Alb Impărat”, combinindu-se cu un bun lirism religios. 
De aceea transeriem cu plăcere Doamne, Alb Imparat: 


Doamne, Alb Impárat. 

Crin pezte tristetile lumii, 

Crin peste morțile toate. 

Flacăre vie pentru marea singurătate, 
Dă-mi o fărimă de cruce — 

Dă-mi lacrima Ta, 

Lacrima mea sd usuce, 


De cite ori, Alb Impărat, 

Te-am părăsit, Te-am blestemat — 
Acum, privegte-mi, privirile... 
Dă-mi, acum, toate fericirile.. 

Viu ta Tine gol, ca miriştile, 
Alind-mi Alb Impărat, neliniştile. 


Iuda mi-a dat de atttea ori sădrutările. 
Lui Petru, i-am simţit lepădările — 
Am fost vândut yi trădat... 

Viu la tine, Alb Impdrat. 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Stiu, acum, taina stelei din Betleem — 
Ştiu plinsul din Ghetsemani — 

Stiu mările, ştiu crucile 

Am rătăcit şi singerat, 

După toate ispitele şi nălucile, 
Primeşte-mă, în Impdrátia Ta, 

Alb Impărat, 


Dă-mi pinza albastră, străvezie, 
In care ai închis Invierea. 


Am cunoscut, Alb. Impărat, 
Golgota Ta, de atitea ori... 
Treceai prin visele male arse, 
Si nu mai credeam, 

Sd mai văd lumina Ta în zori. 


Alb Impărat, kz 
Priveşte-mi privirile — 

Şi dă-mi, dă-mi numai odată, 
Toate fericirile 


De calitate excluziv muzicală, poezia din Fuga cerbilor, este a 
celui m. delicat tînăr poet azi, Să-i omagiem discretia, refintndu-i 
numele, 


* 
. . 


Şi fiindcă am pomenit de nuanța religioasă n poeziei d-lui Victor 
Stoe, vom încheia cronica noasiră cu un poet, care se află la primul 
său volum si, care dela început, pare un cintáre( al fericirilor 
Acest poet este d. Ion A. Bucur, iar volumul său de debut se chiamă 
La maluri de linişti. Noul poet este un concetütean al îngerilor. Cete 
întregi de heruvimi i se dest&inuesc şi îi dau ocrotire, Dar nu este atit 
vorba de cetele ingereşti ale unul rai liniştit, cum titlul volumului 
ne-ar face să credem, ci de nişte mari ingeri de apocalips, apariţii mal 
mult ciudate decit linistitonre. Tonul însuşi, pe care ni se 
esie dendreptul apocaliptic. Simboluri abstruze, însă vădit creş 
ne conduc într'o lume, si fantastică, si întunecată, de semnificaţi 
mistice. Suntem foarte departe de limpedele bob de rouă al poeziei 
d-lui Victor Stroe. Iată de pildă La maluri de linişti. (II): 


Oamenilor — cum le-ai opri paşii — 
Sd audd cum urlă vrdjmagii — 
Măcar o clipă. Ce tristă larma 
Pe cdi de-abis — templele-gi darma. 


Fraților să uităm cuvintele — 
Gândurile — sd'nchidem mormintele, 
Pentru o singură clipă de vis, 
Pentru clipa linistei de nedescris. 


V'am întilnit de-atitea ori pe drum — 
Cu ochii pierduţi în văile de fum. 
Dece am plins, dece am plins atunci?! 
(Suspine, mai ardeau, făclii, pe stinci), 


CRONICA LITERARĂ 8T 


Asi, nu vă cred durerile — nu sint, 
Nici bicele însetării — nu sint. 

E atit de barbar sgomotul tn voil 
Tücere! Cerul vd cheamă ‘napoi, 


Aici, aici sd ardem cu totii 

Daţi-i Cezarului chipul — zlo[ii. 
Lumind — în ruguri vom rămâne, 
Infometati de Unica Pine, 


Ne aduce semn: Limba cea Noud, 
Arhangheli cu mantii de rouă 
Sintind curcubee fard sftrgit, 
Cuvintele Omului, Prea-Mărit, 


O întreagă mitologie creştină, deşi cu totul neclară („Unicul 
Duh“, „Unica Pine", „Limba cea Nouă”, „Doamna dimineţilor”), obl- 
ceiul citatillor biblice interloare sub forma auzirli de voci din văzduh 
„Să treacă dela Mine — acest pahar” — La maluri de linigti III), ca şi 
sublinierile oarecum arbitrare (Văd zorile unui Nou Răsărit” Ibid.), 
creează acea atmostieră de aporalipa pe care o exprimă şi următoarea 
strofă din Candele: 


Numa'n valea cea adincă — 
Heruvimi încinşi cu spade, 
Pentru vise de lumină, 

Mor luptână pe baricade. 


Ingerii-templieri ai d-lui Ion A. Bucur sunt însă ai unui poet, care 
và trebui urmărit cu atenţie, 


VLADIMIR STREINU 


CRONICA LINGVISTICĂ 


FONEME SI SUFIXE 


Intrun articol publicat întrunul din numerele trecute ale re- 
vistel „Gîindirea”, d-] prof. D. Caracostea, răspunzind la o recenzie a 
unei lucrări a d-sale scrisă de d-l prof. AL Rosetti, ajunge să discute 
și un pasai dintr'un articol de lingvistică publicat de d} Rosetti si de 
mine. Scriam anume, în acel articol, că limba romină comp 
numărul relativ mic de foneme care li stau la dispoziţie, cu intre- 
buíntarea de cuvinte lungi, formate cu ajutorul a numeroase sufixe 
5i d-l Caracostea întreabă: întru cit folosirea sufixelor dă naştere 
la foneme noi? 

Este foarte adevărat că articolul cu pricina, tipărit în frantu- 
reste, în revista „Bulletin Linguistique", a fost scris pentru uzul spa- 
cialiştilor în lingvistică, romini si străini, şi că aceştia vor Intelege 
omenitá. Dar nu e mai puţin adevărat că problema aceasta 
poate interesa şi pe nespecialisti, deaceea cred că nu e rău să expun 
€ mal pe larg poziția noastră, în asa fel încît să o înțeleagă toată 
umea, 


una constitue o diferență esențială, în alta nici nu e luat în scamă. 
Astfel vocalismul maghiar comportă 14 foneme, deoarece fiecare vo- 
cală poate fi lungă sau scurtă, şi înțelesul cuvintelor diferă după can- 
titatea vocalelor; de exemplu szint (cu í scurt) înseamnă „la fel", 
pe cind szint (cu i lung) înseamnă ,nivel", Si in rominegte există vo- 
cale lungi $i scurte, dar noi nu atribuim nici o însemnătate acestei 
distincţii. Numai foneticianul care lucrează cu aparate de precizie 
constată că i din ţipă (prezent) este mai lung decit í din (ipd (perfect); 
pentru vorbitorul obişnuit, această deosebire de înțeles nu prezintă 
absolut nici un interes, şi ea nici măcar nu este percepută, deoarece 


' 
A— —— am 


si, 


CRONICA LINGVISTICĂ 89 


deosebirea de inteles între cele două forme ale verbului este stabilit& 
prin deosebirea de accentuare. 

lată de ce spuneam că inventarul fonemelor noastre este re- 

lativ sărac, Alte limbi cunosc în afară de diferențele de cantitate, si di- 
ferente de timbru sau de ton, Acelaşi cuvint francez pronunțat cu e 
Inchis pogie însemna altceva decit cu e deschis, de exemplu dé (cu e 
închis) înseamnă ,degetar", pe cind dais (citeste de, cu e deschis) Inm- 
seamnă ,baldachin". In limbile din Extremul Orient, aceeaşi silabă 
are alt înteles, după cum e pronunțată cu ton coboritor, ascendent. ex- 
clamativ, interogativ, ete. Cuvintele au torte o singură silabă, însă 
ele sint diferenţiate prin tonuri, care ajung pină la cifra de nouă. In 
romineste există diferente de ton, dar, iarăşi, ele nu au rol fonologie. 

Este ușor de înţeles că numărul de cuvinte posibile intr'o limbă 
este în funcţie de numărul fonemelor întrebuințate. Să ne închipuim 
că nu avem la dispoziţie decit două foneme, o vocală Si ọ consoană, 
«e exemplu a (fără diferente de cantitate sau de ton) şi b: nu vom 
putea forma decit doui cuvinte de o singură silabă, anume ab si ba 
flásüm la o parte posibilitatea unui cuvint de un singur fonem: a) 
Dacă însă ni se mai acordă încă o consoană, să zicem s, atunci dintro 
dată numărul posibilităţilor se ridică pin& la 10 cuvinte de trei su- 
nete: abs, asb, bas, bsa, sab, sba, abb, bba, ass, ssa, la care trebue să 
mái adăugăm 4 cuvinte de cite două foneme: ab, ba, as, sa. Din patru 
foneme, putem realiza 24 de cuvinte de cite patru foneme, plus alte 
34 de cuvinte de cite trei foneme, plus 12 cuvinte de eite două foneme, 
deci un total de 60 de cuvinte, fără să mai luăm aici în considerație 
posibilitatea de a întrebuința acelaşi fonem de două ori în acelasi 
cuvint [consoane duble sau geminate). Cel care au cunoștințe de ma- 
tematici stiu cum continuă progresiunea, 

Să studiem însă cazul cind am avea iarăşi numai două, trei sau 
patru foneme la dispoziţie, însă am putea forma cuvinte de cite două 
silabe, repetind, eventual, în silaba a doua, fonemele pe care le-am 
utilizat în silaba intii Am avea atunci, din două foneme a şi b, posi- 
bilitatea teoretică de a forma 6 cuvinte de patru foneme adică: abab, 
abba, aabb, baab, baba, bbaa, ca si cind am dispune in realitate de 
trei foneme, nu de două. La acestea s'ar mai adăuga 3 cuvinte bisi- 
labice de eite trei foneme, anume: aab, aba, baa, si 3 monosilabice de 
trei foneme; abb, bab, bba, si în sfirsit cuvinte de două foneme: aa, ab, 
ba. In total, deci am avea, din combinarea a două foneme, 15 cuvinte 
posibile, pe cind în ipoteza unei singure silabe nu puteam avea decit 2. 

Intrebuintind trei foneme în cuvinte de două silabe, am putea 
avea, fără să folosim acelaşi fonem de două ori în aceeasi silabă, si 
socotind fiecare silabă de trei foneme, 36 de cuvinte; alte 36 de cuvinte 
de cite cinci foneme, socotind prima silabă de trei foneme, iar a doua 
de două foneme; încă 36 de cuvinte de cinei foneme, socotind prima 
silabă de două foneme şi a doua de trei; 36 de cuvinte de patru foneme 
repartizate cite două In fiecare silabă. Pină aici am ajuns la cifra de 
144 de cuvinte, dar aceasta este cu totul inferioară celei reale, căci 
ar trebui să mai adăugăm cuvintele de trei foneme în două silabe. cum 
$i cuvintele de unu, două $i trei foneme intro singură silabă, şi în. 
zfirsit să contüm cu posibilitatea repetării aceluiaşi fonem în aceeaşi 
silabă. Henunţ să mai fac aceste calcule, şi eu atit mai mult renunţ 
la calcularea numărului posibil de cuvinte de cite două silabe formate 
din patru foneme: ar trebui un calculator de meserie, care să-şi piardă 
foarte mult timp cu aceste socoteli, lar cifrele la care s'ar ajunge ar 
fi extrem de ridicate. 

Ceea ce urmează din începutul de statistică prezentat mai sus 
este că o limbă care are un foarte mare număr de foneme poate face 
faţă tuturor necesităţilor ei- de exprimare chiar intrebuinlind cuvinte 
scurte, fie şi monosilabice, pe cind o limbă care are un număr mic de 
foneme poate compensa această relativă sărăcie numai dacă Intre 


90 VIAȚA ROMINEASCA 


buinteazü cuvinte polisilabice. Cu cft cuvintele vor avea mai multe 
ua " S ore multe foneme, cu atit mai uşor se va evita pericolul 
omonim 

Limba romină foloseşte un număr relativ foarte mare de sufixe, 
uneori chiar adăugate unul la altul. In această privinţă, romina se 
potriveşte cu limbile slave, de la care a $i împrumutat destul de multe 
sufixe. In orice caz cuvintele rominesti de patru, cinci, şase silabe nu 
constitue de loc o raritate, ba există chiar cuvinte de sapte silabe si 
mai multe, Cineva care ar încerca să calculeze numărul 
teorie) de cuvinte rominesti ar ajunge la cifre astronomice, In felul 
aceata cred că este perfect justificată afirmația d-lui Rosetti și a 
că limba romină compensează e relativi sărăcle de foneme (vocalice 
prin întrebuințarea de cuvinte lungi, formate cu ajutorul sufixelor, 
Sper că de astă dată lucrurile sint clare si că voi fi înțeles de toată 


lumea, 
AL. GRAUR 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 


PROBLEMA UNEI CATEGORII 
DE PROFESORI SUPLINITORI 


In cronica de faţi, urmind unui gind mai vechiu în legătură cu 
preocupările noastre de politică şcolară, ne propunem să infátisem o 
problemă simplă în tema ei dar cu nenumărate asprimi in ce priveste 
consecințele ei practice: problema profesorilor suplixitori. 

Această problemă nu este nouă. Sunt ani de zile de cind admi- 
nistratia noastră şcolară o întimpină necontenit în mulţimea grijilor 
si treburilor ei curente. Dela an la an înfățişerile şi proporțiile ei au 
sporit. Cu toate acestea, niciodată problema n'a fost privită în toată 
întinderea şi în toată adincimea ei, I s'au dat, întotdeauna, soluţii de 
expedient, de improvizări care să aibă valoare aproximativă timp de 
ar: giro care să se prábuseascá cu consecințe inmultite la începutul 
celui viitor, 

Sa lăsăm însă deoparte asemenea considerente preliminare, 
pentru ca în schimb să vedem care sunt faptele, să le judecăm si 
eventual să formulăm soluțiile pe care le-am crede necesare, 


Categoria profesorilor suplinitori este o categorie ce priveşte în 
special şcoala secundară. Ea este formată din aceia care primese fn- 
credintarea unei catedre doar pe durata unui singur an şcolar, Pro- 
fesorilor suplinitori li se încredințează: catedrele vacante, catedrele 
titularilor in concediu, catedrele profesorilor detaşaţi în alte locali- 
täti sau in diferite functiuni administrative, precum şi orele răzlețe 
provenite din degrevarea profesorilor cu vechime in invitámint sau 
din imposibilitatea unora de a fi înglobate în catedre unitare, Pentru a 
avea calitatea de profesor suplinitor, legile noastre organice cer drept 
condiţie de bază poseslunea unui titlu academic. Numărul acestor pro- 
(«sori suplinitori este foarte mare. Nu avem la indemin o statistică 
exactă, însă aproximativ putem afirma că ei însumează citeva mii, lar 
în ce priveşte solicitările dela începutul fiecărui an Şcolar, ele depăşesc 
simţitor numărul numirilor posibile, 

In cele co vom discuta aici, nu ne vom ocupa însă de toţi profe- 
sorli suplinitori, el doar de o categorie restrinsă din cuprinsul lor, 
Anume: despre profesorii suplinitori care şi-au trecut cu succes exa- 
menul de capacitate pentru intrarea lor în învățămint. 

Citeva cuvinte, mai intiiu, despre acest examen de capacitate. 
Prima oară el a fost instituit prin reformele şcolare ale lui Spiru Ha- 
ret, cu destinaţia de a inlocui formula verimată si devenită cu timpul 
irealizabilă a vechiului concurs, El reprezintă proba supremă, în baza 
căreia cineva poate căpăta calificarea de-a intra în învățământ. De 


02 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aceea, pentru a se putea prezenta la examenul de capacitate, candidatul 
la profesorat trebue să fi obţinut în prealabil titiul ic respectiv 
si să fi absolvit lucrările practice şi teoretice ale unui seminar peda- 
gogic. In ultimul timp, această de-a doua condiţia a fost înlocuită cu 
absolvirea cursurilor esalonate pe timp de trei ani ale unei scoale nor- 
male superioare. 

Examenul de capacitate este unul dintre cele mai grele examene 
din cite există în alcătuirea noastră şcolară şi profesională. Cerind un 
titlu academic la bază si fiind instituit în vederea intrării intr'una 
dintre cele mai pretentioase profesiuni sub raport spiritual, el im- 
plică o puternică pregătire de cultură generală şi de cultură de spe- 
calitate. Nu este un examen obişnuit, din seria celor care alcátuesc 
multele preliminarii posibile ale vieţii cuiva, ci este un examen de ma- 
taritate în toată puterea cuvîntului, un examen menit să deschidă şi 
să hotărască soarta celui care îşi ia curajul lui, Se deosebeşte, in mod 
vizibil, de oricare din examenele obisnuite de facultate, inclusiv cele 
de licenţă sau de diplomă, De obiceiu, aceste examene poartă asupra 
unei seril de cursuri cu întinderi si probleme limitate, atiteu cite au 
putut să încapă în. cei trei sau patru ani de scolaritate universitară. 
In schimb, examenul de capacitate se leagă de toată intinderea, stiin- 
tificà a celor două specialităţi obligatorii pe care le prevede, plus de 
dovada unei pregătiri convenabile in domeniile pedagogiei generale 
si ale didacticei de specialitate. Comisiunile acestul examen sunt for- 
mate cu profesori din ile respective dela toate universităţile 
din țară. Acest fapt măreşte indefinit greutăţile examenului. Mate- 
riile predate la diferitele universităţii nu sunt materii-tip, chiar dacă 
denumirea catedrelor respective este analogă. Ficare profesor îşi are 
concepţiile, problemele, metodele $i lucrările lui, diferite de ale colegilor 
lui de specialitate dela celelalte universităţi. Fatal, primind însărcinu- 
rea de examinator în comisiunea examenelor de capacitate, el va con- 
duce lucrările acestor examene în spiritu] concepţiilor lui, De aici, o 
seamă de dificultăţi pentru candidati. Pe lingă spiritul pregătirii dela 
universitalea pe care au absolvit-o, ei vor trebui să-și cae i 
măcar în grabă, o pregătire şi In spiritul eventualilor lor examinator 
dela celelalte universităţi. Adeseori, din această cauză, sau produs 
multele rezultate neașteptate 3i pe alocuri unele erori, cu prilejul dife- 
ritelor examene de capacitate. 

Trebue însă să adăouăm că, fri a număra foarte multi ani de 
vechime, examenul de capacitate şi-a constituit totusi, în mersul gene- 
ral al învățămitului nostru public, o adevărată tradiţie, Sub egida lui 
s'au format şi s'au selecționat cele mai de seamă generaţii de dascăli pe 
care le-a avut piná acum învățămîntul nostru secundar. In orice cat, 
acele g care au susţinut viata acestui învăţămînt în 
ultimelor patru decenii, făcînd din aceasta un sector important al re- 
volutiei noastre moderne şi al în or noastre de a ne realiza o 


autonomie culturală romineasci. 
In prezent, există citeva sute de profesori care, desi au trecut în 


întregime acest examen la ambele specialităţi cerute de lege, n'au fost 
totuşi titularizali, răminind să funcţioneze doar dela an la am, ca su- 
nünitori. Sunt ţinuţi de cijiva ani în această situatie. pentru motivul 
că nu există catedre vacante la care să poat fi numiţi titulari. Cu 
toate că gu drepturi cîştigate, cu toate că au îndeplinit în mod ono- 
abil toate conditiunile generale şi speciale impuse de legile de fin- 
văţămint, ei sunt ţinuţi totuși într'o situaţie precară, fără stabilitate 
si fără un cuprins de atribute care să le definească în societate o po- 
zitie profesională certă. 

Hepetüm, precaritatea situaţiei In care sunt ţinuţi este dată pe 
seama unor condițiuni materiale: lípsa de catedre constituite ca ara, 
lipsa de prevederi bugetare, etc.. Privit, astfel, în funcțiune doar 
constringeri materiale, faptul pare just, legal, pare asa cum Îl reclamă 


2dbew — E 


ve 


—— — c ui 


mi T) 


CRONICA INVATAMINTULUI 93 


logica fatală a împrejurărilor. Totusi, lucrurile nu suni chiar asa de 
simple pe cit le-ar vrea unele scheme comptabiliceşti. Intr'o situaţie 
ca aceea de care ne ocupăm, în care intră probleme omeneşti, ani de 
viaţă, preocupări închinate unor importante finalităţi sociale, de si- 
pur. nu avem dreptul de a judeca doar cu măsuri materiale, tot aşa 
după cum nu avem dreptul să sacrificăm realităţii lor comntabili- 
— ie A — In pian rez an a 0 desbătem aici există ne- 

umărate alte fete, fiecare cu adevărul, cu dreptatea ei, i - 
timă de a fi luată In consideratie, S SI ea n 


Sub raport legal, profesorilor din această categorie li se creează 

Í Aurie "P n metu An iu au depus examenul dé ca- 
i au in nte con unile pentru a fi titul 
învăţămînt cu drepturi depline. TE scz Aas 

Acesi examen nu este un examen de pregătire culturală generală, 
ci un examen spectal de carieră, E] se dă sub egida directă a Ministe- 
rului Educaţiei Nationale, la datele pe care acesta le-a crezut de cu- 
vint. Nu trebueste asimilat, în ce priveste semnificatiile Iul, cu exa- 
menele obișnuite pentru obținerea titlului academie. Intr'adevár, titlu] 
academic propriu zis nu creează societății obligaţia de a da slujbe 
celor care îl deţin. E] reprezintă doar un instrument spiritual si doar 
o condiţie necesară pentru pătrunderea calificată într'o profesiune 
sau alta. Cazul examenelor de capacitate este însă altul, Aceste exa- 
mene au o singură ratiune de a exista: încadrarea imediată în func- 
tiunea respectivă. In afara acestei rațiuni, ideea Jor devine enducá sau, 
mai precis, devine un apăsător şi nedrept cerc vicios. Spuneam mai sus 
că aceste examene sau ținut. Intotdeauna, sub controlul Ministern- 
tui Școalelor. Era firese ca acosta să sisteze tinerea lor, sau să o di- 
rijeze în conformitate cu situaţiile de fapt, din moment ce avea bă- 
nuiala că din cnuza acestor examene putea să se ivească o problemă de 
plasament de felul celei în chestiune. 

De sigur, nu poate fi vorba de trate trase asupra Statului, pe 
care acesta să fle constrins să le onoreze. Insă, despre o anumită obli- 
ghtie a Statului în această problemă se poate totuşi vorbi, fără a jieni 
nimic din respectul pe care i1 datorăm. In general, se ponte vorbi 
despre obligația aceea potrivit căreia Statul trebue añ dorească, în 
primu] rind, nu împlinirea formală a unor reguli comntabilicesti san 
altele, ci respectul omenesc al drepturilor de viaţă pe care cetățenii 
lui si le cuceresc onest şi real. 

. Nu exagerám nimie, afirmind că soarta acestor profesori are fn- 
fütiseri dintre cele mai dramatice. Iată, In privința aceasta, unele 
fapte concludente: 

Suplinirea pe care o detin le este acordată temporar, pe cite un 
singur hn scolar: dela 1 Septemvrie a] unui an pină la 31 August al 
celui următor, Rareori li se dă spre suplinire catedre întregi. In cele 
mal multe cazuri, nu li se acordă decit frinturi de ore, frinturi care 
nu le pot asigura un minimum material de existent şi care nu pot 
stabili în statul lor persona! ani propriu zist de catedră, intrind ea 
atare în treptele si drepturile de mai tirziu ale carierii lor. Salariza- 
rea acestor ore decurge adesea foarte complleat: din anumite fonduri 
plobale pe care Ministerul le distribue în cote variabile diferitelor scoli 
sau din fondurile comitetelor școlare Intotdeauna, pină să se distribue 
aceste coio sau pină să se reinoiască la fiecare 1 Aprilie (data fInce- 
perii unui nou un bugetar), trece vreme, se faca corespondență oti- 
cială si se produc in genere acele Intirzieri enervante care dau de atitea 


94 VIAŢA ROMÍNEASCÁ 


ori amărăciuni şi îndemnul mai de grabă de a te lipsi decit a aştepta 
în felul acesta lucrurile. 

