Viata Rom. (R.), 1938, 30.1

30013729 

Periodice — A 
T 
7 


pai i 


d 
i 
b 
l . 
i 


1938. — ANUL XXX Nr. 1 — IANUARIE 


Viaţa Rominească 


z prae a LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
“+ “DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOLANU 


SUMARUL: 
G. TOPIRCEANU Prataţă (p. 3) 
PĂSTOREL Din ctitori) străbune (p. 12). — Cu ghitara (p. 19) 
©. BALMUŞ Fost-au Grecii senini? (p. 22) 
CICERONE TEODORESCU C. F. R. (Versuri) (p. 40) 
MARGARETA POPESCU Un surta de 5 milioane (p. 43) 
AL. PHILIPPIDE Din Ch. Baudelaire (p. 59) a 
TUDOR VIANU Adincimea filosofică (p. 00) $ 
LAZĂR ILIESCU Din Haina (p. 71). — Din Guyau (Versuri) (p. 73) 


Dim carnetul unei institutrice (p. 75) i 


N. D. CIOTORI Sorisori din Loadre (p. 79) 
| A. M. TEODORESCU Cronica literară (Romana angiezești 1937, p. 84) 
N. D. CORBU Cronica politică (Mianţ t937, p. 89) 
` E A. legisiativá 
r Dr. V 
„Dl 
e. 


| zima | JA Tit. şt | 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ȘTIINȚĂ ŞI IDEOLOGIE 
EEE 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL şi 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
SU CURE Bi 1 
TELEFON 5-1820 


TITI 


ANUL XXX 


IANUARIE 1938 
Giranţi responsabili: M. RALEA C, VISOIANU şi D. 1. SUCHIANU c mia 


m ———— 


PREFAŢĂ” 


„+ „+ Eram în clasa a treia primară cînd am descoperit că pot 
să fac versuri. Ele mi s'au prezentat la început cu un aer de nevi- 
novăţie, ca o jucărie inofensivă — ea oricare alta. Nici nu bănuiam en 
pe atunci peste ce pricopseală am dat. Nu ştiam că microbul literar, 
cînd găsește teren favorabil, e destul să-ți pătrundă o singură dată 
În organism ca să nu mai acapi de el o vienţă întreagă, — pină când 
te face statue. . . 


olt A Prager sata | 


MU Usa i 


$ Etin t atvori igi : 


a O 


par pa PORTI | Aveam pe atunci un coleg de clasă pe care-l chema Stănciue, 
:22 JUL, 193 : un bäețel slab şi cu urechile muri, puţin mai mic la statură decit 
îns... Raap ansos gaans 


mine — dacă se putea închipui așa ceva, Intr'o recrrație, i-am zis 
lui Stăneine: 

— Vino să-ți spun o poezie, făcută de mine. . . 

Şi l-am tras după colțul șeoalei, într'un loc mai ferit, unde 
i-am debitat prima mea operă literară, alcătmită numai din două 
versuri : 

Săriți cu tofi, frați români, 
Să dăm năvală în păgim! ... 


Era o poezie patriotică. O făcusem într'un moment de inspira- 
ție, după modelul celor din Cartea de cetire, Şi eram foarte mindru. 

Stănciue însă nu s'a arătat entuziasmat de loc, El a ascultat 
versurile mele de vitejie cu un deget în nas și en ochii după vribii. 
Şi, când am isprăvit, a zis numai atit: 

— Ce-mi dai, să nu te spun la domnul? ... 

Intrebarea asta mi s'a părut atunci, nu știu pentru ce, cu totul 
lipsită de 

Ce era să-i dau? I-am dat, imediat, o palmă. Pe urmă, dacă nu 
mă'nșel, am impresia — că i-am mai dat una. Dar n'aș putea să afirm 
cu pentrucă lucrurile de acest fel se petree de obiceiu 
cam repede şi, la virsta aceea, sunt prea obișnuite, ca sii mai lase 
urme în amintire. i 


1) La volumul co urmează a se tipări în editura „Cartea Românească‘, 
«uprinzind o alogore din strierile poștume nle lui G, Topirecana. 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


casta mi se pare pînă astăzi singura cale mai 
PRE fra lichidarea unui diferend literar între un poet de 
talent și un critic lipsit de bunăvoință. Cealaltă cale, a injuriilor 
i sete, mi se pare prea ; că n 
me er ambiția de autor e mare lucru. A dona zi l-am maior Sri 
non pe Stănciue, să-i mai citesc odată poezia cu fraţii romini, Mu 
ştii? Poate că ieri n’a fost destul de atent, poate că omul era pot, 
ori n'a putut dintr'odată a pătrundă toate frumuseţile. . . la să- 
i cit m odată poezia E 
20 seca dai ca s'o ascult? m'a întrebat el din capul locului, pri- 
vindu-mă cu oarecare neincredere. i X 
— ţi dau o peniță şi doi nasturi, — i-am promis eu, gata la 
ice sacrificiu altarul poeziei, A i 
i După cum Pieti. amicul meu Stānciuc, eare alcătuia pe atunci 
tot publicul men cititor şi profita fără jenă de această situaţie, a 
emis în mod spontan o idee mare, o idee pe care Statul sau edi- 
torii ar trebui s'o pună negreșit în aplicare pentru promovarea 
literaturii noastre poetice de după războiu: anume, ideea că numai 
instituind cîte un premiu material pentru fiecare cititor de poezie 
modernistă, s'ar mai putea să creezi astăzi un publie destul de 
binevoitor, care s'o digere. . . d 

Ispitit de mirajul obiectelor de preţ pe care i le făgăduisem, 
Stănciue a uitat păţania din ajun și s'a învoit să-mi asculte iar 
poezia. 

A ascultat-o însă tot eu ochii pe păreţi și frămintind din pi- 
cioare, Tur cînd am isprăvit, n'a zis nimic — a întins doar mîna și-a 
aşteptat agr, În tăcere, ca un om care și-a îndeplinit conştiincios 
obligația, să-i dau ce i-am promis, 

E inutil să vă mai spun cit de tare m'a scîrbit gestul acesta. 
ŞI ceum niciun poet nu poate admite că e lipsit de talent, ci dă vina 
pe lipsa de gust și de înțelegere a publicului dacă n'are succes, 
m'am consolat și eu on gîndul că sunt un poet prea mare ca să pot fi 
înțeles de contimporanul metr, 

Totuşi, întimplurea aceasta. petrecută chiar la începntul en- 
rierei mele literare, m'a descurajat și m'a îndepărtat pentru multă 
vreme dela literatură. 

A doua descurajare am suferit-o mai tîrziu, prin clasa a patra 
de liceu, după ce am luat contact pentru prima oară cu poezia lui 
ceres și-am început din nou să seria. 

voastră știți cum e poezia lui Eminescu. Peste tot 
ra prea că nu există poezie de-a lui, în eare să nu r ore sa 
Yreene, denar i ea anaie dan ahai mizare că. după eta 
serile numai cu tuna, în Joe să-mi vd phai mă ocupam în toate 

Dar lună singură, fără dragoste, nu prea merge — niei în poezie, 


nici în vieaţă. Ca să-mi tihneaseă luna. m'am si 5 
să mă indrăgostese și en de vreo iubită eu pära pain dar bliet 


i păr de aur şi să egret 
dragostea pierdută, înainte de o fi Început, care văd Sine, 


PREFAŢĂ 5 


ulicioară, cam Eminescu. Dar n'am găsit la repezeală nicio fată 
de seama mea, care să fie blondă şi să prezinte destule garanţii de 
seriozitate pentru rolul ce vroiam să-i încredințez. 

Şi-a căzut păcatul tocmai pe o femee măritată, o eneoană seri- 
oasă și cu trei copii, singura femee din anturajul men care se brodise 
să aibă ochi albaştri și părul oxigenat, ca să samene eu „copila'* din 
Imeeafărul sau cu castelana din Serisoarea s doua, 

Şi numai decit am început să-mi înegrese toate caietele de 
şcoală, en versuri pline de lună, dedicate acelei copile, cam majore, 
acelei fete de împărat (măritată cu unul dela poștă). Iar într'o bnnă 
zi, mi-am luat inima'n dinți şi m'am dus să-i cetese iubitei personal 
cîteva poezii... V'am spus că eram pe atunci 0 scirbă mică de 
băiat, în clasa a patra de liceu. Nici prin minte nu putea să-i vie 
cucoanei cam unde vreau eu să bat, cu luna. Dar cînd în sfirsit a 
înţeles despre ce-i vorba şi că ea este alensa inimii mele, s'a indignat, 
be aşa de tare, că m'a luat imediat de o ureche și — mia dat 

ară. 

La asta nu mă aşteptam. 

Purtarea asta inexplicabilă a iubitei nu se potrivea de loc en 
felul în care teredeam eu că se petrec lucrurile, după cele cetite în 
Eminescu. 

Prin natura ei mai delicată decit a bărbatului, prin însăși 
situația ei de idol adorat, femeia ar trebui să fie mai înțelegătoare 
pentru poezie, 

Căci între femei și poeți a existat, de cînd lumea, un fel de 
înţelegere ocultă şi o mare simpatie. 

Incă din Evul Medin, cînd era atita barbarie pe lume şi atita 
întuneric, frumoasele castelane erau foarte iubitoare de poezie și 
încurajan literatura. 

Bărbații lor, ştiţi d-voastră, plecau la cruciadă. .. Cruciada I, 
eruciada a Ma, cruciada a II-a. , . Plecau să lupte împotriva pă- 
gînilor şi lipseau cu anii, Ce erau să facă ele în vremea asta? Ineu- 
rajau trubadurii... Iar trubadurii cîntau isprăvile cruciaților pi-i 
ridicau în slăvi după fiecare expediție — ca să le dea gust să mai 
facă una... Așa se explică, după părerea men, că s'au întîmplat pe 
vremea aceea atitea cruciade gi atitea fapte măreţe de vitejie. 

A fost o vreme cum nu se poste mai favorabilă pentru poeţi. 

Vremile moderne sunt mai prozaice. — după cum mi-a dovedit-o 
doamna despre care vorbeam adineaori, Purtarea ei faţă de mine 
m'a descurajat. Imi ziceam că dacă nici femeia iubită nu-mi apre 
ciază versurile, ce era să mai aştept dela alții? Și m'am lăsat iar 
de literatură, — nn însă înainte de a-i fi dedicat o ultimă strofă, de 
despărțire: 

Te-am subit o lună'ntreagă, 
Dar ca luna m'ai țrădat. 
Asi te las, adio dragă, 
Eşti femeie, sunt bărbat, |. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Proaste versuri! t 

Şi să mai zici că un sentiment puternic poste să țină loc de ta- 
lent... şi de inspiraţie. 

Dar ce este poezia, dacă nu sentiment , 

Dela diseuțiile stirnite de un articol al abatelui Brémond, a 
rămas stabilit că poezia este fiorul inefabil pe care-l simte omul, 
în contact cu misterele realității înconjurătoare şi ale universului 
întreg. 

Cu alte cuvinte poezia ar fi o stare sufletească, 

Dar cuvintul poezie mai are pentru noi, încă un înţeles, mai 
precis, Cind zici: Am cetit o poezie și mi s'a părut bună, — asta 
nu însemnează: Am cetit o stare sufletească şi mi s'a părut foarte 
reuşită... 

Poezia, în înţelesul obișnuit și elar al cuvîntului, este arta ver- 
surilor, — adică o artă specială, cum e pictura, muzica, arhitectura. 

După această definiţie, nimeni nu te împiedecă să te înfiori și 
să cazi în extaz în fața universului; dar, ca să fii poet, trebue să 
scoţi din acei fiori ceva, o operă de artă eoneretă, Să n'ai cumva 
pretenția să te admirăm numai fiindcă ai căzut în extaz, aşa, de 
unul singur. Îţi mai trebue şi darul de a ne face, cu ajutorul cu- 
vintelor, să simţim și noi ce ai simţit tu, să ne înfiorăm și noi 
puţin. Dacă nu toţi, măcar ici-colo cîte unul, mai slab de înger, 
Abia ntunei se chiamă că eşti poet, cînd ai realizat coneret o poezia, 
adică o operă de artă literară propriu zisă, mai mult sau mai 
puțin interesantă, nu atita după subiectul ei înalt, cât după mij- 
loacale tale, 

„Și să nu uităm, cînd e vorba de o poezie de acest gen, oricât 
de isbutită, că nu se pot scoate din ea concluzii și definiții valabile 
pentru toată arta poeziei. Căci e vorba atunci numai de o ramură 
a artei poetice, — eare mai are şi alte ramuri, deopotrivă de impor- 
tante pentru omul lucid şi cultivat, care nu se complace în exer- 
cițiul copilărese al ierarhizării genurilor, după natura emoțiilor pe 
care le exprimă, In artă nu există gen superior şi gen inferior; 


există numni opere isbutite sau încercări a 
presie e totul. vortate. Puterea de ex- 


Fie că explorezi terenul tragicului, fie că-l explorezi pe acela 


al comicului, nu materialul de care te-ai folosit, ci , 
îi ee osit, ci numa i 
realizării decide, singură, de valoarea artistului literar, DIC: 


Să nu mă întrebaţi aşa dar 2 Aia si 
po „pe mine de fi sai 
răspunde că-i simt, poate, mai adine si i iori metafizici. V’agi 


lor. Dar nu incere să-i transmit ni da 
mă privese numai pe mine, mit nimănui. Mai întiiu pentrucă ei 


arta scrisului. Genul versu- 
un gen faţă de care cetitorul e 


PREFAŢĂ 7 


înclinat la indulgență sau la indiferență. Cînd cetește o poezie pe 
care n'o înțelege, el își zice: 

— Aşa o fi simţit poetul... 

Şi se culcă. 

Eu mi-am ales un gen puţin mai spinos, în care cel din urmă 
eetitor te poate controla și poate să-şi dea seama dacă ai izbutit 
ori nu, 

Iar dacă unora nu le place genul. nu-i nicio pagubă. Rar om 
întreg, căruia să-i placă toate genurile de artă, cînd opera e bună. 
Unuia îi place numai poezia gravă și drama sau melodrama; altul 
preferă strălucirea unei fantezii mai sclipitoare şi comedia sau 
farsa, Unuia îi plac lămiile, altuia mandarinele. De ce să ne sfădim 
pentru gusturi? Nimic nu mi se pare mai nepoliticos față cu aproa- 
pêle, decit pretenţia, uneori aşa de răstită, a cite unui cronicar 
literar de-ai noștri, care vrea să-ți placă tot ce-i place lui — şi nimie 
altceva. 

După cele două înfringeri, despre care v'am vorbit — prima 
cu Stăncine, a dona cu luna — altul în locul men s'ar fi lăsat pen- 
tru totdeauna de literatură. 

Eu însă m'am încăpăţinat. 

Va să zică, nu e bine să-ți exprimi sentimentele prea de-adrep- 
tul în versuri, — mi-am zis eu, mai tîrziu; nu e bine să te dărneşti cu 
totul. Dacă sentimentele tale personale n'au nicio valoare pentru 
alţii, de ce să-ți etalezi sufletul cu naivitate subt ochii semenilor tăi? 

Din acel moment am început să fiu mai precaut, să mă iro- 
nizez, eu cel dintiiu, înainte de a mă ironiza alții; să-mi iau în ris 
propriile sentimente și, puţin, pe ale altora. 

Cu primele balade umoristice pe care le-am seris (căci Paro- 
diile au venit mult mai tîrziu), am început în sfirzit să am și eu 
oarecare succes, în cercurile prietenilor. 

Una din acele bucăţi — un răspuns la niște versuri ale pos- 
ților, iluştri pe atunci, Anghel şi Iosif — a ajuns nu știu cum în 
mîna lui Anghel... şi de acolo, m'am trezit cu ea în paginile „Vieţii 
Rominești*, de unde am şi primit în curînd un onorar cit se poate 
de substanţial. 

Acest din urmă amănunt, mai en seamă, m'a încurajat din 
cale-afară! 

Așa am intrat în corepondență cu d-l Ibrăileanu, care, după 
una din acele balade, mi-a telegrafiat un singur cuvint: Bravo! 

Pot însă, să vă mărturisesc d-voastră acum, că d-l Ibrăileanu 
s'a înșelat. Balada accea era cit se poate de proastă, căci cu nu 
cunosteam aproape de loe meșteșugul scrisului. 

Ce păcat că un seriitor trebue să-și irosească cei mai frumoși 
ani ai vieţii, ca să înveţe pe cont propriu meșteșngul, să reia d'a 
capo experiența și să redescopere cu trudă ceea ce a descoperit 
altul înaintea lui. 


3 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


. tai- 

Ce păcat că un Caragiale moare, ducînd cu el în mormânt 
nele ine paratei lni arte, — ce păcat că n'svam o şcoală specială 
de artă literară! 2 ; 

Literatura e o artă specială. Şi, eînd e vorba de specializare, 
toată lumea e de acord că ea cere şi presupune o pregătire spe 
cială. Dar e de mirare că publicul admite pentru toate celelalte 
arte, fără excepție, necesitatea unei pregătiri serioase, — iar pentru 
arta literară, nu. f 

Si Statul însuşi cade în această eroare curioasă. 

El cheltuieste milioane cn întreținerea şcolilor de Arte Fru- 
moase, dar nu înființează nici măcar o catedră de tehnică literară, — 
ca și cum literatura ar fi o artă urită și n'ar merita nicio atenție 
din partea lui. Statul mai cheltuiește alte milioane cu întreţinerea 
conservatoarelor de muzică gi declamație — şi nici prin minte nu-i 
trece cit de utilă ar fi o instituţie similară pentru pregătirea serii- 
torilor de miine, — ca și cum un actor san o actriţă cît de mare, 
care există în mod palpabil numai cît timp e tinără și frumoasă, 
dar de pe urma căreia nu rămîne nimie palpabil după moarte, ar 
însemna infinit mai mult decît un seriitor de aceeași talie, de pe 
urma căruia tot rămîne cîteceva în zestrea nepieritoare a neamului, 
chiar dacă moare omul înainte de vreme, 

Imi veţi obiecta, poate, că nicio şeoală din lume n'ar putea 
scoate poeţi şi prozatori de talent, din nişte oameni fără talent. 
Așa e. Dar cel puţin i-ar învăța gramatica. 

Așa, nici şcolile de Arte Frumoase nu pot scoate un pictor de 


valoare dintr'un om fără aptitudini speciale. Dar asta nu înseamnă 
că trebue să le desfiinţăm, 


Și par'că, fără talent nu se poate? E bun și talentul, nn-i 
vorbă, că uneori te ajută la seris. Dar dacă Dumnezeu nu ţi-a făcut 
această înlesnire, te mai ajuţi gi singur la nevoie. 

A Zie unii dintre confrații mei binevoitori că eu n'am talent... 
poi tocmai asta-i mindria mea! Cu talent, cine nu să serie? 

Dar în să te văd fără talent, să faci c-am făcut eu... o 

, Vonfraţii care vorbese așa despre mine, nici n'au ideie ce elogiu 

imens îmi aduc, fără ştirea lor. Ei lasă să se înțeleagă că natura 

m XA petec ca pe nimeni altul, dacă am putut eu să fae 

numai cu capul, cesa ce dumneal i 

Da e e or nici cu talentul nu sunt în 

Ca s'o dreagă, ar trebui acum să spună: 

— E plin de talent, săracu’ em 

In definitiv, nu prea are im rtanțä i ortan 
se pare numai rezultatul .... 2: PRR Pi au: man 

Am să vă povestesc cum am scris, 
mäi cunoscute balade ale mele. 


ram Pe atunci la București, cînd pri af 
gramă dela Viaţa Rominească : „Trimite Rima ete o zi o tele 


pe vremuri, una dintre cele 


PREFAŢĂ 9 


N'aveam nimie gata, Şi tocmai în ziua aceea trebuia să-mi 
schimb și domiciliul. Prin urmare, încă de dimineaţă, a început 
să ploaie... Trebue să fi observat și d-voastră că niciodată nu plouă 
atita, ca'n zilele cind se mută oamenii. 

Uneori, cînd hotărîrea de 4 mä muta mi-o luam bruse, cînd 
Dumnezeu nu prindea de veste la vreme ce am de gînd, ploaia 
incepea atunci, pe loc. lar dacă lucrul era hotărit mai de mult, 
atunci începea să ploaie, cn o Maptămină înainte. Și-o fines așa, 
zi şi noapte, ca să nu apuc cu a mă strecura cumvă pe furiş, pintre 
picături „.. 

De data asta, stam cu bagajele în mijlocul odăii, așteptând — 
una din două: sau un moment de inspirație, ea să seriu versurile 
cerute, sau o clipă de acalmie în prăpădul de afară, ca să mă mut 
In această cumpănă, doamna Schwartz, proprietăreasa mea, aștepta 
şi ea cu destul interes, să vadă încotro se înclină balanța, 

In sfîrșit, momentul de acalmie pe care-l pindeam s'a produs. 
Ploaia s'a oprit ca prin farmec — nu se ştie bine pentru câtă 
vreme — înainte ca en să fi apucat a serie un singur vers. Trebuia 
să mă grăbesc. 

Am zvirlit condeiul eit colo şi m'am repezit asupra bagajului. 

— Da'ce, te duci? m'a întrebat madam Schwartz, cu regret, 

— Da... Rămii sănătoasă, cucoană, că-mi iau geamantanul şi 
plee! i-am strigat eu din prag. 

Și numaidecit am băgat de seamă că, fără voia mea ştiută, 
făcusem ca din greșală — două versuri... 

Două versuri care se confundau cu expresia naturală, nemeștegu- 
gită, pe vare vieaţa însăși mi-o adusese pe buze în acel moment 
culminant al despărțirii, şi care rezumau toată situaţia, cu atmos- 
fera şi cu tonul ei afectiv exact, fără un cuvinţel, fără o virgulă 
de prisos... 

M'am dus la noua mea locuință și am isprăvit acolo Balada 
chiriaşului grăbit, începută pe drum, Şi parcă cineva din afară, 
un demon familiar, îmi dieta versurile la ureche, unul după altul, 
Dar să nu vă închipuiți că eu le transeriam ușa, ca o dactilografă, 
fără să mă amestec. Din contra, mereu îl întrerupeam, îi făceam 
observaţii şi-l corijam: Versul ăsta nu sună tocmai bine., aici 
ar trebui parcă alt cuvînt., nu vezi că imaginea asta e forțată? 

lar El ținea seamă de fiecare observaţie. Şi dacă s'ar fi su- 
părat, — atita pagubă! Aș fi renunțat la colaborare și mi-aş fi 
văzut de treabă, singur. 

Peste vreo trei săptămîni, balada mea era cunoscută în toată 
ţara și mulţi o știau pe din afară, ba unii chiar o și cîntau! 

Și nu mult, după aceea, d. Ibrăileanu m'a chemat ln Iași să 
fac parte din redacția Vieţii Românești, 

Cind am sosit la Iași, din volbura Capitalei, am găsit Viaţa 
Rominească instalată lingă o tipografie, în fundul unei ogrăzi pline 
de gunoaie, de magazii dărăpănate şi de guzgani. Ușa pe care 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


seria „Redacţia“, da într'o încăpere îngustă, lungă şi întunecată, 
ocupată în cati lungimea ei de o masă şi mai lungă decit ea. 
O masă monumentală, cît o estradă, pe care administraţia patriar- 
hală a conului Mihai Pastia își etala, în capătul dinspre uşă, două 
registre de abonaţi, cu socoteli pururea încureate, 

La capătul din fund al mesti, în semi-întuneric, sub un bec 
slectrie, cu abajur de sticlă verde, care ardea zina şi noaptea, 
apărea în depărtări fantastice figura palidă a unui om neobișnuit — 
numai ochi și barbă, numai umbre şi lumini — ca viziunea stranie 
a unui rege asirian, rătăcit într'o speluncă de conspiratori. Alături, 
In dreapta și la stînga, alte obrazuri păroase, alți domni cu barbă... 
Cind am deschis întăiaoară ușa redacției și am dat cu ochii de 


atitea bărbi fioroase, — eu, care n'aveam nici un firicel, — am 
fost gata s'o rup la fugă îndărăt şi să nu mă mai opresc pînă la 
gară. 


Dar zîmbetul prietenos şi tonul primelor cuvinte al d-lui 
Ibrăileanu, m'au asigurat, Aerul de fantomă cu care mă speriase 
de departe, se transforma de aproape într'o spirituală şi caldă 
cordialitate, — acea însușire prin care d. Ibrăileanu a reușit să 
grupeze şi să păstreze atiţia oameni de valoare în jurul revistei. La 
atita se reducea vestitul spirit de organizaţie al conducătorilor Vieţii 
Romineşti, 

Spirit de organizaţie? Pot să vă spun acum că cea mai occiden- 
tală dintre publicațiile noastre se zămislea într'un spirit de 
patriarhalism moldovenese așa de: cumplit, că pentru ochii unui 
străin din occident apariția ei în asemenea condiţii ar fi însemnat 
un adevărat miracol. Cu saltarele plin: de manuserise şi corespon- 
dență nerezolvată de săptămîni, într'o harababură neînchipuită de 
hirtii redacționale, amestecate cu de cele administrative și editoriale, 
pe dulapuri, pe masă, pe scaune, cu „coşul“! de lingă el încărcat 
pină la gură de serisori rupte și de manuscrise nepublicabile, cu 
odaia plină, în fiecare seară, de prieteni şi colaboratori sgomotoși, — 
d. Ibrăileanu, desperind să mai pue vreodată ordine în acest haos 
făcea mai mult taifas, teorii şi glume, decit treabă de redacție f 

Eforturile noastre se grămădeau toate la sfirşitul lur ii, of d 
ern prea târziu. Atunci toa i iasi goe 
ri lg LD. a nare te bărbile se Sbirleau de spaimă... Şi 
trei săptămîni intirziere. oz i Acte alinia pufin o lună și 


E Area își făceau, de obiceiu, apariția, în redacţie, cam pe 
Venea domnul Iancu Bo ectul lui ivili 

i s vr'un nou articol ae Are ete Si etern tepare 

= = ; re cuconul Calistrat Hogaș, cu figura lni jovială de 

sr apel muri cetească un capitol homerio despre borşul de 
ze şi călătoriile lui prin munții Moldovei; venea dotto 

lironeseu, reig lui Radu 'Tulie Teacă, cel mai mucalit Sania 

dintre oam pe care l-am eunoscut; venea d. Octav Boter Amaai 


PREFAŢĂ 1i 


care eu unul îmi închipui că trebue să fi avut barbă si’ 

primare, şi care introducea în discuţiile noastre, idiș hatoki 
ceva, mimica expresivă a unui permanent dubiu filosofie; venea 
protesorii Mihai Carp, Constantin Botez şi Mihai Jacotă, fiecare 
cu cite o mişcare intelectuală din Europa la subsuoară — și filologii 
noștri, în frunte cu domnul Giorge Pascu, en sacul plin de sufixe 
5i cimilituri, şi atit de mindri, că parcă ei le-ar fi inventat; venea 
din eînd în cind şi un fel de lipovan uriaș, sub a cărui frunte 
cu proeminențe ciudate licăreau doi ochi albaștri și blinzi — să 
ne cetească, cu glas potolit, încă o povestire de dragoste furtunoasă 
din trecutul Moldovei... Și cine mai venea? Se întîmpla să dea 
pe-acolo chiar și directorul revistei, d. Constantin Stere, a cărui 
voce tunătoare se înălța, formidabil şi inofensiv, pentru a protesta 
prag penal ețeli de tipar, făcînd să apară în ferestruica 

rafie m consternată a i 
Cubelea, şeful de atelier... a ET 


GH. TOPÎRCEANU 


DIN CTITORII STRĂBUNE a arcu 
VASILE VORNICUL CĂTRE MĂRIA SA 


CĂTRE CEI 12 PÎRGARI 
Ne'nchinăm, cu glas sfielnie 


? 


Eu, Vasile, Vornic Mare, 
Către voi, bărbați de sot, 
Scriu cu mare supărare 
Și rușine pentru voi. 


Seris-a Mihnea din Buceag, 

— Hoţi sunteți voi, sau Pirgari? — 
Că v'a prins cu furtişag, 

Mama voastră de coțeari. 


Tie îți grăese, Ioane, 
Care-ai fost la mine slugă, 
Că fiind în bune toane, 
Pacu-ți ție astăzi rugă: 


Dă'napoi ce mi-ai smintit, 
Cit mai eşti printre cei vii, 
Altfel, vin eu negreșit, 

Și te tai. Aşa, să ştii. 


Doamne, sărutind pulpana, 
Eu, Ilis, Vel-Postelnic, 
Ot Tibana. 


Ştire dăm, cu multă jale, 
Cruntă și în/ricoșată, 
Siugă a Măriei- Tale, 
Prea plecată. 


La moşia dumnealui, 

A Hatmanului Tincoca, 
Mai la vale de Vaslui, 
Cioca-Boca, 


S'a făcut a tulburare, 
Hainindu-se tot satul, 

Că umblau, cu mic cu mare, 
Cu furatul, 


De țigani fiind moșie, 
Vornicul se încrunta, 
Da-i erta, după cum soris 
Pravila, 


14 


DIN CTITORII STRĂBUNE 


Ci furind ce-a moi rămas, 
Și'nvăţaţi numai să fure, 
De olac, vreo trei s'au tras, 
La pădure. 


Stricau sate şi fecioare, 
Cu omor şi furtișag, 
Veșnie guta să omoare, 
La harțag. 


Sate cinci în zile șase, 

Au trecut prin Joc şi pară, 
C'ajunsese de băgase 
Spaima’n țară. 


Poters întemeiate, 
Poruneit-am eu atunci, 
Răscolind văile toate, 
Btini și lunci. 


Și venindu-le sorocul, 
Prinsu-i-am pe câte-și trei, 
La tiganca cu ghiocul, 

In bordei, 


l-am căznit ou cazne grele, 
Şi i-am foarte crunt bătut, 
Cite sute cinci nuele, 

La șezut, 


Tot așa vreo zile şapte, 

Ii chemam în curte’n faţă, 
gii snopeam de dimineaţă 
Pină noapte, 


VIATA ROMINEASCĂ 


Şi î-am spîneurat apoi, 
Fiind buni de spinsurat, 
De stejarul lui Delai, 

Să se ştie, 

Și să fie, 

Pildă'n sat. 


Iar pe babă-o am viril, 
Intr'o țeapă mai departe, 
Să le ție de urit, 

După moarte, 


Altfel nu-i, decît așa. 
Și mă iscălese mai giosu, 
Și să fii, Măria-Ta, 
Bănătosu. 


15 


CANTACUZIN LOGOFATUL 


POSTELNICESEI memoriei Grănlcerului 


Se arată”n vie toamna 

Şi mă simt ca frunza" vint. 
Post-am Vornic-despré- Doamna, 
lar acuma nu mai sint. 


Am pierdut şi jupineasa 
Şi mai mare jalea mii, 
Pindeă ra mia fost aleasa, 
Inimi, 


Te-am văzut, Postelniceasă 
Ca o sînă din poveste, 
Bună, blindă şi frumoasă, 
Precum alta nu mai este. 


Cum și eu sînt văduvoi 
Indrăznesc a zico-așa: 
Ce-ar fi dacă amindoi, 
Ne-am iubi şi ne-am lua? 


Pic-ţi traiul, cum ţi-e fapta, 
Blind, cinstit şi luminos. 

Şi mă iscălese mai jos, 
Aşteptind. Şi sărut dreapta. 


Domnul, care toate'mparte, 
Dee zile, Dumitale. 

Și ce facem, serim în carte, 
Cum urmează mai la vale, 


Grele zilo s'ahătură, 

Pe Moldova noastră iară. 
Numai singe la hatară, 
Duşmănie, jaf și ură, 


Încuşi Vodă tras-a spaga 

— Cel mai de temut Ghiaur — 
Şi bosri, cu toată vlaga, 

Mic și mare, cioteă'n jur. 


Și-au pierit la'nvălmășală, 
De Marţi noapte pină seri, 
Mulți ostași, a țării fală 
Și mulțime de boieri. 


Vieţi ce-s nouă scumpe foarte, 
Recerat-a iataganul, 
Prăbuşindu-se în moarte, 
Patru vornici și hatmanul. 


Pin-să iasă aurora, 

— Ke întunecă şi slova — 

Stroici, Bour, Carp și Jora, 

Toţi căzuți pentru Moldova, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar ne-a mîntuit credința 
Ce ne scoate din nevoi, 
Că se'ntoarse biruința, 
Mai la urmă către noi, 


Și cu voia Celui care 
Toate face şi desface 
Fiv-a linişte sub soare, 
Şi în biata fară pace. 


CU GHITARA) 


Cu credință, cu dreptate LA CRAMA 
Și smerenie mă'nchin. 
Al matale, ca un frate, 


Logofăt Cantacuzin. Ard pe ceruri stele mii, 


Ard şi ochii tăi, Despina 
Tu, frumoasa mea, lumino! 
Zii țigane, zii! 


Ochii numai să mi-i doi, 
Stele nu-s ca ochti tăi, 
Numai flăcări și văpăi. 
Hat, tigane, hait 


Mijlocul aproape mi-i, 

De ţi-l string, ce lucru mare? 
Nu-i așa că nu te doare? 
Zii tigane, zii! 


Dac'am spart paharul, n'ai 
Tu pahar? Şi ce, e rău, 
De-oi goli paharul tău? 
Hai, țigane, hai! 


Fruntea ta, de-a mea, ți-apeşi, 
Şi obrazu-ți e de jar... 

Dă-l la dracu de pahar! 

Eşi, figane, egi! 


*) Din volumul: Caiet, care va apărea în editura d 
şi artă Regele Carol il“. p Sata 


pentru literatură 


ALEAN 


Sua amurgu-și lasă rugina în pahare, 
Miresmele grădini în noi se răspindesc. 

B'a desfundat clondirul cu vin moldovenesc: 
Mai toarnă, cărciumare, mai cântă, lăutare! 


In cîntec îşi găsește aleanul alinare, 

In cântec alinare, uitare în pahar! 

De-om bea tot Uricantul, tu, adă-ne Cotnar! 
Mai cîntă lăutare, mai toarnă, căroiumare! 


Cînd vinu-i bun şi struna mai dulce ne cuvintă. 


E sărbătoare astăzi, la Medeleni, în sat: 
Despina se mărită. De ce s'a măritat? 
Hai, cîntă Lăutare, cântă! 


Să simt cum peste luma tot cerul se răstoarnă, 
Vărsind potop de flăcări, pe mine şi pe voi. 
Cu Uricani doar para și focul stinge-voi: 

Hai, toarnă, cărciumare, toarnă! 


CHEF 


Isprăvitu-s'a bardaca, 
Tocmai cind e chefu'n toi, 
Iu-su-iu şi taca-taca: 

Mas desfundă um butoi. 


Beţi, băeți, că sărbătoare, 
Cit butoaiele mai curg. 

Tot amurgu-i în pahare, 
Curge vin și bem amurg. 


Zii, mă cioară-un cîntece foi, 
Nu te da după dulap, 

Că de nu mai poți să atei, 

Îţi arune cu dibla'n cap, 


PĂSTOREL 


FOST-AU GRECII SENINI ?*) 


ai stărue încă în unele cărţi și printre unii oameni de cul- 
PI rr artar informaţi, convingerea că vechii Greci au fost se 
popor fericit şi senin. Convingerea aceasta îşi are e Era 
într'o iluzie care a cucerit spiritele încă din veacul al XVIII-lea, 
cind erndiţi germani ca Winckelmann și Lessing au tăcut din ea o 
doctrină. Winckelmann, studiind arta greacă, rezuma într o seriere 
din 1755 (Gedanken über die Nachahmung der griechischen Werke 
în der Malerei und Bildhanerkumnst 1) caracterele artei greceşti în 
formula rămasă celebră: „simplicitate nobilă și măreție calmă‘ 
(„edele Einfalt und stille Grăsse'*) şi găsea senină — lucru admis 
apoi şi de Lessing ?) — chiar o operă atit de sguduitoare ca grupul 
Laocoon: „După cum adincul mării, zicea el, rămîne liniștit chiar 
cînd suprafața ei se frămintă cu furie, tot astfel figurile Greeilor 
exprimă pînă și'n adîneul pasiunilor un suflet mare, stăpin pe sine, 
Un astfel de suflet e zugrăvit pe faţa lui Laocoon și în toate mem- 
brele sale în mijlocul celor mai grele suferinţe“, iar Schiller, în 
poezia Die Göttor Griechenlands, dădea cea mai puternică expresie 
acelei transfigurări optimiste prin care neoumaniştii germani au 
privit lumea vechilor Helleni ca pe o existenţă paradisiacă, asemă- 
nătoare cu a zeilor olimpieni. 

Și astfel] erudiţii și poeţii germani din a doua jumătate a ven- 
cului al XVIII-lea, dela Winckelmann, Lessing şi Herder, pină la 
Sehiller, Fried. Schlegel, Hölderlin şi Goethe, au construit mitul 
„seninătăţii greceşti“! griechische Heiterkeit“* 3) și au afirmat acel 
clasicism idenlizant care a prins în mirajul său pe cei mai de seamă 
istorici din Occident. ai civilizaţiei greceşti. De exemplu, englezul 


*) Leciiune inangurulă ținută la Facultatea de Filozofie şi Litere din 
uşi, în 13 Aprilie 1937. 

1) Johann Jonch'm Winrkelmann's Gesahichte der Kunst des Alterthuma 
nebst einer Auswahl seiner kleineren Sehriften. Mit oiner Biographie Winckel- 
mainn’s und einer Einjoitung versohen van Dr, Julius Lessing. Berlin, Verlag 
von L, Heimann, 1870, pag. 291; ef. și pag. 292, 

+) Of, și Lesing, Laotaon, oder über die Grensen der Malerei und Poesie 
(eå. I, Berlin, 1766), în Lessinga Werke, herausgegaben von Prof, H, Bliimner, 
Parlin Stuttgart (Verlag v. Spemann), pag. 6—7. 

+) Cf. G. Billeter, Die Anschauungen vom Wesen dea Griechentuma, Leipzig- 
Berlin, Teubner, 1911. p. 133—136; cf. gi W, Rehm, Griechentum und Goetheseit, 
Leipsig, Dieterich, 1936, pag, 24—58, 87—118, 119—199 şi 201—339. 


FOST-AU ORECII SENINI ? 23 


George Grote!) în a sa History of Greece (1846—1855 rbește 
despre o Grecie en bărbaţi tinera, frumoşi pi generogi, care tiisa 


afara 
După Ernest Renan $), Grecii, ca nişte adevăraţi copii, erau mereu 
voioşi, căci veselia a caracterizat întotdeauna pe adevăratul Hellen 
(„en vrais enfants ils prenaient la vie d'une façon gaie; la gaieté 
a toujours caractérisé le véritable Hellâne'*), iar după Hippolyte 
Taine 4), Grecia este „o țară frumoasă care dispune sufletul la bu- 
curie şi îndeamnă pe om să privească viața ca pe o sărbătoare“, 
„Na trebue să uităm însă că în stadiul în care se aflau deseo- 
peririle arheologice la mijlocul veacului al XVIII-lea, Winckelmann 
n'a putut cunoaşte decit puţine originale plastice greceşti: el n'a 
cunoscut bine niei pe Praxitel, niei pe Scopas 5). Afară de ucensta, 
Winekelmann a introdus o mare greşală de metodă *), aceea de a-și 
fi închipuit viaţa greacă după monumentele figurate din strălueita 
perioadă a lui Pericle?), Pornind dela considerarea artei plastice 
din perioada clasică, el a transpus imaginea aceea a măsurii și a 
liniştii peste lumea helenică în general. 

Dar visul elasie al lui Winckelmann, Schiller şi Goethe, marele 
mit al seninătăţii grecești, a fost nimicit în veacul duşman al tu- 
turor miturilor, în veacul a] XIX-lea, Friedrich Nietzsche şi Jacob 
Burckhardt au risipit acest vis, Nietzsche în Die Geburt der Tra- 
gădie oder Griechentum und Pessimismus *), carte apărută în 1872, 
sub influența filozofiei lni Schopenhauer, arată în cuvinte profe- 


1) OF. Robert von Păhimann, Griechische Geschichte und Quellenkunde, V-ta 
Aufl, München, Beck, 1914, Finleitung, p. 4—7. 

t) Cf. Pöhlmann, bidam, 

2) Ernest Renan, Les Apâtrea (ed. L-a 1866), Paris, Calman Lévy, p. 339; 
ef. şi p, 324; „Ja belle humeur, la jole de vivre sont lea ehoses grecques par excel- 
knes‘: Ernest Renan, Saint Paul::, Paris, Calman Lévy, 1925, p. 204 (el I-a 
a apărut în 1869), 

*) Taine, Philosophie de l'art, tome II, Paris, Hachette, 1928 (ed. I-a, 
1869), p 117; ef. și p. 227, > s 

Winckolman, Geschichte der Kunst dea Alterhuma, p, 220 şi 224, în 
ediția citată mai sus, à PAA 


*) Despre marea polemică stirmită de nceastă operă, vezi O. Crusius 
Erwin Rohde. Ein biographischer Versuch. Tübingen und Ivipzig, Mohr. 1902, 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i mai 

it de incomparabil de apt era Hellenul să simțească cea 
et raean mai crudă suferință“, cum „contemplase piere 
i cruzimea naturii" și cum acest H en, 
primejdia de a aspira la neantul budist al voinţei, a fost 


n acel i timp, şi tot la Basel, marele său prieten mult mai 
în iata ai Barexhardt, după ce făcuse un control al mega 
nei idealului elasie printr'o revizuire totală a Preparare ză 
orice dată şi de orice proveniență, a început o serie de prelegeri se 
pre Istoria culturii greceşti, în eare arată că idealul elasie al lui 
Schiller „este una din cele mai mari falsificări ale judecății istorice 
din eite au existat vreodată!“ 1), și că „Grecii au fost mai neferi- 
ciți de cum ered cei mai malți“* „Die Griechen waren unglücklicher 
als die meisten glanben'! 2). Prelegerile lui Burckhardt începute în 
semestrul de vară al anului 1872 și repetate în 1885—1886, au apă- 
rut după moartea lui (1897), în patru 3) volume, între 1898 şi 1902, 
la Stuttgart, cu titlul Griechische Kulturgeschichte: cea mai mare 
şi mai adincă expunere a spiritului grec), una din cele mai mi- 
nunate opere de istorie a culturii şi totodată o înaltă operă de artă. 

Jacob Burekhardt a fost „der grosse  Gesehiehtsdenker'*, cum 
l-a numit Troaltach 5), și a seris ea un spirit contemplativ eu o pu- 
tere gemială ) de intuiție. In istorie el caută omul care, deşi în 
alt vestmînt, pentru el, admirator al lui Schopenhauer"), și adver- 
sar al optimismului hegelian, a fost, este și va fi mereu același 8). 
Burekhardt pornind dela omul grec, dela viața lui reală, a desco- 
perit pesimismul gree °). Ca și Nietzsehe, el a arătat că arta greacă 


1) Jacob Burekhardt, Grischische Kulturgeschichte, II, berausgg. ron 
Rudolf Marx, Leipzig, Kröner, 1929, pag. 51. 

*) CE. şi Angust Roeckh, Die Staatahaushaltung der Athener, II! (1917), 
p. 150, apud Billeten, op, cit., p, 138. 

1) Nol svom la îndomină ediția citată mai sus, în frof volume, a lui 
R. Marx. 

*) Rudolf Marx, în ul său Nachwort In Griech, Kulturgeschichte, vol. TII, 
p. 415, (vezi nota 1). 

+) Ernst Trotitsth, Das Wezen des modernen Geistes în Pronuasiache Jahr- 
bücher, vol. 128 (1907), p. 40. 

6) Of, Põhlimann, Griechische Geschichte, Einleitung, p, 10—11; ef. Hom- 
rich Gelser: „Ein glănzendea, teilweise geradezu ponialea Werk mit vielfach völ- 
lig neven und überrasobanden Gesiehtepunkten!! ... apud Rudolf Marx, Nachwort, 
p. 497 (vezi nota 4). 

AA să pa ae ai mi AaS earaeteristie din Schopenhaner (Die Welt 
e ori D, cap. 38): „Die wahre Philo: ie dur Geschichte 
Dn în av iaiia, dm mm, boi ala daan e oua 


, Leipzig, Huber, 1930, p. 2 
; ef. și Ch. Andler, Nietzsche et Jacob Burckhardt (Leur Bhi pae erati o 

în onp. ÎL "interpritation nowvelle de ln vie des Grecs, p. 17 și urm, 
din Extrait de ln Revue de synthèse historique 1907—1909, 


FOST-AU GRECII SENINI ? 25 


nu-i 0 copie a realităţii, ci o imagime luminoasă a existenței gre- 
cești, o imagine dorită, ideală, o minunată lume de vis a unui po- 
por care a trăit şi a suferit îngrozitor şi pe care arta, mingiiare 
a vieţii, îl eliberează de chinnitoarea realitate, Arta Grecilor se 
născuse dintr'un prisos de suferință, crescuse din pesimism ca o 
forţă opusă pentru a le mîngiia suferința *). 

Burekhardt recunoaşte că temperamentul gree era net opti- 
mist 2), creator, plastic, îndreptat spre lumea din afară; după el, 
Grecii ştiau să preţuiaseă plăcerea momentului, iubimea de viață 
fiind în natura lor însăși, dar erau cu atit mai mult înzestrați să 
simțească suferințele existenței, mizeriile şi nedreptățile ei. 

In folklor, în mituri, în literatură şi în misterele religi 
peste tot răsună ecoul tînguirilor lor universale. y 

Ceea ce-i fourte important e că pesimismul lor popular nu se 
arată ca o înțelepciune omenească, ci se întemeiază pe o revelație 
divină 2), Iată, de pildă, ce povestește înțelepciunea populară a 
Grecilor despre viaţa omenească, înțelepciune care rezumă învă- 
tătura trasă de Greci din existență, Regele Midas a urmărit multă 
vreme în pădure pe bătrinul Silen, tovarăşul lui Dionysos, iar cînd 
l-a prins, l-a întrebat ce lucru e mai bun şi mai vrednice de dorit 
pentru om. Demonul, la început, a rămas mut, şi, nimai după ce 
a fost silit în toate chipurile să vorbească, a răspuns: „Neam tre- 
cător și vrednic de milă, de ce mă silești să-ți desvălnese ceea ce 
mai bine ar fi să nu afli niciodată? Cel mai bun lucru pentru toţi, 
dar cu neputinţă pentru tine, e acela de a nu te fi născut, iar al 
doilea și cel dintiiu din cite sint în puterea omului e de a muri 
îndată‘ 4), 


Nu există mitologie mai tristă ca cea greacă, Mitologia greacă 
e crudă pentrucă traduce o străveche stare socială ainperoasă, Ea 
strigă nedreptăţile vieţii prin căderea eroilor săi cei mai simpatiei. 
Marele prieten al umanității, Prometeu, care, fără voia lui Zeus, 
a dat muritorilor focul, condiţia oricărei culturi şi prosperități, a 
fost legat de o stincă a Cameazului pentru a fi ros de un vultur; 
Oedip, pentru marea sa înțelepeiune, care l-a făcut să deslege 
enigma sfinxului, a fost dus într'umn virtej de crime; Herakles, bine- 
făcătorul întregii lumi, a suferit şi a răbdat pe nedrept, pentru ca 
la urmă, înnebunit de Hera, să sfirgească în groaznice chinuri pe 
rugul de pe muntele Oeta. Ce] dintii senlptor și arhitect, miticul 
Dedal, e cel mai vechiu exemplu al legendei răspindite la toate 


— 


t) Walter Relm, op, cit. p. 207, 3239 gi 244; cf. și Ch. Andler, Niétzzohé, 
sa vie et sa pensie, tome ITI, p. 36. 

2) Burckhardt, Griechische Kulturgeschichte, II, p. 47 (od. Krüner), 

3) W. Nestle, Der Pessimismus und seine Uberwindung bei den Griechen 
in Newe Jahrbücher für das klasmisehe Altertum, 1921, vol, 47/48, fase. 3, p. 86. 

4) Aristotel, Fragm, 44 (ed. Rose). 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


erul care-şi ucide tovarășul din pizmă 1). Dar 
an neamul Atrizilor, dar îndelung 
iu de barcă prin 


popoarele despre meșt 
bistemul de crime care urmă 3 
răbdătorul Odiseu, care din ie gever un cirmac 
voia neînduratului şi tristului destin 

Din literatura grencă, însă, putem culege toate ecourile acestei 
suferinți, tă 

Chiar la seninul şi optimistul Homer, eîntăreţul fericitei no- 
bilimi ioniene, al acelor ţeta (bec, oamenii se pling de nestator- 
nicia vieţii pămintești: 

„Cum e cu frunzele așa-i şi cu neamul bieţilor oumeni'“. 


(cin map mpi yavan, mov dă za ivõpv”). Oturma) 

De cîte ori nu vorbeşte Homer despre „bieții muritori‘‘ (aho 
Boroi), iar în ultimul eîntee al Iliadei, în convorbirea dintre Priam 
şi Achille, îl face pe acest cel mai viteaz dintre, eroi să spună unui 
părinte care-și pierduse fiul că. viaţa-i o suferinţă: 


„Asta e soarta ce zeii eroiră sărmanilor oameni 
Viaţă să ducă'n durere'' 3), 


Óz Ţăp 'exszosavri Gs detăla Porcin 
Tuay dpwvupăvog” (urna 


In alt loe 4), însuși zeul suprem, mișeat de moartea lui Patrocle 
şi de caii nemuritori ai lui Achille care plingeau și ei pe bunul 
prieten al stăpinului lor, spune: 


„Doară din tot ce pe lume e viață, răsuflă și mișcă 
Nu e nimic mai de plins şi mai necăjit decit omul“. 


(că pès qip ti m iry Bio b:eprri rupa 
Rivguy ÖyIz ta yalay Ëx: rysis ts xai prar). 
(Murnn) 
Și favoriţi ai zeilor, cum e Amphiaraos, mor în plină tinerețe 5). 
Cele citeva aceente de melancolică tinguire ale omului homerie 
nu pot întuneca însă viaţa fericită a regilor ahei. Poemele home- 
rice, biblia helenică, au avut o enormă influență asupra lumii gre- 
cești, iar optimismul lor robust a trecut multă vreme drept expre- 
sie caracteristică a sufletului acestei lumi, 
Timpurile epice s'au dus. Din cauza luptelor politice dintre 


1) Burekharăt, op. cit, TI, p. 33, 

+) Tiada, VI, 148, 

2 Dioda AVI aiea 

*) Tiada, 446 pi urm; ef. și Odizeia, XVI 

+) Odiaeia, XV, 245 şi urm. a IE 19 şi vom. 


FOST-AU GRECII SENINI ? 27 


regi și aristocrați, regii decad mai ales din veacul al VIII-lea 1), 
Pe cînd aristocrații acaparau pămîntul, cei mai curajoși dintre 
țărani, împinși de lipsuri şi nevoi, au luat drumul mării. Coloni- 
zarea a transformat Grecia din țară patriarhală de păstori şi agri- 
cultori, eum era pe vremea feudalilor cîntaţi de Homer, în ţară in- 
dustrială și comercială 2). Apare moneta, populația se concentrează 
în oraşe. Se înjeheabă o burghezie, o clasă de oameni ridicați prin 
meritele lor. Alături de aristocrați, negustorii îmbogăţiți, încep 
să cumpere păminturi. mai ales pe ale țăranilor datornici, căci eco- 
nomia nouă sărăcește tot mai mult pe țărani, care câştigă puţin 
şi cumpără scump. Astfel, micii agricultori, tot mai săraci, sint ame- 
nințaţi să-și piardă şi puținul pămînt ce-l an. In fața acestei hră- 
părețe oligarhii agrare, bietul țăran duce o existență mizeră şi 
tristă 9), iar poetul acestei țărănimi apăsate este aedul beoţian 
Hesiod. 

Hesiod e adâne pătruns de conștiința mizeriei din această 
vieață pămintească. Poemul său filozofie şi didaetie"Ep, a zal Mira 
Lucräri şi zile, e un întunecat protest împotriva puternicilor şi In- 
eomilor stăpînitori de păminturi și totodată cea dintii laodă a mun- 
cii, Intre asprele mustrări adresate uşuratecului său frate Perses, 
el introduce două mituri foarte caracteristice pentru atitudinea sa 
pesimistă : „mitul Pandorei“ +), şi „mitul celor einei virsta“* 5). Prin 
ele Hesiod caută să exemplifice cele două teme fundamentale ale 
poemului său: munea şi justiția. Numai munca trebue să asigure 
viaţa omului, Aşa a voit Zeus şi nimeni nu se poate abate dela 
această lege, Exemplul lui Prometeu o dovedește. Prometeu a voit 
să-i îndepărteze pe oameni dela voința lui Zeus şi i-a dus la neno- 
rocire, căci a atras supărarea lui Zeus: acesta, pentru a se răzbuna, 
a ereat pe Pandora, pe care a dat-o de soție lui Epimeteu, fratele lui 
Prometeu, făcându-i în același timp drept dar un ureior. Pandora, 
din curiozitate femeiască, a vărsat ureiorul şi a împrăștiat în lume 
toate nenorocirile, In fundul ureiorului a rămas însă speranța, 
¿zig 0) Din acea zi, oamenii munceste, se trudese amar, „căci pä- 
mîntul e plin de nenorociri și-i plină și marea‘ : 


misin păv yàp ata za, thein 2 Hikana). 
Dar pesimismul lui Hesiod atinge punctul culminant în „mitul 


1) Gustave Giota et Robert Coban, Histoire Greogua, Paris. Les Presses 
Universitaires. 1925 t. I, p, 138 și urm.; ef. yì p. 15L 

2) Glotz-Cohen, op. cit., p. 222 pi urm, 

3) Glotz-Cohen, op. cit., p. 233 și urm, 

4) v. 42—105. 

3) v, 106—201. 


v. 96. 
7) v. 101; în Theogonia, v. 600—601, Hesiod spune că Zeus a ereat 
femoen spre murea nenorocire a oamenilor, Dar tot el, în y, 585, o numeste 
pin rău buni“ (maine syzos), Ixspre părerea Groellor saupra femeii vosi 
vul articol al d-lui L. Scham, Pandora, D'Eve grecque in Bulletin de 
l'Association Guillaume Budé, avril 1929, p, 1—36, 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


inci e'', care ilustrează ideea de dreptate. Zeii au creat 
ti e iuni a de aur, epoca ferice (dtp zuma) când pesta 
conducea lumea şi oamenii trăiau fără griji (iena Op tă 
zec), iar moartea se apropia de ei pe cînd aţipeau dulee !). alei 
mul acesta de oameni a pierit; ei supravieţuiese doar ca peri pă. 
zitoare ai celor buni (2a paves èmy9énm:)"?). După ei veni rari e e. 
gint; oamenii din această epocă erau stăpiniți de Vie ste e e şi =) 
mai cinsteau pe zei: au fost şterși de „pe faţa pămîntului is 
respectuţi de oameni ea niște fericite fiinţe subpămintene iz 
yovi  pâwapec 2). Al treilea neam, cel din urmă, se trăgea <a 
nimfele pădurilor de frasin: înarmaţi cu sulițe de frasin, cu cae 
toşe și alte arme de aramă, oamenii aceștia au pierit fără urmă, ară 
gindu-se între ei. A patra generaţie a fost aceea a eroilor, a se i 
zeilor: an pierit subt zidurile Tebei şi ale Troiei şi acuma trăiese 
Insulele Fericiţilor. Cea din urmă generaţie, aceea de fier, din eare 
face parte şi poetul, e bintuită de mari griji şi nevoi. Conștiinţa 
(Aiâus) şi Ruşinea 4) (Népexç) au părăsit neamul acesta de oa- 
meni; nu le vor răminea muritorilor decit tristele suferințe şi de 
rău nu vor avea niciun mijloc de seăpare: 


suzi Òa Esera alui t). 


Ideea degenerării progresive a umanității, care la Homer e 
numai iei colo atinsă. apare la Hesiod, în vestmântul mitic, un fel 
de primitivă filozofie pesimistă a istoriei €), Poetul nostru, Însă, 
nu desperează, căci iată ce-i spune netrebnicului său frate, Perses: 
„Dar înaintea meritului zeii au pus osteneala; lungă și grea este 
calea ee duce pînă acolo și aspră e la început 7)...“*, apoi: 

„Munea nu-i nicio rușine, o Perses, rușine e lenea 8)“: 

(pron d'cde Bveidog, daptn Bă e'Zveros,) 

Astfel poetul țăran din Asera e cel dintii cîntăreț al muncii în lite 
ratura greacă 9), 

Am amintit puţin mai înainte ce schimbări adinci a adus în so- 
ciotatea greacă marea expansiune colonială începută în secolul al 
VIII-lea, In trei secole (VILI—VI) lumea greacă patriarhală căpă- 
tase o înfăţişare de nerecunoscut. Sub loviturile aristocrației, mo- 


1) v. 116. 

2) v, 123—123, 

3) v, MI, 

+) Of. Hésiode, éd, Mazon, p. P2, nota 8, 

5) v. 201. 

4) W. Nestle, op. cit, p. Bă; ef, și In Gernet et A. r, Le G 
grec dana la Religion, Faris, La Renaissance du Livre, re gara în 3 „e 

7) v. 280—292, 

o) v. 3IL 

+) Of. W. Nesle, Geschichte der griechischen Litterat in-Leipzig. 
W, da Grayter (Güsehen), 1923, v. I, p, 30—35. 7 Detalii 


FOST-AU QRECII SENINI ? 29 


narhis aproape dispăruse. Nobilii îneovoaie sub dominația lor pe 
trani și-i obligă să muncească pentru ei. Unii din eej mici, îmbo- 
gățiți în regiuni depărtate, se întore acasă și aici vor să ocupe un loc 
onorabil. Această burghezie tînără are ambiția să smulgă din mîna 
nobilimii privilegiile ei ereditare. Lupte erineene politice şi sociale, 
în care poporul își spune și el cu îndirjire cuvintul 1), fac să răsară 


Hesiod, compume, plin de amărăciune, un breviar al misoghiniei 5), 
întitulat „Oglinda femeilor“. El vede în femeie cel mai mare rău 
dat de Zeus oamenilor: Semonides ia zece tipuri de femeie și le 
explică printr'o genealogie animală şi nu găseşte decît un singur 
fel de femeie utilă, aceea care se trage din albina Iucrătoare +), Me- 
ditind asupra vieţii, Semonides deplinge condiţia mizeră a omului: 
Zeus cîrmuește lumea după bunul hai plac, iar bieții oameni, trăitori 
de azi pe mine, pina, sînt împresurați de toate nenorocirile: 
„Un prea frumos cuvînt ne-a spus Homer: Cum e cu frunza, aşa-i 
şi eu neamul de oameni. Dar vai, puțini l-au auzit... Nădejdea însă 
încolțeşte'n sufletul celor tineri, căci atita vreme cît ne împodo- 
beşte fermecătoarea floare a tinereței, visăm orice fără de grijă. 
Nebuni acei ce gîndesc astfel şi m văd cit e de scnrtă tinerețea 
şi vieața, Ci tu, aflind acestea, gustă din bucuriile vieții cât ți-i dat 
să tresti)“, Aiei tot speranța (èiz) înșeală pe oameni; poetul 
însă, în fața nenorocirilor inevitabile, îndeamnă la plăcere lecuind 
deci pesimismul prin hedonism*), 

Și Mimnermos din Kolophon (630—560 a. Chr.) deplînge ne- 
statornicia vieţii: „Sîntem ca frunzele, zice el 7), iar tinerețea trece 
repede ca un via: 


hyoypévov vinieta Gyzep îvap 
n nuhensa... 


în timp ce ne aşteaptă bătrånețea și moartea“... 
Dar pe nici unul din acești aristoerați greci nu-l amărise vieața 
pină la disperare ca pe ace] răzvrătit poet dela sfirsitul secolului al 


1) Glotz-Cohen, op. cit., p. 217 și urm, 

2) Nestle, op, cit., p. 84. 

5) L. Stehan, articolul citat, p. 19. 

1) Bemonides, Fragm., 1, 7 rgk). 

5) Of. Wilmowitz von Möllendorff, Sappho und Simonides. Untersw- 
chungen über griechische Lyriker, Berlin, Weidmann, 1913, pP. 24; ef. și Le 
vagni, Xuota Antologia della Lirica Greaca, Milano, Paravin, 1931, p. 21. 


Lă 


0) Hermann Dioia, Der antike Pessimiamua, Berlin, Mittler unà Bohn, 
p- 9. 
7) Cf, Lavagnini, op. cit., p. 32, v. 1 şi urm, 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


VLiea, Theognis, care a avut durerea să vadă cu ochii rege aură 
indru de partid, el sa amestecat cu furia 
clasei sale. M om 1, -Tost silit să-și pă- 
i lape r, mega yaua amară a exilatului. 
: it un 
Prin or lui experienţă, adine desgustat de oameni, akeen xk 
mizantrop: „Chiar de-ai eee piee ec tg vei gis strin 
i i i şi de treab . mare e 
o corabie de oameni pf rea heart e pri are gre ati: 
A nu te fi născut, a nu fi văzut, mina eri A m 
lneru, iar odată ce te-ai născut, să treci cât mai mit adi paie 
Hadesului 2)**. Pe drept s'a spus?) că avem aici un Eni e ura 
de desnădejde cu care el își ușurează imima, nu sti regulă ereti, Altă. 
căci acest poet nu respinge plăcerea 4) și bucu tin se „mn 
dată îşi pune o problemă profund umană, problema abia 
celor drepţi. Sint pe pămînt nenorociri nemeritate, st a e : k 
şi răi care triumfă. Theognis se adresează răzvrătit lui Zeus a 
„Cum îngădui să pui pe cei răi cu cei buni pe eee ana rana ra Ri 
şi „cum admiţi ca cei buni să suferet'*. Insfirșit, iu fară 
cerea În goană a tinereţei (alpa yàp Öns VULA RApGYETIL paee an ) 
yi de venirea prea timpurie a morții, poetul parcă se - Ay 
acest destin îngelător, gustind cît î-i dat din bucuria fugară a vi pr 
„Bucură-te de tinereţe, suflete! In curînd vor trăi alți oameni, 
eu, mort, nu voie mai fi decit un pumn de neagră țărină pă si 

Dacă Theognis, îndurerat de nedreptăţile vieţii, se putea rari 
vrăti chiar împotriva divinității, Pindar (518—442 a. Chr.), nobi 
Dorian amie al regulii, era un evlavios resemnat. Pentru el, Zeus 
fixează cursul fatal al tuturor întimplărilor. 

Ti ség; i Von; tÈ că. 

„Ce este Dumnezeu? Ce nu e? E totul"). Nimie nedemn de 
zei nu trebue să articuleze omul. In faţa atotputerniciei zeilor, 
omul trebue să se plece fără crienire, căci voia lor e lege inviola- 
bilă a vieții. 

'Ezż „mă tig; 
e tei tç; gmü; bap 
žüporoç. 
„Ființe deo zi, ee sinteți voi, ce nu sinteţi? Visul unei umbre 


1) Of, Lavaguini, op. oit., p. Dă (Esperienza) = v, 83—86, Bergk. 
2) Cf, Lavagnini, op. cit., p. 100 (Infalicită delia vita) = v. 
k. 


*) Alfred Croiset, Flistoiro de la littérature greeque?, Paris, Fontemoing, 
1934, & II, p. 158, 

4) Ct. Lavagnini, op, cit, p. 110 = v, 567—570 Bergk, 

5) Lavagnini, op. cit, p. 104 (Domanda n Giove) = v. 873—380, Bergk. 

*) Lavagnini, op, cit, p. 120 (Quant'ù bela giovinezza che si fugge 
tuttavia!) — v. DRS, Bergk. 

?) Lavagnini, op, oit., p, 118 (Vivorel) = v, 877—878, Bergk. 

+) Fragm. 117, Bergk, 


FOST-AU ORECH SENINI ? 31 


este omul‘, zice el, ca un inițiat la mistere, în Pythica a VIII-a, 
care-i o tinguire asupra vieţii !). In lume-i mai mult rău desit bine, 
căci „pentru o bucurie, zeii ne dau în schimb două nenorociri ase, 
Vieaţa e deci trecătoare ca umbra unui vis, iar în lume răul întrece 
cu mult binele; poetul însă în melancolia sa se mingiie cu gindul 
că nu se termină totul aici: el știe bine că-l așteaptă o vieață mai 
bună dincolo 3), în care ar dori să fie chemat cit mai curind 4), 

Dar și peste unii din filozofii presoeratici se lasă umbrele 
triste ale unei dureroase existenţe, Cel mai adine dintre ei toți, in- 
tunecosul Heraclit din Efes, manifestă un trufaş dispreţ pentru 
oameni şi lume: „Oamenii nu înțeleg adevărul chiar când l-an angit. 
Ei sînt ca surzii; prezenți, ei sint absenți 5)". „Cel mai înțelept om 
în faţa lui Dumnezeu e o maimuţă ®)". „Cea mai frumoasă orin- 
duire a lumii este ca o grămadă de gunoi vărsată la întimplare 7)**, 

lar Empedocle, naturalist și filozof mistic totodată, în Ointe- 
cele de ispășire (Kafappu:() pe care le trimete din exil elevilor săi, 
se tînguie amarnic pentru soarta omenirii păeltoas: „Vai tie, biet 
neam omenesc, jalnic de nefericit, din ce vrajbă și din ce suspine 
te-ai năsent! 8)“, 

Nimeni însă, în literatura greacă, n'a privit mai adine în abisul 
durerii umane decit poeții tragici ai Atenei. 

La baza tragediei grecești este intuiţia vieţii ea ceva care poate 
fi distrus în orice clipă, prin capriciul întîmplări sau prin hotă- 
rirea destinului, Grozăvia evenimentului tragie e cu atit mai mare 
pe cît de mare e contrastul între prosperitatea și siguranța înere- 
zătoare a eroului pe deoparte şi repezieiunea şi violența loviturii 
pe de alta?). 

Atitudinea diferiților poeţi, faţă de problema fundamentală 
tragică nu-i totdeauna aceeași, 

Eshyl arată că oamenii nu sint deloe liberi în acţiunile lor, 
deoarece, adeseori, fără să-şi dea seama, după sforțări şi iluzii infi- 
nite, ajung la efectul contrar aceluia pe care şi-l propuseseră (de 
exemplu Prometeu), apoi că ei sînt. dominați de o putere superioară 
şi misterioasă care adesea pare a se identifica en ideea unui destin 
orb cu dreptatea divină. Prin decrete eterne, anterioare oricărei 


1) Pyth, VITI, v. 9507, 
a Pyth., III, v. 82—83. 
3) Fragm., 131; ef. și OL, I, 

+) Frogm., 2, 3. 

*) Fragm., 34, Diela, 14, p. 85. 

*) Fragm., 83, Diels, It, p, 04, 

7) Fragm., 124, Diels, 14, p. 101, 

*) Fragm., 124, Dielą, I', p. 270, 

») Adriano Tilgher, La tiaione groca della vita, 2 ed, Roma, Libreria di 
Ecienzo o Lettre, 1926, p. 41. Cf. şi André Belleasort, Athènes et son thiâtre; 
Paria, Perrin, 1934, p. 101; „On ne s'étonnera paa du moir pessimisme qui 
s'exhale du fond même de presque tous ces dramas. Euchyle, Bophocle, Buripide 
sont unnnimes'*, 


1.7” 


sa VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


in ri i divine 
pn rela adevăr, el nu le atribus, oa Bah woei dr med de frar 
superioare, dar convins de mitet "as închină în faţa puterii de ne- 
nimienicia oamenilor, ii nu-s nimie decit 
gilitatea și n hocle e de părere că oamenii sa 
pătruns a zeilor. Sophocle a iar fericirea, cu totul precară. ei 
fantome, o umbră zadarnică ), taie ta ia Oedip-Rege?) 
el pune în gură corifeului ea oai apaia fericit un muri- 
aceste jalnice lamentäri: „Nu e tima zi trecînd pragul vieţii ne 
tor, pină ce nu-l vezi ¢’a ajuns în u i 
it de vreo nenorocire . z E sau ionalist 
ae aripis, fire melancolică și Sea E al re și 
se inspiră mai ales din idees oii PE P măreția indi , 
dă tocmai prin aceasta personagh = ragais în A 
figurilor tragice. Sentinţele pesimis că vi ceai rai) og gest 
sale: „Nu-mi dau pri digi caz aa, Vieaţa nu-i în adevăr 
ăci iciun muri = À EN, AY 
riza Apr gi ania 1)... „Nu ştiu cum ași putea să spun de un m 
că-i fericit... 5)**, ete. sursă } 
au a printre songa paa up a A ice pete o concep- 

i despre viea ra şi natural, iectul i 
erei pere ae era omul în toată realitatea lui ca ființă 
paz în dialogul pseudo-platonie Aziochos, compus feed 
vreme după moartea lui Platon, se află un capitol artele R 
fistului Prodikos“ (Tla t acpi âxrptpata) ), în Sp 
dikos, sofistul originar din Keos, din insula aceea n ap ad 
nii erau prečispuşi la melancolie și sinucidere, ne apare nud 
pesimist. Intr'o seriere intitulată "pau, Virstel“) sau Ms = 
vpro („Despre natura omulu‘), Prodikos arâta suferinţele 
gato de fiecare vîrstă, Chiar şi copilul, zicea el, intră în vieaţă cu un 
țipăt plîngător, Chinnit de tot felul de neplăceri, el nu poate spune 
dacă îl doare ceva, Mai tirziu, vin grijile mici și suferinţele în legă- 
tură cu educația, apoi vin necazurile și suferințele mari, legate de di- 
feritele profesiuni şi vocații. Luerātorii meseriaşi, care trebue sā lu- 
creze din zori şi pînă’n noapte pentru a-și cîştiga pinea, marinarii 
amenințați de primejdiile mării, agricultorul chinuit de grija timpu- 
lui bun pentru ogorul săn. Cit despre politică, aceasta aduce orice, 
numai fericire nu, căci omul de Stat, minge de joc a poporului, azi e 


t) Aias, v, 125. 

2) Oedip Rego, v. 1528—1530. 

2) Medea, v, 1234 şi urm.; cf. şi Jon, 381—383 și T'roades, v. 1206. 

4) Alcestis, v. BOZ, 

2) Hippolyt, v. 981. 

4) Uebermeg-Praeehter, Dio Philosophie des Altertums 12-t0 Aufl, Berlin, 
Mittler und Sohn, 1926, p, 124; ef. şi Nestle, arte, cit., p. 87 


FOST-AU GRECII SENINI ? 33 


aplaudat, mine însă poate fi trim 
cum a fost Miltiade, 'Themistoel 
urmă, cînd ar trebui să fii fericit, vine bătrinețea cu slăbiciunile 
ei, dacă nu ajungi în mintea copiilor t), Vieaţa oferă, prin urmare, 
perspective întunecoase. Dar i i mi 

despre Heracles, care trebuia să aleagă între virtute și plăcere, 
Heracles la răspintie ('Hpaxitç àropõv) £), Prodikos arăta tine- 


fericită, se poate ușor dovedi că n'a avut nimie extraordinar, nimie 
mare, dar că totul a fost în ea mie, trecător şi amestecat cu sufe- 
rimță' 3)... „Toemai acolo unde locuește bucuria se află în vecină- 
tate și suferința... Chiar o biruință la Olimpia şi la Delphi, edu- 
caţia şi bucuria de orice fel presupun un mare chin'* 4)... „Vieaţa noa- 
stră e ca o strajă de noapte; cind se văd zorile, ne retragem“ 5), 
Pentru a îmblinzi suferinţele vieţii, sofistul Antiphon serisese chiar 
o carte intitulată: „Știința lipsei de mihmiri* (Tke àe du-te), 
iar în piața din Corint el avea o cameră în care dădea consulta- 
ţii de mingiicre pentru cei obidiţi 0), 

Dar, în secolul al V-lea și Herodot, prietenul lui Sophocle 7), 
istoricul cu bogată experiență ciștigată din cercetarea atitor locuri 
şi neamuri, ne stă ca o mare mărturie pentru lipsa de valoare a 
vieţii şi pentru nestatornicia fericirii, El ne povesteşte 5) despre 
vestita convorbire dintre Solom și Cresus. Aflindu-se la Cresus, re- 
gele Lydiei, a cărui bogăţie era proverbială, acesta porunei sluji- 
torilor să-i arăte lui Solon toate odoarele scumpe din palat. După 
aceea, îl întrebă pe înțeleptul Atenian dacă a mai văzut undeva mai 
fericit om decit el. Solon i-a răspuns că a văzut pe Telos, un Ate- 
mian cu feciori şi nepoți buni care şi-a dat sfirșitul înconjurat cu 
cinste de semenii lui. Intrebat a doua oară, Solon îi vorbi de Kleo- 
bis şi Biton, cei doi fraţi care s'an înhămat la car și au dus-o pe 
mama lor la Argos, la sărbătoarea zeiței Hera; ajunși acolo ei, obo- 
iți, s'au culcat, iar mama lor de bucurie s'a rugat zeilor să le dea 
feciorilor ei cel mai bun lucru în vieață, acela de a nu se mai trezi. 
Cresus se supără că fericirea sa nu-i fu luată în seamă, iar Solon 
îi spuse atunci vorba plină de mihnită înțelepeiune, cuvintul acela 


1) Azioehoa, 306 D—309 R. 
2) Xenophon, Mem., IL, 1, 21 şi urm, 
2) Fragm, 51, Diels, 14, p. 301. 


34 VIAȚA ROMINEASCĂ 


- i i: avlpwzos 

; Tits cești în faţa existenţei a 

care-i şi un sanin S cpr A i, căci, zice, n a se D 

zare vO să derieese pe cineva, pină nu va muri. In ait 0 oh 

Borod Pa vestește de Xerxes, regele nene, ic în e începi se 
z: i câmpie ine de t 

pontul plin de corăbiile pie Dr aril Unchiul său Artaban, vă- 


asta seurtă să-i pară lungă, In chipul acesta, vieața gs a $ 
SN 3), moartea-i, potn “a, rara dei ee pl Ari m pai 

D äcire române e Coşula pu op 
a vea Ta om; dett dt că trei ac, în 

In veacul următor Imi He s 

chip firese, privirea spre Platon, De fostul său dascăl nu Seul = 
vorba în ordinea noastră ie idei, deoarece Soerate, eur car 
mul și eriticismul său, pusese bazele ştiinţifice ale rare x; ge 
gret. Desigur nu-i nicio întîmplare dacă găsim e ape: rege 
mai adine filozof al Grecilor. Platon, zice Jacob u ina A 
pesimist) în calitatea sa de pitagorician, tar în utopiile dest 
înțeles ca optimist, Ca unul ce vede esența lumii În peri 
cendente și eterne, el nu poate găsi mulțumire în lumea pămi tească. 
Undeva în Sfatul!) său descrie pe oameni ca pe niște bicţi art 
nieri legaţi într'o peșteră întunecoasă, care nu pot vedea 
umbra luerurilor proectată pe peretele din fundul peșterii de un 
foe aprins Ja spatele lor. Prin influența ideilor orfice şi pitago- 
riene asupra doetrinei sale dualiste, contrastul dintre suflet și corp 
a devenit aşa de acut, încît, pentru Platon, orice zăbavă a sufletului 
în mormintuă materiei nu e decât prilej de nefericire. De aici acea 


1) Max Pohlens (în Die grieehisehe Tragödie, Leipzig, Teubner, 1930, 
1, p. 156) tradue»: „Alles in allem jst der Mensch, was ihm das Schicksal 
bringt‘ 


2) Herodot, VII, 48. PTA a 

1) Herodot, VIL 40, 4: Oizu d ple Anaroc poyireje torons râs dye rd- 
Tapuyy aigrrurara Ta arlgaimy yiyors A 

A Herodot, Traducere romineageă ere crt Prae gūsit în 
Minăstirea n . Iorga, Văbenii-de-Mun : P- + 

ortay or aerei Hearre . Nous Ausgabe, Leipzig, 
Fritsch, 1586, p. 6G, p. 60 gi urm, 73 şi urm, pi mni ales p. 70 și urm. 

+) Burckhardt, Griechische Kulturgeschichte, IL (Erânor Verlag), p. 46. 

7) Piston, De républi, VII, 514 a—517 b. 


POST-AU GRECII SENINE? 35 


neistovită sete de moarte, de eliberare. „Cine concepe filozofia cum 
se cuvine, zice el în Phaidon 1), acela nu se ocupă de altceva decit 
de a muri și a fi mort“, „Filozofii, spune él mai departe 2), dorese 
moartea“: ot Ahowounes Omarin. B limpede că toată această con. 
cepție de vieață este pesimistă în măsura în care intră în conside- 
rare prețuirea vieţii pămînteşti, Așa se explică sinuciderile provo- 
cate de lectura lui Phaidon. De pildă un oarecare Kleombrotos 3) din 
Ambrakia şi-a dat drumul de pe un zid, fiindeă, din dialogul lui 
Platon, înţelesese numai atita că, pentru suflet, e mai bine să se des- 
partă de corp, iar Cato din Utica 4), înainte de a-şi pune capăt zite- 
lor, citise dialogul platonie pentru a-şi întări curajul. Aceasta denotă 
însă o înţelegere unilaterală a scrierii platonice, deoarece Platon în 
acelaşi dialog? ), respinge în mod hotărit sinuciderea, In Theaitet, 
Platon a făcut portretul unui filozof mizantrop 9), „Trebue să eauți, 
zice el, să fugi de aici cît mai repede acolo 7)". Aceasta însă nu se 
referă la moarte, căci el continuă în felul următor: „Puga constă 
în a te asemăna cit mai mult cu putință lui Dumnezeu (Soh öt 
uniune fizâ gath © îwartv). Tar asemănarea en Dumnezeu Înseamnă 
a ajunge să fii drept gi cucernie cu deplină ştiinţă (čnwng 28 Bt- 
Aao nai Eaav peti wporgacws yavèsðz), Tată cum trebue să înţelegem 
adevărata pregătire pentru moarte de care vorbește Platon în 
Phaidon, 

Aceleaşi tonuri de dureroasă şi tristă considerare a vieții aces- 
teja şi de dor după lumea cealaltă auzim şi în unele din serierile 
din tinereţe ale lui Aristotel %), de exemplu în dialogurile Protrep- 
ttcos şi Eudemos, despre care, deși pierdute, ne putem face o idee 
din cele cîteva fragmente rămase cit și mai ales din ecoul ce l-au 
găsit, la seriitori de mai tirziu ca Cicero 9) și SF, Augustin. 

Dar acela care a tras ultima consecință din premisele pesimis- 
mului a fost Hegesias din Cyreme!0), un filozof din epoca helenis- 
tică, contemporan al lui Ptolemeu I (323—295 a. Chr.). Hegesiaa 
era un adept al școlii hedoniste şi vedea în plăcere binele suprem. 
EI arăta că în vieaţa omenească sînt mult mai multe dureri decit bu- 
curii; omul, neputind dobiîndi fericirea, trebue să plece de bunăvoie 


1) Platon, Phaidon, 04 A. 

2) Platon, Didem, 64 B. 

3) Calimah, Kpigr., 23 (od. Cahen). 

1) Plutarh, Cato Diin., 68. 

5) Phoiton, 6l C62 O. 

+) Diels, Der antike P. p- 23, 

7) Theaitet, 176 a. LES 

8) Diels, Der antike Peasimiamua, p. 24; ef, şi Ucberweg-Praechter, Dia 
Philosophiae dea Altertums:!, p, 361 şi L Goffeken, (riechisohe Literaturge- 
schichte, Heidelberg, Winter, 1934, II, p, 195—196 şi notols dela p. 168 şi urm. 

P) Ce, , Geschichte der römischen Literatur, T, 19, Miinehen, Beck, 
1909, p. 377 și 378; ef. și vol TV (1920), p. 404. 

) W. Nestle, artic, cit, p. 89 și Diels, op. oit., p. 24, Cititorul la curent 
cu izvoarele problemei earo nọ proocupă va observa desigur ett datorăm, în 
prelegerea do față, acestor doi erudii cercetători ai filozofiei anties. 


35 VIAŢA ROMINEASCĂ 


! , sore cu titlul 'Asoxap- 
din vieaţă „ste teorii le desvoltase într o serie re iata 
mi) ( Di care nu mai poate supt ări i Ps ri x S de vieaţă 
un om care, Inine hotărîrea de a se pu . Se inte. vieții E de 
PRI ietenilor săi toate sutemnjs ra 
mire et nat Pa amit numai cu serigul. El a ţinut la 


eñ Hegasi i i 
E a 2 der număr de conferințe şi cu aşa de mare efect încât. 


ii săi ă epidemi inmeideri. De 
i i awditorii săi o adevărată epidemie de sinuei 

eram pu tul zambivaztea  „predicatorul apese „ Regele 
Ptolomeu i-a interzis însă această GETO PoPa dă 
Vom adăuga însă că toate marile şcoli filozofice din ape a: 
jeniatică şi romană s'au născut şi s'au desvoltat dintr'un sen arate È: 
profund de nemulțumire, de neimpăcare cu realitatea înconj si 
toare, dintr'un suprem efort al reflexiunii grecești de a găsi un 
mod do a suporta grozăvia vieții 2), un refugiu în fata rea 
acestei vieți. Hedonismul afirmă că totul e subiectiv și înșe sari 

de aceea trebue să gustăäm plăcerea momentului, căci numai ace 
elipă ne aparţine. Această doctrină a plăcerii momentului, se în- 
treabă Buckardt 3), nu se poate oare explica printr o completă des- 
parare a Grecului în polis? Stoicismul, en toată teoria sa despre 
„lumea perfectă‘, este, prin indiferența sa totală faţă de eg 

(àñtpopa zâwa), prin setea sa de linişte, o doctrină pesimi 
lar despre învăţătura lui Epicur, care coneepea plăcerea numai ca 
po o eliberare de durere şi care cerea înțeleptului retragerea din 
vieața publică, acel Aàfe Bwaag, În căutarea liniştei depline a sufle- 
tului (ătzzatta), nu se poate spune același lucru f4). Dar cinici, 
ou independenţa lor față de orice prejudecată și eu indiferența faţă 
de valorile obişnuite ale vieţii, dar scepticii, care, pentru a dobindi 
a'eapatia, suspendă însăși funeţiunea cunoașterii, dar, în sfirșit, neo- 
platonicii și neopitagoricienii, obseđați de păcatul materiei $) și de 
dorinţa arzătoare de mântuire prin evadarea din această lume im- 


1) OF, Oleoro, Diaput, Tuso; I, 34, 83; Diogonea Lnertins, II, 86; ef. și 
Emile Bréhier, Histoire de la Philosophie!?, tome I (L'Antiqult6), Paris, Alcan, 
p. 205, earo trudaco acest titin prn t'Abetinent {tolni qui n'abatient de nour- 
ritur» pour mourir de fam), 

3) Burkhardt, Griechische Kulturgeschichte II (Kröner), p, 46—47; ef. 
yi Ueberweg PFroechter Die Philosophie das Altertuou 2, p. 407—400 și L. Ro 
bin, La Pensie Grooqwe, Paris, La Renalssanco du Livre, 1023, p. 375—376, 

3) Burekbardt, op. cit, IL, p. 46, 

1) OF. şi Paul Nizan, Lea materialistea de l'antiquité, Paria, Editions So- 
cinler Internationales, 1930, p. 23: „Un profund pemimisme social domine la 
pensie d'Epicure: towe vie sotiile implique lutte, vie de la foule, malheur, 
mannots' *.., 

1) P, Wendland, Die holeniatiaeh-râmische Kultur în ihren Bezichungen eu 
[udentum wnd Christentum, Ste und 3-ta A Tübingen, Mohr p. 238; „Abar 
an der neuen Lehro, dus Pessimòsmus die allgemeine griechische Grundstim- 
ming und volkstiimliche Anffunsung des Lebens gewesen sei, ist doch so viel 
wahr, dass die Dedeutung einer solchen starken Nebenstrimmung für das grie- 
chiseho Geistealohon nicht zu unterschitzen ist, Und darf man sagen, das sie 
în der < iga fast dio vorherrachende Strâmung wird'', (Sublinierea îmi 
aparţine, 


FOST-AU GRECII SENINI 7 37 


pură şi unirea cu ilivinitatea! In perioada de după Aristotel, sn- 
fletul gree sacrifică din ce în ce mai mult lumea externă pentru cen 
interioară şi stirșeşte în cel mai rigid ascetism !). Are deei deplină 
dreptate filozoful italian Adriano Tigher2), cind spune că toata 
şcolile mari postaristotelice concordă în substanţă în a reduce mo- 
rala la cele două precepte ale lui Bpictet: áwéymo xat antim, 
„rabilă și renunţă'*, 

Pină acum am ascultat glasuri din lumea mare a aristocraților, 
şi am făcut o fugară cunoștință cu gindurile triste sau resemnate ale 
unor mari poeți și filozofi. De nceea e firese să ne întrebăm ee an 
simțit şi ce an gindit care despre vicață şi lume marile mulţimi ano- 
nime ale poporului gree, 

Incă din secolul al VII-lea bătea un vint fierbinte dinspre 
Asia 3) spre Europa, care şopteu că lumea aceasta e rea, că vicata e 
mizerubilă şi că mintuirea e pe altă lume. Acest puternic val religios 
a trecut prin Thracia în Grecia şi a avut pe pămîntul gree ca punet 
de plecare cultul lui Dionysos 4), zeul vieţii vegetative şi animalice, 
Misterele) religiei lui Dionysos și-au luat pe pământul Greciei nu- 
mele de mistere orfice după numele cântărețului legendar Orpheu, 
care apare aici ca purtătorul unei revelații divine, După legendă, 
Orpheu s'a dus în Hades să-și aduc logodnica răpită de moarte, 

Cit a stat acolo, Orpheu a cunoscut misterele lumii subpămâîntene, 
pe care apoi, după ce s'a întors dincoace la lumină, le-a împărtășit 
numai celor iniţiaţi, 

Inväțämîntul *) orflismului cuprindea o cosmogonie, o etică și o 
eshatologie, După cosmogonia orfică, Zeus, pentru a-și purifica 
mânile de crima prin care căpătase domnia universului, se 
să renunţe la puterea sa în favoarea unui fin străin de crima aceea, 
Persefona, regina împărăției subpăminteue, îi dă de fiu pe primul 
Dionyses-Zagreus. Titanii însă, voind să se răzbune, atrag la ci pe 
tinărul Zagreus, îl rup în bucăţi şi le înghit. Zeița Atena îi sal- 
vează inima şi o dă lui Zeus; acesta îi trăsnegte pe titani cu fulge- 
rele sale, iar din cenușa titanilor se naște neamul omenesc, Zens fn- 
ghite apoi inima lui Zagreus, care, astfel salvat, se căsătorește cu 
Semele, şi are de fin pe un al doilea Dionysos, Etica orfismului de- 
curge din cosmogonia lui, Dacă omul e năsut din titanii care înghi- 


F) Adriano Tilgher, La virione groon della vita, p. 58; ef. pi P. Wond- 
land, op. eit. p. 239. 

2) Adriano Tilgher, op. cit. p. 59. 

3) Of, R. Reitzenstein, Das iranische Brlósungsmysterium, Bonn, 1921, 

+) Erwin Rohde, Psyche. Seeleneult wnd Unestorbhiehkeiteglaube der Grie- 
chen, T-te und B-te Aufl, Tübingen, Mohr, 1921, I, p. 1 şi urm., pi 103 și urm, 

5) Thadăte Zielinski, La Religion de la Grăte antique, Paris, Les Belles 
Lettres, 1926, p. 38 pi urm., p. LIG şi urm; cf, şi mai ales Sam Wide, Griecht- 
ache Religion, in Gereke-Norden, Einleitung în die Altertumsawissenackaft, 3te 
Aufl, Leipzig-Berlin, Teubner, 1922, IT, p. $26 şi L. Gernet et A, Boulunger, 
Le Grec dasa In Keligion, Paris, La Romnisaauee du Livre, 1932, p, 137 
Lil 


6) Vezi bibliografia din nota precedentă, 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


: ; seamnă că el cuprinde în na- 
pe primul Diya AREER rea dionisiae și pe cel ti- 
tura sa spirituală două e pe om să se unească ew Dio- 
tante. Elementul dionisiac il E A buik Elementul titanie însă Îl 
nysos, Îl mînă către tot ce-i aer şi tto și jomie. Datoria morală 
Soi p ceea ragi iania] din el şi de a slobozi mega di- 
MODNES E j acolo i se arată, dacă se 
vină a lui Dionysos. Calea aiba Ta fost cea dintii formă de 
inițiază In misterele orfice. între altele, celui care practica 
usestism cunosentă de Greci: se cerem ea E madi Ak 
vieața orficã, să nt mänfnee carna. Esha SA alii ii pe orolini 
sius pipera he aitor, dar nu-i Eber, ei e închis în- 
după moarte. Sufletul e ne i tor, pirate cp 4 E ael al 
tr'un cere tern de naşteri şi morți, A ce: Tibeni. dă: teii 
vează dintr'odată de „cereul dureros“. Pentru a se i Rig sn 
sufletul trebue să trăiască mai multe arenaga pe ep 4 
lumea aceasta. După moarte are loc o nino cei gnad ana 
siți, iar eei buni răsplătiți, fiecare pină la a IUS rod 
nfară de cei care s'au făcut vinovaţi de orime f: posibili mn 
ispăgire : aceştia sint supuși la o pedeapsă veşnică. Amen pe tren 
un șir de astfel de încercări, sufletul poate nădăgdui a o libe - 
definitivă de mormântul său care e corpul (apa-apa), și-și poate 
gäsi liniştea şi fericirea eternă în unirea eu Dionysos. > I 
Prin urmare, religia orfică e dominată de o concepţie tristă 
despre vicaţă, conştiinţa adincă a păcatului, şi de o mare nevoie de 
purificare şi de mintnire. Prin păcat sufletul s'a prăbuşit din mă- 
reţia şi fericirea divină în impuritatea și mizeria pămîntească. De 
aici jocul acela de cuvinte al orfieilor, 2'opaz-3ipia, „trupul e mormânt 
al sufletului'*, cea mai întunecată formulare a pesimisnului grec, 
de aici și grija aceea mare de a fugi, de a scăpa cit mai curind din 
prelele cătușe ale existenţei pămîntești. i 
Această migeare religioasă s'a împrăștiat repede în Grecia cen- 
trală, ca şi în lumea greacă din Apus şi Răsărit. Vasta et răspindire, 
în secolul al VII-lea și al VI-lea, în păturile de jos ale populaţiei, a 
fost ajutată de marile nevoi sociale şi economice ale acestor clase 1). 
Se ştie cît de mult pătrunsese printre țăranii din Atica și cum, din 
motive politice, a fost favorizată de Pisistrat (560—528), tiranul 
sprijinitor al necăjitelor chase rurale?) In religia entuziastă a lui 
Dionysos, omul găsea o legătură personală mai intimă cu zeul care 
stătea mai aproape de inimile celor săraci şi umiliți decit uristoera- 
ticii olimpieni, iar nădejdea că în vieața de dincolo va fi răsplătit, 
era o mingiiere pentru nedreptățile îndurate aici pe pămînt 3). 
Din expunerea noastră sumară, în care ne-am silit să mergem 


1) Sam Wide, Griechischo Religion, în op. cit, p. 242. Dar doctrina or- 
fică s nigrae d  inereonar influență asupra deavoltării spirituale n lumii 
culte a. Un u orfie străbate litera S 

a ora ie toată tura groacă dela Anaxi 


2) Giota-Colen, òp. cit., p. 449—450, 
*) P. Wendland, op. cit., p. 99. 


FOST-AU ORECH SENINI ? 39 


numai pe culmile lumii greceşti, şi să urmăm numai liniile marilor 
curente de simţiri și de idei, am izbutit poate să arătăm cât de cu 
totul unilaterală a fost intuiţia aceea a vieții grecești, care a scos 
în evidență numai latura tinerească, veselă și armonioasă a caracte- 
rulni grec şi care încă nu presimţise nimie din abisurile acestui po- 
por numit de gânditori serioşi poate poporul cel mai nefericit. Un 
uriaş tragism străbate toată lumea helenică. Grecii îşi simțeau în 
grad extrem suferințele și erau conștienți de ele, în complet con- 
trast cu resemnarea apriorică a marilor popoare asiatice şi cu quie- 
tismul lor contemplativ 1), De aceea în gura atitor şi i 
tori greci răsună acel dureros aforism, căruia geniul lui Sophocle 2) 
i-a dat cea mai frumoasă expresie: 


Să nu te naști, iată destinul 
Din toate cel mai fericit; 
Tar de-ai văzut lumina zilei, 
On grabă 'ntoarce-ta în lumea 
Din care ai venit, 


C. BALMUŞ 


1) Burckhardt, op. cit., II, p. 43; ef, şi Thassilo von Seheffer, Dia Kultur 
der Griechen, Wien, Phaidon Verlag, 1935, p. 16, 41, 72, 
t) Ood, la Col, v. 1224 și urm.: 


rac mehar dev meg ğ- 
aa moi detrapor, sis răziora, 


FOAME 


C.F.R.) 


CARNET Lihnite, * n burti, cu muget de vito, 


O sirenă tais, în lung, fisit de soare, 
Peste lucrători, peste lucrătoare, 


Fabrica exală larg miros de fin, 
Cu păcură iute: bun pentru plămin, 


Gongul — ora mesei, gatal: piine, brinză, 
Se îndestulează nesătula rinză. 


Mustese (pretutindeni) sub paşi, pentru ei, 


Verzi şi uleioase lacrimi de țiței. 


Plăcările forjei însă, au reacții, 
Vesele în parcul ăsta de distracții. 


Și cuminţi soldații, pe la porți, ca pruncii, 
Reabiliteacă 


bucuria muncii, 


„Seara, "n fund, aruncă săloii plingătoare, 
Peste lucrători, peste lucrătoare, 


1} Din cieiul „C. F. R." care va apărea în curind. 


Huruie vii țevăni scorozite, 
Ptizice jguaburi 

Arse de-acizi, 

Mincate de aburi, 

Cochite de-ozizi, 


Mașina potieneşte, 
Oloagă. 

Injectoarele nu mai vor 
Bă tragă. 

O ţin ca în cleste, 

Nu mai e niciun spor, 


Turnători, cazangii, fierari, 
Montatori, are pa i strungari! 
Menghina fălcilor serîșnească silä, 
Mestecaţi lignit gi huilă, 

Cocs şi fontă şi moarte. 


Maşina trebue să meargă mai departe 


ABURUL 


Astrele, orivăț de focuri năuce, 

Un abur gigant, dinăuntru, le duce, 
Sgilţiind bolților fierăria 

Biciwind noaptea și veșnicia. 


Aici, unde jucăria bătrină 

Tot un abur o mină, 

Toiul nopții se'ngroașe, dă vrej 

Şi dă semințe roșii'n vârtej + 

Crivăţ de stele bate'n vijelia 
Tronului, biciuind cu lumină cîmpia. 


Novăzul a treca pe lingă noi 
Fără întoarcere, fără apoi, 
Mocanicul; însă locomotiva 
Măcinind mister între rafi, 
Vestoşte călătorilor: că-i va 
A duce"'napai, 

Odată, pe toți. 


„+ Ceasornie trufas, injectoarele! 


Dar nu ține, magicul joc, 
Mai mult decit aburul țişnit din soarele 
Ascuns al cutiei de foc, 


CICERONE TEODORESCU 


UN SURÎS DE 5 MILIOANE 


Taxiul lui André, gata să stopeze, primi un brinciu senrt din 
spate dela un alt animal cu patru roate, cîștigind un metru pe 
care-l pierdea, din drumul ei viitor, celalaltă trăsură. Iar cei doi 
pasageri, în interiorul celor două vehicule, executară unul față 
de altul, un fel de cadril înaripat care ratifica schimbul de elanuri 
dintre motoare: André se lipi de fundul caroseriei, în timp ce domnul 
din maşina adversă îmbrățişa spontan spinarea chautfeur-ului. 

Big Ben bătu zece ceasuri noaptea. La ora aceea toate minis- 
terele ar fi trebuit să fie închise, cuminte, Totuşi, casa cu larg și 
laminat portal, în faţa căreia se opriseră cele două automobile, 
era um minister adevărat şi cît se poate de deschis: un val de 
fracuri şi rochii codate îi străbăteau, în sens unic, seara de onoare. 

Domnul din trăsura retroactivă se coborise, şi seum plătea 
cursa. Añńdré recunosc numai decit pe Fred Corrigan, Asta îl 
făcu să considere situația cu acel suris special și absurd pe care 
ni-l dă surpiza de a găsi exact ceea ce ne aşteptam să găsim. 
Căci André vorbise dimineaţa, la telefon, cu Fred, amindoi luaseră 
întîlnire pentru ora zece la balul Ministerului, şi, acum era zete, 
şi se aflau la poarta balului...... Dar omul, în nobila sa calitate de 
„roseau pensant‘, are prejudecata că-i anormal ca luerurile să 
se întimple chiar așa cum ar fi normal să fie... Iar cînd totuşi 
asta se produce, homo sapiens zimbeşte amuzat și superior, ca În 
faţa unui Dens ex machina, ca în fața unei ironice sfidări a pre- 
zumatei imprevizibilităţi a Destinului... 

Cei doi prieteni schimbară sincer un mic teane de cordiale 
banalități (ca: „domnule pictor'*, „bătrină canalie”* și alte ase- 
menea), după care procedară seurt — și chiar acolo în stradă, 
la un examen de verificare corporală reciprocă, De cinci ani nu 
se mai văzuseră; ceer ce le dete mutuala satisfacție de a constata 
că ambii rămăseseră nealteraţi de ale timpului totdeauna posibile 
ultragii. 

Continuînd a-și spune eu un viu interes lucruri total neintere- 
sante, intrară în miezul recepţiei. 

Sub luminile lustrurilor de stil încă clizabetan, onorate doamne 
se revărsat În cărnuri debonare dealungul saloanelor fără huse, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


44 
în timp ee bărbații corespunzători, împietriţi gata, anticipan asupra 
preia sa solemne cirede îngulerate, 


Lui André, neobicinuit ” asemenea a 

t opulația balului îi apărea ca o mu y % 
rel pagg men : un ari ni și o singur i 

ind, cu iuțeală şi ubiquitate de coşmar, A 
maer on şi eo d aceleași gesturi, spunînd aceleași cei corzile 
tablou dement de o sută de exemplare identice : ale unui cioe unic 
şi ale unui eoe singular, înmulțite disperat cu ele-inşile, PAs 

Fred, din potrivă, era — ca reporter — foarte obicinuit ên 

asemenea fabricate de umanitate în serie. Deaceca, adunările de 
„personalități“, el le percepea ca pe un stock amorf, ea pe un 
depozit de mărfuri, Ochiul lui vedea, global și spălăcit, o pată 
ştearsă ca o nebuloasă din care n'avea voie — nici nevoie — să 
privească „individual'”, decit pe acel cu care în seara aceea avea 
treabă, 
Fred Corrigan îşi selectă omul din mulţime — eu acea silă cu 
care, într'un maldăr de rufe negre, am găsit cămaşa în care ne 
uitasem butonii de manşetă gi căreia, după extracția unicului ei 
interes, îi dăm iarăși drumul în mulțimea murdară. Fred scoase 
dela omul căutat cîteva cuvinte, le băgă în buzunar cu carnet cu 
tot, şi se precipită spre vestiar, trăgind după dinsul pe André, care 
atîta aştepta. Ajunși în stradă, respirară amindoi adine aerul liber- 
tăţii, gustînd îndelung baia de umanitate autentică, pe care li-a 
dădea sloboda circulaţie a pietonilor. 

André eu ochi de pictor, Fred cu ochelari de fotograf literar, 
contemplau frumuseţea proaspătă a drumețului pur. Mersul bleg 
al cîte unui lungan fără gînduri, trapul fără spor al vreunui mă- 
runţel aferat, apoi cîte un grup de doi domni inegali, unde persona- 
jul important privea drept înanite, tăcind, în timp se celălalt, volubil, 
se deplasa de profil, pentru a putea vorbi cît mai perpendicular 
pe urechea celuilalt; sau câte vreun funcționar întîrziat peste orele 
de serviciu, ducîndu-și combinate, spre casă, oboseala orelor supli- 
mentare şi bucuria libertății mărite de așteptare... 

_Pe toți acești oameni, care nu minţeau, care, în anonimatul 
odihnitor al străzii, se credeau fără martori și se arătau „așa cum 
sunt —, Fred Corrigan şi André Séverin fi cunoșteau bine şi-i 
iubeau de multă vreme, de pe cînd studiau la Paris — unul pictura, 
celălalt literatura — şi se vedeau în fiecare seară. Colaboraseră, 
patru ani, la o vastă operă comună, compusă din trăncăneli infinite 
map iti temute i male sigarane sempra defisitior be 
două absorbante ocupaţiuni pare d pool ae îngăduite de aceste 
strada, cu pedestrimea ei sinceră : tri raeţie era să privească 
André făcea, cu gîndul, i şi pestriță. Din fiecare trecător, 
roman — sau mă o pânză anticipat celebră, iar Fred un 

car un reportaj — senzaţional, 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 45 


Au urmat alți cinci ani, în care timp cei doi prieteni nu s'au 
mai văzut de loc. Lucruri grave se întimplaseră de atunci. Tablou- 
rile lui André începură — nu se ştie de ce — să se vindă; proza 
d-lui Corrigan împodobea acum regulat „front-page''-ul marelui 
cotidian „Morning Post““. Și Timpul, care îi trecuse pe amindoi din. 
colo de hotarul de treizeci de ani, le adusese griji şi preocupări 
nouă — care de altminteri, aveau să fuzioneze într'un interes co- 
mun, din seara aceasta, de cînd începe povestea de faţă, 


Agrementul pe care ni-l poate da societatea aproapelui, com- 
portă trei grade. Gradul I; plăcerea de a vorbi eu el imernari im- 
portante; gradul II: plăcerea de a tăcea împreună; gradul TIT: 
plăcerea de a vorbi lucruri cît mai neimportante posibil. Această a 
treia voluptate combină avantajele conversații eu acele ale tăcerii 
și prea puţini sunt companionii care să ni-o ştie da, 

Fred şi Andrâ, parveniseră, prin îndelungă practică, grefată pe 
afinități naturale, la această treaptă superioară a Nirvanei-în-doi, 

Despărțirea de cinci ani nu reușise a le slăbi antrenamentul. 
Aşa că acum vorbeau exact ca altă dată, adică vorbeau într'una, 
fără interes precis şi fără ca vreunuia să-i fi trecut prin minte de 
a-i lua celnilalt vreun interogatoriu, așa cum se face după o lungă 
mevedere. Nu simțeau nevoia să completeze, ca fapte, perioada la- 
cunară şi nici n'aveau, la dreptul vorbind, impresia de a se fi fost 
despărţit vreodată. 

André opri un taxi şi-i spuse să-i ducă în Soho — „indiferent 
unde'“ ; apoi, adresîndu-se lui Fred, îi explică acestuia că avea 
acolo, în Soho, ceva care, la rigoare s'ar putea numi „treabă“, dar 
o treabă destul de vagă, pentru ca să nu aibă nevoie să se despartă 
de el. 

Prin străzile întorehiate ale cartierului interlop și nocturn, cei 
doi prieteni îşi continuau plimbarea și conversaţia. Din cînd în 
cînd, André devenea atent și se decidea bruse pentru o nouă uliţă, 
la dreapta ori la stînga. Sau, se oprea, ezita, zicea: „stai niţel... 
mi se pure... da, pe aici...'“, și apoi relua firul nepăsării întrerupte. 

André päşea în mers elastie, şi, la lumina felinarelor, cehii lui 
foarte negri se făceau și mai umbroși. Era, în frumusețea lui de 
levantin, ceva şi naiv și tragie; a privire timidă corectată de un 
suris totuși triumfător, care parcă dregea la loe, en o mică intir- 
ziere, stăpînirea de sine a personajului. 

Lângă el, prin ceața care începuse timide agresiuni asupra tro- 
tuoarelor, Fred călca apăsat și ca minat de o precisă convingere. 

Era mai înalt ea André și mai sdravăn decit dinsul. Dar 
liniile lui eran rotunde, iar părul blond deschis, ochii mici şi șireţi, 
un ten curat și un obraz fără cute, toate acestea îi sabotau eon- 


46 VIATA ROMINEASCĂ 


i i lui făpturi. Părea 
strueţia ntletică și dădeau o ogor astra țină di mape pesta 
foarte sigur de el și-i plăcea să facă niţel pe „4e tai 

ii. Numai cu André nu-i mergea, căci acesta i-o luu totdeauna 
Dita: strivindu-l sub invariabilul argument al superiorității gintei 

i loaaxon. k É 
e ara Pa mles vreme, fusese nevoit să sa considere, în 
mod vag, latin, din neputinţă de a hotări dacă este mai ez romia 
decit francez, sau viceversa. Însuşi numele lui: Andrei man, 
nga de asemănător cu acela, mai nou, de André Séverin, contribu 
ie de genuri, E a 
z urne n a Sei Liceul, dela paisprezece ani înainte, şi-l 
fřouse la Aix-en-Provence, De avolo, venise la Paris, unde locuia si 
sovă-uu, Adrienne, soţia doctorului Duvernois, unica lni radă pe in- 
est pămînt. 2 

gi Romînin, el şi-o reprezinta mult mai afectiv decit alţii — 4 0 
„veselă grădină“ de stil carte-le-citire, Căci n'o cunoscuse decit cu 
ochii miraţi şi optimişti ai copilăriei, La această imagine, adăuga o 
a doum, mai filosofică. Se gîndea, instinctiv, la fara lui, ca la o mi- 
sune de eonfiență, ca In o însăreinare gravă pe care și-o luase, näs- 
cÎndu-se; o obligație de a nu face nimie compromițător, de a-și supri- 
veghea toate mișcările, ca nu eumya greselile lui personale s 
intimplătoare, să fie Imate drept ensnruri permanente ale rasei. 

Astfel, calitatea de metec, nu numat că exngerase vocația Iul 
naturală către delicateţă și boerie morală, dar făcuse din el un in- 
voluntar propagandist patriotie, propagandist paradoxal şi chiar 
absurd, căci rezultatul final era că oamenii uitau că André uu e 
francez ee 

In tot cazul, nn exista, pentru el, plăcere mai mare decit să 
vorbească, ceasuri întregi, romineşte cu Adrienne, exilată, şi ea, la 
Paris, ratione matrimonii. Și poate că intimitatea conversaţiilor lor 
pornea tocmai din aceea că dispuneau, eum nu se întimplă des altor 
oameni, de o întreagă limbă strict confidențială... 


In Soho, pietonii se tot împuţinau la număr, ba chiar, datorită 
ceti, și la văz. O porţie considerabilă de „fog“, negura națională 
britanică, coborise acum pe uliţe, înghițind contururile lucrurilor. 
Un edifwiu publie bătu miezul nopţii. Doniăsprezece glasuri surde și 
ude. Fred, arătă cu degetul spre stînga. André se uită la dinsul 
mirat şi-l corectă: „sunetul venea doară din dreapta, nu din 
stinga !*. Acustica vorbelor se defectă la rîndu-i, supunindu-se și ea 
bizareriei rezonanţelor în ceaţă. Conversaţia, luă alura unei gălăgii 
circulare, cu erimpee venite din toate părțile. Tar la un colț de 
stradă, cei doi tovarăși se și risleţiră unul de altul Acum se strigau 


pe nume, fiecare reamzindu-şi apelul întors înapoi exact aşa cum 
plecase, 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 4T 


Pe cînd André şi Fred se căutau și nu se găseau, auziră amindoi 
un hohot sinistru. Nu se știe de unde. Un răenet care rupea piels și 
ge: erau ago piere cu o explozie Toroi, eu o ricanare enormă 
şi demen e începuturi de vorbe stinse se topeau, ogînd 
volumul strigătului...... i akani 
7 André, convins că i s'a intimplat ceva lui Fred, și Fred, îngri- 
jorat de soarta lui André, forfotenu prin văzđuhul] împînzit și as- 
tupat, De acolo de unde erau, amindoi tresăriră iară. Un sgomot sec, 
ca o icnire de luptător greco-roman, strivit de burta brutei adverse. 
Toate astea, se petreceau în fond foarte aproape, Cu puţină șansă, 
André, Fred şi autorul misteriosului țipăt, s'ar fi putut deodată 
găsi reuniți, 

Şi chiar într'adevăr, după citeva momente de căntare, subt dublul 
celeraj al unui felinar şi al unti ferestre luminate, Fred descoperi 
în fine pe André. Ingenunohiaze lingă un om căzut pe trotuar, care 
avea sînge pe faţă şi-şi rotea ochii, obosit, Zărindu-l pe André, re- 
nunță un moment lu oboseală și păru a-l recunoaşte; o licărire inte- 
lgentă îi aprinse, seurt, privirea. Destul de absurd. Căci André nu 
mai văzuse, în viața lui pe acest om, care din nou îl fixa, de data 
asta, cu ochi speriaţi. Dar cei doi prieteni, fură încă mai miraţi cînd 
necunoscutul, adresindu-se inrăşi lui André, îi spuse aceste incom- 
prehensibile cuvinte: 

— Dacă... d-ta... eşti deja mici.. îscnmnă că... s'a îsprăvit. 
tă... eu, Bu mai sunt... sici... 

Ju mina dreaptă fines ghemuită o foaie mare de hirtie. André 
şi cu Fred se uitau la en eu curiozitate. Acolo, trebue să fie sigur 
o lămurire.., Dar, firește, cu tot melodramaticul situaţiei, nu puteau 
să citească o hotărire care nu-i privea... 

Omul căzuse — sau fusese aruncat — de pe fereastra larg 
deschisă dela primul etaj. Inălţimea nu era mare, și nici rănile nn 
păreau grave. Totuşi victima avea expresie de muribund. Incercă 
încă o sforțare penibilă şi, adresindu-se tot lui André (pe Fred parcă 
nici nu-l vedea) îi întinse hirtia „care nu-i privea“ și spuse: „asta 
te privește pe d-ta... citeşte'!. Şi linistea care i se aşternu pe trăsă- 
turi, lămuri pe cei doi prieteni că nicio lămurire suplimentară nu 
mai puteau aștepta dela omul de pe trotuar. 

Documentul înminat de necunoscut se lumină brase de cele două 
bricheta pe care cei doi amici la scouseră sineronie din buzunar, „Ci- 
togtet — lo spusese muribundul. Dar cînd încereară să citească, cei 
doi prieteni fură de două ori surprinși; odată fiindcă nu era nimio 
de citit: documentul era un desen, un portret; şi încă odută, fiindcă 
portretul era al lui André. „Al lui“ André — nu „de'* André. Era 
chipul lui André, nu foarte artistic lucrat, dar remarcabil de asemă- 
nător. Insfirșit, ceva iarăşi destul de straniu: această imagine, așa de 
asemănătoare, a lni André, nu semăna totuși de loc eu adevăratul An- 
dré, căci îl reprezenta într'o postură, în eare el însuși nu știa să so 
fi găsit vreodată. Asta observă numai decit și Fred, „Cînd oare ai 


48 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


i ivi ră gi dezabuzată 
expresie?“ „O privire amară și 

t tip o oE e do superioritate, ca şi cînd i-ai ape ţi 

eri seca în persoană !'* Cineva se amuzase să Sena aA 
ren pes cum el, André, nu-și amintea să fi fost vrei ; aşa cum 
niei chiar nu se ştia capabil să fie. T daig A akiak 

Dar, însfirşit, omul acela murise, și ei gara “i 
Tucă evä... Ineepură prin a intra în casa a Banoe are i 
ucă e spaga parterul era santan, Pe scenă o n blond Š 

nery raga "absurdă frumuseţe pentru situația ei pă „dizeuză 
Decaltăţi pentru clientelă de apeşi, cînta fără oa pat 5 | 
Patronul localului nu cunoștea sar ke ea pe, $à ppi 

p | de pe care căzuse A 

cir png pamint f acela cînta în sală, şi care iată ap putea 
poor nici cel mai mie amestee cu crima, căci de mmi prd i e „umăr 
tate de ceas nu se mişeuse de pe eg Chiar și erei e 1. ai tan 
i era limpede că nu bănuia nimic 1 - 
serier korse la r i stätuse tot timpul la bar. Feo ne 
şi el scos din cauză, iar misterul În Sute. TIENE, Pee 
liţiei, apoi conduse pe cei doi prieteni pe > 
pea due propriu zis suspect. O stielă plată de buzunar, po da 
mătata plină cu wisky, pe masa de machiiaj ; în perete, hoepen 
din care rămăsese numai rama, ți din care imaginea orga mar pd 
en oarecare brutalitate. Pe „passe-partout -ul Snan na sé mezat 
urme lichide încă proaspete, provenite probabil din p | să să 
descoperiseră jos, spart. Un pahar ordinar pentru apă și A ca , 
după miros, cei trei investigatori recunoseuseră că fusese turna 


Cam puţin, Nicio urmă de luptă, Singurul lucru totodată și ea 
peet era absența din cadru a portetrului. Dar despre MAE 
eere, În care era direct implicat André, era inutil să mmi > 
ați şi alții. 
ai e pet RE în sală, unde fi astepta o altă mare surpriză. 
Cind André și femtea cea blondă se văzură, amindoi se precipi- 
tară romantie unul în braţele altuia; şi femeea zise patetie: „de un 
un te aştept!“ — Ceea ce nu miră prea tare pe Fred; dar An- 
dré, la rîndu-i, răspunse: „şi eu, de un an te caut!'* ceea ce pe Fred 
îl miră foarte, fiind prea puţin obişnuit să-l vadă pe André dedin- 
du-se în publie la asemenea shakespeare-iene uitări de sine. 
Insfirșit André, Fred, patronul, personalul şantanului, inclusiv 
poliția venită între timp, toți la olaltă avură de trăit o ultimă sur- 
priză: omul căzut pe geam era Gregor Petrovici, bărbatul legitim al 
Peliciei Theodorovna, cea căutată şi regăsită de André, Numai ea 
știa cine e recentul decedat, căci el nu fusese niciodată în localul unde 
cînta nevastă-sa (asta — explică Felicia Theodorovna — fusese con- 
venit între ei), Şi nimeni nu înţelegea ce a putut să se fi întmplat. 
De altfel Felicia nu părea de loc a lua în tragic moartea soţului 
său. Nu se sfiise a declara lui André, de faţă chiar cu policeman-ul, 


UN SURIS DE $ MILIOANE 49 


cit de agreabil această moarte îi simplificase existenţa. Gregor era 
escroc, bețiv, mojie, morfinoman, din această cauză cam țienit, şi 
numai ameninţarea că o va omori dacă îl părăsește, o obligase pe ea 
să mai locuiască cu 

Ofiţerul poliţienese notă numele tuturora şi adresa lui Prea, 
Căci la el hotărise André s'o culce po Felicia, şi tot acolo urma să 
li se telefoneze rezultatul cat de medicul legist, 

— Dragă Fred, iți prezint pe Felicia Theodorovna, zise André 
cind, rămaşi numai ei trei, reîmbrăcară un minimum de preocupări 
mondene. Nu trebue să te mire contrastul dintre ce ai văzut-o fă- 
cînd pe Felicia în localul acela sordid şi ce înseamnă ea pentru 
mine, Astea, de altfel, sunt subtitităţi pe care nu le poate pricepe 
decât un jurnalist adevărat, aşa cum ai să devii poate și tu în vreo 
patruzeti-cincizeci de ani... 

In taxiul eare îi ducea spre locuința viitorului mare jurnalist, 
André şi Felicia, elucidan misterul portretului. Gregor, pină în 
seara aceea, nu știuse de existenţa lui. Căci Felicia nu ținea ni- 
ciodată tabloul acasă, ei în loja ei din cabaretul unde cinta. În mare 
parte de aceea îi interzisese lui Gregor să vină în local; on atit mni 
mult en cit Gregor știa că între André şi dînsa fusese ceva... 

Andrú şi dinsa fusese ceva... 

— Dar pentru Dumnezeu, cînd am putut eu avea tapnu! ăsta? 

— Este exact capul pe caro îl purtai în seara cînd ne-am des- 
părţit şi ai fost atit de aspru și de nedrept cu mine... 

— Ştiu, ştiu. Am fost idiot, Un onracare domn Miline, un 
eseroe foarte cum se cade, bun prieten eu decedatul tăn soț, mi-a 
povestit în detaliu tomte dedesubturile povestii... Adică, în fond, 
tu, probabil, nici n'o cunoşti, povestea... care de altfel nici nu 
mai are azi importanță... 

Apartamentul lui Fred, era dezordonat şi încăpător. Amfitrio- 
uul goapodărea activ găzduirea tinerei văduve, care lunecase într'un 
fotoliu profund, lingă o măsuţă acoperită cu mătase cròme gi pe 
care se aflau şi ţigări. Deasupra fotoliului, o lampă cu picior şi cu 
abatjour mare, tot crème. André se așezare „à l'amnzone“' pe bra- 
tul fotoliului unde stetea Felicia, și amindoi se uitau, amuzaţi, la 
mutra cruntă de pe hirtia boţită şi murdară, 

Telefonul, Fred era ocupat la bucătărie, André se duse să 
vorbească, Mesajul părea a-l interesa și chiar a-l umple de fericire. 

— Acum, zise el întorcindu-se vesel, toată povestea, și cen ve- 
che și cea nouă, o putem arunca la coș... A telefonat delw poliție 
că, În urma.. 

Ochii lui căzură iar pe portret... 

— Dar înainte de orice, ai să-mi explici, stimată doamnă, cum, 
din toată bogata mea personalitate fizică şi morală, n'ai găsit să 
imortalizezi decit nceastă unică şi regretabilă elipă de timpeniet? 
__— He! Zise rizind Felicia. Tu erezi că eu sunt autoarea? 
Nu-ţi aduci aminte?,. Atunei, seara... printre mese, cireula un 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


* - 
car rist i : si ambulanți, cu lavalieră şi veston 
jcaturist din aceit anonimi și am ' regiei + 
de catifea, care pentru aa pE aant AT. Kaa pee 
i te-a p E -p’ . + - 3 
picioare X hee mesei mele şi personificai judecata-de-apoi.- 


ó . na... Felicia, atunci ca și acuma, la 

FR ara tapete bose decoltată... El, atunci abe: Agras 
în frae, în picioare, deasupra mesel Feliciei... De aie cică 
= la localului... Fred care fâcea paturile sgomoto Ea pin 
agree ete juea minunat rolul de „pinză de fund” a tag sale 
i evka apoi pe pictorul, monteman ga a euraid, ai Deepen 
så gäsea pe o masă Daf atv, André acum încearcă să se 
fi aara să îmbrace un moment fizionomia lui din seara ar 
So uită mai atent la portret ca Ma ura pro inspirația. 
Cm sta dn picioare, i Viet portreta foarte aproape, ta hamină, 
direct subt becul eleetrie, cu expresia încordată m spin pete oy 
sī identifice o literă dubioasă într'un text pios Me z co 
ochi mari, pe urmă alții toarte mici, ca și cînd i-ar crin acra 
înlăuntru, spre trecut... Se mai uită niţel la peos, grei pe 
și, spre adînca uimire a Felieiei şi a lui Fred, încep 

digg acea SĂ găsit! Am găsit!! Acum prieep tot! Cum am putat 
să spun că povestea asta nu mai are azi nicio importanță?! ras 
Fred!! (Acum urla deabinelea) Fred, bătrână canalie, să za inta 
să-ți anunț că eşti cel mai mare bou din tot cuprinsu pe pa 
Britanie... De douăzeci de ani te căsnești să devii gazetar... gi br 
deajuns ea subsemnatul, cu modestul său geniu latin, să desci: x 
în modiocrele voastre cețuri normande, pentru ct tu să poți în 
fine serie primul tău (ce zic? singurul tău, ultimul tău) reportaj- 


i i ă faci 
— Fred, drăguțule, lasă paturile, — deși recunoc că asta 
relativ corect —; ago; lasi paturile, așază-te aici la maşina dè 


Titlu: 

„Um surâs de cinei milioane‘. Bun, Chiar foarte bun, 

Capitolul I: să 

„O imvenţie....**. Nu, „Un ecas eu... Nu, Lasă subtitlurile, 
Găsim noi la urmă. Deta linie: i 

„In Februarie 1936, un... hm... tînăr pietor romin..... 


— Un tinăr şi ta-len-tat pictor romîn —, silubisi Fred cu acom- 
paniumentul digita} al maşinei de seris... Mă rog, trebue să am Și 
eu mica mea contribuţie la reportaj. Tu aduci faptele, eu adaog 
talentul, Talentul tău, fireşte... Vasăzică.... „romin, André Sé- 
VETI aaa” e Pe urmă? 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 5i 


Dar tînărul și talentatu} pictor român se afundase, cu capul 
în mîni, în interiorul celui mai sdine dintre fotoliile lui Fred. De 
acolo, chema povestea spre dînsul. O poveste de o zi, de o singură 
zi, toată, şi care de abia acum, după aproape un an, își articula 
toate piesele într'o dramă coherentă, 


9 dimineaţa, la Gare de Lyon. André coboară din vagon. O 
singură valiză, pe care, împreună cu pardesiul, o dă hamulului, 
Un quasi-prieten, companion de compartiment, îl întreabă dacă 
n'are 

— Nu. Am venit la Paris în vacanță, Stau numai cîteva zile 
la soră-mea, Rue du Foubourg Saint Honorâ; pe urmă mă 'ntore 
la Antibes, să-mi isprăvese expoziţia, 

— Perfet! Drumul meu trece prin Saint Honoré, Te depun... 
Și chiar dacă n'ar fi fost în drum (explică amicul cînd fură în 
taxi), tot trebuia să trec pe acolo. Am donă vorbe de spus lni Sacha 
Boulanger, care stă pe neecaşi stradă... 

— Bătrînul Boulanger?! He! El mi-a pus pensula în mînă, 
cînd aveam șaptesprezece ani... Mă sui şi eu să-i zie bună ziuz... 

Tl găsiră pe maestru în mijloeul atelierului, în exerciţiu! fune- 
țiunii, în faţa inamicului şi în poziţie de atac, cu paleta scut și 
penelul lance. La vederea celor doi non-veniţi, „inamicul fugi ru- 
şinat, prefăcindu-se în simpla amintire rapidă a unei femei văzute 
din spate; modelul amintirii se ascunsese atum după un paravan, 
De altfel, explică maestrul: 

— Nu e model de meserie... Vine la mine pe furate... Şi e 
foarte păzită... 

Ecranul îndărătul căruia se refugiase foarte păzita doamnă 
emise un psendopod, trăgînd, mai aproape, un seaun de pe care o 
blană de lutru dispăru progresiv. 

Sacha Boulanger, cu faţa lui rubieondă, dominată de o chică 
deasă, revărsată și de o splendidă culoare mbă, privea cu mare sa- 
tisfacție imaginea udă de pe chevalet, 

— Cum se chiamă, întrebă André, gîndindu-se la modal, 

— wâșteptare'*, răspunse Sacha, gindindu-se la operă. Nici nn 
ştii cît mă pasionează, In gura ei, în fruntea, în sprineenele, în — 
uite — în conta asta de pe obrazul sting — este o încordare tulu- 
rătoare.... Și, vezi, o încordare nesilită, spontană, devenită ca o a 
doua natură, ca o aşteptare de scadență nedefinită... Sunt, așa, 
oameni, care aşteaptă ceea ce nici ei nu gtin că aşteaptă... 

Lunga frază a maestrului, începută tunător, trecuse progresiv 
dela forte la pianissimo, pe măsură ce consideraţiile de artă obice- 
tivă se prefăcean În confidențe involuntar îndiserete de intimităţi 
posibile ale unei persoane reale. Pentru a dona oară simți André 


52 VIATA ROMINEASCĂ 
trej dimensiuni, eu 

i devenea femee actuală, cu i dimensiuni 
met agare necazuri gi taine, suferinţi dezirabile şi pro- 
Misiuni de ferieice sferei ba precise afaceri indi- 
i pe cînd ceilalţi doi lichidau eu vorbe p abeno 

sili d pP André completa PrE RRE „ae regi 
T i în e, decit 
pu perene aaa ce Ina de cum intrase 0, o aromă 

aa de violete umart,--.---. i pc iu 

ureei ei lingă portret, ca niște iseă ituri legitime ale e 
ia gaz vai dowă obiecte: o tabacheră de argint fe a A 
v A ioi verde, Şi una şi alta purtau inițialele F. r. a zii 
eu siguranță, pleca fluviul de violete amare. i şi s è seca 

Andră nu se putu opri de a duce batista la pură şi de œ trage 
fumuri de „f, th. ei. f E iá 

PE i 4 eşti foarte erudit în parfumuri.. 
al A EE dle verde sub nasul fostului său tovarăș 
i VAN tai Stiu. Este ceva foarte bun, Si scump, Guerlein. RHI; 

merge şi la domni... í în cit 

timp, amfitrionul se wita alarmat i: | 
bus ai vă dan afară. „Aşteptare“! nu mai poate aştepta... 


. 
* . 


— Avantajul nostru at artiștilor, își zicea Imi-însuși André, at 
peronul locuinţei Doamnei Adrienne Duvernois, sora domniri-sale 


La vederea luj André, Adrienne — care nu fusese înștiinţată 
de venirea lui, fu superlativ încintată, și de altfel tot atît de mirată, 
tind, la efuziunile «ei meridionale, afectuosul frate o întrebă, grav: 

— Adrienne, cunoşti tu un parfum de violete Guerlain... dar 
ştii, nu așa, leșinat cum sunt violetele..... o aromă gres, amărue..... 


Locuinţa soților Duvernois, rue du Faubourg, Saint Honoré 37, 
conținea un singur obiect de prost gust, Unul singur, dar, acela, 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 53 


dilatat într'o multitudine impresionantă de exemplare. Unde te'n- 
toreeni, găseai cite o fotografie a d-lui coctor Raymond Duvernois, 
în mijlocul eprubetelor și'n centrul unei mici armate de halate sub- 
alterne; cînd te așteptai mai puţin, răsărea, absurd și atirnat pe 
perete, un original de brevet, eu nume, dată, număr de ordine şi is- 
călitură a ministrului... „Prebue, trebue să le pun aici... zicea me- 
reu doctorul; nu pot să-mi ofensez colaboratorii. 

Pentru Adrienne toate aceste tablouri echivalau cu tot atitea 
portrete ale unei metrese, cu singura deosebire că nu putea să le 
„kboare“* de acolo, ea pe o simplă rivală omenească, Chimia era, 
într'adevăr o redutabilă rivală pentru Anrienne, căci făcea din 
ea o soţie neglijată și, pe deasupra, firă drept de a se plinge, 

Raymond își iubea nevasta, Dar îşi udora meseria, Conducen, 
la o mare fabrică de medicamente, laboratorul de studii şi cercetări, 
In cercurile ştiinţifice pariziene, imde era foarte stimat, celebri» 
tatea lui avea și o mică nuanţă humoristică, fiindeă nu arareori i se 
întîmpla ea, urmărina găsirea unui nou medienment, să descopere, 
uimit, cîte vreun preparat total străin de oriee medicină, utilizabil 
bunăoară în fotografie sau în artilerie, în industria coloranților 

‘sau în fabricarea uutomobilelor,,.. 

— Uite, ultima eapodoperă a picturii moderne — zise Adrienne 
arătind lni André o atroce vinietă sub sticlă, Raymond a născut 
de data asta pe „Regele Inflamahilelor, o substanţă care In 4 grade 
cențigrade... fà foec!... și arde aşk, cuminte, fără să frigă pe nimeni, 
cu o fiacăre răcoroasă și, să fim drepți... absolut lipsită de orice ttt- 
trebuințare practică... Sunt foarte mîndră de Raymond: e de èjuns 
ca el să se ocupe de cancer san de malariu, pentru ca să găsească, 
tără niciun «fort, ori un elein, ori un explozibil... 


— He! Văd că şi tu si îmbogăţit pinacoteca familiei, zise André, 
Iuind de pe gheridonul din bibliotecă o fotografie de amator unde 
Adrienne, într'un decor alpin, zimbea unui avantajos gentleman 
vădit mulţumit de costumul lui de munte, 

— „P-hă! Asta e deja Istorie antică. Este ante-penultimul meu 
amant. Şi mai e şi tenor, nenorocitul | 

— „Adrienne, cînd ai să renunţi tu să-ţi mai dai nere de Barbe- 
Bleue? Știi bine că ești cea mai cuminte femee din Franța! 

— „Sigur că ştiu. Ca probă că-mi înșel bărbatul totdeauna foarte 
seurt și... mai ales anonim, Crezi tu că domnul ästa din fotografie 
o să afle vreodată eine sunt? Toate aventurile mele — care te Tog 
să crezi că-s foarte complete — sfirșese aproape contimporan cu În- 
ceputul. De altfel, nu-mi recunosc nicio vină. Latitudinea-Snd a 
nașterii mele și amorul exagerat a Ini Raymond pentru ştiinţele 
fizico-chimice sunt adevărații responsubili ai modestelor mele ne- 
glijenţe conjugale... Incolo, singurul bărbat pe cara îl iubese e Ray- 
mond. Şi-l iubese, mă rog, ea o proastă... De altfel, probabil că nici 
nu există o altă metodă... 


j ROMINEASCĂ 
54 VIAŢA 


Pe André îl amuza nespus să 0 audă pe Ade, gri 
iri ei vibrantă de adevăr, lucruri din care e bre res 
ideea era, în bravadele Adriennei, ceva de copil en 
ioacă, simbind, eu păcate de oameni MATI... 


i i -— i din po- 
, André, întrerupindu-se pe el însuşi i 

nE Jepa e gin bătut la maşină'‘—de altfel asta n’ai prn să 
serii în reportaj... Astea vi le spun eea vouă, fiindcă psihologia 
| i lică prin ce emoţii am trecut et. No i 
e e iza it cind pretindea că are micile ei meia a 
ü corecta situația ce soție neglijată. La început, merele ainne 
Pe urmă însă am căzut în păcatul invers, supra-esti gra ; 


„Aşteptarea din portretul femeii blonde avea ceva tragic, sare 
din aprigă speranță de schimbare, şi chiar acea nefericire care t A 
deauna însoţeşte asemenea obligații de a dori aprig un lucru. Pe cin 
la Adrienne era o aşteptare mai senină, pe care eu nu parveneam 
s'o deslușese. 

„Aşteptarea e sentimentul domestic prin excelență al tuturor ca- 
tegoriilor de femei, Fetele foarte tinere aşteaptă dela viață, indis- 
tinet, tot. Femeile de „dincolo de treizeci! aşteaptă, cu un rictus 
rău, un fapt precis: ultima aventură, înainte de a trage oblonul. 
La Adrienne, care avea douăzeci și cinci de ani, şi deci nu intra 
mici în ueategoria 17“ nici în „categoria 30‘, aşteptarea se ra 
porta la o fericire nouă în locul fericirii existente. O stare enrioasă 
și ambiguă. 

„Adrienne îşi iubea situaţia prezentă. Dar o socotea mai prejos 
de ce merita ea. Şi-şi promitea cu jumătate inimă, ceva mai bun 
pentru un viitor nedeterminat. Uitindu-mă la ea, în ziua aceea, 
îmi reprezentam portretul ei pe care l-ar fi făcut Boulanger, ca un 
„pendant'* al portretului femeii blonde. 

— Cum se chiamă? îl întrebam eu pe maestru. 

— Nu ştiu nici eu bine. In tot cazul, simt că e ceva exact con- 
trarin lui „Aşteptare“. I-aşi zice „Păgăduială'“'. Sunt femei care-şi 
promit lor-înselor o „altă fericire'* decit aceea, mediocră şi reală, 
pe care o au deja şi de care nu se'ndură să se despartă... lar pînă 
la semdlența fericirii celei nouă, ele pun făgăduiala frumos, de o 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 55 


parte, ca într'un Culap încuiat, în care nu mai umblă niciodată, dar 
pe care îl văd, în casă, toată ziua..., şi... şi nu se mai gindesc la asta, 
Este tocmai conduita omului care „nu așteaptă“, Adevărata aş- 
teptare se găsește numai în cestălalt portret; așteptare care confiscă 
toată atenţia, așteptare a unui lucru, totodată vag și precis, făcut, din 
imaginea limpede a lucrurilor de care vrem să scăpăm, şi imaginea 
prătoasă a unui eveniment — oricare, fără preferință — care ne-ar 
scăpa de ceea ce este.. 
a 
La > 


Pentru „înţelegerea teribilelor întîmplări care se vor povesti 
acum, este indispensabil să avem o imagine exactă a topografiei 
j pea din Faubourg Saint Honoré, 37. 

compunea din două etaje. La rez-de-chaussée, un 
fun, o seară interioară, ce ăn la odăile de ax Îl er di 
hall-nlui două odăi : întîi, biblioteca lui Raymond și, după ea, un sa- 
lonaș al Adriennei. Salonaşul și biblioteca comunicau între ele şi 
mai comunicau, amîndonă, cu hall-ul. La dreapta acestuia sufra- 
geria și o mică încăpere, unde era telefonul, 


André și Adrienne se aflau în salonaș cînd feciorul aduse 


dubla știre a venirii lui Raymond și a chemării la telefon a 
Adriennei, 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


N'n vrut să spună din partea. eùi, Zicea că e ceva important 


p „seare invitație mondenă din par- 
4 = epora re căi ge ie mister... po Senie 
i André, şi ieşi din odaie să se gucă la pace oare aci 
pei rien său, pe care-l întimpină eu un rapi ba gra e 
aia Raymond", grăbită să termine cu telefonul și 
toureă în sînul familiei sporite și reunite, cra: val uitată 
Doctorul, care nu ştia de sosirea lui André, erei E a 
esit rea pă eke v erele e în biblio- 
i itia com a h j 
aia păşi Sagi spre irasi pe ep Dry one 
ivrea, deschise căpăeelul porțelan al d ni, 
rora AR cadranul, îl făcu să pivoteze şi bägă, anca 
mura secretă- a deasului, o hîrtie albastră pe care o ţinuse 


tea vreunei prietene, 


tea în salonas văzuse totul, — d-l chimist are mistere teta mă an 
entita. Apoi, ripinat de a se fi fost nigra pe 
oamenilor, se duse în celălalt colţ al salonului, de un = orban 
vedere asupra bibliotecii. Şi se ageză la piano, cet de paie 
suecedanat mai muzical al „tusei diserete“*, prezența lu i 

Decii, în drum, dela colțul Nord-Est spre eel Sud-Vest al er 
prin văzduhul pe care îl vinturase străbătind camera, spal sai 
— nu ca o amintire, ci ea o percepție reală — mirosul a ru 

ny, de violete amare... ` NI 
RAS isprăvise de vorbit, Și mesajul telefonic părea e 
fi îmjburat foarte. Era ceva sigur schimbat în fizionomia «i. a 
locul veselici şi vervei de pînă atunci, se instalase într Însa im mu 
tism absolut. Se nita cu nedumerire la bărbatu-său, și parcă en Se 
litate; apoi la André, interogativ şi reținut, ca și cînd ar fi dori 
să fie singură en el, pentru a-i cere un sfat. $ 

André nu dedese iniporatnță fragmentelor de frază telefonică 
pe care le auzise rostite de Adrienne. De altfel, textul lor în apa 
rență confirma presupunerea lui dintii asupra caracterului anodin 
şi pur monden nl meèstjului: 

i- Nu se poate! 4 
uvea foarte mult aerul unèi banale exelâmaţii de politeţă, 

+ Va să zică, diseară... | 
putuge fi spus de Adrienne, cu acel fals interes cu care precizăm 
data unei invitaţii plicticoase, 

Dar: „nu se poate! — putea să fie mirare efectivă în faţa 
unei informații importante; iar „va să zică... diseară... putea fi 
sendența tragică a unui gray eveniment. - ae 

„ȘI fizionomia ciudată a Adriennei, făcea tot mai plauzibilă 
această a doua interpretare, AP 


UR SURIS DE 5 MILIOANE 57 


Feciorul veni să anunţe că s'a telefonat din partea d-lui mit 
nistru de războiu, care așteaptă pe d-l doctor Duvernois a dona zi 
la ora douisprezece, la minister. 

— Perfect, zise Raymond soţiei sale și lui André; sunt încîntat 
că mi-a fixat audiența la douăsprezece, Tot aveam eu, în cursul dimi. 
neţii, să mai pun niţel chestia la punet... 

Conversaţia lincezea, Căci toţi trei pârean preocupați : docto- 
rul, probabil de afacerile lui profesionale; André de schimbarea de 
umoare a soră-si, iar aceasta din urmă de evenimentele pe care nu 
le ştia André, Singur doctorul incerca să readucă puţină eordia- 
litate. b ' 

— Ați eitit asta? zise e] întînzind jurnalul, unde, pe primi. pë- 
gină, cu litere mari, seria : 

CEL MAI LOCAL CUTREMUR DE PAMINT ` 

Articolul era ilustrat cu o ciudată fotografie, reprezentind de 
două ori aceeaşi imagine, subt care seria: „Inainte“ şi „După“, Un 
peisaj într'o grădină publică. Doi pomi, la distanţă de trei metri 
unul de altul, şi, între ei, o bancă. De unul din pomi, rezimat, un 
baston; în celălalt, agățate, un pardesiu și o pălărie. Banca, în 
imaginea Nr, 1, era intactă; în imaginea Nr. 2, era făcută praf. 
Cioburile ei zăceau împrăștiate pe un morman de pămînt înalt de 
un metru, ca un vulcan în miniatură. 

— Nu-i curios, zise doctorul, ea pămîntul să se fi cutremurat 
just pe zona asta aşa de mică? Şi mai ales nu-i curios, ca un totograf 
să se fi gindit a fotografia cele donă momente, ca pregătit printr'o 
preștiinţă qunsi-divină? 

— Da, zise Andre rizind; absurd și amuzant ca o invenţie de 
doctorul Raymond Duvernois... 

— Cine știe! Ponte chiar este o invenție a Doctorului Duver- 
nois, zise Raymond avind aerul că este foarte fintat de ipoteza lui 
André, 

Intre timp, Adrienne tăcen mai departe, vizibil enervată, avînd, 
ca singură scuză, faptul că era la masă, unde mînca metienlos gi 
în silă. 

Raymond preveni pe fecior să-i preătenscă, pentrn seară, 
fracul. Adrienne ridică ochii de pe farfurie, se uită ţintă la bära- 
tu-său, ca pentru a-şi face curaj, gi zise, cn o voce mată şi fals 
vionie : 

— Raymond! Diseară, am hotărit eu André, să mergem la 
Operă. Tocmai findeă se joacă Toses, pe care o păsese oribilă... Poți 
veni și tu cu noi? Văd că tot te îmbraei diseară. Poate seapi mai 
devreme de acolo unde ai treabă și vii după noi ln Operă?.., 

Doctorul pāru un moment încureat. Se gindi mai bine, Apoi 
izbueni, încîntat ; 


— Sigur!... Perfect.. Cred că pot lichida în cîteva minute afn- 


ROMÎNEASCĂ 
58 VIAŢA 


i : mā întore inmediat să stau cu voi. Da... Foarte, foarte 
verile... Şi mă E ! ZA | 
i i intrigat. De ce min Adrienne 

reiese pe în ce omplicitatet Dorea ca să scape de Ray- 


A ultime de curse de făcut. 
amare me rai i ice în ora Area multi, mean, DIN CHARLES BAUDELAIRE 
pl] 3 ? 
g la m şi jumătate. MARGARETA POPESCU PARFUM EXOTIC 
a urma 


Cind, într'o scară caldă de toamnă, lingă tine, 
Cu ochi închiși adulmec fierbintele tău sin, 


Văd cum se desfăşoară un fericit tărim, 
Iluminat de-un soare cu raze moi și lime: 


Un ostrov molcom unde, ca nicăieri mai bins, 
Natura pune arbori ciudati eu fructul fin, 
Bărbaţi cu trup subțire și de vigoare plin, 
Femei uimind cu vraja privirii lor senine, 
Mireazma ta mă poartă spre clime minunate, 


Şi văd un port cu multe corăbii adunate 
Ce-a încă ostenite de undele marine, 


In vreme ce parfumul ce-l dau lamarinarii 


Domol îmi umflă nara şi se îmbină "n mine 
Cu cântecul pe care l-ingină marinarii. 


AL, PHILIPPIDE 


(Tea 


ADÎNCIMEA FILOSOFICĂ 


A Va- 
Intr'una din paginile sale cele mai pătrunzătoare, Paul Va 


t rif. 

léry a observat că „rostirile clare sun tesute ata cei et eo 2 

Cite, în adevăr, din cuvintele pe care le SE mee „o spa 

zi i care înesnea sehimbul impresiilor Și te soea ce în legea 
i ional e precizat! A a i 

agrara ae unui termen nu este altceva decit virtutea lui de 


i j en esenţială a 
a ne orienta într'un sens precis acțiunea. Funeţiun $ 


[i t ns 
pulsii şi sentimente, care se trezeso la auzires lor, într a Sr see 
logie de o desăvirşită claritate, Din această pricină ate dom 
revenit necontenit către sarcina constituirii unui pro ai 
În problema cen mai de căpetenie a filosofiei, La o a Sa mă 
mi se pare că luerează şi fenomenologii uetuali. Cine Ae cerea, 
cercetările lor în domeniul logicei, al moralei, al filoso k 
lui sau al esteticii, recunoaște că rezultatele lor trebuese adica 
după lumina pe care o aruncă asupra intenţiilor retea: ia arie! 
asupra nuanţelor fugitive cuprinse întrun cuvint. si drege 
o metodă mai generală a speculaţiei filosofice, aceea de ra Se: 
în faţa termenilor: uzuali şi a expresiilor consacrate, pen 3 
vestig cu insistență cuprinsul lor noţioval, ca și cum în „va ea 
de toate zilele a omului de rind s'ar găsi implicată cunoștința = 
pede şi esențială pe tare o caută filosoful. De sigur, metoda peace 
nu se întemeiază pe o iluzie şi îndreptăţirea ci spare cu toa gi 
aceluia care îşi spune că în cuvintele şi contextele limbii este des 
pusă intreaga experienţă posibilă a omului, Preţioasele erei 3 
pot lipsi din cuprinsul sufletese explicit al celui care vorbește; ele 
se păsese mai mult în spiritul limbii decit în actualitatea sufle- 
tească a vorbitorului. N'ar fi deci eu totul nepotrivită comparaţia 
omului care e exprimă întrebiunţind cuvintele obişnuite ale limbii, 
i icit și declasut, eare păstrează în podul casei, printre 
scoasa din uz, cîteva obiaete de un preț inestimabil 


„Încă odată adevărul acestor constatări, întrebin- 
fa expresia cure atribuie adincime unora dintre 


ADÎNCIMEA FILOSOFICĂ 51 


vederile teoretice ale filosofiei ca și spiritului care le efectuează. 
Folosirea acestei expresii este dintre cele mai răspindite; înţelesul 
ei nu este însă de loe limpede. Niei prilejurile în care este intro- 
bnințată nu sunt totdeauna potrivite. Putem oare citi în intenția 
mai adincă a cuvintului ajutindu-ne de ceea ce știința ne oferă? 
Este firese să vedem care sunt cîștigurile mai vechi ale cercetării 
şi dela care punet putem începe propria noastră anchetă. Ceca ce 
ne oferă textele este însă destul de puţin. Multă vreme tipologia 
inteligenți, atita cit se găsetge în operele filosofilor clasici, a remar- 
eat numai două forme ale inteligențij cercetătoare și anume aceea 
care observă deosebirile dintre lucruri, apoi aceea care este sengi- 
bilă la asemănările unora dintre ele. Abia mai tirziu se vorbește 
şi despre tipul intelectual care recunoaște asemănarea totală a tu- 
turor lucrurilor sau, cel puțin, a lucrurilor cuprinse în largi cute 
gorii, adică identitatea lor substanțială. Astfel, Bacon distinge în- 
tre genia aouta şi genia discursiva, cărora le atribuie funețtiunes 
respectivă de a surprinde deosebirile şt asemănările. Prilejul nees- 
tei distineţii îl oferă examenul iluziilor cuprinse în structura spi- 
ritmni individual, aşa numitele idole specus, cum sunt de pildă 
gusturile, natura culturii și aceste direcţii deosebite ale inteligenţii. 
Maximum et velut radicale diserimen imgeniarum, serie Bacon 
(Novum Organum, 1620, I, 53), quoad philosophiam et scientias, 
illud est: quod alia ingenia sint fortiora et aptiora nd notandas 
rerum differentias; alia ad notandas rerum similitudines. Ingenia 
enim constantia et acuta figere contemplationes, et morari, et 
haerere in omni subtilitate differentiarum possunt; ingenia autem 
sublimia et diseursiva etiam tenuissiamas et catholicas rerum simi- 
litudines et agnoscunt et componunt. 

Kant se oprește şi el în faţa ucestor două tipuri felurite ale 
înteligenţii, numind pe cel dintiiu spirit (Witz), pe cel de al doilea 
judecată (Urteilskraft). Forma ascuțită a inteligenții, din care 
Bacon făcea una din cele două modalități posibile ale ei, este o 
însuşire pe care poate s'o posede şi spiritul şi judecata, atunei 
tînd se aplică la surprinderea unor asemănări sau deosebiri foarte 
miei, Antropologia lui Kant me mai oferă dealtfel şi o altă siste- 
mutizare decit aceea amintită. Ocupindn-se de aşa numitele „talente 
ale facultăţii de cunoaștere“, Kant distinge între spirit san inge- 
niositate (Witz), sagacitate şi geniu, „Spiritul, serie Kant (Anthro- 
pologie in pragmatischer Hinsicht), 1798. hgb. b. Karl Vorllinder, 
Meiner, pg. 140), împerechează sau asimilează reprezentări etero- 
gene, care după legea imaginației sau asociaţiei de idei sunt foarte 
îndepărtate unele faţă de altele“. Acest spirit, a cărmi noţiune 
astfel definită de Kant, trebuia să joace un mare rol în tot timpul 
romantismului german, nu trebue confundat, după cum ni se atrage 
atenţia, cu zadarnicul şi golul joc de cuvinte. Sagacitatea ne este 
prezentată într'acestea drept talentul intelectual care constă în a 
descoperi lucruri ascunse în noi sau în afară de noi, noţiunea ei 


62 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


insa de cr moderni a dim, 1, at a 
Azul inventiv prin excelență, capabil e ea dell a 
reper Er agora sure le e fără să-l denumească însă cu 
in de concepti c 
totul străin, do, core dă există totuşi în Antropologie Int je 
Este frumosul cuvint Tiefsinn, pe care Kant îl ri sooni 
anik dispoziția melancolică a spiritului, lite ae i erei 
i pierdută în sine, uneori chiar excesul mamet a pane. a 
peT 7 130). Vorbirea curentă, care atribuie adîncime ez 
beci stiință, de pildă unui matematician, i se pare lui Kan 
impiu abuz lingnistie, | E $ i 
getea romantică # mirent Kerg se AS a Sns ; 
i iozi iritului, al cărui i e 
at camere bee îndepărtate era foarte are Se A ar 
i tit de reprezentativ al curentului, cum este Pr. Á 
S pirita] (der Witz), serie ne yar pime aripa fi 
losofiei universale!*, Și în același loc: „e:e escope- 
pei științifice sunt bons mots ale speței““. ( Aihenseumsfragmonto 
1798, Nr. 220, ed. nouă Fr. Baader). Noţiunea sri pseșt 
însă din tipologia pe care o sehițează fragmentele E A rea meta 
O găsim în sehimb sub condeiul ape gg ie agenti 
E, SS 5 r- > 
piinas aits Ss nea 2 pei pria irile san identitatea 


ä deosebirea disimulată sub o asemănare superioară; adincimea 
primera în cinda tuturor aparențelor, identitatea totală a ma 
rilor'* (Vorschule der Aesthetik), 1815, § 43, că, Berend, pg. t9 , 
Din astfel de sistemntizări romantice, trece noţiunea piete re câ 
la psihologii mai noi, ca herbartianul wW. Volkmann (Lehrb n 
Psychologie vom Standpunkte des Realismus, 1875—6, II, pg- J» 
care definetşe adîncimea drept însuşirea spiritului de a piere 
destul de departe în conţinutul reprezentărilor sau într'un cere de 
reprezentări străine, pentru a găsi termenul mediu, greu de aflat 
şi care permite conexiunea unui raționament. Noţiunea 
a adincimii devine astfel o noțiune logică. Re ae 

'Tipologi iritului filosofie, aşa cum o putem spicut r- 
turiile pg zei nu numai că dă un loe destul de restrîns adin- 
cimei, în care aprecierea curentă recunoaşte poate calitatea cea 
mai de seamă a înzestrării teoretice, dar nu face nielo mențiune 
de un alt tip intelectual, de ceea ce am putea numi înălțimea spi- 
ritului. Numai prin delimitare faţă de aceasta, noțiunea adineimii 
obține totusi întregul ei relief. Căci, faţă de spiritul ingenios și de 


1) Laitmita, (Nouvenua Essais sur l'entendement humain, 1765, IV, al. 3; 
Flammarion, p- 315), dădu-m sagarității un olt înţeles, Sagacitatea era, 
pini 8, Sie aphia do e. pet deteeile fe a rotita, ada 
ideile imtermodinre care permit mai multor cunoştinţe, 


ADÎNCIMEA FILOSOFICĂ 63 


cel ascuțit, adîncimea nu operează pe același plan, Ingeniositatea 
şi ascuţimea au denface cu suprafața lucrurilor; adîncimea și înăl- 
ţimea spiritului o părăsesc însă. Vom spune deci că adîncimea fi- 
losotică implică o direcție precisă a cugetării gi că obiectul pe cure 
ea este presupusă a-l atinge, este închipuit a aparține unei zone de- 
terminate a realului. De sigur, oricime admite că spiritul adine 
poate atinge regiuni care scapă considerației comune, primește 
odată cu aceasta ipoteza că lumea este o straetură de planuri, din- 
tre care unele pot fi cunoscute imediat şi de oricine, în timp ce 
celelalte nu sunt accesibile decit en oarecare greutate și numai 
spiritelor care se bucură de o înzestrare specială. Este o împreju- 
rare dintre cele mai instructive pentru cine urmăreşte o tipologie 
a spiritului filosofie, faptul că nu toţi ginditorii presupun că pla- 
nurile mai îndepărtate ale realului sunt mai adinci; unii ginditori 
îşi reprezintă aceste planuri ea fiind mai înalte. Adincimea gîndirii 
își păsește compensația în înălțimea ei. 

S'ar putea serie o istorie a spiritului filosofie sistemntizată 
după această distincție şi care s'ar despica în două serii neintre- 
rupte, Una din ele ar cuprinde spiritele înalte, filosofii care au 
înţeles lumea drept o cădere san o restringere dintr un focar su- 
perior şi care au socotit că peste iluzia percepţiei comune, adevărul 
mai îndepărtat poata fi atins prin ridicarea simbolică a privirilor 
către o regiune care ne depăşeşte în înălțime. Din uceustă serie 
a spiritelor înalte fac parte Platon, Plotin, Părinţii Bisericii, Male- 
branche şi Berkeley ete. In seria spiritelor profunde putem nu- 
mära pe toţi ginditorii care an înțeles lumea ca pe o construcție 
sprijinită pe un fundament, eu pe realizarea unei latenţe san ca 
pe desvoltarea unei rădăcini pină la arborescențe stufoase și com- 
plicate. Această reprezentare justifică scormonirea în adincime şi 
dă naştere filosofiilor substanței și devenirilor subjacente, adică 
cugetării Ionienilor şi a unui Heraclit, a Îmi Aristoteles; a lui Des- 
cartes şi Spinoza, a lui Hegel și a mai tuturor romanticilor ete, 
Cele donă tipuri nu sunt despărțite prin bariere de netrecnt. Ames- 
tecul lor se produce uneori, deși rezultatele nu sunt totdeauna ` 
fericite. Astfel, din punctul de vedere al tipologiei spiritului filo- 
sofie, un caz foarte interesant este acela al lui Schopenhauer, care 
primeşte în filosofia sa idei provenind din perspectiva deosebită a 
adineimii şi a înălțimii. In adevăr, ideea sehopenhauriană n voinței 
de a trăi, care străbate şi susține întreaga realitate, este o repre- 
zentare de substrat, produsul unei scormoniri în adincime. Ideile 
platonice însă, modelele invariabile ale lucrurilor, în care Schopen- 
haner recunoaște primele obiectivări ale voinţii universale, aparțin, 
potrivit originii lor teoretice, regiunii înălţimii. In structura de 
planuri pe care figurează succesiv voința universală, ideile plato- 
nice şi aparența fenomenală s lucrurilor, termenul așa zicînd „me- 
diu'*, aparţine de fapt înălțimii care depășește aparența și nu poate 
fi bine reprezentată în rolul de a mijloci între adineime și supra- 
față. Se poate deci spune că Schopenhauer a combinat cele două 


å VIATA ROMÎNEASCĂ 


perspective, K 1 
relevá o lipsă de unitate internă, 0 diserepa ară re 


Cercetătorul cure ar întreprin 
zată după criteriul arătat mai Fu ar p 


ideilor manifestă vreo preferință pentru una sau alta din perspec- 
tivelo amintite. Insiși greutăţile care i-ar > 
să găsească soluția acestor chestiuni, l-ar face pe cercetător să des- 
copere nuanțe care seapă de obiceiu. Astfel, în 
şi aproximativ, se poate spune că metafizica materialistă este con- 
struită din unghiul adîncimii, în timp ce metafizica idealistă este 
obținută de priviri orientate către regiunile înalte. Un examen mai 
atent al luarărilor ne arată însă că există donë tipuri ale idealismu- 
lui, datorite celor două perspective antagoniste. Astfel, filosofia 
umui Platon sau Berkeley, reprezintă cazuri de idealism al înălți- 
mei, pe cânt sistemul Ini Hegel înfăţişează un exemplu de idealism 
al adincimii, Evident, în cuprinsul marelui curent al metafizicei 
materialiste nu se pot găsi ambele tipuri. Deprinderea adine înrădă- 
vinată a spiritului de æ valorifica sentimental spaţiul, indică regiu- 
nile înalte ca locul marilor valori, în timp ce regiunile joase şi cele 
adinei par a fi sediul valorilor inferioare sau al non-valorilor. Din 
această pricină, materia, care după tot modul nostru de a gîndi re- 
prezintă sinteza non-valorii, este atribuită adincimii. Aşa se face, că 
filosofii materialisti, urmărind procesele materiale care determină 
valorile spiritului individual şi ale societăţii, au conștiința că in- 
vestighează un substrat, că străbat pînă la o adincime, Nimeni n'a 
caracterizat mai plastio această situaţie tipică a cercetării ca Marx, 
eu vestita sa teorie a „suprastructurilor'“, Dealtfel, întreaga ştiinţă 
uxlernă — şi cu aceasta atingem răspunsul celei de-a dona între- 
bări — în tendința ei de a arăta cum formele cele mai înalte ale 
vieții și spiritului se constrnesc din energiile simple şi inferioare ale 
naturii, este o ştiinţă a adâncimii 1), Tipul cercetărilor modern este 
acela al fiinţei, care se apleacă asupra misterelor existenței şi seru- 
teată profunzimile. In aecastă privinţă, el este moștenitorul filoso- 
filor substanţialiști ai veacului al XVII-lea, din a căror metafizică 
s'a desprins de fapt o bună parte xlin ştiinţele moderne ale naturii 
a gA spiritului. Dar ca o dovadă că cine caută în adincime nu tre- 
me să păsească neapărat materia şi că valorificările spaţiului, des- 
Feneș ma apr mai sus, rămîn relative, este însuşi exemplul lui 
=, E păr i același timp adine și idealist. 
pus că spiritul adine poate atinge substratul, latenţele 


s, $) Obmrrvaţii usemnăt 
îmi, 1034, p. 16—17. oare am făcut mai de mult în Idealul clasic al omi- 


ADINCIMEA FILOSOFICĂ 65 


san originele, Nici una din acestea u'au fost atributive  vreoda 
ADE atO a a £ 
înălțimii, ci totdeauna adincimii. Spiritul își reprezintă în chip na- 


logic neîntrerupt, un drum i i o Deowhi = pară 
ie n spre o ţimtă inaccesibi i 
de isbitoare a acestor două mixluri de a-şi ae ceruta e 


o tipologie a inteligenţii, ca accea pe care o i 

multe din partieularitățile aaadiae Fiaa, N LAA 
ii na ne-am cet Searg de pildă soluția atit de deosebită pe 
Baa. panpe. pi oaste filosofin unui Fichte şi a nnui 
gust este spațiul viitorului în haalia an. ate apered esha: 
ray Hegel, ținta de a realiza esența za i înarmare liberta. 
Tepen realizare i se pare marelui gîinditor foarte apropiată, ba 

ir în curs de înfăptuire. Omenirea s'ar găsi în epoca libe 
tăţii, „propria filosofie hegeliană este unul din punetele în ca a 
merth ajunge la scopul ei, încât viziunea asupra viitorului i. 
ne în sistemul de care ne ocupăm destul de limitată. Altfel se as 
aniran problema idealului la Fichte, unde perspectiva viito- 
ara neţărmurită, de oarece țintele mi nu sunt deeft expre- 
mpa pe care o. 0ă cani vin fume Beibibilă și cate după firea 
werurilor, nu poate avea sfîrșit. Această deosebire provine din fap- 


5 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


care o semnalăm între 
or, cere due dman din împrejurarea că oel puţin „în sert 
pred filosofiei eră unul se manifestă ca un spiri 
irit în ipului adine. 
gri ei mai da aproape icoana despre ape ste ode mă sas 
Ba este de mai multe feluri. Sunt gânditori care Îi TEPELNE e o 
ii ea un element imobil și simplu şi suprafaţa ei ca o 
Binnlanat lume CA yi își i adincul ca mobilitate și va 
varietate mişcătoare. Alții își închipue adi no bă 
pi ă nemișecată. Oricine recunoaș 
riație şi suprafaţa aparentă ca o coajă a i ie a 
aci străvechea opoziție între Goematice ale substanței și chiar în fi- 
tùàții n triumfat în fitosofiile dogmatice ale mag lega 
losofia implicată în ştiinţele moderne ale oil i, gi reda 
de adâneire duce către elementele fundament e simple și ci ze 
i i al matematice unive r 
porturile lor statice. Idealul cartesian oprea Eee poe 
aote SEN pe aaeei g saN E a a e răi noi, 
isoată a Imerurilor. Bergso i „nou. 
ponsad antagonist al adineimii s al reiege prsia ket ges 
difică sau se congelează la su + Astfel à 
ră adeseori în serierile lui +). Ştiinţa modernă rime pe arate 
drum și astfel, chiar în fizica modernă, privirea ad crede riacaf 
noaște, sub mobilitatea și simplitatea relativă it nor eram Mar 
complicate în mişcare, deveniri necurmate, „continuității m zu 
Este probabil că totdeauna se vor găsi capete cape vor concepe ră 
bilitatea mai adincă decit imobilitatea, sau dimpotrivă. Pe ed = 
terescază aceste soluții numai ca expresie & donă varietăţi ară 
lui adîneimii. Existenţa lor alternanță dovedește ma dear aA 
niției lui Jean Paul Richter, care vedea în spiritul adiîne acult 
de n surprinde identitatea funciară a tuturor Werurilor, Anat ia 
în conceputul lui Jean Paul, este de fapt una singură dim eee 
tile ci, și anume aceea care și-l reprezintă ca element unie şi mplu. 
Pentru cealaltă modalitate, adîncimea este tocmai varietate şi flu- 
enţă. Spiritul adine nu este totdeauna acela stent la asemănarea lu- 
cerurilor, ascunsă de varietatea lor, Uneori el este tocmai inteligența 
sensibilă la un fel da a fi al lucrurilor, mai bogat, mai nunanțat şi 
mai viu decit acela pe care ne lasă să-l ghicim suprafața lor. Lucru- 
rile nu-și pierd din atributele lor, și nu se apropie de unitatea ne- 
determinării, decît pentru unul singur din tipurile ađineimii, Pen- 
tro celălalt, ele se imbogăţese în măsura exactă a străbaterii către 
fundamente, „iE 
Element simplu şi imobil sau mobil și multiplu, adincimea este 
pentru spiritul adine substrat, virtualitate sau origine, A explica 
înseamnă, pentru teoreticianul adine, a pune în legătură suprafața 
lucrurilor cu substratul, virtualitatea sau originea lor, a opera re- 
ducţia aparenței la fondul ei substanțial, virtual sau originar, Ori- 
care din explicațiile adinei ale lumii poate fi regăsită în una din 


1) Vă, de pildă Introduction à la Métaphysique, în volumul La Pensée 
«i le Mowrant, p. 207. 


ADINCIMEA FILOSOFICĂ 67 


aceste tlase. Combinația lor nu este într'acestea exclusă, Subetra- 
tul poate fi în același timp virtualitate. O astfei de îmbinare reali- 
zează conceptul niaterie; în filosofia lui Aristoteles, Foarte intere- 
sentă este şi asimilarea virtualităţii cu originea în filosofiile iwi- 
țiatice, al căror model l-a reprodus în urmă l, Klages, Pentru ncest 
punet de vedere, adevărata cunoștință filosofică constă din aetuali- 
zarea unor întuiţii primitive ale omului, rămase ca vartualități în 
sufletul său. Am apropia acest mod de a vedea de reminiseența pla- 
tonică, dacă isvorul cunoștinţii n'ar decurge din înălțimile entuzias- 
mului şi nu din adîncul latent al sufletului şi al timpului, Omul care 
execută actul reminiscenţii se uvintă pe culmi; el nu coboară mai 
adine în sine și în vreme. Aceeași asimilare a virtualităţii cu originea 
stă la baza diseiplinii creată de Freud și denumită de el „psihologia 
adineulni“* (Tiefenpsyehologie). Ceea «e sufletul scoate din virtua- 
lităţile lui în timpul visului sau în stările de nevroză, spune Preud, 
sunt adeseori simboluri îsbitor de asemănătoare en acele care se ro- 
fiisese printre legendele cele mai vechi ale omului 1). ArhaismuÌ vi- 
sului şi al nevrozei alciătuese obiectul uneia din teoriile cele mai em- 
rioase ale lui Freud, cure a întrebuințat pentru a o dobândi metoda 
adîncirii pină la virtualitățile originare, 
~ Adiîneimea spiritului are reputația obseurității. Heraclit, unul 
din eei mai tipi filosofi adinci, a fost poreclit de Greci cel întuna- 
cat (scoteinos), adeseori cw o nuanță de învinuire esre revine ori- 
deciteori deplingem și astăzi faptul că rezaltatele unora dintre gîn- 
ditori nu sunt susținute de o desăvirșită claritate, Obecuritaţea În 
filosofie este însă un efect care poate decurge din mai mule cauza. 
Există o obscuritate, care nu apare decit oamenilor al căror regim de 
gindire se opune aceluia al filosofiei. Nu vreun ginditor sau o contri- 
pnutie specială, ci filosofia în sine apare obscură imaginativulu: a- 
prins, care n'are afinitate decit pentru coneret şi particular, Impre- 
sia subiectivă a obseuritāții apare şi atunci cind avem de-a face cu 
probleme neformulate încă și cu un mod foarte non de n resfringe 
Inerurile. Sărăcia fondului apereeptiy determină adeseori impresia 
obsemrităţii. Contimporanii au resimțit-o la apariţia operelor lui 
Kant, care, judecînd după mai multe mărturii ale vremii, păreau a 
opune dificultăți de înțelegere greu de înlăturat, Există o obsenri- 
tate datorită unei atitudini voite și artificiale, unei poze, care mi- 
nează adevărata wdlineme. ,„Obseuritatea studiată, serie Kant, 
(op. cit. pg. 26) este folosită en efectul dorit, pentru a crea iluzia 
adîneimii și a temeiniciei, așa cnm obiectele, care sunt văzute în 
amurg san prin ceaţă, par mai mari decit în realitate“, Există, în 
fine. o obseuritate, care rezultă din mijloacele literare ale gindito- 
1) jurarea a fost observată în urmă și de Thomna Mann (Freud 
and die Zukunft, 1936, p. 30), care serie: „In Jgătura de curinte „puihulogia 
adâncalui'*, udâneul are și un sens temporal: „atrăfundurile suflotulul uman 
sunt în acelaşi timp şi origini (Urzalt), acele adinrimi izvoritoare ale vremilor, 


unde mitul este la el neasă și enro întemeiază normele pi formele primare nle ` 
vioţiiee 


68 VIAȚĂ ROMÎNEASCĂ 


rului notației i „ai figurativ şi 
i ipti iei sale sau din caracterul € gu $ 
enigmati p era apere veleitatea de a exprima o idee printr ear aag 
sfirgey p becuritate in pricină că ideea și imagina nu direc 
praeda alitatea ideii nu se poate acoperi cu 


mai variate 


A - . + Li y d e 

timing canegputl centre ceri unitatea abalik i iveală 
ace Ă a A 

pa ca însăşi obscură. Lmernrile devin clare prin aria age pe 
cure şi le trimet reciproc. Singura lumină care cade poeta e, „ră 
vine din interacțiunea lor, din relativismul universal care le pn 
în piisa jor, Lumina Imerurilor mu este solară, ci planetară. Ele nu 
emană lumină; ele o primese, Pe măsură ce coborim spre adineimen 
identităţii, pe măsură ce lucrurile tind să se cufunde în unitatea ară 
diferențiată a profunzimii, în proporția exactă în care individ = 
tatea și relieful] lucrurilor se atenuează, lumina lor păleşte. Iden i- 
tatea absolută, adică negația radicală a tuturor formelor determi- 
nării, nn poate fi decât întunecată. Cel mai mare efort de adîncire 
sfirgește în obscuritate. 

Nu este o simplă întîmplare faptul că în limba germană eu- 
vintul „Tiefsinn“* denumeşte în același timp adincimea spiritului 
și dispoziţia melancolică a inimii. Profundul înstinet filosofie al 
limbii germane a creat aci o sinonimie dintre cele mai caracteristice, 
deși nu valabilă în toate cazurile, Se cuvine însă a observa că me- 
lantolia ca un afect întovărăşitor al gîndirii ia forme deosebite, 
după cum este provocată de perspectiva adincimii sau a înălţimii, 
Melancolia geniului, despre care vorbește Schopenhaner în pagini 
renumite, este aceca a morţii care stăpineşte lumea din 
Porfota măruntă a vieții, încordarea nemăsurată a lumii noastre 
de pigmei, inspiră geniului care o consideră de pe culmi, sentimen- 
tul melancoliei ca o tristețe asociată cu compătimire. „Melancolia 
care însoțește pe omul de geniu, serie Schopenhauer, rezultă din 
împrejurarea că cu cît este mai limpede inteligența care îşi răs- 


ADINCIMEA FILOSOFICĂ 69 


pindește lumina asupra voinţei de a trâi, cu atât această voință in- 
ţelege mai bine mizeria condiţiei sale'', Acest sentiment este de ati- 
tea ori și acela al lui Eminescu. Melancolia adineimii are nn alt ac- 
cent sentimental, Ea este mai întunecată și mai apăsătoare, Afectul 
propriu adincimii este fiorul abisulni şi spaima neantului, Este sen- 
timentul lui Hamlet cutreerind domeniile care despart fiinţa de 
neființă. Este starea de spirit care îl va fi urmărit pe Heraclit. 
Este în tot eazul acea teroare a prăpastiei, pe care Pascal o resimțea 
deapururi căseată în preajma sa; cumplita obsesie înfăţişată de un 
eontimporan al filosofului drept „alarma unei imaginaţii istovite 
de studii abstracte şi de metafizică! 1). Este acea neliniște pro- 
fundă a spiritului, în care Kirkegaard şi Heidegger recunose o 
experienţă metafizică fundamentală, starea afectivă în care nean- 
tul se revelă nu ea negație a ființei, ci ca o dată pozitivă, ca teme- 
lia însăși a realului, 

Există poate un singur gînditor care a extras din cunoștința 
adincului bucurie, nn tristeţe și spaimă, Este Bergson căruin nese- 
cata inventivitate a realului, devenirea lui neîncetată in care 
se poate insera libertatea şi puterea noastră de creaţie îi inspiră 
prietenie faţă de real și încredere în destinul metafizic al omului. 
Dar pentru Bergson neantul n'are realitate; el este o simplă eon- 
strueție a spiritului, o idee copiată după modelul acţiunii omenești, 
care este trecerea dela o lipsă la o indeplinire. Nu există deci ireali- 
tate de cât în raport cu aspiraţiile noastre, Fluxul ereator ul ren- 
ului nu sfirşeşte pentru Bergson nicăieri şi spiritul său nu în. 
cearcă în niciun moment teroarea nimicului, ci numai jubilarea 
creaţiei. O psihologie a inteligenţii, mai completă de cât aceea a 
tratatelor, trebue să ţină seama şi de aceste experiențe afective ale 
spiritului adine, 

lată cite glasuri se împletese în termenul de „adincime“ şi în 
expresia care o atribuie spiritului uman și operelor lui. Analiza 
poate să le identifice urmărind intențiile cuvîntului în toate direc- 
ţiile. Intre acestea, expresia de care ne ocnpăm poate conţine în 
unele din întrebuințările ei o nouanţă reprobativă, Spiritul adine 
are adversarii lui. Mai întâiu pe toţi empiriștii conseevenți, Compte 
şi Spencer sunt însă numai agnostici, nu negatori ai adineimii, La 
scopul însuşi al eliminării adineimii din icoana lumii se află eon- 
şeienţialismul lui E. Mach, pentru care realul se rezolvă în com- 
plexele de sensaţii ale conștiinței. Sub țesătura de sensații nu se 
află nimic. Adîneimea nu poate fi decât o umbră inconsistentă, obiee. 
tul unei aspirații teoretice zadarnice. S'a pus uneori în legătură 
conseiențialismul lui Mach, formulat întiia oară la 1885, cu impre- 
sionismul pictural care, la aceeași dată, afișa programul unei arte 
care nu voia să fie decit evocare a lumii ca pată de coloare şi fixa 


artiștilor unica preocupare de a se transforma într'o „pură retină“. 


1) Explieaţia este a unui contimporan, Abatele Boilean, Vă. Raintė- 


Beuve, Port-Royal vol. III, p. 287 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ilosofi şi artişti reprezentau, către acest sfîrşit al veacului al 
a o pen potire de laicitate, de expulsare a elementului 
ndine. 

Tipul artistie al inteligenții a manifestat dealtfel totdeauna 
neincredere şi impaciență faţă de veleitatea filosofilor de a pătrunde 
în întimitatea profundă a imernrilor. Goethe a exprimat de mai 
multe ori o astfel de stare de spirit. Nu este oare frumuseţea SiM- 
teza aparenței en ideea, a exteriorului «eu interiorul? Deosebirea 
dintre aparenţă şi profuziunea este absolut artificială pentru artist. 
„Natura n'are sîmbure și coajă. Ea este amindonă dintr'odată'“, 
exclamă Goethe. Şi în altă parte: „Nimie nu este înlăuntru și nimie 
nu este în afară, căci ceea ce este înlăuntru este şi în afară‘, Trans- 
parența simbolică a realului, taina Imi deschisă este împrejurarea 
care isbeşte mai puternic pe artist, Coborirea în adincime a filo- 
softului, smulgerea pecetelor tainei este fapta pentru care artiștii 
au mai puțină înțelegere. Așa numita adincime este pentru artist 
compunețiune pedantă și sterilă, 

Spiritele antiidealiste şi antiereștine, afirmatorii amoralişti ai 
vieții au luat şi ei poziţie faţă de atitudinile spiritului adine. Nu 
este idealismul şi, în primul rind, idealismul ereștin doctrina care 
ne învaţă să pretuim viesța pentru ceea ce uu este ea, pentru ceea 
ce o depăşeşte în toate direcțiile, pentru ce poate ea deveni? Lu- 
mea este pentru creștin opera unei Divinităţi care o produce în ve- 
derea unor scopuri morale, Fr, Nietzsche, eare observă astfel de 
Imeruri, întrevede în doctrina idealistă expresia unui suflet deca- 
dent, incapabil să imbească viața în ca însăși. Dimpotrivă, un su- 
flet sănătos iubeşte lumea ca pură aparență, așa cum iubim o operă 
de artă, Un astfel de suflet impune concepția realului ca opera 
unui Dumnezeu-artist, care n'a făcut-o decît din entuziasm pentru 
frumuseţe. Pentru îndrăgostitul de viață lumea nu se justifică 
decit ca fenomen estetic, „Ce bine se pricepeau Grecii să trăiască, 
exclamă Nietzsche 1), Pentru aceasta nu este nevoie decit să rimi- 
nem la suprafaţă, să ne mărzinim la epidermă, săi wdlorăm aparenţa, 
să credem în forme, în sunete, în cuvinte, în tot Olympul arătării!'*. 
Dacă s'a putut spune că Mach a fost filosoful impresionismului, 
s'ar putea adăuga că Nictzsehe a fost moralistul aceluiaşi curent, 
Oricum ar fi, este sigur că adoratorii vieţii, amoraliștii estetizanți 
ac ear treia categorie a duşmanlor adineimii. 

Pesaro. est o venă permanentă a spiritului uman, adineimea 
ore pe adversarii ei. Vor exista totdeauna inteligenţe 
a robe ge eae încît, pentru privirile lor, adîncimea se va reface 
enit sub suprafața care o mcopere. Pentru aceştia cesa ce se 
ascunde va fi totdeauna mai preţios decit ceea ce apare, mai demn 

de a fi cunoscut şi mai vrednie de a fi slujit Raţiunile ideali 
lui sunt garantate de structurile statornice ale spiritului omenese. 
nice ale spiritului omenese, 


e TUDOR VIANU 
1) Fröhliche Wissenschaft, Pretaţă. 


DIN HEINE 


CARTEA CÎNTECELOR 


Pe ochi-mi era noapte, 
Şi plumb pe gura mea, 
Uscat şi jeapän, trupul, 
In groapa lui dormea, 


Cit am zăcut acolo, 
Au cine poate şti f 
M'am deșteptat, i'n raclă, 


Un cioenet auzi. 


„Nu vrei să te scoli, Heinrich ? 
E ziua de apoi; 
S'anu deșteptat toți mortii... 


Ci vin şi tu cu no“, 


Iubita, n'o pot face, 

Căci ploapele-mi s'au prins; 
De-atita plinset, ochimi, 
De-apururi mi s'au slins, 


„Din ochi-ți, Heinrich, noaptea, 
Ți-oi lua C'un sărutat, 

Să poți vedea toți sfinţii, 

Și cerul minunat“, 


Nu pot să vin, iubito, 
Căci singerez cumplit; 
B'a 'nfipt adine în suflet, 
Cuvintu-ţi ascuțit. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


„Incet, pe pieptu-ti, Heinrich, 
Ți-oi pune mina mea, 

Tiai alina durerea, 

Riapoi te-oi vindeca”. 


Nu pot să vin, iubito, 
Mii capul găurit; 

M'am împuşcat întrînsul, 
Cind m'ai fost părăsit, 


„Cu păru-mi, Heinrich, rana, 
Ți-os astupa frumos, 

Să nu-ți mai curg sînge, 

Să fi din nou voios... **. 


Şi mă ruga cu-atila, 
Nespus de mare dor, 
Că vrut să plec din groapă, 


Spre scumpul maw amor, 


Dar rana-mi sa deschise 
Mai rău, şi 'mfierbintat, 
Imi cursa iară sînge, 
Si vezi — m'am deșteptat. 
LAZĂR ILIESCU 


DIN M. GUYAU 


PROBLEMA LUI HAMLET 


Eram copil gi'n jocu-mi, un virf luni, ascuțit, 
Curios să văd ce este, pe pieptul desgolit 

Am apăsat oţelul tăios, încet și rar 

Da cincisprezece ani eram, încă şcolar. 

Simţeam cum turburarea cu vraja ei mă'mbată 
lar inima subt virful de-oțel, bătea speriată. 

Și îmi plăcea, mai tare s'apăs oţelul rupt, 

Să știu c'aci e moartea, iar viaja dedesubt. 

Și mă gindeam în mine: — „Ce'nseamnă a muri? 
Inscamnă a cunoaşte! Dar dacă aș voi? 

Au infinitul tainic și lumile pierdute, 

De-aș apăsa oţelul, mi-ar fi mai cunoscute? 

Aş deslega cu taina? Dece-aş întirzia 

In loc să aflu totul acum, prin moartea mea? 

Ce este viaţa noastră, decit o așteptare 

A clipei cînd găsi-vom dorită deslegare 

A tainelor din juru-i? Dece dar să nu cat 

Să mai seurtez din vremea ce-avem de așteptat?“ 


„Pe lingă o prăpastis-adineă ne tirim 
Şi ne petrecem viaja, cătind s'o cercetăm. 
De-aș fi eu curagiosul și de-ar aluneca 
Piciorul meu acolo și'n got mag arunca? 
Murind, găsi-voi cheia la tainele profunde 
Pe care viata noastră, deapururi ni le-aseunade ? 
A ști pi a fi sigur e tot!“ — Aceste ginduri 
Ce-mi apăreau în minte, în încurcate rinduri, 
De fericiri și teamă făceau ca să tresar 
Situn dor creștea în mine, atita de amar, 
Un dor de moarte care alungă goväiala 
Şi taie într'o clipă cu mâna”i îndoiala 
Și, sau no spune taina, sau ne-o ascunde’n veci, 
Ce sete-avoam de moarte; iubeam minile-i reci. 


74 


VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Apoi, spusei de-odată: — „Au cine ştie oare 
apt p arme moartea, problema arzătoare? 
Cind viața”i „cercetare“, murind, au voi afla? 
Şi taina cea de veacuri, nu este tot uzà 

De mare pentru-aceia ce-au fost, sau mai trăesc? 
Și chiar murind, putea-voi secretul să'l găsesc? 
Dar ducă „Adevărul * murind, nu Pagi găsi 

Și dincolo „Natura“, din nou mi-ar făuri 

O altă'nehipuire, un infinit mai mare 

Și iar mi-ar pune'm față aceeași întrebare? 

Au nimeni să nu poată pătrunde-adincul său? 
Să spună, iată: „Bine'€ şi „Adevăr“ pi „Rău“? 
Ori suntem orbi? Şi dacă-e-un Dumnezeu în cer 
Au poate să pătrundă, el, veșnicul mister? 


Ni alergai în curte ca să mă joc, să pot 
Să scutur gîndul negru şi ca să uit de tot. 


LAZĂR ILIESCU 


DIN CARNETUL UNEI INSTITUTRICE 


Dela granița romină spre Bucureşti, nm călătorit în același 
compartiment cu un romîn, Un om încă tînăr, destul de frumos 
în felul lui cam bătător la ochi, cu privirea inteligentă, îmbrăcat 
într'un costum elegant. care n'uvea nimic a face cu trenul. O bt- 
tistă de mătase colorată deborda din buzunarul vestonului neeutui 
domn, care purta unul din cele două nume rominești: Ghica și 
loneseu, cunoscute chiar şi peste graniţele țării. 

D-l Ionescu, a fost, dela început, foarte amabil eu mine, Mi-a 
oferit țigări excelente şi bomboane aciduhte, Mi-a pus unele intre- 
bări de ordin personal, apoi în faţa laconismului meu, a început 
să-mi vorbească despre vieața d-sale, ceea ce părea a-i procura o 
plăcere deosebită. Am aflat în acest chip că d-) Ionescu petrecuse 
cîteva săptămîni la Paris, unde se dusese cu ocaziunea Expoziţiei, 
Din Expoziţie n'a prea văzut mult, fiindeă dela început s'a în- 
cureat en o actriță distinsă dela Nonveawtás, Madeleine... (nu-mi 
umintese numele de familie, deși tovarășul meu de călătorie mi l-a 
repetat cu insistenţă). Madeleine era fină, cultă, deainteresată și el 
ar fi putut să nu-i deie niciun ban. Madeleine avea eei mai frumoși 
ochi din Paris (d-l Ionescu mi-a arătat, spre u mă convinge, citeva 
fotografii în care Madeleine apărea în pielea goală), 

'Trebue să recunose că d-l loneseu cunoaște mai bine istoria 
Angliei decît eu pe aceea a Rominiei. D-sa mi-a vorbit cu admi- 
rație despre Amiralul Nelson, Lady Hamilton, Disraeli şi Lloyd 
George. M'a întrebat stăruitor dacă Shakespeare și Osear Wilde 
au fost în adevăr pederaști. S's înflăcărat pe chestiunea proce- 
sului Janei d'Are, întrebmințind expresiuni jignitoare și răenind 
la mine cu violență. Tocmai eînd mă întrebam, dacă d-sa urmărea 
să obțină un conflict personal cu mine, d] Ionescu îşi întrerupse 
bruse rechizitorinl, repezindu-se la oglindă, în tare câtva timp ipi 
examină cu atenție un coş de pe nas. Apoi îmi vorbi despre pro- 
prietatea sa dela țară, unde mă invită să petrec cîteva zile, O invi- 
tație făcută din toată inima. 

Noaptea trecu mai greu, pentrucă atit d-l Ionescu, cât gi ceilalți 
pasageri se împotriviră eu hotărire la ridicarea geamului din com- 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i ăcar ferestrele corido- 
timent. Tentativele mele de a deschide m r 1 « 
târg a fost unanim desaprobate de populație, care întîmpina 

aerul proaspăt cu strigăte de: „Curent! Curent! 


curești. = 

re: dimineață, la hotel, am dat temeiei de serviciu, care își pro- 
enrase nu știn de unde, un exemplar din „Times, o piesă de o 
sută de lei, Cu iuţeală s'a repezit la mîna mea şi mai înainte de 
a-mi fi putut da seama de imtențiunea ei, a dus-o la gură și a lins-o. 
Am fost atît de uluită încît n'am spus nimic. M'ași putea poate 
opri la următoarea explicaţie: Ştiu că pe continent se obișnuește 
ea bărbaţii să sărute mîna doamnelor. In Romînia, însă, probabil cå 
această cutumă a trecut şi la femei. 


. 
+ . 


Cumpărarea unui lucru oarecare într'un magasin, necesită un 
ritual ciudat, Între vînzător și client începe o partidă complicată 
de propuneri, contra-propuneri, surisari, contra-surisuri, refuzuri, 
reproyuri, false plecări din magazin... Este posibil ca unul din par- 
teneri să realizeze. grație acestei comedii, un cîştig apreciabil. Siwur 
însă, că ambii pierd un timp prețios. In Orient însă, timpul nu 
costă foarte mult, 

> 
+ > 


Unele popoare presară pe suprafața piinei semințe menite să 
excite apetitul sau să facă plăcere, Rominii lipese pe piine cite o 
bucăţică rectangulară de hirtie; am dagustat-o en atenție, fără ai 
găsi niciun gust deosebit, Mi-ar face plăcere să fin asigurată că n'a 
fost lipită eu limba, 


. 
* . 


In Bucureşti, se seuipă pe stradă la tot pasul. La grija nor- 
malā de a nu fi lovit de trecători san vehicule, se adaugă aceea de 
a en yeon cu salivă. Este un obiceiu în care toate clasele 
sooimle fraternizenză, sar spune, cu plăcere, Deşi e vorba de o 
practică veche și generală, Romînul nu senipă în neștire, așa cum 
ar respira sau fredona. El scuipă cu violență, cu ostentație, şi 


Panca șa Mindrie, ca și cum ar face un act de bravură și eman- 


DIN CARNETUL UNEI INSTITUTRICE 77 


Țară bogată, zie toţi. La început crezusem că era vorba de eu- 
hoseutele bogății naturale ale țării. Mi-am dat însă, în curînd seama 
că rominii dau acestei expresiuni un înțeles mai vast. Ei au im- 
presiunea că în România se trăiește în mod larg și luxos. Au şi n'an 
dreptate. Rominul este în general, un sărac risipitor. Cheltuieşte 
mult pentru masă, îmbrăcăminte, petreceri, Adevăratul lux este 
însă, necunoscut aici, Bogătașii romini nu au nici mobile de valoare, 
nici castele, niei galerii de artă, nici automobile adevărat scumpe. 

Este greu de a ajunge la lux, fără a trece prin economie, 


Dacă luxul este prea puțin vizibil, în schimb însă, mizeria se 
prezintă la orice pas, sub variate aspecte pitorești. Pe calea Vic- 
toriei, întiineşti adesea oameni îmbrăcaţi în sdrențe, Unele cămăși 
sunt mozaicuri de petece desfoiate, roiuri de petale sburlite de 
vînt. Vinzătorii de ziare sunt desculți, într'un anotimp cînd nu 
căldura poate justifica această licenţă. Pe străzile principale se pot 
vedea eai jigăriți, fantomatici, trăgind camioane supraincăreate, 
loviți en sălbăticie peste cup. Spectacolul acesta nu părea a revolta 
pe nimeni, 

Tiganii ciremlă în grupuri, te urmăres sub ochii agentului de 
poliţie, nepăsător, te țin de haină pină ce plătesti; trebue să mă 
interesez dacă e vorba de perceperea unui impozit special, 

Oamenii care-ţi fe un serviciu profesional obligatoriu, cer o 
supra-taxă, denumită „bacsi“. O reglementare a acestui supliment 
fiseal ar fi binevenită pentru a evita străinilor neajunsurile unei 
evaluări eronate, 


Pe străzile Capitalei am întilnit adesea oameni stind nemișeați 
în fața unui stilp electric. Apropiindu-mă de ei — şi de altfel de- 
părtîindu-mă mai grăbită decit venisem — m'am întrebat de ce 
alegerea unui obiect perpendicular și foarte înalt putea înlesni o 
asemenea operaţie. 


In Rominia, de îndată ce aproapele ocupă o situație — publică 
sau privată — cituşi de puţin superioară, i th adresezi cu un pro- 
nume personal enorm, cam ca „thon“ al lui Dumnezeu și al porţilor, 


78 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


cîituşi de puţin mäi jos în ierarhia 


è imt 
în schimb, dacă aproapele to ome personal infinitezimal, ea pentru 
ce, 


socială, Îţi rezervă un pronume 
slugi, copii şi alte 


+ 
. a 


nars wii etate 

La fel ca în Madagascar sau Martiniea, Rominii din societa 
vorbesc o franțuzească proprie, plină de întorsături apps gaas şi 
de locuţiuni traduse, nu lipsite de pitorese. Femeiele ei par a 
vorbi repede în limba lor natală, imprimă franeezei un ritm tără- 
gänat şi languros: „„...Eeoutecez ma chééère... qu est ce que vous 
düitea +*. Această franțuzească au ralenti, te irită și te fură cu 
mlădierele ei de melopeie orientală. 


K 
o ” 


Pe d-] Ionescu l-am reîntilnit pe calea Victoriei. M's întrebat, 
fireşte, cum îmi place Capitala. l-am explicat că sunt prea multe 
lucruri de spus, ca să încapă într'un răspuns precis. Atunci, luă 
el inițiativa i-mi arătă, totodață interogativ și admirativ, micile 
block-hons-uri dimprejur. l-am declarat atunci, cu o naivitate pe 
eare 0 regret, că aşi dori să văd ceva propriu zis estetic, Sub îm- 
punsătură, d-l Ionescu deveni inteligent, Mă apucă de mînă cu un 
entuziasm n cărui familiaritate era deplin justificată de eveni- 
mentul menţionat, mă travarsă strada, şi mă așeză la o masă, pe 
trotuar, la un local ce se nnmeşe „Corso“. La nedumerirea mea, 
el îmi spusa: Stai. Ai să vezi. 

Pe stradă, lumea s> miea alone. De departe, venea, cu pas 
misurat, o femeie. păstrindu-și admirabil echilibrul pe călefiele 
sale înalte, Brună, frumoasă, îmbrăcată cu gust, bine proporţio- 
nată, ea trecu pe lingă noi bombindu-și pieptul glorios sub bluza 
uşoară. Rostogoli spr> masa noastră doi ochi ca doi bolovani negri. 
ye ri ei veneau alte două femei, frumoase și ele, Apoi altele şi 

e. 

La privirea de triumf a d-lui lonesen, am capitulat, Avusese 
dreptate. Pentru prima oară eram de acord, 


MISS PHILEAS FOG 
Inatitutrice engleză 
Bucureşti 


SCRISORI DIN LONDRA 


OBSERVAŢII 
ASUPRA POLITICEI BRITANICE 


Sar zice că evenimentele din ultimul timp confirmă din nou pä- 
rerea destul de veche cum că politica britanică oscileapă necontenit 
şi că e greu să se pună temelu pe ea, Vechea legendă politică a „per- 
fidului Albion” n fost soptită inrâsi cu prilejul botăririi — cam pri- 
pite, mai ales pentru ch venea imediat după formarea Triplei Alianțe 
dictatoriale — pa care a lusto guvernul britanie de a trimite pe Lor 
dul Halifax în misiune da „explorare diplomatică” la Berlin, precum 
şi de a trimite agenți comerciali în Spania ocupată de generalul 
Franco, 

Vorbele din veacul al 15-lea rostite de Kaunite: „Avec un si sin- 
gulier gouvernement on ne peut réellement compter sur rien” exprimă 
bine exasperarea din acea vrome. Bismark n fost, de asemenea foarte 
zevor faţă de „nehotărirea şi neonestitatea” poies britanice care se 
serveşte în mod egoist de aliații săi pe care îi îngeală ca la o partidă 
de cărți. Inafirşii, unul dintre cei mal vitriolici pamfletari mi ngei 
dela sfirsitul veacului al 19-lea spunea: 

„Dacă prinzi pe d. Gladstone cu o carte de Joc ascunsă în man- 
setă, el îsi ridică ochii la cer și răspunde că Dumnezeu A-Tot-Puter- 
nicul i-a pus-o acolo”, 

Opoziția a atacat dăunăzi guvernul în Camera Comunelor pe 
chestiunea trimiterii agenţilor comerciuli pe lingă guvernul Franco, 
pe motivul că aceasta Insemnează un fel de recunoaștere a acestui 
guvern, ceea ce ar face să încline balanţa în favoarea lui. 

Mai există şi alle exemplu recente de asemenea schimbări rapide 
In politica britanică şi care au avut serioase influențe asupra politicei 
internaţionale: semnarea pactului naval anglo-zerman în 1935 și a- 
cordul Hoare-Laval din Decemyrie 1935. Se ştie ce revoltă adincă a 
eri acest acord în opinia britanică. precum şi în America, ducînd 

a înlăturarea ministrului de externe, Sir Samuel Hoare. 

Cu toate acestea, politica britanică se orientează, în linii gone- 
rale, aproape după aceleaşi principii care dhinuese de mai bine de 
patru sute de ani. incă de pe vremea Cardinalului Wolsey, „Scopul de 
căpetenie al cardinalului — scrie un mare istorie — era săi menţină 
echilibrul de forto între Casele rivale ale Franței şi Austriei. Politica 
schimbătoare a cabinetului englez urmăreşte acest scop cind, mai In- 
ttiu, dezartează din partida lui Francisc |, pentru a susține pe Carol 
Quintul, iar apoi cînd — atesta căpâtind supremaţia — U părăseşte ca 
să înlăture nenorocirile căzute pe capu! lui Francisc. Rezultatul a fost 


A VIAȚA ROMINEASCĂ 


pene din trec 
orar pentru 

cullare. . 
raada Tia pa M IMA, Grot, prim pe, Aangaan, Sica 
Londra, cind acesta p a G t a Ti 
- plege că va face tot ce va putea ca German ) 
r Rolul * arei Britanii de a tempera şi îndulci provintie 
Tratatului do Versailles faţă de Germania esta o Goven c pro eră 
nea lui Grey era conformă cu principiul fundamental eri wa 
tanice de a nu lăsa ca o putere oarecare să ciştige rr aa m Aa 
să domine continentul european. Franţa, în cazul de ima : i 
ținută pentru a nu ciștiga o portie de supremație, Acelaşi ro şi-i 
Castlereagh în favoarea Franţei învinse. 

In 1823, cind Poincaré ocupă Ruhrul sfărimind astfel planul de 
refacere industrială germană, Marea Britanie profită din zeci 
concurenței serioasă a industriei germane în Europa. Cind m 
Franța merge mai departe, închelind alianțe continentale şi căutind a 
domina Germania şi implicit Continentul, Marea Britanie reacţio- 
nează. Mai întfiu ajută reabilitarea financiară a Reichului care ince- 
pea să devină o primejăle pentru comerţul internaţional — în special 
pentru cel britanie — deprecierea monedei sporind puterea de concu- 
rență a mărturilor germane — fără să mai vorbim de primejdiile 

rivitoare la stabilitatea socială şi politică. Reajustarea reparațiilor, 
a Londa în 1924, prin planul Dawes, lăsa totuşi destule sarcini care 
constituiau o frină in desvoltarea Germaniei, împiedecind-o astfel să 
devină primejdioasă. 

Pentru cetățeanul englez o astfel de politică apare cit se poate 
de naturală, Și în viaţa internă, arta de a menţine echilibrul 
lor, reprimini, suprimînd, armonizind orice tendinţi de 
ranţă — chiar monarhice — este secretul stabilităţii ordinei politice 
şi sociale engleze, 


O altă consideraţie de o deosebită importanţă pentru constelația 
politică a Europei, care face pe Marea Britanie să-şi asume rolul de 
generos protector al Germaniei esto şi orientarea ei — în urma Tra- 
tatului dela Rapallo din 1922 — către Rusia Sovietică. Cooperarea 
pormano-rusă care putea duca la o alianță, ar fi ridicat o forţă care 
putea domina nu numai Europa, dar şi Asia, determinind profunde 
schimbări în politica mondială. Această apropiere este necontenit 
stinjenită de politica britanică, fie prin acorduri comerciale și relua- 
rea relațiilor comerciale cu Rusia ietică, fie prin ajutorul necon- 
tenit oferit Germanici, care cate apoi înglobată în Pactul dela Locarno 
şi apoi introdusă în Liga Naţiunilor. Chiar Pactul Franco-Sovietic, 
pentru incheierea căruia Franta a fost îmboldită dela Londra, avea 
Și are mereu rostul de a împiedeca formarea blocului germano-rus. 


După instalarea regimului hitlerist în Germania, Marea Brita- 


nie face toate aforțările pentru a înfăptui un pact apusean fn care să 


intre Germania. Aceasta nu doreşte însă realizarea unul astfel de 


niel de către Italia, şi ocuparea Renaniei — au dus } bus ii 
temului de securitate colectivă şi la o oarecare men f bei LAI Maa 
nilor. De aci încolo toata storțările politicei britanice de a asocia Ger- 


SCRISORI DIN LONDRA 8&1 


mania la o politică a Statelor apusene — şi acum În urmă de a o îm- 
pledeca să se apropie de Italia — rămin fără rezultat 

Inarmăriie britanice, fără precedent în Istoria Lumii, au con- 
vins pe Germani ca şi pe Italieni că nu se mai pot impune concesii 
Marei Britanii, ba chiar că dacă ar intra întrun grup de State în care 
ar predomina Imperiul Britanie, ar trebui să adopte politica acestui 
grup, adică a Ligii Naţiunilor, Axa Berlin-Roma apare, deci, ca o con- 
secință naturală a politicei Statelor care urmăresc să stabilească o 
eră ordine internaţională decit aceea pe care o sustine forţa brita- 

că, 

Trebue observat că în întreg jocul aresta al forţelor pentru men- 
ținerea echilibrului politicel internaționale, curentele din opinia bri 
tanică rămîn mereu supremul regulator. Cind Grey încheia Inţelege- 
rea cu Rusia Tarilor, el se forea de a morge pren departe pe calea 
angajamentelor, pentru căci se temea să fie repudiat de opinia publică, 
dar pe de altă parte se ferea și de angajamente insuficiente, 

a läsa posibilă vreo înțelegere franco-germano-rusă care ar ti insem- 
nat izolarea Marei Britanii. 

O anumită opinie britanică de astäzi — acel destul de puternic 
curent care îşi găseşte expresie în ziarul Times — cere necontenit o 
înțelegere cu Germania. Campania dusă de Times mai ales pentru $0- 
luţionarea chestiunii fostelor colonii germane creiază o situație des- 
tul de favorabilă tocmai în momentul cind se produca semnarea parc- 
tului Triplei Alianțe dictatoriale la 6 Noemvrie, aṣa incit guvernul 
britanic nu mai poate amina începerea discuţiilor cu tot regretul că 
lucrul acesta apărea puţin ca o cedare la amenințări. Primul ministru 
britanic, în discursul ținut ln Edinburgh la 12 Noemvrie, se griibeşta 
să declare că „inarmările vaste ne pun Intr'o poziţie atit de tare in- 
cit putem discuta” tocmai pentru a înlătura impresia că trimeterea 
Lordului Halifax Ja Berlin ar însemna cedare în faţa amenințării, 
Fâri a se cunoaşte discuţiile particulare care var nvea loc între Cam- 
celarul Hitler și lordul Halitax, se ponte totuşi afirma că Germania 
sa pus Intro situaţie din care nu poate ieşi decit dacă va obține sa- 
tisfacţia deplină în chestiunea coloniilor şi liberă influență tn Europa 
Centrală şi răsăriteană. Deci — regimul! actual din Germania n'ar 
mai putea dăinui, dacă ea ar ceda în aceste chestiuni, Tripla Alianţă 
dictatorială, care fundează ordinea inetrnaționalä pe forţă şi ilegali- 
tate, ridică un obstacol şi mal mare în calea unei ințelegeri nnglo-ger- 

mane. Opinia britanică nu e de lot lămurită asupra efectului pe care 
l-ar avea libertatea Germaniei de a se intinde sub o formă sau alta, în 
centrul și răzăritul european, în sfora intereselor britanice. Această 
opinie încă nu pricepe de ce toți Germani! din Europa n'ar avea drep- 
tul să beneficieza şi el de principiul fundamental nl auto-determinării 
şi să se unească, dacă situaţia geogrufică le e favorabilă. Ea este mai 
ales incapabilă să înțeleagă de ce minoritățile etnice şi religioase ar fi 
stinjenite în desvoltarena lor dacă respectă legile fundamentale ale Sta- 
tului căruia aparțin. Și această opinie publică poate sili guvernul 
britanie să ia o atitudine care ar primejdul ordinea actuală din Eu- 
ropa răsăriteană. Decit instinctul politie începe a se trezi, şi cetăţea- 
nul englez Începe a-și da seama că o Germanie care ar avea deplină 
libertatea în răsărit ar fi o primejdie pentru toaiu Statele din apus. 
Oficialtatea britanică înțelege deci, și urmăreşte politica de a nu se 
da preponderență Germaniei în răsăritul european, 

Dorinţa unei ințelegeri cu Italia se manifestă mai slab între bri- 
tanici și poporul italian, Acţiunea de provocare şi mai ales declara- 
ţiile şi manifestaţiile publica ale Ducelui, care tindeau så demonstreze 
lumii intregi rolul preponderent si Italiei în războlul civil din Spa- 
nia — acţiunea potrivnică intereselor britanice în Mediterana — au 


G 


i ilor. De aceca primul 
dțerminat starea do sari otil ae Ploile, Di ag tt 
miniatru Neville ate strin a- 
„Privitor 1a relație noastre cu ca axa Berlin-Roma, vôlu apune numai 
PO EE A i edea aceste relaţii stabilite pe o ba 
atit. Dorinţa guvernului este de av ae pg iii 
de prietenie și Intelegere reciprocă și care, ap pă ot, ee rea 
fie influențată de - bă pe ea 
că se poate ajunge la o asemenea înțelegere mai degra calea 
pfen ea decit za d root pi ese iaaa me ape Rr pei 

omyvrle au spori "e 
e e ton most gria restituirea coloniilor pge pe paper ir a 
tatelor „ridicule şi nedrepte”, Da aceea Eden a ape a MAE 
pe tonul paimersianian: gorai colaborarea cu ; 
im să ne ze n . i 

pupi In tot cazul, formarea axei Berlin-Roma si epal a Phris Aparis 
dictatoriale îngreuează manevrele politicei britan de, $ rac > er 
o schimbare de metodă, Marea Britanie va 5 nevoită, pnt elină azeră 
opune o forţi superioară Triplei Alianțe, s ad apr pia Akere 
de Franța, iar amindouă, impreună, să string nas iile item ea 
Unite ale Americei, Ea mai trebue să-și calculeze geta ga ge = 
politica internaţională după indicațiile Pe care le va pr m nu so 
din partea opiniei publice din Regatul-Unit, ci și dup A ea Ari 
opiniei din Dominioane. Astfel, ultima conferință imperi x, 4 nu 
la Londra, a lăsat la o parte principiul „i täțil colective şi a 
cerut separarea Pactului Ligii Naţi or de Tratatul dela Versailles, 

Deci, reforma Ligii Naţiunilor va fi susţinută de Imperiul Bri- 
tanic în sensul modificării sau eliminării art. 10 şi 16 din Pact. Pe 
de altă parte opinia publică din întreaga lume anglo-saxonă cert ca 
Liga Naţiunilor să devină o maşinărie prin care să se poată modi- 
fica atunci cînd wa fi nevoie tratatele şi frontierele, Discursul Primu- 
lui Minitru, Neville Chamberlain, rostit la Edinburgh, la 12 Noemvrie, 
menționează modificările eventuale: „Ni se că a venit vremea să 
se facă o nouă sfortare pentru a se vedea dacă nu este cu putință să 
se elimine teama şi bănnielile internaţionale prinir'o nare mai 
de aproape a originei ṣi naturel lor“. 


In tot cazul, un lucru nu trebue uitat niciodată: apinia britanică 
nu acceptă să se treacă la acţiune adică la războiu, pînă ce nu se va 
fi convins că s'au epuizat toate mijloacele posibile şi chiar imposi- 
bile, pentru a se ajunge la o înțelegere pe cale pasnică, De aceea gu- 
vernul britanic trebue să trimeată pe lordul Halifax la Berlin, după 
cum în 1912 a trimes pe lordul Haldone să caute a evita conflictul, 
SA sperăm că misiunea de acum va fi premergătoare păcii și nu a 
unui conflict, cum fusese cea din trecut? 


Acţiunea politicii britanice de a împiedaca, asa cum face de ci- 
teva veacuri, ca o putere sau un grup de puteri să ciştige preponde- 
rența în Europa, este continuată zi de zi, deşi devine din ce în ce mal: 
complicată. Tripla Alianţă dictatorială, deşi reduce rolul Italiei, com- 
plică însă soluționarea problemei mediteraniene, legîndu-o de aceea a 
Ocoanului Pacific, care priveşte Imperiul Britanic, Statele Unite, Ja- 
ponia şi China. 

Pericolul galben, pe care Ducele îl denunța în termeni extrem 
de violenţi în Popolo d'Italia, în 1934, aşa încit guvernul japonez era 
silit să protesteze la Roma, devine astăzi pentru Italia „mintuirea 
galbenă”, Intirziind soluționarea problemei mediteraneene în loc so 
grăbească. Pe de altă parta, reluarea relațiunilor britanice cu guver- 
nul Franco, vizează o soluție a problemei spaniole, in care factorul 
italian să albă un rol foarte redus si mai ales să nu poată sili Marea 


SCRISORI DIN LONDRA 83 


Britanie să facă însemnate concesiuni în Mediterană. Pe de altă parte 
situația Italiei, în urma cuceririi Abisiniei, si în special a mece- 
sităţii de a consolida „Imperiu“, devine extrem de grea. Pe lingă in- 
convenientul pierderii influenței sale în Europa Centrală, Italia îl mai 
are şi pe acela de a trebui neapărat să ung el o siguranță definitivă 
în Mediterana de Răsărit şi în Marea Roşie, are nevoie, pentru a-şi 
consolida impeiriul african, de o stăpinire în Siria şi de dominație în 
Arabia, pentru a-şi putea ţine comunicațiile deschise şi a-şi forma ba- 
zele navale indispensabile. Acestea toate implică o perfectă înțelegere 
cu Marea Britanie şi cu Franţa. Nu mai este nevoie să amintim situa- 
ţia economică şi financiară în care se găseşte Italia în momentul de 
faţă şi care nu poate fi îndreptată decit cu ajutorul şi cooperarea 
Franţei şi Engliterei. 

Situaţia din Extremul Orient, desi momentan favorubilă Japoniei, 
este greu de soluționat în mod rapid, nasa cum ar dori Italia şi Ger- 
mania, pentru care ori şi ce prelungire a situației de azi poate de- 
veni fatală. De aceea Tripla Alianţă dictatorială deservește interesele 
germano-italiene, cu toată forţa considerabilă a acestui bloc, forţă va- 
labilă însă mal ales în cazul unei politiei de lungă durată. 

Politica britanică rămîne, în aceste vremuri de adinci prefaceri 
în intreaga omenire, forța care trebue să exercite acțiunea de arbitru 
şi în acealşi timp de iniţiator, Deşi nu este fixată paa texte scrise — 
cum ar fi testamentul lui Richelieu, această politică trebue să fie 
totdeauna corespunzătoare instinctului naţional; altfel nu are şanse 
de a fi susţinută de massele populare. 

O condiție esenţială însă pentru ca politica britanică să cores- 
pundă instinctului național, este ca en să aibă la bază principii uma- 
nitare, religioase, să fie liberală şi tolerantă, şi, mai presus de toate, 
să respecte ordinea şi legalitatea. Un popor pentru care „live and 
let live”, (trăeşte şi lasă şi pe alţii să trăiască), este o normă princi- 
pală în viaţă, nu se poate cîştiga în favoarea unei politici care să nu 
aibă la bază principii fără de care viața însăşi nu poate fi conces 
pută. Pentru că nu trebue pierdut din vedere o singură clipă că ce- 
tăteanu! englez nu concepe rolul lui în politica internațională decit 
sub forma de îndeplinire a unei misiuni încredințate de Divinitate şi 
care este aşezarea împărăției coreşti pe pămînt, si pace şi bună în- 
yoire între oameni”, 

Această credinţă este atît de puternică, încit ea constitue chela 
pentru a pătrunde In secretul ciudăţeniilor politicei britanica. Dacă, 
de la Waterloo şi pină la Marna, puterea britanică a predominat asu- 
pra destinelor lumii, apoi aceasta nu s'a datorii numai puterii neli- 
mitate a flotei care stăpinea apele pămintului, ci şi valorii etice a vie- 
tii poporului englez, care în ează şi ajută orice miscare către li- 
bertate, în orice colţ de lume, ridicîndu-se cu o vigoare de John Bull, 
împotriva oricărui opresor de ori şi ce neam, Toate Lear e ani- 
mate de dorinţa de libertate şi de dreptate devin astfel aliaţii morali 
ai Angliei, 

Azi, mai mult ca oricind, poporul englez, în ciuda aparențelor, 
apare, față de neamurile care vor să trăiască sub regimul de libertate 
şi n ageri ca apere în jurul căruia trebue să se grupeze pentru a-şi 
apăra și aa a existen 
iai ză iii D. N. CIOTORI 


CRONICĂ LITERARĂ 


ROMANE ENGLEZEȘTI 1934 


THE WEATHER IN THE STREETS, de Rosamond Lèhmann. 
Albatross. 


este urmarea romanului „Invitation to the Waltz“, O regăsim cu 
plăcere pe Olivia, în jurul căreia se tes clipele acestei noi povestiri. 

Atunci, ca și acum, un episod din viața eroinei, dă prilej autoarei 
autoarei să-şi desfäşoare tot subtilul siu talent. 

Ca odinioară în „Invitation to the Waltz“, ne aflăm la o coti- 
tură hotăritoare în viața eroinei; o treaptă importantă, oarecum un 
hop de trecut, prilej pentru ea de a-şi defini, în fața noastră, perso- 
nalitatea, precizindu-i trăsăturile. 

Atunci, în „Invitaţia la vals“, trecusem, împreună cu adolescenta 
Olivia, prin toate emoţiile, nădejdile, ezitările primului bal, Acum o 
regăsim, după cîţiva ani, desamăgită după o căsătorie nepotrivită, 
trăind separată de bărbatul ei, pe care I vom cunoaşte puţin și tn- 
timplător, atunci cind o va ajuta pe Olivia să treacă un moment 
greu. 

Criza la care asistăm de data aceasta, este aceea a primei mari 
pasiuni, cu tot cortegiul ei de intensă „bucurie de a trăi”, de îndoell 
şi de disperare, 

Rollo, obiectul acestei pasiuni, este însurat şi nenorocit în căs- 
nicie. In „Invitation to the Waltz“, îl cunoscusem schimbind numai 
citeva vorbe cu Olivia, într'o epocă în care el era cu totul obsedat de 
viitoarea lui soţie. 

Reiîntilnirea cu Olivia în trenul ce-o ducea spre tată-l ei, grav 
bolnav, este schițată cu un admirabil realism. Imbinarea de aa ti 
minte foarte diferite: ingrijorarea pentru părintele el bolnav; 0- 
zitatea şi plăcuta surprindere de a fi fost recunoscută, după atta 
ani, de un om care pe atunci, abia păruse că o remarcă, e redată cu 
măestrie neîntrecută şi discret umor. 

Conflictul „Sufietesc rezultă” din contrastul dintre sensibilitatea 
pir dupe De irionat a, eroinei, dispusă să dea o semnificație adincă, 

a „lui mai mic gest, pe de o parte,—p de altă indul- 
inta, eg și uneori obtuză a iui Rollo în 00 Ca 0 pata 

o iubeşte de sigur cu sinceritate, dar mai este preocu at şi de 
atitea alte lucruri! Pe de altă parte nevoind totuşi sa-ti praean 20- 


nale (o serată la părinții lui Roll week- ţară, acan 
doi în Austria), etc, un A ainats kahuna i tot = ata day 


CRONICA LITERARĂ 85 


Interesantă de asemenea e utilizarea stilului direct, pentru a reda 
cele mai intime simţăminte ale eroinei. Olivia ne vorbeşte deadreptul 
nouă, mărturisindu-ne tot ce simte. Aceste „ăparte uri ar putea de- 
veni supărătoare sau chiar comica prin necontenita lor întrebuințare, 

Dar autoarea știe să le dozeze astfel incit ele rămîn nişte pure va- 
luri de sinceritate, care se îmbină perfect cu ritmul general al limba- 
jului celorlalți. 

Observaţia aceasta esta valabilă numai pentru originalul scria în 
limba engleză, căci în traducerea franceză intitulată „Intempéries“, 
probabil din pricina facturii ucostela caracteristice, cartea pierde 
mult din sinceritatea şi spontaneitatea originară, 

In orice caz este o poveste, care credem, işi va lăsa pecetea în 
sufletul cetitorilor. Şi este o carte profund umană. 


THE THINKING REED (Le roseau pensant) de Rebecca West, 
Editura Albatross. 


Iată un volum care aliază în mod agreabil vioiciunea ameri- 
cană cu meticulozitate de spirit proustiani. 

Toate peripeţiile acţiunii şi o sumă de personajii, ne sunt pre- 
zentate foarte viu, după ce mai înainte au trecut prin prizma sufle- 
tească a eroinei din poveste. 

Văzute cu ochii Isabellei, — tinără văduvă americană, femte cu 
sufletul cam dezarticulat din princina morţii premature a soțului ei— 
evenimentele şi figurile ce se perindă capătă un interes nou şi o co- 
lorațiune foarte originală. 

Acţiunea se petrece la Paris şi pe Coasta de Azur. Graţie faptu- 
lui că eroina se trage dintr'o veche familie orleanistă stabilită în Ame- 
rica, e primită cu cfuziune în cele mai exclusiviste saloane parislene. 

Ca să scape de o legătură care o chinuia, recurge la un gest de 
o mare vulgaritate, gest care ti repugnă, dur pe cara totuşi se pretează 
să-l îndeplinească. 

Printr'o coincidenţă hotăritoare pentru dinsa — ea este văzută 
în acel moment tocmai de omul la a cărei opinie bună şi considerație 
ținea mai presus de tot, 

Odată acest om în care ea vedea quintesența subtilităţii sufleteşti 
şi cu care ar fi dorit atita să se căsătorească, li mărturiseşte că a fost 
îngrozit cînd a surprins'o făcînd acel gest vulgar de care am pomenit. 
Ea atunci, rănită şi descurajată consimte să in de bărbat pe un om 
care li fusese pină atunci total indiferent. Astfel Mare franque, 
fabricant de automobile şi bogătaş, ajunge soţul Isabelei, ȘI pină la 
ultima pagină nu ne putem da seama ce va ieşi din această căsătorie. 

lată drama generală. Cu ocazia ei, ni se servesc tot timpul tablouri 
de un comic irezistibil. Lumea bogătaşilor fără ocupație şi a parazi- 
ților care se învirtesc în jurul lor este satirizată fără milă de pene- 
lul ager al autoarei, À 

Totuşi nu găsim niciun efect prea dur, nimic de prost gust în 
ironia autoarei. Dela un capăt la celălalt al cărţii ne păstrăm buna 
dispoziție, mai des surizind decit rizînd, 

Emigranţi ruşi debordind de „spirit slav”, vlăstari degenerați al 
unei familii engleze celebre şi în fine o pleiadă de tineri blazaţi şi fâră 
lucru, ne distrează prin caracterele lor admirabil prinse şi printr'o dis- 
creție în punerea accentelor cara le relevă şi mai bine absurditatea, 

+ - 


F~ 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


MR. LOVEDAY'S LITTLE OUTING. Evelyn Wangh. Albatross, 


Evelyn Wangh este unul din cei mai reprezentativi dintre serii- 

torii tineri, 

de viaţă plină de aventuri, a izbutit să acumuleze mai 
multă yi i ani de rate iperienţă decit a ajunge altui om o vieaţă in- 
treagă, spune editorul său. 

e tucat într'o vestită „public school” și apoi la Oxford, a cîștigat 
atit premii pentru literatură şi istorie, cit şi o reputație strălucită de 
artist, nuvelist şi critic cinic al oamenilor şi al faptelor. 

După o serie întreagă de nuvele, foarte uțin cunoscute la noi, 
ca „Blank Mischiât”, „Decline And Fall”, „A dful of dust“, iată-l 
abordind un gen nou cu același succes, 

„Mr. Loveday's little outing“ este o colecţie de schițe pline de 
umor, 

Acestea, spune editorul său, nu sunt istorii triste despre oamenii 
mari, ci mai degrabă comedii în care sublimul devine ridicol şi tragi- 
cul absurd. 

Iată citeva incidente care dau prilej lui E. Wangh să-şi desfă- 
goare obișnuita vervă, 

Un nebun care sugrumase din sadism o femee, răsturnind-n de 
pe bicicletă, se află de treizeci şi cinci de ani întrun ospiciu. Prin 
politeţa şi bonomia sa, el atrage luarea aminte a unei tinere fiice de 
lord, eare, împinsă de un fals sentimentalism, face demersuri pentru 
a-l elibera, ; 

In ziua liberării sale, bătrinul îgi satisface o dorință care de 35 
ani îl obsedase—augrumä o a doua femee ce-i i iese în cale pe bici- 
cletă şi se reintoarce radios să-și reia reşedinţa în ospiciu! 

O tinără englezoalcă face o croazieră cu familia ei. Nimic mai 
adorabil şi de o mai perfectă nulitate intelectuală ca jurnalul ei de 
bord. lată ev găseşte de spus despre Pompeli: 

„ln ziua următoare, lată Napoli. Am vizut citeva biserici şi 
puntea aceea care a fost aruncată în aer de un cutremur, şi un biet 
căţel a fost omorit şi i se păstrează mulajul în gips. Mama a cumpă- 
rat un șal şi un animal făcut din lavă“. 

Admirabil prinsă este cucoana bătrină amatoare de nuvele pi- 
cante, care istoriseste damei ei de companie reminiscențe pipărate și 
demodate, înainte de momentul mult aşteptat al ceaiului. 

Apoi nu poţi să nu rizi cu poftă de tot acel grotesc al sarjei im- 
potriva metodelor culturale practicate în industria filmelor. Un tinăr 
scriitor plin de viitor, este angajat de un magnat al filmului ca să 
trunspună tragedia Hamlet în limbaj modern, pentru un film. Incet, 
încet, Hamlet devine da nerecunoscut: întfiu să transforme acţiunea 
în Seoţia, fustanelele şi luptele între clanuri fiind mai fotogenice. Apoi, 
Ophelia devine sora lui Horaţiu, pentru sporirea patetismului—i se 
mal încorporează şi episodul celor trei vrăjitoare, admirabil ma- 
terial cinematografic. In fine | se schimbă titlul care devine „Doamna 
Albă din Dunsinana“, 


Toate acestea sunt de un comic de nedescris, redate în stilul con- 
cis şi plin de umor al autorului. s 


Cine simte nevoia unei destinderi fi E 
tind acest volum, estinderi sufletești o capătă sigur, ce- 


CRONICA LITERARĂ 87 


THEY WALK IN THE CITY. Y B. Priestley. Tauchnitz edition, 


Ceea ce ne miră la această carte e că, unui autor ca Priestley, 
care ne tinuse atenţia încordată In cărți ca „The good companions” 
sau „Angel Pavement“ îi putem reproşa unele lungimi obositoare, 

Păcat că un minuitor atit de dibaciu al condeiului, cind e vorba 
de viaţa trepidantă a saltimbancilor sau a aventurierilor să sè împot- 
molească în considerațiuni generale de gen, Wells, care umplu pagini 
intregi, cind abordează descrierea vieţii unei tinere perechi de provin- 
ciali, la Londra. 

„Romanul rămine totuşi în esență interesant. Zbuciumul pentru 
existenţa a doi tineri naivi, debarcaţi dinir'un fund de ţară, în plină 
erp atu cuib da ispite şi curse pentru naivi, este tratat cu mină 

gu 

Tema este aceasta: un oraş mare este supus aceleiasi legi ca o 
junglii: un „Struggle forlife“ în care forţa brută primează. Păcat că 
demonstrarea tezei este atit de laborioasă. Un „essay“ ar fi fost mai 
indicat. Bine înţeles că, la urmă, tinerețea şi naivitatea triumtă pesta 
corupţia morală, 

Rose şi Edward sunt reuniți, ei plini de speranțe In viitor, iar 
noi plini de speranța că pe viitor asemenea reuniuni finale să fie ceva 
mai puţin tardive... 


FLAMES COMINY ONT OF THE TOP. Norman Collins. Gol- 
lenez Ltd. 


Este relatarea aventurii unui funcționar modest, trimes de firma 
lui din Londra în Bolivia, pentru investigarea unei vaste exerocherii 
comise de un reprezentant corect —Senor Muras. 

Prima parte se petrece pe malul Tamisei, unde asistărn la o con- 
ferință de afaceri ale unei mari case de export, care se afirseşte prin 
desemnarea, ca delegat ins or, a functionarului Dunnet —Acèsin se 
vede din senin cu perspectiva unei călătorii de cinei luni, întrun ți- 
nut cu totul necunoscut, cu misiunea de a trage la răspundere pe tin 
individ de asemenea necunoscut. 

Dunnet e logodit—o logodnă din acelea englezesti, care durează 
de citiva anl si ameninţă să se mai prelungească încă. 

Odată ajuna la Americante, mic oraş imaginar pe care autorul 
şi-l închipue undeva po coasta Pacificului Intre Arica şi Mollendo, 
Dunuet face sforţări lăudabile ca să descopere şi să înregistreze fal- 
surile comise. 

Senor Muras, un fel de obacgnlos şi viclean sud-american, după 
ce caută prin orice mijloc să cumpere cinstea lui Dunuet, e omorit 
într'o criză politică, după ce vinduse un stoc important de arme ar- 


` matei Boliviene, care duce în misteriosul Gran Checo o luptă crincenă 


în contra Partguay-ului, 

Urmează o descriere colorată şi poate palpitantă a fugli lui Du- 
nuet, însoţit de Carmel, fiica lui Muras, prin ținutul pustiu şi plin de 
primejdii al Gran Chaco-ului, 

E poate singura parte mai demnă de reţinut. 

Ajuns înapoi la Americante, Dunuet, rănit grav, e îngrijit de fata 
hotelierului. 

In corespondența sa găseşte două scrisori, una de concediere din 
partea firmei sale care lucra, pentru neascultare de ordine şi cealaltă 
de rupere a logodnei. 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Desamăgit şi invalid, se căsătoreşte în cele din urmă cu infir- 
miera sa rens irtena + Americante, adeverind vorba unul coleg al 
său: „Fereşte-te de tropice. Odată prins de ele nu vei mai scăpa!”, 

Ne-am oprit mai în detaliu asupra subiectului, pentrucă acest 
sublect şi un stil) adequat lui constitue singurele merite ale acestui 
volum. 

Remarcabil la această carte este că nu te morte ge deşi nimie 
de remarcabil nu a fost de reținut în tot cursul lecturii, Te miră fap- 
tul că al ajuns nesimţite la ultima pagină, pînă să fi reţinut alt- 
ceva decit o descriere a unui cutremur vulcanic din tropice şi o 
idee destul de înfricoşătoare, deși cam neprecisă a regiunii Gran- 
Chaco. 


A. M. TEODORESCU 


CRONICA POLITICĂ 
BILANŢ 1937 


Insemnarea calendaristică a anilor nu corespunde totdeauna cu 
calendarul istoriei. Există ani care, adunaţi cu duiumul, abea dacă 
pot fi menţionaţi pe răbojul istoriei, Și alții, care în răstimpul unor 
fărime numerabile în săptâmini sau zile, marchează răscruei epocale 
în viața de penibilă trudă a omenirii, 

Anul 1 wa făcut parta nici dintr'o categorie, nici din cealaltă, 
El nu-i din seria anilor care trec şi se ascamină, unii după alţii, tim 
de o generaţie de om. Căci anul 1997 e totuşi întru citva remareabi 
prin lipsa lui de rinduială, prin dureroasele svircoliri sociale, politica 
şi internaționale, pe care le-a semănat, oriunde şi-a indreptat paşii. 

Dar nici nu poate fi încorporat în familia vrednică de memorie 
a anilor eternizaţi de evenimente excepționale. 

A rămas el atunci încrustat într'o postură solitară? Nici da cum. 
1987 n'a fost un an extraordinar. Dar shuciumul, neastimpărul, suflul 
întretăiat, ritmul sacadat al peripeţiilor sale l-au situat în preajma, 
oarecum „pe malul” unor evenimente de o extraordinară amploare, 
evenimente care poale vor decide întrun viitor aproplat de soarta Iu- 
mii, Aceasta e veritabilul tile al lui 1937. 

Comparind anul 1898 cu cel ce şi-a dat sfîrşitul, putem concretiza 
situaţia printrun verh: verbul: „a spori”, Au sporit neliniştea, agita- 
ţia, poftele atit cele de dictatură cit şi cele de libertate; au sporit pri- 
mejdiile de războlu şi războaiele însăși; a sporit „wirwar'-ul Europei 
şi cel al lumii întregi. 

Ce a moştenit 1837? ŞI ce a lăsat el prezentului şi viitorului 
nostru 

A moştenit în primul rind criza generali a unei orinduiri sociale, 
din profunziunile căreia, odinioară explodase teribilul războlu mon- 
dial. Să nu ne amăgim. Din acea criză generală, structurală, al cărei 
început a fost marcat de catastrofa însingorării generale dintre 1914 
şi 1918, lumea n'a isbutit să se deprindă încă. Revenirea timpurilor 
relativ paşnice ale capitalismului de stil antebelic, pe care unii cre- 
deau că o întrezăresc în perioada de semi-stabilizare postbelică dintre 
anii 1993-1929, sa dovedit Huzorie, Prăbuşirea economică din anul 
1929 a arătat cit de fragil fusese în fond calmul relativ de după răz- 
boiu. S'au măcinat economiile naţionale ala diferitelor ţări, s'au şu- 
brezit regimuri, s'au desfăşurat svîreoliri sociale şi, în cascada lor a 
foat înghițită „marea Iluzie”, aceea că războiul mondial ar fi fost pri- 
mul şi ultimul de genul său. 

Procesul deschis în 1929 continuă încă şi azi, An cu an, contra- 
dieţiile au mers crescind,. An de an, criza a lumii actuale a 
învestmintat forme mai acute. N'a putut apele turburi ale lumii 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aptul că criza economică propiu zisă, cea ciclică a atins punctul 
e amant 1992 de cind economia mondială trecînd printr'o perioadă 
lungă de depresiune, a atins limitele unei anemice înviorări generale. 
Reinsufleţirea pulsațiel economice în cursul anilor 1935—37 ma ate- 
nuat nici antagonismele sociale şi politice, şi nici n's spulberat pri- 
mejdiile de războiu, Mai mult ca oricind sa încovoiat lumea pe pră- 
pastia propriilor ei contradicții, iar sarabanda războaielor a început 
din nou. In aceşti ani de relativă prosperitate conjucturală, a apărut 
deci mal evidentă ca oricind cauza profundă a tuturor relelor. Ea nu 
constă atit din catastrofa economică intimplată în 1929 şi surmontată 
în urmă, cît din criza generală, structurală, de care este ros întregul 
edificiu social şi politie postbelic. 

S'a contirmat astfel un mare adevăr spus de puţini si împărtăşit 
de puțini în 1914, anume că din marele războilu mondial n'a putut ieşi 
mai nimic bun; el na putut rezolva în mod fundamental nimic; el a 
conţinut în esenţa sa germenii unor viitoare războaie, leite lui şi încă 
mal teribile ca dinsul, Omenirea stă în prezent în faţa aceloraşi pro- 
bleme ca şi în 1914, Inzestrată cu o tehnică mai savantă, stăpină pe o 
putere de distrugere superioară gi posedind şi o conștiință mai lumi- 
nată a realităților fundamentale inerente existenței sale. Vor tolera 
iarăşi popoarele Încercarea de a se „rezolva“ printr'un nou cataclism 
mondial tot ce nu s'a putut rezolva prin măcelul anilor 1914—1918? 
lată problema, pe care în ordinea internă o ridică lupta dintre demo- 
craţie şi reacţiunea fascistă, lar în ordinea internaţională rivalitatea 
ganis apărătorii securităţii colective generale şi acei ai vindictei răz- 

nice. 
„1997 a moştenit marea problematică a turmentatei noastre actua- 
lități fără ca sorții rezolvirii întrun sens sau altul să se fi pronunţat. 

In viața internă a popoarelor, anul 1937 a mascat în general ten- 
dințe progresive reconfortante. Intemnătatea internațională a evolu- 
(lai politicii interne franceze este evidentă, 

Anul 1997 a însemnat victoria definitivă contra curentelor fas- 
ciste, Toate încercările „celor 200 de familii“, care domnesc asupra 
vieţii economice franceze, de a organiza contra-ofensiva grupulețelor 
fasciste s'au terminat printr'un insuccea deplin. Nici sabotarea pro- 
ducţiei industriale, nici atentatele îndreptate în contra trancului fran- 
cez, nici emigrarea masivă a capitalurilor şi sporirea intenţionată a 
costului vieţii, adică niciuna din armele folosite de reacţiunea tran- 
ceză pentru a dezorienta opinia publică n'au putut «druneina ataşa- 
mentul manitestat de poporul francez faţă de livertaţile democrate și 
progresul social. lar descoperirea afacerii cagularzilor a vărsat lu- 
mină deplină asupra „patriotismului” fascist, Depozite de arme ger- 
mane descoperite în subteranele Parisului. Cine şi-ar fi putut imagina 
un asemenea sfirsit al unei mişcări ce-şi zicea naționalistă? i 

Alături de Franța, o altă mare putere a lumii a înseninat cerul 
anului 1937 prin viguroasele sale manifestări democratice, Cu toate că 
%0% din presa americană, servind interesele magnaţiior finanţei, 
a fulminat în contra candidaturii democratice a lui Roosevelt, totuşi 
acesta din urmă a cucerit în mod triumfal scaunul prezidenţial. In 
1929 Statele-Unite, cen rnai desvoltată ţară industrială a lurnii, pre- 
near n-o nea Dagiel politice, tabloul baroce al unei primitivi- 

. 1 » i 
verso. de daciei, Su j er de brăzdările adinci ale unor curente di 

In înfățișarea ei politică actuală marea re că t - 
ceanică a devenit de nerecunoscut. Uluitoarea aaraa meri epocă 
trecut în ultimii doi ani, şi mai ales în 1937. Au dispărut din atenția 
opiniei publice americane tulburările gangsierilor. In schimb au ră 


CRONICA POLITICĂ 91 


särit ca din pămint organizaţii politice democratice care au luat În 
scurt timp proporții impunătoare. Majoritatea populației în Statele- 
Unite este formată din salariaţi. Din acest punct de vedere are o mare 
imporaință faptul că sindicatele americane au ajuns să numere azi § 
milioane de membri, 5 milioane recrutaţi în anul al cărui bilanț îl 
schiţăm. In recentele alegeri comunale deln New-York, partidul de cu- 
rind format al lucrătorilor şi fermierilor a avut un succes rhisunător, 
Acest partid constituind o formă de front popular american sul-gene- 
ris tinde să raliere toate forţele democratice ale Statelor-Unite și să 
devie cea mai puternică organizaţie politică a Statului anglo-saxon 
din noul continent, America, tara tuturor surprizelor, pare că va re 
zerva în viitor vechii Europi încă una, întrun domeniu, în care pină 
acum Sa mulțumit să înveţe dela alții, Această previziune este întă- 
vită de două considerații: ritmul vioiu al desvoltării mişcării munel- 
toreşti şi nivelul cultural şi material ridicat al portafai lnborionse. 

Dacă în Franţa şi în Statele-Unite, anul 1097 a însemna un spor 
apreciabil al conştiinţei democratice, în Marea Britanie atașamentul 
pentru libertăţi, fără să fi codat cltuşi de puţin teren ideilor fasciste, 
dimpotrivă adrobind dela început orice tentativă de manifestare efec- 
tivă a acestora, n'a stirnit totuşi valurile impunătoare de opinie pu» 
blică pe care le cere momentul istoric. Dar poate că nu le-a stirnit 
încă. Sunt multe indicii că și în profunziunile conștiinței poporului 
englez un curent irezistibil de protesi se formează împotriva politieli 
externe a conservatorilor, ul cărei curs nu fndestul de energic lasă 
să se adune norii plumburii de războiu pe orizontul european. 

Pentru prima oară din 1933, anul isbinzii mischrii național-so- 
cialiste germane, curente fasciste de masă au suferi! eşecuri răsună- 
toare. Astfel în anul 1937 s'au desumflat miscarea rexistă din Belgin 
şi curentul ideologic asemănător din Olanda, De asemenea sistemele 
semi-dictatoriale din Polonia și Iugoslavia nu trosnit sgomotos din 
toate încheioturile, 

Procesul de descompunere al lagărului pilsudskist a atins o etapă 
foarte avansată în cursul anului ce sa încheiat. Organizaţii de stu- 
denţi, funcționari, învăţători, profesori, foşti combatanți, considerate 
ca atilp de susţinere ai regimului polonez, au făcut declarații pro-de- 
mocrntice. Grevele muncitoreşti, dintre care unele au numărat peste 
o sută de mii de participanţi, şi ultima mişcare revistă țărănească, 
care proclamată fiind de partidul țărănesc polonez a atras un milion 
şi cinci sute de mil de săteni Intr'o mare acţiune de protest contra 
dictaturii, au semnalat cu prisosință fierberea generală de care este 
cuprinsă societatea poloneză, 

Situaţia dictaturii iugoslave a devenit şi mai precară în cursul 
anului scurs. Toate forțele opoziţioniste ale croaților şi ale slovenilor 
s'au immănunchiat întrun bloc unit al democraţiei. Starea de spirit 
a populaţiei croate este atit de agitată încit reprezentanţii regimului 
dictatorial nici nu pot îndrăzni să apară în întruniri publice, fără a 
risca proteste extrem de violente. lar sosirea d-lui Yvon Delboa la Bel- 
grad a toat salutată de şaizeci de mii de cetăţeni, în majoritatea lor 
studenţi, care au strigat: „Trăiască Franța, Trăiască Democraţia, 
Trăiască Libertatea”, manifestaţie cu atit mai meritorie, cu cit mani- 
festanții au fost mai tare şarjaţi de soldaţi, loviți cu patul puştii și 
răniți (ziarele franceze semnalează chiar şi un mort). 

In sfirşit, în cadrul țărilor al căror ritm de viaţă internă au dat 
o particularitate deosebită anului 1997, trebue aşezată şi Rominta, In 
clipele în care scriem ridurile de faţă, lupta electorală e în toiu, lar 
ciocnirea dintre forțele reacționare şi cele democratice capătă o inten- 
sitate tot mai mare. 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bilanţul anului socotit pină în aceste momente, indică o serie de 
fapte foarte semnificative. Răminerea la guvern a formaţiei Tătărescu 
a învedarat primejdia acută a instalării dictaturii. Ea a deslegat ochii 
partidului celui mai puternic al democraţiei, partidul naţional fără- 
nese, Și a stirnit a viguroasă mişcare protestatară de mase, care con- 
ține într'insa germenii posibilității reînvierii democratice a Romi- 
niri-Mari, 

Im rezumat, ideologiile fasciste au încetat aproape a mai face noi 
pletima printre noroadele lu 

Aceasta a constituit una din caracteristicele principale ale anului 
ară a el a mai înregistrat trimbițarea unei dictaturi proaspete, în 

razilia. i 

Dacă în Franţa, Statele-Unite şi Anglia libertățile democratice 
s'au afirmat cu mai multă tărie ca oricind, dacă o serie de regimuri 
autoritare ca cele din Polonia şi Iugoslavia mai rezistă asalturilor de- 
mocrației, aceasta nu înseamnă că fascismul, ca entitate naţională şi 
internaţională a bătut cale întoarsă în cursul anului 1837. 

Agresivitatea Internă contra poporului şi agresivitatea externă 
contra altor popoare sunt cele două fete deopotrivă de esenţiale ale re- 
gimurilor dictatoriale. Democraţia şi pacea se condiţionează reciproc 
in actuala perioadă istorică: trălese şi mor împreună, Existenţa dic- 
tatorilor din Italia si Germania a însemnat deslănțulrea răshoaelor 
din Abisinia şi Spania. Intărirea supremaţiei militariate dela Tokio a 
zămislit măcelul din China. Dar niciunul din aceste războaie nu ar fi 
lunt proporțiile stiute—şi chiar poate unele din ele nici n'ar fi isbuc- 
nit—dacă atacurile intreprinse ale dictatorilor nu li vor fi opus ca- 
iiis de deține a marilor guverne democratice. 

nceput la mijlocul anului 19%, răsboiul spaniol a dura tot 
cursul anului 1937. Nimeni nu ponte măcar perg cu aata A el 
e pzeesa it în anul EA, Cata ce se poata Ins zice cu certitudine 

p ca aşa num è „neintervenție” a al 
spaniole, în loc să fi contribuit la porcu lor. ie at 
j Războiul spaniol va decide nu numai soarta populației peninsulei 
iberice, ci şi destinul păcii europene. Acest lucru este recunoscut de 
unanimitatea presei franceze, nu numai de stinga, dar şi de dreapta, 
Impunitatea cu care dictaturile din Germania şi Italia întreţin osti- 
Htățile din Spania, împunitatea cu care militariştii dela Tokio au pă- 
truna cu armele în solul Chinei — s'au soldat deocamdată cu victorii 
de Prestige ra ae erorile n fasciste internaţionale. 

n cimpul relațiilor internaţionale năzuințele pacifice ale demo- 
manai au pierdut aṣa dar teren faţă de ret: nn Titbolnică a dicta- 

dox! 1997 şi-a dat sfirsitul în Imbrāțisarea rece a acestui grav 

ärhoiul spaniol e departe de a ge fi termi Confli 
China, in pofida succeselor japoneze, capătă pe zi papei pere Aa 
Spa lui Napoleon în Rusia. Şi uşi, triunghiul dictaturilor 
văzu prize yea d la a) prăzi, pe care conservatorii englezi 
ranta f uinti $ sel ul unei nesincere si prin nimic ga- 
unea diplomatică a lordului Halifax şi a larzilor germano! 

aamua khea > in Europa şi In lume. Ideea de a aa au prag 
Pe ra peii a poftelor expansioniste ale Germaniei In speranța garan- 
r o n stirnit un val de indignare atit în opinia pu- 

blich engleză cit şi cea europeană. lată la ce consecință duce politica 
ae re ea pini Conservatorii e ară se străduiesc din răspu- 
nutască noul lor joc diplomatic în cabinetele capitonate ale 


CRONICA POLITICĂ 93 


diplomaţiei secrete, Dar ceea ce a enres deja în presa mondială 
e deja semnificativ. Acţiunea lordului ifax e motivată cu argu- 
montul răbiării şi al epuizării tuturor încercărilor de mediațiune cu 
stăpinitorii Berlinului, pentru a so obține astfel prelungirea păcii, 

Acest argument se bazează pe premise falze. Sistemul securităţii 
colective, adică alianţa tuturor puterilor doritoare de pace În vederea 
apărării comune şi solidare în contra oricărei agresiuni neprovocale, 
ce ar lovi pe una din ele, poate In prezent garanta pucea, Căci frontul 
astfel format ar covirşi din punet de vedere economic, tehnic, tinan- 
ciar și militar pină întratit, tabăra agresiunilor, încit aceştia n'ar 
putea să mai atace. Intro lume în care forţa primează, pacea nu ae 
poate bizui decit pe o superioritate de fork atit de precumpănitoare, 
incit să anlhileze dela inceput orice tentativă, Dacă forțele războiului 
sunt aproape egale cu cele pacifice, conflictul armat devine inevitabil. 
ŞI tocmai în această privinţă păcălueoşte argumentul „epuizării” tu- 
turor posibilităţilor de conciliațiune cu agresorii, 

Cum se face această „epuizare“? E foarte simplu: cedindu-se me- 
reu teren puterilor agresive. Aşa «a fâcul în chestia spaniolă şi tot 
aşa in cea chineză; și iată că acum mijeşte intenția să se procedeze la 
fol şi în chestia Europei Centrale. Dar dacă Italis și Germania ar tn- 
vinge în Spania, dacă Japonia ar reuşi să înghiţă o parte din China, 
dintr'odată constelatia strategică şi aceea a potenţialurilor de rāz- 
boiu, ar indien un mare spor în favoarea forțelor războinice mle Iu- 
mii. Omenirea ar evolua astfel aspre un moment în care forțele agre- 
soare ar începe să echivaleze eventuala coaliție pacifică şi alunci com- 
Mictul armat ar fi de neinlăturat, Politica celei mai consecvente apti- 
edri a principiilor securității colective ar putea atunci så isbutească, 
cel mult să încline sorții isbinsii în partea dorită, mar mai fi insă tn 
stare să înlăture de plano izbucnirea catastrofei, 

Oricine îşi poate închipui că în caz de aproximativă paritate de 
sanse, țările dictatoriale, cu firescul lor temperament de judecător la 
noroc. nu vor ezita să destânțule un nou războlu mondini, 

Defectul capital al politicii conciliante faţă de actualele mari 
dictaturi războinice constă, asa dar, nu atit în condamnarea la 
moarte, cu singe rece, a unor popoare întregi, cit în destiinţarea trep- 
tată a singurei posibilitiţi, în baza căreia poate fi menținută pacea în 
cadrul actual, dominat de primatul fortel. 

Din acest punct de vedere, anul 1997 a avut un epilo extrem de 
ingrijorător, Acţiunea întreprinsă de lordul Halifax a urcat febra mon- 
dială. Intre voința manifestată de noroade de a spulbera cosmarul do- 
minaţiilor dictatoriale, păstrind pacea pe caler allanței pacifice defen- 
sive generale şi pe de altă parte carenţa guvernelor, mal ales a celui 
englez, faţă de veleitățile războinice ale blocului dictaturilor, s'a săpat 
pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare, 

Fi-va hărăzit anului 1998 să arunce o punte peste această pri- 
pastie? Este urarea cea maj bună ce i sar putea face, urare indroptă- 
țită de spiritul tot mai treaz al naţiunilor. Să amintim totodată că 
văielilor politice; engleze s'a datorat isbucnirea precipitată a războlu- 
lui în anul 1014, i 

Dar 1937 nu-i totuşi 1914. Și orul care ar apuca sfirgitul aces 
tul nou flagel n'ar mai aves docilitatea și conservatismul timid al ce- 
hai din 191 


N. D. CORBU 


CRONICA LEGISLATIVĂ 


DECRETELE-LEGI 


Lepgislaturii, care a luat sfirşit prin decretul de dizolvare din 20 
Noamwvrie 1997, i se vor recunoaşte meritele sau sublinia scăderile de 
către istoricii de mai tirziu, ) 

In ordinea juridică, însă, Parlamentul dizolvat la expirarea 
mandatului său constituțional, poate fi numit de pe acum, acel al 
deoretelor-legi, aducindu-te încă odată dovada că o mulţime de insti- 
tuții omeneşti sunt adeseori cunoscute, mai mult pentru ce nu au fă- 
cut, decit pentru ce au înfăptuit cu adevărat. Decretul-lege e înainte 
de toate un sistem de legiferare, în care Parlamentul are un rol, în 
cel mai bun caz, modest, 

Sistemul — nu atita „inaugurat“, cit mai ales repus în vigoare şi 
perfecţionat în 1934 — e greu de situat şi de definit. 

Deeretului-lege i sa contestat numele, Duguit, de pildă, p - 
nind ca el să fie rezervat numai actelor făcute de guvern fără niciun 
fel de intervenţie a Parlamentului. I sa contestat de asemeni orto- 
doxismul său constituţional, apoi natura sa juridică, unii vorbind de 
delegație de puteri din partea Parlamentului, alţii de o simplă rè- 
partiție de competență făcută pe cale legală. 

Dar acordul a fost unanim pentru a proclama că întrebuinţarea 
masivă a sistemului decretelor-legi nu e făcută cu scopul de a mări 
influenţa şi rolul Parlamentului în mersul instituţiilor Statului. 

Tot în afară de orice controversă, ni se pare că trebue să ră- 
mină şi afirmația unei sociologii cu caracter eminamente pesimist 
care stă la baza legiferării prin decrete-legi. Justificarea clasică a 
sistemului decretelor-legi a fost totdeauna şi pretudindeni sprijinită 
po argumentul întirzierii ce ar rezulta din întrebuinţarea fn timpu 
rile de crizd economică, a organelor normale de legiferare. 

Răspunzind unor întrebări în Camera Lorzilor, guvernul englez 
a subliniat că numai nevola unei acţiuni rapide l-a determinat să 
ceara, dreptul de a legifera personal pentru unele materii în timpul 

De vreme ce, chiar în Parlamentul englez s'a admis axioma că 
sistemul de legiferarea al Camerelor e prea x şi că acel prin decrete 
e ră, rapid, se cuvine deci ca discuţia asupra acestui punct să fie 


De vreme ce timpurile de criză cer o legiferare ia, în 
tarea decretelorilegi ani d rapidă, întrebuin- 
tenfa crizei în decursul Paral ns rael; dovedeşte cu prisosință persis 


eyyi p. 
Au Lane ultimii trei ani ai legislaturii expirate, bintuiţi de o criză 


CRONICA LEGISLATIVĂ 95 


Credem că rareori economiştii din toate ţările au fost mai de 


acord in recunoaşterea pentru perioada amintită, a unei conjuncturi 


mondiale de repriză şi de prosperitate. Fireste, sar putea prea bine 
ea unanimitatea să se înșele. Oricare ar fi însă adevărul asupra aces- 
tei chestiuni, nu rămine mai puţin dovedit că Intrebuintarea siste- 
mului de decrete-legi presupune neapărat o concepție eminamente 
posimistă a situaţiei economice sau sociale. 

Faţă de optimismul inerent unei opere de legiferare normală — 
ştiut fiind că legea, expresie liberă a voinței naționale — e o normă 
generală ce aduce neapărat satisfacţie tuturor celor supuşi ei, pesi- 
mismul dela baza decretului-lege oferă un izbitor contrast. Pe cind 
legea suverană, imparţială şi isvorită — cum zice Montesquieu — din 
însăşi natura lucrurilor, armonitează contrariile şi reaşeară socleta- 
tea pentru multă vreme, decretulAego e luat în grabă, cu energio şi 
cu hotărire, pentrucă timpurile cer soluţii, poate efemere, dar ur- 
gènte. 

De unde urmează că, atunci cînd hintue o criză, întrebuinţarea 
decretului- se impune şi că decretul-lege dovedeşte că o anumită 
țară se află în stare de criză economică, soclală sau monetară. 

In țara noastră această criză a luat chlar o formă deadreptul 
curioasă. Astfel articolul 7 al proiectului de lege din 1994, ce autoriza 
guvernul ca pe cale de decret să ia unele măsuri de ordin financiar, 
monetar şi administrativ, decidea că acoste măsuri nu vor putea fi 
luate decit în timpul vacanței Adunărilor Legiuitoare şi în toate ca- 
zurile, cel mai tirziu pină la 15 Noemvrie 1934, 

Proiectul de lege din 194 a devenit lege şi a fost repetat aproape 
identici şi în cei doi ani următori, 

Vedem astfel că în timpul unui an exista în țara noastră două 
perioade de criză, una acută și gravă ce se produce deabiceiu în tim- 
pul vacanței Corpurilor Legiuitoare şi cel mai tirziu pini la 15 Noem- 
vrie, alta, ce începea dela 15 Noemvrie şi ținea pină la 15 Aprilie, în 
care timp criza bintula cu mai puţină furie, 

In prima perioadă numai remediile eroice au efect şi legiferarea 
trebue făcută în ritmul repede cerut de împrejurări. In cea de a doua 
perioadă sistemul legiferării obisnuite e suficient. Ori cit de înceată 
ar fi opera Parlamentului, ea vine totdeauna la timp pentru a reme- 
din relele survenite în timp ce d-nii deputaţi sau senatori se află la 
băi, în excursie, sau alte asemenea, Se PEE 

Printre binefacerile sistemului de decrete-legi, nu va tre 
se omiti şi acela de a fi adăugat incă o contribuție la bogata teorie 
a crizelor economice)... zi i i-ai 

Pe lingă crizele de structură şi crizele ciclice, vom avea a 
zele alternative în timpul aceluiaşi an, ce încep şi se sfirşese la date 
prevăzute dinainte, şi, în legătură cu cifra de afaceri a guvernului. 
Trebue mărturisit, de altă parte, că nicio critică de ordin naţionalist 
sau juridic nu a slăbit justa favoare şi autoritatea de care s'a bucu- 
rat — aproape pretutindeni — sistemul agreer: A ID 

D s dispensat de prea multe jus re 
Cea Sa pat ai dat nă — aceea a juriştilor francezi în deo- 
sebi ataşată la ideea unui drept aşezat pe deasupra legii, adică de 
simplă normă dictată de puterea politică — a ținut seama numai de 
starea de fapt, şi anume de acea stare de ca-i ara arsă ES 

p ut apel la acea exe a textele e 
BERE made ma ia pareri tot atitea pledeci în calea legiuitorului 
ordinar, de cite ori acesta sa văzut nevoit să edicteze norme r 
torij pe vremuri mal puțin critice. 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


retutindeni s'a folosit o interpretare largă a prin- 

E mg poe oi la viagra ee da extindere a competințai 
ost aproape unanim i 

Parerea re ae Ne circumstanță”, cum zicea Haurlou, pe 
neficint de o favoare de care rareori sa bucurat legalitatea banală § 
cotidiană a Parlamentelor, adeseori Invinuite de n contraveni — nu 
numai Constituţiei — dar și acelor principii superioare de drept, 
numite aşa, pentrueă dela Inălţimena la care sunt aşezate ele se con- 
fundă cu preceptele moralei însăși. Dar mersul gîndirii juridice con- 
timporane, fiind riguros și Inainte de toate logic, ea și-a continuat 

rte. 
Ta a E guvernul, susțin juristii, înăturind Parlamentul, e 
Autorizat să legiforeze sub rezerva ratificării ulterioare a Parlamen- 
tului, pentru ce nu Sar acorda guvernului o ratificare prealabilă? 

In acest caz, Parlamentul nu ar mai aştepta ca decretele-legi să 
fio nprecinte după efecte; guvernele nu s'ar mai teme de eventuali- 
tatea — puţin probabili în unele țări, dar totuşi posibilă — a unei 
discuţii publica urmate de refuzul ratificării; lar cetăţenii supuşi nor- 
melor edietate şi-ar veden situaţiila Juridice căpătate, grație decrete- 
Jor-legi, definitiv consolidate, 

Dacă în principiu, competența acordată guvernului de a face 
decrete cu putere de loge, e o manifestare de încredere a Parlamen- 
tului, ce reprezintă voința naţiunii — dela care totul purcede — ni- 
mir nu se opune ca Parlamentul să acorde această dela 
început şi po deaintregul, 

Această teorie, susținută de Leon Duguil, doveđegte cit de fra- 
gile sunt pozițiile Juridice ala acelora ce precupețese guvernelor drep- 
tul ds a face decrete-legi. 

Aplicată Intocmai! la elaborarea legil din 1994, ea ar fi avut drept 
consecință de a face dela început inutili orice descriminare între tim- 
pul în cenre Parlamentul e în vacanţă şi între acela în care Adunirile 
Legiuitoare lucrează. ȘI lipsite, prin urmare, de obiect, observaţiile 
prilejuite de această discriminare. Urmind acecaşi cale a raţiona- 
mentutui, făcut de jurişti — ce s'au dovedit a fi mai îndrăzneţi decit 
oamenii politici în subordonarea juridicului față de politic — compe- 
orară acordată guvernului da a legifera, nu poate fi decit extrem de 

rg 


Această nouă repartitie de competențe, un fel de „condominium“, 
In care Parlamentul îşi împarte dreptul său de a a ceri cu guvernul, 
e o manifestare a încrederii ce o are Parlamentul în actele legisla- 
tive co le va înce guvornul Insă o asemenea manitatare nu poate fi de- 
cit rezuhatul unei mature gindiri sau acela al unel intime convingeri 
preulnabile oricărui nect rațional, 

Increderea e dată sau refuzată. Dacă e acordată, ea nu poate fi 
pr morene seu condiționată de vagi Interpretări de texto sau de subtile 

xegoze. 

Juriştii susţin cu drept cuvint că adevăratul nume al acestei re- 
partiţii de competențe, o acela de depline puteri. 

Depline puteri în îndoițul înţeles al cuvintului: în acela că gu- 
vernul pe lingă dreptul de n pu legile, va avea şi pe ncela de a le 
întocmi, precum şi în sensul că aceste măsuri legislative nu pot fi şi 
nu trebue să fle limitate în obiectul nici în forma lor. 
ie Pau rime Îl amară oae aar merita numele, dacă măsurile luate 

1 Stinjenite e 
mieuiament, dar chiar apia stența nu numai a unul simplu 
u da reptul de a legitera al guvernului ar fi limitat la 
anumite sectoare ale viaței sociale si ar lăsa altele în competența 
Parlamentului. Interdependența tuturor sectoarelor de vieață sociali 


CRONICA LEGISLATIVĂ 97 


* prea evidentă pentru a mal fi din nou demonstrată, Incit şi în a- 
ctastă privință, legea din ISH e prea timidă și aproape retrogradă 
față de evoluţia doctrinei juridice, 

Dar cuea ce a sepat legiuitorului excepțional din 1934, a fost din 
fericire pe larg recişiiga! de către legiuitorul ordinar—adică de gu- 
vern—care a legiferat pe baza legii deplinelor puteri, 

Cele 140 de decrete-legi promulgate dela 1934 pînă la sfirsitul le- 
gialaturii au odictat norme definitive şi obligatorii în toate domeniile 
activităţii Statului, Nimic nu le-a rămas striin, nici un sector de 
viață socială nu a fost uitat de solicitudinea guvernului. E prea de 
vreme pentru a aprecia rezultatele acestei legiferări, De altfel reper- 
cusiunile şi incidențele unei legi nu pot fi observate decit după ce un 
anumit timp a trecut. 

Astăzi o asemenea apreciere ar fi Ingreuiată şi de faptul că o 
bună parte din acesta decrete-legi—ce au modificat —desigur numai 
atunti cind a fosi nevoie—o mulțime de legi —ocupă Ir str cu 
e e votate de Parlament în 1997 posto 3000 de pagini din Colecţia 

Țicinală, 

O asemenea critică, dar mal ales o asemenea muncă nu poate 
{f lăsntă decit cercetătorilor ce vor veni, şi care vor aprecia cum se cu- 
vine evoluția dreptului nostru modern către recunoaşterea legalității 
constituționale à acestui sistem. 

Tot ei vor judeca ducă textul art. IH din modificările indeplini- 
toare ale Statutului lul Cuza-Vodă din 1864, ce prevăd „că în carul 
cind guvernul ar fi nevoit să la măsuri de urgentă caro cer concursul 
Adunării elective şi ale Senatului, el le ponte lua...” este gi astăzi 
—sub imperiul Constituţiei din 1923—in vigoare, cu o necesară pre- 
judecată favorabilă de vreme ce expunerea de motivo a proiectului 
de lege din 1834 pomeneşte atit de acest Statut rit şi de părerile bine- 
voitoare ale unor jurişti contimporani. 

Insă nu numai, erițicii viitorului, dar chiar exeguţii zilelor de 
astăzi vor trebui să admită că decretele legi în marea lor majoritate 
sunt din punctul de vedere al tehnieai legislative, lucrări cu mult st- 
perionre legilor votate de Parlament. 

Dacă un text de lege bun e o operă re artă—şi aşa trebue să fie 
după mărturia lui Stendhal ce-şi Intreținea stilul citind articole din 
codul Napolcon—doecretele-legi sunt—in afară de altă consideraţie— 
încă şi mari opero de artă, da vreme ce ela mal nu şi această calitate 
unanim recunoscută în manualele de estetică oricărei opere de artă, 
anume: de a fi o creație nu colectivă, ci individuală, 

Pătrunși de această justă idee, autorii decretelor-legi au ranun- 
tat cu o singură excapţie al cărei motiv ne scapă şi acum la colabo- 
rarea tehnică a însuşi Consiliului Legislativ, desigur numai în do- 
rință de a păstra pină la urmă caracterul individual și deci artiatie 
al creaţiei lar. 

Dacă în ordinea juridică, argumentele aduse în sprijinul siste- 
mului decretelor-legi au—la rigoare—un accent dubitativ, din punctul 
de vedere al frumosului, sistemul nu poste fi discutat. Cel puţin acela 
inaugurat în 1994—sistemul a fost aproape perfect, Ar urma pentru 
a-i face ninleza, ca el să fie apreciat şi In ordinea politică. Dar aci 
rămine prea puţin de spus. Dacă însăși jurişti! susţin că principala 

si singura justificare a sistemului e starea de fapt, realităţile econo- 
mice sau sociale, ce putem aştepta dela un raționament politic, cind 
politica nu e decit adaptarea riguroasă la fapte? Dacă faptul e tot în 
drept, cu atit mai mult ei se impune suveran în politică. 


T 


98 VIAȚA ROMINEASCĂ 


afirmă că deplinele puteri ar însemna 0 abdicare 
a Tr iara A sar putea, citind cuvintele unui orator din Ca- 


unsul cuvenit. 
mera balenă, de tuspa abdicare, sistemul e dimpotrivă o aplicare 


„D 

d ională a regimului parlamentar”. 
cdi ont sau eufemism? Chestiunea importă puţin. Dacă pe ju- 
rişti sistemul i-a mulțumit, de ce formula autorului belgian nu ar 
linişti pe politici, regimul parlamentar fiind înainte de toate o insti- 


tuţie politică şi nicidecum una juridică, 
E. A. POULOPOL 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


IDEILE ACTUALE 
ASUPRA CONSTITUȚIEI MATERIEI 


In decursul ultimilor ani s'a realizat un promes important în 
domeniul fizicei, graţie unei serii de descoperiri, cu atit mai impre- 
sionante, cu cit erau mai neaşteptate. Sub influența lor putem azi 
afirma, fără exagerare, că o bună parte din opiniile teoretica, socotite 
definitive, au trebuit să fie revăzute. Corecţiunile însă cele mai radi- 
cale au fost suferite de concepţiile privitoare la ultimele părticele 
constitutive ale materiei. 

Intr'adevăr, părerea pe care o au fiziclenii în această privință 
azi este cu totul diferită de cea pe care au avut-o acum va ani. 
Avalanşa de detalii în legătură cu acele descoperiri senzaţionale de 
care vorbeam, a avut darul de a produce © oarecare dezorientare în 
spiritul acelora care citesc cărți de popularizare şi cronici ştiinţifice. 
Dezorientare care se accentuează, datorată şi îndoielii filosofice care 
afectează azi principiul determintemului, şi chiar raționalismul 
ştiinţific în genere, îndoială propagată de anumiţi cugetători contem- 
porani, care au pretenţia de a face filosofie ştiinţifică. 

Să încercăm deci o sistematizare a acestor idei nouă, pentru a 
scoate la iveală esenţialul durabil din progresul făcut, precum şi le- 
gătura acestor idei cu cele ce, generale și bine cunoscute, ale fizicei 
clasice. 

Pentru aceasta vom începe — cum zice celebrul fizician englez 
A. Eddington — prin a trece în revistă „personagiile misterloasei 
drame a universului”, adică particulele mici şi ultime ale materiei, 
şi aceasta, pe cit posibil, fără prea multe detalii care ar îngreuia lec- 
tura. In chipul acesta, vom putea, la urmă, să tragem o concluzie ge- 
nerală asupra naturii şi importanței reale a problemelor ce se pun în 
discuţie azi în lumea ştiinţifică. Poate spulbera-vom astfel impresia 
de provizoriu care se ghiceşte necontenit sub întrebările sceptice ale 
laicilor şi ale filosofilor, 

1. Dacă gînditorii din antichitate au avut o oarecare intuiție des- 
pre atomicitatea structurii materiei, desigur că ei au obținut-o mai 
mult prin speculaţii filosofice pure, decît prin motivări experimentale. 
Pentru Democerit, atomul era elementul ultim al materiei, indivizibil 
prin definiţie, dincolo de care nu mai era nimic de cercetat. Abia des- 
voltarea chimiei, începind dela 1800 (Dalton, Lavoisier, Avogadro etc.), 
a ajuns să impună ca o necesitate logică reprezentarea atomică a 
materiei. Analiza corpurilor în elemente a atras după ea ideea unor 
atomi clementari. Această concepţie chimică a atomului era sub de- 


-100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de 
a două ipoteze esențiale (care cu timpul ajung un fel 
ariaspa f avan si Echivalenţa perfectă a tuturor Forge one 
acelaşi element chimic, presupuşi toți de aceeaşi greu ed A pet 
vebirea radicală dintre un anumit atom şi altul a Ta i Bord S 
ment chimic diferit, (Numărul acestor atomi diferiţi era dada 
Visul secular al alchimiştilor de a transforma un element întrun 
cloment, devenea deci o utople, 

Atomul chimiştilor n'aver nicio altă proprietate în afară de 
greutate şi valență (adică posibilitate de a se lega pentru ca să for- 
moze sistemul complex pe care-l numim moleculă). Primele modele 
atomico au fost date de fizicienii din secolul trecut, care sau ocupat 
cu teoria cinetică a gazelor. Aceştia concepeau atomii ca nişte siere 
impenetrabile şi elastice, a căror contabilitate statistică explică 
aproape toate proprietăţile gazelor. Prin aceste metode statistice, s'a 
dedus (din fenomene de fiuctuaţie) numărul atomilor conținuţi în- 
trun volum determinat de gaz, lar mai tirziu, Helmhotz şi alţii au 
ajuna la ideea extrem de importantă a atomului, conceput ca un sis- 
tim mecanic (idee izvorită din nevoia de n explica proprietăţile pro- 
pagării luminii). Cu tonte că teoria atomică luase o minunată des- 
voltare, atomul continua să fie considerat de majoritatea oamenilor 
de stiință ca o simplă imagine necesară intulției noastre, ca un mo- 
del util pentru a explica structura materiei, Existența reală, incon- 
testabilă, a atomilor, a fost dovedită abla prin studiul experimental 
sistematic al miscărij browniene (agitația perpetuă a particulelor ma- 
terine ce stau în suspensie într'un lichid), de către savantul francez 
I. Perrin (1009), care a permis să se determine în mod direct numă- 
rul atomilor dintrun volum determinat, Azi nimeni nu se mai poste 
îndoi de existența reală a atomilor, după ce li a'a determinat mări- 
mea şi greutatea prin atitea metode diferite. 

Intre timp studiul fenomenelor de electroliză de ionizare a ga- 
zelor, precum şi descoperirea razelor catodice au condus la concluzia 
că şi electricitatea are o structură atomică sau uranulară, fiind com- 
pusă din electroni. Această descoperire innuiguroază o nouă epocă în 
studiul atomului, căci de atunci încolo atomul nu mal e considerat ca 
ultima particulă indecomposabilă a materiei. 

Astfel, descoperirea senzaţională a radloactivității a făcut să se 
bânuiască că atomul trebue să aibă o structură complexă, dovedită de 
faptul că un atom radioactiv poate să ernită diferite proectile micros- 
copice. Imaginea clasică despre atom a trebuit să sufere corerţiuni 
importante, YPenormenrle prezentate de substantele radioactive au 
condus la concluzia surprinzătoare că cela două ipoteza esenţiale de 
enro era legată concepția clasică a atomului nu mai pot fi conside- 
rate ca fiind conforme realitäților experimentale. Intr'adevăr, des- 
coperireu radioactivităţii a pus la îndoială permanența esențială a 
atomilor, prin faptul că s'a constatat că anumiţi atomi grei (de ex. 
æi de Uraniu), pot trece printr'o serie de metamorfoze pentru a se 
transforma la urmă în atomi de plumb. Insă atomii de plumb astfel 
obtinuți nu o greutate diferită de atomii plumbului obicinuit. De aci 
sa dedus că pot oxista atomi de greutăţi diferite, dar care să aibă 
aceleași proprietăți chimice. Astfel de atomi, numiţi izotopi, există 
aproape la toate elementele chimice. Cercetările fizicianului Afton 
a g rateze peste 200 feluri de atomi, 

parte seria metarmortozelor prin care trece un atom 
de uraniu, din care face parte şi atomul, bine cunoscut al radiului, 


arată că nu mai putem 
pir ireal ga vorbi de o deosebire radicală între atomii di- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 101 


Aceste constatări au condus la o concepţie nouă despre atom, 
atomul dinamic, Se inaugurează astfel o nouă eri în studiul structurii 
materiei, Ea a fost datorită, în mare măsură, acelui mediu ştiințifie 
incomparabil! care e Inboratorul Cavendish din Cambridge, prin in- 
tiiţia clară a penialulul fizician englez Rutherford, a cărui moarte 
recentă, survenită în plină activitate, a îndoliat Intreaga lume știin- 
țitică. Originea acestor corcotări se află în studiul fenomenelor ce 
însoțesc trecerea prin materie, a particulelor repezi, emiso de subatan- 
tele radioactive, fenomene studiate de Rutherford in colaborare cu 
Geiger şi Marsden (1909), Aceste studii conduc Ja concluzia impor- 
tanti că atomul e un sistem compler, format dintrun nucleu grem, 
încărcat cu electricitate pozitivă si înconjurat de un nor de electroni. 
Sub influenţa acestei concluzii, folosind datele obținute prin descifra- 
rea tnigăloasă a liniilor din spectrele gazelor, un tinăr fizielan danez 
Nils Bohr (1912). deduca în mod penlal un model atomic de o simpli- 
citate uimitoare, Atomul e conceput ca un sistem planetar microsto- 
pic, în care electronii, ca nişte sateliti minuseuli, se misch în jurul 
nucleului u. Cercetările făcute în ultimii 20 do ani, au verificat pe 
deplin utilitatea acestui model atomic, deşi în studiul actual al cu- 
noştințelor ivindu-sa nevoia unor corecțiuni importante, a trebuit să 
tie înlocuit printr'un nou model mai puţin intuitiv, bazat pe calculele 
de natură statistică ale mecaniceji ondulatorii, 

Fizica atomică modernă se străduesta să explice pe eit posibil, pro- 
prietăţile fizice şi chimice ale materiei prin jocul lor electrice şi 

tice care se manifestă între particulele ce constituese lumen mt- 
croscopică a atomului, Această problemă n fost rezolvată în linii ge- 
nerale, căci sa putut arăta că aproape toate acesta proprietăți depind 
de electronii atomului care formează un adevărat „invelis extern 
perfect”. Structura acestul invelis electronle este determinată de mä- 
rimea sarcinii electrice, cantitatea electricizată pozitivă a nuceloului. 
M atomului se poate considera identică cu massa nucleului său, 
în ul cel compus din electroni avind o massă neglijabilă. Putem 
zice, că un atom se caracterizează pe deplin prin două numere: 
Sarcina Z şi masia M a nucleului. Aceste două date se exprimă in- 
totdeauna prin numere intregi, și depind de constituția nucleului. 
Complexitatea structurii nucleului atomic a fost încă de mult bănuită 
de Rutherford, în studiul său amănunțit asupra radionctivităţii, 
Atomii elementelor radioactive nu proprietatea curioasă de a se dezin- 
tegra în mod spontan, printr'o veritabilă explozie a nucleelor lor. 
Aceste explozii nucleare se produc la intimplare, în mod independent 
de condițiile fizice existente. „Mortalitatea“ nucleelor are un procent 
constant pentru cutare specie de atomi. In ultimii ani fizicienii au reu- 
şit să provoace astfel de explozii nuclerare în mod artificial, grație 
cercetărilor ficute mal ales In Cambridge, sub conducerea lui Rut- 
hertord, Procedeul constă îns a bombarda nucleii atomici ni unui ele- 
ment chimic cu particulele miscroscopice emise de o sursă oarecare 
(de ex. un element radioactiv), care sunt necelerate in prealabil cu 
ajutorul unui ctmp electric intens (sute de mii de volti). Acesta ex- 
plozii nucleare, Insoţite de manifestări energetica intense, consistă în 
nişte expulsări de particule microscopice rapide, afară din interiorul 
nucleului. Nucleul ae dezintegrează din cauza acestor pierderi, că- 
pătind valori diferite pentru Z şi M (numerele care, cum am spus, 
Îi caracterizează). Atomul cu nucleul care a suferit dezintegrarea va 
fi diferit da un atom cu nucleul rămas intact. Prin asemenea explozii 
nucleare provocate, se pot deci produce veritabile transmutări indi- 
viduale ule atomilor. Visul alchimiștilor exte azi, pe seară mileroaco- 
pică, realizat în laboratoarele de fizică, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ioe iison", ne permite să 
aas Mirita parure, aawe, arte erpuizaia 
După cum în nopțile instalate de vară meteoriți mr zen Cne 
işi marchează drumul lor pe cer printro diră de foc = Ka 
mii de «cintei, la fel drumul acestor corpuscula microscopice se face 
vizibil prin mil de picățele de apă care se formează prin papat 
în jurul conilor pe care aceste particule ti produc în timp ce vor- 
oază aerul umed, Prin observarea atentă a acestor particula ce re- 
zult din desintegrările nucleale, fizicienii au ajuns la concluzia că 
nucleul atomic e în realitate un sistem complex foarte compact, care 
» format din împachetajul strina, sub acţiunea unor forțe Intense, a 
două feluri de particule microscopice, numite: proton şi neutron. 

Fizicianul Bohr semnalează (1997) o analogie structurală surprin- 
zňioare între nucleul atomic şi moleculele substanțelor organice; bine 
înțelea că forțele de legătură sunt în acest caz cu mult mai intense 
şi energia distribuită între diferitele particule constitutive e cu mult 
mai importantă. Dezinteararea se va produce atunci cînd printrun 
mecideni extern, una din particulele constitutive cîştigă o energie 
potenţială suticientă pentru ca să învingă forțele de legătură. Pro» 
cesul e întru citea analog fenomenului de evaporare, a fenomenului 
de scăpare, afară din incinta vazului, a moleculelor de pe suprafața 
unul lichid diferit, însă se produce cu aşa de mare intensitate, încit 
ia aspectul unei explozi 

În definitiv, putom spune că veritabilii atomi, în sensul anticilor, 
adică particulele indecompozabile considerate ca ultime constituente 
ale materiei, sunt numai corpusculele microscopice elementare. Putem 
deci să distingem azi trei feluri de particule materiale: Molecula cea 
mal mare, care e componenta clomentară a proceselor fizice; atomul, 
componenta elementară a proceselor chimice si particulele etemen- 
tare propriu zise, şi anume: electronul, positonul, photonul, protonul 
şi neutronul. SĂ le cercetim pe rind, făcindu-le, oarecum, „biografia“. 

Electronul sau grăuntele de electricitate negativă, este cel mai 
în virstă și ma! familiar dintre aceste particule microscopice elemen- 
tare, Existența lui a fost postulată pentru înttia oară de fizicianul 
german Helmholtz (1831), care arăta că legile electrolizei permit să 
tragem concluzia că electricitatea are structură atomică, adică gra- 
nuloasă, discontinuă. Acenată concluzie teoretică n căpătat o confir- 
mare nenşteptată prin desco rea razelor catodice, care in- 
trun gaz rarificat, supus la descărcări electrice. Celebrul fizician dela 
Cambridge, J, J, Tomeon a arătat (1897) că aceste raze sunt deviate de 
un cimp electrice sau magnetic. Ele, asa dar, nu sunt de natură ondu- 
lntoria ca lumina. Studiul acestor raze i-a permis lui J, J. Tomson să 
afirme că ele sunt compuse din o mulțime de grăunțe de electricitate 
negativă în mişcare, chirora fizicianul Stoney le dăduse (in 1491) nu- 
mele de electroni. Faptul că nceste granule de electricitate opun o 
anumită rezistenţă forțelor ctmpului electric, care le deviază din dru- 
mul lor, a condus la concluzia că putem să le atribuim și o masaă 
inertă. Electroni! sunt deci veritabile crepuseule mi ice, 

In clțiva ani, oxporiențele arătară că astfel de electroni se pot 
obține si prin încălzirea metalelor sau prin iluminarea metalelor al- 
caline cu raze ultraviolete, prezența lor fiind constatată şi în emisiu- 
nije substanțelor radioactive, Aceasta permise fizicienllor să conchidă 
că electronul este un constituent fundamental al tuturor atomilor. 
Studiul proprietăților sale capătă atunci o importanță deosebită. Ame- 
rieanul Milikan amy), prin experiența deosebit de migăloa se, a reuşit 
să izoleze cito un electron într'o picătură minusculă de uleiu și să-l 
măsoare astfel, cu o precizie extremă, sarcina sa electrică, Aceasta 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 103 


sa găsit foarte mică, şi anume cantitatea de electricitate pe care o 
transportă un curent egul cu a zecea bilionime de amper într'o milio- 
nime de secundă! In interiorul unui bec elèctric normal, printr'o sec- 
țiune a firului incandescent, trec citeva trilioane de electori într'o 
milme de secundă. Massa electronului este de două mii de ori mal 
mică decit massa atomului de hidrogen. Electronul n fost considerat, 
după teoria celebrului fizician Lorentz, ca o particulă sferică electri- 
zată, de o sută de mii de ori mai mică decit un atom, în rotaţie în 
jurul axei sale şi avind şi un moment magnetic, Insă fizicienii ameri- 
cani Davisson şi Germer (1927) au reuşit să arate că ò rază de elec- 
troni ce trece printr'o forţă metalică prezintă figuri de ditracţie ana- 
loage difracției razelor Röntgen prin cristale, 

Faptul că electronii prezintă fenomene caracteriste miscării on- 
dulatorii, în contrazicera cu caracterul corpuscular care le-a font atri- 
buit pe baza altor experiențe, a condus la o „criză a intuitiei acestor 
grăunţe microscopice electricizate, despre care vom aminti la sfirsitul 
acestei „treceri în revistă”, deonrece ea se referă la toate particulele mi- 
croscopice în general. Cu alte cuvinte, pentru a explica proprietățile e- 
lectronilor, mecanica şi electromagnetica clasică sau arătat insufici- 
entè, astfel că fizicienii au fost nevoiți să creeze o nouă mecanică mai 
adecuată acestor fapte experimentale, numită mecanică ondulatorie. Is- 
voritä din speculaţiile teoretice ale pgenialului fizician francez L. de Bro- 
glio (1927), ea explică cu succes proprietățile electronului prin raţio- 
namente abstracte de natură statică, fâră să mai recurgă la vreo 
nouă intuiţie. 

Positonul sau grăuntele do electricitate pozitivă e cunoscut abia 
de citiva ani. Existenţa lui a fost dovedită de fizicianul american An- 
derson (1932) care a arătat că în anumite dezintegrări atomice, pro- 
vocate prin descărcări intense de energia de către razele cosmice, raze 
de corpuscule ce vin din spaţiul interstelar, apar nişte particule cu 
totul analoage electronilor, cu deosebirea că poartă electricitate pozi- 
tivă. Experienţe făcute de soţii Joliot (1934) au arătat că aceşti „olec- 
troni pozitivi“ au o tendinţă netă de a dispărea atunci cînd pătrund 
în materie, producind o radiaţie de mare frecvenţă foarte penetranti, 

Photonul sau grăuntele de lumină, a fost postulat pentru întfia 
oară de celebrul cian Einstein (1905). Pină la Inceputul secolului 
nostru pentru orice fizician era un fapt cert că lumina, sau mal gene- 
ral radiaţiile (adică undele hertziene, razele vizibile, razele ultravio- 
lete, razele Röntgen şi razele X, emise de substanțele radioactiva) sunt, 
toate vibrații electrice, doar că de diferite frecvențe. Acţiunea dintre 
diferitele agregate de molecule sau de atomi ora explicati tocmai eu 
ajutorul acestor unde electromagnetica. Astfel se presupunea că un 
corp excitat termic sau electric emite o parte din energia sa, devenită 
superfiuă, subt formă de radiaţii care transportă prin vid această 
energie, ca unde ge zii agp pînă ce, absorbite de materie, ele 
cedează a pe soco altor atomi sau molecule. Insă studiul 
amănunţit al acestui schimb de ia Intre materie și radiaţie a 
condusa pe fizicianul german Planck (1 la concluzia surprinrătoare 
că atomii nu pot să absorbă sau să emită energie decit în cantități 
finite şi totdeauna egale, pe care le-a numit „quante de energie“. A- 
ceste cuanta de energie radiantă au o valoare proporțională frecven- 
tei radiaţiei respective. Există însă şi o altă formă de absorptie a ra: 
diaţiei, mai radicală, nurmit efect fotoelectric, în care absorpţia ener- 
giei radiante provoacă expulzarea unui electron din atom, Acest fe- 
nomen prezintă particularitatea că viteza, adică energia cinetică, a 
poor sie eliberați este absolut independentă de intensitatea radia- 
ţiei incidente şi nu depinde decit de frecvența ei, adică de conținutul 
ej energetic. Analizind acest fapt, Einstein a arătat că el nu se poate 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


explica decit dacă admitem că lumina are o structură discontinuă, 
explica, decd astfel de grăunță de energie luminoasă numită photon, 
are o „cuantă“ de energie, pe care o transportă cu mare vitesă prin 
vid. De atunci, numeroase experiențe au confirmat existenţa acestor 
photoni, arătind că ei pot fi consideraţi ca o particulă microscopică, 
cu rotație proprie, care are şi inerțio—o massă foarte mică, In orice 
caz azi distincția dintrun corpuscul neutron de massă extrem de 
mică şi un foton, grăunță de energie, a devenit foarte subtilă. Toţi 
fotonii sunt absolut identici, el nu se deosebesc decit prin conţinutul 
lor energetie variabil. Cu cît cuanta de energie a fotonului e mai 
mare, cu atit are o mai mare putere de pătrundere prin materie. Fo- 
tonul a cărui cuantă depăşeşte dublul energiei absolute a massei elec- 
tronului (deoarece, conform teoriei relativităţii, massa şi energia sunt 
două forme de manifestare, mutual convertibile, ale materiei), acest 
foton are proprietatea curioasă de a se transforma într'o pereche etec- 
tron-pozitron, atunci cînd se află subt influența unui cîmp electric 
intens, ca acela al nucleului atomic (experienţă făcută de Joliot, 1993). 
Această transformare a condus pe profesorul Plăcințeanu dela Uni- 
voreltatea din laşi să considere fotonul compus dintr'o pereche elec- 
tron-pozitron, unde cele două elemente sunt foarte strîns legate. 


In afară de aceste particule microscopice „uşoare“, care prezintă 
o legătură încă necunoscută între ele, şi care au proprietatea ciudată 
de a apărea și dispărea în interiorul atomului atunci cînd atomul su- 
fere anumite transformări energetice, mal există şi alte particule mi- 
croseopice „grele“ cu massă mult mal mare, 

Protonul, sau nucleul atomului de hidrogen. Este o particulă 
care are o massă, de vreo două mil de ori mal mare decit massa elec- 
tronului (aceasta din urmă se in ca unitate de massă) şi o sarcină 
pozitivă unitate, Existenţa lui a fost demonstrată prin studiul descăr- 
cărilor electrice produse prin hidrogen la presiune redusă. Cu ocazia 
unor astfel da descărcări se produce așa numitele „raze canale sau po- 
zitive”, descoperite de Goldstein (1886). După cum a arătat Wien (1898) 
aceste raze sunt un curent de particule grele încărcate cu electricitate 
| oara pe care Rutherford le numise protoni, Rutherford emisese 
poteza, nzi bine confirmată, că protonul este unul din constituenţii 
nucleului atomie, 

„Unii fizicieni discută acum existența, în razele cosmice, a unui 
anti-prolon sau proton negativ, care ar fi perechea de sarcină con- 
trară a protonului. Insă deocamdată nu există nicio confirmare ex- 
perimentală a acestei existente. 


Neutrunul e o particulă electric neutră, cu o massă puţin diferită 
de aceea a protonului. Particulă neutră, neutronul are posibilitatea 
să traverseze cu mare uşurinţă sistemele atomice, al căror cimp elec- 
tric nu-i pot opuna nicio rin e pri Existenţa lui a fost demonstrată 
destul de greu, Meritul revine fizicianului englez Chadwick (1932). EI 
l-a semnalat prezența în anumite tranamutări atomice, în care apă 
rea ca un nou produs de dezintegrare. Proprietăţile sale au fost stu- 
ate muie > anat yr maam Suita Fermi, care impreună cu Heisen- 

n m rotic că neutronul trebue considerat un 
constituent fundamental al nucleului atomic. TRA 


Cu aceasta am putea spune că am epuizat lista particulelor mi- 
croscopice elementare, cunoscute azi drept an apk, on ale oricărui 
sistem atomic, In afară de acestea însă, mai există o sumedenie de 

culo mai grele, compuse din protoni şi neutroni, sau nuclei 
atomici care apar uneori ca rezultate de dezintegrări atomice, Asttel 
sunt: particulele X, produse de substanțele radioactive: nuclei de he- 
Hu, formaţi din unirea strinsă a 2 protoni şi 2? electroni, apoi deute- 


nae » 


=g% 


pa pad 


aa 


EES e 


er 


— 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 105 


fonii: nuclei de hidrogen greu, descoperiți în 1993 de Urey, formaţi 
din unirea strinsă a unui proton cu un neutron. 

„În definitiv, azi putem spune că materia e compusă din vreo 
cinci feluri de corpuscule microscopice elementare. In fața acestor re- 
zultate experimentale foarte importante, fizicienii se străduese să facă 
o sistematizare, anume să determine relaţiile ce există intra aceste di- 
ferite particule. Avind certitudinea experimentală a existenței acestor 
corpuscule materiale, ar fi interesant să examinim concepția teoretică 
pe care şi-au format-o fizicienii asupra lor, 

Experimentatorii şi-au reprezentat dela inceput acesti consti- 
tuenţi al microcosmului atomic ca pe niste particule materiale. Pro- 
cedind astfel, ei au urmat calea cea obişnuită care consti din a ex- 
plica necunoscutul prin cunoscut, utilizind noţiuni dovedite adecuate 
în domenii deja explorate ale fizicel. După cum observă fizicianul 
francez Langevin, acesta e singurul procedeu de urmat. 

In ultimii treizeci de ani n trebuit să efectuăm trecerea bruscă 
dela lumea macroscopică, adică etajul normal în care ne-am format 
printr'o experiență ancenstrală noţiunile fundamentale cu ajutorul 
cărora ne reprezentăm lumea, la lumea microscopică al complexului 
atomic, care începe să fie explorat gratie perfecţionării continue a 
metodelor noastre experimentale, Deosebirea esențială pe care o com- 
statăm dela început între oblectela acestor două lumi, este următoarea: 
în lumen macroscopică nu putem găsi două obiecte perfect asemănă- 
toare (imposibilitatea e datorită structurii complexe pe care o au în 
general obiectele macroscopice); pe cind în lumea microscopică sun- 
tem constrinşi să admitem existența unor obiecte perfect identice, 
căci mavem niciun mijloc prin care să deosebim între ai, de exemplu, 
doi electroni. Această afirmaţie, ce depinde natural de mijloacele mons- 
tra de observaţie, te poate spune că e valabilă între limite de precizie 
extraordinar de mici. Prin urmare particula microscopică ni se pre- 
zintă întotdeauna prin intermediul statisticei din datele experimen- 
tale pe care le obţinem asupra fenomenului global observat. lar fizi- 
cianul german Heisenberg n arătat (1926) printr'o discuția protundă 
a acestor observaţii experimentale, că natura lucrurilor ne impune o 
nedeterminare esențială In privinţa stării fizice a acestor particule 
microscopice, Acest fapt, cunoscut în fizică sub numele de principiul 
nedeterminării, a provocat discuţii pasionate în lumea științifică, Pu- 
tem zice că orice experienţă provoacă o perturbaţie incontrolabilă asu- 
pra stării particulei, astfel că nu putem să stabilim o relație cauzală 
exactă îrtre starea anterioară şi cea posterioară observaţiei. Ciţiva fi- 
sicieni, în: frunte cu A. Eddington, Sau și grăbit să proclame aceasta 
ca un fal ment al determinismului, adică ca indiciul unui indetermi- 
nism esențial ce ar domina În microcosm. Aceste fantezii par Însă să 
fie azi abandonate de fizicieni sub influenţa lucrărilor profunda ale 
lui Nils Bohr, marele savant, care n fost supranumit şi „HKopenhagis- 
cher Geist der modernen Physik“, Sensul profund al acestui princi- 
piu, după Bohr, rezidă în faptul că în microcosm starea dinamică (vi- 
țesu, energia) gi localizarea statică spatio-temporală (poziţia unui 
corpuscul trebue considerate ca dond aspecte independente şi compli- 
mentare ale realităţii fizice, şi nicidecum prima ca derivată din a 
doua, cum e cazul în macrocosm. Cu alte cuvinte, noţiunile ancestrale 
de spaţiu şi timp, dobindite prin observaţia macrocosmului, se arată 
inadecuate pentru microcosmul atomic, Dar pe de altă parte putem 
să obiectăm că avem drept chezăşie confirmarea strălucită (descope- 
rirea orto şi parahidrogenului, structura fină a spectrelor, etc.) a pre- 
ziserilor de natură statistică ale noii mecanici cuantice sau ondula- 
torii, pentru a remarca că e vorba numai de o modificare sau mal 


106 VIATA ROMINEASCĂ 


bine zis de o adaptare a genere de variau care, prin experienţa 
oastră din macrocosm, a f orm prea 2 

s In fond, după profesorul Langevin, avem de a face cu o criză a 
conceptiei de corpuscul. Noţiunea aceasta se dovedeşte a fi inadecuată 
pentru extrapolări în microcosm. In fond e o criză de desvoltare a me- 
canicei. Un corp în lumea macroscopică are o individualitate à- 
nentă, fiind o posibilitate continuă de sensațli. In schimb ex tele 
ne arată că o particulă microscopică elementară nu ni se prezintă ca o 
posibilitate permanentă de sensaţii continue, ci numai ca un şir dia- 
cret de fenomene discontinue, cuantice, Iar succesul aplicării caleu- 
lolor statistice ne arată că e o la să parcă că; argaeenn 
unor particule care nu se pot distinge unul de altu upă cum a 
arătat Langevin, tocmai această introducere arbitrară a noţiunii de 
individ la particulele microscopice este cauza care a condus la con- 
secințe paradoxale de nedete In starea actuală putem zice 
că nu suntem în stare să ne formăm o intuiție concretă despre aceste 
particule, căci a trebuit să renunțăm la noţiunea de obiect izolabil, 
atit de familiară în lumea noastră macroscopică încît ni sa pare că 
nu mai putem să ne construim o reprezentare a lumii fără ea. Dar 
uceasta nu inseamnă să renunţăm la con insăşi a acestor par- 
ticule ca grăunțe elementare de materie, i certitudinea existenței 
lor ne este atestată pe cale ex 

Contrar părerii lui Pascal, care admisese că lumea are aceeaşi 
structură dela infinitul mare la infinitul mic, mierocosmul ni se des- 
välue ca o lume diferită şi chiar cu mult mai bogată decit îşi Inchi- 
puise cavalerul de Mér, atunci cînd discute în contradictoriu această 
problemă cu Pascal. Diferenţa dintre cele două lumi, departe da a fi 
numai de scară, e chiar de natură, legile lor fiind deosebite. In fața 
acestor deosebiri spiritul omenesc se opinteşte să creeze noțiuni nol 
mai potrivite, Carneterul abstract al acestor noțiuni noi va dispărea 
cu încetul atunei cînd ele se vor colora cu concret prin forța obicinuin- 
ței, care le îmbogățeste neincetat prin azortaţii noi de idei. Rezultatele 
obținute, întrun interval atit de scurt de acei se aventurează în acea- 
stă lume microscopică ne face să le admirăm e mere şi răb- 
darea, mărindu-ne încrederea în facultăţile de adaptare la real ale 
spiritului uman. 


Dr. VALER NOVAC 


CRONICA DRAMATICĂ 


PIESA LUI CAMIL PETRESCU 


Psihologul englez Bain definea gindirea prinir'o formulă râmasă 
celebră: „penser cest se rotenir d'agir“, Publicul care nsista dăunăzi 
la premiera piesei dlui Camil Petrescu: „Suflete tari” mu avea atrul 
că împărtăşeşte o asemenea teorie. Mai thtii, ca să priceapă textul, 
adeseori foarte subtil, al dramei, acest public trebuia neapărat să 
tușască, Dacă nu hirtia pe git şi nu se contorsionu pe scaun, nu mai 
price, absolut nimic. lar cind pricepea bine ceva, începea să aplaude 
frenetic la scenă deschisă, nu atit cu intenția de a complimenta pe 
actor sau autor, cit cu aerul de a-şi zice lui-insuşi: „Bravo! Deglept 
bilat! Nimic nu-mi acapăl”. Asta se întimpla mai cu seamă la jocul 
d-lui Searlăteaenu (care de altfel trebue să recunoaştem cil era excelent), 
Personajul întruchipat de acest actorera acela al unui om de bun simţ 
„blerre-ă terte”, care combătea necontenit pe erou, om romantice şi 
cam extravagant, de o meteg Apte mult mai complexă decit a celuilalt, 
şi care dealiminteri avea ptate asupra celuilalt, căci fiecare om 
trebue să-si organizeze viența, dorinţele, încercările şi isbinzile după 
psihologia lui, iar nu după a vecinului. Asta a simțit- bine d. Camil 
Petrescu atunci cind l-a făcut pe erou, în ciuda ntopiamului nmbi- 
ţiilor sale, ză reușască totuși, să obţină—si deplin—eceea ce vrolse, Cu 
alte cuvinte, personajul celalt, în numele unui simţ comun și unei 
cuminţenii de serle, nu face, tot timpul, decit să nu înțeleagă, firoşte 
repetind, de o sută de ori, eroului: „nu vezi că nu înţelegi nimic?” Și 
totuşi, niciun personaj din piesă na dat publicului de dăäunäzi mai 
tare fiorii comprehensiunei ca acesta care tocmai incarna incom- 
prensiunea, incuierea faţă de sufletul altuia, înculerea fudulă şi im- 
perturbabilă. 


La un moment dat, domnisoara Marieta Anca spunea, foarte 
frumos, cu voce mai scăzută, nişte lucruri care nu puteau fi spuse 
decit în surdină. Clţiva spectatori, care se trezeau pe semne singuri 
în sală, au inceput să strige, on la defunctul Cinema Terra: „Mai 
tarel”, Şi felicităm pe d-ra Anca de a fi continuat să-și debiteze parti- 
tura pe același ton încet pe care-l reclama psihologia momentului, 

Piesa d-lui C. P. are nenumărate calităţi. Mai întii e o tulbură- 
toare evocare a atmosferii de dinainte de räzboiu, a acelui 1900, epocă 
de vleață uşoară şi de oameni fără probleme. Și asta n fost realizat 
ca să zicem aşa prin contrast, Căci cele trei personagii, un boier ha- 
bodnic, o fiică exaltată şi un bibliotocar sărac tocmai îşi pun pro- 
bleme. Dar aceste probleme sunt oarecum probleme „de lux”, Autorul 
mereu stie strecura elte un amănunt care dovedeste că în realitate 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu există probleme de cele adevărnto—,„vitale“ ca să le zicem aşa. 
Asta e nai ea seamă vizibil cu P la erou, tinărul bibliotecar. Me- 
reu afläm cum oportunităţile de situație şi carieră răsar necontenit 
înainte-i, spontan, fără ca el să le fi căutat, prin simplul fapt că are 
privilegiul de a träl în acel 1900, unde competiţia e mică şi unde me- 
ritul găseşte facil şi instantaneu o mie de debuşeuri. Dar eroul nostru 
le dă sistematic cu piciorul. Căci s'a îmbarcat într'o problemă senti- 
mentală „de lux": cucerirea unei fete de un snobism sumbru, ă 
de fumuri şi de milioane, care nu numai că-l dispreţueşte, dar sincer 
nu-l vede, nu-i percepe existenţa. 

Tot astfel şi bătrinul boier care, cu averea lul imensă și cu firea 
lui blindă, umanitară, s'ar putea înhăma la o acţiune socială demo- 
cralică generoasă, care l-ar acoperi cu o glorie mult mai răsunătoare 
decit aceea a strămoşilor lui care „au stăpinit odată peste această 
țară”, D: Camil Petrescu ne lasă, de mai multe ori, să întrevedem 
asta: desgualul boierului nostru faţă de politicianismul practicat pe 
vremea sa, omenia lui față de cei pe care îi comandă, curopeismul cu 
care nu vrea să împleteze asupra voinței fiică-si în materie de căsă- 
torie, dragostea lui pentru munca de toate soiurile, etc. La început a- 
vem și o informaţie directă. Tinărul erou, ațipit în fotoliul lui de secre- 
tar particular, visează o scenă în care bătrinul face declaraţii nete în 
sensul teoriei nobleţei de merit, cu accentul pus pe originea proletar- 
țărănească a unel asemenea aristocrații spirituale. 

Dar, încă odată, toți aceşti oameni, capabili, prin mintea lor 
inaltă, să-şi pună probleme reale, le dau acestora cu piciorul, îşi lichi- 
dează perplexităţile prin silă şi sens rênunțare, lar dacă au nevoie 
de probleme, se cramponează de unele imaginare. Astfel, bătrinul bo- 
lør Işi pierde orele libere construind teorii sociologice aristocratizante, 
pe cit de fantasce pe atit de logice la prima vedere. Şi esta aci un alt 
prilej de a lăuda pe d. Camil Petrescu. Căci a ştiut ticlui, pentru uzul 
personagiului său, niste sisteme de doctrină nespus de savuroase 
Astfel de pildă, boierul nostru explică fiicei sale care crede că era no- 
bleţei de naştere a apus—fi explică cum aristocrația a dominat mil de 
ani, și a fost răpusă de o altă clasă, ezia, care după nicio sută 
de ani a și început să dea dovezi de incapacitate şi să se clatine subt 
zguduiturile claselor muncitoreşti. E normal ca burghezia şi proleta- 
riatul să se discrediteze, după venirea lor la putere, încă şi mai iute 
decit clasa precedentă. Și cum alte clase, afară de cele trei, nu există, 
fatal o să vie iarăşi aristocrația, să mai stăpinească vreun alt mileniu 
sau două... O asemenea teorie care poate fi debitată cu acea simplitate 
e s S de sorua teatrale, este o gäsire ingenioasă, și 

vitoare a psihologiei personajului, Fă spunem 
că ca e şi foarte nostimă în 0 i i Pea 


Am fost foarte plăcut impresionat de arta cu care d. C, P. a ştiut 
pe remi idei şi elemente de cultură în dialogurile aa € Cu 
ri mai mult că d. C, P, are un fel de parti-pris periculos de a intro- 


ce asemenea elemente, chiar atunci cînd ele nu se vesc 
şi îngreunează ca tot atiția bolovani, curgerea pred parte 


tireiu, tot in actul ma ar n, din această pricină. Mai 


analogiei dintre el și eroul Iul Stendhal (pe 
] care ero -l cu- 
noaştea). Asta mai normalizează niţel Anders rar eat pi înc 


> 7 A 


- wema Weme o a 


CRONICA DRAMATICĂ 109 


pansée“ că s'a recurs la un truc pentru a se face digerabilă intruziu- 
nea problemei stendhaliene. Dar toate aceste mici incoveniente provi- 
zorii se prefac în magnifice calități cu ocazia scenei principale din 
actul al II-lea, unde tinărul nostru îndrăsneste să vorbească inaccesi- 
bilei lui iubite. Aceasta, fireşte, îi aruncă în cap cu romanul lui Stend- 
hal şi-l face, batjocoritar, să citească un pasaj care era aproape ste- 
nograma unel hotăriri eroice a lui, prin care voia so dea gata. ȘI din 
această coincidenţă rezultă o cascadă de desvoltări de o mare valoare 
dramatică. Mai intii, asta justifică din partea eroului, o fisticire pro- 
tundă dar nu pentrucă i-ar fi fost descoperit trucul, ci pentrucă aces- 
stă televiziune a genialului povestitor francez îi dă ineontestabili fiori 
metapalhici. Tot de pe această coincidenţă dintre literatură şi viață 
este motivată o altă atitudine a eroului. Căci asta li permie să inver- 
seze rolurile, şi să devină, el, din pirit, acuzator. li aruncă eroinei o 
învinuire foarte infamantă, anume câ dinsa, în räcenla ei incompre- 
hensivă, în şmecheria ei ieftină şi superficială, nu vede decit trucaj 
acolo unde în realitate e o coincidenţă tulburătoare (căci, încă odată, 
el nu citise cartea). Accentul de adevăr al acestui rechizitoriu, și înalta 
inteligenţă a eroinei o fac pe aceasta să-şi recunoască greṣala. Și o 
asemenea intimplare — (să fi greşit, ea, Ea, să fi greşit aşna de tare, 
aşa de grav) — este ceva atit de neobicinuit în viaţa ei, încit faptul is 
proporţie de mare eveniment intim și o pune pe dinsa într'o dispoziţie 
sufletească „festivă“, în care omul e dispus să cedeze orico şi să acorde 
cele mai neverosimile lucruri. Şi astfel e magistral motivată căderea 
ei în brațele eroului, cădere care, fără asta, ar fi fost total imposibilă, 

Această scent, ca şi de altfel cole precedente, a fost hine jucată 
de domnisoara Marieta Anca—despre care vom mal vorbi mai la vale. 
Dacă totuşi spectatorul a avut, în clipa cortinei, o mică sensaţie de 
fals, asta se datorește exclusiv partenerului „a cărui interpretare a fost 
din toate punctele de vedere greşit compusă, Incepind cu chiar pèr- 
soana fizică a interpretului. 

Actorul apropriat ar fi trebuit să fie, scuzaţi-mi expresiunea, căci 
nu există o alta mai adlegquată—să fie „drăguţ”, MA explic. Nu avea 
nevole să fie frumos. Femeile nu se îndrăgostesc neapărat de oamenii 
trumoşi, mai ales femeile „grele“, adică greu de cucerit, exigente în 
alegerea căderilor, Iar acea particularitate fizionomică dezignată prin 
cuvintul „frumusel“ ar fi fost încă şi mal nepotrivită. Dar „drăguţ 
înseamnă cu totul altceva. In ideea de drăguţ intră o maro doză de 
tarmec copiläresc. Eroul nostru avea datoria să alterneze fisticeala 
cu atitudini subit cezariene, pornite dintr'o înaltă supărare. Dar fisti- 
ceala, ca să fie estețicii, trebue să fie pe bază de naivitate candidă, ca 
la copil. Altfel ia alură de cline bătut, ceea ce strică tot, căci să nu 
uităm că eroul nostru trebue să treacă necontenit, dela jenă, Ja tonul 
tunător al Justițiarului şi învingătorului. Și asta, acest amestec de 
triumf grefat pa jenă recentă, Îl găsim maicusamă la copii. Un copil 
supărat, care strigă adulților care îl terorizaseră pină atunci, că ei, ei 
sunt nişte ticălosi, are, în ciuda răcnetelor justificat victorioase, ceva 
totuşi înduioşiător, o mică poantă tandru humoristică, de-ţi vine nu 
numai să-i dai dreptate, dar şi să-l săruţi... In accentele lui vulcanice 
este un „prea mult“ care îl dă ceva drăguț comic, prin care regăsim 
urmele fisticelii un moment dominată. 

Iată de ce personajul d-lui Camil Petrescu a fost conceput de 
autor ca un mare şi generos copil. Această nuanță de ma Baia copil 
de virstă, ci oarecum copil „honoris causa"—trebula să existe şi la ac- 
torul însărcinat cu rolul. Iacă, de pildă d. Manolescu, care nu e fru- 
mos, nici n'a fost vreodată, ar fi putut incarna, în tinerețea sa, un ase- 
menea personagiu, căci cu făptura d-sale ar fi fost în stare să fabrice 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ s 


această substanţă fizionomică pe care, în lipsă de alt cuvint, am èx- 
primat-o prin adjectivul „drăguţ. 

In schimb, actorul care a jucat rolul, d. Mitru, avea o față pati- 
bulară de om care cere mereu milă, nişte braţe şi picioara căzute ca 
ale unui träger la sfirşitul zilei de muncă. Și, pentru Dumnezeu, pen- 
tru ce a fost el îmbrăcat intenţionat jerpelit? Plindcă era sărac? Dar 
nu era sărac de loc, Primea o mulțime de bani dela patron, şi nu 
avea nicio cheltuială de frivolitate alta decit hainele. Pa de altă 
este în logica îndrăgostitului, mai alea cînd e în situația de a fi văzut 
de iubită tot timpul, să pună o cochetărie frenetică în îmbrăcăminte. 
Insuși Eminescu, care era prototipul omului visător şi „mai presus“ 
de toate asemenea fleacuri, omul care era renumit pentru neglijenţa 
sa vestimentară, apărea subit de o eleganţă înmărmuritoare ori de 
cite ori era amorezat, (Aceasta era chiar un fel de termometru pentru 
prietenii săi), 

lată de ce este falș costumul actorului din piesa d-lui Camil Pe- 
trescu. Un veston, sempitern acelaş, lustruit, cu nişte pantaloni 
în formă de cisme Chantilly, şi care n'aveau alt merit decit pe acela 
de a anticipa, prin lisarea lor în vine, proxima cădere a 
eroului însuşi, ale cărui cuvinte—juste retour des chosea—ae dezum- 
fiau si arenal nk ză pantalonii vorbitorului. 

reş e recunoaştem că rolul era foarte u. Pe lîngă 
o făptură fizică, în sensul explicat mai sus, se cerea și “o. supleţă ac- 
toricească deosebită, pentru a executa acele treceri neîncetate dela 
tonul sfielii la acela al comenzii. Cu atit mai mult că textul d-lui Ca- 
mil Petrescu nu precizează bine locurile exacte ale acestor treceri, 
Ceea ce-i un merit mai mult pentru autor, căci dacă ar fi decupat 
geie momentele, ar fi rezultat o simetrie retorică de teatru prost 
mult mai artistică această fluiditate, unde e lăsată pe seama inter- 
pretului alegerea momentului schimbărilor de rmacaz psihologie. 


de asemeni şi decorurile acestea din urmă nu subt rum 
rile, raportul f e 
setii lor intrinseci, ci al psihologiei proprietarilor, Biblioteca din oră 


mișca decît arcuindu-si felin 
spinarea şi călcind, ce 
=e caile zct em. Picioare aruncate Taal; în formă. de ere grena 
Der. în ei Ba oare îns aia „ea sa lipit da zi 

l 


In materie d 
PE rrea e de înțenenire, notăm un detaliu picant. Cortina se ri. 


CRONICA DRAMATICĂ I1 


tul pe masă şi capul pe palmă. Patru din personaglile viitoare vorbesc 
atunci așa cum ar fi vrut visătorul ca ele să vorbească şi în realitate, 

Singurul care a simţit cum trebue jucată această dificultuoasă 
scenă a fost d. Manolescu (care de altfel a fost perfect în toate scenele 
piesei). D. Manolescu stiitea drept şi tapăn ca un stilp, şi vorbea fără 
să miște braţele şi fără a permite muschilor feţei cea mai mică de- 
plasare. Ceilalţi insă îşi făceau de cap, şi erau, bravii, de o natu- 
raleță așa de vioaie, încît sunt sigur că publicul n'a inteles de loc 
pentru ce se trece inopinat dela noapte la lumina zilei, de ce persona- 
giile o şterg ca din puşcă pe uge, pentru ce, în scenele următoare, ele 
manifestă cu totul alte sentimente; şi sunt sigur că acest public, a 
cărui calitate am văzut-o, şi-a închipuit că printr'o stranie amnezie a 
artiştilor, s'a început greşit cu actul al treilea, 

E foarte simplu cum ar fi trebuit regizată această scenă a visu- 
lui. Cei patru oameni trebuiau aliniaţi, ca nişte soldați de plumb, în 
faţa celui care, visind, le poruncea, toți cei patru vorbind exact așa 
cum a înţeles d. Manolescu s'o facă. Pe lingă aceste avantagii, um mai 
fi avut şi pe acela al unui decalaj foarte „scenic” dintre ireal şi real. 
Şi nu-i oare desesperant că actorii noștri în rarele momente cind, tn- 
sfîrşit, au voie şi ocazie să fie ircali, renunţă tocmai atunci la această 
scumpă a lor înclinaţie personali? 

Asta mă face să-mi reamintesc de rolul d-lui Ulmeni, care face 
pe un politician rominisalm, si a cărui partitură a fost scrisă de d. 
Camil Petrescu cu o deosebită mäestrie, cu demareaţii nete (care aici 
nu strică, de oarece rolul frizează comicul, unde asemenea simplificări 
sunt esteticeşte ajutătoare). Interpretul acestui rol — poate cel mai 
strident falş din toţi — avea o plăcere perversă de a fraza mereu In 
contratimp, de a schimba tonul prea tirziu sau prea de vreme, dind 
auditorului impresia ciudată n unui marș care pe care l-am cinta în 
ritm de vals, împietîind mereu cu accentul asupra unu timp din mä- 
sura vecină. 

Un ultim cuvint înainte de a termina. 

In „marea scenă” a actului I, după ce eroul face un milion de 
confidente în vreme ce eroina îşi acopere mereu Jocul, — el spune: 

— Sigur, sigur că mă simt ruşinat.. Sunt ca un om cu trupul 
gol în fața altuia îmbrăcat... 

E foarte bine găsit asta; mai ales că justifică o schimbare bruscă 
de atitudine: 

— Dar am să le rup, hainele astea de pe d-ta, am să le smulg 
una cîte una... 

Nici că se putea o invenţie teatrală mai ingenioasă pentru a rea- 
liza o mutare de conduită înlăuntrul aceleiaşi fraze, Decit, imediat 
după asta: 

gr Dar va veni o clipă cind Eurile noastre vor fi faţă în faţă, ca 
la începutul începutului, asemănător de goale, ete. ete... 

Această iedee a două euri în pielea goală am găsit cu cale să o 
semnalez aci pentrucă ea este singura stingăcie — uşor remediabilă 
cu o simplă ştersătură de creion — din toată piesa d-lui Camil Pe- 
trascu, care e, fără nicio îndoială, de un nivel mult superior aceluia 
obicinuit în literatura noastră dramatică. 


D. 1. SUCHIANU 


CRONICA PLASTICĂ 


ASOCIAŢIA „ARTA“ LA SALA DALLES 


In societatea noastră modernă, expoziţiile au ajuns cele mal obiş- 
nuite manifestări în vieața artiştilor, De aceia, în judecarea evoluției 
acestora, sintem de multe ori nevoiți să ne raportăm la cele care adu- 
ceau elemente noi de apreciere, care însemnau un ultim jalon într'o 
față atunci inchiată, sau un punet de are pentru o perioadă de 
noi experiențe, de noi cercetări, de modificări de atitudine față de mo- 
tivele din natură sau în felul de a le interpreta, Cind expoziția este o 
manifestare de grup și cînd grupul ţine un loc de seamă în visata unei 
scoale, ea poate juca un rol şi mal mare; ea constituie pentru Istoricul 
de artă un moment determinant din visata însăşi n artei naţionale, 
yind înfițişarua unui tablou definitiv al ei într'o anume perioadă. 

Niciodată nu ne-am dat mai clar seama de acest adevăr, decit 
examinind Imerările cu care noua asociație „Arta“ se prezenta înain- 
tea publicului, Nu eruu două sau trei tablouri, care oricit ar fi de reu- 
site şi oricare ur fi iscălitura pusă în josul lor, aint menite să dispară 
Inecate printre nenumărate altele, deosebite ca tendințe şi cn valoare 
de realizare, cind sint trimese la Salonul oficial; era dela fiecare o se- 
locțio bine făcută de opere recente, actuale, dindu-ne ultimul cuvint al 
celui care le efectuase., In aceste condiţii, pentru oricine ştie să vadă, 
ole citeva zeci de bucăţi din sala Dalles constituiau imagina veridică 
a picturii noastre, în ce are ea mai propriu, mai solid, mai înalt, nu 
numai pentrucă mai toate tendințele, care o animă azi, erau expri- 
mute, ci mai ales pentrucă expresia şi concepţia, în mai toate, se im- 
binau în chipul cel mai fericit. Propunindu-ne spre apreciere suma 
preocupărilor de azi ale celor mai autentici şi mal dotați dintre ar- 
tistii nostri, expoziţia ne oferea în acelaşi timp exemple convingătoare 
de limitele la care s'a putut la noi ajunge; ea era punctul extrem din 
graficul drumului parcurs de şcoala romînă dela războiu încoace. 

In adevăr, cu exceptia numai a retroapectivei organizate de Aca- 
demia Romină mai acum cițiva ani și care reunea Andreescu, pe 
Grigorescu şi pe Luchian, nu s'a văzut la noi, în ullimi douăzeci de 
era manifestaţie de artă de calitatea celei de acum. Astfel, în memo- 
Aa pecete imaginei celor mai mari reprezentanţi ai şcoalei noastre 

n ut r urmează imaginea urmaşilor lor demni şi adevăraţi de 
= erori » Artişti mari ei înşişi. Fără să renunțe la niciuna din cuceririle 
făcute de inaintaşi, ei se silese să trăiască cu timpul lor, aşa cum aceia 
au trăit In epoca lor, cu tontă pasiunea şi căldura, cu toate aspiraţiile 
sufletului lor. Asociaţia „Arta” numără şapte membri, dar numai şase 
sau patata licului. Pentru motive pe care nu le cunoastem, presa 
n'a participat la expoziţie. Toţi cei care admiră pe acest viguros pic- 


CRONICA PLASTICĂ 113 


lor vor regreta, ca şi noi — şi, sperăm, ca şi artistul însuşi — această 
lipsă. La cei şapte, gindul nostru uneşte şi pe Th. Pallady, ca pè un 
egal, nume fără de care azi nu se poate înțelege toată valoarea şcoalei 
romine. Cu aceste opt temperamente, nu numai tinăra și așa de orop- 
sita pictură romină, ci oricare alta sar putea mindri. 

Ceea ce impresionează în primul rind, intrind în expoziţie, este 
mai alea cft de diferiți sint intre ei Dărăscu, Iser, Potruşcu, Stefan Po- 
pescu, Steriadi si Stoenescu, Totuşi nimie mai armonios decit mani- 
featarea lor comună. Atiten note personale și variate, tocmal pentrucă 
ele sint sincere şi răspund unor nevoi liuntrice, pentrucă ating în resa- 
lizare un asa de înalt nivel, se echilibrează, prin calitatea lor, se topesc 
ca timbrele instrumentelor unei orchestre, întrun pasagiu important 
de simfonie. 

Scriam cronica mea din Florenţa, pe o gi ploloasiă şi rece. Orașul 
e trist, casele au ceva ruinut şi ostil, Nu se aude decit sgomotul Ar- 
nului, umflat de curente, si al ploaiei, care bate de azi noapte, neince- 
tat, în geamuri. Tablourile, pe care am fost să le văd azi dimin 
abea se di au, cn printr'o ceață fumurie, Venisem să le a A 
cu sentimentul cu care cineva face un pelerinaglu. Dar ceea ce mi-a 
apărut în vastele săli dela Uffizi nu erau imaginele nemuritoare, cure 


„se dau ca exemple în tratate și se studiază ca ultime etape ale geniu- 


lui omenese, ei umbra lor palidă, ca într'o oglindă, care amestecă for- 
mele şi întunecă pină la anihilare culorile. Era mai rău ca la Londra, 
pe o zi cu ceață. Hotărit n'am avut noroc. Dar, în acelaşi timp, nu 
mă simt turburat de amintirea lor, ca să mă transport la Bucuresti, 
să-mi amintesc bucuria, dublată de un puternie sentiment patriotic, 
produsă de expoziţia „Artei”. Era în preziua vernisagiului cind am vă- 
zut-o, îngă totul era aşezat, cu excepţia contribuţiei lui Steriadi, pe 
care de altminteri o cunosteam., Pot să-mi imaginar deci impresia pu- 
blicului, uimirea lui în fața atitor lucrări de seamă, mulţumirea de a 
vedea împreună, de a-i putea compara, artişti, pe care considera că-i 
cunoaşte, dar care apar mai tineri și mai plini de vigoare ca oricind. 
Căci constatarea care se impune la o analiză cit de sumară, este că 
nu numai ținuta generală a expoziţiei este cea de care vorbeam la fni- 
ceputul acestei cronici, ci incă, fenomen și mai îmbucurător, că fie- 
care artist in parte se arată superior faţă de trecut. Gindul dea apărea 
alături de confraţi nl căror talent Îi stimau, de a fi judecat alături 
de ei, în condiţiile de expunere cele mai prielnice, n stimulat pe fie- 
care artist în parte se arată superior față de trecut. Gindul de a apărea 
nutoeritie, Expoziţia înseamnă deci, nu numai o etapă importantă în 
pictura noastră, ci un punet de plecare pentru fiecare din participanţi, 

Dărăscu expune mai ales piesagii dela Balcic și din călătoriile 
sale dobrogene, Niciodati n'a fost mai delicat și mal nuanţat În com» 
punerea paletei, în redarea valorilor, In exprimarea atmosferei parti- 
cullare a acestor regiuni, Cerul este luminos și adine, terenul solid, for- 
mele prinse în citeva trăsături de pensulă, însă juste şi sigure. Ce se 
desprinde din toate aceste pinze este o impresie de delicateţă, de voie 
bună, de gust. Dar nici elementele mai energice nu le lipsesc: dovadă 
acel buchet de flori, în care nota dominantă este un rosu, în jurul ch- 
ruis, ca o fanfară, cintă celelalte tonuri. Iser a trimis citeva figuri în 
mărime naturală, un nud, interioare orientale, în care tot figura cons- 
tituo elementul esențial. vedori din Balcic şi din Turtucaia, Pentru 
cine a urmărit evoluția rapidă şi progresele dela nn la an ale acestul 
artist, contribuţia sa actuală nu numai întăreşte impresia lăsată de 
ultima sa expoziţie, ci ne obligă la un nou examen. Iser este mai mlos 
un desenator, Aceasta se simta în tot ce întreprinde. Ca desenator, 
atenţia și interesul säu H Indreaptă mai ales în spre studiul figurii 
umane. în primul rind al ferneci. Costumele orientale, spaniole ori 


114 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


terca volumelor și a raporturilor părţilor cara constitue 
roza gen ae i-au devenit așa de familiare, Incit Iser nu mai arene- 
voa să recurgă In linie ca Să le imagineze şi să ni le sugereze, el uti- 
Vizează npronpe exclusiv culoarea, pe care o pune, directă, pe pinzi. 
EI, desenatorul, nu mai vede figura sub formă do combinaţie de linii, 
ci sub formă de pele, care determină reliefuri şi mase, De aceia, poate, 
arta sa n'a fost niciodată mai plastică ca acum, mai via, mai spon- 
ună. Faţa şi corpul modelelor sale sint descompuse în planuri și vo- 
lume colorate, cate sint apoi redate cu o economie de mijloace uimi- 
toare şi cu o savantă simplicitate. Este mersul evoluţiei, pe care au 
cunoscut-o cîţiva mari artişti în sec. al XIX-lea. Iser aparține aceleiaşi 
importante familii spirituale, 

Petrașcu ocupă un larg panou. Este mişcâtor să vedem cit de 
serios, în tonte împrejurările vieţii, acest pictor şi-a făcut datoria faţă 
de sine și faţă de societate, Departe de orice coterie si conştient de 
talentul ce posedă, s'a simțit totdeauna obligat să fie exemplu celor 
mai tineri. Atit mai rău pentru cine n'a priceput că un pictor este 
creat să producă tablouri şi nu să facă intrigi, sau să bată scările mi- 
nisterelor, linguşind pe cei la putere. De aceea, nu e manifestare pro- 
feslonală la care Petraşeu să nu participe, lar participarea să nu fie 
demnă de ideia pe care şi-o face despre rolul său. ȘI da data aceasta, 
partea sa este udmirabilă. Aceeaşi dragoste sensu pentru pastă și 
culoare, acelaşi dar superior în descompunerea nuanţelor din natură 
şi recompunerena lor pe pinză, aceleaşi fericite armanii de tonuri, care 
se pun reciproc în valoare, Chiar atunci cind o temă se repetă, îl sim- 
tim cu totul prins de vraja momentului, uitind trecutul şi pasionat să 
redea ceea ra vede, ca si cum ar fi făcut-o pentru prima oară. De aceia 
două pinze, reprezentind acelaşi interior pe fond gri deschis, în rea- 
jitate sint două lucruri deosebite, pot fl expuse alături fără să-şi facă 
rău una altela. Sint printre tablourile lui Petraşcu din expoziție citeva 
din cele mai reuşite ala sale: cele două interioare de care 
alte două: unul fără persoane, celalt mic, cu o femele în rog, pe primul 
plan, citeva naturi moarte, printre care cea din mijloc, în lăţime, toate 
pices e; in acea atmosferă caldă, în care a ştiut să lo învâălue 
artistu 

Stefan Popescu ocupă peretele din față. Partea penegen o for- 


de din prin eleganța arabescului liniştitor, prin justeţa colori- 
ui şi a luminii, Figura este în totul demnă de cele sri gate lucrări, 
are soliditatea de factură a operelor din muzee, iar florile constitue 
ra din simfoniile cele mai calde din expoziție. Pictate cu o vervă ini- 
pa arena pi lor apuri cele mai potrivite, care, violente fiecare în parte, 
dk : ed proc, ele constitue un exemplar unic în opera lui Ste- 
teriadi aduce nota spirituală şi de distinc care cunoay- 

tem. Ca un virtuoz, În largul său în orice gen, pa ca de sa de o 
pastă mai consistentă și mai grasă, cind de tonuri care au tempera- 


CRONICA PLASTICĂ 115 


mente şi savoarea acuarelei. La un artist atit de sensibil 
mc ra S deppa ca Olanda să nu fi adus nimic nou. Ultima SI de retina 
ea a cu atmosfera așa de particulară a acestei țări, au făcut să 
reze anume coarde ale artei lui Steriadi. Sint note în tradiția im- 
presionistă, pentru care pină azi el a arătat o mare preferinţă. 
D. Stoenescu are lucrări excelente, demne de artlatui care toţi 
ii admirăm şi-l iubim, Printre ele, o pinză magistrală, înaintea cărea 
mulţi vor pronunţa epitetul de capodoperă: portretul contelui de la 
in -rele fipa Bătrinul, reprezentant al unei familii celebre, este 
an s-a cu 0 putere de penetraţie, cu un dar de a scruta sufletului 
er, „ cu un talent de a expune constatările acestei anchete. inimi- 
le. Modelul apare in faţa noastră trăind o viesţă mai reală parcă 
decit, coa adevărată, pentrucă ea este mai sintetică, strinsă pentru 
plăcerea noastră în citeva pete de culoare. Desenul ochilor, gura, na- 
sul, pielea roză care Imbracă forma oaselor ce se simt aşa de bine, 
gestul miinilor, trupul strins ca un ghem, nimic nu se poate uita din 
această apariție, Naturile moarte, mai ales cea cu lampa, foarta per- 
sonal tratate. Ele, împreună cu peisagiile, cu celelalte portrote si cu 


ne mara n vederea portretelor, ne Insă impresia unui puternic tempe- 


G. OPRESCU 


MISCELLANEA 
ELECTRIFICAREA RURALĂ 


A upărut de curind o lucrare a unui cunoscut şi puternic - 
ner Eee ca unul din acei care au organizat incă dinainte de u 
conduce în mare parte şi azi industria noastră naţională inci- 
Mr Lucrarea cuprinde un plan industrial de o natură foarta par 
ticulară, căci este oarecum — dacă nu potrivnice — în tot cazul niţe 
alături de „linia generală” n doctrinei industrialismului rominesc. 
Ca să înţelegem despre ce este vorba, citeva explicaţiuni sunt necesare. 
Regimul industrial care funcţionează actualmente În Panime = 
şi al cărui inițiator a fost regretatul Ion Brătianu — sè poste p 
zoriu defini o „industrializare cu orice preţ”, o industrializare care are 
această trăsătură originală că fare aproape de tot abatreeție de pro- 
bema debuseurilor. O industrie națională — zic teoreticienii acestei 
concepții — nu are a se preocupa nea arat de clientela mondială, şi 
niei chiar dè cea mai mare parte a clientelii interne. Fireşte, o oare- 
cure clientelă tot trebue, Ea se va obține în mod oarecum arzi 
prin izolare intro temniță de scumpete asigurată de un regim vama 
apropriat, Cliontela aceasta se compune exclusiv din burghezia orse- 
neancii: negustori, proprietari, chiar rurali, dar reşezind la tirg, furie- 
tionari și diferiți practicanți al „profesiunilor Mberale”, Restul adică 
imensa majoritate a populaţiei, nu cumpără nimic si de loc, cu ex- 
coptia bumbăcăriei și a unelielor agricole, unde nu are încotro. Cu 
alte cuvinte, în logica sistemului, este implicată o stare de sub-consu- 
matie cronică, menţinerea, cuminte a țărănimii la un nivel de viață 
foarte seoborit, Acest standard inferior al locuitorilor dela sate nu 
este numai compatibil cu sistemul, dar e chiar reclamat de el ca o 
condiţie sine qua non, Căci dacă s'ar naşte, în clasele rurale, nevoi de 
civilizație mai mari, industria, asa ceum este ea practicată, nu le-ar 
putea satisface, prețurile produselor industriale fiind de o scumpete 
nncessibilă ţăranului, thiar celui eventual chiabur. Cumpărătorul este 
şi trebue să rămină orăşanul nu zicem bogat (căci această faună 
aproape nu există în foarte săraca noastră ţară), dar orăşanul chel- 
tultor, acela care trăieste din expedientale „profesiunilor liberale", 
ciştigă relativ mult dar nesigur și arborează, în vleaţă, o mentalitate 
de aventurier, de jucător ln noroc, o mentalitate cheltuitoare de „a 
moi le déluge" El e singura categorie dispusă să plitească preţuri 
exorbitante, aşa de mari încît, pentru unele articole, a te duce perso- 
nal în Cekoslovakin — cu toate spezele de călătorie — pentru a cum- 
păru acolo articolul în chestiune, revine uneori mai ieftin decit a pid 
procura în ţară. 
Toţi acesti oameni au ferma convingere că duc o viaţă de lux, 
cîini ei în realitate nu un buget egal — uneori chiar mai mic — de- 


MISCELLANEA 117 


cit un lucrător american. Dar luxul, care e chestiune de psihologie, 
este, ca atare, fundat pe socoteli sociale comparative. 

Faţă de un om „bogat“ american sau englez, prolelarul din acela 
(üri se simte perfect proletar, cu tot standardul înalt al cheltuielilor 
sale. De asemenea, burghezul bucureştean se simte miliardar cumpă- 
rind un Ford pentru ei și ciorapi Kaiser pentru fiică-sa, căci al se 
compară cu cele 16 milioane de romini cărora li se întimplă să trä- 
iască cu doi poli pe săptâmină. Astfel, mizeria rurală este principalul 
imbold al acelei minorităţi orășenești de a cumpăra, pe lingă cele ci- 
teva articole străine care nu se „fabrică” încă în Rominia, sutele de 
articole mai mărunte, furnizate pe preţuri enorme, de industria naţio- 
nală, Ei le cumpără nu numai din necesitatea de confort a omului 
evoluat, dar şi ca o afirmare de rang social, ca pe tot atitea simboluri 
de singulnrizare, ca pe niște „signs ot respectability" cum numește eco- 
nomistul Carlisle asemenea mărfuri ornamentale, In analiza pătrun- 
anca pe care o face asupra bunurilor economice în societatile pri- 

ve. R 

Aşa dar, fundamentul psihologic al debugeurilor, adică al clien- 
telii care face viabil sistemul foarte particular al industrialismului ro- 
min, este dublu: o mentalitate de aventurier şi un anumit snoblam de 
clasă, Iar acesta din urmă se bazează la rindu-l pe contrastul stimu- 
lant cu mizeria rurală, 

După cum vedem, un nivel coborit, ai menţinut coborit, al nevol- 
lor de traiu în sinul populaţiei rurale este, în ultimă analiză, condiţia 
n qua non a funcţionării eficace a regimului industrial din Ro- 

a. 


lată de ce am fost profund surprinşi cetind memoriul roductat de 
un vechiu și devotat partizan al sistemului nostru naţional de Indus- 
trialism, şi unde d-sa analira nici mai mult nici mai puţin decit - 
bilităţile introducerii, la sate, a electricităţii. Proiectul apare ca direct 
absurd, stiut fiind că o electrificare rurală constitue unul din cele mai 
sigure mijloace de luminare a țărănimii — la propriu şi la figurat —, 
un izvor fecund de deschideri nouă a apetiturilor de confort şi traiu 
mai omenesc. Explicaţia paradoxului se poate la rigoare păzi în psiho- 
togia particulară a autorului proiectului. El este unul din acel oameni 
foarte onesti, a cărui onestitata ar rămine valabilă chiar şi în alte re- 
gimuri decit acela de „Staatskapitalismus" unde noțiunea nceasta este 
extrem de elastică şi complexă. ȘI autorul e aşa de sedus, în aimţul 
lui da umanitate, de perspectiva unei Infrumuseţări civilizatorii şi 
culturale a ţării, incit nu vede consecințele păgubitoare ale unei ase- 
menea măsuri pentru regimul social-industrial al cărui apărător inte- 
Hgent fusese el toată viaţa. In tot cazul, la această scăpare din vedere 
contribue și următoarele două fapte. 

