Viata Rom. (R.), 1922, 14.2

t UI í Li n 
Cigal var siti) 
Ss H 
Pie. De) CE 
E me —— 


ka d. AE 


UD EA 


mm ys + ` Aug ge 
Dk i = 


PI EE imi d r 


Viaţa Romînească 


Revistă literară ai științitică 


VOLUMUL L 
ANUL XIV 


IAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 


„VIAŢA ROMINEASCĂ.* 
1922 


f f 
A i p = 


ze. Sagtgsssggsangr wie | 
S Votat funinte S-o 
8 dé anu) HEN i 


H 
s # 


IUL ga ; 


Din Registrul ideilor gingașe 


DL Tipul politie 


In ințeles psihologic şi social, se poate numi politică : ori- 
ce sistem de fapte şi intenţii prin care cauţi a impune—până la 


totală substituire, dacă ze poate—voinţa ta voinței altuia. Uzul ` 


comun, care [ine seamă numai de intensitatea şi generalitatea e- 
fectului practic, restringe Înţelesul politicei la activitatea de stat 
şi pentru stat, Dar orice minte normală poate vedea, că ace- 
leaşi motive şi atitudini, cu aceleaşi metode şi aceleaşi rezultate, 
se constată, indiferent dacă conflictele de voință se întimplă in- 
tre mucoşi din clasele primare, între mahalagioalce de tempera- 
ment, între dame care patronează opere umanitare rivale, —sau: 
între Napoleon şi Europa, ori cu un exemplu mai suculent pen- 
tru cktitorul romin, intre ministrul Argetoianu şi deputatul Mad- 


In orice situaţie politică, astfel definită, metodele pentru 
realizarea acelei substituiri de voință despre care vorbim sint 
aceleaşi: pumnul, complectat cu diverse aparate artificioase ca- 
re-i imită efectele, intensificindu-le minunat; zbierătul viguros, a- 
dich forma cea mai perfectă a limbajului Intuitiv, — mijloc de co- 
municare incontestabil superior limbajului raţional, totdeauna mi- 


-gălos şi tardiv ; insfirşit, ameninţarea şi făgăduinţa, sublima pe- 
Feche ciasică de argumente sentimentale, al căror efect prompt 


este totdeauna asigurat, dacă sînt prezentate într'un stil absolut 
metaforic și hiperbolic. Toate aceste, susținute şi implinite prin 
eliminarea cit mai desăvirşită a motivelor şi faptelor care le-ar 
slăbi efectul; fiindcă aceste metode trebue să rămie p cu- 
m al silei sau al unei suggestii cht se poate mai puţin intelec- 
uale. 

Din ierarhia naturală a trebuințelor şi, prin urmare, a pof- 
telor omului, rezultă că politica, în înţelesul curent, adică activi- 
tatea de stat, coincide în bună parte cu acela ce, în ştiinţa eco- 
momică, se numeşte: distribuţia bunurilor. In faptă dar, tipul 


Ae Ch. "kp 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tic este o ființă care, prin calităţile sale naturale şi sociale, 
mp afirmă cu eech destoinică a pune stăpinire pe bunuri 
produse prin activitatea specifică altor tipuri umane. Aşa a fost 
dela origini. Numai că la început raporturile aceste erau simple 
şi perfect transparente, lar astăzi, peste măsură complexe şi 
greu de pătruns. In cazul antropotagiei, la care este totdeauna 
cuminte să recurgem pentru a înțelege raporturile cele mai co- 
mune dintre oameni, învingătorul devine bărbat politic prin în- 
suşi faptul învingerii, iar învinsul, adversarul politic de a- 
dineaori, devine simplu bun de consumaţie şi cade subt guver- 
narea celui care La doborii, şi acesta îl administrează, din mo- 
mentul ce începe să-l rupă în bucăţi, pănă la ultima fază a di- 
gestiei, Deia acest caz cu totul luminos în esenţialitatea lui ge- 
neral umană, pănă la diversitatea vieţii politice moderne, natura 
fundamentală și poziţia caracteristică a tipului politic rămîn a- 
celeaşi: el regulează împărțirea şi consumarea valorilor născute 
prin fapta altor tipuri psihice şi sociale. Tipul politic are dar 
slujba cu deosebire nobilă de a pune stăpînire pe produsele, ma- 
teriale ori intelectuale, ale unor activităţi radical deosebite de po- 
litică, pe care le putem numi în scurt activităţi tehnice; iar o- 
peraţiile prin care se perpetuiază această stăpinire se numesc, 
cu un termen solemn: organizaţie socială şi de stat. 

Să nu se grăbească, mă rog, cetitorul a scoate, din cele 
scrise păn'aici, concluzii ponegritoare asupra oamenilor politici. 

Tipul politic pur nu este fiinţa simplu hrăpareţă pe care 
prea lesne şi-o închipueşte uneori prostimea necâjită, 

Trepăduşul electoral, reporterul ignar şi neastimpărat, şe- 
ful de cabinet servil şi obraznic, ori alte asemene incarnări de 
elementare apetituri, nu sînt şi nu devin tipuri politice, chiar 
dacă ajung şi rămin la nivelul ministrabilităţii, şi la un regim 
susținut de icre moi, şampanie, automobil şi dame de nediscu- 
tată marcă. Tipul adevărat politic gustă, sa înțelege, ca ori- 
care altul, din aceste realităţi, care oricum m'au direct a face cu 
viaţa de stat, dar fără a se putea opri la dinsele; pentrucă lui 
H este cu deosebire dat, nu să se bucure de anume realizări ale 
vieţii sociale, ci să dorească cu sete nestinsă a le stăpini 
toate. Nu obiectul stăpinit, ci stăpinirea este ținta voinţei echt: 


tice, — Să porunceşti, şi să fii ascultat fără împotrivire, să TH ad- - 


mirat şi linguşit cu cea mai fanatică stupiditate, să te răzbuni 
aşa ca să îngrozeşii şi pe cele mai plăcute dintre slugile tale, 
să doboți şi să striveşti pe acel care-ţi stă împotrivă, pănă a-i 
lăsa numai putere ca să-și inghiță otrava fără seamăn a întrin- 
gerii celei depe urma, — din aceste voluptăți de o grozavă sim- 
plicitate se Les visele şi se realizează paradisele creaturii politice. 

Dar această elementară sete de stăpinire, trebuința aceasta 
naiv sălbatică de a supune,a smulge aprobare şi admiraţie fără 
margeni, sint, în grad divers, atribuțele cele mai comune ale a- 
nimalului prin excelență social. De aceia este atit de comună 
evlavia pentru tipul politic şi deng cătră dinsul. Numai tipului 


` 


| DIN REOISTRUL IDEILOR OINOAȘE 7 


politic i-au dat oamenii din toate vremile, cu toată inima, bre- 
vetul de om mare. ln cultul lui sîntem crescuţi; lui i se închină 
cărticica simplistă de istorie naţională din clasa primară, caşi 
tratatul pompos de istorie universală de unde cetățeanul matur 
îşi complectează cultura generală. Cite amănunte din dezvolta- 
rea şi a technicei află şcolarul în cărţile hotărite să-i vor- 
bească doar tocmai de specia noastră considerată în afară şi 
mai presus de animalitate ? Ce ra el despre ostenelele atit de 
straniu ingenioase, despre toate drăciile profunde şi curioase cu 
care a intimpinat omul greutăţile perfide ale realităţii ? Insă trin- 
tele gălăgioase, tragerile pe sfoară solemne, tot bagajul maha- 
lagismului uriaş al vieţii politice trebue învățat! bine pe dinafară; 
pentrucă năzbitiile crude, viclene ori brutale, ale creaturii politice 
sint tocmai pe potriva sufletului oricărui exemplar al speciei, pe 
cind istețimea technică şi teoretică este un joc pe care rar nu- 
mai îl face natura cu unele din aceste exemplare. 

Nu toţi acei care nu domnesc şi nu se bat pentru domnie, şi 
nici toţi acel care produc valori materiale, ştiinţifice ori artistice, 
pot fi trecuţi cu strictă dreptate la categoria pe care am numit-o 
tipul tehnic. Mulțimea mare lucrează în aceste domenii nu din 
necesiiate interioară, ci din întimplare şi prin coustringere $o- 
cială. Dimpotrivă : politica este vocaţia nalurală a majorităţii u- 
mane. Din impuls imediat, aproape orice om polteşte şi practică 
cu deliciu funcțiunea de stăpin; aproape oricui îi vine numaidecit 
bine să recurgă la siluire; să caute lacom admiraţia ori teama 
smerită şi aprobarea fără rezervă a ch mal multor din acei cu 
care are atace. Succesul politic este acea valoare socială pe care 
gloata o înţelege mai deplin, la care jindueşte mai tare. Intre toate 
satisfacțiile direct izvorite din viaţa socială, cele mal palpabile şi 
ac accesibile sint sentimentul puterii şi gloria, fie ele reali- 

îintr'un fund de mahala ori pe continente întregi. ȘI aceste 
satistacţii groase sint înseşi condiţiile psihologice cele mai gene- 
rale ale soclabilităţii, 

Tipul eminent politic consideră ca subalterne orice alte 
activităţi în afară de a sa proprie: celelalte sint meserii, numai 
a lui singură este o demnitate. In ingimfarea, mai mult ori mai 
papa give purtată, a celor mai de rind tașt ai puterii 
pu , caşi în brutalităţile prototipice ale lui Bonaparte, care a 
maltratat în public pe bătrinul Lamarck pănă l-a făcut să plingă, 


Jor pe istoricul Volney La trintit in nesimţire cu un picior in 
burtă, 


creatura politică işi arată și își justifică caracteristic $u- 
perioritatea specifică de care se simte plină, 

„In scurt, am numit tehnică orice activitate producătoare de 
valori materiale, ori științifice, ori artistice, Tipuri adevărat teh- 
nice sint, în înţeles psihologic, numai acei indivizi care, prin na- 
turală pornire, inventează valori științifice, artistice sau industri- 
ale, şi se absorb cu autentică dragoste în munca prin care se 
creiază astfel de bunuri.  Mulţimil, care prin constringere soci- 


EI VIAŢA ROMINEASCĂ 


alā şi din intimplare numai serveşte să multiplice pria i 
rezultatele acestei inventivităţi, nu I se cuvine, strict psihologic, 
focul pe care l-am atribuit tipurilor inventive. Această mul- 
time se compune din tipuri natural politice, oprite din silă so- 
cială de a-şi manifesta deplin și efectiv caracterul lor adavărat. 
Cind oameni foarte ageri au spus că lenea este patima absolută, 
ei s'au gindit, îm! Inchipuesc, numai la activităţile acela pe care 
le-am pus aici în opoziţie cu politica, fiindcă numai acolo masa 
oamenilor se arată leneşă din fire, dar nicidecum In ce priveşte 
setea de putere sl procedările elementare cu care ea se satisface. 
In creaţia ştiinţifică, artistică sau industrială nu este loc 
pentru minciună, nici pentru bătae, nici pentru zblerăt: numai 
copiii, nebunii şi sălbatecii pot recurge la atitudini şi procedări 
politice faţa cu realităţile materiale ori spirituale, considerate ca 
obiecte de înțelegere sau ca material de creaţie sensibilă. Sufle- 
tul omului tehnic neapărat se organizează intrun fel cu totul 
deosebit de acel politic, şi tinde a se opune cuatțit mal exclusiv 
acestuia, cu cit el însuşi este mai viguros diferențiat. In omul 
tehnic se realizează o fiinţă care are să se deosebească energic 
de animalele violente care formează masa speciei, Oricit de rari 
sint indivizii care întrupează această ființă nouă, oricit de -pu- 
ternie apare încă animalul violent, viclean şi hrăpareţ chiar în 
majoritatea oamenilor de tip tehnic, hotărit este că în sinul a- 
cestui tip numai se întilneşte ființa nouă, specific omenească. 
Politica este insâşi perpetuarea barbariei originare. Stâpini ori 
stăpiniţi, aceleaşi porniri primitive inspiră voințele celor mulți, 
Singur tipul tehnic reprezintă emanciparea autentică de această 
primitivitate: el constitue excepția adevărată în nivelul comun 
al speciei, fiindcă singur el este o fiinţă nouă, care nu poate 
Incâpea în cadrele animalităţii, pe cînd creatura politică, cu psi- 


kologia ei redusă la varietățile simple! violente le- 
nii, rămine o anexă Ai prea d te şi-simplei' vice 


Merimâe scria, din observaţie proprie, astfel : Lord Palmer- 
ston are siguranța unui vechiu ministru şi gustul de aventuri al 
unul şcolar, Imi pare foarte nesocotit, încrezător în steaua Iui 
şi D totul fără scrupule. Ar răsturna lumea ca să aibă un suc- 
Ge eloqvenţă în parlament. Are toate prejudiţiile şi toate 
poante lui John Bull, Indărătnicia şi îngimfarea acestuia — 
d SE Gladstone : imi pare in unele privinți un om de geniu, 
e d A un copil, Copil, om de stat şi nebun, din toate aceste 

, ai P ceva într'insul.—Dăunăzi reproduceau ziarele un portret 
a oyd George, schițat de nu ştiu care ziarist sau poliți-. 
n englez: acest autor se arăta cu deosebire impresionat de ` 
Geh cu care premierul Angliei apucă, aruncă şi intoarce i- 
» de vioiciunea cu care îşi afirmă şi îşi anulează atitudinile. 


iri dintăiu, pentrucă sint făcute 
de unul dintre cei mal ageri şi mai lucizi Europeni ai vremurilor 
noastre ; şi le-am dat Käte trei, fiindcă se referă la oamenii. 
„politici ai unei naţii care! äu se semnalează prin excese de vioi- 
ciune de nici un fel. Altdtințeri se poate înțelege şi fără nici un 
exemplu, că mobilitatea Dësen, latentă manifestă, trebue să 
fie caracterul natural al creaturii politice. Voința în plină liber- 
tate gäre nevoe să fle decit mehenghie ; incolo ea se dispensază, 
natura! şi avantajos, de orice rigoare, conseqvenţă şi răspundere 
specific intelectuală. , 

Prinţul Ludwig Windischgraetz, bărbat politic şi fost mi- 
mistra al Ungariei, istoriseşte următoarea teatrală intimplare de 
o stranie frumuseţă. latr'un salon inchis al unui mare hotel din 
Budapesta, Tisza avea să prinzească cu cițiva prietini politici. 
Cind am sosit, spune Windischgraetz, l-am găsit pe Tisza des- 
brăcat de surtuc, jucind singur, cu ochii la lăutari, Dr să ia 
seama la prietinii care mincau şi vorbeau Într'un colţ al săli, 
juca, fără să scoată o vorbă; numai din ochil lui mari făcea 
semn vioristului, cind trebuia să schimbe cîntecul. Patru ceasuri 
înțtegi a jucat singur, omul acesta de peste cinzeci de ani, că- 
runt, preşedinte de consiliu. Işi juca triumturile şi planurile lui 
politice. Mulți vor zice că exemplul acesta păcătueşte prin per- 
fecţie : este răsăritean-meridional, și maghiar. Desigur, In epi- 
lepsia naționalistă care zgilție Europa de citeva decenii, Maghia- 
rii s'au arătat să De „cazul frumos” prin excelență. Dar eu 
„cred că orice tip politic, independent de latitudine şi descendență, 
Îşi gustă triumfurile, obţinute sau plănuite, tot aşa de elementar 
“casi Tisza ; numai că nu toţi jubilează atit de vizibil. Pe cei mai 
mulţi îi supune şi-i deformează o estetică socială de proveniență 
nepolitică, o disciplină născută din uzurpările Intelectului asupra 
voinței genuine. În ascuns, tot politicianul îşi are clipele lui de 
ciar Căci m'are, în fond, altă voinţă şi alte voluptâţi decit 
acele ale primitivului care ţopăe în jurul ospățului asigurat sau 
a dușmanului prins, ceiace adeseori e tot una. Efectele activi- 
tăților nepolitice au prefăcut creatura politică aşa, că in locul 
gambadelor autentice, ea ne oferă mutre grave, în care, pentru 
cei neatenţi ori altfel slabi de duh, îşi deghizează tumbele mai- 
„muţa stilizată printr'o mimică solemnă, 

Creatura politică are vocaţia şi slujba de a rezuma simpli- 
itatea şi violența sufletului maselor ` fizionomia ei caracteristică 
se va alcătui necesar din îndărătnicii şi capricii, ca la copii şi 
la primitivi. Concentrată excesiv în actualitate, voința poiltică 
este, în fond, meaccesibilă judecății conseqvente ; fiindcă grupul 
politic şi ereatura lui n'au memorie exactă nici răspundere, şi 
toată structura vieţii politice este astfel, incit individul politic 
este dispensat şi apărat de răspundere și memorie. La intim- 
pinări de ordin intelectual, creaturile politice răspund prin soli- 
darizarea pumnilor propriu zişi sau deghizați. 

Cine gare cumpât şi răbdare are să declare exagerate cele 


Am dat cele două chast 


10 VIAȚA ROMINEASCĂ 


scrise de mine pănă alci. Cu desăvirşire frivolă va fi o ase- 
mene judecată. ` Referatul meu despre tipul politic este exact, 
dar ideal şi schematic, In practică, activitatea acestui tip se lo- 
veşte de greutăţi complexe care-l altertază efectele, fără a-i pu- 
tea schimba, se'nțelege, natura intimă, care coincide doar tocmai 
cu fondul elementar al animalului uman. Adversarul statornic şi 
cel mai vătămător al vieţii politice este omul tehnic. Prin fapta 
acestula sau intimplat cele mai adinci transformări în ființa spe- 
ciei : animalul s'a pervertit şi s'a pretăcut în om. Fiindcă prin 
tehnică s'a născut în fiinţa noastră un interes deosebit pentru 
viață, şi pămîntul transformat de inventivitatea tehnică, am in- 
ceput să-l iubim cu o dragoste rafinată care ne-a săltat peste 
granițele animalităţii. Imbogăţirea uriașă a realităţii prin tehnică 
a creiat ocupaţii care trezesc şi absorb energiile bune, şi a for- 
mat caractere nouă, opuse acelor de care are cu deosebire ne- 
voe politica, Mulțimea şi diversitatea valorilor tehnice au dat 
ființă unui organism complicat de cooperaţie, şi atunci însăşi 
creatura simplu politică a fost silită să se transforme intr'o crea- 
tură administrătoare. ŞI aceasta a fost schimbarea cea dintăiu 
şi cea mai directă pe care a suferit-o tipul politic, prin puterea 
discretă dar tenace a tipului tehnic, Dar natura politică cattă 
negreşit să dea activităţii administrătoare o dezvoltare excesivă 
şi parazitară, potrivit apetitelor sale elementare de putere, de 
glorie şi universală acaparare, lar viaţa tehnică se trudeşte să 
anuleze incălcările absurde ale administratorului, care instinc- 
tiv se poartă astfel, caşicum administrarea, lar nu producerea şi 
utilizarea propriu zisă a valorilor ar fi scopul absolut al colaba- 
rării sociale. 

in acest conflict permanent, succesele groase sint desigur 
tot ale creaturii politice. Tehnica însăși, dind naştere organis- 
mului administrâtor şi intemeind supunerea, răbdarea şi spiritul 
de toleranță, a pregătit un suculent bulion de cultură, în care 
tipul politic dospeşte avantajos. Supunerea cronică oferă astfel 
deagata apelitelor politice hrana la care ele jinduesc continuu. 
In societatea îmbogățită şi disciplinată prin tehnică, puterea se 
obține fără vitejie ` s'au cultivat dar inevitabil vicleşugurile, lași- 
tățile arogante ori tiritoare, şi toate păcatele mici şi urite în care 
se incheagă energiile inferioare şi echivoce. Mecanismul acesta 
minunat al supunerii şi ingăduelii, care face posibil statul, per- 
mite tipului politic, stăpin pe dinsul, să facă nerozii într'o mä- 
sură care in nici un domeniu de viață specific omenească n'ar 
putea fi atinsă. Fiindcă acel mecanism, prin structura şi intin- 
derea lui, are o miraculoasă capacitate de a neutraliza prostiile 
individuale. Dar să-și închipue cineva ce s'ar intimpla cu un 
matematic, un muzicant ori un inginer. care ar comite neghiobii 
echivalente cu cele pe care le seamână un bărbal politic cu dë- 
plină seninătate in activitatea sa de stat, şi va evalua cu 


ce marafeluri primitive se poate multumi, poat a 
pera activitatea politică, ` tumi, poate ființă şi pros 


DIN REGISTRUL IDEILOR QINQAŞE n 


de propagandă, teatru de erg rare tren de propagandă—: 

„raiul creaturii politice. Dar atit. Pentru alte lucruri care nu se 
“pot realiza prin decrete, broşuri şi vagon retoric, nu mai e vreme 
mici putere. Bairamul cel mare al politicei acolo este, dar mai 
fiecare țară europeană își are micul său chef. 

Revoluţie nu se poate tace fără mizeria maselor, şi masele 
noastre nu sînt mizere,—spunea Bebel cătră un tovarăş rus, ca- 
re-l întreba nerăbdător de ce nu porneşte mai curind răsturna- 
rea penerală. Intr'adevăr, trebue mizerie pentruca politica să-şi 
dea floarea supremă : criza convulsivă, revoluția. Dar mizeria tot 
numai politica o poate produce, pentrucă creatura politică nu 
poate să-şi inghiță prea lungă vreme natura intimă : violența ` 
şi nu poate dura fără trintă şi scandal grosolan. Numai aşa ea 
se poate simţi cu adevărat pe sine, îşi poate da sie-şi plină jus- 
tificare—şi astfel ea a născut războiul şi mizeria, semnele cele 
mari de exuberanţă politică. 

Macchiavel, în conseqvenţa lul unică, era de părere că ar 
trebui, din zece in zece ani, să vie catastrofe purificătoare, care 
să întoarcă statele la stări primitive; fiindcă aceste stări, după 
ideia lui Macchiavel, sint adevărat sănătoase şi robuste, iar ar- 
tele păcii strică pe oameni. Oamenii politici oan astăzi conseq- 
venta Florentinului. Cu groază și Inverşunare se apără acum 
toți de răspunderea războiului, Ca şi cum faptul de a fi pornito 
aşa grandioasă operaţie purificatoare nu ar îi o glorie fără pe- 
teche; iar revoluționarii ruşi se declară inocenți de intimplările 
materiale ale patriei lor, caşi cum un ideal social n'ar justifica 
îndeajuns ori şi ce. Evident, politica pură se strică, deoarece ea 
işi neagă esenţa proprie şi urmările el cele mai specifice. 

Realizările tehnice au fost totdeauna un minimum hotărit 
de exuberanţele continue ale zburdălniciei politice. Civilizația- 
cum Se numesc în total valorile tehnice—s'a produs pe apucate, 
s'a strecurat cum a putut prin vălmăşagul beţiei politice. 

Este de înțeles ca oameni! propriu zişi, adică ființele u- 
mane de tip tehnic, să fi simţit încă demult rostul creaturii po- 
litice. S'au pornit copacii, zice scriptura, să-şi caute împărat; 
măslinul, smochinul şi vița n'au vrut să se facă împărați, fiind- 
că avea fiecare destul de lucru cu roadele lor frumoase şi bune, 
dar spinul s'a învoit numaidecit să fie mai mare peste toată 
pădurea. Ca o concluzie optimistă a acestei vechi Inţelepciuni 
destul de amare, vin vorbele lui Fichte care, într'o vreme mult 
asemănătoare cu a noastră, visa astfel despre sfirşitul vieţii po- 


12 VIAŢA _ROMINPASCĂ 


litice: scopul propriu al statului este să se facă pe el însuşi de 
prisos. Se vede uşor că această formulă nu poate avea ințeles 
decit din punctul de vedere al omului tehnic: singură 

tehnicei a făcut posibilă o asemenea critică a statului şi a 
naturii politice ; pentrucă numai prin efectele directe şi indirecte 
ale vieţii tehnice politica s'a alterat Tore, ca, în teorie mă- 
car, ca să poată fi subjugată tehnicei şi calificată după normele 
acesteia. 

Dar, tocmai pentru asta, Toată-Lumea m'are cădere să Ìn- 
vectiveze politica şi să se plingă de dinsa. Și dacă totuşi face 
aceasta, atunci Toată-Lumea adaoge numai o ipocrizie grosolană 
la plămădeala insipidă de locuri comune pe care ea o ia şio dă 
drept gindire, Căci Toată-Lumea este aceia care dă naştere 
GES politicei. S'ar putea să nu semene plodul cu zămi 
toru 


Anton Gherman 


—.— eg 


"4 
Ă ve RR Pi 3 
ww fw? 
2 bh 
e 


$ 


, Fericirea... 


Im melodia roză de petale, 

Din jocul blond al zimbetelor tale, 
Un alb flor s'a coborit în mine... 
Şi-acum te vád, te văd atit de bine, 
Zeiţă nevăzută pe pămint, 

Te văd cu părul resfirat în zare, 


, Cu sufletul pe vint... 


Şi-azurul şerpueşte din cimple 

Pe flori, din flori, pe nervi mei— 
Să simt cum ride "md o apă vie, 
Cu boabe de polei... 


lar dezmicrdarea gindului meu crește: 
Cu nori imaculaţi—ca nişte crini 
Văzduhul infloreşte, 

Aşa cum blind o veselă grădină 

Musează "mn cupa ei de lut,— 

Aşa cum svumegă „calsu 'n floare, 

Cind tot pămintul vrea s'arunce 'n soare 
Un alb sărut... 


ATA ROMINEASCA 


H ME BOMINEASCA a — 


D 
D 


Si 'n sărbătoarea ralului deschis 
De-un cald parfum înfiorat de vis, 
Te văd lucind de aur şi avint, 
Zeit nevăzută pe pămint, 

Te văd cu părul resfirat în zare, 
Cu sufletul pe vint... 


Căci dorul din privirea ta senină 
In viaţa mea s'a furişat, tiptil, 
Şi-acum se 'nvirte "n scrinciob de lumină, 


Cu zimbet de copil... 


Alexandru N. Nanu 


E 


Fără graiu 
(Roman) 


XVII 


Mai tirziu, din pricini, pe care le vom fașira mai în- 
lo — Mateiu L din Lozişti deveni pentru două zile în- 
omul cel mai celebru din orașii New-York, și fiecare pas 
al lui fu urmărit in aceste zile cu mare exactitate, Mai intăiu 
de toate, omul îmbrăcat Intro ciudată haină albă fu văzut mer- 
gind pe 4 avenue, apoi merse mult timp pe jos, pe podul dru- 
mului aerian, spre podul Bruxiin. Pe cit eri Gen era atras spre 
locuri unde e lume mai multă şi mai deasă, La colțul Brodwa- 
şi nu ştiu cărei străduțe, omul intră într'o rie şi, ară- 
o bucată foarte mare de pine albă, intinse mina cu 
palmă. H tot spunea ceva vinzătorului — Neamţ, şi chiar 
pe cind acesta D dădea restul, umbla să-i prinză mina şi se în- 
Unden cu buzele spre ea. Neamţul îşi 2mulse mina şi se ocupă 
de ceilalți cumpărători. Omul mai stâtu, se mai uită la brutar 
“a E trişti, încercă să-i mai vorbească nu ştiu ce şi el 
nš $ 
Era pe la ceasul, cind ies gazetele de seară. Peo mică 
pou de Hng uriaşa clădire a gazetei „Tribune“,;—omul ciudat 
luă cu mina apă din basinul fintînii şi bău cu mare lăcomie, fără 
=i pese măcar că în basinul murdar doi golani mici înotau 
ŞI se dădeau la fund, după nişte monede de nichel şi de aramă, 
le aruncam, pentru distracţie, trecătorii. O droae nenu- 
mărată de băeţaşi-gazetari, care aşteptau eşirea numărului şi 
işi petreceau timpul cu ce puteau, îşi împărțeau aten- 
ţia "ei cufundători şi omul cu îmbrăcămintea ciudată, pe 


3 


care acopereau cu un nour întreg de glume răutăcioase. 


În timpul acesta prin mica piaţă trecu un reporter-llustrator de 


bb te, care schiţă în fugă scena aceasta în carnetul său. Färā 
N , dacă acest gentlemen ar D putut prevedea viitorul, el 


„ar H căutat să-şi facă desenul cit se poate mai exact. Dar mai 
E a 


Ta a" 


FARA GRAU 17 


. 


16 VIAȚA _ROMINEASCĂ "În mica piață rămase numai Lozişteanul şi doi golani, care 


 pescuiau prin basin cele din urmă monede, Incurind tot acolo 
mal veni un domn înalt, în haine civile, cu-o pălărie sură şi 
mare, in formă de coif, şi cu un baston scurt în mină, in fe- 
lui unui buzdugan de hatman, — impodobit cu un şiret colorat şi 
cu canaturi. Era polițistul Hopkins, — oa faţă cunoscută întregului 
New-York. Polismenui Hopkins, după cum ge comunica În ace- 
leaşi notițe gazetăreşii, din care am aflat și eu această parte 
a autenticei mele istorii, fusese mai înainte un boxer destul de 
iscusit, pe care se puneau rămăşaguri “însemnate, Dar în anii 
„din urmă i se intimpiă să îndure citeva neplăceri insemnate, le- 
Säi de această profesie, şi una din ele fu urmată chiar deo 
=- strivire a zgirciului nasal, care ceru o căutare serioasă. Impre- 
jurarea asta impinse pe mister Hopkins la schimbarea felului său 
de îndeletiiiciri. Darurile fizice şi iubirea de sensaţii tari—hotă- 
riră alegerea, şi Hopkins propuse serviciile sale directorului po- 
De), ca polismen. Dela sine se înţelege, că serviciile fură pri- 
mite cu plăcere, căci vremurile ajunseseră destul de tulbure : se 
îndesiseră grevele şi meetingurile celor lipsiţi de lucru („pe care 
mtectinguri, după cum spunea o gazetă, —o paznică neadormită a 
ordinei, - această țară înfloritoare le datorea agitaţiei perfide a 
străinilor invidioşi*),—şi toate deschideau un cimp nou talente- 
lor inăscute ale lui mister Hopkins şi aplecarii lul spre exerciţiile 
„ de un caracter mai mult sau mai puţin riscat, Un „clob“ 
zdravăn de frasin sau stejar dă polismenului, pe lingă astea, o 
preponderență hotăritoare faţă de oricare boxer; și numele lui 
mister Hopkins începu din nou să apară adesea prin cronicile 
gazetelor.  „Polismenul Hopkins, cunoscut prin întrebuinţarea 
y Mecumpătată a clobului“,— scriau unele gazete muncitoreşti. In 
schimb, altele notau cu entuziasm cum „ciobul polismenului Hop- 
kins „hâtea, ca intotdeauna, toba pe capetele acestor anarhiști“... 
lntimplarea vru ca drumurile celebrului polismen şi sărma- 
nului Loziştean să se întiinească de două ori. Intäia dată aceasta 
se intimplă anume lingă fintina descrisă. Mister Hopkins trecea, 
măreț şi grav ca Intotdeauna, jucindu-se pe drum cu clobul lui, 
cind privirea-i atentă se opri pe figura străinului necunoscut. 
„Negăsind insă nici un motiv legal pentru o acţiune personală, 
de orice natură ar fi”,—după cum povestea mai tirziu Hopkins 
-  interwieviştilor de gazete, —„se hotări humai să se apropie mai 
„bine, pentru un examen mai atent. Dar aici necunoscutul îl puse 
în mirare prin purtarea lui stranie: Luindu-şi din cap cludatul 
Său acoperiş (de blană de oaie, după aparenţă), străinul îşi in- 
doi mijlocul astfel, incit capul îi venea la un nivel cu cingătoa- 
rea lul Hopkins ; şi deodată, prinzindu-i mina cu mina sa,—îşi 
lungi Spre ea buzele, cu o intenție necunoscută. Hopkins nu 
poate Spune cu siguranţă, dacă necunoscutul a căutat să-l muşte 
de mină. dat on poate nici tă-ădui aceasta“, 
l Intrebarea a rămas nelămurită, căci în clipa asta la su- 
„. prafaţa basinului se arătară pe neaşteptate capetele a doi sca- 


2 


A A 
răbea foarte mult, şi a trebuit din această Ks 
ege ee"? schița din memorie ; al doilea, fu iată n 
et A de prezenţa băeţilor, care se cufundau şi pe ari a 
cotea din familia necunoscutului, Insfirşit, nu ştia Aer ` 
putut, la drept vorbind, să-l slujască această schiţă, întruc Au 
datul necunoscut n'a putut răspunde la intrebările cele m | 
wg “Tour nation ?— întrebă reporterul, dorind să ştie de ce | 
gig yap găsesc eu pt SS Bork ?— răspunse acesta. Ae 
— Í me? (Numele d-tale 
— d ei Se Wie unde... are o încăpere. E de-ai noş- 
dela Moghiliov. 
Ss ege ace do ep like this contry 3. Asta însemna, că 
reporterul dorea să știe cum i-a plăcut lui Mateiu această țară, — 
intrebare pe care, după Evita reporterilor, sint datori so 
olut toţi străinii... 

za e rage 3 nu răspunse ; se uita numai cu aa tris- 
e la genilemenul-jurnalist, incit acesta se simţi jenat. Gentle- 
menul stirşi cu întrebările, lovi pe Mateiu pe umăr, imbărbăiin- 
ai e e well! Bine ail nemerit dumneata că ai venit In è 
America. America e cea mai bună ţară din lume, New- Yorkul— | 
cel mai bun oraş din America, Drăguţii dumitale copii vor de- 
veni odată oameni învăţaţi. Trebue numai să-ţi spun, că poli- 
Viel nu-i place să se scalde copiii în basinurile oraşului. 

Apoi, cu talentul, prin care se „deosebeşte creionul acestul 
gentlemen“, — impodobi in desenul său sarica Lozişteanului cu ci- 
teva cusâturi fantastice; din părul lui săibatec, netuns şi lipit, 
facu un singur tot—impreună cu căciula de oaie; a, însfirşit, 
toată această podoabă ciudată, — prinir'o inspirație neaşteptată. şi 
prea grăbită, o legă cu un şiret sau panglică. Statura lui Ma- 
teiu o mai spori cu un sfert de metru; iar la picioarele lui, in 
basin, aşeză «ol prunci care, prin trăsățurile lor, aminteau pe 
tatăl lor presupus. e 

Toate acestea le Inzestră în grabă cu o inscripție : ` 

„Un sălbatec, care-şi scaldă copiii in basinul dela Brodway > 
Apol, punindu- şi carnetul in buzunar şi lăsind pentru viitor in- 
trebarea, dacă se poate fate ceva de folos dintr'un subiect aŭt 
de fantastic, piecă in grabă la redacţie. 

Tocmai în minutul acesta eşi suplimentul de seară, şi toată 
luarea aminte a micii pieţe şi străduielor apropiate se îndreptă 
spre un mic balcon, atirnat deasupra străzii, în păretele lui Tri- 
bune-buiidung (casa jurnalului „Tribuna”). ln balcon eşeau ome - 
meni cu pachete de jurnale, lua: dela băeţașii, care umplusară ? 
toată stradeia, mărcile lor; iar in schimb le aruncau pachete m- 
tregi de jurnale, În vr'o douăzeci de minute totul se isprăvi; 
sute de băejaşi duceau în fugă, în toate părţile, zeci de mil de 
numere; şi tipetele lor răsunătoare se kat en din acest loc 
prin iirgul uriaş. 


18 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


fandri, care se scufundaseră la apariţia lui Hopkins şi acuma 
ieșeau în nădejdea că polismenul a trecut. Aceasta era o in- 
tracțiune vădită a regulelor de ordine, Polismenul luă îndată de 
ceafă pe cei doi băețaşi, îi ridică în sus şi incepu să-i scuture, 
intocmai ca pe nişte zdrenţe ude. Înfăţişarea lui era între aces- 
tea măreaţă şi totodată înfiorătoare ; şi tocmai în această clipă, 
trecu prin piaţă acelaşi reporter grăbit. Acesta se opri, schiță 
in grabă, lingă figura de mai înainte a Lozişteanului, figura lui 
mister Hopkins, cu cei doi pui de sălbateci în mini, şi adăugă 
o insemnare: e 

„Polismenul Hopkins explică sălbatecului, că scăldarea 
copiilor în basinurile oraşului nu-i conformă cu legile aces- 
tei țări”. 

; Apoi, băgind carnetul în buzunar, reporterul se aruncă în 
toată fuga spre vagonul câii funiculare, ca să apuce un incen- 
diu, Prin capul lui trecea planul unel notițe întregi: „Se ştie 
că orașul nostru, cel mai mare oraş din lume, atrage la sine 
străini din părţile cele mai îndepărtate ale lumii. Zilele acestea 
noi am avut ocazia să observâm cum unul din aceşti sălbateci,..* 

Vagonul căii funiculare duse pe omul talentat- împreună cu 
acest început, iar mister Hopkins aşeză pe băeţaşi pe pavaj, le 
dădu cite o fleaşcă uşurică, în risul de aprobare al trecătorilor, 
apoi se întoarse cătră necunoscut, 

E foarte cu putință, că mister Hopkins ar fi reuşit să lä- 
murească mai bine naționalitatea recunoscutului, precum şi intre- 
barea ; „cum îl place această ţară“... Şi poate că Mateiu arii 
căzut În acea noapte în braţele lui Dima, care toată ziua aler- 
gase cu Paddi prin oraş, dacă... în timp ce Hopkins se iucurca 
cu băeţaşii,—Lozişteanul nu s'ar fi făcut nevăzut. 

După toată purtarea lui Hopkins, Mateiu intelese că acesta 
e un polițist şi, după înfăţişare, nu dintre cei din urmă, lar a- 
cest gind aduse după sine îndată un altul,—Mateiu îşi aduse a- 
minte, că pasportul lui a rămas la locuința lui Bork... Și cum 
nu ştia că în această țară nici măcar nu se înțelege bine ce 
e un pasport, începu să-l furnice prin spate... Se dădu deci pu- 
țin îndărăt, apoi incă puţin, iar mai apol o luă, — cum se zice la 
noi,—la sănătoasa, fără a se mai uita îndărât, şi cit mai departe, 
Apăsat de gindul că, pe lingă toate, a mai ajuns în țara asta 
şi vagabond fără pasport, Mateiu se amestecă în mulțimea din 
Brodway. 


XVII 


Aici Lozişteanului îi mai zimbi odată o mică rază de Dä 


dejde. Pecind mergea prin strada plină de lume, cineva il a- 
tinse uşor şi prietineşte de minecă. Alături de ei stătea un Negru 
sH ortan cuvă, arätiodu-i cu mina un scaun, care stătea t 

aici, pe trotuar, Faja neagră şi lucitoare, buzele roşii, albul scin- 
teetor al ochilor şi părul inelat al Negrului i se ect lui Mateiu. 


4 


s 


parcă cunoscute, Se gindi 


D ` 9 » 


fr MI II IE DA E cd um 


© PĂRĂ ORAIU 19 


+ 


di chiar: n'o fi vreunul dintre ticăloșii 
care se legau de dinsul în ziva dintălu a sosirii? Dar acuma, 
ce vrea dela el? Sau, poate, l-a recunoscut, poate ştie pe Bork 
şi pe Dima, poate a văzut cum îl caută ei prin tot oraşul, şi-i 
propune, poate, să-i aştepte aici, iar el insuşi va trimite pe ci- 
neva după prietinii lui Mateiu. 
Inadevâr, aşezind pe Mateiu pe scaon, Negrul spuse ceva 
său ; şi acela îndată dispăru undeva. Fără îndoială a 
at după Dima sau Bork. Mateiu se așeză bucuros şi făcu 
Neg semn din cap. Faţa omului negru acuma D plăcea 
foarte mult : ochii trişti şi blinzi, buzele—de om blann. Ce e 
“drept, e urit şi negru, în schimb e prietinos şi indatoritor. A- 
cesta, deasemenea făcu lui Mateiu un semn din cap, se aşeză 
la picioarele lui, şi se gindi deocamdată să-i văcsuiască cizmele. 
Mateiu la început se împotrivi ; apoi se gîndi că sint fel de fel; 
de obiceiuri pe lume,—să nu se supere cumva Negrul. Şi se in- 
voi. să împlinească dorința acestui om bun, mai ales că, inadevăr, 
cizmele i se inroşiseră cu totulde drum. Negrul cu acelaşi bună- 
voinţă incepu să frece picioarele lui Mateiu cu nişte perii; un- 
gea cizmele cu vax, scuipa, sufla şi lar freca, Peste vre-o cinci 
minute, cizmele lui Mateiu erau ca de sticlă. Mateiu aprobă din 
cap şi din nou se pe scaun mai bine; dar Negrul îl luă 
de minecă şi-i arătă în palmă cu degetul... Mateiu înţelese câ 
Negrul cere „pentru un rachiu“; se dădu jos depe scaun şi 
băgă mina în buzunar. 
— Şi face l—zise el tare.—Adevărat că face. Pentru așa 
indatorire ce n'ar da omul? 
Şi scoase din buzunar două monede. Negrul luă numai una. 
— Mai ia una,—zise Mateiu, cu tonul lui blajin. 
„ „Negrul clătină din cap. „Ce oameni cinstiți“,—se gindi 
Şi iar vru să se aşeze pe scaun; dar în timpul acesta 
un domn oarecare se age pe scaun inaintea lui, iar băețașul, 
care sosise în fugă, aduse Negrului un pahar cu bere. Negrul 
incepu să bea berea, iar băcţaşul se apucă să văxuiască ghetele 
americanului nou-sosit. “Părul desubt căciula lui Matelu incepu 
a se face măciucă.. 


- Acesta se intoarse, se uită la Mateiu, apoi îi arătă cizmele 
se: 
=- — Well (bine). 

Well, — îşi aduse aminte Mateiu de explicația lui Dima. In- 
dă „foarte bine“, Dar unde-i aici „binele“? Fi-i-ar de cap! 
Spune că mi-a curâţit bine cizmele. Lui atita îi trebue... 

„Cine, cine afurisit, se gindi el cu mare amărăciune. O- 
mul sè aşteaptă dela tine, ca dela un prietin, ca dela un frate... 
ca dela un mp bun! Imi păreai un înger din cer. Inloc de 
toate astea—mi-ai făcut cizmele cu vax!" 

Și bietul om plecă mai departe, Cizmele lui străluceau ca 
“oglinda, dar în i-se făcu şi mal întunerec... 


"e — Dar Dima, dar Bork? — întrebă el, adresindu-se Ne= 
8 \, grului, 
Kä 


Uu 


+ 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


XIX 


Astfel, eg pe malul golfului. O mică piaţă rotundă; iar 
în piață—o mică grădinuță. Pedeasupra trecătorilor şerpuește, 
pe nişte stilpi un drum; pe drum alunecă un tren, care coti 
chiar pedeusupra golfului şi fugi inainte pe mal, ascunzindu-se 
după colțul unei case sure şi aruncind peste apă un sul de fum 
negrii. Mateiu se aşeză pe o bancă ai incepu să privească gol- 
ful. Apa se legăâna, scinteia, strălucea, Nu departe ueră un 
vapor şi fugi dela mal, încărcat de lume. Ochii lui Mateiu in- 
cepură a-l urmâri fără voe. Vaporaşul fugea drept spre o in- 
sulă, pe care se afla cunoscuta femee de aramă. Pe lingă in- 
sulā, în acelaşi timp trecu încet o corabie uriașă, la fel:cu acela, 
pe care sosiseră Lozişienii. Pavilionul desfăşurat fiutura In vint 
şi parcă se, aşternea la picioarele femeii de aramă, care ţinea 
deasupra lui o torţă... Mateiu se uita, cum o corabie din Eu- 
ropa brăzdează cu pieptul ei valurile, şi în ochii lui jucau lacrimi... 
Parcă mai eri, depe o corabie la fel cu asta, a privit el până 
în zori această statue, pănă cînd s'au stins focurile şi razele 
soarelui au început să-i aurească creștetul, iar Ana dormea liniştit, 
răzâmată de legăturica ei. 

Nu departe de acest loc se afla o clădire rotundă, nu prea 
înaltă, în forma de circ. Acuma clădirea aceasta e închisă cu 
Scinduri, dar mai înainte, incă nu demult, aici găseau adâpost 
emigranții sosiți din Europa. Dacă Matelu ar ti ştiut aceasta, 
cu siguranță s'ar fi apropiat de ea mai mult: Jar dacă s'ar fi 
apropizt, ar fi putut vedea, cum ese pe poartă, veselă şi gă- 
tită, sora lui, Ana, la braţ cu Osip Lozinschi, Osip era imbrâă- 
cat ca domn, aşa cum s'a imbrăcat Dima,—numai că pe Osip 
toate s'au dat pe trup şi nu spinzurau ca şeaua pe o vacă. Ei 
eşiră şi merseră spre mal, pe dreapta, catră debarcadere, cu fiž- 
dejdea că poate Mateiu şi Dima så fi sosit din Germania pe a- 
cea corabie de emigranţi, care trecuse adineaori pe lingă „Liber- 
tate”. Dar în timpul acesta Mateiu se sculà şi plecă spre stinga, 
dealungul malului, după trenul care dispăruse. 

Pe la ceasurile patru, omul ciudat fu văzut din nou lingă 
pod. Abia trecuse trenul de pe pod, şi locomotiva se intorcea 
pe cerc, de pe scări cobora o grâmadă întreagă de Americani, 
sosiți de dincolo ; şi aceștia băgară de seamă pe omul ciudat 
care, stind în mijlocul acestui şivolu omenesc, striga: 

— „Cine crede in Dumnezeu, scâpaţi-mă !* Dar, se înţe- 
lege, nimeni nu La priceput. Dacă azi ar striga cineva aşa in 
acest mare oraș american, cu siguranţă că i-ar răspunde cineva 
din mulţime, căci în anii din urma corabie după corabie aduc o 
mulțime de al noştri: Poloni, Duhobari, Evrei, care se împrâştie 
aici pe tot ţărmul, incearcă să are pâmintul în colonii, se to 
mese amploiaţi, lucrează pe la fabrici. Unora le merge, ahii s 
Imbogäțesc, alţii se pun pe lucrat pămintul; şi atunci peste ciţiva 
ani nu mai recunoşti pe copili de Evrel, deveniți zdraveni luzră- 


FĂRĂ GRAIU E 


tori de ferme. Dar multora nu le merge ; atunci, såräciți și des- 
curajaţi, se aruncă din nou în orașe, se agaţă de viaţa de mai 
inainte ` care își aşează pe un cărucior bricege proaste şi lăcă- 
tele ; care precupețește tot felul de mă şuri, care poartă căr- 
ticele cu vederi de ale New-Yorkului, Niagarei, Marelui drum ; 
care face pe trepăduşul pe lingă ai lui sau pe lingă cei nou-so- 
iți.  Umblă nenorocitul cu marfa lui proastă, —uneori cu chibri- 
turi,—doar-doar şi-o acoperi cu ceva calicia ; umblă pletos, zdren- 


; pe şi murdar, cu ochi! stinşi şi trişti, d după toate recunoşti 
WT t 


â pe Evreul delà noi, dar şi mai nenorocit încă în fară străină, 

unde viața e mai scumpă, iar norocul îi întimpină nu pe toți. 

Dar pe atunci, aceştia nu erau aşa de numeroși şi, spre 

nenorocirea lui Mateiu, nu-i eşea nici unul în cale, pe cind stătea el 

în mijlocul mulţimii şi striga ca unul care se îneacă, Americanii 

se opreau, se uitau'cw mirare la omul ciudat și treceau mai de- 

parte... lar cînd din nou începu a se apropia de acest loc un 

polismen, Lozinschi din nou se indepărtă şi iute se ascunse pe pod... 

După pod merse tot drept pe ulițele Bruclinului, Se aş- 

tepta, că după riu se va sfirşi acest afurisit de oraş şi că vor 

, începe cimpii; dar a trebuit să meargă vr'o trei ceasuri, pană 

| cînd începură însfirşit nişte case mai mici, iar printre dinsele, la 
distanțe mari, incepură arbori, 

Lozinschi respiră din tot pieptul, şi cu ochi lacomi începu 
să caute cimpii cu ogoare galbene sau livezi cu iarbă verde. 
işi făcea socoteală, că la noi erburile acuma sint coapte pentru 
coasă, iar spicele trebue să fie în ţinte, şi-şi zise: 

— A-a! Mă duc la cel dintâiu, i iau coasa din mini, dau 
“odată-de două ori, şi atunci. au să înțeleagă ei şi fără limbă, 
“Cu ce fel de om au aface... Apoi şi lumea, care munceşte la 

timp, trebue să fie mai simplă, şi de pasport de 'bună seamă nu 
mai intreabă ci la țară, Numai, cind are să se sfirgească odată 
afurisitul ăsta de oraș ? 

pe delăturile drumului începuri nişte cottegiuri mo- 

deste, cu cite un cat-douăș pela unele atirnau, pela uși z pe 

la ferestre, table simple, ca pe la dughenele noastre. Grădinile 
sint tot mal dese, locuințele— tot aceleaşi, iar drumul pietruit se 
întinde drept, întocmai ca o fişie Ingustă, așterhulă pe påmint, 
„deasupra câreia din amindouă părţile se apleacă copacii verzi, 
Din cind în cind pe drum se arăta cite un vagon, ca o cutiuţă 
i, licărea prin petele de soare, creștea şi trecea iute pea- 

Uri, jar in depărtare se arăta altul.. Cite odată se părea că, 
iată-lață, toate astea au să se sfirşească şi că se va deschide de- 
pârtarea cu drumul de şosea, sirăbătind cimpiile, cu un singur 
şir de silipi de telegraf, cu o singură căruță de poştă şi cu ma- 
rea de sămânături coapte pe delături,—tocmai pănă colo, In zare... 
lar acolo—vr'un riuleţ limpede, vrun podej, o livadă mică şi 
norodul primitor dela țară Ia muncă, s 
y Dar înloc de toate astea, deodată răsărea din verdeață cite 
„9 grămadă întreagă de case, şi Mateiu din nou nemerea parcă 


+ $ 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intrun non oraş; uneori chiar printre cottegiurile modeste se ri- 
dicau din nou case mindre cu chte şase-șapte caluri, iar peste 
citeva clipe— din nou căsuțe mici şi acelaşi drum,—parcă nu s'ar 
măi putea sfirşi oraşul ästa, parcă ar fi cuprins întreaga lume... 

Şi toate erau pe aici altfel, nu ca la noi. Peici pe colo, prin 
grădini — nişte verdeață ciudată ; ceva urca pe haragi, uniţi prin 
nişte arcuri—şi uitindu-se mai deaproape, Matei văzu struguri... 

Instirşit mai la o parte se zări printre arbori o bucată de 
arătură neagră, ca nişte catifea. Mateiu apucă iute intr'acolo şi 
începu să privească de pe drum, pane arbori... 

Dar ceiace väzu el aici, il făcu să-i singereze inima. Era 
d bucată de cimp neted, ca vro cincisprezece deseatine $, in- 
conjurat nu de gard, nu de pari, nu de nuele, ci de nişte sirme 
de fier cu ghimpi. Pe o iaturea acestulcimp fumega coşul unei 
uzine afumate şi negre; pe cealaltă era o locomobilă—o frumoasă 
şi strălucitoare maşină pe roţi. Roata alergătoare se invirtea lute- 
iute, pistoanele izbeau gălăgios, aburul alb se repezea in trimbe 
subţiri, grăbite, intrerupte. Alături ondula ritmic şi plutea prin 
aer cureaua de transmisie... Dupăce îl urmări bine, Mateiu băgă 
de seamă că din cellalt capăt al arăturii se tirăşte, ca o dihanie, 
o maşină de fier, care roade pămintul cu minie, scormoneşte și 
răstoarnă o brazdă lată de cernozem. 

Mateiu îşi tăcu semnul crucii: Toată suflarea să laude pre 
Domnul! Dar atunci la ce poate să mai fie bun prin locurile 
estea un om de țară, un plugar ca Mateiu Lozinschi, la ce e 
bun un cal cuminte, un bou cinstit, un braţ puternic, un ochiu 
sigur şi deprinderea ?... ŞI ce are să facă el în ţara asta, 
dacă pe aici aşa se ară pâmintul ?... 

ij'va oameni supravegheau lucrarea. Poate incercau ma- 
Sina sau poate că lucrau cimpul; dar numaică nici unul nu să- 
mâna a plugar, Mateiu trecu în alta parte, unde printre ver- 
deaţă strălucea nişte apă. 

Se aplecă spre ea, dar apa era sărată... Era aproape de 
marea ` două-trei pinze de corabie se zăreau între țărm şi intre 
o insulă. lar acolo, unde se sfirgea insula, pe pinza apei, se 
mişca fumuşorul deabia vizibil al unui vapor. Mateiu se lăsă 
PS, pe panta ţârmului, chiar pe marginea pămintului american 
şi cu ochii iacomi şi înfriguraţi privea într'acolo, unde,—dincolo 
de marta,—a rămas toată viaţa lui, lar fumul vaporului se to- 
pea pac se WR şi însfirgit dispăru... 

vremea asta, în dosul insulei se aşeză soarele. V ' 

val se perinda încet spre țărm şi Ewen făcea tot ees Supă 
iar valurile se întunecau. Lul Mateiu i-se păru că doarme că 
aceste valuri ciudate plioscăesc încet, în vis... Sa stinge apusul 
luna plină, mare şi ingindurată, atirnă în negura lillachi ` > 
vezie şi uşoară H td, 
ge ȘI uşoară a serii... Valurile alergau intr'una şi plescăiau 

pe crestele lor, rotunde şi fugare, jucau cind spuma albă, 


* Heciare. N. T.. 9 


pr Ee EE 


NA Dă 23 


apele cerului albastru, cind răsfringerile argintii ale lunii, 
Gi fire lum roşii ale felinarelor, pe care cineva, cu- 
treerind apa într'o pi uşoară, k aprindea,— cine ştie pentru 
te locuri, deasupra apei... é 
ce za p că tot prin vis, se auziră voci, strigăte, un ris 
SONO.. bărbați, femei şi fete intr'o imbrăcăminte ciu- 
dată, —cu braţele şi picioarele goale pănă la genunchi,—apăreau 
din nişte pherete mici de scinduri, de pe mal şi, luindu-se de 
min, se aruncară cu risete în valuri, imprăştiind apa care le 
` enen de subt picioare, ca nişte unt topit. Și mai des încă se 
legănară crestele fugare, mai iute încă începură să joace focu- 
rile pe apă, amestecindu-se cu răsfringeri fărămiţate de cer şi 
de lună, iar luntrele psi pernă nègre ca de cărbune, ince- 
ură a se zbate şia sălta pe cresie.. 
Lui Mateiu se părea că doarme sau visează, Cerul strâin, 
frumuseţea necunoscută a unei naturi străine, o veselie străină, 
meînțeleasă, un apus străin, o mare străină,—toate acestea mo- 
leşeau sufletul lui obosit.. , 
— Doamne Isuse, een Fecioară... Toată suflarea... Mi- 
lueşte-mă pre mine, păcătosul... 
Cu incetul bodogăneala omului ciudat Incetă. Dormea, de 
bună seamă, lăsindu-se pe spate, pe malul înclinat... 


XX 


Se trezi deodată, parcă l-ar fi izbit cineva în coastă,—sări 
şi, nedindu-şi seamă incotro să apuceşi la ce, o apucă din nou 
pe drum. Marea se stinsese cu totul, pe mal nuera nimeni, dru- 
„mu: deasemenea era pustiu, şi cottegiurile dormeau, luminate de 

sus, de lună ; dormeau deasemenea înalții copaci necunoscuţi, cu ' 
vetdeața lor deasă şi grea, dormea cimpul cel patrat şi încă ne- 
arat, înconjurat de sirmă ; dormea drumul cel drept, care Ioäi- 
bea şi scinteia ca o fâşie palidă... 

Se auzi un clopoțel. Un vagon răsări în lumină din umbra 
copacilor şi, tresărind, sunind, biziind ca un cărăbuş de noapte, 
i trecu pe alături. Mateiu îl privi din urmă. N'avea cai, n'avea 

coş, nici fum, nici aburi. Numai deasupra, răzămindu-se pe spate, 

ca un tentacul al acestei ciudate vieţultoare de sticlă, fier ai 

lemn, stătea o vergea de fier, îngroșată la capăt, care parcă se 

i agăța pe deasupra de o sirmă subțirică, abia vizibilă în ae- 

rul intunecat şi, de cite ori întilnea un nod, pe virful ei pilpila 

O Site vie şi albăstrie. 

il se micşora, biziitul lui surd se domolea, şi scin- 

teerile siăbeau şi se stingeau in depărtare... iar din umbră se a- 
propia altul, biziind deasemenea şi sunind. 

Acesta trebula să fi fost cel din urmă şi mergea aproape 
gol. Conductorul somnoros, observind un om singuratic pe drum, 
Sună, vagonul se culremură, scrișni pe şini şi-şi micşoră mer- 
„sul, Conductorul se aplecă, luă pe Lozinschi de subsuoară şi-l 


24 __ VIAȚA ROMINEASCĂ 


aseză o bancă. - Lozinschi dădu o monedă, se auzi sunetul 
vier Le numărătorului, şi vagonul porni din nou ; iar pe delà- 
turi incepură să fugă indărăt cottegiuri, grădini, străduţi, străzi. 
La început toate astea dormeau sau adormeau. Apoi parcă in- 
cepură a se trezi, a vui, a vorbi, a se lumina, Pe cer se intindea 
O roşeaţă, se arătară ferestre, fugind tot mai sus și mal sus, spre cer. 

— Bridge (pod),—zise conductorul. Mateiu eşi cu părere de 
rău, că nu se putea merge în chipul acesta o vecinicie. In faţa 
lui strălucea din nou, ca o peşteră luminată, gura podului din 
Brucklin. Deasupra, gtilind, din nou se întoarse o locomotivă şi 
se prinse de un Gen, Pe partea stingă intrau vagoantle drumu- 
lui aerian, din dreapta eşeau altele, iar în rind cu ele treceau 
turgoane şi mergeau pe jos puținii irecători.,. 

Ajungind până la jumătatea podului, Matelu se opri. In u- 
reche îi vuia, în cap i se invirtea ceva. Pe alături fugeau tre- 
nuri, vagoane, trăsuri; podul duduia, şi te apucau fiori să auzi 
şuerăturile subțiri ale vapoarelor, care veneau de jos, —atit pă- 
reau ele de departe şi de adinc, ca într'o prăpastie plină de lu- 
mini neastimpărate, lar spre cer se ridicau două arcuri uriaşe, 
de pe care coborau e odgoane de o grosime ne mai pome- 
nită, O reţea întreagă de drugi de fier.—care | se păruse lui Ma- 
telu, depe corabie, o pinză de palajen aşa de frumoasă, —se tră- 
gea dela odgoane, susţinind podul in văzduh. Din pricina lor 
deabia se putea vedea riul, care se contopea cu golful în ace- 
lași strălucire argintie, în care se Inecau şi din care răsăreau 
din nou luminile vapoarelor, ȘI mai Incolo, mii de lumini, ca 
nişte stele atirnau deasupra apei, depărtindu-se într'acolo, unde 
nişte noi lumini ardeau in New-Jersy. In mijlocul acestei mări de 
toc, în depărtare, ochii ageri ai lul Mateiu deabia puteau deosebi 
diadema rotundă de foc şi facla Libertăţii ; i se părea că vede, 
în lumina albăstrie, şi capul femeii de aramă şi mina ei ridicată, 
Dar acum se zărea slab, deabia-deabia mijind, caşi zilele decu- 
rind apuse, cu visurile lui de noroc în țară străină, 

In namila neagră a bolţii, ca o vizuină se lumina farestruia 
paznicului dela pod; şi însuşi acesta, mic numai cit un licuriciu, 
eşi cu felinarul din vizuină. Paznicul zări îndata pe străinul de 
pe pod; şi aceasta totdeauna face plăcere unui American. Paz- 
nicul lovi pe umăr pe Mateju şi-i spuse citeva cuvinte de încu- 
rajare, 

— N'aşi putea dormi la tine ?—il întrebă Mateiu cu vocea 
obosită. 

— O wel!—răspunse podarul în limba lui şi începu să-l tä- 
murească pe Mateiu, că America e mai mare decit tot restul 
lumii, —asta-l lucru ştiut. New-Yorkul e oraşul cel mai mare din 
America, iar acest pod—cel mai mare din New-York. Dacă Ma- 
țeiu înţelegea vorbele paznicului, ar H putut conchide cît pre- 
tuese celelalte podeje față de acesta... i 

, ` Apoi paznicul se mai uită la ochii omului ciudat, citi în ei 
tristeţă în loc de mirare, şi ideile lui luară altă direcţie... Se in- 


= 


PĀRA GRAIU 25 


| telege, cind omului nu- 


i mai e dragă viaţa, atunci poate-i fru- 
mos să te arunci de pe 


cel mai înalt pod din lume ` dar mai in- 
tâiu asta e greu: n'ai să poţi pătrunde prin rețeaua, asta de sirmă 
© gi de odgoane, lar al doilea—podul nu e deloc construit pentru 
aşa ceva, Paznicul îi explică lui Mateiu toate astea, apoi îl în- 
toarse Sei de hotărit şi incepu să-l petreacă, impingindu-l din 
urmă, De alifel omul ciudat merse fără impotrivire, ca o ma- 
putea mi într'acolo unde deasupra oraşului se vedea roşeaţa, 


plutea— întocmai ca o coroană in văzduh—cercul luminilor e- 

ice deasupra palatului Presei, 

Fu Dupäce eşi de pe pod, Mateiu se urcă —fără să mai fie 

` "` Doft de paznic. —într'un vagon pe care se vedea o inscripţie: 

i Central-Pare. Şederea finiştită si mersul monoton al vagonului 
atrâgeau fără voia luj pe omul fără adăpost, dar încotro--lui îi 
era tot una. Numai să meargă: cu cit mai departe, cu atit mai 
bine,—fâră să se pindească la nimic, dind odihnă picioarelor o= 
bosite, în timp ce, odată cu zgomotul monoton al roţilor, dela 
sine vine aţipirea,.. 

Nu-i plăcu de loc, cind zgomotul Jet deodată şi în fața ` 
lui se opri conductorul, care-l luă de minecă. Mateiu din non 
scoase banii, dar conductorul zise—No—şi-i arătă cu mina că 
trebue să iasă, 

, Matelu eşi, iar vagonul gol se învirti parcă cu bucurie pe 
cerc, Conductorul începu să stingă în mers luminile, ferestrele 
vagonului E parcă să clipească, şi încurind Mateiu văzu 
tum acesta alunecă în curtea staţiei şi se opri subt acoperişul, 
unde se odihneau în umbră alte vagoane la fel, . 

Aici totul era. destul de liniştit; Luna se făcuse mică de 
tot şi voaptea albăstrie era destul de întunecoasă, deşi pe cer 
se vedeau stele, iar piața” ceg mare, neisprăvită încă, din ju- 
rul parcului Central, albea nedesluşit subt razele argintii... Ca- 
sele din depărtare alternau cu locuri virane şi imprejmuiri ; şi nu- 
mai intrun loc un om trufaş ridicase o ctădire cu vr'o şapte- 

| Sprezece caturi—care se înălța ca o nainilă neagră, înconjurată 

„În întregime încă de schele, Acest turn babilonian se desemna 
"tăios în roșeața oraşului luminat... 

„La urechile lui Mateiu ajunse un freamăt de copaci, Pădu- 

tea intotdeauna atrage pe vagabondul fără adăpost, şi Mateiu 

“schi se simțea un adevărat vagabond. De acela se întoarse 

l iute Şi apucă spre parc, Dacă cineva l-ar fi privit în clipa a- 
„Sta din piață, ar fi putut vedea cum haina-i albă, cind se 
pierdea în umbra arborilor, cind se ivea din nou în lumina lunii. 
aşa citeva minute și se opri deodată, In faţa lui 
Se ridica, în D cușcă enormă de sirmă subțire, care aco- 
perea un copac întreg, ca o scufie. Pe ramuri şi pe nişte stin- 
Eil dormitau liniştit State paseri, care semănau cu nişte ghe- 
muri. Cind se + propie Mateiu mai bine, un uliu mare ridică capul, 
„Seinteie din ochi şi-şi întinse lenevos aripile. Apoi se aşeză iar 
i trase capul între umeri, 


26 AER ROMINEASCĂ o ooo u 


Mateiu se dădu la oparte, temindu-se să nu stirnească vr'o 
mişcare între paseri. apa incet şi se uita în toate părţile, cãu- 
tindu-şi vr'un adăpost, Încurind în faţa lui inălbi o clădire lun- 
găreaţă. Jumătate din ea era intunecată, şi lul Matelu Í se păru 
că e o şură, unde al putea să te aciuezi şi să dormi pină dimi- 
neaţa. Dar apropiindu-se, văzu din nou o cuşcă de fier, de lingă 
care sări îndărât cu spaimă: înlăuntrul ei scinteiau ca focul 
doi ochi. Un lup mare şi sur stătea lingă lupoaica adormită şi 
urmărea cu mare băgare de seamă pe omul suspect in haina albă, 
care rățăceşta noaptea cine ştie cu ce gind, pe lingă locuinţa 
unor fiare, + acelaşi timp de undeva, din umbră, o voce de om 
zise ceva în englezeşte, răstit şi minios. 

Lut Mateiu acest glas i se păru mai fioros decit mormăitul 
unel fiare din pădure, Tresări şi se dete sperios spre marginea 
cringului. Se opri aici şi ameninţă cu pumnul. Pe cine? Greu 
de spus, dar omul fără limbă simțea că se trezeşte în el ceva 
din firea lupului... 


XXI 


Un murmur uşor de apă îl atrase mai departe. Se scurgea 
în basin fintina, slab închisă. Apa pătrundea în sus, somnoroasă, 
cînd ridicindu-se, cind lăsindu-se cu totul jos; curentul suna 
şi plescăia. Mateiu se aplecă deasupra basinului şi incepu să bea 
cu lăcomie. Apol îşi luă căciula şi-şi făcu cruce, hotărit să se 
culce chiar aici, în tufiş. De undeva, de departe, în liniştea nop- 
ţii, ajunse până la dinsul un şuer... ] se păru un sunet parcă 
din altă lume. El însuşi a venit odinioară tot cu vaporul... E, 
poate, um vapor la fel din bătrina Europă, cu care au venit oa- 
men ca să-şi caute norocul în această Americă,—şi acuma pri- 
vesc uriaşa statue cu mina ridicată, în care luminează, aproape 
subt nouri, o facilă.. Numai că acuma omului dela Lozişti i se 

ea, că aceasta luminează intrarea intrun mormint uriaş. | 

Cu sufletul abâtut işi luă căciula şi, privind cerul înstelat, 
incepu a se ruga în cuvinte învăţate din rugăciunea de seară. 
Cerul care ardea incet, cu focurile lui în albastrul adinc, i se 
părea străin şi departe de tot... Oftä, îşi puse lingă dinsul cu 
bägare de seamă bucata de pine de care tot nu se despărţise,— 
şi se culcă în tufe, 

Totul se linişti, se stinse totul, adormi totul : în piaţă, lingă 
menagerie, în parc. Plescăia numai şuviţa de apă sau se auzea 
din cînd în cind undeva, Intro cuşcă, o pasere de noapte ; şi prin 
tufe se arăta ceva alb, şi o voce de om bombânea in vis din 
timp în timp ceva cu tristeță şi minie: poate vr'o rugăciune, 
poate vr'o plingere, poate un blăstam, bă 

Noaptea își urma mersul el încet pe deasupra păminatului. 
Pe cerul inalt pluteau nişte nouri albi, cu totul la fel cu al noş- 
tri. Luna se lăsă după arbori; se făcea mai răcoare şi părea a 
se lumina de ziuă, Din påmint se simţea umezeala. `. 


oC PP "Mpa 


t a|ar 


Aici cu Mateiu avu loc o mică întimplare, pe care n'a mai 
uitat-o el după aceia toată viața; şi, cu toate că nu se putea 
Se vinovat pe èl însuși, Îl apăsa totuși ca o piatră pe con- 
H a)i Dă 

incepuse să aţipească, cind deodată se destăcură tufele şi 
un om se opri deasupra-i, uitindu-se în adăpostul lui de noapte. 

Vremea era sură, întunecoasă. Mateiu abla putu vedea fața 
necunoscutului. Mai tirziu își aducea el aminte, că era o faţă pa- 
dids, lar ochii mari priveau suferinzi şi trişti... 

Era fâră îndoială tot vr'un vagabond nocturn, vr'un neno- 
rocit, căruia,—se vede,—nu-i mersese in acea zi sau nu-i mer- 
sese, poate, de multe zile, şi acuma m'avea nici măcar ciţiva 
cenți ca să-şi plătească un loc de inoptat. Era cineva, poate, tot 
-tără limbă : vrun sărman de italian, vre unul dintre aceia, care 
vin aici—turme întregi—din țara lor bine cuvintată, săraci, in- 
lunecaţi, caşi ai noştri, şi cu acelaşi dor după lor părăsită, 
după sărăcia lăsată subt cerul natal.. Vre-unul din cei fără lu- 
cru, aruncaţi de acest şivoiu uriaș, care abia s'a potolit, colo, 
unde se înalţă acele turnuri babiloniene de piatră şi unde ardea 
incet Încă roşeața cerului, adormind parcă și ca înainte de zori. 
Poate şi pe acest om il rodea nevoia, poate nu-l mai purtau pi- 
cioarele, poate sufletul lui se umpluse de uritul singurătăţii, poate 
H apăsa mal degrabă foamea și s'ar fi bucurat la bucăţica de 


——— 


pine, pe care i-ar fi dat-o Lozinschi, Poate ar fi putut arăta spo TROA 


el Lozişteanului vr'o eşire.,. | 
Poate... Dar ce nu se poate?.. Poate că. 
ar fi e în că wa frate pănă la stirşitul i 
| ibat citeva vorbe frăţeşti în această cald 
hoapte, în țară alai? EH A. 
Dar omul fără limbă se mişcă pe culcuşul 
cum se mișcase adineaori față de el lupul din cușcă. Crezu că-i 
acela, a cârui voce o auzise adineaori, atit de rail şi de in- 
dușmânită, lar dacă nu-l chiar acelaşi,—atunci poate e paznicul 
vm paan o să-l gonească de aici. 
capul cu dușmânie în suflet, şi patr hi 
se întilniră cu neincredere şi spaimă... E ici ee 
, — Germen ?-— întrebă necunoscutul cu o voce inăbuşită... 
Frenci Ppi gag d (German, Francez, Italian ?) 
— cauţi aici? - răspunse Mateiu. — Nici aici mai i 
oamenii în pace o clipă ?. i ata 


Mai schimbară citeva fraze. Vocile amindurora sunau în- 


— dirjite d duşmănoase.., 

Necunoscutul lăsă încet ramura, tutele reveniră la loc şi el 
DW. dispăru 
4 H 


Ku Dispăru, şi paşii lul incepură a se stinge... Mateiu se ricică 
„dute într'un cot cu un fel de spaimă. Pieaca,—se gindi el. Dar 
ce are să fie pe nmn. Şi se gindi să întoarne pe acest om. 

"Dar mai apoi îşi făcu socoteală că nu-i cu putinţă, şi nici gare 

„pentru ce. Tot una-—nm'are să Inţelcagă nici o vorbă. 


Ae 
ATOR 


sp 7709 


pi | 


E ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ascultă cum se stingeau paşii, cum apoi încetară, şi numai 
copacii şopteau ceva Înainte de zori, în intunericul care se În- 
groşa... Apoi dinspre mare veni un nour ploios, şi dădu o ploae 
inteată, scurtă şi caldă, care umplu tot parcul de foşnetul pică- 
turilor depe foi. É 

Acest foşnet fu auzit în parcul Central la început de doi 
oameni, dar mai pe urmă numai de unul... 

Pe al doilea zorile dimineţei îl găsiră atirnat de unul dintre 
arborii care şopteau,— cu faţa infiorătoare şi vinătă, cu privirea 
rece şi stinsă, 

Era acela care se apropiase de tufe, uitindu-se la ea- 
nul culcat. Omul fără limbă îl văzu cel dintălu-—cind se 
depe pămînt din pricina frigului, umezelei şi urttului, care îl go- 
neau din loc. El se opri înfipt dinaintea lui, îşi făcu fără voie 
cruce şi o apucă iute pe o alee, cu fața albă ca o pinză, cu 
ochii inspăimintaţi, nebuni.. Poate îi era milă sau poate... se 
şi temea să nu cază martor... Ce are să spue el, om fără limbă, 
fără pasport, judecătorilor din această țară blăstămată 7... 

In timpul acesta Mateiu fu zărit de paznicul care se întin- 
dea, căscind, subt adăpostul lui. Se miră și paznicul de îmbrăcă- 
mintea ciudată a omului uriaș, îşi aduse aminte că parcă l-ar fi 
văzut noaptea lingă cuşca lupilor, apoi urmări cu mirare enor- 
mele cizme ale Lozişteanului pe aleia umedă şi nisipoasă... 


Traducere de A. Frunză 
(Va urma) a Vladimir Corolenco 


Recreaţii 


Ecce vates + 


Eu scriu cum alţii sar, «ca så m'a Ai 
Căci nu admit că dacă'n vers faci punți 
Cu infinitul, e—ca să te 'ncrunți... 

j Cum e, cred, imperfect să fii ursuz 

®© Şi imoral să cinţi pe cineva 

De scriu, să spun astfel: pentru ceva. 

*_E "n orice caz: în bucurii să crese 

LA Și-atunci mai bun, încet să mă cetesc 

` SI din cetit să 'nseninez cu 'ncetul 

De parcă mi-aşi vedea sfîrşit portretul. 


Eu fac atuncea poezii la masă, 
in pat, pe drum, deciteori sint bine 
Dispus, şi deci aud Sonor În -mine. 


* Prima dp 
a age 27 dech simple, Beeeai şi Zwee, um 


+ Pa 4 i H 


VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


bd a gege 


De mă "'ncreţesc e-a risului grimasă ! 
Căci risul, nu uitaţi, este o faţă 
Rotundă, fotografiată 'n soare, 

Şi-i una cu-a pămintului răcoare 

Sau florile ce-i es la suprafaţă. 


In fața cosmului deci, nu lau atitudini. 
De-s obosit, cel mult mă culc pe spate. 
Aceasta nu-mi dă griji ci... latitudini 
S'ascult mai bine-o inimă cum bate. 


De 'ncep fatala odă şi-un semnal 

Mă chiamă-atar' nu mai puţin mă scol: 
Las zece-alexandrini pentru-un foot-ball 
Cum şi 'ntrerup partida, cu "o jurnal. 


Arunc o rimă-apoi cum din rachetă 
La tenis dau văzduhului o minge; 
lar dacă jocu-mi pe-alţii nu-i atinge 
E că la joc nu-i nimeni în jachetă, 
lară cămaşa-mi ce se umilă 'n baer 
E largă deajuns să latre zer, 


Nu sint bogat şi prietin n'am pe nime 
Decit un critic bun ce mă ignoră. 

E să porneşti o mai uşoară prorâ? 
Ca să planezi mai certă înălţime d 


Nu spun minciuni, şi nu am fost văzut 
Uitindu-mă la nimeni pe fereastră; 


lar dacă-am spart ceva a fost că-am vrut 


Mi-aduc aminte, mic, să ud o glastră... 


Eu nu joc BAH vinul dacă-mi place 
Ca şi femeia—sigur—e 'ntr'u cit 
“E 'n el o voe bună ce mă face 
Mai cald, mai plin de flacâră,-— şi-atit! 


Tutunu-l practic fiindcă altfel n'am 
Prilej să port la: vestă-o tabachere 
Antică... şi îl practic ca să am 

O mină care-adesea să ofere, 


Ce să mai spun, mă mustră ca o crimă 
Ca-am afirmat mai sus că joc foot-ball... 


In fond ştiu gol! dar... «Adolf» nui o rimă! 


Sic transit gloria şi arta, într'un dol... 


— Căci rima o cultiv, fiind un obstacol 
“Pe care trec cei ce nu-l lau din fugă ; 

Un pas cu care-ai ciştigat o cursă, 

Un gest ce "'nchide 'ntr'un catren spectacol 
De cobai prins și dind din colţ în cursă. 


"În sinu-unui ştrengar descult o rugă 


Şi sus o stea desăvirgind o Ursă, 
Pe-o faţă de călugar beat o glugă, 
Pentru elevii cerului o bursă, 

E vorba, care-adesea feminină 

E sfintă şi e bună că termină. 


— Pe cit se pare deci, eu n'am un viciu, 
E natural atunci să mă distrez 

ȘI ca să-mi dau iluzii de supliciu 

Copil, în gind, păpuşi să șitonez. 


$ 


A N 


VIATA ROMINEASCA 


„In casă-mi vine-ades posomoritul 
Apus de soare... singur, pe covor 

Eu îmi aşez o lume, un decor, 

Şi printre ea, vorbind, mi-omor uritul, 


Se poate ca tot visul meu molcum 
Vreodată să... dispară "'ntr'un volum ? 


Căci, veţi lua-o sigur ca un haz... 
Dar dacă e ceva ce mă desparte 

Da vis... şi-mi face pare că "o necaz 
E că, inchipuiţi-vă, ştiu carte... 


Plăceri 


Pentru Germolae 


Nu e nimic pe lume mai frumos 
Decit să mergi alături cu-o femee. 


In linie cu grat de alee, 

Să fie mindră, dar să-şi lase "mn jos 

Ca florile pe care le imită ? 
Priviri cuminţi de sclavă 'n=hipuită. 

Cu "n aer de [linţă preferată 

Sâ pară-atita de nefericită ! 

ȘI să-ţi arunce-un ochiu aşa fictiv 

Că nu se simte 'ndeajuns distrată, 

incit să crezi că n'ai avut-o niciodată... 
Dar la răstimp atit de instinctiv 


` 9 e 
AI TE KI 
. We d 


De tine să se-atingă 'ntimplător 

Şi ca de-un vechiu şi cunoscut fior 
Aşa ciudat din umăru-i să dee 

De parcă ar voi să se deschee, 


Să nu-ţi vorbească un cuvint, dar strada 
Să-ţi spună totul despre ea, privind-o, 

— Cum merge, cum se 'mbracă, precum rada 
Corabia şi-o cintă oglindind-o. 


So vezi cum se iubește cind cu voalul 
Se apără de soare, sau din drum 

Te "'ntreabă cit e ceasul ca: şi cum 

E singura ei grijă. Din banalul 

Ei mod ocult de-a-şi folosi creionul 
De buze, şi de-a fi suficientă 

Sä simţi în ea ceva din temerara 

Idee de-a se crede-inteligentă 

Şi glossă vie la Heptameronul 

Bizar al Margueritei de Navarra. 


— Nu-i şi părerea ei că indoiala 
E soarta-oricărui om bine crescut; 
Şi mu ar dobori-o plictiseala 

De a se şti distrată enn sărut? 


Suride cind îi spui absurdităţi 

Ce nu cuprind mai mult decit o frază 
Şi e o viespe-oprită Intro vază 

Cu fori, un magazin cind ti arăţi. 

«lar dacă-i spui că ceiace se vede 

in colţ, e-un monument celebru,—crede! 


- 3 


VIAŢĂ  ROMINEASCA 


Georgette o stupeface c'un mode 

Și "'ntăla oară 'n viaţa ei suspină 

— Atiţia manechini şi ea de fel 

Să op se poată-expune 'ntr'o vitrina... 


Aşa cu-o fiinţă iluzorie alături 

Să mergi... ca şi cînd dus de un balon 

Pe care l-ai umflat şi H lansezi prin pături 
De aer agitate c'un şiton. 


Să mergi ca 'n vis, dar să pricepi In fine 
Că viaţa e tăcută de-o femelă 

Cu buze moi şi degetele fine, 

Cu gind obscur şi magică umbrelă, 

— C'un suflet care-adie 'ntr'o dantelă ; 

ȘI care dacă 'nchide-ades pleoapele 

E că 'ntr'un lucru şi-a găsit aproapele. 


Să mergi cu ea, şi 'n mersul ei uşor ` 
S'o dai ca pe o floare tuturor 

De ea, ca cel din urmă om urit, 

Mai mult tu neputind să ştii decit 

Că are o brățară la picior, 


Tirzlu să intri-apoi li braţ cu ea. 
Pe canapea 'mbrăcaţi să vă trintiţi 
Și ochi în ochi, astfel, să v'odihriiţi 
Alături stind, tăcut, pe canapea, 
De oboseala de a vă plăcea, 


Privelişti de pe-afară 


La fermă mina grea de vint deretică 
In casa mare-a Dumnezeului 
Stringind de jos hirtii de gura-leului 
C'un brad, această mătură poetică. 


Cum ar sări din somn, din fund de cuhniţă 
O siujnică mincată ca de scabie, 

Dintr'un tufiş sbirlită fuge-o bubniţă 

Şi curăță văzduhul de o vrabie. 


Pe cind o cioară ce 'ntr'un lat se 'mpedică 
E-o jupiniţă rea, o ţiitoare 

Cind acru ceartă o biţiltoare 

Că treaba ei mai proastă-i ca o predică. 


— Pirere poate "9 fond nu tocmai sceptică... 


¿: De ce să purece cu ciocul merele 


Cind vintu 'ntr'una scotocind ungherele 
Din soare-aruncă pulbere-antiseptică ?... 


ȘI bate tare "n apr aşternuturiie, 

Cu straturi de rătoare le acoperă 
Cam incâperea lor nici-o manoperă 
De motie să nu pâtrundă-avuturile 3... 


Dar lumea-aşa e ea făcută, urue 

Un boloboc mereu pe toate căile... 

Aşa, cind muşte tapiţează-odăile 

Pe prispă desfrinați porumbi: se gurue ! 


AC ps i P N Po îi 


` i Pi OUTE, 


poe 


Ceva mai mult: in par o cofofană 

Pe-un porc a devenit subit prolifica! 

— Nu-i şi 'ntre noi, cu arta lui profană, 
Oricind, clte-un poet care versitică ? 


— Dar casa-i sticlă-acum, şi-oricit de cinică 
E uneori părerea animalelor 

Şi porcul de mai sus, în ciuda balelor, 
Privind-o vag se 'ntreabă: e Duminică ?... 


„În casa lui, ca nouă, cu o cremene 
De nour ce 'n luceafăr parcă scapără 
Şi-aprinde pipa Dumnezeu, asemene 
Unui prelat ce de urit se apără. 


Se *'nfundă "mn tron ceresc, şi ofge coatele 
In perini moi... dar cum fără 'ntrerupere 
O gută rea se 'ncumetă să-l supere, 
Pămințul tot, ca să-şi servească-abatele, 


Umil şi mic, şi moale... la rigoare, 
li face-un taburel pentru picioare! 


Dragoş Protopopescu 


A 


` 
Wir filete, Vi 


` buinţat il învălesc într'o haină care îi ascugde strălucirea cea a- 


„mai de preţ dintre 
Mr ` 


lasemnări despre şi pentru patriotism 


Imi amintesc de o prea frumoasă pagină dintr'o piesă de 
Maeterlink unde eroul se plinge cătră Monna Vana că nimeni nu 
crede in simțimintul ales căruia el şi-a dat viaţa întreagă. 

Toată lumea priveşte cu îndoială pe omul care spune că nu 
a avut decit o singură dragoste în viață, pentrucă toţi se im- 
păunează cu penele omului aceluia. 

Toţi se laudă că numai odată, o singură dată, au iubit cu 
adevărat ;—şi minciuna Tuturor aruncă bănuiala asupra adevă- 
tului Unuia. 

Tot astfel, muite simţiminte înalte se tocesc şi se minjese 
în el EN mulțimii care se năpustește asupra lor, însetată să 
t drept elită. Vorbe ascunzind lucruri de o mare curățenie 
motală, se prefac in simple vorbe-late din pricina unei prea mari 
circulații publice. N 

iscreditarea şi trivializarea lucrurilor frumoase prin intre- 
buinţarea urită, pe care le-o dă gloata de jos şi mai ales Fari- 
"eg Sus, alcătueşte cea mai dureroagă privelişte pentru omul 
simțitor. . 

Toate accesele anarhiste şi nihiliste ale ginditorului întristat 


E datoresc desnădejdii care îi apucă atunci cînd vede ceiace 


Che numea:  Asfinţirea icoanelor, 

_A disprețui, deodată, ceiace a! iubit cu patimă, este atit de 
` pentru un om de credinţă, încît orice eşire sălbatecă și 
dărlmătoare i se iartă, 

P este poate cea mai de samă dintre frumuseţile 
etice nedreptățite. Umblind prin atitea guri neautorizate, a că- 
pătat o sgură necurață care îl împiedică de a mal intra în su- 
e şi cruzimile la care a fost aşa de des Intre- 


devărată, 
Pentruce oamenii nu se ridică impotriva ptostituării celor 
giuvaerurile morale? Pentruce atitea nea- 


 Zab a 


33 VIAŢA ROMINEASCĂ 


junsuri, cînd flecărei vorbe mai intunecate i s'ar putea depâna 
inţelesurile adevărate de cele greşite, îndreptiadu-i-se şi limpe- 
zindu-i-se cuprinsul ? 
Pentrucă o asemenea încercare are de întimpinat greutăți 
mari din partea acelor care au interes să se dosească după cuvinte, 
Totuşi trebue să sfirşim prin a începe; şi patriotismul este 
poate noțiunea care ar merita cea dintăiu să fie lămurită. 


. 
~ s 


Greutatea unei astfel de cercetări este lipsa desăvirşită de 
bibliografie, Singurele izvoare sint Dicţionarele enciclopedice, 
unde nu găseşti insă decit banalităţi falşe, Sar părea contra- 
dictoriu ca o banalitate să nu fie vinovată, dimpotrivă, de o prea 
mare evidenţă. In realitate, există locuri comune sociale, care 
nu au alt temeiu, decit increderea necontrolată a mulțimilor. 

Acestea sint greşelile de care adevărul trebue să se teamă 
cel mai mult, şi pe ele totmai le găsim in Dicţionare şi Enci- 
clopedii. 

gier e izvoare nu se mai află. Trebue să ţinem minte, la 
intimplarea cetirilor, sugestiile trecătoare şi empirice pe care 
le-am putea dibui din lucrări străine cu totul de subiectul ce voim 
să deslegăm. 

Insfirşit o altă greutate technică este faptul că asemenea 
cuvinte convieţuesc în limbă de-avalma cu altele cu care lumea 
uneori le identifică, alteori nu. Astfel, în cazul patriotismului, 
sint noţiunile de stat, naţiune, naționalism, loyalism, etc,. 

Trebue deci, în primul rind desprins înţelesul cuvintului pa- 
trie de acel de stat şi de acel de naţiune, 

Patria nu este decit reprezentarea afectivă a ideli de stat. 
Orice om are, explicit sau inconştient, o concepţiune asupra fe- 
nomenului sociologic: stat. Este o operaţiune mentală obiectivă, 
generală, intelectuală, absiractă, Alături de aceasta, mai are şi 
viziunea individuală, subiectivă, sentimentală a statului său. O- 
biectul acestui sentiment care nu analizează fenomenul stat, ci 
numai extrage stări afective din simpla considerare a unul a- 
numit Stat concret se numeşte patrie, iar sentimentul el însuşi 
patriotism. 

Patriotismul este tot atit de vechiu caşi substratul său. 
De cind există state, deci de totdeauna, au existat şi patrii—as=- 
pectul afectiv al acestora. Dar după cum statele, în esenţă a- 
celeaşi, au putut prezenta variante de amănunt, tot astfel pa- 
teg a putut lua şi el sinonime, contigente fiecărei epoci 

r D V 

Aşa a fost fidelitatea cătră Totem în triburile sălbatice (si- 

metrice unei perioade istorice determinate), virtutea cetățeneasc 


4 
a urbei clasice, loyalismul cătră dinastie dela inceputul dm 


moderne şi, în sfirşit, naționalismul statelor democratice, 


ÎNSEMNĂRI DESPRE ŞI PENTRU PATRIOTISM 39 
EE AE, ` 


ționalismul este un patriotism, ca oricare aliul, doa A 
punde unui stat de o anumită întindere, * „ doar că cores 


e 
u M + 


Dar pentruce există un asemenea sentiment ? Pentruce 
oamenii se văd obligaţi să aibă o atitudine afectivă în 
fiunii obiective de stat? | SE De 

Sint alte fenomene, deasemeni foarte insemnate, cum este 
de pildă gravitatea, în faţa cărora numai cijiva incearcă stări 
sentimentale. 

Pentruca un simțămint să existe, trebue să corespundă u- 
nei sau unor nevoi sufleteşti sau sociale. Dacă sint mai multe, 
se poate ca unele să fie de o calitate morală mai mare sau mai 
mică, de o generalitate, de o insemnâtate de asemeni diferită, 
Care este teleologia, care sint scopurile, înalte sau reprobabile, cà- 
rora corespunde acest simțimint 3 Intr'un cuvint, care este uti- 
litatea patriotismului 3 

Celace se numeşte patriotism izvorâşte dintr'o mulțime 
foarte mare de mobiluri. Două numai sint şi principale, şi mo- 
rale. Celelalte sint toate secundare şi, cele mai multe, imorale. 
Vom incepe cu acestea din urmă: 

1, În primul rînd este vorba de ceiace toată lumea ştie : 
Comunitatea de limbă, de teritoriu, de cultură, de tradiţii. Cauză 
in acelaşi timp şi incontestabilă, dar şi insuficientă pentru a da 
naştere unui sentiment cu urmări dinamice atit de întinse; în 
plus cauză nespecifică patriotismului. O găsim la provincialis- 
mul de Provincie, la provincialismul de Oraş, la spiritul de bi- 
sericuţă care bintue în unele familii, în unele cenacluri artistice, 
în unele cluburi sportive. 

2, Se mai poate semnala o recrudescență de patriotism la 
acel care, aflindu-se într'o ţară străină, işi reaminteşte deodată cu 
tărie, aproape cu violenţă, cit este el de cetăţean al țării sale. 
Dar nici acest aspect al patriotismului nu merită atenţiane. In 


„primul loc pentrucă nu înseamnă alt decit cătarea de cirji care 
„Să sprijine slăbiciunea dezorientatului pus în situaţiune de infe- 


floritate într'un mediu a cărui deprindere nu o are. Intrebuin- 
tarea procedeelor de viață ale acelei ţări îi lipseşte; atunci, îşi 
aduce deodată aminte să le intrebuințeze pe cele naţionale, sin- 
de care dispune, 
in al doilea rînd un asemenea patriotism este, prin însăşi 
esenţa sa, opus celui adevărat. Acesta din urmă porneşte 


vor puten deiei piaig o Eala deai nubile Naitan, malt mei oar 
i 9 ;. dac r'un nu 
» de slate conlimporane suma K. a Vogel dën care alcălueşie 


-suprafața lor, vom avea un cil SN. care va D indicele și definiția 


„cea mai clară a cuviniului nejiune. ` 


i gf 


A0 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dintr'o nevoe de a fraterniza, de a se contopi cu toţi ceilalţi, de 
a face una cu alţii. Aici însă este vorba tocmai de nevoia in- 
versă ; este dorinţa de singularizare, de luptă impotriva primeij- 
diei de a fi absorbit ; şi nu se poate vedea aici nici o analogie 
cu rezistența grupurilor etnice impotriva unor încercări politice 
de desnaţionalizare ; această luptă împotriva altora este o urmare 
automată a unei unificări interne prealabile. 

In cazul nostru este vorba însă numai de un individ, de ne- 
voia de singularizare pură şi simplă. Intors în ţara lui va în- 
cerca tot, aşa de bine să se izoleze de ai săi, după cum, în strâi- 
pătate, dorea să se distingă de străini. Atita doar că în ultimul 
caz nu are alt mijloc decit descoperirea subită a sentimentului 
de falșă iubire de neam, 

3. Primele două pseudo-patriotismuri, deşi foarte secun- 
dare, aveau cel puţin calitatea de a nu fi necinstite. Trecem a- 
cum la lista dureroasă a acelora unde asemenea însuşiri lipsesc. 
Unul din ele este acela care erp ru dintr'un fel de voință de 
putere, cum ar spune Nietzsche. mult, un Roman de seamă 
spusese : „Mai bine cel dintăiu aici decit al doilea la Roma“. 
Astfel, vedem, în toate timpurile cirmuitori refuzind înţelegeri 
folositoare comunităţii pentru a nu-și periclita izolarea, şi pentru 
a ocoli o înfrățire de interes din care întăetatea lor ar fi pri- 
mejduită, 

Izolarea este cel mai bun instrumhat de păstrare a,unei im- 
portanţe personale deșşarte şi neindreptăţite, chiar cu preţul unui 
inceput de sinucidere naţională. lar scuza acestei asfixii, voită 
şi vinovată, scuza faţă de popor, este patriotismul şi apărarea 
onoarei neamului. 

4. Dar dacă patriotismul poate fi un mijloc de a se im- 
păuna cu pene falşe faţă de străinătate, față de populaţia dinăun- 
tru devine un adevărat instrument de asuprire, Cite măceluri, 
cite nedreptăţi, cîte atentate la viaţa omului nu se comit în nu- 
mele acestui sentiment. Toţi acei supra-oameni care au voit bi- 
nele celor mulţi fără să se teamă de a expropria pe cei puţini 
au găsit, în aceştia, acuzatori care, cu patriotismul ca pretext, 
au întors împotriva acuzatului chiar pe acei mulţi pentru binele 
cărora aceştia din urmă lucraseră. Și în cele mai multe ţări, 
anti-patriotismul este juridiceşte pedepsit cu moartea. 

Dar incă mai strigătoare este uciderea în masă care se în- 
faptueşte cu ajutorul lui. Dreptul pe care şi-l iau guvernanţii de 
a dispune de viaţa a milioane de supuşi liniștiți şi nevinovaţi, 
Războlul este sfinţit graţie folosinţei şirete şi necinstite a acestui 
simţimint frumos, demn de întrebuinţări mai inalte, 

- Războiul este o nedreptate prea mare ca să poată incăpea 

meri i egene? ën a unui articol. Deaceia ca sen 
- zăm aitcindva separat, ne märgi 2 

men cuvinte. a giim si mal Së 

aţă de mobilizatul depe front, patriotismul are ca func- 

Dune să stoarcă, în mod forțat şi istovitor pentru melen: toată 


“A ÎNSEMNĂRI DESPRE ŞI PENTRU PATRIOTISM Ai 


înălțimea morală de care acesta dispune. După cum morfina 
extrage, cu deasila, în chip artificial şi nesânătos toată cantita- 
tea de optimism pe care morfinomanul o mai poate avea, tot ast- 
fel minciuna unui ideal patriotic vine şi produce o reacțiune vio- 
lentă şi nenaturală în arganismul sufletesc al soldatului. Impo- 
triva tuturor suferințelor fizice şi morale ale războlului, împo- 
triva incomodităţii, oboselii şi neigienei vieţii de trangee ` împo- 
triya unei existențe unde eşti veşnic flămind, veşnic însetat, ză- 
cînd intro murdărie trupească şi un obscurantism intelectual ne- 
suferit, unde veghea obligatorie şi nesfirşită găseşte un prieten 
într'o frică de moarte neîncetată, —impotriva tuturor acestor ofense 
aduse personalităţii omeneşti, sărmana personalitate omenească 
luptă cu toate rezervele rămase de calităţi etice. Se scoate din 
suflet tot, absolut tot ce este bun şi ales şi se fabrică, în timp 
cît se poate mai scurt, un misticism ad-hoc care să ţină pe individ 
într'o stare de exaltare halucinată pentru a putea lupta impotriva 
decăderii generale în care se afundă, Această operaţiune de epui- 
zare în citeva clipe, a tuturor bogățiilor morale disponibile, ca 
medicament in extremis a celei mai grave leziuni aduse senti- 
mentului de demnitate individuală, se numeşte entuziasm patriotic. 
lată pentruce o asemenea sforţare este măreaţă, dar iată și de 
ce oamenii care, cu riscul secătuirii, te silesc să o faci, sint con- 
damnabili, In sfirşit iată pentruce un asemenea patriotism, care 
constă dintr'o stare de ebrietate indispensabilă pentru a învinge 
frica unei morți nemeritate, nu poate H nici acesta decit un 
pseudc-patriotism. 

6. In viaţa politică, acest sentiment aşa de multiform mai 
este chemat să scuze versatilitatea de caracter a politicianilor, 
Cind aceştia găsesc un obstacol în fidelitatea pe care o dato- 
rează directivelor partidului, vor declara cu mindrie că se sacri- 
fica ţării, punind interesele generale ale neamului mai presus de 
acele particulare ale partidului şi nimic nu e mai uşor decit a 
face să intre orice schimbare de front politic în cuvintul vag de 
patriotism, 

Cine va putea controla dacă programul cutărui partid este 

mai bun sau mai rău decit acel al altui partid pentru propaâşi- 
rea comunităţii ? 

Patriotismul este paşaportul sigur cu care orice transfug 
politic poate dezerta onorabil. 

7. Apoi nu trebue să uităm că patriotismul a fost, în toate 
timpurile, cel mai perfecţionat instrument de calomnie. Presti- 
glul său, totdeauna unanim, niciodată controlat, face ca o acu- 
zare de nepatriotism adusă cuiva să-l paralizeze şi să-l discredi- 
teze în faţa opinlunii, mai mult decit oricare alta. Apărarea îm- 
potriva calomniei este anevoioasă ; împotriva calomniei de nepa- 
triotism aproape i ibilă. Există procese celebre de calomnie 
pură, unde nici judecătorii, nici opinia publică nu au considerat 


- dreptul de apărare al inculpatului altfel dech ca o formalitate goală. 


8. In stirşit pănă şi pe tărimul cultural li găsim o utilitate 


Lex had 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ 
moralmente criticabilă. Patriotismul poate fi, în acest domeniu, 
procedeul cel mai sigur de calibanism. Caliban este un erou 
dintro dramă filozofică de Renan, care urăşte de moarte tot ceiace 
depăşeşte inteligenţa sa mărginită. Există ţări, de o civilizaţie 
foarte inaintată, ticsită de monumente istorice, avind un trecut 
strălucit şi un patrimoniu cultural dintre cele mai bogate, unde 
totuşi neputința de a înțelege spiritul specific altor ţări dă naş- 
tere acestui calibanism patriotic. Toată producţia ştiinţifică, li- 
terară, artistică, technică a celorlalți este considerată inferioară, 
pentru simplul motiv că nu o pot înțelege; ba chlar există o 
mentalitate. curentă în multe ţări, după care străinul este invinuit 
că nu simte datoria de politeţe de a simţi, gindi şi prrduce după 


` calăpoadele patriei acuzatorului, ŞI această obtuzitate sălbatecă 


poate merge foarte departe. Există ţări apusene unde străinilor 
li se cere să vorbească chiar între ei limba locului, 


Lu) 
+ = 


Dacă patriotismul nu ar fi decit o simplă nostalgie spațială 
sau o rețetă eftină de singularizare în străinătate,—ar fi insufi- 
cient. Dacă nu ar fi decit un procedeu de dominație şi de uci- 
dere în masă, decit un medicament istovitor de stoarcere bruscă 
a întregului cuprins moral al unui suflet, decit un izvor de im- 
portanță personală prin izolare suicidă, decit un instrument de 
calomnie, decit o scuză a versatilităţii politice şi un pretext de 
ură calibanică, —ar fi ingrijitor. Din fericire însă patriotismul 
este încă două lucruri, de data aceasta într'adevăr inalte şi mo- 
rale, şi despre ele ne mai rămine să vorbim, 

1. Istoria universală nu poate fi concepută şi clasificată alt- 
fel decit după acele citeva perioade de prefacere fundamentală 
pe care, în alte lucrări, le-am numit: crize de state. Individul 
nu trăeşte nici in aşa zisa „societate“ nici în „el însuşi“, ci în 
alcătuiri sociale intermediare care sint: statele, Şi există, în 
evoluția lustituţiunilor omeneşti, momente istorice unde forme in- 
vechite de state lasă locul liber altora noi, mai potrivite cu noua 
stare de lucruri. In aceste clipe cînd o integraţie superioară, o 
sinteză mai armonioasă trebue înfăptuită, are loc şi pe tărimul 
afectiv un proces analog. Patriotismele cele vechi, mărunte 
sint trădate in folosul unuia mai larg, mai general, i 

Astfel a fost patriotismul pan-trancez simbolizat în fecioara 
din Orleans, Graţie lui, în locul pulberei de stătulețe microsco= 
pice, s'a închegat prima Fran unificată. Acelaşi lucru în An- 
glia, Spania, Olanda, Suedia, etc.. Revoluția franceză, care a a- 

s Franța la ò treaptă incă şi mai inaintată de centralizare, 'a 
fost o mişcare tot atit socială cit şi patriotică. Atita vreme cit 
sistemul statului naţional! nu era incă generalizat, vedem cum 
toată intelectualitatea inimoasă îşi inveleşte gindurile de mai bine 
cu o mantie cuprinzătoare de patriotism, Toate mişcările revo- 

Ld 


ÎNSEMNĂRI DESPRE SI PENTRU PATRIOTISM 43 


luţionare presărate de-alungul secolului al XIX-lea sint insuilețite 
de simţimintul naţional. 