In fiecare vară si început de toamnă, camenii aceştia trebue să 
trăiască aceeaşi grije, apăsătoare, aproape obsedantă: cüpütarea unei 
noui supliniri pentru anul scolar care Începe. Aceasta este una din 
explicațiile pentru care se pot vedea, în epocile indicate, acele mulţimi 
de oameni necăjiţi ce stau zile întregi la uşile Ministerului, fiecare 
&gütindu-se de o speranţă, de un om pe care îl consideră cu trecere, 
de o generozitate aproane cerşită a autorităţilor. In cele mai multe 
cazuri, ei nu mai pol avea în anul ce începe catedra sau orele pe care 
le-au deţinut anul trecut. De aceea, oamenii despre care ne ocupăm sunt 
consirinsi să trăiască întrun veşnic provizorat. Din oras în oras, din 
cameră mobilată în cameră mobilată, ei isi irosesc viaţa, pierd cu: 
rajul de-a mal întemeia un cămin, capătă un sentiment penibil al 
propriei lor ființe si simt cum trec peste ei ani după ani, fără a-şi fi 
putut realiza niciuna dintre aspiraţiile cu care au pornit în viaţă. In 
urma tuturor acestor vilregii, chiar dacă nu se îneacă de tot în bla- 
zare, mulli dintre ei ajung însă să-și simt destinul lor de oameni drept 
o povară stranie şi dureroasă. 

De această stare de lucruri, in mod fatal, va fi atinsă şi munca 
lor-la catedră. Această muncă va stărui, prin forţa lucrurilor, doar 
în direcţia citorva dintre obiectivele ei materiale. Se vor împlini prea- 
criptiunile materiale ale programelor analitice, se va realiza ceca ce 
este minimal în mecanismul activităţii de scoală, dar in schimb va 
fi trecut în umbră, din neputinţă de a se realiza, ceva din rostul esen- 
tial al acestei munci, Anume: atmosfera aceea de acțiune continuă si 
de caldă tovărăşie sufletească cu elevii, în urmărirea perseverentă a 
aceloraşi ginduri, in pătrunderea sistematică a aceloraşi valori. 
Este de tăcut, în această chestiune, o distinctiune importantă. Munca 
de a învăța pe alţii se deosebeşte, de toate celelalte munci, prin 
aceea că nu are in ea nimic meşteşugărese, adică nimic care să 
poată fi realizat dintrodată, cu o tehnică anonimă, prin aplicarea 
anumitor formule sau prin exerciţiul stereotip al anumitor proce- 
deuri. Ne socolim printre aceia care preferă să vadă în pedagogie 
mai mult o artă, sau în orice caz o răscruce de condițiuni libere şi 
personale, decit o stiință gravă si formalistă, Invăţămintul adevărat 
cere integrări lente, atmosferizüri discrete dar statornice, cere li- 
nişte $i precizie sufletească, cere o încredere generoasă în lucrurile 
vieţii precum şi linia mereu prezentă a unor continultăți ferme si 
răbdătoare, "Trebue să recunoaştem că, din cauza conditiunilor de 
viață în care se sbat, profesorii nostri suplinitori sunt din ce în ce 
mai îndepărtați dela posibilitatea de realizare a acestor condițiuni, 
Trebuind să se vinture dintr'un oraş Intr'altul si dintr'o şcoală fntr'alta, 
adeseori nu fürá a fi ajuns din această cauză la un adevărat complex 
de inferioritate sufletească şi socială, ei vor fi în medie cel mult buni 
muncitori şi întăptuitori ai unor obligaţii regulamentare, nu însă şi 
realizatorii spirituali ai acelei interesante continuitüti sufleteşti despre 
car? pomeneam mal sa, 

Pe marginea acestor constatări se ridică, aproape dela sine, unele, 
ec gală dela care nimeni dintre noi n'ar avea dreptul să se sus- 


Ce soartă intelegem să pregătim, de-acum înainte, acestei cate- 
gorii de intelectuali? Ii vom lăsa oare să se irosească mai departe Intr'o 
soartă de provizorat si de extreme umiliri sufleteşti? Privindu-| mai 
de-aproape, suntem ca şi obligati să ne întrebăm: în definitiv, oamenii 
aceştia sunt oare victime ale unor nesocotiri personale, ale unor defi- 


CRONICA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI 95 


cienti de orientare în viaţă, sau ale unor împrejurări dinafară, privind 
răspunderea directă a intregei noastre societăţi? 

Mai muit decit atita! Adeseori, se îndreaptă, împotriva acestor 
profesori, atacuri şi demonstrații rechizitoriale. Pornind dela cazul 
lor, ziariștii, sociologii si stitia dintre neolitii vieţii noastre intelec- 
tusle au vorbit si vorbesc despre aşa zisa pletoră parazitară de intelec- 
tuali, Pe baza aceluias caz, partizanii destiinţărilor de scoli şi-au fn- 
doit adesea pledoriile şi acţiunile lor. Deasemeni, multi s'au crezut tn- 
dreptăţiţi să invoace cazul aceloraşi suplinitori, pentru a pretinde că 
există un anumit declin spiritual al profesoratului în genere, 

Toate aceste porniri, de fapt, sunt nedrepte, fără adevăr si ade- 
seori chiar fără sens. 

Profesorii suplinitori despre care am vorbit nu pot fi acuzaţi In 
felul acesta si, in general, nu poi fi acuzaţi în niciun fel. Toti acesti 
oameni au indeplinit, de fapt, ceea ce li sa cerut, ceea ce li sa înfă- 
fisat ca real şi ca posibil. ceea ce reesea din mersul firesc al vietii 
noastre sociale şi, in fine, ceer ce se indica in mod sistematic in èco- 
nomia legilor noastre organice. Au învăţat carte în şcolile Statului, 
au pregătit examene grele pe care le-au trecut cu sacrificii, au socotit 
că este o chemare națională să devină profesori si Sau increzut cu 
roată puterea în eficacitatea socială a drepturilor înscrise în lege. N'au 
venit înspre profesorat, nici din vanitate, nici din oportunism si nici 
din îndemnul orb al vreunei împrejurări słu alta, pentru că ştiau cu 
toții că profesoratul nu putea fi un banchet si nici o perspectivă în» 
cărcată cu promisiuni amügitoare. 

Se ridică din nou, necruțătoare, întrebarea: Ce vor face toți 
aceşti oameni si în ce chip vor putea să albi si ei acces la o soartă 
cit-de-cit oamenească? 

Ca să astepte în liniște catedrele vacarje este un fel de a vorbi 
In diferite rinduri, fie în aceste cronici fie în alte publicaţii de politică 
tcolará, am urătat, pe bază de cifre şi de prezentări reale că profe- 
soratul este în prezent o carieră închisă, Să urmărim tablourile de 
catedre vacante publicate în fiecare nn. Vom vedea ce puţine sunt 
aceste catedre, ce sporadice, ce neputincioase pentru a acoperi nevoile 
în creştere ale generaţiilor ce apar mereu, Afară de aceasta, trebue să 
amintim că această aşteptare, chiar aşa, durează de citiva ani. Incă 
de mult, faptul a luat înfăţişarea unei crude vitrigii sociale. 

Problema ar trebui privită mai larg, nu numai cu optica fune 
ționarului care asigură paza strictă a regulamentelor şi a rubricilor 
comptabilicesti, ci cu înţelegerea fenomenului sufletese si social ce sa 
află în joc, 

Nu mai este vorba de o simplă chestiune administrativă, ci do 
problema de viaţă a unel generații. Să revenim la categoria profeso- 
rilor nostri suplinitori. Oamenii acestia s'au pregătit, ani întregi de 
viață, în vederea unei cariere demne, posibile, a cărei misiune le-au 
pledat-o continuu opinia publică, programele culturale, universitatea, 
apelurile insistente pentru o otensivă a culturii, stilul întreg al vieţii 
moderne, Statul însuşi prin legile şi măsurile lui. Ce altceva ar putea 
să facă aceşti oameni, Nu mai sunt tineri. Au, cei mai multi, Intre 
50—40 ani. Unii chiar mai mult, Sortii vieţi lor au fost aruncaţi. Men- 
talitatea le este orlentată acum înir'o direcţie definită. Ar putea să 
incerce altceva, altă meserie, de-acum înainte? Hotării, nu! Ar însemna 
să meargă, cu toţii, înspre o ratare sigură, nomăsurat mai aspră si 
mai periculoasă decit aceea de care şi aga sunt destul de amenințați, 
Iată de ce sustinem că este în joc problema sufletească a unei gene- 
rații. A unei generaţii care, incontestabil, nu-și plăteşte greşelile pro- 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prii, cl plăteşte greşelile lipsei de prevedere si de intuiţie socială a 
conducerii noastre şeolare din ultimele două decenii, 

In toate celelalte cariere — în armată, în magistratură, în adrni- 
nistratie. ete. -— odată examenele de carieră trecute, urmează înca- 
drarea automată în corpul profesional respectiv, încadrare însoțită 
de recunoasterea tuturor prerogativelor ei fireşti. De ce să nu se aplice 
şi în învătămint acelas sistem?" Nu există motiv care să legitimeze o 
aşa de mare deosebire între categorii sociale deopotrivă de demne şi de 
utile vieţii colective. 


Simplu! colt pe care l-am desvăluit aici, cu privire la soarta pro- 
fesorilor suplinitori, este suficient de lămuritor. Socotim că problema 
«ste din acelea a căror soluţionare n'ar mai trebui aminată. Nu există 
problemă grea, sau mai bine zis problemă fără soluţie, atita vreme 
«it ea cuprinde situaţii de viaţă ce nu ar putea merge la infinit pe un 
fügas de nedrepăţi şi de vitregii ilegitime, 

. Inír'un articol final din noua lege a învățămintului secundar 
există o dispoziţie care luminează un colţ de soluţie. Textul acestui 
articol este următorul: „Actualii suplinitori cu examen de capacitate, 
care suplinesc fără întrerupere catedre vacante, vor fi considerati ca 
profesori numiţi prin încredințare, avind dreptul de a primi salariu de 
profesori titulari şi de a li se socoti la gradatie tot timpul cft vor su- 
plini pînă la numirea lor ca titulari” (art. 150). Poate că intenția le- 
giuitorulul a fost mai precisă decit pare redactarea din lege, Propriu 
zis, nu există catedre vacante. Mürginindu-se doar la itori de 
catedre vacante, ar însemna că articolul In chestiune este roape gra- 
tuit, E probabil că legiuitorul s'a gindit nu numai la uni , ci la toti 
profesorii suplinitori cu examen de capacitate. Pe baza aceasta s'ar 
putea creca, tuturor profesorilor cu examenul de capacitate complet, o 
situație mai limpede decit aceta pe care o au In prezent; mai bine zis, 
li s'ar putea creea măcar o parte din soarta la care au dreptul. Astfel, 
Sar putea ca ei să fie titularizati în mod provizoriu, creindu-li-se pe 
cit posibil o continuitate în locurile la care funcționează în prezent 
si ráminind ca perfectarea situaţiei lor să se facă treptat, pe măsura 
ivirii de catedre vacante. 

In acest sens, s'ar putea deasemeni ca profesorii în chestiune să 
fie încadraţi la atitea alte scoli de care d spunem, cum ar fi acelea 
ale Ministerului Agriculturii sau ale Ministerului Muncii, şcoli 
desi nu dispun de statute îndeajuns de precizate, oferă totuşi 
ltâţi de plasament reale și onorabile. Insási activitatea stri 
ar putea justifica, pentru unele din laturile ei, constituiri de catedre 
speciale, putind fi ocupate de acești profesori, în urma unor initieri 
corespunzătoare, 

Bine înțeles, prin asemenea măsuri, problema ridicată alei n'ar 
putea fi rezolvată în toată întinderea şi complexitatea el, Insă, incon- 
testabil, s'ar face un considerabil pas Inainte, In special, sar ocroti o 
anumită latură sufletească, aceea care ar da unei întregi categorii de 
intelectuali vrednici dar desamigiti o nouă încredere în viaţă, în ac- 
tualitaten lor socială precum si în dreptatea imanent& a lucrurilor, 

Convingerea noastră este că adevăratele greutăți, în această pro- 
blemă a profesorilor suplinitori, nu provin numai şi numai dela im- 
posibilităţile bugetare. Intr'un fel, banii necesari există, Aceinsi bani 
care servesc la plata retribuţiel lor de suplinitori ar putea servi, cu o 
uşoară majorare. la plata celor de titulari, Este o chestie de repartiție, 


CRONICA INVATAMINTULUI 97 


mai mult decit una da păsire a fondurilor propriu zise, Afară de 
aceasta, trebue să recunoastem că, oricit de împovărat de greutăţi ar 
fi, bugetul nostru public n'a refuzat niciodată acoperirea unei chel- 
twieli necesare şi legitime, Totul este ca problema să fie luată in dis 
cutie, cu hotărire si cu o voinţă nesdruncinată de a fi dusă la capăt. 
Adică, să ae găsească un om care, intelegind-o si pátrunzindu-se de 
toată întinderea semnificstiilor el omeneşti, să-si facă un punct de 
onoare din a-i da o soluție echitabilă şi ]muritoare, 

Aceasta din urmă este gindul pentru care am crezul necesar să 


$ ia de f 
schitüm pledoaria de faţă, ION ZAMFIRESCU 


CRONICA IDEILOR 


INDIVIDUALITATE ŞI PERSONAJ 


Viaţa socială presupune o cunoaștere reciprocă a indivizilor care 
v compun, Relaţiile interindividuale nu sunt cu putinţă decit în mă- 
sura În care membrii unei societăţi stabilesc imagini aproximative 
asupra vieţii, deprinderilor şi „caracterului” semenilor lor. Numai 
stabilirea unor constante psihologice asupra vieților individuale 
poate ingádui continuitatea şi eficacitatea legăturilor sociale, O aso- 
clatie între două sau mai multe persoane nu se poate înfăptui fără 
încrederea reciprocă a acestora, încredere sprijinită pe o apreciere 
mutuală favorabilă. Se tinde prin urmare către o definire paiholu 
pică reciprocă a tuturor individualităţilor, care este punctul de ple- 
câie a unei caracterologii empirice, menită să chezüsuiascA cohe- 
renta vieţii sociale. 

Această apreciere psihologică este rezultatul unei sinteze de fapte 
şi indicii pe care fiecare om trüind în societate le oferă in mod invo- 
luntar. Pe măsură ce individul intră în viaţă şi se manifestă social, 
el prezintă ambianţei mai multe indicaţii asupra existenței sale Jáun- 
trice si caracterului său. Se formează deci o deprindere a cunoasterii 
.caraeterului", deprindere variabilă după intuiţia individuală, Sunt 
întelegeri prompte, destoinice a citi cu claritate în jocul psihologie 
ul oamenilor, şi sunt indivizi avind un simt caracterologic foarte 
puţin desvoltat. 

Indicaţiile de care se servesc în general membrii unei societăţi 
pentru a se recunoaşte reciproc sunt numeroase. In primul rind, un 
individ se defineşte prin faptele sale trecute, prin conduita sa, Este 
un indiciu hotăritor, menit să lumineze definitiv o viaţă interioară. 
Independent de consideraţii teoretice, suntem inclinati să stabilim 
previziuni asupra conduitei ulterioare a unui individ, după faptele 
sale trecute, O incorectitudine sau o abatere dela regulele de viată 
stabilite dispun în defavoarea celui vinovat. Judecata este acceptată 
tacit de societate. Amnistia nu e nici odată totală, realitatea lasă tot- 
deauna în urmă suspiciuni. Individul este urmărit de actele sále, nu 
numai în înțelesul strict psihologie al imaginilor kinestetice, dar şi 
in opinia membrilor societăţii în care trüeste. Faptul este şi mai lñ- 
murit în mediile mai restrinse, cu deosebire în societățile avind un 
cod de onoare particular. Oamenii din „milieu“ au un respect sacru 
uj corectitudinii față de anumite reguli. Acel ce a călcat o singură 
dată codul se exclude singur din confrerie. „Il n'est pas régulier": 
este o sentință fără apel. 

Alături de conduita trecută, sau în lipsa posibilităţii unei cu- 
noasterl a acesteia, definirea caracterologică a recurs la un întreg de 


CRONICA IDEILOR 99 


indicaţii menite să reveleze, prin corelaţii v je. viata sufletească a 
indivizilor, Exceptind intuiţia obscură, stabilind între indivizi legă- 
turi spontane de simpatie sau trezind puternice repulsiuni nejustifi- 
cate, aspectul fizic, morfologia corpului, alcătuieşte un prim reper 
vizibil, conducind empiric la concluzii practice. Fiziognomia, freno- 
logia, chirognomonia sau chiromancia, căroța trebue să le adăugăm 
studiul morfologic al corpului întreprins de către medici şi anato- 
misti, aleütuesc un tot de date morfologice: susceptibil în credința 
uenerală să conducă la o înțelegere psih că a individului, Mor- 
fologiei i sa adăugat examenul mişcărilor, Mitudinilor sau ritmicei 
ecrporale si în sfirsit desprinderea semnificației imbrăcăminţii. 
"loate aceste date alcătuesc un sistem de indicii exterioare menite să 
conducă la o cunoaştere practică a individualitátii umane, Indepen- 
dent de cercetările sistematice, de studii speciale sau de formulările 
sprijinite pe o excepţională intuiţie ale lui Lavater şi ale diferiților ca- 
racterologi, fiecare om trăind în societate practică instinctiv aceastä 
stabilire de relaţii între forme sau aspecte exterioare şi realitatea 
psihologică. Este o caracterologie empirică elaborată spontan, alcă- 
tuind un adevărat indreptar de viaţă și avind numeroase corespon- 
dente in limbajul curent. „Acest om are o privire de asasin”, „un cap 
inteligent”, „buze subțiri, de om răutăcios”, mtini fine, de artist, ete, 
etc, alcătuesc tot atitea mărturii de caracterologie empirică. 

Definirea psihologică bazată pe această cale este, după cum am 
observat, o deprindere cu totul personală, variabilă dela individ la 
individ. Unii oameni au intuiţii precise, alţii sunt cu desávisire lipsiți 
de acest simt psihologic; uneori punctul de plecare a cuprinderii pei- 
hologice este un indiciu unic, fizionomia de pildă, alteori este rezul- 
tutul unei sinteze de două sau mai multe indicaţii. ale căror semni- 
ficaţii se Intüárese sau se corectează reciproc. de pildă studiul fiziono- 
miei confirmat prin conduită, prin gustul eu care individul se im- 
bracă, sau prin mimica sa vocală. 

Ne aflăm, asa dar, în fata unei metode de cunoaştere a indivi- 
Munlităţii, metodă intuitivă, spontană, directă, utilizată de fiecare 
membru al societăţii în scop de a apropia ființa psihologică n seme- 
nilor sái, Care este eficacitatea acestei intuitii? Care este siguranța 
acestei metode, adincimea şi exactitatea acestei cunoasteri? Conduce 
«a la o cuprindere totală a vieţii interioare a oamenilor din afară, în 
realitatea lor intimă, sau se limitează la o zonā de suprafaţă, repre- 
rentată de latura pe care oamenii trăind în societate o prezintă con- 
tactului lor reciproc, relaţiilor lor cotidiene? 

Vom observa dela inceput că rezultatele acestor aprecieri intui- 
tive sunt müsura!e de utilitatea lor. Ceia ce se urmiireşte este defi- 
nirea insului ca membru al unei societăţi, ea factor activ în țesătura 
de relații interindividuale, Cunoasterea empirică este deci esential 
cantonată în viaţa sufletească avind adiacentă cu socinlul, cu relația 
dintre ins si grup. Viata profundă, drama de conștiință, „conştiinţa 
calitativă” a individualitáfli, după expresia lui Benjamin Crémieux, 
sunt dincolo de această zonă de suprafaţă. 

Avam deci din capul locului o distinctie între zona sufletească a 
ființei avind contact cu exteriorul, realitate mobilă, spontană. aclivă, 
thezüásuind adaptarea individului la viata socială, și eul adinc. re 
fractar schimbărilor de moment, dind individualităţii o permanenţă, 
dincolo de fluctuațiile clipei. Există, fără îndoială, In fiecare din noi, 
un individ social, inserat în realitatea vieţii exterioare, întreținind 
constant relaţii cu alte individualităţi, orientat deopotrivă către ac 
une 5i receptivitate de impresii utile; este planul de viață diriguit 
către exterior, către social, către adaptare la multiplicitatea conditil- 
lor din afară, vesnic variabile. Numai această zond a vieţii noastre, 
esențial pragmatică, alcătueşte obiectul de căpetenie a cunoaşterii 
earacterologice. Această explorare a vieţii Individuale se limitează la 


100 VIATA ROMINEASCÁ 


bilirea aproximativă de incadrüri a acestei vieți către ex- 


intrebindu-se : 
fieteaacă secretă, dincolo de bătaia cercetárii caracterologice. De almin- 
leri, însuşi înţelesul comun al cuvîntului ,caracter" implică o accep- 
tie socială, o raportare permanentă a unui ins la întregul de coduri 
al vieţii sociale. d 
Omul pragmatic nu epuizează însă fiinta psihologică a indivi- 
dualității umane. Alături de omul care vietueste în afară, există In 
noi o fiinţă cu răstringere în sine; nlüturi de planul acțiunii, este 
planul visului: alături de omul social, fixat în atitudini, schematizat 
in deprinderi obligatorii sí condus de norme, există în noi o fiinţă de 
libertate, fantezie și viaţă interioară bogată. Dacă omul social se re 
velează adesea ori la prima vedere vista calitativă a individuali- 
tăţii urmează o evoluție de adincime, sustrasă indiscreției exterioare 
si adesea ori chiar propriei analize. Căci vista din afară, socială şi 
1 ragmatică, înăbuse devenirea ființei de adincime, o maschează, ade- 
sea ori o viciazii, sau chiar, practic, o sunrimă, în sensul că nu in- 
să due individului să ia cunostiint&á de sine însuşi. Viaţa socială este 
aiit de tiranică si de absorbantă. ineft ea se identifică, în conceptia 
curentă, cu însăşi noţiunea de individualitate. Ea absoarbe total pre- 
ocupárile individuale, diriguindu-le către exterior. Insertia individu- 
lui în celula socială este atit de puternici, încît libertatea sau efica- 
citaten rüsfringerli asupra propriei vieţi sunt în largă măsură ate- 
nuale. Se cuvine totuşi să facem loc, alături de cunoaşterea indivi- 
dului social si cunoasterii calitative de adincime. De sigur, între cele 
anuă zone de viată, nu există opoziţie sau separație. Dar va trebui să 
subliniem alături de presupunerile reciproce a celor două  tárimuri 
ale vivţii interioare şi diferențierea lor, O cunoaştere de totalitate a in- 
dividualititii umane, in măsura în care relativismul rii în- 
güdue o adincire a ființei în resorturile el intime, nu poate trece pe 
lingă unul din cele două planuri de viată interioară. Omul inapt pen- 
tru acțiune, refulatul. vagabondul visului, ființa care resfirà în sine 
bucuria inefabilă a actului trăirii sau care suportă suferinţa unei 
drame metafizice, viata sufletească îinactuală. emancipată de timp, 
da cauzalitate şi de contingente. care se revelează în noi in momen- 
tele de singurătate are o existenţi tot atit de reală ca şi a omului em- 
pric, dominat de imperativele adaptării la viața socială. Subliniind 
coexislenta acestor două realitáti sufletesti în individualitatea umană, 
vom recunoaşte implicit şi nevoia de a le cuprinde pe fiecare cu milj- 
lonce adaptate de cercetarea. Căci intuiţia comună, ştiinţa caractero- 
logică pe care orice individ o practică în mod obligatoriu în viata 
sociali nu are eficacitate decit în cunoasterea individului pragmatic, 
social, fiind fără priză asupra vieţii psihologice profunde. Cunostinta 
logică obişnuită este deci adaptată zonei sufleteşti de supra- 
față; ea defineşte pe individ în conduita sa concreti; ea este deci 
relativă, fragmentară şi esențial utilitară, nepulind cuprinde vista 
individuală in multiplicitatea ei de planuri si în devenirea ei calita- 
tivi. In adevăr, care poate fi valoarea imaginii pe care o putem Ob- 
ține prin intuiție şi observaţie directă asupra unui individ exterior 
nouă? Cuprinderes noastră caructerologică nu poate defini decit pe 
omul social care se manifestă activ. dar această definire insá-si cit 
este de nesigură! Ea e un rezultat al unor impresii fugitive, al unor 
concepții curente care nu se sprijină pe nici un fundament cert, este 
0 imagine superficială, convențională, formată din indicaţiile adesea 
false, pe care ni le ofară individul, ca si din interpretările noastre 
fanteziste. Rod al unor neintelegeri reciproce, al unor judecăţi su- 
mare, a unor opinii influențate do sentimente favorabile sau defavo 


CRONICA IDEILOR 101 


rabile persoanei în cauză, imaginea aceasta e un produs subiectiv 
fără nici o chezăşie de exactitate, 

Marcel Proust, întrun pasaj adesea citat şi comentat din Le câte 
de Guermantes (pp. 0—61). observă: „O persoană nu ne apare așa 
cum am crezut odinioară, clară și nemiscat& inaintea noastră, cu ca- 
lităţile şi defectele sale, cu intentiunile sale faţă de noi (ca o grădină 
împreună cu pajistile sale privite printrun gard); en e o umbră in 
care nu putem pătrunde niciodată, pentru care nu oxistă cunostiintà 
directă, asupra căreia putem face numeroase supoziții cu ajutorul 
cuvintelor şi chiar a acţiunilor sale, dar care, unele ca si altele, nu 
ne dau decit indicaţii neindestulátoare si dealminteri contradictorii”, 
Concepţia pirandelliană a izolării totale a individului, a discontinui- 
tății si specificitàtil. vieţii interioare, inaccesibil înțelegerii din afară, 
izvorăşte din conştiinţa $i drama acestei incomunicabilităţi efective 
dintre ființe. Dar o atare poziţie extrema este, de bunáseamá, mai 
mult o concepție teoretică decât o realitate de experienţă. Viața 30- 
cială ne arată că, în realitate, cunoașterea relativă a individului, 
este cu putință, că intuitia imediată descopere insu] social în de- 
prinderile şi felul său concret de viată, dând putinţa unui contact 
de suprafată între oameni. 