Proiectul, la prima vedere, apare ca ceva profitabil. In regimul 
de „Staatskapitalismus”, orice inovație, orice investiţie nouă, orice 
fundare de întreprinderi inedite este sursă de mari profituri, mai alea 
la început, în primele momente ale înființării, 

Al doilea, proiectul de care vorbeam nu pretinde o electrificare ge- 
nerală, ci una mai modestă, în formă de mici încercări experimentale 
locale. Numai o electrificare Pa nr putea apărea mod evi- 
dènt ca subversivă, Aşa Insă, prin simple construcțiuni de mici in- 
sule, nu se turbură ordinea existentă, și profiturile, pentru acea du- 
zină de fondatori, rămin In tot cazul considerabile. 

Decit, este aci un joc foarte periculos. Ricardo — cu ocazia cele- 
brei sale teorii a rentei — a descris bine psihologia acestei auto-pă- 
căliri izvorită din îngustime de orizont și grabă în lăcomie, inerentă 
capitalismului, care dă capitalistului curajul, pentru un cîştig perso- 
e să comită o acțiune care foloseşte binelui obâtesc şi deci păgu- 


115 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


imperceptibii. 
, clasa lui. O păsubeste cel drept puţin, aproape 
Dar dacă toţi RA a rr repetă aceeaşi socotealii, clasa lor, la 

güses itată..... 
ij eo apingeecar credinţa că această măsură de electrificare nu 
va ioşi din sfera exiguă a planului de care ne ocupăm aci. 

Un fenomen analog s'a mai întîmplat şi în alt domeniu, acela pur 
cultural al răspindirii cinematografului la sate, Reprezentanții econo- 
mico-politici ai regimului capitalist-de-Stat au fost însă aci mai pru- 
denti, Deşi dispuneau de fonduri infinite pentru acest sfirşit, ei sau 
opus totuși, totdeauna cu spaimă la ideea că, pe calea filmului, spec- 
tacolul contagios al unei vieți decente, omeneşti, libere şi confortabile 
a proletariatului din marile state civilizate, să ajungă pină la och 
ţăranului romin şi să-i nască poftă de traiu mai bun. z 

Dar ceea ce o vizibil, In arta imaginilor ecranului, este de o evi- 
denţă mal puţin aparentă în chestia introducerii electricităţii la sate. 
S'apoi beneficiile monetare laterale nu se pot compara în cele două ca- 
Juri: lată de ce poate tot n'ar fi imposibil ca proiectul de electrificare 
rurală să se infiptulască, spre înmărmurirea, în fața consecințelor lor 
iinale, a oamenilor care le-au intăptuit. Căci înțeleptul dicton 
„quos vult Jupiter...” este și va râmine etern valabil. 


UN LAPSUS FREUDIAN 


In lucrarea de care vorbeam în rindurile precedenta se gaens o 
foarte interesantă scăpare de limbagiu, una tocmai din acelea unde 
subconstientul face oficiul de pictor al unui portret pa care titularul 
il ignorează sau în tot cazul îl neagă. $ t 

La pagina 15, unde, în loc de amănunte tehnice găsim o infini- 
tate de amănunte legislative, referitoare la supravegherea şi îimpărți- 
rea beneficiilor, autorul, fără voie, scria aşa: eY 

„Prin decretul-lege de constituire să se prevadă dreptul de a 
ete. ete...” 

Decretul-lege! Pentru co decret-lege? In momentul cind memoriul 
acesta a fost redactat, era în ajunul deschiderii parlamentului. Sau 
dacă se presupunea că parlamentul nu vu mai avea sesiune, atunci 
nici decretul-lege nu mai putea exista, căci el este, în cel mal bun caz, 
valabil numai dacă e ratificat de Corpurile legiuitoare. Decit, încet- 
încet se pierde această arhaică accepţiune juridică a decretului-lege, 
măsură provizorie şi în vigoare numai dacă e confirmat de o lege ade- 
vărată. Decretul-lege n început, cum se zice, să intre în singe, ȘI nu 
ne-ar surprinde dacă într'o bună zi, în scurtul interval dintre o venire 
dela bài şi o replecare,, nrecași seară, la aceleaşi băi, să ne trezim cu 
un decret-lege prin care s'ar dispune de exemplu abrogarea articolu- 
lui 5 al Constituţiei, Nu ne-ar surprinde, dar nici nu ne-ar putea tm- 
piedeca să ne gindim că esta un joc periculos, Căci dacă se abrogă aşa 
de uşor articolele 5, sau 25, sau 11 din Constituţie, contagiunea exem- 
plului subversiv poaţe trezi apetituri neaşteptate şi credința că si alte 


articole ar putea fi ab te, bunăoară art, 17 chec 
totul la intimplare. a * „ca să luăm un 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Dacă simplii cetăţenii, în Rominia, vorbese t şi scriu greşit 
esta, între altele, pentrucă nici literatorii de meserie nu sepit mult mai 
bine. Am dat la această rubrică, în treacăt, citeva citate din autori 
premiaţi, si vom mai da și altele în curind. Vom analiza de 


MISCELLANEA 119 


stilul citorva scriitori contemporani „clusiei” — căci se poate fi con- 


temporan 3i în acelaşi timp clasie (adică, Hteral: „ales“, pentru a fi- 
gura în antologii şi cărţi de şcoala). 

Aşa dar cetăţenii vorbesc prost fiindcă lteratorii vorbesc prost şi 
ei. Iar aceștia din urmă scriu prost, flindeă nici specialiştii de limbă 
romină nu scriu mai bine. în numărul trecut al acestei reviste, toc- 
mai ne ocupam de un asemenea specialist, fesor universitar de 
limbă şi filologie romină, membru al Academiei ete. Dar asta încă nu-i 
aşa de grav. La universitate, rominul nu se duce să înveţe carte, ci 
pentru o treabă mult mai urgentă, anume pentru a se simţi daco-ro- 
man. Unde însă el e aproape obligat să studieze, este In liceu. Cu 
condiţia, bineințeles, să aibă ce şi dela cine. 

Ajungem astfel la caput malorum. Profesorii noştri de liceu, in 
marea lor majoritate, nu știu romineşte (vorbesc de cei de limba ro- 
mină), De asemeni, cum e şi firesc, manualele didactice sunt redactate 
într'o rominească neverosimilă, În rindurile ce urmeară vom repro- 
duce pasagii din col mai „vindut dintre tratatele noastra şcolare de 
imbă şi literatură romînă, 

Astfel, vorbind de Odobescu, autorul nostru zice: 

„Ca [ormă, aceste nuvele ni-l arată pe Odobescu ca un stilist de- 
săbtrţit, minuind cu multă iscusinţă o [rasă periodica (!), bogată şi 
elegantă, amâltuită de (!] arhaisme, care-i dau mirtasma trecutului”, 

Mireasa amalțului trebue să fia ceva care miroase foarte fru- 
mos. 

Iată acum o paralelă între Negruzzi şi Odobescu (Chiajna şi Lä- 
pusneanu!: 

„Amindouă nuvelele zugrărese aceeaşi turburată epocă a vtacu- 
lui al XVI-lea, cu situații identice, personagii corespunzătoare, şi aon- 
laş desnodămint”. 

Personagii corespunzătoare unor situaţii identica sunt şi ela iden- 
tice, 

Din redactarea pasagiului din manual rezultă deci că Läpuşnèanu 
si Chinjna sunt unul şi acelaşi lucru, 

In Doamna Chiajna găsim „nefntrecute tablouri istorice şi impre- 
sionante zugrăviri ale priveliştilor firii”, 

Firea cui? A Chiajnei? (Cred că autorul n vrut să zică „naturii”). 

In Pseudo-Kgnegetikos, Al. Odobescu „ne pune dinaintea ochilor 
viziunea poetică a crudițiunei”, 

Adică se putea pune o viziune dinaintea spatelui, sau dinaintea 
urechii? Odată ce-i viziune... Ş'apoi cum o fi asta, viziunea poetică a 
arudiţiunii? 

In Pseudokynegeticos „succesul lui Odobescu nu se datorește nti- 
mai dibăriei cu care n variat gravele chestiuni de erudiție prin poves- 
tiri recreative”, Autorul a vrut probabil să spună că Odobescu şi-a va- 
riat expunerea, făcind să alterneze chestiunile de erudiție cu esti- 
rile recrtative. Verbul a varia—ca dealtfel toate cuvintele unei limbi— 
au socoteala lor. Altminteri aș avea dreptul să spun: „mi-am variat 
nevasta printr'o matresi", 

„Aptitudinile de stilist ale lui Odobezcu ze reliefează printr'o ex- 
primare liniştită, senină...” stiut fiind că nimic nu reliefează mai bine 
un lucru, decit cind stai cuminte, sau taci, sau cel mai bine cind nu 
faci absolut nimic... 

„Odobescu este stăpin desăvirşit pe stilul imaginilor”, Am putea 
şi noi să ştim ce e aceea „stilul imaginilor“? 

„Marele merit al lui Maiorescu este în primul rind acela de a fi 
afirmat locul de frunte pe care-l ocupă imaginile în expresia poetică“. 

Și noi care credeam că în poezia locul de frunte îl ocupă cifra do 
afaceri și situaţia politică a poetului? 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


t să spună că marele merit al lui Maio- 
pă ae fi “aplicat rolul imaginilor, de a fi cercetat prin ana- 


afuriaitul 
imagi pte, ete. Aşa că-i greu, domnule profesor, cu 

ästa de mac d articulat? Vrei să spui pm panan la drum, şi dacă 

o clipă nu bagi de seamă, a pasanan sp d cine stie ce... 
i la vale, vorbind de nescu: M , - 
sta un aencdi mpa Tartă pa crt ae i 
u-i 5 ru m A E 
prod are meta rii vizuală, pornită să vadă tot”. Sau: „Bo- 
gata [rază a lui Odobescu, cu caracterul sdu popular neaop ze - 
nese”. Sau: „Iubirea, la Coşbuc, este întotdeauna un sentiment pt- 


), 

Vorbind de Neculce, autorul laudă la el „stilul concentrat, pe 
rare safari l-am căuta în fraza necondensată a Muntenilor i 
Foarte curios cum nu poţi găsi ar necondensat nici chiar atun 

in fraze... necondensate..... 5 i 
ate fig e „verva, care se revarsd din belşug, dintr'un tempe- 
- ao veşnic tinăr etc... 
i A prea ude er pre ea (verva nu poate fi ceva pe. 
cinomios), observați frumusetea prudhommesque-ă a gg rr A 
îmultane din două surse: din belșug şi din temperament. ca , 
cînd am zice: „A căzut pe vina şi pe ginduri“; sau: „A fost rănit la 


sing“. 

Dar să revenim la lucruri mai serioase. 

„Un exemplu şi mai vent de extraordinara putere de sensi- 
bilizare a ideilor ne-a dat-o nescu ete". 4 

larăşi ştim ce a vrut să zică autorul: sensibilizarea cetitorului 
la cuprinsul poetic al ideilor; sau atunci: prefacerea ideilor din ab- 
stracte în sensibile. Dar iarăşi a iesit cu totul altceva... 

Ritmul poetic, în „L.uceafărul”, zice autorul nostru, „aminteste 
cadența doinelor, cadrul poeziei ne duce spre basme, iar vocabularul 
spre cel mai curat graiu rominese, Aceste trei elemente populare 
poartă pe umerii lor adinca filosofie a fondului poeziei”, 


Chestia cu umerii elementelor care poartă fondul pe ei, dove- 
dește că „sensibilizarea“, de odinieaori, e cam contagioasă. Și ca să 
intrebuințăm propriile expresii ala autorului (care vorbim de Odo- 
beacu, zicea că „Desi atins de romantism, a ştiut să păstreze fondul 
rominese al epocii, ete.“), vom zice că d. profesor a fost serios „atins 
de poezie, 

„Modest, dar conştient de propria sa valoare, Ion Roald exprimă 
tot ce gindeşte în privința Unirii, pentru ca, în Divanul ad-hoc, să 
spuie dureroase adevăruri bolerului care-și permisese să-l jignească”. 

D. profesor de limba romină ienorează că în romineşte pentru ca 
are două sensuri: cel obișnuit, care e cauzal-finalist (ex: „critic pe 
agramaţi pentru ca el să înveţe romineşte”, şi mai are şi un alt sens, 
mai special, împrumutat din limba franceză, cu nuanţă uşor adver- 
sativă (ex.: „Ion Roată tace şi înghite, pentru ca, atunci cind simte 
că a venit ceasul potrivit, să-şi verse focul, spunînd tot ce are pe su- 


flet", Pentru ca are aci o nuanţă de însă, dar; „I. R. tace şi înghite 
dar cind simte că a venit ceasul ete“. 


In pasajul din manualul d-lui profesor, pentru ca nu poate 
avea sens enuzalo-finalist. Căci e absurd a spune că moş Ion exprimă 
tot ce gindește pentru ca, adică în s 1 de a, cu intenția să răs- 
pundă tantos jigniril viitoare a boierului eventual. „Pentru ca” nu 
poate deci avea decit sensul Nr, 2, adversativ, dar cu adversaţia sabò- 


MISCELLANEA 12| 


tată. Căci fraza din text se poate traduce — cum am tradus-o pe aceea 
din exemplul nostru — aşa: „Modest, lon Roată exprimă tot ce ştie; 
însă, el spune bocrului adevăruri dureroasa”, Ceta ce nu mai are 
niciun sens, 

„Creangă şi-a pus talentul în slujba masei, în lumea căreia sa 
simțit întotdeauna și al cărei glas l-a făcut să rasune etc, ete". 

Lăsînd deoparte frumusețea în sine a expresiunii: „lumea ma- 
sei”, atragem atenţia asupra bizarului verb „n simţi”. Creangă, cind 
se afla în lumea masti, se simțea. Şi gata. Se simțea ce? Se simţea 
cum? Nu-i nevoie, Se simțea. Ne place nespus de mult acest soiu de 
verbe berci, care termină fraza în formă de coadă de fonterier. 

Dar ne oprim aci. 

„Dacă am continua, n'am mai isprăvi niciodată, căci opera di- 
dactică a clientului nostru cuprinde nu mai puțin de patru manuale 
de cite 500 pagini fiecare, şi pline, tuspatru, cu perle stilistica în felul 
celor reproduse mai sus. 

ȘI, cu acest prilej, trebue să facem o mărturisire, pentru a ne 
limpezi conştiinţa. Acest profesor de limba romină este un excelent 
profesor, unul din cei mai buni dascăli ai corpului nostru didartie 
secundar. Ceva mai mult: manualele de care am vorbit sunt excelente. 
Dar tocmai fiindcă profesorul e bun şi cărţile bune, este întristător 
fenomenul semnalat de noi. Inteamnă că obiceiul de a vorbi romi- 
neşte corect se pierde într'atita încit nici floarea dăscălimii romineşti 
nu mai e sensibilă la asta. Nu numai sintaxa este masacrată, dar 
chiar cuvintele sunt luate în sensuri false, ceea ce dă naştere la acu- 
plări caraghioase de vorbe. 

La această batjocură în care a ajuns sârmana — și atit totuşi 
de frumoasa — noastră limbă, n contribuit de sigur și inepta campi- 
nie impotriva ncologismelor. Scriitorul este azi literalmente terorizat. 
Nu mai îndrăaneşte să intrebuințeze cuvinte ca natură, căci patrio- 
tismul linguistic îi aminteşte pe un ton reprobator, că „avem doară 
cuvintul „fire“. Si atunci se nase combinaţii iariante ca „dinţi fi- 
reşti“, sau, ca în exemplul deja citat: „Zugrăviri ale privelistilor 
firii. (VA jur că „a picta peisaje după natură”, e nu numai mai 
limpede, dar şi mult mai evocator). D. profesor de care ne-am ocupat 
este şi el terorizat de naționalismul filologie. Astfel, se teme să spună: 
„constitue, sau „consistă din”, Și întrebuințează verbul „a întocmi“, 
care nu se potriveşte de loc. 

In Luceafărul lui Eminescu: „Ideea eternității, care întocmeşte 
fondul poeziei, ete." Sau: 

„Descrierea se îmbină atit de strîns cu povestirea (la Creangă), 
încît amindouă întocmesc un tot organic”, 

A întocmi, înseamnă a institui, a aranja, a organiza, a rindui, a 
înfiinţa. Incercati puţin să înlocuiţi cuvintul a întocmi din frazele ci- 
tate prin vreuna din nuanțele de sens înșirate mai sus, şi veţi vedea 
ce frumuseţe ar rezulta, 

Să învăţăm gramatica. Să întrebăm pe cei ce ştiu, Să ne placă, 
d-le profesor, să citim dicționare, aşa cum fac oamenii din ţările 
culte (Théophile Gauthier spunea că dintre toate cărțile, acestea con- 
atituiau („întoecmeau..”) lectura lui preferată. Altfel ajungem în ciu- 
data situaţie de a fi profesor de limbă și literatură romină la cursul 
superior, ignorind nu numai stilul şi sintaxa, dar însusi sensul unor 
cuvinte curente, cum ar fi bunăoară cuvintul observație. Căci autorul 
de cărți didactice de care ne-am ocupat, nu știe ce înseamnă „a ob- 
serva“, Vreţi dovada? 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


atarul pasaj, Intr'ade- 
Autorul, vorbind de Neculcea, citează urm 
văr foarte pitoresc, unde este vorba de firea grecilor: 
„Aga i ` Dumnezeu 
tesc eu cu firea meu mcensta priistă: când o vrea 
să fach sA mu fie rugină de fier și Turei în Țarigrad să nu fie, şi lupii să nu 


onte nu vor fi nici 7 
măninee oile în Imo, atencis poti în paton două țări, cum le 


f 
; 


E 
i 
E 
è 
; 
i 
â 
f 
3 


tanerieul a 

movicleșug, nici unele de aceste nu sunt, sau frica lui Dumnezeu, Nu- 
te and na ponte a fach rău, se arată eu biindeţe, iar inima şi firea, tot 
cât nr putea cate să facă rău“. 


După care, imediat, urmează: 

„Indrumări analitice. 

„Este o netntrecută caracterizare, în care agerimea observației 
se uneşte cu puterea expresivă a unui stil plastic şi colorat”. 

Deja „caracterizarea“ nu-i tocmai-tocmai cuvîntul propriu, căci 
firea Grecului apare aci cu totul indirect, din explozia şi invectivele 
cronicarului. Dar „observație”? Unde a putut găsi observație d. co- 
montator? Observaţia eate, în tehnica literară, o metodă precisă, care 
consistă din a nota fapte, a consemna fenomene reale, obținute pe 
cale perceptivă. In pasajul de faţă, nu-l la Neculce nici pic de obser- 
vatia, ci numai hiperbolă fugoasă. Și dacă un profesor de artă poe- 
tică nu cunoaşte înţelesul unor cuvinte care-s noţiunile elementare 
ale profesiunii sale, nu-i de mirare că d-sa poate vorbi de mirosul 
smalţului sau de sensibilizarea ideilor. 

Si toate acestea lnolaltă-s tare triste... 


NOUTĂŢI DESPRE PATRUZECIOPTISM 


Intr'o carta, de aproape 400 de pagini, intitulată „Domnia Re- 
gelui Carol 1", uăsim aceste înmărmuritoare lucruri: 

„Regele Carol era și el un pașoptist”. 

Să fi vrut prin aceasta autorii să spună că viitorul Rege al Ro- 
miniel era în vieață la 1848? Suntem de acord, deşi nu toți cei ce au 
trăit miscarea pașoptistă sunt „pasoptişti”, în înțelesul — care e un 
ințeles doctrinar — al cuvîntului. Am avea chiar cutezanța să afir- 
măm că la 1848, viitorul monarh avea exact 9 ani, virstă la care, cu 
toată precocitatea, o voraţie de revoluționar se poate cu greu afirma. 

Dar poate autorii noştri vor să dea cuvintului tocmai acel sens 
doctrinar de care vorbeam. Astfel pusă chestiunea, se poate susţine 
că da, se poate susţine că nu. Dar cel doi autori ne înlesnesc sarcina. 
Nu avem nevole să probim nici pro, nici contra ipotezii, căci cei doi 
autori ne dau ei înşişi o frumoasă definiție a paşoptismului; într'a- 
devăr, spun ei, Regale Carol: 

„avea şi el iluzia progresului, a ştiinţei, a tehnicei“, 

Și adaugă, numai decit, îngrijoraţi: 

„A însemnat oare acest lucru un rău pentru ţară?”. 

IP paria, a ne relinişti, instantaneu, se grăbesc a răspunde, rës- 

„Nut. 


Aşa dar, In principiu e rău să fil patruzeciopist Căci o mulţime 
de lucruri infamante decurg din asta, Mai intti inseamnă a crede în 


netă 


MISCELLANEA 123 


progres, cecu ce la urma urmelor poate m'ar fi atit de grav, dar mal 
înseamnă a crede în stiință şi chiar — horribile dictu — în tehnică. 
Noi, cei de azi, nu mai suntem paşṣopt fiindcă, slavă Domnului, 
nu mai credem nici în maşina cu aburi, niei în atomi, nici în gravi- 
taţia universală (care este de un internationalism subversiv}, nici în 
razele ultraviolete sau alte asemenea bagatele. Noi azi, cum spun cel 
a autori, ştim să tratăm ştiinţa şi tehnica, ca pe nişte „iluzii” or- 
nare... 

Regele Carol, el, credea în aceste absurdităţi. De aceea autorii 
noştri se simt datori a explica pentru ce, totuşi, Carol I a scăpat de 
primejdia de a face rău ţării prin știință şi tehnică; pentrucă, spune 
savantul binom, domnia acestui monarh: 

„a însemnat întilnirea în spiritul timpului lor, (dar mai întti 
ce însemna a te întilni în spiritul timpului tău?), a unul mare Domn 
cu cea mai derinteresată, mai gata de jertă, mai nobilă, mai bine 
pregătită mal talentată generaţie a istoriei noastre”, 

Aflăm astfel că dezinteresarea, noblețea şi talentul sunt singu- 
rele arme ca să combati cele două flagele: ştiinţa şi tehnica, precum 
si pentru a pune la locul lor pe un Galileu, Bergson, Aristot, Newton, 
Einstein şi alți asemenea jidovi subversivi și—mai e nevoile să adăo- 
găm — cu toţii perfect patruzecioptisti, 

Astfel stind lucrurile, cititorul s'a putut convinge că o asemenea 
coets nn trebue, numai aşa, răsfoită, ci citită cu atenție, dela pa- 


Ii vom face deci şi această plăcere. 


Pagina 1. Cuvint Inainte: 

„Am dat în acest prim volum o desvoltare foarte mare Infăţişării 
Rominiei în clipa venirii lui Carol I. Celor ce li sar părea că această 
parte nu cadrează cu economia lucrării noastre, le amintim că această 
lucrare va cuprinde patru volume, si că la afirzitul ei vor găzi un pei- 
saj al Romîniei după Domnia lui Carol”, 

Mai întîi nu ştim cum să ne exprimăm fericirea intelectuală de 
a găsi, într'o severă lucrare de istorie, un ton de părinte care parcă 
spune copiilor lui: „aveţi răbdare, că dacă sunteţi cuminţi, o să aveți 
la sfirsit o friandiză bună: veţi găsi ca un cadou afară din program, 
un peisaj, ete... 

Nu ştiu, dacă gustaţi și d-voastră ca noi, savoarea acestei Torme- 
cătoare stingăcii în minuirea uneltelor de intelectual, Ea ne dă, între 
altele, şi voluptatea de a verifica încăodată o veche convingere, anume 
că nici bătrineţea, nici femeia, nici războiul, nici reumatismele nu-și 
pot bate joc de om aşa de cumplit ca, cultura, cind îşi pune gind rău 
cu cineva, r 

Aşa incit înțelegem perfect revolta autorilor noştri Impotriva 
ştiinţei şi tehniciei (inclusiv tehnica redactării), căci aceste două 
vipere sunt cu adevărat marile inamice ale geniului uman. 

Şi, ca să nu mai cităm alte pasaje, trimetam pe cititor la fraza 
deja citată, unde va găsi această interesantă cugetare: 

„amintim că această lucrare va cuprinde patru volume”. 

Cum însă în acest pasaj aflăm pentru întiia oară că autorii au 
da gînd să publice patru volume, asta înseamnă că aceşti autori, cind 
previn pe cineva asupra unui eveniment viitor, numesc asta „a 
aminti“ şi că deci intenție şi suvenir sunt doar mici nuanţe insezisa- 
bile ale unuia și aceluiaşi lucru. 

Că e în fond un merit de a scrie cărţi de istorie, chiar dacă în ele 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


2 
5 
E 
z 
| 
E 
£ 
; 
5 
i 
- 
: 
; 


al d i 
oricine se încumetă a publica o carte, să ştie 
să ea oră: sia n rit romineşia corect, căci ar fi să cerem prea 
mult — dar măcar n ști să vorbească pur şi simplu. 
Mai ales cind se cotizenză doi, pentru ca, împreună, să nască 
asemenea frumuseți, 
NICANOR & Co. 


RECENZII 


AL. ROSETTI: Istoria limbii romine. I. limba latină. Funda- 
mă pass literatură și artă „Regele Carol II", Bucureşti, 1937, 
pagini. 


Activitatea filologică a fost totdeauna foarte vie la Romini. Sa 
ştie că renaşterea noastră culturală, pornită din Ardeal, în urma uni- 
rii religioase cu Roma, a început tocmai cu studii asupra limbii (şi fs- 
toriel) naţionale. Trecind vremea, numărul celor care şi-au inchinat 
forţele intru cultivarea limbii moderne a crescut necontenit, și, coea 
ce-i cu adevărat îmbucurător, valoarea operelor create de ei a devenit 
i cu încetul atit de mare, încît sa impus atenției specialiştilor 

e aiurea. 

Dacă pină la Unire manifestările Rominilor în acest domeniu de 
activitate ştiinţifică erau, cel puţin în parte, de pildă la Ardeleni şi 
Bucovineni, produsul unei reftulări da ordin politie, un fel de protest 
deghizat împotriva dominaţiilor străine, după 1918 ele sint dovada 
unui avint cultural firesc şi necesar la un popor numeros și stăpin pe 
o ţară care trebue să conteze în lume. De altmintrelea dela u 
încoace filologia rominească a făcut progrese mari sub toate raportu- 
rile. Pe lingă opere personale, specialistii din cele patru centre univer- 
sitare au dat şi continuă să dea la iveală licaţii periodice la care 
colaborează ei înșiși, apoi savanţi străini şi, lucru vrednice de a fi re- 
levat, elevi de ai lor, cei mai mulţi deabia ieşiţi din universitate sau, 
adesea, numai în ajun de a-si termina studiile. Astfel avem, în ordi- 
nea vechimii, Dacoromania (Cluj; director S. Puşcariu), Grai şi suflet 
(Bucureşti; dir. Ov. Densusianu), Revista filologică (Cernăuţi; direc- 
tor Al. Procopovici 1), Bulletin linguistique (Bucuresti; dir. A. Ro- 
sotti). Buletinul Institutului de Filologie Romină „Alezandru Phili- 
pide!) (laşi, dir. Iorgu Iordan). 

Autoru! cărţii pe care mi-am propus so recensez aici esta bine 
cunoscut şi apreciat în cercurile filologice de pretutindeni. Incepind 
cu anul 1920, imediat după luarea licenţei, d Rosetti a produs o se- 
rie de lucrări care au fost foarte favorabil primite de altşti. Malte 
din ele prezintă marele avantaj de a fi scrise în franțuzeşte, căci au- 
torul lor, fost elev al &colilor superioare din Paris, posedă în chip de- 
săvirsit nreastă limbă, De pildă: „Etude sur le rotacisme en roumain, 
Paris, 1924, cu care a obținut titlul de „élève diplomé de l'Ecole prati 
que des Hautes Etudes”, apol „Recherches sur la phonétique du rou- 
main au XVl-e siècle, Pa 1926, și Lettres roumainea de la fin du 


1) A apărat numai 2 nni (1927—1928), 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ile siècle tirées des archives de Bistritza 


XVi-e et du début du XV proai aring merite 


(Transylvanie), agr gige teze de 
Intors in țar -58 sea 

ii şi „prin faptul că ate iu ; 
primă a e A mori conferențiar şi în urmă profesor la Uni 


i i. articole şi recensii tipărite 
versitatea din Bucureşti. Ati. i pepe a publică două si 
prin reviste de filologie, aerala, Bucureşti, 1930, şi Limba romină 
setei e. VI-lea, Bucureşti, 1992. In toate aceste mină tre du 

nara pregătire lingvistică şi fonetică, un simţ M ema si 
Jimbă, o sobrietate şi o prone = adevărat om de știinţ trata 
| otezelor. 
problemelor şi enuataren tis, d. Rosetti era Indicat să serie a rr 
rie a limbii romine, din A an pe a rară prea reper si arsă ăi 
i Este His j L 
miere pr prior vol. I („ Originile”), are o vathime os 36 e, Roi 
erau consacrat ore rap D inte Sp enma primă nocă istorie 
(fasc. | a apărut în 1914, a M-a . neo e rectă o constitue 
a limbii noastre? Evident că da. O probă oare L ră der rei 
5 i d-lui Densuşianu e de mu 
împrejurarea că vol. I din rider cert fr t din 
i că, acum vreo zece ani, a treb t să fie ipări 
păsa tira mii iodat, probabil paprăcăsueru Ga geto, ca 
volumului al Ilea şi cu E i 
a mer dA Densuşianu, ez0intie 28 siis picta git pr msn 
ormaţiile date chiar acum se vV 7 
parasea vol. II, n'a apărut în întregime. După el ic ai e Bay 
sec, XVII, XVIII şi XIX, dacă ne gindim bunăoară, aia bA 
toire de la lanque francaise a lui Ferdinand Brunot, care Ay pu a 
servi ca model în acest domnia, merge pină la 1900, da e care 
inceput «să se apropie simţitor. 

Pa preerie acestea de natură oarecum exterioară, ~ apen 
unul strict ştiinţific, mai important decit toate, Am spus 
vistică se munceşte intens şi cu spor. Dacă Rominii, care “ h 
în condiţii mai puţin favorabile, poa lucrări numeroase n preot 
nate, ne putem închipul ce se întîmplă aiurea. Urmarea rau pad 
vitäți esta că mereu se descopere fapte noul, care zdruncină E aa 
sdruncina părerile emise pe baza materialului cunoscut mai fna ee 
Dar progresul se referă şi la partea teoretică a lingvisticii, la doctri 
şi metodă. Chiar şi fără fapte noui se poate ajunge la afirmaţii și 
ipoteze menite să slăbească, adeseori să înlocuiască pe cele amară A 

O operă întru cltva asemănătoare, de mari proporții şi dovedin 
o putere de muncă uriaşe, este apoi Originea Rominilor a lui A. Phi- 
lippide (vol. I, Iasi, 1925, vol. II, laşi, 1928). Dar autorul ei n'a dat şi 
nici n'a înţeles să dea o istorie a limbii noastre. In partea l-a ni se 
prezintă împrejurările istorice şi etnologice în care s'au născut Ro- 
minii şi limba lor, iar partea a Il-a conţine o fonetică comparată a 
dialectelor romineşti (cea mai completă şi mai sistematică pe care O 
ayom pină astăzi), o schiță a morfologiei, sintaxei şi lexicului graiu- 
rilor din afară de granițele Rominiei actuale şi un studiu asupra lim- 
bii albaneze In comparaţie cu a noastră. 

Vasăzică n istorie a limbii romine era necesară în momentul 
de fată, și d. Rosetti merită felicitări că a luat asupra sa această sar- 
cină, trebue să recunosc foarte grea şi plină de răspundere, pe care 
sunt sigur însă că o va duce la bun sfirsit. 

Acest prim volum te ocupă de limba latină, isvorul exclusiv al 
limbii noastre în ce priveşte morfologia, adică elementul hotăritor 
cind e vorba să sa determine genealogia lingvistică, şi isvorul ei prin- 
cipal în ce privește fonetica, sintexa $ vocabularul, Asupra originii 


RECENZII 127 


latine a limbii romineşti, se pare că e incă necesar să se stirue din 
cînd în cînd, fiindcă, indiferent pentru ce, se mai giisese, chiar în pu- 
blicaţii foarte recente, lucrări care nu corespund adevărului. Astfel 
în Der neue Brockhaus, vol. III, pag. 782, se repeli afirmaţia lui 
Cihac, mai mult sau mai puţin Indreptăţită pentru vremea lui, că 
lexicul rominese conţine numai o ea pre cuvinte latineşti, Lasă că 
şi numeric vorbind proporția lor este mult mai mare, întru cit ae 
apropie de 30 la sută, dar trebuia să se precizeze că cea mai mare 
parte a elementelor străine ocupă un loc atit de neînsemnat sub ra- 
pa întrebuinţării, cel puţin în limba populară, in ctt existența 
or abia se simte. Se pot forma fraze întregi fără niciun cuvint nela- 
tinesc. Prima strofă din poezia lui Eminescu Somnoroaze păsărele, de 
8x., are numai cuvinte latinești (şi-i clar că poetul n'a scris-o cu in- 
tenție așa). 

După o bogată bibliografie (critică: autorul face scurte aprecieri 
ete. pă operelor citate), cu lucrări în majoritate noui sau foarte 
noui, ceta ce trebue remarcat pentru întărirea desvoltărilor de mal 
sus, urmează prezentarea sumară, fiindcă altfel nu-i posibil și nici 
necesar într'o astfel de carte, a împrejurărilor istorice care au dus la 
cucerirea și colonizarea ținuturilor unde avea să se nască poporul 
rominese, lar apoi descrierea amănunțită a particularităţilor fom 
tice, morfologice, sintactice şi lexicole ale latinei, vorbite prin regiu- 
nile acestea «i din care a ieşit limba noaatră. Descrierea se întomeinză 
pe iavoare, adică pe fapte, în general, sigure. Numai în lipsa atestă- 
rilor autorul recurge la ipoteze. Căci spune foarte just la pag. 4—5: 
„Limba latină ce stă la baza fiecărei limbi romanice, trebue căutată 
în textele ce ne-au fost transmise. Pornind dela texte, si nu dela 
forme reconstruite prin comparaţia limbilor romanice, ce riscă săi nu 
fi existat în limba vorbită, suntem siguri că ne află pe un teren solid. 
Criteriul reconstrucției trebue întrebuințat numai atunci cînd textele 
nu atestă un fonetism sau o formă, care există în cel puţin două limbi 
romanice. O formă reconstruită pe baza unei presupuneri, fără să 
existe un al doilea termen de comparaţie, este nesigură — afară de 
cazuri excepționale — şi nu are şanse de a fi luată In consideraţie 
de cine vrea să urmeze o metodă riguros științifică”, 

Faţă de abuzul care sa făcut cu deosebire într'o vreme, dar con- 
tinuă să se facă pe o scară mai puţin întinsă şi astăzi, punctul de va- 
dere sustinut de d. Rosetti trebue aplaudat. D-sa arată astfel că re- 
cunoaste dreptatea acelora care au combitut energic aplicarea méto- 
dolor indocuropeniştilor la studiul limbilor romanice. Limba indoen- 
ropeană comună fiind recunoacută, trebuințe de ordin practic au si- 
lit pe specialiştii respectivi să creeze, cu ajutorul coreapondențelor 
dela un idiom la altul, limba din care s'au născut limbile indeuropene. 
Romanistii se găsesc într'o situaţie cu totul diferită și foarte avanta- 
joasă prin faptul că limba dela baza gralurilor romanice, mică Ia- 
tina, cate cunoscută și nare, deci, nevoie să fie reconstruită. 

Intr'o recenzie care se adresează oamenilor de cultură generală, 
nu pot da amănunte tehnice, La aprecierile făcute pină aici, trebue să 
adaug alle citeva, pentru ca cititorul să-și den seama de valoarer 
cărţii d-luj; Rosetti. Cercetarea se face adesea comparativ; autorul ia 
în consideraţie şi celelalte limbi romanice, în primul rind italiana, et 
care a noastră prezintă numeroase și importante asemănări. Capite 
lul final („încheierea'”), trece în revistă particularităţile lor comune, 
care au determinat, încă de multă vreme, pe romanisti să ageze ita 
tiana și romina (mai tirziu şi dalmata, care ma fost cunoscută din 
capul locului), în grupul aşa numit oriental, spre deosebire de gru- 
pul occidental, care îmbrăţisează tonte celelalte idiome romanice, D. 
Rosetti pune ṣi aceste două grupur? față în față, cu scopul de a 


n ai i aaa 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e în ovidență trăsăturile ee pre ei y apige ce mai 
les ale limbii noastre (impreună cu an. i Lara 
di a unui singur graiu romanic, lucrarea d-a ja. saaa 
nparativi, la care niciun lingvist adevărat nu po 


an, au 
centrul cultural și politic al im sr navali pa iar dela o reme 
t cu desăvirgire, aşa că influențele care au > 
ati aura, meaa Are îti (Pa ati 
K us, 
ori Map piany pr clipă, Aa Sade grei paraan al vespa 
tei suferite de idiomele romanice din peee 18 ni e e me ae 
se adresează în primul rind specialiştilor, i 
setti e ți citită cu destulă uşurinţă şi în orice caz cu apr garn 
de toți oamenii de erei Poe E ppr ie poseia a denr Braa Aa 
călduros, cu cit în momentu ații, cînd voacă aa 
tot pasul, apariţia ei constitue a taptă cu adevărat rominească, ș E 
ma prin a compatrioţilor noştri cu veleități suiturele, este mey Aas 
tească aceast lucrare, spre a Se convinge ştiinţific de originea 
a limbii lor materne. t 


C. MANOLACHE, Catrinel, roman, ed. „Cartea Romi- 


nească `. 


ai 

Ultimul volum al d-lui C. Manolache îl consacră printre cei m 
viguroşi prozatori coniaporani ai noştri. inzestrat cu o mare poze 
de evocare, păstrind un eontact nemijlocit cu realitatea cate 
să-l dea inaufleţire şi contur dramatic, autorul a parvenit în ce ple 
trei sute de pagini ale volumului să desfăşoare o acţiune cu m a se 
peripeții, cu zeci de personagii şi nenumărate episoduri e dă = ră 
tuire plină de dinamism, ceea ce face pe cetitior să nu poa 
cartea din mină pînă la ultima pagină. iati 

Acţiunea romanului se mișcă pe două planuri deosebita: v 
rurală, în care eroina—Catrinel—îşi începe existenţa şi mediul orăşe- 
nese, unde este transaplantată încă în plină tinereții. Cele două pe 
nuri nu se vor suprapune sau îmbina, pentru a naşte o formulă 
compromis. Ele vor continua să-şi afirme existenţa în toată desfășu- 
rarea romanului, dar mire reg materialitatea, vor fi reduse ia ele- 
mentele conflictului psihologic. 

In adevăr, neputinţa de adaptare a eroinei—robust element te a 
dublat de toată gingăşia unui suflet pur şi plin de elanuri—pune 
conflict cele două medii, care constituesc planurile de care vorbeam 


mai sus. Catrinel rămine o inadaptabilă pină la sfirsit, retuzind orice. 


compromis neînţelegind nicio cedare. Oraşul, cu umbrele şi lumi- 
nile lui, nu o va învinge, căci retragerea ei la minăstire nu înseamnă 
o renunțare care să mascheze o capitulare. Ea îşi va afirma vigu- 
roasa el personalitate şi va păstra permanent locul central al acţiunii 
şi al interesului cetitorului, nu printr'un act de voinţă a autorului, 
dar pentru neşovăeinica ei atitudine în faţa tuturor problemelor pe 
eare i le pune înainte viața. i 

Cu tontă puterea conflictului psihologic, cu toată bogăția de „do- 
cumente omenești” care ilustrează tot atitea stări sufleteşti, și o fn- 


a. 


RECENZII 129 


treagă gamă (e ciocniri de sentimente, romanul d-lui Manolache nu 
este pur psihologie Elementul social — în parte chiar de satiră so- 
cială — se îmbină tot timpul în paginile cărţii, cu problema centrală, 
care este fără îndoială de natură psihologică, pentru a înfățișa, în 
proporţii fericit combinate, un erimpei din viaţă, aşa cum este în rea- 
tatea nefaisificată, 

Un element cu puternică coloratură epică — scena morții in râz- 
boiu a lui Preda și rănirea lui Catrinel — culminează dealăsurarea 
acțiunii romanului. Autorul, lipaindu-se de efecte patetice, găseste nota 
justă, descriind întreaga scenă cu mină do maestru, 

Scris în stil simpiu, dar plin de culoare autohtonă, romanul d-lui 
Manolache oferi multe pagini de antologie. Recentul premiat al Aca- 
demiei Romine a dat astfel literaturii romine, cu Catrinel, o operă 
care va rămîne. 


P 


BARBU LAZAREANU: Cu privire la... Editura „Cultura 
rominească", Bucureşti, 


Subt acest titlu modest şi diseret, d. Barbu Lăzăreanu a inceput 
acum citeva luni publicarea unui şir de mici broşuri, în care tra- 
tează chestiuni de istorie literară romineascii, Pină acum au apărut 
douăsprezece volumaşe: cile unul cu privire la Alecsandri, Creangă, 
Coşbuc, epigramă şi cpigrumisti; cite două cu privire la Eminescu, 
Hașdeu, Folklor, Umor, D. Barbu Lăzăreanu este un pătimaș al isto- 
riei literare; ştie să descopere și să descue cotloanele şi tainițele tre- 
cutului nostru literar. Preţueste şi clasează umănuntele rare şi ine- 
dite cu aceeaşi dragoste şi cu aceeaşi preciziune cu care cunoscătorul 
distinge şi gustă vinurile vechi. O documentare fără cusur este Infă- 
țisată într'o formă plăcută şi într'o limbă meşteşugit impăânată cu 
arhaisme şi cu cuvinte rare, Este o plăcere pentru cititorul acestor 
broşuri sä se lase călăuzit de d. Barbu Lăzăreanu prin aleile cele mal 
puţin umblate ale literaturii noastre trecute, Materialul pe care d-sa 
il adună. este întotdeauna inedit și apropierile, legăturile și restabilirile 
pe care le face sunt mereu interesate, dovedind un spirit îndrăgostit 
pătimaş de cercetări literare, şi în acelaşi timp stăpinit de o strictă 
luciditate ştiinţifică, Serviciile pe care, prin aceste broşuri, d. Lăză- 
reanu lë aduce istoriei noastre literare, sunt considerabile. 


P, 


scai ai: PSA: RD art ieri eg leii kas ceha e 
: Consideraţiuni critice asupra principalelor ope- 
rațiuni militare ale lui Mihaiu- Viteazul. (Timişoara, 1936), 


O broşură de 52 pagini asupra valorii militare a lui Mihaiu Vi- 
teazul, O lucrare așternută de pana unor ofiţeri, care se străduiesc să 
se distan de tonul apologetic, pe care Îl intilnim în mal toale căr- 
tile, referitoare la timpurile sau faptele lui Mihai Viteazul, Desigur nu 
lipseşte o oarecare prudenţă conformistă, ce imprăștia superlativy ca 
„geniu militar”, „cel mai de seamă produs al Neamului Hominesc”, la 
adresa aceluia care a puš pe grumazul țărănimii valahe greul jug al 
şerbiel. 

Totuşi lucrarea despre care vorbim arc un mare merit ce se ĉu- 
vine a fi subliniat, Ea reprezintă un act de curaj intelectual şi profe- 
sional, prin faptul că supune unei critici obiective campaniile mill- 
tare ale lui Mihai Viteazul, ajungind la concluzia că ele au prezentat 


9 


130 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


iscuta în aceste rinduri veracitatea cri- 


tegic, înfăţişate de au 


d 
semnate cusururi. Nu vom 
telor a ţii asupra metodei lor de cer- 


ordin tactice şi stra 
„caer să facem numai doui observa 


zace! cu toată desvoltarea B- 
zy car ia "decăderea pătăiiilor revine moralul 

un ro i 

lor. Cu atit mai mult m rege tu 

re imerarea, ATA Real, de pildă a introdus serbia tărăn Este 

la o parte. 


t social să 
imposibilul ca acest mare mei sale, a acelei fracțiuni care nu consis- 


1 celei fi 
spiritului de ui pete pă Butăliile lui Mihai Visoka? ay pot Le 
tau garcea din orice punet de Vedere; dack Sună strate i tactică 
ambianja Jor socias istorică, proza oi moraa a trupelor o o 
u poate să nu $ ‘a-pe referă ipul de aplicare al criticii 
aia an pris o recenzăm, avem im- 


i ilitare. Citind lucrarea vedică 
operau E al etil militară sunt Pa uabile, că ele au răm 


need lui Mihai Viteazul aceleași. Din rindurile 
nicăieri o compara 


i le vrem E 
ram mpa moderne. Ori concludentă din punct 


este numai o îmbinare între ambele metode. c 


MARIA BANUŞ: Țara fetelor. Editura Cultura Poporului, 
Bucureşti. 


riența vieţii 
Bucuria unui suflet proaspăt şi bogat, pe SR Pegas i a 


i i ale 
încă nu l-a înăsprit, apare in aceste treizeci ko Sy A sprer = 
iei Banus. O simţire care se exprimă sincer, e ga ! premiat e bias 
pf rage cu ritm slobod, dar cu rime pline şi 


aduse: 


Străzile-a ude. A plouat cu boabe mari cit nişte bani 
De argint, şi ln soare de aur. 

Mi-a E ndal spre lume repezit 2 un taur. 

Am implinit azi optsprezece an a a ani). 


N t striga. Mi-e gura plină. 

ee Tnfipt coiii în vis ca 'ntr'o creastă de popas stacojie. 
Credeai “am s'aştept gongul să răsune de € ERP 

Din miezul serli îmi curg stmburi lucioşi pe ne 
Si-am să deschid cu pumnul în seara e uş ý 
Singurätäțile mele sor fugări pe drumuri aee a 
Să-mi aducă miros de om, de praf, de lemne tăia 


Imi tremură lumina timple ca sudoarea, 
Mă şterg cu dosul palmei, Clipese. ŞI rid de toate. 
Dar între sini m'apasă. Parcă se umilă marsi i 


aceasta de detalli intimiste şi de notaţiuni precise, dar 


limitate (al căror abuz poate duce la manieristn), se concen 


RECENZII 131 


citeodată în strofe cu rezonanțe mai adinci, grave și anunțţind fur- 
tuni și cutremurări, 


E toamnă, Intre noi un pumn de soare, 
Catifelata poamelor dogoare, 
Și-un gînd cărnos ca nuferii de baltă. 


Aş vrea în tine să mă ‘nec de vie, 
Tu, străveziu ca ziua cea învoaltă, 
Și ca ciorchinii ce s'au copt la vie. 


Desvoltarea viitoare n acestul talent atirni de puterea lui de re 
zistență la miniaturism şi la Invazia amănuntului pitoresc. 

Realizările de pină acum indreptăţeae nădejdea că nişte Insuşiri 
poetice atit de frumoase nu se vor pierde după primul volum. 


P. 


na PELTZ: Pui de lele, roman. Editura „Naţională Ciornei“, 


Prin opera sa de pină acum, romancierul L Peltz a intrat în ll- 
teratură ca un cunoscător al mahalalei si al oamenilor dela periteria 
societăţii, cu viaţa şi idealurile închise în cercul strîns al unei ulige, 
cu fapte şi intimpläri semănind aidoma celor de ieri și — desigur — 
celor de miine. Este viața complect lipsiti de orizont, În care pină şi 
crima, sau cea mai hăprasnică dintre pasiunile omenesti, capătă pe- 
cetea banalităţii, a lucrului comun. 

Pui de lele, a doua carte din ciclul de romane Țară bună, dacă e 
vorba să ne era la un personaj central, ceea ce—trebue să mär- 
turisim-—ne vine foarte greu, închide în paginile sale povestirea iro- 
sirii unei vieţi, pină acum ordonate, normale, viața avocatului Grigore 
Drăgănescu. 

Ideea nu e nouă, credem. Depinde doar dacă romancierul a stiut 
să ne-o transmită utilizind un material uman care să se preteze ln 
notutate. 

După moartea tatălui său, avocatul Grigore Drăgănescu observi 
„cu groază”, dar poate și cu surprindere că „s'a rupt ceva într'insul“, 
Om aşezat și chibzuit, cu o viaţă precis ordonată între birou de avo- 
catură şi bară, cu dosare minuţios şi cu constiinciozitate studiata, cu 
o viaţă de familie şi mai ordonată, Grigore Drăgănescu simte, la un 
moment dat, că în sufletul său şi-a găsit sălaș o oboseală de viaţă, 
un desgust faţă de tot ceea ce a făcut și face, o neputinţă organică de 
a mai continua să facă. 

A fost omul fără niciun echilibru în viaţă, fără nitio pirghie care 
să-l menţină pe o linia de curaj. Echilibrul po care i-l dădea pină 
acum observarea strictă a unor reguli profesional fixate, era fragil. 

Incordării pe care i-o dă fatal acestui arc fragi) viața, trebuia 
—iarăşi fatal—să-i urmeze o ruptură. lată de ce, într'o seară avocatul 
Drăgănescu se trezeşte conatatind că totul esta cum a fost, că nu mai 
poate fi, iată de ce vin Intrebările chinuitoare asupra rostului vieții, 
asupra zăđărniciei eforturilor şi acțiunilor de pînă acum, ṣi odată cu 
ele speranța că dincolo de hotarele fixate pină acum vieţii exista cova 
neştiut de el, „alte taine, alt univers“, Și setea de n cunoaşte acest 
altceva care il imbie, îl face să spargă hotarele, să evadeze. 

De aici începe alunecarea. Intii timid: păşeşta intr'o clreiurmnă, 
unde găseşte că totul e inedit pentru dinsul, că e plin de viaţă. Din- 
trun obișnuit al circiumii, Drăgănescu devine un obişnuit al clubului. 
Odată cu aceasta, patima jocului fi pătrunde ca o otravă in suflet şi 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
132 


uce irosirea În- 
impotmolirea care se îndeplineşte pas cu pas, Va ad TE 
si et i luis u 
iai Satar nebunia, ta personaje se useamănă poean pr oct fa 
Drom e indiferent de modul cum „sf trea Rant ] 
aan apia ca profesorul fără PEE de e et teii 
| ele - lu- 
| t un echili 
ume ulita 2 ţii Lumtmare si Nästase, etc. Toți nu avu 
bru aparent în viaţă. Tot -ig 
sfiruirii” nu e Aaa SI | id ua 
E OR i ie eroii, 
jadi dec Win care-si recrutează romanciera mere 


oo arate trăind în pagi tudine, lipsă de 
De Siar r avocatului Drăgănescu: lipsă de a 


tim sentinta istoriei condamnin 


ta dispariţie această categorie ere verificat. Dar nu mai puţin 


du-ne această 
Aevărat că lipseste Tuelditaten romancierului, întăţ i una a i 
Pi K Est attta material uman adunat în aces paak cpr kr 
ee Fate niciun discernămint, atita trăire a au 
Li 
i la con- 
ear în | autor, o integrare a romancierului 
lism de atitudine la erou $ ' aa a amintit ITAL 
coptia de viată a categorlel sociale despre e 


P. COMARNESCU: Orizontul vieții sociale ṣi morale în fi- 
losołia lui Descartes, 1937, Fundațiile Regale. 


i je în filozofia lui Des- 
„Orizontul vieții sociale şi mora A ii 
TAE ri Petre Comarnescu, sehiteasf, zie "eum a Bune mire 
í ațiile dintre în ' W 
peoe to arinin de comportare în vieața rate oziotog „avant la 
i Acest studiu, care dă la iveală înfăţişarea de SO fente de d. 
lettro“ a ilustrului filosof, constitue miezul com ării i ioe în juna 
Comarnescu la nl IX-lea Congres de Filosofie, care 
- de pu- 
Angus de Eaei vosiotogice, -= opera, Iul, Den sni atit Dti, 
te — ca să nu z y Ruu alea 
a Ce. Onai: „Evidemment, on ne prète qu sa: mari tt Stati 
S'a constatat însă, fitră intirziere că în crap e ii ea 
o sumă de indicaţiuni sociologice, pe care însă cercetătorii le-au 
uzi a carca. eco i fusese „un mare călător, un vagabond plin de ct 
linistit, care n cunoscut atitea medii diferite — ragaie; a Gi- 
burgheze — şi a avut aface cu oamenii bisaa E ai arma că pă 
menii de stiință, ca şi cu adepţii unor organ zaț erena EAA 
cuvint n'a putut să rămină insensihil fați de fenomen oc atati. 
Aflăm astfel să „Omul este pentru Descartes 0 paa e mater 
Mai mut aai în fața realității metafizice, omul este 
ității cotidiene”, 7 
E Totagi rațiunea care împodobește omul şi-l deosebegte Er a 
male, permite omului multumirea de a urmări grad Fi miet 
sale pentrucă prin rațiune se a la libertate şi Inpe curtii 
„Vieața, totuşi, nu-i dă răgazul de a medita în eat a 
a purcede In acțiunile cotidiene”. (Se asociază aici "= nonoi a 
fericită şi recenta formulă a lui Bergson: i faut agir homm 
penate ot penser en homme d'action). 


RECENZII 133 


_ D. Comarnescu ne atrage atenția că filosoful pune una din cele 
mai actuale probleme ale timpului nostru, anume „relație dintre con- 
mr ca şi acțiune, dintre cunoaştere şi experienţă, dintre adevăr si 

a + 


Descartes care „vede societatea ṣi morala tn chip dinamic” pro- 
pune o soluţie provizorie, o Morali suficientă, care să nu stinjenească 
acţiunea individunlă. Deliberarea temeinică și implinită, este, fireste. 
necesară, dar viaţa niciodată nu permite ca ea să fie mai Inainte dusă 
la capăt şi apoi să-i succeadă acțiunea. „Voința, spune de data acen- 
sta Gilson, lămurind pe Descartes, are totdenuna îndatorirea de a nu 
E noei ag în îndoială şi de a afirma coen ce intelectul încă nu a demon- 

at”. 

Dar, ne arată d. Comarnescu, filosotul limureşta în opera sa (Serl- 
soarea din 15 m pei dd 1865 către principesa Elisabeta} nu numai 
condiţiile realității sociale, ci şi conștiința unitiiţilor sociale. „Omul 
lui Descartes nu este un izolat şi nici centrul universului, ci e o parte 
a unui întreg”. 

Descartes scria în altă parte: „In viaţa socială nu există un bine 
mai mare decit amiciţia”: el consideră oamenii legați între ei nu nu- 
sa pis jurăraint, ci Societatea îi apare a fi expresia unei vaste prie- 

nii, 

Prietenia, în spiritul lui Descartes, se nsociază cu generozitatea 
care este virtutea „de a nu pierde niciodată voința de a pune la cate 
şi a înfăptui toate lucrurile pe care le va judoca (individul) drept cele 
mai bune”, 

Genorozitatea este în funcţie de cunoastere «i de aceea greselile 
semenilor noştri trebueac considerate ca rezultind „mai curind din 
lipsă de cunostință decît din lipsă de bună voinţă”, 

In opera lui Descartes d. Comarnescu găseste referințe gi asupra 
conflictelor care se pot Ivi între individ și societate 

Intruna din scrisori filosoful spune: „Si totdeauna trebue să preferi 
interesele întregului, din care esti o parte, intereselor persoanei tale 
în particular; dar totuşi cu măsură si diserețiune, căci ni gresi dacă 
ta-al expune unui mare rău pentru a procura doar un mie bine pă- 
rinţilor sau țări; tale; iar dacă un om valorează întradevăr el singur 
mai mult decit tot restul Oraşului său, ntunei nu existi nicio rațiune 
de a-si voi plerzarea pentru a-și salva orasul”. 

a lumina acestui punct de vedere se înțelege cu usurință că 
Descartes nu putea prețul oamenii si societăţile decit „In functiune 
de adevărurile pe care le poartă în ei si le slujesc”, 

Sacrificiile inutile sau actele arbitrare care contravin deopotrivă 
înțelepciunii şi rațiunii erau disprețuite de filosoful francez. 

Morala carteriană aseară în centrul preocupărilor sociale „omul 
stăpinit de rațiune”, pentrucă numai rațiunea constitue o dată cu 
caracter permanent şi un sistem de preferință de deasupra arbitra- 
riului și fa acelaşi timp o valoare de circulație universală, De aici 
pină la concluzia finală nu mai este decit un pas și Descartes nu se 
sfieşte să-l facă. In adevăr el vedea în viitor o unificare a lumii prin 


rațiune, unificare codificată de o „legislatură unică” şi de o „condu- 
cere a elitelor intelectuale” 


M. 


OMAGIU LUI ION I. NISTOR. Cernăuţi, Tip. „Glasul Bu- 
covinei”, 1937, 


La implinirea a 25 de ani de activitate ştiinţifică şi naţională a 
d-iul ton f. Nistor, profesor de istorie In Universitatea din Cernăuţi, co- 


134 VIATA ROMİNEASCĂ 


i miratorii i-au închinat un volum omagial 
paii; r M $ ma dă imaginea unei activităţi rodnice a 
sfori he veac a d-lui Nistor, prin nenumäratele studji privind jyer, è 
ramuri de activitate ştiinţifică pe care le conţine, constitue şi 0 
ä. s 
aaa contribuție culture: d, lon aer a ppa m Aoig a la e 
need ere ud-sii dur opat Pee i a de o mare semnifica- 
Pantru Rominii din Bucovina, această numire Arie 
: era consacrarea calităților intelectua e ale 
că groaa E aea atunci, cunoscut în lumea ştiinţifică prin prag osie 
sale, iar pe de altă parte era 2 votate i li de Romini în lupta 
pi onstere a drepturilor lor naţionale, 
S prre împrejurărilor grele în care a trebuit să se gaa e 
pentru numirea d-lui Nistor la catedră, precum şi asupra A er oi 
episoade mai însemnate din această luptă, ne dă amănunte in ami gari p 
d. Sexti] Puşcariu, profesor la Universitatea din Cluj, pe A a 
gurul profesor romin la Facultatea de Litere ṣi Stiinte din Cern: za 
Amănuntele acestea se referă nu numai la perioada de cucerire a cel 
poziţii în universitate de către un romin, dar şi la întreaga goi ae 
culturală de redeşteptare naţională pină la Unire, la a rage pe 
din timpul unirii şi la activitatea de după unire, cind d-lui N Au 
fost dat să ocupe posturi însemnate și de răspundere în tinăru 
creat. Nu A 
Un alt studiu din amintitul volum, de astădată, privind activita- 
tea ştiinţifică a d-lui I. Nistor, care vine să întzageaacă akae ă 
d-aale, este acela al d-lui Vasile Grecu, profesor universitar: „lon T. 
Nistor ca istoric“, din care aflăm se! prin cercetările întreprinse gi 
studiile publicate, omagiatul de astăzi, înainte de unire, rara sară 
covina se dădea o luptă pe vieaţă şi pe moarte între Romini şi s . 
neni, a adus servicii mari la opera de spulberare a asa num ai 
„drepturi istorice”, în baza cărora e rue prin savanții lor, în- 
cercau să-şi justifice penetrațiunea wcovina. 
at da re aioi asupra fiecărei laturi a activităţii de acest 
fel a d-lui Niator, opera d-sale istorică fiind largă, vom menţiona doar 
în linii generale că eforturile d-sale de cercetător al trecutului au fost 
îndreptate în sensul de a obține dovezi și arme pentru afirmarea 
turilor naţionale rominesti și că aceste dovezi au fost întrebuințate cu 
mult folos, cînd a venit vremea ca visurile din trecut să fie înfăptuite. 
Restul volumului cuprinde studii privind cele mai variate mani- 
featări ale activităţii ştiinţifice şi culturale, scrise de specialiști 
si oameni cu uutoritate în materia pe care o tratează. a ba 
Pentru o activitate încununată de atitea victorii, un mai nimerit 
mijloc de exprimare a omagiului nici că se putea. 


MARCO I, BARASCH: Libertatea Sindicală (1937). 


Este un memoriu cu ocazia celui de al doilea Congres internaţio: 
nal de politică socială, dela Paris, luna Iulie 1937. 

D-l Marco I Barasch, apără cu căldură libertatea sindicală şi cre- 
dem că în această pledorieel are de partea d-sale întreaga opinie mun: 
citoare onestă, muncitoare cu brațul sau cu mintea. Nu-l putem însă 
urma pe calea unora din raţionarmentele d-sale. De pildă apă. orar 
convingătoare următoarea afirmație: „D se află o 
sanoe REA organisasi în forma sa cală; de ANa pay în eră 
mo è provenită din votul universal şi bazată pe 
piul individualismului electoral, lată contradicţia Statului modern 
care în unele ţări a fost cauza unor adinci sguduiri” (pag. 4). Departe 


RECENZII 135 


de a exista istoriceşte şi politiceṣte o autonomie intre dre indi 
și democraţia politică, între aceste două aspecte ale În brgan Eringes 
erne este cel mai desăvirşit paralelism, Unul condiționează pe celă- 
ialt. Prin cucerirea democraţiei politice s'a impus tul sindical 
Prin dispariția libertăţilor democratice este anihilată gi libertatea sin- 
dicalä. La rindul lor organizaţiile sindicale devin cu timpul cele mai 
pruun şi mai puternice puncte de sprijin ale democraţiei politice. 
aceea nu putem fi de acord nici cu afirmaţia că „dictatura a is- 
prăvit prin a integra forţele sindicale deslănțuite în organismul poli- 
tic al Statului”, deoarece în realitate dictatura a desfiinţat pur şi sim- 
piu „forțele sindicale”, organizaţiile puse de ea sub cătușe, nemaipu- 
tind fi considerate drept sindicate. Autorul ajunge în cele din urmă la 
eee otai g A aprtaiena vonise încă {dece „Incă”?) gardiana 
i a intereselor sociale”, lucru - 
niem precum se cuvine, Pa Ce Pe a i 

Interesante sunt condiţiile sine-qua-non ale libertăţii asoci 
sindicală, fixate de congres: dreptul aderării la un A din fe În a 
refuza dreptul de a creia sindicate diferite şi dreptul pentru toata sin- 
dicatele suficient reprezentative de a fi tratate pe picior de egalitate, 
cit priveşte reprezentarea în toate organismele oficiale. Din acest punet 
ras Sag at ar e, cpr mine. libertăţile sindicale la nol în țară 
prin simple ordonanţe ale comandament Ă 
“desfiinţate sindicate sau Uniuni de sindicate? e ml “0. At 

Nu înţelegem de ce d-l Barasch şi-au publicat b 

franceză. Pe cine interesează In modul cel er vital pork prea 
rară Sere nu massa poporului? Care, so mărturisim, încă nu ştie fran- 


C. 
N. G. VRABIESCU: Bune și Rele (1937). 


Titlu sugestiv pentru notele de războiu ale unui ofiţer de rezervă. 
Note țişnite din durerile realităţii crude, note meg ô ipocrită 
preocupare apologetică. Maiestatea sa războiul de 


1 filează cu toa - 
zăviile şi ororile lui. Un stil clar, curgător, îmbinat din fraza sai 
captivează atenţia cititorului, prin contopirea sa perfectă cu Intimplă- 


rile povestite; viaţă trăită, adevăr in t i 
Dn SMET A DAA spăimintător al anilor de groază: 
Toate tragediile mici şi mari ale măcelului dintre oaman 
evocate fugitiv şi lapidar, Ele se insinuiază în conștiința enves as 
atit mai adine cu cit par rupte clipă cu clipă din realitate. Nu e ni 
mie cruțat, nimic ascuns. Nici priveliștea valurilor de singe, nici foa- 
metea, nici tifosul exantematic, nici dezorganizarea şi corupția, nici 
balul de nedescris In care Vechiul Regat a intra! în războiu, i 
Autorul n'a tras concluzii, Nici n'a avut nevoie să le tragă, Faptele 
vorbese dela sine. Şi ele ridică cel mai formidabil rechizitoriu contra 
deslănţuirii bestialităţii între oameni. Ne întrebăm numai cum ar pu- 
tea generaţia războiului să socotească anii 1916—1918 drept „cea mai 
frumoasă parte a vieţii“ sale. O carte alcătuită din mărturiile vii ale 
anilor ce au insingerat omenirea în cea de a doua decadă a secolului 
nostru, o carte scrisă pentru a arăta noii generaţii, în toată goliciu 


nea lor, ororile războiului, n'ar fi trebuit să se sfirşeas asem 
Dea remarcă discordanti, ES ră 


C. 


136 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


MARIN IORDA: Funeralii naționale. nuvele și schițe. 
Editura „Adevărul”, 1937. 


roas i i in lorda dove- 

ie nuvele și schițe, d. Marin es 
pi pa de. r aA is al sufletului omenesc ri grea e i 
aeree sate defectele și calițățile acestui suflet, cu 


i man i edreptate ale acestui u. k tă 
au he ara Șe subiec in societatea mal aleasă, u 
i: a e a a) d ipoérisia actelor omeneşti, Asau 
i reocupări cind e vorba de cele mai pre sa să 
i a să biciuască prin minuirea unui uai teni Eesdaee 
itor în fața slăbiciunilor (Puneralii naţionale), e alu îngeri 
ga tarile de beznă ale societăţii, acolo upat on 5. Puşcăria- 
ia nimic deasupra animalului aereos unse mah de eye: d m cc a 
‘hi 9 lorda pătrunde 
şul cu ochi de oțel), d. irere în e 
sufletului igear ot. gun pa mişte, să trăiască viu şi intens, , aşa 
prin rea realitatea crudă. Suat ini Laios ereu gr Alee 
K i animaiiot- 
tul e cuprins de porn! i A - 
e mul Cut lorda, care-si A pevestirile întrun suflu de larg 
i itate. 
j ggd SAA M dat să trtim momente de mani anene: aşa ra 
am trăit citind viesta de caznă a celor pe ane noap că pete îşi In- 
dăpost, tără hrană, in jurul unei grămezi de aurie Sar EER AT aia- 
dreuptă întreaga lor putere de vieaţă. Plini de seni orega A 
torii, patimă, porniri ucigaşe, atitudini de shnog asti aneta ae 
ina in fața actelor brutale de nedreptate şi presi ma, oroli din 
lorda trăesc întregi în sufletul nostru, pentrucă d-sa 
zece E calităţile de scriitor ale teară pri se arată a e 
respunde întru totul cerințelor este cind erei rose i 
zia socială, îsvorită din contradicţie şi condiț moră para prea 
şi nedreptate, (Hazardăm a face pronosticuri şi Arme Bie Adei 
această direcţie îşi vor găsi terenul nimsrit posib ă 
un plan mal larg — credem — ale d-lui lo: a). KA EN 
Aici daa nu ne opreşte la suprafaţă, ci eh: A grenna 
acolo unde rezidă nedreptatea si monstruozitatea ras N age inje rare 
N'avem decit să ne gtndim pareria bmn parcă esp 
» poate îl vorba, dacă nu de ajutor i în: 
i iată notabilităţile unui oraş de provincie — primar, protopop 


z j“ Ë 
dustrlaş — constituite în comitet de ajutorare, cu toții iert 
peste măsură de „mișeaţi” de soarta haină a celor fär Aag raper ea 
nu cunoaşte cit fals, cită ipocrizie şi — de pang oia z talentul 
meniu pe cană, n 9 E waden ee se acu an ma 

utea să ne ofere posibili a de a vei S 
Sun- pe filantropi să „activeze“. Și iată-l pe terei au ayera 
nind o teorie că „omul, după cum toţi ştim, e lut şi i 7 Sa pela bise- 
tifice propunerea că şomerii să fie sfătuiți să calce mai 


i ial — in 
ceeasi ordine de idei — preocuparea de ordin socia 
SFR ne mie d. lorda ne înfăţişează o altă Intură a sorie- 


RECENZII 137 


tăţii: eforturile disperate şi ridicule ale stilpilor societăţii de a se 
„ăpăra” cu orice preţ, de a vedea duşmani chiar acolo unde nu există, 

Cartea d-lui lorda înscrie un remarcabil succes în sezonul lite- 
rar àl acestui an, demonstrind mai ales că ne găsim în faţa unul ta- 
lent care oferă posibilităţi mai largi pentru viitor. 


MIHAIL R. ROLLEA: 1920. Contribuţiuni la istoria socială 
a Rominiei, Bucureşti 1937. 


Deşi apropiată încă nouă, perioada de adinei frămintări şi de 
lupte sociale care a urmat at războiului este prea puțin cunos- 
cută, maj cu seamă de cei care n'au trăit acele vremuri. Lucrul acesta 
nu trebue să surprindă, Aşa suntem noi deprinşi să învăţăm istorie, 
o istorie în care perioade întregi sunt neglijate, anumite evenimente 
Heformate, iar sensul lor real ascuns, sau — de cele mai multe ori— 
falşificat. 

Desigur, constatarea e tristă, avind valabilitatea uneori pentru 
întreg trecutul nostru istoric, dacă ne gindim la anumite sectoare ale 
educației, cu deosebire ia cele asupra cărora oficialitatoa îşi exercită 
controlul. Dar unde acest adevăr devine dureros este cînd e vorba de 
perioade în care sau petrecut evenimente de covirşitoare importanță 
pentru evoluţia societăţii noastre. Sub acest raport, anli de după răz- 
polul cel mare, cu luptele şi frămintările lor, merit să fie cunoscuți, 
penteucă — pe de o parte — ei au ridicat la vieață politică o clasă 
nouă — țărănimea (nouă sub raportul căpătării posibilităţilor de 
manifestare politică), lar pe de altă parte au dat prilejul clasei mun- 
citoare să treacă un examen greu, examenul de verificare a maturi- 
tății sale politice cu mijloace de luptă utilizate pe scară întinsă, ne- 
întiinite pînă atunci la noi, Invăţămintele trase din aceste lupte sunt 
cit se ponte de utile pentru rezolvarea actualelor probleme cara se 
pun în fața noastră spre rezolvare, 

Iată de ce încercările d-lui Mihail R. Hollea de a face lumină 
asupra unor momente din istoria noastră socială prezintă o impor- 
tanţă care trebue subliniată, pentru Inceput oriee efort în direcția 
aceasta meritind incurajare, 

Ultima d-sale lucrare — „1920 — Contribuţie la istoria socială a 
Hominiei” — îmbrățișează tocmai perioada de după războiu, despre 
care am pomenit mai sus, făcînd istoricul grevei generale din 1920. 

După cum mărturiseşte singur, autorul caută să arate cauzele, 
care au determinat greva generală, felul în care a decurs, tărlile şi 
slăbiciunile manifestate — toate acestea spre a lămuri istoriceşte un 
moment viu din frămintările sociale dela noi și a ajuta—astfel—la 
rezolvarea actualelor probleme. 

S'a susținut de mulţi că greva generală din 1920 a fost o mani- 
festare spontană a muncitorimli din Rominiu, sau un act provocat de 
guvernul din acea vreme. Este o eroare pe care d. Rollea caută s'o in- 
lăture, precizind dela început că greva „n'a căzut din senin“, ci a fost 
o urmare firească a maturizării clasei muncitoare, în condițiuni pune 
de lipsuri materiale şi bazată pe o experiență isvorită din inlinţuirea 
unor serii de lupte, înfrîngeri şi victorii parțiale, Spre a dovedi că 
greva generală — este un moment în evoluția luptelor, și nu o mani- 
festare izolată, autorul face un istoric scurt al acţiunilor muncitorești 
care au premers grevei generale. 

Dacă e vorba de cauzele care au impins muncitorimea pe această 
cale de luptă — greva generală —, ele nu pot fi găsite decit în condi- 
tiile de apăsătoare mizerie de după rāzboiu — salariul unui muncitor 
devenise a treia parte din cit avea nevole pentru a-si putea însuşi ali- 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mentale absolut necesăre — şi In otensiva crincenă deslănțuită de cia- 


spre å înăbugi oriea încercare spre © vieată mai 
gale stăpin art a munċitorimii: (Nu 


bun re libertate şi demnitate umană din parte I 

CO Gita că acest lueru se petrecea imediat după războiu, cind 
muncitorul, neputind rămine nepăsător faţă da valul revoluționar, de- 
venise mai conştient). 

D. Rollea a strins un material documentar bogat, pe care l-a uti- 
lizat făcind o descriere cronologică amănunţită a evenimentelor pe- 
si generale — dela memorii şi intervenţii pînă la 
grevele parţiale, care — toate — au conlucrat gi au dus la momentul 
culminant al luptei: declararea grevei penerale. Nu putem insista aici 
asupra amănuntelor. Un lucru însă trebue evidențiat: din documen- 
tele prezentate se constată cu claritate că dacă în tot timpul, în fata 
asaltului, muncitorimea a dat dovadă în mod vădit de dorința şi pu- 
tința ei de combativitate, dorind lupta si avind deplină incredere în 
torțele el, conducătorii politici ai muneitarimil, sau dovedit a fi lip- 
iți de orientare şi clarviziune politică, în momentele cele maj drama- 
tice, ei nefiind decit fragile bărci în voia valurilor mulţimii. Și aceste 
tucruri, d. Rollea le spune nu y a deschide anumite procese de cău- 
tare a vinovaţilor. Interesează în ceasul de față experienţa politică pe 
care ò avem de tras în faţa noilor sarcini istorice care apasă pe umerii 
tlasei muncitoare. 

Or, în vremurile de ari, „acțiunea încearcă să pună stăpinire 
şi pe această țară, pentru a-i opri întintarta spre progres și civiliza- 
ție. Avem azi de înfruntat valul fascist. Şi trâbueşte înfruntat cu suc- 
tes. Pentru aceasta este necesar fri primul rind ca peste tot şi de către 
toți acest adversar să fie recunoscut întradevăr ca principali pri- 
mejdie. Căci numai bazat pe această clară vizibne, unitatea în 
rul muncitoresc, complectată de o concentrare democratic îşi va croi 
drum si va faca să izbindească democratia și progresul”. 


A. 


Acest uriaș „=, 
senerator ale ŞÎ 
>/ectricitate... şi 


I 

+ 
> 
s A 


ç 


ma. 6 — 319097 


U 
fy |/ fucrează z: 


şi noapte pentru a asigura 


ELEGANŢA SOŢULUI DV. 


And este aşa de 

lesne şi econo- 
mic să călcați cu fier 
elecire, solul Drs. 
este perlect indrep: 
täțit så spuni câ este 
neglijat când hainele 
nu sunt câlcate. 


Viața unei gospodă- 
rii este mult ugurată, 
dacă există în cazi un 


1938. — ANUL XXX Nr. 2 — FEBRUARIE 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA, ȘTIINȚĂ ȘI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOLANU 


SUMARUL: 
ION VINEA Ovid (Versuri) (p. 3) 
ION C. ION Adevăratul 184a (p. 7) 
EUGEN CRĂCIUN Entusinam (Versuri) (p. 20) 
MARGAREȚA POPESCU Un suris de 5 milioane (p. 29) 
ALEXANDRU LEON Sir Wiliimm Temple (p. 38) 
V. GHIDIONESCU Vimţa și opera iul Nicolina Vaschide (p. 45) 
HERTA SCHWAMMEN Actusiitates reailamului în pictură (p. 57) 
Dr. MARIUS NASTA Ştiinţa şi merala (p. 93) 
VASILE MUNTEANU Carnsterul revoluției lui Horia (p. 74) 
YVR Pa margines picturilor lui Topirossnu (p. 93), 
GH. CĂLINESCU Cronica iltarară (Un romancier uitat: loan M, Dujoraana, p, 85) 
Mm. NANU Cronica linguistică (lonâshiţă Văcărescu şi variantele aromine, p. 301) 
CONST. VIŞOIANU Cronica externă (Drumuri Tnoruolpate, p. 107) 
GH. OPRESCU Cronica plastică (Expeziţiile din luna ianuarie, p. tit) 
VIOREL NICOLESCU Cronica sportivă (Skivi în munte, p. 114) 
D.L SUCHIANU Cronica cinematografică (Willy Forst, sutor, p. 117) 
D. N. CIOTORI Serimori din Londre (p. 120) 
VECINII NOŞTRI Cehoslovacia (E. Torgapav), — Polonia (i. Cossiantinovski, p- 120) 


MISORLLANEA: (p. 122) Documente omanegti, — Critica d-jui André Tardieu Impotriva perie- 
mentariamului. — Regimul electoral, — Din antologia sorisulwi romin. 


RECENZII ; (p. 141) incantations: Chants de yie st da mort, transposés du roumain par M, Hob 
ban, Paul Ganthner, Paris, 1937. — Lucian Bingn: Ganaza metafori) şi sensul culturii. Fundația pentru 
Mtorntură și artă „Regele Caroi Ii", 1937, — Demostene Botez: Imălțarea ia cer, roman, — Olga N. 
Greceanu: ula din Măidăregti, 1937, — lon Brâdescu: Soarele nagra, Ed, „Cultura Poporului”, 
1937. orgu lordan: An introduction to romance linguistics. Revised and transiotod by John 
Orr. Methuen ai Co. Ltd., London 1997, XI -+ 404 pag. — Lucian Ruga: Marea oñlätorie, roman. — 
1. Marius Mircu: N'am descoperit America, — Sandu Teleajen: O fată singură, roman, Editura 
„Cugetarea“, 9937, 


E ERLITTEN STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


ANFAANI TUEA aeaea EENE 
ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI i: 
TELEFON 51820 


Giranţi resvonnnabili: M. RALEA, C. VIŞOIANU şi D. L SUCHIANU 


E] 
| A a 
Viața Rominească 
REVISTA DE LITERATURĀ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
a 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


ANUL XXX 
se FEBRUARIE 1938 


OVID” 


Pe marginea mării de doliu, de-a-lungul 
șterselor urme-ale rătăcirilor mele, 

de-a-lungul gemetelor din veci osindite sub stele 
la Pontul Buzin isgonit cu pustiul și gindul... 


Spumegă monoton valul sub rocele sumbre 

prin muzicalul exil sorb linced suspin de toamnă. 
E poate soarta care astfel îndeamnă 

la încheieri, sbuciumul unei umbre. 


Să te ascult, mare urnită din începuturi, 
ultimii paşi să-i închin treptelor goale, 

să mă adormi în jalea privirilor tale 

de ursitoare bocind pe un leagăn de scuturi. 


1) Din volumul „Ora Fintinilor” (1915—1925) care va apărea în ed. Funda- 
ţiilor Regale. 


RUGUL NOPŢII VEŞNICE 


Goarna de miez de noapte tresare în inima besnelor 
Ce gînd sbat flăcările în inelul somnului ? 
Täcerile năpustite în uragan de cenuşă 


clatină zodiile în roțile sumbre ale domului. PASĂREA MĂIASTRĂ 


Ce înseamnă această alarmă de aur spărgind pacea de ebonit După o baladă rusă 


ca un hohot de foc, ca o fintină de singe, 
ca o lavă de mărgean sus în iadul de umbre? 


— „Pe valsurile albastre ale miresmelor 

roşie navă din goluri fără poveste 

suie timpurile ca un codru piscurile 

(mi-ai spus): Rugul Nopţii Veşnice. 
Arhanghel printre cereştile sfeşnice 

Ochii noştrii de siderală uimire 

văd această înaltă minune 

serisă în aşteptare, cerută în rugăciune. 
Singur și strălucit este ca o tătetură în stele; 
íl vezi? taina stepelor polare el 6, el e 
(Miimile tale-l urmează ca două petale 
pierdute’n văzduhul lui fără de margini). 
Sborul lui ca um catart crește în amețilele paragini. 
Unde alunecă tacita lui vultoare, 

Ce chip ascunde masca lui orbitoare? 


Nici odată m'au fost astfel învinse culmile 
ca de Invierea lui care mistuie lumile. 
Umple inimile, Columna lui, de tumult 
cari îl văd, cari îl chiamă de mult. 


— Din fulgerul tău o clipă opreşte-te 
lingă mine Rug al Nopții Veşnice 
(ai strigat şi ți s'au stins palidele pleoape) 


Dar Rugul Nopţii Veşnice trecu dincolo de noapte. 


Glasul cînd i-a țintuit din joacă 

L-au văzut legănind înserarea 

cu miinile cum sunt omizile păroase 
pe vraciul ursus cu pielea de iaso. 


Unde sunt crinii crepusculari ai vocilor 
cum s'a pierdut ființa lor de răcoare 
cum s'au rărit în sosirea umbrelor 
toată noaptea o vor străbate 

ale lor suflete rătăcitoare. 


Pe ultimul suspin al zilei 

alunecă în somn copiii 

pe urma viselor de deri li se grăbeşte visul 
în fundul liniştii le vor ajunge poale. 


Tăcerea e acum albastră ..... 

a schimbat cineva lumina la față 
Trece de-asupră-le semnul crucii 

tras de palida mînă pe întuneric 
știută. Fără cuvinte gestul în învelaște. 


Printre perdele lacrima lumii luceşte. 


Nu mai plinge, nu mai plinge 

mamă, că ne aștoaplă pasărea măiastră 

cu ghiarele înstelate cu aripi din astănoapte 
toată calea ne-a cîntat de pe calart 

și corabia se avinta spre dimineață, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Corabia se avinta și pasărea fluiera 

Numai unul cra trist printre noi şi privia înapoi 
nimeni mu mai privia înapoi așa 

Mi-a spus: la fel sunt toate poveştile 

şi cea mai tristă e a fiecăruia 

Dar în zori pasărea de pe lemn a tăcut 

şi a sburat. Poate a fost un semn, 


De ce nu dormi. E pustiu, e tirziu 
și pasărea mătastră nu te mai așteaptă 
N'ai s'o mai vezi, Visele mu sa mai arată: 
mi să visezi alifel în fiecare noapte. 
ION VINEA 


ADEVĂRATUL 1848 


I, — MIŞCAREA DIN MOLDOVA 


Poporul romîn se poate făli cu amintirea vie, lăsată posterităţii, 
de revoluţia burghezo-democratică, eare în cursu) memorabilului 
un 1848 a sfărimat pentru o periodă scurtă — citeva luni — 
lanţurile regimului: feudalo-antocrat din țara rominească, Tradiţia 
acestei revoluţii, desfășurată sub stindardul idealurilor răsunătoare 
ale umanității, libertăţii, frăției şi dreptăţii, recapătă o deosebită 
strălucire azi. cînd tirania, dictatura despotică, regimul absoluti 
duşmanul dinainte cu un veae al desrobirii țărănimii romine şi 
închegării fiinţei naţionale a poporului romin, sub un regim de li- 
bertate şi progres, a reînviat, îmbrăcat în haina modernă a secolului 
al XX-lea, 

Nu credem să existe, printre epizoxdele mai importante din 
trecutul poporului romîn, vreunul pe care literatura istorică şi 80- 
ciologică să-l fi travestit în atitea gresite feluri ca revoluția pașop- 
tistä. A fost înfățișată ca o „revoluţie de import‘, zămistită de revăr- 
sarea în Principate a ideologiei revoluţionare burgheze franceze, 
fără a corespunde vreunui temeiu adine în structura socială a 
Principatelor. A fost luată în zeflemea pentru slăbiciunile ei; s'au 
retuşat, voluntar sau involuntar, frieţiunile dintre partida radicală 
și cea moderată, subliniind aspectul grotesc și hilariant al politieei 
de închinăciuni practicate de Heliade, toate acestea în scop de a ba- 
gateliza puternicul și eutezătorul elan revoluţionar eare a însufleţit 
şi a pus de nenumărate ori în mișcare mulţimele, cu deosebire cele 
bucureştene, In general deci faptele și persoanele dela 1548 au fost 
zugrăvite grosolan, într'o culoare en totul diferită de cea reală, Meg- 
teșug practicat odinioară de conservatorii junimiști și reeditat azi 
de proaspeţii ideologi ai fascismului romîn în stop de a întreține 
disprețul faţă de realitatea istorică şi de a întuneca sau chiar ex- 
pulza din patrimoniul revoluției pașoptiste idealurile democratice 
ce i-au constituit miezul. 

Pe de altă parte s'a încercat ridicarea unni zid despărțitor 
între revoluția pandurilor de sub Tudor și cea a norodului paşop- 
tist: prima fiind golită de conținutul ei social și metumorfosată 


8 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


într'o simplă mişcare națională, îndreptată contra domniilor fana- 
riote, de aceea vrednică de toată amintirea și de toată admiraţia, 
iar a doua, prezentată drept o isbuenire cu totul străină de aspira- 
țiile naţionale fundamentale ale poporului romiîn, meritînd deci & 
fi dată uitării, PRE 

Fiecare din aceste false prezentări ale revoluției din 1848, ul- 
timele trei izvorite din pornirea reacționară a defăimării idealurilor 
ei democratice înaintate, iar prima din greșita înțelegere a desvol- 
tării capitalismului în Rominia, a contribuit la travestirea adevă- 
rutei înfățișări a mișcării. Și a mieșoraţ selipirea ei în perspectiva 
trecutului, perspectivă de care e legată nemijlocit aprecierea pre- 
zentului și îndrumarea viitorului. Toate răstălmăcirile la un loe au 
trecut cu buretele uitării sau al] ignorării peste semnificaţia fră- 
mîntărilor interne, peste rea concretă a sbueiumului stir- 
nit de virtișagul luptelor de clasă. Sub vălul necunoașterii au ră- 
mas astfel părţile bune și cele rele ale revoluției; actele de eroism 
revoluţionar ale poporului, ca și actele de lașitate ale grupei pre- 
dominante de conducători; dinamiea valului revoluționar, ca şi 
logica înfrîngerii lui; și însfirşit învățămintele pe care norodul 
romîn le poate trage din sforțările răsturnătoare, depuse de înain- 
tașii săi pe calea spinoasă a cuceririi libertăților democratice, Nu- 
mai eu acest preț, teoriile despre care vorbim au putut îmbrăca 
revoluția pașoptistă într'o haină idologică înșelătoare și s'au putut 
sustrage limbajului atît de neîndoios, de limpede și de convingător 
al faptelor revoluţiei, aşa cum ele an fost consemnate în înlânțui- 
rea lor zilnică, în documentele timpului. 


II. — DELA 1821 LA 1848 


___ Intre revoluţia dela 1848 și cea dela 1821 există ò filiaţiune 
directă. Ea rezultă nu numai din csractern} asemănător al mobi- 
lelor generale, care au stirnit mişcările de răsvrătire, şi al forţelor 
sociale ce au intrat în acțiune, dar şi din şirul de manifestări opo- 
ziționiste care s'au perindat între cele două faze mai importante 
ale revoluției burgheze romîne, din prima jumătate a veacului 
al XIX-lea, 

„După cum reiese din documente, numai graţie căderii Bucu- 
reştilor în 12 Mai 1828, sub ocupație rusească, n'a istmenit atunci 
9 mişcare revoluţionară în Capitala Țării Romîneşti, „Ceea ce in- 
spiră mai multă teamă — seria în 26 Aprilie 1928 consulul pru- 
sac Kreuchley, referindu-se la eventualitatea invaziei armatelor 
ruseşti san turcești — este o insurecție locală, foarte posibilă, dat 
tar nr mare ad pa revoluționari care se găsese aici și 

tatea de oameni căpătiiu şi ini de i 
e r în ae hr p şi probabil plini de impuls, care 

ar eritor la starea de descompunere în care se află forța 
armată a domniei despotice, același consul seria: „sunt persoane 


de consideraţie în ţară, care 
prezică că aceștia, şi în gen 
foarte bine într'un moment erifig 

Ruşii impun imediat în vi 
se exprimă acelaşi consul, general 
numai împotriva 'Tureilor, dar iși 
tenpionate"‘, 

Duhul revoluției burghe Asteşte în acest timp și în Mol- 
dova. Sub Ioan care pentru a contrabadansa poftele de 
domnie ale feudalilor de rangul întiiu, se unise cu mica boierime şi 
cu cercurile sus puse ale noii burghezii comerciale, boemnașii isbutese 
să ocupe o poziție politică predominantă, provocînd dejenia din 
țară a aristocrației feudale. Sub presiunea aceleiași Rusii țariste, 
însă, domnitorul nu îndrăsnește să adopte „Constituţia“, cărvunari- 
lor dela 1822, cedind în cele din urmă marilor boieri. Proiectul con- 
stituţiei cărvunare, departe de a proclama abolirea tuturor privile 
giilor nobililor, prevedea doar înlăturarea atotputerniciei marilor bo- 
ierni şi atribuirea puterii politice întregii clase boierești, deci și ele 
mentelor burgheze „boierite'“', Insăşi denumirea de Conatituţie în- 
seamnă un atentat împotriva autorității“, 

Suna prezumţios răspunsul exprimat prin pana lui Mihail 
Sturdza, al marei boierimi emigrate în Bucovina, Acelaşi boieri se 
plingeau în 1822 „că răii ar fi răsvrătit duhurile oamenilor, că 
răsvrătitorii, ce au fost pricina afurisirii (sie |!) patriei noastre au 

semănat duhul răsvrătirii și a! neaseultării în sufletele a multora 
din cei proşti, şi neamurile cele mai de jos s'au sculat împotriva 
noastră a celor întîii păminteni'*, 

Intîii păminteni, întîi; hăpeuitori ai țării, care nu rosteau două 
cuvinte fără a invoca grija de „patrie“, nn se sfiau a implora dela 
potentaţii țarişti ocuparea militară a Principatelor, sub oblăduirea 
căreia urma să fie reîntărite privilegiile lor, 

Procedind la fel, contrarevoluţia boierească dela 48 s'a bizuit 
aşa dar pe o veche și încercată tradiţie a trădării de neam. Predo- 
minarea cărvunarilor încetează de altfel pe o cale mai puţin dure- 
roasă, în 1825—27, cind împăcarea dintre Turci și Ruşi l-a transfor- 
mat pe domnitorul Ioniță Sturdza în prizonierul voinței Petersbar- 
gului. Sub presiunea imixtiunii ţariste domnitorul „cărvunar'!, a 
acordat marii; boierimi, prin anaforaua din 1927, totala scutire de 
biruri. Privilegiu de care nobilimea feudală nu s'a bucurat niciodată 
în trecutul Principatelor. 

Cioelul revoltelor ţărăneşti din 1831 a fost totodată și cioelul 
primei Constituţii romîne, 

O nouă variantă a proiectului de constituţie din 1822 reapare 
în „Sistemul de conjurație confederativă'* din 1839, al grupării 
progresiste formate din categoria boierilor, deveniți producători de 
mărfuri, vital interesați la propășirea economică a Principatului, 


tünd sau ce] puțin îndrăsnese să 
ate gărzile prințului, ar putea 

ă întoareă armele... 

| baionetelor „ordine“, După cum 

d Roth îl asigură pe domnitor nu 

contra „altor persoane răn in- 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i negustori, avind toţi în frunte pe comisul Leonte Radu. Despăr- 
Pita în pair şi n cigiile clasei boierești considerate în totalitatea 
ei continuă încă a fi consacrate în acest „sistem „ ceea ce denotă 
un plan social-politie, mult mai înapoiat ca acela al proiectului de 
constituţie proclamat în cursul revoluţiei muntene din 1848. De 
asemenea nu este propusă nicio schimbare în starea țărănimii, In- 
teresante sunt în schimb măsurile prevăzute eu seopul de a satisface 
nevoile desvoltării capitaliste a Prineipatului, stinjenite de haosul 
şi jaful coruptei punga rad curățirea cae ae pna 
Roman pentru a-l face navigabil, facerea unor şosele ca în z 
tafiinţatea unei bănei eu capital străin. Punctul „d“ dela litera 
„R“, suma: „Să se introducă aici fabrice şi să se desehiză băi de 
metaluri!*, iar în nota originală: „Spre care să se dei privileghiuri 
cîte pe zece ani acelor ce vor isvodi Imeruri, ce încă nu sunt în țară, 
pentru sporirea industriei“', Punctul „e'': „să se oprească prin ta- 
rifă aducerea depisti hotar mannfapturi, lucruri şi produetori ca 
sunt sau se pot face aicea, spre a nu se scoate bani din țară fără 
trebuință și a se da îndemn de deschidere a fabricilor“. Expri- 
mînă preocupările protecţioniste ale burgheziei moldovene, „ie 
temul'* încearcă să mărească totodată drepturile politice ale aces- 
teia: „Orăşenilor de pe la tirgurile şi orașele țării să se hărăzească 
dreptăți şi slobozenie şi înlesnirea în industrie şi negoţ; potrivit 
cu vechile pronomii li Apal E bg alegerea de domn a ave 
deputați ca şi ceilanţi itori şi n j 

Conţinutul acestui; proiect de constituție reprezintă un stadiu 
intermediar între despotismul regulamentar și năzuințele democra- 
tice înaintate ale revoluției pașoptiste, Ej constitue deci o mărturie 
concretă a rădăcinilor adinci, prin care aspiraţiile anului 1845 au 
fost înfipte în realitatea economică şi socială a Principatelor, cu 
toate că, sau mai bine zis tocmai prin aceea că în ele s'a putut în- 
tipări influența ideologiei franceze burghezo-democratiee. | 

Procesul ereşterii evolutive a tendințelor, care au erupt în vir- 
tişagul paşoptist, s'a profilat şi mai evident în agitațiile revoluţio- 
nare muntene din anul 1840. Pe cînd în conjurapia moldoveană a 
eomisului Radu nu s'au cristalizat încă două tendinți deosebite, în 
Muntenia, cochetarea eu ideile progresive caracteristică boierilor 
strinşi în jurul lni Ion Cimpineanu şi preocupați de snigurul gînd 
de a cpune pavăză veleităților opresive ale Rusiei, a fost lămurit 
depășită de tendințele mult mai radicale ale micii boierimi și ale 
burgheziei, Ideile politice fluturate de complotul revoluționar din 
anul 1840, au fost mult mai înainte decit cele exprimate de co- 
misul Radu în al său „sistem'*, Tot aşa precum mai tirziu „miș- 
carea de salon“ fegeană din anul 1848 nici nu s'a putut compara 
cu ritmul grandios a] evenimentelor muntene, In această direcţie 
trebue căutat motivul pentru care Ion Cămpineanu s'a abținut de 
a participa la acțiunea conspirativă din 1840, Inșelind speranţele 
revoluționarilor poloneji, cu care înainte intrase în legătură și pre 


"a 


ADEVĂRATUL 1848 n 


determinindu-și încă de pe atunei atitudinea reacționară adoptată 
în cursul revoluției pasoptiste, 

Complotul organizat în anul 1540, de revoluționarii burghezi, 
printre care se afla şi iunkerul Bălcescu, a alcătuit în miniatură 
imaginea conţinutului socia] al revoluţiei pașoptiste smuntene, Au 
participat la acel complot şi în furtuna dela 4% elemente boiereşti, 
relativ avansute, elemente burgheze radicale, bolernaşi ocupind în 
Stat funeţii subalterne. S'a conspirat în mediurile meşteșugărimii, 
muneitorimii semi-meşteşugăreşti şi ale țărănimii, mai ales în cele 
ale pandurilor olteni. O parte a conspiratorilor dorea „un corp le- 
gislativ care să întocmească legile țării, pe aceste trei baruri, udică 
alobozenia, drepturi deopotrivă și virtutea!“ ; alții o „republică; 
Bălcescu preconiza „să scăpe pe țărani de sub jugul proprietarilor, să 
dea drepturi deopotrivă la toți, să tocmească altă oblăduire, să facă 
o armie mare“. 

Părerile complotiștilor eran divizate, cu privire la măsurile eè 
urmau să fie luate împotriva boierimii, în caz de izbindă, „Tele 
geseu și Marin (boiernaşi, n. a.), fiind de părere să se verse singe 
mult, Vaillant şi Murgu erau de împotrivă părere, că numai să se 
arestuiască. Filipescu zicea şi de vor fi siliţi să verse singe, prea 
puțin“. 

Insuflețiţi de atit de dirze concepţii revoluţionare, complotiști 
anului 1840 au înfiripat legături cu cartierele periferice ale capitu- 
lei, în special cu tăbăcarii, An plănuit punerea în lucrare a unor 
tunuri de cireşi, organizarea unei mari armate revoluţionare, menite 
a rezista atacurilor cotropitoare din afară, şi ridicarea în masă n tă- 
rănimii. După Ubicini, nn era zi în care comitetul revoluționar să nu 
fi primit adeziuni din partea țărănimii, cu mdicaţia exactă a numă- 
raului de oameni gata de a intra în actiune fi a armelor de cure dis- 
puneau. 

Alte documente sunt mai pesimiste în privința stadiului antre- 
nării ţărănimii, Arestarea relativ ușoară a complotiştilor şi Hehi- 
darea represivă a acţiunii lor fără a fi stirnit vreo împotrivire 
populară de masi, indică faptul că acţiunea insurecţională nu is- 
butise încă să capete masivă adarență în straturile norodului, Deci 
criza revoluţionară burgheză n'a fost încă coaptă în acel moment. 
Din torte punctele de vedere însă tulburările revoluționare ale mnu- 
lui 1840 au constituit prevestirea directă a revoluției pașoptiste, 
Căci ele n'au schițat numai contururile tuturor frămintărilor sociale 
şi politice deslănțuite peste 8 ani, Spre deosebire de planurile con- 
stituționale ale cărvunarilor şi ale conjuraţilor moldoveni delw 1839, 
ele au pus pentru prima oară la ordinea zilei în mod conştient, pro- 
dlema desfăşurării revoluției burghezo-agrare, şi tot pentru prima 
oară n'an consacrat „slobozenia'*, libertăţile politice gi individuale, 
ca pe un apanaj exclusiv al tuturor treptelor boierești, deschizind 
astfel ora ravendicărilor democratice constiente ale societății ro- 
mînești. 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nas al Regulamentului Organic, țarismul a întins braţul teroa- 
rei și ai cenzurii asupra opoziţiei revoluționare burgheze în toată 
perioada frămîntată dintre retragerea armatei de ocupaţie şi is- 
buenirea revoluției din anul 1848. Imediat după plecarea lui Kisse- 
lef, consulul țarist transmitea domnitorilor următoarele instruc- 

uni : 

u „Mi s'a recomandat în mod special a atrage atenția Gospo- 
darilor, asupra tot ce ar putea indica o anumită tendință a spiri- 
telor tinere de a se deda exerciţiului ideilor liberale; de n-i invita 
a urmări progresele ideilor subversive în principate, a împiedeca 
cea mai mică încurajare a progreselor ideilor subversive, a supra- 
veghea ca regulile de censură....., să fie menținute cu atricteţă, fără 
nicio abatere, de a atrage mai cu seamă atenția prinților, asupra 
necesității de a ține redaeţiile ziarelor din Bucureşti și Iaşi în mar- 
ginile prescrise...“ 

Censura despotismului a bintuit cu furie. An căzut victime, 
strivite sub repetate lovituri de interzicere, revistele opoziţiei revo- 
Imţionare burghezo-democratiee: „Dacia Literară“ și „Propășirea, 
foaie ştiinţifică și literară“. Perioada ascensiunii sociale a burghe- 
ziej în Principate s'a caracterizat dealtfel ca şi în celelalte țări ale 
Europei, printr'o mare fierbere culturală, literară şi artistică. Prin 
această desfăşurare de activitate intelectuală, noua clasă progre- 
sistä răspîndeşte, ca expresie a propriilor ei interese, idealurile îna- 
intate ale societății din acea vreme, ideile de libertate şi de înche- 
gare a conştiinţei naţionale, idei sortite a spori fermenţii de diso- 
lațiune ai vechiului regim. Datorită acestei evoluţii, în comparație 
cu prima ei etapă dela 1821, revoluția burgheză dela 1848 s'a si- 
tuat la un nivel cultural ideologie și politie incomparabil mai ridi- 
cat. Imboldiţi de reacţiunea țaristă, marii boieri care asistau cu 
groază la propagarea vertiginoasă a ideologiei democratice burgheze, 
au mers atit de departe, încit au atentat la vieața învățămîntului 
romînest din acea vreme, care prin forța lucrurilor se transformase 
într'o citadelă intelectuală a curentului revoluționar, 

Roata istoriei însă nu putea fi oprită, Frinele reacţiunii, teroa- 
rea, censura, prigoana, s'au sfărimat între spițele ei, puse în mişcare 
de legile de fier ale prefacerilor sociale. In societăţi politice seerete, 
azi s'ar spune „subversive“, ca „Prăția-Dreptate'“, în puzderie de 
societăţii culturale, opoziția revoluționară burgheză își stringe și îşi 
sporește acele forţe, care însoțite de ridicarea țărănimii iobage au 
intrat în acțiune în sbueiumatul an 1848. 


III. — MIȘCAREA DIN MOLDOVA 


Incă din anul 1846, o importantă mişcare a corporațiilor ne- 
gustorești și meșteșugărești din Iași, prevestește explozia viitoare 
a poporului nemulțumit. In luna Martie, o impunătoare adunare a 
membrilor corporațiilor se formase în fața palatului domnese, ee- 


ADEVĂRATUL 1848 13 


rînd revizuirea statisticii impunerilor, a căror povară apăsa din 
ce în ce mai mult. Cam în același timp țăranii din părţile muntoase 
ale Moldovei au trimes o delegație de trei sute de oameni pentru 
a-și susține jalba în capitala ţării. Nu sunt primiţi spre a-şi ex- 
pune păsurile, rămase dealtfel fără ascultare, decit cîțiva dintre 
dînșii. „Poporul comentează nerst eveniment, serie ziarul francez Le 
National; a început în sfîrşit să deschidă ochii şi să-şi dea seama că 
numai el suportă toate impozitele, că numai el suferă. Totul este 
pentru prinţ şi nobilime; aceasta din urmă nu plătește impozite, 
nu suportă nicio sareină bănească'', 

Ann] 1848, anul lanţului de isbuceniri revoluționare din în- 
treaga Europă, găseşte așa dar Moldova în plină febră socială, Nu 
plutește numai în fața ochilor iobagului moldovean exemplul eum- 
plitei răscoale ţărăneşti din Galiţia, îmbiindu-l a-şi face singur 
dreptate, stărmînd lanțurile şerbiei şi punind stăpinire pe pămin- 
tul latifundiarilor, Nu tresaltă numai inima burghezului ieșean la 
primirea vestei despre mişcarea revoluționară din luna Februarie, 
deslănțuită de către poporul și burghezia din Paris, O parte însem- 
nată a protipendadei boiereşti se agită şi ea. Este şi ca nemulțumită. 
Dorește răsturnarea domnitorului Sturdza, care prin actele sale nT- 
bitrare și hrăpăreţe şi-a provocat dusmănia invidioasă a celor mai 
mari boieri ai țării. 

Opoziția acestora era îndreptată exclusiv împotriva domnito- 
rulni şi necum în contra bazelor regimului social și politie, Atmos- 
fera şi fondul de parazitism și conrupţie În care se desfăşoară ne- 
țiunea de competeţiuna la domnie a marilor boieri, este minunat 
descrisă de consulul francez din acele timpuri, Gufroult, Coaliția 
boierilor era fie provocată de tratamentul brutal al prințului, fie is- 
vorită din rivabtățile îneinse în jururi împărțirii diferitelor slujbe, 
fie stirnită de- rivna marilor seniori de a urca, fiecare în parte, trep- 
tele domniei. Faptul că fierberii revolnționare de jos i se suprapunea 
o „revoluţie!* de sus, conjuraţia palatistă a nobililor, ar fi putut con- 
stitui o împrejurare noroconsă pentr debutul mișcării moldovene. 
Căei absolutismul domnese ar fi fost prins între două focuri, prăbu- 
şirea lui grăbită, şi astfel actul iniţial al revoluției înfăptuit prin- 
te'um atac concentric al întregii societăți, Amestecul marilor boieri 
în mişcarea pornită împotriva domnitorului Sturdza a avut însă ur- 
mări fatale pentru soarta întregii nețiuni moldovene. 

Agitaţia marilor seniori a fost dealtfel montată în mare parte 
şi de intrigile emisarilor cabinetului țarist, Incă în luna Februarie, 
într'un articol apărut în ziarul „Siebenbiirgiseher Wochenblatt‘, 
se vorbeşte de construirea de magazii pe lingă Prut, despre re 
latări diplomatice, privind cantonarea trupelor, de ridicarea unor 
căzărmi rusești şi a unor miei fortărețe în Moldova. Aceste pregătiri 
întreprinse înaintea isbuenirii oricărei neliniști în Moldova, dovedese 
pe deoparte cit de verosimilă era temerea Rușilor de o revoluție 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moldoveană, pe de altă parte dovedese intenţia preconcepută a Ța- 
rului, de a călca eu orice pref pămîntul principatului. In vederea 
înfăptuirii acestui plan, autocratismul rus pune la cale o provocare 
destul de mare. Pe ascuns consulul rus îndeamnă pe boierii nemul- 
țumiţi să întreprindă o acţiune de răsturnare a domnitorului, care 
era o fidelă unealtă museălească. Toate isvoarele documentare ale 
timpului confirmă existența acestei manopere, Ba chiar în luna 
Martie apăru la lași un manifest anonim din vădită inspiraţie ru- 
sească, care tuna şi fulgera contra gospodarului: „Pînă cind veţi 
dormita, — glăsuia acel manifest, adresindu-se boierilor — în le- 
targhia unei nesimţiri neeuvenite originului vostru? Pină cînd veţi 
purta lanţul unei tiranii a domnitorului M. Sturdza, nevrednică 
singelui străin (cel rusesc!!), ce s'a vărsat pentru voi, ca să vă lase 
mîntuitoare instituţii vrednice de toată memoria?" 

Era vorba de regulamentul organic! 

Provocind turburări în Moldova, diplomația petersburgheză 
caută un pretext pentru trecerea peste Prut a baionetelor căzăcești. 
Mobilul acțiunii rusești rezultă cu prisosință din manifestul lansat 
de Tar în 14 Martie 1848: 

„Avindu-şi obirşia în Franţa, revolta şi anarhia s'au întins 
rapid în Germania și curentul revoluţionar, ereseînd pe măsura 
coneesiunilor consimţite de guverne, a atins în afirșit statele alia- 
ților noștri, Austria şi Prusia. Ne mai cunoseînd frîne, această 
forță oarbă amenință azi Rusia, pe care Dumnezeu a îmeredinţat-o 
în paza noastră. Aici ea își va găsi limitele“. 

Precum se vede, din primul moment exploziile revoluționare 
ale anului 1848, au înspăimintat absolutismul țarist, inspirîn-. 
du-i groază de propria sa soartă. Chinuit de acest coșmar, țarismul 
a intervenit cu armatele sale, oriunde i-a fost cu putință pentru a 
îniibuşi focarele revoluționare. Planul ocupării militare a prinei- 
patelor urmărea multiple țeluri: prevenirea şi, în cazul cel mai rău, 
înăbuşirea curentelor revoluționare din principate; făurirea în 
Muntenia a unei baze apropiate de acțiune, ţintind lovirea revoluţiei 
democratice ungare în Ardeal. Cu alte cuvinte îndepărtarea cît mai 
eficace dela graniţele Rusiei a fermenţilor răsturnători, avînd ca ur- 
mare implicită salvarea solidară a monarhiei austriace, care era 
încolțită de ridicarea poporului atit la Viena, cît şi la Buda-Pesta. 
Și în sfirșit, nu puţin a cîntărit intenţia tainică de a înfăptui ame- 
xarea definitivă a teritoriilor romine, fapt eare ar fi însemnat un 
consicterabil avans spre mult rîvnita cucerire a Constantinopolei. 

Criza revoluționară pașoptistă din Moldova s'a copt așa dar în 
condițiuni deosebit de complexe. La baza piramidei sociale, sporea 
spiritul de răscoală al iobăgimii. Păturile meșteșugărești şi semi- 
proletare ale capitalei, erau exasperate de vexaţiunile şi specula- 


țiile in care se dădea administrația domnească. Burghezia, avind - 


drept purtătoare de cuvint pătura intelectuală, se spetea sub pò- 
vara impozitelor, cerînd drepturi politice. Iar la virful piramidei, 


ADEVĂRATUL 1548 15 


marii boieri, prelueraţi de intrigăriile țariste, puneau la cale sehim- 
barea domniei, 

Intre boieri şi iobagi, clase situate la eri doi poli ai societăţii, 
nu putea exista niciun drum comun pe parcursul revoluției, Intri- 
gile tesute de boieri împotriva tronului nu mieşorau cu mimie în- 
dirjirea eu eare feudalii își apărau privilegiile. Iar pentru țărani, 
răpunerea dominației și exploatării stăpinilor feudali, era alta şi 
omega isbăvirii lor. Niei straturile sărace ale capitalei, populația 
mizerilor cocioabe din mahalale, nu putean găsi vreun interes vi- 
tal într'o mişeare iscată de ambițiile boierilor de a parveni În seau- 
nul princiar, 

In consecință, burghezia ieșeană şi avant-garde ei intelectuală, 
recrutată mai cu seamă printre boernași, se afla în faţa unei alter- 
native. Sau să-şi însușească şi să susțină revendicările norodului, 
să proclame în primu! rind programul revoluţionării raporturilor 
feudale la sate: desfiintarea elăcii, a dijmei, a tuturor servituților 
personale și împroprietărirea țărănimii ; —— să păşeaseă desi în frun- 
tea mulțimilor pentru a-şi putea realiza aspirațiile ei integrale de 
clasă, cîştigînd revoluţia politică împotriva absolutismului domnese 
şi a privilegiilor boierimii feudale. Sau să adopte o atitudine foarte 
timorată, să se ralieze mișcării marilor boieri, să se mărginrască la 
un program de acţiune dietat de interesele acestora din urmă, în 
speranța de a dobindi pe această care, exclusiv pentru dinsa, un 
locuşor oarecare la ospăţul boierimii concretizat în niscaiva drepturi 
politice. 

Zarul căzu în ziua de 27 Martie, cînd mai toți boierii mari, Mi- 
tropolitul cu înaltul cler, negastori da diferite ranguri, păminteni 
şi străini, boieri miei, profesori, avocaţi, doctori, adică reprezen- 
tanţii nobilimii şi a burgheziei, se adunară la hotelul Petersburg, și 
iscăliră „Petiţinnea-proclamaţie a boierilor și notabililor molda- 

veni“. Primul alineat al acestei proclamaţii recomanda: „Sfinta ` 
păzire a Regulamentului în tot cuprinsul său şi fără nicio râstăl- 
măeire'* ! Nicio totă din rîndurile ei mu atingea structura feudals- 
autocrată a regimului social și politie. Ca măsuri mai progresive pot 
fi remarcate doar cererile de liberare a arestaţilor politiei, înființa- 
rea unei gărzi cetăţeneşti (sortite a apăra drepturile burgheziei !) 
şi înlăturarea censurei, 

Manifestaţia politică susarătată a marcat renunțarea burghe- 
zii moldovene la propriile ei revendicări revoluționare de elasă şi de- 
plina Încadrare a acțiunii sale în orizontul politie limitat al con- 
juraţiei aristoeratiee, îndreptate împotriva stăpinirii tiranice a 
lui Sturdza. Conducătorii opoziţiei burgheze erau deplin conștienți 
de semnificaţia politică a căii apucate. Intr'o broșură anonimă, 
„Intîmplările din Moldova, în luna Martie 1848", apărută la hi- 
mina zilei, după strivirea prin teroare a mișcării, se afirma: 

„Ea (mişcarea) nu era nici împotriva Regulamentului, fiindcă 
precum am zis, lucrul de căpetenie ce se cerea, a fost păzirea Re- 
gulamentului; revoluționară ar fi fost mișcarea atunci «înd peti- 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ționarii ar fi avut în gind să schimbe duhul rr carma n ei gome 
aristocratice, care hărăzese privilegii nobleţei împ apra 
tea neprivilegiată; revoluționară mişcarea ar fi fost ntre ina , 
împotriva glăsuirii Regulamentului ar fi cerut o soy an - 
țională, cînd s'ar fi cerut o Cameră, unde pe lingă boieri în mai 
mare parte, să şadă negustori și locuitori săteni; revoluționari ar 
fi fost petiţionarii, cînd ei ar fi cerut egalitatea în contribuţie, iar 
nu, precum Regulamentul glăsueşte o contribuție numai pe aipe 
tele cele neavute, pe persoanele acele care prin sudoarea frunţii E 
abia se pot hrăni singure. Cînd s'ar fi cerut desființarea boiereseului, 
ca țăranul să fie proprietar, Revoluţionari ar fi fost în sfirşit ye 
tiționarii, dacă ei ar fi cerut ea slujbele să fie ocupate numai de 
oameni cu merit, fără deosebire dacă meritul se află sub biloa 
galante (ale) unui magnat sau sub îmbrăcămintele modeste (ale) 
i sătean Sau n s ni 
EE „Dorinţele partidei naţionale în Moldova“, cărtieică apărută 
în August 1848, M. Cogălniceanu, cel mai talentat reprezentant e 
generaţiei paşoptiste moldovene, îl completează pe autorul suscita 
broşuri, expunînd limpede motivul atitudinii, moderne pînă la să: 
tonegare, a capilor burgheji, în elipa alcătuirii proclamațiunii dela 
hotelul Petersburg. A 
„Cind la 18 Martie obştea adunată în Iaşi din toate ținuturile 
Mokdovei, a cerut numai acele 35 puneturi, întemeiate pe reglement, 
ca prin aceasta n'a arătat că n'ar avea trebninţă ṣi de alte reforme 
mai radicale. Insă, tînguindu-se numai pentru ilegalităţi, ea vroia 
a fi repusă în legalitate, ca atunci legal să-și poată da și alte mai 
mari Îmbunätățiri“, In lumina acestei afirmații a lui Cogălniceanu 
apare cu totul nejust chipu lidealist în care Xenopol prezintă lucru- 
rile. După marele istorie „numai cît mai tirziu, după desăvîrşita înă- 
buşire a revoluției moldovene, încep a se îndruma în minţi reforme, 
care aveau drept țintă nu numai îndreptarea abaterilor unei oeîr- 
muiri vitregi, și schimbarea întregii intocmiri politico-aociale a Mol- 
dovei'*, Nu de îndrumare de idei putea fi vorba, ci de clasele angajate 
în luptă, de gradul lor de conștiință relativ la yrende şi de - 
fäşurares strategică a acțiunilor. Ori, scrierile pașoptiştilor mo 
veni dovedese cu prisosintă că burghezia ieșeană devenise conștientă 
de țelurile ei specifice de clasă, în ajunul deslănțuirii mișcării. I-a 
lipsit însă cutezanța perspectivei revoluţionare, Legănindu-se în 
iluzii cu privire la posibilitatea de a smulge „legal“ autocratismului 
concesii politice, cu ajutorul unor simple proteste verbale; 
nutrind încredere în acţiunea antisturdzistă a unei părți din boe- 
rimea de seamă, de fapt vrăjmaşul ei istoric de clasă; apreciind mai 
mult forța nobililor în lupta contra domnitorului, decit puterea de 
acțiune a masselor populare; pe de altă parte, nedorind a ridica 
stindardul revendicărilor norodului sătese și orășenesc, de teama 
de a fi nevoită a da lupta împotriva boerimii feudale — pe care ea 
spera &'0 „convingă“, ulterior să accepte în bună pace reformele 


ADEVĂRATUL 1848 17 


agrare, — opoziţia burgheză moldoveană a preferat să adere eu 
arme și bagaje la mizerabilele veleități „revoluţionare“' ale marilor 
boeri, expuse în proclamația dela 14 Martie, Prin aceasta ea a rete- 
zat dela începutul răsvrătirii orice vitalitate, condamnind-o din 
primul moment la eşec. Pașoptiştii moldoveni castrindu-şi progra- 
mul, s'au hrănit cu searbăda iluzie de a obține, după expresia lui 
Cogălniceanu, „legal, alte „mai mari îmbunătățiri“, 

Desminţirea iluziilor lor „legaliste'* veni prompt, După ce în 
timpul acunării dela hotelul Petersburg, domnitorul se prefăcu a 
a accepta piticile reforme implorute, fiii lui năvălese, în puterea 
nopții, în fruntea unor bande de soldaţi îmbătaţi, în intacurile 
căpeteniilor boerești şi burgheze ai mişcării, îi încătuşează în lan- 
turi, îi maltratează oribil, le devastează și jefnese casele, In cele 
din urmă, cei prinşi sunt surghiuniți în Turcia, pe cînd cei salvați 
din pghiarele represiunii, iau drumul colindării prin țară și a pri- 
begiei în străinătate, Intre prologul şi epilogul mișcării au trecut 
abia 48 de orel 

„Aceşti oameni — raporta consulul fracez Guéronlt — cu vorba 
atit de mindră, n'au făcut niciun fel de preparative; cea mai mare 
parte n'avenu arme. acei care aveau n'au vrut si le folosească, 

Era firese ea boerii, inerezători eu totul în glasul îmboldi- 
tor al urzelilor ruseşti, să nu fi simţit necesitatea preparativelor, 
menite a smulge, a impune eu forța isbinda acţiunii întreprinse. lar 
fruntașii paşoptismului moldovenese, în naivitatea san timiditatea 
lor politicii, credeau san sperau că revoluția va semăna cu o arenă 
de declaraţii retorice. Stringi deodată în chingele brutale ale repre- 
siunii, unii din ei m'au îndrăsnit măcar să facă uz de puținele arme 
pe care le aveau la dispoziţie. Justifieată în numele idealului înalt 
al evitării vărsării de sînge omenesc, această atitudine însemna de 
fapt supunerea plecată în faţa ororilor absolutismului și a teroarei 
sîngeroase deslănțuite de dînsul. 

Eroii burghezi ai mișeării palatiste moldovene şi-au adus totuşi 
aminte în străfulgerarea clipelor dureroase ale represiunii, de 
existenţa întinsului norod şi de capacitatea de acțiune a mulțimilor 
sale. In 2 Aprilie 1848, când imaginea proaspătă a evenimentelor 
ardea în mintea tuturor, Gh, Sion seria amicului său ardelean Gh. 
Bariț: „Deodată aud sgomotul îndoit: La arme! La arma! Soldații 
omoară pe boeri! Dar în zadar zece oameni strigau astfel, căci nu 
era cine să-i asculte! Din nenorocire noi nu avem popor; noi nu 
avem decit ciţiva nobili, ce ştiu ce va să zică dreptul omenirii ; sim- 
țirile poporului de jos sunt nmorțite sub jugul despotismului şi al 
împilărilor guvernului“ | 

Norodul, încătuşat în bezna neştiinței, de exploatarea şi tira- 
nia despotismului, a posedat totuși înţelegerea elipelor importante 
istorice, ce le trăia, o înţelegere adîncă, surprinzătoare, El, care era 
destinat a aduce tributul de sînge progresului social, nu se putea 
însufleţi însă la auzul strigătului „soldații omoară pe boieri‘! 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deoarece aceştia din urmă erau cei mai haini împilatori ai săi. 
N'avea dreptate Gh. Sion. Poporul exista, Despotismul, departe 
de a-i fi tocit simţurile, i le ascuţise pînă la paroxism, dar „no- 
bilii ce ştiau ce vrea să zică Qreptul omenirii“, prea puţin au 
vrut să ştie şi de rănile sale sîngerinde. Revoluţia întreprinsă de éi, 
era o revoluție de palat, ea nu şi-a asumat realizarea nicinnei sarcini 
istorice a revoluţiei burghezo-democratiee, ea nu a făgăduit nimic 
poporului, şi de aceea nici aceste n'a consimţit s'o salte pe umerii 
săi vinjoşi, Cercurile radicale. consecvente ale eurentului revoluţio- 
nar democratie, pașoptist, au înţeles perfect pricina lipsei de bază 
populară a mișcării moldovene. Astfel, într'o eorspondență din lași, 
neiscălită, publicată în „Gazeta de 'Transilvania'! (din 9 Aprilie) 
este așternută următoarea refleeţiune : 

„Intenţiile se părean bune. dar sub mantaua patriotismului se 
ascundea interesul privat. „Seoală-te să gez eu“ !, era scopul cel ade- 
vărat, şi planul era organizat prin asemenea pășiri a ajunge la 
sehimbarea domniei. Nu e îndoială că într'un Stat, cum e al nostru, 
sunt mai multe de îndreptat decit aiurea, din cauza abuzurilor; dar 
oare cine calcă instituţiile ţării? Tot acei ce le reclamează. Cine a 
ales pe reprezentanţii deputați? Acei ce voiese astăzi a-i desface. 
Cine judecă strimb, cine asupreşte pe țărani? Tot cei ce şed în tri- 
bunal şi acuză pe judecători, acei ce din 12 zile ale boereseului au 
făcut 250 zile pe an! Păritori gi piriţi, sunt una, iar despre rezultat 
voiau să facă răspunzător pe domnitor! numai pentrucă nu sunt în 
locul lui! fără a cumpăni cauzele acestei concatenații““. 

De o mișcare, pornită pe asemenea jehiab, poporul nu putea 
decit să se lepede, Reproducind strigătul de ajutor, menţionat de 
Gh. Sion: „La arme! La arme! Soldaţii omoară pe boeri' |, cores- 
pondentul aceluiași ziar remarea: „însă poporul fugea; aceasta să 
fie boerilor de mare învățătură, cum şi guvernului, dacă vrea binele 
patriei'', 

Nu boierilor, erunților exploatatori feudali, trebuia sau putea 
să fie aceasta de învățătură, nici guvernului absolutist, care ai- 
doma tuturor eîrmuitorilor reacționare din toate timpurile, nu vroia 
binele patriei, ei acela al clasei guvernante exploatatoare şi parazite; 
ei capilor revoluționari ai burgheziei moldovene pașoptiste. Intr'a- 
devăr, după atît de lesnicioasa stingere a focului de paie, aprins de 
„revoluția“ aristocratică, pașoptiştii moldoveni își întore faţa spre 
conţinutul veritabil și real al revoluţiei burghezo-demoeratice. Apar 
sau sunt întroduse în mod clandestin în Moldova o serie întreagă 
de broșuri, prin care este, în sfirşit, propovăduit programul unor 
adinci prefaceri burghezo-democratice. Cea mai reuşită dintre 
acestea, „Dorințele partidei naționale în Moldova‘, elaborată de 
agera minte a lui M. Cogălniceanu, cere înlăturarea definitviă a 
corsetului de fier, impus de ţarism, a Regulamentului Organic, și 
proclamă necesitatea întroducerii unei reformări generale a vieții 
politice și sociale în Principat. Egalitatea drepturilor civile şi poli- 


ADEVĂRATUL 1848 19 


autonomia administrativă, instrucție gratuită 

rominii, juriu pentru procesele i re criminal ME A alee kaa 
rire a tuturor privilegiilor şi rangurilor personale sau de naștere, 
desființare a robiei, oboliţie a clăcii (a boerescului) şi împroprietă- 
rire a tuturor gospodarilor săteni, .„dindu-se însă o dreaptă despă- 
gubire vechilor stăpini ai pămîntului“*, — acestea sunt principiile 
de seamă cuprinse în programul — noul program |— de 36 de puncte 


Mişcarea pașoptistă din Moldova n'a putut căpăta i 
unei adevărate revoluţii, în stare să forțeze cel puţin ak snape eg 
rioadă oarecare de timp porţile zăvorite ale tiraniei, Pieirea ei în 
faşe, lamentabilul ei eşec, constitue unul din învățămintele cele mai 
preţioase ale luptelor sociale din trecutul nostru, lupte ale căror 
sr =: kar ca argintul viu în pulsația prezentului. 

n lupta contra reacţiunii, în lupta pentru dobindirea si - 
rarea libertăţilor democratice, nimic nu se cîștigă prin edu aer 
de culise, prin implorarea bunăvoinţei forțelor ce promovează sau 
tind la instaurarea unui regim despotie dictatorial, prin manifestații 
politice, ce se mărginesc la simple declaraţii retorice, prin refuzul 
se i Inge țipa Abiga epe cele mai elementare, cererile vitale ale 
straturilor populare. prin teama de a le antr acest i 
MeRa pep a le antrena pe ea în apriga 

Şi acest învăţămînt de sinceritate în luptă este singura maște- 
nire pozitivă a arortatei mișcări pașoptiste moldovene. 


ION C. ION 


ENTUSIASM 


Că ne-ai făcut uriți şi proşti 
e treaba ta, Stăpine., 

La fel, c'ai pus în ctino 

mai multă omenie, 


Că veseli ne-ai oroit ori trişti, 
că ai sortit să ne urim — 

că ne-ai lăsat un strimt tărim 
din zori pină'n apus 


E treaba ta, Dar pentru ce 
qi pus în noi 

peste păcate şi navoi — 
Entusiasm ? 


39: V-9 n 


O fată de la munte 

fine un prunc în poală. 
In adincuri, 

doi ochi răsfring doi ochi, 


Pe urmă, din sînul plin, 
fintină rumenă și caldă — 
viața curge pilgiind 

în trupul proaspăt. 


E giugurit, 

e murmur de îsvoare — 
e vuet de mulțimi 
şi-apoi e pace. 


4 i iitl! ~ 


ILARITATE 


De ce sint mulți 

şi toți adulți? 

De ce fierb în clocote? 
și răbufneso în ropote? 


Da ce se scutură, 

de ce sa bucură 
alitia găgăuți 

că sunt așa de sluti? 


Spre voi, jivine, mă întore 

voi — câine, mij, poro: 

de ce soborul vostru nu se sbale 
în ilaritate? 


PEOR 


Primăvara — 

cind nebun de dragoste 

s'avintă înspre stele, 

Pământul se îmbracă'n lăcrămioare. 


Vara, cind dragastea 
sc Jaca foc mistuitor, 
rozele pi naljă cupele 
şi amețite cad de propriul parfum, 


Toamna, cînd dragostea se pirgu 

în pilpiit domol — za 
s'aprind în foc de artificii 
Orisantemele, 


PLOAIE 


Ape — șiroae lungi, 
întunecate, sure, 
îmi însemnați în suflet 
posumorite dungi, 


Cum frămîntați noroiul 
din mine... Cum răscoliți 
adincuri pe care le urăsc. 
Dar cînd vă stă puhoiul — 


La raza cea dintii, 
simt tresărind pămintul 
şi pieptul mi se umflă 
de-a inimii bătăi, 


ŢARA MEA 


Moldova mea — 
țară de dor și de vrajă, 
veacul aleargă — 
Tu stai ostenită și plingi 


In jur îți stă Neamul, 
de jur împrejur 
și creşte 'n avere 
şi creşte 'n puteri, 
Smerită şi dulce, 
Tu "ți plingi tinerețea — 
ești în ceia ce vine 
pi nu voi mat fi 


MOLDOVA APUS 


Tristă şi bună Moldovă — 
amantă iubită 

mireasă uitată, 

cu ochi cari iartă, 


In cupa de cristal 

o roză moare. 
Departe de pămint, 
nici apa nioi lumina 
Nu ştii cei mândria, 
mu ştii ce-i revolta — 
gi'n vinele tata trudite 
sîngele curge greoi, 


N’o pot hrăni, 

In cupa conștiinței, 
subt raze străvezii 
credința mi se stinge. 


Căci am lisat în urmă, 
departe şi pustiu, 

un colf pierdut de țară 
de care nu mai ştiu. 


Rabei umilirea, 
rabii și ocara, 
Unde e flacăra sfintă 
care arde și spală? 


FLUTURELE 


Poet al zilei însorite — 
gind înaripat, 

minune limpede și albă 
nu vreau să știu ce eşti. 


Avintul tău . 
și florile ce samemi în cimpie, 
seninul ce întinei pe boltă — 
mi-s deajuns, 


De ce să te privesc în glie 
când lepezi aripile — 
un vierme mic... 


EUGEN CRĂCIUN 


UN SURÎS DE 5 MILIOANE 
REZUMAT AL PRIMULUI CAPITOL 


care o 
anumit local de noapte, Pe cînd bijbiie într'o ceață densă, sude un strigt — 
urlet do triumf sau de exasperare, nu se poate şti bine, Apoi, descopere um corp 
enre zăcea pe trotoar, Omul, după ară, probabilitățile, se nrumense snu fusese 


j 
-l recunoaşte pe André, căruia îl întinse o hirtie boțită: ,, -= 
Și moare, Do altfol, nu era nimica de „sitit, U 
André, și într'o atitadine ren și vindicastivà, pe 


J 
l 
i 


enre el nu și-o cunoștea de loc, 

In localol din care omul căzuse, André găsește ceea ce cănta de un ant 
o femeie tînără enre, şi ea, îl pe dinsul. Se numea 
rovnn, sofin lui Gregor Petrovici, omul eu accidentul. Nimeni de ineulpat, Ni- 
mmi nu părăsise sala de consumațiè gi spectacol, Felicia cintane tot timpal, 
Afară de es, nimeni nu-l cunoştea po Gregor, sare prima onrå călemne 
pretul încheiat en novastă-sa de a mu apărea în unde eînta ea, Afu- 
carea era deci „clnsată'!, Cit despre portret, el fusese făcut — explică Poliela 
lui André — de un desemator ambulant în seara accea a despărțirii acum un an, 
cind André îi făcuse ei roproşuri atît de te — cum se convimatae și el 
a dona zi, Veche poveste și asta, clasată și en. 


Andrâ 
bastră. Pe de altă parte, Adrienne pare foarte tulburată de o conversație tele- 
fonică. Dar grijile altora tulbarau prea puţin pe Andró, el înmuși Indrăgostit 


Adrienne Îl intrigă din nou chd pretinde, de față eu soțul ei, că n'a în- 
telos cn André să meargă în mara accea să audă Toses, Mineiună cu atit mai 
suspectă, eu cit Raymond declarase că trebue să se îmbrace, soara, spre a se 
duce În o reuniune oficială — nbeømmță de care ea voiso, desigur, profita, 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dela ceasul trei şi pină la opt seara, cind trebuia să meargă cu 
sora şi cumnatul lui la Operă, André își întrebuinţă conştiincios 
timpul renunțind tot mai definitiv la toate treburile și convingin- 
du-se, din ce în ce mai dezolat, că s'a îndrăgostit, ca un prost, de o 
femea care nu există — de un simplu portret, cu care modelul poate 
că nici nu semăna... 

Acum, așezat între Adrienne şi Raymond Duvernois, în taxiul 
care-i ducea la Operă, André mai recapitula încă odată insolubila 
problemă. Ce ştia el pozitiv despre dinsa ? Puțin lueru. Ştia că pinza 
pictată de Sacha Boulanger se chema „Așteptare'*, In fond — se 
gîndi el — titlul acesta i se potrivea acum mai bine lui decit ei... 
Mai ştia dela pictor că modelul „nu e model de profesie“ şi că era 
„foarte păzită... Ai mai cere şi alte informaţii bătrinului maestru, 
rivea deci să pară o indisereţie din parte-i. Ar fi putut, desigur, să 
întrebuinţeze, personal și direet vreun mijloc „deteetiv'*, oarecare. 
Dar asemenea americanisme Îi repugnan. Ar fi putut, în sfirșit, 
p'o întilmească pe dinsa pe stradă... Nu. Nici asta n'ar fi rezolvat 
nimie. Chiar dacă printr'un hazard cu totul neverosimil, din toţi 
cei 7 milioane de locuitori ai Parisului s'ar fi nimerit ca toemai 
frumoasa lui necunosentă să treacă pe lingă el — el n'ar fi putut-o 
acosta. Niciodată nu fusese capabil să acosteze o femee pe stradă. 


— apoi, îşi zise el, mai e ceva. Dacă obsesia continuă, rise să 
mi se întimple eeta ce păţese toți cei cuprinși de idei fixe: am s'0 
văd peste tot, La cea mai mică asemănare, sunt în stare să iden- 
tifio pe prima femee întilnită cu imaginea obsedantă..... Foarte fru- 
mos]... Nu-mi ajunge să fiu îndrăgostit de o femee fictivă... Acum 
sunt ameninţat de a iubi pe prima femee întâlnită, sub pretext că ar 
prezenta o vagă asemănare cu o femee pe care m'am văzut-o nicio- 
dată... Asta este şi foarte grav și foarte idrot.... 

_ — Uite, îşi spuse el, cînd fu pe trotuarul din faţa Operei... 
Uite..... In taxiul care a oprit acum, după noi, este, mi se pare, 0 
eucoană. Hai să isprăvim repede cu toată povestea yi să hotărim, 
odată pentru totdeauna, că doamna de acolo, care va cobori, este 
frumoasa mea neannosentă..... Ar fi exact tot atit da dement cit 
tot ca fue en de axi dimineață... 

Și se uită en un început de interes spre taxiul care se oprise. 
Interesul acela special al omului eare „de ce îi e frică nu scapă. 

Sa spus că destinul nostru atirnă uneori de niște împrejurări 
foarte mici. Dar niciodată nu și-a putut închipui eineva în ce hal de 
mici aceste împrejurări pot câteodată să fie. Cmcoana din taxi voia să 
facă două lucruri foarte normale: să se dea jos din automobil şi să 
vitească pe indicatorul automat eiți bani datorează chauffeur-ului, 
Dacă intii citea şi pe urmă cobora, nu s'ar fi petrecut, probabil, în 


Peisagii de mahala ie soni 


Democrație urbană 


ir 


= 


Otilia Ca 


Auto-portrel 


i = mm ai 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 31 


coana ar fi descins Întii gi ar fi verificat taxatorut pe urmă, atunci 
iarăşi nu s'ar mai fi întîmplat nimie lui André, Dar hazardul a 
vrut ca, cele două operațiuni, dosmna noastră să le execute nu se- 
cesiv ci simultan. 

Această conduită dublă nu-i imposibilă, dar reclamă o teh- 
nică specială, Mina dreaptă descuie ușa şi o face să pivoteze eu 
ceva mai mult de 90 grade. Piciorul drept e pe trotuar, eel stîng în 
trăsură. Aceasta permite o vizibilitate bună în direcția aparatului 
automat, sensibil apropiat, 

André putea s'o vadă pe doamna noastră făcînd toate aceste 
acrobaţii, și totuși să nu se tulbure. Ar fi fost deajuns ca taxiul 
lui André să fi sosit la Operă, nu după, ei înainte de acel al doamnei; 
adică dacă André ar fi văzut pe acea doamnă din spate. Ar fi fost 
un spectacol destul de puţin seducător; o femee ruptă în donă dela 
şale, eu părțile de mai sus de pulpe țişnite afară din pricina aple- 
cării înainte, cu pieioarele desfăcute larg și asimetrie (stingul la 
deal şi dreptul ln vale), cu spinarea adusă, cu linia umerilor strimbă, 
(căci un braţ se sprijinea, arcuit, în clanță, iar celălalt atirna drept 
şi inert dealungul corpului); în sfirşit, cea ma; pgrotesă dintre 
pozițiile pe care le poate lua o anatomie omenească, 

Dar, destinul a vrut altfel; a vrut ca André să vadă pe acea 
doamnă din faţă. Iar logica particulară arhitecturii corpului ome- 
nese, combinată eu calitățile fizice ale unei ngi de taxi, a vrut ea 
spectacolul, care, văzut din spate, era ceva urit, să fie, văzut din 
front, cea mai fermecătoare priveliște plastică. Partea de jos a por- 
tierii, de lemn opac, masca toată regiunea contorsionată a trupului, 
In schimb, deschirătura liberă a ferestrii lăsa să upară numai eapul, 
încadrat ea într'o ramă de pictor, suspendată, imaterial pe un perete 
de culoare neagră transparentă (și care nu era alt decit cerul nopţii, 
decorat la stinga sus de un reverber dantela), 

André revedea, uimit, cum femeea reală cu cara vola ol să 
materializeze, ironie, pe femeea pictată, redevenen, ca lovită de o 
soartă magică, redevenea tablou.. Mirnrea lui André spori «ind, 
din direcția minunii, veni exact parfumul acela grav de violete 
amare, care era una din puţinele piste indicatoare ce-i rămăseseră 
dela femeea căutată. In asemenea dispoziții emoționale, André se 
simţea foarte dispus să suspende orice prudență și să aplice, pe 
trăsăturile portretului de acuma, trăsăturile portretului de dimi- 
neaţă; cu atît mai lesne cu cit elar-obseurul nopții era o complici- 
tate mai mult..... De altfel, întimplarea făcuse ca cele donă figuri să 
semene cu adevărat, Era chiar mai mult decât o asemănare. Căci 
efortul doamnei de a citi cifrele taxatorului îi dedea o expresie 
enervat-atentă şi impacient încordată, cure punea, pe obrazul ei 
foarte mat şi neted, tocmai acea cută lungă din partea stingă a fe- 
tei pe cure o pictase, făeind mare caz de asta, Sacha Boulanger... 


vieaţa lui André nimie din cele ce vom povesti. Dacă, invers, cu- 


32 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


i care şi-a adus aminte subit că o cunoaște. Este 
greu pr carca dp 2 mean cu o pasiune care parcă ar ue să 
compenseze vinovăția neatenției anterioare, şi unde domnul i ra 
cromat se precipită ea pentru e lua bn ai sase in (partes bra- 

hi, dar asta numai eu på 

Aira care apucă pălăria), partes cealaltă fiind parcă lovită de 

iplegie provizorie să 
oei P esasi. mică eroare sotială avu darul de a agrava asemănarea 
dintre cele donă portrete. Căei doamna, dela fereastra ei improvizată, 
trebui o clipă să se uite la tînărul acela eare privind-o pasionat, se 
deda la extravaganțe pe trotuar. Şi figura ei marcă neînţelegerea 
și marcă așteptarea; așteptare ca ceva să urmeze, care să o fucă 
gi pe ea să priceapă. lar cuta aceea unică de pe obrazul sting rr 
încă mai expresivă, încă bad cu „Aşteptare'*, femeea de ule 

in dimineața pictorului Bo [a 
hi Bine roata femeea cea adevărată îşi văzu de teea Plăti 
taxiul, îşi reluă verticalitatea și yoran gpre poarta de intrare a 
lui, după care dispăra numaidecit. 
ag ia lisă să plece. O lăsă să se piardă poate pentru tot- 
ara Ra d se înţelegea en Adrienne, ea, de 
acest timp, Raymond se en jemne, «a, 

îndată Papiet s pira en alți medici şi chimiști Ja care 
fusese convocat, să vină să o regăsească — pe André fi pe dinsa — 
în lojă. s 
— r să-i lichidez într'un sfert de cens, promisese doetorul X 
Prea e pirate EN imediat după asta, urcă scările tea- 

i fratelui său, =o 
ma pes por set de minate până la ridicarea cortinei, două- 
zeci de mari minute, În care André trebuia să vorbească ian sas 
diferente cu Adrienne, cu eare de obiceiu îi plăcea aşa de mult sä 
stea de vorbă. Decit aeum conversaţia cu alteineva îl impiedeca să 
depene în linişte toate întimplărire acelei zile, întimplări în reci 
puține și banale, pe care el le transformase în multe și în mi - 
case, toate. Noroe că atunei cînd încercă, cu bravură, să facă con- 
versație cu sora lui, simți că nici ea nu avea poftă de așa ceva, și 
probabil din motive asemănătoare. Adrienne părea preocupată, m- 
fundată în socoteli supărătoare, fără interes pentru alteeva decit 
propriile ei ginduri. | 

André pretextă că merge să fumeze o țigaretă, şi se duse în foaier, 
Acolo văzu din spate o dosmnă care părăsea, eine ştie de ce, opera, 
și pleca acasă. Lui André i se păru că era femeea din taxi. Se luă 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 33 


după ea, şi ieşi în stradă. Dar constată imediat, cînd îi văzu fața, 
că se înşelase. Mai respiră citeva fumuri de ner rece, și se pregăti 
a se întoarce, cind, pe trotoar, zări pe Raymond, care nu-l vedea, 
Doctorul intră într'un bistro, ceru o bere, și privi la ceas. De ce nu 
s'a dus acolo unde zicea că trebue să meargăt își spuse André, Pe 
cine aştepta el? Enervarea lui Raymond să fie en în legătură cu 
ncen a Adrienne-ei? În tot cazul amindoi mințeau, Intors în loje, 
dovă minute după inceperea speetacolului, doctorul profită de asta, 
pentru a explica sumar că şedinţa a durat foarte puţin, şedinţa la 
care André știa bine că nu fusese, 

De altfel, acesta nu era singurul lucru ciudat pe are] obser- 
vase André. „Ouvreuse''-a care} condusese pe Raymond în lojă 
strecurase, cn multă abilitate, un bilețel Adriennei, enre păru a 
găsi nasta foarte normal, Aștepta, pe semne, să primească informaţii 
— probabil urmare firească a celor de diminență, dela telefon. 
Intr'un moment cind Raymond se uita atent pe scenă, Adrienne 
ceti, pe furiș, serisoarea, şi păru că nu înțelege nimie. Apoi deo- 
dată tresiări, şi se trase mai spre fundul lojii... 

Dar, cu tot caracterul lor de mister, aceste Imeruri nu-l puteam 
distrage pe André dela personalele Ini perplexități, 

— Dacă femea din taxi este sau nu acerazi personna cu femeea 
din tablou — îşi zicea el — asta nu are nicio importanță. Important 
e că eu enut ceva care seamănă cu amindouă... Şi totuși, ered că ea a... 
De sigur, din tonte milioanele de femei ale Parisului, să întilnese 
en exact pe aceea pe care o dorese, asta ar fi o eoineidență foarte 
vară. Durşi să se potrivească asn de bine en cealaltă la chip, la 
atitudine, pînă și la miros — asta ar fi o coincidență încă si mai 
rară... Ș'apoi, coincidențele sunt rare prin definiție., Și coincidentele 
aristā.. Sunt sigur că e ea. Unde o fi acum, în sală t... 

Ochii lui André căzură iar pe Adrienne, care avea un Are spe- 
rint. Privea pe scenă, fix, în direcția cavalerului Cavaradossi; iar 
acesta cinta zimbind și uitîndu-se numai la lojn Adriennei, amabil, 
încîntat și intenționat. Cind scena se termină și tenorul ieși În om- 
lise, Adrienne, cu o mișeare brască, (pe care Raymond nn ð observă 
sau se prefien că n'o observă), se seulă, spunind lui André care 
se pregătea s'o întovărășească ; | i 


— Nu, nu-i nevoit, 


ȘI ieşi. 
i căuta da si d 
și nu găsea, André, după vreo cinei minute, plecă și pi pe cineva 


fireşte, nu i-ar fi trecut prin gind s'o urmărească, De aceea invo- 


l cind rea pe Adrienne 
i i n-p închi că el iaşi 
ca s'o spioneze, Şi astfel fu obligat, din prieina DoMi a Aisireriei 


um onvreuse-a, înti : 
faţa ușii lojei, o întreba: use-a, întilnindu-se cu Adrienne în 


— Ați găsit cabina d-lui Bernard? 


se 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
34 


$ acesta era numele 
m înțelegea tot. Işi sawia E e omul acela, în 
A ani amintea că mai văzuse odit P domnul în eos- 
tenorului. SP re o glaise acasă la Adrienne. N antt el Adrien: 
fotografia pe in, „antepen „srp SĂ 
taie de sport airgeas par P dar, ea fusese în cabina ma pe irea 
aginn ahaa EE A toți trei. Raymond n'avet mele niei nu se 
Din obisnuit se petrecuse eu nevasti-sa; îi hii ațintiți asupra 
ar Ambitie gene da tenorul continua să cinte eu ochii eva în sola cu- 
pre Pe Sai ci părea a căuta, cu mult interes, pe cin 
Adrienn ; : A 
întuneree. i u bine 
fani D x al doilea antract, André se duse, ori piper Te 
maae dea căutind, fără nicio ari af apere tă lipită pe una 
de ni Cavaradossi. Pe cind descifra cartea de iri Re domn 
din ugi, URR se deschise g A orele petrecută de propues 
d lor două portrete, p re cei doi 
în frac, exact femeea Celor € can în seara aceea, și la ca is 
pe ici din arie ce eva norocul de a eri kerepan Pe bura 
rp atit de holbați ca și data preceden obligată 
— şi cu ochi tot at cu parfum de violete amare, mari arda ra 
burător ae ini mersul fiindeă însoțitorul eo. pm de țigară din 
negat şi căuta, enervat și run “otopeni; Aceasta îl făcea 
André, către care de altfel stătea cu re ui da 
să nu eri ata privea fascinat și fără reținere eră placidă dintre 
fi Peyre timp ce urechea să eari, vi cate şedean pe niște lăzi, 
osya, : i binieri, 
i figuranţi, îmbrăcați în cara lea. 
răi ei ni iire în ultima scenă a actului st patat, pia 
ognan în Bernard — zitea unul din e d cindva e fort 
see n picior. Sin eks poante sarbe Da Cc, reit No 
Promit de trei ori, ea mine, pentru tras un trăgaciu, ținta ar 
Pot deprinde să ered că, dacă apăs, eu, pe 


e; iile le-ai câştigat, tot 
i _— zicea ccllalt — că premiile r 
zi: "ae a calibrul 8. Bine'nţeles, cartușe T aita 
a es $ din păcate, își terminase Operația pret Agar după 
ctre cunoscută plecă de lingă André. parea 
că frumoasa a Soatae Soţul prezumpiiv conduse al enek odată 
E ET apai (André putu să fie ntent, căci do 
a m =- 
îi i * tale) : a 
E E i, 8 te plietisește spectacolul. roz cal Fay d in- 
mătate de oră mă'ntore. Am o afacere foarte urgentă 
găsesc nici, la bar... í 
i-i sărută mîna ; apoi pleacă. 4 ; TER 
Ke se prefăeu că se mai plimbă, și, apei eră ta ae 
văzu cum doamna vorbea rizind unui tinăr cu A agaa 
rietenã. Tinärul — André tresări de bucurie — că m 
DI aaieut al lui. Ce putea fi mai simplu? Il va ruga p 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 


35 
Totuşi, se mulțumi să-i stringă mina cînd acesta treen pe lingă el, — 
fără să-i ceară nimic... na, 

Apoi, uitind complet de principiile lui cu privire la acostarea 
de femei neeunosentae, se duse ferm la femera blondă, şi-i spuse, emo- 
ționat dar decis: 

— Ar fi fost foarte simplu să rog pe prietenul men de adineaori, 
pe care păreţi a-l] cunoaște foarte bine, să mă prezinte. Dar găsesc 
că e absurd să fii prezentat cuiva pe care îl cunoşti deja, 

— E drept — răspunse ea — că asta e a treia oară cind d-ta ui 
impresia că mă cunoşti deja. 

— Da 


— Şi crezi că chiar mă cunoşti ? 
— Și de unde? 
totdeauna. 
— De totdeauna ? 
— Da. 

— Ei, asta e foarte frum 
vedi —, uşor... ? 

— Da, 


— Cum? D-ta poţi dovedi că mă cunoşti, cum ai zis: „de tot- 
> pia ss poți dovedi asta? 


os; și nu-i deloc vag. Şi se poste do. 


— Hm. Și nu mă'niloiese că... eu probe sorise? 
Da. 


— Poate că le ni chiar asupra d-tale? 
— Da, 


Și că dacă ţi-ași cere-o, ai să mi le arăţi și mie, probele acelea, 
scrise? 
— Da, 


Pe cînd frumoasa doamnă gusta plăcerea de a fi 
intrepidul acostator, reducîndu-] mai rău deeft la tăcere, reduoîndu-l 
la o singură monosilabă, coborindu.] aproape sub limita limbajului 
articulat, André liniştit, seotea documentele. Un blocknotes mie, în 


care mai bine de douăzeci de foi eran umplute cu desene reprezen- 
tind toate o imagine unică 


— a ei... Era fructul întregii sale după- 
amiezi, petrecută ereionînd mereu gi mereu același obraz neted şi 
dureros, încordat și trist, «u acea cută unică pe partea stingă... 

— Ştii că-i foarte curios... zise ea, amuzată, Asta — adică 
că sunt aici aproape un milion de exemplare — s'ar putea foarte 
bine zice că sunt sw. 

— Da, răspunse André, toate sunt d-ta. Numai d-ta. Uite 
rictus-ul ăsta, aici. Numai d-ta eşti în stare să] ai... 

— Da, da... Şi-mi recunose şi părul. Felul enm e plantat. Asta 
e ca o iscălitură de identitate, pa toate desenele d-tale... A! și asta-i 
şi mai „iscălitură“', adăugă ea, văzind pe una din foi, alături de 
portret, inițialele F. Th., serise cu exact aceeasi literă ca şi pe taba- 
chera care acum ședea pe masa barului, Asta de unde ştiai 7... Acuma 


idiotizat pe 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cred că mă cunosti. Dar tot ai minţit. Cum rămâne eu „totdeauna“ f 


Cum mă cunoşti „de totdeauna ? 
Și vorbea, vorbea într'una, întrebînd, dindu-şi singură răspun. 
sul, apoi ehestionînd iară... Fusese prinsă în propria ei cursă, și se 

în bizara situaţie de a vorbi, ea, torențial, exact așa cum face 
cineva care vrea să intre în vorbă. Decit asta e de obicein treaba acos- 
tatorulni, nu A ncostatmlui, ca acum... 

Crezuse, în fața repetițiilor mecanice de „Da“ ale lui André, 
că-l pedepsise simplificindu-l. In realitate, toate acele „Da nle lui 
nu eran repetiţii, repetiţii ale vreunui „Da' anterior, ci repetarea 
abreviată a întrebării ei. Cuvintul „Da'* are ca funcție normală să 
prefacă, din întrebare În răspuns, acelasi text, Așa că, în fond, prin 
conversaţia lor de adineaori, ea nu făcuse decit să-i fabrice, lui, de- 
claraţiile pe care trebuia, el, să i le facă. Antieipîndu-i propriile lui 
fraze, îndeplinise pe lingă dinsul oficiul de „sonfleur''. Sau, mai 
exact, se acostase pe ea însăși, în numele și beneficiul lui, care nu mai 
avea nevoie decit să ratifice, prin cîte un semnal aprobativ, oste- 
neala pe care ea și-o deden pentru dinsul. Toate frazele ei, compuse 
dimtr'o dorință de ironie și de reducere la absurd, deveneau în bloc 
limbaj direct, fieeare cuvînt corespunzind unei realităţi depozitate 
în buzunarul lui dela veston... 

— Nu mint. Chiar „de totăranna!* te cunose; nu te cunosc Ca 
pe oricare alt om, ași, fiindcă, la un moment dat, teagi fi văzut, Eu 
nu te-am mai văzut, pină adineaori, niciodată. Asta, dacă vrei, pot 
jura. Ce am desenat eu acolo, cu inițiale en tot, este nevoia mea, do- 
rința mea de d-ta... 

Femeen blondă era destul de dispusă să creadă ce-i spunea André 
Mai întîi, faptul că el spunea adevărul, îi dedea un impresionant ite- 
cent de adevăr (se întîmplă, uneori, ca, tocmai fiindcă un lucru e 
adevărat, să şi pară că este așa...). S'apoi omul care apucă odată să 
se fi înşelat, aste cuprins de un fel de instinct al supunerii cuminţi. 
fu, se înşelase odată. ȘI acum era gata să creadă orice, ca o penitență 
pe care și-o impunea singură. pentrucă pu crezuse la început... Și, 
afară de asta, figura vibrantă și plină de spiritualitate a lui A 
avea prin ea însăși multă seducţie. In sfârsit, dacă acea expresie îneor- 
dată și acel rictus trist de pe obrazul tânăr și neted din pictura lui 
Boulanger erau adevărate, asta însemna că proprietara acelor trăsă- 
turi era o fiinţă mai degrabă nefericită, deci oricind doritoare da o 
evaziune într'o existență mai plăcută. 

„Toate astea combinate, au făcut ca necunoscuta de ieri, cuprinsă 
ari de frumusețea nnei intimități romantice, em un om care o visase 
fără a o fi văzut, să simtă bruse o mare nevoie de a răminea mai 
multă vape alături de André. 

— Stii ce o să fae acum! zise ea, uitindu-se speriată la ceas. Băr- 
batul men trebue să vină dintr'un moment intr'aital, Tn loc de a-l 
H ar m daml tagal dpan oe Ta saba pam tea D 

È r re pa ceasuri, În ne = 
nim... ne întilnim... Da. Uite, îţi seriu aici adresa. Un restaurant cu 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 
37 


sigur mijloc de singurătate). La ora 1. Dacă 


Şi André se întoarse iar i 
care, pentru Ag An iar în loje, unde intră odată en Adri 
unde se mai dusese Vitim plecase ca să meargă probabil 406 si 
Joe şi piak în termi > Vitimul antract îl petrecuriă toți trei | stele 
țial, afară em Aa ep spectacolului nu se mai întimplă in rap 
impuşeat la zid i de faptul, că tenorul, după ultima scenă, cin 
perene aane podah ah pe pna zeci pahal. apesi e 
x e pr hta — 
odată, cu Adrienne din focalul Operei e îmbrace? Voia să poată ieși 
a ndré conduse pe sora şi cumnatul lui 
nu-i e încă ni acasă, jar el, pretextând 


A somn, reporni î 
futtinire ea aoisiiu o uine oraș, spre localul acela unde avea 


(Va urma) 
MARGARETA POPESCU 


SIR WILLIAM TEMPLE 


bleme meren noui şi cu o ingeniozitate n e hani 
Sats instrumentele, oamenii, pentru rezolvarea lor. Te A mer 
yit mai pe jumătate: vremurile își cunose agree lar ari See 
i i nu creează istorie, nu dewn demiurei, pr desire ma 
at piepie forţelor de producție le pune la inde 
äi we din cartes vremurilor de mult stă pact dem 
făptura lui Sir William Temple, daci dintre pes ziar Ea 3 k 
ita Sir William ne va vorbi, din nov, frane, : i ara E 
- te fiindcă atribuim analogiei istorice o oarecare va apr ca 
nea normativă, dar un oarecare merit de a arăta cum n mire pe 
bleme, aceleasi situații, nase aceleaşi pasiuni, br ama e å 
neeleagi orbiri sunt pindite de pribuşiri ase : 


- i b ma 
Cu toată strălucirea talentelor lui Sir William, 25 pori pv ar 
prea bine că, în acele vremuri tulburi, care au img fer rros 
nia lungului parlament, după domnia lui Cronwe (Ene sefa poe 
religioase, după restanrație, Sir William n'a uta a „sr eiia 
tul și vina unui luptător, a unui tribun, Dimpotrivă, leitu- 
cen mai constantă, cea mai stăruitoare, pentru = a pugedee „tea 
rile cu toate partidele; n'a înțeles să refuze servic da e ta da 
guvern, ehiar aceluia al lui (Varendon, decît cind za SA ET 
dinsul ea de Satana, Ri atunci, în loe să coboare în a pigale 
trăgea în cotage-ul sân dela Sheen san la e ora a pm et 
sale flori, lingă spirituala Dorothy, la ocupațiile sale literar 


SIR WILLIAM TEMPLE 39 


genţa și inima sa nu găsim, în mod natural, calea cea bună ; trebuia 
porunca necesităților inexorabile. Prefera, cu mult, cistiguri miei şi 
sigure unei lupte fäțişe şi aprige. Desigur, Anglia datorează mult 
unei asemenea moderațiuni, unită eu alese calități intelectuule. Dar 
e] aștepta, pentru a servi Anglia, ca interesele Statului, vederile 
Curţii și pasiunile mulţimii să pară, pentru un moment, reconciliate, 
Sir William a fost mai mult un om de Stat decit un patriot în sen- 
sul jacobin al cuvîntului. Şi ar fi preferat să rămînă un simbol de- 
cit un om în carne și oase, decit un partizan, 

William Temple, primul fiu al lui Sir John, s'a născut la Lon- 

dra în anul 1625, A învățat primele rudimente cu un unchin, apoi a 
urmat şcolile din Bishop-Stratford şi la șaptesprezece ani a intrat la 
colegiul Emmanuel! din Cambridge, unde a avut printre profesori pe 
faimosul Cudworth, In cursul unni voiaj în Franța a întilnit-o pe 
Dorothy Osborne, cu care s'a căsătorit după șapte ani, La 1660 si-a 
făcut debutul în vieaţa publică, în parlamentul de înaintea restan- 
rației, convocat de șefii armatei ła Dublin, Atit Thomas Peregrine 
Courtenay cît şi W. A. R. Beaven, biografii săi, care i-au închinat 
obligatoriile două volume de „Life and letters“, sunt de acord în a 
sublinia dibăcia en care s'a achitat de prima sa misiune diplomatică, 
pe lingă episcopul de Münster, Adevărata carieră a lui Sir William 
începe însă eu trimiterea sa la Bruxelles. Plasat într'unul din cele 
mai bune posturi de observaţie, lips't de prejudecăți, atunci cînd era 
vorba de măreția și siguranța Albionului, Sir Willim si-a dat 
seama, curînd, de situaţia europeană, după pacea dela Breda. 

Pentru observatorul nepărtinitor începuse să fie limpede că și 
Anglia și Olanda sunt pindite de o primejdie mult mal mare decit 
aceea de care ar fi putut să se teamă una din partea celeilalte. E ade- 
vărat, vechiul duşman ul religiei lor nu mai era de temut. Imperiul 
în care soarele nu apunea niciodată, care răpise altădată libertățile 
Italiei și Germaniei, care ocupase Parisul cu armatele sale, Spania, 
îşi pierduse veleitățile imperiale. Nu mai porniau dela Eseurial, spre 
toate colţurile lumii, poruncile iscălite. „Yo, e] Rey“; nu mai apăsa 
asupra Europei umbra, pe care Michel-Angelo o simbolizase în ee- 
lebra sa „Notte“, 

In shimb, un rege tinär, cu ambiții puternice, eu credința mi- 
siunii sale divine, cn voința fermă de a întruchipa in persoana lui 
Statul și destinele Franței, en convingerea că laurii cei mai frumoşi 
sunt de cîştigat pe cimpul de bătaie; eu dorința arzătoare a a-şi 
arunca razele sile de soure al nopții asupra vecinilor săi — unificase 
şi centralizase Franța şi o împovărase cu armate puternice și nume- 
rouse, conduse de generali cu Terenne şi Condé. Dinamismul lui Lu- 
dovie al XIV-lea nu putea fi ținut în friu, decît de concentrarea, vi- 
gourea și abilitatea Statelor dornice de pace, Din păcate, conștiința 
primejdiei franceze nu era vie decit în guvernul democratie al 
Olandei, guvern condus de oameni «a De Witt și De Ruyter, nişte 
posedați ai protestantismului, arşi de setea libertății și transfigurați 


AD VIAŢA ROMINEASCĂ 


$ resimțirea martiriului ce aveau să-l sufere în curind. Pe 
fre pt carma Spania şi Anglia răminea nerezolvate chestiunea 
independenței portugheze și mai ales chestiunea religioasă, 

Aceasta era situnția europeană, acesta erw raportul de forțe, — 
pe care Sir Willam le-a găsit la instalarea sa la Bruxelles. O călăto- 
rie în Olanda şi o convorbire cu De Watt îi intăriră convingerea in 
necesitatea și posibilitatea unei constelații de puteri pașnice, con- 
stelație enpubilă si oprească pornirile războinice ale lui Ludovic. 
Spuse într'o englezească agreabilă, într'un stil limpede ca un izvor 
căruia i se văd pietricelele pe fund, acestea «rau ideile care se pet 
găsi în rapoartele lui Sir William, din acea vreme, către Arlington, 

Dar aceste cîteva idei esențiale și evidente erau expresia unui 
veritabil eroism intelectual. Căci în Europa de atunci, Contra-Re- 
forma sărbătorea orgii; autoritatea și infaibilitatea dogmelor trium- 
fau asupra spiritului de liberă cercetare ştiinţifică şi religioasă ; 
edictul dela Nantes avea să fie revocat în 1685; luteranismul ger- 
man îşi pierdea seva; şi chiar în Anglia, stăpinitorii vremelniei, 
Stuarţii și lacheii lor, Clarendon-ii, Arlington-ii, rnpezu, paie mi 
puţin, din trupul angliean smului, îi deformau, încetul en încetul. 
litera şi spiritul, huliau şi loviau, pentru început, pe diridenţi, pe 
puritani, pe anabaptiștii, pentru a pregăti înscăunarea finală a = 
tolicisniului. John Bunyan, seel suflet drept şi pur ca o flacără ; 
acel caracter neînduplecat, acel ereṣtin primitiv, rătăcit în Kagaya) 
Stuarţilor, avea să-şi plătească cu 12 ani de temniţă cred nțele sale. 
In ochii tuturora, Ludovie al XIV-lea era încarnarea spiritului de 
autoritate, al spiritului Contra-Reformei, 2 

Astfel se explică de ce toţi cei care avean abuzuri de acoperit, 
tiranii de justificat, opoziții de temut, toate oligarhiile priveau eu o 
admirație amestecată cu invidie, către stăpînitorul P'rancezilor. Acolo, 
in Franța, se realizase, în sfîrșit, unitatea politică, un tatea reia 
nistrativă, unitatea spirituală. Acolo se instaurase totalitarisanu 
sub toate aspectele sale. Acolo un întreg popor era lipsit de lumină 
şi stors de vlagă, pentru ca Ragele-Soare să fie mai strălucitor, mai 
puternic. Acolo, e adevărat, încolţise în acelaşi timp sămința Revo- 
luției Franceze, Dar cine ştia să vadă peste ani, peste atiția ani? j 

Astfel se explică de ce Arlington era dispus să părăsească în voia 
lui Imdovie nu numai Flandra, ci și întreaga Europă. lar ideile 
lui Sir William, capo-d'opere de elar-viziune politică erau privite 
ea inoportune și irealizabile. Totus. Sir William, care vedea că sosise 
timpul ca țara să se împace cu Olanda; ca Regele să se împace cu 
poporul, ea ambițiile lui Ludovie să fie înfrinate; ca Anglia să-și 
reia locul ce-l ocupase în Europa, pe timpul lui Cromwell, insista 
mereu, neobosit şi nedescurajat. Evenimentele lucrau în sensul ve- 
derilor sale, Namulţumirile populare eran adinei și generale. Admi- 
nistrația era atacată din toate părțile. Arlington cănta să-l scoată pe 
Clarendon pap ispăşitor, dar dacă Comunele aceeptau această 
jerttă, ele nu înțelegeau să se oprească aici. Secretarul de Stat fu 


SIR WILLIAM TEMPLE 41 


atacat cu multă îndirjire în cursul desbaterilor, Si aceste atacuri, 
îndreptate împotriva administrației lui Clarendon, erau, în fond, un 
blam al politicii externe a guvernului, echivocă şi șovă/toare. Aces- 
tor împrejurări cât şi dorinței lui Arlington de a întovărăşi înlătu- 
rarea lui Clarendon cu un gest care să câștige inima poporului, se 
datorește schimbarea instrucţiunilor sale către Sir William, Acesta 
era însăreinat să intre în tratative cu De Witt, Impreună cu Suedia, 
Anglia și Olanda avea să constitue înțelegerea cunoscută în istorie, 
sub numele de Triplu Alianţă, încheiată In 1668 6 menită să asigure 
pacificarea Europei, Un comentator englez, Dr, Lingard, încearcă 
să scadă valoarea Triplei Alianțe, susținind că seeasta n'a nvnt alt 
rezultat decit să-l înduplece pe Ludowe să încheie pacen în condi- 
ţiunile pe care le oferise singur mai înainte. La care, cu o ndmira- 
bilă pătrundere, Macaulay răspunde că Imdovie făcuse avansuri 
tocmai pentru a Înpiedeen o înțelegere cu Tripla Alianță, și că şi-a 
menținut oferta numai în urma încheierii acestei alianțe, 

Prin Tripla Alianţă, Anglia, cu citeva luni mai inainte, con. 
siderată ca nltima dintre naţiuni, silită să sufere rivalități îngrijo- 
rătoare în apele sale, incapabilă să-s! apere gurile fhuviilor snle, 
îşi recîștigase respectul de care se bneurase sub Elisabeta și Crom- 
well. In interior, toată lumea consideră Alianța, ea o chezășie de 
armonie şi propășire. În acele timpuri, politica externă a regatului 
avea cea mai strinsă legătură cu politica sa internă, Dela Restauraţie 
pînă la Revoluția dela 1688, poporul englez considera Franța şi 
Olanda ca îngerul cel rău şi îngerul bun. Prevumpânirea Franței 
era inseparabilă de um regim tiranic. Precumpănirea Olandei era 
tot așa de inseparabilă de libertatea politică și de o toleranță reci- 
procă între toate sectele protestante, Și intă de ce, după cum un 
Clarendon se simțea irezistibil atras de prestigiul Ini Ludovic al 
XIV, deşi aceasta însemna o mlevărată trădare de neam, Sir William 
Temple era irezistibil alăturat de un John Bunyan, de mulțimea de 
quakeri și de pietişti, care în închisorile lor reci și rincede, plingenu 
cu Milton, epopeea unei cauze compromise, plingeau visurile risipite, 
plingeau paradisul pierdut al domniei puritanismului. 

Sir William Temple, făuritorul Triplei Alianțe, deveni un 
nume scump tuturor Englejilor și un nume răsunător în întreagă 
Europa, așa de răsunător îneit a trezit şi unele invidii. In timp ce 
la Londra şi la Amsterdam era primit en aclamații, secretarul 
de Stat, în termeni foarte reci, îi notifica aprobarea Regelui. Cu 
toate că guvernul lui Arlington era destul de risipitor cu titlurile 
și cu banii, Temple n'a fost înobilat şi banii îi erau măsurați, cu o 
parcimonie și 0 nerimonie, ca și cum bugetul Uniunii Jack ar fi 
fost ameninţat de leafa şi cheltuielile de reprezentare ale lui Sir 
Wiliam, 

Pentru un moment, ințelepciunes, bunul simţ și grija interv- 
selor naționale triumfaseră. Pentru un moment numai, căci cabala 
îşi continua uneltirite şi pasiamile înguste dominau, Nici Stuart, 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i ini i, nu adoptaseră vederile lui Sir William, decit cu 
e a aki, uü ndotoni yoia lui Ee EEN decit cn 
ic, Îndată ce împejurările o vor permite. = 
iobag ana învergunat, fără serupule că și fără remuşcări, 
al libertăţilor şi religiei națimnei, era un titi de glorie, în întune» 
catul conclav, care conducea destinele Angliei, Semne din ce în ee 
mai lămurite arătau că propaganda franecză era mereu vie, meren 
activă, meren prezentă la Curtea Angliei, Legăturile de familie, 
venalitatea miniștrilor, gustul pentru pompa şi luxul ritului ca- 
tolis, totul era folosit, en dexteritate, cu stăruință, pentru a întări 
poziţiile franceze şi a slăbi Tripla Alianţă. Arlington şi Sir Thomas 
Clifford erau catolici în fundul suftetului lor, ea și Regele; lady 
Castlemaine, metresa lui „en titre'“, se lăuda cui vroia s'o aseulte 
că se convertise. Intr'o conferință în patru, cu Arlington, Clifford 
şi ducele de York, Regele anunţă, după ce luase promisiunei celei 
mai absolute taine, că era catolic și le ceru statul pentru a găsi 
cel mai bum mijloc de a restabili religia romană, Natural, soluția 
era Ludovic, In curînd, vizita ducesei de Orléans la fratele ei, 
misiunea misterioasă a lui Buckingham la Paris, ocuparea bruscă 
a Lorenei de către armatele franceze, mărără neliniştea Statelor Ge- 
nerale, neliniştea Marelui-Pensionar de Witt. Neliniștea cresceu la 
cuhue, când Sir Willian pa ordinul să se reîntoarcă, în grabă, la 
ra, dela postul săm din A. Se 

a d 1870, Sir Wiiliam ajunse În Londra; bănnielile 
sale cele mai grave fură imediat confirmate. Prezentindu-se la Se- 
orotar, fu lăsat să facă anticameră o oră și jumătate, în timp ce 
Arlington conferea eu lordul Ashley. Cei mat buni prieteni ai săi 
erau excluși dela desbaterile Consiliului Secret şi așteptau eu nê- 
linişte şi frică ce vor aduce aceste desbateri. O indisereție a impe- 
tuosului Clifford îl lămuri, în cele din urmă, despre ce era vorba. 
Spumiegind, îi strigă lui Sir William că Statele Generale se poartă 
josnic, că De Witt este un nemernic și un ticălos, că e sub demni- 
tatea Regelui Anglici sau a oricărui alt rege, să sben mături cu ase- 
menes creaturi. Sir William vedea cum se adună norii, cum se ri- 
dică fruntea, cum sta să se prăbușească marea operă pe care o con- 
cepuse şi la crearea căreia veghiase cu 0 nesfirgită grijă. Totuși, 
demn şi mereu stăpin pe reflexele sale, căci căpătase ceva din 
flegmul olandez în timpul şederii sale la Haga, începu să-şi facă 
preparativele de retragere la Sheen. Mai era încă, nominal, ministru 
la Haga şi De Witt spera sil revuilă. Dar în 1671, în Iunie, fructul 
negru pi otrăvit al eabalei, fructul păcatului, fructul întunericului, 
era copt. Tratatul dela Douvres, cu Franța, era ratificat, Și nimie 
nu ne arată mai bine adinea imoralitate a acelei vremi decit faptul 
că Arlington, care prezidase la încheierea Triplei Alianțe, fusese 
şi conlidentul nerocierilor, incoronata on tratatul dela Dorea. 
Așa dar, timpul planurilor ascunse trecuse și sosise vremea inso- 
lenţei şi violenței. Sir Wiliam îşi primi mazilirea formală, sărută 


SIR WILLIAM TEMPLE 43 


mina regelui, căpătă acele complimente reci și vagi, care sună atit 
de fals în asemenea împrejurări —, şi plecă, 

Suroinl năpraznie, neoprit, nici măcar de acel far de pază care 
era Sir William, se năpusti asupra Europei, en aşa furie încât se 
părea să va înghiți toste Statele libere şi toate bisericile protes- 
tante. Franţa şi Angtia, fără să ennte măcar im pretext decent, 
începură războiul împotriva Olandei. Lumea abia jeșise Ain bezna 
Evului-Med?u şi declarațiile de răeboiu nu întruseră încă în pras- 
ticite internaționale. Armatele uriaşe ale lui Ludovic trecură Rhi- 
mul şi ocmpară Provinciile Unite. Dejs, focurile lagärelor franceze 
se puteau vedea de pe zidurile Amaterdamului. De Witt şi de Ruyter 
se vărură părăsiţi, Dar un popor întreg mı poate fi supus de ar- 
mate străine, mai ales cînd aceste armate aduc un mesaj de 
moarte O țară invadată știe să găsească resurse nebănuite, ştie să 
suscite energii și eroi, știe să-și apere ființa, Aliaţii obținură, pen- 
tru un timp, succese fulgerătoare, Dar most timp trecu repede, 
Prinţul de Orania opri progresele armatelor aliate, Digwrile fură 
rupte și Olanda inundată Tarna se apropia şi flotele aliate tre- 
bnriau să se reîntoarcă ln bazele lor. Republica obținu un răgaz și 
răgazul avea o importanță hotăritoare din punet de vedere militar 
ca și din punet de vedere politie. 

Acei care sunt curioși să recunoască legile după care se ridică 
şi se prăbugese imperialismele, vor căuta şi vor găsi în războiul 
împotriva Olandei, începutul revoluției engleze din 1688, începu- 
tul şi sfirşitul preponderenței politice a Frenței în Ewropa, In 
mitologia greacă, Europa fiica lui Agenor, regele Feniciei, a fost 
răpită de taurul divin. Pentru a o răpi, Jupiter cel mai puternic 
dintre şei, s'a despuiat de atribmtele sale omeneşti și nn mai re- 
prezenta decit forța oarbă a înstinetului vital, Dar, în curînd, 
țărmurile huminoase ale Greciei au apărut şi cea care se läsase ră- 
pită atit de ugor și-a lăsat numele unui continent în care valorile 
rațiuni rămin totdeauna trămfătoare. Este poate, în arest episod, 
un tile mai adine, pe lingă acela asupra ctermnini feminin, 

Noi tn vrut să arătăm, însă, aci, un om eare a întruchipat un 
moment al conştiinţei mațonale engleze, rm moment al conştiinţei 
europene, S'a întimplat, într'adevăr, ca Sir William să fie un bun 
englez ca şi un bum enropean şi că aceste însngizi să fie inaepa- 
rabile. 

După războiul împotriva Olandei, Sir William n'a mai jucat 
un rol european. Desigur, a mai fost trimes ambasador Ja Haga și 
înainte de a pleca a raportat Regelui, cuvintul unui Francez spi- 
ritual, Gourvilie: „un Rege al Anglie) care vrea sii fie omul po- 
poruilui său este cel mai mare Rege al lumei, dacă dorește insi să 
fie mai mult, nu este nimic", Desigur, a mai fost trimis să iwwi- 
leaecă nevorocitele clauze ale tratatului dela Ninéguo, de care nu 
era vinovat şi pe care ar fi vrut să-l împiedece Sir William, căruia 
îi plăceau onorurile dar făză iscuri, eare ținea într "adevăr să îm- 


EN i A, i Mai i 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


paco pe toată lumea dar în folosul său, a știut să evite această în- 
sircinare, Desigur, prestigiul său era un capital care putea fi încă 
folosit și Regele l-a rechemat dela Haga ca să-i încredinţeze secre- 
tariatul de Stat. Desigur că, membru în Consiliu privat, el a mai 
întocmit un proiect de Constituţie, neaplicabil și neaplicat, Din 
ce În ce mai des însă se retrăgea la Sheen sau la Moor-Park, la 
scumpele sale flori, lângă spirituala Dorothy, la ocupațiile sale 
literare. Acolo îi venian veștile despre soarta tovarășilor săi de ge- 
nerație, despre arestarea și fuga lui Shafterbury, despre sfîrşitul 
pe eșafod al lui Russell, despre stirşitul groaznic al lui Essex. 
Acolo, valurile revoluţionare care frămintaa Anglia, trimiteau un 
ecou abia perceptibil. Acolo, la sfirşitul vieţii sale, Sir William 
asista la nenorocirile hi Ludovie al XIV-lea Căci eşecul lui Lu- 
dovie a fost tot așa de complet ca și cel al lui Filip II. Pacea fran- 
ceză a eșuat ca şi pacea catolică. Europa nu suporta decit o sin- 
gură pace: cea enropeană, Domnia Regelui-Soare, care începuse 
ca o veșnită sărbătoare, într'un nimb de victorie a sfirșit în ruină 
și în doliu. Războiul epuizase puterile şi resursele regatului, Or- 
goliul îi scăzuse, de altfel în aceeași măsură și Regele își reproşa 
că iubise prea mult gloria. In sfirșit, tratatul dela Utrecht, a eon- 
sacrat prăbușirea „sistemului“, pe care Ludovic încercase să-l im- 
pună Europei. Dimpotrivă, triumfau principiile pe care se bizuise 
rezistenţa olandeză. Drepturile popoarelor repurtau o victorie stră- 
lucită asupra dreptului monarhie. Spania își păstra suveranul pe 
care și-l alesese şi Anglia la fel, rămînînd stabilit că suceesiunile 
la tron vor fi de acum înainte regulate nu de voinţa prinților și 
de dreptul monarhie, ci de tratatele publice și de voinţa popoare- 
lor. Acestea deveneau singure stăpine a destinelor lor și nu eu- 
noșteau altă suveranitate decit a lor proprie, 

Vieaţa lui Sir William Temple este lipsită de patetism, de acea 
frumusețe tragică a unei vieţi care se termină în apoteoză sau în 
martiriu. Biograful nu o poate decît regreta, Sir Wiliam el însuşi 
i-a răpit orice valoare dramatică. Autor al unei concepții de ordine 
şi de unitate europeană, el nu a făcut nimic ca să apere această 
concepție împotriva acelor care nu concepeau ordinea decit ea an- 
titeză a libertăţii și nu concepeau unitatea decît ca negație a deo- 
sebirilor naționale și sociale. Cind nu mai putea să-și evite adver- 
sarii săi, Sir Wiliam încerca să-i îmbrăţișeze. Și nimic nu-i era 
mai organie străin decit fanatismul acelora pe care ar fi putut să 
se sprijine pentru a face să triumfe o cauză dreaptă; fanatismul 
unui John Bunyan şi a tovarășilor săi de suferință. Astfel Sir William 
a trăit ca un spectator al prăbuşirei vremelnice a ideilor sale, fără 
ca Istoria să-l poată număra printre aceia care au suferit şi au 
singerat pentru ca ele să triumfe în cele din urmă. 


ALEXANDRU LEON 


VIAȚA 
ŞI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE") 


Nu fără emoție voin serie astăzi despre viaţa şi opera lni Nico- 
lae Vasehide, Legături de prietenie strinsă, din acelea care nu se 
uită, mi-au creat în tot decursul celor 30 de ani, ciţi au trecut 
dela moartea lui, o chinuitoare remușeare, pe care într'o slabă 
măsură nădăjduese a o atenua astăzi, tălmăcind şi altora cela trăite 
lingă şi cele gindite despre acest distins învățat romin, 

Nicolae Vasehide s'a născut la Buzău în anul 1874, din părinţi 
de situaţie socială și culturală modestă. Tatăl lui fusese mie arendaş 
de moșie, dar care n'a făcut ca mulţi alţii averi și nici n'a apucat 
să trăiască mult ca să-și ajute familia. Studiile şi le-a făcut la Bu- 
zău, apoi la Bucureşti, la liceul Sf. Sava, şi la Facultatea de litere 
din Bucureşti, unde şi-a luat licenţa în filosofie. 

Pentru a înţelege atmosfera intelectuală care l-a influenţat pe 
Vaschide ulterior în evoluţia activității sale științifice, voin fi obli- 
gat să schițez caracterele dominante nle acestei atmosfere fără de 
care Vaschide, după părerea mea, ar rămine de neînțeles în atitea 
din trăsăturile lui caracteristice, Va fi în același timp și o pagină 
din istoria noastră culturală, care poate avea și un interes în sine, 

Personalitatea cea mai puternică și cea mai covirșitoare pe neta 
vreme, prin influența ei asupra culturii rominești, în genere, şi a 
mişcării filosofice În special, era Titu Maiorescu, Dar orieit de 
trainic, şi-a fixat el piedestalul său de glorie pentru mișcarea noastră 
de regenerare cultnrală, Titu Maiorescu a avut pentru multe hi- 
eruri un fel de a vedea şi de a influența, care nu era totdeauna 
deplin binefăcător. Astfel, bunăoară, Titu Maiorescu nun înțele- 
gea pentru cultura noastră rostul în știință, al specialistului. Din- 
tr'o concepţie filosofică și dintr'o sinceritate — trebue s'ọ reen- 
noaștem — demnă de toată admiraţia, Titu Maiorescu s'a lăsat totuși 
uneori prea mult influențat de cele trei stadii ale lui Auguste 
Compte, care l-au îndrituit a erede că ţara noastră nu este încă în 


1) Folosese împrejurarea aniversării de 30 de ani do la moartea scumpului 
meu prioten, pentru a mă sehita de o pioasă datorie prin publicarea de față. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stadiul cultural al creaţiei științifice, și n'a încurajut pe tinerii 
noştri, să se pregătească în acest sens. El susținea încă necesitatea 
generalizatorului şi a polyhistoricului, fără să-şi dea seama de peri- 
colul diletantismului în care asta risca să menţină multă vreme încă 
cultura noastră. oi 

Nicolae Vaschido încă de pe băncile Universităţii a avut cioeniri 
de idei în direcţia aceasta cu ilustrul său dascăl, lar cînd în 1897 
Tache Ionescu, ministrul de instrucție de pe acea vreme, a adus pe 
Alfred Binet, psihologul de senmă ul Franţei şi directorul labora- 
torului de psihologie phisiologică dela „École des Hautes études“ 
din Paris, pentru a ţine o serie de conferințe la Ateneul din Capi- 
tală, nu Maiorescu ar fi fost acela care să recomande pe cineva Să 
fie trimes la Binet, la Paris, ca să se specializeze în psihologia expe- 
rimemtală, iar în orice caz nu pe Vasehide l-ar fi recomandat el 
pentru acest scop. l-ar fi fost poate prea mult teamă, ca nu cumva 
acesta să în prea în serios o asemenea specializare! Povestea se mai 
petrecuse, câțiva ani în urmă, cu un anume Eduard Gruber, elev al 
lui Maiorescu, pe care l-am cunoscut în copilăria mea, trimes la 
Wundt şi la Leipzig, și care avusese imprudența să înceapă niște 
cercetări experimentale asupra audiţiei colorate, și care, solicitat 
să concureze la o catedră de slavistică, în așteptarea acesteia, a dove- 
dit, într'o răsunătoare conferință la Ateneul din București, intitu- 
lată „Stil şi gîndire“, că psihologia experimentală se poate foarte 
bine lipsi de laboratoare, găsindu-și tot atit de bine aplicare în lite- 
ratură. așa cum el însuși a încercat s'0 facă, aplicind teoria timpu- 
rilor intuitive la serierile lui Eminesen, Odobescu și altora, 

Nicolae Vlasehide a fost, el, ales de Tache Ionescu. E s'a făcut 
o bursă de Stat, spre a se duce la Paris, la Binet, Dar ea să nu se 
jiznească prea mult tradiţia universitară, care cerea terminarea stu- 
diilor în străinătate cu un doctorat, i s'a pus prealabil în vedere ca, 
după vreo doi uni de Paris, să se ducă la Leipzig, pe lângă profesorul 
Wundt, spre acest sfîrșit. 

Odată Nicolae Vasehide ajuns la Paris, căsătorit cu fiica pro- 
fesorului dela Facultatea de medicină din Iași, Victoria Zamfireseu, 
absolventă a Facultăţii de litere din București, el deveni în scurtă 
vreme, din eley un adevărat colaborator al lui Binet, 

__ Prebme să recunoaștem că nu numai calităţile lui intelectuale 
şi munca aprigă pe care tînărul nostru romîn, în etate abia de vreo 
22 de ani, începu s'o desfăşoare lingă Binet, l-a favorizat la aceasta, 
dar și lipsu de orice interes şi preocupare materială pentru a trece 
examene şi lua un titlu, Această situație i-a convenit de minune și 
lui Binet, care nici el nu era profesor acreditat la universitate, cu 
obligaţii academice, ei direetorul unui laborator, instalat în elădirea 
Sorbonei, şi făcînd parte din „École des Hautes études“, geoală de 


Stat, dar liberă de orice formalism şcolar şi unde putea să se con- 
siere exclusiv cercetărilor ştiinţifice. 


VIAȚA ŞI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE 47 


Pe atunci psihologia experimentală trebuia să-şi dovedească 
încă în Franţa drepturile ei la existență, şi nu mulți Francezi, nici 
ei, în goană după examene de licanță, de agregație, pentru învăţă- 
mântul secundar ete., puteau să-şi consacre timpul unor astfel de 
studii desinteresute. Vaschide ern deci bine venit întru aceasta, Cu- 
rînd numele său, asociat ani dearindul numele Jui Binet, în clasicele 
volume, tipărite anual de către Binet, sub titlul „Année Payeholo» 
gique'*, se impune tot mai mult opiniei publice științifice din Franța 
şi din alte ţări. Luorările lor nu sunt numai de psihologie experi- 
mentală generală, dar și de psiho-tiziologie a copilului. ca de ex.: 
experienţe asupra forţei museulare și de pgrentate la băieţi, expe- 
riențe asupra vitezei la băieți, experienţe asupra respirației și ciron- 
lației singelui lu băieţi, măsura forței munseulare la băieți ete. 

Cu aceasta, după cum vedem, Vasehide își îndreaptă cercetările 
sale către studiile fiziologice, anatomice și biologice, în general, 
unindu-le, aşa cum știința le cere cn studiile psihologice propriu 
zise, 

O împrejurare îl separă de Binet şi îl apropie de doctorul Tou- 
lonse, care era medic-şef şi director al Laboratorului de psihologie 
patologică dela Azilul Villejuif. 

De aici înainte Vasehide se dedică cn pasiune stadiilor de psiho- 
logie patologică și de psihiatrie, atit de înrudite eu psihologia nor- 
mală, fără ca prin aceasta să părăsească studiile psihologice şi 
pedologice propriu zise şi nici chiar pe cele filosofice, Activitatea lui 
se amplifică. In colaborare cu dr. Toulouse, publică un număr ton- 
siderabil de cercetări de psihologie experimentală şi de psihiatrie, 
precum și dări de seamă la ședințele Academiei de Ştiinţe. Inventează 
aparate de cercetări experimentale de psihologie, de medicină, de 
filosofie, în Germania, Italia, Anglia. 

Singur sau în colaborare cu atiţia tineri francezi, pe care cu 
un talent uimitor de organizator îi atrage, ca: Vurpas, Meunier, 
Marchand, Pitron și alții, el publică un număr extraordinar de 
lucrări, în „Revue philosophique‘, maren revistă parisiană, condusă 
de Ribot, în „Revue de Philosophie'*, condusă de Peiliaube, apoi în 
„Revue de Psychiatrie et de Psychologie expérimentale", de sub 
conducerea doctorului Tonlouse. „Revue da Médecine“, „Gazette des 
Hôpitaux‘, „Archives gênéruies de Médecins“, „Tournal de Nenro- 
logie“, „Bulletin de Luringologie, Otologie et Rhinologie'‘, „Archi- 
ves d'Anthropologie Criminello'', „Arehives ce Médecine expéri- 
mentale et d' Anatomie pathologique, „Nouvelle Teonographie de la 
Salpâtrire“*, de sub direcția lui P. Rump „Revista sperimentale di 
Freniatria“*, de sub direoția lui Tamburini, „The Journal or Mental 
Pathologie‘, „Centralblatt für Nervenheilkunde und Psychiatrie‘, 
şi multe altele încă. 

Vasehide, ajunge asistent apoi pentru multă vreme șef de 
lucrări al laboratorului de psiohologie patologică dela Azilul Ville- 
juif, iar în ultimul timp ca director al aceluiaşi laborator, care fusese 


Ipe 


48 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


şi el din 1902 încadrat în Ministerul de Inatrueţie, la aṣa zisă „École 


d i : 
des Hautes Etudes ositate științifică a modestului romin de altă- 


Dar această no å dest în i 
dată, pe baza unei munci care punea în admiraţie pe străini, trebuia 


isenseii o consecrare oficială, 
sa Vaschide viza obținerea faimosului „doctorat de Stat'' în litere 


na. Spera, datorită reputației sale, să poată învinge con- 
e Angra ati tată şi formalistă a Sorbonti, ei în caz ss 
recunoștea licența universităţilor noastre, decit la aculta Sa 
drept. El credea, în ciuda scepticismului meu, să poată icon E era d - 
el, exceptional, favoarea echivalării titlului de licenţă sa niv À 
sitatea din Bucuresti, pentru a putea să-și dea examenul de terra 

Nu era asta. la Vasehide, vanitate personală, cum ar fi os 
aparența, ci mai mult: era ambiția lui de romin, de a obţine, prin 
propriile lui mijloace seest mare succes peutru țara nous KAE 

Sorbona n'a consimţit însă a ieși din zăgazul tradiţiei. ia azi, 
după războiu, există un nou regim al universităților în Franţa. e 

Refuzul Sorhonei, -a afectat pe Vasehide. Saerificase de ir 
obligația de a se duce în Germania, aşa cum îi preseriau condiți e 
bursei, ca să obţie titlul de doctor; asta numai ca să rămiie în 
Franţa, să servească știința franceză. Dura lex. sed lex, Atiţia pro- 
fesori dela Facultatea de medicină, care îl cunoşteau şi îl apreciau, 
i dădură sfaturi noi și îi dasehiseră perspeetive noi, Vasehide mi-a 
arătat multe din acele serisori, dela savanții străini, care îl eredeau 
medie, într'atîta de natural părea aceasta, Vaschide se ps og 
sistematie, a-şi putea zise șeolărește, dela anul I de medicină, 
această nouă direcţie. 

După puțin timp, dintr'un anumit cero din ţară, se pornește 0 

işeare defavorabilă lui. 

igo est Haret fi serie, subt ameninţarea de a i se tăia i 
să se întoarcă în ţară. Vaschide cere să i se ereeze oarecari condiţi 
favorabile pentru luerul său ştiințifie, un laborator de psihologie 
experimentală la Universitatea din Bucureşti. In fața unui refuz 
din ţară, se hotărăște, el atunci, să nu se întoarcă, Bursa i se taie. 
De neum încolo, pentru Vaschide va fi o încordare de forțe şi mai 
mare. Munea lui trebuia de data aceasta să-l și susție materialmente 
în Paris, pe el şi familia lui. 

In adevăr, nu numai din remuneraţia postului ce-l ocupa ca şef 
de Inerări. dar mai ales din publicaţiile pe la reviste și din angaja- 
mentele pe la editori, unde Vaschide începuse să publice cărţi, 
ajunsese, după mărturisirea ce mi-o făcuse, să câștige peste 1.000 
de franci pe lună, sumă considerabilă pe vremea aceea. 

Am întâlnit oameni de știință, francezi, care îmi mărturiseau 
ndmirația lor pentru punetualitatea en care Vaschide se ţinea de 
astfel de angajamente. 


VIATA ȘI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE 49 


Aici trebue să deschid o paranteză, 

, Il cunosensem pe Vaschide, în 1899 la Paris. Deosebirea celor 
cîțiva ani cu care mă întrecea Vaschide și situația sa intelectuală, 
n'au stat în calea legăturii noastre, care după puțin timp a devenit 
o mare și statornică prietenie afectivă şi inteleetuală. Cît am stat în 
Paris. nu intram aproape niciodată în apartamentele lui Vasehide 
din Notre Dame das Champs 56, cu intenția de a-l vedea și de a 
disenta sporadie în cîte o xi de sărbătoare, cu riseul să mă prindă 
adesea zorile, lucrînd împrennă, urzind beteala unui viitor de eola- 
borări şi de planuri ce aveau, încetul cu încetul, să se destrame, pe 
măsură ce destinul ne bătătorea drumuri deosebite, și pină ce tot 
același destin neindurător a tăiat-o pe vecie, Dar din toate părţile 
unde mă aflam, în fară trecător, sau în străinătate, în atitea orașe, 
atunei cînd nu mă mai repezeum la Paris ca să ne vedem, din legă- 
turile noastre a izvorit o corespondență lungă şi urmărită, intere- 
santă pentru relevarea ideilor și concepţiilor sale științifice și filoso- 
fice, a muncii lui îndirjite, dar mai ales a sufletului său frumos, 
ascuns ochilor celorlalți. 

„Pentru mine, îmi seria el odată, e o plăcere a sta de vorbă cu 
un prieten, în seria sau prin viu graiu, şi totdeauna mi-a fost gindul 
să putem închegu între prieteni o corespondență mai inteligentă, 
atăcînd probleme din multele ce ni se pun în viață, disecind din 
impresiile ce le cîştigăm zilnice, 

San, altădată: „Crede, iubite Ghidioneseu, că totdennna ca 
acen ce sunt, așa cum sunt, voin fi totdeauna sincer, şi pe cit voiu 
peo să judec, îmi voiu da părerea în toată goliciunea concepției 

e, 

Incepusem să tratucem împreună o piesă, a unuia din cei mai de 
seamă autori dramatici filosofi, de pe acea vrema: François da Ourol 
intitulată „la Nouvelle-ldole“*, Ani dearindul Vasehide a fost un 
prieten intim ul lui François de Curel, Piesa făcea mare sgomot În 
Paris. O văzusem la Teatrul Antoine. Mă impresionase. Era inspi- 
rată și din concepțiile creeate de Binet şi Vusehide (în actul al 
treilea, scena reprezintă un laborator experimental), Intirziasem 
eu o jumătate de act din traducere. Vaschide îmi serie; „Dacă la 
lucru serios, eu cînd îmi pun eeva în minte, o due pînă la sfirgit, 
petrec nopţi albe, și cînd pie de somn, îmi bag capul în lighean cu 
apă rece, numai să pot avea timp mai mult înaintea mea, Lartă-mi 
unica această perifrază. Am adus-o, pentru a te convinge încăodată 
că suntem pe cale bună, serioasă, și că nu putem decit cîştiga 
Imerînd din toate puterile noastre, Permitemi, ea puţin mai în 
vîrstă, să-ţi spun să fii încăpăținat în ideia ce te frămintă, ca și 
soldatul ce cu orice preţ, îşi înfige steagul în virful unor parapete 
străine“, Piesa era să se joace la Iași. Nu s'a putut. Vasehide făcuse 
și o conferință pe care trebuia s'o citese eu. Piesa s'a publicat în 
urmă, în „Revista Idealiată'“, de snbt direcția lui Mihail Holban. 

4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


si ani Teatrului Naţional din Cluj. 

sm bag ametit pari alte lueruri mult mai bune de 

cu id îndoi în jurul ziarului. condus 
j ile ne grupate pe am j 

pe maori ini T. de o mînă de ardeleni, în frunte eu Aurel 


P - îi 
dăunător pentru prestigiul țării. Subt arrg Î ae A i 
răspund lui Vaschide, în același ziar. apărin ež Baag ra 
bineînțeles, ca funia pe spinzurat! Vaschide îmi se A fo cameră 
din R. J. a-s „a plăcut multora de piara Fraa a i A pote 
din revista lui Motru: „Noua Revistă Romină'“, Rominii de sioi 
un într'o categorie cu mine, şi te fac cu ou și cu oțet. f pE 
p Am väzut ceva din felul de muncă a lwi Vaschide. Nu po E 
rezista să nu adaug, dintr'o serisoare, încă o documentaţie parea 
d care re în ea sl a aerie de noi îati ort 
i voiu comuni „noi | i 
rea pripra DD e stiinte la career îi Maingie, Bodedal 
ji spitalelor ete. Petree nopptie ca i Laji 
pesara stea (adică în ce zi a lunei N. R.) şi nici a ageri 
putut avea senzaţia secolului ce a început să răsară*, pr orthrae 
loe: „Îţi seriu, dela azil, se revarsă de zi și pie de seste une 
scrisoarea şi văd că mă faci idealist. Da sunt! Însă în fe mu „e 
Uite acum, după o zi de lucru, în care am reuşit chiar a tota stari 
original, a deschide un nou orizont, singur eu mine de vo es bene i 
erei raci Bon Was eo pă sia E iai komplexă, 
imi pe COT iată. šei de abia mai pot 
ioni altădată. Te las cu părere de rău, e 
pan mina tă n e ala d le ee mnie e 
; iai ai fi ; ' i e or 
pema rege şi rolul acela de patimi din cancanui anima : 
Altădată. după ce se scuză că n'are bani să rm pică ra 
Iuerărilor lui, spre a mi le trimete, Vaschide continuă: Cape ages 
capete și am o serie de areae op e pot edr 
toate că ai mei mă înjură, că nu d ; piii, pi ae 
cule de vreme, şi mă scol după ce adorm, Voința! Te las şi 
ef siti vorbese irea Vremea trece. Am o Sre de a S 
„em train“ şi nebunele (din ospiciu) mä reclamă, 0 Saad 
fectă aici. Parcă ai fi într'an vis: Nebunele mele se cred pa Rest 
joacă menuete, vorbese cu luna şi mă utrag în cercul lor de P 4 
magorii fermecătoare, Astăseară voiu petrece noapte mare, vin i 
experiență asupra viselor, Cind stau singur într'un dormitor ru 
nebuni, în liniştea aceea înfiorâtoare a nopţii, cînd urmărese ra A 
siile acelea cadaverice, mi se pare că am murit de mult şi că de e 
îmi amintese de vința mare, de Parisul ce palpită la cîțiva 
de noi“. 


VIAŢA ŞI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE 51 


Dar mă opresc, deocamdată, deși atitea lucruri ar fi de dat la 
lumină din rîndurile acelea cu slovă măruntă, o! atit de măruntă 
şi de încileită, încît era un adevărat mister chinuitor de descifrat o 
scrisoare a lui Vaschide, compensat totdeauna de mulțumirea ce o 
aveam de a desprinde o idee nobilă, un sentiment frumos, pus fn 
slujba adevărului şi a muncii. 

Cind Nicolae Vaschide se apropia acum de sfirşirea tezei sale 
de doctorat în medicină, o pneomonie dublă, însoțită şi de o pleu- 
rozie. îl doboară; şi în ziua de 13 Octomvrie 1907, după numai două 
săptămâni de boală, se stinge, 

Il văzusem la Paris, pe la începutul lui Iulie, acelaşi an. Parcă 
o tristă prevestire mă adusese într'o zi cînd el m’a primit în pat, 
puţin răcit, zicea el, cu snrisul nepăsător pe baze; o nimica toată. 
Nu mi-a plăcut faţa lni și i-am spus-o. Apoi, după citeva luni am 
aflat trista vaste, în ţară, unde mă chemaseră afacerile, Murise în 
etate de 33 de ani, și n fost înmormîntat la Paris. 


. 
. + 


Firește este foarte greu, mai ales în cadrul unui studiu restrins, 
ca acesta, să sa analizeze o operă științifică ea aceeu a lui Nicolae 
Vaschide, 

Riispîndită în revistele de care am pomenit, en conţine o multi- 
plicitate de preocupări şi probleme de ordin psihologie, histologic, 
anatomie şi fiziologie, pedologie, psiho-putologie și psihiatrie, pentru 
a nu-l uita pe cel filosofic. 

Spicuiese, la întimplare, pe unele din acele întreprinse, fie sin- 
gur, fie în colaborare, ca să ne putem face o idee de enriozitatea 
ştiinţifică a spiritului lui N. Vasehide. Iată-le: Cercetări experimen- 
tale asupra raportului între sensibilitatea musculară şi senmbihtatea 
tactilă. Starea sensibhității olfactive la bătrinețe. Turburiări de res 
pirație, Raport între munca musculară şi munca intelectuală. Tehnica 
sphugmografică. Psihologia sensibilităţii tactile tahetice. Despre 
Audiometrie. Psihologia alcoolismului, Ratina unui anencephal, 
Sistemul nervos la un anencephal. Gustatometria. O nouă teoria a 
odoratului. Psihologia, percepții spațiale, Datele anatomice și espe- 
rimentale asupra structurii halucinaților. (Cercetări experimentale 
asupra amintirilor. Imaginea mintală morbidă, Vertigiul psiho. 
Contribuţii la studiul psiho-fimologie al emoțiilor. Ercitaţia seruală 
în emația muzicală. Incorcări asupra psihologiei împulsiei sezuale. 
Fiziologia la congresul britanie pentru înaintarea științelor, dela 
Cambridge. Amnezia retrogradă emotivă. Despre al V-lea congres 

internațional de psihologie dela Roma. Sulle modificazioni della res- 
pirationa e della circulazions periferica. Credința şi valoarea profe- 
tică a visului în orient și antichitate. Visul profetie în credințele și 
tradițiile popoarelor sălbatice. Visul profetie în credințele pi filo- 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rabilor inteligenți ii ihofiriologia 
s „Măsurarea inteligenții, Contribuţii la psiho) 
a dorinte pu Contribuţii experimentale asupra studiului fonna 
lor telepatice, ete., ete, Ar fi cu neputinţă să urmărim continuare 
O Vase ciri m e şi lucrări de valoare sintetică, ma lāsat 
cărți, publicate în diverse edituri din Paris, ca de exempiu: oe 
chol ie de l'attention‘“, în colaborare cu Raymond Meunier; a 
sociai E pathologie de Vattention““, ambele in Collection de 
Psychol " exper. et de mâthapsyehie. In asociație cu dr. ao 
lonse şi Piéron. a publicat rS me iatna să dotate h poy ra 
e ebraic ia, Encyclopédie  seietifique, 
i ientifique“. In colecţia „Eneyelop 
rr rind cearta publică în colaborare eu Charle Varpas, 
tartea: Psychologie du délire dans les troubles payehopatiquar. 
Vaschide întreprinde un vast plan de cercetări şi publicații 
asupra logicei morbide și ne dă la lumină, în colaborare, tot cu 
Charles Vurpas, primul volum, intitulat l'Analyse mentale“, cu 2 
prefață de vestitul filosof și psiholog Th, Ribot, Aveau să pe pre 
continuare: „Syllogisme morbida", „l'Émotion morbide“, 
Mee a Pe uta de philosophie scientifique‘, de 
lecție , e de p 1 ifi , 
sub E Sri rea ih: Gustave le Bon, Vasehide Pon 9 sarie 
devenită clasică de atunei: „Le sommeil et las rêves“. is e A 
sa, „Psychologie de la main“, în vederea doctoratului : a arre 
care pentru atiţi alţii ar fi fost singurul eveniment age gigi 
loare al unei vieţi, dar care pentru Vasehide nu era e a e 
dintr'an lanț început de mult și menit să se Į nons oap 
vreme, reprezintă o remarcabilă valoare prin nea aa poa 
tului și tratarea lui, dar, și prin faptul că cu această lucrare, 
norocire, Vaschide pune capăt vieţii sale, W ae 
Moartea îl surprinde la ultimele pagini ale manuscrisului. 
Miini pioase, cum se exprimă savantul Charle Richet, care ip ? 
emoţionantă prefață cărţii, au pus în ordine paginile răvăşite ale 


manuscrisului pentru a fi tipărite. 


Evident, îndrebindu-se despre valoarea operei lui N. Vaschide, 
cantitativ atit de impunătoare, profanul ar putea fi pe = gr 
omul de ştiinţă e dator însă să aplice un diseernămnt critic. Vas- 
chide nu era un diletant, pentru ca să nu-și dea seama de rani 
fiecărei idei, fiecărui rînd. Că supără pe alţii cu activitatea lui, m 
ales pe cei din țară, aceasta este alteeva, Odată, ocupindu-se de un 

ce-l aveam împreună şi la care începusem a şi lucra, fiecare 
pa e noastră, — era vorba de o antologie filosofică, în romi- 
nește, care a fost înmormintată și ea odată cu moartea ui, — Vas 


SW 


TUe 


VIAŢA ŞI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE 53 


chide, îmi serie, la o obiecţie a mea de amănunt: „ôbişnuieste-ji ure- 
ches a fi indiferentă sgomotelor şi criticelor înconjurătoare şi ur- 
măreşte cu incredere de nebun lințoliul acela de stindard ce-ţi 
filfiie în viitor, în himerica şi dătătoarea de vicață iluzie a acelora 
ce au să vină şi nu sunt‘, 

Și totuşi, coneepția aceasta ar fi fost unilaterală, dacă Vaschide 
n'ar fi fost încrezător în spiritul eritie obiectiv, iar nu în cel super- 
ficial, aplicat de alții asupra lui. Verifieind niște date experimen- 
tale în laboratorul profesorului Flournoy din Geneva, în care lu- 
cram, Claparède, cunoscutul profesor de azi, dela Universitatea din 
Geneva, pe atunci privat docent şi asistent, îi aducea unei lucrări 
a lui Vaschide unele obiecții, Le comunio lui Vaschide, printr'o 
scrisoare, El îmi răspunse: „Îţi mulțumese de tot ce-mi spui, cei 
din ţară pot să trâneănească oricit, Imi voiu vedea de drum. Urle, 
treaba lor. In ceeu ce priveşte pe Claparède, et. comp., ți-ași rămina 
recunoscător să-mi comuniei contrazicerile ce-mi impută: luerez 
mult, am în jurul meu începutul unei mici şcoli psihologice, dar 
sunt așa de sigur de ceea ce scrin, fruct de multe ori a nopți multe 
de trudă, e'aşi desfide să mi se arate o contrazicere. Atac multe ehes- 
tiuni, și cum unele lucrări completează pe celelalte, cei ce nu le 
cunose, pot fi induşi în eroare. Claparède a judecat greit ultima 
mea luerare asupra emoţiilor; îi voin replica în curind“, Şi, în 
adevăr, Vaschide, în problemele mari pe care gîndirea lui le ataca, 
nu numai că aduceau o curiozitate de informații vaste şi precise, 
precum şi o bibliografie bogată, dar de cele mai multe ori deseo- 
perea câte un aspect nou, original al problemei, Că lucrările lui su 
o valoure inegală, că unele rămîn mai mult informative, se ponte, 
Dar, și în cazul acesta ele pot servi cu folos ca documentări pre- 
pioase altora. 

In chestiunile muri, Vasehide nu se sfia să controleze teoriile 
ştiinţifice cele mai acreditate și să le sguduie temelia. Astfel, pentru 
a nu vorbi decit de citeva, Vasehide, pe baza unor noi observații şi 
experiențe, caută să conteste valabilitatea vestitei teorii James-Lamge 
asupra emoţiilor, care atribuia o origine pur filoziologică afectelor și 
care se bucura pe utunei de un mare credit știinţifie, De asemenea, 
în psihologia delirului, după ce expune toate teoriile savanților care 
explică delirul, găsește o foarte mare confuzie între psihiatri, care 
consideră delirul ca pe un fenomen special, și îi fae numai descrie- 
rea symptomutologică, După cercetările lui Vasehide, dimpotrivă, de 
lirul este o eflorescenţă a unei activităţi psihice subeonștiente, care 
există în acelaș grad în toate elementele fundamentale ale stării 
normale, nu numai în stările morbide, 

Vaschide găsește În procesul de asociație de idei (mai tales în 
gradul san în cantitatea, precum și în direcția luată de seest pro- 
ces de asociație în inconştientul individului), singurul element care 
ar caracteriza delirul. 

In lucrarea Ini „Analiza mintală“, Vasehide împreună cu Vur- 
pas ne arată, pe baza unor cazuri vlinice studiate cu deamănun- 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tul, existența unei introspeeţii somatice sau corporale, existenţa 
unei hose afl mintale şi existența unei extrospecţii pină la extros- 
peeţia cosmică. Bolnavul ajunge la forme variate şi acute de deli- 
ruri, prin abuzuri de observații asupra corpului său, sau asupra 
stărilor lui sufleteşti, sau prin abuzul de observaţii asupra oame- 
nilor și lucrurilor din jurul lui, etea ce devine obsesie, iar, la limită, 
pierdere aproape completă a conștiinței eului, personalitatea lui 
trăind mai mult cu aştrii din cer, deplasindu-și interesele vieții 
de fiecare clipă, în absolutul cosmosului, Acești indivizi nu sunt 
nebuni, sunt deliranți, : 

Contrar explieației clasice, care pleacă dela diferite cauze pato- 
logice generale sau psihopatiee, ca să ajungă la lămurirea acestor 
feluri de deliruri, autorii noștri pleacă dimpotrivă dela fenomenul 
psihie normal, de observaţie internă sau introspecțiune, pentru ca 
prin exagerarea lui să explice stările psihopatologiee, care caracte- 
rizează logica morbidă şi stările patologice generale. Concluzia fi- 
nală a cărții poartă un caracter filosofie nu tocmai banal: „Fericiţi 
oamenii care își trăiese vieața fără să se analizeze nici pe ei, nici 
nimie din ce e în jurul lor mai amănunțit, și mai ales timp inde- 
lungat, căci, pentru așa ceva nu orice minte e făcută, Cine nu 

_ poate depăşi un anumit nivel, spre a se ridica la o înălţime, de unde 
să poată face asemenea operaţii ale spiritului, riscă să cadă jertfa 
unei îndrăaneli primejdioase pentru logica normală a fiecărui om'*, 

Una din piesele de rezistență ale ştiinţei lui Vasehide este car- 
tea lui „Le sommeil et les Rêves“, deja citată. Pentru această lu- 
crare am văzut că Vaschide era preparat prin lucrări de amănunt, 
Trecând în revistă diversele teorii asupra somnului, arată insufi- 
cinţa lor; în special, eritică el teoria biologică emisă de Claparède, 
păstrind însă elementele utile din ea, pentru hipoteza unei inbibiții 
active, produse în timpul veghei, cu scop de reparație n uzurii; 
ceea ce ar explica în destul mecanismul somnului, fără a-i căuta ant- 
tomie un centru cerebral. Același lucru și cu visele, asupra cărora 
Vaschide face experiențe de lungă durată, cu sacrificiul propriu- 
lui său somn (după cum am văzut din scrisori), spre a stabili rolul 
și funcționarea atenţiei şi a memoriei în vis, pe o bază de elemente 
afective predominante, spre deosebire de activitatea spiritului fn 
timpul de vehge, ceea ce nu fusese relevat îndeajuns de către alți 
cercetători. 

In fine, numai un cercetător ca Vaschide putea să atace cu 
o mînă de maestru „Psihologia minei", ultima și postuma sa lucrare, 
Aici se înerucişează, nu numai cum zice Richet în introducerea sa, 
erudiția cu ingeniozitatea, ci spiritul său analitie de om de știință 
en începutul spiritului sintetie de adevărat filosof, 

Dela anatomia minei, pînă la canonul artistie al minei, dela 
manifestările minei în operile de artă, pnă la manifestările pa- 
tologice, diforme gi hidoase; deln manifestările fiziologice ale di- 
feritelor elemente constitutive ale minei, vinele şi arterele, cu felul 


VIAŢA ŞI OPERA LUI NICOLAE VASCHIDE 55 


de cireulație a sîngelui, oscilind între normal și patologic, pînă la 
vamificarea sistemului nervos, în mină, în cela mai extreme regiuni 
ale degetelor și unghiilor, unde se află extrema sensibilitate; dela 
problema atit de gravă a amprentelor digitale, care interesează jus- 
tiția şi pînă la problem ce pare atit de fantemsti a ehiromanției, 
Vasehide nu vede în mină un organ oarecare, cum vedem noi toți, 
ci oarecum oglindirea sufletului omenesc, 

„Cite învățături precise, zice Vaschide, nu ne descopere ba- 
nalul gi zilnicul „bună ziua“ — „simpla stringere de mină 1.— 
Cine nu cunoaște în vieaţa lni strângerea de mînă hotărită, sinceră, 
leală, care concordă cu privirea senină şi cinstită, strîngere de mină 
foarte rară, pe care vieața socială, voința, «n toate exigenţele ei, 
o fac din ce în ce mai grea şi mai de negăsit“‘, 

Mina, după Vasehide, înmagarinează cele mai delicate și imper- 
eeptibile descărcări nervoase cerebrale şi cristalizează diferitele 
stări sufletești, pe care le trădează subeonștientul nostru, chiar 
atunci cînd conştientul ar voi să simuleze, 

Răpit de misterul ce i se revela pe măsură ce adincea mai mult 
multiplele fațete ale psihologiei minei omeneşti, Vasehide mu se 
putea opri de a atinge inspirația poetică a unui Rodenbach, ale că- 
rui versuri despre mînă el le citează la un moment dat, 


Şi acum, Înainte de a încheia, sunt dator să mai amintesc, 
pentru a da o icoană cit mai apropiată de realitate, că activitatea lui 
Vasehida se prelungește în direcţia filosofică şi cu întreprinderi 
de natură a-i pune la încercare stăruința și răbdarea lui de bene- 
dietin, prin apariţia în 1904 a primului „Index Philosophiqne'*, 
sub îngrijirea lui şi cu destinaţia de a apărea anual, O sinteză de 
indicaţii bibliografice, en scurte rezumate asupra tuturor lucrărilor, 
care apar într'un an în toată lumea în domeniul filosofiei şi al 
anexelor ei (şi care nu sunt anexele eit). 

Pe de altă parte, Vaschide serie numeroase articole În reviste 
de cultură generală şi vulgarizare ştiinţifică, („Revne des Revnes‘, 
„La Renaissance latine ete); iar în rominește, în „Revista Idea- 
d a. 


Vorbind despre dinsul într'o monografie serisă îndată după 
moarte, necrologistul ni-l arată pe Vasehide sceptic, en un suris 
ironie pe buze în faţa vieții. 

Am avut și eu impresia, din ce îmi seria citeodată, a unor altfel 
de atitudini în fața vieţii decit acelea pe tare le arăta de obiceiu. 
Căci, tot atît cît n'ar fi putut nimeni bănui că Vaschide a fost un 
om de lume, un „mondain'*, în toată puterea cuvintului, că frer- 
venta des și gusta înalta societate parisiană, în care ajunsese să aibă 
accesul cel mai larg, cu ușurința şi eleganța unui parizian din naş- 


se — VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


nimeni n'ar fi putut bănui că Vaschide avea momente 
a. scară şi capitulări morale. Citeva rînduri, pe carte poy- 
tală, trimeasă la Zürich, în 17 Septemvrie 1905, unde studiam în 
laboratorul profesorului Meumann, ar putea părea VES : 
„Scumpe amice. Sunt la Paris. Pici într'un moment bine venit, 
cei trec printr'o fază morală obositoare. Prietenia şi afecţia ta îmi 
sunt senmpe. Cu drag şi iartă-mă că sunt așa limbut. Cu drag, 

N. Vasehide'*. s ; 

y r eihar san „amețeli psihice‘, cum lear fi numit el, 
poate, Vasehide, așa inarmat cum eră, şi cu o cultură ştiinţifică 
de naturalist, era totuşi un filosof; ba chiar metafizician, căei trăia 
intens, intr'un sincretism spontan, drama Vieţii omenirii intregi, 

Ce-ar fi fost Vaschide de ar fi trăit pînă acum? Şi asta nu 

i iimţă, = 
n EDT hd ko e bună seamă asigurat în Paris, dacă ne gindim 
că astăzi fostul său preparator Dr, Henri Piéron a devenit un cs- 
lebru profesor la Colège de Francs, 

dial oare Vaschide și al nostra, al Rominilor ? 

S'ar părea că nu, dacă luăm în considerație comemorarea mor- 
ţii Imi, care a avut loe la Buzău, orașul său natal, acum vreo cinei 
ani, cu prilejul aniversării de 25 de ani după moarte, Asistau la 
aceasta ministrul plenipotențiar al Franței, câţiva rari prieteni şi 
niciun reprezentant al culturii oficiale rominești. . . | 

Da, poate că în străinătate sau în țară, trăind pînă în zilele 
noastre, alţi oameni mai noi ai României Mari, l-ar fi înţeles și l-ar 
fi apreciat altfel... a 

Ta orice caz, tinerimea noastră îl poate lua ca pildă. Vaschide 
a iubit țara, cu adevărata pasiune a omului de ştiinţă, altfel decit 
acei care cred că important e să o servească doar prin manifestări 
exterioare. 

Vasehide a murit ca un soldat pe cîmpul culturii străine, adu- 
cînd faimă numelui de romîn așa cum moartea soldatului necunos- 
cut romîn pe meleaguri străine a făurit Romînia întregită, care mai 
așteaptă încă mulți soldaţi ca Vaschide, spre a impune definitiv tu- 


turor calitățile spiritului rominesc, 
VLADIMIR GHIDIONESCU 


ACTUALITATEA REALISMULUI 
ÎN PICTURĂ 


In epocile de mari frămintări sociale, aceste frămintări au in- 
fluenţat întotdeauna evoluţia artelor plastice, Astăzi, mai mult ca 
oricind, platformele ideologice ale diferitelor tabere în luptă deter- 
mină anumite curente în artă ale căror punete de plecare sunt ma- 
rile probleme sociale care preocupă și agită întreaga omenire, Ceva 
mai mult: unele dintre aceste curente pun în diseuție însuși dreptul 
de existență a artei contimporane. 

Care sunt aspectele caracteristice actualei producții plastice? 

Pe de o parte „avangardismul‘‘, Reprezentant, fără îndoială al 
elementului progresiv, şi deci al părții celei mai valoroase a artei 
moderne, el nu are însă niciun contaet cu masele largi ale publi- 
cului şi rămîne, prin aceasta, neînțeles de mulțime. 

Pe de altă parte înregistrăm existența unor manifestări, eare, 
mărginindu-se la copierea naturii şi a maeștrilor trecutului, după 
formele învechite ale Academiilor, nu excelează prin spirit nova- 
tor, și depășese rareori mediocritatea curentă. Acestea din urmă 
au însă meritul de a se adresa publicului într'o formă corespun- 
zătoare, din nefericire, educaţiei şi obişnuințelor Imi. 

Producţia plastică nu poate totuși fi privită ca o problemă cara 
interesează exclusiv pe producătorii ei și pe un grup restrins de 
amatori. Rolul ei de îndrumător moral a fost de mult recunoscut. 
O asemenea problemă este pusă azi pe primul plan mai ales în Sta- 
tele autoritare, unde libertatea artistului devine o afirmaţie du- 
bioasă, dacă nu chiar o formulă subversivă. In același timp, în Uni- 
unea Sovietică străduințele culturale merg spre o reîncadrare a 
artei cu factor educativ, 

Necesitatea de a face arta accesibilă înțelegerii marelui pu- 
blie printr'o promovare a realismului, constitue pretutindeni preo- 
cuparea principală a forurilor competente. Dar această tendință 
găsește partizani şi adversari, chiar în rîndurile publicului, care 
pînă în ultima vreme era exclus dela dis*uţiile duse în numele lui. 


58 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


itin „Entartete Kunst“, la München, desbaterile în con- 
E ea Ata la Paris, între cei mai de seamă npa 
tanți si artei franceze, cu participarea vie a publicului, congre 
de arhitectură la Moscova, care a depășit cadrul unei reuniuni yr 
fesionale, campania dusă de către personalităţile sovietice pentru 
un realism socialist, dovedese actualitatea problemei. Cele două eu- 
rente în artă, realismul şi antirealismul, nu corespund însă nemij- 
locit — cum s'ar putea crede ati ase două concepții eu obiective 
iametral opuse, care despart astăzi omenirea, | 
cur adevăr, conştiinţa progresistă În materie de artă nu se i 
dențifică întotdeauna cu conștiința socială. Avangardiștii, care a 
fățişează emanciparea față de tradiţiile burgheze, patine 
mare parte luptei duse pentru libertatea cugetării şi împotriva cere 
ţionarismului cultural, sunt, în artă deţinătorii celor mai exelu- 
siviste şi neînțelese limbajii plastice, Dacă cunoscătorii ştiu apre- 
cia marele lor talent, masele nu împărtäşese Încă același marar 
Izolarea este tragedia cea mai sărobitoare a artistului avantardist 
n, 
O altă parte, rezultatele realismului propagat de Germa- 
nia nu sunt dintre cele mai fericite. Expoziţia din Miinehen și alte 
recenta manifestări o dovedese, Copierea şi răseopierea iat pei 
a lui Dürer şi încă a etorva „ieşi, nu pot epuiza posibilități n 
artei moderne t}, Iar pietura rusească contemporană, eu tonte 
ne este mai puțin cunoseută, dacă a dat opere de artă realist $ ro 
corespunde totuși încă conţinutului adevărat al societății aia a 
Sunt doar cîteva începuturi fericite de artă sovietică populară în 
icile asiatice din Uniune. į 
eTo aisti deci o vădită disoeiație între cele două curente predomi. 
nante azi în artă și în evoluția socială. Pentru înțelegerea ri 
disociații, să cercetăm, În linii mari, evoluţia artelor plastice. 
în artă, ca pretutindeni, totul se înlănțue în mod firesc. i 
Spre a putes explica manifestările artei moderne vae 
rane — expresionismul, cubismul, realismul şi toate cele 
„ismet“ — să ne întoarcem la pictura primitivă, baza oricărei tra- 


diţii picturale. 
5 id 


Modul în care artistul a ştiut să traducă în limbaj plastie. adică 
cu mijloace coloristice și liniare, relația dintre societate și natură 
constitue tehnica eau stilul pieturii. In cartea „Parlons peinture“, 
pictorul Andre Lhote, unul dintre teoreticienii artei plastice mo- 


1) Do altfel. miri doctrina ofielulă Germană nu este aţa de conaceventă, 
oum A putea erode în urma respingerii hotârite a tuturor manifestărilor a 
artă econformistă. Puturinmul reprezentat la Expoziția de artă Do e 
Noemvrie a, e. în Berlin, n fost doetarat „degenerat“! din punet de vedere 
due „tegonorati* prin metafizien și politica lul, 


ACTUALITATEA REALISMULUI ÎN PICTURĂ 59 


derne, încearcă să expună evoluţia acestei tehnici, prin atitudinea 
pictorilor din diferitele epoci, faţă de obiectul tratat, adică faţă de 
realitate, Fără însă ca Lhote să cerceteze mai protund determinan- 
tele sociale ale schimbării acestei tehnici picturale, el formulează 
astfel concepția artistului; „opera pictorului primitiv este o consta- 
tare, un inventar în care compoziţia se face în aglomeraţia şi supra- 
poziţia obiectelor... 

Artistul primitiv dispreţueşte fenomenul de optică, cara tran- 
sformă relația obiectelor în natură şi felul accidental de a le pre- 
zenta, restabilind ordinea în ierarhia lor adevărată... 

Artu lui constitue un act religios, un act de credință. 

Ceen ce este esenţial în concepția artistului primitiv, e profunda 
credință în caracterul absolut al ordinei existente. Aceasta era şi 
baza filosofică a întregei epoci, în care ierarhia bisericească și he- 
gemonia ideologică a clasei dominante erau atit de puternice, înciţ 
au impus dogmele lor drept adevăruri absolute influenţind astfel 
mentalitatea întregului popor, Artistul era un purtător de cuvint, 
concepția şi deei tehniea sa picturală fiind în plină concordanță cu 
erezul maselor. Baso-relicfurile și altarele bisericilor gotice sunt 
expresia imaginației acelora ce veneau ră se închine, Iar peisagiile 
care slujeau drept fond scenelor biblice erau acelea chiar pe care ei 
le zăreau de pe fereastra casei lor. Simplicitatea cu enre erau redate, 
nu făcea decît să familiarizeze și să umanizeze legendele creștine. 
Creaţia nn erg determinată de nicio lege estetică sau aritmetică, sta- 
bilită în şcoli sau ateliere; legea era însăși dominaţia infricoșătoare 
şi atotputernică a bisericii catolice, care subordona manifestarea ar- 
tistică, aşa cum încerca să subordoneze întreaga viață socială și in- 
dividuală, 

lată, aceasta a fost baza tehnicei picturale a Evului mediu, 

Renaşterea, prima manifestare spirituală a qunatrocentului ita- 
tian, a revoluţionat şi pe teren plastie dogmele moştenite, Marea ei 
inovație este perspectiva, „arta de a înloeni o certitudine morală 
printr'o iluzie sensibilă“*, cum o defineşte Lhote, 

Conştiinţa și credinţa în sine a artistului Renaşterii a fost tre- 
zite odată cu ridicarea burgheziei, al cărei rol istorie era cucerirea 
întregei lumi. Această clasă trebue să înlăture orice stavilă ideolo- 
gică, care s'ar fi putut pune în calea dorinței ei de expansiune şi 
dominație. Mina liberă și iniţiativa proprie de care avea nevoie și-au 
găsit expresie într'un individualism pronunțat, secundat de un spi- 
rit critie, în toate domeniile. Dela simpla înregistrare a faptelor, 
artistul Renaşterii trece la stabilirea unor noi norme picturale, înlo- 
enind vechile legi învăluite de misticism, prin formule ereate de el 
mu ajutorul științelor. Rolul Dumnezeirii însăși este diminuat prin 
erearea unei lumi de sine stătătoare: tabloul microcosmic, cu ale 
sale trei dimensiuni; o lume, a cărei construcție se înfăptuieşte 
grație unei științe aritmetice întocmite de oameni, Temele religioase 
ale tablourilor Renașterii nn pot să țină ascunsă concepţia antireli- 

pioasă a omului cin quatrocenlo: renlistă, sensuală şi individua- 


00% E DOE er. P 


igo > VIAȚA ROMINEASCĂ 

X ază atribuită lui Leonardo da Vinci: „trebue să ne luăm 
vag tekei eu natura'* ilustrează gradul de emancipare a artistului 
de atunci, Acesta, din bun meşteșugar, devenise un intelectual cu 
concepții mult mai luminate şi mai avansate decât marele publio 
carel admira. ER i zi 

Renaşterii îi urmează barocul, arta iezuiţilor şi a epocii în care 
biserica exercită dominația ei cu mijloacele cele mai lumești. Aici 
noile invenţii sunt exaltate, Inînd în pictură forma celor mai ris- 
cate compoziţii şi colorituri. Această afirmare a conștiinței omeneşti 
în propria-i forță se deosebește profund de umila subordonare a 
omului gotic, 

După pictura romantică şi clasicistă a secolului al XVIII-lea 
şi începutul secolului al XIX-lea, impresionismul inseamnă încă 
an pas înainte spre emancipare, Cităm iarăși remarcile interesante 
ale lui André Lhote: „impresionismul înseamnă revoluţia în dome- 
niul culorii pe care perspectiva Renașterii italiene a făcut-o în dome- 
niul formelor şi a dimensiunilor. Iluzia optică trece înaintea adevä- 
rului eromatie“*. Așa de pildă un măr roșu nu mar e redat în cu- 
loarea lui naturală. Luându-se în considerare schimbarea ce o poate 
suferi din cauza stratului utmosferie, care desparte obiectul de spec- 
tator, a luminei, a culorii reflectată de obiectele înconjurătoare ete., 
mărul capătă o culoare en totul alta decît aceea datorită pigmen- 
tului sän, Respectul faţă de obiect așa cum l-a ereeat Dumnezeu şi 
față de acel „absolnt'* intangibii, face loc spiritului eritie și seep- 
ticismului eu care este primit. Iar felul de a vedea mediul înconju- 
rător este cu totul subiectiv şi personal. Acest subiectivism pro- 
nunţat adânceşte însă șanțul de despărțire între artist şi societate, 

Dar impresionismul îşi are originea şi într'o împrejurare socială 
foarte concretă. Revoluţia franceză în epoca ei de avint şi expan- 
siune era însoțită de o pictură cu vastă tematică socială gi istorică 
şi număra printre reprezentanţii ei mai de seamă pe un David, pe 
un Delacroix în Franţa, pe Goya în Spania ete., ete. Perimarea 
idealurilor ei a dezamăgit pe artistul dela sfârșitul secolului al 
XIX-lea. Decepţia în noile valori face ca pictura impresionistă să 
evite orice expunere a problemelor sociale și să se mărginească la 
redarea în prim rînd a impresiilor căpătate din contactul cu natura. 
Aceasta din urmă e transformată și modificată graţie culturii, a 
sensibilităţii și a rafinamentului individual, | 

Dela o transformare conştientă a naturii în privința forme- 
lor (perspeetiva) și a culorii (tehnica impresionistă), pînă la o 
ignorare completă a obiectului reprezentat, pasul nu mai era mare, 
Artistul, devenit creator, nu se mai îngrijește de asemănare: el fän- 
rește lumea după viziunea şi inspiraţia lui proprie. Păşind pe 
drumul negării şi al emancipării, ruperea eu natura este numai o 
consecință logică în înlănțuirea faptelor. Obiectul real, oricît de 
schimbat în culoare şi formă, care mai reprezenta singura legătură 
dintre societate și artist, dispare și el. Prin inlocuirea lui cu o 


ACTUALITATEA REALISMULUI ÎN PICTURĂ 61 


creaţie novatoare, dar personală, artistul s'a plasat singur şi con- 
ştient în afara societăţii. 

lată-ne astfel ajunși la fenomenul care caracterizează pictura 
modernă avangardistă, — expresionismul, cubismul, surrealismul 
ete. —: adică lipsa contactului cu realitatea vizibilă şi palpabilă. 
Cu expresionismul, procesul de izolare a artistului față de societate 
s'a desăvirşit, 

. 
. Li 


Urmărind deci pietura diferitelor epoci, ne dăm seama că ea 
evoluează dela actul de credință al meșteșugului primitiv la o experi- 
mentare quasi științifică a unei noi tehnici picturale. Pe măsură ce 
filosofia raționalistă solicită concursul tot mai larg al științei, pic- 
tura apelează şi ea la științele exacte, inteleetualizindu-se astfel în 
favoarea progresului tehnie, dar încetind în acelaș timp de a mai 
fi un un comun. 

La acest rezultat s'a mai ajuns și pe altă cale, 

Pietura, care mai înainte îşi găsea expresiile ei cele mai mă- 
reţe în tabloul mura! şi era accesibilă tuturora, devine cu răspin- 
direa din ce în ce mai mure a tabloului mobil (Tafelbild) o marfă 
la dispoziţia exclusivă a cumpărătorului, Tabloul trece în stăpi- 
nirea particulară a burghezimei înstărite, cara, în mentalitatea ei 
parvenită, se complace să aibă dinsintea ochilor bunurile pe care le 
potedă. Natura moartă cu comestibile prețioase, fructe eu rouă, 
fazani multicolori în vase de argint, devine unu din temele pre- 
ferate ale „Tafelbildului“*. (Primele şi cele mai frumoase naturi 
moarte sunt creaţiile șeoalei din Olanda, cu (Van Weenix, O. de 
Heem ete., „cea dintii țară capitalistă model'*, după emm o numește 
Marx). 

Continuarea şi repetarea fără comentar în sute de variante a 
acestor naturi moarte dau conținutul celei mai mari părți a picturii 
naturaliste de azi. Sensualismul în artă predomină aci fondul ei etie. 


Desigur şi o altă împrejurare a îndepărtat în ultimul secol 
pictura de realism. Invenţia lui Daguerre, care după expresia unui 
vestit profesor austriac „a luat pictorului piinea, dindu-i în schimb 
nectar și ambrozio‘, diepensează pe artist de sarcina de portretist, 
pină atunei preocuparea lui de căpetenie. Acum, fixarea pe veg- 
nicie a imaginei poate fi făentă grație plăcii fotografice, și cu o 
mai mare certitudine de asemănare. Pentru pictură însă se deschid 
din acest moment orizonturi mai largi și posibilități mai vaste. 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Avind să aleagă între realismul conformist care-i asigură un 
succes ușor și căile noi ale avangardismului care îl menţine în izo- 
lare, pictorul contimporun stă la o grea cumpănă. In împrejurările 
sociale actuale, un spirit progresist nu se potte mărgini la înregis- 
trurea fără nici un comentar a realităţii. Arta plastică nu este şi 
nu poate fi o armă de luptă în meeeaşi măsură cum este,de pildă 
literatura. Dar orice manifestare de curaj și de elan, e în stare să 
producă o eliberare și o emoție moralizatoare, Neconformismul și 
depăşirea cadrului academie (vorbim aici numai de operele valo- 
roase, lăsînd bineînţeles lu o parte formalismele și înstrăinările exa- 
gerate, devine în sine o manifestaţie de protest şi de desolidarizare 
cu ordinea stabilită. O manifestare ce-i drept izolată, şi mai ales 
neînţeleasă tocmai de acei care au de jucat rolul istorie în actualele 
frământări sociale, Drumurile artistului și ale maselor sunt des- 
părțite, dar ţinta, idealul umanitar al eliberării şi al eternului pro- 
gres, sunt aceleași. 

Ca progresiști, o parte a artiștilor moderni s'a plasat în afara 
realității şi a societății actuale, devenind „outsider'*-ii ei. Ca atari, 
ei trebue să tragă toate consecințele izolării, neputind solicita în- 
țelegerea acestei societăţi, pe care dispreţuind-o au părăsit-o. 

Dacă, în situaţia actuală, forma pe care a adoptat-o pictura 
avantgeardistă este justificată prin conţinutul ei protestatar, utunei, 
cind prin stabilirea unor noui scăderi de valori, societatea, fără 
distineţie de clasă, devine o realitate, izolarea artistului de coleeti- 
vitate prin felul lui de exprimare ia un caracter anti-progresist. 
In asemenea împrejurări sociale schimbate, arta nu poate urma 
decît drumul unui realism constructiv. La fel cu pictorul primitiv, 
artistul trebue să fie iarăș meșteșugarul care exprimă sentimentele 
şi concepțiile întregului popor, într'o formulă înțeleasă și cunoscută 
de toți. El va găsi expresia simbolului unie, asemănător acelora care 
an făcut posibile crearea marilor opere ale trecutului. Bineinteles, 
realismul acestei moi societăți va fi dotat cu toate experiențele 
tehnicei pieturale moderne, 

Sprijinit pe tradiţia culturii omenești, dar potrivit evoluţiei 
sociale aflată pe o treaptă mai înaltă, acest realism închide ciclul 
dialectic, în care negarea formelor picturale protestatare dă con- 
ţinut progresist noilor manifestări artistice, 


HERTA SCHWAMMEN 


ȘTIINȚA ȘI MORALA 


La prima vedere nimic nu s'ar părea mai lipsit de legătură de- 
cit ştiinţa și morala. 

Ştiinţa are de scop cunoaştereu universului și a locului, pe eare 
omul îl ocupă într'însul, Ştiinţa nu urmăreşte decit cunoașterea 
adevărului ; ignorează noţiunile de bine și rău, care stau la baza 
moralei, atitudinea savantului este perfect obicutivă și indiferentă, 
fără aprobări nici desaprobări. 

Punetul de vedere al omului de știință a fost spirituul expri- 
mat printr'o butadă a lui Denys Cochin: „Je ne penx pas en von- 
loir à l'acide sulphurique, de ce qu'il est canstique‘*. 

Morala pe de altă parte reprezintă totalitatea convențiunilor 
stabilite între individ şi societate, urmărind să pună în acord inte- 
regale celui dintiiu cu acelea ale colectivităţii. După cum corespund 
sau nu acestui criteriu, actiunile omenești sunt bune san rele, mo- 
rala le condamnă sau le aprobă; mai mult încă, ea provede sanc- 
iuni, recompense sau pedepse. 

Această atitudine a moralei, călăuziță de noțiunea de bine și 
de rău, se raportează la un criteriu, care este scopul san rațiunea 
de a fi a existenței omenești, rațiune de a fi care a variat în apa- 
rență după diferitele concepții filosofice sau religioase, dar, care 
în fond, nu uscunde decit aceeași nevoie inconștientă de a asigura 
conservarea speciei, de a împăca pornirile individului cu interesele 
colectivități. 

Ştiinţa, și ne limităm deocamdată la acea parte a ei, care se 
ocupă eu studiul ființelor vii, recunoaşte și ea o rațiune de a fi a 
tot ce este vin, deci şi a omnlui, aceea de a conserva viesta indivi- 
dului și a speciei, 

Raportati la acest criteriu, manifestările ființelor vii pot fi 
sau nu adaptate acestui scop, pot fi, adică favorabile sau defavora- 
bile conservării vieţii. Prin simplul joc al forţelor naturii, tot ce 
nu este adaptat anumitor legi, anumitor condiții de eare e îngră- 
dită existența vieţii, e menit să dispară. Tot ce, prin capriciul în- 
timplării, în vieaţa speciei san a individului nu e conform acestor 
legi, are o asemenea 


ia to e CA ORB 
i 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cind e vorba de ființe de un grad inferior, ar i ge ra 
ta ie poate Aao one ere Pe e ae sau tardive, 
ieții reducindu-se i i 
T t, evit de complicate şi ingenioase, la acţiunea 
La jen mai evoluate, acțiuni mai complexe, ri an intră fe 
element de prevedere a viitorului, fie a anilină, £ AA pepee mr 
înce e vag iti op nat Al D 
în societate, Ac ii înet 
a A privind numai conservarea individului, altele conserva- 
leetivității, 
“a Prin fn încă nelămurite, instinctele, care La per = is 
decît o formă a memoriei cu eare e înzestrată materia A pentr 
pent nitel în ar ee ame agaa de Marul 
i : le individuale ca și e , t în gener 
ase eee prdi: naturii, en suferința sau chiar e ră ră 
dividului sau a colectivităţii respective, In multe eazuri astre 
lectivitatea însăşi la sancţionează, înainte ca relele ce ar 
in ele să fie resimţite de ea. a | 
zi GünsAa astfel în numeroase societăți animale, onie Maa 
indivizii antisociali, sub o formă san alta periculoși san inutili E 
menilor lor, snnt eliminaţi din colectivitate, fie prin pofta iasă, 4 : 
chiar prin moarte. Exemplele sunt prea variate, și prea rmme ? 
tem înşira aci, | m 
i A O cunoastem societăți animale (albine. orike 
unde, preg simplul joc al fenomenelor de alegi 9 A AA 
"de indivizi care, prin structura lor anatomi ogieă, 
tura ati A anumite funeţinni sociale în așa să asi or 
nu mai pot avea o existență autonomă și nu pot trăi 
Ì lectivitatea din eare fac parte. So 
z E rea bai individului, intereselor colectivităţi ee curb 
un baiete natural, contorm legilor naturii, care în mod au 
saneționează abaterile dela aceste legi. la. ua 
Acestor legi ale naturii, omul însă, singur Many ora 
ile. poate să li se sustragă. Prin inteligență — minuna măr ra 
ra fa — el s'a emancipat dela supunerea iezi A krae s e Ri 
fără a plăti seump această desrobire. ntie] tg 
ră pia su plicul lui Prometeu, răpitorul focului, iar ananas 
prin isgonirea din raiu a primei perechi zen: fa 
emancipări a omului, prin cunoștință, cela legile firei. AS 
Prg pas ra mânat doar de 
naturii, iar attunei cind li se supune nu o mai face, roni 
aces oarbă memorie a materiei vii care este instinctul, E 
de cunoașterea şi înțelegerea acestor legi, adică de paara 
noscând, pe zi ce trece, tot mai mult mecanismul și rațiunea ne 
menelor vieţii și felul cum acestea concură la perpetuarea ei, 


STUNTA ŞI MORALĂ 65 


poate grăbi sau ușura realizarea, poste lua o parte activă şi con- 
ştientă la conservarea spêciei, după cum î sè poate însă şi opune, 

Dar, stăpînirea puterii e un lueru periculos. Stăpinirea forțelor 
naturii, ca și a oamenilor poate da multe satisfacţii imediate, eare, 
însă de multeori nu mai sunt în armonie, ba uneori chiar sunt con- 
trarii scopului primitiv pentru care omul a eneerit-o: conservarea 
societății sau a speciei, uneori chiar a individului, Imbătat de piä- 
cerea ce decurge din exercițiul puterii, individul uită prea ugor că 
în ultimă instanță existența lui e condiţionată de respectarea anumi- 
tor legi ale naturii și ale colectivităţi. 

Astfel, tocmai ceea ee a dat omului su 
lalte vieţuitoare: inteligența și cunoștința — 
timp şi germennl distrugerii atit a individului cât și a speciei. 

Reduse la acest criteria pur biologie de fenomene în concor- 
Canţă en legile naturii, deci en conservarea vieții, ueţiunile ornu- 
lui pot fi-şi ele bune sau tele. După eum recunoaste necesitatea 
igienii pentru conservarea individului, ştiinţa revuntmişte necesita. 
tea moralei pentru conservarea colertivității. Tot astfel cum știința 
veda în igienă preocuparea de a impiedeca pe individ dela neţiuni 
care ispitindu-l prin plăceri sau satiafaeţii imediat îi pun în pe- 
ricol existența, ea vede in morală preocuparea de a înfrina acele 
porniri (manifestări, de altfel, ale instinctului de conservare ul in- 
dividului), care, prin excesul lor, pot să compromită existența co- 
lectivităţii, 

Lupta dintre cele donă feluri de porniri, individuale și sociale, 
© aprigă. Natura nu è econonmă cu forţele pe care le pune în joe 
pentru conservarea vieții. Pentru ca o plantă. una singură, să ră. 
sară, câte mii de semințe nu sunt împrăstiate pe aripile vântului ! 
Ce ponte sta în calea a două fiinţe dornica să se Împreuneze pen- 
tru a perpetua specia! Ce desfășurare de culori, forme şi sunete, 
ce răsvrătire a întregei firi, ce răseolira a minților și sufletelor din 
toate veacurile, pentru a întreține această pornire. Ce izolare fe- 
roce a grupului, păreche san familie, faţă de tot ce nu face parte 
dintr 'însul ! 

Că în asemenea condiţii măsura e ngor depășită, că individul 
în primul rînd se vede numai pe el și descendența lui, e numai prea 
firese şi într'o oarecare măsură necesar conservării vieţii. 

Conștiinţa unui interes colectiv a luat naștere tirziu, s'a ridi- 
cat treptat dela conștiința de colectivitate familială ln aceea de 
trib, națiune, omenire. Şi Încă pînă meuma acensta din urmă din 
nefericire nu a ajuns să fie decit abia o aspirație mai mult derit 
o realițate, 

Multă vreme confundată cu justiția, o suneţiune imediată şi 
de cele mai multe ori crudă, reprezintă morala sau apărarea inte- 
reselor colectivității față de abuzurile individului, O asemenea mo- 
rală s'a dovedit însă insuficientă şi inaplicabilă la toată complexi- 

tatea fenomenelor sociale. 


premația asupra celor- 
+ poartă în ele în acelagi 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Forțe mai subtile, dar mai puternice an fost chemate în aju- 
tor. Tot ceea ce teama de moarte, de necunoscut, de sup 
ascuns în manifestările dușmane Său prielnice ale naturii, a sădit 
în sufletul omenesc. ereînd religiile, a fost pus le contribuție. Omul 
a fost pus pe calea binelui, a interesului obştese, mânat, de printi- 
piul superior, de care-i depindea existența: Dumnezeu unie sau 
üivinitäți tutelare multiple, în ale căror mâini rezida sancţiunea, 
pedeapsă sau recompensă, imediată sau viitoare, 

Dacă ştiinţa, în lipsă de ceva mai bun, recunoaște necesitatea 
şi utilitatea, la timpul ci, a unei asemenea morale, bazate pe sanc- 
țiuni, materiale sau spirituale, ea nu se poate totuși declara satis- 
făcută cu un sistem întemeiat pe astfel de elemente, care mai sles 
cînd li se adaugă supranaturalul, devin prin aceasta de două ori 
contrare rațiunii şi deci incomputibile cu menirea şi aspiraţiile 
stiintei. | i să 
O morală bazată pe ştiinţă este aceea care şi-ar impune direc- 
tivele sale, unei omeniri convinse, pe baza rațiunii şi a cunoștinței, 
de necesitatea înfrinării instinctului individual de conservare, da 
săgăzuirea lui în limitele compatibile cu interesele societăţii, şi mai 
mult chiar de necesitatea unei participări active la acțiuni de inte- 
res public. 

In fine, oricit de paradoxal ar părea, însăși noțiunea de sacri- 
ficiu individual, în principiu, contrar instinctului de conservare, 
își are justificarea ei biologică. După cum natura face o enormă 
risipă de forţe pentru a usigura perpetuarea vieţii, după cum et 
sacrifică mii de seminţe pentru ca una să germineze ; după cum 
forțele de apărare ale organismului faţă de infecţii, pun în funs- 
țiune mijloace de apărare de mii de ori mai puternice decit acelea 
care ar fi strict necesare pentru a învinge răul, uneori chiar în așa 
exces încît fenomenele de apărare prin intensitatea lor pun în 
pericol vieaţa pe care eran menite să o salveze, tot astfel şi instine- 
tul de conservare al speciei reacționează uneori cu mult mai mult 
decit este strict necesir, pentru a neutraliza pornirea egoistă it Im- 
dividului ea însăşi, atit de puternică. 

Sacrificiul, astfel conceput, evident nu prin el însuşi ca ac- 
Hune de distrugere a individului, dar prin puterea lui dimamică, 
prin valoarea lui simbolică, prin tendinţa pe care o imprimă pă- 
zuinţelor omeneşti, e necesar pentru redeșteptarea instinctului 80 
cial, în momentele cînd e înăbuşit subt valul crescînd și amenință- 
tor al egoismului orbit și distrugător, 

Pe alte căi, ştiinţa ajunge la o conceptie morală care, cum ve- 
dem, pînă la noțiunea de sucrifieiu inclusiv, nu se deosebeşte de 
aceea pe care instinctiv omenirea şi-a dat-o subt formă de religii. 
Färă a recurge la intervenţia supranaturalului, fără a face să in- 
tervină sancțiuni de niciun fel, această morală se întemeiază Du- 
mui pe rațiune, pe cunoșterea și înţelegerea fenomenelor naturii, 
pe conștienta și voita urmărire a aceluiaşi țel; conservarea vieţii, 


i 


ŞTIINŢA ŞI MORALA 67 


la rusa aci chiar mai departe decit ne-am 
suferință re, de pildă, sentimentul de milă, 
zice , Ocrotirea celui slab, pe care le coniac jean aria 
favoriza o aaea în contrazicere cu legile naturii erp 
a Besoneriad seleețiune in sens invers, o analiză vioara ată 
Lig teen Aa DAN d ee de veacuri, de altfel e je ia 
m eu ih , această utitudin iologie funti 
PE parerea fiindeă ține seamă de faptul w, pepe seca 
forţele ii E Reha m w lt decit este stăpinit de ai 
tăzi, în eri Bz be orei ării lui pe aere pf în, 
Sendo „ mai mult în miinile lui, decit în acelea Ra 
Ce rol joacă astăzi și a j 
se şi a Jucat În gene 
pei tmang, selariunen tnt Dl na 
pei air di e față de transformările vertiginos d tit de lente 
nioase pe e de traiu, şi faţă de adaptările egala rien 
ua pe care omul le opune dificultăților d grenva «a 
d r de w-și perpetua exis- 
altfel, toute efte iai 
dau i : Se petret astăzi subt ochii noştrii 
£ der Ligi pi ceea ce-i lipsește omenirii, nu sunt parola de 
Duil pe sine Saa, de a A are puterile naturii, dar de a papi 
% [] > i egois : ER 
ere ue de indivizi, de a hiko ai mA te ale individului 
atä, cultul sacrificiului, respectul celui slab, d acțiunea desintere- 
tgp tn pe dar şi precepte ale ştiinţei, fiindeă Rage arin 
ep ard mult dett de orice alta, depinde fericirea şi e cânte 
ha h d epocă în care singura forță de iiaae de ka e 
teamă omul nu este alta decit tot omul! - e Por ap 


Ce importanță 
Je impo poate epei A 
neraţi, o infimă minoritate, faţă | uarea chiar a cîtorva dege- 


aştepta. Dacă 


rație en răul pe care-l fae j 
a a ul pe care. aceea care ajunși i 
Pa ae pi dintii ura și lupta între parada şi căutind să-şi i 
a nțele prin violență şi asasinat? i Pe: 
PE fe ei Științei, că, punind la dia 
esa a ra tăţi de existenţă, din ce în ce mai mari 
ore le o repre posesiunii lor, înbătindu-l oaree a ME 
instinctele p ist orței și a bogăției, şi exaltind aatf i în e du 
E i-a e, Fatal legute de posesiune. Reproșul apă pe 
ri E din, ntîntemeiat. Niciodată bogiiţia individuală! in apa- 
ară plina j pay: nebănuite, feroeitatea apărării ne Sa ee 
rai ra sar serviciul acestei apărări, nu au tati te: 
maanen oror cueeririlor ştiinţei şi ale tehnicei pozici 
Tr a sa Eak air minunate și extraordinar ds rapid 
rari at un dezechilibru, şi că omenire n raaa 
pentru a înfrunta greaua încercare AR gr ca 
ou 


poziţia omului mijloace 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mupusă e probabil că elementele pe care se bizuia morala en- 
rentă, nl acestei vertiginoase ascensiuni ap at 
ştiinţifice, nu aveau puterea de infrinare necesară, A e na a: 
erau cole potrivite vremurilor, fie că puterea lor de ap As 
uzase. Fără îndoială că chiar știința a luat unora dintre ele pri 
tigiul de care se bucurau; spiritul de cercetare. ştiinţifică, raţiu- 
nea a tut dăziniteare, SA mai admiţind fără critică premisele pe 
i x) se ea. .. * .bt 
wn an ofred ceea ce știința ofere omenirii şi utilizarea 
ce omenirea dă acestor bunuri, e şi mai isbitor, cind ne pana că, 
dacă le-ar da o bună şi echitabilă distribuire, ca ur avea | ed 
ziție toate bunurile, toute facilităţile şi posibilitățile pen iza 
îndestulată peste nevoile ne orice rivalitate și coneurenţă, ori 
ie între om și om = | 

e > realitate dist e prea puțin responsabilă de neeastă stare 
de Ineruri, chiar ducă în parte ṣi'n mod trecător ar fi cauza unora 
din aceste rele. Mai mult chiar, putem spune, că tot știința poar- 
tă'ntrinsa corectivul acestui dezechilibru. | 

Nu trebue să uităm, în primul rînd că, dacă omenirea benefi- 
ciază astăzi de atitea bunuri materiale, de atitea forţe care-i stau 
la dispoziţie, știința nu a urmărit niciodată cucerirea şi utilizarea 
lor, ea urmirește nunai cunoaşterea adevărului pur, indiferent de 
utilitatea lui practică. Dacă se'ntimplă, şi è fatal si se întimple, 
ca descoperirea adevărului, să aducă după sine şi foloase practice, 
acoasta e fără voia ci, Sunt fărimiturile care cad dela ospăț, sunt 
urmele cu cure ştiinţa își însemnează trecerea pe calea regală a 
descoperirii adevărului. 

Faţă de importanţa acestor cuceriri practice, faţă de răsunetul 
pe care-l au în marea masă a omenirii, în general mai puţin pregă- 
tită să urmărească pe acelea ale științei pure, suntem prea înclinați 
să uităm natura eminamente desinteresată a științei, Dintre ok- 
menii de ştiinţă, omenirea e prea înclinată să reţină numai nu- 
mele acelora care și l-au legat de descoperiri eu caracter mal ales 
cui tonte acestea dacă serutăm chiar vieaţa acestora, vedem că 
de cele mai multe ori urmărirea adevărului în sine, i-a preocupat 
mai mult decit consecințele practice care an decurs din cercetările 
lor. In descoperirea acestui adevăr, au găsit ei izvorul celor mai pu- 
ternice și inegalabile satisfacţii. 

pd ta aceată privinţă, mărturii preţioase. Cred că nu este 
om de știință, a cărui operă să fi avut consecinţe practice de mai 
variată şi importantă acțiune binefăcătoare pentru omenie, ca acetea 
a lui Pasteur. Nu numai medicina umană și veterinară, dar industria, 
agricultura, nenumărate ramuri de activitate destinate înavuţirii 
omenirii, au fost revoluționate de luerările lui, Avem astăzi, reunită 


ŞTIINŢA ŞI MORALA 69 


toată opera lui Pasteur, cunoaştem, consemnată după serisorile şi 
conversațiile lui, după amintirile de familie şi ale contemporanilor, 
toată vieaţa lui. Ei bine. nu păsim în toată această vieață moment de 
exaltare mai puternic decit acela în care, pentru prima oară, a des- 
coperit fenomenul disimetriei moleculare. Deşi această descoperire 
purta într'însa, în germen toată opera lui viitoare, pentru moment 
nu-i dădea altă satisfacție, decit aceea de a fi găsit răspunsul la o 
întrebare, de a fi descoperit adevărul, de a fi simțit acea comuniune 
cu armonia universală, de a se fi simţit parte conștientă a firii și a 
legilor ei. 

Această stare sufletească, această supremă voluptate, e conse- 
cinţa, nu numai a descoperirii adevărului, a sentimentului de co- 
muniune a omului cu universul, în eare nu se mai simte ea un atom 
izolat, dar ca o parte articulată și conștientă a acestuia, ea se regă- 
seşte în însăși sforțarea făcută pentru urmărirea adevărului, în 
însăși exercitarea celei mai prețioase facultăți omeneşti: inteligența. 

Ca şi virtutea despre care Montaigne, spune: „vu que de tous 
les plaisirs que nons cognoissons, ln poursuite mesme en est plai- 
sante'*, plăcerea cercetării ştiinţifice nu e legată niei de folosul ee ea 
aduce individului, nici ehiar de succesul ei, ci de însăși această inde- 
letnicire în sine şi probabil tocmai de această completă uitare de sine 
a individului. de acest caracter de acțiune, prin esenţă desinteresată, 
Tocmai fiindcă desvoltă în om năznințe și-l crește în aprecierea și 
urmărite acestei acțiuni desinteresute, acestei uitări de sine, care 
enprinde esenţa şi baza întregii morale, considerate ca înfrinare a 
egoismului, ştiinţa poartă într'insa germenul și promisiunea perfec- 
ţiunii morale, 

Dar mai mult încă! Prin cunoaşterea universului, prin situa- 
rea lui în acest univers, la adevăratul său loc, omul aeceptă, fără 
revoltă legile naturii şi se'npacă cu firea, şi cum cunoaşterea Aduce 
după sine iubirea, se simte legat de ea. In splendoarea spectacolului, 
ol găseşte rațiunea și plăcerea propriei Ini existența, 

Lynkaens, paznicul turnului din partea II a lui Faust, „năseut 
ea să vadă, dar menit ca să privească'*, adică să cunoască, să înțe- 
leagă: 


Zum Sehn geboren, 
Zum Schauen bestellt, 


îşi rotește privirea în zare şi cîntă minunile firii, şi, fiindeă-l în- 
cîntă ce vede, e încintat și de el: 


Und wie mirs gefallen, 
Gefall ich auch mir. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de această înfrățire cu natura, de această impăeare cu ea, 
oe Bregar accidentele vieții individuale? Omul ajuns la această 


ințelegere priveşte totul cu seninătate : 


The plăckiichen Augen, 
Was auch Ihr gesehen, 
Es sei wie ea wolle, 

Es war doch so sehon! 


Acela care a acceptat astfel, contopirea lui în totul naturii, mai 
poate oare să se opună, el, ca individ, omenirii, şi nu este el prin 
aceasta însăși mai presus de egoism şi pe chiar pragul perfecțiunii ? 

Departe, deci de a fi contrarie preocupărilor morale ale sne: 
nirii, ştiinţa ne oferă date de cunoștință, bizuite pe N, pe ee 
le putem așeza la temelia unei morale, cel puţin tot atit de eficace, 
ca acelea întemeiate pe elemente supranaturale sau pe sancțiuni pre- 
zente sau viitoare. Practica ştiinţei pregăteşte pe cel eare i se con- 
aaerä, mai mult ca oricare alta la înţelegerea și Seorus serii 
omulni, ea o parte legată de soarta universului în gen f bar 
accea a omenirii în special, deci prin excelență, o situație de a i 
social. Mai mult decit atita, caracterul eminamente desinteresat A 
activității științifice, purtind totuşi în sine roilul celei mai ser 
plăceri, este eea mai bună pregătire la ergo d Sete acţiu 

i rii de sine, bază a ori m 
gi cor erezia pe care suntem îndreptăţiţi să ne-o punem este 
dacă o astfel de morală întemeiată numai pe peretii p die 
are puterea de convingere. şi maj e puterea RN, „ net 

ntru a-şi imprima directivele acţiunilor omen 4 
= Bviăzat că argumentarea ştiinţifică și calitatea es Ai iesire 
ce decurg din practiea ştiinţei, sunt mai gren accesibile şi preda s 
deocamdată une minorități, în comparaţie eu e pe rapa 
exercită teama sancţiunilor, speranţa recompense or pesta a 
prestigiul supranaturalului, care stau la baza moral or Age masă A 
speciul religioase. Dar oricît am recunoaște necesitatea treci az 
unei asemenea morale, știința năzuește către instaurarea -r rapi 
bazate numai pe rațiune, și omul de ştiinţă erede şi spe prige 
nirea sau cel puțin elitele care o conduc, pot deveni ace ceri 
bilelor pur raţionale pentru a-și întemeia pe ele directivele vieții za 

O experiență recentă, căreia îi suntem martori, ne arată de 
altfel, că chiar marile mase pot fi animate și mobilizate de aceste 
alemente de convingere, fără a recurge la nicio intervenție a snpra- 
naturalului. | 

Totuşi ştiinţa este eminamente modestă. O primordială preocu- 
pare a omului de știință, este accea de a stabili limitele foțelor 
sale, de a recunoaşte cu sinceritate domeniile care încă nu sunt 


ŞTIINŢA ŞI MORALA 71 


aecesibile metodelor sale, en toată speranța ce o are, ca în viitor 
să găseaseă și spre acestea căile de neces, Astfel știința recunoaște 
că, pină astăzi cel puţin, o bună parte din imobilele care animează 
acțiunile și resețiunile acelui complex de fenomene pe cure din 
lipsă de cunoştinţe mai precise, îl mai numim eu un termen eon- 
venționul suflet, poapă metodelor de cercetare. Ba recunoaște că 
accesul la cunoașterea acestui suflet, ca şi forțele necesare pentru 
t-l frece să vibreze, se gäsese de multe ori mai ngor decit în lumina 
de zi a științei, „în acea noapte mai luminoasă a poeziei‘, de care 
vorbeşte abatele Brémond (și cînd spunem poezie, înțelegem artă 
în general), 

Cind în wena actorilor Shakespeure prezintă pe Hamlet cople- 
şit şi rușinat de indiferența lui faţă de atitea tragedii care-l ating 
deaproape: moartea unui tată, trădarea unui frate, ruşimea unei 
mame, în comparaţie cu lacrămile adevărate pe cure le varsă ne- 
torul pentru suferițele închipnite ale Hecmbei, ce face el alta, decit 
să arate cu cit superioară, chiar unei emoţii reale, este aceea pe care 
O provoseă arta care are virtutea de a înfiora pe om, pentro sufe- 
rințe ce nu sunt ale lui, mai tare decit pentru acelea care-l privese 
pe el. 

„Cei este, lui, Hecuba t’ exclamă Hamlet, Adevărat: ce-i este, 
lui, Hecuba? Dar ce ne sunt nouă David, cîntind din liră Regelui 
Saul, și sclavii lui Nichel-Angelo, și imnul buenriei, şi Ariana pără- 
sită pe un țărm străin? Ce ne sunt ele de ne răseolese firea și ne 
smulg lacrimi? Minunile artei ne dau închipuirea seves n nägin- 
pei noastre de înălțare peste ceea ce este pieritor spre ceea cea este 
stern, spre ceea ce ne leagă, fărimă de lut, de mulțimea omenirii, 
tie măreția firii, de tot ce n fost și va mai fi, spre ceea ce ne libe 
rează de groaza morții, dindu-ne siguranța supravieţuirii în econ- 
tinaitatea totulni. 

Prin participarea ei, pe ulte căi decit acelea ale rațiunii la 
priceperea $ evocarea unei perlecțiuni şi unei armonii universale, 
la aspirația de a ne împărtăși dintr'insa ; prin ncelagi caracter de 
emoție și de neţiune desinteresată, care am văzut că este proprie 
cugetării ştiinţifice, arta împărtășește eu știința aceeași virtute 
moralizatonre, Pe căi ce ne sunt încă nepătrunse, intuiţia artistu- 
Imi a descoperit de nenumărate ori adevăruri pe care abia mai tir. 
ziu știința pe căile rațiunii a venit să le confirme, mai ales cînd 
e vorba de cunoaşterea sufletulni omenesc. Pe căi tot atit de miste- 
riomse le găsește acces În acest suflet și-l puna pe calea unui ade- 
văr, care prezentat în vestmîntul rece al științei, nu reugește să-l 
facă să vibreze, 


i Știința recunoaște că arta este forma sub care Omenirea ex- 
primă adevărurile pe care le întrevede și le presimte, dar pe cara 
nu reuşeşte să le cuprindă cu raţiunea şi să le exprime on graiul 
acesteia. Departe de a exista antagonism între ştiinţă şi artă, uceste 


72 VIATA ROMINEASCĂ 


două se întregesc în urmărirea pi descoperirea adevărului și pria 
acelaşi dar de înălțure a omului deasupra preocupărilor egoiste ale 
individului se întregesc şi în acțiunea lor moralizatoare, 

Sunt oameni de ştiinţă care susțin chiar că fără artă viaţa 
socială nici nu ar fi cu putință, că omenirea nu ar putea-o suporta, 

Căci nu trebue să ne închipuim că reprimarea atitor porniri 
instinetive ale individului, înfrinarea atitor pofte, pe care le impune 
vieața socială, adică morala, pot fi suportate fără suferință. 

Mai mult sau mai puţin conștient, nu e om care să nu sufere de 
aceasta. Freud, căci despre el e vorba, vede în această reprimarea a 
instinctelor, în special a celui de reproducere, cauza celor mai multe 
turburări mintale. Şi dacă nu la toți și 'ntotdeauna acest conflict 
ajunge la un așa da tragic desnodămint, e în bună parte graţie fap- 
mini că organismul se apără şi natura găsește în vieața închipuită a 
viselor o cale de ușurare, de exteriorizare a tuturor năzuințelor pe 
eare'n stare de veghe omul e nevoit să le reprime, 

Ceeace e visul pentru individ, este arta pentru omenire, In vieața 
închipuită a artei, omenirea Își trăește pornirile înfrinate, năzuințele 
nerealizate. Acel rol purificator, eliberator, rol de Catharsis, pe care 
încă Aristotel îl atribuia artei, e confirmat azi de știință. 

Mitul lui Orfeu, înblinzitor ul fiarelor prin sunetele lirei, prin 
artă, prin care cei vechi înțelegeau şi arta și ştiinţa, căci vates era și 
cîntăreţul şi profetul, este mereu și etern adevărat. 

Numele de „umanităţii! pe care renașterea l-a găsit pentru & 
desemna cunoştinţele artistice și literare pe care le pretindea nece- 
sare omului complet educat, nu simboliza oare că în stăpînirea lor 
cra garanția înscăunării a tot ce este de esenţa superioară umană În 
vieaţa individului? 

Fiului de rege, menit să fie pildă și "ndrumător semenilor săi, 
ce alt îi recomandă Rabelais, prin gura lui Ponocratis, decit aceeaşi 
cultivare a artelor și ştiinţei? 

Şi ce alta cerea secolul al XVIII-lea aceluia care aspira la cel 
mai înalt titlu de nobleţe, la titlul de „honnête homme" f 

Aceste lucruri nu pot fi îndeajuns repetate, fiindcă se pare că 
astăzi prea mulţi se îndoese de însemnătatea lor. 

Neinerezătoare în virtuțile unei evoluţii bazate pe cultul artei şi 
ştiinţei, omenirea a socotit că poata mai curînd ajunge la ferielre în- 
trecîndu-se în cucerirea bunurilor materiale, pregătindu-se de luptă, 
exaltind valoarea forței fizice și a violenței, punind pe om faţă în 
față ca dușman, nu ca frate. Rezultatul îl vedem. O întreagă omenire 
grupată în tabere vrășmașe naţiei şi clasei sociale, îşi pregătește © 
lentă descompunere și inaniţie pe grămezile de bunuri care i-ar fi 
de ajuns, dacă en ar fi încă chiar mai numeroasă Gecit este, să tră- 
inscă din belşug și'n voie bună printr'o frăţeaseă înpăcare şi o echi- 
tabilă repartiție. 


ŞTIINŢA ŞI MORALA 73 


Remedinl nn este altul decit revenirea la cultul artei şi al ştiinţei 
la aceleași tradiţii spirituale care în decursul Sanari haier 
apt rampe de robia naturii și pe om de robia omului. 

ndreptarea nu poate veni decât readucînd tinerile ii 
aceste căi părăsite azi, lar soarta omenirii stă în mâna praz, 
ei. De ce vor ști să facă ei din acest tineret, depinde soarta viito- 
rului. Și dacă un sfat, sau cel puţin o cerere ne-ar fi îngăduite am 
spune așa: Daţi-ne un tineret ereseut în cultul frumosului şi al ade- 
vee os iveziai care să fie capabil să se'nfioare de frumuseţea 

i vers și de minunea boltei înstelate, i ivi 
«redere în viitorul omenirii, PEPI UR trt: in 


Dr. M. NASTA 


CARACTERUL 
REVOLUȚIEI LUI HORIA ') 


La vârsta de 50 de ani Horia vede în jurul său stări intolera- 
bile. Procesul de formare al marei proprietăţi nu mai poate avansa 
decit folosind o contabilitate frauduloasă, individualizind „profitul 
şi colectivizind pierderea. Dintr'un cadru restrins al vieţii sociale, 
posesorii pâmâîntului își transmutase de mult exigenţele în oraş, 
capitalul agrar luindu-și sarcina să stăpinească economicește şi poli- 
ticeşte nu numai vieaţa rurală, dar şi pe cea urbană. Astfel, cheltu- 
ielile nobilimei sporeze an de an, în timp ee rentabilitatea în faza ex- 
ploatării primitive rămîne aceeași, Latifundiarii su nevoie de bani. 
De bani tot mai mulți, așa precum azi regii fierului, ai petrolului 
şi cărbunelui trebue să inventeze profitul ca să nü piardă influența 
în sfera vieții statale. Pentru latifundiari, iobagii nu mai sunt 
numai robotari ai pămîntului, ci deopotrivă contribuabili. „Ne 
bili impun sarcini bănești, sau în natură, fac în acelaşi timp 
oficiul de evaluare şi nu scapă din vedere să fie totodată percep- 
torii cei mai severi Nu se mulțumese să sporească progresiv vilele 
de robotă, şi odată cu ele, dijmele şi daniile impuse cu forța. In 
județul Cluj, mai multe familii de singe albastru, nu se jenează 
să numere în fiecare dimineață ouăle din cuibare, pentruea nu 
cumva să fie frustate la împărțeală. In județul Alba, țăranii sunt 
trimeşi adeseori cu forţa să vineze urşi, cu să achite prompt birul. 
De asemeni, administraţia Coroanei nu se lasă nici ea mai prejos. 
Puneţionarii se întrec în a-şi dovedi autoritatea faţă de popor și 
slugărnicia față de tron, prin zelul de a spori sarcinile și a asi- 
gura veniturile pe seama tezaurului împărătesc. Tar biserica e 
prezentă şi ea la privilegiile acestei stări de lucruri. Cind iobagii 
nu mai pot aduce ca jertfă lui Dumnezeu bunuri „din casa lor, 
preoții primese bueuros piei de jder, foarte căutate şi prețuite. 

De patru sute de ani, nobilimea nu se obosea nici măcar să 
aducă o justificare nouă în menţinerea servituții. Intr'o vreme 
cînd raporturile de proprietate ale regimului fendal ajunseseră 


*) Din volumul „Trei revoluționari’, care va apărea în curând. 


CARACTERUL REVOLUȚIEI LUI HORIA 75 


în antagonism atit de acut, domnetul învoacă dreptul la barbarie 
al regelui Ludovie, Acest rege, învinsese în 1363 familia Vas din 
comitetul Dobices (judeţul Someș), cu puterea de a ridica furci 
şi alte instrumente de tortură pe moșiile sale, contra iobagilor, 
putere exercitată cu o cruzime neînehipuită. Ori, în scoest trata- 
ment, aproape nimic nn se schimbase, Pentru orice revendicare, 
nobilimea nu are altă soluție decit codul furoilor, Guvernatorul 
Transilvaniei, baronul Samuil Bruckenthul, nu se sfiește ai serie 
Mariei Thereza, că plebea nu poate avea libertăţi, domni; fendali, 
în virtutea singelui albastru, putind să condamne la moarte, Pro- 
prietatea este considerată tot atit de sfintă, ca şi coroana sfintului 
Ştefan. Cind latifundiarii auziră că la curteu din Viena se pre- 
păleşte o patentă imperială pentru desființarea fureilor, indigna- 
rea a fost atit de mare, incit urechile Habsburgilor ar fi putut 
auzi în Ardes! toată violența unui limbaj antidinastie, Căci nici 
trăieşte cea mai retractară nobilime. Ea nu voleste să audă de niciun 
fel de emantipare a iobagilor, nici măcar de concesiunile la care 
consimte curtea imperială. Formele de vieaţă tindeau spre pro- 
prietate liberă ţărănească, iar aristocrații nu admit nici dreptul la 
libertate personală, care în Anglis se dobindise de vinei secole, 
Din întreg continentul european, în Transilvania domneşte fenda- 
lismul cel mai strimt, întrunind maximum de comprimare și cele 
mai aspre legi de alcătuire, 

In astfel de condițiuni, e firese să se ajungă la etoeniri violente 
între două lumi, una preocupată să fortifiee un regim de constrin- 
gere, alta cu aspiraţiuni îndreptate spre o ordine consumțită, De- 
altfel, divorțul sufletesc între iobagi gi feudali se declarase de două 
secole. Istoricul de miine, preocupat să stabileasă raporturile sw- 
fleteşti dintre țărănimea transilvăneană şi pătura conducătoare în 
diferitele faze ale trecutului, va avea surpriza de a descoperi că 
veucuri dearîndul aceste raporturi au fost deficitare și că dincoace 
de Carpaţi trăia o societate uimitor de puţin închegată. Timp de 
patru sute de uni, legătura sufletească dintre clase În nceustă pro- 
vincie se poate reduce lu definiția lui Talleyrand: la solidaritatea 
dintre cal și călăreț. Clocotul de acum al iobagilor, are un prolog 
de cîteva veacuri. Ardealul n cunoscut o perioadă de revoluție 
permanentă, însinte ca termenul acesta să se fi introdus în socio- 
logie. Pină la sfirșitul secolului al X-lea, proprietatea individuală 
a fost necunoscută. Formele de viență erau colective, moștenite dela 
perioada nomadă. Se munera în comun, se stăpineau păminturile 
în comun și se distribuia rodul agriculturii în comun, Proprietatea 
s'a format sub primii regi ai Ungariei, ridicindu-se la rangul de 
instituție de drept prin legile sfintului Ștefan, Au trecut mai 
întiiu sub noul regim, viile și morile, pămînturile enltivabile men- 
ţinîndu-se în patrimoniul coleetivităţilor pînă în secolul al XIII-lea, 
Din acest veac începe drama țărănimei, Pe firmamentul istoriei 
apare feudalitatea. Teritorii imense, cu așezări și mii de oameni, 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sunt donate unor stăpini improvizați. Și ca orice acumulare de 
capital, proprietatea trebue să aducă maximum de profit din 
maximum de exploatare. 

Răbdarea ajunge la capăt în 1437. "Țăranii romîni și unguri, 
adunați pe muntele Bobilna, apucă vinjos coasele şi îmblăcii, 
hotărind să-şi facă singuri dreptate. E prima revoluție în Ardeal, 


populară a fost năpraznică, strimtorind nobilimea pînă la cerşirea 
unui armistițiu. Latifundiarii fluturind o seamă de promisiuni, 
au cerut pace, jar plebes înerezătoare în cuvintul lor, t cedat, 
Răseulații nu bănuiau ce se ascunde sub această propunere, care 
nu era decit o istețime diplomatică. Armistițiul a fost folosit pentru 
o alianţă cu Săcuii şi Șaşii, coaliție ce trebuia să ducă fatal la în- 
frîngerea insurecției. In 1474 urmează răscoala Rominilor din 
districtul Mediaş şi Ceica. In 1456, izbuenește o răscoală cu pro- 
porții destul de mari, împotriva nobililor şi a Saşilor. In 1514 
istoria înregistrează revoluţia săeniului Dozsa, înăbușită cu o erw 
zime cutremurătoare, Capul revoluției a fost așezat pe un tron 
înroșit în for, iar eei nouă tovarăși făcuţi captivi odată cu Doza, 
siliți să mănînee carnea pîrjolită & căpitanului, In 1526 țişnește 
răscoala lui Iovan Țarul, eare cuprinde teritoriul Banatului, pînă 
la Orăştie, In 1699 altă insurecție populară, plebea înarmată eu 
suliți, oeupind toate drumurile Transilvaniei și băgînd din nou 
spaimă enpmlită în domnet. Deoparte proprietatea feudală, dealtă- 
parte mulțimea de sclavi, care tinde să se incadreze în p 
istorie. Pe pirtia veacurilor, s'a vărsat permanent, timp de patru 
secole, şirouie de singe. Revoluția s'a născut odată cu proprietatea 
feudală, Din moment ce rinduiala lumii s'a împărțit în stăpini și 
slugi, războiul civil a devenit inevitabil. In toate epocile, liniştea 
e numai aparentă, iar atmosfera sufletească e străbătută de toate 
incertitudinile. Blestemaţii de rustiei, cum îi numese nobilii și do- 
cumentele oficiale, ajung o noțiune istorică şi pendulă supărătoare 
pentru regimul feudal, 

In 1730 Horia e atît de popular în Tara Moților, încit țăranii 
îi închină cîntece şi îi pomenese numele cu un respect evlavios, 
trimisul iobagilor la treptele tronului şi prin glasul său vorbeşte 
poporul romin. În vremea aceasta, Horia e numai petiționar, De 
pune jalbe la cele mai înalte foruri ale stăpînirii și așteaptă liniş- 
tit rezolvarea lor. Toţi revoluționarii de altfel, din epoca feudali- 
tăţii, tree printr'o perioadă de naivitate, crezind că suferința se 
poate alina prin persuasiune şi prin cerşirea îndurării celor puter- 
niei, Mandatarul speră, că prin înclinarea prea cuviineioasă, apăsa- 
rea se va îmblinzi și servitutea nu va fi împinsă pînă la războiul 
civil, Pe lingă o petiție colectivă, înaintează și una personală, în nu- 
mele său. Jalba serisă în latineşte, poartă titlul „Humillimum pro 
memoris“ și sfirşeşte cu „Indigus famullus Nicola Ursu'*. Horia 
trimete această cerere cancelariei aulice transilvănene, cu reședința 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUI HORIA 77 


la Viena, care însemna cen mai înaltă autoritate a Arde i 
globind atribuțiile ministerelor de interne, justiţie, ag priha 
ar. e culte, instrucție și în același timp avind rolul Inaltei Curți de 
ez ție. O altă petiție trimet iobagii guvernatorului din Sibiu, care 
camee or ag, age harsi din Viena. 
r care jalbă, e tatea populară prim un soe, 
ra plingerile iau proporția unei obrăznicii, i aih de ZI 
MA oficială din palatul guvernamental, încât jeluirea iobagilor de- 
x e delict foarte grav: supărare produsă mai marilor demnitari ni 
inger O plingere împotriva administratorulni domeniului 
a ina are ca urmare pedepsirea cu douăsprezece lovituri de bas- 
a celor care au formulat-o, iar alţi țărani din Albae sunt și ci 
Pace la tel, fiindcă au molestat înaltele autorități şi au mitat de 
respec supunerea fa i ii iului 
cină per soana rari ja fă La a aaa domeniului caro repro- 
E oria, stăpinit încă de amintirea doinelor și de credinţa str 
rre săi, că Dumnezeu ţine cumpăna între Ea yi iokagi, k 
egte să alunge vorba aspră, fie în fața stăpinului, fie în fața po- 
porului. Rolul ee-i sporeşte zilnic îl menţine la intorvențiuni cuviin- 
cioase, autoritatea o exercită cu înțelepeiune, minia și-o reţine cu 
iluzii, Pregăteşte atmosfera revoluției fără să-şi dea seama, iar el 
devine revoluţionar mai mult prin absurditatea lumii oficiale Des. 
chide resorturile unei psihologii care nu mai ponte ceda, deoarece 
înerustase în capul oamenilor, că au dreptul să se plingă și să ceară 
dreptate, iar din acest euraj colectiv se desvoltă o temperatură ur- 
cată, alimentând afirmarea populară şi rezistența inpotriva cruzi 
milor feudale. Intfrinarea rămîne o dorinţă intimă și sinceră a lui 
Horia, însă, a bn să sari creadă posibil acest lucru, 
Dacă nobilimea tru aşe apela măcar o singură eli ini 
de rațiune și omenie, furtuna nu s'ar fi rm bob „er apune 
decit libertatea personală şi criterii de drept în relaţiile cu nobili 
mea. Dar orgoliul de clasă e așa de mare, încit nimeni nu voiește så 
audă de astfel de concesiuni, Sunt ațițate spiritele, chiar în locul 
unde pilpiie opaițul răzvrătirii, In munții Apuseni, centrul revol 
ției, omenii își plăteau unele libertăți personale cu bani şi dijme din 
ha mei, către regii Ungariei, iar mai tirziu, către principii Tran- 
silvaniei. Raporturile acestea sunt schimbate la 1715, cînd grădinil 
casele şi arăturile sunt declarate ca domeniile Statului, tar ţărani! 
decretaţi iobagi. Măsura urmăreşte să stoareă țăranilor o sumă cît 
mai mare de răscumpărare pentru sarcinile iobăgești. Pînă la 1774 
taxa era de 5.850 fiorini, In 1775 se urcă la 14.769 fiorini, iar în 
1783 ajunge la 21.555 fiorini. Ori, suma din urmă e atit de enormă, 
încît depășește nn numai capacitatea de plată a oamenilor, dar ehia 
ducă ar fi renunțat eu toate familiile lor la hrană și încă n'o Salika 
arce egean Na a AOR AA L N 
feudal, Intre cei de jos și cei de sus se pAaiie me a d ina 
nomenele şi eu toate dramele individuale, Ati Ali 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


jorări. Calea jalbelor pe la diferite dregătorii a fost câleată degeaba. 


i i ivi t Horia. 
Iur, pe poteca deschisă războiului civil, trece îngindura 
In vorbea doina amnţeşte și apare timbrul unei profunde ingri- 


r : n ys A epe 
luziile se desfac din trunchiul lor, în aschii care nu mai pot i 

escroc pa Nădejdile că va dezarma vitregia istoriei cu iapa 
paşnice, le vedea rostogulite în pulbere, Nu se angajase nici in abi- 
lităţi, nu se încurease nici în strategii de intermediar. Strădaniile 
erau cinstite, iar acum se vedea cu loialitatea păcălită și cu caracte- 
rul bicinit, Din învolburarea care se ridica, se putea retrage onora- 
bil, oricînd, lăsind taberile să se cioenească fără el. Dar ușu ceva 
nu e eu putinţă să se zămislească în sufletul și mintea sa. Cao 
e prea profundă, ca să se despartă o clipă de robotarii pămîn as 
structura sa morală, împletită din drama unui veac, il opreşte 

facă măcar o jumătate de pas înapoi. Are de sigur multe crize su- 
fleteşti de care sunt străini reprezentanții singelui albastru şi e cu- 
prins de îndoieli şi de acele deliberări ale minţii, în miez de noapte, 
care dau insomnii, tulburind grozav odihna. Țăranul acesta, demn 
dar paşnie, sensibil și totuși realist, îndrăzneţ, însă niciodată pro- 
voentor, contabilizează la capătul unei persuasiuni în fața puterniei- 

ilei, numai i 
aci Das mandatarul munților Apuseni nu e om de duzină. Refu- 
zurile îl fac mai tenace şi mai stăruitor, Trufia şi disprețul nobili- 
mii îi cimentează dirzenia. Abeurdităţile și egoismul unei clase, 
adincese tot mai mult în conștiința sa puterea de discernă- 
mâînt între două lumi. Un om din popor şi cu adevărat al popa 
rului, nu dezarmează. Poate să treacă dela unele mijloace de luptă, 
la altele, dar sufletul său nu oboseste, Poate avea naivități, însă nu 
devine un drumeţ şovăelnie. Poate greşi din prea puţină ştiinţă 
despre lume, dar nu păcătuiește cu voia. Horia simte atît de conş- 
tient că zeei şi sute de mii de oameni și-au pus nădejdile în el, încit 
prețnește infinit mai mult încrederea ce i se acordase, decit per- 
soana sa. Nu e un fanatic, căci insurecția ca element material nu l-a 
entuziasmat. Documentele îl prezintă ca pe un om cu oroare de 
singe. Nu e nici utopist, ca Saint-Simon, care recomanda discipoli- 
lor că de vor să facă lueruri mari, trebue să fie pasionați. Nu e nici 
un reformator eu ambiția nemăsurată și cu temperamentul vijelios 
al Ini Luther. El ceruse doar, la inceput, să se pună capăt abuzurilor, 
iar mai apoi, raporturi contractualiste între nobili și iobagi, fără 
să știe de existența Imi Rouseau. Incercarea unor istoriei de a face 
din el un exaltat și un profesionist al revoluției, este deadreptul lip- 
sită de bun simţ. Revoluţia, pentru Horia, nu e un stop, ci o conse- 
cință, nltima la care s'a putut gândi. 

De zecea, mai Încearcă odată să bată la uşa Impăratului. Cap 
încoronat ln Viena, e Iosif al II-lea, Cind s'a suit pe tronul Habsbur- 
gilor la 1780, iobagii și-au dat friu eredulității, gincind că pot respira 
ușurați, Impăratul trece în imaginuţia populară, troienit de legende. 
Tronul va desființa iobugia și va repune pe romini în drepturile lor 
politice, Lumea de jos crede cu toată seriozitatea și buna ei credință, 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUL HORIA 79 


în reformele Habsburgilor, De aici începe speranța romînilor arde- 
leni în capul încoronat dela Viena și loialitatea lor față de împărat, 
exaperindu-se amarnic capacitatea reformatoare și neglijindu-se toc- 
ma” rațiunea acestei case imperiale, menită să suațină şi să întărescă 
regimul feudal. 

Inainte de a se urea pe tron, Josif al II-es, afișează un radi- 
calism antifenda! suspect, ln curte, însă nu alarmant, Nu ise pot tă- 
gădui sensibilitatea şi bunăvoința trăsături remarcabile dar ce poate 
face un astfel de om, când din generație în generaţie, coroana se prop- 
teste pe sfinta proprietate și pe sacrele privilegii ale nobilimii. Intr'o 
zi, împăratul arătindu-se indignat de starea iobagilor din Transil- 
vania, mama lui, Maria Tereza, îi răspunde zimbindu-i uşor, atră- 
pginilu-i atenția că puterea se bizuie pe temelia tradiţională a organi- 
zației feudale. Cind Iosif al II-lea sehiţează un plan de reforme, im- 
părăteasa revine din non eu sfat domol, spuninen-i că un monarh nu 
are nevoie să vineze popularitatea, Drepturi pentru supuşi nu se dau 
decit în măsura în care ei răsplătese înzeeit tronul. Aşa se poate re 
zuma filozofia politică a Mariei Tereza. Împărăteasa nu se opune, ca 
să fie împuținate zilele de robotă pe domeniile feudale, dar nu con- 
cepe o astfel de uşurare fără să sporească tezaurul Coroanei, 'Ţăra- 
nilor să li-se admită unele libertăţi, însă cu toate garanţiile că se va 
umple vistieria curţii. 

Faima radicalismului pleacă dela donă decrete liberale ale lui 
Iosif al II-lea, prin care asigură: libertatea tiparului şi toleranța re- 
Vişioasă. Două reforme, într 'adevăr însemnate pentru epocă, deocam- 
dată numai de natură politică, De structura economică, împăratul 
nu îndrăzneşte să se atingă, Față de aceasta se află în grea dilemă. 
Doreşte s'o modifice, fiindcă de pe urma unei lărpiri de drepturi, s'ar 
fi întărit în primul rind poziția tronului, Desfiinţindu-se iobăgia, 
coroana primea o bază socială mai largă, sprijinindu-se pe popor, iar 
împăratul, căruia nu-i lipseşte ambiția de a stăpini, nu mai este ne 
voit să împartă puterea eu nobilimea, văzindu-și drumul deschis în 
îndeplinirea misiunii istorice, pentru  germanizarea şi catolicizarea 
imperiului, In acelaşi timp trebue să ţină cont de îndromările po- 
litice ale mamei sale, care într'o zi se hotări să-i serie următoarele con. 
eludente rinduri: „Dorese şi rog pe Dumnezeu, ca urmașul meu să 
nu încerce niciodată nimicirea bogaților; nici ol n'ar deveni mai fe- 
ricit prin această nimicire, cu atit mai pulin succesorii lwt, 

Unni asemenea Împărat, se adresează Horia. Unui eap încoronat 
cn sufletul în permanentă tensiune, din exeitarea orgoliului, dar fără 
o axă sigură, lăsînd enraju! și șovăiala să balanaeze după voia momen. 
tului şi a contingențelor interioare. Chiar în zilele cînd îl covirşeşte 
îngrijorarea, nu evadează din cadrele monarhiei absolntiste. Absolu- 
tismul îl socotește necesar şi forma ideală de guvernare, iar conce- 
siunile pe care le admite sunt de formă și nu de fond, Josif al II-lea 
voește să practice un absolutism înţelept, condus de cancelaria im- 
perială şi limitat exelusiv la iniţiativa sa personală. 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Împăratul cunoaşte Transilvania. E primul Habsburg care s'a 
obosit e gy Seon ea eor supușii sii din această provincie. Din vreme 
Maria Tereza are grijā să-i facă voiajul cit mai agreabil şi să in toate 
măsurile ca nu cumva nobilii să apară prea cruzi. Impărătensa trimete 
un curier special la guvernul transilvănean, cu ordinul ca înainte 
de sosirea majestății sale Iosif al II-lea: „să se curățe drumurile de 
cadavrele oamenilor ezeculaţi cu ştreangul, cu roata și cu teapa, care 
după uzul de pină acum, stau expuse pe drumurile publics. 

Prima călătorie o face în 1773. In cursul ei, împăratul adună nu 

mai puţin de 19 mii de petiţii, în cea mai mare parte primite dela 
iobagi. Iosif al II-lea e binevoitor cu plebea și nu refuză nicio jalbă. 
Cind robotarii pămîntului îi cad în genunchi, ap tape en un gest 
larg poruncește poporului să se ridice, sașilor, în limba germană, iar 
rominilor, în romineşte: „acoală!'* Plingerile le primeşte personal, 
intrabind pe oameni despre conținutul lor și răspunzindu-le bine- 
voitor că va căuta să facă dreptate, Pe unde trece, se interesează 
atent de stările locale, adunind un bogat material informativ, pe care 
seara îl încrustează într'un jurnal zilnic, în formă ce reflexii şi 
constatări. Impăratul nu are prea multe cuvinte măgulitoare pentru 
nobili, dar nici nu este dispus să mărturisească la curtea din Viena, 
că a călătorit într'o provincie oprimată. Reîntors din călătorie, la 
palatul imperiul, dă ordin să se bată două medalii în amintrirea dru- 
mului său în Transilvania, regăsindu-se într'un sentiment da mul: 
ţumire, că poate dicta pe reversul uneia din ele; Dacia feliz. 

A doua oară, împăratul a fost în Transilvania în 1183. Cind pleacă 
din Sibiu, Ja despărţire se adresează astfel demnitarilor guvernului: 
„vă recomand să urmăți ordimele mele și de aci înainte să înceteze 
toate picanele contra țărănimii'“.. Credea că printr'un sfat a soluționat 
o problemă, după cum Bismark era convins că a aplicat un soa 
lsm luminat. introdueînd monopolul căilor ferate. Cei de faţă se 
plecară cuviineios, dar fără să le treacă prin cap a lua în serios 
ordinele împăratului, Ei ştiu să intimideze Viena mai bine decit 
poporul, printr'un aliat cu multă influenţă. Guvernul și nobilimea 
ciştigaseră cancelaria aulică, care se opunea categorie măsurilor me- 
nite să desființeze iobăgia. Impăratul e lăsat să se răsfeţe în iluzia 
unor intențiuni radicale, în vreme ee în Transilvania regimul iobă- 
giei devine mai sever şi autoritar. Monarhul clasat în istoria Hab- 
sburgilor ca unul dintre cei mai înţelepţi cîrmuitori, trăeşte totuși 
situațiile cele mai neserioase, Urmărește să biruie un slan al feuda- 
llor, eu maniere, ordine și hotăriri dela periferia voinței. In poli- 
tica sa față de iobagi suleră deficiența fermității, așa că guvernul 
şi cancelaria aulică, cunoseînd firea împăratului, nu au mo- 
tive n se teme de eventualele sancțiuni ale unui monarh autoritar şi 
conseevent. Urmașul Mariei Tereza rămîne cu ambiția înăbușită de 
a stăpîni în virtutea drepturilor istorice ale monarhului absolutist, 


2 


iar nobilimea şi cercurile dela curte exercită drepturile unei puteri 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUI HORIA 8i 


efective, avind la îndemină toate instrumentele de guvernare și pre- 
siunile sociale, Se produsese aproape zadarnic o deplasare de forțe 
morale, Impäratul e popular, dar nepregătit sufletește de a folosi 
acest capital, pe cind guvernul și latifundiurii detestaţi și uriți de 
mulţime, rămîn dirji pe poziție. 

Împăratul aduce totuşi o mare contribuţie în precipiturea În- 
timplărilor, Fără să-și dea seama, a desvoliat conștiința maturității 
în sînul unei clase, şi n împins la uețiune pe iobagi. Alergind după 
popularitate, el nu bănuia că va întări coloana vertebrală a hrani- 
lor, în așa măsură, încît într'o zi se va izbi de ea Întreaga orinduire 
feudală și flirtînd eu poporul, pentru a putea exercita asupra no- 
bilimei drepturile unui monarh ambițios, rămîne departe de a în- 
trevadea că aspiraţiile sociale sunt mult mai profunde decit politica 
sa, Vres să fie un chirurg genial fără să cunoască anatomia, Se 
apropiase de masa de operaţie, înlocuind bisturiul en penseta și 
ştiinţa medicală eu retorica, satisfăcut în faţa asistenței că opera 
su e firă asemănare, virtuossä, utilă și înţeleaptă. Doregte sã insta- 
ureze o politică antifeudală în Transilvania, însă păstrind privile- 
giile feudale ale Habsburgilor, Apoi, urmăreşte să fie un monarh 
adorat de popor, dar eu condiţia de a nu i-se core să se conducă 
după nevoia integrală a încorporării iobagilor în proprietatea liberă 
şi raporturi pur contractunliste, Ceea co nu cuprinde cu ambiția, e 
tocmai esențialul, şi anume, că iobagii nu se arată cituși de puțin 
preocupaţi a ghiei taina gindurilor imperiale. Pentru ci, călătoriile 
Îmi Iosif al II-lea şi bunăvoința ce li s'a arătat, sunt semne de incursa- 
jare pentru un verdict contra nobilimei, Împăratul le-a adinsit sen- 
timentui că le dă câştig de cauză și că pot Începe nn proces istorie, 
până la infringerea regimului feodal. Vara anului 1873 deschide 
psihologiei colective de prinderea de a sconte jalbele și protestele 
din tinda caselor, prezentându-le direct Curţii din Vienn. 

După cinei luni dela întoareerea împăratului le reşedinţa sa, 
Horia pleacă spre Viena. Porneşte la drum en certitudinea că de 
astă dată putinţa de ameliorare a stării iobagilor a creseut ca un 
spic degriu gata de ra. Nu este fericit de importanța misiunii, nici 
preocupat de riscurile unei acţiuni protestutoare, Nervii săi, atit de 
sănătoși îi dau înfățișarea unui um eu desävirşire liniștit, iar mintea, 
nepervertită de niciun fel de şiretenie a rațiunii, nu se lasă inari- 
pată de fantezii, Numai imaginaţia populară vede drumul său cu 
proporţii romantice și cum Horia știe acest meru, evita orice vorbă 
care ar putea să ştirbească seriozitatea întreprinderii prin artificii 
optice, Cind este întrebat ce va spune Majestății Sale, răspunde 
seurt: „„păsurile voastre, cerînd dreptate, 

Ar fi vrut ca plecarea să nu aibă nicio formă speetaruloasă, 
însă așa cova e cu neputinţă, Iobagii din Alhuc sr mlună cu mic, cu 
mare, spre a urmări cu privirea, cum mitul lor începe pribegia, 
ea să rupă citeva verigi din lanţul iobăgiei, Unii îi adue merinde, 
alții cîțiva fiorini, ea să aibă de cheltuială, Banii îi primește, dur re- 
fuză hrana, Cum drumul trebue să-l parcurgă pe jos, timp de cinci 


6 


82 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


săptămîni, bagajul trebue să fie sumar, atît cît poate duce în spi- 
nare, Ia cu el un teanc de hirtii și documente, ca să urate la Viena 
asprimea asuprirei și O cărtieieă cu vorbe nemiţeşti, spre a tălmăei 
mai elocvent în metropola Habsburgilor, dreptatea țărănimei, Nu se 
ştie exact ziua cind n plecat, ei numai luna, înserisă ulterior într'un 
proces-verbal, de către autoritățile administrative ale Transilvaniei. 
E o zì de toamnă melancolică, în Noemvrie, cu drumurile presărate de 
frunze îngălbenite, cu văile munţilor înecate în ceață și eu pămîntul 
cuprins de severitatea îngheţului. 
Cineva din mulţime, strigă o fetiță en numele Dina. Horia are 
e uşoară tresărire şi întoarce capul repede, cu ochii umeziţi. De astă 
dată, faţa capătă amprentele unei clipe de emoție. Credea că are în 
apate pe soția sa. Nu mij locuia cu ea de cinei ani şi în momentul 
acesta ar fi vrut s'o vadă alături de feciorii lor, Ion şi Luca, pentru 
ca să-i împărtășească pe îndelete, cu atitea Ineruri văzute și trăite. 
Nu se despârțise de ei din pricini familiare, ei pentru ca să fie liber 
şi fără răspundere de soţ și tată, în alergärile şi truda sa. Simţea 
nevoia să-şi încarce destinul numai eu poveri obşteşti, lăsind pe 
prispa bordeiului, tot ce-l lega de vatra proprie, Cind în locul Iinei 
privirea lui se întilni cu a ţăranilor, în așteptare să le plece cirmseiul 
după mai bună rînduială în lumea asta, Horia își încruntă sprinte- 
nele, ea să se biruie pe sine, ridică traista, atirnind-o pe umăr şi-şi 
aranjează șerparul, pină îl simte la înşirarea coastelor, ca să ia 
aminte cei din jur, că-i gata de ducă. 

Iobagul mai fusese încă de trei ori la Viena, pe jos, cunoseînd 
foarte bine drumul și neingrijorindu-l cîtuşi de puțin enorma dis- 
tanță dela Albac, pînă în capitala imperiului. Prima dată s'a dus 
în 1779, însoţit de Cloeca şi o delegaţie de ţărani. A doua oară a 
fost în 1780, de asemeni întovărâșit de Cloşca şi alţi doi țărani. A 
traia oară în 1782, ducînd împreună cu Cloşea o jalbă, contra abu- 
zurilor administrative de pe domeniul Coroanei. Horia cunoștea pe 
împărut. fiindcă fusese primit în audiență în două rânduri, iar îm- 
păratul reținuse în memorie figura iobagului. 

Ajungind în Viena în Decemvrie, e sitit să stea pină în primă- 
vara anului următor. Iosif aù Il-lea era plecat în Italia, așa că 
Horia trebui să aştepte aproape 0 jumătate de an. Ce a făcut în 
acest timp? Unii istoriei îl plimbă printr'o lojă masonică, „Frăția 
de Cruce, unde se distribuia piine unsă cu miere, se rostean rugā- 
ciuni în fața unei luminări şi se cădea în extaz în timpul ceremonia- 
lului. E drept. informația aceasta e dată cu rezervă, atit de Nicolae 
Densuşianu, cît să de d-] Ion Lupas. Ca să desminţim cu probe nerăs- 
turnabile, că Horia n'a fost în contact cu loja masonă, ne este de- 
sigur greu. El trebue să fi vorbit cu multă lume și să fi ciocănit la 
multe uşi pentru a cere sprijin, In capitala imperiului, cu o aristo- 
crație dramatizată de plictiseală, Horia stirneste o imensă curiozi- 
tate, atit prin întăţișare, cit şi pentru cauza pentru cure venise. Din 
snobism, membrii unei clase privilegiate, găsese într'adevăr clipe de 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUI HORIA 83 


revelaţie într'o discuție cu desmoşteniţii regi i 
e i mulu 
A gph se simte fericit în torisida ani bpas a ra 
r de cuvînt al iobagilor, deci, constitue un subieet ios St 
să lume frivolă, unii răminind surprinși de prestanța lui sufletească. 
ca de maturitatea gindirii, lămurind o situație în frase substan 
pes fi pledind o cauză cu argumente simple, dar impresionante. 
pe ela acest contact şi pînă lu aserțiunea că Horia, mai tirziu, a 
ost un executant al unor clanuri masonice, e o distanță de-a-dreptul 
aroan în fața adevărului. Admiţind așa ceva, înseamnă n tr SpA 
p py tatea lui Horia la misiunea unui instigator profesionist, 
rs rr nea pe. fin, gre ea eeonomiee ale epocii gi să 
1 pitä teza că revoluția recluma doar voința și regia uno: 
organizatori dibaci. Și ar mai însemna să înțelegem otni Alton 
ainai aes a cirmaciului de S dela 1S4. Horia 
ŝsouite multe sfaturi şi să i se vorbească despri a 
venii un mișcări populare, fără să poată fi influențat birarada ac 
~ Eag E pen teoretie sau practic prin sita instinetului sănătos, eane 
ba a și fără să-i poată fi încereuit primatul conştiinţei sale, To- 
ce ra b structură sufletească de granit, nu se lasă asimilat de calcar 
un nobil deta Abrud, care îi serisese mai multe petiții voi să-i 
redacteze d jalbă cu mai multe adāugiri dela el, Horia se o ; 
dirz, ruxinda-l să menţină corect limbajul său. | = 


Intocmai asa, se pregăteşte acum să glăsui 
ma treaptă a piramidei sociale. Giocănind la raza ere Jo ai ieg 
cancelaria îi fixează audiența pentru 1 Aprilie 1784. A vrut oare Tm 
păratul să transforme această audiență într'o farsă? N dag ee 
merge cu suspiciunea atit de departe, deşi comportarea ulterioară 
conte reduce efectul neestei audiențe la o solicitare inmtilă 3 
Nici rigorile protocolului, niei fastul dela curte, nu-l im | 
era EA Pia Ara bea aste dau sentimentul Aparare 
1 j rici, eare ar muri de frică vă 
era în creierul munților, int pe funcționarii msi cer maur bu 
e aa și strîmbindu-se în colțurile gurii, ca pe niște căpuge, 
ñin nesățioase și fără rost. Ceea ce îl face să urce treptele palatu 
Ini e increderea în împărat, Horia văzind în capul ineaca 
premul judecător al imperiului. In psihologia colectivă a iobagilor, 
monarhul trăieşte ca arbitru între domnet şi țărănime, respectul fiind 
în faneţie de ceea ce simte obstea ca prosperitate în folosul ei si d 
felul ri pi zale conflictele economice și sdminiateativa, Pe 
ant de ini de noțiunile de dre à ifi 
absolutistă san Sonila sature pe stie. pancarte pe = x 
ep Aa i științifică ia se dă astăzi în Statul modern Transilvania 
„fost în stăpinirea atitor împărați, regi şi principi, unii fi 
rioşi din punet de vedere militar, alții etitori Sontag es 
arhitectonice și cn toata acestea, i initia rețea A opine 
ei decit pe cei care nu arătat interes față de iobagi, Cu o ore 
noțiune păzeşte Horia pe parchetul lustruit al palatului din Viena. 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O stampi ne înfăţişează audiența, suficient de verosimil, In ca- 
mera de veste împăratul în picioare, Îşi propteşte o mină țeapănă în 
şold, iar alta o reazemă pe masă, în semn de autoritate, Privirea lui e 
blîndă, eu un zîmbet schițat în colţul gurii și en profilul în postura 
omului care are de pus o întrebare degajată. Impăratul nu mai e 
străin de stările din Transilvania. Cunoaşte raporturile dintre iobagi 
şi feudali, din sutele de plingeri verbale şi din cele 19 mii de petiţii 


se întrepune totuşi un sentiment de jenă. Credinciosul iobag e pentru 
a treia onră în această cameră, venind pe jos cîte cinci săptămini și 
pînă acum, el n'a dus decit un rezultat platonie, bunăvoință şi niște 
copii după ordine neexecutate. Nu mai puţin pentru instabilitatea 
emotivă a împăratului, Horia înzestrat cn ceea ce natura are mai 
complet și armonic, îi umple un gol și îi dă senzaţia că respiră aer 
curak. 

Aceeasi stampă, ne dă imaginea ținutei lui Horia. Poartă plete 
pînă la grumaz, cu sarica lăsată pe umeri, cu căciula strinsă la piept 
in semn de cuviinţă și-i încălțat cu opinci, cu nojiţele împletite dela 
gleznă pînă sub genunchi, Aşteuptă să fie întrebat, privind pe împă- 
rat cu muşchii feții puţin contraetaţi şi sprijinit pe picioare în poziția 
omului hotârit să glăsuiască puţin, dar răspicat. Ceea ce a spus Ho- 
ria lui Iosif al I-lea, se deduce lesne. Drama iobagilor se putea ex- 
pune într'o întânțuire sugestivă care nu are nevoie de introduceri Și 


ca seop numai informarea asupra unor cazuri locale, ci Horia face 
un rechizitoriu în termeni cuviineioși, în general regimului fendal. 
Porneşte în expunerea si, dela cazul locuitorilor din Albac, Vidra, 
Cimpeni, Bistra, Musea, Baia-de-Criș, Bucium, Abrud şi Cărpiniş, 
exasperaţi de brutalitatea funcționarilor domeninlui şi sfirşeşte eu 
reflecţia că rugăminţile lor către Maiestatea Sa, înzintate în diferite 
rinduri, n'au avut ca urmare nicio uşurare, 

Impăratul sezisează reproșul plasat eu onestitate ce nu poate 
supăra, Tosit al Îl-lea nu e jignit de îndrăzneala iobagului, dar sur- 
prins totuși de proporțiile comversaţiei, devine impacient, Ar fi putut 
curma audiența, fie coneediind pe Horia cu o vorbă politicoasă, fie 
mustrindu-l aspru, că ordinile unui monarh nu pot ajunge subiect de 
comentarii pentru servitorii domeniului din Zlatna. Proeedind astfel 
poate că revoluția întîrzis un timp. Pierdea în schimb înerederea lui 
Horia, un factor prețios al popularității şi un mijloc de presiune asu- 
pra feudalilor, care m rindul lor, nici ti nu voi să împartă domi- 
naţia cu împăratul. In clipa aceasta, țăranul din Albae provoacă între 
cei patru pereţi cea mai cruntă întăritare a ambițiilor, în regimul 
feudal. Peste prezenţa iobagului, împăratul are imaginea unui drum 
inchis cu propriul său consimțămînt şi o renunțare la autoritatea Co- 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUI HORIA 85 


a v ag: prog vaniei. De aceea în cele din urmă lasă să aaţio 
olnd. faţă de la a AE a fi mai binevoitor şi radical cu poză 
per Leoni nobilimei să fie sheiermpiea mea Cyan are ra 
cara : <br Ihr dast“ (Faceți voi aceasta), Adică ca tel 
pom rapa ală. Dacă întocmai s'a exprimat Iosif al Il-lea, m 
neg eat ear e, fiindeă cele trei cuvinte n'an dest un sin 5 
peace AG rmaţia unui căpitan. Ceea ce este neindoios e faptul 
kera Lo pages a orgi pm me impärstulni şi ta o dorință a 
arăt numele lui Losi? al T-lea, poi ură pesoni pa: să 
r ar e Mares indiciu. Nu se poate atribui iobapului area de 
n A nînd desmințită de tăria de caracter și onestitatea su- 
a aaia tr it a at A 1754. Mai curind trebue să credem 
3 s t i emagogiei, și a Îneercat j 
rea ie > aria casei de Habsburg. Bănnină că iobagii geci 
Da aaa AE argana nobilimea, din această 
i uri pentru C i niei i 
arata ap ever ape Impăratul E a pralea 
a war d ten vi bzuise asupra primei desfăşuriiri de figuri, dar 
< de urta şi mai ales surprizele jocului. Ciștigase l ult 
r cuprinderea la suprafață a situației, răminind însă striim i 
e profunzimi. iligi 
„Trimisul țăranilor din munţii A i i 
gătit sufletește pentru o adr ma, T O a lest 
limea și funcționarii abuzivi să fie imblinziți pe calea pierd: iu 
er: aa peer sao Ai rmi împăratului se vor aaia si cs 
i e decit în forţa primară. iniți î 
pre abat pri rep în regimentele de piete piegate z gri n ara 
Ă ag e spune că îm ratul a i i itorii 
masa să fie înseriși ca ie și ine sapă nea 
Ý acă servicii nobililor. E primg lovitură îngenioaxă pe ae SI rin 
o dă latifundiarilor. Capul politie cel mai luminat și n'ar fi siat 
sg LA nora rar petice pe începutul unei acțiuni, Nobilii 
: eca Să o i ii 
împăratului. Apoi nu ciati iobag yobga Ag onere pa că 
servitute, ajungînd om liber în organizația militară Ca test pu 
ordine se răspindeşte cu o ințeală vertiginoasă, din sat în dea > 
om în om, aşa că în patru săptămîni se prezentară pentru i 
în regimentele de frontieră, locuitori din 81 de comune. Horia tate 
deşte în vära anului 1784, că este cal mai bun eunoseătar al ‘holo. 
giei țărănești, în epoca sa. Inregimentarea dă divorțului Mae: pael 
și domnet, ascuțișul nesupunerii, lobagii, odată înseriși În ae ieola 
armatei, se consideră oameni liberi, refuzind să lucreze ilah } 
fără plută. Oriza de autoritate se declarase şi forţele endl arena a 
apar ca un fapt material în plină desvoltare. Horis trimetea pe i bagi 
în regimentele de graniță, iar armata împăratului furia prr 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tru insurecție. Aspiraţiile se transformă în apr ae oprea. 
orei aet de posesie imesliată. Nimeni rulare pă ispus à Len ue 
teoriile nobililor, că ordinul deta Viena nu exelude arig ta a Să 
ai ietarilor de pămînt, după cum nicio aşezare è ve 
se mai simte obligată să sapa pectia a e să Și 
impune puterea, chiar autor , s 
sa proporții a iat mişcarea, însărcinează pe un judecător dale Te- 
Muray să împăciniască pe țărani, eomunicîndu-le că încorporarea 
fieut fără știre împăratului şi că că n are va, 
tori să plătească dări și taxe: afara Adye 

îrziu gi că ea are soarta unel me e n 
tin poiri carte de citire japoneză. Țăranii tea pee iara 
autorităților, cum trece o roată de căruţă peste n ye inertie er 
aruncate de vînt în drum de ţară. In timp ce baron AAR 
dispoziții judecătorilor ca sii vegheze la pismen o son ien pa] 
iobagii se întore din Alba-Iulia, sediul înserieriior în a ppor = 
prăjini în vîrful cărora atîrnau cirpe roşii și cu şerpa 


cremene Ki ANNA, ; i 
De cas Horia îşi pune de acord limbajul cu starea de spirit. 


rbegt i i ia dăruindu-le faptei, însă 
e prea mult, timpul şi energia ptei, î 
pie lare i sei si lămurească pe oameni, nu $e lasă depășit, a de 
ficaţia ei. In fața țăranilor din comuna pa 
declară că nu va mai tolera nici pe nobili, niet pe arat ră 
ritori. Simte necesar, pe deoparte să prezinte scopu p eu 
i f ă parte să amenințe, ca o consecință firească a tapana 
turii sociale. De altfel, toată lumes ameninţă: într'o parte no 


ştia, că 
porunci, A 
i de sus. Acesta a fost prologui, 7 A 
aey arene e nobilimii, este aE pees agrare 
i 5 i din Zărand voiau să inceapă r i 
edr pei care la cei din Alba, în luna Mai. Faptele iu zer 
itat i delänțuirea lor. Răstosla a inceput intr'o zi de i- 
ari a o Th A grăbi-o greata AnneN Țăranii 
îi u fie trădaţi, n'au mai aşteptat sos 
erat Crede oerotitori. Ca toate mişeările populare, cj 
are lozinci seurte și precise, formulate de Horia. In regimul pia . i 
conştiinţa de clasă apare pentru prima oară exprimată preni y 
elementul fuziunii şi palpabilă în manifestările ei. Grija ca zi e 
să fie condusă exclusiv de popor, stăpineşte în toate fuzele şi iior 
o preocupare centrală în toate împrejurările, Conducătorii opera 


CARACTERUL REVOLUȚIEI LUI HORIA 87 


căruia nu į se încredințează decit un rol secundar. Toţi ceilalți 
legi, unii de către iobagi, alţii învestiţi cu încrederea să tre area 
Cloşca și Crişan, | 
După o noapte de plumb, amorţită de coboriren iernii, revoluția 
pășeşte in veac, ca un fapt material, Inceputul se datorește unei pro- 
vocări, Oficialitatea slugarnică şi ignorantă, incesrcă să polemizege 
cu furtuna. Doi subprefecți și un gornie, însoţiţi de patru soldați, 
sosese la Curechin în Zărand, ca să aresteze pe Crișan, Această apá- 
riţie, are ca efect brusearea hipersensibilități: revoluționare. În citeva 
ceasuri se declanșează una din sedlo crize pe care le deserie cu fină 
analiză sociologul Pauconnet. "Țăranii întruniți, devin turagloşi şi 
îndrăzneţi, de teamă ca să nu fie arestați, primejdia încordinădu-le 
osti p= la wm, Aer tumultuoasă, ew dangzăt de clo- 
pote, țipete şi serigniri din dinţi, cei doi sub li şi i 
ee piept cum vti prefecți şi gornicul sunt 
Intîmplarea, deschide zägazurile revoluției. De aici înainte se 
poate spune să războiul civil nu mai este antrenat în extinderea fni 
de uru iobagilor, ei de frica imaginară # contra atacului. In primele 
zile din Noemvrie, revoluția e în marș în întreg distrietul Zarandu- 
lui, iar peste citevu zile iobagii pun stăpinire pe ținutul Hunedoarei. 
La fel în alte județe, Asaltul se întinde năvalnie în județele Alba, 
Cluj, Sibiu, Arad şi Bihor, Nobilimea surprinsă, nu poate opune la 
început nicio rezistență, forțele revoluționare fiind mai tari decit cele 
ecnservaloare. 

Odată iureșul popular declanşat, Horia devine primul căpitan al 
răscoalei, Nu se irosește în discursuri incendiare, ei comandă în prima 
linie. Nu îndeamnă personal la jafuri şi cruzimi, dar nici nu caută să 
înfrîneze muşchii revoluţiei. N'are nicio experiență în materie de 
războiu civil, însă se bizue pe autoritatea sa și mai ales pe puterea de 
adaptabilitate în faţa fiecărei situaţii noi. N'are aptitudini militare, 
dar dă o dovadă de o rară intuiţie și de o cunoaștere udincă a elemen- 
telor sufletești care stau la baza unei mișeliri populare. Pe unde trece, 
împarte iobagilor titluri de căpitani, ierarhie care dă oumenilor sen- 
timentul unei cuceriri şi nu uită să popularizeze de citeva ori pe zi 
purola că revoluția se face din ordinul împărutului, antrenind cu- 
rajul unei lumi speriate de teroarea nobililor. N'are ambiția să ţină 
în miinile sale puterea răseoniei, nici s'o dirijeze exclusiv după ve- 
derile sale. Din contră, împarte suveranitatea acţiunii, eu poporul, 

se fereşte de orice participare a elementelor lipsite de autenticitate 
iobăgească şi dim chibzuinţă bine cumpănită, proclamă pretutindeni 
dreptul de stăpinire a pămîntului de către țărani. 

Işi rezervă ca spațiu pentru eurăţirea lui de regimul feudal, cen- 
trul persecuțiilor, și teritoriul cel mai gren de pătruns cn oastea re- 
voluţionară, regimnea auriferă a Abrudului, pină la Zlatina şi dela 
Roşia pînă la Cimpeni. In unele locuri, e chiar nevoit să amenințe pe 
iobagi, a căror voinţă de eliberare e frintă de regimul servituţii. La 
Cîmpeni repetăm că are poruncă dela împărat să răscoale pe ţărani, 


i a răspund 

i imediat că sub aceste intrebäri se ascunde s Ser grup roci 
spargi că poruncile lui Iosif al II-lea sun Ae pi 
aata oate arăta iobagilor. Dar metoda ans de ruscări UAS 
de ii pri cu succes, mil prinde deastăd r yore or Aor 
ere oarbe pe ascultători şi în loc de a le opuse A pe 
m i mai mult. Cîţiva, desprinzindu-se ră gr A apele 
T ridică pe sus și-l dut într’o casă, sec ci ierni det 
sase ee autorităţilor militare din naene. eg 

ipate unui prieten y său, zare erat ei mi ata 
j rai er T locotenentul Heim, a p 

le la iedera Ofiţerul îi serie un răvaş, să vie p 

cu trupeie 


Cursa geme fiind ia ştie că pacea nu se 
peni, să trateze pacea, = let Horia yie ai $ 
ton orgă un EEY Ti răspunde solicitatorului, cu o po teță 
pos 


ironi i ; să vorbim de pace, dar nu ma 
ărată i ironie: „că bine ar fi pac terra 
a red e) şi în jos, că oamen ilor le este frig și Duta rit 
pute e din documentele cele mai apune ră rimă 
i i t no Deva. Prin acest ; 
“ării rämine ultimatumnl adresa ră eg preja 
mite Horia desviluie clar ra insurecției. > 
rări a intervenit ultimatum pre ai = 
si îni pe cea mai a jì SL se că 
inert ai o sută de kilometri pătraţi. 


seră reşedinţa de judeţ Deva, unde sunt r 


i, 5 toc- 

i oraşului, Ori, 5 & întîmplat A 
rămbn aa n aregangi-hn unti să pătrundă în some F ea ci 
mai invers, Io any 72, dintre care 11 femei. roni m prez pes 
cereniţi, un AA iar un alt grup de 56, cuți pea sei pr 
şi aruncaţi în eu paloşul. Aplicarea sentinței se ! md pe 
damnați la aripa Xră-ă Condamnaţii legaţi în apere i 
eris mirat pe marginea unui şanţ Și cu capetel peste 
i snig: pak di ca singele lor să nu curgă pe ia Dă Ati de es: 
gospi P tangibil unei caste. După două ay re o elite i 
apare iite de singe, la suprafață räminin parile siungite e 
zărențuite, ca mărturie că ostașii şi-au întocma 


sentința. A dă 
are in rzahoeaapie era Horia se află, la Abrud, punind £ pinire 


j i Cind î-se 
pe arterele de comunicaţie dintre judeţele Alba şi Turda. 


CARACTERUL REVOLUŢIEI LUL HORIA sa 


aduce la cunoștință întimplările dela Deva şi nereusita ţăranilor de 
a pune mîna pe una Qin cele mai importante cetăţi, dojeneşte as- 
pru pe vestitori, pentru atacul încereat atit de necugetat, fără să-și 
piardă nici cumpătul, nici criteriile de acţionare, Trimete nobilimei 
din Deva o somaţie, care rămine cea mai expresivă grupare de re- 
vendicări și principii ale revoluţiei dela 1734, Ea cuprinde cinei 
puncte, rezumînd aspiraţiile şi condiţinnile de îndeplinit, pentru n 
scăpa cetatea de un nou asalt, La primul punct se prevede, ca no- 
bilii județului, cu toți posesorii și cu toată seminția lor, să depună 
gurământ sub cruce. În ul doilea punot se cere să nu mai fie nobilime 
şi ca fiecare nobil, dacă va putea primi o funcțiune împărătească, 
să triiască din ea. A treia conditie este, ca nobilii să părăsească o- 
dată și pentru totdeauna moșiile nobilitare, Prin a patra condițiune, 
se pretinde ca nobilii să plătească impozite la fel cu poporul, fiind 
contribuabili, cum éste plebea. Iar a cincea, care încheie somația, 
sună astfel: „pămînturile nobilitare să se împartă între plebe, în 
conformitate eu ordinul ce-l va du Majestatea Sa Impăratul'*, 
Trimeterea unui asemenea ultimatum, după o înfringere ar pu- 
tea destăinui că Horia nu cunoștea situația exactă de pe fronturi, gi 
că supra-evalua şansele. Adevărul este că nu cronometru tehnic po- 
zițin răsculaților și nici nn putea face acest lueru, din lipsă de posi- 
bilități. Pentru el principalul rămîne, ea revoluția să se generali- 
zeze în întreaga Transilvanie, şi ca iobagii să fie întăriţi în spiritul 
de mtependenjă faţă de feudali. Revoluţia nu trebue să doarmă şi 
răsculații n'au voie să tunoască ceasul pînă cînd veacul nu se în- 
toarce în folosul nostru, se desparte Horia de delegația căreia îi În- 
credinţează transmiterea ultimatimului. Nu uită de nsemenei să În- 
soţească somuţia cu ameninţarea, că va cobori cu gloata din munți, 
nimicind cetatea Devei. Inprejurarea e iarăși potrivită pentru un 
tan agresiv şi Horia nu scapă din vedere să recurgă la el, spre a se 
şti că ceea ce a intreprins nu e treabă de oameni stingheri şi ne- 
hotăriți, 
Fără să se exprime în definiţii, caracterul social al revoluţiei 
se clasifică dela sine, Se plasează astfel prin aspirații şi nu prin 
romenelatură. lobagii nu începuseră războiul civil cu un bagaj de 
noțiuni abstracta, ci răsturnarea ordinei feudale deriva din legea de 
necesitate imediată. De pe urma revoluției dela 1743 n'a rămas nici 
o teoretizare & procesului istorie, după cum de pe urma lui Horin, 
arhivele nu posedă nieio legitimare doctrinară. Intraseră global în 
patrimoniul acţiunii toate elementele care trebuiau să ducă la o su- 
tonomie socială, politică și nuţională, însă descifrarea lor rămine în 
sarcina istoricului. Căci, spre deosebire de toate celelalte clase, țără- 
nimen este mai strins legată de legile naturii şi ea respectă mai ri- 
guros experienţa între punctul de plecare şi cel de ajungere. De 
aceea fenomenele în sînul ei ţişnese spontan, materia vieții nu este 
colorată cu seheme și ea nu atacă niciodată instituţii, ei pe oameni. 
Lui Horia nu-i trebue deci o arhitectură savantă de argumente, 
cind poate spune foarte simplu, că iobagii nu mai vor să existe no- 


ği perm de ge 
tatea socială creează pe ces naţională, ia os fi 
deoparte, imensei peer Mesa 9, jagad pra Arar 
viața’ blică, jar pe de altă e, í poti 
andulu şi conștiinței de român. _ Afirmarea i Pe ară m 
psa treaz, Căci, odată cu dispariţia voivorate eră Sr ee Aaa 
gimul feudal aduce o dislocare naţională în r rea seg et 
ducătoare rominești. Nicolae Densușianu, ne oraaa w 
> una câte una, legăturile naționale ce ezistau în H p radpk 
ia contopindu-se cu elementul dominant așa, că psi ian 
ului al XV-lea procesul de dizolvare al nobilimei romine era te sf 
por Horia, arborează din nou, activ și dinamit, existența are e 
rută în Transilvania prin iobagi şi cm pen ceai part 
iti i doua revoluție deta W 
oei AO ional al mişcării e fixat dealtfel și poti eaa 
inică a taberilor în luptă Imensa majoritate a ara pes a 
ý tst; iar proprietarii de pământ, sunt străini, Numărul to c 
mini, šan t stră 
iunii îneşti, numai din Transilvania, ) 87.369 
era pr doge recensămîntul oficial, cu toate eir sanda 
care 70 la sută sunt robotari pe pământurile ar Area 
în: ficare membru al aristocrației cite 30 iobagi. tar asc tis 


ce se întîmplă în epoca modernă, clasa care aa getea torta Ee 
i socială, constrinsă la concesimni, se refugiază i a pe da jak 
tind existența clasei explostate şi strihuind mipis ora Ae 
instiwatori imaginari, vrăjmaşi Statului y Eeen pTi 
di ta d emancipare n țărănimei, ca o incercare dle domi i l 
uree ak guvernul, confirmînd versiunea, ma adaogză pa 
oa pice de o aeţiune cn revendicări juste, ci de vane ni 
jefuitori. Domnetul şi guvernul urmărese = pistan aerar 
fera la curte pentru reprimarea mișeării, chiar e i 
is ce au şi reușit maj tirziu, iar pină la iwtervenția lui 
Illea ciştigaseră presa monarhistă dela Viena. PEN AA 
Ori, actele de presiune națională supra no pon uA mpna 
rilor maghiari sunt minore. lobagii trecînd igp Ber me a. 
silese pe Liiva prim-pretorului Mihai Pakott să 5 a oe 
j să se mărite pe loc, eu tînărul iobag loan Sirbu. poi, În paia 
forțează pe cele două fete ale familiei Emerik Nemes ir ceea 
botezul, una din Rafasia ajungind Rafira, iar vealalhtä, din Agneta, 
itoreseu Reveica, : A 
la Dar, țracînd peste detalii, încordarea iobagilor nu ză În ara 
şi nesizuranța unei aventuri. Revoluţia ar fi putut pune pân d 
pe întreg teritoriul Transilvaniei, ducînd la desființarea privil 


CARACTERUL REVOLUȚIEI LUI HORIA 9i 


giilor nobilitare, încă de acum 153 de ani, dacă Impăratul ar fi 
fost, într'adevăr antifeudal și dacă iobagii ar fi executat ei expro- 
prierea, neașteptind să o aplice Iosif al Il-lca, Material, Horia n'a 
fost învins, ci trădat, Obiectiv, revoluția nu s'a deseompus din 
lipsă de forțe, ci prin insuficiența amploarei. Insurecția a avut lo- 
zinci, însă n'a fost înzestrată cu un program. Condueătorii au dat 
dovadă de un eroism impresionant, dar an rămas străini de două 
demente esenţiale: strategia şi tactica, Iobagii nu ştiau că o revoluția 
trebue să paralizeze mai întii centrele de acțiune ale clasei străpini- 
toare, cetăţile și că o poziţie se menţine sehimbind imediat şi radical 
protilul social al teritoriului ocupat, Or ei se mărginesc să incen- 
dieze conacurile domnești, împurpurind noaptea vănluburile şi să 
bage groază în nobilime, După aceste isprăvi, îşi pun îmblăriii pe 
umeri, îşi trag căciula pe urechi și pleacă mai departe. Latifundiile 
rămîn intacte, așteptindu-se ea ele să fie împărțite mat tirziu de 
către Impărat. In urma războiului civil, nu se lasă nicio stăpinire 
efectivă, nicio poziție eneerită socialmente și politie de câtre po- 
por, Forțele revoluţionare an constiința de clasă, dar nu consti- 
tuiese un partid revoluţionar pregătit să dizolve cu propriile lui mij- 
loaee regimul fendal. O asemenea transformare istorică a rămas în 
sarcina burgheziei. Ori burghezia la 1754 e numai embriouară, aşa 
că iobagii nu găsese aliaţi, «prijinindu-ae exclusiv pe ceea ce pot da 
ei cantitativ şi calitativ. Proprietatea liberă țărănească întrunește 
numai prefața dobindirii cu legile ei corespunzătoare, Un cuvint de 
spus, ultimul cuvint îl are împăratul. Și în loc de o viaţă nonă, in- 
tervime contrăzicerea dintre gindurile monarhului și aspiraţiile po- 


Iosif al Ti-lea își «tă seama că trebue totuşi să procedeze politie 
spre a nu-şi pierde rremediabi popularitatea, după șapte luni dela 
sdrobirea eu roata a lui Horia. În vara anului 1785 ordonă desfiin- 
tarea servajului. 