In perioadele de prefacere de tip al statelor sarcina lui este 
aceia de sol, de ecleror, de precursor. Inainte ca schimbarea să 
se facă, el vine și pregăteşte terenul, cimentează tendinţele, —e- 
chilibrează și regularizează avinturile sufleteşti, le centralizează 
şi le canalizează astfel incit să fie indreptate cu coherenţă cătră 
un singur scop. într'un cuvint, este cel mai de preţ dintre co- 
laboratorii evoluţiei şi ai propăşirii. Sosit numai la răscrucile de 
căpetenie ale istoriei, realizind o înfrățire în principiu unanimă,— 
“pentru aceste două motive, patriotismul este unul din cele mai 
intinse şi intense simţiminte din cîte cunoaşte viața sufletească. 

Dar, nu trebue să uităm, aici este vorba numai de o insăr- 
cinare ad-hoc, istorică, intermitentă, reinoită poate din 500 în 
300 de ani ; un fel de mandat limitativ şiimperativ. Nu aceasta 
este raţiunea adincă şi necurmată a patriotismului. Pe aceasta 
din urmă, ca să o găsim, nu e deajuns să scoborim firul istoriei, 
Va trebui să urcăm pe acela anevoios al moralei, şi numai spre 
culmi o vom putea descoperi. e 

2, In toate timpurile şi la toate neamurile etica a aşezat în 
virful scării de valori aşa zisa: faptă bund. Năzuința de a tace 
bine a fost izvorul tuturor invenţiunilor, pricina de căpetenie 
pentru care viaţa face să fie trăită, cel dintăiu şi cel de pe urmă 
imperativ categoric, 

Purtarea omenească cea mal iubită de morală trebue să 
pornească din înălțimea acestor porunci şi, de acolo, să se lase 
peste realitatea de jos, prefăcind-o, în măsura în care aceasta 
din urmă o îngădue, Dar care este anume această măsură ? 

ne-o spune? > 

In locul tocmai unde imperativele şi dezideratele eticei in- 
tilnese pe pămint posibilităţile şi îngăduințele lucrurilor,—se gă- 
seşie un simţimint particular. La hotarul pănă la care realita- 
tea terestră dä voe celei morale să se înfăptuiască, acolo încol- 
jeşte acel sentiment. Şi numele lui este patriotismul, lată cum, 
şi pentruce. 

Omul vrednic şi inimos începe prin a încerca să lucreze 
pentru fericirea omenirii întregi. ŞI, logiceşie, aceasta nu este 
„neapărat utopic. Sint descoperiri care au adus belşug sau drep- 
tate oamenilor fără deosebire de culoare sau de meridian. Ajuns 
însă la faptă, vezi cum faţa lucrurilor se schimbă, Nu e dea- 
juns să vrei a face bine. Trebue să şi izbutești. ȘI atunci, se 
ridică o stavilă ciudată din partea înşişi acelora pentru care te 
strădueşti. Nimic nu este mai greu decit să hotărăști pe oameni 
să-ţi primească binele ce le aduci. . 

Până intr'o măsură, lucrul se poate înţelege. Folosul celor 
mulți înșamnă totdeauna paguba celor puţini; şi cum cei puţini 
sint tocmai cei puternici, vor întrebuința toate mijloacele (şi le 
au pe toate) pentru a face pe cei mulţi să creadă că acolo unde 
li s'a părut că văd un ciştig, este, dimpotrivă, numai pierdere. 


Va 


A4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atunci rămine ca binele ce vrei să faci, să-l faci De cu 
de-a sila, fie să-l strecori hoţeşte, Prima cale este insă cu ne- 
putinţă. Ar însemna să fii atotputernic peste omenirea întreagă. 
Deaceia trebue să-ți mărginești avintul la cantitatea de oameni 
peste care ai putea ajunge să fii socialmente cirmuitor. 

A doua cale de asemeni este plină de piedici. Să zicem că 
machiavelismu! procedeului nu te opreşte. Și nici nu poate să 
te oprească. Scopul nu are, aici, nevoe să scuze mijloacele. Cind 
mijlocul ales este totdeodată şi singurul existent, a renunța la 
el însamnă a lepăda însuşi scopul. ŞI fapta bună este printre 
acelea care nu trebue să dispară, oricare ar fi preţul păstrării. 

Aşa dar, fără scrupule, te hotărăşti să faci binele cu chiar 
mijloacele de care te-ai folosi ca să faci răul. Pe ascuns, cu şi- 
retenie, întrebuințind nebăgările de samă ale unuia şi altuia, tră- 
gind folos din slăbiciuni, socotind, uneltind, chibzuind, prinzind 
şi storcind cu dibăcie fiece clipă prielnică,—vel strecura pe furiș, 
cînd şi cind, cite o schimbare cătră mal bine. 

Dar nu e de ajuns să știi că astfel vei izbuti. Acele im- 
prejurări favorabile de care îţi propui să profiți, trebue, in tot 
cazul, măcar să le cunoşti, iar dacă se întimplă să fie foarte 
multe, cunoaşterea lor devine o piedică de neînvins. 

ȘI, din nenorocire, nu se întimplă niciodată altfel. Zece 
vieţi de om încă nu sint destul pentru a pricepe, astfel incit să 
le poţi specula moravurile, caracterele, însușirile, cusururile, pre- 
ferințele, năzuinţele, idealurile, instituțiunile, tradiţiile din toate 
locurile. Trebue să circumscrii terenul, să-ţi retezi din avint, să-ţi 
strămuţi graniţele activităţii din ce în ce mai aproape, până vei 
atinge locul unde incep slabele,'ațit de slabele puteri omeneşti. 

lată deci cum, şi pe o cale și pe alta, ajungi la acelaşi la- 
cru: reducerea numărului oamenilor in mijlocul cărora încerci să 
aduci o licărire nouă de dreptate, un spor nou de fericire. 

Dacă nu te hotărăşti să-ți mărgineşti cimpul, cazi fie intr'un 
idealism verbal, sterp şi gol, fie intr'o desnădejde împietrită. Ca 
să poţi merge înainte, va trebui neapărat să te intorci inapoi, 
ps a te opri acolo de unde să-ți poți urma drumul mai 

eparte. : 

Dar unde este acolo? Unde trebue să-ţi împlinţi hotarul? 

Răspunsul este ușor oricui. Dacă rotim ochii în jurul nos- 
tru, vom găsi repede o serie de fruntarii deja puse şi, înlăun- 
trul lor, tocmai ce cătam: lucruri, aproape toate, pe jumătate 
ştiute. Este: statul, şi anume statul (än. 

Atunci, sentimentul moral la care ajungi, la stirşitul acestor 
drumuri anevoioase în susul şi în josul apei gindului, este acela 
al cărul substrat îl alcătueşte statul. Patriotismul vine şi ia los 
Ze lăsat se de eee n prea ra pentru mijloacele omu- 
ui, prea larg pentru acei care la vorbă înțeleg să adaoge si faptă, 
Cind un visător este mărinimos, atunci eri ege Kb 
însă un om năzueşte să-şi merite numele, nu poate fi decit un 
lucru, şi acesta se cheamă patriotism. s 


Ta Lab Se LK b AE? 4 
INSEMNARI DESPRE $I PENTRU PATRIOTISM 45 


Patriotismul însamnă măsura maximă in care cineva, pe 
pămint, poate face bine celorlalți. Este punctul culminant al mo- 
ralei practice şi, printre sentimentele eficace, cel mal eficace. 
Ca să ajungi la el, trebue să renunţi la visuri mai mari; dar 
printre visurile care se realizează, el este incă cel mai mare. 
pentrucă patriotismul alcătuește poate partea cea mal 
respectabilă din sufletul omenesc, avem datoria să-l ferim pe cel 
adevărat de amestecul cu cele mincinoase. Rindurile de față 
despre patriotismul cel rău, dar mai ales pentru patriotismul 
cel bun nu au avut alt scop decit implinirea acestei datorii, 


DL Suchianu 


. KE 


Boerul 


Mihail Gora deschise uşa bibliotecii şi, înainte de a intra, 
moment pe prag. 

a we eg larg ză lăsau să intre, cu răcoarea nopții 
de August, razele reci ale lunii. Ele scăldau spaţiul din drep- 
strelor într'o apă de argint. 
ep E unde de lumină imbrăcau cu un giulgiu diafan lu- 
crurile cuprinse de ele, făceau să scinteeze ici şi colo crista- 
lul unei oglinzi, muchile unui obiect de metal, ţinind cele stă- 
pînite în puterea lor, subt vraja unei vedenii de basme. Chiar 
întunericul alăturat, de care prin netede şi clare trăsuri se des- 
prindeau razele lunare, era Zeie? ra tt a luminii fer- 

t i părea şi dinsul uşor şi aburiu. À 
mee A tará. cintecul neîntrerupt al greerilor ţinea un izon mis- 
terios tainicei lumini. O linişte venită din depărtări, de dincolo 
de lume, le învăluia pe toate, şi dealuri şi cimpii, in tăcerea 
ei. Şi zgomotele omeneşti, care din cind în cind răzbeau prin 
parc calmul atotstăpinitor al nopţii, păreau ale unei alte lumi, 

tā cindva. t d 
deg Gora păşi spre masa de lucru şi aprinse lumina electrică 
Ja o lampă între cărţi şi hirtii. Lumina vie şi crudă se revărsă 
deodată asupra mesel, se răspindi şi în încăperea camerii, îm- 


prăștiing vrăjita lumină a lunii, gonind în depărtările de unde y 


venise harurile ei de vis. 

mesei, Gora scoase dintr'un sertar un plic lusemnat cu creionul 
roşu, Il puse pe masă, Îl deschise şi dintr'insul alese, din grá- 
madă, două hirtii. Erau două pergamente; şi Gora înainte 

a le desface, putea să străvază, cum le ţinea înaintea lămpii, 


| 


La lumina lămpii ce o trăsese înspre dinsul pe eil 


BOERUL 47 


racterele negre şi intortochiate ale unei caligratii slavone. 
€ Le ţinu pe fiecare într'o mină citeva momente în faţa luminii 
= şi pe figura lui uscată, inviorată de ochii negri şi strălucitor 
trecu un surts ciudat. Desfăcu apoi ambele pergamente şi | 
də pe masă două note manuscrise. ŞI controlind propriul lui 
scris cu slova buchelor vechi ceti încet, unul din ele: 


Cinstite japin Miha! să fii Dumneata sânătos. Că află de 
la mine de cind am purces în drum la mănăstirea Horezului, 
toate cu sănătate le-am dus. In sfinta mănăstire de-am sosit, 
de grabă am inceput a întocmi adăposturi împotriva hainilor 

gini. Dece fii dumneata fără grijă de mine, iar nu cum sint 
cu cu grijă de dumneata. Că nu mă lasă gîndul de dumneata, 
nice de ncvoele dumitale, nice de râtele, ce le pătimeşti. ŞI cu 
trupul aş dori să fiu alături de dumneata, să-ți dau nädejde de 
istovit. Dar altminteri a vrut Dumnezeu, dela care e toată 
puterea. ŞI eu, o muiere slabă ce pot, numai să fiu cu inima 
mea a dumitale, Și jurămîntului sint plinitoare, cu ul şi 
cu sufletul şi nu cu silnicie, precum o ştii, cu adevărat. Si sint 
cu nădejdea că Dumnezeu se va îndura de noi, că ne vom ve- 
dea de isnoavă şi atunci facă-se voia dumitale, care e şi vola 
mea. Ce să mulțumim lui Dumnezeu să ne țină sănătoşi pănă 
ce să treacă urgia. Dece mă rog lui să te păzească de pră- 
, păd şi de moarte, că de s'ar întimpla aşa şi să ne ierte astfel 

Dumnezeu de păcatele noastre, nădejde în viață m'aşi mal a- 
vea, ci în pocâinţa păcatelor şi în moartea cea lumească. SA 
fii dumnzata sănătos, 

Maria. 


Cartea aceasta datu am lui Manea Dorobanţul să o dea 
biv-vel logofătului Mihail Gorz, întru cinstit mlinele sale. Scrisă 
în sfinta mănăstire a Horezului în Fevruarie 25 leat 7235. 


Gora puse pe masă scrisoarea întăia Şi luă a doua seri- 


soare, Să 0 cetească tot astfel, alăturind lămurirea nouă de ve- 
chiul manuscris: 


Cinştită jupineasă Maria, aşa să o țină Dumnezeu sănă- 
: Datu mi-a Manea Dorobanţul cartea dumitale şi am 
cetit cu drag şi am dat lauda milostivului Dumnezeu înțelegind 
de buna sănătate a dumitale. Sint bucuros, câ cu bine ai putut 
ajunge sfinta mănăstire a Horezului şi că ai găsit adăpost de 
` restrişti şi vremuri rele. Aşişderea eu cu mila lui Dumnezeu 
sînt săni am nădejde pre Dinsul, Unul, că se va indura 
şi cu vrerea ne vom intilni cu bine. Ca şi gindul meu nu- 
sai la dieta este şi See miagtere îmi e. Si de rece 
macar s p împlini-vom duința după vola dumitale 

 pohta inimii mele în Dnia cuanna: Dece numai intr'unul 
Dumnezeu mi-am pus nădejdea, că amărite zile trăim şi rindul 
` bolarilor de moştenle s'a săvirşit. Şi nol prea puţini sintem şi 


ss Ae Adi: 


48 VIATA ROMINEASCĂ 
a. EN, sont arca vale 


nemica nu putem a face. Şi de nemica nu mai sint bun. Ce 
dumneata rimti cu gindul meu sănătoasă şi cu credinţă în 
Dumnezeu, cela ce pe om păzeşte de toate rălele. | 


Mihail, biv-vel logofăt. 


Datu am lui Manea Dorobanțu! acest răspuns să-l dea 
intru miinele cinstitei jupinese Maria Corbeanu în sfinta mä- 
năstire a Horezului. Scris în cetatea Braşovului în Martie 14 


leat 1225, ` 


In mintea lui Gora trăi din nou povestea minunată a dra- 

gostei stinse în amurgul trecutului. Era povestea transmisă din 
tată în fiu, ştiută de tot neamul lui Gora de cum se perindase 
în timpuri, şi împodobită cu tot farmecul legendei în decursul 
veacurilor. Şi iată că descoperirea făcută de dinsul cu puţine 
zile inainte, întrun vraf de vechi hirtii, a celor două scrisori, 
dădea ziselor dia bătrini temeiul adevărului. 
Mihail Gora trăise subt Constantin Vodă, ajungind în slujbă 
de mare logofăt, deşi in tinerețe fusese din boerii Bălăceanului, 
care il insoțise pe viteaz în băjeniile lui şi împărtăşise cu din- 
sul apriga lui pornire împotriva păginilor. Numele de Mihail, 
fiind de datină în neamul lui Gora, moşul Gorenilor din Gorj 
ajunsese astfel a numi pe strănepotul dinsului, cetitorul de a- 
cum al scrisorii sale. El, strămoşul, fusese la Zărneşti, ală- 
turi de Bălăceanu şi cind acesta pieri subt hamgerile Tătari- 
lor, dinsul îşi croi drum cu sabia prin ordia pă nå şi scăpă 
cu viață. Mat tirziu cind văzu pe Constantina din Brincoveni 
întărit în scaun, el făcu pace cu Domnul şi fu printre întăii lui 
sfetnici. Dar, apoi, de a fost ridicat Vodă Brincoveanul şi dus 
de Turci să răspunză de plănuirile lui prea mult iscusite, spre 
a pieri în urmă subt sabia călăului, Gora, în care se redeştep- 
tase, vie, ura păginilor, se trase peste Oit, cu o samă de bo- 
eri, ca alături de boerimea oltenească să Incerce, cu desnădejde, 
de a pune în scaun Domn dintre ai lor, iar nu cum vroia 
Turcul, pe un Grec din Fanar, siuga lui plecată. Şi Gora în 
viltoarea luptei pentru cinstea boerească şi scăparea ţării, a- 
vea să întilnească— văduv şi bărbat in putere—zbuciumările iu- 
birii cu mingierile și suferinţele ei. 

Jupineasa Maria 
beanu, trăia decînd văduvise de tin în cula ei din Curti- 
şoara. Gorenii erau alături de Curtişoara şi, în acele timpuri, 
cind boerii băteau drumurile, căutind să-și stringă şi să-şi în- 

tocmească puterile, prilejuri nu trebue să fi lipsit logotătului 
Mihai de a trece şi de a se opri la cula vecină, ce-i ţinea cê- 
lea, albă şi prictenoasă. ȘI dragostea se născu din întimplarea 
drumurilor şi a vecinătăţii. 

Trecură zilele şi nopţile — zilele ce se petreceau în sfaturi 


Corbeanu, văduva comisului Tudor Cor- e 


Ja > 


e e 
de 
Ex cu boeri şi în drumuri spreizbinda gindului lor 


„ Betele de clopot. 


"din tot întinsul 
“apropiate le țineau hangul altele indepârtate ale bisericilor pier- 


i 
E. 


J lece cur- 
geau bine și împăcate cu farmecul iubirii kapatid 
uana Caen, a razelor lunare. Bătrina casă a eee pda 
o S le? Ee subt acelaşi văpae de lună 
) estre sc 
i cë ie Yia povestea, e, o pătrundea pănă la urma- 
a ra fu din boerimea lui Barbu Brâiloiu 
pr amet ei şi cu ajutorul catanelor nemţeşti, puse mina Ge 
n aame din Bucureşti, a cărui îngrijorare Şiiuse să o a- 
doarmă boerii lui de curte, complici. Dar înainte de a-şi lăsa 
eg? care pornea să se adăpostească subt zidurile Horezului 
ză erer grele, Mihai! luă cu jurămint dela dinsa 
erg va soţie, de le va fi dat cîndva să se 
_ Boerii, şi printre dinşii Gora, duseră 
slujitorilor şi a catanelor, lui Stainville, Anere SE 
SE Kë, H ege Dar speranţele lor de rein- ` 
urilor trecute, de retnâlțare în scaun i 
pămintean se loviră de calculele d su Doe 
poilticei imperiale, 
e? ee ia eg ajuta a pune Done intr-o fară et 
p prite n aceasta omn şi fără atitea forme, numai de ar 
DEI! văzură cum stau lucrurile şi amăriţi pl 
Lë aaa "og SC GEN prinsi intre pure pp e 
unci, iră Gora, la B 
nde se frăsese cu dinşii, scrisorile, ce | IE trimetea Ae VE: 
l H r le trimetea din H 
jupineasă Maria prin omul ior, Ma As Seng 
tii Olteniei, Manea ducea inar i ja f beach se 
eg WR See dacea în poi, a Horez, răspunsurile päti- 
à duri trebue să-l fi - 
nit, chad. cugeta la iubita lui, DG Bi SÉ ae 
SE a primejdiile, ce o amenințau— 
posibilă a oștenilor păgini 
în scaun pe lon Vodă, fratele Dom ERC, 
j nului prins. Lor, ori 
CH = tată să cerce a birui tăria zidurilor MASI, dna 
atare. SÉ boerul să şi-o închipue, îndemnindu-şi apără- 
a. uptă prin larmă de clopot,,sunind spre cer ca o che- 
Dincolo de marginile unui 
gind se prelungeau ac - 
e Oare întradevăr era năvala rA Ge pa 
GE ea de clopot peste locuri şi peste timpuri, —căci prin 
nite Ge eschise ea pătrundea odată cu razele de lună, ve- 
vis e parcă din alte lumi. Și Gora, deşteptat ca din 
H brusc, se sculă de pe scaun şi, aruncind pe masă 


scriso 
“a Sec ite, merse spre fereastră. Nemişcat ascultă 


Glasul clopotelor nu contenea să se audă. El se ridica 


Sunetelor mai distincte ale bisericilor 


dnte în zări. lar tu è 
duternice și Ee rei din sat le standa chemarea prin note 


4. 


50 VIAȚA ROMINEASCĂ | 
DA EE 


Uşa se deschise şi Vlad Ardea intră în bibliotecă. Gora 


se intoarse spre dinsul. O privire EE merse 
în ochii lui, adinciţi în arca der pi e 
îna cu putere. „ASC e 

spre, Ardea AECH i tse din colțul gurii. Ardea 
imblinzit parcă şi sur dea 

ent prietinul CH Se peste umeri şi amindoi se: re 

ferestrei. 
aa reia zu i Gora apăsat, cum sună de mobilizare. 


leci. 
Sper: 0 Cor eşti şi tu d'alminteri; în sat au şi In- 


cască. 
ee S HE et mia dimineaţă cu automobilul. Sint toate 
reparate ? 
Lage Lage: preparate, numai pe noi ne aşteaptă. Se 
— Prea bine... dar ia te RE Loge Zei EC sati e 
i i lecară pe fereastrá in r - 
Gg ee re unul de altul şi nemişcaţi. Apei apei 
apucă Lon minile amindouă capul lui Vlad, îl sărută u$ 
frunte şi îi zise: > 
— Du- nică, mine plecăm în zori. 
St ei uşa, Mihai vei Se EE, ren 
i loc în plicul însemnat cu r 
gäer lumina electrică... Ramase tăcut şi nemişcat în 


noaptea clară, cu privirea pierdută peste zările argintate. Ug | 


ii i : „Marie! 
buze şi îl repetă de mai multe ori: „ 
se ee isi Kafin in văzduh chemarea de ajutor. 


Il 


i i torului 
— ilor, sintem deci inţeleşi. Din frontul sec 
nostru, cerea ee mine ora KC ae era? = SC Bee 
la centru compuse dintr un — 
e compusă din două Water dsr atgp ea b d 
i lui, cota E 
noaşteţi : platoul Cărpenişului, A „Coloanele Sin se 
vor ataca de front; coloana din pta, o n 
E pi va ataca în flanc. Oamenii vor pârăsi pre. nat 
rile lor şi vor porni la atac la ora 5. Pomat potriv 
ceasornicele cu al meu. Acum e€ 21 şi 13 minute. PE we 
Se făcu o pauză. Kescht se mech pe Ze Ge 
ìt sunetul uşor al resor 
e Ag leg Vë ch colonelului Pantaş se înălţă din nou, 
Com = ES va începe tragerea cu efect asu ra liniei er 
posturilor provizorii ale inamicului la ora 4%. Cind infanteri 


se va apropia de această linie, ea va lungi tragerea. e 


rea artileriei va preceda înaintarea infanteriei cu o de 
i, } 
DS Colonelul tācu, O linişte deplină domnea în cămăruţa 


BOERUL__ Si 


` äemtei țărănești, unde erau strinşi maiorii şi comandanții de 


companie ai coloanelor de asalt. Ei ascultau în picioare, ne- 
mişcaţi. Se auzea numai respiraţia acestor cltorva oameni, u- 
şorul scîrţiit al curelăriei de campanie, strinsă pe corpurile o- 
îițerilor şi întinsă prin nerăsufiarea lor. O lampă de petrol să- 
răcăcioasă vărsa asupra tutulor o lumină firavă. Mai inchise 
păreau chipurile ofițerilor subt masca gălbue a luminii. Colo- 
nelu! reluă, despicind cuvintele : 

— Coloana din dreapta e pusă subt comanda maiorului 
Mâldaru, coloana din ceniru subt comanda căpitanului Şornu, co- 
Joana din stinga subt comanda maiorului Gora. e 

Colonelul stătu un moment şi spuse un ton mai jos: 

— Căpitanul Norea, comandantul bafalionului din stinga, 
a căzut eri rânit. Domnul maior Gora din statul-major al di- 
viziei a cerut eri dela generalul şi a obținut să ia comanda co- 
loanei de atac în locul căpitanului Norea. Vă mulţumesc, dom- 
nule maior Gora. Gora înclină sec din cap; şi din nou se ri- 
dică glasul colonelului, + 

— Rezerva sectorului compusă din două batalioane va H 
subt comanda mea. Sub-locotenentul Chiojdeanu va fi obser- 
vator de artilerie pentru coloana Mâldaru. Locotenentul Ardea 
pentru coloanele Gora şi Șornu. 

Postul meu de comandă va fi mine pe linia adăposturi- 

lor noastre provizorii exact la cota 523, la obirşia pirăului 
Beiş, unde se va adăposti rezerva. 
Gnlonelul se opri din vorbă. Era şi el în picioare lingă 
masă, cu pumnul strins deasupra ei. Cit timp vorbise işi pri- 
vise fix ofițerii şi în tăcere continua a-i privi şi acum, Intoarse 
apoi capul dela dinşii şi, plecîndu-se uşor, se uită vag întrun 
colţ întunecat al odăii, ca și cum căuta să-şi amintească de 
mai avea ceva de spus. Asupra lui şi asupra ofiţerilor care 
aşteptau neclintiţi, tăcerea se intinse, stăpină. Dar colonelul 
își îndrepta iute statura şi le zise cu aceiaşi voce precisă: 

— Trebue să luăm înapoi poziţiile cucerite de inamic, a- 
laltăeri. Trebug, E tot ce aveam de spus. Domnilor, sinteţi 
liberi. Şi cu mha intinsă veni înspre ei, 

Impreună cu camarazii lor, Gora şi Ardea strinseră mina 
colonelului, îl salutară şi eşiră din casă. Afară, o lună plină 
„de vară îşi revărsa splendoarea în noapte. La lumina ei in- 

se desprindeau umilul sat de munte, unde era cartie- 
ul brigăzii, mai departe adincituri negre de ripi, mase îatu- 
necate de păduri. Góra luă repede poteca, ce suia spre locul 
„de adunare a! batalionului pe care avea să-l mine în“luptă. Ar- 
dea păşea În urma lui. * 
.  — Mihai, îl chemă el încet, dupăce amindoi urcară un 
piept de deal şi Gora se oprise să răsufie. 

Dar Gora nu răspunse şi nici nu făcu un semn că auzise 


„i-şi urmă drumul mai departe. Din noapte,o sentinelă răsări 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


E 


cu arma întinsă şi le ceru cuvintul. li dădură şi peste ciţiva . 


paşi găsiră batalionul într'o cută de deal. 

Ee oaste de uriaşi îmbrăcați în argint şi cuprinşi de um- 
bre dormea culcată în rariştea de făgeţi? Luna ţesea vest- 
mint de zale pe tropurile intinse ce păreau mai mari şi Gent: 
mărate în vraja ei luminoasă. Ea din înălţimi vărsa un somn 
fermecat batalionului adormit. Dar din umbra. de copaci, se 
ridicară, venind. înspre Gora, ofițerii comandanţi de plutoane. 
Din urmă îl ajunseră căpitanii, care-l însoţise de departe. Ei for- 
mară cerc în jurul lui. 

— Vlade, zise Gora cătră! Ardea, du-te de mă aşteaptă în 
căsuţa din pădure, pe care o ocupase eri Norea, Vei găsi acolo pe 
Coman, ordonanța mea, şi pe Grigore al tău. Aci, mai am 
citeva vorbe de spus domniilor-lor. 

Ardea salută şi plecă. Tăcuţi, un grup de citiva soldați 
se sculară şi păşiră pe urma lui. Erau agenţii şi telefoniştii 
care, Subt ordinele sale, trebuiau să asigure serviciul, de ob: 
servaţie. Pe colnicul ce şerpuia printre copacii rari, ei ajun- 
seră repede la căsuţa din gura pădurii. 

Coman şi Grigore intinsese fin pe prispă şi pusese på- 
turi deasupra, pregătind culcuşul ambilor ofiţeri. Ardea, după 
ultimele instrucţiuni date oamenilor săi, se aşeză pe prispă şi 
aprinse o țigară. Pierdut în ginduri, aştepta venirea amicu- 
lui său. 

Un pas vioiu şi decis, şi Gora apăru în noaptea clară, A- 
celaşi grabă le iuți mersul amîndurora, cind se zâriră. Și Ar- 
dea luă braţul lui Gora şi-l duse pănă în casă. 

— Coman şi Grigore au făcut lucrurile impărăteşte. Pen- 
tru un comandir de talia ta au sirins finul de curind cosit al 
cintecului şi Vodă în patul lui nu doarme mai agale, decit vom 
adormi noi in mijloc de codru verde. Crezi că Nemţii din faţa 
noastră dorm ca noi, ştiind ce-i aşteaptă? 

— Nu cred, răspunse Gora. 

— De ce nu crezi? Ei nu şiir că te au duşman şi ce 
soartă le pregăteşti. Şi ignorind-o, sint fericiţi. Omul care 
ştie multe... | 

— Nul!—il întrerupse bruse Gora. ŞI cum Ardea se uita 
pernă la dinşul, adaos: silit: Vino, mai bine, să stăm puţin pe 
prispă. 


Viad tācu şi se aşeză lingă Mihai. Acesta se răzămă der 


un stilp şi stätu pe ginduri cu capul în palmă, In liniştea nop- 
ţii un vuet indepârtat de trăsuri veni până la ei. Gora ridică 
capul şi-şi privi prietinul. 


— Nu-ţi era inima la glumă adineoarea şi de aceia te-am ` 


intrerupt. Cu totul despre altceva vroiai să-mi vorbeşti, dar 
n'ai făcut-o şi iți mulţumesc—şi cum Ardea făcea un semn de 
mirare —da, ştiu ce vorbesc, nici nu m'ai întrebat nimic, nici 
nat vrut să ştii de nimic. Dar poate că înainte de atac, am o- 
datorie să vorbesc, 


+ 


i i BOERUL 53 


— Mihai, zise Ardea după citeva clipe, nu se cădea să 

ia Sa e ai vrut ig ţii ascuns. Nu se cădea... Dar 

dacă vorbeşti acum, eu ştiu la rindul că 

mg mal intr; ES / meu că nu mai e nevoe 
— De ce am cerut comanda coloanei de asalt--de ce, 

dupăce fusesem rânit şi după luni de spital am vrut să re- 

intru în luptă, cu această ocazie?! De ce !? De ce, de acolo, 

de unde mă reintremam încetul cu încetul şiimi reveneam abia 

in fire, m'am reintors acum aci 2 

BR SZ De ce cind ai promis un lucru cuiva, nu te ţii de cu- 


— Da... se poate... dar de ce toate acestea, vrei tu să mă 
„întrebi, nu-i aşa ? Intrebarea ţi-am cetit-o în ochi, adineaurea. 

Şi Ss dacă aprobă aa din cap. i 

— Ascultă- -aşi putea spune multe, "Tast putea 
spune, CH. mă simt sânătos acum, că e de datoria Les piara 
teafâr să revină în faţa primejdiel. Că aci, ca ofiţer de front, 
am ce căuta. Toate aceste sint adevărate, dar mai e altceva! 
Mihai ER en geg şi relnă apoi. 

—— Mai e altceva.. e că nu pot face altminteri, 
vrei altminteri să fac?! Aci.. sei mă simt eu, aci eu weie 
pinul meu, aci eu ordon şi eu min în luptă oamenii mei! 

Mihai îşi țintui privirea în ochii pristinului său, 

— Da, eu îi min 'în luptă pe oamenii ăceştia, pe care îi 
comand şi care, acum, sînt ai mei, mai mult decit unui tată îi 
sint fiii lui. li min cum vreau şi mă vor urma cum vreau. Şi 
ai vrea să scap prilejul acesta. Dar oare nu mă înţelegi ? Ši 
brusc Mihai se sculă în picioare, făcu clțiva paşi şi se opri în 
faţa lui Ardea. Vocea lui răsuna netedă în noapte. 

„— Inţelege-mă, Cind oare mai pot prinde momentul a- 
cesta al poruncii, care nu se discută şi pe care eu ştiu că o 
pot da astfel, încit să fie ascultată... astfel incit să fie ascul- 
tată pănă la moarte! Și tu ştii ce inseamnă asta. Şi cind mă 
simt bun la aceasta, să nu o fac? Să nu o fac, cînd totul strigă 
„în mine, că trebue să o fac şi că trăesc ca să o fac? Dar 
) „cind oare mai poate reinvia așa sufletul meu? Acum şi aici 
„pot fi mai de folos decit oricind şi oriunde. Căci altminteri şi 

aiurea. in pace şi în țară, aşa cum gindesc eu să folosim... 

ascultă-mă... prea puţini sîntem, cei de-o seamă, şi nimic nu-i 
mai putem face. Nimic. Aceasta o ştii şi tu. . 
KE Ardea nu răspunse îndată. It privea îndelung prietenul. 
u faţa întoarsă înspre dinsul, Gora răsărea în lumina de lună, 
d Zi Ze CECR pădurii, ca pe un 
i chipul lui se rindea, de raze, 
Ce ey ze ? ae ëmgeet? 

A — Înţeleg, ` 
Hate dora.” ju înița Maria? O durere trecu in 0- 
— Maria.. juploița Maria, cum fi zici tu.. Maria are o 
A făgaduinţă a mea și lată, că e posibil să nu o mai pot ţine. 


— d 


n É | EF 


— 


s4 ______ VIAŢA ROMINEASCĂ | 


ar de nu mă intorc, i-am spus într'o scrisoare cite am cuge- 
care Mă va înţelege, cum m'ai înțeles şi tu. Mă va ierta şi va 
i să sufere, i 
ace Gora se intoarse puţin şi privi culmile codrilor muiate in 
lumina nocturnă. Ă 

— Va şti să sufere., Ți-aduci aminte, Vlade, noaptea ple- 
cării noastre. Era tot o noapte cu lună, ca acum. Și ca acum 
aceleaşi ginduri mă frâmintară, care şi pe alţii, în vremuri, îl 
frămintase. Crede-mă, Vlade, în faţa morţii simţi că atitea 
vieţi trăesc într'una singură „„atițea doruri se sfarmă laolaltă 
„şi cît de veche le e durerea! Crêde-mă, Vlade, de mor,—Ma- 
ria va şti să sufere. 

Ardea termina să teleloneze divizionului ultimele observa- 
(iuni şi făcu un semn oamenilor săi. Aceştia lungiji la pămînt 
se sculară încet. Unul încărca aparatul, doi alţi luară colacii 
cu firele de telefon. Un al patrulea privea printre ramurile tã- 
getului care-i ascundea, cum dispăreau după o culme oamenii 
coloanei lui Gora. Ca să poată urmări înaintarea lor, Ardea 
se hotărise să aleagă mai inainte un alt loc de observație, 

in jurul lui se deslânţula bătălia. Cu ciripit ascuţit de 
pasăre, cu zumzet sonor de albină, cu plesnitură seacă de 
biciu, gloanţele veneau răzlețe sau in snopuri, pierdute imediat 
în zare, tăind ramurile copacilor, astupindu-se brusc în pămint 
făcind deodată să salte foile căzute. Ropotul mitraerelor Lesen 
o pinză de sunete, cînd dens şi precipitat, cind rar şi cadenţat. 
Şi de pretutindeni se înălța cătră ceruri, cu trosniri brusce şi 
vuete adinci, sgomotul enorm şi neîntrerupt al exploziilor de 
proectile. Şuerăturile lor repezi şi directe, stridente şi prelungi 
umpleau văzduhul cu o gamă întreagă de tonuri felurite. Odata 
cu ele țişneau din pămint neaşteptate coloane de fum, de humă, 
de pietre şi de pral. 

Acolo pe şeaua cea de deal e locul potrivit—şi Ardea 
porni cu echipa lui, cu urechea aţintită, la traectorii de proec- 
tile, cu suflarea tăiată, strecurindu-se după copaci şi după dim- 
buri, alergind cu spinarea încovoiată, trintindu-se la pămint 
după fugă întinsă. Un clin dulce şi neted îi despărţea acum 
de locul ales şi Ardea, ridicat în pteioare, da să plece peste 
povirnişul care-l adăpostise un moment, cind fu țintuit locului. 

Ce vedenie singerindă i se ridica înainte? Un soldat cu 
chipul şiroae de singe subt casca găurită, venea înspre dinsul 
cu braţele întinse, şovăind la orice pas. O clipă încă şi se 
gâsiră faţă in faţă. Soldatul se privan in adăpost şi Ardea 
recunoscu pe Coman, ordonanța lui Gora. 

— Unde e maiorul? —ii strigă Vlad, apucindu-l de braţ 
Cu să gest Coman ii arată o vale de pirău, care scobora în a- 
propiere. E 


— E acolo ...a picat... plecasem să caut sanitarii „„Să-l 
ridicăm. 


Ardea porni în fugă, urmat de oamenii lui. Pe prima 


pantă a văii, adăpostit după o ridicătură de mal, unde trebue 


să-l fi tras Coman, el găsi prietenul. Citeva trupuri de 
oşteni de-a lui, căzuţi o cu el, îl înconjurau, e 

Murise. Trebue să fi fost prins, împreună cu cei căzuţi 
alături, în snopuri de mitraliere. Mai multe gloanţe îi găurise 
pieptul, Tunica era numai singe. Pe faţa liniştită, răzămată 
de un sac de campanie, buzele erau întredeschise, ca pentru 

pta unui nume. : 

„Cu un geamăt inăbuşit Ardea se aplecă pedinsul şi des- 
făcu tunica, căutind incă o suflare de viaţă. Dar obrazul lui 
Gora era rece, ochii iere pe cămaşă şi pe tunică singele 
se închiegase. Tremurind, Ardea ii scoase portofoliul din tu- 
nică şi simţi un plic tare între foile lui. 

Dinsul îl luă şi ceti adresa scrisă pe el: Doamna Maria 
Nedâianu. 

Viad puse cu precauţiune portofoliul cu scrisoarea intr'un 
buzunar de al său. Se plecă apoi pe mort, îl închise ochii, îl 
sărută încet pe frunte, cu mina făcu semnul crucii pe deasu- 
pra lui şi, stringindu-şi dintr'o privire oamenii sâi care stăteau 
tăcuți în Juru-i, se aruncă cu él, inainte, în luptă. ` 


Dinu C. Arion 


<é 


w A 


Printre e gene 


Resfirä noaptea clipe reci, tirzii. 

Dar dacă trece vremea, mi-i tot una... 
Eşti dus demult, şi nu te-aştept să vii... 
S'a "'ntins pustie toamna pe cimpii 

Şi ’n sufletu-mi s'a liniştit furtuna. 


Uitatãā lingă foc, cu capu 'n mini, 

Mă caut în trecut, mi-i dor de mine, 
ȘI ani înşir, şi iuni şi săptămini. 

Şi ochii mei de lacrimi sint fintini. 
„Un gind cu altul prinde să se 'nbine. 


ŞI iată, chipul meu încrezător 

Şi trist ascultă "'ntr'un amurg de seară 
Şi tu vorbeşti... Trec umbre ca de nor 
In bietu-mi suflet înţelegător 

Şi fruntea mea e albă ca de ceară... 


In urmă, ceaţă, zbucium şi trudire. f 
Gem toate ca Subt vină şi blestem 
ŞI ep mă pierd în trudnică gonire, 

Să pot statornici o nălucire,,, 

O! cum distram al amintirii ghem, 


r 


Tot umbre groase mi s'aștern pe ginduri 
ŞI 'atimecă icoana ta, pe veci.. : 
Lungeşte lampa umbrele pe scînduri, 

Şi somnul mia "'ncercat în multe rinduri, 
Jeratecul e stins, perețit-s reci, 


Abia ascult a ceasului bătae, 
Abia mai număr clipele tirzii, 
Şi-adorm în singuratica -odae... 


D D ms D D D D D H D D D 


Cum s'a topit a dragostei văpae! 


“Eşti dus de mult,—ce trist ar fi să vii... 


Sabina Georgescu 


Note pe marginea cărților 


IOHANN BOYER 


Casi Knut. Hamsun, |. Boyer e norvegian. Arta Jor e 
deosebită de a Suedejilor Strindberg şi Selma Lajeribif, caşi 
de a Danejilor |. P. lacobsen şi Hermann Bang. 

Suedejii aduc cu ei mai multă artă în meşteşug, mai multe 
elemente cerebrale în temele lor; Danejii mai multă poezie şi 
spirit contemplativ. Norvegienii se caracterizează printr'o Inte: 
legere a gravelor probleme metafizice şi morale, printr'o in- 
tuiție pătrunzătoare a luptelor, a contradicţiilor, a minciunilor 
unui suflet. Viaţa interioară e Împărăţia lor. De acolo capătă 
măsura lucrurilor şi înțelegerea lumii. Cind pâşese afară din 
ei, vin cu criterii gata ticluite, cu gusturi şi nostalgii predes- 
tinate. 

Se amestecă printre oamenii adevăraţi, ca nişte lunateci 
rătăciţi, urmind firul aceluiași vis pe deasupra şi în ciuda rea- 
lităţii. Vorba lui Amiel: „le paysage c'est un état d'âme“ li se 
potrivește de minune, a 

Cunosc puţine date biografice despre Boyer, ceiace desigur 
nu-i indiferent pentru inţelegerea operei şi a personalităţii sale. 
Cum e vorba însă numai de notarea unor impresii şi nu de un 
studiu de istorie literară, se pot învoca circumstanţe atenuante, 

Am auzit că e candidat la premiul Nobel; că e cel mai 
gustat de Franceji dintre nordici (i s'au tradus cinci romane); 
că are un succes imens În America, că a călătorit tot gioba 

~ Sint vieţi care întrec o operă şi sint opere care întrec O 
viaţă. Ce viaţă bogată în tot felul de senzaţii e aceia a lui 
Georges Sand şi ce săracă operă! In schimb mediocritatea 
unei plate existenţi de provincial, fără variaţie şi aventuri, ne-a 
dat opera lui Goethe. 

- În această privinţă, Boyer e din familia lui Goethe, 


7 din „Das grosse Schneu' 


Le da + pe woch CM oS ; 
s z | eer 
________NOTE PE MAROINEA CĂRŢILOR ` 29 
en 7 


in faţa vieţii, scriitorul norvegian desfăşură în primul 
rînd manifestările unui suflet adinc religios. 

Ințeleg prin religiozitate un sentiment negativ de umilinţă 
şi unul creator de adoraţie. Umilinţa reese din surpriză caşi 
adoraţia. Sufletul ei ma e complex, El nu poate improviza 
soluții simpliste ca să deslege enigmele existenței —el nu se 
aenean ipotezele provizorii ale comodității practice. 
1 dosul lor, el bănueşte forţe multiple invizibile, care-şi con- 
trazic eforturile, îşi neuntralizează ivoințele, îşi sfarmă aspiraţiile, 
Din toate părţile, posibilităţi infinite ne ameninţă firea, din a- 
dincuri de necunoscut cine ştie ce capriciu orb ne poate zá- 
dărnici ambițiile, | 

Astfel orice religiozitate duce la o filozofie a hazardului. 
Umilința reese din conştiinţa infinității multiple a factorilor care 
ne pot muta busola vieţii. 

Această bogăţie anarhică de mobiluri şi de piedici, acest 
torent nezădărnicit de forţe care ne copleşeşte, ne impune ve- 
neraţie. De multe ori dragostea e o resemnare: Resemnare in 
fața neputinţii reacţiunii, care echivalează cu acceptarea bene- 
volă a sclaviei, 

Din toate ideile cite BS pe Boyer, ideia hazardului 
mi se pare cea mai principală. El nu crede în cauzalitatea or- 
donată a universului. ` 

rețueşte ca în „La grande faim” mecanizarea treptată 
a lumii, Un simplu detaliu: moartea prematură a unui om, care 
îngroapă cu el secretul unei adrese, distruge existența unei 
mame (Maternité); o ambiţie simplă de amor propriu siarmă 
o familie (La puissance du mensonge); prăbuşirea unui fiord 
îngroapă un întreg plan de reformă socială (Unser Reich). 
Peste tot un detaliu trecător, o cauză infimă producînd efecte 
uriaşe. E tocmai definiția stiinţitică a hazardului. 
Cu toate acestea anarhia oarbă a întimplării e supusă şi 


„ea la anumite regule., Sufletul religios are şi el logica lui. A- 


desea chiar un spiritde sistemă. Astfel s'au clădit mitologiile şi 


„ riaşele metafizici religioase. 


lohan Boyer nu crede numai în desfăşurarea oarbă a ha- 
zardului. — Și acesta din urmă poate urma căi bătute, şi el 
S căpăta anumite deprinderi de a se determina totdeauna 

e i se poate canaliza: Canalizarea hazardului e ideia 
e fatalitate. Aplicarea unei sisteme in dezordinea întimplării 
ne dă cea mai banală dintre conjecturile religioase: destinul. 
Fatalitate și destin—iată cei doi poli ai gindirii religioase a iui 
Boyer. Din combinaţiile lor, se explică absurditățile, minciunile 
şi contrazicerile vieţii, Fără să creadă hotărit în existenţa unei 
Zorte imanente care înoadă și desnoadă aceste elemente, scrii- 
torul norvegian o bânueşte, atunci cînd ajunge ca în sfirşitul 

la un pantheism moral. 


ki 


LS et 


d kK “ 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In faţa acestor forțe, bunăvoința individului e o mizerabilă 
jucărie. Corectitudinea morală e inutiiă, sforțarea voinţii za- 
darnică, caşi a eroilor din „Maternité“, din „La puissance du 
mensonge“. i Í j 

. Odată declanşată în primele pagini, acțiunea fatalitäții asupra 
unei existenţe merge agravindu-se, convergind către dezastrul 
total din ultimele pagini. In privinţa aceasta romanele lui Boyer 
prezintă o simetrie de compoziţie clasică, bazată pe gradarea 
permanentă a efectului, către un tel final dinainte întrezărit, 

In „Maternité“ o fată care a păcătuit, naşte într'o mater- 
nitate unde îşi părăseşte copilul. După ani, dragostea de mamă 
devine violentă. Işi caută peste tot copilul fără să-l găsească. 
O serie de excroci li aduc copii străini, speculind-o. După o 
odisee tragică, femeia îşi omoară bărbatul nevinovat şi se 
sinucide.—lIn „Unser Reich“, un. tînăr cu aplecări câtre rolul de 
reformator social, e predestinat să nu reuşească: Astfel locul 

care vrea să împroprietărească nişte ţărani se prăbuşeşte 
în fiord şi li îneacă; un prietin pe care vrea să-l salveze se 
sinucide din cauza lui, etc. etc. Şi toate temele fa fel. 

Peste tot ceiace cu un cuvint trivial s'ar putea numi filo- 
zofia „ghinionului“. 

Fiinţa omenească e o „marionetă“ mişcată de sfori necu- 
noscute. Voința lor, sărman gest de grandomanie, se impotri- 
veşte o clipă, îndărătnică în- demnitatea ei. Forţele obscure care 
o pindesc la răspintii, o doboară insă în urmă, Nivelarea şi 
calmul acopăr apoi, ca nişte bălării crescute pe ruini, rebeliu- 
nile sufletelor cutezătoare. Fatalitatea şi drumul rectiliniu al 
destinului nu vine insă totdeauna din afară. Citeodată ea stă 
înăuntrul oamenilor, în caracterul şi temperamentul lor. In „Le 
Camelton“, un excroc inconştient, care îşi schimbă veşnic per- 
sonalitatea, urmează ca un fel de simetrie geometrică, cărarea 
mai dinainte indicată. 

Religiozitatea aceasta simplistă țişneşte în plin sc al 
XX, la cel mai rafinat dintre scriitori, ca ecoul unui blestem 
preistoric ce nu poate fi înăbuşit de achiziţiile civilizaţiei. ŞI 
il aşează pe Boyer printre barbarii cul ai unei mişcări recente. 


Lë e 
+ 


Aceasta e concepția despre lume şi viață. Implicit subiec- 
tele care o ver ilustra vor trebui să aibă o pecete senzaţio- 
nală De multe ori ţi se pare că Boyer urmăreşte efectul, că 
episoadele sale adesea exagerate, trase de păr, sînt anume 
alese ca să complacă unui public dubios. In urmă te convingi, 
că fiind dat conţinutul ideologic care trebueşte concretizat, alte 
subiecte nu s'ar fi putut găsi. ' 

Deaceia Boyer ne apare ca un romantic. Factura senza- 
țională îl aşează alături de Maupassant şi Merimée. El nu se 


poate opri la detaliile umile, mici, ale vieţii de toate zilele, la 


i a 


A APD A ae AA 2 Last e 
> săi KEE 4 
V a Sé 
NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 61 


„poezia ştearsă şi anonimă a atitor existente abile, El 
= vrea să demonstreze, să arăte misterul absurd al firii, com- 
plicaţia împletită a soartei. ` 

Subiectele sale sint emoţionale. Cei ce iubesc literatura 
veridică a evenimentelor mici vor putea găsi insă şi ei multe 


el uită tema principală care-i preocupă, pentruca să întirzie 
descriind mici scene realiste pline de caracteristic, de u- 
„mor ori de poezie. Aşa atitea scene din „Les nuits claires“— 
— ana puţin sistematic din romanele sale, din „Le Camâlton *, 
„ori scena pescuitului cu care incepe „Das grosse Schneu“, 
" Consecvent cu întreaga sa manieră — căci Boyer e un scriitor 
foarie bine definit ca gen — el va da o culoare caracteristică 
numai personagelor secundare, Cele principale siat agenți pa- 
sivi care îndeplinesc misiunea soartei. Ei wau nevoe de o struc- 
„tură specifică. Sint toţi ta fel. în schimb personagele secun- 
dare care intervin fortuit în acţiune, care n'au nimic de repre- 
zentat, acestea sint pline de culoare specifică, de nuanțe deo- 
sebitoare, de aspecte proprii. 
in ce priveşte stilul, el e de o condensare şi de o con- 
centrare remarcabilă, Boyer ştie să aleagă evenimentul carac- 
teristic şi alege de obiceiu numai unul. 


Termenii aleşi sint cei mai generali şi în acelaşi timp cei 
mai adequaţi. 


2 . 
f: * 


L Boyer fące-parte din renaşterea spiritului religios la 
‘Care asistam în ultimul deceniu. ai Romain Rolland, Andre 
Gide şi atiţia alţii, el reprezintă în literatură aceiaşi mişcare 
care în filozofie are ca reprezentanţi pe W. James, Bergson 
ori Durkheim, sau in filozofia nordică un Sören Kirkegaard. 
Protestant ca factură, el a urmărit oglindirea psihologică a mis- 
terului ambiant, în adincurile complicatului suflet nordic. , 

inzestrat cu o viziune plastică excepțională, cu un stil 
Simultan eloquent şi concentrat, el a lăsat contribuţii definitive 
ia capitolul temelor, pe care-l putem numi: „literatura fatali- 

E: alături de un Aeschil sau Shakespeare. - 


vd GG | Mihai Ralea 


PE UN VOLUM DE POEZII ROMÎNEŞTI 
| NECUNOSCUTE 


Am deschis volumașul de versuri ale unui poet romin ne~ 
„cunoscut dintr'un lorăşel din provincie, şi l-am cetit cu intere- 
„sul ce-l merită munca oricărui om. Dar fără să vreau, parecă, 
| e lingă cele citeva versuri rare care ne sugerează că necunoscutul 
D D DH 15, ` 


detalii delicioase în opera romancierului nordic, Nu rare or, 


a 
kd 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 
O III e e cea n ir: 


poet este un sufiet distins, fiecare pagină deştepta în mine în- 
clinaţii criminale, şi rind pe rind umpieam marginile paginilor 
cu exclamaţii, cu semne de întrebare şi cu cruci foarte puţin 
creştine, ca nişte înveninate săgeți şi suliţi barbare, ca nişte 
turceşti paloşe încovoiate, ca nişte morminte. i fiindcă avu- 
sesem intenţia să scriu despre dinsul numai dacă voiu putea 
spune cuvinte de admiraţie, nu voiu mai scrie, fiindcă nu voesce 
să fac inimă rea unul intelectual distins, care trăind în socie- 
tatea unde huzuresc negustorii de porci şi cultivatorii de vic- 
lenie, nu e fericit şi fără de critica mea. Dece subt motiv de 
critică am mări durerea, care şi aşa trece peste capetele 
noastre ? 

M'am gindit insă, că aşi putea să notez o crijică de o 
formă nu lipsită de interes şi pe cit posibil obiectivă şi blindă, 
Mi-am zis să-mi păstrez pentru mine părerea mea asupra va- 
lorii poetice a volumaşului, şi să fac trel feluri de citaţii a- 
mestecate, din versurile ce le cred de un nivel mijlociu faţă 
de cele ale lui, din versurile cele mai bune şi din cele mai 
rele. Dacă n'aşi fi greşit, cetitorul şi-ar fi format singur o idee 
justă asupra valorii versurilor; dar fiindcă chiar aşa rezultatul 


nu i-ar fi fost favorabil poetului, am renunţat şi la această | 


formă de critică, fiindcă nu sint de loc dispus să mihnesc pe 
acel scriitor necunoscut. Cine ştie ce buni prietini am fi, dacă 
ne-âm cunoaşte ?... Şi eu să scriu rău despre dinsul? Fiecare 
om are ceva minunat în el, eu l-aşi mihni acuma şi poate că 
n'agi mai avea prilejul să mă complectez, să mă corectez 
niciodată, 

ŞI atuncea m'am hoţărit să însemn numai citeva sugestii 
prielineşti pentru dinsul, pentru dinsul dar şi pentru alţi poeți 
de incontestabil talent, şi să mă umilesc în fața lor rugîndu-i 
să le cetească. 

Poeziile volumului sînt lungi, lungi, aşa de lungi... Unde 
să fie fiecare vers justificat prin valoarea lui proprie sau ca 
necesară asociaţie spre a scoate în evidenţă valoarea înaltă a 
altui vers ? Sint aşa de lungi. , 


~ 


Parcă am străbate în toiul căldurii pe un nesfirgit de lung - 


drum monoton şi colbos, ca să ajungem subt umbra răcoroasă 
a unui singur nuc. A crede că o poezie trebue să fie de cel 
putin o pagină, e o straşnică prejudecată. 

A crede că un poet de geniu are numaidecit nevoe să 
scrie poezii de cîteva pagini, e o prejudecată deasemenea.. Ni- 
menga nu ştiu să poată fi îndreptăţit încontra unei poezii lungi, 
cînd ea respiră vers cu vers. Cine n'a recitit fragmentul de 
aşa de mare talent din „Prometeu izgonit” al d-lui AL A. Phi- 
Jippide, cu toate că iluminează pe citeva pagini? Cine nu ştie 
pe derost pagini din acel adevărat poet de rasă, poet de ver- 
suri scumpe, cum aşi spune de piatră scumpă, cel malautentic 


nu Ab Lipa 4 + » 7 
J e : 


- NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 63 


ES € 
poate poet muntean, cel mai de seamă - 
wen d or Sa ? stilist mi apt în écri 
am putea să cităm şi alţi poeţi actuali. Dar o i 
lungă e firească numai atunci cind corespunde unei sët 
inspirați, naturală sau produsă, dar inspiraţii ; fiindcă almin- 
trelea poema e muncă silnică, timp pierdut, plictiseală, obo- 
Seat, De aceia şi sint relativ puţine poemele în literatura 
noastră, care să se susţie dela primul pănă la ultimul vers, şi 
chiar în cea universală. Este iarăşi o Lë ëesder a crede că 
e poezie scurtă e totdeauna fragmentară. O expresie de două 
cuvinte poate fi o poezie complectă, şi este stricată dacă i se 
mai adaugă un singur cuvint. Şi pe urmă poeziile lungi sint, 
În genere, prea complecte pentru cei care m'au indolență de 
spirit. Expresia lor ni se bagă prea mult în suflet, pe cînd 
cea scurtă ne dă mai multă libertate de sugestie. Poezia lungă 
se păstrează mai dificil în memorie, pe cind cea scurtă se 
prinde ca o cugetare impresionantă pe cateo orţi toată viaţa. 
Zilele trecute am auzit la Queen's Hall cintat o foarte simplă, 
aproape copilărească, o gingaşă, pătrunzătoare poezioară a lui 


ddleton : „My little heart of May“ şi di 
cit de des mă urmăresc. y“ şi din versurile ei văd 


s „And now my litle heart of May 
Lie, closely, sleep ts on your brow, 
Jow've been a woman ali the day- 

e: Jou'd be a baby now; 
Oh baby, my baby, my little baby now." 


Poezia lungă se potriveşte dificil cu spiritul mo 
pretentios, intens, fără răbdare. Gustul deen Gage Ce d 
mai calitativ, aşa că dacă a fost la noio vreme cînd, dacă un 
atu: de tribunal ar fi avut minunata idee de a-şi publica ac- 
ra ce le copiază zilnic, punindu-le în versuri neregulate, ar 
~ recut drept un poct; acuma acest procedeu nu mai merge. 
` ooch Ge y tari, piete, peticirea. nu mai merge Ne 
GK istih poate echivala în valoare cu o lungă 
_„ Alăturea de această poezie succesivă, prin excelen 

at totdeauna şi pretutindeni şi in dée la poa metre SI 
er ză ezie scurtă, pe care să o numim instantanee. Cea- 

„ar fi cinematografică. Poezia instantanee corespunde cu 
templarea, fără timp, a naturii. E în această contemplare 
ée mai clar şi restul e în stare de sugestie. Poezia 
rac ee: este o pulbere, o bur, o fulgurare electrică, o vi- 

vi ninsoare, un atomism, o gliptică, o cădere de aerolite. 
Bla a apare de pildă subt forma de vers, de poveste, cimi- 
k deer a, ` metaforă, definiţie, exclamaţie, intrebare, i- 
magină, glumă, enumerare, reticență, cugetare, strigătură, doină, 


64 VIAŢA ROMINEAȘCĂ ` i 
madrigal, inscripție. Un cuvint chiar poate fi, în extrem, o 
poezie începută, dezvoltată şi sfirşită. Dece nu şi-un 
sunet ? Deşi :e înţelege cit de pretențioasă ar fi o producţie 
astfel mărginită... Ar fi fost de aşteptat ca moderniștii din 
străinătate, care uneori au arătat in diferite domenii simpatie 
pentru viteză, să crceze o poezie instantanee. ' Rezultatul însă 
a fost la diînşii întocmai cași In poezia de dinainte. Un Mari- 
netti deşi are versuri de putere, avint şi noutate, cînd începe 
o poezie, o continuă şi o continuă, şi o continuă searbăd, şi simți 
că n'o va sfirşi decit dacă îl vei ameninţa cu revolverul. O 
ec instantanee însă trebue să fie în întregime de foarte 
ună calitate. Trebue să cuprindă un moment de o prețioasă 
poezie şi poetul să nimerească expresia drept în cap. ln ci- 
militurile romîneşti se intilnesc astfel de exemple de o încon- 
testabilă genialitate sau talent. Să cetim dep ldă cîteva din 
colecția d-lui Artur Gorovei. lată. Macul : Oastea unui crai 
întrun virf de pai. Nucul: Am un păun cu penele în drum. 
Negura: Pe o vale cotită vine merla tăvălită. Noaptea : Amun 
buhai în sat şi ia toață casa cîte-o bucată. Ploaia: intr'un 
virf de plop îmblăteşte bob, Pieptenii de lină: Am doi moş- 
negi şi toată ziua se trag cu dinţii de barbă. Harbuzul: Am o 
fintină cu cheile verzi şi cu apa roşă: sau: Am o mănăstire 
verde cu călugări negri "nen: sau: Am un munte cu pietrele 
negre şi cu apă roşă; sau: Am o ulcică cu miere la cumătra 
în buruene! Luna: Am un măr de aur, joacă pe-o piele de 
taur; sau: Inelul Doamnei în fundul bulboanei. Luleaua: Faţă 
de Sas cu scîntee'n nas, Lingurile în oală: Am un bordei plin 
cu vițel şi toţi stau cu coadele afară. Drumul prunduit: Dela 
noi pînă la voi tot căţei de usturoi. Foarfecele: Merg pe GE 
dealul se darmă. Acul: Dumitrică mititei cù buricul după el. 
Cărările : Dela noi până la voi tot fişli de tei. Primăria : Cerga 
Dracului în mijlocul satului. Purceil cind sug: Boerii beau şi 
butea geme. Ripele: Dela munte pân” la munte numai blăni in» 
fipte. Sfecla: Şede luda în camară cu Hendurile afară. Sprin- 
cenele: Am două călugăriţe şi se culcă de-z picioarele. Stelele: 
Dela noi pănă la voi numai zale şi parale. * 

Ceiace ne încurajează şi mai mult, este cão poezie instan- 
tanee s'ar potrivi foarte bine şi cu spiritul nostru vioiu şi de- 
venit acuma mai critic. Dovadă că s'ar potrivi, e că avem deja 
inceputuri scînteetoare în acest senz şi în. literatura cultă la 
d-nii Adrian Maniu şi lonel Teodoreanu, sau mai dedemult la 
un Gheorghe din Moldova, Coşbuc sau Anghel, d 

Dacă poezia instantanee ar fi cultivată mult mai mult Ja 


noi, ar fi pentru literatura noastră ceva relativ nou prin BR: 


pul poeţilor ce-ar crea-o, căci pănă acuma a apărut numai 


* Dacă poetii ne-ar dezvolia genul cimiliturilor, el ar desen! un 
ales joc al societăţii noasire, zi 


ROUET Last a Ve Ge 
NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR i 65 
"sporadic, şi prin apariţia ei voluntară ca gen şi 

criticii să literari. În grup ea ar seg gef E „de 
După cîțiva ani, o antologie stringind ce va fi mai reuşii în 
ea, ar fi o operă bine şi drept apreciată în ţară, ca şi în 
străinătate, şi e foarte probabil că noutatea şi întemelarea pre- 
ferinţii pentru instantaneitate, în cele mai multe cazuri de poe- 
zie, ar produce imitatori şi în străinătate. Astfel ne-am KEN 
buna“ in mică parte, de imitaţiile după străinătate a scriitori- 
Jor romini așa de adesea ori, care au tăcut, ca din punct de 
vedere cultural, țara noastră să fie „o mahala a Europei“, cum 
cu părere de rău şi așa de plastic a spus-o d. C. Stere. 


Gh. Savul 


Drame în stradă 


Prima aventură 


Duminică, îndată după dejun, Anuţa se duce de-acasă, l-a 
dat voe maică-sa pănă la Lucica, prietina ei. „Stă foarte a- 
proape“,—zic cei mari ; pentru Anuţa însă e departe, 

Imbrăcată cochet, cu pălăria cea nouă, cu părul pe spate, 
străbate veselă drumul pănă la poartă. Măică-sa, îngrijată, îi 
strigă dela fereastră: 

— la seama la trăsuri, Anuţo, şi... vezi, să nu te întilnească 
vre-un vlâjgan. 

Cuvintul acesta necunoscut, cu sonoritatea lui ciudată, nu 
clinteşte întru nimic încrederea în sine a Annie, 

In strada lor mică, pe care se înşiră paşnice patru case, 
fetița se simte încă în lumea ei. Păşeşte cu incredere şi cu dem- 
nitate: o cunosc doar vecinii şi poate că o urmăresc cu ochii 
dela geamuri. 

— Cum o fi oare vlăjganu' ? se gindeşte Anuţa cu o ne- 
lămurită curiozitate. | 

A ajuns devale. Strada—acum stradă adevărată, cu tră- 
puri şi tramvai,—se desfăşoară largă şi mai ales nesfirşit de 
lungă. O vreme, totul e încă familiar: dugheniţa lui Leiba, cu 
geamuri prăfuite, după care numai cine e iniţiat poate distinge 
şiraguri de smochine închircite, o cutie cu masline şi alta cu roș- 
cove sunătoare. Leiba stă în prag; nu vinde azi. Anuţa se uită 
la el prietinos şi imbietor. Leiba, dus pe ginduri, o priveşte 
distrat. Dar numai înfăţişarea lui blindă e un adevărat sprijin 
moral. 


DRAME ÎN STRADĂ * e 


i 
(E f 


Picioarele mici ale Anuţei deapănă repegior umul după al- 
tul pe asialtul neted, 

Nu departe de dugheana lui Leiba, pe mina dreaptă, e 
şcoala. O cunoaşte bine Anuţa. De clădirea aceasta e legat tot 
necunoscutul viitorului. Infăţişarea şcolii e banală şi gospodă- 
rească, -Pe Anuţa o impresionează însă şi, de citeori trece, inima 
i se stringe de un sentiment nedesluşit. Mai puţin veselă decit 
fn dreptul dugheniţii lui Leiba, priveşte curioasă : prin ferestrele 
deschise razele soarelui pun pete lincede de lumină pe păreţii 
claselor pustii şi pe băncile aşezate simetric. 

Cu fiecare pas Anuţa se simte mai departe de casa ei şi 
tot mai străină. Micile accidente ale trotuarului nu-i mai sint 
familiare ; casele nu le mai cunoaşte, Prea rar a venit ea pănă 
prin părţile aceste. ` . 

Strada e încă aproape pustie, Asfaltul parcă e mai curat 
decit în zile de lucru, casele mai liniştite, prăvăliile închise. Doar 
cite un birjar, cu trăsura de curind spălată, cu caii odihaiţi, îna- 
intează fără grabă. Un băeţandru în uniformă jerpelită de li- 
cean, cu ghetele bine lustruite, cu părul mare subt şapcă, cu 
faţa pudrată şi plină de coşuri, coboară agale pe trotuar. Mica 
tiinţă care-i vine în întimpinare îl priveşte cu sfială şi cu un fn- 
ceput de zimbet, doritor de ocrotire, Dar liceanul abia-l aruncă, 
din ochii lui inguști şi oblici, o privire plictisită — şi trece mai 
departe. f 

Trotuarul e iarăşi pustiu. 

Şi deodată, dinspre capătul străzii se vede venind în goană 
o Invăluire de praf, o undă iute de vint, stirnită fără veste. In 
răspintia unde tocmai ajunge acum Anuţa, valul de aer parcă 
ezită citeva clipe... apoi se răsuceşte brusc în loc, şi un stilp 
grațios de praf străbate "o fugă răspintia de-a curmezişul, drept 
spre Anuţa... O clipă numai, virtejul o prinde in rotirea lui ne- 
bună. Fata işi ține rochita cu amindouă mîinile. Pălăria îi cade 
Şi părul, frumos buclat pe spate, i se risipeşte peste față; pra- 
ful o orbeşte, îi pătrunde în urechi, îi străbate pe subt guleraş 
la piele... 

A trecut... 

Anuja a rămas locului, consternată. Cu minuța-i tremură- 
toare îşi ridică pălăria deformată şi plină de praf, işi scutură 
rochia, încearcă să-şi aranjeze părul. De ruşine nu se uită ln 
nici o parte: | se pare că tot oraşula văzul-o... Faţa i-se con- 


PE us 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


tractează gradat, fără voe.. şi fetița se porneşte deodată pe un 
plins strident, dureros, revoltat, 

„„A uitat de plimbare şi s'a întors grăbită spre casă. 

In poartă plinsul, contenit puţin în lungul drumului, își rê- 
capătă toată vigoarea. inițială. 

Speriată, mama Anuţei apare în cerdac şi-o întreabă de 
departe ` 

— Da’ ce-i cu tine? Ce-ai păţit? 

Anuţa fărimă sughiţuri mici şi nu poate răspunde dintr'o- 
dată, Apol, cu o revoltă nouă şi nestăpinită, izbucnește : 

— Viăjganu't... M'a intilnit viăiganu'! 


Stoicism 


Pe ulicioara dosnică şi liniştită, ploaia repede de vară a 
jăsat băltoace efemere la tot pasul. Gardurile umede, de scin- 
duri cenușii, miroase vag a vanilie. 


Cum a stat ploaia, Pulu a egit în portițţă. Ochii lui dulci 


şi intunecaţi cercetează cu seriozitate imprejurimea. El pare un ` 


om liniştit, inchis la fire. Fără grabă, face vre-o doi paşi şi se. 
bpreşte subt teiul din marginea drumului. Poartă pantalonaşi 


albaştri, foarte curaţi ; bretelele, articol indispensabil al îmbrăcă- — 


minţii bărbătești, fac pe cămeşuţa albă un ornament întunecat, 
simetric şi fără rost, ca desenele neexplicabile de pe spatele unei 
gingânii mărunte. 

Subt teiu, parcă anume aşezat, e un bolovan mărişor şi 
lingă el o baltă, mai adincă decit toate celelalte. Aice, de bună 
seamă, e rost de joacă. 

Dar Pulu nu-şi incepe jocurile cu idei preconcepute. Totul 
vine în chip firesc, pe rind şi cu îngădulală. Aşa că, fără nici 
un gind, se așează pe bolovan. E rece! L-a 'răcorit ploaia... 

Puiu savurează râcoarea bolovanului şi priveşte cuminte lu- 
clul apei. 

Pe picioarele lui, goale pănă mai sus de genunchi, razele 
furişate printre frunze, se restring depe faţa infiorată a apel 
în pilpiiri uşurele şi repezi, ca umbrele unor flăcări palide, 

Printr'o mişcare tăcută fără voe piciorul drept rostogolește 
brusc o piatră in apă. Pe locul unde cade, se involburează un 
mil fin, ca un fum şi un strop răcoritor pune o aluniţă pe obra- 
zul lui Puiu, drept în colțul gurii. Şi Pulu, cu un zîmbet măsu- 
rat, întredeschide buzele gingaşe, ca ale unei fetițe. O 


DRAME ÎN STRADĂ 69 


Băeţaşul se îndeamnă in sfirşit la joacă de-a binele, Cu o 
insuflețire tot mai mare aruncă pietre şi bulgăraşi în balta pre- 
făcută intr'o adevărată mociriă, Stropi de noroi, mărunți, apoi 
mari şi compacţi, se prind pe faţă, pe părul auriu şi pe hălnu- 
tele atit de curate cu citeva clipe mai înainte. 

O temee tinără şi voinică ese tiptil din casă, ţinind o mină 
la spate. Ajunge, nebăgată în samă, pănă subt tein, ridică de 

_ subsuori—fără multă cruţare—pe luptătorul închipuit, scoate la 
iveală o cureluşă subțire, cu care loveşte zorit şi indemănatic de 
citeva ori. 

In afară de plesniturile scurte ale curelugii, totul se petrece 
in tăcere. Puiu, neclintit, cu ochii mai negri şi mai gravi ca 
de obiceiu, măsoară pe subt braţul maică-sii lungul drumului, 

Rămas singur, ridică încet braţul drept şi-şi acopere ochii ; 
se întoarce cu spatele spre casă şi se razămă de trunchiul telu-, 
lui. Multă vreme, fără un suspin, fără cea mai mică tresărire 
a umerilor, lacrimi mari, ca picăturile unei ploi liniştite, alunecă 
pe subt pleoapele închise, tivite cu gene restrinte şi lungi. 

Razele soarelui care apune, invălue intr'un zimbet auriu 
balta tulbure, trunchiul copacului şi copilul impodobit de sus 
până jos tu fantastice flori de noroi, 


Ki 
en 


Rătăcită 


Soarele de toamnă cerne lumină pirguită, aproape palpa- 
bilă, prin frunzişul încă bogat. Pe marginea drumului, printre 
nenumăraţii bănuţi de aur ai salcimilor atirnă, legănindu-se străine, 
lungi fire de tin, prinse din trecerea carelor înalt încărcate. In- 
spre aburul albastru al cerului zboară fire fluide de argint, des- 
trämate din painjinişuri. 

Din umbra unui zaplaz se aud suspine întretăiate. Un mo- 
totol de zdrenţe multicolore arată, prin tresărituri spasmodice, 
"Viaţă şi durere. 

Mă apropii şi intreb: 

— Ce plingi tu, acolo? 

Suspinele încetează deodată. Doi pumni mici, de un brun 
strălucitor, se indeasă subt o clae de păr întunecat şi zburiit. 

MA aplec, ridic cu greu depe faţă pumnii, care se deschid 
pentru a arăta palmele umede şi încă mai negre, parcă tăbăcite. 
S Numai dela incheetura minii în sus pielea are o culoare mai fi- 
= Tească. Înţeleg: e vremea nucilor verzi... 


- 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 

De subt învălmăşala părului doi ochi mă aţintesc cu teamă 
şi cu mirare. Irisul catifelat, în care pupila nici nu se poate 
desluşi, înoată într'un alb albăstrui şi umed, ca interiorul unei 
scoici proaspete. 

— Ce plingi, fetiţă ? 

Suspinele reincep cu mai multă obidă şi, din întreruperi 
tremurate, prind un strigăt de sfişiere lăuntrică: 

— M'am rătăcit... 

— Cum te-ai rătăcit ?... Haide, spune... 

— Mam rătăcit de mama... Am prăpădit-o în tirg. 

— Da’ de unde veneai?... Cum o chiamă pe maică-ta? 

~v Catrinuţa ! răspunde iute, cu toată inima fetița, tavio- 
rată neașteptat de stirşitul întrebării mele, Dar, la evocarea nu- 
melui maică-sei, plinsul se înteţeşte de istov. 

e O întreb ar 

— Unde stai tu? 

— Sintem cu ziua, la cules —imi răspunde ea cu un fel de 
lehamite de muncitor necăjit, —şi am venit în tirg cu mama, să 
cumpere „titiun*.. Şi am prăpădit-o... 

In vremea asta un gardist, călcind rar, se apropie şi în- 
treabă cu seriozitate ; ce s'a întimplat? Fetiţa, abia îîhblinzită o 
clipă, se stringe ghem în zdrenţele ei, izolindu-se iar de restul 
lumii,  Rămine să lămuresc eu gardistului ceiace singură nu ştiu 
bine, Si, cu grijă, îl întreb: 

— Ce-ai să faci acum cu fetița ? 

—Păi,.. ce să fac? Trebue so duc la secţie... 

Şi plecîndu-se subt zaplaz, gardistul intinde o mină enormă, 


in care pumnuşorul negru şi ud de lacrimi se pierde fără urmă.“ ` 


O bucată de vreme mai aud în liniştea dimineţii bocănitul 
tacticos al cizmelor, secundat cu zel şi cu supunere de un li- ` 
păit märuntet 


Fapt divers 


| g 

O femee groasă, cam trecută, se urcă la deàl pe străduţa 
rău luminată. Intimplător, cîte un amănunt al imbrăcăminţii ei 
desmăţate ese la iveală. Picioarele goale, în ghete rupte, calcă . 
nepăsător in noroaele nesecate ale uliții. Fusta îi atirnă mult 
mai jos într'o parte, decit in cealaltă. Bluza de cit se rotun- 
zeşte pe umerii cărnoși, gata să plesnească pe la cusături, 


Ar j 


DRAME ÎN STRADĂ Ti 


Cind trece în dreptul vreunei prăvălioare, lumina mai vie 
revărsată dinăuntru îl desluşește chipul. In urechi are cercei; e 
pieptănată cu oarecare grijă şi nu poartă broboadă. Luciri vi- 
clene şi nestatornice se furişează printre pleoapele obosite. Gura 
mică, bărbia cărnoasă, obrajii plini şi prea rumeni păstrează a- 
mintirea deformată a unei frumuseți vulgare. 

|l Deodată tresare şi cată cu grijă în lături. Din întunericul 
unei bolți i s'a înfipt în faţă o altă femee. 

— Aha, madamă Zamfirică, bine că te-am intilnit! rosteşte 


străina indesat, dar cu o intonație de politeţă ironică. 


Apoi, fără nici o tranziţie, se dă aproape de tot de Zamfi- 
rica, o îngrămădeşte în părete şi ch ai clipi îl trage un pumn 
in coastă. Drept lămurire o întreabă răgușit: 

_— Ce ai tă, cu Neculai al meu? 

Zamifirica se stringe lingă pătete şi tace. A simţit că bra- 
tele ei durdulii, cu carnea tremurătoare, nu pot lupta cu „ciola-. 
nele” dușmancei. Duşmanca n'aşteaptă răspunsul, ci cu multă a- 
gilitate o loveşte pe unde ajunge, întrebind tot mai stra ; „ţi 
trebue bărbat, ha? Na, bărbat!“ 

Zamfirica a adoptat o tactică ciudată: Stă mută, nu ri- 
postează şi numai cîpd o răzbeşte prea tare, geme înăbuşit. Bă- 
tăuşa, întăritată şi mai mult de inerția adversarei, strigă din ce 
în ce mal tare: 

— lti trebue bărbat, ba ? Stai că-ţi dau eu ţie bărbat ! 
Şi iar o loveşte cu pumnii și, printr'o mişcare neașteptată, îi dă 
un picior în pintece, 

Capete curioase Sau ivit în uşile dughenelor. 

— Poate zici că nu-i drept că te ţii de omul meu? Nu 
mi-a spus mie domnu’ Bercu—iacătă-l faţă—că v'a văzut pe a- 
miîndoi la Strul cel strimb ?... 

Bătăuşa gifie. Zamtirica stă ca de lemn, sprijinită de pă- 
tete, Spectatori au eşit parcă din pămint: Strul cel strimb, cu 

nevasta lul cea cu părul roş şi încîriionţat şi veşnic însărcinată; 
muşteriii din circiumă ; domnu” Bercu, nevastă-sa, cu toţi feciorii 
şi cu toate fetele; Isidor Parnes, frizerul, cu nevasta şi cu un - 
client, alb pe o parte de spuma săpunului. Toţi, din toate du- 
ghenile, şi-au lAsat treburile şi se îngrămădesc pe trotoar,— 
privitori cu desăvirgire neutri, dar aşa de interesaţi de peripe- 
jlile luptei ! g 

Intr'un tirziu, cînd Zamfirica începuse poate să se deprindă 
de-a binele cu bătaia, soseşte şi gardistul, inţelegind dintr'odată 


e J 


72 VIATA ROMINEASCA 


cum stă lucrul, el încleştează pe bătăuşă de braț, pune citeva 
intrebări scurte martorilor, se convinge de conduita „corectă“ a 
Zamtiricăi şi, în sfirşit, porneşte spre secţie cu delincventg. A- 
ceasta se ințepeneşte cit poate in călcie, incit gardistul abia o 
urneşte din loc. 

Au ajuns subt globul electric. Lumina albă lămureşte ca 
ziua părechea întimplătoare: Gardistul cu chip balan şi impasi- 
bil, femeia, mai tinără decit Zamfirica, dar negricioasă şi colţu- 
rată la față, cu o privire aprigă, tulburată de o veşnică temere, 
cu trupul uscat, fără nici o ispită pentru invizibilul Neculai, 

Se intoarce ca'n şurub în mîna gardistului, spre întunericul 
din vale şi strigă încă odată:' 

— Bărbat îţi trebue? laca ţi-am dat! 

Din intuneric, cam de departe, se aude drept răspuns gla- 
sul insinuant şi perfid al Zamfiricăi : 

— Lasă Mariţo, Mariţico... du-te tu la secţie, că am eu 
grijă să-i Un de urit lui Neculai al tău. 

Marița se smunceşte cu disperare, dar fără rezultat, in 
mina gardistului, care, ca s'o cuminţească, îi aplică drept in- 
cheere—o palmă energică peste gură, 


Metamortoză d 

Am întilnit azi în cale pe prietina mea, Adelina, şi împreună 
am ocolit pe departe drumul casei, 

— De unde vii şi unde te duceai? o intreb cu mirare. 

— Dela cumpărături... Aşi vrea să mă mal plimb puţin. 

— Ei—o necăjesc eu,—te-ai hotăriț să-ţi părăsești chilia 3 

Adelina nu răspunde nimic. O inseninare uşoară alunecă 
pe chipul ei de o graţie copilărească. Ochii vădesc in limpezi- 
mea lor înşelătoare o mulțumire străină de clipa de faţă și o 
bunăvoință largă, puţin absentă, pentru universul întreg. 

Pornim la întimplăre înainte, In claritatea nestatornică a 
dimineţii oraşul apatic are veleităţi de înviorare, Prin grădini, 
` pămîntul negru răscolit în straturi, işi arată umezeala catifelată 

lingă marginile cenuşii şi aride ale cărărilor bătătorite. Frunze 
„ Şi crengi uscate, adunate iei şi colo, trimit drept în sus fumul 
albastru, cu miros tare de cimp. d 


Vorbind cu insuflețire despre lucruri banale, ajungem fără 


să băgăm de seamă, pe o stradă largă, luminoasă şi simetrică, a- 


proape necunoscută pentru noi, 


t 
dw. fate P 


- A EN v wm T — RF e Yy Le WK? 
7 E NC e RE 
3 4 $ e 
L EM 
CAL 
yy 


DRAME ÎN STRADĂ 734 


—— 


Adelina şi-a lăsat mina dreaptă, ușoară ca un fulg, pe bra- 
ui meu şi astfel apropiate păşim In mers elastic,—o adevărat 
fericire fizică. 

O fată mlădioasă ne întrece din urmă şi lunecă grăbită pe 
iingå grilajul de fier al unei grădini. Peste haina ei cenuşie- 
deschisă umbrele zăbrelelor trec ca o ţăsătură impalpabilă, fă- 
cută din dungi de intuneric şi de lumină. Urmărim cu privirea 
vagă şi binevoitoare grațioasa siluetă necunoscută. 

Dar în clipa următoare, mina mică a Adelinei mă stringe 
ca un cleşte. Cind mă ult în faţa ei, îi văd ochii măriţi într'o 
privire precisă şi amarnică, țintuită spre colțul de unde s'a ivit 
pe neaşteptate un bărbat, ln pas perfect: armonizat cu al fetei, 
a pornit înainte, întovărăşind-o. Siluetele lor înalte și elegante 
se potrivesc şi se complectează, Merg fără să-şi vorbească, pur- 

taţi parcă de ritmul unui cîntec. 

Tovarăşa mea m'a smuncit, cu o vigoare sălbatecă neaş- - 
teptată, pe urma celor doi, gata să-i ajungă. Dar aproape in 
aceaşi clipă îincetineşte pasul şi pe braţul meu simt greutatea 
de plumb a unui trup frint. 

O privesc iarăşi. 

Pe subt pieliţa fină a obrazului i s'a revărsat ca o undă de 
întuneric. Cu glas fâră timbru—strins în gitlej,—ingină : 

— Vreau să mă 'atorc,.. E tirziu.. Di mi-e frig.. Haidem. 

M'am întors, sprijinind-o. ' 

Am înțeles că secase dintro dată izvorul cel mare, care dă 
preţ bucuriilor mărunte. e 

De-acum înainte pe prietina mea m'o mai puteau fermeca 
jocurile luminii primăvăratice, nici răcoarea plină de speranţe a 
pămintului răscolit, nici ciripitul banal şi sonor al vrăbiilor care 
se agitau cu tebrilitate pe drum, pe acoperişuri şi prin grădini. 


Lucia Mantu 


s Un bătrin 


Curg raze din apus, mingletoare, 

Și se "'mpletesc cu iarba de pe luncă; 
Pe drumuri galbene, de prin ogoare, 
Sătenii albi coboară dela muncă. 


In fundul văii satul ghemuit 

E ca un țintirim părăginit 

La cart vine, sara, să se 'ngroape 
Lumina cimpurilor de pe-aproape... 


Și peste taina morţii, sorocit 

Drept paznic,—e-o biserică pustie 
infiptă "o dealul dinspre resărit 

Cu o spărietoare strimbă de hirtie... | 


Pe-un dimb, deasupra umbrelor din sat, 
Pe unde paşii soarelui rămin, 
A poposit, de trudă, un bâtrin 
In cirja-i de călătorie răzămat. 


UN BĂTRIN 75 


E. şubredă făptura lui uscată 

Pe care toate virstele, deodată, 
Ca un omăt de veci s'au prăvâlit. 
Dar sufletul... i-i codru răzvrătit... 


ȘI ochii lvi, ca două mici izvoare, 

Călăuzesc cuminţi spre Astinţit 

Un freamăt lung din suflet cătră soare, 
O rugăciune: 


„Deschide-porţile văzduhului, Stăpîne, 
„ȘI din nemărginirea stăpinirii tale, 
„Sloboade vinturile ernilor păgine 

„Şi zvirle-ne din deal biserica neroadă 


„Să nu ne mai astupe cerul şi să roadă 
„Nădejdea noastră, Doamne, sălăşiuită 'n tine! 


„Din vatra ruginitelor altare, 

„Ne spulberă icoanele murdare 

„Și putregalul muced care mai rămine, 

„Că mult te-au pingărit aleşii tăi, Stăpine! 


„Dărlmă-apoi zăgazurile zărilor 
„Să curgă limpede lumina peste noi 
„Și să ne curăţi sufletele de gunoi...“ 


„A înserat... Se 
Bătrinu-şi face cruce... 

Privirea lui blajină se prăvale 

Ca umbra unui codru peste sat... 


G. Bărgăuanu 


Vasile Alecsandri şi Basarabia. 


Vasile Alecsandri a fost unicul poet din țara veche, al că- 


rui geniu a planat şi asupra sufletelor robite ale poporului ro- 
miînesc din Basarabia. 


Cintăreţul gingaş al celor mai mărețe momente din isto- ` 


ria renaşterii poporului nostru, poetul speranţelor şi al geniu- 
lui rominesc, el a fost şi va râminea şi simbolul năzuinţilor 
neamului nostru, el esie acela care în viziunea sa poetică a 
prevăzut „magica unire şi sacra libertate“, 

Prin felui lui de a vedea lucrurile, prin concepția lui po- 
etică de a pătrunde în tainele naturii, prin filozofia lui umană 
de o rară seninătate şi prin farmecul cuceritor al limbii lui, A- 
lecsandri se apropie foarte mult de psihologia rustică a popo- 
rului romin, de instinctul lui sănătos de viață. De aceia poate 
Alecsandri, caşi Creangă, este cel mai intim poet al poporu- 
lui rominesc, în sensul larg al cuvîntului. 

Nu e de mirat că Alecsandri impreună cu Creangă, va fi 
oate deocamdată cel mai înţeles post în Basarabia, că el va 
ace legătura lare sufletul poporului basarabean și dobindirile 
culturale de pe'urmă din vechiul regat. 

Dar Vasile Alecsandri a fost cunos:ut Basarabenilor cu 
mult înainte de 1918. d 

__ Faima „dulcelui cîntăreţ“ al Romîniei a irecut hotarele ve- 
chiului regat; şi numele lui, care încă dela 1848 a răsunat in 
ee Ardealului şi în codrii Bucovinei, a trecut şi apele Pru- 

Am arătat cu altă ocazie că, cu toată asprimea reginiùlui 
străin în Basarabia, tradiţia culturală aia e nk deşi destul 
de slabă, nu s'a intrerupi niciodată subt dominația rusească.1 
Această tradiție a fost cu mult mai puternică în prima jumătate 
a veacului XIX-lea, decit în ultimele decenii ale acestui veac, mai 


Bes, Ri Dsteen, La continuité Roumaine dans la Bessarabie, Bu- 


y 


" Moldova, ea nu era încă 


i 


VASILE ALECSANDRI $I BASARABIA l 77 


` eu samă dela 1878 încoace, Bocrimea basarabeană de origină 


rominească încă nu pierduse legăturile de rubedenie cu cea din 
cotropită de elemente străine şi pâs- 
tra tradiţiile vechi naţionale, uneori şi sentimentele, care au fost ` 
duse de unele familii pănă in zilele noastre. 

Preoţimea şi învăţătorimea, deşi aveau un anumit rol în 
statul rus, trăind în mediul țărănesc, nu erau şi ele străine de 
viaţa națională rominească. | 

. Toate aceste împrejurări făceau, ca ocirmuirea rusească 
să tolereze pănă la oarecare măsură manifestările culturale ro- 
mineşti în Basarabia, să tolereze pănă la 1865 chiar limba ro- 
minească în liceul regional din Chişinău, şi în mai multe şcoli 
din Basarabia, iar la seminarul din Chişinău precum şi la şcoala 
eparhială de fete, limba romînă s'a predat pentru Moldoveni 
aproape tot timpul dominaţiei ruseşti cu mici întreruperi. Sint 
cunoscute chiar unele figuri ale profesorilor de limba romină, 
cum a fost Gincu, autorul unei crestomaţii romineşti dela 1840, 
bucovineanul Belevici și fiul său, lon Doncevy, autorul a mai 
multor manuale de limba romină. ' 

In una din cârţile acestuia „cursul primitiv de limba ro: 
mînă pentru şcoalele elementare şi [V clase gimnaziale", carte 
care a apărut la 1865 şi a fost tipărită cu litere moderne ro- 
mineşii (latine), găsim citeva poezii din Alecsandri, care fără 
indoială au fost gustate de bâtrinii noştri şi s'au răspîndit 
printre Basarabeni, cum s'a răspindit și cartea lui I. Doncev. 

lasă ce poezii (cele mai multe populare) din V. Alecsan- 
dri găsim în cartea meritosului profesor basarabean: 

«Adio Moldovei», «La mormîntul lui Gr. Romalo», «Pău- 
nașul codrilor», «Inelul și naframa», «Năluca», «Mărioara», 
«Craiu Nou», «Sora şi hoțul», «Cintec haiducese», «Cintec 
ostâșesc» și « Tatarul». ' 

Dar V. Alecsandri à pătruns in Basarabia nu numai prin 
această carte. Generația veche a Moldovenilor din Basarabia, 
trecută prin şcolile ruseşti, unde incă se preda limba romînă, 
cunoştea mai mult sau mai puţin limba literară, cunoştea chiar 
literatura rominească, mai cu samă în unele familii boereşti, 
unde s'au. înjghebat chiar biblioteci de cărţi romineşti. 

í Pâtura boerească de Moldoveni, cu mici excepţii, păstra 
acel sentiment al romantismului neclar faţă de tot ce era ro- 
miese, acea nuanță romantică, trecută prin prizma literaturii 
sti cam sentimentală şi idealistă, prin concepţia intelectua- 
lului rus, inactiv, visător—concepţie, care era caracterizată prin 


intra la noţiune rapa 3 sufletească» (precrasno- 
duşie), ceiace în nemţeşte se chiamă «Schönheit der Seele». 
Boerilor moldoveni le plăcea arta moldovenească, covoa- 


rele şi cusăturile naționale, obiceiurile la nunţi, le plăcea tea- 
trul rominesc şi mai presus de toate mincările și petrecerile 
moldoveneşti, cu lăutari şi romanțe în limba moldovenească. 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Şi cea mai răspindită şi mai iubită poezie între boerimea 
basarabeană şi între intelectualitatea de origină rominească în 


genere a fost «Stelufa», romanţa care s'a cintat în Basarabia * 


pănă în ultimii ani. Era lucru natural, că anume această poe- 
zie, puțin sentimentală, plină de duioşie, pătrunsă de acea tris- 
teţă frumoasă, de acel pesimism plăcut, cu care te impaci u- 
şor, să fie răspindită între Basarabeni cu spiritul lor puţin con- 
templativ şi sentimental, şi în special între boerimea moldove- 
nească, sărăcită, încurcată în afacerile ei materiale de cătră 
«boerii noi», foştii vichili din Greci, Armeni şi alte seminţii 
străine. 

Lor, boerilor moldoveni, care au fost rop dela un mal şi 
m'au ajuns la altul, nemulţumiţi cu prezentul detestabil, nu le 
răminea „altă mingiere mal vie pe påmint“, decit să se ain- 
rească in idealizarea trecutului, uneori poate in petreceri, care 
le aminteau acest trecut, fără să se gindească însă la ceva activ. 

V. Alecsandri era bine cunoscut boerimil basarabene, în 
specia! acelei din jud. Bălţi. In oraşul Bălţi trăia vestitul lā- 
utar Lemiş, care cînta la toate nunțile şi petrecerile boereşti 
şi stirnea admiraţia tuturor prin felul de a cinta unele poezii 
din V. Alecsandri, 

D. P. Gore în frumoasa sa cuvintare, rostită în Chişinău 
cu ocazia centenarului lui V. Alecsandri, afirmă că poetul ro- 
min era în corespondență cu unii din boerii basarabeni, şi a- 
nume cu Străjescu, Virnav, Chiriac, N. Donici, Gh. Gore, Go- 
nata, P. Leonard, Bantaş, Meleghi, etc. 1 ` 

Această boerime care vorbea acasă moldoveneşte şi trăia 
în tradiţiile vechi boereşti, mindră de origina el în ciuda vene- 
ticilor, avea un cult faţă de V, Alecsandri, boer şi el, şi nu 
era aproape familie boerească, în biblioteca căreia să nu se gă- 
sească operele lui V. Alecsandri. 

Nu ştiu dacă sa păstrat ceva din scrisorile lui V. Alec- 
sandri în vre-o familie boerească, cu care el a avut corespon= 
denţă, dacă valurile anarhiei dela 1917 n'au măturat unele ar- 
hive, aşa cum a fost distrusă biblioteca şi arhiva lui Gonata. 
Nu încape însă nici o indoiala că Alecsandri avea legături per- 
sonale cu unii Basarabeni. 2 

i V. revista „Renașterea Moldovei", Iulie, 1921, p. 2. 

2 Cunoscutul profesor de slavistică A. L Iajimirschi în lucrarea sa 
„Somrepin langue" € Wersasgar 1904 citează in iraducere o 
scrisoare a lui V, Alecsandri călră rectorul seminarului teologic dia 
Chişinău M. Ganljchi. În această scrisoare este vorba despre aria na- 
tonală rominească. D. lojimirschi în aceiași lucrare dă indicii, cum 
că această scrisoare a fosi publicată de el și în revisia „lerycereo 
H XSACIRIETRAIMAA NPOMWMAENNOCTK", No. 40, 1901, Am răsfoit şi a- 
censlă revistă şi am dat peste același scrisoare, care încă este alri- 
buts lui A. Odobescu, celace or fi poale mai probabil, cu foale că 
după ideile cuprinse în ca, n'ar fi exclusă posibilitalea ca această 
scrisoare să fi fost scrisă de NW. Alecsandri. Leien pănă 'cind 


Le 


ei 


d fe 


2 VASILE ALECSANDRI ŞI BASARABIA 79 
— ———— e a 


“Cele 16 „cintece basarabene“ ale căror variante şi astăzi 
se păsesc in Basarabia, au fost culese şi trimise lui V. Alec- 
sandri de cătră Basarabeni. lată ce spune despre aceasta V., 
Alecsandri: „Din cauza greutăţii relaţiilor între Moldova şi Ba- 
sarabia, nu am putut să-mi procur alte cintece peste Prut de- 
cit aceste XVI bucăţi din care unele sînt numai fragmente. 
Sint insă convins, că s'ar putea descoperi multe balade şi doine 
minunate la Rominii ce se află subt stăpinirea rusească, căci 
şi-au păstrat foarte bine pân' acum datinele, limba şi tipul 

“ua 


Aceste cuvinte nu numai că ne dau indicii, cum că V. 
Alecsandri avea legături cu. Basarabia, ci ne arată că el era în 
perfectă cunoştinţă pre starea lucrurilor în această provin- 
cie. E caracteristic, că între „cintecele basarabene“ se găsesc 
citeva din cele care arată starea spiritelor poporului robit, pro- 
testul lui tacit împotriva regimului. Aşa sînt poeziile a IV-a, 
IX-a, X-a, XVl-a şi în special a Il-a, care conţine cel mai pu- 
KS Lem în formă poetică împotriva rusitlicării poporului 

rin şcoală. 
p V. Alecsandri iubea Basarabia şi se interesa viu de 
soarta ei. 

La 1856, dupăce conferinţa de pace dela Paris a hotărit 
ca Basarabia sudică să treacă la Moldova, el scrie „Marşul os- 
taşilor romini“, în care cu entuziasm li cheamă pe ostaşii ro- 
mini peste Prut. 


„Să păzim pămintul 
Care i-am avut”, 


poezie plină de avînt patriotic şi de speranţe noi. 

V. Alecsandri ge e legătura organică ce o avea Basa- 
rabia cu ţara veche, ei nu concepea poporul basarabean, ca 
un popor străin, EN up popor pierdut pentru rominism, ci ve- 
dea în Rominii basarabeni pe „fraţi“, care prin nimică nu se 
deosebesc de cei de peste Prut. lată cum apreciază el ope- 
rele scriitorului basarabean Stamati: 

„Cit priveşte poeziile d-lui Stamati, deşi un critic poso- 
morit ar putea găsi în ele oarecare neglijări de rime, mărtu 
sesc că eu le-am cetit cu mult interes. E lucru rar de-a auzi 
ORI tomin răsunind dincolo de Prut şi exprimînd simţiri 

; meritul bătrinului bard basarabean este mare că a 
avut curajul a cinta în umbra fioroasă a pajurei ruseşti, şi noi 
care ne-am bucurat de lumină şi libertate trebue să ținem samă 
RN 
se va găsi originalul, chesliunea rămine deschisă, Desigur, că această 
scrisoare este sau a lui V. Alecsandri sau a lui A. Odobescu şi pro- 
babi! că din cauza sai reșeli aceaslă scrisoare se alribue GL: 
eer lui A. Odobescu, gek altul lui V. Alecsandri. > 

1 V. Alecsandri, Poezii populare ale Rominilor, 1866, p. 404, 


80 „VIAȚA ROMINEASCĂ 


de singurătatea sărmanului cîntăreţ“. Arătind că Stamati „şi-a 
păstrat sufietul neatins de rugina moscălească”, Alecsandri cu 
dragoste citează citeva poezii de Stamati. ! 

In altă scrisoare cătră acelaşi corespondent şi anume că- 
trä L Negruţi, V. Alecsandri la 25 Noembre 1868 salută cu 
dragoste incercarea de a trimite revista acestuia abonaților din 
Basarabia, a căror listă aproape din toate judeţele s'a trimis 
la direcţia revistei. 