Cercetarea critică a metodelor morfologice sau dinamice a im- 
dividualititii, pe care am întreprins-o în altă parte, arată că o cu- 
noastere calitativă, de adâncime a individualităţii, este cu putinţă, 
prin vădirea plămadei biologice pe care o exprimă individualitatea 
in realitatea ei adâncă, / 

Dacă, prin urmare, intuiţia directă si cunoasterea conduitei $0- 
ciale a unui om pot conduce la o cunoaştere aproximativă a fiinţei 
lui considerată subt ungbiul social metodele biologice de cercetare, 
bazate pe studiul formei corpului. al mişcărilor si al manifestărilor 
exterloare, aceste metode, minulte intrun spirit riguros, pot defini in 
anumite condițiuni, individualitatea umană pe plan de adincime. 


. 
* LJ 


Este însă timpul să privim ma! deaproape cele două zone ale 
vieţii sufleteşti, dincolo de enunţările generale la care ne-am limitat 
mai sus, Le vom cerceta pe rând, 

Distingem in viaţa individuală o zonă profundă, sustrasă meta- 
mortozelor, un fond de viaţă primordial, hereditar, alcătuind o struc- 
tură permanentă a fiintei. Este forta de viaţă rüminind aceias în 
cursul existenței individuale. pe care vicisitudinile din afară nu o 
pot inriuri şi pe care nici individul nu o poate modifica voluntar. 

Generatoare de simtiri primitive, „Mutter der Urgefühle", sau 
.Horme" cum a fost numită de von Monatow, această plămadă vi- 
taid dirigues:we în sens constant devenirea destinului individual. Ea 
alcătueşte puterea de viaţă, care ne dirigueste fiinţa în sens constant, 
independent de fluctuatii si contingente, Plümada aceasta vitală al- 
cătueşte un fond de viaţă moştenit, legând pe individ de generatori 
Si continuindu-se in urmasi, dar luînd la fiecare din indivizi o Va- 
loare specifică, după legea obscură a încrucişirilor hereditare. Zona 
această de viaţă reprezintă un adevărat ferment de organizare a 
fiinţei. un principiu de ordonare $i cristalizare a resurselor indivi- 
duale, Ea prezidează oarecum la formaţia individualităţii psihologice 
gi sociale, după liniile de direcţie fundamentale ale ființei, care sunt 
de hunăseamă de natură instinctuală, Mănuchi de tendinţe primi 
tive, această realitate biologică organizează specificul individuali- 
tiii după liniile de direcţie ale instinctelor esenţiale ale vieţii: nu- 
tritie, reproducere si conservare individuală. Vom avea, astfel, după 
nuanta si calitatea acestor instincte, rezultate variabile ale formule- 


102 VIAŢA ROMÍNEASCA 


lor individuale. Prin aceste forte itatea umană 

Be apropie de animalitate, de revo ior er dier I2 

nu se opreşte la manifestüri sociale ale caracterului, care apar ca 
e şi tendinţe! 


propensiuni dinamice ale ființei, menite să o definească pe Plan 


profund. Datele morfologice si studiul dinamicei corporale ne pot 


malele de alminteri, înscrise in forma corp ritm 
gradil agresivitátii sau al fricei în fata Merida ien Leonie 


compara 
pretăm abuziv, între conduita umană A prana ținem E nu : Ec 


ferenta dintre atacul deschis, i 
zgomotos, vizibil. al i lenia 
nuntii; E ripe ge a tigrului; dintre bucuria manis cube 
în aceste comparatii cu depender tare a pleicil. Trebue d em 
logii de structurii biologică, unind indivi t ped “Tor 
'ructură individuali 
tele adânci, primitive ale vieţii), Definirea peace der subt re ees 


instinctual, al plümadel vitale 

tarea formi rimi n 

tot eu melor somatice si a iere Por Rec cg interpre: 
a siguranță ca si în morfologia animală, ogia umană cu 


Sunt însă manifestări care ne oriente 
fau ps E smgpees inotinotaal al individului enia. n E 
r corporale. In primul rând, felul 
mănincă, atunci cind nu-si impune rezerve şi tinutá, pr 
eren intei sociale. Intregul mișcărilor, rapiditatea masticaţiei si In- 
ză i € semnificația expresiei fixionomice în timpul prinzului. dau 
m întinse asupra instinctului nutriţiei la acel individ; se va 


servă $i Jules Romains, cunoasterea 
purtă in actul concret al ierte E roce ei artere torii 


. Se poate ajunge in acest mod, prin cerce 
rificări reciproce de dale, la o poz dorea a pile bir» ra 
prime, care determină întreaga viaţă individuală: agresivitate sau 
pasivitate, instincte de apărare si atac, rapacitate sau Dlindete na- 
tiv, viclenie, cruzime, instinct de posesie si dominație. gelozie, aca- 
parare, sau indiferență si izolare. Datele instinctuale primitive refe- 
ritoare la funcțiunile vegetative şi genezice, înseriae în formula vitală 
a individului, adevărate valori ereditare rezultate din contribuţiile 


variabile ale r 
nifjel cercoti pei, sunt astfel accesibile In(elegerii si defi- 


CRONICA IDEILOR 103 


Fondul instinetual, primitiv, al individualitátli este intim legat 

cu structura anatomică a corpului. După cum am observat, direcţia 
de viaţă si deprinderile unei ființe sunt înscrise în complexiunea ei 
somatică, Examenul datelor hereditare ale individualității se com- 
pletează si într'o oarecare măsură se verifică prin definirea indivi- 
dului pe plan somatie. Funcțiunea glandelor endocrine, a sistemului 
nervos central, a ritmului organie de adincime, manifestat fie prin 
mişcări fie prin cenestezie, desáviryese datele oferite de viaţa instinc- 
iualá. In sfirsit, o precizare a sensibilităţii profunde a organismului, 
a modulul curn individual rüstringe în sine fapte din afară va încheia 
seria acestor date menite să definească viaţa individualităţii. In 
această tonalitate a simţirii vedem una din manifestările dominante 
ale ființei, poate pentru motivul că ea reprezintă o sinteză si o inco- 
ronare a tuturor datelor organice anterior menţionate, Este colora- 
tura afectivă pe care o are fiecare fapt de trăire, vibrația emotivi spe- 
cifică a fiecărei flinte. Criticul german Curtius vorbea de un „secret” 
a lui Balzac, Această enigmă interioară, sădită în ființa umană, nu 
eate caracteristică unui mare creator; ea e comună intregei umani- 
taţi, dar ea îmbracă la fiecare individ nesfirsite nuanțe; ea este de 
natură efectivă. Emotivitatea, specifici fiecărei individualitüti, dă un 
halo particular fiecărul fapt de trăire si cufundá fiinţa Intro atmos- 
feră particulară, dind vieţii Interioare o anumită frecvenți şi o anu- 
mită coloraluri: ea explică reacţia sufletească pasivă, tăcută. inco- 
municabilă în esența ei adincă, prin alt mijloc decit a operei de artă, 
a unei simtiri izolate, aflate în fata vieţii si universului. Expresie a 
intregei complexiuni somatice, a datelor ereditare si a propriilor expe- 
riente, tonalitatea emotivă defineşte în esenţa el cea mai personală o 
fintá umană; cunoasteren relativă a acestei unde de simtire, adiugin- 
du-se celorlalte date fundamentale, este menită să ne aproprie o reali- 
tate individuală pe planul ei de adincime, 


Individualităţii profunde se stage însă personajul pe care fie- 
care individ îl reprezintă in societate. Prin personaj, înțelegem toctnal 
zona exterioară 4 ființei, manifestată social, unind pe individ de gtup 
si înserindu-l în viața cotidiană; personajul exprimă Intregul forme- 
lor exterioare. vestminte, gesturi, formule de politeţe, conduită prac- 
ticá, grad de sociabilitate, grad de originalitate sau conformism, ce 
defineşte un individ pe plan social; personajul reprezintă pentru noi 
rulul pe care îl jucăm în lume, actorul pe care îl întrupăm atita vreme 
cit, părăsindu-ne singurătatea, intrăm în virtejul vieţii din afară, 
Personajul inseamnă, după cum vedem, întregul de reacții exterioare 
de adaptare a noastră faţă de planul social; el exprimă viaţa noastră 
de suprafaţă, acoperind zona adincă a ,Hormei", a sim(imintelor su- 
tentice. a înclinărilor instinctuale profunde, pe care societatea le-a do- 
mesticit si înăbuşit în expresia lor directă. Realitatea sufletească pro- 
prie nu e niciodată manifestată pe plan social, fie pentru că ea e 
adesea necunoscută de individul însusi care nu are deprinderea de a 
se scurta pe sine, fie pentru că această revelare totală ar putea fi ne- 
princioasá activităţii practice. Prin firea lucrurilor, individul se stră- 
dueste să acopere, din prudență faţă de ceilalți oameni autenticitatea 
fondului sau lüuntric. Elaborarea acestei personalităţi sociale nu este 
gesigur deliberată, ea se săvirşeşte spontan, ca un reflex involuntar 
de apărare, Se creiază in acest mod o faţadă, o infütisare exterioarit, 
cu anumite deprinderi şi comportári definind pe individ pe plan 80- 
cial. Personajul pe care fiecare din membrii alcătuitori ni unei socie- 
täti il reprezintă nu este deci artificial construit; el se adaptează in- 
dividualitütii profunde, căreia fi alcíiueste o derivație, Raporturile 


104 VIATA ROMINEASCĂ 


dintre individualitate şi personaj nu sunt prin urmare arbitrare, Per- 
sonajul este condiționat în structura lui de ritmurile de adincime şi 
orientările individualităţii, deşi el maschează pe aceasta din urmă, 
adesea pină, la nerecunoastere. Dar dependenta si condi sunt 
foarte complicate şi variabile dela caz la caz. Intilnim manifestă- 
tile individuale o imensă varietate de conduită, dela firescul omului 
sincer, deschis, necomplicat sufleteste, pină la afectarea voluntară si 
luarea de atitudini fortate. menite să impresioneze prin decor, 
turile dintre individualitate şi personaj nu vor putea fi, prin urmare, 
formulate in generalitatea lor; ele vor trebui adincite în fiecare caz in 
parte, ID P MR moi ry obligaţie pentru cercetător de a se 
generale eu i 
c - : 22 c emere amănunţi ficare individualitate 
tatornicirea raporturilor dintre individualitate, exprimi 
litatea biologică profundă sau viaţa calitativă a fiinţei, şi T 
infátisind pe omul social. pe actorul care isi joacă rolul in lume, este 
de o importanţă covirşitoare in cunoaşterea ființei. Nu vom putea cu- 
prinde o individualitate în esenţa ei decit în momentul cind am dè- 
pásit zona de suprafață, reprezentată prin manifestările sociale ale 
personajului, 3i am trecut la viaţa de adincime, precizind si legătura 
dintre aceste două planuri de viaţă. Dar stabilirea acestor raporturi 
este foarte delicată, nu numa: pentru motivul că fiecare viat indivi- 
duală oferă o formulă unică de articulare a celor două planuri de 
trăire, ci pentru că o dublă serie de înrăuriri complică şi mai mult 
raportul dintre individulitate si personaj: de o parte înrăurirea pe 
care o exercită imaginea socială a najului asupra individuali- 
peri ara nop penis ară Inláuntru, iar de alta seria 
uzil şi nciuni interioare care imi 
de a lua cunostiintá de sine. — a 
Prima categorie de fapte este ulcătuită prin inflmenta pe care o 
are socialul asupra vieţii individuale profunde. Dacă personajul este 
intr'o oarecare măsură determinat în comportarea si structura lui de 
individualitatea biologică, de mănunchiul de tendințe instinctuale ere- 
ditare sădite în structura de viată a individului, personajul, prin fn- 
tregul valorilor sociale şi deprinderilor pe care le observă în viaţă, va 
influența ființa adincă n individualităţii. Asupra acestei inrAuriri se 
convine să facem din capul locului o remarcă: nu poate fi vorba de o 
modificare fundamentală a fondului instinctiv, ci de opunerea unei 
bariere inhibitive acestor năzuințe profunde. Este un fel de dornesti- 
care n vieţii instinctuale. care se exercită frenatoriu, dar în sensul 
orientării biologice generale a individualităţii, (După cum, pentru a 
reveni la o analogie sugerată mai sus, domesticarea pisicii şi a cfineluf 
a condus la rezultate diferite, condiționate de fondul instinctual al 
celor două animale, care în esenţă nu a fost alterat), Personajul 
se adaptează deci modificind-o în comportarea ei vizibilă, 
profunde a individualit&tii: el se incorporează vieţii, o modelează, fi 
dá o structură conformă unor idealuri sociale sau individuale proprii. 
Personajul nu poate fi considerat ca factice, el e un propus sau 
mai precis, o elaborare individuală suscitată de contactul cu viața 
sociali. El defineşte pe individ pe latura sa externă, socială, Im con- 
Guita sa impusă de normele și convietuirea în grup. Dar atea 
pe care o Imprumută insului si caracterul lui exterior faţă de viața 
de adincime a individualititii, dau cunoaşterii personajului un rol 
foarte relativ în definirea individualitátii de adincime. Pentru a lua 
un exemplu, mistificarea şi poza baudeleriană. oricit ar fl de condi- 
lionate de viaţa de adincime a poetului nu exprimă de ct latura din 
afară a acestei vieţi, latură menită poate să mascheze adevărata dramă 
de constiință. De altă parte, atitudinile lui Barbey, desi elaborate de 
personalitatea artistului şi încorporate lui, nu pot epulza prin defi- 
hirea lor cunoaşterea omului. Sunt în luarea de contact cu o ființă 


CRONICA IDEILOR 105 


etape de adincime ce trebuesc parcurse succesiv, sunt discriminări ce 
trebuesc a îi operate fără de cure încercarea de cuprindere a vieţii 
calitative a omului rămîne fără rezultat, In această privinţă, distincţia 
celor două planuri de viaţă, individualitate şi persona], este dintre 
cele mai utile. 


Dacă introspectina sigură si sinceritatea ar alcătui regula in 
viata noastră l&untricá, distincția între individualitate si personaj ar 
inzáduli a delimitare si o cunoaştere a omului pe diferitele lui planuri 
de viață. In realitate lucrurile nu se petrec in simetria ideali a ncestel 
presupuneri.,Elaborarea personajului si adaptarea acestuia la viata 
de adincime a individului singuratec nu e un proces constlent, sau cel 
putin aflat subt controlul înţelegerii lucide. Intervin in conduita exte- 
rioară a omului, în compunerea personajului social, în înţelegerea si 
anrecierea propriei sale persoane, o întreagă serie de sugestii, de min- 
cluni interioare, de vicieri involuntare a perspectivelor, de nesinceri- 
fate a omului faţă de sine însusi. In măsură inegală supus sugestiilor 
amblantei ca si propriei sale inchipuiri, conformindu-se în conduita 
sa unor modele exterioare cu care se identifică bovaric, individul iși 
formează asupra lui însuşi o imagină falsă, pe care nu indrüsneste 
să o denunțe san să o destrame. El e victima unei iluzionüri involun- 
tare, victima nesincerităţii fată de sine, a nedeprinderii de a se scurta 
cu limpezime si de a se întelege cu exactitate, Victimă a vanității sau 
à serupulelor de conştiinţă a amhitiei sociale sau a tendințelor ins- 
tinctuale de dominație, omul sfirseste a nu mai fi el insusi, prin à 
dori sii fie altfel decit este în realitate, Jucind in societate un rol pe 
care 11 sustine din motive de prestigiu sau interes personal, omul da- 
prinde minciuna către cei din afară și sfirşeşie a se minii pe sine, 
Viața interioară este departe de a fi o introspectie înțelegătoare si o 
luare în posesie a propriilor adincuri; individul apare în lumea sa 
làuntric& hirtuit de nüzulnti contradictorii, minat de minciuni $i 
curse, falsificat de imagini împrumutate, muncit de veleitáti dispro- 
portionate cu mijloacele lul, Personajul nu aderă la individualitatea 
adincă fără lupte si tensiune, fără siretlicuri si nesinceritate, In ase- 
menea condițiuni, unitatea ṣi coherenta individualităţii psihologice, 
esențial precară si instabilă, se complică hipertrofie cu o întreagă 
lume de procese de conştiinţă, bazate, toate. pe necesitatea şi pe $o- 
vülala omului de a privi în sine si de a lua cunoștința de propria sa 
realitate. La aceasta se adaugă si o dificultate reală de cunoaştere à 

propriilor procese subconstiente, adică a unor fenomene cu deosebire 
fugitive, complexe şi sustrase structurii logice. 

Intrevedem acum greutatea cunoaşterii din afară m unei comple- 
xuni sufletesti, după incapacitatea in care se află individul de a se 
cunoaşte pe sine. Benjamin Crémieux a rezumat intr'un pasaj de mare 
luciditate, poziţia individului faţă de sine însuşi: ,Piedicile pe care la 
întimpinăm în názuinta noastră de n ne cunoaşte, suni in ordine cres- 
cindă de importanţă; sugestiile asupra propriei noastre persoane pe 
care le primim dela alţii; idealul pe care ni-l formám dur pentru 
nevoile noastre sufletesti; obiceiurile moştenite sau dobindite; permi- 
nenta nesiguranță » limbajului: minciunile asupra propriei vieţi, dato- 
rite fie imaginatiei, fie vanităţii sau lenel noastre de spirit; neputinta 
în care ne găsim din cauza mecanismului defectuos al memoriei noastre 
activa de a imbraátisa la un manent dat intregul vietii noastre sub- 
constiente; neputinta in care ne găsim din cauza lacunelor memoriei 
afective (Jes intermittences du coeur) de a dori si chiar imbriiisa 
acest întreg; insfirsit, variația neincetată a personalității noastre în 
duratăe mortile sí renasterile neincetate care au loc în noi fără ştirea 
noastră !)". 


1) Benjamin Crómieux, XXiéme siècle, Gallimard. 1924. p. 36, 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Există deci o serie de piedici lăuntrice individului care ii limi- 
teazh adîncimea si eficacitatea cunoaşterii de sine, în esență 
la insuficienta introspectiel, la complexitatea si subtilitatea vieţii sub- 
constiente, la imaginile false, bovarice, pe care individul si le formează 
asupra-i sau le accepti sata formate dela ambianța socială şi, în 
sfirsit, la minciunile interioare care impiedică pe individ de a se scurta 
pe sine cu sinceritate de gînd. 

LJ 
* t 


Conditiilor interne complicind raporturile dintre individualitatea 
profundă şi personajul social si Ingreunind eficiența cunoaşterii cali- 
tative a individualitütil, se adaugă împrejurări exterioare, exercittn- 
du-se permanent asupra individualităţii şi contribuind la modelarea 
personajului social sau la conduita practică a acestuia. Sunt condi- 
tionári aflate in atmosfera epocii sau în structura vieţii sociale, exer- 
citind asupra individului fie înrăuriri nivelante sau diferențieri după 
anumite tip comandate de funcțiuni sociale, Vom distinge im- 
preună cu R. Müller-Freinfeis t}, înrăuriri ale epocei in care trüeste 
individul, determinind o modelare a acestuia după idealurile sociale 
şi ambianța secolului, înrăuriri ale profesiei, nationaliti(ii şi me- 
diului. indeosebi inrüurirea profesiei este vădită asupra formulei de 
viaţă a individualitàtii, creind alături de spontaneitatea şi libertatea 
conduitei individuală, anumite automatisme, o uniformizare si ten- 
dinti de nivelare. Profesia, ca si naționalitatea sí ambianța socială 
imediată, tind înspre ștergerea specificului individual, contribue la 
atenuarea manifestărilor singulare si la organizarea unor forme ana- 
lcge, tipizante, imbrátisind largi categorii sociale. Se tinde treptat la 
constituirea de tipuri sociale, de incringături morale $i intelectuale, 
care unesc grupurile de indivizi prin analogii determinate de cauze 
exterioare, stergindu-le in parte specificul. Clasificarea lui Eduard 
Spranger*), recunoaşte o atare diferentiare tipologică subt influența 
factorilor sociali, 


Cuprindem 1n prezent deopotrivă factorii lăuntriei şi exteriori 
care complică viața lăuntrică a individualitátil, exercitind în măsură 
inegală acţiuni contrarii de diversificare sau de tipizare a specifici- 
tății individuale. Cunoasterea calitativă a individului presupune o di- 
sociere a tuturor acestor raporturi si o cuprindere sintetică a intre- 
ului, astfel analizat şi intuit. Dar acest moment, al sintezei süvirgit 
de cercetător, urmind unul examen sau observaţii amănunțite, este cu 
deosebire spinos. Acţiunea această de reconstrucţie din părţi a unui 
individualități riscă să fie o creaţie sublecțivă a cercetătorului, o sin- 
teză mai mult sau mai puţin arbitrară a spiritului său de sistem, „CU- 
noaşterea unei persoane se bazează deci, în viaţa socială, aproape tot- 
deauna pe o creaţie interioară pe care o substituim putin puţin 
persoanei reale, Dar personalitatea pe care vrem să o ii din 
raporturi sociale (prietenie, dragoste, ete), este o creaţie a noastră; 
creație factice, care nu dá decit o imagine foarte imperfect à per- 
goanei reale; creație artificială provenind din această nevoe Íresisti- 
bilă de a cunoaşte pe cellalti; creația arbitrară pe care 0 obținem 


1) R Müllor Freien fels. Lobenanahe oharacterkunde. W. R. Linder Verlag 
La 1935, p. 121 g. u. 
T Eüuand eed Lebemsformém. Max Niemuyer Verlag, Haslo (Saale) 
, 7 Aufl 


CRONICA IDEILOR 107 


atunci cind încercăm să ne punem în locul altora”, observă cu pă- 
trundere Emeric Fiser 1), în studiul său consacrat lui Marcel Proust, 
după care citează: „Chiar subt raportul faptelor celor mai neinsem- 
nate, noi oamenii nu alcătuim un tot concret Injghebat, identic peniru 
toată lumea... Personalitatea noastră sociali este o creaţie a gindirii 
celorlalţi oameni”. (Marcel Proust). : 

Aşa dar, greutăților lüuntrice pe care individul le întimpină în 
nàzuinta sa de a se cunoaşte pe sine, se adaugă viclerile de perspec- 
tivä din partea persoanei care tinde la această cunoastere din afară, 
cu resursele lui intuitive şi analitice; dublă serie de conditionári care 
falsificá sau Ingreuniază cunoa£&lerea, dindu-i un caracter dacă nu 
factice, arbitrar, în orice caz foarte relativ, Totuşi, aceste dificultăţi 
nu sunt de neinláturat, Dacă se poate ajunge lu o cunoaştere de sine 
vrin sinceriiate, introspectie adincá $i prin înlăturarea tuturor min» 
ciunilor interioare şi bovarysmului, se pot deasemeni înlătura piedicile 
subiective ee lalsifică perapectiva subiectivă a cercetătorului situat In 
afara individualităţii pe care Îşi propune să o adincească; cercetătorul 
va trebui să întreprindă cercetarea cu aceias libertate si sinceritate 
Ge cuget pe cart o presupune cunoaşterea de sine înlăturind toate ten- 
dintele ce-i pot falsifica înţelegerea si cu deosebire colorarea afectivă 
a atitudinii sale în favoarea sau defavoarea persoanei analizate; cer 
cetătorul va trebui întrun cuvint să aibe libertatea de spirit a savan- 
tului care Începe o experienţă, obiectivitatea şi seninătatea omului de 
stiință urmărind liniştit observarea unor fapte concrete, 


Distincția dintre individualitate si personaj operează separaila 
dintre viata de adincime a individului si rolul de actor pe care îl 
joacă fiecare om în viaţa socială; se oferă în acelaş timp cercotării 
caracterologice o metodă critică de lucru, pregătind cuprinderea vieţii 
interioare dincolo de iluziile subiective, minciunile Interioare, imagi- 
nile bovaryce şi diferitele cadre sociale de viaţă impunindu-se prin 
rüstringere vieţii individuale, diriguindu-i evoluţia si manifestările pe 
linii depărtate de propriile ei tendinte. 