Seriind deeretul, eu siguranţă, Împăratul și-a adus aminte de 
Horia. In prima fază a mășcării, iobagul ceren exact libertatea per- 
sonală, acordată acum de monarh. Atunei Împăratul ar fi fost cu un 
pas înaintea vremii. In 22 August 1755 se găsește în urmă cu doi 
paşi. A fost depăşit de revoluție cure pe lingă libertatea personală 
a aruneut sămința exproprierii, 

Dar Horia n'a strigat în niciun umvaon al istoriei, că este refor- 
mator. Nici n'a înseris în testament că revoluția a fost exclusiv få- 
cută și cîrmuită de popor, Țăranul a coborit în umbre misterioase, 

așa precum a venit: cu tăcerea majestuoasă a carueterului pur, 


VASILE MUNTEANU 


PE MARGINEA PICTURILOR 
LUI TOPÎRCEANU 


era wive i 
runes cu bumerangul, 
vizită cu revolverul, împuț 
face um coleopter, sau să 
itației universale, Sau 


tatea lui Topîrceanu 
știa să vineze, Sh 
etri o carte de 
cînd-o în muche, sau să o teorie à grav 

] sau o teorie asup 
mt ănător oameni ri 
rivă. Desenele şi pietu- 


una a cinemat 
ete, Topirceanu i n 
Renaşterii, pe care 
rile lni ne fac să ne 
da Vinci, nu mai ştiu 
facă: case, aparate de 
artilerie, versuri, ȘI 
de bune cât i Mf 
modestie, ei egalitate su 


lor din timpui 


ietură în cazul 
în forul interior 
tagmă „A ero = 
cina epocii cînd asemenea spec 
în fundul sufletului lor, acești oa 
tare obiect de activitate. 
iîneîntă deopotrivă. Dacă vreunul 


mai bine decit pe celelalte, asta ei o priveau ca o pură 


PE MARGINEA PICTURILOR LUI TOPÎRCEANU 93 


cu care nu avebu de ce se făli în mod ma: special, Aceast soiu de oa. 
meni au curioasa particularitate de a fi fost — cum să spunem? — 
îndrăgostiți de univers, Aşa cum Leonardo da Vinet pălea pe tra- 
tate de mecanică pentru a vedea mai bine cum umblă stelele, tot 
astfel Topiroeanu era găsit dimineaţa cu obrajii suppi de nesomn 
pentrucă în timpul nopţii se gindise la legea hii Newton, căreia 
voia să-i dea un supliment de explienție, (n'are importanță valon- 
rea rezultatelor, ci ingeniozitatea rațhonnmentelor şi mai ales en- 
tuziasmul intelectual care prezidase la ele), 

Nu este aci destul loe pentru a povesti toate peripețiile acestei 
curiozităţi insațiabile. Vrem numai să evocâm, cu prilejul acestor 
cîteva picturi făcute de el, — figura acestui om. pe care} găseni 
îngenunehiaţ în ogradă timp da patru ceasuri pentru a afln „ce-o 
să se mai întimple“*, eu o giză plecată la vingt; san care petrecea 
o după amiază întreagă la deul, la Copou, ln d4 Sadoveanu, unde, 
împreună cu numeroșii copii si acestuia, făcea exerciții de zvîrlit 
cu bumerungzul (ştiţi, acel ciot de lemn caro pornește paralel cu 
solul, apoi se înalță vertical, loveşte ţinta, şi se întoarce mirnenuloa 
la cel care-l arunease; Topirveanu fusese uimit de o astfel de res 
ditare aevea a mitului cu buzduganul fermecut; și — cum era un 
foarte abil timplar — îşi fabricuse singur o asemenea unealtă de 
Ocennieni, după indicaţiile citite de el în cărți de etnografie, pro- 
curate ad-hoc. Vinător, era el într'o dublă calitate: aceea de bun 
tintas şi aceea de naturalist, cunoscător al tuturor numelor de 
plante, miei şi mari, ce erese pe soln] nostru — cunoseător al tutu 
ror moravurilor, apucăturilor și eludățeniilor lighioanelor — do 
mestice şi nedomestice, 

Există, în istoria literaturii universale, o figură oare scamănă 
uimitor cu a lui Topirecanu. Ne gindim la La Fontaine, Şi el fusese 
amorezat de univers. 


„J'aime le jen, l'amour, les livres, la musique, 

La vilie et la campagne, enfin tout: îl n'est rien 
Qu ne me soit souverain bien, | 
Jusqu'aux sombres plaisirs d'un coeur mélancolique. 


Ca şi Topirecanu, La Fontaine avusese wn suflet de copil en- 
tuziast, care punea regulă în mulţimea entuziesmurilor Ini prin ma- 
liție, ironie. Amândorora le plăea „perfeeția dificili", De aceea cre- 
deau, împotriva tradiției, în superioritatea versului polimorf, Amîn- 
dorora le plăcea genul fabulei, unde puteau amalgama toate seure- 
tele axigențe ale une inspiraţii foarte multilaterale. Tot așa cum La 
Fontaine, după ce citise pe Spinoza, întreba, o săptămină întreagă, 
pe toţi cei pe carei întilnea: „Avez vons lu Barueht'“, tot astet 
mergea 'Topireeanu, pe ulițele Iașilor, fascinat de cutare carte ci- 
tită. Amîndoi au fost nedreptăţiți prin epitetul de „poeţi nyari“. 
Cu La Fontaine s'a terminat regula; toți marii eritici și istorio- 
grafi literari îl pun alături de gravul Racine, cind vorbese de „les 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deux pins purs poëte du X i 
sul fabulei „Le les mouthes 


epocă serobită și maniacă de limbaj elegant a ştiut „amesteca €x- 


presiile cele mai pe şleau (vertes), triviale chiar, 


tocan (qui sentent la canaille), sam care 


care la dinsul nici nu seandalizează, nici nu 


sunt ele de bine la locul lor, şi juste, 


Tot astfel Topireeanu — și este marele lui 


fireşti, necesare“! 
ne merit, care a dat naș- 
— ştia să dea va- 


tera la atâtea calomnii din partea proştilor delicați 


loare de pur lirism cutărni obiect prozaie, 


zie suburbană. 


au parfum de grajd, şi 


cutărei expresii de explo- 


într'atita 


Arumeaţi-vă o clipă, ochii pe cdle citeva picături de peisagii de 


mahala ieșană. Veţi revedea stunei pe ace 
îl clear care, cu mîinile bui abile şi mi 


vrut să îmbrățișeze și să reconstitue, 
forme, universul. 


subt toate 


acest omule pe care toate 
intea îui ageră ar fi 


nenumăratele lui 
V. R. 


CRONICA LITERARĂ 


UN ROMANCIER UITAT 
IOAN M. BUJOREANU 


Despre loan M. Bujoreanu stim prea puţine lucruri: că sa 
născut în Bucureşti ln 3 August 1834, că şin fäcut studiile prin 
pensionatele din Capitală pină în 1853, şi apoi a trecut ln gimnaziul 
St. Sava, că apoi a ocupat felurite slujbe publice, fiind judecător de 
tribuna! în Ploleşti In 1565, director Ja Monitorul Oficini în 1570 şi 
apoi tot acolo subdirector dela 1888. (D, R. Rosetti, Dicționarul con- 
r eeno, Buc, 1898). Le 1598 triin încă. Mai aflăm că fusese la 
1866 prin preajma lui Haşdeu lu Satirul căruia colaborase, impreună 
cu Nicoleanu (G. Adamescu, Jst lit. romi, | se datorese traduceri, 
studii juridice și un roman, azi cu desăvirşire uitat, Fireste că 
Monitorul Oficial in slujba căruia se va fi aflat Bujoreanu pină ln 
moart? e singurul în măsură, căntind prin scriptele sale, să dea 
citeva informaţii despre uitatul romancier, 


Romanul lui f. M. Bujoreanu se instituleaz Mistere din Bu- 
cureşti, e în două volume destul de groase şi a apărut în 1862, tipă- 
rit de Ștefan Hasidescu, dar oditat de un prieten, de bunăseamă, nu 
mit N. Cernavodeanu, Autorul semnează exemplarele si ndnugă şi 
o fotografie, pdovirată fotografie de fotograf, nu cliou de zinco- 
grafie, aub care trăgind delicat două linioare cu creionul, ajutat de 
riglă, scrie apoi cu o prea frumoasă rondă „Autorulu”, Po ucest 
meticulos autor I vedem în fotografie, Stă rezemat cu spatele da o 
balustradă de lemn, lingă o mare itraperie, cu mlinele pa spetenza 
unui seaun capitonnt. E Iimbrăcat intro redingotă tivită, cu revorul 
garnisit cu catifea. La briu cena cu lanţ. E un tinăr de vreo 28 de 
ani cu bărbiţă scurtă cù o hirsutenie de om neras, frizat cu cărare la 
stinga. Pare un student, un teolog, un tinăr care vroa si-si dea o 
virstă mai mare decit cea udevărată. Tipul fi e de bucurestean. Fi- 
gura lui e simpatică, dar nu destăinue un om inteligent ufară din 
cale, ci pe tinărul de treabă, cu multe ginduri bune, sensibil lu opi- 
nia altora şi gata să renunțe la o activitate care nu e privită eu 
ochiu bun. Este ceea ce n şi făcut, după cum se constată, 

Titul romanului este interesant pentru istoria literaturii noastre, 
fiindeă arată direcţia romanului vremii. Cu un an inainte C. D. Ari- 
cescu publicase Mysterele căsätarieLl G. Baronzi răspindea In fas- 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unei (1869), Misterele Bucureştilor. De ateea, Ch 
atenţia că: Mistere din 
Hucureşti sunt mistere din Bucureşti, jar nu Misterele Bucureştilor. 
Inriurirea lui Eugene Sue ¿Les Mistères de Paris), ale cărui romane 
se citeau atunci cu furie si se tra 
Caracterele romanului lui E. $ 
putere de viziune şi construcție) se pot reduce 
lism grotesc, pretenție de reformator social şi ca atare şi de obser- 
vator al moravurilor, schematism psihologie şi foi J 
răsufiarea. La Eugene Sue, omul bun e Bunătatea rsoniticată, 
omul cu părți rele este Criminalitatea în persoană. Eroii sunt mar- 
tiri prin destin ori damnaţi. Să nu se creadă cumva că ucestea sunt 
aspectele roma i i t numai in- 
äri ale linlilor romanului roman 
clasele sociale şi de a cataloga carae 
ia el vițiul tinde să dea individului 
victimă. Grandet este sgircitul absolut, verişoara 
trină tip cu ură implacabilă, vărul Pons moare de bunătate, la fel Go- 
riot, exponent al paternităţii sublime. Realismul lui Balzac e halu- 
cineant, suprarealist, pornit dela observaţie şi căzut in viziune cart- 


ċaturalä. f 
„ni puțină observație, dar cu 


mai mare, este un Eugène Sue artist. Dar 
ut societăţii și ia apărarea umililor. Surt- 
á şi scriitorul crede in misiunea lui. Şi 
ol mare altă cale de 


tuat decit aceea de a exalta „poporul“. Opera lui Filimon este fn 
chip învederat înriuriță de romanul romantice contemporan, fn 
nuanţa mai foiletonisth a lui Sue si n lul 
puternic antagoniste $ 
principiu moral, Societatea noastră fiind însă stru 
cea din Occident, Filimon nu sa crezu 
rimen, ci ciocoimea, ndică o clasă care trăieşte din uzurparea alteia 
vechi în dauna de altfel a poporului. Toţi romancierii români al 
vremii (şi sunt destui, fiindcă romanul rominese are un trecut) sunt 
inrturiți de Filimon şi Bujoreanu Însuși nu scapă de această in- 
fimență. La ceilalți însă, mai puțin originali, mişcarta romanului 
foiletonist occidental este mai bitătoare la ochi, 

Mysterele căsătoriei de C. D. Ariceseu este din păcate mai mult 
o compilație și o mistificaţie, Pornind deln Physiologie du mariage 
n lui Bulzae, din cure scoate pagini intregi, autorul încearcă pe mar- 
ginea aforismelor un solu de badinaj epic, care aduce foarte mult 


aminte de romanul comic, gustat și el pe atunti, al lul Paul de Kock. 
Aricescu mărturiseşte singur că datoresto multe lui Paul Cocoput 
Sua. Balzac și „Paul Coco- 


(sic), Amestecătura aceasta de Eugène 
sul”, e lipsită de orice sart “Totuşi Aricescu Sa bucurat de o mare 
faimă in vremea lui, Cit despre Misterele Bucurescilor de G. Ba- 
ronzi, nu există In Bibliotece Academie) Romine decit o parta (vol k 
partea a dous}, Aci stilul lui Eugène Suv este invederat, însă numele 
proprii silite, Amlet; baronul Orotin, Ion Creştinatu, Dalia, Danibal, 
Pascal Torisn, precum si amănunte ce nau nicio legătură cu Ro- 
minia Sau măcar cu viesta unui cetăţean romin pe atunci, ca descrie 
ren Londrei, ne fac să credem că romanul e numa io adaptare a unei 
opere străine. A cerceta anume care. fiind vorba de o mizerie n scerisu- 
iui, ni se pare vreme pierdută, 

A Cu totul altul este cazul romanului Imi Hujoreanu. Fără in- 
doială, nu e un roman bun şi în multe părți atinge stupiditatea, 


CRONICA LITERARĂ i 97 


Totuşi, pentru 
Sunt în el Dei e lui 


n 
miini acest op, oste r5 
X ' darul int 
respirației” est nteresului epic. Comandam - 
ergas pupe par predea Căderea 3 ee ere vă arad 
nicio risipire pri ilor sunt făcute cu 1 z 
Ca DE. cum m consideraţii generale nconiare şi 
mărturisește Şi prin false anali 
netrec autoru î alize, 
dage Milanan ERUN SN Saan onae aoul netura, 
Bujorteaa $ limpede a marginilor genului, n Anul dove- 
lui liberală este ~ posene şi ol „a biciui viciul“, da unea 
a ARARE d d ară decit aceea n lui Filimon şi ar apei 
pas cu pas, fără gène Sue. Apărarea „poporului“ est apropiată 
micilor industriaşi Au) devine avocatul Mirinin. ai 
aţă de N romini, proletarilor cum a i FA- 
aI, ai. Donare e airmk e tărie demnitatea, NEA, cerc 
e a surditat A ' 
sea Unnar Da di parea, Doai os it a 
între cele două ohar er se Impotriveste cu furie ata 
li și între „cu dispreţ. Lupta 
tea eroilor. Romanul ze i cele două clase merge pină 
tează ) aduce intriga din Kabba pină la moar- 
MR mga Calitățile şi stingäcilie cond liebe şi o tra- 
mea ui se pot Invedera printr'o scurtă poe tag ideile şi 
halaua aa ță de Mai, zărim la fereastra unei case di 
aia Gorgani, doi bârhați, unu) tinar, aliul mal în: vă E 
rind dela rmm pasare moşieri, Matei se Ai gr 
venise licenţiat cu- 
nora Proazase le patriei lul, ve alora ei era dornic acum 
Dua ao lel Sila gt că spre a cunoaste misterele din. Bu aranan 
trăsură și a urea Bănesei, Fraţii se îmbracă, ogari in 
sunt colboase, ora >> treacăt fie zis, Stefan poartă podea i raita 
sẹ Ocupă cu sfere e gropi şi de heleştue permanente. Niseni ae 
sarea Alaan n De cota droll o îns pe Je Poti peer 
tai Merei Pi te et ra poosis Acolo oste pă rromă acra 
+ öcu îi 
caretă o damă bătrină citea un Apei pesoi lumea bună. Intr'o 


Fraţii se aşează o bancă, în f 
b a 5i 

sui ata, prea Capitalei. Aci, pe trape red pa oda kereg et 
arca pie digera unei scene dramatice. Un tinăr își vi me 
Saet- se omorise. Era un Indri tit de o străină e la 
tocase $1 părăsine. La bufetul șoselei, cofetarul vinde A maia 
Aree pompa sud pentru stimularea capacităţii sexuale Un 
ceri gaseție jla po o bancă o panglică și Stefan explică fratelui că 
SDi S penni o sumedenie de lucruri în ină De ear 
frații ră cil ayan Biinesei, Pe drum Stefan bagă de rii i 
Fane PR Fă ani, In pădure cei doj mănincă din macar 
adun rar a mană Sp grea der trei litre, în loc de un Mia pre 
rar L sene e acolo un cofetar panys le Gradina en manbaa rara 
retea Fa agas vinuri străine. Două călugărițe trec ingi f i 
ere pre te pipa reres pom Aia inger rea alcătuind a astfel Lc: 
Feluritele persoane sunt caricaturizate pom e ae ee apere 
e 


7 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


amuzantă. Unul aves „un git de cocor” şi „0 


înăl a brăcat cu „U i Aad 
pare) Sang Coia brr purta de mal muin S S tare se or: 
hai i dè cum cu o ra 
pom i u corespundea, ni e gulere ale cărui virturi îl țineau ne 
acestu 


te 
i Săpunescu un aer foar 
us, ceea ce da domnului 5 ] az 
poor Bo em stirimată dela joc, ipocrizia, cara | A a 
Sani bine transcrise în acest 


capitol ce ar trebul republ 
Birzoae e văzută în trăsături viguroase, lată un 


fragment A mn poa 
j tori de loton e foarte ne - 
a arabe p daia rol e grozav, cel puţin rar pe vremea 


dus, cu un spirit da observa 
bătrina Birzoae. 
g Asiat pe oovan e pe patruna E ein a treia men 
i Și tern! 3 a a 
z p esgrem hje as aurar m anca Sg cae ng aies 
Nur carto wape RA i A mir căci sunt prea 
„dar asta nu mă face să m , Must pete 
relee tomt joet Nu-mi aduc aminte ca să fi cîştiga 
ne 


care-mi lipseşte! 
ea Treizeci gi unu. ` 
— Treizeci şi unu? strigă domn 
oz Birzoae cu neaatimpăr. 
i întrebă bătrina ft 
£ Na nr amindouă cartoantle acest număr care 
i terne (trei în rind). 
fac don ijito trate, cum m am speriat; pap neeite one C. SA 
Domnule, te rog, nu mă mai speria ai area 
do liniştit la acest joc. > unde sun ai 
dci pomeres a ea vorbeşti intruna, nu ară saN pasti 
a oră vorbit eu, cl Gurnani a e erai eră Fu era 
loto, Sar auzi Musca! măr 
a te rog mă iartă de supărare. 
— “Trelzeci şi unu. 
— Mai 'nainte? 
— Optzeci şi nouă. 
— Dar acum? ; 
5 B re dè seamă, că incep, strigă ea, luină yg rad p girat 
D s ci şi unul... Îl am.. Treizeci! Nu-l rasă moB E 
n EA Al G ! Ti aveam de două ori pe curtoan ÎN Rau 
Arenele ticălos de nouăzeci! 


i i to duci dracului.. de ce nu 
pias. Migone a aan S N cica o mincărimi am pe nasi. 


| cure purta lornetă; aşteaptă, 


parcă m'ar înţepa cineva er tame domnu Săpunescu, cu un mare 
singe rece şi neridicindu-şi ochii după cartoane - n capitolul următor 


f nu, care 
luäm cunoştinţă de doamna Nodreanu. Un domn Negrea 


asistă la jocul de cărţi, puțin după plecarea grasa mpi ti 

cu Virginia Nodreanu, err rgi liorar E agp ai 
poseas te noapte la i 

pet creme i mbrăcat n vestininte de călugăr, îl înjunghie cu 


99 


a friimine pentru totdeauna la 
gani din satul Ciochina, ju- 
ef și cu averea furată, adäo- 


gind oarecare inteligenți naturală drăzneală, izbutise să joace 


la oraş rolul unui personagiu impo 

Asta e istoria călugăriței tiner 
trină şi Ștefan crede că e folositor is 
Matei și istoria acesteia. Suntem acom 
şi el cu oarecare documentație: : 


„Dacă... unil amatori veneau f drmä si stirulau a intra în 
teatru, trebuia să cumpere biletele A evrei, cu un preț împătrit. 
Inceputul spectacolului se fixase In opt seara și curtea teatrului era 
plină de trăsuri, încă dela şapte ore şi Jumătate, Sgomotul Jandar- 
milor şi al servitorilor sa auzea de departe; lumea începuse à intra 
In teatru în cea mai mare confuzie i îmbulzeală, ca cum s'ar fi te- 
mut că va pierde şirul vreunul act, dacă nu va fi instalată inainte 
de ora fixată, Damele erau ca niciodată în mare toaletă, căci ele se 
gătesc totdeauna mai bine cind prevăd ¿ñ va fi lume multă. Mirosul 
parfumurilor se răspindea cu putere în toată sala teatrului. Nu sa 
mai auzea decit fişilturile rochiilor de mitase si disputele oamenilor 
din parter cu așezarea po In locurile lor. In fine, maestrul de ra- 
pelă, dete semnalul, lovind cu o baghetă tinicheaua unei lampe”, 
ji: Tot cu acelaşi simţ ul atmosferei, este deseris Bruneasea în 
ojă: 

„Toaleta acelei dame era din cele mai exagerate: o contură in- 

tă de panglice, de flori şi de dantele, era aşezată pe un cap 
gogoneţ, redus sub forma unei păpuși, căci nu putea deosebi cinava 
intr'insa o ființă umană, la vederea sulimanului cu care se spoise; 
o coletă de briliante era atirnată de gitul ei, care era aşa de gros, 
ca şi capul; iar îmbrăcămintea sa consta în o rochie de catifea 
verde, decolte, deasupra căreia se ridica nişte umeri, comparabili 
cu ai unuj tambur-major”, 

Brunensca, această noul eroină, e o cochet şi scena de com- 
plimentări ce urmează în lojă între en ṣi un june Gălăţeseu, e din 
cele mai amuzante. Desnodămintul e tragic. Cocheta are si o fată, 
po care o zărește Grigoraş Dăngeacu, fiul unui mare boer. Gălă.- 
tescu, care ruincază pe Bruneasca, inlesneşte legături între fata 
naivă şi feciorul de boer. Fata rămine gravidă, Grigore, tas, fuge la 
Paris, futa moare şi fratele el provoacă la duel pe îngelătar, la în- 
toarcerea acestuia, şi-l omoară. Dar mai înainte, Grigore, ucidea cu 
sabia pe Gălăţescu însuşi, răul sfătuitor, Bruneasca, ruinată, intra şi 
ca la minăstire. 

Pină acum Ștefan făcuse lui Matei tabloul lumii mari. Intr'o 
zi se duc la moşie şi acolo sunt de față la cîteva scone caracteristice. 
Văd dragostea simplă ţărănească, proastele purtări ale arendatului 
şi în sfirsit şi năzdrăvăniile unui popă, contemporan cu popa Buligă 
al lui Creangă: Popa „cu antiriul sumes si cu căciula de oae (în 
lipsă pe potenpiu), aşezată la o parte”, striga, jucind: 

— Aşa Neaeșule, tot asa, ba asa, dă-i aşa — I! ha! Itu hal—Nu 
aşa, tot-aşa, uite așa — IL. hal F. ha! Acasă la preoteasă. IL. hal... 
H. ha! — A venit ieri o mireasă — Il.. ha! IlL. ha! — Și a vrut aci 

e loc — IL. ha! IL. hal — Ca să-i citesc de de ochiu — Tl. hal.. 
Lu. hal — Aşa Neacşule, tot aşa, ba așa, că-i așa, uito — aşa, nu 
așa, tot așa... 

In sfirşit, Ştefan povesteşte Jul Matei istoria care formează 
conţinutul propriu zis al romanului şi care e în scurt aceasta: 


i en era şi o călugăriță bi- 
avestească la întoarcere lui 
a Teatrul Naţional, înfițisat 


100 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Momolo, un individ 
; t, în sala Siätineanu sau vie 
ar M aa ioa cu trei dame, care sunt Maria, mama 


t, cu idei 
grigore, insă Alexandru e un tinăr onest, - 
Frane pe de SII Schier, un fiu e bun zi si E rarele gt ara 
Hberale. litate romantică. Dăngescu tatăl e dn, spirit a 
er por reacţiona şi € secu năat în mirşeviile w ru = perene 
os i-a scăpat de închisoare. Tot ce urmează, ara Andre es 
Pi un. tru, dar totdeodată pină unde merge Sam: nave 
câte Bătrânul Dăngescu işi martirizează şi ar cea E see 
poe vocură fete prin Negreanu. Una din aceste pr ramuri 
ia i efimă cade, se loveşte şi moare. Negreanu sreng Hana 
a răvăliei cojocarului, Acesta e arestat, d rer e a 
ere acuzat prin mărturii false, şi aruncat Meer pret em 
i pi apoplexie, inainte dè a | se revizui ră ser >> Lapi ezite 
dovodi ie în povestirea afacerii şi zugrăvirea mediu K arh 
pare, te juridica şi inițiere in treburile criminale. na paraan 
perii A Alexandru sa indrăgoatit de Maria, e furios. Frores Br 
a i insoare pe tinăr cu o fată (de rele purtări), a m cerea ha 
îl. Meandra e impotrivi at atunci, ince vista, sluga 
ge să sare pene si dru nu se dă înapoi, ci hotă- 
re aer Cu tae Poevasti, renunţind la numele părintese. Orb 
ri 


i 
numaidecit in A pei oträvind pe Alexandru. Se omoară, fireşte, 
get e internal. El se decide să se orar ae] a i ru 

i lui, cara moare cu , 
inte dă otrava ei sAn i iei şi nu mai rămine dintre eroi decit 
Sitrina Sălcianca, acum călugăriţă. BEROA A 
cesta e romanul, tipic foiletoniatie, dar În ma > ce, mas ti 
Ji = mişcare, de intrigă, de un interes pna A an act 
Pini la sfîrşit Transpuşi în imagini, eroii au rece, aa ae 
ms i dă o vieaţă schematică. Dăngescu biitrinul e ec pe ge de-i 
Aral ioien Negreanu e piete, shugarale, i 70 “ma 
$ „lar e 4 
rezete pp grein pă fireşte, par acre = incă prea neexperi 
mentat ca prozator şi epica lui nu n 
plător. 


CRONICA LINGUISTICĂ 


IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU 
ŞI VARIANTELE AROMINE 


Poziţia actuală a folklorului apare schimbată faţă de trecut 

Mäi puțin studiat în sine, ca obiect, folklorul este situat pe planuri 
auxiliare, fiind utilizat ca instrument da cunoaştere fenomenologică, 
sau ca mijloc pentru determinări psihosociologice. Lingi vechile erl- 
terii: ostatic, istopie-literar cu raportări la literatura cultă autohtonă 
sau la folklor străin, intervin multiple punete de vedere. 

Și totuşi contribuţia cercetărilor făcute In trecut nu poate fi ne- 
plijată, mai ales cînd interpretările tind spro lămurirea specificului 
sufletului și al ziel populare romine, Astfel, interpretarea sofianică 
a Mioriţei (v. Lucian Blaga, Spaţiul mioritic. Buc. 1936) se bazează 
Și po echivalarea „morții” cu „nunta“, 

Această echivalare Insă nu aparţine numai folklorului nostru, 
ea fiind comună folklorului Sud-Est ouropean după cum stabileste J. 
Muslea în „La mort-mariage, une particularité du folklore balcani- 
que“ (v. Mélanges de l'école roumaine en France, 1995), 

Mai circumspect, în acelaşi studiu, autorul interpretind motivul 
„jertfa umană” din balada „Mesterul Manole”, rămine, de data acen- 
sta în lotul diferențelor de „sublimare” ale motivului comun atitor 
neamuri, scentulnd că numai în varianta rominească meşterul îşi 
jerifeste soția pentru o biserică (v. op. cit. pag. 123). 

E necesară cunoașterea la ei a studiilor de specialitate în logă- 
tură cu folklorul — chiar de acei care Îl Intrebințenră auxiliar — de 
oarece vlementa nouă continuă să fie aduse în discuţie, în cadrul ve- 
chilor discipline. 

_ Mult discutata poezie „Intr'o grădină“ a lui lonăchiță Văcărescu, 
privită în raport cu variantele din folkloru] aromin, nemenţionate 
pină acum, solicită rectițicări pentru concluziunile precedente. Con- 
troversa purtată pe teren îndepărtat folklorului dialectal, n'a fost sọ- 
luţionată definitiv, lipsindu-i toţi termenii. 

Să reamintim vechiul proces istoricliterar: 

Comparată cu „Gotunden” a lui Goethe, prima concluzia a fost: 
„poetul romin sa inspirat din motivul goethean". 

D-l Sextil Pușcariu (v, Rev. Cale trei Crişuri, 1920, An. 1, Nr. 19; 
pg. 9—12), infirmă Ă soneria cunoaşterii poeziei „Golunden” de că- 
tre Văcărescu, pe plu motiv că această poezie a fost scrisă la 26 
August 1813, deci cu vreo 15 ani după moartea poetului nostru. Afir- 
maţia contrară că marele scriitor german s'ar fi inspirat din poezia 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“n considerare, pe bună dreptate, DI 
du angolra oby demne ga şi anume: „cintecul age 
S. Puşca Tenächiță Văcărescu, instruit şi de profesorul er ir 

an Lenau. Opere complete: Vol. I, Ed. Socec: pg. 20). Gig 
rit să cunoască aceastii poezie populară germană în timp 
i rin Ardeal şi Viena. ; 
oare dec fair e de părerea „pint la probu onia agrar 
minia, anul H 1921—1922, pg- 724—727) că poezia este kzi perah a m 
iară autohtonă si că azi a ajuns lar populară, prezen N e i 
popular-cult-popular. Cazul — dela cult la popular osie ri iz tree 
intim psalmul Mitropolitului Dosotteiu, devenit co DA A te 
pese mai rar, Poeziile populara, care ar conţine mo v v 
grădină”, citate de Bogdan-Duică, sunt următoarele: 


Alunas cu creanga'n drum, 

"Te-aş iubi Și nu ştiu cum. 

Te-a lăsa şi nu mă ‘ndur, 

Teng săpa, dar te-ai usca 
mi-i rupe inima. 

NA Sipa din rădăcină, 

'Te-oi răsădi în grădină, 


te lubeac pe odihnă. 
sai (Dim Bucovina. Rev. „Tribuna” 1908. Nr. 39, paz. 9). 


A doua poezie asemănătoare ca motiv este aceasta: 
Badea cel cu pre 

Tine umbră lui şi mte, x 
Dar să-l văd întro grădină 
L'aşi räpi cu rădăcină 
Și Taşi pune ‘ntre ușori, 
'L'aşi săruta'n sărbători 


i iarna la şezători. 
Și i (Din Ardeal. Rev. „Tribuna“ 1008, Nr. 183, pag. 6). 


Concluzia lui Bogdan-Duică este originea populară a poeziei 


asem tă epic 
le — în partea finală contura 
eră preine eE: ge deosebesc, in tratarea motivu- 


căreacu. In adevăr, onrea sau aluna- 
rare reper rece ÎN <erea lui Bogdun-Dulcă — sunt răpite 


iubita stu iubitul A Ws 
ul daoin" din locul sträln şi „răsădite” în grădină de răpitor. 


fei şi în „Gefunden“. 

Ich grub's mit allen 
Den Würzlein nus, 
Zum Garten trug ich's 
‘Am hiibachen Haus, 
Und pflanzt'es wieder 
Am stillen Ort. 
Nun zweigt es immer 

- Und blüht so fort. 


CRONICA LINOVISTICĂ 103 


Poezia „Intr'o grâdină“ de I. Văcărescu este limit 7 
dulare lipsită da hotărtre. ată liric, pen 


Intro grădină 

Ling'o tulpină 

Zării o floare, ca o lumină. 
S'o taiu, se strică, 

S'o las, mi-e frică 

CĂ vine altul de mi-o ridică, 


Dorinţa nerezolvată burghez, printr'o însoţire, râmine atitudine 
„donjuanistă” cu reticențe morale, interpretare „anacreontică” a mo- 
tivului popular, caracteristică poeţilor boeri din epoca respectivă. 

n cadrul poeziei noastre populare, putem lega motivul studiat de 
poetizarea „nuntirii”. Citim din „Ornţia de nuntă” (v. Colecţia G. Dem, 
Teodorescu). Trimişil împăratului spun „socrilor mari”: 


Alicea zări 

O tloricică frumoasă 

Și drăgăstoasă 

Şi văzind că nu ‘'nfloreste, 
Nici nu rodeste 

Şi nici locului nu-i prieste, 
Ci mal mult se ofileşte... 
Am venit cu tirnăcoape 
De argint: 

Să scoutem floricica 

Din pămint. 

S'o scoatem din rădăcină, 
S'o sădim la împăratul în grădină. 
Ca acolo să înflorească, 
SA rodească 

Locul si-i priească, 


Obaervuţia făcută asupra asomănărilor dintre finalul poeziilor ei- 
tate de B. Dulcă şi „Gefunden“ e valabilă și pentru aceste exemple. 

In aceleaşi relații apare şi „Cintecul de jale pentru cel care n'a nl- 
merit bine cu căsătoria” (v, „Cinteca de ţară”, T. Pamlile, Bue., 1919). 


Fonie verde şi-o sulfină, 
Smulge o floare din grădină, 
Cum nu creşte şi susucă, 
Cum mă usut eu, mărmucă! 
Cind m'al scos din satul meu, 
Cel văzut de Dumnezeu, 

Si m'ai dat printre străini 
Prin străinii cei hapsini. 

Vai da floarea care-i amulsă 
Şin grădina altui pusă. 


(V. op. cit. pag. 28). 
Cu înțeles peiorativ, avem explicarea nehotăririi In exemplul: 


Măi leliţă trup subţire 
Te-aşi lua şi mi-e ruşine 
Te-aşi lăsa şi nu mă ‘dur 
Că ml-ai fost dragă destul. 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 7 


Un ultim citat: 


Copiliţă 'ncinsă bine 
Teagi stringe şi mi-i rușine 
Te-aş läsa, păcat de mine. 
(Sim. FI. Mavian, „Hore şi chiuituri din Bacorias“) 


poez i i t drum 

irtă a lei lui 1. Văcărescu, porte indica aces 

spre tza si chiuituri”, zise la nunţi şi interpretate d poetul cult, 

oz prenie origină populară rominească — în niciun caz ger- 

mană — mărturisesc unele variante aromine. : dica 
Aieeio ie A e nare din sait a otil d-lui Ca- 

i“ e numai un exem > i A 
asfesi coca Dna lui L Dianu", pg. 91} se pot împărţi în următoa 
il: 
me Avi! comune numai nout, si Arome z deprinse, d 
un, roman — $i asem mo 

ee a întregului folktor Sud-Est european, de care suntem în 

multe privințe legați. | i 
Problema rămine deschisă pentru cercetarea aovo E cred 

ceastă direcţiune. Comparatia aere cu o reie, mea pare ns 

'o răpească din grădină s o găsim r 

Pb utia Tob der Geliebten“ de Weigand |v. Die Aromunen, Emane 

Band. Leipzig, 1894; pg. 4—6) şi le-am auzit, sub aaee ie Ares 

elevii scoalei romine din Salonic. Weigand moaponaas ; er y 

sunt ale unui eintec foarte răspindit. eiger eo f os aură see 04 

necorespunzină în realitățile tonologice ale d u rea rio 

schimbat-o. La fel transpunerea în limba romină n Se tea k m 

cerea în nemţeşte a lui Weigand fiind defectuoasă, an arom 


sunt: 


aroge, O floare roșie, 
pv Seega fidane Inaltă cit vlăstarul 
Tu xeană. în grădină străină. 
Cum să fac sno arup? Cum să fac so yara a 
Piste avlie s'me arue, Peste ogradă să mä aru 
ȘI lilicea s'n'o arup, Şi floarea să mi-o rup, 
'N Clisura sn'o aduc In Clisura so aduc 
Și tu pade «no bag; Si în pămint so înfig, 
Tea sn'o zilipaeaacă, Ca să mi-a dorească, 
Giarnili s'o an'urzeastă grei x i Spaa 
Şi featile s'o crească, i reia) PEP AE 


Comparația cu floarea mirosită de tineri o avem şi noi sub 
forma unei ghleltori cu răspunsul: „femeia: 


Ce foare o prea frumoasă, 

In lume drdetatbeaă,, 

S 0 miroas 

ză caca (V. N. Păsculesea: Lit. pop. rominească, 
Acad. Rom. 1910; pag- 3%) 


CRONICA LINGUISTICĂ 105 


A doua varianti e mai apropiată de poezia lui lenăchiţă Văca- 
rescu, prin lipsa unui stirşit epic precizat: T 


Ţe'n' vidzul, lea dadā, Ce văzui, hei mamă, 

*Nă lilice aroşe, O Moare rogle, 

Aroge ca mirgeana t) Roşie ca mărgeanul, 

Analti ca fidane, Inaltă ca viästarul, 

Nu ştiu te să'n fat, Hel, mama mwa! 
A lea, dada mea! Nu ştiu ce să fac, 


Lilicea s'o arup. Ca să 
La disa s'me duc, ed apa 


£ La ea să mă duc, 
Piste ubor s'me aruc. Peste ogradă să mă arune să sar) 
A lea, dada mea. 


Hei mamā. 
Muscopolen. Vasile Baitu 


A treia variantă asemănătoare in primele versuri cu celelalte 
două, żre un final, care lui Weigand i sa părut surprinzător, 

Nouă ni se pare obișnuit dacă n äm de zi | 
„nuntirii”, ià iii s Aia 

Tinărul care aduce floarea o dă „5'0 inusenacă* 
aceluia care o place. Este rolul trimisului de impăra 
are aceleaşi relaţii, pe care le-am arătat cu oraţille 
culegerea lui Weigand |v. 
Kirke zum Hause des Br 
lelismul între folkloru) n 


(să se logodească) 
t în pețit Motivul 
de nuntă. Chiar în 
op. cit. pg- 48) sub titlul „Beim zuge von der 
dutigams” avem un cintec de nuntă. Para- 
ostru şi cel aromin este evident. Cităm: 


Năpoi, năpol, voi cuserili 

Să veadă soacra dzinorle, 

Că noi nă adusim un schitteri, 
Ca să nă luăm lilleca di pi mer. 
Nol nă adusim un arsalan, 

Să nă luăm lilicea di argafan. 


Inapoi, înapoi, val cuseri 

Să vadă soacra ginerile, 

Că noi ne nduserăm un vultur, 
Să luăm floarea de pe mär. 
Noi ne nduserăm un leu 

Să ne luăm floarea de liliac. 


Fără un aspect categoric, definitiv, concluziunile ne îndepărtează 
de afirmaţia unei influenţe din literatura populară germană asupra 
lui lenăchiţă Văcărescu, în poezia „Intro grădină“. Menţionarea va- 
riantelor aromine neaduse în discuţie pînă acum — precizează că mo- 
tivul există nu numai în literatura populară germană, CA so găseşte 
şi la Germani; precedente sunt multe. 

Cităm unul din ele: „Motivul“ „&ntropomortizării și chlătoriu morţii“, 
care a Inspirat lui Bürger frumonsa baladă „Leriore" şi pe care d4 
Liviu Rusu (v. Le sena de l'exisience dans la poésie roumaine. Paris, 
Librairie Félix Alkan. 1095; pag. 10) Îl citează „pour compléter jes 
traits saillants qui caractérisent la potsie populaire roumaine“ refe- 
rindu-se în mad particular la el, 


Dar motivul există și la Greci"), Bulgari, Sirbi 4), popoarele 


2) Dozon; Poleiea ; 


La 


bulgares , 236—269, 
+) Vuk: Narodne pesme, Vol. II, Nr. 2. 


106 


slave de nord *), Unguri *), B 


versuri (v. L. 


In versiunile palca 


1909; pag. 18); iar în ce 


nu prezintă coniițiunile 


lară germană, 
cîntecele noastre 


auzi foarte roagă b 
Variantele (i; 
nea lui Bogdan-Duică, a unei 


i are 
papain A ta ae sprijinul nostru — fiindcă folklo- 


motiy s'ar g 


.— ta ar fi 
De Drony at multe asemănări cu Or 


torul „Istoriei imperlului otoma S mega 


an, rage pe au 
limbilor 


că gi 
pole, Rodos gi Constanti 


+ 
-SINE 


VIAŢA ROMINEASCĂ N 


cele i 
a întărite ratiuni autohtone, Chiar dacă a 


E 
p 
$ 
3 
3 
g 
4 
= 
a 
G 
3 
„E 
pas 
E 
EE 
Za 
- 
îi 


diverse forme, În 

ii avea sub i s putea 
poet ne-dispreţuind 

pei dela noi şi susțin afirmaţiu- 

din Sud-Estul european —— şi 


alcanic şi fiindcă ni-l 
a n“, cunoscător 


turcă, pribeag prin air prana e a 


1 ap 
literar popular decit de ce 
unet 


ăcârescu $ 
entichiţă V cu Al 
Ata iaichită Văcărescu şi Goethe”. 


replică pentru 


——————— 


1) Wollner: Der Lamorenntatt în der slavischen 


sluv, Phil. VE 

7) Jonesand 

3) Sebillot: 
197—199. 

4) Ortoli: 
873—376. 


: Magys l 
rin osie orule de la Haute-Brftagne, Paris 1851, pă 


pulaires do l'io de Corse, Paris 1883, pag- 


Les contas po 


inopol, mai apropia 


i variantele aromtne" sunt o 


M. NANU 


Valkapnesie, Arhiv, für 


+ Falk, London 1889. 


CRONICA EXTERNĂ 


DRUMURI ÎNCRUCIŞATE 


Ultimele săptimini au fost umplute, în Europa, de numerorse 
călătorii diplomatice. In toate direcţiunile, din Capitală în Capitală, 
miniştrii de externe au purtat dorința lor de intormaţiuni, de nego- 
ciațiune şi de paradă, vrind să contribue la o limpezire a situațiunii 
internaţionale şi nereuşind decit să-l complice jocul şi să-i ugraveze 
caracterul. Drumuri noi par să se fi deschis, cure Intrataie la fiecare 
pas cele vechi şi brăzdează Europa de noi curente de interese, de 
oatilităţi mai vii, de grave rivalități ideologice. Nicăeri, un luminis; 
pe harta Europei, un spirit liniștit nu mai are unda poposi. La Ge- 
neva, era plină acum o oază, de unde se rdicau cîteva nädejdi. Ab- 
senja Franţei d-lui Laval, doln datorie într'o luptă memorabilă, în 
care doctrina franceză aduna în jurul său cele mnai compacta ade- 
ziuni, a substituit o docepţie fecundă tinerilor sentimente de opti- 
mism. De atunci, Franţa, alături de Anglia, se trudoşte să adune 
sdrenţele unui sistem, în care Micile Puteri vedeau o protecţiune, lar 
cele mari baza unei organizațţiuni pacifice. Incercările de a-l inlocui 
cu alte modalităţi vor dovedi în curind că ne Indreptăm către răzhoiu 
şi că Statele mici pierd una din garanţiile esenţiale ale independenţi 
lor politice. Sau pace printrun sistem colectiv de garanţii mutuale, 
sau o stare precară premergătoare războlului prin celelalte mijloace 
practicate în afara Societăţii Naţiunilor, Acesta este învâțămintul pe 
care îl vom trage din călătoriile diplomatice. 

Criza actuală a politicii mondiale va pune tutulor ţărilor și nai 
ales celor mici, probleme cruciale. Astăzi, suntem Ja o Incrucişaro de 
drumuri. Vom avea de ales între o cale de stabilitute și de neatirnare 
în cadrul colaborării pe baza unor principii generale, sau aceea de 
dependinţă şi de răsturnare prin mijlocul izolării şi al pactelor bila- 
terale. Pentru ca să alegem, ne trebue o vedere complexă a situațiunii 
din lume şi curaj. Pentrucă o politică de pace în cadrul nou al So- 
cietăţii Naţiunilor, cere un spirit de cronţie şi de luptă, po cind cele- 
lalte metode sunt o simplă revenire la sistemele istorice. Po lingă 
celelalte contradicţiuni ale timpului nostru, trebue să notăm şi pe 
cea crelată de unele grupări politice cu pretenţiuni da renovare şi 
care, In politica externă, se întore câtre câila cele maei Invechite. Un 
Stat mie îşi alienează desigur independența dacă stă singur în faţa 
unei Mari Puteri. Nici tratative economice, nici negociaţiuni politice 
nu se pot duce pe picior de egalitate în asemenea condițiuni. Din po- 
trivă, sprijinit pe o organizațiune generală, cu garanţii colective, un 
Stat mic poate să-şi menţină mai uşor independența. El n'are decit 
de cîştigat alăturindu-se unei asociaţiuni destinată să Intărească 
instituțiunea și să Incline faptul. Un Stat mic trebue să fie lipait de 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ x 


t să dispreţulască o orga 
simțul realității ca ispreţ inţele câtre un sistem de meri i 


Ultimele călătorii diplomatice se pot despărți după distinețiunea 
între aceste două politici. Unele, plecate dela Londra şi Paris, m 
avut ca scop să Jămurească şi să consolideze elementele unei. organi- 
saţiuni internaționale, bazată pe actuala ordine teritorială, şi îndrep- 
tată către un sistem de apărare în comun, Altele, făcute spre Roma 
şi Berlin, doreau să caute elemente noi ale unei politici vechi, orien- 
tată spre o puternică expansiune economică și politică şi o răsturnare 
a ordinei actuale. Primele au ambiţiunea să fundeze un viitor nou; 
celelalte, să la iluzorii asigurări contra lui, 

Păcat că succesul acestor călătorii a fost inegal, 

In special, ministrul de afaceri străine al Franţei a indurat, 
ered, cele mai negre decepţiuni. Și, odată cu el, ne întristăm şi noi. 
Am vrea Însă să tragem în comun, cu un curaj egal, lecţiunea acestei 
amare experienţe. i i 

Plecat, după o conferință destul de mulțumitoare cu colegii săi 
britanici, d. Delbos a vrut să măsoare, în Capitalele amice şi aliate, 
adincimea legăturilor Franţei şi asemănarea poziţiunilor internaţio- 


La Varşovia, i sa spus că alianța cu Franţa ar constitui una 
din condiţiunile fundamentale ale politicii externe poloneze, dar i 
s'au enumerat toate marile probleme internaţionale în care punctul de 
vedere al guvernului polonez este opus celui al guvernului francez. 
Alianța devenea astfel lipsită de orice conținut politic și își păstra, 
printr'un Joc subtil şi precar, numai caracterul militar. Virtutea sa 
politică, puterea de a preveni războiul în cadrul unui sistem comun, 
erau anulate. Colaborarea Poloniei se îndrepta, în timp de pace, câtre 
alte Puteri; în timp de războlu ea ar trece In cealaltă tabără. 

Intors la Paris, d. Delbos declară că a putut constata în toate 
Capitalele aceleaşi vederi în privința marilor teze internaţionale si, 
în special, privitoare li Societatea Naţiunilor şi la securitatea colec- 
tivă. A doua zi, o notă oficială poloneză anunță că Polonia, din ce 
in ce mai noîncrezătoare in instituţiunea dela Geneva, işi va revizui 
politica faţă de Societatea Naţiunilor, 

Citeva săptămini mai tirziu, d. Beck întreprinde o călătorie la 
Berlin, unde nimeni nu subliniază o divergență de păreri, Sistemul 
subtil, chimie al ministrului de externe polonez, pe care dsa îl nu- 
meşte realist, continuă acelaşi joc de basculă, pe care ți îngădue su- 
perficialitatea politicii franceze, 

La Belgrad, d. Delbos a fost strivit între cele două călătorii ale 
d-lui Stoyadinovici la Roma şi Berlin, Primit în capitala iugoslavă 
de preşedintele de consiliu, care sosise În ajun dela Roma, ministrul 
francez a aflat că amtitrionul său işi pregătea valiza pentru o fus- 
tuoasă şi caldă vizită la Berlin. Ce reflexluni bogate trebue să fi fă- 
cut dsa nsupra caracterului generos şi ospitalier al alianței fram 
ceze, care poate cuprinde atitea manifestaţiuni paradoxale, 

La București, ministrul francez a inttinit sentimentele de prie- 
tenie ale poporului romin pentru națiunea franceză şi a primi asi- 
guräri temeinice despre continuitatea legăturilor franco-romine, Două 
săptâmini dela plecarea sa, Hominia este învrednicită cu un guvern 
Goga-Cuza, 

Cu spiritul său înțelept, d. Delbos trebue să fi căutat firul mis- 
terios dintre vizitele sale şi toate aceste întimplări, 

Sărmanul d. Delboa! 


CRONICA EXTERNĂ 109 


Și totuşi, d. Delbos 
de în a putut miâsura, În toate 
tina calu al site ce patru mun și Fana. Sa 
această e intere 
terme rr ară menţine impotriva unel propag s ig Karonga 
De o retea dik Aa MD ao CAAT a ceea EONA 00 diplomatia francezi. 
în: AOE MONA Pra ce as ĉe mai adincă se produce în unele State în 
externă a reared naag mente gi de interese peniru Franţa şi politi i 
eronate şi foart r. Ea trebue să fie Inlesnità de două ral a i ec 
mă ema le? e periculoase, Prima consistă în disoci pțiuni 
e to rea rover externă, Această formulă are un sana și, parearea 
tia unei i da tate. Menţinută în acest cadru, ea liberează” dia eee 
Puteri şi rute Emperor pe ideologice și sentimentale faţă i alt 
proprii. Astfel ene mbinaţiuni Internaţionale în vederea intereselor 
cupări pastor rege în unei diplomaţii nu mal sate abecenită Ás SeA 
cărei roze por pri Formula se intilneşte deci cu o altă ex rasi Ei 
Sia pătare de cirealți cote 10t atit de mare. cit și ipocrisia cu care 
PARP m in uptele de i 4 
oii ame 4 ngpa re a celor două politici inăuntrul pareri incă Ari 
partid mpa A 0 ridiculă contradicţiune cind en Cuca Ae pt de- 
se. sxpraatiiiea pta şi propaga o politică externă anumită îs tie 
o alţi politiei. ss guvernamentală, emanaţiune n sa, practică ofi mp 
Pâna s-a cert sur acest procedeu se ajunge de altfel să se gol mar 
Diplomaţia ae itică externă ale unui Stat de orice conținut area 
marea, sue ca 3 n ui Stat nu mai aro niciun sprijin în naţiune perie 
ger u = mai bucură de adeziuni populare. Ea devi ra 
ot, A carare cn bilă de orice modificare. lar In mhiar Nao pro- 
j pm med să se realizeze, se sparge ca un balon de săpun abia 
apa ar Pria: a0onuptinie. actmnti tnttieeta de altfel 4 
„ pe care vrem să o menţionăm: instal el pe cen de 
unor forţe minoritare. area ln cirma ţării a 
Lăsăm de o parte lipsa de autorita 
mod og ping cu străinătatea, Să A s OOE govem 
niul politicii exter le ponte avea asupra orientării națiunii In don nu 
mgao alegătorilor. & pia reacţiunea generali pe care o produce în 
personal, sprijin în Uraaa Do kasok- ai GATA germ ag interes 
oct bă a ajutor străin determinat, sau pere Fort rare 
aducă, prin pea Pershing p nasata ie de basculă petre ai 
catel jos parlamentar al majorităţilor N agrarie erau Cunos- 
a i 0, ainne S de ohtohavere pa care se sprijină 
tului. Ele îşi ună, sunt indepârtate treptat dela oră a 
P bles pierd activitatea, devin latenta, suprafața Sta- 
roblema este deci nere : 
tea Statului. menţinerea lor în centrul naţiunii şi în frun- 


E on aac aceloraşi călătorii, d. Delbos a mai putut constata elt 
pnn d pest de o politică de conservare a aciualei ordine teri 
spe pi age E oa vizitat numai ţări născute sau sporite prin 
ace, Care 
ipaam tre elè se poate Intoarce contra principiu- 
Niciuna din aceste țări nu are nimic d 
e cerut, T 
Monte ocroteste lor naţionale. Toate sunt inna ep re 
oahi n i poeta 3 arme ca să consacre energiile lor naţio- 
tatului, Niciuna nu 
ternică pentru ca să reziste si i T ds aripă axă 
ngură unei încercări de domina 
economică sau de expansiune politică şi teritorială întreprinsă page: 


110 


t destinate, 
Mare Putere. Tonte vor deci pace şi prietenie şi toate sun 


osindite, să se apere in comun. M Aetgă SA ti 


a lor nu se poate & 
n: aperi într'un sistem occidental. partici 5, 
la citeva idei 


funcţiona Insă decit prin 
elor a cinte pa prin aibararea 4%, ca organizare c0- 
i ate a L 
esentiala, Cu dormiu iei pe fie. metias, nici prin principiile lor, 
i ionare, 
nici pon procedurile şi formele gi uaa igts sie, 5 sa r mențin 
i cu regretu 
E Dea e a Pi nu al decit riscurile ei. Un 
tat pe cea contrară, pierzi paneon A Aa E a ipate tablou- 
rile nu reprezintă decit iluzia unui cîştig și nu poate con 


i izaren progres mizelor. E 
ia sula ă i anida arätat voința lor erp să A e 
în cadrul Societății Naţiunilor, un sistem de pa A PA sa 


ordine teritorială. Dar naţiunile franceză şi spies 20 pot mute azi 


atem decit dacă sunt sigure Să g „ea 
ate e în toate regiunile Europei destinata sn beneficieze de g 


pe peruci şi alta vor fi înclinate să sate mur l ge 
tei tre pp Hue n a un ayertiarient: Şi, întro Eu- 
atitea vo ales schimbărilor radicale, nouă ne va fi foarte greu să 
mentine mt rele see pupă ger cu o mal gravă privire la ocne iei 

pee Ce Să meg compromite situațiunea merg gee aade 
an “e seriozitate cu care ne stricăm pe cen pein ja. ON na e ale- 
T am in mod inutil, probleme şi greutăți. Destine dia Bei bc na 
jitori devotați, serioşi, desinteresaţi. Nimeni nu 


umfe împotriva destinelor naţiunii. CONST. NU 


VIAŢA ROMINEASCĂ ý în 


CRONICA PLASTICĂ 


EXPOZIȚIILE DIN LUNA IANUARIE 


Anul 1937 s'a terminat cu una din acele manifestări artistice, 
care pot constitui o dată istorică în evoluția plastică a unei piri. 
Fundarea grupului „Arta“, în afară chiar de calitatea rară a opere- 
lor cu care se prezenta In fața publicului, dovedea că artistii serioşi 
dela nol sunt toţi animați de spirit de solidaritate şi sunt gata să 
sacrifice satisincţiile lor intime si mai mărunte unul scop comun şi 
superior, In definitiv un excelent sfirşit de an, 

Col nou se incepe mai puţin senzațional, dar încă satisficător 
şi destul de instructiv pentru cine urmăreşte mișcarea noaatră ar- 
tiatică. Expoziţiile, mal ales cele din sala Dalles, ne dau posibilita- 
tea să cunoaştem progresele realizate în ultimul timp și preocupă 
rile citorva dintre pictorii cei mai reprezentativi a două generaţii 
succesive, despărțite între ele cam prin geco ani de distanţă. De o 
parte Rodica Maniu, Mutrner, Schwelzer- Cumpăna de alta Alex. 
Moscu, Nic. Stoica şi R, Iosif. 

Această despărţire după virstă, constitue oa onre cel mal ne- 
merit criteriu în clasificarea artiştilor? Da şi nu. Da, în cazul cind 
temperamentul lor este de acord cu tendințele esenţiale alo mem- 
brilor unui grup, În mrumentul cel mai important al carierei lor, în 
perioada de formaţie. Nu, cind există contradicţie între tempera- 
ment şi tendințe, în care caz temperamentul va da trăsătura romt- 
nantă. Cu excepția lui Moscu, mai contemplativ, mai calm, mai pu- 
tin înclinat spre manifestări de „bravură“, în fond mai tradițional, 
in sensul bun al cuvintului, am impresia că fiecare din ceilalţi 
poate răspunde în numele generației sale, Există cu adevărat, anume 
trăsături comune, oricit de deosebită ar ţi maniera lor, între soţii Mutz- 
ner şi Schweizer-Cumpăna, între Stoica si Iosif. Dar, în afară de 
cîţiva amatori de idei generale, ceilalţi suntem ponte mai atraşi 
prin ceea ce, fiecare în parte, are mai personal, decit prin cecen ce-l 
apropie de colegii săi. SA incercâm deci a schiţa individualitatea ar- 
tistică a fiecăruia, aşa cum en se prezintă în anul de graţie 1838. 

Rodica Maniu este prin excelență ncuarelisti. Practică nceat 
gen de multă vreme şi a ajuns să-l stăpinească în chip desăvirgit, 
Imi aduc aminte, cu ani în urmă, de impresia puternică ce am avut 
în faţa unor compoziţii de proporţii insemnate, tratate cu o autori- 
tate, care contrasta cu virsta fragedă, cu timiditatea autoarei, Incă 
do atunci, în aceasă tehnică, Rodica Maniu era cineva. Pin astăzi, 
în lucrările sale, sau menţinut acela calităţi contradictorii care, de- 
parte de a se vătăma una pe alta, se întregeau reciproc: Ceva fe- 
menin, aproape duios, In alegerea subiectului, în toaletele cu care 
îşi îmbracă modelele, în atmosfera pe care o creează în jurul lor, şi, 
în acelaşi timp, ô vigoare bărbătească în felul hotărit cu care aruncă 

pata de culoare, în siguranța trăsăturilor largi, în desenul energic, 


112 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


în armonia coloritului, bazată pe tonuri calde şi coapte, Acuarelele 
de acum au devenit, poate, mai puţin spontane ca în trecut, însă 
mai unitare, mai topite, mai „tablou“. Am asistat la o perioadă, 
mai acum cîţiva ani, în care Hoidea Maniu da impresia că nu prea 
e mulţumită de sine, că se caută, că so îndoeşte de direcția în care 
să apuce. Pe atunci acorda mare atenţie şi picturii în uleiu. 
Ceva din materialitatea și din aspectul „terminat“ al acestei tehnice 
aa strecurase în acuarela sa. A fost însă ceva trecător, de vreme ce 
expoziţiile ultime şi, mai ales, cea actuală, este una din cele mai 


ntribuția tui Mâtzner. De fie- 
acest pictor ne adute ceva nou, aproape 


neaşteptat. E dropt, nam intilnit la dinsul şi nu cred să intilnim, 
omble”, cu caro ne-au obiş- 


tula. Evoluția lui Mitzner urmează dela început aceeaşi linie. Rit- 
mul ei poate fi uneori mai accelerat, alte ori mai lent; direcţia n rä- 
mas însă aceeaşi. Intre tablourile sale din Japonia, de pildă, şi cele 
de acum, diferenta nu e de natură şi de stil, ci de calitate, ȘI dinsul, 
ca şi Rodica Maniu, a cunoscut acum cîţiva ani o perioadă mal 
ingrată. Este greu unui străin să apreciere achimbări toarte subtile, 
care uneori se petrec În subconstient, dar care se traduc totuşi prin 
efecte aşa de importante, cum ar ti adoptarea unei noi maniere, 
aproape a unei noi atitudini în artă. M'aşi încumenta totuşi să le 
pun în socoteala influenţei, pe care cei doi soţi o exercitau unul asu- 
pra altuia, prin faptul că pictind împreună, uneori chiar acelaşi 
motiv sau acelaşi model, întrebuinţau cam acelaşi procedeu şi cu 
puține diferențe ne dau cam acelaşi tablou. Acum au intors fie- 
care la subiectul şi la practica cu care era familiarizat. De aceea, 
poate, unele din tablourile de acum ale lui Miâtrner, sunt printre 
cele mal bune, mai sincer şi mai inspirat pietate, într'o pastă in 
care fiecare valoare este respectată. 

Sehwelzer-Cumpânu a rămas credincios unui vechiu procedeu 
de a picta, pe care l-a adoptat în timpul studiilor sale în străinătate, 
Cu tenacitate şi perseverenţă l-a menţinut pină azi, acomodindu-l şi 
perfecţionindu-l, spre a corespunde sensibilităţii sale de azi. Această 
formulă îi vine, poate, dela şcoala germană, miincheneză, pe care a 
iubit-o în tinereţe. Coloritul însă, sombru, bituminos, în care apar 
licăriri rosii şi aurii, îi este rsonal. Uneori maniera sa este cea 
maj potrivită spre a evoca luciul, în întuneric, al unui vas de metal, 
pielea linsă şi răcoroasă, parcă a unui fruct, mişcările bruse luminate 
ale unul personagiu, de mici dimensiuni, într'un interior obscur- 
Alteori însă, mal alea cind e vorba să se redea un subiect In aer 
liber, culoarea sa păstoasă, brăzdati de striuri, pare prea grea, pen- 
sula sa prea înecată în materie, oricit da indeminatec ar fi purtată, 
L'am dori, în aceste momente, mai preocupat da desenul obiectelor, 
mai delicat, mai spiritualizat. 

Am spus, cu altă ocazie, că Stolica şi Moscu, pe care deopotrivă 
li apreciez, păcătuese, unul prin lipsă, altul prin exces de energie. 
Am revăzut expoziţia lor, la un interval de vreo zece zile. Nu mi-am 
schimbat părerea. Amindoi sunt buni desenatori, dar diferența lor 
de temporament apare şi alci, deşi poate mai puţin decit în lucră- 
rile lor, în culori. Moscu e atras de motivele vaste, de vederile pano- 
ramice, pe care le observă pe indelete, fără idei preconcepute, cu 
obiectivitatea celui hoțărit să nu se depărteze de ce Lui Stoica 
pie motivele mai piterei de orae pt, în, Medal, ot a 
ghiuri multe, cu planuri suprapuse, în care volumele se pot ugor 


CRONICA PLASTICĂ 113 


reduce 
oaza Ager ag georneteice, Pe acestea ol le desponie da orice ele- 
reno air Kie simplifică pină la contururi, de multe ori singure 
zare ud oi omnia de citeva trăsături de creion gris sau co- 
cai Sarea ia oscu esta mal clasic; cel al lui Stolca mal neryo 
mant Nu cate aia uânțat de ironie, voluntar, unsori slab defor. 
png cari og nicio contradicţie între desenul lul Moscu si pict 
e viene | Potere v principii Este însă o mare daia, între 
roi an e şi desenurile sale. Pictura sa prezintă uctualm te 
E a on, © varieate de contraste, o ciudățenie Ei vorbii 
SEA IAA aA pre tea pină acum In şcoala noastră — cu care ass 
a Tn, O uiţi. Se va mai talma cu timpul, o stim, Acorduarile 
oare ra ai dm ar stridente, se vor mai îndulei, Asa tnett totul red 
Stoica, va PEOIA. ine din care un pictor, cu atitea resurse cum re 
acru Nb nr Bà n văzut multe în timpul şedarei în Itali 
eri distinge mi a asimilat ce i-a convenit, şi va reţine ceea ae 
Dai SIAT parapanta său, Feonmen care, In domeniul parso- 
mai diapas pă po c al cubismului pe planul general, Sunt i ti 
RG D, foot. qi ud această tentativă mai revoluţionară cu pre 
peer fer Ra A e care se servesc unii din pictorii noştri este cu 
alor ice S Leare; siițiousă, Indulcită pină la dispariţia ele 
- Metoda lui Stoica ia valoare i prenre 
peutioa. a unti adevărata ters- 
Nici losif nu se arată dispus să urmeze 
moda, care ce 
nee, de pence să se poată reduce la o armonie pă mult Man 
pap a afirie, în care niciun ton nu mai e pur şi nu şi-a mai aa 
n. Sep ra. Ultimele sale lucrări sunt chiar mai tari, mai pahar : 
, decit cele de anii trecuţi. Așa oste furtuna, usa "est l romi 
ce-i face „pendant“, al cărui titlu tmi scapă. Cu Sarai O e 
eraa mai ales cu spirit critic, Iosif se aşează i al 
ar arn dintre pictorii noştri tineri. Sa ținut totdeauna de mor 
Po ăn şi de modä, na făcut docit ceea ce i-a dictat gi sita, şi 
er men 273 mal Ama: na la faza de astăzi, care nu este cea 
sa atit care ra, condus o rar E e rag Ateher vea ilie: 
h vrea termin această cronică fär să 
geopen un fenomen, pe care îl consider deopotrivă trist. pa primejdia 
ţiva tineri, luna aceasta ṣi în alte dăţi, cu o candoare uimit ta 
expun tablouri absolut identice, ea subiect, ca fel de tratare, ca med 
a tonalităţilor, ca gen cu cele ale altor pictori dela noi sau de f rea 
Cind acest lucru se face, în literatură sau în stiință, avem a fn pus 
un caz calificat de imitație, ponte chiar de plagiare, în artă a. en 
are bee Cig ahenea zarea din chipurilo de a fi „modern ali Adva 
rotist, care ne oferea pe zidurile salii M 
Modigliani pour pauvres", un altul era su ed aas 
i A prarealist, In pinze 
le-ai fi putut vedea, aproape identice, în multe e îi di Acte 
Un al treilea şi-a alea modelul mai de aproape: DE memo 
timp ce un al patrulea a adoptat o formulă italiană, după Tozzi si 
urmaşii Acéstuia. La ce poate servi necasià artă de surogat? Cui 
este ea de foloa? In orice caz nu artistului. Dar ceea ce-i încă mai n 
explicabil este că, la o virstă cind orgoliul e mai puternic şi sai 
arzătoare dorinta de a îi tu însuţi, un tinăr pictor, nu găseşte ni fe 
mai potrivit, decit să-şi pună o mască. Ca să ducă în eroare pe ine? 
Publicul, ca să-i cumpere lucrările? Publicul cumpără pin. a i 
sau nimic. lar cei ciţiva amatori dela nol, acum mai timizi % ay 
cind, sunt în genere mai informaţi şi mai prudenţi de cum ti cred 


aceşti tineri. 
GH. OPRESCU 
Li 


CRONICA SPORTIVĂ 
SKIUL ÎN MUNTE 


Skieurul regăteşte uneltele! : dă. 

Di haali ae inveliţi în mantie groasă de Pi Atiimile. 
n nou ingroparea vieții vechi stăpin iată și 

O vrajă fhurită din semeţia, tocind sub coajă de ghia! 


refere: grei Taa a u adunat în adincuri nămeţi ur 
omii minei, acuitate i uri de argint s'au întins peste cas- 
care lè- 


ii -au stins şoaptele. 
peri 7 genti, teza, i elastici şi mol, monde porneşte odată 
az aceeasi cale colindată în alte ano = pe PS N 
A să 4 turbură liniştea pădurii ninse. In Ă acea ese 
Kimie, i otel pe poteci de cremene, şiruind fea 3 g zag rome 
era na Milor văii adinci, acum virful skiurilor br an ver cere 
pat diră lucitoare. Mersul skieurului are ura Parter ură 
Banai tără sgomot, fără să se deslipaască gin cris 


l- 

eTR tä stincile prăvilite din înă 
coleşte contorsiona i 

N be Maria UDA, săritorila înalte şi pp, ur: egean 

a stelar sub zăpada uren ebr ag se Face sa rm ing: iná 

ii prin troenile adunate spre spa 

na jak pgr dier reng potecă sculptată grabnic de un 3 


ni ai skleurului se înşiră în cadență automată, odihnitoare, în- 


"o mişcare sveltă, la care participă tot trupul, avintat înainte, spri- 
jinit în basi "ușoare şi subțiri de trestie. n sei tae 
= Stapinit de o rară senzaţie de putere și linişte, 5 


cul i 

ia ont griji, el şi le-a consumat inainte de „repeat ainat 
= pau gpi g egy PE or mag A ; de mabrăcămintea câldu- 

ard a gr E aen Aip eh a pentru viscol, ochelarii de soare, lampa 


electrică, briceagul, ceara pentru 


ne. 
de 
A uns cu grije skiurile, şi-a legat pe ele chingile sau pleile 
, a încerca H 
ila laoag anen puteri oboi ese Pre hpn Raso partinn 
dată cu zorile, prin Ă oalele 
DAE vea urcă liniştit turburind pas cu pas liniştea imensă, ador- 


groa zăpezii. 4 
a ua d “A seen se bucure de dantela de o neînchipultă 


bogiiţie a ramurilor înflorite de ger. Omul pluteşte fără efort pe des- l 


CRONICA SPORTIVĂ 115 


supra zăpezii adinci, în care, fără skiuri, sar îngropa ca într'o mlas- 
tină, şi astfel, el merge, desprins din ritmul vieţii, ca într'o reverie, 

Pe nesimţite, pe măsură ce valea se ridică, pădurea se răreşte, 
puii de brad semânaţi printre blocurile uriaşa de stincă, nu de mult 
acoperite de muschi moale, verde, răsar din zăpada troenită. 

Skieurul alege cu ochii si își înalță drumul, ocolind povirnlşu- 
rile abrupte, săritorile, cascadele. 

In fundul căldării de sub creasta muntelui unde in sfirsit tirul 
väil, este împărăţia atotputernică a albului, 

Nimic nu-i poate odihni ochii, nici siluete de copaci acoperiţi de 
chiciură, nici virturi de brăduţi isbucnind din închisoarea albă a 
omătului, nici stine! răstețe prăvălite, nimle nu turbură monoeromia 
orbitoare a albului, doctt dira lăsată în urmă de skiuri, mai puţin 
strălucitoare decit strălucirea aşezată peste tot ce înconjoară. 

Uneori albul omătului este atit de puternice incit pantele dispar, 
totul se uniformizează; povirnişurile repezi, terasele etajate, pereții 
înalţi se dărtmă, se aşează în acelaşi plan, dind imensităţii un aspect 
grandios de dazolare, care văzut prin ochelarii portocalii, se transfi- 
Rurează în atmosferă polară. 

Sua pe creastă, skieurul începe pregătirile coboririi. 

Cu faţa spre soare sau spre vint, skiurile înfipte în răpadă, cu 
virturile în sus, îşi usucă tălpile dominind în scurt popas, înălțimile. 

Skieurul cercetează departe, In vale, în altă lume parcă, cabana 
singuratocă din poeniţa dintre brazi, unde se va cobort plutind pe 
lungile tălpi iuți, 

l-ar trebui o zi întreagă să ajungă acolo, departe—tără skiuri— 
din culmea unde soarbe aerul îngheţat, lustruind ceara de pe tălpici, 

Soarele răsărit din ascunrişul norilor întinde urme albastre, 
uriaşe, ce dau vienţă pantelor estompate, disolvind violent uniformi- 
tatea albului. Focuri orbitoare se aprind pe creste, povirnişurile ecn- 
pătă reflexe multicolore ca faldurile unei rochii somptuase de mătase 
în lumina reflectoarelor, 

Cu puteri adunate îşi leagă skiurile şi porneşte la vale. 

Aplecat, trupul îşi ia shorul, chemat de adincurile văilor, cu ge 
nunchi îndoiţi puternic înainte, cu umerii paraleli cu panta, cu bas- 
toanele fluturind înapoi în pumnii strinsi. Skiurile unul lingă altul, 
se iau parcă la întrecere. Distanţela capătă valori cu totul "altele de 
cit cele obișnuite, fundul căldării la adincimi mneţitoare, se apropie 
plutind în rotirea acordată cotiturilor, viraje de pasăre uriaşe, ce 
sboară cu aripi larg deschise, nemişcate, 

Trupul nu mai trăeşte într'o lume arhitecturată din planuri ori. 
zontale şi verticale. Pornit la vale, skieurul trăește într'o lume fan 
tastică, clădită din planuri oblice şi spirale ce se întretaie, dansează 
se scufundă brusc sau se ridică violent din adincuri, o lume de pla- 
nuri halucinante peste care el răsare din înălţimi şi prinde rădăcini 
pe fiecare din ele. 

Mereu perpendicular pe pantă, skieurul se afunda în gol. 

Uneori, pe povirnişurile prăvălita, sa apleacă înainte pină 
aproape de orizontală, depăşind mult cu fruntea virturile încovoiate 
ale skiurilor, alte ori cind în iuţeală de bolid, după o coborire lungă 
urcă o contra-pantă, îşi lasă trupul în spre spate, ca izbit în piept de 
un uragan potrivnic, neinchipuit de tare, ce-l Indonia înapoi, gata să-l 
desrădăcineze, 

Cind coteşte în „cristianii” arcuite se apleacă mai puternic în 
spre vale, se stringe asemeni unui arc şi se destinde drept spre adinc, 
pentru a se stringe din nou la sfirsitul virajului, tomperind elanul, 


116 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Umerii la fiecare cotitură se rotesc paralel cu planul pantei A 
care el pluteşte. Sklurile continuă întrecerea lor mută. Cind li 
sinuoasă a coboririi merga oblic dealungul povirnișului, greutatea 

na modern văzut la ralenti, apă- 
sind totdeauna mai mult pe skiul dinspre vale, rămas niţel în urmă. 

Cind după cotituri ondulate, pe pantele prea repezi, skieurul co- 
boară povirnişuri line, fără obstacole, drept la vale, ca un obus, pe 
linia de pantă maximă, skiurile Işi împart în mod egal greutatea tru- 
nci nemiscate, lipite. Cu genunchii strinsi $i tndoiți 
inainte, skicurul se apleacă din ce în ce mai mult, pe măsură ce vi- 
tesa creşte, Inima inghenţă, fulgere de argint trec repezi, nevăzute 


pripăstíi albe, moi, fără fund, fără densitate; ochii se umplu de la- 
crimi, biciuţi de aerul îngheţat, schimbat în vijelie, 

Din cind în cind, prin cotituri largi, skleurul temperează vitesa, 
stipinind skiurile: şi din nou urmează linia oblică sinuoasă, 

In urma lui rimin încrustate în fața muntelui, urmele sborului 
lui aerian. In citeva minute, ce par fără sfirsit, un drum de ceasuri 
a fost străbitut, 

Zăpada, oricit de adinci, susține omul, și nu-l trădează atit 
timp cit este In picluare pe skluri. In firul văii, pereţii înalți şi-au ri- 
sipit mantia albă, astupind şi netezind stincile şi păritorile, Trans- 
format în adevărată pistă de bob, fundul văii călăureşte plutirea 
skicurului mal departe. Zăpada esto imaterială acolo, în fir. Fulgi 
mari și uşori sboară în nor de praf de diamante de sub skiuri, alcă- 
tuind nimbi fosforeşcenţi, eMlători, toc alb ce se prăvale uluitor. 

In cohorirea ameţitoare, vesnice aplecat în spre adinc, skicurul 
pluteşte pe fulgii imateriali ce se dărimiă parcă sub el, purtindu-l vi- 
jelioa Inainte. 

Cotituri neprevăzute răsar In drum. Valea îşi şerpueste firul cu 
fantezia, îndoindu-] uneori atit de bruse, încit în elanul nestăpinit al 
vitesei, skieurul se urcă pe perete opus ca un automobil de curse, în 
virajul înclinat al pistei, 

în locuri înguste, în fundul văii, akicurul trece prin porţi fer- 
macate, de zăpadă și ghiață, apariţii halucinante ce dispar cu luțeala 
fulgerului, 

Paste șanțurile sau ripele din drum, skiurile nu mai ating Zä- 
pada. Lantat cu iuțeală dematerializantă, skieurul trece prin aer, 
peste denivelări și surpări, netezind prin elan și prin văzduh drumul. 

Brazii mici, cel dintii îi ies în întimpinare, apol trunchlurile 
groase, bătrine, din marginea pădurii de care se fringe viscolul. Lu- 
necind cu multe cotituri printre copaci, coborirea capătă un aspect 
mai puțin demoniac. Skieurul se complace în pacea și liniştea pădurii 
ingropate în troeni, iar mersul serpuit printre n 
după tensiunea cobortrii vertiginoaze pe pantele abrupte, imense, 
spulberate de vinturile aprigi. 

Prin labirindul pădurii, cu măestrie, skieurul işi alege drum că- 
tre cabana din poiană, către oameni, 

Venit din înălţimi astrale ingheţate, din împărăţia nestirşită a 
albului orbitor, poenița inconjurată de brazi verzi, cu crengi adint 
nplecate de greutatea zăpezii, printre care fumul cabanel se înalță 
liniştit spre cor, este asemenea portului în care după furtuni indelun- 


gate, ajunge corăbierul, 
VIOREL NICOLESCU 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 


WILLY FORST, AUTOR 


Americanii au mulţi regitori buni. E 
i uropenii t i 

27 poala orbi tă de Alerandra Korda, dele Tonara, autor a mag- 

= CA mentenanta iaiia. po WEHIY DDt Ch AGDE. 

1l 4 iu Will 
rapperi Searg A Ea a ahea Herzen in drei boi Abia in Tano 
PRR P st nus“ gi alte a ase fi 

Pi eg pearsa du, Mona Lisa” si în “Printul Aaaa el peras a 
core dna zane lia E riparo interpret, In filmele he e rbd 

i d „ Astfel au fost, pe rind, „Maskerade“ 
zurka“, „Allotria” şi „Burgiheater”, i ý y yy Dari 

s à , ar ue 
daau imi cute a dat În Ari eu titlul regreta retea 
ata regie un regisor oricit de genial trebue să asculte d ý 
pmo N è puan şi prejudecăţi ale casei producătoare, care şi x 
sie la crt ge regy asupra lucrurilor care „plac publicului" pri 
fără tare rii n aar. artilea. te ar pg pr eri imolind 
un Lubiteh (vom numi, pentru mai rrai aiba eroare ed pe 
4 „ pe multă comod y 

prer care „supervizeazā™, dar în acelaşi timp ete forir = 
prin sunari. crapă colaborvază la cluborarea lui; știri 3, 
Ste), ni a Chaplin, care, în filmele sale, se ocupă direct 

In Europa, imperativele clientelii 

i i sunt mai puţi 
soana pugna este ea însăși mal nedefinită, cita erori pusese 
divus l e grupuri naţionale cu gusturi diferite. Autorul va av deci 
mai mu libertate de acţiune, pe care o favorizează şi e o 
ar Anetan ge ap In caracterul individual al creaţiei culturale * indi. 
sn ul de metodă al lui Chaplin, care In Statele Unite e te > 

ceptie tolerată, constitue în Europa o pretenție mai ușor de er ned 

vaag Willy Forst beneficiază de o libertate de eiras ea 
pum ta să-şi aranjeze filmele cum vrea. Și primul uz pe sari rr 
leo apr p- libertate este să transpună, în producţie, o teia. t 

aér i ores Actorul priveste o piesă nu atit ca o mare ide, ră 
sampiran SI tată în scene de detaliu, cit ca un mănunchiu d x i 
scenelor fiind pia piason aes pe aht pura parea e i 
momentelor a TS mult sau mai puţin verosimilă n 

illy Forst, plecat dela actor şi aj 
uns la regizor 

compromis între cele două conceptii. Rimine Siasia tati oi. sc 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


portante într'o poveste sunt numai detaliile, scenicitatea momentu- 
lui. Pe de altă parte, nu se mulţumeşte cu citeva momente bune, care 
să fie mai proeminente, ci caută ca toate detaliile să fie invenţiuni 
cinematografice originale. Cu alte cuvinte, generalizează «fortul de 
ingeniozitate actoricească la întregul cuprins al filmului. Acesta de- 
vine mai unitar, răminind totuşi cam descusut, adică făcut dintr'o 
puzderie de „pgăsiri” de amănunt juxtapuse aditiv, nu integrate sin- 
tetic vreunei idei fundamentale comune întregel poveşti, 

Astfel, chiar în filmele sale deadreptul proaste, găsirile acestea 
de amănunt abundă. In schimb, chiar în filmele ne-proaste (ca Mas- 
kerade, Mona Lisa, Prinţul Arcadiei) ne deranjează sublectul. Căci 
tema nu-i o mare simplă idee umani, ci o snoavă noatimă, o butadă 
de conversaţie desvoltată anecdotic. Asta dă ceva de „neserios” operei, 
în ciuda detaliilor cinematografice de bună calitate. Aşa, bunioară, în 
Mona Lisa sa traa, întinzind-o la infinit, dintr'o idea care la origine 
ara doar o vorbă de spiriti: „ce ar fi dacă cutare pinză celebră ar tn- 
căpea pe mtinile unui piriit care i-ar ignora complet valoarea? . „Mat 
kerade” este povestea unui cancan, desvoltat nu filosofie, ca în come- 
dille americane, ci tot anecdotic, prin intrigë şi chiprocouri. 

De curind, Willy Forst a simţit că subiectul contează, că el nu 
trebue redus la o simplă schemă amuzantă, că tema trebue să meargă 
pslhologiceşte în profunzime, fie în ordinea comicului, fie în aceea R 
tragicului. In acest scop, a compus „Burgtheater”, tilm în multe pri- 
vinti excelent, Dar şi aci autorul s'a agăţat de aspectul anecdotie al Ju- 
crurilor. In lumea teatrului — şi mai ales în lumes celor ce rămin 
cu gura căscată în faţa lumii teatrului — circulă o prejudecată după 
care actorul este un erou etic, care, ca să se înalțe el, trebue să calce 
peate cadavrele altora. Acest tragiam de carton a dăunat filmului, din- 
du-i ceva fals, ceva de foileton ieftin. A avut dreptate Forst cind s'a 
decis să caute, pentru filmele sale, idei de umanitate gravă şi de tris- 
tețe. Dar a exagerat; a sărit dincolo de cal şi a căzut în melodramă. 

Fireşte „Burghteater” n'a fost o operă inutilă. Chiar lăsind la o 
parte zecile de amănunte simbolica foarte ingenios aranjate și direct 
tulburătoare —, chlar, zic, lăsînd aceste găisiri originale care aci a- 
bundă ca în niciun alt film al lui Forst —, „Burgtheater“ ara meritul 
Ae a fi angajat pè acest autor inventiv pe calea cea bună, pe Singura 
cale cinematografică bună. Acum, Forst ştie în ce direcţie să caute, 
Şi eforturie lui au fost strălucit recompensate, Căci filmul său ime- 
diat următor — „Prima iubire“ a însemnat o deplină reuşită, 

„Prima iubire” este povestea unei moarte—după ce a murit. Gra- 
ție soțului ei, care nu o poate uita, ea parvine să trăiască mai departe, 
intruchipată în obiecte şi acţiuni, în vorbe, imagini şi ginduri. Fie- 
care lucru din casă, fiecare conduită a supravieţuitorilor, face să ră- 
n aii defunctei, Şi aceasta strică fericirea celor rămași in 
VIER ; 

O asemenea temă fusese tratată de Anatole France în „Histoire 
comique“, unde un cabotin îndrăgostit de o femee care nu- iubea îşi 
sboară creerii în fața ci şi a amantului ei, Sinucigaşul îi previne că, 
da atunci înainte, nu vor mai avea o clipă de linişte cind se vor in- 
tiini, căci chipul lui, aşa cum e el acum, înainte de descărcarea revol- 
verului, îi va urmări obsedant pentru totdeauna. 

Această temă a mortului care trăieşte mai departe pentru & 
otrăv! fericirea viilor, —. Willy Forst a „deparazitat-o” de tot ce ca 
putea avea excesiv, în speciăl de elementul acela mefistofelic de care 


asi 


» 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 119 


nu scăpase nici „Histoire Comique” 
„ilig mique” — element de dramă i 
N ie an lui France, îl uităm gratie profusiunii genei ea 
pen og ac trap Dar în sine, faptul că mortul rinjeşte răzbunător e 
puiu stadiu Se dorea AIE în care nu a căzut Willy Forst, căci 
Special si Anr parra a murit ca toată lumea, nu întrun mod 
mul acesta e primul In care Forst 

_ a deavoltat 
ză plai Srp r mrg Intriga e redusă la ultima ei pr Rl apa Bre 
gri e dată ideii fundamentale, câtre care converg zecile de mici de 

ii cinematografice simbolic evocative, EN 


D. I. SUCHIANU 


SCRISORI DIN LONDRA 


OBSERVAŢII ASUPRA POLITICEI BRITANICE. 


MISIUNEA HALIFAX. 
COLONIILE SAU EUROPA CENTRALĂ? 


Noem- 
iunea Lordului Halifax întreprinsă în Germania, în 

vrie raes rămîne un eveniment important în politice internațională, 
indiferent de rezultatele practice pe care le-ar putea avea, Act ae 2 
s'au Inregistrat date preţioase privitoare în climatul politie din pga 
tostera naţional socialistă, misiunea aceasta a provocat nu numa d-ra 
interes general în opinia politică a Europei, dar a produs chiar o aoe 
vărată comoţie, prorpio adoptarea de atitudini mai precise chia 
gi In e a A informaţiile oficiale date dela Londra — 
misiunea Halifax a produs o adincă îngrijorare şi neliniște, ar 
publicul britanic a fost surprins şi, in mare parte, a socotit ace ri 
misiune ca riscată, dacă nu chiar primejdioasă. Neliniştea provoca 
de trimiterea Lordului Halifax în Germania a determinat opoziţia din 
Camera Comunelor să insiste ca politica externă a guvernului să fie 
cit mai neintirziat supusă discuțiilor în Parlament, cu atit mai mult, 
cu cit se publicaseră în ziare relatări exacte, dacă nu în formă cel 
puţin în fond, cu privire la pretenţiile germane prezentate de Cance- 
larul Hitler. i desbaterilor dela 22 Decemvrie, Winston Churchill a 
exprimat sentimentul majorităţii cind a spus că Vizita Lordului He- 
litax în Germania a avut un efect educatiu și orice îngrijorare poate 
fi înlăturată, conform principiului că nu se poate da peste nas inge- 
rului păcii“, Făcind aluzie la cererea Germaniei de a i se lăsa mină 
liberă în Europa Centrală, Churchill a spus: „Ni se cere să dăm ceva, 
sau ceea ce e şi mai greu, să stăm la o parte și să privim la ceea ce 
s'ar face aiurea”. Apoi, relevind situaţia generalt extrem de critică 
din punct de vedere psihologic, Churchill adaogă: „In momentul de 
față sunt citeva State de ul doilea rang ca intindere şi foarte impor- 
tanie a căror hotărire sti în cumpănă dacă să se dea de partea nr 
tatorilor Statelor totalitare, ori să rămină de partea Ligii Națiuni- 


pi interesul păcii, al libertăţii, al democraţiei şi al guvernării par- 
entare", „Dacă sar crede că noi căutăm să obținem avantaje în 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


paguba altora ori că ne-am lepăda de principiile inalte care sunt sa- 
cre nu numai pentru unele popoare, dar şi pentru milioane de oa- 
meni din sinul fiecărei naţiuni, atunci s'ar zdrobi toate speranțele și 
disperarea ar cuprinde Ruropa“, 

Datorită deci acestei „comoţii” generale provocată în opinia eu- 
ropeană şi chiar în America, guvernul Britanic a simţit că trebue să 
discute imediat cu Franţa pentru a lămuri situnţia creată şi a calma 
opinia naţională si străină. De aceea d-nii Chautemps şi Delbos au fost 
invitaţi ln Londra la 38 Noemvrie, 

In faţa unei astfel de situaţii internaţionale și cu toate frămintă- 
rile momentane, Camera franceză şi-a exprimat încrederea In guvern, 
fiind numai cinei voturi contra. 

Conversaţiile anglo-franceze au durat două zile şi, spre marea 
surprindere a multora, în loc de a slăbi legăturile dintre cele două 
ţări, au contribuit să le stringă şi mal mult. S'a mal vădit tn urma 
acestor discuţii că unitatea de vederi din cabinetul britanie nu tunete 
prea mult sdruncinată — după cum pretindea o bună parte din presa 
european — prin campania viguroasă dusă în ultimii doi ani de că- 
tre un puternic grup de personalităţi engleze strinse mai ales In jurul 
ziarului Times și care campanie cerea urgenta înțelegere anglo-ger- 
mană 

Comunicatul dat în urma converzaţiilor, ca toate comunicatele 
oficiale, este interesant mai mult prin ceea ce lasă a so înțelege decit 
prin ceea ce voiește a preciza. In special, ne preocupă „afirmarea in- 
teresului comun al celor două guverne pentru menţinerea condiţiu- 
nilor paşnice în Europa Centrală și răsăriteană” (the maintenance of 
peaceful conditions în Central and Eastern Europe), Ne mai intere- 
sează iarăşi „dorința (ambelor guverne) de a coopera cu tonte țările 
întrun efort comun pentru a promova o destindere internațională 
prin metode de nepgociaţiuni libere şi pe cale pașnică”, In primul rind 
trebue observat că acest comunicat — respectind sau mai degrabă te- 
mindu-se de opinia publică britanică-—so fereşte a läsa măcar să se in- 
țeleagă că Marea Britanie sar angaja cu Franta pentru a menţine 
acel Statu quo pe cure marele public anglo-saxon Îl consideră drept 
iavorul nesiguranței din Europa Centrală şi sămința viitorului răz- 
boiu. In al doilea rind, se exprimă dorința unei cooperări cu toate tă- 
rile pentru a se ajunge ln o înțelegere generală, In termeni mai pro- 
cişi, aceasta Insemnează pregătirea unei conferințe, ca cea din 1910, 
prin care politica internaţională să se aşeze pe noi baze. Declaraţiile 
d-lui Neviile Chamberlain fac să se Intrevadă destul de Ihmurit neoa- 
stă intenţie. Toţi cei care au boneticiat de pe urma tratatelor, spune 
d-sa În esenţă, trebue să contribue In sacrificiile comune pentru a se 
stabili o nouă ordine de lucruri, Se ştie rolul pe care l-a jucat Van 
Zeeland, fostul prim-ministru belgian, pentru pregătirea unei confe- 
rinte economice internaţionale şi unele condiții pe care le punea Ger- 
mania anul trecut înainte de stabilirea axei Berlin-Homna și a Triplei 
alianţe. Roma-Tokio-Berlin: eliminarea articolelor 10 şi 16 din Pactul 
Ligii Naţiunilor şi stabilirea unui mecanism internațional pentru a 
se pune În aplicare art. 19 din Pact, adică acel articol care prevede 
revizuirea tratatelor. Nu trebue iarăşi uitată călătoria lul Van Zeeland 
în America și mai ales intervenţiile Regelui Leopold al III-lea, attt 
prin discursul ținut în Noemvrie trecut la Guild Hall din Londra, cit 
si cu alte prilejuri, pentru pregătirea unei conferințe Internaţionale, 
Poate o mică paranteză cu privire la rolul jucat de Van Zeeland cu 
prilejul reocupării Renaniei de către Germania prezintă interes, După 
declaraţiile făcute de d. Eden la 1 Noemvrie în Camera Comunelor a- 
supra rolului lui Van Zeeland din Martie 1996, revista Le Flambeau, 


122 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pează au fost guta să-l 
De adi din rae AA eee prea mean trupelor se 
ne ac > 
d sa opus, cişti a e 
mane din Renania, dar că Van Zeclan reglat ram a 
Marea Britanie. Deci, aceasta ar fi cauza prin A 
inoa eiA, armat obținut de Cancelarul Hitler şi prăbuşirea în 
rogu em colectiv, 
: Sarera Honaniei constințeşte nu numai dominaţia garenas 
pe continent, dar distruge increderea popoarelor miel — mai m e- 
cit cucerirea Abisiniel — în legalitate și piizirea tratatelor şi seri 
drepturilor pe altă cale decit prin forţă. Insăşi umira aen m i 
esto determinată apoi de reocuparea Renaniei, ca şi Pactul i er 
goslav, precum şi alte saun de regrupat? s Br ramer europene, 
si puţin în afară de ca 
ma rime po te Halifax avea deci să cerceteze ce metode inte- 
loge să urmeze Cancelarul Hitler cu privire la consolidare dominației 
pe care şi-a stablit-o prin înarmările sale firă precedent în istoria ia 
prin reocuparea Renaniei şi dacă pe lingă această dominație mai p 
regte Încă şi alte posesiuni teritoriale. Ceea ce a aflat solul britanie 
Germania l-a făcut desigur să se gindenscă mal întiiu la spusele lui 
Gnoisenau: „Ceea ce a fost Prusia pentru Germania, trebue să fie 
Germania pentru Europa, y 

in reini pretențiile germane au trebuit să fie de așa penta 
incit legăturile dintre Marea Britanie şi Franța au devenit şi m 
strinse, iar grupul englez care agita în favoarea unei cit mai esa 
ziate înţelegeri unglo-germane a rămas oarecum parte rare re i 
vizita po care trebuia s'o facă d. Delbos în Europa Centrală şi et 
teană în numele Franţei va fi făcută, acum, și în numele Marei - 
tanii, Interesul comun — de care vorbeşte comunicatul anglo-francez 
dela 30 Noemvrie, la Londra — pentru menţinerea condiţiunilor par 
nice, pare totuşi a purta mai mult pecetea impreciziunii engleze, 23 t 
a logicii galice. In menținerea acestor „condiţii paşnice” intră bine- 
ințelea chestiunea minorităţilor care tă mereu opinia anglo- 
saxonă, stăpinită necontenit de mistica religioasă, pe lingă oarecare 
rezervă mentală de „revizuire“ — pe cale paşnică bine înţeles — pen- 
tru a se da satisfacţie acelora care se simt nedreptăţiţi prin tratate. 
Englezii nu pierd din vedere că în primul rind nesiguranța şi chiar 
prăbuşirea unui Stat poate fi provocată prin distrugerea unităţii spi- 
rituale şi prin curentele ostile ivite între cetățeni, Gibbon, în Mărirea 
și decăderea Imperiului Roman, accentuează cauzele acestea ale pră- 
buşirii, iar dărimarea Imperiului Austro-Ungar rămine cel mal pu- 
ternie exemplu de acest fe] din vremile noastre. 

De asemenea, „dorinta ambelor guverne de a coopera cu toate 
țările întrun efort comun pentru promovarea păcii”, pare a fi un ecou 
al părerilor exprimate de Ramsay Macdonald și apoi repetat sub toate 
formele de toţi pacifiştii şi predicatorii (şi care este englezul care nu 
se prezintă sub aceste două ipostase?) de a „reface“ pe baze mal juste 
cecen ce s'a făcut în 1919. Poate că formidabila înarmare britanică ar 
urma în spiritul vremii realizarea ideii lui Pitt din Tratatul dela 10 
Aprilie 1805; „stabilirea, în Europa, a unui sistem federal prin care să 
se asigure independenţa statelor slabe prin ridicarea de forțe formi- 
dabile împotriva ambițiilor Statelor celor mai puternice“, 

In tot cazul, protejarea celui slab intră în caracterul englez, fiind 
unul din atributele esenţiale ale tipului naţional de „gentleman“, O ac- 
iune a guvernului englez în acest sens găsește totdeauna unanimitate 
in opinia publică. De aceea nu pot să repet în deajuns că chestiunea 
minorităţilor este una care poate stirni vijelli în opinia anglo-saxon 
Ponte că — după cum se pare — noua insărcinare a lui Sir Robert 


SCRISORI DIN LONDRA 123 


Vausi Hart ca înalt consilier diplomatic al guvernului englez, Inserm- 
nează pregătirea pentru marea conferință internaţională cara ar avea 
de scop să stabilească o nouă ordine în lume. 

In urma conferinței dela Londra, pe lingă stringerea relațiilor 
franco-engleze, lucru care a contribuit apol la întărirea legăturilor 
dintre Franţa şi prietenii și aliaţii ei, s'a produs şi o silabă destindere 
între Germania şi Franța. In special, deciaraţiile d-lui Delbos, făcute 
la Praga, la 17 Decemvrie: „Credem că nu e nevolo ca tonte Statele să 
aibă acelaşi credo pentru a avea legături pașnice între ele”, „Voim să 
ajungem la o destindere a relaţiilor cu tonte țările, ori şi caro ar fi 
regimurile şi idealurile lor“, sunt desigur un politicos răspuns la in- 
eri vata amabilă pe care i-a făcut-o Von Neurath în gara din 


Fiiră a insista însă în special asupra rezultatelor călătoriei d-lui 
Delbos, şi care se vor vedea mai lămurit după cursul pe care I vor 
lua evenimentele intrun timp mai apropiat în Statele în chestiune, 
trebue să ne oprim puțin asupra situaţiei actuale din Europa Centrală 
și răsăriteană în raport cu evoluția politicii Reichului, cit şi asupra 
mișcărilor unei părţi însemnate din opinia publică engleză, 


De aproape doi ani s'a produs în Anglia o miscare favorabilă 
unei înţelegeri anglo-germane și care s'a concetrat, în special, în jurul 
ziarului Times. Acel care s'a pronunțat mai agomolos În favoarea S- 
cestei înțelegeri și a purtat pretutindeni tolagul Fremitului Petre a 
fost Marchizul Lothian, fostul secretar particular al lui Lloyd George. 
Se numea pe atunci Philip Kerr — în timpul Conferinţei de pace din 
Paris, Lordul Astor, care este proprietarul lui The Observer si fratele 
său, Maiorul Iacob Astor, proprietarul ziarului Times, precum şi Ro. 
bert Brand (cumnat cu Astor), director la Banca Angliei şi una dintre 
cele mai influente personalităţi din lumea financiară din City, s'au 
alăturat şi au stimulat puternic şi pe toate căile această miscare, Lor. 
dul Londonderry, descendentul lu! Castlereagh. om extrem de bogat 
şi foarte ambițios, — fost pentru scurt timp ministrul aviaţiei în 
guvernul naţional prezidat de Macdonald, nu vede salvarea Europul 
Centrale pină la Marea Neagră decit dacă ea ar fi dată complet In 
paza Germaniei, tără nicio condiţie şi fără nicio garanţie; şi de aceen 
şi-a luat ca misiune a vieţii sale instaurarea Reichului în poziţia pe 
care e] singur i-a destinato, El a contribuit mult la stabilirea legătu- 
rilor dintre conducătorii Reichului și oamenii paliticii englezi, Şi la 
noi în ţară a reuşit să întoarcă oarecare capete uşurele. Londonderry 
a detronat pe Lordul Rothemere şi ia luat locul ca patron şi mentor 
ul mişcării revizioniste maghiare din Anglia. Bine inteles că la această 
mişcare s'au asociat deputaţi şi membri ai Camerei Lorzilor. 

Grupul acesta, cunoscut sub numele de „mişcarea dela Clivden“, 
— proprietatea şi castelul Lordului Astor — a reușit prin campania 
ziarelor Times şi Observer, prin influența ei în politică şi tinanye, prin 
legăturile sale cu membrii cabinetului britanic, să creieze un curent 


insemnat în opinia publică, favorabil unei prompte înţelegeri anglo- 
germane, 


Pus în fața unei astfel de situaţii, guvernul britanie a trebuit să 
încerce dacă sè poate ajunge la o asemenea înțelegere şi în ce condi- 
țiuni. Din punct de vedere tactic şi din punct de vedere psihologie, ac- 
țiunea guvernului a fost cit se poate de nemerită, Dacă guvernul ar 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fi refuzat să exploreze calea către această posibilitate ar fi dat Im- 
presia de ostilitate cu orice preţ faţă de Germania, pe lingă că ar fi 
sporit curentul alimentat de grupul Lordului Lothian. 

Dar cum tunt prezentate publicului englez cererile germane? 

In primul rind Germania ar avea dreptul să beneficieze de prin- 
cipiul de Sel/-determination, după cum au beneficiat toate popoarele 
(desi acest principiu este pus în aplicare prin acel Diktat dela Ver- 
sailles pe care Germania Îl repudiuză). Prin urmare, Germania ur 
măreşte unirea tuturor E sere din ri: şi care s'ar găsi în 
jurul frontierelor Reichului. Austriacii, Sudeţii germani din Cehoslo- 
vacia, Germanii din Danzig, Memel și o parte din Coridorul polonez, 
iar maj tirziu cei din Tirolul italian. Cine ştie, poate se vor alipi — 
după visurile pungermane — şi Germanii din Elveţia, Danemarca, 
Belgia. Pentru că trebue observat că Germania de multă vreme, 
pentru satisfacerea cererilor sale, intrebuințează metoda după care se 
mănîncă anghinarea, adică fone după foae. Restul Germanilor d'i 
Europa, care din cauza situației geografice nu s'ar putea uni cu Rel- 
chul, vor trebui să obțină autonomie locală. 

In al doilea rind, Germania cere restituirea coloniilor care | au 
fost „furate prin Diktatul dela Versailles”, In fine, Germania cere 
sfirsitul alianțelor Franței cu Cehoslovacia și Rusia şi deplină mină 
liberă in Europa Centrală şi răsăriteană. 


Această din urmă cerere este socotită nu numai de elementele 
care lucrează în favoarea unci înțelgeri anglo-germane, ci şi de ma- 
joritatea acelora care se ocupă cu situația internaţională, ca cea mai 
urgentă şi pe care germania va căuta să-şi o îndeplinească în cel mai 
scurt timp cu putinţă. 

Nu numai reinarmarea Germaniei, dar mai ales adoptarea sis- 
temului autarhic împins pînă la ultimele limite, creează necesităţi de 
ordin economic extrem de urgente. Luind doar un singur exemplu, 
acela al combustibilului lichid fără de cars nu se poate concepe ra- 
pida circulație modernă dominată de motor şi încă mai puţin un 
războiu oricât de scurt, cu aviația și cu armata mecanizată, Germania 
este silită sh-şi asigure aprovizionarea pe orice cale. Autarehia im- 
plică, în primul rind, securitatea Reichului în cazul unul conilict 
internaţional, în ipoteza că va avea toate materiile prime de care are 
nevoie. Inarmurea și transformarea într'o naţiune înarmată implică 
supremaţia în Europa şi în acest caz va trebui să obțină, fie prin răz- 
boiul economie, fie cu armele, toate materiile prime de care are 
nevole de acolo de unde s'ar găsi ele mai în apropiere, 

Orişiciie colonii s'ar oferi acum Germaniei, ea nu şi-ar putea pro- 
cara A one materiile prime şi produsele alimentare de care are ne- 
e imediat, 


Lordul Lothian, vorbind, la 29 Iunie 1997, la Institutul Regal 
pentru afacerile internaționale, despre „Germania şi pacea Europei”, 
spune între altele: „Baza unei soluţii a situaţiei de azi din Europa 
Centrală — care, fireşte, nu poate dăinui aşa cum este cu 15 sau 16 
State care se dușmănese între ele — poate fi aceea a comunităţii po 
poarelor din Imperiul Britanic”, „Presupunind că Germania, odată 
pentru totdeauna şi absolut irevocabil, recunoaște independența neces 
tor State, iar ele în schimb întră în ceea ce sar putea numi orbita 
politică şi economică a Germaniei, oare atunci nu s'ar potoli Europa"? 
Extinderea, deci, a Anschlusaului asupra tuturor Statelor din Europa 
Centrală pînă la hotarele ruseşti, cu independență nominală. Astfel 
cel mai autorizat purtător al cuvintului Cancelarului Hitler 
pe care o urmăreşte Roichul totalitarian. 


SCRISORI DIN LONDRA 125 


Fără indoială Germania mare niciun interes să schimbe cu- 
loarea hărţii Europei dacă poate avea dominația politică şi economică 
asupra ei, „Interesul general, continuă Lord Lothian, este ca Europa 
Centrală să fie potolită şi lucrul acesta se poate face numai sub do- 
minația Germaniei”, 

Aceasta este ideea fundamentală la baza Intregii propagande 
care n sguduit opinia publică din Anglia în ultimul timp și care n 
determinat misiunea Halifax în Germania, Efectul acestei propa- 
gande, în Germania, a fost extraordinar, astfel, incit înțelegerea cu 
Anglia apare la Berlin ca un fapt sigur şi destul de apropiat, Ba 
chiar, în momentul de faţă, se simt oarecare tendinți pentru o răcire 
față de Japonia numai pentru a se grăbi apropierea de Londra, 
Pentru a se vedea cit de nestrămutată este hotârirea Germanie: cu 
privire la soarta Europei Centrale este interesant să adăugăm ecole 
spuse de prof. dr. W. J. Rost, Rector la Qucen's college din Oxford, tot 
la aceeaşi conferință la care a vorbit Lord Lothian. „Am luat parte Im 
o conferință care a durat două zile la Oxford — spune prof. Rose — 
la Fundaţia Rhodes, între universitari englezi și douăzeci şi cinci stu- 
denţi şi profesori mai în virstă dela universităţile germane, care 
reprezintă părerile intime ale Fohrerului”. „Discuţiile şi popunerile 
germane au fost absolut acelea de aici ale Lordului Lothian”. „Desigur 
— adaugă prof, Rose—Germunia nu vrea teritorii, ci expansiune şi 
dominație”, „Dacă cei 100 milioane da oameni din Europa Centrali 
vor fi lisaţi în pace, vor şti să se apere; căci oamenii aceştia nu doresc 
să ne batem nol pentru ei, ci numai să-i lăsăm în pace", 

Interesantă, deo wsemenea, este şi părerea unei foarte distinse 
personalități engleze, Harold Nicolson, deputat guvernamental în Ca- 
mera Comunelor, fost diplomat de mare valoare şi secretarul dele- 
gaţiei britanice la Conferința păcii, scriitor de mare reputație. 

Harold Nicolason, multă vreme In post diplomatic la Berlin, pu- 
blică în numărul depè Docemvrie 1937 al revistei The Forinighily 
Review, un studiu intitulat: „Germani şi coloniile”, în care spune: 

„Eu Insu-mi ered că obiectivul de căpetenie al Cancelarului Hit- 
ler nu este redobindirea fostelor colonii germane”, „Sunt convins că 
èste tot vechiul Drang nach Osten adăugat la propria sa deviză: But 
und Boden". „Cred că vrea să oxtindă dominaţia germană către 
Odesa și Marea Egee si pentru aceasta are nevoie să-şi acopere spa- 
tele, asigurindu-se că nici Franţa şi niel Anglia nu-l vor turbura”, 

Dar aceast pregătire germană este asa de evidentă, încii nu mai 
e nevoie să mai aducem si alte dovezi, De aceea, comunicatul anglo- 
francez dela 30 Noetnvrie spune că guvernele dela Londra şi Parts au 
interes comun să menţină condiţiile paşnice în Europa Centrală, Ac- 
ţiunea germană sub cele mai varinte și mai hotârite forme a reusit 
să turbure motaboliumul fiecărui organism de Stat, a reusit să le 
sfărime unitatea internă creindu-și puternice curente favorabile în 
acesta State, și pregătindu-si astfel calea către Anschlusaul economie 
şi politie. Dacă aceste State sar deștepa totuși ln timp, atunci inde- 
pemdenţa lor va putea fi salvată. 


D. N, CIOTORI 


VECINII NOȘTRI 
CEHOSLOVACIA 


ale 
ifestările artistice anuale au devenit oarecum tradition 
în viata osttazală a Cehoslovaciei. Iată că după grandioasa expozi- 
tie a „artei vechi din Slovacia" din 1987, cercul artistic Srema g 
Beseda” prepară pentru anul 1938 o altă expoziţie şi mai interesan 
care va purta titulatura: „Baroco oraşului Praga”, 1938, şi Ye An 
centra manifestările mm din domeniul picturii, plasticei, indus 
triei artistice, arhitecturii etc, 

Scopul acestei expoziţii, care urmează a fi inaugurată în er 
Mai, este de a concentra întreaga activitate artistică ce s'a ae emir 
pe teritoriul actualei Republici în perioada 1600—1800. ceruri a 
acestei perioade este tot atit de mare pentru artă, cit şi pen ora 
tura naţională cehă, ea fiind premergătoare redeşteptării ceheş rca 
sec, XIX. Pa de altă parte, barocul reprezintă trăsătura sepia sri 
tică a oraşului Praga. Oricine a vizitat acest oraş nu poate e oi 
nunatele creaţii în cel mal pe stil baroc, ce se întilneac la aen ) 
pas. Este indeajuns să reamintim celebrul pod Carol IV, cu rgy A 
tele sale statui, printre care acele ale Sf. Thomas d'Aquin şi a Sf. Lut- 

arda, adevărate capo d'opere, 
o Dakira a eirg însă in evidență toată frumusețea și toate ară 
racteristicile acestui stil, se va expune de asementa o serle de copi 
ale părţilor secundare din frescele murale, părți cărora de obiceiu 
nu li se acordă atențiunea cuvenită, cu toata că ele formează fondul 
de bază al operelor respective. 

Da ein pe se Sa Taai tot posibilul ca să se aducă la expoziție 
un număr cit mai mare de opere plastice, caracteristice perioadei 
susamintite, 

Un program de muzică borocă se va alcătui pentru a face acea- 
stă manifestare cit mai amplă și cît mai completă. ` 

Organizatorii au avut grije și da cadrul cuvenit. Expoziţia va 
avea loc în istoricul palat al lui Waldstein. Un decor mai frumos 
mai potrivit, mai artistic şi mai poetic nici nu s'ar fi putut găsi. 

Partici a la organizarea acestei expoziții a celor mai serioase 
asociații artistice şi culturale (Filarmonica Cehă, Quartetul din Praga, 
Teatrul Naţional, Teatrul German etc.), iar pe de altă parte concur- 
sul ministerelor garantează un succes siur şi real acestei frumoase 
manifestaţiuni, 

. 


Comemorarea a celei de a 150 aniversiri a primei reprezentații 
la operă a lui „Don Juan“ de Mozart, s'a făcut anul acesta la Praga 


VECINII NOŞTRI 127 


cu un fast cu totul deosebit. Popor prin excelență cult, cehii sunt 
mereu mindri în sunetele acestei „opere a operelor“, cum a fost ea 
supranumită de cunoscutul compozitor german Hoffman, au răsunat 
pentru prima dată (29 Octomvrie 1737), pe scena Teatrului „Stavosay" 
din Praga, 

150 ani dela prima reprezentație a lul „Don Juan“, marchează 
totdeodată în istoria culturală a Cehoslovaciei, 150 de ani de cult me- 
reu proaspăt şi entusiast, pe care poporul cehoslovac îl manifestă 
faţă de operele lui Mozart. 

Această adorație este ilustrată în modul cel mal elocvent, prin 
statisticile teatrului Naţional din Praga, care ne arată că în aceşti 
150 ani „Don Juan“ a fost reprezentat de 792 ori, din care 153 de ori 
în limba italiană, 404 în cea germană şi 235 în limba cehă, 

O nouă dovadă a cultului „mozarist* a fost comemorarea orga- 
nizată de curind, care ingloba diferite reprezentații, concerte, confe- 
rinţe etc, şi care à durat nouă zile, pentru un singur nume, acela de 
„Festivalul Mozart”. 

Această sărbătorire a fost încurajată printr'un concert de mu- 
zică de cameră, compusă de Mozart. Dintre numerele programului 
aranjat cu multă pricepere şi gust muzical, e nevoie să reamintim 
Sonata în A-dur, pe care Mozart a seriso înainte de a face a doua 
vizită la Praga. De un succes deosebit s'au bucurat de asemenea re- 
numitul Trio în B-dur, şi aria „Mentie Ti basclo, o Figlia". 

Punctul culminant al festivalului a fost însă reprezentarea Ope 
rei „Don Juan”, reprezentație realizată cu o distribuție cu totul ex- 
cepțională, Cele mai mari talente din lumea muzicală cehoslovacă au 
fost mobilizate în vederea acestui concert, Ajunge să spunem că or- 
chestra era dirijată de renumitul maestru Vaclav Talich, lar rolul 
lui Don Juan, executat de Vil, Zătee 

Festivalul a fost încheiat printrun concert dat în sala lui Sme- 
tana, avind ca punctul principal al programului, renumitul „Requ- 
iem“, ultima operă a lul Mozart. 

Această frumoasă manifestaţie culturală n dat posibilitatea de a 
treacă auzi şi admira întreaga operă a marelui vrăjitor, care a fost 

oza 


D- Rudolf Beran, preşedintele partidului agrar ceh, a publicat în 
ziarul „Vencov", oficiosul partidului său, un articol extrem de inte- 
resani, în care, între altele îşi exprimă dorinţa de a vedea In anul 
curent realizarea colaborării tuturor partidelor politica, Căci, spune 
el, „cu cit sunt mai multe partide, cu atit e mai greu să se înţeleagă 
între ele în ce priveşte conducerea Statului“, 

Iar atingind problema minorităţilor, d-} Beran, spune: „reprezen- 
tanţii tuturor minorităților etnice dela noi. știu că, în momentul pri- 
mejdiei poporul cehoslovac formează un singur tot. De aceea aş vrea 
ca al XX-lea an, anul jubiliar al Republicei noastre, să ne aducă in- 
telegerea și colaborarea cit mai strinsă cu acele minorităţi, cu care 
pînă acum am putut avea neintelegeri“, 

Din aceste declaraţii, făcute de preşedintele celui mare partid po- 
litice cehoslovac, reese clar dorința de realizare a unei păci interne 
prin concentrarea forțelor tuturor elementelor naţionale în vederea 
unui interes superior, interesul Patriei, al Statului, al Națiunii. Pace 


internă este primul deziderat scos în relief de conducăto 3 
nilor cehoslovaci, rul agrarie 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cehoslovac în veşnica lui grije de a îmbunătăţi starea, 
a A Lat si materială a ţăranului, lucrează în are e Ea, 
această direcţie. Hna eg peonintiale e. mai vitale À grai oii 
aaneren E list prin excelenţă, nu poate 
prea Se a Siri, porata na ge Din contră, conducătorii 


parae mip vor <a orice măsură luată de el să justifice pe dată „ra 
țiunea de a fi”, să-şi dovedească utilitatea reală. a 
Da aceea reforma agrară, această măsură deosehit paeen 
atit din punct dè ese Gomak cit şi economic, este mereu 
rfecţiona 
e emana perfecţionării poa viorel patra a: pnas oa 
i unerea făcută ministrul a „ dr. 
eee di cei mai proeminenți membri ai partidului agrar-repu 
blica. 

t program s'ar putea rezuma astfel: 

y he improprietăririi. Pentru anul 1938, se proveta: 7 
proprietărirea țăranilor cu încă 12000 ha, de pămint arab rea 
120.000 de pădure; ci ii 

d) Crearea fondului de colonizare. Această măsură este d 
PRE rima crizei, care a adus îndatorirea agricultorilor, iar după ea 
în mod firesc, înstrăinarea loturilor rurale, care de multe ori ior 
în mtinile persoanelor ce nu avesu nimic comun nici cu viața, pe 
cu tradiția țărănească. Menirea fondului de colonizare este de perie 
atit la înlăturarea speculei, practicate cu prilejul npari o e 
lor rurale, cit și la trecerea pămîntului dela neagricultori agric 


tori; 

c) Imtenaitficarea acordării creditelor extraordinare, arat Soren 
nită a reține pe agricultørul împroprietărit la ste ui. tea 
concretă a acestei măsuri va fi conversiunea ilor renan vaa 
tractate pe termen scurt, aminarea ratelor, reducerea dobinr SR EA 

d) Organizarea şi rațlonalizarea gospodăriilor create prin Imp j 
priotărire. Se va da atenție deosebită specializării (creşterea aro 
jelor, grădini de zarzavat ete.). In această direcţie, un rol importan 
ca sfătuitor şi regulator vor avea instituțiile cooperative. 

Celelalte puncte ale programului, prevăd îmbunătăţirea comuni- 
cațiilor In sate, satisfacerea nevoilor culturale ete. 

Din cele da mai sus, care nu reprezintă decit un palid rezumat 
a) politice agrare, a Ministerului de Agricultură din Cehoalovucia, se 
vede odată mai mult că poporul cehoslovac nu uită niciodată cuvin- 
tele rostite de răposatul preşedinte Masaryk, care a spus că „reforma 
riza aste întradevăr cea mal mare reformă socială a timpurilor 
nol“, 

Și întradevăr, prin consolidarea păturei ţărăneşti, prin crearea 
de gospodării agricole, sănătoase şi rentabile, se clădeşta o bază si- 
gură pentru viaţa socială, 


Situația internaţională din ce în ce mal șubredă a provocat în 
ultimul timp o înarmare febrilă a tuturor țărilor europene. De aceea 
problema întăririi apărării naţionale a format şi în Cehoslovacia 
unul din punctele de bază ale bugetului pe anul 1938. 

Ajunge dacă reamintim mărirea postului cheltuielilor, alocat Mi- 
nisterului Apărării Naţionale, care trece de 1,360 milioane de coroane 
(1997) 1a milioane pentru 1958. 1 


VECINII NOŞTRI 129 


Aceate cifre devin şi mai elocvente, dacă reamintim că totalul 
cheltuielilor din bugetul pe 1937 a crescut abia cu rirea 1.700 mili- 
oane coroane, Partea leului a fost deci destinată Ministerului Apă- 
rării Naţionale, 

Pe de altă parte, inem să subliniem că Ministerul Apărării Na- 
tionale ocupă, în ce priveşte postul cheltuielilor, al doilea loc în btt- 
getul pe 1098, primul fiind ocupat de Ministerul de Finanţe. {2.261 
milioane cheltuieli pe 1995, faţă de 1.932 milioane în 1937). 

lar în bugetul Ministerului de Finanţe, un capitol important îi 
formează împrumutul intern pentru Apărarea Naţională. 

Norii pe orizontul de peste graniți, nesiguranța internaţională 
crescindă, justifică pe deplin această fortificare a Apărării Naţionale 
Cehoslovace, 

Statul, mereu dedicat unei politici pecifiste, promotorul cel mai 
energic ul ideel do pace şi de colaborare internaţională cunoaşte prea 
bine vechiul proverb latin „si vie pacem para bellum“, 


EUGEN TORGAŞEV 


ȚĂRĂNIMEA POLONĂ 


Situaţia Internă a Poloniei continuă să rămină aproape cu de- 
săvirşire necunoscută opiniei publice rominesti, In această privinţă 
desele vizite diplomatice și limbajul excesiv de călduros al presel 
noastre, din ultima vreme, mau contribuit bine înțeles cu nimic la 
cunoaşterea reală a problemelor şi condiţiilor de vicaţă din Statul 
vecin şi aliat. 

In cole co urmează, vom prezenta citeva aspecto ali problemei 
satelor polone, de sigur nelipalt de interes pentru celelulie țări cu o 
cultură socială si cconomică asemănătoare, 

Mai întîi insă, citeva cuvinte deapre un nspect deosebit de grav 
a problemei țărănești în Polonia și aproape necunoscut în celelalte 
State nurare nle Europei. Este vorba de greva generală n țărănimii 
polone din luna August a anului trecut. Prosa polonă publică regu- 
lat în ultimul timp desbaterile n zeci de procese intentate ţăranilor 
în urma evenimentelor “in August, Aceste deshatari, precum şi senm- 
tintele tribunalelor redau abea acum în Intregime tabloul evenimen- 
telor din timpul grovii. Astfel, comunicatul guvernamental, dat la 
sfîrşitul celor zece zile do grevă generală ţirinească, aminteşte de ái 
morţi şi 34 răniţi. De fapt însă, uceste cifre sunt departe de a reda 
numărul exact al celor căzuţi. Mai tirziu, chiar și comunicatele ofi- 
ciale au recunoscut că numărul răniților „nu poate fi stabilit exaci", 
dedareee mulţi dintre vi „se ascund prin păduri” de teama autori- 

or. 

In decurs de zece zile în şir, țăranii nu refuzat să care lemnul 
din přňdurile moşierilor și să aducă produsele agricole pe pieţele oră- 
şineşti. Zero zile în sir, patrule polițienești speciale, au dus o luptă 
armată cu pichetele țărănesti, De altfel, cu mult înainta de procla- 
marea grevel generale de câtre partidul țărănesc „Stronnitzwo lu- 
dowe“, sau desfäsurat la sate nenumărate greve nle muncitorilor 
agricoli, Recolta oxtrem de slabă din 19837, distrugerea furajelor, vin- 
zarea În masă a vitelor și lipsa oricărui ajutor, au fost elementele 
determinante ale wrovei generale. După calculele oficiului stntistie 
polon, recolta din 1987 a scăzut față de anul precedent, cu 8,3 la sută 
pentru orz şi 16,2 la sută pentru griu, lar în unele vaevodate, pierde- 


9 


130 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


In aceste 
rile ln unele culturi au atins 40—50 la astă, vat ora me eng st 
condițiuni, partidul ţărânese „Stronnitzwo preiei pr de par 

t ry in toată Polonia, adunări ţărăneşti, Pau Sec 
tieipanų Adunările wen- Unii dece da golire conţin şi nume- 
i Vărânesc; ins i 
N n cei e par era emes regimului, apr meta a seee 

ie disoivaron paymant p pa pai indigene iar drept 
cere iu sist, proclamată în aceleaşi adunări, a "Tag Mii A 
propr onatratie panică a revondicărilor täräneş $ sari cupei 
inpăşii cu mult toate prevederile conducerii, In kuril de jandarmi, 
datul Seri i pere eA aer Brollero guvernului din 31 Au- 
cu armele g , À ar- 
an manion sa piia jan „m ninti aiant 1 
i e v t 
pet Ta arie = e raza intrerupt comunicaţia telegrafică si au dis- 
l ile, 
T) api acestea, guvernul polonez a încercat să pn ours Amsi 
de masă al mişcărilor țărănești, Negini Insă arr aj a Ftiinantții 
mişcării, acelaşi comunicat guvernamental anunţă t: „par me o 
la grevă se recrutau, în majoritatea lor, din pun ile i pron era 
ini rin aau seg coma, Paoa japa Sica 
= chiar, țăranii cu p 
aia ei e a aea ar a À repară poon a at i Aproape ta 
tocmai te problema anunțat aro esi Beana 
? ni de felul celor din Aug 
polon? De ce mau putut provoca reacţiu e ia ml 
irea problemei, ar fi suficientă c - 
OVE a DOA POMAS, In cele de mai jos vom n ise Set Pais și 
caracterizări din sursa oficioasă, caro mărturisesc 
unei ulaţiuni intregi. ba 
5 Dupi „Micul anuar statistic polon, structura pp, i 
cole po 1036 avea înfăţişarea urmâtoare; GAT ìa sută d gaspo poen 
eroi i Un mg ară rage dir ratele. cultivata: lar 
la un loe abea 14,9 la z . 
ii dora jumătate, din pămintul cultivabil, şi anume pr n sută 
it ocupă gospodăril mai mari de 100 ha. Ele constitue aben o eari 
din totalul gospodăriilor. In acest fel, deci, pentru fiecare prre 
so găsesc 6i? de țărani fără påmint. pA pori m pm: Pa pa 
1 milion 600 de mii) nu posedă nicio 
roțile rm decit de mina lor de lucru, De nm sunt piking A 
plățenacă prin muncea lor dreptul de n folosi izlaziuri rali- peres rară 
prumutat dela chiaburi. Deoarece Însă somajul la Ae E ANa 
porții impresionante, iar mina de lucru este extrem les rea 
pe care a prestează ţăranii cu citeva pogoane rez ss Si paie 
vremurile iobăgiei. Şi lucrurile nu sunt văzute ma ED eati- 
de către acei care au răspunderea situaţiei. Astfel, hai Ari seruri 
lor asupra bugetului în 1937, în Seymul polon, min t tt: paii 
1-1 Poniatovsky, a vorbit de cazurile în care rona îşi ude, pri enk 
tru că „au mincat prea repede rația de pline ce | FA - ian a 
ducia unel familii ţărăneşti polone, comparată cu | ear Pa 
pildă, este de 6 ori mai redusă, după calculele ti ireal a - 
turii. In cursul sceleinsi discuţii din Seym, deputatul i o ti gi 
calculat că la un număr de 22 milioane de agricultori: a met sa 
9 milioane nu-și mai găsesc întrebuințare la sate“. Această sin 
afirmat deputatul — creste anual cu 300 de mii de inși. perie 
este îngreunată, iarna devine un timp de şomaj cronic, In acesta E 
dițiuni creşte numărul celor respinşi de cercurile de recrutare, 


VECINII NOŞTRI 131 


urma bolilor sociale, între cure tuberculoza ocupă primul loc, Din re- 
cruți 17,7 la sută sunt respinși din cauza debilităţii fizice, 

Să vedem acum care este randamentul muncii ţărăneşti, După 
datele Institutului poloneg „Pulavaly*)* îm perioada conjucturii fa 
vorabile (1926—1950) cistigul unui membru matur al unei familii gà- 
râneşti era de 180 zloți pentru o zi de muncă, în 1930—1031 situația 
sa schimbat radical. Dar țiranii nu sau orientat incă suficient în 
nota situaţie şi n'au stiut să string cureaua, Choltuielile depäsese 
veniturile cu 1,39 zloți pe zi, adică nu numai că nu mai există nicio 
acumulare dar apare şi un deficit, Atunci curelele Incep să se strlugă, 
Tăranul se lipseste de încălțăminte şi haine, gaz lampant şi zahăr, 
EI nu-si mai repară inventarul agricol şi construcțiile, cu un cuvint 
țăranul încetează de a mat [i consumator de alte produse, în afară 
dn cele ăteşti, In 1991—1992 deficitul zilnic al unui tiran matur era 
de 1,04 zloți, iar in 182—1833 dè 0,33 zloți. Astfel graţie restringerii 
consumului, deficitul țărănesc m Inceput să se micsoreze, Curelele 
sau strins din ca în ce mai mult In 1004-1904 a Inceput „posib'lita- 
tea imposibilă”. Ţăranii ajung să eiştige cite doi grogi pe i. In 1804— 
1935 situnța nu s'a imbunătăţit. O onrecare cregtere a veniturilor 
survenită in- I880—t090 a fost de pren scurtă durati, en sk schimbe 
condiţia de viență n satelor. 

Dar cea mii fidelă imagine a soartei țărânimii polone o găsim 
prezentată de câtre țăranii însăși, Astfel, „Institutul de Economie $o- 
cială” din Varșovia a proclamat în 1006 un concura pentru biografii 
ţărăneşti. Zeci de ţărani şi-au trimes biografiile cu descrierea vieții 
lor, alcătuind astfel două volume masive editate de câtre Institut, tre- 
bue să subliniem că biografiile au fost trimese de către țăranii culţi 
si mai mult stu mai puţin avuti Cu atit mal elocvente apar deci tn- 
biourile descrise de dinzii, Volumele Institutului polon de economie 
socială constitue un document uman unie în felul său şi dacă am cita 
la intimplare oricare din serisorile publicate, s'ar putea veden ctt de 
grave sunt plingerile țăranilor, 

Astfel un țăran cu pâmit puţin din jud. fesovsk, serle EE 

Insemnările trimese Institutului de Economie Socială, precum 
şi cuvintele deputatului Tomuskieviri despre cei nouă milioane de 
țărani „de prisos” din satele polone, sunt mărturii concludente asu- 
pra acestei probleme de vieaţă a Statului vecin. In această situaţie, 

politica reacționară a „pilsudselenilor” care deţin puterea, precum şi 
descompunerea lagărului guvernamental, din ultima vreme, capătă 


ILIE CONSTANTINOVSCHI 


"o semnificație deosebită, 


1) Citat după „Eabotnil“! din Amguat 7946. 

1) Pamietniki Chlopõw, Serja draga. Instytut (ospodaratwa Spolrewne ga. 
Warazawu, 1936, — Insemnări țărănești. Volumul II, — Institutul de economie 
socială, Varșovia 1936, (eitat după edițin runenncă apărută în limba rusă}. 


MISCELLANEA 


DOCUMENTE OMENEȘTI 


Am auzit adeseori fraza contradictorii ca acestea: ; 

„Francezii sunt poporul cel mai generos din lumo". 

Sau; . 

„Francezii sunt oamenii cel mai sgireiţi, cei mal meschini din 
lume“, 


s'a subscris acum ciţiva ani la un monument al lui Eminescu, 

De curînd, Sa produs o mare nenorocire la teatrul Vox din Bu- 
cureşti. Un incendiu æ isbucnit, în urma căruia mal mulle persoane 
au pierit în flăcări. S'a deschis imediat o listă de subscripţie pentru 
a indemniza pe d- Tănase — directorul trupei, care juca ln acel 
teatru, pentru pagubele suferite. Sau strins astfel foarte mulţi buni, 
(din care ne place să credem că beneficiarul a dat o parte familiei 
victimelor). La această colectă au contribuit o seamă de persoane de 
bună condiţie socială şi de sigur că bine nu făcut (eu-însumi, dacă aş 


populaţie de proletari care rămineau — sau măcar puteau rämine 
fără lucru (mal ales cej de gex masculin), Lucrul însă surprinzător 
a fost volumul sumelor adunate, precum şi viteza impresionantă a 


tei romine, 

In această ordine de idei, ne permitem a avea rezerve. Rect- 
noaştem că d-l Tănase, personal, are oarecare talent; ba chiar că, 
dacă acest talent ar fi pus în slujba vreunui alt solu de producțiuni, 
decit literatura genito-urinară pe care d-sa o serveşte cu © fidelitate 
vrednici de o mai bună cauză, mărturisim că noi-înșine ne-am duce 
și-l auzim cu plăcere, Dar a vorbi, In toate acestea, de artă (şi încă 
de artă rom — asta ni se pare puțin excesiv. Cum spuneam, poate 
ți ln rigonre, varba alci de ceva rominesc, anume de aspectul social 
al chestiunii, şomajul posibil a zeci de proletari romini. Dar nu vi- 
dem ce ceată în toate astea cuvintul artă. Acele reviste cu conţinut 
exclusiv sexual, sunt ponte cea mai categorică negare a oricărei arte. 


MISCELLANEA 133 


Deja introducerer pornografiei In dozo infinitezimale — aşa cum o 
găsim la un Anatole France sau Carageale, sau Topirceanu — ridică 
o multime de controverse. Dar adminisirarea el în doze masive rate— 
independent de orice consideratie morali — cea mal sigură dovadă 
de prost gust, sărăcie estetică şi grosolânie suflelenară, 

Recunoaştem că glumele şi vorbele cu dubiu înțeles din revis- 
tele romineşti dau, Ia unii oameni, efective voluptăți pe cure consim- 
jim chiar să le numim „intelectuale“, întru cit consumatorul are 
euforia de a pricepe ceva ascuns şi mai alea plăcerea da a auzi lu- 
cruri în general tabu. O senzaţie de vitejia și emancipare cuprinde 
atunci pe cetățeanul din stal, eroism care nu vedem co nr putea avea 
entuziaamunt (poate numal acea simpatio izvorită din compasiune 
pentru niste oameni care, nenvind curajul de a căuta senzaţii de 
libertate în domenii undo emanciparea și exprimarea opiniilor ar 
constitui primejdioase îndepliniri de datorie civică, so mulţumese aşi 
satisface nevoia da a rezista tabu-urilor în operațiuni mal puţin ris- 
cute). Fără a voi să facem o teorie generală din această derivare n 
nevoii de lbertate. într'o societate unde cele mal elementare liberti 
au devenit aproape niste delicte — nevoie care s'ar canaliza în culti- 
varea gustului de a triumfa lesne călcind măcar tabm-ul care ține 
de pronunţarea unor vorbe cu înțeles pornografie — ne mulțumim 
a constata, ca un fapt și renunținul a-i căuta vreo explicaţie, nennstii 
vastă rezonanță sentimentală faţă de necazurile unui artist cărula 
publicul li este recunoschtor pentru marfa soxuală cu care Îl delme- 
tenză. SI, trebue să o recunoastem, această situaţie nu este propriu 
șia Imbucurătoare. Arta cu conținut sexual e fără contest cea mai 
săracă din tonte. Tar preferința pentru en indică o supărătoare infe- 
rioritate culturală. 

Aceasta ne întoareo Inapoi la chestiunea generală s generorităţii, 
Genarozitulea la chef esto din aceeasi familie cu generozitatea fată de 
nenorocirile d-lui Tănase; e tot o genernzilate cu infrastructură se- 
xuală. Cetăţeanul care bea şi pelrece resimte exact nceeaşi euforie de 
cliicător de tabu-uri în legătură cu decența și cuviinta. Oinul bent a 
obtinut şi el, cu mijloace ieftine și cu un efort nul, impresia că de- 
sănțarea nu mal esta cova nepermis. Si aceasta stirnoşte ln ol ò bună 
dispoziţia enra deschide larg robinetul bncsişurilor de tot sotul, 

Francezii — ca să revenim de unde am plecat — nu sunt gen- 
rogi more valahico; ei dau greu bacgiyuri (chiar cind sunt beti — şi 
sunt. slava Domnului, destul de des). In schimb, francezul îşi dă ul- 
timul ban pentru o operă de cultură sau de moralitate cetițenensră. 
ȘI asta ne place să credem că merită tot atit de bine numele de gene- 
rozitate, 

Asti vară, un talentat acriitor bucureştean a suferit un neocident 
impresionant. Plecase în voiaj, și lunse, intrun geamantan tma- 
nuacrisul unui roman al său, aproape terminat, si la care muncina 
citiva ani. Pe drum i s'au furat toate bagajele, inclusiv manuscrisul 
din cara nu avta cople. Nu vă puteţi Inchipul ce cruntă a fost demo» 
ralivarea acestui scriitor, cure scrie grou și crede În ce scrie. 

Impresionat de această întîmplare, o povesteam unuia și atula, 
Si de elte ori făceam asta rămineam cu'Insumi deprimat dè sincera 
indiferenţă pe care o întilnea la interlocutor relatarea nedreptai, stu- 
pidei, tragicei Intimplări. Acest public, la care paguba binească gi 
reparabilă a d-lui Tănase a atirnit instantaneu solicitudine delirantă, 
ntt găsea, în sufletul lui, nicio rezonanță pentru o dramă adevărată 
care lovea pe un veritabil artist, E drept că ceea ce j se cerea, acestui 
public, era acuma nu o colaborare de pantahuză, ci simpatie ome- 
nească pură şi simplă, Și pe semne asta este ceva mult mai greu. 


134 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


CRITICA D-lui ANDRE TARDIEU IMPOTRIVA 
PARLAMENT ARISMULUI 


Este foarte ciudată această toreadorică pornire a fostului bărbat 
de Stat francez impotriva Parlamentului şi parlamentarismului, Ciu- 
dată, fireşte, din punct de vedere doctrinar. Căci omeneşte en-i de o lo- 
gică impecabilă, Este exacta aplicare a mecanismului mental al vul- 
pil în faţa strugurilor, Intradevăr, dacă d. Tardieu este astăzi lăsat 
in umbră, şi asta pentru o durată nedeterminată, fisgraţia d-sale se 
datorește sigur, direct şi exclusiv Parlamentului şi parlamentaris- 
mulul, In Franţa nctuală nu există decit curente de atinga — de in- 
tensităţi diferite — şi pe ici pe colo, curente de dreapta, dar de dreapta 
propriu zisă, adică pe bază de dictatură, cu suprimarea libertăţii de 
a gindi, acrie şi vorbi ete. Asemenea curente au adepţi. El sunt puțini 
re-l drept; dar există, Pe cînd ce vrea d. Tardieu nu vrea nimeni. Și 
nu vrea pentrucă nici nu se poate. E imposibil ca dela aceengi vacă 
să se mânince şi lapte şi hiltec; imposibil să păstrezi democraţia—a- 
dică domnia legalităţii, egalitatea în drepturi, libertatea de opinie — 
si pe de altă parte să desființezi Parlamentul. In asemenea condiții, 
nici chiar talentul sofistie al unul Jean Jacques Rousseau n'ar putea 
ticlui o doctrină verosimilă. Și d. Tardieu nu e Rousseau. 

De cind d. Tardieu este în vacanță, de cind a intrat în opoziţie 
quasi perpetuă, d-sa profită de vastele d-sale lonziruri pentru a fa- 
brica un nu mai puţin vast sistem de filosofie politică. A ajuns deja 
la volumul I. In acesta din urmă, parlamentarul, domnul reprezen- 
tant al naţiunii, este ciuruit de gloanţe — de gloanţe oarbe, după cum 
vom vedea, 

Căci ce reproşează penslonutul politicii franceze acestei politici 
franceze? In primul rind că a transformat ideea de mandat în acoes 
de meșteșug. Deputatul nu mai este — cum o indică numele — un 
trimis, un sol al unei colectivităţi precise, cu însărcinări precise și pe 
un timp de asemeni precizat ca lungime, Cariera de deputat a deve- 
nit universală și perpetuă. S'a generalizat graţie ficţiunii juridice po- 
trivit căreia alesul unei circumscripții este considerat ca alesul in- 
tregei naţiuni, una şi indivizibilă. Pe de altă parte, acest mandat sa 
perpetuat graţie duratei de patru anl şi a reeligibilităţii care permite 
o durată egală ca a oricărei alte profesiuni, Apoi remuneraţia a cres- 
cut şi a luat din ce în ce mai mult aspectul de leafă, 

Aceasta, — continuă autorul, comportă multiple inconveniente. 
Mai întîi preocuparea parlamentarilor de a răsturna guvernele cit 
mai des, Al doilea nepotisrnul. Al treilea transformarea unei datorii 
civice întrun serviciu plătit. E drept că d. Tardieu, întrun moment 
de luciditate, consimte a apune că indemnitatea parlamentară nu este 
nici excesivă, nici nemeritată, Dar asta nu e singura contradicţie 
din cartea d-sale, 

Cea mai savuroasă contradicţie priveşte caracterul universalist 
al mandatului de deputat. D-aa pe de o parte regretă vremile de mai 
de mult cînd mandatul era a colectivitate limitată care urmârea efec- 
tuarea unei legislative de asemenea limitată. Dar, întrun alt 
pasaj al cărţii se plinge de legătura prea mare pe care deputatul o 
ure faţă de electorii săi, faţă de circumseripția care i-a dat voturile; 
„Îl sacrifică acesteia — zice autorul — pe prieteni, partidul şi convin 

ur er pa mai e delogatul poporului francez ci delegatul unei 


grigal nsi, mas gr exact cum era odinioară. Nu vedem a- 
tunci regretă — d-aa care tocmal la începu cârții 1% 
pe acest cuminte Odinioară. PE 


MISCELLANEA 135 


Afară de asta, a-ţi sacrifica prieteniile male pentru acele ob- 
ştesti ale circumseripției electorale, nu v întru cit asta este o 
crimă. Am fi tentaţi chiar si vedem aci o corneliană virtute, Chiar 
şi cind cel sacrificat e partidul, tot virtute esta, Căci o circumscripție 
electorală, oricum am întoarce lucrurile, e o colectivitate importuntă 
de cetățeni mulţi, a căror prosperitate materială si morală e sigur 
mai respectabilă dect aceea a unui simplu partid politie. Ca probă, 
dacă un partid politie dispare, paguba pentru națiune e mult mai 
mică dect ducă ar dispărea un judeţ din Franța.. Ahsurditatea însăşi 
a problemelor pe cara le naşte, ca desvoltări naturale, „problema“ 
d-lui Tardieu ne ajută să-i măsurăm neserinritaten. 

Dar mai e ceva. Să presupunem că e un râu ca deputatul să fiè 
prea legat de interesele locale ale cireumscripțiel, ȘI să maj preaupu- 
nem, cu dA Tardieu, că acest atasament excesiv oste general, că adică 
toţi, sau aproape toti deputaţii Franţei se gindesc întii la aceste in- 
terese locale, Cine nu vede atunei că tocmai din faptul că acest par 
ticulurism se intiineste ln fiecare deputat în purte, rezultă că acest 
particularism este controlat, ipso facto, censurat untomnntie de toate 
particularismele celelale? Și, din această frecare mutuală, râmin in 
picioare numai ceeace, convenind fiecărui departament, convine si 
Franţei în genere, Astfel interesul general național reiese obligatoriu 
din cioenirea, cit mal serioasi a unor interese cit mal locale gi cit 
mal dirz locale — cu condiţia bine înţeles, ca mandatul să fie cit mai 
lung ca durată; câci altto! n'ar nvon putinţa permanentă de n sè 
ciocni; cu condiţie, pe de altă parte, ca deputatul să se pont ocupa 
serios de Interesele locale — ceea ce presupune o remuneratie cure să-l 
dispenseze de u se mal ocupa de altceva —; si în fine cu condiţia ca 
el să fie iscusit în arta rliscuției parlamentare, a controversoi sociolo- 
gice şi a „dehater”-ismului, pentru ca Să ştia a combate pretențiila 
colegilor, a riposta la obiecțiile adversarilor şi a-si Impune revendi- 
cârile lui — adică cu ale cuvinte a cunoaste „meseria“ de parlamen- 
tar cu atare, 

Dacă aceste condiţii sunt realizate, atunci are loc acea rezultare 
automati a interesului general naţional din ciocnirea intereselor par- 
ticularist regionale, Iar aceste condiții sunt — cititorul a putut ie 
sigur Observa numal decit — exact acele din care dA Tardieu face 
tot atitea viţii infamante ale societăţii franceze Si înmărmuritonrea 
naivitate cu care fostul premier minueşte contradicţia şi propria că- 
dere în absurd esta ponta singurul argument valabil al doctrinei sale, 
căci trebue să fie ceva sigur putred în republica franceză, dacă un 
asemenea sofist cu aţă albă n putut să urce nedèmaseat atita vreme 
„cursis honorum”, Tofhşi nu-i tocmai aşa putredă această republică 
franceză de vreme ce n stiut, dintrun prim-ministru de jeri, să facă 
un pensionat! definitiv și fără apel al vieţii publice. 

Și mai este ceva supărător patriotireşte în atitudinea d-sale. 
Unul din capitolele cărții se temină cu o frază din acelea pline de 
nuto-mulţumire care-i sunt d-sale nsa de obişnuite si care frază sună 
astfel: „l'objet de ce livre Cest Vexumen clinique du mal francais”, 
Este un deplorabii joc de cuvinte în această perlă de stil, prin care 
naţia franceză este comparată cu bubela nbjecte ale sifiliticului, Căci 
„mal français“ este numele popular al acestei hidoase boule. Orleit ul 
avea dreptui—și chiar datoria—să-ţi critici tara pentru relele co tre- 
bucse corectate, este de o elementară bună cuviință să nu recurgi la 
metafore care n'au în ordinea nbjecţiunii, nimic, deasupra lor, decit 
poate numai înjurătura de mamă. Și asta mai cu seamă cind, în mă- 
sura În enre se poate vorbi în democrația modernă despre racile, ele-s 
cu siguranță acelea care fac posibil ca vreun politician oarecare, în 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e să-si tacă conştiincios meseria, să-şi detăimeze acenată meserie 
deia inilimile celor două milioane de franci pe care li cîştigă, fără 
muncă şi. făra meserie, din tantiemele consiliilor de administra- 

e. 
a Ce n'am da noi să avem regimul parlamentar din Franţa, unde 
deputatul are putere efectivă, şi răstoarnă guvernul, chit că peste trel 
zile se retormează altul aproape identic — şi bine înțeles tot cu con- 
simţămintul Camerelor. wam da noi să avem minunatul regim 
din Franţa unde căderea cabinetului nu produce nici cea mai miră 
schimbare în administrație, armată și magistratură, 

Citiţi cartea d-lui Tardieu. Este un document omenesc de mare 
valoare, Căci nu e nici măcar de rea credinţă. E sincer absurdă. Sin- 
ceritatea pur biologică n aceluia pe care mediul neînțeles de el l-a 
pus, frumos, deoparte, 


REGIMUL ELECTORAL 


In nceasti rubrică e totdeauna vorba numai de actualități cu 
caracter general. De acesa nu-l locul potrivit aci să se discute despre 
reforma adusă de noul decret-lege relativ la regimul nostru electoral, 
Căci acest decret nu esto nici „retormă”, niei „actualitate“, Nu-i re- 
formă, pentru simplul motiv că nu modifică nimic. Ar fi meritat poale 
întru citva acest calificativ dacă reusea prima intenție a „legislatoru- 
lui“ de a reduce la fa pe țară sau chiar la majoritatea relativă drep- 
tul guvernului de a beneficia de primă. (In timp ce se „vota” prolec- 
tul, devenise o revendicare democratică menţinerea procentului de 40 
la sută din vechea lege). Așa insă cum a ieșit pină la urmă, decretul- 
lage — de o constituţionalitate indoelnică — este frate gemän cu de- 
functa lege — ea însăşi de o anticonstituţionalitate certă și multiplă, 

Pe de altă parte, decretul recent nu constitue o „actualitate 
pentrucă chestiunea adevărat actuală (de lungă vreme și pentru încă 
mult timp actuală) este dacă regimul acesta al zestrei electorale esto 
bun, sau dacă cel practicat în toate celelalte ţări (cu excepţia Italiei) 
nu estè preferabil. Importantă şi actuală este deci problema superio- 
rităţii regimului nostru sau inferiorităţii lui cu privire la bunul mers 
al Statului. Această ultimă chestiune ne vom încerca să o discutăm, 
sumar, aci. 

In fond, sistemul de alegeri cel mai deosebit de cel din ţara nosas- 
trä îl nre Franta, Căci caracteriatica legii romineşti este do a asigura 
majorităţi compacte guvernului, adică tocmai contrariul de ce se In- 
timplă în Franţa. . 

Intr'o privinţă, s'ar părea că regimul cel mai diferit de al nostru 
este cel al Murii-Britanii, care, în contabilitatea ei redusă la limitele 
ultime ale simpliticării, contrastează cu aritmetica foarte complicată 
a conficienţilor, numiărătorilor, de ranguri pè liste, a distribuţiilor și 
redistribuţilor de voturi si mandate, Decit, această diferență, care e 
importantă în sine, nu are mare inriurire asupra configurației mi- 
Jorităţilor, sau în tot cazul poate să nu aibă importanţă. Asttel nu-i 
imposibil en în Englitera alegerile să dea o majoritate de 100% unui 
partid care n'ar avea, efectiv, decit una de să zicem 400). Căci è de 
ajuns ca toate celelalte partide să aibă un procent mai mic și ca, 
printrun hazard desigur foarte rar dar nu imposibil, acelaş raport 
ie coefiċlento să se reproducii, în absolut toate circumscripțiile, pentru 
ca partidul cel cu 40° să obțină ipate mandatele din toate diatrietele, 
Este un succes faţă de care modestele 7W/e ale guvernelor romine fat 
o testul de palidă figură. 


MISCELLANEA 137 


In fond, problema regimului electoral se pune aşa cum am pus-o 
nol la începutul prezentului articol, adică: regim care asigură ma- 
jorităţi formidabile, alături cu o pulbere de mici minorități inadequate 
realității electorale, sau, invers, regim more francò, unde parlamen- 
tul se compune din minorităţi multe şi mat mult sau mai puțin egtle, 
i unde majorităţile guvernamentale se obțin printr'o a doua operaţie 
de ajustat, grație unor coaliții între pgrupuloțe, 

Care din două èste sistemul cel mal bun În genere şi cel mai 
bun în sperie, adică raportat la necesitățile etice si sociale romineșt? 

Mai intii, este un elementar adevăr că o maşină cu cit are mai 
multe piese, funcţionează mal precis, Constituirea majorităţii în 
Franţa se face prin combinarea a două mecanisme: o primă grupare. 
aceea a electorilor, în jurul cutărui sau cutărui partid; spol o a doua 
grupare, a deputaților rezultați din prima operație, si care se string 
pentru a fabrica o majoritate de guvernare, 

Pa de altă parte, este un adevăr de psihologie că, în materia de 
înțelepriune, © hotărire luată dintro dată este, de cele mai multe ori, 
mai puţin cuminte ca una asupra căreia al mat revenit odată. Gru- 
parea Nr. 2 a deputaţilor, după gruparea Nr, | a alegătorilor este, față 
de ţelurite şi problemele de guvernare — care sunt comune si depu» 
taților şi alegătorilor — exact cecen ta o reluare în considerație a nrgu- 
mentelor este faţă de decizlunea pe care am vrea s'o näm. 

Dar — ni se va răspunde — dacă o masinărie complicată este 
superioară unei unele simple şi rudimentare, atunci sistemul elec- 
toral rominesc e cel mul bun din Europa, căci e, fără laudă, cel maf 
neverosimil complicat din cite se pot concepe, 

Decit, nu trebue să confundăm. La noi sunt complicate numai 
operaţiile necesare la fabricarea masinăriei; maținăria însăsi e, din 
contră de o mare simplicitate, Căci mașinăria parlamentari la moi 
consistă din a anula orice contra argument eventual al opoziţiei. In 
materie de simplificare a mnşinăriei politica și parlamentare, nici nu 
se poate visa ceva mai furmos, Decit, dacă vrem să păstrăm compa- 
rația în mod valabil, trebue să spunem că suntem În situaţia In care, 
pentru a fabrica un ceasornic foarte simplu, de pildă un ceasornic 
care ar indica nurmali orele, lăxinul minutele si secundele ne-mareahile, 
am întrebuința da două sau de trei ori mai multă mină de lucru, ca- 
pital, organizare ete. Căci intortochiatele operaţiuni de aritmetică 
electorală din Rominia (vă aduceţi aminte de prelegerea de pure şi 

înalte matematici pe care d-l Armand Chlinescu a rostit-o la tribuna 
Camerei pentru a dovedi că partidul nnţional-țirănose aro peste HP's 
din voturi pe țară?) — toată această împlotitură de operații numerice 
duce la construirea unei maşșinării parlamentare care nu marchează 
decit plăcerile guvernului, şi acelea mult mai sumar decit ar face-o 
ceasornicul din exemplul nostru, căci parlamentul marchează, din 
an în an, decretele-legi privite în bloc şi retroactiv, asa cum ceasul 
din exemplul nostru anunța: „e ora trei; cele saizeci de minute şi trei 
mii sasa suta de secunde sunt şi râmin ratificate". 

Dar să lăsăm tonte preste chestiuni de principin, Intrebarea 
tundametală este: Care e regimul mai bun: acel a! guvernelor stabile 
asau acel al guvernelor mereu răsturnabile? 

E foarte leane de răspuna, 

Mai intii, guvernul, în Franja nu cade. El doar se reface în sen- 
sul voinței majorității parlamentare, „J'ai renversă beaucoup de mi- 
nisteres; mais Cétait toujours le mâme — zicea Clemenceau, crezind 
că prin asta eritica, pe cind în realitate lăuda regimul, Acrastă fa- 
cultate de a se cirpi în două zile Ia Joc e încă o dovadă de supleţă (şi 
ce calitate, ma] mult ca suplețe, importă cind judecăm valoarea unui 


138 VIATA ROMINEASCĂ 


mecanizm)?. Şi este mal ales o dovadă da continuitate guvernamen- 
tală, în pete aparentel incoherente care ar rezulta, chipurile, din fä- 
rămițarea incintei parlamentare În zeci, de coterii rivale, 

In sfirșit, să ajungem la chestiunea Intr'adevăr capitală: 

Ce înseamnă o guvernare bună şi rodnică? 

E tourte lesne de răspuns. inseamnă o operă administrativă caro 
să prezinte calități de continuitate şi deatoinicie. Aceasta e atribuţia 
esențială a unui guvern. Legislaţia şi politica externă aparțin mai 
mult Națiunii, şi doar în mică măsură executivului. Opera acestuia 
e administraţia ṣi Justiţia. 

Aşa dar continuitate în administraţie, In poliţie și magistratură. 
S'ar părea că această continuitate e pariclitată intrun regim în care 
guvernele se tot schimbă, schimbind prin asta şi personalul admi- 
nisirativ, comunal și judeţean, precum si pe cel judecătoresc, r 

Decit, în realitate se întimplă exact invers. In Franța, tocmai 
fiindcă guvernul este instabil şi oricind răsturnabil, se ia miniştrilor 
putinţa de a schimba nu numai pe funcţionarii superiori de minister 
si pe mapistraţi, dar chiar şi pe prefecţi. Pe cind în țări ca Rominia, 
nu rămino nici urmă de prefect ori primar neguvernamental în slujbă. 
Si atunci se asigură o guvernare care, dacă este puternică și utilă, nu 
e utilă țării, ci exclusiv partidului ce se află la cirmă. } 

Asa dar, departe de n asigura continuitatea executivului, siste- 
mul majorităţilor parlamentare compacte atrage harababura „spoil: 
sistemului” cu incohorența guvernării reale în” beneficiul unei, ce-i 
drept, foarte coherente guvernări personale a membrilor partidului 
dela putere. 

Sistemul prupulețelor parlamentare multe, care atrage liberaren 
guvernanţilor celor efectivi şi importanți (adică prefecţi, funcţionari 
superiori si magistrați) faţă de Muctuaţiile momentane ale opiniei pu- 
blice — este mult mai înțelept şi mai calm, decit regimul activităţii 
executive schimbătoare şi fragmentare ce rezultă din existența unor 
guverne cu parlament transformat în armată de soldaţi. Intre parla- 
mentarismul „à outrance“ din Franţa și parlamentarismul aproape 
anihilat din Rominia, preferința noastră nu ponte fi dubioasă. 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


In numărul trecut am analizat proza unui profesor de limba ro- 
mină. Ar fi poate interesant acum să vedem cum scrie un profesor 
cure nu e de limba romînă. Am în fața mea un manual de cl. Villa, 
tompus de doi profesori de liceu din Bucureşti, și în care se explică 
tinerilor romini aşezămintele noastre constituționale, juridice şi ad- 
ministrative, trecute, prezente şi viitoare. 

Astfel, vorbind de regimul politie din principatele rominesti, at- 
torul ne apune că „hotărîrea decisivă (1) o avea însă tot domnitorul, 
Despre o asemenea formă de guvernămint se poate zice că e o mo- 
narhie absolută temperată”, Acenstă constatare este decisiv hotări- 
toare pentru vechea noastră convingere că ştiinţa profesorilor nostri 
de liceu este absolut relativă, iar ignoranța lor relativ abaolută. 

D-nii autori disting trei feluri de raporturi sociale: „1) dela egal 
la egal, între diforiţii indivizi; 2) dela individ la autoritatea supe- 
rioară, şi In fine 3) dela autoritatea superioară la indivizi“. Această 
distincţie aminteşte celebra problemă navală grecească, unde o cora- 
bie avea 30 de metri dela pupă la proră şi 35 dela proră la pupă. 
„Vorbind de Convenţia dela Parla, care menținea nominal două 
principata, dar le deden, în fapt, un inceput de unire, creind comisia 


MISCELLANEA 139 


centrali din Focşani, organ de unificare legislativă pentru ambele 
provincii şi Curtea de Casaţie, tot la Focșani, care asigura unitatea 
jurisprudenţei, — autorii manualului de care no ocupăm spun: „Con 
venția menţine suzeranitatea Turciei, jar Principatele se unese mul 
mult cu numele decit în fapt”. Adică exast pe dos, 

Vorbind de Hominia-Mare, autorii nogiri observi cum Statul 
Romin „s'a ridicat, în interval de vreo 60 do ani; dela situaţia umiti- 
toare şi nesigură a două țărigoare vecine (Muntenia si Moldova), 
subjugate Turcilur ete, ete“. Intradevär, ce poate f) mal umilitor 
pentru un Muntean decit să fle vecin cu Moldovenii? Şi nu există si- 
tuaţie mai nesigură decit vecinătatea retiprocă, 

Vorbind de comisia de naturalizare, autorii nostri observă că 
aceasta ponte dispensa de stagiu pe „copiii care aveau 21 de ani tm- 
pliniți în momentul cind tatăl lor a dobindit nnturalizarea”, Lut 
deci că In Rominia pot exista „copii“ care să vorbească la trecut de 
vremea cind ei aveau 21 de ani impliniti 

Tot în legătură cu drepturile politice ale „copiilor“, ni se spunt 
că aceştia vor trebui „să albă o anumiti virstă /cel puțin 2f de ani, 
care diferă după natura dreptului politie. Anll deci diferă, după na 
tura dreptului. Există 21 de ani mai mari, 21 de ani mai mici. 21 de 
ani creştini (cei mai mari din toţi) ete, ete. 

Dar acesta nu este unicul caz cînd, în dreptul romin, copiii vin 
în ai cu aritmetica. Intradevăr există mal multe entegorii da 
copii: 

„Î. Copilul legitim. cara are cele mai multe drepturi, 

__m2, Copilul legitimat după naşterea lui, prin căsătorirea părin- 
ților, şi care are aceleaşi drepturi ca și copilul legitim”, 

Ceea ce inseamnă că la nol, un anumit copil poate avea mai 
multe drepturi nu numai decir unul care are mal puţine, dur si decit 
unul care ar avoa exact tot atitea, 

Repretim însă câ autorii noştri se mărginesc æ se ocupa de 
„copilul legitimat după naşterea lui”, si nu ne spun ce se întimplă 
cu cel legitimat înainte de naştere — sau, de exemplu, după moarte. 

In chestia votului femeilor, aflăm, de asemenea, lucruri intere 
sante. Intr'adovâr: 

„Sunt incompatibili de n fi (1) aleghtori: militarii si femeile. 
Această incompatibilitate are rolul de a menţine armata departe de 
frămintările politice”, 

Această solidaritate între femel şi militari, cele dintii antrenind 
pe cei din urmă în frămintări de indată ce Ii sur da voie să facă po- 
ltică, ar fi meritat să fie explicată mai pe lare. 

Pină acum nam citat decit din primele 83 de pagini ale cărții, 
Ne oprim aci, Cititorul ne vu crede pe cuvint că si restul e tot atit de 
bogat în idei personale, Ne vom märgini să atragem atenția asupra 
talentului de popularizare al autorilor, care ştiu, prin stilul lor sfă- 
tos, să scrie pe Inţelesul tuturor. De pildă (p. 05): 

„Puterea suveranităţii este aşa de mare, încit ea trebua sä fie 
împărțită în puteri mai miel”: 

Sau: 


„Constituţia spune ră Regatul Rominiei este unitar şi indvizibil, 
Se înțelege uşor de ce aceast grije; abia ne văzurăm uniţi intrun 
zor v incit trebue să indepărtăm cu desăvirgire orice gind de sepa- 
rație”. 

Incheierile, în acest manual, sunt şi ele foarte originale (tntot- 
deauna concluziile reprezintă partea personală a unei lucrâri). De 


140 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pildă, inchelerea capitolului despre „Dobindirea și pierderea calităţii 
de romin”, este: 

„INCHEIERE. (Lectură). — Intă ce zice Constituţia noastră cu 
privire la populaţie, drepturile locuitorilor, cetățeni şi străini: 

7 Deosebirea de credințe religioase ṣi confesiuni, de ori- 
gine naa și limbă, nu constitue în Rominia o piedică spre a ete, 
ete...” (p. Ă 

Si manualul ingiră articolele 7, 8, 8, 10, 21, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 
18. După care trece la alt capitol. Pentru o „încheiere”, este o inche- 
lere destul de originală. 

Dar e timpul să închelem şi nol. Şi o vom face citind o fru- 
moasă cugetare personală a autorilor, care, la pag. 53, spun: 

„MOȘTENIREA SAU SUCCESIUNEA. 


„Prin moarte persoanele încetează de a mai fi”, 
NIKANOR & Co. 


RECENZII 


INCANTATIONS: Chants de vie et de mort, transposés du 
roumain par M. Holban. Paul Genthner, Paris, 1937. 


D-ra Māria Holban s'a (cut cunoscută tnek de seum clţiva ani 
prin remarcabile traduceri în franceză, din poezia populară romi- 
noască. in 1934 a publicat un „Florilège des chants populaires rou- 
mains“, cuprinzînd traduceri din antologia dlui Ov. Densuşianu: 
„Fiori alese din ciniecele poporului“, 

Acum dra Holban publică o culegere de descintece, Diesieme gi 
balade. Toate aceste traduceri Uau o fidelă imagine a originalului. 
Ele sint în acelaşi timp alcătuite cu o Mäestrie care depägeşte simpla 
îndeminare si care nu so pòste explica numai prin cunoașterea pêr- 
fect a limbilor franceză şi romină. Avem nici dovada unul talent 
autentic, dovada unui puternice simţ pootic şi a unui rar meșteșug. 
Suntem îndreptăţiţi să așteptăm dela traducătoarea ancestor descinteca 
o antologie de transpuneri din poezia rominească cultă. p 


LUCIAN BLAGA: Geneza metaforii și sensul culturii. Fund. 
pentru literat. și artă „Regele Carol II", 1937. 


Cu această lucrare, d-l Lucian Blaga îşi încheie ciclul do inves- 
tigaţii început cu „Orizont şi stil”, continuat cu „Spaţiul mioritic” şi 
care poartă titlul general do Trilogia culturii. In ncenstă trilogie dl 
Blaga o construit o teorie a culturii plină de originalitate și de inge- 
nioase perspective. 

Aruncind interpretarea „moriologică” a culturii, aşa cum au 
preconizat-o filosofi ca Spengler şi Frobenis, d-l Blaga acordă incon- 
știentului un loe preponderent In elaborarea diverselor culturi. D- 
Blaga contestă de asemeni vreo insemnătute teoriei, după care o cul- 
tură este o emanație n mediului. După d-l Blaga fenomenul stilistic 
este prea complex pentru a fi explicat prin simple adaptări fizice: 
Ginditor mistic, plin de intuiţii și de revelații poetice, dar dispunind 
în acelaşi timp de-o vastă Informaţie In variate domenii, d-i Blaga 
îsi desvoltă argumentele cu ò luciditate perfectă. In volumul de faţă 
vederile noi şi ingenioase abundi. DA Blaga admite — şi demonstrează 
că metafora stă la baza culturii. 

„Creaţia culturală este o plăsmulre a spiritului omenesc, o plăs- 
muire de natură metafizică şi de intenţii revelatorii, şi poartă consti- 
tutiv o pecete stilistică, Creaţia de civilizaţie este o plismuire a spi- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ritului omenesc în ordinea intereselor vitale, a securităţii şi a confor- 
tului; m'are caracter revelatoriu, dar poate avea prin reflex un aspect 
stilistic accesoriu”, 

Iată definiţii care, fără îndoială „declanșează o problematică 
nouă”, Diferenţierea dintre cultură şi civilizaţie este exprimată aici 
cu o energie mai mare decit fusese exprimată pînă acum, Demon- 
strarea acestei diferențieri — care în concepţia d-lui Blaga devine 
chiar un antagonism — formează unul din punctele esenţiale ale 
cărții și în acelaşi timp una din cele mai strălucite contribuţii ale 
filosofiei d-lui Blaga. P 


DEMOSTENE BOTEZ: Inälțarea la cer, roman. 


Ultimul roman al d-lui Demostene Botez este o operă de adincă 
şi subtila analiză psihologică, Ne aflăm în fața unui caz aparte, ex- 
cepțional, nu pentrucă eroul ar fi anormal, dar concepţia pe care o 
are despre viaţă Îl determină la acţiuni pentru nol nefireşti, înfăţi- 
şindu-ni-se ca un personagiu singular. 

In epoca în care contemporanii noştri îşi au îndreptate toate pri- 
virile inspre aspectele practice şi imediate ale vieţii, cazul de con- 
ştiinţă al preotului Valeriu Darie, care constitue tema dezbătută în 
roman, ne apare ciudat. 

Preotul de ţară, Valeriu Darie, socotit de tărani drept un sfint, 
îşi ucide cumnata prin strangulare, Este o crimă pasională, a cărei 
justificare o aflăm în paginile de interesantă analiză ale romanului, 

Preotul este un intelectual, doctor în teologie dela Fricburg, prin 
urmare capitalul lui sufletese e bogat, complexitatea lui paihologică 
ar trebui să fie mare. Dar el e un pătimas ti psihologia lui se simpil- 
fică, la lumina conştiinţei ne mai avind dreptul decit elementele 
care-i justifică sentimentul, O simţire stăpinitoare le inlătură pe ce- 
lelalte. 

Valeriu Darie este obsedat de credința în misiunea lui de a face 
pe ceilalţi să înțeleagă că trebue să renunțe la plăcerile efemere ale 
vieții păminteşti: în același timp temperamentul lui tumultos îl face 
să dorească bucuriile vieţii. ȘI el o iubeşte pe Aristiţu. Avind însă con- 
ştiinţa păcatului, el vrea să refuleze dorința, dar nu izbuteşte și în- 
trun moment, în care | se pare că dacă ar dispare ispita va fi min- 
tuit, o omoară pe Aristiţa. 

S'ar fi putut găsi o altă rezolvare, una comună: divorțul şi recă- 
sătorirea, sau înăbuşirea dorinței. Pentru preotul Darie însă aceasta 
nu este de ajuns, Era necesar să înlăture dorinţa, spre a putea sluji 
pe Domnul cu suflet curat, 

Deslegarea acestui caz de conștiință, pe care nu Ta înțeles niciun 
avocat renumit care voia să pledeze invocind iresponsabilitatea, nici 
acuzarea care vedea, după tipic, gelozie şi premeditare, ne-o dă con- 
cepția despre vieață a eroului, o concepție cu totul deosebită de a ce» 
lor din jur, 

Psihologia individuală conţine elemente care ne sunt date de 
mediu, in limitele cărora percepem şi acționăm la rindul nostru 
asupra lumii exterioare, Pentru preotul Darie, crescut în seminar şi 
doctor în teologie, ca element dat de mediu, ca prizmă prin care pri- 
veşte vicaţa, a fost religia. In timp ce pentru credincioşi religia con- 
stitue o sumă de îndatoriri față de divintate gi semeni, pentru preotul 
Darie este o concepție de vicaţă, o preocupare constantă şi o tendinţă 
de identiticare cu divinitatea, toate acestea bazate pe credinţa nefn- 


RECENZII 143 


doelnică în vieața de apoi, Valeriu Darie era preot nu ca meserie, ci 
ca aspirant la dumnezeire. 


Avind însă un temperament viu, înclinat spre ispite, retularea pe 
care i-o impune credința nu lrbuteşte totdeauna, căci trupul nu se 
supune cerințelor ascetismului, Lupta dintre usceslism și tempera- 
ment a dat naștere acestei drame. Religia exercită azupru lui o teroare 
mistică unită cu cel mai profund respect. Concepţia preotului Darie 
asupra moralei şi dreptului era cea dată de religie şi nu de morala 
societăţii, în care legiuitorul admite desfacerea căsătoriei. Cum religia 
vede cu ochi răi schimbările de sentiment, Darie era păstruns dè con» 
vingerea că plăcerile păminteşti l-ar Indepărta de rostul lui, Pătimaş 
în credinţă, pătimas în dragoste, el n rezolvat problema cu o crimă, 

Arestat, preotul Valeriu Daria nu e preocupat niciun moment de 
judecata omenească, ci de judecata propriei sale conștiințe. Prin 
crimă — pentru el prilej de salvare u sufletului — îşi snerifică legă- 
tura cu vieaja, El refuză să primească pe avocat, pe fiul lui, tumi- 
noksa figură a lui Andrei, care păseşte în vicață de tinăr, cunoscind 
ceea ce e mai sumbru, ccea ce e mai întunecos în această vieață. 

Andrei Îşi înțelege tatăl, dar acesta — consecvent principiului 
de renunțare — nu vrea să-și vadă nici fiul, legătura cea mai puter- 
nică ce l-ar putea ataşa din nou de cecen ce a părăsit. 

La proces, este achitat, prin puterea pe care o exercitii asupra 
celor din jur şi datorită atmosterii create de țărani care-l considerau 
sfint. Toată lumea era impresionată de radiaţia forței sale morala. 
Nu sa apărat, ci a spus judecătorilor îndoolile sale asupru justificări 
crimei făptuite. 

După proces, Valeriu Darie pleacă fără n spune nimănui unde, 
devine fratele Visarion şi caută în izolare si munca la tipografia mt- 
năstirii, pe care o înjgheabă el, uitarea, desprinderea de trecut si de 
vieaţă, Ispita se mai prezintă odată: niste studenți care-i amintesc 
de fiul său, o femee care-l iubeşte, Dar acum el stie ce are de făcut: 
se urcă sus pe munte, unde găseşte singurătatea ubsolută, Religia po 
care o învățase în şcoală li pare artificială și în singurătate credința 
lui ia forma panteismului, dumnezeirea se identifică cu natura, Va- 
leriu Dar'e se simte mărunt, dar nu mal are nevoie de temple în care 
să slujească pe Domnul, Natura e cel mai fericit lheng. 

Venind larna, el întirzie în înălţimi şi la coborire se văzu incer- 
cuit de munţi de ghiață. Moure înghețat, dar fericit şi mintuit, 

Tot interesul romanului rezidă în anatiza sufletească a eroului. 
Acţiunea e lipsită de mişcare, iar restul peraonagiilor, deşi unele lu- 
minonse şi suficient conturate, cum e figura lui Andrei, a starețului 
minăatirii, n Sandei, o fată cu mult suflet, eu o sensibilitate excesivă 
care nu-și găsise încă rostul în vieaţă, nu servegie decit en pretext 
pentru reacțiunile sufleteşti ale lui Valeriu. i 

D-l Demostene Botez dă dovadă de multă pricepere şi fineţe în ana- 
liza psihologiei personagiilor secundare. De pildă Ileana, soția lui 
Valeriu, o femee simplă, bună şi devotată, care — după crimă — 
„izbutize marea şi sinistra fericire de a nu se mai gindi la nimic“, 
O observaţie foarte interesantă, căci există un prag al durerii, o limită 
superioară peste care trecînd te insensililizezi, 


Ceva însă rămine: instinctul matern, dragostea pentru Andrei, 
care o determină la proces să vorbească mult evocind vieața trecută, 
spre a fi de folos lui Valeriu pentru Andrei, 


A, 


y 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


OLGA N. GRECEANU: Cula din Măldăreşti, 1937. 


D-na Olga Greceanu, cunoscută şi apreciati pentru picturile 
murala dela St. Sinod, nea dat cu monografia culei din Măldăreşti, 
un document, care îmbogățește cunoaşterea comorilor artistice din 
tara noastră. Placheta capătă o importanţă şi mui mare prin faptul 
că atrage atenţia asupra uneia din puţinele opere de arhitectură laică 
ale trecutului şi duce la chiar începuturile stilului rominesc în arhi- 
tectură, In același timp ni se dau informaţii şi asupra vieţii pline de 
nesiguranță a unui neam boerese din ultimii secoll, veşnic ameninţat 
de năvălitari străini şi prădători indigeni. De altfel aceasta este cauza 
care a determinat ridicarea „ulei“, ascunzătoare şi mica fortăreață 
de pe poalele Carpaţilor vilceni., , 

După o descriere a incăperilor culei prin care ne conduce d-na 
Greceanu, avem clar în faţa ochilor vivața petrecută acolo, așa fel 
incit ne famiţiarizăm cu figurile şi chipurile fondatorilor de pe pic- 
turile murale, transpune cu atita înțelegere şi aprofundare de auton- 
rea însăşi (bine înțeles în măsuri în care ne putem da seama de ele 
prin cele citeva reproducţiuni din broșură), a 

Prin reconstruirea arborelui gag, incepind cu părinții zi- 
ditorului culej — boer la curtea lui Mihai Viteazul — pină la ultimi! 
descendenţi ai unei ramure n Măldărestilor — familia Greceanu — 
căpătăm explicaţia sentimentelor personale pe care auloarea la are 
faţă de această operă arhitecturală. A 

Este o lucrare sobră, deşi făcută cu multă inimă și căreia toţi 
acei, care se interesează de vestigiile culturei noastre, [i vor purta 
mult interes. á 


ION BRĂDESCU: Soarele negru. Ed. „Cultura Poporului”, 
1937, 


Poeziile cuprinse în acest volum dovedesc, fără indotală, putere 
imagistică si facilitate de expresie. Muzica versului este cu totul 
abaentă. Autorul are o atitudine de curiozitate febrilă în faţa vieţii şi 
de cercetare nelinistiti, uneori dureroasă, în fața propriului său 
suflet. 

Desorpganizarea luntrică — folositoare, desigur, şi produclitoare 
de material poetic brut — trece prea des în tonalitatea „versului. 
Aceasta dă o impresie de nesiguranţă a formei. Talentul există — şi 
există, credem, şi putințe serloase de evoluţie. p 


IORGU IORDAN: An introduction to romance Bagasie 
Revised and translated by John Orr. Methuen et Co. Ltd., Lon- 
don, 1937, XI + 404 pag. 


D. Iorgu Iordan, actualul decan al Facultăţii de litere din Iaşi, 
și-a publicat în 1952 „Introducerea in studiul limbilor romanice, o 
vastă lucrare, In care a dat un istoric al studiilor, privitoare la lim- 
bile romanice, dola crearea ştiinţei şi pînă In prezent, ocupindu-se în 
special de diferitele scoli şi de metodele pe care le-au creiut. 

Această Imerare, a cărei alcătuire a cerut o muncă imensă și 
un spirit critic incomparabil, s'a bucurat de o foarte bună primire 


RECENZII 145 


din partea specialiştilor din toate ţările. T sa găsit un defect princi- 
pal: acela că, fiind scrisă în roroineṣte, ea nu putea decht cu mare 
greutate să fie intrebuințată de cen mai mare parte n savanților și 
studenților străini, 

De ucven, d. John Orr, profesor la Universitatea din Edinburgh, 
a găsit necesar să o traducă in englezeşte, pentru a o pune astfol la 
indemina cititorilor occidentali. D-sa a dus la bun sfirsit această 
muncă si în ultimele zile ale anului trecut a putut publica versiu- 
nea engleză. 

Ar fi fost însă păcat dacă în această nouă ediţie nu s'ar fi in- 
trodus unele îmbunătăţiri. D. lordan a ficut adausele necesitate de 
publicaţiile apărute din 1932 încoace și n completat unele miei In- 
cuno; iar d. Orr, luind de fiecare dată consimțimintul d-lui Iordan, 
a adus şi dsa unele modificări, mai nles în ct priveşte exemplele: 
bine înţeles, nu totdeauna cees ce potriveşte pentru cititorul român 
e bun si pentru cel englez. 

In felul acesta, ae poate spune că noul volum reprezintă un real 
progres asupra ceclui vechi (care meritase ln timpul lui frumonse 
elogii), atit în ce priveste conținutul, cit şi In ca priveşte prezentarea. 
Se ştie că nleăteri în Europa nu se tipăreşte atit de frumos ca în An- 
glia. 

G. 


LUCIAN RUGA: Marea călătorie, roman. 


Dela început ne vom mărturisi nedumerirea față de titlul ro- 
manului. De ce Marea Călătorie? Din cuprinsul pe care vom incerca 
să-l schițăm, se va veden că nu aceaste e formula cen mai fericită, 
care să cuprimlă esența temei tratate. Pentrucă ne închipuim că nu 
e vorba de călătoria în ceruri. Dar — în definitiv — nu aceaste in- 
teresează, 

Romanul d-lui Lucian Ruga cuprinde caietul de insemnări in- 
time sal lui Valeriu Bradu, un tinăr intelectual care-si notează zi cu 
zi, ceas cu ceas — cu o alrguință şi răbdare demne de invidiat — 
toate momentele vieţii, toate renețiunile sufletului său sensibil, din 
clipa eind constată că această viaţă, pentru el, nu mai contează ni- 
mic. Valeriu Bradu este un condamnat la moarte şi găseste — pa 
lingă durerea pe care i-o provoacă această conştiinţă — o voluptate 
sălbatecă de a-şi diseca sufletul şi — aici apare curiozitatea — de 
a-şi nota senzațiile pe care le simte. 

Cum se intâmplă acest lucru! Intro obositoare ascenkiune de 
munte, Valeriu Bradu se descoperă în posesiunea unei boli de inimă 
care-i cere — ca echivalent al prelungirii existenţei renunțarea defi- 
nitivă la orice plăcere în viață, inclusiv femeile, adică dragostea le- 
pată de actul sexual. Aceasta e condamnarea, şi se pare că Valeriu 
Bradu e dispus so accepte cu resemnare, pentrucă refuză oferta pe 
care i-o face Vivi, o fată de care se legase printr'o dragoste, de multe- 
ori neințeleasă şi capricioasă, dar dragoste. Această renunțare însă, 
această temporizare a bolii și prelungire a existenței e iluzorie. Dru- 
mul e trasat cu siguranţă. O existență golită de plăcerea supremă 
în viaţă, din însemnirile pe care le aşterne pe hirtie, înțelegem că e 
o existenţă inutilă, înlăturată o moarte violentă, dela sine vine o 
moarte mai lentă. E un drum mai lung, cu înconjur, cu jurnal, eu 
probleme de conştiinţă. Capătul e acelas: moartea. 

In viața lui însă interiorul, răscolitor, o întimplare care-l schimbă 
ompi, şi-l leagă pentru moment de ceea ce-l înconjoară: vrea să 
r 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O scrisoare venită dela Paris îi amintește că în timpul studii- 
lor, cu mulţi ani în urmă, cunoscuse o fată din Maroc, de care se 
indrăgostise şi care-i impărtăşise dragostea. Silită însă de părinții 
vi Il părăsise spre a nu-i mal da niciun semn de viaţă timp de zece 
ani. Acum era căsătorită cu un francez şi-i serie, amintindu-i de 
toate: să se scuze parcă de purtarea ei, dur in acelaşi timp să-l 
cheme. Turburat, Valeriu Bradu, hotărăşte să plece s'o vadă şi — 
prin dragoste — să se abandoneze morţii. In înfriuurarea pe care i-o 
produce nerăbdarea de a se vedea plecat şi pregătirile de plecare nu-l 
impiedecă de a-şi pune la punet jurnalul intim, Notăâm acest lucru, 
spre a folosi unei concluzii pe care vom desprinde-o la sfârşitul aces- 
tor rinduri, 

Valeriu Bradu pleacă la Paris şi o intilneşte pe Dienane beu 
Ahmed — acesta e numele marocanei — pentru el Dji. De aici In- 
colo, multe lucruri nu mai interesează, 

E invitat la masă, îi cunoaşte sotul, apoi o cheamă în cameru 
sa dela hotel ca să trăiască actul suprem al dragostei, contopit cu 
acela ul morţii. Vom menţiona laräşi că în ultima clipă, Valeriu 
Bradu o de o conştiinclozitate care intrece orice închipuire: el nu 
uită, nu poate uita jurnalul, pentrucă aici l-a adus autorul, 

Aacultaţi: 

li scoate bascul și vestonul do catifea, se înfioară de tromurul 
brațelor și pieptului care „tremură sub mătasea albă a bluzei”, 

„O aşternui, — pradă tirzie şi așteptată p întreagă tinereţe, — 
pe jumătate desbrăcată, peste cuvertura patului”, Mai departe, în sl- 
tuația Iui Valeriu, şi ajuna la acest moment de încordare şi hotărire 
de a gusta dragostea și moartea, un om normal. Dacă din actele sula 
de pină acum, Valeriu, poate fi considerat normal, sar arunca or- 
beşte în braţele morţii. Ei bine, nu asa se petrec lucrurile în cartea 
d-lui Ruga. Eroul d-sale, părăseşte femeia iubită şi dorită „pentru 
citeva minute“, ca să atoarcă aceste ultime ginduri din el. 

Am spus că autorul trebuia să ajungă aici, în această situaţie 
dițicilă, care nu putea fi rezolvată decit priniro ieșire netireaseii. 
Era fatal. Mijloacele pe care şi le-a alea — mărturisirea intimă a 
jurnalului — l-au condus pe căl care ne apar în afară de realitate, 
şi trebue să spunem că nu e singurul moment forțat, 

Incolo cartea e scrisă bine. D. Lucian Ruga dă dovadă de cali- 
tăți alese de serlitor, Izolat, se găsesc În cartea d-sale multe padmi 
care-l fac cinste. In întregime luat, romanul — pe lingă scăderile re- 
levate — suferă de o totală lipsă de acțiune. Şi autorul nu se arată 
a fi lipaiţ de posibilităţi de creare în această direcţie. Păcatul cel 
mare e căi — în căutare de subiecte tari, de cazuri stranii — autorul 
sa depărtat de viața cea adevărată, 

A. 


I. MARIUS MIRCU: N'am descoperit America. 


„N'am descoperit Amèrica”, e o carte de reportaj. Autorul a mal 
publicat cărți îm genul acesteia: „24 de ore în jurul lumii” şi „Vaz: 
duhul ne cheamă”, si promite încă o serie de şapte cărți, toate cu 
titlu care să atragă dela început pe cititor. Märturisese că n'am ce- 
tit niciuna din cele publicate. De aceea — poate — am întors prima 
filă cu o oarecare neincredere. O carte de reportaj în Rominta?.. 
Dificilă Incercare, | ` 

Introducindu-ne In materio prin intermediul acelui strigător 
„nici eu nu mai ştiu ce e realitate şi ce e fantezie în cartea asta”, dA 


RECENZII 147 


Marius Mircu, ne povesteşte cum a ajuns să devină un posedat al 
patriei zborului, şi cu ajutorul unui nepot tinăr, familiarizat cu toate 
minunăţiile tehnicei moderne, aduce mustrări, uşoare în formă, dar 
aspre în fond, oamenilor culţi dar ignoranţi, înţelepţi dar naivi, 
străini şi desinteresaţi de progresele științei şi a mijloacelor tehnice 
ale gara nostru, 

m fi gata să recunoaștem căi dreptatea è de partea d-lui Mireu, 
dacă în calea fiecăruia din noi s'ar găsi drept singuri piedică nb- 
senpa unui mic Sevor-savant, care să ne iniţieze şi prin umilire să 
ne suscito de a scăpa din ignoranță... 

Cartea cuprinde descrierea unei chlătorii cu avionul dela Paris, 
prin Africa, pe deasupra celor două Americi și largi la Paris si 
apoi În Bucuresti, 

, Jn incheiere, eu o juatițieare a titlului, d4 Mireu ne spune cum 
ma descoperit America și cum pe deplin linistit și satistaă at că n'a 
descoperit-o, pentru că nu sa dus s'o descopere — o spune acum la 
urmă — şi-şi descopere „murele” său merit prin aceasta. 

E o pledoarie inutilă, credem, pentrucă lectura cărţii ne con- 
vinge ile contrariul. D-sa singur ne spune că în această Americă, 
„Sunt țări despre care noi nu ştim nimic”, Le învăţăm la geografie, 
ne Învață şi ele pe noi ln geografie citeva notiuni didactice care 
nu lămurese de fel mai mult decit sunt lămuriţi cei cure nu învaţă 
niciodată geografie. Uităm în citiva ani pină și locul aproximativ pe 
care-l ocupă pe hartii”, ȘI cu giretenie, acum, după ce a călătorit, a 
văzut şi stie multe, d-} Mircu ne Intreabă prin surprindere: „Spuneţi 
repede, cam în ce loc e Bolivia? Dar Texast..." şi asa mal departe. 
Desigur, nu mulți vor fi aceia care să dea un răspuns mulţumitor. 

Fără să-și dea seama însă, d-l Mireu ridică alci o problemă cu 
mult mai gravă. care se referă ln defoctuozitatea învătămintului 
nostru de tonto gradele, menit parcă să arunce în viață oameni culti 
dar ienoranţi, inţelepţi dar naivi, așa cum l-a descoperit și d-) Mireu. 
Lipsese mijloacele educative care să ne facă oameni intregi, nu de- 
formaţi şi rupţi de viaţă şi de problemele noi pe care le ridică fie- 
care clipă. 

Cit priveşte geografia, In legătură cu d-l Mireu, ne-a surprins 
în flagrant delict de completă ignoranță, cartea d-sale are un merit 
mare, Serilis viu, În tempo rapid, adecuat secolului și motorului de 
avion, ea ne învaţă multe lucruri despre cele două Americi, despre 
oameni, despre obiceiuri şi localităţi, pe care nu le-am putea pisi 
pa horta În care am fost învăţaţi să citim. Dacă n'a descoperit au- 
torul America, am descoperit-o noi, fără ajutorul avionului.. 


A, 


SANDU TELEAJEN: O fată singură, roman. Editura „Cuge- 
tarea", 1937. 


Negoiţă Vornicu, inginer ajuns la o situație materi . 
toare de pe urma carierei sale strălucite, deşi SE fe pronipendarar 
cu nevastă şi copii, se indrăgostește pătimaş de Odette, o artistă tru: 
moasă, dar stranie și capricioasă, care—după ce-l ruinează materia- 
liceste, provocind şi despărțirea celor dol soţi, reuşeşte să se încdrăgoa- 
tească de el şi acceptă să conviețuiască in noua situaţie creată. Pină 
la urmă Insă ea mai reuşeşte — iubindu-l înainte — să-l părăsească, 
plecînd în lumea ei, cu soțul cel adevărat, despre care — dintr'o seri. 


148 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


soare — aflăm că e un bărbat care merge cu gelozia pină la teroare. 
Negoiţă Vornicu alunecă, deprinzind întii patima beţiei, apoi ajun- 
gind chiar la gindul sinuciderii. 

Aici apare Dandinuţa, o fiică a inginerului, care se oferă să se 
jorttenscă spre a-şi salva tutăl. Și, în oarecare măsură, reusesie, in- 
ginerul Vornicu dobindind tăria să se ridice. Il răpune însă moartea 
mai tirziu. Jertfa Dandinuţei însă nu se termină aici, Odette, le ple- 
care, lăsase în grija inginerului un copil, fructul dragostei lor, pentru 
care Dandinuţa consimte să rămină mai departe privată de orice bu- 
curie a vieţii. 

Dandinuţa întilneste din intimplare pe un prieten din copilăria 
ei fericită, cind viata le era fără griji, Silviu Bozian, care ae îndră- 
goatesta — asa mie cum este — de fetița inginerului Vornieu. 

De aici încolo povestirea se desfăşoară in jurul acestui subiect: dra- 
pastea Dandinei şi a lui Silviu, pînă la căsătoria lor fericită, cu prem 
binecunoseutele inele de logodnă, cu multe şoapte de dragoste și călă- 
torie de nuntă, după ce au avut de infrint mai întii opunerea părin 
ților lui Silviu, și după ce au înlăturat o mare primejdie din calea 
irugaostel lor: Geta Mares, fiica avocatului Mares, maestrul lui Silviu, 
u ființă nefericită şi neurastonizată, care se sinucide. 

Am preferat să dăm un rezumat scurt, al cărţii, spre n evitu să 
vorbim de amănunte şi anumite situaţii, pentrucă ar fi insemnat să 
vorbim de inutilitatea multor acțiuni şi de lipsa de logică, în desă- 
surarea unor acte care ar fi trebuit să aibă o justificare psihologică 
mai adincă. 

Te întimplină apoi în mod neplăcut lipsa unui criteriu de alegere 
a materialului uman pentru închegarea romanului. Autorul își îm- 
prăștie posibilităţile în atitea direcţii, încît lectorul rămine dezorien- 
tat, nereuşind să capete conturul psihologie al nielunui personagiu. 

A. 


1938. — ANUL XXX 


Nr. 3 — MARTIE 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURA, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIȘOIANU 


MIHAIL SADOVEANU 


SUMARUL: 


Vechime (p. 3) 


Di ORDINI Note ve drum (versuri, #. B) 
penip ESCU Pedagogia lul Creangă (p. 15) 
E nS coTovu Jeauri de apă (p. 20) 
eri, pe veto Cintes de noapte (versuri, p. 33) 
= Adovâratui 1848 (p. 34) 
LAZĂR ILIESCU Tratueeri (versuri, p. 50) 
je EReavA POPESCU Un suris de 5 milioane (p. 60) 
MPEANU Nostalgie (versuri, p», 73) 
gri ei EFTIMIU Vorbe (p. 73) 
ha ere i: Wiocul războluiui și blocul păcii (p, a1) 
gi Cronica literară (Poaziile lui Păatorei Teodoreanu, p 8r) 
f peed Cronica lingvistică (Metoda istorică și comparativă, p. 93) 
2 neoan = Cronica externă (Domnul Edon, p. 25) 
$ERBULES aa Fron (Explicații economice în o noui politică externa, 
meaa S pa a 
2» = Cranien ptiințitică (Ralu! fizleienilor în industria madernå, 

Cronica dramatică (Studioul Teatrului Naţional: a in 
piesă în 4 sote de Edouard Bourdet, Teatrul Cormasdia 
cotit pissi în 3 ecte IL] tabiouri) de Altrea a Haa 
marea Besa. „ior Pine eta in aut, (0 taitoi) de 

EPS ann capele idies", comedie intr'un met de Lucreția 
„ t ro cinematagra 
DM: Eare eia ue paz a nou him ai Gratei Garbo, p. 17) 


MISCELLAN 
EA: (p. 120) Sărbătorirea d-iui 1. Patraviei. — ọ epopes modernă 


sctunlă a umaniamiului, 


Doamnelor ramina. — Cezar Petrescu: 1907, vol, IL Noi wem pămint. Editura „Cugatarna: 


REVISTA REVISTELOA 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA ; STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


a parere pai FTP a D= 
Dl. ] 


POET TIE e VVAA ŠL tt 
ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 23 


BUCUREŞTI ! 
TELEFON 5-1820 


-r_e 
ENTIRE 


Giranţi responsabili: M RALEA, C. VISOIANU şi D i SUCHIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTA DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIȘOIANU 


ANUL XXX 
= MARTIE 1938 


VECHIME 


S'a întîmplat să fie frumoase acele zile de sfirşit de Septem- 
vrie, eînd, după datină, m'am suit iar în munte, la Cerbi. Frumoasa 
zile, arse puţin de brumărel, ca aproape în toți anii veacurilor — 
cînd au stătut alții aici la colibă, aseultind, în liniştea nopții guetul 
abia simţit al brădetului, deasupra cămia izbuenea din văgăuni 
şi colnice boncăluitul taurilor. 

Dela căsuţa unde ne făcusem sălaș, auzeam tumultul acesta 
al iubirii periodice, pe care Dumnezeu a puso în toată zidirea sa, 
umplînd depărtări, apropiindu-se ca un tunet melodios. Tinerii 
cereau intrarea la robia speciei, pe care ei o soentean un drept 
nebiruit şi o fericire supremă rezervată numai cerbilor; pe cînd 


tru sine. Bătăliile necesare ce se desfăşurau în ascunzișurile mun- 
telui se isprăveau numai în favoarea ciolanelor bătrine după 
dreptatea Celui care a rinduit totul cu înţelepeiune desăvirşită, 
tineretul trebuia să-și facă întiiu probele, se cuvenea să sufere 
înainte de a se bucura, și prin înfringeri să se călăuzească la 
biruință, pentru ca seminţia cerbilor din Carpaţi să se ție întru 
toată splendoarea, Așa îneit noi deosebeam dela coliba noastră 
mugetele tinereţii, care erau o speranță a viitorului, și zîmbeam 
ascultind răspunsul fioros al bătrinilor, neînduplecaţi în prezent, 


+ Dup 
coborînd pînă la mlădiere de cintec, 

Intr'o asemenea noapte, altădată, cînd ascultam glasul de 
şapte feluri al sălbătăciunilor acestora, vorbind despre bătăliile 
dintre generațiile nouă şi generaţiile vechi, un puşcag cărunt s'a 
simțit împuns de o vorbă a unui june tovarăș al nostru, care 
socotea că alta e rinduiala amorului între oameni. 

— Ehei, domnule, a zis ace] vechiu puşeag, eu am văzut. aninate 
în grindă mai multe piei de miel decît de berbeee, 

Prin fundul văii curgea un pirău repede. La acel pirău, de 
o parte și de alta, coborau alte piraie şi alte văi. La topografia 


4 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


i änă o vale cu alta 
easta dřogeau brădeturile. Insă nu sam ; 
pi un brad aapi brad. Valurile de ieri nu mai sint; 


Tot alta unde sună aceluiaşi pirău... 


i sufletul florilor de toamnă s'a urcat spre stele. Şi s ze An: 
Tasit în întuneric alți ochi de linx. Lupii s'au furişa eri 
nor. Buha cea mare şi-a schimbat seorbura, Cerbii și-au mutat 


tire veche, pe care şi strămoşii mei au uitat-o. Astăzi m'am întins 


un timp ginditori, 

— Ghergheli-baci, a zis apoi prietenul meu către omul care 
ne slujea, aprinde focul. , 

Kiş Ghergheli, slujitorul nostru, e un secuiu sărac, de cinci- 
zeci de ani vîrstă, Nu ştie nicio vorbă rominească. Ascultă ca pe o 
muzică neînţeleasă conversațiile noastre. Și cu toate acestea bunicul 
iui Kiş Ghergheli a fost romin. Kiş înseamnă mie. Acel Micu, bunie 
al lui Ghergheli-baci, şi-a mutat sălaşul din altă parte, cum şi-l 
mută cerbii; şi-a sehimbat drumul, cum şi-l schimbă puhoaiele 
muntelui; şi-a schimbat limba, cum își schimbă vintul şoaptele, 
Nu l-a mai chemat Micu; dar Kiş înseamnă același lucru; iar 
fiinţa lui a urmat legea poruncită dintru început: căci legea 
poruncită dintru început a fost ca el să fie, ca şi strămoşii lui, un 
am din aceşti codri și din acest munte, Lui Kig Ghergheli religia 
i-a rămas aceeaşi; rostește, ca și strămoșii duşi, un Tatăl-nostru 
pe care-l simte în el, fără a-i pricepe anume cuvintele; execută 
în toate zilele vieţii un ritual care a fost al generaţiilor anterioare, 
şi ne informează cu oarecare mirare că, schimbindu-se domnii lumii 
şi împărăţiile, copiii lui învaţă iarăşi limba celor dedemult. Asta n'are 
prea mare însemnătate, întru cît pădurile, munții, văzduhul şi toate 
ale lumii și vieţii se schimbă şi ele fără a-şi preface temeiul lor cel 


adevărat; de asemenea omul pămîntului rămîne la al x - 
e eat de-a p e e sale, cu pu 


VECHIME 5 


Deci Kiş Ghergheli, ca să îndeplinească porunca prietenului 
meu, se duce și caută citeva clomburele uscate de brad și un mä- 
nunchiu de muşchiu și iarbă din alt an, şi le așează în dosul pietrei 
afumate care a slujit de adăpost altor focuri. Adierea de vint vine 
dinspre locul deschis și din valea pirănlui, prin urmare stinca ține 
dos din partea aceea. Ghergheli-buci a tras un singur chibrit pe 
cutie, In singurătatea noastră, chibriturile sint scumpe. Dacă se 
întimplă să isprăvim chibriturile, seoeiorim în chimir și scoatem 
o cremene și un fir de iască și un amnar vechiu, cu care de asemeni 
putem îndeplini minunea focului. Aga că omul a aprins un singur 
chibrit, purtindu-l en luare aminte, în căușul palmei, spre grămă- 
joara îinflamabilă de sub piatră. A pus seînteia dedesubt, într'un 
covru mie, de unde sufletul vintului o înalță într'o floare eu multe 
forme. Focul dintr'o dată e alcătuit și Ghergheli-baei potriveşte 
eu dibăcie asupra lui despicături mărunte de brad, apoi lemne 
groase de fag. 

Acest foc, care pare o problemă așa de simplă, și pe care nu 
l-ar putea ațița și elădi cu nouăzeși şi nouă de lemnuşe niciunvl 
dintre colegii mei de Academie, ne-a luminat imediat poniuna gi 
împrejurimile, fumegind fantasme în înserarea de toamnă. Dar 
socoteala lui era poetică numai pentru noi; căci Kiş Ghergheli nu 
nita să-i dea întrebuinţările fireşti, aducînd la lucirea lui căldărușa 
cu apă pentru ceaiu, figla și tigaia, împreună cu adausurile de 
slănină și carne. Da asemenea, la bucuria unui asemenea fot, care 
creştea cu piriiri şi întortocheri, e bine să te așezi pe scaun, cu 
să-ţi țieneaseă; te intorci end eu laturea dreaptă, cind en Jaturea 
stingă, ospătezi şi spui ori aseulți istorisiri extraordinare. Cum 
seaune confortabile nu se uflă la colibă, Ghergheli-buci găseşte 
numai decit în apropiere doi bolovani enormi, pe care-i rostogoleste 
la distanţa cea mai potrivită şi în locul unde nu bat vilvătăile și 
fumul. 

De asemenea Kis Ghergheli nu vită că avem o damigeană 
lătăreaţă, plină cu vinars, căruia el îi zice „palinca“! şi o altă da- 
migreană burduhoasă, plină cu vin de pe Tirnave. Lui Ghergheli-baei 
îi place mai ales palinea, de aceea o aduce fără să fie indemnat. 
Pentru a doua damigeană e nevoie de poruncă. 

— Ghergheli-baei, te rog, adă și vinul. 

— Da, mă rog; dar atunci trebue să aduce și păhare. 

— Cred că ne fae trebuință și pahare, Ghergheli-baei, 

În limba ungurească se zice „pâhar'“, ca și în limba romîneaseğ, 
Oamenii blajini se înțeleg cu uşurinţă. 

Lè focul cresent, fierbe ceainienl, Kip Ghergheli îi dă pace 
să fiarbă. El știe că domnilor dela tirg le trebue numai decit apă 
fiartă într'un cazanaş. Le trebue apă fiartă, ca să facă ceaiu. Dar 
de multe ori apa aceasta din cazanaș fierbe și pe urmă e depusă 
de o parte, ca să se răcească. Vinul e mai bun decit uneropul. 
Palinca e mai bună decit vinul; de necea Kig Ghergheli a svirlit 


> ŞI 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i i fundul e 
eu plăcere şi cu mare iuţeală și al doilea păbărel în d a a 
jului său. Lîngă cazanaş, sfiriie tigaia cu unsoare și Ae rd 
carne. De asemenea, în ţiglă de lemn, se rumenese bucățele- 
muşchiu. Pe o măsuță, între noi, Ghergheli-baci a scos şi pînile, 
Pot să mînînce nonă oameni dintr’atita pîine; însă vinätorul trebue 
si vadă mult. Cu toată tigaia și cu toată tigla, tovarășul meu 
Ionel Nemo mai poftește să desfacă gi nişte cutii de conserve. 
Gherpgheli-baci desface orice. La pădure se miînincă mult, Dacă nu 
minîncă domnii, are cine mînca; Ghergheli-baci e de față, 

Pe cînd desface așezind și dînd là o parte; pe cînd aduce ta- 
berele și iuțeşte focul; pe cind se apără de fum închizind ochii şi 
strimbind gura, Kiş Ghergheli e atent şi la pădure. El aude din cind 
în cind, foarte departe, boneăluit de cerb. Cind şi cînd, cine știe unde. 
Pentru noi e cine știe unde; dar Ghergheli-baci cunoaște pâriul şi 

riporul. 
p g Ghergheli-baci, îl întreabă într’o vreme prietenul meu, cum 
e cu feciorii dumitale? 

— Cum să fie, domnule?, răspunde slujitorul ; după ce au ajuns 
la vreme de învăţătură, a poftit domnul învățător să-i trimit la şcoală, 
l-am trimis la şcoală și acolo au învăţat. 

— Păi, știut-au romineştet 

— Ba, Dar acuma au învăţat şi ştiu. 

— Cum îţi pare dumitale asta? 

— Apoi îmi pare bine, ca de orice învățătură, Iaca, eu n'am 
ştint şi mi-a părut rău, Dar acuma am să deprind dela copii. Insă, ei, 
„Tatăl-nostru“* l-au fost ştiut cînd s'an dus la şcoală. Rugăciunea 
asta o avem moștenire dela bătrîni. Bătrinii an fost romini ; iar noi 
neam făcut secui. 

După ce am tăcut un timp, ea să ascultăm alte părți ale mun- 
telui, Ghergheli-baci s'a întors la gîndurile lui; căci el avea niște 
ginduri şi începuse a prinde curaj ca să ni le spună şi nouă. 


Unii au fost olahi, alții sînt moghior-ember, alţii an să fie iar 


olahi, încerca Ghergheli-baci să se deslușească pe sine însuşi, dacă 
sint oameni buni și de treabă, e bine; dacă sînt oameni vrăjmași, e 
mai puţin bine. Agijderea domnii; unii sînt blinzi, alții erînceni. 
Iţi Pie să slujeşti cu unii; ţi se face amar subt limbă cînd vezi 
pe alții. 

— Cum a fost în vremea dinnainte, Ghergheli-baci ? 

Slujitorul și-a scuturat fruntea: 

— Mă rog domniilor voastre, a zis el oftind, trebue să vă spun 
că, în vremea dinainte, au fost oameni tari care ne-au apăsat pe 
noi sărmanii, Aicea în munți, au fost numai stăpiniri domneşti şi 
noi am stat în genunchi, Acum mă bucur că găsesc un ban ș'o milă, 
sorb un pahar de vinars și trag în dinţi o bucată de carne; de ase- 
menea aceşti o sută de lucrători dela drumul ce se deschide acum 
la malul pirăului, tare se bucură că domnii au să puşte doi cerbi 
Și au să ia numai capul en coarnele, lepădindu-le lor trupurile, O 
săptămină întreagă au să se sature de carne. Rinduiala asta nu pot 


VECHIME 7 


zice că nu-i bună; secuilor le place carnea şi pita prăjită cu unsoare. 
Insă în zilele vechi au fost sărmanii mai săraci, iar domnii mai bo. 
gați şi mai tari de inimă. Așa că a ieșit atunei pe lume, în acești 
munţi ai noștri, un viteaz vestit pe care l-a chemat Ruja Şandor, 

— Am auzit de el, mărturisi prietinul meu; a fost un haiduc 
cu faimă, Zeci de ani a umblat, pînă ce l-a prins stăpinirea, 

— Se poate să-l fi prins, observă cu îndoială Ghergheli-baei ; 
dar dacă l-au prins, Ruja Şandor a scăpat şi nu l-au mai prins a 
doua oară. Aven iarba fierului. Apoi, în vieaţa lui, Ruja a mîngiiat 
văduve şi orfani și a înzestrat fete sărace. Despre cîte a săvirșit el, 
povesteşte lumea întreagă și trebue să fie seris și prin cărţi. L-au 
iubit multe mnieri frumoase din munții secuieşti. 

— Am auzit... îl îndemnă tovarășul meu, Aşa trebne să fie cum 
spui, Ghergheli-baci, 

Kiş Ghergheli stătu un timp visător, în lucoarea focului, căutînd 
să-şi aducă aminte. 

— Este ș'un cintec, reluă el, Cind i-a venit lui vremea dela 
Dumnezeu, Ruja Şandor şi-a spus diata așa: Am un fecior şi-i las 
moștenire porimea asta: să nu fie niei boier, nici slugă; ci bărbat 
sloboi. După ce a spus asta, Ruja Șandor a îneălecat pe cal alb și 
s'a dus la codru, ca să moară acolo singur. Unde a murit nu s'a știut 
şi nu l-a văzut decit numai Dumnezeu, 

Ciudată părerea aceasta a lui Ghergheli-baei, despre libertate., 
Libertatea usupriţilor şi primitivilor e ruperea pactului social ; liber. 
tatea noastră tinde să fie desrobire de instinetele ancestrale. Înţeleg 
că sînt şi alte punete de vedere: deci tot atitea feluri de libertăți ; 
ceca ce ar arăta că avem de a face numai cu un simplu cuvint, în 
dosul căruia nu stau decit fantome. Ne aflam, noi şi sluga noastră, 
la doi poli opuși şi zimbeam aceluiaşi foc al vinătorilor şi al epocei 
eavernelor, pe cînd, cătră censul al patrulea al nopții, cînd trebuia 
să răsară luna, taurii muntelui își înteţeau mugetele şi tunetele, 

Noaptea era lină și focul prielnic, Analizind bine, şi eu și prieti- 
nul meu, eram acolo evadați din lumea nouă, şi, subt evoluţie, păs- 
tram, ascuns încă în noi, sentimentul despre slobozenie al lui Ruja 
Şandor, deşi campionul acesta părea definitiv cufundat în trecut 
pe calul lui alb şi înaripat. 


MIHAIL SADOVEANU 


18 


Sao TE 


82 


n. 


Itai hipy 


ÎN ZORI 


NOTE DE DRUM 


Tu m'ai să mat călätoresti... 
Nu-i zi, nu-i noapte: 
O FATĂ PE PERON Pare'a plouat, din cerul alb, cu lapte. 
Un felinar uitat aprins 
(O candelă fără teoane), 
Se mită pe la geamuri, înadins 


Să vadă ce se'ntimplă prin vagoane, 


O fată cu codițe, pe peron, 
(Aceiași fată 'n fiecare gară, 
Cu-aceiaşi carte strinsă subsuoară). 
Suride anonim și monoton. 

In gara asta, mu e trează 

Decit o scroafă cu purcei. 

Rin sat, un cocostire aterizează 
Pe creștetul unui bordei... 


Și mă gândesc că poate, altădată, 
Cind n'aştepta, și parcă aștepta, 
Privirea ei străină și mirată 
S'a'mcrucișat o clipă cu a ta.. 


t 


bg as 84" Pia Va Aa 1 Im "a La 
22" Si [997 a a Ara d ka . 
= y d > . 


SIESTA 


E-atit de cald, că s'a topit văzduhul 
Și curge peste dealuri, pe'ndelete. 
O salcie trăzmită, își dă duhul 

De sete. 


O baltă fierbe'n soare cu rățuște. 
Și două vaci proptite în livadă 
S'au aşezat alături, cap la coadă, 
Ca să se apere de muște... 


L I! N7I 


ŞTE 


Dorm morii și tace pămintul... 
Doar, dulce, un fopnet s'aude: 
Copacii îşi scutură vintul 
Rămas printre crengile ude. 


IN PLOAIE 


In gara asta nimeni mu coboară, 
Și plouă-adinc, pe cimp, pe gară... 
Un tînăr cu manta de cauciuc 

Stă sgriburit la adăpostul unui nuo. 


Doar, indolentă și greoaie, 
O vacă-și plimbă visătoare 
Dealungul liniei, în ploaie, 
Progenitura viitoare. 


PERSPECTIVA 


Drum pustiu și ars de soare: 
Numai colb — și nici o floare. 


Stau la pindă, pe tăpșan, 
Spini bătrini de-acum un an. 


Umbra rară-a unui soc 
A”'mbiat un dobitoc — 
Și așa-i de mititel! 

Nu ştiu: cîne+, ori vițel? 


TÎRG STRAIN DIN FUGA 


Tîrg străin și fără nume, Se scaldă soarele în ias.. 

Ghemuit subt munți străimi, Un măr sucit de bătrinețe 

Doar vreo două-trei lumini Aruncă 'n tren cu mere pădurețe, 

Il înseamnă ?n timp, anume. Și-un cârd de giîşte albe face haz. 
Neguri moi și plutitoare Sabat la geam priveliști iuți 

Vin în noapte să-l îngroape. De cărți poştale tare colorate, 

Și din goană, tirgul pare Şi-un deal vărgat se scarpină pe spate 
Cind departe, cînd aproape. Cu plugul tras de doi căluți... 


Iar cînd trece-un plop sărac OTILIA CAZIMIR 


Boris pe geamuri cu cerneală, 
Nu mai știi dacă-i copac 
Ori e turn de catedrală. 


PEDAGOGIA LUI CREANGĂ 


(Fragment) 


In prima zi de școală, la 15 Septemvrie, Creangă intra în clasă 
zimbitor, cînd era în toane bune, şi, cu gust de vorbă, zicea „bună 
ziua'!, Copiii lui fiind în clasa întii, intrați abia acum în şcoală 
și plini de frica necunoscutului, el lua fața potrivită care face mai 
puţin înfricoșetor un popă. Ii îmbrăţișa într'o privire totală, ca 
să le cunoască „fierul“, adică fizionomia, îi întreba probabil de 
nume și cînd copilul îi zicea „părinte'“, ca să le arate cum că e om 
ca toţi oamenii, îl invita să-i spună „domnule“. Apoi îi rinduia 
in bănei după înălțime. Odată sfirșită așezarea prin bănci, Creangă 
ve ducea înspre catedră, care era numai o masă, lua scaunul de acolo 
şi-l punea lingă bănci, apoi se așeza pe el. Mişcarea aceasta trezea 
firește curiozitate şi temere și în tăcerea anxioasă micile inimi bä- 
tenu cu putere. Diaconul îi întreba deodată, mingiindu-i cu „măi 
țică'*, ce jocuri știau să se joace, dacă se jucau de-a baba-oarba, 
mijoarea, paiul, uleicuţa, puia-gaca, imeluș-învirticuș, cum le jucau, 
cine era mai tare la unul și la altul și alte de acestea. O ușurare 
mare se producea în sufletele copiilor, urmată de veselie. Copiii, 
prinzind inimă, intrau fireşte în vorbă, gi diaconul le făgăduia 
vici mai mult nici mai puțin să-i pună să se joace jocurile ce ziceau 
că le ştiu. Cu astfel de vorbe trecea un ceas și elopoțelul suna, scu- 
turat poate la „geoliţă'* chiar de Creangă, care era acolo unicul şi 
de toate, Recreaţiunea ţinea un ceas întreg. După ce trecea ora de 
vecreațiune, institutorul venea în curte în mijlocul copiilor, dacă 
era vreme bună, și se urăta gata să joace cu ei jocurile de care vor- 
bise. La aceste jocuri Creangă, redevenit copil în Humulești, lua 
parte serios, vorbind aşa ca şi cînd ar fi fost personal interesat la 
izbinda unei părţi. Jucîndu-se odată, la cîmp, jocul mingei, Creangă 
cei ad, ba Comperițiune, cern băţul de lovit unui băiat și dădu min- 

ravănă. î îi. 
nile unuia din bkiet. nă. Mingea sboară departe, însă cade în mii 
Mi Îi un eue, îi un cue! strigară atunci copii, în limba specia- 

Creangă examină serios situaţi i 
A se așeza pe iarbă, zise; Hunen și dindu-se deoparte, spre 

— Apoi de acum ne-au seos din bătaie! 


PEDAGOGIA LUI CREANGĂ 17 


După un ceas de joacă, diaconul îşi vira copiii în clasă, îi punea 
să spună rugăciunea, împreună cu el desigur, şi apoi le da drumul 
militărește, în şiruri de cite doi, eu porunca de a se păstra rindniala 
aceasta cit mai departe de școală. După un astfel de inceput de 
şcoală, copiii erau nu se poate mai bucuroși și după amiază veneau 
eu toată voiaşia. Acum Creangă sta iar de vorbă, întrebindu-i amă- 
uunțit cu „măi pică“ în sus, „măi ție! îm jos, cum îi chiamă: Care 
le e numele de botez? Dar cel după tată, ori după mamă? Cum se 
numeşte tirgul? Pe cine au ca vecini? Astfel de întrebări uşoare 
liniştea pe toată lumea asupra firii șeoalei și dădea orieni senti- 
mentul că știe ceva. Ceasului de convorbire între copii și institutor 
ti urma iarăşi un ceas de reereațiune, după care afară ori în clasă, 
Creangă făcea cu copiii puţină gimnastică. O învățase dela Soueris, 
ori dela altcineva, faptul este că institutorul era foarte mindru de 
această noutate, Părintele Vasile Grigoresen, fostul lui catichet su- 
pieant la Fălticeni, vizitindu-l la şcoala din Păcurari, rămase mirat 
de ceea ce nu mai văzuse în nicio şeoală, anume de gimnastica mini- 
lor, pe care o făcu Creangă cu copiii, la sfirsitul unei ore. 

A doua zi institutorul intra în miezul lucrurilor, dar fără nicio 
“arte, căutind numai să îndrepteze atenţiunea copiilor spre ființe 
şi lucruri, făcindu-i să le observe bine și să le deoseheaseă. Intre- 
bările pe care le punea ca să ajungă pe calea soeratică la definirea 
noțiunilor erau hazlii, ba chiar puțin cam năstrușniee. Astfel de 
întrebări trebue să fi stirnit în clasă un chicot necurmat. 

— Văzut-ați miţă? întreba de pildă Creangă, 

— Am văzut miţă! răspundea acela pe care se oprise degetul 
institntorului. 

- Cite picioare are mâţa ? 

— Miţa are putru picioare. 

- Cite urechi are miţa? 

Risete în clasă. 

— Miţa are două urechi. 

— Cite cozi are miţa? 

Alt chicot și răspuns biruitor: 

— Miţa are o coadă, 

— Câţi ochi are mița? 

— M'ţa are doi ochi, 

— Cite aripi are mița? 

Risete elocotitoare. 

— Miţa n'are aripi. 

— Dar pene are miţa? 

~- Miţa n'are pene, 

— Ce are miţa în loc de pene? 

— M'ta are păr, 

— Miţa mănincă fin? 

— M'ta nu mănîncă fân. 

— Ce mănincă miţa? 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Miţa mănîncă şoareci, vrăbii, lapte, pește, pine, carne, slă- 
uină, ete. 

— Ce airn 

— Mi a 

— Uniei place ei să doarmă? 

— Miței fi place să doarmă pe cotruţă. 

— Ce treabă face mița? 

— rinde șoareci. 

-- e ăgiee coteodăci? 

— Miţa nu poate coteodăci. 

— Ponte m'ţa sbura? 

— Miţa nu poate sbura, 

— Pentruce? r 3 

Si dislogai acesta, cam bufon, merges mai departe pină ce insti- 
tutorul se încredința că șeoiarii s'au obişnuit să observe un obiect 
pe toate fețele. Numai apoi căuta să ajungă la definiţie. 

— Colo la uşă este un loe, în fundul clasei încă este un loe; 
în pod încă este un loc. Poate mița merge singură dela un loc la 
loe? T. A 
a. — Miţa poate merge domnule — răspundeau eopiii — din loe 

în loe, 4 

Creangă lua atunci cea mai solemnă mină : 

— Acum ţineţi minte! Cine poate merge singur dela un lot la 
alt loe se numeşte ființă, l 

Cind venea chestia serierii şi citirii, care se înv! u împreună, 
Creangă punea pe copii să-şi linieze plăcile cu un cui, liniind și el 
tabela clasei. Le arăta cum să țină în mînă condeiul pi-i învăţa să 
facă tot felul de semne, linii orizontale, verticale, piezişe, încovoiete, 
Incerca să se lămurească en copiii, prin întrebări, asupra sunetelor 
dintr'un cuvînt, bunăoară orez, şi cînd credea că lucrul e înţeles, 
scotea la tabelă un băicţaş și-i poruneea să serie: 

— Té eridă și fă o linie întoarsă spre stinga, de sus în jas, între 
cele două linii din mijloc, dela capătul de jos al acesteia du una 
întoarsă spre dreapta ș'o unește la capătul de sus en cealaltă, Eacă. 
Acesta e semnul sau litera pentru sunetul o, : 

Copiii trebuiau să facă și ei, cum puteau, litera pe plăci. Ca să 
facă semnele mai simpatice copiilor şi ora mai hăzoasă, Creangă 
botezase fiecare literă eu o poreclă, încît copilului dela tablă ti 
tcea așa: 

— Măi pică, ian fă la tablă pe eracanatu (M); ian fă pe birdă- 
uosu (B); pe ghebosu (G); pe covrigu (O)! 

Metoda soeratică îşi are însă surprizele ei. Ameţiţi de uşurinţa 
întrebărilor şi pierzînd, cum se întimplă, drumul urmărit de insti- 
tutor, copiii ajungeau să pună întrebări ori să dea răspunsuri ne- 
prevăzute, 

— Dimitriule — întrebă odată Creangă la j re per- 
soana verbelor — ce face mămută-ta? yi sooie: AAKA: D 


— coase cămeși pentru mine, domnule, 


PEDAQOOIA LUI CREANOĂ 19 
— Spune-mi, Dimitriule, eare e persoana I-a când ai spus zice- 
rea asta? 
— Eu, domnule, 
— Pentruce? 


— Pentrucă eu am vorbit. 

— Și eare-i persoana a IDa? 

— Mama, domnule. 

— Pentruce? 

— Pentrucă despre dinsa am vorbit am'ndoi. 

— Bine, Dimitriule, văd că parcă ai priceput despre ce am 
vorbit; ia întreabă-mă amu și tu pe mine să mă încredințez şi mai 
bine, priceput am fost? Intreabă-mă așa cum te-am întrebat eu! 

Creangă învățase pe copii să te gindească bine intii şi apoi să 
vorbească. Băiatul se gîndi cam ce-ar putea să-l întrebe pe institutor 
şi nebânuind ce urmărea Creangă, care voia să definească şi per- 
soana a Ia, puse această neașteptată intrebare: 

— Domnule, ce face cocoana matale? 


G. CĂLINESCU 


JOCURI DE APĂ 


In dimineața aceea, prăjind nişte gutui în locul bucătăresei, tri- 
mese de orei la farmacie, Magda priveşte cu atenţie Ss os 
gutuile. Ce puteau să aibă gutuile așa de faseinant! Ori cit ar 
de arătoase, ciopirțite și înnegrite de untul în care se prăjese grai 
nu mai adue nici pe departe cu gutuile care vor fi fost ele cîndva în 
pom, Şi-apoi chiar în pom, galbene și informe cum sint toate gutuile 
din lume, eiopiite pareă numai de mintuială de un meșter pere ză 
şi desgustat el însuşi de materialul ingrat, nu prea le ia nimeni 
seamă, Cu frunzele lor pufoase, cu crengile lor alburii, aşa, noduroase 
şi mizere la vedere, cum le-a lăsat Dumnezeu, sint bune doar zi îm- 
podobească un peisaj frust, un zid înnegrit de vreme. Greu de a mis 
că imaginea lor întrezărită vreodată şi care acum se transforma într 'o 
prozaică mincare, o să impresioneze într'atit o sensibilitate omenească, 
oricît de vibrantă, i 

Totuşi Magda le privește mai departe, atent. Să ceară îndeletni- 
cirea asta chiar atita încordare? Magda, cu toate că nu se clintește 
de lingă sobă, își întoarce în sfirșt ochii dela gutui. Privirea ei piler- 
dută se imobilizează cîtva timp pe fundul unei erătiți atirnate n cui; 
se oprește la o sită de cernut făină, agățată tot într'un cui, şi'n cele 
din urmă se "'ndreaptă către fereastră şi către lumina palidă de 
toamnă. Acolo "n fund, în curticiea găinilor, un saleim bătrîn îşi lea- 
gănă domol, subt cerul înnourat, ramurile depe care abia au început 
să cadă frunzele. 


Cum de n'a băgat de seamă la vreme? Unde i-a fost capul? A 
dormit cu ochii desehiși şi a visat? Printr'un efort retrospeetiv își 
aduce aminte. Citeva imagini în legătură eu cele petrecute în ajun 
pe cînd prăjea gutuile, îi revin ea pe un ecran de lanternă magică. 

„Ii reapare întîi şi întîi, eu deamănuntul, scena cu leşinul Cati- 
uşei. Venise și ea în cele din urmă în salon, s'o vadă pe Mariana, cu 
toate că pretextînd o durere de «ap, nu ieşise toată ziua din odaia ei. 
Și abia a apucat să-i întindă mîna Marianei, că s'a şi lăsat, moale, 
pe covor, A alunecat încet, atît de încet, că nimeni nu şi-a dat seama 


JOCURI DE APĂ 21 


în primul moment că leșină; s'a sprijinit întii de un seaun, a atins 
în treacăt o măsuţă care se afla pe aproape, și a căzut jos, cu braţul 
întins şi eu capul pe braț, exact pe braț... De pe măsuță s'a räs- 
turnat în acelaşi timp o serumieră de argint, care s'a rostogolit pină 
lîngă sobă şi s'a cioenit uşor, abia răsunind, de galeria de metal. 

Intr'o clipă, cum a văzut-o jos, Nicu s'a repezit şi a ridicat-o 
in braţe. Cum o ţinea răsturnată, părul Catiuşei atirna bogat şi 
blond, ca o pată de lumină, peste mineca hainei cenușii, 

„Vezi pe măsuţă la mine 'm birou sticluţa cu eter“ ! i-a poruncit 
el Magdei; și a trecut cu Catiușa pe brațe, în dormitor. 

lar! își zise Magda, plietisită, alergind s'aducă eterul. 

Şi pentru moment, Magda nu se gindise la nimie alteeva. Dar 
adineauri cînd şi-a ridicat ochii dela tingire, lucrurile privite dela 
distanță, fără să ştie cum și de ce, i s'au părut dintr'odată puțintel 
nenaturale, Să se mai emoționeze oare cineva chiar atit pentru o 
cummată ? Și'm mintea ei stărui o clipă imaginea părului fascinant... 

Pe urmă, o altă preocupare, vagă la început, dar care se limpezi 
curind, îi înfipse în inimă o nouă suferință: apariţia Domniehii eu 
şorf murdar rînd a servit musufirilor înghețată... Această nouă 
evocare o făcu pe Magda să 'nchidă o clipă ochii cu desnădejde. 
Dar cînd îi redesehise, ţintind privirea spre acelaşi fund de cratiţă, 
imaginea nu se lăsă numnidecât înlocuită, ei persistă câtva timp în 
minte. Parcă o Făcea într'adina, nerușinata, ca să se răzbune, pen- 
trucă o bătuse Nieu! Cum amintirea acelei scene scurta era prea 
chinuitoare, en o bruscă hotărire își smulse privirile din punctul 
fix, eare părea că exereită asupra ei o putere ocultă, și le ridică 
mai sus, cu o vagă dorinţă de uitare și de elevaţie. Și, acolo, întilni 
o sită — sita eu împletitură de mătase, pe care o cumpărase cu un 
an înainte într'o excursie la Vatra Dornei. Cumpărase, mai întii, 
doamna care era cu en în maşină... Din proprie inițiativă, en n'ar fi 
îndrăznit de teamă să nu-l supere pe doctor; dar cucoana aceea 
făcea ce poften și toate eram privite cu haz, 

O sită specială, dragă, o 'ndemnase ea pe Magda en spirit gospo- 
dărese, Nu găsește la C. aşa cevu..... Las'că le facem noi loc... 

Și două zile purtaseră sitele cu ei pe drumuri, fără ea Nieu 
să obiecteze ceva. 

Acum stind așa și uitindu-se la obicetul acesta a cărui fme- 
tune particulară era ca, într'un minut, să se golească de tot con- 
ținutul, descoperi că exact la fel i se întimplase și ei în ajun...... Incă 
de dimineaţă, se bucurase aşa, de orice, se lăsase cuprinsă de tot 
felul de impresii, pentru ca apoi, Într'o jumătate de ceas, seara, tot 
ce acumulase, să se cearnă ca printr'o plasă, lăsindu-i pînă la urmă 
sufletul obosit şi eu resortul rupt, ca deșertat de toate comorile pe 
care o zi întreagă se trudise a le aduna. 

Chiar dela ușă a simțit aseară, cînd s'a întors dela vizită, cum 
i se elatină bucuriile; dela ușă a fost ea înfășeată de „trista realitate“, 


22 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


„Pare'aşteptaţi nişte maene 1 a întimpinat-o doctorul mo- 
å it să-i deschidă, A 

ap: era ceai desehise, purtase cu ea în aerul răcoros şi'n 
bătaia vintului, afară. Da; ce nu-i trecuse prin minte, în drumul 
dela Elza Jinga și pînă acasă, străbătind anevoie, ca printr'o per- 
dea de flamuri biciuitoare, vintul care de o săptămină întreagă, 
după ee contenește un răstimp către mijlocul zilei, se iscă așa, nebun 
şi semeţ, în fiecare seară. In tren, odată (nu-şi putuse ea încă do- 
moli gîndurile de-afară nici după ce a intrat în casă și l-a văzut 
pe doctor cum îi stă dușmănos în faţă; dealtfel, chiar dinainte de a 
se stirni vînt, chiar dinainte de vizită, chiar dinainte de conferință, 
s'a simțit așa ca îmboldită pe dinăuntru de ceva) în tren odată, tot 
un doctor, dar şi poet totodată (un om fermecător), pe care l-a eu- 
nosent — păcat | — abia cn o stație înainte de a ajunge la destinaţie, 
i-a apus. înainte să se coboare din tren, uşor înflăcărat; „Ai o ne- 
liniște creatoare în dumneata, De ce nu 'neerej să serii f... „Dar desi- 
gur că doctorul seriitor a glumit numai, atunei.... 

„Fotița a adormit nemîneată l‘. 

Nu, nu-i de glumit! Să sfirşească, pentru Dumnezeu, cu gîn- 
durile absurde! își porunci ea, făcndu-și imputările pe un ton cit mai 
blajin, cît mai împăcinitor posibil, timid chiar, doar-doar s'o îndura 
bărbatu său să-i eruțe buma dispoziție pe care și-o simțea, la capătul 
zilei, devenită excesivă, și tocmai pentru aceea mai vulnerabilă, mai 
gata să se clatine: s 

„De ce nu i-ai spus Domnichi, dac’ai văzut că eu intirzii? Au mai 
mîneat copiii şi altădată fără mine'‘, a încereat ea, ca din virful 
unor antene, un mie atac. 

„Hm, Eu munecese toată zina, nu mă plimb, şi n'am chef seara 
să m'apuc de gospodărie. 

Poate că avea dreptate; şi credea că, prin această neîmpotrivire, 
va lua sfirșit și orice supărare, 

Dar la masă doctorul s'a necăjit iară. Erau numai ei doi la masă 
şi i-a tras o palmă Domnichii pentrucă adusese vinul cu întîrziere 
ori pentrucă nu era destul de rece, nu mai ştie nici ea bine pentru ce, 

lar după ce a isprăvit de strîns masa, în locul servitoarei care 
acum plingea, a rămas un răstimp în fața aceleiaşi mese, pe scaunul 
de sufragerie drept și tare, în așteptarea unni eveniment pe care,— 
ciudat !—nu mai înţelegea de ce-l așteptase înainte eu atita bueurie, 


de tirziu! Un ceas, o jumătate de ceas, cît puteți!“ 

Dar ee înțeles mai aveau acum toate astea? se pindea Magda 
obosită, în momentul în care doctorul, de pe divanul unde se eulcase 
în așteptare, mormăi, ceva mai domolit: 


JOCURI DE APĂ 23 


c T stau la ora asta s'aștept musafiri! Ai niște idei cite 
at gis 

De aceea, cind pe la unsprezece și jumătate apărură musafirii, 
salutul Magdei fu timid, trist şi banal. S'a întins între ei, după ce-au 
trecut cu toţii în studioul de curind mobilat și mu toemaij pus la 
punet, de pildă perdelele nu se mai potriveau de los la mobila cea 
nouă, s'a întins chiar din primul moment o tăcere pe eare citva timp 
nu se pricepu nimeni s'o rupă. Îşi priviseră un răstimp, fiecare pe 
rind, virful pantofilor; se uitau ferit unii la alții... 

—„A fost atit de interesantă conferința! a «pus ea în sfîrşit, 
plină de avînt, dar cam tare, pare'ar fi vorbit eu surzii (şi-a dat 
singură seama numai decit). 

— „ Ce anume y'a interesat mai mult“ ? a întrebat-o atunei şi 
Munteanu. 

— „Ce anume!“ a mai repetat el întrebarea văzind că ea nui 
răspunde, 

Da, chiar aşa s'a întîmplat, la întrebările lui a tăcut ca o proastă ; 
nu, n'a fost în stare să facă o apreciere, să-şi aducă aminte de un 
amănunt; parcă i-ar fi răsucit cineva cu un burghiu mintea, ori i-ar 
fi strins-o tare în ghemotoc, așa cum se stringe linurile cînd mîna 
nu-i expertă și ușoară. 

— „V'aduceţi aminte de scena cînd... a mai încereat Mun- 
teann să i se adreseze, raportindu-se la același autor străin pe care 
îl analizase în conferință. 

Ceilalţi doi o priveau numai, și așteptau să inehege el con- 
versația. 

Preoeupată de întirzierea servitoare) — ce stupiditate!— care 
i se părea că nu mai soseşte niciodată cu înghețata (şi dacă nu s'o 
fi închegat înghețata?) nu băgă de seamă în primul moment ¢'o 
întreabă tot pe ea; iar cînd Munteanu a insistat (i-o fi spus Mariana 
că se pricepe la literatură de-x persecutat-o așa!) s'a fisticit de tot 
şi, fără să fi înțeles despre cei vorba, a mințit stupid, copilăregte, 
că-și aduce aminte, Parcă ce-ar fi fost dac'ar fi mărturisit că n'a 
fost atentă şi l-ar fi rugat să repete întrebarea? Şi în acelaşi timp 
s'a Înroșit așa de tare, e'a fost vizibil pentru toți că minte, Măcar 
dacă şi-ar fi dat vreunul seama eft fusese de nevinovată min- 
ciuna ei! 

Da, un adevărat fiasco, întilnirea de aseară! își duce ea 
aminte acum cu durere. Un minut la care s'a gindit atit, în aştep- 
tarea căruia se bucurase o după amiază întreagă, să nu-l fi putut 
trăi mai simplu și mai plin, 

„Și copacul din fundul curții. care a început să se îngălbe. 
nească ! 

Dar abia apucă să privească melancolică spre fereastră, că mji- 
rosul gutuilor arse îi pătrunse iar în nări. 

Numai ei i se întmplă astfel de neajunsuri ! Numai ea se necă- 
jește atita cu gospodăria! Altele sînt mai libere, au mai puține răs- 
punderi ...... Dezolată, începu să plingă. 


Dia! 


24 s VIATA ROMINEASCĂ 


i i şterge lacrămile oftind, mai 

Aderarea Be lupa ere pp oară Le prăjește repede iar 

cind sint gata prăjite le răstoarnă peste carnea de panre Sopra 
fierbe pe sobă. Bucătăreasa tot nu vine. Obiceiul ei! Cine ştie 

cine s'o fi întiinit şi-acnm stă de vorbă. f y: 

Un miros de aluat cald fi amintește și de pläcinta pe care 

a pus'o în cuptor, înainte să plece, Mas, se arde şi prăjitura f tresare 
i alergind spre cu Ă 

e e însă intactă. Bai mei trebue încă vreun sfert de 

ceas ca să se coacă. Hotărită s'aștepte pină ce se coace, Magda se 

sprijină de zidul de lingă sobă, care face faţă geamului. 

Intre timp, afară s'a ridicat puţin vint. Fereastra, neprinsă 
bine în cârlig, scârție din cînd în cînd, iar saleîmul din fund începe 
să se clatine mai tare. Două frunzuliţe minuscule şi plăpinde se 
desprind din copac şi, gata să cadă, sînt săltate în sus de vint, pur- 
tate capricios prin aer, apoi proiectate printr'un viraj senrt pe masa 
de lingă fereastră, 

Vai cît e de singură! Cit e de neînţeleasă! se lasă Magda cu- 
prinsă de simțiri noi, după ce urmărește sborul frunzuliţelor. 

Atrasă de priveliștea de afară, se deslipeşte de lîngă „perete și 
se îndreaptă către fereastră, Dar, în drumul scurt, se "mpiedecă de 
șnurul fierului de căleat, pus la priză și uitat acolo... Cu vreo jumă. 
tate de ceas înainte. Catiuşa a întrerupt fata dela călcat cu să-i 
strîngă odaia..... Sigur, ce-i pasă ei că se consumă curent degeaba, 
că copiii au nevoie de rute şi că ea se chinuește acum la bucătărie, în 
locul bucătăresei, pe care tot dumneaei a trimeso după piramidon! 
Și gîndurile Magdei, care erau pe cale să se potolească şi s'o împace 
cu sine, inu acum altă întorsătură. TU 

Ah, Catiuşa asta se cam întrece! Şi Magda, cum ţine în mînă 
bătătorul de carne, pe care l-a luat din cuerui de lîngă sobă ca să 
bată cu el șniţelele, îl aruncă eit colo, pe masă, și se îndreaptă en 
puși repezi spre odaia Catiușei. Cînd ajunge în dreptul ngii, îi e deo- 
dată ruşine de slugă şi, erăpind numai puţin ușa, zice doar atît: 

— Grăbeşte-te, Domnieo,.... ştii că trebue să şi calei! 

Dar îi tremură puţin buza de jos cînd rostește vorbele astea, 
și-i vine iar să plingă. 

Vrind en tot dinadinsul să se stăpinească — după ce scoate pră- 
jitura din cuptor — se cațără pe pervazul ferestrei din bucătărie, 
unde datoria de gospodină o ţintuește nemilos, şi încearcă să aspire, 
ca să se linişteaseă, aerul curat. 

Ca dintro ceaţă îndepărtată, amintiri din copilărie i se deapână 
îndată, impulsive și nestăpînite, în minte, 
diae aminteşte cit a fost de năpăstuită acasă din pricina Ca- 

„Erau numai ele două, — fratele lor, mult maj mare, şedea prea 
puțin acasă, — dar Catiuşa era cea răsfăţată de toți, părinți, aM, 
mituși. slugi, croitorese, Poate că micile camarade nu; acelea poate 


JOCURI DE APĂ 25 


că o preferau pe ea, Magda; dar camarazii cei mici, ei o preferau 
tot pe Catiușa.... 

De ce? 

Şi Magdei îi răsare în minte Catiușa de altădată, copilul suav 
cu bucle blonde şi cu ochii albaștri atit de nevinovați... Avea şi o 
gură sinoasă, dulee, iar cînd ridea, buza de sus, puţin scurtă, se ri- 
dia pe dinţi strălueitori, cu farmee nespus. 

Ea, cu trăsăturile ei regulate, nu fusese decit un copil negricios, 
întunecat și plăpind. In stiela ferestrei deschise înăuntru, căreia 
soba îi face fond negru, își zăreşte o clipă ovalul delicat şi fin. Da, 
tirziu a evoluat frumusețea «i. Catiuşa însă, a fost de totdeauna 
irezistibilă...., 

Zece uni se lăsase Catiușa așteptată. Tar cind apăru în lume 
intr'o dimineață de Martie, cu ochi mari de culoarea vioretelor, flori 
ce răsărean toemai atunci, îmbălsămind pădurile, fu o sărbătoare 
şi un vis împlinit pentru părinţii lor. [n aceeași zi, la prinz, cînd 
se întorcea dela serviciu, doctorul Damian a oprit trăsura ca să 
cumpere un coș mare cu viorele. La strinsese o țigancă de dimineață, 
lăsînd un petec din poiană văduvit de podoaba lui primăvăratecă. 
Doctorul vru să le aibă: îi aminteau de cehii fetiţei. — „Cit ceri 
pentru flori? întrebase el. Atit... îi spuse tiganca, — „Hai eu 
mine 'm trăsură; ți le iau pe toate“, 

Cind coșul mare cw toporaşi fu răsturnat pe masa din sufra- 
gerie, parfumul lor, la început diseret ca un cîntecel, izbucni fm- 
präştiat şi puternie, eu brio de fanfară, umplînd toată casa cu pre- 
zența hii ameţitoare. 

— „Prea tare miroase“', se plinse doamna Damian din patul 
ei de lehuză, surizătoare totuşi, privind, prin nga deschisă, ln mal. 
dărul de flori, 

Şi parte din viorele fuseseră aruncate. 

Dar desigur, Magda nu ştie toate astea decit din auzite, căci ea 
še năseuse eu doi ani mai tîrzin, Altele sînt gindurile ei acum... 

Ca unele desene care în semi-nmbră se disting mai bine deett 
proiectate în prea mare lumină, cîtva timp gândurile Magdei, pe 
care simte că dacă ar încerca să le limpezeaseă i s'ar risipi, se pe 
rindă în mintea ei, nebuloase, abia sehițate, umbre de amintiri. [i 
răsumă de pildă, lămurit în ureche, o frază: „Catiusa puişor, nu mai 
alerga, să nn transpiri“. „Iar fraza desprinsă de orice, suspendată 
parcă 'n timp și 'n spațiu, rămîne ntîrnată întocmai ca nn eereel. 
numai de nrechea ei. 

Ori i se desenează un gest: braţele mamei care se întind spre 
Catiuşa, ca apoi gestul să se fringă dintr'odată. să se piardă neis- 
prăvit, în besna minții, 

Ori dintr'o scenă care se petreense cam aşa: 

— „Du-te „fraiilein*' de "mpacă pe Catiușa. N'auzi cum plinge?" 

Şi injonețiunea mamei — nu ştie cum o auzise (poate străbă- 
tnse plafonul! eăei ele se jucau la etaj unde era odaia lor, iar mama 
era jos) — i-a rămas întipărită în minte. Dar nu-și aminteste eum 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rise pe urmă „fraiilein'*, cu sora ei în braţe, cum sora ei prin- 
temeti ep o gurită înroșită şi puţin umflată de plins, o pirise: 

— „Magda... Mi-a luat Magda păpuşa”. Iar Catiuşa era atit 
de delicioasă cînd plingea, san cind cerea ceva, ori cînd îşi stringea 
buzele forţat ca să pară bosumfiată, că într'o clipă i se deschideau 
toate inimile, toate braţele..... > ` 

Veniseră pe nrmă toate trei sus: mama, Catiușa şi guvernanta. 

— „Magda. dă-i păpoșa...., dă-i păpuşa, Magda... îi răsună 
iar ca din depărtări cuvintele, desprinse de orice, parcă aduse de 
vint, par purtate de norii de deasupra. 

Catinşa minţise; Magda își amintește precis cum protestase ea 
atunci: 

„Dar Catiuşa minte, mamă! Păpuşea e a mea! Dela doi ani 
se deprinsese să vorbească lămurit, fără niciun răsfăț în glas, 

Glasul mamei, ceva mai blind îi răsare pentru a treia oară din 
adincuri: 

„Tu eşti fetiță bună. Hai, dă-i păpuşa surioarei tale. Nu vezi 
că plinge'* ? 

Bi iată că dintr'un ungher al minţii, mai străbate o amintire. 
peste care s'a asternut atita timp pulberea fină a uitării, dar care 
acum i se înfățișază clar, parc'ar trăi-o seves, Igi amintește şi de sū- 
ferința pe care i-a pricinuit-o și, mai ales, de felul cum a sezisat 
atunei semnificația acelei întâmplări. La drept vorbind, faptul nu 
fusese un început în raporturile lor, dar până atunei nu băgase de 
seamă... Da, întimplarea aceea a fost ca o piatră de încercare, Pe 
urmă s'a trudit să nite: „Ah nu, nu... B imposibil, e ruşinos să 
creudă ceea ce a crezut ea o clipă despre sora ei'*, îşi zicea ea. 

Dar azi, amintirea îi răsare ca o cheie a Catiușei de totdeauna. 

Era într'o dimineaţă pe la începtul lunii Iunie. Cîţi ani să fi 
avut ea atunci? Doisprezece sau treisprezece, nu mai ţine minte. Dar 
cum stă acum şi priveşte la copacii îngălbeniți, la frunzele căzute și 
la cerul plumburiu, îşi aminteşte de strălucirea acelei dimineți, 

Cintau păsări, sburau fluturi, tremurau frunzele copacilor în 


t 


lumină şi căldură. Prin fereastra deschisă nävälea soarele triumfal. 

Pe prichiciul lat al geamului de sus, dela odaia lor. Magda 
Incera „eu sîrguinţă le niște teme cînd îl văzu pe Emil că intră pe 
poartă. Işi aminteşte acum precis și la ce teme lucra. Desenase harta 
Mesopotamiei și'n momentul cînd el intra în curte, ea toemai în- 
semna fluviile. Venise poate să se'mpace, sperase ea. Se certaseră 
odată la un joc și el îi dăduse un pumn; dar acum ei îi trecuse su- 
părarea și s'ar fi împăcat bucuros... Pentru moment se prefăcu Însă 
că nu-l vede, urmînd să stea plecată deasupra temelor. La jumătatea 
cuvîntului „Eufrat“, i se isprăvi cerneala. Emoționată, fără să-şi 
ridice ochii de pe hartă, întinsese pe dibnite mîna să' nmoaie tocul 
în eălimară. Işi aminteşte perfect: o călimară de piele roșie, cu dublu 
căpăcel de metal, Şi răsturnă călimara. Harta scăpă teafără dar 
scerneala se risipi toată peste pervaz și se prelinse puţin şi pe parchet. 


JOCURI DE APĂ 27 


Cu un jurnal pe care-l găsi la îndemână şi cu o sugativă mare, într'o 
clipă totul fu readus în ordine. 

Și numaidecit se grăbise ea să privească afară, de rindul ăsta 
fără nicio prefăcătorie, dar Emil dispăruse din cîmpul ei vizual. 
O fi jos sub' marchiză și așteaptă să i se deschidă... se gindi ea, 
Ascultă pe urmă atentă. s'audă usa deschizindu-se ; dar trecură mal 
multe clipe şi nu se auzi nimie. Se miră.....Curioasă, ieși pe sală şi 
tocmai se pregătea să coboare scările, cînd auzi vocea șoptită a Ca- 
tiușei, o voce de mie eomplat, li spunea lui Emil: 

„Degeaba 'neerei..... E ne'nduplecată cînd se ceartă cu cineva“. 

Iar după o pauză: 

, Hai, nu vrei să facem o partidă numai noi doi''î 

Şi Magda îşi închipuise îndată zîmbetul ei irezistibil, en buza 
puţin prea scurtă, pe dinți strălueitori, 

Cu mâinie împreunate peste genunchi, Magda stătuse apoi pe 
prima treaptă de sus a scării, cine știe cită vreme; de teme uitase 
complet. Îşi sprijinise capul de balustrada răcoroasă, își lipise obra- 
zul de aceeaşi balustradă aspră pe care se simțea și puțin praf, și se 
gindise, se gîndise.... Diziia pe undeva pe-aproape o muscă, venea 
puţin miros de varză dela bucătăria din curte, se auzea tot de acolo. 
cum se eioenese crătiți, vase; iar într'o dungă de lumină furişată 
de după un stor, care fusese tras puţin într'o parte, seînteiau și 
sburătăceau mii și mii de firişonra de praf auriu. 

Intr'un tirzn se trezi privind, cum îi seapă un „ochit“ de la 
eiorap, chiar în dreptul genunchiului și-l urmări pînă ee ajunse la 
bareta pantofului, Fără să știe bine ce face, își băgasa unghia la ceapă- 
tul de sus al firului, lărgind ruptura, până ce se făcu o gaură de-i 
trecu tot degetul prin ea. „Imi rup ciorapul'“ ! se mirase singură ; și-și 
scosese speriată degetul. Cu virful limbii îşi umezise repede acelaşi 
deget, pe care îl aplică ud, în jurul ochiurilor seăpate, ca să nu mai 
fugă şi celelalte (aflase procedeul ăsta într'o zi dela n cueoană). 

Pe urmă își uită de ciorap. 

De ce? De ce era așa Catinşa?..,, 

Și se gîndise, se gindise...., dar de răspuns nu-și putu răspunde. 
fi sărise şi Fifi, pisicuţa ei preferată, în brațe, dar o dăduse'n lături 
cu indiferență. 

Cu Emil fusese, atât de bună prietenă... își zicea ea. El era mai 
mare, e drept, — chiar mult mai mare, — dar se'nțelegeau altădată 
atit de bine. 

Copilărește, suferi ştiindu-i cum joacă’n curte crochet, în timp 
ce ea stătea pe seară, Ei, și dacă i-a dat un pumn, ce mare lueru! 
Nici nu se mai gîndea. Un cuvânt, numai un cuvînt de i-ar spune și 
cum ar alerga! Pe vremea asta frumoasă să fie pedepsită să stea în 
casă, şi singură. 

O elipă i se păru e'aude paşi prin casă şi crezu să-i ati 
«Ori poate chiar Emil, Vai, poate că era Emil. şi inima îi Pacea 
tare; iar obrajii din palizi cum erau i se aprinseră dintr'odată. Con- 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


viusă că Emil avea s'apară jos la scară îşi aşezase în grabă cu 
gesturi de femee părul, rochia... Işi ştersese lacrămile.... de 

Dar aşteptarea fusese degeaba. Nu era decit mama care, zů- 
rind-o, o întrebă în treacăt: îi 

— „Tn de ce nu te joci en copiii”! ? 

— „Am de învăţat, mamă, explicase ea. 

Și rămăsese tot pe scară, $. ] 

Imaginea lui Emil, cu o semnificaţie pe care n'o avusese încă 
pînă atunei, îi stăruise câtva timp în minte, chinuitoare. Iar în 
inimă Îşi simţise ew o elipă porniri spre el, ea niște brațe care ar fi 
vrut să-l cuprindă. = 

Dar, eu mobilitatea sufletească a copiilor, rise pe urmă uşurel, 
uitând de supărare. O muscă se lăsă pe braţul gol, din sbor, gi'n loe s'o 
isgoneaseñ, o privi cu simpatie. 

Citeva imagini legate de niște întîmplări nu prea vechi, răsă- 
rind în mintes ei consolatoare, o făcură astfel, întii să ridă, iar apoi 
să privească musca fără ostilitate, întinzânăd chiar braţul pentru ca 
dihania mică să se poată plimba în voie. 

Cum s'au aseuns ei odată'n pod numai ca en Emil, ca să 
viteaseă o carte. „Las“, îi spusese Emil despre Catiușa, „citim 
mai bine numai noi amîndoi'*, Ori vând a stat cu el o dimineață 
intreagă ca să-l privească cum ciopleşte o barcă! Ori când au îngro- 
pat sticletele în grădină... 

Dar după ee imaginele se îmbulzira o clipă grămadă, — dintr'o 
nevoie de evadare, pentrucă suferea prea mult să-i știe cum se joacă 
fără ea afară, — le reluă pe urmă una cite una, şi cu deamănuntul. 

Cum i-a căutat atunei Catiuşa toată dimineața, fără să-i treacă 
de loe prin gând că ei sînt în pod și e'o aud cum îi caută. Se bueu- 
rase din toată inima. ea de o întîmplare aetuală, de necazul pe care 
i-] făcuse mai de mult Catiuşei, 

Le msi evoea aceste întîmplări şi'm chip de protest şi de argu- 
ment împotriva nedreptăţii care i se făcuseră, 

După ce Emil a isprăvit de cioplit barea, e mică operă desăvir- 
pitä, căreia nu-i lipsea nici cîrmă, nici bancă, nici catarg, — o anga- 
jnse tot pe ea, — la Catiuga nu se gîndise de loc: 

- — După masă, vin s'o „lansăm''. 

In urma lui, ea a mai rămas niţel în magazie, ca să păzească 
barea (văzuse doară cu cîtă tradă lucrase el la opera aceea), arun- 
cînd, cînd a trebuit să plece la masă, o ulitmă privire plină de grijă. 
inu era exclus să le-o fure, ori să le-o strice cineva) ! și plină de ad- 
miraţie către ochiul de fereastră de sub streașină, unde barca 
vopsită era expusă să se usuce la soare. Habar n'a avut atunei 
Catiuşa de toate astea. En stătuse în casă, nedeslipită de croitoreasa 
tu giua, care-i cosea 0 rochie, 

lar când după masă dădură drumul „Nälucei““ în bazinul din 
fața casei, despre Oatinga, — care a der cele din ut îm- 


JOCURI DE APĂ 29 


brăcată'n rochie nouă, ca să anunţe cu ifos că merge cu mama la 
„vizită“, — Emil a spus că-i o gâseuliţă. Hi! 

Iar acum... Dar o durea prea tare, 

Isgronind cu un deget museuța care o gidiia, îşi răsturnase din- 
tr'o mişcare capul pe spate, închizind totdeodată și ochii, îneleștin- 
du-și şi dinții, cu voinţa fermă să nu plingă, Și așa sprijinită”n 
palme, ţeapănă şi cu nasul în vânt. adnlmecase din nou trecutul: 

„Cu sticletele, nu de mult, tot numai noi amindoi ne-am dus 
prin frig şi prin zăpadă (aproape să-i troieneaseă zăpada), ca să-i 
săpăm o groapă. 

— „En am să mă fae explorator! Am să fiu un mare explora- 
tor“, a zis el, lăsind o clipă sapa prea grea din mină și privind cu 
ochii puţin stringi, ca să-i ferenseă de ninsoare, peste gard, de- 
parte... Un cîne a svienit de undeva; şi-au tresărit amindoi speriaţi, 


prejur, prelung şi nostalgie. 

— „Mă iei și pe mine'm expediţii” ? la intrebat ea, 

— „Da, pe tine te iau. Numai pe tine“, s'a învoit el, „Tu nu 
eşti cu celelalte fete, a mai zis tot el. 

— „Sint altfel decit Catiuga'' t 

— „Da, eşti altfel“, n nsigurat-o el. 

Cum de-şi amintea ca de toate astea? Lui cum Da-i veneau 
de loe în gînd şi se'ndura s'o lase acum singură? Se întrebase po 
urmă cu mirare. Şi nemai putindu-se sustrage realității, incepu să 
plingă. li curgeau lacrămile pe obraz, fără să le simtă. Din gaura 
dela genunchi a ciorapului scăpaseră toate firele pină jos, Cind 
băgă de seamă şi asta, îi veni să plingă’n gura mare, să afle odată 
toți cât e ea de nenorocită. Dar cînd auzi, curînd, că întră cineva în 
casă, na numai că nu ţipă mai tare, dar se potoli dintr'odată. 

lar cînd Catiuşa, căci ea intrase pe ușă, se sui sus în odae, o 
găsi pe Magda, doar cu cărţile şi cu caietele date de-oparte, la aceeasi 
fereastră la care o lăsase, parcă nici nu s'ar fi elintit de acolo. 

— „De ea? De ce Catiuşat De ce i-ai spus aga" t îi imputase ea, 
surprinzând-o. 

Dar Catiușa s'a pornit repede pe plâns. 

— „Sigur, e mult mai uşor să plingi decit să dai un răspuns... 

Pe ea toți o iubesc, nimeni nu-i reproşează niciodată, nimic — 
numai es, Magda, îi găseşte tot felul de ensururi, i-aduce tot felul 
de învinuiri...., a protestat Catiuga. 

Pe urmă Magda se temu să nu fie o soră rea ori invidioasă, și 
primi bucuros să fie îmbrățişată și să se'mpace en Catiuşa. 

Dar cu Emil, cele cîteva săptămîni cît a mai stat în C. (părinții 
lui au fost pe urmă mutaţi la București), nu s'a mai putut împâea. 

De atunci a început en să bage de seamă, cu cită părere de rău! 
chiar cu mustrări de conştiinţă (dacă, totuși, s'ar înșela ?....), că cei 


30 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


cu care nu se mai avea es bine şi eare pînă atunci îi fuseseră, tai 
ales ei, prieteni. deveneau, fără întîrziere, prieteni cei mai apropiaţi 
aj Catușei. Prin ce mister? 

lar dacă se'ntimpla s'o vorbească cineva de rău — s'a repetat 
cazul aproape cu regularitate — Catiuşa chiar dacă era de față 
(mărturisea dealtfel singură, cu sinceritate, că-i e groază de ceartă 
şi de dușmănii), nu sărea niciodată s'o apere, cum ar fi făcut ea, 
Magda, într'o împrejurare la fel. Ci foarte prudent, abia de formă... 
ei. da. să nu stîrnească cu asta, Doamne fereste, vreo dușmănie şi îm- 
potriva ei! Şi de ce folos i-ar mai fi fost, mă rog, Magdei, dacă ei i-a 
plăent să se certe? 

Că izbutea cu aceeaşi ocazie (şi de ce-ar fi pierdut ocazia ?) să-și 
arate blîndeţea, grația, însușiri care, fără prilej favorabil, ar fi fost 
mai neluate în seamă, — asta venea dela sine... 

Dar, are deodată Magda impresia, în timp ce taie, în pătrate 
cît mai exacte, prăjitura pe care a lăsat-o Întii să se răcească ca s'0 
poată decupa mai bine, — da, toată copilăria a așteptat (și cît a 
sperat), ca cineva: poate o altă mamă, poate o altă soră, ceva mai 
tîrziu; poate un iubit, să se aplece asupra ei cu atenție mai susți- 
nuntă. Dar nu s'a aplecat nimeni. 

Pe Mariana a întilnit-o mai tirziu şi s'au despărțit curînd... 

După ce s'a măritat Catiușa şi a plecat din casă, i-a suris și ei 
vieața, câtva timp, din plin, Dela o zi la alta s'a simţit ca străbătută 
de unde uşoare de lumină şi a înflorit subit, ca o floare rară ținută 
pînă atunci în umbră — de se minunau toţi de transformarea ei. 

Dela o zi la alta atențiile s'au concentrat în jurul ei și, un timp, 
Catiușa a fost dată uitării de acei care mai înainte o îndrăgiseră 
numai pe ea. 

Şi abia atunci, cînd a ştiut-o departe, a putut în cele din urmă 
s'o iubească şi ea pe Catiușa, — cum ar fi vrut întotdeauna so iu- 
beaseă chinuindu-se că n'o poate iubi. 

„lar după ce i se limpezește astfel totul, în clipa cînd așează ul- 
tima bucată de plăcintă pe farfurie. îi răsare în coneluzie întrebarea : 
Dar acum ce-are să mai fie? 

Gălăgia de-alături, din odaia copiilor, pune capăt solilocului. 
___ Aleargă într'acolo şi-o găsește pe fată călare pe un cal mie de 
joe. Și-a îneleștat piciorușele strîns în șea, a cuprins calul pe după 
grumaz cu amindouă mîinile şi se impotriveşte din răsputeri cînd 
băiatul vrea s'ọ dea jos. 

2 RN Mimi... Acuma vreau să mă joc și eul 
Magda. al meu, e al meu, ţipă fata şi mai tare cînd o vede pe 

Inţelege, Mimi, că nu-i al tău, intervine repede Magda 

Dar fetiţa deprinsă să fie părtinită sirai sia Aram A 

— E al meu, e al meu, ţipă ea într'una. 


JOCURI DE APĂ 31 


d. Rat MS Magda, sgilțiie fetița, şi-o smulge, ca pe o duşmancă, 


Speriată, fetiţa se pune pe urlat. 


— de trouve que tu exagère.... îi 
moment să vadă ce se'ntimplă, ii popteşte doctorul când apare un 


Și apoi, asemenea urlete şi scandal îi vi 

| | 3 i ' „ — îi vine 

Magdei, — asta nu-i admisibil într'o casă de 5 iii "Si 
Și se grăbeşte, tot ea, să împace fetiţa, ca să fie linişte. 


(Fragment) SANDRA COTOVU 


CÎNTEC DE NOAPTE 


Imi plac cartierele băncilor seara, 
Imtunecale, stranii cartiere! 

Cu ochi adinci ferestre pustii le urmăresc, 
Mirate, spălăcite și severe, 


0, cite lucruri n'ag putea să spun 
Despre colțurile-ascunse ale marilor oraşe! 
Dar n'ag voi să mă îneuree-ucum 
Anevoioase ritmuri şi rime nărăvaşe,. 


Aş vroa numat atit: să pot rosti 

In vorbe înțelese vraja acestor străzi 
Pioros de răsunătoare noaptea 

Și spaima pe cara fio dau aceste clădiri 
Cu ferestre zăbrelite 


Ghemuite în umbră ca nişte bolizi gigantici, 


Mai mult îmgrămădire de pietre decit case, 
Şi care parcă nu-s făcute pentru oameni 
Ci pentru nişte foarte vechi divinități 
Ameninţătoare și răutăcioase, 

Ca monștrii din povești ascunși în peşteri. 


CÂNTEC DE NOAPTE 


Nicio vitrină mu suride galben, 


Chiar felimarele s'ascund prin colțuri, zgribulite. 


Pe-aici e bursa dragostei cu plată 
Și raiul dezmierdărilor grăbite. 


La circiuma Beţiei Albe 
S'adună neguroșii muşterii 
Și în disprețul Venerii venale 
Se pregătese de reci călătorii 
Spre paradisele-artificiale. 


Dola o vreme însă, plictisite 

De larmă şi din somnul lor trezite, 
Marile clădiri zăbrelite 

Vor ridica labele lor de piatră, 


AL. PHILIPPIDE 


ADEVĂRATUL 1848 
PREGĂTIREA MIŞCĂRII DIN MUNTENIA 


Anul 1848 găsi produeţia industrială munteană într'o fază foarte 
Cerri | apă ii. pi AR EAS mijloacelor de producție în 
cadrul manufacturilor sau fabricilor capitaliste nu depășea numărul 
a 100 de întreprinderi în întreg principatul. Absența unei industrii 
desvoltate, faptul că Bucureștii constituiau încă abia un mare centru 
semi-meşteşugărese, numai în mică parte manufacturier şi doar cu 
vagă alură industrială, toate acestea au avut o înriurire covirșitoare 
asupra manifestărilor mişcării. Slabei precumpăniri a producției 
industriale interne în ansamblul vieţii economice din acele timpuri 
trebue să-i fie atribuit faptul că burgheziei pașoptiste muntene i-a 
lipsit — precum se va vedea — desinvoltura, energia politică sigură 
de sine, capacitatea de a prelua în mîinile ei şi pe răspundere pro- 
prie, conducerea destinelor mișcării. Deși interesele ei vitale de 
clasă i-au cerut acest lucru în chip presant. Nu e mai puțin adevărat 
însă că intensificarea considerabilă a circulaţiei de mărfuri în cursul 
a două decenii de liberă dominație a pieţei mondiale în principate, 
sporirea importantă a producției agrare interne de mărfuri, pătrun- 
derea produselor industriale europene ieftine, întemeierea de manu- 
facturi şi fabrici în interior, învestirea de capital în agricultură, 
lărgirea reţelei de eredit individual și mărirea insemnătăţii ei, toate 
acestea au sporit cu trecerea fiecărui an puterea burgheziei muntene, 
făcînd-o să simtă tot mai greu apăsarea privilegiilor şi a restricțiilor 
femdale, să fie tot mai conștientă de propria ei forță, să dorească 
za o ură neîmpăcată sdrobirea dominaţiei marei boerimi latifun- 

iare, 

In sfera burgheziei se situa o pătură importantă de boernaşi 
scăpătaţi, în majoritatea lor deținători de slujbe inferioare în ad- 
ministraţie sau rîvnind la ele, nemulțumiți şi progresiști, conștienți 
de superioritatea lor intelectuală și revoltați în contra privilegiilor 
nemăsurute ale nobilimii aristocratice şi a moravurilor favoritiste 
alimentate de marii seniori feudali. Aceștia au jucat un rol impor- 
tant în mișcările de stradă. Din rîndurile lor a reerntat guvernul 


ADEVĂRATUL 1848 35 


provizoriu cadrele administrative numite de e], deşi multe apetituri 
au rămas cu acest prilej nesăturate. 

Conștiința de clasă mai înaintată a burgheziei pașoptiste din 
Țara Romnească s'a evidențiat prin cristalizarea în sînul ei a unei 
societăţi seerete, ilegale, revoluționare, ce și-a asumat rolul pregă- 
tirii revoluţiei, încă cw cinei ani înainte de țișnirea torentului. Ju- 
rasem — a povestit cu însuflețire Ton Ghica în serisorile sale către 
V. Alexandri — să ne consacrăm patriei eu trupul și sufletul, ne 
legasem fraţi de cruce gi ea fiecare din noi trei să se supuie, cu pe 
ricolul vieții şi al averii, la hotărtrile celorlalţi doi; chiar în ziua 
accea ne-am adunat de am alcătuit statutale și regulamentele Pră- 
ţiei 1). Aceşti fondatori din anul 1843 ai societății „Frăția“, au 
fost N. Bălcescu, Ton Ghica si căpitanul Christian Tell. 

Partidul înființat de ei era proptit pe cea mai desävirgită dis- 
ciplină, îndatorînd pe membrii săi să se încline în faţa opiniei majo- 
rităţii chiar „eu pericolul vieţii şi ul averii“. E interesantă și instruc- 
tivă această tradiţie progresistă a burgheziei romîne, rămasă acope- 
rită sub vălul uitării. Incăerarea hotăritoare trebuia să isbueneaseă 
cu un adversar de clasă, care poseda un grad înalt de disciplină și 
coeziune în acţiunile sale, toate aceste întruchipate în aparatul său de 
Stat înarmat, dictatorial şi represiv. Trebuia biruită forța organizată 
a unei exploatări rutinate de veacuri. Iniţiatorii curentului pașoptist 
muntean şi-au dat seama că în atari împrejurări o condiţie indis- 
pensabilă a isbinzii era asigurarea unei perfecta unități de acţiune. 
Că singurul mijloc de a compensa superioritatea în organizare şi 
superioritatea militară a absolutismului feudal era coordonarea at- 
tivității prin intermediul întronării unei solide diseipliue în sînul 
partidului de avant-gandă. 

Totodată acesta din urmă era silit să-și depene activitatea de 
săpare a bazelor regimului sub focul celei mai cumplite prigoane. 
De aici hotărirea de a merge pe calea activității ilegale, secrete, și 
necesitatea întemeierii unei organizații în virtutea unor principii 
corespunzătoare. In același loc Ion Ghica ne-a transmis următoarele 
extrem de interesante informaţii: „lniţiaţii erau formaţi în gru- 
puri de cite zece; fiecare frate eunoseînd numai pe şeful säu imediat, 
diacon, preot sau arhiereu, acel care-l eatihisise, îl inițiase; dela 
care și prin care primea ordine și instrucțiuni, și căruia datora as- 
eultare și supunere cu pericolul vieții și al averii, păstrind secretul 
cel mai aboslut. Deviza era: „Dreptate, Prăţie' 2), 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


; : i r înmănunehiaţi 
pre pipote pere bet nu celulele cuprin- 
sita cel mult zece persoane, nu se cunoșteau reciproc şi erau legate 
pýr irecți tă prin conducători — denumiți în tra- 
între ele şi de direcția centrală p á eaei Mk. 
vestirea religioasă a timpului, diaconi, preoţi și aia a 
cutau instrucțiunile emise de centrul conducător. Işi duceau acti- 
vitatea în cea mai mare taină, pentru a evita loviturile vrăjmașu- 
lui de clasă, pentru a isbuti să extindă cît mai mult ramificarea 880- 
ciaţiei şi a-i asigura acesteia O influență crescîndă asupra straturi- 
lor largi ale poporului. 

Regimul tiraniei feudale se afla în plină descompunere, „Fră- 
ția'* cîştiga repede teren, şi asta nu numai în cercurile burgheze 
sau boereşti înburghezite. Ea isbuti să disloace, atrăgind de partea 
ei şi o fracțiune importantă din cadrele aparatului de Stat, învă- 
țători, profesori, funeţionari şi militari A r EEA 

Instruit de experiența bogată a luptelor de e i 
în Europa de inaugurarea istorică a erei politice burgheze, partidul 
„Frăției“ mu s'a mulțumit numai cu opera de clarificare politică 
și de organizare a forțelor sociale obiectiv-progresiste din acea 
vreme. Inţelegind importanţa capitală a pregătirii insurecției ar- 
mate şi socotind această sareină drept cea mai înaltă datorie a 
avant-părzii mișcării, el a pășit din vreme la înarmarea forţelor 
populare ale societăţii muntene 4), Cit de departe suntem de ver- 
balismul înzorzonat şi efemer al pagoptiștilor moldoveni, care n'au 
cutezat măcar să reflecteze la ridicarea armelor contra absolutis- 
mulni ! 

Puţină vreme după înfiinţarea „Frăției“, sub auspiciile ei po- 
litice este creată în București, „Societatea Literară", „al cărei scop 
—afirmă tot Ghica—nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu des- 
voltarea şi încurajarea culturii și literaturii naționale‘ 5). Adică o 
societate menită a folosi posibilitățile legale, îngădnite de regimul 
despotic, în vederea propagării idealurilor democratice și naţionale 
în cadrul iniţierii şi desfăşurării unui entuziasmat curent de redeg- 
teptare culturală şi literară, Pregătirea politică, materială și organi- 
zatoare a mişeării, mergea mînă în m'nă cu cea ideologică. 


3) Ibid, III, pag. 392, 
t) „On banii ce putunem aduna — a istorisit în urmă Ghica — cumpăra- 
sem po sub mină toate puștile și pistoalele care se găseau în prăvăliile din 


să ne armeze o țidală în termenii următori: „Daţi nducătorulul un pghiuden și 
dol olrnaţi“!, ceea ce însemnn dați ndueătorulai banii trebuine:oși pentru eum- 
Aa şi unei per de pistonale'*. (Ibid, pag. 398). 


ADEVĂRATUL 1848 37 


Imboldiţi de eohorta de mişcări, cu eare debutase anul 1848, 
capii paşoptiști munteni întoemese planul amănunţit al deslănţuirii 
insurecției armate, fixînd sorocul ei în luna Aprilie. Comitetul exe 
cutiv însărcinat cu conducerea operațiilor era format din: Băleeseu, 
Alecu Goleseu (Negru) şi Ion Ghica. Mişcarea urma să isbneneaacă 
de Paşti, în Bucureşti şi Ploiești; totodată batalionul lui Tell con- 
centrat la Islaz și unit cu compania căpitanului Pleşoianu, avea 
misiunea de a porni spre Craiova pentru a răsvrăti Oltenia 6). Pla- 
pul acţ unii se bizuia așa dar pe înălțarea concomitentă a steagului 
răseoulei atit în cele donă centre orășenești mai importante ale prin- 
cipatului, cât şi în acea regiune în care masele țărănești erau cu- 
noseute prin duhul lor revoluționar încă de pe vremea lui Tudor, 

In București, şefii mișcării aveau misiunea să ridice „tabaci, 
mărginașii şi tinerimea“* 7), ceea ce a însemnat, din punctul de ve- 
dere al structurii sociale a acestor mase: pătura muncitorească, în 
esență, semi-meșteșugăreaseă, cea mai importantă a Capitalei, Iu- 
crătorii din ralhanale şi tăbăcării, mulțimile mici-burgheze (meg 
teşugărimea, mica negustorime) și straturile sărăcite, proletari- 
zate"), dela periferii, într'un cuvint mahalalele; în sfirgit, vlăsta- 
rele tinere ale clasei negustoreşti, ale micii boerimi îmburgzhezite și 
ale meseriașilor înstăriți, în rîndurile lor aflindu-se doar câţiva des- 
cendenţi ai marilor familii boerești, In îsearea răsvrătirii la Plo- 
iești, rolul de frunte era atribuit ciocănasilor, Inocrătorilor din sali- 
nele dela Telega, care sub diriguirea unui grup de paşoptiști conduși 
de N. Băleesen, trebuiau să pătrundă în oraș şi să sprijine mișcarea 
negustorimii ploieştene, 

Să ne oprim puţin asupra stadiului evolutiv în care se aflau 
aceste clase și straturi sociale, precum şi asupra intereselor lor gi a 
capacității lor politice, factori care au determinat rolurile jucate de 
ele în cursul mișcării, 

Munecitorimea, avind în vedere în primul rind pe cea buenreș- 
teană, purta încă o pecete pronunțată semi-meşteşngărească Ea re- 
flecta în caracteristicile ei starea înapoiată din punet de vedere in- 
dustrial al clasei care i-a dat naștere: burghezia. In majoritatea lor 
răslețiți în mici ateliere, depinzind de patroni care Inerau cot la 
cot cu ei și nu se devsebiau prea mult prin nivelul de traiu, lueră- 
torii din vremea pașoptistă s'au simțit în cursul Inptelor pe dean- 
tregul solidari cu proprietarii de ateliere, micii industriași și bur- 
ghezia în general, Bi nu puteau decit să năzniască la avantaje de 
pe urma izbinzii, menite a spulbera prigoana sbirilor politiei, șica- 
nele și speculaţiile samavolnice ale oamenilor domnitorului și ale 
adminstrației spoliatore. Totodată speran să-și poată apăra în 
libertate interesele lor specifice și nădăjduiau a obține mai 


*) Tbid, pag, 389. 

1) Tbid, pag. 399, 

*) Numârni doclasaților concentrați în Bucureşti ern foarte mare la 
mijlocul veacului trecut, 


38 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


itatea de a deveni la rindul lor patroni de ateliere. Chiar 
ing aaa în manufacturile și fabricile existente, nu i parta rea 
timpul să se elibereze de prejudecățile muncitorului din mre rd 
lier. In asemenea condițiuni antagonismul fundamental al erag 
ţii moderne, acela dintre capital şi muncă, antagonism izvorit din 
aglomerarea a sute, mii și zeci de mii de brațe muncitoare în mari 
întreprinderi, constituind proprietatea particulară a unui subțire 
strat de posesori de capital, nu putea decit miji foarte slab pe ori- 
zontul raporturilor sociale din acel timp. Datorită stadiului primi- 
tiv al industriei capitaliste, munecitorimea era încă lipsită de con- 
ştiinţa intereselor ei specifice de clasă. Ea nu putea rîvni în conse- 
cință la îndeplinirea unni rol de sine stătător în procesul de des- 
figurare al revoluţiei. Nu putea avea capacitatea de a înțelege prin 
prisma înaintatelor aspirații sociale care caracterizează proletaria- 
tul modern, necesitatea săvirgirii sarcinilor istorice ale revoluției 
burgheze într'așa chip, încit să fie sezisute și combătute eventua- 
lele slăbiciuni sau dări înapoi gr Etape e micii burghezii, = 
tru ca revoluţia burgheză să fie împi p a expresia ei de- 
pinan e cea ia avansată, cea mai binefăcătoare. Numai astfel 
putea fi făurită o arenă cît mai prielnică operei de luminare şi de 
organizare a mulțimilor neposedante, Căci, fără de această arenă 
a libertăţilor democratice devine imposibilă emanciparea socială de- 
finitivă a tuturor celor ce muneese şi implicit imposibil progresul 
general ulterior a] societății omeneşti în întregime. 7 
Neformulind revendicări proprii de clasă, muncitorimea pa- 
şoptistă se contopea cu doleanţele generale ale revoluţiei. Din acest 
motiv, burghezia pașoptistă munteană nici n'a putut simţi măcar, 
în virtejul evenimentelor ciocănitul separat al noii clase sociale, 
ivite sub ea și prin ea. Ciocănit, ee nu ar fi fost îndreptat numai 
împotriva cătușelor feudalismului, ei gi în direcția moderării ex- 
ploatării salariate moderne, prin greve, cereri de urcări de salarii, 
scurtarea zilei de lucru şi așa mai departe, prevenind astfel frămin- 
tările viitoare ale societății capitaliste. Burgheziei muntene și nici 
măcar vreunei fracțiuni a ei nu i-a putut trece deci prin gind în 
cursul mișcării pașoptiste să se asvirle la un moment dat în braţele 
resețiunii feudale, din dorinţa închegării unui front comun ostil 
noii clase proletare în proces de ascensiune. Precum a procedat de 
pildă marea burghezie industrială din Prusia în cursul revoluţiei 
germane dela 1848, Salvind coroana monarhiei prusace în momen- 
tele critice ale vietoriei populare dela Berlin, neschimbind niciun 
fir de păr din vechiul aparat de Stat, reprimînd singeros revoluția 
agrară a țărănimii, într'un cuvint făcînd tot posibilul pentru a 
opri în loc mersul propriei ei revoluţii eminamente burgheze, nu- 
mai de teama sporirii libertăților şi forţei politice a proletariatu- 
lui. Că, astfel au fost lipsite de sprijin popular și în urmă, spulbe- 
rate ca pleava de reacțiune chiar şi cele citeva cuceriri constitutio- 
nale, pe care burghezia industrială germană credea că le va putea 


ADEVĂRATUL 1843 39 


păstra în folosul ei exclusiv, acest desnodămint n'a constituit sin- 
gura lecţie, nici prima nici ultima, furnisată de istorie în acest sens. 

In faşe încă, lipsită de conștiința intereselor ei separate de 
clasă, muneitorimea pașoptistă s'a mișcat totuși ea argintul viu în 
revărsările tumnltoase ale norodului bucureștean. Şi nu e deloe o 
întimplare că straja cea mai activă şi mai hotărită a patrimoniului 
revoluţiei au fost, după ce tot ei au început prin a da primele lo- 
vituri de tirnăcop vechiului regim, lucrătorii din ramura indus- 
trială și meșteșugăreaseă cea mai desvoltată a principatului, zalha- 
nalele și tăbăcăriile. Ramură, care favorizată de prezenţa materiei 
prime furnisate de cultura întinsă a vitelor, ajunsese să întreprindă 
şi export. Pe ei, pe acești lucrători și meseriași „tabaci“ a contat 
în primul rînd planul insurecției bucureștene, precum conspirațo- 
rii burgheji din 1840 tot cu ei înodaseră legături din cele mai strînse. 
Cartierul „tabacilor“! era bine conturat în fizionomia Bucureștilor, 
formînd un adevărat seetor meșteșugărese şi manufacturier, numă- 
rînd mai bine de 6.000 de suflete 2). De cîte ori, pînă la tragicul ei 
sfirşit, revoluția munteană a fost în primejdie de moarte, minată 
fiind de contradicţiile ei interne, „tabacii“ au sărit cei dintiiu în 
ajutorul regimului libertăţilor, minați de un avînt irezistibil în 
bătăliile îneinse pentru biruirea şi eopleşirea reacţiunii. Excelind 
prin ardoare întru apărarea cuceririlor revoluționare, ei au fost 
cîntaţi chiar în stihuri de versificatorii oeazionali ai acelor zile im- 
presionante : 


„Fii ai nobilului popor ce domnește'n România 
„Voi prin care se învinge nedreptatea şi robia 
„Voi ce aveţi în braţ o armă şi o inimă ce bate, 
„Pentru patria iubită, pentru sfinta libertate; 
»Ă, primiți o sărutare ce un frate vă păstrează 
„Și cu numele acesta pana sa se onorează zi jos 


Alături de tabaci, „mărginușii' Capitalei, mica burghezie și 
straturile semi-proletarizate au constituit o a doua forţă materială 
motrice importantă a revoluției. Micul burghez oscilează între două 
eventualităţi; între speranța, rămasă tot mai mult în sfera dorin- 
telor irealizabile, de a atingo treapta socială în care se află burghe- 
zia și între perspectiva de a cobori în tagma proletariatului. Mani. 
festările politice ale micii burghezii reflectă această înerestare de 
drumuri prin instabilitatea lor, prin treceri brușee dela un extrem 
la altul, după chipul cum ține cumpăna unul sau altul din factorii 
alternativei. Spre deosebire de mulțimea muncitoare salariată, care 
e hotărită, pentrucă știe că nu are nimie de pierdut. Capabilă de 
„violente accese democratice“, — după expresia fericită a lui En- 


*) Ubieini, o, e, IT, pag. 156. 


“) se mda Suveran“ Nr, 8, 16 Iulie, poezia intitulată: „Către fraţii 


nu e 
gels 11) — miea burghezie ce uneori apucată bruse, cara gg zac 
deajuns clarificată, şi pila ore gh cap și p raserny 

re ` * 
arligt yiten acțiune nu s'a putut ivi în cursul ping ppp 
tiste, totuși, marea boerime a încercat să înspăimînte mai ză, 
burghezie rurală, pe moșneni, născocind rege ca pen i img 
şoptiştii, taxaţi drept „comuniști'“, ar fi pus la cale spoliere ară 
turilor lor. Vom mai reveni asupra acestei chestiuni Face prezin 
o atit de picantă asemănare cu metodele de luptă ue ura 

Dată fiind importanţa numerică covirşitoare a stra e e 
burgheze aflătoare în Capitala munteană, trăsăturile poli aţa 
țiale ale micii burghezii pașoptiste, sunt foarte ageri pentru în- 
țelegerea cursului mișcării. Cu atit mai mult en cît gre iza 
economice înapoiate ale vremii breslele meșteșugărești, ce formau 
grosul micii burghezii orășănești, se aflau în acută dependență cco- 
nomică de marea boerime. In cadrul ingust al pieţii interne, stran- 
gulate de codul iobag regulamentar, marii latifundiari constituiau 
prin luxul şi belșugul traiului lor elientela principală a poan 
meșteșugărești. Survenind vremea turbure a revoluţiei, clasa pa 
dală își reduse mult cheltuielile de consumaţie, ba è 
primul rang părăsise şi ţara. Viața economică, osebit cea a Bucu 
reștilor, intră într'o fază de dezagregare; ar pa are scr 
să pătimească în urma lipsei de ocupație. Această stare a a 
pe lingă că nu era sortită a spori entuziasmul revoluționar rien 
seriaşilor, îi împiedica pe aceştia să se pronunțe eea ana 
energică de luptă în contra adversarului celui mai hotăr! gs 
luției politice şi naționale, boerimea feudală, Vom vedea = 
țele conservatoare au profitat de această dispoziție a mieii tas k 
zii, transformînd-o într'o phrginie aion cu puțin a contribuit 
alunecarea în ripă a cauzei democra N e KiE 

In sfîrgit, la oraşe se mai agita energie junimea, yeni vanda 
reia mai toți istoricii și sociologii i-au atribuit un rol parte şi 
denaturat, deşi cel îndeplinit de ea a fost important, Departe de a 
reprezenta influenţa ideologică a apusului, fără substrat corespun- 
zător în structura economică și socială a principatului, tinerimea 
studiousă militantă a constituit avantgarda energică şi radicală a 
boernașilor, burghejilor şi mici burghejilor paşoptiști, Rolul ei în 
acțiunea pregătitoare a insurecției, în activitatea de distribuire a 
armelor în miinile oamenilor din popor, permanenta grijă de a 
veghia asupra revoluţiei, alarmînd norodul și reeurgînd la arme 
ori de cite ori i s'a părut că este sau a fost primejdie — toate acer- 
tea n'au constituit de loe o trăsătură specifică a revoluției pașoptiste 
muntene, Exact aceeași misiune a fost îndeplinită — mutatis mu- 
tandis — şi de către studențimea austriacă, bine organizată și înar- 
mată, în cursul mişcărilor care au răsturnat în anul 1848 pe des- 
potul Vienei, Metternich. Nimănui nu i-a trecut totuşi prin gînd 


n) K. Marx, „Revolution ună Konterevalntion in Deutschland“ *, pag. 8, 


ADEVĂRATUL t843 41 


logică a apusului, precum au procedat relativ la revoluția mun- 

autorii cu care am polemizat, De altfel tinerimea studioasă 
a jucat un rol important în pregătirea revoluției burgheze din Ru- 
sia țaristă; ea îndeplinește în anii din urmă o merituoasă misiune 
în opera de redeșteptare națională revoluţionară a imensului gi chi- 


armate, comandată de Tell şi Magheru, care era dispusă a trece fără 
zăbavă de partea norodului răsculat. 

Țărănimea a constituit marea rezervă de forţe umane a paşop- 
tismului muntean. Zicem „rezervă“ din mai multe motive. 

In primul rînd, din punctul de veslera al carnețerizării capacităţii 
de acţiune a țărănimii, Exploataţi, martirizați, iobagii erau în 
stare a porni aprigi şi violente răsvrătiri. Datorită însă împrăştie- 
rii lor în spațiu şi orizontului mărginit al modului lor primitiv de 
producţie și de existență, sătenii au fost și sunt incapabili să imprime 


zervă”', sueceptibilă de a fi antrenată în încăerările revoluționare, 


al căror fir conducător e depănat de antagoniamele sociale ale 
urbelor, 


In al doilea rînd, din următorul motiv concret putem vorhi da 
„rezervă“: deşi primul act al revoluţiei muntene n fast săvirșiţ 
de ridicarea sătenilor din Izlaz, totuşi inițiativa deslânţuirii ac- 
iunii a pornit din partea burgheziei orășănești care a atras „Tē 
zerva'* țărănească in marea bătălie contra absolutismului feudal, 

In sfirşit, un al treilea motiv decurge din însăşi desfășurarea 
internă a evenimentelor muntene. obăgimea, constituind o resursă 
omenească inepuizabilă a revoluţiei, guvernul heliadist în loe s'o fi 
înflăcărat și s'o fi atras în vie miare, s'a străduit din răsputeri 
şi a reușit s'o ţină mult timp în pasivitate, în nemișeare, în rezervă, 
Dar asupra acestei chestiuni vom reveni. 

Regimul de orori al Regulamentului, exproprierea masivă a pă- 
mîntului țărănesc, aservirea muncii sătești, bicinirile, sechestrările 
în coșere, maltratările, într'un cuvînt, traiul înfiorător al ioba- 
gilor explică cu prisosință ura lor înverșunată împotriva exploa- 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i ă în ochii acestei 
tării feudale. Revoluţia pașoptistă ceai are să pari parter 
țărănimi decit ca o strătulgerare salvatoare, ebrbeagă t 
“oysa appraat pg prea pi aaa de iobagi, deosebite 

rurait, . PES - è 
ch apei si starea lor materială în fruntași, pi easan eg 
ălmași şi un al patrulea strat de argaţi, formin: Li sep ară 
Poletariatalhii sau proletariatului agricol. Și nici măcar mogn "i 
Isdaan, dar aswpriți de rari en gi ph rit şi a 9 
iri de clacă şi de dijmă tr orma i $ A 
novac eri sătească jude de moarte, într'o singură suflare, domi. 
nația boerească feudală, i; ? e Gia 
Revoluţia paşoptistă munteană a găsit, pe deasup arene 
cu deosebire pe cea olteană, hrănind amintirea vie a mişcări 
1821. Locurile fixate de comitetul executiv insurecțional pay a 
constitui bazele de plecare ale revoltelor țărănești, în cadr ge- 
neral al mișcării, Islazul și Telega, au fost vestite ri ca fo- 
care în care pilpăiau arzător nemulțumirile iobagilor $: i 
Considerarea generală a forțelor sociale motrice asa = 
cursul mişcărilor pașoptiste muntene reproduce tel clasic 3 
mișcărilor burghezo-demoeratice europene. one ge ae 5 care sa 
dat isbitura materială, frîngind şi sfărimind stilpii a uaes 
feudal, an fost masele lucrătoare semi-meşteşugăreşti agp sont isa 
mica burghezie, mulţimea mabhalelor şi iobagii satelor, Cu je cea 
de singe ale acestora A i Aobinäi bopa Saera sub soare vie 
ei politică, şi deci definitiv și pe cea el tA 
P gorii de reușită ai insurecției erau favorabili în rană giae 
totuşi comitetul amînă data declanşării acțiunii. Se pie reni 
soare din partea ministrului de externe al celei de-a doua ee 
franceze, Lamartine, care anunța trimeterea unui emisar vea 2, 
însăreinat en importante comunicări. Numai un agoe cr, poe 
rios a putut împinge pe capii revoluționari munteni la ia Ape 
hotăriri atît de grave, ca amînarea sorocului insurecției. Că na A 
pas comporta riscul descoperirii firelor întregii acţiuni -$ r pi 
tabila lui consecință: sălbateca năpustire preventivă a poliției a 
solutismului. Asupra tendințelor novatoare și ea, pr i boa 
principate plutea ameninţător, scos din teacă, paloşul rege a; 
țariste. Nu semnala oare consulul Franței din București, de a A 
încă în 14 Martie, „declaraţia, reinoită în fiece zi de consulul - 
siei, că orice mişcare populară, orice măsură a autorităţii tinzind 
a modifica statu-quo, va fi semnalul intrării unui corp de trupe 
ruse în teritoriul Principatului“ 13), Faţă de perspectiva de a fi 
înăbușiţi şi înghițiţi de colosul reacţiunii autoerate pariste, revolu- 


!) In 1845 a isbucnit la Islaz o sgeroasă răseoulă a clāeagilor, iar la 
Telega 1.000 de familii țărân, elocoteau de indignare în urma soluționării 
în defavoarea lor n unui eon erori o sp ned 7 sia ala id 


mint, (R, Ronetti 
5) Anul 1848, I, pag. 160. 


ADEVĂRATUL 1848 43 


ţionarii munteni nutreau mare încredere în ajutorul Franței repu- 


strămute data deslänțuirii aețiunii. 

Aminarea arătată fu pe punctul de a costa capul întregii între- 
prinderi insureeționale. „Revoluţia e o artă“, iar alegerea, cum- 
pănirea elipei potrivite prin excelență, pentru declanșarea insuree- 
ției armate, constituie piscul culminant al acestei arte. Momentul, 
în care forţele reneţiunii tenebroase sunt șleite, resfirate, necon- 
centrate, lipsite de perspicacitatea țintei alese de lovitura principală 
adversă, în care ele pot fi luate prin surprindere, prezintă vulne- 
rabilitatea cea mai pronunţată şi în care valul revoluţionar a atins 
limita maximă de intensitate — nu durează prea mult şi nu se 
ivește de repetate ori — îndeobște numai odată în aceeași fază 
istorică de convulsiuni sociale, Iseusinţa, arta animatorilor geniali 
a consistat tocmai în a aprecia just ivirea acestor clipe erneiale în 
viața popoarelor şi a le exploata cu curaj, curaj și iar curaj — cum 
spunea Danton — până la capăt. 

Comitetul revoluţionar muntean a irosit în mod primejdios un 
interval important din acest moment istorie atit de preţios. In 
zilele de Paşti, exact în răstimpul în care fusese soroeită dinainte 
răbufnirea acțiunii insureeţionale, domnitorul Bibescu ţinnse încă 
un discurs, prin care se fălise că nicio scînteie din foeul revolu- 
ţionar ce încinsese Europa n'a căzut pe plaiurile muntene. In Mai, 
însă, ocirmuirea domnească bănuia deja pe Tell şi Magheru, care 
au şi fost supuși personal de Bibeseu unei anchete. Represiunea 
preventivă începuse să-şi arate colții, Liste lungi an fost întoemita 
în vederea arestărilor. In cele din urmă, „făcîndu-se arestări, s'a 
precipitat isbuenirea revoluției“ 14). Pără ca pașoptiștii munteni 
să fi avut timp a aduce la îndeplinire sfatul — de altfel en totul 
inoperant — transmis de Lamartine, Ministrul republican francez 
povăţuia înţelegerea prealabilă en Imperiul Otoman... Ceea ce în 
Aprilie a atîrnat de voința comitetului, a fost impus la 11 lunie, 
cu înfrigurare, de înlănțuirea obiectivă şi precipitată a evenimen. 
telor. 

Intre timp, partidul „Frăției“ căpătase noi udeziuni, printre 
care foarte rodnică în urmări a fost cea a lui Heliade şi a grupei 
sale. „Pînă în luna lui Mai 1848, nu existase nicio relațiune, nicio 
înţelegere între noi şi Heliade“, a afirmat cu preciziune în seriso- 
rile sale, Ion Ghica 15), 

Gruparea creată de Heliade stăruia asupra necesității comba- 
terii uneltirilor rusești, al căror scop era stirnirea unor tulburări 


interne cu caracter provocator, Urzite ca şi cele din Moldova, de 


14) I. Ghica, o, e. IIT, pag. 404. 
n) O, o. IH, pug. 399, 


44 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


à i țarist, ele urmăreau fău- 
Diaan), pemarocărț apar praz inegală dsae 
rirea unui pretext plauzibil pentru cotrop pomi pia 
iile iniți tului heliadist an fost astfel formu 
piile inițiale ale curen i-am” = 
Heliade: „Recunoașterea tratatelor, — a n igeări 
nitatea Sublimei Porţi — opoziţia în contra beipen ageri afară 
de aceea făcută în numele acestor principii‘ 1), Așa gi iri 
a Regulamentului şi de platformă înaintată a simte 
test icon i Heliade mărturisi apoi, în 1851: „Cind 
re AE arene era bren lui Heliade în favoarea ordinei 
ia inter mg see i a principiilor naționale 
i feudale, căci alta nu era! n. a.) şi a princip Š 
Aia să se întindă, ea nu trecea Ta ochii unora ne as ca 
ționară și ca emanind dela Bibegeu'* 17). zanga părere ra aoe 
doielnie întemeiută cel puţin în prima ei parte, pur) , rit 
linde nu se sfiește a povesti în memoriile sale, că între! in roi 
comisarul ture Talaat Effendi, de e liberal, aristocrat, monar 
sau republican, el a răspuns că nu e niciuna, nici alta din Cosa 
nici democrat nu e, precizînd cuvînt cu cuvînt: „Noi vrem 
păstrăm antonomia noastră, dreptul „nostru eleativ (în privința 
domnitorului, n. a.), legile și obiceiurile noastre străvechi. Saptami 
excelență, conservatori — căci trebue conservat ceea ce e bun ) 
(de exemplu, iobăgia....). Ce strat social reprezenta gruparea lui 
Heliade? Din deelarațiile principiale citate, rezultă că acea pătură 
socială trebuia să ocupe o poziţie intermediară între marea boerime 
feudală și burghezimea pașoptistă, aceasta din urmă fiind repre- 
zentată prin fondatorii din prima oră ai „Frăției . Era așa dar, o 
pătură mijlocie a nobililor, a boerilor. care deosebiți de categoria 
boernaşilor, prefăcuţi în burghezi veritabili, fuseseră totuşi după o 
splendidă formulare a lui Engels „îndeajuns transformați în pro- 
ducători de mărturi, destinate pieţii, pentru & avea aceleași interese 
ca şi burghezia și a face cauză comună eu ea‘ 19), , pa 
Despre procesul transformării stăpinilor feudali în beneficiari 
ai producției de mărfuri și în parte, direet în producători de măr- 
furi, ne-am ocupat pe îndelete în capitolele anterioare, Acest proces, 
care a început a-și despica drum încă din timpul secolului fanariot, 
a atins în era regulamentară o fază înaintată. El a constituit re- 
flexul direct al axei principale de progresare economică a priuai- 
patelor: vărsarea produselor lor agrare pe piața mondială. . 
In ordinea politică, pătura nobilimii, despre care vorbim, şi-a 
formulat dorințele și s'a raliat platformei constituționale a cărvu- 
narilor din Moldova; tot ea a participat la întocmirea proiectului 
de constituţie din 1839 al comisului Leonte Radu, precum a luat 


1) Heliade Rădulteen, „Mémoires sur I'histoire de ln rigâneration rot 


maine, ou sur les événemonte de 18484. (Memorii srpa istoriei rogenerării 
romine, snu paniesa - ad din 1848). Paris, 1851, pag. 88. i 


ADEVĂRATUL 1844 45 


De a limita, însă totodată libertăţile cucerite la restul claselor 
avute suprapuse ale societăţii, Aceşti boieri producători de mărfuri 
nu țineau cu aristocrația feudală, pentrucă abuzurile şi restricțiile 
parazitare impuse de ea, stinjeneau libera circulaţie a mărturilor și 
însănătoşirea organizării administrative (căi de comunicație. legali- 
tate, egalitate justițială formală), absolut necesare prógresuluj eco- 
nomie al țării, In această privință interesele lor concordau perfect en 
cele ale burgheziei. Ei se opuneau însă modificării grozavelor râpor. 
turi iobage de exploatare, de pe urma cărora profitau deopotrivă eu 
aristroerația latifundiară ; și deci oricărei reforme politiee radicale, 
care acord nd libertate poporului, ameninţa să impună emaneiparea 
și împroprietărirea țirănimii. In acest sens, ei erau de mult depășiți 


Cum s'a înfăptuit, date fiind aceste condițiuni, fuziunea „Fră- 
ției“*, cu gruparea heliadistă? N. Băleeseu şi Ion Ghiea, an op 
zistenţă un răstimp oarecare, poate şi din motivul că Heliade, care 
înserisese pe frontispiciul ziarului său lozinea „Mă tem de tiranie, 
urăse anarhia“, nu voise să accepte platforma radicală a „Frăției“, 
In cele din urmă însă, deşi a contat și dorința de coalizare n tuturor 
forțelor antidespotiee, ei au fost siliţi să accepte sub presiunea 
insistențelor hotăr'te ale lui Tell, Acesta, întruehipind brațul armat 
fi condiţionat participarea sa la 
mişcare, de contopirea celor două curente. Iar Heliade 20) a „adop- 
rup și suflet la pro- 


gramul șefilor radicali ai mișcării, nutrind în sine intenţia „conser. 


vatoare“*, de a-l ciopirți după isbindă cit 
Fapt pe care l-a mărturisit, mindrindu-se. î 
pentru a o face națională 
egală, pe eit mi-a fost în 
principii și ordine 
invazie preparată de îna- 


fperpetuind robia țăranilor! n. a.) şi ] 


=) Acesta n fost reprezentantul prototipie al turii boerilor fewdali 
transformați în producători de mărfuri, exprimină Ara trecutul imi pal 
poziția lor socială intermediară: „ai Inat gratificațiuni, 


ezită în disprețul celui mai 
elementar adevăr istorie, să-l iîneaâdreze în mediul pm fise, ge lui Heliade, 


pe vnjnieul și intrannigentul progresist ca n fost Vegi ti 
enționaliamnluic“, pag. 194, PE S TAAR cca 


d, 


45 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


parte exagerarea intenţionată a primejdiei 
re ae Ia arata Nu în zadar a scai că combătut cumplit 
genele eescu şi Ion Ghica! i 
e jr aeae heliodiste trebue ee at Sp y> 
e eh prim plan legat de persoana lui Heliade, pt ii n 
pes ntulni pro-boerese, moderat, lichidator, pe care cesta is 
var pere în sînul „Frăției“ şi în cursul revoluţiei, în none 
ae ei fondatori, ce au format aripa radicală revoluționară 
tismului muntean. SE 3 
aici internă, care a măsurat adineimea aan “a 
despărțea concepţiile celor două curente, s'a produs din pac SEA 
în jurul întocmirii geen ype P „stg ag a ata Ana 
"a înfipt îm nodul gordian al co clasă d a 
unit pie rotor privilegiilor feudale în vederea rara ret a 
improprietăririi maselor iobage. Heliade a făcut proiectul e eu 
nifest „o singură obieețiune, la partea privitoare la igo > 
țăranilor, zicînd că aceasta va seg, yuna ii y rA RE 
eama de a contraveni intereselor boierilo: ormatori, 
ia de ii alai de mărfuri, teama de „anarhie“, omger i ei -A 
ciunti cît mai mult conţinutul revoluției pentru a păstra are 
unei părți cit mai mari din nobilime şi a evita orice cec tar 
cu ea, toate acestea n'au determinat numai pinji apr ase grase 
în ajunul lui 11 Iunie, ci întreaga ei atitudine pri 
ntelor revoluționare, E i 
ia Spre deosebire de concepţiile moderate ale lui zener gr al 
tute dela un capăt pînă la celălalt de preocuparea de a i ge i 
boerilor, șeful ideologie peace er prsenerur Die sase y 
i imate de aripa ri üa ion Ş jl 
N. Dale ps i nfățişat astfel, în stilul său selipitor, polurilo miş- 
căii, așa precum ele au fost concepute de fondatorii „Prăţiei să ia 
„Ea (revoluția n. a.) derivă cu deosebire ar or arata 
dela 1821, La acea epocă, obijduiţi de către fanarioți ră A a pai 
în numele Statului, făcurăm eontra acestor două partide u ama 
luție noțională şi democratică. In plus, cerarăm dela T merana 
capitulaţiilor noastre. Rezultatul acestei revoluţii fu că mr roă are 
ciștigarăm cauza noastră: ciștigarăm de asemenea pe m pată 
voluția naţională, ceea ce înseamnă că am fost eliberaţi e a 
Dar am pierdut în urmă revoluţia democratică, pentrucă rară 
mentul Organic, fondă chiar și mai puternic aristroeraţia, 18r pope = 
în loe de a fi oprimat numai în numele Statului, fu şi mai m onid 
numele proprietăţii, Care trebuia deci să fie programul pie a 
dela 1848? Era desvoltarea incest a tag aer rar l ardei 
organizarea democrației și eliberarea ranului, tuindu-l } 
prietar, Intr'un cuvînt era de făcut revoluția democratică și socială. 
Acesta a fost scopul nostru şi programul dela 1848. El este pe dean- 


=) H o. è. . 48, 
t) O. e $ a A 


ADEVĂRATUL 1848 Ey 


tregul la fel cu cel din 1821, minus fanarioții plus chestiunea so- 
cială 233)“, 

Continuitatea între cele două mari etape ale revoluţiei burgheze 
din prima jumătate a veacului trecut, revoluția lui Tudor şi cea dela 
48 este evidentă. Renegarea ulterioară de către Tutor a năzuințelor 
sociale, în numele cărora miile şi zecile de mii de panduri s'au adunat 
în mod instinctiv sub steagul lui, nu a schimbat cu nimie adevărata 
natură a revoluției dela 1821. Inţelegerii lui Vladimirescu eu boerii 
se datorește doar „pierderea revoluției democratice", pentru a în- 
trebninţa chipul matur de exprimare al lui Bălcescu, Din care fapt 
nu rezultă însă că aceasta n'a existat de loc; a afirma contrariu e 
absurd. Antorii încureați voluntar sau involuntar în mrejele unei 
frazeologii de rigoare, stăruie în a prezenta revoluția dela 48 ca 
ceva cu totul rupt de evoluția etapelor istorice precedente. Nici nu 
se putea ca această temă să nu fi fost reluată cu ardoare de unii 
proaspeţi ideologi. Aportul original al acestora neputind fi decit 
o şi maì evidentă ignorare a faptelor, Revoluția dela 48 trebue po- 
negrită, cea dela 1821 slăvită, după ce i-a fost spălăcită adevărata 
înfăţişare, Atit cunoaşte d. Roșu, dorința sa subiectivă, ce trebue 
„ârgumentată'' pe piedestalul metamorfozării istoriei : 

„Pașoptiștii munteni au procedat ca nişte tacticieni, ei nu au 
văzut mai departe de 11 Iunie 1848, Și totuși în secolul al XIX-lea 
s'a produs la noi o revoluţie autentică, organizată, dinamică, masivă, 
o revoluţie în genul celora din secolul al XIX-lea, marsul armat al 
lni Tudor Vladimirescu are toată amploarea războiului creator, Pe 
două planuri, două revoluții antitece* =), 

Autentie organizat, dinamic, masiv ete... e numai o înşiruire 
de vorbe goale. „Mișcarea împotriva boerilor, a fost părăsită la un 
moment dat de Tudor. Ea a fost reincepută la 1848. Rămîne doar 
calomnia debitati la adresa pașoptiştilor munteni cum că „Hu a 
văzut mai departe de 11 Iunie 1848, Dovada contrarie reiese din 
rindurile ce urmează. Altele au fost lipsurile paşoptiştilor munteni, 
dar le pot zări numai acei care identificindu-se cu marile idealuri 
pregresive urmărite de ei, învață din experiența erorilor sau slăbi. 
ciunilor lor. 

Tot în intervalul dintre Aprilie şi Iunie a fixat comitetul reyo- 
imţionar strategia mișcării cu privire la amenințările şi primejdiile 
întrevăzute din partea politieei imperiale țariste și eventual a Tur- 
ciei. E un fapt cert că șefii pașoptismului muntean au cultivat eu 

ardoare idealul național-revoluţionar al realizării neatirnării şi unt- 
tăţii naționale a poporului romin, ceea ce istorieește ar fi însemnat 
seuturarea jugului suzeranității turcești, retezarea brutală a veleită- 


=) I Ghica, „Amintiri din pribegie'!, 
=) N, Rogu, „Dialeetica naționnlisenului“!, pag, 213, 


48 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ților de dominație manifestate de ţarism și împreunarea tuturor 
provinciilor romineşti, In mod conştient ei au înlăturat însă înfâp- 
tuirea lui imediată din cadrul sarcinilor nemijlocite ale mișcării pa- 
şoptiste, Revoluţia căreia îi ineumbă sarcina prefacerii din temelii a 
regimului social şi politie din interiorul țării, prefacere sortită a 
regenera forțele vii ale poporului, trebuia să se ferească de orice ar 
fi putut provoca sau grăbi, în prima ei fază de consolidare, coati- 
zarea forţelor reacționare interne cu colosalele puteri armate ale 
celor două imperii. De aceea, în ajunul revoluției, partidul „Pră- 
ției“* îşi trimete la Constantinopole pe unul din oamenii lui cei mai 
do încredere, pe Ion Ghica, cu misiunea de a reconfirma din partea 
revoluţionarilor dreptul de suzeranitate al Porții. Cerind deopotrivă 
reîntărirea şi respectarea vechilor principii istorice de autonomie 
interioară, în baza cărora au fost închinate tronului otoman Prinei- 
patele şi în virtutea cărora „Sublima Poartă să recunoască Valahilor 
Greptul de a se aduce instituţiilor lor toate prefacerile cerute im- 
perios de nevoile ţării, fără a atinge totodată prerogativele şi supre- 
mația Sublimei Porţi“ 2). Perspectiva trasată de paşoptiștii mun- 
teni a fost expresiv sintetizată de Bălcesen, în următoarele r'nduri: 
„N'am făcut o revoluţie contra 'Pureilor nici contra Ruşilor. Dreptul 


nostru de a face revoluia era dreptul nostra de autonomie, care ne-a 
fost recunoseut de cele două puteri, deși violat din timp în timp, și 
chiar în Regulament. Am cerut respectarea lui fără a ne libera de 
tratate. Această revoluție realizată, cea democratică şi socială (n. a.) 
ne răm'ne de făcut alte două revoluții; o revoluţie de unitate naţio- 
nală și mai tirziu independenţa naţională pentru a readuce în atest 
fel națiunea în plinătatea drepturilor ei naturale“ 25), 

Din nenorocire, paşoptiști munteni, care prin înțelepciunea de 
care au făcut dovadă în stabilirea țelurilor strategice ale revoluției, 
au ferit-o pe aceasta, în primele ei momente de existență, de avalanșa 
văpraznică a loviturilor exterioare, n'au ştiut s'o îndrumeze pe 
calea eroică a bătăliei salvatoare și în clipa în care înlânțuirea eve- 
nimentelor a pus-o totuşi față în față eu invazia inevitabilă a tru- 
pelor turco-căzăcești. Dar asupra evenimentelor, cît şi asupra res- 
ponsabilităţilor istorice, să nu anticipăm. 

Prin cele arătate se explică de ce, spre deosebire de pașoptiștii 
moldoveni, care n'au îndrăznit să acţioneze dee't ascunși sub pulpana 
marilor boeri, burghezia munteană şi falanga ei de revoluionari demo- 
crați s'au sprijinit din primul moment pe răseoala maselor norodului, 
Riisp'ndind simînța emancipării politice prin dobindirea libertăţilor 
democratice şi preconizind marele prefaceri, caracteristice revolu- 
ționării burgheze a raporturilor agrare feudale de producţie, Spre 
deosebire de maniera de salon a pregătirii mișcării moldovene, în 
care au lipsit cu totul preparativele de înarmare a forțelor revolu- 


A Astăzi plămuește toxtul misiunii încredințate, v. „Anul 1848", T, 


pag. 39%. 
=) I. Ghica, o. e., pag. 475. 


ADEVĂRATUL 1848 49 


învoru! pe dată eki și nu petiţionari, De gead gean an cu 
$ ptiştilor 


ION C. ION 


TRADUCERI 


DIN VERHAEREN: SĂRACII 


Sunt biete inimi, care zac 
Scãldats’n lacrimi, ca'ntr'un lac, 
Ca pietre palide, în pr 

In cimitir. 


Și-atitea biete spete sînt 
De griji plecate spre pământ, 
Ca mici colibe bruna 
Printre dune. 


Ri sunt sărmane mâni, așa 
Ca frunzele în calea ta, 
Ca frunze moarte și gălbui 
In fata uşii nimănui. 


Sunt ochi sărmani și'ngrijoraţi, 
Atit de blinei și întristați 

Ca ochii vitei pe cîmpie 

Sub vijelie, 


Și oameni sint, sărmani şi goi, 
Cu gesturi slabe, brațe moi, 
Pe care sărăcia'i paşte 
Oriunde întimplarea”i naște. 


T) est ninsi de pauvres cour — avee, en enx, des laca de pleurs, — qui 

sont pâles, comn.e Ing pierres — d'un cimetière, 
de pauvres dos, — plus lourds de ptino et de fardeaux — 

que eansinea brines, parmi les dunes, 
de pauvres mains, — camme feuilles sur les chemins — comme 
jàunsa et mortes — deyant ln parte. 
II est ainsi de pauvos yeux — humbles et bons et soucieux — et plus 
ue ceux des bêtes — aous In tempite, 
Tl est ninsi de pauvres gens, — nux gestes Ina et ind ntas — sur qui 
s'acharne la misòre — an long des plaines dp la tena, .. 


DIN VERLAINE: NEVERMORE 


Ce-mi cauţi, amintire, în mintea chinuită? 

Pe cer de toamnă-o ceată de sturzi trecea grăbită, 
Iar soarele'și aruncă o rază plictisită 

Pe codrul plin de vinturi, cu frunza *ngălbemită. 


Mergeam visând pe cale, eram doar cu şi ea, 

Cu păru n vint, noi singuri, gindirea ei și-a mea. 
Privind duios deodată ea prinse-a mă'ntreba: 

„Care-a fost ziua cea mai frumoasă'n viaja laf“ 


La vocea ei senină, sonoră, îngerească, 
Un zîmbet îi răspunse, cercînd s'o lămurească, 
Și alba ei mînuță am sărutat pios. 


Primele flori, ce tare sunt ele parfumate! 
Și ce cuvint de vrajă, ce gingurit duios 
E’ntiiul „da“ ce ese din buzele-adorate. 


Souvenir, Souvenir, quo me veux-tu? L'automne — Faisait voler În grive 
à travera l'air atone. — Et le soleil darâalt un mmyoa imosotone — Sur le bois 
jaunissant où la bise dâtane, 


Nonn étions soul À scule et marchions, en rêvant, — Elle et moi, les cbe- 
veux et la pensée au vent, — Soudain, tourant vara mol son regard émouvant: 
„Quel fut ton plus beau jour! fit sa voix d'or vivant, 


Sa voiz douce et sonore, au frais timbre angélique, — Un sourire diseret 
lui donna în réplique, — Et je balsai sa main hlanehe, dévotement. 


Ah! les premières fleurs, pu’elles sont parfumses! 


Ah! les premièrs floura, qu'elles somt parfumés! — Et qu'il bruit avoe 
un murmure charmant — Le premier „oui'! qui sort de lèvres bien-aimées. 


r - E =<. 
E în n Pi 75 "a Y 


DIN HEINE: CARTEA CÎNTECELOR 


Și-apoi le îngropaţi. 


Voi pune multa "n raclă, 
Căci multe "ntrinsa merg. 
Să fie cit butoiul 

Vestit, din Heidelberg. 


O laviţă mi-aduceți 

De lemn uscat şi gros 
Mai lungă decit podul 
Din Mains, pe Rin, în jos. 


Și doisprezece oameni 
Voiniei, să-i întrunim, 

Mai tari ca sfintul Christoph 
In Dom, la Köln, pe Rin. 


: — Der 
Minein leg'ich gar manches — Doch sag ich noch nieht wan; 
Sarg muss sein noch grösser — Wie'a Heidelbergor Pasa. 


Und bolt sine Totenbahre — Von Brettern fest und dick; — Aueh muse 
sie saln noch länger — Als wio zu Mainz dio Brück, 


Und holt mir nuch zwölf Riess, — Die müssen nosh stirker sein — Als 
wie der heil'ge Christoph — Im Dom zu Kõln am Rhein, 


TRADUCERI 


In mare să arunce 
Voinicùi racla grea: 

I se cuvine-o groapă 
Tot mare ca şi ca. 


Ştiţi voi, de ce sicriul 
Atita e de greu? 

In el mi-am pus iubirea 
Bi tot aleanul meu, 


Dio sollon den Sarg forttragen — Und senken ins Moer hinab, — Denn 
solebem grossen Barge — Gebührt ein grosaes Grab 


Wis Ir, warum der Sarg wohl — Bo groas und mhwer mag senf — 
Ich legt'aueh meine Liebe — Und meinen 


Schmerz hinein, 


pd 4 d wul ma fb 


A fost un rege-odată, 

Cu suflet greu, cu păr albit; 
Bătrinul bietul rege, 

Cu-o tinără s'a însoțit, 


Şia fost şi um copil de casă, 
Uşor la gind, cu păr bălai; 
El ducea trena de mălasă 
A tinerei soții de erai, 


Cumoști tu melodia tristă, 
Turburătoare, de demult? 

Cei doi — au trebuit să moară: 
Se "ndrăgostiseră prea mult. 


Doamnele acestea, muza 
B'o cimstească vor mereu: 
Şi niro zi, să vin la masă 
M'au poftit, cu geniul meu. 


Supa, fost-a foarte bună 
Vin mai bun nici că mai ştiu; 
lar găina — o minune, 
Iepurele, grăsuliu, 


Au vorbit de poezie 
Și'nsfirgit, m'am săturat; 
Și le-am mulțămit de cinstea 


Mare, ce mi-au arătat. 


Diese Damen, nie vorstehen — W 
mir ein Mittagesson 
Es war cinmal ein König — Sein Horz war schwer, sein Haupt war d 


grou — Der srme alte König — Er nahm oine junge Frau, 


Es war ein jun Page — Blond war sein Haupt, schwach war prin 
Sinn — Er trug die sshine Behleppe — Der Jungen Königin. 


Kennst Du Das alte Liodchen — Es klingt so süss, es klingt so trüb — Sie 
mussten beide sterben — Sie hatten pieh viel zu Heb, 


ie man  Diehter ohren musa: — Gaben 
— Mir und mtinem Genius, 

Ach! die Suppe war vortrefflich, — Und der Wein kat mieh erquiekt — 
Das Geflügel, dar war găttlich, — Und dor Hase war gespickt, 

Sprachen, glaub'ieh, von der Dieht-kunst, — Und ich warde endlich satt; 
Und ich dunkte für die Ebre, — Die man mir erwiesen hat 


D . 
Br. d r = 


Duduia, lingă mare 
Sta tristă şi ofta 
Apusul cel de soare, 
Grozav a'nduioșa. 


Nu plinge, domnişoară, 
Căci nu-s vre-un lucru rar: 
Prin față se coboară, 
Prin dos se întoarce tar. 


Dan Fräulein stand am Mecro — Und seufate lang und bang, — Es rūhrto 


sio so sehre — Der Sonnenuntergang 


Mein Priiuloin! scin’n Sie munter, — Das ist ein altes Stück 
vorne geht sio unter — Und kohrt von hinten süruck, 


a niei i aaia m 


3 — Hir 


DIN SAMAIN: DESTĂINUIRE 


Mi-i sufletu-o infantă în rochie da paradă 
Și care-şi oglindește surghiunul ei regal, 
In mari oglinzi deșarte, într'un Escurial, 
Ca o galeră veche, uitată într'o radă. 


Intinşi lingă fotoliu, cu nobila mişcări, 

Doi cânt de vinătoare, cu ochii melancoliei, 
Stau gata să vineze la semnu”i, cerbi simbolici, 
Intr'a pădure plină de farmec şi visări. 


Copilul ei de casă, pajul „Odinieară'“, 
Cu glasul stins, citeşte poeme vechi, iar ea, 
Incremenită”n umbră, în degete-o lalea, 


Ascultă vraja care în suflet vrea să'i moară 


n... 


Un pare imens în preajmă”i se”ntinde”n depărtări, 
Cu marmuri, balustrade, bazinuri lucitoare, 

Și, gravă, ea se'mbată de visurile, care 

Ni le deşteaptă”'n suflet, majestuoase zäri, 


A ca rona e Tne infante en robo de parade, — Dont I'exil se reflète, 
óternel ot royal, — Aux grands miroirs déserts d'um vioi! Escurial, — Ainsi 
pu'una galire oubliés en la rade, 

Aux pies də son fauteuil, allongés noblement, — d'F- 
cosse aux yeux mélnneoliques — Chansent 
ques — Dans la forit da Rive et de 1'Enehantement 

voix, Ee favori, qui s'appele Nagutre, — Lai Ht d'ensoreelants poèmes 
à mi-voix, — Cependant qirimmobila, uae tulipe anx doigts, — Elle écoute 
mourir en elle leur mystère 


Le ar eferarsme pla Ă pna noa jrondaisohe, — Ses marbres bassina, 
acs rampes astres, — Et, grave, ol m'onivre à ces songes illastreg — 
recălent horizons, : e 


Deux Jovriera 
quang îl lui plait, lea bêtes symboli- 


» Bes 


58 : VIAŢA ROMINEASCĂ 

E blindă, resemnată, şi fără idealuri. 

Ea ştie că și lupta e un destin făcut, 
Și totuşi simte ciuda unui dispreț născut, 
O milă cuprinzând-o, ca vintul pentru valuri. 


E blindă, resemnată în plinsul ei deschis. 

Și nwi întunecată, decît cind vre-o Armadă 
Perdută îi apare în vis, și cînd, grămadă, 

O năpustesc nădejdii apuse'n vreun abis. 


Cind mindră, ea suspină în purpurile serii, 
Portretela străbune, cu mini frumoase, vii, 

In catifele negre, pe ziduri aurii, 

Cu umbra lor defunetă, i-aștern în vis imperii. 


Miragii vechi, de aur, pe doliul ei se'ntind, 
Și, în viziuni, pe unde uritul î se stinge 

— Ori glorie, ari soare — o rază îi atinge 
Rubinele mândriei, și — roşii — se aprind. 


C'un simbel trist ca știe s'aline'nfrigurarea. 
Și, ocolind mulțimea cu zgomotul ei van, 
Ascultă zvonul vieții — departe — un ocean 
Și taina ei pe buze, mai mută”i decit marea. 


Elle est Ià, rfaignta et douce, at sans surprise, — Snrhant trop pour lut- 
tor comme tout est fatal, — Et se sentant, malgro quelque dédain natal, — 
Sensible à la pitié comme l'onde A ln brise. 


Elle est là râsignte, et douce en ses sanglots. — Plus sombre seulement 
quand elle dvoque en songe — Quelque Armada sombrée ă l'éternel mensonge, — 
Et tant do beaux espoirs endormis soms les flots, 


Des soirs trop lourds de pourpre où m fierté soupire, — Les portraits 
de Van Dyck aux beaux doigts Jongs et pura —Piilea en velours noira sur Ior 
vieilli des murs, — En leurs grands airs défunts la font râver d'empire, 


Tes vieux mirages d'or ont dissipé mon deuil, — Et dans les visions où 


mm eunui s'éshappe, — Soudain — gloire ou soleil — un rayon qui la frappe— 
Allume en elle tons los rubis de l'orguell, 


Mals d'm sourire triste elle apaise cos fièvres; — Et, redoutant la fonie 
nux tumultes de fer, — Elle éconte la vie — au loin — commo la mer, — 
Et le socret se fnit plus profond sur ses lèvres, 


TRADUCERI 

Nimic nu mişcă ochii cu palide sclipiri, 
In care doarme duhul oraşelor perdute; 
ŞPn sălile solemne, cu uși aproape mute, 
Ea trece, şi pe buze îşi tremură-amintiri, 


Afară, în grădină, cad apele'n cascadă, 
Și, albă, la fereastră, în degete-o lalea, 
Stă dreaptă în oglinda înfiptă lingă ea, 
Ca o galeră veche, uitată într'o radă. 


Mii sufletu-o infantă în rochie de paradă. 


LAZAR ILIESCU 


Rien n'omeut d'um frisson l'eau do =- 
VEsprit voilé des Villes mortes; — Et să aahon, ok basa brui 
portes, — Elle va, s'onchantant de mots mystérieux, 


L'eau vaine des jets d'eau là-bas tombo 
une tulipe aux doigia, — Elle est în. oe caswade, Et, påle Ă în croisée, 
qu'une galire oubliés en la rađe, Ains 


Mon Ame est une infante en robe de parade, 


Aio 
i ` 


UN SURÎS DE 5 MILIOANE 


REZUMAT AL CAPITOLELOR PRECEDENTE 


Anĝró Séverin, tinăr pictor sosește lm Londra pentru 
jE po. oaro în Susogak wo vomita So A: TE- Oh m Ahe, sete mută 
anumit local de na Pe cînd bijbiie îmtr'o ceată deasă, mo aa 
urlet de triumf sau dè exasperare, yoked amară r Seriea opare 
enro zăcea pe trotuar. Omul, după tonte proba 3 cae 
aruncat pe fereastra, încă dela etajul asns 
el, părea a-l recunoaşte pe André, cărula fi întinse o 


p 
pi: 


i — riveşte'“, Si moare. De altfol, nu era nimiea de „eititt!. Un 

ceia Pepe ales CĂ prea şi întz'o atitudine rea şi vinăleativă, pe 
1 nu și-o cunoştea de loo. 

a a reage E E pt pe O ME 


aqtopiase pa inssi. fe. senisaTolisia, Toda- 


tot 
tru prima vară călense 
Afară de oa, nimeni nu-l cunoștea pe Gregor, care pen : 
ea îndată oo ati ca do a 2A apiiua Ba Moat unde duik oa. At 


vietorios: „Am gănit'*, Doscoperise că colo două poveşti, afacerea de acum gi 
cea din anul Sea nu ernn în fond sun că, a aceeaşi, şi că, pe densupra, 
tau ouă un mare interès de ne! $ 

ir ~ R. înninte, André venise la Paria să vadă pe sorsa Adrienne, 
soția doctorului Raymond Duvernola, un chimist de mare merit. ego mari 
Andră surprinde pe cumnatunăn useunzind într'o pendulăzmafe o h A brad 
bustră. Po de altă parte, Adrienne pare fonrte turburată do o conversație A 
fomieă, Dar grijile altora turburau prea puțin pe Andră, el însuşi indrăgost 
absurd de o femeie căreia nu-i văzuse nielodată obrazul adevărat, el numai ima- 
pinea pietată, îm dimineața aceea, de fostul său maestru, pe care se dusese 
să-l vadă, 


în salà, 


7 Pe i pei ip A AE ER 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 6i 


In timpul spectacolului, se petrec lucruri stranii, Mai întîi, Raymond me 
întonrea la operă aproape imediat (André, care ioșise un moment po stradă, 
îl văzuse, pe trotoarul operii, și așteptând). In lojă, Adrienne, și ea, părea că 

it, pe 


) pe 


chel a văzut, în fonior, singură, pe femeia care, încă de diminență, SI tot ob- 
seoed din buzunar un block-uotes plin 
eu desene, toate portrete ale chipului ei... Donmma pare a face haz de Andrâ. 


să vină, În J, întrun 


Dacă a iubi înseamnă a lăsa toate treburile baltă pentru simpla 
plăcere de a vedea la faţă o anumită persoană determinată, atunej 
se poate foarte corect spune că André iubea pe femeia cea cu păr 
galben și inițialele F. TA. Pentru el toate afacerile din lume deye- 
niseră neimportante, comparate cu voluptatea de a percepe, prezent 
şi material, existența acestei femei aproape necunoscute, născute 
mitologie dintr'un tablou, și care acum, seara împlinea virsta de 
cincisprezece ceasuri, 

Femeia sosi la 1 și un sfert în dancingul unde-şi dăduseră în- 
tilnire, Ar fi inexact să spunem că intimitatea lor făcea repezi 
progrese. Căci nu era niciun progres de făcut. Dela început această 
intimitate fusese deplină. Intimitatea — ea și valoarea — „nu aş- 
teaptă numărul de ani", Eai făcută din conspirație și stăpinire în 
comun a unui secret, André ştia despre F. Th. o seamă de lueruri, 
pe care nu le mai știa decit dinsa. N'ar fi putut, nici unul niei 
altul, să spună precis ce erau aceste lueruri, dar fiecare știa că 
celălalt le știe, In mod evident F. Th. nu ducea o existenţă mulțu- 
mită. Această nemulțumire surdă fusese primul luern pe care André 
îl aflase despre dinsa, încă de pe cînd ea era doar o femeie de 
pinză şi vopsea, cu numai două dimensiuni, O cunoscuse Întâi psi- 
hologie, şi numai pe urmă social. Incepuse cu intimitatea. Și acum, 
intimitatea, pur și simplu, continua. André se găsea în starea de 
dulceaţă exaltată a unui consumator de minune. Și sentimentul 
minunii e poate cel mai comunicativ din cîte există. Cei doi gedeau 
la masă, beau, dansau, se sărutan; dar, de-a-lungul acestor con- 
duite tangibile și banale, simțeau cum gindurile lor tree, dela unul 
la altul, ca și cînd n'ar fi locuit în două minţi deosebite. Tot ce-şi 
spuneau unul altuia, nu putea avea niciun efect exterior, așa cum 
dacă trecem un obiect din buzunarul drept în buzunarul sting, 
situaţia rămîne neschimbată, lar, pe de altă parta, tot ce-și spuneau 
ei avea o importanță enormă, tocmai pentrucă această transfor- 
mare a dialogului într'un monolog în doi este poate cea mai im- 
portantă minune a vieţii noastre, 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ănunt care-i distrase puţin atenţia lui André, din- 
AA ne-a Aae magic, fusese figura unui domn de vreo 55 
de ani, gras și jovial, pe care îl mai văzuse, în aceeași seară, la operă. 
Domenii] acela —i se păru un moment a a i aur za bet aai- 
tă spre masa lor, parcă ar voi BE - 
Erie as iii decit că în fond domnul acela era obligat să 
fixeze, ţapăn, un punet în spațiu, căci el, în acel moment, „poza'*, 
nemișeat în timp ce un desenator „a-la-minut““ îi făcea portretul, 
pe care, odată terminat, îl cumpără şi-l puse, neglijent „pe masa la 
e . + 
acd prea ceasul 2 jumătate, pe cînd cei doi se aflau în plin mi- 
racol, şi F, Th. aproape uitase că trebuia să fie acasă înainte ea 
bărbatu-său să se fi întors dela club (e drept că, în seara aceea, 
soțul ei o lăsase să plece singură fără să-i pună nicio întrebare, cu 
o confiență care dovedea, poate, că avea el însuși importante tre- 
buri în seara aceea) ; așa dar, pe la 2 și jumătate, un tinăr de vreo 
28 de ani, cu păr blond și expresie de fecior-de-bani-gata, se apropie 
de masa lui André, și, seuzîndu-se că-i deranjează, zise: i 

— Domnule Séverin, vă rog, să-mi acordați citeva minute. E 
vorba de ceva urgent, și foarte grav eu privire la sora dv., d-na 
Duvernois, şi la cele petrecute astăseară Ja Operă. 

André își readuse brusc aminte de toate lucrurile suspecte. 
observate de el în cursul reprezentanţiei. Se sculă îngrijorat, o rugă 
pe F. Th. să-l aștepte o clipă, şi plecă în urma tînărului en care 
vorbise. In acel moment se ridică dela masă şi domnul cel cu figura 
jovială, venind spre ei. Tînărul îi șopti atunci celuilalt, destul totuşi 
de tare ca să audă și André: 

— Te rog, vorbește eu dinsul, și stăpinește.]. Esta furios din 
cauza neveste-si. Ar putea, prin violenţa lui, să strice toată afacerea. 