„M'am bucurat“, scrie el, de pepun ce H s'au făcut 
a trimite Convorbirile în Basarabia. Fraţii noştri de peste 
Prut vor considera această foae ca o mană de care va profita 
simţul rominismului, ce au început a se deştepta în vecinăta- 
tea Moldovei,2 

lar cînd din nou s'a pus chestiunea reanexării Basarabiei 


de sud de cătră Ruşi, V. Alecsandri cu îngrijorare îl întreabă 7 


pe I. Negruţi în scrisoarea sa dela 17 Februar 1878: 

„Ce zici de Basarabia? Dibăcia oamenilor noştri de stat... 
politic au adus trebile la acel frumos sfîrșit!" 3 

Aceiaşi nelinişte şi îngrijorare el o arată şi în alte scri- 
sori (dela 22 Februar și 29 Mart 1878),4 iar cînd chestiunea 
Basarabiei de sud a fost hotărită definitiv în sensul retrocedă- 
rii ei Ruşilor, V. Alecsandri la 25 Iunie 1878 scrie cu amărăciune 
aceluiaşi corespondent: 

„Rusia, imperiul uriaş,a avut nevoe de pomana noastră... 
fie.. noi navem nevoe de bogdaprostea ei. Rămine cu Basa- 
rabia pe cuget şi cu eg neştearsă pe frunte“. 3 

Dar scrierile lui V. Alecsandri au pâtruns în Basarabia 
nu numai prin legăturile lui personale şi prin cărţile lui, care 
treceau Prutul destul de uşor în vremurile acelea cind se pu- 
teau găsi la mai mulţi intelectuali basarabeni. Ele s'au făcut 
cunoscute şi prin teatrul rominesc, chiar - poate mai mult prin 
acest mijloc decit pe alte căi. s 

E greu de stabilit cind şi ce trupe rOmineşti au vizitat 
Basarabia, întrucit lipsesc orişice date precise, însă este incon- 
testabil că teatrul rominesc şi-a avut rostul lui şi în această 
provincie. 

Profesorul |. Doncev, autorul „cursului primitiv de limba 
romînă“, despre care am vorbit mai sus, carte apărută la 1865, 
—spune în precuvintarea acestei cărţi următoarele : 

„După citeva reprezentații romineşti (cu scop de binefa- 
cere) pe scena teatrului din Chișinău, executate cu mare suc- 
ces dintăiu de cătră elevii liceului din Chişinău, mai pe urmă 
de cătră unii amatori din persoane din cercul înalt local şi în 


å V. Alecsandri, Scrisori, l, 1904, p. 31. 
2 Ibidem, p. 40. 

3 Ibidem, p. 99. 

4 ibidem, pp. 100 - 102. 

5 Ibidem, p 110 


siet de cătră o trupă de artiști moldoveni venită pentru oa- 
` recare timp dela laşi subt conducerea d-lui Teodoridi (sic), 3 


NERT CH ga ur 


VASILE ALECSANDRI ŞI BASARABIA 81 


i-a convins pe Basarabeni că şi în limba rominească este mult 
național şi atrăgător-interesant. 2 

Profesorul |. Doncev nu indică piesele ce s'au jucat pe 
scena teatrului din Chişinău, însă bâtrinul naţionalist A, I. Bo- 
tezat (nâscut pela 1845), fost elev al lui Doncev, spune că în: 
c în acele vremuri s'au jucat mai multe piese şi că ele 
z K anc SC GE dee Ze lui V. au roz şi în spe- 

„Cinel-Cinel”, „Nunta țărănească” „Bab “d 
Matei Millo. 2 EEN 
` Cam aceleaşi lucruri povesteşte și d. Zamfir Arbore, care 
in vremurile acelea se afla la Chişinău şi, după cit mi se pare, 
işi făcea studiile la liceul regional.3 Acelaşi A. I. Botezat a- 
firmă, ceiace am auzit şi dela alţii, că în Chişinău a fost şi 
vestitul Matei Millo cu trupa lui, celace nu este exclus, cu 
toate că bătrinul artist ieşan, P. Alexandrescu, care a făcut 
oe dran, turneuri în Basarabia dela, 1869 încoace, neagă acest 

apt. 4 
După Teodorini au început să vie la Chişinău trupe ro- 
minești mai mult. sau mai puţin regulat aproape în fiecare an. 
La 1868 vine trupa lui Nicolae Luchian, compusă din ur- 
mătorii actori: A. Evsevschi, Mihail Popovici, Gheorghe Botez, 
Petru S. Alexandrescu, |, lanulescu, I. Constantinescu, d-nele 
Gabriela Luchian, Maria Vasilescu, Filaret, Dimitrescu şi alţii. 5 
Ca n al orchestrei a fost Millo Lemiş,6 vestitul lăutar dela 
„Bălţi. Stagiunea acestei trupe à început la 20 Noembre şi a 
ținut pănă la 15 Mart 1869; reprezentațiile se ţineau în teatru! 
Grosman. Din piesele lui V. Alecsandri s'au jucat de câtră trupa 
MLN. “mari următoarele : 

„Cinel Cinel“, „Florin şi Florica“, „Coana Chiriţa“, 
„Nunta țărănească“, „Piatra din casă“, „lorgu dela Saia: 
gura”, „Lipitorile. satului“ şi altele. 7 

e ‘era primită,—povesteşte istoricul teatrului în Mol- 
dova T, T. Burada,—cu mare entuziasm ; daruri şi buchete de 
flori erau la fiecare reprezentaţie. Artista Maria Vasilescu, 
e 1 Desigur că e vorba de artistul T. Teodorial, unul din ce! mai 
bani inlerpreți ai pieselor lui V. Alecsandri, care pănă la 1564 a 
ie teatrul din lași, iar pe urmă a fonda! teatrul la Craiova. V. 

ioti Beladar, Istoria teatrului romin, Craiova, p. 94. 

8 si aaner, R cit. pp. I-I. 

KR A. a E Gg 30, 1924, bag d-lui 1. Buzdugan „Va- 
- . P. Alexandrescu am deținul 

loarle prejigase care se referă la lealrul Geen Log Be E gg 

stiiați Bee £ Zeg D War gf Arhiva, Organul societății 

6 Ibidem, p. 21, 

7 Ibidem, p; 21, 


32 ___ VIATA ROMINEASCĂ 


care avea o voce frumoasă și simpatică, era sărbătorită de in- 
tregul Chişinău... Era un adevărat entuziasm şi o mare ma- 
nifestație adusă actriţei romince. | 

„Costumul pitoresc al ţăranului romin, spune artistul ie- 
şan Mihail Belador în lucrarea sa „Istoria teatrului romina“, 
gingăşia muzicei naţionale şi armonioasa limbă a patriei, redeş- 
teptă amintiri nu tocmal vechi şi scoase un moment din a- 
morţeală pe rominii basarabeni de subt jugul despotic al ţa- 
rismului“. 

La reprezentațiunea piesei „Cinel-cinel“ succesul fu aşa 
de mare, astfel, că versurile: 


„La Moldova cea frumoasă 
Viaţa-i dulce şi voioasă, 

La" Moldovei dulce soare ` 
Creşte floare lingă floare“ L.. 


— versuri şterse de cenzură, dar zise de actori, —stirniră un entu- 
ziasm nemaipomenit printre Rominii din Chişinău, Inciden- 
tul trecu neobservat de poliție. La a treia sară de spectacol, 
pe cînd se reprezenta piesele. „Piatra din căsă“ şi „Craiu nou“, 
Luchian împărți în public fotografii ale poan Alecsandri, 
făcind cunoscută figura acelui pe care tofi din nume fl ştiau 
şi ale cărui piese se reprezentau. 

Gangaş, 2 guvernatorul Basarabiei, precum şi famila Ca- 
targiu, organizară petreceri în -onoarea actorilor romini. Lu- 
chian În semn de mulțumire pentru onorurile şi buna primire 
ce i se făcu lui şi trupei sale, dădu o reprezentaţie în folosul 
populațiunii sărace din Chişinău, reprezentaţie ce produse mai 
mult de 1500 ruble. Luchian înmină produsul seratei guver- 
natorului, care dădu ordin a se pomeni în biserica catedrală 
numele donatorului. La plecare actorii fură purtaţi în triumf.3 

N. Luchian se vede a fost la Chişinău şi ceva mai tirziu. 
D. P. Gore, unul din cel mal buni cunoscători ai trecutului cul- 
tura! rominesc în Basarabia, povesteşte că trupa lui Luchian a 
fost la Chişinău acum 38—40 de ani (prin urmare pe la 1880) 
şi a jucat citeva piese ale lui V. Alecsandri la teatrul Gros- 
man Și că ia acele spectacole a fost foarte mult ovaţionată de 
cătră publicul din Chişinău artista d-ra Sun. 

Foarte interesante notițe în privinţa teatrului rominesc în 
Basarabia ne-a păstrat d. Gh. Madan, care a binevoit să ne: 
pue la dispoziție ceva din notițele lui. După datele lui, la 1885 
in postul mare la Chişinău a fost trupa cunoscutului artist co- 


1 Lë p 2i. ` ; € 
2 E vorbade I. E. G dt. fost guvernator al B ire 
sali 1867 -1871 angar ost g ra asarabiei 


3 Mihail Belador, Istoria teatrului romin, Craiova, pp. 105—104. 


E 
H 


VASILE ALECSANDRI ŞI BASARABIA 83 


mic Costache Bâlânesau, fapt pe care îl relevă şi M., Belador 
în „Istoria“ sa | şi-l confirmă şi d, P. Alecsandrescu. Această 
trupă a dat 30 de reprezentații în circul lui Truţi, şi a fost 
compusă din următorii artişti: C. lonescu, Hasnaş, Gh, Deme- 
trescu, M, Afceleanu, d-rele Găluşcă, Marionescu şi alţii. S'au 
jucat între altele și mai multe piese din V. Alecsandri şi a- 
nume: „Florin şi Florica”, „Nunta țărănească“, „Cinel-cinel*, 
„Barbu Lăutaru“, „Herșcu Boccegiu" şi „Lipitorile satelor“. 
Această trupă a avut foarte mare succes la publicul din Chi- 


şinău, intru cit trupa era bună şi repertoriul potrivit, fiind 


compus aproape în întregime din piese in limba înţeleasă în 
Basarabia şi cu conţinut apropiat de viața Basarabenilor, 

In toamna anului 1887 a jucat la Chişinău trupa fraților 
Vlădicescu, cum spune şi P. Alexandrescu, cu Fani Tardini ln 
îrunte, care au jucat între altele şi citeva piese din V. Alec- 
sandri şi in special „Doi morți vii: şi „Lipitorile satului“. 

In acelaşi an, ceva mai tirziu, a fost și trupa vestitului 
artist romin Gr. Manolescu, cu Aristiţa Romanescu, 2 care a ju- 
cat cu mare succes moral citeva piese din Shakespeare. 

- O adevărată epocă în istoria teatrului rominesc în Basa- 
rabia şi in special a teatrului Alecsandri a fost trupa lui Petre 
Alexandrescu. Cum povesteşte el, dela 1869 incoace în fiecare 
an-venea cu trupa lui in Basarabia, jucind în Chişinău, Hotin, 
Orhei, Soroca, Tighina, Ismail, ajungiod chiar dincolo de Nis- 
tru, la Moghilău şi la Odesa. 

Dela o samă de vreme în trupa lui P. Alexandrescu a luat 
parte şi Bobescu, iar ca artişti s'au perindat mai mulţi ieşeni, 
ca Constantinescu, Arceleani, Demetrescu, d-ra Arionescu şi 
alţi artişti de valoare. ; 

` Trupa lui P. Alexandrescu şi Bobescu avea un repertoriu 

aproape exclusiv din piesele lui V. Alecsandri şi în special din 
vodevilurile şi cafiţonetele lui și în deosebi s'a jucat de multe 
ori „Nunta fărânească", „Scara miței“, „Cinel-cinel", „Crain 
ROU“, „Lipitorile . satului” Și „Baba Hirca”. E de notat că 
trupa lul P. Alexandrescu a fost intotdeauna primită cu căldură 
de cătră Basarabeni şi că la 1912, cind P. Alexandrescu a fost 
ultima dată Ja Chişinău, bâtrinul- artist a fost sirbătorit de in- 
treaga societate d: aici. In trupa lui adeseori jucau şi unii 
Basarabeni, iar corul de multe ori era compus numai din ele- 
vii seminarului teologic din Chişinău. 
„După prima revoluţie rusească dela 1905 se încearcă a se“ 
juca unele piese de Alecsandri şi în satele nibidoveneşti. Aşa la 
1906 în fața țăranilor din Bacioiu de lingă Chişinău s'a Încet 
„Cinel-cinel“ de cătră un grup de intelectuali fa frunte cu râpo- 
satul profesor V. Hartia, iar în com. laloveni s'a jucat acelaşi 
— ben 


i Ibidem, p. 97. 
2 Ibidem, p, 72. 


p 


g4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Gra 


basarabeni, în care au luat parte Gh. Madan, Gumalică, A. Di- 
cescu, |. Dicescu, Sirb, N, Semigradov, T. Suruceanu, Conono- 
vici etc., care au dat citeva reprezentații romineşti cu scopuri 
de binefacere. Aşa la 4 Februarie 1908 s'a jucat, in teatrul 
„Blagorodnoie Sobranie“, „Cinel-Cinel. 

„Sala, serie „Neamul Rominesc“ No. 20 din 15 Februar 
1908, p. 314,—era plină de lume. O mulțime deofiţeri şi func- 
ționari ruşi, guvernatorul Basarabiei, generali ș.a., au luat parte 
cu familiile lor, ` dek 

„Cînd s'a ridicat cortina, lumea era parcă fermecată de 
priveliștea uimitoare: porturi naţionale, graiu rominesc, tablo- 
uri cam uitate, dar scumpe sufletului nostru“. 

in anul 1909, la 31 lanuarie s'a jucat „Florin şi Florica“ 
în acelaşi sală şi de aceiaşi amatori şi cu concursul artistului 
Petre Alexandrescu, 

De aceiaşi actori, această piesă s'a jucat şi in Orhei în 
sala Zemstvei ținutale în ziua de 20 lanuarie 1910. d 

Toate aceste date cu prisosinţă dovedesc, că V. Alecsan- 
dri a fost unicul poet şi dramaturg romin din cei din ţara li- 
beră, care a pătruns larg în Basarabia pănă şi între ţărani, 
care a fost cetit şi iubit în Basarabia şi care în mod real, prin 
poeziile lui, prin plesele lui, a contribuit la menţinerea firului 
cultural în Basarabia, Piesele lui precum şi poeziile lui aminteau 
Basarabenilor despre adevăratul izvor al culturii, aminteau ca 
dincolo de Prut s'a început o viaţă cuiturală liberă, că acolo 
se încheagă o viață nouă, apropiată sufletului poporului basa- 
rabean, şi cu atit mai evident se sublinia lipsa de legături su- 
fleteşti su stăpinitorii Basarabiei. 

Scrierile lui V. Alecsandri au avut darul de a provoca în 
Basarabia şi oarecare mişcare literară, oarecare încercări de li- 
teratură în limba rominească, un interes viu faţă de literatura 
naţională. 

Gheorghe Păun, „smeritul scriitor şi singur socinitor“, cum 
se numeşte el însuşi, ne-a lăsat 166 poezii într'un carnet 
dela 1868. - 

Cum am arătat cu altă ocazie,! unele din aceste poezii 
sint simple copii cu foarte mici modificări din Alecsandri, al- 
"ele sint imitații, şi sint unele mai mult sau mai puţin originale, 
care însă sint scrist subt influența lui V. Alecsandri. Poate că 
unele din aceste poezii, mai toate in ton popular, au fost cu- 
lese de Păun din gura poporului, unde au pätruns din cărţile 
lui Alecsandri, dar se poate că Păun a fost veriga de legătură 
intre Alecsandri d poporul basarabean. In orişice caz la mij- 
loc sînt poeziile lui V. Alecsandri. E 


1 V. Revisla „Renaşterea Moldovei”, 1920, No. 1, HI? 1-7, 


4 = 


EA i | i: ` 
Da ____________ VASE 


piesă şi „Baba Hirca“, reprezentații aranjate de învățătorul V. 
"` Me, 7 
Insfirşit pela 1908 se organizează o trupă de amatori 


VASILE ALPCSANDRI $I BASARABIA 85 


Din poeziile Jui V. Alecsandri mal mult sau mai puţin mo- 


dificate gasim la Păun următoarele: 


„Doina doiniță*, „Doina iubirii”, „Cîntec haiducesc“, 


„Oitule Oltuțale“, „Ciocoiul“, „Fată de birdu“, „Turturica“. 


„Baba Cloanța“, „Ciobanul“, „Cind eram la mama fată" (din 
colecţia „Cintece Basarabene:). 

Am arâtat aiurea cum modifică Păun poeziile lui V. Alec- 
sandri „Adio Moldovei“ şi „Turturica“, cum le colorează el 


“cu spiritul lui poetic, le individualizează. 


lată o altă poezie modificată de Păun. 


„Fiică de birău 
Şi de modnic râu, 
Ce stai la pirău 

i te "'mchini mereu? 

ogi pe Dumnezeu 
Ca să te ieu eu? 
Eu că te-oi lua, 
Ba că ie-of lua 

Eu cind voiu vedea 
Lupul cu cimpoi 
Cioban după oi. 
Atunci, nici atunci! 
Eu că te-oi lua, 

că te-ol lua 

u cind voiu vedea 
Vulpe cu papuci, 
Umblind după puici. 
Atunci, nici atunci! 
Eu că te-oi lua, 
Ba că te-oi lua 
Eu cînd voiu vedea 


Un epure orb 
Treerind la bob. 
Atunci, mici atunci 1 
Eu că te-ọi lua, 

Ba că te-oi lua 

Eu cind voju vedea 
Ursul in doi craci 
Văcar după vaci. 
Atunci, nici atunci! 
Eu că te-oi lua, 

Ba că te-oi lua 

Eu cind voiu vedea 
Rața pe crăngi stind- 
Și curca "'notind, 
Atunci, nici atunci! 
Eu că te-oi lua, 

Ba că te-oi lua 

Eu cind volu vedea 
Racul cu cialma, 
Broasca cu pafta. 


Atunci, nici atunci!“ 2 


Cum vedem această poezie, păstrînd caracterul originálu- 


ui lui V. Alecsandri, a poeziei populare „indreptate“, are ceva 


bes PS comparații, care nu se găsesc în poezia lui V, A- 
ecsandri, 

Dar nu aceste poezii „compuse“ după Alecsandri sînt im- 
portante pen u noi. Intreaga colecție de poezii a „singur so- 
cinitorului“ Păun, versificaţiile lui originale, culese poate din 
“gura poporului şi „indreptate“ de el, cum făcea şi Alecsandri, 
a „doinelor* şi „horelor* lui cu aceleaşi comparații şi epitete, 
luate din natură, cu aceleaşi paralelisme, cu aceleaşi speranțe 
Şi dureri caracteristice pentru poezia populară, 

Poate că se deosebesc aceste poezii de poeziile lui V. 


1 „Renaşierea Moldovei“, 1920, No. 1, p. é. 
2 Din carnetul lui Gh. Păun, care să di la mine, LA. 


Kä 


d | 
86 VIAŢA ROMĪNEASCA 


Alecsandri prin nota lor prea subiectivă şi prin defectele de 
fâimă, de limbă. | 

Al doilea poet basarabean, care a suferit influența lui A- 
lecsandri, a fost Alexis Nacco, care intre anii 1866—1 a fä- 
cut mai multe traduceri în romineşte din scriitorii ruşi: Ler- 
montov şi Crilov, lăsînd şi două poeme originale şi citeva poe- 
zii populare, culese, cum se vede, în Basarabia. Intre carne- 
tele cu poeziile lui A. Nacco se găseşte şi o filă cu poezia 
„Adio Moldovei”, tradusă în ruseşte, mi se pare singura poe- 
zie tradusă în versuri în ruseşte din Alecsandri, 

Şi această poezie, caşi cele în romineşte, n'a fost pu- 
blicată. E 
Om cu o cultură Jiterară mare, A. Nacco se foloseşte de 
cunoştinţele sale în limba rominească cu mult mai mare iscu- 
sinţă decit Păun. 

» În poema lui intitulată „Prea iubitului meu prietin“,—un 

pamflet răutăcios la adresa unul boer basarabean, scris ia 1866, 


nu vom găsi nimica asemânitor cu V. Alecsandri ca fond, ` 


poate ca idei. Ca formă însă, ca imagini poetice, ca rimă ei 
vădit a fost influențat de poeziile lui V. Alecsandri. lată, de 
exemplu, cum descrie A. Nacco nunta prietinului său: - 
d 
„Au băut, au ospăiat, 
lar ţiganii au cintat 
Doine dulci de iubire, 
De amor, de fericire. 
Copiliţă mindră floare 
C'un sin plin de lăcrămioare 
Părea veselă, uşoară 
` Ca o zi de primăvară“. 
Sau următoarele versuri din ceialaltă poemăa lui A. Nacco 
„Anul nou 1867“: 


„Hai cu toţii să-l hăim, 
Hai cu toţi să-l intilnim, 
Să ne fie 'n ajutor 
EI în timpul viitor! 
Hai să dăm mină cu mină e 
cu dinsul dimpreună 
trecem plaiul vieţii e 
Plaiul dulce-a tinereţii, 
Căci al nostru cer ferice, 
Ni-o trimis pe noi aice, 
impreună să trăim, 
Și "ntre noi să ne iubim...“ 
ete. 


r 
P 
g 
Sa A. 


VASI P ALECSANDRI ŞI BASARABIA 87 


Prin urmare aceşti doi poeți basarabeni au scris subt in- 
fluența lui V. Alecsandri, a chrut opere le-au cunoscut bine. 
Poeziile lor sint departe de poeziile lui Alecsandri, ca opere 
de artă poetică, ca formă, chiar ca limbă şi aici nu sint ei de 
vină. Faptul este că aceste manifestări simple în domeniul li- 
teraturii în Basarabia se datoresc lui V. Alecsandri. 

Poeziile și teatrul lui Alecsandri, atit de cunoscute, cum 
any Văzut, in Basarabia, trebuiau să găsească şi un răsunet în 
ae publică de atunci, trebuia să provoace şi critica Basara- 

Și întradevăr, singurul ziar rusesc de atunci, ziarul ofi- 
cial «hrceapanczia n'kAomecri> („Buletinul Basarabiei“) consacră 
lui V. Alecsandri un articol mare în No. 44 şi 51 din 1867, 
semnat cu inițialele Gh. Gh, subt care se ascunde regretatul 
naţionalist basarabean Gheorghe Gore. _ In acest articol, care 


ar merita să île tradus în romineşte în întregime, autorul vor- ` 


beşte la început despre „renașterea“ culturală a poporului ro- 
min, considerindu-l pe Alecsandri, ca pe „geniul poetic al Ro- 
minilor”. El „este dotat cu preţiosul talent poetic, care se dă 
de cătră cer numai celor mai iubiţi copii ai săi ; d. Alecsandri este 
van din acei bărbaţi care poartă pecetea renaşterii; În el se 
vede această imprimare -tot aşa, cum se vede pecetea artistu- 
lui pe preţioasele vase, care acopăr şi înfrumuseţează altarele 
celor -mai vestite temple“. 
` In aceleaşi cuvinte frumoase autorul vorbeşte despre poe- 
zie în genere şi, trecind din mou la Alecsandri, caută să dove- 
eg că el nu a scris subt influenţa apusului, ci este cu to- 
EE EE Gh. Gore,—a fost socotit printre 
autorii şcoalei romantice, Din fericire d. Alecsandri are talentul 
lui propriu, originalitatea lui; caracterul general al operelor lui 
poetice, adunate la un loc subt denumirea de „doine“, nici subt 
un motiv nu poate fi socotit ca făcînd parte din şcoala roman- 
tică ; însă între doinele lui într'adevăr sint cîteva poeme care, 
cum se pare, sint create subt infivența operelor lui Byroa; 


dealtmintrelea asemenea opere la d. Alecsandri se găsesc prea 
puține, şi în această privinţă poetul romin trebueşte felicitat“, 


Gh. Gore împarte poeziile lui V. Alecsandri în următoa- 
rele. categorii : | 

1 Poezii patriotice, „care aveau ca scop independența Ro- 

Şi triumful dreptăţii omeneşti”. 

2 Cintece care amintesc trecutul naţional al Rominilor, şi 

i, Poezii în care poetul îşi exprimă sentimentele sale per- 
sonale, 

In legătură cu această clasificare Gh. Gore dă titlul mai 
multor bucăţi din Alecsandri și ca exemplu a poeziei patriotice 
citează în intregime în traducere „Deșteptarea Rominiei”, iar 
= poezie cu caracter umanitar dă în traducere „Dezrobirea 

ganilor“, 


a $ R / 


883 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Aere e A eech, eech) 


| 
In a doua parte a articolului el analizează poezia „Păsă- 
rica"; şi remarcind adincimea sentimentului şi puterea lui, des- 
cifrează conţinutul acestei poezii, in care după părerea criti- 
cului, Păsărica— Rominia—este ameninţată de pajura austriacă. 
Şi această poezie este tradusă în întregime; iar în poezia 
„Adio Moldovei“, tradusă şi ea, criticul subliniază nota de tris- 
Let, care l-a cuprins pe poet, cind a fost forțat să-şi pără- 
sească țara, şi bucuria lui exprimată în altă poezie „/ntoarte- 
rea în org", i 
\ Cu o deosebită atenţie criticul se opreşte asupra poeziei 
„Hora unirii“, explicînd motivele, care l-au determinat pe poet 
să scrie această poezie, plină de energie şi de „acorduri - 
bâtegtii“, expresivă şi concentrată; şi după ce o redă în rusește, 
se opreşte cu multă dragoste asupra doinelor, caracterului lor, 
calităţilor lor poetice; citează părerea lui Alecsandri despre ele 
şi insfirgit dă în traducere „Doina doiniță” ` 
V. Alecsandri, cum vedem, m'a fost străin Basarabiei chiar 
atunci cînd Basarabia era pe cale de a fi instrăinată de cultura 
ei proprie. El a fost cunoscut nu numai intelectualilor basa- 


rabeni, ci a pătruns şi în masele poporului prin cîntecele lui, 


prin poeziile lui populare. 

Geniul lui poetic, trecind bariera Prutului, a trezit în su- 
letul Basarabenilor acea credință nelămurită care face minuni, 
a menţinut focul sacru al conştiinţei de nație, de comunitate 
culturală, N 
Şi acum, cind se împlineşte centenarul naşterii genialului 
cintâreţ al „durerilor şi speranțelor* poporului romin, a „uni- 


rii” şi „renașterii“ lui, Basarabia trebue să răspundă printr'un - 


avînt cultura! puternic, în care cultul lui V. Alecsandri să ocupe 
primul loc. FN 


. 


Şt, Ciobanu 


Privind viaţa” 


Recunoştinţa exagerată pentru atenţiile pe care ni le arată 
cineva, este de cele mai multe ori răspunsul amorului nostru pro- 
priu măgulit şi al vanităţii noastre satisfăcute, 


— 


Cp oameni ar prefera să moară ei, decit să se scufunde 
un continent în ocean d 


L 


Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un inteligent spune 
multe prostii. O sută de mil de proşti nu fac un inteligent, dar 
o sută de mii de inteligenţi fac un prost, In lume, prioritatea o 
are prostia, 


Pentru un om cu adevărat inteligent, a minţi este o sfor- 
are, pe care şi-o impune penibil, minciuna contrazicind rapor- 
turile reale din lume, prea clare şi tiranic impuse minţii inte- 

Li 
$ k 

Celor pe care-i stimezi adă-le omagiul de a nu le ceda ni- 
ag din opiniile tale. Celorlalţi nu le face onoarea intransigenţii 
tale. : ' > 

+ 
Tu crezi că, dacă ai vrea, ai putea să începi chiar de azi 


-Să tii minciunos, linguşitor şi crud, ca să poţi triumfa în viaţă. 


"Credinţa că poţi reuşi să af defectele pe care nu le ai, este o i- 


` luzie tot atit de vană, cași aceia că numai dacă ai vrea, ai putea 


să cinți ca Tamagno. 
+ 


“Cind nu mai iu i ti pe o femee, nu poți înțelege deloc pen- 
trace ai iubit-o, rege lac de memorie ai face. 


Pentru o femee bărbaţii stat bărbaţi, afară de acela pe 
care nu-l mai ine il 4? à 


e 


" Pagini dinir'un volum pus sub (par, 


e 


bh 


op VIATA ROMINEASCĂ O o oon 


+ 


Cind o femee te-a schimbat cu altul, nu ea e aceia care 
se simte, față cu tine, încurcată, stingace şi vinovată, ci bărbatul 
cu care te-a schimbat. 

+ " 

Insuşirile date integral de natură, ca inteligența sau talen- 
tul, conferă meritele cele mai mari, deşi omul nu are nici un 
merit că le posedă; pe cind însuşirile pentru care omul are un 
merit că le posedă, ca virtutea sau bunătatea, conferă merite 
mult mai mici. 

Li 

Cind triumful este aproape şi, pentru a face ultimul pas, 

ți se cere o ticăloşie, nu-i aşa că-ţi vine greu să nu o taci? 


t 
Omul creind civilizația, a făcut tot ce-a putut ca să-şi dez- 
volte inteligența pe dezagtegarea instinctelor, Şi acuma nu-i a- 
junge toată inteligența ca să suplinească ceiace făceau instinc- 
tele fără nici o stortare, r i 
Lă 


Nimic nu este mai deosebit de bărbat decit femeia, fiindcă 
tot ce este în natură e numai altfel decit bărbatul, pe, cînd fe- 
mela e contrariul lui, 

H 


Cit timp pasiunea ei este puternică, femeia îți spune că, 
dacă n'o încunjuri toată ziua cu atenții, rişti s'o îndepărtezi din 
desobişnuinţă. Cind pasiunea ei începe să scadă, ea iţi spune 
că prin prezenţa ta necontenită,“ rişti s'o îndepărtezi din cauza 
oboselii, 

* 


Cit progres și cită civilizaţie presupune instituția femeilor 
galante! Ce distanţă dela pitecantropul care, în pădurile primi- 
tive, năvălea asupra femelei, pănă la urmaşul său modern care 
negociază, pe bună învoială, celace=i trebue, = 


Un cortegiu mortuar, agonia unul vecin de peste sală, exas- 
perează pasiunea a doi amanți, pentrucă imaginile care evoacă 
distrugerea vieţii, provoacă paroxismul instinctului creator. 


+ 


Ceiace provoacă amorul unui bărbat e temperamentul fe- 
meii, lar ştiinţa ne spune că temperamentul este fizionomia sen- 
sibilităţii organelor vieţii vegetative. | 


PRIVIND VIAŢA | 9 


3 

E mai natural- să cauţi cu migăleală rime şi ritmuri pentru 
durerile simulate decit pentru cele adevărate-şi e mai Gescht 
să le cauţi pentru durerile adevărate, decit pentru cele simulate, 


Dacă facem abstracţie de punctul de vedere moral, ipocrit 
zia bine reușită şi bine susținută este victoria omului asupra a- 
nimalului, a conştientului asupra inconştientului, a inteligenţii a- 
supra sentimentelor, este suprema afirmare a acelei virtuți care 
formează piatra angulară a caracterului şi care se numeşte stă- 
pinire de sine, 


Ki 


Puţini oameni ar prefera ca femeia care ei o iubesc 
pasionat să iubească pe altul, decit să seri. 


kd 

Călugărul leronim dela Hits spunea: Un bărbat care nu 

se simte rudă cu nevasta lui, trăeşte cu dinsa în concubinaj. lar 

cînd se simte rudă, trăeşte in incest. 
` 


+ 


' Stările sufleteşti superioare fiind dezvoltate în cursul evo- 
luției din stări inferioare, analiza descopere întotdeauna în aliajul 
celor dintăiu pe cele din urmă. lată pentruce analiştii sufletului 
omenesc apar pesimişii şi mizantropi. 


Dacă, apucind pe un drum, ţi-ai rupt un picior, nu regreta 


că Wa apucat pe un ajtul, că 
ris. p altul, căci nu știi dacă nu ţi le rupeai pe 


Descoperirile ştiinţifice cele mai geniale sint faţă cu adevă- 


„rul total despre lume mai puţin decit săriturile unei broaşte, care 


ar avea de gind să facă incunjurul lumii. 


H 


IW părăseşti prietinii şi alergi după sufletul, atit de deose- 


"bit de al tău, al unei temei, tocmai în momentul cind spui că 


vrei un suflet care să te înțeleagă. | ritule, tu vrei să imbo- 
gățeşti registrele starii civila o S "P" 


Deosebirea dintre dominarea femeii de cătră bărbat şi do- 


"minarea bărbatului de cătră femee, este deosebirea dintre tira- 


nie şi dictatura sclavilor. Cind nu dòmi 
războiu civil. nu vă nici unul nici altul, e 


92 VIAŢA ROMINRASCĂ . 


Sr 


Ori de cite ori în societate, în loc de a-ți da pe faţă ideile 
şi sentimentele, ai reuşit să spui o vorbă banală, lipsită de orice 
culoare personală, ai cîştigat o victorie impotriva vulgarităţii, 


Ka 


Plăcere divină: a exulta de orgoliu şi a purta in același 
timp masca celei mai desăvirşite modestii, aşa ca să poţi misti- 
fica pe ceilalți pănă acolo, încît să se poarte cu tine condescen- 
dent şi protector. 

e ` 

Nu imagina vieţii pe care avem So mai trăim ne inspiră 
groaza de moarte, ci viaţa pe care am trăit-o pănă acum. Cind 
ne gindim la moarte, nu nise răzvrăteşte ființa din cauza pla- 
nurilor pentru viitor, ci din cauza cîntecului duios al amintirilor. 
Toţi cei care au fost rind pe rind noi, îi purtăm in fundul su- 
Hetului nostru ca într'un mormiînt. Dispariţia acestui mormint viu, 
in care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de neant, De 
acela oamenii lipsiţi de sentimentul trecutului sînt mai bravi în 
faţa morţii, d f i 

- La 
Tot ce nu este etern e zădarnic. Nimic nu este etern. 


» 

Bătrineța e carne veche, e inestetică, e impură. E o ruşine, 
căci este restul unui organism învins de natură. Boala, cînd nu-i 
acută şi trecătoare, e aceiaşi deteriorare, acelaşi ruşine, o bătri- 
neţă prematură. lar moartea, definitiva victorie a naturii asupra 
omului, este suprema ruşine. 

a + 


Gindeşte-te că şi tu şi acela care te insuliä, intr'o zi sau 


alta aveţi să staţi cu minile pe piept şi cu luminările la cap. . 


Amintirile —o muzică ce ne vine de undeva de dincolo de 
orizont. i 


C. Vraja 


Metoda: psicho-analitică a lui Freud 


De numele lui Freud e legată o teorie explicativă a nevro- 
zelor, în special a histeriei, şi drept corolar al teoriei— o metodă 
originală de tratament. La inceput puțin cunoscute, aplicate 
chiar de Freud într'un cerc restrins de fapte, ideile emise au 
fost aplicate în urmă în domenii din ce în ce mai întinse de 
psicho-patologie şi, la lumina lor, parea se fi clarificat unele 
dintre cele mai obscure probleme. Prima publicaţie * a apărut 
in 1895 şi de atunci Freud a dat la iveală o serie de lucrări, 
care au întărit şi întregit teoria expusă. Elevi entuziaşti s'au 
grupat în jurul lui Freud, adoptind metoda lui de cercetare şi 

interpretare a fenomenelor psihice, aşa că azi se poate vorbi 
de o an psicho-analitică, cu reprezentanţi în diferite uni- 
versităţi germane şi străine. Nu toate concluziile lui Freud 
au putut rezista criticei, dar adversarii au găsit cel mai mare 
ajutor în exagerările, la care s'au dedat, în entuziasmul lor, 


„Unii dintre elevii săi. Discuţiile iscate au fost întotdeauna in- 


teresante, fiind vorba de chestiuni dintr'un domeniu, aproape 
neexplorat pănă acum, al psichologiei. 

un reflex al acestor discuţiuni, ne propunem a expune 
în linii generale principiile, pe care e bazată metoda psicho- 
analitică, 

Freud a plecat dela fapte de observaţie clinică, a inter- 
pretat fenomenele observate printr'un mecanism psichologic 
nou, a căutat să-l aplice la alte turburări ivite în nevroze şi 
chiar în psichoze şi în urmă, analizind diferite fenomene psi- 

ke normale sau la limita psicho-patologiei, s'a convins că 
LEE descris se aplică la viața noastră sufletească de 


Metoda pe care a introdus-o Freud în studiul fenomene- 
lor sufleteşti constitue un real progres în psichologie, şi în 
aceasta constă poate meritul cel mare al acestui subtil scru-" 
tator al su omenesc. Din antichitate, metoda clasică, 
pe care o întrebuințau filozofii care speculau asupra sufletului, 
se mărginea la introspecţiune. E drept că orice cale am in- 


f ) - Studien über Hysterie von Breuer u. Freud. 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebuinţa în psichologie, instrumentul capital şi criteriul ultim 
al rezultatelor obţinute, îl tragem tot din autoobservaţie. Psi- 
chologii moderni au căutat să înlocuiască această metodă sub- 
iectivă, deci. imperfectă, prin cea experimentală, obiectivă, stu- 
diiod mai mult semnele exterioare ale activităţii psichice. Şcoala 
psichologică rusă, cu Pawlow, Bacterew şi elevii lor, tinde să fn- 
lăture cu totul orice interpretare prin introspecţiune, construind 
ştiinţa psichologiei experimentate, bazată numai pe cercetări 
obiective. Simplul studiu al reflexelor inferioare precum şi 
al celor din ce în ce mai complicate, cum sint reflexele condi- 
tionale, cu localizare în scoarţa cenușie a creerului, nu vor fi 
niciodată în stare să ne dispenseze de auto-analiza sufletească, 
Documentele, orizit de interesante şi numeroase ni le oferă psi- 
chologia obiectivă, nu le putem interpreta decît prin autoobser- 
vaţie, numai prin analogie cu ceiace se petrece în noi înşine, 

Freud, combinind aceste două metode, practică în cerce- 
tările sale introspecţiunea provocată. Intr'adevăr noi putem 
şti ceiace se petrece în sufletul aproapelui nostru, nu numai 
observind in mod obiectiv actele lui, ci mai ales provocindu-l 
să ne descrie, aşa cum se pricepe, starea sufletească în care 
se află. Dar aici ne izbim de marea dificultate în a şti să a- 
legem partea utilă pentru priceperea unui fenomen sufletesc 
din cele exprimate de subiect. Sagacitatea lul Freud şi a şcoa- 
lei sale a constat tocmai in găsirea cheii întru citva misterioasă, 
pla ajutorul căreia putem pătrunde în sanctuarul sufletesc, 

ine închis, al aproapelui. Dar vom vedea ch nu e de ajuns 
o cheie pentru inţelegerea sufletului tuturor, ci pentru fiecare 
individ, pentru fiecare caz formula trebue adaptată, modificată, 
întrucît în sufletul fiecăruia din noi fenomenele sufleteşti îşi 
au nota lor caracteristică, 

Dela primii paşi, Freud şi-a dat seama de im ortanţa in- 
conştientului în viața sufletească normală şi cu deosebi in 
psicho-patologie. Psichologia inconştientului este fundamentul 
psicho-analizei, Fenomenele . sufleteşti se grupează aşa cum 
se grupează imaginile în cimpul nostru vizual. Intotdeauna sint 
citeva imagini bine definite în punctul luminos al cîmpului vi- 
zual, iar în jurul acestora, pe măsură ce ne depărtăm excentric, 
imagini din ce în ce mai şterse populează restul cercului vizual, 
ln timp ce scriu, în centrul cimpului vizual, urmăresc virful con- 
deiului, ce lasă urma de cerneală, dar în acelaşi timp şi din ce 
în ce mai estompat, celelalte imagini ce mă înconjură îşi caută loc 
în cercul vizual : obiectele din jur, de pe masa de lucru, din 
cameră şi chiar imaginile din afară îşi trimit reflexul lor spre 
periferia ştearsă a cimpului vizual, Ceiace se întimplă în 
Un pentru cimpul vizual, se petrece în timp peniru sfera con- 
ştiinţei noastre. In cercul strimt al conştiinţei actuale, nu poate 
incăpea decit un număr cu totul restrins de imagini, sau 
stări sufleteşti, prezente sau reminiscenţe ` în jurul acestora 
se grupează alte citeva elemente, prezentind imediat un carac- 


- A METODA PSICHO-ANALITICĂ A LUI FREUD 95 


ter mai şters de actualitate. Acestea nu devin reale şi clare 
decit prin deplasarea centrului conştiinţei actuale, care succe- 
siv în timp le împrumuta În mod trecător catacterul unui fe- 
nomen e Ge conştient. e 
Ce e însă în jurul acestui fin con luminos, pe care con= 
ştiinţa noastră il proectează în afară în fiecare clipă ? Ce se 
petrece oare în întunericul care va urma clipei conştiente tre- | 
cătoare ? Dacă am fi condamnaţi a nu ne folosi decit de stă- 
rile sufleteşti, pe care le trecem in fiecare clipă, desigur că 
nici un progres în domeniul sufletesc n'ar fi posibil; e proba- 
bil că viața sufletească a animalelor inferioare se mărginește 
la atita. 
fa antichitate, Platon compara activitatea sufletească cu 

aceia a unui om care, cu un felinar blindat, ar inainta îatr'o 
peşteră întunecoasă. Pe măsură ce fascicolul luminos cade a- 
supra diverselor colțuri ale peşterii, exploratorul nostru” e în 
stare să albă pe rind prezente diversele forme ce-l înconjură. 
Cu ce s'ar alege însă cercetătorul nostru, dacă fiecare imagine 
ce trecător se arată în pata luminoasă a felinarului său, spre’ 
a face loc alteia, n'ar lăsa nici o urmă? Conştiinţa noastră 
actuală are numai rolul de registratură, răminind ca în urmă 
elementele nou aduse să fie asimilate, catalogate şi oarecum 
depozitate. Prin filtrul conştiinţei actuale trec numai o clipă 
toate stările sufleteşti, care în clipa următoare se îndreaptă 
spre domenii mai puţin luminoăse ale sufletului sau chiar vor 


dispărea cu totul din zestrea Rr A pe care fiecare din 


noi o posedăm. d , 
Pe cît de sărac e domeniul tiinţei actuale, pe atit de 


bogat, de vast, este restul domeniului sufletesc, Aproape tot 
ce a trecut prin conştiinţa noastră, prezentă, toate cunoştinţele 
dobindite, tot ce am simţit şi suferit, Intr'un cuvint toate stă- 
rile sufleteşti trecute au lăsat urme; şi aceste resturi, aceste 
umbre de stări sufleteşti constitue adevăratul material consti- 
tutiv al sufletului nostru. Acest. material se eşalonează în zone 
din ce în ce mai şterse în privința putinţei de a fi readuse in 
cimpul luminos al conştiinţei noastre—şi în aceiaşi măsură do- 
„meniul conştient al sufletului nostru se pierde în inconştient. 
Toată sforţarea minţii omeneşti în decursul evoluţiei spent, a 
fost de a găsi formula prin care să poată ţine la dispoziţia 
conştiinţei şi a transmite generațiilor viitoare, cit mai mult din 
ce a putut înmagazina în scurta sa existenţă fiecare individ. 
Acelaşi efort condiţionează progresul intelectual al flecărula din 
noi. Patrimoniul nostru sufletesc este cimitirul stărilor sufle- 
teşti pe care le-am incercat în trecut. nu e numai atit. 
Fiecare din noi ne naşiem cu o moștenire de predispoziţiuni, 
care nu sint şi ele decit urme ale stărilor sufleteşti prin care 
au trecut părinţii şi strămoşii ri. Stările sufleteşti, senti- 
mentele, acţiunile de fiecare clip, sint rezultantele acestor mii 
„Şi mil de determinante, care în inconştient sint adunate de noi 


ec 


95 = VIAȚA ROMINEASCĂ ] t 


in scurta noastră viață şi de cei ce ne-au precedat în decurs 
de mii de veacuri. za cîtă dreptate exclamă Melchior de Voguë 
privind viața şi actele contimporanilor săi: Ce sont les morts 
ui parlent! . i 
y POrice incercare de a explica stările sufleteşti normale sau 
patologice, care n'ar ține samă de aceste - determinante, ce ne 
vin din regiunile inconștiente şi intunecoase ale sufletului, este 
- condamnată a fi sterilă. Precum in Geologie, săpăturile sint: 


necesare spre a studia diversele straturi, aşa în psichologie ` 


trebue să pătrundem manifestările sufleteşti aparente, spre a 
găsi explicarea lor în protunzimile inconștiente ale sufletului, 
izvorul comun al tuturor acţiunilor noastre. 

In privinţa travaliului intelectual, nu e nici o îndoială că 
activitatea conştientă este intotdeauna fecundată) de o activi- 
tate inconștientă. In „Science et Méthode“, H. Poincaré insistă 
asupra rolului covirşitor pe care-l are în invenţiunea mate- 
matică Inconştientul. Cele mai mwite soluţiuni ale unor probleme 
care Lan preocupat intens multe ore de lucru conştient, l-au 
‘venit în urmă, după ce încetase demult de a mai gîndi la ele, 
Intro clipă, elaborate gata de inconştient. Activitatea ştiinţifică 
în genere, care n'are la bază o ipoteză ce-şi are izvorul în in- 
conştient, este condamnată a rămîne o înşirare de simple fapte de 
observaţie. Dar activitatea artistică ce e oare altceva decit o cons 
tinuă relaţiune cu acea parte a sufletului, din care vine ceiace în 
genere se numeşte inspiraţie. Artistul trăeşte în lumea plăsmuită 
de imaginaţia sa, ascultă îndemnurile venite din Inconştient şi 
rolul său este tocmai de-a da o formă la celace noj toţi sim- 
Um în mod vag, adică eternului omenesc. Dar nu numai acti- 
vitatea oamenilor de ştiinţă şi a artiştilor e condiţionată de In- 
conştient. Orice stare sufletească, orice sentiment, afecţiune 
işi are rădăcina în stări sufleteşti anterioare, care de multe ori 
sînt subt pragul conştiinţei noastre. Eul nostru inconştient, 
eul subliminal are un rol covirşitor in viața noastră de toate 
zilele, 

+ 
| d 

Pentru explicarea lui Freud a nevrozelor, nu tot dome- 
niul vieţii sufleteşti inconşilente e în mod egal determinant, 
Nu acele stări sufleteşti, care în mod liniştit, automat îşi iau 
locul în partea inconștientă a sufletului, sînt provocatoare de 
„turburări histerice: paralizii, accese convulsive, etc.. Din fapte 
de observaţie, Freud şi-a putut face convingerea, că toate a- 
ceste turburări sînt o formă de derivaţiune a unor conflicte 
psihice, în care stări sufleteşti sint în mod violent e — 
în Ioecgstent, Acest metanism sufletesc al respingerii, al dis- 
locării* în Inconştient a unor stări sufleteşti formează chela de 
boltă a teoriei lui Freud. Cu deosebire viața sexuală dă loc 
la atari conflicte sufleteşti şi dislocări în inconştient a tendin- 


* Verdrängung, refoulement: 


Di 


METODA PSICHO-ANALITICĂ A LUI FREUD 97 
mt lee D naenin a dia inu te ala me a alai del IE EE 


= — 


pror primitive. Observaţii personale şi adunate din literatură 


u convins pe Freud, că manifestări sexuale a la 
mult înaintea adolescenţii. Havelock Ellis a denge: aber 
tism această fază a vieţii sexuale infantile, in care satisfacția 
şi plăcerea senzuală şi-o procură prin excitarea zonelor ero- 
gene proprii, cum sint, în afara genitalelor, gura, anusul, mea- 
tul uretrei, pielea şi, in genere, organele de simţ. Mai tirziu, 
copili au tendința a practica masturbaţia, plăcerea de a pro- 
voca dureri (sadism, masochism}, apoi alegerea unei persoane 
străine, de care depinde satisfacerea instinctului sexual, Deo- 
sebirea de sex mare încă, în această fază, importanța de mai 
tirziu ; se poate deci spune că toţii copiii au o oarecare doză 
de homosexualitate. Odată cu pubertatea, zonele erogene se 
limitează la genitale, iar funcțiunea sexuală incepe a se face 
în vederea reproducerii. Sufleteşte şi trupegte viaţa sexuală 
la adultul normal, tinde la perpetuarea speţii. i 

Turburări în dezvoltarea acestei fundamentale funcțiuni 
determină pe deoparte anomalii regresive, prin aceia că per- 
sistă la adult unele tendințe din perioada sexual-infantilă (per- 
versiuni); iar pe de altă parte nevrozele sint manifestații ale 
aceloraşi tendinţe dislocate, respinse energic în inconştient subt 
influenţa educaţiei şi menținute în acest domeniu sufletesc, prin 
sentimentul ruşinei, al scirbei, al ideii de imoralitate, care con- 
Stituesc tot atitea “forțe psichice active. Psichoanaliza ne a- 
rată că mai totdeauna, în dosul simptomelor nevrozel, găsim 
un complex sexual, dislocat în inconştient din timpul dezvol- 
tării sexuale. Cind, la adult, din anumite motive, funcțiunea 
sexuală normală întimpină piedici grave, tendinţele dislocate 
dintr'un anumit stadiu determină apariţia simptomelor morbide. 
Freud zice * : „Cine cunoaşte limbajul histeriei poate înţelege 
că simptomele nevrozei nu sint decit simboluri ale activităţii 
sexuale“, 

Multor autori li s'a părut exagerată concepţia lui Freud, 
după care orice turbirare nevrozic , ad-sea fără nici o legă- 
tură aparentă cu sexualitatea, e redusă la un fenomen de apă- 
rare sufletească, consecutiv unui conflict afectiv sexual. Ideia 
lui Freud însă de a atribui sexualităţii un rol primordial în 
turburările histerice are un larg fond de adevăr şi în mod in- 
tuitiv, din antichitate, histeria era considerată de origine ute- 
rină-— de unde şi numele boalei. Importanţa, pe care Freud o 
atribue tendințelor sexuale, în viaţa noastrā sufletească, işi gă- 
seşte un real sprijin în învăţăfhintele pe care le tragem din Biolo- 
gie. intr'adevâr, celule sexuale constitue în mod efectiv cen- 
trul, nucleul organismului. Tot complexul, format din milioane 
şi miliarde de celule, constituite în organe diferențiate, nu for- 
meaz decit un înveliş, bine adaptat de a rezista mediului in- 
cunjurâtor, mai totdeauna nefavorabil unui contact direct cu 


Freud, Neurosenlehre, 1906. 


A 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


celula germinativă. Inexistent la vieţuitoarele -monocelulare, cu 
totul simplu, formind un singur strat de celule protectoare la 
vieţuitoarele puţin ridicate pe scara zoologică, acest înveliş 
devine organismul bine dezvoltat la animalele superioare, cu 
organe adaptate pentru hrana, apărarea, conservarea şi repro- 
ducerea individului. O observare mai de aproape ne arată însă 
că toate organele noastre nu servesc decit pentru prepararea 
unui mediu intern favorabil dezvoltării celulelor de reproducere. 
Spre acest ţel, organismul se dezvoltă în copilărie şi adoles- 
Cent, se întreține la maturitate, cind celulele sexuale îşi înde- 
plinesc funcilunea, iar în urmă se ofileşte şi moare după ce 
funcțiunea sa de a întreţine celulele germinative a încetat, 
Corpul vieţuitoarelor gare alt rol decît de a transmite la des- 
hand mă părticica microscopică de Reen perpetuă, pe 
care a primit-o din strămoşi... quasi cursores vitae lampada 
tradunt. 

Dar viaţa sufletească nu e decit reflexul vieţii organis- 
mului, Sistemul nervos este numai un țesut diferențiat, a că- 
cărui funcţiune trebue de asemenea să conlucreze spre a ajuta 
celula de reproducere să-şi ajungă menirea. Viaţa sufletească 
este atit de complexă în manifestările ei, încit ne vine greu a 
admite, că adesea îndărătul şi deasupra preocupărilor sufleteşti, 
oricit de variate şi de îndepărtate ar părea, planează sexuali- 
tatea. Pare bizar a crede că oratorul, care pronunță un dis- 
curs strălucit în parlament, savantul care urmăreşte o expe- 
rienţă între zidurile laboratorului, exploratorul care-şi riscă viaţa 
spre regiuni polare, militarul care înfruntă pericolul gloanţelor, 
caşi muncitorul de rind care-şi îndeplineşte cu resemnare 
munca de fiecare zi,—că toţi aceştia ar fi minaţi în acțiunile lor 
de preocupări sexuale. Văzute insă prin altă prismă, faptele 
frumoase, creaţiunile artistice, actele de eroism, intrun cuvint 
podoabele sufleteşti nu sînt decft analoage sau echivalente fru- 
museţii fizice, care întreţine atracţia intre sexe. Cu cîtă drep- 
taie se revoltă Eminescu, cînd îşi dă seama că tot zbuciumul 
vieţii, toate preocupările, toată munca nu o facem decit pentru 
satisfacerea unui 


a E A ie gea cl ANBHiuet: atit de: VAB. 
Ce se-abate şi la paseri, de vre-o două ori pe an. 


Freud îşi propune, prin ajutorul psichoanalizei, de a des- 
coperi îndărătul manifestărilor normale sau patologice, adevă- 
ratul mobil ascuns. Dacă această operaţiune, deşi interesantă, 
pare inutilă cînd e vorba de viaţa normală, devine de o im- 
portanță covirşitoare in stări sufleteşti maladive. Psychoana- 
o SC? metoda care ne ajută la prepararea medieaţiei su- 

eteşti. i 


lată, după Freud, unge dir 
care fenomenul respingerii: disle 
elementul determinant : Br 
său, pe care l-a pierdut ind 
ultima clipă. Ea simte pebire noul său cumnat—între timp s'a 
măritat soră-sa—o neobişr atracţie, Acest sentiment a pu- 

tut cu uşurinţă fi mascat 7 aparenţa simplei simpatii ce e- 
xistă mai totdeauna între atari rude. Sora el însă se înbolnă- 
veşte În curind şi moare, pe cînd pacienta noastră și mama ei 
erau absente. Acestea sint rechemate în grabă, fără a fi in- 
ştiințate asupra dureroasei întîmplări. Cind d-şoara X se a- 
propie de patul moartei, intr'o clipă se ivi în conștiința- ei o 
idee, care S'ar exprima cam în următoarea frază: Acum edi- 
ber şi mă poate lua. Trebue să admitem acum ca sigur, că 
această idee imorală şi egoistă, care i-a dezvăluit în primul 
rînd ei înseşi marea iubire pe care, fără să ştie, o nutrea pentru 
cumnatul său, a trebuit să fie respinsă, dislocată cu violență 
în clipa următoare din partea conştient sufletească, După ți- 
pătul şi atacul inițial, d-şoara X s'a îmbolnăvit, prezentind 
grave simptome de histerie; iar la data cind am început tra- 
tamentul, m'am convins că acea scenă dela patul moartei, pre- 
cum şi gindul urit şi egoist ce s'a născut în sufletul ci, era 
cu totul uitat. In cursul tratamentului însă, şi-a readus în 
minte acea scenă, a reprodus această cauză determinantă a 
boalei nu fără a prezenta o profundă turburare sufletească, şi 
prin acest procedeu de tratament, se vindecă“. In această ob- 
servaţie prescurtată, sint cuprinse în acelaşi timp cele două 
mecanisme, oarecum reversibile de producere şi de vindecare 
ale nevrozei. 

` Un suflet normal, echilibrat, în fața unei întîmplări ce 
provoacă emoţiuni puternice, reacţionează printr'o serie de acte, 
la început reflexe, involuntare, în urmă conştiente şi îndepli- 
nite cu voință „dela primele lacrămi pănă la actul conştient al 
răzbunării“, O asemenea reacţie este sufleteşte salutară, este 
un mijloc de descărcare a unei energii, care în mod subit a 
fost produsă de o împrejurare exterioară.  Impiedecarea unui 
atare fenomen de Abreagieren poate determina la anume per- 
Soane apariţia turburărilor histerice. La acești bolnavi, întim- 
PS penibil-emoţionante nu se videază în stări afective, cu o 
motmală expresiune a lor. In loc să-și facă evoluția spre des- 
cârcare, acestea rămîn oarecum încremenite, fixate, „Histericii 
sufăr de reminiscenţe“. 

„___ Danz n'a putut reacţiona în clipa în care s'a apro- 
piat de patul surorii saie moarte, pentrucă o expresie adevă- 
rată a emoţiunii resimțite ar îl fost un strigăt de exuberantă 
bucurie, ar H sărit în sus şi-ar fi cîntat triumful situaţiei noi 
şi a viitorului fericit ce i se arăta. Dar asemenea descărcare 


„mu s'a putut produce. Cadavrul surorei sale, conştiinţa că 
ideile ce i-au venit în minte şi emoția resimțită au un caracter 


100 - VIAŢA ROMINEASCA ll 


cu totul imoral, pervers şi egoist, au făcut ca această stare 
sufletească să fie înlăturată, respinsă în partea inconștientă a 
sufletului: „o emoție insuportabilă, care nu poate fi descăr- 
cată pe cale normală, este zviriită în inconştient”. Histeria este— 
din acest punct de vedere—un mecanism de apărare sufletească, 
„Abwehrhysterie”. e 

Dar cent refuz de a face faţă împrejurărilor, această la- 
şitate inconştientă a sufletului, de a tranga printr'o reacţie a- 
decuată zdruncinarea puternică de care e copleşit, nu sint ino- 
fensive pentru atari persoane. Precum cursul repede al unui 
torent, oprit brusc de un obstacol în albia sa, se revarsă peste 
maluri Înundind regiunea, aşa la indivizii cu atari pereng 
zițtiuni morbide cantitatea de excitație, care nu s'a putut - 
cărca sufleteste, se manifestă printr'o serie de manifestări, simp- 
tome patologice dintre cele mai variate care, oricit s'ar ase- 
mäna cu turburările organice, nu sint decit expresiunea unor 
turburări sufleteşti. Aceste simptome, dintre cele mai variate, 
paralizii, contracturi, convulsiuni, nevralgii, vărsături, aboliri 
ale simţurilor, narcolepsii, etc., nu apar în mod cu totul for- 
tuit şi tocmai un prim pas în procedarea psichoanalitică constă 
in a interpreta simptomele prezentate de bolnav. In antece- 
dentele bolnavilor găsim uneori un substrat într'adevăr orga- 
nic, o leziune care cheamă simptomul patologie în acel punct. 
Revărsarea stărei afective se face pe căi mai des circulate an= 
terior; de pildă, dacă bolnavul a avut altădată o boală de 
stomac, în timpul crizei nervoase, durerile la epigastru devin 
violente. Alte ori bolnavul a văzut stări analoage de boală şi 
caută să imite afecţiuni organice, d. ex.: o bolnavă a noastră 
prezintă o paralizie radiată histerică, apărută bruse în urma 
unei violente scene familiare; prin cercetări, constatăm că cu 
o lună inainte s'a întors acasă un frate invalid de râzboiu, 
prezentind o paralizie radiată traumatică, pe care sora sa nu 
făcea decit s'o Imite. Freud atribue în primulrind o relaţiune 
simbolică între simptomul morbid şi complexul psihic determi- 
nant, aşa d, ex. între durerea sufletească şi nevralgie, Între 
desgust, scirbă morală şi vărsâturi. Aici nevralgia, vârsăturile, 
alte ori halucinaţiuni, paralizii, etc., nu sint decit exprimarea 
printr'un simbol a ideilor sau stărilor sufleteşti, care au de- 
clanşat manifestarea morbidă. Í $ 

Apariția simptomelof histerice se face deci prin mecanis- 
mul „conversiunii“, adică amintirea penibilă, care a determinat 
starea de boală, e înlocuită prin fenomene fizice din partea or- 
ganismului, 

Terminologia nouă introdusă de Freud, precum şi meca- 
nismele psichologice, oricit de ingenioase ar părea, nu sint su- 
ficiente spre a ne convinge de realitatea lor. Probele însă pe 
care le aduce in sprijinul lor, nu sînt rezultatul unor pure spe- 
culațiuni filozofice, convingerea pe care şi-a format-o Freud şi 
pe care a insuflat-o numeroşilor săi elevi, este dobindită prim 


METODA PSICHO=ANALITICĂ A LUI FREUD 101 


“observaţia continuă a bolnavilor săi. Metoda sa e în primul 
rind o metodă de terapeutică, e un tratament. EI şi-a format 
convingerea că histeria este produsul unui mecanism de dis- 
locare AE a unor stări sufleteşti de Inconştient, 
numai dupâce a găsit în nenumărate cazuri, că readucerea a- 
celei stări ia lumina conştiinţei este singura şi sigura cale de 
salvare a bolnavilor. Ceiace în întunericul inconştient lucrează 
morbid, se rezolvă normai la lumina conştiinţei şi turburările 
dispar, pentrucă dispare cauza care le-a produs. 

Psichoanaliza conduce la o psichoterapie raţională, ştiin- 
țifică. Psichoterapia, aceiaşi în toate cazurile, caută să in- 
îluenţeze, să convingă pe bolnav că starea lui n'are un sub- 
strat organic, că vindecarea depinde de voința lui de a-şi re- 
aduce echilibrul sufletesc turburat. Freud practică o psicho- 
terapie specifică, oarecum individuală, dindu-ne metoda de z 
analiza cutele cele mai ascunse ale sufletului fiecărui bolnav 
unde îşi au originea simptomele boalei. i 

Primele observaţii, Freud şi premergătorul său Breuer, 
le-au făcut pe bolnavi în somn hipnotic. In această stare, bol- 
navii exhortaţi să se concentreze asupra traumatismului psihic 
care a determinat starea morbidă, readuceau cu ușurință fri- 
tregul complex psihic determinant şi astfel după citeva şedinţe 
sau chiar dela prima, erau vindecaţi. Prin urmare în sufletul 
lor exista, însă dislocat în Inconştient, o stare sufletească, un 
conflict sufletesc oarecum nerezolvit, pe care e deajuns să-l 
readucem în conştiinţă, spre a face să dispară simptomele 

Dar somnul profund hipnotic nu se poate obține decit 
la un număr restrins de bolnavi, iar pe de altă parte obser- 
vaţiile ulterioare ale lui Freud i-au dovedit inutilitatea hipno- 

intrucit şi în stare de veghe a putut să obție readu- 
cerea în conştiinţa bolnavilor a stărilor determinante. Pentru 
aceasta el se izolează cu pacientul său şi lăsîndu-l să se con- 
centreze asupra turburârilor sale, îi cerea să pronunţe pe rind 
ideile ce-i trec prin minte. Rolul lui Freud consta în a indruma 
această liberă asociaţie de idei şi în special în a insista acolo 
unde răspunsurile bolnavului incercau un grad oarecare de re- 
zistenţă, adică acolo unde găsea o lacună. 

Intr'adevâr, complexul determinant, deşi existent la paci- 
eni, opune rezistență, cînd e vorba să [le readus în conştiinţă. 
Știind că tocmai ivirea în conştiinţa lui a acestui penibil con- 
flict a determinat fenipmenul de deplasare, de respingere, in- 
țelegem de ce o acţiune de sens contrar întimpină rezistență. 
Bolnava lui Freud, d-şoara X, indemnată să spue tot ce-i trece 
prin minte relațiv la tragedia familiei sale, va asocia curent o 
sumă de idei, însă cu siguranţă va ocoli în mod involuntar, îi 
va repugna să vorbească de cumnatul ei, de afecțiunea ce-i 
poartă, de planurile ce le-a conceput. Rolul lui Freud a con- 
stat tocmai in a simţi rezistența, a găsi lacuna, formată de 


„ “complexul sufletesc care nu poate fiadus la lumina conştiinţei. 


102 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar tocmai refuzul, rezistenţa pe care bolnava o opune, de- 
mască punctul unde trebue insistat pentru a găsi starea su- 
fletească determinantă. Precum cînd examinăm corpul bolna- 
vului, ne oprim şi insistim asupra punctului in care, prin pal- 
pare sau percuție, am găsi o rezistență anormală, o manifes- 
tare neobişnuită, —aşa şi cind examinăm prin psihoanaliză sti- 
fletul bolnavilor, trebue så insistăm şi să explorâm, în cursul a- 
sociaţiilor libere pe care le fac bolnavii, acele idei ce opun 
rezistenţă în exprimarea lor. Făcind aşa, Freud a reuşit tot- 
deauna să se informeze asupra conflictelor sufleteşti încercate 
de bolnavii sèi, şi cu deosebire asupra aceluia care e determi- 
nant pentru starea de boală prezentată. 

Uneori însă, bolnavul se opreşte, hezită, ne declară că 
nu mai are nimic de spus, că „nu-i mai vine nimic în minte“. 
O cercetare mai atentă l-a condus pe Freud la convingerea că, 
în asemenea cazuri, hezitarea e datorită autocriticei, pe care 
şi-o fac bolnavii; ei nu vor să pronunțe ideile imorale, ruși- 
noase, perverse ce le vin în minte. De aceia trebue preveniţi 
bolnavii, că vindecarea nu se poate obţine decit lăsind liber 
jocul asociaţiilor de idei, exprimind deci orice le vine în minte, 
oricît de imoral, pervers şi impudic ar fi. Bolnavul trebue 
să. comunice tot ce-l trece prin minte, chiar cind aceasta i se 
pare inexact, irațional, fără nici o legătură cu ceiace se caută 
şi mai ales cînd îi e neplăcut, cînd îi repugnă să spue. 

Spre a înlătura atare dificultăţi, unii autori recurg și as- 
tăzi la hipnotizarea profundă, cerind bolnavului în această 
stare să pronunțe tot ce-i vine în minte in legătură cu un a- 
numit en sp al boalei ce prezintă. Inlănţuirea de idei, de 
fapte asociate fără nici o noimă, constitue materialul prim din 
care se scoate adevărul, asupra stării care a determinat tur- 
burarea histerică, e minereul amorf, din care se extrage meta- 
lul căutat. 

Odată ce in mintea sa, bolnavul restabilește legătura in- 
tre turburările ei şi intimplări din trecut, adesea din timpu! 
copilăriei, liniştea şi echilibrul sufletesc se restabilesc. O bol- 
navă a lui P. Jannet prezinta in fiecare lună, la menstruaţie, 
exact după douăzeci de ore, o oprire bruscă a menstruelor şi 
în același timp apariția unor turburări grave: frison puternic, 
atacuri convulsive, ţipete de groază, delir violent cu halucina- 
e Totul se liniştea după 48 ore, spre a reveni după o 

ună, 

Printr'o analiză sufletească, făcută în somn hipnotic, bol- 
nava şi a reevocat în minte scena primei menstruaţii, la virsta 
de 13 ani. La acea dată, socotind că menstruaţia e o func- 
tiune degradantă şi scirboasă, ea a căutat prin orice mijloc să 
o facă inceteze. In acest scop, după 20 ore, ea s'a băgat 
intrun basin cu apă rece. Efectul dorit a fost ajuns, dar în 
urmă s'a Imbolnăvit greu, cu frison şi .delir, care a durat mai 
multe zile. Deci la fiecare epocă menstruală, din inconştient îi 


P 


ge METODA PSICHO-ANALITICĂ A LUI PREUD 103 
` kumm ———ŘŮ 


revenea şi ea retrăia scena primei menstruații. Prin- analiza 
sufletească făcută, bolnava a început a-şi rs seama că e vic- 
tima unor halucinaţii, şi în scurt timp turburările au putut îi 
Rt CN 
pe căi şi prin alte mijloace, Pierre Jannet prac- 
tica psihoanaliza bolnavelor sale, la care găsea eng disio- 
cate în inconştient întîmplări, de bună credință uitate, care însă 
erau anca ri prezente, 
reud şi cu deosebire elevii săi, care formează scoala psi- 
choanalitică din Zurich : Bleuler, Jung, L. Baies. ciutat $ să 
explice şi producerea psichozelor prin mecanismul de apărare 
psichică (Abwehrpsychose). Cind mintea unor atari indivizi e 
pes în cursul vieții în faţa unor conflicte ce le apar insolu- 
le, atunci se recurge la un alt procedeu de apărare „mult mai 
energic şi mai eficace“ decit acela pe care l-am întîlnit în his- 
terie sau în genere În nevroze, In starea de alienaţie mintală, 
Eul alungă din constituţia lui toate asemenea conflicte sufle- 
teşti, şi se comportă ca şi cum ele nici nu s'ar fi ivit în viaţa bol- 
navului, Jung zice: „omul se refugiază în psichoză spre a 
găsi în delirul boalei ceiace nu La putut da viaţa. Toată 
mulțimea gindurilor incătuşate se deslânțue la nebun; repre- 
zentări, amintiri dislocate in Inconştientul sufletesc, revin ca 
halucinaţii şi idei delirante“. Der Wahn ist ein Wunsch- 
traum. in primul rînd demenţa precoce şi paranola au fost 
Supuse cu succes unor atari interpretări, 
Dar dacă nevroza şi chiar psichozele nu “sînt decit vise 


/ re eng în mod simbolic ale dorințelor, ale tendinţelor ascunse 


nconștiente ale bolnavilor, atunci ce sînt propriu zis visele 
noastre de toate mr ce ? Freud a consacrat mulţi ani de stu- 
diu interpretării viselor *. Visele noastre au cea mai mare a- 
semănare şi înrudire cu simptomele psihice din nevroze și psi- 
hoze ; În acelaşi timp ele constitue unul din mijloacele de care 
se serveşte psichoanaliza spre a cerceta partea inconştientă a 
sufletului bolnavilor., Din antichitate, înţelepciunea popoarelor 
şi-a dat seama că visele nu sint cu totul lipsite de orice tlic, 
aşa precum le consideră în genere oamenii de ştiinţă pozitivă, 
şi astăzi în popor e credinţa că visele se pot tălmăci şi li se 
atribue chiar rolul de a prezice viitorul. 

Cind deschidem dimineața ochii şi din prima clipă se dis- 
tramă toată fantasmagoria visului, cînd deodată revenim la 
împrejurările din ziua precedentă, noi alungăm orice preocu- 
pare visului avut; sintem obişnuiţi a admite că w'are 
nici o cu realitatea, trebue să facem o sforţare ca să ne 
putem reconstitui visul în intregime şi mai totdeauna nu reu- 
şim decit a-l schița imperfect. Freud şi elevii săi ne-au ară- 
tat calea care duce la o interpretare oarecum ştiinţifică a vise- 
lor şi in concordanță cu mecanismul intim psichologic al re- 


” Die Traumdeutung. Fr. Deuliche Wien (5-a edit, 1911). 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ ` - 


laţiunilor între ien conşiientă şi inconştientă a sufletului. 
Conţinutul visului, aşa cum ni-l amintim dimineaţa, aşa cum 
cu greutate îl exprimăm În cuvinte, diferă de gindurile latente 
ale visului, ce-şi are originea în partea psihică inconștientă. 
Visele nu pot fi manifestări cu totul fortuite, fără nici o legă- 
tură cu tendinţele intime ale sufletului celui ce visează. O a- 
naliză a viselor la copii i-a arătat lui Freud că la ei visele nu 
sint decit îndeplinirea dorințelor din ziua precedentă. Cerce- 
tind apoi nenumărate vise ale sale proprii şi ale pacienţilor, 
el s'a convins că şi la adulţi visul e o manifestare simboli- 
zată a unei dorinţi. Intre mecanismul de producere al visului 
normal şi acela al simptomului de nevroză este complectă ana- 
logie ; spre a găsi deci interpretarea unui vis, procedăm după 
metoda psichoanalitică, adică medităm asupra conținutului său, 
asociind liber ideile ce ne vin în raport cu preocupările noas- 


tre din zilele precedente, Interpretarea viselor proprii în acest 


mod o recomandă Freud drept cel mai bun exerciţiu pentru 
cine vrea să practice psychoanaliza. Din conţinutul manifest 
al visului, aşa cum ni-l amintim, trebue să disociem fiecare 
element şi să-i căutăm sistematic interpretarea în raport cu 
dorințele, pe care le-am luat cu noi în somn seara, după stră- 
duințele noastre din ziua precedentă. Tocmai tendinţele, do- 
rinţele irealizabile şi cele care în mod conştient poale nici nu 
le-am putea exprima,—tocmai acestea, deplasate, resprinse în In- 
conştient, constitue materialul care în vis îşi găseşte întruchi- 
pare, Mecanismul de dislocare în inconştient lucrează in su- 
iletul nostru ca un fel de cenzură automată, care funcționează 


din prima clipă în care ne trezim din somn,—in consecinţă con- ` 


ţinutul visului, pe care-l ştim dimineaţa, nu e decit un simbol 
deghizat al visului real, pe care spre a-l determina, trebue pe 
cale inversă șă ajungem la starea sufletească, dislocată în In- 
conştient. La copil, această cenzură nu există încă, de aceia la 
e! dorinţa din ziua precedentă se realizează în vis, iar confi- 
nutul visului este întocmai realizarea acelei dorinţi. 


> + 


Studiul viselor i-a dat prilej lui Freud să constate că şi 
in stare de veghe, Inconştientul işi continuă influența sa de- 
terminantă asupra acţiunilor noastre. Toţi oamenii normali lu- 
crează în anumite situaţiuni, minaţi de impulsiuni venite din 
inconştient. După Freud mecanismul sufletesc, care prezidă ia 
determinarea nevrozelor, se găseşte în embrion în viaţa noas- 
trä normală de toate zilele. Zur Psychopathologie des Alltags- 
lebens este titlul unei lucrări in care Freud analizează pe rind 
o serie de fenomene sufleteşti, care ni se intimplă tuturor şi 
foarte des fără ca să li se fi dat vre-o interpretare, Nu nu- 
mai în somn, cind eul conştient e intunecat, partea inconștientă 
din sufletul nostru se manifestă determinind visele, — dar şi în 
timpul zilei, unele întimplări sau acţiuni nu sînt decit expresiu- 


METODA _PSICHO-ANALITICĂ A LUI FREUD 105 


nea unor stări sufleteşti dislocate-în Inconştient. Ultarea unor 
nume proprii, uitarea unor cuvinte din limbi străine, exprima- 
rea greşită a unor cuvinte, greşeli în cetire sau în scriere, ul- 
tarea impresiilor şi a cunoştinţelor, un cuvint, o serie de acte, 
de intimplări ce ne vin la fie ce pas, de procedări care ne par 
bizare şi ne mirăm noi înşine de cum le-am putut face, toate 
apărind cu totul lipsite de vre-o intenţiune sau de un scop, 
—cercetate însă după metoda psicho-analitică, ne apar ca bine 
motivate şi determinate de motive ce scăpau părții conștiente 
a sufletului. Stările sufleteşti dislocate în Inconştient, deter- 
mină multe din actele noastre, pe care în genere le punem în 
seama distracţiei, a lipsei de atenţie. Cind în cursul unei con- 
vorbiri, ne scapă din memorie un nume propriu sau un cuvint 
dintr'o limbă străină, pe care de altfel îl ştim precis, cind sceri- 
ind sau citind o adresă vedem Doamnei în loc de Domnului, 
cînd cumpărind un obiect, de bună credință däm să eşim din 
magazin fără a achita costul, cind plecînd de acasă în loc de 
a lua trusa cu instrumente ne pomenim in stradă cu o carte în 
mină, cînd căutind un nume propriu ne vine în minte un a- 
numit nume şi nu altul, cind provunțăm la intimplare un nu- 
mår oarecare,—totdeauna se poate găsi sau trebue să existe 
în incoştientul nostru o cauză determinantă. In genere o stare 
sufletească neplăcută, penibilă, legată de anumite nume pro- 
=> prii sau cuvinte, face ca acestea să fie înlăturate, uitate pe cit 
posibil, alte .ori o dorinţă, o tendinţă demult nutrită în incon- 
ştient face ca să executăm unele acțiuni care o demască până 
la un punct, e 
u vom insista aci asupra influenţii pe care au avut-o ideile 
lui Freud asupra mişcării psichologice contimporane, cept este 
că psychoanaliza a depăşit mult cadrul unei simple metode de 
psichoterapie. Avem în faţa noastră o înţelegere originală a meca- 
nismului ce determină activitatea noastră psihică în genere. Rela- 
ţia continuă şi influenţa reciprocă ce se exercită Între partea 
inconștientă şi stările sufleteşti de fiecare clipă ne explică ac- 
iunile noastre. Acesta este adevăratul determinism al voiaţii. 
oncepţia lui Freud se ridică la rangul unei teorii filozofice, 
care imbrățişează toată activitatea omenească şi poate fi apli-, 
eat şi fenomenelor sociale. Intr'adevăr, dovedeşte miopie şti- 
ințifică încercarea de a explica mişcările sociale, războaele, 
turburările religioase, revoluțiile prin cauze imediate, în genere 
de natură economică. Aceste manifestări anormale în viaţa po- 
poartior pot H considerate ca simptome morbide, ce-şi pot găsi 
explicare în tendințele inconştiente, În instinctele ascunse, ce 
zac în profunzimea maselor populare. Simbolizate subt forma 
de mituri, basme, credinţe religioase, superstiții, aceste tendinţi 
inconștiente trăesc din generaţie in generaţie şi izbucnesc În 
timpul crizelor prin manifestări morbide generale. 


D Dr. Anghel Radovici 


9 t 


Cronica teatrală 


Salomeia.—Nyu și Pelicanul—A doua tinereţe.— 
Teatrul Mic. 


Teatrul trece pretutindeni printr'o criză. 
după rețetele cele mai Incercate nu mulțumesc pe nimeni, nici pe cri- 


tici—de cart, la urma urmelor, teatrele s'ar consola repede—nici pe ` 


spectatori. Azi nu mai place nimic. Clasicii fără prihană ca și spe- 
culatorii veşnicului şi inepulzabilului adulter au mal mulți cirtitori de- 
cit admiratori. Lumea vrea ceva... şi nimeni nu ştie ce vrea. ŞI ast- 
fel de vre-a zece ani autorii, actorii şi regizorii, fireşte din indemnul 
directorilor, sint în căutarea leaculul miraculos care să vindece criza 
şi să impace pe toată lumea, Dar, fiindcă pacea universală e o u- 
tople frumoasă in toate domeniile, sforțările paciticatorilor teatrali 
incurcă din ce în ce mai rău lumea. Rivna de-a incl a autorilor a 
produs elucubraţiile ultra-expresionismului care degradează teatrul, 
reducindu-! la nişte nearticulate, bilgueli cinematografice. Actorii, tre- 
' cind dela realism la stilizare, au ajuns lao hipertrofiare a importanței 
lor, umblind să se emancipeze de tutela autorului şi căzind astfel in 
exhibiții clownegti. lar regizorii, subt pretext de a interpreta şi în 
realitate pentru a se ridica din intunericul culiselor, cearcă să aco- 
pere deopotrivă pe autori şi actori, ba ingropindu-i în accesorii spec- 
tacuioase, ba subțiindu-i în simpiificări rigide... Toate acestea sint, 
negreşit, interesante şi ațiță curiozitatea, dar nu durează mai mult 
decit o senzaţie jurnalistică. Şi criza teatrului dăinueşte şi va dăl- 
nti pănă cind va apare marele poet dramatic cart să canalizeze în 
arta sa toate sforțările premergătorilor. Căci, oricit sar supăra ac- 
torii și regizorii de azi şi de totdeauna, teatrul nu poate trăi decit 
prin autor. Teatrul nu înseamnă artă decit prin haru! dumnezeese al 
autorului, adică al poetului dramatic. Actori, regizori, decoruri, recu- 
zită, toate şi toți impreună sint materie moartă, sint simple accesorii 
dacă lipseşte sufletul autorului. Nu numa! la inceput a fost cuvin- 
tul ; cuvintul e şi azi Dumnezeu... KI 
Storţările intru găsirea elixirului teatrului au prilejuit gin Bu- 
curești, intr'o singură lună, o serie de spectacole care demonstrează 
o bună parte din tendințele cruciaților dramatici de astăzi, 


Piesele confecționate 


CRONICA TPATRALĂ 107 


Prima bătăile s'a dat la Circul Sidoli, cu d-na Mărioara Voi- 
culescu şi cu Salomeia, d 

dela de-a cobori din teatru întrun circ e a faimosului Rein- 
hardt care, la Berlin, ca să arate cum ştie să însutlețească mulțimile, 
Intr'o bună zi a transformat în amfiteatru un circ colosal şi a jucat, 
în fața a cinci mil de spectatori, o adaptare a lui Qedip.Rege cu a- 
jutorul a vre-o mie de figuranţi. Prin urmare: teatru sau spectacol 
pentru mulţime, adică o incercare de-a reinvia teatrul grec pentru tre- 
buinţele publicului modern, Spectacolul a plăcut: era o senzaţie nouă, 
ŞI elevii tul Reinhardt au ajuns să adapteze pentru circ pănă şi pe 
Richard al III-lea. 

Insfirşit d-na Mărioara Voiculescu a coborit cu Salomela, Cu 
muncă, îndeminăre şi cheltulală multă Circul Sidoli a devenit un am- 
fiteatru, O friză cu motive chaideo-asirlene acoperă păreţii de jur 
imprejur, in mijlocul incintei e fintina seacă cu ghizdul de platră, 
păzită de soldați romani, In care zace proorocul lochanan. În fund 
se ridică scara monumentală a palatului lul Irod. In citeva urnè gre- 
oae ard miresme imbătătoare ; tumul mirositor so înalță pănă ia ta- 
vanu! mărginit cu falduri uriaşe de pinră neagră, ca nişte nouri plini 
de amenințări şi prevestiri mohorite, Dintr'un colț, sus, tremură și 
sfirie ochiul de lumină al unul reflector rebel—luna. Scara ai intra- 
fea palatului sint luminate slab de făclii, incolo Intunerec... ŞI așa 
atmosfera dramei e creată dintru Inceput, Al impresia că te afli ae- 
vea în curtea palatului lul Irod şi aştepţi cu Interes pe Salomela, 

Pe urmă se schimbă sentinelele dela fintina proorocului, pe urmă 
se aude sgomotul ospățului din palat și pe ur începe textul de o 
perversă strălucire a tragediei scrise de Oscar Wilde Intro traducere 
ingrozitor de proastă care te sicie pănă tla stirşit cind soldații pri- 
mes porunca să omoare pe Salomela,,.. 

Cu toate neajunsurile inerente intăii încercări în acest gen de 
spectacole, impresia a fost puternică, Suprimarea scenele numal a- 
parentă căci, de fapt, amfiteatrul întreg s'a transformat Intro imensă 
scenă, dind astfel spectatorului sentimentul că ia partè directă la dés- 
făşurarea dramei... ŞI poate tocmai aici vin în conflict asemenea spec- 
tacole cu teatrul adevărat. Arta trebue să rămie o iluzie; de indată ` 
'ce evenimentele unei tragedii s'ar petrece aevea în fața noastră, tra- 
gedia ar mal înceta de-a îi artă și ar intra în rindul întimplărilor 
brute, inregistrate In istorie sau printre faptele diverse din gazete, 
Emoţia estetică e filca lluziei, nu a realităţii crude. Dela spectaco- 

ele acestea pănă la spectacolele din amtlteatrele romane nu mai ră- 
mio decit un singur pas. De acela, oricit ar fl de impresionante, 
ele siat un semn de decadență artistică... l 

' insă \peste considerațiile principlale, incercarea d-nei 
Mărioara Vojculescu merită toată recunoştinţa. Pornită din entuzias- 
mul artel, a fost realizată cu dragoste cuceritoare. Lipsa regizorului 
s'a arătat pe Ici-colo, dar fără a produce goluri prea simțitoare, Iz- 
binda cu Salomeia poate că ne va mai hărăzi asemenea reprezentații. 
Şi poate cu rg ceva mai potrivite —adică mai multă mişcare și mai 
puţină literatură subțire... . 


/ 


Aproape simultan cu Salomela, a apărut la teatrul d-lui Bu- 
landra un regizor german, tinăr şi expresionist fervent, d. Karlheinz 
Martin, 

+ Pănă azi expresionismul, de altfel o mişcare prea recentă, a fi- 
cut, mai mult zgomot decit artă. E o dibuire, dar incă nu e o reali- 
zare, În afară de citeva excepții onorabile, subt scutul nouei lozinci 
artistice se refugiază foarte mulți neputincioşi. Cei mai moderați, 
care sint şi cei mai talentaţi, au obținut deocamdată o inoire folosi- 
toare şi binevenită a expresivității limbii germane—căci toată mişca- 
rea aceasta e germană—ęși o ascuțire a sensibilităţii artistice. 

In teatru, autorii expresionişti neproducind incă nimic într'ade- 
văr impunător, au deschis doar posibilități nol regizorilor expresio- 
mişti.  Realizările acestora sint remarcabile, mai ales cind se intre- 
buințează asupra pleselor ne-exprasioniste, 

D. Martin a debutat la noi cu Nyu, drama banală a lui Ossip 
Dymov. Nyu e un fel de Madame Bovary, tratată insă după rețeta 
impresionistă, O femee romantică şi capricioasă care visează ferici- 
rea supremă in iubire şi, Ingelindu-se, se sinucide. Piesa, ca formă, 
e un adevărat model de impresionism. Scriitorul zugrăvește numai 
citeva momente, apăsind cu o minuțiozitate naturalistă asupra unor 
detalii caracteristice şi lăsind în umbră tot restul. Privită desproaps 
drama e lipsită de coheziune şi pare ceva destrămat, nelegat; din de- 
părtare insă, în perspectiva cuvenită, momentele alese sa contopesc 
şi se intregesc, dind impresia unul tabiou viu, colorat... Expreslonis- 
mi! însă vrea să fie tocmai antipodul impresionismului. Cu toate a- 
cestea regizorul expresionist, care desigur cunoaște romanele natura- 
listo-Impresioniste (Copilul Viass și In bătaia vintului) ale aceluiaşi 
Ossip Dymovy, a decretat că Nyu e o dramă expresionistă. Dar nu- 
maj în teorie. Căci în practică s'a adaptat minunat spiritului autors- 
lui, Ca să accentueze numai momentele caracteristice, a pus Intro 
lumină potrivită numai spațiul, foarte restrins, unde se petrec crim- 
Deele de scene hotăritoare ; restul a rămas în intunerec. De indată 
ce replicele unui personagiu se impletesc în firul interior al dramei, 
personagiul intră în spaţiul luminos, spre a se retrage iarăşi în ọb- 
scuritate după ce și-a pierdut importanța. De-aici a rezultat o sim- 
plificare radicală a decorului. Un părete paralel și apropiat de rampa 
stinsă. În fața păretelui două scaune sau un pat, închipuind o por- 
țiune a unei săli de bai sau a unui dormitor. În părete o uşă sau o 
ear Va Şi lumina, cind vie, cind scăzută —după însemnătatea ta- 
oului... 


ŞI astfel „drama banală” a căpătat relieful necesar. Elementele 


- disparate s'au unit subt bagheta magică a talentului regizoral intr'o 


rinduială impunătoare. Piesa nevertebrată a dobindit o spinare s0- 
lidă, grație inteligenţei regizorului. Nyu poate servi drept pildă re- 
hg noştri, o pildă de interpretare pricepută şi de invenție sce- 
Rică, 

Nyu insă a fost urmată de Pelicanul. 

Expresionismul s'a grăbit să anexeze şi pe Strindberg, In deo- 
sebi În operele lui cele mai abracadabrante, lar Pelicanul e ceva... 
delirant, Nişte nenorociţi, scăpaţi din vre-o casă de nebuni, se a- 
gită şi se torturează, pănă ce dau foc casei și se prăpădesc cu toții, 
spre mulțumirea spectatorilor aiuriți. Asemenea „drame“ —copii nele- 


CRONICA TEATRALĂ LESS 


` gitimi ai unui mare scriltor—oricit sar boteza În apele expreslonls- 


mului, rămin curate elucubrații, 

Talentul d-lui Karlheinz Martin aici a triumfat în sens negativ, 
subliniind pănă la enervare absurditatea plesei, Mai întăiu cadrul: 
o odae strimbă, mincată de igrasie, gata în fiece clipă să se prăbu- 
şească peste nenorocitele epave omenești; o fereastră cu perdele albe, 
bătute de vint; o ușă strimbă care se triatește; scaune cu spetezele 
strimbe ; un scaun-leagăn care se clatină siagur la anume replici : 
pustiu, frig, lăcaș de stafii... In asemenea cadru evident că nu pot 
trăi decit nişte sărmani bolnavi de nervi: o mamă care și-a ucis bär- 
batul ai trăeşte cu soțul fiicel sale, un bălat tuberculos și betie, o 
fiică ce-şi urăște mama chiar dinainte de a-i afla păcatele, un ginere 
care terorizează deopotrivă pe nevastă-sa și pe soacră-sa spre a le 
stoarce bani, o servitoare cu părul vilvoiu ca o vrăjitoare, 

D. Karlheinz Martin e fără indolală un regizor plin de iniția- 
tivă şi de fantezie. Avind o vastă cultură literară și artistică, un 
pătrunzător spirit de analiză şi o more putere de muncă impreună cu 
entuziasmul creatorului, Intruneşte toate calitățile unui regizor-artist, 
Patima expresionismului insă il impledecă să se mențină În slujba a- 
utorului. lachis Intr'o formulă strimtă de artă, e nevoit să deformeze 
pe autori spre a-l adapta formulei sale, în loc să se adapteze el artei 
autorului, Interpretează textul după rețeta sa, în loc să caute rețeta 
adevărată în text. Dar, cum formulele sint trecătoare, d. Martin va 
scăpa de cătușele care azi îi stinjenesc puterile... 

In treacăt trebue spus că d, Karlheinz Martin a prezintat la 
noi pe Nyu Intr'o adaptare a d-sale. Cind s'a reprezentat Masă întăla 
oară la Berlin, In Martie 1908 la Reinhardt (Kammerspiele), Nyu a 
fost considerată și dojenită de critica germană ca fiind prea specific 
rusească și prea... aaturalistă. Se poate deci inchipui ce siluire a 
suferit opera lui Dymov ca să devie... expresionistă, 

Interesul pe care l-au stirnit spectacolele plăsmuite de iscusitul 
regizor german e foarte justificat, cu toate rezervele ce se pot face, 
şi d. Bulandra a dat dovadă de serioase preocupări artistice punin- 
du-și teatrul și taleatul în slujba d-lui Martin. Teatrul rominesc n'are 
decit de ciştizat pe urma unor astfel de manifestații de artă... 


+ 


Ar avea de ciştigat teatrul romfnesc, dar oare va ciștiga ? 
O îndoială legitimă se impune cind te gindești că, In vreme ce 
Ja d. Bulandra se zbuciuma un suflet de artist ca să imprime teatru- 
tul mal multă expresivitate și să descopere nol posibilități de realt- 
zate a operei dramatice, Teatrul Naţional juca, în stilul melodrame- 
lor de acum o jumătate de secol, A doua tinereță, noua comedie tra- 
Rică a d-lui Mihai! Sorbul, 
poate fi judecată oricum. Critica curentă a fost cu ea 
și cu autorul de o severitate aproape unanimă şi excesivă. In cum- 
pâna aprecierilor însă a căzut şi „Săgetătorul“. Criticii, chiar cei de 
la ziare, Siet mai Intălu oameni şi deabia pe urmă altceva. A doua 
tinerețe a trebuit să ispăşească păcatele răposatului „Săgețătorule. 
Firește că A doua tinerețe are și ea păcatele ei. Dar acestea gar îl 
stirnit atita străgnicie impotriva autorului, 
La cetire, A doua tinerețe a rezistat; comitetul de lectură al 


WG St EA Ae get ga etc et, Aë 
110 VIAŢA ROMINEASCĂ l 
TÅ ——_—____LL Á  ļMŘŇ Á ÃO y yiľvoyoľť o 


teatrului a ascultat-o cu mult interes şi a primit-o cu elogii—celace, 
evident, nu i-a impiedecat după premieră să se spele pe mini. Ar fi 
rezistat ea şi pe scenă, nu cu brio, dar măcar onorabil, dacă ar fi 
incăput In minile unul adevărat regizor. 

Căci—şi tocmai aceasta e intristător— Teatrul Naţional şi-a dat 
toate silințele să reprezinte în condiții deosebit de bune noua piesă a 
d-lui Sorbul. Teatrul avea Incredere în A doua tinerețe şi prin ur- 
mare a distribuit-o actorilor celor mai de samă, i-a făcut decor nou, 
a repetat-o cu multă rivnă şi a poitit la premieră familia regală. Nu- 
mai regizor a uitat să-i dee şi, iată, lipsa aceasta a omorit piesa şi 
toate strădaniile teatrului... 

Dacă eşirea regizorului in primul plan şi deasupra autorului şi 
actorilor poate să fie discutată, apoi lipsa lui sau nepriceperea (care 
e același lucru) distruge arta dramatică, 

A dona tinereţe are un simbure de melodramă în temelie: ven- 

detta. Talentul d-lul Sorbul a incercat să-l acopere; răminea ca și 
regizorul să vie in ajutorul autorului, Inchipulrea de regizor însă, 
dimpotrivă, s'a complăcut într'o melodramatizare peste puterile unui 
spectator oricit de indulgent. In loc să estompeze ascuțişuriie, să 
„bemoleze* atmosfera, a dat friu Uber instinctelor răcnitoare ale ac- 
torilor, transformind piesa în nişte intreceri „tragice“ lamentabile. ŞI 
bareml in aceasta de-ar fi fost o armonie! Dar nu. Fiecare actor 
și-a scos din sertar „individualitatea artistică“. Alături de storțările 
zgomotoase şi în stil de tragedie populară ale unora, stătea jocul na- 
turatist al altora, concentrarea nervoasă sau bonomia uaţională a ce- 
lorlalți, alcătuind impreună un galimatias teatral fără păreche. 

Teatrele noastre, cași actorii in general, consideră pe regizor 
drept o cantitate neglijabilă. Fiecare actor romin se crede și regizor, 
iachipuindu-și că activitatea regizorului se reduce la „sofaya in dreapta, 
masa cu scaunele in stinga“. Dacă A doua tinerețe ar aveadarul să 
deschidă ochii celor ce trebue să vadă şi să înțeleagă, teatrul ear 
alege cel puțin cu un ciştig de experiență... ŞI nici o experiență nu-i 
prea scumpă cind slujeşte de invăţătură... 


en Dă 


Fireşte, cel inţelepţi învață din experiențele altora. Totuşi Tea- 
trul Mic preferă să înveţe din propriile-i experiențe, 

Teatrul Mic e un teatru nou într'o sală veche, prefăcută cu 
destul gust, In fruntea trupei care a descins la Teatrul Mic sint două 
dintre cele mal frumoase talente ale teatrului rominesc de azi: lan- 
covescu şi Elvira Popescu. Înconjurați de citeva elemente harfica, 
însuliețiți de-a tace artă, bucurindu-se de simpatii şi admiraţii gene- 
raie, conducătorii nol! înjghebări teatrale au pornit la drum cu bune 
şanse de izbindă. Au anunţat un repertoriu generos în care se im- 
păcau foarte cuminte uneţe capo-d'opere dramatice cu unele lucruri 
ușoare, menite să uşareză digestia imbogăţiților de războiu şi să fn- 
groaşe rețetele casei. i 

Inceputul însă a scăzut repede locrederea în Teatrul Mic. 
tro regretabilă lipsă de condenscendență pentru literatura no 
dramatică, noul teatru ma găsit pentru inaugurare nici o piesă. 
nească, D, Iancovescu a crezul că e mai nemerit să inceaj 
“Grădina lui Dumnezeu. Azi desigur recunoaşte că ale 


n's fost 


EERTE A ER E T TN 


“fericita. Comedia, de o strālucire pariziană locală, s'a jucat fără 


strălucire, afară de d-na Elvira Popescu. 

Astfel Teatrul Mic a pornit cu piciorul sting, Plecarea greșită 
nu s'a putut îndrepta nici cu Paznicul de noapte., E nevoe de org, 
dresare energică. Rezultatele bune se obţin numai prin storțări se- 
rloase şi hotărite, Nici un teatru nu poate träl fără un program de 
muncă şi fără o linie de conduită statornică. Niciodată capriciile, 
oricit de simpatice, nu vor inlocui metoda organizatoare. 
` mdață Teatrul Mie, bazindu-se pe atractivitatea „stelelore, 
r principlui disprețului față de regizor. Actorul e tot. Sco- 
pul reprezentaţiel este de-a arăta posibilitățile actorului. Fireşte că 
actorul înseamnă numai fruntaşul, în speţă lancovescu sau d-na El- 
vira Popescu. Regizorul alci eare ce căuta; cel mult să dee intră- 
rile. Regizorul Insă s'a răzbunat din prima seară asupra d-lui lan- 
covescu, ŞI se va mai răzbuna, 

Omu! inteligent, mai ales cind se nimereste să fle şi artist mare, 
nu e totdeauna înțelept. In lateresul Teatrului Mic să sperăm că d, 
lancovescu va fi și inţelept,,, 


La Teatrul Popular nu poate și nici nu trebue să fie vorba de 
revoluționări artistice. Cel puțin azi cind se afiă într'un local im- 
provizat. Deaceia Teatrul Popular reprezintă, în materie de pantre 
in scenă, o colaborare familiară şi fără pretenții între autor, actor 
şi regizor, tăcindu-şi reciproc concesii şi toți împreună publicului: 
Tudorache Sucitul. Mine insă, cind va avea cămin propriu, Teatrul 
Popular va fi chemat să dee mal multă importanţă regizorului chlar 
decit celelalte teatre, Nităiri regizorul ware cimp de activitate mai 
targ ca fo piesele populare şi spectaculoase, 


L. Rebreanu 


Cronica astronomică 


Stelele nouă 


Astronomia, cu mijloacele tot mai perfecționate, dezvălue rind 
pe rind cite un mister al universului, 

Spectroscopia care a aflat nu numai natura intimă, dar şi miş- 
cările cu care sint Insufleţite stelele; fotografia cereaecă care desco- 
peră in adincimile cerului astre umile, pe care ochlul nostru imperfect 
nu le poate percepe; urlașele telescoape cu care sint inzestrate ob- 
servatoarele moderne,—ajută tot mal mult la cultivarea frumoasei ştiinţe 
n cerului. Şi toate acestea lărgesc tot mai mult cercul cunoștințelor 
noastre, făciniu-ne să avem idei cit mai serioase asupra universului 
nostru, izolat în nemărginire şi depărtat de alte universuricu milioane 
ani de lumină. 

Cu toate progresele la care a ajuns astronomia modernă, mai 
sint incă multe lucrari pe care nu poate să le explice și numai cer- 
cetările indelungate vor duce la un bun stirşit. 

O chestie mult discutată in astronomie este aceia a stelelor nouă, 
temporale,—Novae, cumli se mai zice,—care apar subit pe cer, stră- 
lucesc citeva săptămini, luni sau ani, dispărind apoi pentru totdeauna. 

Studiul de mai jos asupra acestui subiect, l-amimpărțit in două. 
In prima parte se va găsi descrierea citorva din aceste stele efe- 
mere mal strălucitoare, iar în a doua parte părerile invățaților asu- 
pra lor, 

Stelele nouă mai strălincitoare.— Stelele nouă au tost observate din 
cele mai vechi timpuri, și analele chineze ne dau dovadă. Atunci nu 
existau lunete, aşa că stelele nouă erau urmărite cht timp erau vizi- 
bile cu ochii liberi, Descrierile. lor sint insă vagi şi adesca nu se 
pomeneşte decit că în cutare an „a strălucit o stea nouă pt cer”, 
nearătindu-se nici constelația, nici durata strălucirii, Abia în 1572 
învățatul danez Ticho Brahe a observat o stea nouă ceva mai ştiin- 
țificeşie, cu toate că instrumentele optice nu erau incă inventate. 
Steaua aceasta a apărut în Cassiopeia şi a fost de o strălucire cop- 
siderabilă, latrecind pe Jupiter și rivalizind cu Venus, După 17 luni 
de strălucire, steaua „a pierite (luneta fiind descoperită mai tirziu, — 


în 1610 de Galileu,—steaua a fost observată pănă la marginea vizi- ` 


bilităţii cu ochii liberi), 


CRONICA ASTRONOMICĂ j 113 


Mulţi au zis că Nova Cassidpelan nu e alta decit steaua ma- 
gilor, care a apărut la naşterea lui Christos, şi au presupus că e 
variabilă, prezicindu-i apariţia pentru mail tirziu. 