Spiritul în care va trebui întreprinsă această cercetare este deci, 
am putea spune, oarecum embriogenetic, conducind evolutiv examenul 
dela straturile cele mai adinci pe care le-a südit In ființa noastră 
datele ancestrale, pină la influenţele sociale cole mai recente, a căror 
atentă discriminare o presupune, Orice examen care nu se opreşte la 
aceste etape parcurse succesiv de viaţa individuală şi care nu priveste 
deopotrivă pe individ în structura lui biologică, sufletească si socială, 
rümíine în afară de esența intimă a fiinţei. 

Verificarea si integrarea într'o sinteză a rezultatelor obținute pe 
aceste tárimuri ale vieţii interioare conduce la cuprinderea vieţii lăun- 
trice a unei individualitiţi. în măsura în care o ingiüdue relativismul 
oricărei cunoașteri. 


ION BIBERI 


1) Emeric Fiser, L'esthétique de Marcel Proust, Alexis Redier, Ed. Paria, 
1933, pag. 81. 


CRONICA ECONOMICA 


STATISTICA NOASTRĂ ECONOMICĂ 


Cei pe care-i preocupă In chip serios probl 
nationale au avut adesea prilejul să se Aag ni atmena perse 
noastre economice, Tocmai de aceea ne-am bucurat, în toată sinceri- 
sosen; se rară în u ege ao uni a citorva lucrări în acest domeniu 
g ] te i 
€— d acum - că bazele temeinice ale statistieli rominesti 
eri este mal intii al Institutului Central de Statis 
în afara lucrărilor demografice, — domeniul preterat al pecca rg 
rilor Institutului, domeniu care nu este de altfel străin de necesităţile 
statisticii economice — ne-a pus la indemină, alături de publicațiile 
pM vechi, prima parte à „Statisticii agricole a Rominiei im 1897", si 
tatistica Intreprinderilor Industriale si Comerciale, („Becensămintul 
general al populației romine din 1930", VoL X, — Bucureşti 1938) 
Imediat după acest institut oficial, trebue menţionat un aşeză- 
mint cu carreter privat, dar a cărui activitate I| aşează printre pri- 
mele instituţii statistice rominesti de interes naţional: „Asociaţia ro 
minească pentru studiul conjuncturii economice”, a] cărui Buletin 
lunar referitor la ,Conjunctura economiei romiîneşti” a reuşit să se 
așeze la înălțimea institutelor de conjuctură din vechile centre de 
ştiinţă economică. Să adăogărm la ncensta un „Bulletin d'information 
^ de documentation" pe care-l editează Serviciul de studii al B. N. R; 
eere statistice, din ce in ce mai bogate, cari | de citiva 
PAM expunerile ministrilor de finante la prolectele de buget gene- 
- oe pe dr e LA mu de anuare şi de buletine periodice 
Cooperatie) sau organizaţii MA " x: sale M 
Toate aceste publicaţii, elaborate din ce In ee mal după 
rere oue n la senina omului de ştiinţă, ^ essere 
a opinel publice i aro | 
istea T , în îndestulătar un material de documentare sta- 
uplinin acest an catedra de statistică la unul din institu- 
tele noastre de invátümint academie, um avut posibilitațuta ca cea 
mai MA. parte nee qe rața a exemplifieative ca şi tonte lucrările 
prac seminar acem din domeniul statisti 
morati 4 cs kegan n isticii econamlee, de- 
acos orti atit de utile nu se bucură de atențiunea cu- 
vini din partea celor căroru expunerile statistice le sunt destinate. 
l eine în datele statistice nu este un fenomen propriu 
pir : nvingerea. că „prin date statistice poti dovedi Orice vrei” este 
e generală în opinia publică precum si la conducătorii acestel 


CRONICA ECONOMICĂ 109 


opinii, de pretutideni, Recent un profesor parisian amintea părerea 
marelui om de Stat englez Disraeli, care deosebea trei feluri de erori 
voluntare, si anume, în ordinea de gravitate ereacindă: 1) minciuna, 
2) minciuna demonică, 3) statistica. 

Scepticismul acesta isi are de bună seamă juatiticările lui, 

Mai intti o justificare de ordin obiectiv, care se sprijină pe o con- 
statare referitoare la ființa insási a acestei discipline stiintifice. Ca 
metodà de observare a fenomenelor ea trebue să se limiteze la cule- 
gerea, prelucrarea $i nresentarea datelor cantitative ori chiar a unor 
calităţi care pot fi însă exprimate în date numerice, adică în cantităţi, 
Aşa dar, in deobste o prezentare necompletà s fenomenelor cercetate, 

Aceasta explică dece rezervele se referá mai ales In statistica 
aplicată îm ştiinţele sociale, In ştiinţele economice, în mod firesc, rè- 
zervele acestea sunt mal putin accentuate, pentrucă tocmai unitatea 
economică nu prezintă interes prin chracteristicile ei individuale, 
carg o diferențiază ca nature de alte unități ale vieții economice, ci 
numai caracterele de ordin general ale unor fenomene colectiva 
Totuşi statisticienii mai noui formulează rezerva tocmai In acest 
domeniu. Asifel L. Dugé de Bernonville sorie mai de curind (n „Initia- 
tion à l'analyse statistique" — Paris, 1958); „Posibilitatea de a asi- 
guru o anumită aproximatie unor rexultate globale depinde în mod 
esential de perrmanentn condiţiilor generale in care se desfăsoară 
faptele individuale care compun colectivitatea.. in ce priveste în 
chip particular fenomenele economice, care rezultă din jocul simultan 
al unul foarte mare număr de nctivităţi individuale, chiar dacă € ade- 
vărut cà unele din ele sunt caracteristice care pot fi socotite că ascultă 
de legile hazardulul, nu trebue sá uităm că udesen condițiile generale 
in care se desvoltà aceste activităţi sunt prea schimbütoare pentru ca 
un număr de observatiuni îndestulătar să poată ti adunat înainte ca 
ale să nu f| suferit modificări pren adinci. Asa că stabilirea de reln- 
puni numerice regulate intro aceste fenomene devine deosebit de de- 
ueatā si, ducă statistica este întradevăr, asa cum Sa spus, auxi- 
Harul indispensabil al stiintelor economics, interpretarea rezultatelor 
pe care le furnizează lasă fără indoiali, mai mult decit niurea, un 
ioc larg unalizei &ubiective", 

Se vede cá rezervele de care vorbeam se refer la intrepretarea 
rezultatelor, — nu la necesitatea însăşi n statisticii ca metodă de 
observare, In definitiv, pentru cunoaşterea renlitàtilor din cimpul 
economic, caracterizat printio complexitate de relafiuni, avem la In- 
demină două procedeuri: cel abstract si cel statistic; cel dintii, izolind 
anumite fenomene care Be presupune că se influențează, se strădueşte 
să urmărească şi să determine relatiunile Intre aceste fenomene; cel 
de ul doilea bazindu-se pe observatiunile în massă, porneste dela con- 
wingerea că în această multiplicitate de !nfjuente, multe din ele se 
anihileuză. Cà aceste duuă metode au putut fi utilizat separat, — 0 
indică faptul că se vorbeşte de o economie politică deductivă si una 
inductivi, dar, cum observă Felice Vinci („Manuale di Statistica, — In- 
troduzione allo studio quantitativo dei latti sociali" ed. II, Vol, I — 
Bologna 1930) — pentru a ne referi iarăşi la un reprezentant mai 
recent al metodologiei statistice — cele două metode sunt legate 
între ele, atit In atadiul initial, intrucit cea dintii nu ponte ocoli nici 
conceptele ordinare empirice, nici ipotezele. scoase din observa- 
tiune; iar cea de a doua are nevoe de un program de lucru in care 
fenomenele de studiat să fie în chip formal ordonate prin rationa- 
zaent. cit şi în stadiul final, căci concluziunije economistului pur so- 
cotesc concluziunile rationamentulul abstract ca nişte „nproxima- 
muni la o realitate, care ducă nu sar prezenta prea complexă, ar fi 
susceptibilă să confirme deplin şi obiectiv deductiunile abstracta". 

Asa dar, cele două metode nu ar merge divergent decit în sta- 
diile intermediare de studiere a fenomenelor economice, în decursul 


10 VIAŢA ROMINEASCÀ 


cărora „procedeul abstract înaintează, atit cit poate, pe calea ratio- 


prin examinarea marilor UN cens m a "whos. 


retic, defecte reparabile. I = x 
ia factorii recenzenti cit si ja cel reset no EIES 


multumiti cînd, pref. E 
Rominiei", dl dr Sabin Menu Br H „taticii. Sp a 


jează $i pe statiaticienii cei 

I e st mai perseverenți”, 

UAR Nu se cunoaste suprafata trii decit prin aproximaţie: 
acceptată, indicată si de Anuarul Statisti DRE prin 


Central de Statistică conchide:" 

hide” Sublinit 
Rmo. Ruinen) deplini o datorie profesională și patriotică in acelas 
teze pentru date peres Fy tagen este cel dintii obligat să mille 
arzătoare ale vieții noastre de Stat atit in fian ari d nevoile cele mai 


ules In cel economi | uman, 
de dati mal s S ai care documentarea statistică este un bin 


Cerinta sinceritütil se adresează 
3 nu numini cel $ 
Scaretioal, dur — mai ales — subiectelor statistice insitata m 
M ucrările statistice si organelor acestora Cre au să imd 
re id ro. prelucrarea sí publicarea datelor. Lenea si rea ae. 
vus cestor organe, mai mult decit lunoranţa lor. si încă a mui 
iia amical și nesinceritatea celor care au să jurnisese Tof erm 
y Bees — contribue la pun nume pe care şi l-au croat In í 
Se eni statistica ca și slujitorii el. Mai ales în țări unde ade. 
ro = aper nu i se acordă respectul trebuitor, atunri nd 
era > Aa cut, cind e] contrazice convingeri preconcepute d » i 
fher toren a] unor conducători de Institutii publice Viii > 
Stiintif!e trebue să fie relevat. " bes: 
Alături de neeasti onestitate profesio 
statisticieni cotepelentà- BA ibus să récun —RA c 
acune mai vorh totală 
ră E MD. ei "— e. M M Stati- 
ng cmüemiile noastre com j 
tedre ^ rr seminarii speciale de statistică ene 7 Poser 
LODGE PUE IDEA pe 
i n pregătire), 
ran nt că la noi Statistica este ultima Pest e eta 
| ym „ În genera] destul de slab reprezentate în raport cu cele 
capia ete. Esie poate şi aci o explicatiune a insuficientei documen 
Pei qi în domeniul economiei noastre naţionale. i 
A mn statistica noastră oficială s avut norocul de a fi con- 
— rg for două personalităţi de seamii ale ştiinţei economico 
uă birouri statistice înființate sub domnia lui Al, 1. 


CRONICA ECONOMICĂ 111 


Cuza, dar inainte de unirea Principatelor, în Bucureşti și Insi, au 
fost puse sub conducerea lui Dionisie P. Marțian şi Ion Ionescu dela 
Brad. Cel dintii venea dela universitatea dim Viena. unde ca elev ul 
lui Lorenz v. Stein putuse să cunoască însemnătatea statisticii în 
cadrul stiintelor de Stat; cel de al doilea se pregătise în Franţa, unde 
însă pe lingă pătrunderea învățăturilor clasice ale „economistilar” 
studiase cu mare pătrundere economia rurală practică. Ca atare B 
cunoscut necesitatea contabilităţii în exploatările agricole, ca si Mm- 
semnătatea cercetării monografice si statistice a economici agricole. 
In monografiile sale asupra uariculturii din citeva judeţe ale pirit 
a dat pè cit i-a fost posibi) si documentatia statistică, Erau deci doi 
cameni pütrunsi de însemnătatea Statisticii In conducerea Statului 
si a economiei nationale. Au posedat și competinta trebultoare, re 
prexentind țara în congrese internationale de statistică, 

Cele două birouri statistice din Bucuresti şi lași au executat în 
1859 recensămîntul general al populațiunii celor două provincii, re- 
zultateje fiind publicate mai tirziu în „Analele statistice”, revista lui 
Martian. 

In 1862 cele două birouri sunt unificate sub conducerea lui D. 
P, Martian. In 1871 avem prima lege romineaară pentru organizarea 
lucrărilor statistice, lego care a rămas însă literă moartă, 

De aci încolo organizarea instituțională a Statisticii noastre ofi- 
ciale a eunoscut o istorie destul de agitată, D-1 Jon Teadorescu, un spo 
cilist in statistica economică, ne-a expus intr'o broșură („Evoluţia or- 
ge nizării statisticii în Rominia" — Bucuresti 1938), această istorie, Se 
vede acolo cù modificările, destul de dese, survenite, au fost provocate 
mai ales de această problemă fundamentală cu privire la organi- 
zarea serviciilor de statistică: sistem centraliat ori descentralizat? 
E usor de văzut că fiecare din aceste sisteme ig] are avantagiile sale. 
Col dintii asigură unitatea planului de lucru, poate mai uşor folosi 
un corp de tehnicieni cu pregiütire «peclală şi reprezintă o economie 
Ce personal şi materiale, o economie de timp si de bani, Cel de al 
doilea sistem inlesneste executarea lucrărilor sub controlul direct al 
departamentelor interesate. 

Sistemul mixt ar putea asigura pe de o parte unititen metos 
delor folosite $t conrdonarea lucrărilor, iur pe de alti parte ar inlesni 
conducătorilor de departamente $i servicii autonome să aibi la inde- 
mină documentarea statistic de care au nevoe, in mod maj rapid și 
potrivit necesitütilor respective. Acest considerent pare că a condus 
la organizarea actuală a statisticii noastre publice, care dă ,lucrürile 
statistice oficiale privind populaţia si bunurile din cuprinsul hota- 
relor Hominici” în atributia „Institutului Central de Statistică”, In 
acelas timp se înființează pe Hinzàá fiecnre minister şi casă autonomă 
cile o „unitate administrativă statistică", care face parte Integrontă 
din instituțiile respective, In schimb, metoda tehnică de lucru A 
acestor unităţi administrative este determinati de Institutul Centrul, 
„Aceste unități — spune legea — culeg datele privitoare la departi- 
mentele respective $i le transmit Institutului în vederea prelucrării 
si publicării tuturor lucrărilor cu caracter periodic. Ele pot face însă 

anchete si lucrări speciale cu caracter urgent, atunci cind sunt ce- 
rute de ministru. Publicarea ncestor lucrări se ponte fare după prea- 
labHa lor verificare de către Institut”, : 

in ce priveste Institutul Central, notăm obligatiunea ce-i punea 
legea de a executa, cu începerea anului 1940, periodie, din 10 în 10 
ani recenslmintul general al populatiunii; aceeași periodicitate o pre- 
vedea si legea specială din 1930, pe baza căreia sa organizat, recen- 
sămintul general al populatiunli ţării pe ziua de 29 Decomvrie 1930, 

Materialul eules atunci nu a fost complet prelucrat $i publicat 
nici pină azi (din domeniul statisticii economice nu a apărut decit 
volumul referitor la Intreprinderi), lar executarea recensimintulul 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


căruia l-a venit sorocul anul acesta este, din nefericire, cu totul pro- 
M Motivele: lipsa fondurilor trebuitoare, preocupări „mai 
urgente”, 

Ultima motivare nu o putem aceepta, tocmai în zilele de azi si 
cel putin pentru statistica economică. Vrind, nevrind trăim şi noi 
intro perioadă de „economie dirijată”, Puterea politică se găseste 
nevoită să avanseze din ce în ce mai puternic în domeniul economie, 
Si nu vedem cum s'ar putea alcătul „planuri economice”, „programo, 
cum Sar putea „organiza” şi ,ratlonaliza" si chiar „controla“ econo- 
mis națională ori chiar numai anumite sectoare ale ei, fără existența 
unei catagrafii cit mai exacte si sincere a forțelor materiale şi umane, 
fără o analiză după metode strict ştiinţifice a datelor culese, ca şi o 
prezentare a lor potrivit scopurilor urmărite, 

Si este firesc ca rosturile statisticii să fie cu atit mat însemnate, 
cu cit este vorba de o economie mai strict sí mai centralist organi- 
zl și condusă. Dar pe de altă parte, accentuarea elementului poliție 
in stiintele sociale şi, in mod cu totul special, în cele economice. e de 
natură să exagereze caracterul de disciplină auxiliar& al Statisticil 
reducindu-i totodată şi rolul de observatiune. 

lată dece în Germania, de pildă, se poate varhi — evident destul 
de pretentios — de necesitatea unei revizuiri a telurilor si a noțiunilor 
statistica. Cel puţin ca valoare documentară este interesant a se răs 
foi lucrările recente în aces! domeniu din Germania. Astfel, in volu- 
mul omagial pentru Franz Zizek (,Beitrüge zur deutschen Statistik"- 
Leipzig 1 găsim trei contribuții intitulate: .Gegenwarts-und Zu- 
kunftsaufgahen der Statistik in Deutschland" /E. Flaskámpfer); „Der 
Ganzheitscharakter der Volkswirtschaft und die Statistik" /A. Blind); 
Statistik und Wirtschaftspraxis" (C. Lüer), 

Care ar f! considerentele cari conduc ln necesitaten acestei re- 
vizuiri Se porneşte dela caracterul „totalitar“ a] economiei naţionale. 
Aceasta presupune un anumit înțeles a] noţiunilor „venit national", 
„avere națională”, „capital naţional” ete, şi ca urmare o anumită 
unitate de măsură a importanţei lor pentru economia naţională. Eva- 
luarea trebue făcută după alte criterii decit pentru economia parti- 
culară, unde valoarea in bani, respectiv prețul, este suficient. Se re- 
cunoaşte că pină ncum „nu exista încă o astfel de unitate de măsură”. 
Trebue să ne multumim deocamdată cu o apreciere de valoarea con- 
fermă „principillor călăuzitoare si telurilor politicii economice în în- 
telesul ei cel mai strict" (Blind), Aceasta 


.Physiknlische Tatbestände si 
es nur beschrünkt". /Flaskdmpfer). 
După cum se vode, constatarea nu este nouă. Cal puţin 


xeuzü. Aci ne găsim însă la limitele domeniului statisticii zise. 

, repetüm, veleititile de lor sticleni 
germani nu privesc importanța pentru politica economică practică a 
Statisticii, Cu bună dreptate serie unul dintre ei urmă rinduri, 


pe care le reproducem, pontrucă socotim că rezumă în. mod clar si 
succint necesitatea de pelnlăturat a statisticii într'o economie nationala 
organizată şi dirijată de puterea politică: „Statistica economică si sp- 
cială este absolut necesară, In epoca lul „laisser faire" te puteal poate 
mulţumi eu vagi speranţe în raţiunea „regulării nutonome" şi Intr^un 
asa zis „finir” al întreprinzătorilor, cind de fapt era nevoe de date 
numerice, pentru a puten hotări în cunoștință de cauză. Astăzi însă 
cind sa recunoscut necesitatea de a realiza destinul poporului, a! Sta- 


& 


CRONICA ECONOMICĂ 113 


tului $i al economiei pe propria răspundere, nevoea de documentare 
numerică creste din zi In zi. Căci planificare presupune statistică. 
Politica demografică a Statulul național-socialist nu se poate imi- 
gina fără cunoştinţele pe care ni le dau recensămintul populaţiei si 
prognoza demografică, 

Politica colonizării se bazează pe statistica păminturilor, regle- 
mentarta pieței pe datele despre producţie, consum şi stocaj. Politica 
creditului &e orientează după statistica veniturilor şi a activităţii eco- 
nomice, politica comerţului exterior are nevoe de o statistic minu- 
tons& a schimbului de mărfuri exterior. Insemnătatea ce se acordă 
statisticii în cadrul planuiui de patre ani evidenţiază aceaziă situs- 
ție”, O. Donner: ;Statistik" Hamburg 1938). 3 

Iată, clar expuse, neceaitatea si rosturile atatisticei Intr'un sistem 
de economie organizată, " " 

Se vorbeşte atita la nol despre „economia de războlu”, Economia 
de războlu inseamnă economia dirijată, jar „dirijarea” economiei se 
sprijină pe cunoaşterea fortelor economice ale Ţării, ca şi pe cunoa- 
sarea unităţilor In cadrul economiei noastre naţionale. lată de ce so- 
cotim că executarea recensümintului acestor forte si acestor unităţi 
economice este acum o necesitate de neinlăturat, 


GR. MLADENATZ 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


FIZICA ATOMICĂ SI DETERMINISMUL *) 


Creşterea subită a interesulul manifestat pentru problema deter- 
minismului se datoreste für& indoialá în mare măsură faptului că, în 
urma descoperirilor mai noi ale fizicii, această problemă a început 
să fie discutată și din punctul de vedere științific, nu numai din cel 
filozofie, cum fusese discutată pină acum cîţiva ani. Discutiunile 
acestea suferă Insă adesea de pe urma faptului că nu se face o deo- 
sebire precisă între ceea ce este teorie științifică, ieșită din studiul 
amănunțit al rezultatelor experimentale pe de o parte, si consideraţie 
filozofică de cealaltă, lată de ce credem că rindurile ce urmează, cari 
au scopul mărginit de a expune nummi ideile si faptele cari constitue 
conţinutul unui capitol din fizică ce azi poate fi considerat ca com- 
plet închegat, pot prezenta un oarecare interes. 