Domnul cel bătrîn plecă spre vestiar, în timp ce André, cu cè- 
lălalt, intrau într'unul din „separeurile“! localului. Domnul cel 
gras se întoarse de altfel numai decît: 

— Spune că așteaptă cinei minute. Şi dacă nu-i aducem un 
rezultat complet, face scandal. Noroe că vom aduce sigur un rezultat 
complet.. Hm... Domnule Séverin... De d-ta depinde totul. Suntem 
aci cîţiva prieteni în mare primejdie, Cumnatul dumitale, doctorul 
Duvernois, posedă la el o hirtie care ne poate nenoroci pe toți, 
Hirtia se află la el acasă, ascunsă în vreun birou sau safe, nu știu, 
D-ta loeneşti acolo. Trebue ca, nu mai tîrziu de astă noapte, s'o 
avem. Miine dimineaţă ar fi prea tîrziu, Și d-ta ai să ne ajuţi s'o 
căpătăm, 

— D-lor, nu văd pentru ce m'ași amesteca în această afacere, 
răspunse André, Afară de asta, domnul îmi spusese că este vorba 
de sora mea,,, 

— O! Să nu crezi că vrem să te amenințăm cu revolvere sau 
cu răpiri pgangstereşti. Astea se întîmplă numai în romanele poli- 
tiste proaste. E vorba de ceva mult mai grav. Uite, Citeste, 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 63 


Şi-i întinse lui André vreo două „ediții speciale“ de gazetă, unde 
se relatau următoarele : 


mântă seară, în ultima scenă a operei Tonen, a avut loc un necident care 
îm fond.nu poate fi un simplu accident, ci tentativă de omor en premeditare, 


— Ei, și atunci? întrebă André. 

— Ei, şi atunci — răspunse domnul cel bătrin, luînd dela 
domnul cel tînăr o fotografie, — și atunci, privește: asta este sora 
dumitale, în cabina tenorului Bernard. Tenorul se fereşte, și sora 
d-tale ţine în mină un cuţit, eu care amenință pe Bernard. Observă 
puţin expresia lor. D-ta, care erai ca și mine la operă astă seară, 
ştii bine că d-na Duvernois a fost de două ori pe scenă. Și mai știi 
că a întrebat-o pe „ouvreuse“'-ă unde e cabina tenorului, Fireşte, 
nimeni nu ne va întreba nimic, nici pe noi, nici pe ouvreuse-a din 
sală (care n'are de loe poftă să se bage, de bună voie, într'o afacere 
de asasinat), Dar fotografiile astea, noi am putea să le trimetem 
parchetului. N'are importanță cum ni le-am procurat, Important 
e că sora d-tale ar intra într'o mare îneurcătură, dacă s'ar afla. 
Bineînţeles, noi nu avem nimie împotriva sorei d-tale, și nu dorim 
de loc s'o vedem la închisoare, Și nici nu va fi, dacă d-ta ne dai o 
mînă de ajutor în chestiunea eu documentul care se află la cum- 
natul d-tale, Cred că ai înțeles că n'ai de aleg... 

Intr'adevăr, era limpede pentru André. Trebuia să se supună. 
Şi fiindeă îi repugna să stea la disenţii detaliate cu asemenea puțin 
recomandabile personagii, preferă să le declare, scurt, că e pata să 
facă nga cum voiau ei. 

— Sper că n'o să țină mult, le zise el. Dacă e, cum spuneţi, 
o hirtie de valoare, trebue să fie în safe. Și ştiu unde e safe-ul. Știu 
şi cum se deschide, 

— Perfect, îi zise exerocul cel bătrin, Tinărul merge cu d-ta. 
El se pricepe mai bine la toate astea, Eu rămîn aici şi vă aştept. 

André se duse să-i explice prietenei lui, că trebue să lipsească 
puțin, foarte puțin, nicio jumătate de ceas, căci casa unde avea 
treabă era în același cartier, Trebuia doar să ja ceva de acolo şi să 
se întoarcă, 


— Te rog, așteaptă-mă. Sunt înapoi numaidecit. B o chestie 
de vienţă și de moarte. Trebue să mă due. Și nu ne putem despărți 
așa. De altfel, nu ne putem despărți de loe, Nu trebue să ne mai 
despărțim niciodată. Iţi explie eu cînd mă întore. Te rog. Nu pleca... 

Figura tulburată a lui André emoţionase vădit pe tînăra fe- 
meie, care-i făgădui că-l va aștepta. 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi André ieşi, cu exerocul cel tînăr, în timp ce cel bătriîn își 
relua locul la masa lui, 

André avea cheia dela casă. lar casa, la ora aceea, era complet 
adormită. Odăile de culcare erau la etaj, iar lui André i se făcuse 
patul în salonașul de lingă biroul doctorului, la parter, Putea deei 
lucra în linişte şi fără nicio pierdere de timp. Chiar dacă Adrienne 
sau doctorul ar fi avut fantezia să coboare (ipoteză foarte puţin 
probabilă pentru doctor, întru câtva însă posibilă pentru Adrienne, 
care după lucrurile groaznice pe care ea le făcuse, ar fi putnt să 
simtă nevoia de a sta de vorbă cu fratele ei), chiar și așa avea 
destulă vreme, auzind pași pe seară, să facă vint exerocului, pînă 
ce Adrienne s'ar fi întors sus, în odaia ei 

André deschise pendula din birou, așa cum îl văzuse făcînd pe 
cumnatu-său, dimineața. Exerocul alese, printre hirtii, una, pe care 
se așeză la biron s'o recopieze, cu un stilo pe care îl scoase din 
buzunar. 

In decurs de mai puţin de un minut, André observă o mulţime 
de lucruri curioase, Mai întii, că documentul pretins „primejdios"*, 
în loe să fie luat pur și simplu, cum ar fi fost natural, de vreme 
ce constituia un act compromițător și primejdios, era doar recopiat. 
Al doilea, că această hîrtie presupusă a „nenoroci“ pe cei doi gan- 
tajişti și pe amicii lor, conținea numai cifre şi litere, ca o problemă 
de algebră sau — mai probabil — ea nişte formule de chimie. Al 
treilea, André observă că, deşi tînărul transeria de zor — pe o 
foaie mare albă de hîrtie luată de pe birou, — totuşi, pe hîrtie nu 
rămînea nimic seris, ea şi cînd stiloul ar fi fost descăreat (înțelese 
însă numaidecit că operaţia se făcea cu cerneală invizibilă). 

Pe cînd începea să încerce a lega toate aceste mici enigme, André 
tresări. Pereepuse un foarte neașteptat parfum, venind din direcția 
safe-ului. Exact mirosul acela de violete amare pe care îl purta nona 
lui prietenă; şi de asemeni — acum îşi aducea şi asta aminte — 
exact parfumul pe care-l simțise, dimineaţa, în momentul cînd doc- 
torul umblase la safe ca să ascundă acolo o h'rtie bleu. 


André, lăsînd pe eseroe să copieze mai departe, căută şi el în as 
cunzătoarea pendulei. Găsi hîrtia albastră. Era o serisoare iscălită 
F. Th, 


— Să fie oare posibil asta? îşi zise el. Şi citi serisoarea. Pe un 
ton totdeodată poruneitor și implorător, F. Th, cerea doetorului să 
vină, neapărat, în seara aceea, lu operă, unde avea sii vorbească 
într'o afacere de mare gravitate (din stilul serisorii reieșea că între 
F. Th. existaseră relații mai intime decit simpla prietenie), 

Revolta, seîrba, dezamăgirea, toate aceste sentimente fuzionară 
în sufletul lui André, Nu mai avea în minte decit un singur lueru: 
să se întoareă în localul de noapte unde F. Th îl aștepta, şi să o mai 
vadă odată, aga cum ara. 


PP 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 65 


Nu există excitant mai mare pentru curiozitate decit să priveşti 
același lueru de două ori, fiecare dată cu alți ochi. Prima imagine 
a lui F., Th., imagine cu care André își umpluse sufletul, era aceea 
a unei fiinţe delicate și în mod injust nenorocite, a unei femei care 
purta pe față nedreptatea unei nefericiri nemeritate şi așteptarea 
fără multă speranță a unui destin mai bun care tot întirzia să so- 
sească, Și acum, acest portret atit de etie fusese înlocuit, eu un altul, 
sordid, în care modelul era o vulgară aventurieră, complice a unor 
eseroei de rind, şi pusă înadins de ei să-l tragă în cursă, pe el și pe 
doetor, pentru a împărți, la urmă, între pungași, prada. Frumusețea, 
distincția femeii aceleia, pînă şi expresia ei tristă și enigmatică, nu 
erau decit simple „atule“*, în jocul lor, seule profesionale ale bandei, 
de aceeași valoare și utilitate ca de pildă chei false, fotografii com- 
promițătoare, sau alte asemenea unelte de șantaj și inșelătorie. 

André simţea nevoia să recitească, cu ochi da astă dată preveniți, 
acel obraz omenese care-l păcălise. Curiozitate omenenseă În genere, 
curiozitate specială de îndrăgostit pentru care oriee informație nouă 
despre femeea iubită capătă proporții de eveniment epocal, curio- 
zitate de pictor, amator de fizionomii complicate, curiozitate striat 
intimă de vietimă personală a mistificării, toate speciile curiozităţii 
îl mînau pe André spre acea fizionomie care-l turburase atit. Instine- 
tul lui de pictor — își zicea el — îl vestise, dealtfel, dela început, că 
era ceva echivoc și greu descifrabil în figura pe care, în dimineaţa 
aceea, o zugrăvea bătrinul Sacha Boulanger, Dar acum André des- 
cifrase palimpsestul. Și ardea de nerăbdare să-l aibă iar dinaintea 
ochilor, pentru plăcerea amară de al traduce în adevărata Ini 
limbă, Singurul lueru de care nu-și dedea seama era că, în fond, 
şi pe deasupra tuturor acestor sentimente oarecum mai intelectuale, 
un alt sentiment îl stăpinea, şi anume simpla nevoie de a-şi descărca 
indignarea și desamăgirea, aruneînd acelei femei, în față, un discurs 
violent și insaltător. André nu-şi putea da seama că în fond asta 
dorea el cel mai mult, căci asemenea ieșiri nu erau deloe în obiceiul 
iui. tas chiar că pentru prima dată in viața lui aşa ceva i se in- 
timpla. 


că nici nu înţelege învinuirile ce i se aduceau, 

F. Th. se uita la André, nu scotea niciun cuvint, și, fără a plinge 
propriu zis, avea colții ochilor strălueitori de cele donă picături 
lichide care nu avean să cadă decit mai tirziu, în momentul cînd 
André, întoreînd spatele, se indrepta spre ușa de ieșire. Cele două la- 


5 


66 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


brimi, în căderea lor, acompaniau căderea tuturor gindurilor acestei 
femei care (André avea s'o afle mai pe urmă), nu era cu nimic vino- 
vată, şi care, în seara aceea simțea că și-a mai pierdut încă odată 
a, fusese absurdă să oreadă că omul acesta, cunoscut abia 
de citeva ceasuri, îi va îndrepta toată tristețea şi-i va readuce gustul 
nădejdii, Şi totuşi crezuse asta, complet, şi din prima clipă. Chiar 
şi acum, cînd absurditatea era confirmată de evenimente, tot mai 
ereden că risease, realmente, să devină fericită... Nu pricepuse nimic 
din acuzațiile lui André, Acuzaţii confuze, pentrucă André era tul- 
burat de mînie, ş'apoi fiindcă era convins că toate acele lucruri ea 
le cunoaște mult mai bine decît el. 

F, Th, nu plecă numai decit. Incă nu-i venea să creadă că André 
nu se va reîntoarce totuşi, à ap 

Desenatorul ambulant fi adusese portretul erejonat atunci, şi 
F, Th, îl cumpărase. Cu toată supărarea ei, F, Th. nu se putu opri 
de a suride privind la expresia din portret, expresie dealtminteri 
destul de fidel redată. In deosebi fusese foarte exact prins un ọare- 
care rietus cu pretenție de mefistofelism şi care se vedea bine că 
pentru prima oară atunci se așeza pe figura lui André, ca o haină 
pe care n'ar mai fi purtat-o înainte niciodată. Era ceva de copil care 
se joacă sincer de-a melodrama; ceva înduioşător și amuzant, în 
ciuda aerelor grave de justiţiar ironie şi amar ale eroului. Şi F, Th., 
pe deasupra tristeții sale privea acum la portret și-i zimbea maternel. 


+ 


` + 


Pină a doua zi dimineață, lui Andre îi rămăsese o seurtă noapte 
de lungă insomnie, Două femei îl trădaseră în aceeași zi. Şi ceea ce-l 
tortura mai mult era că totuşi, nu parvenea să-și piardă încrederea 
în ele, Probele de complicitate ale femeii blonde erau evidente. Do- 
vezile de vinovăţie ale Adrienne-i erau fapte materiale, văzute en 
propriii lui ochi, Și totuși nu-i putea veni să creadă că F, Th. este 
o ticăloasă, nici că Adrienne comisese nn omor atît de iscusit. Aştepta 
cu nerăbdare s'o vadă pe Adrienne coborind, după cum ar fi dat 
orice s'o revadă încă odată pe F. Th. Şi totuşi era sigur că la apro- 
pierea lor ar fi fugit, intimidat, ruginat de a le fi acuzat pe nedrept. 

Deeit, evenimentele care lucrau în timpul acestor momente de 
nesomn şi perplexitate, aveau să-i evite lui André ambele revederi. 


se petrecuseră alte fapte, care sehimbaseră complet şi lucrurile și 
ippen 9 fune 

ora 9, un ționar dela uzinele unde Raymond Duvernnois 
îşi avea laboratorul, veni să anunţe o groaznică nenorocire. Doetorul 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 67 


Gravitatea acestor evenimente copleşise importan l in aj 
ri 4 rd un, 
atit în mintea lui André, cit şi, probabil, iata a lui pe rans 
care părea zdrobită de durere, Amindoi steteau, unul în fața altuia, 


„Pe la 10, servitorul anunță pe André că un domn Mâlin a 
să-i vorbească, André, care nu voia să vadă în acel eta N 
meni, tonsimți totuşi să-l primească pe acesta, aflind că venise pentru 
o chestiune în legătură cu moartea doctorului Duvernois. 

Cînd d-l Mfline intră în birou, André recunoseu numaidecit 
pe eserocul cel bătrin, domnul gras și jovial din noaptea şantajului, 
Acesta declară lui André că vrea Să-i vorbească între patra ochi 
şi-l rugă să dea ordin să nu fie deranjați de nimeni. 

— scuzi, te rog — zise el cind rămaseră singuri — că vin să-ți 
vorbese toemai acum cind o atit de mare nenorocire s'a orare 
familia d-tale. Dar este foarte urgent, Copia de pe documentul de 


nouă nenorocire, Te rog să crezi că nu-i o prelungi jului 

i gire a tajului d 

mes seară. Nu pretindem decit un singur lucru, Goniada. Asaia 
i. După asta, vă vom lăsa în pace, Şi-i un lueru de nimica. Dacă 

am putut-o noi face noaptea, cu atit mai ușor va fi acum, cînd nimeni 


vro. 


— Asta e lucrul de care mă temean cel mai mult! zise Méli 
Doctorul a lnat hirtia, ca să se ducă cu ea la ministru, la. ora 11 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 


încerce ratrapa“*, scoțindu-și o parte din pagubă prin conti- 
rånar otite ie a era Dar André se ingela, Cel puțin în 
privința d-lui Méline, care era — dacă se poate zice — un eseroe 
foarte cum se cade, și inzestrat, pe deasupra, și cu o natură jovială, 
eare îl ajută, chiar acolo, pe log, să se reculeagă din necazuri și să-şi 

dispoziţie. 

iai E Pa, zise el zimbind către André. Un lucru ratat, 
rămîne ratat, Pui capacul, gi te gîndești la alteeva.... o! să nu te 
sperii, domnule Séverin. Cu d-ta și sora d-tale am terminat. N'o să 
vă mai supărăm. Ar fi o mare murdărie din partea noastră, față de 
d-ta eare te-ai purtat cu noi așa de bine, Te rog chiar, ducă iți pot 
vreodată fi de folos, să nu te sfiești să faci apel la mine... Eserocheria 
este la mine o simplă profesiune, pe care o exercit cu regret, în lipsă 
de alta. N'o fac, cum se zice, din vocație, ci din nevoie, Vocația mea 
este să fiu de folos unor oameni de treabă și simpatiei ca d-ta. 

— Mulţumesc foarte mult, zise André, acum liniștit că cel puţin 
pericolul şantajului trecuse, Dar eu n'am nevoie de nimeni, Sunt 
obișnuit să mă descure singur... EO + sl N 

— Totuşi, te rog să erezi, d-le Séverin că poţi găsi un prieten 
bun chiar într'un eseroe ca mine. Vorbesc așa nu ca să insist asupra 
ofertei mele de prietenie pe care d-ta, văd eu, o cam refuzi. Spun 
asta așa, în... teorie., fiindcă sunt convins că, în general, un lucru 
ca ăsta e posibil. Adică prietenia între un om pur ea d-ta şi unul... 
ceva mai puțin pur, în genul meu. Uite. Cu Gregor Petroviteh sunt 
tovarăș de afaceri. Dar nu ţin la el de loe. Dumneatu, din clipa în 
care te-am văzut dintfiu, mi-ai fost simpatie, Şi niei nu știi eit m'am 
bucurat ieri seară de flirtul d-tale cu Felicia Theodorovna, nevasta 
lui Gregor Petrovitch Theodorov... Și ea este o femee foarte distinsă. 
N'o eunose personal, căci Gregor n'o prezintă nimănui, dar ştiu că 
este un suflet ales, și că-i cumplit de nenorocită eu Gregor, care e 
gelos, bețiv, violent, cocainoman, jucător şi alte multe cusururi... 

André din nou devenise bănuitor. Ce interes avea Mâline? Poate 
fusese pus de dinsa, să incerce o împăcare? Aşa dar banda avea îm 
tot cazul de gînd să-l „lucreze“, mai departe? Și totuşi figura placidă 
şi plină de bonomie a lui Mâline desmințea asemenea alarme... 

— D-le Mâline, așa dar pot conta că chestiunea de ieri seară dela 
operă este definitiv liehidată... 

— Ceva mai mult, d-le Sâverin: chestia dela operă a fost o 
pură invenţie a noastră, ca să... Sali 

— Cum? Atunci fotografia aceea a Adriennei şi tenorului? Și 
ediţiile speciale de jurnal care mi le-ai... 

— Nu, Acelea nu eran trucate. Au fost reale. Dar asta nu 
înseamnă că sora d-tale a făcut vreun rău... Ş'apoi... adaugă di 
Mâline...... ș'apoi chiar dacă ar fi făcut... chiar dacă l-ar fi asasinat 
într'adevăr pe Bernard (care pot să-ți spun că se află acum în afară 
de orice primejdie) — chiar și atunci sora d-tale n'ar fi păţit nimie 
din partea noastră... 

— Cum?.... amenințările d-voastră... 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 69 


— Te asigur, domnule Séverin, că dacă d-ta, în loe să fii omul 
generos şi săritor, care te-ai expus, ca să o salvezi pe d-na Duvernois, 
ai fi fost un individ egoist și comod, sau poate un frate pervers care 
ai fi lăsat-o, fără jenă, pe sora d-tale să intre în buclue —, chiar și 
atunci noi am fi tăcut din gură și ne-am fi lăsat păgubași.... 

— Na mai înțeleg nimic.. Ce fel de şantagişti serioşi sunteţi 
atunci d-voastră? — zise André fără voia lui amuzat. Amenințaţi, 
şi pe urmă lăsați totul baltă ? 

— Domnule Séverin; cum ţi-am mai spus deja, nu-mi inbese 
meseria, Și'n general mă plietisește să vorbese de ea, mai ales cu 
oameni care-mi sunt simpatici şi pe care îi stimez. Imi cunose bine 
profesiunea, că doar din ea trăiesc. Dar orele mele libere le prefer 
să fie complet libere de orice afacere profesională. Cu toate astea, 
am să fac o excepţie, Tocmui fiindeă îmi ești foarte simpatie şi 
pentrucă-ţi pot face un fel de serviciu, explicindu-ţi cum, pe viitor, 
să ştii să te feresti de șantajiști.., 

André începuse şi el să prindă simpatie pentru omul acesta 
curios, amestec de cinism şi bonomie, Mai ales că atunci cînd ai 
trăit, niște evenimente mai degrabă dramatice, ca cele din ziua aceea 
şi din ajun, simţi un fel de pervers interes pentru cineva cu care 
poți vorbi în detaliu despre ele... 

— După cite pricep, şantajul este mai mult o chestiune de ame- 
ninţare, decit de punere în practică a amenințării... 

— Exact, domnule Séverin. Mi-ai luat vorba din gură. Santa- 
jistul e, prin definiție, nn individ veros, care se fereşte, el cel dintii, 
să intre, gratis, într'o afacere cu caracter penal (fiindcă o ame- 
nințare, ca să fie santaj, trebne să sperie pe victimă eu divulearea 
nnui lucru infamant, de cele mai multe ori o crimă sau un delict), 
Aşa că noi n'avem niciun interes să ne băgăm gratis în codul penal. 
Zio „gratis“', căci dacă victima nu „margază“', atunci execuția ame- 
ninţării devine răzbunare pură. Şi răzbunarea este cel mai gratuit 
lneru din lume, Este „artă pentru artă", ȘI vai de exerocul eare 
alunecă pe această pantă a... cum să zie?... a spontaneității perso- 
nale... Nu, Afară de rare excepţii, ṣantajistul, cînd nu prăseşte omul 
slab care îi trebue, își zice, cuminte: „tant pis“, şi se apucă de altă 
afacere... 

— Îţi mulțumese foarte mult pentru sfat... dar... parcă spu- 
nea-i la început... (André se simţea din ce în ce mai bine în sotie. 
tatea exeracului, care era nu numai un om în fond de treabă, dar 
și un inteligent psiholog)... parcă spuneai că Adrienne... d-na Du- 
vernois, nici n'a fost cu adevărat vinovată... Și mai spuneai (André, 
deşi îi pierise orice mefiență față de Mâline, ar fi vrut, dar nu în- 
drăsnea, să-l întrebe şi despre Felicia Theodorovna, care poate că 
nici ea nu fusese atit de vinovată... Nu spusese oare Mâline că era 
o femeie admirabilă, cu un suflet ales ete.. t), 

— Perfect exact, Sora d-tale n'are niciun amestec. Văd eŭ iar 
am să vorbese eu d-ta Iueruri profesionale... Da. D-na Dnvernois a 


70 VIATA ROMINEASCĂ 


fost implicată de noi în această afacere. Inscenarea noastră se poate 
chiar numi, în felul ei, o mică capodoperă a genului... Spuneam că 
regula fundamentală a şantajului este (adică d-ta ai găsit formula), 
este că amenințarea e totul și execuţia amenințării nu contează. 
Regula are şi un corolar, De vreme ce amenințarea nu e menită să 
fie pusă în practică, devine indiferent dacă faptul cu care ame- 
ainţi este real sau imaginar. E chiar, într'o privinţă, mai bine să 
fie imaginar. Chestie de vulnerabilitate, o altă lege de aramă a şan- 
tajului. Un șantaj corect trebue să implice persoane cît mai vulne- 
rabile posibil, 

— Adică, zise André, de preferință oameni deja certați en 
codul penal, care să tremure la cea mai mică primejdie, la cel mai 
mie reproş, chiar calomnios ? 

— Exact invers! răspunse Mâline. Vezi? Se cunoaște că nn 
ești „din branşă'*. Simpla logică nu te scutește de experiență. Cu 
simpla logică riști să pricepi ceva exact pe dos. Nu. Șantajul trebue 
aplicat tocmai pe oameni care în vieața lor nu se vor gîndi să facă 
cel mai mie lucru infamant. Hoţul de meserie nu se sperie cu una 
cu două, dacă-i amintești de vreo ticăloșie făcută de dinsul. El se 
va gindi imediat să-și aducă aminte dacă ticăloşia aceea a fost 
făcută cu toate „acoperirile'! necesare. Șantajul îi asente memoria 
şi inteligența, Ş'apoi, în cazul cel mai rău, cîteva luni de închisoare 
mai mult sau mai puţin, pentru o carieră de delicvent, fost deja 
pensionar al instituțiilor noastre penietneiare, asta nu joacă cine 
ştie ce rol. Dimpotrivă, o singură zi de închisoare, pentru un om 
cu situaţie morală intactă, apare, în mintea lui, ca o catastrofă. 
Pe un episcop, bunăoară, pe un preşedinte dela Curtea de Casaţie, 
pe un bărbat politie de seamă, pe asemenea oameni îi poţi speria 
foarte uşor, Decit, aici te loveşti de un alt inconvenient. Unor nae- 
menea oameni e foarte greu să le găsești vinovăţii adevărate. Tre- 
bue să le inventezi. Vinovăţii de ale lor, sau ale vreunui membru 
apropat din familie, de cele mai multe ori aceste vinovății vor trebui 
să fie născocite de d-ta. De sigur, cît mai verosimil. Dar să știi că 
victima te va erede foarte ușor. Tocmai fiindeă-a lucruri cu totul 


= — Unde mai pui, zise André, că o infamie inventată nu cere 
teeva decît imaginație bună și talent profesional. Pe eînd pentru 

o E reală, ești la cheremul capriciilor Istoriei... 
— Asta-i mai bine, zise Mâline. Faci progrese, d-le Séverin. 
Incă o formulă fericită asupra teoriei şantajalui, Dita, care eşti un 


fiile?... Tot d-ta mi-ai spus că nu-s trucate... Nu mai înțeleg. 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 71 


— D-le Séverin, am să-ți dau o mare dovadă, nu îndrăznese a 
spune de prietenie, ci de încredere. Am să-ţi povestese, din fir pină'n 
aţă, cum s'au petrecut realmente lucrurile, Prin asta, te pun în 
curent cu un fapt foarte grav, care ne-ar putea băga, pe mine şi 
mai ales pe Gregor, la puşcărie. Dar o fae fără teamă. Aşi face-o şi 
dacă mi-ar fi teamă. Câei povestirea asta îți va aduce bucuria de 
a putea stima pe sora d-tale, exact ea și înainte. Tin, eu, să-ți fao 
acest serviciu. Ce vrei? Sunt un incorigibil sentimenta].. 

Și incorigibilul sentimental începu povestea. André asculta, şi 
vedea cum o realitate se poate despica în două, tăiată net, ea de un 
cuțit: aceleași fapte, deopotrivă de reale, el le vedea acum din 
stînga și din dreapta totodată. Aceleași fapte aveau două semnifi- 
caţii total deosebite. | se părea lui André că asistă la una din acele 
scene măestre din comediile lui Molière, unde doi oameni vorbese, 
si unde fiecare cuvint are pentru unul un sens, pentru altul un 
sens exact contrar, și unde conversaţia curge totuşi dintr'o bucată. 
Povestea lui Mâline și povestea trăită de André se sudau și ele 
într'o poveste unică, poveste cu două fețe conjugate... ca o sfidare 
a pretenției omului de a se crede că a priceput şi de a se crede în 
drept să condamne pe alții, înninte de a fi cercetat și punctul de 
vadere de pe celălalt versant al chestiunii, Povestea lui Mâline îi 
dădea lui André sentimentul filozofie al lui „două. Simţea cum 
toate lucrurile de pe această lume sunt drame în două tablouri 
simultane... Exerocul jovial din fața lui îi dădea o mare lecție da 
modestie şi de prudenţă în cunoașterea și judecarea oamenilor... 


(în Nr. viitor, sfirşitul) MARGARETA POPESCU 


NOSTALGIE 


Gind bun, gind blind, 
vino'n faptul sării 

să mă pierd în ochii tăi 
ca pe-intinsul mării, 


(find scump, gind blind, 
vino'n faptul serii 

să privesc în ochii täi 
lumina durerii, 


Gind rar, gind sfint, bătrin ca unda mării, 
du-mă pe aripa ta 
în albastrul zării. 


1, M. CÎMPEANU 


VORBE 


Cine se explică, se implică. 
+ 


Oamenii serioşi nu spun euvinte istorice, 
$ 


Opinia publică nu trebue să ceară Lohengrinilor ci să se de- 
clare, fiindcă, asemeni Elsei de Brabant, îi va pierde, 


+ 


Alege tot ce ţi se pare mai slab în opera unui mare creator şi 
vei realiza, totuși, o mare erențiune, 


E 
Impresionabil, omul civilizat își sporește emoția pe măsura sen- 
zațiilor primite. 
Primitivul unu e niciodată impresionat, 
El intră, direct, în panică, Sau în adlorațiune. 
$ 


Calmul e începutul nobleței, 
+ 


Refugiul în demnitate, este, mu odată, soluția incapabilului. 
E 


Neliniștită ea nisipul, societatea noastră nu poate fixa alinie- 
rea unei străzi, necum valori spirituale. 


+ 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Glorie, la noi, înseamnă înmulţirea persoanelor care îţi cer 
servieii. 
a 


Parlamentul este bacșişul pe care, oligarhia romină îl acordă 
democraţiei. 
+ 


Te-a părăsit iubita, ai pierdut un prieten, toamna e melancolică 
şi te predispune la sinucidere. Serie, în orice fel de versuri, toate 
acestea și vei impresiona profund pe lectorul a cărui stare sufle- 
tească e identică. Poet adevărat, însă, e cel care prin intensitatea 
sugestiei şi perfecțiunea formei vu mişca şi pe cetitorul indiferent, 


Li 


Dacă un cutremur ar fi dărîmat legendarul castel al lui Haj- 
deu, imaginaţia noastră ar fi făcut din el o Walhală. Așa, a rămas 
un fel de cabalistic rezervoriu de apă, la ieșirea din Cimpina. 


Trăim o dezolantă promiscuitate: talent, farsă, muncă, chiul, 
politeță, mojieie, reputație, dezonoare — toste sunt otova. Nu există 
niei măcar diferenţierea averilor, fiindcă bogaţii se ascund iar 
viața de fast o due garlatanii. 

w 


Expresia cea mai scurtă e cea corectă; fiindcă nu grămătieii 
fac limba, ci viața, cu graba ei. 


micuri ceremonioase și vatuste, 
Politeţa e arta de a face plăcută întîlnirea eu semenii tăi. Res- 
tul e mitocănie, 


Să m uităm că atît dictatura, cât și demoerația sînt numai 
forme de guvernământ. Fondul rămîne tot temperamentul popo- 
ului din care se alog guvernanţii, 

Cit simţ al justiţiei, al libertăţii, al demnităţii, al muncii, a] dis- 

al economiei, al previziunii, al continuității, al solidarită- 


VORBE 75 


ţii, al einstei, al entusiasmului creator are acea colectivitate, atita 
sinteză îi va prezida destinele, 


După războiu, uraganul democraţiei ne-a umflat aripele, ne-a 
dus pe toți. Acum e vremea s'o mai ajutăm şi noi, eventual s'o du- 
cem în cîrcă, pînă trece hopul. Dar noi ne-am instalat în democra- 
ție ca într'o sinecură. 


Am trăit citeva ori ceea ce numim fericire, adică împlinirea 
unor dorinţe violente. E o senzaţie da inimă umflată, de prea-plin, 
de revărsare continuă, aproape tot atit de străină organismului nos- 
tru şi grea de suportat ca și golul marilor decepţiuni. Un desechilibru, 
Iar în desechilibru nu poate fi fericire, Problema fericirii n'a fost 
încă rezolvată. 


+ 


Admirînd o carte frumoasă, un tablom splendid, o statue ce- 
lebră, un monument grandios, — v'ați întrebat ca multă plieti- 
seală și cât de puţin entusiasm a prezidat la crearea lor? 

Omul care nu se plietisește, nu lasă urme, 


Am fi profund scandalizați aflind că în astre depărtate Pă- 
mintun] nostru e numit Pipiri, sau Karaka, sau Lili, și m ni se pare 
indiscret să botezăm, eu nume care poate nu le-ar fi convenind, alte 
planete, 


ka 
Are un cavalerism suspect: elogiază numai pe cei doboriți. 


Nu i-am văzut niciodată admirația, generozitatea, merpind spre un 
învingător. 


Acest om politie se fotografiază prea des. Dar dac'ar fi frumos? 

+ 
Ai dreptate, desigur, perfectă dreptate... De aceea, acordă 
douăzeci şi cinci la sută din dreptatea d-tale integrală celui ce nare 


de loc, ca să vă înțelegeți. Căei oamenii nu trăiese numai cu drep- 
tatea, care este, numai, drumul spre buna invoire,,, 


$ 


Am impresia că trăiţi epoca cea mai interesantă a unui popor: 
decadenţa. 
+ 
Binecuvintate vremuri cînd singura viziune eroică va fi carul 
sonor şi vertiginos al pompierilor! 
e 
„Bun romin“* înseamnă romin terorizat, Adică cel care pri- 
meşte, fără să erienească, directivele, ingerințele, prejudecățile 
„conducătorilor *, 
E 
Biata noastră burghezie, intelectualitatea noastră mizeră se 
tem de comunism ca de judecata din urmă, — și nu-şi dau seama 


că tot ce-a fost negativ, distruetiv, în bolşeviam, s'a instalat pe ne 
simţite și de multă vreme în Romiînia. 


- 


Cînd face un creştin o blestemăţie, e de vină numai el, Cind 
o face un evreu, spunem: „Aşa sînt jidanii'*, 


Ciudat. Nu ne mai e atita frică de moarte. Poate greutățile tot 
mai mari ale vieții, poate inflația de morţi a războiului universal... 


$ 


Cel ce n'are aspirațiile și reacțiunile noastre proprii, ni se 
pare artificios, convențional, 
e 


Cea mai mare tristețe — simbol al veacului mesehin pe care-l 
străbatem — e dispariția ehibriturilor de pe mesele cafenelelor, 


= 


Cind serii o'am fost plătit, iei gestului frumuseţea ab- 
surdităţii sale. > ua E N 
ka 
o glumă răușită pe socoteala mes, ca să-l pe- 
şi o atribui altuia. 
+ 


Cind cineva f. 
depsese, o popularizez 


Dar, T PY 4 E NRE 


pe 


VORBE 77 
Cine muncește, n'are vreme de naționalism: îl face, 
* 


Cind faci mai multe lucruri în acelaşi timp, nu te mira dacă 
va începe să te aureoleze reputația de farsor. 


Cutreerînd Bretania, plivă de pietre necioplite — sfinţi de 
calvare, mucenice de catedrale — mi-am dat seama cit de nefastă 
a fost interdicția ortodoxiei de a se ridica statui. 

Vencuri bizantine care ne-au dăruit atitea frumuseți picturale, 
în icoane şi fresce de biserici, an trecut, pe luciul marmorei, sterile. 
Vocaţiuni de seulptori au murit ueimplinite și atitea chipuri gra- 
țioase, turmentate, halucinate, care ar fi reprezentat specimene 
caracteristice, s'au disolvat în neant, fără să fie imortalizate de 


ştatuar. 
e 


Orientul European a cunoseut trei mari oprelişti în calea ci- 
vilizaţiei : Soarele, Islamul și Ortodoxia. 
+ 


Cu cit cobori spre Sud-Est, nuanțele se pierd. Prea mult soare. 
$ 


Cauzele mari sau miei se pot dispensa de versuri. Păstrați 
poezia pentru altceva. Patriotul să nu-și facă umbrelă din tricolor. 
Popa să nu se ducă la cârciumă eu sfintul potir. 


+ 
Dacă n'o tulbură, unii cred că nu-şi iubese ţara îndeajuns, 
4 
Detest pe oamenii agresivi şi mă desgustă cel ce nu răspunde 
cu virf și îndesat agresorului. Brutele se înurașe în nămolul laşi- 
tății generale, 
E 
De cind lam „imprumutat'* cu o mie de lei este cu mine de-o 
distincție, de-o demnitate feroce, Zeilor, ce-ași putea face să-mi re- 
găsesc prietenul familiar de odinioară? 
$ 
Deo mi fi „om de dreapta“, cum m'ar mai răsfăța prietenii 


mei evrei 
$ 


78 VIATA ROMINEASCĂ 


Dacă in loc de „comunism'* ai spune „Legea Voevozilor'* sau 
„Arhanghelul de foci, într'o lună ţi s'ar aşterne toată tara la 


ioare. 
picioa A 


Despoţii nu vor sfetnici: vor complici. 


E 
Dacă face de zece ori aceeaşi socoteală, i se pare că iese mai 
ieftin, ja 


Entuziasmul său e cu atit mai merituos, cu cît n'are totdeauna 


dreptate. 
zi Li 


Estetul seit nu percepe decit pitorescul mizeriei. 
+ 
Extremismul de dreapta, extremismul de stânga, sînt mult mai 
slabe decit ne închipuim. Formidabil a rămas, întradevăr, extre- 


mismul fanariot. E 


Evreiii nu se apără. Ei vor să fie apăraţi. lar dacăi aperi, te 
ocolesc: nu care cumva să se afle că au aface cu „ilosemiţii“* 


$ 
Frază lungă: lenevia gîndului. 
4 


Fiecare popor își explică, îşi justifică, ba își glorifică meteh- 
nele, Iar prostul de străin se miră că nu le înțelege. 


+ 


Paptul că am cultul prieteniei, al gratitudinei, al libertăţii de 
gîndire, al generozității, al respeetului celuilalt, nu-mi dă 
să elogiez. aceste virtuţi, fiindeă nu sînt sigur dacă ele corespund 
fiiri omeneşti și dacă slujesc progresului general 
* 
„„ Pusta seoțianului, iţarii romînului, pantalonii strimţi ai spa- 
hiolului, fustanela paliearului, șalvarii tureoaicei,... Toste costu- 
mele naționale sunt indecente, $ 


+ 


VORBE 79 


Francezii seriu o proză prea frumoasă ca să fie poeți verita- 
bili. Poezia e primară. Poezia este apanagiul popoarelor tinere sau al 
celor ce nu știu să compună: englezii, germanii, ruşii, 


= 


Fiecare popor trebue să-și trăiască propria experiență. Expe- 
riența altora, pentru el e artificială şi-i împiedică progresul normal. 


Li 


Galit de «fini, Stambulul a fost invadat de pisici, Ceea ce În- 
seamnă că maidanele și nu bieții cîini eran plaga orașului. Indo- 
lența, mila, murdăria, 

Tot aşa, în societatea noastră, o faună imlizerabilă, apare ne- 
contenit, sub forme reinoite, Dacă n'am iubi viața ușoară, molatecă, 
dacă ne-am plivi maidanele morale, n'ar mai fi loe pentru aven- 
turieri, trintori şi exeroei. 4 


Gelozia este mai mult o formă a avariţiei, manifestarea unni 
temperament eicălitor, decît expresia unei afecțiuni rănite. 


$ 


Iați garanții față de omul cel mai cinstit: garanţiile stimu- 
lează onestitatea, R 


Iată un shijbaş demn pe care l-aşi jigni oferindu-i o anumită 
sumă. De aceea mă aranjez ca să mi-o fure. 


> 
Ia seama ca setea de dreptate să uu ţi se transforme în spirit 
de eontradieție. 
+ 


Intelectualii romîni au oroarea comunismului: le e frică să nu 
le confiște castelele din Spania. 


+ 


In evul mediu oamenii se ducean la vrăjitori eu aceeași naivă 
încredere cu care noi ne ducem astăzi la doctor. 


Inţeleg naționalismul pînă la frenezie, dar nu pînă la panică. 
+ 


230 VIATA ROMINEASCĂ 


răgostit de libertate, gelos de independența opiniei mele, 
Ua oein E aea aaile CAUAR Ma raa a aahi aa 
puie că gindesc ca ei — să tree de partea cemlaltă. 


+ 


Iți fac prea multă cinste, numindu-te „conservator“, „řeacțio- 
A de dreapta'*, Ai, pur şi simplu, o mentalitate de pen- 
sionar, ia 


La noi nu poţi realiza o solidaritate niei măcar în ură. 
+ 

Literatura noastră suferă de prea multă literatură. 
+ 


Lumina mohorită a plecării arată și mai blegi pe cei căzuți 
dela putere. Dar nici aurora strălucitoare a triumfului nu este prea 
prielnică celor ce vin, r 


La o anumită virstă, părul negru e indecent. 
$ 


Literatura influențează mai puțin decît socotim noi, Rizind nu 
biciuești moravurile. Climatul, sîngele şi educaţia sunt mai tari de- 
cit toate literaturile, z 

EEEN „inadaptabilii“. 

Mojieii îşi spun „inadaptabi Mata N la 


BLOCUL RĂSBOIULUI 
ŞI BLOCUL PĂCII 


Viaţa internațională prezintă efteodată aspecte foarte ciudate, 
Așa, bunăoară, vedem teoreticieni care dorese cu totînadinsul să dis- 
trugă o instituţie despre care, tot ci, nu obosese să declare că e ne- 
putincioasă, perimată, moartă. In această postură contradictorie şi 
oarecum necrofilă se află de citva timp detractorii Ligii Naţiunilor, 
Conducătorii actuali ai destinelor Germaniei și Italiei folosese orice 
prilej pentru a proclama sgomotos falimentul instituţiei geneveze, 
Tot ei însă au regisat asalturile menite x tulbura atmosfera celei de-a 
suta sesiune a Consiliului Ligii, 

Pentru orice observator atent al realităților europene cea mai 
autentică dovadă că Liga Naţiunilor ar putea apăra efectiv pacta, 
este însăși vehemența atacurilor pornite în chip tot mai perseverent 
din partea puterilor de temperament agresiv. 

Dar aci nu de doctrine, ci de fapte voim a ne ocupa, pentru a în- 
țelege situația celor două blocuri rivale: blocul păcii, cuprinzînd po- 
posrele incă membre ale Ligii Națiunilor, plus Statele-Unite, iar pe 
de altă parte axa Berlin-Roma, recent prelungită pină la Tokio, 

Care este actualmente raportul de forțe? De forțe pur mate- 
riale — căci lăsăm de o parte forța, totuși așa de importantă, forța 
morală care rezultă din soliditatea, durabilitatea, normalitatea regi- 
mulni politie. Ă 

Care este potenţialul de războiu al uneia și celeilalte din cele 
două tabere? a E 

Acest potenţial este determinat de trei principali factori: 1) au. 
rul, 2) stadiul înarmărilor şi 3) posibilitățile de aprovizonare. 


După datele publicate de oficiile de studii ale Ligii Naţiunilor, 
efeetivul omenese mondial aflat sub arme în timp de pace a trecut 
dela șase milioane în 1913 la 8,5 milioane în 1997. In acelaş interval 


6 


82 VIAȚA ROMINEASCĂ 


de timp însă cheltuielile de armament au sporit dela 2,5 miliarde la 
7,1 miliarde de dolari aur. Această mică comparaţie indică scumpe- 
tea enormă a pregătirilor de războiu şi lasă să se întrevadă rolul din 
ce în ce mai mare pe care-l joacă aurul ca reprezentant ideal al va- 
lorii economice în opera de pregătire a ciocnirilor armate. 

Ori, din punctul de vedere al împărţirii rezervelor de aur în 
lame, blocul ţărilor suseeptibile de a apăra pacea se află într'o situa- 
ție extrem de avantajoasă. Grupăm în blocul sprijinitor al Ligii Na- 
țiunilor cele trei mari State europene partizane hotărite ale păcii: 
Franţa, Anglia şi Statele-Unite, Lăsim deoparte U. R, S, S., a cărei 
structură economică socialistă a schimbat, înlăuntrul imensnlui ei 
teritoriu, funcțiunile aurului, Iată evoluția rezervelor de aur apar- 
tinind celor două blocuri de State (în milioane de dolari aur); 


1 Ianuarie 1 ili 
1929 1n i 

foaia zu Vouă act 1.247 1.681 
ARPS cs ieai Setai T46 1.581 
Statele-Unite ......... . 3.746 6.835 
Total ... 5.739 10.047 

Germania ssori tnei A 666 16 
FUHR „n race simi e f 266 123 
Japonia ESS N A 541 269 
Total ...; 1.473 408 


Perioada de timp scursă între anii 1929 și 1937 nu este caracte- 
rizată numai prin formidabila tulburare a raporturilor economice şi 
politice, ce au reușit să se stubilizeze în scurta eră de „linişte“* post- 
belică. Anul 1931 a inaugurat noua serie de războaie și de atunci 
conflictele armate sunt permanent la ordinea zilei, Precum rezultă 
din aşezările de cifre de mai sus, blocul marilor țări agresoare de- 
parte de a-și fi consolidat potenţialul financiar în cursul anilor de fră- 
mîntări, ce s'au înșirat după 1929, au suferit grave emoragii de 
aur, Rezervele lor s'au micşorat cu mai mult de 70% | Paralel marile 
State democratice interesate în etapa istorică actuală, la menține- 
rea păcii și-au îndoit aproape stocurile lor de aur. Din suma totală 
a aurului posedat de ambele blocuri, blocului păcii îi aparține mai 
bine de 95% ! 

Prin anemia de metal fin a Puterilor dictatoriale se explică în 
bună parte aminarea marilor deciziuni războinice aşteptate în cursul 
anului 1937, 

Consecințele acestei anemii sunt mult mai grave decit s'ar crede 


judecînd după apurenţe. Efectele ei se resfring asupra posibilităţilor 


de înarmare, dezorganizează și destramă viața economică, surpă baza 
materială de care e legat moralul ţării împinse pe calea agresiunii, 


i EE A N. 


BLOCUL RĂSBOIULUI ŞI BLOCUL PĂCII 83 


făcînd nesigure pînă şi orientările de politică i 
esea nd p externă, socotita 
Donă exemple: 
Slubele rezerve în aur de care di i i i i 
spune imperiul 
guvernul să recurgă la o serie de măsuri economica rasp es 
treme, deși aventura actuală din China nu durează de mai mult de- 


gătoare mari a 35 de mii de tone, 4 distrugătoare mici a 23 mii 
tone, 12 corăbii de linie a 10 mii de tone şi un iesintrna dadas în hu 


sumă trebue plătită în devize străine, adică în 
rarea materiilor prime necesare construcției SIENI e D oat 
costul de producţie al întregului program ur atinge suma de 8 pină 
la 10 miliarde lire, din care, păstrînd proporția arătată ar fi nece- 
sare 5 pînă la 6 miliade lire italiene în devize străine sau aur. Päri 
tă mai amintim că bugetul italian pe anul 1937 prezintă un dafieit 


84 VIATA ROMĪNEASCĂ 


miliard i ă în 
iliarde lire italiene, observăm doar că întreaga rezervă 
măi tezaurului italian se cifrează azi la vreo două aay „tisa 
Concluzia e clară. Pentru a-şi realiza programul anunţat, « - f- 8S0- 
lini ar trebui să epuizeze întreaga rezervă a stocului său de aur, 
chiar dacă acesta ar fi de două ori, sau chiar de trei ori ap ati 
deteît este în realitate astăzi, ŞI nicio proclamație oricât de ditiram- 
bică nu poate modifica asemenea realități. „i srl AREA 
marile puteri agresoare nu pos aur, 

însă one petec dr oţelului cuvîntul, Intre aceste două metale, au- 
rul şi oţelul, nu există un paralelism rigid, ei numai o rara cară 
denţă reciprocă. In istoria lumii moderne aurul a dobindit de foarte 
multe ori oţelul, dar şi nu de rare ori acesta din urmă a cucerit cu 
forța metalul galben. Istoria epocei capitaliste nu este numai o ură 
rie de expansiuni economice şi financiare, ci și o eră de cuceriri 
boiniee. Dacă blocul puterilor agresoare nu dispune de aur, poata 
posedă el destule arme de oţel pentru a smulge cn sila tezaurele 
rivnite? Problema se pune deci şi în acest fel. A formulat-o dl 
Mussolini eu destulă sinceritate într'un faimos discurs, în care a 
declarat că „națiunile flămînde'* 5e vor năpusti asupra demoera- 
țiilor „obeze'' pentru a pune stăpînire pe avuţiile lor. Chestiunea 
care se pune însă, este: deţine blocul dictatarilor agresive o ase- 
menea putere? 

Cantităţile de armament terestru şi aerian sunt ținute secret, 
încît ar fi greu de făcut comparații stutistice în privinţa lor, Dim- 
potrivă flotele navale de războiu sunt mai mult sau mai puțin cu- 
noseute. Dată fiind importanța erescîndă a armamentului ford 
credem că nu greşim cu mult stabilind raportul general de torţe din- 
tre cele două blocuri, pe baza coeficientului înarmărilor lor a 
tice. După datele cunoscute, cele două grupuri de State posedă 
prezent următoarele flote: 


ni Germania, Italia, 
met te, S 
Numărul __Număral 
Cuirasate ............. 5 pi pr 
Crucișătoare mari ...... 
is: e DER N 59 50 
Escadre de purtătoare 
de mină N e 415 169 
Purtătoare de avioane, .. 10 5 
Submarine ............ 229 127 


Superioritatea blocului păcii e evidentă, Notăm că trebue luată 
în considerație și U, R. §, S., care n'a fost introdusă în calcul, de- 
oarece datele asupra flotei ei de războiu n'au fost publicate. După 
un documentat articol publicat în „Pacific Affairs" (din Martie 


BLOCUL RĂSBOIULUI ŞI BLOCUL PĂCII 85 


1937), Statul sovietie ar poseda o flotilă de submarine evaluată la 
145 de unităţi. Dacă această cifră este aproape de realitate, înseamnă 
că numai vecina noastră dela răsărit posedă o flotilă de submarina 
mai numeroasă decit toste cele trei mari puteri, eare constitnie for- 
fela principale ale blocului războinie. 

Două coneluzii se impun: In primul rind blocul războiului e 
deficitar, şi în privinţa aurului, și în privința armelor de oţel. In 
al doilea rînd, timpul lucrează contra lui, întrecerea inarmărilor, 
grefată pe inegalitatea capacității financiare gi economiee, trebuind 
să se soldeze tot mai accentauat în favoarea blocului păcii, 

Riseul isbuenirii unei conflagrații mondiale nu este prin aceasta 
eliminat. Puterile doritoare să conserve pacea formează deocam- 
dată un bloc cam neînchegat şi neomogen, Ducă în 1914 Anglia ar 
fi deciarat în mod prealabil şi fără înconjur că va sări în ajutorul 
Franţei, Germania nu s'ar fi hotărît în noel moment să deslănțuie 
războiul mondial, 


Dacă în 1931 Liga Naţiunilor ar fi aplicat sancțiuni economice 
şi financiare Japoniei, n'am fi asistat. la tragedia actuală din Ex- 
tremnl-Orient, Dacă guvernul conservator ar fi perseverat în aplica. 
rea consecventă a sancţiunilor economice în cursul războiului italo- 
etiopian, nu s'ar fi ajuns nici la înjehebarea axei Berlin-Roma, nici 
la intervenţia italo-permană în Spania. Superioritatea economică, mi- 
litară, financiară a blocului marilor puteri interesate la păstrarea pă- 
cii face posibilă menţinerea păeii, dar nu o garantează în mod absolut, 
Garantarea păcii nu poate veni decit dela o politică activă, hotărită, 
In lipsa unei asemenea politiei, blocul Statelor războinice depune 
siorțări extraordinare pentru a trage balanţa raporturilor de faţă 
în favoarea lui. Dominarea porţilor de intrare în Mediterană prin 
transformarea Spaniei într'o «olonie, înflitrarea adiucă în Europa 
centrală şi răsăriteană, cucerirea Chinei, iată faza operațiunilor sor- 
tite n lărgi bara de aprovizionare a blocului puterilor războinice şi 
a-i asigura poziţii strategice de mare preț, 

Rezultatele dobindite pînă în clipele de față nu îndreptățese op- 
timismul hrănit de puterile agresoare, Victoriu generalului Franco 
e problematică, jar dificultăţile insurmontabile întimpinate de opera- 
țiile japoneze în China nu mai constituie pentru nimeni un ge- 
cret, Dacă axa Berlin-Roma- Tokio nu este în stare să doboare ad- 
versari atit de slab pregătiţi, precum au fost ln începutul agresiu- 
nilor respective republica spaniolă şi cea chineză, deși marile puteri 
apusene nu numai că n'an venit într'ajutor, dar (în cazul Spaniei) 
au blocat posibilităţile de apărare prin politica neintervenţiei uni. 
laterală, se înțelege dela sine că atmosfera lumii n'ar fi nici pe 
atit tulburată dacă principiile securității colective ar fi fost apli- 
cate cu rigoare, Š 

Această situație precară axa Berlin-Roma` o simte bine. Incer- 
cările d-lui Mussolini de a găsi un împrumut pe piața engleză, 
eu conștiința că va trebui în schimb să acorde unele concesiuni poli- 


> cică bată VIATA ROMINEASCĂ 


indică clar că dictatura italiană are nevoie de un răgaz pen- 
magie putea continna ulterior politica agresivă, Altfel e amenin- 
țată să se înnăbuşe sub povara propriilor ei greutăți economice și 
financiare. De asemenea ultimele frămîntări interne ale dictaturii 
hitleriste nu reflectă decît impasul în care se află Germania din 
punet de vedere economie și financiar. Vor ști măcar de această 
dată, marile puteri occidentale să folosească poziţia lor întărită pen- 
tru a impune încetarea agresiunilor şi întărirea principiilor secu- 
rității colective? Iată o întrebare de care depinde în cea mai mare 
parte viitorul păcii, 

La prima vedere, Întrebarea pare absurdă. De bună seamă — 
se va spune — dacă blocul păcii e mai puternice din punct de ve- 
dere economie şi militar, decît blocul războiului, el va face uz de 
această superioritate; doară n'are să se apuce n se desezisa de bună 
voie de o parte din avantaje în beneficiul inamicului ? 

Dar să nu ne pgrăbim. Istoria ne arată că un lueru poate să 
fie absurd — uneori chiar aproape dement — și totuși să se pro- 
ducă. Presupuneţi astfel că, bunioară, Italia încearcă să-și conso- 
lideze armamentul cu ajutorul unor bani împrumutați dela Engli- 
tera. Dintr'o piatră va face astfel două lovituri. Exeelenti socoteală. 
Și dezastruoasă operație pentra Marea-Britunie, Logie, o asemenea 
combinaţie pare exclusă. Istoria însă ne-o arată posibilă. Demisia 
d-lui Eden se datorește intenţiei d-lui Chamberlain de a acorda un 
împrumut. Italiei. Explicaţia este Spania. Englezii simt că, din pri- 
cina unei mizerii bănești generalizate, Italia şi-ar putea schimba re- 
gimul inaugurind unul democratie, și că Spania guvernamentală 
învinge. Populaţia engleză nu s'ar speria de asta. Dar guvernul 
conservator actual a intrat în mare panică, D-l Eden nu refuză 
nici el împrumutul, ci doar îl condiționează de retragerea volunta- 
rilor italieni (ceea ce-i iarăşi inoperant, căci imediat după încasa- 
rea banilor, Italienii pot să retrimită voluntari). Iar Chamberlain 
este pentru acordarea de imprumuturi, fără condiţia cu voluntarii 
spanioli, Dect opinia publică britanică a început să protesteze îm- 
potriva acestor combinaţii prin care Anglie plătește tunurile ce vor 
fi, poate, în viitor, îndreptate contra ei. De pretutindeni răsar pro- 
teste împotriva politicii cu Englitera a actualului guvern, Şi sun- 
cap încredințaţi că ideile opiniei publice britanice vor triumfa pînă 
a urmă. 


V. NICOLAU 


ta 


CRONICA LITERARĂ 


POEZIILE LUI PĂSTOREL TEODOREANU 


Păstorel Teodoreanu este un pur poet, şi fermecătonrea lui 
sonalitute poate chiar sluji ca definiţie tipică a firii de poet, azi 

Păstorei Teodoreanu e un artist foarte „serioa“, care adică își 
ia cumplit de în serios meseria lui de literator, Pentru nimica'n lume 


că vreun gogom 
to acuză de pornografie, sau dacă vreun imbecil superior te declară 


poet minor, sau dacă vreo cocoană i 

DON: a u ocoană de diplomat te numeşte măscirici 
Ratat? A rata înseamnă a încerca să faci ceva bun şi a nu i 

Păstorel a încercat. Și a făcut, „Hronicul Mascărietuti Valătuc:: 

ride cană i An app ring eu cărţi ale literaturii noastre plus 

minunata ae de ol — t acest H 
tit societăţii rominesşti, a piece an 
„A rata Înseamnă a incerca şi a eşua. Pa cind cel 
noi n'am încercat niciodată nimic, nimic ca să ne Soin nea 
faţă de societatea rominească, societatea căreia fiecare din nol trebue 


Citind volumul de versuri Caiet", publicat de Fu 
Literatură şi Artă „Regele Carol al Il-lea”, avem o nani ara 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


curioasă oetice. Ici, Păstorel seamănă cu Bonude- 
laire, ai peresi f ei ară neagra colea E A 
sau cu Verlaine — şi fără, bine ' porti iH 
piard uțin din originalitate. Motivul acesi asemănă 
vine, preerie total poetic al lui Păstorel, care por ca deopa- 
Le S VOAS Ee A Da a a at 
„Pee EEEE A A 
oerien ka „edi tă îi punea la baza faptului estetic, şi anume: 
alfabetul. Pe adevăratul poet Îl interesează toate limbile de auroa 
toate alfabetele de semnale, egr athena şi danm Semele pot 
ti tele noastre. Pe astorel, ca ș T3 
neo tepe pa fa” a limbajului cronicăresc, după cum îl încîntă ară 
potrivă stilul telegrafic şi isteţ al unui Cocteau. Păatorel ear 
uzg de maniera cronicărească — fără*a face „double-empi ar 
Sadoveanu, sau de maniera dementă a grandomanilor din osp m 
fără a plagia pe Laforgue sau pe cine ştie ce alt decadent (de altfe 
și sănătosul Verhaeren a cîntat nebuni în delir, färä ca prin asta să-şi 
piardă originalitatea), să 

Noul volum al lui Păstorel conţine trei capitole, cu trei soiu 
de versuri distincte, O primă grupă — subimpărţită în „Cintecele 
toamnei”, „Foi îngălbenite” şi „Creionări” — sunt oarecum gar 
exerciţii de expresie ale unul mare și foarte iscusit versificator. A 
sim acolo turnure rare, sonorități savante, ici şi colo cite o „găsire” 
poetică de valoare, Dar simţim că toate astea-s nițeluş luate glumă 
(nu de tot, fireşte) — şi scrise ca „drill“-uri, pantru ca maestrul să-și 
„mai facă mina”, 

tr'o altă grupă fac parte cele două serii: „Din ctitorii strä- 
bunei ui "Cu ghita cintece scrise în limba trecutului, şi în care 
Păstorel este nina (ouas setul din ele cîteva, publicate în 
Nr. de Ianuar al Vieţii Romineşti). 

Instfirşit, dintr'o a treia grupă, fac parte așa intitulatele n ea 
de Ospiciu”, care-s totodată cele mai caracteristice pentru personali- 
tatea lui Păatorel, și în acelaşi timp cele mal valoroase în sine, pos 
ticeşte în genere. Căci poezia trebue — sub pedeapsă de a nu ma 
deloc — trebue să se aventureze pe acea graniţă primejdioasă dintre 
sănătoa şi nebun, dintre normal și patologic. Fără asta n'am avea 
decit simple gălăgii „sunind din coadă“, iar nici decum versuri, 


Iată, bunioară, una din aceste bucăţi: 


Vecinul meu era bolnav, 

Bolnav de mult şi foarte grav. 
Toţi spun că l-au luat de-aici 

Şi cd prin pare lau dus pe dric; 


— Dar asta nu-i adevărat — 
Eu ştiu catea în el furnici, 
Ce-au ieșit noaptea prin buric 
Şi lau mincat, 


In lumindri sunt stații albe, 

— O spun dar nimenea nu crede — 
In luminări sunt stații albe, 

— Le văd pi nimeni nu le vede — 


CRONICA LITERARĂ 


De stații nu mä tem de loct 

Eu rid cînd ies din luminare; 
În perini am guzgani de foc 

Şi ei le muşcă de picioare, 


Şi astă noapte au jucat 
(Tavanul ze cutremura) 
Şi astă noapte au jucat 
lar luminarea a, 

Ca un flaut blestemat, 


Tralalali, tralalata, 

Am mai ucis un gardian 
Tralalali, tralatata, 

Acum sunt liber — castelan, 


Tralulati, tralalala, 

Aveam şi drept (sunt Imparat) 
Tralalali, tralatula, 

I-am scor un ochiu și Lam mâncat. 


Tralalali, tralalala, 

Mam îmbrăcat în haina lui 
Tralatati, tralalala, 

C'un lemn în fenstă tam izbit, 
[EL nici nu știe ca murit) 


Tralalati, tralalala, 

Mam îmbrăcat in haina lui 
Tratatati, tralalala, 

Şi haina men o să io pui, 


Tralalali, tralatata, 

Nici doctorii acum nu știu 
Tralalali, tralalala, 

Că eu sunt mort și el e viu 
Tralalali, 


Aicea clipele se scurg 

(Ca veacuri clipele se senry) 
Aicea clipele se scurg, 
Lâsind fosile de meninge 
Sin faja zilei ce se stinge 
Cu focul tristului amurg, 
Må simt atit de zdruncinat 
Väsind astrala agonie 

C'am luat un ac de pălărie 
Şi mi-am scos ochii 


P. S. Paznicul plecate să-mi aducă luna. (Eu Lam trimis Ă 


El s'a suit s'aducă luna 

Sus, zus, în turla de pe casă, 

Dar ea rtdea ca 'ntotdeauna 

Ha! ha! şi tabla-i bunecoasă, 
! Luna a căzut în lac, 

In [und — şi apa e adincă. 

Sa aruncat şi el în lae. 

— Acuma poate o mănincă — 


TE: 


w VIATA ROMINEASCĂ 


Au scos din lac un paznic mort 
Rideau nebunii — n art ai 

i clopote trăgind de mor 

aa doi rau spinzurat de funti, 
L-au repari e Fl iai 

i popii rug spun. 
er n nimeni că-s Christos 
Sam să-l inviu — că era bun, 


Ceasornicul din cap tic-tac 
Auzi cum bate liniștit? 
Ceazornicul din cap tic-tac 
Socoate clipa ce-am trăit. 
Ceasornicul din cap tic-tac 
Auzi? din mer: a 'ncetinit. 
Ceazornicul din cap tic-tac 
A stat, 


Acuma am murit. 


Incă odată, Păstorel Teodoreanu nu-i un mare poet, ci, cum zi- 
ceam, un „pur poet”, El nu poate face decit asta. Chiar cînd seria 
proză. „Hronteul” este o serie de poeme în proză. 

Nebunii, prin faptul că au a traduce lucruri sufletești rare — 
acel „psihologie pur”, cum îl numeşte doctorul Blondel — sunt nevoiţi 
să inventeze expresii, întorsături de vorbire, Imperecheri de cuvinte, 
imagini, structuri sintactice nouă ete... El trebue — cum zic toţi psi- 
diatrii, să „exprime imefabllul”, Este exact destinul pe care poezia 
nouă o asignă poeţilor, iar formula psihiatrului: „a exprima încfa- 
bitul” este exact formula intrebuintat şi de şcoala abatelui Brimont 
şi a simboliştilor pentru a defini poezia în genere, Nebunul e constrina 
să se facă prămătie, să invente sintaxe noi, întorsături originale de 
gindire şi vorbire. El este poet, minus plăcerea, rivna de a creea lite- 
ratură. Și invers, orice adevărat poet este un dement, minus nebunia; 
adică poetul cunoaşte perfect climatul nebuniei, fără însă n fi per- 
fonal nebun. Dacă devine, încetează de a mai fi poet (v. Beaudelaire, 
+. Eminescu şi atiția alţii). 

Pâstorel este un om foarte lucid, foarte „în toată firea . Far cind 
întră pe moşia nebunilor, aduce acolo aceeaşi veselie originală, făcută 
din fantezie, ton poruncitor, scurt, — supărare prefăcută, logică ab- 
surdă cam ca în anecdote, un ton general de „petrecere“, de chef, şi, 
la fiecare cotitură a gîndului, o poftă de a găsi o „poantă“ (iarăşi 
anecidotistul sublimat). Versuri ca: 


P, S, Paznicul plecase să-mi aducă luna. (Eu l-am trimis), 


Sau: 
Ooo! Luna a căzut în lac, 
In fund — și apa e adincă, 
S'a aruncat şi el în lar, 
— Acuma poate o mânineă — 
Sau: 


— Acuma am murit... (în care nu intră nicio supă- 
rare, ci doar un fel de plictiseală af i 
ra AR a ai erată, ca la orica schimbare, ceva 


| j CRONICA LITERARĂ 3 91 


Refrenul Tralalali tralalala din strofa II este foarte 
Cine are acel simţ muzical particular al poeziei (care nu-i a e 
laşi lucru cu al Muzicii propriu zise) îşi pot da seama ce pur, ce sonor 
şi ce „jus este acest Trajalali, tralala, (In alti poezie, cintec de 
chef, avem „iù-iù-iù şi iaca-iacu“, foarte nostime şi ele). 

Pästorel nu este un prozator, N'a scris niciodată prozā, „Hro- 
nicul” e poezie (după cum Le Cid este proză avocățească in fraze 
ra zreatr egale). Păstorel e — cum am spus în prima propoziție a aces- 
T eonig este: un „pur poet", El caută totdeauna a exprima ineta- 

ul, şi este amorezat de orice alfabet: de acel al glumei, de stilul 


foarte gidilos pe chestiunile de onoare şi foarte.. 
n ~ æ a ră-re . . 
moon Se parte. pi s grascositats care seduce pe citiri mile: pa 

eşte, -lui profesor Giar P: $ 
siiată m rime gaură gie Pascu; dar noi aci vorbim 
i noua carte æ lui Păstorul, avem o nouă bună ocazie da 

vorbi, fără indecenţă, despre patriotism. Gindindu-mă la Păstorel, la 
rea v frumos exemplar de umanitate, unde cavalerismul, talentul, 
mmnitatea, fantezia, pannşul și devotamentul prietenesc, veselia şi 
penerozitutea îşi dau întiinire, nu mä pot opri de a-mi părea bine 


că sunt romin, 
D. |. SUCHIANU 


CRONICA LINGVISTICĂ 
METODA ISTORICĂ ŞI COMPARATIVĂ 


Există la noi în ţară un număr mărişor de oameni, admirabil 
intenţionaţi, care nu se pot mulţumi cu ceea ce ne arată lingvistica 
în privința originii limbii romine, şi care se silesc în broşuri şi chiar 
în cărți, tipărite pe cont propriu (şi desigur cu mari sacrificii mate- 
riale), să dovedească alte udevăruri, 

Prima categorie e formată de acel care se luptă să înlăture cu 
orice preț ideea că limba noastră mai cuprinde şi altfel de elemente 
decit cele latine. Cuvintele pe care specialiştii le explică prin slavă, 
maghiară, turcă ete, devin, sub impulsul imaginaţiei acestor dile- 
tanţi, latine, sau cel mult greco-latine ori mreco-dace. Cunoaștem ast- 
fol dicționarul etimologico-semantic al d-lui Alexandru Resmeriţă, 
Lopogenia d-lui Cocuz şi altele, 

A doua categorie cuprinde oameni şi mai pretenţioşi, Ei nu se 
mulțumesc să latinizeze împrumuturile recente din limbile vecine, ci 
merg mai departe şi tăgiduesc chiar latinitatea limbii romine: ro- 
mina, ar fi „soră“ cu limba latină, deoarece ambele ar fi derivate din 
limba sanskrită. Aici putem cita intro altele o broșură a d-lui Belcic, 
şi volumul recent apărut sub titlul: Originea daco-tracă a limbei ru- 
måne, vol. I, cu un vocabular rumin sanskrit de Marin Bărbulescu- 
Dacu și D-ra Maria M. Bărbulescu, licenţiată în litere şi drept. 

D- Bărbulescu-Dacu, oficiant superior la poştă, ne este cunoscut 
dintro broșură, publicată acum citiva ani, în care susținea cam act- 
cași teză ca şi astiizi: că limba romînă reprezintă în întregimea ei o 
desvoltare a limbii sanskrite, adusă aici de emigranţi din India, şi 
fără nici un amestec străin; dacă există între unele cu- 
vinte romîne şi cele corespunzătoare latine sau Slave, aceasta se da- 
toreşte faptului că şi latina şi slava derivă tot din limba sanskrită 

In raport cu antecesorii săi d-l Bărbulescu-Dacu are un mare 
avantaj, acela de a nu ignora pe de-antregul datele lingvisticei ştiin- 
țifice, Astfel d-sa are grija să noteze, alături de fiecare etimologie 
proprie, pe cea indicată de Dicţionarul enciclopedie, al d-lui Candrea. 
Dacă nu o admite pe aceasta, este numai pentru că d-aa crede că 
poate propune una mai bună. 

Intrun singur punct autorul se arată neinformat: atunci cind 
crede că limba sanskrită este „mama“ limbii latine, lucru pe cart, 
de aproape o sută de ani, specialiştii au renunţat de a-l mai susține. 
l-aş mai putea semnala descoperirea limbii hitite, de aceeaşi origine 
cu sanskrita și latina, şi pentru care avem texte datind de acum 
patru mii de ani, 


CRONICA LINOVISTICĂ 93 


Dacă nu putem să tăgăduim nici unuia dintre autorii pomeniţi 
patriotismul şi mai ales buna voință care-i face să depună storțări 
mari și să cheltuiască sume serioase pentru a lămuri trecutul şi dacă 
sintem convinşi de buna lor credință în tot ce scriu, In schimb trebue 
să recunoaştem că le lipseşte un lucru foarta important, și anume cu- 
noașterea metodei ştiinţifice în lingvistică, 

Inrudirea între două limbi se dovedeşte, ce e drept, prin compa- 
raţie. Cind constatim că intro limbă există cuvintul nas, în altă 
limbă cuvintul naso, într'alta nes, denumind ucteaşi parte a feţei 
omului, avem dreptul să binuim că aceste trei limbi sint înrudite, 
dacă nu se poate stabili că uns din ele a imprumutat cuvintul citat 
dela alta, Dar cu aceasta n'am făcut încă dovada sigură a înrudirii, 
şi iată de ce, 

Intro limbă există în general aproximativ 25 de sunete, Din com- 
hinaţia acestor sunete se formează silabe. Dacă ținem socoteală că 
nu toate sunetele se pot combina intre ele (de exemplu grupul tms e 
inpronunțabil) putem uşor calcula că numărul total al combinațiilor 
posibile intro limbă este de aproximativ 150. ȘI cum rădăcinile cu- 
vintelor sînt mai adesea de o singură silabă, înseamnă că toate noţiu- 
nile pe caro le avem de exprimat într'o limbă vor trebui să utilizeze 
una din cele 150 de posibilităţi, Noţiunile de exprimat sint evident, 
mult mai numeroase, dar pentru a le diferenția în pronunțare, ne fo- 
losim de sufixe, prefixe ete. 

Avind deci de ales, pentru a numi o noțiune oarecare, numai 
între 150 de posibilităţi, se poate foarte bine intimpla, din cind în 
cînd, să nimerim exact aceeaşi combinație de sunete ca şi o limbă 
îndepărtată, care nu are nimic de a face cu a noastră, Astfel „ochi“ 
$e zice mati nu numai în greaca modernă, ci şi întrun dialect poline- 
zian. Bine înțeles, este o simplă coincidenţă. 

Voţi răspunde, cu drept cuvint, că atari coincidente nu se pot 
întimpla prea des, şi că dacă un număr mai mare de cuvinte con- 
cordă, nu se mai poate vorbi de o intimplare. Trebue însă să ţinem 
seama că diletunţii nu sint prea exigenţi cind e vorba să precizeze 
ce est şi ce nu este concordanță. Dacă un obiect este numit aici bur 
şi în altă parte pur, ei nu se vor impiedeca de mica diferență pe care o 
constitue consoana iniţială, şi vor declara concordanța perfectă, De 
asemenea nu vor şicana pentru doosebiri în ce priveste ordinea sunt- 
telor: ple şi pel | se vor părea identice, și în tot aşa ble, ple sau pel, 
ori tlo, tol, dol, dul ete. lar în ce priveste înțelesul cuvîntului, se vor 
mulţumi şi cu asemănări aproximative: intro limbă, rădăcina poate 
însemna iepure”, într'alta „animal“, intra treir „Hană”, lar într'a 
patra „fricos“, In foul acesta, urătindu-se largi În definiția cuvîntului 
concordanţă, lingvistii pot foarte uşor găsi sute şi chiar mii de coin- 
cidenţe Intre două limbi, care nu au nimic de a face una cu alta, Mag 
putea astfel angaja să demonstrez înrudirea unei limbi cu oricare 
alta de pe glob, după alegerea celui care mi-ar cere-o, 

Lucrul acesta este mai uşor pentru două limbi, cum sunt ro- 
mina şi sanskrita, care nu sunt complet lipsite de legături, întru cât 
romina are numeroase elemente latine şi slave, iar latina și slava au 
aceeasi origine cu sanskrita, Tată câteva exemple spleuita din curtea 
d-lui Bărbulesecu-Dacu: 

beţie din skr. piti „nețiunea de a bea“; în realitate, beție, e for- 
mat în romineşto dela verbul a ben, acesta vine din latinu) bibo, care 
la core lui este înrudit cu sanskritul pibati, din care derivă cuvin- 
tul cita 

näpädi din skr. upapadye; în realitate, năpărli, e din slavul napa- 
don, compus din prefixul na şi rădăcina pad, iar verbul sanskrit este 
compus din aceeaşi rădăcină indo-europeană şi prefixul upa, 


94 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


măreț din skr. mret, „a fi nebun, a delira". 
fiică din skr. dukita, prin următoarele faze presupuse: duhika, 


fuika, fiică. 
doldora din skr. dâgdri „vacă cu lapte" eto 


Dar dacă se pot găsi coincidente întimplătoare între două limbi, 
cum se poate totuşi, stabili, în anumite cazuri, că două limbi sunt tn- 
rudite? Există numeroase mijloace de a evita erorile. Volu arăta aici 
citeva dintre cele mai importante. 

Inainte de a stabili o etimologie, trebue cercetată, atita cît se 
poate, istoria cuvîntului, ceea ce ne permite să ajungem ln o fază 
mult mai veche a lui, In felul acesta ne putem adesea da seama că, 
dacă în forma lui actuală el coincide cu un cuvint dintro limbă 
străină, în forma pe care o avea acum citeva sute de ani, această 
coincidenţă nu exista, deci nu este înrudire. De exemplu ciancă, pe 
care d-l Bărbulescu-Dacu, îl deriva dela skr, cincea, nu este altceva 
decit o formă scurtată a lui ziceam că; natural că, în forma ei com- 
pletă, expresia nu mai seamănă cu cincea: sau hea, expresiune cu 
care se strigă femeile, pe care d4 Bărbulescu Due, N scoate din 
skr. gna, „femee”, era în forma lui mai veche bia; prin urmare, n'are 
nimic de a face cu sanskritul gna, 

Inginte de a admite o serie de etimologii, specialistii au grija să 
stabilească un sistem de corespondențe a sunetelor, Se constată bu- 
năoară că în toate cuvintele de origine latină, 1 între două vocale a 
devenit în romineşte r; sole-soare, mola-moară, gula-gură, Dacă vine 
cineva şi pretinde că pălărie derivă din latinul pilus, i se cere să ex- 
plice mai întâiu cum se face că Î nu sa schimbat în r. 

Observ că niciunul dintre autorii pomeniți mai sus, nu Sa ocu- 
pat de corespondenţa sunetelor, ceea te de altfel este mult mai comod, 
căci poţi lăsa friu liber imaginației: imediat ce găseşti două cuvinte 
intre care este o oarecare asemănare, le pui în legătură etimologică 
şi ai terminat, 

In sfirşit, o chestie mult mai serioasă; de oarece pină la urmă, 
tot mai rămine o oarecare posibilitate de coincidență intim lătoare, 
şi de oarece cuvintele se pot şi împrumuta dela o limbă la a ta, fără 
să exisle înrudire, specialiştii nu afirmă înrudirea între două 
limbi, bazindu-se pe vocabular, ci fac apel la morfologie. In primul 
rind, elementele morfologice se împrumută mult mai rar, deci pre, 
zența unor forme asemănătoare în dovă limbi diferite nu se explică 
de obicriu decit prin înrudire. In al doilea rind, morfologia prezintă 
adosea elemente atit de neregulate, încit nu e chip să crezi că pot îi 
coincidente întimplătoare. Dacă bunăoară găseşti că într'o limbă se 


perfect şi nu are prezent, că una zice aham „eu“ şi mam mine”, 
iar cealaltă ego și me, dacă în sfîrşit găseşti multe alte au ere po. 


Dacă după ce s'a stabilit astfel înrudirea pe bază de 
se descopere ai seria de erei pener oge fonetice, atunci studiul etimo- 
păşeşte pe teren sigur gresa. totul 
dè felul cuvintelor încrucișate, cnc APS Te 
AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 
DOMNUL EDEN 


Am avut norocul să cunosc pe domnul Eden, să-i văd în des- 
proape activitatea, să lucrez în aceleaşi comitete, In care D-sa re- 
prezenta Maren Britanie Am avut bucuria să fiu dela început 
printre admiratorii săi, în epoca in care, modest, sobru, precis 
şi diseret, ca subsecretar de Stat, el participa, mai ales, la lucră- 
rile technice ale Societăţii Naţiunilor. De atunci, se vedea la Désa 
o gravă privire asupra chestiunilor internaționale, o tendință de a 
aşeza interesele britanice În cadrul unor idei de colaborare interna- 
Vională si de moralitate publică, dorinţa de a face din politica externă 
a Marei Britanii expresiunea consimțită a voinței de pace şi de so 
curitate a celorlalte popoare, dindu-și seama că astfel pot propăşi 
mai uşor interesele imperiale ale Angliei şi că apărarea existenței şi 
a prèponderanței ei In lume este mai sigur garantată, De atunci, co- 
legii D-sale începuseră să cunoască în d- Eden, un om cultivat, care 
vorbea cu plăcere despre noua literatură engleză şi franceză; un om 
politic moderat, care se îndrepta natural către formula de colabo- 
rare, bazate pe onestitate, și câtre expresiuni decente, chiar cînd 
avea să-și apere nesdruncinate opiniuni în faţa părerilor celor mai 
opuse. In manifestaţiunile sale, d-l Eden are totdeauna ncest bun 
gust de a nu voi să-şi arate toate puterile, de a nu se intinde pină la 
limitele talentului său. In marile sale discursuri ca şi în discuţiunile 
din comitate, nu se vede nicio storțare, nicio crispare. Fără emfnză, 
fără paradă și abundență, 4-1 Eden se mulțumește să fie veridie şi 
vlegant. In ciuda înfățișării sale, nu are nimic de diletant. Nu gă- 
sesti la D-sa niciun scepticism cochet şi ironie, nici dorinţa de a stră- 
luci, nici plăcerea succeselor usoare făcute din schimbarea volup- 
toasă a părerilor sau din ingenioasa combinațiune a expresiunilor 
verbale și, mai alea, nu îl simţi indiferent la rezultatul practic al fde- 
ilor sale. D-l Eden este un realist. Criza actuală din Anglia, această 
divergență putetică dintre D-sa şi D-l N. Chamberlain, poate da im- 
presiunea că fostul ministru, este victima unul spirit utopie, al unui 
idealism exagerat. S'ar putea crede că, în faţa gindirii practice a 
d-lui Chamberlain, d-} Eden desvoltă şi prelungeşte idei pină la con- 
secințele lor nepolitice, se bucură de cascadele raționamentelor, su- 
pune politica externă la abuzuri de logică, introduce în domeniul «i, 
un sens acut al pravestirilor şi sufera ca posibilitățile actuale să fie 
subjugate de normele probabile ale viitorului. D-] Eden ar apărea ca 
un fel de doctrinar, stăpinit de principii, disprețultor față de fapte. 

Imaginea ar fi falsă. Ea ar deriva mai ales din falsificarea no- 
iunii de „realist”. Printr'o secătulre modernă, printr'o ciudată con- 


96 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


semnifi A 
rupțiune, noţiunea aceasta şi-a pierdut perene ra roiernignoane e 
rea e e au ctg În e dp fi bad ră realist a fost Bismark, 
to, Saan ora, i ; imponderabile“, Că realist 
care a recomandat să se țină seamă de „impo: ial Că 
im nici cu cinic, nici cu violent, nici cu actu un 
pai ilitie raalisi îmbrățișează, alături de fapte şi condițiunile şi as- 
ilrațiunile morale ale Societăţii şi nevoile el de înălțare intelectuală, 
desrenar şi condifiunile desvoltării viitoare ale propriului el destin 
Să fii realist nu însemnează sä încasezi beneficiile actuale ale unor 
operaţiuni, menite să ducă la faliment, E detestabil un om politie 
care nu are în el legături misterioase cu viitorul. Aci poate stă deo- 
sebirea între un vulgar politician şi un om de Stat. 

D-l Eden are de sigur această psichologie complexă, bogată, în 
care răsună năzuinţele generale ale naţiunii. Fiindcă Englezul, în 
adevăr, nu se lasă dus prea departe pe căile deducţiunilor logice; nu 
este un vizionar, nu renunță totdeauna la fructul experienței de 
dragul unel doctrine; dar nici nu priveşte lumea cu cinism, lipsit de 
preferințe morale şi de orice idee generală, Din contră, istoria An- 
gliei arată un amestec de spirit practic acut şi de înalte preocupări 
morale, Englezul nu este aplecat numai spre actual. El are un senti- 
ment al viitorului, insuflat de altfel de puternicul său instinct de con- 
servare, 

In realitate, în duelul Chamberlain-Eđen, primul pare mai sen- 
timental şi mal idealist, fiindcă, dind la o arte experiența ultimilor 
ani, el crede că „cu bunăvoință se pot rezolvi toate » pe 
cind celălalt, tinind seama de această experienţă, pretinde precau- 
țiuni ṣi garanţii în vederea unei durabile organizațiuni viitoare. 

In acest moment, se uită că d-i Eden şi-a început cariera minis- 
terială ca ambasador al bunăvoinței engleze, al spiritului de împă- 
ciuire şi de colaborare în capitalele europene. La Berlin, la Moscova, 
la Roma, la Geneva, D-sa a căutat cu stăruință elementele păcii cu- 
ropene. A înţeles că pacea nu se poate face decit la un nivel mijlociu, 
pină la care, prin concesiuni succesive, trebue să se coboare statele 
învingătoare şi, prin satisfacțiuni, să se ridice națiunile învinse. Dar 
nu a vrut să uite că prestigiul este elementul esențial al capitalului 
englez în lume. 

D-l Eden sa format în această nouă epocă a istoriei Marei Bri- 
tanii, cînd, noile mijloace militare îi anulează avantajul de a fi o 
insulă şi o leagă cu continentul. BI nu a cunoscut decit noua fron- 
tieră a Angliei: pe Rin. Şi, odată cu ca, sfirşitul politicii de izolare, 
Poate că adevăratul conflict dintre D-1 Eden şi D-l Chamberlain, să 
fie un conflict istoric, un conflict de generaţii, ; 

D-l Chamberlain, face parte din generația politicii de izolare, 
care, înainte de războlu, se sprijinea pe situaţiunea insulară a 
şi pe puterea ireductibilă a flotei Sale. DJ Eden reprezintă noua con- 
dițiune geografică şi militară a Angliei, cînd canalul Minecii nu o 
mai apără de atacurile de pe continent. Devenită putere continentală, 
Maren Britanie nu se mai poate apăra decit prin mijlocul asociaţiu- 
nilor, al alianțelor. Dacă analizăm bine ideile d-lui hamberlain, în 
app Eeri gessoparim că ele pleacă dela dorința (sau rutina), 

ne izolarea zola igur, uțin bso- 
J ca odini t sale, lare, de sigur, mai puţin 

Realist, d-i Eden, după ce a constatat noua situnţiune a Anglici, 
a vrut să facă politica cea mai eftinä: politica coalițiunii, apărarea 
în comun. D-sa a găsit în cadrul Societăţii Naţiunilor organizațiunea 
acestei politici. Și aici, a întilnit, sub o formă modernă, "etil tra- 

area 


oniilor sau şi-a înălțat puterea, pu- 


CRONICA EXTERNĂ 97 


nindu-se în fruntea unor coalițiuni. Sprijinte pe principli comune 
sau pe formule de protecţiune mutuală, aceste coalițiuni au înlesnit 
victoriile Angliei şi i-au economisit forțele, 

Intro țară în care națiunea nu acceptă încă angajamente pe 
cise în politica sa externă, vrind să-şi păstreze libertatea de apreciere 
şi de acţiune pentru fiecare ipoteză, pactul Soeletăţii Naţiunilor şi 
competința suplă a consiliului îngăduiau Angliei să tragă beneticiile 
unor atociațiuni compuse ad-hoc şi să-și menţină autonomia deciziu- 
hilor. Prin alcătuirea sa, prin voturile numeroase de care Imperiul 
Britanie dispunea în sinul ei și prin influența pe care el o exercita 
asupra majorităţii statelor membre, Societatea Naţiunilor putea con- 
stitui un puternic instrument internaţional al politicii pacifice em- 
gleze. D-l Eden a inteles şi a experimentat acest lueru, 

Pactul Societăţii Naţiunilor dădea, în fapt, Angliei dreptul să 
intervină şi facultatea să se abțină în mai toate chestiunile interna- 
tionale. Astfel, guvernul britanic dispunea, în acelas timp, de mij- 


bitru în problemele internaționale, 
Apoi, oricare ar fi dorința de izolare a Angliei, față de conflic- 
tele continentale, pare evident că ea nu va putea evita să participe la 


tanic şi o bază de apărare colectivă a Metropolei, O sală organiza- 
Hune, mai restrinsă, şi la care fominloanele nu ar participa, ar avea 


Pealiztnl d-) Eden a impletit toate aceste elemente în sistemul 
său politic. Pentrucă ceea ce deosebeşte pe cei doi oameni de Stat en- 
glezi oste o întreagă concepțiune asupra politicii externe a Marei Bri- 
tanii. Declaraţiunile lor dela început păreau să limiteze divergenta 
lu metoda de urmat în tratativele cu Italia, Discuţiunile din Parla 
ment, repotatele intervențiuni ale d-lui Chamberlain au arătat insă 
cit de gravă şi de adincă este separațiunea Intre Primul ministru 
britanic şi fostul ministru de externe, Asistăm nu la conflictul a două 
metoda el la lupta a două concepțiuni, Părerile d-lui Chamberlain, 
asupra Societăţii Naţiunilor, asupra securităţii colectiva, asupra ro- 

asupra raportului de putere şi de interese 
între Marea Britanie şi celelalte State, ete, T Indepärteară de ideile 


publice britanice să limiteze această nouă inclinare. 

Primul ministru începe negocieri delicate şi grave, ai căror ter- 
meni, de oparte și de altu, par cu totul disproporționați. El a mä- 
surat, desigur, dificultățile interne, mal ales de ordin economic, ale 
Italiei; apăsarea tot mai Erea, pe care o exercită asupra bugetului şi 


7 


98 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


beonomiel acestei țări, operaţiunile militare in care sa angajat: Abl- 
sinia, Spania, Libia: eliminarea treptată a Italiei din Europa cen- 
trală şi balcanică de citre puterea creacîndă şi forța de expansiune 
a Germaniei; rolul secundar la care decade Italia, în combinațiunea 
Berlin-Roma; sleirea unui buget, cu izvoare limitate, prin cheltuielile 
necesare cursei de înarmări, la care este obligată Italia, din cauza 
conflictului său latent cu Marea Britanie. El şi-a zis de asemenea că 
negociaţiuni separate cu Italie pot îngădui apoi Angliei o mai maro 
rezistență față de pretenţiunile germane şi o libertate de acțiune spo- 
rită în Pacific. El speră, în fine, că Italia, liberată de presiunea în 
Mediterană, care îi absoarbe aproape toate puterile, va putea fi fn- 
țoarsă către problemele europene, unde ar juca un rol de stabilitate. 

Vom vedea în curind cîtă iluziune şi cită înţelepciune cuprind 
aceste opinluni. 

Deocamdată d-l Chamberlain, pentru ca să înlesnească negocia- 
iunile, face sacrificii de persoane şi de poziţiuni. Politica britanică 
trozneşte din încheieturi şi în Europa se amestecă sentimente de 
teamă şi de nădejde în pragul noilor transformări, Vechile formule, 
contra cărora am luptat odinioară, se profilează din nou: pactul în 
patru, izolarea țărilor mici, ete. 

Germania, prin ultimul discurs al d-lui Hitler, şi-a proclamat 
hegemonia în Europa. Italia, asociată, la noi poziţiuni in- 
ternaţionale. Pină unde vor merge concesiunile britanice ? 

In tot cazul, noua experienţă engleză poate avea un avantagiu, 
chiar dacă nu reuşeşte: făcută în condiţiunile cele mai favorabile 
pentru Germania şi Italia, ea va epuiza capacitatea de sacrificiu, a 
naţiunii britanice şi o va ridica apol la nivelul de rezistență și do 


prestigiu pe care îl doreşte d-l CONST. VIŞOIANU 


E 
CRONICA ECONOMICĂ - 


EXPLICAȚII ECONOMICE 
LA O NOUĂ- 


gc 


In 1928, statul german, 
z preleva sub i 
ea i heti arna ypa In 1937, acelaș procent sa ca in rr bir ed 
yenitul nație nal era numai de 5 miliarde RM., faţă de 54 miliarde 
DATE sub formă de lopis cu 59% aian isi innie 
mare, deoarece in eitra de mas maa mea Statului să fio cu mult mai 
à n e u sunt cu 
ficiale „contribuţii benevole“, prime, cotizațit de ag i oaia O reng 


lioane, 
După datele oficiale, în 1937 costul vieţii a fost Încă cu 180/e 


interior celui din 1928. Deci 
cea mai fericită ipoteză. standartul de vieață n scăzut simțitor In 


pere, în medie, de două ori mai multe prod r 
usa decit 
nia mvestea Și îmfiin, PIeCat este insă prea în 1928, Gormur 
; n 
rang te terminase perioada de raționalizare, şi oil ocine. ~ U. bk 
cer capital american sau englezesc. Astăz dee kenene 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sensibil mal mare, iar înlocuirea nu se poate efectua decit din vé- 


nitul naţional al Germaniei. 
ul luat de economia germană, sub stăpinirea 
Dee Să ea itabi] la pauperizarea tuturor 


-sociali duce în mod iney 
norilor pă scăderea standardului de vieaţă sub limita fizio- 


ogică. l 
-s Cu toate acestea, nutarhia germană, apare chiar şi najional-so- 
ctalistilor ca o imposibilitate, In pofida tuturor eforturilor făcute şi 
a celor proiectate, Institutul german pentru Studiul Conjuncturii, 
afirmă la sfirsitul anului 1937, că din importul total al Germaniei, 
18% nu poate fi produs în niciun caz în țară, 46%, numai într'o 
foarte mică măsură şi 11%, se va produce întrun timp îndepărtat. 
Restul de 25% din import sunt produse asupra cărora nu se poate 
încă pronunța. Intru cit priveşte producţia agricolă, toate autorită» 
tile germane sunt de acord că se mai pot face progrese, însă „ar fi o 
iluzie să ne inchipuim că Germania poate realiza libertatea alimen- 


La aceste concluzii sa ajuns după ce s'au utilizat forţele natu- 
rale pină la epuizare, Pădurile au fost puse la o contribuţie atit de 
ridicată în vederea fabricării explozivelor, hirtiei, textilelor şi zahă- 
rului, încît silvicultorii germani anunță un început de uespădurire 
masivă. Rezervele miniere nu aceeași soartă, Autoblocarea Germa- 
niei la o producţie mai mare decit în 1029, nu a provocat numai o 
creștere surprinzătoare a prețurilor de cost, dar şi o epuizare rapidă 
a subsolului. Economia germană a ajuns în 1938 acolo de unde por 
nise acum 200 ani: o economie de jaf, Cum se explică atunci că gu- 
vernul englez a găsit tocmai acum ocazia de a începe tratative cu cel 
german? Este sigur că înnarmarea germană În ritmul anunțat de 
cancelarul Hitler, ar duce repede la un punct mort dela care epuiza- 
rea rapidă a forțelor naturale şi sociale ar face imposibilă continus- 
rea politicii actuale, Oamenii de stat britanici ştiau neensta încă din 
1936, cînd au alocat primul fond de 1.500 miliarde lei pentru înarma- 
rea Angliei. Cum se explică că tocmai atunci cînd politica engleză 
începe să-și dea roadele, este bruse abandonată? 

Producţia industrială a Angliei sa mărit, în intervalul 1932— 
1937, cu 400%, dividendele medii au sporit dela 41%, la 132%, ṣo- 
majul s'a micsorat dela aproape 3 milioane la 15 milioane, iar væ 
loarea şi volumul comerțului exterior nu crescut. Totul a mers foarte 
bine pină spre sfîrșitul anului trecut. De atunci, însă somajul este în 
creştere și în unele ramuri de activitate (textile ete.), producţia este în 
scădere. Mai grave însă decit aceste simptome sunt acelea din bur 
sele de mărturi şi efecte. Preţurile de gros sunt în continuă scădere, 
iar acţiunile au înregistrat nenumărate zile negre, Construcţia de lo- 
cuințte ṣi investițiile Industriale care formou baza întregej conjunct- 
turi britanice se micșorează dela siptămină la săptămină, fără ca 
înarmarea sau comerțul exterior să le compenseze. i 

Toate acestea sunt semnele indiscutabile ale unei noi crize eco- 
nomice care ar putea duce Ja transformări profunde în structura so- 
cietăţii britanice. Guvernul conservator s'a menținut două legislaturi 
pentrucă avea un suport solid în reluarea afacerilor dusă pină la 
prosperitate. O criză economică ar putea însă distruge întreg edifi- 
ciul construit în şase ani. Ultimile alegeri parţiale demonstrează că 
partidul conservator pierde repede teren în opinia publică. Deslăn- 
rac emana nou seism economic ar putea răsturna guvernul Cham- 


In această situaţie singura soluție posibilă este lărgirea rapidă 
a pietii mondiale. Raportul van Zeeland a arătat limpede pedia pe 
care ar fi dispus să meargă guvernul englez. Germania, şi Italia re 


ya 


CRONICA ECON 101 


fuză însă calea propusă şi atunci, de rd rnări 
pi „ decit u y 
paea r A na Shr majoritatea poporului, i meri. rima et 
251,2 milioane iee nr ine În E aai er 

~ Li n + 
piete Dep zis Imperiului, 224,2 mili nu y rosar Ta fari res 
Aniaro arei Britanii s'au plasat numa milioane lire sterti 1 
orge A jan de capitaluri, de care d é Anglia, cer kozadan 
a a-i ii ratia le oferă, asigurind în a timp şi. continuie ae 
Alanais pas T med uta 
i P 

Axa Berlin-Roma oaie pey Dia iG o s gereu 
siuni organizate a marelor democratii 


CRONICA PLASTICĂ 


i luna Februarie, 
artistică bucureşteană s'a semnalat, in 
in ar p evenimente importante, de ordin roua agdas 
inele grupului leşenilor, la Sala Dalles, pE rr 
plastici din învățămintul secundar, în sălile dela Piano i ai 

Nicăeri, poate, mai mult ca la noi, nu se simt pa peri ed 
tralizării. Bucureştii au devenit nu numai copiae teen irge 
Aici este singurul loc unde arta mai poate trăi p ra in An 
loace, In tot restul regatului, cei care mai se mara Siana modi n 
acestei activități trebue ori să se resemneze puaa w mara tie 
lipsuri şi neplăceri, ori să se organizeze astfel, m rr îe sending 
Fo lat trimese la Bucureşti, spre a fi erora ă t Tasli. de pildă, 
deauna astfel. In prima jumătate a secolului TA neagă o date 
nu numai că se puteau măsura cu cealaltă ra ee Ea eienen 
chiar prin varietatea şi calitatea manifestat fer near done 
coli, un grup de profesori, deci un mediu, - a AU Şi 
deci 'un spirit, care nu existau în aceeaşi măsur Paria Piinelpatător, 

castă siare sa prelungit cu mult peste epoca n-or repere e. 
Odată însă cu transportarea vieţii politice la București, mr e ii 

t sa tinjească. Puțin cite puţin au fost reduși la pre rana 
sul de provincie, cu toată Universitatea şi pirena pr aioe TA, 
iäşluiau în mijlocul lor. Mai toți care se destin vs bre nina 
ras diat ce ajungeau la owrecare notorietate, își îndrep pi hui 
are "Peart lar felul cum se recrutau elementele rai pa k opan 
N vieaţa noastră de Stat, nu puţin a contribuit la e mea arme 
frumos oraş de toate forţele sale vii. A trobuit să 1 e cine m 
dp interes pentru tot ce constitue domeniul vieții taie ai Lamine 
de lumea ideilor, dotat, pe deasupra, cu un e din întreagă 
ca Ibrăileanu, ca Philippide și puţini alții, pentru ca o A uta site 
să consimiă a se izola de restul lumii şi a se ee mg Ba a ape i 
ce le oferea contactul cordial cu un mic cerc de p = "aşi. pre 
valele cînd Bucureştii îi lăsau liberi să se abati t pel 2 apa 
dacă cite o polemică (ca să zicem așa) răsunătoare, 5 gan peer 
erau decit pretextul unor rătuieli, pe un ton de maha a, mai pat 
lumea din amorțeală. Vienţa Rominească o ştie mai bina ca ra 
ta și Insemnările leşene, care au de luptat cu indiferenta și cu 
de interes a publicului. 

In acest poa aşa de neprielnic toate energiile artiştilor nu r 
miseră încă. Se mai găseau citiva oameni care să se rara ot În 
cultiva arta. Este grupul celor cinci, care expun acum la Sala a pur 
Se cuvine deci si-l primim cu toată simpatia, nu numai poni A e 
drăsneala lor, ci mal ales pentru mesajul moldovenesc, pe care- 


7. 


CRONICA PLASTICĂ 103 


în Bucureştii noştri mult mai cosmopoliţi, Clavel, Alupi, P. Că- 
măruț şi Mateescu, (ultimul, sculptor), nau venit la noi cu m Bra 
să ne uimească prin operele lor, sau să ne scandalizeze, prin cine ştie 
ce noutăţi senzaţionale, Manifestarea lor porneşte dintr'un sentiment 
adine şi serios, şi se caracterizează printr'o modestia cu adevărat miş- 
cătoare. Ne-au trimes liecare ce aveau mai bun, produsul ultimilor 
ani. Faptul că „amatorul“ de artă este așa de rar în Moldova a avut 
de efect că influența şi gustul lui nu apar nicăeri şi deci nu colorează, 


Ii simțim, pe fiecare, luptind cu dificultăţile unei meserii, pe 
caro n'a avut cum s'o cunoască în toate secretele ei, în acel oraş în 


gite pinze. In citeva scene just observate, din punctul de vedere al va- 
lorilor, în naturi moarte, mai gras şi mai solid pictate, în citeva deli- 
cate vederi de oraşe, el ne dă măsura preocupărilor sale. Popa este 
atras de compoziţii, pe care la schițează în lucrări de mici dimensiuni, 
deocamdată, probabil în vederea unor tablouri m 

im gen care reclamă cunoștințe, o diapoziţie de spirit şi chiar o vi- 
ziune particulară. Alupi este mal ales portretist, intro materie mai 
fluidă, cu un plăcut colorit, cu o trăsătură de pensulă largă 
rită. Cămaăruț òste mai greu de clasat, 


variăşii săi, cărora unul sau altul le-ar putea imputa cam prea multă 
cumințenie, mal rebel la formele şi la pract 


Expoziţia profesorilor de desen nu este mai puţin semnificativă, 
ca fenomen social. Iată o întreagă categorie de membri ai învăţâmin- 
tului secundar, întruniţi, nu spre a revendica cine ştie ce drept călent 
în picioare, pe aceste vremuri cînd nimeni nu mai ştie care na sunt 
drepturile — ceea ce ar fi de sigur o atitudine perfect justificată — ei 


putut lua aspectul 
unui bazar, ceva decent şi reprezentativ. Cu bunătate, cu tărie, cind 


era nevoie, el au convins pe cel mai neindeminateci că nu este în in- 


anumit nivel artistic, 


rări aproximative, ori 
prea expeditive, ci să-şi dea osteneala ca să apari sub cel mai ono- 


rabil aspect. Rezultatul a întrecut tonte aşteptările, Aceasta a treia 
expoziţie esta hotărit vea mai bună, iar printre lucrările trimisa, maj 


Celelalte expoziţii din luna Februarie intră în categoria ct.or eu 
care suntem obișnuiți şi pe care le intilnim regulat In decursui vieţii 
artistice a Capitalei. Mai importante sunt cele din Sala Dalles, unde 


putem revedea tablourile a doi pictori cunoscuţi, Laetiţia Lucusleviei 
şi Adam Bâlţatu, 


104 Ta VIAŢA ROMINEASCĂ 


tineri artişu dela 
Lastit ievici contează printre cei mal | 
d ma a iți: aceasta este, dacă nu a der ţa ez 
ron arii Elevă a lui Steriadi, d-sa a început prin metre 
Caimen încă amintirea maestrului, deși la o moca Bars ger 
opent pese un temperament dotat şi germenii aah yh pene az 
Be ga a înţelege pictura. In puțină vreme a reuși rapel za 
cara de influenţele străine, aşa încît astăzi a rămas ea i gr pia 
fericită imperechere de calităţi, lucrările de acum au grație, pipe 
ti ent evident pentru armonii subtile de culoare, aeo pe Anei ea 
inta dela dinsa, dar şi o vigoare pe care rareo pă spre 
pi fra femeilor. In alegerea subiectelor, în dispoziţia : ES fa 
ae le priveste, a mai rămas poate ceva din vechea manieră; en 
AENA artă "pensula, în armonia tonurilor apare însă ra angan 
mdeni ge o emoție păstrată in tot tim sa ere nr nea pir a 
ne speranţe pentru viitor. L ucas z 
poetă pp engg par magar in cărbune, peisajele aşa de spiritual în 
viorate de puţină culoare sunt Tn R apararii dijada 
la o matu care 
în Au pia pe porin puţin şi cu severitatea ră aa vavaa rrur se 
tist complet realizat. Să începem cu ceea ce ne sileyte Aa nima 
recum la plăcerea ce ne fac tablourile sale de acum: epig 
formitate de tratare, ceva care s'ar apropia de o zarea E 9 sannri 
în mai fiecare pinză, oricare ar fi subiectul ei. gena apasa 
mă gindesc prin comparație pe de o parte la citeva pervaz ie 
mai vechi, în care se simte mai multă ae cărui pe ue sp erp 
motive din expoziţia de faţă, lucrate evident ma sie era dea 
mai mult accent decit celelalte. Este singura veghe i sea mea 
căci şi expoziţia de acum, ca şi cele precedente, ne ~ ing 
sens incontestabil pentru armonia tonurilor şi efectul rage MO atare 
tro trăsătură de pensulă suplă şi onctuoasă, care şi 
brutalităţile, di ia 
La n Mozart m'au interesat mai ales doi Kerig iaeei 
Constantinescu, cu acuarelele în care se remarca Sp perean 
mai alea gust în combinarea, și, în Oei yl Oh. Naun, suh. dubiu atei 
i mo Ñ i 
prawa rit E M de gravor în aquaforte şi în pre gi cae re a 
cea a unui om care simte nuanțele şi valorile, egm a tia Do 
sagiu. In vederile de interior atenția sa, reclamată în aegra fe 
prea multe tonuri şi forme, se pierde în detalii. De e a e in i 
e a aa de AT auaa naturi, adie CoN de oras, deta- 
Cind motivul este însă luat du a 
i organizează si re, in jurul unui obiect central: , 
DaT Aa GEI, iar eloctul este mai fidel şi mal precis dag Fese 
multă naturală fineță. Naum este mai ales gravor, aore E agp ia 
ingeniozitatea celui pe care îl stăpineşte o pasiune, sate | de 
se poate satisface la noi şi în împrejurările actuale. Invăţătura fn 
un maestru foarte talentat, dar trist, închis şi bolnav na pt 
fi completă. A trebuit mai tirziu să improvizeze, să îm venea, SN im 
plinească ceea ce-i lipsea. A făcut-o, Desenul său este mai to mes 
corect, și aceasta se vede mai ales în gravurile în linoleum, pe 
sau pe pinză. Pentru un gravor e mai mult decit jumătate din e 
ce-l trebue ca să dovie interesant. D-sa posedă încă un foarte = 
sentiment al efectelor ee trebuese puse în evidență într'o lucrare, pre 
distribuire a luminilor și a umbrelor, care nu trebue să apară n ; 
prea numeroase şi prea contras căci atunci suprafața compozi 
iel s'ar prezenta cu găuri, iar atenţia privitorului nu s'ar putea opri 
nicăeri, şi nici nu pot lipsi cu totul, căci aceasta ar produce o tristă 


CRONICA PLASTICĂ 105 


monotonie, D-sa ştie încă cum se obţine o „Muşcătură” expresivă a 
acidului în placa de aramă, cum se puna cerneala, cum se procedează 
Spre a avea un tiraj gras sau unul uscat, și a varia astfel aspectul 
unei gravuri numai prin felul cum pregăteşte tipărirea, 

S'ar cuveni ca amatorii noştri să incurajeze pe acest artist, sin- 
cer şi onest, care în mediul brăilean In care trăieşte, și care nu trebue 
să fie mult deosebit de cel ieşean, pe care Îl deserieam mai sus, a găsit 
totuşi tăria să continue o meserie aşa de puţin rentabilă, 

Am lăsat pentru la urmă pe cei doi sculptori, pe care i-am vizi- 
tat în această lună şi despre care aşi vrea să adaug citeva cuvinte. 
Irina Codreanu a avut de curind o expoziţie, de care auzisem mult 
bine, deschisă însă pe cînd eu lipseam din Bucureşti. Am ținut totuşi 
să-i văd lucrările, măcar în atelier, natural în condiţii maj puțin fa- 
vorabile decit într'o sală publică. Am fost uimit de chipul inteligent 
cum operele sale sunt gindite, de sensibilitatea autoarei lor la calită: 
tilo tactile ale unui trup, de solida sa cultură clasică, cu fontă abate- 
rea pe care a făcut-o în trecut, pe drumurile urmate de Brincug 
(poale un mult mai serios conducător spre clasicism, de cum s'ar pă- 
rea la prima vedere), de înțelegerea pentru ce este decorativ şi static 
într'o figură, de chipul cum se pun în valoare părțile ce contribue din 
contră să ne dea impresia de vieață şi de mişcare. Un tors, citeva ca- 
care nu poate fi întrecută, m'au mein- 
tat. M'au incintat încă desenurile Irinei Codreanu, larg tratate ca 
niște proecte de frescă, sigure, voluntar despuiate de toate detaliile inu- 
tile, şi totuși aşa de sugestive şi plina de sens, 

Borgo Prund, cum am spus'o şi în alte ocazii, este unul din 
sculptorii noştri cei mai originali. Această calitate îi vine pe de o parte 
dela o intuiţie sigură, printr'o afinitate de natură, a sculpturii extrem 
orientale, pe de alta din dragostea pentru diferitele categorii de mate- 
rie, pe care un sculptor le poate întrebuința, dragoste bazată pe o 
reacțiune de ordin sensual, aproape fizic, pentru căldura sau răceala 
lor, pentru aspectul lor lucios sau mat, pentru vinele, pentru culoarea 
lor. Prima însușire i-a dictat acele figuri mari, în lemn, ca nişte ca- 
riatide, care se îndoiesc sub greutatea birnelor ce poartă, cu trupul 
mai degrabă animat de urațioase mişcări de dans, ondulind din torte 
încheieturile, deși niciun os nu se simte, toate fiind ascunse, ca în 
arta budistă, sub mușchi şi sub grăsime. Este partea cu care publicul 
se va obişnui mai greu în opera lui Borgo Prund, deşi unele din aceste 
siatui au ceva așa de suav şi de decorativ, încit cu greu se pot ulta. 

nostru sunt figurile mai mici, unele în 


freamătă de vieață, sau suprafețele de 
lemn, pe care apar în basorelief nuduri culcate ori grupuri, de cea mai 


In plăcile de metal martelat, se poate constata cit de solide sunt 
darurile de desenator ala sculptorului. Una din ele, o Baranală, uneste 
stilul măştilor greceşti, cu o compoziție în care trupurile se amestecă 
şi forfotese, ca în basorelieturile japoneze ori indiene. 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 


ROLUL FIZICIENILOR 
ÎN INDUSTRIA MODERNĂ 


i iloso- 

u de mult, fizica era considerată de toată lumea drept „f 4 

fia naturais iar fizicienii drept nişte filosofi care, n n aray 
toarele lor, căutau să explice natura şi fenomenele ei, ți A u-se 

mindră izolare, fără niciun contact cu vieaţa şi nev el. RI 

Abstractul în fizică domina prea mult, spre deosebire de ge 
care, născută din alchimie, avea scopuri — în primul rind 

tică. 
ze Daigo urma acestui caracter prea abstract al fizicii din trecut a 
suferit foarte mult atit fizica cit şi industria. 

In ultima vreme însă, fizicienii au părăsit izolarea apee ren i 
apropiindu-se din ce în ce mai mult de vieața omului, au începu 
ajute în modul cel mai eficace industriei. 

A urmat, ceea ce era natural, că fizica a devenit extrem de nece» 
sară în multe ramuri industriale, 

Aceasta din următoarele motive: m RR, 
Progre i onanta ce sau făcut în această gtiin 
toate tău? kry pariyp pdam să ftizicienilor să pătrundă, treptat, ipen 
foarte adinc în tainele naturii, ajungind să cunoască bunăoară, în pa 
mai mici amănunte, structura materiei; au ajuns să găsească poor 

noi de cercetare mult mai exacte, să pună în evidenţă legături in 
între diferite fenomene care păreau mai înainte absolut dispărute. 


Fizicianul de azi nu se mulţumeşte să stabilească numai scari 
legi formale, ce guvernează anumite grupe de fenomene nniturale, si 
caută — şi adeseori reugeşte — să pătrundă în mecanismul intim 
acestor fenomene. : au 

Graţie eforturilor fizicienilor din ultimul timp, descoperiri a 
venit după descoperiri, fiecare mai minunată, mai strălucitoare deelt 
cele precedente, iar acumularea aceasta a cunoştinţilor întinse ei 
naturii a dus la o schimbare treptată, dar profundă, atit a mod 
nostru de gindire, cit şi a felului nostru de vieaţă. 

Cercetătorii în alte ramuri de activitate ştiinţifică, în fața sa “a 
schimbări radicale a caracterului fizicii, au început să caute să ut 
zeze descoperirile şi metodele noi de cercetare ale fizicii pentru pre- 
ocupările lor, Aşa suu format diferite capitole ale fizicel aplicate: as- 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 107 


tehnice. 


Acest mare rol al fizicii în industria modernă devine clar din 
următoarele considerațiuni. 

In ultima vreme, industria a inceput să părăsească metodele de 
producţie tradiționale care sau născut în decursul vremii prin simple 
observaţii şi Incercări, fără vreun substrat ştiinţitie, şi să Je înlo- 


renţă din vremurile noastre cere ca fahricatele diferitelor industrii să 
corespundă cit mai bine scopurilor ce servesc şi în același timp să fie 


perative ale vieţii noastre. De accea industria modernă face apel la 
oameni cu imaginație fecundă, controlată însă în permanență de 
ti 


pregătire pur ştiinţifică, la fizicieni In particular. Industria din vre- 
murile noastre are nevoie de onmeni pricepuţi în domeniul descoperi- 
rilor noi în general, şi în special în domeniul descoperirilor noi pentru 
industrie. Astfel de specialişti, în bună parte, lex tot din Inboratoarele 
de fizică, unde orice lucrare ştiinfifică, chiar din ecele mal puțin in- 
semnate cere multă iniţiativă; 
altceva decit o serie de invențiuni şi descoperiri, citeodată foarte im- 
portante, altädatā mai puțin insemnata, dar — în orice caz — dosrol- 
tind In cercetători un spirit de largă ingeniozitate, 

Dăm mai jos numal elteva exemple pentru a arăta necesitatea 
participării fiziclenilor la diferite industrii. 

Industria aparatelor și instrumentelor optice — industrie In- 
fiinţată de curind şi la noi în țară — și care eate atit de importantă 
pentru apărarea naţională, trebue să se găsească în intregime în mti- 
nile fizicienilor. Incepind cu fabricarea sticlei din părţile componente, 
pină la controlul sticlei obținute, toata operațiunile sunt din domeniul 
fizicii. Calcularea razelor de curbură ce trebuese să se den diferitelor 
lentile care vor compune apoi aparntul optie şi In fine verificarea 
nparntului construit, dacă corespunde scopului propus, se face tot cu 
metodele fizicii, 

Precum se verde, toată fabricaţia aparatelor şi instrumentelor 
optice se găseşte complet, în toate fazele ei, îndrumată și controlată 
de fizicieni. 

La fel este şi cu fabricarea becurilor eloctrice. Studiile ce se faet 
asupra filamentului unui bec electric, măsurarea rezistenței sale me- 
canice, a puterii sale de emisie luminoasă, sunt de asemenea toate de 
domeniul fizicii. Facerea vidului şi examinarea condițiilor pentru 
menţinerea lui în globul becului electric este tot o problemă de fizică. 
Toate progresele şi inovațiile ce s'au făcut în ultima vreme, în dome- 
niul iluminatului electric, se dntoresc fizicienilor. Asa bunăoară per- 
fecţionările obținute în ultimul timp au dus la construcția de becuri 
electrice mult mai mici decit cele obișnuite, însă cu o strălucire su- 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cială mult mai mare, foarte comode şi cu o durată de viaţă 
mult mai lungă. ) 

Dar fizicienii nu sau mulțumit în privinţa iluminatului numai 
cu perfecţionarea becului electric; ei au căutat, şi se pare că au și găsit 
soluţii practice şi elegante pentru rezolvarea problemei Huminatului 
în general, Aplicind tuburile cu descărcări electrice în gaze rărite; 
tuburi ce sunt folosite atit de mult în reclamele luminoase, sau ob- 
ținut, în domeniul iluminatului rezultate foarte frumoase, reuşindu-s0 
să li se modifice lumina pină la s o face asemănătoare luminii soa- 
relui şi cu un randament incomparabil mai mare decit al becului elec- 
trie obişnuit. Acest sistem nou de luminat, ce se studiază în labora- 
toarele de fizică, prezintă multe garanţii că va deveni ilumnatul 
viitorului, 

De asemeni în domeniul radiofoniei, fizicienii au adus şi aduc 
mereu servicii foarte mari prin perfecționarea continuă a aparatelor 
de recepție în primul rind, 

Lampa cu mai mulţi electrozi, această minunată lampă pe care 
o vedem în fiecare din aparatele noastre de radio, a fost şi este oblec- 
tul cercetărilor fizicienilor. Şi în acest caz, fizicianul urmărește ca 
vidul lămpii să fie cit mai bun și constant, far tilamentul său incan- 
descent să emită cit mai uşor şi cit mai mulţi electroni, aceşti atomi 
de electricitate negativă. Fabrieaţia şi perfecţionarea lor este, în pri- 
mul rind, opera tiziclenilor. 

O altă condiție a unei bune recepţiuni radiofonice este un haut- 
parleur de bună calitate. 

Cercetările în această direcţie formează o preocupare principală 
în domeniul aşa numitei electro-acustici, capitol important al fizicii 
moderne, 

Tuburile Roentgen care emit raze X, folosite atit de mult în me- 
dicină şi în metalurgie, au fost descoperite tot de fizicieni, iar con- 
strucția lor astăzi se face sub controlul riguros al acestor specialişti. 

Aparatele medicale pentru unde ultrascurte, acest mijloc nou şi 
foarte eficace pentru vindecarea diferitelor boli de natură inflama- 
torie, au ieşit tot din laboratoarele de fizică. Dar cine poate enumăra 
toate Invențiile şi aplicaţiile care au ieşit din laboratoarele de fizică, 
spre folosirea societăţii şi apărarea vlaţii? 

Nu este deci de mirare că multe industrii din Europa $i America 
caută să folosească serviciile a cit mai mulţi fizicieni, evident bine 
pregătiţi, pentru ameliorarea calităţii produselor fabricate. Dacă răs- 
foim revistele de fizică tehnică din străinătate, găsim mai totdeauna 
numeroase anunţuri din partea firmelor de tot felul, de ex.: A. E.G, 
Siemens, Telefunken etc, care caută fizicieni de o anumită speciali- 
tate pentru fabricile lor. Renumita fabrică de becuri şi aparate de 
radio „Philips“ din Olanda. posedă un mare laborator de cercetări 
ştiinţifice în legătură cu producţia ei, în care lucrează un număr 
foarte mare de specialişti, în bună parte fizicieni. Aceştia studiază, 
pe lingă altele, tipuri noi de becuri şi accesorii de radio, perfecționîn- 
du-le mereu și tinind astfel renumele fabricii la o mare înălțime, 

Astfel de laboratoare de cercetări, în care lucrează fizieleni, 
există pe lingă multe industrii mari europene şi americane. A. EG; 
nahaga at oon a Company ete, posedă astfel de laboratoare, 

ue ce , re i 
fubricatele respective, RR amelioreze şi să eftincasci 

Nu este de loc surprinzător un fapt ce se produce adeseori în 
marile centre occidentale; acolo unele laboratoare de fizică din unt 
versităţi nu mai pot avea asistenți, căci fizicienii, abia formaţi, sunt 


imediat angaj 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 109 


aţi în industrie, unde primesc lefuri muit mai mari 
comparaţie cu lefurile de mizeria ale asistenţilor universitari, AEA 


elor corpurilor, Industri 


chiar dela fizielenii teoreticieni, care 


progresului ce s'a făcut în studiul struc- 


a chimică trage multe foloase 


metode noi, raționale, științifice, Aceste metode sunt aplicate în pre- 


chiar la economia întreagă a industriei, De aceea 


oameni cu pregătire pur ştiinţifică şi în particular fizi- 


ci şi uzine, ci şi în conducerea comercială a 


Din scurta expunere făcuță st poala vedea că rol i 
L i + à ul fizicii în in- 
dustriè, atit din punctul de vedere al controlului produselor e bena 


triale, cit si pentru perfecţionarea 


mii mare, A fost natural deci ca în Occident şi mai ales în i 
ați să ajute desvoltarea industriei au Inceput Trica 
problema pregătirii fizicienilor pentru industrie, să dis- 


oamenii indie 
dieze pe larg 


cute programele şenalelor 


precum şi caracterul invățărnintului 
lată ce spune unul din aceştia, 

profesor tehnician american: 
„Cursurile inginereşti (pentru viitorul fizician industria!) sunt 


Acelaşi nutor propune 


pentru formarea fizieienilor necesari i 


1. La Uni 
tate, fie, 


ce trebuese sä formeze pe aceşti fizicieni, 


respectiv, 
Homer D, Dodge, un cunoscut 


matematicile şi chimia. Ca să invaţi 


să se organizeze invăţămintul superior ___, 
ndustriei, Tia: 


versitate, în secțiunile de fizică și inginerie, bine deavol- 


2. La Şcolile politehnice, însă cu condi ia esențial 
fizicei locul de mare importanță pe care-l net g DEN 
3. Chiar la Universităţi, unde nu există secţii inginereşti, prin 


desvoltarea se 


lucrări de ordin ingineresc. 
De acceaşi părere sunt 
industrial superior din Amer 


cțiunii de fizică 


şi completarea ei cu unele cursuri şi 


și mulți ali membri ai învă i 
ica-de-Nord şi alte țări, țămintului 


După ce am văzul rolul fizielenilor în industria țărilor mari, ne 


trebarea dacă cole spuse mal sus prezintă un 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in ce În industria nuţională desvoltându-se pe zi ce trece. Aceasta 
mr o realitate incontestabilă, Sa înființat între altele, industria 
instrumentelor optice şi aceea a becurilor electrice, Dacă vrem ca 
produsele industriale autohtone să ție cel puţin de aceeași calitate, 
ca şi cele străine, trebuesc să fie fabricate în aceleaşi condițiuni căci, 
în caz contrariu, calitatea lor va suferi, iar publicul nu le va cum- 
pära, şi va prefera pe cele importate, chiar plătindu-le mai scump. 
De pildă, dacă becurile electrice nu vor fi tot atit de bune ca becurile 
importate, este natural că publicul le va refuza, ba chiar mai mult, 
în lipsa becurilor bune, ici colo, va renunţa şi la Iluminatul electric, 
precum Sa întâmplat în ultima vreme în unele orășele din Ardeal, 

Dacă în străinătate — după cum am văzut — se obține o bună 
calitate a produselor. graţie colaborării continue cu fizicienii, 
aplicarea metodelor de control, recomandate de fizică, şi în urma 
unor cercetări ştiinţifice, este logic ca şi industriile noastre să facă 
apel la fizicieni, cel puţin pentru unele ramuri ale lor, care în străi- 
nătate, sunt conduse şi controlate exclusiv de acești specialişti, 

Fizicienii pe care li avem, nu numai că pot, în fiecare iri 
să facă fată diverselor probleme, pe care necesităţile indus 
noastre le impun, devenind astfel colaboratori necesari ai industriei 
naţionale, dar, avind o formaţiune de buză, pur ştiinţifică, cu o oare 
care pregătire tehnică, pot deveni creatori şi îndrumâători. 

Această pregătire a fiziclenilor pentru industria noastră şi-a 
Iat-o asupra el, secţia de fizică industrială a Facultăţii de ştiinţe din 
Capitală. Prin noua ei organizare, corespunde complet cerințelor vre- 
mii şi va putea furniza, în scurt timp, industriei naționale, elemente 
bine pregătite, cu spirit de cercetări, atit de necesari tehnicei mo- 
derne. Indrăzneţi în inițiative, vor putea da industriei noastre me- 
tode noi de producţia, raționale şi științifice. Ş 

Evident, pentru o completă reuşită în formarea acestor specia 
lişti, este necesar ca laboratoarele noastre de fizică, să fie cit mai 
bine utilate şi regulat ajutate de câtre autorităţile su 
Cu părere de rău, trebue să spunem că acest ajutor, esenţial pentru 
mersul normal al laboratoarelor, lipseşte aproape complet. Sumele 
care sunt adeseori trimbițate, se dau sporadic şi neindestulător. 
Avind în vedere rolul de cea mai mare importanță, pe care fizicienii 
trebue să-l joace în desvoltarea industriei naţionale, credem că Sta- 
tul îşi va schimba profund atitudinea faţă de aceste focare de pregă- 
tire a viitorilor conducători şi colaboratori ai industriei noastre, ară- 
tind înţelegere şi sprijinind real aceste instituţii, 


Prof. Dr. E. BĂDĂRĂU 


CRONICA DRAMATICĂ 


STUDIOUL TEATRULUI NAȚIONAL: 
„TIMPURI GRELE“, PIESĂ IN 4 ACTE 
DE EDOUARD BOURDET 


Sunt în piesa d-lui Edouard Ro ume 
È] urdet două acte, — gi 
rara firea A pe care le-ar fi putut scrie orice moop Pre Lara 
no: aște meseria. Ele sunt construite pe un procedeu de e Bea 
re teatrul, În sărăcia lui de expresie, recurge adesea e stat 


Actul întiiu ne prezintă un medi i 
u de famiti 
eanne rapea Poari şi în plină decrepitudine tree rară gya 
hrean Sero 1, un adulter aproape incestuos...), mediu cara isi 
pa d x puterea şi în tradiția unei mari averi provi iclale, si 
principiu de solidaritate, iti < e et 


Actul al doilea esta un ti į 

i pie act de lică E 

tie, mau i Agro Peron contrarii orele n aibă 

ha provintie seve 1o 

pa rar pariziană, Nu mai suntem MAAS Aa ae t ul: 
a ci întrun apartament sărăcăcios, dar ferielţ, aaga 

uiae mal suntem Insfirşit intro familie in care bunele manie 

groaznice vicii şi avarii morale, ei dimpotrivă într'o familie 


în care un fel de proastă 
un suflet onest şi pa peri NA cordială lasă să se vadă, în fond, 


Totul e făcut pentru confruntare. Acol 
actul al doilea afirmă, t hora eeg 
atu notarea Acolo unde actul intii întunecă, 
Este un gust de simetrie i — 
POE ronn jnpinatbezeees care intră mă tem — în schematis- 
Dialogul în teatru nu este numai 
D i ; i verbal. E] reprezin 
A I ari prin care — aproape In- mod are era se ară pi 
„ personaje, probleme şi psihologii. E deajuna să pleci dela o 


anumită situaţie, pentru FI 
ajungi la situaţia contrarie. prin simplă răsturnare de termeni să 


| întii neagă, 
actul a] doi- 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


al doilea din „Timpuri dificile“, nu este decit actul intti 

maner Dialog ear două situaţii contrarii, dialog între două ati- 
orale contrarii... 

imi pereti didactic în această simplicitate de contraste, care parcă 
nici nu aşteaptă altceva decit concluzia. Și poate că alt autor decit 
d- Bourdet, sar fi mulțumit să scrie un act, al treilea final, „act de 
concluzie“, în care premizele precedente să-şi fi găsit nu atit desno- 
dămintul, cît soluția. 

După ce în două acte paralele ne prezentase două medil fami- 
liare diferite, autorul ar îi putut să le confrunte în actul al treilea, 
angajind conflictul între viciu şi virtute, între bogăţie şi sărăcie, in- 
tre rapacitatea burgheză şi reveria boemă. Ar fi fost extrem de co- 
mod, foarte „teatral“ şi foarte pe gustul publicului. 

D-1 Bourdet, care «ste un bun tehnician în teatru, nu este însă 
numai atit. Piesele sale nu sunt lipsite de artificii de compoziţie, dar 
nici nu se reduc la simplă virtuozitate scenică. Dacă primele două 
acte ale piesei, de care vorbim, le-ar fi putut scrie oricine, ultimele 
două, în schimb, sunt mai puţin obisnuite. Aici abilitatea dramatică 
cedează în faţa unor mal mari ambiţii, iar autorul îşi propune alte 
obiective decit cele de simplă comedie bine cronometrată. Sunt lun- 
gimi, sunt ezitări, sunt stridenţe — mai ales în actul al patrulea, — 
dar toate răscumpărata de o adincire a viziunii dramatice. 

Eroii săi care păreau la început împărțiți şcolăreşte, în buni şi 
răi, în îngeri şi bestii, intră brusc într'o dramă care tulbură această 
împărţire confortabilă şi precipită procese sufletești, pe care nu le 
întrezăriserm, Intro fată sportivă, ătoasă şi res (Anne-Marie), 
vieaţa descoperă subit o frivolitate care merge pînă la inconştient, 
pentru ca dimpotrivă intro femeie sensuală şi aventuroasă (Doamna 
Laroche) să deştepte cu aceeaşi bruscheţe, un grav simţ de responsa- 
bilitate. (Este de altfel şi în această dublă schimbare de psihologie, 
ceva simetric, Autorul dramatic are mereu nevoie să sublinieze prin 
contrast. Procedeul acesta e un adevărat tic în teatru — şi, în ce ne 

riveste e unul din motivele pentru care considerăm teatrul nu gen 
inferior. Dar chestiunea e prea complicată ca s'o rezolvăm într'o pa- 
ranteză, Vom reveni poate, altă dată..). 

D-l Bourdet a scris o bună comedie a banului şi a burgheziei. 
Este o temă, pe care, teatrul francez n'o întilneşte pentru prima owră. 
„Ies affaires sont les affaires“, a lui Mirbeau, constituie nu numai 
un precedent, dar chiar un model. Pe alocuri, d-l Bourdet ni-l amin» 
teste pe Mirbeau. (Lunga tiradă a lui Marcel Faure, din actul ultim, 
ar putea sä fie, foarte bine, rostită de clasicul Isidore Lecache). 

Numai că, în timp ce Octave Mirbeau era un pamfletar, di 
Bourdet este cel mult un satiric. Poate nici atit, El se apropie, fără 
oroare, fără revoltă, de cele mai abjecte mizerii morale şi le prezintă 
amuzat, cu un suris, poate reprobator, dar în niciun caz indignat. 
Tocmai această absenţă de atitudine, această curiozitate degajatii, 
care observă, dar nu condamnă, îi dă publicului impresia că plesele 
d-lui Bourdet sunt uşor scandaloase. Spectatorului de teatru ti place 
să fie puțin „troissat”. El găsește în comediile d-lui Bourdet această 
plăcere oarecum ilieltă, dar în fond, cum se cade. 


Mi-e foarte greu să vorbesc despre jocul actorilor. Observaţii de 
detaliu asupra fiecărui interpret în parte ar fi exagerat să facem, iar 


CRONICA DRAMATICĂ 113 


o judecată de ansamblu asupra jocului rices päge 
A apy simplu öpoctátol. ; pen) RANA aut, de să 
unt foarte multe bune intenţii şi tot atitea reale a titudini 
teatrul rominesc, dar ele sunt lăsate să triumfo sau să cade a sula ine 
timplării,,. Trecem de citiva ani printr'o gravă criză de regle, de orien- 
ra şi de direcţie critică. Nu spunem acest lucru pentru d- Vasile 
Denta şi nici măcar nu-l spun în special pentru spectacolul regisat 
rog si apuri grele“, a fost jucat fără strălucire, dar cu acea si- 
pui pe care acest director de scenă o imprimă obişnuit ori- 


Unele momente au fost deadreptul excelente (d 
-na Liu 
gna Marietta Sadova, d-na Sonia Cluceru, d-1 Mărculescu, oc grila 
mere n parte accente remarcabile), dar spectacolul a suferit în linia 
` . Baerată, Se joacă în genera la noi, cu prea multe intenţii, prea 
pi tsat, prea subliniat, prea expresiv, dacă vreți, Da aceea, la fiecare 
sera pri bei Si ne Ager: citeva clipe pînă să ne deprindem cu 
+ Aproape totdeauna cu un semi- 
air bees Big sta Pipon anie de volubile, E S O N 
sens, d-na ia Cluceru ne oferă regre 
porrer aea A a re: cunoscutul succes din Till, ie 
€ ia e prețioasă prin modestia cu i 
Piardă Intr'u isnui e aa 
lenţă remarcat pă ramki, & căpătat obișnuința de a sa face cu vio- 
ublicul desigur o incurajează, pentrucă 
ta toate erorile, E deajuns ca d-na Cluceru h rerea pepanen a 
ca un val de risete şi chicote (Sonia! Sonia! Sonial) să cu Ida 
ga “i rr Şi parterul, într'o veselia generală, că 
actor — un artist în genere — i 
ir pcmguică i Să : perne, fie că e ră darie nora de. toata 
e ecit jignit de asemenea aplauze. Exi 
zdrobitoare, în sensul stri Ii capata gi arse 
DD ie rict al cuvintului. Nimeni nu se mai ridică de 
In literatură avem cazul ti le al d-lui tănoi 
ici orare pm ba sate ba didasi m e i ND OA 
„ Victimele succesului sunt şi mai numeroase 
poate apropierea fi care pe oa 
poeta p fizică a publicului aclamă, este mai îmbă. 


demne succese, un actor J 
ci împotriva acestui rd n nu eu asentimentul publicului 


E un învă 
ag i nvăţămint, pe care sper să avem prilejul a-l folosi şi în 


TEATRUL COMOEDIA : „MANSARDA* 


PIESĂ ÎN 3 ACTE (9 TA 
ALFRED GEHRY pr Str na 


___ Nu fără folos a fost d] Alfred Geh 
niei Pitoeff. Acolo a putut vedea, prin 1 i ap ae Paaa 


er — „Les Criminels" — di 
cențe directe, cel puțin un pretext ra = Loarei ae nu reminia- 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai confuz, mai greoi, mai „dlostoiewskian”, Brukner avea in 
drama sa anumite probleme de conştiinţă ce lipsesc cu desăvirşire 
din piesa autorului parizian. In schimb atmosfera de casă mizerii, 
mediul de declusaţi şi mahalagii, spiritul de ratare şi birfeală, se pă 
trează şi în „Mansarda” d-lui Gehry. : E 

Apropierea merge pină la decor: şi în „Les criminels“, acţiunea 
se desfăşura pe compartimente, intrun imobil văzut în secţiune, ast- 
fel incit reflectorul atenţiei să se poată deplasa dela un grup de per: 
sonaje, la alt grup. (Procedeul este mai mult pitoresc, decit original, 
L-a întrebuințat şi Gaston Baty într'o piesă de Jean Victor Pellerin}. 

Ar fi însă nedrept să reducem lucrarea d-lui Gehry la o simplă 
reluare de temă şi de procedee. „Mansarda“ (Sixième étage}, aduce 
în teatru preocupări, pe care le-a înregistrat In ultima vreme litera- 
tura traceză în roman. Piesa aceasta este un fel „roman populist, 
dramatizat. Ea seamănă destul de bine cu o carte de Eugène Dabit, 
de exemplu. Ii lipseşte desigur lirismul lui Dabit, simţul lui tragic, 
poezia dezolată ca un peisaj de Utrillo, ce ne urmărea în romanele 
lui. Dar e aceeaşi lume de cartier popular (îmi pare rău că nu ştiu în 
ca arondisinent se petrece piesa d-lui Gehry, mi-o imaginez foarte bine 
undeva spre Porte de Versailles, intr'unul din acele imobile triste, 
negra de fum şi de vreme), e acelasi mediu de portărase, de midinete, 
de artişti fără chemare sau poate numai fără noroc. Tot ce se it- 
timplă aici e apăsător, puţin meschin şi mai ales lipsit de semnifi- 
catie tragică Suntem pres muli într'o atmosferă de fapt divers 

Acolo unde autorul incearcă să deschidă fereastra poeziei (d4 
Hochepot, Doamna în gris), recurge la mici artificii literare prea vi- 
zibile. In schimb, viaţa mediocră, faptele ziinice, platitudinea existen- 
țel sunt notate ferm, just, fără trucaj. 

E o piesă care are marele merit de a fi în afara repertoriului de 
serie. Nu prin valoarea ei artistică (suficient de modestă, ca să nu 
spunem mai rău), dar prin faptul că întrebuințează un ait material 
omenesc, decit cel care alimentează plnă la stupiditate piesele trantu- 
zeşti obişnuite. Suntem puţin obosiţi de ceea ce se cheamă „comedia 
sentimentală” modernă, şi suntem şi mai obosiţi de comedia politică, 

La teatrul „Comoedia“, plesa d-lui Gehry a dat un spectacol liu- 
dabil. Singura obiecţia serioasă ce se poate fuce punerii in scenă este 
că a subliniat prea insistent trecerile dela melodramă la farsă, Această 
alternanță de efecte contrarii, se păzeşte desigur în textul piesei, dar 
ea ar fi trebuit să fie atenuată de spiritul moderator al regisorului, 

Dintre interpreţi trebue reţinut numele tinărului M. Anghelescu. 
Da multă vreme n'am văzut un actor de simplicitatea şi de totala 
lipsă de cabotinaj a acestui debutant. Emoţionat fără gesturi, cald 
fără „efecte de voce”, simplu fără efort, d-l Anghelescu nu aro de in- 
vina de aici încolo decit o singură primejdie: contagiunea teatrului. 


TEATRUL NAŢIONAL: „SFÎNTUL 
A BIRUIT* LEGENDĂ ÎN 2 ACTE 
(6 TABLOURI) DE MARCU BEZA 


„JOC PRIMEJDIOS* COMEDIE ÎN 
1 ACT DE LUCREŢIA PETRESCU 
„Sfintul a biruit”, e departe de a fi o bună piesă de teatru sau 


măcar © piesă de teatru pur şi simplu, Totuşi reprezentarea acestei 
lucrări pe scena Teatrului Naţional nu trebue repetată. A da unui 


Fragment decorativ 


Baryu-Prund 


Peisagin : Laetetia Lucasievici 


Portret: Laetitia Lucasievici 


Paţe : M. Cănăruț 


Auto-portret : Adam Bălțatu 


~ 


Portret: C, Alupi 


Compoziţie : N. Papa 


iai e F , u S 
SDak LAA À - . if 


> | Li Ps p MATICA g 115 


omin prilejul de esa, este mal folositor decit a re- 
T ian MRI a 


Evident, „Sfintul a biruit” e un spectacol căzut. Va avea cinci, 
opt sau zece reprezentații, cu bilete de favoare şi fără „rețetă, In 
schimb, d. Marcu Beza va fl învățat cum nu trebue scrisă o piesă 
teatru, 

Scumpă învăţătură! veţi spune dv. Sa poate Totuşi nu mal 

| scumpă decit „Cavaleada” — care nici măcar nu avea scuza de a fi 
o învăţătură, căci nu nol — şi mai ales nu pe cheltuiala Teatrului 
Naţional să-i dăm d-lui Noël Coward prilejul de a constata că ope- 
rile d-sale sunt simple melodramo dè cinematograf. t 

Dacă intro zi d. Marcu Beza va reugi să serie o veritabilă piesă 
de teatru — ceea ca nu e deloc exclus — atunel timpul, munca şi 
banii învestiţi în spectacolul ratat de azi, hu vor fi fost o pierdere, ci 
întradevăr o investire, menită să-și dea roadele mai tirziu, 

Aatfel se crecuză o literatură dramatică originală; cu erori, cu 
pierderi si cu aşteptări. 


De ce lucrarea d-lui Beza nu este o piesă, nu e greu de spus, Nu 
se întimplă nimic pe scenă, în decursul celor 6 tablouri: totul so re- 
latează. Aflăm mereu ce sa intimplat sau ce se va intimpla, dar nu 
suntem niclodată puși în fața faptelor cu acen concizie directă pe 
cure o propune teatrul. 

„Sfintul a biruit” e o narațiune dialogată. Autorul n'a stiut să 
descopere şi să fixeze cele citeva momente papa ari precipită intr'o 
piesă faptele şi le dă puterea, relief, siguranță. Lucrarea sa tratează, 
se destramă, se pierde în detalii și cind nu mai are incotro, recurge la 
efecte de mare spectacol. In acest sens tabloul al treilea cu muzică, 
Dalet şi costume alegorice, e intalerabil. 

Scurta notă explicativă, pe care o găsim în programul piesei şi 
care incearcă să dea acentei exbilităţi de balut un caracter documen- 
tar, nu atenuează cu nimic prostul gust al procedeului. Acest „diver- 
tisment” e cu atit mai puţin scuzabil, cu cit piesa d-lui Beza — deși 
evocare istorică — nu pune accentul pe pitorese, Textul e n (e 
grav și drama pare a vol să se deatășoare pe un plan sufletesc ridicat. 

Ceea ce l-a rătăcit poate în anumită mâsură pe autor, a fost Im- 
părţirea în tablouri, Este o libertate înşelătoare aceasta și cine nu este 

| rr cz at i resorturile construcției teatrale, riscă să davină 
pro 

Cel puţin tabloul al doilea şi în orice caz tabloul al cincilea, sunt 
inutile ridicări de cortină. 

Mai econom cu materialul da care dispunea, mai strins în ex- 
reia mai puţin timid în tratarea directă a momentelor „tari“, d, 

ar fi putut da naraţiunii sale frecvența dramatică ce-i lipseşte, 


. 
i . . 


Actul d-nei Lucretia Petrescu, „Foc primejdios”, este o schiță 

amuzantă, serisă just, fără efort, aproape fără artificii. E o glumă, 

| dar vo glumă bine făcută. O mamă cochetă, o fată sentimentală, un 
| copil teribil, un unchi sfătos, un tinăr de treabă, totul se petrece cu- 
viincios, puţin idilic, puţin prea simplu, dar nu fără naturaloţă i 

| nici tără humor, Un tinăr care părăseşte o femeie, gata să-l iubească, 
| şi se logodeşte cu chiar fiica acestei femei (tonte acestea în decursul 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


celor 40 de minute ale unui singur act), recunoaşteţi că subiectul nu e 
lipsit de primejdie, Pe mina unui autor mai brutal, ar fi devenit 
poste o dramă şi încă o dramă cu probleme intunecate de conștiință, 

Sub condelul d-nei Lucreția Petrescu, subiectul a dat o comedie 
înduioşată. Actul a fost scris părinteşte, cu multă cumințenie, cu o 
prea frumoasă morală sămănătoristă. 

Imcit excelent, a fost nu foarte bun început de spectacol. Sunt 
însă de făcut rezerve — şi anume foarte serioase! — asupra felului în 
care a fost jucat rolul fetiţei „teribile“, de către o tă nu lipsită 
poate de talent, dar fără îndoială rău sfătuită. 

Unul din lucrurile ce ar trebui revizuite în teatrul nostru, este 
noțiunea de ingenuă şi inuenuitate, Ar trebui să li sa explice tinerelor 
actrițe destinate acestui gen, că ingenuituatea nu este neapărat un fel 
de răzgiială mofturoasă. 

Există — să mi se ierte cuvintul — un fel izmenit de a se juca 
rolurile de Ingenuă, cure este exact contrariul ingenuităţii. Mal multă 
simplicitate, mai puţine „mutre”, mai puţine „efecte“, şi poate că nu 
sar pierde cu totul graţia tinereţii, 

Micul L.aronsie spune că ingenuitatea este: sinceritate naturală, 

E o definiţie mare, ar trebui afişată în cabinele da teatru, 


MIHAIL SEBASTIAN 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 


UN NOU FILM AL GRETEI GARBO 


Din eind în cind, aproximativ odată i 
B ` pe an, apare cite un fil 
cu Greta Garbo. Această actriță — impreună cu Charlie Chaplin, par 


făcut propriu zis şcoală, Malec, sau Harold LI 
rA r O, 
mică măsură discipolii lui. Chaplin este şi va A dinar wa Daa ae 
mare artist care a turnat un tipar estetic nou, dar care tipar se era 
meri Cur el poeta aani, cărui Garbo, ea, a avut o influență 
și mai durabilă. T cane 
POES cu sau fără vole, elevele şi debitoa sete =: soia ez 
n ce consistă noua şcoală — a destul de u 

core era, Inainte de războiu, stăpinit — Se e y rap ki 
r: A — de două mari actriţe; Eleonora Duse şi Sarah oetcei 
An e e eruu de o sensibilitate vibrantă, dar de o lipsă supărătoare di 

rietate, Amatorii de naturalete şi spontaneitate erau jenați de mic a 


O Suedeză a descoperit formul 
: a. Dela „Uliţa Dureri si 
rap încoace, Greta Garbo se duce în America și pati o rar 
0, pe terenul cel mai prielnic posibil, metodele găsite de ea in- 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stinctiv, prin intuiţie artistică. Toată populația de vedete viisoare simt 
că Greta Garbo e modelul, că dela dinsa trebue să se inspire. Imitaţia 
merge chiar așa de departe, incit i se copiază pină și capu, desenul 
ochilor, portul părului, Imi amintesc cum, în revista de mode „Vogue” 
am dat, acum vreo opt ani, peste o pagină cu fotografii de actriţe ci- 
nematografice deja celebre, și arătate în dublu exemplar: îrainte şi 
după criza lor de „greta-garbism” („Le gretngarbisme”, era intitulat 
acel articol de psihofizionomie din „Vogue '), Joan Crawford sau Mar- 
lene Dietrich ne erau prezentate intii în forma lor naturală, de fetiş- 
cane durdulii şi oarecari, apoi preschimbate — toate la fel — în femee 
încărcată de suferinţă şi semănind, cit mai tare posibil, cu marea stea 
scandinavă. 

Dela debarcarea el în America, Greta Garbo n'a putut face pro- 
grese, pentru simpla pricini că ea devenise învățător, şi cheatiunea 
progreselor nu se pot pune decit pentru elevi. Greta Garbo e un 
punct de raliere şi o „stea polară”, care orientează eforturile artistelor 
care se ridică. Ea rămine nemişeată în perfecția ei dintii, în timp ce 
calitatea şi cantitatea de talent din jurul ei crește, Ţin minte o foarte 
ingenioasă imagine a scriitorului Giraudoux. Vorbind despre progre- 
re care le face sportul, el spune aproximativ aşa (citez din me- 
morile): 

„Un circ, şi în mijloc o exibiţie olimpică. Oamenii din centru. 
care sar, sau fug, sau se luptă, sunt de zeci de ani aceiaşi, Aceeaş 
fată, aceleaşi mişcări, aceeaş pertecţie de execuţie. Dar ceea ce se 
schimbă, mereu, în fiecare an, sunt oamenii dimprejur, oamenii insta- 
laţi în stalurile arenei. Ei devin mereu mai puternici, mai musculoşi, 
mai atletici. Aci s plasează progresul: la acești nenumărați entuziaşti 
imitatori. Băeţii în tricouri multicolore, de jos, din arenă, îmi apar 
atunci ca un fel de preoți care oficiază, executind gesturi stereotipe, 
implininăd un ritual imuabil, ca o slujbă liturgică grație căreia, an de 
an, muschii fidelilor dimprejur cresc, fețele se umple de sănătate şi 
vioiciune, trupurile se fac mai tari şi mal agile". 

Această viziune a lui Giraudoux se poate transpune cazului Greta 
Garbo. Ea rămine sempitern neclintită în perfecţia el, căreia nui 
poate nici scădea, nici adăuga ceva. In schimb, sutele de fete ambi- 
ţioasa din vasta lume, 0 privesc ca pe un învăţător şi o ascultă cu 
mal mult sau mai puţin succes, cu mai multă sau mai puțină perso- 
nalitate proprie, ; 

Săptămîna aceasta s'a reprezentat la Scala noul ei film. A lost o 
plăcere dublă: aceea de a vedea o mare actriță jucind, si, mai ales, 
plăcerea de a contempla pe această profetesă a unei arte care, deoram- 
dată, este încă stăpină peste gustul contemporan, artă încă în plină 
tinereţe, așa precum fața Gretel Garbo, după aproape douzeci de 
ani, a rămas neschimbată, pe deasupra timpului. 

„După războiu — serie în cartea sa despre teatru tajentatul gin- 
ditor romin Camil Petrescu — după războiu o altă artistă, Greta 
Garbo, avea să răstoarne tiparele timpului., realizind o lzbindă cu 
adevărat personală, dar şi de importanţă istorică, în cel mai pur 
înțeles al cuvîntului”, 

Și judecata d-lui Camil Petrescu, seriltor, tare ştie a-şi măsura 
vorbele, nu ni se pare întru nimic exagerată. 


D. I. S. 


SCRISORI DIN LONDRA 


CONFLICTE IDEOLOGICE 


Este o isbitonre asemänare între 
prăbuşirea Imperiului Ro 
așa cum e înfăţişată pri ) eră 
aTa ilele noas tis a p dă pp lui Sidonius şi frămintărle lumii 
esia nesiguranței viitorului, neincrederea omul 
ei pr armei Dorea sr: sora tirea legilor, perde = order 
+ lipsa religios, imoralitatea care 
N pea nu mai revoltă 
ddr şi o atmosferă grea care otriiveșie şi asfixiază viaţa spiri- 
„Cite aşi vrea să-ţi comunic — serie Si i 
Ses SM AR, = » bere totul şi ind Amore Onani ln 
„ indicatorii spionii de atunci ij N 
moderne la îndemină ca cei de azi Alaria a Erat aa peli- rată 
ia prsou se simte in aer apropierea furtunii, aşa se simțea în 
după. realizări extraordinare aci amn prăbușirii, Lumea civilizată, 
liz i epuiza Nu mai e i 
putere spirituală care să comande şi nicio stă i 
abilă să mențină ordinea și să be apr su in Sea aia rd 
4 9 pună sancțiunile tege. 
Barbarin Iua fiinţa în însăşi ro get oi me a imperii SU: 
e văvilitori, Pasiunil 
deslânţuite şi ura, lăco oi i : dragi deea 
vaporii p mia, egoismul feroce, pornirile bestiale deve- 
Mărturia lui Sidonius e cu atit mai 
? rețio y 
inte ie să scrie o operă istorică şi niei apar ied vgn p 
ra r k ear gri air erei primite dela mediul în cure trăia, adiu. 
aceste impresii. r ni ce nw 7 nare 
De sigur, în toate timpurile şi ma 
, j i cu seamă | 
ara turburărilor sociale s'au ridicat eritici Sania aa 
austerilor oameni ai bisericii Cosa sam cns ale moraliştilor gi ale 
a , semnal 
rind, pentru a se stabili asemănarea Intre vremile feeder e 


În mijlocul belşugului si ur 
er grunge ne Ty sc de moarte pe cei care conduce trebu- 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Istoricii cugetătorii care au studiat civilizația greco-romană. 
au constatat z acestă civilizaţie nu căuta atita să-şi proiecteze lumi- 
nile în viltor ci se uita necontenit înapoi ca femela lui Loth, De sigur, 
contractul spiritual cu trecutul dădea siguranță pasului făcut 
inainte, în domeniul progresului. Acest contact — ca şi în epoca de- 
căderii romane — este întrerupt aproape brusc (afară de Anglia), în 
vremile noastre şi de aceea nu sa văzut niciodată o mai mare 
bire, o ostilitate care deschide abisul între generaţia de azi şi înan- 
taşii el. O explicaţie insuficientă a acestui fenomen social, este dis- 
pariţia milioanelor de tineri, floarea bărbiţiei europene, căzută pe 
cimpiile de bătaie, lăsină astfel un vid între două lumi. De sigur că 
și fenomenul acesta a contribuit la crearea situației de azi, dar cau- 
zele ei sunt mult mai adinci şi trebuesc căutate în trecutul ceva mai 
îndepărtat. Dacă totuşi am admite că dispariţia tineretului în răz- 
boiu este cauza de căpetenie a formidabilei deosebiri dintre lumea de 
azi şi cea dela sfirzitul veacului trecut, atunci ar trebui să admitem 
pe deplin teoria lui Spengler şi a acelora care pretind că omul civi- 
lizat degenerează necontenit şi că inteligența fiecărei generaţii se 
reduce, ceea ce nu pare a corespunde cu realitatea, Dimpotrivă, Re- 
nan observă că în urma războalelor singeroase, omenirea, ca şi iarba 
care a fost cosită, creşte, fiziceşte, mult mai viguroasă. Omul de uzi 
se desvoltă însă într'o lume dominată, oprimată, chiar de ritmul şi 
de viteza maşinii şi în care totul pare provizoriu şi artificial și aproape 
tot atit de inutil, ca şi rapida schimbare a formelor pălăriilor de 
dame. Provizoratul care înainte de războiu predomina în viaţa unor 
popoare tinere — la noi bunăoară — este acum caracteristica esen- 
țială a civilizaţiei apusene, Majoritatea oamenilor politici par a nu 
mai fi dominată în actele sale de convingeri, ori de credințe şi nu so 
mai preocupă de menţinerea elementului etic în viața publică. Schim- 
bările brutale într'o succesiune de înlătură totul şi abia se 
mai poate menţine acela care are „spirit inventiv” şi pe care nu şi-l 
mai încătuşează, părerile trecutului ori scrupule demodate. Logica 
lucrurilor şi a evenimentelor nu mai corespunde cursului rapid al 
fenomenelor vieţii sociale de azi. 

Economistul şi omul de finanţe, fascinaţi de sucesul aventurie- 
rului, fie că acesta s'ar chema Krueger, Stavisky ori Barman şi care 
nu se da în sus dela nicio combinaţie fantastică, sunt adeseori dis 
puşi să se depărteze de „ortodoxia“ cărților uitate, ori abandonate 
de o lume care nu triieşte decit în funcție de viteză, Omul lacom de 
ciştig, cu ajutorul căruia să ducă o viaţă mai totdeauna absurdă, 
care mînă la ruina fizică şi morală, speculează cu febrilitate şi dacă 
ajunge Cresus într'o seară, apoi se deşteaptă a doua zi ioy sărăcitul, 
Pierderile şi ciştigurile înregistrate astăzi la bursele din marile cen- 
tre financiare ale lumii ajung zilnic la cifre aproape astronomice. 
Această circulaţie, pe cît de vertigioansă, pe alt de capricioasă a þa- 
nului, stimulată nu de muncă, ci de magia speculaţiei, produce ade- 
vărata cutremure sociale, strivind delicata floare a civilizaţiei, care 
nu se poate desvolta decit în atmosfera de continuitate, da liniște, de 
meditaţie şi de adevăr. Cu tot luxul imbrăcăminţei, cu tot destriul de 
bijuterii, automobile de lux, hoteluri înecate în potopul de lumină şi 
cutremurindu-se de szomotul jazului, cu tot snobismul sportului şi 
voiajurilor în jurul lumii, cu toată variaţia cunoştinţelor de Larousse 
şi bogatelor colecţii de vorbe de spirit şi anecdote, vulgaritatea şi-a 
împlintat adine şi definitiv peceton asupra lumii materialiste care 
ilustrează această primă Jumătate a veacului nostru. B 
aceasta strălucitonre este totuşi de o tristețe tragică. Veselia ni este 
sgomotul infernal şi alcoolul tare; în loc să ridă cu întreg corpul, rin- 
jeste o faţă cu expresia histeriei, Pornirea vijelloasă şi brutală ciitre 


s 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


ri, cu o hotărire nestrămutată de a epuisa absolut totul ca 
naintea unei lichidări totale şi definitive, este, de sigur, deşteptarea 
instinctului colectiv fată de primejdia care se simte pindind în apro- 
piere. Scenele de sălbatecă veselie de pe Titanic, cu citeva clipe 
inainte de a fi înghiţit de valuri, sunt un exemplu. Viaţa lumii mo- 
derne, sau mai bine zis „civilizația industrială", oferă omulúi vaste 
posibilităţi pentru a-şi cîştiga traiul, dar face să-l pindească şi toate 
accidentele pe care nu le poate întrevedea mintea omenească, De aci 
tristetea care învălue pe beneficiarii acestei civilizaţii, Dar această 
barbarie strălucitoare — produsul tehnovaţiei — dă individului falsa 
impresie a unei libertăţi, lipsită de orişice obligaţii faţă de restul 
societăţii. Dacă omul civilizat ul lui Goethe, „aspiră către ordine şi 
către legalitate”, apoi omul civilizației industriulo merge tocmai în 
direcţia opusă. Obligatiile către societate, interesul pentru treburile 
publice, grija pentru apărarea bunului comun, încep să fie vorbe fără 
înţeles pentru omul societăţii moderne, ca pe vremurile lui Sidonius. 
Atenienii din timpul lui Pericle, însă „se simțeau mult mai legaţi de 
interesele publice decit chiar de familiile lor“ şi acesta era unul din 
semnele inaltei civilizaţii. Uniformizarea felului de viaţă, lărgirea 
necontenită a cercului de activitate, dispariţia tradiţiei locale, rapi- 
ditatea mijloacelor de comunicaţie, desrădăcinează individul şi îi 
desavoltă simţul independenţii, Niciodată, în istoria omenirii nu Sa 
văzut o mai mare mişcare de oameni pe întinsul globului pămintese, 
frămintindu-se şi amestecindu-se ca valurile fără odihnă. Turismul 
a ajuns — chiar în Statele lipsite de orişice confort — o pare 
serioasă a omului de Stat, Lumea, cuprinsă de dorul de ducă, nu atit 
pentru a-şi satisface spiritul de curiozitate — care ca un pinten fm- 
boldeste către civilizaţie şi progres — ci mai mult din cauza neuru- 
steniei po care o produce ritmul de maşină al vieţii moderne şi adesea 
din cauza unul snobism nutrit de vulgaritate, Se spune de către pro- 
pagandişti, că prin vizite reciproce locuitorii diferitelor State pot atr- 
bili legături de prietenie de oarece vor învăţa să se cunoască, Cu toate 
acestea ma existat niciodată atita ură Intre neamuri, aşa cum există 
azi. Cele 72 de State ale lumii, deşi sunt, din zi In zi, tot mai legate 
între ele, respiră Intro atmosferă de ură universală. Ponte că tocmai 
din cauză că popoarele se cunosc mai bine îşi văd defectele şi îşi 
bănuese intenţiile, se urăse cu atita pasiune. Zicala engleză „familia- 
rity breeds contempt", poate să reprezinte adevărul mai mult decit 
înfrăţirea popoarelor, prin călătorii, după cum ne asigură propagan- 
diştii. Cultul forței este astăzi universal, iar inarmaările au ajuns 
singura tendinţă a „civilizaţiei” moderne, După cum se spunea altă 
dată de Prusia că „nu e un Stat care posedă o urmată, ci o armată 
care posedă un Stat”, aşa se poate spune azi de orişicare ţară care 
dorește să se menţină în rindul Statelor civilizate. Și nu lipseşte decit 
un accident pentru a se deslänțui încăierarea generală sau revoluția 
Iei, care vor căuta atunci orbește noi forme de viaţă și de civi- 

zația. 

Dar, pe lingă acestea mai este încă o obse ie gener 
eut: civilizaţia industrială a contribuit puternic pr aie orare 
ca element social, însă, cu toată strălucirea, cu toată animația şi ea 
luxul, a crest o atmosferă intelectuală de ton minor. Majoritatea con- 
ducătorilor de azi, apar ca o fabricaţie de serie, după principiul 
„mass production”, care stimulează întreg progresul material din 
zilele noastre, Conducătorii popoarelor pur a nu avea alte orizonturi 
decit acelea ale oricărui individ de rind standardizat, cu ouăle, după 
măsurile uniforme ale instrucției generale. Nici familia, care era re 
fugiul pentru păstrarea şi desvoltarea individualităţii nu mai are 
decit o slabă influență asupra educaţiei şi formării caracterului. Ti- 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


neretul — conform principiilor totalitare care predomină Europa — 
este supus unei vieţi şi discipline de cazarmă şi dresat în așa fel, 
incit voinţa lui să nu fie decit voința celui care comandă. Conducă- 
torii de azi nu mai impun respectul şi admirația mulțimilor, ci sunt 
adesea purtaţi de ele încotro le mină împrejurările. Triumful oportu- 
nismului celui mai repulsiv este încă una din caracteristicile vieţii 
moderne. Este explicabil deci, pentru ce se recurge la forță pentru n 
se indrepta mulțimile, ca nişte turme, pe căile pe care nu le-ar putea 
mina rațiunea colectivă Axel Oxensijârna, vestitul cancelar al Sue 
diei, stătuia pe fiul său să se ducă în alte ţări şi să vadă că lumea e 
condusă de nebuni. Azi, dacă el ar reveni intre noi, ar vedea că nebu- 
nia este colectivă în lumea aceasta materialistă şi cu idealurile lui 
Sancho Pauza, automobilist şi radio instruit, 

Observațiile, fireşte, pot fi culese din toate domeniile vieţii mo- 
derne, pentru a se vedea mai lămurit că asistăm la un adevărat nau- 
fragiu ul întregului sistem de civilizaţie al Europei creştine, 


Conflictele de ideologii de care au început să vorbească şi 0a- 
menil politici, de vreo doi ani incoace şi de primejdia cărora vor să 
ferească însăşi Liga Naţiunilor, sunt destul de vechi. Am putea spune 
chiar că ele au fost un element permanent în desvoltarea civilizaţiei, 
Politicianii înţeleg însă altceva cind vorbesc de primejdia conflic- 
telor ideologice. 

ldeologul era — şi este și acum — socotit ca un utopist, un om 
care trăia în lumea abstractă a ideilor, El este cel mai inofensiv mem- 
bru al societăţii şi merită doar un zimbet şi o clătinare din cap, ca o 
afectuoasă compătimire, Conflictele dintre popoare Însă așa cum se 
pot desluşi din ceața „ideologiilor“, sunt intocmai ca cele de tot 
reia şi se produc pentru același motiv: stabilirea supremației prin 
SN aa ce se petrece astăzi este însă deosebit de conflictele din 

De mai bine de 1.500 de ani, civilizaţia europeană născută din 
conflicte şi din lupte singeroase a urmat însă în desvoltareu el ace- 
leaşi norme, animată de aceleaşi idealuri și venerind aceeaşi divi- 
nitate. Cu toate luptele religioase şi cu toată influența Revoluţiei 
franceze, Europa şi-a păstrat unitatea spiritual şi æ servit idealul 
creştin, Se poate spune chiar că Europa însăși este copilul creştinis- 
mului, Henric al VII-lea al Angliei, atacat violent de Luther, face 
apel la Erasm ca să-şi spună părerea de arbitru şi să potolească pe 
vijeliosul reformator. Atit de unitară era civilizaţia creştină. Războiul 
de o sută şi cel de treizeci de ani, luptele lui Ludovic al XIV-lea şi ale 
lui Napoleon au împărțit continentul în grupuri vrăjmaşe, dar nau 
putut să creieze două civilizaţii europene, Nici separarea Bisericii de 
răsărit de cea din apus, ori Reforma religioasă, nau distrus baza 
civilizaţiei creştine, care avea să dea Europei conducerea spirituală 
și politică a lumii, Anarhia care predomină astăzi în viața şi în cu 
de grea curopeană, ne sileşte însă să ne gindim la vremile dinaintea 
ui Constantin-cel-Mare şi poate şi la acelea ale Babilonului, unde — 
no spune Herodot — exista chiar o religie a prostituţiei, In inima 
uropei civilizate de azi se declară că „Isus ma fost decit un biet 
come a ram „ iar crucea lui e „un semn ridicol“, pe cind Char- 
aio pagarina te moni pă poi roca şi un ari 

ulos, n autor, dr. or Pugel, într'o lucrare apă- 
rută la Dresda, în 1956, Jl prezintă pur şi simplu ca evreu, 


SCRISORI DIN LONDRA 123 


exemple de blasfemie pot fi însă trecute cu vederea ca fiind — ca şi 
la 1789 — efectele febrei revoluționare, 

Ceea ce sfărimă însă baza civilizaţiei creştine a Ruropei, este 
concepția păgină a totulitarismulul, care departe de a fi limitat la un 
popor, domină întreg continentul. Creștinismul urmăreşte să asigure 
desvoltarea personalităţii individului, pină la limitele particularită- 
ților lui inăseute, adică să-i asigure independenţa spirituală. Totalita- 
rismul, fie slav, germanic, ori latin, urmărește triumful unei filosofii, 
care este în contradicţie eu crestinismul, adică subordonarea com- 
pletă a individului puterii Statului care — după concepția totalitară— 
nu este altceva decit expresia voinții aceluia care îl conduce. Și eor- 
pul şi spiritul individului trebue să se manifeste numai pentru aspori 
forța națională, care apoi va fi indreptată incotro va dispune dicta- 
torul. Intreaga societate umană trebue deci transformată într'o ma- 
şină condusă de dictator, Totalitarismul, de asemenea, prin mobili- 
zarea întregii forta a unei naţiuni nu ținti decit la supremație, 
De aci conflictele cu alte popoare, Dictatura aste aşa cum a prezen- 
tat-o Aristotel, iar justificarea ei nu diferă mult de Apologia sclaviei, 
pe care o făcea el acum două mil de ani: „Acela care sunt inferiori 
semenilor lor, precum este corpul faţă de suflet, ori dobitoacele față 
de om, sunt seluvi prin insăşi firea lor”. „Pe lină aceasta, zeii au 
creat pe sclavi cu un corp puternic și cu spinarea încovoiată pentru 
a servi şi purta greutăţi în spate, pe cind oamenii liberi se ţin drepţi, 
nefiind buni pentru servilisan, ci pentru viaţa nobilă”, „Dacă totuși 
nobilii sunt prinşi pe cimpul de războlu şi ajung sclavi, apoi atunci e 
drept să fie aşa pentrucă victoria implică avantaje superioare şi deci 
violența nu triumfă decit prin abilitate“, Omenirea s'a depărtat însă 
mult de aceste concepţii, Crestinismul a ridicat pe omul de rind din 
lumea inferioară a lucrurilor şi a animalelor, unde era socotit altă 
dată şi l-a pus direct în contact spiritual cu creatorul său, Această 
legătură ia inobilat gindul şi inima, i-a dat o conștiință care să-l 
conducă, să-l sfätuiascä şi să-l certe şi l-a făcut să recunoască pe 
creator ca singurul stâpin al vieţii şi al sufletului său. ȘI pentru a 
păstra neatins privilegiul acesta al Divinităţii, a dus lupte singeronase, 
a suferit martiriul, a răsturnat tirani şi mai ales a ajuns să producă 
o atmosferă de cugetare liberă necesară, precum e aerul pentru corp, 
viubilităţii spiritului său, „Precum pasărea are nevoie de aripi ca să 
sboare, aşa spiritul omului are nevoie de libortate ca să se poată 
înălța“. De aproape două veacuri, popoarele civilizate nu se mai con- 
duc prin forţă. Dacă Richelieu, ar reveni azi în fruntea Statului, că- 
ruia i-u dat atita strălucire și trăinicie şi ar spune din nou: „Franţa 
n'ar putea fi guvernată fără dreptul de arestări arbitrare şi de exilări, 
iar în cazul cind Statul ar fi în primejdie, mai bine să piară o sută 
de inocenți“, ar fi alungat în aceeasi clipă. Alurea, unde s'au dărimat 
complet formele civilizaţiei creștine, se pun insă cu frenezie în prac- 
tică sfaturile lui Descartes, tocmai în anul În care memoria lui era 
sărbătorită de lumen civilizată: „Acela care se vor împotrivi voinţei 
gi puterii stăpinului, să fie distruși". 

Ridicarea individului la rangul de element sacru, determină 
intregul proces Istorie al civilizaţiei europene, Legile iau un caracter 
mai uman, reprezentind mai mult spiritul de dreptate şi de echitate 
si mai puțin arbitrarul sau voința unui stăpin, ori a unei clase. Cel 
slab se simțea în mijlocul civilizaţiei creştine, nu numai protejat de 
lege, impotriva semenilor săi, ci păzit de sancţiunile bisericii, care 
așteptau pe păcătos în lumea cealaltă. Aceste sancţiuni, oricit ar pă- 
rea o pură fantezie pentru intelectualul modern (este la modă să se 
ceară abolirea „sancţiunilor”), au fost o frină morală a pornirilor 
mulțimii creştine, atita vreme cit și-a păstrat credința religioasă, 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ar timpul Renaşterii, cind păginismul a suflat puternic peste 
Saai pipan g sancțiunile bisericii creştine — care după pră- 
buştrea Imperiului Roman, işi luase dreptul de a aplica şi pe cele din 
lumea pămintească — au oprit dezagregarea morală a societăţii. Bx- 
comunicările îngrozeau, nu numai pe vremea Canosei, ci chiar azi 
sunt socotite ca o execuţie morală, iar afurisenia Bisericii ortodoxa 
turbură viața de Stat şi paralizează acțiunea unor guverne şi în zilele 
noastre, Regii puternici, ca și cersetorii, ţineau să-şi asigure un loe 
de cinste în ierarhia vieţii celel vecinice şi de aceea grija lor de căpe- 
tenie era să nu-și atragă sancţiunile bisericii. Swedenborg, care vedea 
aşezările celor ce sunt în lumea eternității, ne asigură că a văzut pe 
Ludovic al XIV-lea, sezind, ca înger, între îngerii din faţa Domnului, 
Astăzi trebue să fie foarte puţini aceia care să mai afirme în 
mod serios că religia mai este încă o forță vie în viața publică şi pri- 
vati a europeanului modern. Progresul materialist din veacul trecut, 
şi mai ales triumful maşinismului din zilele noastre, au influențat 
profund şi au alterat desvoltarea intelectuală şi etică a omului. Indi- 
vidul ajunge azi aproape să îndeplinească funcțiunea unei piese din- 
trun vast sistem mecanic. Și viteza de funcționare a acestui sistem 
se accelerează necontenit, obosind și reducind funcțiunile intelec- 
tului, Meditaţia aparţine aproape omului din trecut, In acest virtej 
al forțelor, individul are impresia că ajutorul divinității devine gu- 
perflu, Mistica şi poezia religiei dispare. 


Şi, cum vin cu drum de fier, 
Toate cîntecile pler. 


Piere poezia vieţii omeneşti şi, după cum observă vestitul istorie 
G. M. Trevelyan (descedent al lui Macaulay) dela Cambridge, intr'o 


Civilizaţia industrială a fost însă ajutată în procesul de sterili- 
zare a sufletului european şi de eliminarea sentimentului religios şi 


Marele războiu a pus, pe urmă, toate resursele civilizaţiei în ser- 
viciul supremei perfecționări a omuciderii, Nimicirea unei vieţi ome- 
nești pare a fi încetat de a mai fi socotită ca cel mai greu păcat mor- 
tal. Vărsarea atitor valuri de singe timp de patru ani a sdrunceinat 
întreaga ființă morală a omului de rînd și l-a făcut aproape insensi- 
i a 

') Jules Guendes, venind în A cu mulți ani inaintea războiului, 
pentru a luu parte ari mare Ange e > văzând că seria discursa- 
Flor se incepea eu imtonarea unui ima religios, ca pi acum a spus, acoptin 
vor dărâma nielodatā zidurile Terichonului cu pietre, ei ca cuvântul luj Dum: 


g 


SCRISORI DIN LONDRA 125 


bil. Talaat Bey, din ordinul căruia s'a masacrat, în 1915, un milion 
de armeni, fără a se cruța femeile şi copiii, lucru de care însusi Ta- 
merlan ar fi fost gelos, n'a deşteptat oroarea în lumea civilizată şi se 
pare că istoria Îl va uita complet. Recentele bombardări aeriene care 
au amestecat cu pulberea zidurilor ferfenițele miilor de corpuri nevi- 
nuvate, sunt uitate odată cu afişele care anunțau crima ca o ştire de 
senzaţie. 

Anarhia internațională, satanizarea generală sunt efectele prä- 
buşirii civilizației europene care a fost floarea produsă de creştinism, 
Europa a avut în lume rolul conducerii, nu ca o organizare progre- 
sindă a rasei alb, ci ca o civilizaţie omogenă a creştinismului. Acum 
însă, această lume veche se sbate În agonia pleirii; cea nouă este încă 
acoperită de ceața totalitarismului. Omul de azi fără credință se tor- 

în haosul intermediar cu toate întrebările asupra viitorului. 

Dar încă se mai păstrează ceva din tradiția europeană în lumea 
anglo-saxonă. Acolo însă, teoriile totalitare stirnesc viguroasă opozi- 
ție, Individul din această societate sa desvoltat într'o atmosferă de 
libertate şi do toleranţă religioasă, armonizindu-şi acţiunile şi viața 
spirituală cu restul comunităţi, încit să creeze o suveranitate a opiniei 
publice ca normă de conducere, ca o conştiinţă colectivă şi care, ră- 
mine una din curacteristicele civilizaţiei umane. Pe urmă, concepţia 
de Stat anglo-saxonă e mai degrabă biblică: Statul este ca o vastă co 
rabie a lui Noe pe care sunt adunare toate vietăţile pe cara Creatorul 


tia anglo-saxonă — nu se poate deavolta decit ca un proces istorie 


tre absolutism, pentru libertatea conştiinţei, pentru libertatea cuvin- 
tului şi a religiei, dar a pus bazele unui formidabil Stat capitalist — 
Statele Unite ale Amaricei — unde nu numai că s'au intronat liber- 
tățile depline, dar sau pus în evidenţă toate posibilităţile pentru a 
asigura fericirea individului etiminind mizeria fizică şi morală. 


civilizaţia anglo-saxonă va opune rezistența impotriva totalitarismu- 
lul, Pentrucă este evident că organizațiile politice şi sociale se vor 


sfărime şi să transforme structura spirituală a individului pent 

obține o societate nouă, Mijloacele moderne pentru a selectiona si 4 

impune hrana intelectuală a masselor pot forța procesul de trans- 

formare a societăţii, După cum un glainaceu poate fi transformat — 

pein. aaae a rea — cind A Epean cind în găină, tot aşa radio- 
iunea, film cenzura, tia secre t transi 

om cind în ființă cînd în kira, n RUN PN Mata 
In vidul dintre o civilizație care se stinge şi una care n 

fiinţă, se pot face toate experiențele, dacă nu se va produce, intre atăt 

şi tocmai din cauza acestor experienţe, explozii mare; conflagrații în 

vederea căreia omenirea îşi pregăteşte armele de sinucidere. 


D. N. CIOTORI 


MISCELLANEA 


SĂRBĂTORIREA D-lui 1. PETROVICI 


Funda Carol s'a sărbătorit, in ziua de 13 Februarie, în 
mod peri iras i entuziast, de către fostii elevi şi admiratori, opera 
filozofică şi activitatea de 30 ani a Profesorului 1I. Petrovici. 

Fostii elevi au oferit un volum omagial cu contribuții din Isto- 
ria Filozofiei, 

- Ne asociem şi nol pe această cale la manifestaţia făcută pro- 
fesorului iegun, unul din prietenii şi vechii noştrii colaboratori, 

O activitate de filozifie pură şi una culturală mai largă, des- 
părțită atent de injoncţiunile vieţii practice, nu pasionat nr promt 
pe d-l I. Petrovici. Cercetări adinci de filozofie specializate ca şi ese 
ingenioase şi atrăgătoare, au făcut din d-i. 1, Petrovici acel amestec 
de înclinare adine contemplativ de metafizician cu selipirea artistică 
a lteratului, , 

Si mai trebue să men pr n cite timpuri tulburi de 
misticism, credinţa sa inalte raţion 

Gindirea sa se fundează pe categorii lucide de cerebralitate, ferită 
de invaziile barbare ale intuiționismului şi vitalismului. z 

In toată mişcarea filozofică romină, cu excepția decanului filo- 
zofiei romine, C Rădulescu-Motru, D. I. Petrovici rămine azi figura 
cardinală. Prietenii şi foştii elevi fi aducem încă odată omagiul 


nostru, 
M. R. 


O EPOPEE MODERNĂ 


Nu au rost, rindurile de faţă, să reamintească fapte indeajuns 
de cunoscute, din presa de pretutindeni, care a urmărit expediţia în 
ținuturile nordice şi a ap aer il din cea dintâi stațiune de cerco- 
tări ştiinţifice, organizată la ul nord. 

Dar aii în regiuni nestrăbătute doctt de vremelnica trecere n 
unor exploratori cutezători, cîţiva oameni au isbutit să trăiască în oes 
mai rame pe deslănțţulre a urgiitor naturii, întrun necontenit pi 
zorat, pe banchiza plutitoare ce transporta, tirită de curenţi, și 
polară n lui Papaniu. i 

Eroismul slujitorilor ştiinţei este incomensurabil şi nu are nici 
pic de asemănare cu ceea ce îndrăsneala omenească ne-a obișnuit. O 
epopee a veacului nostru, întrecînd totodată fantezia şi creaţiile, arti- 
ficiale, ale literaturii din toate timpurile. 


MISCELLANEA 127 


Dragostea şi interesul pe care întreaga lume le-a arătat acestei 
expediţii, nu a cunoscut margini, lată, bunăoară, sacrificiul doveditor 
de marinarii de pe spărgătorul de għiapi „Tajmyr”, ti întru sal- 
varen echipei polare a lui Papanin. Și un spectacol n de cele mai 
frumoase pagini din literatura universală, din cele relatate de un par- 
ticipant al expediției în Marea Groenlandei: 

„Marea fierbea şi spumega, valurile se înălțau cu mult peste co- 
verta vasului nostru, peste care se prăbușeau apoi, prefăcindu-se in 
mii de picături şi riuşoare. Furtuna îţi lua picioarele din loc, îţi ar- 
dea obrajii, silea pe marinarii care trebuiau să manevreze pe covertă, 
să se ţină cu putere de balustrade, de fringhii şi de orice alte obiecte 
care le putea oferi un sprijin. Comandantul expediției Ostalcov, un 
Hercule scund, nu se depărta nicio clipă dela puntea de comandă pe 
timp de furtună. De o vitejie minunată a dat dovadă cirmaciul vasului 
Chromţovy, care a apărat de valuri încărcitura noastră prețioasă: 
aparatele de sbor, benzina şi motoarele. „Tajmyr”, sa aruncat în luptă 
cu valurile, cu tontă cinstea. Vasul nostru nu da înapoi, cind se ridica 
toată marea în faţa lui, şi o lua iar inainte, chiar dacă vintul nu fn- 
ceta să bată cu furie. Expediția işi croia, cu încetul, drumul către sti- 
țiunea Polul Nord, unde se allă eroica grupă a lui Papanin. Toate pri- 
virile noastre erau întoarse către dingli, Oamenii de pe „Tajmyr, 
ar fi purtat, în sufletele lor, toate sentimentele de care este în zilele 
acestea Insufleţită întreaga omenire. In timpul furtunilor puternice, 
marinarii alunecau şi cădeau pe scări, lovindu-se, dar ridicindu-se, 
spuneau: „Astea-s nimicuri... dar ce-or fi făcind ei, acolo, pe bunchiză"? 
Ideea aceasta, plină de o dragoate nesfirşită și mișcătoare pentru cei 
din grupa lui Papanin, nu părăseşte pe niciunul din expediţia noastră, 
nicio clipă“... 

Opera de imaginaţie poate fi depăşită de mina şi curajul unor oa- 
meni care pe treptele tragicului şi sublimulul, au trăit o netăgăduită 
epopee a vremii noastre. 

CN.N, 


VALOAREA ACTUALA A UMANISMULUI 


Despre criza umanismului sa ocupat în ultima vreme d- prof. 
C, Rădulescu-Motru, intr'o conferinţă şi apoi întrun articol publicat în 
săptăminalul „Dacia Nouă”. 


A fost un loc comun definiția atit de repetată că splendida miş- 
care ce a premers Renaşterii şi a insoţit-o apoi umanizmul, — nu ar fi 
insemnat decit studiul antichităţilor, a limbilor clasice, a vechilor mo- 
dele latine sau greceşti ale literaturii şi filosofiei. 

Este puţin adevăr alci, în ocea ce priveşte primele preocupări dela 
apusul evului mediu, câtre răsăritul lumii celei noui a Renaşterii. Fe- 
brilitatea pe care o manifestau cercetătorii de manuscrise vechi, iure- 
gul pe care-l dădeau în bibliotecile epocii, pentru a descoperi fragmen- 
tele, cel puţin, a unor opere socotite pină utunci irosite pentru ome- 
nire, înfățișau mai intâiu acest caracter”, de reîntoarcere la isvoarale 
in ale antichităţii, 

ar nu a fost o imitație servilä a scriitorilor vechi. Umani 
se impotmolègu în dispute oțioase, de dragul unor discuții er rm ea 
bile şi fără de folos pentru cultură. De altfel, numai ducă ne reamin- 
tim de atrălucitul reprezentant al acestor timpuri, Erasm din Rotter- 
aon, şi „te eee. cafea re pietii desprinde sensul real al umanis- 
mului. Tiparele a iranice, bunăoară, oferi 
scolastică, nu mai aveau căutare, * E PND A e 


"T 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mani inseamnă în primul rind libertate, iar această liber- 
tate vade pretutindeni, în toată gindirea şi în toate preocupările 
acestei redeşteptări a conştiinţei omenești, după odioasa încătuşare a 
evului mediu. 3 sad 
& individului pe toate tărimurile spiritului, emancip 
şi A ARONA lui, nu se rezumau doar la aridul studiu al textelor 
antice. : 
S| ne pindim la cele citeva exemplare fericite pe care le-a prezen- 
tat RA A ema Acea minunată pildă pe care a dat-o Leon Battista 
Alberti a străbătut veacurile. Literat, pedagog, om de lume, cpa 
dansator, maestru în arta călăriel, fată chova din atributele omulu 
desăvirşit în toate, popunat de mişcarea umanistă, cu atitea rapercu- 
în trupurile moderne. 
ea DE putea Matra a subliniat un fapt important pentru ju- 
decata noastră, asupra umanisului, Şi anume: Limba în mişcarea 
uma: esto instrument, nu scop. 

achini ideal pentru antichitate a suferit o înfringere in secolul 
al 19-lea, în secolul poa zel decapitări, după ce au fost detronate reli- 

ia şi autoritatea Statu 
x ae materiei și a maşinismului, însă a fost de scurtă durată. 
Sau mai curind, s'a inventat, un mit, deoarece omul nu a îngăduit şi 
nu va îngădui ca libertatea spiritului să-i fie răpită tocmai de produ- 
sele propriilor saje străduinţe, i à 

D-] Rădulescu-Motru, vede în criza umanismului, din prezent, o 
criză de creştere. Dealtfel preocupări generale, pe care le surprindem 
în ultimul timp, ne îndreptățesc să credem cu tărie în aceasta, 

Dintre cele două lumi, acea obscurantistă, a aservirii omului de 
natură, de produsele spiritului său şi de massă, şi cealaltă lume, care 
slujeşte neoindividualismului şi libertăţii spiritului, se pare că pro- 
grosul are de folosit numai din partea ultimei perspective. Umanitatea 
numai rămîne uluită în faţa creaţiilor sale, iar acest bun, odată do- 
bindit, nu va mai putea fi pierdut, 

CNN, 


RECENZII 


N. IORGA: Domnii romini după portrete și fresce contem- 
porane; Portretele Doamnelor romine. 


Sub auspiciile Comisiunii Monumentelor Istorice, profesorul N, 
lorga a publicat două importante lucrări, a căror lipsă era de mult 
simțită: în 1990, la Sibiu, Domnii români, după portrete şi fresce con- 
temporane: în 1837, la Bucuresti, Portrelele Doamnelor romine. 
Primul volum cuprinde o introducere explicativă, sub formă de pre- 
faţă, de XV pagini, în 4 mare, şi aproximativ 240 de planse în plină 
pagină, cel de al doilea XIX pagini de lămuriri, traduse apoi în fran- 
țuzeşti, şi 85 de ilustraţii, tot în plină pagină. Prezentarea, tiparul, cn- 
litatea planşelor (unele în culori), multe după fotografii făcute în bi- 
seriei, deci în condiţii detectuonse de lumină, sunt cele mai bune ca 
se puteau obține la noi, Volumele fac deopotrivă cinste autorului, a 
cărui operă istorică o întregese pe terenul iconografie, şi Institutelor 
grafice ce le-au executat. 

Am examinat cole mai hine de trei sute de imagini, puse astfel 
la îndemina cercetătorilor, şi textele explicative ce le insoțese Ni- 
meni, în afară de d-1 Iorga, mur fi fost în stare să ne den atitea cu- 
noştinţe de ordin istoric ṣi artistic, un comentar așa de precis şi de 
variat, D-sa singur văzuse, aproape în totalitatea lor, isvoarele la care 
trebuia să se adreseze, frescele din biserici, de În noi și de la S-tul 
Munte, broderiile vechi, paginile de manuscrise romine, din țară şi 
de aiurea, pe care apărea portretul stilizat al donatorilor, stampele *), 
şi desenurile din colecţiile publice și particulare. Parcursese apoi tara 
în lung şi în lut, răsfoise tot ce se găseşte in bibliotecile noastre și 
multe din tezaurile bibliotecilor străine, informaţia sa ora cea mai 
vastă cu putinţă. Nu e de mirare dacă mare parte din chestiunile pa 
care cineva şi le-ar pune, în legătură cu una sau alta din portretele 
reproduse, au păsit de mai nainte un răspuns satisfăcător în comen- 


1) Termenul „atampi“, pe earo îl întrebuințează în majoritatea cazurilor 
matorei, este poate prea penerie, Aşi fi preferat, după împrejurări, să mi se 
spună dacă este vorba do o gravură În aramă nau în lemn de o litografie în 
creion sau în peniță. Unde această specificare se face, am Impresia că au apărut 
eîteva preșeli, Astfel portretul lui Barbu Știrbei (pl, 219) nu poate fi o grivură 
în lemn, ci probabil unn în metal, cel mult o litografie în poniță, Iar portretul 
Dmniței Elena (Dupré apune fiiea lui Mihai Suţu) este în realitate redat, nu 
după litografia din: Voyage à Athènes et à Constantinopole, din 1495, ci după 
una din planyele Fraţilor Panquet, din 1865: Modes et Contumea étrangers 
aneiena et modernes, Această plansă, gravură în oțel, colorată cu mâna, este 
inversată faţă de litografia lui Dupré, inr decorul este altul, 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


uctiv, S'ar părea chiar că experienţa autorului, ciștigată 
nor mesa primului volum, a avut de urmare o mai adincă pă- 
trundere în subiectul volumului următor, Astfel, deşi la inceputul 
prefeței acestula ni se spune că explicaţiile vor fi mult mai res 
trinse, ele sunt în realitate mai ample, mai variate, mai detaliate. Şi 
nimeni nu se va plinge de aceasta, 

Materialul întrebuințat era sau inedit, sau pierdut în publicaţii 
nu totdeauna necesibile, cum sunt în genère revistele şi buletinele 
noastre, mai toate lipsite de Index. In orice caz, aceste portrete, cele 
mai multe autentice, pentru prima dată sunt strinse împreună, devin 
obiect de studiu pentru istoric şi pentru criticul de artă. E de ob- 
servat, cum bine remarcă Prof, lorga, că chiar atunci cind o frescă 
primitivă a suferit retuşări ulterioare, cel care l-a făcut sa măr- 
ginit să redea, înviorindu-le, vechile trăsături, aşa încît lucrarea cea 
nouă reproduce aproape întocmai portretul primitiv şi autentic, 

Nu este rolul meu să mă ocup de latura istorică a publicaţiilor. 
O las pe seama specialiştilor care, de altfel, nu cred să aibă nimie de 
obiectat. In orice caz ea iese din sfera competenţei şi preocupărilor 
mele. Ca mă interesează, ca istorie de artă, este altceva., In primul 
rind cunoaşterea, de acum încolo, a locului precis unde un cerce- 
tător al picturii de portret ar găsi la nol exemplele cele mai reprezen- 
tative pentru fiecare epocă veche, Apoi, evoluția tului A 
cu variațiile lui, dela primele forme încercate de zugravi, în secolul 
al XIV-lea, la începutul secolului al XIX-lez, cind apare figura 
realistic trata după moda occidentală, In sfirşit, transformările 
costumului şi însemnătatea diverselor podoabe şi accesorii care, după 
cum ni se arată, îşi au cele mai multe Insemnătatea lor. In legătură 
cu vestmintele apar şi probe despre relațiile noastre cu alte popoare, 
dela care ne puteau veni influențe şi sugestii, mode, stofe şi obiecte de 
tot felul, influențe şi sugestii care nu puteau rămine numai în domi- 
niul vestimentar, Astfel, de pildă, este interesant de ştiut că in pri- 
mele secole, pină către mijlocul veacului al XVi-lea, stofele scumpe 
şi grele, brocardurile de aur, sunt de fabricație occidentală; că pe 
vremea lui Stefan ele sunt identice cu cele întilnite în tablourile Ita- 
liene sau flamande ale vremei, absolut aceleaşi cu cele dela curtea 
lui Carol Temerarul; că, pe la finele secolului nl XVI-lea ele puteau 
să ne vină din Rusia, ori din Polonia, de vreme ce se aseamănă, ca 
tiictură şi ca model al ornamentelor, cu cele întilnite în aceste țări, pe 
cînd, de atunci incoace, ele sunt probabil de provenienţă orientală. 
Nicolae, fiul lut Mihai Viteazul, la Călui (Vol. II, pl. 25, poartă o 
manta de curte, dintro stofă probabil persană sau turcopersană, pe 
care se vede clar un cunoscul motiv chinez, care pătrunsese de mult 
în ornamentica orientului apropiat; iar Tudosca, în faimoasa tapi- 
serie dela Mitropolia din laşi, e imbrăcută intro stofă cu broderii 
orientale. La fel şi Maria Brincovenanului, în multe din portretele sale, 
în care stofa mantiei grele este turcă sau persană, ca şi năframa ce 
ține în mină. 

O chestiune care ţi se prezintă fără voe, la vederea imaginilor 
încoronate, este raportul dintre forma, dimensiunea şi ornamentele 
coroanelor și rangul exact în erarhia nobilime! a celor care le poartă 
Este acea coroană un simbol general al monarhiei, indiferent de amă- 
nunțele ei, pe care artistul îl tratează ca un pur element decorativ, cel 
mult cu o nuanță de linguşire, sau există o legătură precisă între ele- 
mentele ce intră în aspectul acestei embleme de noblețe şi realitate 
politică ? De altminteri este de observat că In Moldova acest acce- 
soriu al Domniei dispare din portrete cu mult înainte de a fi dis- 
părut în Muntenia, unde el se mai întiineşte pînă către finele sec. al 
XVIII-lea. Prof. Iorga explică forma şi numărul florilor (les fleu- 


RECENZII 131 


rons), dimensiunea coroanei, locul şi bogăția pietrelor ce o împodo- 
besc, ca variind cu rangul şi originea unora dintre Doamnele ce o 
poartă. In Apus, ce e drept, sunt norme aşa de stricte, incit aceste 
simboale, pentru cine cunoaşte limbajul lor, sunt tot aşa de clare ca 
armele ce compun blazoanele sau ca o inscripție. Nam impresiu că lu 
noi era tot asa. Coroana femeii este mai totdeauna la fel cu cea a 
bărbatului, uneori chiar cu cea a copiilor, Apoi numărul florilor, la 
acelas personagiu, creşte sau scade, ca şi forma lor, fără motiv sau, 
cel puţin, fără o necesitate, logică pentru noi, dela o reprezentare la 
alta. De ce unele sunt Inchise şi altele deschise? Este oare un alt 
motiv decit capriciul singur al modelului ori al zugravului? In orice 
caz, iată o problemă care se va putea studia acum, mulţumită celor 
duuă publicaţii. 

Sub coroană, multe Doamne au voaluri, aşa cum purtau pro- 
babi! în viesta de toate zilele, foarte asemănătoare cu maramela ţă- 
rancelor, Una singură, Ana, soția lui Basarab (Vol, IE pl, L), are în 
jurul capului si pe umeri un fel de bonet serobit, a cărei formă este 
foarte bizară. Tot ca la țărancele noastre, cum bine observă d-l Iorga, 
erau si bluzele unora din ele, pe sub vestmintul solemn, de gală. Așa 
este Despina lui Neagoe, aşa sunt fetele acestea, toate gătite cu un 
fel de iie, cu riuri, de croiala şi cu ornamentele brodate ale ţărancelor 
din acea regiune. Stanca lui Mihai Viteazul şi Elena lui Matei Ba- 
sarab, din contră, imbracă un alt model, ale cărui mineci prezintă 
stilul ornamentelor şi direcția în diagonală a riurilor de pe minecila 
iilor bucovinencelor de astăzi. 

La început, şi la bârbaţi si la femei, mantaua imblănită, uneori 
cu hermină regulă, duluina, avea nişte mineri foarte largi, care că 
deau cu multă eleganţă, sau incă mineci lungi, pină în pămint, 
simple ornamente. Acestea nu se îmbrăcau, de vreme ce braţul ieșea 
printr'o deschizătură îmblănită, aşezată cam la nivelul subțioarei, Cu 
vremea şi cu schimbarea modei mineca se scurtează brusc pină dea- 
supra cotului (Stanca lui Mihai Viteazul, Elena lui Matei Basarab, 
Tudosea lui Vasile Lupu), pentru a lua, la finele secolului al XVIII-lea, 
cam forma scurteicilor, pe care le intindeam la tirgoveţe, în timpul 
copilăriei nonstre, 

Un curios efect face scufia, sub coroană, a lui Rareş şi Lâpus- 
neanu. Ea arc, mai mult sau mai puţin, — numai de o stefă mal bo- 
gută — forma pe care în Spania, în secolul al XVI-lea, o lua re 
aua care reținea părul lung al matadorilor sau al asa numiţilor 
majo, Să nu uităm că la mulţi orientali (să ne pindim la sculpturile 
asiriene, părul, frumos împletit sau buclat, se purta de asemenea in- 
trun fel de scufie, ȘI această chestie ar trebui lămurită, Mi sẹ pare 
apoi neindoios că Neagoe, în faimosul portret (azi la Muzeu” de artă 
religioasă), din biserica episcopală dela Argeș, poartă perucă. La ve- 
chij faraoni și la marii demnitari egipteni peruca avea ceva ritual. 
Toate aceste chestii sunt pină azi prea puţin cunoscute, pentru ca 
asemenea evinhcidanțe, oricit ar părea de arbitrare, să fie înlăturate 
deodată, ca neprobabile, Ornamentele constau la început din brode- 
rii şi galoane de aur, care sunt treptat înlocuite cu blănuri scumpe, 
poate după exemplul rusesc si turcesc, La finele secolului al XVIII-lea, 
mai ales Ja femei, forma şi tetura vestmintelor sunt copiate după 
cele din Orient. Vorbind de fiica lui Mihai Suţu, d-l Iorga poate 
astfel să spună că ea apare ca una din cole mai mindre femei ale ha 
remului unui Sultan (p. XVII), lar Doamna Safta Văcăreaaca, soţia 
iul Constantin Ipsilanti, este aşa de plină de bijuterii şi de zorzoane, 
tot după modă orientală, incit portretul ei evocă în acelas ump, prin 
expresie, prin căutătură, prin portul părului, prin sprincenele tm- 


132 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


binate, anume figuri din operile lui Goya, dar şi idolii diu cine ştie 
ce templu asiatic. 

Si pentru că vorbeze de Doamne, ag tine să adaug că portretul 
oficial Elenei lui Cuza, trebue să fie lucrat de Szathmary, căci un 
studiu în creion pentru el, de acest artist, se găseşte în Muzeul Toma 
Stelian, : 

Acestea suni cele clteva consideraţii p care le suguroază fru- 
moasele şi utilele volume ale profesorului forga. Dacă spațiul nu ar 
ti aşa de măsurat, sar fi putut face citeva precizări cu privire la gra- 
vorii care au executat, în dâltiță (au burin), citeva din portretele 
Domnilor, precizare în care cine face o operă de sinteză nu ponte 
intra, In orice caz portretul lui Nicolae Mavrocordat (pl. 142, na 
putut fi executat după un original de Liotard, care na venit la noi 
decit în 1742, adică mai bine de zece ani după moartea riodelului t). 
Sau atunci trebue să ne închipuim că el a făcut parte din acea serie 
de „Vodas de Moldavie” despre care artistul ne vorbeşte În corespon- 
dența sa, tablouri murale pentru palatul domnesc din laşi, dispărute 
întrun incendiu, 

In acelaşi timp ași ţine să observ că ori de cîte ori sò poate face 
controlul, portretele dela Eforia din Bucureşti (în afară de cele de 
Aman), şi cele dela Spiridonie din lași (mai ales acestea), au la ori- 
gine o gravură sau un desen autentice. Ele merită încredere. în plus, 
cele dela lași sunt şi foarte îngrijit executate, probabil pe la mijlocul 
secolului trecut, de un artist care ar trebui identificat, In sfirşit, ca o 
regulă de ordin general, de care ar trebui să se ţină seamă cind se 
compară două gravuri, cea mai bună este totdeauna anterioară, cea 
mai stingace fiind numai o replică, chiar atunci cind s'au introdus 
citeva slabe modificări, O tratare mal neglijentă poate face impresie 
de primitivitate, ce e drept, dar această impresie este totdeauna falsă. 
De necesa, în seria portretelor, ori de căte ori spare aceeaşi 
în genere înversată, putem fi siguri că cea mai bună a fost executată 
mal înainte şi a servit de punct de plecare celeilalte. 

In sfirsit o ultimă observaţie cu size la minunatul portret al 
lui Stefan de pe Evangheliarul dela Humor (pl. 18). Concepyia artis- 
tului este evident cea occidentală. EI a dorit, pornind dela natură, să ne 
dea o imagine fidelă. ȘI figura, și haina, cu umbrele cutelor, așa de 
plastic văzute, cu chipul aşa de asemănător, în care sunt redate cole 
mai mici amănunte, ne arată că nu e vorbu de o stilizare, ata cum 
se practica la noi, ci de o imagine înțeleasă de cineva care vonise în 
contact cu pictura din Apus a secolului al XV-lea. Figura Fecioarei, 
ce e drept, e mal hizantină ca aspect; totusi, prin numărul şi direcția 
cutelor complicate ale draperiilor, ne-ar duce la stilul italian influ- 
ențat de Constantinopol, poate la arta venețiană. 

Ca realizare artistică ea rămine, alături de citeva fresci moldo- 
vene şi dela Argeş, de acoperămintele de mormint moloveneşti, cea 
mai înaltă expresie a artei noastre. Cu privire la aceste din urmă, 
adică la perdelele de mormint, care au făcut admiraţia streinătăţii 
vu ocazia expoziţiei din Paris, dela 1925, ași ține să observ că cele 
pentru Ieremia şi Simeon Movilă, în ce privește ornamentul care înca 
drează imagina Domnilor, au fost copiate (în afară de acele simboale 
neexplicabile, printre care apare chiar svastica), după ornamentul 
care decorează arcada sub care odihneşte Maria de Mangup. EI apar- 
ţine deci secolului al XV-lea, deși este reluat, pentru Movilesti, tocmai 
In începutul secolului al XVII-lea, cînd, după cum se vede în fotogra- 
fie, execuția sa e mai puţin îngrijită. Go 


1) Cf. G. Oprescu: Tårile Romine văzute de Artiştii Franeezi, Bucureşti, 
1926, p, 11 sq, 


RECENZII 133 


CEZAR PETRESCU: 1907, vol. Il. Noi vrem pämånt. Edi- 
tura „Cugetarea". 


Ca şi primul volum, Noi vrem påmint pregăteşte abia terenul, 
ovocind fapte şi intimpläri premergătoare primăverii lui 1907. Aici 
însă suntem din ce în ce mai aproape de marea furtună, Cu fiecare 
fapt povestit, cu fiecare pagină întoarsă, simțim cum se incarci ut- 
imosfera de nori grei şi prevestitori şi cum se apropie cu paşi de uriaș 
uraganul care va riiscoli tara în adincurile ei. 

___ Vărănimea e Mămindă, cu buzele şi sufletul arse de focul do- 
tinței pentru bucata de pămint, Ea se mișcă, geme, uleargă intr'o 
parte și alta, bate cu căciula în mină la porţi închise, se roagă şi 
cind totul e rădurnie — din nicio parte nu se iveşte nici pic de In- 
jelegere — isbucneşie niiprasnic ca o deslințuire oarbă a elemente. 
lor strigătul: noi vrem påmint! 


Dach in prima parte a romanului nutorul — căutină originea 
conflictelor — pusese faţă în faţă cele două lumi aflate în antagonista 
crincen — proprietarii de pămint şi țăranii, voind să scoatii în evi- 
dență contrastul, aici lurgile şi inepuisabilele posibilități creatoare ale 
d-lui Cezar Petrescu se îndreaptă si mai mult în bezna de nepătruna 
a satelor, în lumea aceia de mizerie, degradare şi opresiune, pe care 
neo înfăţişează în trăsături sguduitoare. lar dacă uneori ne mai 
plimbă în lumea de sus — acolo unde se dostăsuru o vicaţă de nimic- 
nicie și orizont inchis — e numai spre a ne arăta cita inconatiență şi 
e ag A perspective nu pe me pine in ultima clipă chiar. Accentul 

este pus pe raporturile dintre stăpini țăran 
tora din urmă după o bucată de pămint. a tiyo sai 

Credem că sunt necesare unele sublinieri în legătură cu eveni- 
mentele din 1907 şi cu monumentala operă a d-lui Cezar Petrescu, 
care ne face să le trăim cu atita Intensitate, 

D- Cezar Petrescu, nu fato operă de sociologie, Un punct da ve- 
dere asupra evenimentelor tragice, sub raportul cnuzalității, însă, 
există şi trebue scos în evidentă ca parte pozitivă în opera roman- 
cierului, 

Deşi o privire de ansumblu încă nu se poate da, cu ucest volum 
avem elemenia suficiente spre a face unele aprelori de ordin mai gê- 
neral, care — credem — nu vor fi lipsite de interes, atit sub raportul 
udovărului istorie, deci al obicctivităţii literare — cit şi al unor 
puncta de contact cu netualitatea imediată. Si — ca să anticipâm 
oarecum — sub toate aceste aspecte, opera d-lui Cazar Petrescu creşte 
in valoare, 

Să precirăm. 


In perioada răseoalelor şi mal ales spre sfirsit — în toiul repre 
siunii — problema stabilirii cauzelor a fost rezolvată cu multă uşu- 
rință: sau găsit tapii ispăşilori — instigntorii. E un punet de vedere 
care a dăinuit multă vrome în judecata multor cugetitori şi oameni 
politici, nereusind să dispară nici pină in zilele noastre. 

D-] Cezar Petrescu a dovedit că nu sa împăcat cu supariieiu lu], 
D-sa a scuturat de colb documentele vremii, a aprofundat în cerce- 
tare situaţia economică şi socială şi ne-a prezentat nu evenimente 
goale, ci o epocă întreagă, cu ale sale contradicții generatoare da ne- 
dreptute şi opresiune. Adevărul este clar: lipsa de pămint şi explou- 
tarea crincenă a țărănimii, foumetea, mizeria şi degradarea nu dus-o 
la disperare împingindu-o să se răscoale pentru pământ, pentru bu- 
cata de pine, 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lucrul acesta se putea vedea încă din primul volum. In Noi 
vrem påmint însă, din acest punct de vedere, se găsesc pagini care te 


due, : 
cca Alegind la întimplare o scenă, trebue să mărturisim că nu 
aceasta e cen mai reprezentativă: 


Dar ma apucat ză ze ridice. Dincolo de-geam şi de cerdac, pe linia 
balustradei, au înaintat două capete. Pandele, țăranul cu nasul înco- 
voiat ca pliscul de pasăre; Niculina, [emiea uscată, cu obrazul de 
tärinä. 

Tot singele din inima Adei sa golit, Ar fi vrut să închidă ochii 
și nu putea, Hămineau deschişi larg, să cuprindă cu spaimă rinjetul 
rău, fioros, de pe chipul omului care trâește numai pentru rușfeluri 
şi dijme. Voicu, ținea [riul c'o mind, cu mina cealaltă a tras harap- 
micul de pe umăr. A mugit ceva jucindu-și calul citiva paşi îndărăt, 
za năpustit vtjind afircul biciului în suier, izbind în plin, îngrămă- 
dind trupurile deodată Incovoiate, căzute sub cerdac. 

4 scoz un țipăt sfişial, Ada, nu oamenii prăvăliți la pămint... 
(pag. 31). 


Nu e numal atit însă. D-l Cezar Petrescu dă dovadă că ştie să 
respecte adevărul istoric şi sub alt raport. 

Interesat, unii au volt să falsifice caracterul real al răscoalelor, 
nesocotind pînă la evidență datele furnizate de știință şi de documen- 
tele rămase. Anul trecut, pornindu-se chiar dela aparitia primului 
volum al romanului d-lui Cezar Petrescu, s'a purtat o discuţie în care 
unii au susținut că răscoalele au avut un caracter antisemit, Nu e 
locul să producem argumentele caro să probeze contrarul: răscoalele 
au avut caracter adine social, mobilul lor a fost dorința de pămint, 
indiferent de originea etnică a posesorului. Indiferent de unde venea, 
exploatarea în generalitatea el era tot atit de nemiloasă, fie că venea 
dela romin, grec, evreu, sau alt stäpin, 

D-l Cezar Petrescu, şi-a păstrat neatinsă cinstea intelectualii, 
nu s'a läsat intimidat de patima altora, nu ne putem opri de a aduce 
un citat, din care se vede că de adevărul stabilit mai sus era adine 
pătruns însăşi autorii răscoalei — țăranii. 

Dela Expoziția jubiliară, un tren purta niște țărani din Făgăraşi 
spre Constanţa. La Cernavodă, trenul s'au oprit şi ţăranii s'au dat jos: 


„Din ctmpuri cu arătură noul sau desfăcut cîțiva muncitori ai lo- 
cului. Au lăsat plugurile în brazdă şi sau apropiat minunaţi şi sfioşi, 
în siraiele lor turite de şes şi de calicie, să-și vadă frații 

Părintele Inocențiu Birlea, din Arpaşul de Jos, a găsit cu cale a 
pune întrebări, ca între fraţi care nu se cunosc și vor a se cunoaște : 

— No, mere ardtura, mere? 

— Merge, părinte! Că altfel ne pişcă harapnicul.. . 

— Dar al cui e, mă rog [rumos, cimpul pe carei lucraţi, de e ne- 
voie de harapnie ? 

— Al boerului! Al cui să fie? 

— Si cum îl cheamă pe boer? 

— Oreste Vlahopulos. Domnu Oreste.. 

— Doard caiesta nu-i nume de român! 

— Nici nu-i romin, părinte. Grec toată ziua, 

— Rădu-i tare? 

— Cum ts taţi boierii părinte... Grec, romin, jidoe, armean; pen- 
tru noi tot una... 

— Da pämintul vost unde-i, oameni buni ? 

hyi Oamenii buni sau uitat unul la altul. A răspune unul pen- 
tru toți: 

— La cimitir, părinte. Acolo-i pămîntul nostru, că altul n'avem. 


RECENZII 135 


— Nu, că moi crede-o. Nu se poate.. 

— Inca se poale, inte.. 

Au tăcut drumeții de peste hotar străin și robit, căulini dinpti 
acum unul în ochii altuia. Au tăcut şi oamenii locului, din țara liberă, 
cu ochii în pămintul domnului Oreste Vlahopulos. 

Domnul părinte din Arpaşul de Jos a făcut un pas și a dus mina 
la sumarul în sdrențe, al celui mai de aproape țăran din țara jubi- 
liard, I-a desfăcut pieptul şi sa dat înapoi în cutremurare, sub că 
maza ca țărina de neagră, pieptul scorojit arăta semnele omului fu- 
bilar, spuziturile şi pecinginile pelagrei. A vrut să spună ceva. Un 
cuvint. Orice. Să-şi ceară iertare, măcar că mavea nicio vind. Dar pti- 
erul locomotivei nu i-a dat răgaz, sa acățat de treapta vagonului, 
Trenul a pornit, sa depărtat. Ţărnnii Făgărașului nu cutezau să mai 
fluture mtinile a vioasă despărțire, Țăranii locului au rămas sub 
cerul blind și dulce de toamnă bicolică, cu mtinile spinzurate de-a 
lungul sumanelor flenduri. 


— Asta ce mai [u, mă Ioane? 
— Știu eu? Ab crede cacu au văzul întâia pard pelagră tasta, 
da noastră”... (pag. 78—79). 


Ianuarie 1907.. In unele părţi, apostolii satelor adună țăranii, ti 
sfătuese, îi organizează, după lege în obștii, şi-l trimit la stăpinire 
să-și capete drepturile de a arenda păminturi, Sus însă operează doar 
corupția, iar țăranii se aleg doar cu numere de înregistrare, Se intorc 
pe la casele lor hotăriţi In a-şi croi singuri drumul spre zile mai 
bune. „De-amu, pămintul ni Lam lua şi singuri. Pâmintulr,. Și 
gemnele încep n se arătau, 


Sus însă tot inconstienta domnește. Singur boerul Iorgu Cume 
pătă, figura aceasta luminoasă şi plină de o largă umanitate, incearcă 
cu disperare să dee alarma. Aleargă în toate părțile şi pledează cauza 
dreaptă a ţăranilor. Pretutindeni însă este întimpinat cu indiferență 
sau cu răutate, Temerea lui justificată e calificată marotă, el însuşi 
fiind luat unul de-a lui Stere, Haret, sau Iorga, „unul din zevserii 
aceştia”. | 

Scînteia este aruncată. Din nordul Moldovei se semnalează to- 
curi, nesupuneri, începuturi de răscoală.. 

Agteptăm cu nerăbdare ultimul volum din romanul d-lui Cezar 
Petrescu, pentru ca să-i vedem definitiv închegată opera de largi si 
nebiănuite proporţii, închizind In scoarțele ei una din cele mai însem- 
nate şi mai sbuclumate epoci din istoria socială a țării noastre, cind 
„talpa țării”, sa ridicat să-și capete drepturile încălcate de atitea 
secole, 

A. 


EMIL GULIAN: Poemele lui Edgar Poe. Edit. Fundaţia 
pentru literatură și artă „Regele Carol 11", 1938, 


Nu am cunoscut în epoca adolescenței, după întilnirea cu ver- 
siunile lui Eminescu, un efect mai turburător decit acela pe care l-a 
adus apropierea de povestirile fantastice ale nemuritorului Edgar 
Poe. Simt şi astăzi emoția și straniile sentimente încercate, cind am 
avut în mină cele citeva nuvele, apoi, unde era cîntată o dragoste su- 
praterestă, şi nume acriene, înfățişind femei care treceau peste mor- 
mint în visuri bolnave şi totuși fericite, lată buchetul acelei trinități 
erotice, — Eleonora, Ligeia şi Morella, — din traducerea lui I. Ioa- 
chimescu, bună, rea, care făcea însă să presimti coardele serafice ale 
originalului. 


kirai. ; EE O N” 
136 ; VIAȚA ROMINEASCĂ 


cit de puţin era pe atunci tradus, la noi, din Edgar Poe, Ră- 
iha dosar Patul pe care le-au tălmăcit, în franţureşte, Baude- 
iaire și Mallarine, De aceea, odată cu interesul de a avea în limba 
noastră poemele lui Poe, a intervenit şi bucuria unei regăsiri a ve- 
cehilor preocupări. 

D-1 Emil Gulian ne prezintă acum, în traducere după originalul 
englez, poemele marelui artist american. „Tăimăcirea de faţă, — ne 
spune d-an, — cuprinde opera poetică a lui Poe aşa cum a fost gru- 
pată în ediţia populară Ingram, din care lipsese numai trei bucăţi. 
Scene din Politian — o încercare de plesă de teatru în versuri, care 
distoneazăi şi în volumul original unde-și are locul între Imn şi Sonet 
Științei — cum şi AL Aaraaj şi Tamerlane, (două lungi poeme care-si 
aveau locul între Sonet Științei și Elenei)”. 

Dar aceasta Inscamnă că avem ceea ce literaturii noastre de 
traduceri îi lipsea şi încă intro formă care urmăreşte pis cu pas 
armonia veraului lui Poe. 

Fiindcă rindurile de faţă nu au decit rostul unei semnalări, nu 
putem cita atitea din poeziile al cüror farmece cititorul singur şi-l va 
însuşi. 'Trebue, însă, să nu uităm să subliniem importanța marelui 
studiu introductiv, care însoţeşte traducerea d-lui Gulian. Vienţa lui 
Poe şi poetica sa, sunt copios limurite în această admirabilă pre- 
zentare, CAN 


BARBU SLATINEANU: Ceramica Rominească: Edit. Fun- 
ţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II”, 1938. 


Este prima lucrare de sinleză evoluția ceramicel romi- 
nesti. Autorul a cules, cu migulă, dintro vastă bibliografie, negresit, 
dur cu stiință şi gust, ceea ce poate alcătui o privire generală asupra 
sii splendide manifestări a unei vechi civilizaţii de pe acest pä- 


Interesul pentru ceramică? Dau precum însuşi d-l Barbu Slăti- 
neanu, ne spune: „Istoria ceramicoi sa confundat multă vreme cu in- 
ssi istoria civilizaţiei, Dela obirşia civilizaţiei, însoţirul-o în decursul 
epocelor preistorice, meșteșugul oläriei a fost manifestația artistică 
cea mal constantă”, 

Deta resturile vaselor ce aparţin evului mediu, pină la olăria 
timpurilor noui şi n celor de astăzi, un muzeu complet, cu explicaţii 
ample şi ştiinţifice ne este înfățișat. D-1 Slătineanu, ne dă, apoi, şi 
un tablou al credințelor în relație cu olăria, precum și proverbele ce 
se referă la obiectele ceramicel, 

lată o concluzie, cu care putem rămine după cercetarea lucrării 
diui Slătineanu, concluzie în atit de strinsi legătură cu trecutul ro- 
minest: 

„Mişcarea artistică a ceramicei noastre oltenești, bihorene, ma- 
ramureşeană şi moldovenească, a fost atit de desvoltată, încit mai 
continuă intru cîtva şi astăzi, Aceste ceramice, în deosebi oea olte- 
nească si cea maramureşană, pot fi privita ca unele din cele mai fro- 
mouse ale Centrului European, cu totul comparabile frumoaselor òa- 
ramice orientale. $ 

Imprăştierea diferitelor feluri de olärie pe teritoriul țării poate 
să arate, nu numai influențele ce au venit din afară, dar mai cu 
seamă să indice regiunile unde elementele autohtone s'au menținut 
impotriva tuturor cotropitorilor. Astfel se pot foarte bine urmări, prin 
menţinerea tradiției romine în olărie pină astăzi, regiunile care au 


RECENZII 137 


fast mai adine romanizate, cum este cazul în Oltenia, Banat, Haţeg, 
Bihor și pină și Maramureş. In alte regiuni, unde penetraţia romînă 
şi cele mai tirzii au fost mai slabe sau treciitoare, se constată men- 
ținerea, tradiţiei preistorice, aşa cum sa intimplat în Moldova, ctm- 
pia Munteniei şi nordul Scaunelor Secuesti, 
Acolo unde influențele au pătruns din afară, ele se pot urmări 

usor, mai cu seamă în olăria săsească și în cea un asch, 

_ Menţinerea tradiției preistorice şi romine foloseşte pentru is- 
toria noastră ca o dovadă mai mult că parte din pătura rurală a 
elementului daco-roman na părăsit Dacia după 271". 


C, N.N 


REVISTA REVISTELOR 
ROMÎNEŞTI 


ARTĂ ŞI TEHNICĂ GRAFICĂ. Caietul 2, Decemvrie 1937. 


Minunata colecţie de tipar rominesc, cuprinzind un material literar yi 
ştiinţific într'a sărbătorească bnină, en tat coen ee arta mosatră grafică a dat 
mai bun, n apărut în al doilea eniot trimestrial, 

Iniţiativa d-lui Aloxanăra D. Bunescu, directorul general al Monitorului 
Oficial şi al Imprimeriilor Statului, trebue subliniată. Tipurniţa romineaseă 
mu a înbutit pină ncum să me dea ceva în măsura în care acest buletin se 


Din studiile şi articolele informative, semnate de nume eu autoritate, dem- 
prindem limuririle pe care d} Dan Botta le dă asupra „Colindului cerbului““, 
Versul popular pune în gura fiului de împărat, prefăcut în cerb, aceata cuvinte 
pline de miraamă păgină, dur prevestitoare şi de mistică ortodoxă: 


„ind de-measă mi-am plecat 
Mama mea m'o blâstămat 
Să fiu flară codrioară 
Nime să nu mă omoară 
Nouă ani și nouă zile... 
Dac "acelea le-o! plini 

Joe la sate ol cobori 
Biseriel dvscuie-mi-vi 
Slujba mindre face-mi-ai 
Scaunul județului 
Păbhurul botezului... 


„in varianta lni din Maramures (versurile citate nici), colindul prezintă 
o fază de puritate anterioară păcatului. Impărutul caro încearcă n săgeta acest 
orb o face fiindeă natura însăși, în suprema oi candoure, i-a atras atenția 
asupră-i, fără cugetul rău de a dovedi — eu nreagul Runcului — prin trufie, 
trufia. 


„Împăratul e en meel Reine Thor — a cărui figură de burbur ungelică, 
a îintuit-o Wagner — care în inconștiența-i elementară, ucidea lebedele sacre ale 
Montanlvatului. 

„In nite variante, „finra codrioară'*, nu e un fecior de împărat eare 
împlineste un blăstem, ci însuși, Ion Sintion personajul al cărui rost e înfinit 
în cosmologia populară. pi cure deseinde din cine știa ce genuri de mit. 

„El poate atrăveehiul Tanos Iatin, a cărul hyperboreieă o atestată de texte, 
acel Ianus Iunon'us (In nacris quoque invocamus Ianim luniomam. Muerob, 
Sat. I, 1, 9), personificare stranie n promisiunii recoltelor, a darurilor noului an, 
a funețiunii de nunțiu“, 


REVISTA REVISTELOR 139 


RAMURI. lanuarie 1938. 


_ In al treizecilea an de apariție, cel dintii număr em enre își deschide 
revintu „Ramuri!* drumal, cuprinde proză, versuri si studii de d-nii: |. U. 8o- 
vicu, C. Gongopol, Pimen Conntatineseu, Al. Dima, AL ©. Caloteacu:Nelen, Lon 
Molea, T, Manea. T, Păunescu Ulmu, nţe, 

DI Gongopol, vechi gi reputat ziarist, înşiră po lanțul amintirilor, pline 
de o aneedotică co fixează oameni si personalităţi politice, ws mou portret: 
portretul d-lui Victor Antonescu, fost de atitea ori ministru în diverse cabinete... 

O analiză a basmului poctie „Făt-Promos din lserimă'!, publică #1 Pău- 
noscu- Ulmu, Această g'nguşă povestire a lui Eminescu oste străbătută de ncocaşi 
tonalitate de lumină, pe cars o întilnim în poezin ea și în prozu marelui pont, 

D- Păuneseu-Ulmu înfățisează fragmente din „Pât-Prumos*, pentra m 
dovedi neeustă estetică a luminii, „element pontru earo poetul are deosebită şi 
voluptoană înclinare". 


REVISTA DE FILOSOFIE Nr. 4. 


Cită ntridnință, ce meriticii trebue să se facă pontru a se publica, fâră 
întrerupere, singura revistă de specialitate în accent domeniu! 

Ultimul număr din „Revista de filosofie'‘, este inchinnt lul Deseartos, ln 
trol secole de cînd u apărut „operu con mal luminonsă s celni mai necontestat 
geniu filosofie pe caro la produs poporul francex: Dinconra de în Mâthoide, 
n îmi René Deseartea'*, — cum spune d-d Ton Petrovici în studiul dela inceputul 
revistei. 

In restul acestui număr de inchinare pentru amintirea ilustrului ginditor 
francoz, seriu d nii: Nicolae Petrescu, Mircea Florina, Miron Nicolescu, Gr, C. 
Moisil, Dr. Al, Tillmann, Lenormunda Benuri, ete. 


UNIVERSUL LITERAR Nr, 1, anul XLVII. 


Renpuriția „Universului literur* aduce și înnoirea acestei publicații, în 
forma, scrisul şi tiparul ei, 

O revistă tinerească „volnd a prezenta publicului dormie de caltară şi re- 
culegore, piidu bunei literaturi și prin evprinsul po eurel vor adnce paginile 
sunle și prin recomandarea operelor valoronse““... 

In acest număr întilnim numele dlor: Ton Pillat, Ione! Teodoreanu, N, E 
Heresen, Vietor Popescu, Adrian Maniu, C. Pintineru, Simion Stolnicu, (Icerone 
Teodorescu, Î. Zureseu, Al. Paleologu, ete, 


DACIA NOUA, anul I1, Nr. 10. 


Un săptăminal al tinerei generații, earo înțolego să meargă și sub semnul 
tradiției pe care l-l oferă cuvintul matur al eelor mai Imenreați, și în gindire 
şi în truda vieții și a anilor. 

Tn articolul „Noul ideal umanist, sl d-lui prof, O. Rădulescu-Motru, gūsim 
uceste rimluri pildnitosre pentru acela care negoeotese o năzuluță co va fi totuși, 
totdeauna, cea ma! nobili preocupare omoboaseă: 

„Muneu este pentru am un instrument ile conservare în viață gi în moeletățile 
eu populație densă, un mijloe din ce în ce mai neessar, Dar un instrument, oricât 
de neresur ar fi, rămîne tutuși subordonat intereselor totalității, Omul nu se 
punte muta sufletește pentru n vbțino maximul de efecte dintr'o anumită oeu- 
papie instrumentală, El este înainte de tonte o fiinţă, cu diverse însugiri, care 
cor deopotrivă dreptul la viață, Omul ara nevoie de recreație artistică; de mo- 
mento trăite în ritmul coloctivității semenilor săi, 


pe | a PU ...” , li 5 7 Li A a E 
AO ERA TE di ONE o E ZA: TEN 


140 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


„Muneitornl Imerenză la o mașină, dar el îmnași nu 
pevola de oxpansiunile de bucurie tot nsa do mult en pi de incordaren brațelor. 
Secolul nostrn simte d'n ce în ce mai mult legitimitatea acestei nevoi. lată de 
se prinde rădărini credința într'un nou ideal umaninti*, 


STRĂINE 


LA NOUVELLE REVUE FRANCAISE, 1 Fevrier 1938. 


Sumarul: André Soarta: Un grand homme en onfer; Jacques Chardonne: 
Le bonheur de Barbezienx (IT); Paul Claudel: Du ce de chez Ramuz; Julien 
Panda: Un régulier dans le sidele (f'n); Georges Limbour: Les Vaniliare (TIT), 

Pornind deln tragedia lui Tolstoi, câtre sftrgitul vieţii, André Saurès îm- 
genmnă următoarele g'nduri despre fnimonsa fugă a seriitorulul rus: „Intr’o 
seară do iarnă, Tolatoi we hotärāgte să plece. Poate că păşind pragul, îşi dădea 
eenma că fuga lui era tot una cu monrtea Fug'ad, părăsindui pe ai săi, 
tuîndu-și rămna bun dela familie, dela discipoli, dola osì care-l ehinulau, însemna 
“ă abandonează totul! 

Ningea. Noaptea ține trei părti din zi, EI evndeasă în frig sì în întunorie. 
Să moară singur în cuprinsul tăcerii, Să moară liniştit sau cel puțin, departe 
de vraibă doparta de roproșuri şi de țipete.., 

SÄ monr fără n mni avea nevole să sa spere; skj dea sufletul, fără să 
mai trebuiască a-l oferi tuturor paraziților esre] coreau, fieesre pentru sine, 
en pe un bun propriu, 

Plecarea. monrtea! Să pe mintuiască de eil.. tä nevole de liniste are 
on suflat mare, eare și-a săvîrgit atitea legături en viața și cu tot universul, 
enre trebue să părňsenseň tonte cele nesuferite pe lume, si pieliea, nproape 
indestructibilä a propriei sale neferieiri, 

Tn comoara necasta înviltorată, o mare inimă omeneameà, în ceasul etna 
soarta fsi face nocotelile, are nevoie de Inişte. Nu o tarburați, în chipa cînd 
se cercetează pe sne gi întreabă ca privirea-i pe anpromnl conducător al desti- 
nului. Noaptea este înduioșetoare. Zăpada este plăcută, Pace, pace și liniste, 


LE MOIS, 1 Janvier — 1 Février 1938. 


Sumarul: Florian Delhorbe: Querelles de classes, qunreliea de nations; 
René Gast: De Chiutempa à Chautemps. ou linutile looping: Emile Dermanghem: 
Lea débuts énergiques du rol Farouk Ter; R. G.: L'amirul Dartan, rénovateur 
de la marine française; Actualité Fuite dn mois, Rerne de la presse, Discours et 
documente du mos. Teitres, thâlitre, nrts, Lon se'enceag. ete. 

Reforindu so ln recenta carte n lui Thomas Mann, întitulată atit de su- 
gestir Avertisment d P'Europe, excelentul magazin lunar care este „Le Mois'‘, 
serie următoarele; 

„in minunat capitol înfățigează T. M. în Crestinism și Soelallam, unde 
so dovedește un aprig apărător al spiritului... și unde declară că nu trebue să 
ne înspăiminte envintul materialism, pentrocă acesta ponte avea „un funda- 
ment spiritual, idealist pi religios, mai real decti sentimentalismul pretențiar al 
celor care diaprețuese materia'!. Iută concluzia destul de lămurită: , 


capal 
în slăvile cereşti, ci poart cu semap'e acest cap fănrit din ţărinu care ereiază 


REVISTA REVISTELOR 141 


sociale şi colectivo, ci trebuind să fii alături de aceia care volese să dea un 
sens pămintului, și anume un sens omentaeit, 


LES NOUVELLES LITTERAIRES, 19, Février 1938. 


A Despre Rusia sub Soviete, Pierre Dominique serie următoarele: „Mulţi 
dintre occidentali nu văzut în revoluția din Oetomvrie o îmbunătățire a unul 
rău oxistent. Adevărul este că în climatul cel mai puțin prielnie reformelor — 
război cu străinii, război civil, blocus — experiențele cele mai aventuroaau au 
fost incereate, fără cel mai mie respect pentru demnitatea omenenacă, Cunoagtem 
una, mărturisită și de Soviete, și al cărei faliment n font răsunător: persecuțiile 
a căror victimă au fost țăranii, sub pretextul colectivizării. Idein putea fi bună, 
dar ou cerea timp. Oamenii s'nu prăbit, In efțiva ani, distrugerea masivă n gom 
podăriilor a micşorat produeția eu două treimi. 

Acum, Rusia pare că avoluluză spre un Stat mni democrat și mal liberal. 
înțelegind că nimie nu se poate face fără de legi şi fără do linişte, Metoda 
cea bună cere Însă oameni inteligenţi și de caracter. Este aici dublul proces al 
spiritului de răsturnare socială şi ul spiritului conservator, O dovadă, de ase- 
menca, că murea unsă n Statelor este atunci cind au puternice personalități, 
cu țeluri reformatoare, dar a căror putere nu uită vromes în care triese, precum 
alei tradiția“. i 


1938. — ANUL XXX 


Nr. 4 — APRILIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI; M. RALEA ŞI C, VIŞOIANU 


TUDOR ARGHEZI 
CONST. KIRIŢESCU 
H.PAPADAT BENGESCU 
CICERONE TEODORESCU 
LUCIA MANTU 

H. BLAZIAN 

MARIA HOLBAN 
MARGARETA POPESCU 


MISOBLLANEA : (p. t10) Ce poste și oe nu poate face un dicționar. 
Precizări. 


SUMARUL: 


L'mibatres, de Ch, Baudelaire (p, 3) 

Glesia lui Popa Ştiucă (p. 4) 

Nory (p. 22) 

Cooorti (Triumghiu de argint pantru ochiul magie p, 39) 

Cu trenul (p, 32) 

Contribuţii In istoria picturii romine în see. ai XIX-lea (p. 29) 

Varnuri (Traduceri p. 82) aa 

Um surle de 8 millonna ieiirẹit p. 59) 

Versuri (p. 73) 

Cronian literară (cărți romineşti p 79) 

Cronica literară (cărți străine p. 83) 

Cronica lingvistică (Matei Nicolau p, 2) 

Cronica externă (Bilanţul politicii Italiana In Europa Centrală p. 90) 

Cronica economică (inceput de criză în economia mondială p. 94) 

Cronies militară (Moartea războiului de „Pusrriila” p, 100) 

Cronien militară (Posibilitățiie războiului de mwarrilin“ p, 108) 

Cronica piastică (p. 10) 

Cronicas dramatică (Două duzini de trandatiri. — Râminam prieteni, — 
Giumele destinului. — Madama Ban: Gâne p. 115) 


— Imperialiam. — Pentru 


contra. — Penudo-savantul Freud, — 


regală „Principele Coral”, — ing. Nic. Caranfil: Cum remunţăm nnual la miliarde. — Leopardi: 
Possi) traduse de Giuseppe Citaraiii, — Cristian Sirbu: Tablouri și efateca din călătoria mea, 
versuri, colecția „Adania”, Bucureşti, 


REVISTA REVISTELOR 


a n a A AI E i LEE 


REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


BIBLIOTECA DRIVERSITĂTII fgl 
oii om Mici ema bleu Ba si 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF: D.I. SUCHIANU 


ADMINISTRAŢIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI i 
TELEFON 5-1820 


ANUL XXX 
APRILIE 1938 


Siranţi rensponnnbili: M. RALEA, C. VIŞOIANU și 0. |. SUCHIANU 


CHARLES BAUDELAIRE 
L'ALBATROS 


Ca să petreacă, după un obicei al lor, 
Corâbierii mării prind albatroşi din zbor. 
Aceşti giganți ai zürii, cu penele de săbii, 
Copilăroşi, în stoluri se țin după corăbii. 


Răpit abia din slavă și pus să umble, jos, 
Arhanghelul tăriei stingaci e și sfiios. 
Aripile atirnă şi gac şi nu-i ajung, 

Ca minecile goale din umeri, unui ciung. 


Ca bleg e caraghiosul ceresc pi ce schilod, 
Batjocură de glumă și ris pentru morod! 
Un om în pliso luleaua to viră și-l îngînă. 
Împiedecat în straie, cum șehioapătă, pe-a rând, 


Poetul e de-o seamă cu păsărea frumoasă: 
Infruntă vijelia şi arcul și nu-i pasă, 

Dar surghiunit cu chiot și singur în restriște, 
Aripa uriașă nu-l lasă să se miște. 


T. ARGHEZI 


PT edas 


i A at ae td ce a e O A a id 


GLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 


UN „CURS DE VACANȚĂ", ACUM CINCIZECI DE ANI 


imic nou sub soare'!, a strigat, pare-mi-se, un învățat, 
anina it că ceea ce Í se păruse t's năseoeit creerul lui isteț, se 
dovedise a fi fost trăit, cu trup şi viență aidoma, deși cu alt nume 
şi într'altfel de împrejurări, înainte cu mult de descoperirea w 
Pare c'ar fi fiind oameni cari găsesc o plăcere să tot scormonească 
colbul vremilor și să scoată la iveală cite’'n lume ṣi'n soare, numai 
ca să arate că poţi găsi prin bucoavnele trecutului tot ce nouă ne 
place să socotim e'ar face fala zilelor în care trăim, Nu-mi este toe- 
mai pe plac această tagmă de stricători de înehipuiri și totuşi, pen- 
teucă am trecut de o jumătate de veac de vicaţă, pe vrute ort pe 
nevrute, mă trezese cu gindul la vremurile de odinioură, ori de cîte 
ori, cîte vreun firoscos se laudă că lumea și înțelepeiunea dela din- 
Fă Aşa sai deuniăzi, la o adunare de dascăli, Se tot vorbea de 
„eursuri de vară'*, de „cursuri de vacanță‘, de „cursuri în aer li- 
ber“, ca de nişte năsemituri wle pedagogiei moderne, In coițul men, 
m'au năpădit amintirile, Miam adus aminte de grădina lni Popa 
Ştiucă dela biserica din mahalaua noastră și de „glasia““ părintelui 
şi a lui Nea Ispas, feciorul sfinției sale. Și, în loe să cer cuvîntul, 
ca să taiu puţin din lăudăroşia cuvintătorului, care cerea mereu să 
ne uluiască cu nume de Englezi, Nemţi și Francezi — pasă-mi-te 
descoperitorii acestui fel nou de instituție șeolară menită să pună 
capăt haimannlicului și să uşureze pe părinţi de purtarea grijii 
pentru odraslele lor, — m'am apucat mai bine să depăn ghemul 
aducerilor aminte, să-i descure ipele cam încileite de trecerea vre- 
mii, să le înod căpătiiele rupte şi să le înșir pe hirtie. Poate că vor 
avea norocul să cadă cîndva subt ochii vreunui pedagog și ne-om 
trezi într'o bună zi, că opisul alfabetic al înaintaşilor pedagogiei 
noi se va îmbogăți en numele lui Popa Ştiucă dela biserica din 
Mățărie şi cu al fecioru-său, Ispas... Nu va fi fost întiia oară cînd 
posteritatra reabilitează, seoţind de sub pulberea uitării, gînditori și 
născocitori neluați în seamă ori nedreptăţiți de contimporanii lor. 


z 
A 
* 


GLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 5 


Casele Părintelui Nae, erau megieşe cu ale noastre; ne despărțea 
numai nn loc viran, așa că pe Sfinția sa îl vedeam aproape în fiecare 
zi cum trepăda prin curte după treburi, cînd pleca ori cînd venea 
dela biserică. De cite ori îl vedeam peste gard, ori îl întilneam pe 
drum, ne scoteam pălăria cuviineioşi și-i ziceam: „Săru'mina, På- 
rinte Nae‘‘, iar el ne răspundea: „Maica Domnului să vă ajute, to- 
pii'*. Ne păzeam ea de diavolul să nu cumva să ne ia gura pe dina- 
inte ca să-i zicem: „Părinte Știneă'“, deşi ne-ar fi venit mai la în. 
demină, fiindeă așa îi zicea toată lumea. Scăpam de această ispită, 
numai pentrucă începeam eu „părinte“, jar nu cu „popă'*, cesa ce 
n'ar fi fost cuviineios, Căci numele Sfinţiei sale se împerechea în 
două chipuri: sau Părintele Nae, sau Popa Ştiucă. Nimeni nu le-ar 
fi putut întoaree altmintrelea, de pildă: Popa Nae, san Părintele 
Ştiucă. Aşa că se făcuse obiceiul ca de cîte ori se vorbea da Sfinţia 
s2 în lipsă, i se spunea pe porecla cea lipsită de cinstire, iar cînd i se 
vorbea în față, i se spunea pe numele cel bun. Cind diavolul îşi vira 
coada și vreun poznaş de copil o greșea, spunindu-i în față porecla, 
apoi Părintele se mînia tare şi nn alegea cu ce arunca după cal gre- 
şit: eu luminarea cea mare dela cununie, cu cădelnița, ori chiar en 
sfinta cruce, cu ce-i venea omului mai la îndemână, 

Fiindcă porecla era în legătură cu un păcat mare, în care eñ- 
zuse odată Sfinţia sa şi de care nu-i plăcea să-și aducă aminte nici 
dinsul, nici alţii. Cică, odată un enoriaş, venit după treburi acasă la 
preot, ar fi dat peste Stinţia sa, cum îmbuea dintr'o știucă umpluti, 
pe care o aiezmuia cu vin roșu, Și era în zina de Vinerea Mare, din 
Săptămina Patimilor, Enoriaşul, atit i-a trebuit și a bătut toba fn 
toată enoria ; de atunci i s'a tras porecla popii, Multe pete i-o fi şters 
Coana preoteasa de pe giubeana părintelui, dar asta i-a rămas în- 
fiptă în carnea Sfinţiei sale și n'a mai scos-o toată purtarea fără greg 
pe care a avut-o de atunci încoace. Drept mai este că nimeni nu-i face 
vre-o vină, că nu e zi în eare să nu intre în cireiumă la alde Ripiehia 
şi la Petrică Papagalul, fiindcă amindonă s'au nimerit să fie în dru- 
mul de acasă la biserică şi, dacă n'ar intra să cloenească un pahar 
cu enoriașii şi să le «pună o vorbă bună, ar zice lumea vă a căzut în 
păcatul deșărtăciunii de sine şi nu iar mai prinde niei Sfinţiu sa 
pe la biserică. 

>. . 


Popa Știucă era om cuprins. Casa Sfinţiei sale nu era prea mare, 
dar era bine dichisită. Nu se putea să treci pe dinaintea ei să nu-ţi 
arunci ochii, ori la privdorul plin de flori, ori la grădina eu pome- 
turi. Cind era vremea florilor ori a poumelor, era o adevărată plă- 
cere să te uiţi şi să te minunezi de cite și mai cîte soiuri de museate, 
de trandafiri și de garoafe își revărsau mănunchiurile de flori pe po- 
licioaąrele pridvorului şi pe răzoarele grădinii. Dar mi-te pomii în- 


„PT Și 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tăreaţi, eu crăcile îndoite sub grentatea poamelor, de trebuia să le 
sprijine cu prăjini? Cum să nu te opresti, să faci zimbre și să-ți lase 
gurs apă, pizmuind pe popă de atitea bunătăţi? In fund era curtea 
de păsări, despărțită printr'un gard de ostrețe. Avea Popa Stiucă 
toate neamurile de păsări și multe nevoie mare. Că se pricepea Coana 
preoteasa la pusul clogeã şi la cresent puii, încît totdeauna casa le era 
îndestulată de păsări. 

Cunoșteam bine casa și curtea popii, fiindeă eram prieten en fe- 
cioru-său, Ispas. Nu era chiar de potriva mea, căci era mai mura en 
vreo 5—6 ani: eu deabea intrasem în pimnazin și el aproape isprâvise 
Seminarul; de aceea îi ziceam nenea Ispas şi-i purtam respeet. 
Fiindcă era intern la Seminar, toată säptāmîna lipsea de acasă. Du- 
mineea sta la biserică pe lîngă taică-săn. De mie învățase rinduiala 
bisericească şi, cum era şi seminarist, Părintele Nae îl punea să-l 
ajute, după puterea vîrstei şi priceperea pe care o căpătase. La înce. 
put ținuse isonul dascălului şi întorcea foile psaltichiei şi octoihului 
după care cinta cîntărețul din dreapta. Apoi a trecut la strana din 
stinga, unde ținea slujba întreagă, Cind a trecut în cursul superior 
şi i s'a îngroșat glasul, se încumela și la strana din dreapta, cit îi da 
voie d-l Dumitrache, cîntăreţul. O făceu dumnealui numai de hatirul 
părintelui, dar nu-l prea răbda inima să-și dea cîntarea pa mîna 
mueoşilor, cărora abea le-a ieşit citeva tuleie în brbă şi se îndeasă 
la strană. Aşa, pe ici, pe colo, un condae, un tropar, ba chiar cite o 
cetenie, mai treacă, meargă, dar ferit-a Sfintul nu l-ar fi lăsat să-și 
ia nasul la purtare, să se întindă pe la heruvie și mai ales la axion. 

Niei în vaeanțele Crăciunului și ale Paștelui, nu ne vedeam prea 
des cu Tepas, fiind în aceste sărbători slujba bisericii, prea de tot 
grea, iar Ispas era ocupat pe lângă cântare, cu treburi mărunte, ea: 
numărătoarea luminărilor, socoteala discului, pangalului, anafora, 
împărtășania şi cîte alte griji, că în cine putea să aibe încredere pă- 
rintele mai mult ea în fecioru-său. Adesea ori ne lămurea: 

— Pare'ar fi Sfinta biserică în inima codrului Vlăsiei. Toţi te 
fură. Paracliserul bagă mîna în căldărusă. Baba bisericii îi scapă 
mîna și viră gologanii în buzunarul șorțului, în loc să-i puie în pan- 
gal. Unul te fură la dise, altul te îngeală la preseuri, te vămuiește 
la colivi, te drămuieşște la aia, te sfănţuiește la ailaltă, îşi taie tain din 
toate. Dacă nu faci ochi'n patru, te lasă ealie. 

Numai cînd venea vacanța mare, nenea Ispas era al nostru. După 
Sinpietru, era liniște la biserică. Cit era ziulica de vară mare, eram 
împreună. Era bun cu noi, ne apăra de alţi copii răi din mahala, ne 
povestea din vieaţa de internat al seminarului atîtea comedii, de ră- 
mîneam cu gura câscată. Ne uitam la el eu admiraţie, mai cu seamă 
că era tare la latinește şi grecește, toemai unde noi ne simțeam slă- 
biciunea. Ce e dreptul, nu numai fiindcă era cu vreo 5 ani înaintea 
noastră, dar și pentrucă la seminar se făcea latina și greaca mai en 
temeiu decit la noi, la gimnaziu. In ceasurile tirzii de seară, cînd 
stătoam la îndrugat povești pe lovița de lîngă poartă, încetul cu în- 


OLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 7 


Ispos, eoborind vocea, trecea la lueruri mai profane şi iniți 
șoptite în tainele lumește, pe care de sigur nu le aflase hid, iia n 
zhelis, nici din Grigore Teologul ori Sfintul loan Chrisostomul. Ser. 
bind cu nesat Inerurile noi, pe care le aflam dela nea Ispas, nu pu- 
team să nu na minunăm cum se pot afla astfel de „ehestii'* In semi- 
nar, unde ne închipuiam că miroase numai t smirnă și tămiie, că se 
aud numai cîntecile pe nas ale slujbelor religioase, că domneşte o 
atmosferă de cucernieie şi evlavie și că deci, nu e eu putință ca gin- 
durile elevilor să se ducă spre tainele pe care noi, în mintea nouei 
de copii, le bănnium, fără să cutezăm să ne apropiem de ele. 
Nea Ispas ne lămurea cu ifos de om mare: 


— Voi, mucașilar sunteţi prea mici şi i pui i 

: seoșilor, : şi nu-mi 

Voi ca Să vă strio, Şi eu am învăţat ce e viesta ori en baianos metre 
era student În teologie, El ne-a dus într'o seară în Isvor; a fost mult 
pînă ne-am înduleit en mierea că pe urmă trăgeam regulat ehiulul 


şi pipăia prin întunerie pe la paturi. Dar și-a găsit nașul. Ẹ 
noi, într'a şaptea ; l-au poreclit băiţii Satana, de dat dracului DS 


noastră, nu întra în piine; de aia l-a și pus pe Satana șeful clasei 


ş :„8 


Cea mai de seamă îndeletnicire de vacan j 
şcoala de vară a Părintelui Nae, ori, cum îi rea entre ap ea 
bus Popa Ştiucă, Aşa apucase părintele din bătrîni ea să adune copiii 
în tinda bisericii și să-i înveţe carte. Așa o învățase şi Sfinția sa. 
Căci pe vremea părinţilor noştri nu se pomenea învățătură înaltă 
de seminar: nici latineaseă, miei grecească, niei Sfintul loan Chrisoa- 


8 ] VIAȚA ROMINEASCĂ 


“tomul, nici Fericitul Augustin. Nici nu era atita grijă de sufletul to- 
pilor, cum văzurăm din pățania părintelui Spiritual, cu poznașul de 
Satana. Ci învăța copilul la şcoala din tinda bisericii să slovenească, 
apoi intra în biserică unde începea cu mătura, cu mucările, apoi cu 
isonul, trecea în strană şi dacă avea glas frumos şi era om supus, te- 
mător de Dumnezeu şi apuca să învețe rînduiala bisericească, fi gă- 
seau ctitorii de-l căpătuiau cu o fată bună şi en ceva stare, ca să aibe 
eu ce să plătească bine cuvintarea Vlădicăi, și se trezea uns popă. Pä- 
rintele Nae urmase cu sfinţenie tradiția. De cînd ieşiseră şi se înmul- 
ţiseră șeoalele comunale, Sfinţia sa deschidea școala în curtea casei 
numai vara, cînd copiii rămîn slobozi de bat ulițele şi maidanurile, 
ţinîndu-se de ştrengării. Iar de cînd Sfinţia sa imbătrinise şi nu mai 
putea să răsbească pe diavolii de copii, trecuse nuiaua în mîna lui 
fecioru-său Ispas, ca mai tînăr şi mai învățat, 

Mai erau, nu-i vorba, pe la bisericile megieșe, glasii de vară, La 
Sfintul Talaleu era glasia lni Costache dascălul, dar fugeau copii 
de el ca de dracul, că avea mina grea și bătea de betegea, mai ales 
cînd venea la glasie niţel cam cu damf, ceea ce nu i se întimpla prea 
rar. La Dulgheri, era popa Potriveală; la Popa Trăsnen, era d- 
Matache. Se cam înţeleseseră să nu momească copiii dintr'altă ms- 
hala, ci fiteş-oare să primească numai din enoria bisericii lui. Aș 
că popa Ştiucă, care avea enorie mare, mergea la sigur, pe toată vara, 
ca la treizeci-patruzeci de copii. Nu era cine ştie ce procopseală, dar, 
vorba Sfinţiei sale : dacă nu curge, pică, Și dacă Domnul nostru Isus 
Christos a săturat două mii de oameni eu cinei piini și doi peşti, ce 
nu putea scoate un osirdnic slujitor al Domnului dela treizeci suflete 
de copii, pentru șapte guri, cite îmbueau la casa Sfinţiei salet... 


kd D 


A dona zi de Sinpietru, meşterul Zamfir Tezlarul venea în 
curtea popii, scotea din magazie seindurăria pusă la păstrare din 
anul trecut şi, în cîteva ceasuri, se ridica școala, între grădina de 
pometuri și curtea păsărilor, Nu era prea arătoasă şcoala, dar avea 
ce-i trebuia. Cîţiva bulumaci înţepeniţi în pămînt ţineau acoperişul 
pe șipci, peste care întindea erăci cu frunze, ca să impiedice arșiţa 
soarelui de Cuptor. Sub umbrar, Zamfir bătea cîteva şiruri de pari, 
iar deasupra lor întindea blăni de seîndură : un rînd mai înalt pentru 
bancă, un rînd mai scund pentru laviţă. Și cu asta şcoala era gata. 
Aer, slavă Domnului, era destul, fiindcă şatra n'avea pereţi; umbră 
aşişderea, căci era acoperită cu frunzar. Nici ploaia nu pătrundea, 
fiindcă „direeţia'“ șeoalei poruncea copiilor să aducă de acasă crăei 
eu frunze, cu care să îngroașe mereu învelitoarea, Tar şeolarii stăteau, 
cum se cuvine, pe bănci de scînduri, nu ca pe vremea copilăriei pā- 
rintelui, cînd trebuiau sä stea pe jos turcește, cu căleiile sub șezut, 


OLASIA LUI FDEN ŞTIUCĂ 9 

La zintiiu de Iulie, începea ședată 
nistrativ, didactic, era la post, adia 
nea Ispas, d-șoara Marioara, fata pă 
lelalte două fete, mai mari, erau m 
"Tăsică, cel mai mie dintre copiii SEG 
eu care-l învrednicise Dumnezeu, ahi cu rosturile lor, unul preot 
la altă biserică, unul funcţionar p provincie și un altul neprocop- 
sit, de care nu-i plăcea nimănui din familie să se vorbească; ne mai 
înviîrteam pe lingă ei, ca prieteni ai lui Nea Ispas, eu și cu fra- 
tele meu, 

La zi’ntii de Cuptor, de cu bună dimineaţă, Tâsică a înfipt un 
steag tricolor în stâlpul porţii şi un altul în frunzarul de pe acope- 
rişul „șeoalei'*. Cu asta dădea de veste că sosise ziua cea mare a în- 
eeperii școlii. Dar şi fără de asta, mahalaua o știa, căci ani denrindul, 
de cînd apueaseră, şcoala lui Popa Ştiucă începea la zi ntliu de Iulie 
şi se închidea în ajunul Sintămăriei mari, adică la 14 August, pen- 
trucă a douazi de sărbătoare se deschidea cealaltă şcoală, cea comu- 
nală. Şi de aceea, mai înainte chiar ca Tăsică să spinzure cirpa deco- 
lorată de stilpul porţii, clientela îneepaa să sosească. 

Cel dintiiu veni Ghiţă aprodul, cu Mitică de mină, 

— Săru'mina taică părinte, săru'mina Coană preoteasă, uite, 
mă grăbii să vă cale cu noaptea'n cap, că la şapte trebue să fie la 
sirvici. Cum văz, venii cu aldâămașu, V'am adus pe pacostea asta da 
băiat ca să-l mai string de pe drumuri. Că de carte, stin eu că n'o să 
facă mare ispravă, că e zăpăcit şi uitue, numat să nu nite ce broma 
a învăţat peste an, c'a trecut și el acum într'a doilea clasi, că i s'o 
fi urât şi lui domnu Spireseu cât l-a ținut trei ani într'a întiilea și 
n'are cin’ să-l pie de scurt, avind în vedere că cu, cu sirvieiul meu, 
mă aflu tot pe drumuri și cine o să ennoască mai mult ca Sfinția 
voastră, că de, cu pustia asta de lefyoară, pe care ne-o da Direcţia 
Generală a noastră, nu pot pentru ca să mă înlesnese.., 

— Bine, bine, Ghiţă, îi taie scurt vorba popa. Ţi-l iau tot ca an 
eu trei lef pe lună, face patru ş'o băncuţă pin’ la Sitămărie, dar in- 
tiiu să achiţi bincuța ce-a rămas datorie, că ziceai... 

Şi se încinse o discuție dacă a rămas ori nu datoria, fiecare din 
părți știind într'altfel. A biruit în cele din urmă popa, căei i-au sã- 
rit în ajutor şi Coana preoteasa şi Ispas şi Tăsică şi d-șoara Marioara, 
cît p'aci să sărim şi noi, deși nu știam nimie din duraverile bănești 
ale şeoalei, dar nu puteam decit să ținem cu „administrația“. Apro- 
dul s'a dat bătut, a plătit datoria veche, o băncuţă, a dat arvună 
un leu pentru noitură, ş'a jurat, că de Sintu-Nie, cînd o lua leafa, 
aduce restul. A recomandat popii să îngrijească cit mai bine de edu- 
eația copilului 

— Numai vă rog, cinstite Părinte Nae, şi pe dv, d-le Ispas, să 
nu-l slăbiţi. Băteţi-l de-l omoriţi, numai de sluţit să nu-l sluţiți, să 
rămii cu un neputincios la ușa mea, Și, Coană preoteasă, puneţi. la 
treabă, să vă facă orice, că altfel se pricepe el la treabă. Ce dă din 


Gihte şi la casele lor, și în slirşit, 
ei sale, cãei ceilalți trei băieţi, 


10 VIAŢA RONMIEASCĂ 


mina lui, e comâdie, cînd vrea. Dar, zăpăcit, numai cu bătaia îl seoți 
din ale lui. 

Și, spre pilduire, se întoarce spre copil şi, şart, îi trase o palmă 
wlravănă. | 

— Ai înţeles, mă zăpăcitule? Pin'aici fi-a fost, Las ¢’o să aibe 
grije de oasele tale, tat'tu Popa Şt...., hm..., adică, iertați de vorbă 
urîtă, săru'miîna, Părintele Nae și cu d-l Ispas. Dacă nu te-oi lna 
acasă cotonogit, n'o să-mi zici mie „„tată““. Băru'mina taică părinte, 
săru'mîna Coană preoteasă, avem onoare, dau fuga că sirviciul nu 
așteaptă, ; 

— Umblă sănătos, Ghiță, lasă-l în grija noastră, că nu e copilul 
taman aşa de răn, x 

Nu ieșise bine pe poartă taică-său, că l-a și luat în primire pa 
băiat Coana preoteasa, începînd să-i facă educaţia eu specialităţile 
dumisale : 

— Fi, băieţaș...., par'că Mitică te cheamă, ia treci dincolo de 
spală copaia dela rațe, că e plină toată de găinaţ. Pe urmă să te duci 
cu danița să aduci apă dela puț și să limpezeşști eopain în donă ape, 
Să nu mai văz pic de murdărie pe ea. Mă 'nţelegi t Că pe urmă, vezi 
tu pe naiba. Ai auzit pe tat'tu? 

— Pe urmă, să mi-l lași mie, interveni și d-șoara Marioara, am 
să-l trimet undeva. 

Doi clienți noi se iviră pe poartă: Turturică lăutarul și Manda 
spălătoreasa, fiecare en cîte un copil de mînă. Tirgul se făcu repede 
și cu ei, Plata se va face după un regim mixt, Turturică va plăti nu- 
mai un leu şi jumătate pe luna întîia ; pentru rest, o să-i dea lui Ispas 
lecţii de vioară de trei ori pe săptămînă. In August se va vedea cum 
iese. Cit despre Manda, fiindcă era femea sărmană, va spăla rufele 
Coanei preotese, adică ale familiei, pînă la Sîntămărie. Lecţiile de 
vioară vor începe chiar astăzi, după amiază, iar Manda fu poftită 
pe loe să is în primire albia, cazanul, săpunul şi rufele, 

Și aşa, pînă la amiazi, se umplură toate cele treizeci de locuri, 
cîte puteau să încapă pe cele trei bănci lungi, de sub șopronul meş 
terului Zamfir, adică zece pe fiecare bancă. Își aduse şi meşterul 
Zamfir plodul dumnealui, drept manea dulgheriei, și şi-au adus to- 
piii pe plată, trei lei pe lună, mulți alți părinți, enoriaşi din mahalaua 
Miţăriei, oameni nevoiaşi, care nu puteau să-și ţie din scurt eopiii, 
duşi cum erau la muncă pentra agonisita hranei, și ei şi femeile lor, 

Incaltea, dacă-și luau dela gură ca să plătească la glasia Popei Ştiucă, 
avea cine să le știe de rost, și printre picături, pe lingă bitaie și 
treaba la curtea popii, mai țineau din cînd în cînd și cartea în mină, 
să nn uite de unde s'o apuce cînd o veni toamna. 

Și noi ne găseam de lucru la şcoala Popei Știucă, și toată ziua 
ne ret le pe lingă Ispas, chip ca să-l ajutăm. Vorbind la dreptul, 


GLASIA LUL POPA ŞTIUCĂ 11 


iarg, acoperit cu rogojini şi umbrit tot eu erăci. Acolo se odihnea pā- 
rintele, cînd nu era pe la treburile enoriei, Coana preoteasa, d-şnara 
Marioara și noi, fäcindu-ne de lucru, ori mai mult privind la clasă, 


urechi, făcea socoteli într'un catastit, ori număra mătâniile dintr'un 
Şirag, Couna preoteasa curăța zarzavutul cu ajutoare de băieţi, ori 
torcea lină din caer. D-şoara Marioara lucra la gherghef și citea pe 
apucate romane în fascicole. Noi o ajutam, alegîndu-i linwrile, îi ad- 
miram lucrul și trăgeam eu ochiul la roman. Tăsică, mai neastim- 
părat, era cind printre copii, cînd printre noi, făcînd tot felul de 
pozne şi încasînd bătăi dela toţi. 

Ia noi era şi „materialul didactic" cum se zice astăzi, cu care 
se ajuta profesorul la lecție. Unisa piesă n acestui material, era un 
băț de trestie de mare, galben, cu inele, mlădios. Fiindcă astfel de 
băț ern în cinste și În scoala nemțeaseă unde învățaaem noi clasele 
primare, îl botezasem cu numele de acolo: panig, Piindet nimele 
era ușor do spus și sunător, par'că auzent chiar bățul şuerind prin 
văzduh și lovind seurt — prinsese. Toată lumea din curtea și scoala 
popii, nu vorbea decit de spaniș. Ficea treabă bună șpanişal, nu 
se odihnea de loc, Cu el bătea Ispas în seîndură ca să facă liniște 
dar posnașul de băț avea meteahna să cate mai mult spre palmela 
și spinărila copiilor, cînd pe Ispas începea si-l doară mîna şi pumnii 
de prea multă mingiietură, Ba deseori trecea și în alte miini; trä- 
gea cu el şi popa, şi preoteasa și Tăsică. Numai domnișoara Ma- 
rioara nu dădea, fiindcă era miloasă, și noi, fiindeă nu îndrăsneam, 
de, ca musafiri ve oram. 

Dimineaţa, cind începeau să vină copiii, se făcea împărțirea 
treburilor. Alegea părintele pentru treburile Sfinţiei sale, alegea 
Coana preoteasa pentru ale dumisale, alegeau ceilalți, Era destulă 
treabă la biserică şi la curtea părintelui ea să dea de lucru copiilor. 
Cite nn sunt la casa omului gospodar! Intîiu lua Coana preoteasa 
ca să-i aleagă fasolea ori mazărea, să-i curețe cartofii da toaje, să 
culeagă omizile din pomi, să pliveaseă burwienile din grădiniță, să 
dea de mîncare la păsări, să însemneze ouăle, să care apă cu donița 
dela puț. Cite unul mai istet, de-i prindea mina, era luat şi pe la 
bucătărie. Părintele-i lua la biserică ca să-l ajute pe paracliser la 
cele de cuviinţă, ori mergea cu ei la piaţă, ori pe la nevoile enoriei 
cînd trebuia să citească vreunuia la acatiste, la botezuri, Ia masuri. 
La intoarcere, se oprea la cîreiumă și trimetea pe copii cu cartea și 
cu patrafirul acasă. Domnișoara Marioara îi mina să-i cumpere tot 
felul de Inerușoare de pe la marehitan, ori să ducă serisori pe ln 
prietene, lucru care era supravegheat deaproape de Coana preoteasa: 

— Ia vezi, să nu cumva s'auz că serii la niscaiva băieți. Ce se 
tot învîrtea ieri pe dinaintea ensei un filfison cu ochelarii pe nas? 


12 TA ROMINEASCĂ 


— Se poate mamă să zici una ca asta! Paroldonèr, am seris 
Margaretei, ştii d-ta. N, 

La această treabă erau puşi băeţii aleși pe sprinceană, dintre 
cei mai isteţi și siguri. i 

Chiar și Tăsică avea nevoie de ajutoare la lipitul spetezelor la 
smen şi la încureare. Cind nu-l vedea nimeni, lua pe efte unul să] 


ajute să întinză laţuri là păsărele prin copacii grădinii, ori mai aleg 


— moartea lui — să prinză porumbeii din vecini eu elei. Câte bătăi 
a miîneat din pricina asta, el și tovarășii lui, dela păgubași, şi cât 
necaz i-a făcut părintelui | 

Fiindcă erau oameni filotimi, uneori se pomeneau și en vecinii: 

— Coană preoteasă, nu poţi să-mi dai v'o doi bäeți să-mi caute 
nişte pui? Că au ieșit din curte, bată-i să-i bată, și s'au rătăcit. 
Ci-că i-a văzut alde lelea Stana prin bălăriile din maidanul Olan- 
giilor. 

Gurile rele din mahala cam cîrtean, că ia popa copiii oamenilor 
și-i ţine să-i slugărească lui şi neamurilor lui, după ce le mai în și 
parale. Că nu mai poate nimeni din casa popii vara să ridice un puiu 
de jos fără slugi de pomană, Cum or fi trăind în restul anului fără 
treizeci de slugi, cînd vara, paru'ar fi conac de bein, nu alteova ! 


Cu ce bruma de copii mai rămîneau pe laviţele din glasie, făcea 
Ispas şcoală, Cei mai mici, cari n'apucaseră încă să vază şocala eo- 
munală, învățau bucheriseala de pe nişte ubețedare găsite nu ştiu 
de pe unde, că de ferfeniţă ce erau, n'avea niciunul început ori 
sfîrşit. Ca să nu se zăpăeească unii pe alții, dac'ar fi învățat lecţii 
deosebite, cînd venea la rînd bucheriseala, o făceau toți „deodată, 
de era mie ori mare, începător ori mai veteran, cei mai mici și ne 
ştiutori îndemnindu-se dela cei mai mari. Nea Ispas bătea taetul 
cu şpanişul în scândură şi glasia învăța să silabisească întâia con- 
sunantă, eîntind în cor: bia ba, bie be, bis bi, bio bo, biw bu; 
apoi trecea la consunanta următoare: cùa ca, ci-e ce, şi așa mai de- 
parte, de-şi spărgeau piepturile și se adunau drumeţii dinaintea 
porţii să se minuneza de cîtă carte ştiau copiii glâsiei luj Popa Ştiueă 
și a fecioru-său Ispas. 

Cind venea vorba de socoteală, se făcea tot pe cîntea: odată una, 
una; de dooridoo, patru; de dooritrei, șuse...; de doorișase, daiepre- 
ze00...3 de doorizece, dooteci. Nu era voe să se întrebe, nici să se 
înmulțească pe sărite. S’a încercat Ispas de vreo cîteva ori, dar l-a 
oprit aspru părintele, lămurindu-i că nu se cuvine să încuree copiii, 
fiindcă lecţia trebue spusă „ea pe apă“. 

La sfîrşit era totdeauna cîntarea, Erau două feluri de eîntări. 
Intiiu, cea bisericească, Băeţii învățau Prohodul, ce se cîntă în Vi- 
nerea Patimilor. Era prilejul să se vază procopseala de ast'vară. 


OLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 13 


Toţi copiii care învățaseră vara în glasia popii, cîntau în jurul pris- 
tolului încărcat de flori din mijlocul bisericii, Invăţau deci copiii 
să cînte pe: In mormînt wieață... Cuwine-se dar... Neamurile toate... 
și, frumusețea frumuseţilor: Primăvară dulce... Pentru noi, care 
ştiam să cîntăm frumos şi cu voce „după note“ la clasa de ansamblu 
a ginaziului Mihnea Vodă, cîntarea copiilor din glăsia lui Popa 
Ştiucă ni se părea ceva îngrozitor, o lălăială sălbatecă, în care se 
răeneau la fel toate cîntecile, fără să deogebești pe „În mormânt“ 
de „Cuvine-sc“* şi mai ales să se aleagă nimie din „Primăvara dulce“ 
în erfg eu, la clasa de ansamblu, cum éram „sopran prim*® cîntam 
„šolo“, 

Dar, se învață omul en toate. Așa neam învățat şi noi en eîn- 
tarea glasiei lui Popa Ştiucă, atit cu cea bisericească, cît şi mai aleg 
cu cântarea națională. Ce fusese pînă atunci, dar să fi auzit acum pe 
copii strigînd din baierile inimii, de începeau şi cîimii din mahala 
să urle a spaimă. Mai ales că repertoriul era alcătuit din eînteea 
eroice și astea trebuiau cîntate „eu simţire“*, aşa spunea părintele, 
Cîntau copiii „O Românie, o dulce fară“, „Dulce vieață, soldat ferice, 
la bătălie merge cîntind'* dar mai ales; 


Un soldat din oastea romină, romînă, 
Rezemat în armă suspină, suspină, 
Și din gură așa zice 
O dă Doamne ca să pice 
Turcia, Turcia, 
Ca să mu mai fim moi atirnați, atirnați, 
Ci să fim de tribut dispensati, chspensați ote., ete. 


Drept să spun că, oricît îmi plăceau cuvintele, n'am putut să 
prind melodia, atit era greu s'o desprinzi din lălăinla copiilor, acom- 
paniată de bătaia şpanișului pe scindură, de tipetele Coanei Preo- 
tesei, implorînd pe fecioru-sân să liniştească pe cîntăreți, că o apucă 
reumatismele la încheieturi de urletele copiilor şi a ciinilor din ve- 
tini. La urma urmelor, neavind încotro, ne astupam urechile en de. 
getele şi nu le trăgeum afară decit atunei cind în strigătul de „Ram, 
tram, tram, tram, trăiască, trăiuseă““, se isprăvea vintecul, iar bă 
ţii, ușuraţi și ei, își ştergeau fața de nădugală și se uitau voioși la 
noi, doar de iom ruga să înceapă iar, 

Totuşi, fanfara eroică a copiilor avea efectul că ațița gustul de 
muzică al domnișonrei Marioara, fire sentimentală, Se'ntoreea către 
mine, care aveam faimă de bun cîntăreţ: 

— Cintă-ne tu ceva frumos, Tică, dar vreo romanță melancolică, 
să-mi treacă nervii de sbieretele măgarilor Astora, 

Cum nu era s'ascult pe domnișonra Marioara? Era simpatia 
mea secretă. Imi plăcea să-i urmărese jocul degetelor subţiri, cum 
alegeau firele de lină pe gherghet, eum impungeau cu acul canavaua 
ca să facă punetele, picioruşele și riurile. Cind prindeam enraj, ridi- 


14 AR ROMINEASCĂ 3 : k 


cam şi ochii să-i văd genele lungi care-i umbreau ochii căprii, aple- 
caţi asupra lucrului. Mă băteam cu frate-men, ca să-i ajut eu să 
depene lina de pe scul ori arnieiul de pe jurubiţă pe ghem şi-mi 
mărturiseam niţel ruşinat în mine, că mă'ndesam la lueru mai ales 
pentru plăcerea să-i ating degetele, cînd treceam sculul de lină din- 
tr'o mînă în alta. 

Ca să-i fac gustul domnişoarei Marioara, cîntam, alegînd din 
repertoriul meu bogat, cele mai sentimentale romanțe: 


„Amară e durerea, amară-i suferința, — 
Cind cineva iubeşte și nu-w este-e iubit, 
In sine se topeşte, îşi bleastemă ființa 
Iubeşte pin'ce moare, așa-a iube-esc și eu“ 


— Ce frumos cînți, Tică, spunea domnişoara Marioara. Cinţi 
cu simțire şi eu temperament. Mai cîntă-ne ceva tot așa sentimental. 

Acum, luasem vînt şi nu mai aşteptam să fiu rugat, Mai cu 
seamnă că domnişoara mă privea cu ochii ei frumoși, Și alegeam altă 
romanță tot așa cu tile: 


„Suspinuri crude, pieptu-mi edrobește 
Iinima-mi bate, ametitor, 

Orice speranță mă părăseşte, 

Şi făr'de tine, simt c'am să mor... 


După asta, veneau la rînd: „In grădina vieții mele a"nflorit o 
floare ati drăgălaşă, cum nu este alta sub soare“. Apoi Valurile Du- 
mării: „Barca pe valuri saltă uşor — Iinima-mi bate plină de amor...*. 
ori Scrisoarea: „Ah cât de mult te-ador, — de doru-ți mor — atita 
cuprindea — scrisoarea sa ...** și eite şi mai cite, ale căror melodii 
le prindeam de pe la lăutari, iar cuvintele le știam pe dinafară din 
„Micul Dor“, 

Suceesul meu era mare, mai ales la domnișoara Marioara, care 
rămâînea cu acul în mînă și eu ochii duși departe, desigur nu la mine, 
care eram prea aproape şi prea mic, față de dinsa. Pus la ambiţie, 
Părintele Nae, provoca pe Ispas să cînte și el cîteceva din cele învățate 
la Seminar. Bucata de rezistență a lui Ispas era „La riul Vavilo- 
nului“, pe care o zicea trăgănat, cu suișuri şi coborişuri lungi. 
Drept să spun, mie nu-mi plăcea de loc, nu era pe gustul mea. Și în 
aseunsul inimii mele eram fericit că nici domnișoarei Marioara nu-i 
prea plăcea, ceea ce simțeam după privirea furișată de admiraţie 
pentru repertoriul meu, pe care mi-o arunca. Numai părintele Nae 
îşi aproba odrasla, ținîndu-i isonul, bătînd tactul din cap, înșirină 
metanie după metanie; pe la urcușuri, încerca și Sfinţia Sa săi 
vie într'ajutor, dar vocea, dogită şi răgușită, îl trăda și, după citva 
opinteli și note false, lua octava inferioară, apoi se mulțumea să 
reia isonul, 


GLAȘIA LUI POPA ŞTIUCĂ 15 


Clasa ne asculta minunată întiiu, apoi copiii începeau să se 
buşeaseă pe îndesate, pină cînd Ispas, isprăvind bucata, se repezea 
cu şpanişul printre ei şi-i ardea pe unde nimerea, Copiii fugeau 
sărind peste bănci şi se răspindeau ca potirnichile peste tot, prin 
grădina de pomi, peste gard, pe după Coana preoteasă, care se 
punea paravan în fața miniei feciorului său, întinzându-şi fustele 
în lături, chip s'ascundă pe cel ce-i cerşea protecţia, pină cînd, mai 
intervenind popa, mai noi ceilalți, se potolea răsmerița, dar nu mai 
era chip să adune copiii împrăștiați, așa încît clasa era sfirșită, 


Cea mai mare fericire din timpul glasiei mi-au dăruit-o lecțiile 
de vioară, pe care le-a dat lui Ispas, Turturică lăutarul, drept plută 
pentru primirea lui Gavrilaş, proeletea de copil, în glasie. N'au 
fost ele multe, dar una și una, care de care mai cu haz, 

La lecţia întiia, Turturieă l-a învățat pe Ispas cum să ție vioara 
la umăr, proptită în beregată şi cu degetele pe gitul lung al instru- 
mentului, iar arcușul să se miște drept, să n'alunece în sus şi în 
jos pe eoarde. Apoi i-a însemnat cu briceagul erestături pe gitul 
viorii, la locul cuvenit pentru fiecare notă. Fiindcă Turturică pre- 
tindea că nu cîntă numai după ureche, ca tiganii de rind, şi că e 
notist. Spunea notelor pe nume: a, be, fe, ceea ce ne cam încuren 
şi pe Ispas, și pe noi, învăţaţi din şcoală cu do, re, mi... 

— Asta v'o spui, ne lâmurea Turturică, ca să știți că uneori 
merge să cinți şi pe note. Dar, asta s'o aflaţi dela mine, că sunt 
lăutar bătrin: cintecul adevărat nu se 'nvaţă după note, ci se prinde 
cu urechea. Aşa um învățat și eu vioara de copil, dela Nae Duluș, 
starostea de lăutar din mahalaua Sfinţilor. Şi slavă Domnului, sunt 
lăutar vestit, de se bat boierii după mine să le cînt la chefuri, Numai 
domnii ăi mari dela Conservator, dau zor că nu se face muzică 
altfel decit pe note, aşa ca să-şi dea aere. Dar şi asta s'o mai știți 
dela mine, dacă n'a; talent dela Dumnezeu, degeaba eaști ochii la 
note, că muzica nu se învață cu cartes dinainte, cum învaţă copiii 
bnebhiile, Cine are dar dela Dumnezeu, i-ajung urechea şi arengul, 

Turturică i-a mai explicat lui Ispas cum că se cade să înceapă 
eu bucăţile cele mai uşoare şi anume cu o polcă: „La Vila Regală“, 
și cu un valț: „Valțul conjuzul'*, care erau la modă pe vremea aceea, 
de le cîntau toate tarafurile. Mai pe urmă o să treacă şi la bucăţi 
mai grele. 

— Şi dacă la toamnă n'o să cinţi Steluţa, să nu-mi zici mie 
Turturieă, 

Pentru lăutar „Steluţa'* era tot ce se poute închipui mai frumos 
la vioară, Nu-i stau alături decit „Sărănata lui Șubăr și „Stela 
Confitenda'*, 


De sub arcușul lui Turturică ieşea armonios melodia jucăuse 
a poleii „La Vila Regală“, Dar cînd să s'apuce şi Ispas să tragă 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


citeva note, seîrția vioara par'că trăgea cu pila printre dinții fie. 

răstrăului. ţi venea să-ţi iei eimpii, nu altceva, NE 
Ca să-i vie în ajutor elevului, Turturică începu să cinte insi- 

nnant polea și din gură: f 


Dacă ora la trăsură o pläteşti cinci lei 
Ki-o madamă lingă tinas în Iräsur vrei... 


Dar, degeaba. Degetele pepene ale stîngii se împiedecau pe 
coarde în căutarea erestăturilor: be, fe... fără să le nimerească, 
iar areușul aluneca pînă peste ciocul încovoiat al viorii, Şi, acirţ în 
sus, seîrţ în jos, Ispas nu isbutea să scoată nisi pe departe ceva care 
s'adueă cu o polcă, 

'Turturieă schimbă metoda : 

— Vitete bine ła deștele miinii stingi şi fă și dumneata taman, 
cum vezi la mine. ., 

Degetele lungi cu unghii cernite ale lăntarului jucau ca drasii 
pe coarde, iar mina aluneca în sus şi în Jos mingiind gitul viorii 
de par-că făcea scamatorii. lar din coarde sunetele ieșeau bine şi 
dulei de te ungeau la inimă. 

Ispas căsea ochii mari și înerețea fruntea. Apoi probăluia cu 
degetele în aer mișcările maestrului, cît mai credincios. ȘI, satis- 
făcut; 

— Acuma, merge... 

Dir de unde! Cind să tragă cu arcușul, nu mergea pi pace! 
Ispas se erucen, se enerva şi bombănea mereu. 

— Ponte că motivul dela început e mai greu, îşi dădu cu pă- 
rerea Turturică, la +o începem cu refrenul, că e mai semplu, 

Şi, acompaniindu-și vioara cu gura, cinta răspicat rePrenul 
săltăreţ, în doi timpi, bătind virtos şi măsura cu capul gi cu 
piciorul : 

Și mănîncă pănă crapă 
Icre negre tot cu ciapă, 
Și sardele de cutie 

Ri-i da-e Dunăre serumbia, 


Maioneză de miselru, 

Lung și mare cit un metru 
Și mereu la trufandale 
Că-ă nu-u dă dinsa parale... 


Roșu la față, cu sudoarea prelingindu-i-se pe lingă urechi, Ispas 
își ducea ochii la vioara lui Turturică, la a lui și-și încerca mereu 
degetele stingii şi arcușul pe vioară. Nu se potrivea de loc. A tiga- 
nului seoatea sunetele voioase și jucăușe, par'că sälta glumind, pe 
cind vioara lui Ispas guiţa ca pureeaua la tăiere, 


OLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 17 


Domnișoara Marioara ridea pe înfundate eu ochii în 
Părintele, nervos, bombănea şi țistuia, învirtea mătăniile ag a și 
arunca fie-sii uitături de dojană. Coana preoteasă se frecasa de 
cîteva ori la penuchiul cu beteșug și apoi oftase de două ori şi fugise 
la bucătărie. Procletea de Tăsică se urease pe uluci şi de-acolo 
norpa să Krama cit îl ţinea gura: miaaau, miaaau, morlo-miau, Noi, ea 
musafiri bine crescuţi, ne stăpineam risul, i "Iui 
Tăsică priviri dezolate, s ER T Da 

Ca să-mi fac de lueru și, chipurile, să dau şi eu o gură de aju- 
er nm tina să cînt după Turturică versurile care mă isbiseră 
mai mult: 


Matoneză do nisetru 
Lung și mara cit un metru... 


Pină cînd Po tiueă, afanisit ituri ioru-să 

RR ira pa § A de scârțiiturile feeio: n, 

— Las'o diavolului, păcatele mele, Doamne iartămă, mă ți- 

n prye a s, nu vezi că e prea grea pentru băiat?,.. 

i unei se deseleștă și gura domnisoarei Mari i, pri 
risetele = lacrimi şi sughițuri: zi PPE AR RR 

— la-l Turturică mai bine cu fasole fia en "învă 
sic că-i priiește a mult decit en maioneza i mă $ ainiin 

spas ajunsese la capăt. Trinti vioara pe rogojină și puse mi 
pe şpaniş. Roti ochii de jur imprejur, ca să găsească Do elak pe 
descaree necazul, pînă-l văzu pe Tăsică, călare pe ulucă, Se repezi 
ca un balaur spre el, dar dracul de copil, mai iute, sări dincolo și 
spanişul lovi en sete doar uluca. De pe maidan, poznaşul mai țrimese 
lui nen-su Ispas citeva miorlăituri prelungite de pisică, citeva sehe- 
lălăituri de cîine bătut, parodiind refrenul lui Turturică : 

R rm = marleoneză de nisetru, vindem, cu kilometru... 

„ „An timpul acesta, copiii din bănci aseultaseră cu pura căseată 
şi fără nici-o treabă, înghiontindu-se, luînd parte și ei la scandal, 
după voia fiecărnia. Unii rideau ¿a progtii, alții strigau, iar cei mai 
curagiosi săriră la ulucă, chip să den ajutor daseălului lor la prin- 
derea nerespectosului frate. De eindă și, fiindeă trebuia să plătească 
cineva glorba, Ispas îşi vărsă focul pe ei, arzind în dreapta şi în 
stînga cu şpanişul, pe cine și pe unde se nimerea. Băieţii, cuprinși de 
neagră Aapa i peste alții ţipind, Unii se viriră pe sub 

ei, alții o luar usctnzinidu- ă noi i 
AAA, AA mpa, se care pe după noi, care prin 
Când chilomanul se mai ostoj şi copiii îm iaţi useră 
Ă prăştiați în 
adune pe lîngă bănci, Turturică lăutarul, care Sega rele 
casa ra cordele alăutei, încheie cu filosofie: 

„„_ 7 Au e nimica, așu e ln început. O să mesrgă, o să 
e'are dumnealui talent, să mor eu dacă n'are talent de niani atit 
mie pe nume, Turturică, dacă n'o învăţa iute. Să vedeți dumnea- 
voastră. Cind mi-a pus mie vionra în mină taica, Dumnezeu să-l 


M U pi d 
4 asa) 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ y 


i inci ani, mă piersica peste deşte cu arenșul 
demi ape aue redas n. Și m'a ra meserie, d am și ea en 
i i îi ntru mine, nevastă și 1 4 
r a ari Sotedank lui Ispas viitorul ce-l aşteaptă, Turturică 
îi trase o „Steluţă'*, să meargă tuturora la inimă, Apoi mai dădu 
drumul şi al o AN; pop arga ag vraja muzicii, patimile 
i lecţia întiia se sfirşi eu IPE / 
a paria do vioară au ținut vreo săptămină. A mai încercat 
'Turturică şi cu „Valţul Conjug H doar o merge mai area ea 
Ori metoda profesorului nu era prea bună, ori dege aa e aa aci 
erau prea pepene, că par'că era un făcut; în m 
viora nu putea să scoață altceva decit jalnice scîncete i-a urat a 
chinuite, ori de copii maltrataţi. Și lecţiile de vioară se sfirşiră p 
renunțarea lui Ispas la cariera muzicală, PA È 
Ca să nu-l dea afară pe Gavrilaş din glasie, s'au înțeles ca a 
loe de polcă și valțul lui Turturică, o să vie Dina, ppm A 
spoiască de Sintă-Mărie iatacul şi bucătăria Coanei pr pi ia 
Stea e a A, 2 eee pac 
ile ei. Şi cu as uerurile s'au ; í 5 
E ră ads saca o întrebuințare specială: tăia gitul la păsări 
pentru bucătărie și le jumulea, mai abitir ca cea mai prima gos- 
podină. 


Pri ii di ie era unul poreclit „„Bucigagu“*, Pe semne, 
în a peri gel Parlagiu, caltă de măcelar și mec 
toemit eu ziua pe timp de alegeri. Se spune că odată, la ze neen 
de comună, înjunghiase pe un alegător din partidul cel t, sies 
cuse tevatură mare; Jumărea fusese arestat, dus pe la Pina pe 
curor, dar pasămite că boierii pentru care făcuse moarte galei 
riseră și l-au scăpat numai en vreo citeva luni de a da : rac 
rămăsese cu porecla. Ori că din neștiință, ori din socoteală su : 
ca să nu-l mînie, fiindeă-i mergea vorba că din te-miri-ee rr 
mina pe cuţit, îi scosese lumea porecla cu o vorbă niţel mai e ită: 
îi scornise numele de: Bucigașu, iar porecla i-o moștenise, în lipsă 
de altceva mai procopsit, şi copilul. | pe 7 

Copilul Bucigaşului, era un băcţandru pipernicit și să na 
de te miri cum îşi ducea sufletul. Păru-i roșeovan era Y ea $ 
sbirlit, poate fiindcă și acasă, şi pe maidan, şi pe la glasie, "en 
toți şi începeau cu trasul de păr, Cind îi vedea bine, dădea sii 
pe înghesuite şi fiindcă mai totdeauna îl tăvăleau ceilalţi pe jos, «di 
acolo de pe pămînt, mişeîndu-se în patru labe, trăgea și el eu pumnii , 
sgiria şi muşea pe ceilalţi de picioarele lor goale. De aia în pe pe 
reeliseră și „Viezurile““, Era cineca bătăilor. Nu era zi dela - 
nezeu să nu măninee bătaie dela taţi. L-a bătut tată-său cînd l-a 
adus la glasie ca să scape de el de acasă, mai ales că n'avea mamă, 


be a af d dubite h W 


OLASIA LUI POPA ȘTIUCĂ 19 


şi i-a numărat părintelui trej lei, 
părintește de păr şi l-a miruit de vreo don 
semn că l-a „înseris! în glasie. L- 


umva să faei vreo poznă, că atita 
îţi trebue. Te ia mama diavolului... 


Și, şart, o lipie peste obraz, ca să- 
veni mai pe urmă, 

— Nu ştiu cum, spunea Ispas, dar cum te uiţi la sfrijitul asta, 
te ia cu furnicătură printre degete şi-ţi vine să-i bagi mîna în păr, 
Viţă de ucigaș, ce vrei... 

Cind Ispas îl chema afară din bancă, copilul se împiedeca de 
citeva ori şi da în nas, fiindcă băieții îi întindeau picioarele piedică 
în cale, iar cînd ajungea În sfîrșit la Ispas, acesta, întăritat de aştep- 
tarea lungă, şi de căzăturile băiatului, îl trimetea înnpoi eu un picior 
în spate şi o vorbă urită. lar cînd se înei 
copiii, lăsaţi în voia lor ori sub supravegherea lui 'Tăsieă, şi aler- 


i pilduiască oarecum ce poate 


învălmăşelei, cel din urmă iega, 


simbolul material al restabilirii păcii era duzina de pumni, palme 


și spinarea băiatului, așa precum 


mare buelue, 
alţi dvi ea- 


Ilie. Fiind copiii neîndemînatiei și căseăunzi, de mai 
treaba, femeea i-a luat la goană. Era o zi fierbinte 
băieţii făcuseră nădut de atita treabă, Atnnei, în loe 
la glasie, s'an îndemnat și eu alți copii şi i 
meargă la lacul Teiului, să se sealde, 

Aci, pasă-mi-te, ea să-și riză de Buci 
ca să inoate la larg, deși nu ştia să inoate deeft broscărește pe lingă 
mal. Mai jucîndu-se, mai îmbrineindu-se, copilul a dat de adine, 
unde se nimerise să fie şi brădiş mult. De frică a început să bată apa 
cu palmele și să tipe, că se îneacă, Dar diavolii de copii i-au dat 
cu tifla: 

— Măi Viezure, ia fă pe ursul şi înoată ea ursul, 

Pînă ce băiatul, sleindu-şi puterile, s'a dat la fund. 

Speriaţi, ceilalți copii au ieșit la mal, și-au luat hainele și an 
tulit-o la fugă. Pe Bucigaşul, l-au găsit oamenii, abia peste un 
cias, vină! și umflat, cu picioarele încurcate în brădiș. 


mult încurcan 
de Cuptor şi 
să se "'ntoarcă 
-à împins ceasul rău să 


gașu, l-au pus la ambiţie 


d WE! 
A 


bp 4 La” a" = Z 5 + v o, 
had tg p "me - rR > AT 


g VIATA ROMIMEASCA 


ilej A venit 
Bucigaşului a dat prilej de vorbă multă. + 
Szrirerăi băiatului, Jumăreu Parlagiul, și a puera laje ca 
că tera leul pentru cele zece zile din Tulie, de dup eee zi 
plătite dinainte, dar fără de folos acum, din pasuan i x 
început, popa Ştiucă n'a vrut să auză de aşa ceva. Plinc D eee) 
Sfinţia sa, cheltuiala o făcute la început pentru mpa: „e şcolari, 
așa că intrase la revy și are isar Apă tags icjrtan ai 
Dar Jumărea a ridicat glasul şi a început. ta ERT 
găsise toemaj acum mila de copil și înjura în dreapta și 
e ca =, cin'i-a prăpădit mindreţe de flăcău ... Ba i agcă eri 
nința că face reclamaţie oneste iri oricine 
vina Părintelui dae'a murit băiatul. Se Si as dt 
domnul Gianolu, avocatul, din partidul dumnealui. Și ep 
ie, încaltea nu e drept să-i mai opreasci 
DAAI ai y a aaa, că ce nu l-au mai slăbit popa şi ai lui pe 
băiat din slugăreală şi bătaie şi, la urma urmelor, nu l-au ţinut 
scurt, da l-au lăsat să se ducă să se înece, 

Ca să nu se facă scandal, fiindcă-l ştia lumea pe femel 
e în stare, Popa Ştiucă l-a luat cu binişorul şi l-a cit de me mă 
la Ripiehiu, l-a îmbunat cu vorba şi an deşertat cite dou ari 
de sufletul mortului, dăscălindu-l că neștiute sunt vreril e re 
nului şi trebue să îndurăm eu capul plecat poruncile I „Ve : 
plătit părintele. Apoi au trecut pe la biserică, unda părintele 
citit din sfinta carte ca să i se ierte copilului toata cele ce în vieaţă 
a păcătuit en vorba şi cu fapta, an cu voie, au fără de voie, a aprins 
două luminări din pangalul bisericii şi i-a mai dat tatălui şi o ponk 
neată, cu un gologan de cinci legat în colţ, s'o pună la căpă 
mortului. Cu asta, s'au liniștit Imerurile şi Jumărea a plecat ceva 
mai împăcat, maj ales după ce Părintele i-a făgăduit că o să vie 
să-l prohodească pe mort, fără plată, i CN. 

— Cit p'aiei să-mi facă poeinogul, pramatia de copil, zise Popa: 
cînd a venit acasă, ștergîndu-şi eu basmaua sudoarea de pe sia 
pe care marginea poteapului o despărțise în două eaturi, pir 
deasupra, și unul roșu dedesubt. Bine că-l liniştii pe n 
Parcă eu nu ştiu că a zis ese iz tars sat e haimana? 
în at, îl în ă primăria. Are grije d-l Gianolu, f 

msi după hvis încă odată fruntea brobonată, elipi din 
ochiul stîng. 

— Dar francul întreg tot nu i l-am dat ... i 

— Săraeu copil — spuse şi domnişoara Marioara, miloasă, fără 
să-și ridice ochii de pe gherghef, mult era tont și prea-l bătean 
toţi. Pesemne că și-a făcut Dumnezeu milă eu el, de l-a atrâna de pe 
drumuri, 

— I-a fost moartea ea şi vieaţa, o fatalitate. Blestemul sin- 
gelui... interveni scurt Ispas, care citise ceva literatură. 1 

— Dumnezeu să-l ierte, încheie Coana preoteasă, dueindu-ți 
colțul șorțului la coada ochiului, chip ca să şteargă o lacrimă ee Bu 


à i PS 
Ld $ À A > è m + rò SER. 
D a IS aa af 


GLASIA LUI POPA ŞTIUCĂ 21 


vroia să isvorască, Ia vezi Ispas, de alți doi băieţi, să-i trimetem la 
Tudoriţa, e'are niște fulgi de curăţat. 

Tudoriţa era a doua fată măritată a Popei Ştiucă, 

— Dar mai'nainte să pornească, trage-le o sfintă de bătaie, 
să nu meargă ea ăilalți la Tei, să ne facă necaz, mai adaugă, gri- 
juliu, Părintele. Mi-ajunge ce-am tras cu unul. 


A doua zi, nimeni nu mai vorbea de Bucigașul, ciuea bătăilor, 
căruia i se mai zicea şi Viezurele, 


Glasia lui Popa Ştiucă şi a lui fecioru-său Ispas s'a închis în 
ajunul Sintămăriei mari, după datină, Ca în toți anii. Coana preo- 
teasă ar mai fi vrut s'o ţie încă barim pină la Sintămăria mieň. 
Fiindcă zicea dumneaei, e păcat să dăm drumul băieţilor taman 
acu, cind e la enrte treabă mai multă: culesul poamelor, eompotu- 
rile, pasul murăturilor la putină și al zarzavaturilor la beciu, um- 
plutul cirnaților, tăiatul, căratul şi aşezatul lemnelor, făcutul 
bulionului și cite și mai cîte sunt la casa omului cind suflă vînt 
de toumnă. Dar d-l Apostol, directorul dela şcoala comunală, i-a 
fost spus ritos la Ripichiu, părintelui, între două pahare, că nu se 
poate una ea asta. A doua zi de Sintămăria mare începea școala 
comunală și copiii trebuiau să fie toți acolo, că altfel își găsegta 
beleaua eu revizorul ăsta nou, un „inimă-acră*, 

Şi apoi, pasă-mi-te, avea și dA Apostol familie mare şi gos- 
podărie grea şi judeca și dumnealui tot așa de praetie ea şi Coana 
preoteasă : toamna și iarna sunt treburi multe pe lângă casa omu- 
lui şi nu se face moarte de om dacă se ajută eu băieţii. Piindeă 
buchea, şi de se învaţă și de nu se învață, tot una este, căci ce se 
învață de pe carte se uită, pe cind ce prinde copilul să facă cu 
brațele, asta-i rămine — brățară de aur — toată vieața, Şi învăţă- 
tura cu munca e mai de preţ pentru omul sărue decit învățătura din 
carte, care-i bună numai pentru boieri. 


CONSTANTIN KIRIŢESCU 


NORY 


ința nouă a lui Nory Baldovin, nu era propriu zs ținută 
ut ei d care avea treburi cunoșteau strada și numărul, gi 
lalți nu cercetau. Nory, era mereu socotită ca o ființă „SUr 
branche‘, ea însă-şi interesantă, dar a cărei locuinţă nu interesa. 
Opreai pe Nory în stradă, într'un ball undeva, sau pe culoarele An 
unei instituții, unde o întilneşti pentru a-i povesti, dealungul, ulti 
mele tale necazuri; Nory era musafira binevenită la o masă cu ir 
sprezece, la un dejun ce se anunța monoton, la o serată cu mu! 
lume şi de categorii diverse ce trebuiau topite laolaltă printr 'un 
agent de legătură. In astfel de cazuri mai ales, Nory era grai 
pentru ea categoriile, cît de felurite de gazde fiind dela sine i 
cate :— Toţi la fell... Toate ca una !— credea şi chiar spunea ea 
sfială. Nory mai era şi prietena ce ţi-o descoperi atunci cînd te 
simţi singur, deşi ai familie și prieteni; pe care o rog: cu insistență 
să vie într'o zi la tine să staţi mult de vorbă, fiindeă ai multe Băi 
spui; argument valabil, căci lui Nory îi plăcea să afle, şi, în adevăr, 
venea la randevu, uneori exact, alteori cînd îi abătea ei, îi făceai 
confesiunea, îi cereai sfat şi era bună de sfat, în umindouă înțele- 
surile: — adică şi sfătoasă și capabilă să-ţi dea un consiliu praetie — 
pentru care, fie că te slujeai fie că nu, tot îi rămineai oarecum 
datoare, ră Ý 

Deunăzi Nory întilnise pe Caro. După cît timp? uase pe 
spate de după după git, periind-o. Ce e eu tine Nonora dragăt Nu te 
mai vezi! Nu mai dai pe la prieteni. 

— M'am mutat dragă?. s 

— Iar te-ai mutat !..... Neastimpărată mai ești... Nu faei purici! 

— Ba acum prea astimpărată...... Stau cu... mamă-mea. Tot- 
mai la timp! Toate garsonierele sunt pline de ploșnițe, 

— Ai pi tu mamă? — glumise doctorul Caro, în treacăt, fără 
interes, cu gîndul la familia lni și la a nevestei pe care de ani, tot 
el o întreținea. Trecuse lesne peste noutate; pentru el Nory rămăsese 
„un ins nostim, — probabil de sex femenin“ — o glumă a lui, 
veche, 


Acel probabil dată de pe când la Cercul Studenţese carcase 
să-i facă curte fiindcă o plăcea și Nory îl ţinuse la distanță corporală 


NORY 23 


—ridea el, — oarecit mofluz, dar repede împăcat cu rolul de bun 
prieten. 

— De ce să mă placi... Pă cot... E anormal! refuza Nory. 

—Recunose.... Dar mie nu-mi; plae pozele — făcea Caro aluzie 
la o oarecare fată prea frumoasii şi prea rece, 

Nory fusese pe atunci bucuroasă căi raporturile lor s'au limpezit ; 
devenise ronfidenta marelui amor a Ini Caro pentru o studentă 
frumoasă dela Litere; cunoştea pe note acel amor cu multe cîntece: 
— Timpuri! — suspinau ei cînd se întilneau — ea acum, 

— Crezi în strigoi ? — o tachină Caro, — Alaltăeri aveam ceva 
la Facultate, un comision al Madonri şi vorbeam eu Proca. cînd o 
fetișcană, aşa „... o slujnicuță cu beretă, se îmbulzi întrebând da 
adresa domnișoarei Nory Baldovin. Am întins urechea, Proesa o tri- 
metea la plimbare, fata insista: — Dă-i mă adresa că nu seapi, nu 
vezi că e scaete! — N'o știu..... Zău că n'o știu, — se apăra Proca 
sincer. Auzi l... Proca să nu-ţi ştie adresa! — se mira Caro ea și cum 
el o ştia sau o știuse vreodată, 

Nory lăsă vorba despre adresă să se strecoare; știa că sora 
Dia preferă să nu existe niciun fel de indisereție asupra locului 
unde îşi ascundea marele ei doliu, 

Caro trecuse mai departe, explicină cu animaţie ce măgar 
fusese Proca, cum i-a cerut ceva ugor, — o copie de pe un certificat 
prezintat pe vremuri de Madona și cum măgarul de Proca făcuse 
pe omul ocupat, — Auzi! Să n'aibă vreme pentru Madona, după 
ce a pisat-o ani în şir cu dragostea și cu propuneri de căsătoria. 

— la stai dragă puţin să numărăm: — Cîţi ani deatunei?.... 
Cinci... Opt... zece... unsprezece... unsprezece — dovedi Nory, 

— Ajunge! strigă cu indignare veselă doctorul Caro, uitînd pe 
Proca şi măgăria lui — Ajunge! I-am numărat și cu deunăzi cînd 
in sfirşit.... m'au numit Conferenţiar... 

— Să trăieşti! — îi spuse Nory bătindu-l pe umeri. Observă că 
amicul ei Caro rămăsese foarte tînăr, totuşi eu ceva matur undeva 
mai la adine, sub învelișul de glume. Era mirată că alfă abia dela el 
un eveniment aşa de însemnat, 

Se regăsiseră totuși la același punet de camaraderie şi intimi- 
tate, 

Pe Caro, Nory îl preţuea şi ca om și ea doctor; poate chiar îl 
iubise pe atunci, pe cînd îl refuza corporal. Lucidă, îşi dase seama 
cea d'intii că el o iubea pe Madona. Pe ea se ştia frigidă, n'o inte- 
resa ce interesează pe bărbaţi în dragoste și mai ales nu vrea niei 
un fel de jug. Avusese mai pe urmă exemplul însuși al Madonei: 
Ani de sbateri cu d-l Caro al ei, în lanțurile amorului de care tră- 
geau amîndei în parte, fără a se lămuri, fără a se libera, Apoi că- 

sătoria, cu lipsuri bănești și cu scene. 
Caro o prinsese acum și n'o lăsa: — Vino la noi! Vino să vezi pe 
Madona !...... Să-mi spui ce erezi! — Păru deodată îmbătrinit de o 
preocupare, 


EEEE S I pai o ee e ca E E A > 
24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce e! : , 

— Vino! — răspunse Caro cu gravitate stăruitoare, 

— Să ştii că viu! — şi Nory notă în agendă. 

— su. Duă ce o să vezi, treci prin față în cabinetul meu să .... 
vorbim...» 4 
— S'a făcut! — o stringere nervoasă de mină a lui Caro 

— «m. Nu uita! — se întorsese Caro dela un metru să-i strige. 

Nory făcu un semn liniştitor.... Aşa dar ceva serios... Qrav,.... 
"Totdeauna Madona avusese ceva grav, o problemă vitală de propus 
lui Caro, şi care-l făcea robul ei, 

Rămase pe ginduri ca pe timpul cînd Caro, băiatul, îi plăcea 
şi cerea a-și reaminti vre-o melodie cîntată de el. Oare se mai ocupa 
de muzică? 

Sub fruntea lui Nory, drept în frunte, apăsînd asupra nasului, 
din care suflă în sec de două ori cu sgomot, subt frunte, purta 
amintirea întilniriei recente, dar şi efortul unei întoarceri spre 
trecut, 

Un trecut familiar: — Parcă ar fi fost ieri! Deşi ani întregi o 
deslegaseră de el, deşi pină la întilnirea lor deanăzi uitase timpul 
de atunci și pe Caro. Cum se putuse să uite pe Caro! pe Madona! 

Pe timpul studenției, Nory evadase dela Litere la Medicină, 
— nu cu studiile, numai cu prieteniile. Legătura se făcuse la 
cantina studenţească din Bulevardul Elisabeta. Acolo, după masa— 
comestibilă — zicea Nory, se formau grupuri; Dansatorii de pildă: 
Se dedeau în lături trei patru mese din mijloc, unul tapa pe pianina- 
drimbă, rechiziționată Dumnezeu ştie de unde. Și perechile ce-şi sim- 
feau picioarele neastimpărate se avintau. Ceilalţi pe de lături discu- 
tau, fuman, priveau, pînă cînd praful, fumul, gălăgia, deveneau ame- 
țitoare; era momentul cel maj bun, cel care da măsura culminantă 
de camaraderie și descărcare, ` 

Cantiniștii de pe Elisabeta, formau un grup care n'avea là 
bază identitatea de studii ei numai tovărășia de masă, tinerețea, 
avintul, uneori nebunia comună, alteori amărăciunile comune ale 
studenţiei, ale vîrstei. ] 

Işi țipau acolo versurile poeți care mai adesea erau dela Medi- 
cină nu dela Litere, cei dela Drept își elaborau ambițiile politice, 
matematieianii aspirau la premiul Nobel și tot Medieiniștii erau mu- 
zicali şi compuneau romanțe; șeful lor de orchestră era Caruso zis 
Caro spre prescurtare. 

Nory era dela Drept și Litere, dar prietenii ei erau mai ales 
dela Medicină. Prin Nory cunoscuse Madona pe Caruso — alias Titu 
Vasiliu. In anul trei la Litere, Madona, gravă, mîndră, clasificată 
„beautâ: — pe atunci încă nu se cunoşteau premiile de frumuseţe— 
era la Cursul de Istorie antică, asistenta profesorului Verlea. 

Nory, în al doilea an, la Litere şi în primul la Drept, era spiri- 
tul cel mai „frondeur““ al tuturor Facultăţilor reunite; Caro „îi 
făcea propuneri semi serioase de dragoste; Madona fi arâta sim- 


NORY 25 


patie, ceeace era o excepţie, asistenta fiind rezervată ba chiar dispre- 
$mitoare. „Grozavă“‘, „inerezută”, „seirboasă'*, — erau atributele 
curente— numai Nory o judeca altfel 


Madona de asemeni subt aparența de nepăsare și butjocoră a 
lui Nory, descoperise „fond“; avea unele potriviri, amîndouă nu 
făceau sut mult, nu luau parte la discuţiile în jurul orariului și al- 
tor nimicuri, amindonă aveau acelaşi scop: să-și ia cit mai degrabă 
diploma pentru a-și cîştiga existența. Dar mai ales le apropiau deo- 
sebirile: Nory n'avea familie — ușa se credea, fără motiv nici cer- 
cetare,— pe cînd Madona avea o familie numerqasă și lipsită de mij- 
loace pe tare trebuia s'o ducă în spinare toată vieața, Dedea în oraş 
lecţii, își medita fraţii, își lucra singură rochiile, reușea să fie dis- 
tinsă prin răcenlă, și elegantă prin simplicitate. 

Nu se putea spune că Madonna era iubită şi nici nu dorea pe- 
semne, fiind mindră pină lu aroganță ; toți cei însă eu care avea den- 
face: profesorii, părinţii elevelor ei, îi acordau atenţie și protecție 
din pricina frumuseţei, Le primea impasibilă omagiul, îi menținea 
la un nivel platonic şi profita de buna lor voință pentru nenumă- 
rate servicii făcute a-lor săi. Pentru ea nu cerea nimie. Era sim- 
patizată chiar şi de nevestele respective din prieina atitudinii ei 
glaciale care le liniștea; Madona primea uneori cu demnitate ca 
ceva meritat cadouri din partea acelor doamne. Tributul nevestelor 
îi părea obligatoriu: dacă ea ar fi consimțit, bărbaţii lor ar fi tre- 
buit să cheltuiască mult mai mult. Cu astfel de teorii emise calm, 
grav, Madona reușea să facă pe Nory să caște le ea ochii şi gura, ca 
la tot ce-i părea interesant. Interesantă era linia de conduită a Ma- 
donei, chiar și cu familia ei. Nu părea a-i iubi, vorbea de ei usent; 
dar li se devota. Frumoasă și ambițioasă rezista ispitei unei vieți 
largi, pentru care avea gust şi la care aspira după o metodă a ei, 
însă şi după ideile ei, anume —A profita de protecție, fără a acorda 
nimie, căci jumătățile de măsură sunt cele mai proaste. Si a da cîndva 
o lovitură, a face cît de tirziu o căsătorie, dur aceea valabilă. 


— Profesorul e în primejdie!—glumea Nory despre Decan, care 
avea o nevastă rea, trei haimanale de băieți şi era un mare admira- 
tor al Madonei, 

Madona era o poreclă mai veche dată de fete în şcoală şi tre- 
cută la rangul de nume propriu. Studenţii îi ziceau în surdină 
Sfinxa. Sfinxa, pe cit îi ingăduia firea uscată, arăta lui Nory prie- 
tenie, îi destăinuia greutăţile de familie, ambițiile și numele adevă- 
rat: Elisabeta, 


— Nu! — ţipase Nory. Nu Elisabeta !... Pentru nimic în lume... 
Madona „for ever'* | — Din trecerea pe la călugărițe Nory ciupise 
ceva cunoştinţe de limbă engleză cu cara făcea față în lumea snob, — 
la ocazii, 

Nory era apărătoarea Madonei în procesul dintre băieţi și 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


asistenţă, Caruso însuși zicea de asistență: — Aia cu fumul în 
na aluzie dublă, la înfumurarea Madonei şi la oroarea ei de 
tigar 

— Ce caută aici la cantină, dacă o supără fumul ?,.. Dumneei are 
familie în Bucureşti, e poftită la Decan acasă, ete... Ce caută aiciț 
Ori e spioană?—protesta Caro, căruia asistenta îi făcea oarecare 
concurență, atrăgind asupra ei atenţia studențimii, deși nu le cerea 
atenţia prin nimic, — dimpotrivă, 

Lui Nory, Madona îi mărturiseşte că atmosfera de acasă o s- 
pasă, și dimpotrivă îi place atmosfera cantinei, în minus fumul care 
îi făcea rău și îi dădea amețeli. Era delicată la sănătate, deși părea 
invulnerabilă. Posesoare a „enigmei'*, Nory tăcea însă şi läsa pe 
băieți să o suspecteze. Asistenta părea totdeauna gătită, cu un gule- 
rag, e drept, modest, de astrahan. 'Ținuta ei excludea însă ideea 
de lipsă. 

— Că căuta acolo?... Suspectă! — protestan mediciniştii. Și 
Nory îi lăsa să zică, apărind-o, totodată, oals fire out 
toare, punînd jaloane în jurul Sfinxei şi al misterului ei, 

_ Intro zi, cînd avea spirit de contradicție mai mult ca de obi- 
cei, Nory se certase cu băieţii pentru Madona, și în discuția aprinsă 
pro și contra, le destăinuise că asistența preferă tapajul și fumul 
lor așa idioţi cum sunt, balamucului ei de acasă, Băieţii păruseră 
90 aA ring de argument și cereaseră o apropiere care 
insă fusese primită de Madona de i i 
dela care primea și ostilitatea lor. ăia e hi mei a pre. 

Părea a nu cunoaște san recunoaște pe nimeni, sta singură la 
o mesuţă de o persoană, obținută dela intendentul cantinei, captivat 
de frumusețea și de mîndria ei ca și de titlul de asistentă, 

= mesuța Madonei se oprea numai Nory, cînd era sătulă de 


Asistentei îi plăcea tovărășia Iui Nory, care era un tampon în- 
tre ea şi ceilalţi studenți, pe care-i ținea la distanţă; un tampon dar 
şi o punte de legătură. Deși Nory nici ea nu avea niei în clin, nici 
În mînică cu studenţii, afară de cîţiva intimi, era simpatizată de tot 
blocul, fiindcă din spirit de frondă, lua totdeauna partea colegilor 
împotriva autorităţilor constituite. Exact opusul Madonei, care fără 
de nicio examinare a cazului era de partea profesorilor. 

Nory îi simpatiza anume pe cei dela medicină, fiindcă aceia erau 
ciocli veseli, disecau, dar beau, miîncau, cîntau, erau băieţi de vieață, 
nu „Cafea cu lapte“! ca ceilalți, Işi alesese deci loe la masa lungă a 
Eas a neil la coada mesei, e drept, unde fusese tolerată. Cind 
erai eee ai băteau uneori eu tacimurile în farfurii, făcînd 

entului vreo manifestare ostilă, Nory îi asmuţea:—Pă e]!— 


şi striga în placul bandei... Apoi: — N pe 
rajind cu familiaritate pe intendent «se Simioane! — inen- 


NORY 27 


Reperatä, băieţii un timp o lăsaseră în plata ei, trimețind cel 
mult spre ea vreun: — Sssst acolo urita! — care n'o impresiona, ci 
dimpotrivă îi întărita spiritul de contradicție. 

— „Un fichu caractère cette petite sauvage de Nory, mais une 
belle nature!“ — zicea pe vremuri de ea una din profesoarele de 
franceză, la călugărițele de pe Pitar Moşu. 

Nory își arăta însă mai mult firea „a naibii“ decit caracte- 
rul bun, 

Intr'o zi era să o păţească; huliganii — firește provocaţi de 
ea — se săltaseră de pe locuri și păreau gata a porni s'o bată. Sbu- 
rase întii un șervet cu inelul lui de lemn, căzut însă alături de ţintă. 
Nory risese batjocoritor de prostul ţintaș, care, ambiţionat, pusese 
mina pe scaun. Voiniea îngălbenise — era mai bătăioasă cu vorba 
decit cu pumnul — totuşi repetase strangulat provocarea întăritin- 
du-l pe intendent: — Nu te lăsa Simioane! Un ris lare pe note muzi- 
cale, în registru de bariton, ris totodată melodios și brutal, oprise 
în loc scaunul ridicat și deslănțuise hazul „bandiţilor'*: — In ge- 
nunchi bandiților, erați odată să mă ucideţi! — le zicea de atunci 
Nory. 

Risul nu contenea, mereu muzical, arpegiat. Era glasul bine cu- 
noseut, glasul lui Caruso, Și Caruso în persoană, încă seuturat de 
trilurile riîsului, venise la coada mesei să închine cu fata bătăioasă, 
un pahar din oţetul lui Simion, despre care băutură „mizerabilă“ 
se născuse conflictul, 

Aşa făcuse Nory cunoștință en Titu Vasiliu, poreclit din cauza 
vocii lui frumoase Caruso, — deși vocea era de bariton, — dar ce 
are aface! Caruso era pe atunci un băiat voinic, frumos, preşedinte 
al Societăţii studeţești, fundator și voce de bază a unui cor mixt stu- 
denţese și organizator al unor quartete de muzică de cameră, în tare 
el era contrabasist. Caruso mai era şi protector al lui Simion, pe 
care-l socotea bun administrator, bun gospodar, bun bucătar și bun 
pivnicer — și la fel zicean băieţii toți cînd erau în toane bune, Insă 
Simion mai era și bun cămătar, sau cămătar prost — împrumutind 
pe d-l Caro la nevoie — eu termen, dar fără dobindă şi uneori cu 
dobiîndă, ba chiar cu chitanţă, dar fără termen — după cum sumele 
erau mai mici sau mai mari. 

In ziua cu scandalul, Simion, la cerere, adusese vreo trei sticle 
din „eel tare'* — vin din cantina personală a d-lui intendent, plătit 
fireşte extra, ca şi cafeaua turcească, de orz. Plătit la Calendele 
Grecești — îl asigurau băieţii. Simion crezuse pe semne că au sosit 
Calendele și ceruse prețul, provocind indignare. Cu autoritatea lui 
de președinte şi competenţa de băutor, cu sentimentul justiției ca și 
al intereselor personale, Caruso intervenise în favoarea intendentului 
şi a avocatei lui benevole, urita care strigase. — Nu te lăsa 
Simioane ! 


bad a, — TT r t a 
p 


— Vinul lui Simion bun și noi răi platnici !—tranșase Caro. 
în — Tu ţii cu Simion! — fusese apoi primul lui cuvint către 
ory, 

— Nu! Cu tine! — nu se lăsase mai prejos Nory, deși încă 
zăpăeită de primejdia scaunului sburător. 

— Brayo l... Bate laba... Pe vieaţă şi pe moarte! — risege Caruso, 

— Şi pină la urmă de unde te-ai pripășit la masa noastră ?-—în. 
torsese el foaia cu severitate, 

— Vă iubese! 

— Aţi auzit băieţi? Ne iubeşte! Voi aveţi cuvîntul. 

— 0 eooptăm!... O cooptăm! — decisese plebiscitul şi cîntase 
reg mediciniştilor, la care Nory adusese un maximum de note 


— Ce timpuri! — gândea Nory acum, la unsprezece ani dis- 
tanță. Amintindu-şi apoi de neghioaba de Aneta Pascu, repetase: 
— Ce timpuri!... Nu era pe atunci student orice grunoin ca fata asta! 
Ne plăteam toţi taxele, cotizaţiile, chiria, masa... Restul cum da 
Dumnezeu... 'Tapaj se făcea dar numai în glumă. La tapaj, Nory lua 
totdeauna parte, din spirit de frondă şi pentru a se arăta solidară. 
Prietenia „bandiților“* era pentru ea un titlu la care ținea mult 
Spunea de ei: — Unde mi-e familia? — în bloc și pentru câţiva 
aparte, eu deosebire pentru Caro și Madona. Prietenia ei fusese de 
altfel prima trăsătură de unire a menajului Caro. 

s Tapajul lor pe atunci cel mai mare îl făceau pentru intrarea 
gratis la concerte și la Naţional. Se credeau melomani... iar despre 
teatru, credeau că sunt critica supremă. De altfel căpătan totdea- 
una intrare şi aplaudau cu frenezie, afară de cazurile când printr'un 
acord tacit, făceau obstrueție. 

„Fusese nostim atunci la Naţional! Studenţii totodată gru- 
pați și amestecați în publicul care circula, cereau „intrare“ din 
ere insami speranţă căei era premieră de gală cu miniștri şi am- 

sadori. 


— cu adaptarea: — Noi vrem loe! Noi vrem loe! — dar moale, în 

: A În care sta pierdută 

în blănuri și Înrămată în geamuri, o cuconiţă frumoasă. Gatanţi, 

băieţii făcuse front, apoi se oriudnise într'un careu ce înconjurase 

mașina, salutind pînă la pămînt en panașul unei pălării de mușehe- 

tari îbipiaită, repetind în tact: — Noi vrem amor! Noi vrem 
r 


Printre ej vocea catifelată a lui Caro și o singnră femeie: 
— Nory — care le ţinea isonul, fără a simţi ridicolul ei cînd repeta 
ritmic: — Noi vrem amor! 

Cuconiţa stase un moment consternată cu mîna i i 
i eoni] - pe ivär, apoi 
țipase isteric, închisese portiera, poruneise şoferului: — La prefee- 


tură 1 la prefectură 308 Revolu uas Armà ESAI imire 
băieților, ale căror glasuri se Sea ep tă 1... spre u 


NORY 29 


Şoferul cuconiţei dase drumul în plin, ceea ce îi nevoise să sară 
înapoi. Ofensaţi în bunele lor intenţii şi văzînd că vînatul fusese 
chiulangiu, începuseră a fluiera, — unul avea chiar asupra lui un 
țizmal : — Vrei revoluţie! — rideau şi fiuieran după mașina damei. 

Liojile, reprezentate prin invitații de seamă, eoboriseră în hallul 
cel mare, pentru a vedea ce se petrece şi la nevoie pentru a evacua 
cu prudenţă locul. Socotiseră pe semne că totuși fortiireaţa Teatru- 
lui era mai sigură şi rămăseseră în „Foyer“, pînă ee cortina se ri- 
dicase la ora fixată. 

Autoritatea poliţienească sosită prompt, găsise o studențime 
plină de respect: — Cu ce vă putem servi d-le inspector! Bine- 
voiți a interveni să fim lăsați în sală, d-le inspector l... Vă multu- 
mim de bunăvoință, d-le comisar! — jumătate diplomatie, jumă- 
tate ironic. 

Cum prudenţa era cuvintul de ordine și cum studenţii eran in- 
biţi: — Ei! Cind eram și eu student! — suspinau încă grangurii, — 
totul se potolise lesne, Numai cei en dresarea procesului-verbal nu 
ştiau încă ce să menţioneze şi așteptau porunca. Porunca hotărise 
că nu s'a petrecut nimie, că a fost o confuzie. un mie incident între 
uşieri și studenţi, care avean ca totdeauna la Naţional intrare de fa- 
votre, dar veniseră în numiir prea mare. 

Cuminte judecată, dar nu atit de largă cît pulea părea. Tăce- 
rea în jurul micului scandal avea gi altă cauză, Tinăra doamnă spe. 
rioasă nu era nevasta dregătorului X, ei metresa lui. Disereția poli- 
tiei avea deci motive personale şi extraconjugale. Băieții aflase tir- 
ziu și făcuseră numai pentru cantină un cîntecel postam şi fără 
multă maliţie; pe atunci Iuerurile nu se Înveninau, — Pe atuneit... 
Cîţi ani de atunci? Doisprezece... Paisprezece... Timpuri antedilu- 
viane L.. 

HORTENSIA PAPADAT BENGESCU 


COCORII 3i 


In clocot, desnădejdea, ca fonta în cuptoare, 
Sbătută `n fum și flăcări, topită prea "ndelung, 
Do nimeni pricepută, netrasă în tipare —, 
Târziu, cine va şi-a meşteșugi în strung? 


Fi PP 99-99 9-p.etp'ov.sit-eica A KALE a OEN o 8-03 decis a 27 


Phobeoansieabnosesatarevoos:se:o Sie o TTET LOTEI ENT 


COCORII 


(TRIUNGHIU DE ARGINT PENTRU OCHIUL MAGIC) 


Ca Dumnezeu să-și plimbe un ochiu mai blind pe-o lume 

In păcură "mecată și "n singe strigător, 

Sub lncăle de-oprelişti —, şi ca s'o vadă cum e, 

Coeorii mei ridică triunghiu de-argint în sbor, 

Cà slovele, cu timpul, iau alt drum, prin ecouri, CICERONE: TRODORBICU 
Şi dela sine mişcă gi unii se aleg 

Să nalje peste fabrici şi docuri și depouri 
Triunghiu de argint, drept, neted, cu linii de strateg, 


Pe cer — disciplinată — închipueso cocori, 
Departe, Libertatea, în lin triunghiu plutind; 
Să poată ochiul magie, în revărsări cu zorii, 
Ră-şi mat arate mila și veghea, umezind, 


In îmbuleire surdă, acolo jos, săracii 

Mulțimea și-o frămintă în spasmuri fără spor, 
Putermică şi neagră şi colcăind ca racii 

Gustoși dea fierbi şi — sigur — grețaşi pînă mu mor. 


Strung, menghină, zid, fontă. In fiecare om e 
Un suflet greu ca fumul furnalelor spre cer. 
Pe cînd ciclopii *n iures, astmatice fantome, 
Lung lunecă pe şine smucit și prizonier, 


Măselele "n zăbală de-oțel; încheietura 
Pătrunsă de cătuşe; strivit fisce os; 

In fiere (și ei caldă) se mai clăteşte gura 
Și doar sudoarea trece cuțitu-i răcoros. 


RO 


CU TRENUL 


La agenția „Wagons-lits‘‘, din Piaţa centrală nu e mai nimeni, 
ca de obiceiu. Doar vre-un călător dezorientat întreabă de ora unui 
tren, sau o cucoană în virstă își cumpără bilet. (La agenție biletul 
e ceva mai scump, decit la ghișeul gării). 

Indărătul biuroului, totuşi, un funcţionar stă în permanenți, 
Iar de partea astălaltă se sprijină cîte un amie din oraș, care-i fine 
de urit. E Ă 

Incăperea e oficială şi corectă, Tablouri sugestive de călătorie 
— munți, vapoare, trenuri — garnisese păreții, A 

Puneţionarul, tînăr, arată bine; față rumenă, git grăsuț și 
alb ca un caș, trup împlinit, — chiar prea împlinit. 

Sub birou, un coş eu ouă pune o notă neașteptată, caldă și 
familiară, - 

— Ce-i cu onăle celea, mă? întreabă amieul. 

Puneţionarul, vădit contrariat, împinge binișor panerul cu pi- 
corul — ca să-l ferească, parcă, de lăcomia oamenilor. 

— Ce ouă? Care ouă? Citeva oușoare... le sorb şi eu între 
mese... sunt foarte nutritive! 


Noapte. i 

In «ompartiment. sunt trei doamne. Două din ele, prietene, 
s'au aranjat așa; una s'a întins pe o canapea întreagă, iar cealaltă 
a rămas pe un singur loc, pe canapeaua din faţă. 

Se chinueşte rin, săraca. Aţipește puţin, cade en capul pe 
piept, ori pe umăr, tresare, ațipește iar... 

— Uite, doamnă, eu tot nu pot dormi, i se adresează doamna 
singură de lîngă fereastră, — îți cedez matale un loe de-al men, 
ca să stai mai comod, măcar un ceas. i 

Doamna cea amabilă îşi rezervă locul de lingă geam, lăsind 
acolo o pernuțţă alhă şi pălăria şi jese pe enloar. 

De acolo privește distrată în compartiment. Lampa cu glob 2l- 
bastru dă o lumină spectrală. Doamna înghemuită în colțul de lîngă 
ușă se desmeticește pe încetul. Se mișeă la început cam nesigură în 


aia fu = Bă 


— e a 


CU TRENUL 33 


lumina vinătă, apoi începe să se întindă pe canapea. Și se întinde, 
se tot întinde, pare'ar fi de gumă. Nici n'ar erede cineva cit se 
ponte lungi de tare. Și nu se opreşte din mişcarea ei de rimă, pînă 
n'ajunge și pe locul rezervat de lingă fereastră. A ajuns! Impinge 
intr'un coif pălăria străină şi — însfirşit împăeată — îți indeasă 
bine capul strălucitor de pomadă în pernuţa albă şi ndoarme. 


Mulţi tineri, mult zgomot. Uşa se deschide şi mai intră unul. 

— A, uite şi pe Bubi. Cine mai e în tren? 

— lame câtă vrei, Mai toți ennoseuţii noştri. 

- Și Lăzi? Este și Lazi? 
— Lizi? Lizi nu-i în ţară. Nici soră-sa. 
- Nu-s în țară? Dar cînd an plecat? 

Nu-s în ţară? Dar cînd au plecat? 

— Cum} Nu ştiţi! Sunt în străinătate, încă de astă primăvară. 

— Păcat. Lizi e aşa drăguță! Și Mary e drăguță... 

— A, Mary... Mary e puţin eam simplă. Ştiţi atunei, la petre- 
cere, ce-a făcut... 

— Enu nu ştiu. 

— Nicei eu. Povestește-ne şi nouă. 

— Ştiţi că băieţii erau toți mascaţi. Mary a erezat că Jean 
e Maurice și se tot dădea pe lingă el şi era foarte amubilă și a vrut 
chiar să-i scoată masca şi el s'a supărat și a vrut, să plece şi bătrinul 
l-a rugat să stee să nu plece cineva supărat din casa Iui tocmai la 
aşa o sărbătoare... 

Povestitorul respiră puțin, Aseultătorii se reped cu toții: 

— Fi, si pe urmă? 

— Bi, pe urmă el a stet ! Mai tirziu fiecare şi-a scos masca și ea 
cind a văzut că el nu-i celalt, a zis vai ce deziluzie! gi el a zis vai 
ce vacă! 

Tot compartimentul ride, 

— Da, da, acum îmi amintese și cu, Chiar așa a fost. Dar Lizi e 
cu totul altfel... și inteligentă,..., 

— Da, inteligentă, dar are un trecut , 

— Lola mi-a zis că s'a prezentat Pol şi vrea s'o ia. 

Crad şi eu ! Tată-său dă două milioane! 

— Oricum, Pol e curajos, că şi el știe ce a fost, 

— Curajost! Cu două milioane? Cine nu-i curajos la preţul 
ăsta ? S'a dus la bătrîn și i-a spus: „Eu iubese pe fata d-tale și vreau 
s'o iau. „Și el a zis: „O iubeşti? Bine. Atunci s'o aştepţi... .'*. 

— De ce s'o aștepte? 

— Stai să vezi. I-a zis: ,,... . s'o aștepți, că fata se duce deo- 
camdăată în străinătate, să studieze..." 

Tinerii rîd iar, în cor. 

— „Am 3'0 aştept, a zis Pol. „Și dată ai s'o iubeşti şi cind 
ș'o întoarce, a zis el, am să ţi-o dau'', „Am s'o iubese“! a zis Pol. 

a 


LEA ' W. 


34 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


— Şi chiar a trimis-o în străinătate? 

=p rgență! i 

— oa RI, a făcut Pol că nu s'a dus după ea, în stră- 
inătate. Y 
— te nu dispunea de bani. i 

— ea eter A perspectivă — două milioane zestre! — se 
găsea cineva să-l finanțeze ... 


oală călătoreşte singură într'un eompartiment. 
pre Ser o priveşte cu insistență de pe culoar. Fata 
se uită din cînd în cînd la el, pe furiș, apoi întoarce capul spre 
dea i i imul fum şi-l trimite sul 
Domnul aprinde o ţigară, scoate primul fum și i 
albastru, eas şi diafan, at. ao glia fetei. Fără 
ie fata zimbe i lasă repede ochii în jos. j 
e teal A tigara, se înclină grațios în cadrul uşii des- 
chise, întreabă: „Permiteți, duduet* — şi întră şi el în com- 
partiment. 


— Vai, nu mai e niciun loc, 

— Şi clasa întii e goală. TT TAEA în clasa întîia. 

— bilet de-a doua, Nicule i a 

— ie a face? Impingi controlorului un pol și gata! Linie 

dară .. . n'avea nicio grijă. f i í 
pda pr ad douăzeci de lei nu-i cine știe ce și călătoreşti comod. 
Dar lucrurile nu merg tocmai așa de neted pină la urmă. tai 

Inăată ce pornește trenul, se și înființează un controlor în e x 
partimentul mie — numai eu o canapea — În care doamna 
ià an ele, vă t 

— Biletele, vă rog 2 

Teza se face palidă. Intinde biletul eu sfială. SE 

— Mă rog matale . ,- nu era loc în clasa doua și eu ... audi 

ărbatu- ERA ' 
a 23, Gan. D-nă? Cu bilet de-a doua în clasa întîi? Asta se 
amendează, ; a 

— D-le, te rog ... nu era nici un lo... uite.. , 

Qi en gesturi nesigure doamna încearcă să-i ma arpas 
zeci de lei, Controlorul a văzut şi gestul şi suma. Foarte demn 
din compartiment, zicînd : 

— N'am ce face, Trebue si raportez d-lui Inspector. în a 

D- Inspector apare îndată, E d om în vîrstă, foarte ponosit și 
foarte blajin. Cercetează cu glas moale: 

— Ce s'a intimplat, Doamnă? Aveţi bilet de-a dona? 


| 


CU TRENUL 35 


— D-le Inspeetor, vă rog ..... nu era nici un loe într'a doua și 
soțul men,..... 

— Stai, D-nă, nu să tulburaţi. Să vedem 
e mai bine. Dacă ziceți că nu era loc... 

Controlorul stă ceva mai departe. 

Inspectorul se apropie de cucoană şi-i șoptește confidențial + 

— Am avut thiar eri tot așa un caz. Hm! buelue! Despre mine, 
de... | (tușește) dar vezi mata, controloru),.... 

Face o schimă misterioasă în direcţia controlorului și pleach, 

Doamna, inițiată subit în mersul treburilor pe lume, înţelege 
că se impune o urcare de tarif şi oarecare Jorme. 

— Săi pătese diferența, zice dumneaiei și, eu o rutină proaspăt 
cîștigată, scoute la iveală o monedă de o sută de iei. Controlorul în- 
cascază discret, salută politicos şi se depărtează. 

După vreun ceas. Inspectorul trece prin fața compartimen- 
tului. E mai vioi şi mai bine dispus. 