Din cercetările lui Argelander, rezultă că in locul unde se afla 
Nova e o steluță de mărimea Ii. De sitfel Hind, Plummer şi Safo- 
ric au întărit observațiunile lul Argelander. Cine ştie dacă Nova Cas- 
siopeiae nu va apare iar, uimind generațiile viitoare! 

Nova din 1866.— Apărută in Coroana Boreală In 12 Mal pănă 
la începutul lui lulie scăzuse pănă la mărimea 9.5, - 

Astronomii au cercetat această stea cu minunatul instrument 
spectroscopul, şi au găsit două spectre, fiecare aparținind unui corp, 
Cele ën meng CR arătau lămurit câ aici era vorba da două 
corpuri ciocajte ; şi astronomul italian S 
KE unui adevărat incendiu mg TEE vg 

prezent, steaua aceasta e vizibilă în lunete la su à 
roana Boreală, contrar altor Novat, care dispar cu en Dag be 

Nova din 1901.—In 1901, un amator astronom, dociorul Ander- 
son din Anglia, a descoperit o stea nouă în Perseu, Studiată cu 
spectroscopul, această stea era Inconjurată de -Inele concentrice care 
se depărtau de astru cu de zece ori iuțeala luminii. Astronomii DI 
'rămas Iocgrcatn înaintea acestul lucru şi au declarat că e imposibil 
să existe ceva în univers care să Intreacă iuțeala luminii, 

Zë Rate pe E dee un simplu Imvâțător norvegian, Sig- 
, căre- etrece timpul studiin Ci 
re uta pag pet p dilnd boita cerească, descoperi 

Din cercttările astronomului american Pickering, profesoru e 
ler şi alții, rezultă că steaua aceasta în privința Sept deg 
proape identică cu alte stele nouă apărute in Perseu și Vizitiul, 

Nova din 1918.—Această stea a apărut în Vulturul ai a ajuns 
in strălucire pe Vega, una dintre cele mai strălucitoare stele de pe 
bolta cerească, Şi la această stea s'au observat Inele concentrice, - 
care st apropiau de Pămint cu fantastica viteză de 2300 km. pe secundă, 
DE ca La scăzut treptat, incit la 30 Octombre ajunsese ta mä- 

Nova din 1920 — Anul trecut, astronomul englez W. P. 

a descoperit o stea nouă in Lebädn, 18 20 pese La Eesen 
se prezenta deja ca o stea de mărimea 7, flind găsită pe o placă fo- 
tografică Inată de Nits Tamm din Kvistaberg. Cu o seară inainte 
de descoperire, la 19 August, subsemhatul am făcut observațiuni în 
acea regiune, dar oam gâsit nimic nov, Aceasta mă face să cred 


„că în sara descoperirii, steaua In chestiune sârise brusc dela mări- 


mea? la mărimea 3", 

In prezent Nova Cygnis e accesibilă numai în lunetele mări. 
+ Părerile învăfaţitor asupra originii lor.—Cei mai mulți astro- 
nomi au văzut În stelele noi adevărate incendii cerești: clocnirea a 
“ouă corpuri lntunecate care, insuliețite de iuțeli enorme, se atrag și 
se ciocnesc, pretăcindu-se in flăcări. De altfel ipoteza aceasta e a- 

părată şi de ilustrul fizician suadez Svante Arhenius, 
Ipoteza lui Seeliger.=—Acesta crede că stelele nouă sint corpuri 
îilunecaetă care in Ge lor trec prin mase nebuloase. Din cauza 
e corpuri se aprind la suprata - 
ei Dario Bo Sesh E prafaţă şi cit trec pria nebu 


Cu loate acestea, mă miră faptul că observatorul colegiului 


Harvard dă pentru 19 Augus! mărimea 3. 


dAn (ue Ae le A, 


114 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dr. Gustave le Bon.—In 1898 soții Curie au descoperit agin), 


„acel minnsat corp SE radiază necontenit în spațiu particule electrice 


ajungind în cheva mii de ani să se distrugă Cu dosăvirşire, | 

Dr. Gustave le Bon admite că întreaga materie aflată în univers 
are aceiași proprietate pe care am văzut-o la raciu,—bine-ințeles pe 
o treaptă mai joasă,—de a $- distruge în cursu! milioanelor de anl. 

Să aplicăm acum această teorie a distrugerii la stelele nouă. 
Soril se nasc, trăesc şi siirşesc prin a muri. Atomii se disociază 
brusc și materia se cufundă In cterul din care a inat naștere. În 
timpul disocierii, care e de scurtă durată, pol avem înaintea ochilor 
o stea nouă care, imediat ce disocierea incetează, dispare pentra 
totdeauna, 

Din cele spuse se vede că Gustave le Bon vede într'o stea 
novă sfirșitul unei lumi, simbolizat de Apocalips prin cuvintele: „Sol- 
vet saecium În favilla”, 

Astronomul american Pickering a arătat că ciocalrile au pot fi 
atit de dese şi că perioada de strălucire e prea de scurtă durată, 
El a explicat aparițiunea Novaelor în modul urmitor: O plafetă 
se invirteşte in jarul Soarelul pănă la un anumit timp și sfirşeşte pria 
a cădea in el. Subt influenţa căldurii, planeta face explozie, dind 
naştere ia protuberanțe (ilăcări) gigantice, care măresc strălucirea a- 
celui Soare indepărtat. Astfel că acel Soare devine vizibil şi con- 
tinvă să strălucească cit timp ţine exploria, 

Huggins zice că stelele nouă se datoresc a două corpuri tatane- 
cate, mișcindu-se pe orbite cu totul excentrice * sau întilnite din fn- 
vimplare, Ultima ipoteză pare mal aproape de adevăr față de iuțeliie 
observate. Masele enorme au produs maree reciproce "°, producin- 
du-se şi fenomene electrice. 

Comstock zice că un Soare matur, de tipul Soaretul nostru, ins 
tinind un Soare (air, de tipul stele Sirius din Cinelo mare, are loc 
o ciocnire, o dezvoltare de hidrogen aprins, şi cele două corpuri rä- 
mia anoi unite pentru totdeauna, 

Wilsing zice că stelei dubio ja periastron (celace e perihelul la 
planete, adică cea mal mare apropiere), apropiindu-se prea mult una 


de alta, dia cauza frecării, atmosterele lor se aprlud, apoi chlar şi In, 


teriarul lor, se produc marte colosale şi expluziuni de gaze. 


Ravoluţiile acestor astra s'ar face fa perioade mari de timp şi în 
acest caz s'ar repeta, 


i Sidgreuwe crede că o Novă se datorește unel cexploziuni dè 


gaze indreptate spre nol. i 


lansen zice că atunci cind temperatura astrelor descrește, oxi- 
genul se combină şi are loc o explozie. 


Mai toate aceste ipoteze sint atacate din ma! multe priviţi 


Cercetările astronomilor au dovedit că în Calea laptelui unde au a 
părut toate stelele nouă, nu pot exista corpuri intunecate. Calea bp. 
telul e formată din sort tineri, cu te mici, mult maj mici 
stelelor de tipul Soarelui nostru. Sorii imbătriniți au iuțeli mar 


z ‘Elipse foarie mult depăriate de ferma unul Aë 
** (Gin ca alr re 
ergle, ` wa alracției, lot ce e lichid se ridică feigen cor 
Ri E XR? i A APT e 
pi Ce, "114 "Leger tere ege ce e 


115 


4 depărtează de Calea laptelui şi odată stinși sint departe de locul 


> 


naşterii. Cit despre catastrofe, le puteam admite cind stelele nouă ar 
ți fost rare; astăzi ştim că placa fotografică înregistrează in fiecare 
an stele nouă, i 

Aceasta eră părerea lui Anestin, părere confirmată de noua teo- 
tie a astronomului francez Emile Belot. 

Din studiile acestui astronom, rtesă că stelele nouă nu sint ca- 
tăstrote ale sorilor imbătriniţi. Din contra, o stea gazoasă sau o mică 
nebuloasă planetară în primul stadiu al evoluțiunii se ciocneşte cu o 
nebuloasă, împrăştiindu-se în imense virtejuri de materie. Aceste vir- 
tejuri sint viltoarele planete, care se vor fnvirti în jurul simburelui 
stelar. Astiel o stea nouă ne anunţă nașterea unui sistem solar, nag- 
terea unor planete pe care se va desfăşura viața în viitor, 

Se înțelege că această teorie trebue contirmată de viitoarele 
cercetări asupra stelelor nouă, cercetări care vor aduce la lumină ade- 
vărul, după cum în teoriile lul Einstein, simpla observare a eclipsei 


“din 29 Mai 1919 a fost de ajuna să confirme o parte din teoriile sale, 


atrăgind atenţia intregi! lumi asupra teoriei retativităţii. : 
Să aşteptăm in linişte confirmarea teoriei d-lui Emile Beilot, sin- 
guta bazată pe observaţiuai şi care ciştigă. mereu autoritate în iu- 


„mea științifică, 


C. N. Negoiţă-Brăila 


Cronica artistică 


„Tinerimea artistică“ —,„Arta Romînă' 
Expoziţia Paul Scorţescu 


25 Aprilie 


Cele două societăţi rivale expun aproape simultan în fie- 
care primăvară. 

„Tinerimea artistică” este pe zi ce trece o instituţie tot 
mai venerabiia. Ea a ajuns, în ordinea plastică, ceiace stat 
cu atila discreţie „Convorbirile literare“ în ordinea beletristică + 
un vrai de amintiri, peste care scintele din vreme 'n vreme 
semnătura unui nume cu prestigiu. 

A: gustul patronagiu al Măriei Sale Reginei, care este tot- 
deauna şi o participare, dă instituţiei un solu de investiţură, 
analoag? cu brevetul de „furnisor al Curţii“ pe care-l arborează 
atitea bacânii de lux, unde marfa de orice calitate se vinde cu 
preţuri excelente. | 

Pâşind în expoziţiile „Tinerimii“, privitorul poate fi si- 
gur că nu se expune nici unui fel de emoție: ținuta casei este 
tot ce poate fi mai cum se cuVine; şi cind vre-o veleitaie de 
exuberanţă se manifestă, gazdele-ţi vor şopti îndată: - nu băga 
de, samă, l-am primit pentrucă n'are talent. | 

In ordinea alfabetică a catalogului, d-nii Aricescu Const. 
şi Artachina Const. sînt o teribilă fatalitate pentru expoziţiile, 
Tinerimii. Ce vristă or fi avind aceşti matusalemi ai locului 
comun ?... Acum ai Wei luştri, intrind pentru întăia oară Intro 
expoziţie de pictură, i-am siet caşi astăzi în fruntea catalo- 
ului. Eram pe atonci un şcolar entuziast. Entuziasmul pe 
care mi l-a lăsat viaţa mi l-au tocit însă an cu an expozitie 
Tinerimii, şi mă întreb cu groază dacă pinzele de astăzi ale 
celor doi A nu sînt cele pe care le-am văzut acum cincispre- 
zece ani. 4 


+ D Basarab (Ludovic) este, desigur, de aceiaşi calitate, dar 


ut d ARI ee dig 0 da o Mă Ta PR e Su 
déi d I < ; pă ` LS | 
D i x ell 8 a 
e | 


D 


p 
Ay 


CRONICA ARTISTICĂ 117 


are avantagiul de a începe cu B şi dea fi, obişnuit, un pictor 
de mirunţişuri (traducerea rominească a miniaturismului), ce- 
iace face din domnia-sa un inconvenient secundar. e 

Kimon Loghi este un Aricescu al culorilor vii, iar alpinis- 
tul Murnu exprimă in vopsea toată cazna ascensiinilor labo- 
rioase. Nu văd ce s'ar putea spune cu decenţă despre repe- 
țirile d-lui Strimbu, despre diluările maestrului Vermont, dès- 
pre improvizaţiile d-lui Verona. D Miătzner este un călător 
pin de talent, iar d-na Cutzescu-Stork se prezintă onorabil cu 
trei peisagii din seria sa cea mai izbutită. 

Tinerii primiţi la „Tinerimea“ nu fac nici un fel de um- 
brå acestor càdre vechi. D-na Grecean+ poate fi totuşi o få- 
gåduințá. 

Un loc aparte ţin în expoziţie lucrările d-lor Ștefan Pa- 
pescu, Pătrașcu, şi ale d-rei Rodica Maniu, pe care le cunoaş- 
tem din expoziţiile personale recente şi despre car: am vor- 
bit la vreme. 


Cind s'a întemeiat, acum două decerii—sau aproape—, Ti- 
nerim:a artistică” își propunea să stringă laolaltă toate stră- 
duințele tinere pe care le solicita ogorul atit de proaspăt al 
artei romineşti. Afară de legătura pe care avea s'o constitue 
între artişti, Societatea trebula să fie o manifestare de solida- 
ritate profesională faţă de public, şi dacă vreţi o formaţie de 
luptă, de Bee Ceiace ne-a lipsit, pe tărimul artistic 

' caşi pe celelalte, n'au fost niciodată talentele, însuşirile înăs- 
cute, individuale, ci mediul, ambianța, care fac singure posi- 
bilă o desvoltare continuă şi progresivă, Intemeetorii „Tineri- 
mii” au simţit de minune acest lucru. Şi trebue să recunoaş- 
tem că intențiile lor şi-au dat roadele. Cele douăzeci de expo- 
ziţii ale Societăţii, în care s'a perindat şi s'a afirmat tot ce a 
fost ialent în pictura şi sculptura noastră din ultimul pătrar de 
veac, au fost nu numai mijlocul cel mai fericit pentru artişti ` 
de a lua cunoştinţă de puteriie lor în perpetuă stimulație și 
colaborare cu puterile tovarășilor, dar şi o excelentă școală 
pentru marele public, pa care-l dădea burghezia noastră tot mai 
intloritoare şi tot mai dârnică de formele delicate ale vieţii. Şi 

a, fără nici-un fel de exagerare, se poate spune astăzi 
că avem În artele plastice, şi mai cu samă în pictură, nu nu- 
mai o şcoală rominească cu Insușirile ei caracteristice şi cu ìn- 
ceputut ei de tradiţie, dar şi un pubiic din ce în ce mai întins, 
care aduce manifestărilor acesteia bunăvoința sa cea mai neo- 
bosită şi cea mai primitoare de progres | 

. in bilanţul de un sfert de veac al „Tineriinii“, toate a- 
cestea trebyese socotite la activ. - 

Anii trec însă şi avem tot mai mult impresia că „Tineri- 


- 


Ag okt sul wé ES: WI dea ibm a PN IT 


tis VIAȚA FOMINEASCĂ 


mea“ se mulțumește să irăiască din gloria een, Dintre 
marele credințe de odinioară o parte s'au stins, altele ṣe in- 
chid asupra lor înşile. Entuziasmul s'a dus. Expoziţiile stat pe 
an ce trece tot mai veștede şi mai lipsite de înţeles. Tineri- 


mea n'a ştiut să se înoiască. Atita vreme cit a fost o forma-, 


ție de cucerire, ea a fost deschisă tuturor puterilor tinere. 0- 
dată ajunsă pe poziție, a devenit conservatoare. Fondatorii s'au 
constituit în elasă privilegiată. Ei au ridicat punţile cetăţii, 
care se pleacă din cînd în cind pentru circulaţia lumii de ser- 
viciu. Dar zidurile, astăzi, nu mai pot. fi o apărare. Oraşele 
nouă se formează 'n afară; ele cresc în sus şi spre cîmpie ceas 
cu ceas; nimic nu le stăvileşte, 

Aşa s'a întimplat şi cu „Tinerimea“, Cetatea veche, în 
care mor astăzi Ariceştii, serviţi de cîţiva tineri fără persona- 
litate, şi din care cei vil ies unul cite unul, încremeneşie în za- 
lea ei de piatră. Cu oarecare viagă, ea ar fi putut îi încă o 
şcoală a moderaţiei şi a bunului gust. Şcoala presupune însă 
uşi deschise şi feresire limincase. Ce s'ar face, Doamne, mu- 
cegaiurile cu atita aer ? e 

St deaceia, în jurul cetăţii moarte creşte oraşul nou. Ce 
era „Tinerimea“ acum două decenii este astăzi „Arta Romină”, 
l-am dori cît de multă generozitate, şi deci viaţă ct mai 
iungă. 


„Arta Romină“ este şi ea la cea de a 5-a expoziţie. In 
fiecare an îşi mută să'aşul—am văzut-o întrun salon din strada 
Franklin, la Liedertatel, și acum la Atencu—pentruca o fata- 
litate constantă in buna noastră ţară cere ca cei chemaţi să 
nu-şi afle niciodată locul. Com Ateneul este un otel rezervat 
de preferinţă celor ce ştiu să se ia bine cu portarul, putem 
nădăjdui că se va Întemcia și la noi cîndva, pe lingă cele ci- 
teva saloane particulare, şi un local destinat speclal exhibiţii- 
lor picturale, şi amenajat deci după cerințele indispensabile ale 
acestei destinaţii. Până ztunci, în expoziții sălăşivite ia întim- 
; plare, trebue să ne trudim a găsi lumina cea mai potrivita fie- 

ra pinze, dacă nu vrem ca jumătate dintr'insele să ne rimie 
pierdute. 


In expoziţia de acum a „Artei Romine“, acea-tă apropiere ` 


se face cu plăcere. Lucrările expuse te cheamă, te indeamnă 
să le vezi cit mai bine, f putem spune bucuroşi că aproape 
toți expozanții au ținut să-şi confirme reputaţia ori så răspundă 
nădejăii care se punea înir'inşii. Ca tendinţă generală, am pit- 
tea observa că ceiace am numit altădată gozna după origina- 
litate cu orice preţ este tot mai mult o amintire a trecutului, 
După anii de exuberanţă şi de sbucium, în care ochiul se o- 
preşte şi se duce aproape numai de jocul aparențelor uşoare, 
la cei mai mulți din tinerii noştri artişti au venit anii de con- 


, i ` He . ` ` DH 
4 À 4 EASRA E M E PARNE PEON ae, 


d 
K D 
í 
À 
îm 
EC " ` 
A e D £ a d Pa. ZER 


AT" ka, d SC "EE EVA ge eiert 
>» - | "4 
CRONICA ARTISTICĂ ong 


centrare: şi de studiu. Ai impresia tot mai lămurită că fiecare 


şi-a tras hotarele şi desfundă acum liniştit ogorul pe care se 
ştie stäpin., Să ni se erte acest stil de reformă agrară, dar 
fapt este că aproape toţi pictorii noștri din generaţia urmă- 
toare „Tinerimii“ se simt astăzi împroprietăriți în meseria lor 
şi în stare să lucreze pentru dinşii, 

Am Subliniat şi altădată vigoarea cu care se caracterizează 
aporturile personale in pictura noastră. Va rămîne un faptcu 
totul remarcabil că marele personalităţi — Andreiescu, Grigo- 
rescu şi după aceia Lukian, Verona, Ştefan Popescu, etc, — 
toți aceia care au cucerit renumele şi sufragiile publicului, m'au 


' tăcut la noi ceiace se chiamă şcoală. S'auzugrăvit, pe urmele 


tui Grigorescu, boi şi ciobânaşi,—sS'au maimuţirt unele pro- 
cedee ale lui Lukian,—toamnele şi lernele lui Verona au găsit 
destui imitatori, dar toate acestea râmin în afară de pictură şi 
merită cel mult o menţiune de curiozitate. Toată pleiaca de 
cercetători pe care i-a chemat în artă aureola înaintaşilor au 
ţinut dimpotrivă să păşească pe drumuri proprii, thiar cu ris- 
cul de a-și frînge gitul. Fiecare a vrut să facă altfel. Fie- 
care a vrut să spue cit mai surprinzetor micul său inte: de 
bucurie tinerească. Toată mişcarra roastră artistică este de 
acela un fel de ivrăş juvenil, cît se poate de simpatic, în care 
se disting cu uşurinţă cele citeva glasuri bine timbrate pe care 
providența le-a ales. e 

Intre dinsele vom însemna de data aceasta în primu! rind 
numele lui Ressu. Autorul desbătutei cortine este, se ştie, un 
peisagist cu netăgăduite însuşiri, un artist de compoziţie cu 
vederi largi şi originale, un decorator abil şi ingenios. Toate 
aceste dispoziţii sînt în paguba marelui portretist care este în 
realitate Camil Ressu. N'aşi vrea să mă inchin aşa zisei ierar- 
hii a genurilor, Nu voiu ascunde toluşi niciodată prestigiul, ` 
neasemuita putere de adenenire pe care o recunosc portretu- 
lui. Nici unul cin genurile plasticei nu duce mai departe pu- 
terea de realizare, nici unul nu dă privirilor noasire îndelun- 
gate un spectacol mai mişcător şi mai nobil. Un peisagiu, o 
floare perfectă—şi cînd vor fi perfecte şi eterne un peisagiu 
şi o floare pictate—sînt desigur admirabile momente de vibra- 
ție. Un bun portret este cu mult mai mult: este un tezaur 
de umanitate ; este mai întâiu ochiul în care se resfring toate 
“ŞI în care se rezumă o Ver i este figura cn nenumăratele as- 
cunzişuri în care t;ăesc anii, este materia evoratoare şi superbă 
care uneşte esența luminii şi umbra adincă a păminiului, este 
rit a mediul, decorul, felurit şi plin de armonioase posi- 

Pelsagiile lui Ressu sint de obiceiu ex:elent construite, 
remarcabile prin accent şi prin ținută, bogate în observaţii ine- 
dite ; le lipseşte lasă sutul acela mare, ritmul puternic, emo- 
ţia cu un cuvint, emoția caldă care face din interpretare o 
creațiune. Peisagiul de clasă este aproape totdeauna opera 


120 VIAȚA ROMINEASCĂ 


unui mare temperament, a unui lirism adînc și vibrâtor, cu 
atit mai puternic cu cit se exprimă prin mijlocul tăcut al cu- 
lorii. Portretul nu cere neapărat această culme ` intuiţia objec- 
tului şi inteligența mijloacelor, însuşiri ale spiritului mal mult 
decit ale sufletului, îi ajung. Ressu posedă intr'un grad emi- 
nent aceste însuşiri. Portretele sale renșite—şi socotesc Între 
acestea autoporiretul de anul trecut, portretul d-nei S, şi mai 
cu samă chipul de copil din recenta expoziţie—sint admirabile 
apere de conștiință, în care gustul cel mai sigur se uneşte cu 
tehnica cea mai serioasă şi mai sobră. O menţiune specială 
merità chipul de copil, concentrat şi totuşi plin de infinită gra- 
ție. Asemenea lucrări ar trebui să intre deadreptul în pinazo- 
teca Statului, dacă ministerul zis al artelor ar fi altăceva de- 
cit un ospiciu pentru adipostit partizanii. In materie de ta- 
biouri, gustul oficial merge însă de preferinţă spre lucrurile 
eine, 

Alături de Ressu, expun Pallady, Sterfadi, Stefan Dimi- 
trescu, Theodorescu-Sion, Nina Arbore, Tonitza, Maxy, Ghiaţă, 
Teişapu, Bunescu, Șirato, Cornescu. 

Pallady ne aduce un excelent studiu de nud, rar prin ca- 
litatea modelajului d a culorii, cum şi o serie de peisagii în 
verde şi gris, de o incintātoare frăgezime. Steriadi rămine a- 
celaşi perfect artist, aceiaşi paletă delicată şi armonioasă. Mos- 
cheiaepe deal, Morile din Balcic, egalează tot ce ne-a dati mai 
desăvirșit acest rafinat, 

in continuu progres şi de data aceasta este Ștefan Di- 
mitrescu. Vederea din Fiesole, Portul din Viareggio ai peisa- 
fiul cu No. 30 (o coamă de deal, brăzdată de semânături, subt 
un cer ca o mingiere) aşează pe tînărul artist prinire cele mal 
solide și mal sobre talente ale „Artei Romine“. 

Fanteziile atit de decorative ale lui Tonitza atrag şi ne- 
liniştesc. Este întrinsele foarte multă grație, dar şi oarecare 
prețiozitate. Este o limită pe care încercările acestea n'o pot 
depăși. şi pe care Tonitza trebue so simtă. 

Viguros şi plin, de accent, ca totdeauna, Theodoreseu- 
Sion. Chiar cind e mai puţin Inspirat, măestria sa se afirmă 
neindoios, Culoarea. este pe zi ce trece mal fermă şi mai 
iranşă, materia mai bogată, valorile mai just observate. Aş- 
teptim opera de maturitate, care nu poate să întirzie. 

D. Șirato este fără îndolală un artist-cu serioase însuşiri 
de compoziţie, dar lipsit de culoare. Cu mult mai îngrijit de- 
cit anul trecut sa înfăţişează Bunescu, la care valoriie dani 
sează totuşi ; compoziţii destul de izbutite se prezintă d> aceia 
uneori confuz, alteori anemic, Foarte interesante ilustrațiile 


lui Teișanu pentru. Luceafărul lui Eminescu; este un gen ne~ 


explorat la noi şi care poate rezerva frumoase succese 
artist de fantezie. 
In avant-garda „Artei Romine" strălucesc d, Maxy, ale 


De 


CRONICA ARTISTICĂ 121 
Pai Ee 


cărui desenuri (scriitorul F., ziaristul C.), pur şi simplu dell- 
cioase, par a dovedi că pictura în tare stirue nu este decit 
o travestire a firii sate, și d-ra Arbore, portretistă plină de 
pătrundere şi de umor. Efigiile d-lor Halippa, Streitman, Vir- 
gil Arion, sint excelente lucrări de analiză, Prä a cgala totuşi 
portretul d-rei Dida Solomon şi al scriitorului Demetrius din 
recenta expoziție personală, în care observaţiile analitice se 
desăvirşeau într'o viguroasă operă de sinteză creatoare. 

Sculptura se prezintă onorabil cu Jalea şi cu Han. A- 
cesta din urmă se afirmă pe zi ce trece ca un observator tot 
mai ascuţit şi tot mai suggestiv. Bronzul în care palpită toată 
violciunea seduciloare a d-nei C. M. este un mie cap de o- 
peră in toate privințele, 


La Maison d'Art expune a serle de iuminoase peitagii 
tinărul pictor ieşan Pau! Scorțeseu, 

D. Scorţescu este un îndrăgostit al culorii, Veneţia, An- 
tibes, Chiaggia P oferă nenumărate pretexte pentru variaţii de 
acorduri, eproape totdeauna armonioase şi sonore. Factura, 
elegantă şi facilă, este pănă acum destul de puţin personală. 
D. Sșorţescu, fire sceptică, s'ar putea convinge Într'o zi de 
realele sale insuşiri. Şi aceasta l-ar duce poate să adincească 
unele probleme, care-ar face din dea un artist original si 
Viguros, 


Eugen Crăciun 


sf Väe Al? "ART ` ţi KAN Kä bel vz, EC Be AN geb H 
ah AE CR EPA 


i A 


Scrisori din. Paris 


Economie și politică 


Punctul de vedare francez la conferința dela Genova e aproape 
tot atit de riguros, intransigent, egoist og în alte ocazii, Aşa dar 
politica naționalistă franceză a învins şi acum, În atitudinea politică 
a Franţei, atitădine pe care opinia publică europeană o găsește bi- 
zară intrucit strică chiar jatereselor franceze, intervine ca primă in- 
fiuență numai starea de spirit a actualului guvera şi a opiniei publice 

aliste ? 
geg ge de interpretare ni se pare simplistă. Porta credințelor 
colective e enormă mai ales În secolul nostru, Dar ea e numai o fe- 


multantă. Dificultăţile vin din altă parte. Ca să înțelegem mal bine 


politica internațională a republicei in apii de după războiu, ol se 
pare indispensabil să aruncâm o privire asupra economiei ei naționale, 
aşa cum i-a lăsat-oorăzbolui mondial, Aceasta nt va aduce mai multă 
lumină decit orice opinie preconizată, 


+ 
Li H 


Raportorul genera! a! bugetului la Senat incheia, In primele luni 
din 1921, următoarea concluzie relativă la starea financiară a repu- 
biicei ` d A 

„Peste 300 miliarde datorie publică, în alară de peosiuni şi plata 
daunelor de războlu. 

„Un buget în deficit cu 2 miliarde 800 milioane (după unii pti- 
biicişti deficitul s'ar urca la 3 miliarde 186 milioane, dacă se adaugă 
şi cheltuelile extraordinare votate In cursul discuțiunilor). Un tezaur 
pubiic care cere pentru exercițiul in cura 36 miliarde, resurse ce tree 
buese acoperite exclusiv prin imprumuturi, Perspectiva de a creis 
6—8 miliarde resurse anuale și permanente, pentru a asigura echill- 
brul bugetului în anii viitori. Chestiunea pensiunilor şi a reparațiilor 
nerezolvată“, kaf 

Proectul de buget pe 1022, departe de a aduce ameliorări, se 
prezintă Incă şi mai agravat. Celace impiedecă o viziune a ne- 
voilor bugetare şi deci a celor fiscale e lipsa de unitate a br ui. 


i i d V r vi ANNER "ee? ei A K KW: x ef 
n TSERTA UNT MERA PEE PO TN APP 


a 


r i a ar d H + e 
A D D Li b Li 3 a 
BS CH? bunt) D via," KO vn a LZ AA 


d ! SCRISORI DIN PARIS! "EE 
` Din Menge BI 
Cetace | apasă mai greu sint aşa namitele „comptes extraordinaires“, 
compturi auxiliare neinscrise în bugetul oficial şi care prezintă o c- 
lasticitate remarcabilă, fiindcă nu stat susceptibile de un rigtros con- 
trol parlamentar, : i / 
In afară de ele trebue menționat în primul rind imensa sumă 
creată fn vederea achitării anuităților datoriei publice, cifră care 
trece de 20 miliarde anual (Franța datorește peste 70 miliarde franci 
aur Statelor-Unite și Angliei). In fine suma uriaşă care trebue 
cheltuită pentru repararea teritoriitor devastate, în speranța unei a- 
chitări din partea Germanlei, i 
tiin yay sint remediilo propuse pentru soluționarea acestei grave si- 
„Bine înțeles în primul rind o consolațiune platonică: DA, 
| Vemagne palera tout“, în al doilea rind impozitele. Incontestabil că im- 
pozitul progresiv pe venit, pus în discuțiune încă din 1900 şi realizat 
abia in 1920 (punct de meditat pentru reformatorii noştri financiari, 
care aplică intr'o ajngură noapte, cu ajutorul unui manual elementar, 
un sistem de impăfite arbitrare),a adus mari amellorări ai în ca pri- 
veşte rentabilitatea şi in ce priveşte justiția. Numai că chiar după 
20 de ani de experiențe, se pare că cotele au fost fixate teoretic, 
Rezultatul ? „Ecarte-uri considerabile intre sumele așteptate și cele 
rezultate. In afară de aceasta, însăşi natura unor impozite cum e a- 
cela asupra cifre] da afaceri (aşa de fidel ai de prompt imitat şi la 
noi, fără să se ştie ce utilitate servește!) care nu numai că era injust, 
căci nu lovea numai ciştigurile ci întreaga cifră a afacerilor, dar mai 
avea ca rezultat că enerva tranşacţiunile, oprea elanul comerţului, în 
fine al productivităţii. i 

Rezultatul total e că impozitele dau In medie un deficit de 100— 
150 milioane mensual, 1200—1500 milioane anual. Cum suma totală 
pe care o produc e de 17 miliarde 400 milioane, şi cum choeituelile sint 
de 25 miliarde, reese un deficit probabil de 7 miljarde anual. 

Dacă starea financiară e gravă, cea economică nu e maj uşoară, 
Criza grozavă a schimburilor apasă şi asupra Franței, Ca concluzie, 
O necesitate de omniproducție (cuvintul e a lui Caillaux). 

Franța nu se mal reduce ja specialităţile el de export dinainte 
de războiu : articole de lux, alimentaţia, mătăsuri, ci produce de toate 
ca să satisiacă cererea internă. De alici un grav inconvenient: ruina 
sau măcar reducerea la o situație mediocră a specialitiților care a- 
duceau Franţei adevăratul ciștig. 

Altă consecinţă e politica vamală protecționistă, ajunsă la ma- 
Ximul +f de desvoltare, politică ce nu poate decit să paralizeze 


"schimbul loternaţional. In timp ce toate popoarele reinoesc tratatele 


"de comerţ dinainte de războlu, ln timp ce Germania îşi cîştigă dedu- 


"geurile privilegiate dinainte de 1914, in timp ce Anglia nrmează ace- 
i cale,—Franţa e silită să se Inchidă ictr'un zid chinezesc care nu 
poate să-l aduci nici o prosperitate. 

Nici unul din aceste inconveniente pp prezintă însă gravitatea 
problemei teparațianilor. Franţa iși vede in fiecare zi suma promisă 
micşorată, iar celace primește e neglijabil. Nădejdea celor mai mulţi 
e în o intervenție atwată care ar putea sill pe Germani să achite i- 
mediat datoria. Lucrurile au sint însă aşa de simple cum par. Im- 
periu! german prezintă azi economiceşte un cerios paradox: un fali- 


- meni total al tinanțelor publice şi a! creditului statului (dovada cursul 


mărcii), alături de o mare prosperitate comercială și iddustrială par- 


lr TE E, EA LTC NEEN 


CAS VIAŢA ROMINEASCĂ 


`~ 


bunurile particulare cind chiar şi acestea constau de cele ma 
ori în depozite sau compteri-curente In băncile străine? 

Astfel situația Franţei e insurmontabilă, E sigur însă că vina 
nu e decit a autorilor tratatului dela Versailles. Atunci cind toată 
suferinţa, cind toate sacrificiile răzbholului ap fost suporiate de Frahţa 
(peste 1 miliona 500 mil morţi față de 1 millon Anglia și America la 
ua joc; peste o optime din tiritorie devastată), ze putea insera tn 
tratatul de pace aʻeastă uşoară concesie, ca mâcar cele 70 miliarde, 
datorie externă a Pranțel către America şi Anglia, să île trecute în 
sarcina Germaniei, scăzind Franţei din suma datorită pentru repara- 
țiuni o cifră egală, Astfel insolvabilitatea Germaniei ar fi lovit pe 
America şi Angila care o puteau suporta mal ușor și maj lungă vreme, 
jar Franţa ar fi scăpat cel puţin de datoria interallati. Pentru rest 
ca ar fi primit măriuri germane şi soluția ar fi fost mai dusă pentru 
toţi, - Azi chiar sa vorbeşte de o anulare a datoriei interaliate, Ne 
îndolm dacă în momentul de față acest lucru maj e posibil, In mo» 
mentul tretatului dela Versailles însă, cind toată sa avea întreaga 
simpatie pentru sacrificiile Franțel, acest’ usor privilegiu era foarte 
posibil, cum s'au acordat atitea altele Belgie! (prioritate de ipeasare, 
de reparaţii, etc.). Sr 

Astăzi situaţia e foarte grea şi e probabli că Franța va obține 
datoria sa numai în mărfuri şi pentru o slabă parte in numerar şi 
aceasta incă, intrun timp foarte lung. A 

Acestea fiind datele, politica Franţei pn poate fi alta, Defectul 
cel mare al oamenilor ei de stat e că nu sint in deajuna oameni de afa- 
ceri. Un sentimentalism naţioralist (e cazul lui Clemenceau, Tardieu, 
etc.) sau o ideologie generală le maschează de multe ori psichologia 
realistă a pojiticei internaționale, f 

Prietinia Angiiei trebuia incă de mult metiată. Prietinii impără- 
Del anglo-saxoae nu pot uza niciodată de autoritatea el; în schimb 
sint utilizaţi de înttrese!e acestela. Ea face inainte de toate comerţ 
şi-şi apără propriile interese, bazată op un empirism străin de orice 
ideologie. Dacă in războiul mondial, naiva și sublima Franță credea 
că luptă pentru dreptul popoareior, Anglia nu făcea decit bilanțul in- 
tre debit şi credit al proprilior ei afaceri. După ce şi-a tras din vic- 
torie partea leului, Hota şi coloniile germane, interesele aliaţilor au 
inceput s'o plictisească, Ceiace o interesa erau propriile el dificultăți, 
Eşit din războiu cu un schimb excelent în timp ce celelalte popoare 
erau ruinate, incetul cu încetul producția ei wa mai găsit cumpără- 
tori, Ca concluzie, un şomaj ingrijitor. Ceata celor fără lucru creştea pe 
străzile Lonărei, intr'o masă amenințătoare. Dacă anul trecut cifra lor era 
un milion jumătate, azica întrecein momentele de criză două milioane, 
Problema comercială şi industrială se complică astfel cu o problemă 
socială. Cu orice preț Anglia trebuia să deschidă fabricile. Dar schim- 
bul său o făcea să nu mai aibă comande. Prin unul din acela bizare 
hazarduri, Germania ajunge să tragă foloase din propria sa nenoro- 
cire., Se pare că o lege a compensăfiei prezidă în istorie şi în ecos 
nomie. E normal ca o țară care are valwta ia trei centime 
să înceapă a vinde in afară şi a căpăta noi debugeuri, Pe te- 
ritoriul Italiei, Bulgariei, Jugoslaviei, Rominiei, comis-voiajori nemți 
desfac febril produsele veşnic crescinde ale imperiului dela Nord, Fa- 
bricile Germaniei pentru care lucrătorii naţionzii nu mai siat suficienți 
(sute de mij de lucrători ruşi şi polonezi sint angajați) nu pot satis- 


i 
a P \ | ELIT DT i [+ 


ticuleră. Dar dacă statu! nu poate plăti, s'ar putea cineva peri a 
mu 


OI ` Sch ea Coe eg TI kaiEalv d fg 
KE WENNT TI 
, LÉK e ci IMa Arg 


SCRISORI DIN PARIS 125 
0 DD ieia AAA Sl Da TI 


face comenzile. Prosperitatea comercială a Germaniei (vorbim de eco- 
nomia privată) e azi aproape același cași inainte de războiu, la acest 
timp capitaliştii englej! închid fabricile una după alta, lată de ce po- 
litica Iil Lloyd George vrea o reluare a relațiilor cu Rusia, vrea o u- 
orara a Germaniei, care ameliorind cursul märcii va scumpi şi ex- 
portul german. 

In această rețea de interese muitipie, Franța se prezintă izo- 
lată la conferința popoarelor, Singurul ei ajutor, singurul temeiu pe 
care se sprijină e armata ei, astăzi, poate cea mai numeroasă şi mab 
bine organizată din toată Ewropa. Acesta e şi motivul pentru cara e 
ostilă oricărei propuneri de dezarmare. Fireşte că dezarmarea poate 


conveni Angliei din cauza poziţiei ei insulare, ori Germanie! și Rusiei, 


care astăzi sint in situația omului care mare nimic de pierdut. De- 
xărmarea nu poate conveni Franţei, fiindcă pentru ea e ultimul refu- 
giu şi supremul ajutor în dificultăţile prin care trece, 

„lată cum situația economică poate dicta o anumită politică, lată 
de ce democratica, revoluționara şi progresista Fran e silită astăzi 
să facă cea mal retrogradă, mai militaristă, mai antipatică politică, 
Nu ştim care vor fl hotăririle conferinței dela Genua. Sintem siguri 
e ui - Franța nu va ceda și că izolarea ei va crește in concertul em. 

Pentru opinia publică dezinteresată şi drea tă această atit 
trebne scuzată ca Hind indispensabilă. e că ege popor e pere 
tea abdica dela ea, intrucit nu e vorba atit de o expanziune impe- 
rialistă, cit mai mult de un act de conservare individuală. ŞI In toate 
souge mal puternici decit opinia publică naționalistă joacă 

m Li $ 

Oricare ar fi insă cauza, incontestabil e că situația e şi tristă 
şi Ingrijitoara pentru pacea bietului contineat. Peste rănile încă des- 
chise, vălul de nebunie pare a întuneca din nou sufletul popoarelor, 


Mihai Ralea 


a 


In jurul unei traduceri 


tor să răspundă 
triva uzanțelor, care nu permit ca un au 
iaka A, dar ari încredințarea eren averi A pioreo 

i dreptul să ne apărăm eşteşu 
pentru teatru avem separe i anu 

i cind dreptatea e de partea noastră, 
ege? jbga citeva cuvinte observaţiunilor Leien e 
d. lorga într'o revistă săptăminală, cu privire la traducerea ri 
i de vară. 

e free! S a arid, dar vom încerca să-l facem cit mai 
atrăgător. Rugām aşadar cetitorul să ne urmărească. 


+ N 


| t model pe St. 
alfi traducători, d. lorga ne dă drep | 
O l er aN cărui traduceri d-sa apuce, ebe a eben 
Si excelente“. E bine să reținem t n 
Cent a tradus şi losif comedia despre care A BS LR 
tem să facem la fiecare pas coapte „între e 
ceri, — izerabilă, cealaltă „excelentá™, . : 
săi Prima oboervaikiae a d-lui lorga se referă la următorul pa 


sagiu din versiunea noastră : 


„Patru zile fericite vor gr Zeng? be? Pia i SE să 
screşte luna asta veche şi-mi to 
d ere zăbovind necontenit moştenirea nepoților”. 


D lorga spune că trebuia să traduc aşa: 


E) „patru zile fericite-aduc 
O lună nouă, dar, vai, îmi pare-aşa de ncet 
Că piere tuna veche | l Ea 'mi zăbovește dorul d 
Ca o doamnă-a curții (step-dame) oti 0 văduv 
"N deiung prăpădind venitul unui tinăr*. 


Adică, după d. lorga, în partea a doua a 
vorba de a? ceva mal puţin morale“: de o doamnă a curţii 


A 


comparaţiei ar fi d 


Să 


KI 


0 IN JURUL UNEI TRADUCERI 


"ori o văduvă (necesarmente tînără) prăpădind banii unui tinăr 
cu care se află în relații de dragoste... 


Să vedem cum. interpretează losif, cate e un traducător 
„excelent“, acelaş pasagiu : , 


si-mi tot amină dorul meu cel viu, |! 
"Ca maştera bătrină care roade” 

7 Prea mult din renta unul vitrig us, 

j Ké Maştera bâtrină | E foarte greu de închipuit ca o babă 
„care mai e şi mäer" pe de-asupra, să izbutească a stoarce 
banii unui tinăr. Acel tinăr ar trebui să fie complect idiot, 

De fapt, losif pomeneşte şi de un „fiu vitrig“ (care nu 
există în text, ca şi „nepoţii“ din versiunea mea), tocmai ca să 
arate că nu e vorba de „relaţii ceva mai puţin morale“, 

Tot aşa interpretează şi Schlegel : 


ene ËI hiit mela Sehnen hin, 
Gleich einer Wittwe deren dürres ‘Alter 
Von ihres Siiefsohns Renten lange zebrts, 


, Francisque Michel de asemenea: 


„Elle retarde l'objet de mes désirs comme une marâtre (mamă 
vitregă) ou une douairière ou! va consumant le reveau d'un jeune 
homme: 


Pa Montégut la fel. ; i 
“Toţi pomenesc de o bătrină sau o mamă vitregă care in- 
„Hezie prea mult ia viață, in dauna moștenitorilor, Nici unul ou 
i, interpretează in senzul d-lui lorga. Toţi sint mal aproape de 
versiunea mea, decît de aceia a d-lui lorga. 
zicem că noi „n'am cuncscut textul englez“. Dar Iosif, 
care e un traducător „excelent“ 3. Să zicem că losif a tradus 
după Schlegel. Dar Schlegel, care e socotit cel mai bun tradu- 
âtor al lui Shakespeare în limba germană? Dar Monttgut, care 
ează în Larousse ca specialist in Shakespeare,—ca cel mai 
"BET comentator şi traducător al lui în franţuzeşte ?,.. 
„ Mire d. lorga şi Montegut sau Schlegel,—preterăm pe cei 
in urmă, Preferâm şi pe Iosif, fiindcă e „excelent“, 
A doua observaţiune a d-lui lorga se referă la următorul 
versiunea noastră: 


la 


Y 
= 


pasagiu din 


` ) 

„In curind aceste patru zile se vor fi topit în noapte. Patru 
nopți işi vor îi distrămat în visuri timpul în urma lor, Şi atanci luna, 
„ea un arc de argint zugrăvit de curind pe cer, va contempla noaptea 
` Strbărilor noastre de nuntă- 

8 WM A 


i 4 » ` $ Y 


g 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


D. lorga crede că era mai bine să fi tradus aşa: 


Patru Alte jute s'or cufunda lo noapte; 
Patru nopți vor duce iute visul vremii (2) 
Şi apoi luna ca un are de argint 

In ceruri Încordat din nou va vedea noaptea 


Solemnității noastra, 


Felul în care d, lorga încearcă să ne corijeze, aminteşte a- 


necdota cu luceatărul şi cu cei doi ţigani: 

— Ai văzut lufacerul ? 

— Nu se zice lufacer, mă prostule, Se zice lucitender.,. 

Noi credem că arcul de argint al lunei este mal degrabă 
„zugrăvit pe cer” decit „în ceruri încordat“. In englezeşte poate 
fi frumos, dar în limba noastră o lună „incordată“, fie ea şi 
crai nou, sună foarte ciudat. 

lar „solemnitate“ pe romîneşte nu însamnă numaidecit nuntă, 
Solemnitate poate fi şi o paradă sau împărțirea premiilor. Chiar 
şi losif, care este „excelent“, traduce pe solemnities din origi- 
nal prin „sărbătoarea nunţii noastre“, iar franțujii prin „la fete 
de nos noces“. 

D. lorga traduce cuvint cu cuvint. Dar o traducere literară, 
şi mai ales una făcută anume pentru teatru, e altceva decit o 
versiune chinuită de clasa a IV-a secundară. A traduce „mot ă 
mot“, înseamnă Intotdeauna a silui sintaxa şi uneori a ` falşifica 
vocabularul limbii în care traduci. Intocmai aşa | s'a întîmplat 
d-lui lorga cu pasagiile de mai sus. 

A treia observaţiune a d-lui lorga... i 

Dar de ce să nu crețăm mai bine spaţiul acestei reviste d 
Toate observațiuniie d-sale sint de o potrivă de întemeiate. Şi 
toate „greşelile“ 
ducerea bal Iosif, care a fost totuşi un traducător „excelenti“. Sin- 
tem, fireşte, la dispoziţie oricind, pentru a face proba. 

„Aş putea continua cu acest sistem”, spune d. lorga. 

Cu acest sistem, de sigur că ar putea continua, 


G. Topîrceanu 


p 


pe care ni le impută, se găsesc aidoma în tra- - 


"97 same e e 


<a "` aiiai AM 


Recenzii 


N. Batzaria, Din Lumea /slomulul, Turcia Junilor Turci, 
gi da „Ancora“, București; Sporeda isa 
s SCH seh 1921. nil da Cadine, 215 pag., 16 
eesie dou | -lui N. Balzaria se ocu ume care 
ne-a apărui loideauna EE lumina Pre a i rr ba o- 
rienlale. C'un lrecul măre| de războae şi cuceriri, cu tor amd şi 
haremurile, cu proverbiala lor cinste, cu resemnarea şi faialismul lor, 
Turcii ne-au fost loldeauna simpatic). Deşi isioria ne vorbeşte de o 
lungă și odioasă dominalie lurcească, poporul nosiru a inirat în cus 
realul nou de vială şi libertate fără ură impotriva vechilor asuprilori. 
Explicalia irebue so căulăm, poate, in laplul că Turcii n'au fost în 
conlaci direc! şi necontenit cu noi în acele vremuri ; că răul | am pri- 
-mit mai mult dela vechilii lor, Grecii fanarioți Țările dela sudul Da» 
nării au fost paşalicuri şi populațiile lor s'au încovoial subl harapnalc. 
Principalele romineşii s'au bocurat de all regim; pe păminiul nostru 
Lie e d grap DE w ue ere d e ee SC moschei, 
age! oşlenii sultanilor obișnu au țară nuñal ca să 
peri o omn loldeauna hrăpăre| şi să Sege situl pe 


pe un D 
care lumea-l nădăjduia mai bun, acțiunea lor se asocia;cu stări sullee ` 


speciale, c'an fel de recunoştinţă peniru stăpinilori, deşi chier 


i acești See erau pricina reală o imensei noasire nenorociri şi li» 


i Vor fi fost şi alte pricini, se'njelege. Toale au coniribuil la 
ea aceasia sufletească fală de Turci. Generalia dinaintea noas. 
ea care a fäcul războiul Independent), nu pulea să sufere pe 


Datt duşmani, Turcii. La 1912, cind a izbucnit războiul balca- 
duc foarie bine aminte că simpaliile po a prea me, erau 


cil teile a pretulindeni prevedea c'o ciudată siguranță victo- 
D sg eg eg e be eier e prea a cr niru "el 
f a Orecilor, aveam aminlirea unul celebru loc de 
bălălie numit Domoco:. Ce însemna aces! curenl de simpallie paniti 
ar Popa bg deg | populalii ei un a SS EE ori 
e. in ches e acesiea însă muljimea 

nu judecă, ci devine Gestalte nă la absurditate, , 


ci 
ES E furela Junilor Turci, fă Bai i inf ă Turcia de a- 
cum 10—15 ani. Spre surprinderea aleatorii ge Da ët se 
NEE 
t i n e nc- 

rul și lumina er europene. Nat niciodată gien H co anuma 


de care dorobeanjii luptaseră la Plevna, ṣi area dragosie ` 


Pë Zeg 


H 


> 


Sc? 


eg 


LA) 
D în - 
130 VIAŢA ROMINEASCĂ | RECENZII 131 
———— — Pe 
s'a pelrecul alunci. Am văzul numal din gazele că Abdul Hamid a „ Aoriseşte, dind delalii picante, aventurile Cucoanel Marghiolija, ne- 
fost înlăturat şi oameni noi, ca Enver-Bey, Talaal și alții, au veni! în vasila marelui logolăl Costache Siurdzra. Cucoana Marghiolița mat fu- 
fruntea lreburilor ca să resiaureze şi să regenereze vechea împărăție a sese mărita!lă odală: c'un fecior de Domn. Pe acesia, ea l-a urma! — 
tul Baiazid și Soliman. D. Batzaria, care a fost un lovarăş al junilor ` ca zălog-—la Conslaniinopol, „speriind Orientul cu frumusețile sale“. 
Turci, care a fost minisiru in cabineiele acelor vremuri tulburi şi ple- Cavalerii legațillor europene, ambasadorii și chiar Sulianul Mahmud 
niponjiar la Londra în pacea balcanică, a văzul foarie de aproape ar fi fost „lulgerați” de privirile el. Mulle certe singeroase ar fi izbue- 
toale şi ne dă lămuriri și amănunie desiul de interesante. nit „între cei ce aspirau la amiciția sau la favorurile sale“. Sultanul 

Regimul hamidian, conrupi al arbitrar, slăpinind prin splonaj şi chiar ar fi trimis so aducă la Palot („împreună cu soțul ei”), „penlruca 
teroare, s'a dărimal ca prin farmec la cea dintălu amenințare a ci, ao admire mel de aproape“. Padişahul, apoi, „ar fi invilal-o să vize 
torva energii indrăzneje. Nimeni în împărăție n'a ridica! un deget ca teze haremul imperial“. Dar cie n'a mai point, în această chesiie, 
să-i ia apărarea. Zorile nouă de libertate au fost saluiaie prelulin- cronica scandaloasă a limpului |... (Acestea se pelreceau în prima ju» 
deni cu enluziasm. mălale o veacului lrecul). 

D. Batzaria arală că dacă s'ar fi găsi! atunci cileva regimenle Cucoana Marghioliţa, în preziua războiului ruso - lure, fugi 
bine comandate, mișcarea Junilor turci ar fi fos! uşor înăbușită. O re- din Consiantinopol, scăpind estiel de bërbal, şi se inloarse pe o co» 
flexie asemănătoare s'a făcul lo 1917 cind a sucombai alt regim de rabie în Moldova, „doritoare de a vedea armalele ruseşti despre care 
silă, arbitrar și leroare, în Rusia, Se vede că asemenea regimuri sub- auzise mulie lucruri frumoase.” Rusii năvâliră în Mo'dovra, cäicară 
sislă numai din pricina ignoranței ai inerjiel maselor, dar că poartă palatul domnesc şi-l ridicară pe Vodă. Cucoana Marghiolița „se 
în ele inșiie virusul morÎil. - puse atunci să cucerească pe Muscall pe calea diplomatică a ochilor 

Cuarloase, dar foarte explicabile, sin! relaţiile pe care ni le dă ei, Mulţi generali fură învinşi. La retragerea trupelor ruseşti, Cu» 
d. Balzaria cu privire la felul cum au înteles liberialea junii Turci, coana Marghiolijă plecă chiar în Rusia cu Princepele Mahanov, dar 
după ce au venii la pulere. Aproape loti s'au arălal şovinişii, visind — cerlindu-se cu dinsul pe drum-se întoarse dela Sculeni la laşi, 
un panlurcism imposibil, inaugurind înir'un veac nou sisteme ale ve- „unde mulji edorelori o așiepiou spre a se indulci de bunele ei grafii", 
chiului fansiism oloman, Europenismul și civilizația nu erau dech de Aici ea îşi oferi mina marelui logofăt Costache Sturdza. Dar IH- 
suprafață. In adincul lor, Junii Turci se arălau al irecutulul. Atit este niştea lul de sof nu finu mult. Mareile visternic Nicolache Rosno- 


de adevărat că popoarele nu pol face salluri ṣi că fi vanu Incebu cn sorli de Izbindă —impresurarea Inimii prea lrumoasei 
liberlalea pe care o merită. 2 Lake dë logoielese. Costache Siurdza—după mullă chibzulelă—nu gāsi al! mij- 

D. Balzaria ne dă in această carte a sa o mulțime de lapte care ioc de a-şi salva onoerea — deci! fuga. Luindu şi nevasta, el plecă la 
pol servi de lămurire a tuluror evenimentelor care au mai avul loc desa. Dar acolo, in același olel cu dinșii, se instală și rivalul. 


ulterior în imbălrinlia Turcie.- Stalul Sullanilor a fòst F Osilical în Cronica scandaloasă zicea că Rosnovanu „primea sările pe o dumă, 

lanalism religios, campameni militar la marginea Europei, neaducind pe care o pune chlar pe reg: săi, fără a lasa perdelele și lâră 

nici o conlribujie civilizajiei, singuralic şi sierp, poporul lurcesc ire- a se jena de lrecălori”, arele logofši, cum allă de isprările Cu- 

buia să ajungă zilele iragice ale prezentului. coanei Marghiolije, plecă la Moscova. Apol—la Kiev, Varşovia, Pe- 

„___ În Spovedanii de cadine d. N. Baizaria ne dă citeva porirete şi tersburg.. Dar primejdia îl urmărea pretulideni... 

cilera lablouri care compleclează cariea de care am vorbii mai sus arele logolăt, pierzind cu liecare sirămulare ciie o moşie, 

Acolo aveam pagini de contribuție istorică ; alci arem pagini de lite. „rămase numai cu Ruginoasa şi Todirenii, şi aceste incă ipolecale“, 

ralură. Fie că vorbește de amărăciunea și tristeja haremurilor, fie că in asilel de imprejurări, - Costache Slurdza lu nevoit să se inloarcă 

ne infălişează alte curlozilăți ale vieții turceşti, ori irete caracie- Š.. 

risiice ca al lui Edem-Paşa, ori lusuf-Aga, ori Zahi e-Hanim, -d. Ba- Domnul îi dădu preşidenjia consiliului de minlştri, 

tzaria se dovedeşte bun cunoscător al vieții turcești, Dar nici rangul solului, nici casa luxoaxă, nici cele cincispre- 
Despre Turci, cu dragosie, a scris volume pline de poezie şi zece lrăsuri din grajd n'au adus mulțumire în sullelul nelinişiii al Cu- 

mister Pierre Loti. După ce am isprăvii cărțile d-lui Batzaria, am des- coanei Marghiolija. Rosnovanu larăși începu operaţiile de recucerire. 

chis la intimplare Les Desenchantces şi am recht cileva pagini. Pierre Succesul era, - după cum se spune, de partea lui. 

Loti esle un poet neinlrecul, însă sin aceasiă carte despre Turci, ca Cucosna Marghiolila, odată, se duse —pentru vre-o două luni - 

şi n altele despre alte seminţii, vorbeşie prea mult despre sine, lar lu- ia Ruginoasa, „simțindu-se obosită de zgomolul Capitalei”. O iasoji 

mea prin care vrea să ne poarte e foarie multa imaginajiei sale. Nu Săndulache, fiul Marelui Logofăt 


vreau să spun că asta ar îl un cusur, nici că alji poeți fac alifel. Nu peste muli limp, Rosnovanu veni la Ruginoasa „cu cincizeci 


D. Batzaria, care nu e poet, m'are nici străluciiul stil „de feciori boereşti călări, înarmaļi cu câte-o flint, şi zece arnăsli”. 

nici nu ne înalță pe aripi de fantazie ca marele scriitor esch = ger Men hotarul moş el, vre-o „sulă de Faraoni voinici, ple- 

izaria povesteșie natural şi simplu, căci d-sa nu e un stilist; însă lost şi spăloşi, praiilicați fiecare cu cite doi sorocoveli și lămiiali pr 

iPune ce trebue și cil lrebue, şi pot asigura că am inirat în lumea cileva vedre de via şi rachiu“, inarmaji—şi ei—dar „cu clomege ş 
KL 


lurcească ceva mal real R 

lai pă, mai real cu den decit cu subiilul poet al misteriosu- = "ec lul Răsnovanu — dind cu ochii de sasea polst 

M. S descărcară haliciuri mici, care-i pirliră pe tigani de 
ADOVEANU briu parerea tezistenjă aoti; Tiganii umplură lufișurile. 


É vanu intră atunci cu triumf, in sal. La caslel insă, se in: 


$ E) 
i cinse o lupi,- de dala aceasta mai serioasă. Foc fişnea prin mele- 
vi Goorge Sion, Moldova romantică, Bibl. „Foi Volante“, Edii reze, dar mal mult peste capelele asediatorilor. Armata de asediu 
e st kpreni ee Sg 5 lei. A = sparse, cu popoarele: poarta de slajar ea geg d a pe ma 
oşură, orge Slon,—pe lin arnăuţii lui Rosnoranu de-oparie și ai lu ndulache de a > 
romantice a lul Beizadea Origore Starâză cu BE, EE) i cărcară puşlile unii în alți. Pe scările curjii, Săndulache se apără 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu vitejie. In slirșii, un ornăul îl sirăpunse cu hangiarul. „lar egen 
nul KE (Rosnoranu) Intrind nesupăral în casă și găsind Ja 
cum s'a zis şi după cum estè şi probabil) pe cucoana Marghioli a le 
şinată, a găsil cu oie să o ridice şi so ducă la Slinca, spre a o 
deștepla şi a o consola”. 

” ët logofăt raporlă cazul lui Vodă, cerind pedepsirea ging: 
*atului. Domnitorul îl trimise pe Polcovnicul Schelelii la Sinca, cu o 
sulă de cBlărasi- să la cu asalt castelul. Inireprinderea nu era toc- 
mai uşoară, Porţile şi zidurile erau solide. Melerezele erau bine a- 
părale. De-aceia Polcovalcul „ceru ca numaidecii să i se trimilă 
parcul de artilerie penlruca să facă o spărtură în zid, Vodă însă nu 
vroia a ridiculiza arlileria, fiindcă era compusă numai dinir'an lun (și 
acela miliie|). ci trimise ordin ca să |ină asedia! castelul, pănă cind 
cel din lăuniru, neroiji de foame, se vor preda.“ 

Cucoana Marghiolija—prinir'o scrisoare bine ticlultă —obiinu, 
prin stăruința Marelui logofăt, despresurarea caslelului. Eroina lre- 
bui să se iînloarcă la laşi, lar urmărirea criminallcească să se sus- 
pende,— Nicolache Rosnovanu răminind nesupăra! de nimeni. 

Cucoana Marghiolija se reînloarse, înir'adevăr, la casa marelui 
logolăt,—dar nu peniru mult timp. lalr'o bună zi, Rosnovanu o răpi 
din nou înlr'o „trăsură mare, închisă, cu doisprezece cai, minaji de 
trel surugii”, - 

Marele logolăt trimise un curier pe urmele fugarilor. Zădarnic 
insă. Cuconul Nicolache trecuse granija pe le Mihaiieni. 

După mulji ani, George Sion a revâzul-o pe eroina acestor a- 
venluri. „Inir'o lrăsură-caleaşcă o îlinjă mică, girbovită şi aproape 
uscală, şedea ghemuită intr'un colț. A lrebuil să-mi spuaă cineva că 
este acea falnică persoană, care se numise cuconna Marghiolija— 
singura, unica și necomparabilă frumuseţă a Moldovei... care a șliul 
in cele din urmă a se lace venerală chiar cu ullarea păcalelor ei 
din lrecul”. 


Aceasla-i povestea cucoane!i Marghiolița. 

Palaiele dela Stinca şi dein Ruginoasa exislă şi acum. Drume= 
UI se uilă cu indiierenjă la ziduri, la porți, la scări. Nimeni nu se mai 
gindeşie la asediurile amoroase de pe vremuri: la şușanelele care 
trăsneau din melereze, la arnăujii cu hangiaral plin de singe, näpus- 
iindu-se îloroşi pe scări. 

Astăzi toate s'au liniştit. 

Demull s'a prelăcul în pulbere „llinja acela mică, girbovilă, a- 
proape uscat’, care—în linereje  ulmise pe ambasadorii inlernajio- 
nali, pe generalii rugi, st chiar pe Mahmud, sulianul, „Pacatele ei din 
trecul ?* Dar cui îl mai irec prin minte ?... f 

Sfirşiad de cetil ultima pagină a amialirilor lui George Sion, o 
indoială parcă clalină sentinja de condamnare. Oare cronicarul a re- 
dal exact faplele, aşa cum s'au pelrecul elè, —sau numai cum i-au 
fosi lransmise, şi lui, de cronica scandaloasă a timpului ? ; 

Avenlurile din Constaniinopol, Odesa, Moscova, Kiev, Pelers- 
burg,—chiar pe timpurile acelea, —nu puleau îi eonirolaie decii ex- 
irem e anevoios. lar unele din ele sint, fără nici o disculie, simple 
invenţii... 

Ar D inleresan!, dacă un bălrin cercetător de documente, cu 
barbă albă şi cu ochelari pe după urechi, ar sludia ~in sările lungi 
de iarnă — scrisorile şi însemaările familiilor Şiurdza şi Rosnoranu. 
ine şiie ? Poate acel isloriogral, ridicindu-se deasupra palimilor o- 
meneșii, ar pulea-o reabilila pe cucoana Marghiolija. Câci poate nu- 
mai din pricina exiraordinarei sale frumuseli, auzul birlitorilor s'a as- 
cujii inir'atiia de i-a prins chiar vorbele de amor, şoplile tocmal la 
Conslaniinopol,—iar privirile lor s'au lungii pănă la Odesa, sirecurin= 
dusse lscoditoare prin ferestrele fără perdele... 

Cine şlie ? Poate cucoana Marghiolija e o viciimă,. € 


A 
k 


€. Rădulescu-Motru, /ncotro merge Germania de azi ?—Serl- 

sori dinir'o țară învinsă, Edit. „Carlea Rominească”, 1922, Bucureşii. 

Cunoașterea adevăratei stări de lucruri, care domneșie în Ger- 

mania în urma înfringerii 4 a revolujiei, prezintă o deosebilă Impora 
o 


tanță. Şi istoria ne arată jară învinsă poale oferi uneori un pri. 
lej mai bogat în învăţăminie, decit țările învingătoare. Imprejurăile 
sini însă deparie de a fI în această privință prielnice unei cercetări 
obieclire, Evenimente receale au lăsa! în suflete o urmă adincă, per- 

ceplia clară a realilăjii e iuiburată de resentimente obscure: lar Jude- 

cala ascullă, în acest domeniu, mai muli de logica senlimentelor, decit 
de acea a Inleligenţii. 

Părerea in general răspîndită asupra Germaniei acluale, între inie- 
lectuali caşi în presa noastră, lee d. bt. nu dileră muli de acea care domi- 
mă în presa lranceză: Qermania e azi republică şi democralia socialistă 
s'a instalat la guvern, dar să nu ne lăsăm înşelaji de aparență ` adin- 
cind mai bine realilatea, ne vom da samă că Germania misiilică, în 
scopuri interesate şi după vechiul său obicelu, opinia publică a lumii, 
Dacă fajada şi decorul au sulerii schimbări, în sufletul lui, popo- 
ral german a rămas tol militarist f războinic ; el aclamă la săr- 
bători pe generalii Kaizerului, suspină după vechiul regim și, în comu- 
sitate de senlimenie cu intelectualii lui, nu aspiră decit la reranşă, 

ulescu- Motru, care e un cunoscător prolund al culturii şi 

al mentalității germane, în urma unei călălorii de studiu şi a unei an- 

cheie făcule de curind la faja locului, contestă adevărul acestor afir- 

maţii, în care vede numai un prelexi binevenii, la adăpostul căruia 
imperialismul francez işi caută jusiilicarea. 

Sincerilalea regimului democrat el Germanie! actuale nu poale 

D pusă, după părerea so, la îndoială. OQermanla se guvernează azi 
după o concepiie soclalisiă, deocamdată in mod lempera!, în acord cu 
burghejii, cum cer împrejurările, der în fond fără şovăială, în direc- 
ilia socialismului revoluționar. 

i Pe cind socialismul rus sau bolşevismul, concepție mistico-rell- 
gioasă și dogmatic-comunistă, nu coasillue deci! un provizorai fără 
imporianță pentru istorie, republica germană —crede d-sa —rezulial ne- 

evăzul al războlului, e incepulul unei direcții noi care ta schimba 

ola Europel și a lumii. 

Dacă vechea clasă conducătoare a Oermanlel idealizează incă 
ireculul, energiile producăloare au lrecul loate la socialism. 

Soclalismul, așa cum îl înțeleg azi Germanii, constă înir'o nouă 
şi radicală valorare a muncii și deci o nouă conștiință a clasei mun- 
«lioare. Țară săracă în materii prime, avind in schimb o populație 
densă şi compusă in majoritatea ei de muncitori incordați şi discipli- 
reji, Germania a injeles că bogăjla brulă a nalurii trebue inobilală 
(veredeli) prin mina omului. 

Faimousa conslilujie votală la Weimar în August 1919, e rezulia: 
tul unui compromis intre burghezie şi socialism, Ea garanlează pro- 
Prielalea individuală, dar în acelaşi limp lasă legiuilorului dreptul ne- 
limitai de expropriere... Drepluriie de succesiune rămîn, dar Statul 
poa cak al ia din eie parlea pe care o vrea. laireprinderile capila- 
liste nu sin! interzise, dar pentru conducerea lor capitalistul trebue 
să ia slalul comilelelor, in care sint şi lucrători. Nu se suprimă sa- 
Jarul ; vor exisia şi pe viilor salariaji,—adică sclăvia, pe care o de- 
nunță socialismul, va continua şi pe villor; dar Statul va avea grijă 
ca aiment să nu rămină fără lucru; și dacă cineva va răminea, va fi 
intrejinul de stai. Patronul și lucrălorul sin! deopolrivă de iîndreplă- 
D LS amesiece la regularea salarulul şi la desroliarea Ioairepria: 
erilor.u 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar textele de consillulie sini pentru istoricii de şcoală veche; 
realitatea nu se descilrează din cuvinte, ci din fapte- 

Öri aceslea arată oricărui observalor neprevenii, că stăpinii ac- 
"oni! ai slalului german sini muncilorii organizați în partidele socia- 
liste care, peniru pujinul noroc ce a mai rămas burghejilor, nu merg 
totdeauna împreună. El îşi impun guvernanților nu numai voința, dar 
şi capriciul. Dreplul lor la grevă e nelărmuri! şi conştiinia lor e ħi- 
perirofiatä. 

Prima Încercare de a se reveni la sterea dinainte de războiu, 
ar aduce după sine ciocniri singeroase şi dictatura efeclivă a prole- 
tarialulul. 

De un deosebit interes sînt paginele in care d. Motru descrie 
lupia pe cae o duce in mod liber, inăunlrul şcolii germane elemen- 
tare, concepția socialistă împolriva celei conlesional-catolice şi mai 
ales a celei naționalisie. 

Naționalismul, susțin socialișiii, e potrivit în perioada de lrecere 
dela feodalism la caplialism, atunci cind se realizează unitatea popoa- 
relor. Azi însă, el e fără rost şi nu poale fl cel mult, decit o alacere 
de conştiinţă personală, caşi conlestonalismul. Najionalismul nu mal 
serveşie acum deci! politica prolecționistă favorabilă capitalismului, 
masă scopuri războinice, ce ascund Interesele clasei exploalalcare. 

octallamul vrea dimpotrivă o școală a muncii Internaționale, emanci- 
pală de subt coniesionalism şi de subt naționalism, o școală peniru 
muncitori și nu peniru exploalalori.., 

Consiatările cași alirmațiile d-lui Molru au slirni! și coatință 
să slirnească încă disculii caşi prolestări pasionale. 

Domeniul realității sociale e acel al forjelor psihice imponde- 
rabile şi, cînd e vorba de prezent, ele nu pol fi decit aproximativ şi 
imperfect dozate. A crede în posibilitatea unei analize precise șia 
unor rezullale exacle În celace priveşte raporturile dintre aceste forje, 
jocul lor complical, cași evolulia lor viitoare, e o dovadă de uşurinţă 
sau de diletanlism. 

Toluşi din observaţiile d-lui Motru, pentru celilorul Imperial şi 
care în celace privește cultura germană nu e lipsit de orice orientare, 
cileva adevăruri se desprind sau par, cel puțin, probabile. 

Sentimentele pe care le deştenplă în sufletul oricărul German, 
nu slit înlringerea şi pierderea Alsaciei ai a Lorenei sau Posenului, 
cit condițiile economice ale lralatului dela Versailles, ocupaţia mitt: 
lară a provinciilor dela Rhin şi mal cu samă dorința destul de răspiu- 
dită în Franța a desmembrării germane- sint desigur o realitete. 

Sint însă acesle fapte suficiente peniruca poporul german să 
dorească, în masele lui profunde, o acjlune războinică sau o reiatoar- 
cere la vechiul regim? Nenorocirile pe care le-a adus imperialismul, 
slăpinirea Junkerilor, mililarismul n'au avul aici o influenjă asupra 
sufletelor? Din grelele încercări recente, n'au învalal oare ele nimic? 

Oricare ar fi defeclele caraclerului german și în ultimul timp 
ele au fost scoase în relief cu prisosiață, unele Insușiri pozitive nu i 
se pol totuşi nega ` voința disciplinală, pulerea de muncă, serlozilalea 
gravă şi religioasă a firii. Poporul acesta a cunoscul momente, nu 
mai puțin grele ca acele de acum; războlul de lreizeci de ani sen 
iena. Toldeauna insă, uneori mai repede, alteori după un timp mai 
indelungai, organismul lui à reacționa! şi, călil în aspra şcoală a du- 
rerii, a reuşit să facă față c'o minunată vigoare, situațiilor nouă. 

Dacă olijerii superiori concediaji, nobilimea rurală şi unele cer- 
curi burgheze au azi molire să regrele vechiul regim şi, privind spre 
irecul, doresc un Bismark şi nutresc ideia revranşel,—masele munci- 
toare, cași numeroși burgheji, se gindesc la aliceva, mai pozitiv, mai 
solid, mai durabil. 

Hei mult sau mai puţin conșileni, în spiritul lor, îşi face în fle- 
care ai loc ideia, că numai intensificarea producției și organizarea ei 


AEN 


z 


+ 


ó 


$ 


ii 


Y 


RECENZII 135 
cit mal perleciă, alit din punct de vedere technie cit şi din acel al 
dreplății sociale, poale ridica Cermania şi constitui mini adevărala ei 
forță. Dar munca constructivă, are nevroe de democrație cași de pace. 

Intelectualii, mullă vreme în serviciul vechiului regim, nu pris» 
vesc-—ce e dreplul—cu simpatie, ordinea socială nouă. Der ei sint 
încă dezorientaji de mersul accelera! al evenimentelor şi mini, semne 
to , se arăla deja, vor [i antremgit și ei, de mişcarea irezistibilă 

ŞI desigur Germania democrată și pacilisiă, atit de bi 
peniru lupta economică, e peniru vecinul ei din e vg 
primejdios decil Germania militarisiā, învinsă şi dezarmală, al cărui 
D e evocal Lotus, la orice pas. Căci Franța, oricare ar D slor- 
lările ei viiloare, va răminea pe acesi leren înir'o vădită situație de 
inferiorilale şi e o inirebere dacă, în fala Germaniei nouă, capitalismul 
sprijinit de mililarismul francez nu reprezinlă lreculul, o treaplă învre- 
chilă din evoluția socială a lumii și dacă interesele lui locale mai 
coincid, în această oră, cu acele ale unui înireg conlineni ? 


OCTAV BOTEZ 


Sextil Puşcariu, Dacoromanie, Buletinul „Muzeului limbii ro» 
mine“, Anul l, 1920 —1921, Cluj, 1921, ge, 608--VI p., prețul 150 za ? 

„Sint popoare miel înzestrate îndeosebi! peniru anumite şiiinți si 
al căror rol esie uneori holăritor“. Astfel începe marele filolog A. 
Meillet elogiul danezulul Vilhelm Thomsen „azi, cel mal mare nume 
al lingvisticei” (Revue des Deux Mondes, 1 er Fevrier, 1922). Se pare 
că şi la nol, Studiile filologice sint o particularitate a neamului. A fost 
la nol, incepind cu şcoala lalinistă, În lol cursul veacului lrecul, o mis- 
care [ilologici vie, in care cele mai mulle hipoteze și-au găsii solutii 
setisfăcăloare. Alunci s'a începul studiul „gramalicei istorice“ romine, 
mal înlăiu de sirăini ca Diez, Miklosich şi Mussafia, peniruca mai pe 
urmă să continue Rominii cercelările ştiințilice în acesi domeniu. Cu 
A. Lambrior s'a început în filologia romină şcoala de cercelări mo- 
derne, pe urma căreia s'a lucral cu alila succes, ajungindu-se la u- 
nele concluzii definitive. Poale singurul regret ar fi că, deşi aproape 
se împlineşte un secol dela apariția primului Dicţionar rominesc, cu 
toală munca şi sforțările depuse în acest timp, nu arem un Dicționar 
complect al limbii romine. 

Colaboralorii Dicţionarului Academiei au alcătui! pe lingă Uni- 
versiialea din Cluj „Muzeul limbii romine”. Apărulă subi formā de 
anuar, Dacoromania cuprinde o scrie de sludii, o parle destinată Dic- 
ționarului cu nolije eiimologice, alla de articole mărunte. 

Studiile cu; rinse în acest anuar sini: 

1 Vasile Grecu, Erolocritul lul Cornaro în llieralura rominească 
ip. 9—72), Esie o monografie specială asupra acestei cărți populare, 
sludiată atit din punci de vedere al istoriei literare, cil și din acel al 
legăturilor dinire diferite redactări siräine şi romine. Asemenea mo- 
nografiii nu pot îl decit binevenite între pulinele studii pe care le e- 
vem asupra lileralurii parure scrise. 

2 S. Puşcariu, Din perspectiva Dicţionarului (p. 75—108). Au- 
lorul dă întălul sludiu de subt acesi Uu: „Despre onomatopee in 
limba tomină“, în care cercelează namei cuvintele imilalire. In acest 
studiu sintelic, se fac observajii de fonetică şi se cercelează schimbä- 
rile fo ce, derivajiunea şi raportul sintactic al cuvintelor imitative. 
La sfirşii, pe lingă citeva observaţii siilisiice, se arală cil de mult se 
REECH limba pria onomatopee. 

A . Drâganu, Din vechea noasiră loponimle (p. 109—146) pro» 
pune eiimologiile numelor de inăljim! Timpa şi Chicera şi comenleuză 


135 VIATA ROMINEASCĂ 


elimologi!le date de Oombâcz Zollân şi Mâlich János numelui Abrud 
el a numelui Braa dată de cel din urmă. Deasemenea ne dă elimo- 
logia numelui topic Augen, — 

4 Silviu Dragomir, Citeva urme ale organizației de stal slavo- 
romine (p. 447 - 161), indică unele lucruri cu privire la comunllatea de 
sia! slavo romînă, din constatarea in Banat a Jupelor și apr per al din 
exisienja iastitullei crainicilor în Maramureş, a celăjl'or de pămint și 
a liniei prisăcilor vechi, după care s'ar pulea stabili granița apuseană 
a leriloriului rominesc a! Transilvaniei, inainte de venirea Ungurilor. 

Procopovici, Eccum (p. 162 - 135) încearcă să dee o ex» 
plicare peniru formele pronominale şi adrerbiale compuse cu eccum-, 
numa! În ce privește pe cc: şi u din silaba a doua, 

6 T. Capidon, Originea vocalivulul in Je (p. 125-209). Cerce» 
tind origina vocatiralui în «le, ajunge la paira concluzii: 1) Je dela 
vocaliv nu poate fi deopotrivă ialerjecliei bulgărești Je: 2) Je Ire- 
bue să lie pus în legălură cu terminația ul dein numele de persoană 
din documenie; 5) -Je reprezintă vocalivul acelor nume; 4) sufixul 
-ulescu < -ul (arlicol) + sul. eseu, 

7 V, Bogrea, Citeva considerații asupra loponimiei romineşti 
(p. 210 201 Se dă o metodë de Invesligalie în loponimie, precum şi 
etimologii de nume topice orl de riuri, unele evidenle, altele probabile. 

In rubrica: Elimologii şi nolite lexicografice ip. 229—322) pro- 
pun elimolopii E Herzog, Sextil Puşcariu, O. Qiuglea, V. Bogres, N. 
Drăganu și C. Lacea. Articole mărunte cu privire la istoria limbii şi 
literalurii romine vechi dau S. Puşcariu, T. Capidan, V. Bogres, V. 
Siareky, N. Drăgaua, O. Gluglea și Al. Borza. n mare număr de re- 
cenuli, o cronică şi ua indice de malerii, de nume și de cuvinte sint 
dale la slirşiiul volumului, 

Dacoromania, prin chestiunile pe care le traiează sau pe care 
numa! Î:cearcă a le soluliona, aduce contribuții nouă la istoria limbii 
rominesii, 

Se pare că anul 1921, cind s'a relua! aclivilalea filologică inire- 
ruplă în anii din urmă, cind a fosi posibilă aparilia de reviste în as 
coastă specialilaie, este incepului unei perioade nouă in istoria filo» 
loglei romine. 

|. ȘIADBEI 


Michel D. Ralea, Proudhon, Sa concaplion du progrès e! son 
atlituda sociale, Paris, Jouve, 1922. 

Figura marelui aglialor de idei și polemist al secolului irecal 
e azi, cu deosebire, nciuală şi vie. Opera lul, vastă, chaolică, caprin- 
zind lendiaje adesea conalradiciorii, e însă interprelală în felul cel 
mal divers. 

Pe cind socialismul ortodox coasideră pe Proudhona ca un so- 
cialisi senlimealal sau ca un leorclician al mhcei barghezii, socialismul 
reformist îl numără printre Iaspiralorii săi, sindicalişiii îl consideră ca 
părintele lor spiritual, anarbișiii vad ia ei un precursor; ba chiar unii 
ginditorii tradițonal:şii şi conservatori, în lupla ior imholriva democrații 
cealralizaloare, il revendică ca un campiona ai federalismului și al len» 
dinjelor regionaliste. Faţă de acesle păreri, atii de diferite, d. Ralea,— 
un linăr ginditor, ale cărul sludii filozofice şi ilierare, deja numeroase, 
se disting prinir'o rară aplitadine pentra ideile generale, iasolilă de 
o pălrundere psihologică delicală şi adesea subiilă, ~a căulal, în urma 
sociologului boug!g, să lămurească aderăraia aliiudine socială a lui 
Proudhon. 

După d. Ralea, ideia cenlrală care insullejeşte intreaga operă 


a ginditorului lrancez şi dia care derivă loale celelalle, e nojlunea de 
progres. | 


oi a 
Ga 


ye? ing enciclopedistii, Net unu! Sani Simon, Fourier, Pierre 


x, Proudhon crede că istoria caşi natura sini supuse evoluliei, 
că aceaslă evoluție are o direclie precisă și se reduce la un proces 
logic, Masind in mod necesar la realizarea ideilor de justiție și de 

erlale. 

Împreună cu utopiştii secolului al XVIII, un Morelly sau Brissot 
de Varville, Proudhon crede în perlectibililalea omului şi în triumiul 
rațiunii. Spre deosebire de aceştia, el inirevuințează însă, in cercelările 
istoriei, metoda dialeciică a lui Hegel, necunoscută pănă atunci în Franja 
și în care îl inljiase Marx; iar împotriva monismului simplial al otopi 

(or, recunoaste imporlanja ideii de lupiă şi de multiplicitale a forțelor, 

Discipol emiuziast al economişiilor clasici şi al lul Adam Smith, 
Proudhon introduce, in urma lui Saint Simon, punctul de vedere eco- 
nomic în disculiile sociale, recunoscind loluşi limilele caşi comse- 
cinjele nefaste ale liberalismului exagerai. 

Cultul libertăţii trebue, după el, reuni! cu acel al juslljiei, libera: 
tiimul concilial cu socialismul. 

Organizarea economico-elalisiă a socialiștilor, caşi centralizarea 
excesivă, însamnă după el un regres. Comunismul, caşi asociajia, 
aduc o atingere a liberiðjli şi Proudhon privește cu acelaşi dispre| 
fourierismul, „cea mal mare mascaradă a secolului”, casi „slalolairia“, 
Mutualismul, pe care-l predică impotriva lor, nu e decit idela liberului 
schimb, lemperală prin acea de -olidarilale şi de contraci, care se 
coniundă pentru Proudhon cu jusiiția. Fondul doctrinei sale rămine 
insă, acel al economiei clasice. 

Concepjia iui Proudhon asupra progresului ga istoriel e mixtă: 
ideologică şi economică, în aceiași vreme. Dar punciul de vedere 
economic nu ẹ decii pe planul al doilea şi subordona! celui dialăiu. 

Pretutindeni, eloriul economic e supus in opera sa ideii de jus» 
lijie, legea generală a universului, care equllibreuză for.ele sociale, 
conclliind liberialea şi egallialea, schimbul și coniractul. 

Cu toală apropierea pe care incearcă s'o facă unii conentatori, 
filozolia istoriei aşa cum o inlilnim la Proudhon se deosebeșie de 
acea a lui Marx şi de materialismul lui economic, prin moralismul, 
caşi prin idealismul său. 

Pe cind Marx considera moralitalea ca un epilenomem şi ciuta 
torțele mumai în domeniul realității, Proudhon a fost inainle de toate 
un moralisi, care n'a renunțat niciodată de a prezenia lumii un ideal, 
considerind forja ca un Iribuier sau ca o fiică a ideii, 

= În fața mecanismului sislemalic şi riguros al lui Marx, Proudhon 

apare ca un filozof al istoriei, impregnal de doctrina progresistă şi 
de raționalismul Hegelian, iar explicațiile lul economice priresc pre- 
zenlul sau viitorul, niclodaiă însă lreculul. 

Evolujia soclelăilor tinde, după Proudhon, la realizarea jusiljiei; 
progresul e leni şi domina! de legi fatale, prescrise de logică 

om cu asiel de convingeri generale nu putea D, în lupta 
politică socială a limpului său, decil un relormisi prudeni, care nu vrea 
să forțeze zădarnic cursul isloriei, un idealisi pe care l-am putea 
num! în zilele noasire: un radical moderat. 

In ceiace privește conceplia revoluliei, în opera lui Proudhon, 
d. Ralea dovedeşte, că acesi mare spirit nu avea o noțiune clară 
asupra claselor sociale, nici a luptei care exislă între ele: Prole- 
tariatul nu formează, pentru Proudhon, un corp omogen şi unitar; clasa 
EES se confundă cu burghezia ai înire ele nu există graulji bine 

elimilale, 

Conflictul dintre acele clase e, pentru Proudhon, pur moral și deci 
inlălurarea iui posibilă prialr'o mai bună organizare ; ba el p:econi- 
zează chiar uneori concillarea generală, absorbliunea burgheziei şi a 
proletariatului, înir'o singură clasă mijlocie. 

ldee sentimentală, dacă nu ulopică (Sombari a scos bine în relie! 
analogia ce exislă între Proudhon şi socialiștii franceji din prima Jumă- 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iale a secolului în aceasă privință) atit de deosebită de acea a lui 
Marx care, impregnat de reci constatări economice, sistematic 

la obosesie, e parlizanul ideii că lupia inire clase nu va dispărea 
niciodată, 

Dilerenţa Îînire cele două leorii, d. Ralea le explică şi prin alle 
cauze, Dalorită împrejurărilor vieții, Proudhon a aparținut mai multor 
clase : el a fosi țăran, muncilor, mic funcţionar şi doclrina lui se re- 
simte de mulliplicilalea şi varietalea prolesiilor sale. Ap | concentra» 
rea caplialislă caşi proletarizarea în Franja, între 1840 ai 1860, nu a» 
veau acelaşi caracler ca în Anglia, unde maşinismul făcuse mari pro- 
grese, În vremea cind a los! studial de Marx. Mediul social diferit 
explică în!r'o largă măsură, deosebirea doctrinelor. 

Argumentele aduse de d. Ralea în sprijinul tezelor sale, înleme- 
late pe un boga! malerial de fapte și pe o serioasă erudijie, mi se par 
solide și convingăloare. 

Imi voiu permite loluși cileva neinsemnale observajii şi reciiii- 
cări de detaliu. 

In celace priveşte raporiurile dintre Marx şi Proudhon, cași 
mișcările sociale din vremea lor, în documentata ṣi valoroasa lucrare 
a lul Franiz Mehring: „K. Marx. Geschichle seines Lebens", apărulă in 
1918, d. Ralea ar D pulu! găsi dale prejioase care, de altfel, nu con» 
lrazic afirmațiile sale, ci numai! le compleciează. 

D-sa afirmă într'un loc, că Lenin şi Trosky se consideră ca 
nişle discipoli aul€niici ai lui Proudhon. Berg nu mi se pare exacl. 
Nu stin care e în această privință părerea lui Lenin, sau dacă el face 
vreodală aluzie la gindilorul francez în opera lul leorelică in ceiace 
priveşte însă pe Trotsky, în răspunsul pe care l-a dat lui Kautsky şi o: 

erei acestuia: „Terorism și Comunism”, el respinge cu indignare orice 
iliație a bolșevismului cu proudhonismul, dispus la compromisuri cu 
burghezia, moderat şi conciliator, recunoscind din conira afinilăţiie 
acestuia cu bleanquismul, parlizan al cuceririi forjelor pubiice prin 
măsuri vio'ente. Pealru Trotsky, luptătorul iniranzigenl si fanaiic, omul 
de acțiune ai organizatorul armatelor roşii, Proudhon, aces! revoluţio- 
nar de cabine! şi ideolog, care nu s'a cobori! niciodată in stradă, nu 
e decit ceiace a fosil peniru Marx, leorelicianul cași reprezentanlui 
tipic al micei burghezii franceze. . 

OCTAV BOTEZ 


Revista Revistelor 


oema Aën oară peer 


Un articol în „Times Literary 
Supplemeni” din 5 lanuar c., ocu- 
pindu-se subt lillul de „Poezia sur- 
prizei“ de volumul recent al lui Ed- 

ell Rickword: „Inapoia ochilor“ 
{Behind ihe eyes. Ed. Sidgwich and 
Jackson), face următoarea Judici- 
oasă caracierizare : 

„Poezia engleză s'a dezvollal în 

eneral în armonie cu marea de» 

TE lui Million. Un străin, ce: 
tind lileralură de a noastră, e is- 
pitii să presupună că ipocrizia şi 
pruderia nalională au pătruns pănă 
şi acolo şi că viaja pe care o 
cinlă poeţii ri e o viață edite- 
lă de ei ca să evile ofensa con- 
venjlonalului. Nimic mai depărtat 
de adevăr. E drept că poezia noas+™ 
ră a stabilii trepial ceiace unui 
sirăla ar apărea ca o tradijie pu- 
TMană ; dar aceasta nu e din pri- 
cină că ea a ascuns sau negal 
vre-un aspect al experienţei uma- 
ne, ci ilindcă ea a urcal o solidă 
și sigură clădire de irumuselă a- 
mintită și întrupală, după care e- 
lemenleie falşe, trecăloare şi con- 
tradiclorii ale unei experiențe pri- 
pile, sint judecate în mod Inevrita- 
bil. Keais, a cărui nalură era așa 
de depărială de puritaniam, era 
profund atenat la această judecată 


` mută a marilor predecesori şi re- 
` volta sa conira propriei sale dat, 


cegării“ era deopolrivă un rãs- 
puns moral și eslelic la aceasta. 

ee: en someri mer ` dealungul 
poeziei de dragoste, în Franja poe- 
tul îşi laudă ibovnica, pe cind în 
loată poezia noastră el laudă fe- 
mein care e, sau va fi sau ar pulea 
să-i lie soție. Idela permanente) 
de rnporluri în dragosie a devenii 
o achiziție poelică detfinilivă a ra- 
sei noastre ` aşa încil la lolalul de 
experiențe vii și răscolitoare pe 
care poetul francez le celebrează 
sub! acelaşi nume, noi ne uilăm cu 
un suris şiers, simiind că celace 
pentru el înseamnă Izvorul şi fo- 
cus-ul experienjii poeiice, e în fond 
principalul obstacol la o desfăşu- 
rare mai vastă, la acea spirituală 
emancipare fără de care peniru 
nol nu există poezie, — fără de care, 
cel puțin, poezia nu e niciodală, 
in ochii noştri, cu desăvirșire ea 
Însăși”. 

(Times Literary Supplement). 


Şcoala expresionistă 


Peniru marele public cuvintal Ex- 

ressilonismus nu e locmai lămurii; 
f deobşte se bolează cu acesi nu- 
me tendințele novaloareale linerilor 
arlişti şi scriitori germani, Penira 
cei inljlați, el rezumă o inlreagă 
teorie estetică. Cum se obișnueșie 
în Germania, erliştii au incepul 
prin a determina în mod melodic 
principiile revoluție! pe care pre- 


140 VIATA ROMNEASCĂ o oo 


lindeau s'o îndeplinească. Scrillo-+ 
rul vienez Herman Bahr a expus, 
înir'o carte apărulă în 1918, carac- 
teristicile mişcării expresioniste, 
încercind cu ajutorul aulorilății lul 
Ooelhe, a lui Schopenhauer și a 
lui Nietzsche, să jusiilice tumul- 
loasele inovaţii artistice din ulii- 
mii ani. 

Mişcarea a porni! mai înlăiu in- 
tre pictori şi sculplori. Impresio- 
nişiii nu aveau altă |inlă deci! să 
reproducă aparențele lucrurilor ; 
peniru ei nu erau în univers decit 
forme și culori. — Îşi închipulau 
că ştiu „să vadă”. Aici e greşala 
lor. A redea nu-i numai a primi, 
in mod pasiv, o impresie a simlu- 
rilor. A vedea înseamnă a sirirși 
o operație n spiritului, a lraduce 
in idei şi reprezentări interioare 
senzațiile înregistrate de ochi, în- 
seamnă a reacționa intelectuali» 
ceşie. Ceiace piclorul lrebue să 
incerce a revela publicului, nu 
ese imagina vulgară şi superfi- 
cială a lucrurilor, ci expresia pro- 
priilor sale reacliuni lăunirice. 

Peniru è cuprinde lotul înlr'un 
cuvini, un piclor expresionisi esie 
un om peniru care lumea exie- 
rioară nu există. 

indată tinerii poeți şi romancieri 
își dădură seama de folosul pe 
care-l puleau trage din teoria a- 
ceasia. Nemullumirile lor se in- 
dreplau, evident, impolriva școa- 
lei nsluralisie-—reprezinială prin 
Arno Holz, Johannes Schal, Der: 
heri Haupiman. Aceşti scriilori nu 
arăleu celiiorului alicera decil in- 
divizi, aproape totdeauna indile- 
renli; nu se găsea la ei revelația 
suilelului omenesc In ce are ei 
mal ualversal şi mai adînc. Era o 
mică artă închircită şi superficială, 
căreia lrebue să i se substitue cil 
de curind o arlă largă, adevăral o- 
mepească, îndreplaiă numai spre 
lucrurile esențiale, ale spiriiului, 

Desprinsă din negurile adunale 
in jurul ei de falşii naivi, doctrina 
Ilerară a expresionismului se poa- 
le cuprinde în ciieva fraze. Un 
poel, un romancier, trebue nu nu- 
mai să negiijeze toi ce esle des: 
crierea zadarnică a unei lumi per- 
cepiibile simţurilor, el lrebue să 
evite chiar tol ce | expresia unei 
stări de spirit individuală. Nu se 


scrie peniru a arăla celliorului 
înlimplări excepționale, chestiuni 
neobişnuile, ginduri proprii unui 
singur om; se scrie peniru a pune 
în lumină forlele adinci, ignorale, 
elementare care mişcă pe loli op: 
menii şi deiermină raporturile in- 
tre ei, cași atitudinea lor în faja uni- 
versului. Acest fond comun, primi- 
tiv, îreductibil el sufletului ome- 
nest lrebue alins, priceput și, dacă 
se poale, exprimal. Romancierii şi 
nuveliștii mai de samă din a- 
ceaslă mișcare sial acum : Hein- 
rich Mann, L. Frank, René Schie- 
kele, Max Brod, Carl Slernheim, 
Kasimir Edschmidi; poeţi lirici: 
Franz Werfel, Georg Heym, Theo- 
dor Daeubler, Ernst Stadler; au- 
tori dramatici: Wedekind, Stern- 
heim, R. J. Sorge, W. Hasencle- 
ver, Paul Kornifeld şi Georg Kai- 
ser. 

Poelul care e socolii In Germa- 
nla cel mai înzestra! dintre expre- 
sioniști mp Franz Werfel. Poe- 
mele sale sînt medilajiuni, Nici u- 
nul dia evenimentele particulare 
ce tulbură vieja indivizilor sau 
Chiar a popoarelor nu-l întoarce 
dela contemplațilie filozofice. Răz- 
boiul a trecui fără ca Werfel să 
vorbească de el. Căci Werfel a 
predicai in prima sa culegere de 
versuri lubirea de oameni. Această 
culegere poarlă tiiiul „Der Welt, 
ireund* (Prielinul lumii) şiare drept 
moliy esențial ua apel la milă, la 
duioşie, la delicata isjelegere re- 
ciprocă a sufletelor omeneşti. Nu- 
mai prin actia că irăesc la un loc 
pe pămial, oamenii sint unii pen- 
iru alții calăi inconştienți: „Mă 

ling că totule peniru mine o 
ume de cruzimi, dar eu insumi 
sint peniru lot ce mă înconjoară o 
lume de cruzini”. Exprimind sen- 

“limentele cele mai inslinclive, in 
opera lui Werfel vom găsi adesea 
rugăciuni flerbiaji către Dumne- 
zeu: 


Pentruce m'al zămisiii asilel slă- 
pinul şi Dumnezeul meu? 

Pentruce, peniruce nu mi-ai dal 
două mini pline cu puleri 
minluitoare, 

ȘI ochi de unde să lzvorascăe 
binetăcătoare mingiere ? 


E 


REVISTA REVISTELOR 141 


Şi-un glas de primăvară care să 
împrăşiie un cint de bunătate 
Şi-o Ironie asupra căreia să se 
legene blinda lampă a umiliniii? 
Şi-un Pas care să mă ducă prin 
mii de sirăzi 
Ca să pori seara toate 
nr EH 
Pînă "a inimă, în inima durerii, 
Pe reşnlcle ? 


Sini multe locuri comune în poe- 
ziile lui Werfel, — impresionismul 
ese fatal o literatură de locuri co- 
mune. Toluşi acest seriilor scapă 
de banaliiale penirucă are darul 
să exorime, înir'o limbă patetică 
şi gravă, vesnica nelinişie a sulle- 
tului omenesc, 

Ponle cele mai bune pagini ale 
sale nu sint acele în care. poirivit 
docirinei scoalei, cearcă să ex- 
prime sentimeniele cele mai ge- 
nerale ale omenirii, cl mai repe- 
de sin! acele unde îşi deslăinueșie 
sbuciumul sufletului său neliniştii, 
amar şi lucid, 

Cu cît irec anti, cu ali! poezia 
lul e mal limpede: si e limpede 
tocmai penirucă vorbeşte despre el, 

Werfel a publica! în timpul din 
urmă o dramă : „Cinlecul Țapului“, 

E vorba de un caz de delir co- 
lectir. Înir'o |ară slavă din sudul 
Dunării, prin veacul XVIIl-len, |ă- 
ronii bogali alungă sărăcimea ne- 
voinşă şi lămindă, care se re- 
voltă, Un monsieu, cu înfălișare 
deodată beslială şi omenească, vine 
pe neaşieplate noaptea, în tabăra 
vegabonzilor. Acest monsiru, copi- 
lul unul țăran bogat, scăpase din 
închisoarea unde-! jinea tatăl lui; 

a nevoiaşilor crede căele 
sprijiniloral lutaror revoltelor, dia» 
volul însuși, Cuprinşi de rătăcire 
—0 inversiune a sentimenlului res 
ligios — revoliajii adoră moastrul 
refugiat Intro capelă ; şi incura- 
jaj! la toale excesele de minunea 
acestei îniruchipări diaroleşti, ei 
jătuesc, ard, ucid, pănă cind so- 
sesc soldații lurci care pun capăt 
acestei lrenezii coleclire. 

Ca alfi scriitori germani și scan- 
dinavi, Weriel s'a încerca! să re- 
dea un caz excepiional de psi- 
choză. Se simle celind, că n'a lu- 

„erat prin observajie direciă. Per- 
sonsjele lui vorbesc o limbă foarte 


frumoasă ; dar n'au viață, sînt nu- 
mai nişie absiracțiuni. 

bine a reusit ca romancier. 
In romanul lui „Vinoral nu-i u- 
cigaşul, vinova! este riciima“, a- 
părul în 1920, a arălat că poale, 
cînd vrea, să rivalizere în zugră- 
virea vieţii individuale cu cei mai 
minuţioși impreslonișii. 

La începulul acestei povestiri, el 
descrie cu o precizie halucinantă 
durerile tăinuite ale unui copil pe 
care un lală volunlar ouer a DD 
prefacă după voia lui. Copilul e 

us pulin cile puțin, prinir'o in- 
conştientă cruzime, pănă la dis- 
perare şi pănă la crimă. In această 
carle este o inlensiiale de ură 
care surprinde la un aposlol al iu- 
birii universale. 

Desigur, romancierul nu se iden- 
tilică cu personajul principal, roma- 
nul lui nu eo mărturisire perso- 
nală. Este însă de bună seamă 
revolia impolriva sislemului de 
dresaj militar atit de puternic în 

rmania, 

Expresionismul pare că și-a sfir- 
şil soaria : unii crilici au inceput 
să-l socolenscă drept un lucru Ire- 
cul EI a făcut să nască ambiții 
mari, nu le-a realizat insă dech 
prea puțin, 

(Ernest Tonnela!. Revue de Fran- 
ce, No. 5). 