Înainte de a începe, e bine să precizăm cițiva termeni pe care 1i 
vom intüni mereu În cele ce urmază; e vorba de termenii; fizică 
clasică, fizică relativistă, fizică quantică. Aceste capitole ale fizicii se 
deosebesc prin rolul pe care Îl joacă cele două constante fizice funda- 
mentale: iuțeala luminii si constanta de acţiune a lui Planck. Fizica 
clasică este studiul fenomenelor in cari nu intervin decit iufeli mici, 
fată de iuteala luminii şi acţiunii mari față de constanta lui Planck; 
sau, exprimindu-ne mai intuitiv, dar mai puţin precis, fizica clasică 
e caracterizată prin accea că iuteala luminii e practice infinită şi con- 
stanta lui Planck practice egală cu zero. In teoria relativității, acuunile 
considerate continuă să fie foarte mari faţă de constanta lui Planck, 
totusi iutelile admise pot fi comparabile cu iufeala luminii. In fine 
fizica quantied, e caracterizată prin aceea că studiază fenomenele in 
care intervin acţiuni de ordinul de mărime al constantei lui Planck, 
dar unde totusi iutelile sunt mici faţă de iuteala luminii, 

„Evident că există si o clasă de fenomene în studiul cărora nu pu- 
tem neglija nici luțeala luminii nici constanta lui Planck. O teorie 
completă a acestor fenomene, teorie care ar trebui să Inglobere prin 
urmare teoria relativităţii si teoria quantică, nu există încă; incer- 
cările de pînă azi, deşi reprezintă o sforțare foarte serioasă în direc- 
tiunea creerii unei astfel de teorii, sau lovit pe de altă parte de 
greutăți care n'au putut fi înfrinte pină acum. 

Discutia noastră va avea ca obiect esenţial fizica quantică nere- 
lativistă, care după cum am spus, e astăzi o construcție terminată 


*) Referat ținut ln seminarul despre determinism, de sub conducerea d-lui 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 115 


şi foarte abundent mobilată, Fenomenele cari intră sub juriadicția 
ei, sunt fenomenele la scară atomică: de multe ori vom întrebuința 
deci termenul de fizică atomică în acelaşi înțeles ca termenul de fizică 
quantică. Fenomenele tipice pentru nucleul atomie precum si cele da- 
torite razelor cosmice nu sunt cuprinse in acest domeniu, 

Odată precizat obiectul discuţiei, trebue să spunem ceva şi despre 
punctul de vedere adoptat; este cel numit: „spiritul dela Copenhaga“, 
din cauză că reprezentantul cel mai autorizat al său e fizicianul danez 
N. Bohr. Marea majoritate a fizicienilor a aderat la acest punct de 
vedere. Totuşi e de datoria noastră să atragem atenţia asupra fap- 
tului că există pe lingă ,ortodoxi" şi un grup de „protestanți”, Re- 
prezentantul lor cel mai de seamă e A. Einstein. 

Si acum, să intrăm în discuţia propriu xis. Vom pleca dela 
constatarea că ştiinţa fizicii îşi are rădiicinile în ceea ce se numeşte 
bunul simt al omului de pe stradă. Fizica adoptă la început toate 
ideile simple despre obiect, spaţiu, timp, etc, aşa cum le dä acest 
bun simţ. Dar cînd intră în faza ştiinţifică, ea supune aceste idei 
unei critici amănunțite, indreptind unele greşeli, cum ar fi credința 
în posibilitatea unei mișcări perpetue, dar mai ales precizînd ceea ce 
in viaţa de toate zilele e lăsat prea vag. Astfel sa constituit pe Ince- 
tul fizica clasică, cu rotatlunile si legile ei precise. Nu vom încerca 
să caracterizüm complet fizica clasică, ci ne vom mărgini numai la 
sublinierea cîtorva trăsături care sunt esenţiale pentru intelegerea 
inovatiilor aduse de fizica atomică. Fizica clasică are ca ideal des- 
crierea oblectivă si cauzală în spațiu si timp-a fenomenelor, In dis- 
cuția noastră s'ar părea că trebue să subliniez cuvintul ,cauzal". Vom 
sublinia totuşi cuvintul .obiectiv", pentru motive care vor apare 
clar mai tirziu. Zicem că descrierea e obiectivă pentru à apune că 
fenomenul ae petrece asa cum îl descrim independent de modul 
cum îl observăm, sau de faptul cá îl observăm sau nu. Pentru 
oricine din nol are sens să vorbim de constelația în care se află 
soarele chiar dacă soarele a apus, Ba mai mult decit atit, putem 
vorbi de constelația în care se alla Neptun cînd sa născut Isus 
Christos, cu toate că pe vremea aceta această planetă nu era cu- 
noacută. Dacă un astronom ar face calculele si am fi siguri că nu 
ss ans spunem că Neptun se afla de exemplu in constelația Ber- 

Dela acest ideal al fizicii clasice nu s'au îndepărtat fizicienii 
decât sub presiunea noilor descoperiri. In adevăr, încetul cu încetul 
au început să fie studiate în laboratoare si fenomene care depășeau 
cu mult scara acelor fenomene cu care eram obsinuiti din viaja de 
toate zilele, şi prin urmare contribuiseră la formarea bunului simţ, 
apoi fizicii clasice. Aplicarea ideilor fizicii clasice la unele fenomene 
descoperite prin cercetări foarte migălonse a dus la contradicții şi 
paradoxe; exemple vom vedea îndată. Vrem să subliniem intii ati- 
tudinea adoptată de fizicieni cu acest prilej. 

In matematică. dacă dăm peste o contradicție, spunem că una 
din premize e falsă. Ar părea natural ca să facem în fizică acelaș lu- 
cru. Ar trebui deci să concludem că fizica clasică a fost o rătăcire, 
deoarece duce la rezultate absurde, deci să renunțăm la ea. Ba mai 
mult decât asia, ar trebui să renuntàm la acel bun simt al omului, 
de pe stradă, deci şi la limbă ca mijloc de exprimare, deoarece limba 
e organic legată de imaginea despre lume a bunului simt, Ar tre- 
Lui să facem tabula rasa. Fizicienii nu s'au putut hotări să facă 
acest pas. Chiar nu e absurd să ne punem întrebarea dacă acest 
lucru e posibil, In adevăr, ce sens are să lucrez cu balante şi crono- 
metre, dacă nu ştiu ce înțeles au indicaţiile pe cari mi le dau aceste 
aparate? 


116 VIATA ROMINEASCĂ 


A admite că putem întrebuința 1n ştiinţă termenii m i 
lhumita în care ei au fost definiti experimental, mi se pare echiva 
cu posibilitatea de a prevedea dela birou tot ce se va 
toate laboratoarele din lume de acum $i până In vecii 5 
t Fizicienii n'au adoptat această soluție radicală. Din contră, 
au admis că chiar experienţele prin care se dovedeşte existența 
atomilor sunt bune si că rezultatul lor trebue considerat ca valabil 
desi au fost fücute şi interpretate pe baze clasice, Deasemenea cele 
mai tipice experiențe în care constanta lui Planck joacă un rol, 
anume ucela prin care chiar măsurăm această mărime, deşi sunt 
făcute în același spirit clasic, totuşi sunt admise ca absolut corecte. 
Cum stăm atunci cu paradoxele? Pentru aceasta să analizăm unul 
dintre ele, pe cel mai bătător la ochi, dar care e departe de a fi 
singurul. Orice fenomen în explicaţia căruia constanta lui Planck 
joacă un rol, duce la considerații analoage. 

E vorba de dualismul dintre aspectul ondulator şi corpuscular 
pe cared prezintă orice radiaţie, E un lucru cunoscut că o radiaţie 
cure mult timp a fost considerată ca tipic corpusculară, cum e un 
fascicol de electroni, dă naştere la fenomene de interferență ce nu 
pot fi interpretate decât pe baza unui model ondulatoriu, t- 
nca radiaţia luminoasă, considerată în fizica clasică drept tipic fe- 
nomen de propagare de unde, dă naştere la anumite fenomene care 


= 


nu cadrează decât eu un model corpuscular, Din t de vedere 
4! fizicii clasice nu putem concepe cum aceeași radiaţie poate apare 
ca penne cind trăsături corpusculare, cînd turi a- 
torii, Totuşi, o punte de legiurk între cele două aspecte contradic- 


torii a fost creată in momentul când sa constatat că scăpăm de 
paradoxe, dacă admitem că intensitatea undei, așa cum e dată de 
teoria ondulatorie clasică, reprezintă din punct de vedere corpus- 
cular probabilitatea ca o particulă să aibă o anumită poziție în spaţiu. 
Astfol, $ au introdus probabilitățile şi nedeterminarea în fizica atomică. 

Explicaţia aceasta pare dată ad-hoc pentru fenomenul conside- 
rat, şi misterul dualismului între unde şi corpus&cule nu va apare 
dintr'o dată ca fiind complet lămurit. Totuşi, din studiul multor fe- 
nomene aparent paradoxale ca cel de maj sus, sa ajuns la fnjghe- 
barea unei teorii care permite interpretarea completă a tuturor aces- 
tor fenomene. Evident că nu vom putea arăta aci cum s'a constitult 
încetul cu incetul teoria aceasta a quantelor. Ne vom mărgini numai 
să expunem structura el în forma actuală. 

In primul rind, pornim dela constatarea că noțiunile fizicii 
clasice, deşi aparent aplicarea lor duce la contradicții, totuşi sunt de 
neinlüturat dacă vrem ca fizica să aibă un conţinut concret Intra- 
devăr, după Bohr, „orice măsurătoare e comparaţia neechivocă între 
1 proprietate a sistemului observat si o proprietate a unul alt 
care face oficiul de apara! de măsură si pentru care această 
tate poate fi determinată direct, conform definiției sale în Himbajul 
de toate zilele sau în terminologia fizicii clasice", Căci pentru nimeni 
aăvipista » positie, energie, ias, Re au alt înţeles decât e 

au in ca clasică $i nu nu misura mărimile respective 
decât după procedeele fizicii clasice. 

Deasemenea trebue să admitem că concluzia pe care o tragem 
despre sistemul studiat din citirea aparatului de măsură e perfect 
determinată, cu ale cuvinte că aparatul dă o anumită indicație, 
fundeă o mărime a sistemului are o anumită valoare, Altfel orice èx- 
r Du za să fizicii mărginire 

ar experiențele fizicii atomice duc la o fundamen- 
tală a aplicabilității noţiunilor clasice. In adevăr, din faptul că o 
radiație apare când cu structură corpusculară, când cu structură 
ondulatorie, rezultă că noțiunile clasice prin care descriem o expe- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 17 


rientà nu sunt o caracteristică a sistemului studiat, ci a sistemu- 
lui plus modul de experimentare $i că există moduri de experimen- 
tare numite, de Bohr complementare, ce ne impun descrieri cari din 
punct de vedere clasic, unde tot ce se observa era considerat ca 9 
proprietate a sistemului, se bat cap in cap. Densemenea, din faptul 
că pentru acelaşi sistem avem nevoe de modele clasice deosebite 
pentru descrierea Jui In situaţii complementare rezulti că nu toate 
cargcieristicele modelului clasice au simultan un corespondent in 
sistem. In adevăr, Heisenberg a arătat că nevoia de a întrebuința 
atit modelul corpuscular cit si cel ondulator, pentru un electron, 
trage după sine o restrictie in intrebuintarea caracterislicelor ela- 
sice ale modelului corpuscular adoptat pentru electron; clasic starea 
unui punct material e perfect definită prin poziția si iuteala punc- 
tului; restrictia pusă In evidenţă de Heisenberg, «pune că orice mod de 
observare În interpretarea căruia avem nevoie de noţiunea clasică 
de poziţie ne interzice întrebuințarea noțiunii de iuțeală si reciproc, 
Bohr numeşte lot complementare o pereche de mărimi cari satisfac 
unei relaţii de exclusiune de acest fel, 

Soluţia paradoxelor e deci aceasta: să nu Iintrebu!ntám la 
scara atomică noţiunile clasice decit in limita permisă de relaţiile 
lui Heisenberg şi al doilea, să nu le considerăm ca fiind caracte- 
ristice pentru sistem în sine, ci numai în raport cu modul de obser- 
vare pe care] studiem, 

Ajungem acum la un punct important: dacă facem asupra unul 
sistem, succesiv, două observaţii complementare, cum legăâm ceea ce 
cbținem din prima observare cu ceea ce obținem din a doua? Fizica 
ciasică nu mai ne este aici de nici un ajutor, din cauza restricţiilor 
de care am vorbit mai $us. Și totuşi, nu ne putem împiedeca să 
spunem că e vorba de un acelaşi sistem, si că cele două experiențe 
complementare ne dau două aspecte ale sale, Răspunsul la această 
vroblemă e meritul cel mai mare pe care-l au creatori fizici quan- 
tice si în acest rüspuns e conținut miezul acestei teorii, Cele două as- 
pecte, care din punct de vedere concret suni complementare, sunt 
reduse de către teoria quantelor la aceeași schemă abstractă, matema- 
tică. a sistemului observat. Toută lumes stie că şi in fizica clasică se 
Intrebuinteazá matematica din belşug. Dar există o deosebire funda- 
mentală între matematizarea fizicii clasice și a celei quantice, In 
Dizica clasică, fleciirei noțiuni matematice îi corespunde univoc o mā- 
rime concretă, asa că practic se poate confunda o ecuaţie cu un fe- 
nomen. În teoria quantică nu mal e acelasi lucru. Dacă vrem să 
vurbim despre un sistem în sine, putem face matematică, dar relu- 
tile matematice pe care le scrim nau o interpretare concretă, sau, 
mai bine, pot avea o mulțime de interpretări, Teoreticianul nu poate 
„lege pe cea bună decăt dacă i se precizează modul cum e observat 
sistemul. In fizica quanticá e o mare gresealá si se confunde o 
ecuație cu un fenomen. ȘI această disociere a idealului clasic e nu- 
mită de Bohr, tot complementaritale: o descriere completă, abstract- 
matematică, e complementară cu deseriere în termeni concreti. 

Probubilităţile și nedeterminarea se introduc In fizică in punc- 
tul unde facem tüetura diglre ceea ce considerăm noi ca sistem de 
studiat, pe care-l tratăm abstract, şi ceca ee considerăm ca aparat 
de măsură, pe care-l descriem în termeni concreți, Evident că alege- 
rea locului unde facem această tüeturk e într'o largă măsură arbi- 
trară Putem considera anumite părți ale aparatului de măsură ca 
făcând parie din sistem si reciproc, putem îngloba în aparatul de 
măsură anumite părţi ale sistemului. Se demonstrează că rezultatele 
sunt independente de locul táeturii. Totuşi e absolut necesar ca o 
astfel de tăetură să existe, altfel nu putem da fizicii atomice un con- 
Unut coneret, Nedeterminarea e o consecinţă a obligaţiei pe care o 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


avem de a da până la sfârşit oricărei observaţii o interpretare con- 
cretă. In descriem funcționarea unui 


Ă rece aparat în 
termeni concreti, trebue să admitem că el sistemul ob- 
servat întrun mod care trebue să rămână trolabil, dacă vrem 
ca aparatul indep menirea, Dar ace 
aduce după sine o restringere cu privire la com 


vederi statistice. 3 

Desi primită la început cu oarecare neincredere, explicarea pa- 
radoxelor fizicii atomice cu ajutorul noțiunii de complementaritate 
este astăzi aproape universal adoptată, iar aplicarea teoriei quantice 
ia o sumedenie de fenomene a arătat că ea are aceeaşi valabilitate 
ta scară pe care e are fizica clasică la scara macroscopică. 


ŞERBAN TITEICA 


CRONICA PLASTICĂ 


EXPOZIȚIA PALLADY 


Ca orice manifestare de artă, demnă de acest nume, expoziţia 
Pallady ne obligă să ne punem tot felul de chestiuni. Este atit de mult 
de cind nu ni sa oferit plăcerea de a vedea la un loc numeroase opere 
iscălite de marele artist, în cit ne-am fi asteptat ca amatorii de la noi 
să umple neincetat sălile Ateneului, Vitregia timpului pe de o parte, 
poate chiar calitatea pieturei lui Pallady fac ca vizitatorii să fie mai 
puţin numerosi de cit ne-am fi aşteptat, Cei care au luat drumul expo- 
zitiei au avut, sînt sigur, ca şi nol, o mare satisfactie. Cauzele care o 
produceau erau numeroase si variate. In primul rind toemai pentru că 
arta lui Pallady. ca puţine altele la noi, nu ne procura numai multu- 
miri de ordin sensual, nici chiar numai de ordin sentimental; ci ne 
că, să ne gindim mai departe. la esența chiar a plăcerii estetice com: 
pic di 

Iată un artist aproape de şaptezeci de ani, virsti la care cei mai 
multi dintre noi s'au resemnat să nu mai producă. El, nu numai că 
n'a renunțat la creatia estetică, dar parcă nici o dată n'a arătat mal 
multă energie, o vină mal bogată, o mai sprintenă reacțiune in fata 
motivelor preferate. 

Acestea n'au variat, sint tot cele pe care le cunoaştem din trecut; 
ele sint Insă realizate cu o nga de completă economie de mijloace, In 
cit ai avea dreptul să te intrebi dacă, In fond, maniera de acum a pic 
torului nu înseamnă un fel nou. în orice caz inolt de a picta, Pentru a 
doua oară în arta noastră sintem obligati să constatăm acelas fenomen, 
în cursul a citorva luni. Expoziţia lui Petrașcu, si el aproximativ 
tot de virsta lui Pallady, ne lăsase acelaşi impresie, In tara noastră de 
talente timpurii repede sleite, în domeniul în care artistul nre nevoe de 
« cit mal completă stăpinire a simţurilor sale, începând cu cel al vä- 
zului, ei se arată capabili să se măsoare cu cei tineri si să-l intreacă. 

De unde le vine acea superioritate? Răspunsul nu e ácelas pentru 
amindoi. Lui Petrascu, sint sigur. din temperament, de la calitatea 
reacţiilor sale sensoriale in fata naturei, dintr'un fond vechiu moldo- 
venesc, păstrat şi cultivat do artist în decursul vietei sale; lui Pallady 
dela intellgenta sa. de lu felul deosebit al acestei inteligente, [acodi- 
toare, analitică, ascuţită, capabilă să vadă totul si nu prea dispusă 
spre indulgență; de la lecturile sale sau de la experiențele sale trăite 
fr mediul Parisului: de la o educaţie în care „gustul“, si „distincţia” 
erau pretuite mai mult ca orice. Pallady este un ,artist" în înfăţişarea 
sa, unul dintre oamenii pe care, întilnindu-i pe stradă, nu te poti îm- 
piedica de a te uita după el, în convingerea că trebue să apartină 
unuia sau altula dintre categoriile artelor plastice, Mersul. haina, fi- 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gura. nu sint cele ale unui om obicinuit, chiar cind acesta are prê- 
tentii la eleganță. — 

Nimic însă din înfățișarea unul ,bohéme" ci, din contra, ceva 
care îl face propriu celor mai alese companii. Acelaş lucru se poate 
spune şi despre arta sa. Ea are indráznel| de înfăţişare, pe care însă 
numai o natură aristocratică le poate face admisibile. In aceasta stă 
contradictia in pictura lui Pallady, partea ei „picantă”, care irită pe 
unii şi încîntă pe ceilalţi. Vulgul, pricepe căi pictorul nu e de seama lui; 
oamenii de lume, adică „lumea” din care social Pallady face parte, 
cind sint sinceri se tem de o mistificare, iar cind nu sint — ceea ce se 
întîmplă mai adesea — ge grăbesc să admire „de confiance", de teamă 
să nu pară demodati. 

S'ar putea spune că. în fond, aceasta este soarta ori cârei arte 
exceptionale: că, ceea ce se impune für& rezistență. este in genere 
pieritor. S'ar putea însă adăoga ci, în ce priveşte pe Pallady, numărul 
celor care se pretind încîntaţi de e] — ca si de Petrascu, de altmin- 
UM po este impresionant, Deci, ceta ce afirmam mai sus nu i Sar po- 

vi lui, 

Cu o singură rezervă, care are o mare importanță: ca toţi cel ce 
se zie admiratorii lui să fie sinceri şi maj alos, Intelegütori, 

Arta lui Pallady este dublă, lată o altă constatare, pe care expo- 
zitia de acum ne-a Intirit-o. Ea se adresează ochiului, dar are si un 
fond intelectual, ridicat la un grad pe care nu l'a mai atins nici o dată 
şcoala noastră. Ea este în „primul rind, adică la prima aruncare de 
ochi, suprem decorativă. Ca atare relativ numerosi sint aceia care vor 
cădea sub imperiul ei. Făcuţi să simțim mai mult ca alții echilibrul 
unei potrivite combinatii de culori, chiar cind ele sînt îndrăznețe ca la 
Pallady, imediat ne vom lăsa duşi de mulțurmirea rezultată din aspec- 
tul coloristice al pinzelor lui. Ori cit ar fi ele de rafinate şi de noi, cei 
care au fost familiarizați cu arta orientali sau chiar cu arta noastră 
populară, cum sintem noi, n'au nevoe de o adevărată reeducare a 
ochiului, cum e cazul eu cei mai multi occidentali, ca să le admită sau, 
şi ma! mult, ca să se delecteze în fata lor. 

Dar Pallady nu se opreşte aici. Latura decorativă a operei sale, 
ori cîtă însemnătate ar avea, ea nu este singură, nu-i chiar scopul 
principal al artistului: un tablou, la dinsul, este mai ales o construcţie 
intelectuală pe un substrat delicios sensorial. In ce privește compoziţia, 
în deosebi. Rari sint la noi cei care să dea, mai mult ca dinsul, atenţie 
."chemelor" la care s'ar putea reduce un tablou, schemelor produse de 
linii — contur, faţă de fond, si combinaţie de figuri geometrice, prin 
raportul între siluetele diverselor obiecte — schemelor produse de to- 
nuri, în felul lor de a se comporta, unele fată de altele. 

De aceia, poate, Pallady pune aşa de mult preţ pe fondul unul 
tablou, adică pe acea parte a lui, care, prin culoarea de care s'a servit 
artistul, este menită să scoată în evidenţă ori să Intunece ,subiectul", 
bartes centrală. De aceia încă în mai fiecare pinză putem descoperi 0 
parte. o pată de dimensiuni mijlocii, adesea neagră sau foarte în 
care constitue cheia lui, în jurul căreia s'a „acordat” tot restul, Peste 
cen ce îi venen artistului dintr'o fericită ereditate şi din instinct, sa 
udăogat ugttel tot ceea ce e] dobindise prin reflexie si printr'o lungă ex- 
periență, condusă cu perseverenţă si cu răbdarea unul om de stiință. 