— Ce mai faceţi Doamnă? Nu v'a deranjat nimeni? 

Doamna, foarte recunosecătoare, răspunde amabil şi-l pofteşte 
să stea puțin de vorbă, 

Tot timpul s'a gindit să-l recompenseze și pe el cu ceva, așa, 
măcar o atenție delicată. Tocmai are la ea în maletă o cutie de ți- 
garete „Speeialități™ (două sute de lei!), luate pentru soacră-sa. 
Poate n'o să se supere d-l Inspector, dacă i-ar oferi vreo citeva. 

Seoate cutia și întinzind-o vag către el, întreabă: 

— Fumaţi, d-le Inspector? 

D-l Inspector întinde repede mina, ia cutiu și protestează 
vehement : 

— Vai, enconiţă, dar nu pot să primese. Sunteţi prea amabilă. 

D-na, luată repede, imploră: 


„a Să facem eum 


— Phii! „Specialităţi“* .... Faine) 

Pune cutia în buzunar, aprinde o ţigară... d-lui Inspector îi 
cam tremură mîinile, 

— Greu merg lnerurile la noi în ţară, Coconiţă, începe d-lui. 
Şi ştiţi pentru ce? Pentrucă n'avem cameni, asta-i buba, Toţi — 
necinstiți gi lacomi, De pildă la noi, în Ce-fere.... eu unul muntese 
ea un efine. Slujbă păcătoasă „... şi alții bozurese, Eu, de multe ori, 
n'am nici cînd să mă spăl.... 

D-l Inspector, nebărbierit de trei zile şi șifonat eum e, n'are 
nevoe să insiste prea mult asupra acestui punet. 

— an Şi sunt și eu om subțire. Nu te uita mata cum umblu 
acuma, În tren, Acasă um haine bunişoare „.. am și pălărie nouă, 
da'pot să le pun? Ii chip să umbli curat cu o slujbă ticăloasă ea 
asta? Și dumnealor mai pretinde s'avem prestanță, Anzi, prestanță! 
Criminali! Leafă de mizerie, reduceri, greutăți familiale... 

— Aveţi familie? 


sI e N hia eana TAN hre pe s pe a "Dai -< > i ij 


36 VIAȚA ROMINEASCĂ 


â ii. Ei cheamă 
. — Sunt văduv, da'am copii. Ei, cind m'am însurat se ra 
"am luat ayere... şaizeci de mii... pe vremea aceea și pentru un 
pitit dè funcţionar inferior.. (pe atunci nu eram Imspeetor!) şai- 
zeci de mii, de! Dar pe urmă am pierdut. Şi numai cu leafa, tare-i 
greu. Ce crezi mata! Numai educaţia fetei m'a costat la cinci suie 
iu "Di Inspector se oprește puţin rich vorbă şi se uită cu ochi miei, 
i la euconița, să vadă: îl et Mă | 
eee de. rin: 'opzeci de mii... aproape cinei sate. Şi acuma 
îmi reproşeuză că ce-i trebue ei educaţie, „Mai bine — zice— strin- 
i bani şi-mi dădeai colea — un milion, Auzi? Un milion! Cu o 
lujbă ca asta... câte trei zile pe drum... nu poţi nici să te speli, nici 
te sehimbi..... i A 
za za compartiment, e tare cald... Doamna se dă diseret mai la o 
Pon Cum? n'aveți cite o zi, ori măcar cîteva ceasuri pentra 
»ăihnă, pentru toaletă....? i ) 
at To, n'am! Nu-a funcționari! i Á 
__ Dar eu văd că sunt. Văd o mulțime de functionari, | 
— Sunt, unde nu-i de lucru, da'unde-i de lueru — nu sunt! 
Asta-i așa, © controversă, euconiță dragă, Eu am sinjbă parşivă.. 
îm, dacă stan cîte trei-patru zile nespălat.... neschimbat... 3 
Parcă e din ce în ce mai cald. Doamna are impresia că se su- 
toacă. Se ridică dela locul ei și iese pe culoar. 
Inspectorul, foarte cavaler, iese şi el. 
— Aşa, aici e bine, Cuconiţă. E mai mult aer. 


— Da, răspunde euconiţa aproape Jeginată, mai mult... act... 


— ta aă zică ai înțeles? Dela Capn-Satulni la Cimpu-Lung— 
un fir, ik A iai. Dula Sadova la Pojorita — iar un fir, aici 
încă două, avem ȘASE. - 

— Cum şase? Ș 

— D-le, dela Capu-Satului Ja Cimpa-Lung — un fir, nu? 
Pe urmă cele două. Pe urmă dela Sadova la Pojorita și cu celelalte 
două... nu fac şase? 

— Sase?! Şi en Valea-Putnei ce faci? 

— Ce Valea-Putnei, domnule? Ce vorbeşti? Nu înţelegi dum- 
neata? Dela Capu-Satului.... 

Trenul porneşte. Conversaţia din compartimentul alăturat se 
pierde în zgomotul roţilor. | 

Brazi sumbri şi viguroși coboară în fugă coasta muntelui și se 
oprea: nedumeriți lîngă linia ferată. 

In halta Mestecăniş trenul stă o clipă. 


CU TRENUL 37 

— Ei, va să zică așa! dela Capu-Satului la Cimpu-Lung — un 
fir, Apoi cele donă..... pe urmă unul dela Sadova la Pojorita, avem 
odată patru... 


— Hm! acuma scoţi patru? Şi Valea-Putnei? Şi Argestru? 
— Ce Argestru, d-le?! Unde-i Arpestru și unde suntem noit 
Ascultă dumneata: Dela Capu-Satului la Cimpu-Lung... 


. -~ 


Doi domni bătrîni vorbeze mereu şi se contrazice nnul pe altul 
la fiecare vorbă. Trebue să fie prieteni vechi, 

— Ştii, acolo unde era soris numele cela nemţese — Bleibert. 

— Nu era Bloibert, domnule, niei nu era nume, Bleikert era 
— Ei, gi ee ducă era Bleihert? x 
— Apoi era Bloihert, nu Bleibert şi en vrean să știu ee fn: 
seamnă, 

— Cum „ste înseamnă“? ? 

— Sigur... traducerea! Blei înseamnă plumb. 

— Hai? Plumb? 

— Da, să stii dumneata. Bleistift nu înseamnă creion? 

— Ri, şi ce are aface? 

Btimolozul urmează imperturbabil + i 

— Va să zică Blei e plumb. Numai herë nu știu ce înseamnă. 

— Caută în dicţionar, îl împinge prietenul, 

— Aici? In tren? Am să cant en, acasă! Dar sunt sigur că e 
vorba despre plumb. 

— Nu. domnilor, intervine din coltul lui mn alt domn grog și 
placid. Bleichert e nume propriu. Este o fabrică Bleichert, 

Domnul cel cu „Bleibert** zîmbeşte subțire, 

Cel en traducerile răspunde înțapat: 

— Mersi! — şi conversaţia încetează bruse 


— ae Şi unde mergeţi dumneavoastră? 
La Iacobeni. 
— La Iacobeni? Aşa! Și... aveți casă? 
Nu, n'am. Dar am auzit că sunt multe case libere, 


— Nu aşa de multe, Dacă vreți, püteți lua casă la noi. Avem o 
cameră foarte bună. 


— E mare? 
Da, foarte spațioasă! Trei pe doi. 
— Cam mică. Vine şi nevasta mea peste o săptămînă, 
— Nu e mică. E așa fel construită că nu e mică de loe. Si apoi 
priveliștea... ceva strașnie! Snseaun, linia ferată, apa, munții... toate 
dela fereastră. Nici nu trebue să vă deranjaţi. 


38 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Da, cred. Dar numai trei pe doi, pentru două persoane.. 

—— Bi apoi aveţi deraierilel 

— Cum? Deraierile?| 

— Da, dela noi de acasă toate deraierile se văd ca-n palmă. 
Linia ferată face o curbă tare primejdioasă chiar în dreptul casei. 
Toate deraierile se întîmplă acolo. Eu nu scap nici una şi... numai 
dela fereastră, fără să mă deranjez... E o plăcere! 


Trenul se apropie de destinaţie, Se ivese zorile. Aerul e cenușiu- 
albastru, ca un abur. | 

Pe bălțile fără adincime, lăsate de ploi, un cocostire a înaintat 
pînă departe, în zare. Peste întinderea fumurie a apelor el se des- 
prinde grațios pe suportul subțire al picioarelor apropiate și forma 
lui se lămurește strălucitoare, cu neeclintirea și eleganța unei flori, 

La răsărit soarele înalță din abisuri o geană de văpae, apoi 
o jumătate de dise. Curind discul întreg se rotunjește deplin, atin- 
gînd cu marginea de jos creasta dealului. 

Din clipa asta o ia la fugă, delungul culmii, la întrecere en 
trenul, Se desprinde repede de dunga dură a dealului şi, liber în 
spațiu, — notă vagabondă de aur — saltă capricios pe portativul 
firelor de telegraf e ATTRA 


CONTRIBUȚII LA ISTORIA PICTURII 
ROMIÎNE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA 


Secolul al XVIII-lea se încheie în principatele romine cu stă- 
pinirea funaro-tureească, mai puțin asupritoare decit rușinoasă şi 
tristă, 

Corupţia adusă din Constantinopole de primii Greei pripășiți 
în țările noastre, stăpineşte trebile dinlăuntru ale principatelor, 
Scaunul domnese, în principiu electiv, nu era decit ultima treaptă 
a unei ierarhii la care puteau aspira funcţionarii creştini ai Porții. 
Urmașii caselor domnitoare pămintene nu mai existau. Membrii fa- 
miliilor fanariote, ajunşi dragomani ai Sultanului, nu mai aveau 
dec't o singură năzuință: cumpărarea Scaunului unei țări bogate, 
Pentru a-şi atinge țelul nu se dădeau inapoi dela nimie, exploatind 
toate patimile tăinnite ale vizirilor, ale Sultanelor validea sau ale 
Padișahului. Prin rude şi prin așa-zișii prieteni, care dintr'o urcare 
în Scaun nu aveau decit de cîștigat, pretendenţii stringeau sumele 
necesare pentru cumpărarea domniei, 

Umil și lingușitor în faţa Sultanului care-l învestea cu puterea 
stăpinirii, plecat și recunoscător faţă de vizirul care-l ajutase, des- 
cendentul acestor familii de nemărturisită origine, pornea apoi tru- 
faş să despoae ţara pe care o primise. 

Aci, nu mai întimpina nicio împotrivire. Domnul avea 0 sin. 
gură grijă: să pună eit mai multe biruri, ca să poată restitui mai 
intii ceea ce datora celor carel împrumutaseră, iar pentru el şi nea- 
mul său să stringă în cît mai seurt timp o avere îndestulătoare, — 
fără a mai socoti desele daruri ce trebuiau trimise la Constantino- 
pole pentru menținerea în Scaun, 

Inlăuntru putea să facă orice, divanul fiind alcătuit, pe vremea 
unora dintre acești Domni fanarioți, dintr'o majoritate de dregători 
greci, cinstiți cu vechile boerii rominești ale țării. 

Care era starea acelora pe care noul venit trebuia săi stăpi- 
neaseă ? 

O clasă conducătoare — a boerilor — subîmpărțită şi ea în trei 
clase boerești. Coruperea lentă a acestora va fi incereată stăruitor 
de noii veniţi. Din nefericire, au fost unii care au cedat în fața 


Li 


40 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


ispitei. Cei mai mulţi s'au înd'rjit însă, şi atunci, pe bună seamă, 
acestora nu le-a mai rămas în cel mai bun caz decit „AA 
locul lor în dregătorii fiind luat de trepădușii Domnului. 

Cu toată lipsa de igienă și de confort, boerimea ducea o vieață 
de mare lux, în timp ce restul poporului, „prostimea'“, se înăbuşea 
sub dările mereu înmulțite de lăcomia fanarioților năseocitori şi 
iscusiţi. : 

Tirile se ridicau totdeauna în preajma recoltei, Muncitorul era 
silit să-și vîndă produsele pe nimic „binefăcătorului“* levantin, care 
însoțea pe cei ce ridicau birurile. 

Pămintul era muneit doar în limita treboințelor ţăranului, care 
nu mai avea nicio tragere de inimă. Singura lui avere erau vitele, 
cure puteau fi aseunse ușor, 

Efectul acestei vieţi trudite, nesizure, a fost o scădere a popu- 
lației, în adevăr uimitoare față de întinderea ţării şi de bogăția 
mijloacelor de trai. 

In oraşe, graba Domnului de a strînge bani nu-i îngăduia nicio 
elipă să se oeupe de îmbunătăţiri; bineînțeles, în afară de cazurile 
cînd ţara a avut norocul unor fanarioți mai omenoși, a vreunui insu- 
lar fără înrudiri obscure, sau a vreunui nobil fiu de „mare jaurgiu 
al Sultanulni“*, 

Cel mai dezastruos efect al acestor domnii a fost, în vieața so- 
cială a țărilor romîne, pervertirea moravurilor simple şi cinstite ale 
vechilor boeri. Vieaţa luxoasă și dorința mereu crescindă de găteli 
noi a ajutat însă, într'o foarte mare măsură, desvoltarea comerțului. 
Negustorii trebuiau să aducă Ineruri străine eft mai frumoase, cît 
mai îngrijite. Ei plecau acum în țările Apusului spre a reveni cu 
mărfurile cerute, S'a stabilit astfel un contact de continuitate, adu- 
cîndu-se veşti din Apus, imagini artistice, ilustrații de modă, apoi, 
îneet-înent, gazete, reviste şi cărți străine. Lâbrari nu existau, Servi- 
ciul de librar îl făcean negustorii de lipecănii, prin tot felul de pu- 
blieaţii, din care mai t'rziu, către începutul secolului XIX-lea, 
încep a fi obligați să dea câte un exemplar bibliotecilor domnești 
sau Academiei din laşi, Domnii îşi organizează bibliotecile după mo- 
delul celor din Apus, încredințnd grija aceasta unui gm priceput, 
care poartă numele de ipistas al cărților. 

Foştii dragomani ai Porții, care domnese acum în principate, 
cunoscători ai limbilor vecidentale, aduc cu ei secretari francezi și 
profesori străini pentru beizadele. Este primul nostru contact direct 
cn limba, arta şi cultura franceză. După exemplul Domnului, boerii 
din preajma lui se străduese ca şi odraslele lor să ştie carte mai 
multă și aduc la rindul lor dascăli francezi, Acești profesori erau 
în majoritate emigraţi în urma marii revoluţii, oameni care aducezu 
cu dinșii un vînt din murea frămîntare apuseană ce răscolise şi tul- 
burase Europa, zdruneinind tronurile, trezind conştiințele, 

Cu vremea veniră în ţară nu numai cei fugiţi de urgia revolu- 
tiei, dar și numeroși membri ai partidelor republicane urmărite, 
Tinerii aceștia, ajunși dascăli ai copiilor romini, le înflăcărau min- 


nb: | > Pa PP EATR S 


bah á a pef A mata a * Age 
ie 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMINE ÎN SECOLUL XIX 41 


tea cu povestirea vitejiilor franceze, cu strălucirea faptelor măreţe, 
cu deserierea luptelor armatei franceze împotriva Europei coalizate. 
Mintea tînără a acestor copii nu mai visa decât eroism, lupte, frăţie, 
libertate, omenie, Cu generozitatea primei tinereţi, ei se avintau 
spre aceeasi ţintă de desrobire şi ridicare a celor obidiți. Gazetele 
franceze veneau acum mai uşor, mai multe, împrospătind printre 
ei g ndurile noi, 

In același timp, Directoriatul începe să trimită consuli în toate 
țărișoarele apropiatului Orient, spre a aţița printre popoarele aces- 
tea nemulțumirea şi a izvodi revolta împotriva monarhiilor ce le 
înconjurau. Jar acestea, ocupate fiind cu potolirea sau doar cu grija 
față de continua primejdie a răscoalei, să-și întoarcă ochii dela 
Franţa, care va găsi astfel răgazul să se refacă. 

Ce a fost propaganda acestor consuli îşi poate oricine închipui. 

Tinerii nu se mai mulțumese neum eu cele învățate dela 
dascălii întimplători din casele părintești. Bi vor să cunoască mai 
adine şi mai bine cele întrezărițe, Artiştii străini, în trecere prin 
țările noastre, adne ecoul artei apusene și formează gustul pentru 
frumos, Ajung acuma pină la noi exemplare ale Enciclopediei, 
ale operei lui Rousseau, şi tinerii îşi pot da astfel seama de tot ceea 
ee cuprind cultura, arta şi știința oceidentală, Ei pornese la earte 
în Apus. Nu sunt însă primii Romîni trimiși în străinătate să-și de- 
săvirşeaseă învățătura. Brincoveanu a ținut și el, în vremea «nd era 
Domn, mai mulți bursieri la Paris, iar mai tîrziu un boer muntean 
a stat pe seama lui în străinătate, spre a învăţa științele naturale, 
O vreme apoi, n'a mai plecat nimeni, 

Acum însă, cei plecați vor aduce mai mult decit ştiinţă şi învă- 
țătură. Vor aduce spiritul cel non. La înapoerea În țară, ei vor da 
semnalul luptei între mentalitatea nouă şi moravurile învechite. 
Tineretul evoluționist se va ridica atit împotriva obiceiurilor refrac- 
tare progresului, cit și împotriva tendinței celor înstrăinați, care 
primeau cu entuziasm tot ce venea din afari. Tradiționalismul rău 
înţeles e tot atit de primejdios ca și acceptarea orbească a tuturor 
inovaţiilor cu care venim în atingere, 

Zorii renașterii noastre morale, etnice şi înfiriparea culturii 
naționale se datorese fără îndoială ideilor generoase importate din 
Apus. Sub înr'urirea lor directă ne vom desvolta de aci înainte ca 
neam conştient, cu nedesmințite năzuințe de progres, 


In artă, ultimele decade ale veacului al XVIII-lea aduc reu- 
noasterea breslei zugravilor de biserici şi de case, şi tot acum se înte- 
meiază cele dintii şeoale de zugrăvitură. 

Domnii şi boerii își dau seama de importanța acestui nou domeniu 
de uetivitate. Şi creația artistică își face drum. 

Inceputul secolului al XIX-lea se manifestă în primul rind 
prinir'o producție picturală de inspirație religioasă, — ultim vesti- 
giu al canoanelor stilului bizantin athonit (pictura noastră biseri- 


i i Pr alun Sarat bi 
42 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


cească veche făcînd parte din ramura bizantină adusă la noi de 
călugării iconari veniţi dela Muntele Athos). 

Paralel cu această producție, sub influența mișcării de redeş- 
teptare națională, încep să se înfiripeze și contribuţii cu substrat 
patriotie. Apare astfel pictura istorică, în gravuri, acuarele și adesea 
în ulei, întreţinind și stimulind nevoile sufletești ale unui popor 
dornice de libertate. 

'Totuş, artiştii nu se preocupă de redarea vieţii din jurul lor, 
Pitorescul naturii apare doar ca accesoriu decorativ în compoziţiile 
istorice și religioase, lar chipul uman, ceea ce am numi astăzi inter- 
pretarea plastică a expresiei psihologice, nu se ivește decit mult 
mai tirziu în pictura veacului. 

In sfirșit, copiii de boeri se consacră studiului picturii, Ziarele 
care apar încep să dea atențiune şi manifestărilor artistice. Meş- 
terii străini care ne vizitează trezese gustul pentru portret. Mulţi 
rămîn aci, profesează, îndrumează, sau predau desenul în primele 
şcoale româîneşti întemeiate în Principate, Statul trimite în marile 
centre apusene pictori bursieri pentru studierea şi specializarea în 
artele frumoase. La înapoiere, vor profesa la rindul lor şi vor con- 
tribui la stimularea gustului artistic, 

Revoluția dela 1848 giisește rezonanță şi în artă, — pictorii re- 
voluționari luînd parte activă la mişcarea de emancipare şi adesea 
ilustrind plastic tendinţele vremii. 

Se ivesc cei dintii pietori de şcoală occidentală, care, rupind 
definitiv cu tradiţia bizantină, ne aduce ecourile renașterii italiene, 
atit de nefirese rinduite pe pereţii lăcaşurilor noastre ortodoxe. 

Odată cu aceștia, apare solia viguroasă a școalei academice, al 
cărei răsunet va ajunge pînă în vremea noastră. 

Pictura romantică, impresionismul şi plein-airul impun succesiv 
reprezentanţi de seamă și la noi, iar școala care se naște deschide 
drum luminos picturii romine contemporane, 


PRIMELE ŞCOALE DE ZUGRĂVITURĂ 


Reprezentările lineare și colorate ale poporului romîn, vădind 
adesea uimitoare însușiri expresive, s'au păstrat multă vreme în 
anonimat, îmbogățind tezaurele noastre etnografice, 

Luptând necontenit ca să-și apere cu dirzenie moșia şi nevoile 
şi neamul, Rominul n'a avut răgaz să clădească alte monumente, 
decît lăcașurile de închinare. Fantazia creatorului anonim a timis 
lit însă totdeauna o artă populară decorativă, naivă și grațioasă, 
iar iconarii noştri necunaseuți au purtat, în stingăeia operelor lor; 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMINE ÎN SECOLUL XIX 43 


cel mai însemnat element constitutiv al specificului național: orto- 
doxismul. 

Viaţa artistică evoluată, cultă, nu începe însă la noi dect în 
epoca modernă. "Totuşi, orieit de restrins ar fi numărul operelor, 
producția plastică autohtonă își sehiţează originile mult mai îna- 
inte decit bănuim şi şi-a păstrat pînă în vremea noastră o destul 
de semnificativă continuitate, un fond propriu, cu posibilităţi nes- 
firgite de adaptare şi de prelucrare a materialului. 

Peste creația noastră de fond popular şi peste aceea tot atit de 
originală de inspirație religioasă, s'a putut exercita orice înriurire 
din afară şi e numai vina noastră dacă n'am ştiut să tragem din 
materialul transmis nouă de generaţiile anterioare, vasta inspirație 
în stare să genereze opere specifice, Infiltraţiile stilurilor și curen- 
telor străine trebuiau să stimuleze creația autentică a sufletului 
național, iar nu să o stingherească, îndepărtind-o de făgaşurile ei 
originare, 

Dacă împrejurările istorice și politice din prima jumătate a 
veacului trecut nu ar fi dat în chip firese o altă faţă atit vieții 
materiale cât şi celei spirituale a societății rominești, ar mai trăi 
de sigur și azi în operele creatorilor noştri, o anumită formă a 
artei bizantine — așa cum au tălmăcit-o, de pildă, gravurile lui 
Petrache Zugravu (ilustratorul versiunii romînaști a textului poc- 
mei cretane „Erotocrit'*) în timpul Domnitorului Nicolae Ma- 
vrogheni. 

In căutarea unor forme proprii de viaţă, primele decade ale 
veacului trecut, atingind punctul culminant al influenței culturii 
apusene la noi, vestese zorii renașterii noastre culturale şi artistice, 

Dar Apusul era prea înaintat și noi prea în urmă pentru a nu 
dori să îmbrăţ'şăm dintr'o dată şi pe orice cale tat ce se înfăptuise 
dincolo de hotare, tot acea ce se înțelegea în Occident prin cuvin- 
tul amețitor „„civilizație"“. 

Eram doritori să aruncăm giubeaua și caftanul, ea un indiciu 
de prefacere morală şi de scuturare a jugului care ne apăsa de 
veacuri și ne-am lăsat conduși spre artă de un străin cu ochi al- 
baştri şi cu talent mediceru (Carol Wabhlstein), nu pentrucă îl 
soeoteam artist desăvirzit, dar pentrucă venise cel dintii la una 
din şeoalele ce trebuiau să miște întreg organismul hieratie al popo- 
rului valah — spre noile idei, îndemnuri şi cuceriri ale umanității, 

Știința, moravurile, aspirațiunile culturale, îmbrăcămintea, 
preocupările politice și sociale — toate erau în prefacere la înce- 
putul secolului trecut, Nici în artă, prinurmare, nu mai puteam 
răminea la starea În care ne ţineau zugravii de subțire 1), 

Aproape fără să ne dăm seamă, prin evoluția firească a orga- 
nizațiunilor obștești, prin aspiraţiile către auto-determinare gi auto- 


1) La 1776, Alexandru-Vodă Ipailante, organizind diferitele bresle de me 
, E împărțise pe zugravi în două categorii: zugravi do sidării aat macași, 
adică vopsitori de case, şi zugravi de portrete aau sugrazi de subtire, 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


guvernare, prin miile de eontingențe care au înriurit şi sufletul 
națiunii noastre sub presiunea ideilor înaintate ale Apusului, am 
început să ne desvoltăm în cadrul unor trăsături eu desvirşire dife- 
rite de ale treeutului nostru, 

Pictura bizantină, la toate popoarele unde a dăinuit citva, a 
trăit numai atita timp cît a fost legată de un anumit fel al popo- 
rului de a înțelege eredința, de un unumit fel de viaţă, sub impul- 
sul unor anumite moravuri, 

De aceea, cînd viața începe si se desfăşoare în progres, cînd 
moravurile, deprinderile și portul se schimbă, arta îmbracă la rin- 
du-i înfăţişare nouă. Adoptind pantalonii strimţi, jobenul şi gulerul 
serobit, am dat cea mai ne'ndoalnică dovadă că ortodoxismul începe 
să se «desprindă de fiinţa artei noastre şi că, multă vreme de-aei 
înainte, adevărul plastis îl vom căuta cu predilecție dincolo de gra- 
niţele țărilor rom ne. 


+ * 


Intrăm în veacul al XIX-lea en o artă ce se afirmă exclusiv 
prin zugravi. 

Orindnirea în breaslă a zugravilor, constituiți în loje şi gru- 
paţi pe două categorii: zugravi groși (de binale) și zugravi de 
subțire (ieonari și portretiști), e cea dintii recunoaștere oficială și 
reglementare a profesiunii, 

In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sunt destul de 
numeroși aceia care se oenpă cu zugrăvia — spune V. A. Ureche — 
pentru ca să poată fi înființată din ei o adevărată breaslă, care se 
deosebea în breasla zugravilor de icoane şi de portrete etitorești 
pe la biserici și în breasla zugravilor-boiangii și de case"). 

Din îndemnul ierarhilor noştri bisericeşti, zugravii și pietorii 
iconari înființează scoale de pictură pe lângă episcopii și mînăstiri, 

Astfel, o şcoală de zngravi e înființată de loan Zugravu la 
Rîmnieul Vileti, prin intervenția episcopului Filaret al Rimnieului 
pe lingă Mihni-Vodă Şuţu, arătîndu-i că Ioan, „știind meșteșurul 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMÎNE ÎN SECOLUL XIX 45 


vuzriviei, Sf. Episcopie are trebuință de al avea în poslușanie 
cînd va fi trebuimţe de zugrăvit, cit şi da a învăța copiii la meşteşu- 
gul aceata“! 1), 

La 30 Mai 1785, Domnitorul Şuţu îl seuteşte pe loan „de rin- 
dul dăjdiilor şi drepte bueatele ce va avea, Să nu se supere de 
dijma lui, de vinărieiu, ca să fie eu tragere de inimă de a învăţa 
copiii la meșteșugul său, câţi vor voi a invăța'* 2), 

Deprinderea străveche a Rominilor de a zugrăvi pe pereţii 
bisericilor sfinți, scene biblice şi chipul fondatorilor, a întreţinut 
gustul pentru arta picturii în prineipate. 

Astfel, la 22 August 1785, Mihai-Vodă Şuţu, găsind mînăs. 
tirile rău întreținute, întreprinde restaurarea lor, trimițind pe zu- 
gravul Iordache la toate minăstirile din judeţe ca să refacă portre- 
tela etitoricești, In acest scop, Domnitorul a dat următorul pitac: 

Cuviogilor egumeni, epitropi, stariților de pe la toate monas- 
tirilo mari și mici din fara Domniei Mele, vă facom în scire, că între 
alte acatastasi și rea chiverniseală ce vedem asupra monastirilor 
din ne economie gi ne purtare de grijă a egumenilor şi a cpitropitor, 
ne-am însciințat, că şi pomenirea repausaților ctitorilor, ce cu a lar 
agonisită și strădante au zidit şi au întemeiat sfintele monastiri, 
s'au dat la nebăgare de seamă, în cit și chipurile lor cele zugrăvite 
în biserică le-au lăsat de s'au stricat şi unele de tot s'au şters, altele 
cu ochii scoși din vremea răsmeriței, nu le-ou mai dres şi sunt fără 
nici o ctwiință, care aceasta este un mara cusur pi mare nemulță- 
mită a Noastră, de care wi se face și pedeapsa: cum nu vă temați 
de Dumnezeu? In vreme ce răposații acei ctitori și-au vărsat sudoa- 
rea și agonisita lor de au zidit sfintele case și le-au înzestrat cu 
atitea acareturi, din care vă hrăniți și vă îndestulați cu toata cele 

trebuineioase și apoi nu aveti mici o grijă pentru pomenirea lor. 
Deci, nefiindu-ne aceasta nici într'un chip suferită, tată intradins 
am orinduit Domnia Mea pe Iordache Vechier sugravul, ca să wie 
pe la toate monastirile de obşte din fiecare județ, unde să aibă a 
drege și a îndrepta chipurile ctitorilor, pe unde vor fi stricate, nu 
numai pentru podoaba sfintelor biserici, ci mai mult pentru nari- 
tata pururea pomenire a ctitorilor; și dar la merastea să vă arătati 
dar cu toată supunerea și protemia, și plata zugravului să o aveți 
a o răspunde și a-l mulțumi cum se cade, ca pe un trămis al nostru 3), 

Abia acum, en protecțiunea acordată de Domnitor picturii, 
zugravii se simt încurajați să solicite dreptul de » se constitui de- 


1) Ştefan Meteş, „Din Istoria Artei Raligiana, Tip, „Progresul“, Cluj, 
1929, „9, 10, 

2 Ta S Iunie 1705, Alexandru Vodă Moruzi, eu pitueul său, va întări 
yrivilegiile necatea nlo tul Ioan Zugravu, spnnind urmitearele: 

„Dropt acels m'am milostivit Domnia Mes doam întărit nessstă milă ce 

a áut, pentru eare poruneim D-Voantră boierilor iepravalei ni judoțalui şi 
boeri dijmari și vinarieeri, după cum mai mus se cuprinde, întoamai să urmă 
ziți, că aşa este porunea Domniei Mult, 

3) Condica Domnească Nr, 17, fila 72, Arhivele Statului, 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


finitiv în corporație. Nicolae Mavrogheni dă, la 28 Noemvrie 1788, 
hrisovul de constituire a acestei corporații şi-l numește pe Ioniță 
Zugravu staroste sau Nacaș-bașa 1), însăreinindu-l să întrunească 
pe toji zugravii și să pună bazele breslei. Reproducem în întregime 
acest important hrisov: 

Cartea lui Nacaş-başa de zugravi din 1736, Noemvrie 28. 

Piind-că Ioniță Meșter Zugrav s'a arătat cu silință și slujbă 
la lucrul curții Gospod şi a poruncilor Domnești, iată dar ca să fie 
de acum înainte cu mai multă ailință, Lam făcut Domnia Mea 
nacaș-bașa peste toți meșterii zugravi, căruia i-am dat această Dom- 
nească carte la mână, prin care poruncim ca mai întii să cerceteze 
ciji sunt zugravi și se hrănesc cu acest meșteșug, şi pentru ciji vor 
fi vrednici de meșteri cu ştiinţa meșteşugului deplin şi intrați la vres 
orînduială de dajdie, să facă foaie de numele lor şi de mahalaua 
unde locuiesc și la ce orinduială de dajdie sunt Pieșicare așezați, 
ca să fie ştiuți şi ca să nu fie volnic altul străin, fără ştirea nacaşi- 
bașei, până a nu intra la orinduiala breslei lor şi la dajdie după pu- 
tinja lui, a metacherisi meșteșugul acesta, iar carele din meşterii 
cei ştiuţi macași-bașei ce vor intra acum la orinduială şi tor fi pri 
mifi breslei lor, se va întîmpla a strica lucrul cuivaşi și va înșela 
po unii alții, să aibă pentru unul ca acela însuș nacaș-başa și a lu- 
era la pagubă, fiind-că pentru aceia sunt opriți alții fără de știrea 
lor a metacherisi și meșteșugul acesta. Să aibă orinduitul nacij- 
başa d'impreună cu toți meşterii zugravi a jace între dinșii alegere 
de 3—4 fruntaşi, care vor fi mai procopsiți la știința acestui meş- 
teșug, spre a se numi proestii breslei, cu care împreună să facă 
longe, de a judeca pre cei ce între dinşii de breasla aceasta vor avea 
pricina pentru ale meşteșugului lor şi pentru ucenici şi călfi, pe 
care după obiceiul meștașugului acestuia şi după dreptate să-l în- 
drepteze, cum și dintre dinşii cei care vor face stricăciuni la mez- 
teșugul lor să-l judece după vina lor, la care longe dacă vreunul 
din zugravi nu se va supune de sinagi a veni chemat fiind, să aibă 
volnicie nacaș-bașa și cu ceilalți proesti a-l aduce şi fără de voia lui 
cu Cenușul lor, Aşişderea să aibă şi ei a ține cutie, după cum toate 
alte bresle urmează, în care să fie datori meșterii a da cite o para 
pe săptămînă, să fie pentru milostenia celor scăpătați, care bani, 
cu ştirea proestoșilor să se cheltuiască când va fi trebuință, la loc 


1) Ureche transerie repetat „locust -Bapa, cen ce-i un non aci, Cesaug- 
Baza cra tătaful de aprozi ai Divanului, Ta 
La fel transerie defectuos şi d, St, Meteş, precum şi alți cercetători mai nai. 
„Același cuvint se transformă în cuprinsul bhrisovului — sub transerierea 
lui Ureche și al d-lui Meto — în casași, macași, iar la d, Metty in uneori formà 
de „oacapi“‘ (ecnfundină probabil pe n eiritie eu k). 
Singura formă corectă o nacas yi nacas-baza, 
Cuvântul vine dela tuiceseul nabs (eugrăvitură, Malen — spune Tiktin) și-l 


pâsim sub forma naeaalic (uri) în „Eteria“ lui Boldiman, pag, 127: „nata 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMINE ÎN SECOLUL XIX 47 


cuviincios, pentru ajutorul vreunuia din breasla lor vrednic de 
milă, iar să nu se risipească în zădar. 

Pentru ucenici să aibă a se urma după obiceiul lor, cum este 
şi la alte meşteşuguri, a nu primi un meşter ucenicul altuia, pină 
nu-şi va împlini sorocul lui, Şi fiindcă, după cum s'a zis mai sus, cind 
se va întimpla vreo înşelăciune veri cmivaşi, nacaș-bașa este dator 
a răspunde şi a da seama pentru una ca aceea, dar poruncim ca toate 
tocmelile de lucru zugrăviei la veri-ce binale, să se facă prin ştirea 
şi marafetul lui, şi să aibă la cutia lor acel meșter a da din toc- 
meala prețului taleri 3 la sută. Dela ucenicul ca va ieși calfă, adecă 
meşter, să aibă nacaş-başa cînd va ieşi calfă, a lua taleri 3, avaetul 
lui, și aşa să intre la orinduiala meşteşugarilor a lucra de sineși 
meșteșugul acesta, după cum se urmează şi la toate rufeturile de 
alte meşteşuguri, de dau la starostii lor avact cînd es calfă, Drept 
aceea, poruncim vouă tuturor meșterilor zugravi, să aveti a-l şt 
pe numitul Ioniță de nacaşi.başi, căruia să-i aveți a-i da ascultare, 
la cele ce se cuvin ale breslei voastre, după obiceiu şi după orîn- 
duiala meșteşugului, cum și la vreo treabă Domnească, cînd vă va 
chema numitul nacas să nu vă împotriviți, că pe unul ca acela are 
voia a-l duce şi fără de voia lui. 1), 

Constituirea aceasta a breslei zugravilor sub starostia mește 
rului Ioniță, nemulțumește însă pe aceia dintre zugravi care nu 
sint s'mpli vopsitori de binale, ei zugravi de icoane și de chipuri, 
adică ceea ce numim astăzi pictori artişti, Acești îi cer Domnito- 
rului să îngiduie constituirea lor în breaslă deosebită, La 1 Fe- 
bruarie 1787 Mavrogheni le aprobă cererea, şi schimbă titlul de 
staroste în acela de arhi-zugrav, numindu-l pe George Venier eel 
dintiiu arhi-zugrav, după alegerea pictorilor, 

Iată în întregime actul constitutiv al lojii (numele de lojă sau 
longe, fiind consacrat chiar în hrisovul din 28 Noemvrie 1786 al lui 
Nicolae Mavrogheni, dat pentru constituirea definitivă a corporației 
zugravilor) : 

Intre alte meşteşuguri trebuincioase obștii fiind și unul al 
meșterilor zugravi gi nacași, pe care găsindu-i Domnia Mea fără 
niciun fel de rinduială, din care pricină mulți din cei ce aveau tre- 
buințe a lucra acest meșteșug se înșela, se păgubea şi li se strica 
lucrul de către cei ce numai cu numele erau meşteri şi nu ştiau meş- 
teșugul desăvirşit, vrut-am Domnia Mea, că după toate alte breasle, 
să se pună şi acest meșteșug în orînduială, pentru folos de obste, 
spre a lipsi acele înşatăciuni și după a nacașilor jălbi şi cereri, am 
fost orinduit nacaș-bașa pre Ioniţă atit peste nacași cit şi peste zu- 
gravi, dindu-i cartea Domnici Mele cu ponturile și povățuirea cu- 
viincioasă, 

Dar după aceasta, în urmă, meșterii ce sunt zugravi, vin cu 
jalbă înaintea Domnii Mele şi arătindu-ne că meșteșugul lor este 


1) Condica Domneaacă Nr, 17, fila 117, Arhivele Statului, 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i ot î tot la o rînduială cu nacaşii, cerînd a li se 
preiei pop, archi-zugrav, am cercetat Domnia Mea 
aceasta și am găsit cererea lor cu cale, pe care, deosebindu-i de no- 
cași, înaintea Dommniei Mete își aleseră pe Gheorghe Venier ca să 
fie archi-zugrav pesto meşterii zugravi, iar Ioniță nacaş-bașu să rü- 
mină peste nacași, fără de a nu avea a face cu zugravii, Pentru 
care îi dăm volnioie numitului archi-sugrav mai întiiu să cerce- 
teze ciji vor fi vrednici da meșteri cu ştiinţa meștegugului deplin 
şi intrați la vreo orinduială de dajdie, să facă foaie de numele lor 
şi cu mahalaua unde locuisso.. (Restul este aproape identic cu hri- 
sovul dat lui Iomiță; decit se adaogă, că calfa care deschide pră 
vălie să dea la cutia breslei cite 10 taleri. Sa mai adaugă încă abli- 
gațiunea ca atunci cînd vreunul din zugravii cei învățați desăvirșit 
va tocmi un lucru dim cele mai mari, archi-sugravul să aibă a rin- 
dui lingă acel zugrav învățat şi calfă sau ucenici din cei mai proști 
spre chiverniseală a ajunge taţi, după cum și prin cuvint doose 
udă atita 1787, Pobruarie 1. 


Așa dar, în anul 1787, cind pictorul Louis David, dictatorul 
artelor în Franța, întreprinde imensa compoziție „d arămîntul Ho 
raților‘‘, läsind în urma lui trei sute de ani de artă, prin care au 
trecut Clouet, Le Sueur, Poussin, Mignard, Largillière, Watteaa, 
Boucher, Greuze, Gros, Prudhon, — trei sute de ani care au în- 
semnat un şir de progrese, de cuceriri și de perfecțiuni în arta pie- 
turii, în tehnica ei, în varietatea stilurilor și a curentelor, — în 
acel an abia, la București, Domnitorul Nicolae Mavrogheni se fn- 
vrednicaşte să iseăleaecă actul constitutiv prin care dă de știre că 
„intre alte meşteşuguri trebnineioase obștei, e și unul al meșterilor 
zugravi şi nacași'*, 

In pragul veacului al XIX-lea, când Apusul se mindrea cu opere 
magistrale, cînd însăși Renaşterea începea să fie nitată prin apa- 
riția altor şeoale, la noi, meșterii zugravi de icoane și de chipuri 
au trebuit să facă jalbă Domnitorului pentru eu acesta să recu- 
noască — cum am arătat — că ei sânt totuşi ceva mai mult decit 
zugravii de binale, | 

Ajunge numai citirea unui astfel de act pentru a cuprinde 
dintr'odată întreaga noastră stare culturală de atunci: în preajma 
anului 1800, ne găseam în situaţia în care se aflase Franța pe la 
începutul secolului al XIV-lea, cînd Maistre Behnard se supăra și 
el că nu era en mult deosebit de zugravii de binale. 

Eram cu sute de ani în urmă... 

Să lăsăm însă firul faptelor să se desfășoare. 


* 
* * 


Meșteșugul zugrăvicese continuă să atragă pe tinerii cu înde- 
minare la amestecul culorilor. 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMINE ÎN SECOLUL Xix 49 


_ Prin 1798, meşterul Ivan Rusu deschide la mănăstirea Căl- 
dărușani 0 poală de zugravi, la care se înseriu în sturt timp nu- 
meroși ucenici. 

Şi alți meşteri din cuprinsul țării fao șeoală, 

Astfel, la 21 Aprilie 1500, Mitropolitul Dositei Piliti roagă 
pe Alexandru Vodă Moruzi să-i acorda scutire lui Mincu din satul 
Gărdești (jud. Vâlcea), frate cu singhelul Mitropoliei, cara a pus 
pe Mincu de a învățat copiii meșteșugul zugrăwiei, „slujind Sfin- 
tei Mitropolii și Sfintelor Episcopii de Arges şi Buzău, cu meste- 
șugul zugrăviei sale, foarte cu bună plăcere! 1), 


Cutremurul stricind și dărămind un mare număr de biserici, 
nevoia de zugravi se simţi şi mai mult, 

Poleovnicul Mateiu, pictor cu renume pe acea vreme, ca să facă 
faţă împrejurărilor, plecă lu Căldărușani şi redesehise în 1803 
şeoala de pictură a Ini Ivan Rusu, unde începură să vină în curind 
o mulțime de ucenici din toate părţile țării, 

Intre elevii cei noi săsim pe Nicolae Teodoreseu, Costache 
Focşăneanu și Iie Ploeşteanu, care vor ajunge meșteri căutaţi. 

Arzind mănăstirea Căldărușani, au fost distruse mare parte 
dintre icoanele făcute de acești vrednici ueeniei şi de meșterii lor, 


NICOLAE TEODORESCU 


Episeapul Chesarie al Buzăului, „om cult, înțelept, dezintere- 
sut, plin de abnegnţie apostolică, avirl în suflet credință, senti- 
ment patriotic și rivnă mare pentru ridicarea bisericii“ 1), — fiind 
mare iubitor al artelor frumonse şi cărturar inimos, — invlată ce-și 
luă scaunul în primire (la 1825), înființă la Buzău o şevulă de 
muzică, în 1829 o scoală de prămătiei, iar în 1831 o şcoală de pie. 
tură și sculptură, a cărei conducere i-o va îneralinţa lui Nicolue 
Teodorescu, înțelegind astfel! să dea şi picturii noastre bisericești o 
temeinică şi serioasă îndrumare, 

Nicolae Teodorescu s'a năseut în Focşani Ja 1786, Plecarea 
lui împreună cu Costache Poeșăneanu, în 1504, la Căldărugani, ca 


1) B, Iorgulescu, „Din istoria picturii în Tara Rominească'!, în „Litera 
tura și Arta Homină“*, Bucureşti, 25 Pehruarie 1901, 
?) B, Zorgulezen, loc, cit., pag, 223, 


50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


să învețe arta zugrăviei, ne e confirmată şi de titlul ie i 
de el aci, (erminie pe care soţia să a vimdut-o eg B. Tors 
mie dda schitul Ciolan, în posesiunea căruia a mâl NR 
leseu, în timpul investigațiilor Pati: Tal Ale Nat ul: > 
umită Gramatica ori Osav, sau Erminie. iti hipuirea i 
slana ai adeătuirea a tot meșteșugul zagrăviei, Acum speră t 
tălmăcită de pre eleno-grecească intru cea românească, întru 4t 
mănăstire Căldărușani, la orient pierre ape că: z A 4 
ă la 1814, Nico oreseu a 
Wierni lucrînd icoane, împreună cu Costache DI 
In 1814 cei doi prieteni pleacă împreună la lași, — spun x 
leseu, — „ea să se mai desăvirgeasecă în arta parearea 
ictor ce se stabilise pe atunei acolo“. In 1816 ei se pepe 
Fooi și Costache se căsătorește cu pepr yapaa E ane 
eodoreseu. O altă soră a acestuia se mărită, „e A 
nica să mie proprietar din Focşani, care moare rasta și 
soția lui lăsind un singur copil, Iordache, ak eros paz n a = 
va lua apoi la dinsul şi-l va ereşte a copiii să 
urile de ni zugrăvia. Orfanul Iordache va deveni mai tirziu 
tul pictor George M. Tăttărescu, = 
Tar ae: nea şi preotul Gheorghe Badea deschide, în mari la 
Câmpulung, o șeoală de zugravi, peste drum de Tes ps e 
numită „Şcoala după uliţa Văii“, Veenieii acestei șeoale erau ia; 
orele libere în curtea bisericii, pentru a vedea eka mgr egdi 
ţii Radu și Ioan, fiii unui alt zugrav, diaconul Șerban, şi 
i ei vitul. : 3 
i cip dintre elevii care aha n marea d e at, Aa i 
i itä, fiul preotului mi i i 
ereda Fra i Specia m dq inspirat. de era ae he par 
i în ut şi el a desemna pe ziduri“, devenind, 
pai tie aibe străinătate. pietorul de mai tirziu, loan D. Ne 
i ia Z . Lă + 
iga A, 1827 Nicolae 'Teodoreseu e trimis de em e 
sarie la schitul Ciolan, ca să zugrävească biserica AER: seo ` 
Ajutat de nepotul său Iordache Tăttăreseu, Nicolae o a 
lucrat cu atita încordare și dragoste, încît s a aige ; pes a 
reulizînd o pictură de necontestată valoare artistică. Cei Sa 
vizitat această biserică au rămas impresionați de i e ae 
grăvelii, care a deschis în pietura noastră bisericească o direcţi 
nouă, păstrînd nealterate principiile tradiţiei bizantine. i 
Chesarie îl chemă apoi pe Nicolae Teodorescu să restau ur 
catedrala episcopală, înfiinţind și şcoala de pictură de care le 
amintit, „de oarece numai această episcopie avea 22 de metohuri, 
care trebuiau zugrăvite din non‘. ` 
In 1831, Nicolae Teodorescu deschide şcoala, se ez 
nici pe George Tăttăreseu, Grigore Stănescu, 'Tomiţa Ploeștean 


1) Şt, Meteg, op, cit, pag. 10, 


CONTRIBUŢII LA ISTORIA PICTURII ROMINE ÎN SECOLUL XIX 5i 


Dumitrache Aldeseu, George Ioanid. Dintre aceștia primii trei au 
colaborat cu dinsul la zugrăvirea episcopiei, 

Mulţumit de rezultatele şcolii de pietură, Chesarie înființă în 
1333 și un atelier de sculptură, sub conducerea lui Dumitru Sä- 
pătoru, avind ca primi uceniei pe Agapie Sfinteş şi Enache Tä- 


nage, i 
In 1834 Nicolae Teodorescu plecând la Bucuresti să zugră- 
veaseă Mitropolia, şcoala de zugrăveală şi-a întrerupt activitatea, 
dar în 1837 el o redesehide în casele proprii din Buzău. De aci 
au plecat apoi meşterii Dimitrie Teodorescu, Costache Dimitrescu, 
Dumitrache Mehtepeiu, Gavril Andronesen, Ion Petrescu, 
Vasilescu, Ştefan Vasilescu, Belizarie și alții, 1), 
Domnitorul Alexandra Ghica, luind parte la sfințirea Mitro- 
poliei, recent zugrăvită de Nicolae "Teodorescu, rămase 


simbolizeze evlavia creştină, 
ploma din 30 August 1839, îi dădu titlul de concepist. 

Acuma Nicolae Teodoresen e chemat pretutimleni să zugră- 
vească icoane și biserici, 

Domnitorul D. G., Bibescu, întoreîndu-se la 184 din Moldova 
şi văzîni la episcopia Buzăului, unde se oprise, icoanele pietate de 
Teodorescu, îl invită să lucreze și pentru dînsul și-l înălţă la ran- 
gul de pitar, cu care pictorul a fost trecut și în arhondologie. 

Dintre pictori, acest rang nu-l va mai dobindi decît Theodor 
Aman, la 1851. 

Deși activitatea lui Nicolae Teodorescu s'a risipit eu deosebire 
în pictura bisericească, în care a pus credință și meșteşug înalt, 
căutînd să păstreze neîntimat patrimoniul tradiției, el a lucrat și 
o serie de portrete, dintre care 12 ale episcopului Chesarie și donă 
ale lui George Tăttărescu. 


A murit în vîrstă de 94 de ani, la 8 Iulie 1880, 


el în mormîntul dela schitul Ciolan ultima tresărire 
tarii noastre bizamtine. 


Era ceasul agoniei, triste a acelei epoci în care tipicul cules din 
erminiile athonite hotăra inchegarea formală a zugrăvelii biseri- 
ceşti, 

Cu Nicolae Teodorescu a dispărut ultimul nostru iconar în- 
vățat, care a avant meritul de a fi știut să stringă în aceleași acor- 
duri sehematizate, în aceeași luminozitate coloristică şi nesdrunei- 
nată credință, pe voevozi, pe domnițe și pe ctitori, la un loe cu sfin- 
ţii, eu apostolii şi cu arhanghelii înarmați, 


— Închizînd en 
de vieață a pie. 


H. BLAZIAN 


1) B, Zorgulcacu, loe, eit, pag, 123, 


LES PIERRES 


Le tomps toujours à nouveau me diroute 
El mes yeun se referment songeurs 

Et voici que vers vous s'en va ma route 
O pierres très anciennes „â mes soburs! 


Agenowillées en vos vertes parures 

Au bord des tombes dans les cimetières, 
Rebut des routes ou idoles pures, 
Graviors sans nom ou dalles funéraires, 
Compagnes des conleuvres et des ronces, 
Statues vivantes ou rochers tremblants, 
Lourdes meules au cow des nogés sombres 
Précipités au fond des océans; 


De partout je vous zerre ot vous prends, toutes, 
Et votre verbe muet je l'entends, 

Je vous recueille en mon âme et j'écoute 

Fos longs silences par-delà le temps, 


Au rythme de Véternité fluide 

Où instant en instant se fond, 

Votre silence est une mort lucide 

Et votre mort est instant le plus long. 


Mi-a vremurile tot mai mult străine — Și cehii mei se închid nepăsători, — 
Și, iată, uzi mă 'ntore din non spre tine, — Norod bătrin al pietrelor surori... 


Tn haine de verdeață îngenunehiate — In cimitir pe lespezi de morminte; — 
Seulpate 'n drum și 'n temple sărutat: — Prundiy do rând san lospeai sfinte; — 
cu garpii și en spinii; — Statui zglobii mu girborite stimă; — La gi 

tal înceaților în mare — Rostogolite 'n văgănni adinci; 


De pretutindeni vă cuprind și vă culeg — Și vurța voastră mută o aţeleg,— 
Vă string po toate iat se pir point ala Fa ghapăegăl vei MAA. 


In ritmul odihnit al veșnieici — Cum clipă după clipă se alungă, — Tăcerea 
voastră-i limpede en afet a hp sări marte e DĂ 


LES PIERRES 


Auprès de vous je redeviens atema 

Lorsque mon front se courbe sur vos fronts; 
Je wai plus souvenance d'etre un komme 
Quand sonnes en moi votre parler profond. 


Votre repos, ô pierres, m'épouvante, 

En vous des forces vives se tourmentent 

Et comme un oeil marmaorien et lourd 
Quelqu'un en vous est aur Gguets toujours. 


Mais aujourd'hui que le temps me dêronie 
Et Que mes yeuz se refermont songeurs, 
Vers vous encor, je dirige ma route 

Et pe vous aime, ô pierres, 6 mes soeurs. 


Spro fruntea voastră fruntea mea se 'nâreaptă — Şi i 
FETE, od rara — i lângă voi mă simt din 
as atn Și V'ascult povestea înțalenptă — Na-mi mai atoe aminte 


Odihna vonatră, pietre, mă 'nspăimântă, In vo lagă apo no frà 
. >z al - viii- i 9 ip d 
mîntă, — Și ea un ochi inmărmurit și greu — Stå Ciner ln påndá’n ral hadez 
Bi totuş azi cind vremea mi-i străină Și ochti hid tori $ 
? — ‘hli mol nepåsā 
Tot către voi mi se întoarea drumul — Şi-mi sinteți dragi i rana surori, a 


EL 


È GAE 


Oh! qw'ils sont vieux les mots et lourd le réve! 
J'ai troublé jusqu'au fond à dessen 

Les puits que j'ai oreusés en moi sans trêve, 
Et dans mon ême j'ai allumé des bûchers souverains: 


Du fond de Vanire je guette en silence 
Les longues flammes rouges de sot france... 


Ohé, amanta des nirvanas profanes, 

Vous, saccageurs des cryptes sans défunts, 
Quand vous viendrez en longues Caravanes 
Frapper aux portes, hôtes importuns, 

Devant Vauted désert et sans icônes 

Et mes bûchers à la pourpre do sang 
Les feuz maudits mettront des flammes jaunes 
A vos fronts vains ct chancelants. 


Ce vechi sînt vorbele, ce gron e gindul! 


M'am tulburat fintinile ntre "adina — Pe earo le săpasem nni dearindal, — 


Bi'n suflet raguri roșii mi-am aprins: 
Invăgăuna mea cînd stan la pindă — Să-mi fie roșii tocuri de osindă,,, 


clințănitoa 
tiul mon altar fără jenuno — 


st var răsfrinue — Pe chipurile voastre vine, 


d 


` 


} 


ELEGIE 55 


O vous pounres chassewrs de vent sur les hauteurs, 
Aur ailes de nuée, aw cocur d'argile, 

Que joi pitie de vox âmes fragiles! 

Vous qui aviez le néant à vos pieds 

Et qui wosez le voir sur les hauteurs, 

Dans ma nuit sombre comme un soleil mort 

Fous atteindrez, d chassours des hauteurs, 

Mon châtiment vainqueur du sort... 


Mais toi, Ame, qui d'aventure 
Dewiendras ma vie en son j 
Quand ta solitude future 
Foudra ma solitude pour soutien, 


Quand ton penser d'ulors, du fond des âges, 
Buivant mon penser qui déjà se'n fut, 
S'efforcera de Paltoindre au passage 
Comme un écho fraternel inconnu: 


Ainsi que deur luonrs sans corps 
Qu'absorbe le mâma soloil, 

Deux ondes sur le sabte d'or, 
LDucidos, au calme pareil, 


(Sur quels chemins iront nos pas, 
De quels vents allons-nous renaitro?) 
Ce jour, dussions-nous nous connaitre, 
Nos routes ne se joindront pas. 
AL. PHILLIPIDE 


Trad. de MARIA HOLBAN 


O, bioții vinători de vînt pe culmi! — Aripi de nouri, inimi de argili, — 
Fåptura voastră-i rodnică de milă, 


Vol eare-avenți neantul în pieionre — ȘI sid priviți n'ați cutemt, pe 
ulmi, — In noopten mea profundă ca moartea unni Soare — Veţi izbăvi, o, 
vinători de calmi, — Osânda mon ntotisbinditoare,, 


Tu însă, Suflet, eare, poate, — Vei fi vreodată vicațu mon cea plină—Când 
viitoarea tu singurătate — Va căuta singurătatea mea străină, 


Când gindul tău de-atunci, gonind prin vreme, — Pe gindul meu de-acum, 
demult trecut, — Va îneerea din vreme să-l reeheme — Ca un frățese ocou ne- 
cunoscut ; 


— Cu doui flieări fără chip — Sarbite de melag Soare, — Cu două npe 
în nisip — Lacide și nepăsătoare, 


(Pe care dramuri vom veni, — Din cure vinturi rar renaşte!) — In ziua 
aceea cihar de ne-am cunoaşte — Noi na ne vam mai intilni, 


GRĂDINA PROSERPINEI 


DIN CHARLES ALGERNON SWINBURNE 


Aici unde-i clipa lină 

și orice chin sub cor 

ca valul e, şi vintul 

e părerea unei păreri, 
privesc câmpul cum crește 
pentru cel ce coseşte, 

ce ară și munceste: 

un luciu riu de vreri, 


Sătul ds ris şi plinset, 
de cei ce rid şi pling, 
de ce se va alege 

că seamănă ori siring; 
sătul da ceas și clipe: 
flori veşteni risipite, 
Zorinți. visăni ta, 


mi-i dor de somn adina. 


Ici moartea ni-i aproape, 
dar dincolo de zări, 

de vint și val se pleacă 
corăbiile pe mări 


spre ce fel? nu au știre: 
alt vint și altă fire 
se arată "n aste țări, 


CH. AL. SWINBURNE: ORĂDINA PROSERPINEI 


Nu-s flori prin lunci şi cringuri, 

nici viță, mici ciulini; 

doar maci fără *nfloriro 

şi "'mtunecați ciorchini; 

şi suri se 'mdoaie spiniă 

când mina Proscrpinii 

zdrobeşte lung ciorehinii, 
storcind al mortii vin, 


Päliți firă de numär 
prin holdo fără spor, 
se 'ndoaie și se 'nehină 
din noapte pină ‘n sori; 
şi ca un suflat, care 
nu-și află împăcare, 
prin raiu p 'ntunecare, 
răsare soare *n nori, 


De-ai fi voinic cit șapte 
tot moartea locul tău 
mici nu-i sbura la ceruri 
mici plinge "n chinul greu; 
de-ar fi ca şi o floare, 
mindrețea însăș moara 
şi-un dor oricit de tare 
tot se sfirșeşte rău. 


Senină ‘n zări departe 
stind sub cununi de flori 
cu mîna-i fără moarte 

Ea stringe muritori; 

și buza e mai blindă 

ca a dragostei plăpinde, 
cînd la ca vrea să stringă 
fiii rătăcitori, 


Aştoaptă rinduri-rinduri 
toli oamenii cîți sînt 
titindw-pi maica sfintă !) 
şi rodul ei oel sfint: 

și flori şi primăvară 

și păsări spre ca aboară 
dar florile se "'nfioară, 

și plins răsună 'n cint. 


1) Demeter, țărina-mamă, rodiroa pământului, 


57 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sa duc cu aripi grele 
iubirile ce pier ; 
şi anii morfi se "ugiră 
cu negrele poveri: 
vechi vise veștejile, 
nădejdi de ger pălite 
gi frunze răseolite 
din moarte primăveri. 


Nu-i siguranță ‘n jale 
şi n bucurii mu spor; 
ci timpul nu stă "n cale: 
azi moare miine ‘n sbor; 
sar dragostea învinsă 
cu o zimbire stinsă 
oficază — știa bine 

că dragaostele mor. 


Scăpaţi de dor şi teamă 
și setea de a trăi 
uducem închinare 
oricăror zei ar fi 

că nu o veșnicie, 

că morții nu învis 

şi apa cea mai vie 

tot se va mintui, 


Şi stelele și luna 

mu se vor mai trezi, 

gi nici îsvoru ntr’ una; 
nici ochii n'or privi, 

nici frunze vii ori moarte, 
nici zile cu-a lor soartă; 
ci doar un somn da moarte 
în noaptea fără zi. 


Trad. de MARIA HOLBAN 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 


REZUMAT AL CAPITOLELOR PRECEDENTE 


Andră Séverin, tinăr pictor sosește În Londra pentru o afacere specială 
pe cara În îneepat n'o eunoagte doit el, Sa duce în Soho, unde caută un 
local de noupte, Pe cind bijbiie într'o cenţă deasă, nude un strigăt — 
triumf san de re, no se ponte şti bine, Apoi descopere un corp 
ea po trotuur, Omul, după toate probabilitățile, se nrunenae sau fusese 
cat pe foresstra, încă deschisă, doln ciajul I André nu-l SN, Dar 
părea a-l reewnoagto pe André, căruiu îi întinsese o hirtie boțită: „Citeşte — 
e] — nasta te priveşte‘, Şi moare, De altfel, na era nimica de „cititi, Un 
n portret, Portretul Jul André, și într'o atitudine rea și vinăceativă, pë 


E-E- 
Hi 


HT 


In foenlul din care omul căzuse, Andr găseşte ceed co căuta de un an; 
o femeie tinâră care, și ea, îl așteptase pe dinsul, Se numea Felicia Theodo 
rovna, soția Ini Gregor Potrovici, omul cu nocidentol, Nimeni de inculpat, Ni- 
meni nu pārăsiso mla de eonsmumntio și apectacolol, Feliciu cintase tot timpul, 
Afară de en, nimeni nu-l cunnțtea pt Gregor, care pentra prima aură eñleaso 
pactul încheint ea mevnată-sa de n nu apărea în Joealurilie unde cânta cs, Afu 
cerea ern deci „tlusată't, Cit despre portret, ei funese făcut — explică Fekieln 
ul Andr& — de un desenator ambulant în seara aceea n despărțirii neum un un, 
cînd André fi these el reproguri atit de nedrepte — cum se convinsese și el 
a doua zi, Veche poveste și mitn, elaantā gi ca, 

Po cînd cei doi amanți regūsiți se dedeaa la duleile pliceri ala reeoneilierii, 
André, examinând mai atent portretul, dete un strigăt — care un moment i 
miră şi pe ol cât de malt somiânnse en urletul lui Gregor, Apoi începu să explice 
victorios: „Am gāsit“*, Desoo rise că cule două povești, afacerea de acum și 
cen din anol trecut, nu erau în fond decit una și ncesagi, și că, po deampra, 


țelea cu André să meargă în seara aceea să nudå Tosca, Mineiună cu atit mut 
vuspertă cu cit Raimond deelaruse că trebue să se imbraca, sonra, spre n se 
duco la o reuniune oficială — absență de cara eu voine, de sigur, profita, 

La operă, André vude întrind o femeia care — fără nleio îndoială, trebuia 
e misteriouaa lui necunoseută pictată, Dar mu izbutește so regisenacii 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


timpul tacoțului se petree Ioeruzi stennii, Mai intii, Raymond se 
Ea ja P iek kprodpë imediat (André, care ispio un moment pe stradă, 
îl văzuse, po trotuarul operei și aşteptind), În lojă Adrienne, şi ca, părea că 
mșteaptă eorn, In sfirgit, pe seană, tenorul eare juca rolul lui Cavardoari, 
n'aven ochi dait poniru Adrimne, în sală, Apoi Andr vede eum „onvreune!-A 
mtrecoară un bihuței Adriennei, earo ioro gi se duee (And o urmărește) pe 
roni, În cabina tenorului, Dar André, în momentul acela, uită de tonte asten, 
viel a văzut în fonler, singură, po femeia enre, încă de dimineață, îl tot ob 
+edase, André răușește s'0 Împresionese meoțind din buzunar un bloek-notea plin 
eu deene, tonte portrete ale ehlpului ei, Doamna pare u faca haz de André 
și, după vreo jumătate oră de conversație, îi făgădueste să vină, la 1, lutr'an 
funcing, după ee va fi condus pe bărbatul ci ta club, a 
lu loju o acecaşi nevozitate, la ambii soți Duvernois, Și — ultim 
imeru suspest: terminarea plesoi, envalerul Cavaradossi (care, în plesă, oste 
împuşcat la sid de carabinieri), nu se mai sconlă să mnițumerzcă publicului, La 
3 doua ridicare a cortinei, este plecat, De ce această grabă? 

Pa cind André se afla cu noua lui prietenă la masă, în dancing-ul unde-și dă- 
Aasarā intilnire, André fu intorpelat de un tinăr necunosent enro nven—zicta e— 
sĀ-i apumă Imeruri grave în legătură en sora lui și cu edle întimpinte în acea 
seară la aperă. André se retrase într'un colț cu neennoseutul, la cure ne alătură 
un domn mai în vîrstă, eu expresio jovinlă, și cure fi vorbi apa: „Cumnatul 
d-tale are în safe-ul său din birou, o hirtie eompromitătoare pentru noi, Trebue 
ao a chiar în amtă seară, Și d-ta ne vei da-o, Căci de nu., sora d-tale va 
intra la Închisoarea, lată (şi-i arătară lui André odiții speciale de gazetă nmm- 
thid o tentativă de asasinat împotriva tenorului, prin substituirea unui curtuș 
adevârnt în carabina unuia din carubinterii din ultimul net), Sora d-tale sigur 
sa fi împlientă (şi-i arătară lui André o fotografie unde Adrienne, cu un 
pumnal ameninţă pe tenor, în iojn hai). Numai noi ştim de tonte asten, Și vom 
făcea, Dart bineințelea ne vei ajuta, .! 

Andră n“'avea de ales, Se duse cu exerotul să-i dea hirtin din safe, Acesta 
însă po luă hirtia, ci donar o rocopiă, ca cerneală invizibilă, Documentul — ob- 
servaso André — era o nerie de formule chimite, 

In acel moment, Andrt simți, venind dinspre safe, parfumul carenterintie 
Ll Iui F, Th, Căută obiectul mirositor, Era bhirtia albastră asumsi în dimineața 
peclelaşi zile, de Raymond, Și pmta iscãlitura F, Th, Sonnatara asigura pe 
doctor că nu va mai incerca si-l muntajeze, și-l ruga să vină mespărat în seara 
accea la operă. Andră înțelese, F, Th, era de conivență cu exerocii, Indigust, 
se întoarse în loenlul unde F, Th, o aştepta, şi o acoperi cu insulto, după care 
plecă furios, Fomela viaurilor Îmi era complices unor pumgwii t? 

A doua ai dimineață se întimplă o mare nenorocire, Laburatorul doctorului 
fåcu, nu so ştie do co, uxplozie, omorindu-l pe Raymond, 

Tot în dimineața aceea, un domn Mâine insistă să fie primit de André, 
PSC cort pier prag ogor Area er Dare er A ap piper 
după document fusese pierdută gi lie Sea. rigoarea ăecenluc-a 

du 


pentru că totuşi — zise Mâline lui André — d-ta, ni fost corect en noi, am să-ți 


Ñi d. Meline își îneepu povestirea. 


Iți aduci aminte de tinărul Vincent. Vincent ca ieri 
. re a fost, ieri 
noapte, eu d-ta, pontru afacerea cu safe-ul. Vincent e șef de cabinet, 


UN SURIS DE 3 MILIOANE 61 


sau secretar particular, sau așa ceva, pe lingă directorul general nl 
uzinelor unde luerează doctorul—unde lucra... 

Teri dimineață, doctorul, în loc să se ducă, ca de sbiceiu, la ei în 
laborator, veni să vorbească cu patronul. Semn sigur că avea ceva 
grav să-i spună. De altfel, asta i se vedea și pe faţă, Părea deosebit 
de excitat. Poate că iar mai nimerise vreo invenție — se gîndi Vin- 
cent — vreo invenţie care, ca de obicei, să îmbogăţească fabrica, 

Vicent, introducînd pe doetor în cabinetul patronului, își făcu 
de lueru pe birou! acestuia și, fără să fie văzut, deschise parlophonul 
(directorul comuniea direct numai en Vincent, eare, dela biroul lui, 
îl punea În legătură cu restul fabricii). 

Astfel, tinărul nostru amic putu, dela el din cabinet, să audă 
toată conversaţia dintre directorul general și doctorul Duvernois, 

— Un exploziv extraordinar. Ceva fără comună măsură cu toate 
expozibilele eunoseute pini astăzi, Am uvut mare noroc c'am prins 
de veste. Cet Să fi fost cel mult un centigram picătura sare a căzut 
pe ciment. Şi a făcut o gaură de treizeci de centimetri adincime, E 
foarte curios, O substanță extrem de stabilă. Şi enm vine în contact 
cu magneziu.. Am mai făcut o experienţă. (Aci Vincent auzi fosnetul 
unui jurnal). Am luat eu mine, la Saint Cloud, ieri dimineață, pe un 
prieten reporter fotografio, Uite; vezi aiei: banca aşezată între doi 
pomi. Pe urmă cei doi pomi, iar între ei o enormă movilă de pămînt 
răsculat, Stii cît mi-a trebuit pentru asta? Mai puţin ca o jumătate 
de gram. Şi. ce-i enrios, explozia e extraordinar de localizată. Vezi: 
sfera dezastrului e net cirenmserisă, Anume mi-am rezemat paltonul 
şi umbrela de unul din copaci... Autorităţile locale sunt şi acum 
foarte intrigate, Am să le dumerese eu; dar nu acum. Întii trebue 
să-mi iau brevetul... 

$i apropo de brevet. Cred că n'are ee căta un explozibil în mii- 
nile unui particular. N'ar fi rău să-l vindem Statului. Ce ziei? Eu um 
şi cerut audienţă ministrului de războiu, pentru asta. Mi s'a promis 
c'o să fiu primit mîine dimineață, Ei, asta e tot, Ce spui? 

— Ce să spui? Spun că sunt îneîntat, că ești cel mai bizar in- 
ventator din lume, şi cel mai norocos (alţii se căsnese en anii, și d-ta, 
căutînd alteeva, găseşti totdeauna cîte un lueru senzaţional)... 

Şi mai zic că te felicit, și că ni mină liberă dela noi să aranjezi 
chestia cum vei crede de cnviință, și... și la surpriza plăcută pe enre 
mi-ai făent-o, am să-ți răspund şi eu cu o surpriză, tot atit de plă- 
entă, făcută însă de mine dumitale, In urma propunerii mele, consi- 
linl a admis ca de acum înainte partea d-tale să se ridice la 50 la sută 
asupra beneficiilor rezultind din exploatarea brevetului... Bra ri- 
dicol — și imoral — să ai numai 5 la sută, Dar şi d-ta ești de vină. 
De ce nu te-ai plins niciodată de o asemenea absurditate?,.. 

Și spune, cine mai știe de noua invenție? 

— Nimeni, răspunse doctorul, Nimeni, Nici dela laborator, mici 
de acasă. Mica explozie de pe țimentul laboratorului am explient-o 
eu, cum am putut. Și hirtia cu formulele o ţin într'un safe, la mine 
în birou, în locuinţa mea din rne Saint Honoré, 


62 VIAȚA ROMINEASCĂ 


'Tinăral Vincent, auzind aia aiaro prea interesante lucruri, 
bi să telefoneze Iui Gregor etroviteh, 

T sro nu-l cunoşti pe Gregor Petrovici Theodòrov, bărbatul en- 
coanei cu care petreceai ieri seară. Este un om deștept şi cultivat, de 
buni familie burgheză rusă, care a avut pe vremuri 0 avere imensă, 
plasată în Franţa şi în Anglia, deci scăpată de exproprierile bolşevis- 
mului, Din păcate, felului de vieaţă al lui Gregor, nicio avere nu i-ar 
putea rezista, In special jocul de cărți l-a mîncat. Norot că mintea lui 
ageră e în stare să scorneaseă tot felul de combinaţii aducătoare de 
noi buni. Am făcut personal vreo două-trei afaceri eu el, afaceri, fără 
exagerare, de toată frumuseţea. Este şi inventiv si îndrăsneţ. Cu capul 
cîştigă o mulțime de bani, pe care, din lipsă de cap, îi dă automat 
înapoi, la masa verde, După care trebne iar să inventeze o lovitură. 
De altfel asemenes expediții îl pasionează. Are fire de vinător. (Pînă 
acum cîţiva ani, pe cind nu lna încă eoeaină, Gregor trecea drept 
unul din bunii ţintași de clasă internațională), | 

Este foarte interesant să-l vezi pe Gregor citind gazeta. Are o 
tebmică cm totul specială, De subt fiecare informaţie, el ştie să ex- 
tragă „afacerea de făcut”. Cind întîmplător auzi el de chimistul Du- 
vernois şi de fecunditatea în invenţii a acestuia, îşi şi aduse aminte 
că tînărul Vincent — pe carei cunoștea dela unul din multele elu- 
buri unde se duce — e un fel de secretar particular al directorului ge- 
neral dela uzinele unde Inerează Duvernois, De îndată ce-l reîntilni 
pe Vincent, Gregor îl rugă să urmărească atent activitatea doctaru- 
lui, şi cum o simți că acesta a mai descoperit ceva, să afle, dacă se 
potte, càm despre ce e vorba. şi să-l înştiințeze numa decit, 7 

Astfel fu pus Gregor, ieri la 10 dimineața, în curent cu chestiu- 
nea noului explozibil. Chestiune urgentă, căci a doua zi toată aface- 
rea risca să treacă definitiv în miinile ministrului de războiu. Trebuia 
devi să se capete formula în cursul aceleiași zile. 

Dacă Gregor e un adevărat artist în n mirasi, subt evenimentul 
de aparența cea mai banulă, o fertilă sursă de înbogățire, în sehimb 
marele specialist în adunare de materiale este modestul d-tale servi- 
tor, Gregor ytia că am acasă o întreagă bibliografie de tipuri, un re- 
pertoriu omenesc clasat frumos, alfabetic, ndevărat muzen al slibiciu- 
nilor, unde, prin 2.800 de fişe, o mulțime de indivizi de toate nexele. 
sunt studinți din punctul de vedere al exploatării lor posibile. A- 
proape fiecare informație, cu privire la cutare persoană este însoțită 
de „trimiteri“, de „indicația sursei“, şi câteodată de vreun doeu- 
ment doveditor (serisoare intimă, chitanță, aet oficial, fotografie 
ete.). Trebue neapărat să vii odntň la mine. Are să ta amuze. Co- 
lecţia mea de tipuri e foarte interesantă. O pinacotecă de psihologie. 
Un fel de Comédie humaine clădită în scop lucrativ și organizată 
contabil... 

Gregor, acum ca şi în alte dăți, recurse la mine — bunul său 


amie — pentru a colabora cu el la găsirea unui mijloc onest de a 
fura formula lui Duvernois. 


UN SURÎS DE 5 MILIOANE 63 


La 11 dimineaţa, împreună cu Gregor, căutăm fişa Duvernois. 
Citeva informaţii referitoare la studiile, netivitatea şi invențiile lui, 
apoi la familie. (Aşa am aflat de existența d-tale; apoi, la operă te-am 
identificat; nu atit fiindcă semeni zu sora d-tale, cit din pricina ti- 
pului levantin pe care-l aveţi amindoi), 

La sfirșitul fişei Duvernois, seria: „Ves Thénin‘*. Căutăm şi 
acola, și găsim următoarele: 

„Thânin, Florence, 48 de ani, Paris, Rue de Sévres 31. Fostă co- 
cotă. Actualmente își cîştigă greu existența ea supraveghetoare într'o 
şcoală de fete. Serisori de dragoste dela doctorul Duvernioa, de acum 
20 de ani. A încercat să şantajeze eu ele pe doctor, care a trimis'o la 
plimbare, indignat. De atunci n'a mai primit-o. Cumpărat cu seriso- 
rile, 100 franci tonte. Anexă: serisoarea ei prin care Îmi cere o in- 
tilnire"“, 

Asta era tot, O fişe slabă, față de altele din colecţie. Dar, bună 
sau rea, trebuia să ne ajungă. Și atunci iată care fu planul nostru de 
campanie, 

Obiectiv fundamental: golirea casei, 

Soții Duvernois, din fericire nu locuian în apartament, ei gedeau 
într'un mie hotel particular. Așa dar, mult mai uşor. Evacuarea ser- 
vitorilor e totdeauna legată direct de evnenarea stăpinilor. Dacă 
aceştia ies seara, personalul domestie își poate ln rindu-i permite — cu 
sau fără voie — o mică escapadă în oraș. 

Nr. 1 din program: evacuarea domnului, 

O serisoara în care imităm caligrafia lui Florence Thénin. Ca să 
nu riscăm absolut nimie, iscătim numai cu iniţiale: F. Th. Textul seri- 
sorii, ceam aşı: „Nu-i vorba de niciun ajutor bänese. Nu-i vorba de 
nicio plietisenlă pentru tine. Numai un minut. vreau să te văd, să te 
întreb ceva. Pe urmă nu ai să mai mă vezi niciodată. Pentru mine 
asta e o chestiune de viență și moarte. Pentru tine cinei minute de 
conversație en o femeie căreia olntă îi spuneai că o iubeşti. Știu, 

ești încă despustat de încercările mele de gantaj. Dar acum — încă 
odată îţi spun — nu-i vorba de bani, ci de un sfat, de citeva on- 
vinte, da câteva secunde. Te rog, vino... ete”, 

Şi-i dedeam doctorului întilnire seara, la operă. Apoi en să pară 
şi mai natural, stropeam serisonren cu puțin parfum. (Gregor toe- 
mai cumpărase pentru nevastă-sa un flucon), şi expediam plicul 
doetorolului la laborator. 


Nr. 2 din program: evacuarea doamnei. 

Radactăm o a dona serisonre, către d-na Duvernois, în care o 
vestim că bărbatul ei o înșală, și că dacă vrea să se convingă, să se 
ducă să-l surprindă la operă, diseară. Imi ziceam că în chipul acesta, 
el căutind o femee esre nu există, iar dinsa urmărind un om cu o 
conduită destul de suspectă — amindoi enervaţi de căutare şi neg- 
sire, se vor încăpățina și vor sta In operă cel puțin două acte, arhisu- 
ficient pentru a se cambriola în liniște locuința părăsită, 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Combinația era valabilă chiar în cazul cînd soţii Deena ză 
fi avut musafiri. D-na Duvernois n'ar fi putut răbda sä nu y’ vi 
la operă. Și atunci: sau nări fi gargara sau i-ar 

operă. In tot cazul, acasă n'ar fi răm i i 
a Tia ada din urmă nu i-am mai siris. Ca să-i pot ațița și mai si- 
gur gelozia, m'am hotărît, pe la vreo 1214, să-i telefones. 

Şi planul nostru ineepu prin a reuşi perfect, Soții Duvernois, 
inclusiv musafirii, — în speță, d-ta — erafi la operă. Eu;—stăteam 
pianton într'un fotolin de orchestră, urmărindu-vă toate mişcările, 
(aşa am aflat de vizita sorei d-tale în cabina tenorului Bernard). 
Gregor sosi și el la operă cu nevastă-sa (de care este foarte gelos, 
de aceea combinația eu opera fi suridea foarte, căci Felicia — ne- 
vastă-sa — nu mă cunoaşte pe mine, așa că eu. stind sentinelă la 
operă, o puteam supraveghea şi pe Felicia — însărcinare pe care 
Gregor m>o dete cu multe seuze şi cu încă și mai multe rugăminți, 
Noroe că d-ta mi-ai simplificat sareina de dublu copoi, fuzionind 
cu celălalt vînat și permițindu-mi să vă urmărese pe amâniloi eu o 
singură osteneală). i 

Şi eînd te gindeşti că toată afacerea era cât p'aci să rateze, Ză- 
păcitul de Vincent uitase să cumpere bilete, și toate locurile erau 
vindute. Noroe că Gregor, care-i văr primar cu nu ştiu care impor- 
tantă eîntăreață de acolo şi care chiar în sears aceea juca, este un 
obiznnit al culiselor operei şi a putut să-mi facă rost de un fotoliu. 

Asa dar, lucrurile mergeau cum nu se putea mai bine cînd, prin 
mijlocul aetului întîi, mă pomenese eu un bilețel dela Gregor, cu 
următorul cuprins: 

„Dezastru. Servitorii, siguri de absenţa stăpînilor, fae chef cu 
musafiri în apartamentele patronilor. Găseşte altceva. Ne vedem în 
entracte“. E CI 

Ce puteam găsi! Machinal, mă uit spre loja voastr ra d- 
tine sata si ieşea. Cum rolul meu era să vă urmărese, iar locul 
men, exact ultimul din rînd, îmi permitea să plec fără a deranja pe 
nimeni și fără a face sgomot, mă precipit spre scările care due la 
loji. O găsese pe sora d-tale, care tocmai întreba pe ouvreuse-ă ducă 
o ponte introduce la d-l Bernard, tenorul. 

Sosește antractul, Gregor tot nu venise. Plimbîndu-mă prin 
fonier, întilnese pe un june foarte puţin recomandabil, șantajist 
clasa II-a, care ştiindu-mă din principiu amator de orice soiu de... 
cum să le zie?... „documente omenesti.. îmi propuse să-mi vindă 
niște fotografii. 

Intre timp, apare sora d-tale, în foaier. Individul exclamă 
atunci, foarte excitat: „Uite-o! Asta e! Asta e femeea din fotogra- 
fiile compromițătoare de care-ţi vorbeam“. 

Inţelegi bine că din acel moment începeam să devin cumplit de 
atent la afacerea pe care mi-o propunea amicul, deși continuam să 
păstrez expresia de plictiseală dela început, 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 65 


Tată despre ce era vorba. 

Individul în chestiune, trecînd în seara aceea, prin cartierul 
operei, şterpelise un foarte frumos aparat fotografie. Proprietarul se 
oprise în fața operei, dindu-se jos dintr'un automobil de turism în 
care lăsase aparatul fotografie, Cum maşina era deschisă, el își aduse 
aminte să ia şi aparatul. Se întoarse într'acest seop. Dar în loe de 
aparat, văzu, din spate, un individ fugind eit îl ţineau picioarele. 
Se îneinse atunci o goană, între delicvent, vietimă și doi sergenți. 
Dar exerocul renşi să intre ca o trombă pe ușa artiștilor (toate 
astea se desfășurau împrejurul Operei). De acolo ajunse pe scenă, 
Spre norocul lni, nu prea era multă lume prin culise. Asta îi per- 
mise ca, profitind de un moment cind nu era văzut de nimeni, să 
intre într'o cabină, cu nădejdea de a o găsi gonlă. Alt noroc. Nime- 
rise în loja tenorului Bernard, cara tocmai se afla în secmă. Exerocul 
Re ascunse după un paravan. Auzea acum tropăitul urmăritorilor. 
Imediat după asta avu un al treilea noroc: n'apuense bine să se in- 
stuleze îndărătul paravanului, cind tenorul îşi reintegră domiciliul, 
Prezența stăpinulai în lojă devenea, pentru amicul nostru, cea mai 
bună pavăză eontra poliției, 

„Cind cet doi gardisti care mă urmăreau — Îmi povestea ho- 
tul — desehiseră ușa cabinei şi văzură pe tenor instalat linistit In 
masa de machiiaj, îşi cerură seuze, gi se retraseră, eu atît mai con- 
vingi că acolo nu se putea găsi ce căutau ei, cu eft, plecind ei, toomni 
lăsară să între în cabină o doamnă (femeen pe care ţi-am urătut-o 
adinenori). 

„Inţelesei numai decit. din converauția lor că femeca venise acolo 
en să-l ronge pe tenor să o lase în pace, să n'o mai urmărească ete. 
Et însă era de altă părere: „De sase luni, de eind ne-am văzut ultima 
oară în Alpi, caut să aflu cine jesti, cum te chiamă, unde stai.. Nici 
nu-ți poţi închipui eit am umblat după tine. Cum ai putut pleca 
așa? După tot ce a fost între noi! A! Dar acum nu te mai las, Dacă 
iesti liberă, — ne căsătorim; dacă eşti măritată, — te divorțez, 
daeă...**. Şi tot aşa, Foarte înflăcărat, domnul tenor, Cocoann (știi 
că eu mă cam pricep lu psihologii de astea) — cocoana nu-l prea fă- 
cea haz, și-și dădea toate silințele să ia afacerea în glumă, Dar te 
norul nu era de loc dispus să se lase de tonul tragic. Iar cu, 
după paravan, simţeam c'o să-mi vie și mie momentul să-i pienese: 
încăreasem frumușel uparatul fotografic, și asteptam să se producă 
vreo sărntare, ca să-i imortalizez (și pe urmă să-i freo cum se m- 
vine). De sărutat nu s'au sărutat. Pemeea știa al dracului de bine 
să schimbe vorba. Dar tot am putut fotografia ceva interesant. La 
un moment dat, cînd el se apropiase de dinsa şi era pata ș'o in în 
braţe, ea, en să se apere, pune mina pe un cuppapiă de pe masă și, 
cu o mutră foarte dramatică, se preface că vrea să-l ucidă pe tenor. 
Cu gluma asta a seăpat nesărutată. Gluma îi dădea voie să se agite 
energie — şi, la urmă, să se degajeze. Ce era să fac! Am apăsat și 
eu pe trăgaciu, și am luat poza cu pumnalul. M-am gîndit că asta, 


6 VIATA ROMINEASCĂ 


şi pe urmă, chiar fără asta, locul unde se petreceau lucrarile, dove- 
dea o intimitate între cei doi, o intimitate cei puțin compri i 
toare pentru o femee măritată (cum zicea ea că este), Am aici cli- 


p 


şeul. Dacă vrei, îţi pot vinde și d-tale o copie. Ieftin. Cine ştie, 
—poate într'o zi să-ți fie de mare folos... 

In momentul acela sosi Gregor. 

— Ai găsit ceva? Alteeva?... mă întrebă el. | 

— Sigur c'am găsit, răspunsei eu. (Și nu minţeam). Apoi, că- 
tre individul en aparatul : 

— Mă senzi un moment... 

Individul, erezind că vreau să stap definitiv de el, se prempită: 

__ Te rog, ia-mi o copie. Nu poți şti niciodată. Uite, Tio dau cn 
o sută de franci... 

— Bine, bine. Ţi-o iau. Treci zilele astea pela mine... f 

— Dar mie mi-ar trebui, dacă se poate chiar acum. Nu pofi 
să-mi dni un acont? . 

— Şti ce! Uite. Du-te frumos neasă, developează clișeul, fă-mi 
p copie și adu-mi-o aici, Ai să primeşti atunei 200 de franci. 

— Dar... nu pleci? 

— Nu, nu... Acum, la revedere... 

__ La revedere. Intr'o jumătate de ceas sunt înapoi. Dă-mi 
comtramarea dela bilet. Ca să mă lase să intru. Că en n'am. 

Gregor dădea semne de nerăbdare, 

— Uf! Credeam că n'ai să mai scapi niciodată de individul 
ästa! 

— Să scap de el? Ştii cine este individul ăsta? Îţi dai seama că 
e salvatorul nostru? Mi-ai spus să „găsese altceva“. Ei, am găsit. 
Fotografia despre care m-ai auzit vorbind adineaori—este însăşi s0- 
luția problemei... 

__ Atunci de ce făceai pe plictisitul cu el? Ca să-i plăteşti un 
preţ mai mic? 

__ Nu. Asta n'are importanță, Pentru citeva sute de lei! Dar, 
vezi, avem nevoie de fotografie imediat. Dacă l-aşi fi zorit pe indi- 
vid, îşi dădea seama că-i un interes actual la mijioe, și-și vira și el 
nasul. Aşa, l-am făcut să mă zorească el pe mine. Inţelegi? 

Şi-i povesti toată afacerea om tenorul, en sora d-tale, eu falsul 
pumnal, ete. 

— Poate că, prin fotografia asta, s'o putem face pe nevasta dot- 
torului să ne ajute, 

— Poate că da, poate că nu — zise Gregor. Dacă se indignează ? 
San dacă se teme? Sau dacă chiar nu poate? Gîndește-te, că-i foarte 
posibil să n'aibă timpul material. Nu nita ež ne trebue documentul 
chiar diseară... 

— Impreună cu dinșii—âmi adusei en aminte—în lojă, era și 
fratele ei, pictorul André Séverin. Poate că pe el l-am putea speria 
mai uşor. Ştii—mai degrabă intri în panică pentru primejdiile al- 
tuia decît pentru ale tale... Cînd e vorba de tine, îţi închipui că te 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 67 


poţi descures.. Pe cin in principi 
-ataker e cind pe altul, îl socoti din cipiu prost și in- 
— Da, dar chestia aceea cu fot 
i ografia încă nu e ceva d 
gr. Se vede lesne că-i o glumă... Dac’am putea să-l facem pie 
orei un atentat serios... A 
O idee îmi veni — pe care însă i numaid 
; m= À 0 ăsi i 
izmene Îi de noiai d-tale cu sie a Dar eng a pei 
eam pe Felicia din spusele lui Gregor, gti i 
| spusele , ştiam că nu s'ar fi 
mea, n, o eneă sombinntie, rap ete d misi Gregor er 
Due ev irtează cu d-ta- - i 
see fi făcut poate un seanăal care ar fi eiaa E pp e 
era cit p'aci să se intimple, cind Gregor te-a văzut, la 2 
tea, la masi cu Felicja Téodorovna; abia l-am putut t i ate a 
mul vel Cr violent și cel mai gelos din lume) aii; m 
„— Ia stai... Cred eam găsit. ; i i 
jii explică duși hi plan. SNE 09 MR, TA — 0 A, 
„Ştii unde um fost adineaori, înainte 
, i - de entr'acte? Pe ñ 
spera. Ne dusesem să facem o mică vizită verei mele haigne în 
astă seară. Pe cînd eram acolo, prin culise, mă oprese o clipă nege ni 
ieri eta pe ger Mi er ‘npapenias mucul înăuntru, Li e 
| in pe lucru. Pe eind 
instrumentului, aud o mică conversaţie, lingă n Sarba ret 
rabinieri ( aceia care în ultima seenă a ultimului aet Pehari id pe 
Cavalerul Cavaradossi). Diseutau politică, și erau așa d eri 
răţi încît nu observară eum amicul lor electricianul extră x ta muri 
din larane unuia din ei, pachetul de țigări, se ete i aia 
pin ul la lor. Eu, mä uitam la cearabinele lor, ttntile n Sijeni 
trun colț, alături. Ştii că am pasiune pentru arme vechi Garabi. 
soi astea mă interesau cu atât mai mult en cit posed eu ingu ap 
identică, și la care țin foarte mult fiindeă, deși foarte rosa rue, 
remareabil de precis. M 'am amuzat multă vreme să tra pica 
Și Gregor Petrovici rămase pe ginduri. = ie ii 
— Bit... îl întrebai eu. 


S ÄÄÄ... păi foarte simplu. Tine bi inte: j 
aa ha sea pe Aea en rAr En i rapirea 

rentabil, Am tot timpul. i Miš 
pînă la ultima scenă. După paoata nor le, pa an i a 
pater, pe fratele femeii, Din jumătate în jumătate de ga N 
ara la elub. Ne-am înţeles? SN 

iregor mă sili să repet instrucţiunile. După care pl 
za Restul îl cunoaşteţi, — san aproape — continuă Belia: 

e dentul tenorului, ediția specială, frica d-tale da scandal camb io. 
ai san mai bine zis copierea documentului cu cerneală invizibilä 
'eea ce însă nn ştii este cum am pierdut această copie, Es 

Imi fusese adusă de Vicent, în localul acela de dune Vi 
ținuse în servietă. Hirtia nu era mare. O foaie de bloc pent: mph, 
be Aşa că o pusese În geantă fără s'o îndonie, Bu i pp A uit 
ea, şi mă amuz să îmoi degetul în cognac-ul pe carel beii, iar 


68 VIATA ROMINEASCĂ 


ind caracterele 
i umect colpi r din hirtie, ca să văd apărind e | 
msg poante OT foarte puţin, just cît trebue ea să mă 
conving de identitatea documentului. ca oaia De 
Citeva clipe după asta, se petrecnră, simult ? r A i 
tii, discursul d-tale fulminant și moralizator inpotr a n e 29: 
Gregor. Habar n'aveam de ce e certai, şi a e an pa hha esa 
gg Tout girl Paing rea se sualitate du o AoA brutală. 
D onest ar Banita se potieniseră în masa mea, suciseră sp 
i făcuseră să cadă, subt mese, hirtia en pe rp 
Inţelegi cu ce zel și iuțeală m'am precipitat so ridic. ct] ap și ac 
n'am mai lăsat-o pe masă, Ani păturit-o imediat în patru, $ 
Äg în buzunar. ge 
ta se —, ceea ee aseunileam. eu cae Încă parere e ră “a 
irtia adevărată, ei o altu, de aceeaşi calita 3 Še p AmA 
tot imaculată, dar care, pe partea care nu se ra Pa e oi 
meu (de care uitasem eu desăvirgira) — caricatu tea A Se 
senatorul acela a-la-minut, care se tot aber pe ue Y e: mita 
altfel, câteva clipe după asta, a început să-ți ra i ia 
„Nu stiu dată o fi fost reuşit, Ponte o să afli. Căci l-a t 
iiis. i A PAN Tin minte că era foarte tristă enya Se 
plecat. Se uita la desen, şi plingea.... Dar Însfirgit, mi Kr agi 
mă privese pe mine. Important — Și dezolant — + “ wra o 
bună lunecase subt mese, și a tost măturată, aiak Han T jasad 
cu serpentine, mucuri de țizară și alte gunoaie... OR TE 
u fost eă am aflat de substituție ec gre penca bine. 
plecat, și allindu-se în tren, a vru şi e A î he e tale 
voolul, Imi închipui furia lui viăzind că reacția chim 
duce Rase miar de pe verso, pe câte 0 văzuse, patit, de k ega 
mu putea să-i pară suspectă; din contra, crezuse, eta i ep a 
şiretenie a men!) Am primit alune o telegramă degetele se rs 
Mă conjură să-mi procur o nouă copie $r să i-o a ue Aa et abd 
trebue să mai urle: „Cinci iveala de ont ae -- 
el evalna brevetul. Și Gregor se pricepe: N 
A pe ştii tot, Vezi de Ma dale a absolut niciun 
* —— sau, în tot cazul, Absolut miero VINA = 
E Mâline, după citeva cuvinte de politeţă, gr ea pe 
André foarte pe ginduri şi, bineînțeles, foarte fericit, Nu n a 
Adrienne, dar gi Felicia Theodorovna n'avemu. niei un amestec pa 
toate tripotajele celorlalţi, Işi aducea acum aminte. Personage A 
bar, care ameninţa că „strică tot'!, că „face scandal dacă în ste A 
nute nu îi se dă un rezultat complet“! — era soţul gelos, eg 
Petrovitch... Şi toată aspra morală pe cure 10 făcuse Felicier.... 
Trebne imediat să se ducă si-i explice. Să-i ceară iertare, EF 
André îşi aducea acum bruse aminte că Felicia trebue 
plecat, de vreme ce bărbatul ei îi telegrafiase lui Méline din corsa 
Probabil că nici Mâline nu-i știa adresa, ci doar localitatea. u- 
mentul urma, de sigur, să se expedieze „post-restante ”, Şi el, André, 


UN SURİS DE 5 MILIOANE 69 


în niciun caz nu putea serie. Lui îi trebuia ndresa precisă ca să se 
ducă, în carne și oase, acolo... Poate că Méline totuși cunoaște 
adresa...... San o s'o afle... Dar de unde să-l in acum, pe Mâline? 
Ce bdiot fusese! T! lisase să plece așa!... Dar mai este Vincent... La 
uzină... E! îi va spune cum să-l găsească pe Méline, Afară de asta, 
uitase: mai era și Seeha Boulanger. Poate că Felicia îi va fi seris 
de unde era. Părea că ține foarte mult la bătrinul pictor. 

„Și astfel Andre, timp de două săptămini, circulă zadarnic între 
cei trei ineticaci informatori, desperat de a duce mai departe po- 
vara murei nedreptăți tăcută de el femeii pe eare acum o iubea mai 
tare ca oricind. 

Insfirșit, vreo cinsprezece zile după conversaţia cu Mâline, 
Andre află dela Boulanger că Felicia era la Cairo. Plecă şi el ime- 
diat într'acolo. (Tot avea de gind anul acela să călătorească din 
loc în loc), Sosit însă la adresa indicată, află că de zece zile d-na şi 
d-l Theodorot plecaseră, La noua adresă, în noul oraș — aceeași 
deceptie. Mereu handicapul primitiv de două săptămîni, 

Un an aproape un an de zile, dură această exasperuantă cursă 
cu ratare sistematică a țintei, La fiecare sosire a lui, afla eñ ple- 
case en. Și mai afla ceva. Anume că sacul cu bani al lui Gregor era 
mereu mai; pe fund. Vieaţa dezordonată, nopțile la club, alcoolul, 
cocaina, toate astea îi nzaseră, probabil, inventivitatea, şi prin asta 
diminuaseră cifra de afaceri. „Curba hotelurilor'*, indica o sărăeire 
progresivă. Delu o bucată de vreme, André mai află ceva: Felicia 
începuse să lucreze, adică să cinte în teatre de varieté („asta mai 
lipsea! acum Îl şi întreține!) — Degeaba îmi băteum eapul; nu 
înțelegeam, zise acum André, adresîndu-se Pelieiei (în timp ce Fred 
Corrigan Lăcea o nouă pauză lu maşina de seris, intimitățile ne tro- 
buind să lie consemnate în reportaj). Nu-mi pnteum explica de ce 
tu consimţeai să înduri mizeria alături de Gregor, Ce te putea lega de 
omul acela, pe care ştiam că nu-l iubeşti... Ce lucruri misterioase te 
făceau să nu-l poţi părăsi. 

— O erimă!!!! — gise Felicia cu o voce fioroasă — mult prea 
fioroasă ea să fie adevărat. O crimă ne lega. Iţi pot en limpezi mis- 
terul. Da, da; o crimă. Un asasinat: asasinarea mea... Ai înțeles 
acum? Nimie altceva nu mă lega de Gregor. Nu puteam să-l sufăr. 
S'apoi violențele lui, gelozia şi supravegherea bănuitonre de fie- 
eare clipă, mă exasperau, Dar nu-l puteam părăsi. Imi era frică. 
De mai multe ori îmi spusese că dacă plec, mă omoară, Și știam c'o 

face. Mai ales în ultimul timp, cînd decăzuse atita, şi-şi dedea 
seama că nu mai are nimic de pierdut. (Îmi făcen onoarea să mă 
considere, pe mine, ca singura valoare care-i mai rămăsese din atitea 
cite avusese....), Cind n'am mai uvut bani de loc, și Gregor din pri- 
cina stupefiantelor, era tot mai incapabil să-și procure parale, am 
avut ideea să lucrez — să cint în teatruri de varieté. O fourte bună 
idee. Căci era pentru mine o ocazie să mai răsuflu, [i explicasem 
lui Gregor că numai cu o condiție puteam să fiu angajată: dacă el 
îmi promitea să nu apară niciodată în localurile unde voi cinta. Pa- 


70 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


ia sotilor in general şi a celor 
i le plăcea de lov categoria sopito paii 
uri A é. în special. Cum perspettiva de a nu-și mai bate 


cească ? Cit despre sinucidere, nu-l rul pe Apor eren as H. 
2 , n'a fost nici nna n „AC A 
Popi gg povestese, știți că am vorbit la zar ii 
dela poliție. Anunţa că medieul legist constutase a css mere 
indubitabil pricinuit de un anevrism, și că de altfel boala 
eche.. = i i 
i ai opta trebue să mai fi fost — observă atunci pog aa 
simpla vedere a lui André în pictură i-a dat o criză rest 
«fară de asta, nu știam că bolnavii de inimă ge aruncă pe mii 
— Este momentul să vă explie. Piindeă vouă vă rise e ia e 
ment important pe care l-am descoperit u ui olad 
atent la portret. Observați aici, unde a fost pata d erei ia Să 
niște cifre și niște litere, ca AmO Soatura mea! Este exaet hirtia 
ce este hirtia pe care a fost tăcu t m e i 
biroul lui bietul comnatu-met, hirtia pe care exi gina 
Fata explozibilului, ie stra aa cu piesa ap gena 
line, nlunecase sub mese ne seara a ae pita 
rori i i pe care văzind-o că-i albă și x 
reci pace bea ini ep hirtia pierdută, hirtia eare— cum 
„ae e Gregor — valora tinci milioane... LA a sg 
Vă închipuiți ca lovitură a fost pentru Gregor ein 2 d rA 
perit cum, îndărătul surtsulu; meu, se ascunde, ironie, o AY 
tîtea milioane pierdute... k A 
j Uite cum îmi imaginez eu că s au petrecut lare NR 
Gregor vine, pa da pd p e m T lojă, ni- 
Felicia făcînd cine ştie ce h ! Broi 
cil gyru a şi aşteptă. Seoate din buzunar hery on pieda 
Pe masa de machiaj este un pahar. Işi toarnă în el, că ne bere 
bindu-se prin odaie, cu paharul în mină, zărește pe u a Aa 
nat în perete. N recunoaşte, (De nici un bărbat pa Laere a porre 
fi mai gelos decit mine. Mă văzuse doară, singur eu Pelela, 
loeal de noapte), E Aa 
Imi închipui că atunci a început să se răsteaacă la ea her 
ginea și la umintirea mea, Si-o fi dat seama de sigur că age ră 
al prezenţei mele permanente, în odaia unde ¢l nu ie pese] 
vedea un sentiment serios din partea Felieiei. Şi foe ivi ra 
fi exasperat. Cioburile paharului, petele de wisky N pe e e 
vedese că, într'o clipă de furie, a avirlit cu paharul în porti ăi 
urmă s'a apropiat, m'o mai fi gratificat cu cite Ban iaenă rep 
şi-a înfipt degetele în hirtia portetului și l'a smuls din e upas 
asta cred că nu din turbare a făcut-o, Sunt sigur că, etig D 
de tablou, a zărit cifrele acelea care începuseră să mijeaăcă pe 


UN SURIS DE 5 MILIOANE 71 


tie, reinviate grație alcoolului (care-i, se vede, reactivul cernelei invi- 
zibile întrebuințată de Vincent), Gregor atunci a recunosut docu- 
mentul pierdut, Asta a fost pricina acelui strigăt, acelui urlet de 
triumf şi de turbare, de bucurie dementă, răenetul pe cure Fred şi 
cu mine l-am auzit, noaptea. După el ne-am călăuzit noi atunci. EL 
ne-a dus la Gregor și la tine. 

Emoţia descoperirii, furia de a fi cărat. un an de zile, o comoară 
de 5 milioane în geumantane fără s'o ştie (şi indurind între timp 
cine știe cite privaţii), apoi ironia ea aceste cinci milioane să fie 
păzite și ascunse de mutra bărbutului cu care — își zicea el — Feli- 
cia îl îngelase și-l va mai înșela încă — toate asten i-au produs o criză 
de inimă. Gregor simte că se sutoacă. Se duca la geam. Cu restul de 
forțe pe care-l mai are, deschide fereastra. Se pleacă să respire, 
avid, acru] rece de afară. Pierde cunoștința, pierde echilibrul, Ca- 
pul, trunchiul, mîinile cad peste pervnzul ferestrei, și Gregor este 
aruncat, înainte, pe trotuar. Înălțimea e mică. N'a murit din asta, 
Dar asta de sigur a contribuit a face ca atacul de cord să fie mortal... 

André se oprise. Nimeni nu mai zicea nimie. Gindurile celor 
doi eroi supraviețuitori, coteau și demarau în felurite direcții, 
Atitea lucruri se petrecuseră, Găsiseră fiinţa eutată şi așteptată, 
scăpaseră de omul care întotdeauna le-ar fi sabotat fericirea, de- 
veniseră liberi ,.,, deveniseră bogați (fabrica promisese un pre- 
miu de 1 milion de franci nceluia eare va găsi formula explozi- 
vulni doctorului Duvernois) ..., André și Felicia eran încăreaţi 
de evenimente trecute şi încă şi mai încâreați eu proiecta vii- 
toare, la care le plăcea însă să nu se gindească pren apăsat, Vo- 
luptatea acestei disponibilităţi de acţiune îi făcea să se simtă foarte 
fericiţi şi să refuze de a sè gindi mai departe... 

Dar Fred Corrigan, în schimb tocmai voia să menruă mai de- 
parte, Nu putea läsa povestea aga, neterminată, 

— Pentru reportajul meu îmi trebue totuși un final, Ta spu- 
neți. Ce aveţi de gînd să faceţi acum? 

— Asta nu te priveşte pe tine. Cit despre final, uite ce ai să 
faci. Gregor, nu-i așa, cade pe trotuar, în noapte, în ceaţă. Tu, Fred 
Corrigan împreună cu amicul tău André, îl găsiţi acolo... Dar văd 
(André se instalase la maşina de seria a lui Fred)... văd că ksta e 
deja gata... Atunei este mult mai simplu... Uite așa, O iei dela cap, 
şi ser: 

Și povestea se termină exact în locul şi timpul unde a început“, 

MARGARETA POPESCU 


FABULĂ 


Nu cale pe urmele lui Donici, 
Nu-mi trebue păsări nici jivine 
Pontru meşteșugile cronici. 
Fabula cu o găsesc în mine. 


Sint leu, sint lup, sint vulpe 
Sint bou năting, hiană rea, 
Dar mimenea să mă înculpe 
Nu sufăr, în trufia mea, 


Simt universul subt căciulă 

Mă știu în stare de orice. 

Morală: Gigant de-i fi ori simplă nulă, 
Nimic nu eşti. Dar crade-te. 


y 


EGOISM 


Știu face să ingel oglinda 

Pe atiela netedă şi pală 

Pot pune orice vreau. Şi ghinda 

Imi pare 'n Iuciul care joacă — o curmală 


Mănîno fructul ușor și dulce, din belșug. 


Trăiesc dim mierea-mi proprie. Avar, 
Rimburii întăi îi sug 
Şi-apoi îi bag în buzunar. 


Imi rid de imbelicii care văd în egoism 
Vițiu — său măcar cusur: 

E singurul voeabul ce admit în „ism“ 
Căci sint nebun după limbajul pur. 


CUVIINŢĂ 


Dumnezeu m'a făcut din nimic 
Isbutind un lucru de soin. 
Sint sculptor și marmură stric, 
Dar tat ce fac e noroiu. 


Poet sint şi limba de aur 

O torn în strofe de huli, 

Mă "nehipuese mester fanr — 
Aşi face din fier barabulă. 


Dar lumea mă ține în slavă, 
Dator sint s'ajut a credinţă. 
Nimica stă falnio pe tavă; 
E mica gi trista-mi ființă, 
EUGEN CRĂCIUN 


CRONICA LITERARĂ 


MIHAIL CELARIANU: FLORI FĂRĂ PACE 


D. Mihail Colarianu, poet şi prozator, foarte interesant, stă în 
oarecare umbră, fiindcă serisul său nu S'a putut încadra în niciuna 
din direcţiunile care au dat un fel de structură literaturii de după 
război. De fapt d-ea a şi rămas un scriitor de dinainte. Pe măsură insă 
ce timpul trece şi examenul critic înlătură falsele valori, scriitori ca 
d, M. Celarianu sunt sortiţi să iasă deodată la lumină cu ceea ce au 
permanent. De altfel, întru cit priveşte versurile, unde opinia publică 
interesează prea puţin și totul este părerea criticii, putem afirma că 
d. Celarianu îşi face loc cu greutate, dar cu siguranță. Este un poet 
remarcabil, 

In Flori fără pace, este la prima vedere punctul de plecare al 
lui Anghel: elogiul florilor din grădină, Este în acelaşi timp și ceva 
din ultima activitate a lui Alex, Macedonski, Asta în privința temei. 
Dar interpretarea cate cu totul originală. Acum se observă o uşoară 
tendinţă de hermetizare, un mallarmeanism, insă cu o notă proprie 
de voluptate, de entusiasm (în sensul cel mai etimologie al cuvintu- 
lui). D. M. Celarianu este un sanguin clocotitor în suavitate, un ale- 
xandrin. Nu se face decit elogiul unor flori, dar poeziile turbură ca 
niste ritualuri de culturi oculte, Niciodată nu sa pus mal multă 
amplitudine sufletenscă într'o temă în aparenţă mai nevinovati. Poe- 
tvi eintă Irisul: 


Lung ondulind pe sub galbenul astru, 
Stoluri vin îngerii 'n ora minunilor, 
Aripa turbură 'n somnul genunelor 
Florile grele de-albastru. 


Voi clătinaţi în cutremurul penelor 
Foaia `n resfringerea lină? 

Sau licăresc în plutirea antenelor 
Penele ‘`n vînt de lumină? 


Umblu "ntre flori după stingerea stelelor; 
Incă mai pilpie sborul: 

Simt cum pe căile 'n umbră-ale grelelor 
Aripe-şi trage fiorul. 


Genele 'nehid cind pe frunte-mi alunecă 
ia, rari "n noua asa sti 4 

orile ‘n via umbra-şi întunecă, 
Fin clâtinata de ri 


CRONICA LITERARĂ 77 


Planul stratului de flori este mărit pină la uriegenie și N, ci 


printre fiori adusă la momentul extazului. Ingerii care vin la ora 
minunilor ca să clatine lujerele, întuneenarea corului, toate astea au 
un ton dantesc. Elogiul Petuniei este mai mallarmean: 


lubiţi prieteni trişti, cind cade senra 
Ne 'mprejmue concertul de parfum, 
Din nori de armonie ca un fum, 
Suapină 'n trandafirul rog vioara 


Noi uscultăim ecuncertul sfint ca "n vis, 
Cunoastem cintărețu pe culoare, 
Petunia doar revarsă în ignorare 
Cereacul ei parfum de rin deschis. 


Esta aci vestita transpoziţie simbolistă, asocierea unul grup de 
senzaţii cu altul, tradurerea parfumului cu muzica, fucrul poate să 
pară puțin cum învechit, poezia oste Insă remarcabilă prin intensita. 
tea glorioasă a tonurilor, prin ciudata ei corutitate. Tată acum Nuferii: 


Nuferii albi, candele reci, atilizate, 

Trişii pentru ultima vieţii paloare 

Grai pentru albastre pleonpo 'n iertare, 

Alb! pentru alha plutire ‘n morţi scufundate. 


Negrul văslaş, albă miroasă, te duct, 

— Negru si alb, nuferi} In rochi se confundă 
Frunlea "n argint, prinsă "ntre foi ca 'ntr'o fundà, 
Rraţele 'n flori, peste albul său, reco cruce, 


Astfel pluteste, marmoră încoronută, 

Val după val, porți după porți se desleagà 

Zări după zäri, vâmi după vimi, noaptea întreagă 
Negru! plutas, vinătă, trage lopata, 


Miine vrei sta, albă, la treptele ceii, 
Virgine flori, nuforii albi odihni-vor, 
Ingorii din Ral, cete la poartă, primi-vor, 
Inger străin, din depărtările vieții. 


Floarea n câpătul aci Infiițisări de sunay cadavru uman Şi soena 
se petrece întrun infern fastuos. Din simplul eloziu al une! fori se 
desprind un simbol și un cult. Garoatele stirnosc frenezii: 

Garoafe negre care sună cind lr-aptuci, 

Ca nişte aur ferecat si nevăzut, 
De desrintat, de otrăvit si de vindut 
Ca niște bani, ca nişte foc, ca niste cruel, 


Să-ţi cumpăr trupul cel vrăjmaş cu-un pumn de foc, 
Cu foc scăzut, cu foc aprins, cu foc spuzit, 

Pin'la sfirsit, dintru'ncepul, fără sfirsit, 

Pentru-un virtej cu vreJu 'ntora în mare joc. 


Din coama noagră-ai să-l auzi cu sunet atins 
Sial să porneşti satanic Joc sub cintul lul; 


78 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Alteori tonul e religios, titanic și păgin: 


it mulţumesc prinir'o durere mare iy, 
Si printrun cintec greu, ce-abia-l adii; 
Străin ținnalță, Doamne, vu floare, 
Miresmele 'ncordate "n melodii. 


Străpunsă de 'ntunerie şi de cintes, 
Selipeşte ‘mire tenebre și lumini, 

Tot harul tău, dela picior la pintec, 
Pină'ln sprineene-l geme de adincimi. 


Dar chiar versul capătă forma unei formule oculte, a unei ini- 
tieri: 

Cind pial deschis din moarte atipa toată 

Spre noaptea fără îngeri si nurori, 

Latele de văpăi ţi-a 'ntins deodată 

Piimintul, troenit de luminări, 


Castani, În turnuri negre, au înviat 
Maì negri 'ntre luminile adumbrite, 
Fintinile de maci descoperite 
Profund le-a oglindit pînă a 'nnoptat, 


Totul este In fond descriptiv, Versurile sunt, precum se vède, 
remarcabile. Un singur lucru, în volum, atenulază frumusețea lor: 
monotonia, Volumul e prea un program de prezentare a tuturor flo- 
rilor, Asta introduce un mecanism care atrică solemnitatea momen- 
telor de exaltare, Este un cusur care se poate însă remedia la distri- 
huirea de mai tirziu a poeziilor, 


ANGHEL DEMETRIESCU: OPERE 


Foarte utilă pentru cercetători, ediţia operelor lui Anghel Deme- 
irieseu, făcută cu multă disciplină de dJ Ovidiu Papadima, tinde să 
mal renbiliteze încă un seriitor „uitat”, Sunt mulţi aceia care, nu se 
stie din ce motive, vorbesc de răposatul profesor cu o stimă deosebită, 
Totdeauna detractorii au fost iubiți în umbră de cei mai puţin curajoşi 
in antipatiile lor şi n existat la nol şi poate mai există un cult ocult, 
ca să zic asa, pentru cei care încearcă a ştirbi ceva din prestigiul lui 
Eminescu. Bine înțeles, aceşti oameni n'au curajul să facă pe faţă 
rezerve impotriva marelui poet. Lucrul este explicabil. Chestia Emi- 
neacu e agasantă. Marele poet in sus, marele poet în jos, sunt mulţi 
aceia care ar voi să rupă farmecul, Prin urmare, nu este nicio îndo- 
ială, Cel care admiră pe Anghel Demetriaseu, aplaudă in, sau pe 
exegentul lui Eminescu. Toţi prietenii exaltaţi ai lui Anghel Deme- 
triescu, printre care, de pildă Delavrancea, got fi descoperiți 

era 


ca nepgatori timizi al tului Luceafărului, care a dat 
o onrecare faimă lui Demetriescu este un „studiu” lui 
Eminescu. Și alții au discutat pe Eminescu și l-au ns, 
dar actiunea lor n fost socotită detractoare, fiindcă vele 
erau prea pasionale, prea lipsite de argumentaţie. hel De- 


motriescu face Insă un „studiu serios“, un „studiu obiectiv”, Ori 
ile cite ori tăgădueşti în virtutea unor principii inguste marile valori, 
recunoscând pe ici, pe colo, citeva mici însuşiri, ca bune intenții, scli- 


CRONICA LITERARĂ 79 


piri ete, faci un studiu „obiectiv”, De soiul acesta este și obicetivita- 
tea lui Anghel Demetrieseu. In stima pentru pulantul profesor, trebue 
să fi intrat, de bună seamă, şi o secretă inimieiţin faţă de Titu Maio- 
rescu. Lenernţiile de scriitori au căutat cu înverșunare un alt critic 
po care să-l opună lui Matorescu, Lucrul ora cam grau, flindeă Titu 
Maiorescu avea o excepțională cultură şi găsea numai decit pricină 
adversarului, spre n-i discredita, Dobrogeanu-Gherea a fost socotit o 
vreme ca fiind În stare, pne vasta lui informație de autodidact, să 
tinā plept lui Maiorescu. Toţi cel fanntiei de opera lul Dobrogeanu- 
Ghera (care este însă maritousă și pe alocuri remarcabilă), pot fi bå- 
nuiţi de dușmănie impotriva lui Muloreacu, De pildă tenebrosul, plin- 
gărețul şi mediocrul Vlahuţă, cel mai duşmânoa dintre seriitorii de 
dinainte de războlu, părind dimpotrivă altfel. Fără indoială că prie 
tonii au văzut în Anghel Demetriescu un rival ul criticului junimist 
Umflatul profesor (autodidact) poza fn savantul polihistor, citind 
grecesşte, latineşte, englezeste, nemţeste, italionesie, cu si mal alea fără 
nicio trebuinţă, E adevărat că Anghel Demetriescu se deprinsese a 
citi în aresto limbi, dar vorba unul erou din cartea recentă a d-lui 
G. Banes, Zile de lazaret: le perroquet aussi parle plusieurs langues. 
Anghel! Demotriescu èra un papagal care nu Intelegen nimic, El fn- 
cearc a întocmi un soiu de tratat de poetică și face aci parada cea 
mai desanțată de proastă erudiție, citind în „aparatul critic”, din tex- 
tul original, mai cu seamă grecește. Tratatul cal însă lamentabil 
Compilatorul nu înțelege nimic, nu ae poante deseurea de loc din ci- 
tatele lui, nu potte defini, nu ponte stabili o legătură între idei. După 
multă trudă „estatul” ajunge la un fel de definiţie — doseripţie ba- 
nulă şi confuză: 

Poezia, dimpotrivă, se ocupă cu adevărul, întru cit acesta este 
frumos. Ea sa wlresează la sentiment şi fantezie, nu la rațiune și vo- 
inţă. Prin urmare, expresiunile ci nu trebue să fie abatracie cu nişte 
formule algebrice, ci plastico și pitoreşti, levorite din adincul sufle- 
tului, aşezate în versuri armonioase şi artistic cadențate”, 

Deci, poetul ia un adevăr şi-l exprimă In versuri „artistic caden- 
tate", Cu asta distrugi orice valoare, dovedind că fondul nu e „ade 
vărut”, iar forma nu-i „artistică”, E cecen ce a ficut Anghel Deme- 
triescu cu privire la Eminescu, aplieind si un alt principiu derivat 
din „adesăr”, acela al „sănătăţii”. Poezia trebue să fie „adevârată” 
si „sănătoasă”, 

Dar Anghel Domeotriescu a mai compus şi niște portrete de oä- 
meni politici (N. Fleva, 1. C. Brătianu, M. Kogâlnicoanu, Titu Maio- 
rescu, Take Ionescu ete). Lipsa de talent este desăvirşită. In schimb 
autorul se strădueşte să compună după regulele artei, cum s'ar zice 
Porțretele au un cap, un mijloc, o coadă, nu o desfăşurare Jenti "i 
anevoioasă şi utilizează tonte procedeele retorice: paralela, antiteza, 
exclamaţia, interogaţia, invocaţia. lată un specimen de retorică pro- 
fesorală: 

„Dar oare în cetatea asaltată erau trătătorii? Dumnezeu singur 
sau mai bine istorin va da odată răspunsul definitiv la această Intre- 
bare. Noi auzeam de o parte şi de alta acuzaţii pasionate, de cara ră- 
suna văzduhul, Insă tu, o Rominie, dulcea si nugusta noastră mamă, 
vis etern al inimilor noastre, stringe-i pe toţi la sînul tău, ca pe adé- 
văraţi! tăi fii. Poate că unii, în setea lor de a te servi nu sau inspirat 
in deajuns de geniul tău mindru i demn, dar sufletele lor, cu ale 
nonatre, sunt plina de sentimentele independenţii şi măririi tale, Ei 
şi-ar da voiuşi vieața ca să te vadă fericită şi puternică, precum nu 
fost gata a o da în momentele supreme? Da, tu trebue, să uiţi multe 
acelora, care poate nu sau priceput cum să te servească, dar care, 
în adincul inimilor lor, te iubesc! Nu-i blestema, dar, o patrie adorată, 


80 VIATA ROMINEASCĂ 


rimeşte ca o expiație pentru greşelile lor, sacrificiile şi inteligența 
aie dintre fiii i, pace A re si Ea te înalțe acolo, unde cu toţii 
i i orim vedem!". 
5 cordate: er urlicolul-portret despre Take Ionescu, semn că 
Anghel Dometriescu avea intenţia sublimului, Cit despre portretul 
propriu zis, autorul nu se poate ridica peste convenţiilo unel deseripţii 
”% Aa taste feței sale sunt expresive și armonioase; capul pro- 
porţionat en corpul, este plin de o deavoltare intelectuală ușoară de 
observat; fruntea-i, fără a atinge dimensiuni exagerate, este frumoasă 
şi plină de vicuţă. Sub dinsa luctac doi ochi pătrunzători și mobili, 
chiar cînd mintea sa este în repaos, dar nedescriptibi! de luminoşi 
gi plini de înţeles cind sunt excitati Gura adine ciselată ete.” 
Deci: frunte frumoasă, ochi luminosi si gură cisalută! Despre ori- 
cine, cu amabilitate, se pot spune aceleaşi Iucruri, 
Venim acum la faimosul articol despre Emineseu, articol rare 
estè o tristă inepție. Fireste so aplică metoda valorificării separate a 
fondului si formei. Conceptia e „violentă" şi expresia esta „oxnperată”. 
Lăsăm de o parte taptul că în intenția de a înjoal cu orice pret, criticul 
pirfeute pe om si insiată nsupra operil de tinereţă, Eminescu, trăgin- 
duse din oameni bolnavi, are concepția bolnăvicioasă. Pesimitmul èo 
atitudine morbidã. Numai oamenii din țările unde e negură şi foa- 
mete au dreptul să fie pealmisti. La noi sunt alimente şi soare, deci 
rominul e din fire voios. Portul naţional este „veselul Alecsandri”, 
care oglindeste „cerul într'o lacrimă", Apoi Eminescu, lucru foarte 
grav, nu ştie groceste și latineşte, ca Anghel Demetriescu şi face erori 
de istorie. Totul În el este incurabil. Cit despre formă, metaforele 
lui sunt excesive si stilul un haos, adică întrun cuvint nu 
sunt „artiatice”. Concluzia? Ceva, ceva, ar fi în Eminescu, putem chiar 
pentru ca să spunem că poate fi pus alături de marii nostrii poeti, 
precum Bolintineanu, Alecsandri, ete. „Talent” aven, Insă păcat! mul 
aver „o trufie enormă“ şi amaţit de „teorii incoherente A neţinind 
seamă de „nrproporția dintre facultățile şi aspiraţiile sale”, „inos 
rant", „mărginit“, năzuin mai sus, Anghel Demetriescu e autorul tip 
de „biografie subțire” ṣi în definitiv trebue să mulţumim d-lui Ovidiu 
Papadima că ne-a oferit înfiptă pe un carton această infectă insectă, 
După ce va räsfoi pe Anghel Demetriescu, seriilor care nà existat ni- 
clodată si căruia | s'n uitat doar nulitatea, cititorul va repeta cu mas 
multă înțelegere versurile poetului: 


Neputind să te ajungă, crezi cor vrea să ta admire? 
Fi vor aplauda de sigur biografin subțire 

Care s'o încerca sarate că n'al fost vrun lucru mare, 
Cai fost om cum sunt şi dinşii.... Măgulit e fiecare 
Că n'al fost mai mult ca dinsal ȘI prostatecele nări, 
Si le îmflă orişicine în savante adunări. 


G. BANEA: ZILE DE LAZARET 


Cu un mare interes am citit, şi cred că interesul va fi unanim, 
jurnalul de captivitate în Bulgaria, al d-lui G. Banca, al cărui nume 
mi-era pînă acum necunoscut. Pare un om încă tinăr, cam de 40 
de ani. A ayut nenorocul să cadă grav rănit pe frontul dobrogean, şi 
să râmină cu urmări supărătoare ale traumatismului. Jurnalul este 
al unui om de talent şi cultură, cara a ştiut să dramatizeze expe- 
riența, fără să introducă artificinlităţi literare. Scenele tragice sunt 
evocate cu ironie și oamenii zugrăviți în trăsături repezi, caracteris- 


CRONICA LITERARĂ 8i 


tice. Psihologul va citi cu un mare folos părțile în care autorul îşi face 
analiza psihicului în clipele de proază. De pildă, iată ce trece prin 
capul unul grav rănit la creer, în clipa de a-şi pierde cunoștința: 

„Cunoștința nu mi-am pierdut-o numaidecit, Auzeam tropotele 
soldaţilor cure tugenu toţi în goană nebună, mulţi căinindu-mă, fi 
auzeam bine, — nu s'a înjurat niciunul, și voiam sÑ le strig, să mă 
ia cu ei. dar un hiu ascuțit în piept mă ţinea şi nu mă lsa nici 
să răcuflu, ca să Pe urmă, printr'o Inlânțuire absnrdă a gin- 
durilor, am avut conștiința că mor. Dar în acelaşi timp am fost şi 
nedumerit, scandalizat chiar, că mă înşelase presimtirea cu care por- 
nisem la războiu, că mam să mor, Intro fulgerare am avut apoi un 
noiam de sensaţii: un regret nadinc, nespus, că mor tînăr, că mor ca un 
cline, In ţărină, chiar trinturi din vieaţa mea de pină atunci, — parci, 
ce vieață putusam trăi ou pînă atunci? 

„Apoi, cum eram cu capul la vale, şi singele îmi intra sürat în 
gură şi cenușiu parcă In ochi, mi-am zis, cli-mi curg creierii. Mi-am 
mai amintit si de o discuţie de mal Inainte cu un prieten, discuţie nst 
pra compoziției creierului — dar oara discutazsem aşa ceva vreodată?— 
cînd eu susţineam că substanța cenușie e mai multă, iar el că cèn 
albă. Mi-am zis: „Vezi, tot eu am avut dreptate, şi o să i-o spun”, deşi 
cu o clipă înainte aveam conștiința că mor. Am Incercat pe urmă, 
să-mi văd unghiile, dacă se învineţesc, căci stiam că ăsta e semnul 
morții, am soptit, ori mal degrabă numai am gindit un numa Şi... 
n'am mri şliut nimic”, 

Citatul este, precum ae vodo de o mure finete intraspectivă, Cit 
despre observaţia obiectivă, ea cate plină de coloare, Nimeni n'a re- 
constituit pînă acum mai hine atmosfera unui lagăr de prizonieri si 
purtările oamenilor terni, pusi în situaţii nol. Cartea d-lui G. Banen 
aste remarcabilă, 


M. D. RALEA: PSIHOLOGIE ŞI VIEAŢĂ 


Despre foarte Inteligenta, plină de probleme şi de erudiție carte a 
d-lui M. Ralea, am scris în altă parte, afirmind, cum este ndovirul, că 
înfăţişează o strălucită contribuție la psihologia națională, Rămine să 
spunem citeva cuvinte despre un prea interesant articol, Legitimitatea 
aprioriamului, de care nu ne ocupaman. Cu documentiri psihologice si 
sociologice, d-l Ralea, îndreptăţeste apriorismul kantian, În înţelesul, 
exprimat simplu, că în orice act de cunoastere punem dela noi, In 
fond, d- Ralea, face niste observații foarte pătrunzătoare şi în totul 
valabile, luind teoria napriorismulul, întrun înțeles fonrte larg, Desi 
profanul tinde să priceapă că o percepţie e rezultatul a ceva dela nol 
şi ceva din afară, Kant nu vede lucrurile aşa neted, Propriu zis, aprio- 
riamul nu e decit o demonstrare a putinței ştiinţei, adică n capacităţii 
de a cunoaste obiectiv. Această capacitate este condiționată de o mo- 
dalitate univeraală a cunoasterii. Kant nu zice, cum pricepe profanul, 
că percepind lumea în «paţiu, punem „Şi ceva dela noi”, ci numal că 
nu putem cunoaşte decit spaţial. Și mal departe, categoriile sunt tipa- 
rele necesare ale oricărei cunoașteri, Invers orice cunoastere capătă 
caracterul necesității, Eul kantian nu e nici palhologic, nici sociologic, 
ci absolut, şi categoriile sunt forme goale. 

Originalitatea articolului d-lui Ralea stă în lărgirea, prin analo- 
pie, a noţiunii de uproritate, introducind In locul formei goale fac- 
torul conținut şi în locul absolutului, factorul experiență individuală 
și colectivă, Deci, d-l Ralea, vorbeşte de alt apriorism, dar tot ce spune 
e plin de interes şi pe deplin adevărat. Spune de pildă, cu argumenta 
din psihologie, că trecutul nostru întreg ne urmărește în fiecare mi- 


82 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


insă kan- 
ment. Afirmația, din toate punctele de vedere dreaptă, nu e 
ti dr ei a opune constatării capacităţii de a cunoaște obiectiv. 
Si iam ar insemna după Kant imposibilitatea de a te sustrage 
m iei ție a necesităţii istorice şi putinţa noastră de a da fap- 
Jor forma serială. Atit şi nimic mai mult, Dacă fiecare ron he viaa 
reg iența eului lui relativ, urmează că oamenii nu se mila Pro 
priu Ssn niciodată între ei şi istoria a dispărut ca disciplină. De 3 ren A 
odată, aprioriamul d-lui Ralea e un apriorism razii, nu Au y 
relativ, conținuistic, Cind percepem, zice psihologia, no mii a ara 
să avem toate notele spre a ne reprezenta un obiect, apie mei 
rapid prin experiențe noastră trecută și uneori greşit pne den 
noaştere. Cu alte cuvinte antici ră m fr ei caini a ea 
între lucruri raporturile impu tradiție, 
area grup, Cu alte cuvinte prejudecăm. E foarte adevărat, Da 
pildă, lumea afirmă că etul e poet și filosoful e filosof. Dacă, ae 
poet ne întinde o carte de idei în mod mere ae A vedem numai penest m 
şi nu putem desprinde ideile, într'atit prejudecata ne e mape mirare 
constatare ne duce la alta, pe care di Ralea a făcut-o în pa = 
Vieața omului tinde la mecanizare. In acest Inţeles, = ir i 
acesta. relativ și conţinutistie, aprioriamul este legea pasjs ra 
psihologice a celor mai mulţi, fiindcă, spre a putea să fii aan za ui 
trecut, trebue să ni acest trecut, care e un a posteriori, Interesat 


G. CĂLINESCU 


CRONICA LITERARĂ 
CĂRŢI STRĂINE 


O CARTE DESPRE ROMANTISM ŞI VIS 


In literatura franceză, cărțile de bună critică literară sa fac tot 
mai rare. Foiletonul ocazional şi critica zilnică, abia deosebită de 
simpla notiţă informativă, lau tot mai mult locul compactelor opuri 
pe care le scriau odinioară un Sainte-Beuve sau un Talne. ȘI e cu- 
rios de observat cum, în timp ce critica franceză se firăimiţează În 
eseuri de scurtă durată, romanul francez pare să urmeze o evoluţia 
contrarie, răspindindu-se În opere cu numeroase volume si îmbrăţi- 
gind epoci întregi, (do exemplu „Les Thibault", de Roger Martin du 
Grand si romanul colosal al lui Jules Romains, „Lea homme de bonne 
volonté“, care, la al șalsprecezelea tom, nicl n'a ajuns, probahi), la 
jumätate}. 

[ată de ce o carte cum este „Limo romantique ot le rêve“ *) a 
lui Albert Béguin, merită toată atenţia. Ar merita-n, de altfel, chiar 
intro epocă de inflație critică si de abundentă producție în domeniul 
marei critici literare. Cartea (în două tomuri), poartă In subtitlu: 
„incercare asupra romantismului german și a poeziei franceze“. Sub- 
titlu care ar putea să ingele, penlrucă lasă să se creadă că lucrarea 
este o cercetare de literatură comparată, Autorul precizează dela in- 
ceput că nu aceasta îl esta intenția: 

„Nu este vorba aici în niciun fol de o problemă de influența, 
Atunci cind nu e varba de literatură, considerată cn pură virtuozitate 
de expresia şi deci deschisă tuturor formelor de imitație; atunei cînd, 
dimpotrivă, e vorba despre acea poezie, romantică sau modernă, care 
protinde să se asemene cu o cunoaştere și să eoincidă cu vieața spiri- 
tuală a poetuul, „influenta“ inseamnă foarte puţin lucru... Inrudirile 
rare creează marile familii spirituale înscamnă mult mai mult decit 
modul de transmitere a ideilor și a temelor. Intre romantismul german 
si poezia nonstră actuală, um crezut că zăresc, din co în ce mai lm- 
pede, ncel fel de înrudire care consistă într'o structură naturală nse- 
mănătoare mai mult decit întrun contact de fapt. M'am gäsit astfel 
în fața unor poeţi care toţi îmi propuneau, cu nvanțele cela mai felu- 
rite, recursul la yis". 

Aşa dar, nu este vorba despre o lucrare de erudiție literară. In 
acelasi timp, Insă Albert Béguin nu vreu nici să încerce o sinteză a 


*) Bditiona des Cahiers dn Sod, 


84 VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


rom A oricărei 
ie. care după părerea lui, „pare că scap 
poldere) de mantie, care dup, este delaolaltă foarte simpli ară 
Ma 0 greu du realizat. El vrea Bă vadă care este rca ; saa ee 
ia a romanticilor. In caracterizarea acestei atitu as o e, a 
oct: detiniri a spiritului romantic. Spune-mi cum v 3 
mad: să se definească, în 
îndirii omenesti mr putea 
chip pir i dicta prin legăturile pe care ea le stabileşte intre vis 
vièi ză”, 
A vea Ana = duce la bun afirşit o natfel de cercetare, re pavois 
de si t pe lingă o informație amănunțită şi de o mape are iernii 
j A autor, Albert Béguin nu se sfiește să afirme R p ar SÄ a 
dle simpatio" lucrarea sa. l-a trebuit fără Sisola o eo preda îns 
spirituala tă poot și Kaneli pe caca îi rois şi de o comunicare 
ră a | wto de erudiția rece şi „oblectivă” 
dela sufiet la suflet, care trece dincolo roca gr 
Arii este consacrat unor ac soti 
ia A n de care istoriile literaturii şi ale filosofiei 


i Albert Béguin pen- 
lor în primul rind li se adresează 
Ta 3y pr capi A ansni indis la problemele care îi preocupă. 


a auto- 
Malti (1757—1795). Romanul lui, „Anton Role, y D. a ranirea z 
biografic, este o îngrămădire de impresii sugi nu T E Opar, 
limpezi notații si do viziuni nebuloase. Se reg ae IN patioe da nai 
scrisă acum un secol și jumătate, toate ge urne elai ih viața 
tirziu. La moritz apare din belşug acen „rev zaco moarte damn 
penal iona ferata a i ~ iri an ai B visului, dela 
i A carat 
neant rază noig der şi dela Brentano la Bandaia + ut yä 
Interesantă este riea consacrată Pra sira? a mă 
aceşti filosofi care deobicei tree în tratatele de istoria para a RE 
rept ninti pacii, anerbl, ic Stoina ate 
e A e 
gana de te na ie Baauin acești „Naturphiloaophen să aer 
preţiosi, In special Gotthilf-Heinrich von Schubert A pag 
Carus. amindoi mediei și amindoi pasionaţi ai viaulu nr adr 
dintii în vasta lui „Simbolică 4 Kapare Ta „Istoria Soat E dat o 
. ièr într'o sum au t, 
me Ja cuteetaraa regiunilor intunecoase ale ajarno i 
Tomul a! doilea al Inerärii lul Albert ee ae He e preiar i 
sului şi poeziei“, Un ine larg pe „cerul n, oprea S ppa nări 
a ot goe air ar ince ap pna astăzi cu destulă 
Trobua sA ne mărturisire = agp aa 
; Sti roc si supraincăreat de înflorituri greoaie obo- 
rdrogptrodă ar jips aria ia efirsitul tomului al rece floare 
nro impresia că a isprăvit de făcut un urcug anrvolos, re 
au fost în cursul lungei ascensiuni, priveliști interesante, a re rar 
chiar splendide şi fastuoase. Dar trebue să te ostenesti prea r imas 
să le găseşti. lată de ce Albert Béguin a avut o excelentă ee arin 
nind întrun volum o culegere de visuri din Jean-Paul. Visur mo Aa 
fel, sunt partea cea mai bună din lungile romane cleloase ca 
Jean-Paul. Sunt fără îndoială, visuri cam prea compuse, cam Pp m 
potrivite după un plan, dar au incontestabil de multe ori o mare p 
tere (la magle poetică. 


CRONICA LITERARĂ 85 


Novalis se bucură ila asemeni de un număr coplos de pagini, 
„Luceafărul” romantismului — nu numai sl celui german, dar şi al 
romantisinului de pretutindeni — este o apariție unică nu numai pe 
mcerul romantic”, ti chiar pe cerul poeziei din toate timpurile gi lo- 
curile, Nestirgită este increderea lui în puterea magică a poeziei: 
„Poezia este realitatea absolută, Cu cit un lucru este mai poetic, cu 
atita este mai adevărat”, Opera literară a lui Novalis, afară de 
„Imnurile nopţii” şi de citeva poezii, se compune exclusiv din frag- 
mentė. Aceasta se explică nu numai prin faptul că, mort Ia douăzeci 
şi nouă de ani, Novalis n'ar fi avut vrema să sfirgeaacă mäcar o parte 
din operele incepute. Fragrnentele rămase au fost concepute şi rea- 
lizate de el ca fragmente. Lipsit, ca toţi romantici, cu excepția doar a 
lui Kleist şi a lui Hotimann, de darul compoziției, Novahs ma con- 
struit literatură. Vocaţia lui nu era aici. în schimb jurnalul lui şi 
fragmentele conțin o nemăsurută cantitate de energie poetică, lar 
cele citeva visuri incrustate In romanul neterminat „Heinrich von 
Ofterdingen“, rămin printre cele mni frumoase ale literaturii univer- 
sale, Albert Béguin notează în chip foarte just tendinţa lui Novalis 
de a-și domina visul (spro deosebire de Jean-Paul care se lasă dus de 
vis), tendinţă care se accentulază mai ales după moartea logodnicei 
lui Novalis, Sophie von Kühn: 

„Caracteristica întregei lui diri este acest gest da magică 
voinţă, care, dintr'o idee, dintr'un fapt psihologic sau chlar fiziologie, 
tinde să facă altrera: întrun cuvint, să transforma orice dată simplă 
şi „reală“ în simbol al realităţii invizibile şi într'o treaptă în ridica- 
rea spiritului”, 

După două capitole, conţinind excelente caracterizări ale lui 
Ludwig Tieck şi Achim von Arnim, capitolul despre Clemens Bren- 
tano, indică o ciudată asemănare Intre acest poet chinuit si inconse- 
cuent, entolic frecvent cu isbucniri păgine, și Baudelaire şi Verlaine, 

Capitolul consacrat lui E. T. A. Hoffmann, e unul din cele mal 
interesante, Mai întii pentru reabilitarea pe care o face, scoțind pa 
Hoffmann din rindul romanticilor minori unde l-a izgonit o greşită 
interpretare a operei lui, bogată deopotrivă în capo-d'opere, dar si în 
lucrări improvizate şi ocazionale. Hoffmann în ochii posterității trece 
nai mult ca un povestitor de întimplări macabre, cu strigoi, fantome 
şi coincidenţe fatale. Hoffman fantasticul macabru și cam malodra- 
matic (acela din „Norocul la Joc”, „Majoratul”, „Domnisoara de Seu- 
dery“ san „Consilierul Krespel”), e mai cunoscut în publicul mare 
decit Hoffmann cel din „Vasul de nur”, din „Prinţesa Brambilia”, 
„Jupin Purice”, „Klein Zaches”, Albert Béguin insistă tocmai asupra 
valorii tice a operei lui Hoffmann, analizind romanul „Elixirele 
Diavolului”, roman care „cere ajutorul visului pentru a pune mai 
bine în lumină legăturile dintre viaja inconștientă și destinul mistie 
al creaturii în care se dă nemiloasa bătălie a forţelor vrâjmaşe”, Cu 
drept cuvint, Béguin spune despre „Vasul de nur” şi „Prinţesa Bram- 
billa”: „exceptind poemele lui Novalie şi ale lui Brentano, aceste două 
povestiri formează cultnea artei romantice”, De asemenea, citează 
pentru a dovedi extraordinara intuiție artistică a lui Hoffmann aceste 
rinduri din „Kresloriana”, „care fac să te gindeşti la estetica lui Bau- 
delaire”: 

„Nu atit în vis, cît în starea aceea de delir care precede somnul 
şi mai ales cind am ascultat multă muzică, percep un fal de acord 

intre culori, sunete şi parfumuri. Mi se pare atunel că toate apar, deo- 
potrivă de tainice, în lumina soarelui, pentru ca apoi să se topească 
intrun miraculos concert, Parfumul garoafelor roşii inchise are asu- 
pra mea o putere magică ciudată; fär să vreau cad în atare de vis 


88 VIAȚA ROMINEASCĂ 


şi aud, venind parcă de departe, întii mai tari, apoi mai slabe, sti- 
ce ep su a lucrării studiază A ama ongir | ră % Sar a aein 
scriitori francezi: Sênancour, Nodion Poo tit Asa dar, cum se 


R 
re big yeer ranog da Sta tuturor clasificărilor obişnuite. Ce-i leagă 


1? 
pe toți unii de Mia dorință de desăvirşire şi de absolut, căutarea 


“0 i i inovăţii nevero. 
făgăduit, restituirea unei nev 
raan E ay Ara pane tele care de un secol încoace şi Salaga, post 
obal noastre şi-au găsit expresii totodată foarte erite ș 


asemănătoare”. ai mult decii un simplu 
pentru toate aceate suflete, visul ae reia en fantastică. „Toată 


t „bun tru fabricat lit 
pere cdti Pe net Pda să atingă, dincolo de aparențele trecă- 


e in urmare, 
itatea adincă gi singură reală: şi, pr 
gen A ant ceea ce mai poate încă supravieţul din pute- 


ile noastre dinainte de despărțire”, Visul este pentru sinoi ră 


evi- 


faptul de-a fi recunoscut şi 
prera eie Karan şi revelațiile de ordin religios, de-n fi crezut în 


AL. PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


MATEI NICOLAU 


Joi, 10 Martie, un mic grup de profesori, colegi şi elevi, au con- 
dus la mormint rămăşiţele tinărului savant Matei Nicolau, mort în 
virstă de 33 ani. Lucrările, tipărite sau manuscrise, rămase dela el, 
STERNE Share De nn can a SANTIA ae îi mari DIE dn limita nor- 


După ce și-a luat — cu distincție — licenţa în filologia clasică 
şi în drept In Universitatea din Bucuresti, şi după ce şi-a trecut ca- 
pucitatea pentru Invățămintul secundar (a fost numit profesor la Li- 
ceul Internat din Iaşi), Matei Nicolau a plecat, în virată de numai 2? 
de ani, la Paris, pentru specializare. Acolo gia trecut In seurt timp 
doctoratul în drept, dar studiile de filologia clasică l-au reţinut vreme 
mai îndelungată, intiiu pentru a serle mai multe lucrări, apoi pentru 
a încerca să le tipărească. Nu a reușit decit în parte, 

Fără să fi fost în intimitatea lui, l-am întilnit destul de des şi 
am stat de vorbă destui de mult cu dinsul, în anii cit am lucrat amin- 
doi la Paris, pentru a-l putea descrie activitatea, care va părea, cu 
drept cuvint, surprinzătoare. Dè o constituție debilă, desigur bolnă- 
vicios, Matei Nicolau ar fi trebuit să lucreze cu măsură, pentru a-şi 
inenaja forţele. In loc de aceasta, e sa cheltuit, aproape imi vina să 
spun: sa risipit, cu o udovărată frenerie. Filologia clasică propriu- 
zisă este o ramură de activitate dostul de întinsă şi destul do grea, 
pentru ca practicarea ej să fie suficientă cuiva cara nre pasiunea 
ştiinţei. Dar pe Nicolau nu-l putea satisface numai atita. A studiat 
dreptul, şi nu sa mulțumit să-şi ia diploma de doctorat, ri a conti- 
nurt să lucreze, publicind articole şi lucrări, prezentind referate pen 
tru şedinţele societăţilor internaţionale, făcind, cu un cuvint, figură 
de adevărat specialist, r 

In domeniul literelor, ar fi putut să se mulţumească cu filologia 
propriu-zisă, adică cu studiul textelor vechi, si mai cu seamă cu al 
celor juridice, deoarece "adăuga calitatea da jurist la aceea de filo- 
log. Mulţi protesori de reputaţie europeană şi-au creat faima de care 
se bucură, mărginindu-se la o singură epocă sau la un singur gen 
din literatura veche. Matei Nicolau, nu numa! că a iîmbrățişat toată 
istoria literară latină, dar s'a mai ocupat și de gramatica istorică, 
a urmat cursuri de limba sanscrită, de critică, de limbi romanice, 
întrun cuvint a încercat să-si cistige o pregătire de ailevărat ling- 
vist. ȘI, nemultumit cu atita, se Interesa de numismatică, de epigra- 
tie şi chiar da egiptologie, care nu are decit o legătură îndepărtată 
cu domeniul clasic, 


88 VIAȚA ROMINEASCĂ 


des Hautes Etudes unde a studiat multă vreme, îi pu- 

teai urme orice zi, în aceleaşi ipostaze: în timpul cit durau cursu- 
rile Ii vedeai regulat, la iesirea din sală, pleci cu peorien aA 
care-l conducea pină ja uşă, ca să-i mai ceară o lămurire ariei ~ 
mii pună o întrebare privitoare la materia expusă, apoi intortindu-se 
grăbit pentru a mai putea prinde cursul următor, făcut üe alt pro- 
fcaor, Ia o muterie cu totul deosebită. Cind nu erau cursuri fI si 
seal în bibliotech, plecat asupra unui volum dela a cărui lectură nu- 
distrăgea niciodată zgomotul pe care-l făceau unii colegi în jurul 
wi. Desigur însă, partea cea mai mare a lucrărilor personale o făcea 
acasă, în timpul nopţii, sau dimineaţa inainte de deschiderea cursu- 
rilor, deoarece prelegerile la care asista nu-i lăsau decit foarte puţin 
oră mai multe rinduri, impresionat de ariloarea cu care-şi con- 
suma sănătatea, şi bizuindu-mă pe autoritatea pa cure mi-o dădea 
virsta — la 22 de ani, o diferenţă de cinei ani impresionează — i-am 
dat sfaturi de moderație: să-şi limiteze cimpul cercetărilor, să mal 
întrerupă din cind în cînd lucrările, să se mai odihnească. Ma as 
cultat în totdeauna cu politețea pe care o arăta în toate relațiile sale 
cu lumea exterioară, și a continuat să lucreze ca mai Inainte, 

Rezultatele muncii sale s'au putut vedea curind. Sub auspi- 
ciile indianistului Jules Bloch, care făcea pe atunci un curs de ling- 
vistică laună, Nicolau a făcut o expunere de citeva ore asupra AC- 
contului latin asa cum Îl descriu gramaticii antici, expunere ascul- 
tată cu atenție şi cu interes de colegii săi şi care avea să fie transfor- 
mată și publicată mai tirziu. La Societatea de Studii latine el ajunge 
curind să joace un rol important, şi comunicările lui sunt primite 
foarte favorabil. Asistind la interpretarea de texte vechi irlandeze și 
guleze, făcută de specialistul J. Vendryes, Nicolau intervenea de cite 
ori se ivea o problemă juridică, şi explicaţiile lui erau de cele mai 
multe ori decisive. PRAI SE ete er 

In 1930, odată cu apariția luc sale L'origine du „cu 
rythmique et les debuta de Caccent d'intensité en latin, care-i aduce 
și titlul de elev diplomat al Şcolii de înalte studii, reputaţia lui Nico- 
lau este consacrată. Cu o erudiție şi o autoritate admirabilă el stabi- 
leşta că accentul Incepe să joace un rol în proza ritmată Incepind din 
secolul al treilea după Christos, ceea ce este important atit pantry 
înțelegerea textelor, cit şi pentru evoluția limbii. Cartea este publ 
catt de Societatea franceză de studii latine şi premiată de Academia 
de Inscripţii, 


Cu aceasta s'ar fi putut crede că se încheie cariera de student a 
lui Matei Nicolau. Totuşi el a mal rămas încă şase ani la Paris, In 
care interval şi-a redactat tezele pentru doctoratul de Stat în litere 
şi diverse alte lucrări, dintre care unele au fost publicate în dia 
altele expuse oral în faţa diverselor asociaţii din care făcea parte, 
în fine altele au rămas în manuscris. 

Din 1990, înainte, sint mai puţin informat în privința vicisitu- 
dinilor prin care a trecut Nicolau, deoarece dela acea dată m'am întor& 
în țară şi nu am mai avut cu el alte legäturt decit o corespondență 
cu totul intermitontă. Stiu însă câ sănătatea lul, şi În acelaşi oar 
starea lul materială, s'au Inrăutăţit simțitor, și că moartea păr nie 
iul lul l-a zguduit serios. In 1932, în timpul unei scurte sederi la Par 
bam intilnit şi l-am găsit incă mai siah, și mai palid, Am fost foarte 
riu impresionat văzind că-mi răspunde anapoda lu întrebările pe 
care i lo puneam: am avut impresia că nu mal e perfect stăpin pe 
mintea lui. Mai tirziu am aflat adevărul: fusese lovit de o gravă im 
firmitate nuditivă, 3i că timiditatea, sau poate lipsa de mijloace, il 
impiedica de a întrebuința un aparat ajutător. 


CRONICA LINGVISTICĂ 89 


Tezele erau acum terminate, dar lipseau banii necesari pentru 
imprimarea lor. Statul francez, voind să omagieze stiinta lui Nico- 
lau şi în acelaşi timp să-l utiliveze cuntitnțele. l-a oferit o confia- 
rinţă temporară la Ecole des Hautes Etudes, acolo unde cu puţini 
ani Înainte fusese student. Timp de trei ani el a făcut cursuri des- 
pre latina juridică. Dar învățămintul francez nu este prea bine re- 
munerat, și ge pure că în momentul acela tomta veniturile din pară 
Becaseră, așa că mizeria a crescut în loc să sceadä. 

In celo din urmă, acum doi ani, Matei Nicolau este silit să se 
întoarcă în ţară, cu mintea plină de cunoștințe unice, cu bagajele 
pline de manuscrise nepublicate şi fără nicio situaţie socială. Timp 
de multe luni el bate la toate uşile, fără să obțină decit ajutoare de- 
rizorii. Pentru găsirea unui post, infirmitatea lui constitue un ob- 
stucol tot atit de serios ea şi ostilitatea celor care-i invidiau meritele, 
In această stare, care pe altul l-ar fi deprimat și scirbit, Nicolau nu 
se gindeşte decit cum să-și publice lucrările. Un articol, privitor la 
timpurile compuse, H publică d, Al. Rosetti în Bulletin linguistique, 
Alt articol, despre recompunerea verbelor, trebuia să apară în nu- 
mărul următor ul aceluiaşi Bulletin, dar manuscrisele lui Nicolau 
sint în lăzi care se plimbă dela un cunoscut ia altul, și lipsa unel 
locuinţe stabile îl împiedică să le claseze şi să le dea forma definitivă. 

In afirşit, i se găseşte o situaţie, ducă nu demnă de meritele lui, 
dar cel puţin de natură să-l scutenscă de a mai purta grija subsisten- 
ței zilnice. Este numit asistent la Facultatea de litere din Bucureşti, 
apoi referent supleant la Consiliul Legislativ, Se hotărăşte să-şi treacă 
doctoratul în litere la Bucuresti, pentru a putea ocupa o conferinţă. 
Teza lui, despre propoziţiile infinitivale în Jatineşte, este pusă sub 
tipar. Şi tocmai acesta este momentul pe care corpul lui trudit şi 
istovit îl alege pentru a capitula în faţa boaloi. Atita timp cit n'a 
avut ca mincu şi cit a umblat din om în om pentru a-și găsi un rost, 
Nicolau a trăit; în momentul în care s'a văzut asigurat, se Imbolnä- 
vește si moare, vrind parcă să refuze în felul acesta orice favoare 
din partea socletăţii care nu l-a cunoscut şi n'a voit să-l aprecieze, 

Oare măcar acum, cind autorul nu mai poate constitui un re 
proş viu şi o coneuronță pentru nimeni, se vor găsi fondurile şi In- 
țelogerea necesară pentru a se publica lucrările rămase în manu- 
scris? Acesta pare singurul mijloc de a se repara în parte nedrep- 
tatea cu care Matei Nicolau a fost tratat toată scurta lui viaţă. 


AL. GRAUR 


CRONICA EXTERNĂ 


BILANŢUL POLITICII ITALIENE 
ÎN EUROPA CENTRALĂ 


Scopul poues Halio fasciste în Europa centrali şi balcanică 
cra întreit: 1) să-si asigure o influență politică, destinată să-i slu- 
jească prestigiul şi să-i înlesnească negocierile diplomatice generale 
prin înmulţirea mijloacelor de compensațiune; 2) să capete o parti- 
cipare importantă in economia Statelor din acele regiuni, care să-i 
tolosenscă si prin consecințele ei politice și să-i îngădue aproviziona- 
rea în timp de pace şi, mai alea, în timp de războiu, şi 3) să-şi garan- 
teze mai bino frontierele prin aceste poziţiuni de acoperire, aşezate 
sub influenta sa, pa care le formau Statele oarecum independente din 
jurul Adriutice| şi graniței sale de Nord. 

Această politici bogată nu se putea infâptul decit în măsura 
în care Italia ar fi limitat voința de expansiune a altor Mari Puteri. 
Materii prime, debuşeuri comerciale, p te de capitaluri, dru- 
muri istorice către Orient, ca şi propria lor ambiţiune de a se stinjeni 
mutual îndreptau po Marile Puteri către aceste părți ale Europei. 

Dar aceeaşi politică italiană mal cerea o € țiune esenţială: 
mijloace de tot felul, economice, financiare, politice, militare, 

Mulţi oameni politici şi publicişti din ţările Europei Centrale au 
văzut intro politică italiană activă o barieră contra unor masive èx- 
pansluni străine în țările lor, ȘI au favorizat-u, fără să-i cintărenscă 
bine conţinutul şi fără să-i descifreze exact direcţiunile, Ei nu i-au 
măsurat mijloacele şi nu au contribuit cu nimie la o clarificare de 
scopuri care ar fi fost In interesul unui echilibru pacific în această 
parte a Europei. Totdeauna am suterit de un fel de lene de gindire şi 
de o slhbiclune de caracter, care ne-au îndemnat să neceptăm for- 
mule fără să le pipăim substanţa. ) 

Italia nu avea, ea singură, puterea unei politici de penetraţiune, 
care să fi constituii, în acelaşi timp, o linie de rezistenţă, un element 
de echilibru faţă de alte pretenţiuni. Ea avea nevoie de colaborări. li 
trebuia un supliment do mijloace: mal multe capitaluri, o produc- 
tiune mai abundentă, o economie mal deschisă, centre politice locsle 
mai solidara. 

Şi, în adevăr, Italia a căutat această colaborare. Dar sa inşelat. 
Fiindcă i se deschideau două căi. Sau să accepte o înțelegere cu Sta- 
tele &uccesoare, organizate sub forma unor asociețiuni regionale ţi 

rijinita pe Marile Puteri democratice; sau să se angajeze intro ac- 
biune comună cu Statul pe care vola să-l stăvilească, sperind să ob- 
țină, prin acea colaborare intimă, un drept de control şi o egală par- 
ticipare. A ales-o pe cea do a doua. 


CRONICA EXTERNĂ 9i 


Conceptiunea italiană a fost viclată printr'o supraevaluare a pro- 

priilor mijloace, printr'o confuziune de interese în diferitele regiuni 
ale Europei şi printro mravă lipsă de perspectivă. Pentru ca să-şi 
servească politica de revendicări, Ialia fuscistă aa solidarizat cu 
Statele nemulțumite, în fruntea cărora se afla Germania. Era pe vre- 
mea cind această țarii, slăbită de războiu şi conatrinsă de tratate, îşi 
căuta calea unei eliberări. Puterile sale paean întoarse câtre refa- 
cerea internă, și nu urmăreau, în afară, decit redobindirea libertăţii 
Statului. Un pericol de hegemonie nu se veilea. Italia, învingătoare 
în rizboiu, dotată cu un regim politic care înviorase energiile natin- 
nii, animată de aspirațiuni imperiale, se întorcea protectoare către 
o Germanie slabă şi umilită. iționalul joc diplomatic itallan, 
subtil şi infidel, renăștea. Dar, pentru ca să opereze fructuoase legă- 
nări între două tabere, ele trebuiau echilibrate, Tabloul învinzătorilor 
era prea puternic, Rovendicările învinşilor nu aveau răsunet. Treptat, 
Italia s'a legat de Germania, adiugindu-se ln această solidaritate cres- 
cindă şi alte motive pe caro nu e locul să le enumărăm sub titlul de 
mai sus, Solidaritatea între cele două țări sa intins în toate dome- 
niile, Subtilitatea italiani nu n mai fost deajuns pentru ca să men- 
țină o necesară separaţiune între zonele intereselor italiene, nici pu- 
teres Italiei nu a mal fost suficientă pentru en să păstreze proporția 
voită intre cele două State. Tezele germane au fost pe rind adoptate 
de diplomaţia italiană, Stabilitatea în Europa centrată și balcanică 
a fost combătută si rdruncinată de influența italiană. Tonto forma» 
țiunile politicii regionale din aceste părți ale Europei au fost supuse 
la o presiune dispersivă Elo Insă erau singurele care ar fi putut sus- 
ţine o colaborare Italiană în scopul arătat mái sus, Astfel sar fi 
putut ajunge la o participare à Italiei la economia și politica acestei 
ragiuni și la stăvilireu expansiunii altei ţări, fără Insă ca en să fi fost 
exc % 

Pentru ca expansiunea de care vorbim eñ se desvolte liber, în 
detrimentul influenţei italiene, trebuiau distruse, Intiiu, influențele 
accidentale şi, apoi asociaţiunile regionale. Italia su asociat la această 
operă, Ea a reusit în mare măsură. 

In acelaşi timp, se adăuga un clement nou, de valoare decisivă 
Germania, eliborată de restriețiunile tratatelor, își &porea mijloncela 
astfel incit răsturna rangul dintre ea şi Italia. în cimpul concurenţei 
economica si comerciale, o întreceu incomparabil, Mijloacele de pra- 
siune se deavoltau cam în aceeaşi proporţie. 

In loc să fi fost un element de echilibru în Europa centrală și 
balcanică, Italia a devenit agentul principal al unel expansiuni, 
care Îşi propunea să o limiteze. 

In scopul de a-şi asigura mai bine frontiara de Nord, Italia a 
luat sub protecţiunea sa Austria independenti, Un Stat tampon, care 
trebuia Invâțai să trăluscă liber, a cărei existență trebuia susţinută 
prin sprijine economice şi financiare și a cărei independenţă avea să 
fie garantată prin mijloace internaţionale. Politică de prevedere, pe 
care o repeta istoria şi care era comandată de instinctul do conser- 
vare al Italiei, Să nu ai pe frontierele proprii ţări mari şi puternice 
— «ste un precept pe care un „realist“ ca d} Mussolini Îl stie şi pe 
care epoca recentă a lui Napoleon al Ilea la amintit cu o mare 
gravitate. 

latin a investit bani, un capital politie și moral si o mare nă- 
dejde naţională în Austria. A înmulţit tratatele de comerţ preferen- 
tinle, avantaje economice pe care le-a îmbogăţit cu pacte politice ale 
căror dispozițiuni cordiale şi intime ohiigaţiuni mutuala erau desti- 
nate să păstreze independența Statului austriac sub protecțiunoa Tta- 
lioi fasciste, Veatitele protocoale dela Roma aveau acest sens, 


92 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar, în această formulă, se regăseşte încă odată dualitatea po- 
titicii fasciste. Protocoalele dela Roma impleteau două principii con- 
tradictorii Legătura dintre Italia şi Austria se sprijinea pe ideea 
atabilităţi. Scopul său era statu-quo-ul, Creaţiunea tratatelor 
menţinută, chiar cu forța, cum a arătat d-l Mussolini în 1004, 

Ramura ltalia-Ungaria, dimpotrivă, era fundată pe ideea de 
schimbare, Ea ocrotea „doctrina dinamică” a Ungariei, revendicările 
ej reviztoniste, Tratatele trebuiau răsturnata, 

In prima parte, tratatele trebulau respectata, deși — după cum 
1 place d-lul Mussolini să recunoască astăzi — ole consacrat 0 st- 
tmaţiune artificiali. In cea de a dous, ele meritanu să fie revizuite, 
deşi prevederile lor se sprijineau pe o realitate etnică şi puteau fi apă- 
rute prin forță, după cum declară tot d-l Mussolini as 

Stiu bine că aceste dorințe de a introduce oarecare logică în 
actele politice şi de a recunoaşte valoarea principiilor sunt privite cu 
ironie de „realiştii” epocii noastre. Ce vină am eu dacă ele sa răzbună? 

Politica Italiei de a menţine independența Austriei a foat decla- 
rată cu vigoare în mod constant, Diplomaţia faseistă a făcut, cu 
drept cuvint, din această chestiune una din preocupările sale elemen- 


vească mai serios condiţiunile desvoltării şi consolidării istorice, F. 
această pregătire, ea este amenințată să plătească cu infringeri de 
mai tirzlu succese actuale. Si d-l Mussolini, care concepe ntru 
tara sa o politică Imperială, simte desigur necesitatea unor funda- 
mente stabile pentru noua alcătuire şi mărire a Italiei fasciste, Aci 
se vede omul de Stat, în sentimentul pe care îl are despre legăturile 
dintre prezent şi viitor, despre o armonie a «pocilor istorice, în pre- 
cauțiunile sigure pe care i le insuflă spiritul de conservare, Prestigiul 
şi gloria sunt adesea înşelăcluni. Naţiunile plătesc citeodată cu dè- 
zastre spectacolele pe care le dau istoriei. Nu mal știu cine spunea 
despre Anglia că „este ţara care ciştigă totdeauna ultima bătălie”, 
Această stăpinire a viitorului, această conștiință a destinelor proprii 
este făcută nu numai din stăruință, dar și din prevedere. 

D-1 Mussolini a simţit nevoile securităţii Italiene şi, pină la un mo- 
ment dat, le-a apărat cu abilitate și îndirjre. In 1934, odată cu lo- 
vitura dela Viena şi asasinarea lui Dolfus, trupele italiene, mobili- 
zale pe frontieră, au consacrat, sub formă decisivă, politica italiană 
de apărare a independenței Austriei, 

De atunci însă, puterea germană a sporit, legăturile dintre Ita- 
ba si Germania s'au înmulțit, s'an adincit; războiul din Etiopia a 
schimbat configuraţia politicii externe a guvernulu fascist şi terar 
hia intereselor actuale ale diplomaţiei Italiene, Asupra cauzelor aces- 
tor schimbări se poate desigur disenta în toate sensurile. Nu e vorba 
însă să căutăm aci răspunderile internaţionale ale noii politici fas- 
ciste, Vrem numai să notăm pierderile pe care ea le-a suferit într'o 
regiune din Europa unde se îindreptaseră aspiruţiunile sale şi unde 
so aflau garanţiile necesare ale frontierelor sale continentale, 

Politica africană a Italiei a absorbit cea mai mare parte din 
energiile şi resursele națiunii. Tensiunea dintre ea și Marea Britanie 


CRONICA EXTENRĂ 93 


i-a impus o întreagă şi complexă acţiune de apărare și de expan- 
siune în Mediterană. In Etiopia, în Libia, în Spania, în insulele me- 
diteraniene, forțele itallene au trebuit să mențină şi să ciştige noi 
pozițiuni. Treptat, Italia era nevoită să părăsenscă situațiunile sale 
din Europa și să le întoarcă spre Africa şi Mediterană. Pentru ca 
să compenseze această pierdere, ea se lega mai mult de Germania. 
Dar Germania devenia zilnic mai puternică şi mai liberă, Inăuntrul 
asoclațiunii devenită „axă“, rangul Italiei docădea, Germania căpăta 
o mare preponderență. Ea impunea Italiei scopurile generale ale 
liticii sale de expansiune, Ducele a flicut o încarcare să complice 
oml german și să-i atenueze pretențiunile în Europa prin încura- 
jarea și susținerea revendicărilor sale coloniale. Asttel ar fi obținut, 
pe de o parte, o agravare a relațiunilor dintre Germania şi Anglia, 
iar, pe de alta, o risipire a energiilor germane către două scopuri atit 
de disparate, D-l Hitler a invins însă printr'o mare abilitate, slujită 
de mijloace materiale considerabile. 

Astfel, Italia a pierdut, în folosul asociatei sale, două porițiuni 
esenţiale: o acoperire a frontierei sale continentale şi orice putinţă de 
influență în Eu centrală și balcanică, Ea va trebui să caute pe 
alta căi o repnraţiune a acestor pierderi, Subiilă şi inventivă, dip 
maţia italiană va reusi ponte să se adapteze noilor cerințe ale Europei, 
Deocamdată, Italia şi-a slăbit centrele sale vitale şi sporindu-si, poate, 


forțele periferice, 
CONST, VIŞOIANU 


CRONICA ECONOMICĂ 


ÎNCEPUT DE CRIZĂ ÎN 
j ECONOMIA MONDIALĂ 


Forțele economice, cure au asigurat lumii capitaliste o scurtă și 
labil prosperitate, s'au apropiat de epulzare în cea de a doua jumă- 
tute a anului 1987, Primele semne ale crizei sunt prezente și percepti- 
bile. Un nou ciclu Işi găseşte începutul, în ultimele luni mle anului 
trecut. 

Trecerea dela cel mal scăzut punct al depresiunii économie? mon- 
diale — mijlocul anului 1892 — la un ridicat nivel ul producţiei şi la 
o activă circulație, nu a fost uniformă pentru toate țările, Unele au 
vămus În urma anului 1929 — în timp şi ca intensitate (Franţa, Stn- 
tele Unite); altele au cunoscut o rapidă ascensiune (Angila, ţările nor 
dice); o a treia categorie, în sfârșit, şi-n desvoltat forțele de aa 
mai ales sub semnul zeului Marte (Germania, Japonia, Italia). 

Aceeaşi lipsă de uniformitate caracterizează şi manifestarea pri- 
melor simptome ale crizei care se apropie. Mai mult, depresiunea in- 
cepe efectiv nu într'una din ţările care au cunoscut punctul cultimant 
al conjuneturii, ci în Statele-Unita, a căror producție s'a vedrest cel mal 
greu. fără să se fie apropiat de nivelul anterior „vinerii negre”, gr 

Din analiza bilanţului —pe scară internaţională —a anului 1937, 
se poate vedea că începutul crizei se face simţit, în primul rând, în do- 
meniul circulației și — cu excepţia Statelor Unite — nicidecum în acel 
al producţiei. Se A 

Intradevăr, tn țările curopene şi extra-europone  capilatice 
desvoltate, producția industrială, deşi Apis Ar EE către sffrşitul 
anului, anumite scăderi, se menţine încă ridicată. Lulnd ana ră pras 
Analia, observăm că deși în cea de a doua jumătate a anului 1937, in- 
dexul productiei scade cu 3% faţă de punctul ei culminant, totuşi atit 
fierul cit şi oţelul ating cifre maxime (intre altele din cauza înarmă- 
rilor britanice). Investiţiile de capital în construcţii sunt, în Noembrie 
1937, cu aproape 20% superioare celor făcute cu un an înainte. În 
schimb, industria textilă nu indică niciun progres, iar cifra-index n 
activităţii economice generale (după „Economist”), deşi la sfirşitul 
anului trecut este superioară celei din Noemvrie 1938, marchează to- 
tuşi o tendință descendentă. 

Producția industrială a Franţei, Japoniei, Belgiei și Danemarcei 
scade și ea în acest timp cu 46%, iar u Olandei cu 23%% Cu excepția 
Franței, producția tuturor acestor țări este, cantitativ, inferioară ace- 
leia din anul 1938, 


CRONICA ECONOMICĂ 95 


In Germania, înregistrăm o creștere a producţiei industriale. A 
folosit populaţiei celui de al III-lea Reich, această creştere? Foarte in- 
terezantă si caracteristică este structura desvoltării producției, Astfel, 
în primele zece luni ale anului 1937, volumul mijloacelor de producție 
a crescut cu 23,7% față de 1929, pe cind volumul bunurilor de const- 
matjie abia cu 3, Cu drept cuvint subliniază Varga că „înrăutățirea 
situuţiei materiale a maselor este si mal mare decit o arată aceste 
cifre, datorită si împrejurări! că populaţia Germaniei a crescut, din 
1929, cu 3 milioane, adică cu Pe”, 

Spre deosebire de țările europene, producția industriali a State: 
lor Unite înregistrează o masivă dare înapoi, Indexul general indus- 
trial arată pentru sfirsitul anului 1937 o scădere de 2W/a, Această señ- 
dere merge pină la 40% în industria bunurilor de consumatie si este 
de circa 2Ple în ncen a mijloacelor de producţie. Pentru unele indus- 
trii scăderea la pr sa aproape entastrotale. Astfel, producţia de 
oțel n scăzut dela 9 din capacitatea totală, cît era In Inceputul 
celul de al doilea trimestru al anului, ln 192% către sfirsitul Iul De- 
cembrie. Tendinţe depresive se înregistrează și în industria automo- 
bilelor, cea a mătase artificiale, fa textile, ete. 

Trebue adăugat însă că deşi există asemenea tendinţe depresive 
în economia americană, totusi, în anumite ramuri alè industriei, res- 
tringerea producției are şi o cauză em Conflictul dintre Roosevelt 
şi prinții eapitalului financiar pe chestiunea libertăţii acordate sindi- 
catelor munritoreşti si a noulul sistem de impunere fiscală, aplicat 
magnaţilor industriei, împinge anumite cercuri capitaliste ultra-reac- 
ționure să accentueze reatringerea producției pentru a compromite 
politica economică a presedintelui, De altfel, aceeasi operă de sabo- 
tare, a economiei naţionule din motive politice eate intrepriusă şi în 
unele medii capitaliste din Franţa. 


Faţă de citrele-index ule producţiei capitaliale, care se menţin 
intr un oarecare echilibru, cifrele indicind evoluţia prețurilor mon- 
dinle arată un ritm descendent accentuat. Mai puţin vizibile lu in- 
doxul generul, în n cărui calculare intră şi preţurile produselor mono- 
polizate, — prețuri menținut ridicate dotorită puternicilor trusturi şi 
cartele — aceste scăderi pe pot observa la materiile prime şi la unele 
produse industriale al căror preț este fixat de pința liberă. 

Astfel, griul, porumbul, bumbacul, cuprul, cauciucul, Înregis- 
trează scăderi pină la 40%, „Manchester Guardian“ din 24 Decemvrie 
constată: „in ultimele săptămâni tosto preţurile au căzut într'o ase- 
mener măsură, încît abia ajung 50—60% din prețul maxim al acestui 
an”, Toate aceste prețuri sunt cu mult suh bivelul celor dela sfirsitul 
anului 1936. 

Direct legat de evoluția B pariy volumul comerțului mondial 
sufere şi e] o scădere de 2,17% fată de nivelul maxim atina în 1997. 
După datele publicate de Liga Naţiunilor, această scădere incepe în 
cel de al treilea trimestru al anului, cu tendință de accentuare către 
stirşitul tul. 

Pentru a ilustra atmosfèra în care s'a desfășurat economia ca- 
pitalistă în ultimele luni ale anului trecut, scăderile înregistrate de 
acţiunile industriale sunt și mal caracteristice, 

Faţă de mazmum atins în 1937, aceste acțiuni pierd, în Marea 
Britanie 2/a din valoarea lor buraieră, în Suedia 125%, In Cehosio- 
vacia 20%, în Canada 30%, în Franţa 27% şi în Statele Unite 40e, 

Aceste procente reflectează mui puțin o trecătoare nervozitate sau un 


96 | | VIATA ROMINEASCĂ 


mome in- 
ul tiv şi prevestase, de fapt, greutăţile pe care 
le va di Duo te în cursul anului 1938. 


1906,— cu 
Deşi i multe monede şi-au piistrat paritatea din 

xcepția pe ut a unora din țările Sud-Americane, ars totuți, an 
preia ur din Europa către Statele Unite și Marea Britanie, ca ṣi Hipa 


linrde dolari. sili e 
rent al stabilităţii valutare nu poa 
PA popa proke ee A saeyosaiim ua comit LS ist be! dei 
merțului exterior nu du 
Mei eu mi pier da gsh aenant ot 
echilibristică pe care o fac Alege ve 
ntul de artiticialitate care stă la baza 

robii ore Prima sgudulre serioasă pe piaţa mondială ato 
pribuși multe din monedele care au tost stabilizate cu atitea sacrificii 
şi greutăţi. 


da ač- 
ngravantă şi în acelaşi timp ca un simptom 
PE rii peer a vom sublinia ascuţirea crizei agrare şi 
area Da: ai ja preţul cerealelor se pere de să pA >a 
plantele industriale (cînepă, in, bumbac), nara ri A pere A 
niale (cafea, cacao, uleiu de palmier ete.), ale p pa piatra 
din preţul lor, plantele industriale şi coloniale dela 2/0 i ei mes 
cidere nu este trecătoare. Atunci cind vom ir an rea 7 
care adincirea crizei agrare le aro asupra econo minesti, 
emingiata: fate. de a somajul existent În diferite țări 2 race 
Totuşi în Statele Unite numărul calor firă de era a prime se hehe 
țimele trei luni ale anului, cu 2—3 milioane, a og, a ÎN 
cifră de 11 milioane. In Germania numărul som oa Madame 
Decamvrie 1937 cu 500.000; în Franta numărul mun apele ud 
oste de aproape 400.000. lar în Anglin se pa paz kerid gpa ul 
anului o creştere n muncitorilor someri, după ce — 
căzuse perminen 

ant pt i piapa raai o multiple contrariceri, prezentind Rr 
posibilități de manevrare şi tot atit de mărginite mirat mere i a 
care-l Infăţişează economia mondială la sfirşitul anului mă arn 
ginea fidelă a actualului ststem anarhie de producţie și rep 
manent generator de adinci perturbări şi crize. 


Cunoaşta şi economia rominească aceste prime simptome alo do: 
anii ? 


dome- 
Constatarea făcută la începutul acestei cronicl, asupra 
niului în care avem — în lumea capitalistă — primele începuturi de 


CRONICA ECONOMICĂ 97 


criză, işi phstrează valabilitatea si pentru Rominia (bineințeles neig- 
norînd anumite elemente specifice structurii economiei noastre). 

In adevăr, producția industrială manufacturieră sa menține în 
tot cursul anului expirat la un nivel ridicat, mal ales în metalurgie, 
textile, lemn și hirtie, Scăderi se observă în industria mijloacelor de 
producţie si mal ales în industria extractivă. Cantitatea de titeiu au fost 
în primele 11 luni ale anului 1997 cu 18% inferioară celei din perioada 
corespunzătoare a anului 1905, lar cea a destileriilor cu 190, Element 
agravat: în industria petroliferă nu este varba—după datele da pînă 
acuma — de o obișnuită scădere ci de un început de epuizare a zăcă- 
mintelor cunoscute, 

Problema care se pune, este dacă producţia industriali — mat 
ales în ramurile unde cifrele sunt ridicate — se va putea menţine la 
nivelul actual 


Anumite Imprejurări ne dau dreptul să răspundem negativ, an- 
ticipind viitorul upropiat. 


Să cercetăm în primul rind aspectele procesului de circulație 
conjugat cu urmările adincirii crizei agrare mondiale. 

Pe piap internă se obearvă un început de diserepauță Intre pre- 
țurile de gros și cele de detaliu. Astfel, în tot cursul anului 1937, pre- 
l marng — şi cele do gros şi cela de detaliu — au crescut paralel pină în 

una August, Din această lună, cele dintii încep să scadă, pe cind 
cele din urmă continuă linia ascendentă pină către sfirsitul anului, 
Numerele-indice publicate de „Argus" la 31 Ianuarie 1938, arată că pre- 
țurile de detaliu au continuat să crească și la Inceputul anului curent, 

Preţurile de gros, pe piaţa internă, au urmat linia descendentă 
de pe piaţa mondială. Dar ruperea paralelismului dintre prețurile de 
detaliu şi cele de gros, èste unul din semnele caracteristice ale Ince- 
putului de depresiune. Faptul că primele simtome ale noei faze în 
care intră economia rominenscă se manifestă, pentru moment, mal 
ales în sfera circulaţiei, nu schimbă întru nimic valoarea lor dove- 
ditoare, 

Scăderile masive, inregistrate de comerțul exterior la inceputul 
anului curent, Indreptățesc şi mai mult rezerva față de optimismul 
unor cercuri conducătoare ale economiei noastre (vezi raportul Băncii 
Naţionale pe anul trecut), 

In luna Ianuarie 195% exportul Rominiei scade faţă de Ianuarie 
1597, dela 703.213 tone la 402.648 tone. Ca valoare, cifra importului esta 
superioară celei a exportului, avind drept rezultat pasivitatea balantei 
comerciale (la import cifra n fost de L495 milioane lei, iar la export 
1.395 milioane lei), Cele mai importante scăderi sunt la cereale, petrol şi 
derivatele, produse animale, 

Această simţitoare dare Înapoi a comerţului exterior poate fi nu- 
mai In parte explicată prin nesiguranța cauzată de cele 44 de zile de 
guvernare ale trecutului cabinet. Fără Indoială că elementul politie a 
influențat volumul afacerilor; dar al ar ti scăzut — dată fiind situația 
pieţei mondiale — şi fără aceasta. 


Pentru ca să ne dăm seama însă de perspectivele reale deschise 
vieţii economice a ţării, să analizăm factorii care au menținut produc- 
tia industrială și agrară în trecutul apropiat la nivelul unei natăgă- 
duite rentabilităţi. 

Nu-i nevole să subliniem importanţa serlculturii pentru intreaga 
noastră desvoltare economică, Degi participarea păturilor ţărăneşti In 
calitate de cumpărătoare este reatrinşă din cauza mizeriei adinci fr 


Li 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care aa este ținută (intreaga agri dela 20—24% din 


d 
aportul Băncii Naţionale subliniază cu satisfacție că „bunurile 
de consumaţie şi-au menţinut pe o linie ascendentă datorită creșterii 
puterii de cumpărare a păturii rurale”. Fără să subscriem la această 
formulare quasi absolută, nu se poate nega că favorabila conjunctură 
în care sa t agricultura romineaacă, în ultimii doi ani, a influ- 
enţat deopotrivă industria, comerţul exterior şi încasările fiscala. 

Scăderea preţurilor mondiale la cereale, după cum am spus, NuU 
constitue un fenomen trecător, Incepind din anul 1997, asistăm din nou 
la întinderea suprafeţelor cultivate în țările trans-oceanice, Astfel, pe 
cind în Statele Unite sau cultivat în anul 1984—1935, 48 milioane de 
acre cu griu de iarnă, în 1997 suprafața cultivată esto de 57,5 milioane 
acre. In Argentina suprafaţa cultivată cu griu, în toamna anului tre 
cut, este cu 20% mai mare decit cea din 1815. La preţurile actuale scă 
zute, noua recoltă de peste ocean va influența în rău, atit posibilită- 
tile de destacere, cit şi preţul grinelor romineşti, 

Deci unul din [actorii importanți, care au menţinut în ascensiune 
fortele conjuncturale autohtone, întră slăbit in anul 1938, și sub sum- 
bre perspective. 

Comenzile Statului — un alt factor însemnat — vor continua să 
ocupe industriile legate de apărarea naţională. De altfel metalurgia 
şi în parte textilele şi pielea şi-au menţinut producția ridicată datorită 
tocmai comenzilor masive nle Statului. Va putea Statul continua, în 
acelaşi ritm, politica lui de finanțare? 

Veniturile Statului depind pe de o parte de rezultatele oparaţiu- 
pilor fiscale, pe de altă parte de ritmul general al vieţii economice in- 
terne. In situaţia actuală nu vedem posibilitatea agravării sarcinilor 
fiscale puse În sarcina contribuabilului romin. Dacă aparatul de Stat 
— scăpat de controlul parlamentului — ar avea tendința de a accen 
tun presiunea fiscală (lucru legat de anumite greutăţi atit în mediul 
țărănesc, cit şi în cel muncitoresc), auspiciile sub care începe anul eco- 
nomic 1938, nu lasă să se prevadă lărgirea mijloacelor financiare 
puse la dispoziţia Statului, 

Regimuri politice asemănătoare celui al nostru au găsit, în ade- 
văr, sursele necesare pentru finanţarea unor uriaşe Inarmäri. Dar la 
noi limita fiscalităţii odată atinsă, trecerea unor însemnate sume dela 
alte capitole bugetare la apărarea națională, riscă să desorganizere 
aparatul de Stat, precum şi vieața economică a ţării, Experienţa recente 
sunt încă vii în mintea cititorului. Rămine calea unor noi împrumu- 
turi externe. Existenţa în apus şi mal ales în Anglia, a unei pletore de 
capitaluri lichide în căutare de plasament pe continent_ar părea că 
deschide anumite perspective din acest punet de vedere. 

Sporirea mijloacelor de plată prin mărirea circulației fiduciare 
— un al treilea factor — a fost mijlocul deja întrebuințat în 
anului trecut. Totalul monedei puse în circulaţie, în ultimele 11 luni 
ale anului 1936, era de 28,7 miliarde lei. In Martie 1097 această cifră 
Sa ridicat la 33 miliarde 

De aceea nu în această direcţie pot fi căutate posibilitățile de 
a injecta vigoare vieţii economice rominești. 

Rămine, în sfirsit, factorul de bază al oricărei conjuncturi; lär- 
giren pleţii interne, prin creșterea puterii de cumpărare a masselor. 
Cum va evolua puterea de cumpărare a țărănimii şi în general n agri- 
culturii, am văzut. Massele orăşineşti — funcţionarii de Stat şi parti- 
cularii, muncitorii, negustorii, Iberii profesionişti — consumă $0/s din 
producţia industrială a ţării. Cu tot accentul pus pe importanţa cor- 


zitii bugetare şi prin Dimpotrivă, prin noile dispo- 
tra tale se Crpalal ut te a paei 


arinte, incercarea de a arunca 
de începutul crizei va intim- 


i e ata mape apă Eul 

vieţi economice, vor. Perma de afaceri şi încetinirea ritmului întregii 

profesionisti, Consumul de ux înerestază mal puțin «e Și Pe berit 
Ă mprejurări nu numai că 

gire a pieţii interne nu se poate aştep 

e d în dar dimpotriva sunt toate premizele antro i 


Toate aceste tem 
va Boriau an de par rg 20 dou. dn să afirmăm că anul 1938 
adi i ibante politinalei de către economie va prilejul fără fn- 
nicel de față a căror analiză iese însă din cadrul cro» 
R. BOLDUR 


CRONICA MILITARĂ 


1. MOARTEA RĂSBOIULUI DE „GUERRILLA“ 


armat itä în acest moment Spania şi China, 
parerea erai G onl iA Abisinia, intervine un element vei 
ine cunoscut opiniei publice mondiale, element e rien pod 
esto să falsifice situaţia, să transforme în ficţiune o rea tate 


p 


buzele celor ce stau de o parte, spectatori la Sprog neeo aa îi rea 
Japoniei, astfel tate mintile mari interesate pe 


Este îndreptățită părerea atitor observatori de n ap n gr 

lui de „guerrilla“ o atit de mare importanţă şi in era Pa ri 

rezolvarea unui cop! ip Briad PrP evedim în lumina isto- 
nu. i 

ant danie, pi cat ee e 
care n 

aa mait har eri ja un enorm plus de suferinte pentru popu tia 


civilă. 


Cind o armată de invazie pătrunzind pe teritoriul sitat: eS 
buteşta să-şi asigure o categorică superioritate pipa aa Fină 
nale astfel încit o bătălie dată în aceste condițiuni ar curg e ie 
decizlune în favoarea invadatorului, minta 
trage nimieiri a sah oeiia e e ia păr = 
m - 
regim eră! ducă nu ee măr siaşi. In aceste condițiuni armate 
$ t te relu 
a agn invada patälie cit mai favorabil. Mijlocul cel mai cunoscut, 


ia". Acast fel de luptă 
izat pînă acum a fost răsboiul de „guerrilla £ 
ahago oamenilor hotăriţi, curagioşi sau desperaţi, de „cele mai 


indeplinind o 
, detaumentele izolate sau de mică importanță, 
A, ea de acte de terorism asupra şoselelor, căilor ferate, podu 


Scopul guerrillei este; 


1, Să incetineze înaintarea inamicului prin distrugerea căilor de 
comunicație şi prin angajarea unor lupte parțiale care sii austragă o 
cît mai mare parte a efectivului inamle, 

2. Să producă inamicului pierderi cit mai mari în oameni şi ma- 


3. Să împledice aprovizionarea de tot felul a trupei de invazie, 

4. Să distrugă moralul acestei trupe: 

Riăsbolul de guerrilla este foarte vechi. EI a fost practicat de toate 
popoarele aflindu-se în situaţia de a nu putea rezista printr'o luptă or- 
ganizati invadatorului. Parţii, Galii şi Dacii au întrebuințat muit 
această metodă contra armatelor romane, iar mai tirziu Elveţienii și 

Rominii au făcut uz si abur de ea. Consacrarea răsboiului de guerrilla, 
ridicarea în rang și introducerea lui în domeniul ştiinţei militare s'a 
făcut însă cu ocazia răsboaielor napoleoniene, a expodițiai din Spania, 
din 1810 şi a celei in Rusia din 1812. 

Aceste două extraordinare cazuri, în care guerrilla a înfrint pe cel 
mai mare general al timpurilor, au format şcoală şi dogmi. Ea a fost 
ridicată pe un pledeatal grantia, pe care însă numai ponte atu astăzi 
fără o reexaminare critică și obiectivă n valorii sale. 

Din studiul celor două campanii menționate mai sux putem sta- 
pili condiţiunile care făceau ca un răsboi de guerrilla să poată avea 
şanse de reuşită, adică, să realiteze cele patru deziderate specificate 
mai sua. lată care erau acele condiții favorabile: 

i. Armatele de invazie fin speţă cele napoleoniene) aveau efective 
relativ mici. Pătrunderea lor era axială şi în foarte mare măsură limi- 
tată la principale axe de comunicaţie. 

2. Armamentul unei armate regulate era aproape identic cu acela 
al bandelor de atacatori. O puşcă, un sre de cartuse şi o armă albă 
avea soldatul cel regulat; aceleaşi arme poseda și celalt. 

3, Mijloacele de investigaţie și de legătură foarte slabe și limitate: 
cavaleria şi corcetasli pedestri, a căror rază de acțiune nu depășea 
cițiva kilometri, 

4. Mijloace de transport foarte rudimentare, astfel că o intervenție 
întrun punet dat cerea un timp destul de lung. Urmărirea atacatorilor 
era imposibilă. 

5. Aprovizionări făcute în condițiuni foarte grele. Lipsa posibilită- 
ților de a organiza un serviciu rațional, 

Un teren vast, variat şi cu cît mui multe acoperiri, 

7. Un concurs nelimitat dat de populaţia civilă bandelor ataca- 
toare. prin adăpostirea lor, procurarea de hrună, muniții, informaţii, 
ete. şi prin crearea vidului în jurul armatei invadatoare, 

Acestea sunt condiţiunile „sine qua non” pentru ca guerrilla să 
poată apăsa în balanţa răsholului. Vom vedea că, dacă campaniile din 
1810 şi 1812 au însemnat apogeul acestui fel de luptă, același dată mar- 
cheuză și moartea lui, 

In toate războaiele din secolul următor guerilla nu a avut niciun 
rol. In răsboiul germano-austriac dela 1868, nu s'a manifestat nici mă- 
car un cat. La 1870 s'au preconizat şi anu realizat echipe de francti- 
rori, care să ntaco armata germană. Au existat un număr destul de 
impresionant de acest fel de eroi, care şi-au jertfit vieţile, dar care 
pau putut impiedica nici Saint-Privat-ul, nici Sedan-ul nici asediul 
Parisului nici orgolloasa pace încheiată în sala oglinzilor din palatul 
dela Versailles, La 1877, populaţiile balcanice, deși direct interesata, nu 

au dat nici un ajutor de acest fel armatelor romino-ruse, care stngerau 
pe cimpiile Bulgariei, Mai mult decit atit, Bulgarii nu au făcut nici un 
asemenea gost nici măcar în 1913, contra armatei romine, eare trecuse 
Dunărea şi Inasinta spre Solia. In 1914 franctirorii au apărut în Belgia 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nordu „ dar au fost repede şi brutal lichidaţi de armata 
bebe depend continua răsboiul încă 4 ani, pe 6 rare 
fost de citeva ori la un pas de victorie, Nicãeri în altă parte ear r A 
războiului mondial, guerilla nu ra ge rin agge si poate Prem i 
i -A si la noi se preconiza 
Triaai Ia alte armata austro gar, m ai cz în deriva 
totul a rămas umea ilu 5 
ocupan dar Geerit Manciuria, lumea ca şi astăzi deplingea şi condamna 


z 
g 
kA 
e 
e 


zit 

cele bande manciuriene şi a constituit un stat nou, bine pă 

rien italo-abisintan a ridicat proteste în lumea întreagă h A NE: 

vizind ineficucitatea sancţiunilor economice aplicate de arsen ag 

tiunilor, toată lumea Fină preerie în răsboiul de g 

- s3 s eră 

Li marco pătrate a ceea ce se credea valoare pozitivă şi per- 

manentă ? À | 
entrucă structura armatelor şi deci aspectul răsboiului au evo 

luat aae făcînd imposibilă realizarea condiţiunilor de dosvol- 

tare a „puerrillel”. 

Intr'adoviir, o invazie pe un teritoriu nu se mai face cu o aema 
relativ mică, care să fie tă de principalele linii de comun igg am 
Effective enorme concură la o asemenea operațiune care 
să se destăsoare în ax se desvoltă în suprafață, pe o a cra Am pe 
mai multe regiuni. O invazie nu mai este astăzi o săgeată In p ei 
teritoriul unui Stat. Este un talaz co se revarsă peste digul ura A | 
tiere, înecind zone foarte mari pe care Je supune şi le com a n ppe 
fect. Dar nu numai efectivele au crescut, ci mai sles purre smn Papen 
tului unel armate regulate. Complexitatea Aaepordabii unor bande de 

tuat, ul extrem r t 
ara pere E ne gindim că armelor individuale, mitralierejor, 1 pustier 
mitraliere, grenadelor, artileriei extrem de mobile şi de d zi r isi, 
unităților motomecunizate şi blindate, tancurilor, aviaţiei, n c A 
mice, ote, eroica „guerrillă” nu ponte opune decit o puşcă şi o rea 
albă şi rare ori cite o armă automată, ale cărei dificultăţi o: spry zið- 
nare cu muniții Intre adeseori servielile ce poate aduce. apa ra: rat d 

rție o găsim în ceea ce priveşte mijloacele de a e şi leg nr 
(i armată, regulată dispune de un serviciu de informaţii foarte e ar 
incă dinainte instalat pe teren; posedă observatori page şi Conăraeia 
detașamente de recunoaştere proprii acestor misiuni, ce-ş td plot 
investigațiile la mari distanțe şi comunica usor prin mijigaos 
misiune perfecte, Din toate acestea, erei Ap = pa e: pori A 

ijloacele de transport nu mai pot fl nici m 

cele aeania trecut. Motocicleta, automobilul da toate Epere sae 
nul şi chiar cales ferată, fac ca efectivele armatei să poa e ra 
tate cu cea mai mure viteză, sub blindaja sau nu, cu ine a 
toate felurile la o distanță destul de mare întrun timp fon scurt, 


Inchipuiţi-vă o mică unitate sau un convoi de vehicule atacat. 


Prin mijloacele de transmisiuni perfecționate e) poate alarma samă 


muflabile. 


CRONICA MILITARĂ 103 


Aprovizionările se fac întrun sistem foarte bine organizat, astfel 
că nimic nu este lăsat la vòia întâmplării, lar mui interesant mai de- 
cisiv este faptul că nici populația civilă nu mai poate acorda francti- 
rorilor concursul nelimitat de care au nevoie, Mijloacele de informaţie 
şi investigație ale armatei invadatoare sunt aşa de bine organizate, 
constringerile şi represiunile asa de brutale şi de intinse, încit popula- 
ţia civilă oricit de ostilă ar fi nu poate face nimic, 

lată explicarea dispariției guerrillei, sau În orice caz a reducerii 
ei w proporții neinsemnate. ȘI acum să deschidem istoria la ultima ps- 
gin 

Agresiunea japoneză în China a fost comandată de consideraţiuni 
politice şi strategico, de care nu ne ocupăm ari. Cert este insă că ma- 
rele stat major japonez a pregătit totul din timp şi în toate amănun- 
tele, studiind războiul cu oventualităţile sale sub toate aspectele, In 
aceste studii a avut un loc foarte important şi războiul de guerrilla, a 
cărui eventualitate forma, pentru statul major, o certitudine, nu o 
simplă ipoteză. De aceea nu trebue să ne mirām cind constatăm că ár- 
mata japoneză nu se teme de acest inamic şi-şi poate continua opern- 
iunile fără nici o serioasă stinjenlre. 

Armata japoneză care ia parte In răsboi are un efectiv impreju- 
rul cifrei de un milion, în afara efectivelor flotei, Aceasta este ultima 
evaluare lăcută de specinlistii anglo-americani în luna Ianuarie. Călle 
sale principale de invazie sunt trei: o armată coboară dela nord lu sud, 
din provincia Chahar în Shansi, a o doua urmată are o direcție gene 
sală N, E. S. V. Jehol-Hopei-lankow, și în fine o a treia pătrunde prin 
debarcare, dela est la vest, dealungul fluviului Yang-Tze-Chiang. Intre 
aceste trei armate, n căror inaintare este concentrică spre interiorul 
Chinei, sunt încă imense spaţii goale In care guerilla chineză se poste 
desvolta în tot largul. ŞI întradevăr, orbiţi de mirajul unei premise ne- 
verificate de o sută do ani, o parte din generalii chinezi nu încercat să 
răscumpere bătăliile pierdute în nordul Chinei, prin acest tel de luptă. 
Pentru aceasta ei au rupt din efectivele lor mobilizate sau maobilizabile 
o bună parte, tranatormindu-le în bande pa care lenau trimis în tarito- 
riul controlat de armatele japoneze spre a le ataca pe acestea în flane 

Prin aceasta, generalii chinezi, nu nu făcut decit să slibeaseii etec- 
tivele lor, numeric și calitativ, în faţa unul inamic care n procedat in- 
vers, adică le-a întărit şi mărit incontinuu pe ale lui. Generalul Chu- 
Tah, comandantul armatei a S-a chineze, a cărei misiune era sä apero 
şi să interzică muniții din nordul provinciei Shansi, mărturisește că a 
transformat o parte din trupele sale in tranctirori. Armata japoneză, 
care opera contra sa, cu un efectiv iniţial de 50.000 oameni, văzind 
această intorsătură a ridicat efectivul său la 300,000 oameni și 150 
avioane de luptă distrugind aceste bande și căpătind o zdrobitoare su- 
perioritate numerică. Rezultatele sau văzut Imediat: o precipitată re- 
tragere a armatei chineze, care a părăsit toate poziţiile sale strategice, 
coborind mult spre sud pină la Toiquan. 

Citeva aspecte ale răshoiului de guerrilla ne-au parvenit sub forma 
povestirilor martorilor oculari. Maiorul Hugh Barner povesteşte că o 

coloană de circa 30 automobile transportind hrană în Shansi, a fost 
atacată de o puternică bandă, compusă din 300 chinezi. Imediat ca ata- 
cul s'a produs, din fiecare maşină au coborit ajutorul de şofer şi un în- 
soţitor, dintre care unul înarmat cu o armă automată i au răspuns 
atacului inamic, isbutind să-l fixeze pe teren, Un automobil aflat la 
mijlocul coloanei şi prevăzut cu T, F. F, a dat alarma indicind precis 
locul în care se afla, In 15—20 de minute o escadrilă de aviaţie se afla 
deasupra luptei, mitraliind şi bombardind pe atacatori. Intr'o oră pri- 
mele elemente ale unei coloane motorizate, motomitraliere şi autoblin- 
date au sosit la faţa locului și au inconjurat banda chineză, po care în 
foarte scurt timp au nimicit-o. Nici un om nu a scăpat viu. Dar repre- 


104 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


u sa oprit aci. Cercetările sau întins la o zonă foarte îndepâr- 
por apari agp om dovedit că n avut vreo legătură cu banda sau 
că a văzut-o trecînd şi nu a dat alarma a fost executat. Coloana de aw- 
tomobile şi-a putut continua drumul sosind la destinaţie cu două ore 
intirziere. Japonezii au avut 4 morţi şi 13 răniţi. Represiunea a făcut în 


11 sate, pină la mare distanţă de locul sinistrului, au fost bombardate 
şi incendiate. k 

Un alt cas relatat de reverendul Pascoe Elswin, misionar În ora- 
şul Hekien, din Hopei. Un soldat al armatei chineze, rămas pe teritoriul 
ocupat, într'o zi din Decemyrie 1937, a aruncat o gronudă asupra unei 
patrule japoneze, rănind, deatul de uşor, pe trei dintre soldaţi şi reu- 
şind să dispară. Imediat alarmna n fost dată, garnizoana a legit afară 
din oraş şi l-a inconjurat, înpiedicind orice eşire, apoi stringind din ce 
in ce cercul, a trecut întreg oraşul ca prin sită, izbutind ca plină la 
urmă să culeagă pe atentator. Odată cu acesta au mai fost însă execu- 
tate ȘI persoane care au părut suspecte. Intreg oraşul a fost lovit de o 
foarta grea amendă colectivă. 

Un alt exemplu de felul în care Japonezii rezistă răsbolului de gu- 
errilla, este citat de Antoine Zischka în „Le Japon, dans le Monde". 


In Chiva mai sunt şi alte mijloace de iptă contra guarrillei. Gu- 
vernele și uutorităţile ră ieste puse sau menținute de Japonezi, sunt 
forțate să concure la siguranta trupelor astfel că vedem astăzi ban- 
dele chineze urmărite şi reprimate chiar de Chinezi. p 

In ceea ce priveste moralul armatei japoneze, generalul chinoz, 
menționat mai sus, precum si d. T, A. Bisson (rov. The Nation) afirmă 
că „spiritul răsboiulul este foarte adine în su etului soldatului japo- 
nez; el nu se predă niciodată, prelerind să moară”, 

In aceste condițiuni cu toate afirmaţiile ziaristei Agnes Smedley, 
că bandele chineze ru un efectiv de circa 100.000 oameni, rezultatul gue- 
rriliei nu ponte fi decit foarta redus. Cine vrea să ajute China, trebue 
să părăsească această idee perimată şi fără valoare şi să încerce să In- 
tireaacă armatele regulate chineze, care singure pot hotări în răsboi. 


Locotenent POPESCU TUDOR NICOLAE 


II. POSIBILITAȚILE RĂSBOIULUI DE „GUERILLA“ 


In legătură cu cunoscutul sfirşit al războiului italo-abisinian sau 
ivit îndoeli cu privire In eficacitatea răaboiului de partizani, date fiind 
mijloacele tehnice perfecționate întrunite în uriașul sistem de muşi- 
nării, ce formează osătura operaţiilor militare moderne, 

Nimeni n'a dedus din experienţa isbutită a răsbonielor de parti- 
zani din trecut, că această tactică de luptă, din moment ce e aplicată, 
trebue să ducă în mod neindoios la victorie. O asemenea concluzie ar 
constitui o generalizare cu totul incorectă. Exemplul campaniei italiene 
în Abisinia, nu spune așa dar prin el însuşi nimic. Numai ducă sar 
dovedi că întringerea abisinienilor mu sa datorat unor împrejurări 
cancrete şi particulare în care s'au desfăşurat ciocnirile italo-etiopiene, 
numai atunei s'ar putea ridica la rangul de adevăr general nerouşita 
răsboiului de hărţuinlă, întreprins de poporul nbisinian împotriva in 
vaziei italiene, (după modelul luptelor de partizani țişnite din sînul re- 
voluţiei ruse impotriva intervenţiei străine în primii ani următori ma- 
relui răsboiu mondial). 

Se afirmă, că în trecutele răsboaie de partizani încununate de suc- 
ces, armatele de Invazie, au avut efective relativ mici, că pătrunderea 
lor a fost „axinli”, concentrindu-se după linia de conduită optimă a 
campaniei, dealungul marilor artore de comunicaţie. In răsboalele ac- 
tuale, dinpotrivă, cotropirea teritoriului străin s'ar executa cu efective 
armațe colosale, care acopere şi supun zone În i, foarte întinse, tăind 
orice posibilitate de activitate şi mişcare formațiilor de partizani. 

In lumina operaţiilor actuale chino-jnponeze  aserțiunea de mal 
sus apare cam pripiti incontestabil, efectivele armatelor moderne Sunt 
mult superioare celor din trecut. Decit, singura concluzie ce ponte fi 
trasă din această imprejurnre esto că spaţiile teritoriale, care să poată 
ingădui desfisurarea răabolului de guerilä, vor trebui la rindu-le să fe 
mai vaste decit cele din trecut. A spune însă că orice intindere, oricit 
de mare, poate fi azi controlată de aproape de cătră armatele de inva- 
zie, chiar mărite mult în raport cu ceea ce ele au fost odată, este o afir- 
mație nedemonatrată. Poporul spaniol care în răsbolul lui de indepen- 
denţă împotriva lui Napolcon I, a furnizat acum o sută de ani, un mi- 
nunat exemplu de războlu de puerillă, azi nu mai poate folosi decit 
într'o măsură restrinsă şi incidental această tactică, fiindcă spaţiul 
teritorial nl republicii spaniole a devenit prea îngust în raport cu efec- 
tivele armatelor moderne, şi precum vom vedea, și cu mijloacele lor de 
acțiune. De aceea în actualul războiu luptele de partizani se manifestă 
numai În mod sporadic, 

Situaţia este însă cu totul alta în China. Se ştia în prezent că des- 
lănţuind ostilitățile, statul major japonez nu sa asteptat În impotrivi- 
rea întăritută, pe care o manifestă poporul chinez, Toate socotelile au 
fost răsturnate. Depăşite și prevederile cu privire la efectivele japoneze 
necesare campaniei. Armata de ocupaţie nipponă în China a atins în 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de faţă efectivul important de 700.000 de oameni, fapt care face 
Ca Polul din China să nu mai poată fi considerat ca o simplă prtum- 
blare colonială. In schimb, se poate considera ca o mare greşeală, a co- 
mandumentului etiopian, că sa dat lupta hotăritoare, piept la pi cu 
trupele atacatoare italiene, mult superioare din punctul de vedere al 
armamentului abisinienilor, intrun moment cind ei posedau incă vaste 
posibilităţi de a se retrage tot mai adinc în inima ţării. Această gre- 
şeală, care a grăbit mult victoria italienilor, In niciun caz nu poale 
constitui un argument împotriva legilimităţii generale a războiului de 

erillň. 
ii Adevărat concludente sunt numai acele argumente care sè bizuie 
in mod direct şi concret pe transformările survenite în urma progresu- 
lui mijloacelor de luptă, transformări comune tuturor solurilor de opt- 
raţii militare din vremea noastră. 

Problema fiind pusă pe acest plan general, ni se pare excesiv să 
se afirme perimarea, în orice condiţii, a războiului de „guerilla“, De 
asemeni guerilla nu trebue concepută exclusiv după modelul rezistenței 
spaniole și rusesti impotriva lui Napoleon 1, la începutul veacului tre- 
cut. Pentru a reliefa importanța acestor efective, să amintim că în cel 
mai mare războiu, pe care Ta purtat Japonia, pină în prezent, în răz- 
poiul cu Rusia din 1904, a mobilizat 1,1 milioane oumeni şi a Svirlit in 
tocul ciocnirilor o armată de 450,000 de soldaţi. In clipele de față ea a 
mobilizat mal bine de 15 milioane oameni; efectivele aflate în luptă re 
prezintă deja odată şi jumătate cit cele din 1904 1)1 

Pentru Japonia, campania din China s inceput aṣa dar să cons 
tituie un räzboiu de mare amploare şi-i deosebit de interesant să cons- 
tatăm că, degi efeclivele angajata au atins proporții atit de importante, 
armatele japoneze n'au isbulit totuşi pind în present decit să ocupe 
„axial, în linii drepte, în formă de „săgeți“, principalele drumuri de 
comunicație (cu oraşele din lungul lor), pâtrunzind dispre coaste în 
spre interiorul Chinei; şi chiar aceasta, încă, în mod cu totul frag- 
mentar. 

Era foarte firese să se intimple aşa, din moment ce frontul are, 
numai lor nord o lungime de 4.200 km. Luind în considorația suprafața 
imensă a Chinei şi populaţia ei de 400 milioane de oameni, putem do 
altfel trage concluzia că oricît ar mări efectivele sale mobilirabile, Ja- 
ponia nu va fi niciodată în stare să domine „orisontal” imensele întin- 
deri chineze. Mai mult, din faptul că Japonia nu consideră China decit 
ca pe un adversar de mina dous; că ea resimte acut necesitatea de a-și 
păstra în rezervă trupe foarte numeroase, în speranța de a-și menţine 
echilibrul de forțe, faţă cu marile puteri interesate În Extremul-Orient 
(Anglia, U. R. S. S. şi Statele-Unite), trebuie să tragem concluzia că Ja- 
ponia va atinge foarte repede, dacă nu va fi fost deja atins, limita ma» 
ximă peste care vărsarea de noi efective pe fronturile chineze l-ar 
zdruncina cu totul poziția internațională, 

Incheierea e limpede: sub ochii noştri se desfăşoară o imensă cam- 
panie de invazie, care în pofida efectivelor ei colosale, nu poate lua de- 
cit forma unor străpungeri axiale în teritoriul advers, a cărui popula 
ție răspunde, în mod perfect eficace, prin deslânţuirea unul tipic răs- 
bolu de partizani, 

Se argumentează că progresele tehnicel militare moderne nu cre- 
iat o prăpastie atit de adincă între mijloacele de foc ale armatei orga- 
nizate invadatoare şi cele de care pot dispune formaţiile de franctirori, 
incit rapida extirpare a acestora din urmă a devenit inevitabilă. 


1) Cind n Wa armată chineză a transformat o parte din trupele sale în 
franetirari, Inponnzii au socotit nveasta ca o creştere de forță de vreme ce ţi-am 
mărit pe ale lor vu G0(0/,, ofetivele jnponoze destinate a combato îm noes 
rogiune ercscind dela 60.000 la 800,000, 


CRONICA MILITARĂ 107 


Mersul operaţiilor din China deaminte şi această afirmaţie, E ade- 

vărat, artileria grea, tancurile şi avioanele sunt arme teribile, în com- 
paratie cu pustile sau armele automate ale guerillistilor, SA nu uităm 
insă că oricită artilerie, oricite tancuri și avioane ar poseda Japonia, 
niclodată ea nu vu avea destule pentru a păzi indesat fronturi de o mie 
de km cum este de exemplu acela din nordul Chinei şi liniile lui de co- 
municaţie dinupoi. Ce as ar lua campania nipponă dacă fiecare 
transport de mincare ar fi intovărăsit de artilerie şi tankuri? Oricine îşi 
inchipuie imposibilitatea unei asemenea ipoteze. lar eficacitatea atacu- 
rilor partizunilor constă tocmai în faptul că ele operează în dosul ma- 
rilor unităţi, stărimind posibilitățile de aprovizionare și de legătură rle 
acestora, (fireste, cind è vorba de legături pe întinderi colosale), De alt- 
fel japonezii înşişi se adaptează guerillei. Frontul lor, dopurte de a s- 
mäna cu un front de invazie care ar măturna totul în cale, din contră, 
operează prin acţiuni efectunte de coloane independente, cu efectiva va- 
riind dela un regiment pină la o divizie, două. Frontul este astfel miş- 
cător și segmentat în nenumărate fragmente, constituind asa dar con- 
diții optime pentru desfăşurarea guerillei, ciocnirile fiind făcute cu uni- 
tăţi separate, al relativ mici, lar nu sub formă de mase compacte de ar- 
tilerie, şi de tankuri. Inegalitatea de armament este nṣgadur mult mal 
redusă în fapt, decit în pură logică. 


La acestea se adaugă însă şi alte consideraţii. N'au evoluat nu- 
mai tehnica războiului și metodele de luptă ale armatelor regulute. A 
progresat şi sistemul de strataceme al războlului de partizani. Lup- 
tele actunle de guvrillă ale forțelor chineze au o caracteristică inediti: 
ele prezintă un amestec original de franctirori şi de trupe regulate, 
cere au adoptat tactica guerillei, Armamentul depăşeşte cu mult pe 
cel al unor simple formații de partizani. Artileria si tancurile, deşi 
Intro proporţie redusă, nu sunt absente. Astfel se înfăţişează armata 
a Vill-a, co operează in Nord, pe flancurile şi în dosul inaintării 
japoneze, şi care reprezintă centrul cel mni important al războiului 
de guerillä din China. Detaşamentele armatei a VII-a şi formaţiile 
lor de partizani, nu luptă izolat, ci în concordanţă cu activitulea an- 
samblului trupelor regulate chineze, care in mod firesc atrag mpo- 
trivu lor grosul armelor mecanizate şi motorizate japoneze, 

Dacă diaproporția de armament dintre trupele de partizani şi 
unităţile japoneze regulate, ar da nastere unel superiorități de fapt, 
atit de copleșitoare, atit de categorice, ar fi trebuit ca armata japo- 
neză să fi exterminat de mult fortele partizane chineze, Armata 
a VIll-a, de pildă, numără 80.000 de soldaţi, împărţiţi în formaţii de 

artizuni, şi are atașate pe lângă ea alte 50 de mii de luptători vo- 
untari, care depind de dinaa, In contra ei, comandamentul japonez 
a organiza! deja patru expediții de exterminare. Tonte au eşuat, Sta- 
tul major japonez a afectat celei de a patra erpediţie un efectiv de 
50.000 de oameni, artilerie din belşug, tancuri și avioane. Nu numal 
că japonezii mau reputat vreun rezultat de seamă, dar în urma unei 
retrageri strategice, efectuale de armata a VIll-a, tocmai In virtutea 
marei mobilități, caracteristice războiului de pguorillă, forțele parti- 
zane chineze au Isbutit să expulzeze pe Nipponi din mai multe dis- 
tricte, la frontiera dintre provinciile Sansi, Ciabar și Hopei. 

Se mai susține că perfecționarea mijloacelor de comunicaţie, 
cit şi a celor de transport, ar contribui la atingerea posibilităților de 
desfăşurare nle războiului de partizani. ȘI în acest caz, problema nu 
se poate pune în mod ci numai în functie de imprejurările 
concrete ale fiecărei campanii în parte. Situația se schimbă, după 
cum teritoriile invadate sunt mai mult sau mal puţin vaste, după 
cum este mal mult sau mai puțin desvoltată rețeaua căilor de comu- 
nicaţie, după cum armata invadatoare posedă cantităţi suficiente de 


108 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


mijlonca de transmisiune şi transport, în raport cu întinderea terito- 
riului străin îmbriţişat. De sigur, alarmările prin T. F. F, şi interven- 
tiile grabnice, atit ale aviounelor, cit și ale colo motorizate, 
constitue mijloace de combatere, ctteodată decisive ale guerillel şi in 
orice ear, infinit superioare celor din trecut. Dar să nu uităm, pentru 
a reveni la împrejurările chineze, că rețeaua de aerodroame japo- 
neze nu poate fi împinsă prea adine in profunziunile Chinei, de 
oarece pe deoparte şi comandamentul chinez posedă o flotă aviatică 
în creştere, pe de altă parte, nici pericolul distrugerilor din partea 
partizanilor nu trebue subapreciat. Imensele distanțe, continuă aşa- 
dar, să rămînă o piedecă. Există însă un alt impediment, mult mai 
grav. Ce flotă imensă de avioane ar trebui să poseadă japonezii pen- 
tru a putea organiza intervenţia regulată a păsărilor aerului, în 
sutele de atacuri de partizani, care frămintă zilnic spatale şi flan- 
curile armatelor nippone, răslețite pe mii de km. Cite coloane moto- 
rizate, care să servească, în acelaşi scop! 

In ipoteza că războiul de guerillä, desvoltându-se necontenit, ar 
atrage în luptă masele fundamentale ale poporului chinez, în ipoteza 
că sute de mii şi milioane de partizani ar tranforma tot plimintul 
Chinei într'o singură arenă de războlu, nu vedem unde ar putea 
păsi Japonian mijloacele tehnice necesare pentru a răspunde cu arme 
superioare acestei guerile, cu mil de asalturi nașteptate pe 

In sfirsit, ca un ultim argument în sprijinul teoriei disparitiei 
războiului de guerilä, este invocată brutalitatea sporită a acțiunilor 
de reprimare şi de terorizare, îndreptate în contra populației băşti- 
naşe susținătoare a războiului de partizani, Oricit de singeroasă ar 
deveni această represiune, japonezii nu vor ajunge niciodată să exter- 
mineze forțele vii ale poporului chinez, popor care, de mii de ani, a 
asistat la orori, torturi, cruzimi, și pe care represiunile, oricît de sin- 
poroase, nu-l pot impresiona peste măsuri. De sigur, Istoria este plină 

è orori şi masacre, caro au şters populaţii întregi de pe suprafaţa 
pămîntului. Oricine însă poate înțelege că nu acesta poate fi cazul 
eu un popor ca cel cinez. De altfel, pilda Manciuriei este extrem de 
elocventă. Deşi cuceritori de 6 ani, japonezii sunt siliţi încă şi astăzi 
să întreţină în acest ţinut o armată de ocupaţie de 500 mii de 
ce stă neintrerupt cu urma la picior. Reprimările cele mal teribile 
n'au reuşit să stingă flacările războiului de guerilă, Numărul par- 
tizanilor maneturieni, în ceasul de față, este apreciat In 150 de mii. 
lar densitatea demografică a populației manciuriene este mult infe 
rionră celei a provinciilor dala Sudul marelui zid chinezesc!) 

Configurația actuală a răzholului de partizani chinez, ilustrează 
în mod vădit, netemeinicia tezei epuizării resurselor războiului de 
auerillă. Stadiul actual al războiului de partitani chinezi este caracte- 
rizat prin aceca că formaţiile de voluntari nu operează numai în imen- 
sul teritoriu liber, care se intinde în flancul înaintării japoneze din- 
spre Nord, inspre Sud, ci şi adine în spalelor armatelor nippone, 
avind centre de acţiune chiar în imediata apropiere a marilor aglo- 
meräri urbane cucerite, ca Peking, Shangai, Nankin. Din această 
pricină, orasele supuse sunt permanent ocupate de puternice garni- 
zonne japoneze, care nu sunt totuşi în stare să extermine detaşamen- 
tele de partizani, şi care, mai mult, sunt tintuite pe loc de către 

acestea din urmă, contribuind astfel la subțierea forțelor invadatoare, 
afectate înaintării, Asa, bunkonră, mişcarea partizanilor din împreju- 
rimile Shanghai-ului, estè foarte puternică, Pentru combaterea el, 


1) Fără să mal spune că 25 de uni, un sfert de vene, lmu trebuit Tapone- 
allor pentru a obține această victorie — şi ea provizorie — împotriva guorillei 
maBriuriene, 


CRONICA MILITARĂ 109 


japonezii au concentrat, în mod constant în aceat oraș 30.000 de sot- 
dati. Calea ferată dintre Shangai şi Nankin esta necontenit supusă 
atacurilor de guțriliă. De asemeni linia N Wuhu-Hsuanţeeng, 
tormeasă obiectivul operațiilor fostei armate a X-a, transformată şi 
ea în formaţii de guerilă, Care eate pină în clipele de fuţă rezulta- 
tul acţiunilor de partizani pe trontrul de Eat, unde comar damentul 
japonez a concentrat 500 de mii de oameni? Deși toate liniile ferate 
din această regiune, căzută sub ocupație, se îndreaptă spre Nord, 
totuşi generalii japonezi nau putut stabili Joneţiunea intre trupele 
lor dela Nord si cele deln Est, fapt care le-ar înlesni mult operaţiile, 

In Nord, armata a VII-a, a isbuitit să oprească înnintarea japo- 
nezilor, folosind tactica războiului de guerillă. Deşi, atacatorii au de- 
pus necontenite, sforţări pentru a cuceri provincia Șansi, bază de opo- 
rațiune a armatei a opta, totuşi, din cele 105 districte inglobata de 
aceastii provincie, numai 12 se află sub ocupaţie nipponă. lar în spa- 
tele forțelor japoneze, oraşul Pekin este sub continuă ameninţare, 
fiind păzit de o garnizoană de 10000 soldaţi, mereu hărțuită, deşi sus- 
ținută cu aviație. 

Nici efectivele importante vărsate pe continent de către japonezi, 
efective ca tind, totuşi, să se Innece în imensul ocean chinez, nici 
armamentul ultra-modern, cu teribilele lui însuşiri do toc şi de mo- 
bilitate, m'au isbutit, aşa dar, să împledece desfăşurarea po seară in- 
tinsă a operațiunilor de pueriilă chineze, Rostul acestei tactici nu 
cate acela de a sdrobi forţele japoneze, Scopul ei esenţial consistă în a 
provoca cpuizarea posibilităţilor de inaintare ale trupelor japonezi, 
hărţuindu-le mereu flancurile şi spatele; de a crea deci răgazul necesar 
conducătorilor poe ai chinez, pentru a făuri, cu sprijinul pute 
rilor amice, U. R, S. S, Anglia şi Statele-Unite, o armată chineză pu- 
ternică, disciplinată și bine echipată, In stare să atace în mod deci- 
siv trupele de invazie japoneze. Dar, a spune că războiul de gueriliă, 
fără intervenția unei puternice armate regulate, nu va putea schimba 
în mod decisiv soarta armelor, în favoarea republicii chineze, nu fn- 
seamnă a nega posibilitiiţile luptelor de partizani, pe care, de altfel, 
experienţa aciualā a războiului chino-japonez le dovedeste a îl deose- 
bit de eficace. Şi problema mai are un aspect, Desnolămintul răz- 
polului chino-japonez nu depinde numai de forțele regulate, pe cart 
chinezii vor fi în stare să le pună pe picior de luptă, ci și de gradul de 
epuizare al imperiului japonez. In această privință toate pirerila pre- 
sei internaționale concordă, Dar e pir slabul potențial economic şi 
militar al Japoniei, pe baza materialului, publicat în presa străină, 
ne rezervăm n no ocupa în alt articol, 


V. NICOLAU 


CRONICA PLASTICĂ 


In luna Martie nm avut expoziţia Grupului Nostru, deschisă încă 
dela finele lui Februarie, cea a lui Șirato şi Tonitza, la sala Dulles, ṣi 
citeva munifestări individuale, 


Din grupul Nostru fac parte unii dintre cel mal talentaţi artişti, 
printre cei a căror virstă s'ar cuprinde între treizeci şi patruzeci de 
ani. Ei au trecut de perioada iluziilor şi a încercărilor fără viitor, 
de acel cap periculos, cind mei îşi imaginează că sunt destinaţi 
să revoluţianeze arta. Sau apropiat acum de momentul în care, din 
experienţele trecutului, îşi vor constitui un crez artistie, o normă de 
conducere, capabile desigur să evolueze şi să se deavolte, dar destul de 
precise în principiile lor. Mănunehiul de pictori şi de sculptori care 
formeară grupul, a plecat la drum, mai acum ciţiva ani, cu însufle= 
țire şi curaj. Unii însă sau obosit de pe acum, iar alții au renunțat 
la călătorie. E păcat. Alături de asociația Arta, care uneşte elita ge- 
nerației mature, ne plăcea să ştim că existi o asociaţie similară, a 
generaţiei care vine după ea, destinată să-i la locul, cînd cealaltă 
nu va maj fi, şi să ducă mai departe făclla, 

Presupun că entuziasmul participanţilor se măsoară mai ales după 
rivna ce au depus ca să dea strălucire expoziției, după numărul de 
lucrări, după calitatea acestora, St. Constantinescu a trimis puţine 
pinze, dar serioase Plin de talent, ambițios, stăpin pe cunoştinţele 
necesare ca să execute cu uşurinţă, cu brio chiar, un tablou, care 
să rivalizeze cu oricare altul, el este dintre raril pictori la noi care 
nu se mulțumese cu orice, nici chiar cu ce ar plăcea altora, şi nu 
expun decit un sfert din ce produce. De aceea oricare din tablourile 
sale are ceva definitiv, în coloritul nobil, în compoziţia bine înche- 
gată, chiar în alegerea subiectului. El place seu nu, după cultura şi 
temperamentul privitorului, dar asa a fost vroit de pictor, şi nu alt- 
tel, fAră concesii, fără Induloşări asupra sa însăşi. Este singura me- 
todă pentru a ajunge să spui ceva personal. lar micul peisaj, care 
a intrat în colecţia d-lui Aznavorian, unul din cei mai pricepuţi ama- 
tori dela noi, pentru mulți vizitatori ai expoziției sa impus ca cea 
mai reuşită operă din anul acesta a grupului, 


Lucian Grigorescu este reprezentat mai ales prin guaşe Singu- 
rul uleiu de pe panoul său era o lucrare mai veche, cunoscută din 
alte expoziții, Ceea ce te isbea dintr'odată, în interioarele luminoase 
şi In vederile din Marsilia, era o voie bună, un spirit de observaţie 
şi de analiză, poate cova cam ironice, servite însă de o factură re- 
pede şi vie, în care fiecare linie exprimă ceva, în care armonia de 
culori era de o rară distincţie. Dar, conştient de acest dar, artistul 
nu se cheltulește inuti! în tonuri vii şi răsunitoare. Fiecare scenă 
reclamă o anumită stare sufletească, la creator ca şi la cel care se 


CRONICA PLASTICĂ 111 


bucură văzind-o, şi fiecare stare sufletească se exprimă intro anu- 
mită gamă. In cea mal reuşită din vederile din Marsilia, pe care a 
pictat-o cîndva şi Kokoschka într'o pinză celebră, centrele de crista- 
lizare alu culorilor orau albul hirtiei și petele negre, cu care sunt vi- 
guros conturate formele. In jurul lor, ca un sbor de fluturi colorați, 
din ce în ce mai largi, cu cit ne apropiam de marginile cadrului, se 
așezau celelulte tonuri. Naturile moarte, mal ales cea În care domină 
albul unei statul, erau aproape de aceeasi calltate, 


Nichita a trimis o singură pinză, e drept de dimensiuni impor- 
tante, în care se recunoaste vechea sa manieră, I agteptäm cu altă 
ocazie, căci nu vrem să] judecăm după această unică lucrare, cu 
atit mal virtos, cu cit, în ultimul timp, d-eu a expus foarte puţin, 


lar despre Moscu, Sin, Borgo Prund, am seris nu de mult în această 
revistă. a 


__O plăcută surpriză pentru toți a fost panoul cu tablourile lui . 
Băjenaru, Cei cure i-au urmărit, în trecut, evoluția, au putut con- 
stata la dinsul o linte usor ascendentă, pină la ultima expoziţie, cea 
făcută în vederea pavilionului romin din Paris, în primăvara tre- 
cută. Sa putut remaren atunci o figură de femes, sincer tratată, 
avind ceva din liniştea, din simplicitatea de linie si de atitudine, din 
coloritul deschis si niţel mat al frescelor. Era, după cum socoâtisam 
cu toții, cea mai bună operă de pină acum a lui Băjenaru, In expo- 
ziția actuală d-sa a depăsit această fază. Cu un sens sigur al valo- 
rilor şi cu o incontestabilă capacitate da a ne comunica emoţiile sale, 
Bâjenaru a atacat probieme mal grele, între altele cea a distribuirii 
luminii inio pădure, sub zăpadă, ori asupra unel vederi întinse din 
regiunea colinelor, pentru redarea căreia era nevole să so märgi- 
neascăh numai la culoarea verde, subtil modulată, nuanțată astfel, 
încît să sugereze accidentele do teren, depărtarea, acţiunea luminii, 
atenuindu-se cu cît ne apropiam de orizont. Un interior într'o gamä 
caldă, era ca o mărturie n unei perioade mal vechi şi fäcea oarecum 
tranziție între tabourile din trecut si cele actuale, incontestabil au- 
perioare. 

Aceeasi impresie de progres ne-a lăsat si Hrandt, atit în natu- 
rile moarte, cit și în peisaje. Deşi nu se serveste de uleiu deett, re- 
lativ, de puţină vreme — preocuparea sa de căpetenie, plină mai anii 
trecuţi, fiind laviul — cu siguranta cu care ajunsese să minulască 
tușul, îl vedem acum seryindu-se de pata de culoare. Vederea de 
larnă, de pildă, nu cra numai un motiv bine observat, ci era şi pie- 
tată cu o mare fineţe de „tusa“, 

Miracovici sa romareat în ultimul timp prin citeva foarte plă- 
cute afişe. Genul acesta reclamă, dela cine-l practică, mult gust, 
ingeniozitate de invenţie şi neprevăzut, un dar de a simplifica, adică 
de a reduce o compoziţie la petele ei esențiale. Ceva din sipiritul afi- 
șului a pătrunssi în unele din picturile artistului, variatiuni cromatice 
pe o temă în care intră citeva note, mai mult sau mai puţin intense, 
un verde închis, un gri gălbui, un albastru viu. Ca la acej compozi- 
tori care au practicat „tema cu variațiuni”, avem şi la Miracaviei 
variaţia veselă, pe cea serioasă, pe cea paletică. ȘI, cum avem a face 
cu un pictor inteligent și cu o sensihiltate veșnic trează, nici allegro, 
nici andantele, nici largo, din variațiile sale, nu ne vor lăsa indife- 
renți, O notă nouă sunt guaşelo compuse ca nişte gravuri japoneze, 

Dintre cei trei sculptori din Grup, Borgo Prund este cel mai 
inventiv, cel mai capabil să inciască domeniul artel, s'o facă să ne 
apară sub forme mai neobişnuite. Orice face este în același timp de- 
corativ şi plastic. Mac Constantinescu expune o mască de multă dis- 
tincţie, Alba, şi un nud bine echilibrat. Baraschi, alături de mal multe 


112 VIAȚA ROMINEASCĂ 


E 


compoziții şi busturi, se prezintă cu un nud în mărime supranatu 
rală, ceva cam academic, dar armonios ca infăţigare. 

Ca şi lunile trecute celo mal atțrăgătoare opere se văd în sula 
Dalles. Aici sunt grupate lucrările lui Tonitza, ale lui Șirato, ale lui 
Ghiaţă, fără să mai vorbim de Angheluţă, de Lucia Dermetriude şi 
de d-na Creţu-Medeleni, Tonitza, Șirato, sunt printre cei mai npre- 
claţi pictori al noştri, ȘI unul şi altul mau numai prieteni, poate şi 
pentrucă unii din admiratorii lor pierd uneori măsura şi prin aceasta 
produc o reacţie tocmai contrară celei pe care ar dori-0. Omul caro 
simte nevoia unei opinii, în materie da artă, dar care n'are totdeauna 
elementele, să şi-o formuleze singur, nu-i bucuros să fie lunt drept 
un copil, care creda orice i sar spune. S'au întrebuințat epitete inad- 
misibile, sau făcut clasificați, care derunjau prea mult tot ce stiam, 
cind era mai simplu să sè afirme valoarea a doi buni pictori, alături 
de alţi buni pictori. Unul, mai ales, se impune grație temperamen- 
tului său, grație unei puternice facultăţi de înduioșare şi unui aim 
decorativ incontestabil; celălalt graţie unei remarcabile îndeminări 
în execuţie astăzi -—, pusă metodic şi perseverent în serviciul unei 
voințe clare şi a unei înțelegeri, conştiente da limitele puterilor lor. 

Expoziţia Şirato-Tonitza era așteptată cu nerăbdare, Trebuia să 
fie, şi a fost, una din manifestările de seamă ale anului acesta Lu- 
crările lor, în sula mică a Fundației Dalles, se puleau examina 
distanţa şi sub lumina cea mai favorabilă. Deosebite ca factură şi ca 
subiect, ele denotă la ambii pictori calităţi de concentrare, de sensi 
bilitate la ceea ce esta intim şi rafinat, de conştiinţă profesională, 
amindoi filnă exigenţi cu ei înşişi. Greutatea la unul este pusă mai 
ales pe acordul tonurilor, la celălalt pe arabescul liniilor, pe atmos- 
eră. Totuşi și Tonitza este un colorist şi incă de o clasă însemnată, 
Dar, paradoxal și plăcindu-i să deruteze opinia publică, deși Işi cu- 
noaşte perfect însuşirile, dela o vreme pare hotărit să renunțe la 
ceea co făcea farmecul lucrărilor sale din trocut sau, cel puţin, să-şi 
infriîneze instinctul, recurgind la tonuri în care elementul colorant 
este abes perceptibil. Aşa sunt peisajele dela Balcic sau de aiurea. 

Am auzit pe mulți asemănind aceste tempera cu gravurile jsa- 
poneze, Nu ered că au dreptate Japonezii se servesc de culori des- 
chise. dar încă destul de pigmentate. E destul să ne gindim la albas- 
trul, la verdele, la roșul purpuriu şi la galbenul celor mai mulţi au- 
tori de estampe, la Hirothige între alții. Nichieri nu vom găsi în pei- 
sajele de acum ale lul Tonitza tonurile care să le poată fi comparate. 
La dinsul totul este diluat, în vederea impresiei de liniste puţin me 
lancolică, de seninătate, pe care vrea s'o destepte în noi, de altfel vi- 
zibilă şi prin caracterul desenului. 

Cu un fal de vochetăria legitimă, vechiul Tonita reapare In stu- 
diile de nud si în panourile decorative, tratate realist şi inspirate de 
motive florale. Compoziţia acestora din urmă pare cu totul neingri- 
jită, dictată numai de capriciu, S'ar putea crede că formele şi petele 
de culoare sunt aşezate la voia intimplării. In remlitate totul este cal- 
culat și vroit, cu o deosebită înțelegere pentru felul cum se comportă 
tonurile care se Invecinează, Tratarea lor diferă însă fundamental de 
coa n peisugiilor şi chiar de cea a chorva frumoase studii de nud. De 
culoare intensă, obținute prin „tuşe“ brusce şi repezi, cu acordurile 
lor violente, uneori aproape strigătoare, elè au ceva nopreviăzut, Agre- 
siy chiar. Nudurile, din contră, sunt o pictură calmă, cumpănită. To- 
nitza n arătat totdenuna înțelegere şi simtire pentru astfel de subiecte. 
Ele invederează din partea pictorului o deplină cunoaştere a formei, 
dar şi interes pentru detalii, pentru o suculenţă a aspectului, adică 
pentru acele culități care sunt necesare studiilor numite cu un ter- 
men de atelier „un beau morceau“ 


Angheluţă 


Lectură 


DAS | H 102 
man (almis) pru ap mpms -oino NON 


~ear 


{oirdm ) podez qos Mpg : DZIMOL N N 


D. Ghiaţă: Târg. 


Lucia Demetriade-Bălăcescu : Scoicăd 


Pun ? minojog pă 
pag : PH3Ma Pa 17924) PUMAU SONIȚ ppg : MAI Po 2242342) DUP 


A. Ciuenrenen : Femer în ca 


Femee în roz. 


A. Cincureneu : 


A pil (i iți EA EEE Lee EC EI ERIE Moi Ei it LI 
și piei e i 
Hp iih E i iai PUPH UEH E he 
i ji si: je îsi i iii LE PRH 
Ei aiei îi dikampi HE 
PERHE pipisan cei 
T i z i aia Fa HEF Hiji LE ERP E 
| ilie alese Ip ai 
dhangir e inii 
Ee e a 
TIRE i: pe TE EE gas ledi annn 
E Hi iieii iy Heimur TREE Free 
RETHA ER sidii BI niais 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


exporiţia de acum sunt citeva compoziții interesante: grupele 
în Kian? pren Ce incărcate. Dar sunt şi nişte studii de copil, deli- 
cioase ca înţelegere a nevinovăției, n trăamturilor delicate, a p elei fra- 

e, a acelor nimicuri din costum, care incadrează si comentează o 
. ara Tocmai aici rezidă însă şi pericolul, de care artistul ar 
trebui să se ferească: cam prea multă drăgălăşie, 

Lucia Bălăcescu Demetriade, de data aceasta a amestecat dese- 
miri spirituale, uneori asa de necruțătoare pentru slăbiciunile noas- 
tre, cu picturi reprezentind i şi naturi moarte, Calitatea cea 
mare n lucrărilor sale de pină acum, alături de inteligenţă, era verva 
Cu un mic număr de pete de acuarelă, mal mult aruncate decit In- 
tinse, dsa ajungea să ne dea, — cn în seria de macedonence din ex- 
poziția de acum — o figură, în faţa căreia trebue sk te întrebi dacă 
aste o fiinţă vie sau o păpuşe, însă delieioasă prin culoare, prin acel 
brio, cu care ne obisnuise, Uleiul permite mal &reu o astfel de tratare. 
De aceea, în unele pinze se simte constringerea- Altele sunt studiate 
mal cu grije și reprezintă un aspect nou Și intresant în cariera artis- 
tei: un fhean cu peşte, un peisagiu, lingă ușa dela intrare în expo” 
ziţie. Buchetul de flori de hirtie, un pastel, este şi el o lucrare reuşită, 


d-nei Cretzu-Medeleni, o tinără și talentată artistă, care nu A 
poate încă stilul cel mai potrivit cu care să se prezinte, dar care este 
evident stăpină pe multe posibilităţi. Ce i sar putea imputa, ar fi un 
fel de răspîndire prea marg, şi în prea multe direcții, dela piatra s- 
pată in caracterul artei romanice, pină la acele miei figurine mo- 
derne, trecînd pe la Greci, pe la Bourdelle şi pe la unii din maeştrii 
Barocului. Eva, nudul cel mare, este un lucru simțit, de asemenea şi 
torsul de femes în bronz. deși asa de diferite între ele. In fata lor, 
cineva ar putea să se întrebe: cind artista este cu adevărat sinceră? 
Remarcabile citeva capate-porirete, ; 

La Mozart, un artist format şi unul care promite. Ciucurencu 
are ochiul cel mai fin care se posate inchipui. Expoziția sa de acum 
este o ndevărată incintare, cu tontă irealitatea, absurditutea chiar a 


realizeze. Forma ese de multe ori vătămatit din această alhimie a to- 
nurilor, dar ea este lucrul de care Ciucurencu se îngrijește mat puţin, 
In schimb. ca nişte vapori legiți din Mehide rare, cutorile diafane ocupă 
fiecare locul cel mai nemerit în dreptunghiul tabloului. Am impresia 
că arta lui Pallady nu-i cu totul străină de cea a lui Ciucurencu, că 
anume sugestii nu venit prin tablourile acestui incereat m clan al 
tonurilor. Dar aceasta are o mică yä. Ciucurencu es astăzi 
e] însuşi, şi aşa cum este tino un loc importanti în generația tînără 

Artistu! care promite se numește lordnche. Nu-mi aduc aminte 
să fi văzut pină acum ceva de dinsul. Este de tot tinär, şi din unele 
tablouri pare încă neexperimetat. El simte însă pictura, cu 0 pasiune 
şi cu o plăcere sensuulă, pe care rar am întilnit-o la cei din generația 
sa. Citeva vederi de oraşe, romantic concepute, în tonuri de fanfară, 
un cocos Într'o curte, erau picturi suculente, într'o pastă viscoasă Și 
grasă. lată un nume čare trebue reținut. 

L.evren este un suedez stabilit la noi în țară. Este atras mai ales 
de pitorescul mahalolor noastre, cu mulțimile ce fortotese, cu porţile 
de case de țară, cu atmosfera proprie acestor aspecte, singurele ră- 
mățişe ale unui trecut nu prea vechiu. Incereări oneste, în care, m 
combinația culorilor, a mal rămas cova din gustul poporului cărula 


aparține pictorul, 
GH. OPRESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


DOUĂ DUZINI DE TRANDAFIRI — 
RĂMÎNEM PRIETENI — GLUMELE 
DESTINULUI — MADAME SANS 
GENE 


Cronicarul teatral care îşi scrie croni spectacol, 
e de invidiat, La această scurtă pin igual rr ae din ajun, 
rin eee apreciat are Bnr pe rii ce 
i » ve u 
de ziar, a doua zi după ce a pr o ȘI tag ae: 
A son zi, a- Dar treizeci de zile mal tirziu? 
n exces de memorie pè car pecta, 
pe art — pe krona — peur) = su >. Š T RA 
cronică dramatică lunară este în mod fatal injus 
E: să ras: exigente deplasate. En se serveşte de egaa rA e de ca 
pe %, epăseste ambițiile teatrului nostru, care trăind dela zi la 
zi, -a pe miine, nu poate fi judecat dela lună la lună. 
i ră de voia noastră, prin simplul fapt că prezenta cronică apare 
cei suntem obligaţi să căutim întrun spectacol de teatru pei e 
e sale destul de durabile, destul de rezistente, pentru a putea A 
într yy e regie critic recapitulativ. cetera ai 
3 ronica noastră are un caracter obligatori 
ef porni şi acest lucru constitue prin er sere x pr a ai 
EA prea mult teatrului nostru, judecindu-l cu criterii men- 
li cerem mai mult decit ne poate d 
decit respiraţia sa normală fi erita pepe da ETAN 


Poate de aceea, privind înapoi spre cota ce trul 
ne-a oferit dela ultima noastră cron | se bucureştean 
se pare atît de derizoriu. ici pint la cea de faţă, totul ni 


Au fost cinci premiere. La ultima (,Răzbun i 3 
n'am fost, căci ar fi trebuit pentru panair să seime igoa po paie 
cert, d le =: nenie Ea care nu o vom consimţi niciodată teatrului, 
R mE pa ajung peniru a schiţa activitatea teatrală a 

Seri mai mult sau mai puțin amuzante ceste 

j , nici 
rr nu unitar limitele unui spectucal obişnuit, Era Piesă a ai 
niciun efort regizoral interesant, nicio mare creatie actoricească 
Li 


nimic însfi i i 
n ul ne ăi care să ridice o clipă măcar teatrul dincolo de cenuşia 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


imbaţi prin expoziţiile de pictură, veţi găsi un nume 
nou sg k people pri un desen surprinzător. Dacă pe auzi e 
tr'o "librărie, veţi ersa 8 carte sau poi ara un vèrs, care să adu 

această A un elan, o 

S Dacă oea E concerte, veţi afla o primă audiție, un sotiei, 
un dirijor, ceva îinsfirşit care să vă răacumpere timpul şi să v 
aa mirarea ARE cu vechile lui deprinderi, undeva, la peri- 
feria artei. 


A duzini de trandafiri“, comedia pe care o joacă d. Ianco- 
vescu E eelui Modern, este un perfect exemplu de piesă făcută 
din nimic, hi ið 

rnind dela un simplu incident de farsă (un buchet 
denis aa unei femei, este pari A en aaa) A iata conatrueşte 

tuozitate trei acte fo ine su 

a mare si rae p tur de forţă. (De altfel inferioritatea syer 1ā 
a teatrului În genere, este tocmai faptul că trăește din „tururi de 
torță”), : 

i italian, d. Aldo de Benedetti, autor descoperit, impus şi 
. la noi de d. mr pp ar sp o pp e uşurinţă pariziană 

duce cu viociune și intimitate un dialog. 
E eais IAID, d-aa ştie să dea upel teme tipic bulevardierė, un 

„problemă pishologică"™, 
ue: Ar d: parearea nu ma altceva decit o plesă de triunghi, în 
care însă — printr'o abilitate întradevăr amuzantă — rolul bă 
tului şi rolul amantului, sunt jucate de aceeaşi persoană. i 

Esta la mijloc un fel de pirandelism de gradul al doilea, un pi- 
randelism care are bunul gust de a nu-ți lua prea în serios propria 
iară spira fct făcută, dovedind multă dexteritate si o dispoziţie 
naturală, nesilită, pentru Jocul replicoi, E un aketeh seris şi jucat spi- 
ie cit de sărac trebue să fie teatrul, sau cit de facil, pentru 
ca atfia lucru să fie de ajuna! 


i i Amis comme 
Citisem mai de mult piesa d-lui Henri Joanson, 
avant (în traducere rominească „Rümtinem prieteni“), și rege ger 
încă dela lectură, pe de o pene subtilitățile ei de detaliu, pe 
„ exitările el de construcţie. A 
calci Ea o piesă de teatru, rău făcută, dar saeirat norii: Nur poani 
în trăsăturile mici, o delicată înțelegere a oamen uk 0.2 ag por 
zie ce trecea prin actiunea cam greoaie, cam tmp ay N Fe me 
Totul se mişca greu în linii mari, dar era salvat prin delica 
anelor. £ 
' Pe scenă s'a Întimplat ceta ce se întimplă căra As e yna: 
spectacolul a ucis nuanțele şi a Ingrogat erorile, nig hioa: gpi 
ment care nu înregistrează aered Kng = ora spies amed + 
Jumătăţi) ton, Jumăt e ' 
e, 5. pr te borlar sirena sere ee Co gi Sub focul re- 
flectoaralor, nuanțele se şterg, devin palide, pler. 
Din piesa d-lui Jeansan, spectacolul realizat lit Teatrul Libor a 
subliniat mai ales ceen ce se cheamă „momentele tari”, 


CRONICA DRAMATICĂ 117 


In actul al doilea este o puternică scenă de confiict, în actul al 
treilea o scenă de aceeaşi putere, Amindouă sunt scrise în cel mai 
vechi stil Batailie-Bernstein. Sunt scene de lovitură, care se termină 
invariabil, ca un mie match de box, cu o victorie şi o înfrîngere. To- 
tul e palpitant şi fals — adică teatral. 

Aici, regizorul a apăsul cit a putut pedala, exagerind grosala 
textului. In schimb, actul prim, care este un act de arena ri nu 
unul de lovitură, un act de observaţie minuțioasă şi discretă i De 
Vin în măsura în care teatrul poate fi discret), acest act prim a 
cu totul sacrificat. Cind nu poate opera cu culori vli şi trăsături nete, 


cînd trebue mai mult să sugereze, decit să exprime, spectacolul de- 
vine cenușiu şi amorf. Sar zice că între inoxprealv și strigător, altă 
posibilitate nu este, 


Dacă cu resursele literare de care dispune, d. 1. C. Aslan, în toe 
să scrie o piesă, ar fi scris un roman, e dela sine înțeles că d-aa n'ar 
fi putut să reţină niciun moment atenţia critieli, 

Literatura rominească a depăşit din fericire de mult nivelul 
unei opere ca „Glumele destinului”, Teatrul rominese în schimb se 
află încă ln această etapă. 

Orice judecată critică despre inocenta farsă jucată la Studio, 
ar f| exagerată. Să spunem cel mult că atita timp cit teatrul nostru 
mai are nevoie de asemenea piese, e totuşi preferabil să i le ceară d-lui 
Aslan, decit să le împrumute dela d-nii Arnold şi Bach. 

Publicul dela premieră a ris şi a aplaudat otos, E vara 
acelaşi public pentru care serie Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu şi 
Cami! Petrescu? 

Intrebarea e mai melanconică decit s'ar putea crede. Să fie oare 
teatrul întradevăr un lucru atit de inferior, ineft tot ccena ce esta exi- 
penţă elementară în orite altă artă, devine aici idenl nerealizabil? 

Succesele în teatru sunt mecanice, previsitais, automate, Cind pe 
un colonel ramolit îl cheamă Termopile şi cind pe novastă-aa o cheamă 
Olimpia, cind această cucoună Olimpla îl ţine la papuc pe domnul 
Termopile — e absolut sigur că publicul vu. ride. 

Siguranţa unui asemenea procedeu eate desigur umilitoare, dar 
şi primejdioasă. E foarte greu ca un autor, care are la indemină nea- 
menea efecte cu regultat verificat, să nu uzeze de ele, 

Dacă acest autor e d. Aslan, nu avem nimic da obiectat, dar se 
intimplA uneori ca seriitori dintre cei mai talentaţi să cadă victime 
acestor procedee uşoare, 

E greu să găseşti n comedie originală, în care să nu-şi facă apa- 
riţin acelaşi invariabil cuplu comic: o cucoană voluntară şi un băr- 
bat ramolit, la papuc. 

Cind acum doi ani, am aplaudat la Teatrul Național, admira» 
bila „Veste Bună” a d-lui Mircea Ștefănescu, a trebuit totuşi să ro- 
grotäm că niei d-sa nu se dispensa de acest prea usor procedeu. 

Poate că asta face parte din fatalităţile teatrului, Poate o anu- 
rii lipsă voluntară de gust esto strict indispensabilă în această ma- 
te 


Jules Renard nota odată în teribilul său jurnal: „Oui, le goût que 
fai d'une certaine mâdiocriti me servira au théatre”, 


118 VIAȚA ROMINEASCĂ 


adama Sans Gèns“ a fost jucată prima oară in anul în care 
PE ea primele versuri ale lui Mallarnie. 

In acelaşi moment, muzica franceză îl avea pe Debussy, pictura 

Renoir șiManet, romanul pe Huysmans. Tot ce le putea opune mai 
a teatrul era Victoria Sardon. 

Vedeţi? A fost aproape totdeauna între teatru şi celelalte arte 
un grav decalaj. 

Nu e greu de apus de ce. Teatrul e prea aproape de public, pen- 
tru a îndrăzni să nu-i placă. Iar pentru a-i plăceu, e gata să recurgă 
la orice. 

Cu această remarcă prealabilă, să observăm totuşi că „Madame 
Sans Gâne” rezistă incă, după 45 de ani. 

Sardou nu e nici pott, nici paiholog, nici artist: e insä un om 
de meserie şi știe să scrie teatru cu antren, cu vivacitate, dar şi cu 
stăpinire. Piesa sa e 0 bună maşinărie, care funcționează perfect. 
Fiecare efect trece rampa şi syaa la publie. 

E. o plesă din familia Labiche, Meilhac și Halevy, mărci de tea- 
tru solide, la care un repertoriu dezorientat poate reveni oricind, cu 
încredere. 


. . 


henunţăm a face observații speciale pentru interpreții fiecăruia 

din spectacolele de care ne-am ocupat sus, 
O remarcă de ordin gaara) ajunge. Teatrul 8 joacă la noi cu 
ar pediferențiat, täră nuanţe, tără preci- 
iune. Succese actoricești demne de luat în seamă există, dar ela 
sunt individuale, risipite şi de cele mai multe ori nesusţinute dela un 


De curind, am ascultat la Filarmonică o simfonie de Haydn, di- 


rijată de d. Massini. Viorile nu aveau transparenţă, violoneeiele ersu 
parcă noduroase, obolul era surd. Fiecare din executanţi îşi citea com- 


MIHAIL SEBASTIAN 


MISCELLANEA 


CE POATE ŞI CE NU POATE 
FACE UN DICȚIONAR 


E multă vreme de cind ţine campania d-lui Pisani impotriva 
neolowismelor. Am greşi spunind că eu este inutilă, Credem că e di- 
rect dăunătoare, Dăunătoare limbii şi culturii, 

D-l Pisani este un om deştept, care adeseori are şi haz. Apol, 
unele exemple de neologisme caraghiouse pe care Asa le citează fi 
dau un fel de aer de a avea dreptate- In realitate, dreptatea la d-sn 
înseamnă totdcauna a descuia o poartă deja deschisă, Se poate ouro 
un linguist lăuda, ca de o victorie, de a fi demonstrat că bunioară e 
incorect a spune „a digà", smu „confizerie”, sau „ambetant”? In schimb, 
cind d-l Pisan sustine — fără a glumi de loc — că „profund” şi „ime- 
diat” sunt greşeli de limba romină, cititorul e pe deplin limurit asu- 
pra seriozitiţii acestui scriitor. 

Problema neologismelor există. Dar nu-i de compatința grămă- 
ticului, ci a artistului şi a marelui public. Este o problemă de estetic, 
Neologiamul e pentru frumusețea unei limbi ca oxigenul pontru un 
organism, Prin neologisme o limbă creşte, adică în fond trăeşte. 

Fireste, nu orice vorbă străină o admisă să intre. In principiu, 
nicio vorbă nouă nu are voie af intre, după cum orice vorbă nouă 
ar putea, odată, eventual, intra. Cine decide? Cine ne spune ducă, în 
momentul acesta cuvintul „a agasa” n căpătat sau nu încă cetățenia 
romină? Ni-o spunt.. „urechea”; ni-o spun, mai ales, poeții, Iteratorii, 
artiştii, căci ei au oarecum mandat tucit de a preface, treptat, limba. 
Ni-o spune, Insfirsit, marele public (adică „Limba rominā" insäşi), 
care, în faţa cutărel vorbe nol, strimbă din nas sau lasă să treacă. 

După ce critorii se face această selecţie? După niciunul, După 
hazard şi bunul plac. Există un „spirit al limbii”, care nu se poata 
defini, ceva pe care îl simţim, instinctiv, în noi — și care nu poate lua 
[armă de regulă, ci doar de „da” şi „nu” pentru fiecare caz. Nu 
şi nici nu se poate conatrul vreo regulă după care să se aleagă ce e 
neologism vinovat şi ce e neologism îngăduit. Da sau nu. „Se poate” 
anu invers: „mu Merge”; ë tot ee putem face, pentru fiecare caz, gi 
încă, numai pentru momentul prezent, căci se prea poata ca, în timp 
foarte scurt, cutare vorbă nouă să fio totuşi admisă, să se impace cu 
„Spiritul limbii”. E un proces in vecinică devenire, lar autorii de dic- 
ţionare se mărginese să inregistreze coen ce se petrece in jurul lor, 
indieind, dacă se ponte, data și originea linguistică sau socială a cu- 
vintului (de ex. la vorba „tablu“, se va spune că-i vorbă recentă, că-i 
imată din franțuzeşte, că-i luată din jargonul mecanicei, etc). In 
tot cazul, autorul de dicționar mare dreptul să zică „cutare cuvint 


AA rA Ns - - hdi 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eu, sau d-ta, sau di Pijan sau 


d-ta, avem voie să avem capricii, pe cind dic- 
to e P Smad di Pisani bate capul populației cu chestia dic- 


ri i i i-l confundă 
— că nu ştie ce inseamnă un icționar $ 
= rile, — dovedi era despre care d-l Pisani are o idee mal degrabă 
STA tiva. Căci dA Pisani nu-i sensibil la gramatică. Cind întil- 
eşte o greşeală de sintaxă sau de stil, cite un echivoc caraghios, ca nu 
tronar niciodată. In ultimul d-sale articol, războindu-se cu d- ap 
cariu, citează următoarea frază a acestuia: „Tinta mea nu sea di 
cana un dicţionar ideal şi — cel puțin în împrejurările de astăzi, 
nerealizabil ete". D-l Pisani n'are ceea to se cheamă „spiritul Im- 
pii", Căci dacă cineva are aceat simţ, îşi dă seama că nu se jore zice 
asa cum zice d-i Puşcariu. Deja cuvintul „idea!” (în loc de sfär ak 
sur”), e cam impropriu. Dar „ținta mea nu poate fi de a da Sa e 
ponar nerealizabil” este mai rău decit inpropriu. Insă d-i Pisani nu- 
sensibil la greseli de limbă, gen „ce sabre est 1e plus beau jour de a: 
vie”. Ba chiar d-sa nui sensibil nici la greşeli simple de grama ic 
Astfel, deale i se pare natural să serie: „iată copia intocmai a seri- 
soarei”, D-sa nu cunoaste o regulă elementară de gramatică, anume 
că genetivul şi dativul femenin sunt: ei sau ii, după cum plur 
nominativ este i sau €: 0 scrisoare, două serisori, scrisorii; o masă, 
două mese, mesei (fat excepţie numai substantivele în ie, al căror go- 
netiv ceata ici, pentru a se evita trei i succesivi: o constituție, două cons- 

i tituţiei). 
ter ee nara şi insensibilitate a d-lui Pisane față de meta: 
nismele și spiritul limbii romine îl fac să confunde două goara 
distincte: domeniul articulărilor — unda există regule, unde se pot j a 
ordine pe baza unor legi obiective, generale — şi domeniul mind 
elor, unde nu există regulă impersonală, ci capriciu al fiecăruia, 
capricii care ascultă vag de un instinctiv sim} muzical al limbii, aes 
şi el nu-i ceva rigid şi nici pres durabil. D4 Pisani ignoră domeniu 
unde reguli pot să existe, şi pretinde a legifera acolo unde nu poate 
exista regulă. ȘI tilndeă confuzia d-sale e contagioasă (ca tot ce aste 
pe bază de minim etort), campania d-sale nu-i inutilă, ci, cum spu- 
nenm, direct dăunătoare. 

Cititorul a putut observa in ce fel esta concepută canpania noa- 
stră — aceea întreprinsă sub rubriea „Din antologia scrisului ro- 
min“, Problema neologismelor nu ne preocupă. Căci, sau cazul e aù- 
bios — și atunci navem dreptul să ne pronunțăm, sau e categoric 
caraghios, şi atunci eroarea e prea limpede ca să merite să facem din 

emă. 
hr argon ne interesează pe nol, sunt greşelile de articulaţie, gre- 
seli de sintaxă sau de sens (articulaţie defectuoasă a sensurilor cuvin- 
telor), pe cit posibil însoţite de explicarea greseli, raportate la regula 
calcă, 
R “Dar. asemenea probleme nu-s accesibile d-lui Pisani. D-sa inte- 
lega să fie grâmiătic întrun domeniu unde nu există reguli, şi unde 
să se poată triumfa uşor. S. 


IMPERIALISM 


O gazetă de dimineaţă ne informează că „unul din capetele care 
se bucură de faima de a reprezenta ceva din realitatea organică. « a 
vieţii noastre ca popor”, a reclamat pontri țara romineaseă, necesi- 
tatea „unui imperialism rominese: se afirmă, cu alte cuvinte, că una 
din necesităţile primordiale ale naţiei romtne, constă în expansiunea 
ei-pe o rasă geografică și spirituală, cit mai întinsă... Imcatro pi pină 


MISCELLANEA O 121 


unde să se întindă — asta mu ni ze apune, sau ni te spune cu à for- 
multă bonapartista: cit şi unde, rămine de văzut, principalul e să por- 

In numărul din Iunie trecut, revista noastră a publicat o cronică 
externă sub titlul: „Imperialismul ţărilor mici”, unde, jumătate 
întristaţi, jumătate făcînd haz, constatam acum multe din minusculele 
stătuleţe europene de azi par contaminate de microbul napoleonian, 
Credenm că țara noastră face excepţie dela epidemie. Se pare însă că, 
din fericire, ne-am Inselat, 

Cele două soiuri de imperialism (nl țărilor mari și al ţărilor mici) 
se aseamănă: ambele se bazează pe un sentiment de securitate. Țirile 
mari au certitudinea că nu se va intimpla nimic la ceilalți, că ceilalpi 
nu se vor mişca niclunul. Ţările mici au, în materie imperială, certi- 
tudinea că nu se vor mişca ele însele, In ambele cazuri, nicio pres- 
pectixă de primejdie, nicio putință de complicatie, De aci frumonsa 
rare T u ambelor acestor aspecte de orgoliu şi de demnitate na- 

na 


Pentru a înțelege mai bine mecanismele sufleteşti ale acestui im- 
periulism de ţară mică, vom aminti o intimplare de redacţie, Era în 
plină iarnă. Dl Ibrăileanu, ae frăminta să stringă colaboratorii 
la olalță, să-i pună la lucru, In mijlocul ostenelii, d] Sadoveanu, tm- 
preună cu Topirceanu şi alţi cîțiva scriitori, declarară că pleacă la 
vinătoare. D-] Ibrăileanu părea dezolat, Vinătoarea, chiar independent 
de resentimentul ocazional, el era dispus să n'o preţuluscă prei mult, 
“Totuşi, vechea sa deprindere de a „se supune la obiect“ — cum zicea 
el, de a judeca din punctul de vedere ul celuilalt, 1 făcu să întrebe: 

— Și ce vreţi să vinaţi? 

— Urgi, ii răspunse, sincer, d-l Sadoveanu. 

Aceşti urşi îl imprezionari puternice pe dA Ibrăileanu. Un urs e 
ceva mare, ceva puternic, periculos, rar ete... Prestigiul ursului îl 
făcuse să se gindeaacă aproape cu respect la vinătoare, 

Trecu o săptâmină. Eroii se întoarseră, D-} Ibrhileanu, atunci t 
întreabă, cu admirație prospectivă: 

— ȘI celți urgi ați ucis? 

D-i Sadoveanu făcu ocolul memoriei, apoi răspunse: 

— Niciunul, 


D- Ibrăileanu stătu puţin să cumpănească situaţia, Apol zise: 

— Nu înţeleg de loc preforința dv. pentru urşi. De ce, Mă rog, 
urşi? Fiindcă dacă tot e vorba să nu pring nimi : etala eu mă 
duc la tigri, la lei, la pantere, la juguari, la leoparz i 

Este exact situaţia (rilor mici. Fiindcă, orice ar face, tot nu pot 
avea rol istoric, atunci de ce preferință pentru o politică meschină de 
conservart, păstrare n granițelor, defensivă, ete..? Fiindcă ducă, şașa 
ş'aşa, tot nu putem face nimic, pă! atunci, de ce să nu pornim la imp 
rialism, la expamiionism, la hegemonism, la panrominiam, ete, ete. 
(Aşa, da o pildă, eu în locul Poloniei, nici nu m'aș uita la Lituania, Aș 
încerca direct să anexe Statola-Unite din America. lar dacă asta nu 
Eagon, atunci aş declara că ocup Siberia), (Că „liberez” Siberia; aṣa 
se zice). 

Dar mal este ṣi un alt mic aspect al chestiunii, 

Imperinlismul romin este invenția unor cugetători, care toți, fără 
excepție, admiră Germania şi cer apropierea noastră de ca În condi- 
tiile acestea, atitudinea devine logică şi capătă un obiect precis, Chel 
legarea noastră de o mare putere revizionistă, ne poate repune in 
nobila situație de a revondica şi recuceri Ardealul. Expanslonismul și 
imperialismul incotează de a mai fi atitudini teoretice. Elo devin 
atunci conduite practice, vrednice de „faza de dinamism” pe care im- 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tie umilă și 
j ini contemporani 0 opun fazei de modes r 
perie vind demnitatea naţională se exprimă prin formula: 
„Eu 


imi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul“. S$. 


PENTRU CONTRA 


i ietăţii i arice idee este supusă 
icul univers al Societății romineşti, 3 
unel pirg unei încovoieri detormatoare, asomenet curburii pe care 


f i i curbură a ideilor şi 
tost fizicianul care a descoperit acens eilor, 
pas a. calculat indicele lor de refracție, cind ele străbat mediul mai 


[deile se schimbă; deformareu caragelească persistă, modelind 
in al său caraghios fel, orice material ideologic. 


ulorii unei idei, care nu poate fi desaprobată decit nu 
decă asupeă “iitatea sau pălbătăcia ei. Şi vice-versa, wm somut M 
deauna că ideile generoase A e pb - erg ee irigare N oeri 
au fost, la început pricepu Aaa i ae M 
Ne vin în minte toate aceste ginduri, ci og i 

i trază: „Ce vreți? Adiministraţie 

steană. Pe pagina intii, găsim această = ere wO 
Stall; na următoare, gäsim 0 frază exact c 
odra mA A hilteriată: „De îndată ce Statul ia |riele economiei, 
e ca pe roate". 
fe pag. feței 1 de câțiva centimetri, aceeaşi gazetă ia positie Ai pata 
teoria Statului-mizerabil-gospodar şi pentru teza ui 
gospodar. Valoarea etatismului economie —; oae, chanin y“ 
trebue studintă nu în abstract, ci dela caz la caz. rece S dă 
pildă cel german), are mai mult talent economic, rr rage pe 
puţin. In cutare țară, Statul lucrează mai onest, în ron or ar 
Cutare ramură de producţie se pretează mai bine la x paris q 
alta mal greu, O altă interesantă faţă n problemei es : a - ; 
juncturii: în epoci de mizerie, de Bnr go ai disperare, formia yad in 
tară a economiei pare superion € steri! i a Pe go 
tiv de elogiu pentru etatizarea economică (v: 
eo cind motiv de Sie sumt mai grele), alţii văd din Karmni an semn 
de aron DS dovedeste că tn Esi ei do grabă că răstim- 
* merge, e 3 
ere pr ipak, de Mele, deopotrivă simplificatoare A situaţiilor şi 
a minţilor), 4 alttol. para- 
Cam se pune roblema. La noi, însă, en st pune 

doxul şi k ANa 19 PO i cum cel mai mare dispreţ pentru mayai 
tea comerciali s Statului vine dela exact aceleaşi poreon p ete DE 
mai tare intruziunea Statului în cele strict priva 


lea, i 
i lo sociologie. 
Contradicţiu Be rap 7 paiholomie dfa cae an BEA pucură, de 
restigiu: marele venit n Stat, Intradevăr, munca hu 
proa nimic. De cea E sid nici nu mai vorbim. Despre pa 
e deajuns să mimis că um  judeei te de tribunal Fa vreo 
iei, sau că un articol de rev se p vreo - 
jis Po de altă parte, nu există averi. ţia la noi e0 bogăţie „de 


Ș 4 ve- 

Exiată venituri rapide şi enorme, dar fără capital subjacent: sun hasi 
tarile prin Stat, Statul intervine în cele mai pr 
fermă e. control, care la rindu- se traduce prin impedimente coati- 


MISCELLANEA icu 


sitor înlăturabile, Imi amintesc vorba unui englez, călător pe nici, şi 
care auzea veciniea formulă: „la noi tot comerţul e în mina evreilor”, 
„Nu găsesc, — răspundea atunci englezul; mi se pare că la dv, tot 
comerţul e în mina guvernului”. Și intr'adevăr, marile beneficii ale 
unei întreprinderi izvorăsc dela Stat, dela contravaloarea suprosiunii 
indo eiantele rezultind din controlul principal prohibitiv al Sta- 
tului, 

lată de ce etatizarea, doctrina cconomiel dirijate, sistemu! totali- 
tar al gospodăriei, sunt cu tărie cerute şi sustinute. Curios e doar că 
neoiaşi oameni care reclamă statificarea pină la ultimele limite, sunt 
cei mai dispuşi să declare că Statul este prost gospodar, 


Sistemul controlului guvernamental în economia privată este, 
fireste, oneros, Acela ciştinuri de care vorheam, şi cărora nu le cores- 
punde vreo contravaloare de producţie pozitivă, — grovează bilanțul 
întreprinderii. Faţă de o intreprindere târă Stat, o intreprindere delu 
noi prezintă o rentabilitate mai scăzută. Inferioritatea trebue atunci 


deoparte, generalizarea etatismului, pe de alta să repete fără incetare 
ideile lui Leroy Beauliu asupra ineapacităii Statului gospodar. &ub 
aparența caragealescă de „pentru contra“, funcţionează o solidă còn- 
duită biologică de apărare. 5. 


PSEUDO-SAVANTUL FREUD 


„Pseudo savantul Freud a fost arestat”, 

N'are importanță faptul că ştirea era falsă, și că a doua zi a fost 
desminţită; şi nici faptul german al persecuției lui Froud, interesant 
e fenomenul rominese. Intereaant e să pricem de ce d-rul Sigmund 
Freud a fost numit paeudo-savant Ce a vrut gazetarul romin să 
apună prin usta? 

Pseudosavant inseamnă „care nui savant adevărat”, Si atunci; 
ce înseamnă a fi savant? 

_ Sunt trei noţiuni strins inrudite cu idera de savant: acten de 
învăţat, aceea de om de ştiinţă și aceea de erudit, 

Erudiția este posedarea brută de cunoştinţe. Savantul este tot- 
deuuna si un erudit, (Nu însă şi viceveraa). 

A fi om de stiință inseamnă n avea o anumiti mentalitate — 
destul de greu de pistrat — și care consistă dintro perfectă supt- 
nere la realitate A fi om de stiință inseamnă, de pildă, a crede, de 
treizeci de ani, cu mare tirie În ceva, şi apoi, pe baza unei singure 
experiențe corect făcute, a renunţa la aceasiä veche credinţă — si 
încă a renunţa cu inimă uşoară, aproape cu sentimentul că a fost 
o bună aie eun Ea căci e un mare cistig n fi scăpat de o 
eroare), Savantul este totdeauna şi om de stiință (reci x x 
deauna adevărată). PE AEO e ua, 


Noţiunea de savant cuprinde pe amindouă celelalte (erudit şi om 
de stiință), La acestea se mai adaugă altele, Astiei, A măr de sa- 
vant are şi o nuanță profesională. Cînd zicem „Un mare învățat”, 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ CLANA 125 

5 rează un oarecare enciclopedism — dacă nu chiar dhenta- 
eră 'Ema zicem însă „un savant” — asta presupune o specialitate, 
savant în cutare ramură de cunoştinţi. Savantul, în mod obisnuit 
nu-l numai un specialist, dar şi un racticant al unei anumite pro- 
fesiuni (medic, avocat, profesor, preot), în plus de calitatea, bunioară, 
de neurolog, sau jurist, sau filozof, sau og (care-a calităţi). 
Cind cineva este numal specialist thră a fi profesionist, Germanii 
numesc seti „Privatgelehrter”, cuvintu „privat” marcind ex a, 
anomalia aceasta n absenței profesiunii de lîngă noțiunea de învățat 
si specialist. 

Insfiruit, ideea de savant mai are și o nuanță etică. 

Savantul e conceput de mintea noastră ca un binetăcător, care, 
prin învățătură multă gi o cugetare Indelungată a izbutit să fure 
zeilor ceva din secretele lor, si aceste secrete tl le-a destăinuit oame- 
nitor, pentru a-i face mai fericiţi, pentru a le întesni vieaţa lor matt- 
rialā şi spirituală. In ochji oamenilor, savantul este ceva în genul 
personalităţii lui Pasteur, care a smuls naturii citeva din cele mai 
misterioase ale sala taine, şi, cu aceste taine, el a putut alina durerile 
unor, salva vieţile altora. 

S'ar mai puten semnala o ultimă trăsătură, tot aşa, de natură 
atică, umanitar. Savantul e un vulgarizator tiră voie. Pasteur 
scăpa de moarte pe oamenii atingi de turbare. Faptul era prea im- 
presionant, binefacerea pren mare, prea senzațională, pentru ca ma- 
rele public să nu fi fost curios să afle cum, de ce, pen ce procedee, 
prin ce ruţionamente reuşise Pasteur o asemenea m 
de o sută de ori mai aride teoriile biologice care au dus la ideea se- 
roterapiei, publicul ar fi acceptat bucuros efortul, dacă prin asta par- 
venea a pricepe. Căci nui niciodată efortul prea mare cînd sintem 


| 


tratament pentru cea mai insezisabilă și cea 


peutică, Freud a trecut printro seamă da raționamente, clasări da 
materiale, grupări de fapte observate, interpretări teoretice, doctrine 
sistematice. Tonto acesta „teorii” — marele public astăzi le cunoaşte, 
Cu o curiozitate insațiabilă s'au aruncat oamenii pe aceste cunoștințe 
care li făceau fericiţi prin simplul fapt de a le afla. Le dedeau cuforin 
aceea de Prometeu, care a răpit ceva din secretul zeilor. 

Că învățătura lui Freud conţine o serie de exagerări şi erori — 
acèasta se m poate şi chiar nici s'ar fi putut altfel. Dar miezul 
doctrinii lui a trecut în patrimoniul științei — definitiv, 

Şi `n timpul acesta, aci, pe malurile Dunării, numele de Freud 
este tipărit alături de atributul de „pseudo-savant', Și asta o apune 
nu numai un gazetar incult. O repetă, cîteva zile mai tirziu, un tinăr 
medie, ba chiar specializat, mă rog, in psihiatrie. 

Şi totuşi, va veni o vreme cind vom regreta pe aceşti calibani. 
Vom suspina după ei, ca după nişte arnici, ca după nişte fraţi. Căci, 
la viteza cu care merg lucrurile, peste foarte puţin timp nimeni nu 
va mai putea zice că de pildă Freud e pseuda-eavant sau că Einstein 
e un farzor, Ne vom mulţumi să lgnorăm frumoa şi complet că 
Freud sau Einstein există. S. 


prăvălie consimţeau cu dragă inimă să se căsnească amarnic cu de- 
momstraţii de matematici și de fizică, pentru ca, în schimbul ates- 
tor sacrificii, să înțeleagă pe Einstein. ȘI vă îinchipuiţi bine că Ein- 
stein n'a făcut nimic pentru a-și răspindi învăţătura în masse. Ea sa 
răspindit oarecum singură, Savantul e — cum ziceam — populari 
zator fără voie. Şi motivul — de pili la Einstein — esta că orice preţ 
nu pliteste ea scump fericiren de a pricepe cum merg stelele, cum 
se nasc lumile, cum se nimicesc forțele naturii, cum lucrează puterile 
neșăzute ale universului, Toate aceste lucruri înfioară, dar fiorul 
este acela al unei inalte voluptăţi. Tot astfel Bergson a fost bine 
cuvintat de sute de mil de oameni care, la citirea cărților lui, nu co- 
municat subit direct eu forţele tumultonse ale sufletului, cu comorile 
ascunse ale spiritului, cea mai mare tnină din toate — și cea mai 
acut plăcută, 

Einstein, Bergson, Pasteur, Newton, Claude Bernard, Bergson, 
Darvin, Marx, Freud, au fost mai presus de toate donatori, binefăcători 
ai genului uman (faptul că aproape toţi aceştia erau evrei a fost o sim- 
plă coincidență). _ : 

Aşa dar intă-ne readugi la Freud. Să-i facem inventarul, 

Erudit — Freud esta ca nimeni altul Cunosşte, ca un specialist, 
medicina, psihologia, sociologia, istoria, biologia, etnografia, ştiinţele 
naturale, litaratura, Cunostinţele lui sunt vasle ca ale puţinor alţii, 
chiar printre savanţi. 

Sub raportul profesional, de asemeni, Freud satisface definiţiei. + 
De aproape 60 de ani practică meseria de medic. 

Binefäcätor — el a fost în amindouă înțelesurile analizate mai 
sus. A vindecat oameni, nenumărați oameni. l-a lecuit de cea mal 
dureroasă boală: de nebunie Cine # studiat cituşi de puţin mala- 


PRECIZARI 


Revista „Insemnari ieşene”, întrun articol „Tipul“ revistelor, 
sub semnătura d-lui Gr. T, Popa, aduce unele precizări asupra ros- 
turilor acelei publicaţii, amintind de programul cu care a pornit în 
1996. In ceasul de față, mal mult poate decit oricind, se impun stitu- 
dini clare. Iată de ce intenția revistei iesene trebue subliniată, 

Insemnäri ieşene se crede pe nedrept invinuită că ar fi lipsită 
de claritate în definirea scopului și de accea inslată: „cel care cred că 
nu este clar definit scopul revistei se gindesc măi ales la curentele 
politice și sociale şi ar dori ca nol să imbrățișăm pe unele ori pe al- 
tele. Cu alte cuvinte ei ar dori ca din revistă imparțială de cultură 
generală să scoatem o revistă politico-zocială „militanta”. Asta-i mas 
rea eroare a timpului nostru, Mulţi dintre intelectuali sînt încredin- 
tapi că o revistă, chiar cind erte de literatură și știinlă, trebue ză tm- 
brăţişeze o ideologie politico-socială: ori de atinga ori de dreapta. Ei 
nu pot înţelege că o asemenea revista trebue şi poate să [ie obiectivă”, 

Si acum, care e caracteristica Inzemnărilor? Cităm din acelaşi 
articol: „o completă independență față de curentele sociale şi politice 
ale timpului nostru, Imțelegem sd eraminâdm critic uneori faptele şi 
cresurile diferitelor grupări şi mişcări sociale, ținindu-ne mercu pe 
terenul ideilor, (drd amestec părtinitor intro directio sau alta, Aşa 
de pidă noi am pus în programul nostru: „sintem pentru legi liber 
acceptate, pentru ordine şi legalitate, toleranţă politică şi religioasă, 
păstrarea instituţiilor actuale... Sintem pentru formarea „unei 
opinii publice, pe linia jibertăţilor ctstigate m veacul trecut, a parla- 
mentarismului, a neincătuşării vorbirii și scrisului”, Sintem pentru 


Ae y 


125 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toate aceste sănătuare directive, Credem în eficacitatea lor atunci 
cind sint serios asimilate și cinstit aplicate”. 

Iată un crez care—va recunoaste fiecare—face cinste unei publi- 
cații Nu-i insă mai puțin adevărat că dacă acceptăm impărţeala cu- 
rentelor în stinga Și dreapta, prin afirmarea principiilor suspomenite 
Imsemnările iesene st situează in mod foarte clar. 

Ca închelare, d-l Gr. T. Popa scrie: „Noi vrem să fizăm atenţia 
contemporanilor noştri — şi mai ales a tinerilor — spre bunu 
spirituale şi vrem să stirnim toate energiile şi alorţările de X planet 
nare individuală pe catea culturii. Omul este instrumentul progre- 
sului şi toate celelalte desăvtrşiri decurg din perfecționarea omu 
ȘI asta urmărim noi. Poporunismul credea tot asfel, dar el socotea 
“A drumul sporirii de cultură duce prin_oblinerea dreptului de vot şi 
împroprietărirea țăranilor. Dreptul de vot sa dat și pămintul a în- 
trat în mtinile sătenilor, dar cultura nu a sporit; putem apune că a 
dobindit un grad mai înalt de [alşilicare. Circuitul: vot-pămint-cul- 
tură nu sa arătat a fi fost salvator și sucesciunea termenilor ar 
trebuit să [ie alta: cultură-vot. lar pământul nici mar fi trebuit să 
intre ca un factor fundamental de progres pentru toţi sătenii feăci el, 
fatal va ajunge să fie limitat odată — cum aproape a şi ajuns de alt- 
fel. Im locul tui ar fi trebuit vă treacă pe primul plan „munea” și or- 
ganizarea muncii. In acest caz factorii determinanţi ai progresului 
social ar fi trebuit să fie: culturăd-muncă-rot”, 

Fără a nega valoarea omului ca instrument al progresului, cre- 
dem totuşi că problema e ceva mal complexă, pentrucă nu e vorba 
numai de succesiunea unor termeni, ci de realităţi sociale şi politice, 
de forțe sociale în luptă, de tradiţii seculare moştenite şi — peste 
toate — de raporturi de forţă, care — tonte—trebue să intre ca ale- 
mente cînd e vorba să judecăm definitiv dacă „succesiunea terme- 
nilor vot-pămint-eultură”, mar fi trebuit să île alta, lar faptul că 
„dreptul de vot s'a dat și pămîntul a intrat în mânile sătenilor, dar 
cultura nu a sporit”, nu trebue atribuit numai faptului că alta ar fi 
trebuit să fie succesiunea termenilor. Este vorba — repetăm — de 
realități sociale si politice și dacă circuitul vot-pămint-cultură (prin 
care presupunem că di Gr. T. Popa înțelege sistemul democrat) nu 
s'a arătat salvator, asta nu se datorește decît faptului că m'am avut 
un regim democratic, lucru pe care și dsa îl recunoaşte, cînd, în 
acelaşi articol, afirmă că un prora democratic, la noi în fară, a 

a 


rioare, dar reținem constatarea d-lui a, că am asistat la un mecn- 
nism vicios nplicat şi deci nu e vorba n cidecum de o critică în sine a 
regimului democrat, 

Cit despre afirmaţia câ „pămintul nici n'ar fi trebuit să intre 
ca un [actor fundamental de progres pentru toți sătenii”, problema 
o ceva mai delicată, pentrucă — inainte de a sustine un punct de 
vedere — e bine să Ştim dacă această afirmaţie pune în discuţie re- 


acte Futa pe baza căreia ţăranii au intrat in stăpînirea pămin- 
wi. 


RECENZII 


GEORGE LESNEA: Poesii. Edit. Libr. Ath. Gheorghiu, laşi. 


pinä acum de priveliştele naturii, de ceruri şi de păduri, se întoarce 
din ce în ce mai des în el insusi, atent la trămintările interioare; 


Gem zădarnic, singer, mă frămint, 
De plroane niciun gind nu-mă scapă, 
Răstignit pe mine însumi sint, 
zilele cu sulița mă 'nteapă. 


semrreeeinntereee venerare sameeneiae 


Prin pustiul meu, rătăcitor, 
Btntuit de vijelii deșarta, 
Sufletul tmi cere ajutor, 
far cu stau neputincios deoparte, 
(Dsindă) 


Cercetarea luntrică şi întiinirea cu marile Intrebări ale exis- 
tenţii lasă o inevitabilă amărăciune: 


Sufletul seriyneste să existe 
In mocirla trupului holnar, 
Toate fericirile sînt triste 
Tonte frumusețile dispar- 


sve.binntemeia prreeeeprnrnetereberar 


Sus „„departe-a visurile — stele. 
Dar zadarnic ne vom da avint, 
Nu se poate merge către ele 


Tot tiris și numai pe pămînt. 
(Didulre) 


Infrăţireu cu natura şi un panteism generos ii salvează pe poet 
dela un pesimism primejdios. Acenstă înfrățire ar loc în cele mai 
multe din poemele volumului. In aproape toate se observă o voință 
de adincire a emoţiei si de depăşire a pltoresculul. Pecetea gravă a 
maturizării marchează pe c®le mai bune dintr aceste „Poerzil”. 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


AL. ODOBESCU: Opere literare. Fundaţia pentru literatură 
şi artă „Regele Carol m 


le două volume din opera lui Haşdeu, publicate de Fun- 
goia literatură şi artă „Hegele Carol H", sub ingrijirea d-lui 
Mircea Eliade, avem acum şi ediția critică a lui Odobescu, 

D. Scarlat Struţeanu, care prezintă această ediţie critică, a avut în 
vedere, din opera lui Odobescu, activitatea literară cea mai impor- 
tantă, ca Junimist, cunoscutele nuvele istorice: „Mihnea Vodă cel Rău 
şi „Doamna Chiajna”, şi eseul „Pseudo-Kinegheticos", iar pentru Imu- 
rirea omului cotidian, citeva aspecte din vasta sa coreapondențiă. 

D. Struţeanu ne lămureşte, în Introducerea volumului, împreju- 
rările în care au fost scrise atit nuvelele, cit şi faimosul „Fals tratat de 
vinătoare“, mindria stilului lui Odobescu şi model neuitat do limbă ro- 
piga ee de interesante sunt şi precizările de literatură comparată 
din uceeaş introducere. Ni se arată astfel filiația care conduce dela po- 
vestirea istorică a i iar n eva Prosper Merimée şi C, Negruzzi, 

lele lui A. I, . 
agn degree însoțesc textele acestea, Infățişate după tehnica 
edițiilor critice. 
ea a oee Struţeanu Sa ont eterne însuşi mărturige- 
iile tipărite in timpul vieţii seriito - : 
px pp napa niei manuscrisul, nici corectura autografă, ci iba! o 
serie de ediţii tipărite, dintre care la unele, probabil, nu autorul s E 
cut corecturile, ci alteineva, intrucit sunt unele erori dela o editis 
alta şi în special una care se menţine în şir, pe care nu o pua Aiora 
autorul, mai ales că unele ediții apar cind autorul sè poea în =y a 
de unde datează şi o prefati; lar dacă le-a ficut el, pg ae 
că autorul cînd repere Fagrar Sor eee ce are a te, n 
înain or.! $ > 93—94 e 
sad scară percepe rivinţă, ne tags s% rea o observaţie, care 
: i la o viitoare ediţie a „Operelor rare”, 
SE priză că aceeuşi soartă din trecut urmăreşte meren pe ram 
lui Odobescu. Intr'adevär, şi acum Sau strecurat greşeli; şi, a Pre stu 
rinduri erori ce schimbă în totul sensul noțiunii exprimate pet 
Farsele tiparului trebue neapărat inlăturute, cind e vorba de o e ție 
critică, al cărei rost de îndreptar şi model trebue urmărit în primu 


rind. CNN. 


G. BANEA: Zile de lazaret, jurnal de captivitate și spital. 
Editura Fundaţiei pentru literatură și artă „Regele Carol Il”. 


Amintirile din prizonieratul în Bulgaria, înfățișate de către d, 
G. Baneasa, cicătaeit, Am material bogat şi viu, dintr'o tragedie soră 
fără să fie literaturizată, satisface tocmai prin sinceritatea şi nudi- 
tatea ei de expresie, 

De cite ori, din nenumăratele romane și povestiri în legătură ne 
războiul cel mare, memoriile sau Insemnările zilnice nu au d 
ceca ce literatura ne obişnuise să ne dea ! saiu i 

Dar în jurnalul de captivitate şi spital al d-lui Banca, pe inză 
gluma şi umorul dela fiecare pas, întilnim crincena durere şi fiorul 
suferinței, ascunse de risul amar cu care își întreţine lectorii. 


RECENZII 129 


Astfel, tribuluţiile eroului, socotit că a căzut pe front, şi a cărui 
viență aproape nu era necunoscută după intoarcerea din captivitate, şi 
călătoria pinä la locul suferinței, pentru a-și dovedi Insfirşit cu acte, 
existența, menită a fi consemnntă, 

lată un fragment: 

— „Domnule avocat, să vezi Dumneuta: In 1918, regimentul meu 
ma inviat cu ordin de zi şi eu credeam că-i deajuns; acum văd că şi 
Dumneavoastră aveţi un cuvint de spus", 

Dar vestea despre speța asa de neașteptată se răspindi repede 
şi sala de şedinţe se umplu de curioşi, cei mai mulţi avocați fară pro- 
ceso — era vacanţa 9 Tribunalul mic. 

Insfivşit fu strigată pricina cea curioasă. 

Alt boclue însă. Un judecător najungea, trebuiau dol, 

Şi mai trebuia şi procurorul, 

După vreo jumătate de ceas, Tribunalul fu complet insfirit şi 
mă învie şi juridiceste, 

— „Ei, acuma, că am înviat şi în acte, pot să mor denbinelen”,.. 
(Pag. 310—311} 

Nu vi se pare că nţi asistat la o scenă asemenea ciudatelor ca- 
zuri din teatrul, dar mai ales din nuvelele lui Pirandello? 


C. N.N. 


BARBU SLATINE ANU: Ceramica Rominească, 230 p. text 


și 54 de plange. Fundaţia peniru liieratură și artă „Regele 
Carol al II-lea”. á z „2 


Țârile anglo-saxone, Anglia în special, cunose o curioasă şi In- 
teresantă specie de cercetători savanţi: cei pe caro dragostea pentru 
un domeniu ul artei sau al științei, îi stăpineşi» în nasa de mare mil 
sură, incit tot timpul rămas liber, după îndeplinirea datoriilor lor 
profesionala îl consacră studiilor, privind acest domeniu. De cele 
mai multe ori nu există nici cel mai depărtat raport între activitatea 
oficială, aleasă după un criteriu utilitar, și acest „hobby”, iesit ditt- 
tr'o dragoste sinceră și desinteresată pentru o Intreagă serie de ches- 
tiuni. Desigur, şcolile engleze sunt printre cele mai efectiv organè- 
zate Şi absolvenţii lor nu puțin au contribuit ca să dea patrini lor 
acea strălucire de care unanim se bucură in lume. Totuşi, „uma- 
torii”, doritori să cunoască prin ei înşişi cine stle ce epoci puţin stu: 
diate, ce regiuni râmase neexplorate din divorta continente, flora cau 
fauna vreunui ținut tropical, au adus adesea nadovărutel ştiinţe cel 
puțin tot atitea servicii, Un Evans, ca să nu mă oprese decit la 
unul din cazurile cele mal cunoscute, a făcut mal mult pentru sty- 
diul civilizației cretane, decit toate academiile la un loe. 

Colonelul de artileria Barbu Slătineanu, aparține acolecasi ca- 
tegorii de oameni. De ani de zile, el şi soţia sa, străbăteau țara, cu- 
treernu expozițiile, vizitau muzoele, pentru a se documenta asupra 
ceramicej Noastre, asupra legiturilor el cu ceramiche neamurițor ve- 
cine, Au Inceput prin a stringe ṣi a cinsa obiectele cele mai semni- 
fientive, Nicio altă colecție rominească, publică sau privată, nu se 
poate compara, astăzi, ca abundență si calitate, cu cea rezultată din 
aceste câlâtorii, Cine n văzut-o, a râimaa uimit tn bogăţia ei si. mai 
ales, de ce pot face doj oameni inimoşi, fără sprijin oficial, cind sunt 
insullețiți de o adevrat pasiune. Cu excepția profesorului Vuia, 
la Cluj, şi et un fel de iluminat, niment pină acum n'a depus atita 
interes, atita pricepere, n'a cheltuit atiția buni, pentru o cauză atit 


130 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


dò puţin susceptibila să le uducă onoruri sau mari satisfacţii ma- 


i ialist), în cițiva 
„amatori“ (Vula este cel puţin un spec 
i rnb ar re notele de drum, dela observații rd prag: Binse 
pasc Pratis gi cercetări, au iämurit multe chesti r i muie Pe 
sa Slăuneanu m redactat apoi totul, ne Beror rg egy 
rani me care în sadar o agtepta lurnea, de pat Le a A prea 
aa pi eciulişti“, Aceasta se numeşte contribuție p a e a 
pro iar trecutului nostru, și nu pori arap sene pi pua Ai 
i ricire, toti le uită o ptămin i ; lor, 
rac i că aparea ca să zic aṣa, acti presupusi sApaetalipi = 
dia incepe cu o privire generală asupra evoluţiei ia e ro 
în legătură cu originele ulăriei noastre, se continuă cu o a ace, kras 
ansamblu ceramircei pomeni Gupit ote as ră ră armura sa 
2 cram minească apoce 
eny Ce E par incheierea, un mic studiu asupra wenan 
oláriei gi ca un „hors d'oeuvre”, aserăminte şi arog A in cre 
cu acest "produsa a] artei țărănești. 'Totul este zeta num 
figuri In text, de planşe şi de câteva foarte utile h aA IPER 
Partea cu ndevärat interesantă și originală, cea | oa EO 
cititor va găsi subiecte de reflectie şi un bogat materiai pipera a 
peer aţii, este cea în cure se face descrierea olărici n sue e 
Date retstarica pină azi. La fiecare pagină se ar mea 
seek ne care se aşează autorul, yane Lari agi dir mină 
cizia informatiei. Este sigur că în stadiu ragaie et e 
i i ate atirmaţiile sunt tntemelata, Se 
ior” certuri de detaia, Tor publiea monorrat, are ceri 
>» ici, colo, rezultatele a : : - 
he nM ude aa) a a cr n ome este serviciul mare pe 
oi nări pt inteligent pun Boggart vane te Să go mezat 
neştò toate amănuntele. To „ Care s pn aut. 
olărie| noastre, nu va mai p 
ebaificairea, Poa modèle şi criterii aproape sigure, care pot servi 


i i prin 
i osteneala să [le cit mai obiectiv, Li 
PRE ac ia A mrd ‘dreptul să fie crezut, chiar de apa Man + g Fei 
dispuşi pină acum să considere contribuția par k tiar că, din epo- 
aduse de Saşii din Transilvania, de pildă Se sediul unei intense şi 
cila preistorice pină azi, țara noastră a ioen băgtinaşi şi une 
eine A fabrieații de ceramică, destinată e copi meriti scopului că 
ori şi vecinilor. nobilă şi grațioasă ca aia sri Probe cer unor astfel 
rula ara destinată, indeplinind toate meute mioniozitate, cu fante- 
de producte, mai presus de orice decorată cu ii nfimențele ce a 
zie, cu un die pd imapecabiă, peria e oam genei fundäril Princi- 
suferi, spet acesar in 
Plelor, influenta asupra cărora am Gup pe e fan roumain", 
cărțile mele „Roumanian Peasant Arc, eine ari venit in atingere, pe 
an 5 
apoi ego gran re nuantat la rîndul nostru, sunt puse într'o lumină 


arii, cea care 
casta mi se pare partea cen mai valoroasă a lucrării, 
va Mm neve pe ti cel care se întoreecază de aria noa populară, 


i legătură cu 

| avea totuşi citeva observaţii dle făcut, unele în le A 

Pt tonski al volumului. altele eu privire la unele teorii sustoun 
Nu ered, de pidä, că locul cel mal n merit al capitolelor desp 


RECENZII 131 


bricație şi negoţul cu oale este după Incheiare, că mai degrabă lu fn- 
ceputui cărţii. De asemenea credintele în legătură cu nlâria şi pro- 
verbele ce o menționează, ar trebui să intre întrun alt capitol al 
tolklorului, decit în studiul însuşi al ceramicei, Introducerea, apoi, 
asupra evoluţiei acestei arte în bazinul Mediteranei, mi se pare prea 
vastă, ori prea rezumată, cum vrem s'o luăm: prea vasti, ducii se 
are in vedere producția regiunilor care ne-ar fi putut direct înrturi, 
prea succinetă, dacă se tinde la un istoric complet. Totuşi, asupra uti- 
lităţii acestui capitol, aşa cum a fost redactat, Sar putea inch dis- 
cuta. Unde însă autorul comite o oroare, este cind afirmă că Saşii 
n'au o ceramică proprie în secolul al XVII-lea, Asa, la paginile 139 
şi 158 se spune lămurit ncest lucru, iar la pagina 175, se adaugă că 
această ceramică säsersch, mapa plăcite de sobă nesmätjuite, din 
secolul al XVil-lea şi XVIII-lea, era decorată cu motive gotice. Cum 
se împacă această afirmaţie cu kachiele gotice, pe cure le-am văzut 
insumi în comerț şi în colecţii (la d. Sigerus şi la muzeul Brukenthal, 
de pildă), care proveneau din case aparţinind secolelor al XV-lea și 
începutul secolului at XVI-lea şi care nu aveau niciunul din caracte- 
rele epocilor următoare? Unele, dacă nu mă insel, purtau şi inseripțiL 
Nu este da admis ca Saşii, ale căror raporturi cu Germania ernu aşa 
de frecventa (să ne amintim numai de relaţiile argintarilor cu Nürn- 
berg şi Augsburg) sii nu fi introdus la ci ceramica germană, atit de 
înfloritoare în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Plăcile, pe care au- 
torul le datează cu două secole mai triziu, sunt cu mult anterioare, 
căci nu se porte admite ca stilul gotic, care iesise din modă și din fn- 
trebuințare, să fie adoptat de întregul popor sisese, clienţi şi fabricanți, 
numai după 1700, Arhaizant, adică tinzind conştient la o formă a tre- 
cutului, poate fi un artist, individual, nu o întreagă nație. Fenomenul 
esta prea complex, pentru a naşte spontan. Chiar placa romineaseă, is- 
călită Oprea, datată 1581 și reprodusă în planșa XIII, © in realitate 
trebue să imiteze, cu mijloace mai neindeminatece, o placă de sobă să- 
seaseă, dinainte de introducerea luteraniamului, at 


ainu > unei cind pelicanul 
care-şi sfişie opta ca să-și hrănească puli, era un simbol frecvent În 


biserica catolică, dar inexistent în biserica noastră. 
Pentru tonale aceste motive, crod că părerea cu privire la epoca 
cind apare pentru prima dată ceramica săsească ar trebui modificată, 
Vorbind de vasele gr ea din Sudul Rusiei şi dela noi, dē- 
corate cu motivul spiralei „necunoscut În Occident”, care, dela nol, 
sar fi „răspindit în urmă în alte părţi”, autorul mi se pure că apucă 
un drum greşit. Este cel puțin exagerat să se vorbească nattel, Știu 
că aceustă idee a fost pusă în circulație de cițiva învăţaţi germani, 
dela care a luat-o dea guta, un cunoscut „specialist” romin. Ea este 
însă astăzi depăşită, Spirala, ca şi svastica, au avut o imensă arie 
de răspindira A putut, la origine, fi încărcată cu cine știa ce aem- 
nifieare simbolică sau chiar magică. Dar tocmai răspindirea, pe 
suprafeţe aşa do mari, între care contactul era imposibil, ne arată 
că sau putut naște spontan, în mai multe regiuni: în Mesopotamia, 
China nordică, Rusie, America Precolombiană.  Spiralelu se găsesc, 
mai rar, chiar și în Occident, ca bijuterii, ca ornamente. Jar o ex- 
pas de ceramică, la Berlin, acum citiva ani, care cuprindea cam 
000 de ani, de arte ale pâmintului, a arătat clar că părerea celor 
dece, îsi închipulau spirala, cantonată numai în Estul Europal, era 
fa 


Acestea sunt cele citeva reflecţii, sugerate de lectura preţioaaei 
cărți a lui Barbu Slătineanu, pe care am ținut să le comunie lectorilor 
Vieţei Rominesti. Ea constitue Incă una din contribuţiile meritorii, 
pe care Fundaţia, condusă de profesorul Al. Rosetti, le aduce la cu- 
ncaşterea trecutului nostru, 


132 VIAȚA ROMİNEASCĂ 


PAULA MANOLESCU: Pasul vieții, poeme. Edit. Azi”. 
1938. 


Ca atitudine în fata vieţii, de cele mal multe ori, pasul poetei e 


saren Pr Fără a pătrunde adâncimile, înțelegerea e mai mult de ordin 


ntuitiv, necnuzală și Tatalistă. 


Ce vuet se ridică, 
se'ntinde, 4 
mă mpresoară, 
mă poet din umbra men umilă 
spre ziua voastră rea? 
Sunt vinturile rele 
din paur ee — dea cer 
nu v 
= (Nápasta) 


De aici şi nesiguranța pasului vieții, neincrederea in posibilitatea 
unei Intruntări a „vuetului”: 


A mai rămas vreun copte puteruie, 

neputrezit de apele turburate, 

sastopt cu fruntea sprijiniti 

de trunchiul lul 

să f puhoaiele, 

poroulele, 

să treacă vinturile rele, 

să se scurgă 

să se limpezească apele? 

A mai rămas i 

vreun copac neputrezit? 
(Năpasta) 


In faţa loviturilor sumenului, asistăm lu a resemnare evan- 
ghelică: 


Pentru truda zilelor fără hrană 
iu ospăta. i 
rin portar ec E seurs din rana umilintelor 
èu volu spăla rănile voastre., 
(Legământ) 


Din lipsa unei inţelegeri cauzale izvorăste și tendința de a impleti 
vieaa cu visul, de a le confunda: 


Cărţile pe care-ași vrea să la am 
le văd printrun geam. 

Mā uit — şi plec A 
lăsându-le cum le-a fost rinduit 
„Nistnd că le-am citit! 

Cind îmi inu ochii gătelii 

cu care aşi mindri 

— inchid ochii — şi 

mi te văd pe măsură: 

— din utlasuri, din. catifele moi, 
turnate, 

fără nicio 'ndoitură ! 


RECENZII 133 


STANCIU STOIAN: Școala Superioară Țărănească. Edit. 
„Cultura Rominească”. 


Scoala Superioară Țărânenscă, lucrarea nu de mult aphrută a 
d-lui Stanciu Stoiun, cunoscutul autor a mai multor Iueräri de peda- 
gogie, este unică în țara noastră, Unică, nu prin aceea că problema 
desbătută In paginile ei, n'ar mal fi fost tratată pină acum, ci prin 
amploarea pe care i-o dă autorul și prin concepția asupra educației 
populare, carei stă la bază, o conceptie juminoasă, progresistă şi — 
am putea spune — chiar îndrăsneață, în mijlocul unei mentalități de 
laşitate generală și de enpitulare. 

Cartea ne prezintă experiența Şcolii superioare ţărăneşti din Tg- 
Fierbinţi-litov, Incadrată in mişcurea pedagogică similară dela noi 
din ţară si din străinătate. Deşi spaţiul nu ne permite sici să scontem 
in evidenţă toate problemele pe care le ridică lucrarea, vom incerca 
totuşi să vorbim măcar în linii generale, 

Voind să descopere forme mul ideale înlăuntrul cărora massale 
largi populare din țara noastră, Iin deosebi țărănimea, se pot ridica In 
un nivel superior de vieată mnlerială și culturală si pornind delu 
constatarea că, viesta socială îşi nre un specific de desvolture pentru 
fiecare țară In parte, că experienţa altar ţări nu contează decit în mö» 
sura în care datele acestei experiențe se pot mlapta anumitor condiții 
obiective, d-l Stanciu Stoian, trece în revistă o serie de ţări, in care 
conceptia ridicării poporului n fost experimentati, fie pe calea institu- 
tiel scolilor superioare populare, fie po culea unei discipline noi, agro- 
nomia soelală. Oprindu-ze In mod special asupra acesteia din urmă, 
autorul lucrării îl analizează conținutul şi scoţind în relief specificul 
structural al vieții noastre sociale, stabilește sub acest raport, insuti- 
ciema pentru noi è experiențelor date de alte țări şi a Incercărilor de 
pină acum, pentru reforma învăţâmintului agricol. Din toate acestea, 
daa desprinde o doctrină și un program pentru agronomia socinlă, 
aplicabile structurii noastre, doctrină şi program, care in concepția 
autorului îşi găsesc deplină satisfacţie In şeoulele superioare ţărăneşti. 
Ceva mai mult: în acelaşi cadru îşi gâseşte așezarea şi problema cul- 
turali sătească, pusă in plinitutea ei, „Ea singură (agronumin socială) 
nu este suficientă pentru a rezolva ceen ce esta de rezolvat: cultura 
poporului pe tonte fețele ei. Pe lingă aceasta, ngronomia sociali ar pu» 
tea ti o disciplină, dar nu o instituție. O instituţie de cultură a popo- 
rului este din contră şcoala superioară ţărănească, Știința educaţiei 
poporului asupra el. trebue să-şi îndrepte mai ales privirile, pentrucă 
prin ea poate ajunge şi idealul agronomie sociale”, 

Ajuns nici, d] Stanciu Stoian fixează locul Scoalei Superioare 
“Țărăneşti, în organizarea Invățăimintului. 

Prin invăbmint popular se înelege numai scoala primară. „Este 
o concepţie profund greşită — spune autorul. — Trebuo să înţelegem 
prin învățământ populur întreaga instrucțiune ce trebue să se dea 
musselor populare. Pină acum, această instrucţiune s'a mărginit 
aproape numai In scoala primară. Dreptatea socială însă cere şi o 
egală îndreptăţire la cultură. Massele populare trebue să se bucure 
de aceleaşi drepturi, În această privinţă, ca si categoriile socinle pri» 
vileginale”. 

in uetuala structură socială, potrivit principiului libertăţii Invă- 
Vimintului, „marea masă a poporului de muncitori și ţărani nu poate 
trece prin filiera învăţămintului, cu trei grade suprapuse. Libertatea 
şi egalitatea învățămintului sunt iluzii, ca să nu Intrebuințăm termeni 
mai tari. Problema pe care trebue so punem acum nu Mai este aceea 
a ridicării citorva din straturile inferioare mle societăţii, către cele 
superioare, ci una de ridicare a acestor straturi în intregime, pe cit 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Inainte de a stabili locul Şcoalei Superioare Ţărăneşti in orga- 
nizarea învățămintului, prin anuliza critică a treptelor de educaţie, 
fixate de părintele şcolii burgheze Comenius, d4 Stanciu Stoian 
discută defectuozilatea învățămintului primar și piedicile cure su pun 
în calea aşezării lui pe temelii firesti, ajungind la concluzia că „pe 


Si aici, d-l Stanciu Stoian găsește fourte nimerit să facă o deose- 
bire Între învățămîntul popular, sau școala pe prea mărginită la 
virsta care-i este destinată omului pentru înv țătură organizată şi 
cultura poporului, „o stare spirituală a grupului social, a unităţilor 
aocinle întregi, în care dominantă e masa poporului”. Stabilind, că, 
pentru țara noastră, grija pentru cultura poporului trebue îndreptată 
către sate, satul fiind aşezarea specific românească, în care locueşte 
marea majoritate a locuitorilor ării, autorul găseşte că cinci idei tre- 
bus să ne căliurenacă în ridicarea culturală a satului: „ë) Cultura po- 
porului nu e o cultură generală şi extensivă, ci una specifici şi inten- 
sivă; d) Cultura poporului trebue să pornească dela cunoaştere nevol- 
lor culturale ale | zace pe bază monografică; c) Cultura poporului 
trebue să îmhrăţiseze teu o egală îndreptățire sănătatea, munca, min- 
tea si sufletul poporului; d) Cultura poporului este un drept al popo- 
rului, pe care Statul are datoria să-l satisfacă; e] Pentru ajungerea 
țelului său, activitatea pentru ridicarea culturală a masselor, trebue 
sii formeze conductori fireşti, din sînul său, prin şcoli superioare 
ţărăneşti”. 

Trecând apoi in Şcoala superioară țărănească în Nominia, 
d-t Stangiu Stoian analizează cele trei tipuri de şcoli experimentale 
la noi în țară: universităţi țărănești, cursuri ţărăneşti şi şcoli supe- 
rioare țărănești, asupra celora din urmă oprindu-se În mod special. 

In partea a I-a a Juctării, dsa se ocupă pe larg de organizarea 
şi funcționarea Scolii superioare țărănești, din Tg. Fierh nți-Ilfov: 
înființarea şi orgunizarea şcolii, principii călăuzitoare în alcătuirea 
programei analitice, programa toli, activitatea şcolii, în cei trel ani 
de funcționare, 

Pentru o simplă recenzie, nm dat prea mare desvoltare pentru 
primu parte a lucrării, pentru ca să mai putem stirii în mod special 
şi asupra problemelor pe care le-ar indicat, doar prin titlurile capito- 
lelor. Trebue să notăm, totusi, că nu e vorba de o simplă d 
seamă, ei de o muncă imensă, care a cerut discuţii şi stabilirea de prin 
cipii călăuzitoare. Eate apoi vorba de o mare experienţă, din care sau 
iras Invăţăminte pentru viitor. 

Impresionează cu deosebire greutățile care sau ivit şi tăria cu 
care s'a muncit pentru învingerea lor. La bază însă a siat un crez: 
„Sufletul democrat al ucelora care au lucrat la această şcoală, sau au 
sustinut-o, n'a avut nevoie, pentru mulţumirea lor deplină, să facă în 


RECENZII 135 


şeoată politică măruntă, cu atit mai puţin politica unui partid. Toţi 
aceştia ştiu că lumină și democraţie sunt noțiuni echivalente. Cine 
luptă pentru mai multă lumină, luptă pentru democrație”, 


A. 


MARIN IORDA: Haplea la stăpin. Fundația Culturală Re- 
gală „Principele Carol”, 1938. 


Haplea la stăpin, plesă întrun act destinată teatrului sätese, aste 
v „intimplare de haz", cum o intitulează autorul, a cărei acţiune se pe- 
trece în mediu sătese, 

Agentul sanitar lon Dascălu, un om de treabă in fond, dar nè- 
mulțumit în sufletul său de soarta pe care o are, şi avind tendinţa añ 

ară în faţa sătenilor mal mult, mai „ceva“, decit este în realitate, îşi 
talează la poartă firmă şi clopot, işi creează reguli de vieaţă „bot 
rească“ — dimineața cafea cu lapte, servită la pat, scufiță în timpul 
somnului, slugă ete. — si astrnptă ca lumen să-l accepte drept 
„đdottor". 

Dar e greu să ajungă pină aici, pentrucă în cale i se ivesc pit 
dici mari, Isvorite din condițiile de vienţă ale satului, care furnizează 
şi tot comirul situațiilor, Inainte de toate, Ion Dascălu are un nume 
caro, locuiaţa fiindu-i lingă biserică, face pe săteni să-l considere 
„dascăl“, mwi mult decit „dottor”. Apoi este căsătorit cu o femele 
simplă, dar cu mult bun simţ, şi asta va duce la agravarea situațiilor 
nefireşti care provoacă risul. Ion Dascălu mai este în căuture de slugă 
rare să-i facă serviciile aşa cum «e cuvine la o cusă boerenteă. În sa- 
tul vecin însă trăesta un alt agent sanitar, care-ti in în serios meseria 
si cunoscind meteahna lui Ion Dascălu, îi faco tot felul de şotii, pu- 
nind pe săteni să-i lege de lantul clopotului șomoiouge de iarbă, do 
care va întinde vaca vecinului, alarmind întreaga casă, sau trimiţind 
pe Haplea să se angajeze ca slugă şi să-i amâraacă zilele, 

Meritul lucrării teatrale d-lui Marin lorda, însă constă si în alt- 
ceva. Cum am spus, piesa este destinată teatrului sătese. Or, e știut că 
la sate, dacă se găsesc elemente valoroase şi capabile să interpreteze ro- 
turi intro piesă de teatru, mai puţine se gäsese şi pregătite sau oameni 
care să ponti contribui la această pregătire. Pornind dela aceste in- 
suficiunțe, d. Marin Torda s'a gindit să facă si pe regisorul, explicînd 
pe larg în parien n doua a lucrării Intreaga punere în sconă n piesei, 
dela lämuririle clare asupra decorului şi scenti, prin schițe și desene 
augostive, pină la jocul de scenă propriu zis, prin prezenturea perso- 
nagiilor, cu caracterele lor, a costumelor şi n fiecărei mişcări în 
scenă: gest, mimică, replici, ete. 

Conducătorilor căminelor culturale sătesti, în aarcinu cărora stă 
munca de ridicare a musselor prin teatru, lucrarea dlui Marin lorda, 
le oferă o piesă bună si un Indreptar sigur în ncelasi timp, 


. A, 


ae NIC. CARANFIL: Cum renunjăm anual la miliarde, 
19 


Problema planului economie de largă concepţie, nti! de desbătută 
si chiar, în anumită măsură, rezolvată și pusă în aplicare în alte ări, 
incepe să preocupe lot mai mult şi cercurile noastre economice. D-l 
inginer Nicolae Caranfil, fost ministru al aerului, are meritul incon- 
teatabil de a fi readua la ordinea zilei această chestiune prin cartea sa: 


+ - 


T 


136 VIAȚA ROMINEASCĂ i 


t nai; totuşi reputatia de realizator n d-lui Caranfil, le dă o 
Pi perne si ne asigură de seriozitatea felului de a trata problemele 
şi de eficacitaten soluțiunilor propuse. Scopul lucrării, după cum ne 
spune însnşi autorul, nu este decit „să ducă la studierea unui plan gë- 
neral de lucrări publice”, „ah servească In deschiderea unti discuțiuni 


obstese™, Ca principală caracteristică n vieţel economice nationale, na 
APATO slaba h, pomat eivas n fortelor noastre de productie ṣi, în multe pri- 
vinți, proasta lor organizare. Aceastit constatare t3) păstrează valubi- 
litatea utit pentru utilajul tehnic cit şi pentru materialul uman, 

Nivelul de trai extrem de scăzut al populației, este principala 
cauza căreia datorim staren înapoiată a forțelor noastre productive, 
„Sărăcia, spune d-l Caranfil, este inamicul nostru public Nr. 1*. Popu- 
laţia dela ţară şi cea dela periferia orașelor ae află într'o stare mate: 
rială extrem de precară. Mortalitatea este extrem de ridicatā (20 la 
mie). Bolile sociale nu luat o intindere îngrijorătoare”. „Bolnavii, din 
lipsa materială, nu pot nici să se hrănească cum se cade, nici să cum- 
pere medicamente, nici măcar să urmeze o anumită igienă , råvem 
muli oameni fără posibilitate de trai la ţară. Dovada mizeriei aces- 
tora o reprezintă oferta de lucru cu 15 la 30 lel pe zi, chiar la mari de 

rtări de căminul lor”, 

ys Această populație sărăcită și subalimentată, reprezentind BD, 
din totalul ţării, aduce ò slabă e disproporţionată contribuție la an- 
samblul economiei romineşti. „Numărul mare de analfabeți nu mai 
este compatibil cu situația actuali a Rominiei și cu rolul tehnicei în 
toate domeniile”, Ca primă consecinţă avem un randament agricol ln 
bectar, extrem de redus. 

Lu orase, ducem de asemenea lipsa „miinii de lucru specializate, 


a personalului tehnic inferior. Clädim făbrici, dar nu avem apecialiştii; , 


cumpărăm vapoare, dar nu avem echipaje formate; facem motocul- 
tură suu motorizare, dar fără mecanici şi şoferi”, 

Situaţia Inapoiată a populaţiei muncitoare opreşte în loc desvol- 
turea fortelor noastre de producţie, Ca ilustrare a ucestul efect autorul 
citează pe d-l lonescu-Sisești, care arată că prin simplă ridicare a 
producţiei noastre pe hectar a griului şi a porumbului lu nivelul Un- 
gariei, putem realiza un spor de venit de 6—10 miliarde anual, ȘI 
„pentru aceasta nu e nevoie de bani, de maşini scumpe, ci numai de 
muncă, de incordarea braţelor, care stau azi nefolosite”. Alte miliarde 
merg pe uirlă din cauza prețului de cost prea ridicat al produselor fa- 
bricate, prin proasta explontare și întreținere a utilajului industrial, In 
nu alte zeci die miliarde „se pierd anual din lipsa anumitor instalaţii 
si lucrări”. 

Nu se poate susţine că după războiu nu sau făcut investiţii impor- 
tante în utilajul economie. Dar cercurile industriale n'au vrut să ție 
seamă de acel comandament categoric al oricărei prosperității econo- 
mice, și anume câ desvoltarea industrială pentru a fi vinbilă şi efi- 
cace trebue să meargă paralel cu îmbunătăţirea condiţiunilor de viență 
a povalajiai. Căci numai buna stare materială a poporului poate jus- 
titica, dar în acelaşi timp şi cimenta progresul industrial, Ori „indiu 
tria naţională care a luat un aşa avint şi este atit de apărată de Stat, 
clidegte pe nisip dacă 85%% din locuitorii țării nu au nicio capacitate 


RECENZII 137 


de cumpărare”, „O fabrică dacă nu are lucrători buni și specialişti fri- 
cercati, dacă nu are o clientelă asigurat, dacă nu face produse bune 
și la preţ corespunzător clienților ei, nu reprezintă nimic temeinice şi 
de vieaţă lungă”. Datorită disproporției enorme intre prețurile produ- 
selor agricole şi celor industriale, țăranul nostru are astăzi o situaţie 
mult inferioară decit, de exemplu, un negru american. „În regiunea 
Misisipi cu muncea de două zile un negru își poate cumpăra o pereche 
de ghete, iar ln noi un Miran ar trebui să muncească 45 de zile”. 

In privinţa bogățiilor naturale, tara noastră este mult mai avat 
tajată decit alte slate; ne rămine să ajungem n exploata aceste bogății 
In interesul poporului nostru atit de sărac, folosind tonte cuceririle 
tohnicei moderne, 

„Hominiu, spune d4 Caranfil, are o asezare geografică udmira 
bilă din punct de vedere veonomie, dar care nu-l îngădue să râmină 
izolată în progresul general european, Dacă nu ne vom încadra noi 
singuri, vom fi forțați din afară”, Poporul nostru stă astăzi In fats 
unei alternative istorice: „ori completări organismul Statului romin, 
prin mijloace naționale, ori vom fi subjugaţi economicegte pentru o 
foarte lungă perioadă”. Trebue să mobilizăm, deci toate energiile 
pentru a indrepta țara noastră pe drumul adevăratului progres, care 
să asigure poporului romin atit independența naţionniă cit ṣi viența 
sănătoasit d cultă de popor civilizat, 


Cu părere de rău, constatiim, insk, că marea majoritate a piiturii 
noastre orâșenesti, mai înstărită și deci mai cultă, chemată prin forţa 
lucrurilor, să ea din sinul ei cadre condurcătonre, manifestă o menta- 
litate refractară progresului material şi pu se arati capabilă de a 
produce în vioaţa noastră economică acel revorimeni care ar putea 
mdrepta fara poastră pe adevărata cale a progresului, Cu „ideologii 
mistice”, „cu forțele lumii nevăzute” sau cu mişcările de genul Magli- 
vitului, nu vom reuşi niciodată sii determinăm acea „incordare” a bra- 
țelor ţăranului romin, de care vorbeşte d] loneeu-Sisegti, 

Râminind sărac si incult, poporul nostru se vu afunda tot mal 
mult în mizerie materială și morală, firă nicio speranţă de progres. 
Căci „un om sărac nu are nici măcar tendinţa ciștigului, rezultat din- 
tr'o imbunătăţire a surselor sale de venituri. El trăeste dela zi la zi. 
Intelectualitutea noastră preferă să preumărească „valori spirituale”, 
să organizeze cruciade ideologice impotriva științei, masinismului sau 
tehnicei, în loc să-şi incordeze toate energiile pentru a lucra cu fapte 
reale şi nu cu vorbe goale, pentru binele poporului, 


In vederen redresării cit mai urgente, d-l Caranfil propune „eon- 
centrarea tuturor forțelor”, pentru ca „Statul nostru să dispună re 
mijloace de comunicaţie rapide si ieftine, de o bună administrație pu- 
blică, de un utilaj național important, de o agricultură şi o industrie 
cu oficiență asemănătoare ţărilor concurente, pe piețele internaţionale, 
să aibă o pupulație sinătonsă, instruită şi educată, şi în fine, să aibă 
o armată puternică”, Ar rămine să adhugâm la cele de mai sues o 
largă acțiune de popularizare, de care am vorbit și care va aver de 
scop, să determine o participare uetivă și conştientă a straturilor, ett 
mai largi ale populației noastre productive, la vusia operā ue refa- 
cere economică. În aceeaşi ordine de idei, trebuese, de asemenea, com- 
bătute curentele  degradatoare, antiprogresiste, care stăpinese încă 
marea parte a opiniei noastre publice. 

Opera, atit de mare, de interes național, nu poate fi lisati la dis- 
creția inițiativei particulare, sau a umor cercuri inguste de specialisti, 
Vienţa economică de după războlu, ne arată ce sume onorme au fost 
pierdute de economia noastră, în lucrări publice începute şi apol på- 
răsite (Tunelul Teliu, linii C F. R. Sulonta-Chisinău şi altele), In timp 
ce alte lucrări de interes vital pentru ţara noastră n'ay putut fi in- 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


te din cauza oputerii unor instituții care deţinnau monopolul în 
einer sector economie. În general, după cum spune ing Baldovin, con- 
slatäm în desvoltarea economiei nonstre „fragilitatea programului toh- 


telor noastre tehnice şi a tuturor mijloacelor de care dispunem”, ar 
putea să asigure țării noastre o linie unitară In desvoitarea econo- 
mică. „Națiunea noastră, în plină ascensiune trebue să atace şi să re 


n 


vitate economică naţională”, nu trebue, după cum spune d-l Mano- 
jeseu-Strunga, în apelul său din „Excelsior”, sit Imităm regimuri tota- 
litare eare supun naţiune lor „la storţare faraonică In vederea prë- 
gătirii războiului”. „Un plan poate fi conceput, tot atit de bine şi În 
vederea desvoltării şi apărării naționale, reprezentând o idee de pace 
şi progres”. N. R 


LEOPARDI: poezii traduse de Giuseppe Cifarelli. 


A fost comemorat anul trecut centenarul morții lui Leopardi. Și 

ca un omagiu adus amintirii marelul lirie italian, d. Giuseppe Cifa- 
relli, înfăţişează, în tălmăcire rominească, un mănunehiu din cele mai 
Aha RRR poezii ale acestui cintăroţ al dragostei, al naturii şi al 
morţii, 
De altfel activitatea de traducător a d-lui Cifarelii, poate fi ur- 
mărită şi în trecut. D-sa a dat încă două culegeri de versuri, — şi 
acestea din Carducci, — în care se poate urmări respectul pentru tex- 
tul original, precum şi indeminarea cu care găsește corespondențe nd- 
mirabile în limba noastră, 

Leopardi, a fost tălmăcit în romineşte încă din secolul trecut, 
Avem, bunăoară, din poezie „Infinitul“ şase, şapte traduceri. Poeziile 
acestea, tipărite în revistele vremii, sunt mai puţin cunoscute. In 1918 
d. Al. Incobeseu, înfățișa o culegere remarcabilă. În volumul „Poene 
străine" de G. Murnu, găsim, dë ssemenes, alte citeva bucăţi traduse. 

lată textul minunatului Infinit, în forma italiană, precum și În 
uceea rominească, datorită d-lui Citarelli: 


Sempre caro mi fu quest'ermo colle, 

E questa siepe, cho da tanta parte 
Délľultimo orizzonte il guardo esclude. 
Ma sedendo, e mirando, interminati 
Spal di ln da quella, e sovruruuni 
Silenzi, e profondissima quitte 

to nel pensier mi firigo: ovè per poco 
Il cor non si spauta, E come il vento 
io stormir tuù queste piante, lo quello 
Infinito silenzio a questa voce 

Vo comparando: é ml sovvien Teterno 
R le morte stagioni, e la presente 

E viva, e il, suon di lei. Cositra questa 
Immenalin s'annega îl pensier mio: 

E îl naufragar nwè dolce in questo mare. 


RECENZII 139 


Mult mi-a fost drag colnicul singuratie 
Si gindul care'nchide atita parte 

Din nesfirşitul orizont privirii, 

Dar cind priveae slind jos eu Imi inchipui 
Că dincolo's nemărginite'ntinderi 

Si supraomeneşti tăceri, o linişte 

Atit de-adinci'nett mai că mi-e teamă. 
Si cînd aud vuind prin arbori vintul 
Tăcerea nestirşită o asamui 

Cu vuetul acesta amintindu-mi 

De vesnicie, de trecuta vreme, 

De vremen d'astăzi cu-al ei sgomot, 

ȘI astfel, în nemărginirea aceasta 

Mi se cufundă gindul şi îmi place 

Să simt cum mă inghite aceustă mare, 


In volumaşul înfățisat de către d. Cifarelli, pe lingă poemul re- 
produs aici, sunt traduse şi următoarele alte poezii din Leopard: 

N passero solitario (Pasărea solitară), La sera del di di festa 

Seara zilei de sărbătoare), Alla luna (Către lună), It sogno (Visul), A 

via (Către Silvia), Le ricordanze (Amintirile), IH canto notturno di 
un pastore errante dell'Asia (Cîntecul de noapte al unui pistor din 
Asia), La quiete dopo la tempesta (Liniştea după furtună), I sabato 
del villaggio (Simbăta la țară), I pensiero dominante (Gindul stăpi- 
nitor). A se stesso (Sie însuşi), IL tramonto della luna (Apusul rare 
La ginestua o il fiore del deserto (Ginestra sau floarea deşertului), 
precum şi un fragment elegiac, 

Armonia wnică a versului leopardian poate fi surprinsă şi în 
aceste traduceri a celor mai frumoase Cintece din poezia secolului al 
18-lea italian. 

Tilmăcirea rominească se deschide cu o introducere informativă, 
pentru a se Inches cu notele explicative, necesare cititorului romin. 


CNN. 


CRISTIAN SIRBU: Tablouri şi Cintece din călătoria mea. 
Versuri. Colecţia Adonis, București, 1938. 


Citind puzderia de versuri tipărite în ultimul timp, de diversele 
adituri, ne-am putea crede întorți lu vremen jul Heliade Răduleacu, 
a scrisului cu orice preţ. Tinerii poeţi, care ştiu să potrivească donă 
rime, cred neapărat că trebue să ni se prezinte şi în volum, şi cel 
puţin să ne dea pe prima fată si portretul d-nealor. 

D. Cristian Strbu, deşi imită pilda colegilor d-sale întru versi- 
ficatie, are totuşi talent, ȘI foarte multă sensibilitate, Care se cor însă 
diaciplinate, In însăşi interesul d-sale. 

D. Sirbu e de meserie cismar. Prin urmare predestinat să serle 
versuri, dacă ne gindim în înaintaşul d-sale Hans Sachs, vestitul cis- 
mar şi poet din Nuernberg. Insă ar trebui să urmeze exemplul aces- 
tuia din urmă, care nu n fncercat să răstoarne temeliile lumii cu 
poezii de răavrătire socială. Căci tocmal ncrste poezii, la care se pare 
că d. Cristian Sirbu ţine mai mult, sunt și cole mai slabe. Pe cînd din 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


celelalte, din cintece și pasteluri, reese o pulere reală de imaginaţie 
şi o simţire de o delicateţă puţin comună, A 
lată de pildă un fragment din „O săptămină la țară: 


Aleargă trenul peste cimp, aleargă 
Cu fluturări de zgomot după el, 

Din sud, privindu'l, zarea ținen braţe 
Un nor üe lină albă, cit un miei. 


in clipele opririlor la staţii 

Aud mereu dulăi de cimp cum latră 
Sincere oltind cu sămi arunc din mine 
Cismarul şi ectăţile de piatră. 


Sau mai departe: 


Zimbindu-ui, vrejii murelor mă chiamă 
Spre fructul lor pitit prin burueni, 
Fugiţi, fugiți, orașelor (lin mine 

Cu caravana voastră de dughenl. 


Mal citäm din „Amurg pe malul mării”: 


Fiori de frig respiră apa mării, 
Din larg, pescarii aibi sabat în štol 
ȘI, călătoare, pe terasa zării 
Si-arată luna chipul se Mongol. 


Plezisa oi privire nichelată 

Se leagână pe coame reci de val, 
si un catarg ca o prăjină beată 
Co stea sub braț supropie de mal, 


Aripi de briză 'nalţă praf din dună 
Si figlie m ai nopții tăvăl 
lar doi delfini cu gura după lună 
Scot capulm larg, ca nişte buturugi. i 


REVISTA REVISTELOR 


ROMÎNEŞTI 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE: Anul V, Nr. 3. Mar- 
tie 1938. 