A-l prescrie Berlinului pe Rem- 
brandi, peniru însănăloşare arlis- 
tcă, ar îl să i se recomande o 
cură alopalică, avind in vedere 
sănălatea morală a pictorului o- 
landez. In domeniul arlistic Berli- 
nul a lins sistemalic câlră donă 
exlreme : sobrielale şi exallare. 
Oscilează azi inire Nicolai şi E. 
Th. A. Hoiimann, Miliner-Houraid 
şi „Jingste Deutschland“. Tot așa 
în plasiica Berlinului ; lol aşa în 
polilică : conservatori neaoși, bă- 
Iosi -şi liberali fără Lin Şi toli 
trag pe lingă |inlă. Ar fi bine să 
se poală irage o diagonală inire 
aceste extreme. Leien ea există, 
Beriinezul cunoaşte numai alace» 
rile lui şi disiracția ; dar aici nu 
se mişcă aria. lusă celace s'a rea- 
lizat de seamă in arij, se daioreş- 
te arlişiilor așezați la Berlin, Ye- 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ d 


m din diferitele regluni ale Ger- 
E de Nord. Berlinul e o co- 
lonie internă a Nordului cam a- 
mestecal ca rasã- şi-i aglindesie 
caracterul nu numai în artă, El, 
Nordul, a dai Germanie! în artă ai 
litere cileva personalilăji a căror 
operă ar trebui coalinuală avindu-l 
pe nordicul Rembrandt ca model, 

EI au los! toți alloi pe tulpina 


Altoii pe tulpină de măr 
goe mal bine. Cu e 
ila însă ca etzen mărului să fie 

întăiu retezată. 
"A stiel Berlinul trebue să piardă 
ceva din nimbul lui de pănă acum, 
peniru eeng într'un alt în- 
i bun. 

Ke, Julius Langbehn. Der 
Wächter, Martie, Munchen) 


Mişcarea cărţii în Angilia 


Analiză clasificată a cărților publicate în cursul anului 1921 


Filozolie 
Religie 
Sociologie 


Drept Ă 
inst aciie şi Educalle 
Armală-—f[lolă 
Filologie 
paes i 
ogie 
Maigi , Sanătale Publică, etc. 
Agricullurā, Grădinărit, etc 
Arle casnice 
Comeri 
Arte frumoase 
Muzică (lit. muzicală) 
Jocuri, part eic. 
Literalur 
Poezie, Dramă 


Roman 

Cărţi pentru linerime 
Istorie 

Descrieri sl călătorii 
Biogralie 
Geografie 

CA în general 


pentru 1920 
(weg erai 


Traduceri 


Broşuri, ètc. 


DEET 
= Ai e d Oe 


k LG 
aa | | munan 


(The Publisher's Circular) 


Esperanto ca obiect de 
- Invăţămint 


In timpul din urmă s'au înlrodus 
obiecte nouă de invăjămini în şcoa- 
la secundară germană ori s'a dal 
mai mare alenție unora din cele 
vechi. Dacă se mal la in conside- 
rare că in deosebilele categorii 
de şcoli mijlocii limbile sirăine o- 

intre 50—50 la sulă din orele 
de învățămint, se pune intrebarea 
de unde să se lae? Căci numărul 


orelor de peste săplămină nu poale > 


să depășească un maxim. Desigur 
numai din limbile sirăine. 

Să rămină o singură limbă sirãi- 
nă, ca limbă internațională. Dar 
alegerea uneia din cele 3-4 limbi 
de culiură (fiecare prefierabilă în 
felul ei) l-ar da un loc precumpă+ 
nilor pe Ieren spirilual in dauna 
celorlalte. O limbă moartă (att, 
na) ar îi şi mai puțin indicată din 
lipsă de termeni peniru atitea no- 
liuni moderne şi prin nepulinja de 
a Íl învălată. 

Rămine de ales limba artilicială 
(esperanto) al cărei vocabular poa- 
le fi mereu crescul şi care poale 
fi învăjată foarte uşor şi iule de 
oricine — şi cu deosebire uşor de 
popoarele romanice şi germanice, 

nirucil cele mai multe cuvinte sint 
imptumulaie din limbile lor. Alle 
a : numărul cuvintelor de: 
rivale din același rădăcină este 
foarie mare, nu are cuvinte cu 

esuri (sau chiar mai 
malle); este -: .imbă fonetică și 
foarte ușor de -ostii - iar regulele 
de exprimare se deprind in citeva 
zile. Gramatica nu are cinci de: 
clinajiuni, ci una (fără esceplii) 
un arlicol peniru foale genurile: 
lar conjugarea foarte simplă. 

Introdusă ca singură limbă sirăi- 
nă în toale țările, esperanto eco- 
nomiseşie limp şi energie, care 
pot fi utilizale cu neasemănal mai 
malt folos pentru dobindirea allor 


loace de înțelegere 
internaționale oa "en Gg via» 
ă: notele de muzică, elfebelul 


orse În te 
calcul, formule de gehen 
mie, elc.. Ce adversari ar pulea 


REVISTA REVISTELOR 143 


să găsească o limbă care ar sculi 
linerimea şcolară de siorțări inu- 
ille pentru învățarea mai multor 
limbi vii şi care ar putea aduce 
neprețuite servicii omenirii pe ios- 
te tărimurile vieţii ? Sint: pafiona- 
Lait, care simi că prin esperanlo 
se irage o punte peste discordiile 
ințernajlonale. Prin esperanto mun- 
citorimea, elementele productive 
din sinul luturor popoarelor, se 
vor palea înțelege inire ele, Apol 
sint duşmanii şcolii unitare, care 
vreau ca să perzisie - între şcoala 
primară și cea secundară prăpas- 
lia, iar aczasti o deschid în spe- 
dal limbile sirăine. Apol /nteresa- 
A filologii, editorii, care se văd 
zbiți în capitalurile şi in profito- 
rile lor şi care se lem de espe- 
ranlo cum s'au temut piclorii de 
fotografie, copișiii de lpogralie, 
croitorii de maşina de cusut şi 
cum se lem acum capilalişiii de 
socialism, 

Cu toată opozijla şi vrijmăşia, 
insă, biruința limbii internaționale 
este sigură şi nu indepărială. Es- 
Peranto are pănă azi organizajiuni 
în 640 orașe ale lumii, are 13 re: 
visie naționale şi 30 internajionale, 
toale însă, lipările în esperanto, 
apoi multe cărți. Este chiar un al- 
abel esperanio peniru orbi. În 
vara anului 1921, la al i5-lea con- 
gres al esperanliștilor, s'au adunat 
la Rroga 5000 de membri repres 
zenlind 43 najluni. 

Mai inainte ca statele să aceeple 
oiicial îniroducerea limbii inter: 
najionale in școli, se cuvine s'o 
inveje profesorii. Ei apol să des, 
lepte inleresul școlarilor pentru. 
ca aceșiia s'o înveje în mod pri- 
val. În mod obligator probabil ea 
se va întroduce în oale țările o- 
dată ; va Îi alunci un pulerale in- 
slrumen! pentru răspindirea ideilor 
pacifiste şi va fi indispensabilă 
peniru un viitor parlament al lu- 
mii (cum socoleşie și pacitistul 
francez Richel). 

Germania are (la Dresden) o li- 
brărie specială peniru esperanto, 
care își irimilie calalogul oricui 
(Spezial — Esperanto-Bu handiung 

er ei Borel, Sirurestrasse 40). 

(Dr. Erich Witte. Die Neue Er- 
ziehung, No. 3). 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


evistă lorentină despre 
da L. Rebreanu 


Pulinele lraduceri italiene din 
literatura rominească (Novelele lui 
|. L. Caragiale şi... „Dragostea 
talală“ a d-nei Maria Th. Jonnes- 
cu) nu dau posibililalea să urmă- 
rim evoluția ui rominesc 
pănă la aparilia muli apreciatului 
„lon“, OI romanzo puromente ru- 
meno, lață de „Viaja la jară” a 
d-lui D. Zamfirescu, care este „la 
prima vasila opera d'interesse lar- 

nie europeo” și în care sere» 

cl viaja romimească, deşi e 
prea fălişă influența romancieri- 
a Simina d-lui Rebreanu esie un 
imn inchinat păminiului, de care 
țăranul romin se simle a de 
strins legal. La acest molir do- 
minan! se alloeşie lragedia secu- 
lară a rominismulul transilvănean, 
descrisă cu sobrietale de culori 
şi cu o obiectivilale care le ui- 
meşie „la o victimă a slăpiairii 
maghiare cum è in realilale Re- 
breanu“ „Rar mi-a fosi dal să 
cetesc pagini alita de obieciire şi 
de senine asupra unul argumeni 
aliia dn arzător“. Şi tocmai în a- 
ceastă obiectivilale vedem un cap 
de acuzare la adresa Ungariei, 
care „alinge cinstea cl de naliune 
civilizată”, deşi romanul este lip- 
sit de orice tendință politică. 

Stilul romanului „nu e stilul lui 
Rebreanu, ci al unui neam. Din a- 
cest punci de vedere romanul său 
este epopea peiseglului, lradijiei 
și sufletului rominesc Prezeni şi 
lrecul, în ce are elisloriceşie mai 
viu, mai conceniral, mai particular 
şi, locmai prin aceasta, mai unl- 
versal”. 

Romanul acesta ar irebul iradus 
în italieneșie. Romancierul Re- 
breanu o şi isprăvil de scris un 
nou roman, al cărui erou este Tilu 

a cărul acțiune se pelrece în 

gal, dar îl jine în sallar, în do- 
rinja dea mai lucra la el ciliva 
ani de aici înalale, 

(Ramiro Oriiz. Marzocco, No. 6). 


Teatrul lui Giov., Verga 


E ciudată opera lealrală a lui 
Verga, de oarece se reduce la 
cileva zeci de pagini. Deşi Verga 
era aulorul cel mal api peniru 
Meairu dintre scriitorii italieni din 


secunda jumalate a sec. XIX-lea 
(posedind obiectivitatea, sobrieta- 
lea şi laculialea de-a crela perso- 
nagii vil, care condiționează pro- 
ducțin dramalică superioară), ne 
întrebăm cum se face că Verga a 
rămas mare romancier și nu mare 
dramaturg : ială rostul ciudăjenlei. 
Deşi dela sobrul Verga ne-au 
rămas prea pujine mărlurisiri des- 
concepția sa estelică, pulem 

ir ere totuşi că el prefera roma» 


“ mul, de oarece | se părea un mijloc 


de expresie mai sincer decit! lea- 
irul care, peniru a fi publical, tre- 
bue să Iresch prin sufletul inter- 
pretului, adesea nesincer față de 
post şi e Lg: Maien vetre 
erga simlea re ne 
leairul ca manifesiajle publică. 
lată dece dădu prèlerinjă romanu- 
lui, fără însă a refuza să repre- 
zinte şi cele cileva drame scrise 
la mori Interrale. Ba ceva msi 
muali: Cavalleria fRusticana avu 
un succes mai mare poale decit 
toate romanele lui la un loc. II 
urmă după mulți ani drama La Lupo, 
în care regăsim exact acelaşi si- 
iuajie dramatică și poale aceiaşi 
monotonie a molivelor centrale ca 
şi din Coccia al lupo, ȘI nici nu 
ne depărlăm de linia tipică a lea- 
trului verghian cu scenele popu- 
lare din In portineria (cu agravania 
că aci ne apare un Verga „desră- 
dăcinal”). Cit despre schila dra- 
malică La Caccia alla volpe, ser- 
veşie cel mult să femedească ne- 
pulința lui Verga de-a înfățișa pe 
scenă motive lipsite de caracter 
|ărănesc, la et? de viaja lrăltă 
observat elung. 2 
Weed at? Färă a fi lăsal tea- 
trului ilslian o capodoperă, Verga 
apare şi alci mai pepin artificial 
decit oricare ell scriitor de azi, 


les franceze. 
dE Marzocoo, No. 6), 


Organizația internajionalăa mun- 
cii e privilă de obicelu ca o aneză 
a Socielălii Naţiunilor. la realitate 
aa decil insasi "Societatea Ne- 
neajā decit an 
iiunilor. Se crede de esemenee 

SE E pp i 


a ` REVISTA REVISTELOR 145 


ar Îi o creaţie a lui Wilson; şi a- 
ceasla este greşii: organizația in- 
ternajională a muncii este un pro- 
dus englez. 

La sfirșilul războiului, flacăra 
revoluionară se aprinse în loată 
Europa. Mulji credeau că se află 
in pragul unei lumi nouă, leagăn al 
păcii şi al dreplăjii. Oamenii de 
Stat ascallară strigătele mulțimii 
și pe cind unii puneau temeliile so- 
clelății în care popoarele irebulau 
să se îmbrălişeze, aljil se gindiră 
la o înslitujie care să poată linisti 
pe conducătorii lucrătorilor care 
cereau cu pulere întronarea jusii- 
Dei sociale. 

In alte timpuri, legiuilori cu sin- 
ge rece ar fi înțeles dela intăia 
vedere caracterul hibrid al unel 
asemenea insliluții. 

La Conferinţa muncii fiecare po- 
Por e reprezenila! prin trei cale» 
gorii de persoane deosebite, Una 
reprezinlă interesele lucrătorilor, 
alla Inleresele patronilor și al Irei- 
lea grup, stalul sau guvernul. D. 
Vandervelde spunea: guvernele 
vor fi considerale ca reprezentind 
interesele consumalorilor în lata 
producătorilor. Această conceplie 
duce la ruperea uniiăjii națiunii în 
trei bucăţi: două grupuri care se 
duşmănesc —palronii şi lucrătorii 
— și un al treilea, care tămine in 
gol, căulind să se alipească cind 
in unul cind la celalalt din cei doi 
prolivnici —Slalul. Astlel interesul 
general nu mal domină inleresele 
particularilor, el nu-i deci! un ter- 
men mediu, o lrăsătură de naire, un 
compromis. Principiul şi simbolul 
unității națiunii sint distruse. Po- 
poarele nu mal sint unul în faja 
aliuia decit corpuri îmbucălățile, 
Prin aceasla slalul renunță la ju- 
mâlate din suveranitatea sa, lucru 
cu nepulință de conceput din punc! 
de vedere legal. 

Principlul antagonismului de in- 
terese lace să se nască în sinul 
Caonlerinjei coaliţii de delegali à- 
parținind la țări deosebile, impo- 
iriva propriului lor guvern, im 
iriva interesului propriei lor | 
Până acum, fiecare îşi spăla rufe- 
le în familie. Astăzi, la Geneva, e- 


` ceaslă piață publică a universului, 


se convoacă loji sirălinii să ia par- 
te la operajiune. 


` 


Mulțumită desunirii care dom- 
neșie prinire delegajii palronali 
și ai guvernului, blocul uvrier esie 
destul de lare peniru a face mei 
totdeauna să se aplece balanța de 
parica lui, 

Ministrul socialist englez Bar- 
nes, unul din principalii autori al 
Organizării Muncii, a prevăzul a- 
ces! rezulial. În carles sa „La. 
bour as an internallonal problem“, 
el se arată foarte fericit de acesi 
rezultal, căci aëdälduesie că asl- 
fel se va ajunge la inchegarea u- 
nul spiril de unllate internalională. 

In drept, puterile Conferinjei 
tejă de națiuni sint aproape nule, 
Dar den dintre membrii el nu sa 
pot mulțumi să vadă că ea joacă 
rolul unui simplu Congres. ŞI a- 
lunci recurg În marea pirghie 
a socielăților noasire polllice : o- 
pinia publică. „Pe pulerea unei o- 
pinli publice intelegăloare s'au 
sprijinit iniliatorii organizării pen- 
iru & constringe dilerilele Paria- 
mente să ratifice convențiile”, zice 
Albert Thomas. Toale ncesiea lac 
ca la adunările congresului, acela 
care va siriga mai lare că este 
bun, drepi. pașnic, acela care eg 
insinua în opinia popoarelor cu 
subiiiilalea cen mal pătrunzăloare 
că cellalţi sint nedrepli, rărboinici, 
naționaliști, reaclionari, imperia- 
lişti,—acela va izbuli. Conferinţa 
Muncii le serveşte drepi cimp de 
bătae. ŞI aici începe a ei la i- 
veală o rețea complexă de dema- 
gogie, care se iniinde dein na- 
jung la najiune. 

Din aceaslă demagogie, gurer- 
nele işi fac o armă de apărare, 
După spusele delegaților la Coa- 
ferinţă, guvernele nu se gindesc 
deci! să aducă drepialea pe pă- 
mint. Ele votează aproape loldee- 
una proectele care le sint prezen- 
lale. Dar işi rezervă, bineințeles, 
dreptul de a le aplica dacă le en 
plăcea. Pentru mai mulià siguranță, 
ei lac În așa fel ca lrumosul lor 
gesi să fle cil mai platonic cu nu: 
tință. Cei mai mulți vor să: cea 
convențiilor un caracier loarle gè- 
neral și foarie vag, sau chiar să 
le transiorme în simple recoman- 
dări. 

Prin aceşii nori demagogici, poe- 
te cel pulin Conterinţa să oducă 


U 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


PE E E E 


muncitorilor oarecare foloase prac- 
ice? Foarie greu: cum am mai 
spus, recomandările sale nu sint 
puse în aplicare de guverne. Sco- 
pul Conferințe! Organizării, care 
este să lege najlunile înlre ele Gen: 
tru o regulameniare a muncii, nu 
este alins pe calea aceasia. In loc 
să se'atoarcă la o sănăloasă înjele- 
gere a lucrurilor, Conferinţa se de- 

irtează lolmai mul! de scopul său, 

a nu se mulţumeşte cu refor- 
me limitale, precise, practice, ci 
vrea să cuprindă tolul. Cu ajuto- 
rul acestei zăpăceli, unele naliuni 
incearcă să alace pe concureniele 
lor. Toale se privesc între ele ca 
ncincredere şi posibilităţile de "nie: 
legere se îndepărlează mereu. À- 
corduri de bună voe Între națiuni 
ar sluji nevolle acelora care sial 
desavanlajați mullmai bine deci! o 
politică prea subihă, care încearcă 
să se sirecoare spre linta sa prin 
întoriochierile unei adunări ca a- 
cea de lan Genera No sămă 
răul la alții poți să-l vindeci pe 
al lău. 

Peniru a înjelege deplin spiri- 
tul Conferinţe! Muncii, irebue să o 
aşezăm in mişcarea de idei care 
s'a desfăşurat la slirșilul războiu- 
lui. În general această mişcare ne 
apare ca o rechange împoiriva 
întăetăţii societății politice. Se cres 
de necesară o organizare econo- 
mică a socieiänt, pe lingă orgaal- 
zarea politică. 

Elementele prime ale societății 
nu mal sint, ca in democrajle, Ce: 
lățeni egali în drepluri. Se vorbeşte 
de producâlori, de consumatori, 
de grupuri proleslonale, Socieialea 
nu mai este deci! un agregal de 
inlerese maleriale. Sialul nu mai 
este decit un grup sau o fajā a 


"` aceslor Inlerese. 


Orice societate are nevoe de 
relajluni şi garanții muluale su- 
perioare intereselor materiale ; a 
ceasla înseamnă că totul lrebue 
subordona! unei socielăți politice, 
bine închegală, unei comunităţi 
morale. 

E adevăral, curenlul născul după 
războlu cuprinde o reacllune Im: 
potriva abuzurilor polilice, o lem- 
diață spre desceniralizare şi un fe: 
deralism sănălos. Esie iarăşi a 
devăra! că realitățile economice-nu 


irebuesc ignorale de legiuilori. 
Dar să- ne ferim ca, înlroducind 
lumea muncii în parlamentarism, 
să n'o pulrezim prin parlamenta- 
rism, 

O idee nelămuriiă de reprezen- 
lare de interese, de disoluțle a so- 
cielăjilor politice, a prezidat la 
crearea Conlerinlei Muncii. Repre- 
zenlanți al lucrălorilor şi al patro» 
nilor figurează cu aceleaşi tiluri 
ca delegații Siatelor. Lupte, coali- 
iii, compromisuri fără forjă de 
drept, ială ce a rezultal din actas- 
tă situație, Singurele izroare de 
drept care sini in lume, sint tot 
socielățile polllice, najiunile. 

Numai coniraciele regulai in- 
cheinie Între popoare unice E su- 
verane, pol să aibă putere de drepi. 
Dacă conlerinja vrea să Iech o- 
peră folositoare, ea va lrebui să 
se mărginească a sludia cu Îngri- 
jire reformele care sini cu ade- 


-vărat susceplibile de a face obiec- 


lul unor convenții între najluni. 
Lee Tardy. Revue de France 
o. 2). 


Cu câliva ani înaintea războiului 
mondial, penetrajla germană în Ru- 
sia era deja Inainlală şi Germania 
căula să colonizeze în profitul ei 
imperiul slav. Azi, după ce a fost 
invinsă şi a pierdut coloniile, ea 
nu a renunjal la planul de odini- 
oară; dimpotrivă, în reorganizarea 
Rusiei, Germania poale găsi ele- 
mentele unei viclorii pe terenul 
economie. Asupra siluajlei acluale 
a Rusiei, Germania care o cu» 
moașie perieci, nu-şi face Iluzii, 
Ea ştie că capacilalea de cumpă- 
rare a statului sotielic e pe cale 
de epuizare, că băncile ruse nu 
mal au resurse disponibile și că 
deocamdală nu se ponte sgoale 
alei un profiit din expansiunea co- 
mercială. Germania înțelege că, 
peniru momeni, ea nu ar pulea face 
nimic vast şi definitiv în Rusia, de- 
citisubi forma unei participări la 
o grupare iniernajlonală,, care ar 
dispune de gajuri suficiénie date 
de soviele, in celace priveşte si- 
guranja operajiilor. Dar (ără a aş: 
lepta ca această formă de coope- 


rajie să ia liință prinir'un acord 
a! puteriior sau ca rezultatul ung! 
conterinți, Germania se organi: 
zeaz melodic, aruncind asupra 
Rusiel imensa rejea a propagan- 
dei sale. Totuşi pentru a nu deş- 
tepla susceplibilitalea aliaţilor și 
mai ales a Angliei, aceaslă poli- 
uch nu e făculă la luminazilei şi, 
pentru a masco lucrurile, inițiali. 
va a lerii e dală pe socoleala 
Rusiei. Cenirul relaţiilor ruso-ger- 
mane e mai mult Berlinul decit 
Moscova. La Berlin, Rusia e re- 
prezenială de pairu misiuni care 
ameslecă, în chip savant, diploma- 
jia, propaganăa şi alacerile. In 
fruntea lor sin! comisarul sovietic 
Kreslinski şi ziaristul Kristinor, lar 
biroul de cumpărări oficiale, care 
tratează cn labricanţii germani, e 
condus de Litvinov. 

In celace priveşte Germania, ea 
e reprezealuală de o misiune eco- 
pomică instalată la Moscova subt 
direcția d-rulul Wiedenleld. 

Germania are un vis, acel de a 
fi însărcinală cu un fel de mandat 
internaționai pentru a iace ordine 
in Rusia, restabilind căile de co- 
municajie, serviciile publice, ulila- 
jul industrial. Nu e vorba de un 
monopol care mu ar fi accepial 
de celeialie siale, ci de o organil- 
zajle de unsamblu, de o direclie 
cepiralizală, pe care numai Oer- 
mania o poale olari, din cauza 
multiplelor ei legăiuri cu Rusia, 
slabiiite cu mul! inaintea războiu- 
lui. Aceasiă polilică de realizare 
are primire financiarii americani, 
caşi in sferele oficiale engleze, 
numeroşi parlizani. După păterea 
lor, Germania singură e capabilă 
de a reorganiza Rusia, căci numai 
ea are un plan melodic de muncă, 
pe-cind Anglia sau America du pot 
decil improviza în acest domeniu, 

Politica germană in chestia res- 
taurării Rusiei a lost expusă in- 
ir'o lucrare care a fâcul mul! sgo- 
mot, înthtalată „Was wird aus Eu- 
ropa fr al cărui autor von Braun, 
e prezidentu! consiliului economic 
al imperiului. Von Braun susține, 
caşi Keynes, că Germauia nu va 
pulea face față obligajiilor el că- 
irā Franja decil mărindu-şi consi- 
derabil exportul, soluţie ER Care 
-ar admile-o cu greu celelalte stale, 


i 


D 


REVISTA REVISTELOR 147 


din cauza crizei mondiale a debu- 
şeurilor. Numai reconstitairea e- 
conomică a Rusiei ar pulea să o- 
fere Germaniei o piaţă de unde 
nu ar fi expolzală de concurenji. 

Dacă von Braun a dezvoltat con- É 
cepjia germană în celace privește 
reorganizarea Rusiei, Felix Deutsch 
direclorul pulernicei societăți de 
eleciricitate, a elaborai un vasi 
plön de reconstrucție, După acest 
plan, cunoscut din publicațiile pre- 
sei germane, detaliile execuliei ar 
trebui încredințate nu unui con- 
sortiu central, ci unel serii de gru- 
pări internaționale, specializate 
după natura diversă a industriilor 
organizale, 

la acest program de colaborare 
inire marile puteri, America ar 
deschide creditele şi ar procura 
materiile prime, Anglia s'ar insăr- 
cina cu lraasporturile marilime şi 
ar avansa produsele manulacturale, 
iar Germania ar interveni ca tur- 
nizọr al articolelor fabricate. Par- 
lea cea mai urgenià ar îi punerea 
in bună siare a porturilor ei mij- 
loacelur de comunicaţie : navige- 
jie internă și căi ierale. In ceiace 

riveşie combuslibilul, Anglia ar 
urniza cărbune, iar aproviziona“ 
rea cu peirol s'ar face prin crep 
lerea producției in regiunea pe- 
irolilerä a Caucazului. 

Krasin, care e purtátorul de cu» 
vini ai sovietelor in ceiace pri- 
veşie comerjul -exlerior, a decla- 
ral la Londra că acest plan e se- 
rios şi că un acord economie e 
de o importanță capltalā alit pen- 
iru Rusia cit şi peniru Oermanle, 
căci milloane de Lëäreni ruşi au o 
nevoe urgentă de produsele de 
care sint lipsiji, dela incepulul răz- 
boiului. 

Puterile Anlantei, a declaral Ra- 
dek, un all leader ai bolşevismu- 
lui, au cresi o comunitate de in» 
terese între Cele două țări. „Dacă 
Germania e condamnală să moară 
şi Rusia deasemeni, cele 150 ml- 
lioane de Ruși și 70 milioane de 
Germani vor face, inainle de a 
sucomba, un efori despera! im- 

reună“, - 

Aciivitalea germană în Rusia nu 
s'a limiia! la combinaţii de coope- 
rajie internajională şi lără a aş- 
iepia realizarea proctului Deutsch 


148 


sau rezullalele misiunilor speciale 
şi a voiajelor de ançhelă,, indus- 
iria şi comerțul german sau pus 
pe lucru, cu încurajarea și subi 
proleclia guvernului. 

Din Malu 1921, unele acorduri co- 
merciale au fos! încheiale, 700 lo- 
comolive au fosi comandale la 
Krupp. Faimosul Hugo Stinnes, 
prezidentul unlunel exporlalorilor, 
a fos! la Moscova peniru a cer: 
cela siarea vechilor întreprinderi 
industriale germane şi posibilitan- 
lea de a reînvia industria zaharu- 
lui. Peniru suslinerea acestei po- 
litici de expanslune, e nevoe însă 
de un puternic ajulor linanciar şi 
Rathenau împreună cu Deulsch au 
intra! în discuţie cu reprezentanții 
marilor bănci, în vederea unul 
credil importan! care va fi acor- 
dat Rusiei. 

In ceiace priveşie Franja, me- 
toda ei, în problema reconstrulrei 
Rusiei, e cu totul alla decit a Qer- 
manici, Articolele prime ale pro» 

ramulul său sin!:; recunoașterea 

aloriilor de slat şi a celor con- 
lraciale în limpul războiului caşi 
ace a capilalurilor angajate în 
indusiria rusă sau depuse la bănci. 

Acesi_ principiu admis, se vor 
forma companii speciale peniru a 
pune în produclie unele grupuri 
de industrie : peirolul, minele, dru- 
murile de fier. Acesle companii 
vor primi concesii pe termen lung, 
în schimbul unor redevenți plătite 
statului și vor oblinea un statut 
legal, pentru a fi asigurate în 
ceiace priveşte dreplul lor de pro: 
prielale. 

Din punctul de vedere al Ru- 
siei însă, lrecerea lără lranzilie, 
dela comunismul integral, la re» 
gimul de concesii în lavoarea com- 
paniilor sirăine nu s'ar pulea o- 
perà decil prinir'o bruscă evoluție, 
care ar insemna răslurnarea lulu» 
rot principiilor comuniste. De a- 
ceia e ușor de înjăles că gurere 
nul sovietic are loaie șrelerințele 
pentru programul general al lui 
Deulsch. care oleră Rusiel mate- 
rille prime și aulilajul de care ar 
atena nevoe peniru restabilirea vie- 
jil ei economice, prevăzind in a- 
celași limp plata, cu factiilăți de 
Credit, 

În faja acestor diverse combi- 


VIAȚA ROMĪNEASCĀ ` 


nett, conducătorii Rusiel sini gala 
insă de a le accepla. pe toate, 
dacă tooperația internatională le-ar 
aduce un concurs în celăce pri- 
veşie organizarea și capilalurile, 
care sint condiția oricărel restau- 
rări, 

Cum a spus, nu fără ironie, Ra- 
dek, scopul conferinjei dela Ge- 
aua va Íi „să determine importanta 
creditelor, organizaliile ce le vor 
procura și condițiile. Restul nu e 
deci! vanitale şi diplomalie“. 

Franța e insă cu drept! curini 
îngrijită ce politica de înlelegere 
economică a Germaniei cu repre- 
zentanții oficiali ai bolşevismulul, 
căci ea se poale exerciia mini, pe 
un plan muli mai vast. 


Inire Rusia nouă, condusă de un ` 


guvern de ură şi Qermania insu- 
Îlețilă de dorința revanșei, se pol 
stabili afinități politice şi: acordul 
economic poale face loc unui a- 
cord diplomalic şi chiar mililitar, 
inspirat de aceiaşi gindire, eşirea 
din izolare, o aniantă a inrinșilor, 
care s'ar opune anlaniei inpingă- 
lorilar. 

(Maurice Lewandowski. Revue 
des Doux Mondes, April). 


Fără violenţă 


In (ein mişcării de eliberare 
„lără violență” care, subi condu- 
ceren lui Gandhi, se revarsă asu- 
pra întregii Indii, stă Anglia nepù- 


“Hincioasă cu , um el mo- 


dern. 

Evenimentul acesia, caşi cel din 
Egipt, siat piaus Apus o dovadă 
că Răsăritul Lumi! Vechi, cu stră- 
veche cullură, nu mal poale fi ji- 
nul în rindul colbniilor. Dar mai 
insemnat peniru omenire rămine 
acest nou mijloc de luptă fără sil- 
nicie. Gandhi —adep! al preceptu- 
lui „neopunerii“ lui Talsiol — vrea 
să elibereze India de sub! jugul en- 
glez, lăță singe — şi anume prin 
arma „necooperării” cu Anglia (în 
comer|, adminisiralie, cultură, elc). 
A ajuns adevăralul slăpin al in- 
dici—şi în mase, cuvinlal acestui 
asce! are ma! multă pulere decil 
legea engleză. 

n mişcarea lipsită de silnicle din 
India se realizează d visuri 
mai de demult nulriie de Tolsiol, 


A 


i da 


REVISTA REVISTELOR 


Dymond, Oarrison şi de alilea al- 
căluiri pacitisle. Dar această re 
“puliziune peniru violentă este to- 
tuşi un dor al Orientului, care s 
introna! ca o lege în viața tipului 
omenesc superior: a respecia sfin- 
lenia vieții allula. ` După aparițiile 
izolate de odinioară — „duhoborii” 
în Rusia, secta „neopunerii” în A- 
merica elc. - mișcarea de azi co- 
boară peniru prima dală principiul 
nesilniciei în mase, ca sistem, în- 
ca mare lupii de dezrobire, ŞI 
aceasia după cinci an! de singe- 
roasă siinicie războinică, 
Dar şi pănă acum, orice polilică 
a forței a da! faliment. Căci niet 
o schimbare esențială nu s'a pu- 
tut realiza vre-odală în dezvolta- 
rea omenirii, cu blruințele reall- 
zale prin războae. inamicii — în- 
vingălori ori învinși au rămas, fie 
care, în cercul lor vrăjii. Şi ast- 
lel nici idealul popoarelor, nici ră- 
panate „Răului“ nu se poale do- 
iadi prin silá. Puterea baionete- 
lor nimic nu poale să dezlege. Cel 
mult să deşteple spirilul de opo- 
ziț'!e—care, în ullima analiză, este 
„Răul“. Dar impotriva lui trebue 
să ridicăm ceva iarăşi din lumea 
morală, adică bund.a'ea. Numai 
ne mpotrivire: ne scoale din cer- 
cui vicios al silniciei fără stirşit, 
al nedreplăjilor şi tăzbunărilor ine- 
pulzabile şi ne dă pulința să in- 
pan în împărăția liberă a spiri- 


Pentra înlringerea „Răului“ ire- 
bue bimicii mal înlăiu terenul pe 
care el se prăseşie. Aceusla este 
demult lozinca moralișiilor sociali, 
a proleților şi poeţilor, caşi a 
„duhoborilor* şi Americanilor din 
secla „neimpolrivirii”, lar cu ac- 
Hunea lui Gandhi ea a atins o 
largă înlăpluire şi a devenii un te- 
zaur ai omenirii. Dacă însă va 
duce le lzbinda politică pe Indien, 
atunci ep capătă o insemnălale is- 


torică, în faja căreia diferitele con- , 


Hicte dintre popoare, cu scopurile 
lor apropiale şi lrecătoare, apar 
fără Însemnătate, 
în a Sen mişcări, Anglia re 
m urge la represiune—nu ma 
poate. Însă nici metodele ei schim- 
baie, nici marea deslâşurare de 
forje menilă să i sé ni- 
mic, nimic nu ajulă ; căci loale se 
izbesc de „neimpolrivirea* Indie- 
moar decişi să-și cucerească li- 
“berlalea. ' 


: 149 


Fireşie, nu, înseamnă că lupia 
împotriva Angliei se confundă cu 
lupta celul drepi împolriva „Rău- 
Iul”. Deocamdată în miniea naivă 
a Îndianului lupla morală se oglin- 
deşie în lupla de eliberare. Deci, 
falal, celace esie Indian e bun şi 
rău tol ce este englez. Din cauza 
apăsării Lt ten indianul n'a pu- 
Int ajuage la conşiiinia asupririi 
sociale diuduntru, care decurge 
din alcătuirea în casie, Deşi nu 
lrebue uilal că alt cuprins are na- 
ționalismul la popoarele Orlantu- 
tului : unul misiic-religios. Idealul 
nöjional Indian nu are năzuinii duş- 
mănoase față de alte neamuri, ci 


el năzueşie către înfrălirea ome- . 


nirii, 

Gandhi, caşi Rebindranalh Ta- 

ore—care plinge pe indieni că, 

n lupia peniru eliberarea politică, 
au să-şi sacrilice liberlalea lor 
morală—şiie că peniru conajionea- 
lii săi, mai presus trebue să fie a- 
ceasia din urmă dintre libertăţi ai 
că orice sacrificii se pol aduce pe 
altarul libertăţii najlonale. alară de 
unul ` sacrijiciul libertății morale. 
De aceia eliberarea fără silnicie 
și fără singe, 

Sin! şi alifei de Indieni, care a- 
jung subi tunurile şi milralierele 
engieze, Dar Gandhi are 7 mi: 
lioane din cei care „nu se impolri- 
vesc“ ; lar numărul lor creşie, 

(Eoipp René. Napkelet. No. 4), 


ipoteze nouă In fiziologie 


Fizica și chimia au luai un a- 
vint considerabil, In mai puţin de 
un secol, maşina cu aburi, drumul 
de fier, lelegralul, telefonul, lumina 
clecirică, razele X şi radium, fo- 
iografia, cinematograful, fonogra- 
ful, automobilul, aeroplanul au 
constiluii o eră de progres fără 
exemplu în istoria omenirii. Dime 
potrivă, științele naturale, cunoş- 
linjele noasire asupra fenomene- 
lor viiale şi a stărilor patologice— 
sini deparie de a fi alins o ase- 
menee evoluție. Obscurilalea cea 
mai desăvirşită pianează încă a- 
supra atitor maladii ; nu le cunoaș- 
lem mecanismul de producere. şi 
nici esența lor, nu șlim procedeul 
de a le evila ori vindeca. Multe 
boli, studiate și descrise de Hippo- 
crate cu 400 anli a. Chr., au 
rămas și azi în același stadiu. Nu 


150 


avem nicl:o ştiinjă despre regimul 
de nutritiune la-fiinle; ne uităm 
la ele cum se îngrașă ori slăbesc, 
dar nu putem să aducem în stările 
lor nici-o schimbare. 

Sintem desiul de ignoranți, bu- 
năoară, în ce priveşte cauzele mg: 
ladiilor cronice: reumatismul, gula, 
epilepsla esenlială, anumile forme 
de asimă, anumite dermaloze, a- 
numite siări miniale şi alilea alle 
afecțiuni, a căror geneză a sch: 
pal minții noastre până acum in 
chip compleci.  Penlruce eg 
produse lără înrudiri chimice — 
cum sint sărurile şi cîțiva compuşi 
minerali sau organici—produc a» 
celeași tulburări (hiperiermie, e- 
rupiii, artralgie) ca scerlalina H 
Cum se face că accidentele palo- 
logice provocate prin microbi, prin 
materii albuminoide toxice sau prin 
medicamente chimiceşte determi- 
nale, se manilestă la mal mulie 
zile orilla distanţă de mai multe 
săplămini, du ce tu fosi ad- 
minisirate ? a ce slujește du- 
rala de incubație ? Lupta dusă de 
microbi impotriva organismului dis- 
pare, cind e vorba de subslaa” 
ele amlerabiene ca serurile, toxi- 
nele şi soluțilie medicameniloase, 
care Ínjectote în circulajie Intro 
singură doză, determină lulburări 
abla după şaple pănă la 15 zile. 
Cum să explicâm alunci că pro- 
duse in caniilale imponderobilă 
nasc elecle considerabile? Cum-se 
explică fapiul că creșierea greu- 
(OI anuale la om esie maximă 
după naşiere, apoi, după o perie 
oadă de oboseală, se intensifică din 
nou în momentul pubertăţii ? Deci 
naşierea, nutriția, seniiiiaiea şi 
maladia es din slera inlelegerii 
noasire. Clasicismul ai dogmatis- 
mul, care predomină şi azi în me- 
dicină, pare să nu fle sirăine de 
această slegnare a ei, 

Germanii, considerind proprie- 
tăjile serului drep! subslanje, au 
devenii prolagonișiii acestor con: 
copi Ei au oprit in loc progre- 

medicinei, care s'a văzul ost: 
fel zădărnicilă de „lanțurile lates 
rale“ ele lui Ehrlich ori de alle 
teorii analoage. Evoluția în dome- 
niul fiziologiei și palologiei nu poate 
să-şi urmeze cursul deci! îmbal: 
dită de un spirit nou și şiiințiiic. 


VIAȚA ROMINPASCĂ z 


S 


In sensul acestor considerații Aug 
Lumière a lăcul o însemanlă in- 
cercare cu lucrarea sa: Rôle 
colloides choz les êtres vivonts, 
Masson, Paris, 1921. D-sa afirmă 
că lesulurile, în cea mai mare 
parie, nu sin! constilulte din sub- 
slanļe delerminate În mod chimic, 
ci din „coloide". Reacțiile ṣi tirans- 
lormările, care condillonează creş- 
terea, asimilalia, boala și moarlea, 
se produc în sinul coloidelor. Prin 
urmare lrebue să ştim condițiile 
in care irăesc şi se lranslormă 
coloidele sintetice, chlar cele mai 
SE bunăoară coloidul hidrat 
eric. 

Oxidul de ler este complect in- 
solubil în apă. In stare coloidalä, 
subsianja asta se infălişază subt 
lorma unul lichid roş foarte irans- 
pareni, aidoma unei solulii. Insă 
coloidul este în continuă transfor- 
mere, se malureşie, iar fenome- 


nele biologice şi patologice, cre- ` 


-zule mislerioase, se lămuresc gro- 
jie proprieltăjilor cololdelor. La 
vielă|i!, coloidele se întilnesc fie 
ca elemente conslitulive ale celu- 
lelor, fie în stare de lichid inter- 
celular, ca serul care impregneaz® 
tesutul și organele. Din explice- 
jille lui Lumiere se vede că aceste 
cololde produc simplome comune 
mai multor aleciluni: temperatură, 
erupții cu localizări idenlice.., In- 
Ire novarsenobenzol, ser anildif: 
lerle şi microbul starlalinei nu e- 
xisiă nici o relajle aparentă şi cu 
loate astea efectele sin! la fel. 
Lumiere rezumă cercetările -sale 
astfel: coloidele condiţionează 
viala: „floculația” lor determină 
maladia și moarlea. 

(Aug. Lumiere, * l'Esprit Nounean, 
No. 10, 1921). 


” (Auguste Lumière, invenlalorul 
cinemalogralului şi folograiiei in 
culori, a făculi descoperiri impor- 
lanie şi în domeniul Fizice! şi Chi- 
miei. Mai malt. Medicina it-dato- 
rege şi ca cileva melode nouă în 
ce priveşie lralamenlui lelanosu- 
lui, în ce priveşte cicalrizarea plă- 
gilor, rolul vilaminelor, siudiul can- 
cerului, technica lransfuziei singe- 
lul, etc). 


"98 


Bi 
ZK 


LITERATURĂ 


Louis Cazamia 
psychologique et la Littérature en 
Angletierre, 1660—1914, éd. F. Al- 
can, Paris. 

Ritmul literaturii urmează ritmul 
nostru psihic. El este „ca o osci- 
lație înire cele două grupări prin- 
cipale ale tendințelor cărora psi- 


` hologia tradilională le dă numirea 


de facnliăi : senzibilitatea şi inte- 
ligența“, Această allernanţă esie 
înrîurilă de o mulțime de elemente 
din viața socială: influența me- 
diului omenesc, împrejurările la- 
torice, etċ. „Astfel, istoria literară 
ne face să asistăm la lupia unui 
rilm psihic esențial impotriva re- 
zistenjelor san complicităților me- 
diului În cere acest riim lrebue să 
se afirme”, 

Autorul pune În lumină ideile de 
mai ses cercelind Isloria lileratu- 
rii engleze dela 1660 la 1914. EI 
consială că nu se mai poale stu- 
dia o literatură najlonală fără a 
face să intervină cauze istorice de 
ordin internațional, Influențele sini 
cileodată masive, citeodală subiile, 
dar constenie și se manifestă pănă 
şi în viaja cea mai aulonomă a u- 
nul tg Bine înțeles, esenţial 
tămine tol caracierul nalional ; de 
el depinde inloldeauna ritmul pro- 
fund ai unei lileraluri. 

` Imfluențele străine nu lucreară 

găsesc un teren pre: 
gălit să le primească ; ele adaugă 
efectul lor la eroluțiile anterioare, 
le grăbesc ann le încelinesc, dar 
nu le crenză, ? 

„Noi nu luăm din alară decit 
ceiace răspunde unei nevoi a con- 
şilaței şi a gindurilor noasire, cind 
Mleratura națională, amorțilă în 
- formule îmbălrinite, nu mal cores- 
punde stării prezenle n sufletelor 
noastre... Esie uşor de văzul că 
întoldeauna cerem dela sirāfni ar- 

ta E care ne măgulesc 
pre nterioare”. 

Schimburile inire lileraluri se 
inmuljesc pe măsură ce ne apro- 
piem de perioada conlimporană. 
„Un ritm psi con linde 
demult să se stabilească, incă 
de pe acum vedemr lumea 
cea nouă cind omenirea va fre- 
mäin de aceleași mari oscilaţii mo- 


Ta, 


L'évolution 


ză Mişcarea intelectuală în străinătate 


€ 


rale“... Idei care deschid largi 
perspective lileralurii comparate. 

Jules Romains, ur cou- 
lour de Paris, éd. de la Nouvelle 
Revue Francaise. 

Poetul zugrăvește peisagii parie 
zlene adevrărale şi anonime, lără a 
arăta din înlățişări decit umbrele; 
compune-lără reflecte, sufluri şi 
murmure, 9 

Accentele poeziei sale duioase 

vibrează în |ainice ecouri, — imnuri 
care răsună într'o ciudolă cale- 
drală. 
Ar Îi imteresani să se compare 
aceste mici ode grave cu unele 
din cîntecele lui Verialne. Jules 
Romains ohne pria mijloace cu 
H opuse, elecle de o adincă cu- 
răție: 


Du ciel pour une heure encore, 
Du bleu qui serre le coeur; 
Amour couleur de Paris, 


Cel ma! scurt! poem el sãu e o 
lume născociiă, populată de fiinte 
și lucruri create din nou prin pu- 
lernica și volunlarea sa imagi- 
nalie, 

Jn celace privește formea, și de 
astădală technica lui Jules Ro- 
mains dovedește că e o serioasă 
incercare lăcală peniru' a reda 
poeziei, subi o înfăţişare nouă, iru- 
musejil= riguroase ale melricei ira- 
dițlonale, ~ 
dahanBojer, Drenda!, Gilden- 
dai, Krisliania.—Viala țărănească 
a Începul a fi descrisă în Norre- 
gia, caşi in Europa iniresgā, pe 
la mijlocul sec. XIX. Cel dintālu 
scriitor a fost! Bjăasiirne Biâra- 
son care nu era faran, dar lrăind 
aproape de ran, l-a cunoscul și 
i-a descris adeseori, ldealizindu-i. 
Bojer însă, care e țăran ce! însuşi — 
a descris viaja țărănească așa cum 
esie ; e un seriilor realisi. Car- 
tea aceasla e un- roman care o+ 
gliadeşte viafa jărănească norte- 
giană. Eroli sint numai țărani. 

Marta și Hans aan copii. Maria 
e dezolată, Hans ar vrea un moş- 
teniior. În cele din urmă iau un 
copil cu gind să-l intieze. Din 
generosllaie ei dăruesc ferma lor 
copilului. Mal tirziu însă Maria şi 
Hans neputindu-se injelege in ceia 
ce prireșie raporturile care tre» 
bulau să fie inire copii şi tată și 


152 VIAŢĂ ROMINEASCĂ POH NM 


intre copil şi mamă, s'au despărțil, 
Acţiunea romanului se pelrece pe 
cimp, în fermă, la lucra oti la o: 
dihnă. Prin această carle Johan 
Bojer ne face să pălrundem adine 
într'un mediu puțin cunoscut, 


FILOZOFIE 


A. A. Robb, The absolute Re- 
lations of Time and Space, Uni- 
versily Press, Cambridge. - 

Din noua concepjie asupra tim- 
pulul şi a spațiului, care preocupă 
aslăzi pe oamenii de sșilință, filo- 
zolil au a se ocupa cu deosebire 
de ideia fuziunii spațiului și a lim: 
* pului universal, rezultind dinir'o 
prezeniare mal experimentală a lu- 
cerurilor. 

Autorul pleacă dela critica ex- 
perimenială a succesiunii. Tolall- 
tatea faptelor se împerie, în ra- 
pori cu un fapt o, în trel clase: 
lapie care ou loc înaintea lui o, 
fapte care eu loc după a; în sfir- 
sit faple care nu-s nici Inainie, 
nici după o, Aici apare deosebl- 
rea. Prinire ieplele care nu sint 
nici înnainte nici după un lapl oare- 
care, se găseşte unul caresă île ina- 
intea ailuia. Astfel se îniroduce În 
urzeala dinsinte și de după japie, 
o complexiiate nouă, pe care au- 
larul o delermină prin sxiome in- 
spirale de experiență si a căror 
siruclură o dezvollă cu melode 
geomelrice. El regăseşte, încelul 
cu incetul, ordinea spajleiá a lu- 
mil, dar ascunsă în ordinea de 
succesiune a fapielor și redusă la 
un aspeci mărginit şi parlicular al 
aceslei ordini. 

Adolio Levi, Sulle interpre- 
taziani immanentistiche della filo- 
sofia di Platone, ed. Poravia, Fi- 
renze. | 

Aulorul vrea să arale că inter- 
pretările „imaneniisie” ale dociri- 
nei lui Platon siat inexacte şi că 
trebue să răminem la conceplia 
tradițională a Ideilor lranscendenle 
separale de lumea sensibilă. in- 
terprelarea  plalonismului după 
care Ideile ar [i mai muli sau mai 
pera ameslecale cu maleria, con- 

uadale cu obiectele sensibile, a 
fosi susținulă mai ales de Neiorp, 
Dar este şi mai veche, căci o 
găsim la Hegel şi Tennemann. 
Imlerprelare: aceasla e lalşă, ea 
are împolriva €l lexlele formale 
ale lui Arisiot şi plalonismul în- 


reg. Platon a crezul întotdeauna 
în transcendența ldeilor. aper? 
deci că Ideile propriu zise, | 
număr si pănă la un oarecarepuncei, 
numerele malemalice însăşi sint 
despărțite de lucrurile sensibile. 
Este mai ales lalş că Eul inlreg 
derivă din Ideio binelui sau a u- 
nicului, 

Deasemenea este imposibil să 
reducem lumea sensibilă la un com- 
pus de idei, nici la ideia Non- 
Eului, 

Lumea sensibilă şi lumea inteli- 
gibilă rămin loldeauna radical se- 
parale şi nu este ideniilale între 
elemenlele ior consiilulire. De- 
miurgul nu se conlundă cu sulle- 
tul lumii, care esie expres deose- 
bit de Plato, nici cu ideia binelui. 

Nu este in Plalonism nici cea 
mai mică urmă a unei leorila cu- 
noştinței în sensul Kanlian al cu- 
vintului. „Acrobajiile exegeiice“ ale 
tul Nalorp şi a discipolilor lai nu 
pol ascunde un fapi esențial: I- 
deia binelui nu eo lege, o formă 
a gindirii, o melodă, ci un Eu mai 
presus de toate, real și concret. 


ISTORIE 


Ramsay Muir, A shor! his- 
tory of the British Commonwealth, 
in iwo volumes. Vol, |: The is- 
lands and the first empire, Philip 
and Son, London. x ? 

Tiliul lucrării de mai sus arată 
că istoricli au incepu! a lua în 
seamă schimbarea care se inde- 
plineşte asiăzi în consiiluirea Ma» 
rii Britanii, El ialrebuinjează Ier, 
menul de „British Commonwealih“ 
—ecotiederalia Britanică, peniru a 
delini aceaslă mare comunitate 
politică. Aulorul iși propune să 
arăle cum sa format Federaţia, 
caracierizală prinir'un principiu 
general luluror unităților compo- 
nenle ` liberialea civilă și politică 
a supuşilor, autonomia puterilor 
aliaie şi asociale, cu un regim par- 
iamealar croit după modelul An: 
gliei. Volumul intăiu lămureşie o- 
riginile şi dezvollările celor patru 
națiuni care-au lua! parte la alcă- 
tuirea Regalului-Unit : Anglia, 
Galilor, >cojla şi irlanda. Isioria 
lor se opreşie la anul 1765, dala 
tratatului din Paris, ciad fuziunea 
esle aproa desăvirşită. Ținulul 
Oalilor a fosi alipit de Anglia in 
1536 ; Scojia s'a unit in 1707, după 


. MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRÄINÅTATE = 153 
EE Ke eene e LEE 


pairu veacuri de luple peniru in- 
dependență ; Irlanda a fost cuce- 
rilă prin puterea armelor şi pusă 
e acel aspru regim de „penal 
aws“, 

Dacă observăm dezvoliarea ma- 
rilimă şi colonială a Angliei, gä- 
sim că șialci daia anului 1765 are 
o deosebilă însemnălale, Cind la 
descoperirea Americei s'a deschis 
un cimp nou, aproape nemărginit, 
puterilor marilime, Angiia nu era 
pregătilă peniru destinele impuse 
de imprejurări, s'a lolosii cu 
încelineală de largile perspective 
care se deschideau activităţii sale. 
Dar dela restaurarea Siuariilor 
ea intră cu hotărire pe calea 
care îi va asigura mai lirziu impărăjla 
mărilor. Intringerea Franței şi Spa- 
niet în războiul de şapie ani inte: 
melară pe baze lrainice mărirea 
sa colonială. Alunci s'a constituit 
acest „inlăiu Imperiu” de care vor- 
beşte subililul cărţii. 

Justin Godart, L'Albonie en 
1921, Presses universitaires de 
France, Paris. k 

O pledoarie în favoarea acestei 
järi linere, care, după deo tur- 
cesc. după violențele Oreciei, în 
faja dorințelor italiene, prin lup» 
tele diplomatice din Socletalea Na- 
Vunilor, In care a izbuti! să intre, 

dovadă de calităţi de energie 
şi patriotism. 

Voința sa de aulonomie apare 
limpede în Declaralia Adunării 
Naţionale reuniiă la Lushyla la 2 
E "29020. peniru a prolesia 
împolriva slabilirii unui inalt Co- 
misaria! italian la Durazzo. Ea ce- 
rea alunci şi repararea nedreplă- 
jilor tăcule de Congresul din Ber- 
tin (1378) şi de Conferiaja Amba- 
sadorilor din 1913. è 

Autorul adaugă informajluni a- 
supra obiceiurilor, a siluajiei geo- 

, istorice, polilice ai econo- 
a Albaniei. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Georges Risier, La crise du 
logement, êd. Pion, Paris, 

Franje irece prinir'o aculă criză 
de locuințe. De opt ani nu se con- 
siruește aproape nimic; războiul 
a distrus un Însemnal număr de 
loculnje ; relugialii au umplul o- 


raşele ; intervențiile sialului lăcule 
ără pricepere, au impiedeca! cu 
lotul consirulrea de nol locuinţe. 

La toale acestea, este un singur 
leac : libertatea. Statul voind să 
se substitue inițiativei particulare, 
a agravai crize. De aici înainie el 
lrebue să lase să inllotească ia- 
răși această inițiativă şi chiar s'o 
favorizeze prin măsuri Impotriva 
speculei. Formula d-lul G. Ris- 
ler esie : să se recoaslruiască cu 
pricepere. lată cum: să se ia ch, 
zărmile rămase libere şi să se 
iransiorme în case peniru lucră- 
tori; să se oprească invazia locui- 
torilor dela |ară; să se constru- 
iască locuinje modeste, cu chirii 
elline, să se acorde scullți de 
dări consiruciillor nouă. La oraşe, 
se pot consirui case colective cu 
apariamenie încăpăloare peniru 
familii numeroase. 

Socielăjile pentru locuinţe eltine 
şi oficiile publice creale prin le- 
gea din 1912 sin! instilujiile cu a» 
julorul cărora solujiile propuse vor 
putea îi. îndeplinite. 

Francois Mantre, Les going, 
rations sociales, éd. Bossard, 
Paris. 

Progresul inlelectual nu se face 
prin saliuri individuale izolale. ci 
prin elorturile solidare ale grupu- 
rilor de luptători cu tendinje şi i- 
dei asemănătoare. Aceste grupuri 
sini generelle, care apar ca a- 
geniul conlinuu și colectiv al pro- 
gresului 

„Oenerajlunea este o realitate 
peniru flecare individ. Cind un 
om vorbeşie de generația lui, el 
întrebuințează o expresie perlecl 
clară, cu toale că ea nu este cro- 
nologică. El injelege prin aceasta 
pe acei care sini eproape dea: 
ceiaşi virst cu el, camarazii lui, 
acela care s'au ridica! odală cu el 
şi care impari cu el sferele acti- 
vității şi ale influentei. Toji oame: 
nii unei generaţii sint legaţi prin 
comuniialea punclului lor de ple- 
care, a crediajelor şi a dorințelor 


or". 

Dia punct de vedere isloric, gene- 
rajia „este un cadru impus de ña- 
tură socielălii, caşi familiei“. Se 
pare că înir'un secol se dezroliă 
irei generalii. Dar cum se poate 
defini menialilalea liranzilorie şi 


ER 


PA! 


154 VIAȚA ROMISEASCĂ SC Ka 


` N 
colectivă pe care o cuprind aces- 
le „teturi succesive” ale evolu- 
Hei istorice ? Generaţiile nouă, 
care se succed intr'o famille, a- 
dac periodic un progres intelec- 
tual, suflete pline de avini, dori- 
ioare de schimbări. Astiel men- 
lalitatea omenească se reinoeșie 
regula! şi atif cil este de trebuin- 
tă peniru a înlătura stagnarea vie- 
jii sociale. Această reinolre pro- 
duce, în mod firesc, generații spi- 
rituale paralele cu generațiile fa- 
millale fiziologice. In loc să se 
sprijine pe faptul maleria! a! fili- 
ajtunii, generaţiile spirituale se 
sprijină pe comunitatea de idei şi 
de gusluri. Deci socielalea, caşi 
familia, se reinoeşte periodic şi 
cuprinde generajii succesive şi 
deosebile. În ea, generațiile in loc 
să albă părinți, au maișiri: les 
matires de l'heure cum Il s'a spus- 
Penira e ilustra acesle idel, aulo- 
rul studiază intimeaja cilorva capi 
ai generațiilor spirituale mai nouă. 


DREPT 


Bruno Breschi, Lo Dotirina 
della guerra nel diritto internazi- 
onale, Roma. 

D. B. Breschi cearcă să aplice 
problemei războlului metodele şti: 
ințilice de  investigalle care, în 
timpul din urmă, au dal scrieri- 
lor de drept internațional o nouă 
intățişare,. După d-sa noțiunea jus 
ridică a războiului se poate rezu- 
ma înlr'o procedură inire siale, 
linzind să stabilească drepiu în 
raporlurile lor, cu ujulorul regu- 
lat al consiringerii reciproce. 

Louis Wodon, Le contrôle Ju- 
ridiellanel de l'administration et la 
responsabilite des services publics 
en Belgique, ed. Lameriin, Bro- 
xelles. 

Un stadiu crilic asupra jurispru- 
denjei franceze a Consiliului de 
Stal, asupra procedeelor in ce pri- 
veșle conlenciosul zis de plină ju- 
risdicție și conlenciosul de ong: 
lare. A doua parte a lucrării se 
ocupă cu interpretarea dală de 
dreplul public belgian separării 
puterilor administrative şi jadici- 
are. Urmează apoi o expunere a 
leorlei responsabilității patrimo- 
niilor administrative in dreptul bel- 


ian. La sfirsit, acul si 
tie dl, (EE 
administrative în Belgio, auloral se 
declară împotriva lór. 


EC. POLITICĂ ȘI FINANȚE 


Dr. Hans Müller, Richtlinien 
der  Genossenschafts - Geselzge- 
bung, Zurich. 

O mică lucrare care dă infor- 
matil asupra legislației coopera- 
tive, Dr. H. Muller, profesor de 
cooperație la Univ. din Zirich spu- 
ne: „Legiuilorii cooperativi Irebue 
să înțeleagă mai inainte de orice, 
că societatea cooperalivă se deo: 
sebeşie radical de socletalea pe 
acțiuni capiialistă, şi că-l va lua 
locul în viilor. Mișcarea coopera- 
livă, încurajată prinir'o legisialie 
favorabilă, va linişti clasa munci- 
ioare hipnolizală de ideia sterilă 
a dictaturii protelariatului. 

Averea cooperatirelor de con- 
sumalie trebue să fie apărală şi 
dezvollaiă. Ea nu rezullă diniro 
plus-valoare, ea a devenii proprie- 
latea socială liberă, aşa cum cere 
socialismul. Ea nu mai slujeşte ca 
să exploatere munca, ci ca 50 e- 
mancipeze. Prin aceasia se ex- 
plică dela sine marele interes al 
polilicii socialiste pentru mărirea 
neincelelă şi nelimitată a proprie“ 
(nt cooperalivelor economice”. 

Autorul propune câ socielăjile 
cooperative să île asimilate cu 
nişte organisme de drep! public, 
penirucă aceste instituții nu lut 
crează peniru rn beneliciu perso- 
nal oarecare, ci în inieresal de: 
neral şi în profilul tuluror mem- 
brilor lor. 

Pentru îndrumarea sigură a der: 
vollării cooperalivelor spre socia- 
lizare, msi cere ca in mo obli- 
galoriu ele să fie organizale in 
tederațiuni, a cāror organe Cen: 
irale să albă drept de conlrol a- 
supra societălilor locale. 

Otto H. Kahn, Les Etats-Unis 

e! les grondos problèmes finan- 
ciers, ed. Perrin, Paris. 
- Această lucrare, iradusă de d. 
Thomas, cuprinde ideile unuia din 
stăpinii actuali ai finanjei ameri- 
cane- aulorul ei este șelul i 
Kahn Loeb. 

Problema fiscală în America e 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE „155 


“legală, după părered d-lui Kahn, 


de existența unul mare număr de 
valori neimpozabile. Din cauza lor, . 
contribuabilii cu venituri mari se 
feresc de a aubscrie lilluri impo- 
zabile, şi astfel micşorează. sim(i- 
lor capitalurile pusc la indămina 
indusiriei private. ` 

Din cauza prelevării operaie de 
fiscul american asupra valorilor la 
purtător, capilalişiii cer o dobin- 
dă mal mare peniru a recupera 
şlirbirea adusă venitului lor; a- 
ceaslă aliludine are ca urmare de 
a mări dobinda banilor şi de a 
Dee scumpirea luluror arlico» 
elor fabricnle. Impozitele directe 
prea ridicale împiedică acumula: 
rea beneliciilar și constituirea fon- 
durilor de rulemeni. Ele parali- 
zează spirilul de întreprindere și 
îmlirzle producilunea. in cursul 
celor din urmă doi ani, întreprin- 
deri utile au trebuit să fie pără- 
sile penlrucă după deducerea im- 
possel, ceiace mai răminea din 

eneficii era așa de neinsemnat 
față de sforțări și riscuri că înlre- 
prinderea devenea fără inleres. 

După d. Kahn, oricine cre- 
de că poporul are de cișligai de 

urma prea marei severilăți fls- 
cale, se Inşeală, căci: „Taxele er- 
lreme ale impozilului nu lovesc în 
poa pe acela pe care vor să-i a- 
lingă, şi nu pol să-i allngă; ele 
lovesc sigur, dimpolrivă, înlr'un 
fel sau aliul, masa populației, 


MEDICINĂ 


Dr. Hâlâne Sosnowska, 
Therapeulique yynecologique, ed. 
Gaston Doin, Paris. 

Această lucrare cuprinde dale 
asupra lralamentului normal al sis- 
temului lui Brandi în maladiile fe- 
mellor, asupra explorajiunii gine- 

, asupra diagnosticului, a 
masajului, a gimnasticei ginecolo- 
gice, ele, Allădelă chiar boalele 
ginecologice neinsemnale duceau 
la opetajli chirurgicale vătămăloa- 
re peniru malernilale. Aşa, cea 
mal mică leziune a ulerusului ne- 
cesila o pe gr care lăcea cn 
bolnava nu mai poală avea co- 
pil. Prin meloda lui Brandi, cu a- 


Š = 


jutorul procedeelor sale lerapeu- 
Hee simple, se pot eviia un mare 
număr de cazuri în care se pu- 
nea în pericol sănălalea şi fecun» 
dilalea viitoarelor mame. 


ȘTIINȚĂ 


Gustave Chauveaud, La Con- 
stitution des Plantes vasculaires- 
révélée par leur ontongénio, cd, 
Payot, Paris. 

oeihe vedea în părțile dileren- 
liate ale unei planie, simple me- 
lamorioze ale frunte! pe care o 
socolea drept unilale primiliră. 
Oaudichaud, în leoria sa asupra 
conlinultălii vegetale susține că un 
arbore este reunirea unul mare 
număr de unităi-philoni, care au 
rămas liberi în porliunea lor supe: 
rioară corespunzind fiecărei lrunze, 
pe cind ei s'au lipii la un loc în 
parica care corespunde. lulpinii și 
rădăcinii. 

D. G. Chauveaud, emite o nouă 
teorie alribuind tulpinii o origină 
primordială ei o Individualiia!le com- 

leclă. D-sa arată că planlele se 
ormează cu ajulorul planlutelor e- 
lemeniare ce corespund fecare us 
nor unități fundamentale, Aceleaşi 
unități se găsesc în diferite gru- 
puri de planie vasculare. Unitatea 
esie consiiiuilă de o plantulă în 
mintalură în care se recunosc cu 
ușurință două părți deosebite : une, 
îndreptată în atară, cu forma şi co- 
lorația unei irunze (phylle) ; eg: 
altă, indreplală În jos, cu forma 
unei rădăcini (rhize)—o phylloriză. 

La criplogame, vedem formindu“ 
se începind cu oul, phylorhize suc- 
ceslre, care se greleasă oarecum 
unele pe allele. La plantele cu 
flori, fenomenele se complică din 
cauza grăbirii dezvoltării şa dis: 
pariței rhizel. Apariiia frunzelor 
nouă este însoțită de dilerenjiarea 
a noi elemente conducloare În tul- 
pină şi rădăcină, a căror unilate 
de structură apare foarte limpede. 

Lucrarea aceasta crează embryo» 
logia vegeială, o nouă ramură ia . 
științe plantelor. 


COMPILATOR 


A 


3 ” KÉ PERERA S 


BIBLIOGRAFIE 


„Viaja Rominească”, 1922, Bucuresil, Preţul 25 lei. 

D. D. Patrașcanu, Tiooibeiu Wucenicul (Edijia III), Editura 
„Viaja Rominească”, 1922, Bucureşii, Prejul 20 lei. ` | 

D. D, Patraşcanu, Candida! fără noroc (Ediţia Ili), Edilura 
„Viaţa Rominenscă”, 1922, Bucureşti, Prejul 17 lei. 

N. Gane, Novele, Edil. „Viaja Rominească“, 1922, Bucureşti 
Preţul 16 lei, 

N. Gane, Novele (Vol. 1), Edit. „Viaja Rominească* („Bibllo- 
leca peniru toli" No. 305 — 506), 1921, Bucureşti, Prețul 6 lei. 

Lege privitoare la circulația automobilelor, Colecţia „M. A. Du: 
millrescu”, Editura „Viaja Rominească“, 1922, Bucureşti, Preţul 4.50 lei. 

Constituţia din 1866, cu modificările din 1879, 1894 şi 1917, Co- 
Wës, e & Dumilrescu*, Edit. „Viaja Rominească”, 1922, Bucureşti, 

rela ei, R 

S. Mehedinţi, Poporul (Cuvinte călră sludenji), Editura „Viaja 
Rominească*, 1922, Bucureşti, Prejul 20 lei. 

Pierre Benoit, Af/antida (Premial de Academia Franceză), 
în rominește de C., Zumlirescu, Edilura „Viaja Romineastă”, 1922, Bu- 
cureşii, Preţul 22 lei. / 

D'Annunzio, Celalea moariă (Tragedie în cinci acte). Tradu- 
cere de Al. Dem. Marcu, Biblioteca Teatrului Najlona!, No. 19, Edi. 
lura „Viața Romilnească“, 1922, Bucureşti, Prețul 8 lei. 

M. Săulescu, Sâpilăm!na luminată, dramă înir'un aci și Paui 
i. Prodan, Cărarea, comedie înir'un act, Biblioleca Teatrului Natio- 
nal, No. 20, Editura „Viaja Rominească“, 1922, Bucureşii, Prețul 5 lel. 

Proeclu! de program al partidului țărănesc, Edilura „Viaja Ro- 
minească“, 1922, Bucureșii, Preţul 5 lei. 

tage peniru protecjta oingiulut şi reglementarea u?nălorii, Co- 
lecjia „M. A. Dumitrescu“, Editura „Viaja Rominească”, 1922, Bucuresti, 
Prejul 4.50 lei. 

Lege pentru organizarea plasării, Colecţia „M. A. Dumlirescu“, 
Edliura „Viaţa Rominească“, 1922, Bucuresti, Prelul 2.50, 

Arthur Schnitzler, fora Dragostei (Reigen), Atelierele „Ade- 
vărul”, 1922, Bucureşii, Preţul 16 lei, 

Sarina Cassvan-Pas, Cãsuja lebedei (şi alle povesti i peniru 
copii), Edili. Socec, 1922, Bucureşti, Preţul 6 lei. 

Nicolae Petrescu, Iniroducrre în studiul comparaliv a! so- 
cietății, Tip, „Tiparul Rominesc“, 1922, Bucureşti, Preţul 5 lei, 

A. Melin, fetița orfană, plesă În două acte, Tip. Seminarului 
Teol. re 1922, Blaj, Prelul 3 lei, 

ihail Sadoveanu, Duduia Margareta, (Edii. IV-a) Biblio- 
teca „Minerva“, Edit, „Carlea Rominească”, 1922, Bucureşti, Prețul 3 lei. 

M. Sadoveanu, Dureri Indbuşite, Edil. „Cartea Rominească”, 
1922, Bucureşti, Preţul 18 lel. A 

Goethe, Fausi, Trad. în versuri de lọn Oorun, 1922, Bucureşti, 
Prejul 13 lei, 

Th. D. Speranţia, Călătoriile lui Enache Cocoloş, Edit. „Car- 
tea Rominească”, 1922, Bucureşti, Prejul 18 lel. 

F. Aderca, /di şi oameni, Edilura „Alcalay ei Calaleleanu“, 
1922, Bucureşti, Preţul 24 lei. 

Eugen Relgis, Coloana printre ruine (Eseuri), Editura „An- 
cora“, Alcalay el Calafaleanu, 1922, București, Preţul 15 lei. 

Vasile Suciu, /storicul desooltării organizație! învățâmtatului 
comercial de gradul al doileu din Ungaria, Tip. Nic. Beer, 1922, Lipova. 

Andrai Branişte, Sovadiri (Schije şi nuvele), Editura Socec ét 
Co, 1922, București, Preţul it lei. / 


D. D. Patrascanu, Schijo şi Amintiri (Ediţia I1), Editura ` 


+ dă BIBLIOGRAFIE 157 


C. Rădulescu-Me Incotra merge Germania de azi 1 
weg Zeckt + 1922, See, Pretul 3 lei. ES Een 
r Gr nescu orii tului } a 
(asi, 19 relata a A a regimentulu pe Cel Mare", 
e -Dui itaja opera. întăiului țărănist Li - 
ditura camen 1908, Craiova, Prei 20 lel.. KE 
utian Blaga ura cunoșiinia, Edit Inst. Li 
grafice Ardealul: 1922, Cluj. Protal d0 nl ei a catre 
Dr. Valer Moldovan, Biserica Ortodoxă Romină şi problema 
unificării, lasi. de arte gralice „Ardealul“, Cluj, Preţul 20 lei. 
Maftei Gradu şi D, lonescu-Morel, Cartea cu faine, 1922, 
București, Preţul 12.50 tel. 
Constantin Berariu, Woua Constituţie a Romtatei, Institutul 
de arte grafice „Glasul Bucovinei”, 1922, Cernăali, Preţul 25 lei. 
„Dr. V. Teodoru, Mama gravidă şi noul născut, Edil. „Carlea 
PAR sar E RE SEN Pre Ze 
= D. Speran ngā pămint (Dramă în 3 tablouri}, Edit. 
„Cartea Rominească“, 1922, București, Preţul 4 lei. Ser 


La Nouvelle Renue Françaises No. 103: Mercuro de France, No. 
569—572 ; Pâsztortăz, No, 5—7; Napkelet, No. 2: Prolom, No. 1-6; 
Orizontul, No. 9—14; Flacăra, No. li; Convorbiri Literare, No. 37 
Educaţia, No. 4; Cimpul, No. 2—7; Sburătorul Literar, No. 23-32: 
Tronsilvania, No. 4-3 ; /lustrajta, No. 2; Buletinul de Informaţii, No. 3: 
Roma, No. 3 ; Independența economică, No, 3; Resista Maldavei, Ne. 
12; foaia Plugarilor, No. 4; Arhivele Olteniei, No. 1; Ramuri, No. 
9—17 ; Buletinul Agriculturii, No. 1-12; Revista Vremii, No. 12: 
Revista Infanterii, No 246; Biblioteca Copiilor şi a Tinerimei, No. 
4—5; Noua revista bisericească, No. 11—24; Muzica, No. 1-2; Ideio, 
No. 8; Lamura, No. 5-5; Buletinul Muncii şi al Oerotirilar Sociale, 
No. 8—9 ; /deea europeană, No. 87—90; Cuvintul, No. 2-4; Annales 
des Mines de Roumanie, No. 2; Sezăloarea, No. 1.2: Câlduza Agri- 
cultorilar și Viticultorilor Moldoveni, No. 4—5; Lumina Creştinului, 
No. 3; Buletinul Societăţii de Ştiinte dia Cluj, Tom. |, fasc. t; Co- 
sinzeană, No. 4; Solidaritatea, No. 7—9 ; Revista Pădurilor, No. 3 ; 
Le Fulurisme, No. 1; Pentru inima Copiilor, No. 6-8; Cetiji-mă, No 3; 
Lupta economică, No. 20; Glasul Tinerimii, No. 7; Buletinul Cercu- 
lui de studii şi propaganiă coperatistă „Fotin Enesca“ din Basaro- 
bia, No, 12; Revista ştiinţifică „V. Adamachi”, No. 2; Revista Sână- 
éd, No. 5; Adoudrul literar şi artistic, Na. 70—74; Lumea universi- 
tară, No. 3-5; Albina, No. 10; Biserica ortodoxă romină, No. 5; 

la Basarabiei, No. |—2: Curierul Operei, No. i; Spori, No. é; 
nvățătorul romin, No. 2-3; Sămănătorul, No. 3-4; Moldova dela 
Nistru, No. 1—4; Anale literare, Fasc. IV, V, VI; Arhiva, No. 2; Nå- 
zuinţa, No. 1; Analele Dobrogei, No. 1; Scoala muncii, No. 4; Vocea 
Romîniei, No. 24; Artele frumoase. No. 2; Résumé mensuel des tro- 
vaux de la Société des nations, No. 5; Hasmonaca, No, 11; Gindirea, 
No. i. Em 3 e, 


Glasul Bucovinei, Deşteptarea, Victoria, Mintulrea 4 Dacia, Viaja 
Basarabiei, Primăvara, Frăjia Romlnească, CQazela Transilvaniei, 
Unirea, Dreptatea, Duminica Poporului, Soarele, Patria, Volnja, 
America, Înfrățirea, Voința, Nădejdeo, Foala pentru popor, Cunintul 
poporului, Basarabia de sus, Unirea poporului, Drum nou, Foi 
Diecezonă, Qazeta Craiovei, 


Revista Caricaturii 


i 


După afacerea Landru 


—  Ce-aşiepii de nu iei biclal să-i dal? 
— Nu, nu trebue intervenție armată... Sanciluat EES SE He lip» 


sit de deseri. Le Rire) 


Cumpărarea unui metru de stofă 


Ea, — Nu-l așa că al să mă lubeșii z i , 
dat sik tal sar Bee Vë dë SE gbeail mereu, n'al HA S SAS și | WR Siatele-Unite In Germania In Ausiria In Polonia 
G k Gë , (Fliegende Blaelter) 


BANCA 
nn HONAN 


ROMANIA S A. 
Bucureşti, Palatui Camerei de Comert 
Capital social Lei 10.000.009 

Adresa Jegr. Molino" 

Teeion 25 | 3, 49: H 


~ 


Depozit perinanent de articole 
technice şi materiale pentru in- 
dustria morăritului, Se ocupă cu 
desfacerea produselor morilor 
dia Rominia. Cumpără şi vinde 
cereale ţi saci, 


Nicolao (1. Fiţi serloşi, domnilor, în chesila dezarmării,—alifel veţi păli-e 
caşi mine... (Simplicissimus) 


Conferința dela Genova 
(Poincaré şi Pacea) 


` 


Tra) 
MOTT 


Butarest 


SEKR giess 9 cum o vede % , i Í 
opinia publică francezō.« pul.. cu elita țărmul se depărie ; 
à {Birmingham Age Herald, U.S. A.) | i LI Dies 


Pacea. — Curios l Cu ci! trece 


Sege E Roger 


Clădirea Romineaseă“ 


— SOCIETATE ANONIMĂ — 
== Capital: 60.000.000 Lei == 


Construește şi Transformă, 
cumpără şi vinde tot felul de imobile 
istilo jează şi exploatează fabrici de materiale da construcţie, cariere, 


batastiere, ctc., etc., 


Finanfează sau participă la intreprinderi de acest gen 
Primește oferte şi studiază orice propuneri relativ la executarea constree. 
" anilor, procedeuri sau materiale noi, produse perfecționate sau economice, etc, 


Sediul București, Bulev. Domniței, 39 


E 
EECH ara n__n 


d Noua Societati a Atelierzior . 


„VULCAN“ 


FABRICA DE MASINI SI DE VAGOANE 
SOCIETȚŢATE ANONIMĂ —— 
Sir. Honzik. — BUCUREŞTI Gara Dealul Spirei 
Secţia de Vagoane București- Noi 
Birou. — PLOESTI Str. Rudului No. Sr 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIȚIUNI: 


CAZANE DE ABURI 


| Breve! Babcok și Wilcox, mul Miubulare cu Zeene de apă, | 
Corawal, Tischbein, Laehapelle, 

TURNĂTORIE DE FONTA și "METAL 
[| Piese fine de maşini, Tuci de comerciu, Bagger) ireprogabită, | 
Preţuri convenabile, N 

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru : eegen": "2? Cusinoji d 
cu bile, Acuptări de fricjlune, „Putent Benn. Construchiuat | 
de fier, Coșuri de tablă, Ferme. | 


Aparate de curățat apa, Brovet „Breda“ 
a d de bsaziad, 


A ROMANIEI 


Capital Social vărsat 12.000.000 Lei 


= 


[=] 
| ADRESA TELEGRAFICĂ: | 


RATĂ n Ar 


AGENŢII: 


Călărași 
Câmpulung ` 
Caracal 


“Constanța 
Craiova 
Dorohoiu 
Fălticeni 
Focșani 
Galaţi 


Giurgiu ~= 


Huși 
lași 


KÉ Du 


RW Vaslui 


Oradia Mare ` 
Piatra-N, 
Piteşti 

Ploești 
Pâmnicu-Sărat 
Râmnicu-Vâlcea 
Roman 

Satu Mare 
Sibiu 
Sigişoara 


Sighet. Marmației 


Si.istra 

Simlăul Silvaniei 
Slatina 
Târgoviște 
Târgu-Jiu 
Târgul Miues 
Tecuci 
Temişoara 
Tulcea 

Turnu- Măgurele 
Turnu Severin 


SC 


*ELEC TRICA“ 


à SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNA 
| i Capital social 8.000.000 lei deplin vărsat 
Sediul: Bucureşti, Str. Matei Millo 2 
Uzine pentru proùncerea energiei electrice 
Câmpina, Sinaia 
Depozite de materiale și birouri technice 


BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 2. — CÂMPINA, SINAIA 


Distribuirea energiei electrice în toată regiunea petroliteră 
“şi industrială a Vâei Prahovei. 


Depozite de maşini, aparate şi materiale electrice 
Iustalaţiuni electrice de forță, lumină şi toate aplicaţiile relativt 
Studii de nòvi instalaţiuni 


HIE janti mp dn 
Sediul darie i D DE pasa aa Ara 


Construcțiuni de vapoare, remorchere, şiepuri 
şi orice construcțiuni navale 


Reparațiuhi de orice fel de vase maritime şi fluviale 
Construcţinni si reparațiuni de tot felul 


Turnătorie de fontă el bronz pentru piese mecanice 
şi articole de comerţ 


w Specialitate: bucşe pentru căruţe tip G. F. Ké 


` j 

BANCA | 

Marmorosch, Blank & Co.| 
SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000 
DEPLIN VARSAT 


REZERVE : Lei 164.600.000 


.. 


e —-— 


SEDIUL RIN BUCUEŞTI 


în străinătate: PARIS, Piace Vendôme, 20, “E 
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han 
e « Agenţie în Stambul. 
NEW-YORK, Broadway 31—33. 


în țară: BUCUREŞTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri- 
=- viței, Piața Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O- 
borului). 


a d 


ARAD, BRAILA, BRAȘOV, CERNAUŢI, CLUJ, 
CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA- 
MARE, TÎRGUL-MURŞEULUL, . 


| 
SUCURSALE ȘI AGENŢII: 
| 
| 
| 
| 
| 


| Operațiuni de Bancă: 
| Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, 
} Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri, 
| Avansuri comercianţior și industriașilor, E- | 
| 
t 


misiuni, Safe. j 


(e Gs lant || 
'* baarae mdustrială” | 
| | Societate anonimă privilegiată pe acțiuni e 


Capital Social lei 150.000.000 


| Prima Emisiune lei 25.000.000.-—Plus 
Aportul Statului 


A ` 


IMPORT-EXPORT 
| Aprovizionarea în comun a Industriei din ţară, marl 
şi mici cu maşini şi materiale, 
Export în comun de produse industriale romineşti. 
DEPOZITE 
Depozite permanente de materiale şi maşini indus- 
triale rezervate exclusiv industriei mari şi mici, e 
COMISION şi CREDIŢ 
Inlesneşte importul de mașini, combustibile, materia- 
le prime comandate direct de industriaşi prin acordare 
| de credite, garantat cu acele materiale. 
Avanzuri pa mărturi încrodinjafa spro vinzare. 
Sediul Socieläjėl: 
BUCUREŞTI.—Paialu! Camerei de Comerj, |elefon 40.31. 


e, —— 


es 


& 


DEE 
BANCA FRANCO-ROMANA 


Societatea anonimă 
Sir. Barsei No. 4,— BUCUREȘTI 
Capital social 1110.000.000 Lei 
' Emisiune 50.000000 
Filiala le Paris: 5 Rue de Castiglione 
Sucursale: Alexandria, Cimpisa, Caracal, Giurgiu, Roşiori-de-Vede, 
Slatina, G ZE Tarnu- Măgurele. 
Agenţii : Costeşti, (Argeş) Făurei, Găești, Drăgănești, (Olt) Pucioasa, 
Vida (Vlașca) Zimnicea 
Face toate 


Gg ten pe bancă în tară p străinătate, 
credito Cont Curent, scont ai rescont de cambii 
campără şi res repete egen d acțiuni romine şi 

străine, schimb de monede şi bancnote străj 
e emite cekuri şi scrisori de credit, ue. Ki 
Execută ordine de Bursă, avansuri pe fonduri publice, recoite şi 
waranre, face tranzacţiuni comerciale, industriale și agricole, 
primeşte mâriari in consignație şi comision a. c L 


„Bucureşti, Calea Victoriei No. 30 


Face orice operațiuni de bancă, participă, 
finanţează întreprinderi industriale 
şi comerciale 


Director General 
Dr. Const. B. Maltezeanu 


BANCA IAŞILOR 
Societate Anosinsð pe acțiuni 
Capital 10.001.000 Lei 
IAŞI. —STR. ŞTEFAN CEL MARE Mo. 47. 
l Sucursale: Chișinău şi Qalați, 
Face orice operajiual de baacă în general: Campăriri a 
ofazän de efecte publice, avansuri pe depozite de efecte 
și orice transacțiuni financiare; conturi Curente şi emisiuni de serb- 
participațini ` 


sort de Credit pentru orice ţară; i industriale şi co- 
merciale, 


* BANCA MOLDOVA" 


| SOCIETATE ANONIMĂ & 
Capital și Rezerve Lei 30.000.000 


CENTRALA: IAŞI 


Sucursale: Galaţi, Chișinău, Bălți, 
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei, 
Leova şi Reni 


Face orice operațiuni de bancă. Primeşte 
bani spre fructificare contra scrisori de depu- 
neri şi libret de economii, primind vărsăminte 
de la lei 5 în sus. Emite cecuri şi face plăţi 
in toate orașele mari din România Mare, A- 
marica şi Europa. . Ọ 
© 


Am wg 


—— EH 


neg HR 
SS. Ze. Lë ` 1 CREDITUL GENERAL de uer: 
i BĂNCILOR din PROVINCIE / 


„BUCUREȘTI, sr. BURSEI, 2 „| Capital 5.000.000 lei 


Telefon 7 | 38 
Adresa telegratică ; Centrobank 


Societate anonimă 


Biroul Sirada St. Ionică No. 5, 
Consiliul de Administraţie | d B UCURESŞT! 


Preşedinte: |. Depiro D b 
TTT R Negu Ben, ZE VE | Exploatarea atelierelor 


Administratori delegaţi: Gr. Coandă, N. Protopo- NR ` | C.F.R. Griviţa 


sé ES, 


Creditulcarbonifer" 


Societate anonimă minieră 


Capita! 55.000.000 lei 
Birou! centra! BUCUREȘTI — Strada | 
Sf. lonică No. 5 


d — 
Primeşte bani spre fructificare, piătimd : E. 


4'/a*, la vedere 
Bin, pentru 6 iuni 
Brix pentru un aa 


Face orice operatiuni de bancă. 


Băncile aderente până la 1 lan. 1920 la Centrala | 
Băncilor din Provincie, sunt: 
ÎI be Molima da jas, Mad Pa Danai Sa 
| Du Ki ug 


Bariu 
, bet d Mi a rA 
i Im 
Vir äm 
` GH 
7 BT) 
. Viia dorul, 

fan Digg ss, Dorotei, 


Exploatarea minelor de cărbuni din 
Comănești, Vermeşti şi Leorda 
oul Bacău 


"e 


DANGA GEREALIŞTILOR 


=== SOCIETATE ANONIMĂ === 


Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 


Sedlul Central: Bucureşti, Strada iipscani No. 8 
Sucurselă : Consianţa, Bulevardul Elisabela 4—— 
Agenţia : Brăila, Str, Impăralu Traian 
- Telefon 18 | 57 & 57 | 53 
Dioda: a 


H 


e ` eme a A mme 


$ 
D 


e le 


E E a 


e 


Face toate operațiunile de Bancă, în general. Cumpărări 
și vânzări de efecte publice. Avansuri pe valori în depozit, 
precum şi orice fel de tranzacţiuni financiare, Emite acreditive 
besten legăturilor sale din țară și străinătate pentru cumpărări 
de mărfuri, 

Secţiune specială de cereale și mărfuri precum şi orice a- 
faceri în legătură cu aceste operațiuni. 


gf — 


e ie a o -. 
o area re D eu D EE wg ER a 


— m De D TR vm De e ET TT TN "e ` D'ënn a 


geg ege 


EE EE 


ni 


(7 


”  IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ 
DEPOS T DE POSTAVURI 
ATELIERE DE CONFECȚIUNI 


UZINELE de FIER 


şi Domeniile din Reşiţa 
REȘIȚA —— TEMIȘOARA —— CLUJ 


d BUCUREŞTI: Reprezentanţa Generală 
„CREDITUL TECHNIC" — Strada Marconi No. 3 (E 


Banca Dacia 


SOCIETATE ANONIMĂ — IAȘI 
Capital Lei 12.000.000,— deplin vărsat | 


wu Atelier de construcțiani da 
Uzină pentru fier și oțel 
REŞIŢA și ANINA poduri și fabrici de mag ind 


REŞIŢA | 
Fabrici de maşini agricole Păduri și produse agricole / 


Face orice operațiuni de Bancă și comer, 


BOCŞA ROMINA ORAVIȚA — Primeşte bani spre tructificare - pr 
T următorie-— Fabrică de sobe — Laminoare de tablă subțire s» F. Eljberează livrete de economie, 
WS i Emite cecuri și face plăți în toate oraşele din Rominta Atera 
Pentru comenzi a se adresa la: Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri aso- 
R (ch irecția Comercială pra electe publice, mârturi în expediţie sau depozitate in maga- 
CLUJ, la Reprezentanță, sia ia EIk No. 1 sinele Băncii, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Moe- 


BUCUREȘTI, la „Creditul Techale“ Reprezentanţa Ges 
TE a a a EE 


df. 


SA vam 


“METALICA” « 


SOCIETATE ANONIMA PE ACŢIUNI 


PENTR 
COMERŢUL DE MAŞINI ȘI MATERIALE 
DE CONSTRUCȚIE 


CAPITAL SOCIAL LEI 4.500.000 > 
; VINDE : Mașini, Scule şi Materiale de 
Fierărie ei Construcție 


INCHIRIAZA : Materiale de Cale 
şi Construcţie 
Execută diferite reparațiuni în această branșă 
Fabricaţiune proprie de var gras MATEIAŞU (Cimpu-Lung) 
Sediul: BUCUREŞTI, STR. MARCONI No. 3 
E= (Palatul Societăţei „Agricola*) Teleton 35 | 9i, == 
Calea Rahovei 22, Telef, 50 


dell Sir. 13 Septombrie 210, "eier." 331 
es, Mihai-Bravul 8 şi 10, Telet. 53: i39. KI 


Bata ta ae ee a i i 


BANCA MINELOR 


SOCIETATE ANONIMA 
CAPITAL LEI 60.000.009 | 
București, Str. Scaune No.7 (Piaţa Rosetti). Telef. 39,60 


Face tot felul de operaţiuni de Bancă, împru- 
mută pe gajuri, cesiuni, etc. 


Se ocupă În special cu: 
Exploatări și explorări miniere, participări la 
întreprinderi miniere, construcții de ateliere, 
fabrici și instalațiuni miniere 


Cumpără și vinde produse miniere. 


E 
Se 


Primește depuneri spre fructiticare. 


e AAR e CAS EES E 


Banca de Scont a Romîniei 
Capital Lei gd, — Retire Lei 25.000.000 i DP e, TENESTER, HUE il TEB 


Sediul Central: BUCUREŞTI, Strada Lipscani 5 M. DE BROUSSE 


Sucursale: Constanța, Galați, Focșani, R.-Vălcea, Sibiu, 


T'-Măgurele, Tuicea Belgrade, Varsovie, Por- 
gau E Ree bach, e es Budapest, 
Execută toate operaţiunile de Bancă, cumpără zi Za Ge, Prague, SS 
și vinde efecte publice și acțiuui, face avan- 
suri asupra valorilor dé bursă, emite Bucarest, 2 Str. Burse 
scrisori de credit și de garanție Trains Dëse de France pour ta Roumanie ei de 
pentru Străinătate ia Roumariie pour la France, 


PRIMEŞTE DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE 


Secţiune specială pentru mărfuri 


Expéditions par wagons isolts.— Transports sur le 
Danube.—Afrâtements Assurances. 


Agents Gântraux de la Soc. Franco—Roumaine da 
Transports aériens, 


d f KR: Bucarest, 2 Str. Bursei. 


E la, 

l Banca Viticolă a Rominiei | 
| 
j 


ii 


—- ozi 


— SOCIETATE ANONIMA — 


} Capital Sodat Lei 100.000.099, 
Emisiune de Lei 45.000.009. 


d 
i 


ENEE 


Bucureşti, str. Bursel No, 2. Telefon 4 | ES 


Ae : DRAGAŞANI, POCȘANI, CERNAUŢI 


— 


Banca Viticaii a Rominiei face orice fel de opera- 
Hunt de Bancă, comerciale şi industriale ta țară şi strá- ; 
' tnätate; í 
Face avansuri şi deschide credite în sont curent ga- 
rautate cu recolte gi Won produsele lor, său cu gzim! 
asupra proprietăţii viticole şi pomicole; 
Deschide credite peutru exploatarea viilor şi ptn 
comercializarea şi industrializarea fructelor ; 


> iru 


de sirmă, eic. ; 
Coastruieşte şi organizează pivnițe sistematice pen- 
wa depozitarea, păstrarea şi îngrijirea vinurilor oe: 
dințate spre desfacere sau gajate ; 
Organizează comerțul de vinuri şi spirtoase îm țară 
şi în afară. 


— 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite ia 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acei autori ale căror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacţia își rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech- 
nice și editoriale, 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțiunea Revistel. 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile și prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
„definitiv și cite. 


-M 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacția Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lași, 


DE 


Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Romineasch?, pre- 
cum şi revista „Viaţa Rominească* sint reprezentate la Bucureşt 
de d. D. D. Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57. 


=E 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti ; 

Viața Rominească S. A.— librăria Alcalay — Calea Vi- 
ctoriei 37. 

Viața Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str. Lips- 
cani 88, 


In editura „Viaţa Rominească“ au apărut: 


TG. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC IN II 


ROMÎNEASC 


Datorii Vitate 


remlială de Academla 
Lucrare, P Ediţia 1. 


LEI Prejul (2 Lei 
DRETU Ex E 


Te . RADU ROSETTI 


mr DE MARE Me ve Hote 


PREŢUL 12 LEI 


C. HOGAȘ 


Amintiri dintro Lallorie 


PREȚUL 15 LEI 


CAMPANIA IN FRANTA 


[i 

| 

j 

| In romineşte de Pomp ilu Pirers-a 


PREȚUL 15 LEI 


Artur Gorovei 


CRUZIMI 


C. Hogaș 
Pe Drumuvi de Munte 


IL MONTI NEAMTULUI 


Preţul 15 Lei | 


Jean Bart | Ediția 111 
(Eugeniu P. Botez) 


HIN DE BORD 


remla.ă de Academia 
wei 2 Ed. NI ilustrată 


Prolini 98 Leoi 


Ediţia II 


Papi Y 


i Jean Bart (Eugeniu P. Botez) 


Goethe t 


Preţul 15 Lei 


Prejul 25 Lei 


Timotheiu Mucenicul 


Preţul 20 Lei 


-Candidat fără noroc 


d 
É 


| 


| 


D. D. Patrașcanu | 
Schițe și Amintiri | 


ssp ad? 


Prețul i5 Lei | 4 


i 


1922 ANuL vw. “MA No. 5 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFIC A 
SUMAR: 


In Gibraltar (Jurnal de bord). 
Pietrele. A 
Scrisori cătră Simforoza (111). 
Teoria Revoluției : G. Sorel (II). 
Monotonie, 
Roman perpetuu, 
Fedor Dostoevski 
Singurătatea. 
, Cetind pe Dickens. 
„ Fără gratu (Roman). 
, Singur. 
+  Paragrafe schemallee asupra omului medi- 
ocru, 
„Conu Leonida faţă cu reacţiunea“ (Note pe 
morginea cărților). 
Serisoare din Praga. 
Cronica_economică (Legea peniru reforma a- 
grară. Păreri şi reflextuni după votare). 
Cronica literară (Ediţiile lui Eminescu: „Ge- 
niu Pustiu“), 
Serisori bucureştene, 
Miscellanea [Versul ti 
Volumul al doilea oi lui Hogaş. Spiritul 
crilic în cultura rominească (de G. lbrăi- 
$ 2 leanu. Ediţia [17]. 
sept x, Le — Anton g tea Mop Teaca ta ara aanne- Aada Romiti: e 
kee Bes atalierui marine Deng S tav Batet, Es aliler age tan- 
~Trültrea Rusiti țariste (Documente oficini }. Keen A eee Ch Saturbitd der te Leg 


ean Bart ,.,, 
1. A. Philippide 
G. Galaction . . 
Dr. A, Slătineanu 
Alexandru N. Nanu 
Demostene Botez , 
Barbu Solacolu . . 
Mateiu lon Caragiale 
Paul Rares. . . . 
Viadimir Coroienco 
G. Bărgăuanu. . . 
loan Gherea .., 


(WW *. 

. e 

D 
s... .*. 
C EO E A, 


E W A Dr OON ` 
. . . . . . . . ". 


G. Ibrăileanu `, ....,.. 


Bio, i. is: 
Pr. C. Dron E Dele vie Z 


G, Ibrăileanu `... a $ 


Eugen Crăciun . `. . ek? 


P. Nicanor A Co. e Si fire grafie.—„Qenava“, — 


dën 27 
~ VISTELOR; „Flacăra* —, Adevärul literara —„Liriemnul modern” (Hetri Heriz. Ey- 
prit Mouveaal —alinateim ia Parle (Charles Nordmann, Revue des Deux Aonites). "Tennyson în amine 


iat arene P]-—elespre critică” (Gabriel engt, Merowe de Frate), —. Romanele 
e pd rel a [Luigi Tonelii, Marzocco) "el ämeg Joyce* (Valery Lorbaud. Auunedie Nevuz Fran- 


palei ~ JA: Meiliet. Revue det Deux Momdes).— „Mișcarea modernă îm Bherba Am- 
Släeiz iF, H Dal, Adbert Journal). — „Uu “lamenican ialjan prin părțile Soastze: (ME. A, Silvestri, 
Leer age farilar în timpai marelui raztoiu. Conterimţa aliaţilore (Maurice PalMoingue Remee des 


R —aComatliile intetnationaie" (Fienri Hertz. L'Esprit Noaoeau):—, Pranga în Conferința dela 
Ge Winte E eich, Reen de France) — „Arhiva vevolk tiet ruseşti 49, V., Spolohii.—aCorpal nou* 
= S À d 
MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINA : — ii «rițice.—Pilozolie,—Arta. — 
Cen (oe Drept. Medea SN (Literatură, Stell critice naotie.—Arta. 


GAFE, 
REVISTA CARICATURI, 
IAȘI : 
Redacția ai Administrația : Strada Alecsandri 12 
1922 


VIAŢA ROMINEASCA apare lunar cu cel puţin 160 pagini. —Abonamentul in fară as an :5o del; 
ege de wn 73 lei, umarul 15 bei, — Pentra strdimataie an lei: rumătate d umis 
Fel 2; iei.—Pentru detalii a se vedea pagina urmiioare, Web, aas o 
| —_ naman aani 


65 lei pentru străinătate, 


nii abonaţi sînt rugaţi a trimite odată 
i anual costul recomandărei pentru țară şi 


ranța primirei regulate a Revistei D- 


şi 24 le 


Pentru sigu 
cu abonamentul 


| SUI ZER 


FRERES 


——— Strada Dimitrie A. Sturdza No. 17 —— 
BUCURESTI bad 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alexandri No. 10-— 12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 28 Dee ZE 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. E wt EE 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, K IR d EE 

Abonamentele se pot face ìn orke lună a anului, trimiţind E "Eat" i A AN ` Se 
suma prin mandat poştal. EG H omni Aw pre EE 

einolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca l 
expedierea Reviste! să nu sufere intrerupere, 

Preţul abonamentului este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lel 
Pentru particulari: 


Seri A we Sein A8 AN Ge Si pi e er 1000 38 
Pe jumătate an , . . . s coeso’ 75 e 
E e e o eee a e E e: € e 


ÎN STRĂINĂTATE: 


Heuren o i eiweg n e Ne A ZEN 
Pe jumătate an . . . s.s . ew s e 1503 


Da Mr a 2 See A Ah SC 


Bä ai f De Zeg, E Té Lei kr 

uri tacă EE Ta Gica Ee 
F NEE EE 
A d $ - s 


za P 
i 


Abonaţilor li se acordă între alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grajice şi editura + Viața Rominească”, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis, 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 
ximativ de lei 800, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărțile editate de Re- 
vistă fiind 15%. aproximativ (adică in cazul nostru, lel 120)—cos- 


tul reviste] pe an ar reveni deci abonatului mamai la 30 lel, adică 
treizeci lei pe an. 


MOTOARE DIESEL. 