Aceasta se vede nu numai din construcţia tablourilor sale, ci și 
din felul cum sint pictate, ȘI e]. ea mulţi alții, educat intr'o vreme cind 
se punea atita pret pe „materie”, a început prin a aşterne culoarea în 
strate destul de groase, cu anume împăstări în lumini, după cea mai 
bună tradiţie. Cind din întimplare, dăm într'unela case peste o operă 
din tinerețe a lui Pallady, ea ne izbeste orin tonurile ei prea puțin 
france, prin grosimea relativă a pastel. Azi artistul sa liberat de tot ce 
s'ar putea considera ca prea material în pictură. Tehnică sa e cea mal 
simplă, cea mai goală de artificii pe care ne-o putem închipul, redusă 


Compoziție 


T. Paltaity : 


T. Pallady: Nud pe canapea 


T. Pallady: La oglindă 


MISCELLANEA 


CODUL PENAL SI DEMOCRATIA 


„Ezcezul de licență al presei era purtat şi s'a desvoltat în re 
libertăţilor democratice ca viermele în fruet, pretium in ede M 
liranie se desvoltă adulatia şi servilismul. Atit e de adevărat că orice 
formă de viață poartă într'insa germenii înşişi de pervertire pi dege- 
— ore o duc spre moarte, chiar dacă scapă de accidentele intim- 
JMdtoare"., 

Cu aceste cuvinte colegul nosiru, d-l N. Negru, consilier la ia 
Il-a criminală, a Curţii de Apel din Bucureşti, îşi încheie un articol 
trimis revistei noastre si pe care ne facem o plăcere să-l publicăm, 
între altele fiind-că el readuce in discuțiune una din cele mai impor- 
tante probleme ale lumii contemporane, mai gravă poata chiar decit 
însuși acest războiu care azi se desfăşoară dinaintea ochilor nostri, 
Căci e vorba tocmai despre ce va fi după acest răsboiu, despre viaţa — 
ponam me bună, poate mai rea, în tot cazul nouă — care va incepe 

. Aşa dar, spune d-] Negru, orice „formă de viață” îşi are „viermii 
ei de distrugere”, Decit, — a condamna pe prima fiindcă ti are pe cei 
dealdoilea nu este oare o atitudine nelogic&, devreme ce orice tip de 
sucietate contine asemenea germeni de moarte? Ca să judecăm — să 
läudäm ori să osindim — un regim oarecare, intrebarea e dacă, ală 
turi de acel „viermi al distrugerii”, se găsesc sau nu, mijloace natu- 
rale de combatere, instrumente de fagocitoză morală. 

In această privinţă, dacă studiem Istoria societății moderne, a 
acestei „democrații” cum s'a numit ea în veacul al XIX-lea, constatăm 
că incă de foarte timpuriu, încă de pe vremea cind puterea bogăției 
individuale si a burghezului milionar era deplină $i părea eternă, Incă 
de pe atunci au apărut propuneri de corective salutare în fata exce- 
selor viltoare, Acei ce repetau celebrele cuvinte: „societatea 
este propriul ei gropar" — ceeace nu-i decit un alt fel literar de a €x- 
prima ideea „viermilor distrugerii” al d-lui Negru — arătau în ay 
timp și cares mijloacele de a scăpa democraţia de ruină, nd-o 
pe alte baze, Ei condamnau o anumită formă de democraţie (aceea 
fundată, pe avere), propuneau o altă anumită formă (accea fundală 
pe muncă), pentru a salva democraţia in genere (in tot cazul fundată 
pe libertate). 

Problema este, decl, în fond, puţin altfel şi în general mai puţin 
simplă decît crede d-l Negru. E vorba de a se combate un rău stirpin- 
du-se răul însuşi, iar nu victima lui. 

In fond, toate viciile si ororile democrației se pot vedea, conden- 
sate şi reflectate ca intro oglindă, în acea Tablă de legi fundamen: 
tulă care e Codul Pedepselor. Codurile penale — toate codurile penale 


MISCELLANEA 123 


de astăzi, chiar cele mai recente — exprimă o regretabilă ráminere in 
urmă, față de evoluţia societăţilor omeneşti din veacurile XIX si XX. 
In ce priveste pedeapsa inchisori, dreptul penal a făcut remarcabile 
progrese, Pentru întreagă cealaltă jumitate a codului, pentru sanc- 
țiunile pecuniare sistemul e însă desuet si defectuoa, Amenzile de 
azi nu-s pedepaitoare. Această caren(á e care a produs acea foarte 
imorală libertate a calomniet prin presă, în fața căreia sa reacţionat 
deocamdată prin desființarea acestei libertăți însăşi, In afară de asta, 
aemocrația a creat o regretabilà impunitate în favoarea oamenilor 
bogaţi; Democraţia a fost opera capitalismului, şi a putut uşor tinda 
să devină o supremație a milionarilor, a exploatărilor de tot felul 
pructicate nepedepsit la umbra acelui organism comod, a acelei ascun- 
zători sigure care se chiamă „societatea anonimă”, Si aici s'a reaetio- 
nat (prima reacțiune e totdeauna brutală şi excesivă) prin deatiin- 
tarea însuşi obiectului care trebuia salvat: sa căutat (în ţările unde 
s'a reacţionat, căci nu sa reacţionat în toate) să se suprime societatea 
anonimă de tip burghez, Inlocuindu-se cu organisme etatizate, insti- 
tuţii care par „inixte”, dar care în realitate sunt pe deplin controlate 
şi dirijate de Stat, 

Dacă codurile penale ar fi fost altfel; dacă ele ar fi mers pari 
passu cu spiritul vremii; dacă ele ar fi avut la baza lor un alt sisiam 
de pedense, care si fi lovit eficace în cele trei mari categorii de ceti- 
teni abuzivi: profesioniștii calomniei, afaceriştii de Stat si piraţii de 
societate anonimă, — atunci statele europene nu ar fi ajuns, printr'un 
instinct legitim dar simplist de conservare, să ,apere" presa destiin- 
tind-o şi să .protejeze" burghezia suprimind-o prin etatizare. Dacă 
aceste coduri penale s'ar fi cüsnit să se adapteze cerințelor de liber- 
irte în materie de gindire si de moralitate în materie de economie, 
edictind un sistem de pedepse adequat, atunci acea formă de viaţă 
socială, care a fost preparată de Istorie în lungi si multe secole de 
muncă si sacrificiu, nu s'ar afla azi în criza pe care o ştim. 

D. Negru pare a nu crede cù un simplu cod legislativ poate 
salva ori ruina un intreg regim, şi că pricinile unui asemenea feno- 
men trebue să fie cu mult mai mari, mai numeroase si mai adinci. 
Părere care li face d-sale onoure ca jurist, jurişti fiind de obiceiu 
tentaţi dimpotrivă să exagereze importanța islorică şi puterea deter- 
minantă de evenimente a textelor de lege. Docit nu trebue să cădem nici 
în exagerarea contrară. Sunt cazuri cind factorul juridic are o deose- 
bită însemnătate, Din studiul societăților primitive, din materialul 
imens pe care l-au adunat etnografii, reiese — adevür azi unanim 
admis de sociologi — că, dintre toate instituțiile unei societăţi, cea 
tai veche în dată. cea mai profundă în răsunet sufletesc, este dreptul 
penal. El a fost, si este aşezarea fundamentală n societafilor, a ,,con- 
ştiinţei colective”, Aşa încît nu-i de loc nestiintific istoriceşte şi socio- 
jogiceşte să spunem că un cod nenal insuficient si ineficace poală 
dărima sau asana un întreg regim social, Nu e neapărat nevoe, pentru 
a explica 0 asemenea cliudire sau prăbuşire, să căutăm alte cauze, mai 
adinci Căci dreptul penal e, poate, cea mai adineă din toate, 

Dar iată, în extenso, articolul d-lui Negru. 


O REFORMĂ A PEDEPSELOR? 
IN CONTRADICTORIU CU D. 1. SUCHIANU 


„D-i D. L Suchianu e un publicist pentru care am toată stima și 
care deşteaptă toldeauna cel mai viu interes, fiindcă e la nol, — rara 
avis, — un om care are curajul să gindească singur, evitind a merge 


124 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pe drumuri bătute de alţii şi plăcindu-i să deschidă e] cărări 
domeniile pe care le exoloreazá, Avind această evel. Miss cei 
tural să | se intimple uneori să ereseascá ţinte, așa cum i s'a Intim- 
piat cu ultima sa lucrare din domeniul dreptului penal publicată în 
«V. R" Nr. 11 din 1939, sub titlul: „Pedepse pentru libertate", 

Lüsind teoreticianilor penalisti, pe cari d-l Suchianu ti acuză de 
inertie si mizoneism, sarcina de à se apăra pe ei și sistemul actual 
cu 0 documentaţie mai savant&, își permite un modest practician, să 
e e irae deeper — ps chestiuni cari formează insuşi 

esiunei sale i icate f i 
gale un pralnie con cari de d-i Suchianu trebuie să 
n prim rind d Suchianu arată că jumătate din ped 

durilor actuale, anume amenzile, sunt ineficace, fiindcă prepare vă 
Vionate cu, resursele pecuniare ale condamnatului. Oricât legea ar per- 
mite judecătorului să jongleze inire un maximum şi un minimum, 
uctustă prudație a pedepsei se face, înlăuntrul acestui interval, 

culpabilitatea infractorulul, şi în orice caz ea e mărginită de cele două 
limite legale, astfel în cit aproape totdeauna Judecătorul pedepseşte 
sau prea greu (pe cei săraci), sau nrea uşor, uneori chiar cu pedepse 
iluzorii (pe cei bogaţi), fiindeă efectul pedepsitor a] unei privatiuni 
băneşti nu depinde de cuantumul sumei, ci de raporiul acesteia cu 
bugetul personal al delicquentului. De sigur că, în asemenea condiţii, 
pedepsele nu numal că nu sunt eficace, cel puțin pentru cei bogati, 
d d si vere eee ele nu sunt egale pentru toţi delimquentii, 

că ` 

i hotad Mai p ecăruja, prin diminuarea patrimoniului 

Lăsind deocamdată la o parte faptul că suferința morală, ca si 
cea fizică, depinde de senzibilitatea relativă a individual şi că Seed 
amendă poate uneori provoca o suferință mai mare unui hogătaş 
sSuircit, de cit unuia mai sărac dar prodig, trebue să obaervăm in prim 
rind că legea a avut în vedere această ad are a amenzei la situtia 
materială a infractorului. cind a edictat art. 52, alin, 2 sí 3, In cuprinsul 
următor: „In limitele minimului și maximului stabilit de lege pentru 
deliciul săvirşit, instanţa, tinind seama de situaţia materială a fn- 
fractorului, fixează amenda în asa fel în cit să constitue o ingreunare 
a traiului său obisnuit, fără însă a-l pune în imposibilitate de a-și 
indeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea şi educația persoa- 
nelor care sunt în sarcina lui, Cind instanţa ar crede că nici chiar 
maximum general al amenzei n'ar fi suficient, poate, motivInd spe- 
cial, să pronunţe o amendă pină la îndoitul acelui maximum”. 

Independent de dispoziţiunile ncestul articol trebule să mai obser- 
vüm că, declarind circumstanțe atenuante şi făcind deci aplicaţia 
ari, 157 c. p. judecătorul poate reduce amenda şi sub minimumul său 
legal, pină la 50 lei. In ce priveşte deci pe cei săraci, se poate spune 
că remedierea răului semnalat e aproape completă cu ajutorul acestui 
articol, Rümin cei foarte bogaţi, pentru cari chiar maximum 
indoit conform art. 52, nu ponte fi uneori eficace. Trebuie să avem În 
vedere însă că legen pronunță aproape totdeauna concomitent cu 
amenda si pedeapsa inchisoarei, (care se poale la rindul ei trans- 
forma în amendă), aşa în cit Judecătorii, combinind înțelept aceste 
două pedepse, după cazul individual care le e supus, pot, într'o largă 
măsură, să stenueze inegalitatea de represiune, provenită din inega- 
litatea de avere a delinquentilor. Aceasta cu atit mai mult cu cit In- 
chisoarea apasă într'o proporție inversă ca amenda pe bogaţi in ra- 
port cu săracii, 

In acelaş sonz, mai menţionăm că unele amenzi din legi speciale 
(fiscale, asupra devizelor etc.) sunt în proporție propor(ionate fraudei 
comise şi Jovese simţitor chiar pe cei mal bogaţi. lar pe de altă parte, 


MISCELLANEA 125 


sistemul suspendărei pedepselor din art. 05 c, p., poate fi, in alte ct- 
ruri. de asemenea un corectiv. 
In general cei cari cred că pedeapsa trebuie ajustată exact la 
situaţia materială a infractorului, pornese de la prezumția, care à 
format fondul metodelor democratice moderne si a tuturor minciuni- 
lor justiţiei egalitare, că oamenii sunt in ansamblul lor omogen! si 
ezali prin natura lor. Dacă baza unti adevărate justitii trebuie să 
fie izonimia, adică egalitatea tuturor Inaintea legilor, fără distinctie 
de rang. de clasă, sau de bogăţie, măsura represiunel trebule să fie 
fixată de pericolul social pe care-| reprezintă delictul ca fapt si delin- 
quentul ca persoană. Pedeapsa prevăzulă de lege pentru fapt, trebuie 
să fie adaptată de judecător la spiritul şi temperamentul personal al 
infractorului, şi numai în altă ordine secundară la poziţia sa mate- 
rială. 

A gradua amenda exact după avere, înseamnă a o reduce la zero 
pentru mizerosi, lăsind astfel în delictele contra  proprietăței nepro- 
tejati pe posedenţi, indreptind în acelas timp rigorile codului contra 
celor bogaţi şi abătind astfel legea penală dela misiunea sa originară. 


Pentru a stahili sancţiuni penale echitabile şi eficace, d-l Su- 
chianu propune — 3i aci e originalitatea sa, sistemul următor: jude- 
cătorul să fle lăsat a ajusta pedeapsa amenzei la gradul de culpabi- 
litate al delinquentului, iar nu In gradul sáu de bogăţie, miscindu-se 
pe scara dintre minimum si maximum prevăzut de text, 

Potrivirea pedepsei là situația materială a infractorului s'ar face 
apol exprimind pedeapsa, nu sub forma unei sume fixe ca pină acum, 
ci sub forma unei cote, a unul procentaj de atita la sută din venitul 
inculpatului. „Faţă de calculul prin procentaj la buget, toate bugetele 
sunt egalo, toti delinquentii loviți la fel, indiferent de avutia ori sá- 
rácia lor". Judecătorul care în sistemul actual face in fixarea amen- 
zei un dublu arbitrar, apreciind suveran atit culpabilitatea, cit şi si- 
tuaţia materială a infractorului. ar arbitra pe viitor numai primul 
element, exprimind culpabilitatea sub forma unei cote de ex, de 
5—309» din venit, acesta din urmă neavind a-l preocupa si fiind sta- 
bilit separat pe alte căi. Posibilitatea de eroare a judecătorului penal 
ar fi deci redusă la Jumătate, 

Trebuie să observăm, in prim rind, însă, că si în sistemul pro 
centajului intervine un al 2-lea element variabil lăsat la arbitrarul 
judecătorului, si anume durata acestei prelevări de venituri, care face 
ca pedeapsa amendei sub această nouă formă, să îmbrace acelaş ca- 
racter de sumă fixă, rezultată din înmulţirea cotei procentuale cu 
timpul, şi care face ca în definitiv posibilitatea erorilor judiciare să 
fie aceiaşi ca In prezent. ] 

Ohlectiunile cele mai serioase ce se ridică contra acestui slstem 
sunt însă de ordin realist şi practic şi anume: 

1. Ar trebui mai întii ca toţi oamenii să posede venituri şi ele să 
fio înserise In, rolurile Fiscului, ceiace nu poate fi cazul cu femeile 
măritate fără paraternă, cu minorii, mizerosii, adică acea paria n 
sociețăţei care formează mal ales clientela penitenciarelor, 3, 4. 

Contra acestora nu Sar putea aplica sistemul, a cărui reuşită 
depinde tocmai de generalitatea sa. 

2. Ar trebui în al 2-lea rind să se cunoască bugetul fiecărui om, 
mal precis veniturile lui exacte, Și anume. nu cele din trecut, din mo- 
mentul infractiunel sau condamnafiunel, și cari prin însuși faptul 
condamnărei sunt expuse la reductie sau suprimare, — ci veniturile 


126 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


viitoare, mai precis veniturile zilnice (care sunt uneori foarte varia- 
bile), pe tot timpul zilelor cit và dura executarea. 

La noi unde impozitul progresiv pe venit global înființat în 1921, 
a fost ahrogat ca nepractie in 1934, există numai anume categorii de 
venituri înscrise în roluri si acestea stabilite pe lungi perioada de 
timp, după evaluările anului anterior impunerei, astfel în cit ele nu 
corespund în genere nici pe depurte cu realitatea. Pentru a se deter- 
mina venitul zilnic al condamnatului din momentul inceperei execu- 
tărei, ar trebui investigatiun! noui aproape imposibil de făcut şi ale 
căror date fiind susceptibile de opoziții sau contestaţii, ar pricinul o 
nouă serle de procese, care ar temporiza considerabi] executarea şi ar 
diminua astfel eficacitatea ped 

S'ar da posibilitate con atului să-și camufieze sau să-şi 
reducă veniturile la minimum pe timpul duratei executürei, amenda 
rüminind astfel la discretia sa. 

4. Convertirea in caz de neplatü a amenzei în zile de muncă sau 
în închisoare, conform art. 54 e. p. (50 lei amendă, socotit drept o zi 
închisoare), s'ar face cu greu şi ar contraveni principiului egalitátji, 
cei bogaţi fiind printr'o asemenea convertire năpăstuiți. 

lată atitea impedimente care se ivesc în calea reformei preconi- 
zate de d-] Suchianu. 

D-sa are totuşi certitudinea că ea se va realiza în viitor, fiindcă 
e singura adecuată structurei morale din statele actuale(?). Mal precis 
serie că e nevoie de un ministru de justiție nejurist, (condiţie ce, 
printro nefericită coincidență, a încetat tocmai cind a apărut arti- 
colul d-ui Suchianu). 

D-aa prevede chiar o prevalare progresiv& a pedepsei 
fată de cea privativă de libertate şi enumeră toate calităţile armen- 
dei, printre cari profitul pentru tezaurul public e de r cen mai 
importantă. „Putem, spune daa, fără grijă de a fi desminţit, de 
evenimente, prevesti, că intro mare măsură pedeapsa biineaacă va 
suplanta pe viitor pe acea a recluziunei”, 

Nu trebuie să se uite însă că pedeapsa trebuie In prim rind să 
dea satisfacție unor reacţiuni de ordin moral a societátel (să fie ex- 
piatorie) şi în această privinţă pep amenzei dacă e singulară, 
nu dă suficientă satisfacţie publicului lu numeroase infracțiuni, In 
al 2-lea rind pedeapsa fiind si un mijloc de apărare socială, folosită 
in scopul de a fmpiedeca pe viitor reproducerea unor delicte la fel, 
amenda ca pedeapsă principală s'ar dovedi ineficace, si din acest 
punct de vedere, peniru o categorie numeroasă de crime si delicte. 

Pedepsele pecuniare singure pot fj aplicate cu folos In unele con- 
traventiuni $i la unele delicte, cum sunt de ex. cele săvirşite din cu- 
piditate, unde se potrivesc la natura infractiunei si la altele care nu 
interesează in mod vital existența Statului. Altfel, amenzile trebuie 
să intervie numal ca pedepse secundare (aceesorii), nláturi de închi- 
soare sau pedepsele restrictive de libertate, alegerea, după cazuri, Ii- 
sindu-se la aprecierea magistratului. 

De altfel, în istoria dreptului penal, amenda e cu mult mai veche 
ca închisoarea, care e o pedeapsă modernă. Inchisorile plină fn sec. 
XVI-lea nu serveau la pedepsire, ci pentru păzirea dabitorilor ne- 
zlijenti, a prevenitilor si contravenienfilor Putem spune chiar că 
fatá de amendă, închisoarea a mers in progres. Nu aveţi decit să 
comparati modificările codului nostru penal din ultimii trei ani şi 
în care preocupările pentru visteria Statului nu au avut loc, fiind 
lăsate acolo unde trebuie să fie, în grija Fiscului, 

D-| Suchianu, ca sociolog, trebuie să ştie că în materie socială 
și politică, marea necunoscută a vietei, toţi cei cari au făcut prezi- 
ceri, Sau dovedit profeti mincinoşi. 


| 


— RE 


MISCELLANEA 127 


— ine o altă reformă penală, la tare d] Suchlanu tine foarte 
aoro el a mai seria şi o Miscellanee in Nr. 9/938, ^ 
V. R.", pe care o consideri chiar de importanţă vitală pora soci : 
fate, desi foarte usonrü de realizat, ar fi agravarea pedepselor Deme 
tru defălmarea prin presi. Sanctiunile impotriva calomniei, e $ 
d-sa, sunt azi ridicole, căci cinci lei amendă, este exact cn S x 
nu aar pedepsi de loc. Din cauza acestei instificiențe a codu Aa 4 
fi pierdut libertatea cuvintului, s'ar fi distrus democraţia. Ea 
ti Aronet aci dsa NACER, HLMEBNO, SI apa miraculoase 
ege, care nu e mai rău ca à 
jio t MUS pede n calomnia si defüimarea prin presă, cînd 
priveste viața si activitatea publică a cuiva, nu cu cinci lei (o aze- 
menen pedeapsă numai există de 20 ani In coduri), ci cu inchisoare 
dela 6 luni la 1 an și amendă dela 2.000 ln. 5.000 lei, iar cînd priveşte 
viaţa particulară, pue aere sau cinstea personală a 
de 2 ori m y » $ 
ndis ue oen era defectul și anume in dispoziția vechilor co- 
duri, care dădeau judecarea unor asemenea infracţiuni in compe- 
tnia juratilor, acea tunestă instituție ridicată pe mitul suverani- 
tăței populare (vox populi vox doi), şi care a compromis în bună 
parie regimul democratie. Din nefericire tribunulele care le-au suc- 
cedat in sarcina de gardieni ai presei, nu și-au putut arăta măsura 
utilitijel lor, fiindcă odată cu instituţia juratilor a fost desființată 
şi libertatea presei. Sourta acestei libertăţi nu era legată de un text 
penal, ci de alte cauze mai multiple 8i mai- adinci, y 
Excesul de licență al presei era purtat şi s'a desvoliat In regi- 
mul libertăţilor democratice, cu viermele în fruct, precum in regi- 
murile de tiranie se desvoltü adulatia si servilismul mai mult sau 
mai puţin fără friu. Atil e de adevărat cii orice formă de viaţă, poartă 
în eu insisi wermenii de pervertire si degenerare, care o que spre 
moarte, chiar dacă scapă de accidentele Intimplütoare". 


D-l NEGRU ARE APROAPE DREPTATE 


In prima parte a studiului d-sale, d. Negru aproape are drep- 
inte, Căci pune în lumină unumite merite reale ale autorilor de co- 
duri penale, Acestia au cheltuit desigur multă inteligenţă si ingenio- 
zitate pentru a scoate, dintr'un sistem de amenzi fundamentul defec- 
tuos, tot ce se putea inventa pentru a da satisfacție cerinţelor de 
morală în justiţia pedepsirii, Că rezultatul a fost totuşi un esec; că 
chiar dublind maximum-ul de amendă, pedenpsa se ridică deabia Ia 
cîteva mii de lei (10.000), pentru calomnia cea mai gravă — sumă 
de o revoltătoare neinsemnütate — toate scestea-s ren mai bunà do- 
vadă a neputinții Inirezului sistem. Iar faptul că la anumite delicte 
fiseale ori valutare amenda devine enormă sí se calculează în raport 
cu suma de bani fraudată, e încă o dovadă în sensul ideilor noastre. 
Căci aceasta probează tocmal că, atunci cind e vorba de delicte nouă, 
altele decit cele ce figurează in panoplia prăfuită a penalistului pro- 
fesionist, şi deel scăpind intrueitva de imixtiunes lui. — pedeapsa se 
organizează, spontan, conform cerințelor moderne, a exigentilor con- 
ştiinţei colective, după altă doctrină dech aceea a profesorilor "e 
tari de drept criminal, si anume după acea doctrină a urgentel, doc- 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trină proprie guvernantlor, care are multe plicate dar și parecari né- 
tăgăduite avantagii. - 

Incă o observaţie, în legătură cu acea refleetiune făcută de d. 
Negru în treacăt, şi în care d-sa ne aminteşte banalul adevăr potrivit 
căruia nceeasi pierdere büneascü afectează mai tare pe un sgircit 
— me un prodig, chiar dacă primul e mu]t mai bogat deett cel de 
al doilea. 