Di Ralph Tyler Flewrling, protest la Universitatea din Los Angelen, ex- 
pune în mod suceint prineipiilo cugotării personalista, aatfal cum o concepe tsa, 
„Suprema deseoperire po care nio oferă vința este neses că Universul ni e prie- 
ten și că no putem încrede în ol, așa cum am putut să ne îneredem în braţele ma- 
méi nanatre, Indeeină entitatea, Personnlistul vede nccastă realitate primă gi 
ultimă drept elementul din care este făcată întrengu viață, El eredo în rralitatea 
inteligenții. EI erodo că inteligența poate fi descoperită în întregul turs al na- 
turii, lar în tăria acestor erodințe el eaută saluțiuni pentra problemele sale de 
viaţă si mu este dexmăgit. Din pricină că vede renlitattu on an promem viu, rè 
Ințiomal și ereator, Pornonntistul caută mereu noni adeșăruri pontru n lumina pe 
vele vech} și eredp eå ochii nu uu văzut, niei urechile nu nu auzit, ugișdetea cum 
mu au pătruns încă în inima omului gloriile adevărului triumfător ee į ma va ro 
vela, niei stăpînirea naturii enre odată pi odată va fin sa, 

DA Teodor Srortesen publică un fragment viu din romanul d-su on 
cins prňdatā““, á MENEN 

DA Gh, Brăescu, îni continuă „Primli și Ultimii Pag", 

DA V, Voiculescu ne impârtășete citeva din nouile dale versuri, Citām, 
pentru frumusețea nn, începutul poeziei „Poctoură“* ; 


Tio mă 'mebhin trup smin 
Albă râspintie — adincă 
Intre corul troin 

ȘI lutul re ne mânineă, 


Cinră odihnă între Uraite 
Sub rutunjimile tale aduni 
Frageda taină a două lumi tupite 
In limpezimea wnei minuni, 


Interesante amintiri din captivitatea bulgară, no dă J7 Għ, Bunea: „In 
Spitale ia Razgrad”, 

D-i Alezanăru Mares Ineepe un stadiu despre „Epics Hemnatarii'!, cân- 
tind să definească um punet al d-sale de vedere, en privire În Renaşterea Ita- 
liană, considerată ea fenomen literar propriu-zis, După d-sa, antichitatea a in- 
finențat numai luntrie ltersțurn remagterii, Cel mni fezund mubatrat ul epieai 
italiene au rămas, din secolul XITI și până la Resagtere, Noveletele și Istoriile 
provenite din Franța, Cavalerismul, Oumânttierinmul și Aventurile pe mare şi-au 
dat şi ole contribuţia, Marelo manument de eteatie al literaturii italiene a fost 
în secolul XIV, cu Mante, Petraren și Hoceacio In secolul XV a fost mumni un 
monument de mare Ínflorire eultarală, pentruen în socolui XVI, să nvem pe cei 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ovidiu pagină fo asupra ; 

Zi Mircea Eliade în continuarea studiului d-sale despre s bajðe Se- 
eret analizează interpretare simbolică a „Cîntării Cîntărilori n 

Di gerban Oioculeaew în „Aspecte scoale din opera Iwi Oaragia , se ridică 

ia Ton L Curagiale ar fi fost un exponent literar al țărănimii, 


, în limba semnate Lawrentie Tomoioagă 
'Pruducerile din Eminescu gormană, "a arc 
căii lor, mal eu seamă că nici limba întrebuințată ão d Tomoioagă nu oste 
sdmisibilă, E o limba simplistă, plină de provincialisme şi ștîngăcii zei 
'Tradueorile d-aule nu se pot compară niei pe departe ca acelea mai vechi 
d-lui Maximilian Sehroft mu tu acelea ale dlui Konrad Richter, distinse eu 
marele premiu sansoghe sarn Ae fi perfecte, ne relau cel puțin pe Emi- 
nesca într'o limbă lit accepta 

Bogate cronici semnate de daii: Mireca Eliade, Mihali Sebastian, Ion T, 
Cantneunino, C, Noten, D, I, Suchianu, Em, Bucuţa, Eug, Demetrescu gi alții, 


INSEMNARI IEȘENE, anul Il, vol. V, Nr. 3_(1 Martie 
1938). 


ransformată îm publieațiune lunară, revista Însemnări ieşene, eu un sü- 
un De S nivel de intelectanlitata şi preocapări cub 


nmârni de în eu prilejul sărbătoririi a o mută de uni dela naşterez 

fran Ion e ati sien o contribuție la această comemorare, àt I, I. 
Kiironéam, publică domă părți din teatralinarea Amintirilor din copilărie, Dapă 
cum mărturisește singur, prin această lunare, autorul n’a avut nlt giână decât 


Hamuwegti gl s ja poala de eatiheți din Fălticeni, în gazdi la Parl Ciobo 
imema ia fata vornicului din Rădäşani, Tn transpunerea dramatică au- 
torul a raspeotat nealterat textul Ii Creangă; pe anale locuri însă, d-ea n trebuit 
să „logo şi să în între dinnele unele aspecte și întimplări sehițate numai de 
dinuu] în trăsături de fulger‘, 

Un studiu do amplă documentare no dă d-l N, I, Popa în „Estetica şi etica 
„resistențelor! franceze, Transeriem o parte din concluziile la caro ajunge Att- 
‘orul: 


„Nu se pot îndruma şi canaliza rezistențele, en fumeţie estetică şi culturală, 
decit confrunt liber și cu bună eredință, — tradițiile și eu formele nol de 
ideologio și artă literară, care se îvese de peste hotare, Metoda romparntistă este 
con mal aspră şcoală de asențire à unui spirit modern, şi de imbogățire a unor 
traditii, prea înelinate să meargă spre ponci, să se fixeze în rutină și mit, MIă- 
Jierea mu ro întreține, — ea și în sport, — decit cu antrenament continuu, în 
elimate variate, cu parteneri de clasă ridicată, printr'un schimb continuu și activ 
Je idei, problemo şi artă. 

„Diapoziţia spre rezistență o strins legată de sirutas Paaa a do 
Cel care pintu în forme lmushilo și face din ea un muzea, se tome de 
formele ci dinamice, Francezii au practicat adesea neest stil precaut şi lipait 

temperamem: Jiber- 


REVISTA REVISTELOR 143 


sistemul „prohibiționisti!, — oricum ar fi el justificui, — trădează un declin 
ul mijloacelor economice, criză de îneredere și refus brutal do a nccepta libera 
concurentă ea striinătatea, Panatimnul de rmà nn explică singur nerste rânfrin- 
peri nationale‘, 

In sărăcia de dute obiective usupra vieţii politica și culturale a Moldovo- 
nilor din Republica Moldovenească, reinartăm studiul d-lui N, P, Smoehină asupre 
„Institutului de cercetări științifice din Republica Moldovenezacă'!, Pără n pune 
n discuție părerile personale ale autorului, informațiile data sunt utile, 

Institutul de cercetări ştiinţifice n lunt naştere În nfirțitul anului 1906, 
Scopul său constă în „desfimurarea enlturii socintisie mallovenegti*, Acouată 
cultură ponpes cercetarea aminuntită n tuturor ramurilor provineiei: limba, 
istorin, literatura, etmografiu, arta, atig a Moldovenilor din tot cuprinsul Unlu- 
nii Sovietice, cât și a popoarelor conloenitoare, Ea cere o muncă încordată gi forte 
intensă din purton cărtururilor moldoveni, eu atit mai mult ea cit provineia în 
cauză, precum și poporul cu o locueşte, n'am fast aproape de loe errestate O 
atare situație excepțianală silește pe conducătorii cărturari să apeleze şi ln spo 
cialiștii străini“ *, 

Acest program esto desfășurat pe calea colaborării eu instituțiile ştiințifioa 
de pe teritoriul Hepublieii Moldovenești, cercetări în fața locului, striugeroa ma- 
nuseriselor privitoare la Republica Maldovenenaeă, organizare de bibliuteei, muzee 
și eubinete științifice ote, 

In „O enigmă gi un miracol: poporul romia", dI Andrei Oţoten rintoarnă 
pe baze de date Istorice concluziile intorienlul franecz Fertinand Lot, care — în 

n sm, „Lea invasims hurburea et le peuplement de l'Europe‘, în expitalui 
„Une énigme ot un miracle historiquo: le peuple roumain“, se declarà Impotriva 
continmitāții elementului roman în Dacia, 

O profosiuna de credință utilă, care în acelaşi timp e renmintirea crezulai 
revistei, face d-l Gr, T, Popu: „Sintom pentru legi liber ueceptate, pentru ordine 

legalitate, toleranță politică și religions, păstrarea instituțiilor actuale“, 
Sîntem pentru formarea unei opinii publice, pe libertăților te în 
veneul trecut, a parlamentarismului, n neincitușării vorbirii și »erimlui“*, 
iteratura, proză şi poezie, o reprezentată prin danii: Ionel Teodoreanu 
(Miracolul Mielului), George Lemon (versuri), Alexandru Pogonat (verzari)], 
M, Stefănsecu-Galuţi, (Preveupări), Borio Furtună /verswri), T, Hotnog (Po- 
veste de sărbători), Magda Innn» (vermuri), Eusching Camilar (versiri), ate, 

Actualitatea cnlturalà — viu interpretată prin note i åri, 

Recenziile de cărți yi reviste — bogate, Mărturielm o nedumerire pe eare 
neo provoacă recenzia d-lui Al, Slătinoanu, nepra cărții lui Malraux, L'Espoir, 
un „roman. văzut prin punetul de vedere revoluționar-murzis: (11)'*, — cam 
«puna d-na, Lâsâm lu o parte faptul că aprecierea autorului recenziei asupra unei 
persennlități politica, amuzme că ur fi o „sinistră revoluționară! ! , easte ceva mai mult 
Jecit „completa independență faţă de curentele sociale pi politice ale timpului 
nostri’ afigată de conducătorii revistei, NI sẹ pare stranio concluzia d-lui Răi 
nennu: „În roremat, — spune d-n, — carte foarte sațerenantă, bine scrisă, plină 
de idei, fiscare poate să pâaaaciă cea oe coută'*, 


GINDIREA. 


Oarceum atriusă între cele două jocuri de cuvinte, unul cu cure începe şi altul 
eu caro se încheie surta comunicare, ținută la Academia de d-1 praf, I, Petroriel, 
aupra determiniemului și indeterminiemului, publient de Gândirea (Martie 
1988), aduca totuși o dublă importantă, contribuție, In primul rind una din infor. 
mație, Acosată grară problemă a cunoasterii, ajunsă astăzi într'o fază hotăritoare 
atit pentru știință, cft și pentru civilizație în întregul el, nu este încă destul de at- 
tunlă În preoeupările culturii noastre, Do ourind, o comunicarea d-lui prof, Vileo- 
viei, n deschis dineuția pe eare o dorim eft mai întinsă, In nl doilea rind d:l prof, 
Potrovici înceareă să-și rezolve dilemu propusă—in măzara în cure o deliberaro 


Pi 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ponte a? mai pură și ultimă problemă fizică, Salutăm eu plăcere 
ai tobom at ră Pot wal caie apik vo teruitate mer tep el ale fi- 
losofiei și științei —lăaate în urma neestej erize interionre în disereţia tuturor se 
misdoeților eare cîntă probodul ennongteril și al ştiinţei cu un entusiasm suspect, 
Spunevam totuşi oare că din marele număr al participanţilor la marca desbatere 
de ustăvară din Paris, d-] praf, Petrovici nu-i reţine decăt pe primii patru, eei maj 
favorabili tipi acesteia, în Adnana celuilalt lot mai important numerio şi constituie 
mai ules din filosofii germani şi anglo-saxoni?,,, 

D-i prof, Tudor Vinnu semnează cu obișnuita d-le autoritate un studiu 
despre Paradoxul! Poesiei, şi d- Gosar Potra- un Matei Coragiale voalut pro- 
bubil de indulogare, ea o fotografie, 


RAMURI, Anul XXX, Nr.i, lanuarie 1938. 


Cu o perseverență Într'adovăe ndmirabliă, un grup de publieiști olteni, 
grupaţi în jurul d-lui O, Ș, Făgeţel, continuă să scoată revista ernioveană, eare 
a jucat mn rol atit de mare înainte de războin, în mișenrea eulturală a Olteniei 

în numărul pe Ianuarie 1998, veehiul sămănătorist, d-t I, U, Soricu, pw- 
blieă v poezie intitulată: Psalmul Muncii, Mul îşi tipărese versuri d-nii: Pimen 
Constantinescu, Const, I, Manea, R, Vulcănescu, Ton Molea și Petre Punlesca, 
DI T, Påunesca-Vimu, dă un fragment din volumul sub tipar „Problema Emi- 
nescu‘, lar d-l Al, Dimna serie despre „Conceptul de artă populară‘, 

D-l ©, Gongopol publică un alt medalion din seria „Aga cum inm cumaos 
cuti“. De data aceasta este vorba de d-l Victor Antoneacu, fostul ministra al 
afaeerilor străine, pe care autorul ni'l conturează în citeva pagini de savuroasă 
ironie. Bchițele d-lui Gongopol, care sunt ndevărale giuraeruri ale genului, le-am 
dori eft mai curind reunite în volum, 


ANUARUL UNIVERSITĂȚII MIHAILENE 


Anuarul Universităţii Mihăilene din Iaşi, apărut în condițiuni tehnice ex- 
"opționale constitue una din heturile cole mai pline de învățăminte, 

Intr 'udevăr Universitatea din laşi are o situnție cu totul specială în vienţa 
noastră publică, Dinealo de bruma de duloşie şi de melaneolie în caro o literatură 
răsufiată vrea să ncopere mereu Ingal, universitatea lul este unul din factorii cel 
mai activi, și ca atare mal distineţi, ai culturii noastre. Indrămnim să spunem că 
un intelectual format la Iaşi oste cu mult înintaț faţă de un altul din celelalte 
universităţi romine, EI priveşte la nesimțita pasiune a inteleetunlului gi aseri- 
fieiul lui, şi îmbrățişeuză odată eu absolvirea studiilor şi vocația de cărturar în 
vienţă care oste cu totul altotea decit a fi liber profesionist, Un liber profesionist 
poate fi orientat pe planul social, politie sau etie, în oricare direețiune; tin căr- 
„rar sun n fi cărturar înseamnă a-i înmași principiile gi directivele intriseci ale 
culturii anre nu pot fi decit intr'un singur sens: sprijinul omului în libertatea 
si deninitatea Hei, 

„Să fie această caracteristică a Universităţii de pe Copou, urmarea nap 
terii ei din inițiativa revoluționară a primilor cărturari romini care nu ştiut ei 
pron bine că destinele libertăţii și ale culturii unui popor se plămădese împreună 
şi că lupta pentru cultura națională este somnul de conştiinţă nl unui popor? ȘI 
că, însfirșit, cultura romină mu poste fi docit o eultură de libertate, progres şi 
emancipare, — că nevasta este rostul ei? 


In volumul XXI al neeatui anuar po enre Îl avem sub ochi alternează ca 


violență paginile de glorie ale realizărilor şi proieetelor eu cele de rupine şi trim, 


teje ale bugetelor, 


REVISTA REVISTELOR 145 


ANALELE DE PSIHOLOGIE, vol. IV. 


A ajuns deju la al patrulea an, nceastă occidentală publicaţie de sib di- 
Tectia d-lui C, Rādultsen-Motru, și unde ca gi în „Annie psychologiņue** n lui 
Pitron, se publică n serie de studii și memorii, apoi o enormă vantitate de ana- 
Fige de lucrări și periodice, 

Din acest volum semmalăm remnreabilul studiu al dlui ©, Georginde, inti- 
tulat „Primele semne de îmbolnăvire ale constiintei“, D-a pleacă dela o compn- 
rația ingenionaă, Intr'un organism, porținnena cea mai interesantă, mni earar- 
teristică (și mai durabilă) e scses a celulelor reproductive, Restul corpului e en 
o pavăză n seesiei regiuni speciale, cure reprezintă intimitatea fiinţei biologie»: 
Întreg „corpul“! osto en o cutie de protecție pentru acest clement caro rezistă 
ehiar si morții individului, Tot uatfel, în lumes palhică, ceea ce mümim son- 
stiință nu înce derit sh stopere, smnțină, adăpostenacă și nā închege coca er 
numim eul. Congtiinta e o funeție de suprafată, de relație, ngent intermediar 
între eu şi lumina exterioură, O funcție socială tipizată, ngor unehiloziuită în 
forme fixe şi comunieabile, Dimpotrivă, eul estè comoara de sufletese pur, o 
lume primară cure cuprinde experienta întregii specii, lume funinatică si gren 
exprimabilă, Cind conștiința slăbeşte, eul îsi poate urăta bogăția de arătuiri 
fantastice (gi totuşi, într'o privință, mai reale doelt realitățile tracat fabricate 
ale conştiinţei), Și atunci, — zice dl Georginde, — dacă pmu mai putom rewista 
ușor valului inrndant ai netul sufletose intim şi pur, e semn de İmbolniviro 
mentali; iar cînd, ceva mai mult chiar: căutăm intrarea în acest peihologie pur; 
cînd îl cultivăm dinutina (prin punerea, cp voluptate, în stare de reverie, an 
sau fără <oneuruul drogurilor farmacentiee) deteriorarea conștiinței è încă și 
mai gravă 

Dl Geargindo enută să pe sugereze cit de bogat este acest eu antiteză 
á constiintei, — neent cu în ctre, prin vis, reverie treuză, hnlucimaţii provocate 
de ntupetizate, deaoporim o mentalitate veche probabil de milenii, uade mo- 
mentele de dualitate între salieut şi obiect, alternează ca momente de confuzie 
între moi sì Imeruri (atunci putem fi acele Incruri, orice lucru, vintal, fumul, po 
mul, foeul), Această vedere a d-lui Georginde ne Tace să ne roumintim de o Ipo 
teză n altui filozof romin, d-l 1, Dobrogeanu-Gherea, care s'a gindit, odată, să 
reconstitue universul ași cum apare el unei ființe ipotetice (și crre ponte 3 
exintul istoricepte), carneteriente prin aceea că nu cunoștea distinopia subiert- 
obiect, cu și lume, 

In urtieolal r-lui Georgiade so foloseșie fonrte mult materialul ini de Quin- 
coy-Benndelaire, Autorul atrage cu dreptate atenția că interpretarea lui Quineoy 
asupra viselor antielpeuză anmupra acelei a mi Freud, Și apropo de acesta din 
urmă, trebue să observăm că d1 Georginde contestă că visele-a făcute nimni 
din sabeonstient refulnt. In nele vine intervine um cu ancestral, ponte vechiu 
de milenii, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA. An. H, Nr. 11—12, Di- 
rector D. Gusti. 


Ultimul număr al revistei de „Sociologie rominenacă!! a Institutului Social 
Romin, uiduce, ea de ubieeiu, un bogat sumar format din studii, eroniei şi do- 
cumente, semanto de pene formate în disciplinu pealii sociologice dols Bucureşti, 
Remnalàm între „ronici pe aceea semnată de dl Emanoil yay i (0 enciclopedie 
romineaeră pentru străinătate), E vorba sei de saris de luerări ca carseter 
documentar pi ştiinţific, ce s'uu realisat, pentru informares străinătății, cu 
oenzia Expoziției interpațianule dela Paris. Informația nga cum na e prezentată 
de dl Buenţu no dă speranța unei activităţi mai cu rindoeală și mai spornicà 
îm viitor, pentru cunoașterea färii noastre peste hotare, 

Mni smenează eroniri d-nii: Anton Golopenţia gi Florea Florescu; iar ma- 
terial doccmentar, cu grije cules și presentag eu pricepere ne dau: Ion Vinti- 


10 


; srh! 


146 VIATA ROMINEASCĂ 


tesen, Flores Floresen, Ana Vulturesnu, Featerinn Botea („Viaţa mii țăran dia 
A leg în necst număr al revistei de „Sociologie Ro- 
i propriu viso DU avom a » m 
„SEE rpn E onul antorit dvi H, H, Stahl („Satul Romine. 0 de 
mie de Filosofia şi #oeiologin culturii! +) și altul a dlui O, Eneseu („Remnifieația 
nlogerilor din Deerimvrie 1937, în evolutia politiei n Noamului Rominesc** ). 

Studiul d-lui C, Fnesen este n min analiză a rezultatului alegerilor 
parlamontare din Decemvrie, imită on o prezestare sintetică n strueturii ideologice 
si de organizare n tuturor partidelor politice în Inptň, Bazat pe cifre şi grafien 
initierea aledtuite, A] Enosen isbutegte să ne prezinte, obieetiv și exnetă, burta 
politică a țării moaste la finele anului trecat, 

Artieolol d-lui H, H, Suthl angajenză o diseuţie care urmează săi se ter- 
mine într'un ntmăr viitor, Cu mmajamimte (și parcă yi eu mrecart jenă td 
11 Stub! ze leagii de diseursul de recepţie ln Academie ul d-lui Lmeian Ninga, 
croin are însă enrajul să-i spună pină la urmă cftevn uderăruri, Este în ndevâr 
un ewrnj neeatu, astăzi, «ind so priurtică o infendare voltă câtre orice ortrind 
invälnitä În vanluri do misticism, mai mult san mai puțin autohton, Oricită re 
zervă um aves pentru utitnăinea puțin cam prea conservatoare, n d-lui Stat, nu 
putem să nu ne betia totu, cind îi vedem pronunțindu-ae cu taleni gi com- 
petent pentru metodă şi ratinne, împotriva întuițiominmului pres ndestu misti- 
fentor, Întuiţia îşi nre de sigur și ra virtuțile ei în netisitatea apiritoală, dar 
a o subetitui rațiunii și metodei, însemnă a te socati în stare să ereozi gtlință, 
pentra impresia subicetivă de a-ți fi putut da iluzia unei realități oum o dorești, 

Penamunul rominese de pildă, care este în ditenție în enani de față, ne 
ponte fi eunomeut în toată adineimen hri niei inaufiațind peste evidență traditii 
moarte, niei dind ronținut unor noţiuni care impresiomunză prin iria eu sars 
sunt exprimate, Știința adevărată, vio, osto seses caro explică și njută realitatea 
si ae desfăxanre conform cu legile el şi ale omului, 

Stiinta mdevărată, obiectivi să activă, mn arameă „văl de poezie! peste 
realitate, ci o deteureă pentru n o faeo să promoveze, conform em nevoile nde- 


vărate ale omului. — Iaierul neesta e mnai alee ndwrărnt, cind e vorba de fapinle 
sorinle, 


„VIAȚA BASARABIEI": Anul VII, Nr. 1—2, lanuarie — 
Februarie 1938. 


Singura revistă unter rominenmeă im Basarabii, evitată de Ahocânția 
umlutrulă „Cuvint Moldovennse'', merită o ntenție deasobită, Ar fi de dorit. 
însă, ea nerasta sii nu vină numai din partea nonstră și a cititorilor, dar în prim- 
anu! rind — din partea comitetului de redarţie al revistei, A 

Dircetarui fondutor nl „Vietii Basnmhħiei t este Al Pantelimon Halippa, 
Ta numărul din Febrenrie, d- Halippu semnează titovn pagini evbentoare de 
„Amintiri'* din trerntal misearii nationale în Pasurabin, Figurile vechilor Jap 
tătari pentru ennen rominesech din Puzarabin — atmosfere vietii moldoveneşti 
de po vremurile opresiunii țariste, greutăţile cu cenre aa avut de luptat înfăp 
tuitorii publieaţiunii „Cuvintul Moldovenesc’ — tonto acestea evocato da d-t 
Halippa în paginile „Amintirilor“, preeum s premența dale în fruntea 
„Vieţii Basarabiei“! se pare rù mu folosese suficient condueătorilor mal tineri 
Ui reviateă. Altfel cam s'ar puten explica eronicile — (VI Nengo, dar mai 
alea d) Petre Btefăunei), îm care problema serialui rominew din Basarabia, 
sate pusă în Puneţia de suprimure n presei minoritare? 

De altfel, chiar A] Stefânneii imi dă seamă că „nr fi de dorit ca noeste 


rāmis două gaseto rmiegti „Nasa Roci" și „Malva‘‘... „me va mări tirajul nete 
tira și mămur govornalni megi va fi atins scopul“, Tn moest cnx, cni folonapte 
nprobmren firi rerérve s măsurilor de „autoritate“? 


REVISTA REVISTELOR 147 


Am insistat ssnpra ness umânunt, droazeee el denotă un fapt regretabil: 
trecutul moldovenimii basarnbme si tradițiile luptei Iui Stere, Hmlippa ẹ. B, 
n'au învățat pe tinorii intelectuali din generațin posterioară Unirii — să pri- 
veaneii problemele hasaribena en toată înțelegerea necesară pentru o mană rod 
pieă de ridiente a elementui rominese și întodntă de prin și enirere 
en papulația minoritară, 3 

La litorură subliniem mehița realistă „intr^o zi de vară”, savu st tă 
Alex, Antohi, Extrem do interesante insi, ment u„tudiiie colaboratorilor institu- 
inini social rumin dim Bassrubin, Hemnatăm nstfel: „Capanen-Culifornia Rami- 
micii, de d-i prof, T, Al, ȘStirbu — o prexenture sobră și judicioasă, a unor pro- 
bleme clnaiee basarmbeme dupå exemplul unsi regium) do pe Valen Nistrului, în 
enre toate bogățiile me dntorose naturii, jur omul n'u făcnt, sun restu este put În 
imposibilitate să fură ceva, pentru n le valarifiea, De aememea urtiealale dImi 
Petre Stefănaeă: „Polkior Basarabean’, „intre amalfabetism și emita“, 

In artieoini din ur însă, d- Stefanmeă, ajunge În conoluxiu profund gre 
yit si dăunătoare că „Annlfabetiamul nu trebue minani decit să me însphiminte, 
Jevaroce, cultaran populară este o realitate vie mai nips Ja satele in enre anst- 
fabetismul esto mai rhapinii!, 

Mai oemnnlim interesantni sindin ampra „plertfei milirii la Uernnieni g3 
Rnsitt somnat Valeriu Șt, Ciobasw, Restul revintei se resimte msi aloe ĝo lipsas 
unor proooapări de realitatea cotidiană n provigeici de peste Prut, De asemenon 
este inexplieabilă Tipas revistei zeristelor hnarnbeno și u oricărei informnțiumi 
asupra riepii eniturnie din pură, 


STRĂINE 
REVISTA DE FILOLOGIA ESPANOLA 


Esto un lueru aupra căruia merită să fie ur atenția pablieniui mostru : 
rovintolo ştiintifice sponiole continuă sā apară, en tot războiul, Tin exemplu ve- 
ehen Reriata de filnloma esponala, care nu s'a mient dels Madrid, De onrtmi nm 
văzut volumul ni V-lea dim Emerita, Boletin de linomistina y fololagia elnaică, 
apărnt în Madrid (pe vând ultima faseieală din volmmul ni IV-lex, apărume n 
Valenein), 

Ceen er ere că este lntorunant de relevat oste lutin ra proveupiările aul 
tmrale si «tiinţifiee n'an fost măturzata de răxbola, că onmenii mul gânose răgaz nū 
se premwnpe de problemele filologice; al doilea că, în duta bombardamentului de 
artilerie pi de mvinție, ln Modrit tipografiu lnrreazh, și mu numai pentru tipi- 
turile de utilitate imediată; al treilea că, pentru Inerări ra revistele pomenite, se 
gāmse bani de tipar, 

Aceton arată wa larru pe cure unii dintre noi îl gtium şi mni dinninte, a- 
nume că guvernul spaniol nu este, uga cum sẹ protimde, o adunătură de eriminall, 
ci cirmuirea legal alonsā do poporul spaniol, grijulie pentru bună starea matorinală 
„i culturală a țări) și ne mai urată că onmenii dh stiință sint de parten guvernului 
legni, deonreet În teritorial robe) mm ne vede nicio manifestaţie stiiațifiră, pe 
vând în eul guvernamental netivitaton publieistă continuă fără întrorupere, 


LINGUISTICA ŞI POPULAȚIE 


in nitima Pumeieulă u inleremuntei Morne do lingwiatique Romane, d- A 
Rrun, publich un lung artiest intitulat Lin mutati et pouplement, În care mi dis- 
sută motivele dospărțirii Prunţei în donà mari zons ilidaetiee: între Norg și Sul 
se poate trage o graniță aproape comntantă, pentru cele mai multe dintre deosebirile 
Himgrvistane, Aeenstă graniță, care merge aproximativ dela Briançon pin In Bor- 
denux n fost oxplientă de unii prin diferența de colonizare romană, maj puter- 
nieă în Sud și mai alubă în Nord, inr de alţii prin diferența de colonizare francă, 
im proporție inversă, D-1 Hrun începe prin n nrâta că granița dialectală coineide 
nproxlnntiv eu granița dintre dreptul euteminr pi dreptul seris, va een dintre 


"148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


munca sgriovlă indivitunlă și colectivă, şi că en provine dintr'o diferență pri- 
parea popalnţiai, Nici colonizarea romană, nisi stăpinirea germanică n'an 
fast destul de puternice pentru a putea eausa diferențe dinleetale: stăpinitorii 
s'au topit în mass populnției, ale cărei deprinderi de pronunțare le-au adoptat 
De atfol deepărțirea dintre Nord şi Sod nu eorespunäp eituși de puţin en mmele 
de interese ale Ramanilor: veum nytepta mai enrînă la despărțire intro Hat 
i Vost 

eT Dar datele istarico, toponomantien, urheologin și antropologia arată că in- 
avia Galilor, pornită din Nori, și-a plordut intensitatea în npropicrea Langue- 
jogulni, unde nu me maì gåsesc decit. așezări răzieța celtice, Sudul şi-a påstrat oa- 
raetoristieile de elvilizație, de limbă (după enm reiese din hărțile diferiților tar- 
menl de civilizație) si chiar de aspect fizic, Este vorba deci de o populație celtică 
"a Noră și unn iboro-ligură în Sud și desigur, minugă dl Bron, o diferență între 
odo dou regiuni exista încă dininntea invaziei galice, 

Ar fi vorba deci de două ruse diferite, care şi-au impas obiceiurile de limbă 
în cele donă zone ale Franței netuale, Deel teoria nceasti ni se pare exagerată gi 
mai nina nedemnpstrabilă pentru moment, studiul d-lui Bron este interesant prin 
parton Iui negativ (respingerea teoriilor antorivare) și chiar prin parter poel- 
tivă, eare nu va puten fi respinsă în întregime, 


1938. — ANUL XXX Nr. 5 — MAI 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 
MIHAIL SADOVEANU Triataţi (p. 3) 
TUDOR VIANU Proect de pralaţă (p. 9) 
TUDOR ARGHEZI Bucureştii pe tablete (p. 15) 
AL. PHILIPPIDE Promontoriu (Versuri p. 1) 
MIRON PARASCHIVESCU Un cwvaler al crepusculului: Matalu lon Caragiale (p. 21) 
ION PILLAT La ina (versuri p, 53) 
CONST. GEORGIADE Oripinele naturale și formala biologie aie minelunii (p. 25) 
D. CORBEA Sot (versuri p. 54) 
ILIE CONSTANTINOVSKI ideologia tineretului şi cultura (p. 58) 
GH. CĂLINESCU Cronica literară (cărți rominegti p. 99) 
AL. PHILIPPIDE Cronies literară (cărți străine p. 75) 
AL. GRAUR Cronica lingvistică (Atlasul limgulatie si Rominiei p. 79) 
ST. STOIAN Cronica pedagogică (Miyoaroa pentru un Imvățămint superior muneite- 


rasg În Franţa p. 84) 
ANDREI ŞERBULESCU Cronica seonomină (Dugetui 1038 30 p. 91) 
Lt. POPESCU T. NICOLAE Cronica militară (Victoris chineză p. 96) 


GH. OPRESCU Cronica plastică (p. 100) 
VIOREL NICOLESCU Cronica sportivă (Aviația da nzi şi da miina p. 105) 
MIHAIL SEBASTIAN Cronies dramatică (Studioul Teatrului Naţional! „Cobaiut, plasă in 3 


acte de D, Theodor Soorţeseu.— Tontrul Comoedia: „ionescu G. 
Maria", comedia in 3 sete de Fodor Laszlo, localizată de Tudor 
Muşatescu pè Sică Ainuanurestu.— Teairul Regina Maris: Peras- 
traie albastre”, piesă în 5 scte de O. Vietor Eftimiu p. 198) 
D. N. CIOTORI Sorineri din Londra (p. 115) 


MISCELLANEA: (p. 122) Din antologia scrisului romian. — individualismul Diui George Sirat. — 
Hectant. — Psihologia popoarelor. — Literatură oficială. 


RECENZII: (p. 132) Gh. Câlinescu: Enigma Otiliei, Edit. „Maționala-Ciornai”, — Gh. Cantacu- 
zino: Pâtrar de veghe, Edit. Cartea Mominenacă. — Mihai Diaciuc-Dâscilescu: Răscoala iobagilor 
dela Bobiina (1427), Tip. „inainte“ Piatra-Neamţ, 1938, — Sacerdoțeanu Aurelian; Predosioviile 
cărților rominaşti, vei. I 1508—1047, Bucureşti „Librăria Universitară” |. Cārābaş, 1938. — Cortus 
Wier; Mihai Viteazu și Polonii, cu documente Imedite în anexe. Bucureşti, Academia Romini. Stadii 
şi cercetări XXIX, rosa. 


REVISTA REVISTELOR 


DP ii i aia i i aia 
REDACŢIA ȘI PUBLICITATEA: STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


BIBLIOTECE ORIYERSITATIT ASI 
i T 


Viaţa Rominească 


DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIȘOIANU 
REDACTOR ŞEF: D. |. SUCHIANU 


JAKSA OATA KASAAN RAA VA NRA TANARA PORNOA TANTE 
ADMINISTRAŢIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 
BUCUREŞTI 


TELEFON 51820 
PO n 


ANUL XXX 
MAI 1938 
C. 2785. 


Giranţi responsabili: M, RALEA, C. VIŞOILANU şi D. 4, SUCHIANU 


TRISTEŢI 


In 1918, îndată după sfîrşitul războiului, prietenul nostru Beno 
Fium a fost chemat în faţa unui consiliu de războiu, ea să răspundă 
de acuzarea că ar fi puetizat cu inamicul. Cuvintele care se găsiseră 
ca să califice vina sa erau că „şi-a vindut țara'', Nu poate fi seu- 
zație mai teribilă în gura unui procuror decit asta, deși în asemenea 
împrejurare ar trebui mai mult fapte decit cuvinte. Numai din a- 
ceastă neînsemnată pricină Beno Flum n'a putut fi condamnat. Nu 
s'a putut mobiliza împotriva lui, în interesul acelei vinzări, nicio do- 
vadă materială. Dimpotrivă, soldații aduși martori au arătat că 
domnu Beno lupta cu „coraj'* gi- stătuia bine. De ce să-şi încarce 
ei sufletul? Dreptatea-i dreptate înaintea lui Dumnezeu. Domnu 
Beno le dădea ţigări, şi se ştie că cea mai crudă suferință a solda- 
tului, pe front, e lipsa tutunului. Pe lingă țigări, le dădea şi sfaturi. 

— Ce fel de sfaturi! a întrebat cu lnareaminte domnul prege- 
dinte, colonel Barbă. 

— Sfaturi bune, a răspuns soldatul fruntaș Gavril Ursu. 

— Ii aduci aminte? 

— Imi adue aminte, trăiţi domnule colonel, 

— Anume ce? Vo 

— Apoi, trăiţi domnule colonel, ne sfătuia că să ne spălăm, di- 
mineaţa, bine r» ochi, Și pe urmă, îndată ce ne spălam, ne maj sfă- 
tuia să cîntă pi să ridem. 

— De cet? 

— Nu pot pentru ca să știu, domnule colonel, 

— Așa? şi ce vă mai sfătuia? Ca să vă duceți la inamic? 

— Da. domnule colonel, dar eu cite-o granată în fiecare mînă. 

Ceilalţi fruntași și caporali au rîs în tăcere, aducindu-și aminte 
și ei de asta. 

— Dar ca să dezertaţi, nu vă stiătuiat 

— Nu, domnule colonel. Zicea că asta-i cea mai proastă negus- 
torie. Dacă ar fi avut ce minca, nu venea el Neamţu asupra noastră 
din ţara lui cen leșinată. Dacă n'are Neamţu ce minca, de unde să 
mai deie și prizonierilor! Pe urmă mni spunea că de-acolo, dela 
Nemţi, e mai departe pîn'acasă la noi. Pe urmă, mai spunea că acu 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


P, 
uman (pe Neamţ), — da pe urmă avem gavem 
AYY sani şi nan i de războiu) ; aşa că mai binei să ne 
== pei asta, să capu ME pe parea az sergent Beno Flum, 
ce-i asta, să se spele pe ochi, dimineața RA er Sa. 


— biceiu foarte bun, domnul 
ceea ce ag numi un eres, După ce se spălau pe ochi, se sim- 


peau mai bine. arit vä rog- 
x Tk eami colonel; după aceea nu mai aveau nicio grijā. 


auzeau Bavarezii. ss:4 
să radeti a zis domnul colonel către asesorii săi. 


i, ofiţeri leali, au trebuit să achite pe sergentul Flum. 
Epen paria ri ri totuşi, că ar fi fost, poate, bine e Eeg by 
exemplu. Ei, dar dacă l-au achitat... In orice caz, n ar 
facă barîm o mustrare, | 
Nu era tocmai logie să se facă sergentului Fium o Pn 
totuşi acea mustrare i s'a făcut, în cabinetul apare: = peee 
dintelui. Fium nu mai era militar; era un simplu civil şi atitudin 
lui, în asemenea haine, părea întru câtva impertinentă- t 
' L En, în orice ca rămin cu un dubiu în privința dumitale, 
i-a zis domnul colonel Barbă (a cărui particularitate era că se pu 
ras cu cea mai deosebită aE 

— Nu înţeleg, domnule colonel, 4 

— întelegi? com că am un dubiu? ) E 

— ia, ar colonel, dar nu înţeleg din care sar 
ați putea avea dumneavoastră un dubiu. Nu s'a produs nicio do- 
vadă. Dacă ar fi existat vreo dovadă, ea s'ar fi produs. A 

— Nu aşa, nu aşa, tinere, a zimbit colonelul. Nu umbla cu so 
țicării. Am eu aşa o idee că, pentru Flum, e mai uşor să-și vindă 
ţara, desit pentru Ursu Gavril. 

— Nu ştin, domnule Suan 

— Ce? ai spus ceva - y 

=- relais să spun, domnule colonel, dacă-mi permiteţi... 

— Ce să-ţi permit? i 

— mere permiteţi să raţionez. 

— Bine, îţi permit; spune. 

— Domnule colonel, îndrăzi eu timiditate prefăcută Beno 
Flum, prietenul men, îndrăznesc să afirm că numai Gavril Ursu 
putea să-şi vindă țara. 

— Com? eutezi a vorbi astfel? dumneata, un străin? : 

— Nu sînt așa de străin de țara asta, domnule colonel, știam, 
însă, că acesta e punctul dumneavoastră de vedere. Dacă porniţi 
dela această premiză, en vă voiu ruga să binevoiţi a constata că, 
fiind un străin, nu puteam vinde un lucru ce nu era al meu, ci al 
lui Gavril Ursu. Putea vinde el; nu puteam vinde eu. El ar fi putut 


TRISTEŢI 5 


fi un vinzător; eu nu puteam fi decit un escroc, care am vîndut un 
lucru al altuia. 

Domnul colonel s'a supărat și l-a repezit pe Flum, au vorbe 
potrivite, concadiindu-l imediat, ceea ce dovedește că domnul colonel 
Barbă, prietenul meu, care mi-a povestit faptul, avea dreptate; iar 
celălalt prieten a! men, Beno Flum, n'avea dreptate, 

— Pe lingă îndrăzneală, îmi da lămurire colonelul Ilie Barbă; 
pe lîngă îndrăzneală, care e cea mai mare tărie a rasei lor, se ames- 
tecă aici și un raționament specifie, 

Intr'adevăr, era ngor să bag asta de seamă la Beno Flum. 

Ne plimbam într'o zi pe șoseaua lui Grigore Ghica Vodă dela 
Copou şi eu priveam cerul printre coroanele teilor bătrini, iar Beno 
Flum mă puneta din cînd în end cu nasu-i ascuțit, fixindu-mă 
bizar prin ochelari. Pentru mine totul se rezuma, în acel ceas, la 
lumina extraordinară şi la cerul azuriu ; simţeam primăvara vibrind 
din văzduh pînă în țărină, Vorbele pe care le spuneam îmi erau pe 
jumătate indiferente. Pe cînd prietenul meu Beno Flum se ton- 
centra cătră alt, fenomen. Ii ştiam felul de a fi. Fenomenul relativ 
statornic eram noi oamenii, cu judecata noastră șubredă ; pe cînd 
ceea ce ne înconjura era o succesiune fulgerătoare de clipe unice, 
care cădean tără întoarcere în clepsidra eternității. 

Eram bine dispus în acea dimineaţă și mă străduiam să seuzez pe 
un cunoscut al meu, avocat, care se făcea din când în cînd vinovat 
de transacții cu împrejurările și cu propria sa conștiință, Citeodată 
e permis — argumentam eu cu bunăvoință — să fie omul îngăduitor 
faţă de sine însuși: trebue să trăiască ; are și copii; într'un taler al 
balanței stă un caz de conştiinţă și în celălalt o pine, 

— Ai dreptate să seuzezi, — mi-a răspuns vioiu prietenul meu 
Beno Flum; însă necinstea rămîne necinste,. E mai ușor unui om să 
fie onest, decit că circule printre transaeții, E mai nșoară abati- 
nența decât temperanța. 

— Totu-i relativ, Beno Flum, 

— De sigur, încuviinţă tovarășul meu, privindu-mă en mirare, 
că-i furniseam eu singur argumentul; totu-i relativ. Dumneata ad- 
miți acomodări de conștiință pentru o pîne; e un exemplu romantic; 
aici e vorba numai de cozonae, Mai este și o casă luxonsă. ș'un auto- 
mobil. Logic, pentru omul obișnuit, este să calce legea morală în 
schimbul unui avantaj apreciabil. 

Am să-ţi spun o istorioară, urmă Beno Flum, ca să înţelegi 
mai bine felul men de a judeca. E un sistem particular, un sistem 
uscat. Dumneata ești simțitor la lumină și la coloarea delicată a 
frunzelor de teiu; te simți bine dispus, acorzi circumstanțe ate 
nuante, dai un ban unui cerșetor. En, în vremea asta, caut să 

mă scutur de orice fel de influenţe, așa ea propoziţiile mele să fie 
demonstrate ca nişte teoreme de geometrie, Asta nu-i plăcea colo- 
nelului; nu-ţi place nici dumitale, ca să nu ţi se strice buna dis- 
poziţie. 


B VIAŢA ROMĪNEASCĂ 


Colonelul men, €n ea am devenit smio, a cerut să-i explic 
i zice „spirit specific". A 
ia sa ardere ue eu. Domnule colonel Barbă, e 
voiți a admite că printr'un hogeag plin de tz cr ga 
oameni: unul iese negru din cap pînă în picioare, altu. curat, sar 
Vă întreb pe dumneavoastră, domnule colonel: care din ass ae 
oameni trebue să se spele? Dumneavoastră îmi iraran h ne 
decit: Fireşte, trebue să se spele cel negru. Eu, însă, replie: 
le cel alb. 
e n ot dumneavoastră e just: trebue să se curăţe cel 
e funingine. £ i 
p ton meu e poate ceva mai bun: Cind au n-a din 
hogeag — cel negru de funingine s'a uitat la tovarășul = pa 
văzut că e curat; deci a socotit că p'are de făcut nimic. apere 
cel curat, vărînd pe tovarășul său murdar, ae duce tera ză 
se apela. Deci, dintre cei ar Popara care au ieşit hogeaz, 
inuges negru. 

eE a erdi colonelul. Aceasta ¢ argumentare spe- 
cifică. Am înțeles. i 

— Nu, joena am reluat eu puțintel obraznic ; mioarei 
specific e altul. Anume: cînd doi oameni coboară dintr 'un a patra d 
ambii trebue să fie plini de funingine. Aşa că povestea și 
rile n'au noimă. pi 

Cînd Beno şi-a isprăvit istorioara, am zimbit. Mai piprase ee 
dota; deci amicul meu atribuia colonelului un rol fictiv; Pa A 
formă de răzbunare pentru jigniri vechi și nouă — pe care o 
geam nai ns A o re 

Beno Flum pîndea cu atenție. < 

— Am săți spun, însă, o întîmplare sievieti, Se e ba 
accent nou, o întîmplare care nu cirenlä prin tren er i 
O întîmplare de demult, pe cînd eram copil. Nu aveam Era 
sprezece ani virstă şi eram prieten cu un băiat ceva mai tînăr. ac 
mine. Era un băiat foarte sărac, copil al unei tii pe care 
rinții mei o ajutau din cînd în cînd. Acest camarad Art ati re 
putem să-i spunem Haim, ca să-i dăm un nume ce $n aţi 
nu urmase niciodată la o școală regulată. Cit trăise ta ai „a 
dăduse întiiu la un malamed, pe urmă la un dascăl de ebra oA 
rind tatăl, dascălul încetase de a-l mai primi, așa că area 
Haim se nevoia la templul cel mare, cu alţi tineri mai vîrstă 
decit el, să descurce și să înțeleagă textele. Era o natură rusă 
nală şi, la virsta aceea, ne punea de multe ori în mirare prin bip 
bele și răspunsurile lui, Dacă ar fi urmat școala modernă, Ei 
ajuns ca fiecare dintre noi și ar fi debitat și el colonelului 3 
o anecdotă cunoscută. Sistemul modern de seriere şi difuziunea 
cărții ușarează într'un chip surprinzător dobindirea de cunoștinți, 
aflate gata de alții. Pe cînd foliantele vechi și sistema arhaică de 
gindire cer inteligenţei o sforțare neîntreruptă de a afla ea însăşi 


TRISTEŢI 7 


prin mijloacele ei proprii. Așa încît eu puteam ști cu uşurinţă, din 
manuale, o mulține de lneruri, pe cînd truda băiatului aceluia îi 
ascuţise însuşi elementul prim de cunoaştere — raționamentul ma- 
tematie şi aproape inuman, — lăsîndu-l naiv într'atitea alte domenii 
ale vieţii. Acel sărman și gdrențeros Haim nu era, de altfel, alcătuit 
dintr'o pastă de rind; instrumentul lui era de prima calitate. 

La virsta aceea a noastră, de treisprezece-paisprezece ani, a 
avut loe în tirg la noi un eveniment important. A venit pentru puțin 
timp un învățat talmudist din Lituania. S'a dus la templu și a 
cunoscut pe învăţăceii cei tineri care se străduiau gi păleau pe 
textele sacre. Unii eran tineri cu început de barbă. Lituanianulni i-a 
plăcut copilul văduvei. 

Acum asmită ce problemă le-a propus talmudistul, dindu-le 
răgaz pentru deslegarea ei opt zile, O problemă în care — îi pre 
venise el pe tinerii discipoli — nu le certa cunoştinţe de texte, ei 
raționament logic, 

— Să mi se dovedească, a cerut Lituanianul, dacă pot fi ori nu 
pot fi pe lumea asta doi copaci en ncelași număr de frunze; de pildă, 
doi copaci cu cîte 999 de frunze exact, 

Haim, prietenul meu, a devenit foarte trist și palid. Era un 
copil; putes să sburde şi să se joace, țipind şi rizînd ea alți copii; 
dar el devenise trist şi palid. Şi, noaptea, ar fi aprins luminarea 
ca să se gindească, dacă mnică-sa, văduva, i-ar fi putut pune la dis- 
poziţie o bucăţică de luminare de seu. Dar maică-sa Malca văduva 
nu-i putea pune la dispoziţie luminarea de sen, încît. Haim, prietenul 
men, se gindea pe întuneric, Dacă-i trebuia lumină ca să se gîn- 
denscă, avea ziua întreagă, dela răsăritul pînă la asfinţitul soarelui. 
Jn ziua a opta, prietenul mew Haim nu era încă dumerit şi era tot 
mihnit, cu ochii în cearcăne vinete; dar, cînd s'a arătat în templu 
învățatul din Lituania, așa silință a făcut seel copil, încît parcă 
i s'ar fi ascuţit ereerul pe o tocilă, și s'a luminat la față, înțelegind 
în chip absolut că are în stăpînirea sa raționomentul problemei. 

Au răspuns unii şi alții cum au putut. El a răspuns aşa: 

— '"Țadie, pot fi pe lume nu numai doi copaci cu 999 de frunza 
exact, ci o serie întreagă. Cite frunze poate avèn un copac? 999 de 
frunze? O mie de frunze Să zicem o sută de mii de frunze! Pe de 
altă parte, câți copaci sînt pe lumea asta? Sînt milivune și sute de 
milioane de copaci, 

Dacă ar fi numai o sută de mii de copaci pe lume, s'ar putea, 
printr'un capriciu al naturii, să aibă fiecare un număr deosebit de 
frunze, Însă cel care urmează după o sută de mii începe o nouă 
serie. Cite sute de mii de copaci, atitea serii şi tot atiția copaci cu 
acelaşi număr de frunze. 

'Țadicul din Tătuania a venit ln Haim şi l-a sărutat în creştet, 
L-a luat de mînă şi l-a dus la mama lui, Malea văduva. 


Li . . 
d A opon! aseă-mmi cedesi copiind, cu Îl primese gil event, Şi 
la timpul potrivit fi dau de soție pe copila mea, care-i de o vîrstă 
eu el gii singura mea moștenitoare. Să nădăjduim că Dumnezeu îl 
va face să pornească o dinastie nouă între comentatorii legii. 
“Malea văduva a plins, a plins; și a dat copilul. Astfel, am 
dut pe prietenul meu, care-i acuma rabin, cu reşedinţa în Kmi 
I-am văzut fotografia la maică-sa Malea. E palid și eu ochii mari; 
nu ştie alta decât să discute textele vechi; nu cunoaște nimic din 
răutățile şi bucuriile vulgare ale lumii nouă; cu toate acestea, dă 
credincioșilor care vin să-l consulte răspunsuri extraordinare. 
M'am grăbit să sfirșese, a încheiat Flum, privindu-mă cu oare- 
care ironie; sînt îneredințat că n'si urmărit atent anecdotele mele. 
Am suspinat. Intr'adevăr, dovedisem o prea slabă atenție; nu 


decit „sofisticăriilor““, cum le spunea prietenul nostru, colonelul. 

Istorioara asta neînsemnată are un mic epilog. Nu de malt, 
m'am întîlnit iar cu colonelul, într'un oraș dărăpănat care se 
cheamă tot lași, ca și altădată cînd prietenul meu nu era pensionar. 
Ne-am reamintit de Beno și de repertoriul lni.—Dă-l încolo, mi-a 
spus colonelul, ce fel de prieten? Abia acuma am aflat. că umbla 
cu atiția ochelari şi se uita suspect, din pricină că are un ochiu falș. 
Pe cel bun l-a pierdut pe front. I-am exprimat reproșuri; el mi-a 
apus iar o aneedotă înțeleaptă, Am făcut un haz nespus. Ți-aşi spu- 
ne-o, dar, mă crezi d-ta? nu mi-o mai adue aminte. 


MIHAIL SADOVEANU 


si) 


Untveraitițil 1 


PROECT DE PREFAŢĂ 


Paginile de faţă mu fost destinate a servi ca prefață primului 
volum al „Estaticii'' mele, apărut în 1934. In momentul în care urma 
să-l îneredințez tiparului, am socotit că lucrarea se poate înfățișa 
singură publicului, fără acel adaus de lămuriri ale punctului meu 
de vedere, care pentru cititorul atent, urma a se impune dela sine. 
Unele din discuţiile provocate de „Estetica'' mea, cer astăzi reveniri 
și explicaţii, pe care voi găsi poate răgazul să le comeentrez într'o 
expunere unică. Deocamdată, socotese că nu este en totul nepotri- 
vită reluarea acestor pagini mai vechi care, încercând justificarea 
ideei de sistem în estetică, răspund cu glasul lor da atunei întim- 
pinărilor care mi s'au făcut între timp. 


Am încerent în Incrurea de față să prezint într'o ordine ratio 
nală și sistematică. problemele în legătură cu natura operei de artă, 
cu producerea ei și cu răsunetul pe care îl trăește în conștiința indi- 
viduală. Această încercare vine într'o vreme În care improvizaţia 
deseusută și reflectia impresionistă despre Inerurile artei ar fi fost 
poate mai bine primită. Domneşta în adevăr părerea că arta fiind 
un dar acordat repausului nostru, clipelor de răgaz în care aspra 
voce a necesităţii amnţeşte, se cuvine a ne apropia de ea în aceeași 
stare de spirit. Reveria leneşe este de mulți socotită a aduce în este- 
țică mai bune servicii decit meditaţia concentrată și metodică. 
Obieeţii faţă de o cercetare ca acota pe care ne pregătim n o începe, 
pot veni însă și dintr'o altă tabără. Arta fiind pentru unii obiectul 
intangibil al unui cult înalt, atitudinea spiritului care își propune 
s'o stăpînească pe căile inteligenței, despicînd-o în momentele ei 
constitutive, în varietățile, motivele și efectele ei, pare unora o pro- 
fannre adusă tainei ei sacramentale, Se produce în toate aceste îm- 
prejurări, o confuzie între obieet și cercetare, între felul valorii 
unnia şi a celeilalte, earaeteristieă pentru starea de primitivism a 
tuturor disciplinelor, Tuturor amatorilor și fanatieilor Ji se poate 
însă răspunde că cercetarea artei nu este același lucru cu arta 

însăși şi că pentru a ridica reflecția asupra artei la înălțimea obiee- 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i o desvolta pînă la țintele ultime ale oricărei 
rr miri reuni ie Scopul Cotai haasi nu este contemplația, ci 
cunoașterea și datoria ei este ca deosebind limpede între punete de 
vedere, să aprofundeze cu toată consecvența pe acel care o eee 
Cititorul nu va găsi deci în paginile care urmează! divagaţii en 
ziaste despre artă, mari sboruri repezite în zenitu! impreciziuni, 
încercarea modestă și exactă de a preluera cuprinsul ei în noțiun 
clare, întănțnite după o ordine sistematică. Í | - 

Este însă realizabilă această ordine? Chiar acei cercetători cari 
dorese să păstreze esteticii un caracter teoretic, pot continua să se 
îndoiască de valoarea sistemelor, Mai multe obiecții noi vor apărea 
în această împrejurare. Astfel se observă că sistemul este o întoemire 
teoretică închisă, în evidentă divergență cu mişcarea și varietatea 
vieţii, Desvoltarea istorică a artei produce necontenit atâtea forme 
noi, încît orice sistem conchide asupra unor experienţe trecute, ră- 
mînind într'acestea neajutorat pentru tot ceea ce valul mereu izvo- 
rîtor al timpului, scoate din rezervorul imena al virtualităților, Nu 
numai dealtfel, în raport eu mișearea ei de înaintare, dar și cu 
strieta individualitate pe care o iau toate formele ei de manifestare, 
vieaţa se dovedeşte rebelă oricărei încercări de sistematizare. Pînă la 
urmă, orice sistem se arată a fi fost neatent pentru un anumit aspect 
al luerurilor, În legătură cu care se încearcă o nouă sinteză siste- 
matică, menită a fi și ea înlocuită cu timpul. Mulțimea succesivă a 
sistemelor ar fi dovada empirică a viţiului lor fundamentul. „îi 

Dar împotriva unei expuneri sistematice, se mai Tidică şi o al 
consideraţie. Un sistem presupune o cercetare încheiată, domeniul 
respectiv al științei în întregime cutreerat, luminat în toate parti- 
cularităţile şi amănuntele lui. Este oare acesta cazul esteticii? a 
este el al celorlalte științe ale naturii şi spiritului şi ale ansamblul 
lor? Imprejurarea a putut fi afirmată în succesiunea imediată a ra- 
ționalismului cartesian, Descartes arătase în adevăr că, prin îndoita 
operaţie de analiză și sinteză, menită să pună în lumină peip 
simple ale realului şi să le recompună în întreguri ordonate, se poa 
obține o icoană teoretică integrală a lumii, Pe temelia acestor postu- 
late metodice au întreprins eneielopediştii, la mijlocul veacului al 
XVIII-lea, marea lor operă de clasificare și sistematizare a cunoştin- 
țelor omenești. Dar mai este Iuerul posibil astăzi? Vechiul optimism 
cartesian nu mai este al timpului nostru. Realitatea nu ni se mai 
pare în întregime rațională, reductibilă la cîteva principii simple și 
recomposubilă din ele. Zona iraționalului este pentru noi existentă 
şi ni se pare destul de largă, Ceea ce este dat și este neannlizabil, ori- 
ginalitateu feluritelor aspecte ale realităţii, a căpătat pentru noi o 
importanță atit de mare, încît posibilitatea de a stăpîni raţional un 
întreg domeniu al ei, adică tocmai aceea care garantează sistemul, a 
devenit cu totul problematică, Toţi oamenii de ştiinţă ai epocii 
noastre, socotese că pot aduce mai bune servicii în investigația unui 
aspect particular, decit în îmbrăţişarea unei regiuni întregi. Și dacă 
orientarea aceasta valorează pentru toate științele moderne, poate fi 


PROECT DE PREFAŢĂ 11 


ea exceptată pentru estetică t Poate tocmai estetica să încerce, ceca 
ce alte științe mai vechi, sprijinite de metode mai sigure, se arată 
timide a întreprinde? 

Să observăm îndată că vremelnicia sistemelor nu poate fi o do- 

vadă serioasă împotriva valabilității lor. Faptul că adevărul unui 
sistem este la un moment dat înlocuit, arată cel mult că rolul lui este 
încheiat, dar nu că n'a jucat niciun rol şi n'a avut nicio valoare, 
iar ştiinţei aci prin excelenţă un caracter colectiv şi istorie. Este 
o naivă poziţie temologică aceea care vorbeşte despre descoperirea 
adevărului. Adevărul nu se găsește undeva gata făcut, pentru a pu- 
tea fi descoperit, Nu este cu putință de a-l găsi dintr'odată, graţie 
unei împrejurări fericite sau a unor metode mai bune, pentrucă el 
nu este dat în întregime micãeri, Este adevărat că filosofii însişi, 
pretinzind că înlocuese eroarea vechilor sisteme prin adevărul celor 
noi şi proprii, sprijină reprezentarea unui adevăr care poate fi aflat 
complet şi dintr'odatä. Tot ce cunoaştem despre istorin spiritului 
omenese ne arată însă că adevărul devine necontenit şi că et nu alcă- 
tueşte nicicind termenul final al unui proces care n trebuit să rătă- 
eească prin mai multe erori pentru a-l afla în cele din urmă, Deseo- 
perirea adevărului ar echivala în cazal acesta cu stagnarea, cu sus- 
pendarea cercetării. Dar această suspendare nu s'a produs niciodată, 
ceea ce ne-ar îndemna să credem că pină acum niciun adevăr n'a 
fost găsit sau că udevăru! departe de a fi ținta unui proces, esta mai 
de grabă întreţesut cu însuși arest proces, eu viaţa istorică a spiri- 
tului omenesc care caută necontenit. EI nu este în raport cu spiritul, 
un obiect transcedent, capabil a fi apropiat mai mult sau mai puțin, 
ci este produsul continuu al activității lui. In aceste condiții, multi- 
plicitatea şi succesiunea sistemelor este o împrejurare firească și can- 
stitutivă pentru firen adevărului. Indoiala faţă de valoarea unei 
construcții sistematice poate începe abia cu acelea care nu sunt 
constitutive de devenire, care nu se pot integra într'o desfășurare 
istorică, nici la începutul, niei în decursul ei, Intr'un anumit fel, 
sunt abealut false numai sistemele care nu pot fi contrazise, adică 
acelea care nu sunt asimilabile de dialectica spiritului. Na sunt false 
afirmațiile spiritului care reclamă opoziţia, ci numai acelea care stau 
în afară de opoziții şi nu pot ocupa o situație în constelația lor. Fals 
cu adevărat nu este decit absurdul, 

Sistemul nu rămîne însă inferior saruinii de a cuprinde vieața 
în mişcarea și varietatea ei? Statismul lui nu se opune dinamismului 
vieții ? Relativa lui sărăcie nu stă în opoziția cu bogăția ei? Dar siste- 
mul însuşi este un produs al vieții, Viaţa nu se manifestă decit în 
forme și totdeauna ceva din abundența cuprinsului ei se pierde odută 
cu procesul ei de cristalizare, Un sistem este tocmai produsul cel 
mai matur al organizării vieţii în formele gîndirii și insuficienţa lui 
fatală explică nevoia permanentă de a-l amenda şi înlocui. Nu este 
însă cu putință de a renunţa la orice prelucrare sistematică a vieţii, 
la orice organizare intelectuală a ei, fără a nu renunța de fapt la 
orice gîndire, Căci gindirew nu este altecvu decit stăpinirea imedia- 


12 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


țităţii vi , prin mediațiunea formelor inteligenți. Și dacă recu- 
oprire ai die aspirație de a stăpini vieața pe această cale, 
nu putem s'o negăm țintei celei mai înaintate pe care ea și-o poste 
propune. și anume construcțiilor sistematice ale spiritului. A 

Este adevărat că eultura modernă, după cum a arătat-o bine 
G. Simmel, se găsește într'o situație de permanent conflict, din pri- 
cina aspirației de a capta vicața în însăşi devenirea ei, ceea ce o face 
să elimine cu nerăbdare toate formele în care ea se manifestă, fără a 
isbuti decit să le înlocniaseă eu forme noi, pentru a le sacrifica în 
cele din urmă şi pe acestea. Aspiraţia modernă către vieață își pro- 
pune o ţintă cu neputinţă de atins în marginele gîndirii. „Numai dacă 
am înapoia gindirea în trăire și anume într'una care n'ar lua nielo 
formă, miei chiar simpla formă categorială, am putea spune că 
vieața nu pierde pentru spirit nimio din cuprinsul ei. Mistica poate 
propune omului această cufundare în fluxul inorganizat al vieţii, nu 
însă filosofia, al cărei scop nu este trăirea vieţii, ci cunoașterea ei. 
Obiecţiile aduse sistemelor din unghiul misticii vieţii nu poate aşa dar 
impresiona pe ginditor, care este conștient de insuficiența construc- 
ţiilor lui, dar care știe tot atit de bine că singura cale care îi rămine 
pentru a reatinge vieața, conduce prin mediaţiunea formelor gin- 
dirii şi a chipului în care ele sa combat și se complinese în 
spiritului. E 

Pără îndoială, sistemul esteticii nu se poate integru dintr odată, 
fără cercetări prealabile în legătură eu aspectele particulare ale 
domeniului pe care el îl consideră în totalitatea lui. Din acest punct 
de vedere, sistemul esteticii, deopotrivă eu al oricărei alte științe, 
presupune mumeroase investigaţii pregătitoare. Dar spre deosebire 
de alte ştiinţe, care își eucerese treptat abieetul lor, estetica începe 
prin a-l postula, Un botanist care studiază o speță vegetală oarecare, o 
va cunoaşte în întregime abia după ce va fi cercetat în prealabil felu- 
ritele ei organe și funeţiuni, condiţiile ei de vieaţă, răspîndirea ei pe 
pămînt, epocile înfloririi şi reproducerii ei, varietățile ei geografice, 
genul mai larg din, care face parte, ete. Obiectul cercetării botanistu- 
lui se întregeşte astfel treptat și este gata abia Ja sfirșiul cercetării. 
Constituirea obiectului în științele naturii urmează aoad o rond es 
tatică, imagina lui îmbogăţindu-se necontenit cu 3 
cute mai înainte, Altul este cazul esteticii, Coes ce este estetic, valoa- 
rea estetică şi opera de artă în care ea se întrupează, sunt obiecte pe 
eare cercetătorul le postulează dela începutul Imerării sale. Orice 
estetică debutează cu o anumită concepție asupra esteticului și a 
artei şi rămîne toată vremea dependentă de ea. Chiar cercetări par- 
tiale, cum sunt de pildă acelea relative la reflexul artei în conștiință, 
la amestecul factorilor inconștienți și raționali în această împreju- 
rare, la condiționarea ei biologică sau socială, ș. a. m. @, sunt atirnă- 
toare în cele din urmă du concepția generală pe care ne-o facem des- 
pre valoarea estetică şi artă, adică de un cadru în care vin să se 
situeze rezultatele acestor investigații speciale. Ceea ee cercetarea 
succesivă găsește în cele din urmă, nn este obieetul ca totalitate. 


Pan —— 


PROECT DE PREFAŢĂ 13 


Acesta este dat şi presupus dela început, Trăsăturile particulare, 
găsite în cursul cercetării, nu întregese totalitatea obiectului, ci 
numai o aprofundează şi o amănunţese. Procedeul analitic al esteti- 
cii stă astfel într'un evident contrast cu acela sintetic al ştiinţelor 
naturii. Din această pricină se poate spune că orice cercetare estetică 
manifestă o tendință spre sistem, conținînd în sine afirmații mai 
mult sau mai puţin implicite asupra totalității domeniului ei, Un 
naturalist poate „socoti încheiată lucrarea sa, chiar dacă ea n'a 
ajuns pînă la limitele domeniului în care se mișcă. Nu însă și esteti- 
cianul, ale cărui contribuţii dobindese o valoare numai în măsura în 
care desvoltă şi întemeiază o anumită concepție estetică generală. 
Cervetările naturaliste pot răminea la fragment; cele estetice pornuse 
totdeauna dela generalitatea unui cadru sistematie şi se îndreapță 
necontenit înapoi către el, 

o expunere sistematică presupune apoi nu numai posibilitatea 
de a îmbrăţișa totalitatea obiectului ei, dar și unitatea intimă a 
acestuia, Vom defini estetica drept știința frumosului artistic, con- 
siderat în realizarea lui ea operă, apoi în actul producerii și al recep- 
tării acesteia, Există însă un frumos artistice şi o operă de artă în 
genere? Experienţa ne arată opere de artă particulare şi cel mult 
grupări de-ale lor, unificate după felul materialului și al tehnieei 
folosite, Nu întimpinăm niciodată arta în genere, ei numai operele 
unui Rubens, Mozart sau Eminescu şi cel mult opere de-ale pieturii, 
muzicii şi poeziei, O cercetare care nu vreu să piardă contactul eu 
realitatea concretă, ar trebui deci să renunțe a se ocupa de artă în 
general, simplu nume sau etichetă rezumativă, obținută prin elimi- 
narea aspectelor celor mai substanţiale din opere, consimțind mai 
bine să se intereseze de aceste opere însăși, în individualitatea lor. 
Pentru progresul efectiv ul cunoștințelor noastre, în locul esteticii 
sistematice, eritiea şi istoria artelor pot aduce mai bune servieii. 
Celor care cugetă astfel, li se poate răspunde că mai Înainte ca o 
operă să fie a Ini Rubens, Mozart sau Eminescu și de a aparține 
picturii, muzicii sau poeziei, ea este o operă de artă, reprezentind 
un produs al activităţii omului şi al puterii lui de a prelucra un 
material, dindu-i înțelesul unei valori. Deosebirile dintre opere inu 
loe într'un cadru de similitudini. Critica de artă care se ocupă de o 
singură operă sau istoria artei care consideră o succesiune de opere 
sunt atente numai la individualitatea lor, Ceea ee este general și 
comun tuturor manifestărilor artistice cade în sareina altei ştiinţe, 
şi anume în aceea a esteticii care postulind unitatea domeniului 
artistie, manifestă din primul moment caracterul ei sistematic. Unj- 
tatea intimă a domeniului artistic, a doua condiţie a unei expuneri 
sistematice în estetică, apare orideciteori constatăm că, dincolo de 
diferențierile mai mult sau mai puțin largi care se pot stabili, comu- 
nicarea dintre obiectele diferențiate cată a se reafirma. Vom vedea 
astfel şi mai tirziu, cum clasificarea operelor în cadrul feluritelor 
arte, pictură, seulptură, arhitectură, muzieă, poezie, ete., dovedeşte 
pînă la urmă că nu se poate menține. Granițele care separă artele nu 


14 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


muzical 
te. In poezie nu putem oare distinge un element 
pet near Arhitectura nu foloseşte şi ea m peer se apo 
pe care în chip obişnuit le socotim rezervate altor i e prrâre 
peles, spunea odată Paul Valéry, că sunt opere de ar! nroa X 
dar sunt unele care vorbese și altele care cîntă, Se poate wue 
meni de arhitectura unei bucăți muzicale, dar și de muzicalita a 
unei pieturi. Unitatea domeniului artistie apare ir a > sar 
Sp i pa oma e otet pi 
arte prin valorile alteia, vor À rd 
ii Rodin sau de acela sculptura! al picturii lui 
p array ae practieabile între feluritele grupuri da opere sunt 
un semn eloevent al unităţii domeniului artistic, Ai 
Putința de a îmbrăţișa totalitatea domeniului artistic și ear 
hat uniek dent oele Aging ar aremerzag he ăi 
i ică ieii. acea 
a. e aeaio pentru noi ideea unui sistem, nu este yo 
rezultatul sforțării de a înțelege totalitatea domeniului artei, a = 
unității ei. In măsura in care această sforțar a va reuşi, r x 
poate face faţă şi diversității istorice a artei. Căci oricare ar fi in 
formele artei în trecut și oricare ar putea deveni formele ei în io r, 
ale nu se pot ridica decit din rădăcina unităţii și nu pot mira prod 
tele totalităţii ei. Varietatea și mișcarea , istorică nu se red apea 
decit din aceeaşi temelie unică şi în interiorul aceluiași mise 
lității, Cine primește seest mod de a vedea, poate încerca exp 
esteticii ca sistem, 
TUDOR VIANU 


BUCUREȘTII PE TABLETE 


Fiindcă, în toate celea iești mai documentat a începe cu sine, 
să pornim aceste note snecesiv edilitare, utilitare sau aproape este- 
tice, întrerupte câteodată de necidentul refleeţiunii şi al vederii ge- 
nerale, din mahalaua noastră. a Mărţişorului-de-Sus, 

Să recunoaștem că numele e original, de Mărţişor, năseat prin 
generaţie spontană, fără nicio colaborare, niei comunală, nici lite- 
rară și pomenită din neam în neam, fără tăblie şi indicaţii de hartă, 
ivit eine ştie cum, ca vorbele san ca melodia unui cîntec. Viile împă- 
dureau en ciorehini de mărgăritare coastele platoului imens, desfă- 
cut din cîmpia Capitalei la Filaret, continuat pină la Minăstirea Vä- 
căreşti și, neîntrerupt, dincolo de turlele actualei închisori, schițat 
într'o zare, Incă acum vreo 40 de ani, strugurii „misehet'* ai regiunii 
se grămădeanu de preferință pe mesele bucureştenilor și boabele mari 
şi dulei ale razachiei se arătan montate în bijuteriile belșugului din 
vii. Au mai rămas în părăginile filoxerate câte o cramă pe cerdac, 
de care atirnă o zadarnică inscripție „De vinzare“, gi cocionba unei 
bătrine proprietare cu baris, anunțată „De închiriat“, printr'an 
bilet dreptunghiular, lipit cu multă băgare de seamă de-andonsela 
Sute de case nevoiașe au luat locul podgoriilor parcelate, improvi- 
zate din chirpici, zeci de străzi s'au eroit singure, populate de mun- 
citori şi ea o reminiscență de teritoriu, locuitorii nu disprețuiese ruy- 
biniul, iar copiii, mii de copii de-o sehioapă și sprinteni ea niște lä- 
custe, sunt tot atit de frumoși ca roadele de odinioară. 

Mărțişorul suie din Cărămidari pe marginile grădinăriilor de 
azi vreo doi kilometri, «oborind lin panta spintecută de curind, 
din dreptul închisorii, în valea Văcărești, care nu mai aduce aminte, 
largă și asfaltată ca un mare bulevard cu două şosele, nicidecum de 
groaznica uliţă, nu mai veche de șase, şapte ani, E meritul fostului 
Primar d-l Dobreseu, de-a fi transformat un drum de țară murdară, 
strîns între două băltoace paralele, în ceea ce sa vede azi, Al doilea 
fost Primar constructiv, d-l Doneseu, a isprävit proiectul și rupind 
obstacalele care reprezintuu mii de tome de pămînt, a făcut deri- 
vația străzilor laterale în bulevard, le-a pavat și le-a înzestrat cu 
electricitate, Nu trebue uitat că Primarul care a pus cel dintii tîrn 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i ici. Mahalagiii 
irla Văcăreștilor a fost d-l doctor Nicolae Minovici. il 
viage Dahri n nare A pu cu șapea trasă pe ochi, la co- 
ului de mătu det 
ai: Patos poate cea mai lungă uliţă din oraș, păi sze 
ce numerotarea caselor atinge aproape cifra de 500, are ore 
pecte de contrast. Pină la podul by agree reci 
i de pod celeilalte. Arteră le cire J 
ue sed Labirint, cu caracteristicile trase dela e degree Bă- 
răției, vopselării, fierării, arămării, magazine de grin: i grea i 
plăpumării, fabrici de perii, ceaprazării, stielărie, Kanapi Aan 
numita galanterie sau negustorie de măärunțişuri. cu nep fă 
de străbătut altfel decit în ralenti, en automobilul, portene kA 
prinsă între primăria de Negru și colțul străzii cu os n 
bizar din cîte s'au perpetuat cu consimțimîntul Mun e aarne 
Căuzaşi... Tramvaiele o pareurg cu încetineală și pizza ana erai 
deşi chiar decit pe un sector al căii Victoria în zilele de mea 
merație variată, colorată, febrilă : cartier evreiesc; un petii pe 
trie, o realizare provizorie, dar concretă de pămînt făgăduit, 
veștii, Dudeștii şi furnicarul de străzi dintre artere. i 
Aci totul se negociază şi orice rămășiță devine marfă, Ingen 
zitatea iudee şi crîncena mizerie, pe care niciun popor din lume n'are 
capacitatea să o trăiască şi să o suporte ca Israel, să o biruie 
cîteodată strălmeit, se asociază în traficarea şi punerea în valoare a 
tot ce se aruncă. Neputind să caute aurul la vatră, îl scormonește pe 
maidane, în pivniţi, în poduri, în magazii, în hirburi, zdrențe, y 
bari, deşeuri, putregai. O doamnă de jargon a pror p pa d 
zarea gropilor de gunoaie ale Comunei, cu contract. er naran 
cite soiuri de articole asortate și ce cantități scot spre 
mîinile salaorilor doamnei, din movilele tîncede și arcu pg fired 
Valea Plingerii, cimitirul ordurilor menajere şi al sărăcimii, E = 
potrivă de sugestivă este şi risipa sutelor de mii de cămine h as: 
cureşti, care nu economisese niciun material susceptibil să fie e 
primă a unei industrii, Mult fier, alamă, plumb, cutii de cons a, 
cîrpărie, țesături de lină, toale și stambă, încălțăminte mată sy 
turi, catarămi, petice de linoleum, sticle și o infinitate de doit 
Oasele ies din groapa de gunoiu în caravane de căruțe, ' 


b . Ll dea- 
zează. Ce ajung aceste varii imondice nu se poste prèeiza cu 7 
mănnntul. Sigur este că ele dispar, dispar în consumaţie era 
maţie. Vitrinele luxoase, ţinute sub fulgerul oglinzilor și al electri 


i i de spus 
lor — şi ştofele scumpe, de ultim desen ar avea și ele 
mra despre cite fire din groapa de lingă Crematoriu intră în com- 
poziția lor superbă. 


BUCUREȘTII PE TABLETE 17 


Pînă nu de mult— și ponte că această colaborare industrială 
se practică încă — fabricile de ştofe importan din împărăția socia- 
listă a d-lui Stalin, zeci, poate sute de vagoane de zărențe, mineei 
asudate la subsuori proletare, nădragi cu gaura unde se cuvine eir- 
pită şi martori ai eforturilor comuniste. Nu sa potte ști cita cadavre 
de iapa participan desbrăeate la industria textilă mondială. 

n calea Văcărești s'au improvizat din mărfurile fanteziei o 
sumedenie de bazare sub cerul liber, unde amatoral de scule și hodo- 
rouge găsește adeseori obiectele absente din toată piața, Un simplu 
șurub dezasortat e chemat să împlinească o funcţiune cartă şi după 
ce ai umblat un an după el, îl descoperi așezat pentru vinzare, on 
un preţ abordabil, dinaintea unei barătei univeranle. O jumătate 
de compas, 25 centimetri de lanț, un capae de tanal, un dinte da 
ungrenaj, un mîner, o garnitură de caueine, o verges, fierul unui 
ciocan san coada lui, un robinet, un pinten, trei sferturi dintr'un 
"avabo, Nu mai rămîne îndoială eñ bobinele electrice, aparatele de 
radio, gramotoanele şi plăcile sunt din abundență, Și între o oală 
de noapte fără fund şi un tablou întățişind o divinitate, se întîmplă 
să dai şi de cite o carte interesantă, Aviz bibliofililar : „Mythes, Cul- 
tes et Religions", de Salomon Reinsch, e o lucrare de mare erndi- 
ție în 4 volume, epuizată la Paris. Am traso dintre boarfele şi țoa- 
lele unui tinichigiu, care vindea într'un bazar din cele pomenite, 
fiare de călcat rupte, reparate cu ciocanul ni, Ce ceri pe asta? Ce 
dai dumneata ! 

Și să nu ne închipuim vă în neeastă lame comercială, unde se 
pot cumpăra și „partide** întregi dintr'un articol, de pildă galoşi 
xoi, nepurtaţi, însă numai pentru piciorul drept sau nnmni al pi- 
ciorului stîng, lipseşte o vie inteligență, zace o lene san se desgustă 
de vieaţă un ereer care nu gindește, Adeseori convorbirea ia tu 
ghişen simpatică şi, mai mult, documentară, instructivă, te orian- 
tează, iți dă plăcerea să nfli şi să știi, Un talmudist vinde magneți, 
ochelari despărechiați, chei fără broaște și broaște fâră chei, Doi lei 
bucata şi mai lasă ceva, 

Plecasem dela Mărţişor, 


Ei bine, aceeuş stradă Mărţişor are de cîte două, trei ori neelagi 
număr de casă, cînd pe o parte a străzii, cînd pe cealaltă, şi mai are 
şi trei nume deosebite, în loc de unul singur, cum ar fi cinstit: odată 
strada Mărţişor, a dona oură strada Prelungirea Mârțigor şi a treia 
oară... strada Detașamentului, Tocmai în punetul de solemnitate, 
unde strada se despică din marele bulevard al Văcăreştilor, chix! 
Primăria actuală, care e tehnică, ar trebui să puie repede ordine în 
acest balamue, 

Unul din foștii Primari netivi uprobase și altă sugestie, ea toate 
străzile adiacente să poarte nume de valitataa Mărţişor. Aseultaţi 
nume de străzi: Spirache Opreseu, Ion Simigiu, Barzilaj (a sa rosti 
RBiîrzălai). 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rămine de făcut şi altă inocentă observaţie. Din punctul nu- 
mit pitorese „Sub rm şi pînă în vîrful dealului Văcăreștilor şi 
cotind pe dreapta, din bulevard în Mărţişor, municipalitatea a con- 
struit eu mari cheltuieli stradă săpată între maluri oblice de pă- 
mint. Ploile cară de vale pantele nefixate prin nicio vegetaţie, bi- 
tumul trotuarelor a fost acoperit eu noroi uscat, iar trotmarele străzii 
Mărţişor au dispărut numai în doi ani, Peste alți doi ani, strada 
pavată va trebui desgropată cu tirnăcopul. Ministerul de Domenii 
invită publicul să-i dărniască sămință de sakim, pentru plantații, 
Ar fi extrem de util să audă și primăria municipiului această pof- 
tire şi să fixeze terenul mobil din părţile locului en săminţă. Mai 
ales că teritoriul de ţărină se cheamă în limbajul urbanistie „zonă 
de verdeață". 

Prin urmare și pentru încheiere, e vorba de o rubrică şi de or- 
din practic, Cînd ziarele fae exclusiv politică, vine rindul revistelor 
literare să tacă gospodărie... ie 


PROMONTORIU 


Silită paezie-a vremii noastre 

Intr'adevăr prea mult a vremii noastre 

Și prea puțin a vremurilor toate, 

hugină ne folositoare 

Sufletelor viitoare, 

Te văd în timpuri foarte-apropiate 

Zăcind printre unelte demodate 

Maşină cu "ntrebuințări uitate 

Mai nebăgată na seamă în giulgiul tău de praf 
Decit montgolfierii sau primul hidrascaf ! 


Cintăm clăbucii clipelor de-acuma 
Slăvind în fiecare din ei un univers 
Şi ne fălim că bietul nostru vers 
Mai șubred decit este spuma 
Opreşte lumile din mers, 


In piața public’a simțini noastre 
Räcnesc trompetele tembele. 
Dar unde-s visurile-albastre, 
Rănite vechi violoneela 

Cure cintan în sufletele noastre? 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deschideţi iară vechile atlase; 
Pornim spre tările miraculoase. 

Dar niciun vers pentru contemporani! 
Și poate-așa din nou në vom deprinde 
Să socotim cu veacuri nu cu ani, 


Şi-acum, destul! De-aici se'ntinde 
Tărimul țărilor mecercetale 

Terra incognita 

Mari spații albe 

Pe harta sufletului meu din acest an. 


Pe cel mai sudic promontoriu 


i Tasmanien, 
Stă ultimul AL. PHILIPPIDE 


UN CAVALER AL CREPUSCULULUI : 
MATEIU ION CARAGIALE 


Intreprinderea pe care ne-am propus-o în paginile de față — şi 
anume Încercarea de u stabili hotarul dintre proza și poezia lui Ma- 
teiu Caragiale, insistind asupra acesteia din urmă — este una din 
laturile cele mai anevoioase care se ridică în cercetarea operei sala. 
Nu fiindcă Mateiu Caragiale n'ar fi un poat cel puțin în aceeași 
măsură în care e povestitor; dar fiindcă în serisul său s'a îmbinat, 
strîns, sentimentul liric, fiorul subtil și imefabil al poeziei, nuanța 
ei abia perceptibilă, cu deserierea epică, narativă, — cum nu se în- 
tilneşte decit la prea puţini din prozatorii noștri, De aceea ar fi 
poate mai nimerit să spunem că încercăm aici, nu însemnarea grani- 
telor dintre poezia şi proza In; Mateiu Caragiale, ei semnalarea firu- 
lui poeziei în cuprinsul sorierilor sale. Şi numai implicit, cercetarea 
originilor, structurii şi valorii acestui filon lirie de care e străbătută 
aproape întreaga lui operă. 

Dacă într'adevăr arta reprezintă, pe de o parte, într'un sens 
aproape bergsonian, tocmai cristalizarea unui act de intuiţie pură, 
ce scapă categoriilor, dacă arta este devenirea, curgerea — utunei 
liricul este prin excelență esenţa însăși a artei, Și dacă, pe de altă 
parte, recunoaștem eu hotărire identitatea dintre real și rațional, 
atunci eufemismul „între via şi realitate‘, chemat să traducă adesea 
un sentiment liric, capătă deodată consistență gi opera poetică, în- 
semnează astfel devenirea către cutegoriile rațiunii. Această devenire 
ne propunem să o sarprindem pe cît ne va fi cu putință în poezia 
lui Mateiu Caragiule. 

In prefața publicată pe la 1908 într'una din cărţile sale nu prea 
celebre 1), Rémy de Gourmont, seria cu privire la arta romanului: 

„Romanul nu desvilne o estetică alta decit poemul; romanul a 
„fost, la originea lui, în versuri: Odiseea, roman de aventuri; Eneida, 
„roman cavalerese; primele romane franceza eran, nimeni n'o ignoră, 
„poeme, şi numai mult mai tirziu au fost transpuse în proză... Ro- 


1) Couleurs, conten nouvenax, suivie de choses anciennes, Ed, Marcare de 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„manul este un poem; orice roman care nu este un poem, nu 
zi De sigur, notaţiile lui Rémy de Gourmont închid în ele un ton 
cam sentenţios. Dar el se explică în continuare: 
trebue acordat prozei ritmul versului (lăsînd totuşi pom, 
proză prin excelență) şi viența obişnuită trebue serisă cum se ser 
istoria „sau epopees‘. ek pa 
Credem eă Mateiu Caragiale implinește întru Sepe ganre 
formulată de Rémy de Gourmont, prezentind o fericită şi ic ni a 
închegare între lirism și epică, revărsarea subterană a „ape da 
materialul faptului brut, care dă povestirii suflu și curgere, = 
sului plasticitate și conținut limpede, Armonia atit de pasi age e fa 
atit de rar întrunită, care face o operă de artă să dureze, aceea chia 
prin care o operă de artă devine un obiect unic și întreg —.armonia 
aceasta dintre sentimentul cel mai adine, dintre fiorul emoției artis- 
tului şi descrierea discursivă, naraţiunea faptelor și e er à 
lor — îşi află în serisul lui Mateiu Caragiale una din puţinele și 
desăvirşitele ei expresii cu care se poate mîndri inut icoana 
Tar exemplul Odiseri și al Eneidei la care apelează piona. i % 
a cu atit mai fericit cu cit situarea Crailor de Curtea-Ve ace- 
laşi rind cu ele, se impune aproape deln ape E AAE ca il, 
i tot în legătură cu aceustă unitate intre poezia și u 
SR Caragiale, vom cita afirmația pe tare pariat bee mai 
Streinu o făcea într'un pătrunzător studiu asupra autorului cn za 
„o proza noastră narativă niciodată nu s'a informat de un p 
lirism'* +). | | 
Preocupindu-ne de acest aport lirie al lui Mateiu Caragiale Se 
proza noastră, și pentru s-i stabili cît de cât locul în configur 


între agoniecul primar și simplu al acestui cântăreț al toamnei, și în- 


Potrivite, e - 
Intre aceste două extreme, vom așeza poezia lui 
giale aşa cum ea se desprinde din Pajore, din Crai de Curtea-Veche 
şi din acea sumbră şi strălucitoare poveste care e Remember. Ena 
nu ne-am teme că ducem prea departe generalizarea, am fi ispitiți i 
recunoaștem în poziția de mijloc a luj Mateiu Caragiale încă unu 
din caracterele spiritului său. care-l deosebește de fiecare rail 
lalți doi poeți într'o egală măsură: și anume: perspectiva gl a 
A: Revista Fundațiilor Regale, An, ITI, Nr, 3, Martie 1936, Acelag luer” 
* din 5 temeria 1937, eritieul G, Călinescu: 
îl spunea în „Adevărul Lăterar' a, an fa 


sugeri‘, atirmaţi oxagerată, în ce privepte totalitatea 
a a M Adesea apă acer tă 


UN CAVALER AL CREPUSCULULUI 23 


artei sala care e în aceeaşi mă ia şi i 
nodes maree i eeași măsură mărturia şi semnul unei înalte 

, Căci, pe cînd la Arghezi, verbul rupt din pămin ii 
și realităţile lui, s'a întors, inzecit și akra vy a art ape 
cind la Bacovia, tristețea culeasă din toamne, din ploi şi zăpezi, se 
sleia în litaniile unui suflet obosit și învins — la Mateiu Caragiale, 
evocarea trezită de un motiv din afară (arbore, figură, peisaj), îşi 
afla în conştiinţa poetului încadrarea într'o perspectivă nouă, după 
ce verbul său şlefuit redase întoemni această evocare, Pe vind deci, 
la Arghezi întilneam un proces analog unui ciclu vital, iar la Ba- 
covia unul de subiectivure afectivă primară (tocmai fiindeă profund 
autentică), la Mateiu Caragiale actul artistie se împlineşte prin in- 
scrierea emoției lirice, transfigurată de verbul poetic într'o perspec- 
tivă obieetivă, unitară şi universală. Perspectivă care, cînd nu e cos- 
mică — adică spaţială, — e istorică — adică temporală. In ambele 
cazuri insă, ea alunecă pe planuri apriorice, transeendentale, uni- 
versale, căpătind prin ale o valoare obiectivă, 

z De sigur această tendință spre transcendental a lui Mateiu Ca- 
ragiale ancorează adesea în domenii mai puțin valabile, în mistică şi 
chiar în mister, 

Caracterul obiectiv al perspectivei — cosmice sau istorice — în 
care-şi încadrează Mutein Caragiale elementele liricei sau povestirei 
sale, nu infirmă cu nimie faptul că această perspectivă e rodul unei 
descoperiri personale, al, unei viziuni proprii a poetului. Dar asupra 
acestui Ineru, asupra valorii subiective a obiectivărilor lui Mateiu 
Caragiale, sau — ca să întrebuințăm o expresie kantiană — asupra 
însuşirii pe cale rațională a cunoașterilor raționale şi istorice, insis- 
tüm mai îndelung într'altă parte. 

Ceca ce ne interesesză aici, este faptul că perspectiva aceasta 
în care se mișcă lirismul lui Mateiu Caragiale, este descoperirea sa 
în conştiinţă, deosebită de căile emotive ale sensibilităţii artistului. 
Faptul că la el această perspectivă e mai puţin rodul unei funcțiuni 
sensibile și mai mult al unei conştiinţe. Perspectiva cosmică şi isto- 
rică (aceasta din urmă cu deosebire) a lui Mateiu Caragiale e însu- 
şită raţional; ea constitue în acest sens o dogmă a poetului, dogmă 
pe care i-o vor întări din ce în ce mai mult toate sentimentele trezite, 
toate experienţele de viență, toate antenele emoţiei artistice, Şi fără 
să ucidă acest conţinut afectiv, fără să-i seadă cu nimie din valoare 
și intensitate, dogmatismul acesta, în speță perspectiva rațională, 
istorică și cosmică, nu fac decit sù înglobeze tezaurul afectiv al 
poetului. 

Dar revelația ultimă a artei salè rămine această perspectivă 
eristalizată în conștiință. 

Emoţia artistică îndeplinind o funcție de fir conducător spre 
acest ultim adevăr — actul de intuire bergsoniană sau de intelect 
confuz cum îl numește Julien Benda — nu-și pierde prin aceasta 
nimic din frumuseţea ei crudă şi originară. Vibraţia lirică e deplină, 


24 ' VIAŢA ROMINEASCĂ 


i deplină cu cît emoția nu rămîne suspendată, nu rămîne 
emotie apară. ci ajunge să fie integrată, împlinită într aet de 

ință. Și anume într'o conştiinţă istorică. 3 Y 

grag ia mult chiar: faptul că poezin lui Mateiu Caragiale con- 
duce în cele din urmă la o perspectivă istorică, îi conferă lui (și artei 
sale) meritul de a fi printre puținii seriitori romîni care, în cadrul 
unei conştiinţe unitare npa şi-au cristalizat nestrieate emo- 
ii ale unui puternie lirism, NR 
yas Inainte de a î.peesee sensul şi adîncimea acestei conștiințe isto- 
rice — căci este una cu un sens și o profunzime precisă — vom in- 
sista asupra atitudinii sentimentale e poetului faţă de realitățile 
lumii prezente sau trecute. Atitudine care ne va desvălui în aceeaşi 
măsură şi conștiința su de două ori unitară: de viență și artistică. 
Mateiu Caragiale este un contemplativ; o spune el în repetate 
duri: PEA 
m „Snfletu-mi e o mare moartă oglindind un cer de jale”, 
BEL: 

„Mergeam la muzeu foarte des. Cit de eufundat eram în son- 
„templarea cadrelor nu treceam cu vederea nici pe oaspeți '... 
iar în altă parte: că Ap. A 

„M'am oprit şi privirea mi-a rămas îndelung pironită asupra 
„acelei ferestre. 

ZI pie 'am rezemat de parmaclieul de tueiu al podului, lingă mal, 
„Mi-am descoperit capul, care mă durea, gi m'am cufundat en totul 
„în măreața priveliște a nopții“. : 

De asemenea mărturii e plină toată opera sa. Şi încă, e puţin 
zis. Vieaţa sa toată nu pare să fi fost altceva decît o vastă, o pro- 
fundă și gravă contemplație. Omul acesta a cărui vieaţă înehide în 
ea taine tot atit de uimitoare ca şi straniile sau tristele sale perso- 
nașii, omul acesta în cara sentimentul unei alese artistocraţii și-a 
aflat cea mai desăvirzită întrupare, n'a fost decit o „mare moartă“, 
o oglindă, una din acele oglinzi prin care, în amurguri, „tainie, tre- 
cean fiori“; poate cea mai desăvirșită și mai strălucitoare oglindă 
în care s'au răsfrînt ultimele ruguri, ultimii trandafiri și ultimele 
pojaruri ale unor veacuri adormite, „ră y 

Suntem ispitiți să recunoaștem în această poziție stranie si tra 
pică de vroită şi căutată însingurare, afinitatea neștintă dintre Ma- 
teiu Ion Caragiale și acel gigant al poeziei franceze, Isidore Ducasse 
zis Comte de Lautréamont. ` 

Ca și el, Mateiu Caragiale şi-a căutat cu trufie un nume şi un 
titin de noblețe; ca și el, şi-a creat o vieață de însingurare tainică şi 
tiburătoare; ca și el n prețuit cu mută emoție și nesfirșită seirbă 
strălncirile putregaiului unei lumi și al unei epoci. 

E adevărat că Lantrlumont și-a spus în cale șase cînturi ale lui 
Maldoror toată înverşunarea sa nobilă de mare răsvrătit, de tilbar 
blestemat al lumii, pe cînd Mateiu Caragiale a însemnat în istoria 
Cailor de Curtea-Veche, pe lîngă scirba pentru o lume descompusă, 


UN CAVALER AL CREPUSCULULUI 25 


dragostea largă pentru strălueirile ei tru e i 
măreț și demr de iubit, | ln plic vai. miam 

Dar nn acestea sunt singurele. semne ale înrndirii lui Mateiu 
Caragiale cu spiritul celui mai turmentat şi mai izolat poet din câţi 
a cunoscut pină azi literatura lumii. Chei însăgi personagiile lor, 
rupta din fantasme gi legende, desprinse din cadrele unei imăginații 
care s'a refuzat întotdeauna și cu îndărătnicie realităților imediate, 
socotite nevrednice și mirşave, mu au omenese decit chipul de a se 
mișea și a vorbi. 

lar undeva, în Remember, poate povestirea cen mai mult apro- 
piată prin fantasticul şi întunecimea ei de cîntecele lui Maldoror, 
Mateiu Caragiale lasă să-i seăpe o mărturisire; 

„Dar, cn toate simțimintele omeneşti — afară de ură — cu 
timpul şi frica se ostoieşte și piere, 

Snblinierea ne aparține; dar se poate ușor întrevadea että insis- 
tentă a depus Muteiu Caragiale de a introduce. fie si între pinze și 
fără o prea îndreptăţită legătură cu contextul, credinţa lui în trăi- 
nicia urii. Faptul că la Isidore Ducasse sentimentul urii se dese. 
lește în întreaga lui operă, iar la Mateiu Caragiale, într'o propoziție 
întimplătoare, nu infirmă, eredem, cu nimic prezența urii deopotrivă 
de adîno înrădăcinată în inimile lor; ci, cal mult, vădește disereția 
cu care Matein Caragiale avea grije să-și rostească cele mai tainice 
păreri, 

Dar dacă din toate cele spuse pină alei nu se recunoaște decit 
năzuința noastră către o analogie ce s'ar putea dovedi nesigură, în 
schimb legătura și afinitatea organică dintre Mateiu Caragiale şi 
Isidore Ducasse se desvilue cu prisosință în cîntecele pe care ei le-au 
inchinat mării. 

Imnul pe care Lautréamont îl aduce oceanului, și din cara nu 
desprindem decit o mică parte: 

„Vieil océan, aux vagues de cristal, tu ressembles proportionell- 
„lement à ces marques azuróes que l'on voit sur le dos meurtri deg 
„mousses; tu es un immense bleu, appliqué sur le corps de la terre; 
„d 'aime cette comparaison, Ainsi, a ton premier aspect, un souffle 
„Prolong& de tristesse, qu'on croirait être le murmure de ta brise 
„mave, passe, en Inissant des ineffaeables traces, sur l'âme profon- 
„dement ébranlée, et tu rapelles au souvenir de tes amanta, sans 
„qu'on s'en rende toujours compte, les rudes commencements de 
„l'homme, ou il fait eonnaissance avee la douleur, qui ne le quitte 
„plus*“ 1). 

nu ştim dacă-și află o desăvirşită pereche, decit în poemul pe 
care Mateiu Caragiale îl închină mării în Craii de Curtea Veche: 


„Lucie ea o baltă, oglindind, la adăpostul țoartelor coastei, piro- 


1} Comte de Laatrăamont Oeuvrea complètes, Etude, commentaires èt note 
par a Soupault, pg. 74—75, Ed. Au Sang Pareil, 1927, Puris, Avenua 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


riei şi mărgăritarul norilor, florie ca o pajiște sau acim- 
prea Sr [i] fhaa de licuriri, searbădă și domoală, sau vie, Arde 
"si vajnică, avintindu-se spumegind spre cerul căruia îi e iar è 
"de ea vorbea cu păg'nească evlavie, pomenindu-i doar numele, 
"glasul i se pogora tremurător ca și cum ar fi mărturisit o taină 
"sau inginat o rugă. Pentru slăvirea ei, uriașa putere în mişeare & 
"rotundului, matca a tot ce viază, neîncătușata și neprihânita, i se 
"părea că graiul omenese nu e îndeajuns vrednie, și să înșiși poeții 
pei mai en renume încumetîndu-se a o cînta păliseră'*, 
Sublinierile pe care le-am făcut în această confruntare de texte, 
arată cum gindul celor doi poeţi a mers la începuturile fiinţei pe 
cara că le-au legat de leagănul mării. E o întîlnire cu atit mai fru- 
moasă cu cât era mai neașteptată. Pi 
Revenind la Mateiu Caragiale, și anume la atitudinea sa con- 
templativă, vom spune că ea se traduce prin puternicul caracter 
evocativ al poeziei sale, Deseripţia pe eare o aduce în poem, ca şi 
lirismul care-i înfioară povestirile, conțin o putere de evocare de 
largă rezonanță muzicală. Descrierea, în proză sau vers, nu e la el 
decit mijlocul de expresie al aceleiași forţe evocative care insufle- 
țeşte figurile îngheţate sub veacuri, arborii îneremeniţi în noapte, 
oglinzile seînteind în încăperi sumbre și tăcnte. Și suntem îndrep- 
tățiți să recunoaştem esenţa poeziei tocmai în puterea ei de-a evoca, 
asemeni muzicii și senipturii, și altfel decit pictura care, prin a 
nica ej, ține mai mult de descriptiv, și analitic, Ori, dacă deteripţiile 
lui Mateiu Caragiale acuză un caracter pictural — în măsura în 
care poetul folosește enlourea cuvîntului și linia şerpuitoare a fra- 
zei, — la multe din ele, caracterul pictural rămîne pe un plan secun- 
dar. Intilnim în schimb, deplin realizate, efecte muzicale ce trezesc 
corzi pînă atunci mute în sufletul cititorului. Imagini ca acestea: 


„Şi'n tăinuita culă, ţintind priviri vielene, 
Zimbese către domnițe boeri cu lungă barbă 
Purtind pe'maltă cucă surguciu cu mindre pene“, 


picturale, plastice prin factura lor descriptivă, depășese totuși sim- 
plul cadru au unei fresce de ctitorie veche și au darul să reinvie în 
mintea leetorului, o atmosferă, o epocă, stirnind o emoție estetică a 
cărei putere evocativă e mai mult de natură muzicală, decit efectul 
unei simple înșiruiri de imagini pitorești. Au versurile acestea ceea 
ce am numi patru dimensiuni, înţelegind prin a patra dimensiune, 
timpul. Şi tot aici, credem, se află explicarea acelui efect pe care-l au 
călătoriile — omerice, fantastice călătorii — din cele trei hagia- 
lieuri ; călătoria pe glob a lui Pantazi și aceea în istorie a lui Pașadia. 
Dar numai pentru analizarea lor ar fi nevoie de un capitol aparte. 


UN CAVALER AL CREPUSCULULUI 27 


„Fintinii apele nu-i mai jucau în raze, ..*, 


Propoziţiunea aceasta, care cuprinde într'insa amurgul tot al 


unei lumi și-al unei istorii, poate fi alăturată fără nicio greşală 
cunoscutului vers al lui Mallarmé: za 


Hélas! la chair est triste et j'ai lu tons les livres... 


căci ea dă măsura întreagă a forței de sugestia și evocare pe care 
Mateiu Caragiale o ştie stirni cu mijloace atit de simple, chiar 
sărace. 

Dar ce însemnează, în cele din urmă, această putere evocativă 
a lirismului său? De unde:și trage ea primele rădăcini şi încotro își 
ridică mugurii ? Şi în sfirșit, nu-l situează ea pe Mateiu Caragiale 
într'un anumit curent poetic, într'o şeoală literară anumită t 

Daci Mateiu Caragiale e un contemplativ şi dacă opera sa aste 
în bună parte rezultatul acestei contemplaţii, două cauze par să 
explice poziția sa contemplativă, Cea dintii se află în condiţia de 
viață a poetului, condiţie din care şi-a tras şi concepția sa aristo- 
cratică : însingurarea vroită, conștiința stirpei lui alese, disprețul 
siiverun pentru ọ lume in care aristocrația căden, în care valorile 
trecutului apuneau pentru totdeauna, Şi cît de aristocrat a fost 
Mateiu Caragiale, şi cît de mut a iubit el trecutul o mărturisește 
sfințenia cu care vorbește el de trecut; de „seumpul Trecut — eu 
majuseulă — într'atita trecutul reprezenta pentru el o credință și 
un sens de viaţă, dacă nn singurul, 

Fiindeă asemeni lui Eminescu, Mateiu Caragiale făcea parte din 
acei artiști declasați, care-și lengă agonia lor de acea a unei clase 
sociale. In neputința de a se încadra prezentului pentru a tinde către 
viitor, ei se cufundă într'un trecut căruia depărtarea îi accentuiază 
frumuseţea și-i estompează uriciunea. 

Trecutul din care s'au născut Satirele, ca și Pajerele, ca și 
Craii de Curtea Veche. 

(Dar aceasta e o temă care pretinde o aplecare mai atentă asu- 
prs ei. Și nici nu socotim întru totul multumitoare explicarea con- 
templativităţii lui Mateiu Caragiale, prin simplul atașument de 
trecat), 

Nu poate fi pus la îndoială faptul ră o concepție de vieajă 
hrănită exelusiv din trecut — dacă ea se mai poate numi concepție 
de vieață — duce la contemplativitate. Dar e prea organică, prea 
adine închisă în toate cutele sufletești ale poetului această atitudine, 
pentru ca să ne îngăduie a o explica numai prin concepția sa de 
vieață care, în cele din urmă, este tot un dat însușit ulterior. 

In atitudinea contemplativă a lui Mateiu Caraginle—într'atita 
cât o considerăm ca pe un dat din afară, ca pe o rezultantă a me- 
diului și a factorilor exteriori care au acționat asupra afectivității 
şi conștiinței poetului — suntem îndreptăţiți să recunoaștem ea- 
racterele înseși ale spiritualității românești, 


28 VIATA ROMÎNEASCĂ 


undek, mai înainte ca actul contemplației să-l poarte în trecut 
oaia anik, voesce trecutului e un efect, iar nu 0 caută. 
Cauza e actul acesta al contemplării, starea contemplativă ; şi pri- 
cina acestei stări se situează inițial în afara subiectului cure com- 
templă. Această stare contemplativă ne mai eight ca 
racter exclusiv al spiritului lui Mateiu Caragiale, ci E r a 
specific românese. E eontemplaţia din Mioriţa, din Dome, > 
acel bagaj al subeonștientului pe care domnul Lucian Blaga l-a re- 
i ioritie, A ; 
beree a pI pirmeei hotărit că i-a hrânit lui Mateiu Caragiale 
acea stare contemplutivă şi i-a fecundat-o. Dar materialul primar 
care a năseut-o mii era și altul decit conștiința istorică, îl: 
In contemplaţia lui Mateiu Caragiale, este cp en en 
o concepție de vieaţă; dar în egală măsură, și o condiție e venit 
Aceca care a născut sentimentul propriu spiritualității ro mR: 
de înfrățire, aeetas. E moarte în miezul plaiului, al codrului, 
iii si al cerului romånest. , i 
aii 5 poezia lui Mateiu Caragiale Însă, emoția aceasta n bar ai 
primară, pură. Ea s'ar fi tradus atunci în bucolice, în p = 
în dîntece mai mult seu mai puțin campestre su haiducești, A 8 
conservat numai, sub vestmântul unei concepții — siie stă 
tieñ — care a tranafigurat-o, dându-i un sens istorie bine rupa 
Infinența reciprocă a operat asupra emoție pear, Sar aots 
într'o poezie în care organie românese e fiorul din = Seci Ra 
limba și filosofia germană se numește die Grundlinie. Î 
ratură, e şcoală, e curent poetic. Și e, anume, romani A 
Căci într'o mare măsură, și cu aaa lirica sa, acesta 
iu C iale: ultimul nostru mare ro i STA 
Maieta CA: lui Mateiu Caragiale nu aducea. numai ii- 
birea sonorităților şi a culorii, după cum afirmă undeva ) pe bună 
dreptate domnul Emanoil Bucuţă ; ar fi fost prea puțin și neînsem- 
nat aportul liricei sale, Mult mai organie, romantismul ni perea a 
Caragiale se resimte de un puternic sentiment al naturii, Și caz 
pe această lature, lirica sa îşi află încadrarea şi continuitatea în 
SE semnificativ, cum, la unul din cei mari poeţi ai noștri, la Tea 
Arghezi, natura şi sentimentul poetului de ine cu ea sun 
aproape cu totul inexsistente. In poezia sa, Arghezi ri ză. pete pg 
metafizice pe care le cuprinde într'o uimitoare plastie ae, 
vântului ; natura nu participă aici. Sau, mai bine spus, pä Ce 
naturii în lirica argheziană e pasivă, exterioară, decora 2 
mult, ea se lasă întrezărită în unele ereionări, sau în cuprinsul un 


„Sint, Doamne, prejmuit ca o grădină în care paște—un mânz'*, 
sau când invocă: 
„Spune-mi, tu, noapte, martur de smarald !“, 


1) Ultima Oră, anul I, Ne. 103 din 1 Mai 1929. 


UN CAVALER AL CREPLSCULULUI 29 


peisajul e prezent, cuvintul închipuie grădina şi tăria de smarală 
& nopţii. Dar accentul nu cade asupra peisajului, asupra naturii 
parres a saras Demas că domină aici, mai mult decât natura, 

ste poetul și întrebarea lui. Participarea naturii e fericită, e 
tică, dar nu covârșitoare; covârșitoare e sbaterea de ere a i; 
tului, largă și cuprinzătoare e întrebarea aruncată nopții mai mult 
decât noaptea însăși. Ceea ce e puternic la Arghezi, e tocmai cou- 
cretizarea acestor întrebări metafizice, de pe urma căreia ele nu-si 
pierd cu nimie din metafizicul lor. 

„Poezia romineaseă însă, liries noastră populară, naște şi trăeșta 
din natură mai mult — şi în orice caz mai întâi — decât din me- 
tafizică. Sau, dacă vreţi, metafizica lirieei populare este o metafi- 
zică a naturii, Inainte de problema morții. în Miorița e prezentă 
natura. Și până la urmă ea participă netiv, cu toate elementele et, 
eu brazii cei trufași, cu fagi şi păltinaşi, eu soarele, luna, stelele 
E atât de activă, de covârșitoare prezența naturii în nceastă poezie, 
în cât apariția bătrânei „cu brâul de lină“, e cuprinsă și integrată 
peisagiului, 

Aceeași participare efectivă şi dinamică a naturii se întâlnește 
în aproape întreagă lirica noastră populară. Natura e cadru. factor 
activ, martor şi cauză a tuturor actelor care se petree în sînul e; 
în strinsă dependență de ea, 

Şi poate nimie nu dă mai multă tărie și întregime poporului 
romînese decit această robustă frățietate a lui eu natura. Care l-t 
adăpostit în codrii ei când — asuprit — a luat drumul haiduciei, 
care l-a mingiiat și l-a hrănit; pământul pe care el a trudit, i-a fos: 
leagăn şi mormint, iar cînd n'a mai avut nimic, rominul — om al 
pămîntului — a rămas lipit de el, lipit pământului, rumin, Vieaţa, 
dornrile şi răzvrătirile sale au fost strins și indistructibi legate de 
pământ, 

O asemenea înfrățire a omulni eu natura nu se putea să nu 
rodească în toată lirica, în toate cîntecele și basmele noastre, Sen- 
timentul acesta al naturii, organie, sălbatic chiar în primara lu! 
eurăție, însemnează condiția primă a liricii românesti, Şi dacă la 
Arghezi el absentează, poate fi reconstituit, totuși sub un alt chip, 
în telurical vorhelor. în putinţa de concretizare n metufizieei din 
poezia sà. 

In lirica eminesciană, prezența naturii freumită și covirgește. 
Poetul vorbeşte codrului ca unni frate bun și moartea şi-o doreste 
ia malul mării, străjuit de teiul sfint, 

Evoeindu-și amintirile copilăriei, val dintii gînd al lui Creangă 
îi este la „Ozana cea frumoasă curgătoare şi limpede ca cristalul, 
în cure se oglindește cu mihmire Cetutea Neamţului, de-utitea 
veacari'“, şi numai după această primă evocare vin la rînd părinții, 
fraţii. prietenii. 

Dar credem că la nimeni — în lirica noastră cultă pînă la Ma- 
teiu Caragiale — mai mult decit la Odobescu, natura nu e prezentă 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


| 


| 


i jcăeri mai mult decit la el, sentimentul de cuprin- 
rm tr arenă 7 prd gi n'a atins o desăvirşire a formei care i 
i mai bine întreaga strălucire și calda ei bogăţie; desp 
sora perenă pătrunși de pozei d mea de eri pe 
"în bolțile lor răzlăţate, toată seara feţelor smarandului, 

meen a mugurului pină la negrul ae pes lazi ic 
O atuncea de balsame răcoroase învia suflarea şi pp in rio 
uşor elătinate de o lină adiere, se îngâna singură 


rilor ascunși în frunziş“ 1). 


i iri i iu Caragiale. Dacă în 
ași filon domină și în lirica lui Mateiu XI, 
a aaa codrilor erau părtași la pe ceas în mae în 
Mateiu Caragiale ei își amestecă vieaţa cu a poetului, 
adesea sufletul său e una cu al lor; 


i i de te-aşează sub un bătrîn stejar, 
AA mindet] freamăt te'n el deşteaptă vântul, 


i 00 iuni îi vor putea „tra 
i i în urma acestei comuniuni cu matura, îi + e i 
Tita în suflet străbunii adormiţi'“. Căci numai prin rm Am 
naturii pot căpăta vieață sentimentele și amintirile pe sagr Ka 
ține în lirica sa nu numai un rol de mărturie şi mij A unul 
demiurgie: 
dia tnmăacută în mine, drojdie de străvechiu Fera o tare DA. 
gînă și cucernică pentru copacii bătrini, ak le pren m 
"mult nobile și grave, rr nu a ară pamagat e ca GIR 
cântare meşte , care LT 
"Preamăt ce-l deștenptă în frunzișul lor vântul merit ae E 
"O TIn această mărturie, în care dualitatea Sine) o T m h 
soldează cu triumful naturii asupra poetului, die «a agon A 
lui Mateiu Caragiale; aici numai e vorba gi ră m b nare ps 
unitate dintre mediu şi personaj pe care o sah raseda 
ticul Tudor Vianu 2), ci de o totală dominație a N a A mat 
lumea omenească a închis, a prăbuşit sau a împietri date 
singură poate trezi şi însufleți; Mateiu fe ara ne m e 
| i un stăpîn al naturii, ci un supus, plăpind fin al ei, 
jetta Les: însingurări de viaţă, al unei slăbiciuni e; Sati 
din care nu poate scăpa decit reintoreindu-se — asem i | 
mitice — la natură, singura care-i mai ponte hrăni și parea ie vinja. 
Eminescu cerea să fie înmormîntat la marginea m De 
Caragiale, prin gura lui Pantazi, alter-ego-ul său, — vrea mai 
„într'însa dorea să-şi afle și mormintul'“, 


Sunt două tipuri eare constitue pentru majoritatea poeţilor, 
locurile comune de inspiraţie supremă, două timpuri deosebite în 


1) Alexunidru Odobeseu: Opere eamplete, val, IIT, pag, 16, Edit, Minerva, 
Bucureşti, 1908, 
2) Gândirea, An, XV, Nr. 3, Martie 1936, 


UN CAVALER AL CREPUSCULULUI 31 


sens cronologie, dar inrudite și asemănătoare prin caracterul de 
sfirșit, de melancolie declin, pe eare îl închid în dle: toamna și 
seara.. 


„În peisagiul şi sub cerul rominese, 
își desvălue toată frumusețea for tulb 
tristă. Poezia le-a rămas veşnice tributa 
au năseut din ele, 

Lirica noastră modernă şi-a aflat în Bacovia, în Vinea şi Vo. 
ronca, trei din cei mai prețiogi mieştri cîntăreţi ai toamnelor și ai 
înserării. Toamnele putrede, verlainiene, ale lui Bacovia, toamne de 
seîntei galbene şi de plumb — toamnele eterate, înfiorate de răsu- 
netul împuşcăturilor în amurgurile vinătorii, ale lui Ion Vinea 
toamnele de linişte fremiătătoare cu ceruri cenușii și cu amurguri în 
care „oameni și arbori conspiră'*, ale mi Ilarie Voronea. 

Insă n'ar putea lipsi, decît sub o grea învinuire, dintr'o anto- 
logie rominească a toamnei, evocările lui Mateiu Caragiale: 

„Incepuse toamna, dar nu toamna rumenă dela miazăzi, bneantă 
„ineinsă cu piele de pardos, purtind ciorchine de stuguri și poame 
„în părul arămiu, ei toamna spelbă a ţărilor de secară și de bere, 
„tu cer searbăd, cu soarele foarte jos, tirindu-se ofilit la zare“, 

Şi ne întrebăm ee poate adăuga un comentariu, la toată măes- 
tria acestei scurte deseripţii, după cum nu știm cite pene vor fi 
reușit să înfăţişeze mai deplin, cu mijloace atit de reduse, două din 
aspectele vii şi crude ale toamnei. 

Apropierea dintre seară şi toamnă se înfăptuește în gîndul 
poetului, firese, liniar, într'o unitate simplă: 


aceste două feţe ale vremii 
ure și grea, însinperată şi 
ră şi sunt multe operele care 


„Sunt seri, spre toamnă, adinci şi strălucite 
„Ce luminîndu-mi negura-amintirii 
„Lrezese în mine sufleteadormite 

„De mult, încât cad pradă amăgirii 

„Cind Cerul pirguit lu zări cuprinde 
„Purpura toată, şi toţi trandafirii..." 


Cine n'ar putea recunoaşte în acest sfirşit de zi și anotimp, 
sfîrșitul istorie al unei lumi și al unei epoci, al lumii pe care Mateiu! 
Caragiale a iubit-o atita, al epocii în care sufletului său stingher 
i-a plăcut să se sealde şi să se piardă? 

Și tot la Mateiu Caragiale, de astădată povestitor al Crailor 
de Curtea-Veche, vom căuta o corespondență în proză acestor ver. 
suri, dacă rîndurile de mai jos ţin cumva de proză mai mult decât 
de poezie: a 

„Asemenea seri se întore, zice-se, de demult, în taina lor le 
„plăcea meșterilor eei vechi să întruchipeze unele legende sacre, 
„rare ori însă penelul celor mai iscusiţi chiar a izbutit să le redea 
„umbra limpede în toată albastra-i străvezime. E seara isgonirii 
„„Agarei, seara fugii în Egipt. Pare că fascinată, vremea însăşi îşi 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„contenește mersul. Si în văzduhul fluid nicio adiere, în frunzişuri 
„nici un murmur, pe luciul apei nici un fior“. 

Emoţia cuprinsă în aceste rînduri se transmite cititorului În- 
trează, eu ereiază povestirii o perspectivă nouă, închizind întrînsa, 
o lume pe care verbul lui Mateiu Caragiale știe s'o însuflețească în 
fața noastră, vie, nestricată. 

Dar singuraticului, tristului și întirziatului ciocoiu și cavaler 
cure a fost Mateiu Caragiale, mai mult pare-se decit seara, mai mult 
decit toamna, îi era dragă și soră, noaptea. Cum observa în studiul 
său domnul Tudor Vianu: „Fără îndoială că, în literatura noastră 
Mateiu Caragiale este pictorul cel mai de seamă al acelor aspecte 
pe care romantieii le denumiau cu expresia „latura nocturnă a 
naturii“ *), a 

Noaptea pe care el a iubit-o atit încât, „dacă iar fi îngăduit 
mijloacele de train a schimba faţa împrejurărilor, eu anii ar fi fost 
eu putință să nu vadă faţa zilei“, 

Chipul măestrit în care el a povestit nopţile, singur e deajuns 
să-l aşeze pe Mateiu Caragiale în rindul celor mai de seamă poeţi 
ai lumii. Sunt nopţi 

„... de catifea şi de plumb, în care adierea molatică a unui 
„vînt fierbinte cerea în zadar să risipească piela ce închegase văz- 
„duhul. Zările seăpărun de fulgere seurte, pădurea şi grădinile 
„posnce täceau ca amorţite de o vrajă rea; mirosea a taină, a păcat, 
„& rătăcire'!. 

„Asemenea nopţi sunt mai de temut ca beţia; vintul cald îm- 
„prăștie frigurile rele. Stendhal serie că la Roma, cind bate un 
anume vînt în Transtevere, se ucide‘. 

Și o altă, asemănătoare, 

„.... dë sfîrşit de Iunie, ealdă şi îmbiesită de pielă, una din acele 
nopţi fără lună pe cenre nesănătoasa boare de miazăzi le eatifelează 
şi le înnăbușă lin. Peste pustietatea grădinilor amorțite, apasă ceva 
umenințător, şi ca de pe alt tărim, din necunoseut se apropiau gë- 
mete surde, ee înfiorau văzduhul de neliniște, Din cînd în cînd, 
învăpăinăd de dire scînteiătoare, cerești prăpăstii, cădeau stele, şi 
departe fulgera în zări“, 

Pilele se închid încet, tăcut, fiindcă nu gtii dacă noaptea asta 
e o pagină citită sau trăită avea, într'atîta sentimentul întreg şi 
elocatitor al naturii e cristalizat în fraze de poezie  desăvirşită. 
Ponte cea mai desăvirșită şi integrală poezie a ceasurilor de apus 
și de sfirşit. 

Sfirsit fără intoarcere, fără lumină, în tăcere și beznă, stirşi- 
tul unei lumi -al cărei deplin și eredineios cintăreţ a vroit să fie 
Mateiu Caragiale. 

Și a reuşit, întru totul. 

MIRON R. PARASCHIVESCU 


1) Gândirea, An. XV, Nr 3, Martie 1936. 


L A 


IAZ 


Lui G. Toptrósann, in men iam 


Lingă iaz, se-opreşte 
Răsleţit dela pt 
Mingiie cu botul faţa 
Norilor tiviţi cu singe. 


Luciul iazului se-aprinde 
Sbor de grauri, salt de iiaa 
Scinteieri de libelulă, , 
Joacă?'n trestii și pe ape. 


O căruță ține drumul 
Pesto deal și-o ia la vale; 
Chiotă prelung flăcăul, j 
Cailor speriați dind bici, 


Oile se mişcă negre, 

Fin pe miriștea de aur. 
Sună fluer — şi tăcerea 
Cimpului sporește iarăş. 


Depe Prut, din luncă sui 
Seara sură și se pere Sau 
Pe-o căpiță; o'nveleste 
Noaptea cu plocat de umbre 


Floarea-soarelui mirată 

Nailţă fruntea. Unde-i stircul? 
Chipul i-a rămas pe apă 
Oglindit într'un picior. 


VIATA ROMINEASCĂ 


de raje 
Colo'n stuf, un sbor de 
Cade filfiind din arim 
oşneşte 2» 
pene de-o spaimă. 


Jos, la iaz, Somi pretor 
Chemind cîinele la d ad 
Purtind pușcă grea pe umer, 
Cu pas rar un vinător. 


: dă 
Pe sub sălei”, a stat la pi 
Tot măsoară # 

Tava iazului suflată 

In argintul din poveste. 


egru, sugrăvit pe 
Stolul își deșiră sborul. 
Pe cînd sus, în zare, ing 
Un erete dă 


rini înoptate 
pen ura roate mari. 


Miorcani 1937. 


ION PILLAT 


ORIGINELE NATURALE ȘI FORMELE 
BIOLOGICE ALE MINCIUNII 9 


1. MINCIUNA ȘI LEGĂTURILE SALE CU PSIHOLOGIA, 
MORALA ȘI PEDAGOGIA 


Problema minciunii prezintă patru aspecte bine deosebite, 
anume: un aspect psihologie, unul psiho-patologie, un ispeet moral- 
sociologie şi unul de ordin educativ. Aceasta Însemnează că min- 
ciuna poate fi studiată en îndreptăţită atențiune din triplu punet 
de vedere al psihologiei, moralei și educației, Psihologia direct inte- 
resată să explice fenomenologia acestei conduite omeneşti așa de 
răspîndită și universală, va avea în vedere mai mult eauzalitatea 
sa, cu alte cuvinte motivele, condițiunile și împrejurările sale de 
producţiune. Morala și sociologia, dela sine se înțelege că vor fi 
preocupate în cercetarea aceluiași fenomen numai de efectele sale 
sociale, de abaterile sau conflietele cu regulile de vieață colectivă, 
iar știința educațiunii de mijloacele preventive şi directe pentru 
combaterea sa, cu un cuvint de ceea ce s'ar putea numi terapeutica 
și profilaxia minciunii, 

Dată fiind complexitatea acestui fenomen, în studiul de față 
noi ne vom concentra atențiunea noastră în particular asupra psi- 
hologiei minciunii copilului, care de altfel în totalul de probleme 
pe care le ridică minciuna în general reprezintă în realitate pro- 
blema ces mai interesantă și mai grea. Efectele sociale și morale 
ale minciunilor adulte și infantile sunt îndeobște cunoscute, în 
vreme ce caracterele lor psihice sunt mai puțin cunoscute san nu 
sunt cunoscute de loc. Ne referim în special la minciunile copiilor 
care de pildă la noi n'au fost studiate de loe pînă acum, deși pro- 
blema lor este de un deosebit interes social şi e. 

Odată cunoscute în psihologia lor generală, în condiţiunile lor 
intime de producere, educatorii vor fi mai în măsură să știe prin 
ce mijloace și cum să procedeze la combaterea minciunilor copiilor, 


1) Capitolul T dintr'o lucrare esre are de obiect Pihologia Minoiunii Co- 
pilulut. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


2. ANTINOMIILE MINCIUNII 


de mai 
diul minciunii mai ridică însă, pe Mă petit e, 
ma i ata fig are a a gekan sau conduită 
? Li * Li La ad E. ; rar sa 
en la. Problema aceasta interesează deopo 
peihologi, moralişti şi educatori, EX 


á sub nici o formă 
bătută şi netolerată su mp 
ivi if Sau dimpotrivă ea es i păsa 

a A) Părerile cu privire la aceste întrebări, după 


avea prilejul să er Pa pă | 
sane T ae fe ru niei o formă seuzabilă, altele din contră 
ele Ă 


serii fai ce este mai semnificativ, este faptul că divergenţa 


umai î ditorii laici, dar și între 
te de notat nu nu „între gin } 23 
praana tanţii învățații unei religii așa de seta mă fire 5 
Cam este de pildă religia catolică, după eum vo 
car ve oli At Claparède a sesizat gi fixat pe s 

gr agoes aspectele antinomice ale minciunii, pe care LR 
Piaţă Leova urmează în tripla lor considerare psihologică, 
rală şi educativă: 

Antinomiile minciunii din punct de vedere psihologic 
I 


AOO A i 
Nevoile de conservare impun individului e maia e se 

adapta şi respecta adevărul; de altă parte nn aha 

îl pot sili să nu-l respecte și să deformeze rea 


TI 


Societatea condamnă minciuna, dar pe de altă parte es o prac- 
tică şi nu poate să trăiască fără ea. 


m 
- r tă 
Individul obişnueşte să se mintă pe sine însuşi; dar de al 
parte el îşi justifică minciuna sa. 
Antinomiile minciunii din punct de vedere educativ 


i i în acelaşi timp ea 
Educația pretinde copilului să nu mintă şi er 
ES sh obligația să-i întărească sentimentul necesi! 


ORIGINILE NATURALE ȘI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNII 37 


respectării adevărului, numai prin exemple bazate pe acesta. San 
din punct de vedere didactic, educația intelectuală a copilului nu 
este posibilă fără alterarea şi desfigurarea acestuia. Se știe că reali. 
tatea, pentru ca să devină accesibilă minții copilului, deseori tre- 
bueşte simplificată, transformată și adaptată nivelului său de înţe- 
legere, ceea ce însemnează deformarea san alterarea sa, 


Antinomiile minciunii din punct de vedere moral 


Adevărul fiind o valoare absolută și un scop în sine, copilul 
nu trebue să mintă niciodată. Dar adevirul nu se prezintă întot- 
deauna ca scop în sine. El poate fi și un simplu mijloc pentru ren- 
lizarea unui scop înalt moral. In cazul însă eğ acțiunea sa se dove- 
dește ineficace pentru atingerea acestuia, iar mineiuna un mijloe 
mai prompt, mai sigur, folosirea sa se impune ca o datorie, 

Antimoniile acestea multiple ale minciunii ne indică cît de deli- 
ceată şi relativă este problema sa din punct de vedere moral şi cât 
de grea, dacă nu imposibilă de soluţionat în practică. Intr'adevăr, 
pe de o parte minciuna este un fenomen de deseustătoare realitate 
și finalitate, iar pe de alta de crudă și netăgăduifă necesitate. In 
aceeași măsură în care omul moral gi coreet rivnește la o vieață în 
acord numai cu normele adevărului, în meeeaşi măsură vieața îi poate 
impune minciuni creatoare de bine individual sau social, eare să-i 
dovedească caracterul lor folositor, 

Caracterul acesta de dublă morală al minciunii ar dovedi, 
observă tot Claparède, cît de imperfeetă și da înapoiată este încă 
organizarea societății noastre contemporane. Duplicitatea aceasta, 
s'ar putea, credem noi, să nu dispară niciodată, oricîte progrese ar 
face civilizaţia omenească în viitor și oricît s'ar perfecționa edu- 
cația morală a omului. Aceasta pentru motivul că minciuna înainte 
de a fi un fenomen strict social, este un fenomen natural, o formă 
de conduită care nu lipseşte niei în lumea animală. 


3. CONDUITELE INRUDITE CU MINCIUNA IN LUMEA 
ANIMALĂ ȘI VEGETALA 


Dacă unul din caracterele minciunii este acţiunea de s înşela, 
de a induce în eroare prin negațiunea adevărului sau simularea 
lui sub înfățișări mincinoase, sub forma aceasta, minciuna s'ar 
putea spune că ge întilnește şi pe treptele mai de jos ale vieţii, în 
lumea animalelor și plantelor, deşi acestea sunt lipsite de vorbire. 

Nu vrem să spunem că formele de ingelare pe care le rovelă 
unele conduite ale animalelor sunt tot una eu complicatele conduite 
mincinoase ale oamenilor, ci numai să observăm că acele dintii se 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rează i acte 
încad ca o formă mai specifi că igo orari puna 
articulare de înșelăciune, amăgire, p DI sa; himod 
vizibile şi pe alte planuri ale vieții, afară n d 
K Ce este de pildă mimetismul permanent x era apei 
unor animale, dacă nu o formă de e orga en e 
vidunlițăţii lor fizice pe care o creează na dânsa 
părare? Să dăm cîteva exemple: Phillia este o atei see ele 
fină ovală turtită, ale cărei aripi prezintă morti ete 
laterale ca şi frunzele copacilor pe magi se cs mg Pe E 
nervynrile aripilor ea se aseamănă așa de m S a e 
se hrăneşte, încît se confundă cn ele. Un caz merane gaza 
fluturele exotic Callima, care prin culoarea, paa aapa gripa 
pusă a aripilor și modul lor de fixare pe our bea cp paman 
frunzele, dar și pețiolul acestora. De aceea 
mare încît nu poate fi deosebit de ele, isi Ciel 

Alte insecte, cum sunt de pildă retezat der 
larvele Friganelor, insecte de apă, îşi fabri page men bt 
tuburi în culoarea mediului ambiant făcute din ză zei a iei 
de paie, de iarbă, bețişoare, care le dă perfectă aparen 
util acesta este foarte răspîndit în natură, e rame 
du-se nu numai la insecte, dar şi la ratate cn re 
complexă, cum sunt moluştele, peștii, şerp piere il 

lată de pildă cum se prezintă a la er i bee peat un 
după o lucrare a unui reputat ichtiolog 3 ia sa rar ses 
spune Louis Roule 1), prezintă deseori stai er nat lia za 
nuanțele de colorit ale animalelor și acelea y o Pokoi 
Aceste exempla de homoeromie sunt destul de za A Sons 
tionale, pentru a atrage atenția de îndată ce se ie y mă r ge 
sunt uneori frecvente, cum sunt de pildă. blăn e AS 
malelor din regiunea zăpezilor, sau cele Toena e ms ama dice 
ţinuturile nisipoase sau blănurile ode ga sa culoa rper 
lor copacilor ale aclora eare trăiese pe arbori, agrar coafeze 
multe, deoarece nu se găsește întotdeauna legătur ta are 
lor şi aceea a mediului. La pești din peT ape reper 
eromie sunt mult mai răspîndite. Bi prezintă m À eig mpieg 
rituri în tonul fundamental al mediului în agea ocu m e 
chiar distribuiți în mai multe categorii Enee apt e forta 
speciile şi felurimea lor, există pești de culori mpa ee 
roşii, argintii, negri, eee anii usi astfel după 
nuite ale ținutului de ape în care NU 

Speciile care obișnuese să viziteze malurile rîurilor frasi 
fundurile marine din vecinătatea ţărmurilor, regiuni t mă 
sitatea luminoasă, deşi mieșorată, este încă destul de puternică, 


1) Dr. Louis Roule, Lea Poissons et le Monde vivant des caur, Paris, Li- 
brairie Delagrave, J, 88. 


ORIQINILE NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNI 39 


acoperite de cele mai multe ori de nuanțe variate, în care domină 
cenușiul verzui și roşiatie, însoţite uneori de strălueiri şi tonuri, 
pure galbene, roșii şi albastre. Aceste împestrițături în lumina 
moale şi cenușie care le înconjoară se potrivese şi sa confundă cu 
împrejurimile, eu nuanțele plantelor verzi submarine şi animalelor 
fixate de stinei. Să Inăm de pildă un peşte, ca (julis vulgare!) 
sau peştele buzat, sau o grămadă de corali și să-i privim izolat și 
dela distanţă. Ei par îmbrăcaţi într'o haină de culori strigătoare, 
din pricina tonurilor enre se opun unele altora. Să-i renzezăm în 
rezervoriul din eare i-am scos și să-i lăsăm să se îndrepte spre unul 
din pereţii acestuia acoperit de alge și alte animale fixate. Ei se 
asimilează, cu toate petele lor de nuanțe tăioase, în aşa măsură 
acestui fond în care au intrat, încît abia îi vom mai putea deosebi. 
Acelaşi lucru se petrece și în apa mărilor. Pigmenţii pielii lor se 
aranjează într'un anumit mod ca să poată difuza radiațiunile lumi- 
noase, pe care le primese; şi deoarece acestea-s toate prezente la 
micile adîncimi în care trăiese acești peşti şi ele n'au suferit decît 
un început de disociație, cu toate deosebirile dela o specie la alta, 
pigmenţii se aranjează în așa fel pentru difuzinnea luminii, încât 
din așezarea aceasta rezultă camnflarea naturală a acestor animale, 
în vederea apărării organismului lor interior“. 

Mimetismul poate prezenta însă si o altă formă destul da 
curioasă şi abilă, dacă avem în vedere scopul pe care] serveşte, 
Sunt unele animale care pentru n se apăra împrumută dela ani- 
malele cunoscute ca primejdioase aspectele lor înfricogetoare. Cu 
alte cuvinte ele mimează masea acestora, De pildă, mustele de nea- 
mul Eristalelor seamănă foarta mult cu albinele şi fără îndoială că 
această asemănare favorizează foarte mult condițiunile lor de exis- 
tenţă. Tot așa muștele de specia Volucelor, care trăiesc printre 
trîntorii albinelor, seamănă în așa grad cu aceştia încât ele îi pot 
înșela numai mulțumită acestei asemănări. Astfel ele pot intra în 
cuiburile acestora, unde își depun onle din care vor ieşi larve ee 
se vor hrăni cu proviziunile strînse de trintori pentru propriile 
lor larve. 


Choerocampa elpenor, o omidă care trăiește în Franța, oride. 
cîteori este atacată ia forma unui cap de șarpe. Avind două pete 
mari în regiunea abdominală, care seamănă cu doi ochi, prin retra- 
gerea capului în corp, în caz de atac ele fac impresia unui cap de 
şarpe, care sperie broaștele sau șopirlale care ar dori s'o vineze. 
Tot așa în America meridională, mulți şerpi nevătămători se pre- 
zintă exterior sub înfățișarea șerpilor vătămători, fără însă să fie 
ceea ce par, 

Prin însușirea aspectului animalelor temute, animalele inofen- 
sive de care este vorba reușesc să înșele, să pară altfel decit ceea ce 


1) In franțuzegte: ia Girelle, pește comun uvină o lungime de 15—25 em 
PPE E acm dead 


40 VIAȚA ROMINEASCĂ 


it și astfel să îndepărteze eventualele posibilități de atac sau 
i e de trai. 
a avea gpl însă un procedeu de apărare pa 
e agreat anumitor animale. Animalele pot rea: Š pă pieri 
rocedee mincinoase de luptă pentru a-și asigur Ager dpi 
S t simnla executarea unui stac dintr'o anumi r ia as 
ia d na are mat a a e die 
folosit nu numai de à 
pegea mai mici, cum sunt unele insecte. —— ori ter ate 
Tată de pildă la ce procedeu de mişcări rea ata cena ra 
recurge „pompilul rătăcitor'*, o speță de hime eS 
jespea cînd este vorba să captureze un păianjen era „rasa 
a din pământ, înzestrată cu două ieșiri. Insecta înătoare aimu 
lează că întră pe una din găuri, pentru a face paianjen singe 
o adie ape ip aprig iasi. Pompilal într'adevăr, 
i tru a speria pe 
căt e tan tat mpravogheazi eră gre pentre 
cumva Ur 
oaae în ambele găuri, aşteptind apoi ieşirea acestuia pînă 
ge ses Arc ea face impresia unui 
ători pînă acolo încît ea i D 
a E E serviciu] unui adevărat furt. Panpa pun 0 
mr creea gin vocea ca A Lia lenta şi 
i -au ouăle A 
suie e a aiar lor cînd vor ieși să aibe cu ce se 
P i, seot ouăle de- 
ji rba desfac aceste cuiburi, } 
e AE A mafa ari înlocuese eu cale ale lor proprii, refă- 
p 
i enibarile la loc, ; 
gpa or era iaai instinetive ca și acelea de ore mpa 
rate mai sus, ne determină să susţinem că ele Ha E De bone 
mene de mascare, de inducere în eroare, de e a A arie 
întîlnese într'o formă inteligentă şi rafinată porturil 


dintre oameni. 5 


j ale ani- 
Dar dacă conduitele de mimetism, camuflaj g aeae arg zf 
malelor de care ne-am ocupat, rezultă din jocu eee bd 
mitor procese, pe care natura le produce în mod f puii iri 
apărarea lor, există alte categorii de animale, psaN s reni mos 
mai ales, la care conduitele de înşelare, de inducere sat an „d 
tru capturarea prăzilor T evitarea primejdiilor par rezul 
psihism T, 
iz N an B da e există o specie de mierloi, care arm 
darul cîntatului mai are şi pe acela de a imita la perfeeţie 


t) Bouvier, La vie psychique des insectos, p. 160, 


ORIGINILE NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNI 41 


aproape al tuturor animalalo 
cauză Mimus Polyglottus. 

„Cintecele acestei păsări, spune Brehm, după care luăm aceste 
note, variază după localități, In pădure ea imită strigătele păsărilor 
silvicole; pe lingă locuinţele oamenilor, ea reproduce fidel toate 
zgomotele care se aud în ferme, anume: strigătul cocoșului, eloneă- 
nitul găinilor, măcăitul rațelor şi giştilor, miorlăitul pisicii, lătratul 
cîinelui și grohăitul porcului, scârțiitul ușii, morigtei de pe acoperiș, 
spomotul fierăstrăului și tic-tacul morii“. 

Imitaţiunea aceasta n'ar fi mare lucru, dacă ea s'ar märgini la 
un joc pur mecanic. Ceea ce este curios şi interesant, este faptul 
că această pasăre se folosește de admirabila sa facultate de imita- 
țiune, pentru a pune aceleași animale într'o mare fierbere, Ea imită 
glasurile animalelor pentru a ațița animalele de neeleași specii, pèn- 
tru a le induce în eroare, pentru a le pune pe falşe piste... ca și 
cum ar urmări să se distreze pe socoteala lor. 

„Văzind de pildă, un efine adormit, ea flueră la dinsul şi acesta 
trezit bruse începe să alerge și să-şi caute stăpinul, erezind că acesta 
l-a chemat Tot aşa en bagă toate găinile în sperieți, cînd începe 
să eroncăne ca o pasăre răpitoare san cînd imită tipetele disperate 
ale unui pui, Ea înșeală pe cotoi, cînd începe să miorlăie ca pisica 
în perioada rutului....* 1), 

Conduite asemănătoare mai citează Brehm şi la papagali şi 
anume la papagalii de specia „Paitacus Erythracens'', care odată 
prinși, fac dovezi de surprinzătoare dispoziţiuni de imitațiune şi 
inteligență. Astfel unul din papagalii a căror viență el o deserie în 
cartea citată şi în amănuntele căreia nu putem intra aici, între alte 
multe conduite inteligente, el avea obiceiul să simuleze acţiunea 
unei bătăi care i s'ar fi tras. EI simula astfel această bătaie: „ce să 
mă lovești pe mine...'* (Odată cu pronunțarea acestor euvinte el 
scotea un strigăt de groază, ca şi cum ar fi fost en adevărat bătut), 
după care continua astfel: „să mă loveşti pe mine! Stai că-ți arăt 
eu pungașule. Să mă loveşti! Da, da... Va să zică așa merge lumea“, 
După pronunţarea acestor cuvinte, el începea să ridi foarte pro- 
nunţat, 

iai papagal, cînd se prefăcea bolnav, spunea următoarele 
cuvinte: „Jaco este bolnav (Jaco era numele său) ; el este bolnav, 
săracul Jaco, Aştenptă, eu voi veni să te scutur“' 2), 

Faptele acestea destul de curioase, în care este foarta delicat 
de a se distinge, ceca ce este imitaţiune de intențiunea de a se pre. 
face că este bolnav, dintr'un anumit punet de vedere, sunt destul 
de interesante, pentrucă ele ne reamintese fapte asemănătoare ob- 
servate și în viața copiilor mici, după cum vom avea prilejul să 
arătăm mai departe. Și aceștia sunt surprinşi deseori că se prefae 


1) A. E. Brehm Merveilles de la Nature des Oiseaux, T, p. 676, 
+) Ibidem, pag. 19. 


r domestice. El se numeşte din această 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i itați de distracțiune, 
fi bolnavi... dintr’un spirit de ag eee vi. i 
de n baţi apoi de părinți, dacă sunt cu sp bolna dacă 
Intreiti radevăr ceva, ei răspund că numai „past sară ze eat 
Ak la unele specii de pinin e, ra mor viclenie mincinoasă 
as lor o adevărată supleţe şi strategie 4 fo pp A 
ra an si salva progeniturile de atacurile animalel 

nice de cât ele. Pee E T 
ita, după interesanta ca near 

EN era ră rară potirnichilor. „Tatăl aleargă încoace $ Lg 
pentru a vedea din ce 
țipăt mie de avertisment, 


re- 
i tra a îndepărta atenția dușmanilor qant E my l 
pA P in cu curaj; dar, dindu-și seama de si bime ves 
parr arpata să-i atace şi numai să-i provoace, de-a um 
i te din zona unde se găsese p At par 
e “Când ei socotese c'an reuşit în această viclenie, 3 mpi age? 
jehea-mamă își reia sborul spre locul unde sunt ngrit zl 
si în altă aseunrătoare mai șigură, în vreme peer 
un rară aky a a O Daia să 
i i i îşi ia sborul și el, strige 
egalat în sete, apa mul şi să-i indice locul unde se gă- 
OLEE 


* La . e 
N mai puțin interesante sunt Și pondoitede. de seana » 
nei săsări care tăiește şi pe la noi. Este ei cal pa m a 
guri canari caprelor, cum i se mai spune. cc e a ureri 
cenugie și are un corp lunguieţ, en aripi su gi, inte 3 : 
In Spania, spune Brehm, această pasăre (res a a A, ii 
astor‘, adică „înșelătoarea păstorului““, pen! ceia vei 
ast aceia care au prilejul s'o vadă ga apăr lar fa orgi cina 
turmele, ciobanii o silese să sboare şi Să se De ia au 
Dacă ei însă se apropie de locul unde pri 8 aan PTS 
sboură imediat. Ciobanii, apropiindu-se, erei gre iba a ata 
pune mîna pe dinsa. Dar, în clipa cînd ei sari nona 
toemai în momentul acela ea le sboară „pe a A rap te paa 
Brehn, le-a observat toate mişcările; prin preiăcu mr da 
n’a făcut decît să-şi simuleze somnul, e ar ar p ya cs 
Mărturisim că în  îndepărtata noastră copil yd plee e 
sunoseut jocul amăgitor al acestei păsări, eînd vroia i ded aia 
Unele animale simulează chiar moartea ca un mi) 


1890, 
1) E. Alix, L'Esprit da nos Bâtea. ari 3. B. Bailiăre, 
z Alix, L’ zit do nòs Bêtes, t Å - š de 
P aa. Sl redea ŢII, pag, Lai Do asemenea: E, Alix, L'Esprit 
nos Bites, pag. 546. 


ORIGINILE NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNII 43 


ieși din încurcătură și a-și salva viața, Vielenia vulpii în această 
privinţă este proverbială. O veche fabulă românească, care ne-a alin- 
tat înehipuirea primilor ani de şcoală, o asemenea viclenie poves- 
teşte, Este vorba 


de fabula în care o vulpe prefăcindu-se moartă 
în drum, în calea unor cărnţași pescari, unul din aceştia a luat-o 
m a arunecat-o în carul său cu peşte, Văzindu-ae odată aici așezată, 
vulpea a început să asvirle cu picioarele peştii din căruță, după 
care a fugit. 

Blyth, povesteşte de o vulpe, care văzindu-se surprinsă într'un 
cotet de păsări şi fără putință de scăpare, s'a prefăcut moartă. Cel 
care a găsit-o în această situație, crezînd că esta moartă. a luat-o 
de coadă și a asvirlit-o pe o grămadă de gunoi, de unde aceasta a 
luat-o repede la sănătoasa, spre marea ciudă a celni pe care-l pă- 
călise t), 

Nu numai vulpea, dar și alte animale ştiu să simuleze îndifa. 
rența, somnul sau moartea. Vieleniile pisicii sunt prea cunosente, 
ca să le mai amintim. Mai puțin eunosente sunt acele ale veverița 
lor, nevăstuieilor, șoarecilor şi şerpilor. Aceştia din urmă, după cum 
susține Jesse, „se pot preface morți și rămîne nemișeați atita timp 
cât socotese că sunt văzuți san se cred în primejdie ?)'*, 

In America de Nord trăiește un mamifer marsupial, cunoscut 
sub numele de Sarig, ale cărui subspecii trăiesc, fie prin păduri, 
pe vîrfurile copacilor, fie prin apropierea satelor gi orașelor, fiind 
spaima păsărilor. Este un animal foarte viclean, al cărui obiceiu de 
a se preface mort, cînd este prins, a trecut în proverb în această 
regiune a Americii, 

Cînd se întîmplă că nimereşte într'un cotet, el gitue păsările, 
pentru a le suge sîngele. Ingreuindu-se și amețindu-se, cu toată 
prudența sa, se lasă să adoarmă chiar în mijlocul victimelor sale. 
Descoperit şi lovit el are obiceiul de a se face ghem, deschide gura 
şi închide ochii, ne mai dind niciun semn de viață, El se preface 
mort. Și o dovadă de aceasta. este faptul deseori observat de aceia 
pe care-i pradă, că îndată ce simte că descoperitorul sän s'a înde- 
pârtat, el se ridică gi fuge înspre pădure 3), 

Animalele la care însă viclenia şi înşelătoria se întîlnesc de- 
seori în forme inteligente, care amintesc pe cele omenești, sunt mai. 
muțele, Din pricina asemănării lor morfologice cu oamenii, viața 
lor a fost mai mult studiată şi observată decit n celorlalte specii, 
atit în starea de natură cît și în aceia de captivitate, de domesti- 
cire. Noi nu vom cita decit cîteva fapte pentru relevarea ideeii care 
ne preocupă. 


Belt, raportează despre o maimuţă Cebus 4), aflată în captivi- 


tate, următoarele: această maimuţă care se găsea închisă într'o 


1) E. Alix, ibidem, pag. 544. 

=) CL E. Alix, png. 546, 

Ri A, Meneguux, Les Mamiferes, Paris, IT, pag, 540, 

4) Maimnja Cebus trācyte în Nienragua și Brazilia de Sud, 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


s i tru a 
următoarea înșelătorie, pen 
cu zăbrele, te tirg Ea le întindea printre zăbrele, 


-le se îndreptau 
cu mîna, bucăţi de piine, pe care acestea, văzindu: 


i maimuță, supărată 
od de preficătrie pulin comun). Această n ata de ingri- 
că arte corbi din vecinătate îi devorau ma aahi, pe 
> rii săi, înainte ea ea să poată seobori din ir ci ca de 
care sta cocopată, intro zi, cnd aceste pia e P a eind ar f 
iesi t să se dea jos a lene pa rii 
Psang large trb ajunsă jos, ea sa Ar F Azi ne usafi 
i oftiți n'ar fi tost de fati ee În nici nu s'a atins. 
de riaria se găsea vasul cu mîncare, de care aea O 
„Tin. corb care stătea In distantă, a aa a padrins i 
mănîncă și nici nu dă vreun semn de gemo a. inta fu 
se apropie din nou de org Scor apte ra ga aA ă 

i ici n'a apuca fur ase it în lim 
aoia e apucat de git. După ce l-a miriit și i i brau 
arges i ce s'a strâmbat la el în felurite chipuri, e ARE 
es amanti a început să-l jumuleaacă de ore aur «vă para ed 
de la aripi şi coadă. După această jumulire, ma salbă nat zA pă- 
AN să sboare. Corbul ne mai putînd posi iri et ina E 
5 înt. Ceilalţi corbi, îndată s'au strîns, cron maimuța s'a nr- 
rășalui lor, peace en PAE Dea me dese ca an estei 

i gt sau, [] r 
sodir a sai indräsnit, după această întimplare să se atingă 
mîncare sa, i ra) 

Maimuţele cinocefale (maimuțe care p. pt srl ar dea 
făţişarea şi puterea lor) sunt cunoscute a fi căi ger ep 
deosebitele specii ale acestor animale pere rd e . 0 
ceiul să, pornească noapte la pa Are Se zice că sunt așa 
omeneşti, din preajma pădurilor în care ae FA sa 
de prudenta, încît au grijă înainte de a ag A jaful, să pune dela 
tinele de pază și că și tree fructele furate din mină în mină 
locul jafului până la locul de reședință. PEPE: 

Ca manifestări psihologice sunt cunosente e aere pir 
cioase, violente gi laseive, Privirea lor rage orat sdi ii Și mo taptă 
genţă vicleană. Ele știu recunoaște oaie "ud n nege 
eu curaj şi tenacitate impotriva agresorilor lor °). 


1) Ct, E, Alix, pag. 487, ss Ce È, Alix, pag, 5it, 
Thomson, Passion of nnimals, p, 455—458, Cf. E, he Fiks, {£ a], 
e Memegaus Les Mamiferos, Í, Paris, J, B, Builliăre et 
p. 83. 


d 


dacă nu nişte curse savant construite, prin ajuto 


ORIGINILE NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNI 45 


Maimuţa americană cu coadă apucătoare, cunoscută sub nu. 
mele de C. Capneinus san „Maimuţa plingătoare“, după strigătale 
pe care le scoate, se bucură în țările pe unde trăieşte (Guyana-Pa- 
raguay-Colambia) de reputația de a fi inteligentă. „Cind este sar- 
prinsă asupra momentului cînd fură, ţipă înainte de n fi pedep- 
sită. Apoi odată ce furtul a fost consumat, ca se plimbă cu un aer 
liniştit ca și cînd nimie n'ar fi făcut, avînd grijă să-și asenndă în 
gură alimentul gustos, şterpelit““ 1), 

Conduitele de înşelătorie, cele mai apropiate de cele omeneşti, 
au fost observate la unele din maimuțele antropoide și anume la 
gorilă. O asemenea maimuţă domesticită şi observată de aceia gä- 
rora aparţinea, dădea dovadă de prudență şi prevedere cind fieea 
cite un furtișag. Iată de pildă cum proceda această gorilă cînd vroia 
să-și însușească ceva, fără ca să trezească bănneli: „dacă nu putea 
să obţină un obiect, sau dacă un obstacol se opunea realizării do- 
rinței sale, gorila aceasta știa să găsească un mijloc pentru a-și 
ajunge scopul. Astfel, cînd dorea să măninee zahăr sau fructe, 
așezate într'un dulap din sufrageria casei, eu se oprea pe neaştep- 
tate din joe, fără însă ca să se ducă imediat în camera unde se gă- 
seau dulciurile care-o atrăgeau. Ea nn se îndrepta spre această 
cameră, decit atunci cînd socotea că nu este supraveghiată. Cind 
avea această siguranță ca se îndrepta direct spre dulap, îl deschi- 
dea și punea mîna pe zaharnița şi coșulețul eu fruete. Dar înainte 
de a mînca prada furată, ea avea precauţiunea să închidă usa du- 
lapului. Dacă era descoperită en se furișa repede eu cele furate. 
Felul acesta de a proceda, arată 


fără îndoială din partea acestei 
gorile un act gândit și o rea conştiinţă 2)**, 


Ceea ce este izbitor în conduita acestei maimuțe, este voinţa 
de a executa o acţiune premeditată în ascuns Mai întîin ea își în. 
trerupea jocul şi-şi alegea momentul socotit potrivit pentru reali- 
zarea sa. In același timp ea nu voia să lase nicio urmă, niciun semn 
pentru hoția făcută. De aceea avea grijă să închidă ușile duapului 
după ce a furat și să se furişeze repede cînd eredes c'ar fi putut să 
fie surprinsă, 


Acţiunea acensta vădită de a ascunde urmele furtului său, ea 
și cum i-ar fi fost teamă de ceva, de urmări, dovedeşte la acest ani- 
mal existenţa în mod virtual a unei vagi preocupări de a ascunda 
faptul material al furtului său, de a-l face cît mai puţin observabil, 
cu un cuvînt preocuparea unei negări pentru ochii altora. 

Deşi izolat, cazul acestei gorile este foarte semnificativ pentru 
originile biologice ale minciunii. El ne indieă posibilitatea ea mm- 
ciuna să cunoască pe treptele inferioare ale vieții și alta forme de 
manifestare decit cele specifie omenești, 

Ce sunt minciunile omeneşti abil ticluite, în general vorbind, 
rul vorbirii, pentru 
1) Menegaux, ibidem, I, p, 81—84, 

2 Monegaux, ibidem, pag, 25, 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 
i , t Alexandru Lă- 
realizarea unui scop determinat? Cum sa anos roheka 
eanu, domnitorul Moldovei, pe boerii care- aean A și 
angr yama h dacă nu momindu-i cu vorbe de împăeare la biseri pă 
îmbiindu-i să ia masa z Aim la ospătăria domnească, 
rii acestei 
ta rap asasinarea lui Tulius Cesar, dacă nu o mișelească e 
făţarnieă cursă, pe care ae: întins-o, atît dușmanii săi politiei, 
şi prietenii săi cei mai buni 3 i Ma 
r trădarea şi predarea lui Isus Christos dușmanii 
atu aiipetal său Iuda, aro ehiar în momentul arestării îi dădea 
ărutul făţarnie al prieteniei Tipe | 
me i dle pta teribile ale istoriei universale şi din e 
mele obişnuite ale vieții au la origine viclenii mincinoase or Ka 
aceleia a maimuței, care întindea printre zăbrełele cuștei e bu- 
căți de piine unor rațe, pentru a le momi, prinde și apoi ucide. n 

Cursa vicleană este o formă de acţiune foarte răspîndită a 
lumea vieţuitoarelor, nu numai a celor tari, dar şi a celor era 
zestrate. Imaginea cea mai plastică şi mai eloeventă ne-o oi 75 
păianjenul eu pinza pe eare o ese, Ce este această pînză, pen 
această mică vietate, dacă nu o rafinată invenţie a vieții pentru sus- 
ținerea existenței sale! Ea este un fel de tehnică, de setea 
de prelungire materializată a psihismului său „elementar sau 
bine zis o amăgire concretă, plastică, o înfățișare mincinoasă şi 
grațioasă de realitate în care suride nevăzută aripa morții, 

In lumea animală ca și în cea omenească, viața ea însă-și ere- 
iază aparenţe amăgitoare, mincinoase, pentru protecția şi mie 
nerea vieții. Aceasta însemnează f recunoaşte înainte de toa 
minciuna este de substrat vital, biologie, înainte de a fi un feno- 
men psihologie și social. Originile sale îndepărtate sunt în aceste 
fenomene ale vieţii animale deserise mai sus de unde căci sn 
pentru a atinge paralel cu desvoltarea gîndirii și limbagiului for- 
mele abstracte din viața omului, 

. N . 

Ceea ce este mai curios şi mai interesant, este că acte de viele- 
nie tehnică se întilnese și la anumite vegetale, anume la plantele 
carnivore, Aceste plante, cărora Darwin le-a consacrat un studiu 
bazat pe numeroase observaţii, prin anumite organe de o construc- 
ție specială, adaptată, sunt adevărați păianjeni vegetali, deoarece 
ele funcționează ca niște adevărate curse pentru prinderea insec- 
telor. Să citim citeva exemple: j 

Plantele carnivore fae parte din familiile Droseracee (cele mat 
numeroase şi mai inteligente), Nepentacee şi Saraceniacea 1}, 


1) J. Constantin et F. Paldean. Les Plantes-Paris, Larousse, 1922, pag. 69. 
De Saito P, Constantin. Les Plántes, Paria, J. B. Baillière [£. d.], voL T, 
pag. 748—760; vol, IT, png, 390 şi următanrele. 


ORIGINILE NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNI 47 


ea ră lanchon, citează după Darwin rezultatele observaţiilor sale 
ute pe „Drosera rotunditolia'“, plantă cunoscută la noi sub numele 
de Roua-Cerului, prin următoarele cuvinte: „foaia de Drosera re- 
prezintă o cursă pentru prinsul muștelor de un joé foarte încet, dar 
de o rară siguranță. In starea de repaus, tentaculele sale sunt în- 
tinse sub formă de raze de unghiuri foarte deschise. Toate sunt 
înarmate en picătura lor perfidă, a cărei strălncire atrage poata 
Victima şi n cărei viscozitate o reține, încleind-o. Este de ajuns ca 
o biată museuliță să atingă cu picioarele sale subțiri perla aceasta 
lichidă, pentru ca lipicioasa sa cursă să între imediat în acţiune şi 
să nu-i mai dea drumul, Prinsă într'un elein care nu cedează, in- 
secta face zadarnice eforturi pentra a se detașa, Dar chiar aceste 
eforturi vor contribui la pierderea sa, deoarece cea mai mică pro- 
siune pe țesutul unei glande, nu numai că faca să se încovoale ten- 
taculul atins, dar ea transmite mişcarea şi tentaculelor vecine. Aces- 
ten se încovoaie la rindul lor şi se string în jurul nenoroeitei in- 
secte en zăbrelele unei cuști. Cu cît presiunea și tracțiunile sale se 
măresc, cu atît mai mult se lărgeşte cercul mişcărilor și se măreşte 
numărul filamentelor încovointe. Chiar diseul foii la început plan, 
san abea concav, începe să se contracte în formă de cupă și sfir- 
şeşte prin a înghiţi insecta en într'un stomae trecător, unde va 
avea loc digerarea sa. Mai târzui cînd digeraren și absorbțiunea nu 
avut loc, foaia îşi reia treptat forma sa dela început, tentaculele 
revin la paziţiunea lor de repaus, iar glandele încep din non să se- 
creteze perla lor eleioasă. Pe scurt, cursa va fi din nou întinsă, 
pata să repete de trei ori aceleași acţiuni descrise, după care pu- 
terea sa de vitalitate se uzează. 

Pe măsură ce foaia îmbătrinește, en are şansa să fie înlocuită 
de altele noi. Pe o singură şi aceeași foaie, Darwin a numărat 13 
cadavre sau resturi de insecte, eare perviseră de hrană ncestui pă- 
ianjen vegetal t)‘ . 

Nu numai Drosera rotundifolia, dar toate speciile de Drosera, 
cum sunt: D. anglica, intermedia, eapensia, spathulata și altele, 
sunt după Darwin astfel adaptate ca să prindă insectele, servin- 
du-se de aceleași mijloace ?), Inrudită cu Drosera este și „Drosop- 
hilum lusitanieum'*, cunoscută popular sub numele de mincătoare 
de moaşte; aceasta de asemenea face ravagii printre insecte, multu- 
mită picăturilor lehide, pe care le secretă glandele frunzelor sale şi 
în eare acestea odată prinse nu mai pot să se elibereze, 

In Anglia, apune Darwin, ţăranii atirnă de pereți tulpinele de 
Drosofilă, pentru a prinde muştele cu ele. 

Printre plantele droseracee, carnivore, mai interesantă din 


t!) J. E. Planchon, Les Plantes Carnivores, (Revne des doux Mondes, 1 Fé 
prier 1876). Of. P. Constantin, Les Plantes, I, p. 7560—51, 
=) P Constantin, ibidem, pag, 753, 


48 VIAȚA ROMINEASCĂ 


punct de vedere al construcției este Dionaea Musoipula 1) (Prinzătoa- 
rea muşteor) sau Capoana Venere, cum a mai numit-o Ellis, un 
naturalist englez în anul 1765, şi despre care el mai spunea că ea 
este un „miraculum naturale'“. Tată cum descria încă dela 1834, doc- 
rul Curtis, un botanist american, pe bază de observațiuni îndelun- 
gate, mecanismul organie de prindere al insectelor al acestei plante. 
„Fiecare jumătate de foaie prezintă cite o suprafaţă internă, uşor 
scobită, înarmată cu trei delicate organe asemănătoare perilor, aşe- 
zate în aşa fel, încît este exclus ca o insectă care s'ar angaja să 
meargă pe frunză, să nu le atingă. La cea mai mică atingere a 
acestor peri, cele două jumătăți de foi, care funcționează ca două 
capace, se închid brusc şi prind insecta aventurată cu atita putere. 
încât ea nu mai poate scăpa. Perișorii eare se găsesc așezați pe mar- 
ginile exterioare ale acestor jumătăți de capace, dela extremitatea 
frunzelor se înlănțuiese și se împletese între dinșii..... Sensibilitatea 
plantei se găsește localizată numai în perii interiori ai celor două 
capace ale extremității frunzelor, deoarece orice atingere în altă 
parte a plantei în afară de ei nu produce niciun efect. 

Insecta prinsă nu este însă de loe strivită sau bruse omorită, 
cum s'a presupus de multe ori, pentrucă eu, spune autorul acestor 
observaţii, deseori am dat drumul mușştelor sau păianjenilor prinși 
înăuntru. Alteori însă am găsit insectele prinse, învăluite într'un 
lichid mneilaginos, care părea să jocae rolul de disolvant, căci ele 
erau mai mult sau mai puţin disolvate?), 

După unii autori, Dionea ar vina numai coleopterele (goan- 
gele), pe care le-ar paraliza sau ameți cu lichidul secretat, după 
care apoi le digerează și absoarbe. De aceca acestea, odată prinse 
între cele donă capace, nu sunt strivite, căci la această plantă na- 
tura nu procedează ca la Drozere, care își învăluiese și îneacă vie- 
timale în lichidul secretat imediat. Canly a avut prilejul să ob- 
serye toate sforțările unui coleopter pentru a scăpa din capcana ce- 
lor donă capace, sforțări inutile, deoarece ele nu i-au salvat viața. 
Lichidul secretat de perii dinăuntrul eapacelor între care era 
ținut prizonier îl amețise aproape. Deși această gărgăriță (coleop- 
terul de care este vorba era o asemenea insectă) reuşise să facă o 
gaură în capacul frunzei, pe unde se strecurase afară, totuşi, din 
cauză că fusese impregnată de lichidul secretat de frunză, ea n'a mai 
trăit decit foarte puţin timp după această evadare, Aceasta este o 
dovadă că lichidul omoritor este secretat de plantă, iar nu de cada- 
vru] animalului cum an crezut unii naturalişti 3), 

Ceen ce este interesant de remareat pentru ingeniozitatea aces- 
tei plante, este că capeanele sale sunt întinse pe suprafața pămîn- 


1) Aeoastă plantă trăcște în Carolina de Noră și în Florida, Na muntem 
siguri dacă ea crește și în ţară în noi, In orice caz, în vocabularul botanie al 


") Paul Constantin, Lea Puntea, vol, T, „7, 
+} Thidem, pag, 760, ze 


ORIGINILE NATURALE ŞI FORMELE BioLoaice ALE MINCIDNII 49 


tului la îndemina insectelor. Intr’ 
. Intr'adevăr Dionea : 
de pati punina tă forile, iar frunzele salo, în felul celor 
> ' a tāțil ; 
mă ne darm e erei lar capace ceata 
» favorizează mult vinătoarea insectelor „de si- 
celor sale. care ating perii capa- 


Tot atit. de curioase à 
pentru conformatia fru 
în curse de prindere ale inseetel or, d e pana okonrin 
i Nepentacee, Saracemiile și Daring- 

: oe, N 
care crese de obiceiu prin Australia tropicală și uree Biz em, 


lichidul dnlee, secretat de glandele de pe pereții urnelor, se încleiază 


și se îneacă în el, und 
apoi absorbite. m unde ete fi deseompuse prin substanțe neide gi 


; işte plante carni 

trata en organe speciale pentru prinderea victimelor i aaan 
Hooker, a studiat și deseris multe varietăți de Nepentes, din. 

, sunt destinate pentru i 

han e NE altele pnn acele eare se tiräse. na eA 
: orificiul lor exterior se desvoltă într” 

în formă de pilnie, care seoborind uita dela 

i y , fundul urmelor, împi 

insectele intrate să mai scape: | tole. i sirop 

lige încovoiate, care în pă Tendria ela e. sd pot dogs 


Pentru a verifica caracterul di i 
seşte pe fundul urnelor, Hooker a re die d apei Reed 
animale, ca: bucăţi mici de fibrină, fragmente de carne bucățele 
mici de cartilagii, ete. Toate acestea an fost repeda disolvate i asi 
milate. E! a obținut aceleași rezultate, pa care le obținuse Darie i 
experientele sale cu Dioneele 1), z 
Toate aceste fapte pledează în favoarea jdeeii 
ar fi nişte plante inseetivore, iar urnele lor arpei p-ta 
pentru prinderea insectelor, Cn toate acestea. problema earmivari. 
tăţii „Nepentelor'“, spre deosebire de ale celorlalte plante carnivore, 


1) Hooker, Les plantes carnivores, Eovue scientifique, XIV, 
p- 481. Cf. Pavel Constantin: Les Plantes, vol, II, pag. Piina ià i 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


citate mai sus, nu este pe deplin lămurită, deoarece în urnele unora 
dintre aceste plante s'au găsit cadavre de insecte nedigerate. Ceva 
mai mult. S’a constatat că anumite furnici profită de adăpostul pe 
care-l oferă urnele, pentru a-şi depune ouăle. Ele nu par să sufere 
da loe de apropierea lichidului acid, secretat de glandele specifice 
ale acestor urne, deoarece larvele ieșite din ouăle depuse, se hrănese 
cu materiile organice, dulci, pe care el le conține în disoluţie. După 
naturalistul francez L. Mangin, acest lichid pare să fie în legătură 
cu variațiunile de intensitate în transpirația plantei, iar urnele de 
cara este vorba, n'ar reprezenta decit nişte rezervoare de spă create 
de plantă pentru a se apăra împotriva prea marei evaporări în caz 
de secetă. 

* Se înțelege că în cazul adevărului unei asemenea ipoteze, urnele 
Nepentelor n'ar mai putea fi socotite drept organe de prindere al 
insectelor. In orice caz rămîne în picioare cazurile acelor Nepente 
care digeră materiile organice și insectele atrase de culorile lor stră- 
lucitoare şi gustul mieros al lichidului. 

N’ar fi exclus, credem noi, ea Nepentele de care vorbeşte Man- 
gin să reprezinte o specie adaptată la noi condiții de vicață, la un 
fel đe simbioză, de natura aceleia care se întilneşte în apa mărilor, 
între anumite actinii și erustaceul de specia Bernard Ermitul. 

Aceste donă animale trăiesc în simbioză, folosindu-se de aceeași 
cochilie de seoiră. Crastaceul se adăpostește înăuntrul sevicii de 
unde îşi pîndește victimele cu care se vor hrăni, atît el cît şi ac- 
tinia care stă fixată afară pe suportul seoicii, urzicînd orice alt 
animal care ar îndrăzni să atace pe musafirul pe care-l protejează. 
Ponte că asemenea condițiuni de coabitare să exista și între această 
plantă și furnicile de care este chestiune, 

In orice caz, obicețiunile serioase de mai sus aduse carnivorității 
Nepentelor, nu îngăduiese fără rezerve considerarea urnelor lor 
drept organe speciale pentru vinatul curselor, 

Rezervele acestea nu trebuese însă extinse şi la celelalte plante 
carnivore deserise înaintea Nepentelor. Tată, de pildă, cum conchid 
în această privinţă J. Constantin (membru al Institutului Franței 
și profesor la muzeul de Istorie Naţională din Paris) şi F. Foideau, 
colaboratorul sän, în lucrarea deja citată mai sus: „trecînd en ve- 
derea peste exagerațiunile ridicole (aceşti autori se referă la legen- 
dele care cireulă prin ziarele populare din Statele-Unita, că „Ne- 
pentela'“ ar fi capabile să digereze și mici păsărele sau la acelea 
care vorbesc de existența unei plante miraculoase care ar trăi prin 
Madagascar şi care ar avea proprietatea de a prinde oamenii trecă- 
tori prin apropierea sa, pentru a-i digera), nu-i mai puţin adevărat 
că rămîne rolul serios pe care-l au în prinderea animalelor Drosera, 
Dioneea și Itrienlariile. In urnele acestor mici plante aeuatice se 
găzese regulat prinse animalicule de apă, care, după ce s'au agitat 
Înconce gi încolo, oarecare timp, sfirștse prin a înceta de a se mai 
mişca și prin a fi digerate și absorbite pe încetul. Mica familie a 


ORIGINIL 
E NATURALE ŞI FORMELE BIOLOOICE ALE MINCIUNI 5I 


ă de tevi i i ; 
aai a ma rm $ cu două ramificațiuni în unghi 
A a unde se găseşte o am Aceste rami i în 
ormă de pungi, an nişte crăpături, m r em uşi de aaa 


4. i 
N ORIGINILE MINCIUNII SE GĂSESC IN CONDUITELE 
NATUR E DE CAMUFLARE, DE INDUCERE ÎN EROARE 
VENT ÎN DUMBA ANIMALELOR RE în INTAUNESO FEBO 
: AR 
PLANTELOR (PLANTELE OARNIVORD) A S 


Ce coneluzii generale ne i 
$ A mpun faptele expuse PER 
SR, Coger mulțumită căruia unele acimale pe panpan „IP 
A mediu, culorile strălucitoare ale altora, m ` neobser- 
şi sucurile dulci parfumate ale plantelor irosurile specifice 


i carnivore, care in- 
sectele şi care camuflează prezența organelor de capcană aiia 


lor de prindere ca şi vieleniil 
i n e felurite sub form i 
ant Era rent grena sau indata rasar ana 
e pentru salva viața cînd r i 
pentru a se hrăni, tonte acestea artaik CrM a 
minciunii şi formele elementare biologice sub «are raivaus 
AA asi en se întilneșta 
Camullajul acesta pe care-l crează 
LEd b’ * natu i 
acestor ființe condițiunile de existență, și rue cp dam cas 
rr tea a să-și poată îndeplini en mai multă siguranță funeţiunile lor 
ema ciao a aripi a aroraa anumite acțiuni folositoare lor, 
tr bi e inteligenţă elementară de natură fiziologică In 
În aceste cazuri poate fi vorba de inteli ñ 
trucă donă din caracterele fundamentale ale pene ag pareau ară 
oieri tuner ? nori pt conduitei acestor viețuitoare la un anumit 
şi invențiunea de mijloa ivi i 
op da Jloace potrivite pentm realizarea acestei 
In modul acesta pusă problema, urmează estea 
„În 4 ; că formel 
primitive de deghizare ale exteriorului vieţuitoarelor gi tendinţele 
de nutriţie fac parte din arsenalul de procese şi instrumente piae 
de natură pentru îndeplinirea rosturilor vieții, pe toate tre tel sie 
nu îndeajuns de cunoscute, citi 
Intr'un cuvînt cle reprezintă niște tehnice ele 
ţiune puse în serviciul conservării vieţii și al datei. ete 


1) J, Conatantin et F, Falen, Len Plantos, Paris, Laronsea, 1022, pag. 49 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru a întări ideea că la origine inciuna derivă din acţiune 
vom aduce o dovadă de domeniul psihologiei animale, care credem 
că va lămuri şi mai mult foloasele acesteia pentru existența lor. 

Tată de pildă eum vinează tigrul puii de elefanţi: „mai întâiu 
el începe să urmărească t 
moment potrivit <a un pui imprudent să se îndepărteze puţin de 
mama sa. Când aceasta s'a întîmplat, deodată sare și dintr'o sin- 
gură și fulgerătoare mușcătură îi smulge trompa, după care fapt 
imediat se retrage, avind grijă să se pitească la oarecare di 
în hăţiş, însă împotriva direcției de suflare a vîntului și unde ochii 
miopi ai marilor elefanţi nu-l descoperă, Elefantul mie la citva 
timp după acest atac, moare din pricina hemoragiei. Turma de ele- 
fanţi se stringe în jurul puiului mort văitindu-ae în graiul lor, dis- 
cută cauza morţii şi după cîteva cercetări zadarnice, ea pleacă mai 
departe părăsindu-l. 

Indată ce aceştia s'au îndepărtat tigrul iese din aseunzătoarea 
sa pentru a-și lua tinăra pradă în primire“ 4). 

Nu mai puțin ingenios este atacul unor şerpi din ținuturile 
țărilor calde, 

Aceştia pindese momentul cînd vreun crocodil deschide gura 
larg ca să caște şi se strecoară cu îndeminare înăuntru, de unde 
repede scoboară în adâneimile corpului său pentru a-i devora maţele 
şi celelalte măruntaie. După ce s'a săturat profită de spasmele de 
durere ale crocodililor, care-l silese să deschidă de nenumărate ori 
gura, pentru a ieşi afară tot cu atita abilitate"). 

Modul de atac al acestor două animale dovedeşte o sieleană şi 
ingenioasă născocire de acțiune. In ambele cazuri aceasta este disi- 
mulată, ascunsă și făcută cu iuțeală pentru ca să reuşească sigur. 
Ce să zicem mai ales de atacul tigrului al cărui spirit de prudență 
şi înșelătorie merge pînă acolo, încît după atac el nu se așează în 
direcția curentului de aer care duce spre elefanții mari ca să nu-și 
trădeze prezența, ci dincolo de aceștia, de unde mirosul sän de felină 
nu le poate veni. 

Animulul acesta îşi lua toate aceste măsuri pentruea material 
vorbind să-și nege cît mai mult prezenţa sa pe cimpul de operație, 
eu un cuvînt să-și mintă adversarii păcălindu-i şi în mi. Ceea 
ce de fapt s'a și întâmplat. Această viclenie impregnată de înșelăto- 
rie, reprezintă însă o acțiune și chiar o tactică de acțiune. 

; Nu aminteşte ea pe departe furturile și asasinatele bortaşilor 
şi criminalilor inteligenţi, care comit fără de legile cu singe rece 
şi prevederea fără ca să lase nici cea mai mică urmă de trecerea și 
prezenţa lor individuală pe locul crimei f 

Procadind în chipul acesta ei nu urmărese altceva decit să în- 


i nopti Magre, A. Dt. Tnvisible, Crunut$ des Bûtes, pag. 97 
Masuri e, nvisible. Cruantă des Bêtes, e 97, Paris, 
Fanquelle Editeurs, fe. d]. as 


ORIGINILE 
NATURALE ŞI FORMELE BIOLOGICE ALE MINCIUNI O 53 


gele sau să încurce 
la descoperirea adevar e autorităților, să le împi ; 
Toată ies ui, adică a criminalilor or per reg sne 


acțiunea lor i : este o minei 
aa r neingădaită de legi să nu fie sia se Pete 


roaren este cehivalentă cu mi 
culni sau întinderea unei unrer 
ervește de pradă sau pentru ie- 


Dacă acţiunile de minţi 
 mMințire mau i 
lelor — Sunt conştiente paie bat er 


arena de conduitele lor a a man SN DA aom- 
min noastra este că impune en tă 
eliade A. ele an fost înzestrate de natură eu as 


CONSTANTIN GEOROIADE 


S 


A 


i: 


MA TUIA 


Părul mu îi era din säperi, 
Ochii, mi se pare, veri; 
Trupul nu îi era uscat 

In rochia sa de brocat. 


Păceam nebunii împreună 
Prin colburi de soare şi ună, 
Bulgărină iazurile 

Şi 'nflorind obrasurile. 


Poveştile pe oare le piiss, 
De cind îi era trupul vii, 

La port cu mine 'n sertar 
i nse "n țeasta de var... 


AUTOBIOGRAFIE 


Am fost în copilărie văcar 
Şi-am luat bătaie dela pindar 
C'am scăpat vitele 'n zăvoi 
Cu sâmânături de popuşai, 


Mă "mgînam cu buhaiul de baltă, 
Tăind cu briceagul, în loe da daltă, 
Tabla 'nmulfiri pe băț, 
Vrind de creer s'o agăț, 


M'a plesmit învățătorul în cap. 
De-atunci lucrurile grele îmi scap. 
Prind fluturii de pe cîmpie, 
Soriu şi sint fără meserie. 


ANA. TURA 


Un vlăjgam de țăran 

Muşcă buzele cailor 

Ce-au căzut pe tăpşan 

In faja unui Isus de lemn, 
Mineat de cari și vremi, 
Rămas pământului, semn. 


Brazda, ca un obraz 
Rumemit, de fată 

Dela sud, 

Răsturnat* — așteaptă 
Zămislirea noului bob 
Care moare ?'n rob... 


` 


TE BE ANA 


In poartă s'a oprit 
Cu mina'm şold 
Şi cîntă, 


O floare 'n miimi frâmintă 
Ilsana, care 'n sat 
E sină. 


Un şuer la fintină 
Și donițele-s pline 
Cu apă. 


Dureri și doruri sapă 
In moina trupului de lut, 
Adine. 
D. CORBEA 


IDEOLOGIA TINERETULUI 
ŞI CULTURA 


„Qindurile sunt è otravă, ua obstacol a 
„orleărei botăriri”. 
EMIL CIORAN („Vremea“) 


„Orice gind dus pină la capăt Înseamnă ! 
r, 
„împușcă 


(scriitor al Germaniei de azi) 


nimismul, una din cele dintii ideologii cunoscute nouă, deşi 
iie conștiința și curiozitatea omului primitiv — observă filo- 
soful Plehanov — nu mărește însă cu nimic, puterea omului asu- 

Li) 

iii pania ea forțele naturii să fie în adevăr influențate, omul e 
hue să descopere, ştiințifie, legile acesteia. Odată apărut însă, pun 
de vedere știinţifie exclude cu totul concepţiile animiste. Un rad 
plu. Omul primitiv sau sălbaticul de azi, se așează la pămint, 3 
plorină sufletul să se reîntoarcă în trupul bolnav, sau să-i apara 
puterile, pentru a învinge dușmanii. Este dela sine înțeles, i 
care ar fi argumentele invocate de sălbaticul nostru, ele nu po 


e DR remarcă cu justeţe un istorie al Greciei, cine arde 
adevărata cauză a rotației aparente a soarelui în jurul pămîntului, 
acela nu va mai lua în considerare pe Helios, care urcă În nay a, 
în carul săn de foc, drumul cerului și coboară seara la apus pen 
odihnă. e 

Şi totuşi... veacuri ne despart de legenda lui Helios şi unul 
din parlamentele Sud-africane a interzis demonstrarea cunoscutei 
experiențe cu pendulu) lui Foucaud, pentrucă „teoria rotației pă- 


1) G. Plehanov, — Prefnţă in cartea lui Deborin, „Introducere în materialie- 
dialeotie*. — Edițin rusă, pag, 10. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 59 


ului în jurul axei sale, se află în e ; : A 

> ontradi 

poate servi drept bază ideilor ateiste şi bolşevi TE eu biblia şi 

à Ro despart milenii de epoca primitivului, care „eonvingea" du- 

cări politice d Peene: că citi, în cartea de căpătii a unei mig- 
: ce de m > : „războaiele isti : 

știut să atragă din văzduh, se câștigă de acei care an 


din ceruri, forțele misterioase 
nevăzute.. -„ Bufletele morților.. ., care ied atrase te orare 
Free curaj și introduc panică în dușmani“, lar concursul acestor 
orțe, se poate asigura prin: „apelul fervent la ele. Cheamăle, 
atrage-le, cu puterea sufletului şi ele vor veni“ 2), 

Astfel, reînvie, în veacul progresului științifie nelimitat, nu 
numai legenda Imi Helios, pe calea „oficioasă'' a unei legi paria- 
mentare, dar și sălbaticul însuși, care face apel fervent şi convinge 
duhnrile morţilor — sub înfățișarea tristă a unni tineret intelec- 
tual, care se pregătește să conducă societatea. 

In timpul marei revoluţii franceze, Condorcet, prevestea venirea 
secolului rațiunii, bunei stări generale şi a umanismului nelimitat. 
Im cartea sa : „Esquisse d'un tableau historique du progrès de Pespirt 
humain‘, el împărţise istoria omenirii în zece epoci. iar nltima 
etapă, a zecea, urma să fie „momentul în care pămintul va fi loenit 
de oameni liberi, care nu vor recunoaște nimie în afară de domnia 
rațiunii; cînd despoții şi selavii vor exista numai pe scenele teatrala’, 
Astăzi, suntem în plină epocă a zecea a lui Condoreat, în ultima 
etapă a desvoltării capitalismului. Numai că această etapă, în locul 
bunei stări generale și a oamenilor liberi, ne-a adus crizele economice 
generale, dictaturile totalitare şi pregătirea febrilă a „războiului to- 
zal‘. Aceeași clasă socială, care proorocen în zorii istoriei sale, prin 
pana lui Condoreet, triumful raţiunii și umanismului; astăzi, în aju- 
nul dispariției sale, vestegte — prin bombardarea orașelor deschise, 
rugurile şi autodafănrile culturale — domnia rasială a cismei gi 
„stăp'nirea strigoilor cumplită'' 2), Dar ceea ce constitue poate as- 
pectul cel mai îngrijorător al fenomenului, — este aderenţa tinere- 
tului la extrema dreaptă, sălbăticirea tinerei generații şi pregătirea 
ei pentru rolul de mercenar și „strigoi“ al unei lumi, care nu vrea 
cn tot dinadinsul să dispară, 

Am întrebuințat pînă acum termenul de ideologie a extremei 
drepte. Auzim însă o obiecțiune prealabilă: există oare o ideologie 
a extremei drepte? Cavalerii zvasticei şi ni pistolului, posedă ai o 
ideologie şi o concepție culturală? Democraţii refuză de ohiceiu 
dreptei orice bază de idei, Dar nu numai ei. Căci și „profesorii“ 
regimului „strigoilor'* au grijă să precizeze că „năţionaliştii nu su 
p m şi niej ideologie‘ 4), In general, „ideologie este o chestie 


scornită da liberali și demoeraţi“* 5). 


1) Paul Lebrun: D'origine du monde, 1936. 

2) O. Z. Codreanu: Pentru legionari, p. 317. 

s) I. Mota: Oranii do lemn. 

«) Nae Ionescu, în „Cuvintul: din 10 Febronrio 1938. 
5) Tbidem. 


60 VIATA ROMINEASCĂ 


Nu ne vom însuși nici punctul de vedere al democraților eare 
ignorează sensul exact al noţiunii de ideologie şi, bineînțeles, niei 
acel al profesorilor de sofisme şi de cinism. Ideologia, în fond, în- 
seamnă procesul de gîndire, care apare în conştiinţa omului la o 
anumită fază a evoluției sociale, însă un proces greşit bazat pe o 
anumită conştiinţă declară neadevărată, care contrazice realitatea, 

Numai atunci, cind înțelegem cum vieața materială şi realită- 
tle sociale determină gindirea ideologică, putem să ne eliberăm de 
aceste reprezentări ideologice, de ideile dominante ale epocii, care 
sunt întotdeauna ideile clasei conducătoare din acea epocă. Astfel, 
gindirea ideologică, cu tot ceea ce se cuprinde întrinsa : religie, po- 
litică, drept, morală și filosofie, a fost intotdeauna un proces care 
denatura realitatea, impunînd tuturor, ideile şi reprezentările clase- 
lor conducătoare. sau, după expresia lui Engels, „atirnind ca un 
balast gren asupra conștiinței oamenilor“ 1), 

Nu poate fi vorba deci de lipsa unei gindiri ideologice, la baza 
mişcărilor de extremă dreaptă. Dar lupta pe care o duca extrema 
dreaptă, at't praetie cât și în cimpul ideologie, nu este îndreptată 
numai impotriva ideologiilor revoluționare. In Germania, de pildă, 
alături de Marx, a fost ars și Spinoza, care, după cum se știe, n'a 
fost marxist. De asemenea, la noi operele lui Mihail Sadoveanu, 
declarate tabu, sunt desigur departe de revoluție şi idealurile socia- 
liste. Dreapta extremistă posedă deci o ideologie. Orieit de rudi- 
mentară şi oricît de dușmană gîndirii în general, această ideologie 
există. Este doctrina antiraționalismului şi a „forței singelui', ideo- 
logia distrugerii culturii şi a „distrugerii ideologiilor“, pe care le-a 
creat chiar burghezia, în perioada tinereţii sale, în veacurile al 18-lea 
și al 19-lea. 

„Renaşterea a fost în realitate începutul agoniei vieții spirituale 
moderne“ 2), afirmă un proaspăt teoretician al dreptei noastre, 
Paptul că „renașterea a pus bazele civilizaţiei materiale, că a însem- 
nat progresul şi victoria omului asupra naturii, că niciodată inteli- 
gența omalui n’a fost mai fecundă și mai inventivă““, nu înseamnă 
nimic, deoarece „toate acestea, s'au realizat eu prețul pierderii lu- 
minii adevărate. Omul și-a făcut vieața mai comodă, și-a rafinat 
simțurile, dar a pierdut sensul vieții... Tar știința nu poate avea 
o valoare metafizică“... Concluzia: doetrinarul nostra o pune chiar 
în motto-ul cărții sale, sub forma unui citat din Unamuno: „ca și 
tine, simt și eu adesea nostalgia evului mediu“. Deci, jos cu renag- 
terea, progresul științifie și victoria omului asupra naturii, Să ne 
reîntoareem cît mai repede la evul mediu, ca să căpătăm iar „sensul 
vieţii" și valorile „metafizice“. 

Dar ideologia extremei drepte mai posedă o caracteristică im- 
portantă : ea izvorăște din practica și aețiunea politică a mișcării. 
Între teoria și practica mișcărilor de dreapta, de cele mai multe 


1) Scrisoare către Mehring, din 1 Iulie 1893. 
1) Fietor Joimu: „Spiritul legionar'*, p. 16, Bacarești, 1938. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 51 


ori, nu există contradicție. Lăsî iatificzri 
; demagogia înălțată s n ia o parta, miatificările grosolane 
orbesc de „sensul anti burghez al reyo] tiet peoga : de mine 
între altele: „socializare“ san „pii gas vor ae aa 
în liniile generale însă, ideologia decta oaa poporului — 
după cum, pînă | oma dreptei izvorăște din practică, 
D P a urmă, teoria influențează la ri i acti 
politică. Astfel, nostalgia după evul medi iag sAn rran 
al arderii cărţilor, după cum, această edie e porii 
aa unei „teorii“ anti raționaliste Painea ege er în a 
a alungarea din universităţi d ea pius, 
unor: soriltort npt re in d răni nearieni, sau declararea 
i Inceputul procesului dialectic de i ja i i 
tiea și ideologia dreptei, este însă Sper pune peri i E pes 
fang war die Tat. Privind evoluția istorică i ideale: re mer 
drepte, nu trebue să uităm niciodată envintele Ini Goethe. e PE 
torul cel mai reprezentativ al mișcării noastre de reset a eter 
povestește en eandoare începuturile activităţii sale politice do ai 
pur şi simplu aceea de agent provocator şi spărgător de anie 
toreşti 2), De altfel şi celebra generație din 22 s'a idei dt ponei 
testaţii și pogromuri, savant aranjate. şi părinteşte încur e dn 
anumite instituţii. Mişcările de extremă dreaptă s'au Suzete po 4 
put numai prin dinamismul lor. Ele au oferit pretutindeni ti ilor 
Mămînzi de piine și acţiune, posibilităţile unei neţiuni iaaittaie, i vă 
manifestări exterioare (uniforme, exihiţii, defilări manifestații. ta- 
bere) şi iluzia eroismului. „Unui idea! fără luptă — observă undeva 
un seriitor — tinerii preferă lupta fără ideal'“. In realitate lupta 
a căpătat în curînd idealul corespunzător, determinat direct de bea 7 
tivele mişcării și suficient de închegat pentr a satisface oak, 
tatea intelectuală a băieţilor eresenți în tabere și cuiburi, 
„Misticismul'“, „etica suferinței“, „mesianismul“, „apelul la 
sufletele morților'* ete., să nn uităm că toate acestea au fost deter- 
minate de practica mişcării, cerute de țtelurile ei politice imediate. 
ina Marea fel se poate explica și specificul naţional al mişcărilor 
Printre componentele ideologiei tineretului nostra de extremă 
dreaptă, găsim un caracter deosebit, specific, şi anume: rehigiozitatea. 
Extrema dreaptă face multă paradă da „ereștinismul** si (util 
între altele, din cauza caracterului ţiărinese al populației, mai uşor 
de sedus „sub semnul erueii'*). „Prin legionarism, neamul rominase 
a realizat acest fenomen unic, în istoria modernă a Europei: o miș- 
care politică structurată religios'* 3). Pe de altă parte, dat fiind ea- 
racterul faseismului musolinian gi mai alea al hitlerismului, adversar 
a] bisericii — extrema dreaptă romineaseă crede că, grație acestei 
mistice creștine, scapă de învinuirea curentă de servilism și imita- 


1) Mihail Manoilescu în „Rindwiala“". 
2) 0, Codreanu, p- 21—80. 
s) Victor P. Gircineanu: colecția „Rindukala‘" Nr, 5, p. 25. 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


imne. „Prin aceasta (mistica creștină) se dovedește înc'odată reana 
voință a celor ce pretind că naționalismul rominese este marfă de 
import, se apără d. Şoimu. Totodată, religiozitatea constitue un 
prilej nimerit pentru excitarea complexului de superioritate necesar 
mișcării și compensarea unor neajunsuri și perspective sumbre ale 
„destinului“ rominese. „Pe drumul reîntoarcerii oamenilor către 
Dumnezeu — ne asigură d. Qireineanu — neamurile ne vor găsi pe 
noi ea învățători“ 1), 

Recunoaştem că acest caracter pretins creștin, dovedeşte că ideo- 
logia romînească de extremă dreaptă nu este o „marfă de export". 
Dar tot acest caracter „ereștin'* este o dovadă — că faseismul romîn 
este totuşi o „marfă'*, şi anume una destinată a servi fascismului 
apusan, De ce, — ne vom incerca s'o explicăm mai la vale. 

Religia creștină, în spiritul căreia nu există „elin sau iudeu‘, 
prezintă multe inconveniente pentru acțiunea extremistă. Aceasta 
a fost şi una din cauzele principale pentru care hitlerismul are un 
caraeter anti- 

In cartea sa „Războiul total'', Generalul Ludendorff, analizind 
ideile care ar putea asigura frontul în cazul unui măcel sălbatic gi 
de lungă durată, socoate că antisemitismul şi rasismul sunt insufi- 
ciente. 

Isvorul rasismului este doară în primul rînd necesitatea poli- 
tică de a convinge pe germani, oriunde s'ar afla, că trebue să ser- 
vească în primul rînd scopurile rasei germane, adică să joace rolul 
de avantposturi pe căile expansiunii germane. 

Ludendorff duce pînă la capăt aceste tendinţe și proclamă ne- 
cesitatea unei religii pur germane, adaptată la necesitatea de a servi 
drept unealtă a războiului, Iată cauzele reinvierii „zeilor germani”, 
eultului lui Wootan, disolvării asociaţiilor religioase și proceselor 
împotriva pastorilor bisericii catolice, eare nu este dispusă să dea 
Cesarulni ce este al Cesarului, pentrucă s'a substituit de multe ori, 
ea însăși Cesarului, 

Ce se întîmplă însă la noi? Faptul că biserica ortodoxă nu-i, ca 
papalitatea, o mare putere supranaturală, ci o simplă biserică națio- 
nulă, cara nu constitue o piedică în calea Statului totalitar, nu ex- 
plică îndeajuns însă, falsa religiozitata a mișcării rominești de ex- 
trema dreaptă. 

Totalitarismul romînese, imperialist și antisemit, întimpină 
multe neplăceri şi dificultăți la „corijarea“ şi „adaptarea'* învăţă- 
turilor creştine, la necesitățile acţiunii politice. 

In presa extremei drepte, răbufnese regulat discuții pericu- 
loase pentru mișcare, în care comandanții echipelor de gladiatori 
își adue bruso aminte că „au căzut în păcat“ faţă de învățăturile 
Mintuitorului. 

Vom reproduce, foarte sumar, o discuție purtată în „Buna Ves- 


t) Vietor P. Gârcineanu: „Rinduiala'! Nr, 5, p. 27. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 63 


tire" 1), unde, lin kaa A 
nul din aceşti tineri cugetători à : : 

cate o grea cădere în păcat, din earo nidji A, îi nationalist, 
ortodoxie“. A intervenit însă imediat profesorul“ * piman aia 
grije ea „ideile“ să nu încuree minţile băieților și Peart spa ei 
„© piedică pentru elanul mețiunii'*. lată teoria f ak: 
După ce recunoaste că nati i oria profesorului: 

ştie că „națiunea, ca o realitate istorică, e o conse- 
cinţă a păcatului originar prin care s'a Început istoria‘, asi ră 
însă pe comandanții de cuib că „m există în chip normal în istorie 
feluri individuale, cì numai feluri naţionale de a trăi cuvintele lui 
Dumnezeu. Comunitatea de iubire a Bisericii se acopere structural 
cu comunitatea de destin a națiai'*, Abilitatea profesorului nu mnl- 
țumește însă pe toată lumea, In diseuție intervine um alt „protesor'*, 
a cârni vieaţă şi profil „moral“ ar putea figura cu succes oro- 
nicile de seandal... Acesta, într'un moment de căinţă și auto- 
biciuire, proclamă că „naționalismul e profund biologie, ,., fiind o 
aprigă iniţiativă a omului, întru apărarea grupului său etniei“ şi deci 
„trebue să meargă pînă la ură şi vărsare de singe", Supărat că 
lucrurile se încurcă şi mai ales că încep să fie numite pe numele 
lor adevărat, primul profesor intervine iar, asigurind că; „naţia 
păcat, e dela Dumnezeu, ca şi consecinţa ei fireaseă, naționalismul” *. 
La acest argument, celălalt — care se vede că ştie ceva — sezisează 
imediat unde vrea să ajungă profesorul și întreabă: „în acest caz, 
devin indiferente din punet de vedere moral, a ucide, a trișa, fiindcă 
şi acestea sunt dela Dumnezeu“. lar observației că „nu te poți sus- 
trage naţiei“*, răspunde: „bine, dar tot așa nu te-ai putea sustrage 
nici beţiei'*... şi încheie gindul, declarind că, în acest caz, „naţio- 
nalismul este o beție dela Dumnezen lăsată !.,.**, 

Interesant e că în urma acestei discuţii, nn „ortodox! dela re 
vista bucureșteană „Gindirea'! a sezisat tilenl polemicii, afirmind 
un lucru seandalos, pentru prestigiul profesorilor hitlerizați : „jrîn- 
direa profesorului Nae Ionescu. este total ncereștină. Ea îndeamnă 
la cel mai deplin indiferentism moral. lar în susţinerile celor doi 
polemişti, se citeşte printre rînduri, tendința de a înlătura din calea 
vaţionalismului romiînese orice preocupare de discernămint moral“. 
(D. Stăniloae în „Gindirea'', Noemyrie 1937), Ceea ce este perfect 
adevărat. 

După cum se vede, „creștinarea“ bitei îmtîmpină dificultăţi se- 
rioase. Cum se explică totuşi frazeologia „misticii ereştie“ și mai 
ales care sunt avantajele pe care „ereștinismul'' corijat le oferă 
extremei drepte romiînești ? 

Explicaţia trebue căutată în perspectivele mesianismului și des- 
timului, pe care extrema dreaptă le pregăteşte neamului rominese, 

Cuvintele: „destin“, „mesianism“, „sete de epic‘, „ al 


t) „Buna Peatire'*, vară anului 1937: srtieolele d-lor: Badu Dragnea, Nae 
Ionescu, Dragog Protopopescu: aționalism şi ortodoxie“, 


- 


64 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


za care se Întilnese în combinaţiile cele mai nebuloase, 
„vre bere doctrinare, au totuși un sens clar şi bine pre- 
cizat. Extrema dreaptă dela noi este, și ea, imperialistă, şi are neapă- 
rată nevoie de „credința în misiunea rominească'“, san „dimensiunea 
epică a destinului nostru“, care este „un dithyramb al măririi ro- 
mînești, ce oțeleşte fapta tineretului“ („Bfarmă Piatră“ Nr. 44). i 
Este clar, însă, că toți „dithyrambii“* s ind aaa pnjră 
tatea organică a imperialismului nostru, pe care îl contrazice ra 
numai realitatea obiectivă a raporturilor de forțe din Europa de 
după războiu, dar și toată istoria națională, sentimentele întregului 


ea >. - - 
22% Este adevărat că în ultimul timp, „din cauza erizei economice 


1 . Deeît asta e încă foarte puțin în comparație eu impe- 
e T organic al doetrinei tineretului de extremă 
dreaptă. Pudulia și pretențiile lui sunt mai mari. Pentru tinerii ra 
tri, problema esenţială a naționalismului rominese se epeiseasă 
întrebarea: „enm poate Rominia face istorie?” (E. Cioran, „Vre- 
meai'), Acest tineret protestează cu vehemenţă împotriva tuturor 
acelora care afirmă: „prostia enormă, că neamul acesta nu doreşte 
decit să fie sat să trăiască liniștit între granițele peer de 
pace"! („„Rinduiala“!, caietul 5). Iar „tuturor politicienilor și ideo- 
logilor, care au afirmat că neamul rominese n are veleități şi că e 
un neam modest, de treabă şi euminte* — tineretul de Te 
dreaptă le „răspunde simplu“ : „mesianismul rominesc există. - 
colo de toate discuţiile și interpretările istorice, ori psiho-etni ce, 
mesianismul acesta este o realitate, este starea de conştiinţă a tine. 
retului de dreapta“ („Rînduiala“, pag. 21—28). 

Această argumentare nu trebue să ne surprindă. Ea este rerul- 
tatul firese al metodei în care sunt educați acești tineri și pe care un 
din părinții lor spirituali, a sezisat-o de mult: „Cu un tînăr de azi— 
spune d. Nichifor Crainic — trebue să fii prudent. El nu discută, 
el neagă sau afirmă. Iar dacă îl contrazici e — Doamne fereste, — 
gata să te împuște‘ („Gîndirea“‘, sa cu m ji i 

i care ar puten fi direcţia concretă a imperialismului nostru 
Ani, Preta Aral devine extrem de vagă și nebuloasă. Lueru- 
rile nu sunt numite pe numele lor adevărat, Deşi toată evoluția ideo- 
logică și practică a mişcării nu lasă niciun dubiu în această privință. 

Imperialismul extremiștilor noştri este departe, bineînțeles, de 
imperialismul prusac și musolinian, care se pregătese pentru o nouă 
împărțire a lumii. Imperialismul nostru, în configuraţia Europei 
post-belice, nu poate avea decit un singur sens: anti-comunist și deci 
anti-sovietie. Acest imperialism poate fi doar un pion de avantgardă 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 


în mina acelora Moe ş 
săritului, care pregătese „eivilizarea““ imenselor stepe ale ră- 


In lumina acestei perspective istori 
- CET + ori cs 

cația „&pecificului național“ al nd oase Aso ina rare 
ne. cama creștină“* poate servi drept 
pentru mobilizarea maselor tirä 
„destinului nostra“, ee Q 

„Spiritul general al doctrinei e 
opus comunismului“* 1), oferind deci 
mit imperialism mai limitat: 


65 


| şi expli- 
r pte rominești, pentru 
singura armă ideologică 
0 eventuală realizare a 


- Extrems dreaptă a primit cu mare bucurie fenomenu i 

eee rul Curi ară probă suficientă că „Romnia se află rea pe 
ui, dar „mistica erestină““ ibili i 
Aaaa € na reștină'* oferă posibilități nebănnite de 
In corul sărbătorese și frazeologia nebuloasă din iu i 
trache Lupu, n'a lipsit nici vocea sinceră a unui s AT 
care a tras, în public, consecințele practice nle fenomenului, scoțină 
un urlet de bucurie și cinism : „Acum ştim că și Rominii pot fi amă- 
gii, că au lichidat cu un scepticism vulgar. .., că sunt capabili da 
absurd'* *). „Maglavitul ne-a dovedit odată pentru totdeauna eit 
suntem de primitivi“, jubilează această măreuță urlătoare, dar sur- 
prinzător de sinceră, a extremei drepte rominești, „Atunci ce avem 
de făcut‘, se întreabă acelaş; și răspunde: „Totul! Căci dacă 
oamenii au făcut atîtea sacrificii pentru o viziune neverifienhilă, ee 
nu vor face ei pentru o vizinne terestră f? Prihoza Maglavitului trebue 
convertită şi exploatată“. (B. Cioran, locul citat). Iar esenţa ideo- 
logiei extremei drepte romineşti — vom adăuga noi — constă 
tocmai din convertirea şi exploatarea misticei religioase, sinteză între 
creștinism și imperialism, mai precis: „croștinismul“* epocii imperia- 
liste într'o țară înapoiată, exploatată de forțele imperialiste si îm- 
pinsă drept avantgarda expansiunii acestora. 

„Lia christianisme, était à l'origine le monvament des opprimés, 
il apparaissait tout d'abord comme religion des esclaves et des inf- 
franchis, des pouvres et des hommes privés de droit, des peuples 
subjugmâs ou dispersés par Rome‘ 3). 

Pentru ce, creștinismul predică resemnare și răsplata pe lumea 
cealaltă? Cauza stă în faptul următor: selavajul, este o formă de pro- 
ducție închisă, care nu oferă nicio iesire şi nicio posibilitate de trans- 
formare în mai bine. Selavajul trebue să se prăbușească, la un ann- 
mit stadiu al evoluției sale; iar clasa selavilor nu este purtătoare 


1) F. Engoln: Progresa of social reform (1843), citat după „La religion“, 
„8. 1.,p.74. 
a z) E Cioran: „Maglavital şi coalalată Românie: („Vremea'!, Oct, 1935), 
3) F. Engelm: Contribution à 1'histoire du chrintiuniamae primitif, 1805, 
(Dovenir nocial, t. I, p. 27, 28, 29). 
5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


unor i i ietate, pe baza 
i forme sociale. Ea nu poate clădi o altă soei 5 
„cea serg văd de producţie şi pe baza creșterii pareri pro- 
ductive, cum a făcut-o, de pildă, burghezia, sau cum o Tey N 
clasa muncitoare, acolo unde a cucerit puterea politică. £ 
neexistind, pentru sclav, perspective de îndreptarea în veiin E 
răsplata este mutată pe lumea cealaltă. Mai tirziu, în evul iu, 
răscoalele ţărăneşti îmbracă și ele haina creștinismului. rA 
Ce soulèvement, — strie Engels — que odă ră si A 
vemenţa de masses au moyen ge, porterent nfcessairemen 


Pi peri E in haină religioasă 
i, extrema dreaptă încearcă să îmbrace în hi 
Berner politică de a mobiliza massela țărănești, paan a at 
ţiune îndreptată împotriva intereselor acestor Masse. p nvertirea eo 
Maglavitului'*, faptul că „Rominii pot fi amăgiţi”, va servi 


imperialism patologie, care se pune în slujba imperialismului „să- 
m a are i ia iunea „împotriva 

Astfel sinteza dintre „non-rezistenţă'' și acţiunea „impo isa 
Antihristului““, „marfa'* spirituală a extremismului nostru bd lar 
mai pocion i national” + „leton corel + Senai Ain afară 
băieților, — u sunt altceva executar j 
y Prati de interesele im ului apusean. 5 ranean s” 
mătură ideologică, dictată din afară, se execută de către doctrina: A 
extremiști în mod conștient sau nu — în cazul de faţă nu are 
; vită? 
ine ee par ASR mai sus, procesul formării pa puri 
strict determinat de necesitățile sociale, este pini P vigi pt = 
vă oamenii ignorează de cele mai multe ori adevăratele forţe 

în mişcare. ) 
care a Ma opera de artă exprimă o tendință sau arte o cauză, 
autorul, de cele mai multe ori, nu-și dă seama parion. . paaa, 
Nu putem avea îneredere în cinstea epoca a DE ip e N 
lasă şi tot ceea ce e 

Pee Ă i i sei i obiectivă, ce nu este întotdeauna perce- 
gg ean „ereştină'!, pe care se silește s'o îmbrace ne 
dreaptă, mai oferă un avantaj. In momentul realizării ee mol 
rominese, în cioenirea formidabilă dintre forțele repere HA p 
sean și popoarele republicii din răsărit, este clar şi pen 


1) F. Engela, ibidem. EY 

*) Atragem atenția eetitorulni asupra faptului că „religiozitaten 
FEB Ba pariar pre tera romimeşti, sunt false și contrazie qiia nigi 
creştine. Totalitarismul este pretutindeni duşmanul religiei er ag 
în Germania biserlea este combătută pe faţă și păatorii înfruntă prigoana, 
noi din enuza unor condiții speciale, după cum am arătat, învăţăturile creştine 
sunt numal „corijate'“, şi „eonvertito“* îm folosul eauzei. 


>. 


IDEOLOGIA TINERETELUI ŞI CULTURA 67 


vedere, nu este desigur întimplătoare soluția 
asupra destinului neamului rominese, pe care 
popoarelor este vicaţat... 
e ijloncele pe care neamurile 
pe ru. Toate sunt bune, chiar şi cele 
tea tronului hat Dodi ai % ; i piatra Invierea neamurilor inain- 
O pri pates ma clar și mai semnificativ, Devenind tentrul de 
A e vom pieri ca națiune, vom elştiga însă învierea, 
deoarece am luptat impotriva „Antihristului“*, 

Aceste euvinte, puse alături de concepția hitleristă cu al său 
„Deutschland über alles'*, căreia totul îi este permis, pentru a trăi 
și stăpini lumea, ilustrează perfect deosebirea între imperialismul 
prusac și unealta sa din briul Carpaţilor; precum și soarta pe care 
0 pregătește acesta din nrmä, poporului român. 

De altfel, d, Emil Cioran a exprimat toate acestea în maniera 
d-sale. frane și fără reticenţe. D, Cioran a trăit în Germania hitle 
ristă, în exaltarea primului an de putere. In fața triumtului intern 
al imperialismului prusac, eu marșuri, defilări și parade ale batn- 
lioanelor de asalt, tinărul valah, fiul unui protopop ortodox din 
Ardeal, este pur şi simplu strivit de invidie. „Nu este de loe comod, 
a te fi năsent într'o ţară de a doua mină“, suspină d. Cioran, „Şi 
dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într'o mare 
de nemingiiera'! 1), 

Concluzia obsedatului cuprins de furia „mesianieă'“: „Numai 
obsedaţii au răsturnat istoria‘, san după cum o caracterizează d. 
Nichifor Crainic: „d. Cioran vrea un neam rominese care să încenpă 
după sinuciderea sau după uciderea actualului neam românesc“ 2). În 
aceeași linie, a „uciderii neamului romînese“* se integrează perfeet 
şi celelalte reflexii pe aceeași temă, „Niciodată — serie d. Septimiu 
Bucur („Sfarmă Piatră‘) — noi n'am avut nevoie de acte irațio- 
nale ca acum. Să nu vă pară ciudat dacă Rominia va trece printr'o 
fază de îmbelşugată orgie de iraţionalitate și fanatism‘. 

„Furie mesianică'*, „nebunie în problemele centrale ala existen- 
tei noastre naționale'*, „uciderea neamului rominese'!, toate acestea 
pentru a servi drept unealtă docilă nziunii prusace — în schimb 
însă, asigurarea că „vom intra în istorie“ și vom ciștiga „învierea'!— 


1) E. Clorun: „Schimbarea la față a României'!. 

2) Nichifor Crainie în „Gândirea'* Pebrunrie 1937, Recenzind earten d-lui 
Cioran, şi găsind că pînă la urmă ideea „destinului, misiunii gi a imperiuliemu- 
lui“ este conținutul ei renl, d. Crainic, după ce asigură că „o spameam și noi, 
într'o formă mai preeisă'*, ne propune „să inchidum ochii pentru rent și să ne 
bucurăm că o disperare se odihneşte înafirșit la pieptul unei misiuni“, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


igi inutul şi totodată scopul ideologiei extremei drepte 
Saaai gn EA este vorba numai de cîțiva exaltați i 
care îi sugrumă „furia mesianică'*. Ideile extreme! e. tg rar eá 
cnibat adine în spiritul unei generații întregi, iar „orgia de în A 
nalitate“ a căpătat forma unei mişcări organizate, uram 
n'a reuşit politicește. In motto-ul acestui articol se vede de ne 
intreaga deosebire dintre hitlerismul ajuns la putere și cel gráa e 
abia „culmile disperării” (Cioran), „Nu se poate proceda la fap 
fără o hotărire fanatică, fără o ardoare bestială, fără un pape peer 
de inconștienţă'*, declară cw justeţe d. Cioran. De ip lene 
d-sa — „gindurile sunt o otravă, un obstacol al oricărei hotăriri'“. 
Intr'adevăr, pentru a devasta biblioteci, a ucide bolnavi pe 
patul de suferință, a împinge un popor întreg la un războiu de pi 
mieire — gindurile sunt o apt ară serioasă, cm care extrema dreap 
ucă o luptă sistemati i "i 
wa ae sie doar faza formării și creşterii nm arid 
schimb, eroul hitlerist al lui Hans Tost, — care a amane ai A 
pinul societății — nu mai are de luptat cu astfel de complexe. eg 
rezolvat dilema. Pentru dinsul, gindurile nu mai sunt o zei şi 
piedică pentru elan, ci, dimpotrivă: „orice gind dus pînă capăt 
seamnă: împușcă... 
4 Să nu uităm că ideologia extremei drepte romiîneşti, în npe 
şi-a atins deja seopul. Tineretul nostru de extremă dreaptă, i trecu 
în mare măsură de stadiul gindurilor otravă, și a atins, Perie 
faza „superioară“, cînd gindurile inseamnă: cp oază pre vi 
publice rominești din iso zar ari o mărturie ureroasă în această 
i i ă ema Li . 
riza e eioia rares da îm faţa unui pericol naţional, care 
trebue înţeles şi combătut ca atare. 


(Va urma), ILIE CONSTANTINOVSCHI 


n as 


aa a 


CRONICA LITERARĂ 


CĂRŢI ROMIÎNEŞTI 
POEŢII TINERI BUCOVINENI 


Luind pildă dela d-1 Zaharia Stane a 
meşto în editura Fundaţiei Regale papa on onenek rng reiras 
tineri. Ceva asemănător, dăduse mai Inainte, în 1934 d-na Aspari 
Munte şi Neculai Pavel, sub titlul Breviar de poezie rrr saun g = < 
temporand, Culegerea de faţă ar aver, pare-se, rostul de n preroniia pe 
poeții bucovineni în absolut, trecuţi prin vămile criticei da valoure. 
Activitatea d-lui Mircea Streinul o cunosc de cițiva ani, si daa a 
avut de multe ori amabilitatea de n supune operele sale, chiar şi In 
manuscris, modestei mele judecăţi. Pe cit m'am priceput, cu sinceri- 
tate, am încurajat ce era de încurajat si am judecat du 
pă criteriile 
mele. Nu pot să tăgăduese dela început arlonrea d-lui Mircea Streinul 
şi a celorlalţi „iconari”. Din punet de vedere cultural, Intr'o provincie 
ca Bucovina, lucrul e vrednic de admiraţie. Căci nu trebue să ne nge- 
zăm dela început dintrun punct de vedere rigid estetle, Vointa de pos- 
zie înaltă, pură, este ea însăşi un semn că ncen poezie este pe cale de 
a se naşte. Și, întradevăr, ceea co iziwşte la această peneraţie bucovi- 
neană este hotărtrea de a cultiva valorile pure, necontaminale da ati- 
tudini exterioare artel, de a-şi face din această creațiune în libertate, 
o formă de afirmaţie naţională, Fate foarte frumos. Si mai Mudabilă 
este setea tuturor de cultură, toţi, fie şi prin mijloace proprii, fiind in- 
formaţi în tot ce formează complexul culturii contimporane. Dacă ne 
gindim că Gh. Antonovici este preot, că G. Drumur e ţăran autodidact, 
conducător al unui cor de săteni în comuna de naştere, că Teofil Liunu 
este învăţător, că d-na Aspazia Munte trăieste la țară, că, în sfirsit, mai 
toţi aceşti tineri poeţi sunt fii de țăran, trăind Incă în legătură cu sa- 
tul, măcar indirect, în calitate de profesori, atunci ne dăm seamă că, 
intr'adevăr, în Bucovina este o vie mișcare culturală, un interes per- 
manent pentru carte, caro Imbrăţişează toate clasele sociale. Nu de- 
geaba Eminescu a pornit doar de nici, de prin aceste plaiuri verzi! 
Unde este multă rivnă se fac însă şi greșeli, şi ou, cu foarte multă 
sinceritate, cu prilejul recenzării poeziilor iconarilor, le-am scos în eyl- 
dență. Nu am impresia că um fost înteles şi că sa dat cuvintului meu 
atenţiunea cuvenită unul am de oarecare experiență literară, Unola 
erori sunt scuzubile dela început. Ardealul, Bucovina, nu ficut Inainte 
de războiu, o literatură simplă, de țărani cultivați, fiindcă oras pentru 
romini nu exista. Oricită artă ar fi fost în ncea literatură, atitudinea 
te evidentă. Coghuc, Goga, Iosif, Agirbiceanu, mai inainte Slavici, 
căutau a introduce în cuprinsul artei, simţirile lor de țărani, Acum 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


äzbolu provinciile noul au luat contact brutal cu Vechiul Regat, 
egali o tă: rezistență s'au urcat pe calul lui, ba chiar au căzut 
dincolo. Acum, centrul încearcă a tace un echilibru între experiența 
lui reală şi artă, iar provincia a devenit puristă. Mai aproape de ger- 
mani, poeții ardeleni și bucovineni au devorat exp onismul, apoi, 
deodată, ca să nu li se mai aducă continua învinuire că n'au informa- 
ţie franceză, au început a citi franțuzeşte şi a cultiva nu pe Victor 
Hugo, ori pe Leconte Le Lisle, ori măcar pe Heredia, cum sar fi că- 
zut, pentru un început, ci Mallarmé, pe Rimbaud, pe Valéry şi cel- 
lalţi puriști. Ei bine, rezultatul, deocamdată nu e imbucurător. Am 
spus acest lucru în repetate rinduri iconarilor, dar antologia de faţă 
e o dovadă că n'au priceput. De altfel, adinca simtire naţională, a bu- 
covinenilor are o mică latură supărătoare. Bucovineanul e bănuitor, 
şi în ardența lui vede ginduri ostile în orice critică desinteresată, Cind 
un bucovinean reprobează ceva, el recurge la cuvinte grele, la blesteme 
iovice. Se poate un om mai civilizat în vieaţa de toate zilele decit har- 
nicul istoric literar şi editor Torouţiu? Cind însă d-sa e nemultumit de 
ceva si a în dreptul d-sale de a-şi vădi această nemulțumire, atunci 
aruncă cuvinte care aici par grele ca „desgustător”, dar care nu sunt 
pentru cine cunoaşte pe bucovinean, decit o formă de apărare excesivă, 
care azi şi-a pierdut rațiunea. Ardenţa în acţiune face pe bucovinean 
să primească fără simpatie critica, De pildă, peste tot, în această an- 
tologie, ni se spune că poetul cutare „activează“, socotindu-se dar ac- 
țiunea, ca o valoare în sine, indiferent de rezultatele ei, 

Dar, în sfirşit, care sunt efectele rele ale contactului prea brusc cu 
arta absolută? Efectele sunt o vorbire încticită, pestriță, o goană du 
neologisme pe de o parta şi după arhaisme, pe de alta, o gîndire ab- 
strusă, o sentimentalitate turbure, un misticism bizar, un amestec de 
n rata ar Ag Parte i-a ere ep 
mai rău, din Blaga, din Barbu, din „ din > 
nere, ta code maT viguros. Zic „ce e mai rău“, în înţelesul de „inter- 
pretarea cea mai rea, cea mal abuzivă”. Am găsit multe sclipiri la fic- 
care, dar mai niciodată n'a fost chip să rețin ca memorabilă, nu o 

ci măcar o strofă. Din acest morman de versuri, nu te poate 
desprinde o floare în întregime crescută, Deci, cu greu se poate alcătui 
o antologie a poeților bucovineni. Şi totuşi, tocmai aceasta, din nou, 
voleşte să facă d-] Mircea Streinul, dealtfel cu o ardoare simpatică. 
Fireşte, că acolo unde e producţie multă, e şi interes pentru poezie, și 
atunci, în acel mediu prielnic, tragi nădejdea să se nască ceva de soiu, 
Prin urmare ar trebui să se ivească un poet în toată puterea cuvin- 
tului, care ar aduca limpezire In acest haos, Afară de asta, trebue şi 
spirit critic, pe cara cu greu l-am putea cere unui grup de poeți aprinşi, 
aşa de aprinşi incit ei cred că au descoperit o „poezie arboroseană”, 
un „gotic moldovenesc”, y il de st vial at 

Numai unel sublime ardențe, unite cu o B viziune cri- 
tică, se poate datora judecăţi ca acelea ale d-lui Mircea Streinul De 
pildă, d-sa socoteşte că, printre aceşti tineri bucovineni, sunt citiva 
poeţi mari, de circulaţie rominească totală, pe lingă alţii de interes 
local, cind impresia noastră este că deocamdată totul are o valoare 
strict locală, adică culturală. „Iulian Vesper — zice editorul — sa im- 
pus prin lirismul său rece, lucrat în metal tare, cu sunet nobil". De ce 
să ne minţim cînd adevărul este condiţia ultimă a oricărei creaţii? 

D- lulian Vesper nu sa impus de loc, dar tru puţinii care urmă- 
resc toată literatura noastră, e un nume | care arată nobila aspi- 
rație către frumos. „George Drumur, utilizînd elementul de folklor bu- 
covinoan sau — odată, în „Oglindire 'n scuturi“ — şi german, dă o poe- 
zie rigidă, geometrică, Intr'o limbă de admirabilă puritate”, Așa, zice 
iarăși editorul. Nu. Limba d-lui Drumur, nu-i de o admirabilă tate, 
ba chiar e regretabil că un ţăran, fie şi autodidact, părăseşte limba vie 


CRONICA LITERARĂ 71 


a părinților, tuturor înțeleasă. 
“lui Drumur e mai puţin membra ego: putem să observăm, că limba 


A celorlalți, „Teofil Li o . 
zen Barham: z e un uluitor fenomen lirie, rea ainu facturi 
Akar . na lucrate în primitivismul lor, ne desvăluie dintr'odată, 
rose e poet — original şi sincer”, Exaperaţiune? Mai mult decit atit. 
pai avâgantă, E foarte nechibzuit să râpeşti unul autor putinţa unei 
Sai p percepții a realităţii, prin judecăţi false, D-i Teofil Lianu nu 
a e un mare poet, nu e nici măcar poet în mare parte a activităţii sale, 
rar re R a ici, pe colo, citeva versuri promițătoare, E adevărat că d-t 
Potoa + aiu, intr'o gazeti, a remarcat aşa zisul fenomen, dar d-l 
realitati. aniu, se caracterizează ol însuşi, prin strimba perecpere a 
ă răsfoim puţin antologia. Ponte că dintre soții 

aproape de adevăr este preotul Gh. Antonoviel, cea a Da e 
rece cimponesc şi printr'o solemnitate biblică, bucolieă: 


Incă nu stiau că-i zi dulăii.,. 
Fluerul tăcea ascuns în briu, 
să nveţe-a spune proaspăt cintul văii 
pentru mieii creți ca undelen piriu, 


In mantie de răcoare-um stat 

ca un drumeţ în umbra de măslin. 
Fior de rouă trupul meu uscat 
bău, iar sufletul senin, 


Cind elocirlia legăna'n 
pridvorul dimineţii viera ales, 
făcură valuri spicele'n cel lan 
şi paznic nu striga În şes. 


Dar când stai printre prieteni care fae poezie arboroa ti 
chiar preot fiind, tti pierzi cumpătul Astfel tinărul poet item M ini 
tulează o poezie Toast de seard şi apoi urmează: 


Tremură în jghiaburile suburbiei 
ploaia ca în fluier o eglogă, clar... 
Şoseaua trece pe sub seară holtei 
care chiule în cinstea griului din car. 


Ce rost are bizarul cuvint toast, nu Inteleg și probabil nici auto- 
rul însuşi nu înțelege. Dar e o vorbă nouă care i s'a părut poetului 
foarte interesantă, 

SI d-i Traian Chelaru e ceva mai limpede, mai spontan. Orictt 
de silnică ar fi Incă forma, inregistrezi cu plăcere chiotul călărațului: 


Cum se'ntreceau buiestrii înmiilinți sub sea, 
în noi vicaţa multă mai aprigă creştea, — 
şi'n nări, şin ochi, şin sânge, năvalnică spori 
atavica beţie a multor câlării.... 

Cielon. stirnit în stepe cu veacuri Inapoi, 
trăin o primitivă descătușaren noi, 

şi apăsam pe chingă mai strina, să coborim 
din vremea prea îngustă în neștiut tirim. 
In urma noastră cearcân şi peste noi întins 
creştea numai văzduhul torid şi necuprina, 


Chiar în pornirile de mallurmeanistn, nota serafică e prinsă cu 


oarecare delicateţă: 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Stiu un eden de umbră, — mirifice magnolii 
şi chiparoşi serafici, — desen de pure talii... 
Crese lauri şi oleandri sub nestirşite dalii 
de pini, şi palmierii cu ample evantalii, 


Poezia d-lui George Drumur „äran“, e greoaie, nelimurită. în 
definitiv nu ştii ce vrea poetul. Ce sinceritate ar putea să pună „ţăra- 
nul" bucovinean în cintarea feudalităţii? 


Cavalerii stau sub domuri în zale 
pentru marea a morții 
şi-aşteaptă cometa să treacă 'n furtuni, 
ca să arunce războiului sorții, 

Spada so 'ncovoaien pajiști și în not 
ca pe-un curcubeu În vesnicii de lut, 
să nu treacă nimeni inaintea lor 

de rugina singelui de nu-i umplut, 


Cu cit mai netedă, mai impresionantă, slaba totuşi poezie a lui 
Eminescu La Bucovina? 


N'oiu uita vreodată, dulce Bucovină, 
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, 
Văile în flori, 
Riuri resăltinde printre stince nante 
Apele lucide'n dalbe diamante, 
Peste cimpli 'n zori. 


Foltklorismul d-lui "Teofil Lianu, e plin de falsitate în acea cău- 
tare de vocabule dialectale disgrațioasa:; 


Sa 'mdoit pe umezi măguri. 
Prunii cresc luminan faguri, 
Floare albă, burdujel, 


Ciutură de soare, tir, 
Pe ogor do mualdiște. 
Sună orele ca nişte 
Bani de aur în chimir. 


Vorbele dialectale merg în proză, de pildă în Amintirile lui 
Creangă, dar nu pentru vreo pretinsă frumuseţe intrinsecă, ci ca 
documente, ca nişte conduita verbale ale eroilor. Cuvintul dialectal 
caracterizează mail adinc adesea un erou. Fals este şi humorul „țără- 
nesc” silit: 

Ce muiere, măi, şi luna, 

La feresti copaci de aur, 
Crese subţiri. Pe cer de plaur, 
Pină'm şolduri mătrăguna, 


Luna muiere! Sau: 


Oi ca mura, mițe moi, 
Au dat iarba la pămint; 
Oi cu miţe de argint, 

Măi, sun freamăt de cimpol, 


Şi pe d-l Vasile I. Posteucă, îl văd îmbrăcat țărăneşte. Trăsătu- 
rile feţei fi sunt energice, simpatice, Atunci, fiind d-sa născut întrun 


CRONICA LITERARĂ 73 


sat, ne-am aștepta să nu poezie Reverie 
-și intituleze o R 
orr neasa, cit pentru necompatibilitutea acestei alui en 
u vigoarea sufletului rural), Tot astfel E majorare proleta- 


riană mi se 
dintre osn FĂ red N: nea de grabă dintr'o atitudine teoretică, decit 


In mahalaua unde linişte creste'n flo 

a area de meri, 
Goa copiii livezi n'alenrgă rizând după fluturi. 
Jndo vieața, cu apa, se sbate în ochiuri şi cluturi, 
Sormmeurii se tirăse pe caldarimul cu-atitea primăveri, 


Cea mai îmbolnăvită de modernism, greşit inteles, e poezin d-lui 
D 


tinăr intelectual bucovi că s lăsat taminat de poezi arbo- 
neen, a con " a 


Cu fiecare seară renunţi la tine lar. 
instincte provizorii nţiţă violenta 
cosmarul existenței tot mai inconsistente, - 
un sector periferic, romantice şi murdar, 


Lumina retractării — în dioptrii egale — 
să cadă pe deruta de vis inoperant, 
suspendă așteptarea momontului prestant: 
justificare g suitelor banale, 


Trafic apocaliptic in bloc de rău moral 
spectaculos grefat pe-un minim de durere: 


Recalcitrant, pămintul din văi clomentare 
transmise'n reticență eşecul ancestral, 
cind pantei şerpuite şi agere-l răsare 
retroactiv zenit; vis cal şi virginal, 


Dilema rezolvată, topi în stadiu pur 
mplexul ezitării şi-un trup de imprecizii. 
e bolta din orbita identică nstrizil 

înecrucişază săbii şi drumuri da azur, 


Azi toţi s'au obișnuit cu poezia bermetică şi niciun critic serios 
nu se va pune din punctul de vedere greşit al sănătăţii logice, Aici 
însă este numai clucubraţie curată, eroaro poetică dela incaput plină 
la sfîrşit. Autorul ma înţeles structura hermetiamulul, 

Curios (deşi de altfel nu rar la poeţi), d-l Sireinul, Insuşi nu și-a 
pus fragmentele sale cele mai caracteristice, ci coca ce, In ciuda obser- 
vaţiei obiective, i sa părut d-sale mai extraordinar, Dar acest extra- 
ordinar e compus dintr'un fel de balcanism barbian fals, silit; 


Ochi trufaşi de levantin, 
vraclu istet la mueret, 

bea doar soare'n loc de vin =- 
că e craiul şi poet. 


Fringe, seara, trup de păumniţe: 

„Ah! Ce dulci îs fetele muntene! 
Au tot noapte deasă pe şuvițe 

si sub fuste bun prilej de lone“, 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tot aşa de preţios, de îmbătat de vorbe mari esta şi d-1 Iulian 
Vesper: 


Zarul in veacuri ronde invălmăşi nubil 
smirna orei albastre cu plopii nichelaţi. 
Zarzări cu uragane în braţe de copil 
crese o nemărpginire de ochi catifelați. 


Endimion cu lira sub cerul unui vers 

chemă agestru seara cu mele "nflorate. 
Herolzi în alveole, d un univers 
- şi-l vind lampadotorii, pe-o drahmi, în cetate, 


Zarzării cu uragane în brațe ar merge. Dar veacuri ronde, învăl- 
măși nubil, chemdă agestru, toate acestea ce vor să spună! Inclinarea 
la bizarerie este evidentă și la d-l E, Ar. Zaharia, îmbrăcat şi dinsul 
țărăneşte şi profesor, care a scris Apoteos, Mincis, Marathon, Afania 
şi pregăteşte Acteon, Nerv, Mim. 

Cultivarea simțirii naționale, prin creaţie este un comandament 
moral în Bucovina, dar ea nu se face numind „uluitor fenomen lirie 
un versificator greoiu, şi „prodigios ca formă” pe cel care compune 
Apoteoz, Minois, Neru şi Mim, Tinerimea bucovineană să se'ntoarcă 
la limba adevărată şi la simţirea pură care duce la forme de artă 
mai complexe decit toate complexităţile de alambic, căutind să lege 
prezentul cu trecutul. (Romare ee pre că ge pe Aar regi roci 
ale d-lui N. Teaciuc-Albu, om rată, sun s 
noase), Altfel Bucovina devine un fel de cuib al prețiozității obscure 
şi bizare, un loc de încleire a limbii moldovene. Nu. O spun cu tot 
curajul, chiar dacă ar fi să-mi înstrăinez unele simpatii. Direcţia 
iconarilor, valabilă în forma ei generală de apetiţie spre cultură, este 

reşită şi paie în programul ei estetic. Ea este o şcoală a lipsei 
e gust, Cit despre antologia însăşi, o socotesc nefericită, 


G. CĂLINESCU 


CRONICA LITERARĂ 


CĂRŢI STRĂINE 
REEDITAREA UNUI BLESTEMAT 


Despre Isidore Ducasse, cărula în lterntură i-a plăcut să-şi aleagă 
sonorul pseudonim de Lautrenmont, se ştiu foarta puţine lucruri, 

Dacă se cunoaşte data naşterii și aceea a morţii, nu s0 cunoaste 
mai nimie din întimplările acestei scurte vieţi, Lipsesc (pină acum cel 
puţin), aproape cu rdesăvirşire, mărturii contemporane despre acest 
scriitor. Nu există niciun portret de-al lul, Se stle doar că. născut la 
Montevideo în 1846, Ducasse vine la Paris prin 1807, cu intenția de-a 
intra la Sconla Politehnică. Serie „Les chantas de Maldoror", pe care 
le tipăresta în 1869, Moare In Noemvrie 1870, 

„Cîntecele lui Maldoror“, îngropate într'o totală uitare chiar dela 
apariţie, învie într'o ediţie din 1590. Da data aceasta, ele sunt Insoţite 
de o prefaţă n lui Rémy de Gournont, Lautréamont îşi capătă de acum 
un loc de frunte printre „poații blesternaţi”, alături de Tristan Corbière, 
de Arthur Rimbaud, de Mallarmeă. 

lată-l acum într'o nouă ediție !), in care, pe lingă „Maldoror”, mal 
sint citeva scrisori şi un mănunchiu de pagini aforiatiee, sub titlul 
„Poésies“, Un studiu al lui Edmond Jaloux, conştiineioa, In care Inpe- 
legerea, prudența şi entuziasmul se înfrățesc întrun dosaj bine echi- 
librat, deschide volumul. Prefaţat de un academician, bleatematul de 
altădată capătă astfel o consacrare aproape Dficială, In orice caz, 
dela ediţia înecată în tăcere dela 1869 ṣi pină In cea de astăzi, este un 
drum imens. 

Cu toate acestea, şi chiar dacă, după cum prooroceşie Jaloux, se 
vor serie odată „teze ştiinţifice” despre Lautréamont, este puțin pro- 
babil că ciudata lui operă va depiși marginile unui cere de credin 
cioşi, cere nu prea larg, dar constant şi improspătat mereu. 

Ceilalţi cititori (nici aceştia prea mulţi, fireşte), se vor grăbi să do- 
clare că autorul lui „Maldoror“ e nebun. Părerea aceasta, de altfel, este 
şi aceea a lui Gourmont şi a lui Thibaudet., Jaloux notează, cu multă 
dreptate, că „adevărata nebunie se manifestă numai prin neputinta 
de a da o expresie. Unele din bucăţile lui „Maldoror” sint scrise și 
compuse cu o ordine şi un fast care aduc chteodată aminte de scriitorii 


secolului al şaptesprezecelea ”, 


1) Comte de Lautréamont : Oeuvres complètes. Librairie José Corti, Paris. 


76 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


într'adevâr, ceta ce în primul rind isbeşte pe cititorul „Cinte- 
tc ki Maldoror", este vigonrea extraordinară a stilului şi o putere 
de expresie fascinantă. Un suflet revoltat și rănit mrnologhcază sar- 
castic şi dureros în aceste masive şi cadenţata perioada, sonore şi incăr- 
cate de sevă şi de energie spirituali. Proza acensta e vastă și incticită, 
ca o pădure tropicală cu lane şi serpi. Alteori, o lumină de aquarium, 
verde, te năpădeşte. La Lautréamont se întilnesc foarte des imagini 
submarine. Fundul oceanelor misterioasa lui lume de animale, cu 
trup de plantă, de crini și stele de mare, de moluște lăbărțate şi de 
pesti luminoşi, e patria metaforică a sufletului lui. Iată, de exemplu, 
fragmente dintro mare invocaţie a oceanului: 

„O, caracntiţă cu privire de mătasă! tu, al cărei suflat e nedes- 
părţii de-al meu; tu, cel mai frumos din locuitorii globului terestru 
şi care porunceşti unui seral de patru sute de ventuze; tu, în care stau 
boereşie, ca în locaşul lor firesc, întrun acord desăvirşit şi indestruc- 
tibil legate, blinda virtute comunicativă şi harurile dumnezeeşti, de 
ce nu eşti acum cu mine, cu pintecele tău de argint viu lipit de pieptul 
meu de aluminiu, stind amindoi pe vreo stincă a țărmului, ca să pri- 
vim priveliștea sceasta pe care o slävesc! 

„Bătrin ocean cu valuri de cristal, tu semeni întrun fel cu sem- 
nele acelea vinete care 3e văd pe spinările stilcite ale muşilor; tu esti 
o imensă vinătae pe trupul pămintului; îmi place această comparație. 
Astfel, la prima ta vedere, un suflu prelung de tristețe, ce parea 
îi soapta adierii tale blinde, trece, lăsind neşterse urme, peste sufletul 
cutremurat adine, şi tu aduci în amintirea îndrăgoatiților tăi, fără ca 
acestia să-si dea Intotdeauna seama, grelele începuturi ale omului, 
cînd face cunostință cu durerea, care nu-l mal părăseşte, Te salut, 
bătrin ocean! 

„Bătrin ocean, forma ta armonios de sferică, care Inveseleste 
chipul grav al geometriei, nu-mi aminteşte decit prea mult ochii mici 
ai omului, asemeni cu aceia ai mistreţului, în ce priveşte micimea, și 
cu ned a lor de noapte, în ce priveşte perfecțiunea circulară 
a conturului, Şi totusi. omul s'a crezut frumos în toate timpurile. Eu 
bănuesc mai degrabă că omul nu crede în frumuseţea lui, decit din 
amor propriu; dar că nu e frumos intr'adevâăr și că stie aceasta; căci 
de ce oare priveste el chipul sermenului său cu atita dispreţ? Ta salut, 
bătrin ocean! 

„AȘ vrea ca măreţia umană sñ nu fie decit întruparea retlexului 
măreției tale. Cer mult, şi aceastii urare sinceră e glorioasă pentru 
tine... Tu eşti mai frumos decit noaptea, Răxpunde-mi, ocean, vrei tu 
să fii fratele meu? Zbuclumi-te cu putere.. mai tare... tot mai tare, 
dacă vrei să te compar cu răzbunarea lui Dumnezeu; întinde-ţi ghia- 
rele livide, croindu-ți drum pe propriul tău piept... aşa. Desfăsoară-ţi 
valurile înspăimintătoare, ocean hidos, înţeles de mine singur, şi în 
faţa căruia cad, prosternat la picioarele tale. Măreţia omului e împru- 
mutată; el n'are să-mi! insufle respect niciodată; tu, da. OI cind por- 
neşti înainte, cu creasta zbiriită şi cumplită, inconjurat de cutele-ţi 
intortochiate ca de o curte, magnetizor şi crunt, rostogolindu-ţi undele 
unele peste altele, știindu-te ce estl, in timp ce scoţi, din adincul piep- 
tului täu, copleșit parcă de o remuşeare grea pe care nu pot s'o aflu, 
mugetul acela înăbuşit şi veșnic de care oamenii se tem atita, chiar 
cind te privesc, la adăpost, tremurind pe țărm, atunci văd că nu mi 
se cuvine dreptul straşnic de a spune că sint semenul täu.. Nu cu- 
nosc Soarta ta ascunsă; tot ce te priveşte mă interesează. Spune-mi 
dacă tu ești locuința prinţului Intunecimei, Spune-mi. spune-mi, 
ocean (numai mie: ca să nu mihnese pe acela care n'au cunoscut 
decit iluzii), şi dacă suflarea lui Satan făureşte furtunile care-ţi ridică 


CRONICA LITERARĂ T 


apele sărate pină la nouri Treb i 
” ue - 2 
să T fragi oaasi se atit de janrning po E ra piao 
ci mal mult decit o decl "n 
i clamaţie romantică. O ctt t 
înc i O răsare pretutindeni In cînteenle lui Maldoror. g aa 
ra Am, pa impresionantă dacă ne gindim că toată ncenată rovărgure 
răciune vine dela un tinâr de douăzeci de ani. Este, fără indo- 
spre melancolia mizantropică si a . 
atacă amare. Poza tenebroasă, moştenire tpromi ai, pa a r 
zener pi pe un bogat fond de mitevărată ură do oameni, Vampi- 
repre: A ubolismul lui Maldoror sint, Indiferent de orice influenţa 
ind tale ren aor aaps e nişte consecinţe ale acestei uri cor- 
À ` ase ponte, e 
area comoan O AU Ă na dar portect explicabile fără ipoteza nebu- 
e sigur, în deseripțiile lugubre, Lautréamont se ar i i. 
ceea al „multor romane tenébròase, dela „Călugirul“ Tui pre ase 
a „Han d'Islande“ al lui Hugo, Totuşi, o deosobire enormi există în cu 


şi ciudățeniile de gind, dau cintecelor lui Maldoror o fizi 

ine ea amiante ma Penit ateoa t moapae, eu mo m siegis sa 
S ¢ nu explică nceastă È 

precedimt. în Rimta tre aE. crenţie spontană de analogii, fără 

Cu Lautréamont, facem o călătorie prin adincuri și culm 
trocind fulgerător, dela fundul întunecat al oceanului locuit fe hope 
monstruoase, la ghețarii în care se oglindese stelele, Fără indolală, 
obsesia celui dintii este mai puternică, De alet culonrea nubmanrină 
a stilului, tonul frămintat şi fraza In amoţitoare spirala, 

Ciudăţenia ķi disprețul sistematic pentru tot ce esie prostabitit 
şi convenționa) dau tonul fundamental n) cîntecalor blestemata: 

„Furtuni, surori ale uraganelor; cer nlbăstrui, a eñrul frumusețe 
n'o privesc; mare ipocrit, imagine a inimii mele; păâmint, cu pieptul 
plin de taine; locuitori ai sferelor; univera întreg; Dumnezeule, cure lo-at 
creat cu măreție, pe tine te chem: arntă-mi un om care să fie buni...“ 

„Eu, ca şi cinii, simt nevola infinitului.. Nu pot, nu pot să-mi 
îndestulez această nevoie! Sint copilul bărbatului si al femelei, după 
cît mi s'a apus. Mä mir.. credeam că sint mal mult decit atita Dealt- 
minteri, ce-mi pasă de unde viu? En, dacă ar fi atirnnt de voința mea, 
aş fi vrut să fiu mal degrabă copilul femelei rochinului, a cărei foame 
e prietena furtunilor, şi al tigrului, cu cruzimea lui cunoscută: n'ag 
mai fi atunci atit de rău”. 

„Poezia mea nu va face altceva, decit să atace, cu toste mijloacele, 
pe om, bestie sălbatică, şi po creatorul care mar fi trebuit să zămia- 
lească asemenea păduche”, 

„O! cind auziţi avalansa de zăpada căzind din virful recetul 
munte; leoaica plingindu-şi, în pusila stearpă, pull pierduţi; furtuna 
care îşi îndeplineşte menirea; osînditul care urlă în inchisoare în aju- 
nul ghilotinei; şi caracatița povestind valurilor mări! izbînzite ei asu- 
pra înotătorilor şi a naufragiaţilor, spuneţi mi, glasurile acestea males- 
toase nu sînt mai frumoase decit rinjotul omului?” 

„Doi stilpi, pe care nu era greu yi incă şi mai puţin posibil să-l 
iei drept boababi, se zăreau în mijlocul văiai, mai mari ca două ace cu 
gămălie. Și într'adevăr, erau două turnuri enorme. ȘI, cu toate că doi 
baobabi, la prima vedere, nu seamănă cu două ace cu gămălie, nici 
chiar cu două turnuri, totusi întrebuințind cu dibăcie sforile prudenții, 
se poata afirma, fără teama de-a greşi (căci, ducă această afirmație ar 
fi însoţită de o singură părticică de teamă, n'ar mai fi o afirmaţie; 
deşi acelaşi cuvint exprimă aceste două fenomene ale sufletului, care 
înfăţişează însuşiri destul de deosebite, pentru a nu fi confundate 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se deosebeşte atit de mult de un stilp, că nu 
ni aceste forme arhitecturale... sau ri n 
sau şi una şi alta... sau nici una nici alta.. sau, mai rea. rr gr onse 
mar i masive, A Gb, al beakad, a Fc Ue ch, Nu TE O 
poe Cami ret aa min Prie, spun asta acelora care, după ce bre 
ridicat p je, au luat foarte lăudabila hotărire de-a parcurge ac 
pagini, în timp ce luminarea arde, dacă e noapte, în timp ce soarele 

ează, dacă e ziuă...“ 
ar alea ultimul pasaj citat, a roma A rar tn mite e în 
rarealistă, în care automatism 
r phogan om pepene poma oome- grei pga pp seci n 
deulu e A ? 
perete e nt, pară nelipsit go neutralizează de atitea ori declamaţia 
umflată. 
e „Cintecele lui Maldoror" sint o extraordinară eee peri ve- 
denii” Anarhismul inuman este, dacă nu îndulcit, dar cel puț keut 
acceptabil, prin ponn magică a ag peri să re A cin ie spo 
se sävirgeşte de-a-lun acestor pagini. Lectu reci rai 
reveni mereu ca şi lu Baudelaire (deși mai puţin des şi pe 

ri area mai puţin substanţială decit hrana pe care o dä acesta), a 
un suprem medicament contra intoxicației cu banal şi mediocru, 


Glar a ciroze a AL. PHILIPPIDE 


uşor), că un baobob 
ret fi comparaţie 


CRONICA LINGVISTICĂ 


ATLASUL LINGVISTIC AL ROMINIEI 


Primul atlas lingvistic al Rominiei, alcătuit la sfirgitul secolului 
trecut de savantul german Gustav Weigand, a fost publicat intrun 
singur volum, apărut citiva ani mai tirziu. Se culeseseră diferitele 
rostiri ale cuvintelor mai importante, în toate regiunile ţării, se înscri- 
seseră pe hărţi, în dreptul comunelor de unde proveneau, şi se obţi- 
nuse, în felul acesta, un fel de panoramă a limbii romine. 

Defectul esențial al lucrării lui Weigand, n fost că materialul 
nu sa adunat de pe loc, adică prin anchetă făcută in fiecare locali- 
tate în parte, ci prin chestionarea sătenilor adunaţi întimplător în 
localităţi mai mari, în special la bilciuri. Nimeni nu garanta că aceşti 
săteni reprezentau, intr'adevăr, vorbirea din satul lor, unde poate nici 
nu erau băștinași, şi pe de altă parte, nu era de loc exclua pericolul ca, 
scoşi din mediul lor obisnuit, oamenii să nu vorbească tocmai limba 
lor normală, să se lase influențați unii de alții, sau cu toţii, de graiul 
tirgului unde erau cercetaţi, 

N'au lipsit nici alte defecte mai mici, dar totuşi supărătoare, So 
citează astfel anecdota următoare: intrebind pe un țăran „Cum se zice 
la asta?” (în acelasi timp Weigand făcea pe obraz gestul rasului, ng- 
teptind să i se dea ca răspuns numele briciului), acela i-a răspuns 
„Să radzie“, adică, în graiul lui, „se rade“. Weigand a notat linistit, 
că în acea regiune sdradzie inseamnă „brici“. Pentru aceasta şi pentru 
alte scăderi, atlasul lingvistie al lui Weigand nu n jucat un rol prea 
mare în studiile asupra limbii romine. 

In acelaşi timp cu Weigand însă, savantul francez Jules Gilliéron 
pregătea şi el un atas lingvistic, al Franţei, după un plan și cu o me- 
todă mult superioară, Neavind încredere în propriul său auz, căci un 
cunoscător al istoriei limbii poate fi tentat să audă forma nu asa cum 
n fost rostită, ci așa cum prevedea el că ar trebui să sune într'o loca» 
litate dată, Gilliéron a însărcinat cu executarea anchetei pe E. Edmont, 
un negustor de ţară, om cu o cultură destul de redusă, în orice cag 
lipsit de pregătire lingvistică, dar dotat cu o ureche excelentă, plin de 
zel patriotic și de dragoste pentru caracteristicile tradiţionale şi regio 
nale, şi gata să aducă la indeplinire ordinele date te maestru. 

Gilliéron care cunoștea admirabil cele mai multe din provinelile 
franceze, i-a alcătuit un chestionar, conţinind noţiunile uzuale peste 
tot. Cu acest chestionar, l-a trimes pe Edmont să colinde în lung şi în 
lat Franţa, să aleagă în fiecare localitate, aleasă pentru a reprezenta 
o regiune mai vastă, un locuitor băstinaș, pe cit posibil unul care n'a 
călătorit prea mult, căsătorit In Jocalitate, astfel incit să ofere cele 


r a » |! 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


clasat de cel doi anchetatori, apol au Inceput lucrările tiparului, Par- 
ten d-lui Petrovici e încă în lucru, cea a d-iui Pop a început să fie pu- 
blicată: luna trecută a apărut primul volum. Intreaga lucrare va avea 
probabil zece volume de hărți (șase ale d-lui Pop şi patru ale d-lui Pe- 
trovici). S'a procedat în felul următor: S'au însemnat pe harta | 

nici, printr'un număr de ordine, toate punctele studiate. Apoi, în drep- 
tul fiecărui număr s'a scris de mină (tiparul a fost evitat din mai 
multe motive; cel mai important este lipsa semnelor diacritice) răs- 
punsul exact al martorului ales. Harta astfel completată n fost apoi 
litogratiată. Volumul | conţine 150 de hărţi de acestea, privitoare la 
termenii care denumesc părțile corpului şi boalele lor. 

Pe o coloană alăturată la fiecare hartă, d. 5. Pop a dat tonte ob- 
servaţiile necesare pentru a înțelege felul cum a pus întrebarea, apoi 
diverse amănunte în legătură cu răspunsul, care nu puteau figura 
pe hartă. Buniioară „subiectul“ sa corectat sau completat singur: Se 
mai zice şi în cutare fel, sau: Bătrinii zic întrun fel şi tinerii intr'altul 
Alte ori răspunsul a fost dat după o şovăire, şi aşa mai departe. 

Pe fiecare hartă figurează, în afară de pronunțările culese dela 
vorbitorii țărani, pronunțarea a trel scriitori din trei regiuni diferite: 
d-nii Sadoveanu, Agirbiceanu şi Brătescu-Voineşti, Apoi au mai fost 
înregistrate răspunsurile Arominilor din Cadrilater, ale Rominilor din 
Serbia şi Bulgaria, ale Istro-rominilor, ale Rominilor din Ungaria, din 
Cehoslovacia şi din Uniunea Sovietică (aceştia din urmă, prin refu- 
giaţi în Basarabia), şi în sfirsit, în cite două puncte, răspunsurile Sa- 
cuilor şi ale Rutenilor, în limba lor. 

Volumul mai conţine o hartă colorată care arată relieful ţării și 
deci situația geografică exactă a fiecărei comune studiate, apoi o hartă 
pe hirtie transparentă, conţinind numai numele localităţilor: supra- 
punind-o peste harta unul cuvînt, ne dăm imediat seama care este nu- 
mele comunei corespunzător unei cifre. 


Este evident că pentru a putea formula o judecată definitivă ssu- 
pra Atlasului trebue să aşteptăm apariția lui completă. Dar volumul 
care o gata ne permite să ne facem o idee destul de clară asupra operei 
in 


Inttiu, din punctul de vedere tipografie: hărţile pe formatul de 50 
cm lăţime şi 37 cm înălțime, sint perfect citețe, pe hirtie excelentă şi 
prezentate sub un aspect agreabil pentru ochi. Din păcate, sau strecu- 
rat un număr de greşeli, datorite de sigur, în cea mai mare parte, unei 
rouderi a literelor la imprimare. Dar numai cineva deprins cu lucră- 
rile tiparului îşi poate da seama ce a însemnat corectura unei astfel 
de publicaţii. D. S. Pop a avut grija do n face o nouă coroctură com- 
pletă după ce se terminase imprimarea şi să adauge o erată a tuturor 
greşelilor, 

Din punctul de vedere al conţinutului: examinind hărţile apăra 
am căpătat convingerea că d. Pop a prins roatirile exacte, cel puțin 
în imensa majoritate a cazurilor, şi că le-a redat întocmai, fără să se 
lase influențat de vreo idee apriorică. Mai mult deett atita, d-aa a ți- 
nut să noteze uneori că nu e sigur de forma înregistrată, fie pentrucă 
pronunțarea nu a fost indeajuns de perceptibilă, fie pentrucă, dintr'un 
motiv sau altul, nu aro încredere în nota pe care a găsit-o în carnet, 
Aceste cazuri sunt destul de rare, dar ele trebuiau notate. Sper că nu 
se va găsi nimeni care să-i reproşeze autorului că a fost atit de sery- 
pulos. Din potrivă, d-an merită cele mai exprese laude, căci grație 
acestei scrupulozităţi încrederea noastră în exactitatea hărților va fi 
absolută. 


CRONICA LINGVISTICĂ 83 


O ultimă chestiune, de ordin științific: cum se lucrează cu atlasul 
lingvistic? Cineva cure studiază o problemă fonetică, morfologică sau 
lexicală trebue să in o hartă mută, adică o hartă pe care sint înscrise 
numai numerele de ordine ale punctelor anchetate (volumul apărut 
conține ia sfiryit zece hărţi mute; dar, evident, oricine îsi poata con- 
fecţiana ori cite vrea); se puna această hartă mută aláturi de harta 
unui cuvint dat și, urmărind pe aceasta diversele pronunţări ale unui 
cuvînt, se înconjură pe harta mută cu o linie, cu un cere, intregul te- 
ritoriu care corespunmle unei pronunțări unitare, Se înconjură cu altă 
linie, eventual de altă culoare, grupul de puncte care au altă pronun- 
țare ete. Aceste linii despărțitoare poartă numele de isoglose. După ca 
sau delimitat astfel toate grupurile pe harta mută (al <ărei singur 
rost este să evite murdărirea hărților din atlas), sa studiază raportu- 
rile diferitelor isoglose între ele, suu se compară isoglosele de pe harta 
aceasta, cu cele de pe alte hărţi. Putem astfel stabili raporturile googra- 
fice sau istorice dintre două nume pentru aceeaşi noţiune sau dintre 
donă variante ale aceluiasi nume, şi putem da asemenea să cercetăm 
reacţiunile reciproce între cuvinte diferite şi să comparăm extensiu- 
nea unui fenomen fonetice sau morfologic în cuvinte diferite, Se des- 
copere astio] că dintre două sinonime, unul este mai vechi, iar cetălalt 
pornit dintr'un punet al teritoriului, tinde să-l Inlocuiască; că pronun- 
farez nouă a unui sunet merge mai departe la un cuvint decit ln altul 
similar, că dintre două omonime numai unul este intrebuintat într'o 
localitate dată (de multe orf dispar chiar amindouă); că limba lte- 
rară influențează destul de serios graiurile locale, sau cel puțin pe 
unele dintre acestea, şi aşa mai departe. Pentru a arăta mai clar cò 
este o isoglosă, reproducem aici o hartă mută, pe care însemnăm două 
amănunte în legătură cu pronunțarea cuvintului genunchi: în zona 
Munteniei însemnată pritr'o linie groasă, acest cuvint se pronunță 
tără cel de al doilea n, deci: penuchi, cu variantele gienuchi, gidnuchi, 
genuichi ete., pe cind în restul țării, toate variantele au un al doilea 
n: genunchi, genunehe, jănunehe, jărunehe ete, ete. Pa de altă parte, 
în zona de nord-vest însemnată prin două linit, primul n esta infocuit 

prin r: jerunehe, gerunche, jărunehe, ete, pe cînd tot restul ţării păs- 
trează pe n. Evident, nu este locul aici să tragem vreo concluzie din 
aceste fapte. 


AL. GRAUR 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


MIŞCAREA PENTRU UN ÎNVĂȚĂMÎNT 
SUPERIOR MUNCITORESC ÎN FRANŢA 


1. Intr'o lucrare epua de curind") am arătat în puține cuvinte 
Intorsătura pe care a luat-o în Franţa evoluția învățămintului popu- 
lar pentru adulţi. Revenim aci cu oarecare preciziuni. Hevenirea este 
prilejuită și dè unele manifestațiuni recente În acest sens, menite să 
arate mai lămurit incotro înțelege să-şi croiască drum această nouă 
formă de educaţia şi instrucţiune publică, 

Mișearea pentru cultura maselor populare adulte datează şi în 
Franţa, ca în cele mai multe tiri ale Europei, din a doua jumătate n 
SOO, Ratt reia ese guri d Rat şi Ideea Infiin- 

populare, iar prima a vat ființă în anul ! 
în foburgul Saint-Antoine din Paris. a za 

Primul gind al oamenilor de cultură, care wau dedicat ridicării 
maselor populare prin educaţie şi instrucțiune, s'a îndreptat, după 
cum vedem, câtre populaţia nevoiașă a oraşelor, mici burghezi şi mai 
cu stamă muncitori, Personalităţile cele mai de seamă, profesori uni- 
versitari şi scriitori eminenţi, n'au pregelat să se coboare din înălţi- 
mea catedrelor lor ucademice sau din olimpul creaţiei superioare, 
pentru a întinde o mină de ajutor, luminindu-i calea spre alte ori- 
zonturi de vieaţă, omului din popor, rămas în Intunerieul neştiințel, 
Găsim astfel, printre entuziaştii şi goneroşli luptători pentru lumina- 
rea poporului dela 1900, numele flustre deja de pe atunci ale unui 
Anatole France sau Romain Rolland, In 1902, mişcarea devenise destul 
de puternică la oraşe. Parisul număra nu mai puţin de 19 instituţii da 
acest fel, pe lingă alte 21 răspindiri în diterite orașe de provincie, 

Pentru la ţară, mişcarea aceasta a fost susținută de asemenea 
de oameni de cultură, cu origină muncitorească sau țărănească. Un 
puternic sprijin i-a fost dat apoi de couperaţie, care a dat nastere unui 
adevărat curent, concretizat în așa zisa „cooperaţie a ideilor“, Prin 
acesta, mişcarea pentru cultura rului a luat un deosebit avint, 
avind şi o bază materială de nore *). 

Activitatea depusă de tonte instituţiile şi de toți aceia care au la 
inimă educaţia maselor ulare franceze, a dus la rezultata destul 
de apreciabile, Peste de universităţi populare au luat fiinţă, 
din iniţiativa şi cu concursul lor efectiv. Ceva mai mult, de aproape 
——————— 

1} Stanchi Stoian, Şcoala superioară țărânenseă, Bue., 1938, 
2) Toncsou-Papcani, Cooperația geolnră, Buc., 1931, 


CRONICA PEDAGOGICĂ 85 


un sfert de veac toate aceste sforțări au dus la Inchegarea unei in- 
stituţii centraje care să coordoneze munca de pe teren. Asa a luat 
naştere „Federaţia Naţională a Universitiiţilor Populare”, 

De citiva ani însă, în Franța, a inceput să se vorbească de tali- 
mentul Universităţilor populare. Un scriitor francez nu se sfia să 
spună, de pildă, despre universităţile populare că ele sunt locuri „Unde 
poţi vorbi despre ceea ce însuţi nu te pricepi prea bine“, 

Adevărul e că, pornite din entusiasm generos, adesea chiar mu- 
mai dintro vagă şi romantică dorință de n fi folositoare poporului, 
Universitățile populare n'au dat decit înşiruire, fără sistemi, de con- 
ferințe făcute de amatori. Sa țintit în cel mai bun caz la 0 cultură 
generală, care era socotită eficace pentru a lumina în mod miraculos 
minţile celor fără cultură oficială. A fost o concepție usemânătoare 
cu aceea care sa impămintenii şi la noi—şi care din nenorocire mai 
dăinue încă sub denumirea de „culturalizare“ 1), 

2. Nu se poate spune că acum 30—40 ani, în apus, ca şi la noi, 
pedagogiu nu ajunsese [n ideea că nu trebue confundată formaren sti- 
Hetească a individului, cu îngrămidirea de cunoştinţe generale în ca- 
pul lui. Toţi marii pedagogi din epoca modernă — și chiar mai di 
nainte — s'au străduit să nrate deosebirea. Ceea ce Insă era netămu- 
rit, în concepţia pedagogică a secolelor trecute, era modul cum se 
poute realiza această „formure”, Pentrucă se credea tn existența unul 
suflet general, se socotea posibilă şi formarea unul „om general”. Niel 
chiar cercetările psihologice asupra individualităţii nau dus ln un 
rezultat mai bun. Ele au incurcat — am putea zice — și mai mult gin- 
direa pedagogică, făcind să se cadă în extrema cealaltă Individua- 
lismul psihologic n răspîndit părerea falsă că nu există de loc „Dn 
şi oameni". Această părere pentru pedagogie inseamnă anarhie Pro- 
ramele şi modeleje cu valabilitate mai întinsă nu-și mal au nlelun 
rost în lumina ei, 

Din fericire însă eroarea n'a întirziat să fie vâzulă, şi o nouă 
concepţie a inceput să-şi facă loc si în păihologie, iar prin aceasta și 
în pedagogie. Omul e om şi aro un anumit conținut suflatese (chiar 
o anumită formă de vieaţă sufletească), numai prin trăirea unul me- 
diu social, A cultiva, adică a ingriji de creşterea rațională a unei 
fiinţe umane, înseamnă a ţine seama și de acest continut gi de această 
formă. A hrăni sufletul cuiva cu hrană spirituală, eu totul străină da 
experiența pe care el şi-a acumulate deja, înseamnă u-i servi ceva 
nedigerubi! și neasimilabil, A-L forţa formele sale de gindire, echiva- 
lează aproape cu a-l viola ființa sa spiritunlă, incereind o desrădăcei- 
nare, În teorie, de sigur, se poate concepe şi degrădicinarea, dar, tn 
acesi caz ea trebne să fi urmată do o replantare pe un sol asemănător 
nu o suspendare In vid sau läsare In voia soartei. 

Considoraţiile acestea ne duc la concluzia că pedagogia viitoru- 
lui, fără a neglija învăţămintele psihologice individunliate, se va in- 
spira mai ales dintro psihologie socială, precum ṣi din îinvățămintela 
sociologiei. Pe aceste date trebue să construim o pedagogie socială, 
care să nu ignore că omul este purtător de spirit și funcţie socială, 
deosebite după loc şi categorie socială, 

In acest spirit lucrează azi gindirea pedagogică franceză. De el tine 
seama și noua mişcare pentru promovarea învățărmintulni popular. 
Podagogii acestei miscări își impun să nu uite că nu a se ocupa de o 
anumită clasă socială, că această clasă îşi are rosturila al obşteşti na 
turale şi că, prin urmare, a da membrilor el o educație de Instrăinare, 


1) Vezi în această privință: D, Gusti: „Politien culturii și Statul enitura': 
în „Sociologia Militans*, Bac, 1936, p. 428, 


86 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mseamnă sau a nu labuti, sau a face rău. Esto ceon ce au cam făcut 
Universitățile populare. 

Adevăratul scop al educaţiei este să crească pentru rosturile fi- 
rosti ale vieţii. „A face muncitori care să fie oameni şi care să rămină 
muncitori”, aşa sună un precept din „Reflecţiile asupra educației” ale 
lui Albert Thierry '}, pedagogul clasei muncitoare. 

Cum se poate atinge această ţintă? Respectind două principit, 
adevărate, pentru orice fel de educație: cind cuitivăm să dăm cultură 
adevărată, cind educăm să nu uităm că numai acea educaţie e isbu- 
tită, care duce la formarea unei conştiinţe vii și active. Léon Jouhaux, 
secretarul general al Confederaţiei generale a muncii, a refe- 
rindu-se la învăţătura dată de şcolile muncitorimil că nu mai e da loc 
vorba să se formeze semi-savanţi, reluind eroarea Universităţilor po- 

ulare”. Inviţătura muncitorimii trebue să fie adevărată şi vie şi fo- 
ositoare. După cum nu este iarăşi vorba nici de o confundare a edu- 
cației cu propaganda, — fnțelegind prin aceasta propaganda politică. 
Atit instructia cit ṣi educaţia maselor populare sunt cerute azi de re- 
prezentanţii acestora, sub forma cea adevărată, respingind surogatela 
de cultură şi educaţia care declasează sau clasează rău. 

A forma o conştiinţă morală muncitorească va fi marea operă a 
educaţiei celei noi. Este însă şi o operă pentrucă muncitorul 
conştient, făuritor al unei culturi noi şi originale, trebue să ajungă a 
se crede demn de aceasta, Și, In genere, clasa muncitoare este 
de a cuteza a se crede ca purtătoare a unul atare destin. „Pentru o 
democraţie care se vrea socială, zice G. Lefranc, nu este o altă datorie 
mai mtă, ca aceea de a lupta contra unui periculos sentiment de 
inferioritate, născut din mizerie, şi de a da maselor, prin sentimentul 
demnităţii, dinamismul şi elanul orelor mari ale istoriei noastre ?), 


Categoriile sociale lipsite de cultură şi fără pr ce sar e misiunii 
lor, nu crează nici ele la rindul lor nimic, care să mura ieri sg 
niul culturii umane ceva original. Ele nici nu pot avea tea de a 
face, căci se simt dominate în cer ari de e, spera sociale culti- 
vate si se supun. Astăzi, spun teoreticienii pedagogie 
vrea şi ca m cunoască lumea care o înconjoară, în toată compleri- 
tatea ci. Ea o cere pentru a-şi lua hotărtrile sale, responsabilităţile 
sale. Ea o cere pentru ca să-și determine destinul propriu, în plină 
autonomie şi în plină cunoștință de cauză” 3), d 

O pedagogie socială dreaptă și adevărată pretinde aşa dar în- 
făptuirea de instituţii educative în care să se cultură adevărată 
şi educaţie adevărată pentru masele populare, aşa cum pină acum 
s'a înţeles a se da numai pentru ca ile privilegiate ale societății. 
Atit educația cit şi instrueţia maselor muncitoresti se cer pentru ros- 
tul social al acestora. Prin ele muncitorii să fie ridicaţi cu clasa şi în 
clasa lor, nu declasaţi sau predispuşi pentru evadare, 


cum s'ar crede, proprie unei minorităţi a pedagogilor sau a vreunei 
categorii opoziţioniste, fără răsunet in cercurile conducătoare, Ea este, 
din contră, foarte actuală astăzi în Franța şi cercurile şcolare oficiale 
şi-o înauşese în bună măsură. Insăşi reforma şcolară preconizată şi 
în parte înfăptuită de actualul ministru al educaţiei naţionale, di 
Jean Zay, este în acest spirit 


1) Albert Thierry, „Reflexions sur 1'Educalton, Paris, 1929, 
ad E, et G. Lefrane. Lo nyodicaliame davant le problème dea loiséra Paris, 
p. 
3 


") Ludđovio Zoretti, La réformo de l'enseignement, Paris 1937, p. 23, 


CRONICA PEDAGOGICĂ : 87 


Dar instituția care militează mai ales in acest sens, fntelegind 
să treacă şi la infäptulri practice, este Confederatia generală a muncii 
(C. G. T.). In cadrul acesteia a luat ființă, nu de mult, un organism 
destinat în mod special educaţiei muneitoregti. El poartă numele de 
„Centrul confederal de educatie muncitorească” (Centre conféderal 
d'éducation ouvrière sau pe acurt C. C. E. 0). In sînul său se discută 
problemele generale şi tot aci se iau hoţăririle de Infăptuiri practice, 
în domeniul educaţiei muncitoresti, 


In linii generale, programul ce sa urmăresie a ae realiza este cel 
adoptat şi de congresul pedagogic dela Bruxelles, din 1933. El cere: 
învățămînt „gratuit pină lu 15 ani; Inicitate şi sens social! dat şcolii; 
niciun privilegiu de avere sau sex; patru grade de învățămint {grä- 
din! de copii, scoli primare elementare, scoli secundare şi şcoli supe- 
rioare sau de gradul IH) pentru toată lumea, O scoală unică deci atit 
în spirit cit şi în structură 

In concret Centru confederal de educaţie muncitorească a in- 
teles să coboare aceste principii In modul următor: 

a) Să lupte pentru o școală primară de bază, aceeaşi pentru toți 
copiii Franţei. Se ştie că pină anul trecut exista în Franţa şi un In- 
văţâmint elementar ataşat scolilor secundare, Acesta era un fel de 
a A „ta destinată elitelor. El a fost desființat prin legea Zay 

n : 

ù) Să Ipființeze el inauşi şcoli de gradul IT pentru muncitorime, 
denumite colegii muncitoreşti (collăgea du travail); 

c) Să înfiinţeze chiar şi un Invăţămint superior de gradul II, 
destinat tot numai clasei muncitoreşti, g 

Deşi foarte tinere, colegiile muncitoreşti s'au impus deja în opl- 
nia oamenilor de scoală. Pină acum centrul confederal n izbutit să 
creeze în toată țara 40 de colegii şi incă trelzeci sunt pe punctul de a 
lua fiinţă. 

Pentru invăţămintul superior muneltorese, Centrul confederal 
de educație muncitorească a înființat „Institutul superior munelto- 
resc", iar în scrierile pedagogilor mişcării găsim aproape unanim ex- 
primată dorința cn Statul să realizeze neintirziat universităţi mun 
citoreşti sau sociale. Una a fost şi înființată din iniţiativa partidului 
comunist, dar aceasta este departe de a fi în vederile Centrului confe- 
dera!, atit prin spiritul de partid ce domneste aci, tinzind la formarea 
de propagandişti, cit şi prin nivelul scăzut al celor ced urmează 
cursurile. Se paro că înşişi inițiatorii nu prea sunt mulţumiţi de re- 
sultatele obţinute pină acum, 

In concepția color ce militează pentru o Universitate socială sau 
muncitorească, areasta ar urma să fie un adevărat nsezămint de 
învăţămînt de al treilea grad. Nivelul cunoştinţelor şi mai ales ţinta 
diseuţiilor, prelegerilor şi cercetărilor ar fi să nu se deosebească prin 
nimic de nivelul şi ținuta din universităţile de pină acum. Deosebit să 
fie numai spiritul în care să se realizeze uceastă muncă, precum altele 
vor fi şi problemele ce se vor pune aci în discuţie. Universitatea mun- 
citorească ar fi locul unde s'ar Intini elitele gindului muncitoresc 
pentru a da naştere unoi vieţi spirituale, clădite po nevoile unei socie- 
țăți ce ar avea la bază munca, 

Pentru realizarea țelului propus se imaginează un invățămint 
care să concentreze întreaga activitate de cercetări şi educaţie în ju- 
rul unei idej centrale: istoria muncii. Istoria muncli ar da material 
de gindire pentru Înțelegerea prezentului prin trecut şi ar face educa: 
ţia sentimentală a studenţilor muncitori, căci „tonte emoțiile, cele 


88 VIATA ROMINEASCĂ 


mai dureroase ca şi cele mai reconfortante, pot să răzară in urma 
evocărilor cărora le va da naştere istoria muncii” '), 

Programul, astfel înţeles, este de altfel valabil, în mai mic, şi pen- 
tru colegiile muncitoreşti, nu numai pentru universităţi, El ar cun 
centra în jurul obiectului de bază al studiilor munca de illscuții n 
conferinţelor cu subiect din alte domenii de ştiinţă uvrleră, biblioteca 
tineretului, cercetări monografice, diferite manifestări cu caracter so- 
cial, literar, sportiv, muzical ete. 

D-na Emilie Lefranc, dela Centrul confederal, într'o comunicare 
făcută de curind Ja Conferința naţională a colegiilor muncitorești, a 
arătat toată grija pe care organizatorii învăţâmintului muncitoresc 
trebue s'o depună pentru a merge la scop, Un program bine alcătuit, 
spune d-na Letranc, nu trebue să ulte nici categoria socială căreea el 
se adresează, dar nicl plinătatea fiinţei umane pe care trebue so aibă 
in vedere sub toate aspectele, atit fizic, cit şi intelectual şi moral. 

Astăzi tineretul înţelege să-şi consacre limpul său liber mai ales 
educaţiei fizice, sportului. Este o greșeală, căci, la un corp sănătos 
muncitorul trebue să adauge o minte luminată şi o moralitate nouă. 
El trebue să-şi desvolte în primul rînd spiritul critic „pe cure nu 
trebue să-l confundăm cu spiritul de critică”; să-şi formeze o men- 
talitate în care să împerecheze obiectivitatea cu activitatea — o obiee- 
tivitate vie, activă; şi să se obişnuească a gindi cu metodă. Nu eu- 
noştinţe multe cu orice preţ trebue să capete muncitorul de elită, ci 
o metodă de gindire, proprie stării sale şi de un nivel cit mai ridicat 
In sfirsit, o moralitate nouă, bazată pe fraternitate şi demnitatea 
muncii, adăogată la vieaţa fizică şi intelectuală, astfel formată vor 
duce neindoloa la netezirea drumului spre un non umanism şi prin 
aceasta la o nouă umanitate *), 

— Un atare program, cu astfel de ambiţii, cere, de sigur și nol 
metode de lucru. N'are niciun sens o coal pentru muncitori, în enre 
scopul didactic sar realiza ca în şcolile obişnuite tinind prelegeri 
măsurate, la care auditoriul să nu participe de cit pasiv, Pe lingă 
faptul că muncitorii studenți vin la cursuri obosiţi ai că deci cursul 
trebue să le procure o atmosfer de destindere, dar chiar pentru sco 

ul lor formativ, lecţiile trebue să facă apel la inițiativa personulă. 
be aceea se recomandă ca metodă de lucru participarea activă a stu- 
denților muncitori ln cursuri, punindu-i In situaţia de n contribui și 
ei cu ceva la discuţii, precum se recomandă si netivitatea personală 
a fiecăruia, organizată în muncă pe echipe, 

O astfel de metodă ne duce la neresitatea formării unui corp 
didactic propriu. lată cum este văzută această problemă de Centrul 
confederal: „Invăţămintul adulților cere principii şi metode particu- 
lare. El va avea deci un personal propriu, pe care va trebui să-l for- 
meze, prin creearea unul învăţămînt „normal“ ce rimine ză fie ar- 
pganizat; recrutarea acestul personal poate să se facă jumătate dintre 
muncitori, jumătate dintre membrii învățămîntului” >), 

Programul unui învățămini muncitoresc ca şi recrutarea pèr- 
sonalului didactic, potrivit tru a4 aplica. mai pun Insă și o altă 
problemă: aceea a raporturilor dintre acest învăţămint s| Stat Cen- 
trul confederal și C. G. T-ul în general îsi dau seama că oricit de bine- 


1) L, Climent-Cannua, „L'Université Rociale (în: Marcel Martinet: „Osl- 
ture prolétariene‘‘, Paris, p, 113), 

2) Conferenja rațională n colegiilor muncitoreşti a avut loc în zilele de 
11—12 Martie e, In Maison de la Mulualitt din Paris, 

3) E. et G, Lefranc, Op, cit, p. 88, 


CRONICA PEDAGOGICĂ 89 


voitoare ar fi oficialitatea pentru idella lor de reformă scolari, Statul 
francez, așa cum e el organizat azi, este totuşi departe de n le înțelege 
aspiraţiile. El are poziţii spirituale pe care tinde să le conserve; de 
unde, o legătură prea atrinsă între învățămîntul muncitoresc, aşa 
cum îl preconizează Centrul confederal şi intre Stat mar puten de- 
cit să-l devieze dela rosturite iul. De aceta Centrul confederal cere 
ca Statul să ajute băneşte şi să patroneze În parte noile instituţii de 
cultură muncitorească, dar acestea să-şi păstreze totuși caracterul 
lor de instituţii particulare. 

„Numai pa baza unei gestiuni naţionalizate, Statul nedispuninaă 
insă de cit de o treime din influență, noi vedem drumul pe care sa 
va mişca noul inväțtăämint“, aşa sună dezideratele autorizate ale C. 
G. T-eului, 

4. Mişcarea pentru ridicarea culturală n maselor populare în 
Franţa, ca şi în celelalte ţări democratice din apusul Europei (Belgia 
şi Olanda), a avut și nre încă, în mare măsură drept carneteriatică 
faptul că este susţinută mai mult de partidele politice, decit de Stat. 
Statul are în grija sa cele trei grade clasice de învățâmint, Ingrijin- 
du-se prea puţin de ceea ee noi cuprindem obisnuit sub denumirea de 
„cultura maselor populare“, 

Din această cauză, se înţelege, opera aceasta de cultivare a po- 
porului are, în aceste țări, un aspect foarte împărţit. Scolile sau uni- 
versităţile populare pentru adolescenţi și adulţi, bibliotecile, cercurile 
de tineret ete., lucrează sub egida cite unui partid, Toate partidele şi 
au instituţiile lor de cultură pentru adulţi şi mai ales pentru tineret, 
_ Faptul acesta, pe lingă o colaborare politică a tuturor uerator 
instituţii, le-a influentat şi calitativ. Cultura ce se capătă prin ele 
poartă pecetia „propagandisticului”, adică n ceva vag și de suprafaţă, 
pentru nevoi uşoare, nu a ceva precis și de ndincime, 

Acesta a fost şi carneterul universităţilor populare din Franţa, 
de pină acum. 


Nour mişcare, pentru un învățămint superior muncitoresc, vrea 
să înlliture acest neajuns. En este, În primul rind pusă sub sutor- 
tatea Confederaţiei generale a muncii, nu sub aceea a partidelor po- 
litice. Evident, partidele politice o Incurajează, tar Confederaţia, ea 
însăşi, nu este străină de spiritul militant politic al partidelor (al 
celor de atinga), dar scopul principal si special al Confederatiei nu 
este lupta politică, ci cea profesională. En militează pentru amotlo- 
rarena vieţii muncitorilor, din toate punctele de vedere (fizic, sufletese 
şi profesional) şi nu pentru cucerirea puterii. Datorită acestui fapt, 
noile instituții de educaţie muncitorească (colegiile si universitățile) 
sunt și mai puţin politice şi ae străduese totodată să dea nltcova de 
cit o vagă cultură generală. 

Mişcarea a Incă foarte tinără, negresit, ca să putem să pronun- 
țâăm asupra ei o judecată precisă ṣi definitivă, Se poate prevode to- 
tnși, de pe acum, că va mal avea încă de lupiat, pină sì păsenscă 
pentru fiecare instituție forma cea mai convenabilă de lucru. Va mai 
trece de asemenea timp pină să se delimiteze rostul politice! In acti- 
vitatea lor, păstrindu-se pentru ele doar informaţia şi comentarul 
Obiectiv, dar nu și atitudinea care rămine să fie cultivată în afară de 
zidurile şcolii. Dacă nu mai trebue să formeze seml-savanți, scolile 
superioare muncitoreşti nu trebue să pregătească niei propagandigti 
politici. 

în sfirşit, trebue să mai observăm că, In forma În care sunt con- 
cepute azi, colegiile şi universităţile muncitoreşti din Franţa sunt 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


numai pentru muncitorii din fabrici şi mari întreprin- 

i AA nicio preocupare specială pentru populația satelor. A le 

socoti valabile şi pentru la țară, este, socotim noi, o greşṣalk care nu 
va întirzia să fie văzută. 

Cu toate aceste scăderi, inerente oricărui început, nu se poate 


ca 0 prompta STANCIU STOIAN 


CRONICA ECONOMICĂ 


BUGETUL 1938/39 


Principiul ultimelor bugete rominești seamănă cu acela al păca- 
tului original. Odată săvirsit nimeni nu mai poate scăpa de el, plină 
la judecata de apoi. 

După ce sa ajuns în 1983234 la cel mai mic buget imaginabil 
(19264 milioane lei), acesta a fost luat ca punet de plecare (adăugin- 
du-se în fiece an chetuielile inexorabile impuse de apărarea naţională 
sau de scumpirea materialelor), Acoperirile s'au făcut pe baza princi- 
piului „lau de unde pot mai uşor”. Puțin din metalurgie, mult din 
textile, pe cît posibil nimic din veniturile industriei şi comerţului și 
aproximativ tot din impozite indirecte anu din acela pe salarii. Incetul 
cu încetul am ajuns să avem bugete echilibrata Intro porioadă de con- 
junetură ascendentă (1935/38 si 1998/37), un buget aproximativ dezechi- 
librat în cel mai bun an al ciclului (1937/38) şi un buget de prosperitate 
în anu! de criză 1938/39, 

Normal ar fi fost ca pe măsură ce venitul naţional cresten, sar 
cina fiscală, adică raportul dintre venitul național şi încasările pro- 
priu zis fiscale, să se mărească. 

De exemplu la 1.000.000 lei venit anual se suportă mal uşor o 
sarcină fiscală de 4% (400.000 lei) decit 20%% (20.000) lei la 100,000 lei. 
In primul caz rămin pentru consum și acumulare 600.000 lei, în al 
doilea numai 80.000 lei, Decit din tabloul următor se vode că lucrurile 
s'au intimplat diferit. 


Venit Iscasări Sarcină 
național fiscale __Niscată 


(miliarde 1è i) 


1929 313,6 36,8 11,7% 
1930 265,1 39,2 14,8" 
1931 214,7 321 15,0"/s 
1992 1785 23,1 12% 
1933 178,5 2440 13,4% 
1934 189,4 248 13,1 
1935 201,8 27,5 13,6% 
1936 *) 241,8 33,3 13,8/4 
1937 **) 290,0 37,7 13,04 
*) Provizoriu, 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă in 1937 sarcina fiscală, în loc să [le egală cu aceea a unui 
an de criză (1982), ar (i fost cel puţin ln nivelul unui an mijlociu, inea- 
särile fiscale ar fi putut fi cu 4—5 miliarde mal mari. Acest rezultat 
se putea obține cu oarecare uşurinţă, modificind structura bugetului, 
In loc de 71% venituri provenite din circulaţie și consumaţie și 2/0 
venituri din impozitele pe avere (In acest grup esta cuprins şi impozi- 
tul pe salarii) să se fi ajuns la o distribuţie mal echitabilă, de exem- 
piu 50% ṣi 50s, 

Ceea ce nu s'a romlizat in 1937/38, cind situația era favorabilă, se 
incearcă în 1935/39, cind depresiunea se adinceşte dela o lună la alta 
și deci face imposibile încasări superioare celor din anul trecut, In 
adevăr, veniturile totale pe 1038/30 au fost evaluate la 35470 milioane 
lei, faţă de 33395 milloune lei în 1937/38, adică cu 6» mai mari. Admi- 
(nd că și veniturile pur fiscale se vor majora în aceeaşi măsură, acts- 
ten se vor ridica la aproximativ 40 miliarde lei. Venitul naţional nu 
va maj atinge însă cu certitudine nivelul din 1937, pentru bunul mo- 
tiv că prețurile sunt în scădere, recolta din 1937 —valorificată în 
prima jumătate u anului 1938 —extrom de redusă, volumul construc- 
țiilor incomparabil mai mie decit în 1957, exportul de petrol şi lemn 
în simţitoare scădera ş, a, m. d, De- ateen, credem că răminem sub rea- 
litate evaluind ln 15%% scăderea venitului naţional. In acest enz, sar- 
cina fiscală se va ridica In 16%, de oarece venitul naţional ar ti de apro- 
ximativ 245 miliarde lei, 

Sarcina fiscală nu se aplică însă întregului venit național, ci nu- 
mai celui circulant. Impozitele nu se percep decit asupra veniturilor 
bânesti, nu şi a celor în natură, Veniturile produse si consumate în 
gospodărie, nu constitue și nu pot constitui massă impozabilă. 

Pentru anul 1006, cind venitul naţional total se ridica la 241 mi- 
liarde lei, partea circulantă era de aproximativ 180 miliarde lei. Cum 
în 1938, este puţin probabil ca venitul naţional total să depășească 
această cifră, putem admite că şi venitul național circulant nu va do- 
păşi suma de 180 miliarde lei; ceea ce ar face ca sarcina fiscală să se 
ridice, pentru cei care o suportă, la circa 29% şi nu 10%/a, 

In ţările industriale, unde venitul naţional pe cap de locuitor esta 
da 3—4 ori mai mare decit în Rominia, sarcina fiscală este în medie 
de 25—35% Numai în Germania. Italia şi Japonia depăşeşte aceste 
cifre, din cauza înarmârilor, Insă se resimte puternic în standardul 
da vionaţă n masselor populare. Va putea atunci suporta economin ro- 
minească, Intr'o perioadă de depresiune, mai mult decit a suportat cu 
grou în anii de conjunctură ascendentă şi decit suportă țările indus- 
triale cu venit naţional ridicat. De sigur că se ponte, însă în acest car 
trebue să ne aşteptăm la reducerea consumului neproductiv și a in- 
vestițillor în ramurile de activitate destinate bunurilor de consum. 
sau încasările vor fi inferioare evaluărilor, S'ar putea chiar sä asistăm 
la aceste efecte combinate. 

La aceeaşi concluzie ajungem analizind evoluţia diferitelor cate- 
gorii de venituri bugetare. Tată cum au crescut în ultimii ani, datorită 
conjucturii și fisealităţii, veniturile totale ale Statului în milioane lei). 

t ite Impozite Alte 

Indirecte _ directe venituri __Totai _ 
193334 M56 3457 Li] 19264 
1934/35 9099 3610 TRI 20602 
1935/36 12252 4111 10158 26521 
193637 16459 488 8319 20244 


33395 
1038/39") 19629 6855 8986 35470 


CRONICA ECONOMICĂ 93 


După cum se vede din acest tablou In care au fost însemnate ve- 
niturile la toate bugetele (ordin, F. A. N., ate.), în 1838/39, veniturile din 
impozite directe au fost sporita cu 1.760 milioane lei, cele din impozite 
indirecte numai cu 366 milioane lsi, iar grupul „alte venituri“ a su- 
cca Sa p de 58 milioane i, Cu ulte cuvinte, cees ca nu sa fă- 

n rea veniturilor din im te direc 'a intäpiuit 
în 1998/39. Pg aiba 

Să vedem dacă aceste prevederi sunt realizabile, dată fiind situa: 
ţia economică probabilă în cursul acestui an. Experiența arată că, în 
ultimii şase ani, încasările din impozitele indirecte sunt 100» corelate 
cu preţurile de gros. Crese şi deserese proporțional cu acestea. 

In ultimile 12 luni, preţurile materiilor prime pa piața mondială 
au scăzut cu 40—00, iar pe piața internă cu 10—20°/e Admiţind că 
situația nu s'ar mai agrava şi că monopolurile interne vor menține 
unele preţuri, relativ rigide, este deci normal să ne asteptâm ia o scă- 
dere de cel puţin 10%% a încasărilor din impozitele indirecte, adică 
aproximativ 2 miliarde lei. 

Grupul „alte venituri” provine în primul rind din excedentela 
date de instituţiile Statului, cara sunt direct afectate de mersul gene- 
ral al conjunçturef, Astfel, importantul excedent dat dè Casa Auto- 
nomă n Monopolurilor, va fi cu certitudine mal mie decit în 1937/38, 
datorită scăderii consumului de tutun şi țigarete. De asemeni, exce- 
dentul Casei Autonome a Pădurilor Statului ešte influenţat defavo- 
rabil de scăderea valorii lemnului vindut, s. a. m. d. In total, credem 
că pu suntem sub realitate, evaluini la 2—300 milioane lei reducerea 
încasărilor la grupul „alte venituri”. 

Impozitele directe vor da cu siguranţă un spor apreciabil, poate 
cel sperat de 1.769 milioane lei. Un millard suplimentul aăupra sala- 
riilor oste cert, datorită nutomatiamului încasărilor, De asemeni si cele- 
laite majorări sunt probabile, 

Prin urmare, unul minus de aproximativ 2.200 milioane lei, pro- 
venit din impozitele indirecte si „ahe venituri”, s'ar apune un plus de 
1.769 milioane lei din impozitele directe si rămine o diforență de 4—500 
milioane lei de acoperit din alta surse, 

In realitate, sar putea ca diferența să fie mal mare, deoarece 
consumul de produse industriale care participă cu o cotă foarte in- 
semnată la alimentarea bugetului, pare să fie în simţitoare scădere. 
De exemplu, în industria textilă nu eate exclusi o reducere a produc- 
tiei cu 20—39. 

Acoperirea diferențelor inire venituri și Incasäri se poate face, 
fie prin împrumut Înterm sau extern, fie printr'o adecuată manipu- 
lare a emisiunii de semne monetare. Sunt indieli că s'ar putea în- 
corca, dată fiind tensiunea internaționali, un împrumut pe piaţa 
Londrei şi de asemeni sunt indicii că nu este exclusă si cealaltă sö- 
luție. Ortodoxia bugetară esta un mit de vremuri pasnica, 


UN PLAN DE 5 ANI PENTRU ROMINIA ? 


Din iniţiativa unui distins exportator de vita și fructe sa discută 
cu aprindere un plan economic de 5 ani pentru Nominia. Jurişti, pod- 
goreni, exportatori de ouă, studenţi, teologi, fac propuneri. Si ce este 
mai interesant, e că nu reușit să antreneze pe calea planificării şi 
oameni de specialitate, priceputi în ale economiei, 

In Rusia, de unde a pornit ideea de economie planificată, această 
politică avea un sens. Intreaga industrie, aparatul bancar şi comer- 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tul exterior, fiind socializate, după ce s'a colectivizat agricultura, pla- 
nul trebula să ia locul inițiativei individuale. Pornind dela premiza 
că Rusia nu se va putea bucura de sprijinul străinătăţii şi că dimpo- 
trivă trebue să se aştepte, mai curind sau mai tirziu, la o 

concluzia care sa impus era că planul trebuia să prevadă o creştere 
rapidă a mijloacelor de producţie (siderurgie, mașini ete), și una mai 
înceată a bunurilor de consum. Prin urmare, dela începul, guvernul 
sovietic se aştepta, după cum spunea Stalin, „la oarecare Infome- 
tare”, Ceea ce de altfel sa produs, însă Rusia s'a industrializat. De 
unde şi necesitatea de a urma o politică de prenns diferenţiale pe cate- 
gorii sociale și profesionale, precum şi o politică monetară atio- 
nistă, 


Odată puse aceste premize s'a discutat durata planului și sa 
ajuns la cifra de 5, de oarece ciclul agricol în Rusia durează 5 ani, Și 
cum agricultura constituia sursă principală de acumulare, această ci- 


nut proporțiile prestabilite Intre diferitele ramuri de producţie, schim- 
bul dintre sat şi oraş s'a ameliorat și acumularea este echitabil distri- 
buită între diferitele sectoare ale vieţii economice. 

Din cu totul alta motive, Germania a făcut şi ea un plan econo- 
mic, însă de 4 ani, Pînă acum nu s'a aflat dece s'a fixat durata la 4 
şi nu la altă cifră şi nici în ce constă planul. Este probabil că „planul 
de 4 ani" face parte din aceeaşi categorie propagandistică ca „partid 
naţional-socialist”, steag roşu cu cruce încirligată ete., ate. Sunt multe 
indicii că nu există nici plan propriu zis şi nici vreun motiv serios 
de a fi limitat la 4 ani. 

Cancelarul Hitler a pornit dela ideea centrală că Germania nu 
trebue să depindă economiceşte de nimeni, în cazul unui războlu, pa 
tru a face față cu anticipație unei eventuale blocade. Trebuia deci să 
producă pe teritoriul său toate materiile prime sau surogalele pe care 
le impo De altă parte, trebuia să acumuleze din timp de pace atita 
armament și stocuri cît i-ar permite să facă un războlu scurt. 

Aceste operaţii costă insă sume fabuloase de care Germania nu 
dispune și nici nu poate să şi le procure din altă țară. Se vor 
pulveriza deci toate organizațiile care ar rezista intensificării muncii 
şi scăderii salariilor reale şi apoi se va proceda la o inflaţie masivă 
cu efecte tirzil. De unde concluzia că se vor menţine prețurile con- 
stante orice sar intimpla. 

In afară de ideea că resursele naturale ale Germaniei trehuese 
exploatate îndependent de rentabilitate şi consecințe îndepărtate și că 
Germania trebue să devie autarhică cu orice preț, nu se află nimic în 
celebrul „plan de patru ani”. Controlul riguros al devizelor şi comer 
tului exterior, al preţurilor şi salariilor, iată „planul de patru ani”. 

Contrar Imaginei curente a profanilor, în Statele-Unita nu există 
plan, ci economie dirijată, Preşedintele Roosvelt nu se preocupă ce şi 
cit produc industriaşii, ci caută să menţie preţurile şi capacitatea de 
cumpărare a masselor la un nivel ridicat, In agricultură s'a incercat 
restringerea suprafeţelor Insămințate, însă fără succes, In colo pro- 
ducătorii se bucură de o libertate totală. 


CRONICA ECONOMICĂ 95 


- Prin urmare, singura ţară unde ra i 
i ; porturile sociale i = 
usares omoi plan economic este Uniunea Sovietică; în Areni sete 
= weri ba horas economii capitaliste intr'o conjunctură de războiu; 
i e în Statele-Unite este dirijarea unel economil capitaliste prin 
i probe artificială a capacităţii de cumpărare a masselor. De sigur 
sovietic, de oarece ace tota sociale meceare. De aiin partas a 
$ e sociale e 

fi absurd să încercăm o autarhizare de tie Stai aie Parte ea 
apia o expansiune militară de același tip și nici nu dispunem de 
ec Ju oacele necesare. Rămine o economie dirijată, cu cltova scopuri li- 
ies ara ar fi organizarea economiei naționale în vederea dispariţiei 
Dire n ca produs de mare export, utilarea industriilor de războiu, 
a pre t da şosele ș. a. m. d. Preţurile romineşti depind prea mult 
a et: mondiulă pentru & încerca altceva fără riscuri mari, cum ar 
că aţia, Înfometarea populației şi anchilozarea producției, Acest 
p cram ar fi de realizat, grație intervonțiel Statului și în special a 
unor împrumuturi făcute în străinătate. Bugetul Statului judeţelor 
şi comunelor $i unele măsuri administrative acceptate de massele po- 
putare, adăugate la Imprumuturi și investiţii făcute de capitalul străin 
ar fi J g adecuate pentru a face față situaţiei, i 
plicarea acestui program Sar putet face în aproximativ sapt 
ani, cit durează ciclul agricol mediu în Rominia şi A cit pete er 
geologii rezervele noastre mari de petrol, In niciun caz nu ponta fi 
yorha de un plan de ansamblu şi nici de cifra futidică de elnei ani, 
Program de investitii cu măsuri dola caz la caz, pe bază de Imprumu- 

turi și resurse bugetare pe timp de sapta nni, Atit se poate. 


ANDREI ȘERBULESCU 


CRONICA MILITARĂ 
VICTORIA CHINEZĂ 


In cronica trecută spuneam că soarta războiului chino-japonez 
se va decida pe cimpurile de bătan, de către armatele regulate, și că 
cine ar dori să ajute China, trebue să contribue prin orice mijloc la 
întărirea acestor armate regulate. Evenimentele recente vin să con- 
firme şi să dea o puternică valoare acestor afirmaţiuni teoretico, 
lăsînd lipsite de orice substanță şi suspendate în vint teoriile contrarii, 
făcute cu vervă, cu entuziasm şi romantism, Realităţile de orice fel, 
dar mul ales cele militare, nu trebuese judecate cu sentimentalism, 
nu trebuesc privite prin lentila deformatoare a unei sensibilităţi par- 
ticulare, ci cîntărite, măsurate, analizate cu singe rece. 

Pătrunderea japoneză în China s'a izbit de un obstacol, primul 
pe care nu l'a putut trece şi de care s'a frint, după o neîncetată inain- 
tare de şapte luni. In provincia Shantung, la nord de fluviul Hwang- 
Ho, trupele chineze au repurtat o victorie strălucită, oprind provizoriu 
înaintarea aripei centrale a dispozitivului japonez, mle cărei trupe au 
iost silite să bată în retragere. Evenimentul a fost sărbătorit în in- 
treaga Chină şi în întreaga lume, cu aşa insufleţire, Incit nu ne esto 
permis să trecem pe deasupra acestul fapt, fără să ne oprim o clipă 
şi să încercăm n descifra ce s'a petrecut pe malurie Fluviului Galben 
şi ce consecinţe pot urma. 

Sarcina nu e uşoară, date fiind lipsa de informaţiuni și puţina pre- 
ciziune, cite odată chiar puţina seriozitate, a celor existente. De aceea 
ne vom vedea siliți să aatupăm unele goluri, în documentare, prin 
deducţii logica şi să anunțăm că judecata noastră este doar provi- 
zorie, urmind eu mai tirziu, cind informaţiunile vor fi mai abundente 
şi mai nediscutabile, ea să fie reverificată și completată. 

Am arătat, încă din numărul trecut, că planul de campanie 
japonez n prevăzut trei căi de invazie, Una coborind direct dela Nord 
lu Sud, prin provincia Shansi, cu direcția generală Chahar-Puchow; 
o a doua dela Nord-Est câtre Sud-Vest, cu directia generală Manclu- 
ria, Peiping, Tientsin, Kaifeng, Wuhan; în fine, ou trein, axati pe 
fluviul Yang-Tze-Chiang, în direcţia Shanghai, Nanking, Wuhan, 
Wanshien. Intenţiunile japoneze, după informaţiuni demne de crezut 
si după concluziile acestui plan de campanie, sunt ocuparei și siä- 
pinirea, sub o formă sau alta n provinciilor Shansi, Hopei, Shan- 
tung, Honan, Anhwei, Kiangsu si Hupei, şi nicidecum ocuparea întregii 
Chine, cum greşit se afirmă de unii, 

Operațiunile militare s'au desfişurat pină acum, conform pla 
nului de campanie, cele trei armate japoneze formind un cleşte, nle 


CRONICA MILITARĂ 97 


cărui braţe sunt armata de N ` 
a ord din Shansi şi cea 
Tse-Chiang, armata de centru, care coboară aa epken nA 


Provincia Shantung are o su 
n suprafaţă de aproxirati 
orei rea da a pninauia care, împreună cu Sa eee Sirop ee § 4 
golf Pechili. Capitala sa, Tsinan, este așezată pe fluviul Gal- 


ta” 
-.. 


stiri t 


S i neze. ` 


ben, care udă această provincie pe o distantă 
bräzdatā la Sud de fluviu, in directia WoE, pân eter 
căror înălțimi nu depăşesc 1.500 metri. Pentru cucerirea acestei e 
vincii, o coloană secundară a armatei de centru, de aproximativ dă 
pină la trei divizii, a coborit dealungul marelui canal incereind să 
treacă fluviul, cam în direcţia Tungchang- Tunga, pentru a provoca 
prin această Invăluire căderea orașului Tainan, capitali a provinciei 
şi nod foarte important de comunicaţii. Odată acest punet cucerit, 
apros forțele chineze rămase în provincia Shantung ar fi fost silite 
bată fn retragere spre Sud, pentru a nu fi capturate. Concomitent 
cu această acţiune, dela Nord, la Sud, o altă coloană japoneză, făcind 
parte din armata de pe Yang-TzeChiang (armata dela Sud), a mers 


7 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ Y 


tă greutate, 
In fața localităţii Tunga, pe fluviul Galben, a intilnit arena urle să 
chineze, pe care crezindu-le mult mai slabe şi gata aas na 
atacat direct, incercind să treacă fluviul. Forțele ear sapuna 
4—5 divizii, cu o numeroasă artilerie, aviație şi unităţ torizate, 


de învăluire şi mai largă făcută asupra aripei drepte Japonia $ heat 

pietat Incercuirea si a determinat, reraceta muita energie. Pierde 

coloane. Urmărirea ne k a pre 
neza se cred a fi fost foarte mari. Retragerea trupe 

a SAA MN e N.E în loc de N-V, adică, depărtindu-se de grosul 


i ul de luptă şi 
` ta de centru, nu a putut deci ajunge pè cimp 
portarii tina util, distanţa fiind prea mare şi ra pret acer 
dirză. Odată victoria la Nord saguris Rogera mee r rino 
lizat un grup de forțe, cu care a pana d pone irma 
inspre Sud, spre a-i cădea în spate, Dup p 
e Di enigme au Fost silite şi aci să bată în retragere, către 
bazele de unde porniseră, i 
Astfel apar taptele, în lumina săracelor informaţii iai pină 
în prezent. Totuşi, învăţăminte de mare însemnătate se po Bret, E ei 
Comandamentul armatei japoneze de centru nu a cun ta or 
iut aoa repno iiia şi ir erys mn Ra Ag ferme lia trebuia 
ret, anda dani Japoneze miel, în paatna ine 
i i a comis eroare a i 
nai ma periei A cauză el sa lăsat înșelat de tamara ir Burse 
ginoasă şi nu a pregătit suficient bătălia, dind un atac set poa e 
în loc să caute a obţine avantaje prin De sa ae 3 ir 
rită acestei grabe, el a făcut ca acțiunea coloanei rase i pa că 
sincronă cu a celel dela soa, şi son ap permis ch or 
bată pe rind, în loc de a o face 8 iau O OA 
cestor erori, comandantul chinez a 
proba salilor sale. Meritele lui, ce trebuesc neapărat relevate, se pot 
enumera astfel: A n 
singe i voința de a lupta şi birui. 
Z ei arpion: oeh m nsemnätaidá Jos veter ere Sopas 
pers trăgin neză departe de orice a % 
3 “a stiut să plise najm rate pro atacului japonez, pe flu- 
viul Galben şi să obțină victoria 
4 exploateze acest succes, 
S A aoe AET dotat E instruit trupele în aşa fel, încit să fie 
ei lor sarcini. 
x. green e gar japoneze aureola de invieibilitate, cistigat, 
timp de un secol, În numeroase campanii, dintre care ge i: Sect 
Chinei, comandamentul chinez redă poporului și armatei 
speranța în victorie. 
” şi tr Ar bucuria a fost mai mare decit mativul. Panin narin 
chineză, oricit de strălucită ar fi ea, nu schimbă cu nim pihat urna 
generală a fronturilor, intr'adevăr, ret sarge printr'o stare 
gerare, că două divizii japoneze au dispărut complet, anca eae 
rială nu este prea insemnată, în comparaţie cu Sere ve as 
ele putind fi oricind înlocuite. Și, mergind ca Minea a opriii 
parte, şi presupunind că intreaga urmată centru ar 


CRONICA MILIFARĂ 99 


în loc şi respinsă, evenimentul ing nu ar fi insemnat schimbarea 
cursului războiului, F T 

Efortul principal in această c 
nezä ce coboară prin Shansi, spre 
a dispozitivului şi brațul cel mai 
taren sa spre Sud ar atrage după 
Sar opune armatei din centru, 
spate. Și, cu cit braţele cleştelui apropia şi se vor inchide, cu 
atit stuaţia fortelor chineze va fi tică. De aceea, victoria chineză 
trebue să [ie obținută în Shansi, contra acestei armate, nu în Hopei 
sau Shantung, 

Victoria chineză din Shantung face proba calităților soldatului 
chinez, care, atunci cind este bine inarmat și bine condus, ponte sta 
alături sau în faţa oricărui alt soldat al lumii. Mai face proba că în 
rîndurile armatei chineze se păzesc generali de valoare, care în cu» 
rind își vor face pretutindeni loc la marile comenzi, Victoria chineză 
din Shantung rămine un episod eroic, un succes tactie foarte frumos, 
fără să aibă însă nicio importanţă si nicio consecință strategică şi deci 
fără să poată însemna, ce a însemnat, în 1914... Marnn, 


Locotenent POPESCU TUDOR NICOLAE 


le este făcut de armata japo- 
ul Galben, adică aripa dreaptă 
ie al cleştelui japonez, Intin- 
retragerea trupelor chineze ce 
a nu risca să fie ntacate în 


CRONICA PLASTICĂ 


i cel al unei 
cronici plastice intr'o revistă este diferit de i 
däri Doi pf nk mapa Ultima are menirea să atragă atenţia au 
repre ai sen: capra ey pii i it 
com e. Cu artic 
e se neee L rekr osn e pătate erlticului. Revista apare însă, în i 
Se, — cum este cazul Vieţii Romineşti, — după închiderea koner” o 
| decit, cel qori ermetic 
i detaliu obişnuit, a dispărut din min 
sn gau o rapi ar e cine e man 
n tr 
recreere cara poe cu opera lor, la care s'au adăugat cei ora ună 
ta noi. Aşi îndrăzni chiar să spun că atita vreme aceste 


„note noi”, 
mai i trá. Ceea ce hotărăşte 
mer ferigi orare noutatea unei manifestații, nenpeptatus e 
nepreväzutul ei fată de trecutul unei personalităţi, faţă de situatia a 
tuali a artei. Bone pe mek rală, 
cum cazul onului sau c 
reper atunci m, tobe lor, rare ga ie ti Kerge emg 
i e-o parte acteru 
mi ersari mei ge a prea rd de pjega d se ei E fr mda nea 
1 al epocii, pe de alta vidu y 
e a sirtos; adică în stare de promisiune, pe care le ajută să se 
și Pornind dela acest criteriu de judecată, luna Aprilie ne-a pone 
tat citeva importante evenimente artistice: două expoziţii ed ec st 
mai însemnate din soni manea teen. ra ri a Titel Asiei 
i lui Oficial; o bună expo 
neee page pe a picturii vechi extrem orientale, e ap gri 
poneză, care, întrun fel, constitue senzaţia sezonului artistic 
ceasta, 
gae ode ii de bună pictură mroreegsi y poaa, na ia m Aage 
pe continent, lar la noi nu cunosc niciuna, e ci era, date E 
ñ de China, însăşi şi de Japonia n 
nn aur i eee anizate, din pricina spiritului sistematic al Ja- 


i texi 
ponezului — sunt astăz concentrate în miinile cîtorva amatori rosa 


O astfel de colecţie americană este cea pe care o pu 
T ira pana la muzeul Toma Stelian. Ea partine Ministrui Sakia 
Unite la noi, d-lui Frank Gunther, şi este fractul unui an a e. în 
cu orientul, timp de aproape treizeci de ani, a posesorului e e 
pòsturi diplomatice sau de înaltă administrație cplintolă mina aae 
de institut de cercetări în Persia — d-l Gunther a avu eee i 
noască şi să iubească vechile arte extrem orientale, In speci pictura. 


CRONICA PLASTICĂ 101 


Şi în acest domeniu, ca în numeroase altele, China este o inițiatoare, 
Ea a determinat astfel, pentru toți vecinii, dar mai ales pentru Japo- 
nezi, $i materia, fondul unei opere pictate și felul în care en se va exe- 
cuta. Astfel ea a decis că o pictură, fie că e vorba de o frescă pe un pè- 
rete de tempiu, sau de o imagine pe o fişie de mâtase sau de hirtie, 
destinată tot unui templu sau unui amator, trebue să fie In primul rind 
idealistă, însă pornind dela detalii observate în natură, deci realiste, 
dar combinate în vederea sugerării unor imagini care să ne înfățişeze 
existența miraculoasă a nemuritorilor”, să ne înveselească vieaţa, să ne 
dispună la meditaţie, la o dulce reverie. Eate destulă urițenie şi mizerie 
pe lume, au aerul să spună artiştii, fără ca arta la rindul ei, să mal 
adauge scene noi, de acest fel, la cele care există, Și cum arta supremi, 
pentru estetica chineză, este cea a caligrafiei, a scrisului armonios în li- 
nii evocatoare de mulţumire prin înlânțuirea şi curbele lor, pictura va 
avea menirea ca amintind fenomene concrete să producă acernşi stare 
de spirit pe care o produceau liniile ubstructe ale formel literilor. De 
aceea buza picturii chineze şi, prin imitație, a celei Japoneze, va fi de- 
senul. Culoarea va fi înțeleaxă ca un element decorativ, în plus, care ne 
va distrage şi ne va delecta, dar care nu este nici pe departe aşa de în- 
căreat cu putere sugestivă cum este desenul, 

Panourile imprumutata de d-l Gunther, vreo douăzeci si cinei la 
număr, aparțin perioadelor celor mai strălucite ale școalelor celor două 
popoare. Ele se întind asupra epocii cuprinsă între secolul al XIV-lea şi 
„9 mam jumătate a secolului al XIX-lea. De o calitate de conservare re- 
marcabilă, unele semnate, ele ar puter figura în cele mai mari muzee, 
la Londra, la Paris, lu New-York sau Ia Berlin, Cei care le-au văzut nu 
vor uita prandourea aspră a figurii discipolului lui Budha, silueta lui 
înfiptă parcă în påmint, desprinrindu-se de pe fondul crem al hirtiel, 
faţa schiţată în citeva trăsături definitive, ochii ieşiţi din orbite, proiec- 
taţi oarecum În spre lumea exterioară, părul încileit şi murdar de pra- 
ful drumului, această imagine de via rău în care toate detaliile sunt 
juste şi copiate fidel din natură (forma unghiitor dela picioare, de pildă, 
ori n părului de pe glezne), ca să formeze Insă o figură fără existenţă 
posibilă, însă de o putere de evocare hulucinantă. Și, În vreme ce dese- 
nul ne face să cunoaştem pe acest om al deșertului, ființă teribilă care 
ne aminteste de cosmogoniile asiatice, culoarea este cea mai dulce si mai 
armonioasă posibil: un negru catifelat, armonizat cu rox, albastru ca 
cerul, cu un roşu de carmin şi cu un gri-verzui, Tot asa de valoroase 
erau imaginile lui Budha, pictate de Japonezi, sau pantheismul bud- 
hist, sau pelsagiile compuse ca să ne facă să simţim aleven cringurile 
unda le place filozofilor să se ospăteza şi să viseze, ori vuderile prin 
centa dimineţii a peisagiilor lui Hokusai, ori încă scenele, din care îşi 
trage poate originea Mikey Mouse, grotesti, dar asa de desăvireit deise- 
nate şi viu colorate as lui Kioxai. Printre ele, de o valoare decorativă 
şi evocatoare de alte lumi, egală cu cea a discipolului Budha, zeul In- 
suşi, cu aspect femesse, călărind pe un animal fantastic, redat prin cea 
mai poctică armonie de culori, 

Mal inainte de a trece la cele două expoziţii mal importante din 
Aprilie, In Salonul Oficial ṣi la Tinerimea Artistică, aşi vren să spun 
citeva cuvinte despre Marius Bunescu. Ca în toți anii si de data aceasta 
harnicul şi priceputul director al muzeului Simu, care, în 1097, ne-a 
chemat să admirăm tablourile ce conservă în noua şi aşa de plăcuta 
lor rinduire, a deschis o expoziţie In chiar atelierul său, Sunt aceleași 
subiecte pe care le cunoaştem din trecut: peisaje, naturi moarte, por- 
trote. Bunescu nu aleurgă după motiv, cu pasiunea vinătorului care 
străbate cimpia, în speranța unei întilniri norocoase, E] i are la Indo 
mină, sub fereastra sa, sau încă, cind Îl apucă dorul de ducă. nu de 
parte de locul unde sa hotărit să poposenseă, Toate vederile dela Mun- 
tele Athos, din trecut, ori fiordurile norvegiene, sunt luate de pe vapor, 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ 


terasa hotelului, din pridvorul arhondăriei unde fusese părduit, 
in adesea nici mare operă e să se uite pe fereastră, căci citeva obiecta 
de natură moartă fi oferă tot atit interes. De tapt ultima temă aste cea 
care-mi place mai mult în su, acele fructe cu drag mingliate, 
nuanțate şi reale şi totuşi obiecte de artă prin operațiile pe care le-au 
sutarit din partea artistului, ca să devie demne de ochiul nostru. x 
minindu-le, mai mult chiar decit în peisaje, ne dăm seama de gat 
rea ca pictor a lui Bunescu, El nu e din neamul virtuoşilor, nici 
acel al celor cu producția uşoară. Dintre al noştri, ca temperament şi 
ca metodă de lucru, se apropie de Petraşeu. De aceea nici arta sa nu-ţi 
sare în ochi, nu te trage indiscret de minecă, Ea se lasă pătrunsă pa 
indelete, ciştigă din p rroga cu omul ṣi place cu atit mai mult, cu cit 

tamiliarizezi mai deplin cu ea. 
s T Culoarea lui bere amar era uneori cam prea întunecată, cam prea 
greoaie, mai ales în peisagele în aerul liber. In ultimii ani se mal lim- 
perise, se mai luminoase. Un progres evident constatăm din acest pune 
de vedere, anul acesta. tri ee de pe ARI mării, un peisaj 

sunt o mărturie eviden espre acea 

sate: id si Tinerimea artistică, nu fac ceea ce se cheamă „un dou- 
ble emploi“. Ca multe instituţii la noi ele îşi îndeplinesc menirea db 
trun chip niţel paradoxul. Tinerimea ar trebui să fie casa tineri e 
cind de fapt ea apartine „membrilor fundatori“. Iar dacă ne amintim e 
„fundarea“ a avut loc în 1900, ne putea inchipui care este virsta ac- 
tmală a celor care au luat parte la acest important eveniment, Salonul, 
din contră, cate o instituţie oficială, cu un juriu, cu un regulament, cu 
principii, ca toate instituţiile similare, ține de Ministerul Artelor şi, în 
fond, răspunde unei estetici ceva cam Invechite. Dar prin forţa Impre- 
jurărilor şi a indiferenţei cu care cel în virstă dintre artiştii noştri tra- 
tează Salonul, el a ajuns locul de întiinire al tinerilor, La Tineri 
vom găsi deci o seamă de artişti care au debutat cam acum patruzeci 
de ani și, prin îngăduință, un grup de artişti mai tineri invitaţi sau 250- 
ciaţi: la Salon pe taţi cei care n'au atins patruzeci de ani și, prin ama- 
bilitate şi spirit de solidaritate, pe cei mai în virsti. 

“Tinerimea a jucat la nol nu numai un rol frumos, ci unul de prim 
importanță în evoluţia artel, mai ales a picturii. Ea ne-a scos din o 
pasele în care ne viriseră reprezentanţii artei oficiale din preajma 
1900, ne-a deşteptat din Munți unui stil, în care legea celui mai mie 
efort era suverană, ne-a deschis ochii asupra altor subiecte și a unul 
altfel de ale trata, decit cele care ne duceau la ultima fază, destul de 
regretabilă, a marelui Grigorescu. Profitind de vilva trecătoare a Ilea 
nei lui Luchian și Bogdan-Piteşti, ea ne-a olerit o organizație mai se 
rioasă, un fel de a vedea mal clar şi mai în curent cu realităţile, a pu- 
tut, mai ales, stringe în jurul ei pe toţi cei tineri care, ori de unde ig 
neau, dela München, sau dela Paris—mai ales de aici-—doreau să ră- 
sufle liber, să se simtă fără cătuşe şi fără ochelari de cal în faţa os 
turii. Public și artişti au sprijinit-o cu entuziasm, Cele mai mari er A 
de astăzi ale picturii s'au simţit onorați să facă parte din ea. Au ve e 
apoi oarecari neintelegeri şi rivalități, cei tineri au devenit maturi E 
au început să shoare cu propriile lor aripi. Tinerimea a incetat rs a 5 
pepiniera talentelor noi, rămăsese numai o citadelă în care era bine pa 
unii artisti să se simtă cot la cot cu alţii, dacă nu pentru altceva, 
puţin ca să se poată opune primejdioasei arte moderne. Un vint pre 
a inceput să bată In expoziţiile sale; tablourile erau cu atit mai o sate 
şi mai anemice, cu cit erau mai roze. Toţi, pictori, sculptori şi ama pa 
sa depărtau de acele manifestări In care nu se mal simţea nimic = 
ceva decit cel mult un parfum sentimental de romanţă. Un prepodiat 
inteligent, mi se pare Kimon Loghi, şi-a dat seama de situație ge ră 
vina, nu fără greutate, pe ceilalţi „membri fundatori”, să facă loc şi 
nerilor. De citiva ani Tinerimea şi-a reluat locul în mişcarea noastră 


CRONICA PLASTICĂ 103 


artistică, iar expoziţia de acum, cu puţine excepţii, este cit se poante de 
«norabilă. 

Trebue să spunem, spre onoarea presedintelui, a lui Vorona, Ar- 
tachino şi n celorlalti membri mai vechi că au făcut tot ce au putut ca 
să menţină prestigiul unel generaţii, pe care toți o respectim, și nu nu- 
mai pentru serviciile aduse în trecut, Alături de ei, œi care stau In 
fruntea generaţiei ajunsă la maturitate, snu a celei care acum ae ri 
dică, Vasile Popescu, Ghiaţă, Stoica, Miracovici, Stefan Constantinescu, 
Jorgulescu, Phoebus, Olga Greceanu. Rodica Maniu, Ecaterina Del- 
ghios, Stella Nedelcovici, Florența Pretorian, Anghelutā, ne dau, cum 
este drept, impresia unei scoli variate și serioase, în care se munceşte, 
în care se gindeşște, în care se fac experienţe şi în care, mai ales, există 
0 conştiinţă profesională si o mare dragoste de artă. Numai cine estè 
in contact cu artiştii, cum Imprejurările ne-au făcut să fim, clțiva din 
noi, Ştim cîtă pasiune desintoresată există în mulţi din el, elt elan, eit 
optimism, cite greutăţi, nu de Inlhturat, cltă mizerie chiar. De multe 
ori ar fi destul ca unul sau altul să renunţe ln o convingere, la un fel 
de a picta, care-i vine din adâncul temperamentului său, pentru ca si- 
taţia materială să se amelioreze, Ii costă Insă să renunțe, preferă mal 
bine să sufere, dar să vămină coca ce sunt. Adesea, constatarea 
aceasta oste ceea ce ne consolează cind Imprejurările sunt vitrege, 
cind rectamagii şi fructele seci sunt cocoţate acolo unde nu merită, 
Dar asta e altă istorie, 

Salonul, ca pictură, este mai puțin interesant decit Tinerimea. 
In schimb, sculptura, ne-a fâcut o mult mai bună impresie, Potraşcu, 
Sion, mal puternic, mai el însuşi decit In toate expoziţiile de elţivu ani 
încoace, Bunescu, Mûtzner, reprezintă generaţia mai veche, Toţi patru 
au ţinut să onoreze casa celor mai tineri, cu prezonţa lor. Opera nees- 
tora, apare în acelaşi timp ca un model si ca o încurajare. Ea nu oferă 
insă niciun fel de surpriză. Surprizele vin dela ceilalţi, de la Stoica 
mai ales, dela Stefan Constantinescu, care au trimes fiecare chte un 
portret, în care se simt și toate posibilităţile si toată constiinta lor de 
artişti. Ambele, se ridică cu mult, peste nivelul Salonului. Vasile Po- 
pescu, Jorgulescu, la oarecare distanţă Vinătoru, Nichita, Mandia 
Ulea, alţi ciţiva, printre care unele nume care acuma apar pentru 
prima dată în entalog, contribue la menţinerea prestigiului acestei 
importante expoziţii de primăvară. E păcat însă, că atiti pictori, din- 
tre cei mai reprezentativi, s'au abținut de a expune, Și maj păcat că 
juriul a fost mai indulgent de cum s'ar fi cuvenit, deși avam impresia 
că lucrările perfect ridicule, cum erau unele în anul trecut, an fost 
acum eliminate, 

Dacă în privința picturii avem navucnre rezerve, sculptura În 
schimb ne-a satisfăcut mai mult, Esto chiar surprimâtor să consta- 
täm la noi, unde plastica nu se leagă de nimic tradiţional și unde, în 
decursul secolului al XIX-lea, mam avut pe nimeni de inlia unui Gri- 
pgorescu, unui Andreescu, nici chiar a unul Aman, cite talente au apă- 
rut În perioada de trecere spre secolul actual şi în timpul nostru, Nu 
mai vorbesc de Jalea, de Medrea, a căror personalitate interesanti, 
unul mai ales ca portretist, celălalt ca plăsmuitor de liguri nobile, era 
în destul cunoscută. Irina Codreanu, Boris Caragea, Plămădeală, Iri. 
mescu, Céline Emilian, Themeli, au trimes fiecare portrete. cri compo 
ziţii, ori figuri decorativo, care ar onora orice expoziție străină. In ape- 
cial, torsul lui Plămădeală şi figura Niobei, de Caragea, dovedesc, nu 
numai cunostinte şi posibilități plastice, ci — mai ales ultima — un 
fel de a gindi natura în monumental, care ne dă cele mai bune spe 

ranţe pentru viitor. 
. 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Luna aceasta, sa stins unul din cei mai buni artiști ai grenerației 
tinere. Bob Bulgaru, era poante cel mai modest și cel mai blind dintre 
pictorii noştri. Conştiincios, deplin format ca desenator, Își alegea su- 
biectele portretelor- sale, — genul În care mai ales sa manifestat, — 
printre copii şi fete tinere. Nimeni la noi, nu ne-a lăsat imagini mal 
gingașe, mai pline de mister, mai cu pătrundere și cu dragoste obser- 
vate, ca sfiosul tânăr, pe care-l vedeam venind din cind în cind la mu- 
zeu, cu cartonul subțioară. Avea încredere în puterile lui, dar își da 
seama eft de departe era de ceea ce ar fi dorit. Asculta cà i se spunea, 
si Ia orice vorbă de încurajare, răspundea cu o privire în care se sim- 
{ea toată candoarea sufletului lui. Unele din desenurile sale, amintesc 
de cale ale lui Carrière. El însă, nu şi-a dat niciodată seama de aceasta, 

A murit moarte de mucenic, Scriind aceste rinduri, simt năpă- 
dindu-mă emoția, dar şi revolta In faţa nedreptăţii vieţii. Bob Bulgaru 
era sortit să fie unul din crainicii generaţiei sale, 


GH. OPRESCU 


I. Teadoreseu- Sion: D-na L. T. S 


George Vinitoru: Compozitie. 


‘paut Jouda + DOS DION aa giodojuy NISI [ut SUD) UUTETIS 


M. Bunescu. Natură moartă 


Paul Miracovici : Natură moartă 


La 


Niohe, 


Caragea 


Boris 


Tors 


Alexandru Plămădeală 


l Jalea : Nud 


A. Phacbua: În portul Olteniţa 


CRONICA SPORTIVĂ 


AVIAŢIA DE AZI ŞI DE MIINE 


Răminem Incă şi uzi impresionați de sborul omenesc, deşi epoca 
eroică a aviaţiei, în curind, va fi doar o amintire: 

Cu fiecare an ce trece faptele minunate săvirgite de precursori 
şi isprăvile de pomină ule Indrăsneților aşi ni rāzbolului, se estom- 
pează și intră în legendă. 

Pentru omul modern, aviația inseamnă, astăzi, biruința tehni- 
cieli şi realizarea de pertomanțe ce ieri păreau utopies, iar avionul 
este simbolul prin excelenţă al vremii In care trăim şi mijlocul nee 
galat de a prezenta, în civilizaţie, progresul epocii noastre. 

Intr'adevăr, în niciun alt domeniu ea în aviaţie nu s'au Inregis- 
trat, dela an la an, ameliorări atit de fundamentale și progresole ren- 
lizate nu su înrturit atit de adine mentalitatea marilor mase, 

Isbinzile sburătorilor din ultimul deceniu, ce au străbătut con- 
tinente şi oceane în răstimpul în care în vieuța noastră obişnuită se 

doar o zi, au dărimat complet o scară de valori clădită din pi- 
pernicia omului şi măreţia ohatacolelor naturii. 

Pămintul şi-a micşorat dimensiunile de zeci de ori; ţări despär- 
țite prin mii de kilometrii au devenit vecine. 

Şi deşi sborul actual nu a ajuns inci să deslipească pe om de 
scoarta globului la depărtări restul de mari spro a-l vedea pe acesta 
ca pe o planetă oarecare, pentru un aviator ce face ocoul pâmintului 
în şapin zile — ca regretatul american Post — peisajele şi aspectele de 
civilizaţie se succed cu atita iuțeală încit viziunea lumii seamănă cu 
aceea de care vorbeam, dorr mult mărită. 

Fără Indoială, aviația este aatăzi isvor de preocupări cotidiene 
pentru majoritatea locuitorilor din ţările civilizate. 

Prin radio, presă, literatură, incontinuu sunt difuzate noile el 
cuceriri, ultimile pertecționări, ultimile realizări, 

Statele moderne In mod oficiul ti sprijină dexvoltarea, prin o mul: 

me de măsuri apropriate — instruind piloţii, organizing expoziții, 
tituind competiţii, dotate unele cu premii fabuloase — cări îi apr 
ciază atit rolul civilizator, cit gi puterea distructivă. 

Astfel înctt, deşi oarecum paradoxal, doar în primele timpuri, 
aviația a fost pur sportivă, căci astăzi depăşeşte cadrul strict al spor- 
tului. 

Primii sburători încercau o experienţă nouă. o diversiune ome- 
nenscă inedită — în care tradiţia era făurită doar din legende, 

Incercările lor se terminau, cel mai adesea, aşa cum în niciun 
alt sport nu a fost hărăzit precursorilor, prin distrugerea ființe lor 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vesului săvirşit, materializat în şubreda maşinărie cu aripi 
E Ai. facovalate, de pans, sA op aaa de bicicletă străveche, cu 
i ie de aripi mo v 
ee Pia, ir irina unei astfel de maşini «burătoare ne nasteri ca 
actuale — obuze uriaşe inaripate — ce- i ascund roţile de îndată ce 
pămintul şi-şi eine ară aripile spre alte lumi fără gind, 
ai întoarcă v a 
rr diner ha faţă de aspectul de bolid interastral al rge 
actuale — adevărate obuze uriaşe inaripata — ce-și Suat tau sr 
îndată ce părăsesc pămintul şi-şi îndreaptă aripile spre 
fără gind, parcă, să se mai întoarcă v att siai ii 
Acom, ya n d meon rare ae a ; 
este cea mai de se . X 
tico ăeopsă securităţii e mărturia siguranței cu care se ra agrare 
transporturile aeriene, lar accidentale, raportate la numărul -i pae 
metri parcursi, sunt mult mai puține decit cole de automobil ș cae 
ferată; in cit faptul că, în mentalitatea greșită a multora, sr s 
legat de riscuri mui mari decit sunt ele In realitate, nu teară = 
decit pe seama elementului de sensational ce-l oferă întimp! n 
norocite, şi a publicităţii ce se dă la tot ce ţine de aviaţie. zace 
In zilele noastre, uriaşe avioane, cintărind zeci de tone de m Ă 
plutesc pe aripi de 50—00 metri, în vuiet de motoare, din care - ecaro 
ar avea puteri să dea vicaţă unei uzini cu mii de lucrători, şi > m 
luțeală de zece ori mai mare decit a vulturului, 40—50 călători i = “4 
de mii de kilograme Incărcătură, dela un capăt la altul al Ium ri 
să tinti seamă de întinderea oceanelor, de înălțimea munţilor, s . 
tind întunericul noptilor adinci și învingind furia turtumilor. ua 
Un Lindberg, un Mermoz, un Costes, trei doar printre atiția a ți 
celebri, au fost plonerii eroici ai aviaţiei moderne, săvirsind rani ră 
care întrecenu posibilităţile aparatelor ce aveau la aamin, sema 
cînd astfel, cu temeritatea lor, progresele tehnice realizate sau 
de realizare, în vremea cînd isbuteau isprăvile lor. le 
Căci nu trebue uitat că acum zece ani, cînd Lindberg trecea A E 
tieul, vitesa avioanelor celor mai rapide, capabile să străbată (ee te 
lungi, deabia atingea 200 km pe 0 adică mai puţin decit fac i oa 
nele minuscule de amatori si de scoală, jucăriile de sbor ale tinere- 
tului sportiv din ziua de azi. é 
Navigatia aeriană, utiliza, cu modificări neânsemnate, pais, 
voche de mil de ani, primiti moştenire dela chineji. Radio-ul era 
stadiul încercărilor, motoarele încă nesigure, aerodinamica şi ere ră 
anexe sborului deabia Ia tgopatul Jar, Mg cere teoretice, c 
ă ipoteze, verific 
s "S raria ph tuairin aviatorilor — relatiy uşor de ceru 
astăzi — inseamnă depășirea puterilor omului şi a mberah ui a 
trebuințat graţie unui san şi unei voințe atit de exceptionale, înc 
le mai putem în e, 
ur ge pagini era opta. "Antoina de Saint-Exupery — 2] ra 
pilot incomparabil — a prezentat în „Vol de Nuit" un hr e agp din 
epoca aceasta eroică a aviaţiei, în care noaptea era o piedică da te- 
mut, coata un mormint sigur, oceanele barieră de netrecut şi insufi- 
ciența materialului Jestul ce frina vocaţia e În ati sburătorilor. 
atun a s'au scurs În av 
jodua piega transformat din smeul copilärese în adevă- 
tă uzină suburitoare. E 
4 Inarmat cu mai multe motoare, el își continuă drumul gr 
dacă unele din motoare se defectează; capabil să aboare cu ere: a A 
comparabil mai mari dectt ale celor mai puternice furtuni, 


CRONICA SPORTIVĂ 107 


nestinjenit prin uraganele deslințuite In cale; inzestrat cu o mulțime 
de noi instrumente de orientare şi de sbor fără vizibilitate: busole 
magnetice, busole de inducţie, radio-compasa, radio-gonlometru, ori- 
zont-giroscopie și altele, avionul poate răsbi cu vitesă de bolid, po 
orice vreme, prin orice neguri, drept spre ţinta aleasă, fără să se abată 
din drum, minat de dibăcia omului ce şi-a creat, prin unde, drumul 
imaterial ce-l fereşte de rătăciri, 

Aviația a depășit deci cadrul sportului; a devenit o adovârată 
ştiinţă, ai cărei savanţi vor fi în viitor şi cai mai buni şi norocoşi 
sburători, Totul se va reduce ln rezolvarea unor probleme tehnice: ale. 
geroa aparatului cel mai potrivit raidului proiectat, inzestraren sa cu 
instrumentele cele mai indicate şi utilizarea acestora în mod optim. 
. Pămintul, ale cărui dimensiuni astăzi le măsurăm aviatic în 
zile, în curind îl vom măsura în ore, 

Căci admiţind chiar că nu se va mai produce nicio inovaţie sen- 
zaţională, menită să revoluțloneze complet sborul omenesc prin apli- 
carea vreunui coeficient de progres cu tolul extraordinar — cum ar 
fi avionul rachetă — vitesa avionului va atinge totuşi 1.300 km pe 
oră — vitesa sunetului — raza de acţiune va fi 25.000 kilometri, adică 
numai de două ori cifrele exprimate de recordurile de azi, ale inşile 
fiind dublul celor de acum zace ani. 