MAŞINI DE ABURI 
H CAZANE DE ABURI 
RIGORIFERE 
POMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc în pe 
nență in depozitul nostru din Bucureşti, "WI 


e a aa a a a Een 
e e e e a a a] 


Administrația. 


m e 


etui ID OUe!|eI| o2ueq 


ert că END TRIA SE TRIB LEII SA EENS E SE CUT RUE PE E: EEEEeER does = 


ajodouyur;suoD)—ouojryy eusj — each E euet e 
8108!40.,p 8121349409 p]8120g 3,2pP43UI 410) 0j|p34) 18 euere Stare 
(naad) euy | SABAUYy — SOj[axnug 


Sțosasauv 11p9109 
Puiuafig — PIjizeAg — Rued 


KN Ka) ans 130 VFONANY.I 
Kueduo-) snay, oro2utt (| Had YNVIIVUI 3 ASAONYĂA VONYA 
PUPA eys 202 ap ejsso) 'auojuazy ‘essin "SUËISIRU 
LIzĂ ag 9 ERR 01831 wmw0y) POH | (390214) EUSE 9|e4930mmo0) roeg 


3 SIFIRUlpa3s uj alelă 
eysadepng pa ide tn da pl 
VNYINYLI-ONYONN VONYva 096'000 SLE HI AnaY — 000 000 00% UI 18208 ej dea 

(aşa) ougin" | ONYTIN : 1eaiua9 Imtpae 


Së "ag von 34>5iwuyog | Seegen Cp, 'oodeaneriseeo 


YNYITYVLI VH3ZZIAS v1130 VONYa YNŞITVLI 3171223WW09 VINYA 


OO 
:Y130 VÎNVIN3Z3Ud3i — VONvg 20 !NNILVy3d0 20 294 Lol 
LIN 0C9WOu :goyt5a]a} esəspy 
; ung 129 MPuerajy ns ‘ngutip 
'apfog pəauo]o9 us *HeIO — "17 “aojaseodeA Ae "eneg :a1vsunons 
E 'ON I3SUNAa vavULS —'LÉAYNONA '1VILNIOD INICAS 
000'000'05 137 : 1VI90S Iylidyə YWINONY 31VL3!90S 


pupizoy IS BULHE, p]e[949m09 esmeg 


a-i 


5|} Ş S e ea S SI d 
— aia kri = L- 
= |: ss E ab = e lalele 
9 E 
E 2 e € Pa ER == E 2|£E| rie 
ei Bess zë = 929. e n E ESA S lz 
==: J470 J Eat EHE 
m 9 9 ode gS ae = als 
x os g . Ca ba cil N) 
== = S zas 2 SS e ZER Of- z 
— să 288530 8 d da i =. ZI clu 
ZHE i SE a Sie El 
2 ei Sc a Se S E ei e =| di 
SELEERSCEOKAR. es i i 2 1 OR 
= e = PE e oe WI So S 3 „Se CR 
—= ZS E eg q 9 LU = S 8 S HI S4 
EZetzzZ/Aateä IR d a E: i] oF g 
ca 23 Go 0 SS CG D e—a Í 2 0j = 
EEEE IEI Mt =e § Z S | CE gie 
M a lua= ozs; i5 ati E 
2 Dream E BE ERA s S— ulg O 
= |3 SEET e E "EA S J|: 
S D Ze S > KS oju 
Lo wem D e es Ei es 3 O 
mm] =: 3 = X KL: 
ca | 3 2: S Pia w |. O S 
Et * At E "a 3 5 
Ba S E s == è _€lăl:lE 
s we | 


! 
| 


4 
ti 
H 


| 
| 


Wu. Deiari 
— Telefon 42/71 


Bemi 


Hun Bara 


Şoseaua Kiseleff, No. 53 


„AGRICOLA“ 


Societate Anonimă de Asigurări Generale din Bucureşti 
Capital Social Lei 10.000.000.—deplin vărsaţi 


Totalul fondului de garanție la 51 Decembrie 1921 Lei 21.449.427,44 
Sume plătite la 31 Decembrie Lei 35,502,536,42 


Direcţiunea Geserată în Bucureşti || i 
alatul Societatii Cluj : Str, Nicolne forga No. 14 pila 
Calea Victoriei No. 11 | lași: Str. Carol 33 colț cu Asachi 


Birou pentru asigurări de transporturi E: Reprezentanțe generale la: 


la BRAILA d Timişoara, Craiova, București, 
Staada Imparatul Traian No. é |. Cernăuţi şi Chişinău, 


— Agenţii în toate orașele din ţară — 


Direcţiuni Regionale la: 


Face asigurări în condijiuni avantajoase în ramurile : 


INCENDIU, FURT, GRINDINA, VIAȚA, TRANSPORT 
ȘI ACCIDENTE 


A TEA ae 


Societate în num: colectiv pentru comerțul şi industria 
petrolului 
BUCUREȘTI, Str. loan Ghica 9 
Adbesa telegr. „ATLASPETROL= 
Telaton 26 53 
EXPORT A în tancuri şi în cisterne : 
Benzină de aviaţie, ușoară, mijlocie şi grea, 
Whit-spirit, motorină şi petro! i-mpant. 
Uleiuri minerale destilate şi rafinate 
de orice viscositate. 


k ICR TAGS PT II ret e EE Deep TE E Ra CEI RER d 


m 7 om ete E tatea 


a —— 


== E. WOLFF == 
BUCUREȘTI — STR. SF. DUMITRU 3 


Fabricele metalurgica la Filare! si Concianja: Cazane de 
aburi, Rezervoare de [les de orice mărim +z, Conslruclinal de fler, Trans- 
misiuni, Înjectoare de păcură. Balnmale, broaşie, saralere. 


Birou Technic: Insialațiuni de apă, de calarilere şi de ara 
en păcură. 


Depozit de articole technice, Moloare cu benzină, unelte, 


armături, pielre şmirghel, cabluri de sirmă de oțel, pompe, ojel de 
seale englezesc, ele. 


— m n E 


JH GENERAL de COMERT d WT: 
Societate anonimă 


Capital 12.500.000 lei 


Biroul Sirada bascar Catargiu No. 8 
BUCUREȘTII 


Telefon No. 47 | 24 


Exploatarea atelierelor 


) C.F.R. Griviţa 


„Creditul carbonifer“ 


Societate anonimă minieră 


Capital 55.000.000 lei 


Biuroul central BUCUREȘTI. 
Strada Lascar Catargiu No. 8 
Telefon No. 45/85 
Exploatarea minelor de cărbuni. Qin 
Comănești, Vermești și Leorda 

Județul Bacău 


i 


Societate Anonimă Română 
Capital Social 25.000.000 Lei complect vărsat 
Sediul Central: bach Da OMR Ho 77 


EXPLOATĂRI PROPRI: 


Mine de Mică — Voineasa Jud. Vâlcea 

Mine de Aur —Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania 

MiNe de cărbuni — Tebea Traasilvania 

Cariere de piatră de construcţie granit şi gips — 
Weieen, Câmpulung 


been 


SOCIETATI AFILATE: - 
nimă 
Uzinele Electra Mecanică, Soc. Co SEH 
Sediul Calea Victoriei No. 77 București 
Fabrica din drumul la Tei 29 
Secţii electro-mecanică 
Secţiune pentru fabricarea de pile electrice 
—— A Be | 


mn JI EPERE mm ` 


— 


e7 R- — 

Prepediatele epgg de Mag wn C Tut 

C C än și Pal Teodora 
ziana și G. Kapi 


Wke onge oo no n 
ugoen set) 


BANCA NAȚIONALĂ 


A ROMANIEI 


Capital Social vărsat 12.000.000 Lei 


y ADRESA Ee a 
|. BANCANA T" | 
AGE GENH 

Arad e Oradia Mare 
Bacău Piatra-N. 
Bârlad | Piteşti 
Bazargic | Ploești 
Botoşani Râmnicu-Sărat 
Brăila Râmnicu-Vâlcea 
Brașov Roman 
Buzău Satu Mare 
Călărași | Sibiu 
Câmpulung Sigişoara 
Caracal Sighet. Marmației 
Cernăuţi Siiistra 
Chişinău Simlăul Silvaniei 
Cluj Slatina 
Constanţa Târgoviște 
Craiova Târgu-Jiu 
Dorohoiu Târgul Miueş 
Fălticeni Tecuci 
Focșani Temişoara 
Galaţi Tulcea 
Giurgiu Turnu- Măgurele 
Huși Turnu Severin 
lași [=] Vaslui 


„PETROLMINA 


Societate Romină == 
= de Mine și Petrol 


Capital Social 25.000.000 lei 


Sediul: București 


Strada Brezoianu 9 


Exploatări petrolifere la : 
BORDENI, BUȘTENARI, 
GROPI. 

Presedintele gilt da Administrație 
HUH, WT BE BELLOY 
Administratori-delegaţi : 


C. C. Arion, V. V. Malte- 
zeanu, |. I Birnberg 


ana Generală. tirei Ronnen 

CAPITAL STATUTAR LEI 150.009.000 | 
ea EMIS ȘI VĂRSAT LEI 60.000.000 
ennaa REZERVE LEI 48.100.900 


Sediul Central: București, Str. Lipscani 10 
N 


m ES e 

DH SUCURSALE: g 
BRĂILA, BRAȘOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA, 

| GALAȚI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI, 


SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE 
—— 
BANCI AFILATE: 


BANCA BASARABIEI, CHIŞINĂU, 
CU SUCURSALE IN 


=== DT, Rp. SMAN, SOROCA, CETATEA ALDA, Și iu == 


Face orice operaţiuni do Fura. 


La acest Oficiu se rea spre vinzare, predabile ime- 

diat seu condițiunile din comande, următoarele 

hârtii din icile Letea, Buşteni, Cîmpulung Petritalău, 
Piatra-Neamţ şi Scăeni: 


Hirtie specială penie documente şi Mluri; Hirtie speciată de miaă, cu 
Se lhgrame ` Hirie ministerială și velină cu „Morca Țărei,“ 
„Trei Stele,” Ursul” „Leul,“ simple şi vărgate liniele sau cedritate ; 
Hiriie smgăloare albă şi colorată ; Hirlie specială de desema şi re- 
gisire ` Me Hse colorate ` Hirte colorală zisă „Nalur”: Carlon atò 
Peniru cărţi de vizită ` Carion fin cotoral ` Carlo. de julă și carion 
colorai penru dosare ` Mirte de gazel şi de alise ; Hirte 


perpeni- 
nată aibă și colorată pensiu iapacheiarca maleriiler grase ` Hire 
aibă de i ela! ` hirie bună iscieitä și netacleită, <atinată 


mesatinată ; Mriie resistenti de impachelal, precum : Manila Gs 
grid-lar, parchemin ` Hiziie de Calaioză pe o parte salisată ` Miriie 
zisă „Pellure”; Hirie subțire pentru farmacii; Mucerale: gris, 
brune și albe şi macava de paie. 

PRIMEŞTE COMANDE DE ORI-CE FEL DE HIRTIE 


ag Fo ` Wu tonn RL — . 


Societate Anonimă de 
In temeiul art. 178 din codul comercial 


CONVOCARE 3, Aprobarea compturilor descărcarea de dat Con- 
mom! societ pn de asigurări generale „AQRI- pai y ofiteri A À Mire zi pre- 


AC sunt rugaţi a se întruni în 4. Alegerea a © consilieri în locul celor et îm 


gurări Generale 
publică Bilanţul Societății pe 1921 


mei implinirea ordinei de zi a Adunării ordinare la casa Societăţii în Bucureşti, la sucursalele 
Această adunare extraordinară este chemată a se de dia lg mioara san la Banca Can 


ua de Sâmbată 13 Mai a.c ora 4 m. la se- 5. Alegerea cenzorilor. şi a cenzorilor supleanți 1. Sporirei capitat A i „din țară, 
"Societăţii din cal-a Victoriei No. 1 colt cu str. pe andi 1922 precum și fixarea retribuțiilor censo- 10.000.000 i ului social de la 5 milioane lei ` Dech la 13 Mai nu vor fi prezente sau repres 


coni, la ordinra zilei fiind: rilor pe 41921. 


A $ 2. Modificarea articolelor tate numărul de acțiuni cerut de statut 
Raportul consiiului de Administrație asupra Tot odată acțonarii societății sunt convocați în: : 4, 5,6,7, 12, 16, 17, e, 


19, 21, 28, 39, şi 40 din statute, urmează a se fine la 20 Mai a. c. c la aceiaşi 
Conform art 31 din statute, pentru a putea lua yi SC Ce putându-se depune acţiunile p 


cititul: 192. ADUNARE GENERALA E RAORDINARA 
Raportul Cenzoril €, care se va tine în acelaş loc în acelaș zi, imediat parte la aceste adunări, a cțianile vor trebui a fe 
CTIV CONTUL Bi ANTULUT GENERAL epuse pănă cel mai târziu în ziua de 8 Maia. c. Consiliul de Administraţi 


heiat la 31 Decembrie 1921 


Lă B. 
DENUMIREA CONTURILOR Ramurile f Vieaţa & TOTAL 
e ementare renis 


merar În cassă și la bănci 
Efecte publice : 


FELUL 


social d 
Fond de rezervă statutar ; 
ervă spec 
mira / EE e S X 
ondu pensiuni al funcţionarilor societății | 
Reportul de chirii, dobânzi ipotecare şi end pe 1922 š 
Creditorii bilanț lui A (agenţi, soc. de asig. și reasig., diverşi) ` 
>» - 


nominală 


| Valoarea | H 


SL rentă română da 18% 
wv D D „ 1903 


e ARE RA 1910 Soldul contului curent al bil tului A S 

Si, obi ij ne și comuna i sa 7" ? 

A 9 igat uni j Sen Ën Reportul pentru impozite pe 4421 |. A 3 ` 
ojo ZS e Bucureșii 


"j, serisuri funciare urbane Bucureşti 
"j, rentă română din 1916 

Ze serisuri fun iare rurale 

a, împrumutul refacerii din 1920 
., „ "aţionalardelean din 144 
koroane 100.0 O 


Reporturi technice : 


Partea din prime p. riscuri de incendiu report, pe 1922 3441734, 


- H D D D tran D e 1922 1746001,2 
D . e - e accidenie D e 192 341276, 


aj, srisuri funci re rurale d ° . e _ e vieața ev wl 
d * imprumutul comunal Bucu- Report p.daune de incendiu în cursdelichidare (partea soc.) 942834, - 7654067 
resti din 1921 ° » «grindină + e R 28742, 
ké Ki Li D x 

muturi pe ipoteci Li D a accidente , e ð 
nobilele societății d Kg od e wan H e S e 8 = 
nprumuturi pe polije de vieaţă ale societăţi enți de cauțiuni g 
ete la ordin în portofoliu Sak beneficiu E 


ebitorii bilanțilui A. (agenții, societate de asigurare şi rtasi- 
guran, diverşi). . A e fa S 
ebltogst bilanţuii B. (agenţi, societate de asigurare și reasigu- 
rare, diverşi). . $ d e 
lobilier, casse de fer, ete. e i 3 
oldul contului curent al bilanţului B. 3 e 
auțiuni în depozit e e 


Director general, Em, M. Brancovici. 
Examinat conform art. 27 din statutele 
Dinopoi, 


Cenzori : Ing. N, 


tății și art. 186 din Şeful contabilităţii, Gh, V, Gaas 
birat LC. a= Și D. Tatos. codul comercial au 


E98 Decembrie 1921 
29 Tan 


*) Există inscripție câtre ministerul de industrie şi comerţ pentru garanția cerută de art. 147 din 
adul comercial în sumă de lei 3.363.002, bani, 02, asupra im :bilului din Calea Victoriei No. 11 colţ 


n Coe ae Ne. Și 3. ”) Se urcă prin alimentație statutară la lei 1571787, bani 03, 


FABRICA DE ARMATURI 


nai SEET 


N. PEDVISOCAR & CO. 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
Bucureşti.— Strada Vultur No. 20. Telefon 55/19 


Execută prompt în condițiuni avantajoase 


Armături Pentru apă, gaz şi aburi 

Ventile de aburi, Robinele de apă şi gaz. 

Articole Technice. 

Rezerve de automobile. 

Rezerve pentru mașini Agricole şi Industriale. 

Pompe de vin, apă şi incendiu și rezerve pentru vi- 
nicullură. 

Aparate de ars Păcură. 

Injectoare de alimenta! cazane de aburi. e 

Turnătură brută de alamă, bronz, aluminium, zinc, 
bronz fosforat!. 

Schlagloih. 

Compoziţie de metal alb anlifricţion metal. 

Sieşnice şi Policandre. 

Capete de sifoane de aluminium. 

Stereotyp şi Linolyp metal. 

Alămărie în general. 

Reparaliuni mecanice. 


Se primesc lucrări pentru : 


NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT și OX:DAT 


N QTO DÄI moDEL 1920 


= RECORDUL PERFECȚIUNEI, 
i CLASIFICATA 


ba ia ag 
CONCURSUL INTERNAȚIONAL 


CLAVIATURĂ SPECIALA 
L IMBEI ROMÂNE 


Le UNIVERSALA TOTODATA 
> f REPREZENTANT OENER. 
al, FRIT RU 


| ROMANIA 
Brevetată la NEW-YORK, 


TELEPHON : 2542 
GARANTIE 3 ANI 


»DACIA-ROMANIA * 


Societate Generală de Asigurare în Bucureşti 
— Întemeiată la 1871 — 


Capital de acţiuni . e 
Rezerve statutare . . , 
Diverse garanții ,...., „ 57.119.141 
Averea Fondului de asociaţiuni . „ 32671407 
Garanjia totală . . . . . . Lei 102.739.868 
Daune plătite în anul 1920 . ` Lei 16.821.589 
Daune plătite dela înființarea Societ, „ 311.315.083 


„Dacia-Rominia“ este societatea cea mai veche şi mal pu- 
iernică din țară, Trecutul ei, însemnatele sale capitaluri şi per- 
soanele cari o conduc, dau asiguraţilor cele ma! depline garanţii, 
pentru asigurări cit de mari în ramurile: Incendiu, Grindină, 
Transporturi, Viaţă, Accidente, Furturi prin spargere şi anume, 
in condițiunile cele mai prielnice pentru asiguvaţi. 

Lămuriri se dau de îndată, la cerere, in Bucureşti, la 
sediul Societăţii, str. Wilson No. 3, sau la agenţiile ei princi- 
paie din str Stavropol:os No, 15 si Regală No. X, în judeţe la 
agenţiile ei din toate orașele, iar în ţinuturile alipite, în urmă- 
toarele oraşe: 

Arad, str. Unirei No. 7: Braşăv, Banca Rominească; Buziaş, 
ia Banca Temişana; Cernduţi, |. Flondor No. 22; Chişinău, str, 
Puşkin No. 25; Ciaj’, Calea : ictoriei No. 27; Dicio Sin Martin, 
la Banca Comercială și Industrială din Valea Tirnavei; Lugoj; 


“»REMI 


BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No. 28 


„e Lei 24.000 000 deplin vărsat 
WT ș 18.359.230 


Lovreni; Lipova; Oradia-Mare, la Banca Rominească; Ze Mg- A 


reșuiui, la Banca Rominească: Sibiu, la Banca Rominească; 
7emisoara, la Banca Romincască; Vinga. 


e 


d 


“NICOLAE IVANOVICI & Co. 


| 
| 


Kee a e 


Laboratorul AL. ITEANU 


Pentru industria chimico-farmaceutică și Parţumeria 


FLORA“ = 


Mondat ia 1898 In R.-SARAT, Iransierat şi reorganizat la BuCUSREe 
Strada Vasile Lascar, 3. Telefon 33/78 


„Economia din Focșani“ (fu) 
Fondată în 1874 


Capital Social 10.009.000 Lei 
— Tot feiul de operațiuni de bancă — 


$ SOCIETATEA ANONIMA 
F 
S 
Ka 


2 Adresa leiegralică: LABORIT BUCUREŞTI 
D a SARI IC E EEENEER eege Produsele medicinale ale Laboratorului 
F KENOFER . . . ITEANU, Anemia, CH Debititalea generală 
i 
| „N A T | O N A L A ViN fOso-ta ie Gr K Fralameni Todal eg 
SOCISTATE GENERALA 28 ASIGURARE UROSOLVAN . oc u ot est eg că gg IA; 
| CAPITAL DE ACŢIUNI LEI 40.000.000 DiOPON ., » . Tod sub forma cealmai asimilabilă, 
FONDURI DE REZERVĂ „ 68.000.009 

Daune pitite dela fondarea Societăţii : Lol 168.090.009 e Produse cosmetice (de toaletă) 
| NAȚIONALA” primeşie asigurări ln ramurile 
| INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, VIAȚĂ "e ` E E 
| ACCIDENTE, RĂS+UNDERE CIVILĂ ŞI FURT PRIN SPAROERE MARCA, ETICHETA ŞI ENBA- 
| in condițiunile cele ma! avantajoase PUDRA . EA ... Y 
| Sedin social : Ea a LAJUL'SUB DENUMIREA 

Strada Paris No. 12 (Palatul Societății) 


| 3 s.. Treff a 


SS FLORA 


"AGENŢII ÎN TOATĂ ȚARA 


EAU DE COLOGNE, ,..., | INREGISTRATE 
vm NEGREAAU ȘI FIU i ug FLEISCHER pe id B 
FABRICĂ DE PIELĂRIE E "Be STEE U eE E 
® Bucureşti, str. Verzişori No. 4 şi Cuza Vodă No. 73 È PRAF DE DINTI } INREGISTRAT 
A JE Geteste Ee ANTIODOR 
SYES ai, AA AMOLIN 
„PETROL-BLO&“ 
= SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ = PRODUSELE DE TOALETA ALE LABORATORULUI INTRUNESC LA 
CAPITAL zi pe că a MĂ se MAXIMUM TOATE CONDIȚIUNILE CERUTE DE MIGIENĂ. 4 
s: 3: Sediul în Bucures . . 


Societate de Tracţiune Automobilă cin Rominia 
GARAJ şi UZINE | MAGAZINELE 


Lu 
` Strada Cuţitul de Argint 10 Bulevardul cae Ze 
Ţeleion 1/91 sa Piaţa Rosetti, Telefon 46, 
i: :: Mare expoziţie cu prețuri de concarență îi: î: 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, ` r 
PNEUMATICE, BANDAJE și un bogat asoiti- | 
ment de LANȚURI şi RULEMENȚI de BILE 
Atetiere speciale pentru reparaţiuni şi vopsitorie 
Transporturi cu camionete şi autobuze, În toată țara 


PETROŞANI” 


“SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU e 


Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 100.000.000 


BUCUREŞTI 
Str. Aurel Vlaicu 22 


Adr, Telegr.: PETROȘANI E, 
Telefon 39/77. 


SOCIETATEA GENERALĂ 


| DE 

o Construcfiuni și lucrări Publice a 
SOCIETATE ANONIMĂ 

Capital social lei 60.000.900, — Prima emisiuue de iel 20.000.000 


BUCUREŞTI 


„Adresa Telegrafică : „PUBLICWORKS*, Bucureşti 
| Telefon 391 şi 5180 


Sarviciul de construcţiuni 
Studii și execuţii de Hoi ferate normale și inguste, —Şasele. — Poduri de Lemn, 
Cărămidă, Beton armat și Metalice. — Rezervoare, — Construcții metalice şi de 
orice natură. — Porturi fluviale şi mar time, — Canaluri; — iri zaţiuni. — Navigabiil» 
tate. —Utilizarea căderilor de apă. — Ridicări planuri de hărți prin fotograme- 
Die (din Avioane), 


Consirucţii demontabile de lemn şi alte materiale. 
Construcţinni de cârâmidă și beton armat, — Cladiri Industriale si Economice. — 


Ferme de lemn în arc, sistem „Hetzer“ pănă la deschideri de 60 metri 
Serviciul Electrice 


Reprezentania generală și exclusivă a 'abricelor Thomson-Houston 

Studii și Montagii de tot felu! de Instalațiuni și Maşini Electrice, Specia- 
Jitate : Instalatii pentru Sonde de Petroi.— Tracţiune Electrică. Transwisiune 
de energie la — Telegratie, Telefonie automatică și normală. 
Reprezentanţa lă inca pret i lor O € Koppel 

n genera exc vă a fabrice renstei 

Locomotive, Vagoane şi tot felul de Materiale pentru cale normală și in- 
gustă, - Tot felul de Magini de ridicat, Drage.— Excavatoare, — Maşini şi Ca- 
zane de Aburi, — Motoare Diesel.—Motoare cu Benzină:-— Turbine de A- 
buri şi Hidraulice. — Maşiai lunelte. — Vapoare.— Material Heart de tet feint, — 
Instalații iadnstriale de tot fetal, 

ebe eg EE A 

Canalizări.— Aiimen cu apă. Utilizarea gunaaletor.— Abatorii.—Parc kon 

Pavape. — CRgire rațional! de cartiere economice, etc, 
ciui de foraj şi materiale pentru Petrol şi Mine 


Reprezentanţa Generala și exclusivă a Uzinelor Oalizische Karpathen- 
Petroleum-Aktiengesellschaft fost Bergheim & Mac Garve 


Y. 

Foraje in acord după sistem propriu: Hiaraulic și Canadian combinat, - Ma- 
teriale pentru industria extracției petrolului şi pentru mine, Coadocte de petrol, 
Fabrici proprii; 

Industria lemnului, fostă Bucher A Durrer. Fabrică de tot felul de lu- 
crări în lomn, Bacuresti; Şoseaua Basarab 7 — 29 Teltan 4/84, 
Fabrică de Produse Cernamice Tiglă şi Cărămidă, Tea Richard 
pimi, căiunul Broaştele. — Ţeietun 
Fabrică da produsa de ciment, beton armat 
n mană P şi Societatea Generaiă de Construcţiuai şi Lucrări Publice). 


r.— Plăci de Mozaic, Diaen. Carrelagii, etc. Timişoara, IL — 
Bulevardul Carei | No. 45.— Telefon 17 


Atelier de Construcținni Economice în Lemn Ciuj, Str. Tegtas 17. 
Fabrica de Var Alb şi Var Hidraulic „Prahoviţa*. Societatea Generală 
ge Construcțieni şi Lucrări Publice, Soc. Anonună și A. Torjezeu, Azuga, 


„Fortuna“ Fabrică de parcate: Mubi a de lema curbat și orice obiecte in 
lems, laşi, Str, Parlor, 6. 


Depozite prepet de Materiale do construciiuni 
București, Calea Pihovel 232-234. i 
Ploeşti, Bercasca de Sas (comuna Plocrtiori), e 

Sucursala s OH 


femicoara, W. - B-dul Carat | No. 6. — Telefon 7%. 
Cluj, Strada Morllor 


— EEN i eg, 


TROIANO BROTHERS ,. 


Departamente : Mărfuri: Technic 
£ BUCUREŞTI 


Birou Str. Matei Milo | —— Deposit Calea Griviței 252 


Livrează prompt din deposit 
CU PREȚURI REDUSE 
ARTICOLE DE MENAJ 

VASE de EMAIL si ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA, 

de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstaht) ~ 

CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricaţiune Solingen) 

CAPSE PATENTE (Koh-i-noor) toate mărimile albe și negre 
| ACE DE CUSUT tonte dimensianile 

BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS 


FOARFECI asortiment complect 
COASE de calitate superioată 75 cm, 
(Oesianzi. nachgnhămmert) 


m ARTICOLE DE PIELE em 


GEAMANTANE, PORT-VISITE, GENŢI de DAMA 


BIROU ctc., calități superioare 
MAPE de Terres COMPLECT a 


Vi Espediti şi În provincii 


—— 


Compania Generală = = = 


~e = de Electricitate 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ 
+ BUCUREŞTI te hi 


tace vano:cul că sia complecial depozitul de mèlertale elecmice cot 
. , CONDUCTE, BECURI. TEAVA, ISO. Pe 
ss LATOARE, INTRERUPTORI, eic, ete, è> 
ai vrun vechea sa cliealelă s-i adresă comenrile cu toa!ă increderee 
ca și in trecul: 
turce orice fel de instalațiun! de urini electrice Centrale de iransmisi- 
ani de lorlă precum și insinințiun! de lumină elccirică în legătură ce 
rețeaua elccirică a orasului, 


More sine de Becuri cu fir metalic do 10 lumini cu consume la cea 
p mal redusă A 


imporlunte transporturi de maşini 
si materiale elactrica pe drum 


Diroarite gi depozitele: Sh. C. A. RKoselti $. 


Schenker 5 co, Buchz în : Bucks, 


BRESSON 


LICHIORURI 
COGNACURI 
SIROPURI 


Schenker & Co. Bucuresti 


= Transporturi internaționale 
CU FILIALE IN: 


Arad, Brăila, Braşov, Cernăuţi, Cluj, Constanţa, Galaţi, Haliaci, 


Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timişoara, 


Reprezentanțe in toate orașele Reminiei Mari 
FIRME ALIATE: 


Schenker £ ta. Viena, în : Bozen, Schenker & to. Budapest, In: Du 


Bregenz, Feldkirch, Graz, Innsbruck, dapesi, Bruck H 
Linz, Oderberg, Paris, Salzburg, îri- Schenker & Co. Fiume ia: Fiume, 


esie, Villach, Viena. Schoenaker & Co. Lond 
or, ? 
D S, Rotterdam, In: Am sareen. Constantinopol, mm gf, — 
hhker & Co. Praga, : A 
Schenker A Co. Bertin, ta: Berlim, Berenszas, Brân, Olmi. Piisea. eg 


eslan, Chemaiiz, Coein a. Ri., Dan- D bu 

zig, Dresda, Flensburg Hambur Ubker d 
` 4, Schenker 8 Co. Teschen 
ko E Kdalaobarg i ees denbach, Eger, Qablonz, Had! ae” 
5. : eck, wigs- henberg, SI Ti 4 
hoien, Mannhalm, Memel, ilkel walde, WE [=] 
thenkar & to., în: Bei.” 

er. Transport-Comptoir Schon- grad, Marbura, Salonit, Saen. mg 
ker et Co.: Furih im Waid. Lich- FPinianed Spodition - tantrai CES 
tenfeis, Lindau, Markiredwitz, Mita- O- Y ADI: Sshomhker & to. în r 
chen, Nürnberg, Passan, Regensburg, Helstmgfats, Hang, Abo Kotha 
Simbach, a. ina, Zwiesel im bayer. Naw-Yorkr United : tares Forwarding 

ald Co, roaiway No. 53, 


manshorn, Si, Marcarethan. E) 


IT e Ke ee = keeft, i e apei e 


(E INDUSTRIA SONIGA 


gg Cem "SSXSS Wës 
e Ee e —— SOCIETATE ANONIMA 3 
r L = 
ENTRALĂ | EXECUTA ORICE FEL DE COMENZI PENTRU APLICAȚI. 
e ADMINISTRAȚIA C e UNILE NOUEI ŞTIINŢE SONICE LA INDUSTRIE PRECUM. 
» š Li Transmisiuni de energie şi distribuție de forță | : 
f b ice | OI de motrice în ateliere, uzine metalurgice, laminoare, . 
si Moşiilor şi Fabr a fabrici, mori, cherestele, ete. i 
D 
s e e R a Ciocane de tot telul pentru uzine, pertoratoare 
E) Principelui B. Știrbey S pentru stânci, unelte pentru cariere și mine, ștea- 
a e muri; unelte de ca :angerie şi alte scopuri similare. 
Lu Bucureşti. — Calea Victoriei 121 e i d 
a Motoare şi transmisiuni de energie sonică pentru 
e a industria petrolului, pompe fără supare etc., 
i ize 
Fabrics <e Cosnarva gbaa ee gege r Locomotive sonice, vagoane auto-motoare, tram- 
strată ca ere cale. ae Oana ANA: i 5 wae, camioane, omnibuze, tractoare agricole ete., 
zilnică V e “ imediat după ce au x 
iructele, cultivate pe eebe zgpnechl şi frăgezimea e f Transmisiuni pentru acționarea elicelor la va- 
pi test crime dia precum: Conservele de le- (* poare, vinciuri, troliuri, cabestanuri, pompe; trans- 
d naturală. Marinata de pește simt recunoscute P misiuni pentru şlepuri, bărci automobile, aero- 
HE, EN E rd ar x plane etc. 
ca cele > D V 
Buftea”. 
rica de Vată și Pansamente - m Motoare industriale cu zi az, petrol 
Ber cet îm România. digere ee a du & distilat sau păcură, Pena, pateu, 
iior şi farmaciilor pentru : d ‘tifan de s 
: Saruni de pachete, Tifon no e "SR D Aparate acustice, sirene pentru fabrici vapoare | . 
F| toate dimensiunile, Calităţi su a, etc., trompete automatice, regulatoare de viteză ; 
w Pivmițile Știrbey. Furatzorii Serviciului eg zi aparate de sincronizare, semnalizare automatică 
ui Romin p al Companiei Internaţionale a Vagoagcka e pentru căi ferate ete. 
staurante. i 
ege aN. RA DRESA ue 
a ir cepe. erer ya bănturi, restaurante, bodegi şi Ui 
irga E E eege » 
` de xces gen. ; pomi 
! bune varietăți recunoscute ; a 
ad E dia DR prd p t brazi, trandafiri etc. x e Str. Brezoianu No. 9 bis Bucureşti A 
w Cataingul 7 trimite cerere. K 
L 


SE SKSKSEKSSSERSSSRESRSR SZ 


e 


FORESTA“ 


SOCIETĂ ANONIMA PER L'INDUSTRIA ED Ib 
COMMERCIO DEL LEGNAME i 
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VĂRSAȚ 


Pepe IN Murano 


REPREZENTANŢA BUCUREȘTI 
STR. CAROL 109 SÉ 
Pabrici de Cherestea şi Depozite de Material: 


GHEORGHENI 

COLONIA BANFFI-SALVA || ODORHEIU 
ILYA ca | ZSIOMONDTELEP 

d IV SCHTA 
REGHINUL-SASESC D ONEŞTI 
SALARDU ll BARA ŢCOS 

Y LOC 

DEDA d LUNCA DE MIJ 
RATOŞNEA | GMIMEŞ 
GIULKOSTO 1 LONEA 
Di $ 


Porturi de incărcare şi Depozite: 
Galaţi, Brăila şi Orşova 


dE? dapesta, Praga Var- 
Reprezentanţe: ras Consta utinegole, 


Filiale: Cluj, Tg.-Mureș, Arad 


iale fasonate (brad şi moliit) de cea 
mai Materia e aa în toate dimensiunile; sai 
de construcție, cioplituri de brad, lemn ro re 
(brad, moliit) piloți şi margini de pipe fi 
bricaţiune de mobile, placaje, furnire, 
struirea de clădiri de lemn. 


In Gibraltar 
Uurna! de bord) 


Privind tt pămtatului. 


O bătae puternică în uşa cabinei îmi strică somnul dulce 
de dimineaţă. 

— Ghibreltera 1... Ghibreltera L., 

Mă frec somnoros la ochi şi, fără să înțeleg nimic, întreb 
răstit: ce este ? ce s'a întîmplat ? 

— Ghibreltera L.. se vede Ghibreitera 1. 

Recunosc glasul lui Fabris, secundul nostru, 
bătrin lup de mare. De cu sară îl rugasem să 
orice oră vom ajunge 
fugă şi ies pe punte c 


un dalmatin, 
mă scoale la 
în vederea Gibraltarului. Mă imbrac în 
H luneta de mare distanță. Afară e rå- 
coare ; soarele, numai pe jumătate eşit din sînul valurilor, a- 
pare în zarea de opal ca o imensă piatră de rubin montată în 
colanul orizontului, Subt undele vintului slab ce suflă spre 
coasta marocană, se simte pulsul Mediteranei calme, în lumina 
incă rece din revărsat de zori, 


Nu pot nimic distinge din depărtare, înainte, spre -coasta 
andaluză, Numai cind pinza de ceaţă arg 


intie începe să se 

-distrame în zare, şi vintul o ridică în falduri de cortină, între- 
gul Gibraltar apare ca un imens decor de teatru în lumina ma- 
gică a unei feerii. Un bloc uriaş de piatră azurie, desprins 
din lanţul munţilor Iberici, rostogolit departe în albastra adin- 
cime a mării. Limba joasă de nisip ce leagă Gibraltarul de 
țărmul EE Do vezi din departare, şi stinca gigantică, ob- 
longă, rămîne în vedere desprinsă de uscat; o insulă răsleaţă, 
suverană, care comandă intreaga legătură dintre pâmint, ocean 
şi mare — un post cutezător de Strajă între cele două continente, 
Cu ajutorul lunetei cercetez linia orizontului. Imi intorc 
privirea spre țărmul african: munţii Mauritaniei înegresc za- 
rea; în picla alburie apare intreagă Centa, citadela stincoasă 
care priveşte în faţă Gibraltarul de ceialaltă parte. Par două 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sanținele de pază pe frontiera care desparte Europa de Africa. 
Cind pentru întăia oară te-apropii de locurile acestea, în care 
măreţia titanică a firii e parcă însuflețită de suvenirul legen- 
delor antice, simţi cit de săracă-i mintea ce cată să pătrundă 
misterele naturii şi să deslege enigmele trecutului. 

Mă intreb nedumerit: unde au fost faimoasele columne 
aie lui Hercule d 

Fost-au două celebre monumente ale lumii preistorice, sau 
cele două stinci: Calpe şi Abyla, care şi azi se privesc in 
faţă, sint columnele sacre ce stau încă de strajă la poarta o: 
ceanului Homeric ? 

„Hercule ajunsese pănă în Jocurile acestea ; şi fiindcă aici 
munţii din amindouă părţile erau împreunaţi, el a tăiat catena, 
a deschis strimtoarea şi a lăsat să curgă apa oceanului în ma- 
rea asta închisă până atunci, Hercule a pus aceste columne 
ca nişte mărturii celebre pentru hotarul extrem al navigaţiei ; 
fiindcă el a supus monștrii marini pentru a face marea navi- 
gabilă, a scrutat vadurile apelor curgătoare pănă la capătul dru- 
mului ; şi a pus semne pănă unde se intinde pămilntul, iar din- 
colo de aceste columne nici cei înţelepţi, nici cei imprudenţi 
nu mai pot străbate“, 

Plutind în largul mării, depe puntea fragilă care te fine 
între cer şi apă poţi, din acelaşi punct, cuprinde cu vederea 
conturul şi întreaga architectură a celor două continente. Cu 
ochii lacomi a înţelege, priveşti structura asta a scoarţei pă- 
minteşti, şi mintea se încearcă să descifreze heroglitele scrise 
in cartea deschisă a naturii —e parcă însăşi istoria bătrinului 

âmint. 
p Ce bine se cunoaşte că odată, în vremea îndepărtatelor 
epoci, n'a fost nici o ruptură a lanţului muntos care lega în 
curbă regulată coasta andaluză cu țârmul marocan. Valurile 
oceanului, subt biciuirea vînturilor, asaltind de veacuri cu lo- 
vituri uriaşe de ciocan, zilnic, neîncetat, păretele cavernos al 
s:încii, au ieşit învingătoare tăind drum apei prin piatră — e- 
terna, cotidiana luptă dintre pămint şi apă. 

Țaârmurile necontenit Îşi schimbă forma; lacuri şi mări 
sau format şi au secat, întinderi mari, în curgerea vremurilor, 
s'au acoperit de nisipuri purtate de vinturi, porturi înfloritoare 
au dispărut, sau astăzi sint oraşe de uscat, unele insule au 
fost înghiţite şi altele au răsărit din sinul mării. Viaţa ome- 
nească e aşa de scurtă, că generaţiile se perindează, hrănite 
din scoarţa pămintului, fără să-şi poată da samă de opera de 
transformare veşnică, fatală şi neintreruptă. 

Vaporul nostru îşi micşorează viteza. Intrăm încet în baia 
largă dela Algeziras, O linie neagră încinge ca un briu baza 
blocului gigantic, care se înalţă trufaş, cutezător, lucind subt 
razele soarelui, Toto albeaţă orbitoare. Linia neagră se vede 
din ce în ce mai lămurit, formală din puncte legate între ele — 
sint pontoanele-depozite de cărbuni. Locul e aşa de strimt, 


e 163 


fără cheiuri şi platforme i 
tia cârbuni că depozitele (n Port iar flota engleză mistue ati- 
tocmit pe apă. epozitele în loc să se facă pe pămint s'au fn- 


Ancorăm lingă escadrila d 
e contratorpil 
En GE CH ancorei smunceşte cadal. Va: see: 
EE m in de curentul format de trecerea Late din At 
terana. Râminem la adăpostul creat la piciorul 


stincii, numiţă de cei à 
de circulaţie A gri mru A ea de Europa-— răscrucea căilor 


In vegetația nebună. 


Dela vapor la mal 
A a ; O barcă uşoară, c'o 
D pole ei paber alunecind pe luciul undelor rain pă = 
Lë < piatră a debarcaderului, ca o statue rec Lag 
Ge Gei ntind forța britanică, stă la post o Weer ierg eg 
peste doi metri, bălan, cu obrajii roşii menire 


imbrăcat curat, corect şi flegmatic, 
pitănia portului să facem formalităţile de 


i. See ef 
ale vaporului şi să căpâtăm per 
misu 
AE ST E 
Aveti tentă icre şi să rămină în port vre-o rege 
întregi, fără des să vedem Gibraltarul. Hoinărim mru 
pap a căpit o țintă, însoţiţi continuu de o vech ere? 
dar ager de mine e doctorul äech, De om in vristi, 
e [i 
iza et Şi vultur ger, D cetit şi umblat, un original cu 
nd vii din largul mării şi deba i 
rci aici 
Eare de pătate, dE amenintare a flac arie. pe 
prima Abinin să se pråvale ca o masă zdrobitoa CN 
nu are unde să e simţi înăbuşit de lipsa de spaţi Or. e 
de ONDAR d intinda, După ce s'a umplut limba va? 
i , Casele s'au inghesuit pe sus ep joasă 
ca SS al stincii, , agațate în zidul de 
n partea de jos e curat o 
râş en 
plantate, trase la linie, tatiineşti ec Apari ca ja eg 


nizoanele colonillor i 
iere a aa, iee Oameni gravi, figuri energice şi 


> „Soldaţi şi 
pălării coloniale. Polic H ŞI marinari în haine aibe 
A e z cu 
la înălţime cu'n aer protector, corecţi şi demni, te privesc de 


cu Îmbrăcăminte şi mersul e El enger, uscate, cu priviri reci, 


bului, l Ate ze. Pe i 

any Weg e şi longitudine s'ar d E amana gio- 
Intrăm A et viaţă ordonată la tel rita- 

hi ient c vechi. Ulicioare s = 

chiate, de Orient cosmopolit. Misună Spani oipe” Leer 


toată d x 

besen mom wan trăeşte îndeletniciniu-se cu prof i 

vamă sdas de Se cară pe ascuns în Spania măi vg de 
e Engleji în antrepozitele din port "ak Sa 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 
`. SEENEN, 172. 


e 
a urca muntele, pe o potecă pietroasă, ce şărpue 
printre a ingropate în tie, carpen, d, sic 
tică, în ţăsătura de eder d naea a ra 
trandafirilor sălbatici, Locuri Sp e strimte, A mru egen 
ăcieşilor ca să facem loc la ciîte-un e k 
Ceci uh la vale, împodobit cu Şiraguri de GEN 
ei şi gmocuri de lină ve Eh, zăresc tupilate 
Gänn ZS Kë ăsăm poteca şi ne atundăm la în- 
me meg ind eee a iile CH ramuri încărcate ce-şi a- 
apare Apian pe să ia ii de draperii fine, molatice, 
mestecă frunzişul des, impletind mii de eh er vier 
clătinate subt mingierea lină a vintului ce-a e dere p 
rintene scînteesc prin aer, ca săgeți ar 
ee Dee? al fluturilor albi, pudraţi, ce cad ca nişte fulgi 


ara Ue şi căldura din Beien ereecht SCC SC 
imbelşugare, că vegetaţia creşte în v E e 
socoteală, ca "9 ţările pădurilor virgine. g Îi mare get 
in coaja aspră a viguroşilor copaci, 
apă pare pati at ilcindu-se îmbrăţoşate, iar râdă- 
de deşi, că ramurile cresc încilcin ; e 
i se incolăcesc între ele ca niş e şerp S 
tee? in Gring umedă. Basen? dy A deg JF r 
i |, respiri aerul moale, ca e 
oare rr e pt aen deasupra pămintului în atmosfera ar 
gre d eg prin vegetaţia Kären? gene 
4 dela înălţime, 
de unde puteam, în libertate şi arsa 
lui. In vale, subt noi, p 
splendida panoramă a Gibraltarului. iradiere ret d că 
ciorul stincii, apar ca nişte jucării case “ară 
livezilor de portocali, 
lurile de verdeață părată de poieiala ge de 
tå, din verdele argintiu 
rodii şi naramze. Pe coasta înclinată, me me Pa eg 
maslinilor, regii plantelor, palmierii svelii $ eg 
j ¿dar piramidele chiparoşilor se v Ş 
Gg pi onk pe aleele Cres spre mâreaţa catedrală 
c cosmopolit. 
me ege en Zeen gë oprit, se vede până Sp 
pămîntul Andaluziei bogate, şi acas) mopede pi an 
se scaldă în lumina aurie a soarelui ş i 
bind în fundul băii largi, 
mării. In dreapta, jos, se zăreşte al ege 
Algezirasul, In stinga, pe culme, se ngir E pepeni prod 
de rvini maure până la porţile oraşului ga, A idea 
a femeilor cele mai preţioase pr : 
Sio An Aaina SS fand zării Siera Nevada cu pletele yoek 
iar dincolo, în poalele munţilor, colab pi Game Ga 
å parte, spre mare, 
Sen pre? de nori ES la mara at Leer 
i editeranei, 
In depărtare, pe cadrul oglinzii scinteetoare a hp e 
i letă munţii, ca nişte ruini fantastice, e 
uge agent? bandă de sidef pierdută în azurul ceru 


lui african. 


IN GIBRALTAR 165 


O zi ca asta de frumoasă trebue să fi fost, acum două- 
sprezece secole, cind pe-o mare calmă, s'au deslipit dela celá- 
iait mal tartaneie maure,—acele bărci negre şi uşoare, cu pînze 
albe umflate de vint, — și trecînd sirimioarea au debarcat pe 
siinca aceasta primele patrule de călăreţi sarazini, subt comanda 
lui Tarik, locotenentul Emirului Muza. Din ziua aceia, cind 
pentru întăia oară copitele fine ale cailor arabi au călcat pă- 
mintul acesta, stinca s'a numit Gibraltar, muntele lui Tarik. 
Şi de data asta, ca mal în toate războaele stirnite între feluri- 
tele popoare, a trebuit să fie amestecată o femee: Frumoasa 
fiică a contelui Julian, guvernatorul Centei, fusese răpită de 
Rodrig, regele Vizigoţilor. Ca răzbunare au fost chemaţi Mau- 
rii Kalifatului să încerce cucerirea regatului creştin ai Spaniei. 

C'o_repegiune neinchipuită s'au răspindit în pilcuri câlă- 
reții lui Tarik, pe armasarii lor iuți şi focoşi, umplind văile 
Andaluziei. În fuga retragerii Rodrig se inecă în apele Gua- 
dalquivirului, trupele creştine fură zdrobite peste tot și Arabii 
inaintară cu gindul de a nu se opri decit la Roma, în Vatican, 
Numai gelozia izbucnită între şefii Maurilor scăpă Franţa să 
nu cadă subt jugul musulman. 

Citeva secole stăpinesc Arabii acest pămînt iberic, pretă- 
cindu-l intr'un raiu, asemenea grădinilor Ninivei şi a minunilor 
povestite într'o mie şi una de nopți. 

Şi cind triumful crucii îi aruncă inapoi, dincolo, pesta 
Mediierara, nobili Mauri se duc păstrind pentru urmaşii lor 
cheile palatelor, zidite de ei şi locuite de barbarii Nordului, 
noii siăpinitori ai paradisului Grenadei. 


O mică republică subt protec- 
Ha Marei Puteri Britanice. 


De un ceas şi mai bine urcăm coasta pietroasă, suflind 
din greu. Ne grăbim să ajungem sus mai înainte de a în- 
cepe tirul artileria engleză, Inaintea noastră, ca nişte capre 
sălbatice, se caţără pe stincă două englezoaice subţirela şi a- 
gere, care s'au luat nebuneşte la intrecere. 

Ne oprim tupilindu- ne” intrun tufăriş de alune —aici pare 
să fie frontiera micii republice, a cărei suveranitate se întinde 
pănă în virful muntelui, La oarecare depărtare, pe stincile 
abrupte unde nu-i chip să poji ajunge, printre palmierii pitici, 
năpădiţi de viţă sälbaticā şi plante parazite, se zăresc apărind 
mici forme negre, care se ae din loc in loc, sărind uneori 
cu învirtituri drăceşti, 

Privind cu binociul, putem distinge bine culoarea părului 
cenuşie, iar pieptul sur, aproape alb; nişte căpuşoare mici, ro- 
tunde şi nici o bucăţică de coadă. Din pa în tu cu ochiul 
liber, ai putea sa-i iai drept o bandă neastimparată de copii 
de ţigan, care se sbenguesc goi printre tufişuri. Aici e singu- 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


j din Europa unde a mai rămas o colonie de maimuțe 
iind Ma libertate, La celzlalt mal pe coasta africană este 2 
altă colonie de aceiaşi rasă—magotul—cu mult mai ege 
ocupind o stincă numită Muntele Maimuţelor. Neamul lor w ia 
odinioară pe stincile din Grecia şi Sardinia, dar a para. e- 
mult. Dacă a mai rămas aici, asta se datorește protecției deo- 
sebite din partea autorităţii engleze. In secolul trecut fra mai 
rămăsese decit vre-o citeva părechi; se credea că va E 
şi această ultimă colonie europeană. Erglejii au luat m sur 
straşnice împotriva celor care prindeau sau pua a 
maimuţă. Cînd e săcetă li se pune pe stinci, la ef am 
de băut. Numai pe vremea cînd se coc smochinele, m r 0- 
cultori se coboară din virful muntelui, formați în bande ş ierg 
blă noaptea după furat prin grădinile din oraş. Deşi pei 
sînt prinşi asupra faptului, nimeni nu îndrăzneşte să se a ngā 
de hoţii aceştia, întru cît toți cetățenii micii republici a » 
clarați inviolabili, și Marea Putere Britanică asigură integrita na 
teritoriala a acestui mic stat, pus subt o aşa de înaltă peses 

Cum stam privind in zare auzim deodată un sunet i 
dent de trompeta, şi o groaznică detunâtură zgudui din eme - 
uriaşul bloc de stincă. Bateriile engleze începuse exerciţiu 
de tir asupra țintelor e pe pe inchipuind nişte vase inamice 

ul mării. 

artei pareri eech de alarmă o vînzoleală cumplită cuprinse 
colonia maimuţelor. Inebunite de groază, dădeau se ger n 
peste altele, în salturi de acrobaţi se răpezeau prin tu guri, 
scoţind nişte ţipete scirțilroare, cătindu-şi scăparea în map b 
turile stincilor, în fundul văgăunilor de cealaltă parte a bet ei, 
După citeva minute erau toate la adăpost; cit a ţinut tirul nu 

z ici una. 
ir Se ele oateci pita, din înâlţime, prin picla fsinati 
a zării, coastele dințate ale celor două continente, munții orce 
in depărtarea fumurie, lar la orizontul mării şirul de insu e 
care-şi scoteau capetele ee A oala lene mg pârea c 

miîntului în primele lu 

private reg ei pe-atunci rele strălucea înfierbintind 

iscurile pleşuve, rămase în urma retragerii apelor; ghețari 

i onstruoşi alunecau spre vâi lăsînd goale şoldurile poate 
roase ; şi încetul cu încetul scheletul munţilor începu să se în 
täşoare în draperiile verzi ale vegetației. BEN, 

Pe ce vreme anume şi în care punct al globulu GE 
rit, printre miriadele de vietăţi, ființa care avea să ajun Aa 

totstăpinitoare ? Intrebarea aceasta sta la temelia cunoştin E 
lor omeneşti, ca o enigmă chinuitoare pentru minţile ce cau 

ră. 

De Ne rech bă, pe salteaua moale de muşchiu verde. 
In timp ce căpitanul urmărea cu binoclu! spiralele de fum arty 
se mistuiau în văzduh după fiecare bubuitură de tun, gaear, 

văzindu-mă pe ginduri, începu să-şi desvolte teoriile ştiu 

despre origina speciilor şi descendența omului... 


IN GIBRALTAR 167 
——————————— RE 19 


Un armonios please sir! mă trezi din reverie, tăind brusc 
firul gîndurilor. Una dintre englezoaice îmi întinse zimbind, co 
graţioasă ironie, un pumn de alune proaspete culese atunci din 
tufiş. li mulţumesc zăpăcit şi încerc să sparg între dinţi coaja 
fragedă a alunelor verzi. Pe cind mestecam cu poftă hrana 
asta, aşa de plăcută străbunilor noştri, începui să observ mai 
de aproape pe gingaşa miss, care spărgea alunele c'o uşurinţă 
uimitoare îmre dinţii ei mari, albi şi regulaţi. 

Dar mintea, pornită ca o maşină subt presiune, câta me- 
reu, prinzind verigă de verigă, în lanţul nes rşit ce leagă pre- 
zentul cu noaptea timpurilor indepărtate. Căutam să prind fi- 
rul prefacerilor de forme şi culori, din vremea Sirămoşului maji- 
muţă-om, urit, păros și negru, până azi, la strănepoata lui, a- 
ceastă fiică a Albionului cu pielița gitului ca zăpada, cu părul 
strălucitor ca aurul, cu ochii albaştri ca seninul cerului. Si 
pentrucă terminasem alunele care-mi plăcuse, mă ridicai du- 
cîndu-mă spre un tufiş încărcat. 

Pe cind întindeam mina să culeg alune, îmi apăru de- 
odată figura inspirată a unui vechiu prietin, cercetător cu min- 
tea ascuţită, care de atitea ori Imi cepetase fraza pe care, fără 
să vreau, o învăţasem pe derost : coborindu-se din nuc, pentru- 
ca să culeagă alune, maimuța $'a făcut om. 


Intre Albion și Andaluzia. 


Era prea devreme cind am intrat singur în halul otelu- 
lui, unde ne dasem intilnire pentru masa de sară. Din prag 
simţii că aici zone ordinea vieţii engleze. Pretutindeni o 
linişte rece, solemnă. În lady-room, citeva doamne grave, 
imobile, cu cărţile în mină, stau ingropate în jilțuri comode. 
In salonul rezervat pentru gentlemeni, vre-o doi Engleji corecţi 
şi glaciali, cu ppo între dinți, descifrează cu 'n caim britanic, 
măruntul scris al gazetei Times desfăşurat, întins ca un cearşaf. 
Intr'o altă sală e barul: în faţa tejghelei elegante de mahon 
lustruit, cu fața de marmură roşă, cițiva ofiţeraşi, tineri, co- 
cheţi, midshipi dela torpiloarele din port, ridicaţi pe scaune 
înalte şi rotunde, beau pe tâcute whisky şi gingerbeer. 

rec pe terasă unde sint așezate mesele. Un mie pare 
fermecător, coboară lin pe panta dinspre mare. In umbra dis- 
cretă a smochinilor bătrîni, printre boschetele de mirt şi la- 
vandă, luceşte albul marmurel unui bazin ; o coloană de apă tig- 
neşie din mijloc, se restiră în jerbă de ploae căzind în pică- 
turi ca mărgele de sticlă. Numai sunetul uniform al a i vi- 
brează în vraja locului tăinuit. Prin țesetura trunzişulu joasă. 
scînteind în vale, fire de beteală şi spârturi de oglindă — apa 
mării, poleită în asfințit, are nuanța aurie ce numai subt acest 


cer o poti vedea, acea culoare portocalie zisă a cerului de 
Grenada. 


168 VIAȚA ROMINEASCĂ 
cunosc încă paşii Maurilor goniți dincolo, peste strim- 
weer “ pierduţi în Ban vi barbariei africane, urmele lor au 
rămas încă neşterse pe acest încîntător colţ de pămint. Inăun- 
tru, În casă, e recea şi sigast aTe a Nordului, afară e 
toarea şi senina Spanie a Sudului, 
a MA hotáräse se Spania şi mă aşez afară pe terasă. 
Soseşte căpitanul meu, Însoţind un domn cărunt şi o tînără 
brunetă, Don Rio, Guanabara cu fiica, sinorita Elvira. Bâtri- 
nul, vechiu căpitan de vapor, debarcat din cauza reumatisme- 
lor, e stabilit în port ca agent al unei companii de navigaţie 
engleză, cu firmă şi pavilion spaniol, Lui ne adresasem pentru 
serviciile şi reparaţiile de care avea nevoe vaporul nostru. 

Ne aşezăm la masă. In fața noastră două familii engle- 
zeşti: figuri reci, aristocratice. Ei, imbracaţi în negru, so- 
lemni— smoking, vestă albă; ele—in rochii de mătase, elegante, 
decoltate. La altă masă, în dreapta, se aşează două svelte 
domnişoare, subt comanda severă a unei guvernante înalte de 
vre-o doi metri. O observ cu atenţie: rigidă, monumentală ; 
după figură, EE picioare, nu-i poţi stabili vrista 

i eu sexul, 

P Web lumea din sală, cad iarăşi în păcatul obişnuit. 
Fâră să vreau, incep să compar figurile şi mişcările, să clasez 
şi să grupez in minte tipuri, specii şi rase omeneşti. Pete pre- 
lungi, curate, albe şi roşe, ochi albaştri, reci; trupuri legate, 
osoase, cu mușchi intăriți; mini şi picioare mari. Calmi, demni, 
imobili, automaţi fără gesturi, fără cuvinte. Fălcile solide cu 
dinţi mari, albi, lucrează neintrerupt, mecanic, mestecînd bucă- 
tile de ramstek aproape crude, stropite cu worchester-sauce. 
La asemenea maşini puternice trebue combustibil solid carnat 
şi lichid alcoolic tare, ca să funcţioneze continuu cu aceiaşi 
forță, la acelaşi grad de mare presiune. Una dintre cele două 
nobile miss din faţa mea, are in adevăr un profil de frumuseţă 
engleză, pe care nu-l poţi găsi niciodată în clasele de jos ale 
acestui popor. Liniile trupului svelt reesă prin lungimea taliei. 
Ea are eleganța şi frăgezimea unei tije de plantă nobilă; un 
cap mic cu bucle aurii, trăsături fine armonizind o figură gin- 
gaşă, pură, aproape de albeața falanței; ochii albaştri, senini, 
de copil, zimbesc c'o dulce şi timidă candoare. 

La masa noastră mai mult se bea decit se minincă. Ciu- 
gulim numai dintro omletă înegrită de piper şi mirodenii, sof- 
bim însă cu poftă din vinul generos de Porto. Senorita Elvira 
suge grațios, cu buzele ei cârnoase şi roşii, dintr'o cupă de 
cristal, grenadina roşă ca singele. Don Rio, golind una după 
alta sticlele de apă cu ghiaţă, povesteşte de viaţa din Cuba, 
unde trăise inainte de războiul ispano-american. Vorba clară, 
armonioasă se ridică uneori în ton de declamaţie. Cu gesturi 
măsurate îşi netezeşte barba căruntă şi creață, ce-i încadrează 
figura pală, bronzată. Caut să prind asemănarea dintre tată 
şi fiică: aceleaşi trăsături, mai îndulcite într'un oval perfect, 


IN GIBRALTAR 163 


aceiaşi culoare mată c'o nuanţă mai rumenă, obrajii cu 'n reflex 
auriu de put fin—pieliţă fragedă de persică—subi care bănueşti 
un singe bogat şi fierbinte. Ochii negri, adinci şi îndrăzneți, 
au scinteeri așa de vii că vorbesc parcă, lucind arzători subt 
genele prea lungi şi grele. O armonie în mişcări, un suris 
fără nume, dă acea graţie şi libertate pe care na poţi găsi ni- 
căeri decit aici pe pămintul Andaluziei, la acest tip de frumu- 
Sei născut din amestecul celor două rase. 

Căpitanul începe să vorbească despre înrudirea Rominilor 
cu Spaniolii, amintind de mantaua muntenilor din Pirinei, ase- 
menea cu sarica ciobanilor din Carpaţi. Sinorita Elvira mă 
roagă să pronunţ citeva cuvinte în romineşte, să vadă dacă 
poate înţelege limba noastră. Potrivesc cîteva vorbe şi stin. 
tindu-mi privirea în ochii ei, pronunj clar: „ochii negri ca mura”, 

O undă de ris argintiu îi imbujoră obraţii: 

— DI dar asta-i curată limba spaniolă. Exact aşa se 
spune şi la noi—şi ride, ride cu poftă, arătindu-şi o splendidă 
dantură albă,. lucitoare. La fiecare mişcare i se clatina cerceii 
enormi, nişte verigi de aur; iar în jurul gitului mat, cărnos, 
sclipesc mărgelele de chilimbar vechiu cu bobul mare ca stru- 
gurii de Orient, 

Piecâm. In drum ne întiinim cu doctorul Algazal, înso- 
Ui de mister Blok, tinărul inginer mecanic al şantierului naval 
care făcea reparaţiile vaporului nostru, 

— Am luat măsuri ca să continue lucrul și noaptea ; mine, 
Sigur, vaporul dumneavoastră e gata de plecare—spune hotărit 
Englezul care, numai după ce Savay cu noi, se îndreaptă 
cătră sinorita Elvira. Nu salută, nu zimbeşte, nu-şi înclină 
şira spinării; după un all right! scurt, tăios, o energică scutu- 
rătură de mină. 

Cum ne plimbam încet pe aleia de chiparoşi cerniţi de 
umbra sării, priveam cu admiraţie la cei doi timeri care, vor- 
bind în şoapte, alături, pe nesimţite se desprindeau din grupul 
nostru. Englezul drept, înalt, o statură atletică, păşea apăsat 
şi sigur lingă Spaniola mlădioasă, cu talia cabrată, cu mersul 
lin, undulat, pe care-l au numai femeile de aici, Spaniolele se 
mişcă fără să ridice piciorul dela pămînt, pare că merg alune- 
cind în zbor. La ficcare mişcare ce-o face, întorcindu-se co- 
chetă spre el, liniile fine ale trupului răsar vădite subt pinza 
subțire a hainei lungi, ce cade in cute armonioase. Cu'n fel de 
graţie simplă işi înclină capul şi buclele negre, lucioase, năvă- 
lesc de subt toza de catifea roşă ca focul. 

Doctorul se apleacă spre urechea mea: 

— Sint logodiţi demult, dar el aşteaptă să fie înaintat 
şef al șantierului, ca să se poată însura. Ştii, obiceiul lor, nu 
se căsătoresc până ce nu au asigurată o situație bună, pentru 

a-şi putea întemeia casa şi familia. Pe orice meridian s'ar 


găsi, Englezul nu-şi schimbă principiul: „my house is my 
castle“. 


170 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Și cum rămăsesem mai În urmă, micşorind pasul, docto- 
rul, iubitor de teorii, începu să-şi spună părerile favorite în 
chestia nedeslegată a raselor omeneşti. 

— Ce minunat neam sar produce prin amestecul de singe 
al acestor două rase, care se complectează perfect. Mă rog, 
ce-i lipseşte acestui popor, care a stăpinit odinioară două con- 
tinente, şi a avut o grandioasă civilizaţie pe cind restul Euro- 
pei zăcea incă în noaptea barbariei creştine... căci noi am fost 
veriga dintre antichitate şi renaştere... Un singur lucru: sim- 
jul practic—proza vieţii moderne. Acest popor e ca un fiu de 
nobil scăpătat : a moştenit bravura, spiritul, caracterul, toate 
virtuțile străbune, afară de aurul pe care Lan cheltuit părinţii. 
O! ce superb produs ar eşi; ce material uman s'ar da civili- 
zaţiei europene din fuzionea asta de rase... forţa, fermitatea 
Nordului combinată cu inteligenţa şi fineţa Sudului. 

Și pentrucă incepusem a zimbi, doctorul ridică deodată 
onul: 

— Dar cîtă vreme încă se va pune mai mare preţ pe 
chestia îmbunătăţirii rasei cailor şi cîinilor decit pe aceia a re- 
generării neamului omenesc ? 

a i o tăcere de citeva minute, doctorul, care-şi aprinse 
o imensă ţigară de foi „puros“, se porni din nou ca să-mi lä- 
murească pentruce şi cum mor popoarele, cum se sting civili- 
zaţiile, cum a trecut mintea omenească din vrista credinţii in 
vrista raţiunii, dealungul veacurilor, dela Asirieni pănă la ames- 
tecul de singe latin în populaţia statelor Americei de Sud. 

Tirziu mi se păru că doctorul, tirit de-o nobilă pasiune 
pentru deslegarea enigmelor, se rătăcise suind și coborind în 
domeniile vaste şi obscure ale celor două ştiinţi, pe care cu 
drept le numea: geologia şi chimia istorică. 

Trecuse miezul nopţii cind ne-am despărţit în dreptul fa- 
rului, care veghea cu ochiul lui neobosit asupra portului ador- 
mit demult. lună plină, plutind departe şi nepăsătoare pe 
bolta cerului Mediteranei, arginta deopotrivă şi marea cea fără 
de urme şi pămintul răscolit de miile de furnicare agitate în 
veşnica luptă a vieţii. 


Jean Bart 


Pietrele 


Mi-s vremurile tot mai mult străine 

Și ochii mei se 'nchid nepăsători, 

ȘI, iată, azi mă 'ntorc din nou spre tine, 
Norod bătrin al Pietrelor surori... 


În haine de verdeață 'ngenunchiate 

În cimitir pe margini de morminte; 
Sculpate 'n drum şi 'n temple sărutate: 
Prundiş de rind sau lespezi sfinte; 
Tovarăşe cu şerpii şi cu spinii; 

Statul sglobil sau girbovite stinci ; 

La gitul înecaţilor în mare 

Rostogolite "op văgăuni adinci; 

— De pretutindeni vă cuprind şi vă culeg, 
Și vorba voastră mută o ’nțeleg ; 

Vă string pe toate 'n suflet şi ascult 
Tăcerile care vorbesc în vol, demult... 


În ritmul odihnit al veşniciei 

Cum clipă după clipă se alungă, 

Tăcerea voastră-i limpede ca moartea 

Şi moartea voastră-i viaţa cea mai lungă... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Spre fruntea voastră fruntea mea se 'ndreaptă, 
Şi lingă voi mă simt din pou atom; 
Și cînd v'ascult povestea înţeleaptă 
Nu-mi mai aduc aminte că sint om... 


Odihna voasiră, Pietre mă 'nspăimintă... 
În vo! c vlagă nouă se frămintă, 

Și ca un ochiu inmărmurit şi greu 

Stă Cineva la pindă 'n voi, mereu... 


„Și totuşi azi cind vremea mi-e străină 
Și ochii mei se 'nchid nepăzători, 

Tot către voi mi se întoarce drumul, 
Şi-mi sinteţi dragi, o Pietrelor surori... 


AL. A. Philippide 


Scrisori către Simforoza 


HL 


Cunosc, draga mea amică, printre cărturarii noştri, clțiva 
oameni de ispravă, plini de ginduri bune pentru obştia noastră 
rominească, predicatori şi cenzori sociali de mare merit, Mă in- 
tilnesc cu ei adeseori şi mai ales mă întilnesc cu scrierile lor. Dincolo 
de ei stau mult mai mulţi — alţi oameni cumsecade, pe care nu-i 
cunosc, dar ale căror glasuri, proteste, critici, propuneri, răsună 
zilnic in amfiteatrul nostru social. Toţi aceştia privesc, amăriţi, la 
viaţa şi la treburile noastre, se pling, dau pe faţă, dojenesc, o- 
cărăsc, blastemă sau infierează, de dimineaţa pănă seara. 

In tumultul acestor glasuri trebue, neapărat, să distingem 
glasul abiurgatorilor politici, De ei nu ne ocupâm. Criticile şi 
imprecaţiile lor sînt, de obiciu, adevărate şi întemeiate mai mult 
din acel punct de vedere că tot ceiace pun în circa adversarului 
politic insemnează strimbătăți şi crime de care sint sau se vor 
tace ei inşişi vinovaţi. Sint mult mai impresionante arătârile şi 
tinguirile acelor care văd vicisitudinile noastre şi le depling, făra 
preocupări politice, fără anume interese doctrinare. 

De pildă, iată un director de şcoală secundară care îţi mär- 
turiseşte ` — „Copiii pe care îi cresc eu în această şcoală nu mai 
seamănă nici măcar cu noi şcolarii de acum treizeci de ani, Ei 
nu ştiu nici de frică, nici de ruşine, nici de rugăminte. Tot ce-i 
invăţ eu, tot ce-i povăţuesc eu, intr'o lună, se şterge într'o sin- 
gură zi, la un film de cinematograf. Tot ceiace şcoala se stră- 
dueşte să samene in sufletul lor, extirpează strada, prietinii, ba 
chiar casa părintească... Ce pot să cuceresc şi să consolidez eu 
in ei, cînd impresiile nefaste plouă asupra Jor fe. 

lată un vechiu funcționar al statului, rămas în treptele dre- 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gătoreşti inferioare, nu din nedestoinicie, dar din mindrie şi din 
rezervă : —„Măi frate, mai am cîțiva ani pănă să ies la pensie, 
dar ml se pare că voiu muri mal 'nainte, înecat de desgust şi de 
revoltă. Ce erau neregulile, abuzurile, chiar scandalurile de acum 
10 — 20 de ani, pe lingă cele ce imi trec astăzi pe subt ochi ! 
Acum să vii să vezi anarhie şi dezastru administrativ! Se scu- 
fundă pămintul de nelegiuire şi de destrăbalare”. 

lată ce scrie, într'o revistă oficioasă, un om de inimă: „Ţara 
e plină de ură, de ceartă, de concubinagii şi divorţuri, de biserici 
goale. Bărbatul îşi bate femeia, femela se răzbună pe copii, copili 
înjură pe părinţi. Obiceiurile pier, datinele dispar, credinţa slă- 
beşte. Se duc horele, pier cîntecele, dispare portul, se strică graiul. 
Au pătruns în sate jocurile obscene, cinematogratul crimelor, cin- 
tecele peirii, limba urită a oraşelor, boalele şi cărţile desfriului,— 
săminţa vie a tuturor viţiilor. In casă, nici o poveste, nici măcar 
cintecul de leagân al mamei. Sufletul omului se pierde, iar vintul 
ereziilor suflă asupra lui“. 

Atari mărturisiri, auzim şi cetim fiecare cel puţin cite una 
pe zi. Nu e cuget, în ţara noastră, chiar modest inzestrat cu 0- 
nestitate şi cu bună creştere sufletească, nu e om cumsecade care să 
nu aibă inima grea de cite vede şi gura amară de cite cen- 
zurează. 

Nu putem să mai trăim om cu om. Cind mergi pe stradă 
şi priveşti în ochii trecătorilor, te înfioară şi te indispune tot 
ceiace din adincul sufletelor vine şi dogoreşte în privire. Simţi 
bine că in aceşti ochi nu mai este nici încredere, nici cinste, nici 
milă, nici idealism de nici un fel. E de prisos să cauţi să mai 
pui la probă pe aceşti connanţionali, fiindcă ştii de mai "nainte 
ce zace în el. ȘI trebue să mărturisim cu durere că atunci cind 
se întimplă să dăm peste o figură cinstită şi simpatică sintem si- 
guri — fără greş! — că avem deaface cu un străin, în trecere 
pe la noi. 

Constatările scrise ale acestei desnădăjduite stări morale a- 
bundă în ziarele şi în revistele romineşti. Au scris şi vor scrie 
multă vreme profesorii, ziariștii, scriitorii — unii cu mare dar Z 
cu strălucită elocinţă — cit de multe, cit de grozave, cit de på- 
gubitoare sint păcatele noastre obşteşti și particulare, săvirşite pe 
față şi în ascuns, îndreptate împotriva individului, a familiei sau 
a neamului întreg. Dar din această imensă lume de nemulţumiţi, 
din atiţia censori mari şi mici, puţini sint aceia care nimeresc să 
spună care este leacul ce ne trebue şi prin ce mijloace vom a- 
junge la mintuire. Criticii noştri cei mari şi autorizaţi nu ştiu să 
ne propună pentru îndreptarea noastră decit remedii foarte ge- 
nerale, sau nici un fel de remediu. Şi chiar cind ajung să în- 
trevadă ce-ar putea să nè izbăvească, ei mărturisesc că, per- 
sonal, nu pot să dee nici un ajutor. 

lată o convorbire-tip cu unul din purtătorii de cuvint, din 
lumea noastră intelectuală, 


SCRISORI CĂTRE SIMPOROZA 175 


+". 


Eu. — Am cetit, dăunăzi, domnule Profesor, articolul dum- 
neavoastră E am fost viu mişcat de frumoasa 'patimă cu care 
l-aţi scris, Dar e numai o largă şi elocinte constatare... Ce so- 
luţii pice meet 

Profesorul. — Dar am propus şi soluţii... Peste tot mora- 
vuri severe! O retrezire generală în fața supremelor primejdii ce 
ne stau înainte! Un suflet nou în pieptul nostru de popor, care 
i er muri de ticăloșie, adouazi, după izbindirea idealului 

Eu. — Este adevărat, toate acestea sint spuse cu căldură in 
articolul dumneavoastră. Aşa ar trebui să fie viaţa noastră în cu- 
prinsul patriei întregite, azi după marea jertfă națională. Dar ce 
ere ln ei e pn Pee, în mişcare, ce cauze transforma- 

ns n mediul nostr 
oc dona pa. u romineasc, ca să dobindim 

Profesorul. — Cauze transformatoare ? Toţi trebue să n 
hotărim să fim cauze transformatoare, fiecare zi mediul său | 

Eu. — Fiecare, de bună seamă. Ideia e frumoasă, Dar CH 
sint capabili, domnule Profesor, azi, in poporul rominesc, să 
conceapă şi să formuleze aceasă idee — recunosc — mintuitoare : 
Fiecare Romin este dator să se poarte astfel în viața lui, încît 
sa ajungă pildă de gospodar, de negustor, de slujbaş, de dascăl, 
de preot... în satul, in tirgul, în slujba, în şcoala, în parohia lui! 
caprei că cei se de = CN înțeleagă şi să vă urmeze po- 

v ni. Dar i 5 
Ken var i ba p aţi-mi acum voe să vă întreb: 

Profesorul. —Dela buna înţelegere laolaltă ! Intâiu unire si 
apol acţiune. Cit despre observaţia dumitale este adevârață. i 
bie H een: A peer , iber spre lumină şi fapte 

, purtă e făc nt numai cîţiva. i vin şi 
participă în urma făclierilor. Cp SINE Ve 


u, — Prea bine, i 
BE geg a e. Ce făclii vom pune în minile acestor lu- 


Profesorul. — Dra i 
menire! că negat gostea de aproapele, de patrie şi de o- 
u. După al cul sistem? După al lui Confucius, al 

Buda, al lui Platon,al lui Spinoza, al Je Kant, al lui Mach ? o 
> Profesorul. — Inţeleg unde vreal să mă aduci. JI voiu răs- 
punde fără nici o stinjinire şi cu deplină sinceritate: după sis- 
een Evangheliei, constantul ideal al popoarelor creştine. Cuge- 
taros omenească (azi în urma lui Voltaire, a Enciclopediştilor 
ranceji, a Revoluţiei Franceze, dar mai ales în urma Revoluţiei 
Ruseşti) este destul de informată şi de experientă ca să recunoască 
profunzimea şi utilitatea moralei evanghelice. Aşa dar, vreau din 
toată inima ca acei apostoli ai mult așteptatei noastre renovări 


morale să fie familiari cu inv ~ 3 
cu creştinismul. Ațătura lui lisus Christos şi prietini 


176 at ROMINEASCĂ 


Eu. — N'aţi voi, domnule Profesor, ca aceşti apostoli să 
De deadreptul fiii Evangheliei şi ucenicii Mintuitorulului ? 

Profesorul. — Ce să-ţi răspund ?... Cum să încarce pe umerii 
lor o greutate pe care cu unul nu voesc s'o port! Dumneata, 
creştin şi teolog, poţi să crezi în lisus Christos, Fiul lui Dumne- 
zeu şi Mintuitorul neamului omenesc. Eu văd în el pe marele 
profet, pe dascălul omenirii, pe sublimul pilduitor al jertfei pentru 
obştie. Dar acestea şi altele ca acestea numai în limitele raţiunii 
mele g ale legilor firești. 

u. — Cu alte cuvinte, aşezaţi învăţătura Profetului din 
Nazaret şi tot fenomenul creştin în amfiteatrul venerabil şi comun, 
alături de celelalte doctrine şi fenomene filozofico-religioase. 

Profesorul, — De bună seamă. E mai multă cinste pentru 
neamul omenesc să aşez pe lisus între Socrate şi Buda, decit în 
empireul creştin. 

Eu. — Domnule Profesor, nu ştiu dacă o fi mai multă 
cinste, dar ştiu că urmările practice sint dezastroase. Dacă pornim 
dela această clară situaţie iniţială : morala lui lisus Christos este o 
morală admirabilă dar numai omenească, fiindcă autorul ei — 
măcar că cel mai înțelept și mai bun dintre oameni — a fost 
numai un om, ca orice om: atunci am ridicat moralei lui, orice 
imperativ şi orice autoritate. Morala evanghelică nu ne mai obligă 
decit prea puţin, cam tot atita cit şi a lui Zenon sau a lui Epicur. 
După aceia, ce il va determina pe poftitorii noştri de îmbună- 
tăţire rominească la alegerea principiilor călăuzitoare ? De ce-ar 
alege cuvintul lui Christos şi nu pe a lui Mahomed sau a lui 
Buda, cind cite trei sint deopotrivă între ei şi deopotrivă cu toţi 
ceilalți reformatorii religioşi ? Admiţind chiar că ar alege Evan- 
ghelia, cu ce avint, cu ce devotament, cu ce exclusivism apos- 
tolic predica-vor ei morala unui Christos frä minuni, fără in- 
vierea cea de a treia zi şi fără filiaţiune dumnezeească ? 

Profesorul. — Recunosc că ai oarecare dreptate, Altfel 
trăeşti și lucrezi în numele lui lisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, 
cind eşti deplin incredinţat că a inviat din morţi şi că vei da ochi 
cu el în ziua sorocită in Apocalipsă, şi alfel trăeşti şi lucrezi in 
numele umilului, prooroc şi moralist lisus din Nazaret, 

Eu. — Atunci, ce ne facem, domnule Profesor ?... Convenim 
că viaţa noastră de popor este, în acest moment, grav primej- 
duită de multe boli sociale. Recunoaştem că la sate, în vasta ig- 
noranță prielnică, bintuesc visurile rele şi o contuziune sufletească, 
înrăutăţită prin intricoşatele zguduituri recente. Ştim că în unghe- 
rele vieţii orăşeneşti sau incuibat cele mai pestriţe viţii, clocite 
din sporii aduşi de vinturi, dela Răsărit şi dela Apus. Știm şi 
mai bine că in metropola treburilor publice inoată în egoism, în ir- 
trigă politică şi în abuzuri de tot solul, acei oameni fără suflet 
şi fără Dumnezeu pe care revolta şi retorica dumneavoastră îl în- 
fierează săptăminal. Dar cine ar putea să atace atita putreziciune 
şi s'o extermineze ? Ce tării dacă nu ale lui lisus Cristos şi ce 
îndrăzneală dacă nu a Sfintului Pavel s'ar bizui să ia în piept 


SCRISORI CÂTRE SIMPOROZA 177 


să spargă puhoiul turpitudinilor noastre publice articulare ? 
i vrem cu adevărat să inbunătățim Kaze şi ri fnbunätäțim 
radical, nu văd altă cale decit a Evangheliei, nu ştiu altă putere 
decit a credinţii în Cel ce a înviat din morţi. 

Profesorul. — N'am nimic de zis, amice Galaction ! Poftim | 
ara stă deschisă înaintea dumneavoastră: plină de politiciani, 
e cheflii, de femei facile şi de gloate muncitoreşti cu ochi stic- 

loşi de ură şi de poftă! Predicaţi cit voiţi! Dar dă-mi voe să te 
întreb : Unde aţi fost voi pănă acum ? e-aţi făcut cu eroismul 
Sfintului Pavel şi cu poruncile lut lisus Christos, de-a ajuns po- 
ul nostru să le uiteicu totul ?... lartă-mă, nu vreau să te pun 
n încurcătură ! Eu unul, deşi nu pot să recitez Simbolul Cre- 
dinții sint însă bun bucuros. Ridicaţi-vă şi predicaţi ! Daţi învă- 
SE mai ales daţi pilda virtuţilor creştine. Iți mărturisese că 
de cind cu prăbuşirea rusească şi de cînd cu nebunia bolşevică, 
pe care am văzut-o foarte de aproape, am ajuns să judec cu 
totul pa ara pen einer e către Biserica Creştină. 
u, — Pentru asta, domnu > 
ajutorul dumneavoastra. ofesor, trebue să ne dați şi 
rofesorul. — Ce ajutor pot să vă dau eu, cu conceptii 
mele strict naturaliste ? Mulţumeşte-te cu sacrificiul pe areal e 
Dacă mine dumneavoastră, creştinii, aţi fi din nou stăpini pe 
a varsă Lg ŞI m en p mei de credință pozitivă, ne-am găsi 
situație, ca să n i 
consojidate. u zic mai rău, în mijlocul bisericii 
1.— Domnule Profesor, tocmai aceasta nu trebue să 
întimple. De aici inainte trebue să ne cunoaştem unii pe alți eg 
de aproape şi să intovărăşim activităţile noastre. Ajutorul pe 
care vi-l cer este de natură cu totul nouă. Dumneavoastră oa- 
menii de ştiinţă şi de cercetare exactă — pozitivişti, naturalişti, 
evoluţionişti... — aţi învăţat în ultimii cîţiva ani că ipotezele a- 
teiste, cind pătrund şi dospesc masele populare, aduc inevitabil 
nebunie şi moarte, Deaceia, semănaţi de multe ori cu filozoful 
sie e Ge ege) Paul Burget Discipolul: Vedeţi cu 
cu e - 
Ip i ui Berg e fier au eşit din nevinovatele dumnea 
rojesorul. — Nu putem să spunem decit ceiace credem 
ar pai ar „Fiozofia şi ştiinţa nu cunosc adevăruri reve- 
put Boe beraie a i ntru noi totul este necunoscut, Totul trebue 
— Domnule Profesor, tocmai de sinceritatea şi de buna 
dumneavoastră credință imi este aminte. Dacă cotiao id trage- 
diei sociale de azi vă cutremură cu adevărat, daţi-vă bine sama 
că este opera cugetării independente şi a proclamaţiei păgine : 
Popoare, căutați-vă fericirea numai pe acest pămint, căci Iisus 
Chritos n'a înviat din morți şi o viaţă viitoare nu există ! Min- 
cafi, bet şi iubiţi-vă. lar pe cel ce vă precupețeşte ori vă ciun- 
teşte dreptul vostru, inştăcaţi-l și suciţi-i gitul | — Acesta este, în 
citeva cuvinte, tot înţelesul doctrinelor pozitive, răspindite în Eu- 
2 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la Renaştere incoace. Imi veţi spune incă odată ! Ce 
vocati weg E nu ştiu nimic despre viaţa viitoare | Se 
ce cugetaţi, domnule Profesor, despre acei numeroşi Contrat 
dumneavoastră care afirmă aztăzi că taina morţii nu mai este ans 
ştiinţă taina neantului ? Psichologia experimentală, subt impulsiu- 
nile şi conducerea intrepidă a citorva cercetători universal ep 
neraţi, a creiat un departament nou, Cred că ştiţi mai Die foci 
mine ce insemnează Metapsichica şi cine este, de pildă, Char 
Richet... 

'sorul. — Mai puțin decit crezi, Precum dumneavoas- 
tră neea — şi weg ştiinţă, avem vizionarii, cutezătorii 
şi ereticii noştri. Ştiu ce asalturi aşa zise ştiinţifice dau unii in- 
vățaţi misterului morţii, dar eu unul şi mulţi ca sen) ne 
mulţumim cu ştiinţa clasică. Nu ne grăbim, ptăm cu prudenţă, 

Eu. — Notaţi, însă, domnule Profesor, că chiar unii con- 
fraţi ai dumneavoastră, sint puternic obsedaţi de ideia că poate 
mai este o viaţă viitoare şi fac uimitoare sforțări ca să-şi creeze 
citeva puncte de reazim. Care este atunci rugămintea pe care ES 
fac și care este ajutorul pe care-l aştept dela Kagepe 
Cind mă auziţi predicind depe amvon, sau cetiţi în scrierile == 
că lisus Christos a înviat din morţi: feriţi-vă de judecata mai 
plistă ! Dar ajutorul dumneavoastră sufletesc il vreau şi intr'altfe 
In general, dumneavoastră, oamenii de- ştiinţă experimentală na 
aveți decit prea rar prilejul să învăţaţi ce progrese uriaşe a pă 
lizat, în secolul trecut, Istoria începuturilor Creștinismului şi o? 
tica textelor biblice, E un imperiu ştiinţific cu totul nebânuit 
pentru dumneavoastră. Deci cind prilejul se iveşte, nu dispreţuiţi 
să adunaţi informaţii şi să înmulţiţi erudiţia dumneavoastră. 

Profesorul. — Imi ceri prea mult! Nu-mi ajunge mie po- 
voara migâloasei mele specialităţi ? Voeşti să intru, acum la bå- 
trineţe, în şcoala dumneavoastră istorico-biblică şi să mai învăţ 
încă o microscopie, pe lingă acela pe care am invăţat-o ? 

Eu. — Domnule Profesor, vă cer mult mai puţin decit atit. 
Vă cer cugetarea clară că şi noi cei ce ne ocupăm cu Evanghelia 
şi cu fenomenul creştin avem puterile, știința şi dreptăţiie noastre, 
Această cugetare vă va face accesibil la multe observaţii şi luvăţă- 
minte pe lingă care pănă acum treceaţi nepăsător, În rezumat, 
domnule Profesor, rețin cu mulţumire votul dumneavoastră sufle- 
tesc pentru cei ce sint convinşi că prefacerea noastră naţională 
nu S'ar putea îndeplini mai trainic decit pe temelia Evangheliei. 
Cind Belgia, Danemarca, Elveţia... sint atit de inaintate, filnd în 
acelaşi timp atit de sincer creştine, cum să nu poftim la situa- 
tiunea lor, cum să nu ne dorim şi noud admirabila lor viață creş- 
tină ! De ce Elveţienii, Danejii, Scandinavii fau atit de mult în 
serios învăţătura lui lisus Christos şi se străduese să trăiască 
după cuvintul lui d Nu cumva fiindcă ei sint mai proşti decit 
noi ? Nu cumva fiindcă noi sintem săturaţi de ştiinţă şi de filozofie ? 
—Dacă primim cu sinceritate acest postulat: Mai mult cresti- 
nism în jara noastră! atunci dumneavoastră, cel ce v'aţi for- 


SCRISORI CÂTRE SIMPOROZA 179 
Rn eg 7 


mat în şcolile liberale, sceptice sau ateiste, Dass, puţin dacă 
nu conşiiinţa, măcar atitudinea dumneavoastră | mnule Pro- 
fesor, cind eraţi colo la Odessa, în primejdie de moarte, cred că 
aţi făcut amare şi preţioase reflecțiuni asupra rezultatelor învă- 
țăturii inimice lui Dumnezeu. Neapărat că nu vom cădea în ex- 
tremitatea odioasă care cere, pentru raţiuni de stat, ingustarea 
independenţii cugetării şi spionajul conştiințelor ! Ca oameni tn- 
țelepţi, însă, şi ca fii ai aceluiaşi popor trebue să ne dăm bine 
sama că recreştinarea noastră ar insamoa renaşterea noastră, 

Profesorul. — Primesc tot ce-mi spui fără de im potrivire, 
ba chiar cu dragă inimă. O singură întrebare să-mi dai voe 
să-ţi fac şi îți las latitudinea să-mi răspunzi verbal sau în scris, 
între patru ochi, sau prin tipar, cind vei crede de cuviință : Care 
sînt acel teologi şi acei apostoli ai dumitale, pentru care 
îmi ceri Gi eu îţi spun că le voiu da) deosebit credit sufletesc 
şi de cînd a început, în Rominia Mare, salutara lor activitate ? 


wä 


lubită Simforoză, ţi-am reprodus această convorbire, fiindcă 
rezumă şi grupează unele din întrebările Și din problemele care 
m'au făcut să reiau, pentru dumneata, firul scrisorilor mele, Deşi 
mi-eşti departe şi nu putem să mai vorbim ca altădată, sint bine 
încredințat că ideile şi intimpinările interlocutorului meu sînt şi ale 
dumitale, ar fi fost şi ale dumitale, 

Sintem toţi de acord că starea noastră actuală, subt toate 
raporturile; dar mai cu seamă subt raportul sănătăţii morale, este 
jalnică, Nu ştiu dacă sintem toți de acord asupra adevărului că 
mintuirea noastră trebue căutată în primenirea noastră religioasă, 
Totuşi mă întreb: Poate să mai fie azi, în poporul nostru, vre-un 
om cu mintea în scaun, cunoscător al treburilor noastre, părinte 
de copii, trudnic agonisitor al pinli zilnice, neinteresat şi nea- 
mestecat în cărdăşiile politice şi care să nu se agăţe cu disperare 
de gindul că numai pocăința şi revenirea noastră religioasă mal 
sint în stare să ne scape de pieire? 

Avem Rominia Mare! Avem Votul Universal! Avem im- 


zarea. Sufletul nostru nu mal are nici o consistență și unul pe 
altul nu putem să mai punem nici un temeiu, Cinstea — în casă, 
în piaţă, în dregătoriile publice — a ajuns o amintire din bă- 
trîni. Virtuţile individului, ale familiei, ale poporului sint în com= 
plectă disoluţie, Străinii, cînd vin în contact cu noi, rămin straniu 
de deprimaţi. Aşi vrea de multe ori să cred că această descom= 
punere sufletească este monopolul unei singure clase sociale... 
Dar iluziunea aceasta e cu neptinţă ! 

Mă găseam într'o zi — necunoscut şi tăcut — într'o grupă 


180 VIATA ROMINEASCA 


40—50 de oameni, bărbaţi şi femei, mici ne i, mici slujbaşi 
şi muncitori, Mahalagiii mei discutau cu aprindere ultimele fraude, 
petrecute la Primărie sau la nu ştiu care Minister. Unul cenzura 
cu voce tare, tuna împotriva hoţilor noștri publici şi deplingea 
pe contribuabilul romin. Dar unulcare nu deschisese gura până 
aci, H întrerupe cu superbă concilianţă ` 

—,la lasă, Dom'le! Ce, dacă ai fi dumneata ori eu în locul 
lor, n'am face tot aşal...* 

Nimeni n'a răspuns nici un cuvint, bine ştiind fiecare, in 
sufletul lui, că întrerupătorul avea dreptate. 

lată, scumpă Simforoză, cum ne găsim sufletește şi sus şi 
jos, azi la pragul unui ev care începe. Ce mijloace, ce remedii, 
ce sisteme — educative, administrative, sociale sau cum vrei — 
ar putea să aducă iarăşi, în sufletul rominesc, curăţia, cinstea şi 
omenia ? Cum vom ajunge să siirplm neincrederea, mihcluna, 
perversitatea, frauda, jaful public, destrăbălarea de ziua şi de 
noaptea și atitea şi atitea excrescențe și tumori ale greu bolna- 
vului nostru egoism? Cine va mai stringe comorile trupeşti şi 
sufleteşti ale generaţiilor viitoare, cind fiecare dintre noi — în 
legăturile sociale, în afaceri, în slujba ţării, în patul conjugal — 
gare altă deviză decit: „După mine, potopul!" — ? 

În asemenea cazuri de universală îmbolnăvire, popoarele nu 
cunosc, de două mii de ani incoace, decit un singur vindecător, 
pe lisus Christos. Dar în lumea noastră rominească nu-l ştiu decit 
ES puţini, fiindcă prea puţini sint acela care voesc să-l caute. 

ntru mine unul, toată problema e aceasta ` Sporiţi pe lisus 
Christos în ţara voastră şi veţi trăi voi şi urmaşii voştri ! 


G. Galaction 


Teoria Revoluţiei: G. Sorel (II) 


Des femmeleiles demandent comment 
des Aires doués de ralson penseni s'ho- 
norer en se lirrani de si effroyables com- 
bais. Qu'elles demandent pilulat comment 
le monde élant composé de forces, ces for- 
ces agissenl les unes conire les aulres ei 
par conséquent se comballeni. Car le jeu 
des fÍorcesne ressemble pas à la danse des 
muses qui, dans leurs chocurs harmoni- 
ques, se croiseni, s'enirelaceni, se re- 
tireni, se rejoigneni, sans que de leurs 
mouvement légers el rapides || résualle 
ni froissement, ni choc. Les forces ne 
font rien par figures, leur action con- 
ciut! nécessairement à une râalisalion; 
pour cela, il faut qu'elle? s'enire-cho- 
quent, qu'elles s'enire-brisent, qu'elles 
s'enire-dévoreni, à celle condilion seu- 
lement elles produisent. (Proudhon, La 
Querre et la Paix p. 282). 


Lucrătorii insuflețiți de puternicul propulsor „mitul revo- 
luției viitoare“, vor purcede la dărimarea societăţii actuale. In- 
strumentul va fi greva generală, iar organizatorul—sindicalis- 
mul. Viitoarea revoluție se va indeplini mulțumită sindicalismului. 

Sorel era îndreptățit să tragă multă nădejde din sindicat. 
In sindicat nu intră decit lucrătorii. Grupaţi după profesiuni, cu- 
noscindu-se bine între ei, avind aprecierea oamenilor de aceiaşi 
meserie, cei mai pricepuţi se puneau repede în evidenţă, 

Aceşti lucrători mai apți ajungeau repede la situaţiunea pri- 
vilegia de secretari ai sindicatelor, de unde se puteau ridica şi 
mai sus. Prin şcoli speciale de adulţi, prin cursuri serale, dä- 
deau ucenicilor posibilitatea să-şi facă educațiunea technică. Se 
putea nădăjdui că prin cursuri serale să se poată forma şi o 
şcoală politechnică inferioară, şcoli semi-superioare pentru lucră- 
torii mai abili şi doritori de a cunoaşte mai mult. Se putea con- 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cepe un corp technic de lucrători de toate categoriile, suprave- 
ghetori şi chiar ingineri, lucrători „calificați“, care ar determina 
o sporire a producțiunii. In formidabilele maşini care economi- 
sesc lucrul manual şi măresc producțiunea, perfecţionări de deta- 
liu, chiar mici întimplări ori accidente neprevăzute, uneori gre- 
şeli de preparaţie bine observate şi lung studiate, dau naştere la 
schimbări technice care devin aproape secrete de fabricaţiune, 
sporind producţiunea sau specializind-o. 

indreptat pe acest teren technic, sindicalismul dădea roade 
nepreţuite. In Franţa, însă, foarte repede, a intrat pe mina po- 
liticianilor. | 

La congresul din Nantes (1894), oratorii care au susţinut 
greva generală şi a căror teză a învins cu 65 de glasuri împotriva 
celor 37 de partizani ai lui Guesde, au fost: lloutier și Bri- 
and. Numele celui din urmă ne dispensează de prea multe co- 
mentarii. 

In Germania, însă, sindicalismul s'a organizat puternic. Se- 
cretar general al federaţiei sindicale a fost celebrul Legien, care 
a murit în zilele din urmă. Prin o serie de cooptări meşteşu- 
gite, s'a inconjurat de o seamă de lucrători foarte experţi şi care 
au devenit adevărate somităţi pe terenul intereselor practice. Cei 
mai mulţi dintrinşii au debutat ca lucrători în bluză, de unde a 
urmat încrederea oarbă din partea foştilor lor camarazi. Dis- 


Nota. Cred necesar să dau cilera lămuriri asupra aceslul sindicalism, 
de care toală lumea vorbeșie, dar asupra cărula sint pujine noțiuni pre- 
cise. Se şile că în ziua de 17 Marile 179| s'au desființa! vechile cor- 
poralii de meserii, instrument admirabil care dăinulse aproape 7 vea- 
curi. Ca ori ce vechiu aşezămini în care mulle lucruri erau foarle 
bune, venerabila corporațiune devenise liranică și plerea prin excesul 
tiraniei sale. Suprimarea corporajiunii, care incăiuşa libera desvol- 
lare a lucrătorilor, a făcul să se nască în Imaginațiunea acestor vi- 
ziuni paradiziace care, din nelericire, nu s'au reaiizel, Lucrălorii, 
pentru a-şi putea manifesta “și impune cerințele, au inceput din nou 
să se grupeze şi, cum era firesc, grupările s'au făcul din nou pe 
bresle. Faţă de acesle grupări care deveneau nmenințăloare, linăra 
burghezie se adresă Consliluaniel, şi în Iunie în aceluşi an 1791, Le 
Chapelier, sub! abilul pretext de a consacra dispariția corporațiunilor, 
prezintă o lege care, sub! pedepse severe, impiedica orice coalițiune 
de lucrălori de același meserie sau de meserii deosebite, le interzicea 
să organizeze socielăli, să numească preşedinii, elc. Legea prezren- 
tată sub! masca consacrării libertăţii individuale, constituia una din 
violările cele mai lălişe ale drepturilor omului, proclamale anlerior, 
dreplului de asociaţie. 

De atunci și pănă în 1884 (pentru Franja) legea Le Chapelier a 
fos! în vigoare, Dreptul de asociație peniru lucrălori era prohibit 
celace nu inseamai că asociația clandesiină nu funcţiona. Ba, dim- 
polrivă era un fel de lrancmasonerie specială, „companionajul” căruia 
misterul îi dădea o alraciie mal mult. 

Legea din 21 Marlie 1884 abrogă legea lul Chapelier şi favori- 
zează crearea de sindicale profesionale. Ea fu aplicală şi agricul- 
luri. În Franţa aceste sindicale agricole dădură rezuliale admira- 
bile. Nu lot astfel s'a intimplat cu sindicatele industriale, care loarie 
repede fură inleciale de plaga polilicianismului. 


TEORIA REVOLUȚIEI: G. SOREL (it) 183 


cutind veşnic asupra acelorași interese, aleși printre oamenii pru- 
dent şi printre calculatorii experți ! obişnuiţi să socotească cele 
mai mici interese uvriere, doritori de cel mai umil profit sindi- 
calist, disprețuind gloria oratorică, temindu-se de sarcinile care 
le-ar cădea pe umeri în urma unei înfringeri militare, sindicatele 
lucrătorilor din Germania au fost citadela rezistenței militare din 
războiul din urmă, oricit de paradoxal s'ar părea aceasta. 