Recunoaştem bucuros banalitatea acestei observaţii. Dar cerem 
în schimb să se recunoască că ea pledează mai degrabă în sensul pă- 
rerilor noastre, Căci tocmai dovedeşte că amenda trebue să se ex- 


prime mu printr'o sumă determinată, ci printr'un procent din venitul 


general al infractorului. Intr'adevăr, această „asiclă“ a amenzii e 
singura capabilă să realizeze pentru un risipitor acel efect „ustură- 
tor”, al pedepsei. Cit despre omul sgircit, faptul că, fiind avar, o 
anumită amendă il ustură mai tare decit pe alti oameni, este o ches- 
tiune care-l priveşte personal si nu jigneste întru nimic sentimentul 
nostru de justifie. Ba chiar oare cum îl satisface. Căci insamnă că 
inculpatul sufere două pedepse: una, ca toată lumea, adici 

pe care ar suferi-o sí dacă n'ar fi avar; alta, suplimentari, fiindcă 
este avar, Si cum sgircenia e unanim privită ca un foarte urit lucru, 
simțul nostru de dreptate nu are decit a se bucura de acest supli- 
— Hue de MN 2 "oan l, i rodica de — să ne 

cupăm, a e a a susceptibilităţii 

speciale ale domnilor syircili. "TS 

De asemeni, nu infelezem prea bine pe d. Negru cind zice: 

„ÎN general cei care cred că pedeapsa trebuie ajustată exact la 
situația materială a infractorului, pornesc dela prezumția, care a 
format fondul metodelor democratice moderne şi a tuturor minciu- 
nilor justiţiei egalltare, că oamenii sunt în ansamblul lor omogeni şi 
egali prin natura lor. Dacă baza unei adevărate justiţii trebuie să fie 
izonimia, adică egalitatea tuturor înaintea legilor, fără distinctie de 
rang, de clasă, sau de bogăţie, măsura represiunei trebuie să fie fi- 
xatá de pericolul social pe care-l reprezintă delictul ca fapt si deli- 
quentul ca persoană“, 

Pasagiul este destul de obscur. Autorul numeşte ideea egalităţii 
între oameni o „minciună“. Dar tot el adaogá că baza adeviirenel xd 
titie este ideea egalităţii oamenilor in fata legii, adică tocmai acea 
„Minciună” de care vorbise în fraza precedentă. Poate insă că d-sa 
distinge două soiuri de ogalităţi, egalitatea oamenilor, „prin natura 
icr” şi aceea doar „În fata legli", Prima e minciună, cealaltă nu. Dar 
ce însamnă „egalitatea oamenilor prin natura lor"? Si ce însamnă 
această „natură” a oumonilor, de care cenlultă egalitate, cea bună, 
face abstracţie? Ni-o spune tot d. Negru. Este situația socială şi pe- 
cuniară. Averea omului este deci, după d. Negru, „natura omului”. 
Aşa reiese din text. Dar ar fi prea bizar ca să fie întradevăr idees 
autorului şi nu o simplă neclaríate de redactare, i 

Dar iată. in continuare, partea doua a pasajului, care e mult 
mai limpede: 

„Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapt trebule să fie adaptată 
de judecător la spiritul şi temperamentul personal al infractorului, si 
numai în ordine secundară la poziţia sa ma e 

Dar ce inseranează „periculozitatea” unui fapt? O stie toată lu- 
mea (inelusiv penalistii). Este panica — justificată sau nu — pe care 
acțiunea unui om sau unor oameni o provoacă în opinia publică. Sí 
cind oare se sperie publicul mai tare? Care sunt legile de variaţie ale 
acestei intrări în panică? Aceasta iarăși o știm cu toţii. Populaţia se 
InfricosazA cu atit mal tare cu cit simte că deliquentul e un om pu- 


MISCELLANEA 129 


ternic; se scandalizează, se indigneazü ori se deprimă cu atit mai 
mult cu cit vede că infractorul dispune de mijloace personale bogate, 
de situaţie socială importantă, de avere insemnatü, etc. Opinia pu- 
blică face deci totdeauna o confuzie între delict şi deliquent, Numai 
penalistil se cred obligati şi foarte deştepţi să distingá Intre fapt şi 
autor, El nu fac confuzia. Dar (ocmai prin asta fac o confuzie şi mai 
gravă. Căci confundă nevoia lor de logică teoretică cu realitatea. Dacă 
realitatea e o confuzie — este treaba ei. A fi deştept înseamnă toc- 
mai a înţelege realitatea aṣa cum e. Moralitatea publică se prezintă, 
totdeauna subt forma unei nevoi de a confunda pe infractor cu in- 
fracțiunea. Si asta independent do noţiunea de culpabilitate (care in- 
turvine mai tirziu), Cind omul moral apreciază periculozitatea unui 
fapt — fără a se gindi încă la vinovăția celui ce-l comite — el mä- 
soară această periculozitate după puterea (socială si patrimonială) a 
infractorului. Se sparie în raport direct proporţional cu banii şi ai- 
tuaţia deliquentulul, Frica naşte la gindul tuturor mpelegiuirilor vii- 
toare pe care le presupunem din partea unui om căruia bogăţia şi 
relațiile îi dau o mare putere, Spaima e un sentiment de imaginaţie, 
de scrutare a viitorului, Si ceta ce exaspereazá imaginaţia publicului 
este imaginea enormităţii primejdiei care îl aşteaptă din partea unui 
om dispus sä intrebuinteze, în beneficiul răului, vaste puteri pecu- 
niare. politice, sociale, ete. SÍ asta, cum am mai spus, înainte de a ne 
ii pus problema culpabilit&til. 

„Cind ajungem la ea, chestiunea averii are încă si mai mare im- 
portanță, 

D-i Negru ne ofere, pentru momentul cind stabilim responsabi- 
litatea şi vinovăția, să ne gindim la „spiritul si temperamentul per- 
sonal al infractorului, şi numal 1n ordine secundară la poziţia sa 
materială”, ul 

Dar — psihologie contra psihologie — ce însamnă oare spirit şi 
temperament? Caracterul unul om depinde nouăzeci la sută de si- 
tuatja sa socială şi materială, de care d. Negru ne sfătueşte tocmal să 
facem abstracție. Temperamentul unui om ajuns, mentalitatea unui 
om bogat, firea unui om cu relaţii sunt total diferite de ale unul 
simplu „piriit”. Există o „teorie a cunoaşterii”, proprie posedantului 
şi puternicului, şi o alta a săracului. Este bizar ca cineva să ne pa- 
vätuiascã a tine seama de elemente secundare de psihologie, ca ava- 
riția si prodigalitatea (care n'au nici-o legătură, nici cu periculozi- 
tatea, nici cu culpabilitatea, nici cu panica populaţiei, nici cu respon- 
sabilitatea dellquentului) si în acelaş timp să ne ceară a da deoparte 
tocmai elementele centrale ale psihologiei unul intractor. Averea, si- 
tuatia eminentă în societate fac să crească vinovăția În caz de vio- 
lare a legli. Sunt elemente centrale de responsabilitate. Nu faptul că 
un deliquent e betiv sau avar contează, ci faptul că are sau nu o pu- 
iere bănească sau politică ce-l obligă la îndatoriri speciale, la o ţinută 
mai severă decit a celorlalţi. („Averea obligă”, acest principiu, înseria 
in constituţia dela Weimar, a fost printre acele pe care constituţia 
germană următoare l-a adoptat, purtindu-l la un grad de intensitate 
considerabil), 

Asa dar, oricum am întoarce problema, faptul averii apare me- 
reu ca un fapt central in afacerile penale din societatea contem- 
roranàá. 

Putem să ne ingeniem oricit spre a găsi alte interese şi alte cri- 
terii mai importante, in judecarea periculozitátii; la o mai deaproape 
analiză, ele fac imediat să apară cele două realităţi fundamentale 
(care-s in fond adesea una si aceeaşi): sltuatia personală a infracto- 
rului, situaţia lui de putere si de avere 

9 


130 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


AMENDA SUPLANTEAZĂ INCHISOARE A 


te propriile . " 
1 i teriul fundamental de judecată să 
rez esa C piarda reu că acest sistem este inaplicabil 
în practică. Si aceasta pentru numeroase motive: 
t. Nu toti oamenii posedă venituri. A iva diu ERE 
2. Nu putem cunoaşte decit veniturile trecute ale cuiva, A as 
cele viitoare, Deaci, arbitrar in apreciere si posibilitate de cam 
3. Convertirea amenzii în închisoare în caz de neplată näpăs- 
iungit enger ap PP SEE sunt insă dintrodată lipsite de obiect 


in sistemul propus de noi să se aplice amenzi pe 
mal oM rire odată pentru o infracţiune dată. „Elementul 
tmp" nu jntervine, şi nu e lăsat la — cum zice d. a bei genia 
r'ul' judecătorului, Se tine deci seama de venitul inculpatul 
fracțiuni 


publici din ce în ce mai sensibilă la delictele isvorind 
zurile de ordin pecuniar, pe care ges mier ar - 
nime, şi a] multiplicităţii de nat şi ppp 
litic le face posibile; că drepul penal 


va deveni ce 
pabil să detecteze asemenea incorectitudini, să discearnă şi să preci- 
m ae E OP ME Di stna A 
chilor inlita: "ud erepti Lr E egeo x rieres ara 

S relativ pu unde - 
amenda accesoriul v: deveni Myron e «i 


untit) că închisoarea e o sancțiune 
pina en ne e cata le Baal mu incet P a tă 
o bucată de vreme, a apti ge Webrgeld-ul de altă dată, si față de 
prag de ù aris em jp: de dag - ca if re evo 
Dealtfel instituţii i noi age i i m condiționat ata dacă at 


mite RD ca si garanţii de securitate sunt luate. Și în tonii e ad 


sentiment fundamental de insaţiabilă cupiditate, o am 
m ec tri T pildă în caz de recidivă la 50, 60, "ES ai oarpen 
prezent al infractorului, constitue o atenuare considerabilă : 


Aceasta am vrut să zic atunci cînd am afirmat că penul amendă 


tuoase cu caracter financier, vecie * oetenorti devenind proportional 

mal decit erau în v Drob sé 
pentru ce nu posedă venituri, ema 

siiși a acestor delicte rus. a vxsrecberiiüor de milioane, nu se 


poale pune. 


categorii delic — 


MISCELLANEA 131 


4. Curios ni se pare pasagiul unde d. Negru spune că „in caz de 

neplatá a amenzii în zile de muncă sau în închisoare conform art. 

€. p., (50 lei—1 zi inchisoare), ar contraveni principiului egalităţii, 
cei bogați fiind astfel năpăstuiți”, 

Căci mai intii nu vedem dece ne-am jena să năvăstuim pe in- 
îractorul bogat, mai ales cind, deși bogat, refuză să plătească. Al 
doilea e foarte puţin verosimil ca un bogătas, să nu poată plăti amendă 
sau să prefere să facă închisoare, 

5. In toate explicaţiile mele e vorba de,(àrile de astăzi in genere, 
nu de singura ţară rominească, Dacă stabilirea veniturilor e, la noi, 
mai puţin sinceră decit aiurea. asta e un inconvenient trecător fin 
Franța, Germania sau Anglia, la încenut era tot asa). 

6. In toate acestea nu e vorba să se ia din puterea de apreciere 
a judecătorului introducindu-se un sistem mai rigid. Libertatea jude 
cătorului e bine să fie cit mai mare, dar să se exercite inliuntrul unor 
criterii mai conforme cu structura societății actuale si cu cerintele 
indignürllor de astăzi, diferite de cele de acum un secol, si pe care 
penalistii nu vor să le recunoască a fi astfel, 

7. Iar cind am vorbit de avantajele unui ministru de justiţie ne- 
jurist nu intelegeam că aceasta e un bine în sine, Ar fi fost o mare 
prostie, Ar fi fost negarea binefacerilor competenti profesionale. 

i absurd. Am spus doar — si foarte clar — că e greu să se in- 
vingă prejudecăţi milenare ca acele în care cred penaliştii, şi că, 
pentru a înfâptui o revoluţie a sistemului de pedepsire, existența 
unui ministru de justiţie nejurist ar fi, poate o sansi de reuşită (am 
enumerat și altele, A 

&. Insfirsit, chiar dacă sistemul propus de mine ar avea dificul- 
tăţi în detaliile aplicării (ceeace nu e enzul) — nu este onre treaba 
juri.ştilor să se căsnească a găsi mijloace ingenioase, trucuri proce- 
durale iscusite, puneri la punct practice, metoda de măsurare şi adap- 
tare dibace, pentru a asigura executarea suplă a nciplilor? Dacă 
aceste principii sunt sănătoase, adică adequate cerințelor morale ale 
epocii şi structurii socletütii respective, $i dacă pe dealtá parte inteli- 
penţa inventivă. a juristilor nu e un mit, — nu vedem unde sar mal 
putes găsi vre-un obataco] teoriei propuse, 

Rămine un ultim răspuns de dat colegului nostru d-l Negru. 
D-sa afirmă că în materie istorică şi sociologică profetiile sunt cu ne- 
putinţă. Ne pare rău — sau mai corect ne pare bine — să putem rea- 
minti că nu e tocmai asa. ȘI ar fi o interesantă lucrare aceea unde 
sar aduna, în antologie, cíte-ya din numeroasele profeții realizate, 
incepind cu acea carte celebră unde se descria, ca o poveste trecută, 
etapă cu etapă, compartiment cu compartiment, toate schimbările 
care urmează să fie implinite în viitor de societatea aceasta pe care 
o trăim astăzi. Desigur există si mulţi profet| care se înşeală. Cine 
contestă cá prevestirea stiintific& este prea In domeniul Istoriei? Dar 
cu ntit mai datori suntem să o stimám gindindu-ne că sa dovedit, 
adeseori, a fi posibilă. 


NICANOR & Co, 


RECENZII 


GH. 1. BRATIANU: Acţiunea politică şi militară a Romi- 
niei in 1919, in lumina corespondentii diplomatice a lui lon I. C. 
Brătianu, Bucureşti, Așezămintul Cultural Ion C. Brătianu, 1939, 
in 8, 187 p. + pl. + 1 hartă. 


meinice, bazată pe o hartă a realităţilor, Rominia era chemată 
duck Ema luptă, spre a-si dobindi drepturile sí asigura securitatea 
viltoare. 
tre armate si grija conducătorilor politici erau soli- 
iiie a pa da «a părţi deosebite. In timp ce trupele luptau impotriva 


terese, 
Politi era dirijată si reprezentată de Primul ministru de 
atunci, — Ion î. rm mei asupra faptelor sale, urmează deci să — 
se pronunțe verdict E 
i douăzeci cheinţi şi multiplele prefaceri la care 
Ori, cei de ani in ți si tip Reaper Se 


că. a venit timpul ca istoricul spună cuvintul, cu atit 
mult cu cit în ultima vreme şi-au făcut apariţia o serie de păreri con- 
tradictorii, din a căror joc güsit cimp de intilnire aprecieri, de 


multe ori, partizane. Si a socotit, deci, de a sa pioasă datorie să ne dea 
această privire de ansamblu, unde pretivase şi inedite contribuțiuni 
documentare au permis înțelegerile noui lá c^re ne invită autorul. 
Economid lucrürei e vădit influențată de faptul că la bază, st ma- 
terlalu] a două conferințe, Se accentuiază astfel o mai netă demar- 
catie între cele două actiuni în afară, ale politicel şi armatei noastre. 
Intiia parle a studiului este închinată activităţii diplomatice a 
Rominiel, în iarna lui 1918 şi prima jumătate a anului următor, cind 
delegația noastră condusă de L L C. Brătianu, incerca la Conferinţa 
Păcii să ne asigure hotarele drepturile noastre etnice şi a sacriticiilor 
făcute In cursul marelui război. 
în care I. I. C. Brătianu s'a achitat de această grea mi- 
PRR e ere numeroase critice. S'a vorbit mult de atitudinea „dic- 


RECENZII 133 


witurială” și de lipsu de supleţă, ne cure primul delegat al tării a în 
teles, să-o aibă în fata atotputernicilor reprezentanți a celor patru 
mari puteri, 

Atitudine, care i-a înstrăinat simpatiile si, — raportată la cauza 
romineascá — ne-a adus oarecare prejudicii. Rezultatul final, era 
altul sa spus. dacă în acele zile, hara de direcție era încredințată abi- 
litátii mai pronunţat diplomatice — a unui Take Ionescu, de pildă, 

Contraversa e transatü bruse de d- Gh, Brătianu, care, situinzü 
comportarea părintelui său pe pretinse coordonate invariabile, între 
care sar pendula toată viaţa politică rominească contimporană. L I. 
C, Brătianu, credincios tradiţiei familiare, subliniată nuantat de Isto- 
ricul de azi, si unei inalte constinte, apare va partizan al intransi- 
genței protivnle compromisului. Hotárit, e un punet de vedere, 

Pare foarta probabil că înaintea istoriei, — care, orleo s'ar spune, 
rămine sensibilă unei anumite etici, — fermitatea bărbatului de Stat 
romin are numai de ciștizat. Doar în mintea mermorialistilor şi a co- 
mentatorilor indiferenți armoniei marilor meésturi, vu putea añ stă- 
ruiască Intrebarea, dacă în anume momente ale vieţii popoarelor nu 
trebue preferată soluția practică si suplă. 

Dacă în compartimentul dintii a lucrârei, autorul a căutat să în- 
rüdücineze unele adevăruri, a rezervat restul pentru restaurarea la 
proporţiile cuvenite, a campaniei din Ungaris. E drept că aceste ope- 
raţiuni militare încununate prin luarea Buda-Pestet au fost în general 
subestimate, coborindu-se atit aprecierea valoarel efortului ecit si cali- 
tatea strategică a biruintetor, Fără îndoială că, chiar de nu vom urma 
pe d-l Gh. Brătianu pină lu concluziile sale ultime, unde revendică 
pentru lupta de pe Tisa, un loc între „bătăliile hotüritonre în istoria 
lumii”, se cuvine a recunoaste meritele rare și greutütile renala ale 
&cestei acţiuni ostăseşti, care a parifient un întreg sector european. 
fixind si fruntariile noastre vestio 

Lectura cărţii ce recenzüm, ne lasă o convingere sigură, acela că 
hotarele Rominiei de astăzi, departe de a reprezenta bunăvoința gene- 
roasă a unui tratat de pace, răspund unor drepturi istorice şi etnice, 
pe care am consimțit să-le comprimăm in interesul injghebürii unui 
organism viabil sí armonic tn acest punct al Europei, 

Meritul incontestabil revine d-lui Prof. Brătianu cure pástrind 
ținuta ştiinţifică impusă disciplinei sale fixează cadrul expunerii în 
cuprinsul căruia, urmăreşte cu pasiune, — încălzită poate uneori şi 
de o chemare dinăuntru — probleme]e care se ridică si ideile la care 
tine. E desigur, o ipostază a istoriei, care-şi are coloritul si vnlonrei ei. 


EMIL C. CIUREA 


N. BALCESCU: Opere, scrieri istorice, politice și economice, 
Tomul I, București, Fundaţia pentru literatură si artă „Regele 
Carol II, 1940, în 8, partea I-a: p. VIII + 333 + 5 pl., partea 
I-a: p. 324 + 2 pl. 


Subt copertă sobră, editura Fundațiilor Regale, ne prezintă un 
nou clasic în colecţia „Scriitorii romini moderni", E vorba de opera 
completă a lul Bălcescu, din care rivna d-lui G. Zane, profesorul de 
Economia Politică dela Universitatea din Iaşi, înfăţişeazi astăzi un 
prim volum in două părți. 

Cu aproape 80 de ani în urmă, — ln 1863, — guvernul romin so- 
cotea do n sa pioasă datorie, să comemoreze deceniul dela moartea mi- 
relui patriot si istorie muntean prin stringerea r&müsitelor zale pä- 
mintesti întrun mausoleu la Bucuresti şi a Imprüstiatelor sale lucrări, 


134 VIAŢA ROMÍNEASCÁ 


intro edite integrală. Dezideratele de atunci nu au imbrăcat Insă 
haina consistentă a realizărilor, 

De abia acum, se face un prim pus, întru tipărirea sistematică a 
operei sale complete, pe care d-] Zane, o plánueste cuprinsă In 3 vo- 
lume, unde isi vor găsi loc şi serierile, rămase pinà acum inedite, 

Tipărirea clasicilor în condițiuni de tehnică stiintified si grafică 
corectă nu are numai valoare pedagogică sau strict utilitarü. Ra oferă 
în primu! rind, cel mai nimerit prilej pentru judecăţi noui, care permit 
revizuirea aprecierii sensului plenar al operei şi omului, sau în orice 
caz, lasă să treacă accentul şi pe alte probleme mai puţin observate. 
Se ajunge astfel la unele incursiuni adincite, cari lărgese mult baza 
de cunoaştere a subiectului. 

Pentru a reveni la. Bălcescu, — editia de față ne dă, nu numai 
mijlocul de-a controla mai palpabil si justifica, Inerederea şi admi- 
ratia ce i-o purtau contimporanii, dar însăşi, credinţele, simtemintele 
şi însuşirile sale capătă un relief mal înalt. 

Dintr'un început N. Bălcescu trebue situat în curentul mare şi 
&eneros al vremii sale care, In spaţiul istoriei universale ae inc 
între 1815, data congresului dela Viena 3i 1848, any] revoluțiilor euro- 
pene, sau pentru a-l cantona mai precis in istoria noastră, epoca în- 
grüdità de răscola lui Tudor Vladimirescu şi acelaş an 1843, E vremea 
Cneretei entuziaste şi efervescente a liberalismului, ce închidea în vil- 
toarea sa toL acel complex, din care trebuia sü-se desprindă apoi, na- 
tionalismul cu problemele $i revendicările sale, cit și democratismul 
veacului trecut. In slujba acestor idealuri. e aduceau nu numai căl- 
dura pasiunei, ci şi bagajul cunoştinţelor obindite prin îndelungate 
cercetări stiintifice. 

Bălcescu a reprezentat, acest moment istoric, spărgind prin însu- 
şirile si pregătirea sa, limitele locale pentru a se proecta în sinteza 
generală a epocel, 

Aplecat cu dragoste şi pătrunzătoare înțelegere asupra trecutului 
neamului său, Bălcescu putea sezisa competent realitățile contimpo- 
rane, găsind în pasionata-i intuiție şi în stăpinirea stărilor de atunci, 
rearem, necesar deslugirii Infüptuirilor viitoare, 

Superior tovarășilor săi munteni, e| güseste măsură de compa- 
rafie, — peste deosebiri temperamentale — doar cu Mihail Kogălni- 
ceanu. 

Formatiunea de istoric a lui N. Bălcescu, îi va permite să atace 
indrăzneţ si științific, diversele probleme ce se ridicau pentru limpe- 
zirea idealului său: o naţiune liberă si democrată într'o Romtnie unită, 
lată, origina studiilor de istorie socială, ne organizare a armatei 
91 în sfirsit a acelui foarte remarcabil esseu, publicat în frantuzeste, 

Ele răspundeau si concepţiei sale istorice, care urmărea În vea 
curile trecute nu atit carierele cirmuitorilor, ci mal cu seamă viața 
celor multi, oglindit& în Instituţiile si (— de altă dată. 

Toate lucrările alcátuesc un fel de p ene la istoria pe care 
a visat-o şi a încercat să o realizeze partial, atunci cînd sa ocupat de 
domnia lui Mihai Viteazul, 

-In acest volum, d-| Zane și-a propus si indeplinit, două lucruri: 
întii. să prezinte științific o anumită parte a operelor lui Bălcoscu, în- 
tregită cu articole şi fragmente pe care investigaţii răbdătoare si com- 
parafii de texte pot să le atribue istoricului muntean sau trădează 
aportul siu de colaborator $i apoi, a accentuat, sublintind, preocuparea 
continuă și adincă a marelui istorie pentru chestiunile economice; do- 
meniu, în care a dat pretioase contribuţiuni. 

Volumul de față e util, nu numai pentru cunoaşterea scriitorului 
ti şi pentru o mai dreaptă apreciere a întregei ambiante .pasoptiste", 
mea mult şi prea insistent denigrat& pină scum în urmă. 