Are să fie atunci posibil — şi unii teoreticieni şi constructori so- 
cotesc că un astfel de avion va fi fapt indeplinit în zece-cincisprezeca 
ani — să se înconjoare pămintul la latitudinea noastră, în 24 ore, 
adică în acelaşi timp în care toarele ne ocoleste in mod aparent, fapt 
ce, deşi des citat de cel ce Inchină gindurile lor aviaţiei de miine, me- 
rită să fie amintit, pentrucă esta deosebit de impresionantă imaginen 
unui avion ce decolează la Bucuresti în astințit și trece odată cu son- 
rele pe care nu-l pierde o clipă din ochi, pesta Europa, Atlantic şi 
America, pentru a cobori, cu motoarele „nu ralenti” 12 ceasuri mal 
tirziu la San-Francisco, sau după Inel 12 ceasuri din nou la Bucu- 
reşti, după ce şi-a întins încă umbra aripilor împurpurate de amurg, 
peste Pacific, Asia gi iarăşi Europa, În tovărăşia aceluiaşi „soure- 
apune”, 

Dar aviația nu-i numa! halucinație şi viziune chaotică de roman, 
Alături de titanii masivi ai nerului, micile avioane de şcoală şi aport, 
uşoare şi svelte, cu linii fino do pescăruş agil, sunt supraviețuitorii 
romantici ai aviaţiei pur sportive, 

In ele, cu același elan simtit de fiecare Inaintaş, se avintă spre 
cer cel noi, cunoscind limpezimea aerului rece din Inălțimi, străluei- 
rea soarelui neumbrit din slavă sàn adincimoa nemăsurată a mări- 
lor de nori, 

Sensibile, delicate, avioanele de sport „fae mina pilotului”. Vintul 
le saltă pu umerii săi elastici, golurile de aer le atundă nga cum va- 
lurile joacă barca, vijeliile le scutură cu violență, încit omul ia con- 
tact direct cu forțele misterioase ale văzduhului, intro luptă în care, 
deși are superioritate și invinge, cunoaște totuşi redutabila dificultate 
a adversarului. 

Intreaga minunăţie a shorului se înţelege, de aceea, din carlinga 
deschisă a avionului svelt de sport, incomparabil mai bine deelt din 
uriasul transoceanic, cu cabine spatioase, ultra-contortabile, insono- 
rizate, cu aer la temperatură și presiune constantă, cu radio, bar, ci- 
nema, fotolii adinci ziua şi paturi mol noaptea, avion care, prin greu- 
tatea lui de zeci de tone, vitessa considerabilă si Inălțimea mate la 
care sboară, este la fel ca un satelit, legat de pămînt doar prin forța 
grawthţii. 

Pentru toate aceste motive, și în ciuda progreselor tehniciei avia- 
tice, arta sborului pur are să dăinuiască mai departe. 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dați în carlinga îngustă, îndrăgostiţii aerului continui să-si 
SPRE etape tie deasupra colțurilor frumoase ale pămintului, seru- 
tind cu ochil, prin „halo”-ul fascinant al elicii, ori spre care 
se îndreaptă, alunecind liniştit pe spinări da nori ondulaţi, legânaţi 
de vinturi blinde sau săltaţi violent de furtuni potrivnice. 
Si, natural, pe măsură ce imbitrineşte, arta sborului se perfec- 
voe teznice şi mai iuți, 
Zi de zi, virtuoz aerului, pe maşini mai pu ca 
mai adr şi mai ascultătoare, săgetează vijelios cerul pe apr 
din ce în ce mai Îndrăsneţe, nesocotind, în chip savant, legile 
Pilotul trăieşte o vieaţă nouă, în clipa în care uruitul roţilor ce 
fug pe pămint încetează, după cum eu totul nouă este vieața ce curga 


t odată cu rotirea motorului în l mele de oţel şi în cablu- 
ee Ante sensibilizind comenzile, fiecare manetă înviind și fie- 
_ care ptrghie. 


i tă 

i recise, el desenează, inspirat, pe cer, cu peste o su 
de E eg ara loopinguri, larg arcuite „vrille”-e violente, atei 
neau"-uri rotunde pe-o aripă, legîndu-le între bolta cerului şi peluza 


E avut în ritm inegal, cu vuiet prelung resonant cind se 


invins în lupta lui A sn neantul, rămine cel mai reprezentativ erou al 
epocii în care tră îi 


CRONICA DRAMATICĂ 


STUDIOUL TEATRULUI NAŢIONAL: 
„COBAIUL+, PIESĂ ÎN 3 ACTE DE 
D. THEODOR SCORȚESCU 


Nu ştiam că inainte de „Cobaiul“, d-l Theodor Scorţescu mai seri- 
sese teatru. Credeam că premiera dela „Studio“ este prima d-sale in- 
cercare în acest domeniu — şi o aşteptam cu o sinceră curiozitate, în 
care intra în egală măsură, simpatie și îneradere, 

Citisem de acest autor o carte de neuitat, un mie roman apărut 
în 1830, („Papi” editura Cultura Naţională), care fusese o lectură déa- 
dreptul incintătoare. Bun gust, finete, măsură, grație, un admirabil 
aliaj de emoție şi ironie, nu ştiu ce înfiorare sensuală străbitind o po- 
vestire luminoasă, totul era remarcabil în acea carte, scrisă just. nu- 
antat şi cu o rară naturaleţă. Puținele personaje ale romanului — care 
era mai mult o nuvelă decit un roman — erau schitate sumar, In ct- 
teva trăsături, dar atit de precise, incât se docupau net pe tondul albas- 
tru al peisajului marin ce le servea drept cadru. 

Intreaga povestire era scrisă animat, fără lungimi, fără ezitări, 
Rupiditatea incidentelor îi dădea ceva dramatice prin ritm, prin sigu- 
ranţă. Totul era liniar ca într'un scenariu. 

Nu mi se părea greu de recunoscut în „Popi“, anumite aptitudini 
pentru teatru. Darul de a expune direct faptele, fara insistență, fără 
prolixitate, ba chiar cu anumită conciziune, care augerează, în loc să 
explice, arată în d] Scorţescu un autor cu resurse naturale pentru 
scenă. Ceva de vodevil era dealtfel și în fermeciitoarea carte din 1990, 

Asteptam deci „Cobaiul“, nu numai cu credinţa că va confirma 
strălucitele calităţi ale scriitorului, dar şi cu speranța că, prin schim- 
bare de cadru, le va da no: posibilităţi de mişcare şi de expresie. Cu 
ati! mai mult, cu elt, după o tăcere de cîțiva ani, d] Seorţeacu îşi fA- 
cuse nu de mult reintrarea în literatură, publicind în Revista Funda- 
pilor Regale (Anul V, Nr. 3, 1 Martie 1835), un admirabil fragment de 
roman, in care regăseam un prozator si un psiholog egali de stăpini pe 
arta lor. 


Sa o spunem fără ocol: „Cobaiul“ nu este o operi demnă de con- 
deiul care a scria „Popi” şi „Concina prădată”. Nimic din piesa d-lui 
Scorţeseu nu suportă amintirea paginilor salè de roman, 

Cind fiecare din cuvintele sala arată deobiceiu o atentă grijă de 
adevăr, cind ultimul adjectiv reprezintă în scrisul său o nuanţă bine 
măsurată, e inexplicabil cum, scriind o piesă de teatru, autorul intră cu 


110 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


atita imprudenţă în plin artificiu şi cade cu atita uşurinţă victima 
proastei literaturi. 

„Cobaiul” este o piesă făcută din două serii de probleme ce pot fi 
uşor destăcute şi izolate. 

E în primul! rînd în această piesă o dramă de iubire, care so joacă 
în triunghiu între un bărbat dezorientat, ezitind Intre ò femele pasio- 
nati, pină la viciu şi o tinără fată drăguță, dar neinsemnată, Crezind 
că o iubeşte pe tinăra fată, eroul va înţelege în cele din urmă că des- 
tinul îl întoarce totuşi spre femeia părăsită. Pasiunea e mai pulernică 
decit inocenta. 

E surprinzător că d-l Scorţescu, autor deobiceiu ironie şi prevenit, 
se angajează într'o asemenea dramă fatală. F şi mal surprinzător, că 
odată angajat pe acest drura, îl parcurge pină la ca neștiind să 
evite niciunul din poneitfele subiectului, Femeia fatală este declama- 
torie, cinică, melodramatică, plină de gesturi, plină de exclamaţii. Nu 
lipseşte nici clasica scenă din actul al doilea, cind cele două femei se 
înfruntă, pentru a-şi disputa bărbatul iubit Castitatea jignită şi pa- 
tima dezlânţultă stau faţă în faţă, ca în cele mai tipice melodrame, 

Dar în afară de acest conflict, piesa d-lui Scorţescu mai urmă- 
reşte un altul, care se dezbate nu între eroii propriu zişi ui dramei, ci 
între doi „raisonneuri”. Sunt doi autori dramatici, care în căutare de 
subiect pentru piesele lor urmăresc, în calitate de observatori, jocul 
eroilor principali, sperind să poată dobindi astfel unul material pentru 
o dramă, cclălalt material pentru o comedie. Ei vor interveni în mersul 
evenimentelor, le vor comenta şi vor trage concluzii pe margi lor. 
iii ei centrali fiind doar nişte simpli „cobai“ pentru o esperient 


Artificială prin ea însăşi, drama d-lui Scortescu este agravată de 
naivitatea acestui procedeu, care ni s'ar părea o penibilă caricatură pi- 
randeliană, dacă nu ne-ar aminti mai de aproape o piesă a d-lui Ion 
Minulescu, la fel de naivă ca „problemă“, dar scrisă cu mai mult step- 
ticism şi cu o mai puţin funestă dispoziție de a filozofa. MA gindesc la 
„Manechinul sentimental”, care şi el ne prezenta un autor în căutare 
de subiect — cu inevitabilele reflecţiuni asupra raporturilor dintre ade- 
văr şi ficţiune, viață și literatură etc., ete. Piesa d-lui Minulescu era 
insă În parte salvată de elementele ei de farsă: se vedea bine că nici 
d-su nu lua prea În serios lucrurile, Cită vreme un autor ride odată cu 
publicul, situaţia nu este definitiv compromisă, D-1 Scorţescu a jucat 
insă cu prea multă gravitate, un joc pueril, E cu atit mai păcat, cu cit 
altă dată ne dovedise că are humor. 


„Cobaiul“ nu trebue totuși să-l determine pe d-l Scorţescu a pă- 
răsi teatrul. Se pare — am aflat-o mai tirziu — că d-sa a mai seris în 
trecut două piese, jucate ln teatrul Naţional din Iași, nu cu mai mult 
noroc decit piesa dela Studio. E desigur regretabil, dar nu este şi nici 
nu trebue să fie descurajător. Convingerea noastră e că puţini scriitori 
au mai fericite dispoziţii pentru teatru, decit autorul lui „Popi“, Ele- 

anţa, detaşarea, ironia discretă, desenul lapidar şi decis, cu care d-l 
Beorien a schițat pe vremuri acea delicioasă povetire ateniană, pot 
desigur să fie regăsite şi utilizate pentru scenă, Pentru aceasta, serii 
torul va trebui însă să renunţe la temele de psihologie artificială, la 
prosena mai mult pretențioase decit mari, mai mult false decit pro- 

de, şi să se întoarcă la simplicitatea cu care debutul său literar a 
marcat în 1930 o frumoasă victorie. 
ce este fundamental greşit în teatrul d-lui Scorţescu este 
punctul de plecare. 
. 


CRONICA DRAMATICĂ MI 


„Cobaiul“, a fost pus în scenă de d-l N. Kirițescu. Pentru a doua 
oară in decursul acestei stagiuni, Teatrul Naţional a făcut apel la ci- 
neva din afara cadrelor sale, 

In principiu, măsura este excelentă. Teatrul este un domeniu în 
care, mai mult ca oriunde, obişnuințele, cligecle, tiparele, gata făcute, 
procedeele mecanice, sunt greu de urnit, Inerţia lor este ucigătoare, 

Nu e rău, ca din cînd în cind, să pătrundă în această lume închisă, 
un om care să poată arunca o privire nouă asupra atitor lucruri vechi. 
Nenorocirea teatrului sunt specialistii. Mai multă libertate, mai multă 
îndrăzneală, mal multă imaginaţie, nu-i va aduce teatrului decit ci- 
neva care nu este „om de meserie”, şi care poate, deci, călca färd efort 
„legile scenei, triste prejudecăţi şi poncile, tranamize dela actor la ae- 
tor, dela generaţie la generaţie. 

Pe vremea în care lucra la punerea În scenă a plezei snie, „Su- 
flete tari”, d-l Camil Petrescu n declarat că principalul său vhieetiv 
este de a „rtestreataliza” interpretarea. Formula a surprins, a intrigat, 
şi a fost primită cu oarecare indignare. Ea lovea însă just şi indica 
un proces de revizuiri, pe care teatrul actual e obligat să şi-l impună, 
dacă vrea să rămină în limitele artei. Nu de dragul paradoxului, spu- 
nem că salvarea scenel nu poate veni decit de dincolo de scenă. 

In lumina acestor ginduri. incercarea d-lui Kiritreacu ne-a inte- 
resat, ti tot în lumina lor, ne-a desamiögit, 

D-sa s'a dovedit mai „teatralizant” decit orice regisor obişnuit. 

Nu-i vom reproşa erorile tehnice: personaje care intră și les pe 
aceeaşi uşă, fără si se intilnească, flagrante inexactităti de decor, sau 
costum..... Ele fac parte din meseria măruntă a regiei şi cu puţină si- 
linţă, se pot remedia. Mal grave, In experiența d-lui Kiritzescu, sunt 
erorile de atmosferă, de ton, de interpretare propriu zisă. CA se înşeniă 
asupra unui detaliu de decor nu este important, dar că se Ingealñ nsu- 
pra accentelor, pe care le dă textului, este întradevăr regretabil. 

Piesa d-lui Scorţescu era prin ea însăși artificială — dar artifi- 
ciije i-au fost agravate de jocul actorilor. Abuzul de atitudini, exce- 
sul de voce, dublau tiradele, subliniau apăsat intenţiile, Nielodută nu 
s'a vorbit pe scenă cu mai mulți bemoli, cu mai mulţi dieji, 

Nu putem atribui actorilor răspunderea acestor excese, DI] Ki- 
ritzescu dispunea de o echipă ascultătoare, şi care în alte împrejurări 
sa dovedit sensibilă lu o indicație justă. 

D-ra Elvira Godeanu Joacă teatru cu un devotament, cu o con- 
vingere şi cu o supunere, ce nu aşteaptă decit să fie bine orientate, 
pentru a se realiza, D] Valontineanu a fost victima dublă a unui rol 
fals şi a unei regii exagerate. Este acelaşi actor care, în „Medicul în 
dilemă“, sau în „Ca Inainte, mai bine ca Înainte”, isbutise lucruri cu 
totul excepţionale, 

Ceea ce ne dă Incă odată dreptul să afirmăm că teatrul suferă în 
primul rind de o criză de direcţie critică, 


TEATRUL COMOEDIA: „IONESCU G. MARIA“, 
COMEDIE ÎN 3 ACTE DE FODOR LASZLO, 
LOCALIZATĂ DE TUDOR MUŞATESCU ŞI 
SICĂ ALEXANDRESCU 


Teatrul revine foarte adesea la vechile lui succese, pe care, după 
o trecere de timp, le poate utiliza din nou cu anumite schimbări. 

Comedia lui Fodor Laszlo nu este în fond, decit o nouă ediţie a 
„institutorilor“ lui Otto Ernst, bătrina glorioasă comedie dinainte de 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


războiu. EFE se regăseşte aici: decorul, mediul, tipurile, atmosfera, 
conflictu 

Dacă ţin bine minte subiectul din „Institutorii“, era nelntelogerea 
dintre profesorii tineri şi cei bătrini, dintre spiritul generos al celor 
dintiiu şi apiritul tipicar al celorlalţi, O pedagogie plină de iubire şi 
Ințelegere era în luptă cu o pedagogie făcută numai din rutină, seye- 
ritate şi prostie, 

Po aceeaşi schemă, Fodor Laszlo reuşeşte să scrie trei acte mai 
mult decit abile, în care siguranța scenică a unui bun meserias de tea- 
tru, nu exclude anumite accente de emoție, ba chiar de poezie, 

Ce e surprinzător în piesa aceasta nu este nici pitorescul tipuri- 
lor prezentate, nici varietatea lor. Şcoala, ca şi cazarma, este creatoare 
de tipuri. Orice mediu, care presupune o vieaţă de obiceiuri uniforme, 
creează în mod firesc gesturi tipice, expresii tipice, atitudini tipice. 
Intr'un birou de minister, Into cancelarie de şcoală, pitorescul creşte 
in mod natural. Sunt medii de teatru predestinate. Ele Işi au limbajul 
lor propriu, moravuri distincte, superstiții şi ticuri specifice. E un ma- 
terial care nu așteaptă decit punerea în scenă, pentru a deveni dintr'o 
comedie zilnică, o comedie de teatru. 

Piesa lui Fodor Laszlo e populată de o Intreagă serie de figuri 
amuzante, care erau Oarecum „incluse“ în decorul cancelariei. Era 
deajuns ca autorul să se decidă a scrie o comedie şcolară, pentru ca 
aee we adarra de tipuri să-l fie impusă prin datele însăşi ale su- 

ectu > 

Prin urmare, nu elementele de strictă comedie — fie ele cit de 
reuşite — merită a fi remarcate În această piesă. Mai surprinzătoare, 
sunt uşoarele acorduri de poezie care se desluşeac dincolo de schema 
casnică n celor trei acte. 

Sr pr replici sunt de o subtilitate ce întrece nivelul curent al 
genulu 

Se înțelege că, în totul, piesa nu este mal mult decit agreabilă. Ea 
nu-și pierde acel dozaj de caricatură şi duioşie ce face caracterul re- 
pe ului vienez şi budapestan, care n păstrat măcar atita lucru de 
pe urma operetei defuncte. E o alternanță de sentimentalism şi co- 
medie, prea sigură pe efectele salo ca să nu flo facilă. 

Să ne amintim că dramele şcoalei, conflictul dintre elevi şi profe- 
sori, spiritul de teroare al ped ei, au dat literaturii eleva cărţi, 
cu mult mai grave şi mal adinei decit plăcuta piesă dela Teatrul Co- 
media, Să ne amintim cel puţin de admirabilul roman al lul Friede- 
rich Tolberg, „Bacalaureatul elevului Gerber”, de care — mai ò ne- 
vole să o spunem? — Fodor Laszlo e foarte departe, 

Dar, e un drum pe care nu vrem să ne l angajaţi — căci ar 
trebui să vorbim despre Roger Martin du Gard primul volum din „Les 
Thibault“, nu este şi el în parte, un roman al $colii?), ar trebui să vor- 
bim despre André Gide și despre atitea lucruri In penibilă disproporţie 
cu micile jocuri ale teatrului, 


Dacă plesa ce se joacă la Teatrul Comodia este numai agreabilă, 
In schimb spectacolul este excelent. 

E păcat că programul nu indică numele regisorului, căci nu ve 
dem prea des pe scenele noastre, o ar aaar care să aibă atit de 
mult simţul ansamblului. Aproape toate tipurile au fost realizate feri- 
cit — nu totdeauna fără şarjă, dar în orice caz fără prost gust. Cițiva 
din interpreţi au avut ceea ce se cheamă „succese personale”, (d-1 Ca- 
zaban, d-ra Nora Piacentini), dar, fără a deplasa niciun moment greu- 
tatea spectacolului de pe linia lui de ansamblu. 

Este, ceen ce am prețuit mai mult în această reprezentație de tea- 
tru, care nici prin text, nici prin regie, nici prin interpretare nu poate 


CRONICA DRAMATICĂ 113 


fi un „eveniment“, (căci nu pune, sper, niei actorilor, nici directorului 
de scenă, nici publicului problema exceptionale}, dar care ne-a încintat 
ra, imaginea ei uni prin tonul ei de justețe. Nicio stridentă de 

de voce sau de gest în trei acte — e foarte mult, cind ne-am obiş- 
nuit să-i cerem teatrului atit de puţin. 

D-ra Leny Caler a îmbrăcat încă odată şorțul de şcolăriță, în care 
nu mai departe decit anul trecut a repurtat un mare succes, pa care 
personal l-am regretat. Vocuţia şi posibilitățile da artă ale nceatei at- 
trite sunt cu mult dincolo de repertoriul pe care îl alege sau Îl suportă, 
dar în orice caz Îl joacă. Cind foarta rar are norocul de m primi un 
rol, pe măsura talentului său, atunci ceea ce isbuteşte este admirabil, 
Nu vom uita niciodată epilogul din „Cum vă place” sl lui Shakes- 
peare, spus de Leny Caler. 

Din fericire, şeotărița din piesa lui Laarlo, nu eate incă una din 
„fetele teribile“, pe care publicul leu aplaudat de atitea ori. In orice 
caz, d-ra Leny Caler, nu o astfel de elevă ingenuă a vrut să joace de 
astă dată, 

Fără niciunul din gesturile de bravură, care intră în jocul stu 
obișnuit, fără acea volubilitate nervoasă, plină de gesturi, zimbeta şi 
încruntări, care a creat aproape un „stil de ingenuă”, d-ra Leny Caler 
a jucat cu o simplicitate şi cu o emoție, mai puternice decit orice exces 
teatral. Sunt în jocul său o sumă de lucruri imitabile şi întradevăr 
nu odată se întimplă să găsim în glasul, sau în ținuta altor actori, ges- 
turi şi intonaţii, a căror sursä e leane de identificat Ceea ce însă nu se 
imită, este sensibilitatea adevărată, emoția, și nu ştiu ca uşurinţă na- 
turală care e poezia ingenuităţii. 


TEATRUL REGINA MARIA : 
„FERESTRELE ALBASTRE", 
PIESĂ ÎN 5 ACTE DE D. 
VICTOR EFTIMIU 


D-l Victor Eftimiu are în teatru o reputație legitimă de tehnician. 
Autor a numeroase pivae, d-sa n trăit aşa e mult în intimitatea culi 
selor și a scenei, pa care lè-a cunoscut şi ca autor şi ca director, şi cu 
actor, încit e de presupus că stiipinesta absolut tonte secretele meseriei, 

Cu o facilitate extremă, cu un ritm aproape mecanic de producție, 
d-sa a scris în toate genurile posibile: feerie, dramă istorică, legendă 
mitologică, farsă, comedie de moravuri, melodramă, piese cu teză, co- 
medie sentimentală etc, ete 

O aaemenea activitate nu a posibilă fără o cunoaştere egală şi a 

ublicului şi a scenei, cu toate resorturile lor de palhologie, de menta- 
litate și de gust. 

Totuşi, oricît pare de curios, piesa reprezentată de d-i Eftimiu la 
Teatrul „Regina Maria” păcătueşte, la primă vedere, nu prin abuz de 
tehnică, ci dimpotrivă prin nesiguranţă de construcţie. E o piesă cu 
defecte de debut, nu cu exagerări de virtuozitate. S'ar zice că nutorul a 
ezitat, a pierdut drumul, sa lăsat păcălit de prea multe subiecte, ma 
ştiut cum să se descurce între ele, mu reuşit să le găsească o solutia şi 
în loc să le atăpineacă, a fost purtat de ele cind la dreapta, cind la 
stinga, în derută, 

E păcatul clasic al debutantului, acela de a voi să spună totul 
dintrodată, Sunt aşa de multe lucruri în lucrarea d-lui Eftimiu, asa de 
contradictorii şi aşa de confuze, incit al crede că. lutna pentru prima 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


$ 
$ 
F 
A 
Li 
= 
3 
: 
a 
È 
3 
Í 
E 
E 


esei, transformă într'o comedie politică, cu vădite ambiţii 
tar rarei “in sfirgit, actul al cincilea devine o dramă a educaţiei, 
conflictul dintre părinţi şi copii, neințelegerea dintre generaţii ete. 
ete. 


, această enumerare nu epuizează toate temele şi subiectele 
din price albastre“. Mai există citeva conflicte de amor, mal 
există o dramă a bogăției romineşti exploatată de străini (în speţă, un 
armean), mai există însfirşit o sumă de idei, pretexte, subiecte şi ju- 
mătăţi de subiecte, care fiecare în parte putea constitui schema unel 
; apa al o simplă ală de tact? Să 

Este această abundență de material o plă greşe e S 
fie întradevăr d- Eftimiu un autor pe care îl dezorienteară bogăţia 
ropriei sale imapinaţii? Să fie, deci „Ferestrele albastre“ o piesă de 
nereţe, de debut şi de generoasă imprudenţă? <- ; să 
Cred că nu. D4 Eftimiu este totuşi un tehnician, iar aparen 
sale imprudențe sunt deliberate. La o mai atentă cercetare, „Ferestrele 
albastre“ îşi arată fără greutate resorturile intime. £ 
E o piesă scrisă pentru public. Dar, nu pentru un anumit publice, 
cu gusturi, cu exigențe, cu sensibilitate şi cu pregătire definită. E 
scrisă pentru toate genurile posibile de public. Și pentru publicul de 
melodram, şi pentru cel de farsă, şi pentru publicul care vrea „idei, 
pentru cel care vrea aventuri, şi pentru cel care vine la teatru ca să 
plingă, şi pentru cel care vine ridă. E scrisă pentru mame, pentru 
copii, pentru sentimentall, pentru cinici, pentru tineri idealiști, pentru 
tineri sportivi, pentru curtizane, pentru fete caste — cu un cuvint, pen- 
tru toată lumea. 4 > 
E o formulă de teatru care cuprinde toate genurile, și se adre- 
sează tuturor gusturilor. Să nu luăm deci, drept inexperienţă scenică, 
ceea ce în fond nu este decit tot o mare virtuozitate, 


MIHAIL SEBASTIAN 


SCRISORI DIN LONDRA 


PAX GERMANICA ? 


La 3 Februarie 1800, Pitt, rexpingînd propunerile de pace ale lui 
Napoleon Bonaparte, Primul consul al Franţei, declară în Camera 
Comunelor: „Ar trebui să așteptim ca experienţa şi faptele să ne con- 
vingă că un asemenea tratat este admisibil”. „Ca unul care iubese 
pacea, în mod sincer, nu vreau să o sacrific punind mina pe o umbră, 
cind în realitate este departe de a fi atinsă”. 

Pitt nu declară însă că n'ar trebui discutat cu Napoleon, despre 
care spune că este „ultimul aventurier în loteria revoluțiilor”. 

Aproape în aceeași termeni, Eden îşi justifică demisia la 20 Fe- 
bruarie: „Inainte de a se începe discuţiile cu Italia, în vederea unui 
acord, trebuese obţinute garanţii suficiente”. In interesul păcii Eden 
doreşte ca discuţiile anglo-italiene să aibă loc, dar numai în urma 
unei pregătiri diplomatice, şi după ce se vor fi obţinut garanţiile me- 
cesare pentru a nu se mai repeta cele ce sau întimplat după semna- 
rea acelui gentlemen's agreement, în Ianuarie 1997, Eden, ndaugă 
însă, fără a insista, că deosebirile de vederi dintre el și guvern nu se 
limitează numai la începerea discuţiilor cu Italia. Aluzia era făcută 
la pregătirea Reichului, pentru a înghiți Austria, eveniment, faţă de 
care Londra ca şi Parisul erau hotărite să reacționeze prin elaborata 
necroloage, cu prilejul dispariţiei unui Stat independent, 

In Martie 1801, însă, Pitt este silit să demisioneze, „din cauza 
pornirii lui George al II-lea, împotriva lui, pornire explicată prin fap- 
tul că acesta era minat mai mult de încăpăținara decit de Ințelep- 
ciune“ (a şi murit nebun), după cum spune un istorie contemporan, 

ntru a reveni la putere, după trei ani şi a duce lupta impotriva lui 
apoleon. 

Rămine de văzut dacă evenimentele de azi vor evolua în aşa fel 
încît să readucă pe Eden la putere. Un lucru neobisnuit sa petrecut 
însă, acum citeva zile, cînd Sir Archibald Sinclair, şeful opoziției li- 
berale a cerul, în Camera Comunelor, readucerea fostului ministru 
de externe, fără întirziere. Alegerea parţială dela West Fulham, pe care 
atit guvernul cit şi opoziția o declaraseră ca o indicație dată de opi- 
nia publică, în chestiunea externă, s'a decis în favoarea candidatului 
lui Labour Party, care susţinea politica lui Eden. 

Oricum azi, mai mult decit în pragul veacului al 19-lea, convul- 
siunile de pe continentul european pun în joc şi soarta Imperiului Bri- 
tanic pe lingă aceea a majorității Statelor mai mici, 

Războiul modern nu va lăsa pe urma lui nici învinşi și nici in- 
vingători, Războiul din 1914, deși n'a mai continuat măcelul, după 


118 VIATA ROMINEASCĂ 


1918, s'a prelungit sub alte forme, tot atit de sălbatice, pină ce a dä- 
rimat întreaga organizaţie materială şi spirituală a ropei şi a 
sdruneinat întreaga așezare a vieţii omenești din lumea întreagă. 
Organizarea invinşilor şi nemulţurmiţilor, în adevărate lagăre 
militare, a dus, la 7 Martie 1936, la veritabilul „Sedan”, al foștilor 
aliaţi, prin reocuparea Renanioi. Dela această dată, supremaţia ger- 
mană asupra Europei devine o realitate obsedantă. Inarmărila bri- 
tanice încep atunci în mod serios, pentru a ajunge, cum a declarat 
d-l Neville Chamberlain „terifice“, înghițind sume astronomice de 
peste un milion și jumătate de lire sterline pe zi. Supremația ger- 
mană sileşte Italia să intre în tovărăşie cu Teutonii, pentru a-şi va- 
lorifica astfel forța militară şi a obține concesii în Mediterana 2 în 
Africa, deşi prin această tovărăşie îşi primejduaşte iremediabil situa- 
tia în Europa Centrală şi Sudică. Italia devine astfel anexa Germa- 
niei, luînd locul pe care îl ocupa inainte de războiu Imperiul Habs- 
burgic. La citeva ziie după absorbirea Austriei, de către Reich, mare- 
galul Goering ține un discurs la Viena, în care spune: „Austria esta 
legătura vie dintre Germania şi Italia”. „Este baza de războiu comună 
a acestor State, impotriva inamicilor comuni, atit din răsărit, cit şi 
din apus“. „Italia este puntea către Africa, a iată şi bogată în ma- 
terii prime, ca şi către libertatea mărilor“, sta puterea maritimă 
a Europei Centrale (a Germaniei), în Mediterană“. „Dinspre conti- 
nent, ea acopere spatele și flancul unui front central european, care 
este îndreptat spre apus“, (citat în Camera Comunelor la 4 Aprilie), 
Cuvintele maresalulul ape, au o Insemnătate cu atit mai 
mare, cu cit sunt rezemate de itatea geografică ce domină rela- 
tiile germano-italiene g din punct de vedere tehnic, Italia făcea 
la 1914, din Tripla alianţă, interesele ei, din cauza iticei aus- 
ace, dar mai ales din cauza dominaţiei britanice în Mediterana, fi 
dictau să lupte pentru triumful Puterilor centrale, Politica germană 
de expansiune maritimă, de sgomotousă pregătire militară, de aro- 
ganţă diplomatică, reuşise într'adevăr să alarmeze complet opinia pu: 
blică din Anglia, care vedea primejdia de a i se tăia comunicațiile 
cu restul lumii, şi deci, sfîrşitul sigur. Dacă un Stat continental, ori- 
care ar fi el, poate supravieţui unei ocupaţii militare şi unel dominaţii 
străine, mai îndelungate, Anglia, ar înceta de a mai exista ca factor 
politie, în urma unei astfel de situatii. Inima corpului britanie, odată 
oprită, întreg organismul, care s'a desvoltat în toate părțile globului, 
esta paralizat. 
Politica germană, care este așa de bine roamintită în ultimele cn- 
pitole din Mein Kampf: apropierea germanoitaliană, ind 
ei de Franţa, care „este inamicul de moarte“ şi care apoi, izo- 
lată, trebue atacată şi distrusă, „in aller Ruhe", cum spune cance- 
larul Hitler, adică fără teamă că va sări cineva în ajutorul victimai, 
este continuarea politicei lui Wilhelm al II-lea. Această politică însă, 
reuşise a ajunge tocmal In rezultatul contrar de cel urmărit, „Incer- 
cuirea”, de care se plingea diplomaţia Imperiului german, şi care a 
fost strigat cu exasperare de Germania hitleristă, devenise un fapt 
şi atunci, ca şi acum, din cauza temerii generale cara o inspira 
politica germană. In 1914, Berlinul n'avea decit un singur aliat sigur, 
care de fapt îi era vasal: Austro-Ungaria, Acest aliat era însă fră- 
mintat necontenit de luptele interne, pe care le duceau între ele po 
poarele din cuprinsul ținuturilor sale. 


Cind se pune întrebarea dacă, în 1914, sar fi putut evita războ- 
iul, sau dacă Anglia, declarind botărit şi la timp politica sa, ar fi tm- 
piedecat Germania să deslănţuiască conflagraţia, se ultă că Berlinul 
nu putea să mal aştepta, pentrucă sar fi produs descompunerea Im- 
periului Habsburgic şi atunci, încercuirea Germaniei ar fi fost desă- 


SCRISORI DIN LONDRA 117 


virşită, alia, joacă deci, față de Germania, acelaşi rol — superior, 
bineînțeles ca forţă şi ca unitate internă — po care l-a jucat Austro- 
Ungaria în 1914 şi de uceen, cuvintele rostite în Viena de muareşalul 
Goering, prezintă, prin realismul lor brutal, o foarte mare Însemnă- 
tate. Intradevăr, aşezarea Germaniei la Viena reprezintă rezultatul 
a unsprezece veacuri de evoluţie istorică a germanismulut, „Ostmark”, 
postul înaintat în răsărit al germanilor creştini, stabilit de Charle- 
magne, pe Dunăre, devine astăzi cel mai puternice centru de ofenalvă 
a expansiunii şi dominaţiei în răsărit, Lupta uriaşă între Tenton gi 
Slay se întrevede în perspectivele unui cataclism. Cavalerii Teutoni, 
bătuţi de slavi la Tannenberg — unde soarta a făcut ca germanii să 
sfărime invazia rusă în 1814 — reincep lupta acum, pornind sub sem- 
nul crucii incirligata, a păginismului de rasă. Germaniamul este unit 
azi pină ia funcția de automat, Diferențele de religie, de clasă, de cu- 
Kotare — subordonarea completă a individului voinței supreme n 
profetului rasei — sunt chinuite şi un fel de nooislanism anirmează 
lumea tentonică. Lupta dintre acele neamuri nu încetează nicio sin- 
gură clipă, fiind dusă în profunzime şi aproape dela individ la indi- 
vid, isbucenind la suprafață numal cind se simţea 0 mai mare concen- 
traro a forțelor de rasă. Unirea germanilor urmează însă un proces 
lent. După războiul de treizeci de ani, germanii sunt împărţiţi tot în 
atitea State şi Stătulețe, cite zile sunt intrun an, iar la 180% erau Incă 
optzeci și două de State germane. Umilinţa dela lana şi discursurile 
lui Fichte către națiunea germană se aseamănă, prin efectul exal- 
tării patriotismului, cu Diktat-ul dela Versailles şi discursurile Füh- 
rer-ului, infringerea Franţei ln 1870 consolidează unitatea germană, 
Bismarck însă, cunoscind realităţile mai bine decit contemporanii 
Săi, își dădea bine seama că unitatea germană este încă de 
a fi desăvirşită și de aceea rămine adversarul anexării Austriei, pe 
care o socoteşte ca o pavăză pentru Germania, care Incă nu trebuia să 
caute expansiune în Europa Sud-Estică, el socotind popoarele din 
aceste ţări ca nişte „hoţi de capre“. Mai mult: unul din punctele car 
dinale ale politicei bismarckiene era păstrarea unei bune înţelegeri 
cu Rusia, care era hu numai forţa predominantă în răsărit, dar şi 
protectoarea tuturor slavilor, după cum s'a dovedit și în 1914. Pe de 
altă parte, Austria era o udovărată citadelă a catolicismului — gi gë 
ştie ce dificultăţi a avut Bismarck cu Roma — şi de accea cancelarul 
de fier nu dorea să-și sporească greutăţile interne prin alipirea 
Austriei la Germania. 

Prăbușirea Imperiului Ţarilor a fost insă fenomenul cure n sti- 
mulat misticismul rasei germane şi a electrizat-o, făcind-o să reacio- 
neze sub toate formele, ca un singur organism, pregătind reinceperea 
luptei uriaşe, pornite altă dată de Cavalerii Teutoni, Este interesant da 
adăugat că planul de a introduce pe Lenin în Rusia, trecindu-l prin 
Germania în vagon plumbuit, a fost elaborat de un matematic și filosof 
german, care se afia la Stockholm în 1910, plan care Incă de atunci 
a fost supus Statului major german, care l-a pus în aplicare la timp, 
„Coranul“  neoistamismului german, Mein Kampf, este inspirat, 
în ceea ce priveşte expansiunea în răsărit, de formidabila propagandă 
germană din timpul războiului, care tindea la ridicarea moralului si 
la stirnirea entusiasmului, punindu-i fnaintea ochilor perspectivele 
de cucerire a Rusiei, cu bogății fabuloase şi cu resurse alimenture 
nelimitate. In această carte, care tinda să înlocuiască, In Germania, 
Biblia, se fixează planul de dominație nl Teutonilor în Europa de 
răsărit. Dacă totuşi, Cancelarul! Hitler a caracterizat fulgeritoarea 
înghițire a Austriei ca un „miracol“, apol aceasta a făcut-o din cauză 
că el însuşi nu se aștepta la completa lipsă a oricărui fel de compli- 


cati! europene, 


118 VIATA ROMINEASCĂ 


Geormanismul are acum, în urma instalării la Viena, calea 
malta Dunării, deschis oitte Marea Nemi T 
abc tehnicei comunicaţia rap 
cris mişcare Lege vastelor armate de maşini ucigaşe, ca şi de 
cameni — ceea ce încă nu era o realitate atit de brutală pe 
cînd s'a scris Mein Kampf — face să se îndrepte gindul de 
către vastele cimpuri de petrol dela Mosul şi pină acolo la dela 
Baku. Sutele da mii de maşini pe apă, pe uscat şi în văzduh și care 
sporesc necontenit, cer hrană, mai urgent decit hordele ba care 
nu voiau să mal asculte de porunci, dacă nu era mîncare Spre cheia 


enei, 

i mijocii e care a fost bătută de toate hordele 
dore seg te e Ra dai) liberă. In flancul coloanelor de înain- 
tare, mai rămîne încă platoul Bohemiei, care și-a căpătat însemnă- 
tatea principală în istoria Europei încă de pe cînd nu fusese cucerit de 
Mare Aureliu. Rămine deci acest punct de întrebare: va fi investită 
fortăreața democratică — şi uzina de arme a Europei Sudice — de pe 
platoul Bohemiei și se va continua ofensiva de expansiune și de do- 
minaţie fără intirziere pe valea Dunării, ori se va cuceri, mai întil, 
scest post înaintat al slavismului? 


La această întrebare nu se poate răspunde, decit după ce se va 
cunoaşte starea da spirit a Spate preia Ain Maat at Dotat. ae 
o 
gurele puteri care ar mai fi în 4 = pi polii hitierista 
este — după Mein Kampf — SĀ unească pe toți germanii într'un sin- 
gur Stat. pede unire implică nu numai pe germanii din Austria, 
dar şi pe acela din Cehoslovacia, Polonia, Elveţia, Belgia, Olanda, Da- 
nemarca şi Italia. Chiar germanii care se află în State înepărtate, 
ca: Br China, ori Ucraina, trebue să atirne de „Marea a- 
nie”, fie că vor deveni supușii ei cu pasport, fie că vor obține privile- 
gii speciale, care ar face din ţinuturile pe care le locuese ei, adevărata 
posesiuni coloniale ale Germaniei, â 

In al doilea rind, Mein Kampf prescrie asigurarea de „Grund un 
Boden”, adică pămint de cultivat pentru germanismul unit. aranea 
adăugat că nu e de loc vorba de colonii, pe care Cancelarul Hitler le 
crede inutile, ci de terenuri în continuitate cu ținuturile locuita de 
germani. Dacă Naţional Socialiștii =A ie e crengi at peer ee Mea 
cută, a a fost tru a trage atenția lumil asupra - 
e mă pda Este interesant de adăugat, că Times, dela E Aprilie, 
vorbind de agitaţiile din Polonia, pentru colonii şi inatituirea une 
„săptămini pentru colonii” în acea țară, adaugă că această propa- 
gandă are o însemnătate adincă (deep signification), 

Germania, de altfel a şi prezentat — prin Hugenberg pe care 
Cancelarul Hitler îl luase la început în guvern împreună cu e eg 
Papen — un memoriu, prin care certa expansiune în Rusia So” 
tică, memoriu care apol a fost retras. Lg 

Pentru a se ajunge scopurile de mai sus și pentru a nu se p 
voca alianțe şi grupări de State care să ra, mega realizarea ialen 

ermanic, trebuia cu orice preţ să se cîştige opinia britanică şi 
taliană. Propaganda germană avea deci să administreze anesteaioni 
necesar pentru adormirea opiniei publice din Statele care ar A pernă 
oatile planului german. Italia a fost ciştigată în împrejurări 


SCRISORI DIN LONDRA 119 


Opinia britanică a fost hrănită, încă dela inchierea päcii cu: „Dedrep- 
tatea”, „sălbăticia”, „abeurditatea” Tratatului dala petitie In nicio 
țară nu sa dus o campanie mai violentă impotriva acestui tratat, 
decit în Anglia. S'a adăugat apoi ideea de „Krieg's Lūge”, adică min- 
ciuna cum că Germania ar fi vinovată de deslänțuirea rizbolului eu- 
ropean. Hoparaţiile, ocuparea teritoriilor germane, Coridorul polonez, 
răpirea coloniilor au atins de asemenea sentimentul de umanitate al 
poporului englez şi au înşelat naivitatea şi perfecta lul bună credință, 

In ultimii trei an) campania în favoarea Germaniei a fost întărită 
prin formarea unui grup puternic de elemento conservatoare în jurul 
ziarului Times și apoi a ziarului de duminecă Observer. 

Propaganda acestui grup este cunoscuti sub numele de Clivda- 
nism dela castelul şi proprietatea Clivden, care aparţine Lordului 
Astor, proprietar al ziarului Observer, (Acest enstel a fost zidit de fai- 
mosul Duce de Buckingham, iar mai tirziu n aparținut Ducelui da 
Wellington), 

Ciivdenismul însemnează Inţelegere şi chiar alianţă Intre Ger- 
mania și Anglia, Intre condițiile de căpetenie, Germanian cere absolută 
minä liberă în Europa răsăriteană şi sudică. Dar pentrucă opinia pu 
blică engleză n'ar putea rămîne indiferentă dacă Germania ar ataca 
cu arma Statele mici, clivdenismul propovădueşte schimbările „pe cale 
pasnică”, adică aşa cum s'a produs înghiţirea Austriei, Trebue adăogat 
că propaganda germană a cîştigat teren in clasele bogate din Anglia, 
speriindu-le cu primejdia comunismului, iar Cancelarul Hitler apă- 
rindu-le în strălucire de Loħengrin. 

Deputatul de Paris, Henri de Keriliis, om de dreapta, observa 
acum în uemii că cel mai aprigi susţinători al politicii de expansiune 
germană în Europa Centrală și Surică sunt tocmai elemente franceze 
do dreapta, ia ziarul săptiminni, Candide, tot de extremă dreaptă, 
publică, în ultimul număr (31 Martie) un articol semnat de publicistul 
cunoscut, Pierre Gaxote. Acest articol—o adevărată negare a spiritului 
francez de generozitate și cavalerism, caută n demonstra că Cahoaln- 
vacia „nu este decit o tenies în corpul Europei Centrale şi deci trebue 
să dispară”, Profesorii ftrancmasoni caro au înşelat opinia mondială, 
sunt autorii meestai abernții, crede ncest publicist. 

Se mal publică articole semnate de oameni eminenti, aparținind 
politicei de dreapta, pentru n se denunța trimeterea spre păstrare a 
aurului francez chiar în Germania. Ar fi, după aceşti autori, peste 
şaptezeci de milioane de franci aur trimeşi de francezi — care sunt 
înfieraţi ca trădători de patrie — dincolo de Rin., 

Desigur, sămănarea neincrerterii în propria lor țară esto între 
buințatii sub toate formole de către propaganda germană ca să slă- 

rezistenţa franceză. Prin aceasti metodă s'a reuşit, aproape 
în toate Statele europene, să se Invrăjbească opinia publică, parali- 
zind astfel orişice acţiune împotriva războiului stint al dominaţiei, 
pe care îl începe germaniamul. Luptele interne, din Statele care ar pu- 
ten împiedeca realizarea planurilor getmane, sunt stimulate după me 
toda faimoasă, dar infi mai perfecționată n comunistilor rusi, 

In ceea ce priveşte Cehoslovacia, propaganda germană n reuşit 
so prezinte lumii din apus, ca un cuib comunist, deşi In realitate 
este un model de Stat democratic, plua învinuirea de a fi o creaţie pur 
artificială, fără nicio rațiune de a fi. 

In acest sens este interesant de relevat cele publienatțe de ziarul 
Sunday Times dela 3 Aprilie, ziar inspirat oficial de marele indus- 
triaş Berry, şi caro scrie: „Este adevărat că politică externă fran- 
ceză «ste influenţată de greşelile din trecut, <a şi de tradiţia militară 
continentală, care n'a Ințeles niciodată ce Insemnează puterea na- 
vală. Dar sunt motive serioase care ne fac să credem că Franța va 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Europa Centrală dacă î sar prezenta 

denunța angajamentele sale în cap 

o “sem 7 scuză pentru aceasta”. Această bună atge pe har arsa a 

erăbdare şi cancelarul Hitler, este crearea unui 

merg Spatar ponita Franța lu Pirinei, în Pine victoriei upro- 

plate a lui digi rana rar (britan , adaugă A Soy 
i ne adipos orișice bănuit artera 

birana ia, red a-i împiedeca o expansiune, care n'ar ra Aya umite 


germ ularizat în lumea politică din An- 
glia, A emca Statalor din bazinul dunărean, sub hege- 


fi în poziţia de a 
unel „Guvernul Maiestăţii Sale nu poate 

poa preiei față de un ţinut {Cohoalovacia) P -grine 
tanice n'ar ti atit de vitale ca acelea faţă de pm ce: n drd 
buenit tunete de aprobări. Ca o concesie însă, făcu! ea Maares 
care devine din ce în ce mai par ape ile e gt pe 
v ae a S area “Temerinu britanie, d-l Chamberlain, 


pesana de DE Dei de libertăți democratice, pe care vor 
e intii xepesa ult, decit ar putea 
tă insă mult mai m 
prime yasagin faheem e dar mult mai puțin ne < prea 
pei să oprească acel peme aare ge g care Cancelaru Ery 
a tiput în cel mai recent discurs a os re aeage re å 
inston rchill, care are viziunea realităților terea 
Mui reiva britanică, a prezentat însă apr Lar Impè 
Sur Britanic, aşa ca ea să se imprime în mintea şi cel ifarent 


va fi infinit mai grea pentru noi” Stodhină teorie despre Fă oma 
rea ori dacă o catastrotă mortală va stirşi viața nege pă 
norma în britanie, atunci istoricii ce vor veni peste Are e ec 
rămine incă nedumeriţi de misterul care invălueşte pere rar ia 
de azi”, „Ei nu vor putea să înţeleagă niciodată rară eu 
un popor victorios, avind totul la îndomină, să fi pu sage = 
vedea scoborit atit de jos părăsind tot ceea ce ciștigase e 5 
fără limite; cum toate roadele acestei victorii absolute Fei paraha 
cate în vint, iar victorioși să ajungă tnvingi, iar acei 

armele pe cimpul de bătaie şi cereau armistițiul, păşeaacă acum 
în triumf ca stăpini ai lumit". 


1) Vezi Viața Romineaacă, Februarie 1938, 


| 


i Îi TIE 


| 


a 
- - 


SCRISORI DIN LONDRA 121 


Se pare că opinia britanică a inceput a-şi da seama că politica 
pè care au urinărit-o, în ultimii ani, conducătorii el va duce la su- 
premaţia unui Stat, pe continentul european. De patru suta de ani 
incoace, politica şi armele engleze uu impiedecat mereu realizarea — 
indiferent cine ar fi incercat-o — n unei asemenea supremații, care 
ar fi însemnat apusul puterii Albionului. Afirmarea instinetului de 
conservare britanie face ca, in ultimul timp, întreaga viaţă publică 
engleză să fie dominată de chestiunile de politică externă. 

, „Timp de nouă săptămini — a spus d-l Neville Charmbertain, în 
ultimele declaraţii făcute in Camera Comunelor — treisprezece ṣe- 
dinţe speciale ale Parlamentului nu fost consacrate politicii externe”, 

pune întrebarea: mai este încă timp ca politica britanică să 
mai poată împiedeca stabilirea dominaţiei germane în Europa Cen- 
trală şi răsăriteană? 


Discuţiile anglo-italiene se termină Insă între timp și acordul 
care so va semna în curind pare a fi baza po cure se va aseza rein- 
viatul Pact al celor patru, care va însemna o nouă „Teilung der Erde", 
po care o urtnăreşte Germania şi care i-ar asigura dominația în Ru- 


ropa. Vor interveni alte accindate Doe intre timp? Se poate, Logica 
faptelor nu le poate insă descope 


D. N. CIOTORI 


MISCELLANEA 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


revis na”, un mare poet romin, dl Carlanopol, laudă 

Ea. se aage mare poet sirb, d-1 Iovan Ducici, poet. (Pune- 
tepe et pre Or RE cu arderi de trăiri interioare, rare, iar 
alteori, rezumându-se numai la pastel şi ironie, [ac (fac ele, Murat) din 
el (adică din d-l Ducici), un poet reprezentativ al ar slav -aia 

Asa dar, luaţi un rezumat de pastel şi ironie, apo ardeţi a 
două-trei trăiri interioare, şi aveți cea mai ştiinţifică definiție a su 
iinan ore TETE 

„Adept netntrecut al formei (1), nelăzind să-i scape nicio silabă, 
poezia d-lui Iovan Ducici, ete., ete..." os 

Ceea ce inseamnă că există şi poeţi, adversari al formei, care 
timpul scapă silabe. 

vi si mai bine, d-l Carianopol, ne dă un exem- 
plu given a DOMAS gE Ducici, traducind (fireşte, nu singur, ci 
cotizindue cu un colaborator, d} A. Balotă) o bucată intitulată 
Bradul, 


„Bradul — zice traducătorul — poezia aceasta de esenţă publicată 

mai sua, este una din perlele, etc... 
+ SĂ a 

După care poezia de esenţă (esenţă probabil tot de brad), e 
blicată Pa d-sa cite-va rinduri..... mai jos, asigurindu-ne că erei m 
„poet al saloanelor, este comparat uneori cu nsuşianu la e$ pese 
romanțele zale, cu Cincinat Pavelescu”, fără însă a ni se spune 
din trei are dreptul să se considere cel mai ofensat, In tot cazul, gri 
că un poet poate fi comparat în două locuri: sau la noi, sau 

ar NC — se grăbeşte a adăuga traducătorul — traducerea d-lui 
Iovan Ducici în romineşte, nu este prima oard la noi”. Adică tradu- 
cerea a mui fost şi altă oară, 

Iată, acum poezin. 


BRADUL 


Atit de uriaş de sus şi singur, 
Märei dar anonim stă de L 

Ii cintä un izvor 

Şi seara, corbii-și fac culeuş în el. 


MISCELLANEA 123 


Trist veşnic, sub umbrela-i largă 

Se culcă singur obosit de cale 

e ieat e peste coborişuri însorite 
in umbra grea a disperării sale, 


Pe inserat, priveste către slavă 
Vorbeşte stelelor şi vintului se 'nchină 
Nu-i obosit, dar simte cum îl roade 
Singurătatea aspră din lumină, 


Trad. de A. Balota și V. Carianopol, 


După cum vedeţi, autorul pretinde că bradul d-sale „std de oțel”, 
Credem însă că se inșeală. Căci tot d-aa ne comunică că „ti cintă un iz- 
vor sub rădăcină”; şi ultimul din inginerii silvici vă va spune că în ase- 
meneg condiţii, cu apă la rădăcină, zisul brad nu poate sta multă 
vreme de oțel. S'apoi, afară de asta, credam că bradul în chestiune, 
nu stă nici de oțel, nici de lot. Căci tot autorul ne informează că el 
(bradul) „se culcă singur, obosit de cale". ȘI atunci, de vrome ce se 
plimbă, înseamnă că nu stă”, 

In schimb, înţelegem perfect că „trist veşnic, sub umbrela-i largă, 
ze culcă singur“. Fiindcă nu numai oamenii, dar şi brazii se întris- 
tează cumplit cînd sunt siliţi să se culce singuri. Sentiment deopotrivă 
uman şi conifer, 

Ceea co insă înţelegem mal puțin este chestiunea cu umbrela. Am 
fi recunoscători d-lor Duciei, Balotă şi Carianopol, să ne spună unde 
am putea găsi brazi cu umbrelă. 

De altfel, credom a putea afirma că aceasta n'ar fi unica ciu- 
dăţenie din Jugoslavia. Căci dacă este într'adevăr exact că „seara, cor- 
bii tji fac culeug în el” (adică în brad}, aceasta ar insemna că Serbia e 
Singura țară din lume unde corbii consimt să-şi facă cuib în brad 
(ştiut fiind că oi — şi in gonere toate păsările, refuză să-și fach cuib în 
două soiuri de pomi: în palmieri şi în brazi). 

Curios pom acest brad jugoslav. Nu mai stim ce să credem despre 
ei. Fusese vorba că „se culcă singur, obosit", şi pe urmă tatiy căi ni so 
spune că: „vorbeşte stelelor, şi vintului senchină, şi nu-i zit, dar 
simte cum Îl roade singurătatea”, MĂ rog: este sau nu estè obogit? Im- 
penetrabil brad jugoslav! 

Din aceeaşi frumoasă poezie aflăm căi bradul ce creşte In vecinu şi 
uliata noastră are moravuri noctambule, Ziua doarme şi sura v- 

hează (din moment ce „pe inserat privește către slavă, vorbeste stele- 

r, se închină vintului”, tot operaţiuni care nu se pot face decit 
treaz). (Şi nici măcar „nu-i obosit“; nu de genba stă al „de oțel“). Dar vă 
veţi întreba poate de unde ştim noi că doarme ziua? Fireste, tot dela cel 
trei co-poeţi. Căci dacă bradul nostru, după ce şi-a făcut mica plimbare 
ca orice brav conifer care se găseşte, „obosit de cale, şi-aruncă, peste 
coborişuri însorite, din umbra grea a disperării sale”, asta înseamnă 
că mersul ia culcat are loc în plină zi Altminteri n'ar putea fi cobori- 
şurile insorite, afară poate de cazul unei tranaportări massive a Jugos 
laviel la polul nord. 

Dar ceea ce interesează cu deosebire In toste aceste operaţii, osta 
cum umbra poate fi aruncată peste coborişuri însorite. La noi sa tn- 
timplă de obiceiu invers: soarele e deasupra şi umbra dedesubt. 

Lucrul ne interesează, dar nu ne miră. Căci na zicem că ne putem 
aştepta la orice dela un brad care „se închină vintului”. Şi ne explicăm 
uşor de ce bradul, care la noi în țară nu se îndoaie cu niciun preț, în 
Jugoslavia se „inchina vintului“. Foarte simplu: din cauza „largii um- 
brele”. La noi el stă drept dintro pură intimplare: fiindcă vintul trece 


124 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


sita de ace verzi a ramurilor. Dar de vreme ce bradul şi-a putut 
zmei a umbrelă, el se va arcui mai rău ca o trestie. É 
D-i Carianopol ne informează că „lovan Ducici, a începul să scrie 
poezii, încă dela etaten de 12 ani“. Nici nu ne îndoim că fermecitoarea 
bucată „Bradul“ a fost compusă la această frumoasă virstă, după cum 
suntem convinşi că d-l Carianopol a făcut traducerea ca adult. Și do- 
rim ca cercul cetitorilor marelui poet sirb să crească neincetat, Cel 
deocamdată acest cerc este relativ restrins, Intr'adevăr, tot d-l Cariano- 
pol, ne informează că „nu va fi noapte frumoasă, nu va fi Indrăgostit, 
nu va fi jugoslav, care să nu murmure versurile lui Iovan Ducici”, Și 
veţi recunoaște că un asemenea poet merită un public mai larg decit o 
biată clientelă compusă doar din nopţi, îndrăgostiţi şi jugoslavi. 


INDIVIDU ALISMUL D-LUI GEORGE STRAT 


Intr'una din zilele acestei luni a avut loc lecţia de deschidere a 
cursului de Istorie a doctrinelor economice al d-lui G. Strat, profesorul 
de curind numit la Facultatea de Drept din Bucureşti, D-l Strat este 
un colaborator al revistei noastre şi succesul său ne bucură şi ne cins- 
teşte. Succes care, pe lingă alte merite, îl mal are şi po acela de n nu 
fi fost cu nimic datorat stărulnțelor, intervențiilor şi presiunilor de 
politică sau de familie. Lucru rar în moravurile universitare romine, 
unde plstonajul, aliat cu tehnica umilitoare de „ţine-geantă”, aranjor 
armele cele mai eficace de parvenire în învățămîntul superior. D- 
Strat a izhindit, fără a se fi folosit de influențe A crapa sau de legă- 
turi de rudenie, lar „ține-taşcă” este o Indeletni pe care d-sa na 
practicat-o niciodată. Şi totuşi, n cîştigat partida, în fața unui juriu 
de executie, care autorul acestor rinduri l-a văzut odinioară, cu 
proprii săi |, sculindu-ae respectuos de pe scaun, la intrarea în sală 
a candidatului, doar pentrucă acel candidat era secretar general la 
Ministerul da Finanţe, Acesta fiind climatul moral, devine aproape w 
miracol faptul că d-l Streat n obținut victorie. San posis că oameni 
sunt citeodată, și în modul cel mai neașteptat, capabil de — cum să le 
zicem? — deliruri de aaa caz Ag şi decentă, care, oricît de scurte ar 
fi, sunt tot mai bune decit de loc, 

D- Strat, în lunga şi completa lui carieră, universitară, în susţi- 
nuta sa activitate de conducător al excelentei reviste „Libertatea“, pre- 
cum $| în cei a zece ani, în care a lucrat ca membru al secţiei 
economice din Consiliul Legislativ, a fost propagandist fervent ul aşa- 
zisei „şeoli clasice“, libertare și individualiste, pones înternelată de 
fiziocraţi şi de Adam Smith, şi continuată de Ricardo, Mill, Bastiat, 
Leroy-Beaulieu, Guyot, doctrină ce face din individ pivotul activității 
economice şi combate cu atrăşnice etatismul, intervenția Statului în 
comert, agricultură şi Industrie. Era deci firesc ca prelegerea inau- 
gurală să fle o expunere concentrată şi entuziastă a acestei con- 
cepțiuni. 

ú In timpul conferinţei, ascultătorul din primele bănci putea nota 
citeva amănunte destul de Interesante ca valoare de document 


— asta — 
4], — probabil de la cursuri şi de la examene — cunoştea ace 

zimbi aprobativ, dind din cap. Nu păreau, nici unul nici pa a fi 
special de miraţi de paradoxul situaţiei. Aveau aerul să li se pară 


MISCELLANEA 125 


natural că partizanii cei mai feroci si totalitarismuluni, pe care în clipa 
aceea vorbitorul fi combătea cu vehementi, să nplauda euforic: Cei 
doi profesori se mârgineau să-si transmită o simplă informaţie asupra 
identităţii studenţilor în chestiune, Contradieţia din atitudinea lor era 
0 idee care nu le deranjase niciun moment cursul, ca să zicem aga 
al gîndirii, De altfel, această neutralitate spirituală la cei doi magistri, 
era foarte firească, de vreme ce discipolii, ei înşişi o practicau cu 
atita vole bună, discipolii în care reacţiunea ern, doară, cu mult mal 
stranie. Căci fusese vorba de o doctrină care, pratind ei, le estè 
scumpă, şi care acum era pusă la stilpul infamlei de acela tocmai pe 
care îl aplaudau. 

Explicaţia ciudăţeniei trebue — credem noi — căutată în urmă- 
toarea împrejurare de psihologie, D-l Strat are fire de orator, fire 
vulcanică şi combativă. Tinerii ascultători, puţin senaibili la conținutul 
discursului, puteau în schimb să fie relativ atenţi la sunetul lui exte- 
rior, la tonul protestator al tiradelor. Cum, pe de altă parte, amintiţii 
juni intelectuali sunt — în măsura în care sunt ceva — nişte protes- 
tatori al oricărei situaţii, au tresărit plăcut în faţa muziealităţii pole- 
nice a profesorului dela tribună, Pe cale pur fizică, vorbele d-lui Strat 
au găsit rezonanța în idealista lor biologie personală. Si atunci, In 
chip reflex, au aplaudat. 

Dar iată o altă mică intimplare, încă şi mai pitorească, 

Orideciteori cuvintătorul rostea cele mal arcuzativa sentimente la 
adresa celor ce primesc remuneraţii pentru servicii ireale, remuneraţii 
posibile doar grație pararitismului economiei de Stat, un ascultător din 
banca întîi izhucnea, infailibil, în aplauze. Era un domn de vreo gaj- 
zeci de ani, bine cunoscut mie, titular al unei sumedenii de sinecuri. nl 
căror pretext e controlul de către Stat a! muncii şi industri romi- 
neşti (sau „naționale”, cum se mal zice), De data aceasta, reacţiunea 
era Încă mai paradoxală ca în cazul tinerilor studenți. în fond, ln 
aceştia, inocența intelectuală ara scuzabilă. Fusese, doară, vorba ile 
idei. Și, din partea unui om care mare obicelul Ideilor, panele de logică 
nu pot să surprindă. Pe cind sexagenarul nostru comitea o contra- 
dicție în chestiuni pur practice. Sistemul otatist, pe care d-) Strat îl 
combătea, se tradusese, ani dearindul, pentru dinaul, prin avantaje 
materiale, cistiguri băneşti, voluptăţi de comandă, afinre In treabă şi 
putere socială, Desfiintarea sistemului ar fi însemnat pentru Minsui 
desființare personală, civilă și economică, Atunci de ce apluuda? Si 
Incă cu un accent de spontanietate care nu putea fi simulat, 

In realitate, ceea ce părea în ol o Intoarcerea a instinctului de con. 
servere dos, era în fond o conduită fonrte abilă, foarte utilitară. 
Mai întliu, toate aceste personagii cara triese, parazitar, an Interes ca 
lucrul să nu se ştie, ca prehendele fără contraprestație să rămină 
ignorbte de publie. Al doilea, acesta persoane au Interes ca beneficiarii 
sistemului să fie cit mai puţini posibil. Ei Inteleg bine că Inmulțiren 
paraziţilor periclitează organismul parazitat. Regimul ideal pentru ei 
ar fi unul unde acest parazitism să nu fie practicat decit de ci singuri 
şi aspru combătut cînd e vorba de colegi şi concurenți Aplaudind vor- 
bele unuia care înfierenză sistemul, ei pe deoparte îşi dau aerul că 
nu-s ceea ce sunt, pe de alta împledecă generalizarea regimului, genea- 
ralizare cara le-ar fi lor înşi-le fatală. 

Pentru tonte ncexte motive, aplauzele de care vorbeam nu aveau 
nimic contradictoriu, iar spontaneitatea ontuzinstă cu care erau făcute, 

era perfect reală. ~ 

Ne mai rămine să spunem citeva cuvinte deapre ideile apărate de 
d-l Strat, Iată-le, ca rezumate, în următorul pasaj din conferință, re- 
produse după note stenograte: 


126 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Luind poziţie contra ideilor revoluției franceze, în care vedea 
cauza tuturor derordinelor sociale, Hegel nu concepe un individ care să 
aibă drepturi faţă de Stat, ci numai datorii, pentrucă între umani- 
tate si individ, Statul reprezintă singurul organism viu, singurul sis- 


ridică individualismul, pentru că vede în ca germenul unui socialism 
invadator, adevărat cancer nl societăţii, care devorează econmia unel 


ta. 

ŞI nici nu S'ar putea să fio altfel, dacă analizăm rezultatele deplo- 
rabile ale economiei de după războlu, contaminată chiar în Statele 
liberale de morbul etatismului și al economiei dirijata, în care biuro- 
crația iresponsabilă tinde să devină o nouă feudalitate cu mult mai 
hrăpitoare şi mai devorantă decit cea din evul mediu, în care idealul 
e ca toți producătorii să nu mal aibă decit un singur client, Statul, şi 
consumatorii un singur furnisor, tot Statul, lucrătorii un singur pa- 
tron, acelaşi Stat, fără de care nimic nu se mişcă, nimic nu se 
creează. 

Toate resorturile vieţii economice sunt astfel falsificate, toate legile 
echilibrului răsturnate, o concepție primitivă de artiticialism copilă- 
resc pune săpinire pe mintea conducătorilor, cara cred, că pe bază de 
statstici si de curbe care privesc doar trecutul și nu inseamnă nimic 
față de viitorul nedeslusit şi tainic, pot răsturna ordinea firească a 
lucrurilor, comandind niiburii ca și oamenilor, după cum pune atăpl- 
nire şi pe sufletul maselor populare, gata să aclame lozineile ce o dis- 
penseazi de munca susținută, de economie şi prevedere, de ordinea 
şi disciplina liber consimţite, lozinci pe care i le servesc tot soiul de 
vrăjituri $i magi ue Sr iaag pe care i le susură toate sirenele dema- 
gógiei şi ale revoluției. 

Apărător al liberei inițiative în ordinea economică, apărător ni 
dreptului de proprietate („cet abrégé de toutes les vertus sociale”), 
cum îl numea filosoful Taine, în care individualismul vede o garanția 
u libertăţii individului şi pirghia indiscutabilă a progresului social, 
adversar al luptei de clasă, al revoluţiei, al demagogiei, (în care vede 0 
tormă socială a degenerescenței intelectuale) duşman implacabil al 
socialismului, oricare ar fi forma ipocrită și masca sub care s'ar prê- 
zenta. moderator şi conciliator al antagonismelor de clasă, de 
ori de naţiuni, individualismul liberal reprezintă, în momentul de 
față, doctrina de ordine şi de coherenţă, de rațiune lucidă, de realism 
verificat, de conservațiune şi progres, de catalizare a voinței crea- 
toare, temelul şi armătura însăşi a științei economice, zăgazul, uni- 
cul şi cel din urmă, împotriva şuvoiului revoluționar care, sub orice 
formă s'ar prezenta şi în orice albie ar curge, nu poartă decit germenii 
morții, ai distrucţiel şi ai barbariei”, 


După cum vedem, d-l Strat plasează subt aceeaşi rubrică — pentru 
a le opune individualismulni clasic — doctrine multiple şi conside- 


MISCELLANEA 127 


rate pină acum ca foarte heterogene, Autorul identifică un socialism 
gen Saint-Simon, sau Fourier, sau Marx, cu totalitarismul contem- 
poran al regimurilor de adaraţie, teroare şi mizerie. D-sa nu arată 
în deajuns — poate chiar nu arată de loc — că socialismul, cum a 
fost el scris de clasicii lui intermeietori, nu era potrivnic individualis- 
mului. Fără să mal vorbim de doctrinele unor Bakunin satt Kropat- 
kin, care poartă chiar şi numele de „socialism libertar” şi de „exas- 
perare a individualismului”, cele două sisteme tipice de soclallam, cel 
zis utopic, tot atit cit şi cel zis ştlințific, sunt, în fond, foarte indivi- 
dualisto, ba poate mai individualiste incă decit Insăşi școala clasică 
a economiştilor apăraţi de d-l Strat. Economistii clasici nu neagă im- 
portanta „binelui genera!” a „intereselor colective“, ci doar pretind că 
această prosperitate publică nu e decit rezultatul, scopul—mărturiait 
sau nemărturisiț—către care tind eforturile individuale şi că individul, 
lăsat să lucreze liber si nestinjenit de Stat, o ce) mai bun, aproape uni- 
cul mijloc capabil să asigure binele tuturor. In această concepţie, indi- 
vidul, persoana omenească, e relegat la situația de instrument, de mij- 
loc, de unealtă, Și aci stă tocmai deosebirea faţă de şcolile socialiste, 
Pentru ele individul, personalitatea omenească, e scopul suprem al Is- 
toriei, iar societatea, organizarea acesteia, orgunizarea producției, con- 
sumaţiei, a guvernârii și a gospodärei, tonte acestea sunt mijloace, 
modalităţi, unelte pentru atingerea unui ţel etic: ameliorarea per- 
soani umane, n individului, Un ilustru critic istoric al socialismului, 
Tugan Baranovski, într'o carte scrisă In 1396 şi foarte celebră Inainte 
de războiu, căuta trăsătura comună a tuturor variantelor de socialism, 
şi creden a o găsi In imperativul categoric kantian: „consideră pe om 
ea pe un scop, iar nt ca pe un mijloc”, concepţie în fond mult mai 
autentic individunlistă, decit aceen a scolii Smith-Ricardo-Mill, care 
nu numai că coboară pe individ la rolul secund de simplu mijloc, 
dar îl mai coboară şi altfel, depreclind încă odată această individuuli: 
tate omenească, prin caricaturizare, reducind-o la schema săracă a 
lui homo oekonomicus, Aşa încit, adevărații îndrăgostiți ni individua- 
liamului îl vor găsi pe acesta mai degrabă în unele din doctrinele pe 
cara d-l Strat le combate. 

Aceasta Insi nu vrea să spună că activitatea ideologică n 
profesorului dela Bucureşti nu-l foarte justificată, Intr'adevär, indivi- 
dualismul are azi nevoie să fie apărat oricum, chiar subt forma ate- 
nuată a şcolii clasice, Ba ponta chiar e mai bine ză se înceapă aga. In 
lupta impotriva totalitarismului, argumentele simpliste ale unor 
Smith ori Ricardo sunt ma! pregnante decit complicațiile sociologice 
ale doctrinelor mal evoluate de gen Marx sau Saint-Simon. 


HECTANT 


Se vorbeşte şi se serie mult astăzi despre „criza” limbii romine. 
Sa afirmă că marele public, ziaristii şi chiar scriitorii aint ignoranți 
în matere de gramatică, ba chiar că nici profesorji de limba romină 
nu știu să facă o frază. S'au citat greseli enorme comise de candidații 
la examenul de capacitate pentru limba romină, și sa propus înfiim- 
tarea unei comisii pentru protecţia limbii literare, 

Am stat de vorbă cu un tinăr care sa prezentat la examenul de 
capacitate şi care, deşi recunoștea că e] şi colegii lui su multa lipsuri, 
refuza să admită că vina acestui lucru o au candidaţii. Văzini că exa- 
minatorul ocărăşte în public pe licențiaţii celorlalte universităţi decit 
cea unde profesează el, interlocutorul meu si-a spus că desigur prege- 
dintele comisiei ştie toate mai bine decit ceilalți specialisti. 5i cum din 
întîmplare el mai este şi autorul unui manual de lingvistică, se părea 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


evident că cel mai a anal pa a-ţi asigura reusita la examen este 
d numitul manu 

spre agatat însă bunăvoința cititorului a fost pusă la grea Incer- 
care, din cauza îintrebuințării unor termeni ermetici. Astfel unele limbi 
sunt numite heetante, Ce poate însemna acest cuvint, care pres are 
în tot cursul manualului? Cunoscutul meu, intrigat, a bară 
dicţionar rominese, apoi într'unul franțuzesc, fără să se poată läm 

A întrebat pe elevii autorului, care n'au ştiut nici ei. ci ger 
hectant, a ajuns să-l obsedeze, să nu-l mal lase să repre oţi i 
noscuţii pe care-i Intilnea tinărul studios erau solicitați să dea o expli 
cație. Specialiştii au declarat cà n'au intilnit niciodată, în niciun ma- 
nual, termenul de hectant. Disperat, candidatul a renunțat la orgi 
manualului, a renunțat și la examen, iar acum ne întreabă pe nol: ce 

tant? 
cer mar ere de a părea ignoranţi, a trebuit să mărturisim şi noi că 
astem un asemenea cuvint. 
T Vedea o singură explicaţie posibilă: autorul a citit undeva greşit 
hectant în loc de flectant, jur flectant nu este decit o greşită ra aa 
germano-romină a engine pu ar ȘI astfel hectant a pătruns 
te tot, în locul lul flezionar. 

pepe = end pă autorul să fie imediat cooptat în comisia pentru 
protejarea limbii romine. 


PSIHOLOGIA POPOARELOR 


tiam de mult că nimic nu este mai greu de pitruns ca psiholo- 
gia ar popor străin. De cind politica externă a ajuns o preocupen 
generală, a noastră a tuturor, luată din competența exclusivă a pe 
maţiei, mi-am dat şi mai bine stama de taten pe care o rar 
năm cu toţii în înțelegerea reacţiunii deosebite a fiecărui popor, în fapa 
acelaraşi evenimente, 

i Spre deosebire de alţii, mai prezumpţioşi, recunoscusem de mu 
că suntem atit de străini de mobilurile care pot declanşa, Sub oc 
noştri, acţiunile ofensive sporadice ale Juponezilor sau e” cele ain 
trezesc rezistența chineză, încit renunțasem a le mai înţelege. -> 
atit de departe de noi Ţara Soarelui Răsare şi Imperiul Sep i SE 
de diferita civilizațiile lor de a noastră, că nu am suferit prea mu rd 
amorul meu propriu, prin mărturisirea că nu pot înțelege comp! 

À Aago iama este așa modestă ca mine în domeniul pae 
giel popoarelor. Nu aţi intilnit, ca ṣi mine, atija oameni pan 
resorturile cele mai intime ale sufletului străin? El ştiu, de pii pdoe- 
leul britanic se mişcă greu, că odată urnit, e Implacabil, că mr 
e perfid şi că Englitera cultivă arta de a cîştiga întotdeauna e 
bătălie, Si imbinind toate acesta elemente, cunoscătorul piho ogiei 
engleze se ridică pini la sinteză: spiritul „insular“ e fundamen 
deosebit da cel „continental“, 

Taina sufletului german a aflat-o mai uşor grație iadan 
unor Kant, Goetho sau Marx. Mai ales că, încă dela Tacit, areae 
germanic a fost obiect de atentă observație. Cit despre Francezi, noa 
nu le cunoaşte sufletul? De pe vremea lui Cesar îi ştim: up şi 
satili, risipltori cu omgå şi sgtroiti a omron de bani, în decaden 

ti d aro vremu Azboiu, = 
A j Bo» A gpa va paihologu] desăvirsit încearcă unele pe-a fA 
Nu-l e întotdeauna uşor să împace între ele unele dintre prsia 
despre psihologia fiecărui popor. Milenara civilizaţie chineză, pe 
o ştie „contemplativă” are uneori svteniri care pun în a nma 
„dinamismul” japonez, dar mi-te, temeliile paihologiel, „utili 


= — 


MISCELLANEA 129 


tarismul“ specific englez nu se îmbină totdeauna în mod fericit cu ro- 


lul pe care, cum prea bine stle psiho! j 
a insularilor factorul etic, Vie petelor, Ii josoë in a pede tata 


In practica zilnică 3 
ER B o aceste aparente contraziceri sunt Insă foarte 


Eu, unul, mi-urn spus sincer: nu faci da psiholog al 
A poarolar, 
Ca o mingiiare, imi spuneam Însă, pină mai dăunăzi că, dach sunt 


slăbuţ în înţelegerea altor popoare, sunt cu atit mal pătrunzător end 
e vorba de cunoasterea propriului nostru suflet. 


explic unui prieten reacțiunile opiniei noastre publice în actualele im» 
prejurări internaționale, am fost nevoit să constat că dacă introspee 
Hunca mea e pătrunzătoaru, en pare lipsită de darul de a convin 


— Nu pricep de ca Franţa, spunea el, cu armata vi atit de puter- 
nică, nu reacționează; nu înțeleg de ca sunt bucuroşi vamresii italieni 
cînd colegii lor austriaci de pe Brenner sunt Inlocuiţi cu vameăi ger- 
mani; nu văd ce nevoie au Englezii de a fi mereu mai puternici, pen» 
tru a ceda meret... 

După modestia mărturisit de mine mai aus, în acest domeniu, 
veţi Intelege pentru ce nu m'am incumetat să-i disec Ihuntrul suflete. 
lor galice, italiene si britanice. 

Dar ctnd şi-a exprimat nedumeriri faţă de reacţiunile sufletului 
rominese, n'am vrut să scap ocazia de n înfăţişa rondele Indelungatei 
mele introspeețiuni. 

— O țară ca a nonstră — am inceput eu — care s-a realizat uni 
tatea naţională, este, prin detiniție, conservatoare în politica oi ex- 
ternă. Ea nu se poate alătura deerit acelora care, ca si ea. 

— Stiu, mi-a spus prietenul meu, Incerci să fortezi uşi dosthise. 
Sunt dinainte convins de logica ideilor tale. Dar ele nu exprimă fap- 
telo de observaţie din jurul nostru, 

Și pentru a mă convinge, mi-a Infițisat lucrurile cam în felul 
următor: 

— Doi oameni stau gata să se incaere. Unul din ei jinduesta Ja 
proprietatea celuilalt, Dacă ar putea așeza, după voia lui, pietrele de 
hotar, ar înjumătăți şi mosia noastră. Aşi înțelege si sărim amindoi 
în ajutorul celui care îşi apără brazda şi, odată cu o lul, și po a non- 
stră, Dacă suntem prea slabi 3! nu ne incumentim a ne amesteca în 
tuptä, ași mai înțelege să ne mulțumim a dori, în tnină, victoria alia- 
tului firesc. În fapt însă ce facem? Indiferenți la crea ce urmăreşte 
fiecare dintre viitorii combatanți, ne multumim a le inspecta fiecare 
muşchiu, a le cîntări șansele de victorie, spre a nu alătura celui mai 
vînjos. Tar ceea ce te rog să-mi explici, cu Introspecțiunea ta, e mobi- 
lu) pentru care, numai pentrucă este sau pare mal muşchiulos, ne 
dăm de partea unui căpeăun, deși stim prea bine că, rămas în vieaţă, 
ne va înghiți... 

Nu am răspuns imediat. Am chibzuit o clipă, Am revăzut un sir 
de imagini fugare, cărora nu le dădusem plină atunci toată Însemnă- 

tea, 
“ "gi de atunci am renunțat şi În Inrospectiune, 


130 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
LITERATURA OFICIALĂ 


In această vreme a propunerilor de ancheta linguistice şi de exa- 
mene pentru dovedirea cunoştinţelor de limbă romînă, e interesant să 
menţionăm şi o altă latură a problemei limbii. Anume problema sti- 
lului oficial, 

Căci dacă vechea ulirmație a scriitorului francez, care pretindea 
că stitlul e însuşi omul, mai este valubilă, atunci proza emanată dela 
autoritățile noastre de Stat l-ar pune pt bietul Buffon în grea incurcă- 
tură. Nu suntem partizanul înființării unei censuri permanente pe 
lingă fiecare autoritate, dar credem că, dacă sar trimite diversele de- 
crete şi circulări, emanate dela principalele instituţii de Stat, spre 
examinare unui for alcătuit din profesori de limba romină, autorii 
circulărilor ar fi, de cele mai multe ori lăsaţi?. 

Stim cum se nlcătuese aceste decrete si circulări, Directorul dă 
dispoziţiile necesara subalternului său. Acesta dictează apoi textul la 
maşină. I1 semnează pentru conformitate și H dă sefului său spre 
contrasemnare. Hirtia o porneşte apoi spre sferele înalte ale ministe- 
rului, pentru a se odihni îndelung pe masa secretarului general sau 
chiar a ministrului. Și ne întrebâm, cum, cu toată pregătirea acestei 
pleiade de competențe — căci trebue să presupunem că toate aceste 
persoane au cel puțin bacalaureatul, dacă nu şi alte studii superi 
oare — este cu putinţă să însă în Monitorul Oficial texte care ar putea 
fi întrebuințate cu haz în multe comedii nule autorilor noştri dramatici, 

Acum citeva zile, de pildă, Monitorul Oticial publica o aerie de 
pedepse aplicate personalului sanitar. Intre altele, se anunța că d-na 

it cu transferarea 
ca medic de spital în oraşul D. pentru neglijență în serviciu şi lipsă 
de cunoştinţe medicale necesare. Urma o altă transferare, tot atit de 
savuros motivată, al cărei text însă l-am plerdut din nefericire. Dar 
motivarea cazului H., credem că, aruncă o lumină destul de vie asupra 
capacităţii logice şi stilistice a autorilor deciziei In chestluna. 


ținerea de registre comerciale «i timbrarea lor, tuturor comercianților 
şi industriaşilor, fără niclo distincfiune de mare sau mic comerciant 
sau industrias". Cum însă în timpul din urmă. sa intervenit pentru 

micilor comercianţi şi industriaşi de a ține registre, Întru 
cit foarte mulţi nu știu carte, Ministerul ţine să declare că, faţă de 
dispozițiile categorice ale legli timbrului, nu poate acorda o scutire de 
taxe legal datorate, 

„Ținind însă seamă de faptul neputinței tinerii ln curent a regis 
trelor comerciale, pentru a veni în ajutorul lor, Ministerul dispune ca 
în schimbul unei taxe forfetare de 200 lei anual, să fie dispensaţi de n 
mai trece operaţiuni în ele, şi deci de a le ţine In curent”. 

Motivarea va fi fiind ea cum este, dar ne întrebăm atunci, care 
mal este rostul tinerii obligatorii a registrelor, dacă taxa iit 200 lei 
dispensează de acvaati obligaţie? 

Sau, alt exemplu de caritate, emanat dela acecaşi Directiune, 
Serv. impozitelor pe automobile: Ord. circular Nr. 7 din 1 Aprilie 
1999: După ce se arată că excelenta lege a automobilelor se modifică, 
adăugindu-se nişte texte confuze şi antieconomice, se dau organelor 
subalterne dispazițiuni de aplicare în modul următor: „Dacă, In 
caracteristicile tehnice ale motorului s'a omis, sau din orice alte mo- 
tive. nu s'a trecut capacitatea în litri a cilindrilor, după care se va sta: 


MISCELLANEA 131 
la patrat se ya Douali, aceasta se 
a inmulți va caleula astfel: 
i Petit ea în produsul ei ot în 
+ E 
nindu-se un prod va înmulţi cu 
n romi 

primei operaţi us. Produsul prin srp raph eilinarilor, obti- 
drilor”. astfel, capacitatea mags cu cttul 
Ne-am lămurit! n litri a cilin- 


NICANOR & Co. 


RECENZII 133 


şi declamator, butoi de locuri comune, semidoct grandiloquent, mahu- 
lagiu spilcuit, intrigant cu candoare, râu cu seninătate, cu un cumplit 
simţ al familiei și al rasei (e dintr'un neam de Macedoneni amarnic 
și tentaculari). 

Toţi aceşti scăpătaţi rataţi, neputincioşi şi intriganţi, trăese cu 
nădejdea moştenirii lui moș Costache. Pledica în calea acestei moşte- 
niri, ar putea fi numai Otilia, fata vitregă, po care Costache Giurgiu- 
veanu n'a adoptat-o incă; toţi se tem că moş Costache are să-i 
| averea prin testament. La această primă obsesie testamentară, se 

| adaugă obsesia banilor ascunsi. Toţi membrii familiei sint convingi. 

că Costache Giurgiuveanu îşi ține averea Intr'o ascunzătoare în casă, 

| Stănică Rațiu este dedectivul familiei tn această misterioasă chestiunea, 

i El este totodată şi cel mal convina de existenţa ascunrătorii. Firul al 

N Z | | doilea (simultan în dosvoltare cu primul), e agăţat de piciorul lui Sti- 

R E E E | nică Raţiu şi acesta Îl incilceşte şi Îl descurcă după cum li place, 
e Dintre tuele pononajei du Călinescu A prea ge ca ie isbu- 

? A Ciornei”. vedenii, răspinditoare de atmosferă), hotărit, Stănică Raţiu este 

ALINESCU: Enigma Otiliei. Ed. „Naţionala-C acela care poate pretinde, fără teamă de contestare, la titlul de atitea 

G.C ori uzurpat de „tip”. Stänică Raţiu este unul din cele citeva tipuri 


= 


ri ea că G, Călinescu | ~ nu prea multe — pe care le-a dat literatura rominească. Tip şi totusi 
Incă dela „Vieaţa prd d reg Sera exactă că e | viglege njurar. şi zugrävit cu tocmai atit pitoresc cit trebue ca să nu 
da atmos acea ai figura 2 se pia n schematie 
este un eretici (a attt de plină de arr gh enr keegan eyan Firul Otilia-Felix nu este nici el lipsit de tneflcali și noduri. La 
zae trăia, ci şi toată epoca lui, toată care B sub | dragostea lui Felix, Otila nu răspunde decit tirzu şi vag. Un bun simţ 


le 
pentru însuşiri de poet, o intuiţ mai adinci, mal bo- realist o face să privească cu înțelegere rece romantismul lui Felix, 
Trebue meta relee ca să dea de tie = reno ere acest Otilia are credința că n'ar putea fi o bună tovarăşe de vienţă. Tem- 
ceea ce este p urată. G. caise s utentic decit cel dela | rament aventuros, ca nu se simte atrasă de vieaţa pașnică şi mie- 


i urgheză. Un prieten al tatălui vitreg, bogatul moţier Pascalopol, 
că poartă în el caractere permanente. văduv, mult mai în virstă decit ea, o iubeşte, dar este guta să se dea 


jucinare, 
suprafaţă, pentru i cere şi o putere de auto-ha | la o parte, în cazul cind Otilia s'ar hotări să-l iubească pe Felix, Dar 
Dar crearea de geme fotografică, şi 80 igo r | ea nu in deocamdată nicio botărire, făcind lui Felix vari tăgăduieli, 
cara Să garcea pete nu se capătă, nici nu se învaţă declarind că şi ea I] iubeşte, dar evitind orice preciziune, In ce pri- 
fantastic. Darul a AN veşta viitorul. Intre timp, Stănică Raţiu tsi continuă investigaţiile şi 
enselțialmente poetic. in bel Datorită intuiţiei poetica şi p rind, spionează pe Giurgiuveanu. Acesta, după un atac de apoplexie, se ho- 
G. teen 1 are din e Otiliei”, este, în primul tărăate să dea lui Pascalopol pentru Otilia, o sumă, pe care sRircania 
de auto-halucinare, 


lui, în ultima clipă, o reduce cu două treimi, Stănică Raţiu, dela o fe- 
o realizare de atmortiti o dela primele pagini, In care îl vedem pe 


= E, ve e a mas Ce dee mt te ie Du ai înc ai 
Aceasta se recun dela Iaşi, căutind, moş ache e singur, vine şi ia pache e bani da su 
ima, proaspăt sosit de 5 saltea, în fața bătrinului, care moare pe loc de groază. După mortea 
e 1000, a tosk pe strada pr pen ei lui au murit. El vine lui Giurgiuveanu, Otilia se hotărăşte să se mărite cu re ră pre 
Felix Sima n terminat abia liceul. che Giurgiuveanu, cumnatul cizindu-și astfel atitudinea ei enigmatică şi echivocă de pină atunci 
acum în Bucureşti, la tutorele lui ara Costache Giurgiuveanu, decit Familia Tulea este zugrăvită de autor cu o rară vigoare. Figura 
tatălui lul, Felix nu la vagu, Be copil. E un bătrin maniac și plin AE Dar dintre Wi, mal aia, Diamic ema T aA Digital nj 
A tand r F — e 
poa my ii inele pică şi totuşi cu saan ri amânat AP Casa romanului — este acela care trăeşte cu mai multă intensitate. Este un 
de ciu gi realizate numai în limita une tuite, scări care sctrtie, personaj care nu poate fi uitat. Se impune atenției noastre şi rămine 
realizate, iuyeanu, cu uşi grele, geamuri prä esc noaptea, învălue în amintire mai veridic și mai viu decit o ființă reală. Marea artă, 
noni care ra Sl „e cre prost rac 1M De E 2 COSR Aa, ai îm 
tr'o atm țin trecută ocmai ceea ca se în $ 
dela, început pe Poli tn dacă nu alungată, cel pu PH. 
eate repede, itregă a lui moş 
presia aceasta, însă, risoara Otilia, fata V ui 
subaltern, de veriş easta formează un ; 
pe un piept se îndrăgosteşte de ea. Dragotin pe Costache rime ver G. M. CANTACUZINO: Pătrar de Veghe, Editura Cartea 
din firele romanului. Alt fin, "Aiae, femeie atoasă şi hulpavă, dar fă Românească. 


: sora lui, A sp cum- 
iraran prem Nasa intențiile AR rar ga n m pe je Taos D4 G. M. Cantacuzino a seris, cu „Pâtrar de Vegha”, o carta fèr- 
e aniac religios, paralitic progresii, iii acestei perechi: . Prin tema ei, prin stilul ei plin de putere evocatoara si d 
natul lui, m e sinistru; apol cop mecătoare. Prin p p pu şi de 
rilej la citeva scene m: pre ten individ cu banati Arena Şi plasticitate „Pătrar de Veghe” esta o carte bogată în idei, în conside- 
nā u A $ . p 
iti, gligan nâtâră urită și îsterică; a 


trag ice; Aurica, fată trecută, Ace 
m id feminină si bărbatul acesteia, Stănică Raţiu, 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


arhitectonica şi general filosofice, fără ca să lipsească nici 
on fr descriptiv, împletit fericit cu momente epice, 

Autorul nu ne dă „descrieri”, deşi subiectul cărții este o călăto- 
rie întreprinsă în Orient. El cutreeră, plecat din Beyruth — colorata 
capitală a Syriei — o fişie cuprinsă între consta estică a Mediteranei, 
înkițiznile Libanului şi ținuturile Țării Sfinte. Trecind erag 
ajunge în valea cuprinsă între Eufrat și Tigru, pină la coasta mi 
fului Persic, şi deacolo taie deacurm 1 Persia și capitala el, 
heran. Pără ca autorul să facă operă de reconstrucţie istorică, în fața 
noastră se desfăşoară în imagini vii, vestigiile trecutului, 
din istoria Imperiului asirian, din a măreţului Babilon, figura unu 
Alexandru-cel-Mare, Atarxersea, a Esterel şi a atltor care au 
trăit alei o vieață tumultuoasă şi tragică. 

D-i Cantacuzino nu a privit monumentele, oraşele, scenei cor 
arheolog sau ca estet, D-sa erou tara ză para =s e gpm hear 
nemijlocit contact cu opera a 
ri ra nu pentru a le înregistra sau judeca. Sebega Egr sarge 
să învăţ, să cunoae şi din toate să deduc metode nol, sau să încheg 
crez limpede, potrivit la ziinicul muncii”. dit: sasi 

Autorul caracterizează cit se poate de elocvent puan pa ; heo E 
sublinieze apoi deosebirea dintre acesta și Occident. cra Wi 
Europa ande fatul rate Pacat ot curom, un aociden ai car 
incit moartea apare ca © intreru ora 

- | sufletului. Alces 
înţeles rel în zadar încearcă a-l insug mar vag a 
— cu dinsa. Cimitirele se în pes 
terei ra eri pp locaş funerar. Morţii şi vii se Intilnesc me- 
Ra, e a peri y ză puternic pe autor, cu plastica lui 
i Orientul impresionează p + è a 
FR pă vuriatul lui colorit, totuşi, şi acest lucru ţinem eBo 
tem In evidență, ei nu fa atitudine conservatoare și nu pe Bon 
nostalgie trecutul și ruinile lui. D- Cantacuzino n'a e pien = a aeg 
timă” a Orientului, D-sa nu renunţă să pună în Josa e B aer aa 
nicei, a esteticei şi arhitecturii noastre. În aceste rindu Sosi 
numai artistul, ci și rea peer care cunoaşte valoarea 
frumusețea construcției de as 
E Da sigur că ceea ce preocupă într'o măsură mai largă re aaa 
rul lui „Pătrar de Veghe”, este alomantul arhitectonic, pe er = 
iizeazä şi clasifică cu atita competință. Iată cum descrie d-sa 
cheia lui Omar: A 
lan de batisteriu bizantin, rezemindu-se pe cploane £ 
PRE ai MA pardosita din marmoră grecesscă și carrginer 1e 
crata de meşteri din Constantinopole, avînd policandre de s ue a 
in Spania și grile de fier bătut, opera unor meşteri a paupo 
de lemn croite de constructori de vase, urmași ai Penicienilor, ianc 
araba, covoare si talanțe persane, ma sagr de À i modeste stă 
anle ogivale În paza unor c ă 
ari iri a A şi bun cunoscător al artelor plastice, ra Bena 
autorul a căutat să prindă, nu este numai forma sar ora a: 
hitectonice. E! merge pină Ja esenţa lucrurilor, „Intimita ran ar 
mental și umanul în aa gr aa are ia de gror a ie pini 
1 lecţia dată Evului I u acest ý 
o vadă pre parvine să fixeze, dincolo de ejan fundamniaia 
aport pa care cultura Monnan a Orientului apropiat îl a 
lazaţiei care, istoric, ti urmeaz 

O mare parte din lucrarea d-lui Cantacuzino cuprinde stepa 

şi imagini din peisajul oriental, Pline de pitoresa şi de culoare 


cc 


RECENZII 135 


apar acele pagini In esre dincolo de arhitectură şi artă este doserisă 
vieața acelor ţinuturi, 

„ Povestea lui Kimbir închide unele dintre cele mai frumoase pa- 
gini ale cărţii. Pare o frintură din acele minunate 1.001 da nopţi în 
care mistivismul oriental învăluie totul, istorie, oameni, credințe, sen- 
timente, 

De altfel, nu o singură dată scrisul diui Cantacuzino capătă un 
puternic element epic, sugestiv şi emotionant. 

Stilul în caro esta scrisă curtea, am spus dela inceput, e unul din 
elementele importante ale farmecului ei Cartea abundă în „găsiri” 
expresive, Vorbind de peisajul unui ţinut de pe platoul Iranului, au- 
torul serie: „Docorul e ordonat de o mäiastră armonie naturală, ur- 
mau dezordinea. şi haosul geologic In cenre e Inchegat sbuciumul ul- 
timelor cataclisme. Parcă, nemulțumit de opera lui neizbutită, Dum- 
nezet ar fi frint acest continent, aruneinduA cu dispreț în nisipuri”, 
Sau iată doserierea unei furtuni: „Lungi fășii de nori zdrențuroşi trec 
prin faţa piacurilor. Tunetul n Inceput și e] să bubuie spre miazăzi. 
Spre minzânoapte. un alt bubuit n răspuns, Două tabere cerești, ndi- 
postite fiecare în dosul unui zid de munţi, îşi aruncă efidări.. o 
ploaie de fulgero cate pe create, tunetul e un vuiat neintrerupt, vocile 
nu se mai aud, totul pămîntul sună ca un vas gol O stincă se des- 
dor dintrun pise aprinzind scintai In prăbuşirea ei. O haită de 

iene nebune de groază trac pe sub farurile automobilului”, 

Ne vom opri aici, deși cu toată lungimea și numărul mare al ci- 
tatelor. ne dăm seama că nu am putut redn decit o pulidă imagine a 
atitor frumoase pagini pe care „Pătrar de Veghe” le cuprinde. 

DA Cantacuzino n'a voit să fach în cartea d-sale literatură și nici 
nu & făcut, D-an s'a mărginit să ne pună în legătură directă cu o tm- 
treagă lume de formo, imagini și culori, lucru pentru care cititorul, 


atunci cînd lasă cartea din mină, nui ponte fi decit adine recunoa- 
cător. H. S. 


MIHAI DIACIUC-DASCALESCU: Răscoala iobagilor dela 
Bobâlna. (1437). Tip. „Inainte“, Piatra-Neamţ, 1938, 


Cu prilejul aniversării a cinei sute de ani dela prima răscoală ti- 
rănească din Ardeal şi ca o contribuţie lu studiul mișcărilor țărănești 
din Rominim d-l Miha! Diaciue-Dăacăleacu, pe baza documentelor şi 
a isvoarelor istorice, culese de alţi autori, n seris o lucrare utilă pentru 
cunoașterea trămintărilor din trecut ale țărănimil. 

In prefața lucrării, autorul face unele constatări care trebuase 
subliniate. 

„Studiind istoria, spune dsa, — noi vom pătrunde mai bine cu» 
noaşterea prezentului și drumul pe care suhtem sortiti să-l urmăm... 
Faptele trecutului romin aşteaptă a fi redate, în scopul înarmării po- 
porului in drum spre Progrez.. Numai adincind iztoria poporului 
nostru, pătrunaind în cele mai tainice cute ale cdilor străbătute de 
strămoşii noştri, generația de azi va putea mai uşor să parcurgă ca- 

lea indicată de merzul istoriei", In scopul cunoasterii unei laturi din 
acest trecut, este scrisă această lucrare. Este vorba de contribuția da 
jertfe, pe care n dat-o țărănimea, în luptele pentru dreptate şi libertăţi, 
contribuție care — în structura socială a ţării noastre, cu o țărânime 
numeroasă, contind ca factor principal in procesul economic şi so- 
cial] — este menită să aducă elemente hotăritoare in stabilirea perspec- 
tivelor de ordin politic, pe care le car vremurile de azi. 
Inainte de a ajunge la subiectul lucrării, d-l Däscălesou, pe bună 
drepiute, găseşte nimerit să cerceteze istoricul țărănimii din Ardeal, 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in prima perioadă a stăpinirii maghiare, scoţind în relief, că sub In- 
ră ate factorilor social-economiei ai feudalismului, boar er cu 
trunderea capitalului comercial la sate și exploatarep țărănimii de 
tre biserica catolică, starea ţărănimii s'a Inrăutăţit din ce în ce mai 
mult, Procesul acesta de transformare a țăranilor liberi în lobagi sa 
accentuat cu deosebire în secolul al XIV-lea, ca o urmare a pătrunde 
vii economiei băneşti la sata, care a disolvaţ sistemele primitive de 
producţie, le-a desăvirşit, dar în acelaşi timp a Inrăutăţit situația ti- 
rănimii. Este clar că In acesta condiții, contradicţiile de clasă sau 
ascuţit, degradarea ţărănimii avind darul să ducă lu plămădirea unei 
conştiinţe de clasă, mai cristalizată, care a impins clasele exploatate la 
luptă. 


Ca să ajungă Insă la forma superioară de luptă organizată şi co- 
lectivă, caractere pe care le-a avut răscoala din 14937, țărănimea a tre- 
cut prin alte multe faze de lupte izolate, dezorganizate, care au consti- 
iuit oarecum etapele de maturizare revoluționară a țărănimii. Iată de 
ce, pentru mai multă claritate, d-l Dăscălescu, în două capitole spe- 
ciale — Frămintările sociale din Ardeal, în decursul veac. XI—XII 
şi Luptele iobagilor în veacul XIV — se ocupă de aceste etape, reliefind 
că în trecerea anilor, cu perfecționarea și adincirea sistemului de ex- 
ploatare, se perfecționau şi formele de reacțiune ale țărănimii, sub in- 
îluența cresterii conştiinţa de clasă, cit și a experiențelor trasa din 
luptele purtate pînă atunci. 

Vencul al XV-lea a adus desăvirşirea regimului economie feudal 
în Ardeal. Aceasta a avut ca urmare că țărănimea şi poporul de jos 
din Transilvania au suferit o întreită exploatare: din partea Statului, 
câtre care plăteau darta anuală şi dări extraordinare în caz de riz- 
bolu, din partea clerului catolic (zeciuiala obişnuită și diferite taxe şi 
amenzi), si din partea nobilimii, prin dijmă, corvezi ete. Este lesne de 
închipuit situaţia în care ajunsese țirănimea, avind pe umerii săi po- 
vara întregului edificiu de Stat si a claselor pyn paras 

Din cauza năvălirii turceşti, din 1435—36, țărănimea lobagă rā- 
măsese în restanță cu plata Indatoririlor către stăpinii de moşie și în 
special către clerul catolic, Episcopul catolic al Ardealului, posedind 
domenii întinse, a ordonat să se stringă în bani toată dijma. Sărăcia 
fiind mare în urma năvălirilor, țărănimea a început să refuze plata în 
masă, Au urmat pedepse morale: excomunicări, oprirea slujbelor ete. 
care — pe acele vremuri de adincă religiozitate — Impresionau adine 

masele. 

Pe fondul acesta da condiţii obiective social-economice, la care sa 
adhogat influența mişcărilor țărănești din alte părți, sa produs ridi- 
carea în massă a țărănimii, extinzindu-se în afară, şi adincindu-se, din 
Dati de, adara ancial, „Dre EAEE E ear ai A 
și iobagii ungu rom: prin comu n p 
mai meseriașii din castelulile feudale și din tirguri, dar şi nobilimea 
de rînd, adică nobilimea mică, lovită și apăsată şi ca de măsurile hră- 
părețe ale bisericii catolice“, Această participare, în prima fază a lup- 
tei, a tuturor pre ba or dag pac Sali feudale, ne arată carse- 
tarul general şi adânc p 

Da ta dela Alparet are o importanţă istorică deosebită, în cadrul 
mişcărilor ţărăneşti din Ardeal, pentrucă a tost prima luptă in care 
țărănimea răzvrătită a repurtat biruința asupra nobilimii, Ea fn- 
cheie prima etapă a mişcărilor ţărăneşti din 1497—38, a 
prin solidaritatea categoriilor sociale, participind la luptă, isvorind 
comunitatea de interese. Din analiza f sociale în luptă, în prima 
perioadă a mişcării, autorul trage concluzia că elementul activ au fost 
meseri i dela oraşe şi cei de pe lângă custelurile şi domeniile nobi- 
lirnii. Forţa motrice principală, însă, a fost țărănimea. 


RECENZII 137 


Pactul încheiat în urma lu dela i 
ptei Alparet lovise t 
irran tice şi economice ale nobilimii. lată de ce, creea grea 
aere a să-l facă ineficace. Calea? Spargerea solidarității 
a a è care participaseră la luptă. Scopul n'a fost greu de 
MAD ntrucă, datorită faptului că pactul avusese un caructar pro- 
or aona ori preg reper A a putut fi scoasă din alianță. A ur- 
pati, în Soptemvrie 1437, soldată cu u 
prin care țărinimea, din motive tactica | f a peria agp 
A se upropia o iarnă . 
ara erai nobilimea mică se retrăsese din lu ară a codat ceva din 
rr a cările ei, dovedind 0 mare pricepere politică: „0 retragere stra- 
gică, cu un cîştig minim, era m mai mult decit o intrasigență ste- 
vila, ise un resultat practic", 
actul a fost din nou călcat de nobilime 
s şi mișcare t > 
cn bare ae mape prime și $ onncentrării de Tosia. piine pom 
A Oost reprimată în decursul anului 1438, conti 
apelam paaa Aprăhagiea ec pia Ardealului, Potoliren deal iu 
! anu | prin acordarea libertăţii de 
muta de pe o moşie pe alta a lobăgimii | t 'după 
= tuturor datoriilor către read rece ha N) ae Amt aa 
1 acum, care n fost caracterul miscării tărănesti di : 
analiza structurii social-economice a Ungariei din og x a Din 
vs Er Ardeulul, a fortelor sociale, care au participat la lupta şi a re 
ve icărilor economice şi politice, se poate verlea că această răscoală, 
în viat naiul său social-economic, avea unele elemente proprii revolu- 
4 “zi nara amet erang ina Aaa numai reien proprii revoluției bur- 
~ g x na fost o revoluţie burgħezo-d - 
sarosa : conditiunile social-economice existente piere în via rm 
rai i ira departe de a fi coapte pentru transformarea regimului fen- 
repa ntrun regim economie burghezo-capitalist, Ingustaren bazei so- 
a N iri Sport insa roci nobilimii mici, şi credința iobagilor 
„ AU fost greşeli care au ușurat feud - 
asi pm evase cu mai multă ușurință miscarea rau "To 
şi, ea ne o pagină glorivasă in istoria luptelor duse de țărănime 
Unii cercetători istorici arată că această miscare a avut un Pi 


sumă de probleme de ordin capital, dala consid it 
mai generale până la chestiunile practice de oct ae KAENA se 


şi de cea mai elementară logică, Inainte de tonte, î 

în acea perioadă, încă nu se cristalizase Bernard Satoni. anar 
in Dumnezeu, nu naționalitatea deciden legăturile dintre popoare. Dep- 
sebiri in exploatare nu existau: iobagul ungur era exploatat In aceeași 
măsură, ca şi cel romin. Acest sistem de exploatare a nivelat condi- 
țiile, indiferent de naționalitate, dind naștere acelei solidarității de 
clasă, indiferent de naționalitate, care s'a manifestat cu atita tărie în 
decursul răscoalelor, Mai mult: din documente se vède că răscoala a 
fost începută de iobagii unguri, cu care s'au solidarizat apoi la luptă 
și iobagii romini. Afară de aceasta, la adunarea nobililor dela Kupolna, 
unde sa incheiat actul unirii, care a condiţionat în parte infringerea 
iobagilor, au participat şi nobili romini, care şi-au renegat naţionali 
tatea, şi au trecut în tagma jefuitorilor, lată de ce nu se poata susține 
decit că răscoala din 1497 a fost o mişcare cu caracter social, conți- 
nind pronunțate revendicări țărănești, 

invăţămintele trase din toate aceste adevăruri, 

astăzi, cind se agită — cu atita succes în spargerea pace Areal i 


alta — rev - 
jos — pe deoparte idees națională, iar pe de al a 


vecine. iz y 

ñ în rindurile de maj sus, dind epa a feeria păr i age 

er făcut decit să subliniem, prin ace ri ae m e 

crării n cuvine să-i arătă şi scăderile. Inainte da ioatea, kuatan cete 

ită de o bibliografie, care ar ajuta cercei prue dă 2 a 
re folosite Dragostea e tăia și ai țărăni 

m Spre rodnică insă, 

caa RA R ati re o disciplină ştiinţifică serioasă. 


carte icale. Greşelile 
Perie clazităţii, dar și al elementarelor reguli gramat k 


abundă la tot pasul ș S 
rear Ng primă crengi iaire v pras valoarea lucrării şi au 


o 
va trebui să ţină seama de ele, în munca pe tare depune. ý 


EANU AURELIAN: Predosloviile cărților AA 
ăn SAR 1 1506—1647, Bucureşti. „Librăria Universitară 
|. Căräbaş, 1938, in 8°, 129 p. 


Sacerdoţean ra 
l unor interesante cercetări asup 
ăla sarigarri o carte, a cărei e apăra simţea, 
E Toma e rută retete rc si Gear ema 
t m volum, 
( iat, a Nuerârilor ce se cuprind între granit ee Teer e 
ra trumoasă literă, de felul celei venetiene, p tza aT Pod: 
mintul rominese, pină la răspunsul dirt 
ag prin eg Farul MERS marelui moră grme” n hirri A 
i lor, care sa G k 
aia h pogron R ier yanri pină acum ele găsindu-se doar 
in lecții puţin accesibile nespecialiştilor. KA ăi biriik 
pi “ps Sacerdoteanu precede egali tere a În E E mpanga 
țează, într'o form a 
iei duca de pereti a literaturii noastre vechi şi cauzeie 
3 inat-o. i 
mara cet a cate Insotită de preţioase indicaţii, lar o sum 


i ie voumul. y 
“e pre è A ere utilitate a acestei cărți, nu mea LS paraan a 
sii fam wea ce vrem sä relevăm zor „ceea 
fagi are autorul a ingrijit această culegere, ucru 


tot pasul, cu toată aparența discretă ce i se dă. té 


CORFUS, ILIE: Mihai Viteazul și plen, cn ga ine- 
dite in anexe, a Academia tudii şi cercetări 
XXIX, 1938, in 8, VIII + 398 p. | 

Curioasă a fost soarta lui Mihai Viteazul în istoriografia ro 


rol însemnat in 
i, — aşa cum era natural — el deţine un gr 
paradă istoricilor noştri, deşi incepind cu inspira cescu, 


RECENZI 139 


s'au făcut o serie de Incercări dè n i se serle vieaţa si domnia, totuşi, 
pină la apariţia (1935), aprofundatei monografii, plină de prețioase 


lumini a d-lui Prot. Iorga, nu aveam incă studiul care să cuprindă 
desfăşurarea vieţii şi faptei lui Mihai, ? 
Curind după acea (1836), d-i Prot. Panaltescu aducea, odată cu 
formularea unor îndoieli, şi o altă interpretare a rosturilor acostei 
domnii, căutind totodată, să lărgească, cu bibliografie slavă şi cu re- 


zultatele cercetărilor în arhivele polone, baza de cunoaşterea a vitea- 
zului Domn, 


In aceeaşi sferă de preocupări, trebue situată ṣi recenta lucrare 


a d-lui „Cortus — Mihai Viteazul şi Polonii, apărută în colecţia de 
studii şi cercetări a Academiei Romine, 


Autorul, sprjinit pe o imbeisugată recoltă de documente, culeasă 
din bibliotecile polona, urmăreşte cu umănunțime mersut relațiilor 


dintre Mihail şi Poloni, mai exact evoluția reacţiunii „Republicii, faţă 
de succesele voevodulul romin. 


Intr'adevâr, dintr'un inceput, Mihai Viteazul, prin sensul pe care-l 
dădea acțiunii sale, era în calea obiectivelor ce hatmanul cancelar 
Zamoyski înțelegea să impună politicii patriei sale, lar la un anumit 
moment, puterea lui Mihai şi directivele care se desprindeuu din eve- 
nimente, făcenu pe Poloni să vadā în èl, nu numai o piedică, ci şi o 
amenințarea. 

Acesteu toate, explică nu numai râceala cu care a fost respinsă 
vasalitatea pe care Mihal, desnădăjduii, o oferea în 1595, ci şi duş- 
mănin perseverentă de mal tîrziu, culminată, cu expediția din 1600, 

Dar c că peste aparentul conflict dintre State, se poate Intre- 
zări ceva mai adinc, o lupta individunlă dintre Mihai și Zamoyski. 
Aceasta lămureşte caracterul personal a dusmăniei canevlarului şi 
explică totodată căldura cu care a fost imbrățișati cauza lui Mihai, 
nu numai de rutenii ortolocsi din jurul cneazului Constantin de 
Ostrog, ci şi de nobilii, dușmani ai poitieii hatmanului, 

De aceea, lupta dela Bucov (1000), inseamnă nu attt victoria Po- 
lonilor contra luj Mihal, ci biruința lul Zamoyski impotriva unui ad- 
veraar personal, 

Acest pronunțat amestec a voevodului romin în frămintările in- 
terne ale regatului vecin, sunt o nouă dovadă a rolului siu în istoria 
epocii, 

Meritul lucrării d-lui Corfus, stă tocmai în bogăţia informației 
polone, pe care o pune ia dispoziție şi pe care o foloseste cu indumi- 
nare. Se face posibil astfel, fie cunoaşterea unor noi date asupra eroilor 
prinşi în această tumultoasă epopee — de pildă planurile ce se legau, 
în 1598, de Marcu, fiul lui Petru Corcel — fie putinţa de a urmări cit 
de aproape unele episoade, cum e cazul cu operaţiile militare polona 
din jurul Hotinului, sau şi mai interesant, recrutările de caza ,_pen- 
tru Domnul muntean, totul, permiţind adincirea Ințelegerii epocii. 

Autorul servindu-se de o metodă riguroasă, ajunge la bune rezu- 
tate, chiar dacă personal nu impărtăşim unele concuzii. cum ar fi 
sensul ce se dă conversaţillor diplomatice din primăvara lul 1000, 

dintre Mihal Vodă şi Taranowski, în care nu putem vedea decit simple 
propuneri, sau dacă am prefera ca, în arătarea cruciadei europene din 
1593, accentul să cadă pe activitatea iniţiatoare a papei Clement VIII 
— de ce latinescul Clemens? — cu tot ce reprezintă ea, mal mult decit 
cum o face autorul, 

Dar aceste simple observaţii nu influențează valoarea reală a 
lucrării si tocmai de aceea, rtgretâm o ourecare neglijență, care se 


140 VIAȚA ROMINEASCĂ 


manifestă în bizare împreunări de vorbe; de pildă: „aprofundă şi mal 
mult antipatia” p. 3, „potentatul cancelar” p. 5, „tăcind mari daune 
în ea“ e vorba de cavalerie, N. N.) p. 94, sau în acel „lapsus calami", 
care sună astfel: „Radu, fiul lui Mihnea, fostul voevod moldovean” 
p. 135, fiind vorba de Radu Mihnea, fiul fostului Domn al Munteniei, 
Mihnea Turcitul Pë 


REVISTA REVISTELOR 


ROMÍNEŞTI 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE: Anul V. Nr. 4. Apri- 
lie 1938. 


Ceea co fuen tăria numărului po Aprilio al Revistei fundațiilor oste 
de data neoasta bogăţia csseurilor și eronieilor, Căel miei puri za ră în- 
tors“! al d-lui G. M. Zamfiresou nu osto la înlățimen prozei d-male, nici „Sufe- 
rinţele bătrinului Werther'* de d} Tudor Mușăteseu nu no dă o imagina reală 
yeiga k h E ani DER 95 n y fantezie. Tar capitolul de 
toman . „Primi este mai cancan 
decit celelalte apărute anterior, " i ihi no 

Ne-a plăcut însă schița d-lui N, Aloman, intitulată „Passanant“. O schiță 


Mai multă sensibilitate 
părita să fie la nivelul celeilalte produeţii poetice a d-sale, 
D-l Sezti Pugoariu serio Gindirea jron filoso- 


n” 

fieă'* necontuină usupra neglijärii de astăzi a studiolni A aro In tous 
eluzie, d-ea oere o anahetă la profesorii de limba rumină, eu privire la „cole mal 
obișnuite povăiri de rostire și de forme și de nesiguranță în întrobaințarea anu. 
mitor construcții! Pără a ne indontifiea cu eriticila d-lul T. Pisani în cesen ee 
privește întocmirea dicționarului limbii romina, eare e în grija d-lui Saxtil Pus- 
eariu, trobme să-i dăm însă dreptate, în ceea ce privește încetineala apariției 
funcieolelor de dicționar, dacă ne gindim că meotda pa care d] Puprariu o reco 
mandă prin artienlul de mul sus, daz o intrebuințoază și În intocmirea dlețio- 
marului, Și ne întrebăm, de ce d-l Pușcariu și-a adus aminte abia după treizeci 
de ani da folosul unei anchete printre profesorii de limba romînă? 

D-l Frang Babinger diseută „Originea și fazele deavoltării istoriografiei 
otomane‘, 

D-l Iulian M. Peter, care, în afară de primar general mai este şi un fin 
intelectual, analizează în studiul d-sale „Între două veneuri!! evoluția pindirii 
politica în secolul 20 în comparație cu veacul trecut, ținând neama și de noile 
turente politice ale utimului deceniu, r 

D-i Piadimir Streinu şi-a Inat greaus sureină s renbilitării lui Goorge Coş- 
buc, prin studiul d-ale merituca „Reciting pe elanicii moştri“* pe care dsu ma-d 
concepe ca o reabilitare, ei mai mult ca o omagiere a poetului, pontru mulți, cel 


142 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pe 
xilor ceea ce „este mal spocifie țărănese'! din Balade și Idile nu a dat remil- 
tatul aşteptat, asupra țăranilor nefăcind nicio impresie versurile citite, 

Tot atît de interesant este și csseul d-lui Serban Ciocwlesow: „Pomein În 
societates bnizaciană“*, în care cunoscutul eritis examinează diferitele tipuri 
feminine în opera lui Rulzae, arătnd concepția acestuia despre țărancă — peria 
najul reprezentativ femenin fiind soţia brnaeonicrului Tonsard, — despre mies 
burgeză în tendința ei de evoluare către burghezia mare — d-na Marneffe — și 
despre pariziană, pe eare Balrne o inben mai premas de orice, îndeanebi aristro- 


ancez, 
şi al inițitivelar proprii în materie de căsătorie, nle fetelor tinere, 

Din bogatele eroniei ale numărului pe Aprilie al revistei, amintim de ero- 
nica d-lui Ploctimir Streinu „Bandelnire în rominește', în care se face o spiri- 
tuali eritieă a traducerilor d-lui F, Pilat din Bandolaire, de cronica d-lui Mircea 
Eliade „Religia evreilor nomazi'!, precum şi de aceea a d-lui D, I, Suchiana 
„ideile lui Charice Morgan‘, 


INSEMNARI IEŞENE. Anul III, vol. VI, Nr. 4, (Aprilie 1938). 


In articolul d-lui Gr, T, Popa (Nona Constituţie a României) găsim bine 
cunoscuta d-sale critică ln năresa regimului democrat, dogi Insemmârile icpene 
gi-nu manifestat şi în numărul do pe Martie chlar ataşamentul față de o sumă 
de principii care nu pot isvari decit dintr'o democrație reală, 


| 
ji 
ji 
i 
E, 
h 
k 
k 


de nație pi doritori de a-pi vedea tara injapită, Mai de grabă 
"mfiuențate mai uzor decit pot fi indimidualitățile, „Masele“ nu 
cată, ci după impulsi sentimentale şi pentru asta ele sunt mai 


$ 
n 
li 


i 
F 


mut zeta 6, e 

s „onre 
Însolo expresia „maselor“, că s'a întărit executivul, s'a 
lnră ete, După cum se vede, o mulțime 
dein conducere, dindu-se posibilităţi de afirmare elitelor, caro 


i 
li 


ridica 
Coneluzia articolului însă esta de-a-dreptul uluitoare pentru felul 
al d-lui Popa, D-sa afirmă că, după noua orinduire, 


| 
i 
i 
$ 
| 
i 
ni 
i 


REVISTA REVISTELOR 143 


în reconatrutrea societății ti; rău întrebuințată inad ar i ca 
n ponhador românea f putea și pe- 
Dar ee n cerut pină acum d l Ôr, T, Popa şi de ce netuată indoială eind vedo, 
în sfirgit, înlăturată „formidabila presiune a ignoranței pretențioaae de jos? 
Materii prime, colonii și rovizionism paşnic, un articol documentat de po- 
litieă internațională semnat de d-l N, Dageowiei, adace contribuţii necesare n 
lămurirea problemei, Cit privește situația țării nonatra, găsim că înehelerile 


această maro, este frumoasă gi si ivä, dar nu faco decit să meoută şi mai 


şi versuri semnează: Mihail Sadoveanu (24 Iunie), Mihai Codreanu 
( Poemul spectrului solar), G, Topirevanu (0 „aventur“ ), Otilia Cazimir (Per- 
muri), Sandru Cotovu (Divorțul Marianei), Enrie Purtună (Perseri), L 1, Mì- 
roneseu (Catiheți dela Humulești II), Titus Hotnog (Insemnări tegene) ote, 
Cronicile, Notele şi Revenziile, en deobiceiu, bogate și variate, 


GINDIREA. Anul XVII, Nr. 4, Aprilie 1938, 


Vitimul volum, este eommerat „spiritului autohtun!* Dl Nichifor Crainic, 
după cu stabileşte cu prije, că revista „Cindirea'* a fust singură care n luptat 
pentru „spiritul autohton'*, jar națicnalinmul nefiind posibil fără matabtominny 
nu este deci posibil, Fără „gindiriam!! recte fără dl Crainle — împiră în ree; 
pagini compacte o sumă de adevăruri, unete maj vechi, pe cire lenm mai nuzit— 
altele însă, constituind dseoperiri recente și deadreptul uluitoare, pentru lagăr) 
naționalist, 

Aflăm astfel că , malismul cuzist* a fost, nici mal malt nici mai pr 
tin, derit: „un amestot ià de şi democrație marxsită“*, osindit 
firegte la ntirpielune!! „prin înenârarea lui În fala și dinbolica sociologie 
murxistă'*, Cu oenzia ncestri descoperiri ne amintim en grouză cam anlutase d 
Crainic numai eu câteva luni în urmă triumful „Anmocrației marxiste’ a dlor 
Gomn-Cuza, deelarindu-ue chiar gata de n participa la guvernarea „diabollee” 
moninlowii marxiste‘, Ce marne pentru d-l Crainic, că, „marxiștii!! pretingi m>- 
tionalişti nu l-au primit atunri, 

Dar analiza „ortodaxo-etnoeratică'! ny se mărginește numal ln „ouziemu' 
„iarxiste€, 

Din același articol aflăm că d-1 Mihail Manoilescu, dacă nu este pi dinaul 
pisarzist" în tot enzul te fi trecut în vasta galerie denumità plastie 
de n atiennioti maj deci “, galeria „jodovițilar'!, Căci iată ce 
ntirmă dJ Orainle: zile că (este vorba de „Secolul corporatismalui*! o 
carte à d-lui M, Manoileseu) indue în oroare pe naționaliștii nafamiliarizați ca 
aceste probleme, E de njuna să spunem că evreii deln noi, ar subscrie cu amis- 
două miinile eorporatiamul propus de d-l Mihail Manoileacu'! 

An acum şi replicile eslor vizați en să vedem dacă nu cumva yi 
„etnografia antohtonă'! a d-lui Crainic, conține vreun filon „diabolic“: uan 
„marxisti“, 

In restul numărului un articol interesant „Baladă gi aroiam'*, semnat Radu 
Gyr, Somnalăm aci şi eoneluslile pe rare încearcă să le strecoare prin contran- 
bandă dl Gyr — comentar ln „Miorița“, „Meşterul Manole! „Corbea' gi 
„Toma Alimos‘‘, 

Ele mnt curaeteristico pentru mentulitatea eroilor trimiși „in carto’, 

„S'ar putea spune — sugerează d-l R, Gyr — că o generație erniră gravi- 

tenză în orbitele ncestei balade, Intr’'adevār, tinerețea moastră se recunoaște 
numai, în sufletul baladei populnre, Dosrălecăm cu sufletul din ea, Dar nu 
pe plan abstract, de formale, de livresc, „ei po un plan fosforescent de vieață — 
pe pianul trăirii autentice“ *, 


144 VIAŢĂ ROMIXEASCĂ £ 
RAMURI: Anul 30, Nr. 2—3, Februarie—Martie 1938. 


şi poezia pură“! în curs de apariția 


arest tulentat și Gabrielle 
cioara D. Ionescu setio despre specificul oltomose şi 


Do- 
să Vorri publică d-nii: D. Toe, Aleronâru Btruțeanu, Mihail Pricopie, 
ina Bucur pi ]. U. Sorteu, 


FAMILIA. Seria III, anul V, Nr. 1—2, (lanuarie— Februarie 


revistă ardeleană do cultură fără s-i prem- 
aproape de reni inspire din ideile luminoase ato 


piriti gi pe baza aceloragi idei de adereaţă ln mm 
iar 

> Asocinției Beriltorilor Ro- 
jei eu toate acestea Familia, revintă de cultură a 


puțin urhtonse sub o pompoasă mei orar ra a NEETA to destul sà 
li SAN A apelier en W 
cetății, AJ Vasile Cotrus se inspiră dels ideile nbatelui i 
Asenltuţi: 


A ) 
In altă parte: de a läsa în mina unui singur om grija 


Citind nates cinste — în 
Charles Maurrus 
ar na e gran cre an, Pit din cole mai pure, 
torul = 
äl Vatilo Cotrug aplnudă şi nu mai PO ae 90 m e ARE limită moral 


semnează eroniei și dări de seam asup unui simţ 


cărți, observă însă lipsa 
ea informaţii utile și bogate, d'i Oetny Buluţiv. Ce 0 pete Îi e aenăţilor 


REVISTA REVISTELOR 145 
MUGURI LITERARI. Anul I, Nr. 2, Martie 1938. 


4 tā vajnie, în prima pagină: „nu mai 
vrem să ndmitom o tinerețea umilită şi mă nu ae creadă nimio clipă că vrom să 
iscâm furtună într'un pahar eu apă': 


că în pagina a doun, chiar 
anuimitelor fosile, de a eñror 
aur te împlediră ln tot pnaul 


z tugarilor t de tot 
gloria gi chiar simpla existență n „bătrinilori* 
Ineverarea, de n pitrunda cu tot di 


le, în urma n cițorva 
vut noron să fi ulâpțut aumai eu douăzeci şi 


talo migeărilar de ox- 


cinci Ce primăveri în 
tromā dreaptă. 

Incepind eu tdoju bătrina „Pinăra generg 
instalată prin logaţiile nonutra din străinătate y 
fost în pormanenţă edeenţi în ldcologin comodă și diverninnistă a „luptei între 
gmaraţii'*, Si mâenr dacă „hugarii!! care pretind să diatrugă „fosilnle': ar lovi 
intr 'Adevâr, in cpi rupti de popor și îmbătriniți în plariditatez betyugului, și mai 
ales de ar uven cel puțin talant gi concepții mai largi, mai generanse si maj le 
gate de vicuța mulțimilor deit cole nla „bătrinitori 


literari“, în afară de copertă vertė şi fruzou- 
Jogiè arogantă, nn věłese nimic, 


ȘCOALA BASARABEANAĂ, anul VI, Nr. 3 (Martie 1938). 


La împlinirea a donlzoei de nni deln unirea Pusarubiei, redacția ruriatei 
vemnosză un articol în enre amintește despre vremurile de sbuetum, eind „se 
cimenta dorința morndului pentra libertate, Libertate in care cerea depturi largi 
în vieața socială, în administrarea bunwrilor, în exprimarea pinului pe limba 
molloveneaaei" * 

Este nespns de trist insă că la trocerea n ibouăr 
puri, intelectualii dela o revistă basarabeană 
de uzi sunt donr vremuri „de aducere aminte, da con 
trecbte pe pimintul Basarabiei e 

In legătură cu nevoile de ordin profesional nle învățătorimii serie rimlari 
piine de durere şi justeţe d1 N, Olaru, cînd eanstată necositnten inființării unui 
serviciu de asistență modirală, Tată ee Spune d-s dospre situația netunlă: 

„Mijloacele bugetara s'au dovedit inauliciente yi udemea derizurii față de 
novoilu de tratament nlo pacienților, Sumele esre se dau drept ajutor molieal 
dela „Asociației — Intro 30-1000 lel — aau celo itela Banca „Spiru Haret‘ t, 
între 2,000—3.000 lei, deşi nrată că orgunizațiile piastro profesionale simt deu 


wi de ani deln noeste tim- 
să constate că vremurile 
templare a sbaciumărilor pe 


Lu propunerile d-lui Olaru în legătură cu înființarea serviciului de ania- 
tență medicală, am nyen da adăugat că mijlomeela întrevăzute de dan — eoti- 
tațin învăţătorilor — aunt insuficiente în raport eu nevoile realo nle Învāțā- 
torimii; pentru soluționarea reyondicãrilor justo trebue să-şi dea contribuția și 
statul 


La Crowică, găsim un artico) semnat de 4-1 Mih, Curieboru, despre Chema 
rea femeii în educație, în caro d-an, pentru o mai bană educație a eopilulai, pro- 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTA REVISTELOR 147 
lncasă scoaterea femeii din produeție, „Se impun deci obligaţiuni pi dia portaa din Basarabia: emeent 
“om orior, ca să găscaacă soluția prin care să asigure existența familiei m rapidă a proletariatului, agrio Dara i minile celor mai tari și ereșturea 
atăt poeta: ipen Sapi. a Innes t pnatro der mai topiau. procemal de prolatarizare impledică tncercările de a motorin, nerenin aa 
oare ce è em de za tura, 
Lucrurile po care le cere dl Curicheru, mu sunt moi, Leau mai curut fi Crucii Ă ini și transformă populația satelor în clienți ai 
niții, Nu ne vom opri asupra lor, pentrucă nu aici e loeul să legām o discuție, pini semnalăm articoul d-lui St Papescu 
Ne interesează cees ce spune Aan mai departe: p Famaiea numărului, două ate cai wâgronomul ca factor ocina), 
„Sunt oameni mari oa Hitler, care și-au dat seama de importanța acestui gura revistă lunară e aer je nre și pomii mediocre, 
mare Factor educativ şi cheamă femeia ca mamă ow 7 feciori și mi femeia #onrtà mai bună, cască n Basarabia ur merita, botărit, o 
soldat“ *, 
Inainte de a se entuziasma și a adresa patella- vibe, dom SS B 
care nu lipsose vorbe mari ca „chemarea ta înaltă“, „vei fi sfintă'“, d Cu- ULETINUL COMI 
cure nn pet SA vo informeze și să vadă cà coea co cere d-sa — scoaterea fe RICE. (Anul XXVIII, F se lei p/ONUMENTELOR ISTO- 
moii din producție — fără a disenta fondul probin erto e ne mr . ). 
ò imp ilitate in actualul stadin nl desvoltării sociale și economice gi tă eei P Această publienție trimestrială, dosi a 
cara înctarcă să izoze acest Ineru — cum este, de rom: Hitler — sunt minaţi pr de-i importanță dnosebită pentru istoria A aiva | zu mari întiraleri, este 
spre aceasta de alte necesităţi, E vo de marile dificultăți economice In care apărute, mmt în deosebi $ articole importante. pr per Angra > 
> i . oi 


Gnssanor despro „Terncote Suceven 

mento profane Sy Faon eea der) pi ce al d-lui V, Brătulaeu despre „Ele. 
reati fica Pear aog pânerear afr Ea aa ae gl er ma 
a ca mec ate p neum, neordind o mare importanță in- 


! 
: 
$ 
: 
i 
3 
| 
l 


de 

educație: Pozitivismul moralei uetuale de Gr, Adam, Activitatea pedagogică a 
lui Ton Creangă do Petre Strutan, Indiwmănalitate și itate de prof, N. 
Dragomir, Imaginaţia factor educativ de 'Toodosin Vias, Regionalism educativ 
de Vasile E Chien, ete, 
Oroniei, recenzii, revista revintelor, buletin profealonal, 


ura de continnitate er există 
4 şi cea cregtină şi felul în or intre joonografis A 
VIAȚA BASARABIEI. Anul VII, Nr. 3, Martie 1938 liste profano, Motivul prin eare ES 

Revista asociației culturale „Cuvînt Moldoveneset!, continuă să rămiză 
neinteresantă și innctunlă, sagorînd eu tot dinadinsul imaginea orășelelor în re 

te undeva în provincia dintre Prut şi Nistru, 

In ecle poste o sută de pagini ale volumului din Martie, au găsit lot, pină 
şi Îmi Lauetan — traduse din grecoșta — un u asupra potiticei 
Germane pi puțin, foarte putin, despre „Viața Basstabiei‘‘, 
i „Lămurirea unei i 


exemp a paralelinmului dintre ieonn, 

fi t 

ingaran rd nea gr noi, este deosebit de interesanti G'ur eg, oing 

praan pelh- mi ee ză ae de alta motive, dintre cele mai dsr 
Interesunte sunt de asemenea Si gap aroen, 


istoriee'‘, dl Ioan Polivan „pane t 
seripții și însemnări din Coataşti- articolele d-lui A, Sacerdoțeanu despre În 


la puneti! pe un oarecare P, T, St, impra unor „nĀsbitii‘“ şi „binsgoniit, afit 
istorie w 


mute de acesta din într'un nrtieol asupra ului mișcării naţionale Coșuștea.Cri = Vileea, al d-lui Al, Bărbăeilă despre Minântirea 
din Basarabi t de altfel, în aceeaşi revistă), velnieu, Mahedinţi, și al d-lui M Boska, La stati 
Din i e Pelivan aflăm că „mmt foarte indivizi, enrè în de Ghinls-Virand, Arad, tion stratigrafiqua 
ere ag i mată, s Petrea pa abneg: jia gi pară Sere Ene: 

> tare nat munet, a 
braeñ taga naționalistă și stan în fruntea busatolor ln înălțimi nemeritate și MUSEION (N-rile 39—40). 


Acoastă revistă, enro. 
ocupă numai do csea Apă miti agere Oficiul Internațional al Muzeelor, se 


I al Uuniriiii, şi prezentării operelor de urtă, Deși se adresează unni cera restrina de speci 

Pentru stările din Bumarabia de axi, cele afirmate de d! Pelivan sunt 
edificatoare, 

Este caracteristică mai ales discuția asupra meritelor din trecut; dogi, amt 
prefern binoințelua, så ni èe urate ee fac foștii membrii ai mişcării 
pontra Basarabin de szi, pentra țăranul basarabean, care gia pierdut, in pei) 
piona — dipit pra agentin = y 4 S AN na sa 

ţii cu nimis dela 1905 și pînă natăzi,, (Constatările d-lui Gbensal, în 
PN ami al ovine). tal 4 ua. i 
fagara netan float 099 E Var a Cetatea-Albă'*, 
semnat  Ohenzul, înfățișează un aspoct deosebit de îngrijorător, ai stărilor 


: 
f 
i 
| 
3 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iului mondial, se mni publică 2 nrtienle referitoare în Spania: „D 
đe la défense du patrimoine artistique at historique epagnnl 


| 
j 


îi Madrid. Aceste donā din urmă artieme, împreană eu raportul despre pro- 
teațin patrimoniului artiztie în Spaniu, publicat în numărul anterior al neeloiai 
reviste de Sir Proderie Kenyon, fost diroetar În Pritish Masmum și presedinta 


al comisiei britanice de coopornție inteleetuală, constitue un material informa» 


enro, cu gencraritate şi un spirit de adineă înțelegere n faptului enltural, na- 
taritățile spaniole nu l-au precupeţit, în orale tragies ale războiului, pontra apă- 
area tezaurului artintie al țării lor, 


importante 1s Valencia, unde au fost adăpostite în edificii ale căror condiții 
funeanră studiate în dotnlii și cărora li se nduneseră modificări importanta în 
vadoroa obtinerii sigurantei absolute în privința Inerărilor adăpostite în ale, 
Pentru transportul deln Madrid n fost nerso de o abmogaţie mergină piai În 
eroism, Transporturile se ficenu nonptes, fără lumină, pe mosnle bombardate 
continuu și cu nntocaminane sustrase trunxportulai trupelor și alimentelor, în- 
tr'o vreme end un nutomobil valore ctt un reriment, 

Parnlel eu noonstà netivitate si încă mni importantă dorit en esta cca 
fesfăgurată de Comitetele pentru conservarea şi protecția patrimoniului artistia, 
rreate tot dela începutul răshoiului și condus tat da câtre direcția Artelor Fru- 
monse, Acesta romitete nvenu sarcina conservării obiectelor de intoren artistia 
istorie mu bibliografie, apartinind particalarilor sau autorităților eelesinstiee, 
Fle au doseoperit, inrentarint și pus în siguranță o cantitate enormă do opere 
da valoare Indisentabilă, Numai la Madrid nu fost ndinite 10.000 de tablouri 
(51 do Goya 13 de Zurbaran, 9 de Tiţian, 6 de Tintoretto ete.), 100,000 nbivete 
da art de diverse categorii şi 500,000 volume, manuseriue, incurabile, ete, g'n 
descoperit en meenstă ocazie opere cu totul nennosente, unele într?w fonrte 
proastă stare do conservate şi enre an necesitat restaurații grabniċo, Co mi 
curios e că a'au găsit, în coleeții particulare cunoscute, unele minaserise extrem 
de preţioane, eare dimpitraneră din colecțiile statului, 

Această operă imensă, desfășurată cu concursul întregii populații şi Pe 
baza unei propagande intense, prin afişe, broşuri, radio ete, a dat rezultate 
minunate In unele locuri, în provincie, sn ajuns chiar În crearea de noi muze 


Despre acest uriaş efort caltural, care mmorează poporul mpanlul, nrem 
mărturiile sigure ale unor străini, de o imparțialitate în afară de discutia yi 


voinți, energii şi spirite de jerttă, datorită cărora să se pontă desfășura nu mi- 
mat o grandioasă operă de consorvare, ei chinr o adovărată activitate creatoare 


Mijlocul cars permite lemot 
să înlăture tosto con: 
cințale neplăcut 
poate obține intrebuințând 


SEMORI aste desinfactantul 
cel mai siger contra oricăror 
urmări neplăcute și a arică- 
mi ‘o do infacțiuna, Orice 
lemoia conştientă de inda- 
torirlo sale, întrebuințează 
SEMORL sa vammuca p oeosstas 


GARAJUL 


CONSTANTIN S. MIHĂESCU 


AUTOMOBILE NASH * RENAULT 


CENTRALA : Bulevardul Take lonescu Nr. 10 
GARAJ şi ATELIERE : Str. Cobălcescu Nr. 45 
GARAJ: Strada Dr. Sergiu Nr. 38 


BUCUREȘTI 


deci 


atenție În execuția unui 

costum dintr'o ştofă bună. 

Haina va avea o croială 
plăcut. Cumpărați 

„„ alegându-le din 

colecție „Doroban- 

Astfel veți reuși să 

aveți costume bine cusute. 


eleganță, un aspect mai 


mai îngrijită, o linie mai 


L 
E 
E 
O 


ştofele Dv, 


bogata 
tul". 


IVISEAVIUIIOT 


INVOMIW 30 19372 unong cati geo) ug purpugdsga 
‘INAT IANYA JIV SI VI INIA 
LV.LS aq 14144 L01 TNJOQYJON 


IN3WYO 3IYLNI ò A 

JIOAYNNS I$ g? 

3X191% 34 'JDVd 49 
2? 


aNyəNay 


pi i y 


1938. — ANUL XXX Nr. 6 — IUNIE 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ȘI C. VIŞOIANU 


SUMARUL: 
LIVIU REBREANU Intoarearea (p. 3) 
AL. PHILIPPIDE Din Ch. ssudeisire (p. 13) 
TUDOR ARGHEZI Tablete (p. 18) 
AL. T. STAMATIAD Sonet (p. 22) 
ION PILLAT La Fontaine şi poezia pură (p. 23) 
OTILIA CAZIMIR Cintece (p. 40) 
REDECA WEST Literatura engleză modernă (p, 43) 
ION C. ION Divanul Ad-hoc și chestia țărimească (p. 47) 
LAZĂR ILIESCU Orinnsla — Pietate” (p. 02) 
EUGEN SCHILLER Pa margines sorisorilor lui Van Gogh către Theo (p. 06) 
ILIE CONSTANTINOVSCHI idesiegia tineretului şi cultura (p. 75) 
GH. CĂLINESCU Cronica literară (Octavian Goga) (p. 57) 
AL. PHILIPPIDE Cronies literară (Cărţi străine) (p. 93) 
AL. GRAUR Cronies lingvistică (iarăşi meologismele) (p. 94) 
STANCIU STOIAN Cronica pedagogică (Congresul profesorilor de filosofie) (p. 102) 
CONST. VIŞOIANU Cronica externă (Păreri de rău — Nădejai) (p. 106) 


ANDREI ȘERBULESCU Cronica economică (Comerțul exterior ai axei Berlin-Roma cu țările 
de sud-est) (p, 110) 
Lt POPESCU T. NICOLAE Cronica militară (Armele surpriză) (p. +55) 


GH. OPRESCU Croniċa plastică (Gravura şi certe ilustrată germană ia Muzeul Toma 
Stellan) (p. 121) 

RADU GEORGESCU Cronica muzeală (Filarmonica — Orchestre dim Framchturt) (p. t20) 

MIHAIL SEBASTIAN Cronica dramatică (La o nouă direcție n Teatrului Național). Un mo- 
ment raprazentativ de teatru (p. 132) 

EUGEN V. TORGAȘEv Vocinii meștri (Minoritatea germană Ta Cehoslovacia) (p. 137) 

D. N. CIOTORI Scrisori din Londra (Pax Germaniea (p. 140) 


MISCELLANEA: (p. 48) Din antologia scrisului remin. — Remumernțin scriitorului. — Monumente. 
— Juxtele, gramatica și spiritul limbii. — Premiul național de litaratură. 

RECENZII 1 (p. 156) Petru Neagoe: Drumuri cu popas, Ed. „Cultura Romimească"!, — N, lorga: 
Originea și desvoltarea Statului Austriac. inst. de istorie universală. — M. Sevastos: Momograiia 
oraşului Ploiaști, Ed. „Cartea Rominanacă”. — Elona Matsas: Orepsiţii, Ed. „Lucentărul”. — Radu 
Boureanu: Enigmaticul Baikal, Ed, „Cartea Romineasci'', — isvoare Bogolimice, (Trad. de Al. lordan): 
Ed, „Librăria Universitară”, — Lucia Demetrius: Marea Fugă, Ed. „Naţională Ciornei". — ion Șugariui 
Trecere prin alba poartă, Ba, Povel Saru”, — O ediție a lui Discourides. 


SI PR e e H RE RD RR L 
REDACȚIA ȘI PUBLICITATEA : STRADA AL. LAHOVARI Nr. 16 


RIELINTECA [ISIVRASITĂTII gi 


ADMINISTRAȚIA: 
MONITORUL OFICIAL ŞI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
BULEVARDUL ELISABETA, 29 


BUCUREŞTI i 
TELEFON 5-1820 


Pa Peene 
MEI 


Giranţi:esponnabiii: M RALEA și C VISOIANU 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ DE LITERATURĂ, ŞTIINŢĂ ŞI IDEOLOGIE 
DIRECTORI: M. RALEA ŞI C. VIŞOIANU 
REDACTOR ŞEF: D. L SUCHIANU 


ANUL XXX 
IUNIE 1938 


ÎNTOARCEREA 


— Ei, frate-meu, acuma meriţi să te îmbrăţişez! spuse Dolineseu 
puţin mișcat, sărutind amindoi obrajii lui Pahonţu. 

— Vezi, frate Barbule — zise apoi Pahonţu batjocoritor, Dacă 
eram intrasigent, nu mă expuneam la Rotaru să-mi facă reproşuri! 
Tu nu te-ai fi umilit nici pentru mine și nici pentru nimica'n lume! 

— Se poate! răspunse Dolinescu cu o îneruntare trecătoare, Dar 
mai sigur e că, dacă te-as fi servit, nu taş mai fi spus nimic! 

Vru să plece în aceeași seură, să petreacă la Sinaia ziua de 
mîine, Simbătă, la unchiul său, iar Duminecă dimineața să fie la 
Brașov. Auzind de Sinaia, Pahonţu îşi aduse aminte deodată că nu 
s'a mişeat toată vara din București. Il reţinu să plece miine dimi- 
neaţă împreună. Tocmai atunci îşi viri năseiorul la redacție și Ta- 
tiana pe care Pahonțu o încredință în seama lui Barbu, crezind că o 
va desgusta și va pleca. Tatiana însă află de Sinaia şi stărui să 
meargă și ea măcar să dejuneze acolo, căci seara trebuia să fie îna- 
poi la teatru. Toma încercă să refuze ; totuşi trebui să cedeze în fața 
promptelor şiroaie de lacrimi care înmuiară pînă şi pe Dolinescu, 
cît era el de misogin.,, 

Pahonţu ştia de cîteva zite dela Teofil Drugeanu că Belcineanu 
s'a reîntors la Sinaia și spera să vază cel puțin de departe pe d-na 
Cristiana. Tovărășia micii artiste i se părea, pină la urmă, că are 
să-l facă mai interesant, mai cuceritor. Cînd însă rămase singur cu 
ea în hallul hotelului — Dolinescu se repezise dela gară pela unchiu- 
său și urma să vie la masă — își aduse bruse aminte de reproşul lui 
Teofil că se afișează în lume cu ea... Ne mai avind încotro ieșiră în 
pare să se plimbe pină la prinz. După ciţiva puși îl cuprinse teama 
ca nu cumva, pe vremea asta frumoasă, să întilnească pe alee pe soții 
Beleineanu. Se îndreptă spre restaurantul din pare unde avea întil. 
nire cu Dolinescu, la aperitive, pe terasă... Nici nn apucă bine să se 
aşeze și descoperi, numai la a patra sau a cincea masă, pe d-na Bel- 
cineanu Împreună cu d-na Teleman şi un domn bătriior, probabil 
generalul, soţul d-nei de onoare, în civil. Fiind lume multă, se linişti 
cu gîndul că poate să nu fie observat. Pentru mai multă siguranță 
vru totuşi să-și mute scaunul încit să stea cu spatele. Toemai atunci 


7 


ges 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


il zări d-na Toleman. Trebui să salute. In clipa eruko SEA 
privirea d-nei Beleineanu care-l umplea totdeauna de fericire dar și 
de spaimă. Răspunse și ea cu un suris fugar eare lut i piri 
mai pomenit de duke. Nu se mai putea să sehimbe locul. pă 
znt toate simțurile lui. Ochii îi rămaseră ațintiţi asupra grup 
o căutătură de somnambul. D-na Belcineanu continua, eu animaţie 
şi eu un aer de tristeţe, convorbirea, adresindu-se mai ales genera- 
a i irație? Pahonțu tresări 
— Da cines alea de-ai căzut în admiraţie onțu 
parcă s'ar fi întors din altă lume. foreza întrebării, și în glas 
i i înfuriă. Ripostă cu seirbă : TRATT 
i ayre fecioară! Nu te-am luat ca să mă iii ci es 
i i! că distreuză-te şi lasă-mă în pace 
zi piae Sad Tatiana atit de sgomotos că unele capete dela alte 
mese. se întoaraeră curioase, Urit mai ești tz te strimbi, mieule L.. 
i faci urit că eu nu-s geloasă !... y 
ii ră rog a da în altă parte. In schimb Tatiana aruntă 
vehinde împrejur fredonind uşor ca să atragă atenția și să pia 
noscută, că adică ea e vedeta care a lansat șlagărul zilei cu re ere 
Hai să ne iubim pe iarbă verde''... Pe urmă deodată îi spnse i 
cu o drăgălășie de teatru: | Ai Sa 
sa raci esti supărat pe fetiţa tat... Ri, aide, fii drăguţ cu 
i ică | <: 
kapra apropii scaunul și-i luă miinile peste masă milan e 
u răsfățare înadins exagerată... Pahonţu " no are e par 
ear fi ati j i timp spre masa 
le-ar fi atins cu jăratee, uitindu-se în acelaşi a: 
Îi -na Belcineanu observase jocu 
lalfă şi înțelegind cu groază că d-na Bel sam Saa OT E 
ragoste al artistei. Ar fi vrut să-i explice ne 
ruine că în inima lui nu mai poate pătrunde altă femee pină as 
ieri dar d-na Beleineanu iar nu-l mai vedea și aluneca peste 
privirea ca peste un loe gol... 
pi e ati sosi Dolineseu pe care Toma il aştepta aenma ea pa se 
salvator, socotind că Tatiana îl va mai ferici şi pe el en amubilită 
țile. In momentele acelea însă d-na panpan Saa T areg 
} i i tut saluta. Sm ntr’ 
ega sven m gata acd Var. Tatianei. Strigă ehelnerul 
să plătească și, pînă sosi, răbufni cu seîrbă: l PAA 
— Să mîncăm, fetițo, și s'o ştergi imediat |... am emirii 
giumbuștucurile tale nesărate |... Aide, aide, încetează eu 
"ai pie de talent! i 
zi Tadas mîncă cu noduri, şi se prefăcu de citeva ori kabs me 
o lacrimă. Ineetul cu încetul Asgaig ale Aare i pila Ar 
i rat pe ea, o lună de gue. Ta 
după masă S re îi mută la timp la București, pentru spectacolul de 
seară. 
i împăcat, Toma răsufTă cînd o văzu dusă: 
tg rare Bil dar îngrozitor de obositoare ! 


ÎNTOARCEREA 5 


„__ Dă-i paşaport! zise seurt Dolineseu. Mie mi-e antipaticii, N'aşi 
tine-o nici servitoare... Dar gusturile oamenilor... 

— Sau capriciile! completă Pahonţa. Bine c'am seăpat de ea t.. 
Hai să ne mai mișeăm niţel | 

Au hoinărit pînă tirziu, dar numai prin pare. In sine Pahontu 
trăgea nădejdea că va vedea iar pe d-ua Beleineanu şi, cine ştie, 
poate să se întoarcă lucrurile aşa încît să-i audă şi asul. Era şi mai 
mulțumit că niei măcar nu trebuia să vorbească; Dolineseu fi amă- 
nunţea activitati fraţilor de eruce din timpul varii cu atita pasiune 
şi într'un torent de fraze atit de volubil că «hiar să fi vrut, n'ar 
mai fi fost chip să-l întrerupă... Aproape de înserat, cînd se îndrep- 
tau să iasă, întilniră pe DBelcineanu care însoțea pe d-na Utalea. Deși 
parcă puţin jenat, Belcineanu se opri să stringă mîna Jui Pahonţu, 
exelamînd cu o vioiciune exagerată: 

— Ce bine-mi pare că te revăd!... Nici nu mă aşteptam... 

— Cu toate asten nm avut onoarea să salat la aminzi pe d-na 
Beleineanu la restanrnt — răspunse Pahonţu numai ca să pome- 
nească de ea, 


—Da? făcu Beleineanu confuz. Nu mi-a spus nimic.. Ori n'am 
fost atent... 

Toma își prezentă prietenul. Tubitor de toate încureăturile poli- 
tice, Beleinennu strigă îneîntat: 

— A, da ești fruntaşul fraților de cruce... Care ați asediat pre- 
fectura de Făgăraș... Foarte interesant |... Imi pare bine! Ta spu- 
ne-mi mai pe îndelete cum s'a ajuns la cioeniret... Dacă n'aveți ceva 
deosebit, ne plimbăm cîteva minute, dat... D-ta ce erezi, Babila t... O 
să te intereseze Pahonţu.., De altfel dumnealor aint eroii zilei, cum 
au mai fost și altădată! 

El porni înainte en Dolineseu, iar Pahonțu după ei cu d-na 
Utalea care părea nedumerită și întrebă: 

— Ce e cu d- ăsta de l'a încîntat ușa de mult pe Beleineanu?... 
Desigur ceva cu politică... lacă eu habar n'am! Nici n'am auzit de 
numele lui.. 

Maui nedumerit era totuşi Pahonţm că o vede fără Utalea. Au- 
zise că Utalea s'ar mai fi răcit şi de altă parte că frumoasa Babila 
şi-ar fi luat oarecare libertăți. Le-a socotit birfeli obignuite, Cind 
află acuma că soțul ei e la București, nu-și mai putu ascunde mi- 
rarea: 

— Şi te lasă singură aiei?... Pradă tuturor ispitelor gi ispiti- 
torilor? 

Babila rise cochet. Dela nunta Corinei rămăsese cu credința că 
Pahonțu o place și ar vrea să-i facă curte, de altfel ca mai toți băr- 
baţii care se apropiau de en. Cind s'au mai întîlnit în lume de cîteva 


5 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ori, el a continuat a fi galant şi a-i gopti cite-un compliment. De 
aceea îi răspunse acuma glumind, ca unui aspirant tainic: Ă 

— Mai intii că nu-s singură... Belcineanu mă păzeşte aici, iar 
acasă e tatăl meu care nu mă scapă din ochi... Atunci ce ispite să mă 
rade? 

— Bine, bine, dar soţul d-tale eare acum doi ani uimise Bueu- 
ii cu iubirea fără seamăn? 
joa Doi ani! Da... Care iubire rezistă doi ani neștirbită? 
— A d-tale! 
— Crezi? , i 
— Sînt sigur, dacă-ți face curte Beleineanu |! surise fără răutate 
Pahonțu, 

— Descoperirea uceasta i se părn o completare a celor ce-i po 
vesti Teofil despre căsnicia Belcineanu. Dolineseu trebuind să cineze 
la unchiul său, Pahonţu era hotărit să plece la București eu un tren 
de seară. Se răzgeindi. Iar îi apăru speranţa că poate să o mai vadă 
la Cazinou. In locul Cristianei întilni iar pe Babila tot eu Belei- 
neanu, dar însoţiţi şi de bătrinul Goldstein. Stătură de vorbă întii 
eu taţii, pe urmă Toma mai mult en Goldstein, iar pe la miezul nop- 
ţii se retrase. Nu-i părea rău că n'a venit d-na Belcineanu. 

— Barem vînd ne vom veden să ne putem lămuri! se gindea 


dinsul, 


A doua zi fiind duminecă, nu avea nicio treabă deosebită la Bu- 
cureti 

— Adică de ce n'agi rămîne şi mesei sai zise ieșind dia kape 

i rin pare spre hotel. Aici cel puțin s'ar put 
atat rapa d arte la Bucureşti mă așteaptă viața de toate 
zilele... 

Pe urmă în camera de hotel, în faţa patului alb, în lumina găl- 
buie îi apăru certitudinea că nu va putea avea odihnă în rupe: 
asta clară în care începeu să-şi auză filfăitul gindurilor, Trebuia 
seape de asaltul gidurilor. Luptele cele mai aprige în viaţă pe sa 
ţinut cu propriile-i gînduri. De aceea chiar spunea, în chip $ = 
tadă, că gindirea e cea mai perfidă otravă pentru existența era . 

Se plimbă un răstimp prin cameră, menținindu-se într'o nea 
tărire plăcută, ca o legănare fizică, cu gindurile amorțite parcă în 
tulburare ostenită. Una din etapele fericirii trebue să fie absența 
gindurilor .. Totuşi, își dădu seama că starea aceasta celestă nu pa 
dura şi începu să-şi adune puţinele lucruri în trusa de călătorie, 
cîndu-și : 

da Am să iau primul tren cu vagon de dormit... Zgomotul roți 
lor risipește gindurile... 


ÎNTOARCEREA 7 


Era o noapte călduță, cu cerut senin încărcat de stele ca o man- 
tie regească. Pahonţu, cu valiza în mină, porni pe jos spre gara apro- 
piată. La ora două noaptea Sinaia întreagă dormea păzită de jur- 
împrejur de crestele şi virturile munţilor ca niște cuiburi de străjeri 
voinici, Iei-colo, pe străzile adormite, becurile electrice parcă se înă- 
buşeau ca şi rarile ochiuri kalbene somnoroase, prin hotelurile şi vi- 
lela mai mult închipuite decît vizibile în întunerecul gros care învă- 
luia ea un covor moale toată împrejurimea, De jos, din vale, se ri- 
dica adormitor gilgăitul Prahovei tinere și sburdalnica, iar din gură, 
sehițată prin mai multe puncte lăptoase, țişnean arar şuerături de 
locomotive ca nişte florete nevăzute care încearcă să seormoneasch 
să sfirtice sugrumarea beznei. 

Pahonţu mergea agale, bălăbânindu-și trupul în ritmul pașilor 
şi privind în neştire, cu ochii încă neobișnuiţi eu întunerecul, bolta 
vinătă ciuruită de miile de sclipiri turburiătoare. La o cotitură de 
stradă se opri uluit, pureă de spectacolul cerese pe tare conștiința 
lui abia ncum îl percepea aevea. In fața lui, deasupra lui Orion, uria- 
şul vînător care mai atingea încă o creastă de deal cu virful picio- 
rului. se înalță constelația taurului, zodia lui, ajungind cu pleiada 
pînă la picioarele Ini Perseu... De cînd n'a mai privit el cerul aşa, 
direct, eitind în stele? Poate de cînd veghea de mult în tranșerte 
războiului, cu amenințarea morții de jurîmprejur, cînd numai de 
sus picura speranța și încrederea pe razele reci de lumină din pro- 
funzimile nemărginirii. Atunci a învățat el, singur, geografia ce- 
rească, recunoscind încetul cu încetul constelațiile după amintirile 
din şcoală. Pe atunei îşi întreba zodia, de acum o zărea pe cer, ce-i ax- 
cunde viitorul? Și stelele lui vesteau numai Inmină și bucurie. 
Aenma aceleaşi stele și mai mult roșiaticul Aldebaran, pilpiinu ca 
niște ochi iubiți depărtați şi ispititori, iar chemarea lor era încâr- 
ceată de speranțe. 

— Am ajuns rău de tot en sentimentalismul! bombâni dinsul 
deodată, pornind mai departe rușinat de sine însuși, dar cu privirea 
tot spre chemarea care şi din cer îl urmărea ca o obsesia, 

In gară se plimbă pe peron frămintind iar ginduri și plnnnri 
ca odinioară. I se păreu că trebue să reinceapă viața. ¢'a pornit gre- 
şit şi că mai este timp să repare greșelile. Se feren însă ca de foc să-şi 
precizeze ce fel de greseli şi se mulțumea să plutească într'o tulbu- 
reală care permitea toate şovăirile, 

Un tren de marfă sosi din jos şi înţepeni pe o linie lăturalnică. 
Apoi un personal dinspre Brașov, apoi un necelerat dinspre Bueu- 


Se plimba mereu de colo pină colo pe peron, În vreme ce gindu- 
rile în ereeri se învîrteau într'un cere închis, obositor gi vrăjit. Nu 
voia, şi nici nu putea să clarifice în sufletul său ce va face, dar 
avea certitudinea că, atunci cînd va veni ceasul, va face neapărat 
ceea ce trebue, Tgi zicea că asta e lucrul cel mai mare fiindcă, pentru 
universul lui interior, singurul care-l interesa cu adevărat, ca pe 


8 VIATA ROMĪNEASCĂ 


orice om, nașterea sau moartea unei iubiri are mai covirșitoare im- 
portanță decit pentru omenirea întreagă, o conflagrație generală 
sau un cutaeliam care ar înghiți un continent... 

Găsi patul făcut într'un compartiment liber şi într'adevăr du- 
duitul metalice, monoton al roților, îl adormi îndată. Nu se trezi decit, 
aproape de București, după ciorinitul repetat al conductorului în 
rama portierei sticloase. Cobori din tren proaspăt, înviorat, en su- 

fletul trandafiriu, Mergas zess numni si se sihimbe, să în o baies 
să frunzărească presa de dimineață; pe urmă aven să treacă pela 
România, să... 

De cum intră însă în curte, avea impresia că s'a sehimbut ceva 
Și parcă auzea niște glasuri de copii în casă... 

In vestibul îl întîmpină Virginia surizătoare şi nevinovati: 

— Am sosit Toma, yezit... Dacă tu m'ai putut veni să ne ici... 

— Cind ai sosit? întrebă el aproape speriat. 

— Eri, pe la amiazi... Probabil ne-am îverueisat cu trenurile... 
Cintia mi-a spus că ești la Sinnia. Stia dela servitoarele noastre... 

Virginia vorbea foarte blind și calm, ca totdeauna. Doar în 
ton şi în privirea ei curioasă pilpiia vag mai mult o mîndrie decit 
o imputare. Pahonţu însă, ca și cînd l'ar fi pălmuit cu fiece en- 
vînt, se wmplu de o mînie care-i sfișia toţi nervii. Trebui să facă 
toate aforțările ca să nu se năpustească asupra ei, K'o zdrobească 
și maè eu seamă să-i înăbușe privirea şi glasul, deopotrivă de exas- 
perant pentru dinsul. Incepu să răenească scos din minţi: 

— Şi dacă veneai, de ce nu m'si anunțat?... De ce mă plieti- 
sești cu surprize neroade?... Dar știu eu, înţeleg eu ce urmărești 
d-ta eu surprizele şi controlurile!... Dacă-ţi închipui că o proastă 
ca tine are să mă terorizeze, te ingeli! Auzi? Bagă bine la dovleac 
ce-ţi spun, te înșeli! Am eu ac de cojocul idioților, n'ai frică! 

Aruncă valiza într'un colţ, pnrdesiul şi pălăria deasupra, și se 
repezi în birou mai mult de frică să nu o lovească. Parcă în vieața 
lui n'a urit pe nimeni şi niciodată cum o urăște acuma pe femeea 
asta, dugmanea cea odioasă, toemai pentrucă nu-i opunea nivio re- 
zistență, Toată fața i se roșise, vinele pe timple erau ea nişte lipi- 
tori, iar ochii se făcuseră aproape albi de cit ieșiseră din orbite, 

Virginia îneremenise eu surisul blajin pe buze. Nu pricepea 
nimic. Jahuenirea aceasta era aşa de neașteptată și atit de inexpli- 
eabilä că, după citeva elipe, întrebă cu glasul mai alb de cum îi 
devenise obrajii: 

— Vai, Toma, dar csam preşit?... O'am venit acasă, că... 

— Am venit acasă — miorlăi Pahonţu imitind-o, mereu furios 
Ai venit să mă spionezi! adăogă trîntind cu pumnul în masă. D'ain 
ai sosit pe neaşteptate... Nu te cunose en, mironosițo? 

Femeea, fără a mai căuta să înțeleagă, copleșită, se pomeni 
înecată de un plins usturător. In picioare, răzimată de uşeiorul ușii, 
se nita tot mai îngrozită la dinsul, ea la o vedenie, în vrome e În 
gât i se svireolea un scincet amarnic. 


ARCEREA 9 


— la să nu mi te smid 
val de mînie, De ani de zile $i 
avînt... Din pricina ta am v 

'Țipetele lui alarmură 
mitor, alergind către tăticul s 


cobeo! continnă dinsul cu un nou 
ueezești inima şi-mi impiedici oriee 
fat ca un sevzee şi... 

caza, Cei doi copti ieșiră din dor- 
care nu-l văzuaeră de două luni. 
Dind însă peste mama lor PE And, se agšțară de rochia ei, pornin- 
du-se şi ei pe plins. Virgini zl plecă, îi Imă de git pe amînduoi şi 
ameatecindu-si lacrimile, că ă-i linistenscă: 

— Dragii măicuţii dragi... puişorii măicuții... 

Curînd apăru și Prinlein Erna. Sperinată de înfățișarea furi- 
oasă și de strigătele domnului, vru să ies copiii, să nu nsiste la nae- 
menea seene: 

— Na, Kinder, was ist denn lost... 

— Aite, du-te en copiii, Fräulein Erna, și lasă-ne că avem de 
vorbă |! zise Pahonţu, desmeticin du-te puţin din mrejele Purici. 

Virginis însă îi strinse mai tare la piept și răspunse printre 
lacrimi : 

— Copiii nu-i dau.. Mai bine plecăm cu toții... 

Rezistenţa aceasta linişti de tot pe Pahonţu, care urmă împă- 
ciuitor: 

— Atunci lisă, Erna, du-te şi-ţi vezi de treburi... 

Acuma îi era rușine. Nu mai știa cum să șteargă urma întim- 
plării. Mai șezu un răstimp pe fotoliul dela birou, dărăbânind cu 
degetele pe marginea mesei şi nitindu-se la Virginia plecată pe un 
genunchiu și stringind în brațe eopilașii care-și lipenu capul de 
obrajii ei, continuind toți trei a lăorăma cu suspine... In eele din 
urmă Toma se apropii și zise încet, umilit: 

— Jartă-mă, porumbiţă dragă... M'am purtat ca un birjar... 

Virginia, scofileită de plins, se senlă în picioare, tot atit de mi- 
rată en şi adinenori cînd a început să răcnească. O sărntă pe obrajii 
săraţi de lacrimi, Incetul cu încetul se potoliră şi copiii. Mai tirziu 
ea fi reaminti cum s'an înţeles dinainte de pleenre, ca el să vie ne- 
greşi! în primele zile ale lui Septemvrie, să-i iea din pricina biin- 
tului care împlinise șapte ani și trebuia dat la şcoală. Pentru orice 
sieuranță ea ba și seris de acum două săptămîni ziua și ora plecării 
lor spre București, ducă cumva el nu va putea veni să-i aducă... 
Toma recunosen că ara dreptate, dar că cl s'a zăpăci! si n uitat toate, 
fiindcă a avut tentă vara atita bătaie de cap şi atitea necazuri ca 
gazeta și en altele... Pacea se făcu deplină. Virginia îl și compătimi 
că n'a fost în stare să-și permită măcar cîteva zile de odihnă... 

La amiazi, cînd el sa întoarse din oraș, Virginia îi spuse că l-a 
căutat la telefon o donmnă care n'a vrut să-i spuie numele, iar cind 
a revenit şi a auzit că Ja uparat e d-na Pahonţu a răspuns ironie 
că pe ea o chiamă Tatiana. 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ E 


ag 

— Dă-o dracului, porumbițo! făcu Toma, vrind să treacă upor, 
Trebue să fie vreo nebună care încearcă să ne plietisească, ori pe 
tine, ori pe minel.. 


Vieaţa își reluă pe urmă mersul obişnuit în casa din strada Pie- 
tății, Toma pleca şi venea ca și mai Înainte, iar Virginia se devotă 
iarăși micilor griji ale gospodăriei de care scăpase în timpul cit a 
lipsit... 

Cintia abia a așteptat-o ca să mai aibă cu cine să vorbească 
despre dragostea ei cu mai multe dureri decît bucurii. A stat în Bu- 
eurești pînă ce fratele ei şi loneseu an plecat cu falanga în campania 
de recunoaștere, Pe urmă a trebuit să meargă cu tatăl ei o lună la 
Mangalia, de unde s'a întors mai tristă sufletește, căci el nu i-a pu- 
tut serie decit de două ori și despre lucruri banale, ca nu cumva 
scrisoarea, căzind în mîinile bătrinului, să-i trădeze secretul., De 
altfel despre toste acestea s'a jeluit ea Virginiei destul, în scrisorile 
săptăminale în care adăuga totdeauna cîte ceva și despre Toma, ce 
afla de pe la alţii; ea însăși nn l-a mai văzut toată vara, de cînd 
s'au despărţit atunci în gară. Fireşte, îi comunica numai vești bune 
sau inofensive, în special în legătură cu ziarul, neindrăznind să-i 
serie, ca să n'o amărască mai mult, despre răutățile ce le auzea... 

„Virginiei i-a fost rușine să spuie în seris Cintiei cum n'a spus 
niei părinților ei, cît a fost Toma de rece la despărţire şi presim- 
țirea ei că n'o mai iubește... Acum însă, după izbucnirea de ură cu 
care a întimpinat-o şi cînd telefoanele batjocoritoare dela Tatiana 
se repetau aproape zilnic, încît îi era și siki să-i mai spuie lui, tre 
bni să-şi spovedească măcar Cintiei toată durerea şi toate presim- 
ţirile cele negre, Cintia, la rîndul ai, se crezu datoare acuma să-i 
arate şi ea ce a auzit întii mai vag tatăl ei, iar mai tirziu și mai 
precis dela d-na Niculina Herdelea care era revoltată de purtarea 
lui Pahonţu. Virginia, îngrozită, nu ştia ce să facă, precum nici 
Cintia nu ştia ce s'o povăţuiască. Plinweau împreună în fiecare zi 
şi se eonsolau una pe alta cu speranțe... 

Peste vreo două săptămîni Virginia primi o serisoure adusă 
prin comisionar, Un binevoitor o înștiinţa că soțul ei trăeşte cu o 
artistă ; dacă vrea să se convingă, să meargă după amiazi să-i sur- 
prindă. Se indiea adresa unde se întilnese mereu, locuința artistei, 
şi ora exactă a întilnirii de azi... Rămase buimăcită, cu serisoarea 
în mînă. Era prima anonimă, Se gindi s'o arunce în foe. Se gindi 
să se sfătuinseă cu Cintia. Se gîndi să i-o arate lui Toma. Și se ho 
tări să meargă și să se convingă... 

' Toma veni la dejun, se culcă după masă un sfert de oră, apoi 
citi un răstimp, ca totdeauna. La cinei ieși, Virginia l-a examinat 
tot timpul, încercînd să-i citească gindurile, dar n'a putut dese 


ÎNTOARCEREA 11 


peri nimic deosebit. Ori era mincinoasă serisoaren, ori el e un mare 
actor... Ezita dacă n'ar fi mai bine să renunţe la planul ei, să nu-i 
confirme... bănuielile că îl apionează, Cu o jumătate de oră înaintea 
celei fixate se afla pitită într'un gang de unde putea urmări intra- 
rea la adresa din scrisoare... Cu intirziere de vreo zece minute, 
Toma sosi nu ca la o intilnire de dragoste întimplătoare, ci ca 
acasă, liniștit, nepăsător, și dispăru în apartamentul indieat.., Mai 
tirziu se miră și ea cum a avut răbdarea să aştepte neclintită aproape 
două ceasuri pînă l-a văzut ieșind tot atit de calm şi de familiar 
cum pleca de-acasă în fiecare zi.. 


După ce dobindi certitudinea, rămase mai îneurentă. N'o chi- 
nuia nicio gelozie, dar se simțea atit de înjosită și de murdărită ca 
niciodată în viață... Văzindu-l seara. la masă, vesel şi jucîndu-se 
apoi en copiii, ea şi cînd nu s'ar fi întîmplat nimie, nu enteză să-i 
arate scrisoarea și să-l spuie căi a fost și s'a convins, cum se gindise 
un moment. Dar pe urmă deodată, fără voie, îzbueni într'un hohot 
de plins şi izbuti să-și oprească lacrimile, Observă dealtfel nici 
Toma nu stărui să afle pricinu plinsului ei, ca şi cînd ar fi fost 
absent sufletește, şi mai străin de ea cu un străin... 

Zilele următoare Virginia mai primi citeva anonime, tot atit 
de precise, dar şi injurioase, Apoi una îi spuse că Toma o urăste şi 
n decis să se despartă de er ca să se însoare cu Tatiana., Pină acuma 
numai Cintia cunoştea taina serisorilor, legală cu jurămint să 
nu sufle nimănni o vorbă. De cind era îndrăgostită, Cintia plinarea 
mai uşor ca Virginia, așa că, în loc s'o mingăie, mai mult o ingrozea. 
Ultima anonimă o scoase din fire. Trebuia să se consulte cu cineva, 
Se duse la d-na Herdelea cu Cintia, Cind văzu serisorile. Niculina 
se aprinse ca un vulean şi o îndemnă poruncitor să ceară lui Pa- 
honţa să rupă imediat cu pațiehina, iar dacă s'ar codi, să-i pin- 
dească şi să-i desligureze cu vitriol pe amindoi deodată. Virginia 
făgădui să facă intocmai. Afară însă işi pierdu îndată curajul și, 
în acelaşi timp cu Cintia, zise că totusi ar fi bine să întreb şi pă- 
rerea bătrinului Cumpănașu, om mai ponderat și liniştit. Şi profe- 
sorul o sfătui sā aibă o explicație cu Toma, dar pașnică, cuminte, 
fără să nite că sînt doi copii la mijlor şi că răul nu poate decit să 
înrăiaseă Imerurila, cînd scopul este tocmai să se îndrepte, 

A doua zi după amiazi Virginia, calmă, reținută, mărturisi 
bărbatului ei tot ce pătimeşte de cind s'a întors, cum a stat în faţa 
casei şi a aşteptat, cum şi după ucvea a ezitat să vorbească, sperind 
necontenit că totuși poate să nu fie decit un capriciu, treeñtor. 
Acuma Însă vine amenințarea eu despărţirea, Poate oare să n'o ien 
în serios eînd tot ee anunțau serisorile se împlinea aidoma ? 

— Vreau să știu, Toma, ce ai de windt... Aşa nu mai pot trăi, 
trebue să-ți închipui și tu... Cuuţi să te desparţi de noi? Dar dacă 
față de mine crezi că n'ai obligaţi, nu te gindeşti lu...? 

Pahonţu nu bănnise despre ce dorea să-i vorbească în patru 
ochi. După primele cuvinte s'a lămurit și s'a ruşinat, Citi cu aten- 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ T 


ție scrisorile murdare, clătinînd din cap, întunecat şi insfirşit 
zise, fără să se uite la ea şi fără să bage de seamă că o. întrerupea, 
cu an suris placid; 

— Cum să-ţi treacă măcar prin minte că teag lăsa pe tine ca 
să iau o... o... Mă mir de tine, porumbiţo! Tu ar trebui să... 

Cînd ridică fruntea şi-i întilni privirea tristă și umedă, tăcu 
brusc. Simţea că trebue să pară fals. Se seulă și făcu clțiva pași 
prin cameră, să-și mai potolească tulburarea ca să nu sibă o infü- 
țişare prea umilită, dar mai ales ca să-şi limpezească gindurile, 
Abia într'un tîrziu continuă, dar tot şovăitor: 

— 0 distracţie de vacanță, dragă Virginia... (Se sfin să-i zică 
„porumbiță'! ea adineaori). Ai, firește, dreptul să fii supărată, 
şi-mi închipui cât ai suferit, dar o greşeală prostească trebue trecută 
cu vederea şi În orice caz nu merită să fie luată în tragic, erede-mă | 


LIVIU REBREANU 
(trazment din romurul „Gorila“. 


Eng 
o] 


DIN CHARLES BAUDELAIRE 


VIS PARIZIAN 


I 


Acea privelişte ciudată, 

Cum nimomi n'a putut vedea, 
In dimineața asta, iată, 
Vrăjeşte încă mintaa mea, 


Co plin e somnul do miracol! 
Dintr'un capriciu - original, 
(Jonisem din acel spectacol 
Iregularul vogetal, 


Şi, plin acuma de mindrie, 
(fustam, pătruns de real, 
O trindavă monotonia 

De piatră, apă și metal. 


Cu mii da scări și de arcade, 
Stătea un nasfirșit palat, 
Plin de havuzuri şi cascade 
Căzind pe aur clar sru mat; 


14 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Și mari șuvoaie - apăsătoare, 
Ca lungi perdele de cristal, 
Se povirneau, strălucitoare, 
Pe miște ziduri de metal. 


Nu arbori, albe colonade 
Domoale lacuri îngrădeau, 
Unde gigantice naiade, 
Ca niște fete, se - oglindeau, 


Albastre pinze de -apă mare 


Curgeau pe lingă maluri verzi, 


Către -ale lumilor hotare, 
Spre zări în care ochiu - ți pierzi; 


Erau comori nebănuite 
Și valuri magice; erau 
Nemăsurate - oglinzi orbite 
De tot ce ele răsfringeau! 


Gangi taciturni, cu nepăsare, 
Pe coama cerului gigant 
Turnau din urna lor în zare 
In văgăuni de diamant. 


Zidar de visuri minunate, 
Călăuzeam meșteșugit 
Printr'un tunel de nestemate 
Un ocean domesticit. 


Lucios şi clar se arăta 
Orice, chiar cele'mtunecate; 
Lichidul slova - și încrusta, 
Im razele cristalizate. 


DIN CHARLES BAUDELAIRE 


Dar niciun soare și nici stele 
De nicăieri nu s'arătau 
Minunățiilor acele 

Care din ele luminaul 


Și peste - acest tărim vrăjii 
Plutea (cumplită noutate! 
Vis de văzut mu de- auzit!) 
O pace de etermtate. 


II 


In păcătoasa - mi locuință 

Din nou cu groază m'am trezit, 
Cu blestemata suferință 

In inimă ca un cuțit; 


Un ceas cu glas de 'nmormîntare 
Brutalul miez de zi bătea, 

i-o negură apăsăloare 

Pe lumea lincedă plutea. 


AL. PHILIPPIDE 


15 


TABLETE 


FRANCO 


O fotografie publică l-a înfățișat pe şeful naționalist spaniol, 
lîngă graţioasa domnişoară Carmencita, fiica Generalului, şi un 
chine britanie, Dick. Idilica scenă, cu doi copaci decorativi în fund, 
vurisul tatălui și al eopilei afirmă o stare sufletească de dragoste de- 
lieată și pare luută din grădina unei reședințe înflorite, în care sot- 
rele parcurge din răsărit în apus nvanţele formelor tihnite de strict 
interior. 

Singură uniforma militară a noului Duce ssu Führer dă inid- 
cația meditativă a evenimentelor printre care s'a strecurat, vizibil 
mulţumit, comandantul războiului civil, pînă acasă, pentru o gustare 
de pace și odihnă. 

Evenimentele n'au variat aproape doi ani decit în intensitate, 
seria lor neîntreruptă fiind în categoria funestă, ncecagi. Oraşe, mo 
numente distruse, vechi aşezăminte pulverizate. Şi încă n'ar fi nimic: 
piatra se reface, tencuiala se împrospătează. Dar s'au risipit cămi- 
nurile, au murit mii și mii de părinţi și alte mii de copile tot atît de 
fragede ca futa Generalului, au rămas pe drumuri. Poate că şi aceste 
materiale, la urmau urmelor, se refac fără cheltuială... 

Vina cade asupra şefului din portret, aproximativ numai pe ju- 
mătate, împărțită egal sau inegal, proporţia cauzelor interesează mai 
tîrziu, după ce sîngele s'a uscat şi s'au înmulţit cimitirele și cerge- 
torii, între desordinea ieșită dintr'o revoluție de înaintare înapoi și 
o revoluţie nouă, de dare înapoi, înainte... Două revoluţii succesive. 
Ele pot să fie repetate, la un popor a cărui voie bună de singe de 
taur se mîngiie în antracte cu spectacolul singelui de om, 

Dintr'altă parte vine mirarea. Poate fi omul normal, omul de 
bine, atit de complicat încit să-şi poată răsfăța nu numai copiii dar 
şi cîinii, de prietenia cărora se leagă duioşia inimilor blinde și însu- 
fleţirile desamăgite — poruneind în același timp sabia, focul și pri- 
goana împotriva pribegilor unui războiu, cu deosebire între fraţi? 
Ori a fi Spaniol e alteeva? Ceva ca o supraumanitate, indiferentă la 


TABLETE 17 


tenitmentele vulgare ale milei şi remugcării și pasiona 
conceptii? Adversarii naționaliștilor se bat etate mer a brrialea 
Sau războiul intern din Spania e și el cu totul alteeva decit ne 
inchipuim, decit un războiu şi decit un războiu civil? Ceva exagerat 
şi amplificat de ştirile agenţiilor telegrafice, o variație u monotoniei 
rege be safe ea Ser joe de sinucigagi -— cine vrea moare, cine 
2 — în evoluțiile cărui: işti i i 
în cele din urmă şi orişie Janas de Ere p A Pa OERA 


GOLURI 


„Trebuie, fără întirziere provocată, zici, o reacțiune a simpli fi- 
cării şi întoarcerea la minuseul. Metoda de vieață eare de jos în sus 
dă greș în toate zilele și In toate nivelurile, trebue înlocuită cu altă 
metodă. 

Prin aventură politică mu de cultură, generațiile au tinut să 
rodească tot mai mult mui sus de rădăcină. Dacă un cartof a putut 
prin legitimele cuprieii ale naturii să dea o piersică, odată, grădină- 
ritul Şi-a permis să creadă că morcovii pot să facă artificial rodii în 
serie şi păstirnacul ananas. Era de ajuns o săminţă de dovleac și o 
seră. Dovleacul îl aducea omul şi sera climatul, Nimănuia nu in 
mai plăcut profesia lui şi pentru odrasle a pregătit cariere miracu- 
ioase. Incepută de o generaţie, meseria părintească t şi fost în aceeaşi 
generaţie abandonată și zigzagul aventurii s'a îndesit. Cite nume put 
să fie urmărite, stabilite pe o linie a familiei o sută de ami? 

Lichidează în București o firmă de imprimerie, proprietatea 
unui brav bătrîn tipograf, obosit de o mare vieață de activitate, B 
impresionantă descompunerea treptată, zi eu zi, a unui atelier bogat 
înzestrat, Maşinile pleacă una cite una, încărcate de un cumpărător 
şi altul, Dulupurile cu litere se împuținează, toate uneltele se risipese, 
Pirma dispare și odati cu ea o muncă afirmată 65 de ani. Cită no- 
bleţe organizată inutil | 

„__ Tipograful are un fiu, „un măgar de biăiat**, onm îl califică pä- 
rintele, un fiu care nu vrea să rămiie tipograf şi care n'a fost nici- 
odată și nici alteeva n'a izbutit să fie. Ii place politica.. E o me 
serie încercată, nuanțată și singura profesie A eredului, Murdăria 
cinstită a muncii îl seirbește. Doreşte să aibă miini fine şi să parti- 
cipe la murdărie pudrată şi la marochin, 

Acelaşi e cazul unui tăbăcar din doi fraţi tăbăcari. Unul a tră- 
dat argăseala pentru un fotoliu politie. E şi cazul unei lumentabile 
majorități intelectualizate de fii de muncitori şi de mică burghezie 
provincială sau periferică, cu aptitudinile pierdute și cu altele fals 
asimilate, 

Din toate aceste sărituri în gol se permanentizează golul care 
stă în conștiința publică de zeci de ani neacoperit în mosul unei lumi 
mereu improvizate. Tot ce se adună într'o vieață se risipește; ex- 
perienţă, bunuri şi timp. 

a 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ZIMNICEANCA 


Spectacolul senzațional dela Naţional: Madame  Bons-Qânr: 
Sardou. A , 

Am putea mărturisi că n'am părăsit de vre-o 30 de ani o sală 
de teatru cu aceeaşi încîntare ca în seara de spectacol, de pe vremea 
cînd umblam din stal în stal şi din galerie în galerie, prin ţări fran- 

Acum, în familie, ne îmbrăcăm pardesiile gi Pleșflenderițele în 
loja Nr. 19, copiii, Doamna şi Domnul, întinsînd miînile la enier ve 
seli şi satistăcnți şi pugilind cu diminutive de vorbe. 

Se întîmplă destul de rar ca martorii de virste şi sensibilităţi 
contradictorii ai unui divertisment care pretinde şi un grăunte de 
judecată, să fie influențați identie la ruperea disciplinii și a politeței, 
cînd publicul, numerotat de două ori, la bilete şi garderobă, caută 
in destrăbălata debandadă a ieșirii val-vîrtej compensația interde- 

enţei 4 
iri EA bai în sănătatea cucoanei Mărioara și a lui Nenea 
Mitică un pahar bun! a zis cineva, : i 

Şi, pe cînd rubinul unei butelii de onoare era sorbit cu picătura, 
ne cercetam fiecare, ca niște lăutari în pauza orchestrei coardele h 
seripei, sentimentele, ca să pricepem cum de ne găseam la unison, și 

ii şi camarazii lor părinţi. 
aha rerum EN Marin Zimniceann, care între 
cînd nepermia de mult toate cotele de talent femenin din teatru s'a 
depăşit astădată, dacă s'ar fi crezut cu putinţă, și pe sine. E grea 
de crezut că teatrul parizian însuși ar putea dispune azi de o 
dame Sans-Gâne, de calitatea Zimniceneii. 

— Incă un pahar, pentru cucoana Mărioara! | 

„Nenra Mitică“ era Domnul Dem. Theodorescu, autorul versi- 
anii romîneşti a piesei lui Sardou. Vimitourele juste echivalențe in- 
ventate de inteligența rafinată a creatorului de limbă nonă în fiert 
literă pe care o zbirleşte din vocabular incomparabila lui pană au 
dat repertoriului romînese și bibliotecii un text mai exact chiar decit 
originalul. i, 

— Şi încă un pahar, pentru Nenea Mitică! 

O beţie vine cu alta: după ovaţii vin. 


DEGENERĂRI 


Oamenii închiși, bolnavi şi morți e inelegant să fie atacați, după 
ce i-ai admirat la a deea Ata teind dintr'un leu doi şi din pol 
milionul, fără să te turbure magnifica lor îndeninare. b 

Cu o diplomă şi un ghiozdan și fără nicio altă instalație, cite 
odată cu o singură peniță, în stare să contrafacă toate atitudinile, 


TABLETE 19 


să servească şi să le deservească pe toate, pe rînd, dar ca o plasticitate 
universală a conştiinţei, miracolul se sävirşegte sub ochii tuturor, în 
fiece zi. 

oa Vieața zisă modernă ține de cele mai multe ori izolat pe creator, 
ridicind in apogeu imitația şi plagiatul, dar dă acţiunii şi eulturii 
o personalitate sintetică și abreviată, care îi pourtă toată industria 
îutr'o servietă; materii prime, materiale lucrate, proiecte, idei și 
rețete. Exemplar admirabil, atita timp cît în dosarele și tarifele ei 
nu întră abstracţiunile unimate de un sentiment, motorizate de un 
moral, ea s'a multiplicat în temperatură propriee pînă la decudență, 
prezentă şi ieftenind serupuloritatea pretutindeni ; la cafenea, în an- 
ticameră, în aulă, pe catedră, în politică și presă, Chiar în camera 
de culcare, în vare s'a împuşeat în inimă un fiu de regent, se poate 
găsi strecurat acest enciclopedist : samsarul, 

Existenţa lui inofensivă din punetele de vedere isprăvite, în 
un aspect de mare tragedie, dacă este examinată din pozițiile safle- 
teşti. Unde începe şi unde sfirgeşte ramsarul și cîtă cantitate din el 
s'a divizat în politică și cultură e delicat de analizat. Activa celulă 
e despărțită adeseori de celula temniţei printr'un perete transparent, 
ca în stupul cotropit pe jumătate de mueegaiu, unde albina munci- 
toare fixată într'o prevenpare absorbantă, nn știe ee se petrece în 
gingaşu ei încăpere poligonală. Pentru apărarea unni sector eueerit, 
necesitatea salvării personale pune totul în joc, tot ee poate dura gi 
unelti neştint pe întuneric și sinuciderea e ultimul aet, pînă la care 
nimic nu a fost cruțat, nici ticăloşia, 

Un ministru de jnstiție a fost odată arestat și alt miniatrn, din 
diplomaţie, a fost dus lu cimitir, în aceeași vi. Bancheri, agenți, ai 
Bursei din răspîntii, contrabandigti, figuranți en mai multe nume au 
escortat convoaiele, din care cel mai puțin interesant n fost alaiul de 
temniţă. Unul mai tinăr vrea să piară, nemaipntind sta în vieață 
eu onoarea, poate că numai accidental știrbită. Mai-bătrinul ţine la 
funcțiunile lui fiziologice efte i-au mai rimas. Două eensibilități: 
obrazul şi buba. 

Cînd se va face, dărnit epocii, bilanțul influențelor care pun 
faţă 'n faţă două lumi, una abia în schiţă și limpezire şi cealaltă, 
lipsită de linie, de elan și credințe, bună de orice şi pregătită pentru 
orice monstruozitate, volumul şi originile lor vor fi edifieatoare și 
multe calificări, reţinute de litera tiparului, vor fi şterse en o trăsă- 
tură enervată din catalogul amintirii, Oameni acaparatori şi gloriași, 
care un moment au concretizat o speranță, vor fi identificați eu caria 
şi putregaiul și monnmentele lor comandate pietrarului încă din 

timpul unei vieți încileită între fățărnieie şi nerușinare, se vor des- 
face ca un măluiu incoherent. 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D'U- Fu E 


Cînd se întoarse Paraschiva dintre găini şi numără ouăle pe 
masă, învelită cu o față de cînepă groasă, e o sărbătoare. De le-ar 
fi scos din cer așa de frumoase, bucuria ei n'ar fi mai îngerească. In 
coșul de răchită rotund, adus pe sus și jucat, stau grămadă efte 15, 
20, 30 de ovale de faianță. Qăinile albe le dan albe, galbenele și ro- 
gieticile, ca fildeşul și pestriţe. 

— Ăsta e al boghetei: fac prinsonre. Il cunose după picăţele! 
strigă Paraschiva, Cestălalt e al coţofenei; avem o găină coțofună... 
Pe astea le-a făcut picherile... 

Paraschiva nu şi-a stricat graiul răzeşese într'atita, încit să-i 
zică pieherii bibilică şi picheroiului bibiloi. 

— Petele mami!, cum se îngrijesc ele să nu dăm bani pe ouă. 

Intr'un coş, de-asupra, iată un ou de patru ori mai mare decit 
celelalte. 

— Ce-i eu ăsta, Parasehivaţo? 

Familia e în dreptul ei să fie mișeată, Crezind că avea un gis 
can şi ciutindu-i o pereche vrednică de obirșiile lui occidentale, gi- 
nerile s'a dovedit o gîseă, Strigindu-l Costache şi el răspunzind Iu 
Costache bucuros, acum o să-i trebuiască numele schimbat, E tot 
atit de greu să-l treci dintr'un nume într'altul, ca pe un creștin să-l 
lepezi de legea lui şi să-l faci papistaș. La noi în casă nu se taie vie 
(mitoare: giscanul e om, ciinii sunt oameni, oameni sunt şi cotoș- 
manii, 

— Ştii ce să facem? Să-i zicem tot Costache! 

Boghiata e o găină cu pălăria trasă pe ochi, peste un bariş, ca 
o beretă ciufulită, tricotată mărunt pînă In cioc, Ca să rărească pu- 
țin, ea trebue să se uite bine și să cerceteze de aproape, cum zice Pa- 
rasehiva, ca o nioapă, cu o sfințenie încremenită a căutăturii, de 
domnişoară farmnaeistă. Poarfeca familiei tunde cu băgare de seamă, 
ochii de jurimprejur, acoperiţi cu barbă, odată pe săptămină, dar 
nu izbuteşte să biruie năvala. 

„Puica“ neagră dă oul cel mai glumeţ, mărunțică și de neam 
pitic. Bărbatul ei, plin de nazuri și cîreotaș, e puricile neastimpărat 
al cîrdului de găini, mie cît pumnul şi necredineios dar ibovnie înfu- 
murat al marilor mătuşi înfoiate, cu patru fuste şi erinolină, Are 0 
pană 'n coadă de donăzeci de ori mai lungă decit el întreg, o 
roşie aprinsă şi harțag. Pune pe fugă corciturile vestite, de viţă no- 
bilă uriage, orpingtoni şi brahmi, coeoşi molii ventriloei, și-i de tem- 
perament publicitar. După ce şi-a seos dușmanul din ceeace i se 
pare circumscripția lui, piticul se lungeşte pe picioare, bate din aripi, 
se proslăveşte şi face evenimentul cunoscut, aruncînă în văzduh o 
proclamaţie trimbițată. Niţă din Vlaşea, un dulău de cocoș, care 
ne-a venit de pe la Videle, i-ar fi scos ochii şi maţele de mult, fără o 
pază severă. Fanfaronada marsilieză a Domnişorului seoate din fire 
vläjganul, învățat cu personaje pline, cu bivolii şi berbecii 


TABLETE 2 


„Doamna Ana" eo găină i i 
„mi ină anemică, palidă, ea o profesoară nem- 
țonică, iar mahmagioaica durduli ică şi "n tirlici i 
‘Cuco fa Es e cu cațaveică și 'n tirlici se chiamă 
ărbătonarea ouălor cotidiună s'a ivi işini 
i i potrivit cu floarea vişinilor, 
pepe SA raara mari date'n leagăn, fnainte şi 'nnapoi, T vint 
su fringma de rufe, cu peşehirile, cu niiframele şi şe i 
ace ee catarge de prăjini. , idila 
A vroi să ne deprindem fără emoții cu prezenţa ouâlor în gos- 
podiărie, eu fabricarea lor în serie; să nu ne turbure forma și ad 
stanța. Am voi și noi să euprindem aceste miracole eu gălbenuş în 
mărfurile alimentare. Regularitatea predestinată n elipsei, vutia ei 
rotundă de piatră transparentă, ciptuşeala de mătase şi cntifea fra- 
gilă, totul lucrat cu meșteșugul secret din Întocmirea gingaşei petale 
ni subtilului polen, al parfumelor, sunt de-o seamă pentru uimirea gi 
Lemerea noastră de nevăzut, cu ginvaerele de lumină ale ochilor tăi 
fiică a Maicii Fecioare, pensulaţi cu safir, i 

Citeodată, Paraschiva descoperă pe undeva, într'un loe ascuns, 
o puzderie de ouă. Strigătul imprudent al tăinuitoarei, satisfăcută 
vă-și adună comoară, o trădează, 

— 9 să rămiie miine Picuţa, zice Paraschiva, eu gura căseată, 
tă nu le mai găseşte unde și le-a pua. Ştiu de două luni că mă in- 
peală şi m'am ținut după ea, Igi pusese hoaţa de gînd să cadă eloşeă 
și să ne întimpine înte'o zi din burneni cu 25 de pui de aur, ca nişte 
diaconi «n stihar, 

Dar m'am răsgindit. O să fiu mai şireată decit ea. Mă 
să-i pui ouăle la loe. z 3 me 


T. ARGHEZI 


SONET 


Iubirea — floarea vieții — de mult o 'nmormintată; 
Apuse, triste doruri din nou asi mă frământă, 

Şi iarăși amintirea e-o simfonie sfintă, 

Dar inima-mi — sărmana! — se sbate singerată. 


Și iarăși, furtunatic, spre viaţă mă avintă 
Speranța și credința. Zadarnic! Drept răsplată 
Blestemul să le-ajungă, iar viaţa-mi revoltată 
De tot oa oste 'n lume, din nou blastem le cîntă! 


Și parcă văd surisul satanio ce m'așteaptă, > 
Dar nu mai simt durerea de-i plata chiar nedreaptă, 
Răpită mi-e comoara şi-acela clipe sfinte... 


Ruină-i pretutindeni, un suflet mu mai crede, 
Şi cât mi-ai fost de dragă de nu te vei încrede, 
Tu, rana mi-o întreabă: — ea singură nu mintel 


AL. T. STAMATIAD 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 


Termenul de „poezie'*, ca orice termen denltminteri, n'a păs 
trat în decursul vremii o valoare absolută ci a variat mult, atît de 
mult chiar încît au fost epoci literare în care el a reprezentat în 
ochii eunoscătorilor realităţi deosebite. Astfel un contemporan al 
lui La Fontaine — daci mi-ar face periculoasa cinste de a veni să 
citească aceste pagini scrise de un „paysan du Danube“, ur fi 
desigur foarte surprins, ponte şi indignat, de a constata căutarea de 
către noi a poeziei fubulistului dela Châtean-Thiery în părțile operei 
sale cele mai neasteptate pentru un om al secolului XVI-lea şi a 
o refuza toemai pasajelor care pe utunei întruchipau pentru toată 
lumea fenomenul poetie. 

Intr'adevăr noțiunea de poezie nu ocupă în secolul lui Lat- 
dovie al XIV-lea pe barta spirituală a lumei aceleași poziţii pe 
eare |. acopere în veacul lui Paul Valéry —: pe deoparte ustiizi ca s'a 
restrins la domeniul curat liric, pe de alta s'a puritieut în substanța 
ei însăși. Romanul şi nuvela, memorialistiea, istoria, geografia și 
deci cu atit mai; mult ştiinţele naturale şi medicina, s'au retras cu 
totul din domeniul versului. Astăzi un „Počme de la captivité de 
St. Malc** în 548 de versuri didactice sau un „Poème du Quinguina'* 
în alte 328, cu pasagii ca acesta, în care La Fontaine descrie efec- 
tele febrei, nu mai ar fi posibile decit în proză. 


Ayant parlé du pouls, le frisson se présente. 

Un froid avant-coureur s'en vient nons annoncer 

Que le cimud de la fièvre aux membres va passer, 
Le coeur le fomentait, c'est nu cocur qu'il a'angmente 
Et qu'enfin parvenant jusqu'ù certain exeès 

TI acquiert un degré qui forme les accès, 


Si j'excellais en l'art où je m'applique, 
Et que l'on pût tout réduire à nos sona, 
J'expliquerais par raison mécanique 
Le mouvement convulsif des frissons: 
Mais le talent des doctes nourrissons 


24 VIAŢA ROMÎINEASCĂ 


Sur ce sujet veut une autre manière 
I} semble alors que la machine entière 
Soit le jouet d'un démon furieux. 
Muse, aide-moi; viens sur cette matière 
Pihilosopher en langage des dieux. 


Versurile sunt remarcabile, nu fiindeă sunt poezie în sensul 
actual al cuvîntului ci fiindeă ne arată ceea ce putea fi subiect de 
poezie pe atunci. Astăzi, demult nu mai „filozofăm in graiul zeilor" 
şi muzele nu mai au ce ajuta scolo unde cel mai simplu tratat de 
EEN poate fi deschis mai cu folos și fără nicio pagubă pen- 
tru ele. 

Această decantare a poeziei, această curățire a ei de prozaismele 
logicei ca şi de patosul oratoriei o datorăm în mare parte simbolis- 
tilor, acestor poeţi care au căutat, după celebra formulă a lui Va- 
iéry : „de reprendre ă la musique son bien'* restabilind astfel pri- 
matol lirismului pur în domeniul tot mai închis, mai interiorizat, 
rezervat de acuma artei versurilor, In parte, această răsturnare de 
termeni fusese opera romanticilor. Spun în parte numai, cei 
ducă un Hugo, un Lamartine, chiar un Vigny—pe Musset îl rezervim 
pe dreptate, cel puţin cel din „Comédies et Proverbes*—s'au războit 
cu ceeace chemau ei „le poncii classique‘, n'au reuşit totuși să 
desbare poezia de acel patos exagerat al poetului-bard, patos tot 
atit de prozaic prin exces sentimental pe cît de nepoetie era prin de 
ficienţă versul rece şi didactice al secolului al XVIII-lea. 

Astăzi, o repet, versul s'a retraa din mai toate poziţiile pe care 
le ocupase în domeniul prozei — dar ceea ce păstrează încă e esen- 
țialul. A părăsit, pe rînd, în favoarea romanului tot domeniul epie, 
cea mai mare parte din cel dramatice — domeniul lirie răminîndu-i 
însă întreg. Ca un copac, lipsit de ramuri inutile, această restrin- 
gere la trunchiul vital a dat poeziei posibilități noi de îniilţure. De 
sigur că astăzi La Fontaine ar fi seris — dacă le-ar mai fi seris — 
în proză „captivitatea Sfintului Male'“, sau acel curios poem despre 
binefacerile chininei — probabil că tot în proză ne-ar fi dat, sub 
formă de romane sau nuvele galante, mai toate povestirile sale în 
versuri ușoare, acele „Contes"* care au făcut atita timp spaima 
moruliştilor şi delieiul liceenilor, dar ale căror libertinaj „à froid“ 
şi rere sensualitate ne apar azi tot atit de perimate şi — rețin 
citeva fermecătoare excepții — tot atit de apoetice, cu cît admirația 
noastră se îndreaptă mai vie spre veșnica minune a Fubulelor, spre 
armonia pură a Elegiilor prea puţin eunosente. Căei La Fontaine 
a fost un poet, cel mai „poet“ în sensul modern al envîntului dintre 
toți poeţii „Marelui Secol“* — poate alături de Racine şi de Chânier, 
cel mai pur poet al limbei franceze, Fà a fost desigur cel mai ca 
racteriatie al acele; familii de cîntăreți, care de la Théophile şi St. 
Amant ja Gérard de Nerval, Verlaine oarecum și pină la Paul Fort, 


- 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 25 


Tristan Derâme şi poeții „fanteziști“* actuali — au dat poeziei 
franceze o grațioasă, unică şi armonioasă îmbinare de sentiment 
adine și de spirit subtil într'o rară perfecție formală, Lu Fontaine 
a fost prototipul acestei poezii specifice ieșite din inima, din insula 
Franței. O poezie de nuanțe foarte subtile ea și lumina spirituală 
a cerului vaporos ce palpită pe șirurila de plopi tromurători, oglin- 
diți în apele Senei, ale Ainrnei gi «le Oisei. Există un atieism al 
acestui ţinut binecuvintat, nu aticismul Provunsei, care e ul Greciei, 
— ci atieiamul „de lIe de Francet — Champagne-a poetului nostru 
fi e vecină — care e de esenţă franceză și care ne dă Însăși esența 
poeziei lui La Fontaine, Prin masea fabulei; „cette comedie aux cent 
actes divers", eu discreție și măsură dar cu cită putere de sinteză 
a subiectului și eu cîtă sugestivă evocare a detaliului earacteristie, 
ea îmbracă toate patimile sufletului omenesc,  Păstreuză totuşi în- 
totdeauna eleganța şi perfecțiunea proprie geniului poporului 
său și acea atitudine de moralist — adică de om căruia nimic din 
cee omenesc nu îi a străin — atit de carneteristică literaturii 
franceze. 

Mai misterios dar şi mai puţin grec în artu su decit Andre 
Chânier — mai aproape de natură dar ma: depărtat de focul liun- 
tric al versului rarinian, La Fontaine ne dă în schimb eu prisos 
acel sentiment de experienţă particulară, de vieață trăită direct și nu 
din cărți, de sevă lirică care se hrănește bogat din comorile unei 
inimi largi şi a unui spirit ascuţit. La Fontaine ofere sufletulni mo 
dern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echi- 
libru între antiteze: o poezie ordonată şi totuși plină de fantezie 
spirituală și sensibilă, optimistă fără vulgaritate şi adincă fără 
patos, cu atît mai umană eu cit împrumută glasul și trupu] animale- 
lor, dar lipsită de fals umanism—după cum e lipsită, cu toată morala 
ce creşte din fabulă firesc ca un rod, de didacticul see și aupărător, 
In secolul atitor convențiuni—din care peruca nu e cea mai puțin ea- 
racteristică — în acel secol «e caută întotdenuna generalul sub par- 
ticular, abstractul sub coneret, omul sub individ, La Fontaine na 
propune un personaj unie, „le Bonhomme‘, a cărui legendă de dis- 
tracţie năucă şi de fecundă lenevie dacă dispare față de artistul 
conştient al marei sale opere lucrate pină în cel mai mie detaliu — 
ne lasă totuși viziunea reală a unui destin de adevărat poet, a unni 
om eare n'a trăit convențional în dosul legăturilor de saloane san 
în învelişul legăturilor de cărţi. Prin desfășurarea pompousă a unei 
literaturi nobile şi grave, versul lui La Fontaine, în fabulă ca și în 
elegie, în povestea uşoară ca și În discura sau scrisori, ara cava 
spontan, o atitudine pururi modernă care ne incintă, El păstrează — 
şi aici e după mine cheia vrajei sale — ceva din legile și ritmul vieţii, 
în amestecul acesta perfect şi unic de spontaneitate ordonată şi de 
imprevizibil fatal, marea definitivă a marilor ereațiuni. Acestui far- 
mec datorește poate La Fontaine — el cel mai specific francez din- 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tre toţi poeții — să fie unul din cei mai universali — gi nu cunose 
altul să poată fi tovarăș mai de preţ al unei vieți întregi. 

Dacă exilat vreodată într'o insulă pustie de cărți mi s'ar da 
voe să iau cu mine un singur autor din fiecare literatură, lu cea fran. 
ceză m'aşi opri îndată la trei poeţi: Racine, La Fontaine și Bau- 
delaire — ași renunța la ultimul în favoarea celor doi clasici şi pro- 
babil la Racine „malgré Berânice'* în favoarea autorului des „Deux 
Pigeons‘, „ee plus que parfait de L'6lâgie'* cum a botezat-o spiri- 
tual un cronicar literar modern. 

Poetul, care a seris cu două veacuri înainte de romantici și cu 
aproape trei înainte de moderni: simboliştii verlainieni sau numai 
retete versurile următoare din „es Amors de Psyché et de 

upidon'* : 


Volupté, volupté qui fut jadis maitresse 
Du plus bel esprit de la Grèce 
Ne me dédaigne pas viens-t'en loger chez moi; 
Tu n'y seras pas sans emploi: 
«| 'aime le jeu, l'amour, les livres, la musique, 
La ville et ja campagne, enfin tout; il n'est rien 
Qui ne me soit sonverain bien, 
Jusqu'an sombre plaisir d'un coeur mélancolique... 


acest poet a fost un mare și desăvirşit artist, 
săi Şi acela care a mărturisit în discursul către Doamna dela 8a- 
ière: 


Je m'avoue, il este vrai, s'i] faut parler ainsi, 
Papillon du Parnasse, et semblable aux abielles 

A qui le bon Platon compare nos merveilles. 

«Je suis chose légère, et vole à tout sujet; 

A beaucoup de plaisir je mêle un peu de gloire, 
J'irais plus baut peut-être au temple de Mémoire 
Si dans un genre seul j'avais us mes jours; 

Mais quoi ! je suis volage en vers comme en Amours, 


a fost un subtil observator nu numai al vieții altora dar şi — lueru 
mai greu — un psiholog iscusit al propriului siu suflet. 

Iar poetul care a spus într'o elegie închinată fostului său pro- 
tector Fouquet, ce se bucuruse de toate fericirile hărăzite de inalta 
favoare a lui Ludovic al XIV-a și de imensa avere agonosită În 
slujbă, căzut acum în disgrație regelui și în nenorocirea temniţei: 


„Et c'est être innocent que d’être malheureux". 


n'a fost numai un artist și un psicolog neîntrecut, a mai fost şi un 
om de suflet, un om de curaj moral, căci în toate vremurile, dia 
nefericire, caracterul e un lucru și mai greu de găsit chiar decit 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 27 


geniul, iar floarea recunoştinţei nu-și prea arată buruiană nităeri, 
mici chiar în sufletul sensibil al poeţilor. 

In fine poetul care, vorbind de fabulele sale într'o epistolă tri- 
mensă Episcopului din Soisson ne spune: 


Quelques imitateura, sot bétail, je l'avoue, 
Suivent en vrais moutona le pasteur de Mantoue. 
J'en use d'autre sorte; et, me laissant guider, 
Souvent À marcher senl j'ose me hasarder. 

On me verra toujours pratiquer cek usage. 

Mon imitation n'est point un eselivage 

Je ne prends que l'idée, et les tours et las lois 
Que nos maitres suivaient eux-mêmes autrefois. 
Si d’ailleurs quelque endroit plein chez cux d'excellence 
Peut entrer dans mes vers suns nulle violence, 
Je l'y transporte et veux qu'il n'ait rien d'uffartă, 
'Păchant de rendre mien cet air d'antiquité. 


acest poet nu e imitator servil, ei întrebuinpind numai un bun e0- 
mun de tradiții popnlare san de poveşti, strinse din antichitate: în 
Indii de un Pilpay, în Grecia de un Esop, în Italia de un Fedro, ca 
materialul unei broderii a cărei culoare şi deseu îi aparțin — el e 
un autor tot atît de original cu autorul contemporan sl Androma- 
chei san Phidrei. 

Denltminteri în artă subiectul nu contează decit în mâsura în 
care creatorul reușește să-l însuflețească pentru vecie într'o. formă 
atît de perfect adaptată conţinutului — incit se condiţionează mu- 
tual şi nu se mai pot concepe separat. Iar în ce priveşte versul unui 
poet adevărat oriee schimbare cit de mică, fie ea cu totul indiferentă 
faţă de sensul logic, neschimbind en nimie îuţetexul sentimental, dacă 
alterează cît de puțin muzicalitatea îi distruge totuşi, ipso facto, 
potenţialul poetic. 

Dar înainte de a intra în miezul problemei propuse voi face 
donă observaţii ce vor lumina sper, poziţia Ini La Fontaine faţă de 
poezia pură așa cum o înţelegem noi astăzi, La Fontaine în vergu- 
rile sale n fost înainte de toate un povestitor fără pereche și — aiei 
a marea lui taină şi originulitate — în acelaşi timp el a fost și un 
«lagiac de cea mai pură şi suav muzicalitate. ze 3 

Desigur toți contemporanii săi, precum și majoritatea încă a ci- 
titorilor lui de azi, — cu dreptate poate pentru „les Contes“ şi da 
sigur greşit pentru „les Fables mises en vers par Monsieur de la 
Fontaine“! nu văd în fabulist decit pe povestitor. Dar tot mai nu- 
meroşi sunt astăzi aceia care sub partitura fabulei descifrează — eu 
ee delicată și rară plăcere! — muzica secretă n unei elegii presim- 

n mod armonie de u citi versuri pe care le 


ite. Descopere astfel u 18 
ni tosite de mult de amintirea amară u rumegărilor școlare, își 


28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


pot permite astfel satisfacția intimă a unei interpretări noi — și da 
sigur, ca orice interpretare, tot atît de valubilă ca şi cea veche, cea 
ortodoxă și ofivială a părinţilor noștri. Poate cel mai surprins da o 
astfel de citire a fabulelor şi chiar a lui Adonis sau Elegiilor sale — 
ar fi însuşi La Fontaine, Spun: „poate'* căci prea sigur nici eu nu 
sunt, că tocmai această interpretare n'ar fi cea visntă în taiană de 
poet, Imi adue aminte de o anecdotă: Wagner acoperind ochii unui 
prieten la o reprezentaţie a „Tetralogiei“*, ca, uitînd de fabulnţia tex- 
tului să-și lase sufletul răpit numai de vraja muzicii singure, 

Să încerăm ceva analog cu o fabulă. Cred şi nădăjdurae că 
acest exemplu viu ne va lămuri mai bine ndevărata natură a poeziei 
pure, decit atitea teorii abstracte, fie ele consfinţite de numele ilus 
tru al abatelui Brémond şi de autoritatea supremă a Academiei Pran- 
geze în sînul căreia au fost — acum 12 ani — rostite, Să luăm o fa- 
bulă la intimplare — am luat-o într'adevăr la întîmplare — exem- 
zopitgiseca s's deschis la fabula a doua din Cartea IV: Le Berger 

er: 


Du rapport d'un troupeuu, dont il vivait sans soins, 
Se contenta longtemps un voisin d'Amphitrite, 
Si sn fortune était petite, 
Elle était sûre tout au moins. 
A la fin, les trésors déchargés sur la plage 
Le tentèrent si bien qu'il vendit son troupeau, 
Trafiqua de l'argent, le mit entier sur l'eau: 
Cet argent périt par naufrage, 
Sont maître fut réduit A garder les brebis: 
Non plus berger chef comme îl était jadis, 
Quand ses propres moutons paissaient sur le rivage; 
Celui qui s'était vu Corydon ou Tircis 
Fut Pierot et rien davantage. 
An bout de quelque temps il fit quelques profits, 
Racheta des bêtes à laine; 
Et, comme un jour les vents retenant leur haleine, 
Laissuient paisiblement aborder les vaisseaux, 
„Vous voulez de largent, o mesdames les eanx, 
Dit-il, adressez-vous, je vous prie, à quelque autre: 
Ma foi, vous n'arez pas le nôtre“. 


Cei n'est pas un conte à plaisir inventé. 
Je me sers de la vérité 
Pour montrer par expérience 
Qu'un sou, quand il est assuré, 
Vaut mieux que cing en espérance; 
Qu'il se faut contenter de sa condition; 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 29 


Qu'aux conseils de la mer et de l'ambition 
Nous devons fermer lea oreilles. 
Pour un qui s’en louera, dix mille s'en plaindront, 
La mer promet monts et merveilles; 
Piez-vons-y : les vents et les voleurs viendront. 


Mai întîi fabula ar putea să fie „un conte', o poveste, ne-o 
spune însuși La Fontaine: Cesi m'est pas un conta d plaisir inventé. 
Poetul m se serveşte aici de mijlocirea animalelor, ci ne dă spre 
delectarea noastră o succesiune de evenimente întimplate unni păs- 
tor, cînd favorabile, cînd nenorocite, după cum dinsul se mulţu- 
mește cu soarta sa sau își apleacă urechea sfaturilor înșelătoare ale 
mării şi ale ambiţiei. Morala ce o trage pentru noi autorul e: 
qu'il se faut contenter de sa condition, Morală în cazul de faţă 
cam arbitrară, fiidcă nu era ubsolut necesar cu păstorul, transfor- 
mat prin cupiditate în negustor, să fie neapărat ruinat de o fur- 
tună care-i înneacă vasele; nenorocul l-ar fi putut lovi tot atit 
de bine cînd își păștea mica lui turmă: oile puteau să-i piară de 
boală san sfişiate de lupi. Dar să lăsăm morala în sine a povestii, 
care desigur n'a fost pentru La Fontaine scopul principal ci nu- 
mai un accesoriu reclamat de geniul literar al Pabulei. Putem citi 
poezia, și majoritatea lectorilor o va face astfel, ca o mică nuvelă 
în versuri, adică insistind asupra acțiunii şi asupra personajelor, 
unii prezenți ca păstorul şi turma sa, alţii numai virtuali ea toți 
acei corăbieri, pe care — deşi ne numiţi — îi vedem debareiînd din 
sînul corăbiilor pe plajă atitea comori. Ne vom putea bucura de soarta 
idilică şi fericită a păstorului şi apoi întrista de nenorocirile sale 
tragice aducătoare de înțelepciune tirzie, Vom nota cu plăcere pu- 
terea neîntrecută a unui stil concentrat la extrem, un stil ce nu 
uită niciodată acțiunea prinripală dar care, prin detalii bine sub- 
liniate, cu un singur cuvint așezat la locul sân, caracterizează o si- 
tmaţie întreagă printr'o expresie justă și spirituală totdeodută : 


„Celui qui s'était vu Corydon ou Tireis 
Fut Pierrot, et rien davantage‘. 


Dar această fabnlā poate să mai fie citită şi altfel nu ca e 
proză rimată și ritmată, ei ca o armonie muzicală de esență poetică, 
La prima lectură ne-am oprit asupra sensului şi asupra acţiunii — 
adică asupra acelor elemente care puteau fi exprimate şi în proză, 
Acuma aşi dori să ne reție numai poezia pură. Ne adresim nu fa- 
bulistului La Fontaine, oricît de mare ar fi el, ci numai poetului, 
adică armonizatorului inimitabil al unor succesiuni de modulări 
sonore. In loe să citim alfabetul cuvintelor numai logic, să încer- 
căm să-l pătrundem și muzical — înţelegind aici prin muzică acea 
melodie subtilă și turburătoare care e în ultime analiză esența tai- 
nică, sufletul unei limbi, geniul creator al graiului. Muzică verbală 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ce nu se poate disocia de sensul adevărat al cuvîntului — au de 
cel aparent numai al utilului zilnic, ea care îi dă adîncimea şi pe- 
numbra sufletească necesară, Și cum avem a face aici cu 0 poezie, 
adică o unitate ritmică organică, muzicalitatea nu va fi numai a 
cuvîntului ci a versului întreg luat aici ca un tot de sine stătător, 
Ca să pricepem mai bine, să ne reamintim „ilustrul vera! al lui 
Racine: 


„Dana l'Orient désert quel devint mon ennni'! ! 


despre care Paul Valéry, citindu-l ca exemplu de poezie pură, 
spune — izolindu-l de context: „l'accord magnifique de ces trois 
mots, quand le temps le trasporte et le fait traverser le dix-neuvi. 
ème siècle, trouve un renforcement inattendu et une résonnance 
extraordinaire dans la poésie romantique; dans une âme de notre 
époque, il se mélange merveilleusement à quelques-uns des plra 
benux vers de Baudelaire. Il se détache d'Antiochus, îl prend une 
généralité pure et nostalgique, Son élégance finie se transforme en 
beauté infinie: cet „Orient“, ce „dâsert'!, cet „ennui, combinés 
sous Louis XIV, acquièrent un sens illimité, et la puissance d'an 
charme, par le fait d'un autre siècle qui ne peut plus les coneavvir 
que dans sa couleur Verbul prestigios al lui Valéry aplicat versu- 
lui racinian ne va ajuta să pătrundem și poezia pură a fabu"stului 
nostru. In partitura poetică astfel citită nu vom mai considera: „Le 
Berger et lu Mer'* decit ea o succesiune muzicală de imagini — ca 
o înlănțnire de tablouri evocate mintal de fluxul melodic al versului 
pur. Nu va mai fi o lectură continuă ci uma discontinuă. Vom avet 
mai întii un tablou în genul lui Teoerit, eu marea atică și albastră 
(eristalizată de cuvîntul „Amphitrite'*) lovind pe o plajă cu turmă 
şi păstor ca în idila greacă. Și aici versul pur și atit de evo- 
eator încît devine pentru noi ca un leit-motiv de ducă, ași apune 
aproape baudelairian ca să fim pe placul lui Valéry : 


A la fin les trésors déchargés sur la plage, 


se izolează dela sine, adueîndu-ne nostalgie de comori fabuloase, de 
năvi și de corăbii cu pinze ca în picturile glorioase ale lui Clunde 
Lorrain de la Luvru — adevărată „Invitation au Voyage'', Şi tre 
cînd peste fubulaţia ce deacuma nu ne mai poate reţine, ne oprim 
la cele două versuri care condensează în ele prin sunet, culoare și 
zu știu ce tainică și unică vrajă verbală, toată poezia pură a bu- 


- 


Et, comme un jour les vents retenant leur haleine, , 
Laissaient paisiblement uborder les vaisseaux. 


In ce mă privește, nu cunose reușită mai desăvirşită de poezie pură 
în limba franceză, Puterea muzicală a distihului, atît de turburător 
sufletește, rezidă ered în dubla miscare interioară care îi animă 
ambele versuri cu o palpitare liniștită de sbor în amurg. Mipeare 


— — 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 31 


de reținere a vînturilor etre-şi oprese răsfularea — mișcare lină de 
apropiere spre pärm a corăbiilor împinse totuşi de ele. 

Și la sfirșit, minunată încheiere de aliteraţii în m evocatoare 
de mări şi de munţi în primul vers, și de v mai vuitoare în suflet 
ca vintul și mai pieritoare ca averile furate: 


„la mer promet monta et merveilles; 
Fiez-vous-y : les vents et le voleure viendront'* 


care de fapt e adevărata morală muzicală a poemei, 

Ca să fiu sincer, nu ered că La Fontaine, care era un om al 
secolului al XVII-lea, a înțeles ast-fel aceustă fabulă. Sunt chiar 
convins că nu. Dar sunt tot atit de convins că el a fost şi rămîne 
un poet destul de pur și de muzical, ca astăzi să-i putem interpreta 
opera şi sub acest aspect, reinoind ast-fe] bucuria ce resimţim re- 
eitindu-i versurile, cu o plăcere nouă ce ne cere în plus un efort 
agreabil de pătrundere lirică. 

Ceta ce am făcut cu poezia pură din „Le Berger et În Mer“, 
am putea să o repetăm și tu alte fabule, cu mai toate, asi spune. 
Dar ar deveni repede, mi-e teamă, un joc fastidios pentru d-voastră, 
şi cam pedant pentru mine, Prefer să vă Ins fiecărum plăcerea 
să-şi reia din raftul bibliotecii exemplarul „Pabulelor'* și să încerce 
tingur descoperiri minunate, Va putea găsi atunci versuri ca: 


„Sur les ailes du Temps la tristesse s'envole 
Le Temps ramâne les plaisirs“ 


din „La jeune Veuve‘, în care însuși sborul nevăzut și fremătător 
a) vremii alinătoare e parcă prins — nu în funcție logică ci în mod 
aproape sensorial, Parcă prin disimetria versului lung care, ca un 
sbor pierdut de cocori, ne răpește durerea — și al celui de al doilea 
vers mai scurt ce ne aduce, sfios şi ca pe furiș, iar plăcerile ina- 
poi — suntem împinși, muzical și tainic, să partieipim la Fiinţa 
însăzi a timpului și n pendulării sale misterioase. Jocul subtil al 
consoanelor cu aliterații savante și totuşi atit de fireşti, nu e în- 
trecut aici decit de armonia vocalelor, de adaptarea perfectă dintre 
sunet, sens şi sugestia imaginilor — toată arta marei poezii. Sau, 
urmîndu-şi cercetările, ge va opri fermecat asupra unui vers, sta- 
tic de data aceasta, dar care singur închide în el toată nostalgia unei 
zile frumoase de vară — unei zile ce presimţim că nu se va rein- 
toarce poate niciodată cu acecuși plenitudine de cerești limpezimi. 
I} euleg — îl pescuiesc mai exact — din fabula „Le Héron‘“ : 


„L'onde était transparente ainsi qu'anx plus beaux jours"! 


32 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ea să mă adincese cu totul în claritatea undei sale, în luminoasa și 
larga lui sonoritate, Sau în fabula așa de cunoscută „Le Chêne et 
le Roseau'* după orchestrarea tainicului: 


„Sur les humides bords des royaumes du vent‘, 


maiestosul vers, unul din cele mai grave și mai tragice, prin armonia 
lui funebră și nesfirgită : 


„Et dont les pieds touchaient à l'empire des morta'*, 
Dar mă oprese, căci descoperirile, ca să aibă preț sufletese, trebue 


să le facem singuri, 


Vorbind despre fabule, La Fontaine ne spune undeva, la în- 
ceputul uneia din ele: „Le Pâtre et le Lion“: 


„Les fables ne sont pas ce qu'elles semblent âtre'“ 


ceea ce pină la un punct, ne dă dreptul să căutăm a le privi şi prin 
altă prismă decit cea obișnuită — și mai departe el adaogă: 


„Em ces sortes de feinte il faut instruire et plaire, 
Et conter pour conter me semble peu d'affaire“ 


Versurile îmi par demne de relevat. El ne-ar îndritui să considerăm 
în La Fontaine mai ales pe poetul elegiac și — cu învoirea expresă 
a autorului însuși — să neglijăm puţin pe povestitor, minunat o re 
eunose cel dintii. Să lăsăm deci pe fabulistul observator optimist 
și seeptie totodată, dar spiritual întotdeauna al bietei comedii umane 
— şi să ne aplecăm mai ales asupra marelui elegiae presimţit de se 
colul al XIX-lea dar căruia abia veacul nostru i-a dat aprecierea 
envenită. 

Patosu! romantic îi era prea străin în greoaele și barbarele lni 
exagerări sentimentale ca să poată cumineca în această poezie, toată 
numai măsura divină, aluzie înaripată, lacrimă cerească. E cere 
aerian, ceva din muzica unui Ariel şi în acelaşi timp ceva foarte 
uman, sincer pînă la confidență și lipsit complet de orice conven- 
ționalism, de orice poză, de orice încercare de a-și îngroşa peste mõ- 
sura firească glasul și durerea — ceva foarte simpatie şi modem, 
ceva de tot străin maiestății cam pompoase și reci a secolului său, 
În partea aceea elegiacă a lui La Fontaine. O găsim în unele fabule, 
care snnt adevărate elegii şi ași spune elegii amoroase, 

Intr'un veac unde poeții toţi, sau mai toți, ascundeau sub măști 
mitologice o iubire ce imprumuta glasul Ini Cloris sau al lui Tireis. 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 33 


ca să se poată exprima şi așa convenţional, La Fontaine are durajul 
să tacă uz de persoana înții a verbului a tubi şi să cînte personal 


despre amoruri care sunt numai ale lui. A cintat regretele iubirii 
trecute ca nimeni altul: 


Amants, heureux amants, voulez-vous voyager? 
Que ce soit aux rives- proehuines; 
Soyez-vous l'un à lautre un monde toujours beau, 
Toujours divers, toujours nouveau; 
Tenez-vous lieu de tout, comptez pour rien le reste, 
J'ai quelquefois aimă: je n'anrais pas alors 
Contre le Louvre et ses trésors, 
Contre le firmament et sa vounte céleste, 
Changé les bois, changé les lieux 
Honorés par les pas, ĉelairés par les yeux 
De Paimable et jeune bergère 
Pour qui sous le fils de Cythâre 
Je servis engagé par mes premiere serments, 
Hélas! quand reviendront de semblables momenta? 
Faut-il] que tant d'objets şi doux et si charmants 
Me laissent vivre au gré de mon âme inquiète? 
Ah! si mon coeur osait encore se renflammer ! 
Ne sentirai-je plus de charme qui m'arrête! 
Ai-je passé le temps d'aimer? 


Vremea iubirii însă pentru poeți nu trece nieiodată și pentru 
La Fontaine, lucrul acesta e mai adevărat de cît pentru oricare altul, 
Spre fericirea noastră, căci îi datorăm astfel întreaga poezie ele- 
giacă a poetului ce ne mărturiseşte cu o delicioasă sinceritate și cu 
un pie simpatie de auto-ironie: 


„(Que faire! mon destin est tel qu'il faut que j'aime 
la care adaogă cu fineţe și cu mult spirit: 


„On m'a pourvu d'un coeur pen content de lui-même, 


Inquiet, et fécond en nouvelles amours...“ 
(Eléêgie deuxème) 


O antologie din versurile de iubire ale lui La Fontaine risipite 
cu dărnicie, cînd în strofe întregi, cind pilenri răslețe, sau numai 
izolate prin întreaga sa operă poctică, ur fi una din cărțile cele mal 
bogate de adevărată şi pură poezie, Sunt versuri ce păstrează şi as- 
tăzi aceeasi putere de evocare ce le uvean pe buzele autorului lor, 
N'au îmbătrinit de fel și trăsese tot mai proaspete cu tinerețea sur- 
prinzătoare a unei opere valubile și pentru secolul nostru. Acest 
3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i după iubire şi a cintat-o 
ie amorez, ce a suspinat toată viena i à 
ir cap frumos nu numai în fabula „Les eri Piget rata ra 
imprumutat citatul pe drept celebru: „Amants, ee 
făcut o ispravă poetică mai rară, 4 slăvit cu o grep cca per 
cietenia — sora mezină a amorului. o poezie ca pere el 
din punetul de vedere al fineţii de sentiment, al aaa agp 
țire ee presupune — că și a mijloacelor de realizare j 
doperă‘“ : 


x vrais ami vivaient au Monomotapa i 
pre ne possédait rien qui n'appartînt à lautre 


Există i i ieteniei ? Desigur nn acea 
i definiţie mai frumoasă a priè ) A 
dată do Paul-Jión Toulet, părin e pea creea pir s ge 

iştilor“' i de azi, în i pi ae 
eri Egiren versuri luate din „Contrerimes . Vi le citea 
„en marge de La Fontaine‘: 


Deux vrais amis vivaient au Monomotapa 
j Pares Pun vint voir l'autre et le tapë. 


„„ Jusqu'au 
Dar să lăsăm pe Toulet pentru o poezie infinit mai pură, Ce suny 
sună la La Fontaine: 


„Qu'un ami véritable est une douce chose...“ 


iar muzica interioară en ecou adumbrit de elegie a ultimelor două 
versuri îmi pare ineomparabilă : 


i i fait peur 
Un songe, un rien, tont lui 
Quand il s'agit de ce qu'il aime. 


ostru x sus 
Parcă sufletul n intreg după „tout lui fait pe orară . 
pendat într'o delicioasă teamă și apoi se mpi dă 
plină a versului următor care în acelaș timp N O refugiul 


ap see rară delieateţă de sentiment se regăseşte și În pre 


puţin cunoscutele de marele publie: Elegii. Ele, dacă exeeptăm 


d poe Pete eant me d Pt STAG, 
„Operele diverse" ale E à 
te intitulat „Fables nouvelles et autres po 


: eare 
Tristan Derême, şi concomitent înflorirea unei arte poetice pt 
generația trecută putea s'o creadă perimată. 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 33 


Recitindu-le la lumina unui sentiment modern, aceste Elegii 
ale lui La Fontaine, nu știu ce să admir mai mult în ele: arta com- 
poziţiei, jocul subtil al transiţiilor, linia melodică ce le străbate ca 
un fir de aur ductil, țesătura verbală sau suavitatea unei dureri atit 
de armonioase, Ele sunt cite şi patru o adevărată confesiune lirică, 
suu mai bine zis cele patru părţi ale unei simfonii intime. Nu par- 
titurā de operă, ci muzică de cameră, melodii pentru vioară, violă şi 
clavecin care te face să le visezi cu acompagniament de Couperin, 
E greu să izolezi un citat sau un pasaj mai lung — trebuase sa- 
vurate În tihnă ca și muzica enrutei lor poezii, Dar nu mă pot îm- 
piedecu să citez cel puţin primele trei versuri din Elegia a patra, 
de o modulație ritmică atit de pură; 


J'avais éru jusqu "ici bien connaitre l'Amour 
Je me trompais, Climène; et ce mest que d'un jour 
Que je sais A quel point peuvent mopter ses peines... 


şi mai departe ucest strigăt romantic „avant ja lettre“', atit de pre- 
tios pentru cunoașterea numai a poetului dar şi a omului Însuși : 


Moi, cesser d'être Amant! et puis-je être antre choset 


La Fontaine se calomnia. EI a putut fi, pe lingă un admirabil poet 
al iubirii — alături de Racine și la acelaşi nivel poetie — ṣi un mare 
poet al naturii, poate singurul din secolul său, atit de opac pito- 
rescalui natural şi atit de străin meditațiilor solitare în umbra pă- 
durilor, în sihăstria munţilor sau pe țărmurile mării. Singur aproape 
în acest secol ce-şi concentrase interesul numai asupra pasiunilor 
sufletului omenese, La Fontaine — un vese Înainte de Rousseau — 
descoperă dulcea otravă a priveliştei nostalgice, El, cel dintii o 
îmbracă într'un văl de armonii, al căror ecou nu se va mai stinge: 


„Solitude, où je trouve une douceur secrète, 

Lieux, que j'aimais tonjours, ne ponrrai-je jamais, 
Loin du monde èt du bruit, goûter, l'ombre et le frais? 
Oh qui m'arrâtera sous vos sombres asiles? 


Quand pourront les neuf Soeurs, loin des cours et des villes 
M'oceuper tout entier,..* 


Orice comentar ar slăbi muzica acestor versuri mult slăvite din 
„Lie Songe d'un habitant du Mogul". Lamartine și Romantici, două 
veacuri mai tirziu, trebuinu să şi-o reamintească — fără n regăsi 
însă acea sobriatate veșnic alusivă, cea concentrare savuroasă, ncen 
suavitate spirituală a artei lui La Fontaine, 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un alt exemplu — mult mai puţin cunoscut şi pe care nu l-am 
găsit. relevat de eritici — e acest eatren, primul dintr'un sonet in- 
terealat, ca multe alte versuri, în romanul „Psyche“. E una din bu- 
căţile cele mai melodioase ale liricului nostru şi aproape fiecare din 
aceste patru versuri ar putea servi drept pildă de poezie pură — și 
mai ales cel dintii: 


Ruiaseaux, enseigmnez-moi l'objet de mon amour, 
Guidez vers lui mes pas, vous dont l'onde est si pure. 
Ne dormitait-il point en ce sombre séjour, 

Payant un doux tribut ă votre doux murmurè. 


Prin muzicalitatea lor misterioasă, prin acel somn adine, incorporat 
ca și iubirea, al cărui simbol îl împrumută, în transparența apelor 
curgătoare — versurile, nu știu de ce, îmi evocă tainicul „Narcis 
al lui Paul Valéry. Valéry nu poate fi ocolit într'o conferință despre 
poezia pură și cu atit mai puţin cînd e vorba de La Fontaine, pen- 
tru care Valâry care a seris în 192] cu ocazia unei reeditări moderne 
a lui „Adonis"*, acele pagini de profundă intuiție și de înaltă înțe- 
legere, cele mai hotăritoare poate din cîte le-a suscitat vreodată arta 
poetului nostru. „Adonis'* e o operă de tinerețe, din epoca aceea 
cînd La Fontaine nu părăsise încă versul alexandrin pentru versul 
atît de suplu în diversitatea liberă a metrului său pe care fabulistul 
aven să-l făurească mai tirziu, dind limbei franceze un instrument 
incomparabil dar în stare de a fi folosit cu folos deplin numai de 
geniul poetie ce-l năseooise. Poemul se desfășoară în linii nobile ea 
tnpițariile vremii bogate în personaje mitologice și eare n'au pă 
răsit, deși poartă coiful lui Martie sau arcul Dianei, palatul dela 
Versailles, pădurile din Fontainebleau, Spiritul epocii e mult mai 
prezent aci decit va fi mai tirziu în „Fabule“, şi chiar în „Elegii. 
Dar printre versurile de curată decorație verbală san de convenție» 
nală pictură epică, îşi fac loe sonorități neobișnuite, de o turbură- 
toare puritate, de semnificare poetică nouă, versuri esențiale care-ţi 
poartă explicaţia şi puterea de evocare numai în propria lor vrajå 
miuzienlă : 


„De son des cors se perd par un charme inconnu...“ 


Cine a furat en trei secole înainte acest vers lui Valéry? San acesta 
de o muzicalitate mătăsoasă şi de un sens poetie atit de subtil: 


„Jours devenus moments, moments filés de soie“ 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 37 


său supla mişcare ritmică, desfășurare de valuri în vint, suspin ar- 
Monos: 


„Son écharpe qui vole au gré de leùrs sanpirs* 


san versul cu murmur de primăvară luminoasă : 
„Le vert tapis des prés et l'argent des fontaines“, 
sau încîntarea umbrită de nostalgia: 
„De ces plaisirs amis du silence at de l'ombre" 


sau muzica pură a versului cețos: 


„Le sonvenir confus d'une donce imposture“... 


Aceste citate aparţin poemului „Adonis suu sunt culese din „La 
jeune Parque“ ? Avem dreptul să fim turburaţi. Cine a iscălit ver- 
surile admirabile de pură și patetică pasiune, pe care le plinge Ve- 
nus, pe trupul ucis de mistreţ al inbitului ei Adonis — e autorul 
„Phedrei'* -sau poetul „Fabulelor'*? Am puten să ne întrebăm 
nedumeriți dacă n'am şti că poemal lui La Fontaine a fost seris 
pe la 1657, eu vreo zece uni insinte ea Racine să-si fi găsit melodia 
meiniană a propriului său vers, Iată citatul: 


„Tu me quittes, cruel! Au moins ouvre les yeux. 
Montre-toi plus sensible à mes tristes adienx; 

Vois de quelles douleurs ton amante est atteinte! 
Hélas! J'ai beau crier: il est sourd à ma pluinte, 
Une éternelle nuit l'oblige à me quitter..." 


Valéry se întreubă, en oarecare regret, ne ne-ar fi putut da La 
Fontaine dacă ar fi urmat pe această cale. Ne mulțumim noi cu 
ce ne-a dat, cn poezia din „Les deux Pigeons, cu „Le songe d'un 
habitant du Mogol'*, en atitea alte minuni din care nu mai am 
timpul să spicuese mai departe. 

Bogata recoltă de poezie pură a lui La Fontaine nu trebne 
însă să ne fucă să pierdem din vedere un adevăr, care nesocutit, 
riscă să producă oarecare confuzie în spiritele neprevenite, N'agi 
dori să plecaţi dela această prelegere cu impresia că poezia e nu- 
mai un joc gratuit da snnete goale, un „aboli bibelot d'inanité so- 
nore cum ur sprne Mallarmé, să vă înehipuiți că La Fontaine n’a 
căntat decit crearea acestei muzice verbale independente — după 
teoria Abatelui Brâmond — de orice conținut naţional, Ar fi o pro- 
fundă eroare şi un mare păcat contra poeziei insāşi, sărăcind-o 
astfel de aportul, singur roditor, al vieţii — trunsformind-o în- 


4 sr 15? - v 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tr'un joe inutil de mandarim, în ceva useat, sterit și fatal hărămt 
morții, 

Dacă poezia lui La Fontaine trăește și astăzi, dacă ea ne mai 
încîntă cu veşnică tinereţe şi dacă ne bucură după trei secole cu 
poezia ei pură — acest fenomen se datorește înainte de toate fap. 
tului că poetul n'a rămas străin vieții, ci i-a împrumutat direct în 
versurile sale sentimente şi cumeni, precum a luat şi naturii În- 
conjurătoare cadrul etern al Pabulelor şi Elegiilor. O poezie lip- 
sită de viesta reală, o poezie artificială nu poate dăinui — dar ca 
ea să poată impune universul, aşa cum s'a impus poezia lui La 
Fontaine, îi mai trebui ceva: puterea de a turna această experiență 
vitală într'o formă perfect adecuată de care nimie să n'o mai poată 
despărți. Ti trebue arta, care face dintr'un şir de cuvinte partiou- 
iare, ceva neașteptat şi vin: un organism nou ; îi trebue poezia pură a 
versului. Și ar fi un păcat tot atit de mare contra poeziei, un ade- 
vărat sacrilegiu, dacă ţinind cont de factorul vieață, poetul n'ar ţine 
tot atît de mult seamă de aportul hotăritor al artei. Numai dintr'o 
armonie perfectă, între vicaţa și arta poemei, armonie dăruită nonă 
de zei şi pentru dobindirea căreia omul nu poate nimic — se naște 
întotdeauna improvizibilă deşi voită: capodopera. 

Și fiindcă ne gindim la poezia pură a lui La Fontaine, ași 
vrea să isprăvese cu o fabulă în care geniul poetului nu și-a închis 
numai Întreaga artă poetică, ci însă-și filosofia tainică a vieţii. Fa- 
bola e dealtminteri actuală şi pentru noi Rominii și nu numai în 
poezie. Ea e întitulată: „Filosoful seit''. Iat-o: 


Un philosophe muatăre, et né dans la Seythie, 
Se proposant de suivre une plus douce vie, 
Voyages ches lea Grees, et vit en certains lieux 
Un sage assez semblable au vieillard de Virgile, 
Homme égalant les rois, homme approchant des dieux, 
Et, comme ces derniers, satisfait et tranquille. 
Son bonheur consistait aux beautés d'un jardin. 
Le Seythe l'y trouva qui, la serpe à la main, 
De ses arbres à fruits retranehait l'inutile, 
Ebranchait émondait, ôtait ceci, cela, 
Corrigeant portont la nature, , 
Excessive À puyer ses soins avet usure, 
Le Scythe alors lui demanda 
Pourquoi cette ruine, Etai-il d'homme sage 
De mutiler ainsi ces pauvres habitants? 
„Quittez-moi votre serpe, instrument de dommage; 
Laissez agir la faux du temps: 
lia iront assez tôt border le noir rivage. 
— J’'ôte le superflus, dit lautre, „et, l'abattant, 
Le reste en profite d'autant, 


LA FONTAINE ŞI POEZIA PURĂ 39 


Le Scythe, retourné duns sa triste demeure, 
Prend la serpe à son tour, coupe et taille à toute beure; 
Conseille à sea voisins, prescrit à ses mmis 
Un universel abatis. 
TI ôte de thez lut les branches les plus belles; 
Il trondqne son verger contre toute raison, 
Sans observer temps ni saison. 
Lunes ni vielles, ni nouvellea, 
Tout languit et tont meurt. Ce seythe exprime bien 
Un îndiseret stoleien, 
Celui-ei retranehe de l'âme 
Désirs et passions, le bon et le manvais, 
Jusqu'aux plus innocents sonhaits, 
Contre de telles gens, quunt à moi je râclame. 
Ila dtent à noa coeurs le principal ressort: 
Ils font cesser de vivre avant que l'on soit mort. 


Poezia Ini La Fontaine ca și arta sa poetică nu sunt ale unui 
Scit, adică ale unui barbar — ele poartă pecetea discipline clasice, 
acelei autocritiee singură creatoare de perfecții și singură în stare 
să asigure durata ilimitută a operei în spaţiu și timp. La Fontaine, 
suflat hărăzit ou cele mai rare daruri de către Muzele gencronse, 
dur eu oarecare tendinţe spre împrovizarea ugoară (vezi les „Con- 
tes!) și cam leneș de temperament, graţie nvestei discipline, care 
noi am pierdut-o in mare parte, dar care era a epocii intregi, a 
reușit să ne dei o operă perfectă, echilibrind armonie în versuri 
neperitoare vieața cu arta — şi dăruindu-ne astfel din plin necta- 
rul fără preț al poeziei pure, 


ION PILLAT 


CÎNTECE 


NU MAI 


Stele mici de cositor 
Ard de dragul morților. 


PLINGE... 


Nu mai plinge, suflet mie 
Rătăcit pe nu știu umde! 
Uită spaima din nimio 

Care "n ochii reci s'ascunde. 


Cintec trist și fără glas 

Mi te chiamă, pas cu pas, 
(find străin, necunoscut, 
Mi te-aduce din trecut: 


Ploare la ureche 

Tinăra subt rouă, 
Fericire veche, — 
Suferință nouă, 


Nu mai plinge, c'o să vie 

Din adînc de veșnicie 

Vremea lungă, vremea grea, 
Să ne 'nvete a wite: 


Peste noi 

Să scuture 

Aripi mai 

De flutura 
Kiun patajen mie, cuminte, 
O să-ți depone pe gind 
Piru-i moale și plăpind, — 
Ca să nu-ți aduci aminte... 


CÎNTECUL APEI 


Imi cântă riul pe "nserat 
Acelaş cintec, ca demult. 
De-atita vreme Lam uitat 
Și încă-l mai ascult... 


In apa călătoare 'n vreme, 

In care stelele se "nencă, 

Incerc — şi mina mea se teme — 
Să-mi caut steaua mea săracă, 


Dar valurile mărunțele 

Se duc sălbatece şi reci, 

Se due rizind, se due pe veci, 

Și sfarmă n cioburi alte stele, 


Și bate 'n valuri vintul viu 
Cit încă nu e prea tirziu, 
Va bate iar şi "n ultă zi, 
Dar cine-l va mai auzi? 


oiu fi plecat şi ru departe, 

Că "n pumnii lacomi am cules, 
Din vremea fără înțeles, 
Imceafăr negru—stea de moarte. 


FINAL 


Singură-s da wină 
Că mi-e inima un ghem de umbră în lumină... 
Cine-mi poate spune 
Unde-i gindul liniştit din vremuri bune? 
Unde-i viața mea de pin” acum, 
Cald să mi-o descint, 

B'o adun în pumni: un pie de serum— 
Şi s'o suflu "n vînt? 

OTILIA CAZIMIR 


. 


LITERATURA ENGLEZĂ MODERNĂ 


Prin amabilitatea d-lui secretar al 


pabhica acest 
cele mai distinse scriitoare ale Angliei 
de astăzi, è 


Dintre seriitorii care dominau literatura englezi inainte de răz- 
boiu] mondial, nu mai rămin decit doi: George Bernard Shaw gi EL 
G. Wella. Dar domnul Bernard Shaw cu toate că nu este mort nu 
poate fi considerat ca o presență vie. Este ca gi cum ar fi în curs de 
transferare în lumea zeilor — pe cînd e încă pe pămînt, Cu o înfă- 
işare isbitoare la virsta de optzecişidoi de ani, eu o barbā olympiană 
şi un corp încă superb — vegetarianismul său absolut i-a dat o piele 
ulbă și transparentă, cu totul deosebită de tenul unui muritor obig- 
nuit — iar piesele și discursurile lui seamănă din ce în ce mai mult 
cu mesașiile criptice pe care zeii le comunică adoratorilor prin ora- 
cole. Dar dacă d-l Shaw îşi înstrăineuză publicul prin tendinţa lui 
desvoltată spre supranatural, — «d-l Wells deseori îl înstrăinează prin 
excesul său de natural. La şaptezecişiunu de uni este tot așa de con- 
vingător, capricios, certăreț, prolific, spontan şi plin de viaţă, ca 
și cum n'ar fi trăit decit jumătate din anii săi, El continuă a lucra 
în felul unui Voltaire englez. Cu toate că n'are un program revolu- 
onar spenifie, el este un corectiv constant al greșelilor conserva- 
tismului nostru, și cu o vehemenţă incompatibilă cu spiritul ştiin- 
ţifie, ne îndeamnă să stăpinim viitorul nostru prin lumina calmă 
çi limpede a științei. 

Este un singur nume care dela riizboiu înconce a căpătat o re- 
cunoaștere aproape egală cu aceea n acestor nume ilustre: este nu- 
mele ini W, S. Maugham. El își datorește distineția unei opere in- 
teresante care rezultă logio din împrejurările neobişnuite ale vieții 
lui. Aparține unei familii englezeşti instalată in Franța de mwi multa 
generaținni, nu a vorbit englezeşte pină la virsta de nouă ani, gi este 
de remarcat că serie totdeauna despre engleri cu și cum ar fi străin 
şi că are un simţ al formei, neobișnuit pentru um seriitor englez, La 
moartea mamei lui se dusese să viziteze niște rude îmlepărtate şi an- 
tipatice, şi desigur nu este n coincidenţă că, în toate operile lui, el 
eritică viața și particularităţile din Englitera, cu cinismul şi nostal- 

gia unui copil susceptibil, care a fost trimis dintr'un cămin ferieit 
în grija unor oameni indiferenți, într'o țară străină, Această as 
prime emoțională dă unitate unei opere dealtfel inerală. Maugham, 


a scris multe piese, deseori în genul lui Bernstein, dar cu rezultate 


44 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


foarte inferioare și citeodată cu în „Home and Beauty" și „Our 
Betters", în genul lui Bourdet, In nuvele şi schițe urntă aceeasi di. 
verzitate, Multe din ele par serise pentru nn public, care degi cultivat, 
nu cere alteeva unui autor decit un spirit superficial şi ingenuitate. 
In cîteva dintre ele însă, a produs capod'opere de minie și pasiune 
„Of Human Bondage“ a marcat o nouă fază în istoria romanului en- 
glez prin recunoașterea tragediilor inerente existenței umane, şi în 
„Cakes and Ale“ a fost relevat talentul bogat și fără efort de a crea 
caractere vii, talent propriu unui romancier englez precum și o in- 
tuiție psihologică profundă, neobișnuită la romancierii englezi, pen- 
tru problemele ce confruntă pe om ca amant sau artist. Cu un stil 
simplu, indiferent oricăror idei altele decât cele simple și generale, 
prosaie în invenţie, el pare un tovarăg curios al domnilor Shaw şi 
Wells, iar felul lui simplu de a descrie cazuri particulare prezintă 
deseori o însemnătate universală. 

Nu sunt alţi autori care a căpătat după războin acelaş renume, 
Sunt totuși unii care au devenit extrem de populari. Printre uceștia 
este Sir Hugh Walpole, unul din acei artiști găsiți în pictură şi în 
sculptură mai deseori decît literatură, care ar trebui deserişi nu ca 
buni sau răi, dar ca „oficiali“. Enorma și conștiineioasa lui operă 
este ea trescile și statuile cu care o nație îşi împodobește clădirile pu- 
blice, Fără aproape nicio arătare de idiosinerazie personală și cu nicio 
referire la tendințele artistice de astăzi, el exprimă cele mai nobile 
tradiţii ale rasei sale, în termeni uşor de înţeles pentru toată lumea. 

Tot atit de proeminent în cîmpul popularității este d4 J. B. 
Priestley, O dublă personalitate, deosebit de curiousă, El produce 
romane foarte lungi ca „The Good Companions‘, care se vind em 
sutele de mii, dar în cure nn face deeft să urmeze cu plăcere şi fără 
nicio strălucire tradiţia lui Dickens, Alături de aceasta, serie piese 
extrem de originale, remarcabile prin temele Jor experimentale 
şi o observație vie a caracterelor, In acest fel, activitatea lui sur- 
prinde și în ncelași timp place la-două genuri de public diferite. 

Mai este un autor care după războiu a cîștigat popularitate şi 
o poziţie de foarte mare autoritate asupra lumei intelectuale, Este 
Aldous Huxley, remarcabii pentru mai multe motive. Măsurind 
aproape doi metri, el este singurul uriaş în istorie. A fost un copi? 
minune, astfel că Marcel Proust vorbea de «] ca de o figură în li- 
teratura europeană, încă de pe cind ara foarte tinăr, Piinţă de o 
deeiziune implacabilă, el devine, în ciuda obstacolelor de sănătate 
șnbredă şi de orbire parțială, cel mai cult sutor englez de astăzi, 
cu o știință profundă a literaturii engleze care face din opera lui 
ceva unbe în antologia cugatării, și cu cunoaşterea aproape egală a 
literaturilor: Germană, Italiană, Latină şi Greacă. De asemenea el 
are un spirit usturător, o putere de a descrie tipuri vii și o ară a 
diformități fizice şi morale care fac din el un romancier extrem ce 
dinamic. Aceste atribute intelectuale l-au făcut să serie: „The Brave 
New Word“ probabil cea mai inteligentă carte sorisă în Anglia 


LITERATURA ENOLEZĂ MODERNĂ 45 


despre „după războiu'!, carte care tai este şi o remareabilă reali- 

zare teehnică, deoarece cuprinde, într'un roman uşor de citit, o 

șarjă asupra civilizației europene cu mai multă substanță informa- 

tivă şi adineă gindire decit cale două vestite dar grecaie volume 
ale iui Spengler. Deseriind ideile unui tinär Ab crescut printre 
sälbateci, pe care îl leagă de cultura din care procode numai òpe- 
rele Ini Shakespeare, a știut să demonstreze vit sunt de barbare, 
desagreabile şi iraționale ideile exprimate in Shakespeare şi ine- 
rente civilizație} noastre, pe cînd în deserieroa lumii noi, clădite 
în afara teritoriului sălbaticilor, în cadru! unui pur raționalism gti- 
ințifie, se arată cit de sterpe şi respingătuare ar apărea instinctele 
noastre cele mai profunde în această lume nouă. După publicarea 
lucrării, cititorii iui au aşteptat cu mare interes ce urmărea care 
ar putea să-i fie dată. Huxley distruseae temeliile edificiului enl- 
tural în care trăim şi închisese singura poartă de iesire, Se așteaptă 
acum ca el să indice o altă ieşire, eare să poată fi întrebuințată cu 
mai mare siguranță. Eri de altfel evident că de acum înainte se va 
înfățișa mai mult ca moralist decit en artist: şi în Juerările lui 
posterioare, romanul „Eyeles in Gaza“, și în eseul „Ends and 

Means“, a devenit un predicator pe faţă, preocupat numai cu ră 
pîndirea credinței că omul nu se poate salya decit prin asestiam. 
Această fază de desvoltare are un substrat ironie pentru un edu- 
entor. Intr'adevăr, e ai o tendinţă a sufietului spre religie. Ca 

nepot al marelui profesor Huxley, prietenul şi apostolul ini Char- 
les Darwin, Aldons Huxley, fusese cresut într'un strict agnosti- 
cism. 

Mulţi sunt seriitorii a căror nepotrivire cu Mmea modernă l-a 
făcut să părăsească tabăra în care s'au născut, Ciţiva au fost pri- 
miți în biserica catolică. Cel mai însemnat printre aceștia este d-l 
Evelyn Waugh, ale căror romane „Decline and Fall‘, „Vile Bo- 
dies“ și „A Handful of Dust, sunt o satiră a societății post- 
belice asemănătoare fantesiei entezătoare a tinărului Cocteau. Un 
altul este d-l Graham Greene, care s'a dovedit a fi în „A Gun for 
Sule'* eel mai talentat dintre tinerii noștri povestitori, în sensul 
sublim în eare erau povestitori Wells în tinerețea lui, Conrad şi 
Rudyard Kipling. 

Mai sunt și alții care şi-au schimbat nu religia, ci ideologia 
politică, cel mai adesea tinzină spre stinga, Printre ei, un trium- 
virat de tineri poeţi: Cecil Day Lewis, Stephen Sparder și W. IL 
Anden, care își cioplese versul eu cea mai mare austeritate pentru 
ca să aibe o vieaţă intrinsecă prin însăși frumusețea organică și nu 
printr'o ornamentaţie adăogată. E. M, Porster romaneier subtil și 
poetio în „Passage to India'', arată Anglia sensibilizată prin ex- 
periențale în eare e trecut în timpul războiului, privind înte'o In- 
mină nouă posesiunile pe care le-a dobindit en atita simplicitate 
de spirit: Naomi Mitchinson, rudă en neamul Haltaneilor care a 
dat filosofi și savanți renumiţi, o femee din rusa lui George Sand, 

serie romane adesea nesfirgite despre Greciu antică, în care dacă 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


este uneori lipsită de talent are touleauna întipărită urma geniului. 
Abia atinsă de politică, marea îndepărtată Virginia Woolt, s'a 
desvăluit ca cel mai bun critic englez dintre cei azi în viațä, prin 
cele două volume denumite „The Common Reader‘, iar cu „Or. 
lando“ a dat o capodoperă unde, sub haina de împrumut a ne 
hotăririi romantice, a povestit, cu o tărie clasică, alegoria desvol- 
tării geniului nostru poetice Qin epoca elisabetană gi pină astăzi. 
Pentru un astfel de spirit. politica nu poate însemna decit tot atit 
de puţin cît şi pentru i 
Această frămîntare nouă nu este un semn de decadenţă în Am 
glia. Cäci niciodată tradiția engleză nu a fost caracterizată prin 


ilele cînd toți recunosc o mănire neîntrecută çi neintuneeată. 
mierni noei kupavoraik da înilatorieile pubtice și aliuita 


politice. El este astăzi în Camera l 
lui Napionat-Laburist. Dar în toate operile sale, cum e momit 
biografie a wmehiului său Lord Dufferin, „Helen's Tower”, e 
lugeşta continuitatea unei forțe re a jucat un deosebit rl 

i iei, 
erearea și menținerea Angl scai 


| 


DIVANUL AD-HOC 
ȘI CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ 


Divanul ad-hoc al Moldovei, își începe şedinţele la 24 Septem- 
vrie, iar cel al Munteniei la 30 Septemvrie 1557. Pe ordinea de zi al 
celui muntean, în afară de chestia Unirii și a domnitorului străin, 
nu figurează niciun punet privitor la organizarea lăuntrică. Elemen- 
tele progresiste — foştii conducători pașoptişti în frunte eu I. C. 
Brătianu, C. A. Rosetti și fraţii Golescu, proaspeți întorși din emi- 
grație — argumentau, mai ales lipsa chestiunii ţărăneşti de pe 
ordinea de zi a adunării, prin frica pe care o aveau să nu se producă 
in sinul celor aleşi o desbinare, primejdioasă Unirii. 

Incercarea de a ocoli discuția în jurul reglementării relaţiilor 
dintre murii proprietari și țăranii iobagi, în divanul ad-hoc a] Mun- 
teniei, nu reuşeşte, Delegații țărani au impus această diseuţie. Tă- 
ranul Lupescu, în numele celor ce l-au trimes, depune un amenda- 
ment. După un aspru rechizitoriu fieut claselor stăpinitoare, „eare 
au alungat pe țărani din toate adunările țării“, pentru æ putea apoi 
făuri legi numai în propriul lor interes, se cere: „o singură adunare 
obștească, largă, alcătuită Cin înfățișători luați din toate stările 
de oameni ai ţării care să infāțişeze toate păsurile și trebuințele 
a tot norodului romin'!. Aceste cereri sunt pe larg urzumentate, 
chiar în cuprinsul amendamentului, care cuprinde şi o înşirare a 
tuturor fără-de-legilor comise de boieri împotriva ţărănimii, cînd 
„dijmele și angararelele de tot felul, fiind grele... în mai multe 
rînduri creştinii săteni au fugit din țară, jar alții au căzut în 
ticălogie“* 1), 

Amendamentul delegaților ţărani naște în adunare vehemente 
proteste din partea reprezentanților marii proprietăți. Dar nu numai 
din partea lor, I. C. Brătianu, Inînd cuvîntul în şedinţa din 2 Noem- 
vrie 1857, după ce se apără de Acuzarea udnsă de unii mari proprie. 
tari, că ar fi colaborat la textul amendamentului, se adresează pära- 
nilor cerîrulu-le „să jertfească păsurile lor personale pentru ale ţării'*. 
Să se dea din partea țăranilor „pildă de desinteresure“'. Cu toată 
intervenţia lui Brătianu, Lupescu îşi menține pină la urmă amen- 
damental, cara este respins numai prin vot. 

1) Arete și doenmente relutive la istoria Renaşterii Ruminiei, vol, VI, partea 
I, pag. 85, 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atitudinea conducătorilor pașoptiști nu este ae ln 
această atitudine se conturează de fapt piete pia E a aa 
ralismului muntean de a împiedeca rezolvarea Peg Aula 
ţărăneşti şi a tuturor problemelor azi rar : ma e 

i i „ Spunem numai un t, trucă beralism ; 
atacă creada skraja vorbeau I. C. Brătianu și C. A. Rosetti, nu s's 
rit aici. die raa A RN 
j3 In divanul ad-hoc al Moldovei, discuțiile în ie îi i 
nești este impusă tot de către delegaţia țărăn ească, gogr rR 
se găsea Moș Ion Roată. Această inițiativă îmbracă, în oTa 
forma unei emoționante nara enini pasaje în care este Înf 
i întreaga stare a țărănimii io : 
Pe pînă în ziua de azi toate sarcinile cele mai grele asupra 
noastră au fost puse, şi noi mai de nicì unele bunuri ale pă er 
ne-am înduleit, iar alții färă să kias ppr M ete fa ara 
ii s'au bucurat; că noi biruri grele p m ;, i 
a ks ekses noi am dat; ispravniei, prene, pionna gree 
i inut; drumuri, mi și șosele numai n | ; 
e eei şi havale Raak noi am făcut ; boiereseuri, zile de me 
remet numai noi am îndeplinit ; clacă de voie și fără voie, pua er 
dat... Ciîtu-i Dunărea de mare și de largă, curge riul sudor rai 
arde duce peste mări și peste hotare, acolo se prefas în r i 
de auz 4 de argint și are farigi mape d e rara n fe ae 
i i, nici rindui nici nu - : È 
cind. agrar naai păsurile, cînd ne-am spus nevoile: ispravnicul 
see bătut privighetorul ne-a bătut, jandarmul ne-a biak sara 
ne-a bătut boierul ne-a bătut; eine s'a seultat mai de ea 
i fost mai tare, acela a fost mai mare , se | sk 
isy Cererile eu care delegații tărani moldoveni își încheie EYE 
naren sunt — pe lingă desființarea bătăi, oborirea tuturor ars 
rilor și havalelor şi înlocuirea lor cu un bir pe avere hora r 
boierescului prin „răscumpărarea de robia în care sun rac 
a en „dreptului d ea ne Inera pămîntul trebnitor pentru ec 
noastră şi a vitelor noastre, fără să ne poată alunga nimeni 
dinsul‘, pînă la concurența a 2/3 din marile moșii E 


în volumyl „Pentru 
ntroaga întimpinare este citată de Radu Rosetti, = 
ce = paie: țăranii tre, pag, 287, Radu Rosetti gene dag ere egean 
timpinări nu trebuege căutați în a zi era | pă na eg : 
mieilor proprietari, aleși si oraselor, In pote r autor A mate 


Asemânurea tinut i tul propa de 
între această întimpinare și amendumen Pe 
parere it ai micii boierimi în frunte eu Neofil Soriban și Miti 


limbii și 
nescu, pontă să ducă la eoneluzin unei inspirări uniee, 


mistn pregătirea legli agrare în 1848 
es ea ră gangin ținut acelaș mbaj, într'o formă tot 


cu și necea În caro cate întîmpinazea de mmi sus, 


DIVANUL AD-HOC $I CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ 49 


„Indiferent de controversa născută în 
nării depusă de Moş Ion Roată, faptul important care trebue subti- 
Wat este iniţiativa pe care delegații pärani su luat-o, pentru a cere, 
atit în Muntenia, cât şi în Moldova, oborirea boereseutui și recuncaș. 
terea dreptului țărănimii asupra pămintului, 

Această inițiativă — expresia frămintărilor adinci cara agitau 
întreaga populaţie rurnlă a țării — va fi activă și prezentă tot tim- 
pul în care, și după dizolvarea celor două divanuri ad-hoc, se va des- 
bate problema stăpinirii pămintului și a desființării iobăgiei, Dar, 
Inerul de căpetenie, în toata forurile în care această chestiune va fi 
diseutată, reprezentanţii aleși ai țărănimii nu vor mai fi de faţă, 
Căci deputaţii, în fruntea cărora se găseau Moș Ion Roată sau Lu- 
peseu, sunt ultimii alegi ai țărănimii iobage. In Corpurile legiui- 
toare, alese pe baza dispoziţiilor eleetorale cuprinse în Convenţia de 
la Paris din 1855, care încep să funcționeze după 1857, ţăriinimea 
nu va mai putea trimite niciun mandatar al ei. Din adunările ehe- 
mate să-i hotărască soarta, țărănimea a fost înlăturată. Iniţiativa 
celor cincisprezece țărani moldoveni și a numeroasei delegaţii țără- 
ntsti din Muntenia, fusese prea „inoportună'* încît, pn viitor, ase- 
menes manifestări să nu fie fente imposibile... 

Deşi exclusă din sînul „adunărilor naționale — ass se nn- 
meau primele parlamente separate ale Moldovei și Munteniei, care 
începuseră să funcționeze încă la sfîrșitul anului 1858 — țărănimea 
va continua totuși să-şi spue cuvintul. Nu dela tribuna anui parla- 
ment, ci din adineul satelor în cere mocnea flacăra revoltelor țără- 
nești, rod al împilării de veacuri, Spectrul acestor revalte a prezidat 
de fapt lungile desbateri care începute în 1859, au durat 5 ani, pînă 
la legiferarea din 1864. Și nu o singură dată puțin a lipsit ca isbue- 
nirile violente dintr'un colț sen altul al țării, să nu fie semnalul unei 
ridicări în masă n întregii ţărănimi, 

In literatura sociologică romineaseă există o fourte răspîndită 
părere: țărănimea iobugă a fost pasivă după 1848, adică tocmai în 
anii cînd se disenta mai aprig reforma agrară, Această pretinsă em- 
statare a găsit fòrmularea ten mai tranşantă în susținerile unni cer- 
cetător, care vorbește în numele marxismului, Astfel d- Lotar 
Rădăceanu, într'un studin întitulat „Oligarhia romină'*, serie ur- 
mătoarele : „Țărânimea n'a jucat niciun rol netiv pe cit de infim în 
această epocă“! '). O cercetare mai amănunțită a materiei ur fi în- 
lăturat asemenea opinii cu totul eronate. 

In 1858, starea spiritelor ln sate ara încordată; așa de încor. 
Cată, încit marii proprietari încep să-și ia măsuri de apărare, 
Curțile eran păzite da oameni de încredere inurmați ; pe nlocuri se 
făcuse tunuri din lemn de cireș, legate cu cercuri de fier, eu oare se 


jurul autorilor întimpi- 


trăgea duminica probabil spre a impresiona pe săteni" 2), Agitaţia 


1) Arhiva pontru ştiinţe mucinle, ann) 1P24, 
*) Radu Rosetti, op, cit, pag, 127 


50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


creşte spre toamnă şi trece și în Muntenia, unde guvernul se vede 
silit, în 1859, să in anumite miisuri împotriva pene genii Arad 
burări ţărăneşti propriu zise au loe însă numai cu un d 
a e ? eg ir oameni de oaste? Ei 
la recrutare? , meni x 
rca de apărat în această țară. Dee soldaţi cai ce au moșii | 
i aaa 

=” ai S aaa, In ţinutul Covurluiului, peste 40 îns ea 
s'au văseulat. In sudul Basarabiei, la Ismail și reni: au Ana 
semenea tulburări țărănești. Pretextul este acelaș. na reris 
notat că locul în care isbuenese aceste tulburări — E 
este legat de porturile dunărene, ceea ce ar putea exp dea 
mită măsură — influența centrelor orășenești asupra țărănimii), 
Numai datorită intervenţiei personale a lui „Kogălnicean prea E tara 
în mijlocul țăranilor răsculați, — şi a promisiunii ofici e, See 
garea chestiei ţărăneşti se apropie, spiritele țăranilor s au linişti 
cerb aaa subliniem însă că, în același timp, ez ari 
roase manifestații de stradă și în unele Orașe. rr să 

peste 300 de industriali şi negustori“ demo se p 
"aşului, silind pe staroste să uşureze patenta. Autori ätile arain á 
capii demonstrației. earra g doua zi, grupe nume 4 

iteva pr i gi case, i i 
mage i dea nau preturi, Armata în înrăit, e 
jerii : zece morți j A i 

rară cepe pe sunt ale unui ziar guvernamental de pe vremuri, n 
poate totuși vedea seriozitatea cioenirilor, Tar prezența operei. 
lor'‘—nume dat elementelor proletare și semiproletare part 
arată și mai clar că nu numai o chestiune fiscală nr piei per” p 
pe stradă. Tulburări similare isbuenese şi la Ploiești, o~ dom 
asemenea morţi și răniţi, Și aici „pretextul fiind patentele; pe 
fapt cei ce erau pe stradă la Craiova, erau mai ales oamenii jepe 
plăteau patentă... la Ploiești patentarii sfătuian opas, ac ge 
nu plăteau patentă erau pe stradă și sfărimau casele patentarilo 


Aceste tulburări orăşeneşti erau oare complet pre ei de ete 


ătățirea soartei ţăranilor”! 4). i 
grae erse orășenești, ca un sfîrșit atit de singeros, re 


1} Idom, . 337, 

Ri „Nationatni! 10 Noemvrie 1860, 
3) Jdem, 17 Noomvrie 1860, 

4) Idom, 24 Noemvrie 1860, 


au venit armate cu puște şi cio 


DIVANUL AD-HOC ŞI CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ 51 


colele publicate de către „Rominul'*. Astfel, acest ziar este eon- 
strîns să constate că nu impozitele noi sunt cauza mișcării, căci şi 
„la alte epoci s'au pus impozite în țara noastră... ele n'au dat loc 
celui mai mie conflieti*, Amintind tulburările agrare și orăşă- 
nești, ziarul serie: 1), toate acestea nu pot proveni Ceodată și în patru 
locuri, fiindcă s'au pus impozite mai mult sau mai puţin grele, sau 
pentru alte asemenea lucruri“, Se fereşte însă atit „Rominul'*, eft şi 
presa guvrenamentală să pună în adevărată lumină canzele tur- 
burărilor. 

N'au fost lichidate bine aceste frămintări şi la începutul anului 
1862 isbuenese mişcări ţărăneşti în judeţul Buzăn, In fruntea lor 
este Mircea Mălăieru, fost deputat țăran în divanul ad-hoe al Mum- 
teniei şi unul din susţinătorii amendamentului Lupeseu. 

Citeva sate din Buzău s'au ridicat sub conducerea lui Mălăieru, 
luînd drumul spre Bucureşti, unde urmau să ajungă la 24 Ianus- 
rie, Țăranii se pregăteau să ridice toate satele pe unde vor trecea. 
Mălăieru și oamenii care-l însoțeau sunt opriți de către un subpre- 
feet. Acesta dă ordin jandarmilor săi tragă în țăranii care se opu- 
nesu arestării. „Jandarmii nu se supun ordinului subprefectului'“, 
In schimb „Mircea iese din casă şi ordonă la oameni să bată pe sub- 
prefect, Oamenii se supun ordinelor sale gi subprefeetul cada rănit 
şi fără cunoștință de mai multe lovituri de ciomege“* 2). După acea- 
stă primă victorie asupra puterii constituite, țăranii „intră în dife- 
rite case particulare și ian arme cu forța și prin amenințări ; alții 
întilnese jandarmii pe drum, îi oprese, îi dezarmează şi le inu hîr- 
tiile avute asupra lor'*. Un procuror este maltratat de țărani. Pină 
la sfârșit, însă, ţăranii sunt înconjurați, dezarmați și 200 dintre ei 
arestaţi şi încarceraţi la București. Cu prilejul arestărilor 8 țărani 
au fost ucişi. 

Deşi înăbușită, mișearea lui Mircea Mălăieru, arată că despre 
pasivitatea ţăranilor în preajma anului 1564 nu se poate vorbi. Tul- 
burările țărănești şi mai ales starea de spirit a satelor, nu numai 
că „au jucat un eft de infim rol“, dar au exercitat în acel timp o 
puternică presiune asupra vieţii publice a țării, 

In tot cazul, nu în inexistenta pasivitate a țărănimii poata fi 
găsită explicația felului în care a fost concepută şi realizată reforma 
agrară din 1864. Această explicaţie este eu totul alta. 

Concluzia care se desprinde din analiza mișcărilor ţărăneşti, is- 
buenite în preajma reformei agrare? Din toate acestea se poate ve- 
dea că punctul de vedere al deputaților țărani, expus în divanul ad- 
hoc, puţin a lipsit să nu fie sprijinit pi cu fapte, care ar fi putut des. 
lănțui o violentă răscoală generală, dacă reforma cerută ar mai fi în- 
tirmat mult. 

1) Ziarul „Rominul!* din 11—15 Noamyrio 1800, 
t) Din rechiziturul prveururului general, publicat în „Hominn)! dim 22 
Soptamvrie 1862. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ATITUDINEA GRUPĂRILOR POLITICE FAŢĂ DE 
CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ 


are a fost atitudinea pe care diferitele fracțiuni ale clasei stă- 
Dati aee ca și celelalte categorii sociale, au luat-o în fața mult dis- 
eutatei chestiuni țărănești ? ui 
voia nimen, Am vV k 3 i 
iia voia pa proprietate conservatoare, iarăși am stabilit. Stră- 
duința ei era de a rămîne deplin stăpină pe întreg pămin tul mii A 
rănimea fiind transformată în „vremelnic posesoare‘, eu t Er 
chirinșă. In numele acestei mari proprietăți, vor vorbi aşa zişii „albi, 
artidul conservator dè mai tirziu. it , 
i Elementele pașopiste, disparate ca origină social i w de e 
Fondi ae a azeră e Se a prima ep g 
u a a dona și a a a 
rasă ge? «u liber profesioniști, erau strînse în pipera a 
lor‘ —xiitorul partid liberal. Această grupare, e area b alee * 
zia în formație, înserisese pe steagul ei abrogarea privileg P, ar 
cerea egalităţii înaintea legii, constituţionalismul şi impunerea un 
regim Ge libertate civică, Dar trebueşte imediat adăugat că, totuși, . 
în jurul acestor cerințe se desfășura de fapt conflictul fundamen . 
care, în acel moment, despărțea în tabere adverse TE IRE sinp - 
nească, Dovada cea mai concludentă o avem în faptul, sa pi ă, a 
oborirea privilegiilor politice în adunarea electivă a Mo e, mda 
trunit unanimitatea deputaţilor *), Deci, nu din cauza unor spu ia 
constituționale mai liberale sau mai puțin liberale se peaa p A ana 
conflicte serioase între „albi“ şi „roși'*. Aceste eroi T lup ca 
vom vedea atunci cînd vom cerceta „monștruoasa coiliție — 
ernu decit aparente. Realul conflict, pentrucă atunci e wean era re ma 
problemă, se puter naște numai din felul de a înţelege solnțio eg 
chestiunii țărănești, Pentra sau împotriva țărănimii, pentru ag d 
potriva eliberării ei din jugul marii proprietăți, pentru sau împo- 
triva transformării a 90 la sută din populația țării dintr'o «lasă pis 
bagă, într'una de cetăţeni liberi — eu drept deplin asupra a 
tului — aceasta era problema centrală, Și în adevăr, numai pe 
jurul acestei probleme vor gravita toate friimintările, după cum ati- 
tudinea luntă în feta e în app ha ei, va da giga aa 
i i litică, din acea vreme, a p elor. 
zale cae ionii ţărăneşti vom trebui deci să Îudecăm şi 
grupările sociale şi fractiunile politice și individnalitățile. Lupta 
pentru sau împotriva respectării libertăţii presei, chestiunea zii 
tului străin, neregulile financiare, atitudinea față de relatii i 
tutului constituțional, toate aceste nu întunecă problema esențial 


, mu 

1) In divanul ad-hoe al Moldovei, în şedinţa din 2p Oetomwrie 1857 ee 
nsultatii seulare şi şedere, adoptează, în unanimitate și cu 

amier monetăria, sară ai aiba, metal, în meet e e 


DIVANUL AD-HOC ŞI CHESTIA ȚĂRĂNEASCĂ 53 


mai sus. Cu atit mai mult trebue accentuat acest luern, en cît în mod 
voit s'a încereat, din sînul liberalilor de atunci şi a istoricilor lor de 
astiizi, deformarea adevărului, cu să se ascundă atitudinea „rogilor“" 
faţă de țărănimea şi de lupta pentru libertate şi pămînt, pe care acen- 
Sta, aproape singură, a trebuit s'o poarte. 

„În adevăr, în tot cursul anilor 1559—64 n'a existat problemă 
în vieața publică a Romîniei, care să nu fie legată, direct sau indirect, 
de chestia ţărănească, In numeroasele crize de guvern, disolvări de 
adunări, conflicte parlamentare între Domn și adunări, admiteri și 
respingeri de legi propuse 1), eoalizări de forţe şi ciocniri de interese 
înăuntrul și în afara Parlamentului, toate an pornit diroct şi indi- 
rect dela chestinnea agrară t 

Nu vom faee aici niei istoricul desbaterilor parlamentare gi nici 
nu vom inregistra desele sehimbări de minister În acel rästimp. Luate 
cind dintre „albii“ puri, cînd dintre „roșii“, cînd dintre partizanii 
personali ai Domnitorului, acesta ministere an încercat pe rind să 
aducă o soluţie în marea și frămintata chestiune a timpnhui. Nereu- 
şita lor a dus la necesitatea loviturii de Stat, din 2 Mai 1864. 

Dar să ne întoarcem la cercetarea atitudinii liberalilor, în ehes- 
tin ţărănească. Ea ne va da și deslegaren pentru ee reforma agrară 
n An avea alt conținut decit acel pe eare i lan dat Kogălniceanu 


In 1848, proclamația deln Izlaz promitea, odată cu desființarea 
privilegiilor și întronarea egalităţii înaintea legilor, desrobirea ära- 
nilor gi împroprietărirea lor, 

In anii cuprinsi între 1859 şi 1864, foștii paşoptiati, fie că sunt la 
guvern, fie că în Parlament, ea opoziţionişti, îşi spun cuvîntul, au 
luat o atitudine protivnică cerințelor țărănimii iobare, Intreaga ac- 
tivitate a liberalilor gi a grupării lor îşi ure ca obiectiv — desigur 
nemărturisit — împiedicarea descătugărji țărănimii ce iobăgie, prin- 
tr'o largă împroprietărire, făcută pe seama marii proprietăți. Alături 
de reprezentanții moșierimii latifundiare şi împreună cu ei, fie în 
alianţă vremelnic și întimplătoare, fie legaţi printr'o înţelegere dn- 
rabilă şi serisă, liberalii anilor 1859—1866 nn făcut totul ca marea 
proprietate să nu fie atinsă, iar desrubirea țărănimii să nu se reali- 
zeze t), 


1) „Pînă şi în orgunizarea militară p țării piitrundeu îmchipuirea tegil 
rurale, sare forma substratul fundamental al cugetârii timpului în elasele con- 
ducâtoare'*, Xenopol Istoria Romiailur, vol, XIII, pag, 229, 

?) Cu Qropt cuvint, remàrea Xenopol: „Chestia rurală eri adovåratn pie 
dieă de curo trelmia să er afnrime toate încerrările Prineipelui do n restabili 
armonia în mersul statului sdruneinnat, Ea determinase mai întotăenuna crizele 
cole mari prin care trecuse pină atunci domnia bi Alexandru lon I, In jarul 
ti gravita toată viaţa politică a neelui timp*. Idem, vol, XII, pag, 169. 

3) Afirmarea pe enro d) N, Romu o face în „Dialoetica naționalismului + 
Kogălniceanu se gäss în privința chestiuni) țărănești în conflict nu eu libe» 
rāliamul muntean, ci numai en Brătianu și Rosetti, ésto complet falat, Tissta 
ui Dimitrie Brătiunu, plusat |n stînga grupării, coneorăă porfeot cu acon luată 
de Im Brătianu, Inr alte glasuri nutorizata ale liboraliazuntul minteun, eare 
mă ceară desobirea țărănimii, nu s'au fârnt muzite, 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


S'an falsificat de către istoricii liberali ? a de arse ae 
în ee privește atitudinea foştilor paşoptişti, înc afirm Agha 
sus pare hazardată. Ea corespunde însă strictului adevăr S Aaa 
nile care urmează vom lăsa pe însăşi conducătorii „rogilo . 


itudi I. C. Brătianu 

Am arătat mai sus care a fost atitudimea pe care 
a luat-o în divanul ad-hoc, Și după 1857, ue de a ete kyn 
ordinea de zi chestiunea țărănească, constitue eond 

ismului muntean. 
sagir eg is memoriul înaintat în 1859 de I. C. Brătianu lui one 
cu ocazia venirii acestuia în Muntenia, sunt enumărate Care iA 
eare nu suferă întîrziere'* şi pe care el, în numele grup gri rogi si 
le recomanda noului domnitor. Care sant aceste măsuri? caeazorei 
țării, organizarea Ministerului de Interne și piure) cp a 

f ini iei, un nou sistem fiscal, o 
pă eroare bea cireulației capitalurilor“ 2), Rezolvarea ches- 
tiunii țărănești nu făcea parte, roz baze se vede, din chestiunile 

te, utînd încă suferi o în îrziere... A 

psi 1862 se începe desbaterea legii agrare, votată de Comisia cen- 


— reä just d-] Filiti — că lipsind din Parlament n'au spri- 
Sinit ea improprietăririi, al cărui singur glas autorizat a 


Datorită şi lipsei opoziției liberale, Barbu Catargiu a pu trece 
en mai multă ușurință legea prin Parlament. Anghel Dumitrescu, în 
à ilor'* fostului fruntaş conservator, afirmă 


+ E > . .. +. ce țineau 
etărire ar fi pierdut sprijinul puținilor proprietari 
Pa Aingil; în celălalt caz, ar fi nemulțumit pe țărani“ *). 


iti . 61). 
tru Rosetti şi Brătinnu, (im „0, A, Rosetti, — 0 biografie eritică, pug 

s perierile lul 1, ©, Brătianu, vol, I, päg. 190, 

r: Dat ai d Jege al iul Barba Cutargiu, sătenii erau irera 
embntizari temfiteoți) pe locurile lor și pe südirile de vii și de phmiatari, 

fiind să  plăteaseă în bani sau natură, embaticule proprletarelui hdi 
Pentru pimMmt arabil, finete ți pășune, urmează să so fată rară 
voie cu proprietarul Nicio leginire nu trebue să intervie reglementarea 


melilor Lagoa realia unele din vechile rorendiešri Drop de pe A 
pul lui Știrbey Vo 

Inment fost ficută în chip de protest pentrută 
a per son din Parrot. Ain Tanuarie 1882, nu fuseseră aliberaţi 


DIVANUL AD-HOC ŞI CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ 55 


rg Se In euvintarea pe care I. C, Brătianu o ține în Par- 
nt, ebruarie 1863, afirmă : „De aceea am zis şi capului Sta- 
tului pe cind eram la guvern să nu atingă chestia proprietății, să 
căutăm mai întii a înfrăți spiritele, a lumina pe ambele părți'*. In 
aceias şedinţă, conducătorul roşilor face și o altă declarație: „Cind 
ne făcea d-l Kogălniceanu imputarea de ce nu discutăm chestiunea 
proprietăţii, noi răspundeam că există încă în ambele părți litigante 
prejudecăți ji că trebue să așteptăm pînă ce vor vedea proprietarii că 
modul proprietății de astăzi nu esta cel mai profitabil pentru 
dinşii,. Să începem, ziceam noi, eu alte reforme: cu moralizarea 
funcţionarilor, cu guranţiile comerțului, eu instituțiile de credit". 
s Din ce sursă se inspira Brätianu, vorbind astfel? Ca doi ani îna- 
inte Barbu Catargiu, seria: „Domnia ordinului şi legalității lipsese 
acum", Dacă acestea ar exista „capitalurile ce fug szi de noi... vor 
alerga de sine către noi din toate părţile şi creditul... va aduce şi la 
noi şoselele, cannluri, drumuri de fier și exploatări de tot felul... de 
care noi din nenorocire santem cu desăvirșire lipsiți“ 1), 

Dar ma: mult, I, C. Brătianu ia o atitudine hotărită împotriva 
țărănimii : „A intrat în capul ţăranului ideea că toată cauza răului 
de care suferă țara este proprietarul, Dacă bate piatra, dacă plouă 
broaște, cauza este că proprietarii au proprietăţi“! 2}, 

Depunerea proiectului reformei agrtre de către Kogălniceanu În 
Parlament, în primăvara anului 1864, naşte o vie desbatere I. C. 
Briitianu, liederul „roşilor'*, ia din non cuvintul în şedinţa din 13 
Aprilie 1864. „Și dacă... te-ai pus domnule ministru va singurul apă- 
vător al țărănimii, adevăratul bine ce i-ai face nu stă în n bucată 
de pămînt cu un pogon mai mie sau mäi mare, ci folosul real ce i-am 
aduce ceste să-i dăm mijloacele prin care să poată lua o educațiune, 
Bä se facă un adevărut cetățean“, Și iarăşi încheie „n'am văzut ce 
este o administraţie în ţara romineaseii!! 3) 

Toate aceste idei sunt ampla demonstrate într'o serie de articole 
publicate de „Rominul'* la mijlocul lui Aprilie 1964, sub iscălitura 
aceluiași Brătianu. E] cere, amintind o lozineă pasoptistă, ca reforma 
agrară să fie făcută „în paguba nimănui şi în folosul tuturor'*, 

După depunerea proiectului de reformă de către Kogălniceanu 
şi cînd era clar că se merge spre soluţionarea chestiunii țărănești— 
sprijinul lui Cuza fiind asigurat, cel mni elementar simţ politie în- 
demna pe conducătorii liberali să ia şi ei atitndine, Felul cum este 
depus proiectul „roșilor“*, dovedeşte şi mai bine cit de puțin preocupa 
chestiunea agrară conducerea partidului liberal. „Totodată cer seuze 
onaratei adunări — spune Brătianu — că nu am avut timpul a-i 
prezenta o luerare mai completă... am fost silit să mă pun la lueru în 


1) Barbu Catargiu, „Proprietatea în Principatele Moido-Romino‘', în 
Aste și Legiulri, privitoare la chestia țărănească, 

=) Monitorul Oficial din 11 Februarie 1865, 

3) Acte şi legiuiri, vol, II, pag, 830, 


56 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ultimul moment“ 1). Declaraţia aceasta este făcută după şapte ani 
dela desbaterile din divanurile aâ-hoe... 

Care a fost atitudinea celui de al doilea coriteu al „roşilor'”, O. 

A. Rosetti? In articolul program al „Rominului'*, nu există un sin- 
gar cuvînt despre necesitatea resolvării chestiunib țărănești. În 
schimb, sunt asiguraţi cititorii că proprietatea va fi respectată „cu 
deplinătate““. In statutul societăţii „Rominul', la art. 7, se specifică 
programul gazetei : se va susține principiul progresului, se va apăra 
libertatea individuală și constituţională, iar gazeta va fi organul co- 
merțului și industriei, ocupindu-se însă și de „toate chestiunile vitale 
ale țării“, Despre chestiunea agrară niciun cuvint. Și „Rominul 
apare la 9 August 1857! 

In sfirşit, un ultim document. In 1861, cu ocazia alegerilor, Ro- 
setti și Brătianu publică „un mandat imperativ", pe care propuneau 
ea cetățenii să-l iscălească și să-l înmineze deputaţilor pe care-i vor 
vota. Ce trebuia să oblige cetățeanul din 1861 pe deputatul său? Ce 
grabnice soluţii trebmia acesta din armă să impună guvernului? Iată 
cele mai urgente cereri formulate în mandatul imperativ: Organi- 
zarea armatei, garda cetăţenească, întinderea legii electorale, garan- 
tarea libertății individuale, trimiterea de reprezentanţi în străinătate, 
lege pentru Camera de comerț, crearea unei bănci naţionale, ușura» 
rea impozitelor individuale ete. 2). Țărănimea — după părerea celor 
doi fruntaşi ai „roşilor** — nu avès nicio revendicare cu caracter 
imperativ sau de urgență. 

Putem să ne oprim aici. Cît de contrare adevărului apar declara 
tiile făcute de Rosetti, cu 20 ani mai tîrziu, într'o euvintare ținută în 
Parlament, cînd susține că în ajunul zilei de 2 Mai „toți proprietarii, 
toți deputații au dat tot, în mod negreșit muit mai bun, decit orice 
lueru ar putea da o lovitură de Stat 2)! 

Să păşim acuma la cercetarea activității politice a „roșilor““. 

Cele două grupuri — conservatorii şi liberalii — se combăteau 
înverșunat în parlament și în publicistică. Marii proprietari se te- 
mean de „comunismul extremei stingi‘' al „roșilor'*, căci își aminteau 
de anul 1848. „Roşii'* vedeau în „albi“ pe oamenii vechiului regim, 
plini de toate păcatele trecutului. Deei, între proprietarii feudali și 
burghezia care se forma, nu putea să existe — din punct de vedere al 
conflictului de elasă — decît imposibilitatea compromisului. Nici îm- 
păcare, nici paca, nici răgaz în luptă. Așa ar fi trebuit să fie, Boerii 
sunt inimieii poporului“ a declarat odată Kogălniceanu 4). „Roșii"”, 
care trecean drept reprezentanţii acestui popor, nu putea să se gi- 
sească decit în divergență profundă ca acei care reprezentau proprie- 


taten feudală şi vechiul regim. 


1) Idem, pag. 771, 

=) Vintilă C, A, Rosetti, Amintiri istoriee, pag. 151 . 
3) Monitorul Ofieial din 18 Februarie 1842, 

1) Xenopol, Vienţa lui Cuza Vodă, pag, 275. Notă, 


— 


DIVANUL AD-HOC Şi CHESTIA ȚĂRĂNEASCĂ 57 


ȘI totuși n'a fosi - Intre „albi“ si „rogi“ 
Sero, regi botezată Aesoadrmezăză coalitie D. 
din seră poemi mg NE Oa am ~ ile interese n 

a incheiere sa p ulni liberal, de atunei şi istoricii lui 
osie e sar să convingă posteritatea, că f aada aria 
sale a i s'a încheiat pentru apărarea libertăţilor publice, 
orare ri rit autoritară a lni Cuza, Aceleaşi motive vor îi 

pede ze şi pentru a scuza complotul din 11 Februarie 1866 
cariere isţineri sunt însă contrazise de adevărul istorie, Nu 
oratii A oeratismului lui Cuza era îndreptată „monstroasa con- 
alt ră oan parias s'au „unit pentru ea să Împiedece reforma 
i ît bii cit şi „rogii se temenu ca nu cumva dezideratele 

Or Să-șI găsească o prea radicală deslegare, în plânuita reformă 


intervine o înţale- 


aer e dsr pu unei noi legi electorale, prin care s'ar fi îngrădit pre- 
pondis te în aparatul de guvernare, a marilor proprietari şi a ele- 
ntelor orășăneşti bogate, reerutate din proprietari funeiari, negus- 


Dar pentru gruparea „roşilor'* şi a categoriilor sociale în nu- 
mele cărora aceștia vorbinu, ce interese ar fi fost salvpardate și ve 
avantaje cîştigate, dacă obiectivele „monstroasei coaliții”! ar fi fost 
atinse? Nu erau oare desrobirea ţăranilor și împroprietărirea dezide- 
ratelor pașoptiste? Nu figurau ele în proclamația dela Islaz? Iar cât 
priveşte dreptul de vot, „rogii“* trebuiau doar să fie pentru lărgirea 
lui, dacă nu chiar pentru introdurerea sufraziului universal, 

; Totuși partidul liberal a fost în 1862—1864 atît Împotriva refor- 
mei para cit și a celei electorale. Luind această atitudine, „rogii“ nu 
eran nici ilogici en ei i i, după iei i i 
pare ogi nsăşi pă cum niei coaliția făcută nu era 

„__ Păstrînd proporţiile și deosebirile caracteristice, asemenea eoali- 
ţii între elementele progresiste burgheze şi forţele reacționare fen- 
dale s'au născut şi în alte țări ale Europei. „In Franța, mica burghe. 
zie și fracțiunea republicană a burgheziei s'a unit cu burghezia mo- 
narhică împotriva proletariatului. In Germania și Italia, burghezia 
victorioasă a apelat grabnic la ajutorul nobilimei feudale, a biuroera. 
ţiei statului şi a armatei, contra massei poporului și a micei burghe. 

1) Inţelegerea programatică scrisă pe bnza căreia s'a făcut nceastă ona- 

liți» poartă, printre altele, următoarele semnături: ©, A, Rosetti, G, M, Sturza, 
A: ran; G. B. Știrbei, Ştəfan Goleseu, I, C, Brătianu, O, N, Brăiloiu, Ion 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DIVANUL AD-HOC ŞI CHESTIA ȚĂRĂNEASCĂ 39 
gi 1), Motivele, care au împins clasele rate meu prop set $ f L a Eremi, prevăzută de Convenţie, era de 100 ducați venit 
Europei la o politică de pog casate rai decit acelea care au activat premi a ică 1.175 lei noi, pentru electorii primari din districte şi 
tanţii ei politici, au fost de sigur alti în Rominia'*. Dar puternice ucaţi san 11 160 lei noi pentru electorii direcți. In oraşe, se 
ntra formarea „monstroasei conii n tr să fie posibilă. vedea doer Pita! fonciar de 6.000 ducați sau 70.500 lei1), Ce se pre- 
ESRAR de asemănare există totuşi, încît o co acceptarea din partea Vedea deei prin legea electorală a „coaliţiei monstruoase ? In primul 
A Programul coaliției din 1863 era de fapt vedere conservator. rind sunt excluși dela vot toţi neștiutorii de carte, ceea ce însemua 
liberalilor, eu anumite atenuări, a punctului de tată de ambele gru- pe-aici pusti massă țărănească şi o bună parte din cea orășă- 
In eaco priveşte reforma agrară, soluția accep lementări și nească, În al doilea rând, se păstra un cens ridicat, prin care se ggi- 
ra astfel formulată: a) „Incetarea oricărei Zaza posi b) | gura dreptul de vot unei minorităţi, nu mult deosebite de acea care 
PA rsa administrativ în relațiile dintre sezand eat promulga iată iu Parlamentele existente. Faţă de legea electorală 
e n satelor în comune libere; o) a în cu drep- promulgată după lovitura Ce Stat și care avea gi ea ingrădiri, fiind 
Transformarea anelor legiuite de arătură, finaţ și pășune, cu d | tot cenzitară, legea „ coaliției monstroase'!, este net şi hotărit reac- 
OSE RAER de dînsele prin testament cu aceleaşi îndatoriri și fionară. 
tul de a une de 


e a ‘n si dinşii dela proprietari; d) Desființarea „__ Pateticele declaraţii ale şefilor liberali t de con- 
ndipit în Kesa a Nr s lite i tornares, io în ge si ne ținutul reacționar al întregei „coaliţii niz desi A pinnte 
elăcii şi a arbitri egiui 


t ; K AR ! „Noi, dreapta şi stînga — spune Brătianu, în ședința di 
după preţuri, tratările de repeta apari pentru ambele părți de a bruarie 1863 — care am fost cei mai mari inimiet a cînd ra d 
odată pentru totdeauna; cu contracte individuale pe termen de cîte perieolul la ușa noastră, la porțile Romîniei, am uitat toate certurile 
putea preface acele dări prin rii de bună voie 2). Cu alte cu- noastre... Cind am văzut că dreapta se pune pe terenul naţional n'am 
5 ani în prođucte sau chiar și inaa țăranilor pe marile moșii, sunt întrebat de unde vine, le-am întins mîna, le-am zis că cel puţin în ches- 
vinte, exproprierea și improprietăr posede“! mai departe, cu titlul tiile cele maj de vieață să ne dăm o mînă trățească“*. („Rominul“ 
soluţii înlăturate, "Țăranii vemen AE pa în picioare toate obligațiile 17.11.63 supliment), 
incert, ceeace dețineau atunei, rta stei posesiuni prin Despre ce pericol era vorba, nu aparent, ci în realitate? Reforma 
lor faţă de marii proprietari, Tr deţin şi dinşii dela proprietari”, agrară şi lărgirea drepturilor electorale, adică cele două reforme care 
testament, „în condiţiile în care îndatoririlor feudale, formal, mi- interesau aproape unanimitatea poporului romin, ele „amenințau“ 
stabileşte permanentizarea tuturor Im lar răscumpărarea boèresen- plăpîndul organism al noului Stat. Era în adevăr un pericol, dar el 
nus a celor avind caracterul de pater umai o înșelăciune. Clauze nu bătea „la porțile Rominiei'', ci a atotputerniciei unei minorități 
lui, astfel cum este formulată, aseunt e DETA format în „iuern de posedante, reacționare și dornică de a-și menține privilegiile. 
ultimă, că prețul răscumpărării va pu sub o formă mascată, la Cu drept cuvînt Kogălniceanu apostrofeazi pe conducătorii „ro. 
bună voie'‘, înseamnă de fapt a e tă clauză antici- şilor“* şi le cere „în interesul ideilor şi prineipiilor liberale”, să rupă 
io desființată în primul a rata, li agricole. coaliția cu dreapta. „Nu odată reacţiunea, spunea el, a împrumutat li- 
paies. ARO el , legea de mai tîrzim m paie să nu trebue beralilor cuvintele şi armele lor, dar aceasta a făent-o nu spre a face 
Termenul de 5 ani, pentru care „pot aed bn 


triumfa, ci spre a ucide principiile liberale“ 2), Răspunsul lui Bră- 
e în legea toe- p : a ANA nE 
z 2 : termen a fost prevăzut și :: miei în tianu, la aceste cuvinte: „noi credem în sinceritatea claselor 
să înșele pe nimeni, căci același "a împiedecat ca ţăranii, nici 
n : in 1866. Ceea ce na impi 
melilor agricole din l 


avute!“ 3), manifesta în ce stare de spirit se găseau reprezentanţii 
i ai au se fi putut elibera de obligațiile de muncă contractate liberalismului, în acel moment. 
n 
Li 


com- Aiei este locul să deschidem o paranteză pentru ca să arătăm eu 

s ă capitularea elementelor liberale era ce se oeupuu unii dintre exponenţii cei mai autorizați ai „claselor 

In chestiunea țărăn a 21 Sur avute'*, în sinceritatea cărora fostul pașoptist Brătianu, credea cu 
pletă. pactul încheiat 


atîta tărie, 

FR într'unul 

fe legi cae contopi toate colegiile electorale i a, 

t s 1) Privitor la dispozițiile eleetorule cuprinse în Convenţia dela Paris, Radu 

: bazat pe cens , Rosetti, serie: „Un mai exorbitant privilogiu în favoarea marei proprietăți 

NESS) i funciare — fie la arag, fie la finnt — nici că se ponte coneepa'!, mai alos fiind 
valoarea întreită a banilor, faţă de cen co reprezentuu aceste sume în veniturile 

de atunci, Op, cit, pag, 326. 

=) Cuvintarea din 9. II, 63, în suplimentul „Rominnlui! din 15 Fobr, 1363, 

s Cavintarea lui Brătianu din 11 Febr, publicată în suplimentul Ro- 

muiinulal“* din 17.11.1363. 


legea electorală. 


ea pag. 68. 
lution ună Contre-Revolution in Doutechlană, i 
2 viais C A. Rosetti, Amintiri istorice, pag: 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In Mai 1864 este descoperită corespondența purtată de către boerul 
Suţu, om politie avind mari legături și multă influenţă în Parlament 
şi în cercurile guvernamentale, cu d-rul Lambert, Acesta din urmă se 
«iisea ln Constantinopol şi avea însăreinări deosebit de delicate, Obiee- 
tivul prineipal al străduințelor d-rului Lambert era — nici mai 
mult, nici mai puţin — să determine Poarta ea să ocupe militărește 
Principatele, împiedeciînd astfel reforma agrară. 

lată două pasagii, dintr'o scrisoare trimisă de către cercurile 
conservatoare prin Şuţu d-rului Lambert. Şuţu, după ce arată că 
Domnul este hotărît „prin mijloacele cele mai perverse să ajungă la 
scopurile sale democratice“, propune: „Pentru aceia zie dacă prea 
puternicul Impărat, are încă milă de aceste provineii, și nu voiește a 
le trăda în miinile a nişte tilhari de drumul mare..., să se milosti- 
vească inainte de dona a viitoarei lune Mai, să ne isbăvească de bici 
prin biruitoarele sale oşti şi să scape principatele de lepra sans cu- 
loților a căror şef este prinţul și adjutantul lui primul ministru.) 
Iar în altă scrisoare, este cuprinsă următoarea frază : „Astăzi s'a răs- 
pindit huetul că directorul drumului de fier Kustendje, a încheiat 
cu guvernul otoman să transporte 10.000 soldaţi la Ruseiuk, care să 
treacă Dunărea și să intre. Dee Domnul! Dee Domnul !t* 2), 

Cind sunt scrise aceste serisori ! După ce Principatele se uniseră 
Cefinitiv şi după ce autonomia noului stat fusese oficial recunoscută 
de Poartă și de marile puteri! Clasele avute se dovedeau în adevăr, 
din nou, extrem de „sincere“. 

Cuvintele lui Bălcescu, spuse cu mulți ani în urmă, își păstrau! 
întreaga lor savoare: „Les boyards ne sont pas roumains, ils ne sont 
pas mêmes russe: is sont boyardas. Voila tout". 

Inchizind paranteza să ne reintoarcem la activitatea monstr- 
oasei coaliții“. Forţele unite conservatoare şi liberale, avînd majori- 
tatea parlamentară, au împiedeeat discutarea şi votarea atit a pro- 
ieetului legii agrare cit și a celej electorale prezentate de Kogălni- 
ceanu, Ministerului prezidat de către acesta i s'a dat un vot de 
blam, Deci el urma să-şi dea demisia, retrăgînd totodată și proeatele 
depuse. 

Lovitura de Stat din 2 Mai a fost răspunsul lui Kogălniceanu și 
Cuza, votului de blam dat de cătră „coaliția monstruoasă‘, Camera 
a fost dizolvată, iar cele două proiecte au devenit legi, dintre care 
cea agrară a fost promulgată la 15 August. Un non statut constitu- 
tional, care lărgea drepturile Domnitorului a fost supus unui ple- 
biseit. 

Cuprinsul şi semnificația legii de reformă agrară vor fi anali- 
zate în eapitolul viitor 

Ceea ce voim însă să reținem de pe acum, este că reforma agrară 
şi lărgirea dreptului de vot în loe să fi fost fructul străduinţelor li- 


1) Vintilă O, A, Rosetti, Aetele dela 2 Mai, pag, 32. 
2) Idem, pag, 33. 


Odoo 


DIVANUL AD-HOC ŞI CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ Bi 

berali i iei 

ae A sad galeria varia pe care aceștia de fapt o reprezentau, au 

ovitur ' ijini i 
prezent să artele: la de Stat, care a sprijinit astfel enrentul 
sontraziceri a] i 

taie la a le afirmam la încpatul capitolului de 

rr grea această situnție aparent paradoxală, Inainte de n arăta 
au creat-o, să cercetăm motivele şi desfăşurarea conflic- 


tului intervenit în 
itre reprezentantii pă 
š à si păturilor “n 

tonftiet care a'a terminat cu de a rari posedante și Cuza, 


i Și ae Sores nevoie să înlăturăm falsificările — conștiente sau 
tara a rem de numeroase. de care este plină istoria ficială 
r despre neeasta în numărul viitor. cuci 


ION C. ION 


ORFANELE 


Dar cînd, pa "'nserate, acasă, 

Ne'ntoarcem prin lanuri de grâu, 
$ In stoluri, pe suflet, se lasă 
Ispite ținute în friu. 


Ne stringem fricoase de mină, 
Şi tainic privim spre fereşti, 


Și pofte ascunse ne mină 
ORFANELE 


Spre aspre făpturi bărbătaşti, 


i Și-atunci imimioarele noastre 
Cu largi pelerine albastre In piept le simțim alergind 
Imchise la git sub bărbii, Și largi pelerine albastre 

Ne ducem făpturile noastre Se umflă — purtate de vint, 
Pe drumuri aproape pustii, 


Ne duc în Dumineci de vară, 
Departe, afară de-oraș, 

Prin cimpuri de maci și secară, 
In rînduri, ca niște ocnaşi. 


Ne mingie-a soarelui rază, t 

Şi vinturi ne-alintă, fierbinţi — 

Dar ochi îmeruntați ne veghiază, | 
Și mergem alături, cuminţi, 


Ne due pe cărări prăfuite, 
Cu umede, calde simțiri, 
Departe de orice ispite, 
Ferite de orice priviri; 


Prin cimpuri cu zumeet de-albine, 
Prin cringuri cu cintec de cuc, 
Prin parcuri cu roșii gherghine, 
Ne duc înainte, ne duc, 


PIE TATE 


In bisericuţa veche, 

Ciung de-un braț, surd de-o ureche, 
Dăscăleşte de un an, 

Dascălu Ilie Bran, 


Dimineaţa, lingă uşa 
Neagră, puna căldărușa, 
Și aşează lingă scări, 
Patruzeci de luminări, 


Immânări subțiri de ceară, 
Cu fitiluri lungi de sfoară, 
Intr'o tavă de nuica, 

Și cu fund de tinichea. 


In bisericuța veche, 

Ciung de-un braț, surd de-o ureche, 
Dăscălaşte de un an, 

Dascălul Ilie Bran, 


Şterge praful pe icoane, 
Ni le-atirnă cu zorzoane, 
Și presară pe altar 
Fire de enibahar. 


— 


PIETATE 


Toarnă vinul în potire, 
Pentru Sfinta Primenire, 
Cintă trist şi monoton, 
Kyrie Eleison, 


Iar cînd slujba e sfirşită, 
Și biserica golită, 

Pune lacăt şi zăvar, 

Uşii negre din pridvor; 


Și se duca în grădină, 
Unde zace în lumină, 
Albă, crucea unui sfint, 
Ingropată în pămint. 
Pe o laviță întinsă, 
Lângă candala nestinsă, 
Dascălul s'a aşezat 

Și la cruce s'a 'nchinat, 


Și, cum simte-o rigiială, 

Și un gust amar de smoală, 
El trimite printre dinţi, 

Un scuipat, ca pentru sfinți, 


In bisericuța veche, 

Ciung de-un braț, surd de-o ureche, 
Dăscălește de un an, 

Dascălul Ilie Bran. 


LAZĂR ILIESCU 


PE MARGINEA SCRISORILOR 
LUI VAN GOGH CĂTRE THEO 


ji artişti me să redea cu fidelitate natura şi 
EI pralea e ratare dintre artă și natură -= 
tunei cînd arta lor însăși, cînd propriile lor iaa pigie ae 
AI ny țin mulțumiți de lumea în care trăese, sau, > e skon 
e Ditamiți de anumite aspecte ale ei, pe care ar o ra rc 
ese şi să le amplifice, ered că arta are datoria zl hate n 
rîmuri, alte universuri. Unii imită „natura natura cel 
dus; alții imită „natura naturans'*, felul în care np 
l rează, — un proces, Aceștia dovedese astfel lipsa satis pe 
a ee există, dar și un fel de gelozie admirativă. lar pg e = 
Ta Ao Do0ai E ont de prometeie , şi prin aceasta destul de 
i i i inețiile şi disocierile și 
i isti conștienți: iubese distineţiile și x ; 
i ete a magice. Știind că arte nu poate e e mpana 
firii, împotriva vieții, (fiindcă arta este creaţia n ra d Sai sac 
în care Iuerul acesta se uită este însuși mea Sare ae SE 
începe să decline), ei accentuează ape ger om A 
i Inptă pentru autonomizarea esteticului, pone dp ar< 
T tigt roi. de ambiții de demiurg, dornici să creeze lumi p za 
ia pe im br să creeze lumi fără racile, Şi, în continuare, a re 
pe gpi ereaţiile lor vremelniciei, să le rare esp aa 
trecător, să le sustragă curgerii timpului, să le fereasă 
are: AA prin a imita natura sau a pastişa pe scop 
Cu ince unii descopere în ei materiale pentia o ara uri 
Alţii, mai fericiţi, văd și precizându-se planul viitoarei 
zare aP die ra dir gi N urmărirea je peer an -a 
desfägoară în această natură, artistul a învățat că el trebus sš re 
lizeze un univers unitar, urmonios, un aare ae A nevoe i 
logică interioară, de o dispunere a elem B: sistema 
încît şi greşelile și lacunele să-și justifiee existen 


PE MAROINEA SCRISORILOR LUI VAN GOGH CĂTRE THEO 67 


Unii artişti păstrează din natură un anumit fel de a dispune, 
de a înlănțui elementele universului lor, o „anumită ordine a sue- 
cesrunii'! ; alţii nu păstrează nici măcar atât, Ac 


a dispune elementele, altă ordine 


Lumea interioară este haotică. F 
rizare a ei, orice traducere în cuvinte, sunete, enlori. forme san 
gesturi este uneori imposibilă, iar când esta posibilă rămîne de o 
imperfecție insuportabilă, Iată prima ocazie în care artistul vede 
În tehnică singura salvare, lar independența dorită en atîta patimă 
nu e asigurată numai de noutatea materialului din spirit şi da po- 
sedarea lui, ci și de posedarea materiei in care se concretizează 
opera spiritului. Căci acela care descopere legile fonetice ale limbii 
în care serie, acela care inventează versuri noi, acela care descopere 
polifonia sau contrapunetul, acela care descopere legile culorilor, 
ale clar-obscurului sau invariantele plastice, este prin însărşi des- 
coperirea lui mai puţin aservit naturii, mai puţin redus la imitația 
ei, mai independent, Iată deci a doua ocazie în care artistul vede 
în tehnică singura salvare, 

Iar tehnica apare astfel ca un fel anumit de a construi, prin 
întrebuinţarea unni material anumit, a unui anumit fel de a exte- 
rioriza într'un material anumit. Cu alte cuvinte, artistul trebue să 
ție seama atit de lumea interioară, cît şi de materialul en care va 
lucra. Lumea interioară trebue, pentru a se revela nn numai celui 
în care sălăslueşte, ci şi altora, să se obiectiveze asemenea fruetului 
copt care se desprinde de pe ramură. Lumea interioară trebue să 
se ordoneze pentru a se putea obiectiva într'an univers armonios, 
Iar ordonarea ţine şi ea de ambele planuri, deci şi de tehnică. In 
fine, universul interior trebue să devină un univers care să poată 
fi contemplat de mai multă lame, fără èa prin aceasta să-şi piardă 
originalitatea primordială. Artistul trebne să întrebuinţeze mate- 
riale noi, practici noi şi să acordeza cele două serii de fapte într'un 
chip propria. Tocmai pentrucă între aceste două fenomene, al con- 
cepției şi ul expresiei, există o influență reciprocă, un joe dialectic 
bogat în consecinţe și plin de nuanţe, artistul trebue să le acorde 
cu multă grije, eu mult simţ al corespondenţelor, al repercursiunilor, 
al armoniei. Și iarăși trebue să amintim că un artist Imcrează în 
acelaşi timp cu spiritul, nu numai cu miinile. Astfel numai, se evită 
operile infirme. 


ără o ordonare, orice exterio- 


Vincent Van Gogh oenpă un loe de frunte printre eei eari 
cred că arta are datoria să creeze alte tărimuri, alte universuri, 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Incepuse ca oricare altul poa a imita natura, dar repede îşi dă 
calea cea adevărată. i 
p edi tăgăduese, m'am consacrat ani întregi, aproape în de. 
şert, şi cu tot soiul de rezultate penibile, studiului naturii, luptei cu 
realitatea. Astăzi nu a-şi dori să fiu lipsit de această eroare, Admit 
bucuros că ar fi fost nebunie dica dacă ași fi continuat; 
ar nu admit că am muncit în r. A nia 
3 „Incepi prin a ucide, sfârşești prin a vindeca”, spun medicii", 

Van Gogh căutase în lume sens și posibilitate de ajungere la 

blenitudine, 
5 „Am recitit cu multă plăcere Zadig sau Soarta de Voltaire, 
E ca şi Candide. Acolo cel puţin puternicul autor lăsa să se între. 
vadă că mai rămîne o posibilitate ca viața să aibă vreun sens onre- 
care „quoiqu'on convînt dans la conversation que les choses de ce 
monde n'allaient pas toujours au gré des plus sages‘. 

Căutare fără rezultat imediat, dar de loc infructuoasă. Van 
Gogh nu va dispera, ci va crea, el, o lume mai plină de sens, mai 
frumoasă, mai bună. Iată cum începe creația. Și iată cum arta 
începe să suplinească lipsurile vieţii, să o servească chiar, i 

„Au lieu done ĝe me laisser aller au désespoir, j'ai pris le parti 
de mélancolie active pour autant que j'avais la puissance d'activité, 
on en d'antres termes j'ai préféré la mélancolie qui espère et qui 
aspire et qui cherche, à eelle qui, morne et stagnante, désespère. 
Mais dana le chemin où je suis, je dois contineur. Si je ne fais rien, 
si je n’étuđie rien, si je ne cherche plus, alors je suis perdu! Alors, 
malheur à moi!, a 

Voilă, comme j'envisage la chose: continner, continuer, voilà 
ce qui est nâcessaire!! 1), 

în timp ce un artist ca Cézanne clădește pe o revelație pur 
K ai A na Vinai Van Gogh clädeşte pe temelii înainte 
de toate sentimentele. Se întreabă mereu asupra rostului omului, 
asupra destinului lui, asupra existenţii răndui în lume, asupra m 
tului lumii. Şi, fără încetare, controlează măsura omului, punindu-l 
mereu în fața naturii, în faţa puterilor cosmosului, umilindu-l şi 
în același timp alinîndu-l cu dragostea lui. Aşa cum unii descopere 
fîntîni, zăcăminte, sau comori, el descopere în univers „rama he 
ştiind cât de întinsă, o redă în popes pas ei adevärate, Peisagi 
este la el wn „état d'âme" dar, în același timp animat de obiecte 
eu o existenţă proprie, care simt nevoia să se manifeste. Fiindcă 
pe de o parte e] interpretează și remaniază, iar pe de alta încearcă 
să vorbească limba materiei, să vorbească glasul rocelor, plantelor, 
luminei şi întunericului, să vorbească de va fi cu putință cit mai 
conform naturii lor. i 

Arta rămîne în veșnică întrepătrundere cu viaţa. Universul lui 
e pur de ori și ce idee a pieirii, el este o veșnică exaltare a vieții. 


1) Vincent Van Gogh: Lettres À son frâre Théo, — Ed. Bernard Grasset, 
PENE N ineaca ladies cp iro ereng gr 


PE MARGINEA SCRISORILOR LUI VAN GOGH CĂTRE THEO 69 


De ceea universul lui nu e amenințat de atomizare, ca cel al altora, 

ĉi veşnic în așteptarea omului. Ințelegem acum dorința exprimată 

în pasagiul următor: ge 
„Soit dans la figure, soit dans le paysage, jo voudrais exprimer 


non pas quelque chose de sentimentalement. mélancolique, mais un 
profonde douleur, 


Somme toute je veux arriver au point qu'on dise de mon oeuvre: 
cet homme sent profondément, cet homme sent délicatement, 

Şi mai înţelegem de ce în felul acesta arta devine refugiu, 
atit pentru creator, cît şi pentru contemplatori, 

R „Loin de m'em plaindre e'est justement alors que dans la vie 
artistique, quand bien même qu'elle ne soit pas la vraie, je me 
sens presqu'aussi heureux que je pourrais l'être dans l'idéal de la 
vraie via'i, 

á or- în altă parte, cînd e năpădit de o impresionantă mulţime 
e idei. 

„Suis en train de lire Pierre et Jean, de Guy de Maupassant, 
c'est bean; as-tu lu la préface, expliquant la libertá qu'a ?'artiste 
d’'exagérer, de créer une nature plus belle, plus simple, plus con- 
salante, dans un roman, puis expliquant ee que voulait peut-être 
bien dire le mot de Flaubert: le talent est une longue patience, et 
loriginalité un effort de volonté et d'observation intense“ ?, 

Din «ele spuse pînă acum vedem cum artistul vrea să creeze 
o lume plină de sens și deci capabilă să incinte atit pe creator, cit 
și pe contemplator, Universul acesta va fi exteriorizat în forme şi 
culori; din forme și culori va trebui să ge desprindă o „atmosferā“ 
dorită, o „Stimmung'*. Luerul creat va trebui să declanșeze în eon- 
templutor stări inefabile și complexe, să fie prilej pentru o viață 
completă, pentru o ajungere la plenitudinea interioară. 

Prin această apariție a „ătmosferei“*, pictura se apropie de 
poezie pi de muzică. Rembrandt crease el însuşi o „atmosferă!“ greu 
de uitat, întrebuinţind elar-obseurul. Vincent Van Gogh va încerca 
același lucru, însă refuzind să întrebuinţeze clar-obseurnl, El so 
cotea că în pictură se întimplase prefaceri mari care îi UȘutau 
încereareu. Pictura devenise mai puţin sculptură şi mai mult mu- 
zică. Apoi experiențele asupra culorilor se înmulțiseră. Delacroix 
vorbise despre legile combinării culorilor. Împresioniștii duseseră 
gi mai departe aceste cercetări asupra parspectivei culorilor. Eugene 
Delacroix înzestrase culoarea cu puterea da a sugera, o făcuse „su- 
sestivă'*, Impresioniștii pleacă exclusiv dela fenomenul vizual şi 
poate dela o meditaţie asupra compoziţiei materiei, Pointilliştii vor 
continua direcția acestei „serupulozități optice“* şi vor reuşi numai 
datorită faptului că sunt buni eoloriști. Dar sub aceste îndrăzneli 
se desfășura un proces de atomizare, un mers spre pulverizarea 
totală. Aici se inserează cubismul, fanvismul (care va degenera în 
cult al arabeseului și al decorativului (Matisse), purismul (Kan- 
dinski). Printre cei care au cultivat satisfacția, nu numai vizuală, 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i în arta lui 
in pictură, a fost şi Vincent Vang Gogh. Așa că, nu în a 

ate căuta începutul descompunerii, începutul acelui proces de 
îndepărtare de izvoarele vieţii, plin de învăţăminte pentru viitorul 
i E aia tehnice se înmulțiseră, permiţind artiștilor 
crearea unor lumi, alături de cea în care trăiau, punînd capăt imi- 
tării naturii, permițind o dispunere interioară a elementelor, a 
eulorilor, mult mai liberă. DONE spe în independenţă, pe 
măsură ce se perfeeţionau în zi ; = 

Tată acum o serie de texte menite să sprijine afirmațiile acestea. 

uzicalizării picturii: : 
A e m pre elle est maintenant, promet de devenir 
plus "subtile, plus musique et moins sculpture — enfin elle promet 
la couleur‘. Pa pă 

Intre pictură și „atmosferă“ nu e nicio ineompatibilitate. Și 
pictura poate fi o artă a atmosferei, ca și poezia, ca şi muzica. 
Culoarea ascunde o seamă de armonii şi de contraste care servese 
de minune pentru realizarea „atmosferei'*. „i N : 

„Il y a dans la peinture quelque chose d'infini — je ne puis 
te l'expliquer sans plus — mais c'est une chose si admirable pour 
' ion d'une atmosphère, ) 
TEA aii les couleurs, des choses cachées d'harmonie ou de 
contraste, qui collaborent d'elles même et dont on ne pourrait tirer 
parti sans cela‘‘, y i i 

Artistul va căuta să exprime stările interioare prin culori, va 
căuta să deslege astfel problema deeorativului, problemă pe care 
numai un artist ca Van Gogh, iubitor al lumii interioare şi În același 
timp al culorilor puternice şi al luminei, hotărît încă să nu saeri- 
fice nici pe una, nici pe alta, o putea relua cu atîta vigoare, cu 
atita disperare 

„Exprimer lamour de deux amoureux par un mariage de deus 
complémentaires, leur mélange et leurs oppositions, les vibrations 
mystérieuses des tons rapprochés, A= 

Exprimer la pensée d'un front par le rayonnement d'un 
clair sur fond sombre, ) 

Exprimer l'espérance par quelqu’étoile. L'ardeur d'un être par 
un reyonnement de soleil couchant, Ce n'est certes pas ià dn tra 
l'oeil réaliste, mais n'est-ce pas une chose réellement existante‘ 

Fraze care ne arată că trăim în epoca stabilirii escu core 
telor între diferitele arte. Peisajul va mărturisi sentimentele, 
rile vor sugera totul, Ceva mai tirziu, artistul, în prada sarat 
probleme a decorativului, a atmosferei redate prin jceul gr mere 
comentind cîteva din pinzele sale cele „mai voite”, serie 
său : N A 
„Dans mon tableau de café de nuit, j'ai cherché à exprimer 

que la čafé est un endroit où Pon pent se ruiner, devenir "e puri 
mettre des crimes, Enfin j'ai cherché par des contrastes 


PE MARGINEA SCRISORILOR LUI VAN GOGH CĂTRE THEO TI 


tencre et de rouge sang et lie-de-vin, de doux vert Louis XV et Ve- 
rontse, contrastant avec les verts jaunes, et les verts bleus durs, 
tout cela dans une atmosphère de fournaise infernale, de souffre 
påle, à expirmer comme la puissanco ds ténèbrs d'un assomoir. 

Et toutefois sons une apparence de gaieté japonaise et la bon- 
homie de Tartarin, J'ai une troisième étude mâintenant, d'un 
Plata n avec usine Paip soleil énorme dans un ciel rouge au dessus 

es toits rouges, où la nature semble ê j 
BA aha. tre en colère un jour de 

Dar această tactică a interpretării realității, a selecției, a exa- 
gerărilor aducătoare de expresivitate, a remanierii realității, acest 
procedeu care permite închepgnrea unei alte realități, alături de cea 
cotidiană, în veșnică comuniune cu aceasta din urmă şi care aduce 
potențarea elanului vital, nu a fost numai a lni Van Gogh, 

Michel Angelo, Delacroix, Daumier, ete, au întrebuințat-o 
într'o măsură atît de precisă încît, dacă am afirma că Vincent Van 
Gogh se află pe linia artei tradiționale, nu am exagera citnşi de 
puţin. Iar Vincent Van Gogh a arătat, de multe ori, poziţia pe care 
o ocupă, cu multă limpezime, în ce se deosibește ea de „academism'* 
şi întrucît tehnica ocupă loe prineipal în realizarea ei. 

-Dar cînd Israels, san cînd Daumier, san cînd Lhermitte de- 
senează o figură se simte mai mult decît forma corpului și totuşi 
şi pentru aceasta citez intenționat pe Daumier, proporțiile sunt 
aproape arbitrare, anatomia și structura nu sunt deloc bune în 
ochii academicienilor, Dar asta va trăi, și de asemeni mai ales la 
Delacroix. Dar nu m'am exprimat încă destul de lămurit. Spune-i lui 
Serret că aşi fi disperat dacă figurile mele ar fi bune, spune-i că 
vreau să spun că dacă s'ar fotografia un om care sapă, el de sigur 
că nu va apărea săpind. Spune-i că găsese figurile hui Michel An- 
gelo admirabile, deși picioarele sunt de sigur prea lungi, șoldurile 
şi pulpele prea late. Spune-i că în ochii mei Millet și Lhermitte sunt 
pentru aceasta mari pictori, pentrucă nm pictează luerurile așa 
cum sunt ele, după o analiză amănunțită şi aridă, ci cum ei, Millet, 
Lhermite, Michal Angelo, le simt. Spune-i că dorința mea cea mai 
mare e să învăţ să fae asemenea inexartități, asemenea anomalii, 
asemenea remanieri, asemenea schimbări ale realității, astfel că de 
aici Să iasă, da, minciuni, dacă vrei, dar minciuni mai adevărate 
decit adevărul literal“, 

Vincent Van Gogh care la început soeotește că independența 
ge ciștiză printr'o tehnică a exagerărilor expresive, aducătoare de 
dinamism și viaţă, mai tirziu va vedea în posedarea legilor combi- 
nării culorilor (legi care vor avea drept consecință refuzul de a 
realiza culoarea locală), instrumentul desrobirii rivnite, 

Adevăruri exprimate luminos în aceste rînduri: 

„Totuşi aceasta nu mă mulțumea. După mine cuvintele acestea: 


„Să nu faci culoare locală'* ascund în dosul lor mult mai mult”, 


72 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


„Adevăraţii pictori snnt acei care nu fac culoare locală“, 
aceasta fu obiectul discuțiilor dintre Blane şi Delacroix“, 

„Oare nu am dreptul să înţeleg prin asta că un pietor proce- 
dează bine cînd pleacă dela culorile paletei sale, în loc să plece dela 
culorile naturii? Vreau să spun că atunei cînd dorești, de exemplu, 
să pietezi un cap, priveşti odată natura și apoi poţi să-ți spui: capul 
acesta este o armonie de brun-roșu, de violet, de galben, totul în 
tonuri „rupte'* ; voiu pune violet, galben și brun-roșu pe paletă și 
le voiu amesteca. Eu păstrez din natură o oarecare ordine a suece- 
siunii şi o oarecare precizie în plasarea tonurilor, studiez natura 
pentru a ne face lucruri fără sens, pentru a rămîne rezonabil, dar 
mă interesează mai puțin să fie culoarea mea precis identică, „À la 
lettre**, din moment ce ea produce frumosul pe pinza mea, aṣa cum 
cealaltă produce frumosul în viață“, 

„Dar sunt limite peste care nu poţi să treci, cu atit mai mult 
en cît ele fertilizează. Culoarea în ea însăși exprimă ceva, nu poți 
să te lipsești de aceasta, ci trebue să profiţi, ceea ce face frumosul, 
cu adevărat frumos, este la fel de adevărat", 

„In schimb poți nita culoarea locală, cum a făcut Veronâse în 
Nunta din Cana. Intreagă această arhitectură și acest cer sunt con- 
venţionule şi subordonate figurilor, sunt calculate pentru a reda 
pe acestea frumoase, Aceasta este într'adevăr pictură şi e mult mai 
frumos decit imitație exactă a lucrurilor îngile, Trebue să te gîn- 
deşti la un lueru şi să rodai anturajul indispensabil, să-l faci să 
decurgă din rest'“. N 

„Cunoașterea legilor culorilor permite o serie de combinaţii 
care fac să crească independența creatorului, Dar există și aiei li- 
mite anumite: pe de o parte culoarea luată în ea însăși, limită fer- 
tilizantă, pe de altă parte necesitatea sensului, lueru pe care l'am 
mni pomenit şi care determină pe artist să păstreze din natură o 
anumită ordine a succesiunii. In schimb faptul cunoaşterii legilor 
care determină jocul culorilor și care facilitează diverse combinaţii, 
face ca respectarea culorii locale să devină superfluă'*, 

Ca loc de frunte ocupă calculul, tehnica! Cit de intenţionat, eft 
de logic ne apare acum, sub influența lămuririlor lui Van Gogh, un 
artist ca Delacroix, ca Monticelli sau ca Van Gogh, Iată acele rin- 
duri în care combinarea culorilor fundamentale, contrastul şi armo- 
mizarea lor sunt deserise în toată desfăşurarea lor dramatică, 

„Travail et caleul sec et où on a l'esprit tendu extrêmement, 
comme un aeteur sur la scène dans un rôle diffieile, où l'on doit 
penser à mille choses à la fois dans une seule demi-heure“, 

Este o căutare înfrigurată, în care abstraeția joacă un rol mai 
mare decit își înehipue contemplatorul vulgar care, necunoseînd pro- 
cesul de creaţie, îşi permita să fie într'o continuă insatisfaeție și să 
devină astfel factor de progres artistic. Ai 

„Ne erois done pas que j'entretiendrais artifieiellement un état 
fiévreux, mais sache que je suis en plein calcul compliqué, d'où 


PE MARGINEA SCRISORILOR LUI VAN OOGH CĂTRE THEO 73 


résultent vite, l'une aprta I’ 
n etlenlécs d'avance", 

| repetā astfel experiența unor Monticelli, Delaeroi i- 
“hard Wagner şi enleră ca gi i consecinţele : A ante ma 

„Monticelli colorista logique, capable de pourtnivre les caleuis 
les plus ramifiés et subdivisés relatives aux gammes de ton qu'il êquili- 
brait, certes, À ce travail surmenant son cerveau, comme aussi Dela- 
n et Richard Wagner‘, Căci aceasta e cauza reală a nebuniei 
de pointes deviat Eset Dopa er ae trop vrai aaa tas 
molii: ie EDACTAR A e vie qui rend, poùr dire le 

_ Toate drumurile due spre tehnică, Ea ordonează dasordinea pa- 
sională, ca face mai puţin penibile momentele în eare inspirația s'a 
retras, ea face ca zilele în care inspirația este absentă să fie totuși 
fertile. Vincent Van Gogh cunoaște zile de inspirație năvalnică, pre- 
cum și zilele în care rămîne numai eu ealeulul tehnic şi de aceea 
iubeşte, poate și din prudenţă, tehnica. 