Activitatea sindicalistă a fost nespus de mare: ea s'a ocu- 
pat de tot ceiace priveşte asigurările sociale (boală, accidente, 
invaliditate, bătrineţe), de supravegherea dreptului de asociaţie 
şi de intruniri, de protecţia uvrieră, de indusrie la domiciliu, de 
tribunalele de comerţ, de inspecția fabricilor, de oficiul imperial 
al muncii, de legislaţia minieră şi însfirşit de politica vamală ai 
financiară. Sindicalistul Emil Klosz spune în ziarul „Neue Zeit“ 
din 31 Decembrie 1915: Fără colaborarea sindicatelor şi fără 
lucrul în comun cu organele statului sau cu organele municipale, 
cu celelalte partide și cu organizaţiile patronale, o operă defini- 
tivă nu poate fi întreprinsă ; acest punct este evident pentru 
orice lucrător technic (practician), Tot el spune mai jos: „tiu 
putem evita colaborarea cu organele statului, dacă vrem să rea- 
lizăm măcar un sfert din tendințele noastre socialiste“, 

După cum vedem, tendinţele sindicalismului german sint de- 
parte de a fi revoluționare. Imediat după declararea războiului, 
pentru a se putea lupta inpotriva amenințătoarei crize de şomaj, 
a intervenit un fel de contract tacit intre guvern şi sindicalişti, 
pentru asigurarea muncii. | 

Sindicaliştii au furnizat o muncă uriaşă şi un spirit de or- 
ganizaţie admirabil : lor li se datoresc, în mare parte, admirabi- 
lele organizațiuni pentru asigurarea muncii familiilor celor mo- 
bilizaţi, a mutilaţilor vindecaţi, crearea de echipe agricole, orga- 
nizarea alimentării, lupta contra acaparării, etc. ‘Legien, con- 
ştient de acest lucru, afirmă că „şi-a făcut datoria în interesul 
unui întreg popor“. De această datorie sindicalistii germani erau 
foarte pătrunşi. Nu au făcut o grevă în tot timpul războiului. 
Lucrătorii sindicalişti îşi vor [i dat sau nu seama că interesul lor 
se confundă cu interesul poporului căruia îi aparțin, şefii lor însă 
erau foarte conștienți; Legien in discursul său dela Francfurt-am- 
Mein, 15 Julie 1915, spune următoarele: „Ca secretar al orga- 
nizaţiei sindicaliste internaționale nu am fost contaminat de $0- 
vinism. Dar dacă acest războiu ne va fi protivnic, vom fi izbiți 
mai rău ca alții, câci noi ne-am creat în Germania o cultură u- 
vrieră (arbeiter Kultur) cum nu se mai găseşte în nici o altă 
țară. ȘI nu ne poate fi indiferent faptul că pe viitor, imperiul 
german Să aibă drept frontieră Rinul la vest și Vistula la Est“, 

Acest sindicalism conservator, ca să zic aşa, zăbavnic dar 
dirj, strîns legat de interesul țării sale pentrucă pricepe că salvarea 
obştească se confundă cu interesul celor mai mulți, ne dă icoana 


1 Ch. Andler.—Dcomposiilon politique du soclelisme allemand. 
(Bossard 1919).—Carte foarte documentată pe care am ulilizal:o în cela- 
ce prireșie sindicalismul german. 


184 VIAȚA ROMINEASCA i 

oci e mine. Imense corporaţiuni înzestrate cu mari pu- 
E vor înlocui vechile administraţiuni pu- 
blice. Ele vor organiza pentru membrii lor toate obligaţiunile de 
asistenţă socială şi de ucenicie pentru toate gradele ; ele vor re- 
gula drepturile de admisibilitate, jurisdicţiune arbitrală, tutelă ju- 
ridică, precum şi reprezentarea tuturor intereselor. Un vast so- 
cialism economic de stat va fi la bază, care va ordona adminis- 
trația materiilor prime, producţia, repartiţia, consumaţia, va or- 
ganiza munca pentru un maximum de producţiune şi va elimina 
prin această sistematizare concurențele paralizante (Ernst Krieck, 
Der soziale Verwaltungsstaat Glocke, 2 Mart, 1918). 

Acesta-i cumpătatul sindicalism german, sindicalism conser- 
vator, în opoziţie cu cel revoluţionar francez. 1 Îi este într'atit 
de opus, incit, atunci cind naivitatea unită cu trutia copilărească 
a revoluționarilor ruşi, convinşi că ei au făcut adevărata revolu= 
ţie, unica şi singura, faţă de care celelalte erau jucării de copii, 
i-au imbiat să-şi prezinte idila, sindicaliştilor germani, aceştia 
le-au răspuns cum meritau : nu clasa lucrătoare germană ci bur- 
ghezia engleză şi franceză vor pe de haosul german organi- 
zat după sistemul rusesc (R. Schiller in Hamburg Echo, din 8 

r, 1918). 

ie i eg înmulţi citaţiunile. In micile încercări de bolşe- 
vism (afară de serioasa tentativă revoluționară bavareză, provo- 
cată de Kurt Eisner, care a fost oprită prin asasinarea acestuia), 
în celelalte mişcări produse de partidele extreme (aşa zişii Sparta- 
chişti) sindicalişti n'au fost. E greu de precizat în mişcarea zisă 
spartachistă, ce parte revine partidului extrem anarhist şi ce 
parte e datorită decepției invinşilor. Mai cu seamă, nu se poate 
determina în mod precis şi se poate numai bânui rolul capital ju- 
cat de extrema dreaptă şi de foştii juncheri (Analogie cu rolul 
pe care Karoly l-a jucat în Ungaria). 2 


ale pune mal bine în evidență deosebirea „între 
DES sl se german decit faptul istorisii de însuşi 
autorul Victor Orifluelhes, în Action Syndicalisie (Rivière 1908): in 
Ianuarie 1906, în momentul conflictului germano-irancez privitor la 
Maroc, conferinja generală a muncii trimite pe Orilluelhes la Berlin 
ca să se înleleagă cu mişcarea socialistă germană spre a face de- 
monstraliunl reciproce la Berlin şi la Paris impolriva războiului. De- 
legați franceji fură puşi la dispozilia sindicalismului german pentru a 
merge la Berlin și a face manifestajli publice impreună cu lucrătorii 
germani. Deasemenea, se cerea un număr de delegați germani care 
să vie la Paris peniru a lua parle la manilesivliuni analoage. 
Propunerile delegalulul francez (insuși Griftuelhes) n'au fost 
primiie nici de sindicalisil germani, afiliaji, caşi sindicalismul fran- 
cez, la biuroul sindical inlernațional, nici măcar de partidul socialisi 
german. Aşa incit Griiluelhes se întoarse la Paris fără nici un re- 
zultat. Cred că acest mic fapt luminează mai bine decit orice lite- 
ralură ajulăloare spirilul diamelral opus care animă cele două sindi- 
„ cel francez cel german. 
GE ` Că te e Cos d nu e simplă vedere personală o pol 
proba prin următorul exemplu : Unul din cei mai de seamă autori mo- 
derni al Germaniei, Thoma Mana, in carlea sa: „Betrachiungen cines 


TEORIA REVOLUŢIEI: G SOREL (11) 185 


Situaţiunea muncitorului englez este cu totul alta. 

Acest aristocrat al lumii lucrătoare avea o poziţie socială 
privilegiată. Din statistica admirabil făcută în „Blue Book“ re- 
ese că în Anglia mortalitatea pentru o mie de locuitori este de 
15'e, în Franţa de 20, în Prusia de 18". Decesele prin scar- 
latină au scăzut în Anglia dela 900 pentru un milion de locuitori 
in 1855 la 100 în 1907. Chiar şi tuberculoza care dădea 2700 
pentru milionul de locuitori în 1870, dă în 1907, = 1600. 

De altă parte pe cind salariile se ridicau cu BUT, în ultimii 
59 de ani, costul vieţii se eftinea cu 24". Imbunătăţirile locuin- 
ES uvriere sint considerabile. Locuitorii care locuesc azi în 

ondra în case salubre, cu băi, cu tot contortul unul popor ci- 
vilizat se ridică la 55,615. Singura umbră la acest frumos ta- 
blou este o scădere a natalității. In Anglia caşi în Franța, na- 
talitatea descreşte pe măsură ce confortul şi bogăţia creşte. 

Din „Booad of Trade“ dăm următoarele cifre: 


Anglia Franța Germania 


Costul unui buget săptămîna! uvrier 100 118 128 
Cheltueli medi. . sos s . . . 100 110 115 
Salarii medii . io: esa SE 75 83 


Zeep acestor cifre ne dispensează de comentarii. 


Totuşi lucrătorii engleji nu sînt mulţumiţi. Deta 1904 la 
1910, numărul zilelor de grevă a dublat. 


1 ©. e.e . . o Zile de grevă 1.404.225 
e S ah în armă Doas 


Această nemulțumire adincă de ordin mai mult psichologic 
decit economic s'a accentuat dela războiu incoace. Inainte de răz- 
boiu muncitorimea eng'eză cerea ca articol de lege inscrierea o- 


Unpolitischen” se făleşie de a nu fi democral. Germanul este poporul 
nu al cirilizațiunii, ci al culturii, al vieții interioare, al muzicei, me- 
tafizicei, elicei, un popor anli-radicel, conservalor Prin excelență. 
El crede că sufragiul universal e o eroare. Masa nu esie condusă 
deci! de inlerese imediate, dimpotrivă roinja poporului metafizic se 
conlundă cu voința superioară a najluati. 
erilul poporului german esie de a pricepe actaslă „Superiori: 

late“ a clasei melafizice ce-l conduce. Nu e de loc egalilar, ci dim- 
polrivă, éste mindru de ascullarea pe care o dă ordinelor superiorilor. 
—Instinetul de a servi, pe care concepția polilico-filaniropică a occi- 
dentalilor, în ceiace priveșie dominalia omenească, l-a disirus cu 
Kascht e in Anglia, Franța şi America, este loarle pulernic in Ger- 
manis. 

In altă parle, arată că cucerirea adevărului este uneori nelasiă, 
După el, Germanul alle că adevărul este uneori primejdios pentru 
vială și numai instinctul profund il face să rabde adevărul vieţii, — 
Nietzsche a arăla! că viaja este principiul fundamental şi principiile 
morale cele mai frumoase, adevărul chiar, trebue să se închine în 
fața vieţii. Aşi putea prelungi cu mul! citatele din Imporiania lu- 
crare a lul Mann, mă mulțumesc însă cu atil, de oarece confirmă în 
totul ideile exprimate de mine mai sus. 


186 VIATA ROMINEASCĂ 


bligatorie în sindicat şi pentrucă nu s'a putut face: grevă. Gre- 
vele erau foarte întense în 1914, momentul declarării războiului. 

Azi după războiu criza psichologică este tot aşa de întensă, 
poate chiar mai pronunțată, se dublează însă de o criză de'şo- 
maj provocată de pletora de aur și criza valutară. Dar nu a- 
ceste din urmă crize, le vom avea în vedere. Ele sint trecă- 
toare. Cealaltă, criza psichologică este mult mai interesantă. ! 

„Masele lucrătoare engleze se găsesc în prada unei mari 
suferințe morale, datorită în mare parte oboselii şi plictiselii, a- 
mestecată cu neincredere și dezgust. Această stare de spirit face 
pe lucrător iritabil, nu mai rabdă nimic, e mai puţin docil disci- 
plinii corporaţiunilor, mai puţin respectuos de contractul făcut, 
neincrezător faţă de vechile generaţiuni şi de aleşii parlamen- 
tari”. (J. Bardoux p. 234). Starea aceasta de spirit favorizează 
dituziunea ideilor sindicalismului revoluţionar francez. 

Ideile conducătoare ale sindicalismului revoluţionar francez 
au pătruns în Anglia, uşor acomodate pentru gustul englez. A- 
ceste idei sint: acţiunea directă, sabotaj, greva perlată. Aceste 
idei apar în coloanele lui „Clarion“ sau „industrial Syndicalist* 
prin condeele lui Victor Grayson si Thom Mann. 

De altă parte clasica linişte engleză nu mai există. Cea 
mai mare parte din greve devin singeroase, Celebrul tempera- 
ment englez, flegmatic şi calm dispare. Lucrătorii sint nervoşi, 
mai puţin rezistenți, mai puţin supuşi disciplinei morale de odi- 
nioară, și mai înclinați la gesticulaţiuni aprinse şi uneori singe- 
roase. Infiltrația străină schimbă chiar tipul rasei, Londra in- 
vadată de Germani, Italieni, Evrei, Poloneji ; Liverpol de Irlan- 
deji ; Manchester şi Leeds de Evrei ruşi, în Scoţia sint sate întregi 
de Poloneji, 

Pe acest substrat şubred, a venit războiul. Exasperarea 
succedind compresiunii războiului, şomajul, exemplul lui Lenin 
şi propaganda lui Krasin a desăvirşit restul și comisiunea con- 
. “stituită în 1919 subt preşedinţia lui Lord Balfour of Burleigh 
constată ` „obosit şi supărat lucrătorul trece printr'o criză acută 
de neincredere. Se teme de patron, se teme de politiciani, se 
feme de şefii săi. După lucrător patronul nu consideră mina de 
operă decit ca o maşină care produce beneficii. Politicianii sînt 
tot de o apă, oricare ar fi eticheta subt care se prezintă; nu 
se gindesc decit la interesele capitalului şi al patronilor ; vecinic 
sint gata să trădeze interesele Incrătoriior“. Lucrătorul aspiră la 
o transformare mai mult morala deci! materială a situațiunii lui 
profesionale şi tinde la o modificare a relațiunilor între patroni 
şi lucrători. Comisiunea recunoaşte că aici vste centrul proble- 
mei. E de ordin mai mult psicholozic decit economic. Comi- 
slunea conchide că patronii trebue să se poarte cu lucrătorii în 
mod mai comunicativ, mai omenesc, mai simpatic. 


1 Vezi Bardoox—L'ouvrier Anglais d'aujourd'hul.- Hecheiie 
1921. L'Angleterre radicale (de acelaș aulor): ` 


TEORIA REVOLUŢIEI: o. SOREL (1) 187 


Grevele recente, între care cea mai caracteristică 
+ D a Ei 
ților de poliţie, care a provocat la Liverpol jafuri a atitor "eg 
zine (oraşul Liverpol a dat 5 milioane 400.000 fr. daune păgu- 
biţilor) arată însemnătatea propagandei şi profunzimea gangrenei. 
Greva agenţilor drumurilor de fer a adus Anglia pe pragul 
revoluţiei şi „Manchester Guardian“ în Nr. din 24 Septembrie 1920 
zice, confirmind cele spuse mai sus: „Noua mişcare uvrieră Îşi 
ee i ringera y SH de ordin economic, ci într'o as- 
către o ră dezvoltare şi într'o afi D 
dinii y a e du on puterea politica". cca A AM 
orporațiunea minierilor de altă rte cere patt 
minelor şi cerințele lucrătorilor devin dla ce în ce "gem 
adevărat că de altă parte o reacțiune se desemnează : Congresul 
es) jana party, ge la Sie 1921, respinge ideia gre- 
rale şi afiliarea la a nter 
pe contra 225.000, Kn dm aen 
otuşi aceste simptome trădează o stare de suferi 
fundă a lucrătorului englez. Cuminţenia-i seculară va Kl a 
oare starea maladivă revoluţionară de care-i ating? Imposibil 
să dăm un răspuns categorie. Dat fiind trecutul, ar D mai pro- 
OO iaz bete sănătoase şi cuminţi să învingă. Dar războ- 
A fiat o astfel de stare mentală incit toate ipotezele pot 


De care sindicalism vorbea Sorel? E evident că av 
vedere sindicalismul revoluționar francez ori englez, nici ricin 
sindicalismul cuminte german. Nicăeri nu a precizat şi nici nu 
a vrut să precizeze care ar fi organizația viitoare. Pentru noi 
mam constitue un punct de acuzaţie care | se poate aduce 

ocmai pentru a complecta această lipsă —am încercat să schi- 
fez ceaiace s'ar putea scoate din sindicalismul german. Totuşi 
absența aproape complectă a unui plan, mai mult sau mai puţin 
ai ordonat a sindicalismului viitor, diminuiază opera lui Sorel. 

pera de distrugere a societăţii actuale nu e grea de făcut— 
SE Cum vom vedea într'un articol viitor. Opera de construc- 
EE nodul gordian. Această parte lipseşte din opera lul 


Abţinerea de a prezice viitorul, evident că este foarte ştiin- 
enn H te poţi înşela niciodată. Dar cu pericolul i: e 
SC? am H preferat o frumoasă construcţie latină chiar uto- 
pică, dar bine ordonată, logică şi clară. Mă întreb dacă această 
abţinere sistematică a lui Sorel (care deseori este un vizionar) nu 
e datorită infiuenții dominante a lui Bergson (căruia construc- 
tlile prea logice și definite în mod precis nu-i plac). De altmin- 
teri — această tendință—de imprecizie — (cu totul contrarie spiritu- 
lui clasic francez) domină azi în Franţa : Bergson, Peguy, So- 
rel şi chiar Boutroux, Este poate răsunetul, lipsei de construc- 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ție care se observă şi la Nietzsche, a cărui spirit a influențat mai 
mult decit se crede pe mulţi dintre autorii franceji contemporani 
—şi pe Sorel în special. Totuşi în partea finală a operei lui 
„Réflexions sur la Violence“ 1 Sorel încearcă să schiţeze un vag 
mecanism al acestei societăţi viitoare, pe care-l formulează ca un 
adevărat poet: 

Care dintre noi nu a simţit emoția puternică provocată de 
catedrala gotică ? Nici architecţii geniali In gindul cărora s'au 
zămislit visul de piatră sculptată care constitue aceste catedrale, 
nici sculptorii eminent! al căror nume ar merita să figureze ală- 
turi de al lui Phidias sau Michel-Angelo, nu ne sint cunoscuţi. 

Nu ştim cine au fost architecţii şi sculptorii cărora le dato- 
rim minunata operă anonimă ce se chiamă Notre-Dame de Pa- 
ris sau catedrala din Chartres sau Amiens (Reims e prea mutilat 
pentru a mai fi citat), şi nu cunoaştem nici măcar pe autorii ne- 
prețuitelor vitraliuri, care iluminează feeric catedrala din Char- 
tres sau Sf. Capelă dia Paris, 

Această decorație colorată, prin care trec razele soarelui, 
dă părţii lăuntrice a Catedralei acel misterios farmec care im- 
presionează aşa de puternic chiar pe necredincloşi. Secretul co- 
loraţiunii sticlei s'a pierdut demult, şi azi, cu toate perfecţiunile 
tehnice nu sintem în stare să dăm bucățelelor de sticlă culoarea 
pe care le-o dădeau anonimii lucrători din veacul al XIII-lea. 

Fiecare umil lucrător din acea epocă, însufleţit de spiritul 
religios atit de profund atunci, lucra, punind la contribuţiune tot 
ce avea mai bun într'insul, dese-ori neplătit, convins insă că 
prin munca depusă îşi asigură fie ertarea păcatelor, fie o viaţă 
viitoare mai fericită, minat de o sete de ideal pe care nici mă- 
car nu ştia So numească, Pentru aceşti oameni greaua muncă 
ce săvirşeau era o rugăciune. Un foc sacru și binecuvintat in- 
sufiețea pe necunoscuţii creatori de catedrale al căror nume nu 
ne-a fost păstrat, pentru glorificarea lor. Lor li se aplică urmă- 
toarele cuvinte ale lui Violet-le-Duc: 2 „Geniul se desvoltă in 
umbră şi se pare că i-ar fi conform naturii căutarea tăcerii şi 
întunericului”. 

Un asfel de spirit s'ar părea că doreşte Sorel pentru sin- 
dicalismul revoluţionar şi aici apare elevaţiunea-i morală precum 
şi un fel de credinţă mistică care face contrast cu timpurile noas- 
tre de realism brutal: „Sforţarea către bine care se manifestă 
mai presus de orice răsplată personală imediată şi proporţională, 
constituie virtutea ascunsă care asigură progresul continuu al o- 
menirii. 

El 3 caută să sintetizeze această sforțare către bine în ideia 
grevei generale întinerită mereu (p. 364) prin sentimentele pro- 
vocate de violența proletară, care produce o stare de spirit cu 


(EE 


Pagina 561 et urmăloarele. 
T. IV. p 42-45 Dit, d'Archileclure. 


1 
2 
3 EI OO Sorel aulorul „Les illusions du Progrès". ?| 


TEORIA REVOLUȚIEI: G. SOREL Gi 189 


totul epică şi sileşte toate puterile suflete ti să ti 

ndă căt - 
dițiunile care permit realizarea unui atelier funcționind liber în 
mod progresiv, constituind astfel un progres continuu in produc- 
pana: In modul acesta, adaogă Sorel, sintem îndrituiţi să sus- 
tară letal Ee, primul motor care ar putea a- 

roducătorilor*. cat î 

tor frumoase idei este atit de SM: EES 


1 Ca corolar, insist asupra considerabilei inf! 
bei e? Wela asupra formațiunii sau disparijiunii eeng (res? 
valoarea Den" Ciles dous essee care ldealisiul Sorel o pune in 
èli: : Primul e i 
Cras ei engen E per fondameniales S ee 
» „ au năr n Galia. Două provincii N 
Ee, provincii cu muli mai mici ca ieriipriul pripeta o 
Ştenii numirile acestor popoare germanice. Burgunzii, caşi 


doilea regal burgund deèlipil, caşi veche 
r d a Neusirie, din imperi - 
pia pi şi înstirșii, un ducal al Burgundiei! care s'a eelere 


gunde. Capitala Burgundiei e cind la Oener 
d 8, cind | e 
E EE pe cind dela Clovis, Parisul era un fel de Armia ant 
“ee rele imprejurul căruia gravilează Capelienii. 
ii se ie prestigiul amintirilor, influența tradijiunilor adevă- 
dotat n el GER în popor ideia unei unități polilice care leagă 
e pămialul Francilor, regatul “feodal de regatul 


ar. 
Din punci de vedere realisi aceasi 

a nu-l decil o lluziune, D 

en ai a ordinea ideilor este cu lolul ali-ceva, Actste idei, Aë 

„ determină la rîndul lor fapte, şi fapte considerabile, care 


contribuit foarte mult la 
Prepararea şi constituirea unității itice ; 
rd interesul dinastic a jucai un rol mai considerabil şi e og pula 
odofa ii en neg > sie cu o idee preexisleniä. ~ Ideia, 
` e să lie pusă in serviciul unul t 
şi interesul se oieri ieosătieat in palor anla- unel idei. TS 
à u ẹ poate și mai izbilor : In sudul Alfricei, înt 
pp en a Capului şi Natal, trăia în 1850 o populație războinică 
ën d emită „Kosas”. Englejii organizează vre-o 8 expedijiuni 
hc mer iată e ne această colonie, reuşind a supune numai 2/3 din- 
Bona, ind = niad și mai deparie independentă. In 1855, o lată 
being, Set d ia apă, vede o siafie, Chemindu-şi unchiul, Umh- 
peri pe Aeon e EE umbra fratelui său mori. Stafia îl spuse 
geed ds u a-i transmile poruncile poporului. Aparijla umbrei 
pr n Se popor. Oamenii veneau din toale părțile ca să vadă 
Lt SC ebe ge mai arălă decit fetel care-i auzea vorba şi lransmi- 
Hali al înj be H poruncile. Intro zi porunci nimicirea îmlregii pro» 
zii ş unghierea tuturor vitelor, zicind că atunci cind ra fi ucisă 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aici Sorel cade în categoria ideologilor de care işi bate joc 
atit de crunt. Dar, pe lingă aceasta este şi nedrept. 1 Atit el 
cit și elevul său E. Berth pornesc o crincenă luptă împotriva in- 
telectualilor. Şi e cu atit mai curios acest lucru cu cit el separă 
de ştiinţa „adevărată” mica ştiinţă a tuturor frazeologilor care 
s'au perindat dela finele secolului al XVIil-lea pănă la a Il-a 
jumătate a veacului al XIX-lea, ideologi care, posedind citeva e- 
lemente de ordin ştiinţific, pretindeau să rezolve la slaba lumină 
a unui opaiţ toate problemele care se iveau în creerul cercetător 
al unei omeniri care îşi căuta baza unei morale şi a unei meta- 
fizici pe care nu a găsit-o şi probabil nu o va afla niciodată. 

ar de aici până la contestarea meritelor „adevăratei şti- 
Int", e o prăpastie. O morală a producţiunii trebue să țină seama 
de imensele sforțări făcute de adevăratul spirit ştiinţific. Ceva 
mai mult, nu credem că se poate vorbi de organizarea unelpro- 
ducțiuni, nesocotindu-se cercetăriie ştiinţifice. Mulțumită acestul 
fapt Germania în perioada dela 1890—1910 a putut înregistra o 
formidabilă producţiune tocmai datorită circumstanței că a fost 
primul şi poate singurul Stat care şi-a dat seama de impor 
ştiinții şi a realizat unirea strinsă intre laborator şi usină, Mul- 
ţumită acestei colaborări Germanii şi-au asigurat un fel de mo- 
nopol al fabricaţiunii sticlei de laborator, al termometrelor, al 
instrumentelor de optică, al microscoapelor, substanţelor chimice, 
farmaceutice şi în special al substanţelor colorante. 2 


cea din urmă vilă, alunci vor pieri loji dușmanii poporului Kosas (albi, 
hoteniai etc). Drept semn, doi sori se vor arăla pe cer. 

Se procedă la un masacru general, pesle 200.000 de vite fură 
înjunghiale cu lrenezie, grinele furà arse. Apol, aşiepiară cu nerăb- 
dare ivirea celor doi sori. Cind văzură că fuseseră inselali, urmă un 
dezastru. Mulţi se sinuciseră, alții muriră de foame. Dinir'o a zeg 
lație de 105.000 loc. 67.000 pieriră. Populaţia Kosas independentă 
pēru cu desăvirşire, 

1 Cind bolșevicii au lua! pulerea, au vrut s: organizeze producția. 
Peniru aceasla se adresară numai lucrălorilor. — Regulameniul asupra 
inireprinderilor nalionalizale din ? Marile 1918, atribuia direcțiunea 
centrală a industriilor unui comilel compus exclusiv din lucrători. 

Mal (rain Lenin își dede seama de greșala ce o făcuse. La al 
li-lea congres al Sovielelor Economiei Najionale, Lenin declară: 
„Este timpul să renunlăm la prejudecățile noastre de odinioară şi să 
alragem pe toji specialiştii de care avem nevoie“. La 10 lanuarie 
1919, Troizki, în „lzvestia“, proclamă necesitatea de a pune burjui și 
ingineri în capul intreprinderilor şi de a le plăti salarii foarle ridicale. 

În Franje, Jouhaux inspira! de nereușila laciică a lui Lenin, a 
vrul să lacă un C, E. T. (Consiliul Economic al Muncei) care să se 
adreseze tuluror lechnlclanilor intelectuali (ingineri sau alții). Acest 
consiliu era orzanizal și palronal de C. OG T, revrolujionar. - Se revine 
pe toată linia asupra atacurilor indreplale impotriva inleleciualilor. 

2 Fabricațiunea amoniaeală. — Prof. german Haber, inir'o serie 
de sludii de laborator, se ocupi de posibilitatea comblnajiunii Azo- 
tului cu Hidrogenul, combinațiune direclă dar de ordin ieorelic, de 
care subi inliuența scînleii electrice, combinajiunea se făcea dar în 
canlilăji minime. 

Le iîndală ce rezultatul stadiului iăcul în laborator fu publicat, 


TEORIA REVOLUȚIEI: o SOREL (|) 191 


De aceia, nu pricepem disprețul care 
intelectualilor, cu atit mai mult că i Rait este EE 
Bine înţeles că nici nol nu înţelegem prin intelectuali, frazeologi 
său politiciani care se urcă pe umerele lucuătorilor, pentru a 
vina poziţiuni importante Şi bine retribuite, intelectualul este 
tehnicianul care-şi posedă bine meseria, fle el inginer sau doc- 
tor care crează realităţi concrete, cum tot intelectual este omul 
de litere, pictorul, sculptorul sau muzicantul care crează opere 
frumoase. Aceşti intelectuali sint „Sarea omenirii“ ei sint repre- 
zentanţii de frunte ai acestei omeniri şi, dacă există un ideal 
pentru mine, acest ideal consistă de a face din fiecare om un 
intelectual în sensul de mai sus, nici de cum a suprima pe acel 
intelectuali pentru a face o nivelare „in jos“. Idealul nu este o 
„ăurea mediocritas" intelectuală, ci o aspiraţiune în spre „mai sus“, 1 

O morală a producţiunii trebue să He cont tocmai de a- 
ceste forțe vii creatoare de energii care sint intelectualii, Lenin 
i-a uitat sau i-a despreţuit şi plăteşte scump, — această omisiune, 


De altă parte, concepția lui Sorel nu era de o - 
ginar. In legătură cu sindicalismul conservator de “atol pd 
se poate concepe o societate viitoare, a cărei bază ar fi sindicatul, 

Acest sindicat, unealtă de emancipare a lucrătorilor, este în 
Ku timp singurul în stare să organizeze munca şi producţia 

. Rathenau 2, care numai revoluţionar nu este, concepe 
sindicatul în același mod: „Cel mai important din aceste orga- 
nisme este sindicatul profesional, EI constitue unitatea econo- 
mică fundamentală, acea care posedă forţă şi viaţă, ochi, urechi, 


jumită aceslor cercelări se găsi o sare de 
ră dësen de ae ES parte, čombinalinsa Az. cu H 
n presiunea ridicală — 
cesior cercetări fu că iaci inainte. de: A ară aies), SC 
EE 
ră chellueli de energie, de oarece re ji A 
H. este exoihermieă. peer rit ir hac ata 
et at în aere: ear Al se pare că această uzină este în funcjiune 


Peric aigi de combustibil (Revae du Mois; La conqutie de As, 15 

i pei de Sati rateze za în arta 

SE oz" KR SN rade, că Lu "eech 

za at ee dle al ie, donna de ragu at 

ceslea nu ese idee mai lalşă care să D făcul TE a 

Siria Te cel d de eui cam a ath da 
+ Raphael. Payot 1919, 


192 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


întreţine 
i o responsabilitate. Această unitate 
ena ere numai cu grupările vecine, dar eerror 
clasi lucrătoare și cu Statul“ (pag. 178). Urmează ene a-i 
și foarte complectă aere pac n egene o De äng 
i ce materii prime, b 
SE serioasă concepută de creerul emeng ech vm 
Rathenau, arată că Sorel nu a visat şi că din puternica 
cepţie au răsărit idei care vor râmine, 


luţia să 
ndițiunile de îndeplinit, pentruca revo 
Ma a ser fi realizată. Concepţia lui Sorel Dro ie 
constituţiunilor economice ale revoluţiei constitue o pagin Gg 
rabilă în care, ţinind seama de factorul capital atit de deg re lira 
obiceiu, Producția SN = esa ii acest 
z sul revoluției viitoare. S- 
geg Aen rect a revoluţiei SS SCH e ien 
oa 
mul va fi doborit în plină vitalitate, per poa sd 
lä ar fi în plin progres. Marx p 
gegen tee intimpla cînd revoluţia ar iz- 
că nu şi-a pus întrebarea ce sar intimp EE EE 
lină perioadă de regres industr 
cerne "d em si admirabilă îşi puse această Ji rebare, „tacă 
din 1906. Realizarea revoluției ruseşti în ran tra p 
de Sorel dă acestei chestiuni o cumplită actualitate. RECH 
Marx considera trecerea cala, y eră la gesn ec Én en 
iă (R. sur V. p. 1 era nou l K 
a poate inc Ana anterioare. Ideia de Coen af 
logică“ domina gindirea lui Marx. Dar ce se întimp a 
wë asa trecere se face în momentul unei decadenţe aa omg w 
rouge: sau cum este cazul cu Rusia, un stat care nu şi-a = 
A ns complecta desvoltare economică sau cind desvoltarea econ g 
mică deşi infloritoare ca aspect, St ege een impuls ven 
: capitalişti şi tehniciani străini. 
A ET Genee de p raria problemei a em ia 
Misère de la philosophie" el spuse textual: „in societățile ac 
tuale, in industria bazată pe schimbări individuale, anarhia pro- 
dacțiunii care este izvorul atitor mizerii este în acelaşi timp şi 
res", i 
gie Ze predea bazat pe Tocqueville, să DECH KE 
i | conservatoare decit se credea. Tocq 
păr e ned cele mai caracteristice ale Franţei a, 
a datoresc vechiului regim ergo pompele nări 
tutelă administrativă a comunelor, etc.); ei nu g er 
` stabilită în anul VU a func 
singură inovaţie importantă ` gruparea hiire 
consiliilor deliberante. nc 
Leger) a 1800 şi vechile pri tă işi en eeneg 
le un excelent m 
Turgot i se părea lui Tocquevil rare: Sp ionge 
trator napoleonean care avea un „ide e r aar EE 
tică su unui guvern absolut“. To i 
CA be ege se atribue în general revoluţiei fran 


TEORIA REVOLUŢIEI: G. SOREL (1) 193 


ceze era începută demult şi că nu ar fi mers cu un pas excep- 
tional de repede subt influenţa ei. 

E cert că Napoleon n'a trebuit să facă o sforțare mare pen- 
tru a aduce Franța în starea monarhică. Legile administrative şi 


plicase metodele vechiului regim, ele subzistă pănă azi aproape 
intacte. Oamenii intrebuințaţi îşi invăţase meșteșugul subt ve- 
chiul regim şi subt revoluţie toţi se aseamănă, toți sint oameni 
din timpurile e, toţi 
lucrează cu aceiaşi ardoare pentru „mărirea Majetăţii Sale“, Me- 
a nu se încrede prea mult 
propriului său geniu, de a nu se lăsa visurilor care au rătăcit 
aşa de des pe oameni din secolul al XVIII-lea şi care-i călăuzise 


rat ca o experienţă care scoate in evidență rolul enorm al prin- 
cipiului conservator trecind prin cele mai mari revoluţii, 

Acelaşi rol conservator l-a avut in ceiace priveşte arta mi- 
litară, nu in ceiace priveşte principiile ci in celace priveşte ma- 
terialul, Napoleon a ciştigat toate victoriile sale cu materialul 
vechiului regim şi al revoluţiei. Aceleași arme de foc, aceieaşi 
artilerie. Numai subt restauraţiune s'a schimbat artileria. 

Uşurinţa cu care revoluţia și imperiul au reuşit în sfera lor, 
transformind în mod profund țara, conservindu-i totuşi un mare 
număr de instituțiuni, este legată de un fapt care n'a atras a- 
tențiunea nimănui şi care a scăpat In special lui Taine : econo- 
mia producțiunii făcea enorme progrese şi aceste progrese erau 
aşa de mari că pe la 1780 toată lumea credea în dogma: pro- 
gresului indefinit al omului. 1 Războaele revoluţiei şi ale imperiu- 
lui stimulară încă acest sentiment, nu numai fiindcă au fost glo- 
rioase, dar şi prin faptul că ele contribuiră la intrare a mari sume 
de bani în țară.—sume care contribuiră la desvoltarea producțiu- 
nii (Vezi Kautsky—Luttes des classes en France), 

Triumful revoluției a uimit pe contemporani. Aproape ni- 
meni nu a priceput acest Succes paradoxal. Sorel afirmă că: 
„trebue căutat cauza primă a acestui succes in economie, de 
oarece vechiul regim a fost atins prin lovituri repezi, într'un mo- 


H mare transtormaţie întimplată în timpuri de decadență eco- 
nomică ` victoria creştinismului şi căderea imperului roman care 


1 Condorce! seria înainte de a muri celebra sa operă: Essai 
sur le progrès, 


3 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


oua religie nu aduse nici o ameliorare serioasă situaţiunii 
ureei Gm, opresiunea, dezastrele continuară să cadă a- 
supra poporului caşi inainte. A fost o mare deziluzie pentru 
Părinţii Bisericii. În epoca vre rr creştinii au cone 
că Dumnezeu va räspindi binefa sale asupra Romei 
indată ce imperiul nu va mai persecuta pe drept-credincioşii. 
Acum imperiul devenise creştin, episcopii erau primele persoane 
in imperiu, cu toate acestea totul mergea tot aşa de rău caşi 
in trecut, Ceva mai mult, moravurile destrăbălate care înainte 
erau denunţate ca rezultat al idolatriei deveniseră moravurile a- 
doratorilor lui Crist. Biserica Creştină, nu numai că nu a impus 
imperiului o reformă protundă, din contra a fost coruptă imi- 
tind lumea profană ; ea a luat aspectul unel administraţiuni 
imperiale şi fracțiunile care se băteau în sînul ei erau conduse 
mai mult de pofta de putere decit de argumente religioase. 

Main s'au întrebat dacă cristianismul nu a accelerat căde- 
rea Romei şi chiar dacă nu cumva, el ar fi cauza principală. 
Gaston Boissier combate această idee, 1 Cauzele erau anterioare 
intronării cristianismului subt Constantin, şi au continuat şi după 
el, aşa în cit nu se poate e cap precis dacă cristianismul a ac- 

moartea lumii vechi, 

Ge Ferero într'o serie de articole scrise în „Revue des Deux 
Mondes“ confirmă acest mod dea vedea. După el, una din cau- 
zele mari ale dezagregării imperiului Roman esteda torită sur- 
pării principiului de autoritate a senatului Roman, surpare de- 
finitivă pe care el o datează dela moartea lul Sever (211) 2 L 

Cind năvălirile barbare începură, mulţi dintre creştini s'au 
întrebat dacă nu cumva ar eg o nouă ordine izvorită din prin- 
cipiile nouei religluni. Această concepţie era bazată şi pe faptul 
că barbarii se creştineau destul de repede şi nu erau obişnuiţi 
cu concepţia vieţii romane. Din punct de vedere economic se 
putea spera la o regenerare ; lumea antică era strivită subt greu- 
tatea exploatării urbane. Noi stăpini cu moravuri rurale groso- 
lane nu ar fi trăit în mari seniorii ci în şefi de mari domenii 
rurale şi se putea spera la o exploatare agricolă mai raţională. 


EEN 


le decăderii Imperiului roman sînt: instabilitatea succe- 
Sait Ape pr d Romani.—2), Năvălirile barbarilor şi războlul defen- 
siv.- Aces! al I-lea motiv a adus ca corolar sforjarea conlinuă a ar- 
malelor, întreținerea lor şi birurile conseculive.— Fiscul Roman a fost 
celebru, sa îngenial să scoală mai înlilu surplusul, mal la urmă ne- 
cesarul conlribuabilor. Ca să diminueze numărul funclionarilor se a- 
dresă la corporaţii.  Tirania corporației deveni formidabilă ai asupri- 
țoare. — Dacă mai adăogăm și depresiunea de ordin moral provocală 
de creştinism, tabloul este compleci.—Nu lrebuie ullal că mari tapi. 
raji ca Traian, Marc Aurel, Dioclețian, figurează ca perseculori a 
creşiinismului. - ldela de stat roman nu pulea exisia alături de con- 

i primilir, 

teg ët al aifn că disilacjia între provinciile imperiale 
(adminisirate de impăra!) şi provinciile senatoriale (administrate de 
sensi) a fost stabilită de Augusi. Provinciile devenise toate impe- 
riale dela Seplimie Sever. 


TEORIA REVOLUȚIEI: o. SOREL (1) 195 


In realitate barbarii au fost puţini, s'au substituit marilor 
latifundiari, au dus o viaţă mai puţin rafinată şi au fost înecaţi 
de civilizaţia orășenească, In Franţa, Regatul Merovingian a fost 
supus unui studiu minuţios de Fustel de Coulanges, iată con- 
cluzia : Guvernul Merovingian a fost pentru mai mult de trei 
sferturi continuarea guvernului pe care imperiul roman îl dă- 
duse Galiei, 

, ` Decadenţa economică se accentua subt acești şefi barbari, 
Societatea a descins aşa de jos încît se apropia de moravurile 
avute la origina ei. Această alternare de decadență economică 
după secolele lui Pericle şi a lui August a dat prilej lui Vico 
să-şi stabilească faimoasa doctrină de „Ricorsi“. Daci concluzia 
după Sorel: o revoluţie care evoluiază în timpuri de decadenţă 
economică sileşte omenirea să revie într'o perioadă d: civilizaţie 
aproape primitivă şi opreşte orice progres în timp de mal multe 
secole (pag. 119 R. V). 

Din acest scurt istoric reese importanța considerabilă pe 
care Sorel o formulează şi insistă asupra el punind în relief „ca- 
racterul de inaltă prosperitate pe care trebue să-l posede indus- 
tria pentru a permite realizarea sindicalismului“. De unde con- 
cluzia: pentruca o revoluție să nu fie o incetare, un fel de 
moarte aparentă a civilizaţiunii, trebue să izbucnească în mo- 
mente de mari progrese economice, pentruca soarta omenirii să 
nu fie periclitată şi să nu avem o „intoarcere iîndărăt“ pusă în 
evidență de Vico. 

ci concluziile lui Sorel sint formale: Numai o puternică 

prosperitate industrială poate să asigure producţia. Trebue deci 
o producţie considerabilă, chiar o supra-producţie. Numai într'o 
perioadă de supra-producţie, sindicalismul poate asigura revo'u- 
ţia. In momentul brutal al revoluţiei, producţia încetează. Gra- 
ție însă supra-producţiei anterioare, instrumentele şi bunurile pro- 
duse nu lipsesc, De existenţa lor e legată reuşita revoluţiei. Din 
cauza lipsei lor, revoluţia sindicalistă nu va putea reuşi lată 
citeva adevăruri pe care dacă Lenin le-ar fi meditat, încercarea-i 
nu dădea greşul pe care l-a dat. 


Dr. A, Slătineanu 


Monotonie 


De şapte zile Dumnezeu e trist: 
In lume nu se naște-o suferință nouă 
Și plinsul vechiu—e de prisos... 


De şapte zile plouă... 


„Apasă cerul mohorit şi zdrenţuros 
Pe tot pămintul umezit ca un cavou... 
Şi 'm lenevia grea—ca pasul unui bon, 
In lenevia vinätă şi rece, 

Ascultă iarăşi vintul care trece 
Cu-aripe mucezite de pustiu... 


Ascultă-aşa până tirziu, 

In sara asta veşnică şi moale, 

Cum picurii de ploae sar, necontenit 
Pe cimpuri moarte, peste ramuri goale, 
Pe corbii care-aşteaptă "o infinit... 


Ascultă plinsul ce 'ntirzie "np noi... 


MONOTONIE 


Se tirte-agonia pe noroi, 

Cind lent tăcerea — fum de viaţă, 
Trezită-abia de-acelaşi zvon, 

Adoarme iar în patul ei de ceaţă, — 

Cind fire lungi de ploae-mi toarce plictiseala 
Pe-acelaşi cintec monoton... 


De nicăeri nu vine-o suferinţă nouă— 
Şi putrezeşte-al lumii ţintirim... 


De şapte zile plouă... 


Alexandru N. Nanu 


197 


Roman perpetuu 


H i fietul lui totuşi è- 
tie unde s'a născut Adam. In su e 
degt et taiu i-a pus o dragoste pentru a loc natal, a 
ică pentru o casă, o grădină cu cireşi şi un sat. [ei ta 
e Ae drept părinţi un tată şi o menu ni ada 
m se o 3 : 
wë rr ip gg nimeni, decit vre-o cîţiva gh 
ai casei, cărora i se lăudau eeng $ kee egen aA. S e 
e însul nu mai v j lui, C 
Gg ee In sus, cei dimprejur sau minunat de 
rcă cu gestul lui ar fi ridicat Universul. ` ` Kë 
f Era murdar, roş, fără sprincene, şi mirosea 
wa Le HH toată suferinţa de mai tirziu, ge S 
z e să plingă. Scotea ţipete stridente şi ragui, e 
stuet strivit. Era oribil. Pe urmă a suferit mai mult şi 
RE ducă în viaţă. 
; ceput să se introdu f ] 
S'a p A pema de petici, din care şi-a AR o lume 
i fericită decit acela pe care-a cunoscut-o mai n că că 
ge A rupt minile şi picioarele şi Sp pipa ee TA 
tie el că sar putea s e 
z< wir i ag: şi mai departe numai cu bastus, ca w 
sac e fiindcă păpuşile nu mor niciodată, şi nici el nu ş 
Li 
j "a beet, şi un cal, şi un ursişor, care au existat in mona 
lui inainte de a-i şti cum se cheamă, ceiace a er că e, 
ui dela, SAT în i oni rue pe-a lui, ar îi 
toată ziua, şi ar fi fost lăsa re ER 
e nouă, şi ar fi fost un ri 
Asal gr rrom rara altfel. Dar toţi au avut grijă 


ROMAN PERPETUU 199 
EE. o iil. E L 


să-l înveţe cuvinte, care la inceput au stat pe delături de anima- 
lele lui, pănă ce pe urmă au devenit una, intrind în ele ca un 
suflet adus dinafară, 

Cu vremea pe care-a petrecut-o plingind, şi jucindu-se cu 
lucruri simple, care erau nouă pentru dinsul, fără să se plicti- 
sească,—Adam a crescut. 

A început să samene mai puţin cu un vierme. 

lşi sugea degetele, strica farfurii şi ceşti cu distracţie, fiindcă 
logica părintească nu-l învățase incă să ştie că aceasta e o faptă 
rea. Lumea totuşi nu l-a lăsat pănă ce nu l-a invăţat şi asta. 

De aceia era cu neputinţă ca Adam să fie altfel decit toţi 


oamenii, 

Mai tirziu şi-a rupt nasul căzind pe scări şi a făcut ocolul 
pămîntului călare pe-un băț pe carei l-a cioplit un viziteu. 
Dacă după acela nu i-ar fi spus toți să nu se mai joace 
fiindcă a crescut mare şi e ruşine, el ar H umblat şi acuma ast- 
fel, şi ar fi fost fără îndoială mai fericit. 

Intr'o bună zi toate acestea Sau stirşit. EI crezuse că s'a 
născut ca să poată trăi cum ii spune sufletul, şi că toată lumea 
este a lui. 

L-au dat la şcoală. Pe delături de ceiace ştia el aşa de 
frumos, au început să-i spue lucruri pe care nu le văzuse, pe 
care nu putea pune mina, care nu erau pe cimp sau în casă, 

vede că se temeau ca nu cumva singur să nu îndrepte 
Omenirea pe alte căi, sau să nu fie singur numai el altfel, şi să 
pară nebun, 

A învățat alfabetul, sistematic, de care nu avea nevoe pe 
cînd se juca singur cu păpușile. El poate l-ar fi făcut alfel dacă 
pe tot celace a cunoscut nu s'ar fi lipit etichete, zi cu zi. 

Ciţiva ani a avut degetele murdare cu cerneală, pantalonii 
rupa şi aninaţi, cărți invălite cu hirtie albastră, caete cu hărţi 

cu teme, 

Toate acestea au fost cu vremea tot mai puţin nişte pă- 
puşi, şi el a inceput să vadă și să gindească, aşa cum vede şi 
gindeşte toată lumea. Era in drum spre maturitate, 

capul lui pe alături de viață, s'a făcut o lume de su- 
nete cu înțelesuri învățate pe derost, după ce le-a repetat cu 
glas tare şi în cor cu alţii, care trebuiau să fie exact la fel. 

El nu a înţeles „omul“, fiindcă intr’o zi a văzut pe cineva 
suferind, sau murind. Și nici moartea nu i-a venit în suflet aşa. 
El le-a cîntat în cor la litera alfabetică respectivă : o-m, om... 

La şcoală a învăţat să fie rău, să fe invidios, să se as- 
cundă, să mintă, 

A devenit, insfirşit, ceiace toţi semenii lui au vroit să devie. 

l-au deprins să-i fie frică de alţi oameni, și l-au 
învăţat ierarhia pe care nu o văzuse atunci cind câlărea pe băț 
cu alţi copii. Restul oamenilor, cei care mergeau pe jos sau în 
trăsură, făceau parte din altă lume: existau pe atunci mai multe 
lumi, dar nu mai multe feluri de oameni. 


200 VIAŢA ROMINRASCĂ 


In cel din urmă an de şcoală Adam a crezut că învățase 

totul, că ştiinţa purcede dela dinsul. Opera începută cu alfabetul 
desăvirşise. 
e Un d după aceia s'a simţit singur în luptă cu viața, 

A trebuit să înceapă a munci. A fost prin urmare din ce 
în ce mai puţin el. Maşina era gata, trebuia să fie pusă în miş- 
care. Și a pornit. 

ziee o inceput să treacă la fel ca nişte ceasornice. Mer- 

ea şi se intorcea acasă ca un piston, 
= Tatro zi de primăvară Adam s'a întiinit cu o fată. Era ti- 
nără, avea ochii mari şi dinții albi. Ridea mult, ca — fosu e 
ride intruna, Era vioae şi gingaşă. Șuviţe sburu.. 3 e 
se jucau pe obraji, scâpate de subt bereta neagră. 

A cunoscut-o nu ştiu unde: la un bal, pe st - 
pe plajă sau aiurea. 

Viaţa a început să crească altfel, aşa cum cresc atitel cren- 
guţile primăvara. Totul s'a schimbat, 

Pentru iubirea asta nu era nevoe de nimic din ceiace fu- 
sese.  Simţea că în el a înflorit ceva, 

Au Început să-şi vorbească. Pe buzele lui simțea acum 
miezul Cuvintelor, care pe urmă i s'au părut zădarnice. i 

S'au strins de mină pe furiş, şi a simţitcă asta spune mai 
mult decit tot ce-i vorbise el un an întreg. 

S'au intilnit pe ascuns, pe străzi lăturalnice şi intunecoase 
pe unde s'au ferit de oameni, fiindcă ea era fată de familie bună. 

Era şi lună, şi privighetori, şi un lac cu lebede, şi o barcă, 
şi tot, aşa cum erau altădată în căruciorul lui de copil tot felul 

jucării. 
x ech ca atunci. N'avea nevoe să vorbească, m'avea nevoe 
de oameni. vroia să fie singur.—Era el. 

Mai încerca încă odata să trăiască aşa cum vroia viaţa. 

A plins caşi atunci cînd era copil, de cite ori i se părea 
că ea nu-l iubeşte. Şi cu toate acestea mai tirziu a fost şi mai 
nenorocit ca atunci şi n'a mai plins. 

S'au sărutat. Cu gurile întredeschise ca un tăiuş şi-au cres- 
tat în suflet o rană pe unde să se otrăvească. 

Şi după aceia, şi el şi ea s'au întrebat singuri fără să şi-o 
spue ` „Asta e fericirea ?*, şi s'au sărutat mai lung îndată, cu- 
prinzindu-se strins, fiindcă ceva în ei se simţea pierdut, 

El nu-şi mal aducea aminte că s'a jucat odată cu o pä- 
pușă care nu mai avea nici cap, nici mini, nici picioare. 

Despre toate acestea au aflat părinţii, şi ca unii ce le vroiau 
binele, i-au căsătorit, căci altfel ar fi fost ruşine, 

După aceia, ca de obiceiu, nu s'au mai iubit. S'au săru- 
tat cum se sărută pe stradă doi oameni care se întilnesc, şi el 
a vrut să fie singur şi ea singură, aşa precum era firesc. 

El a inceput munca. Ceasul a pornit iarăşi să meargă. Ea 
a rămas singură și s'a plictisit, Se intilneau ca doi străini care 
stau in acelaşi otel. Au tăcut tot mai mult unul față de celălalt, 


"IR 


ROMAN PERPETUU 201 
—————————— ——————— eebe 


fiindcă fiecare avea gindul lui, şi căsătoria nu făcuse din amin- 
două unul singur. Stăteau la masă ca doi oameni la restaurant. 

Şi vremea a trecut aşa la fel, egală, cu citeva mizerii în 
plus sau în minus. Variantele acelea însă nu interesează. Din 
viaţă doar nu poate să rămie decit scheletul, caşi din trup. ŞI 
scheletul acesta era, Și viața aşa era, ca 0 şiră a spinării cu 
vertebre inegale, dar la fel. 

Uneori, în zile de melancolie, ea desfăcea pachetul de scri- 
sori primite odinioară dela el, şi după ce le cetea se simțea mai 
nenorocită şi plingta. 

El nu mai avea puterea să facă la fel, fiindcă era om 
serios, 

Asta a fost vremea lor de fericire casnică, 

latr'o zi Adam a avut un copil. În ziua acela a fost jenat 
şi i s'a părut câ-i inutil, Existenţa lui acolo îi apărea stupidă. 
Dar s'a simţit şi el părinte, a simţit o mindrie şi parcă nua 
Văzut că se începe dela capăt o viaţă la fel cu a lui, așa cum 
un vlăstar creşte la fel de alături. Mai tirziu chiar-i-a cerut şi 
recunoştinţă acestui copil care s'a ' născut fâră ca el să se fi 
gindit o clipă la asta, 

A avut cu nevasta sentimentul unei răspunderi comune, şi 
au suferit mai departe cu resemnare, 

Ceasornicul a început iar să meargă,—și mergea demult. 

Adam zi cu zi se simţi mai slăbit. Incepu să privească în 
urmă ca un drumeţ care a mers mult pe-o cîmpie, şi cind e ò- 
bosit face un popas şi se uită pe unde a trecut, 

Din ceiace fusese, rămase puţin şi trist, ca o mină care-i 
făcea semn din depărtare, şi care pe urmă obosită răminea in- 
tinsă, nemișcată ca o creangă ruptă. 

Viaţa deveni tot mai mult o încăpăţinare de catir. Povara 
teza usă până la capăt. Simţi că e bine să ai pe cineva a- 

turi. 

Sufletul era încărcat peste marginile lul, Suferințele şi des- 
amăgirile nu se mai puteau inăbuşi înăuntru. Trebuiau spuse. Şi 
Adam ie spunea încet, ca o plingere care nici nu cere, nici nu 
vrea nimic; e numai spusă ca o uşurare, 

auzea inima bătind cu greu, parcă scirţiind, 
roaza că se apropie de un stirşit incepu să crească în el. 

Monotonia vieţii nu avea nici măcar avantajul de a fi 
perpetuă, 

Tot mai des, ochii lul se deschideau mai mari ca totdea- 
una şi priveau în gol, îndelungat. 

In jurul lui, cei cu care trăise, prietinii, se răreau tot mai 
ce Azi murea unul, mine altul, şi Adam se simţi tot mai 
singur. 

Cu 'ncetul minile și -picioarele incepură să-i slăbească, Nu 
mai putea munci. Se obosea cind umbla, şi după ce se 'nvirtea 
puţin prin casă trebuia să se aşeze intr'un Dt de pae, pe care 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stătea de obiceiu şi pe care-l aşeza lingă geam ca să se uite 
afară, 

Şi el şi nevasta lui erau parcă priviţi acum printr'o oglindă 
care-i sluțea, care le arăta tot mai mult scheletul, care le rin- 
jea figura şi trupurile. 

Aveau amindoi impresia că au pierdut ceva, că au pierdut 
viaţa, că trebuia altfel trăită. 

Subt ochii lor insă copilul o incepea dela capăt, la fel. 

Pe urmă, într'o zi, ceiace trebuia să vie a venit. Nu s'a 
mai putut scula din pat. Lumea a inteput să-i apară tot mai 
mult ca un vis, ireală. Prin capul obosit au pornit parcă vin- 
turi negre care amestecau totul, Nu se mai putea îngriji singur. 
Era umilit, ruşinat şi ascultător, 

In casă mirosea urit, flindcă el nu mai putuse fi scos de 
acolo de zece luni de zile. 

Nevasta lui, cu minile osoase şi slabe, pe care le strinsese 
el cu căldură odinioară (vezi numai citeva pagini în urmă), îl 
spâla dimineaţa cu un şervet ud ca pe-un copil. 

Slăbit de suferință se impăcă cu gindul unei renunţări fa 
viaţă. li era totul indiferent. De cite ori adormea, i se părea 
că sa isprăvit şi era împăcat cu asta. 

Dar aşa ar fi fost prea simplu, 

Era intr'o noapte, S'a deşteptat pe la orele două. Afară 
bătea vintul şi scirţiia o portiță la pod. Simţea că cineva il a- 
pasă pe piept, îl inâbuşă. A strigat. Era tot asudat. O su- 
doare rece şi metalică. Nevasta a aprins o luminare. În odae 
s'a făcut o lumină slabă, roşierică. 

El a simţit că un cerşai mare negru stă să-i fie aruncat 
de-asupra. 

Şi-a petrecut o clipă romanul acesta. Nici nu se putea să 
fie mai mult. Incepu să plingă. Chemă şi copilul care-şi făcuse 
datoria să vie în grabă pentruca să pue şi el pe cerşaf minile lui. 

ŞI Adam sfirşi plingind, aşa cum începuse! * 


a 
Romanul e desigur plictisitor şi monoton, dar atita i-a ră- 
mas și lui în clipa aceia dinainte de a muri. Atita rămine. 


Şi dacă n'ar fi acelaşi, aşi începe acum romanul fiului lui 
Adam, şi aşa mai departe, —un roman perpetuu, 


Demostene Botez 


* Cind l-au îngropat, lumea nu l-a plins-— fiindcă spunea că Adam 
i-a irăil viața, si a fosi fericit. 


Fedor Dostoevski 


Pagini întîrziate cu prilejul unui centenar 


Fedor Michailovici Dostoevski, născut intr'o zi moho- 
rită de toamnă, pare să fi prins de atunci în ochii săi lumina 
sumbră, pe care mai tirziu şi-a risipit-o din prisos in jurul 
eroilor romanelor sale. 

lară tristeţea, astfel revărsată în acestea, pare să amin- 
tească totdeauna de acea zi tristă a naşterii, de acea casă at- 
steră a părinţilor săi sârmani, în cuprinsul acelui azil-spital 
al cărui intendent era tatal lui Fedor. 

In lumea aceia de sărmani şi bolnavi născut, părea pre- 
destinat în acea lume să rămînă pentru totdeauna, Suferinţa 
oglindită în ochii suferinzilor din jurul sâu, îi călăuzea primele 
cunoştinți de viaţă. 

lar mai tirziu el însuşi slab şi bolnav, avea desigur pri- 
lejul să inţeleagă suferința în chipul celor ce şi-o uită pe-a 
lor proprie, pentruca s'o poată impârtâşi pe a celorlalţi. Şi 
de asem:ni, adincile impresiuni căpătaie de copil aveau să se 
întipărească apoi profund in opera scriitorului, 

Chipul lui, copleşit subt greutatea unei frunţi masive, ca 
subt povara unui bloc de marmoră, era totuşi întunecat. Un 
chip de mujie încadrat de o barbă mică şi incilcită, de-abia 
luminat de ochii mici infundaţi adinc în orbite. 

Privindu-i elul şi subt stăpinirea scrierilor sale, gin- 
dul îţi aleargă departe.. Îi închipui copil, într'o casă Întune- 
coasă, prin odâi tăcute şi scunde, luminate de vre-un colţ de 
candelă plipiitoare subt obroc şi de veghe lingă vre-o icoană 
bâtrină cu sfintul de pe ea şters. 

ll priveşti în cele dintăiu jocuri, ca cele dintăiu manifes- 
tări de inţelegere a obiectelor dimprejur, dar nu ţi-l poţi nici- 
odată inchipui rizind din plin, in vot. Mai adesea ţi-l închipui 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tăcut, smerit şi ascuns. Simţi parcă toată truda lui de copil 
de a-şi ascunde sufletul, 

Astfel, sfirşind sbuciumul unei copilării bolnave, avide, 
tinărul Dostoevski işi face cu prima sa carte, „Oameni săr- 
mani“, un loc de frunte printre scriitorii noi ai Rusiei. Soarta 
însă îl aruncă în faţa barei de acuzat politic. Condamnat la 
moarte, i se schimbă în ultimele clipe pedeapsa în aceia a mun- 
cii silnice. Pornit pe jos spre Siberia şi 'nlănţuit acolo, în- 
dură ani întregi de chinuri. 

Tragicul vieţii sale, caşi acela al tuturor oamenilor mari, 
ciopliţi dintr'un lut deosebit de al semenilor, constă in aceia 
än veşnica lui dorinţă spre mai bine, în continua inălțare a 
spiritului, viaţa se pune de-a curmezişul planurilor, întimplarea 
oarbă, sărăcia, boala, toate luptă împotrivă-i şi îl doboară. 
Dar pentru un scurt timp, căci el se ridică. Din fiecare neno- 
rocire nouă, el soarbe izvoare proaspete de viaţă. Credinţa 
lui renaşte și reincepe lupta. 

Din Siberia, aduce lumii amintirea anilor striviţi în ocnă, 
amintirile din „Casa morţilor“, din acel piese al tuturor celor 
ce, deşi relegați departe spre ispăşirea crimelor lor, ca pentru 
a fi definitiv înmormintaţi, dovedesc totuşi încă, in greul şi 
monotonia acelei vieţi, un suflet tinâr, aproape de copil ne- 
ştiutor. E astfel şi sufletul ocnașului Dostoevski, amăgit din 
nou de viaţă. 

Ertat de Țar, se reîntoarce in Europa. Tineretul cult îl 
ceteşte şi-l admiră. In incercarea de a-şi reface viața, devine 
director al unei reviste şi, în sbuciumul vieţii lui de epileptic 
şi în grija scadenţei atitor polite, el publică cele dintăiu romane 
şi nuvele. Dar creditorii nu-l cruţă. Scrie numai pentru ei, 
zi şi noapte, cum şi Balzac muncea din greu pentru ai săi, 
Pe fiecare zi, datoriile îi creșteau. Ajunse să fugă din oraş în 
oraş, până cînd desnădăjduit şi amenințat de închisoare, fugi 
în străinătate. In colinda lui de rătăcitor, cunoaşte Europa. 
Continuă să scrie, trimiţind copii editorilor săi din Rusia, ades 
aceştia înşişi creditorii lui. Dar, in sdruncinarea nervilor, ca 
minat de un demon ascuns, joacă. Și în goana după norocul 
amăgitor, Îşi istoveşte fiinţa. 

Firesc, mizeria îl muşcă. 

După ani de trudă, reintorcindu-se în Rusia, îşi afirmă 
geniul cu reia € unei cuvintări rostite in amintirea lui Puş- 
kin. De atunci faima lui începu să crească necontenit. Braţe 
primitoare i se deschideau în cale, dar omul suferind, ajuns 
însfirşit la capătul suferințelor, muri,—cind poate o viaţă mai 
blindă, mai liniştită, mai omenească, părea să-i suridă în cel 
de-al cincizeci şi şaselea an. 

Lume multă i-a urmat cosciugul în drum spre inhumare, 

In venerarea lutului searbăd, era cinstit, tirziu, poetul. 

Şi în ironia chipului cum i s'au stirşit zilele de trudă, a- 
pare întreaga viaţă a lui Dostoevski, în lumina unei tragedii. 


PEDOR DOSTOEVSKI 205 


Sufletul omenesc nu e unitar. Dimpotrivă, ei apare ca 
un conglomerat de contraziceri şi antagonisme. O clipă adu- 
cătoare de bucurie trezeşte concomitent în acelaşi suflet tris- 
tete, regret. 

In manifestarea unui sentiment, apar pe neştiute manifes- 
tările altora. Și oricit de chibzuit ar fi omul, stăpin pe sufle- 
tul său nu e. Adeseori, în tot ce vrea să ascundă, nevroit se 
trădează; iar gestul calculat, pornit pe baza unei anumite jude- 
căţi, sfirşeşte e a fi obiectul capriciilor. Nimic nu-l poate 
reţine. O vorbă işi pierde adevăratul ei Inteles sau scop, cînd 
nevroit gura care o exprimă greşeşte tonul, cind gestul minii 
nu concordă inteligenţii ei, cind uneori cea mai neînsemnată 
trăsătură a chipului, un clipit, o ridicare de Sprinceană, un 
zimbet fugitiv,—o contrazice. Intre ei, oamenii, unul altuia, 
îşi apar de neinţeles, pentrucă ei înşişi nu ajung niciodată să 
se cunoască. 

In introducerea la actul său dramatic „Domnişoara Julia“, 
Strindberg priveşte sufletul unui individ nu ca o unitate inche- 
gată din contopirea sufletelor generatorilor, ci dimpotrivă ca 
Hp. ce multiplu în formele lui, născut din discordanța tuturor 
sufletelor înaintaşilor săi. 

lar Leon Daudet, în cercetările sale psihologice cuprinse 
în volumele „Hârdo,,monde des images“, distinge sufletului o 
fiinţă dublă : „le moi“ şi „le soi“. Cel dintăiu chip de mani- 
festare a sufletului e „eul“ strămoşilor. E lumea de nâluci 
ce ne stăpineşte copilăria şi adeseori intreaga viață. E lumea 
pătrunsă n noi, cei supuşi nevolnici legilor hereditâţii. lar celalt 
eu, este „cul” nostru propriu, format şi cultivat de noi înşişi, 
prin eliminarea tuturor tarelor hereditare şi adequat vieţii noas- 
ire de toate zilele, printr'o orinduire proprie a judecăților şi 
sentimentelor noastre. 

Ca o exemplificare a teoriilor sale, Daudet priveşte cu 
deosebire eroii lui Shakespeare şi Dostoevski, ca prinderea 
în concret a tuturor umbrelor sufletelor lor conştiente, covir- 
şite de atitea vieţi nebuloase străine lor, pe care inherent, prin 
concretizarea lor literară, prin determinarea deci a unor vieţi 
prea lor, bine definite, şi le elimină definitiv din viața su- 

letului lor dornic de senin. 

Intrucit se pot adeveri acestea, rămine de discutat. Ad- 
miterea totuși a celor enunțate, ne pare că poate duce la cre- 
dinţa, că artistul în creaţia sa se supune nu numai legii inspi- 
raţiunii, ci şi a judecății şi a spiritului său critic, călauzitor şi 
coordonator al celor izvorite neştiut. 

In limitele acestui adevăr de neatins, în primul rind, orice 
eat gestaţiunii ce precede crearea spirituală, apare ca ad- 
misibilă. 


Eruptiv şi multiplu în sentimentele sale caşi'n întreaga 
lui viaţă, Dostoevski crează oameni asemânâtori lui. 
Aceştia nu apar unitari sau unilaterali, Ei nu pot fi so- 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 
tipuri. Pe ei nu-i animă numai un singur sentiment, 
gl elle? de-o singură pasiune. Sufletul lor nu se de- 
fineşte printr'o trăsătură caracteristică, aşa că et pg a 
tori ai vieţii lor să pronunţe acesteia verdictul simplu, în ein 
simplă : acesta e avarul, mincinosul —celalt criminalul, îndră- 
tul, etc. É s 
ST Ei trec prin viaţă ca fantasme, aicăror ochi, dacă spen 
credem că privesc deşert in jurul lor, e pentrucă lumini Ki 
le resfring înlăuntrul vieţii lor proprii, adine în suflet. ar 
cînd privirile lor cată revimjprusar E viaţă, dornice însă 
„ele se pierd dincolo de re e, 
ra en for ocultă de a cunoaşte adevărul, de a prinde 
misterul acolo unde alții se multumesc simplu cu o înţelegere 
relativă, în truda cunoaşterii a tot ce stieleşte dincolo de ei 
gazuri, în însăşi amploarea acestei vitalităţi subt forma mistic 
a sufletului rus, eroii lui Dostoevski dovedesc simţul exis- 
Ier H, Par orbi în jocul capricios al soartei. Paşii lor par să 
nu le tle călăuziţi de niciun scop determinat. Roesc în intu- 
neric, se clatină, dar vor. rr Ba mult poate, totdeauna. 
inat şi limitat insă,—nicioda 
goe, nimerit să amintim aici, de anumita înţelegere ce 
trebue necesar dată sufletului rusesc. E de amintit în această 
rivinţă studiul lui Jaques Rivière apărut în „Nouvelle Revue 
[pasate 1918. De asemeni, în lumină revoluţiei ruseşti din 
1917 şi a dictaturii sovietiste, studiul lui J. besse din „Mercure 
de France“ 1919 asupra lui Dostoevski, ca precursor, al bol- 
şevismului. „Le Bolchewisme A ‘travers Dostoiewsky*. à 
Un popor de milioane. Săraci într'o fară bogată şi semi- 
barbară ; sclavi ai pămîntului, ai Bisericii, oligarhiei sclavi ai 
propriei lor ignoranţe, până dăunăzi,—treziţi în lumina roşie a 
războiului crincen şi a deslânțuirii revoltei, deveniți deodată 
stâpini pe ci înşişi şi conştienţi de libertate, — abdică dela toate 
prerogativele ce le-ar putea da aceasta. Crescuţi în comun, 
în teama clerului şi a legilor mir-ului, imbrăţişează principiul e- 
galitaţii. Ei între ei, de veacuri se simt nivelaţi şi uniţi în a- 
celeaşi suferinți. E masa proletară a celor mulţi şi mărunți 
care, renunţind la individualitatea lor prin comunizare, işi înţeleg 
puterea nu în libertate şi individualism, ci sintetic, în repre- 
zentanța Sovietului. Căci fiecare individ ce-şi pierde perso- 
nalitatea odată intrat în Soviet, se regăseşte oglindit în sinteza 
personalităţilor tuturor, anume în persoana morală şi juridică 
i. 
` So astă nouă ființă, încrederea e impinsă atit de de- 
parte, incit nu există separaţiune de puteri. £ ovietele fiecare, 
în districtul lor, legiferează, execută administrind şi impart 
justiţia. Această încredere oarbă a masei arată însuşi gradul 
de viabilitate al nouei instituțiuni. Prin reprezentanța sigură 
pe care o are individul in Soviet, el insuşi se simte in acelaşi 
timp şi legiuitor şi administrator şi judecător, Pare că el in- 


) 


o e DW 
$ ie: AZ 
H 


PEDOR DOSTOEVSKI 207 


suşi ia parte la acest cumul de puteri. Sînt astăzi Ruşii de- 
parte de idealul latin, al individualismului desiäntaft pe urma 
revoluţiei franceze din 1789. Prin fâurirea idealului lor slav, 
ei poate sar un secol de civilizaţie, pe care popoarele apusene 
incă o mai trăesc. In Rusia furnică lumea nouă cu gindul så- 
virşirii unui drept asupra existenţi. 

Astfel sint şi oamenii lui Dostoevski. Sint toţi, deşi 
ciopliţi dintr'un lut omenesc, noi; şi in manifestarea vieţii lor, 
aduc aportul unor clipe de desnădăjduită îndoială şi trudă de 
ginduri întregii lumi şi în definitiv, cu deosebire societăţii lor 
ruseşti, gindul lor cel mai bun de renovare. 

Caci Rusul, scrie Stefan Zweig în studiul să asupra lui 
Dostoevski cuprins în volumul „Drei Meister“, — deabia arzîn- 
du-şi coliba lui primitivă,—simte inherent nevoia de a-şi clădi 
o casă, şi prin propriile Iul puteri, una nouă. 

Intr'adevâr, lipsit de tradiţii sau, mai bine spus, lipsit de 
cele ale altor popoare, forma nouă de viaţă pe care caută să 
Es înighebeze, va fi desigur şi deosebită. Deci nimic nu tre- 

să mire, Şi în Rusia, viaţa îşi urmează curgerea ei fi- 
rească, Privită această chestiune dintr'un punct de vedere 
biologic,—funcţiunea, în senzul curgerii fireşti a vieţii, cre- 
iază organul. Şi astfel organul ce se manifestă prin crearea 
unei societăţi nouă, in chip teleologic, prin noua organizaţie 
pe care singur şi-o dă, el se îndreaptă spre implinirea unui 
ideal de egalitate, spre înfăptuirea unui drept deplin asupra 

existenţei. 

Prin înţelegerea sufletului rusesc, ce numai in acest sens 
trebue s'o depunem, ne vor apărea oamenii lui Dostoevski 
cu atit mai veridici în manifestările lor. Căci sint oamenii 
unui început al unei forme nouă de viaţă, străine nouă. Nu 
trebue însă să credem că şi sufletul lor ni este cu totul străin 
şi nici pasiunile sau orice alte sentimente ce-i animă, de ase- 
meni să le socotim străine, pentrucâ—oricum ar fi—ele îmbrâţi- 
şază vădit, oameni; şi apoi sentimentele, ca un apanagiu al 
sufletului human, nu pot decit trăi şi fi aceleaşi, pretutindeni. 
ŞI, întrun gind de renovare, oamenii lui Dostoevski, ca eroi 
ai unor inceputuri, vor să trăiască. Aduc cu ei un suflet dor- 
nic de necunoscut, avid de a înțelege. Sint asemeni ochilor 
de copil, ce se deschid în lumina primăverii, pentruca să se 
ameţească de varietatea colorilor. Voința lor e asemeni vo- 
inței îndărătnice de copil. Nimic nu poate să-i oprească, Ni- 
mic nu le stă în cale. Ei sint începători. In lumea lor pri- 
mitivă, în lipsa lor de tradiţii, nu pot cunoaşte autocratismul 
prejudecăţilor la înfăptuirea celor propuse de ei. Simt chema- 
rea de a determina în viaţa lor judecăţile necesare acesteia, 
ca norme regulative şi, în nevoia aceasta însăşi a determinări- 
lor, pornesc cu întregul lor fond străbun, de barbarie. Ei nu 
posedă noţiunea binelui şi nici a răului. Pentru determinarea 
acestora, vor trebui să trăiască şi binele şi râul, Judecata pe 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i tirziu şi-o vor forma, va naşte pe urma intensității 
existenţii lor. De aici, inherent, cată să trăiască Într'atit ctt 
să sature sufletul lor înfometat, Nici unul din eroii marelui 
romancier nu-şi limitează năzuințele lui, pentrucă limitele as- 
pirațiunii lor omeneşti nu le sint cunoscute. Şi le vor hotări 
poate intr'un viitor, ei înşişi, dar până atunci trăesc numai subt 
imperiul simplei nevoi de-a trăi. Ei nu aspiră la bogăţie. Poate 
nici n'o înţeleg, datele determinante ale acesteia lipsindu-le. 
Pentru el, poate insăşi fericirea nu le poate fi un scop, pentrucă 
nimeni Înaintea lor, stabilind zăgazuri între bine şi râu, nu le-a 
deschis drumul în gestul vreunei îndrumări spirituale. Şi nici 
binele sau răul, ca principii morale indrumătoare în chip etic 
ale vieţii lor, nu le mărginesc horizontul cunoaşterii, astfel ca 
ei să se poată simţi continuatorii vreunui drum de viaţă, mã- 
car în parte trasat. Le vor trăi ei înşişi, pe toate. Cind vre- 
unul va săvirşi o crimă, va mai săvirşi şi alta. Intru cunoaş- 
terea remuşcârilor îşi va ciocni sufletul de altele nouă şi din 
intensitatea acestei vieţi va naşte adevărul, lar cei porniţi pe 
panta oricărei alte decăderi nu se vor opri, pentrucă drumul 
spre adevăr le-ar fi poate în acest chip curmat. Adevărul, 
înţelesul ascuns al vieţii, acesta este scopul lor. Ei şi-l simt 
roind În lumea sufletelor. li chinue gindul că atit de aproape 
il pot avea şi că totuşi nu-lpot prinde. Sint Sisifii propriilor 
lor ginduri. intind mina lor crispată, dar mina le dibue în in- 
tuneric. Şi în noaptea îndoelii lor, incearcă marea cu degetul. 
“int oameni, în totce pot trăi oamenii mai sfint, 

Raskolnikov, după anumite norme, dacă nu e un nevro- 
pat, e un criminal. Raskolnikov de fapt însă e idealistul chi- 
nuit de gindul cunoaşterii şi înfăptuirii adevărului. Cind în 
fața bătrinei cămătare stringe mina pe coada toporului, el aş- 
teaptă să-l sfirşească şi inima de a-i mai bate. li trebue li- 
nişte deplină pentru săvirşirea actului de liberare, — crima. 
Dar inima-i nu-şi curmă bătăile el. E chinul îndoelii. ȘI cînd 
din roşul ranei, singele svicneşte țişnind, recade Rodion in ve- 
chiul lui delir. Suprimarea vieţii aceleia îi apăruse însăşi su- 
primarea unei minciuni. Intru săvirşirea adevărului a ucis. Cu 
saltul lui în vid, vroia să treacă peste granițele binelui şi ale 
răului, aşa cum poata minciuna unora le hotărăşte. Vroia sa 
fie stăpinitorul, Dar în fața lui, zăcea doar ucisă bătrina şi 
atunci simţi, că nu în moartea cămâtarei şi nici în crima lui 

caute deslegarea. 
ween loi Wa ie Ze oamenii lui Dostoevski dove- 
desc a fi oameni, fără loc, fără dată, oameni, prin suferințele 
lor. S'ar crede că ei înşişi caută suferința; de fapt însă, ea 
izvorăşte singură din neliniştea cercetărilor lor. Şi prin aceste 
străduințe fără de preget, trecind peste orice întimplări din 
viaţa exterioară,—accidente care cel mult ca simple experienţe 
le pot apărea,—sufletul lor cunoaşte. Dar din fiecare pătrun- 
dere a lor adincă în miezul lucrurilor, ei ies umiliţi. Cunoş- 


FEDOR DOSTOEVSKI 209 
BEEN OOOO O 9 


tințele căpătate nu-i mulțumesc ; alte întrebări nouă le imbie 
sufletul lor dornic şi goana lor în nestirşit continuă. Suferinţa 
le naște odată cu umilirea lor erof. In acest chip făpterile 
lui Dostoevski sînt prin excelenţă creştine şi trăeşte In ele 
sufletul mistic al intregului popor rus. Dar prin aceasta nu 
se poate susţine că ele nu pot fi înţelese de restul lumii. 

Şi acolo chiar, unde nu trăeşte creştinismul, — umilinţa 
vieţueşte ea însăşi ca en ze 

In „Sădhana“, Rabindranath Tagore aminteşte că omul a 
îmbrâţişat și continuă să-şi apropie toate chipurile de marti- 
ragiu; instituţiunile sale sint altare, şi pe ele zilnic aduce o- 
mul prinos de jertfă. Că de-asemeni jertiele nu ar avea nici-un 
înțeles, dacă omul n'ar simţi acea profundă voluptate de su- 
flet, ce'n umiliri şi suferinţi îşi încearcă zeiasca lui putere şi 
in rr semnare îşi destăşură larga lui bogiţie. E în chipul a- 
cesta umilirea, piatra de încercare a suflete'or noastre, 

Pentru cunoaşterea, stăpinirea şi ridicarea lor, oamenii în 
comun, în decursul veacurilor, odată cu închegarea între ei a 
unor legături spirituale şi spre determinarea unor forme de 
viaţă, cunoaştere şi mach, şi-au făurit laolaltă un scop. Înlu- 
mina acestuia şi-au judecat apoi acţiunile lor şi acesta le-a fost 
perpetuu in:bold spre cunoaştere şi progres. 

In continuitatea ei, această înâlțare a spiritului human 
spre cunraştere şi stăpinire, au descris-o şi denumit-o filozofii 
în chip diferit. 

Astfel de pildă stoicii au numit-o = meč tavă, instinctul 
de conservare ; Hobbes şi Spinoza—,impe'us, appetitus", Imbol- 
dul spre îmbogățirea noastră, instinctul a'irmării în propriul 
„ă fi“ —uraqvaeque res in suo perseverare conatur. Eth. IH. 
Prop. 6; Hegel-—: egaţiunea, ce pa “pre progres ; iar Nietzsche 
—„Wille zur Macht". Dostoevs i, spre îâurirea crezului oame= 
nilor săi, aduce gîndul crestinesc al umilinţii. Otto Julius 
Bierbaum îl derumeşte „Wille zur Demut", 

Int lesul acesteia, nu nomal că trebue să-l căutăm, precem 
am spus, in structura sufletului specific rus, ci însuşi în tragi- 
cul vieţii lui Dostoevski. 

ci omul condamnat din greşală la moarte, căruia i s'a 
celit chiar această sentinţă, schimbată e drept în urmă, dar nu mai 
puţin nedreaptă şi chinuitoare, — a avut tragicul prilej să simtă, 
in toată cruzimea umilirii şi în sălbătăcia ri pirii vieţii, clocotul ne- 
bun al vieţii pănă Ja destrămarea nervilor pe pragul nebuniei. lar 
anii sfişiaţi in ocnă, moartea fratelui său, a copilului, a soţiei, mi- 
zeria, atacurile des repetate ale bolii chinuitoare, datoriile, fuga, 
rătăcirea, jocul de noroc, „munca de proletar al condeiului, 
piătit dinainte cu bucata“, precum el însuşi scrie şi de care, cu 
drept cuvint, nu a roşit niciodată, — i-au deschis toate larg por- 
tile înţelegerii prin umilința şi suferinţele la care l-au supus. 

Suferirţa şi umilinţa se de:pr'nd vădit din întreaga operă 
a lui Dostoevski, ca două lumiroase postulate, determinatoare 


4 


20 VIATA ROMINEASCA ` 


de viață. Voluptatea de suflet in durere ascute eroilor înțelege- 
rea; şi străduința lor de cunoaştere a adevărului cere deplina 
lor cutundare în umilinţă. 

Dimitrie Karamazov e cel ce trăeşie poate cu adevărat, 
în îmbrățişarea vieţii, în tot ce aceasta deschide mai sumbru şi 
chinuitor. 

Trec sufletele lui Dostoevski prin umiliri spre pocăinţi şi 
în deosebi spre cunoașteri, așa ca printr'un purgatoriu spre pu- 
rificare, deslănţuire şi înţelegere. 

Virtejul unei patimi deslănţueşte în clocotul ei altele şi st- 
rett le imbrăţişează, în însăşi chemarea lui la viaţă. 

Noi înşişi, în chip simplu, în lumina înţelegerii noastre de 
creştini, socotim că acel om cu adevărat a trăit, cu CH mai mult 
a suferit, 

Adeseori, înțelegerea noastră alătură intr'atit cuvintele „a 
trăi“ de acele de „a suferi“, încît le şi contopeşte, — noţiunile lor, 
de fapt atit de disparate, confundindu-le totuşi intrun sinonim. 

Adeseori vorbind de un om ce-a suferit, nol spunem sim- 
piu :—a trăit. 

Dar oamenii lui Dostoevski, în goana lor după adevăr, în 
propria încercare a binelui şi a răului, din cunoștințele lor în- 
trun anumit chip, propriu lor coordonate, trezesc în creerul chi- 
nuit de ginduri ideia capitală a vieţii lor, ideia fiecăruia în parte, 
de renovare, — căci încă odată, ei sint oamenii unui început. 

In tot ce întreprind, se simt şi se manifestă astfel. In veş- 
nicele întrebări, ce şi le pun asupra rostului lor, ei îşi ascut tăiu- 
şul ideii şi nervii lor de asemeni şi-i ascut, de parcă viaţa m'ar 
avea alt rost, decit să-i țină pe marginile prăpastiei nebuniei. 
Sint oameni — păpuşi ai unor idei fixe. 

Kolea, Rodion Raskolnikov, lvan Karamazov au fiecare 
ideia lor. Continuu subt imboldul acesteia, pentru cunoaşterea 
insăşi a sufletelor lor în primul rind, pentru fixarea a tot ce 
poate fi human într'insul,—ei trăesc clipe de decădere până în- 
tr'o cufundare într'un primitivism animalic, aşa precum alteori 
în înălțarea mistică a spiritului lor, cu intuiţia unei alte lumi, 
deslănțuită de tot ce poate fi pămintesc, ei sar limitele comunei 
înţelegeri pentru a atinge pe acele ale dumnezeirii. 

Raskolnikov sărută în umilință mina Soniei; lar zim- 
betul de puritate, înflorit din noroiul vieţii lor, transfigurează fe- 
mejia de stradă, în sfintă. 

Kolea, trintit între railurile liniei ferate, aşteaptă trecerea 
trenului, conştient de încercarea lui nebună, pe care totuşi o face 
spre dovedirea îndrăznelii şi a curajului. In idela lui fixă, e e- 
xemplul vădit al celui ce incearcă fixarea unui conţinut al su- 
fletului şi determinarea rc sad lui. 

SL dacă oamenii lui Dostoevski trăesc întru găsirea ade- 
vărului, inherent urmează că ei trăesc într'o viaţă adevărată, 
că în același timp creatorul lor pentru determinarea realismului 


9 PEDOR DOSTOEVSKI 211 


e sale pune, în scrierile lui, tot adevărul cules din 
“Prin acestea opera lui Dostoevski e realistă. Dar con- 
stanja şi puterea originalității marelui scriitor, în crearea intre- 
gii sale re, constă în prinderea adevărului ce se ascunde în 
lumea sufletului omenesc, în însăşi existența şi în însuşi sensul 
existenței oamenilor, lar nu în aceia a adevărului aparent din 
lumea externă. Dostoevski culege adevărul din viața sufletelor 
aşa precum acestea şi-l închipue ; şi în redarea lui diferită dela 
individ la individ, el procedează la acea operă de coroborare, 
ce-l duce pe drumul săvîrşirii sintezei, a adevărului unic. Aceasta 
e opera lui de naturalist, nu însă în senzul celei a lui Zola şi 
Flaubert, care extrag dintr'o viaţă exterioară, dintr'o lume de a- 
mănunţimi şi gesturi, quintesenţa unor adevăruri aparente. 
Grotescul din romanele lui Dostoevski e cel al unor su- 
flete mici şi josnice în aspiraţiunile lor, iar nu grotescul vieţii 
lor de toate zilele; iară puritatea unui caracter nu naşte din vi- 
aţa palpabilă a gesturilor sale, ci din iasăși fiinţa lui intimă, 
Astfel Sonia, cu toată viața ei de decădere,—şi aceasta ca 
o ilustrare a celor amintite,—e sufletul pur, descătuşat de orice 
per Ce orce ei stabileşte contrastul 
e două înțelesuri, cum ntre două ințel iferi D 
EC în redarea lui literară. stele vei E 
n descrierea oamenilor săi, contrar procedeului altor ro - 
cieri, Dostoevski începe prin a cerceta totdeauna sufletul și 
(aa d lor exterioară. Prin aceasta se tră- 
H gindu adequare a vieţii obi - 
rimă q vieţii obiective, celei intime 
aut clocotul pasiunilor păşesc în viaţa lor eroii lui Dosto- 
Dar tocmai în această intensitate de viață, cind 
: ade 
apare aci într'o formă, aci într'alta, cind Ban in m norii 
trăesc totuşi, cînd fiecăruia în parte în ideia lor fixă drumul 
lor le pare cel mai bun călăuzitor spre adevăr,—romanele lui 
Posea ei E = gd de fantastic, 
nsuşi se întreabă: Ce poate fi mai fantasti - 
GEI E Seeler e a pri 
ntr'adevăr, dacă înțelesul vieţii se ascunde în suflete 
numai sufletele il pot descoperi, —atunci, în rătăcirea lor EE 
de lumea aparențelor, adevărul se va confunda cu fantasticul, a- 
semeni cum adeseori în faţa vreunei catastrofe ne întrebăm cu 
o umbră încă de judecată—e adevărat? adevărat?,—cind în ingro- 
zirea noastră nădăjduim minciuna și cînd totuşi fantasticul reali- 
IO i Serarul alei ce ne striveşte ochii... 
ntr'atit apare deci fantastică opera lui Dostoevski, cit pă- 
rigorile Mel on a date weg ochilor bear Aa 
adinc ascunse.  Sfirşitul 0 - 
grozitor, dar adevărat, someri, crier 


Nastasia Filipovna zace fără suflare. Rogoiin şi Mişkin 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


se privesc şi se înţeleg, fără să-şi vorbească, Sint fraţi 
în sfirşitul suferințelor lor prin uciderea femeii, pe care a- 
tit de mult au iubit-o amindoi. 

Cind insă rup liniştea lor chinuitoare, Mișkin întrebind 
de nu va mirosi în curind cadavrul — cuvinte barbare, dar atit 
de adevărate, Rogojin îi răspunde demonic şi totuşi pămintesc 
prin exactitate, calcul şi veracitate : „Am patru sticluțe cu balsam”... 


Dar oamenii lui Dostoevski, chinuiţi de a prinde sensul vie- 
ţii, chinuiţi de adevăr, sint inherent neliniştiţi de gîndul existen- 
ţii sau inexistenţii unui Dumnezeu, 

In căutarea adevărului, ei caută şi pe Dumnezeul care să 
le hotărnicească viaţa, pentrucă sufletele în rătăcirea lor nu pot 
stăpini nimica. 

incontinuu, pare Dumnezeu să fie acolo, unde şi adevărul 
este. Dar adevărul unde este ? Există un adevăr? Există un Dum- 
nezeu ? Aceleaşi întrebări, cărora răspunsul le e acelaşi: —Nu ştiu... 
Acelaşi suferință, de parcă şi in aceasta Dumnezeu trebue să fie 


căutat. 
in tot ce pornește viaţă, pare că există, deci în tot ce naște 


chin, suferinţă, bucurie. 

E aici şi pretutindeni. Nicăeri. Nevoia de a-l cunoaște, în- 
deamnă a-l căuta ; şi 'n căutarea lui suferințele şi bucuriile izvo- 
resc dintr'un aşa plin, că poate numai Dumnezeu H e generato- 
rul. Işi închipuesc atunci sufletele. că în insâşi fiinţa lor Dum- 
nezeu există ; dar cind adincul lor şi-l scormonesc, simt Dumne- 
zeul in afara lor. e 

Dumnezeu apare în însăşi îndoiala lor. 

El există deci, în nevoia noastră poate, de a ne închina, de 
a-l venera. Dostoevski propriu zis nu crede, dar simte nevoia 
de-a crede. De-aci diferența dintre credință şi postulatul unei 
credinţe. 

Minţindu-se pe el insuși, el predică credinţa spre linişii- 
rea sufletelor — umilire și iubire, 

Adeseori, Dostoevski a fost asemănat lui Rembrandt. In- 
tvadevăr, sufletele lor mari călăuzesc viaţa pe drumuri necunos- 
cute. Aşa cum marele pictor, din truda chinurilor sale, prindea 

un senz vieţii într'un contrast de lumină şi umbră,—ca un joc 
alternativ de decăderi şi înălțare spiritvală,— Dostoevski înfaţi- 
şează viaţa în marile ei contraste, 

Roese umbrele in |lmea creaţiilor lor şi gesturile lor mol- 
come ascund un suflet. Noi” li-l bânuim, cu religiozitatea cu 

"care aşteptăm o întăptuire. 

lar cînd aceasta se desluşeşte in rictusul unei guri sau în 
ciocnirea cttorva cuvinte simple, dar atit de cuprinzătoare, jude- 
cata noastră iese din făgaşul ei obisnuit, pentruca însăşi viaţa 

noastră să se subjuge incantaţiunii din opera marilor creatori. 

Prin Dostoevski, înțelegerea noastră, chiar dacă umori sare 
peste limitele ei, se humarizează totuşi. 


FEDOR DOSTOP. VSKI 213 
E EE SECH 1. 


Din realismul brutal eşim ca dintr” 
o vilt 
un Reg porai pp end drum di liniştire, EEN 
k ecare din i lui toevski, trăi 
desfăşurarea lui adesea e al nostru, lar "Egger 
e? ege şi Get a a oricăror deslegâri e însuşi sfîrşitul 
he GG eroii lul Dostoevski sint oameni în suferinţele 
, imvăţătura lui Dostoevski, prin puterea de sugesti 
ES pilda vieţii sale tragice, apare în lumina unui seet Vd 
țelegerea noastră se humanizează prin priceperea umilinţii. i 
e In gestul amar al lacrimelor, —asemeni propovăduirilor lui 
ostoevski, — vom iubi viața şi nu-i vom căuta înţelesul 


Barbu Solacolu 


Singurătatea 


— 


C e divin de mes loisirs, 
ieri que lu m'es chère ! 


Casanova de Seingalt 


E-aşa de greu amurgul cu zarea 'nsingerată 
Că "n parc, subt teli 'n fioare ce gem înăbuşit 
Se ’nchlagă unde grase de miere imbălsămată, 
Şi-atit de-apăsătoare tăcerea impurpurată 
Ca simt cum plinge "np mine ceva nedesluşit. 


Melancolia tace în pieptu-mi să tresalte 
Neinţelese doruri, în vreme ce-aţipind 

Fiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alte 
Vechi suflete apuse, mult mindre, mult inalte, 
Sguduitoare patimi cu foc? mărturisind. 


Umbroasa-le poveste măreaţă se 'mpleteşte, 
La murmurul ei sumbru, plutind în depărtări, 
Nostalgică, gindirea in voe-mi pribegeşte 

Şi nestirşit de tristă, se perde, se topeşte, 
intrun nolan albastru de mistice visări. 


SINGURATATEA 


Din crudele cătuge ce incă mă mai leagă 

De omeneasca fire treptat mă desrobesc, 
Inseninată mintea-mi începe să 'nţeleagă 

Cu amar desgust a vieţii zădărnicie 'ntreagă 

Şi, liberă, străină, de tot ce-i pămintesc, $ 


DU 
Se 'nvoaltă, se "'ntraripă, spre slăvi semet s'avintă, 
Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mal sus. 
la prada 'ntrigurării ce aprig mă frămintă 
Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l înclinată 
Decit singurătatea, dar singur totuşi nu-s. 


Căci dacă, dus pe ginduri, m'aşez lingă fintină, 
Privind cum apa doarme pe netedul nisip, 

Cu timplele în palme, şi-adăst in umbră pină 
Cind lin şi molcom ziua cu noaptea se ingină, 
In fluida oglindă, alături de-al meu chip, 


In străveziu zăbranic aevea se ivește 

O tainică-arătare. Adincele-i priviri 

Ce se răstring prin lacrimi, spre-mine-şi aţinteşte 
lar glasu-i, ca 'ntr'o rugă, tremurător şopteşte — 
Demult cunosc ispita acestei năluciri. 


intotdeauna dinsa mă mustră cu blindeţe : 
„Dece "mpotriva firii hain te răsvrăteşti, 
„Tot ce-i frumos în suflet dece laşi să ingheţe 
„Jerifind trutiei sterpe senina tinereţe ? 

„la seama că ea trece şi n'o mai regăseşti. 


as 


216 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


„A-ţi înfrina încearcă sălbatica pornire, 

„Cit mai e timp te 'ntoarce din drum, nu şovăi. 
„Scăparea e'n credință, nădejde şi iubire, 

„Prin ele doar s'atinge fugara fericire, 
„Urmează-la deci legea şi nu te vei căi... 


—, Taci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere 
„Prin ea spre 'mţelepciune eu cugetu-mi ridic. 
„Ce-mi pasă dacă sufăr, cind sutăr în tăcere, 

„Cind nu cirtesc, nu blestem şi nu cer mingiere, 
„Cind nu mă "'ncred în nimeni şi nu cred în nimic! 


„lubirea e robie, trădare, umilinţă, 

„Nădejdea ? — ce mi rămine a mai nădăjdui ? 
„Precum în nepăsare trăesc fără dorinţă, 
„Voiu şti deopotrivă să mor fără căință : 
„Chiar clipa cea din urmă o volu disprețui 


„Cit mai curind ea vie, aducă-mi alinarea 

„De veci, şi voiu primi-o tot neclintit, tot mut. 
„Spre a putea respinge şi-atunci induioşarea, 
„Goni-voiu amintirea şi volu chema uitarea 
„Să-mi legene sfirșitul, al liniştii 'nceput. 


„Că margini nu cunoaşte păgina-mi semeţie, 
„Afară de trufie nimic n'avut-am sfint. 
„Mi-am răsbunat printr'iasa întreaga seminţie 
„Și subt călăuzirea-i păşesc cu bărbăţie 
„Pe-atit de aspra cale a negrului mormint. 


SINGURATATEA 


„Cu amăgiri deşarte şi seci seninătatea 

„De tinzi să mi-o mal tulburi de-acum e în zadar, 
„Piei dar, şi 'n pacea nopții îmi lasă voluptatea 
„De-a fi cu totul singur — redă-mi singurătatea...“ 
Tirziu uşoara şoaptă incet se stinge, lar 


Din ce în ce mai ştearsă, ciudata arătare 

Pe nesimţite piere din undele -argintii, 

Cind spelb şi sarbăd cerul iar singeră la zare 
Şi, deşteptind frunzişul, a dimineţii boare 

imi spulberă-incintarea grădinilor pustii. 


1915 Mateiu lon Caragiale 


217 


Cetind pe Dickens 


Cu acest nume, fără îndoială că vom indispune pe supratini ai 
pe ultramoderniști. Căci lată un romancier, care procedează cu in- 
căpăținare după o modă invechită, arătindu-ne lumea cu naivitate, 
prin prizma unei morale simple şi cunoscute, ce convine minunat mu- 
ritorului de rind, 

Dar chiar de cetitorul romina, Dickens este privit cu răceală, 
Cum ei cetim romane de mil de pagini, fără drame amoroase și fără 
adulter,— nol, care sintem deprinşi cu romane franțuzești, pline de 
nervozitațe, decente ca lungime, scrise şi combinate cu neintrecută 
măestrie ? 

Vremurile de azi însă ne-au silit să ne lipsim de lux şi de 
superiiuu, atit In viața materială, cit și în cea sufletească, Clâti- 
nindu-ni-se credințele, ce dădeau un preț deosebit vieţii aceștia,—nu 
ne rămine decit să ne retugiem în lumea simplă a bunătăţii omeneşti, 
Şi cum numa! genlile își pot justifica viața prin creațiile lor txcep- 
ționale,—nouă, oamenilor comuni, n] se impune intrebarea: Ce bine 
am făcut, cit am fräi?) Pe cine am făcut mulțumiți sau fericiţi ?... 
Şi nu ştiu dacă, în definitiv, acest criteriu nu este imediat și infai- 
IP, chiar și pentru „supraoameni“, ` 

Celace-i sigur, este că atit timp cit vor exista oameni pe pă- 
mint, sufletul lor nu va rezista să se inchine bunătăţii, cum floarea 
soarelui nu va inceta să-şi întoarcă fața cătră astrul ziel, Nu-i 
oare de mirare că in oara judecății lul, Socrata spus magistraților: 
„Nimeni ou ştie ce este moartea şi nici măcar atit, dacă nu cumva 
„ea esie cel mai mare bun ce este dat oamenilor, Ştiu atit numai, 
„că este rău și ruşinos să te porți josnic şi să nu te supui celni mai 
„bun decit tine !* 

Cu acest temeiu, să intrăm maldeaproape în lumea tul Dickens. 


Tată! său a fost un modest funcţionar In biurourile marinei, 
Din cauza greutăților familiare (familia Micauber din David Copper- 
field), micul Dickens oa avut parte de o copilărie fericită șila nouă 
ani a trebuit să muncească într'o fabrică de var, Soarta a făcut 


CETIND PË DICKENS 219 


astlel, ca el să vie de timpuriu în contact cu suterințele +i mizeriile 
celor umili şi nenorociți şi să calce pe drumurile periculoase, care 
in oraşe mari duc copiii părăsiți la plerzare. Această parte dia viața 
lui Dickens a lăsat urmele cele mai insemnate in opera lui. 

La 16 ani, el è latrebuințat ca stenograf. Se face apoi jurna- 
list și da 21 ani trimite la Manthly Magazine prima lui incercare lis 
terară. ln curind devine scriitor cunoscut şi are parte de bogăţie și 
glorie. Succesul romanelor sale a fost fără păreche. Vibrant, du- 
ios, sentimental şi umorist, profund moral şi observator pătrunzător, 
Dickens întrunea toate calitățile, ca să fie adorat de poporul anglo- 
saxon, 

A călătorit mult (de două ori și In America); dar nu putea 
scrie departe de clocotu! vieţii din marile oraşe. A Jucat ca artist 
diletant (roluri comice), pentru societăți de binefacere. Semnificativ 
este faptul câ Dickens a refuzat să joace in Palatul Regal ; iar la o 
reprezentaţie în casa sa, unde a fost onorat cu prezența Reginei Vic- 
toria, Dickens ma vrut să-l fle prezentat, 

A cetit cu succes formidabil din operele lui, in diferite oraşe din 
Anglia şi America. La ultima lui şedinţă de lectură în Londra, la 
1870 (procesul lui Pickwick), după o tăcere emoţionantă, publicul 
i-a făcut cele mai mişcătoare ovaţii. 


+ 
MM - 


Asupra vieţii, Dickeas avea o privire larg deschisă, căreia nu-i 
scăpa nici Inălțările, nici scăderile ei, In ciuda aparențelor, nu se 
poate afirma categoric, că Dickens a avut o concepție optimistă. 
Căci,—vorbim în chip sumar,—el n'avea credința că principiul răului 
are un caracter de provizorat și că principiul binelui va ajunge vr'o- 
dată triumfător. Şi nici nu se putea altfel, pentru un realist de forța 
lui Dickens. Gindiţi-vă numai la părțile de sarcasm şi amărăciune cu- 
prinse in ultimele lui romane: Mica Dorrit, Timpuri grele, Mari 
Speranţe. Stirşitul romanelor lui prin victoria celor buni și inirn- 
gerea celor răi, nu-i decit un mod convenţional de a-şitermina poves- 
tirile,—după cum vom mai vedea.şi în altă parte. 