EMIL C. CIUREA 


RECENZII 135 


RADU TUDORAN: Orașul cu fete sărace. Edit. Socec, 1940, 
204 pag., in 8, 


Publicul, obişnuit si sătul de compoziţii epice pe plan mare, şi 
încredințat că nu totdeauna romane de bună calitate poetică sunt 
semnate de numele consacrate în manualele de Limba Romină, a pre- 
ierat, in ultima vreme, genul de literatură pe care talento tinere 1l 
[nc să renască, nuvela. Sunt piesa de literatură, care în schimbul unui 


„ timp relativ redus, oferă mecanicist „maximum de rundament" (adică 


pentru a ceti lucruri care să nu jignească bunul simt al cetitorului 
MEL M e totdeauna necesar să se parcurgă cantități imenae da 
oileton], 

Anul acesta nuvela a fost bine reprezintată: in aprecieri, ne gin- 
Gia ca m la culmi (Coca Farago: „Vulturul Albastru”, Radu Tu- 

oran... 

Cele zece nuvele care conslituesc volumul orașul cu fete adruce nu 
sunt, in bună parte, inedite, Revistele de literatură ne-au obisnuit cu 
factura realistă originală a d-lui Radu Tudoran si cu plăcută sur- 
prindere am constatat că nu puţini au fost acri cure să aprecieze just 
rindurile talentatului nuvelist. 

Sunt multe lucruri triste, în cartea d-lui Tudoran: momente de 
frescă $i de răscruce, Aproape in minte, „tara de pámint" a Bašara- 
Liei.nsa cum a găsit-o Geo Bogza, în ciclul de reportaje editat de Fun- 
da(iile Regule, revine nechemntă să se alăture chipurilor palide sí 
kravo, chipurilor tăhăcite de foame si frig, ale fetelor fără adolescenţă, 
din oraşul de pe Liman. Mura, Ania, sunt figuri de duzină, trăindu-gi 
jertfa anonimă pentru o sobă încălzită sau pentru sase monede albe, 
dar tragicul existenței lor este mai acut, cu elt scriitorul nu lea in- 
ventat ci le-a descoperit, 

Ca o destindere, temele devin apoi divergente. Un bombarda- 
ment amintește de romane sau filme cu morti si răniți. Personaje 
de jurnal de voiaj se amestecă cu fragmente din vestile de pe fron 
turi: Lady Blue, Miki, Emma, copiii, avioanele, accidentul... Chipul 
Eifridei din „O noapte de războlu”, pare smuls din Remarque, sau 
dintr'un episod ştiut si genial prins, al războiului de totdeauna. 

Aventura soțului ,model", Patrode, de nerecunoscut după o 
noapte la cazino si o tentativă de sinucidere, pare să lege această 

intimplare din alt sezon” de angrenajul tragic şi comic al vieţii 
omenesti, 

Sunt în cartea d-lui Tudoran accente remarcabile, şi de un real 
dramatism. Împutarea noastră este cá, atăruind asupra lor, n'ar lăsa 
impresia, poate nedeterminată, că autorul doreşte ca volumul său de 
nuvele si nu displacá cetitorulul care Isi omoară timpul între două 
sintli de cale ferată. 

MIHNEA QHEOROHIU 


URY BENADOR: Preludiu la „Beethoven, Naţionala-Cior- 
nei, 1940, 316 pag., în 8". 


Anul acesta, vitrinele au oferit cetitorului greu adaptabil Ia for- 
mutele de literatură „en vogue", plăcuta surpriză a volumului de o cu 
totul nouă factură epică, semnat de d-] Ury Benador, Subiect banal 
descoperire în romancierul care abia un an In urmă cunoscuse de- 
butul (in strigătul supraomenesc din Ghetto veac XX) calităţi rare de 
analist și psiholog, şi o extraordinară posibilitate de înfăţişare, Amă- 
nuntul era mai mult decit banal: un adulter; eroii; autorul (un pia- 
nis, Hilda (soția) si Ivănescu (fatalul prieten). 


136 VIAŢA ROMINEASCÀ 


Iftispunsul femeli incriminate nu Intirzie, si un an mai tirziu, Hilda 
apără magistral situaţia, femeii adultere, Acelaşi deaghiacare a situa- 
ţiilor, în motive sufleteşti, în senzaţii, acelaşi autoanaliză care alunecă 
singur sí luminos, ca argintul viu, fără goluri si mai ales, obiceiul pä- 
mintului, fără platitudini. 

„Subiect banal" apăruse alături de o nuvelă, Appasionata, în care, 
cu miiloacele care ti sunt proprii, autorul prezintă o obsesie (subiectul 
ni se pare uneori pretext de glumă) izbucnit& lîngă interpretarea fai- 
mogsei simfonii a lui Beethoven, întrun tîrg din Moldova. Ne-a condus 
gindul la această nuvelă de inceput, atunci cind trăsături de humor 
bun si fraze cald Inchegate se alăturau obsesiei metempsihozice care 
traversează cartea recentă, amintind Insuşiri cunoscute, 

Celo trei nuvele (setea de preciziune ne repuană, dar totuşi) sunt 
legate de fluviul subconstient al apropierii de Ludwig van Beethoven. 
O apropiere ilogică, de ospiciu, dar o apropiere cu atit mai umană, 
mai adevărată, Preludiu la ,Beethoven" pare a fi intiiul capitol al 
unei vieți reconstituite a demoniacului „soldat al planului”: Asa, im- 
brücat şi cu capul pe pian, cum a adormit către ziuă, sfirsit de obo- 
scală, dună o noapte de repelitle. aga sa trezit acum tinărul Ludwig 
van Beethoven... „I se părea că abia trebue să se trezească", Trecerile 
sunt apoi spectacole în oglindă sau în timp şi nori... Mozart pe care îl 
inspăimintă, fácindu-i caricatura în unde sonore.. Tumultul Marei Re- 
volutit. Bonn, acorduri despletite vizual, Bach profesorul muzicii, 
mama.. Anoi întoarcerea, nimic... 

Am avut stăruitor impresia că autorul este un virtuoz al pianului 
si că între dinsul si erou este, trebue ză fie, o afinitate morală. Nimic 
din imparțialitatea și siguranța Iiteratorului pslchanalist ci „steaguri 
negre și roşii desfăcute larg în furtună... ceva dinamitard si mobil, 
extrem de mobil si de adevărat în găsirea exponentului melodiei, Final, 
cea de a doua „nuvelă”, atinge înălțimea cea mare a conflictului dintre 
suflet $i el însusi. 

Lumea fantastică a ne-cercetatelor substraturi primara ale con- 
stiintei, de-alungul unei scări bizare şi Intortochiate de luminisuri Iu- 
cide, desagregarea treptată a constientului cu sufocări intermitente, 
nináce iremediabilul se produce, toate acestea ne tirăse prin întimplări 
ireale lîngă ciudatul Immanuel Lang, pianistul de periferie. Si simul- 
tun, întrebarea creierului lui bolnav ne izbeste ca un ciocan, In cresteul 
capului nostru de oameni normali şi comozi: „unde dispare şi ce se 
alege din destinul tău neimplinit?".. Omul derancorat de timp se caulă, 
rină la dispariţia totală, în vüzduhurile mute şi negre, bijbiind cu 
miinile neantul, acolo unde se irosese anii omului, 

"Maniera autorului este lipsa de manieră. Un sentiment nelămurit 
ne face să-l uproplem de Chamisso, sau de Poe, ori de Hoffman. Obsesia 
neputinței de a se opune irefutabilului, tortura statornică a unei stir- 
giri implacabile a liberjitii interioare, amintesc de Blecher, de Botta 
(Emil) si de ultimele nuvele ale Cocăi Farago, însă cu totul altfel 
decit de fiecare în parte. 

Cuvintele lui Ury Benador se ştiu pre(uite şi deaceca nu-l des- 
mint. Relaţiile dintre ele sunt juste sí noi: trădează o rutină mai veche 
şi un comerț cu muzele: „Deodată n fost spintecat aerul stătut şi gros 
al panicei ascunsă pînă atunci în fiecare suflet; logodnica pentru ves- 
nicii a tinărului învățăcel ascet Elchunon, mort de curind, a întrebat 
cu glas dincolo de moarte”... 

Coen ce cetitorul avizat numeşte acțiune, se desfăşoară pazelăreşta 
voit banal; semnificația este ceulaltă a reflexelor neaşteptate, a sul 
straturilor neştiute, a asociaţiilor absurde, Sinuciderea lui Immanuel 
Lang ne oferă punctul de vedere al sinucigașului: el e Simfonia X-a a 
lui Beethoven... 


RECENZII 137 


Final grotesc este ,aventura" unui reprezintant de fabrică, me 
Sane cate are menirea să descopere întrupări ale geniului marelui 

itor. 

Predilectia lui Ury Benador pentru temele arătate mai sus şi 
chipul inegalabil în care se achită de cele mai dificile probleme de 
conștiință s căror prezintare si soluţionare și-o la asupra, nu fac decit 

ptăţească omagiul pretuirii noastre, pe care ne permitem să il- 
aducem pe această cale. 
MIHNEA GHEORGHIU 


D. M. PIPPIDI: Recherches sur le cultă impérial. Paris- 
Bucureşti, (fără dată), 205 pag. 

ARISTOTEL: Poetica, traducere-introducere-comentariu, 
de D. M. Pippidi. Bucureşti, 1940, 176 pag. 


Primul dintre cele două volume anuntate aici, tipărit tn frantu- 
zeste, constitue volumul a] doilea din Colecţia stiintificá a Institu- 
lului de studii latine condus de d-] N. I, Herescu. (Numărul 1 al acestei 
colecţii este leza regretatului Matei Nicolau, pe care am recenzat-o cu 
ocazia apariţiei, anul trecul.) Autorul simte nevola să acuze, în pre- 
fati, publicarea în volum a mai multor studii răzlețe. apărule mai 
inainte în reviste străine si romine. Cred că n'ar trebui să nibă scru- 
pule în această privință, Intii pentru că o parte dintre aceste studii 
se găsesc in publicaţii greu accesibile, cel puţin pentru specialistii din 
străinătate, al doilea pentru că, desi volumul nu constitue o prezen- 
tare exhaustivă a problemelor ridicate de cultul imperial, diversele 
lui părţi componente sint totusi foarte bine legate între ela şi există 
un fir conducător care străbate intreaga lucrare. 

Nu-mi propun să intru aici în discuţia subiectelor tratate. N'ar 
fi locul, şi desigur nam nici competinta necesară, ca unul care nu 
m'am ocupat nici odată de chestiuni de istoria religiilor si de critică 
de text. Pot spune însă că am citit cu mult interes expunerile d-lui 
Pippidi, care mi s'ay părut convingätoare. De altfel I] eunose pe autor 
de mai multă vreme ca pe un cercetător foarte serios si bine pregătit 
Istoricii literari au obiceiul si „mobileze &subsolul" lucrărilor cu nu- 
meroase citate şi referința, Lucrul ncesta oste cu atit mai necesar cind 
^ vorba de filologia clasică, căci, bine înțeles, bibliografia In acest do 
meniu este mult mai întinsă decit în toate celelalte, odată ce timp da 
numeroase secole atenţia principală a savanților a fost adresată asupra 
clasicismului. Pentru a cerceta o prohlemă lutinească 3e cere deci g 
muncă imensă de orientare în bibliografia anterioară, Este evident că 
autorul studiului de faţă este perfect stipin pe materialul informativ, 
cten ce se dovedeste nu numai prin ,subsolul" volumului, ci şi prin 
TE al Le gre n vh ar mter că. lucru care nu este ade- 
vărat pen oti torii nostri, ntuzeasca d- 
pot zice chiar elegantă. v cene 

Vol face o singură observaţie critică. La pag. 47 se discută citirea, 
exactă a unei inscripții latine nu tocmai bine păstrate, Intrun pasa 
pe jumătate ros, d-] Pippidi propune să se citească finmolla]nt. Da. 
am găsi cuvintul ortografiat aşa din antichitate, ar trebui să-l păs- 
trăm și să-l considerăm ca o ciudátenie, odată ce verbul immolare 
n'are nic&eri doi L Dacă pe o inscripţie roasá unde restituim textul 
pe ghicite, ce motiv nyem să scriem asa? 


Cea de a două publicaţie citată în titlul acestei recenzii aparţine, 
în cadrul Institutului de studii latine, unei colecții de traduceri din 
autorii greci, îngrijită chiar de dl Pippidi. Poetica lui Aristotel, text 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


simp 
titor cu toate problemele criticii antice (de ce în nota de la 
mera rr ge go îmam asi este scrisă cu w?) şi constitue în ade- 


originalului. Là sfirsit mai este un comentariu de 78 de pagini con- 

tinind explicaţii si informaţii variate si utile cu privire atit la tra- 
ducere cit si la textul original, 

In ce priveşte traducerea: un text de critică literară este impo- 

sibil de tradus fără să intrebuintezi ici si colo neologisme. D. Pippidi 

hnice moderne, lucru pentru 

care sint departe de a-l blama, Tocmai din potrivă: cred că s'a ostenit 


si întrebuința cuvinte simple, tot nu vei putea da textului un colorit 
popular, $i nici n'ar fi recomandabil să o faci, chiar dacă s'ar putea. 


potriva comentatorilor care atribue lui Aristotel ideile esteticienilor 
de azi, Dar nimic nu ne împiedică să-l traducem, păstrindu-i ideile, 
cu yocabularul stiintific de azi, fapt care l-ar face mult mai usor de 
citit pentru oamenii eulti (ceilalți nu-l vor citi In nici un caz), 

AL. GRAUR 


KENNETH CLARK: One Hundred Aetails. London, 1938, 
80 pag., in 4. 


Insusirea de seamä a cărţii stă însă în chipul ingenios în care 
aceste reproduceri au fost aşezate, astfel ca prin amuzantă asociaţie 
privitorul să remarce îndată neasteptate contraste $i mai neașteptate 
analogii, fle de subiect sau atmosferă, fie de mişcare ori desen, 

Parcurgind cele o sută de plange. amatorul de artă descoperă, 
are impresia că este cel dintii căruia i se revelează adevăruri asupra 
cărora Sau scris biblioteci întregi, Detaliile sunt noi prin ele înşile; 
cunoscătorii marelui muzeu se recunosc neştiutori în fata unui por- 
tret sau unei compoziții desi au privit totalul tabloului de zeci de ori, 
E o copilărească satisfacție a eruditului în clipa cînd bogatele note 
dela începutul antologiel îi adeweresc impresia mo : hotărit, 
uceastă natură moartă este din „Christ In casa Marthei”, a lui Velas- 
Quez şi nu de vreunul din maeştrii cubismulul, cum pare.a fi... 

Unele detalii sunt alese în scop Istoric sau iconografic; aṣa, de 
pildă, maliciosul portret a] bütrinului Titian reprezintat de Brassano 
sub chipul unuia dintre cămătarii pe care Christ H alungă casa 
Tatălui Său. Altele cu dul de o oferi contraste violente 
Bellini) sau asemünlri de aparentă deşi Intre artisti depărtaţi (Gains- 
lLourouxh, Francesco Rossi). 

Citi ar recunoaşte pinza în care se încadrează pisica vulgară şi 
v'cleaná, cu unghiile crispate, din plansa 54 dacă n'ar fi privit cu 
atenţie tabloul copiilor Graham al lui Hogarth, si cine ar putea uita 
ochi clinelui, din „Moartea Proscrisulul” a lui Piero di Cosimo, des 


RECENZII 139 


pre caer Paul Baurget spunea: „Il ressemblait A un amant de Circe 
transformé en dogue", 

Istoria artelor ne invat& că arta peisajului a trebuit ză aştepte 
multă vreme pinăce să fie recunoscută ca o artă independent viabilă: 
detalii numeroase din compoziţii cu caracter eroic dovedese totusi o 
veritabilă perfecţiune de conceptio si de meştesug ca Valea Arnului 
din „Martiriul Sf, Sebastian" al lui Pollainolo, sau castelul de pe co- 
lină, din „Noli me tangere" a lui Titian. 

Reproducerile fotografice redau in majoritate mărimea origi- 
nalá, iar atunci cînd sunt reduse la scară, privitorul este preavizat de 
notele initiale. 

Serviciul pe care această antologie Il face oricărul amator de 
artă, ar fi fost nesfirsit multiplicat ducă cel puţin o parte din cele 
100 de detalii ar fi fost reproduse fn culori. 

MIHNEA QHEORGHIU 


JACQUES ANCEL: Géographie des Frontières, Paris- 
Gallimard, 1938, pp. 209 in 8, 


In această lucrare de o extrem de serioasă argumentare, Insotitl 
de admirabile ilustratiuni, autorul cu o atit de fecundă activitate 
stiințitică istoric şi geoxrraf de cea mai bună enlitate (o dovadă de 
strinaa legătură ce există între cele două discipline cu toată tendința 
unora de a le separa), ne prezintă formațiunile politice din trecut si 
de astăzi, 

Consideraţiije sale (vom pomeni numai citeva) pot fi considerate 
te axiome, ca şi cele patru concluzii la care ajunge la finele 

Citäm ultima: „Și geograful conchide că frontiera este o irobard 
politică, care fixează, pentru un timp, echilibrul între două presiuni: 
echilibru de masse, echilibru de forte". 

Lucrarea d-lui Ancel ne interesează în cel mai înalt grad. filndeit 
în ea se vorbește si despre nol şi mai ales pentrucă cele spuse pornesc 
dela un adinc cunoscător nl trecutului nostru si al importanței fat- 
torului geografic în viata neamului nostru, asa cum a dovedit-o si 
intr'o lucrare mai veche a sa. (Jacques Ancel, Peuples et Nations des 
Balkans, ed, IT, Paris-Colin 1930), 

Astfel autorul cu intuiţia sa genială nu odată accentuiazA că 
bastionul carpatie n'a servit de frontieră decit popoarelor stepei, Un- 
urilor de o parte şi Turcilor de alta, pentrucă ele gisiau In pădure 
stadiul natural de oprire; HRominit însă n'au descoperit în „Munte” 
decit un refugiu, de unde sau coborit în epoca modernă pentru a co- 
loniza din nou cimpiile (p. 89), Carpaţii n'au constituit niciodată fron- 

seră de limbi sí de popoare ip. 155). Actualmente, frontiera politică 
a Rominiel cu Ungaria este perfect identică cu cea lingvistică (p. 107). 

Pe cind „Slaviniile” din Peninsula Balcanică erau fluviale şi 
agricole, ,Valahiile" erau muntoase $i pastorale (p. 58). Acelas lucru 
va fi fost — adăugăm noi —$i în Moldova, unde faimosii Brodnici au 
format o serie de Slavinii, faţă de Valahiile din munţi, pină cind sa 
făcut contonirea, 

Autorul vorbeşte si despre preponderența elementului rominesc 
in Transilvania, inainte de 1914, pe bază de statistici oficiale ungu- 
resti (p. 157) si subliniază că noua hartă a Europei central-orintale 
cuprinde exact diviziunile abatelui maghiar Martinovici din 1704 (p. 
173, că teama exprimată de Kossuth în 1849 a devenit realitaie (Ba- 
natul şi Transilvania pină la Arad-Oradia Mare trebuiau să aparţină 
Rominilor), (p. 173) şi că aceea ce a scris cu mihnire în 1900 un publi- 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cist maghiar constituia un adevăr: „un puternic zid national (romi- 
nesc) separă pe Ungurii dela Tisa de Tara Sücuilor", 

Statele medievale conduse de Kralj Kirdly ( Carol cel Mare) 
sau de Țări ( Cezar) n'aveau nimic national în ele, căci sefii lor pre 
tindeau sä guverneze popoare diverse (p. 50) ca origine si limbă, Astfel 
u fost şi Austro-Ungaria. mozaicul de popoare, Europă în miniatură, 
care a avut o agonie atit de lungă, spre exasperarea celor ce purtau 
jugul dominaţiei străine, Hămasă singură, Austria era un stat dar nu 
ai o nație. Naţia nu se născuse nici în primăvara lui 1938, cînd sa 
fücut anexarea acestei forme reziduale a unui vast imperiu, dominată 
de o castă clerical-feudală (p. 169), In schimb, Polonia a existat ca 
nație si atunci cind nu mal avea frontiere (p. 196). 

Turcia actuală, desi stat ,national", cu o suprafată apreciabilă, 
nu adăposteşte decit 16.000.000 abia, căci restul de 20.000.000 Turci a 
rămas în Rusia (p. 29), 

Interesante consideraţii face autorul asupra Balticei, Istoria, 
spune autorul, ne învață că Baltica n'a servit de loc de frontieră. A 
fost pe rind, lac scandinav. hanseatic (1.250—1.535) şi suedez în epoca 
regilor soldaţi Gustay Adolf $i Carol X, A fost eliberată de Olandezii 
Grotiuna (teoretic) si Ruyter (pratic). Dar, se întreabă autorul, ce va 
fi de acum înainte: lac german sau rus? (p. 84). 

D- Ance] consideră aşa zisul testament politic al lui Richelieu 
ca apocrif şi de domeniul Jegendei dorința sa de a reda Galliei limitele 
fixate de natură (p. 68). Dacă insusi regele Frederic II în 1746 doris 
ca Rinul să continue a forma fronitera între Franţa si Germania 
rp. 69), Arndt considera în schimb, în 1813, ca valabile numai limitele 
lingvistice: „der Rhein Deutschlands Strom, aber nicht Deutschlands 
Grenze", 


Geograful — afirmă autorul — nu cunoaste de fapt frontiere na- 
turale (p. 194) şi deaceea faptul că frontiera penes taie în două 
oraşul numit în Franța Halluin gi în Belgia Uenin n'a av de un 
secol si jumătate „nici proteste, nici surprize“ (p. 195) Dar pentru 
aceasta trebue obiectivitate în revendicări şi bună înțelegere. 


D. CIUREA 


IMPLINIŢI O DATORIE 
SFINTĂ CĂTRE PATRIE 


TARIFUL PUBLICATIILOR 


Deta 1—1.000 lini . . . >e e ele sai Lei 7 linia 
b 1.000 linii în mă sm A 29 alea a a sa. 3 6 3 
Ştiri: Artistice, judiciare, şcolare . . . e si C8 e 
Bilanţuri, convocári, notificări ete. . . - . a. sssss " 5 » 
Informatiuni comerciale şi financiare, minimum 5 lnii . . .  , 13 ux 
Articole, dări de seamă comerciale etc., in corpul revistei . — . 20 , 
Anunţurile colectorllor de loterii . ...... ec k Bu 
Informatiuni loteria de Stat . . .. es s 16 10 , 
Informatiuni colectori de loterii . . s ss 5.5 e 10 , 
Intruniri electorale, anunțuri . cc... nne ă 10 , 


ORICE ANUNT IN TEXT 


Anunţuri comerciale și financiare . . . Lei — 10 linia 
Acte juridice, sentințe, hotăriri, cereri de naturalizare etc. 
lantur e e 25.9 c rr rà b = a 
Acte de mulțumire; la informatjuni ce er s lo ovo ues d 10.4 
Cutia cu scrisori; plasat lingă text .. 5... sss x 195 
Acte de mulțumire . . s s+ =. s.. : E 
Numiri, permutări, deplasări, decorări etc. ia informatiuni 
nedepigind Olinl , ,. ... er „200 bucata 
Extrase de divorţ simple . >. . .. ss esc X WAS e 
Schimbare de nume; trei publicații ... . e s. AME. iu 
Anunţuri dela institutiuni industriale . . asss.. „ 15.000 pagina 
s comedele ..... 2c ne &MMD 3 
» financiare, asigurări, oficiale ete. . . . . . - ea — RAN. sa 


Anunţurile editorilor şi librăriilor, se taxează după tariful special. 


Anunţuri mai mici ca spaţiu de cit 10 linii, se vor plăti cu tariful a 10 linii 
Anunţuri şi informafiuni cu fracțiuni de linii, nu se admit decit socotite 
* Ja: 10, 15, 20, 25 etc. linii. 


Orice anunţ cerut să apară special, se taxează cu tarif special. 


Plata la orice anunţ sau angajament se face numai anticipat,