: „Que veux tu, j'ai des moments où je suis tordu par l'enthoun- 
siasme ou la folie ou la prophétie, comme un oracle gree sur son 
trépied“, 

| „N'est-ee pas l'émotion, în sincérité du sentiment de la nature, 
qui nous mâne, et si ces émotions sont quelquefoia şi fortea qu'on 
travaille sans sentir qu'on travaille, lorsque quelquefois les tonehes 
viennent ayee une suite et des rapports entre eux, comme leg mots 
dans un discourrs où duns une lettre, il faut alors se souvenir que 
ceia n'a pas été toujours ainsi, et que dans l'avenir îl y Aura aussi 
bien des jours lourds sans inspiration'*, 

Intr’atit de mult crede în calculul treaz, rece, încît el refuză 
ciştigurile în sensibilitate, datorite excitantelor sau bolilor: 

„Or, si je me refais, je dois recommencer et ne pourrai pas 
atteindre de nouveau ces sommets, où la maladie m'a imparfaitement 
entrainé‘*, 

Cit de mult iubește el tehnica! Meren cere alte cărți din care 
să o înveţe. Și nu mai încetează de a lăuda cartea lui Fromentin 
asupra pictorilor olandezi, „Prin tehnică ceea ce simţi sau presimţi 
în chip instinctiv, devine luminos și sigur, și în același timp poţi 
ajunge să-ți dai seama de ce găsești frumos ceea ce găsești frumos, în 
loc de a avea o credinţă instinctivă în marii maeştrii, Luern foarta ne 
cesar- acum, cind te gândești că judecăţile sunt teribil de arbitrare 
şi de superficiule“*, serie el, sehițind o estetică experimentală, „von 
unten'*, ca cea a lui Fechner. 

Astfel, pictura devine o muncă, un meșteșug cure cere efortul 
spiritului, dar şi pe cel al trupului; care necesită energii spirituale, 
dar și energie fizică. Vincent Van Gogh înţelege arta, aṣa cum a 
fost înțeleasă ea pină la Immanuel Kant, ea produsul unui proces 

fourte asemănător, dacă nu identic, cu cel care se petrece în spiritul 
unui meşteșugar, așa cum are să facă mai tirziu Mallarmé sau Paul 
Valéry. Artistul, după meeastă concepție veche-nonă, este ca gi megt 


autre, des toiles faites vita, mais long- 


74 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


sugarul, „oel care caută perfecțiunea fără să o găsească *, opusul 
aceluia care zice „știu“, „am găsit“. Cu timpul Vincent Van Gogh 
vede în fiecare Imeru o ocazie pentru un tablou, o ocazie pentru o 
serie de consideraţii tehnice și de proiecte pentru tehnici noi. Viața 
nu merită să fie trăită decit prin prisma posibilităţii ei de a fi ma- 
terial pentru artă. Iată o atitudine pe care au atacat-o mulţi, pe 
care o critica J. M. Guyau la Flaubert și la atiţia alţii, o atitudine 
care în secolul al XIX-lea se întilnește des și de atunci din ce în ce 
mai mult. Artistul însuși îşi dă seama de ea și o consemnează în mai 
multe scrisori, 
„De plus en plus d'autres choses me quittent et plus elles me 
quittent, plus rapide devient mon regard pour voir le côté pietural'', 
Iar mai tîrziu: a i 
„Et j'en veux quelquefois à cette sale peinture. C'est Richepin 
qui a dit quelque part: „l'amour de l'art fait perdre l'amour vrai“, 
„Je trouve cela terriblement juste, mais, à l'encontre de cela, 
l'amour vrai dégoûte de art“, 
Acestea, degi odată serisese: 4 
„Orişice s'ar cînta asupra tehnicei, eu vorbe de fariseu, gău- 
noase şi ipocrite, adevărații pictori se lasă călăuziţi de această con- 
ştiinţă pe eare o numim sentiment. Sufletul lor, spiritul lor, nu sunt 
în serviciul pensulei, ei penswla în serviciul spiritului lor. In felul 
acesta pinza se teme de pictorul bun, iar nu pictorul bun de pînză ”. 
Vincent Van Gogh, pe baza legilor descoperite de Delacroix, pe 
baza experienții impresioniștilor, pe baza refuzului de a realiza eu- 
loarea locală, întemeiase o tehnică nouă. Toate părerile lui asupra 
diferitelor tehnici emană din concepţia lui artistică, a raportului 
dintre artă şi natură, a rolului tehnicei în creație, a funcpiunilor ce 
iii EUG. SCHILLER 


IDEOLOGIA TINERETULUI 


ŞI CULTURA 


Cereetind specificul ideologiei extremei drepte romineşti, am 
arătat cum pretins-a „mistica creștină'*, a fost dictată neesteia de 
interese străine, la fel cum aceleași interese ale fascismului apusean 
au rengit să imprime unti organizații politice rominești, structura 
de cuib, cămăși, alianțe „în 48 de ore'* şi svastica pe tricolor *), 

Am arătat atunci, pentru ce diferența specifică a ideologiei ex- 
tremisului de dreapta rominese, așa zis-a „relipiozitate'', nn tre- 
bue considerată ca o „marfă“ de import ei, dimpotrivă, ca o marfă 
confecţionată din material „naţional“, destinată pentru u servi 
interese străine. Atunei însă, cînd privim celelalte aspecte ale ideo- 
logiei extremismului rominesc, caracterele secundare a ceeace con- 
stitue, de bine, Je rău, Weltansehaung-ul cuiburilor, ne găsim în 
faţa unor articole străine, „made în Germany", importate și adop- 
tate în Rominia, bineînțeles, în ambalajul specifie naţional si desi- 
pur, cu o primă de export considerabilă, După cum vom vedea mai 
jos, „trăirile“ de orice fel, — inclusiv cea „romîno-indiană'* a lui 
Mircea Eliade — „primatul spiritului'*, „vocea singelui și a străbu- 
nilor“*, „jertta“*, „filozofia suferinţei“, ete. — îşi află filiațiune di. 
rectă în revelațiile „comandanților de ideologie”! tip Alfred Rosen- 
berg, dapă cum „omul nou'', pe care-l pregăteau asiduu cuiburile 
gardiste, nu este decit o ediție balcanică a bravului flăcău arian 
«ducat în pereeptele lui Baldur von Schirach pentru misiunea 
„nouă? de membru disciplinat al batalioanelor de asalt și viaţa de 
„miine“* în trangeele „răsboinlui total‘, 

Ar fi greşit totuşi, să considerăm pe doetrinarii autohtoni, drept 
simpli compilatori ncindeminatiei ai urmaşilor lui Wotan din cen- 
trul Eurcpei. Perspectiva istorică a fascismului rominese, evoluţia 
şi mediul specifie, dur mai ales rolul pe care și l-a asumat în ultimii 


1) Vezi „Ideologia tinoretului și cultura“, I, în „Viaţa Romimenseă'*, 
Mai, 1938, 


76 VIAŢĂ ROMÎNEASCĂ 


ani, transformîndu-sn într'un simpla pion de avantgardă şi sacrifi- 
ciu al unor forțe imperialiste străine, imprimă în mod necesar și 
ideologiei sale pină în ultimele ei amănunte, un caracter deosebit 
de degradant, sau, cum ar spune doctrinarii noștri: „pecetea tra- 
gică a unei cruci de sînge'* apasă asupra „destinului romînese, 

Acest lucru se vădește în orice moment, din cercetarea modului 
în care au fost adaptate la noi revelațiile ideologiei naţional-soeia- 
liste şi deci, pentru a avea o perpectivă justă a evoluției și soartei 
melodramatice a teoriilor extremej drepte rominești, trebue să fi- 
nem seamă, în permanență, de originea ideilor pe care le cereetăm. 

Să începem cu teoria culturii. Atitudinea practică a național- 
socialismului învingător, față de valorile culturale, este îndeobște 
cunoscută, Cuvintele eroului unei piese de Hans lost, — în care e 
proslăvit spionul și diversionistul Leo Schlageter: „Cînd aud cu- 
vintul cultura, ridie piedica dela revolver'', exprimă cel mmi bine 
uceastă atitudine, Pentru noi, este interesant că, în revelațiile sale 
ideologice, d-l Alfred Rosenberg anunță la un moment dat o „mare 
descoperire'* istorică. După d-l Rosenberg, cultura tuturor timpu- 
rilor şi a popoarelor, a fost creația „păturei arienilor nordici", des- 
călecați din legendara Atlantidă în toste părțile lumii. Această „pă- 
tură nordică'*, după cum „știe precis* d-l Rosenberg, a condus ţi 
inobilat prin cultura ei, din toate timpurile și pe chinezi şi pe indieni, 
pe babiloneni, ca și pe greci, pe romani, pe francezi, pe ruși, ete. ete. 
Aceşti „stăpini arieni“* au dăruit raselor inferioare cultura lor, 
iar acestea din urmă, n'au făcut alteeva decit s'o denatureze, iar 
astăzi nu vor să recunoască și să se supună de bună voie „voinţei 
rasei superioare germane‘, In fața acestui destin al „păturei arie 
rilor nordici“ bieţii comandanţi ai sufletului cuiburilor de pe ma- 
lurile Dimboviţei, se simt inconsolabili şi „sugrumaţi de invidie“; 
(Cioran) alteori însă, nu numai că se consolează de a nu fi şi ei des- 
călecaţi din Atlantida, dar reușese chiar să devie originali. 

Astfel, după lămuririle competente ale unuia dintre acești doo- 
trinari, n'ar trebui si ne pare de fel rău că n'am fost creatori de 
cultură în trecut, deoarece, toată cultura, așa cum a fost ea înțe 
leasă pînă acum, este de esență ... judaică, născută din înterpretarea 
cuvîntului judaie „coltora“* care înseamnă „ştiinţa despre tot“). 

„Această coltora este adevărul substituit al culturii în viața 
noastră“ *) „Cultura în înţelesul modern, se plinge același doctrinar, 
face pe nedrept, din oricine, la un moment dat, un inițiat“ eăei „ade- 
văratu cultura“: este cu totul alteeva, decit simpla iniţiere în perfida 
ştiinţă judaică „despre tott — adică: bibliotecile științifice, opere 
literare ete. Tar acest „pseudo-iniţiat, poate wgor fura minţile unor 
oameni care nu au învățat, dar care trăese tutuși susținuți de 0 


1) „Buna Vestire“ din 16 Martie 1938, 
2) Ibidem. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA T7 


tradiție a cărei origine se pierde în negurile protoistoriei!* 1) gi 
pînă la urmă, aflăm că însăşi scopul acţiunii eulturalizante „tare 
a invadat lumea de un vege şi jumătate“, n'a fost decît „distruge. 
rea omului“, pentru a-l subjuga „forţelor anarhice ale biologiei" *). 

Este remarcabilă sinceritatea doctrinarului nostru, cînd stabi- 
leşte legăturile între falsa cultură care a rătăcit omenirea în ultimul 
secol şi progresul societăţii umane, dar mai ales rictaarea masselor 
pentru o viaţă mai bună, Căei iată în ce constă, după acelas doe- 
trinar, „subjugarea omului forțelor anarhice' ; — „în numele unor 
argumente de ordin strict biologie, s'au ridicat „Bans-enloții lui 
89“, după cum iarăși în numele cărnii s'au ridicat „besmetieii! 
revoluției ruse'', — ea fi a tuturor mişcărilor sociale — „primii 
fiind duşi acolo de un veac de intensă cultură, ceilalți fiind pur- 
taţi acolo, după alt veae de cultură pozitivistă materialistă“* =), 

Ca să completăm tabloul „naționalistului“* nostru, ar mai tre 
bui să adăugăm și pe „besmetieii“* istoriei noastre naționale, pe Ho- 
ria, Tudor, cât şi pe cei din timpuri mai noi: Cogălniceanu, Rosetti, 
ion C. Brătianu, care au lucrat sub influența obiectivelor și ideilcr 
„anarhice“* ale marei Revoluții franceze, 

— „Omul nou lipsit de mituri — continuă acelaș reprezentant 
ul „protoistoriei'* „devine cea mai abjectă fiară, lipsită de adevărata 
putere pe care i-o dădea tradiția, Numai așa poate fi stăpinitit «i 

Iată, vom adăuga noi, cum ura abjeetă a ideologilor „revolu. 
tiei naţionale“! — urmașii cioeoilor deposedaţi — față de mulțimile 
luptătoare pentru eliberarea socială, răbufnește liberă și nestăpi. 
nită, în pofida obișnuitei draperii de lozinci „revoluționare“ și „sa- 
cializante'*, Cind este vorba de ameninţarea ridicării poporului, 
fiara „protoistoriei“*, nu mai poate fi străpinită. Ceea ce se înca- 
drează dealtfel perfect în „tradiţie, 

Să ne întoarcem însă la „cultura adevărată'!, predicată de pro- 
fesorii cu nostalgia „protoistoriei'*. După cum am văzut, în această 
concepție, cultura, n'are decit foarte puţin afuce cu bibliotecile, ope- 
rile ştiinţ fice. literare sau tehnice, 

— „Omul de cultură — serie d-l Nae Ionescu — nu este unul 
care ştie mult sau multe — ci unul care trăieşte organie realitatea 
sprituală' *), sau, după cum lămureşte prof. Crainie: — „Cultura 
e cultură — numai întru cit reprezintă raportul omului față de 
cert). 

Această concepție a fost desvoltată și concretizată de ideologii 
„tinerei generații: — care în fudulia şi limbajul caracteristic, au 
ajuns chiar să procale că, „pentru noi romini, cultura este sin- 


1) „Buna Vestire“! din 16 Martie 1938, 

t} Ibidem. 

a) Thidem, 

+) Ib'dem. 

8 Prof. Nne Ionescu în „Buna Vestire! Nr, 176. 
e) Nichifor Crainic în revista „Axat Nr. 10. 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gurul mijloc de afirmare în faţa istoriei, 1) — precizind imediat, 
că este vorba bineînțeles de „cultura“, concepută ca o „expresie a 
spiritoalității““. lar sensul concret al acestej „Spiritualități' o le 
murește acelaş doctrinar, declarind cu sinceritate că, „a ridicat pooli 
primare..... este o operaţie fără de nicio eficacitate pentru cultura 
vominească“*, ceea ce un alt doctrinar — spre deosebire de Eliade — 
încadrat în enib — a lămurit mult mai concret: „Nu este greu 
să pervertești oamenii, cînd şcoala ţi-a deslegat limba. Țăranul moare 
în întunerec, strigă falsii profeți ai vastelor organizaţii, să-i ltu 
ralizăm pe ei, șacali ai veacului științei, să nu mai rămină un suflet 
game elor lui Eliad rimat, acelaş Iu- 
el şi eroii romanelor lui e, an exp l 
ern, aie aci a concret, decit autorul, în articolele sale „ideolo 
pice, - - - 
dintre aceștia, e profund îngrijorat nu numai de exis 
pro primare, dar și de introducerea săpumului la sate; =- 
„Să vedem dacă rominul „poate rămîne el însuși, cind va Începe 
să se spele în fiecare zi..:* — Dar „eind vom introduce școli înalte 
biblioteci, medii culturale — se întreabă îngrozit același tînăr, Dum- 
nezeu ştie, ce se va alege atunci din ființa noastră rominească... ), 
Să ne întoarcem însă, la lămuririle teoretice ale autorului citat. 
In articolul asupra sensului „culturii adevărate" Sai domnul 
Eliade ne lămureşte că este vorba de altceva „mai înalt“, pomi - 
blim'*, decit ştiinţa de carte, școlile primare san site nimicuri a 
acelaş fel, Nu poate fi vorba, cum eredeam noi, de o „creație A 
mată prin opere (de artă san de gind), ci de o creație de fortei 
rodire sufletească a fiecărui cetățean... de armonizarea omului a u- 
mea şi cu sufletul său, de crearea unui echilibru firese și fertil! *). 


În ce constă acest „echilibru firese și fertil’ al culturii conce 
pute ca o „expresie a spiritualității, şi ce urmăreşte vonoi a 
monizarea omului cu lumea‘, am văzut-o mai sns, cînd spiri P 
liştii noştri denunțau falsa „coltora“, — clădită ficare: i 
şcoli, —, care a dus omenirea la răbufniri nbiologice" , de felu mare 
revoluții franceze, Echilibrul „firese și fertil“, „rodirea pariones x 
a fiecăirni cetățean, cu un cuvint „cultura adevăr t, tre re 
joace deci, pentru „spirit“*, cam același rol pe care-l joacă pe 
„materie’” o pereche de cătușe sau un bun lagăr de ea eT 
— pentrucă altfel „omul nu mai poate fi stăpînit să nu ai 
bufniri „biologice””. lar modul practic, cum poute fi creată astăzi, 
o „cultură adevărată”, — devine clar, din moment ce „organizarea 
formidabilă a tinerimii poste scuza un gol în cultură“ *). „Cultura 


+) Mircea Elinde „Vremra'*, 


5) E. Gorun „,Vromeu!! Nr. 876, 1935, 


| 
J 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 79 


noastră se închiagă astăzi în 
— și „momentul de cultură 
în jurul unui mit creator și 


jurul arhistrategului oștirilor cerești! 
pe cure îl trăim își rezolvă actualitatea 
i regenerator în istorin noastră, 1), sau, 
după “um se exprimă însăși reprezentantul „mitului“: şi strategul 
oștilor pămintești, domnul „căpitan Codreanu: „Legiunea nu esta 
numai un sistem logit, o inlänțuire de argumente, ci o frūire“* 2), 

k isng fe iau se lămureşte concret, modul eum poate fi creată 
ne ra adevărată“, resia „spiritualităţii“: şi „trăirii ş > 
burile Căpitanului. mE vi sati EENE O 

Iată cum, pornind dela perfida „coltora“* iudaică, pregătită 
de Renaşterea şi Secolul enciclopaliştilor, trevind apoi printr'o se. 
rie de elucubații „spirituale“, care se useamănă într'udevăr „pă- 
durii cu floare sălbatecă'*, și „mlaștinii desnădejdii*, cum e denn- 
mit, în „cărtieica șefului de cuib“, drumul pe care trebue să-l par. 
curgă orice brav legionar, — ajungem pină fa urmă, să poposim în 
cuiburile gerdiste, unde sunt intiumite toate condiţiunile necesare 
“reării unei „culturi adevărate", inclusiv regula atit de fericită en 
„În ședințele de cuib, să nu se disente în contradictoriu, nimic, să 
nn turbure majestatea tăcerii"! 3), sau după cum se exprimă mai 
pe înțelesul tuturor șeful mișcării, într'o altă misivă, adresată dis- 
cipolilor: „să nu aud vorbe" 4), 

Doctrinarii extremei drepte romineşti, n'au de unde şti că 
un „Învățat”* dint'o ţară fote depărtată, — și totusi înrudit 
în spirit — Prof. Işikawa, i-a întrecut de mult, stabilind că prin- 
cipalu caracteristică a „ideologiei naționale" japoneze, trebue să fie 
„tăcerea mazimă, nu numai în cuvinte, dar şi în gindire", 

Astfel se întilnese pe drumul acelorași năzuinţe „sufletul sa- 
murailor“* din ţara soarelui răsare, cu „Spiritualitatea“* „căpitanu 
iui“*, din brăul Carpaţilor, 


Să ne întoarcem acum, ln modul specifie „national în care 
sunt nevoiţi comandanții noştri de ideologie să asimileze doctrina 
„păturii stăpînilor nordici“. 

Dacă la noi, nimeni nu-și porte permite luxul luj Rosenberg, de 
£ „ști precis că toată cultura popoarelor a fost creația „nordicilor* 
— ci dimpotrivă, suntem nevoiți să deuunțăm această cultură a 
treentului drept o diabolică invenţie iudaică — atunci cind este 
vorba însă de conținutul „culturii adevărata'!, necesare astăzi, tot 
domnul Rozenberg, este precursorul doctrinarilor noștri, în lupta 
pentru „eliberarea'* culturii „adevărate“, de tirania rațiunii stijn- 
jei și a intelectualilor. 

Preconizind necesitatea „reconstrucției culturii“, care trebue să 
suprime vulorile create în ultimele două secole, acelas domn îşi ex- 


1) „Buna Vestire"! Nr. 313, 

2) O. Z. Codreanu „Pentru Iegionnri‘*. pag, 209, 
3) „Cărtielea şefului de euib'', peg. 7, 

Bi „Curtea eirrulărilar râpitanulni, pag. 40, 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


primă „marea durere“, pe care o resimte la vederea uzinelor și 
marilor oraşe, care: „spurtă faţa peisajului german". eg: N 
Ura domnului Rosenberg, față de marile metropole și d 
se explică perfect, dacă ţinem seama de concentrarea mai ra 
lare în oraşe și uzine mari — masse de care se teme pe ra 
tate regimul reprezentat de domnul Rosenberg. In gaze privinţă 
însă, elevii „nordieilor'*, din câmpia Dunării, sunt m A pe ia 
vilegiați. La noi marile orașe şi uzine n'au ajuns încă le 
a putea „spurea peisajul pa AMI, DI aie ei să a para 
ie, domnul Lucian Blaga, si u] sat R 
a Tud s'au desfăcut de neliniştes metafizică şi 2 gg 
cu transcedentul, pentrucă s'au depărtat de contactul rect cu : 
tura și stihiile. In limbajul concret al doctrinarilor aie rgires p 
cuiburi, aceasta înseamnă că toată „sterilitatea cult ne e 
pl fe rece ema d Due 
i d nevoie de dovezi z i 
dovetti pe pir en dela Maglavit, unde „un cioban. simplu a 
văzut pe Dumnezeu, cu adevărat, pentrucă a crezut în el d ne 
gem dela „elogiul satului“ la melogiul Maglavitului ar a reia 
trache Lupu, care „ne-a dovedit însfirșit, cât ret e primi 
și că „Rominia se află la nivelul Maglavitului'! 2), zac 
In chipul acesta se dovedește, că suntem în unele ori E 
periori „nordicilor* şi putem erea deci mai curînd decit să: 
cultură adevărată“*, bazată pe o „trăire'* curată, fără oraşe m 
uzine, şcoli înalte, etc, dar mai nn fără un proletariat numeros 
durere'* a domnului Rosenberg. : l 
"Tată de ce, a avut dreptate gi domnul Eliade, afirmând că în 
ceea ce privește cultura ca o „expresie a spiritualităţii, e 
gurul mijloc pentru noi rominii, de afirmare în fața non a 
Există deci, unele domenii, în care doetrinarii apoi e 
rominești, pot avea în linişte — după expresia lui eră) ră e 
„delir de grandoare'*, iar „stăpinitorilor nordici le vine 
fie „striviţi de invidie‘. 


In lumina aceleași concepţii a unei „culturi: eliberate de ne 
rațiunii și celelalte arme iudaice — cărțile, şcolile, gar — 
distrug“ ființa noastră rominească și sufletul „„liber' eee 
lui, devine înțeleasă și atitudinea unor doctrinari ai extremei drep 
cz aprige ce apoi de usemenea semnificativă diferența de 

ă de „arienii nordici". ] J (pe 

setei ie alai. faţă de oamenii de ştiinţă şi ergo 
tăţile lor, este suficient de cunoscută, Luerurile nu ue ia i 
la izgonirea savanților „nearieni“' sau incomozi regim 


1) Victor Bolmu, „Spiritul legionar și legiunea“, pag. 44—45. 
K: E, Cioran, „Vremea!!, 6 Oetomvrie 1935. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 31 


a intrat şi ea sub imperiul deeretelor-legi. Cu ajutorul acestora, re- 
gimul a cerut și a obținut în ciţiva ani, „teorii: ştiinţifice de jus- 
tificare a politicii imperialiste din afară şi a celei autoritare din 
lăuntru, Problema neputind fi, bineînțeles, desbătută în cadrul 
acestui articol, vom aminti numai că şeful ideologilor germani Giin- 
ter, a declarat că „forța singelui scapă încercărilor de analiza ra- 
Honală'*, ceea ce eliberează pe savanții germani de necesitatea de a 
cerceta și convinge, 

In „ştiinţa“ astfel construită, întrebarea „pentru caf“, nu se 
pune. Trebue să crezi că tipul superior de umanitate este „arianul 
nordic“ și ca atare, lumea trebue săi aparțină ; după cum în Ja- 
ponia, trebne să crezi că „samuraii turaniei“ au tot dreptul să ex- 
termine „rasa inferioară" a chinezilor. 

S'a ajuns pină acolo, încît un savant arian Filipp Lenard, a 
publicat, de curînd un tratut voluminos, asupra „Pizieei germane 
şi fizicei indaice'*, unde se fave deosebirea „ştiințifică'* între „fi- 
zica ariană', creația „instinctului rasei germane! și „fizica iu- 
daică'*, a lui Einstein, Plank, Heisenberg, care dnpă expresia unui 
alt „savant“ este numai „o smecherie curată, destinată pentru mis- 
lificarea arienilor'* 1), 

Bineînţeles că niei ceilalți „academicieni“ n'an rămas în urma 
fizicienilor, Astfel în medicină, Profesorul Erwin Lik, în opera sa 
„rurat ariană'' — „Minunea în medicină“, se pronunță pentru ro- 
învierea farmecelor şi a babelor. — „Doctorul — proclamă savantul 
nostru — trebue să devină un vrăjitor, un şi 

Efectele ucestor teorii n'au întîrziat să se producă, Julius Strei. 
cher, — a susținut în „Der Stürmer", o campanie organizată îm- 
potriva seroterapiei, care, „Dtrăvește rasa ariană'* — de unde și 
lozinca „Răsturnaţi pe idolii evrei ai medicinei: Virehoft, Koch, 
Bering |, 

La noi, lucrurile stau însă en totul altfel. Tinăra ştiinţă romi. 
nească, nu poate oferi un cimp de activitate elevilor lui Streicher, 
Oricită sirgnință ar depune aceştia, n'ar putea găsi „idoli“ evrei de 
răsturnat. De aceea, doctrinarii noştri, se pinlţumese să discuta 
„Prineipial“* problema științei, care „nu poate avea o valoare meta- 
fizică“ și nu poate „oferi omului mîntuirea“! *). După „Prof“ Naa 
ionescu „În fond nu există o ştiinţă şi o ştiinţă positivă““ >), In tot 
cazul „positivismul şteintist nu oferea nevoilor metafizice ale ome- 
nirei decît pseudoevidenţe simpliste și mărginite“ t), de aceia con- 


1) Citatele din uutarii germani, sunt fhente : D, Zasinvsky — „Rui- 
nela Idrolagiei'*, — B, Zolheortarb — „Pogromul eultureite și parte din presa 
cotidiană germană, 

>) Vietor Saimw „Spiritul legionar“, pag. 15, 

3) Nae Ionescu „Științifieii și Teologia“ în „Predania'*, Anul 1, Nr, 
30—11—1097. 

+) Tbidem, 

5) Dan Botta în „Sfarmă Piatră“: Nr, 31 din 1930, 


82 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


chido sea initiat „ak Mei în pace iata Dorinte metafisi 
stai fel de demni dare, 
n pînă la urmă o „deseoperire'', cåre l-ar face pe roca 
să pălească de invidie: „învăţat în buna aa vtr pei j 
seumnă pervertit, dedat la rele“ +). După lămuri siyen y a 
štat, e unul care şi-a pierdut puritatea gennină, unu rela: 
a ra să surprindă freamătul udîneului, chipul nedeslușit A va 
i iei în sufletul lui. E cel viţiat, deturnat dela legile organice, 
ehivernisese lumea, un rătăcit, un pierdut! ). ei; ad 
Şi ea să mîntuiască pe cei „pierduţi din cauza știi a ar 
rofesori universitari — tatăl şi fiul — înrolați în i IA N 
tei i acum două veri, să păzească oile într'o ta gaa 
Hongel trebue să recunoaştem, constitue un exemplu, reci x 
ter şi tratatele „pur ariene'' asupra „fizicei iudaice“ şi „£ 
man + vă oare tonte acestea, că se neagă în genere cercetările 


? + + 
sai iha practică a extremei drepte, în cana prst n: 
cido perfect cu părerile unui mera colonel za Ien em az: 
ocină, j eunoscut al marelui serii ; cedrin. pro 
; tul a italia „Despre reforma lui eee rece 
Gios Dementie, seria poos sn ra U O eee 
mois] A ei praga a gg za desmăţului zori dice e i 
prisa ca adevăr, că pia A piece s= paan Sgir = ba arans a 

ăcăm şi noi cu acest — pent — i) contrar — f 
e de suferit prejudicii în inițiativele noastre militare. Ba e 
Aadan dreaptă aplică întocmai, desvoltind la maximum și e p per 
rînd știința și tehnica războiului. Cu o singură deea Pe pi 
colonel Dementie mu foa e NEI os oeclarină că: „Sai 
ipolii săi de astăzi — atit pe i r i 

area siințifie duce la.. formarea și întărirea ditai SI 
Mă i de aceea cea mai bună cale spre național-socia ism, e As 
4 sală lipsă de instrueţie,.*, cît şi pe malurile saap eri 
ea ră că: „coala desleagă limbile“ şi ea atare aju dă piei 
omului pe linia moartă („linia generală“ îi zicea regio 


şi jidan Pudovkin), tnia definitivei lui înmormintări'* 2), 


ă i i jtă ni mi 
i mtia „culturală“: analizată mai sus, remm r 
i ARR nea științei și savanților, erect că zh gen 
dugi“ si pervertiţi'*, — dar şi o cruciadă generală impo 
RE. i iunii şi a inteleetualismului, a fost 
De altfel, lupta împotriva rațiunii şi e Aires 
un miile necesar, pentru înjghebarea însăși a organizați 


- . . de 
extrema dreaptă, care s'au desvoltat din acţiunile practis 


1) Dan Botta în „Sfarmă Pintră“* Nr. 31 din 1936. 
3 „Buna Vestire“ Nr, 313. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 83 


Provocațiune și diversiune politică — n 
justificări şi prineipii „ideologice“, 

La Începuturile ei, lupta împotriva rațiunii şi a intelectunlis- 
mului s'a dus exelusiy prin procedee tehnice de sugestie colectivă : 
cintecul, marșuri, jurămințe, După cum mărturisește șeful mişeării 
„mepornind pe drumul rațiunii — eu alcătuire de programe ȘI dis- 
eupii filosofice, conferințe, singura posibilitate de manifestare n 
stării noastre lăuntrice, era cintecul“ 1). 

Mai tirziu, anti-raționalisenul și lupta împotriva ideilor, n îm- 
brăcat haina unei „ideologii“, 

Dar și în weeustă fază „filosofică“ 
şi a intelectualilor e înțeleasă în primul 
împotriva gîndirii personale şi eventual 
mișcării, 

Cărticiea şefului de cuib, proclamă simplu „eft mai multă me- 
ditație“*, sau ca să uzităm stilul „căpitanului“ — „să nu and 
vorbe, La care doctinarii adaogā „misterul se ponte integru firea 
in lumea faptelor tangibile. Legionarul și-a dat seama de incapacița- 
tea logieului de a cuprinde antologicul'*. De unde rezultă și „earn 
teristicile spiritului legionar, care, reneționează împotriva iluminis- 
mului, a raționalismului îngust şi n intelectunlismului, EI ştie bine 
rolul pnstiitor și disolvant al spiritului eritie“ 2), 

Și dacă „arianml'“ Günter proclamă că „forța sîngelui scapă 
încercărilor de analiză rațională‘, ceea ve eliberează de necesitatea 
de a convinge, un doctrinar romin este de părere că, în general 
peonvingerile nu se pot cistiga prin argumente‘ 3) 

Domnul Cioran, ridicind problema la înălţimea „naţională“, 
după ce declară că „viciul nostru național este cumpănirea raţio- 
nală'*, dă dovada de o perfectă înțelegere n necesităţilor prre- 
tice ale mircării, proelamind că „hulueinaţiile trădează ce e mai 
adine în noit, In felul acesta, d-sa renșește să intuiaacă importanța 
politică a „fenomenului: Petrache Impu: „N'a înțeles nimeni că 
Maglavitul precede un mare fenomen politie?! de asemenea nice- 
sitatea „convertirii'* fenomenului dela Maglavit — veen ce coman- 
danţii de enib, se silese s'o facă de atita timp, făcînd „apel“ în 
şedinţă la „sufletele morţilor“ 4), 

Spre onoarea aceluiaşi doctrinar — trebue să menţionăm, că 
și-a dat seama totuși, că halucinnțiile nu pat servi la nimie pînă 
In urmă, deelarind că „o mișeare politică trebue să inspire teamă 
și simpatie. De altfel, simpatia este trecătoare, numai teama e da: 
rabilă“* 5), 

Ceea ee conducătorii mişcărilor de extrema dreaptă, de pretu- 


1) C. Codreanu, „Pentru legionari‘, pag. 288. 

2) V., Soima, „Spiritul legionar și legiunea“, pag, 45—47, 

=) Tbidem, 

+) „ Dărtieiea sefului de euih, — apelni in mafietele morților, 
3) E, Cioran, „Muglavitul şi conlaltă Romimie“*, 


eputind uvea, în acel stadin 


— lupta împotriva raţiunii 
rind, ca o acțiune practică 
elor eritici ale membrilor 


84 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


tindeni, an înţeles de mult, ridicînd teroarea şi asasinatele la ran- 
gul de sistem. 

In aceeași linie împotriva intelectualilor, se găsese acestora și 
alte vini grave. Aflăm astfel că „intelectualismul sterilizează cura- 
jul“ t), 

— „Oricum — ne asigură acelaşi — este o observație depri- 
mantă, aceia care constată simultaneitatea desvoltării intelectua. 
lismului şi laşităţii la oameni, Din contra, chemarea către iraționai 
s'a desvoltat odată cn valorificarea facultăților și destoiniciilor fi- 
zice, cu plăcerea riscurilor, a aventurilor, a plenitudinii de viață“... 
şi mai departe: „cercetările rațiunii, cît și predilecția pentru jocuri 
cerebrale, predispun la o viață capitonată în afara intemperiilor 
şi pasiunilor pămîntești“* $), 

profund, pe care îl resimt cavaleri; dreptei, obișnuiți 
eu exercițiile de tir, faţă de cei care se dedau la „jocuri cerebrale! 
gi necesitatea de a educa tineretul prin „chemare către irațional" 
şi „valorificarea'* deplină a destoiniciilor fizice, pentru a-l trans- 
forma într'un instrument docil şi disciplinat, şi-a găsit astăzi valo- 
rifiearea deplină într'un Stat din centrul Europei. 

— „Mai înainte — serie şeful tineretului nazist Boldur von 
Schirach — se eredea că pentru educarea tineretului e nevoe de 
cunoştinţe. Societatea noastră e o pildă vie a contrariului. Tineretul 
nu are niciun fel de respect față de cunoștințe, El respectă numai 
pe flăcăii bravi““. 

La noi, flăcăii „bravi'*, neavînd la dispoziție întregul tineret, 
pentru a termina pe cale de decret cu predileeția pentru „jocuri 
cerebrale“ — mînuitorii pistolului, sunt nevoiţi să mînniască „idei“ 
şi să facă „rapoarte! pentru distrugerea intelectaalismului. 

Iar unul dintre acești minuitori ai „armei“ ideologice, a susți- 
nut o campanie organizată în acest scop. 

„În mentalitatea noastră actnală, se dă prea multă importanţă 
intelectualului“ 3) s'a plins „intelectualul“! amintit. Și mai departe: 
„îngrozitonrea noastră prostie, îngrazitoarea noastră tendință de a 
promova intelectualismul”*. 

Apoi flăcăul brav, devine patetic: „Aş vrea să știu, dece res- 
pectăm intelectualitatea ? Dece trăim sub idealul ci, ca sub o stes 
mîntuitoare? Dece mai ales ne închinăm ei, noi, rominii, un nemm 
de oameni, la care însăşi noțiunea de intelectual s'a infiltrat, abia 
de cîteva zeci de ani 7'*...4). După această părere, pentru Europeni, 
inteleetualitatea, mai poate merge pentru noi romînii însă, neam să- 
nătos, vorba lui Cioran, „la nivelul Maglavitului'* — promovarea 


Š 2) As „Rominul do miine'*, raport prezentat studenţilor, 


2) 

3) Vietor P, Găreineann, p Inutile tragiume'! Inteletualitatea yi ome 
sik“, (Vremea), Martie, 1955, i 4 

+) Ibidem. 


IDEOLOGIA TINERETULUI ŞI CULTURA 85 


intelectualismului devi 

telee evine o „prostie: i i 

ied i = ernen i 

ra a e Organizarea practică a pre: eng Aa fear 
N pars w  rominese, în înțelesul pe care l-am văzu în ziuă 

zur: colului de faţă 1). e e pina 
n acest fe) deci, inteleetualitatea, nu numai că este „eel mai 

ult vreodată romînii‘“, dar 


P - [i Fè 
e de altă parte Şi „bravii“* flăcăi arieni, au stabilit de mult 
rasei germane'', Ceia ce unul din 


„Niciodată nu poate fi bărh germ 
atul de 
un om în care să fie viu enait A hiaa ii 


... 


Europei ? 
Răspunsul ni-l dă incidental 

s. Be, i tot un romin L 
zin as nhar asupra operei lui Tudor porta sao 
Mra ni z Soeg „Studiu, după ct îşi concretizează pretențiile 
publică“ 1). face la ap Arghezi „să fie bătut pe la spate în piaţa 
corn , face la un moment dat o afirmaţie, care uită în 
bilă în e e cr SUS, — „če a mai rămas drept calitate necontesta 
ristică j pera d-lui Arghezi ? A mai rămas o calitate — caracte. 
O: iudaică şi accea: a rămas inteligența! — Dar inteli ența 
mai re o mare calitate ? 3), în 

ată cum se lămnrește pină la urmă igi 

TEN cui € că . s b s 
pa ces şi a intelectualismului — este şi a e grip te ia 
Caci treponema fascismului, eare face ravagii și în rindurile tine. 
pa ei din Arab rame al li Ja) mu a nr 

i să se lepede și ei in'* rasei 

— intelectul și intelectualismnl, ? Ci (* fenomenul „atrăin'' rasei, 


in discuția asupra intelectuali! i i 

upia or e bine să amintim şi obser- 
ar priza pintelectuul”' al „tinerei generații“ ; php A unei 

ar fi destinul nuţiei noastre şi i na i 
ză ci nasa pri e Și numai acesta, am avea toute motivele 

Iar domnul Găreineanu conchide: „Să i 

iăreine : >: „Să ne facem că uităm si 
de această mare și arătoasă valoare: intelectualitatea. Să ne pila 


1) Vezi „Viaţa Romineasei'? din Mai 1938, 
tt V. P, Gărcineanu: „Tudor Arghezi gi spiritul indale în literatură 


(Rinduiala, vol, II, caietul 5, pag, 41—43). 


2) Ibidem. 
4) Mireea Eliade (Vremea). 
5) V. P. Găreineanu, „Vremea'*, Martie, 1935, 


E e 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tim pe noi., vechile valori romineşti vor ieși iar la lumină, imp 
triva mentalității gabrede a actualități... * 9). 

Acelaşi lucru l-a exprimat, de mult, bravul Caţavencu — care 
nu era mistie şi nici nu făcea parte din „tânăra punerație* : 
„Nu voiu stimabile să știu de Europa d-tale, eu voiu să ştiu de 
Romiînia mea şi numai de Rominia... Progresul, stimabile, progre- 
gul! In zadar veniți cu gogorite, a invenţiuni auto-patriotiee, cu 

să amăgiţi opinia publică“. 

mei: = etate ORA 5 onorabilul Cațavencu n'a trecut 
şi la fapte, Căci domnul Gireineanu „se face'' numai că m uitat 

imteleetualitatea. Cruciada „ideologică“ impotriva rațiunii şi che 
mările „către irațional“, au cunoscut și la noi valorificări practica 

j rie, j 

5 pepene aceşti „doctrinari'* n'au avut încă satisfacția sid 
vază pe domnul Arghezi bătut la spate în piaţa publică pentru li- 
teratura sa „iudaică'*, în schimb, au comandat desigur festinurile 
sălbatice din vara anului 1936, cînd scrierile lui Sadoveanu, Ar 
ghezi și ziarele „iudaice au fost tirite pe rug şi arse în piața pu- 
tea valorificării  „destoinicilor'* tineretului de extremă 
dreaptă, a prilejuit chiar infectarea și altor pe gata pină 
atunci pasivi faţă de chemările „către irațional'* şi atmosfera po 
seca ger zile, s'a găsit un tînăr poet romin, care văzind 
spectacolul magnifie al cărților confraților săi, mistuite de flăcă- 
rile „auto-la-feurilor — a simțit nevoia nu numm să adere lg acit 
stă acțiune, ba chiar să facă „mea culpa“ în piaţa publică. E. 

„Se cade, —urla poetul Dan Botta, în acele zile încălzite k 
soarele lui Iulie și rugurile eu slova aprinsă — asemtite de p t 
mare poet „focurilor de pe culmi“ — se cade, să fas mea „i 
Fiindcă n'am înţeles acest tineret. Eram un rafinat, un ore: 
de prostii subtile, învățat să respect, ea fetişele, vorbele de elacă - 
apusului, ideologia lui Jibertară, universalistă. Ştiinţa mea m4 
pierdut. Admir pe acei care n'o At, Sau mai ales o era și 
mai departe: „Reacţiunile acestor tineri, nu sunt oare copi 
impuls, care vine da depurte, a haas kariy eta străbu 

i re numai cei puri po . 

giz Pn a re lui Botta, frazele de mai sus, ni sunt ele api 
sia nu numai a ordinului singelui'*, dar şi a paraliziei mintale şi 

Za ee Re a atata 
i, ria en acest urlet dement, al unui port în fața s 
incendiate — expresia cea mai caracteristică și mai dezolantă, ie 
gradării tineretului nostru eat ri influenţa acțiunii € 
nule a organizaţiilor de extremă dreap 

Anina a viitor) ILIE CONSTANTINOVSCHI 


TEASA EEE IE A 
1) Dan Botta în „Sfarmă Piatră! Nr, 31, 1986. 


CRONICA LITERARĂ 


OCTAVIAN GOGA 


După ce sa scris atît cu privire la d. Octavian Go 
simbolică a Ardealului, găsim că este momentul de a sare erle 
poezia lui, fireşte insă superficial şi provizoriu, Părerea tuturor, chiar 
a acelora care îl prețuesc artiaticeşte, este că Goga este un poet repre. 
zentativ al Transilvaniei, un poet cu alte cuvinte interesant prin con- 
tinutul, adică în fond tot prin valoarea de simbol, căci niciodată nu 
vom accepta că un poet oriciţ de reprezentativ ar fi, trebue să fie nu- 
mai atit. Cu alte cuvinte, cu vorbe mari şi întortocheate se tăgâduegta 
lui Octavian Goga meritul de poet pur, Este dezolant cum vstatieu cen 
mai pompoasă, cen mai entedratică, nu e în stare să ne scoată din 
locurile comune. 

Că Octavian Gogu este un poet rezistent, bine înţeles Intro anume 
latură a operei lui, pare un lucru indiscutabil, de vrema re mecastă 
operă produce emoţii şi acum cind nu dispărut motivele de exaltare 
străine de artă. De obicelu poeţii caută să se prindă de olemente tari, 
universale, să se purifice de ceea ce apare ca prea eontigent şi Goga 
cu Rominia. Azi nu mai sunt condiiţile cure pot så ajute entusiasmul 
face poezie pură, aşa cum cel puţin se făceau atunei, Ei bine, ncen poe- 
zie nu rezistă şi va fi uitată şi rămine tocmai poezia nnţtonnalată, 
Faptul fiind fapt, rămine numai a-l explica. Intă să luăm de pildă 
poezia Noi, compunere patriotică, ba chiar subveraivă, fiindcă prin ea 
se sugera suh regimul austro-ungar că ardelenii tinjoau să se unensch 
cu Rominia. Azi nu mai sunt condiţiile care pot să ajute entusinsmul 
naţional pentru astfel de compuneri și totuşi poezia impresionează en 
orice poezie pură: 


La noi sint codri verzi de brad 
ȘI cimpuri de mitasă; 

La noi atiția fluturi sint 
Si-atita jale "n casă. 
Privighetori din nhe ţări 

Vin doina să ne-asculte; 

La noi sint cintece și fiori 

SI lacrimi mulle, multe.. 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La noi nevestele plingind 


Sporesc fuiorul, 

ŞI “mbrätişindu-i jalea pling: 
Şi tata şi feciorul. 

Sub cerul nostru 'nduloşat 

E mai domoală hora, 

Căci cintecele noastre pling — 
In ochii tuturora. 


ȘI fluturii sint mul sfioşi, 
zboară ‘n zări albastre, 
sa E trandafiri 


Iar codri > ri cu noi 

i înfioară s 
ae căi din lacrimi e "mpletit 
Şi Oltul nost 'bătrinul... 


tuală. In 
izbeste dela Inceput mișcarea ceremonială, ri 

tona de ripia praga $ ariran Eee agr r Am gti păr 

ist, un soiu de 
eră noii e de mătase cresc fatai; z e „de prime, «pat 7) 
Imac. Se petrece aici ceva 
N ee e iei orei cu vădit ner hermetic, semnificină un 
mister. Da ce cresc aici numai tluturi? De ce lumea toată en = prae 
ora Dee apa Sri îs Aora Dorman vu ar 
toată această ceremonie 

rii şi o scoate din grupul producerilor patriotice. Cind nu 3 apn 
grea da Purgatoriu este profetismul, un profetism din care a 


mai rămine decit mișcarea curată, fără interesul de conţinut: 


Riătăcitor, cu ochii tulburi, 

Cu trupul istovit de cale, 

Eu cad neputincios, stăpine, 

In faţa strălucirii tale, 

In drum mi se desfac prăpăatii 
§ 'n negură se 'mbracă zarea, 
Eu în genunchi spre tine cint: 
Părinte — orăndule-mi cărareal 


In pieptul zbuciumat de doruri 

Eu simt ispitele cum sapă, 

Cum vor să-mi tulbure izvorul 
Din care sufletul sadapă. 

Din valul lumii ură ară en 

Si cu povaţa ta "nțelea 

In veci spre cei rămaşi în urmă, 
Tu Dieta, văzul mieu indreaptă. 


CRONICA LITERARĂ 89 


Desleagi minţii meta taina 

ȘI legea farmecelor firii, 

Sădeşte n braţul mieu de-upururi 
Tăria urii şi-a iubirii, 

Dă-mi cintecul şi dă-mi lumina 
ȘI zvonul firii 'ndrâgostite, 

Dă-i raza sonrelui de vară 
Pleoapei mele ostenite. 


Alungă patimile mele 

Pe veci strigarea lor o fringe 

Şi de durerea altor inimi 
Invață-mă pe mine-a plinge, 

Nu rostul mitu, de-apururi pradă, 
Ursitei maştere si rele, 

Ci jalea unel lumi, părinte, 

SA plingă "n lacrimile mele. 


Dă-mi tot amorul, toată truda 
Atitor dureri fără leacuri, 

Dă-ni vitorul în care urlă 

Și gem robiile de veacuri, 

— De mult gom umiliţii 'n umbră, 
Cu umeri girbovi de povarä.. 
Durerea lor înfricoșată 

in inimă tu mi-o coboară, 


In suflet scumânâ-mi furtună, 
Să-l aimt In matemi cum se zbate, 
Cum tot umarul se revarsă 

Pe strunele intiorate; 

ȘI cum sub bolta lul aprinsă, 

In smalţ de fulgere albastre, 
Inchiagă-si glasul de aramă: 
Cintarea pătimirii noastre, 


Ce patimi sbuciumă sufletul furtunoa al acestui lov? De ce vifore, 
de ce robii, esta vorba? Care este „pătimirea noastră”? E usor n zioe: se 
face aluzie la rominii robiți din Ardeal, dar în planul poeziei ucest tu- 
cru nu este exprimat, Necesitatea diseroţiunii a ajutat creaţiunea şi 
a dat acea stranie atmosferă de jale fără motiv aparent sau pentru an 
motiv pe care nimeni nu vrea să-l mirturisească. Fiu de preot, Octa- 
vian Goga a ştiut să dea versurilor lui acel miros solemii de cumini: 
câtură şi mile, înlâturind colorile pres stridente, In poezia lui, ex- 
primindu-se prin imagini, sunt licăriri si ecouri şi o sonoritate corulă, 
liturgică. Dela noi, care este o rugăciune citro Ştefan cel Mare, vi- 
brează de aceeaşi jelanie ceremonială misterioasă, cu acceasi nemărtu. 
risită trâmintare: 


Cu fruntea'n tärinä, plingind nzi no vezi 
Din slavă, cereecule sonro; 

Rugămu-ne ţie, azi sufletul nostru 

Tu lusă-] departe să zboare. 

Trimite şi vintul, priboagul drumeţ, 

El crainicul bolţii albastre, 

Să ducă departe pe aripa lui 

Cuvintul strigărilor noastre, 


90 VIAŢA ROMISEASCĂ 


Acolo, departe, spre soare răsare, 

In freamăt de foi din dumbravă, 
Pe veci cetluite în marmură rect, 
Dorm clipele noastre de slavă, 

Voi sinteți acolo, viteji pircălabi, 
Si voi, prea cinstiţilor vorniri, 
Statornici în cinstea de lege și țară, 
In focul credinţei statornici. 


Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrin, 

Tu Stefane, sfint Voevoade, 

Ce-ai scris strălucirea norodului tău 

Cu singe dușman de noroade, 

De sfinta ta dreaptă, de spaga ta sfintă, 
Spun toate poveştile slovei, 

— Să nu se 'nfioare de numele tău 

Nu-i frunză în codrii Moldovei... 


î.....avreerrttoanennrroesereaasee ... .... 


Noi sintem drumeţii piticilor vremi, 
Pitici în putinţă şi vrere, 

Copii fără sprijin ne scurgem viaţa 

Din dor şi din nemingiiere. 

A noastră moşie, frumoasă nespus, 
Grumazul şi-a "'ntina spre pierzare, 

Căci brațele noastre ari spadă nu string 
Si steag ţara noastră nu are.. 


Măria Ta— Sintem bătuţi de nerol, 

La noi în zadar ară plugul, 

Căci holdelor noastre cu spicul de aur 
Străinul le fură belșugul. 

Am vrea să purcedem tu jertfele iaudei, 
Dar n'avem nimica la casă 

Măria Ta! — Toate străinii le duc 

Şi numai cu lacrimi ne lasă... 


Simţul limbil este la Goga magistral, Delin Eminescu nimeni na 
ştiut să scoată atitea arome din cuvinte aproape obişnuite, cu un dis- 
preț statornic de orice coloare- Ultima strofă citată este de pildă plină 
de abstracturi, dar acel bisericesc „jertfele laudei" umple de fum de 
tămție toată poezia, Oricit am explica cititorului de azi, că poetul face 
aluzie la jalea politică a ardelenilor, rugăciunea aceea smerită, plin- 
gerea aceea biblică, rămîne gratuită şi misterioasă ca şi Blestemele 
fără obiect ale lui Tudor Arghezi. 

Ca şi Eminescu, Goga are un inefabil al lut care depășește cu 
mult sonoritatea instrumentului. E ca şi cind un copil ctntind pe på- 
mint, sar auzi deodată din cele patru puncte cardinale un cor de tn- 
geri, Strofele tunt simple, discursive. ca și romanţele eminesciene, 
cintînd prin misterioasa putere de creaţie n poeţilor mari pe care ans- 
lizela nu-i pătrund. Acea nefabilă tristețe ardeleană, fiorul ca de ció- 
pote uşor elătinate, acestea mai mult decit ideea lirică, sunt tainele 
poeziei Bătrinii: 


De ce m'aţi dus de lingă voi, 
De ca m'aţi dus de-acasă? 
Să fi rămas fecior de plug, 
SA fi rămas la coasă, 


CRONICA LITERARĂ 91 


Atunci cu nu mai ră 
ajeran căi ezite, a 

l-aveaţi şi voi în curte-acum 
Un stilp la bătrineţe. 


M'aș fi 'nsurat cind ispră 

Cu slujba la e ție ai a 
Mi-ar fi azi casa ‘n rind cu topis. 
— Cum mar cinsti azi satul... 


ciy ai avea azi dumneata 
Nepoţi, să ţi zică: Most.. 

ai spune spuză de 
Cu împăratul roşu.. iiac 


Așa vă treceţi, bieti băt 
Cu rugi la menos S 
Şi plinge mama pe ciaslov 
ȘI 'n barbă plinge tata.. 


De-o fi să mor, e un fel de Mai a 
tar, dar mai rustic, mai cafe dp singur dor, în ucelaşi stil 


De-ol muri la primăvară, 
Să mă plingeţi tu şi mama; 
Amindouă să mă plingoţi 
Și să vă cerniţi nătrana. 


Nimeni altul nu jeloască 
Răposata voastră fală, 

Și vă rog cu îngroparea 
Nu vă faceţi cheltuială... 


Să-l chemaţi pe popa Naie 
Sii-mi citească din scriptură 
Si să spună cuvintare; 

Cam fost om tu 'nvăţătură, 


Dar că m'am născut pe semne, 
Intr'o zodie ciudată, 

De m'a bătut nenorocul 

De pe lumea asta toată. 


Are să 'ntristoze satul 
Rostul micu atit de jolnic, 
l-ar cădea si popii Naia 
Lacrimi multe 'n molifelnie, 


De obicaiu cuvintele „Jale”, „durere”, care reprezintă maj curind 
noţiuni de sentimente decit sentimentele înşişi nu mai spun nimic 
sau duc la pathos. 

La Goga jelunin este reală ca şi melancolia eminesciană, fri n 
ți dulceagă. Plingerea, bocetul, sunt aici gratulte ca niste rituri miste- 
rioase şi turburătoare, Octavian Goga este după Eminescu cel mal mare 
creator de ceremonii noi, col mai adine năseoeltar de floruri inodite și 


durabile. 
G. CĂLINESCU 


CRONICA LITERARĂ 


CĂRŢI STRĂINE 
REFLEXIILE LUI ALBERT THIBAUDET 


Cronicile lui Albert Thibaudet care, dela 1912 la 1914 și dela 1910 
pină la 1936, au apărut în „Nouvelle revue franguise” au început să fie 
acum adunate în volum. Clasate după materia pe care o tratează, ele 
vor forma cinci tomuri. Primele două au apărut sub titlurile de Refle- 
zions sur le roman şi Réflerions tur la littérature *). 

Ceea ce face ca lectura lui Thibaudet să fie atit de atrăgătoare, 
este desigur mai cu seamă lipsa lui totală de dogmatism. Iată un om, 
inzestrat cu un gust aproape intotdeauna infailibil, cu o fină inteli- 
gență, cu o imensă lectură literară şi filosofică, care iţi propune, sub- 
UI şi amabil, explicări, soluţii şi puncte de vedere, fără altă intenție de- 
cit aceea de a-ţi oferi cit mal multe posibilităţi de cunoaştere și aju- 
tindu-te să vezi lucrurile sub cit mai multe aspecte, 

SA stai de vorbă cu un asemenea om este o mare plăcere a spiri 
tului. Am spus Inadins „să stai de vorbă”, pentru că într adevăr citirea 
lui Thibaudet stimulează gîndul şi îndeamnă la discuţii, devenind ast- 
fel un continuu prilej de replici interioare. Thibaudet ştie să «tirnească 
idei, pe care nu caută să le impună, ci numai să le înfăţişeze cit mâl 
favorabil şi să le explice cit mai expresiv, Omul acesta este un rar 
exemplu de critic care nu e nici autoritar, nici despotic, nici pedant, 
nici îngimfat, Doar Sainte-Beuve, citeodată şi numai atunci cînd par 
beste de trecut, li poate fi comparat. (Brandes da asemenea şi pum 
atunci cînd mai puţin preocupat de a-şi echilibra construcțiile critice 
în ritmul alternat ul reacţiunii și al revoluţiei, nu se gîndeşte desi 
să cerceteze adevărata fire a lucrurilor), Thibaudet (spre norocul 
şi spre deosebire în special de Sainte-Beuve), nu e pătimaş și e tipa 
de părerile preconcepute, care, ascunse da atitea ori sub eticheta 
„ideal” (ideal clasic indeosebi), au făcut pe un Sainte-Beuve sau pe e 
Brunetitre să calce în cele mal enorme străchini orhdeciteari au v 
despre scriitorii timpului lor. 

Preocupat mereu de ceea ce durează, Thibaudet caută să des- 
prindă din actualitate un sens mai general şi să insereze Intr'o yoa 
luţie producţia literară contemporană, Deşi ştie să observe orice 
talii, deşi e sensibil ca nimeni altul la specificul unei opere şi eunea 
toate ungherele şi tainițele literaturii, èl esie mereu minat in reflexi și 
lui de un avint generalizator, ridicindu-se dela individul la genere d 
dela particular la general, însă fără să cadă niciodată în abatrac 


*) Gallimard. 


CRONICA LITERARĂ 93 


salvat fiind întotde 
O DAEA Sa auna de un stil plin de imagini şi de culoare si de 


lată de ce articolele lui Thibaudet, deşi se roferă ln e 
i venimente 
Mlacara ale timpului nostru, şi comentează cărți contemporane, sunt 
“parte de a fi nişte cronici ale actualități literare şi capătă, prin 
preocupirile doctrinare ale autorului, o importantă generală. Aproape 
niciunul dintre aceste articole nu dă impresia de învechit. lată, de 


doar, si cu destulă moderație, Atlantida lui Pierre Benoit și poate un 


asupra acestei specii de roman (specie care nu a de loc li 
pariţie) sînt mereu valabile. Vorbinul despre deosebirea. diat bir 
nul de aventuri francez şi romanul de aventuri englez, Thibaudet no- 


vorba de amor: 


„in romanele de aventuri care formează pină acu n 
ordonat, abundent, cu maniera, limitele şi legile sale ma conu 
= A a acasă vena pe decit nega intimplător, episodie şi banal, 

man ri exclude amorul aşa cum i 
personajul soțului Inselat", Ri ASIA ROE oda 

Aşa cum a fost „fondat“ de Daniel de Fot, „Homanul de aventuri 
este romanul energiei, al inteligenței rodnica şi al acțiunii, şi tot asa 
de altfel N înțeleseseră şi Grecii In Odiseia. Odiseia, este ra și Robinson 
cartea unui popor de marinari şi de colonizatori si care se Bupune 
exact acelorași legi. Un erou Indrăgostit ar fi nici ridicul, Subiectul 
lui Robinson excludea în chip nutomat amorul şi iată de co ol realiza 
în chip nutomat elementul originar al romanului de aventuri, Cred 
pre că un romancier francez n'ar fi rezistat ideel de a face din Vineri 
o femeie”, 

Dacii în Refleziile asupra romanului, prin înfăţişarea diverselor 
spocii de roman: de aventuri, urban, domestig, catolic ete, cit şi prin 
analiza legilor romanului, avem o unitate de subiect, dacă nu de ten- 
dinţă, în schimb în celălalt volum da Reflezii asupra literaturii, unda 
editorul n adunat articole cu subiecte foarte diterita Intre «le, putem 
Kusta conversaţia lui Thibaudet fâri nicio constringere de plan san da 
sistem, atunci cind discută cu aceeaşi competint si cu nceeusi vervă 
bogată și proaspătă despre Ronsand ca = despre Spencer, despre 
Shakespeare ca şi despre Proust, despre ideea de generatio și despre 
modernism. 

Cronicile lui Thibaudet vor salva poate dela uitare multe nume, 
Adică, mai exact, aceste nume, apartinind unor scriitori fonrte cunos- 
cuţi în primele trej decenii alo veacului nostru, vor rämine numai tri 
mäsura în care sint menționate în Refleriile Iui Thibaudet, In schimb, 
discuția problemelor fundamentale ale literaturii, pentru care poma- 
niții seriitori nu sint aici decit un pretext, va oferi întotdeauna amato- 
rilor dè idei Hternre generale o hrană abundentă şi aleasă. 


AL, PHILIPPIDE 


CRONICA LINGVISTICĂ 


IARĂŞI NEOLOGISMELE 


y Seere pe 'a bucurat in presa 
P neologisme, 3'a j A 
oară mere tai biti decit miaş îi aşteptat. Sa ridicat un sin: 
= a discordant, acela al d-lui L, Rădăceanu. em rue 
Eremi w jicat două articole intitulate Despre prob pentur: 
e arene d-l Rădăceanu face generalităţi: ripuar ! 
erei nu e de resortul filologilor, ci de al creare po ela pe 
liştilor le revine doar sarcina „sä ne ajute ere ~ er 
pini fge de omenie dine I it mamal ara 
renta i te, după cum trebue oprită pă 
rianda mă pi agree pelin te-ar Lara ere oee ris impune: 
limbă tuturor c telor netre 
Ara pita a: corespondent rominese, 
i ntelor care au un | 
e tremare irma: — pe cit este cu putinţă — ouvinte AR 
cuvintelor vechi şi dialectale şi prin îmbogățirea înţelesul 
"rO pi a omului de pori „e mute pn pita sa para AN 
dat aceea a ocamda 
rii pac praa are şi cine n'are, după d] apr gA ce pe: 
de a se pronunța în materie de limbă; ba, cine mare p 
intelege: cei care se pricep în materie, su să 
Oricit sar părea de surprinzătoare teoria, renunţ ra 
ntru a ajunge mai repede la al doilea articol, cel ni gre <a seră 
Rici se vede că autorul na dări, = vedere dacă e zi io pacik (aiten 
ga iv si gom Seonaid gas yrit decit critica teoriilor mele, cars 


Rädă ia să dir 
începe prin a declara că îi este perm i că 

cute Dea: pe roti apasă şi noi patalama pinken harpet 

nu sintem simpli pant Sa kipas pă meg poa ie 

ma Ă 
Sina ra i ra ea armate a e 
iu, d1 Rădăceanu na 
peer bună, nici rea, aţa incit, cu vola rari eive rh 
ae EIAS $ pp DDES ar il judec după productie 
i “ya fin t 
= o e „Limba noastră cunoaşte de ea a femeie, din 
titate..." ). După d-l Rădăceanu, se zice oamenii se 


| 


CRONICA LINGVISTICĂ 95 


cauza unei „tendinţe de simplificare morfologică a conjugaţiei“, Noi 
ştim că motivul este cu totul altul; dar cum ar putea fi o simplificare 
n „conjugației” altfel decit morfologică? Ştiţi ce va să zică, pentru d-l 
Rădăceanu, un idiotism? Pur şi simplu o prostia. Nu mă credeți? Iată: 
„Calcurile trebuesc evitata şi sint chiar evitate de limbă, atunci cind 
traducerea lor creează idiotisme ca de pildă: Katzenmusik-muzică de 
pisici..." ȘI mai departe: „Toată lumen e de acord că |diotismele tre- 
buesc evitate“ ete, 

A subjuga ar proveni, după d-l Rădăceanu, din fr. subjuger (sich, 
care, dacă ar fi fost împrumutat exact, ar fi trebuit să sune în romi- 
neşte sijige! Şi, pentru a nu ne lăsa posibilitatea de a crede intro gre- 
gală de tipar, d-sa repetă la altă pagină nceeaşi enormitate. Expresia 
bună ziua ar avea cusurul că cere o „trecere greoaie dela un diftong 


ducem neologisme noi, chiar dacă avem cuvinte rominesti pentru no- 
țiunile respective”, Mal departe: „dacă sar urma sfatul d-lui AL 
Graur şi sar inlocui calcurile cu cuvintele respective străine...“ Unde 
am dat eu sfatul acesta? Apoi: „Medicii zic cord în loc de inimă, vo- 
mita în loc de vărsa ett... Si bine fac după d-l Graur”, In realitate, 
imediat după pasajul discutat, pu ziceam: „Se mai întrebuințează neo- 
logismele şi dintrun motiv încă şi mai puţin lăudabil. .”. Asta in- 
seamnă, după d-l Rădăceanu, „bine tac“, Comentind apoi alt pasaj 
din articolul meu, d-sa serie: „Argumentul pare a fi întradevăr ade- 
menitor. E revoltător cum unii se îndărătnicesc să dea limhli noastra 
„clobăneşti” o evoluţie de conţinut...”, E clar că aici mi se atribue mie 


Deci d-l Rădăceanu, e contra neologiamelor, Prima datorie pe 
care o are, în această calitate, este să le evite d-aa personal, şi numai 
apoi să certe pe cel care le întrebuințează. Aceasta este calea pe care 
o urmează alți iluştri puristi, ca d-l T. Pisani, sau ca Arhimandritul 
Seriban. In articolele acestor doi publicisti, mal uşor poţi descoperi 
siorțările făcute pentru a răsuci o frază În aşa fel ineft să se multu- 
mească cu vocabularul indigen, decit un cuvint de origine neo-latină. 
Pe cind d-l Rădăceanu,. Aş fi dispus să pun rămăşag că d-sa intre- 
buințează mai multe neologisme decit mine. De curiozitate, am nu- 


1) Acelaşi procedeu este întrebuințat de un damn Petru Ironie, care, în 
revista „Junimea literară“! numărul pe 1937, serie, vorbind despre o publicația 
a maestrului său, d, L, Motarin: „Studiul... mare pretenția „puru-sintaticăt + 
a d-lui Al, Graur, cure în articolul „Noologismele' *,. uțilizează, fără să citeze, 
contribuțiile mari şi miel serise la noi pentru Zămurirea problemei... *, In schimb 
a-l Ironio citeură, fără să utilizeze: cină um pretins eu că articolul meu e 
„para-sintetie'! ? Gt privește acuzarea de plagiat, felicit pe dl Iroale pentru 
operă de amanare pe care o face, dur [i cer, îm interesul moralei publice yi al 
eniturii rominești, să nu se apreasă pa drumul pe care a pășit cu atita fer- 
witate, și să : ce şi eum am utilizat fără să citez, Aconata eu atit 
mal mulă cu cit expresia „la noii“ esto ambiguă: la noi în revistă, la noi lu 
Cernăuţi, la noi în Rominia? Dacă „Junimea literară“ vu continua să apară 
odată la 9 luni, ar fi de dorit ea precizările ncesten să apară în altă parte, 
mai curind, Cred că orice publiesție se va grăbi să lo facă loo imediat, 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mărat toate neologlsmele care se găsesc pe pagină a articolului 
arat toate nelogtemele care pe, gee pe Delia pg nu numai ter- 
meni tehnici ca fenomen, evoluție, domeniu ete, ci și adjective, ca 
jundamental, pur, complex, verbe ca a constata, a aproba, substantive 
ca seriozitate, intervenţie, apreciere, etc, adică dintre acele pe care 
d-sa le condamnă cu toată asprimea, şi pe care le pretinde foarte lesne 
de înlocuit. lată deci o pros şi gravă contradicție, A doua, nu mal 
puţin gravă, este totuşi în acelaşi timp comică. D- Rădăceanu a tm- 
prumutat dela puriştii consecvenţi spiritul ieftin care constă din co- 
rectarea unui cuvînt neaoş printrun neologism, ca să nu se supere 
„neologiştii”; astfel d-sa zice: „Exemplele... sint cit se 

baci (pardon: neabil) alese....”; şi mai departe: „Dacă luptăm pentru a 
păstra (conserva, ar zice neologiştii)... Cu cit mai multă dreptate am 
avea noi să facem operaţia în sens invers şi să corectăm, chiar în ar- 
ticolul d-lui Rădăceanu, prin cuvinte arhaice, protuziunea (pardon: 
revărsarea) de neologisme, cu atit mai mult cu cit, după cite ştiu eu, 


ventă în slujba ideei pe care pretinde că vrea să o apere. lată alt ci- 
tat care va arăta cum poate d-sa să militeze teoretic pentru o idee pe 
care o combate în practică: 

„D-l Graur scuză sinonimele neologiste pea faptul că, în geno- 
ral, nu înlocuesc pe cele romineşti. Asta ar mal lipsi: să le înloculască! 
Chestiunea e că ele nu numai că nu sint trebuincioase, dar sint dea- 
dreptul(?) de prisos. Și asemenea neologisme care au sinonime romi- 
neşti sînt foarte numeroase. Să le menţinem în limbi? Unde mai exi- 
stă o limbă care înlocueşte în masă propriile ei cuvinte?,.”. După cum 
vedeţi, întii recunoaşte, împreună cu mine, că neologismele nu înlo- 
cueac cuvintele romineşti, ba chiar se indignează că poate să-l vie 
cuiva această idee; iar cu patru rînduri mai jos, se întreabă plin de 
pre. pai unde mai există o limbă (ca a noastră), care înlocuaşte în 

propriile ei cuvinte? 

Tot aici se cuvine să relevez altă greşală de metodă, anume aceea 
de a baza o teorie pe anumite exemple, apol a renunța la exemple, 
pentru că te-ai convins că sint greşite, dar a păstra totuși teoria 
pată pe ele. D-l Rădăceanu mă ceartă pentru că am spus că nu se 
poate zice creştere fizică, intelectuală, în loc de educație. D-sa susţine 
că ae poate lărgi sfera cuvintul creştere, dindu-i-se un nou inteles, 
Apoi adaugă: „Nu vreau să pledez, prin aceasta, pentru înlocuirea lui 
educație cu creştere (bine că nu pledează !), ci să arăt numai o concep 
ție cu totul greşită”. Cum să arăţi o concepţie greşită cind renunţi 
la exemplul pe care ţi l-ai ales pentru a o arăta? Doar eu nu am dis- 
cutat chestiunea în mod abstract, ci am Intrebat precis dacii ar putea 
cineva să scoată educaţie fizică şi să-l înlocuiască cu creştere fi- 
sicd. De altfel d-l Rădăceanu uită mereu că eu nu urmăresc să inter- 
zic anumite creaţii viitoare, ci numai si le apăr pe cele existente. Nu 
mä opun ca parchet să aibă un înţeles în mobilier şi altul în justiție, 
deoarece aşa a vrut limba; tot aşa găsesc că e rău să stergi pe edu 
catie şi să pui în loc pe creştere, lucru pe care limba nu l-a vrut, Mai 
departe: „Degeaba ni se invocă de d) Graur că, azi, toată lumea in 
țelege anumite neologisme, ca funcție şi administratie, dar nu inte- 
lege „neaogisme“ ca dregătorie şi obldduire.. Dacă oficialitatea Intro- 
buința alți termeni, aceştia erau întelegi azi și nu ncologismele... Prin 
aceasta, nu vreau Însă să pledez în mod concret pentru dregâtorie și 


CRONICA LINGVISTICĂ 97 


pledezi pentru aceasta cind îţi rii aia aaa a si a științei“, Cum 


servit de argume te? in cele din ur mă, hledoar ia 8e rezumă re ulat la 


Nede i 

cdi 33 etanata: ară judecata dialectică mal transpare şi in alti 
ur pe rd cutarea (și combaterea) unui text ici 
ein: n x è a-l înțelege bine. D-1 Rădiceanu arte eră se 
prize îi a momen ih dovedi că am ales rău e 

r - e 3 
heroo rmația sint cit se Aa Ap nedinage ni 
da cele mai multe nie nu sînt sinonime, 
maur vrea Să dovedească aceasta sint cit se 


Arată că exemplele sint alese nedibaci; că sînt cit se poate da gre 


şit aleasa, că nu a i 
eleve int sinonime etc, De acord: sint alese de colegii d-sala 


S 
Ş A Sraa gări ed pis Ereaga dilemă hu veţi putea leşi: sau nm dreptate, şi 
preerie pia » Său n'am dreptate, si atunei bine înțeles că n'an 
e piele pe care le-am putut înlătura, ca nesinonirne nu 
ii i 


unul, acela unul ar fi suficient i î i 
că sinonimele autentice rara E eram împotriva. afirtațiet ale 
Iată acum şi exemplele care ar dovedi 
| J 1 i i existen : In- 
tr : Lp er gia e rile de introducere, d. rroma n 
L sa: abdomen, abil, abis, abotitiune, ab 
tiune, agaia reper abundent, accelera, ae per Pen dare Dea 
arena Aoig tä, acvilin, pentru: burtă, dibaci, prăpastie, desființare. 
pidii, cumpara (dobtndi). vutun de saiten an grabi, primi, gramädi, 
p S „ tuitur, de vultur. Burtă ar fi deci ' 
cru cu abdomen; îl vedeți pe d. Rădăcean sere mă 
; anu la o 
<cepţie, etc, spunind: „mă doare burtat» Se poata De iA e S 


7 


că „are 
abize in 


pot 
rea cur 
nu poate fi pus în } 
amănunt de care am 


i) 


ndu-se la den 
iar lipsă 
entă, nu lipsă!); 


entă; tren 


serioase între aşa z 


găsi diferențe 
i am arătat numai 


loa că la unele perech 

celuilalt. Pri 

neglijat să vorbe 

e de multă vreme că ceea ce dă sena elementelor liagvisti 

mai întru cit se opune 

iile morfologice, cu 
: casă, 


celălalt. Tot aşa se face 
(opoziţia între w și 
termeni să aibă 0 
fiind caracterizat numai prin 

deosebeg 


lup se 
terizare, sau, cum 


are valoare nu 
țixele şi terminaţ 
şi de vocabular. Piuralul şi si 
| că d dintrunul se opun 
rsoana întiia şi a 
te întimpla ca numai 
tivă, cel de al doilea 
cterizări: singularul 

nu are nicio carac 


este opoziţia. Un sunet 
fol stau lu 
de sintaxă 
prin faptu 
distincția între pe 
ete. Dar se poa 
riaparis 


aocobl nesinonime: dup 
tul că are unele înțelesuri 
fiinţa prin faptul că-i 1 
buinţa acolo unde vrem 
tinutul lui desființa. 
Dar să nu mă îndepărtez 
cum am văzut, € 
evär același înţeles. Recunoaș 
dacă nu am 
Dacă al fi avut un frate, 
iunea e nobilă (după cum tinda 


ipse 
să 


evident, că Gr. Alexandrescu n'a 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ul acesta făptaşul n'a ucis, ci a omorit”. 
scris Ucigaș [ärä voie, 


fără voie! Nu e adevărat — mai spune preopinentul 


ú facă testament, nu dibaci; 
văpaie cereștile 
ală, aboli nu; două 


(cînd cineva nu è 
abundent e neu 
abil: urina e abundentă, nu 
ul e accelerat, nu 
mesc o vizită, nu o 
plătit ca să tacă o crim 
ator, nu grămăditor, bolovanii sîn 


imbelşu pată; tara 


á, nu achitat; auto- 
t îngrămădiți, 
icl un dobinditor, 
se achiziționează, 
dese, nici nu se 


cumpărător, n 
d, nici nu 


tare amănunţită, că st 
onime citate, Poate pă- 
că unul dintre cuvinte 
nd aici ocazia de a completa um 
se în articolul trecut. 


e lui e din 
doua: dau, dai 
i unul dintre 


în plus, tot aṣa a 
sc unele înțeleauri, 


insistăm numai asupra unei părţi din con- 


un parfum ar a 
tului Hindasin ge poate zice ar 


seamnă „parfum 


Aceste trei e > irm 
asasin şi ucigaș, oazie si Pasiune ca Mira 
concluzia general e și armată îi permit d-lui Audeo a dacă 
există xi : pan 3 
iu „există inonime se dovedesc i aera ae a 
iscuţia. întru toate greşite” rara tezei că 
= SPer câ se poate 


Nu «e nicio d 
noi ar suna e E at ga că dacă nooste cuvi 
cele di adevăr aşa cum nte ar fi Impr 
in franțuzeşte le stilcegte e aregon d, Räüdäceanu (mai ales în 
. r > 


nu maj me 
sîntem ab enese de faptul că ni se par f 


nu s 
noscut, chiar dacă nu Seri pere ra 
r. 


Adoptind logica d 
tarta invăţămt d-lui Rădăceanu, am put é 
tarea Invatianptulai vrancea tut ia aa napata prin imi 
ha şi am umbla goi pe pyi pe ez pe obiceiurile indigenilor dis fu 

renunțăm la bacalaureat. Vi es DAAE: că ar fi urit? De a At 


să schi 
mb exemplul, argumentarea a ei Teipin ce Nam făcut decit 
; aceeaşi, 


en Poate TA eta ma, că ea 
sint propunerile pract păşit măsura cuvenită, Să v 
per ruă. pi dr ret our sar pe care le tace dl the regnul 


Intti, i 

cendiu ăn gap divert de care ne-am ocupat: în lo 
fraza, procedeu, după e æm foc puternic. Apol circumserie e de in- 
sioe uşor intrebuințabii. Pent le, Joarie èlegant, foarte meargă pari 
ştrabil: care = $ "gal: protivnie mis k 
„iratli care te Poate dovedi: peniru anteriariate faptul acesta a 
bat, ete. Si Er „i pentru influen i sa 
la părea e ro T hocus-pocus, Și d-l cp bretele: 1. tehis 
* „lar dacă filosofii au neapărată ra cu privire 

© acest ter- 


men, Bă-l păstreze sănătoşi, Dar pentru cei 10—20 tilosoti, 
cu preo- 


minares argumentelor aces- 


100 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


cupările lor esoterice, nu este nevoie să se stilcească limba a 14 mili- 
sane de oameni”. Nu este chestiunea dacă să rămină sănătoşi sau 
bolnavi: se pune intrebarea dacă se poate vaârbi şi serie într'o chestiune 
de ştiinţă (toţi cei care participăm la vieața culturală sintem mai mult 
sau mal puţin filosofi), inlocuind toţi termenii abstracţi prin perifraze, 
Incereaţi, sau mai bine să încerce d-l Rădăceanu, ca să na den un mo- 
del. De exemplu să-şi serie din nou articolul contra neologismelor, tri- 
locuind toate neologismele cu perifraze, După succesul pe care-l va 
rea în această operaţie vom trage concluzii valabile pentru tonti 
umea. 

Să nu se creadă de altfel că limba „filosofilor” este fără legătură 
cu cea a maselor, D-1 Rădăceanu declară şi în alt pasaj că „nu se ri- 
dică împotriva terminologiei ştiinţifice, care, de altfel, în majoritatea 
cazurilor, nu este străină, adică de împrumut, ci internaţională și de 
creaţie artificială savantă“ (7). Totul este insă că termenii introduși 
astăzi intrun manual de botanică, de fizică sau de psihologie vor fi 
intrebuințaţi peste douăzeci de ani în cercuri care nici pe departe 
m'au avut de aface cu şconla. 

Alt mijloc preconizat de d- Rădăceanu, calcul, adică copierea cu» 
vintelor străine. „Cuvintul jep, Intrebuinţat la noi pentru un vas cu 
bere (7), e fără îndoinlă un cale. Francezii au păstrat cuvintul german 
bock. Noi, pentru nu ştiu ce motive, am adoptat traducerea — de o 
îndoielnică corectitudine — fap. Nu ştiu, însă, prin ce procedeul limhii 
franceze a fost mai bun“. Prin ce? Prin aceea că Francezii n'au făcut 
nicio greșală de interpretare, nu şi-au închipuit că Bock este acelaşi 
lucru ca „tap“, cind în realitate e cu totul altceva, anume o formă dia- 
lectală a numelui de oraș Binbeck, 

Altă soluţie: adoptarea de cuvinte dialectale. Ploier pentru „um- 
brelă”, aprinjoare pentru „ehibrituri”, aruneuri pentru „impozite adi- 
tionale" i se par d-lui Rădăceanu cuvinte foarte frumoase. Numai că 
ar fi greu de tot să convingi pe negustori să pună pe firmă cuvinte 
dialectale, de exemplu cozondraci pentru bretele, căci clientul vrea 
obiecte cu nume distinse, nu provinciale. De asemenea Ministerul de 
Finanţe nu ne va pune niciodată aruncuri: impozitele trebue botezate 
cu expresii cit mai „subțiri“ cu putință, căci aşa par mal acceptabile. 
Să ne gindim că guvernul francez n'a făcut niciodată devalorizarea 
francului, ci reevaluarea, alinierea lui, iar zilele trecute s'a vorbit de 


In fine, un ultim stat pe care ni-l dă d-l Rădăceanu, şi de astă 
dată d-aa este cu adevărat original, este să nu mai imităm Franţa şi 
celelalte țări latine, ci să ne luăm după şi... Ungaria. D-sa 
admite că joc bărbătesc nu e tot una cu joc viril; dar vina reporterilor 
sportivi nu este că au tradus greşit, ci că ştiu franțuzeşte: „la să ne 
inchipuim că reporterii sportivi nu ştiu franțuzeşte...” „Cind spunem 
maturul corp, maimutărim pur şi simplu pe Francezi. In limba gêr- 
mană, spre pildă, nu există acest cuvint”. Aşi putea adăuga că nici 
în limba franceză nu există acest cuvint (care e două) şi nu stiu dacă 
a existat vreodată; dar, în orice caz, Germania, după cite știu, nare 
nici senat, aşa dar n'ar fl avut la ce întrebuința expresia; — nare 
aface, dacă lipseşte din germană, trebue să lipsească și din romină. 
De altfel în tot cursul articolului ni se dă ca model limba germană, 
tasoțită pe alocurea de cea ungară. 

Argumentului adus de mine că neologismele, care contribue la 
unificarea eu sînt mai toate latine sau neo-latine, deci Ro- 
minți mau decit să se bucure de introducerea lor, d-l Rădăceanii ti 
obieetează că această „unificare“ nu există decit în închipuirea men, 
căci, afară de limbile romanice, toate celelalte gonesc neoj 


CRONICA LINOVISTICĂ 101 
ia primesc. Care t 
sc, cate cel ? 
ate, cama aa aA sei sair. Poate engleza? Poate limbile scandi- 
Dia aie elea; de limbă 
a coloniilor itali 
tinente, si mumarui toisi i > italiene ete, din celelalte con- 
e prea ța v 4 put a eem la o cifră laţă de airginn lei A 
Pia Doe cn a rra ei dere lingvistic a Germaniei şi a Unga- 


este reacționară, Să obser 
romină, şi de unde isi ia i re aie tnpanle: ae re pc pir 


AL. GRAUR 


CRONICA PEDAGOGICĂ 


CONGRESUL PROFESORILOR 
DE FILOSOFIE 


Anul aceata, în zilele de 25, 26 și 27 Martie, profesorii de filosofie 
au ţinut al doilea congres al lor. Primul a avut loc cu patru ani în 
urmă, cind s'au şi pus bazele societiţii „Gruparea protesorilor de fi- 


losofia”, 

„Gruparea profesorilor de filosofie” s'a născut, evident, în primul 
rind din necesitatea, simțit de această categorie de profesionişti, de n 
avea un instrument de luptă în susținerea revendicărilor lor. La ori- 
gine au fost deci interesele materiale. 

Nu stä bine însă unor carei mai ales cind sunt şi de filosofie, 
să lase să se vadă prea mult asemenea lipsite de noblețe scopuri. Inte- 
leetualului fi place întotdeauna să se imbrace în haina de azur s idea- 
lismului. Este apol şi obişnuința care îl determină să lucreze cu ace- 
lasi bagaj de argumente, oricare ar fi natura obiectivului pe caro-l are 
în vedere. Nu ştim dacă n'ar fi de preferat ca şi filosofii, cind le e 
foame să ceară să mănince, răminind să facă filosofie pe alte teme. 
Dar pentrucă nu este așa probabil că nu se poate să fie altfel. 

Latura ideologică a luptei, pe care o duc azi profesorii de filoso- 
fie, pare a fi sprijinită pe tendința ce o are, de mal multă vreme, învă» 
ţămintul nostru secundar, de a se ridica peste spiritul mârunt poziti- 
vist care l-a dominat înainte de războiu. Profesorii au adoptat această 
poziţie, şi pentrucă e mai conformă cu structura lor sufletească, dar 
și pentrucă ea e în aerul vremii, susținută de o bună parte a opiniei 


noastre ginditoare. 

In şedinţa de deschidere a congresului, d-l profesor C, Rădulescu- 
Motru a sintetizat cum nu se poate mai bine ndurile congresistilor. 
In adevăr și acum, dar mal ales înainte de ră iu, exista o profundă 


neincredere, dacă nu un profund dispreţ al profesorilor de ştiinţe 
exacte pentru filosofie. Toţi aceştia aveau faţă de speculațiile filoso- 
fice aceeaşi atitudine care au avut-o mal bine de un sacol oamenii 
de stiință în cercetările lor. In laboratoare şi În universităţi păcatul 
cel mai mare impotriva căruia s'a luptat, în tot acest timp, a fost s0- 
cotit spiritul filosofie. Cine vroia atunci să treacă drept om de stiință, 
cu adevărat, trebuia să-și tale aripile gîndului ativ, să declare 
că-l consideră pe aceata nălucire sau prejudecată. 

După războiu lucrurile s'au schimbat. In ultimul timp s'a trecut 
chiar la exagerarea în sens contrariu. In orice caz filosofia se simie 
acum din nou cu drept de cetate, Filosofii se simt cu un rol în 


CRONICA PEDAGOGICĂ 103 


vulturalä a socletäilor, iar i 

pre A profesori| da filosofi 

er re ripper atrotulul învătămtat secundei i gri oma de 
cerem icon n a cerut-o d-l L Petrovici, ca ministru 


La congresul d 
ga Eresul de anul acesta sau marcat, des 
ta A maa l miai profesorii de filosofie, E na e ai Maanti, 
e ulita în anii atoli rr 
e e pi l, au stat, unii e 
Aren e din tinerii profesori, care şi-au ră poe lare gre 
Impărțirea pe care 
stai am făcut-o nol, nu înscamn j 
oaia tiala eu printre pralea mai Unami eare ai nu prt 
complet niei aitri pod ue Ionescu, Aceştia insă nu sunt 
- ulescu-Motru a apărat in congres, zice, 
Data ler ale raționalismului, precum şi un eri ere t r a 
eR oi yes 7 nl pozitivismului exagerat, Sistemul fi arte tie (e 
ante roca ate ie astăzi cunoscut. D-sa crede în existen dă 
i: doit pa zare a existenței. Pretacerile lumii tind, d ar fra mda 
rea energiei dela formele mecanice spre SR: i 
ar 


deosebit ca natură da 
. restul existenţii. Esenţial răsări 
acoenşi realitate, după aceleaşi legi ale more ar asalira care enian 


dind-o, a i 
faisan poţi să-ţi întemeiezi apoi, tot științific, acţiune + da i Racer 


De aceea In congres d ; 
psihologică a testelor, ih jMokru a susținut cu atita căld 

i + Împotriv ură metoda 
de falimentul acestei metade be eoni rentei grăbesc să vorbeaacă 


condamnă pe acei 
profesori ce se in 
peur cr tea Misiunea lor ar H ala oana ot 
tehnicitäțli, departo vaga care nu se pot cultiva dee 
fără obiect e vagul teoriilor searbăde şi a 
In afară de o parte i 
sofi h a congresistilor, > 
a 4, ponilla d-lui Motru a fost şi aceea Dea pai iqaetunlari de fito- 
tregii sale şcoale psihologice dela Cluj, » Stefăneacu-Goangă 


d * 


Poziţia contrară a fo i 
_ st afirmată de 4-1 N. 
el un lucru nou în aceasta. D-1 Nae halaia Aia eat ati 0 


pee o 


104 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— dela începutul carierei sale universitaire — 
dini filosofice pe care d-sa o numeşte realism, dar 
această denumire decit dacă dăm acestui cuvint ințelegul și 
pe care i-l dădea altădată filosofia scolastică, D-1 Nae len 
teste că realitate nu este ceea ce putem verifica f j 
rile noastre, nici ceea ce putem demonstra, ct tot ceea ce 
ca prezent ființei noastre spirituale. Aşa dar, aceea care 
nea prismie ne pal Su nevoie de niciun argument şi de 
care pentru a arăta altora ceea ce pen Simpla 
este suficientă. Pta: AN Aa 


Se înțelege uşor ce lesnicioasă dar şi ce plină 4 a 
astfel de metodă, Oricine, plin de el însuşi şi de creaţi 
poe afirma existențe pe care mintea şi bunul simţ să 


"aTnnic 


D-1 Nae Ionescu și-a susținut întotdeauna teoriile t 
ginale de altfel — pe un ton de falsă modestie, cu un ai 
e, care, trebue să mărturisim, a isbutit să faci 

tre naivi sau interesaţi. 


In congres, în scurta sa cuvintare, inută în din 
Nae Ionescu n'a pierdut prilejul să arunce cttava säg 
mului şi spiritului științific, condamnind cultivarea 
şcoală, pe motivul că tineretului ti repună. In locul 
învăţăturii exacte, d-sa propune să dăm elevilor or 
vagi la marile probleme filosofice pe care și ei 
pune de-a pururea în primul rind mintea tine i 
pilului pentru teorie — a spus d-] Nae Ionescu — & 
atit ştiinţifică, ci lirică“, 

Nu putem nega că nu este mult adevăr în aci 
văţămintul esta chemat să facă însă întotdeauna un ist ec! 
tre cerințele actuale ale sufletului copilului şi între osea r 
De altfel, cînd scoala este atentă, ca poate gäst sigur lomi 
logice pentru un inväțtăämint, In conformitate şi cu idealu 
al omului matur. In fiecare din nol, încă din copilă u 
a ceea ce vom fi mai tirziu, Meşteşugul este să ştii să-i desvi 
a-i forța. | 

Adepții realiamului mistic se arată însă neinoreti 
luție „naturalistă”, Pentru ei intocmai ca pentru imi 
a veacului de mijloc, „natură“ pare a insemna ceva 

Credem şi nol într'o existenţă care ne dep 
indrăsneala să afirmăm că nimic nu mal este dincolo 
noi cuprinde pînă acum. Ar însemna şi o insuficiel 
castă afirmare. Dar nu putem să acordăm titlul de 
dentă decit la ceca ce poate avea şi atributele unei 

D-l Nae Ionescu predicind credința într'o 
se face şi campionul unei lupte de integrare — am 
topire — a individului (pretențioasă existență na 
mare existență de esență superioară. Este şi aceasta 
învăluită, pe care exponenții unei anumite poziții r” 
teoriilor colectiviste. Dar pe cită vreme pent, :, ate 
coleetivistă afirmarea exagerată a individuali e si 
potriva colectivităţii, pentru realiştii mistici A i: 
solut. Omul pentru ei trebue să aspire la Poro intelegi: i 
torități pe cara n'are voie s'o cunoască nici £ să 

In congres punctul acesta de vedere a fost 
— trebue so recunoaştem — cu multă 
Biâncilă discipolul iubit al maestrului Nae. 


su 


xD 


105 
CRONICA PEDAGOGICĂ 


j iruete după 

à tral în care indivizii fac p 
le pga y eră! Bincilă. Viaţa este existența spirituală în 
voia a ius w è . 


el, ci ea 

noi nu suntem decit o pletură. Noi nu guaim parenn ee poz 

pre si ea dă măsura existenței nosite, Xissin e E T da tiner- 
istorie și arvustă iatoricitate a ei trebue ne 


iului o pregătire potrivită timpului său. 


deosebire între 
Sar pra, În primii vedere, că nu este o mare 

vale două conceptii, In fond însă, după cum vedem, imune ae e 
elè se datorește mal mult unei confuzii căutate, Sunt adversar e 
palismulu! care o vor. Pentrucă mintea ne sileşte să pari un ră 
termininm. whsim că vi ni este acela pe care-l putem verifira—poate 
chiar măsura cu precizia, Pentrucă gindirea serioasă a condamnat 
definitiv In trecut speculaţiile In vid, căutăm şi găsim că este în adevăr 
o penlitate, dar ea ente vaporoasă ca o poveste sau ca un via de om să- 
tul Teza realismului mistice ne cere să ne lăsăm în voia acestor fan- 
isme și să no hrânim sufletul cu teorii care ar incinta și dinamiza 
sutietul — rinil ele nu fac decit să-l adoarmă. 

Urieli de niràgitoare ar fi pentru mulți această din urmă teză, 
en Sa dovoli In congres a fi susținută numai cel mult cu talent, dar- 
na și cu argumente convingătoare, Pretextul luptei între cela două 
atiturtini n fost metoda testelor — eficacitatea şi utilitatea ei. In dis- 
puia angajată, partizanii realismului de gen medieval, siliţi să opună 
cota metodei testelor, pe motivul că aceasta e falimentară, s'au agăţat 
cu disperare (le asa zisa metodă F, O, V. (foaia de observaţie vocaţio- 
Bali), socolind-o ponte pa aceasta mai în conformitate cu concepția 
lor filosofică, Pină In un punet chiar si susținătorii testelor s'au lăsat 
arenă î ara rombitind cu prea multă îndirjire metoda F. O, 

' Mesoruluil Zapan, Cà u i " 
vorbise i1- Nav “Pain PE un oann al gindirii „liripe de care 

In renlitaie învă yi aoenstă metodă, împotriv i 
tot 0 metodă stiinţifică sat finteaie să fie. Dacă nu ulizeaă oaie 
utata. mb Wilizează atătiatica — și aceasta este tot o metodă can. 

Nal srentim metoda PO, V. nici a de 
peen nu artain cela doul tabere în tupit kio Caii a de Duni 

A ma! la indemina profesorilor, dar care a i i 


noatică verifienta. » Sar hu şi o valoare prog- 


Papt este că nici această metod 
sotii realitätitor Inchipulte sru Maiana naonn f Şi 


în i 
stiai Si ata răspundere. pentru structura nasata. IRPIN A 
miine, E. necsear să reneţionăm; ideologiile răsărit din misticia: a 
1 SĂ fie combätute: Ete inseamnă nu numaj stilizat ul 
g- 


horantel, el și minarea 
ei aipa da onenaren dioan m civilizației moderne, clădit cu trudă 


deosebi adincimea, de Obişnuim pe tinerii de azi 
sdineimii. Intro apa fapana cita paer scopul a da aparența 


nei, ei înc cu 
ei de mulu ina se Xa “le nu sunt decit Invâluitoara A out, fnis e ed 


STANCIU STOIAN 


vendicată de filo- 
ȘI faptul n'ar avea 


107 
CRONICA EXTERNĂ 


Y cut-o 
EI o putere pe care n'a mal cunos 
apa tiva ani a PIV-a, dar n'a avat oonipinia A 
i. Nu şi-a servit nici propriile sale interese, n gg că leat pi 
on-re mijloacelor și räspunonor pe an D e tincipiile esențiale, 
diat chinr, pe vremea a- E ia. 
ri na ee) de atitea ori de forța lor de eae ră eee e ga 
natie. Un sistem curopwan se formase in jurul ei, în j ii perie E. ra 
chile intereselor comune, ale unei sensibilităţi şi re n. A aaa 
toare. Ea râspinilua peste tot un sentiment de pace ii pr iaae 
Prin forţa şi bogätiile sale, prin legăturile fireşti şi indestru eg 
Anglia, prin direcțiuniie şi conținutul istorie al civilizațiunii ri b Lekes à 
vocațiunea sa parifică, Franţa se așeza in chip firesc în og nd 
lui sistem continental. Ii trebuia numai voinţa să menţin y ahin pe: 
ziţiuni. E de prisos si amintim peripeţiile prin care a beir ar r = 
tem. SA menţionăm numal că Franţa a asistat indiferentă și poa 
neştiutoare la dislocarea lui, 3 
La Geneva, în momentul cind aproape toate Statele din lume se 
alătura la o doctrin pe care ea o alcătuise şi o susţinuse în mod 
constant, Franța a părăsit-o, sub influența unui ministru de externe 
nefnast, care a incurajat dezorganizarea vieţii internaţionale şi a con- 
dus țara sa ln izolare. 


In Europa, lupă ce n meceptat anularea zonelor sale de securi- 
tate, a tolerat și chiar a susţinut, în Statele aliate şi amice, oameni 
politiei şi curenio cari li unulau influenţa şi descompuneau o politică 
elaborată şi practicată în comun. 


In ultima vreme, spiritul de discernămint al acestei naţiuni in- 
teligento pare atenuat, mai ales la clasele superioare şi devastat de 
peonaganda Statelor totalitare, care i-au impus o tendință către „rea- 
ism“, printr'o ridicoli si primară confuziune de termeni, La ele acasă, 
in spiritul lor public, regiunile dictatoriale numesc „realistă” o poli- 
Mică viguronal, de mindră şi puternică afirmare, de dominaţiune, de 
neinduplecata activitate. La ceilalți ele vor să fie „realistă” o politică 
de concesiuni, do umilință, de acceptare a faptelor îndeplinite. Dreapta 
Tranceză a primit acest punet de vedere, pe care Il vede confirmat de 
cite ori Franţa sufere o piui intringere diplomatică, Acolo, ca şi în alte 
Miri, categoriile dn dreapta se laudă cu patriotismul şi nu fac decit să 
slăbească reflexul național, să nimicească virtuțile de rezistență şi fa- 
cultățila de reacțiune. Dealungul istoriei, pentru ca să-şi salveze privi- 
logiite, dreapta sn inteles ou oricine, a colaborat cu străinul dușman 
a inclinat independența națiunii, a adus în ţară intervenţiuni din afară. 
9 peria aA încârcată de bunuri materiale nu mai poate susţine 

t. vin re. o 

vi noblețe fra ricun in ec mule de pierdut, ea nu mai riscă nimie 

Dar o țară maro ca Fr 
ternie instinet da somata vale, A Da EA Gea istorie, cu un pr 


i adun 
tgi regăsegie calea propniiloe Ac arsa = „puterile în fața primejdiei si 


are nevoile de furtună pentru ca să-și arate puterea“ 
văd semnele unei Imbunătă F 


aminti că acu 
decit pe vremen 


CRONICA EXTERNĂ 
PĂRERI DE RĂU — NÀDI ȘI 


Alarma pare să se fi potolit în Europa. Situaţiunea rămin 
„gravă. Forţele psihologice ale războiului au fost, pentru un f 
impresurate de puterile înțelepciunii. Naţiunile pacitice si-au u: 
loacele de rezistență şi au oprit dinamismull totalitar. In locul res 
nării de altădată, ambiţiuniie de expansiune şi de X 
ttinit voința fermă a naţiunilor democratice. Izbinzile fără ri 
“odinioară s'au isprăvit. Un sentiment de ocrotire mutuală | 
„dit în ţările amenințate şi solidaritatea lor activă ridică o. 
netrecut în fața oricăriei încercări de cotropire, 

Erau prea uşoare încălcările biruitoare de pină acum, 
„prea mult pe marile Puteri care Je acceptau. ȘI, repetate 
rite, le ruinau capitalul moral şi politic, le sdruncinau ¢ i 
curității lor proprii. Victime fără capacitate de reacțiune, 
tru o politică solidară de apărare comună, Puterile democ 
„Keau parcă asupra lor și asupra aliaţilor pofta de cucerire şi de dor 
națiune a altora. Astfel, au hrănit cu propria lor substanță propăsi 
“și înălțarea unor regimuri care aveau să le fie ostile. Lovite de 
complex de inferioritate, şi fiindcă erau dominate de un nob 
ment de pace, ele pregăteau pe cale indirectă dar sigură t 
"mentelor războinice, Vrind să evite războiul, ele îl L 
“uitau că pentru menţinerea păcii trebue tot atit curaj cit 
conducerea războiului. Rind pe rînd, au părăsit pozițiunilo 
rare înaintate și au îngăduit adversarilor să le ocupe. Era just 
lelept să H se acorde acestora satisfacțiuni însemnate fără d 
dispoziţiuni de rigoare ale tratatelor. Germania trebue să-şi r 
treptat libertatea interioară pe care i-o limita-se tratatul precu 
tuațiunea internaţională la care ti dădeau dreptul marile el cafi 
civilizaţiune şi importantele ei resurse. Dar, In aceiași vreme, treb 
organizate în Europa instituțiunile păcii şi garanţiile lor ef i 

Nu e locul să reamintim aici istoria tristă a politicii în 
nale de după războiu. Dar poate fi de folos să ne 
„cind, cu părere de rău la atitea grave erori, Acţiunea diplo 


j r cate p ii săi în străintătate măsoară întin 
ultimele zile dă i ergo iute pietii a tei legăturilor cu diferite țări, Franţa vrea akala oni 
de înfruntat puteri mai mari şi cînd trebue ă infirmo un lung- cinții săi ara o o Proce, dar cu condițiunea ca să găsească la aso- 
precedente contrarii, această aciiupe arată cit de bi T oai sprijinul pe care ea este gata să li 


inițiativă. Rolul siu PAi hienoa poos să redobindească un spirit de 


ul pentru menţine - 
lent de cind ra tu unui sehilibeu pacitie 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ e y. 


de expansiune. NEEN 
Legăturile Frantei cu Anglia s'au consolida ct 
vărate alianțe. Ele se sprijină statornic De aaa | 
kădui o hegemonie continentală şi, mai pe fapt 
cele două ţări face parte din securitatea Ex 
unite. Apărarea se va face în comun, Ultimele convorbiri. 
între reprezentanţii celor două guverne au putut oc dica a 


astfel incit fiecare țară își vede existenţa amenințată de m 1 


pozitive, necunoscute pină acum în istoria i 
__ Din ele isvorăse drepturi şi obligaţiuni reciproce, e 
niza acţiunea celor două țări printr'un joc de cor 
chestiune, fiecare din ele îşi va ridica nivelu 
lalte. Sistemul poate juca fără mari dificul ţi 
Mari Puteri nu au interese contrarii şi fiindcă ele su 
poziţiunea şi întinderea lor în lume, în aceleași zane vi 
prin compensaţiune se poate deci opera în mai toata p 
De Europa centrală şi răsăriteană, Franţa este logat 
jamente pozitive, Sistemul său de apărare continentală 
o serio de tratate de alianță şi de amicitie, Opinia pu 
Britanie a fost împărțită, rezervată şi chiar ostilă odii 
uceste angajamente ale Franţei, care ti puteau adui 
intervenţiune în Europa. Astăzi, aceste dispozițiuni | 
Franţa a atras încet națiunea britanică în alte regii 
tului, unde interesul e! nu apărea imediat, Operaţiunea 
Ea se poate desvolta, ajutată de politica Statelor din | 
şi balcanică şi precipitată de dinamismul german. În o 
colaborare franco-britanică dA noi libertăți in 
această parte a Europei. Numai dacă Franța le- 
Situaţiunea gravă din ultimele zile a arătat 
lui angio-francez, sprijinit pe allanțele contin 
tiunea comună a marilor democrații a dovedit că 
păcii poate fi decisivă. Acordurile dela 
roade. Ele au fost axa unei acţiuni diplomatice d 
în care talentul, energia, înțelepciunea și subtilita 
contribuit la evitarea une| catastrofe, 33 
Piesa, dramatica piesă, se juca după modelul 
prilejul pieirii Austriei. O mare agitaţiune intern 
geri; grupuri de populaţiune, de astădată mino 
contra autorităţii, dorind să creeze drepturi şi PE 
menite să disloce unitatea Statului; ajutor străin An 
revendicări exorbitante, care putea să se transfo mo 
țiune militară, pe baza citorva incidente locale; 4 
permanentă, care avea să fie cu atit mai şi mu 
rezistenţa Statului ameninţat ar fi fost mai mică 4 
pat putea să piară dacă nu găsea în energia naţii 
tență necesară si In onestitatea aliantelor, sp: 
Drama însă ara cunoscută în toate actele sale 
sir de acte de forță, ale căror benelieli ridicau în, 
amenințare de hegemonie şi ale căror pita der po A 
puterile de apărare ale acestora pe limitele 
curităţi. sentii 
Cehoslovacia a dat încăodată dovadă de cati 
riune şi de hotărire, de toleranţă şi de asi pe 
esta un model de finețe, de abilitate, de magie că p 
tat în același timp aliaților și advers oritățile pot dób 
de minorităţi este plină de toleranță. Că minos toate 
bunătăţire treptată a situațiunii lor, întrun a OR 


a 


pentru spiritul său de drept 


109 
CRONICA EXTERNĂ 


ate. Dar că revendicările upa aem a 
taţi au ca limită dreptul de existenţă e great rara 
sor ame ita trebua să funcționeze liberă de o e ama iri 
aa are: arătat ch națiunea cehoslovacă eră e relata 
ze urije împotriva oricui si cu orice pret, i reda pi ora 
perete ortisment solemn. Forţa va întiini org ci KON eS eră 
a fost un arema ponta constitui punctul de sprijin pentru o aetan 
ar ni internațională, garantată de tratate da alianţă § pet 
pr aria treia cehoslovacă este hotărită să facă e arat. opri 
destine. Astfel şi numai astfel, eu poate fi ajutată, $ fagas 
aliații săi au comunicat peste tot voința lor fermă de a respet 


jamentele luate. n Cehoslovacia au decurs cu o totală 


cecal vrome, alegerile 1 a d 
RA eg peri încă odată ce deosebire este între alegerile democra 


voutitele plebiscite ale regimurilor totalitare, 
ma pomii 4 a putut Cre: a K Amdan na Ara gr nega 
existența sa liberă y z 

dagtoptat m anait ad occidentale politica sa democratică, instituţiu 
nije sale civilizate și fidelitatea politicii sale externe. ci Zi a 

Criza, Ivită în unul din punctele cele mai om tr me A uropa Ki 
avut totuşi avantajul să m desfàşoare în jurul unuia din Statele oae 
mal serioasă şi care so bucură n încrederea opiniunii publice din cele 

mari democrati! occidentala. 
pha e e Dita le a gisit In sentimentele națiunii faţă de Ceho- 
slovacia un sprijin si un stimulent pentru actiunea sa diplomatică. 
Astfel el a putut da un caracter de energie intervențiunilor făcute la 
Berlin, fără să ție slâbit de diviziunile interne, lată recompensa justă 
a politicii cehoslovace. 

Guvernele sovintie s| truneez sau mulțumit să atirme la Londra 
În twrmeni solemni hotărirea lor de a executa obligațiunile contractate 
prin tratatele de asialenpi mutuală, ce le leagă de republica cehoslo- 
vacă. Incanjurind această ntirmaţiune cu energia şi gravitatea pe care 
le merită, cele două guverne nu renunţat la alte manifestaţiuni de so- 
lidaritata si de mea si au JAsat Angliei rolul de mediator între Praga 
și Berlin. Amtel, Marea Britanie putea exercita liberă influența sa, iar 
opiniunea publică participa din e aice voință la această nouă răs- 
punere internaţională. Én ar f acceptat consecintele, fără să aibă 


sentimentul că ar fi fost atrasă Intro catastrofă A 
“râine, Simţul aiu de drer pa urme unor- acţiuni 


ul imediat pare evitat, Problema nu este încă lichidată. 


astre, la ultimele 

rd pna ep ta Rem aa price noastră cu moro are rară 
y ate de in se că 

impreună și eu sprijinul marilor pe bd venita BE pază y 

ò politică menită să serveaacă nresta necesităţi naţionale Pa 


CONST. VIŞOIANU 


CRONICA ECONOMICĂ 


COMERȚUL EXTERIOR AL AXEI BERLIN-ROMA 
CU ȚĂRILE DIN SUD-EST 


In timp ce agenţiile oficiale de presă anunțau noroadelor primi- 
făcută cancelarului Hitler la Roma, conducătorii axei” 
împărțeau Bazinul Dunărean şi Balcanii, în zone de influenţă, De 
aici încolo, Germania și Italia vor conlucra pentru a împiedica intra- 
rea oricărui concurent În zona cuprinsă între munţii Bohemiei, Marea 
Egoe, Marea Neagră şi re er ză n ehan Lamer ran Ger. 
mania pare să-și rezerve Rominia aria, recia și 
Bulgaria, răminind în sfera de influentă ltaliani. Doas co nefiind în 
contradicție cu dreptul popoarelor de a decide de soarta lor, agenţiile 
cficiale s'au mulţumit cu relatarea faptului. 

In realitate, ln Roma nu sa iniţiat o nouă politică a „axei” în 
basinul dunărean şi balcani. Nouă, este numai hotărirea de a coor- 
dona politica celor două dictaturi, de a Iua măsurile necesare pentru 
a face faţă unei eventuale reacțiuni şi de a delimita zonele fiecărui 
partener. Cu alte cuvinte, de a tronsforma Ungaria, Rominia, Bulgaria, 
Iugoslavia şi Grecia în „chasse gardée“ al celor două imperialisme. 
Expanëiunea germano-italiană şi în special cea germană, a fost or 
ganizată și condusă cu tenacitate încă din 1993. In adevăr, iată cu cit 
raci n a cele două autarhii (impreună cu Austria), în 1939 şi 1937, la 
comerțul exterior al celor cinci țări vizate (în %): 


Export în „axă” în %: 
Bulgaria Orecia Iugoslavia Rominia Uagaria 


1983 ..,... M8 23,7 571 26,4 
1097... 51,3 38,6 44,8 34,6 233 


Import din „axă” în %: 


1993 ,,.... 571 172 452 9 
19397 ...... 632 32,5 50,9 43 su 


In total, U Rominia, Bulgaria, Grecia și Iugoslavia, vin- 
deau în 1937 „axei” aproximativ 41% din totalul exportului, inr acea- 
sta participa cu peste 50/s la importul lor. La export, 34% aparținea 


CRONICA ECONOMICĂ 111 


Germaniei Mari şi numai 7% Italiei; la import, Germania participa 
cu 419% şi Italia cu 9%, 


Adevărata Insemnătate a „axei” în comerțul exterior din basinul 
dunărean şi balcani, se va vedea însă de abia în 1938. In 1937, cele 
cinci țări exportau şi cumpărau aproape de două ori mai mult decit 
în 1933. Urcarea mare a prețurilor materiilor prime în a doua jumă- 
tate a anului 1936 și în primele sase luni din 1937 a făcut ca exportul 
acestor ţări în occident şi basinul mediteranian, să se mărească sim- 
țitor odată cu exportul țărilor agricole transoceunice. Dimpotrivă, 

a mare a preţurilor mondiale, simultan cu depresiunea impor- 
tului în ţările occidentale, provoacă o reducere simţitoure a exportu- 
lui Ungariei, Rominiei, Bulgariei, Iugoslaviei şi Greciei în Occident. 
Chiar dacă alte ţări, nu sunt în categoria Romîniei, care nu are dis- 
ponibilităţi însemnate de export, vinzările In Anglia, Franţa, Belgia, 
Elveţia sau Olanda sunt extrem de greu de roalizat din cauza dife- 
renței de prețuri. Astfel, esto absurd să ne inchipuim că importatorii 
englezi sau olandezi vor cumpira griu din Rominia, cind îl pot cum- 
pāra cu 15% mai ieftin din Argentina, De asemeni, lemnul rominese 
pe piața Londrei este în dispariție din cauza diferenței mari între pre- 
turite romineşti şi cele filandeze sau suedeze 3. a. m. d. 

Cu totul altfel se prezintă situația acestor țâri față de axa Ber- 
lin-Roma. În timp ce ţările occidentale importă mai puţin din cauza 
depresiunii economice generale şi a diferențelor mari de preţuri, Ger- 
mania şi Italia cumpără orice, la prețuri rentabile pentru exportatori, 

De aceea, participarea axel Berlin-ltomna la comerțul țărilor du- 
nărene şi balcanice va spori în mod tatal în decursul anului 1938. 

Pe lingă această enuză de ordin general, mal există una de ordin 
particular, Cu începere deln 12 Martie 1938, Austria făcind parte din 
economia germană, comerțul regiunii „Ont-Mark” va trebui să ajungă 
la nivelul comerţului german, Ori, în intervalul 1933-1997 exportul 

lei în Europa de Sud-Est crescuse cu 283%, pe cind ul Austriei 
numai cu 131%, iar importul din această regiune sporise cu respectiv 
282% şi 114%. Prin urmare, este natural să ne asteptăm aproape la o 
dublare a schimbului de mărfuri între vechea Austrie şi ţările dună- 
rune (cu excepția Cehoslovaciei) şi balcanice, 

In fine, politica organizată a axel Berlin-Roma, după vizita can- 
celarului Hitler în Italia, nu va întirzia să dea roadele asteptate, dacă 
nu sè organizează și o reacțiune adecuată. In adevăr, poziția axei este 
astăzi mal avantajoasă ca niciodată. Dispunind de 50% din importul 
şi 41% din exportul unor țări care nu pot găsi debuşele rentabile în 
altă parte, Germania şi Italia pot anunţa că fără majorarea cotelor 
la export și import, renunță să mai cumpere, „lăcind sacrificii", 

Este adevărat că realizarea unci asemenea ameninţări ar pro- 
voca perturbări serioase şi în economia germano-italiană. Ar fi insă 
mai ușor de suportat decit pentru țările exportatoare. Pe cind „axa” 
participă cu 41% la exportul lor, acestea nu participă decit cu aproxi- 
mativ 15% la importul axel, In plus, fiind ţări producătoare de ma- 
terii prime, întreaga lor economia depinde de export, Dimpotrivă, Ger- 
mania şi Italia fiind autarhii industrializate, pot renunța cu relativă 
ușurință la o cotă mică de comerţ exterior. Lipsurile impuse poporu- 
lui german şi celui italian, pentru realizarea politicii externe a „axei”, 
în decursul ultimilor cinci ani, sunt atit de mari, încît lipsa tempa- 
rară a importului din Sud-Est nu ar putea provoca reacţiuni supli- 
mentare, In schimb, cele cinci țări agricole, fără sprijin din Anglia și 
Franţa, ar fi repede silite să ceară pace. 


112 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lată motivele pentru care trebue să ne așteptăm la o crestere 
-simțitoare în 1938 a participării axei Berlin-Roma, la exte- 
rior al Ungariei, Romîniei, Bulgariei, Iugoslaviei şi Greciei. 

Dacă guvernele acestor tări sunt hotărite să meargă pe linia ce. 
lui mai mic efort, este sigur că foarte curind „axa” va fi biruitoare. 
Există însă şi mijloace pentru a face faţă situaţiei, în primul rind o 
politică de dirijare a exportului spre ţările cu valută forte şi liberă: 
(Analia, Franţa, Olanda, Belgia etc.). Este o politică de sacrificii bä- 
nesti, larg răscumpărată insă prin independența naţională. Astfel, 
“ar putea plăti prime suplimentare la export, pină cind preţurile 
mondiale vor fi din nou în urcare. După unele intormuţiuni, expor- 
tatorii occidentali de produse industriale ar fi şi ei dispusi la sacri- 
ficii pentru a menţine schimbul de mărfuri cu ţările din Sud-Bat In 
total, exportul celor cinci ţări în anul de mare export, care a fost 
1997, sa ridicat la eproximativ 6i miliarde lei. Sacrificiul total pentru 
a compensa diferenţa între preţurile interne şi cele mondiale sar 
ridica la cel mult 12%, adică 7,6 miliarde lei, ceea ce ar fi uşor de 
suportat, parte de importatorii de produse industriale, parte de ex- 
portatorii occidentali. Mai cu seamă, dacă se asigură, în prealabil, 
o strinsă colaborare între Anglia, Frana, Rominia, Ungaria, Bulga- 
ria, Iugoslavia şi Grecia. 

Dacă nu se organizează Intrun timp scurt o redresare viguroasă 
a întregii politici comerciale a ţărilor din Sud-Est, axa Berlin-Roma 
va sfirşi prin a monopoliza comerțul lor exterior. Scopul principal al 
Germaniei şi Italiei fiind de a despărţi din puncte de vedere militar 
Occidentul de Orient, este natural ca „axa” să Incerce transformarea 
ţărilor din basinul dunărean si balcani, întrun vast „binterland”, la 
dispoziţia celor două dictaturi. In chipul acesta, nutarhiile şi-ar crea 

E un teritoriu continu, putind servi in acelas timp de bază pentru vaste 
manevre pe linii interioare, nu numai militare, dar ṣi economica, Con- 
cluzie, admirabil verificată de comerţul exterior al Germaniei cu cele 
cinci ţări de mal sus (în milioane RM): 


CRONICA MILITARĂ 
ARMELE SURPRIZĂ 


Războiul este mijlocul brutal prin care un stat impune voința 
sa altui stat. Pentru a se ajunge la acest rezultat este necesară distru- 
gerea totală sau parţială a forțelor inamice armate Și distrugerea sau 
neutralizarea tuturor mijloacelor sale de rezistenți, De aceea, adovă- 
ratul obiectiv al războiului nu este ocuparea de teritorii sau de bogății 
naturale, acestea putind forma finalul lul, ci zdrobirea materială şi 
morală a tuturor forțelor combatante. In această din urmă categorie 
intrau, pînă la războiul mondial, numai trupele propriu zise, cari, se 
miscau şi se clocneau pe zona teatrului de operaţii. Odată aceste forțe 
distruse, statul învina trebuia să priosngok condițiunile oricit dè dra- 
conice, ale învingătorului, acestuia din urmă nerăminindu-i de exe- 
eutat decit margul triumfal și... „diktatu, Evoluţia tehnice! moderne 
antrenind după sine evoluţia conceptului de viață colectivă, a lărgit 
scena dramei în suprafaţă și în adincime. Astăzi şi în viitor, soarta 
războiului nu se mai decide pe un cimp de bătălie izolat, ci po intremga 
suprafaţă cuprinsă între frontierele adversarilor. Socul celor două 
voințe contrarii nu mai este suportat exclusiv de trupele de operațiuni, 
ci de întreaga populaţie a celor dout ţări. Moartea nu mai planează 
deasupra unei văi sau unei ap, ci apasă uniform pe umerii tuturor 
membrilor colectivităţilor inamice. Este ceea ca a concretizat minunat 
intro expresie lapidară, generalul Ludendorff, războiul total”, adică, 
războiul care antrenează în atac şi în apărare toate forţele şi toate 
resursele unui popor, căutînd să impună vointa sa cu orice preț, oricit 
de scump sau de crud ar fi el. Acesta va fi aspectul războiului ca se 
apropie şi oricit de aspră şi hidoasă ar fi realitatea, trebue să avem 
ea an să o privim în faţă. A ignora războiul ca fenomen, a-i nega 
existenţa prezentă sau viitoare, nu înseamnă a-l îndepărta și nici a-l 
imblinzi, ci mai de grabă inseamnă, a oferi unul stat agreer prilejul 
arn de a-și realiza planurile, oricit de nedrepte s) de absurde ar 
fi ele, 


Anul Export Import Sold Anal Export Import Sold 


1928 5R 4755 +03 1933 1543 1985 — 42 
1929 560 5101 +689 1934 170,6 292 —76 
1930 5089 5608  —53,9 1005 2526 at —®5 
19951 3539 316,3 +878 1936 374.9 3869 —120 
1932 199,2 2337 — 35 1997 5557 5740 —183 


Din acest taboul rezultă că valoarea comerţului exterior cu Ger- 
mania Sa mărit de aproape trei ori, însă pe cînd înainte de 1052, ex- 
portul Germaniei în Sud-Est era mai mare decit importul, cu poa eri 
din acest an, importul este mal mare decit exportul. Cu alte cuv 

Înainte da 1992, Germania capital în din basinul dunărean 
şi baleani, în timp ce din 1 pină în 199%, ţările agrare au exportat 
peste 12 miliarde lei în Germania. Naţional-socialismul a realizat un 


Este incontestabil că motorul războiului e dorința de a invinge, 
de a zdrobi şi de a îngenunchia pe adversar şi desigur, tot „dorinţa da 
a învinge” a lost și elementul dinamic în evoluția atit de rapidă a for- 
melor războlului, Fiecare om, fiecare popor, au căutat dea ungul mi- 
leniilor, zi cu zi şi an cu an, mijloacele cele mai bune pentru a-şi asi- 
gura lor superioritatea asupra adversarului real sau presupus. Această 
permanentă sforţare Îşi are geneza în cele mai profunde instincte: in- 
stinetul conservării, al proprietăţii ṣi al perpetuării speciei, Pentru a 


merciale, arată limpede continuitatea politicii naţional-socialiate. Cele 
marionetă lei rămase alocata m Sonia, rege fi restitulta = 

printr'un export suplimentar de aspirină, cu maşini, guvernu 
german le utilizează pentru a mări şi mai mult importul din Sud-Estul 
“european. Germania face unele sacrificii oferind prețuri ridicate pen- 
tru produsele ţărilor agricole, apoi blochează sume mari pentru a le 
sili să importe mult şi cînd acestea convin, preţurile produselor ehi- 


116 VIATA ROMINEASCĂ 


obține ceva sau pentru a păstra ceva, colectivităţile sau luptat, inr 
pentru asigurarea rezultatului voit au recurs la mijloace din ce în 
ce mai complexe şi mai puternice, Este bine demonstrat astăzi că 
nimic nu a stimulat mai mult inteligența umană, nimic nu a biciuit 
mai aprig forța creatoare în domeniul ştiinţei, decit necesitățile riz- 
boiului. Prima fasonare a metalului a făcut-o omul pentru a crea din 
e] o armă; și orice descoperire şi-a găsit punctul iniţial sau maxima 
deavoltare în cerinţele luptei, Sunt o mulțime de invenţiuni și perfec- 
ționări a căror viaţă propriu zisă începe în mijlocul morţii. 

Unul din mijloacele cele mai vechi şi mai puternice de luptă este 
surpriza. Element de cea mai mare importanţă, surpriza naşte din 
faptul material al lovirii inamicului întrun mod sau la un moment 
neaşteptat de el. Efectul material foarte mare, prin faptul că nu poate 
fi lesne parat, este amplificat de depresiunea morală pe care surprin- 
derea o aruncă în sufletul luptătorilor. Frica și descurajarea sa trans- 
formă în panică, iar panica în dezastru. Acest element a fost în toate 
timpurile cunoscut și loatat de comandanții armatelor, în toate fe- 
lurile şi pe toate tărim Adeseori, ingeniozitatea în a realiza o sur- 
priză elentă a oferit victoria decisivă. Cu cit ştiinţa a luat un 
avint mai mare, cu atit posibilitatea de surpriză a devenit mai întinsă 
şi mai variată! Nu există ramură a războiului în care un comanda- 
ment t să nu caute a surprinde pe inamic. Astfel, in perioada 
prta militare premergătoare conflictului, se caută a se forma un 

uptător ale cărui calități să fie mult deasupra celor ale inamicului şi 

deasupra aşteptărilor lui. Se realizează astfel o surpriză de maro im- 
portanță. Este bine ştiut astăzi că M. St. Major Japonez a subestimat 
mult calităţile soldatului şi comandamentului chinez în actualul răz- 
boiu, lucru care l-a costat eforturi numeroase şi pierderi grele. Orga- 
nizarea armatei precum și dotarea ei cu materiale, dacă sunt urmă- 
rite în timp de pace cu energie — toate măsurile fiind luate pentru 
menţinerea secretului — poate oferi de asemenea o surpriză. Un exem- 
plu tipic este acela al armatei germane care a ştiut să ţină timp de 40 
de ani absolut secretă existenţa unui mare număr de corpuri de ar- 
mată de rezervă, zise corpuri de armată fantomă, cari au apărut doar 
la izbucnirea conflictului din 1914, surprinzind pe aliaţi, răsturnin- 
du-le proiectele operative şi apăsind balanța războiului pină aproape 
de victorie. Nu mal puţin interesantă este surpriza ce se poate renliza 
prin măsurile de pregătire a mobilizării propriu zise, adică sistemul de 
recrutare, încorporare, afluire a oamenilor la unităţi, mijloacele şi iu- 
țeala cu care această mobilizare se poate realiza, Și în acest domeniu 
găsim un exemplu tipic în conflictul chino-japonez. La Shangai şi în 
Provincia Kiangsu, fiecare stat are dreptul de a ține, pentru apărarea 
intereselor sale, conform convențiilor internaţionale, un număr restrins 
de soldaţi. Toate statele au făcut în cursul anilor eforturi pentru a 
mări efectivele lor respective, cu excepția Japoniei care le-a micşorat. 
In schimb, această din urmă țară a organizat pe toţi cetățenii japo- 
nezi valizi din provincia Kiangsu, comercianţi, funcţionari, etc., în uni- 
tăţi militare complete, şi a dat fiecărui om să păstreze acasă, în ladă, 
tot armamentul şi echipamentul, fără ca cineva să aibă cunoştiinţă da 
acest lucru. Cind conflictul a isbucnit, aceşti cetățeni pașnici au ieșit 
din casele lor complet echipați şi înarmaţi, realizind o divizie şi Ju- 
mătate gata concentrată. 

In fine perioada cea mal bogată în posibilități de surpriză începe 
odată cu concentrarea în vederea operațiunilor. Din acest moment, 
surprizele pe care un comandament incearcă să le realizeze sunt de 
două feluri: surprize operative, strategice şi tactice, adică privitoare la 


CRONICA MILITARĂ 117 


felul în care vor fi conduse o i 
| 5 peratiunileė, și sur e . 
mos lucrările şi orice altă posibilitate de e ha Cer mei urate 
gice și tactice sunt desigur cels mai adi Surprizele operative, strato- 

esigur cele mai importante, de ele dep? 

anit. a eee victoria. Ele sunt un efect al geniului anerian 
eta rari esa ro Sannio pregătiri din fimp de pace, Aproape 
Apo eoniene s'au bazat pe combinațiuni operative, rea- 


lizind deplin dezideratul surpri 
d £ rizei. Celebrul pl 
Schlietien cu care Germania a plecat în ri ay Fairies 


efect retragere ' 

= gerea precipitată a trupelor germane, dincolo de bazele de 

Surprizele de ordin tehnic au un cara i 

€ cter dif 
se pregătesc în timp de pace în laboratoare, Senin fra e “in 
pamant a nae uitai pó cany de bătălie. Cind războiul are o 

j prizele acestea nase spontan, din necesităţi 
sanata: de luptă şi din dorința de a obține deciziunea, In taaie. 
| rea itară sunt bine cunoscute sub numele de „arme surprize", Pro- 
imense pe care le are stiinta i latat deae, Îruetul posibilitatilor 
tria de azi. De ncoea, e 

Pai maa maiS cate considerată = fiind inceputul lor. Rätholul A. 
ę astfel de surprize tehnice, . 
bele partide, pentru a sparge frontul occidental, Cabane taa Oa 


crearea unor organitațiuni defensive extraordinar de căro 
! u 
distrugere necesita o pregătire de artilerie tnapäiminiitoare ae a si 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“istanţă, era 
în tele bombardamentului la o oarecare 
przită de focurile aparăorlor iși din păbprtar, și respins Ma 
i situaţii, Germanii a } 3 
a dintre soldatii ca trel ani a rulou pe deont, pe eol mal curagigti 
iți cu toate ville b a 
ea Segan pomit batalioane de asalt și i-a instruit ranp aoi : 
tis, k Taa Imi Im oameni erau mull mal miet decit al 
de tot felul. Pierderile în 1 i è 
on a de armele inamice. Aceste trupe ajungeau în haga one 
lui odată cu barajul artileriei, surprinzind rage” ze oara ri, 
distrugindu-le sau pnn neoan Kabag za Ă rr o ap: E 
anului 1918. Rezu i 
nr, a ră aduce deciziunea. In timpul războiului wene dani 
existat si alte arme surpriză... Dar mai interesant este de știu ca 
te ta pentru viitor. 
an amoan pă arD implică un secret absolut, premergiie SE 
trebuințării armei. ans, peer ei peer pile Leii dn ina, O 
cărui mijloc de atac găsindu-l-se un n i er M reda min 
i din toată creația febrilă a diferitelor E 
rr bu Perie Íneidentai zvonuri sau anemia ei eg gere RE 
ne lasă să aruncăm decit o slabă pr srun Aoa er A DE 
însă că toate statele dispunind de o ra a: p rin toa arta: mda 
obținerea armelor care să tragă cit mai mult e vai Spete A e at: 
tea acestor state stau desigur cele 
pr pier bad Germania, Japonia, urmate apol de Anglia, Statele Unite, 
Franța, Cehoslovacia ete. Se cunosc astăzi și liniile generale pe caro 
diile laboratoarelor. 4 
cz y ie aviaţiei Mana Pia gre Srijenau De i ni 
toateric, Ridicindu-se la o altitudine Et modei graf ee 
viteza de 1.000 şi peste 1.000 km pe oră. za E sia en 
orită vor aduce servicii imense pe tea Opery 
ca prea rA de depärtate şi mai ales in probabilele operațiuni din 
i pers tă ania lucrează febril pentru punerea la punct a pri orice; 
de avion fără zgomot Un rezultat, practic Fona. La o altitudine supe: 
rea oricărei posibilități de apărare er ati iei poa GIR 
rionră celei de 4000 m., un avion este pra peer: 
sistem de pindă şi alarmă bizuindu-se pe cap A 
r E atni OONA nenea, pe teang A a nienia A egean A 
ment vor putea veni, bombarda şi distr pe eg njenega 
rile engleze sau îndreptat în altă recție. 
mr e ză le, a m n tă a 
cu ajutorul undelor ziene. G za 3 miscare ea 
u obiectivele de atins, odată ce gat | 
gone fel rad e emitent. O n redarea de fi definitiv pă a 
zi. O formaţiune de avioani mb ra 
iot i pp anaran actionate prin unde, îşi jau a pe ere mă 
avind în mijlocul lor un avion ghid. Acest avion nu Ca: 
însă o instalaţie completă şi personalul necesar ponts 83 capta A 
dele şi a le trece apoi celorlalte aparate, Person per „sera 
aceste unde şi, prin ele, întregei formaţii de avioane, kia, în tot 
să evolueze şi să bombardeze conform prana po lac mape 
ansamblul el, rezolvă grava problemă a carte 
greu de inlocuit în timp de războlu. 


CRONICA MILITARĂ 119 


Nici în direcţia gazelor eforturile nu au fost mal mici. Idei ge- 
merală este de a găsi un gaz imposibil de filtrat prin mijloacele de pro- 
tecție cunoscute pină acum. Aproape fiecare stat a obținut, prin chi- 
miştii săi, formula unul, gaz propriu, satisficind mai mult sau mai 
puţin dezideratul de mai sus. Au circulat diferite zvonuri, unele mal 
fantastice decit altele, punind în seama Germaniei şi Rusiei descope- 
riri de gaze foarte puternice, aproape imposibil de oprit prin vreun 
mijloc oarecare, satistăcind şi condiţiunile economice necesare, 

Un american d-l K. Taffery Barist, care a locuit mulți ani în Ja- 
ponia, a afirmat că Japonezii au găsit formula unui nou gaz intitu: 
tat N. Y. O. Proprietăţile lui sunt dintre cele mai interesante, Astfel, 
gazul N, Y. O. este format din două părți. Partea L-a intitulată N., nu 
este otrăvitoare, Sub formă gazoasă saturează atmosfera în care stau 
trupele proprii fără să producă vreun rău şi fără să se facă simţit, 
In momentul în cara aceste trupe părăsesc poziţia sau zona cedind-a 
inamicului, se lansează partea doua, Y, ©., tot gazoasă şi tot nevătă- 
mătoare, care intră imediat în reacție cu partea întila. Noul gaz re- 
zultat N, Y. O. este foarte otrăvitor, imposibil a fi simțit chiar cu de- 
tectoarele cele mai pertecţionate actuale, foarte insidioa, efectele lui 
apărind numai după circa 1—1,40 ore, pătrunzind prin toate materia 
lele obișnuite care formează imbrăcămintea sau protecția omului şi 
prin toate măștile. Nu se ştie încă ce organo atacă. Moartea celui in- 
toxicat însă se produce în intervalul de maximum 8 secunde dela de- 
clarare. O caracteristică interesantă este că acest paz are o foarte 
mare aderenţă cu solul şi obiectele Inconjurătoare, neimprăstiindu-aa 
sub acţiunea agenţilor atmosferici decit cu foarte mare greutate. Cu 
aceste perspective, ce trupă ar mai avea curajul să ocupe o poziţie de 
pe care a izgonit pe inamic? 

In contradicţie cu pertidia şi ferocitatea gazului japonez, Statelo- 
Unite au creat un gaz poreclit „gazul uman”, pentrucă el nu omoară 
şi nici nu produce leziuni grave decit după repetată gazare. Aruncat 
asupra inamicului el are un efect foarte rapid, La a 10 sau pină a a 
18 inspiraţie, efectul s'a produs Atacind inima şi sistemul nervos, 
omul are o comaţie care îl lasă în nesimţire timp de 6 ore, după care 
iși revine, fiind însă incapabil de eforturi — chiar mici — pentru un 
timp de 5—11 ore. Şi acest interval trecut, gazatul devine un om abso- 
lut normal, fără să fie nevoie de niciun tratament. In 12—17 ore însă 
ae poate ciştiga o victorie, 

Tot în domeniul chimiei s'a construit un aparat incendiar Indi- 
vidual. Materia chimică sub formă de lichid în picături, arde un timp 
destul de îndelungat, circa 4 minute, desvoltind o căldură relativ foarte 
mare şi neputind fi stina cu mijloace obisnuite, Acest aparat, uşor 
purtat de un singur om, va servi la atacul infanteriei, coloanelor de 
materiale, dar mai ales la incendiarea tancurilor. 

Un domeniu oferind imense posibilități i formează undele elec- 
tro-magnetice sau de altă natură. Această descoperire de dată recentă 
a foat dela început mobiliziată pentru crearea nollor arme de luptă, Sa 
stie aproape cu preciziune că Germania a descoperit n undă electro- 
magnetică capabilă să oprească funcționarea motoarelor. Avioanele în 
sbor lipsite de motor şi elice nu ar avea altceva de făcut decit să ate- 
vizeze imediat. In sarcina experiențelor cu aceste raze sa pus acum 
cinci pinä la şase ani de cercurile militare şi aviatice, prăbuşirea fără 
motiv a unui avion rominese deasupra Germaniei. Tot în laboratoa- 
rele germane se crede a se fi descoperit o undă — a cărei natură nu se 
cunoaşte încă — cu proprietatea bizară şi foarte importantă de a rupe 
echilibrul chimic ul axplozibilelor. Sub acţiunea acestei raza armele de 
foc actuale ar deveni inutilizabile, proectilale de tot felul explodind în 
tevi sau în depozite, inainte de a fi întrebuințate, 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


surpriză dint cele mai puţin plăcute şi dintre cele mai păgu- 
SERA vor rade viitor rea per care de acum, se ştie 


: 
$ 
4 
i 
A 
E 
E 
E 
Šis 
Easo 
a 


amicu armă 

lui. Nu putem să lăsăm neamintită o groza i 
in mur E er torpilă acționată de un kadas er 
pila-om”, japon 

dusă de un ofițer. Ea se îndreaptă cu cea mai m 
pe gr de războlu ales ca victimă, fără să poată fi oprită 
un care: şi-l ciocnește în punctul voit. Odată cu pilotul torp 
vasul inamic. 
S Am enumerat mai sus citeva exemple, dintre cele mai 


îi 


E33 
3H 


ie 
3 


zi ad- 
i A i importante şi mai certe, de „arme surpriză 
penae gr p aaa gi-le n ema ra mai yepp te ga 
te speciali răsar ecare grădina ştiinţei 
cm ini răminind de văzut cite dintre ele vor rămine ca ceva pe 
caro se posto electiv Omia A una do interesanti maniti di im: 


i 


Aştie o greşită impresiune. S'a spus şi s'a crezut că războiul 
> evit ezite ere. amare dd ca cel mai propice teren de experiență 
al armamentului. Eroare completă. Materialul trimis ambelor tabere 
spaniole a fost din cel mai slab, niciunul din Statele alimentatoare 


nr e 997 Italia gi Rusia au trimis citeva avioane întradevăr mo- 
iar teribilu 


prizele, 
Locotenent POPESCU TUDOR NICOLAE 


CRONICA PLASTICĂ 


GRAVURA ŞI CARTEA ILUSTRATĂ GERMANA 
LA MUZEUL TOMA STELIAN 


Expoziția care s'a deschis în ziua de 15 Mai, face parte din seria 
celor rinduite de Muzeul Toma Stelian pentru a face cunoscută la noi 
opera grafică a marilor artişti ai Apueului. Intr'o capitală, în care nu 
se găsesc decit prea puţine tablouri din epocile insemnata ala istoriei 
artelor și în care, pe de altă parte, nu-s nici localuri încăpătoare şi 
nici fonduri pentru a se putea cel puţin Organiza expoziţii de pictură 
sau de sculptură aduse din străinătate, cum n fost, de pildă, ota a 
portretului italian, din Belgrad, nu răminea decit o singură posibili- 
tate pentru a cunoaşte în original lucrările maestrilor: să se recurgă 
la desen, ori la foile lor grafice, Pentru cine înțelege şi ştie să vadă, 
există printre operele produse de artişti ca Rembrandt, ca Dürer, ca 
Leonardo sau Michel Angelo gravuri și desenuri, care nu-s cu nimie 
inferioare picturilor do chevalet şi care, în plus, se pot transporta cu 
ușurință şi fără primejdie, în citeva cartoane. De format mic, ele ae 
potrivesc mul bine şi fac mai mult efect într'o Inciipere mai modestă, 
cum sunt cele dela Muzeul Toma Stelian, decit în săli de vaste pro- 
porţii. De aceea, din 1931 pînă azi, am ținut să dau publicului în fie- 
care an o astfel de expoziţie, Incepind cu şcoala franceză, trecină prin 
cea italiană și engleză, pină la cea germană. Celelalte manifestări, 
cum au fost cra a Pictorilor inspirați de Africa, a Artiştilor italieni 


contemporani, a Artei Daneze în ultimii cincizeci de ani, au avut un 
alt caracter, 


Se cunoaște succesul obtinut cu toate aceste expoziții, realizate 
cu înaltul concurs al guvernelor ţărilor respective şi puse sub protec- 
ţia M. S. Reginei Maria. Imagina care ne-a rămas astfel dela arta 
Apusului ar fi fost însă, mai alea pe terenul tic, incompletă, dacă 
din tot ca s'a organizat pină acum, ar fi lipsit opera acelor minunați 
şi neîntrecuţi minuitori ai liniei şi tehnicieni ai gravurii cu dăltiţa 
sau în lemn, care au fost artiştii germani din secolul al XV-lea şi al 
XVI-lea. Este destul să pronunțăm numele lui Dürer, genial comenta- 
tor prin imagini ul unui text sacru, fantezia cea mal aripată, mina cea 
mai sigură şi ochiul cel maj făcut să judece armonia şi frumuseţea 
rezultată dintr'o combinaţie fericită de linii, Holbein, portretistul cel 
mai plin de simplicitate şi ce! mai adinc, Cranach, inspirat de cava- 
lerii şi pădurea germană, Baldung Grien, gotic şi baroc în același 
timp, Aldegrever, Altdorfer, poate primul interpret al muntelui şi al 
cerului german, pe plaiurile de pe malurile Dunării, pentru ca să In- 


122 VIAȚA ROMINEASCĂ ki 
A 

ca A 

cu clt se vor îmbogăţi cunoştinţele noastre despre artă după 
ce-i vom fi văzut. d cai 
Gravura în lemn și gravura în aramă, săpată cu dăltița, sunt 
foarta vechi in Germania. Este chiar probabil că aici ele au văzut lu- 


mina zilei, inventate în mai multe centre deodată şi ajunse apoi o in- 


deletnicire favorizată de gustul public, Una, gravura în lemn, se tăia 
astfel incit, în relief, unsă cu cerneală tipografică, şi aplicată pe o bu- 
entă de hirtie, să reproducă un desen, prin procedeul imprimării. De 
„aceea, atunci cind se va ajunge la descoperirea literilor mobile şi la 
răspindirea pe o scară din ce în ce mai largă a operei tipărite, chipul 
cel mai obişnuit de ilustrare a cărţilor va fi gravura în lemn, care 
se tipărea odată cu textul. In expoziția dela Muzeul Toma Stelian se 
găsesc citeva din volumele venerabile, leşite din teascuri germane, in- 
cunabule atit ale tipogratiei, cît și ale gravurii, apărute în Augsburg, 
în Ulm, în Liibeck, în Nimberg stu în Strasburg, între 1470 şi 1500. 
Gravura În aramă este un procedeu contrar: pe o placă din acest me- 
tal, frumos lustruită, se sapă cu o dăltiță imagina, care va apare ca 
al cum ar fi constituită dintr'o Serie de adincituri, adică de sănțulețe, 
în care se va introduce apoi carneala, Tot prin presiune, dar nu sub 
presă, ci sub un rulou, hirtia în prealabil umezită se va lipi de placa 
de aramă, va adera la acele şănțulețe şi va suge negreala depusă în 
ela. Astfel, ca şi în cazul gravurii în lemn, vom avea 0 imagine in- 
versată, în care linia neagră și spațiul alb al hirtici, vor fi deopotrivă 
importante. 

Cartea şi gravura se desvoltă puternic în secolele al XV-lea și al 
XVI-lea, Fiecare oraş mai mare şi mai bogat are pretenția să se sem- 
naleze printo lucrare de seamă: Biblii, Cronici, Vieţile Sfinţilor, co- 
mentarii ale Vechiului şi Noului Testament, paratrazări ale rugăciu- 
nilor mai însemnate, sau chiar literatură, originală sau în traduceri. 
Niciodată hirtia n'a fost mai trainică, mai strălucitoare şi mai plăcută 
-ca nuanţă, mai durabilă, Uneori opera era tipărită cu blocuri de lemn 
care ocupau întreaga pagină, ṣi care se săpau ca şi o gravură obiş- 
nuită. Alteori literele erau mobile, Iniţialele, ca o reminiscență a vechi- 
lor texte Inluminate, se lucrau cu mina şi cu cerneli deosebite, cind 
nu erau de-a-dreptul pictate. lar gravurile, la început fără umbre și 
reduse la linii expresive, niciodată mau avut un caracter mai monu- 
mental, n'au amintit mai mult statuele care se ridicau mărețe şi se- 
vere la fațada bisericilor. De multe ori ele erau colorate cu mina, în 
tonuri vii, care atrăgeau privirea; rosu, verde, violet, brun, mai rar 
albastru, In cazul aceata ele au o mare aseminare cu icoanele noastre 
pe sticlă. Din toate acesta categorii, tot ce s'a tipărit mai important la 
finele secolului al XV-lea, se găseşte în expoziţia dela Muzeul Toma 
Stelian, unele ap, sape trimise din Berlin, dela Biblioteca de Stat, al- 
tele imprumutate din Biblioteca Dr. I. Cantacuzino, cea mai bogată şi 
mai valoroasă colecţie la noi în ţară, 


In afară de Cronica din Nürnberg, din 1493, din colecţia Cantacu- 


zino, cu vederea faimoasă, din nefericire cu totul fantezistă, a Vala- 
hiei, şi cu sute de alte Imagini, se găsesc şi citeva cărţi de conținut 
istoric şi anume: O istorie a lui Vlad Ţepeş din 1499, din biblioteca 


consulului nostru la Berlin, d-i Karadja, sau Cronica lui Thuroez, en 
portretul, tot din imaginaţie, a lui loan de Huniade. Cele mai neme- 
rite şi mai decăvirşite ilustraţii de texte, vor veni însă ceva mai titziu 
şi vor fi opera lui Dürer: Apocalipsa lui Ioan, viaţa Fecioarei sau Pa- 
timele Mintuitorului, în trei serii: una mare, pe lemn, şi două mici, 
una pe lemn, alta pe aramă, sau Dansul Macabru de Holbein, Icoanele 
"Vechiului Testament ale aceluiaşi artist, sau încă portretul faimos, 


a Pre i 


CRONICA PLASTICĂ 123 


capod'operă de eleganti, de naturalețe, de adevăr, al lui Erasm, din 
«diţia operilor sale din 1540. 

Treizeci şi una de volume, printre care mal multe Biblii, una, din 
Nürnberg, din 1483, dela Muzeul Brukenthal din Sibiu, sunt expuse in 
vitrine, Pe pereţi sunt cele peste o sută saizeci de gravuri în lemn, 
(cele mai numeroase) în aramă sau în apă tare, Cele mai vechi sunt 
din secolul al XV-lea, icoane sfinte, simple, conturate puternic, cu acele 
trăsături hotărite și energice, inimitabile, care delimitează o figură si 
o fac să ne apară cu evidenţa unei statui, Multe sunt colorate, Una, 
un S-tul Mihail cu balanţa sufletelor, este o piesă curioasă, In metal, 
tăiată însă ca şi cum ar fl o gravură în lemn, adică cu desenul în re 
lief, ca o muche, şi cu niște ornamente care se repetă: o stea cu mai 
multe colțuri, o floare, nişte figuri în formă de valuri, care apar în 
porțiunile unde hirtia ar fi trebuit să râmină albă, deci In cea mai 
mare parte a cimpului gravurii. De aici numele de „manière eriblée”, 
adică semâănind cu o sită ciuruită, care se dă acestei tehnica, 

Ce ne izbește la cei citiva maestri anonimi arhaici, la Martin 
Schongauer, la Maestrul E. S, este preciziunea trăsăturii, siguranța 
experinței lor de gravori, calitatea melodioasă a liniei, suplețea ei, aşa 
incit să exprime în același timp delicateţa unui obraz de fecioară, de- 
setul unei miini ingrijite, ca ṣi rigiditatea lucioasă a unei armuri de 
oțel, sau un peisaj stincos. Schongauer, modelul lui Dürer, îi întrece 
pe toți. El are imaginaţie și stie cum s'o exteriorizeze, Desenul său este 
exact şi sensibil. In Cădelniţă, reprezentind un vas de ars smirnă şi 
tămie, adică un subiect de naturi moartă, frumusețea mesteşugului 
cu care sunt redate ornamentele complicate, luciul părților de metal 
luminate, detaliile ţinute în umbră, linţişoarele grele şi mlădioase care 
atirnă în jurul oblectului şi cad apoi pe masă, sunt imagina realității 
însăși şi mar putea fi de nimeni mal sugestiv redate. Cele patru foi 
dintr'o Patimă a lui Christos au grandoarea unor basoreliefuri de mari 
dimensiuni. Ele au rămas însă gotice, nitel aspre şi colțuroase în com- 
poziția lor, constituite mai ales din unghiuri ascuţite, cum gotică este 
și Tentaţia S-tului Anton, sau nobila gravură a lul Christos purtin- 
du-şi Crucea, de un stil sobru şi dramatic, foarta impresionant, 


De aici porneşte Dürer, pentru n se ridica la cele mai inalte culmi 
atinse de arta germană şi, în ce priveşte calitatea execuţiei sau pă- 
trunderea unul text, ori redarea lui sub formă plastică, poate la cele 
mai înalte culmi atinse vreodată de artă, cu excepția numa! a lui Rem- 
brandt. Avem în expoziţie nu numai cele mai insemnate opere ieşite 
din puterea sa de invenţie și din indeminarea miinei sale, ci cam două 
treimi din opera sa totală, Apocalipsa, In care spiritul gotic ia cele 
mai nobile și mai mișcătoare forme, de o grandoare supraumană, mă- 
rețe ca un portal de catedrală, repertoriu nesecat de imagini, ultima 
snmmă plastică a acelei mari epoce. I vedem apoi, din ce în ce mai 
pătruns de spiritul nou al Renastere, care însă nu se opune celui vechi 
gotic, ci se topeşte cu el, pentru a determina tipuri umane mai bine 
proportionate, mai armonioase, dar tot aşa de expresive si de indivi- 
dualizate, în peisaje romantice, complicate și pitoreşti, de o finete de 
execuție, care ma mai fost de atunci atinsă, Din cînd în eind se mai 
amestecă elte o aluzie mitologică, cite o reminiscență clasică, ori dea- 
dreptul nevoia de a recrea un canon al frumuseții, echivalent cu cel 
antic, în Adam și Eva. Viaţa Fecioarei, die Grosse Passion, adică Pa- 
tima Mintuitorului, în format mare, sunt drame cu multiple personaje, 
in care furnică tipurile umane de tot soiul, unul mai real deett altul, 
complete şi definitive fiecare, întocmai ca un basoreliet de Donatello, 
însă întrun stil în care tradiyia gotică n'a fost cu totul uitată, Alteori 
Dürer este interesat de viaţa țhranulul, de preocupările, de bucuriile 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui grosolane, de imagina lui niţel caricaturală. In gravuri de mări- 
tară piane Cazi de pat (e să danana e tă. tut Ja falie sea OE 00 LA 
mesc la tirg, acele puri de ţărani au ceva monumental, ca nişte 
atlanți ce susțin bolțile unui arc de triumf. Două portrete numai, gra- 


vate în lemn, dar care nu se pot uita: unul aristocratic, peer er, 


preţuitor, al Impăratului Maximilian, altul în culori, ad 

prin mai multe planşe de lemn, imprimate succesiv, fiecare îintr'un alt 
ton, al unui om tînăr, energic, văzut din profil. Din contra, un mare 
număr de portrete în aramă, unul mai subtil şi mai pătrunrător decit 
altul. Astfel, din cele aproape şaptezeci de foi de Dürer nu e niciuna 
indiferentă, iar majoritatea constitue cea mai sigură 


rile din expoziţie de primul ordin. In Stintul Gheorghe, așa de nobil 
şi de săvirşit ca desen, în Melanchton, în portretul lui Luther, Cranach 
ne arată cit de mare artist ar fl putut fi, dacă n'ar îi cedat adesea la 


Burgkmair, Aldegrever, unul în lemn, celălalt în aramă, ne dau 
lucrări remarcabile, deşi la amindoi se simte decadença. Primul, spre 


și înclinat să dea forme brusce şi ceva cam angulare imaginaţiei sale. 
Altdorfer este un visător, încintat de pădure, de rîu, de munte, în peisa- 
giile sale de mici dimensiuni, văzute pe valea Dunării, şi redate într'o 
tehnică din cele mai fericite, în cursivitatea ei rezumativă. In jurul 
lui se grupează cițiva alţi amatori de peisagi 

pentru ele şi nu pentru profitul ce pot trage, introducîindu-le ca fond 
de decor, într'o scenă cu personagii, In sfirşit, expoziţia se încheie cu 
un gravor în lemn, un călător în Orient, poate şi prin țările noastre, 
care a lăsat o sumă de tipuri şi de vederi de monumente din contactul 
său cu Turcia, sec. a] I-lea: Lorich. 

O atit de importantă expoziţie n'ar fi fost posibilă fără concursul 
guvernului german. El a fost acordat cu multă bunăvoință, graţie şi 
intervențiilor d-lor miniştri Fabricius alan, acesta pe atunci re- 
prezen ate 


CRONICA PLASTICĂ 125 


cant al direcției muzeelor, dr. N, von Holst, a venit la Bucureşti şi a 
ajutat la organizarea și aranjarea expoziţiei. Este cea mai nimerită 
şi utilă colaborare între două popoare, care doresc să trăiască in re- 
laţii amicale şi în respectul reciproc al manifestărilor lor culturale. 
Civilizaţia noastră mai nouă nu poale decit profita de pe urma con- 
tactuluj cu epoca cea mai înaltă, din punct de vedere plastic, a unui 
popor de mare cultură, cum sunt germanii, 


Perioada expozițiilor de artă este pe sfirşite. Totuşi, intruna din 
sălile Atheneului, un tinăr pictor ne aduce o serie da vreo cincizeci de 
pinze, impresii dintr'o călătoria în Orlent, mai alea în insulele Greciei, 
sau naturi moarte. Țuculescu este un debutant, nu numai pentru că 
se află la primul său contact cu publicul, ci, mai ales, pentru că cea 
mai veche din pinzele salo nu datează de cit de un an. Totuşi, dela 
prima vedere rămii uimit de puterea, de temperamentul, de inatinc- 
tul care au călăuzit aşa de sigur pe acest tinăr, care i-au dictat acea 
pictură uculentă, rafinată şi aspră în acelaşi timp, in care se simte 
Încă inexperienţa, dar şi darurile cele mai prețioase. Nu-mi aduc 

- aminte, de cînd am început să scriu eronicele mele artistice, să fi in- 
tinit debut mai promițător. Numele unui Monticelli, al lui Van Gogh 
chiar — fără acea latură de nebunie genială — iţi vin în minte, atit 
de mare este simţul artistului pentru culoarea caldă, pentru o pastă 
abundentă şi strălucitoare ca un smalţ, sau îndrăzneala lui cînd dă 
piept cu cele mai grele probleme pe care le pune pictura modernă zau 
“cu cele mal neprevăzute armonii de culori. 

GH, OPRESCU 


CRONICA MUZICALĂ 


FILARMONICA. — ORCHESTRA DIN FRANKFURT 


Cu concertul simfonic dirijat de Albert Volf şi Inchinat memoriei 
lui Maurice Ravel, filarmonica a intrat în vacanţa sfirşitului de an 
muzical. Cercetind cu aducerea aminte concertele ei săptăminale, 
vom constata dela inceput că viaţa noastră muzicală nu acuză la 
această încheiere de bilanţ nici un beneficiu. In felul cum ele s'au 
desfăşurat, în zadar am așteptat lună după lună să întrezărim 
măcar intenția de a da proporţie, sens, şi unitate unei activităţi care 
se cere orientată. Dar filarmonica s'a descărcat de obligațiile ei cu in- 
diferenţă şi cu o vădită predilecție pentru linia de minimă rezistenţă: 
cu foarte puţine excepții concertele simfonice se resimţeau în alcătu- 
irea programelor de economia de sforţări noui. NI s'a oferit Brahms 
şi Strauss, de pildă In cantități tolerabile doar la comemorări de 
centenare, A trebuit ca d. M. Jora, să dirijeze un concert pentru a 
auzi şi altceva. Variaţiile pe o temă de Haydn de pildă. Despre ane- 
mia programelor nu-și făceau iluzii nici diriguitorii instituţiei care 
alegeau cu deosebită grijă, calitatea soliștilor străini meniţi să sti- 
muleze curiositatea şi să utilizeze credulitatea publicului; explicația 
fiind fireşte, că altfel publicul nu vine la concerte. Obiecţia aceasta 
ar avea o valoare cel puţin practică, dacă filarmonica ar trebui să 
lupte pentru existenţă şi să se aromodeze cerințelor pleței. Dar nu este 
cazul: filarmonica are, — sau ar trebui să aibă, — o suverană inde 
pendență, întărită in autoritatea ei ca instituție, de prestigiul Fun- 
daţiilor Culturale Regalo cărora aparţine. 

Obligaţiile ei faţă de public sunt în linii generale, cel puţin două: 
prima este fără îndoială de ordin artistic; filarmonica trebue să ser- 
vească frumosul muzical cu cele mai bune şi mal curate puteri ale 
ei; dar en este departe de a corespunde acestui comandament. 

Dacă unui virtuoz li este de multe ori iertată o uşoară scăpare 
sau imperfecţiune tehnică, care îşi află o largă răscumpărare în 
frumusețea pindirii muzicale sau în energia generală a mişcării, nu 
tot astfel se prezintă cazul pentru o formațiune simfonică. Aci efor- 
tul individual este cu totul altul, iar inițiativa şi răspunderea sint 
ale dirijorului. O elementară regulă de igienă şi de bunăcuviință 
muzicală cere imperios ca instrumentele orhestrei să fie riguros 
acordate şi emisiunea lor riguros justă. Totuşi credem că se poste 
afirma fără exagerare că la niciun concert simfonic al stagiunii Im- 
cheiate, — indiferent dacă dirijorul era indigen sau străin, — na am 
fost scutiţi de acea penibili şi devastatoare crispare cauzată de emi- 
siunea unui sunet impur, provenit în general din tribul instrumen- 
telor de lemn sau al sufiătorilor. Nu ştim în ce măsură această stare 
de lucruri neplăcută se datorește unei insuficiența de ordin tehnic, 
sau vreunei imixtiuni administrative, care ar avea ca efect ultim in- 


CRONICA MUZICALĂ 127 


diferența şi declinarea răspunderii din partea celor indicaţi go re- 
vendice. Oricum, viciul acesta fundamental al orchestre! filarmonice- 
se cere grabnic şi radical extirpat, Ne îndoim totuşi că-l vom putea 
saluta dispariția în toamna viitoare. 

Cind această regulă elementară este permanent călcată, e im- 
probabil să găsim primei noastre orchestre calități de ordin muzical 
mai înalt. Foarte rar ne-a fost dat să apreciem altfel decit răzleţ, 
realizarea frumoasă a vreunui detaliu; de cele mai multa orl cize- 
lares acestora căpăta un fel de existenţă ideală, fruct al unei triple- 
colaborări; orchestra furnizind materialul, ca să zicem asa, brut, 
gestul dirijoral în măsura în care se intimpla să fie expresiv şi pèn- 
tru public, indicind sensul în care materia se cerea rafinată, iar ima- 
ginația ascultătorului împlinind restul. Un exemplu care prin con- 
trast va fi convingător In această privință: orchestra de proporţii re- 
duse pe care a condus-o Hana von Beuda, n fost o sărbătoare rară 
pentru toţi însetaţii de muzică curată; şi totuşi nimie excepţinnal în 
arta p reinis a lui Beuda, nimic excepţional în calitatea indivi- 
duală a instrumentistilor; un concert de Mozart executat la una din 
audițiile orchestrei germane a dovadit-o: împreună însă, activind ca 
echipă, instrumentiştii germani s'au ridicat cu mult mai presua dė- 
cît sar fi putut bănui, 

Ce împiedică orchestra noastră, care prenumără între membrii 
ei atiția eminenti instrumentisti, ce-i lipseste pentru a se putea ri 
dica ceva mai aproape de frumuseţile consacrate, stabilizate, imu- 
abile care-i constituesc rapertorul? 

In ordinea materială a lucrurilor cu siguranță că-i lipseşte un 
număr suficient de repetiţii. Este drept că o bună parte din instru- 
mentişti trebue să-mi înpartă timpul și munca între operă şi concer- 
tele simfonice; aceasta constitue din punet de vedere artistic un abuz, 
a cărui consecință imediată este surmenajul, degradarea dela cali- 
tatea de artist Ia acea de meseriași al instrumentului. Urmările aces- 
tei exploatări nu se fac aşteptate; niciodată ascultätorul nu are im- 

wesiunea, — cind a putut surprinde un moment muzical fericit rea- 
izat, — că acesta s'ar datora oarecum respirației artistice a intregii 
orchestre, ci mai curind că era zmuls cu forța sau obţinut prin si- 
retenia dirijorului din inerția massei, 

Promptitudinea de-a înțelege si de a realiza nu numai indica- 
ţiile brute ale măsurii şi ale diverselor intrări de instrumente, dar şi 
nuanţa, modelajul materiei sonore, cizelarea celei ritmice, sint necu- 
noscute la noi. Pare sñ lipsească cu totul dragostea pentru iucrul 
cit mai bipe făcut, conştiințiozitatea măcar profesională, dacă nu ar- 
tistică. In indiferență sau resemnare, In comoditate sau lipsi de cu- 
riozitate, în acapararea autorității de vreun necalificat sau din anu- 
luarea ei prin divizare trebue căutată explicaţia unei stări de lucruri 
descurajante pentru viitorul unei mai bune calități n muzicei: 
noastre, 

Un Wt aspect al chestiunii ge oglindeşte In programe; evident, 
considerate separat, şi cu preocuparea de n le tace plăcute unui nu- 
măr cit mai mare de ascultători, oricare din ele sunt perfect justifi- 
cate şi nimeni nu se gindeşte să conteste o simfonie de Brahrns, sau 
un poem de Strauss; dar dacă Sar face suma acestor Programe și am 
compara-o cu aceea a anilor precedenţi, modicitatea efortului de 
învire, Sar demasca cu luminoasă evidență, Intrun cuvint viața fi- 
larmonicei noastre pare să fi eşuat în apele stagnante ale funeționu- 
rismului, în „cultul incompetenţei şi al oroare de responsabilitate“, 

A doua obligaţie mure a filarmonicei noastre constă în a par- 
ticipa activ şi cit mai larg la promovarea talentelor şi lucrărtlor ro- 
mineşti, căci există și un aspect rominesc, oricit de modest ar fi el, 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


al vieţii noastre muzicale; aspect care s'ar încadra minunat in suma 
activităţilor culturale ale Fundațiilor Regale. Este rostul conducăto- 
rilor marilor noastre instituţii muzicale de a formula şi de a preciza 
această participare. In orice caz ea trebue să existe. Dar vom căuta 
în zadar, cercetind activitatea filarmonicei, semnele coherente alo 


nu ne aparține; aceste păsări călătoare care aduc cu ele primăvara 
oriunde se opresc, merită o ospitalitate muzicală dacă se poate spune, 
mai potrivită cu tradițiile noastre. De cite ori nu am avut de regre- 
tat duritatea, inerția unui acompaniament de orchestră caro punea 
plumb în aripile solistului? 

După atiția ani de activitate, care au permis amplu, formarea 
şi selecţionarea elementelor, Intărirea unei discipline şi a unei tra- 
diţii, înzestrarea cu instrumente şi partițiuni, sintem in t a cere 
ca prima noastră orchestră să fie cu mult mal aproape nivelul 
celor din marile centre apusene, de cum se găstşle ca astăzi. Posi- 
bilitatea există. In stare latentă orchestra filarmonicel e bună, dar 
ca şi vestitele noastre bogății, calităţile ei sînt mal ales potențiale. La 
rari intervale, atunci cind de plidă ul şi autoritatea unui 


masse orchestrale lipsite de spiritualitate şi cu participarea 
aproape nulă. 

Poate că un început de îndreptare s'ar produce dacă sar da Ope- 
rei posibilitatea de a-şi organiza o orchestră care să-l aparţină în in- 
mia, em şi care să aibă posibilitatea materială de a incerca măcar să 

izeze ceea ce a putut realiza orchestra redusă a Operei din Frank- 
furt cu prilejul reprezentării pentru prima oară la noi a Tetralogiei 
lui Richard Wagner. 

Eveniment considerabil pentru viața noastră muzicală şi mai ales 
neaşteptat. Cine ar fi îndrăznit să spera în deplasarea intregului an- 
samblu artistic şi technic al Operei din Frankfurt pentru o stegers 
reprezentație a Ringului şi mai ales cine şi-ar fi putut inchipui că 
a piedici aparent insurmontabile vor fi totuşi învinse. 

Aşteptarea noastră a fost lungă: 55 de ani au trecut dela moar- 
tea lui Richard Wagner şi aproape o sută dela concepţia Inelului Ni- 
belungului. Inceput ca o critică socialistă a capitalismului, 
stirşeste cu largi concesii făcute dramei de „operă mare”. 
riul socialist al „Aurului Rinului” pe care-l face G. Bernard Shaw, 
este irezistibil în argumentarea lul şi împrejurările din viața lut Wag- 
ner care au precedat concepția Tetralogiei, ca şi activitatea Iul de rè 
voluţionar şi violent pamiletar, întăresc în totul in 
Dar revolta kapelmaistrulul răzvrătit din Dresda s'a canalizat repede 
în creaţie poetică şi muzicală așa cum mai tirziu tot prin creaţie mu- 

=zicală s'a desintoxicat de o dragoste adincă şi neimplinită; pină şi re- 


aslacizeş jt gar urges anțabmbe bis pit de 

Dr finer der gaan bee Chonem.uă gan rermee a epe 
a rr pe area u def 

aa kerf) End e von ben misto 


den Dams pagin warã mancheriay mnf van ine bròaamagt 
yu halif mu befelben bryflassd nisen fie die 
taxhet des k reiau bei 


bea 
proanmen jcbefhunban. fo dach bre 


Arial vand gramair iee barhia m ban ob fng 
prong wa Las fn ja vedea ria pd Mara ia 


Cronica din Nürnberg: Valahia 


Tie facbt ficban gar ein grauffem 
liche erfb:ocPenliche bypftsrien von dam wilden reiiencb, 
Dracole maybe. Die er Dic left afpifi hát. vnd gepraten, 
vnd mit den haústern yn einem Feffel gefoten. vii pic er die 
leit gefcbunben bat vñ jerbactm laffen als ein Eraut. “jeg 
cr bat aud Den miiterii ire Find geptati vnd fy bafta måf7 
[en agi effen. Ond vitandere e area ten e 
di m poe gefebrifen frend. Ord in welchen land er 
g 


eregiret 


==3 
> 
= 
mi 

4 

` F 


Wi Ny) 


n 


Ca T a D (ea s 4 STA x» 
ÎN NUNTA re e 
A ARII ZA i) Ss 
(ru / ADS an = d f 


Anonim, sec. XV: Vlad Ţepeş la masă, în vecinătatea 
unor traşi in feapă (Dracole...) 


Schongauer : Cădelniţă 


Dürer: Cel patru cavaleri ai apocalipsel 


== VLRICHVS VARNBVLER ZE. MDA 


Dürer: Portretul lui Varnbiler 


Lucas Cranach : S-tul George 


Baldung Grien: Sabat ie vrăjitoare 


Holbein: Erasm 


CRONICA ECONOMICĂ 113 


mice sau metalurgice sunt atit de ridicate incit avantajele realizate 
la seat, se pierd la importul „piluletlor de asudat”! Practic, Germania 
reuşeşte să finanţeze ocuparea economică a Rominiei, Bulgariei, Iu- 
soan, camara şi Greciei, cu diferențele de prețuri plătite de con- 


care are nevoile, pentru a cumpăra cauciuc, bumbac, metale colo- 
rate etc. 

Monopolizarea comerţului exterior din Sud-Extul european se va 
accentua probabil atunci cind acordul anglo-italian va intra în vi- 
goare şi va deveni total la semnarea mult aş -ului acord anglo- 
german. Atunci, Roma şi Berlinul vor fi probabil abundent aprovizio- 
nate cu credite dela Londra şi Paris, ceea ce va permite axei să cum- 
pere tot ce se va găsi de cumpărat între Dunäre, Marea Neagră, Marea 
Egee pe pair: Nu ar fi rață ua normal d Sata ve acor- 
darea cred anglo-franceze B ucureşti, apesta, a, Belgrad 
3i Atena? Oare aceste țări s'au dovedit debitoare mai puţin serioase 
decit Germania şi Italia? 


CAPACITATEA DE EXPORT A ROMÎNIEI. 
S osstó politică „prin noi înşi-ne”, a avut drept rezultat să fie- 


timilor ani esta menită să dovedească tocmai contrarul. Astfel, rezer- 
vele noastre de ţițeiu păreau inepuizabile pină în 1936. De atunci, son- 
dele de explorare, puţine cite s'au pus, sunt într'o largă măsură sterile, 
lar zăcămintele mari cunoscute, pe cale de rapidă 
pecţiunile geofizice pe care le-am putut analiza, maritata arată că, 


lioana sau poate și mai puţin. 
In timp ce producția de ţițelu scade, consumul intern este însă în 
per ri Pale vanat, ortul de produse petrolifere nu va mai atinga 
odată nivelul din 1935/36. Dimpotrivă, trebue să ne aşteptăm la dis- 
pariţia treptată (5—10 ani) a capitolului „petrol” din exportul Romi- 
iei, Aceasta înseamn 


Al doilea capitol important în exportul Rominiei 1 formează ca- 
realele. In condiţi ce actuale ale agriculturii noastre, ce am ex- 
portat în medie în ultimii zece ani, constitue aproximativ un maxi- 
mum. Suprafeţele însăminţate nemai fiind mult extensibile, la o popu- 
Inţie în creştere continuă, este normal ca disponibilităţile de export să 
Tie în scădere. Numai o mărire a randamentului la hectar ar spori şi 
capacitatea la export. Aceasta însă nu se poate realiza decit întrun 
interval relativ lung, așa încit, în anli care vin, disponibilităţile de c- 
reale exportabile vor fi în scădere lentă, dar sigură, 

Lemnul, care constitue al treilea mare capitol al exportului, a 
depăşit de mult limita naturală, Exploatarea de jaf a pădurilor noastre 
în ultimii patruzeci de ani, a dus la o despădurire masivă. Majoritatea 
pădurilor exploatabile sunt sub limita de virstă. 

In fine, animalele, al patrulea capitol insemnat al comerţului ex- 
terior, deși se pot înmulți relativ repede, totuşi exportul este diticiL A 


nare uree) re ar i Arul lor pe hectar 
vite decit înninte u, iar num r pe sau cap 
inferioară cifrei din 1900. 


de locuitor, este cu mul 
Petrolul, cerealele, lemnul și animalele constitue aproximativ 
90% din exportul total şi credem că nu ex dacă evaluăm scă- 
eroina rm Seas forma ro pel patin I 
din ce au fost in 1 Cu ce vom plăti atunci importul indispensabil 
de maşini şi materii prime? Nu este vorba de o problemă indepărtată, 
una de mare şi imediată actualitate. Iluzia imenselor noastre bo- 
găţii, riscă să ne ducă la o criză structurală de lungă durată. Dacă nu 
înlocuirea produselor noastre obisnuite de ex- 
cu ce cumpăra produsele străine necesare 
economiei naționale, să se reducă simţitor încasările bugetare şi ale 
căilor ferate şi să se anchilozeze o mare parte din economia națională. 


ANDREI ŞERBULESCU 


CRONICA MUZICALĂ 129 


semnarea, oboseala de a trăi l-au găsit expresia muzicală aptă la 
acest creator, izvor al celei mal cotropitoare inundații muzicale din 
cite a cunoscut secolul trecut, 

Dacă pentru țările germane „complexul Wagner” continuă să 
iradieze, să influențeze şi să stimuleze cu toate aspectele lui, pentru 
restul omenirei valoarea, semn ficarea lul ei mai ales muzicală. As- 
tăzi cînd entuziasmul fanatic gi exclusivist nu mai poate fi conceput, 
cind reacţiunea şi mai apoi anobsmul antiwagnerian au trecut de 
modă, ascultătorul onest față de el-insusi, aa poate lisa furat fără 
grijă ṣi fără prejudecată de vraja cuceritoare a celei mai vaste revăr= 
säri de muzică din cile a produs geniul omenesc. E cu nepulnță a 
lua parte la o reprezentare a Tetralogiei fără a nu rămîne milă vremo 
după aceea sub farmecul ei atotstăpinitor, La prima vedere zar fi 
putut crede, că multe din dificultăţile da executate, la noi, ar fi inso- 
lubile, și totuşi sirguința, Ingeniozitatea, grija minuțioasă n unel per- 
fecte puneri la punct, au iriinnfat. Tetralogia a fost pentru inițiați ca 
şi pentru neinitiati prilej de adincă și totala destătare niclodată pină 
acum, credem, şi au avut bucureştenii ocazia den privi si asculta 
drama muzicală wagneriană maj unitar si mai credincios redată, de 
cum a făcut-o ansamblul Operei dola Frankfurt, 

Sunt multe elemente, care trebuiesc echilibrate între ele pentru a 
izbuti să sa croeze si mai alea menţină, atmosfera de farmec, de le 
sendă, în care se mişcă, trăiesc şi cintă personagiila de basm ale 
ing-ului, 

In primul rind orchestra, Era greu de crezut că numai 68 de 
instrumentisti, (atiţi cit pot încăpea) şi în co condiţii!.... în gronpu or- 
chestrei dala Optra Homină, vor putea suplini ansamblul impunător 
al celor 140 de instrumentiști dela Bayreuth? Ce amputări dureruasa 
au trebuit să se facă şi cu että prijă, pontru a nu stb? peste măsură 
vitalitatea si unitatea organiamului. Operaţiunea a fost însă maglatral 
executată şi orchestra, care este cu mult cel mai important persona- 
piu din drama wagneriană, sa dovedit bună mai presus de usteptă- 
rile noasire, care orau mari, B neinteles înjumătăţirea oi a trebuit să 
fie plătită; In general preludiiie, precum şi marile tablouri aimfonice, 
inceputul actului H şi IHI, afirşitul actului HI din Walküre, începutul 
din Rhen'folă de pildä, s'au resimțit de lipsa məessel instrumentale 
care nu putea fi în niclun chip escumotită, Dar cu pulină bunăvoință 
şi cu puţină imaginaţie, ascuitălorul şi mai ales cunoscălorul entu- 
ziaat putea suplini această lipsă. In schimb co perfectă desfătare ne-a 
fost dat să avem, ascultind o orchestră cu instrumente perfect acor- 
fate, cu emisiuni riguros juste, în special alămurile şi lemnele care 
au rol aşa de important, în orchestra wagneriană, au fost deo perfec- 
iune, cu *ntă, în Germania. dar foarte rară la noi. Avind deci un ma- 
teria] prim fără cusur, dirijorul si-a putut indrepta toată grija și 
atenția la dozarea justă a volumului sonor, la păstrarea echilibrului 
între voci şi orchestră, în fine la modelarea neintreruptă si mereu 
schimbătoare a loit motivelor care însoțesc şi întregesc cuvintul sau 
ecțiunea dramatică de pe scenă. In rolul acesta de coviraitaare impor- 
tanţă, orchestra Operei din Frankfurt s'a arătat la înălțimea presti- 
piului muzicei germane şi a tradiţiei wapgneriane. Comentariul ei sim- 
fonic a fost întotdeauna expresiv, reliefat dar fără erufază, foarte 
simplu si precis totodată în numeroasele schimbări de tempi, pe care 
le aduce după sine, desfăşurarea dialogului de pe scenă. Intr'un cu- 
vînt orchestra a reuşit să ne facă a nu-i purta de grijă gi ascultătorii 
încîntaţi într'o totală relaxare, se lăsau purtaţi de valurile ei miş- 
cătoare, 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cu mult mai greu, considerată individual, este sarcina cîntăre- 
ilor, In afară de resurse vocale excepționale şi de o rezistență fizică 
da atlet a corzilor vocale, cintăreţul wagnerian trebue să fie format 
şi impregnat de spiritul şi stilul propriu acestei muzici, Vocen lui tre- 
bue să se încorporeze orchestrei cu precizia unui instrument; intona- 
ţia să fie riguros justă, iar dicţiunea perfectă. Ca şi cînd nu ar fi 
deajuns, i se mai cere încă ceva: mişcări caro să aibă un sens şi o 
ținută plastică. Acestea sunt cu atit mai greu de realizat cu cit nu 
există nicio corespondenţă, în timp, între vorbele încetinite în emi- 
siunea lor de muzică şi gestul care în chip firesc le-ar însoți. 

Mişcarea deci, atit cit este, nu mai poate fi „naturală”, ci gin- 
Jită, stilizată, şi în neintreruptă corespondență cu muzica, Dar nici 
aceasta nu e deajuns; se mai cere o mare omogenitate a valorii ar- 
tistice a vocilor; drama wagneriană nu suportă „stele“ vocale la un 
joc cu moleşti sateliți; prezența unei asemenea stele ar strica echili- 
brul vocal şi odată cu el sar risipi şi vraja muzicii. 


fost fermecaţi de frumuseţea şi de gradaţia desăvirșită a luminilor, da 
noblețea sau asprimea peisagiilor, de cerul schimbător care urmăreşte 
atit de atent ce se petrece între zei, oameni şi orchestră, 

Dacă am stăruit atit asupra utăţilor care stăteau în calea 
unei realizări, frumoase a Tetralogiei, pe scena i noastre, e pen- 
tru a putea spune că ele au fost învinse de artiştii şi tehnicienii dela 
Frankfurt mai bine de cum credeam că este omeneşte posibil. Rezul- 
tat cu atit mai remarcabil, cu cit nu sar putea spune despre niciun 
artist în parte, că este excepţional de valoros; dar aci este cazul de a 
spune că întregul e mai mara decit suma părţilor. Coen ce a realizat 
ansamblul Operei dela Frankfurt este fără îndoială, suma eforturilor 
individuale, dar reprezintă tot așa de bine şi tradiţia în cultură, adincă 
seriozitate cu care artiştii germani servesc idealul în artă totala su- 
punere la voinţa şi intenţiile marelui vrăjitor. 

Idealul wagnerian nu poate fi servit altfel. Dela mibemolul grav 
care vestește în orchestră aproprierea Rinului şi pină la apoteoza fi- 
nală a zeilor care pier în Walhala, farmecul a tot atăpinitor n'a fost 
6 clipă zdruncinat sau micşorat. Muzica, vorba şi mişcarea, se des- 
fășurau, armonic, organic, fără nicio imperfecţiune, fără cea mai mică 
ezitare, fără privire şi fără întirziere. Nu se poate semnala puritatea, 
fiuiditatea cu care au cintat fetele Rinului fără a nu pomeni de Al- 
berich şi de Minu, de Wotan şi Frika, de Flèa, Fasolt, Fafner, de Zoge, 
Froh şi Donner, 

Cele două ore elt a durat Aurul Rinului, au trecut ca un via, cu 
toate că e mal puţin reprezentată, decit celelalte opere ale Tetralogiei. 
Aurul Rinului, e totuşi cea mai închegată şi proporționată ca acţiune 
dramatică şi muzica curge mereu proaspătă și nouă. E de altfel şi 
singura operă din ciclu, care e lipsită de acele dialoguri rezumative 
şi explicative cu care sunt Ingreuiate serile următoare ale Tetralogiei. 
Wagner, care nu îndrăznise să spere în anul cind a scris poemul Ni- 
brlungilor, că uriaşa lui zămialire dramatică, va fi reprezentată vreo 
dată în întregime, a dat fiecărei drame muzicale o oarecare autono- 
mie pentru a face posibilă reprezentarea separată. Aceasta este pro- 


CRONICA MUZICALĂ 131 


veniența acelor mai mult decit copioase dialoguri care frinează şi mu- 
zica şi acțiunea dramatică, cum este cazul de pildă în actul I din 
Walküre, dialogul dintre Wotan şi Briinhilde, dar în asemenea cazuri 
frumuseţea limbii salvează situaţia, mai ales dacă recitativele sunt 
cintate cu acel amestec da noblețe şi de energie caracteristică stilului 
wagnerian, şi aşa de apropriată specificului limbil germane. De aceea 
orice încercare de traducere a Ring-ului este dinainte sortită, în cel 
mai bun caz, unei victorii foarte parţiale, iar ca să nădăjduim că vom 
avea vreodată o echipă de cintăreți formaţi $i desăvirşiţi în stilul 
wagnerian, ar fi deşertăciune curată; iubitorul de muzică entuziast 
sa va fi intrebind cu melancolie cind oare îi va fi dat să asculte Te- 
tralogia la noi, în condițiuni care fue cinste multă Operei din Frank- 
furt si care umple inima de recunoştinţă pentru acei care sau gin- 
dit să ofere o astfel de incompurabilă sărbătoare muzicală 


RADU GEORGESCU 


CRONICA DRAMATICĂ 


LA O NOUĂ DIRECŢIE 
A TEATRULUI NAŢIONAL 


In momentul În care scriu aceste rinduri, nu se cunoaşte Incă 
numele noului director al Teatrului Național. E cu atit mai bine. Ne 
vom putea astfel adresa nu persoanei menite să preia succesiunea 
recent deschisă, ci funcțiuni însăși, Nou director pentru noi insem- 
nează nu nou tilular, ci noud directie. 

Expresia este de altfel preșitii, Teatrul Naţional n'a avut de 
multă vreme direcţie. Mi se pare că dela Alexandru Davilla şi Pom- 
piliu Eliade, conducătorii acestei Instituţii n'au mai fost propriu zis 
directori, ci numai administratori, 

Spun acest lucru, fără sentimentul de a fi nepioa faţă de me- 
ee lui Paul Prodan, a cărui moarte de om tinär am deplins-o 

A fost un bun gospodar, un om cumpănit, un spirit ponderat, 
fără mari îndrăsneli, dar şi fără mari erori. Singura sa greşeală-—gra- 
şală de principiu — a fost de a crede că funcțiunea sa este în primul 
rind de ordin administrativ, Prin aceasta, Paul Prodan, reducea im- 
portanţa propriului său post, îi limita orizontul, îl minimaliza. Prin- 
tr'o modestie rău plasată, direcția Teatrului Naţional şi-a pierdut 
caracterul de central în cultura rominească, şi a devenit cu 
timpul un fel de mică regie autonomă — cum este de exemplu „Cassa 
Munsii C F, R^. 

Trebue să recunoaştem că acest fel limitat de a Intelege o direc 
tie de Teatru Naţional, nu f se datorează exclusiv lui Paul Prodan. 
EIl nu a făcut decit să continue cu un surplus de modestie tempe- 

ramentală, o stare de lucruri de mult instaurată acolo. 

Nu numai lungul directorat al răsposatului Mavrodi, dar toată 
conducerea dela războiu incoace a stabilit în Teatru o mentalitate 
de serviciu administrativ, Problemele specifice de teatru, problemele 
de cultură şi de artă, au fost lăsate pe planul al doilea, ba chiar 
foarte adesea complet nesocotite, singura preocupare permanen 
privind mecanismul juridic, bugetar și administrativ al instituţi 
Cind acest mecanism era pus la punct, cind el funcţiona fără sei 
dent şi fără deficit, titularul postului îşi considera misiunea 
plinită, Esto în firea oricărul organ biurocratic să uite obi 
Pau dat PMR tin pi 49 oamaidima propria. me existen 
unic scop. Orice administrație Işi creează false probleme, 
rezolvă, transtormindu-le apoi — printr'un abil sofism 
principale. 3 


CRONICA DRAMATICĂ 133 


In 20 de ani, condus aṣa cum a fost, Teatrul Naţional a uitat că 
funcțiunea sa este de a crea o literatură dramatică originală, de a 
menţine vil operele noastre clasice, de n păstra contactul cu marea 
literatură universalä, de n creşte generații noi de actori, de a face din 
prima noastră scenă punctul de intitmure al scrisului rominese cu 
plastica şi muzica rominească, în sfirsit, de a întreţine în existenţa: 
teatrului un climat de cultură. A uitat toate aceste obligaţii care fac 
parte din esenţa lul, din structura, din raţiunea lui de a fi — şi şi-a! 
redus întreaga existență la clementarul „bun mers” al ruajului său 
tehnic, Intocmai ca un dinam care funcţionează de unul singur, în 
vid, deşi rostul său este de a pune în mişcare o întreagă uzină. 


Teatru! Național trebue să fie redat culturii rominesti. El trebue 
să-şi asume din nou funcțiunile dela care de bună vole s'a demis. 
E momentul să se înțeleugă că această instituţie nu trăiește pentru 
a realiza anual previziunile unui capitol bugetar. Cifra încasărilor 
sale nu poate fi nici un obiectiv, nici un criteriu. Sunt bugete înflori-. 
toare care se plätese cu inexorablie deficite de ordin intelectual, 

Un director de Teatru Naţional nu este răspunzător numai față 
de Inalta Curte de Conturi, Există alte instanțe de control, al căror 
verdict este mai grav, chiar dacă se pronunță mai tirziu şi chiar. 
dacă nu se consemnează in niciun dosar oficiat, y 

Am mai observat gi altă dată: între teatrul nostru de astăzi şi 
celelalte arte (literatură, plastică, muzică), esta o deosebire de nivel 
care echivalează cu scoaterea teatrului din cultură. 

Fără a relua alici o întreagă serie de exemple, pe care cu oare- 
care amploare le am expus, uită dalā, în a'tt parte!) e deajuns să 
obaervăim că dela războiu încoace scena românească nu numai că 
nu a dat nimic echivalent marelor opere create în roman şi poezie, 
dar nu a participat nici prin efort, nici prin tendință, niei prin 
atmosferă generală, la desbaterile de idei, la bogăţia şi diversitatea 
de preocupări cure a Insufleţit celelalte domenii ale culturii noastre 
actuale. 

In timp ce în roman, În eseu, în poezie, am asistat la o schim- 
bare radicală de tehnică şi de stil, teatrul a rămas străin de această 
miscare Inoitoare, în așa măsură incit sa poato spune că dela un 
moment anumit, el nu 4 mai avut niciun punct de contact cu gin- 
direa, cu arta și cu sensibilitatea timpului nostru, de caro nu s'a 
apropiat și din care sar zice că nu face efectiv parte. 

„Teatrul cu punțile tăiate“, am scria odată şi îmi permit să re 
pet formula, care mi se pare de dou ori exactă, căci drumurile tea- 
trului sunt tăiate și spre lucruri și apre onmeni. Nicio idee nouă n'a 
pătruns de multă vreme în această obosită artă, niciun om nou na 
bătut de multă vreme lu această poartă veche, 

Să nu reluăm alci un procea prea mare, spre a fi desbiitut în 
întregul lul Să facom însă cea tnai simplă dintre constatări: gin- 
diţi-vă ce ne-n dat teatrul nostru în decursul stagiunii ca se incheie 
şi puneţi alături tot ceea ce în acelaşi răstimp ne-a dat literatura, 

Cind în roman apare o carte de dimensiunile şi greutatea operei 
d-lui G. Călineacu. Romanul Otiliei, teatrul ni-l oferă pe „lon al Vă- 
duvel", Cind în poezie, un tinăr cu totul necunoscut, d- Emil Botta. 
aduce cu întiiul său volum, Intunecatul April, un extraordinar mesaj 
liric, ce ne permite să recunoaştem dela primele acorduri un poet, 


1) Banen H, sau Despre o direeție critică în teatru! (5 artenle Tn 
„Rumpa'* din mvrie 1925), „Notă despre literatura dramatică“! (Re- 
neta Punda“iilor le. Feptemwrie 1936). „Notă tot despre literatura dra- 
mutieă'* (Revista Pundațiilur Regala Noemvrie 1926). ' 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


teatrul ne di „Glumele destinului”, ale d-lui Aslan. Cind în mai puţin 
de un an, citeva nume noi de romancieri şi poeţi (Cella Serghi, Gh. 
Danea, Mircea Gestirone.......), isbutese să afirme dela început incon- 

să 


testabila lor vocaţie literară, teatrul nu isbuteşte nu numai 


Saen niciun condei nou, dar nici măcar să şi le păstreze pe cele 


care 
perienţa de regie, pe care să o fi încercat, unde este ercare 
actoricească, pe care să o fi făcut pete a u res A 
decorativă pe care să ne-o fi propus? 

Dacă există răspunderi, ele nu ti. reveni decit Teatrului Na- 
tionail. El e presupus a constitui co nța de sine a teatrului nostru; 
el e obligat a exercita prin simpla sa existență, controlul critie al 
întregii vieți de teatru, şi poate că nu e exagerat să spunem, al fn- 

noastre vieţi de cultură. Teatrul poate fi punctul de intilnire, 
de fuziune, de clarificare a tuturor tendințelor şi posibilităţilor de 
sensibilitate şi gindire ce se manifestă în felurite domenii de expresie, 
dar care își pot găsi în teatru conștiința unităţii lor de stil 


Noul director va găsi, se pare, la Teatrul Naţional, o gospodărie 
prosperă, o deplină securitate materială a institu un mecanism 
administrativ ără cursur. aa 

Dacă va considera că misiunea sa exclusivă este de a menţine 
toate acestea în bună stare, ca şi cum ele ar constitui valori în sine, 
atunci Teatrul Naţional își va fi căpătat încă un bun administrator, în 
seria aproape tradițională a foştilor conducători. Dar dacă va avea 
curajul să-şi pună deschis problema funcţiunii ce îi revine Teatrului 
Naţional în ansamblul unei culturi, atunci e posibil să intrăm nu 
numai într'o nouă direcţie, dar poate într'o nouă epocă, Cuvintul nu 
mi se pare excesiv. 


UN MOMENT REPREZENTATIV DE TEATRU 


Am văzut cu mare întirziere, la una din ultimele el reprezentații, 
Actrița, piesă ce sa Jucat cu mare succes, în decursul întregei sta- 
giuni, la Studioul Teatrului Naţional, 

Se înțelege, e prea tirziu pentru o cronică yi de altfel nici nu ar fi 
mare lucru de spus despre această melodrami, pe care publicul din 
Capitală şi provincie a ratificat-o cu lacrimile lui. 

„__ Dar este în acest spectacol un moment care defineşte un întreg 
stil teatral, E o adevărată scenă documentară. Ea indică în acelasi 


timp şi o con de regie şi o tehnică actori i 
să a: cepție gie şi o actoricească şi o mentalitate F 


In puține cuvinte, iată despre ce e vorba. O mare actriță sre o- 
fiică tînără, pe care, In parte din iubire, în parte din gelozie, voleşte 
s'o împiedice a deveni și ea la rindul ei actriță. Tinăra fată, l 
a obține conaimţimintul refuzat, o imploră pe mama ei s'o asculte cum 
recită un monolog dintr'o piesă de Knut Hamsun, pentru a-şi da seama 
dacă are sau nu talent. Dacă da, va face teatru; dacă nu, va renunța: 
Mama acceptă (mai ales că monologul acesta a fost pe vremuri unul 
din marile ei triumturi personale), iar fata recită monologul. 


CRONICA DRAMATICĂ 135 


„Nu e rău”, spune marea actriţă, după ce şi-a ascultat ca la un 
examen flica. „Nu e rău, ari ayana gap cum spun cu acelaşi 
monolog, Şi vei înțelege ce înseamnă o actriţă”. 

Zis şi făcut, ep recită la rindul ei lunga tiradă, dar cu așa 
de mare artă, încît flica izbucneste în plins, copleșită de emoție şi cade 
la picioarele mamei actriţe, exclamind: „da, mamă, acum văd bine că 
nu am talent”, 

Cortina cade și cu aceasta se termină actul al doilea. Ce se în- 
timplä mai tirziu nu are nicio importanţă. Dar mica scenă pe care 
yam povestit-o, este în schimb plină de tile. Fără voia autorului, fără 
voia regizorului şi poate chiar fără voia interpretelor, ea ne prezintă 
două maniere de a intelege teatrul, şi scoate din contruntarta lor o 
concluzie care valorează cit un simbol, i 

Pe actrița-murmă o joacă d-na Marioara Voiculescu. Pe flica ei. o 
joacă d-na Marietta Deculescu. Amindouă spun acelaşi text, dar în- 
trun fel, asa de diferit, incit cuvintele — deşi sunt aceleaşi cuvinte — 
își pierd sensul, se modifică, devin absolut altceva. Nu este numai 
distanța dintre două temperamente dramatice deosebite, este prăpastia 
dintre două limhi străine. S'ar zica că cele două interprete vorbeau nu 
numai cu alte accente, dar cu alt vocabular, cu altă sintaxă 

Textul în sine este lipsit de interes, E un adevărat „monolog de 
examen”, în cara pradaţiile de ton se acumulează ca gamele în exer- 
ciţiile de pian. Nici nu se poale visa ceva mal declamator şi mai tea- 
iral. Tot monologul e făcut din arpegii scriitoare, 

Imi iau libertatea de a-l transcrie, cel puţin în măsura în care 
l-am putut nota la spectacol, Se va înțelege astfel şi mai bine, jocul 
celor două interprete: 

„Asa dar tinără, frumeasă, iubită de toţi si liberă, mai ales H- 
heră,.. Te-am dorit, te-am ‘ubit, te-am ales.. Pentru tine am respins 
pe cei din rassa mea, din tara mea, mi-am nesocotit prietenii, am fn- 
depărtat pe cei cărora le eram dragă, pe toţi ai mei... Pentru tine, în 
jurul meu, am făcut un gol imens, am rÄmas si ră, în fata ta, a 
ta, amanta ta, sclava ta.. Și m'ai trădat, m'al părăsit, într'o seară, 
ca un hoţ, fără să-mi spul nimic, fără un cuvint.. Ai plecat. Mi-ai 
adus această jignire. Mi-ai pricinuit această durere, Mi-ai făcut acest 
dar... Si te iubeam... și te iubeam. Te-am iubit, chiar după ce ai plecat, 
fără să-mi dau seama, din instinet Am fost mereu a ta, cu inima, cu 
gindul. Te-am urmat, te-am căutat, te-am găsit însfirşit... Mizerabile! 
Mirerabile! Pină acum team iertat. Am uitat tot. Aceasta însă no voi 
indura... n'o voi îndura... n'o vol putea indura”, 

D-na Deculeacu joacă întreaga scenă cu o mare simplicitate: 
aproape fără gesturi, fără ridicări de voce, fără lacrimi. 

Acolo unde textul este cu lotul melodramatic („Mizerabile! Mi- 
zerahile!”), nu stiu ce intensitate intimă de emoție îl permite acestei 
tinere interprete să evite strigătul, Totul este spus dela început pină 
ia sfirşit cu o sinceritate convinsă si convingătoare. Nimic exterior, 
nimic apăsal, nimic excesiv. 

Da, dar „asta nu este teatru”. Nu aşa se jrncă teatru. D-ra Ma- 
rietta Deculeacu se înşeală. Sinceritatea jocului său este o eroare, Ade- 
vărul emoțţiei sale este inutil. I-o spune autorul, i-o spune regisorul, 
i-o spune partenera și i-o spune înstirşit publicul, 

Dacă d-ra Deculescu vrea să afle cum se joacă teatru, atunci să 
in aminte la d-na Voiculescu. Va învăța dela d-sa cum să plingă, cum 
să strige, cum să se bată cu pumnii în piept, cum să desfacă mari bra- 
tele, cum să se despletească şi cum să se lamenteze, Lecţia este_com- 


pletă. 


tetic, intr'o adevărată explozie vocală, cu gifiel 
ridică brusc textul cu cinci tonuri mai sua de portativul säv normal, 


Este o întreagă mentalitate de teatru În această experiență, un 
întreg program, o Întreagă şcoală în această exhibitie. » 

Se Ințeicg;, nu-i vom face nicio vină d-nei Voiculescu, D-sa e e 
comediană cu prea bogate resurse, pentru ca un singur rol să ne dea 
dreptul de a emite judecăţi globale. 

Nu interpretarta d-sale ni sa părut regretabilă în cadru? piese! 
de care vorbim, ci sensul reprezentativ pe care această interpretare 
îl capătă. Fra mai mult şi mai grav deci! o compoziţie bună sau rea: 
era o recomandare, un exemplu, un sti] Jficial. Jocul d-nei Voiculescu 
nu angaja numai talentul d-sale, c} punea în cauză o conceptie de 
teatru. Din excesele unui temperament de ană, făcea o jaze de 

pontife] artificiile de gest şi 
voce, pentru a reg ir pre timid — şi care se aude, în teatru, din 


MIHAIL SEBASTIAN 


E 


$ 
| 


i 
+ 


VECINII NOŞTRI 


MINORITATEA GERMANĂ 
ÎN CEHOSLOVACIA 


Statul Republicel Cehoslovace creat dintr'o parte a teritoriilor ce 
aparțineau înainte Imperiului Austro-Ungar, a moştenit dela acesta şi 
caracterul etnografic multicolor. Intr'adevăr, m norităţile în Cehoslo- 
vacia reprezintă, în populația ţării, un procentaj extrem de Important, 

Primul loc îl ocupă in'noritaten germană, care exprimă circa 
23%/e din populaţia Statului Cehosinvac. Acestela fi urmează ungurii 
„rirca Goe! Fusil (3%), polonezii (0,0) ete. 

In ce priveste minoritatea germană, aceasta nu este risipită pe 
teritoriul Cehoslovace, ci formează inaula compacte, concentrate în cea 
a Dare parte în lungul graniţelor nordice şi apusene ale Repu- 

cel. 

Grație unei politici interne pline de prudență, s'a ajuns ca toate 
categoriile etnice ce locuese pe teritoriul statului cehoslovac, să cola- 
boreze pentru propăşirea și apărarea Republicei, Ideea şi cuvintul 
„Cehoslovacia” predomnese peste orice antagonism de caracter naţio- 
nal sau confesional. 

Libertatea de desvoltare a fiecărei ramuri etnografice pentru ma- 
nifestările spirituale a fost şi èste un quid caracteristic statului ceho- 
slovar, principala grijă a conducătorilor Republicei fiind intotdeauna 
colaborarea leală cu minoritățile. 

Asezarea geografică Insă, extrem de nefavorabilă, a minorităţii 
gormane, care a rămas expusă canalizării și influenței misticismului 
național-tocial'st din Reich, a făcut ca colaborarea priotenească cu 
minoritatea germană sii devie un punct nevrulgic al politicei interne 
cehoslovace, 

In această ordine de idei, de un Interes şi importanță deosebite, 
apare discursul rostit de d-l Dr. Milan Hodza, seful guvernului ceho- 
slovac, 

Insemnătatea acestul discurs devine şi mai clară dacă luăm în 
seamă ultimele even'mente din Europa Centrală şi din Cehoslovacia, 
însăşi ca: Ansch'ussul Austriri cu Germania, miscarea nemților su- 
deţi conduși de d-l Henlein, ieșirea din guvernul cehoslovac al repre- 
zentanților activiştilor ete. 

In magistralul său discurs, d-l Hodza a afirmat și a subliniat că 
toți cetățenii cehoslovaci, fără nicio deosebire de origine etnici, se bu- 
cură şi ae vor bucura de protecția Statului Cehoslovac. Guvernul ceho- 
slovac niciodată şi sub nicio formă nu va practica represalii faţă de 
minoritiţil» de pe teritoriul cehoslovae, 


138 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


In ce priveşte în special minoritatea d- Hodză a rele- 
vat că Cehoslovacia a fost întotdeauna foarte binevoitoare față de s- 
coastă a populaţiei ei. Ca dovadă: germanii din Cehoslovacia au 
scolile lor: interioare, secundare și superioare. Conducătorii Statului 
Cehoslovac au rat germanilor din Cehoslovacia vicaţa lor cultu- 
rală, creind şcolile germane în ţinuturi unde sub regimul antebelie 
nici nu existau. $ 

Pentru precizarea Insă a politicei Republicei Cehoslovace față de 
minoritățile el, politicei care ar putea fi prezentată ochilor necunoscă- 
tori sub o formă falsă, guvernul cehoslovac a hotärit, conform decla- 
raţiilor d-lui Hodza, a întocmi „Statutul minorităţilor din Statul Ce- 
hoslovac“, în care se vor preciza și consacra drepturile acordate acès- 
tora, 

Astfel se va căuta a pune capăt propagandei dușmănoase îndrep- 
tate contra muncii cinstite şi binevoitoare a guvernului cehoslovac, 
cara își va putea continua liniştit munca constructivă. Iar baza aces- 
tei munci o va forma Şi mai departe colaborarea democratică cu toţi 
cei ce, înlăuntrul statului cehoslovac, doresc linistea, ordinea şi pacea. 
Renlităţile și faptele vor înlocui deci discuțiunile. 

Dorința guvernului cehoslovac de a colabora şi mai departe cu 
minoritățile etnice este evidentă. Colaborarea aceasta însă trebue să 
aibă la bază loialitatea şi solidaritatea. Date fiind aceste baze, colabo- 
rarea cu minoritatea germană, în special, va putea servi drept garan- 
ție a durabilităţii drepturilor acordate. 

Înțelegerea pașnică care va conduce la colaborarea loială cu mi- 
parahia tac germană, iată problema la ordinea zilei a politicei interne 
cehoslovace. 


DESVOLTAREA RELAŢIUNILOR ECONOMICE 
ÎNTRE STATELE MICII ÎNȚELEGERI 


Cu ocazia conferinței Micii Inţelegeri, care a avut loc la Bucu- 
reşti, întreaga presă cehoslovacă relevă din nou im nta 
uniuni, menită să devină baza ṣi apărarea păcii in Europa Centrală. 

Cu multă bucurie și satisfacție ziarele şi revistele cehoslovace su- 
bliniază progresele realizate în ce priveşte desvolțarea relațiunilor eco- 
nomice între cele 3 ţări. Căci desvoltarea relaţiunilor economice scoate 
la iveală odată mai mult solidaritatea politică şi economică, ce for- 
mează baza şi dă vitalitatea Micii Inţelegeri. 

Astfel revista „Zemâdelske druzstevne Listy“, una din cele mai 
interesante reviste economice cehoslovace, publică următoarele cifre, 
care dovedesc că ideea creării Micii Inţelegeri Economice n'a fost ceva 
utopic, un deziderat menit să rămînă veşnic nerealizat, ci o necesitate 
dictată de timpurile noastre, necesitatea care a luat forme concrete şi 
tinde mereu către progres. Aceste cifre sunt: 


Importul Cehostovacieli Exportul Cehoslovaciei 
di în 


a 
Iugoslavia Rominia Iugoslavia Rominla 
(In mii coroane) 


1993 „sssssss. 164.566 176.462 197.157 221465 A 
1934 ceea 190.758. 185.713 257.819 270.615 3? 


1936 ......... 46912 . 361430 490762 370M0. 
1937 0... 410,000 532.000 598.000 654000. 


VECINII NOŞTRI 139 


Analizind aceste statistici, revista susnumită subliniază că meri- 
tul şi importanța creşterii de mai sus apare şi mal mare la o cerce- 
tare mal amănunţită a caracterului economic al celor trei state amice. 

Intr'adevăr, dacă ţinem seama de caracterul economic al Ceho- 
Slovaciei, Rominiei și lugoslaviei, aceste trei ţări ne apar ca formînd 
două tabere economice; pe de o parte Iugoslavia şi Rominia, ţări cu 
un caracter economic aproape identic, cu predominarea elementului 
agricol, iar pe de altă parte Cehoslovacia, tara unui echilibru econo- 
mic aproape perfect şi cu tendinţă progresivă spre o autonomie eco- 
nomică. Este deci dela sine înțeles că multe piedici s'au pus în calea 
pertectării schimburilor economice între aceste state, 

Bunăvoinţa, perseverența, loialitatea şi solidaritatea, iată cele 
patru elemente care au înlesnit rezolvarea problemei. 

Prelucrarea şi perfecţionarea planului de desvoltarea şi mal mare 
a relaţiunilor economice dintre Rominia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, 
desigur este astăzi mult usurată față de acum cinci ani şi credem că 
Mica Ințelegere Economică îşi va afirma şi în viitor raţiunea ei de a fi. 


EUG, V. TORGAŞEV 


SCRISORI DIN LONDRA 


PAX GERMANICA? 


Puțin după încorporarea Austriei, Dr. Goebbels, ministrul pro- 
pagandei Reichului, ne-a amintit versurile lui Schiller, „Die teilung 
der Erde — Impărțirea pămintului — reafirmind şi în felul acesta 
hotărîrea nestrămutată a Germaniei de a cîştiga pămini, adică de 
a-şi întinde dominația In răsăritul an. Schiller spune însă în 
această poezia că „Poctul” sosind prea u înaintea lui Dumnezeu 
şi după ce piămintul fusese împărţit, Creatorul l-a invitat în cer, 
lingă dinsul, ca să cinte pentru restul oamenilor. 

Pe vremea aceea însă Divinitatea nu fusese înlocuită prin Stat, 
iar religia creştintă prin cultul sângelui și al pămintului. (Blut und | 
Bodén). Crestinismul nu era socotit ca „prima teroare a spiritului, i 
in lumea antică unde era mai multă libertate”, după cum se spune à 
în Coranul germanic, Mein Kampf (p. 507). Doctrina pauliană a creşti- 
nismului pentru care nu există „nici grec, nici evreu, nici Scit şi nici 
barbar, sclav, ori om liber, ci Christos estè totul şi întru totul”, nu 
fusese înlocuită prin cultul rasei, Poezia sublimă şi mitsicismul 
crestin, sunt însă înlocuite prin materialismul feroce şi exaltarea 
instinctelor singelui „arian“. 

Divinitatea naţional socialistă — Statul — poruncește, prin ur- 
mare, ca pămintul să fie împărțit din nou de către „Spada germană 
care trebue săi cucerească pimint pentru plugul german” (Mein 
Kampf, 7 154). Poetul a dispărut odată cu divinitatea creştină, iar 
pentru Germania de azi, „dreptul cel mai sacru, este dreptul la pă- 
mint“ (M. K. 754). 

Bodenpolitik este deci la baza întregei politici naţional-socialiste, 
iar mai precis, Ostpolitik, adică: „Dacă azi vorbim de noi păminturi 
în Europa, atunci ne gindim numai la Rusia şi la Statele de lingă 
hotarele ef răsăritene”, „Misiunea noastră este deci cucerirea solului 
necesar pentru poporul ". (M. K. p. 743). „Astăzi — glăs 
mereu Cartea Cărţilor naţional-socialiste — sunt, în Europa, nur 
60 milioane de germani; peste un veac însă vor fi 250 milion 
nu vor trăi ca iloți ai uzinelor, ci ca țărani şi lucrători, asigurir 
reciproc existența prin muncă, ce va insemnă ajutor mutual, (M 


p. 767). 
va fi ajunsă numai prin » 
S tru ; 


Si tinta aceasta grandioasă 
forței (Machtmittel) și printr'o spadă puternică". Pentr 
ait de tare, aşa încit să-şi poată realiza planul politic, 


SCRISORI DIN LONDRA 141 


trebue, în primul rind, să-şi înmulțească populația şi să purifica 
rasa. In al doilea rind, să-şi cîştige aliaţi, 


La 20 Februarie, printre realizările pa care Cancelarul Hitler, 
je-a expus în faţa Reichstagului, a fost faptul că dela instalarea regi- 
mului siiu, naşterile au sporit cu 1.200.000, ceea ce constitue o mare 
mindrie pentru dinsul. 

Ajutoarele pentru noii căsătoriți — cam de 350 mărci — au fost 
date la 500.000 de familii, lar beneficiarii au fost peste trei milioane 
de copii, 

Teoriile rasiste și mitul arian — adevărate falsificiiri ale stilin- 
gei — dau un formidabil impuls mişcării pentru înmulţirea popula- 
tiei, pentru desvollurea fizică şi sânătatea naţiunii. Cultul forței în- 
locueste ori şi care alte preocupări, lar desvoltarea individumității 
pe care o cere pedagogia germană antohitleriană este subordonat% 
cu totul scopurilor Statului, Din timpul Yaraonilor nu sa mai văzut 
încă o sclavie bazată pe cultul și adoraţia unui ọm. „Dast võtkische 
Reich“ — Statul rasist — are la bază numai voința Fûhrerului", 
scrie un mare Jurist hilterian, profesor la Universitatea din Kiel. 
„Legea este voința Cancelarului Hitler; el încheie alianțe, semnează 
tratate si declară răzhoiu”. „Este o oroare să se mai vorbească de 
puterea Statului”. „Nu există decit puterea Fuhrerului”. Şi Fuhrerul 
crede și voeşte ca „poporul care practică religia purității sinaelui și 
deavoltnrea rasci trebue să ajungă intro zi stăpinul lumii intregi”, 
(M. K. p. 732). 

Lumea întreagă e uimită de fenomenul german de azi și ori si 
care ar fi simpatiile oamenilor de stiință străini, care vizitează Ger- 
mania, un lucru însă îi sliste pe toţi să ajungă În aceeaşi concluzia 
exasperantă: Intregul popor german, ta un singur individ, nu trăieşte 
decit în funcție de pregătire febril pentru răzhoiu, 

Fuhrerul a reuşit să hipnotiseze compilat întreg germaniamul şi 
ori şi ce speculaţii asupra cecen ce va face zau nu va face poporul ger- 
man, sunt o adevărută pierderea de vreme. Cancelarul Titler, este azi 
ca resortul unei arme de foc şi caro e destul să fie atins pentru a se 
produce detunătura. a í 

Pe altă parte, teroarea de a nu comite un sacrilegiu, punindu-se 
în contradicţie cu voința divină a Fubrerului, stăpineşte întreg sufle- 
tul german, precum triburile păgine erau stiipinite da groaza de n nu 
călca porunca divinităţilor lor. 

Academicianul Georges Goyan, scria acum decurind: Cind în 
1900 nuzeam, la Viena, pe apgitatorul Schoenarer, predicind lupta con- 
tra lui Iehova şi a evreilor gi blestemind ven rea Sf. Bonifaciu, care a 
subjugat pe Germani, divinităților palestiniene, şi cînd îl auzeam vor- 
bind profesorilor şi institutorilor şi preconizind Intoarcerea Germani- 
lor, la vechile culturi nordice, nici nu visam că într'o zi se vor instala 
goinne şi cu cea mai mare pompă, la Viena, maximele şi practica 
ras g 

Religia rasistă care exaltează ca popor ales, ostracizind restul, 
pe dol chocefalul cu ochii albaştri duce la concepţia de viaţă a tribu- 
rilor care trăiau în caverne., Aceasta este realitatea cea mai brutală şi 
sar comite o crimă dacă ar fi ascunsă. 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru cine cunoaşte bine starea de spirit din Germania de azi 
este aproape o platitudine să se mal aducă citaţii din „Coranul“ na- 
țional-socialist pentru a trage oarecare concluzii cu privire la ac- 
ţiunea pe care o va întreprinde Grossdeutchland, în viitorul apropiat. 
Propaganda formidabilă şi despre care Fuhrerul, scrie că „dacă e 
«bilă şi persistentă poate face poporul să vadă iadul în locul cerului, 
şi cea mai mizerabilă existență să apară un adevărat paradis“ (M. K. 
p. 302), orbește încă pe multă lume asupra scopurilor pe care le urmă- 
reşte germanismul Dr. Goebbels, spune (Signale der neuen Zeit), că 
poporul nu este decit un instrument ce trebue folosit, ori cu care tre- 
bue să ştii să cinţi”, iar propaganda nu trebue să fie cituşi de puţin 
onorabilă (Soll gar nicht austândig sein). Ca atare deci, poporul trebue 

| îngrijit, selecționat după aceleaşi metode după care se selecționează şi 
diferitele rase de animale, stimulat să se înmulțească, întărit printr'o 
viaţă fizică severă pentru a putea deveni cel mai formidabil instru- 
ment în mina conducătorului, Educaţia nu-i de nici un folos dacă nu-i 
pusă exclusiv în serviciul naţional socialismului. „Scopul unei mişcări 
de reformă — spune Führerul — mu este ajuns niciodată prin 
educație, ge kae ire mas aalis forțelor conducătoare, ci numai prin 
stăpinirea pu ice”, 

Dr. Frick, ministrul de interne al Reichului, în circulara dată în 
1934, către toate şcolile şi instituţiile de cultură cere, între altele, ca 
istoria culturală să fie lăsată în umbră dindu-ge precădere celei poli- 
tice, Istoria Grecilor şi Romanilor, trebue să înceapă — spune cireu- 
lara — totdeauna În pa Centrală, iar decăderea Imperiului Ro- 
man, trebue explicată numai ca fiind determinată de pierderea carac- 
terului nordic. Germanii, care trăiesc în afară de frontierele Heichului, 
să fie mereu i În evidenţă. Aceasta, de sigur, cu scopul de a întări 
conştiinţa darităţii ce, Fūhrerul, dă bine seama că în 

lupta care o propovădueşie numărul va juca rolul de 

Râzbolul totalitar, pe care Ludendorf, l-a preamărit în ultimii ani ai 
vieţii sale, este bazat pe număr şi pe cea mai perfectă oranizare a In- 
tregei populaţii. Nu trebue uitat că şi în trecut acest principiu îşi avea 
însemnătatea deosebită şi că Franţa lui Ludovic al XIV-lea putea re- 
zista tuturor atacurilor, fiindcă avea o populaţie da 25 de milioane de 
locuitori — mai mult decit adversarii ei la un loc — fiind mai bine or- 
șanizată şi avind unitatea pe care i-o dăduse Reichelieu, 


Dar sporirea populației şi el exclusivă În vederea 
războiului, nu este suficientă plină co nu se va ajunge la completa 
unitate de acţiune germanică, Bătălia uriaşe contra Bisericii, fie pro- 
testantă, fie catolică, ţintesta de-a-dreptul la eliminarea religiei din 
lagărul răsboinic al Teutonilor. Religia rasistă pe care o propovă- 
duesce apostolii crucii Incirligale, începind cu Alfred Rosenberg şi aflr- 
şind cu Baldur von Schirach, conducătorul „Tineretului lui Hitler”, nu 
are la bază credința, ci sîngele. ȘI păcatul cel mai mare — după 
aceasta nouă religie germanică — este amestecarea singelui, Este ca 
şi cînd creştinii ar arunca Sf. cuminecătură în locurile cele mai spur- 
cate. Singele trebue să fie de o puritate „ariană” tru ca să dea 
dreptul sfint pentru intrarea în comunitate care este Statul, Px 

Alfred Rosenberg, care are influența oficială decisivă în organi- 
zarea învăţămintului, pe lingă că este preotul spiritual al naționala 
e caen serie în stea lui „Der space des XX-ten J E. 

cio acţiune nu poate fi aprobată de o biserică germană, dacă nu 
servi, în primul rind, să asigure rasa” (p, 616). EL cere ca Vechiul fes- 


SCRISORI DIN LONDRA 143 


tament!) să fie inlocuit cu legendele nordice din Saga germanică, A- 
postolul Paul — spune Rosenberg — nu esta decit un rabin materia- 
list care a pervertit Evanghelia prin aroganţa şi intoleranța evroiaacă. 
Răstignirea Domnului trebue eliminată din „religia” razistă şi înlo- 
cultă prin propovăduirea „flacării spiritului eroului în cel mai înalt 
sens al cuvintului”, 

Evident, lupta feroce pe care o duce naţional socialismul pentru 
a face din întreg germanismul un uriaş cure să se miște apoi hipnoti- 
zat de gesturile Fuhrerului nu poate fi încununată de succes pină ce 
nu se va ajunge la unitatea desăvirșită în credinţa pentru adorarea 
divinității care va duce la victorie poporul ales al crucii încirligate. 
Kulturkampf de pe vremea lui Bismarck care vota să impiedece ames- 
tecul Bisericii catolice în politica internă a Germaniei apare, faţă de 
lupta de azi impotriva lui Dumnezeu ca un lucru neinsemnat, 


Cu toată violenta campanie a hitlerismului impotriva Bolşevici- 
lor, lupta împotriva crestinismului pune ambele dictaturi în acceaşi 
categorie a epidemiilor politice şi sociale şi va servi, de sigur pentru 
jatala apropiere germano-ruză care trebue ză se intimple mai curind 
ori mai tirziu, Aceasta, cu atit mai mult, cu cit revoluția nazistă pe 
punctul de a înlătura întregul strat al civilizației pe care crestini 
mul îl aşezase peste lumer germanică, adincește prăpastia dintre ea 
şi restul popoarelor din apus. 


Al doilea mijloc prin care Grossdeutachland îşi poate asigura do- 
minaţia este ciştigarea de aliați. Axioma lul Bismarck: într'o lume do- 
minată de cinci mari puteri, Germania trebue să facă tot posibilul ca 
să fie totdonuna d trois —rămine, bine înţeles, în fruntea catechismului 
pentru politica externă germană, „O alanţă — zice Meinkampi — care 
nu conține intenţia războlului mare niciun sens şi este absolut inu- 
țilă“, (p. 749), Scopul alianțelor este dublu: mai intii isolurea şi apot 
anihilarea Franţei „care este şi rămine archl-inamicul ireconciliabil 
al poporului german” (p. 609) şi al doilea expansiunea în răsăritul 
Europei. 

Pentru a-şi ajunge acest scop, „Germania trebue să ciştige de 
partea ei Italia şi Anglia, două organisme sănătoase şi pline de ex- 
pansiune şi care nu doresc heghemonia franceză în Europa”. „După 
ce se vor fi ciştigat aceste dond puteri şi ze ta [i deschiz calea erpan- 
siunii germane ta răsărit, atunci se vor [ace pregătirile necesare (vor- 
dereitungen) pentru definitiva lichidare cu Franța, lucru care se va 
putea desăvirși în toată liniştea (in aller ruhej, 


Programul fixat prin Meinkampf a fost adus la indeplinire pină 
acum cu o desăvirşită punctualitate. In ceea ce priveşte alianțele, rea- 
lizarea este Însă parțială. Italia a fost clst'gată complet, iar apec- 
tacolele recente dela Roma, Neapole, Florenţa, organizate în onoarea 
Fiihrorului şi „elernităţii” axei Berlin Rama consfinţesc, Intr'udevăr 
triumful politicei germane, deși unii scriitori Italieni s'au grăbit să 
spună că formarea blocului germano-italian n'ar fi decit reinvierea Sf 
Imperiu Roman. Ponte că niciodată vorbele lui Voltaire cu privire la 
aceat imperiu nu s'au potrivit mai bine decit azi: „il ne fut ni saint, ni 
empire, ni romain“, deși acum o mie de ani era vorba de o înțelegere 


1) Asociația religioasă din Turingia n și purificat Biblis în seest seng și 
a „ingonit'* pe Apostolul Paul, 


144 VIATA ROMINEASCĂ i i 


politico-religioasă între Papa şi Impărați Germaniei creștini, cind 
azi Reichul înlocuieşte religia prin păginismul rasist, Totuşi "averi 
naroa pe care o descopere sorlitorii fasciștii poate fi exactă şi simbolică 
pentrucă impăraţii Germaniei au luptat mai toți contra Papei și mu 
ajuns să subjuge întreaga Italie, In tot cazul, vorbele seriplurii nuţ!o- 
nal-socialiste se ‘mplinese, Dacă Germania n'a reușit să ciştige şi An- 
gilia de partea ei pentru a se găsi d trois — cum spunea Bismarck — ua 
a atras însă Japonia care devine un formidab] clement in serviciul 
politicei de dominație germană, atit în ceea ce priveşte manevrele Rei- 
chulu! împotriva Sovieialor, elt şi Impotriva Angliei, 

In Anglia, Germania u reuşit să-şi cîştige simpatia și chiar sprl- 
jinul unei părţi din clasele bogate cara văd în hitieriam un zid de fier 
impotriva primejdie! comuniste care ea însăși a fost exploutată pină 
la exasperara de propaganda germană. Această parie a opiniei brita- 
nice încă nu-şi dă seama că toate regimurile dictatoriale duc la urma 
urmei, ia distrugerea sistemului capitalist de azi, ci se sperie — ca un 
pričton al meu — snob oxasporant, nu că era să fie sirivit da un nuto- | 
mioh |, ci pentrucă acest vehicul era un Ford prost și nu un Rolls- ! 

oyca 
„Pină acum nimen) nu poate, prin urmare, să acuza Germania hl- 
Uenistăi că ar îl avut o politică externă fnvälultä în mister. Mein 
Kam! e deschis oricui știe să priceapă ceea ce citeşte, Totuşi este nimi- 
tor cum oamenii politici ai Furapei şi biata diplomaţie care încă tră- 
ieşte în lumea spusă de mult a formelor, formulelor şi saloanelor n'au 
ştiut ce sh vadă şi n'au priceput fenomenul german, 

Multe dintre Statele Europei au adoptat ele singure şi au repetat 
In mod inconștiont şi delirant toată dectrina propagandei germane. 

Asital Reichul care warn decit 1% minorităţi (inninte de absorbi- 
rea Austriei) putea foarte uşor să ducă o campanie impinsă pină la 
histarie colectivă Impotriva oricărul element străin din corpul naţio- 
nul, färg uşi Pireu liniştea internă şi ui distruga însuşi echili- l 
brul en Stal. Organizaţia economici şi financiară a Reichului, cit şi 
relațiile sa'e exterioare sufertan, de sigur, din cauza politicii rus:sfe; 
dar Statele mici și neconsolidate urmind exemplul Germaniei îşi peri- 
clitau însăşi existența. Chestiunea minorităţilor din Europa — după 
tum spunea Stresemann într'o iron n particulară încă din 1907— 
oferea Germaniei o serie infinită de inițiative in politica curopeană 
Scopul celor dela Berlin era să împiedeca cu orice preț contalidatea 
Statelor din Europa sudică și răsăritaenă, adică din acele părți unde 
trebuia să se întindă cindva dominaţia germanică, 


Minoritățile din Europa sunt în număr da peste 32 de miloane, 
A fi champ'onul wcestor „oprimaţi” însemna, în aparenţă, a juca rolul 
lui Lohengrin, iar în realitate a determina din interiorul fiecărui Stat 
prăbuşirea ordinei politice de după răzhoiu. Se ştie sprijinul pe cara H 
dădea Germania cind era la Geneva Statelor care aduceau înainte 
forului de acolo cazuri de oprimare a minorităţilor şi In specia! Un 
rici. Părăsind Liga, Relchul gia luat libertatea de agitație sub tosk 
formele şi mai ales încurajind şi ajutind curentele de naționallam et- 
trem, ca şi pe cele antisemite, Efectele n'au întirziat să sẹ producă 
anarhia, dezordinea, terorismul si atentatele au clătinat b 
telor care ernu destinate să cadă apoi pradă dominaț el 
mult: suveranitatea naţională care era opusă „ameste 


ET 
“tul” 


E 


SCRISORI DIN LONDRA 145 


i chestiunile interne ale statelor care aveau obligaţiuni faţă 

goana este astizi nesocotită de Germania care a făcut din ger- 
manii care locuiesc în afară de frontierele sale adevărate sute în 
statele unde se găsesc ca minoritari. Ceea ce este destul de grav pen- 
tru statele care au minorităţi şi impotriva cărora sau dus violente 
campanii de revizuiri teritoriale este că urmărind o poltică de naţio- 
nalism sgomotos şi de vexaţiuni — mai mult verbale în unele state — 
ele şi-au pierdut sprijinul opiniei luminate din Franța, Anglia, Statele- 
Unite, precum şi a ppa din Europa care au rămas credincioase 
regimului democratic. Argumentele principale ale acelora care certau 
revizuirea frontierelor erau că minoritățile sunt oprimate şi chiar 
torturate şi că din cauza actasta pacea este necontenit amenin- 
țată. Nemu'ţumirile pe care în mod fatal le produce o politică de sgo- 
motos naționalism influențează necontenit opinia occidentală în fa- 
voarea acelora care cer schimbarea frontierelor. Fireşte că ori şi cine 
studiază în mod serios situația minorităților din Europa îşi dă seama 
că cate absurd să se creadă că tragerea de noi fruntarii — oricare ar 
fi ele — ar rezolvi problema minorităţilor. Rațiunea însă este domi- 
nată de sentiment cind e vorba de opinia publică şi, din nenorocire, 
sentimentul opiniei din țările libere a ajuns să se aprindă pentru ini- 
norităţile care ar fi amenințate chiar în existența lor. Acesta este re- 
zultatul ln care a contribuit, de sigur, propaganda germană ca ṣi a ce- 
lor interesați, dar, în cea mal mare măsură tocmai statele care aveau 
interesul să confirme pa pounne lor că toţi locuitorii din cuprinsul 
hotarelor lor sunt mulţumiţi şi că tratatele nau fost „nedrepte și 
absurde”. 

Grossdeutschiand a reuşit deci nu numat să împiedece consolida- 
rea statelor din Europa răsăriteană şi sudică, dar să provoace şi o pro- 
fundă invrăjbire în Iinsăşi națiunea majoritară din aceste state pe ches- 
iunea aşa ziselor „ideologii“ care nu servit, în primul rînd, drept pa- 
ravan adevăratelor scopuri ale dominaţiei germane. (Napoleon le nu- 
mea idiosinerasii) 

Din cauza luptelor interne din Plecare stat, politica genrrală de 
orientare și de apărare devine confuză și chiar primejdioasă. ; 

Dar propaganda germani a mal dus o campanie de o sălbitecie 
fiiră precedent impotriva regimului din trecut ca fiind cel mai co 
rupt, mal imoral, mai criminal ṣì mai mare vrăjmaş al patriei. i 

Exact aceleasi acuzații le aduceau propagandiştii revizloniamului 
împotriva statelor formate ori mărite după marele războlu. „Baleani- 
zaren Furopei”, distrugerea civilizației milenare, intronarea haţiei ete, 
orau arme puternice împotriva noilor state naţionale, Acum insă tot- 
mal nceate state, în mod inconstient şi după influența germană, duc 
cole mai desfrinate campanii Impotriva regimurilor şi conduciitorilor 
lor de ieri — pentru a justifica sitmaţilie în care nu ajuns — confir- 
mind si justificinid astfel pa deplin acuzațiile pe care le aduceau duş 
manii lar. In asemenea situație, niciun ora de stat si picio personali- 
inte culturală din apus nu va mal avea argumente de ordin moral, 
social, umanitar ori religios poniru n susține atunci cind se va discuta 
noua „Teilung der Erde despre care vorbea Dr, Gobbuola, menţinerea 
acestor state în cuprinsul hotarelor, lar Germania va avea prilejul să 
stabilească o nouă ordine politică pentru a nu mai avaa surprize ca În 
trecut. Propaganda el va apărea în acele vremuri tragice ca o glumă 
sinistră pe socoteala statelor victime. Și dacă se uita cineva cu atenţie 
la ceea co propovăduieşie şi cern ce, de fapt, face Retchul, observă 
multe pozne. Se ştie că „farsa parlamentarismului” și mai ales cheltu- 
ielile inutile care se fac cu „circul“ parlamentar a fost unul din succe- 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sele batjocurei național-socialiate. De fapt Reich treilea 
eră argi m ga Aer sarge reg iaa peri MEAS ina 
aproape îndoit decit sunt il en. 
glezi. Un deputat englezi are 400 livre sterline pe În m ast = 
trebue să depună o muncă foarte grea; un deputat naţional. 3 
primeşte echivalentul a 600 livre sterlina pe an, fără a depune 
muncă decit să strige și să ridice braţul la cel mult două şedinţe păr 


Da 
programul Maat în Mein Ac tanti tiu, de aaa iata 
= graeia polomere pere U ape pai sa ese pic 
n aripa enl telor, rrtem ră prim o nouă autoritate prin 
gia „Rasel, singelui şi imr, mia per pp dr aer pod i 
nu, Esrman careu ge mal poate ori „Coranul uta ae azi eaa 
i crai e oma Sau vindut peste trei milioane şi 


In aserne it 
ce ui” angia ati, dee, De cete, ni oraren opiniei pu; 


tul britanic, desbaterile cu privire la înarmările aeriene 
le s 
ase ode. popou si e e raap nu numai o formidabil moa, 
izare Impotri taculu an, chiar i 
erzane i America, po lingă crie care în va produca vaata ut 
s'au luat măsuri 
uzine în Canada pentru ca Marea Britanie să AN per deea a riat + 


aéroplane de prima linie, afară de rezervele " Ast 
Reichului va putea dispune cu totul do 12.000. 15.000 de pre met a: 


marne se țărila ere pot fi dominate şi vor deveni inutili: 
acesta este numai un aspect al forței germane, 


Winston Churchill! care mai mult decit ori 

sper A luptat pentru alianța Angio-franceză, ein ăn profin sa og 
i regi Manchester, colaborarea tuturor statelor care doresc 
? : să-şi K aeos: hegga independenţa, adică: Rominia, Ungaria, G 
ugoslavia, cu Franţa şi Anglia. Intrebare 
moa firesc: mal este oare timp pentru această cooperare? 
k celui dela Genova, la 14 Mai, în care spune: „Franţa doreşte ca 
mari ms ceri eat în războiul civil din Spania“. „Eu dorese 

Franco”, ceea ne aflăm în cimpuri z 
cheia înţelegerii 7 răi la Roma: Franţa. trebue 


SCRISORI DIN LONDRA 147 


Mediterană şi Spania şi încercuiți pini ce se va termina cu Europa 
Centrală. Cum va trebul să se producă înaintarea germană în centrul 
Europei, fără răsboiu, o sugerează Times întrun articol de fond dela 
16 Mai: „Argumente putenice pot fi aduse în favoarea neutralității Ce- 
hoslovaciei aşa cum a revenit Belgia şi acum în urmă Elveția". „Un 
astfel de status nu numai că ar da satisfacţie minorităţilor dar ar sa- 
tistace şi Polonia (care spune Times, la 14 Mal, concentrează trupe la 
frontiera Cehoslovaciei). Neutralitaten Cehoslovaciel va face să cadă 
în mod automat toate alianțele pe care le are, Republica lui Masaryk 
va deveni apoi vasali şi după ea statele din basinul duărean „pină la 
cea mare”, cum spunea bătrinul Mircea Vodă. 

Dacă înarmările Angliei şi Franței sunt întradevăr terifiante, 
voinţa Londrei este: evitarea războiului cu orice preţ. De accea Cance- 
larul Hitler a trimis pe Henlein la Londra, pentru a da asigurări să 
nici dinsul nu doreşte războiul dar că trebue cu oriee preţ să inghiti 


Europa Centrală „in aller ruhe". 
D. N. CIOTORI 


MISCELLANEA 


DIN ANTOLOGIA SCRISULUI ROMIN 


Se numeşte „prostie” proprietatea naturală de a pricepe lucrurile 
pe dos. A nu le înţelege de loc este cu totul altceva şi nu intră în cr- 
drul definiţiunii, Prostia e un proces activ, al cărui obiect nu-i o ab- 
senţă, ci tocmai prezența unui curios mecanism ce duce la o înţelegere 
greşită a realităţilor. 

Una din sursele cele mai fecunde ale comprehensiunii eronate 
este confuzia punctelor de vedere, confuzia bunioară a eticului cu es- 
erp sau a punctului de vedere ştiinţific cu cel religios sau cu cel 

e; 

de pildă, dacă cineva ar contesta, în numele Papalității, frumu- 
setea operelor lui Benudelaire sub motiv că adeseori el invocă pe Sa- 
tan şi i se roagă ca unui stăpin; 

sau dacă cineva ar duce o campanie împotriva artei lui Cara- » 
geale, fiindcă în nuvelele sale arată preoţi care trag la măsea şi stri- 
vese capete de tiri cu bustul tui Cicero, dublă profanare, una a reli- 
giei, alta a culturii clasice; 

sau dacă cineva, ca de curind, d. Pisani, ar tăgădui orice merit 
estetic lui Topîrceanu sub pretext că în poeziile sals un băieţaș odată 
stricase un cub de coţofană, sau fiindcă Popa din Rudenį are, atir- 
nată de oblincul seii, o căldăruşe cu ţuică; 

sau dacă cineva ar cere scoaterea din manualele de şcoală a 
„Doinei” lui Eminescu, sub cuvint că ar conţine atacuri subversive 
care subminează inalta instituţie a Regi Autonome a Căilor Ferate 
(„Şi cum vin cu drum de fier, Toate cîntecele pier”); 

ete, etc... 

Principial, prostia nu constitue ceva infamant, Este o particula- 
ritate personală, ca aceea de a fi, de pildă, blond sau bariton, Prostul 
n'are niciun drept să se suptre cînd îi se dovedeşte această calitate 
Totuşi, prostia poate constitu) In anumite împrejurări, unul din ele 
mentale unui delict. Dacă acel ce înțelege pe dos realitățile nu se mul 
țumeşte să comită aceasta pentru uzul său strict intim, ci, prin fe 
lurite mijloace de difuziune, încearcă a mistifica populația în acelaşi 


sens, şi dacă şi reuşeşte în opera sa de inducere în eroare a publicu- 
lui, toate aceste elemente reunite Intrupează o infracţune din far 
lia înşelătoriei. Fireşte, în exemplele citate de noi (cu Benudelaire, | 
rageale şi Topirceanu), nu există delict, căci nu credem să existe 
singur om major care să se lase înşelat de asemenea opiniunt. 
oricine poate fi mistificator. E o meserie subţire, şi nu d. D 
rescu va putea vreodată compromite pe Carageale, nici d. 

Sadoveanu, nici d, Pisani pe Topirceanu, i 


MISCELLANEA 149 


Dar toata aceste consideraţiuni sunt oarecum în afară de subiec- 
tul nostru. Ni-au fost sugerate prin simplă asociaţie de idei. Chutind 
material pentru prezenta rubrică n „antologiei scrisului romin”, arm 
găsit, zilele trecute un articol al d-lui Pisani, unde d-sa tocmai sé 
ocupă de valoarea poetică a lui Topirceanu, Cum spuneam, nu opi- 
miile d-lul Pisani asupra versurilor lui Popirceanu ar putea interesa 
pe cineva vreodată; în această rubrică nu pe ocupăm decit de ceea ce 
prezintă un oarecare interes obiectiv, un interes general cultural. Și 
cronicile ca să zicem asa linguistiece ale am nlitutului autor tocmai 
prezintă un asemenea interes cultural, o valoare generală de simptom 
pentru culta rominească din timpul ultimelor ei prefaceri. Intr'ade- 
văr, nu există o singură cronică de a acestui eminent grămâltic, în 
care să nu se găsească importante şi variate greşeli de gramatică, Ex- 
plicam, mai de mult, pentru ce d. Pisani se ocupă excluziv cu fran- 
tuzismele; due gramatica propriu zisă dea are bunul gust să nu se 
ocupe niciodată pentru foarte cinstita pricină că această gramatică 
a limbii romine dsa nu o prea cunoaşte, 


Astfel, în ultima d-sale cronică, autorul spune: „poetul, väsind 
o fată, şi-ar bătea dinţii şi ar zice... Foarte frumos acest „şi-ar bä- 
tea”. De sigur, dela verbul rominesc n bădtea-bătere, Vedeţi d-voastră, 
verbele astea, scornite de latini, au tot soiul de capricii. Uneori apar- 
țin conjugării a doua, alteori le vine fantezia să ţină de conjugarea 
treia, fără ca nefericitul îndreptitor de limbă să fi fost prevenit, 

Mai departe, autorul nostru scrie: „cine să mănince prepelițile”. 
In fond de ce nu „prepeliţile”? De ce adică articolul plural femenin le 
să aibă, înaintea lui, neapărat un e (ca în casc-eneele), cînd alteori 
poate fi precedat de un i (femei-femeile, sau reguli-rugutile)? Pentru 
ce toate aceste complicaţii, cînd este tot atit de frumos să spui fe 
meele, sau, cum zice d. Pisani: prepelițile (eu, personal, aş zice „prepe- 
liţili”). Un singur lucru insă nu pricepem. Linguiztii pretind că această 
înlocuire a lui è prin i constitue un țigânism (casile, mamile etc); 
si ni se pare extrem de ciudat să întiln:m deformaţiuni dialectale pi- 
găneşti la d. Pisani, care în definitiv, este grec. 

lată şi un alt gen de abatere dela convențiile gramaticale, Pe 
drept sau pe nedrept, lumea scriitorilor a căzut de acord ca, munci 
cînd se reproduce un nume propriu de persoană, si se respecte orto- 
grafia pe care a ales-o această persoană însăşi. Aşa, bunioară, Topir- 
ceanu a hotărit să emneze cu f din |. A-l iscăli pe Toptrecanu cu f 
din a — cum face d. Pisani — este exact ca și cind nm scrie Lars Morht- 
Fouquot, In loc de La Rochefoucnuld sau a Zane în loc de Pisani. 
Si, prin asociația de idei cu d, Pisani, îmi amintese de un eminent 
gurist (sau cum li se mal zice acum „dizeur”—pronunţaţi ca „ghiaur”), 
dela o grădină de vară din Bucureşti, care nu se mulțumea cu arii ro- 
mineşti, ci „diza“ şi „în franceză” şi care poseda un mic caeţa] unde 
îşi însemna textul romanțelor, Năsfoind acest carnet, am putut citi 
următoarea splendidă frază: „tium dietiuper tabel jonesă”, care nu 
era altceva decit „tu me dis que tu perds ta belle jeunesse”. 

Dar iati şi a patra greşeală de gramatică a d-lui Pisani, de ase- 
meni fonrte diferită de celelalte trei. 

Traducind din Chateaubriand, d. Pisani serie: „Unii card fire 
lungi de paie în gaura unui vechiu zid”. In romineşte un zid vechiu 
gi un vechiu zid, înseamnă două lucruri foarte deosebite, In cazul în- 
tii — şi care este sensul din Chateaubriand — vrea să zică un zid care 
s'a învechit; în cel de al doilea, e vorba de un zid cu valoare istorică şi 
estetică de vechime, adică întrun fel, contrariul semnificației din 
prima expretie, unde învechirea arată o micșorare de valoare. Ade 
seori plasarea adjectivului înainte de substantiv indică o calitate exact 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 

contrarie celei exprimate prin d substantiv 
(„0 anumită persoană” e sinonim cu o persoană eee aerul 
soană anumită” înseamnă invers, o bine determinată; în 


vechiu prieten” şi „un prieten vechiu” înseamnă același lucru, 

Dar să revenim la „vechiul zid” al d-lui Pisani, care orase lea 
două lucruri egal de grave. Intli că d. Pisani nu simte deosebirea din- 
tre „un vechiu zid” şi „un zid vechiu”, ceea ce indică, din parte-i o 
insuficientă familiarizare cu limbajul articulat în genere, independent 

Căci rostul 


In al doilea rînd, „vechiul zid” al d-lui Pisani, doved d-sa, 
care nu ştie romineşte, se ajută traducind din ru orierer tu un 
vechiu zid” este traducerea fără discernămint a franţuzescului "un 
vieux mur”, Şi fiindcă e vorba de francezi, amintim de un foarte fn- 
rra proverb al acestora, care se potriveşte în chip remarcabil cu 
situaţia de care nâ ocupăm: „on est puni par ce que lon a pêché”, 
Ceea ce în romineşte nu înseamnă nici de cum: „esti padapa prin 
pedepsit prin ceea ce ai păcătuit". Și, Intradevin i pi Cl: ești 
luptat ca un tigru Împotriva unor franțuzisme în fond raragane 
si admisibile, cade la rindu-i în franţuzisme de o speţă mult mai vi- 
novată, cade în greşala „traducerii libere”, reciprocă a păcatului 
Coanei Chiriţe care zicea „tambour d'instruction" sau „laver le baril”. 

Cititorul ne-ar putea pretinde, de vreme ce am vorbit de dife- 
renja dintre „un vechiu zid” și „un zid vechiu”, să spunem, la rin- 
du-ne, care este regula aici şi întru cit o asemenea regulă există. Pro- 
blemă foarte interesantă, care, însă reclamă oarecari desvoltări, ce 
nu avem destul loc pentru a le da acum. Sperăm însă că vreunul din 
colaboratorii revistei va serie, în vreun număr viitor, un articol s 
cial asupra topicii adjectivului în romineşte. Pină atunci poftim po 
eminentul grămătic al Universului să cugete adine pentru ce în ro- 
minește se poate spune „un vechiu mincător de rahat”, și nu se poate 
Pa e spor rabat vechiu”. ţ 

0 observaţie, inainte de a termina. Numeroşi citi - 
tri au fost isbiți de ironia faptului că în ziarul d-lui Diani o ri rică 
specială linguiatică, scrisă cu asprime şi neinduplecare, esta incon- 
parir de alte coloane ale aceluiasi ziar, unde limba rominească e ma- 
rame masiv şi temeinic. Credem că acei cititori se înșală cînd văd 
orges un fapt comic. Faptul nu-i nici comic, nici fapt. Textul cro- 

conține tot atitea greşeli da limbă, cit şi textele circumvacine. 
Pretinsa contradicţiune este, ca să spunem așa, © calomnie. 


REMUNERAȚIA SCRISULUI 


to raspunde adosta 

tualului e Incă mai precară. Nenumăratți oameni f sunt, 

yaaga aere e» şi, Data a ar să peria Area aa rea, pe 
u ne pripim a disprețui America, măca ; 

privinţă. Lumea de la noi, şi în genere du Maropa, aa al nper- 


MISCELLANEA 151 


fect societatea americană, O cunoaşte după citeva obiecte de re- 
clamă, ca de pildă „corpul expediționar de soldaţi, de telefoane și femei 


1. M. C. A, cele 14 puncte ale lui Wilson, muzica de jazz, cocktail-ul, 


Lindbergh, sistemul Taylor, Charlie Chaplin şi Douglas Fairbanks, 


automobilul Ford, chewing-gum-ul, chestiunea datoriilor de războlu, 
Josephine Baker, prohibițiunea alcoolului, fox-trotul, omnipotența va- 
lutară a dolarului, țigaretele Lucky Strike” — la care se mai pot 
adăuga părul platinat al vedetelor şi instituţia economico-financiară 
a gangsterismului. Fără indoială, lista aceaste e bogată şi diversă, 
Dar nu completă. In deosebi viața politică şi intelectuală din Statele- 
Unite prezintă particularităţi instructive. 

Am în faţa mea un volum plin cu foarte serioase reportagii ssu- 
pra vieţii americane. La capitolul „Artei“, găsim un document ce dă 
mult de gindit asupra moravurilor din acea tară, 

„Un anunţ de gazetă new-yorkeză cuprindea urmitoarele: 


BIROUL SCRIITORILON-FANTOME 
Punem la dispoziţia Onor. Publicului: serii- 
torii cel mai experimentați. 
Articole, rapoarte, declaraţiuni importante, 
discursuri, scrisori cu caracter 
foarte special, ajutor lite- 
rar, lucrări de redacţie, 
lucrări de cerectare ştiinţifică 
NOI scriem: D-VOASTRĂ tacăliţi, 


Ultima linie a făcut să înceteze orice echivoc, Nu-i vorba de o 
agenţie de plasare, prin diverse periodice, a operelor dv., ci de înslişi 
fabricarea acestora, 

„La Nr. 17 al străzii East 49, printre diversele tăblițe cu inevita- 
bili Sullivan şi Clerk, apare deodată una pe care scrie nici mai mult 
nici mal puţin decit: „ideas Unlimited, Inc”, adică „Societate ano- 
nimă de idei nelimitate“, Incîntat de aceste „idel ilimitate, caut în 
anuarul telefonului la litera G, cu speranţa de a întilni ceva ca de 
pildă: „Geniu şi suflet, s. a, capita! deplin vărsat”. Și găsesc printre 
abonaţi: „Gostwritera Bureau”, „biroul seriitorilor-fantomă”. 

Curios să vadă cum stau fantomele la birou, reporterul se sule 
Ja al şaselea, şi intră în vorbă cu onorabilul director al intelectunlei 
întreprinderi. Interesul pe care jurnalistul îl poartă prăvăliei îl mä- 
guleşte, dar nu din cale afară, căci e constient de propria-i valoare. 

— D-ta al avut idega? 

— Mi-a venit cam prin primăvara lui 1933, tocmai inainte de 
alegerea lui Roosevelt. Infectă epocă! Toate se duceau dracului. Mi-am 
adus aminte de pazetăria pe care o făceam înainte de războiu. (Dela 
armistițiu incoace mă apucasem de redacţie publicitară), Si mi-am 
adus aminte de vremea de odinioară cînd marii oameni de afaceri nu 

făceau declaraţii presei. Pe urmă, după războiu, trăncăneau toată 
ziua. Dar acum, cu criza asta, iar o sănceapă să tacă. Ce o să mă fac 
cu atunci, biet scriitor de publicitate? Și așa, tot gindindu-mă la me- 
seria mea, mi-a venit o idee, Primul anunţ pentru Societatea noastră 
l-am dat în 1933, just înainte de krahul cel mare. ȘI cu toate astea, 
afacerea — fără să fie ceva extraordinar — se desvotă curițel. Are 
si ea, piața ei. Sunt 7 milioane de oameni în New-York. Este o mică 
minä care trebue exploatată. 

— Cum procedaţi? 

— Cimpul nostru de acţiune e foarte vast. Ni s'a intimplat să 
primim, În cursul aceleiași zile, vizita unei chelnărițe de cafenea cure 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebuia să pronunțe un discurs în faţa sindicatului ei, și vizita unui 
om foarte beat care voia să fa cuvintul la o reuniune a clubului său, 
unul din cluburile cele mai gie din New-York. 

— Ce aoiu de materii trataţi? 

— Tot soiul! Articole asupra unor subiecte comerciale pentru os- 
meni de afaceri, articole de medicină pentru reviste medicale, pe cure 
doctori practicanți ni le cer, Desigur, oamenii aceştia îşi cunosc foarte 
bine meseria, dar ce vrei? Sunt ocupați, șapoi fi plictiseşte să-şi 
piardă vremea prin biblioteci ca să facă cercetări. Şi atunci ne însăr- 
cinăm nol cu asta în locul lor. 

— Ce soiu de marfă vi se cere cel mai adesea? = 

— Redactim foarte multe articole pentru  revistelo-magazine 
Magazinele astea sunt publicate de societăţi industriale şi comerciale. 
Ca să atragă clientela, directorii acelor societăţi chipurile seriu arti- 
cole (de politică, literatură, artă, etc.). Dino-înţeles, ei nu prea-a siguri 
de condeiul lor. Şi atunci ni se adresează nouă. Pentru cluburi execu- 
tim o mulţime de lucrări: discursuri, rapoarte, alocuţiuni. Ni se cere 
că scriem toasturi ce urmează a fi pronunțate la dineuri de celibatari, 
De asemenea lucrăm rapoarte pentru trusturi, fireste, nu tot raportul, 
în întregime, ci numai preambulul şi concluziunea. Clientului nui 
mai rămine atunci decit să in eze cifrele; cît despre elocință, 
în asta suntem asi. De asemeni redactăm recenzii şi dări de seamă 
despre cărți, pentru cluburile de cocoane; asta evită acelor doamne o 
lectură uneori obositoare. Alteori, scriem teze universitare. 

— Aveţi mulţi claboratori? 

— Vreo 120 în fişe. Cind primim o comandă, consultăm fişierul 
şi tragem afară fantoma care se potriveşte cel mai bine cu subiectul 
cerut. Cele 120 de fantome de care îți vorbeam sunt toţi specialişti: 
unul cunoaşte agricultura, altul chimia, altul porțelunul, altul litera- 
tura portugheză, etc, ete. 

— Si cum li recrutaţi? 

— Aproape exclusiv prin anunţuri. In fiecare săptămină vin 
patru, cinci persoane să ne ofere serviciile, Sunt, în cea mai mare 

te, scriitori debutanţi. Fireşte, există printre ei, unii care au şi ta- 

t Dar ce vrei? Nu stiu să facă altceva decit să scrie. 

— Si cum îi plătiţi? 

— Cu bucata, bine-înțelea. După ce ne învolm din cu clientul, 
calculăm cam cit am putea oferi colaboratorului. Niciodată nu dăm 

asupra afacerii. Citeodată iese mai mult, alteori mai puţin. 
oi ne dăm seama ce greu este să scrii, de aceta ne silim totdeauna 
să fim cit se poate de corecti cu fantomele. 

— Presupuneţi că vi se cere un articol despre arta chinezească în 
veacul al X-lea... 

— Atunci —, consult fişele. Și dacă nu găsesc un specialist, caut 
unul în afară de cei 120 din fişe. Vreti să împingem exemplul şi mai 
departe? lacă: să presupunem că nu există fantomă în New York, 
pentru cutare chestie. Atunci ne învolm cu o persoană care are Obici- 
nuinţa să lucreze prin biblioteci (indiferent de ce specialitate are), și 
o punem să stringă de prin cărți datele mart Cu ele, punen un 


ţi. 

— Si aveţi mulţi clienți? 

— Trebue să-i socotim cam vre-o douăzeci pe săptămină, 

— Erag aera îs să =: 

— un om afaceri, cineva care serteori 
bune de recomandaţie, ne achită la predarea mansucrisului. De nu, 


MISCELLANEA 153 


cerem o treime din cost avans, In chipul acesta, suntem siguri că ecli- 
rr se va intoarce, Altfel, ar fi în slare să nu mai dea semn de 
sia 

— Aveţi un tarif? 

— Trebue să socotiți între un cent şi jumătate şi şase cenți cu- 
vintul; depinde de felul lucrării. Dacă e nevoie şi de cercetări, este 
şi mai mult. Dacă-i vorba doar de un discurs de bun-venit sau de ci- 
vaire Eaa a inaripate pe un morrnint proaspăt, atunci aplicăm tariful 


— Care-i prețul mediu? 

— Yăcind abstracţie de comandele importante, trebue să socotiți 
cam la 40—50 de dolari bucata. Nu-i scump pentru un om de afaceri... 
Pentru simple scrisori, tariful e mai mic: > dolari bucata. 

— Si ce soiu de scrisori vi se cer? 

— Aproape totdeauna cereri de slujbe. Vă dni seama, este o ma- 
terie foarte delicată, unde trebue să stii so aduci bine din conileiu, 
Citeodată oameni foarte bogaţi recurg în noi. Dounăzi, directorul unei 
afaceri importante căuta un post în Vest 

— Primiti vreodată reclamaţiuni? 

—Da, se întimplă şi asta. In usemenea cazuri, reluim manuscrit- 
sul en să-l revedem. Ințelegeţi bine că nu putem accepta bani pentru 
un serviciu care na satistăcut pe client, Orice client are un drept sfint 
de a fi satisfăcut. 

— Primiţi vreodată felicitări? 

— Asta niciodată. Toţi cei care vin aici se simt Jonaţi ca Și cind 
ar face un lucru rusinos. Cel mai adesea, ei nici nu ne spun ce anume 
întrebuințare vor da comenzii. Cind sosese pentru întiia oară, se fis- 
ticeac şi nici nu ştiu cum să înceapă. E sarcina noastră să-i punem 
ia largul lor. Şi după ce dinşii preiau marfa, dispar. Dar... se întorc, 
ei, cînd au din nou nevoie de noi, 

— Nu vi se cer niciodată opere de imaginaţie? 

— Ba da. De obiceiu clienții de acest fel ne propun pur şi simplu 
să împărţim cu dinșii onorariile eventuala. Bine-inţelea, refuzăm nat 
asemenea tranracțiuni; la noi se tratează totdeauna ferm. Astfel, în- 
tro bună zi, un om foarte bogat m'as chemat să-mi spue că avea în 
cap ideen unul roman, Imediat l-am pus în legătură cu una din fan- 
tomele noastre cele mai eminente, Tar la urmă, închipue-ţi d ta că d-] 
acela voia să ne dea un atit-la-sută din Incasările lui viitoare! In con- 
diţiile astea, înțelegeţi prea bine că nu se poate trata o afacere, 

„Toată lumea îşi face iuzia că poate scrie — adause patronul, 
Dar nu-i adevărat. (Aici, puţină amărăciune în voce şi foarte multă 
resemnare), vezi d-ta, mai e şi afurisita aceea de chestie.. a talentu- 
lui... (Tace un moment, dus pe ginduri; dar onestul comerciant, care 
d-sa este, se ridică iute iară, reluindu-și superioritatea asupra èven- 
tuatului tinăr-fantomă de 16 ani, care compune versuri şi visează glo- 
rie): „In manuscrisele pe care le predăm clientelii, garantim în mod 
absolut ortografia, retorica si punctuație; dar declinăm orice răspun- 
dara pentru chestia talentului”, 


Am reprodus toate aceste pasagii fiindeă ni s'a părut că oste pri- 
mejdie ca lucrurile să fie înpelese gresit, Suntem siguri că cetitorul, 
în genere indignat de sistemul acela tipic american de a comercializa 
valorile ideale, va vedea în faptul divers povestit mai sus o pildă cul- 
minant-simbolică a amintitului detestabil obiceiu. ȘI credem că ceti- 
torul totuşi nu ar avea dreptatea, 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Desigu vărat că faptul e deosebit de reprezentativ cu pri- 
vire la n-iar tg leat, e economle şi estetic; dar, orgi 
odată, indignarea nu-i justificată. Sinan ome ea eras întro anpra 

o societate de „Gost “ a adus aceasta 
patari ntelectualității, culturii, gustului pentru idel, gosta peaa 
artă, ştiinţă şi literatură. Căci el a găsit prin aceasta, mijlocul md par 
mai departe, lipiţi de meseria de intelectual, pe o mulțime de o 
care altfel ar fi trebuit, pentru a avea co minca, să pună pret pe 
sapă, sau pe tirnăcop, sau să se facă portar, ori vinzător 
sau om-aantwiteh, sau cine ştie ce Altceva. Sunt numeroși acela care 
în Statele-Unite, după o instrucţie liceală și universitară aleasă, se 
văd nevoiţi să accepte muncile cele mai puţin în legătură p> ce au 
învăţat ei. Instituţia „seriitorului-fantomă”, oricit ar părea de cara- 
ghioasă, permite totuși intelectualului să-şi cîştige existenţa şi, prin 
aceasta să aştepte un moment mai prielnic pentru a cîştiga şi gloria 
pe care o rivneşte. Dacă, pentru a se întreţine, ar fi nevoit să se de- 
dea unor îndeletniciri străine de preocupările şi aptitudinile sei a ireal 
tice sau ştiinţifice, ar risca atunci să se înstrăineze trepta 
sugi de acestea din urmă. Pe cind un „gostwriter” ori sasa ră 
giul de a lucra mai departe — deocamdată desigur fără glorie Ra 
atmosfera care-i place, ba chiar cel mai adesea în stricta lui speci 
Riz meri- 

Iar dacă comparăm tonte acestea cu situația din Rominia, 
tele datinile sunt încă mai mari. Căci plata pe care o primeşte o 
fantomă (în mediu 4 centime de dolar pe cuvint), însamnă că o pa 
gină — nu de revistă, ci de carte format-roman, care are circa de 
cuvinte) se retribueşte cu vreo 960 de cenți, adică peste 9 dolari şi ju- 
mătate, adică minimum 1.800 de lei rominești. Un articol de zece pa- 
gini de acestea, pe care o revistă ca a noastră plătește — spre - 
noastră — cel mult 1.000 lel (şi In asta intră şi preţul iscăliturii) —, 
acolo, unor simple fantome li se onorează cu aproximativ 18 mii 
de lei. Ceea ce-l foarte satisfăcător, costul vieţii fiind doar dublu pen- 
tru unele articole, sau chiar mai ieftin pentru multe altele. Și faptul 
că un articol de „negru”, de anonim, de mărunt auxiliar, se vinde cu 
de 20 de ori cit la noi, dovedeşte că nu nol am avea tul să ironi- 
zăm instituția condeiului-fantomă şi să xeflemisim o situaţie care-i, 
strict aritmetic, de 20 de ori mai bună decit a noastră. 


MONUMENTE 


Ne-a venit o ştire (care ne-a făcut atit de fericiţi, în cit ne-am 
temut — şi de Ae ne temem incă şi acum — să nu tie falsă) Daia 
fost cum spuneam informaţi că o listă de subscripţie a fost dese w: 
din inițiativa marei societăţi „Mica” şi a unui grup de merg rar p 
fosti membri ai fostului cabinet al d-lui Octavian Goga — lis A se 
„Mica“ a şi subscris deja 5 milioane, iar fiecare ministru cite ar 
lei, pentru ridicarea a două AR o, unul la Bucuresti, altu er 
Cluj, inchinate marelui nostru poet național Mihail eroice pe 
într'adevăr, inadmisibil ca oraşul nostru Capitală, plin de usturi 
tot soiul, să nu aibă o singură statuie a lul Eminescu, i 

Graba entuziastă cu care aproape zece milioane nu s ei 
rito pentru Eminescu, ne dă curajul să stimulăm zelul ace gi pad 
scriitori, amintindu-le de un alt mare romin, pe care ta a s = 
rerea să-l piardă în chiar această lună, un om care, p rin, spiroa că 
strălucit făcuse să se vorbească des despre dinsul în s i 
dăduse marea voluptate de pattiotism de a vedea gr) 
minia era tratată pe picior de egalitate în marile ţări din apus Af 
om este; profesorul doctor G. Marinescu. 


MISCELLANEA 155 


JUXTELE, GRAMATICA și SPIRITUL LIMBII 


Un mare critic literar şi profesor universitar de literatură (şi 
chiar un fel de sef de şcoală), publică într'o revistă de studii clasice un 
articol în care susţine că autorii latini nu trebue citiţi de elevi decit 
prin intermediul juxtelor. E şi acesta un mijloc de a face propagandă 
pentru clasicism, Dar să däm cuvintul ilustrului autor: 

„Nu pot sfirşi aceste rinduri fără sa nu scot o învățătură pentru 
școala noastră. Infundați în reguli gramaticale şi sintactice, profesorii 
noştri le urmăresc pind în ultima clasă de liceu şi nu dau voie seola- 
rilor så întrebuinţeze jurtele. Mare greşală. Latina stă în spiritul lim- 
bii. lar spiritul limbii nu se dobindegte decit citind des şi mult. Dar 
aceasta nu te poate face de un elev din pricina topicei îmcureate a au- 
torilor, care, pedeasupra, fiecare îşi are limba lui proprie. Elevului ti 
trebue un ajutor ca sd poată trece dificultățile. Şi acest ajutor nu 
poate fi decit juzia, Numai cu juzta poți ceti un autor. Şi în loc, tn- 
curcindu-té în reguli gramaticale, să traduci şase şapte capitole din- 
tr'o operă, e neapărat necesar să le dai să cetească, cu jurta, întreaga 
operă”, 

Foarte instructive aceste rînduri. Aflăm mai intii din ele că pro- 
fesorii, deşi înfundaţi în reguli gramaticale şi sintațice (oare sintaxa 
nu face parte și ea din gramatică?), totuşi le urmireae, aceste reguli, 
pină în ultimu clasă de liceu; desigur însă, cind regulile ajung în ul- 
tima clasă, profesorii renunţă de a le mai urmări; se vede că 8e con- 
ving că nu le vor putea niciodată ajunge din urmă, Dar, culme a per- 
versităţii, din cauză că sint înfundaţi în regulile pe care la urmărese, 
profesorii nu dau voie scolarilor să întrebuințeze juxtele. Se vede deci 
clar că întrebuințarea jutxelor stinjeneşte infundarea in reguli, In 
stirşit, aflim că latina, spre deosebire de torte celelalte limbi, nu stă 
nici în gură, nici în cărţi, ci în spiritul limbii. In spiritul limbii la- 
tine, fireşte, deci în propriul vi spirit Dar cum se dobindeşta meest 
spirit? Ne-o spune tot distinsul critic literar: citind des şi mult. Aşa 
dar latina intii trebue să se citească des şi mult pentru n se dobindi 
spiritul limbii, şi numai pe urmă are în ce să stea, Dar elevii nu pot 
citi des şi mult, din pricina topicei încurcate a autorilor, care, ete, 
ete. Solutia ar fi să se ceară autorilor să aibă o topică mai puțin în- 
eurcati, mai ales odată ce fiecare autor îşi are limba tul proprie, 

Mai interesantă încă este concluzia, anume că, în loc, încurein- 
du-te în reguli gramaticale, să traduci şase șapte capitole, esta mai 
practic să te scapi de această oateneală punind pe elevi să citească. 
Bine înțeles, dacă elevii citesc intreaga operă, şi încă cu juxta, nu te 
vei mai Incurea în reguli gramaticale. aşa cum s'ar întimpla ducă ai 
traduce singur, $i mai ales dacă ai traduce numai şase, şapte capitole. 


sa evident, regulile gramaticale de asta sînt făcute, ca să te incurci 
n ele. 


PREMIUL NAȚIONAL DE LITERATURĂ 


Un asemenea premiu are o semnificație oarecum superlativi, A-1 
decerna unor talente secundare înseamnă a scobori prestigiul atit al 
răsplăţii, cit şi al instituţiei. Dacă, întrun an, nu se găseste un ade- 
vărat „mare scriitor”, s'au dacă, atunci cind se găseşte, nu se pre- 
miază (cum e cazul lui Arghezi), cei 100.000 lei să se den unor debu- 
tanți promiţători, premiul să se intituleze „Burse de ajutor", iar pre- 
miatul să nu figureze de drept în tribunalul care are puterea să de- 
cidă nepremierea lui Arghegi, 


RECENZII 


PETRU NEAGOE: Drumuri cu popas. Ed. Cultura Ro- 
minească, Bucureşti, 1938. 


&. Cul- 
ormaţlunea culturală a Occidentului este profund urban 
tura pitici a scriitorului de acolo este sincronizată Er toate Arma 
formările adinci în stilul comun de vieaţă, aduse de civi zaţie. ratioan 
mari reprezentanți al literaturii bucolice fac graniţă cu roman i 
care spărgea dintr'odată forma și conţinutul literaturii, impiugluri 

sie nedhi comă i gindirli estetice şi într'o vreme cind 

In mediul acesta evoluat al ce i 
din multe părţi se vestește o criză de nestrăbătut a peba i 
gheza, este explicabil succesul cărţilor lui Petru Neagoe, care me 9 
cumentela unui alt stil de vieaţă, simplist, patriarhal, propriu m 
îmi rural rominesc. 

„Drumuri cu popas”, expoziție a credințelor şi obiceiurilor spe- 
cifice poporului nostru, este şi un roman bine împletit. Autorul a dep 
o 4 atențiune şi narațiunii. Ion Codreanu, fiu de ţărani ardeleni 
şi tor în munţi, pleacă spre America, dornic să întilnească ED ipani 
mai bună și să uite o dragoste nefericită, Este însă respins la 7 


lui bună-atarea şi liniştea sunt tot mai des chi- 
aala da Peas LAN Vinovatul e Anghel şi pe cit de mult re 
beste soția, tot pe atit e şi nenorocit că nu-i poate da bucuria PA 
naşte. Impuns neintrerupt de gindul că Zamfira se va ofili în cele ra 
urmă ca o floare fără rod şi că averile adunate nu-și vor găsi mînui- 
torul pe mai departe, Anghel e hotărit să aibă dela Ton copilul carei 
1 


în- 

Din dragostea de o noapte între Zamfira şi Ion, femeia rămine 
luptă cu sine însuși, 

sărcinată. Acum începe gelozia soțului. Anghel se lup i pu sas 


simte că aici sfi marea lui dragoste, îşi pune desaga pe umeri 
şi Sorhayie, în me: ele Lumea nouă, spre ultare. 


RECENZII 157 


Eposul acesta e încărcat însă cu o sumedenie de documentări 
asupra vieții țăranilor ardeleni, care nu cad de loc rău pentru citi- 
torul strein de vieața noastră rurală. Este vorba despre o vieaţă atit 
de idilică, idealizată, încît cititorul romin, cunoscător cit de cit al gra- 
velor realităţi rurale, nu-i poate găsi lui Petru Neagoe decit scuza că, 
văzute din depărtare și din amintire, trecute prin nostalogia despăr- 
rii de locurile şi oamenii ştiuţi, din lucruri nu rămin decit frumosul 
si poetizarea. Petru Neagoe este pe direcţiunea literari Slavici, Coșbuc, 
Agirbiceanu, în spiritul şi puţin îmbicsit şi puţin didactic, moraliza- 
tor, al vechii tradiții ardeleneşti. lar tipul de ţăran din „Drumuri cu 
popas” este perfect semănătorist, al ţăranului bun de prezentat la èx- 
poziţii şi la sărbători naționale, Poate că in cursul călătoriei pe caro 
ù făcut-o de curind prin ţară, autorul să fi cunoscut realităţile, să nu 
mai confunde alcoolizarea cu vieața de belşug şi voc-bună, să nu mai 
confunde fatalismul populaţiei noastre rurale cu o binecuvintată fn- 
țelegare a vieţii şi a legilor ei eterne, 

„Drumuri cu popas” e o carte contaminată însă şi de înfiţiserile 
noui ale romanului occidental, cind este vorba despre elementele care 
intră în naraţiune. Autorul are o tehnică modernă a înodării şi des- 
nodării temelor psihologice. Zamfira, tip rural al femeii, se menține 
cu străşnicie În cadrul îndatoririlor sale de sotie, chiar cind îşi dă 
seama că lon nu îi este indiferent, 


„lon Simţi că-şi pierde cumpăna minţii, și luă pe Zamfira în 
brațe şi o sărută. Tremura din tot trupul ca o vargă şi nu era în atare 
să scoală nicio vorbă, Zamfira nu se apără, dar nici nu rămase moale 
în braţele lui, ci se lăsă să o sărute. Pe urmă Ii apucă obrazul in palme, 
cu multă blindeţe (miinile flăcăului le simţea în jurul mijlocului), si 
privindu-l drept în luminile ochilor, îi spuse: Ascultă Ioana. tu ești un 
Măcău foarte cumsecade. Și Anghel te iubeşte din toată inima”, 

„lon se simţi copleşit de ruşine şi de furie neputincioasă, Dorin- 
jele lui care-i pirjoleau trupul, se răsvrătiră. Ar [| fosi în stare să o 
sdrobească. Scrişnind din dinţi, o strinse cu toată puterea la piept, 
apoi fi dete drumul şi se lovi cu amindouă palmele poste obraz”. 

„Zamfira fi trecu bralele în jurul gitului, şi-i culcă obrazul 
pe sin. 

— loane, linişteşte-te, loanel 

„Flăcăul începu să plingă cu tughiţuri. Zamfira 1 pinea strins 
la sin şi cu mineca liei îi sterse lacrimile de pe obraz, mingiinduil 
blind: Ioane, loane!”, 

Zamfira luytă Impotriva acestei lubiri noui care îi umple sufle- 
tul, sprijinită pe ideea datoriilor sale de soţ e şi pe dragostea mare n 
lui Anghel, Cind acesta o îndeamnă să aibă un copil cu Ton, Zamfira 
stă mută şi nu poate crede că trebue să facă pasul acesta. Cind lon, 
pentru a doua oară încearcă să se apropie da ea, „ochi: | se umplură 
de lacrimi, dar cu tonte acesten, glasul i se auzi destul da liniştit: La- 
să-mă, Ioane, nu mă ţine așa. Hai să plecăm”. Supunerea în faţa iu- 
birii, ca în faţa unui destin greu de înlăturat, va veni însă ceva mai 
în urmă, „„.Cind încerca însă să trezească In mintea lui ccea ce se 
intimplase, Ion îşi pusese de multe ori întrebarea: MA astepla să vin? 
Ştia dinainte, sau bănuia că voi venit... Se ultaseră unul la altul, ca 
doi prieteni care se întilnesc, după o lungă despărţire. Parcă ar fi 
vrut să se întrebe unul pe altul: Eşti tu, cu adevărat? Nu pentrucă 
s'ar fi îndoit de ceea ce ochii vedeau, ci pentru n intri cu atit mai 
mult dorința întreruptă: „Te-am dorit și te am așteptat, tot cum te-am 
visat şi te-am purtat în suflet şi în gind... Ion simţise năvala de fiară 
a dorințelor lui cum îl mînă înainte, şi în îmbrăţişarea lor, în timp 
ce Zamfira repeta în soapte: „Drăguţul meu, mult dorit”, în spasmul 


158 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


nu tremura patima dorinței, ci glasul stios al vieţii 
ta OETA se infiripeze şi să cînte în sufletul lor”, 

Pină la stfirşit, tirul acesta epic se desfăşoară după cele mai vany 
reguli ale romanului contemporan, Silită să-şi ascundă detinitiv o ete 
goste care crestea tot mai mare, îndurerată şi de suferința morală a 
soţului, Zamfira nu mai are, la naştere, sănătatea strălucitoare de pe 
vremuri, Moartea ei desleagă toate firele. Ion „işi îngropă a 
perne şi începu să plingă. lazul bocitoarelor ajungea pină la el Nu 
putea înțelege ce spun, dar cînd nu mai putu plinge, începu să ingine 
cu glasul stins: Zamfiră, Zamfiră în grea amărăciune m'al lăsat”. 

„Plinsul părea că i-a mai limpezit mintea, Se apropie de lădiţa în 
care Saveta avusese grijă să-i aşeze cimăşile. Scoase desagii cu care 
plecase de acasă, cu gindul să se ducă în America, îşi băgă hainele în 
desagi şi închise lădiţa la loc, Luă şi biblia de pe policioari. Cind dete 
să-și ia şi comanacul din cuiul de după uşă, văzu căciula lui Anghel 
şi i se păru că se găseşte chiar în faţa lui, „Doamne Atotputernice”, 
păru că tresare ceva într'inaul”. 

— „Vă las cu Dumnezeu Anghele, zise el și întinse miinile spre 

i ar'că ar fi vrut să o minglio”, 
Ag pu d repede prin bucătărie, unde două femei tocmai atunci rand 
teau pfinea din cuptor... După ce ajunse în inä, se întoarse cu Sia 
spre casă. Se opri şi se uită la pereţii v ţi în alb, la crucea ag că 
lor, lucrată din dăltiţă, apoi îşi făcu o cruce şi murmură: Aici îm 
eu inima”, 

„Dapgătul telor din turnul bisericii însoți pe Ion pină de- 
ta a ce ieşi din Miercurea. Pe urmă începu să se însereze şi se 
făcu linişte”. 

isodul acesta din „Drumuri cu popas”, Zamfira este eroul 
salii. Sias dacă nu se vorbeşte a mult despre dinsa, Limitat la 
această treime din numărul paginilor, romanul lui Petru Ne este 
al unuj seriltor modern. Celelalte două treimi sunt ale culorii locale, 
ale expoziţiei de datine, superstiții, bigotism, cu tot pitorescul we, i 

Desigur că autorul n'a jinduit să aparțină niciunei congregaţ s-a 
spirituale şi-a urmărit numai realizarea esteticei proprii, independente. 
Niciun meşteşug, niciun artificiu tehnic la modă nu străbate în „Dru- 
muri cu popas". Povestirea e cursivă, simplă, grandioasă, ca go 
menii despre care se vorbeşte. Cititorul poate fi şi odihnit şi mulț 


M. B. 


IORGA N.: Originea și desvoltarea Statului austriac, zece 
lecţii făcute la Iaşi în 1917, ediția a I-a, Bucureşti, Institutul de 
Istorie universală, 1938, in 8°, 134 p. 


tunt anume clipe de răspintlo în viața popoarelor, cind reexami- 


narea trecutului se impune, pentru a găsi, sau nu, o justificare pre 
sentului, în orice caz, pentru a limuri unele date ale problemei. 

Un astfel de prilej, ne oferă şi evenimentul politie din 11 Mati 
1938, cînd Austria înțelege să abdice dela independenţa ei, pet E 
intra, — ca simplă provincie, — în musa germană. De aceea irita ý 
cctită ca binevenită, hotărirea Institutului de Istorie universală de A 
reedita această carte mai veche a d-lui Prof. Iorga, intregind astfel, 


RECENZII 159 


imaginea pe care acelaşi autor, ne-a dat-o în ultimul timp, asupra 
diferitelor aspecte ale vieții autriace ?). 

Lucrarea de faţă cuprinde 10 lecţii ținute la Iaşi în momentele 
grele din 1917. Ea ne apare, ca o desminţire netă, pe care însuşi tre- 
cutul îl dădea iluziilor optimiste a cercurilor conducătoare din Viena. 

Intr'adavâr, în lungul acestor pagini, sunt unele realităţi care se 
cer subliniate, In primul rind, apare caracterul de mandatar cu mi- 
siune de convertire, apoi şi de luptă pentru biruinţa crucii, pe care-l 
dă Austriei, Biserica romană a cărei creaţiune este, se observă de ase- 
menea rolul sters jucat de monarchia habsburgică în desvoltarea nes- 
murilor cuprinse suh faldurile culorilor ei şi insfirşit modesta contri- 
buţie a germanismului la desăvirgirea acestui organism, iată de in- 
fluenţa spiritului latin, ce se întilneşte lu tot pasul. 

Sprijinit de cele dintii din adevărurile de mal sus, d-l Prof. Iorga, 
putea să prevadă, încă de pe vremea biruințelor austriace din 1937, a- 
propiata el desmermbrare. = 

Cea din urmă constatare, rămine un temelu istoric, cu valoarea 
lui ni atare, oferind prilej de folositoare meditații, chiar și în ceasul 
actual. 

Văzut organic În cadrul larg a istoriei universale, trecutul Aus- 
trici e prezentat cu puterea de evocare şi abundența de idei şi inter- 
pretări nol, cu care ne-a obişnuit autorul. Avem și de astădată o pă- 
trunzătoare sinteză, în care se integrează la locul şi momentul, pe care 
l-1 hărăzeşte importanța avută, toate acele neamuri ce şi-au unit, sub 
coroana hababurgică, vieţile cu rosturi da multe orj deosebite. 


E. C; 
M. SEVASTOS: Monogralia orașului Ploeşti, Tip. „Carte 
Rominească”, București. ia ocnă i 


Monografia orașului Ploiești, o lucrare de peste 900 de pagini, 
este rezultatul muncii de cîțiva aul a mai multor specialişti, cara — 
împreună cu autorul — au lucrat la stringerea materialului docu- 
mentar privind trecutul Ploieştilor şi activitatea socială cea mai va- 
riată din vieaţa acestul oraş. 
acestui oraș. 


O simplă enumerare a principalelor capitole care formează cu- 
prinsul lucrării va scoate în evidenţă importanţa ei pentru vieaţa unul 
oraş principal al ţării. 

Monografia are cinci părți: Trecutul Ploieştilor (istoricul, galeria 
oamenilor de scamă şi arhitectura), Teritoriul și populația (geografic, 
fizică, geologie, miscarea populației si catagrafia oraşului Ploieşti), 
Politica şi administrația (conducerea politică, galeria primarilor, ad- 
ministraţie, finanțe și poliție, armata, justiţia, igienă și sănătate pu- 
blică, asistenţa socială ete.), Economia (comerţul şi industria, munta} 
ete. 

Fate de notat că pe lingă anexele care însoțesc fiecare capitol cu 
materialul documentar referitor În materia studiată, lucrarea cu- 
prinde şi la sfirsit o parte documentară, în care sunt publicate toata 
documentele din trecutul orașului. 

Este interesantă în deosebi partea istorică a monografiei, care a 
strîns în paginile ei toate documentele, toate urmele sforțărilor colec- 


Iorga, N. — L'esprit français au XVIII-a sidcle en Autriche în Revue 
historique du Sud-Est europien, vol, XV, 1938, Nos. 1—3, și do ncelnși — Anus- 
tria fură latină, comunicare făcută la Academia Romină în 8 Aprilia 1938, 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tiye ale unei populatii cu preia să azi protestare şi luptă pentru drep- 
i temelerea oraşu 
e Dei o din premiant a care au tulburat vieața orașului Ploieşti, 
pe care eram deprinşi să le privim întrun anumit fel, sunt prezentate 
sul. o lumină nouă, lumina pe care ne-o oferă numai prezentarea şi 
tarea documentului istoric, pag 
Ca pildă n'avem decit să luim tulburärile din August 1 - 
Cine n'a ris cind a merger e aremt eee dela Ploiești, 
de carnaval, Cand'ano- 

= E gr: nd a ein mişcarea ploieştenilor din 1570 a avut un că- 
racter serios. In istorie, o mişcare de asemenea proporții, la care au 
luat parte masele minate de năzuința către o zi mai bună, nu poate 
ți calificată de „neserloasă”, indiferent de faptul că aceste năzuințe 
și dorința poporului de a lupta sunt canalizate în alte direcţii, streine 
de interesele poporului Acest adevăr ni-l arată documentele 
în legătură cu mişcarea din 1870 şi interpretarea lor. 

S'a susținut că eroul principal al „revoluţiei” a fost Candiana 
Popescu. In această privinţă, autorul monografiei stabilește: 

„Revoluţia a foost organizată de Carada, împreună cu Costache 
Ciocirian şi dr. Sergiu. Au cutreerat ţara o lună de zile. Revoluţia tre- 
bula să izbucnească la Tecuci în ziua de 8 August, cind tabăra de acolo 
arma să pornească asupra Bucurestilor. In ultimul moment, Tecuciul, 
cerind o aminare de zile, s'a telegrafiat în toale părțile. Can- 
diana, în dorinţa de a fi el eroul revoluţiei, a deslănțuit acţiunea (care 
astfel era prematură), pretextind apoi că n'a primit telegrama”. 

De aci au decurs toate situaţiile comice care au format şi isvo- 
rul de inspiraţie pentru Carageale. Chiar așa însă, Intimplarea n'a 
tost o „copilărie”, „farsa unor zănatici atumaţi de băutură”. “i 

Cum spune autorul monografiei, „dacă evenimentul dela mai 
nu găsea condiţii favorabile — subiective şi obiectiva — nu ari pu 
tut ca un grup de cheflii să antreneze intro acţiune eng uri = 
wuli demnitari ai orașului şi mai ales o mulțime de peste trei m 
oameni, care au ocupat toate instituțiile din oraş, arestind pe ru pret 
tanții poliţiei şi ai prefecturii, intrind în cazărmi şi înarmindu-te, 
berind din temniță pe deținuții politici ete". 


ELENA MATASA. Oropsiții — nuvele. Editura „Luceată- 
rul” — Bucureşti, 1938. 


- Matasă, 
Intr'o binevoitoare zentare, despre cartea d-nei Elena f . 
d. Liviu Rebreanu af pt este „o carte cinstită, izvoritii Sur o ine. 
plrație cinstită, realizată cu mijloace cinstite“, ȘI citind vo umy rai 
dai seama cit aedvär cuprind rîndurile d-lui Rebreanu, nu n eae 
o apreciere aplicabilă cărții de faţă, ci ca un îndreptar pentru 
scriitorii. 


Carte cinstită, realizată cu mijloace cinstite? Ce sens pot avet 1 


aceste cuvinte în literatură? 


Scriitorul, punindu-și ca înfăţişarea unei laturi a vietii, DE 


poate porni decit dela propriul său nivel de cunoaştere şi înţelogert 


a acestei laturi de viaţă, adică t z: 
pentru realizarea scopului întrebuințează posibilităţile de posi! d 


i adunat, 
mai poate da munca de prelucrare a materialului SAR 
Abordarea unor teme care întrec posibilităţile pasul PoE y 


RECENZII 161 


scriitorului, credem că ar avea de rezultat o carte „necinatită ', reaii 
zată prin mijloace necinstite, 

Evident, toate astea nu vor să însemneze că trebue să fixăm 
graniţe fiecărui scriitor, potrivit desvoltării sale. Nivelul culturul şi 
ideologic poate fi ridicat, posibilităţile de lărgire a orizontului, de Im- 
brăţişare a altor domenii din viaţă pot fl mărite. 

In acest sens, Oropsiţii este o carte „cinstită“. Nu punem în dis 
cuţie nivelul ideologic şi cultural al scriitoarei. D-aa este abia la in- 
ceputul carierei.. 

In nuvela care dă titlul volumului, Oropaiţii, găsim o intimplare 
tristă din viaţa amară a unei familii nevoiase de mici slujbasi, Esta 
vorba de pătura socială mijlocie, cu o psihologie atit de caracteristică, 
pe care — în general — o cunoaștem sub numele de psihologia micii 
burghezii. In viaţa acestei pături, pe vremuri de criză gi curbe de sa- 
criticii mai ales, găsim multă sărăcie, multe privaţiuni de ordin ma- 
terial, dar şi o mare doză de visuri si Inclinări spre iluzionism, isvo- 
rite din tendinţa acestei pături de a se acăţa cu disperare de pulpana 
celor de sus, de a-şi păstra „prestanța” şi de a apăren po scara valo- 
rilor sociale altceva decit este în realitate. 

Micul burghez, pe vremuri de criză, suferi de fonme în casa lui, 
acolo unde nu-l vede nimeni, dar nu Incetează nicio clipă de a clădi 
visuri și iluzii, fără a avea în vedere măcar minimul de condiţii obieg- 
tive necesare realizării lor. EI visează, lar cind iesă in stradă, işi 
umflă pieptul şi strigă: „sunt boer”?! 

Aceate caracteristici psihologice le-a prins bine d-na Elena Ma- 


Iată-l pe eroul nuvelei, un mic slujba de minister, concediat sub 
nu ştiu care pretext. Realitatea este aspră, acasti aşteaptă pline o aaţia 
şi un copilaş — perspectivele sunt sumbre. Refugiul? Iluzia. 

La un pahar de bere, pe care i-} o ferà un cunoscut, prilejul de 
„manifestare” e binevenit: 

„Proelina pe lingă pereţi, se apropie, Salută cu zimbetul întins 
pină la urechi şi se aseară pe marginea unui seaun. Seotocind prin 
buzunare, scoate fițuicile păturite şi citeşte jalbele, spunindu-i tontă 
povestea. Soarbe rar din paharul ce | sa Intina. 

Am scuipat în obrajii ministrului! Hm. Ticălosul".. (In realitate 
singura reacțiune fusese că-i strigase „ticălogule”! ministului n. n), 

„Dela ură se înduioşeuză, înbunidu-ze molnatec: „Imi face mie 
dreptate Vodă! Am vorbit cu EI, cum vorbesc cu d-ta; mi-a făgădult“. 

„Sa legat de minciuna asta, ca de un talisman aducător de no- 
roc, şi cînd se întimplă ca cel ce-l ascultă, înfrățit cu durerea, să-l 
creadă, muride aproape fericit“. 

Pe această cale însă, dreptatea nu se lasă cucerită şi — plină la 
urmă, foamea e acela care decide. Din coşul unui oltean păcâlit prin 
leşin adecuat, soția sa tură alimente şi le ascunde, O vede de pe cam, 
însă cînd olteanul protestează făcindu-i calici şi hoţi, bărbatul sare, 1 
bate şi-l aruncă în stradă. Pentru lumea care sa ndunat „bărbatul se 
scutură; îşi umflă pieptul, îşi îndreaptă trupul, — „Suntem boeri, mă! 
Aşa! Să ştii de altă dată, pungas mincinos ce esti”! 

Posibilităţile scoase în evidenţă cu ajutorul acestei bucăţi se tn- 
trevăd şi în celelalte şi pot fi deavoltate. — E necesară însă o adincire 
a subiectelor îmbrăţigate. 


3 


162 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


RADU BOUREANU: Enigmaticu! Baikal, Ed. Cartea Ro- 
minească, Bucureşti, 1938. 


t de percepție, ratat şi imbătrinit înainte de 
ROLA apr Dep te WDO Ben, pu îa de ciine, cu privatan ser 
numär, numai şi numai apnd ga aerat yv eră pan a Sepsis 
in lume, o călătorie prince n ie sa ast ape 
verbale ale profesiunii, Hornet înfundă prospec Saare a a 
i colegii de birou e o enigmă omul acesta i 
Coe pă Pra peioilerăer a vieții lul, este un colț de t în ea 
se desluşește cuvintul Baikal, Hornet este de acum enigmativul Baikal, 
pe care colegii îl spionează zadarnic, Ri 
La vitrina unei companii de voiaj Stefan Meras cunoaşte pe a 
rr igo Arată kere iy ecua pg ian iwi Alain Gerbault. 
e > 
tertiar fe un aer în provincie şi, cu banii pe care îi e - 
strina pină atunci, poate porni. Dacă e de acord, Horneţ îi poa 
tov 
GIRA Hornet rue să atune 1n atiri sama moara ral 
banca la care făcuse depunerile e ar papa rea 
tea totuşi pleca în tovără 
ar age regate pranie odăi ma polei in turneu şi şi-a distrus astfel 
a visul. 
ate genei Hornet, călătoria propusă devenise edr presa [agree 
ca viența însăşi. Trebue să plece, Işi insuşeşte b pèrcep fuge 
la Constanța, unde este arestat, la imbarcare. beta u 
ceata este, în linii generale, conţinutul celor sengs orainn 
i A de pagini ale romanului, cu unele adausuri tare n ng 
soea ba pn cărţii, Conflicul între Hornet şi Lena care ps Reis 
radă pe Fan al el fermier cu banii pe care i-s ego e Far 
evil cu Constantin Pop şi surorile sale, nu dovedesc nimic nou, 
e aa i trăeşte în paginile ue! o, Apa Mar 
mine a 
It ni se vorbeste despre dinsul, r 
cea e Ti endl porvonaglt Lana; eare a f got mă 
totul, surorile Pop, r 
iag al n'are insusirile romancierului şi a 7e hagi poea 
construcția hibridă n temei, lucrată din brode ecs viera re 
invenţiunea este ca însăşi în deficit. Lena şi CAE n părti 
rile par introduși numai spre aà mări numărul paginilor. 


se arate el. Avea de lucru în cuj 
op pe sugă orele ana sub ochii pudraţi de umbre, ce nu se luau 
fel de batistă”. 
= aroma; ui putea proba şi stingăciile surprinzătoare pi cr ura 
Boureanu: „un om rătăcea pe străzi, cu timpul uitat 
prisos în buzunarul dela vestă”, şi asta chiar pe priina SA AS 
„Enigmaticul Baikal” nu face să crească de loc x 
autorului. Noi optim încă pentru poetul Radu Boureanu. F? 


ér 


RECENZII 163 


ISVOARE BOGOMILICE. Predica prezviterului Cosma. 


Traducere de Alexandru lordan, doctor în litere. Editura «Li- 
brăriei Universitara" — 1938. 


Traducătorul acestei predici a plecat deln convingerea că textul 
va servi cercetătorilor care se ocupă de influenţa bogomilică în fol- 
klorul şi literatura noastră veche, dat fiind că pini acum s'au comis 
greşeli atribuindu-se numeroase legende cu conţinut religios sectei bo 
gomilice, greseli isvorite din necunoasterea doctrinei acestel erezi, 

Or, „Predica nevreduicului prezriter Cosma, împotriva nou api- 
rutei erezii bogomile”, formează cel mini complet izvor referitor la 
această sectă si, totodată, cel mai documentat, întru cit Cosma şi-a 
cules informațiile dela foşti prozeliţi ai bogomiliamului, reintorşi la 
credinţa ortodoxă. Pe lingă aceasta, Predica este şi cel mai vechi do- 
cument în această materie: Cosma a murit câtre sfirsitul veacului ml 
X-lea, adică a fost contemporan cu Inceputurile bosomilismului, 

Valoarea acestei lucrări constă şi în faptul că formează unul din 
cela apei vechi izvoare în legătură cu viața socială n Bulgariei din 
Bec. XA. . 

Predica lui Cosma este divizată In două părți: prima o filipică 
impotriva bogomililor, iar a doun critica adusă şi sfaturile pe care le 
dă tagmei preoțești, 

Doctrina bogomilică este înfăţişată de Cosma sub forma de între 
bări şi răspunsuri: Cosma expune fiecare Punet din crezul arezi'ur, 
după care urmează imediat răspunsul, In sprijinul căruia aduca tot- 
deauna texte din Sfinta Scriptură. 

Stilul „nevrednicului prezviter” este colorat şi presărat de ima- 
gini foarte sugestive, Iată, de pildă, cum li prezintă pe bogomili, 
adepţii preotului „cu nume Bogomil, dar mal drept nr fi trebuit să sø 
numească Bogo-nemil (lui Dumnezeu neplăcul)”: 

„La infățişare ereticii sunt cu miei; blinzi, supuşi și täcuți, Pri- 
vindu-le fața sunt palizi de postul tățarnie. Vorbă nu grăesc, nu rid 
cu voce, nu sunt curioși, şi se păzesc de privire străină. La înfăţişare 
fac totul ca să nu-i deosebească de adevărații creştini, iar în läuntrul 
lor sunt „lupi şi fiare”, 

Sau, mul departe: 

„Mai repede vei cuminţi animalele decit pe eretici. Porcul trace 
pe lingă peria, dar adună gunoiul. Tot astfel şi ereticii îşi inghit mur- 
dăriile lor şi se feresc de învățăturile lui Dumnezeu. Ei asemenea ace- 
luia care trage în marmoră, nu numai că n'o va goni, dar săgeata, 
cind va sări, vu lovi pe acela care stă in urmă. asa şi cu acel cara 
predică ereticului, nu numai că nu-l va lumina, dar va zăpâci pe unii 
dintre cei mai slabi la minte. 

Cu cine să-i socotim? Cui să-i asemuim? Mai răi sunt deett idolii 
cèl surzi şi orbi. Idolii, deonrece sunt din lemn sau piatră, nici n'aud 
nici nu văd, Ereticii însă pentrucă au ginduri omenesti, de bunăvoie 
sau impietrit şi mau cunoscut adevărata învățătură”, 

Traducerea esto însoțită de o bibliografie şi de note, X 


LUCIA DEMETRIUS, Marea Fugă, roman. Editura „Naţio- 
nala Ciornei”. 
Marea Pugă vine să confirme adevărul ch tulentul singur nu e 


puficient In un scriitor spre a condiționa o operă de artă. Pentrucă 
aşa stau lucrurile: scriitoarea Lucia Demetrius dă dovadă de sufi- 


164 VIAȚA ROMINEASCĂ 


iloace de tehnică a scrisului, pe care le utiliezază fericit în 

Sea ie dea a personajelor, înfăţişarea situnțillor şi a carae- 

terelor. Le posedă, şi cu toate astea, pină la urmă, rămîne impresia 

că n'a ştiut cum să le utilizeze, în locul unei opere întregi, cu gne 

naje întregi care să trăiască, pe care să le poată vedea și cititorul, 

nereusind să dea decit o serle re tablouri, situaţii, descrieri de stări 
ti etc. 

Sub acest raport, sar putea spune că romanul de înţă e util doar 
prin latura negativă pe care o conține, pentrucă deschide perspective 
şi arată cum nu ia e i-o PR, ia 

Despre ce e vorba area 

In atmosfera închisă și a toare a unui hotel işi tirăşte exis- 
tanța un grup de artişti — bărbaţi și femei —, cu preocupări limitate 
exclusiv la mîncare, băutură, somn şi dragoste. Mai ales dragoate. 


udecă: 

f „Natural, Marie rămăsese aceeasi, ea nu e Julie. Ba nu in bun tot 
ce-i dai. Cere eforturi. Poate o jignise. Adevărat, pentru ea cra o zi 
deosebita cea de azi. Dar ce vrea în fond? Despre lucrurile astea nu se 
vorbeşte, decit cind nu le trăeşti. Femeilor le lipseşte o anumită mä- 
sură. Un lucru bun ca ăsta, să-l strici prelungindu-l dincolo de el, de 
saturație! Să-l urăţeşti cu vorbe, Era încheiat, trecuse, Fusese bun”, 


. 83). 

r Și, lucru curios, deși amindouă ştiu de existența celeilalte în 
viața lui Tony, îşi dăruese trupul cu atita uşurinţă, sunt atit de obse- 
date de dorințe de a se läsa mereu posedate de Tony, încit al crede că 
parcă la atit se reduce întreaga viaţă a femeii, 

„Fiecare bucată din carnea ei, care cunoștea mina lui Tony, tipa 
turată, durea. Orice putea n atenţia lui Tony, putea să-i À 
Tot ce-i plăcea era chin, era sărăcie, ers amputare a ei”. (pag. 61). 

Reacţiunea sufletească pe care autoarea o presupune În sufletul 
celor două femai'este neverosimilă, lată, de pildă, ce gindeşte Marie, 
cind Tony s'a sculat de lingă dinsa şi a plecat la hotel, să se culce, 
poate, cu Iulie: 

„Se întinse pe pat şi Incearcă să-şi aducă aminte cum fuseseră 
mîinile lui Tony pe pintecul ei gol?.. Cum fusese prima mișcare neo- 
srn 3 ny? Cum se simte exact lucrul acesta?" (pag. 89). 

e 

„Tony se deşteptă, visase că un cline mare îi linge miinile.. In 
întuneric A mişca cineva lingă el, ceva umed şi uşor îi atingea mina. 
Era Julienne.. Nu-l atingea cu miinile, numai buzele ei urcau acum 
incet de pe mină pe braţ. Il săruta pe întuneric, uşor”, 

'Trezit, Tony face un raţionament care-l duce la conciuzia că nu 
trebue so oprească şi se preface că doarme: ; 

„Julienne îşi apropie gura de timplele lui, de obraji, mare curaj 
să întirzie pe el, se coboară toată, Tony no mai simte un moment 
de loc, apoi iar obrazul ei pe picioare. Ii simte pe laba piciorului tim- 
pla, ochii prea urmezi, buzele deschise”, Și Tony adoarme din nou. 

Aceste două femei, în intenţia autoarei, nu sunt anormale. Și cu 


RECENZII 165 


toate astea nicio pornire de gelozie, niciun pic de demnitate în sufle- 
tul lor. Mereu prezentă, doar obsesia cărnii, gindul posesiuni, 

Deşi nu e cazul, Sar putea presupune că autoarea şi-n alea 
anume această temă, pentru ca să ne ofere imaginea unel laturi à 
vieţii de azi, cara manifestă evidente semne de decadenţă şi descom- 
punere. Pentru aceasta însă, i se cerea să fie conştientă de acest lucru, 
să înţeleagă această latură a vieţii și să știe ce să alcagă din ea. 

Conştiinţa acestei descompuneri şi luciditatea de a privi lucru- 
rile în față i se cereau pentruca, prin concepţie, autoarea să nu ră- 
mină la nivelul lui Tony. E bărbat frumoasa acest Tony, puternic şi să- 
nătas, dar greu poate inspira simpatie şi cititorului, numai din afir- 
maţiile autoarei. 

Apoi, viața pe care şi-a ales-o nutoarea pentru prezentare, nu ta 
cerea toată Imfățişată. Erau suficiente laturile caracteristici pentru 
tratarea unei probleme şi reliefarea caracterelor, Așa Însă, autoarea a 
imat cîțiva artişti, t-a pus să se miste, să vorbească, să facă dragoste 
de dimineaţa pină sarr, de alungul a trei sute de pagini, cu amă- 
nunte şi descrieri care, în loc să întregească fizionomia personajelor, 
o întunecă prin banalităţi, uneori provocind chiar desgust cititorului, 
cum e scena cu sărutul pleloarelor, ȘI mărturisim căi nu e singura din 
roman, A 


ION ȘIUGARIU: Trecere prin alba poartă. Ed. librăriei 
Pavel Suru. 


D-l Siugariu este un insetat de viaţă. Poezia d-sale e un strigt 
de bucurie, de dragoste, de amintiri avintate. Un panteism covirsitar 
stăpineşte culegerea d-sale de versuri, dela prima poezie „Cintece de 
pornire la drum”, 


Drum nou, drum sfint, 

Miam îmbrăcat gindul în azur şi museliră 
Si mi-am scăldat condeiu'n boare cristalină; 
Buzele mi le-am cuminecat cu mustul giici 
Să cresen inimă cicoarea poeziei 


si pină la ultimul vera din „Incantaţii”. 

Versificator abil, d-l Siugariu nu cade în păcatul atitor poeți 
tineri, de a-şi clădi poezia numal'pe vers. Ideea rămine predominantă, 
Si dsa o îmbracă intro haină strălucitoare, vie, gilaiitoare de viaţă, 
lată de o pildă inceputul poeziei „Sete“: 


Mi-e seta de viat... 

Aş vrea să-i sorb umllatele lavoare 

Cu git de cerb şi suflet de mloare; 

As vrea să gilgiie spumoasă'n mine, 

Cu tot noianul el de ape cristaline; 

Să-mi circule pe jghiaburi albe de simtire, 
In rîuri pline, pline; şi să se resfire. 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sau, din „Rugăciunea verde”: 


Vreau è 

SA fumege viaţa astiseară 

In gindurile mele, ca o primăvară, 
Prea tinără şi prea bogată, 

Să cânten mine beată 

Tinereţea 

De ieri, 

De ari, 

De mâine 

ȘI de totdeauna, 

Din fiecare zi, din fiecare om 

Ce poartă'n trupul lui din Universul veşnic un atom. 


Ciclul „Incantaţii pentru zina mică“, vădit influenţat de „Cinta- 
rea cintărilor“, cuprinde totuşi versuri de strălucitoare frumuseţă: 


„Deschide cerul ochilor cu lumi albastre, 
Să curgă soare tinăr şi argint de astre, 
Din creştet pină'n talpă, peste mine... 
Sărutul meu, aprins în nol rubine, 

Să-l culc pe gura ta de fagure şi miere, 


Bogăția de imagini a d-lui Siugariu şi autenticul d-sale talent ne 
fac să trecem mai greu peste unele imagini şi licenţe care ar putea 
lipsi din versurile publicate. Spre exemplu: 


Drum nou, drum lung, 

Pe care niciodată toate gindurile nu-l ajung, 
Mai alb ca un obraz de fată mare, 

Mai ispititor deett berea care 

Fierbe în sinti fecioarelor dela țară 


sau din acea splendidă „Rugăciune verde": 


Doamne, 
Dă-mi traiul crud să-l sug ca vinul dintro cană 
ȘI să mă'mbăt în fiecare zi de alba lui tizană. 


In orice caz, „Trecere prin alba poartă”, din care, după cum se 
vede în postacriptum-ul volumului, nu sau tipărit decit trel sute de 
exemplare, este o foarte merituoasă şi recomandabilă cartă de vizită 
pentru d- lon Şiugariu, pe care ne vom bucura să | citim şi altădată. 


L.I. 


O ediție a lui Dioscurides. 


Pedanius Dioscurides a publicat în secolul întii după Christos o 
carte de medicină care, în secolul al VI-lea, a fost tradusă în lutineşte. 
Din această traducere, interesantă pentru limba ei care conține nume- 
rosse vulgarisme, cum şi pentru faptul că ne este cunoscută din ma 


RECENZII 167 


nuscrise relativ vechi (sec. al Vill-lea şi al IX-lea), nu există încă o 
ediție completă. Cartea intii a fost publicată de mult, cu defecte. Cele- 
lalte cărţi au fost publicate mai târziu, în condiții mai bune, în mai 
mule volume ale unei reviste de studii romanice. 

D- H. Mihăescu, asistent la Facultatea de litere din Fasi, a tinut 
să umple această lucună. D-sa publică într'o broşură cartea I-a a lui 
Dioscurides, cu prefaţă în limba italiană şi cu note critice (Dioscoride 
Latino, Materia Medica, Libro primo, a cura di TI. Mihăescu, Tagi, 1038, 
VIII, 72 de paz), 

D-l Mihăescu sè ocupă mai de mult de textele medicale şi de la- 
tina vulgară; cam în același timp cu ediția de text, a apărut şi un 
studiu al d-sale asupra limbii lui Dioscuride, publicat în Ephemeria 
Dacoromana, VII. Contăm să ne ocupăm de acesta Intrunul din nu- 
merele noastre viitoare. Deocanulati e bine să arătăm că ediţia cărţii 
întiia a lui Dioscuride e bine alcătuită şi că publicarea ef aduce un 
real serviciu studiilor asupra latinei vulgare. 


G 


REVISTA REVISTELOR 


ROMÎNEŞTI 


REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, Anul V, Nr. 5, Mai 
1938- 


Am relevat încă de mal demult, preponderența cronicilor pi essouritor, 
ssupra Caral Ppitiniuliea.. Ja. POATA poMat ST TRUE am Prae menja 
chiar mai şi afirma că producția literară este inexisten 


Lă 
că poezia aceasta a d-lui Philippide răseum ea singură toată lipsa amintită. 
Pentru a da o idee de înălțimen de inspirație, de atmosfera baudolairiană n ver- 


suu cacofoniile din „Arlechinn dă“ ; 


Tres regine și tros regi nsemenen 
Owai cărților de joo 


REVISTA REVISTELOR 169 


DI Davidescu a fost intotdeauna un virtuose al rimel, dacă socotim vir- 
tuozitute, dexteritatea împerecherii uşonre a cuvintelor rimate, In ultimele sale 
versuri, dsa confirmă ncensti Dar mai confirmă şi o alunecare totală 
înspra un monierism rece, rigid, ca desăvirgire lipsit de neel suflu cală al 

i „care face farmecul oricărei poezii, 

O cronică interesantă prezintă d] M, Sebastian asupra debuturilor în 
Revista Fundațiilor Regula, 

Din restul materiei nu putem cita decit studiul eradit al dlui P. Comar- 
mescu asupra lui „Lowie Lavelle çi diaièstica participării“ gi nrtieolul filo- 
sofului Levolle despre „Arta ea revelație‘, 


REVISTA DE FILOSOFIE. lanuarie-Martie 1938. 


Număr înehinat d-lui I. Petrovici, Colaborează: N. Bagdazur: L Petro 
viei (omul și orei»; I. Brueâr: I. Potrovici și Logica: Pierre Mesnard: Ion 
Yetroviei, Le philosophe parmi ses pairs; Sorin Pavel: Jon Petroviei, Incercare 
carneterologică, La recenzii, intre Iuerările recenzate este şi val, I din „Istoria 
filosofiei moderne“*, operă de mari proporții, închinată și en tot d-lui Petro- 
viei, eu ocazia sărbiăoririi ce | s'a făcut de curind. Numărul sọ încheie cu 
„Note şi informuţii“*, cuprinzind cuvintările ee a'au rostit cu ocazia ncolocaşi 
sărbătoriri de câtre d-nii; C. Bădulesen-Motra, D. Gusti, O. Kirițescu, M. Sa- 
doveanu, C, Stolceseu, PL Ptefănoseu-Goangiă, Dan Bàdareu, Al, legan C. Narty, 
N., Popeseu, Paul Prodan, Ștefan C, loan, Al, Trigara Samureag, Nichifor 
Crainic, lun F, Buriceseu, ion Antohi, Petro Andrei gi răspunsul diui Pe- 
trovici. 

Filosofin romînesscă este încă la începuturile el. ar e nostru ginditor 
cure a isbutit pină aeum să-și creeze un sistem închegat gindire ca privira 
ln lume şi viață este d-l Motru, după ec mai înainte, cu mai puțină or: i 
incorenme ncensta Vasile Conta, 

D- Petrovici nu are niei dsn un sistem închegat, gi Iverul neesta l-n reen» 
noscnt el însuși în fața celor cet sèrbàtoresu. O ntitudine filpaofică da, — 
necusta nu lipsește filosofului ispean, Minten su ascuțită, mită eu un remar 
cabil talent da n îmbrăca în forme înaripate pgindirile colo mai aride, po-an dat 
pagini din care personntitutea și gindireu sa răsur bino conturate. Laerarea de 
sinteză însă care pă tă trăi spol desprinsă de um, operă de aine stătătonre, 
pe aere di Petrovici ne-a promis-o și o așteptăm, 

Prin ceon ce n seris și predicat pină neum d-l Petrovici s'n definit ca 
un raționalist, Prin aceasta dsa continuă nobila tradiție dela Junimea şi pe 
maestrul său venerat Titu Maiorescu, pentru caro a manifestat întotdonuna wn 
cult. De această poziție raționalită ține și prooeuparea sa pentru probiomele 
ue logică, la lămurirea și adinelrea cărora a adus prețioase contribuții; de 
sceastă poziția tino și gustul pentru istoria filosofiei, 

Căci pentru -l Petrovici Istoria filosofiei nu aste o înşirare de dato yi 
rea fese cute, cum adasa s'a spus, „un elmitir de sisteme, el istorin 
Incereărilor rapotate ncostenite, prin esre mintea onmenenscĂ tinde să me 
descătuzeze de picla mistieiamului și prejadecăților, Noi nu vom uita că profe 
marul iesean, el îmauși, fire de artist, so lasă dus nu odată de valul duirilor 
eromuri ale vieții; dar preţaim efortul cu care încearcă să se seuture de ele 
și măestria cu cure isbuteşte să ne croinscă pirții de lumină spre un viitor 
mai puțin intunecat, Am prețuit de asemenea gindul său de a ne da, în eulitate 
de ministru, un liecu, în care filonofia să ocupe şi ca un loc însemnat, Cun- 
traren întregului invățămint secundar pe filosofie, en ubicet de bază pentru 
studii, osto de sigur discutabilă; discutabilă este și filosofia (sistemul anumit) 
care avea să fie adoptat de programe. Ceen ot ern însă de o valoare imcontes: 
tabilă, ern faptul însași: strădania unui ginditor, rațianalist în liniile lui mari, 
de a orienta învățâmintul nostru pe alte căi deelt nceln al materiuliamulul 
didactie sau ale misticiamulai exaltat, 


170 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


SOCIOLOGIE ROMINEASCĂ. An. Il, Nr. 1—3. la- 
muarie — Martie 1938. 


Numărul de față al revistel „Sociologie Rominonseăt* rapune indireri 
obloma, nici astăzi încă definitiv rezolvată, n legitimității uveiologiei 
tura ei practieñ, Folosesc eu alte cuvinte la ceva cercetările sociologilor sau 
olo nu mulțumesc decit un anumit gust de coordonare a telor sociale parțiale? 

Dunn Christina Galstzi, în studiul usupra ici americane şi rolul 
ci în organizarea Statelor-Unite, ne arată cum în America sociologia d. 
du mult din faza studiilor teoretico şi tinde apre tehnicitate, Tendința 
de peste ocean de a prinde într'o organizare dirijată rațională ct mai mult 
din manifestările vieții sociale, n fast şi ea un puternie imbold spre acest țel. 

Coen en se petrece în America sa unde 
muflul reformator, într'un sens sau altul, se resimte mai mult. In tonte țările 
unde Statul își asumă rolul de prefacere sau de organizare mai riguroasă a 
societății după amumite tipare, conducătorii simt nevoin cunoașterii realității 
eu care au a lucra, precum și găsirea metodelor de lucru celor mal oficuce și 
m:at adaptate acestei realități. Chiar sociologia franceză, care pînă ieri 
să fie mai mult conntatuatonre, eaută azi ieșiri spre concopții mai dinamice, 
earo să unease ideea cu fapta. 

La noi șeonla sociologică dela Bucureşti Imeroază dela 
sens. Profesoral Gusti, întemeletorul acestei șecale, a fost dintru început pentru 

neeastă 


3 


soni „militans“, 
h pagina nara AER PREȚ S SE e SR 7 
idee nu numai ca o enunțure de principii, ci 


oameni pregătiți pentru aceasta. „Celor 
vernarea națiunii; să ajute prin publieații formarea conștiinței de sine a 
E iuni, ră im să eronscă tineri prome CA emana: apara! de creetare 
a realității naționale“. AnA 
Deci: instit do cercetate n realității stat eu 
pregătire Buerg p ntmosferă de înțelegere a arestul motod de lucra. 
Bo că nu e de ajuns cunoașterea realității 
sena trebue direeționată activitatea în sînul el. 
deauna şi pentru seopuri lăndabile, dar pi pentru distrugere, oprimare 


i 
i} 
RE 


iol este bie cu două i, Ea-gi poate îndrepta 
E eeroeea- pă vor girls pr padenegă e ape plan sănâtoas0 
şi drepte, dar poate fi armă de strunire n vieții adevărate și de împingerea 


ii d ir aim ga ro se 
N = pana care se 
va tolia sila de ma ieri amanitate ale poporului nostru. 
ea se îndreaptă cu predilecție către vința satelor, ar fi o 


d 
u 


| 


ȚARA DE MAINE, revistă de probleme sociale, politice şi 
economice: Anul IV, Nr. 1—2 (1938). 


In Șevala Statului nostru de miine, 7 Georgescu discută problema 
reformei învățământului nostru de toate grade 
Despre locul pe eare-l ocupă învățămintul în organizarea Statului, dsa 


„Nu putem realizarea Statului romin de miine, atit timp eit 
înrhțămintul nostra rămina eu organizarea de azt, Chiar dacă am izbuti 
să schimbăm în întregime toate insti Statului, afară de înrățămint, n'am 


REVISTA REVISTELOR 171 


realizat Statul carel vrem, Pontrucà renețiunea va nyen o instituție puternică 
prin care a sădărnie! tonte atortările de reformă prin această şeonlá'', 

Stabilind neston, autorul treco la nenliza trei tomeinri aflate în 
Vaza unei organizări sau reforme șeolare: pedagogie, culinrul gi social-politie. 

„Din punet de vedere pedagogie, peonla se orientează după spotificul 
individualițăţii... Cantitate, calitatea ai gradul de eunoțtințe se dan potrivit 
individnalității gentarului, Dar seolarul e purtător şi deo calități sociale, Cu 
more mm problema pedagogică a peolii se înradrenză îm complexul reatitățilar 

ta . 

Cuvinte pline de ndevăr nre nutorul și cnd vorbeşte deapre lgnorarea 
fartorului social, situație care n dun În falniflcarea punctului de meius vele. 
pogie: «Individul nu este o realitate ubatrnetă individuală, ei se înendrează 
în ordinea socislă si mutorială şi triste în nosst mediu, cu precenpările și 
interesele sulo spirituale şi materiale, Ramurile de netivitate nle Statului s'uu 
denrnltat în mare miăanră străin de renlitățile structurale și de nevoile colec- 
tivităţii socinle, străin de evoluția fireancă n Statului. Rexnită că învățămintal 
să pătrundă adina îm realitățile moeinin, pe cenre să le transformo, să creeze o 
ordine norinlă mană şi o spiritualitate noui, Este poricula” a ploca numai dela 
Serra y. cire nr putes sÄ prejudiriozo asupra resiit ilor pi tosdintelor 
sociale *, 

Ca prinelpiu sosial, conls trebue să fie pusă în slujba ridicări: popo- 
rului sä se înlăture, prin urmare, privilegiile de clasă, oferind conditii mate- 
falo suficiente pentru orielne e capabil din punet de vedere n! aptitadinilor 
să urmeze orice geoaliă. Și neest Ineru no ponto înfăptui „extinzind grutaitatea 
completă, pină şi întreținere și hnine, la toate peulile pont-primure, Condițtiilo 
pinturivle sunt vitale ponirn o orientaro şi meleeție științifică u capacităților, 
Atita timp cît nu sont condițiuni materiale de învătâmint ogslo, cit gratui- 
tatea învătămintului nu sè va extinde asupra tuturor scolilor, Statul exerritină 
un control riguros, spre a garanta promovarea elementelor dotato; cit vinta 
publică nu se va democratăza coala rominesacă nu va puten dn rezultatele 
pr care le ușteptăm iww de mult dela én, În sistemul de sei nu facem decit 
să connolidăm și mni mult poziția unei restrinse minorități sociala, indiferent 
de naționalitate, care deține monopolul învățămintului, Căci în zadar vot 
indruma un copil lipsit de mljlanre materiale câtre o anumită profesiune prin 
şeanlă, ducă nu-i permit mijloacele materinle și moravurile ce se pruetiră în 
peoală * 


Intozesunt și documentat studiul d-lui dr, Augustin Titaru, sare discută 
problema refacerii economice a țărilor din bazinul dunârean. 

Rostul numărului enprinde: „Avertisment Burapoii*, do Vietor Jinga, 
Libertatea de gindire și Insemnări naupra problemelor de netuulitate, 


VREMEA ȘCOLII — revista învăţătorilor ieşeni. Anul XI, 
Nr. 1—2 din 1938. 


In Imtaligrnta Rominului, d, Șt Birsänescu, profesor universitar, par- 


nind dela transformările adinci polițiea din vremurile nunstre, mareind o monă 
orientare, co repercursiuni și în pedugogie, care „vrea să fie o pedagogie a 
națici luată ca tot, en unitato'*, analizează enracterele po ecaro În prezint 


inteligența Raminului. Folosindu-se în acest sop de fapte luate din lumes 
seolii și a preceupărilor pedagogice qi în lumina unor ecmsiderații de psihologie, 
dm ajunge ln următoarele coneluxii + 

„Pas In fața temelor, Romina găsește repede un răspuns: o formulă, 
nl o traduco repede; o expresie, el caută să şi-a tümurească, ducă nn printr'o 
tmducera, menr printr'o parnfrazare, iar, în faţa unei teme oricit do diti- 
elä şi pretentioasă, el acceptă repede s'o implineomă. Rominul dă astfel do- 
rudă do inteligență deschisă tuturor lăoilor şi problemelor, .. Din ropezicuses 
cn cure el dă rănpunnul la întrebările puse, reiese cå Rominul mu simte revolta 
a so documenteze, bÑ studieze, ni meurgū In îăvoure pentru a căuta — nu un 


intii se mai înfățățează ca o inteligență repro- 
ducdtoare, în pr pepe led: idei chiar dacă le nu există un raport 
je, po urma acestui caraeter al inteligenței sale, Rom > 
i i k e mp A aa agra tonto. discutiile; dar 
şi un desnrantaj: lipea de gindire mai adineă și de spirit ereator îl faee să 


legat i să fie un om fără tarit“, 
zu ryt er apel hapara n seria: Gh, Chiriţeseu, Floren, 
Vasilo Uglen. 


x Petru Mun 
In restul numărului: Vasile Tătaru (Cooperativrle școlare], 
teanu T Eohipete regale studenţeşti), Crigu Vasile (Piantele medicinale ). 
Cronica, revista cărți. 


STRĂINE 


BULLETIN LINGUISTIQUE publié par A. Rosetti. Vol. 
1—YV. Paris-București, 1933—1937. 


mui tînără dintre publicațiile periodice 
Tu g Sonon aguitz sl d-lui Rosetti ocupă un loc de frunte în 
activitatea noustră sarcom) Și pauna; datorită unor anumite calități, pt 
A e nb ine eee a înninte de tonte este perfecta obiectivitate n tuturor 
eolaborstarilar. Arupra acestei tnsupiri trebue atăruit mere, fiinăeă, din ae 
fericire, considerații Lătur ina, igvorite mni eu seamă din intenții politice, 


aei i eost sens nu este un motiv 
că înv i ungari păcătmese în iż 

Da Tiem gi nol in arcași great Afară de ata, na văd, de ce amestecim 

donà domenii de netivitate diametral opuse, piata, 

combutem argumentele politice ale adversarilor noștri 4 pi ver politice 


i tinem terem striet stințifie în cerectăr ştiintifice. i 

age ger: T ordine de idei, faptul că unii savanţi români sint miena 
cînd fae știință, dar amin. cel putin indirect, er et ivor prad: 
Din acoagi obiectivitate n colaboratorilor d- agror apa XA 


| 


i mai ut, eu cft 
onează cu atit plàr m 


intre : ritului polemie. Deseori d 

itul și Bayera posibil altmintrelea, Acest Incra ese necontenit ră rea 
chiar din con publieste fn Bulletin linguist ete ORR tra 
punrtulai de vedere opus se face în ch col miii =r y 
exemplu pentru ilustrarea ze pen re vol. zi di azer g mc rage 
iei ve ni și tree uu aprociat-o foarte favorabil, a fost cra pu sever FA 
nedrept, de un tinăr bararegtesn. Fie ia se di from sd rm, 
peer vag eh pei rage P o emita S'ar ti sibt să 


è 
4 


Foarte probabi mai intervine ceva în necastă atitudine cu adevărat 
riviiizatā. Anuarul Fl Rosetti se mdresenză nu numai specialiştilor 


REVISTA REVISTELOR 173 


ei yi, eu deosebire celor străini, Așa se explică de ce tonte contribuţiile sint 
uorise în fruntureasto sau (mult mai rar) în nemțeate, Datorită acestui fapt: 
ravista d-sale vata eltită de numeroși învățați cărora limba nonstră li-i Inne- 
ceuibilă, gi, evident nu ne putem plinge de asta. Dimpotrivă, Calitățile arătate 
mai sus și altele despre cure va veni vorba impun în cel mai inalt grad străi- 
nilor, coea ce insemnează că publicatia do față aduco și un serviciu do ordin 
național. 

Asupra informației și m metodei de luera nm gāsese necesar să mal 
insist. Cina cunanşte lucrările dlor Hoartti şi Graur, prineipatii rolabarutori 
mi acestui buletin, știe dinninte In ce trebue să se aştepte. Anii petrecuți la 
Paris, sub conducerea atitor lingviști celsbri, în frunte cu incomparubilul 
Antoine Meillet, le-au format pentru totdenuna o mentalitate științifică pe 
care bmo poate invidiu oricine, 

Spre deosebire de celalalte reviste similare romineşti, Bulletin Huguistique 
esto consacrat precum anunţă și titlol, în mod oxelusiv cercetărilor de limbă, 
Pe zi ce morgo lingristiru se desparte de filologia in sensul eñ aplică metodele 
ei speciale, altele decit nlo disciplinelor înrudite, cu care mult timp m font pusă 
n un loc, ba adesea chiar confundută, Procedind astfel, d-l Rosetti și colnba- 
vatorii d-sale, toți lingvisti adovărați, atit en spirit, cit și en pregătire, dau 
dovndă că se canformează tendințelor care stăpinese astăzi: ucest domeniu de 
getivitate, ecean ce iarăai constitue un merit, 

O earaeteristieă intoreanntă și vrednică da romnarent este atenția mare 
care se acordă limbii vii. Fără să ne ridicăm împotriva cercetărilor istorice, 
trebue să recunoaştem că vreme foarte îndelungată stările lingvistice netunle 
au fost neglijate, yi arensta în daunn unei conceptii juste despre limbă, Căci 
vorbirea din jurul mostru prezintă marele avantaj că ponte fi abmervată și 
urmărită, întoemui- ca un fonomun natural, care se goari dela mine smau 
provocat de noi, Și modul cum o modificare lingvistică se produce în mo- 
mentul de fată ne njută mă intelegem în ce condiții s'au produs cele anterionre. 
Prin mrmura masima, tălmărită dealtfel greşit că istorin este învăţătoaroa 
prezentului, trebue răsturnată cînd e vorba de studiul limbii. Evolwia unul 
idiom oarecare trebue, evident, s'o cunonstom, și încă fourte bine, fiindcă 
ultmintrelea nn ne putem dn seamă de sapectole lui netunle, Ea este do nsemenea 
indispensabilă pentru o bună și sigură orientare în mulțimea do fapte cara 
sleătueae existența totulă a unei limbi omenești. Dar procesul înmași al pre- 
factorilor lingvistice nu porte fir prins decit „po vin? derit obaervind fenom 
nelo În producerea cărora asistăm și, involuntar, participăm, De aceon, dusă 
astăzi eonecpția speeiàliytitor despre limbaj este mai justă, mai aproape de 
roalitate, aceasta se dntoreşte progresului pe cara l-a făcut yil face meren su- 
diul limbilor vii în semnul strict nl cuvîntului: gruiurite populare, de care se 
ceapă în decaebl geografia lingvistică, şi vorbirm sunică, n tuturor păturiloe 
uoriulă, dar în apeeial n celor inferioara mal libere în manifeatările lor, bani 
puternie stăpinite do stări sufleteşti afective. 

Numărul celor ee colaborează la boletimul d-lui Rosetti pate fonrte res- 
teims. Ca puține excepţii, tonte contribmţiile provin dela director și dela daii 
A. Graur şi J, Byck, Incă o carneteristică intoresontă gi mimputiră n noestei 

blicații. Iar eino stio eită înțelegere, plină de prietenie” sinceră, domnește 
tra nempti oameni și cit de strins este cuntactul lor știintifie îşi explică ușor 
perfecta unitate de vederi pe care n'o intilnim nlurea, 

O singură obiẹcția np ovèòa de făcut: pron puține roccesii (paso în cele 
elnri volume apărute pînă neum), Această constuture surprinde èu ntit mai 
mult, cu cit netivătaten lingvistică romînească (nu mai vorbone de con străină) 
cate foarte infloritonre. Este dropt că nite publicuții dela noi, apoi uncie din 
străinătate (ea Bulletin de la Socidtă do linguistique de Paris, Zeitschrift für 
rumaniache Philologie) iși informează regulat cititorii despre lucrările publi- 
cate de Romini în neest domeniu. Dar asta nu justifică neglijarea rubrleli 
„Recenzii“, eare constituo, la orice revistă, parten varocum uetunlă, vie a eon- 
tribuțiilor. Ficenre reeensent aduce sau poate aduce în discuție elemento nomă, 
monite să clarifice, să cumploteze pi, eventual, să modifice spusele autorului 


f i în 
tumentul lul e deschis latinese în lim ONSSAS 
lusifienren vocalelor stadiu 
vechin), originea mbet. jupin (pe care-l consideră împrumut slay), ete. 


dscoraminaștă, tipărește deastădută rezultatele obținute Biy ay coe grei Banat rani ta Almă» 
za ionii dinafară sunt d-nii: Gr, N (despre postpunerea pe 
numelui personal rominese), Leo Bpitzer, profesor So alag gp aran 
cunoscător al limbii noastr explică izolarea a făgădui marea eu sarea) și J. 
ag jadah profesor lu (despre timpurile compuse în limbile roma- 


nice), 
IORGU IORDAN 


REVUE DES ÉTUDES INDO-EUROPEENNES 


Armii din Rominia desfășoară o lândabilă netivitate enlturală: în 
nfară de ziarele în limba armeană, de Revista de cultură armeană (în romi- 
bete), a patiserie eee al aa (anul al doilea), ei au 
decis să mubvonționeze o revistă de ia peshen ay aa A în limba 
francecă, de dl Vind Băniţean profesor suplini Unieareitetea din 
Cernăuți, care a publient mal multe studii asupra limbii armene și n ținut 


mr rima tac Ba Dadia 
paria pernă stea RR RI lee aan 


0, cuprinde articole de profesori strāini: francezii J, Venârzee, A 
mal M, Leroy irlandesi: sa: M, Dillon: W, Ooovreur și roils 8, Popa 


regretatul M, Nicolu en e societ S 
armeani, cel al d-lai Repair pg Sows a limba romină, al pihen 
Celelalte studiază fapte latine, p s 
Fsacicula se încheie cu o revi nene ceai activității menit 
i Arinapeagocă soim SORE în: de. dori Seo "enigu Tolare 
uo în regulat apariția, acens ublienție va aduce 
veale studiile. în 4 
BIBLIOTECA Fa 
UNIVERSITAŢII i 
LAŞI: >