Asupra atitudinii şi condultei în viaţă, Dickens avea părerile 
unui om pertect „oneste. Considera frumuseța, bunătatea şi tinereța 
ca bunurile cele mai de samă ce sint hărăzite unui om, ŞI cine ar 
putea să-i opună aitele mal demne? 

E! judeca acțiunile omeneşti din un inalt punct de vedere moral 
şi cred că nimeni nu-l poate blama. Dacă amoralitatea sau imorali- 
tatea pot fi tolerate în creaţiile geniale, cu atit mai mult nu se poate 
exclude moralitatea din estetica literară, 

El admira caracterele bune şi dorea fierbinte periecționarea su- 
fetească a tuturora, Nu-i acesta un „exerciţiu” absolut firesc al fa- 
cultăților noastre ? 

Pentru oameni avea o adincă simpatie şi lubire și mal ales 
pentru aceia, cărora soarta le-a dat condiţiile cele mai umile, Şi ni- 
meni nu va putea spune,—cinlsmul lăsat deoparte,—că această afec- 
țiune este rău plasată. 

Pentru viață avea o dragoste curată și sfintă. Pe cind la Ana- 
tole France; „ml place viața, cu scăderile ei, cu mizeriile ei, cu 
murdăriile ei... cățeaua asta de viață“. la această privinţă, Dickens 


220 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mu glumea, nici nu filozota. Dacă față de nedreptăţile sociale tot- 
deauna a arătat o aprinsă revoltă, faţă de suferințele și mizeriile da- 
torite imediatei nepriceperi și Indolențe omeneşti, talentul său a ştiut 
sı zugriveasci situaţiile în așa culori, că a stirnit explozii de indig- 
nare in opinia publică şi a trebuit să se la măsuri de indreptare. 
Așa a fost cazul cu azilurile de săraci (Workhouses), inchisori, pen- 
sioanele din Yorkshire... 

Nimic nu-i erau mai odioşi lui Dickens decit egoiştii, care— 
dindu-se totuşi drept victime— exploatează fără cruţare pe cei din jurul 
lor. Dar avea o deosebită slăbiciune pentru timiditate şi modestie, 
care —orlcum—sint preterabile impertinenței şi orgolliului. Totul şi 
toate erau privite de Dickens ca om şi pentru om, fără nici o preju- 
decată, și şi-a făcut o adevărată plăcere să sălăgiulască suflete no- 
bile în trupuri strimbe și ridicule. 

Dar mai presus de orice, Dickens preţuia devotamentul și de- 
licateța sutietească. E uimitor cum pricepea el, ca In viaţa oamenilor 
celor mai simpli și mai mizerabili, să combine scene de o pobletä su- 
fletească infinită. Dacă preceptele moralei tul Dickens enumerate 
pănă sici sint prea cunoscute și nu prezintă interes, sint sigur Insă 
că scenele, in care Dickens arată cele mai fine nuanțe de inalte sime 
ţiri, pot impune chiar spiritelor celor mai dificile. Astfel Dickens a- 
runca lumini de fulger in sufletul strimt al celor mici, care—deşi ste- 
tățeni britanici“ umblă în zdrențe—au mintea obtuză, cu slabe lica- 
riri de conştiinţă omenească. (Testamentul lul Joe dia Casa Pustle 
şi figura nemăsurat de simpatică a fierarului Joe Gargery din Mari 
Speranțe). 

Ceiace este cu desăvirgire caracteristic lui Dickens, este varie- 
tatea nelimitată a mijloacelor, prin care cei buni ai lui răspindesc fe- 
ricire în jurul lor, Şi unul din mijloacele cele mai sublime nu-i altul 
decit sacrificiul, Incepind cu renunțările la plăcerile de toate zilele şi 
sfirşind cu jertfa supremă. De cele mai multe ori Dickens arată, cum 
întrețialnd continuu o iluzie inofensivă, faci mulțumit pe un altul şi-ţi 
procuri și propriei tale vieți un scop sfint. Obişnuit, sacrificiul cel 
din urmă a fost utilizat de toţi marii poeți pentru dovada iubirii, 
pentru patriotism, religie... La Dickens, ei nu se produce pentru un 
ideal sau o idee, toate mai mult sau mal puțin problematice,—ci pentru 
un rezultat imediat, vădit și palpabili: fericirea evidentă a cuiva sau 
salvarea sigură a tinereții, cu infinitele el posibilităţi de dezvoltare. 
ŞI în aceste regiuni, unde se Intretae liniile vieților și unde sufietele 
îşi găsesc razim unele în altele,—Dickens a atins cu degete delicate 
acele legături intime, abia presupuse, dintre sufletele omenești, 


felt 


Acestea sint preferințele personale ale lui Dickens şi ele reesă 
direct, fără nici un fel de dificultate, din opera lui, Dar oricit de 
Interesante ar fi ele în sine, nici nu s'ar lua în consideraţie, de w'ar 
exista talentul scriitorului, singurul element care contează, Concep- 
ţia unul romancier are valoare, numai fiindcă ea formează organul ce 
selecționează elemente din realitate, spre a fi prelucrate artistic. 

Deşi cu rezerve felurite, toată lumea e de acord in a proclama 
pe Dickeas, romancier realist. Problema realismului literar nu este 
incă pe deplin rezolvată şi nu pol vom pretinde să inchidem discuţia. 
Vom spune numai, că nu poate să existe realism pur şi cred că ai- 


CETIND PE DICKENS 224 
c CE IND PE DICKENS ` 2 


meni nu va putea numi un atare romancier. După definiție, docu- 
mentele sufleteşti din romanul realist trebue să fie redate fără pa- 
siune, fără nici o alterare, ca „o depoziţie de martor, subt jurămint= 
(G. Eliot). Dar numai prin faptul că realitatea e aşa de vastă şi de 
variată, se impune o selecționare a elementelor ce vor intra în limi- 
tata operă de artă. ŞI chiar în afară de selecționarea şi prelucrarea 
elementelor brute naturale, nici nu se poate concepe o creație artis- 
tică fără an anumit senz, fie chiar numai constructiv. Condiția ce 
se poate cere creației realiste, este ca elementele ei să fle juste, ne- 
cesare şi indispensa! De, ca să o insuflețească şi să redea impresia 
realității. La caractere, de plidă, vorba, fapta, gestul, gindirea tre- 
bue să fie nu numai renje, ci trebue să se inlănțuizscă după logica 
personajului, ca cl să fle viu, să pară verosimil. Acelaşi lucru şi 
despre situaţii : destăgurarea lor, înlânțuirea şi înrturirea oamenilor 
şi lucrurilor, trebue să se intimple după o logică, care să tacă situa- 
Hile verosimile. Există o scara întreagă in creațiile realiste, dela 
semnalarea şi exagerarea unei trăsături —caricatura — pănăla redarea 
vieții nu numai a caracterelor şi claselor sociale ci şi a unei socie- 
tăți întregi, cum e cazul Tul Tolstoi, Şi la cetirea unul roman, pa 
lingă plăcerea simplă ce o dau interesul şi emoțiile acțiunii, se adaogă 
o plăcere mult mai Inaită, ce constă în admirația puterii creatoare, 
in învingerea dificultăților şi utilizarea fericită a mijloacelor, de nol 
abia Intrezărite, 

Dickens este dintre acele genii, care au creiat o lume de tipuri 
vii: buni şi răi, simpatiei şi antipatici, serioşi şi ridicol, Ingeri și 
criminali, toți mişcindu-se și trăind o viaţă proprie, Chiar autorului 
lasuşi, creaţiile lui | se impun ca ființe absolut independente, urmind 
destinul lor în legătură cu caracterul lor şi situaţiile în care se gä- 
sesc. Aşa că Insuşi creatorul acestor personaje e silit din cauza marii 
iuj sensibilități să ia atitudine pătimașă față de ele, în focul peripe- 
țiilor din romanele lui. Această intervenție directă a scriitorului ar 
D un enorm detect, dacă personajele nar avea fizionomia şi lumina 
lor proprie. ŞI nu nemai că şi nol cetitorii sintem ciştigeţi de mal 
inainte pentru atitudinea romancierului, dar sintem uimiţi că, cu toată 
tulburarea şi emoția scriltorului, tipurile In] işi continuă cu îndărât- 
sicie, și mai departe, felul lor de a fi. ŞI tot din cauza marii lui 
sensibilități, Dickens nu scapă nici o ocazie să ne induloşeze asupra 
mizeriilor şi suferințelor cmenești: această tendinţă va fi întotdeauna 
acceptabilă, ptstrindu-se o cuvenită măsură. Marea şi pâtrunzătoarea 
putere de observație a lui Dickens îi ține In friu şi imagioația lui 
prea liberă în invenția situațiilor, a peripeţilior şi chiar a tipurilor. 
Şi acelaşi facultate face să insuflețească locurile şi lucrurile, unde 
se mişcă personajele lul, In această privință, toţi criticii engleji sint 
unanimi în admirarea descrierilor lui Dickens, mai cu samă a colțu- 
rilor şi tipurilor londoneze. 

Tipurile lui Dickens sint nestirşite ca număr şi extrem de va- 
riate : simpli sau complicați ; dominați de o singură pasiune, sau 
maleabil! ; normali sau nehuni şi luminaţi ; nobilii sau roturieri; din 
toate clasele sociale şi de toate ocupațiile ; cu dozale diferite de rän- 
tate şi bunătate, energie şi slăbiclune, dezinteresare şi egolsm, Si 
in toate clasele sociale, fără excepție, Dickens arată părțile de intu- 
neric ai de lumină. Majoritatea personajelor lul aparțin Insă clasei 
de jos şi claselor mijlocii: comercianți, oameni de afaceri, ramsari 


22! VIAȚA ROMINBASCĂ 
bancheri, avocaţi, politiciani. Prejudecăţile, micile defecte, maniile 
sint zugrăvite de Dickens cu mult umor ; dar cu cit clasa socială a 
persomajelor lui e mai ridicată, cu atit indulgența autorului se mic- 
șorează şi satira şi sarcasmul au roluri mai active. 

Evident că tipurile de oameni mijlocii pot fi redate mal lesne, 
numai prin citeva trăsături; căci viața lor e simplă, legată de ocu- 
eat şi de licrurile din jurul lor, Totuşi Dickens, chiar exem- 
plarele cele mai modeste din -omenire le va arăta subt diferite aspecte 
şi le va privi intotdeauna atent, după cum merită viaţa, care nici- 
odată nu ne va apare ca un simplu mecanism, Cu ce mină fină şi 
sigură e zugrăvit precocele şi simțitorul Dombey fiul. lar pe temei, 
chiar pe cele mai din urmă, Dickens le va arăta Intro lumină favo- 
rabilă ; căci, după cum spune el, in inima lor se găsește intotdeauna 
un mic compartiment cu numele „feme. 

No este complect adevărat ce se spune obişnuit despre Dickens, 
că el ar vedea un grăunte de aur in sulietul oricărui muritor. Doar 
printre personajele luj Dickens sint şi criminail, bestii, vulcani de 
răutate, cu sufietul de o intunecime intiorătoare, de care s'ar cutre- 
mura chiar Creatorul, Şi în. romanele lui din urmă, Dickens arată 
pronunțat, cum pasiunile vijelioase şi tiranice formează intreaga fa- 
talitate a multor vieți ; răzbunarea biblică a mamei lui Clenam (Mica 
Dorrit) şi cazul unic la Dickens, iubirea pasionată pănă la crimă din 
sufletul strimt şi violent al unui institutor (Bradley din Amicul comun). 


Romanele lui Dickens sint bucăţi întregi de viaţă, Inviorate şi 
inseninate de sufletul ales 2] autorului. Ele cuprind o sumedenie de 
personage și de intimplări, atitea cite se leagă și se înlânțuesc in 
jurul vieții citorva tipuri mai remarcabile : aşa cum se petrec lucru- 
rile şi în realitate. Căci Dickens ou urmăreşte în romanele lui să a- 
rate un anumit conflict, să pună și să rezolve o problemă psihologică. 
Ci, după cum viața priviti mai larg nu vădeşte vr'un senz, tot aşa 
şi din povestirile Ini Dickens nu se degajează vr'o idee, a cărei itus- 
trațle ar fl tocmai romanele iul. (Bime ințeles că ta fiecare intim- 
plare din ele, iuată în parte, se poate aplica o înţelepciune de viață, 
ca şi pentru flecare caz real), De aceia, nu-i de mirare că titlul 
celor mal multe din romanele iul Dickens îl formează nume de per- 
soane: Pickwick, David Coppertieid, Oliver Twist, Dombey, Dorrit, 
Martin Chuzzlewit, Nicholas Nickleby... 

Procedeul acesta de compunere dă romanelor tai Dickens o 
amploare de epopee. Ele se desiăşoară fără o unitate strinsă de ac- 
Hung, dar pline de viaţă, variate şi strălucitoare prin relieful absolut 
real al oamenilor și lucrurilor. Procedeul. acesta are şi o serie de 
inconveniente. Numărul personajelor este considerabil şi ele vor con- 
tinua să apară incontinuu in cursul povestirii. Apol, delimitarea şi 
separarea unei bucăţi de viață sint greu de făcut şi vor apare intot- 
deanna artiticiale. Celace va fi mai dificil In aceste condiții, va fi 
modul de terminare a romanelor, La Dickens, obișnuit cei buni vor 
invinge toate greutățile vieţii şi vor obține situaţii în raport cu me- 
ritele personajelor * ; iar cel răi vor fi demascați, vor fi biruiţi şi 


* O singură exceplie găsim, în moarlea remalură a îngereşiei 
figuri Nelly, din Magazinul de antichități. Şi Dickens plinge moartea 
ei cu atila simlire, că este cu nepulință să-i reziste vre-un cellior. 


CETIND PE DICKENS 293 


pedepsiţi in raport cu păcatele lor, Chiar Dickens 
. „în 
mim a renunțat la acest mod neverosimil de a-și fn Dica ra 
sate in Timpuri grele, el lasă cetitorului să combine, după placu-l, 
ra aie evenimentelor; iar in Mica Dorrit, romanul incetează cu 
pa in numai a citorva personaje. De acela, întotdeauna rămii ne- 
ae s rr cind inchizi un roman de a! lui Dickens; în ciuda autoru- 
ëch et? prea bine, că nenorocirile, greutăţile și luptele nu vor 
reprez şi este cu neputinţă să credem că viaţa celor buni ai lui 
en ens se va desfăşura, dela punctul unde se stirşește romanul, in- 
o complectă și monotonă fericire, Chiar antorului însuşi ii venea 
greu a se despartă, la stirşitul romanelor, de personajele lui iubite. 
it papaa de natura aceasta nici nu pot avea un sfirşit; căci 
Meis n ele nu poate să inceteze ai nici nu poate să be desfăşoare 
ră legăturile şi înrluririle vieții în" intregime. Dickens a sitrșit 
ere si-ar e sale, după modul cum se termină epopeele. Dar 
a acestea, rezultatul urmărit de povestire este de o altă importanță : 
EE e Dopa; întronarea unei dinastii... i 
ncoven ent al procedeului de compunere al lui 
rr Age pe a lui mau erol propriu ziși, Căci dm MAAN gg 
S g e viaţă, atenția au se poate concentra numai asupra unui sin- 
KN Şi la drept vorbind, adevărați eroi în romanele lul 
Greg n'am putea numi decit tipurile lul umile şi mici, a căror viață 
că DR vorba lui Anatole France—este un eroism de fiecare clipă. 
en et cele mai vii și reliefate, sint—întocmal ca în via- 
deer EK ambiţioşii, fanfaronii, ipocriții: Podusnap, Carker, 
bare SS ar tipurile lui bune şi simpatice ne vor apărea To lupta 
Met Së, erşi și cam oeghlobl, Şi din acest punct de vedere, nu sin- 
certe snt ns să facem nici nu fel de imputare romancierului. 
TR e ege lui Dickens, urmărind viaţa, nu vor avea o intrigă 
ei sera M Sata Cosa UF praire cuci şi a greutăților vie- 
P ; iar ac 

vor "E judecate din punct de Fodera dad S BT 
ar, romanele lui Dickens nu vor avea o compo - 
be: KH doar de Timpuri grele, care e şi cel mai met ara pace 
pai) sa z periect in această privință ni se pare a îi Martin Cuzz- 
EGAT nech e şi romanul, care a avut cel mai puțin succes, deşi 
er mă 8 minunate. Ceia ce ne ulmește In acest roman este 
eneen ungul a o mie de pagini, a caracterului ipocritului 
fără aici o scădere, fără greş,—incit la urmă acest tip ne 


exasperează şi desi 
creațiile lui Bee Er că rămine cel mai antipatic personaj din toate 


e Ze 


Un loc aparte şi un loc de onoare ocupă In opera lui Dic 

k 
pag re lul poveşti de Crăciun. Seene lor a fost Gees şi de 
gar, pe deplin meritat. In bucăţile acestea scurte se intilnesc toate 
= ` calități ale scriitorului. Mai mult: In genul acesta de poves- 
r apas şi cusururile obişnuite ale compoziției lul Dickens, iar 1. 
SE gapla lui nu mal putea fntilni pici o piedică. Ca In totdeauna 
$ ckens x căuta şi In aceste poveşti de Crăciun, să arate, mai 1i- 
er, mal duios şi cu mat m căldură, că adevărata fericire ome- 
mească stă în facerea binelui. Şi in timpul răgazului dat de marea 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sărbătoare, Dickens ne aminteşte de nenorociții lumii aceștia, numa? 
ca să ne înalțe și să ne puritice sufletește. 

Pentru a ne descătuşa din cind în cind de multele și măruntele 
interese ale lumii aceştia, e bine să cetim istoria bancherului (A 
Christmas Carol), ca sufiul bunătăţii să ne ușurezede povara pămin- 
tului. La apariția acestei povești în 1843, din toate părțile, poporul 
englez a arătat cit de puternic a fost mişcat de această simplă po- 
vestire. Jeffrey La scris lu] Dickens: „Binecuvintată să-ți fie Inima 
ta bună. Şi singur trebue să fil fericit; căci poţi fi sigur că prin a- 
această mică publicaţie ai făcut mai mult bine, ai trezit mai multe 
sentimente generoase și al inspirat mai multe acte de adevărată bi- 
nefacere,—decit ar putea revendica lutr'un an toate anvoanele creg- 
tinătăţii“. lar prietinul său Thackeray considera această poveste ca o 
„binefacere națională“... Să nu uităm că epoca, în care a trăit Di- 
ckens, era cu mult superioară sufletește timpului nostru. 

Mai complexă, mai profundă psihologiceşte, mai fină și cu mai 
multă poezie este povestea de Crăciun „Greerul casei", cu Dot cea 
„fondelette* și cu piciorul mic. Această poveste ni se pare a îi una 
din cele mai reuşite bucăți ale lui Dickens, 


Ca om, Dickens a fost un suflet excelent, şi o inimă mare, ne- 
spus de simpatică. Ca scriitor, e genial prin creaţiile lui realiste 
şi prin puterea de a zugrăvi viață intersă de măreţii eroice, în me- 
diul cel mai de jos al societății şi In sufletele cele mai umile. El 
este o podoabă rară a umanității și o fală deosebită pentru poporul 
său, 

Procediad cu marile simplicităţi ale vieţii, ei poate fi cel mai 
bun educator sufletesc. Şi in țara noastră de spirit latin, unde con- 
cepțiile estetice au intăctate asupra tuturor valorilor, e cazul de a 
repeta cuvintele lui Faguet despre Michelet: „Noi nu vom rezista 
ruşinoasei plăceri de a mărturisi că ceia ce ne mișcă mal mult la 
Michelet, este pasiunea sa de a plinge şi de a iubi. Și regretăm că 


se consideră ridicul de a declara că cetindu-l, sufletul de cele mai: 


multe ori se purifică, se înalță, se face mai blind şi mai bun”. 


Paul Rareș 


Fără graiu | 


(Roman) 
XXII 


In aceiaşi dimineaţă cei lipsiţi de lucru din oraşul New- 
Jork -hotăriră să facă un meeting. Fu hotărit un ceas de dimi- 
neaţă, aşa încît defilarea să atragă luareaaminte a tuturor celor 
ce se grâbesc la lucru, la biurouri şi ateliere, 

Despre meetingul hotărit se scrisese prin gazete deja de 
vr'o săptămină, comunicîndu-se programul şi numele oratorilor. 
Se prevedea că mulţimea ar putea „să iasă din ordine“, fuseseră 
interviewaţi directorii de poliţie şi conducătorii mişcării muncito- 
rest, Ziarele oamenilor de bursă şi cele dela Tamani-hall tunau 
in contra „agitatorilor“, susținind că numai străinii, impreună cu 
leneşii şi beten, rămin fără lucru in această ţară liberă. Gaze- 
tele muncitoreşti ripostau, dar apelau şi ele la demnitate, la or- 
dine şi respectul legilor, „Nu daţi protivnicilor prilejul de a vă 
invinui de lipsă de cultură“-—scriau conducătorii cunoscuţi ai miş- 


cării ze să 

Gazeta „Sun“, una din cele mai răspiniite, făgăduia des- 
crierea cea mai amănunțită a meetingului în diferitele lui faze, 
— pentru care scop la fiecare jumătate de ceas trebuia să apară 
un supliment special. Unul dintre reporteri fu trimis în vederea 
aceasta desdedimineaţă, ca să dea notiţa: „Parcul Central inainte 
de începutul meetingului“. 

La mers foarte bine. Mai intăiu de toate, cutreerind toate 
colţişoarele parcului, reporterul dădu peste Mateiu şi îndată in- 
dreptă spre el aparatul lui fotografic. ŞI, deşi Mateiu se inde- 
părtase iute, reuşi totuşi să facă un clișeu instantaneu, la care 
avea de gind să adaoge dedesubt inscripţia: „Cel dintălu dintre 
lipsiţii de lucru, apărut la meeting“. Işi închipuia, cum au să se 
arunce asupra acestei figuri gazetele duşmănoase mişcării mun- 


5 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


citoreşti: „Cel dintăiu se înfăţişă un sălbatec intr'un costum fan- 
tastic. Tara noastră există nu pentru asemenea indivizi” 

Apoi ochiul ager al reporterului băgă de seamă în desişun 
trup spinzurat. Trebue să dăm dreptate acestui gentlemen de 
gazetă: gindul lui cel dintăiu fu că poate nenorocitul e încă viu. 
Deci, alergind spre cel spinzurat, scoase din buzunar briceagul, 
ca să tae funia. Dar, pipăindu-i mina, cu totul rece, se dete li- 
niştit la o parte şi schiţă un desen în albumul său... Asta trebuia 
de asemenea să tacă impresie, deşi poate în altă privinţă. Asta 
au s'o ia în primire gazetele muncitorești.. „Omul care a venit 
la meeting încă şi mai dimineaţă... „Incă o jertfă în ţara cea mai 
bogată din lume"... In tot cazul notița are să stirnească o sen- 
zaţie generală, şi redacţia are să fie mulţumită. 

Inadevăr, şi notija, şi imaginea trupului mort apărură în 
gazetă mai devreme decit află despre această intimplare poliţia. 
Din pricina unei ciudate nebăgări de seamă („celace de altfel se 
poate întimpla şi cu cea mai excelentă poliție“ —scriau mai în 
urmă unele gazete), mulţimea începuse deja a se aduna şi bă- 
gase de seamă şi ea trupul, iar poliția nu ştia incă nimic despre 
această intimplare... 

Mateiu Lozinschi care nu citise,—se înțelege, -— nimic despre 
meeting, văzu că în pare din toate părţile se adună mulţime. 
Din piaţă, de prin străzi şi ulicioare veneau grămezi de oameni 
intrun fel de sacouri, ce e drept, destul de roase,—iîn surtuce, 
ce e drept, destul de pătate,—cu pălării, ce e drept, destul de 
mototolite,—în cămăşi scrobite, ce e drept, destul de murdare... 
Infățişarea totală a acestei mulţimi, feţele chinuite, ` uneori bår- 
boase,—făceau asupra lui Lozinschi o întipărire liniştitoare. Sim- 
LS aci parcă ceva înrudit şi simpatic, Toți se indreptau spre 
întînă, aflau despre sinucidere şi, ca furnicile, se ingrămădeau 
lingă acel loc, întunecaţi, înrăiţi, intristaţi. 

Lozinschi eşi acuma mai îndrăzneţ la estrada, lingă care 
se adunase un grup de oameni păroşi şi negricioşi, mai zdren- 
țuiţi încă decit ceilalţi. Ochii lor erau ca nişte prune, feţele ne- 
gricioase ` unii purtau nişte pălării cu fundul ascuţit şi borurile 
largi ; lar limba lor suna ca o muzică — dulce şi melodios. Erau 
Italieni, li aminteau pe Slovacii care veneau pela Lozişii din 
Carpaţi, şi Mateiu încercă cu încredere să vorbească cu ei. Dar 
nici aici nu l-a înţeles nimeni. Italienii intorceau alene capetele 
spre dinsul ; şi unul se apropie, ii pipăl sarica albă şi pocni cu 
mirare din limbă. Apol cu plăcere îi pipăi muşchii braţelor şi 
spuse ceva tovarăşilor, care îşi exprimară aprobarea prin stri- 
gate zgomotoase. Dar cu mai mult mu sa ales Mateiu 
dela dinşii... Băgă de seamă numai, câ ochii lor sclipeau ca 
focul, iar la unii pe subt bluze, la briuri, atirnă nişte cuțite mici... 

Incurind mulţimea umplu toată piaţa, De-asupra ei stătea 
un praf subțire, care ca o piclă se intinse prin verdeață, şi un 
treamât de glasuri plutea pe deasupra capetelor. 

Lingă arborele unde atirna sinucisul, începu o mişcare: As- 


SE seat ee n ENE 


pri şi gravi păşiră într'acolo 
polismenii, cu 
mei toți de dinşii, le aruncau strigate mă arzi ze: poian 
SH p gien ele cet gazetei ; dar ei on luau Ate în 
; ul aproape de arbore avu | 
curcătură : căştile sure se înghesuia e Sia 
rille negre, roşcate şi împestriţate Ki a erte $ 
. Se ridicară i e 
rat Di eg de lemn, şi unii parcă se ini Sg 
we n grăbiţi la o parte. Apoi trupul mortului se legănă, ca- 
pu e arătă deodată din umbră şi se plecă în jos şi mortul 
e Ai voie, se lăsă incetişor până la nivelul mulţimii. a 
aka ia ina er teg d? ze cruce. În timpul acesta din 
, » Tăsunară deodată sunetel 2 
intorcind capul într'acolo, Lozişt Set EE 
ul zări, izbucnind dintr” 
diţă de pe cealaltă parte a eng i e berg 
pieței, pe lingă clădi 
un sul de praf auriu care se lăsă a E E alaa 
cineva o turmă sau ar fi mers v Steeg deg Sat Be 
r'o oaste mare... 
ni goe Zeg ege muzicii, cind slăbind, = şi pran Ke 
ropotul zgomotos al miilor d os 
bucnind în țipăt de -clarinete şi d SĂ aripii rev ra 
ée ale A artere şi de tromboane de alamă, bubuit 
d gere, Inainte alergau i 
piñ kg oradi, bans eagan erian e Se Ce 
K el înaintau muzicanţii, cu obrajii 
roşii, în căşti cu pene, în mundire col ` "acte 
4 Ă te, cu nişte en - 
poleţi pe umeri, brodaţi şi impodobiţi Se - per 
f ` ă într'atita, incit A 
nu mai răminea pe dinsit un sin rea AR 
acoperit de vre-un Been e Wa petec necolorat cu ceva, ne 
eiu credea că mai încolo are să vază vre-o t 
einar ggk ec Beie e eat a şi mai Wäer 
cii, epur în şiruri, apoi - 
gh eebe Lee? a w, păari A ard stire 
f el. iar inaintea acestej S 
emie lire ar e gara ei, pluteşte şi e Mere 
platformā, aşezată pe roţi. Inj 
eg, Sep x s p ți. In jurul steagu- 
erf strajă,— vre-o zece oameni se mişcau impreună cu 
Bubuind, bocănind legănindu-se î 
n sunetele z 
ri. age în strigătele nestăpinite ai şuerăturile A reen de 
k oC: en AË se apropie de fintină şi se opri. Cutele lui filfiira 
ër: d jos; numai panglicele fiuturau în vint, şi din cind 
p pa ret pe eck jucau literele de aur... 
me se ridică un adevărat Sabat. Unii che- 
og pe e sosiți la arborele, unde mai adineaori rii na eg 
ei Are r rece să rămie pe locul hotărit de mai inainte. Stea- 
g! Bale ge nou, platforma pluti impreună cu mulţimea, dar se 
îndărăt fncurind, izbită de ceata poliţienească,  strinsă 
roată A e arborelui, V z 
nd praful ridicat de această ciocnire trecu i 
; n 
Bak, steagul se opri din nou nemişcat, lar subt ge SE 
n om cu capul descoperit, cu părul lung, lăsat îndărăt, cu o- 


228 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


chii negri şi fulgerători ca ai unui fiu al sudului. Era de statură 
mică, dar se înălța deasupra întregii mulţimi pe platformă şi a- 
vea 0 voce, care acoperi deodată tot zgomotul mulțimii... Era 
mister Charley Gompers, vestitul orator al uniunii muncitorești. 
Mulțimea întreagă se potoli, cind acesta, cu mina întinsă spre 
arborele, unde atirnase mai adineaori sinucisul, rosti încet, dar cu 
un fel de claritate deosebită, solemnă, 

— Inainte de toate să cinstim pe unul din tovarăşii noştri, 
care în această noapte a căzut în lupta cea grea. 

Pe deasupra mulţimii de-atitea mii de oameni parcă ar fi 
trecut un vint, şi pălării nenumărate se mișcară deodată in văz- 
duh. Capetele se descoperira... Cutele steagului se desfăcură 
deodată cu un pleznet surd şi lugubru in mijlocul unei tăceri 
mormintale, Apoi Gompers işi începu din nou discursul. 

In pieptul lui Mateiu ceva tresări. Inţelese că omul acesta 
vorbeşte despre dinsul, — despre acela care umblase noaptea prin 
parc, nenorocit şi fără adăpost, caşi el, Lozinschi, caşi toți aceşti 
oameni cu fețele obosite; despre acela pe care,—caşi pe toţi,— 
i-a aruncat aici acest oraş nemilos; despre acela care mai adi- 
neaori îl întreba ceva cu vocea lui inăbuşită... despre acela, care 
rătăcea aici cu desnădejdea lui adincă şi care acuma e pe altă 
lume. 

Se auzea cum freamătă uşor vintul prin foi; se auzea cum 
se zbate din cind în cind şi foşnesc surd in bătaia vintului cu- 
tele steagului uriaş... lar cuvintarea omului care stătea mai sus 
decit toţi, cu capul descoperit, urma inainte, curgea plină de 
căldură şi de tristeţă,.. 

Oratorul se întoarse apoi şi intinse mina spre oraş, cu mi- 
nie şi ameninţare. 

Şi în mulțime parcă zvicni ceva deodată in toate inimile: 
se făcu deodată o mişcare. Ochii tuturora se îndreptară in acea 
parte, iar Italienii se ridicară în virful degetelor, stringind pum- 
nii lor murdari şi arşi de soare, intinzind braţele lor vinoase. 

i oraşul cuprins în ceața subţire a propriilor sale emana- 
ţii, stătea liniştit, respirind parcă încet şi urmind a-şi trăi viaţa 
lui obişnuită şi neturburată, Prin piaţă se ţineau unul după al- 
tul şi huruiau vagoane, gifila undeva, intr'un tunel, un tren gră- 
bit... Vintul ducea pe deasupra Diet! un nour intreg de praf. Ca 
o pinză subțire pătrunsă de soare, nourul acesta se opri la ju- 
mătatea enormii clădiri, încă neisprăvită —care amintea turnul 
Babilonian. Deasupra, printre şchele şi punți de scinduri, fur- 
nicau lucrătorii ocupați cu munca, iar de jos una după alta ur- 
cau greutăţi enorme... Urcau, dispăreau in nourul de praf, din 
nou pluteau în sus, pe cind jos nişte macarale uriaşe se îÎnvir- 
teau fără zgomot pe temeliile lor, apucind nouă platforme in- 
cărcate cu cărămidă şi granit... 

Şi toate astea—luminate de soarele viu al unei zile vesele 
şi limpezi, 

In pieptul Lozişteanului se ridică ceva neînțeles, neincercat, 


EE ORA 229 
ar e ERROR E i e 


ceva puternic. Pentru întăia dată pe pămintul a 

el în mijlocul unei mulțimi de prd re ce căror partea e Zoe 
gea şi el, era în acelaşi timp şi propria lui simţire. li plăcea, îl 
gidilea parcă ciudat, îl împingea la ceva. Vru ceva mai mult, 
vru să fie şi el văzut, ca să se afle şi despre întimplarea lui, ca 
să înţeleagă aceşti oameni că-l pricepe şi el, ca să-i arate com- 
pătimirea pe care o are şi el pentru dinşii. Mai vroia ceva ne- 
obişnuit, ceva imbătător; i se părea că indata are să se întim- 
ple ceva, după care are să fie mal bine pentru toţi, chiar pèn- 
tru dînsul, omul dela Lozişti, pierdut aici ca un ac într'o pădure. 
Nu ştia unde vrea să ajungă, ce vrea să facă; uitase că n'are 
nici graiu, nici paşaport, că in această țară e un vagabond. Ui- 
tase totul şi aşteptind ceva, se îndesea înainte, beat, după atita 
singurătate, de conştiinţa contopirii sale cu această mulțime e- 
normă, într'o simţire comună, care se zbătea şi palpita aici, ca 
O mare în nişte țărmuri înalte. Zimbea cu un fel de blindeţă, 
Spunea ceva încet, dar grăbit, şi se indesea mereu înainte, în- 
ii nea prea ad stâtea omul, care înţelegea așa de 

ate simţimintele, care le răscolea cu atit 
vocea lui adincă şi pătrunzătoare... za za uzină 98 


XXIII 


E greu de spus ce ar fi făcut Mateiu Lozinschi, dacă reu- 
SCH să se aprople de platformă, şi cum ar fi exprimat el orato- 
rului mister Gompers, simțimintele care il frămintau. In țara 
de unde venea el, oamenli cu sarici şi cu sumane au obiceiul de a-şi 
exprima dragostea şi respectul pentru oamenii în surtuce, — prin 
plecăciuni adinci, aproape pănă la pămint, şi prin sărutatul mi- 
nii, E foarte cu putință, ca mister Gompers să fi primit şi el 
acest semn de admiraţie pentru arta lui oratorică, dacă o intim- 
plare fatală n'ar fi dat alt curs acestei afaceri, dacă inainte de 
Gompers, preşedintele asociaţiilor muncitoreşti şi orator iscusit, 
in drumul Lozişteanului nu se arăta mister Hopkins, fost bocser 


- Şi acum polismen. Mister Hopkins, impreună cu alţi oameni in 


căşti sure şi cu cloburi în mină, stătea nemişcat ca o statue, 
ŞI era mişcat—bine inţeles nu de elocvenţa lui mister Gompers, 
Poliţia din New-lork cunoştea de minune pe acest gentlemen po- 
pular, dar efectele elocveriţe! lui le aprecia dintr'un punct de ve- 
dere al ei. Ea ştia că mister Gompers e un om foarte iscusit, care în 
discursurile lui nu va eşi niciodată „din ordine“, In schimb —aşa 
era efectul obişnuit al vorbirii lui —ascultătorii e;eau „din ordine“ 
prea adeseori... Cei fără lucru sînt mai ales impinşi la aceasta 
intotdeauna, iar azi pe lingă toate dinspre acest afurisit de co- 
pac, în care poliția nu băgase de samă pe sărmanul spinzurat 
şi-l lăzase să atirne „înafară de orice ordine“ prea mult, — bătea 
spre mulţime un vint deosebit.. Afară de asta, demult n'avusese 
loc un meeting aşa de numeros ; şi fiecare polismen, la caz de 


încăierare, trebuia să aibă a face acuma cu cite o sută. In ase- 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


menea imprejurări poliţia e cu ochii în patru, urmărind mai ales 
pe străini. Cit timp totul e „in ordine“, - iar „în ordine“ e to- 
tul, cît timp afacerea se mărginește la vorbe, fie şi cele mai gro- 
zave, şi la gesturi, fie şi cele mai dramatice. —pănă atunci polis- 
menii stau în pălăriile lor sure, îngăduindu-şi uneori în părţile 
mai reuşite ale discursului chiar semne de aprobare. Dar de- 
îndată ce undeva, în mulţime, apare năzuința dea trece la fapte 
şi de a „eşi din ordine“,—poliţia ocupă numaidecit poziţia avan- 
tagioasă a părţii care atacă; şi cloburile se pun pe lucru iute, 
hotărit şi cu o bruscheţă întristătoare. Și mulțimea,— uneori de 
cite douăzeci de mii, cedează ușor faţă de o sută-două de bas- 
toane, — în care împrejurare cei mai din urmă fug, acoperindu-şi 
ceafa pentru orice întimplare, cu minile.. 

Spre nenorocirea lui, Mateiu încă nu ştia, se înțelege. des- 
pre obiceiurile locului, Inainta deci cu inima deschisă, cu cine ştie 
ce vorbe pe buze, cu nădejdea în suflet. Și cind se întoarse spre 
dinsul pe neaşteptate un domn inalt cu pălăria sură, cind Ma- 
teju văzu din nou că e acelaşi poliţist din ajun, işi îndreptă spre 
dinsul tot plinul sufletului, de care era stăpinit: sentimentul amă- 
răciunii şi necazului, părăsirii şi nădejdii în ajutorul cuiva. In- 
trun cuvint, se plecă şi vru să prinză mina lui mister Hopkins 
cu buzele... 

Mister Hopkins se dete un pas înapoi şi—clobul şueră 
în aer... Desluşit răsună în mulţime cea dintăiu lovitură... 

Lozişteanul se ridică deodată ca un urs infuriat... Pe faţa 
lui curgea singe, căciula îi căzuse, ochii priveau sălbatec. Era 
mai fioros decit atunci, în odaia lui Bork. Numai că de astă- 
dată lipsea puterea omenească, în stare de a-l opri. Batjocora 
neașteptată şi durerea umplură cupa răbdării în sufletul acestui 
uriaş puternic şi blind. In această lovitură pentru dinsul deodată 
se concentră tot ce a îndurat, ce a simțit, ce a suferit el în tot a- 
cest timp, toată ura şi minia vagabondului, care e tratat acuma 
ca o fiară sălbatecă. 

Nu se ştie dacă mister Hopkins cunoştea „lovitura indiană“, 
ca Paddi; în tot cazul, ca s'o aplice, mavu timp nici el. In faţa 


lui se ridică ceva enorm şi sălbatec,—se ridică, năvăli; şi polis- * 


menul Hopkins căzu la pămint, în mijlocul mulţimii care acuma 
toată se învâlmăşea şi fierbea... După Hopkins urmă tovarășul lui 
cel mai apropiat, iar peste cîteva clipe enormul om cu port 
străin, păros şi sălbatec, răsturnă el singur cordonul cel mai a- 
propiat de poliţişti ai oraşului New-lork... După el, cu strigăte 
asurzitoare şi cu ochii aprinşi, se aruncară cei dintăiu Italienii. 
Americanii se ţinzau lingă steag, unde mister Gompers zădarnic 
işi rupea pieptul: cu chemări „la ordine“, arătind in acelaşi timp 
la una din inscripţii: „ordine, demnitate, disciplină” | 

Peste un minut intreaga poliţie fu turtită, şi mulțimea se a- 
runcă în piaţă... 

Fu un moment cind se păru că oraşul a tresărit o 
clipă, în urma celor petrecute lingă Central-Park... Vagoanele 


PĀRA GRAI _231 


care plecau, începură a se grăbi, trecătorii se opriră nehotăriţi ; 
se opriră macaralele, şi oamenii de pe clădire incetară de a se 
mişca încoace şi încolo,.. Lucrătorii se uitau cu curiozitate şi sim- 
patie la mulţimea, care fugărise poliţia şi era gata a se arunca 
prin piaţă asupra caselor şi străzilor mai apropiate. 

ar a fost numai un moment. Piaţa era in stăpinirea mul- 
Um: dar mulțimea nu ştia ce să facă cu această piaţă... Intre 
acestea, cei mai mulţi rămaseră lingă steag, iar capătul coloa- 
nei care, întocmai ca un şarpe, se îndreptase cu incetul spre 
oraş, se trase din nou spre grosul mulţimii. După o scurtă chib- 
zuială, conducătorii hotâriră că meetingul a fost intrerupt şi, 
compunind în grabă o rezoluţie de protestare incontra actelor 
poliţiei, plecară indărăt. ln frunte, caşi cum nu s'ar fi întimplat 
nimic, din nou se așeză orchestra plătită; şi nourul de praf porni 
prin piaţă, impreună cu muzica. lar după el, în coloană strinsă, 
mergeau poliţiştii desmeticiţi, învirtind cu curaj cloburile şi in- 


„demnind prin semne pe cei rămaşi in urmă... 


Peste o jumătate de ceas parcul se goli; macaralele se miş- 
cară din nou pe bazele lor, lucrătorii începură din nou a furnica 
pe clădire, aproape subt nouri; din nou se puseră in mişcare va- 
goanele, şi lumea care mergea în ele, află numai din gazetele de 
seară despre cele petrecute doar cu o jumătate de ceas mai îna- 
inte, în acest loc. Numai paznicii umblau pe lingă fintină, clă- 
tinind din cap şi înjurind, că s'a călcat iarba... 


XXIV 


Citeva zile gazetele oraşului New-lork, mulţumită Loziştea- 
nului Mateiu, lucrară foarte bine. În cinstea lui maşinile tipo- 
ep făcură sute de mii de învirtituri peste cele obişnuite, sute 

e reporteri cutreerară oraşul după ştiri, iar pe trotuarele din 
fața enormelor clădiri ale jurnalelor „Wold“,. „Tribuna“, „Sun“, 
„Herald“ se îmbulzeau alte sute de copii—vinzători de gazete. 
Pe una din aceste cladiri, Dima, care încă cutreera într'una o- 
raşul în nădejdea de a se intilni cu tovarășul lui, văzu un ecran, 
pe care atirna un anunciu : 


UN SĂLBATEC LA NEW-IORK! 
Intîmplarea dela meetingul celor fără lucru. 
Cafru, patagon sau slav ? 

Mai puternic decit polismenul Hopkins. 
CIVILIZAȚIA IN PRIMEJDIE! 
Insulia legilor aceslei țări! 


Vom da portretul sălbatecului, care a omorit pe 
polismenul Hopkins. 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Peste un ceas foile zburau în mulțimea  băeţaşilor, 
care îndată se aruncară în toate părțile, se strecurau printre 
picioarele cailor, săreau din mers în vagoanele trenului electric, 

este jumătate de ceas eran la capătul căii subterane şi în su- 
Ges Bruclinului,—şi pretutindeni străbăteau ţipetele lor as- 
cuțite. 

E „Un sălbatec la New-lorkl Portretul sălbatecului dela me- 
etingul celor fără lucru 1... Insulta legilor acestei țări!...* 

Gentlemenul-jurnalist, care schițase în ajun fantastica în- 
făţişare a sălbatecului,—care-şi scălda familia într'un basin al o- 
raşului,—nici nu bănuise că desenul lui are să aibă o aplicaţie 
aşa de grabnică. Acuma această operă talentată se răsfăţa în 
sute de mii de exemplare; şi serioşii Americani, care se întorceau 
del: biurourile lor, desfăceau pe drum gazeta anume în acel loc 
unde se afla chipul sălbatecului, care de două ori a călcat legile 
acestei țări! Și fiindcă e greu să te abții dela presupuneri, ga- 
zetele,—pănă să se lămurească definitiv motivele crimei inexpli- 
cabile a acestui om ciudat,—propuneau lămurirea ei, fără să in- 
ziste dealtfel asupra deplinei autenticităţi... „Eri bietul Hopkins 
I-a explicat sălbatecului necuviinţa de a scălda copiii într'un ba- 
sin al orașului. Se ştie că sălbatecii sînt mici la suflet şi răz- 
bunători. Cine ştie, poate că Hopkins a căzut victimă nevino- 
vată a unei zeloase indepliniri a datoriei“. 

In altă gazetă, mai serioasă, fu dată expunerea întimplării 
după urme proaspete. Notiţa purta titlul: „Meetingul celor fără 
lucru“, 

„Ne grăbim să dăm cetitorilor noştri expunerea exactă a 
întimplării din Parcul Central, Dupa cum se ştie, meetingul ce- 
lor fâră lucru fusese hotărit pentru dimineaţă, şi aproape din 
zori mica piaţă şi locurile din jurul ei începură a se umplea de 
lume, întrun număr care a pus in oarecare încurcătură pe co- 
misarul de poliţie. In vederea aceasta, fură chemate rezerve po- 
liţieneşti. In numărul celor din urmă se afla şi cunoscutul Hop- 
kins, fost bocser, persoană destul de populară în acest oraş. 

„Din nenorocire, întimplarea,— una din acelea, care pot a- 
vea loc, se înțelege, în orice oraş din acest stat, in orice stat 
al acestei ţări, în orice ţară din lume (unde in totdeauna va fi 
bogăţie şi sărăcie, orice ne-ar tot spune utopiştii primejdioşi),— 
această intimplare pricinui o surescitare deosebită în dispoziţia 
mulţimii. Nu departe de fintină, în vecinătate cu locul meetingu- 
lui, în această noapte se spinzurase un biet nenorocit, al cărui 
nume, fel de ocupaţie, chiar naţionalitate, — rămîn deocamdată ne- 
cunoscute. Oricum, poliţia arătă o slăbiciune neindoelnică. U- 
nul dintre reporteri apucase chiar să schiţeze chipul sinucisului, 
inainte ca poliția să fi aflat faptul... Cadavrul a trebui: să fie 
scos din laf, pecind în parc erau deja mulţi oameni, a căror 
soartă, din pricini întimplătoare, dar nu mai puţin triste, era 
foarte trist înfățișată prin vederea și soarta acestui sărman. In- 
tăia încercare a poliţiei de a ridica trupul se dovedi fără succes, 


PĂRĂ . 233 


din pricina impotrivirii arätate de mulțimea surescitată. Dar mal 
apoi, cind forțele polițienești fură sporite, aceasta înstirşit se 
făcu, deşi—trebue să recunoaştem—nu fără ajutorul cloburilor 
pe care, după cum am arătat noi nu odată, poliţia noastră le 
pune în aplicare adesea în împrejurări ce nu prea justifică intre- 
buințarea acestei unelte într'o ţară civilizată, 

„La timpul hotărit sosi tot acolo cunoscutul agitator al lu- 
<rătorilor, mister Gompers, urmat de un cor de muzică şi un 
steag, pe care era inscripţia: 

Vrem lucru! 

Răbdarea poporului s'a sleit, 

Uniţi-vă ! 

Petiţie cătră noul primar (7 

„Imparţialitatea cere să adăugăm că, afară de acestea, mai 
era o inscripţie: „Demnitate, ordine, disciplină“ !* 

După această notiță urma în gazetă o alta, care avea ia- 
răși trei titluri: 

„Charley Gompers a fost veninos. 

„El tuna incontra bogăției şi luxului; 

„Blama întocmirile acestei ţări, iar oraşul acesta îl numea 
«desfrinata Babiloniană»*, 

„Charley Gompers, căruia nui se poate tăgădui o cuvenită 
admiraţie pentru talentul lui oratoric, s'a folosit foarte bine de 
situaţia dată... Deabia sosind la faţa locului, impreună cu or- 
chestra lui mister Ivens (Second Avenu, No.) şiaflind despre in- 
timplarea din acea dimineață, m. Gompers îşi începu cuvîntarea 
cu o improvizație strălucită, prin care zugrăvea în culorile cele 
mai intunecoase starea celor rămaşi fără lucru și soarta care 
aşteaptă, poate, într'un viitor apropiat pe mulţi dintre acești ne- 
norociţi, După asta s'a folosit de contrastele, pe care la tot pa- 
sul le dezvălue acest oraş, după cum se ştie, cel mai mare şi 
cel mai bogat din lume, Această cuvintare a lui Charley Gompers, 
care avea de scop să invite pe cei fără lucru la o petiție cătră 
merul oraşului şi să propage tolodată ideia unei asociaţii mun- 
citoreşti, a stirnit, pech se vede, patimele cele mai rele. Cee 
drept, Englejii şi Americanii (care erau de altfel puţini la număr), 
chiar majoritatea lrlandejilor şi Nemţii, s'au ţinut în marginile 
ordinei, ` Dar elementele mai puţin civilizate din mulţime — în per- 
soana Italienilor, în parte a Evreilor ruşi şi mai ales a unul säl- 
batec de o naţiune necunoscută, — s'au aprins ca praful de puşcă 
dela un chibriț*, 


Părerea senatorului Robinson despre această întîmplare. 


„Mister Robinson, care a primit cu amabilitate pe repor- 
terul nostru, găseşte că în această întimplare s'a arâtat cu o dao- 
sebită claritate puterea ordinei legale din această țară. „Sir,— 
zise mister Robinson reporterului nostru,— ce vezi dumneata în a- 
ceastă intimplare?  Turburătorii, aţițaţi de nişte demagogi pri- 


234 -VIAȚA ROMINEASCĂ 


mejdioşi, au dat peste cap poliţia. Ingrădirea dintre dinşii şi ci- 
vilizaţie s'a dărimat în persoana bravului Hopkins şi a tovarâşi- 
lor săi. Dar la urma urmelor turburătorii nu găsesc nimic mai 
bun de făcut, decit să se întoarcă de bună voe la ordine. Mi-aş 
permite totuşi să propun lui mister Gompers şi, în persoana sa, 
agitatorilor de seama lui, o întrebare care, nădâjduesc, i-ar pune 
în mare incurcătură: De ce afifi d-ta, sir, patimile şi împingi 
mulțimea la o faptă, al cărei succes chiar d-ta nu-l poți tn- 
trebuința în nici un coz în folosul d-tale 2" 

„In No. viitor, —adăuga redacţia, —nâdăjduim să dăm citito- 
rilor noştri răspunsul lui mister Gompers, la întrebarea zdrobi- 
toare a verneratului senator“. 

In dimineaţa următoare gazeta își îndeplini făgăduinţa. Dete 
mai întăiu portretul lui mister Gompers, iar după aceia, expu- 
nerea amănunţită a convorbirii lui cu reporterul. Mister Gom- 
pers în caracterizarea reporterului e desemnat cu culori tot aşa 
de binevoitoare, caşi senatorul Robinson. „Mister Gompers în 
viaţa lui privată e o persoană atrăgătoare şi simpatică, purta- 
rea sa cu reporterul fu extrem de prevenitoare şi amabilă, dar 
vederile sale asupra acestei afaceri sint foarte îndrăzneţe şi e- 
nergice. Mister Gompers vede in totul lipsa de stăpinire a po- 
liției acestui oraș. El personal a fost „în marginile ordinei“, A- 
devărat, după cum perfect de just a observat reporterul nostru, 
mister Gompers a vorbit cu „amărăciune“ în discursul său. N'o 
tăpgădueşte nici el singur. Dar decind, mă rog, se consideră o- 
bligator pentru un American din această țară de a ține numai 
discursuri dulci 21 Cui nu-i place comparaţia acestui oraş cu o 
femee desfrinată, — acela să nu mai asculte predicile de dimineaţă, 
fie chiar şi pe acelea ale mult veneratului reverend John, căci 
această comparaţie—e comparaţia sa cea mai obişnuită. Şi cu 
toate acestea nimeni din pricina aceasta nu invinueşte pe preoți 
de aţiţarea patimilor rele sau de insulta la adresa ţării. Nădăj- 
duim, că Tamaniring din care, după cum se ştie, mister Robin- 
son face parte ca membru activ, încă nu e în măsură de a măr- 
gini în această țară libertatea cuvintului, lâsată moştenire de ma- 
rii făuritori al constituției ! (Aici reporterul işi exprimă regretul, 
că nu-i în stare să redea nici patosul, nici gestul măreț,cu care 
mister Gompers a rostit fraza din urmă. Constată totaşi, că a- 
cestea ar face cinste celor mai mari oratori ai Gr) Mister 
Gompers regretă mult cele întimplate, dar se socoate viciimă în 
această afacere pe sine și pe amicii săi, căci meetingul a fost im- 
pedecat şi dreptul intrunirilor călcat in picioare în persoana lor. 
Cum s'a inceput ciocnirea, dag n'a văzut. Mister Gompers e 
departe, deasemenea, de a bănui conştiinciozitatea talentatului 
gentlemen, care a dat chipul sălbatecului. Totuşi şi înfățișarea, 
şi costumul acestui sălbatec i se par făcute întrun stil de mas- 
caradă, destul de pronunţat, ca să fie o născocire a poliţiei, In- 
trucit priveşte întrebarea ce i se adresează, e mult mal uşor de 
a satisface curiozitatea onorabilului senator, decit de a ilustra u- 


i ati 


FĂRĂ GRAW 235 


nele procedeuri inavuabile ale Tamaniringului, După cum reese 
limpede din cele de mai sus, d-sa n'a aţițat pe nimeni la ata- 
curi încontra poliției, după cum n'a îndemnat nici pe poliţişti la 
prea zeloasa întrebuințare a cloburilor. Dar e incredinţa!, că ma- 
rea problemă a bogăției şi mizeriei trebue să se rezolve pe baza 
libertăţii cuvintului şi asociaţiilor. In ce priveşte roadele agita- 
tiei sale, acestea se văd deja şi azi. Acum doi ani asociaţia lv- 
crătorilor, unde d-sa are onoarea de a fi preşedinte, avea un 
număr întocmai de două ori mai mic decit il are in timpul de față, 
Acestea sint roadele directe. In ce priveşte pe cele de mai tir- 
ziu, mister Robinson, — senator şi mare fabricant, — ar putea cu a- 
cest prilej să ne spună cite ceva, fiindcă la propria sa fabrică 
ceasurile de muncă s'au micşorat incă de anul trecut, fără a se 
micşora şi plata. „Și mai prevedem cu mindrie,—adaogă :nister 
Gompers cu o ironie inimitabilă, —acea zi cind mister Robinson 
va trebui să mai ridice odată plata, fără sporirea zilei de lucru“... 
Instirşit mister Gompers ne-a comunicat, că are de gind să in- 
ceapă un proces în fața judecătorului acestui stat pentru Încăl- 
carea libertăţii întrunirilor, După cum se ştie, — spune d-sa,—în- 
vățaţii din această țară incă n'au reuşit să lămurească întrebarea 
despre naționalitatea. probiematicului sălbatic. Mister Gompers 
nu pierde totuşi nădejdea că judecata va reuşi în aceasta, şi că 
directorul poliţiei (cărula nu-i tăgădueşte de altfel respectul cu- 
venit) ştie chiar de pe acuma cite ceva în această privinţă. 

„intrun cuvînt,—așa sfirşea notiţa,— dacă lăsăm la o parte 
unele chestiuni delicate, care pricinuesc (poate cu tot dreptul) o 
învinuire,— mister Gompers se dovedeşte nu numai excelent ora- 
tor şi un fin om politic, ci şi foarte plăcut om de conversaţie, 
cărula nu i se poate tăgădui patosul sincer şi un înalt zbor de 
cugetare. Personal, mister Gompers e convins că d-sa, impre- 
ună cu tovarăşii de idei, aduc un adevărat serviciu ţării, întrodu- 
cind o organizaţie, o ordine, o conştiinţă şi o nâdejde,—iîn me- 
diul, în mizeria, în desnădejdea şi în justa indignare, ce uşor ar 
putea-o preface într'o pradă a anarhiei”... 

Citeva zile încă întimplarea din jurul Parcului Central mai 
umplu coloanele ziarelor din New-York. Reporterii cutreerară 
întreg orașul ; şi în redacţii apăreau diferite persoane, care văzu- 
seră în diferite locuri nişte oameni ciudaţi, care atrăgeau bănu- 
jala de identitate cu misteriosul sălbatec. Sălbateci s'au dovedit 
la New-York destui. Plecind dela primul desen, unii gentlemeni, 
mai mult sau mai puţin învăţaţi, îşi exprimară părerea despre 
naționalitatea lui. Aprecierile se deosebeau mult, dar pe măsură 
ce știrile deveneau mai numeroase şi mai exacte, concluziile în- 
văţaților gentlemeni începură a se învirti intr'un cerc din ce în 
ce mai mărginit. Cel dintălu se apropie de adevăr un oarecare 
mister Atkinson, luind ca punct de plecare „tendințele distrugă- 
toare ale necunuscutului și ura lui nemărginită faţă Ae civiliza- 
ție şi cultură“.  Judecind după aceste însuşiri, îl găsea de neam 
slav... Din nenorocire, tot cufundindu-se mereu în ipoteze, mis- 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ter Atkinson alătură de neamul slav pe EE din Caucazia 
şi pe Laponi, care trăesc în adincimile Siberiei ngheţate“. 

Apoi cercul din jurul persoanei misterioase se strinse tot 
mai mult. In notițele din ce în ce mai scurte, dar în schimb şi 
mai exacte, apăreau mereu noi locuri şi persoane, într'un fel sau 
altul atingătoare de persoana „sălbatecului“, Negrul Sam, cură- 
țitorul de ghete dela Brrdway, paznicul podului care a bănuit pe 
nenorocitul sălbatec de vrun atentat în contra podului din Bruclin, 
conductorul vagonului în care Mateiu a sărit într'o seară la Cen- 
tral-Park, alt conductor care-şi expusese viaţa răminind în pa- 
tru ochi cu sălbatecul într'un vagon electric, prin suburbiile pus- 
tii ale Bruclinului; însfirșit cucoana cu buclele pe timple, la care 
misteriosul sălbatic, de o statură colosală şi o înfățișare înspăi- 
miîntătoare, a sunat odată cu nişte scopuri necunoscute, dar de- 
sigur rele, pe cînd ea era singură în locuinţa sa... Din fericire, 
bătrina lady apucă să trintească uşa tocmai la timp pentru sal- 
varea vieţii sale. 


XXV 


Despre altă cucoană bătrină dela casa cu No 1235, în ga- 
zete nu se amintea nimic. Nu se amintea de asemenea nici des- 
pre Ana, care la amintirea lui Mateiu, pierdut fără veste, ofta 
numai din cînd în cind. Parcă s'a inecat omul; şi ea însăşi a 
nimerit ca o barcă int'un colţ de apă adormită. In fiecare zi, 
cind bărbatul şi locatarii bătrinei cucoane plecau, Ana ca o fee 
nevăzută apărea în odăile părăsite, stringea paturile, mătura po- 
delele, iar odată pe săptămină ştergea geamurile şi curăţea be- 
curile de gaz. In fiecare zi scotea gunoiul in stradă, de unde îl 
ridicau măturătorii, şi gătea pentru stăpini şi pentru dol gentle- 
meni care stăteau la masă cu ei. De două ori pe lună mergea 
la biserică împreună cu cucoana... In general, totul pentru ea în 
acest colțişor era ca la ca in ţară. Pănă la atita era totul ca 
în ţară, incit o tristeţă dureroasă o apuca pe fată : de ce a mai ve- 
nit aici, de ce a mai visat, a mai nădăjduit şi aşteptat; de ce 
s'a mal intilnit cu acel om înalt, îngîndurat şi straniu, care i-a 
spus atunci: „Soarta mea va fi şi ata, fetişoară”... Tinărul John 
şi Dima nu se arătau. Viaţa ei se scurgea în zile plicticoase, 
care se asemănau una cu alta, ca nişte picături de apă. A gă- 
sit aici tocmai ţara, după care ofta aşa de mult Lozinschi, — şi 
noaptea nu odată a plins amarnic în bucătărioara ei din subso- 
lul jos şi îngust... şi nu odată ar fi vrut să se întoarcă la acea 
clipă, cind a ascultat pe Mateiu, în loc să asculte pe tinăra e- 
vreică... Să se întoarcă îndărăt şi să înceapă altă viaţă, sa-şi 
caute altă soartă, poate mai rea, dar alia ?,,. 

Intr'o zi factorul, spre marea ei mirare, ii dete o scrisoare, 
Pe plic foarte exact stătea adresa ei, scrisă engiezeşte, iar sus 
—o stampilă de tipar: „Societatea unită a persoanelor, ocupate 
cu servicii casnice“,  Neinţelegind englezeşte, fata se adresă bä- 


FĂRĂ GRAIU 237 


trinei cucoane, cu rugămintea, de a-i citi scrisoarea Cucoana o 
privi bănuitor şi-i spuse : 

— Te felicit! Ai şi început intrigile cu turburătorii ăştia ! 

— Eu nu ştiu nimic,—răspunse Ana, 

In scrisoare era numai un bilet imprimat, cu invitaţia de a 
intra în societate, ca membră. Cifra cotizaţiei a uimit pe Ana, 
cind cucoana îi traduse ironic invitația... Totuşi fata strînse scri- 
soarea, şi citeodată o scotea și o privea cu o mirare ingindurată ` 
cine a putut so bage pe dinsa în seamă in această țară şi să-i 
scrie numele şi familia pe plic, aşa de corect ? 

Asta se petrecu incurind după intrarea ei în slujbă. lar 
peste citeva zile bătrina cucoană, cu un aer aspru, ii comunică 
o noutale: 

— Frumoase isprăvi,—n'am ce zice,—a mai făcut şi ästa. . 
al tău... Mateiu; parcă aşa il chiamă,—zise ea. Şi apoi să te 
mai increzi în cineva după infăţişare... Părea aşa de respectuos 
şi de smerit, 

— Ce s'a întimplai ?—întrebă Ana speriată. 

— A omorit pe un poliţist,—nici mal mult, nici mai puţin. 

— Cu neputinţă !—strigă fata, fără să vrea. 

Bătrina cucoană H arătă o grămadă de gazete, pe care i 
le adusese bărbatu-său, după ce persoana lui Mateiu începu in- 
sfîrşit a se lămuri. 

In imaginea fantastică era greu de recunoscut figura bla- 
jină a Lozişteanului, deşi tot se păstraseră unele trăsături şi 
forma bărbii. Apoi în numerele următoare fu dată fotografia 
lui Dima, de astădată în sarică şi căciulă de oaie, - ca compa- 
triot al celebrităţii dispărute. Bâtrina cucoană îşi puse oche- 
larii şi toată ziua citi gazete, comunicind şi Anei din cînd în 
cind ştirile citite, Se mira şi ea aflind că Mateiu a nemerit la 
meeting şi s'a arătat conducător al bandei de Italieni, care au 
dat peste cap poliţia, and mulţimea celor fâră lucru, ca să 
prade magazinele cele mai apropiate. 

— ŞI doar cit se părea de respectuos şi de paşnic, — zise 
cucoana, căzind şi ea pe ginduri, şi amintindu-şi figura supusă 
a lui Mateiu, ochii lui albaştri şi sinceritatea cu care sprijinea 
părerile ei. Da, da! Mai încrede-te după toate astea în 
infățişarea cuiva... 

Se uită cu bănuială chiar la Ana, gata să vază în ea pe 
complicea omului floros; dar privirea deschisă a fetei îi tm- 
prăştie bănuelile.. 

— E foarte iute la minie,—zise Ana, abâtută, aducindu-şi 
aminte de grozava minută a ciocnirii cu Paddi... Și... şi... ştiţi 
că.. Cum e scris acolo: şi-a intins buzele câtră mina lui... 
D'apoi el... vă rog... voia desigur să-i sărute mina. 

— Să-i sărute mina ?.. GI omori pe urmă ?... Destul 
de ciudat, —zise cucoana. În tot cazul, dacă-l prind, il sptn- 
zură numaidecit. Vezi, unde ajung aici toate... societățile... 
astea de tot soiul... Eu... pe aceşti Gomperşi!.. Caută să nu 
te atragă şi pe tine în reţelele lor... 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ana vedea că cucoana vorbeşte foarte sincer, iar intim- 
plarea cu Mateiu dădea cuvintelor ei o insămnătate şi mai 
mare. Dar cind, în lipsa cucoanei, fi veni altă scrisoare cu 
aceiaşi stampilă, se duse, pentru a i-o citi, nu la dinsa, ci la 
unul dintre locatari. Era un om tăcut şi aspru, care nu lua 
parte la jocurile de cărţi dela gazdă şi care nu vorbise Anei 
nici un cuvint de prisos. Acesta şedea veşnic în odaia lui, zile 
intregi scria, nu ştiu ce, şi făcea socoteli, in casă se vorbea 
că acesta „se crede inventator“, Fâră să ştie pentru ce, Ana 
avea pentru omul aspru respect şi o mare incredere în el, 

Acesta luă din mina ei scrisoarea şi conştiincios i o tra- 
duse cuvint cu cuvint. Conţinutul scrisorii miră foarte mult 
pe Ana: i se scria că comitetul societăţii a aflat, că miss Ana 
slujeşte în nişte condițiuni care, nefiind fixate, sînt mai întăiu 
umilitoare pentru demnitatea omenească, iar al doilea scad ni- 
velul general al salarului: zece dolari pe lună şi o zi liberă 
pe sâptămină sint cererile minimale, primite într'una din adu- 
nările „societăţii unite de persoane ocupate cu serviciile casnice“, 
In vederea aceasta I se propune din nou să intre ca membră 
a societăţii şi să ceară stăpinei sale urcarea salarului; altfel 
va fi socotită ca „duşmană a clasei sale“, 

Ana ascultă cu spaimă acest apel ciudat. 

— Atunci, ce are să fie cu mine ?—intrebă ea, uitindu-se 
la cititor, cu ochii cu totul rotunziţi şi neputind înţelege bine, 
cine-i scrie toate astea, şi cu ce drept. 

— Mă rog, eu în afacerile astea nu mă amestec, — răspunse 
cu asprime locatarul tăcut; şi se întoarse din nou cătră hirtiile 
lui. Dar între ochi și hirtie i se strecură fața speriată a drà- 
gălaşei fete, fngrozite şi desnădăjduite şi, intorcindu-se spre 
re cu necaz, omul îşi ridică, după obiceiul lui, ochelarii pe 
runte. 

— Ce, tot aici eşti ? — zise el, uitindu-se la Ana cu ochii 
lui miopi, care păreau că privesc In spațiu sau că văd ceva 
dincolo de ea. Ciudat: faţa ta mă impiedecă,.. Tu ceri păre- 
rea mea? lat-o: după credința mea, toate astea sint prostii. 
Am crezut şi eu odată in gugoşile astea şi mă antrenam, până 
am înţeles, că numai ştiinţa e în stare să schimbe toate rapor- 
turile omeneşti. Inţelegi: ştiinţa! Chestia se rezolvă nu în 
stradă, ci în biuroul savantului... laca aici (şi puse mina pe 
hirtie) se găseşte dezlegarea tuturor acestor întrebări. In cu- 
rind au să afle toţi... şi tu împreună cu ei. lar deocamdată — 
du-țe cu Dumnezeu, Faţa ta mă impiedecă dela lucru... lar a- 
facerea mea e mai importantă și pentru tine, mai importantă 
decit toată această fierbere şi încurcâtură“, 

Şi se plecă din nou deasupra desenelor şi socotelilor lui, 
făcind Anei semn cu mina să se ducă, Ana plecă la bucătă- 
rie, gindindu-se că nu chiar toate sint aici ca la noi, şi că ea 
ma văzut încă niciodată un domn aşa de ciudat, care să spună 
într'un fel aşa de mindru nişte lucruri așa de nelnțelese. 


FĂRĂ GRAIU 239 


Se gindi să se mai sfătuiască şi cu Dima şi Roza. La bi- 
serică trecea pe lingă Bork şi ştia drumul. Intro zi, cind 
cucoana rămăsese acasă și ea s'a dus singură la biserică, fata 
dete fuga la locuinţa cunoscută. Roza şi John lipseau iar Bork 
era foarte ocupat. Dela dinsul află numai, că Dima a plecat, 
fiindcă scrisoarea lui a ajuns insfirşit, şi că pe Lozinschi l-au 
luat cu dingti la Minnezota. Pentru Dima această piecare fu- 
sese tocmai la timp, fiindcă prietenii lui. Irlandejii, se împrâăş- 
tiaseră, Tamani-hall nu mai avea nici-o nevoe de serviciile lor, 
iar de lucru tot nu se gâsea... Celebritatea de o clipă şi apa- 
riția chipului său în gazete fu pentru Dima o slabă mingiere 
de pierderea prietinului. De aitfel publicul a încetat de a se 
interesa de incidentul dela Parcul Central, mai ales după ce se 
văzu că şi sănătatea lui mister Hopkins, pe care nici nu s'a 
gindit nimeni să-l omoare, s'a restabilit. S 

Istoria cu sălbatecul se retrase tot mai departe şi mai 
departe, pe pagina a 4-a, a 5-a, a 6-a; iar pe primele, în lipsă 
de alte lucruri de senzație, incepură să se arate peste citeva 
zile chipurile miss Lizzei şi al lui mister Freda,-— două persoane, 
cu totul incă tinere,— care cununindu-se fără consimţimintul o- 
bişnuit la Baltimora, făcură părinţilor, milionari cunoscuţi din 
oraşul New-York—o „surpriză neașteptată". Şi căpuşorul ve- 
sel şi buclat al miss Lizzei, cu nişte şireţi ochi negri, privea 
pe cititor din acelaşi loc, zugrăvit chiar de acelaşi creion, care 
schiţase decurind pe compatriotul nostru. 

Cit de uşor poţi deveni celebru in această ţară şi cit de 
scurt ţine celebritatea |... 

ȘI numal Dima şi Lozinschi citeau, ce mai puteau, des- 
pre Mateiu, gindindu-se cum ar putea ei găsi acuma pe bietul 
inecat fără urmă in acest ocean omenesc... 


XXVI 


lar însuşi pricinuitorul acestei emoții a publicului, în ziva 
celebrului meeting, plecă inspre seară cu trenul expres spre De- 
troit, spre Beffalo, spre Niagara şi spre Cicago... 

Cum a nimerit în acest tren, aproape nu-şi mai putea aduce 
aminte mai apoi nici tl... Cind mulţimea s'a oprit, cînd a inje- 
les şi el că m'are să mai fie nimic şi că nici n'avea ce să fie, 
decit ceva rău de tot, cind văzu înstirşit pe Hopkins în ace- 
laşi loc unde căzuse, cu faţa albă ca a unui mort şi cu ochii 
închişi, Mateiu se opri uitindu-se sâlbatec jurimprejur, şi sim- 
tind că în acest oraş pe dinsul îl ajunge însfirșit adevărata 
peire... Din această clipă el deveni din nou copilul părăsit 
şi urmă cu supunere pe un lungan de Italian, care-l luă de mină 
şi | duse cu el in fugă. ' 

Trecură piaţa in fugă împreună cu alții, apoj intrară in- 
tr'o stradelă, apoi se coboriră într'un fel de pivniţă, unde mai 
erau încă vr'o zece fugari, unii posomoriți, alţii, pecit se på- 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rea, mulţumiţi de rezultatul zilei. Posomoriţi erau cei bătriai, 
en fe ura de tineri, intre care şi lunganul care scăpase 
pe Mateiu, Era tocmai acel tinăr de dimineața care înaințe de 
Inceperea meetingului lovise pe Mateiu pe umăr şi-i pipăise muş- 
chii. Voiosului flăcău fi plăcuse mult, pe cit se vede, felul 
cum Mateiu ştiuse să bage în draci poliția. impreună cu alţi 
cîțiva tovarăşi flăcăul urmă pe Matelu, care curăţise drumul ; 
dar apoi, cînd mulțimea se oprise, neștiind ce să mai facă, işi 
făcu socoteală că acum nu mai râmine altceva de făcut decit 
să se ascundă, fiindcă afacerea începuse să ia o întorsătură se- 
rioasă... Crezu deci de datoria lui să ingrijească şi de ciuda- 
tul necunoscut. 

Din stradelă Mateiu fu întrodus într'un fel de încăpere 
lungă, îngustă şi destul de întunecoasă. Aici se adunară vr'o 
douăzeci de oameni de tot felul de naţii, care simțindu-se în 
afară de primejdie, discutau evenimentele zilei, discutau foarte 
aprins : unii găseau că meetingul degeaba a fost stricat, alţii do- 
vedeau că dincontra, totul a mers bine şi că faptul ciocnirii cu 
poliţia are să producă o impresie şi mai bună decit discursu- 
rile prea cumpâtate ale lui Gompers. Toate acestea aduseră 
insfirşit la intrebarea : ce să facă ei cu ciudatul necunoscut ? 

II împresurară cu întrebări în tot felul de limbi, dar Ma- 
teiu îi privea cu ochii lui albaştri, în care se vedea inima 
strinsă de durere, şi repeta... Minnezota... Dima... Lozinschi ., 

In sfirşit tînărul lungan ajunse la concluzia cå nu rămine 
altceva de facut decit să îmbrace pe Mateiu în alte haine şi 
să-l trimită cu drumul de fier la Minnezota, Găsiră o haină, 
care deodată începu să pirie din toate cusăturile, cînd i-o in- 
tinseră pe trup; apoi aduseră un coafor dintre membrii acele- 
iaşi societăţi. La început Mateiu încercă să se impotrivească, 
dar cind tinărul vlăjgan, printr'un gest foarte elocvent, H arată 
grumazul şi semnul unui laţ,— Mateiu înţelese şi se lăsă supus 
la vola soartei. Peste zece minute, îl privea pe Mateiu într'o 
oglindă mică o faţă străină, cu mustăţile tunse şi cu o lopăţică 
mică in locul bărbii. 

Tînărul il lovi pe umăr, Lozinschi înțelese că acești oa- 
meni se îngrijesc de dinsul, deşi se mira de nepâsarea şi ve- 
selia neinţeleasă cu care priveau ei starea lui tristă. Ori- 
cum, spre seară, cu totul schimbat, urmă supus pe tinerii săi 
tovarăşi la staţia drumului de Der, Aici ii luară banii, soco- 
tiră cit trebue, şi-i deier restul (nu prea mult),—împreună cu 
biletul pe care i-l puseră subt panglica pălăriei. Inainte de 
plecare tinărul lungan mai aduse două sticle de cidru, o pine 
mare albă şi ceva fructe. Totul fu pus într'un coş. Toate as- 
tea mişcară până în fundul sufletului pe Mateiu, care îmbrăţişă 
cu putere binefăcător. 

a — imi esti ca un frațel—zise Mateiu. Niciodată n'am să 
te uit...” Lunganul îl lovi pe umăr şi întreaga ceată, rizind ve- 
sel şi făcindu-i semne de prietinie, petrecură cu ochii trenul, 


Paragrafe sehematice asupra omului mediocru 


Dacă o ființă de pe altă planetă ar putea studia literatura 
universală terestră, ar ajunge să creadă că omenirea se compune 
din eroi, demoni, caricaturi şi simboluri. Intr'adevăr e surprin- 
zător ce rar a fost descris omul mijlociu, omul ca toţi oamenii. 
Acelaşi idiosincrasie o arată literatura pentru viața de toate zi- 
lele. Chiar realismul şi naturalismul—cu excepții, în special a 
lui Fiaubert—au o predilecție pentru tipurile personale şi pentru 
situaţiile violente. Cit de bine şi de frumos însă poate fi scos 
in relief omul mediocru, cind e expus pe fondul cenuşiu al vieţii 
mediocre o arată romanul lul Tristan Bernard: Les mémoires 
d'un jeune homme range. 

„Cind iubeşte omul, nu se gindeşte la bani“. „Fără amor 
viaţa gar prett nimic“. „Un animal are cite odată inimă mai 
bună decit oamenii“, „Pianistul X are tehnică, dar n'are senti- 
ment”. „Oamenii din ziua de azi nu mai sint oameni întregi, ca 
cei de altă data“, Exploatarea frazelor de acest Soin în folosul 
artei literare, punerea in valoare a nimbului tern de plictiseală 
şi mediocritate cara le înconjoară e o raritate. 

Intre locurile comune e unul care a ajutat probabil la de- 
precierea banalului în literatură : „Ce bine ar fi dacă am putea 
scăpa de mediocritatea asta a lumii noastre !* afirmă omul mij- 
'ociu din subimpärțirea celor romantici şi pretenţioşi. „Eu aşi 
fi vrut să trăesc în alte vremuri, cind viaţa nu era banală ca 
cea de atum”, Locurile comune sint în general adevăruri ca 
acele ale lui Monsieur de la Palisse sau neadevăruri. Cel de 
mal sus e de speța a doua. O lume lipsită de banalitate e ini- 
maginabilă. O viaţă care să nu fie de toate zilele va fi un non 

ens atit timp cit viaţa se va compune din zile. Dacă toţi oa- 
meniji ar deveni de zece ori mai deştepţi, mediocrii de acum ar 
rimine şi atunci mediocri, adică la mijloc intre cei relativ deş- 
tepţi şi cei relativ proşti: Banalitatea nue © nenorocire acci- 
dentală, ci un fapt fata! şi mai ales logic, până într'atit tacit 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu i se poate gindi contrariul. Din acest punct de vedere ea 
e venerabilă, deşi cam antipatică, iar forma trecătoare pe care 
a îmbrăcat-o în timpurile noastre ar merita mai multă atenţie. 


+ 


Rolul biologic al inteligenții e să călăuzească acțiunea. Astfel 
omul mediocru, om normal par excellence, gindeşte atit cit şi intru 
cît i-o cer interesele multiple şi variate. O singură p'oblemă subt 
mil de forme se prezintă spre rezolvare minţii mijlocii. Care 
e calea cea mai potrivită spre a ajunge la scop? Numai inte- 
ligențele hipertrofiate se emancipează intr'un grad oarecare, În- 
cît gîndirea pentru ele să devina o plăcere, un scop în sine, şi 
să înceapă a lucra pe cont propriu. Astfel de îndeletnicire de- 
sinteresată însă e un lux pe care relativ puţini oameni și-l per- 
mit. E evident marele folos pe care omenirea îl trage de pe 
urma locurilor comune: O enormă economie de gindire. De cite 
ori e indiferent pentru interesul propriu dacă gindeşti așa ori 
aşa, omul mediocru face apel la o opinie curentă pentru a reuşi 
să nu mai pindească de loc. In felul acesta satisface cu mini- 
mum de efort exigenţele sociale ale conversaţiei, „Vorba a fost 
dată omului ca să-şi poată ascunde gindul“, dar desigur și pen- 
tru ca să-și poată ascunde inexistenţa gindului. 

Faptul că omul mediocru ţine să dee aparența gîndirii a- 
colo unde aceasta nu îi e necesară—,obligativitatea opiniilor“ 
numeşte Caragiale acest fenomen— inseamnă că recunoaşte su- 
perioritatea inteligenţelor hipertrofiate. Dar de ce opinia care 
nu poate aduce folos, opinia pentru opinie, a inspirat ea acest 
respect ? De ce clasificarea curentă a valorilor pune inteligența 
intre calităţi? Ar fi doar mai logic ca oamenii mediocri să a- 
plice eforturilor inutile epitetul de „nebunie“ sau prostie. Ex- 
plicaţia e, cred, că deseori gindirea mai intensă călăuzeşte mai 
bine și că în acest caz omul inteligent capătă avantaje asupra 
celui mediocru pe tărimul practicei ; deseori şi nu totdeauna, 
căci aceasta se întîmplă numai cînd inteligența nu se desvoltă 
in dauna voinţii sau a vre-unei alte funcțiuni sufleteşti şi cind 
nu tulbură prin aceasta echilibrul necesar acţiunii, Afară de 
aceasta multe din rezultatele eforturilor desinteresate îşi gasesc 
aplicaţie practică şi in acest chip dau roade pentru alţii. Ast- 
fel s'a făcut că oamenii cu intelegența supra-normală au fost 
recunoscuţi ca superiori celorlalți, iar locurile comune nu sint 
decit rezultatul unei încercări nedibace a celor din urmă de a 
SE opinia  desinteresată, apanagiul exclusiv a celor 

ntăiu. 

Acesta nu Înseamnă că un „supra-mediocru“ nu poate să 
spună o banalitate. Dar tocmai atunci simţi contrastul între 
repetarea papagalicească și moartă ce o ai în memorie şi afir- 
majia vie, simţi că locul comun a fost gîndit din nou, desigur 


PARAGRAFE SCHEMATICE ASUPRA OMULUI MEDIOCRU 245 


după multă vreme. De asemenea, de cit 
spune o banalitate, DH vrea prin aceasta `E d wi ES ina 
cata Explicajia a m Sus priveşte numai e 
"THE, Acum ele au intrat demult în obicei 
rit ohennig! eene ca să fii in rind cu eech 2 Ee 
şa dar, celace caracterizează mai ales omul 
nu e atit incapacitatea cit lenea intelectuală. El e E 


tilneşti cu mirare uneori, inir'o carte din cine ştie ce 
pai magi tea d p a seis? obiceiuri atit de GER See Zei 
epărtate, con i 
d EE p eraţii şi păreri auzite cu o zi înainte 
Am văzul că locurile comune sint nişte pseudo - 
cotite de acei ce le-au făurit ca o garaitusă A pearl acer 
de cuvinte de ordine servind cel mult ca semne de recunoaş- 
tere între mediocri. De aici a rezultat un fond universal de 
desconsiderare a opiniilor in general. Pa cind acţ unile oame- 
nilor sint totdeauna inlănţuite în chip logic, opiniile ce le e- 
nunţă la interval de citeva minute se pot bate cap în cap intre 
ele fără ca autorul lor să se lase cit de puţin emoţionat de a- 
ceasta. Şi e natural să fie aşa, căci acţiunile au un sens prac- 
tic pe cind opiniile n'au decit valoare decorativă. Din milloa- 
nele de creştini care au luat parte la războiu n'am auzit ca 
vre-unul să fi refuzat să intre in luptă, pentrucă religia lui îi 
opreşte de a ucide, Preceptela de cinste abundă la pungaşi ca 
la toţi ceilalţi Oameni, chiar cind nimeni nu mai poate fi på- 
câlit prin ele, şi aceasta din inconştiență şi din obiceiu. Si în 
felul acesta, vorba locului comun, Între teorie şi practică s'a 
săpat o prăpastie. 


Oricit s'ar strădui estetica să stabilească pentru frumos 
norme de judecată cu valoare universală, un lucru nu-l va pu- 
tea tăgădui: O percepţie, în sensul larg al cuvintului cores- 
punde unei realităţi obiective atunci cind e aceiaşi ia toţi oa- 
menii. Aceasta e însăşi definiția realităţii obiective. E un a- 
devăr obiectiv că luna e rotundă pentrucă marea majoritate a 
oamenilor o percep astfel, iar excepţiiie sint destul de rare ca 
să le putem numi nebuni. Ar îi îns greu să aplicăm culva a- 
celaşi epitet pentrucă nu-i place Rubens Spre exemplu, 

Cum nu există probabil doi oameni cu gusturi ab- 
solut identice s'ar putea zice ca fiecare om are estetica sa, da- 
că înţelegem prin acest cuvint descrierea sistematică a aces- 
tor gusturi. mparind între ele esteticele individuale le-am 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


putea împărți şi subtimpărţi obţinînd astfel o clasificare a oa- 
menilor din punctul de vedere a gustului estetic. Una din subt- 
împărțirile acestei clasiticaţii şi cea mai cuprinzătoare s'ar numi 
omul mediocru. 

Cei mai mulţi din oamenii mijlocii n'au o singură estetică in- 
dividuală ci două : una sinceră şi cealaltă de paradă. Căci nu cred 
că se poate susţine serios că majorităţii oamenilor cul le face 
cu adevărat mai multă plăcere să asiste la o comedie de Shakes- 
peare decit la orice comedie modernă franțuzească ; nici că sim- 
toniile lui Beethoven plac in general mai mult decit șanso- 
netele sentimentale; nici că enorma majoritate a vizitatorilor 
unei galerii de pictură găsesc, în afară de vanitate, vre-o plă- 
cere În contemplarea prelungă a pinzelor. Şi cu toate acestea 
cht de puţini sint acei sinceri care să recunoască lipsa de sa 
tisfacţie estetică în toate aceste ocazii! Cei mai curagioşi mår- 
turisesc nepricepere pentru una cel mult din arte, afirmă cu 
melancolie spre exemplu: „Eu nu reuşesc să gust pictura H, 
reciştigă însă stima semenilor răminind cu atit mai fervenţi 
admiratori al geniilor consacrate în muzică şi literatură. Pe cit 
le îngădue vanitatea, oamenii scapă de tirania ecteticei de pa- 
radă şi se întorc la ce le place cu adevărat. Dar e greu de 
hotărit care din cele două estetice mediocre are prioritatea; o 
experiență crucială ar fi poate comparaţia între numărul edi- 
(ier lui Shakespeare cu acele ale lui Georges Ohnet. 

Prefăcuții aceştia îşi dau sama de realitatea gusturilor lor sau 
reuşesc să se înșele şi pe ei înşişi ? Credea, de oarece singurul 
lor interese să pară că le plac anumite lucruri, nici nu se mai in- 
treabă dacă sînt sinceri sau nu; aceasta ar fi gindire inutilă şi 
le-ar distrage şi atenţia. De sigur însă că siirşesc prin a a- 
vea celace s'ar putea numi une claque intérieure, despre care 
au uitat că e angajată chiar de ei şi care aplaudă sau Huer 
după hotăriri luate dinainte. Corelatul acesior aplauze interne 
sînt opiniile curente despre gloriile artelor. Totdeauna Musset 
e un delicat sentimental care caută să-şi ascunda rănile subt o 
ironie falşă şi indurerată; Anatole France—un sceptic şi un dé- 
molisseur dar, ce e dreptul, foarte fin; Mozart—cam super- 
ficial, deşi melodios gi dulce spre deosebire de Beethoven, pro- 
fund şi pasionat,— şi aşa mai departe. Prefăcătoria e atit de 
mare Touch deseori omul mediocru nu are încredere complectă 
în ceiace H face puţină plăcere adevărată. Deaceia admiră 
mai tare scriitorii vechi care sint cu desăvirşire strâini de sen- 
zibilitatea lui eminamente actualistă şi a căror valoare îi pare 
inatacabilă, ascunsă după admiraţia tradiţională papagalicească 
a atitor generaţii. 

Uniformitatea gusturilor de paradă a fost probabil cauza 
care a făcut să se creadă că sentimentelor de frumos le-ar cores- 
punde calităţi obiective a lucrurilor şi că s'a facut încercarea 
de a construi o ştiinţă a acestor calităţi. 

Cina dă acest tiranic cuvint de ordine care adună audi- 


PARAGRAPE SCHEMATICE ASUPRA OMULUI MEDIOCAL 247 


tori la concerte în loc să-i la 
-i lase liberi să se dis d 
se me och oneşte oameni dela căminurile ip Se geg 
acelaşi e, de pictură ? care prin nenumărate isprăvi de 
de se moară În germene o bună parte din posibilităţile 
am aaa E menirii culte? Desigur supra-mediocrii care 
în gusturile lo Kai Sint admiraţi şi imitaţi. Dar aceştia, liberi 
Pe lenea Èk ` dependenţi de orice opinie curentă, nu se po- 
mitate în ad c intre ei, nu prezintă nici pe departe aceiaşi unifor- 
te majoritatea atatua E, maloriatea decide 
vă, nu cea absolută. D i 
x Det eh gt schematic, din 10 scriitori 9 vor pi Pie 5 
mai mulți der eege EI 12 vor face cei 
Această majoritate va decide moda ; far de ct ya bape 


impotrivă, admirația se va stabiliza, moda, graţia lenei intelec- 


tuale se FA 
glorie. va menţine de-a lungul generaţiilor luind numele de 


Sach ri reia de vedere al gusturilor sincere oamenii medi- 
aie rei feluri, după cum preferă sentimentalismul, ac- 
E ai 
ahare de vin auzi un va i 
d LES Dee Airuns cu plăcere de un che i gen Co 
ege n ind se schimbă anotimpul, al citeodată ud : 
as uda Cheap ce nu se poate carecteriza mai ges 
oe: 2 gt Sau zgomotele uniforme şi şterse ale unei 
Gëf, n țară iţi produc iarăşi o impresie similară 
ave Sen e sentimente vagi şi pătrunzătoare sint poezia o- 
tallsmul. Mediocrilor wv EISE, Cu Sentimen- 
, i le plac tabl 
ar ge un lac pe care water barcă pei d "indra. 
g ch Cu GG Şi şansonetele nostalgice, romanele şi filmele 
ëmge ubire ideală. Aceste firi sentimentale manifes- 
rr ela ce Den odată sincer pentru noroiul prozei şi bru- 
de o cară xplică prin această fire eventualele uri 
ne pr că ; subliniază cu o deosebită mulţumire de sine 
SC a “pri şi sensibilitatea lor poetică faţă de persoanele 
SC Opus, Au adesea într'un grad mai mare sau mai ic 
p “poziţie roie alcoolism. e 
rul cu predilecție pentru acțiune sa 
(ex pri pe cele sentimentale, şi Ze pari aal eta 
ae aa CR în repeziciunea cu care sfirşeşte romanele 
ba em aceasta. Ce se intimplă, mai ales ce se va în- 
Kan resează ; felul cum sînt povestite faptele îi e in- 
, a i 
nu piardă interesul. Preferă filmele şi pri re de H 


248 VIAŢA. ROMINEASCĂ 


ediocrul eroic ocupăo poziţie cam mijlocie între ceilalţi 
doi. Dela cel dintăiu are GË An? dela cei de al doilea et 
dilecţia pentru acţiune. Dar se entuziasmează numai pen x 
acțiunile eroice şi generoase, indiferent de onorabilitatea ep 
priei lui persoane. li plac aşa numitele fraze sublime şi 5 
cursurile moraliceşti. În literatura şi fn filmele lui prefera e, 
personagiile se sacrifică pentru onoare, patrie sau amor. dë 
timp de războiu se Gr? voluntar sau regretă cel puţin 
jurările nu i-o permit, 
Re eer că Kg trei tipuri se găsesc rar în stare 
ură. Omul mediocru prin excelenţă are cite puţin din toate. 
De aceia romanul sau fimul sentimental, pasionat şi eroic co- 
respunde aspirațiilor estetice fundamentale ale omenirii. 


loan Gherea 


„Conu Leonida faţă cu reacţiunea“ 
(Note pe marginea cărților) 


——— 


Conu Leonida este tipul comic cel mai «cult» din comediile 
lui Caragiale şi in același timp cel mai sărae sufletește, 

Pe un Nae lpingescu, Caragiale ni-l dă fragmentar şi în 
treacăt, incit nu putem avea sentimentul întregii lui sărăcii de 
suflet. In orice caz fiind mai puţin «cult», această sărăcie nu 
are mijloace să se facă perfect evidentă. Pe Conu Leonida insă, 
Caragiale ni-l dă in intregime. 


Afară de aceasta, dacă opiniile celorlalte tipuri (chiar şi ale 


„ui Farfuride şi Caţavencu) sint numai concluzii ale filozofiei lor, 


Conu Leonida îşi expune însăşi concepția lui asupra vieţii, 

E interesant a vedea această concepţie şi cauzele ei, pen- 
trucă în Conu Leonida Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de 
oameni; mai mult, o stare de spirit mai răspîndită decit psicho= 
logia unei singure clase. 


> 


Sint puţine condiţiile de viaţă, în lumea de azi, care pot 
îngădui unui om să se desvolte intreg. Diviziunea muncii exer- 
cită anumite facultăţi pe socoteala altora. 

Numai o singură condiţie poate desvolta armonic toate fa- 
cultăţile, aceia în care vieţuește țăranul, D. C. Stere a arătat 
acest lucru în articolul «Omul perfecta. Contactul imediat cu 
natura, pe care trebue go înțeleagă ca să-i stoarcă roadele, viața 
pe cimp, munca, prevederea. preocuparea de unelte, etc., aşa 
dar exercițiul divers al Înteligenții şi al voinţei, cu cortegiul de 
sentimente legate de această viață—iată condiții care pot face 
din ţăran un kee complect. Mărginit, binelnţeles, aproape sălba- 

t 


250 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


ralele cu raporturile externe. lar raporturile externe, care au pro- 
vocat conţinutul şi evoluţia sufletului uman în nenumăratele zeci 
de veacuri ale istoriei speciei, sînt acele pe care le numim, cu 
n cuvint, natură. 

s Dar ţărânimea nu este numai clasa care stă în imediată a- 
tingere, activă şi pasivă, cu natura adică cu un complex variat 
de fenomene. Ea este şi clasa care, mai ales altădată, işi era 
de ajuns sie însăşi, creîndu-şi aproape tot ce-i trebue. Ea este 
omenirea încă nediferenţiată, cum a arătat tot d. Stere în „So- 
cialdemocratism sau poporanism ?* Aceasta e încă o cauză, pentru 
care sufletul unui ţăran e şi primitiv, dar şi complect. 

Ca să găsim tipuri şi complecte şi superioare, trebue să le 
căutăm la Grecii antici şi—mai reduse insă—în vremea Renașterii. 

In civilizația modernă, cu extrema diviziune a muncii şi cu 
adaptarea sufletului la lucruri tot mai artificiale (în înţelesul e- 
timologic al cuvîntului), omul îşi cultivă excesiv unele facultăţi, 
poate ajunge (în anumite domenii) o fiinţă superioară, dar nu mai 
e complect. De o bucată de vreme, simțind neajunsul acestei 
specializări care reduce ființa umană, unele popoare, mai ales 
Anglo-saxonii, caută să dea generaţiilor nouă o desvoltare armo- 
nică printr'o educaţie integrală, care să pună în activitate cit 
mai multe din facultăţile omului, 

Dar nu toate specializările reduc pe om în același grad. Dela tä- 
ranul lui Coşbuc (idealizat, dar nu falșificat) şi pănă la un co- 
pist sînt atitea trepte de des-complectizare. 

Cu ce realitate are de a face un mic funcţionar de biurou? 

Cităm din „Blana lui Isaia“ a d-lui Brătescu-Voineşii: 

„Acum fiecare e la locul său. In odaia dinspre stradă şe- 

ful serviciului judeţean al pretecturii conceptează rezoluţiile ve- 
nite de sus ; aici in arhivă unul țăcănela maşina Yost, —alţi doi 
scriu felurite adrese; altul munceşte la un tablou cu rubrici în- 
curcate, —al cincilea coase dosare ; iar Isaia Vasilescu, registra- 
torul, cu ochelarii pe nas, trece tacticos in registrul de intrare 
hirtiile sosite“. 
„sala scrie: 12,8,58 . idem... idem... La dirigintele oficiu- 
lui postal, loco. a comunica unde se găseşte aparatul tele fonic, 
care până la 1 lule curent era instala! la fosta primărie Urseni, 
devenită Vişineşti... 

11,850... idem... idem... La primăria Pietroșița cu ordonanța 
de plată No. 5,749 a se da tribunalului...” 

Și aşa copiază biet Isaia zile după zile şi ani după ani, 
pănă ce ajunge pensionar ca Conu Leonida, 

Țăranul are de-aface cu natura; meseriaşul cu materia 
primă pe care o transformă «innobilind-o» ; filologul cu fenome- 
nul limbă ; Kant cu actul de cunoaștere al omului, şa. m. d. 

Cu ce realitate are aface Isaia Vasilescu? Cu nici una. 
Nici măcar cu copia unei realități cit de mici, ca un cetitor de 


„CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACŢIUNEA“ EI: 


nuvele, care vine in contact cu o porțiune din realitate trecută 
prin capul altuia, 

nu Leonida e ilustrarea acestei sărăcii. El e atit de mi- 
zer sufletește, pentrucă e un Isaia Vasilescu, şi încă pensio- 
nar, adică un om care nu mai are de-aface nici cu umbra unei 
umbre de realitate, 

De altmintrelea toate tipurile din comediile lui Caragiale ` 
din cauza ocupaţiilor lor neserioase, adică fară legătură cu rea- 
lităţile adevărate ale vieţii - sufăr de această goliciune de suflet. 
Unul din marile merite ale lui Caragiale este de a fi ştiut 
sá pună pe aceste tipuri să-şi exprime neantul sufletului lor, de 
a H zugrăvit conţinutul acestui zero. 

Acela care are o atingere mai serioasă cu realitatea, vreau 
să zic cu o realitate mai serioasă, e Jupin Dumitrache (Bag de 
samă câ am ajuns advocatul lui,..). Jupin Dumitrache e cheres- 
teglu : trebue să ştie preţul pieții, să aleagă marfa, s'o vinda, 
să ştie dela cine să ceară mai mult, cui poate da pe datorie, 
etc. Insfirşit, dacă nu-şi dă samă de o redusă, dar, totuşi, com- 
plexă realitate, ajunge la faliment. 

E semniticativ pentru concepția lui Caragiale şi dovedeşte 
dibăcia sa de a se mişca printre nuanțe— faptul că atunci cind 
i-a plăcut să dea unui funcţionar un rol tragic, adică să-l ia 
in serios (şi acest lucru l-a făcut numai o singură dată)—i-a dat 
cel puţin o însărcinare care poate pune pe un mic funcţionar in ă 
legătură cit de mică cu o realitate. E vorba de Anghelache din 
„Inspecţiune“. Acesta e casier, adică un om care minueşte lu- 
cruri concrete şi are o răspundere serioasă. Și atunci nici 
nu l'a mai numit lonescu şi Popescu, Lache ori Mache, cum 
îi cheamă pe toţi funcţionarii din schițele lui. Şi intimplarea 
fiind de data asta serioasă, acest Anghelache vorbeşte normal, şi 
normal vorbesc şi toţi ceilalţi funcţionari mici, aceiaşi funcţic- 
nari din toate „Momentele“, unde vorbesc caragialeşie. Să re 
observe apoi că aici Caragiale nu-i numeşte pe nici unul, căci 
trebuia să le zică lonescu şi Mache, şi aceasta nu se putea, pentrucă de 
data asta acești funcţionari sint oameni, sint adine îngrijoraţi de 
soarta colegului lor, Numele lor caragialeşti ar fi stricat toată atmos- 
fera bucății. lar să-i numească altfel, nu putea, fiindcă orice 
adunare de „amici“, la el e alcătuită intotdeauna din Popeşti şi 
Mach, —şi nu se putea desminţi. Dar aceşti funcționari, în pe- 
regrinaţiile lor prin oraş ca să găsească pe Anghelache şi să-l 
vestească de inspecția de a doua zi, daude un coleg al lor, care 
petrecuse toată noaptea aiurea. Acesta neavind un rol în această 
afacere serioasă şi deci fiind un simplu „amic” din „Momente“, — 
Caragiale îi poate spune pe nume. Și-l cheamă, fireşte, Mache, 

Aşa dar, contact cu orealitatt— eveniment tragic — nume se- 
rios—toate acestea merg împreună. 

„ ln opera sa cu adevărat tragică, de pildă în Năpasta, a 
ales oameni din altă lume, şi anume țărani, oameni intregi, Nu 


3 


252 VIAŢA ROMINPASCĂ 


putea încredința roluri atit de serioase şi de tragice et aripa mm 
Aceştia au la Caragiale însărcinarea să reprezinte ridicolul, Incă 
odată, cind i-a trebuit un tirgovăţ pentru o neînsemnată in- 
tîimplare tragică— aţi văzut ce a făcut, ce revoluţie intreagă în 
toate procedeele sale. 

nalizind „O noapte furtunoasă“, vorbeam de aversiunea lui 
Caragiale pentru oamenii, care s'au îndepărtat de simplicitatea 
naturală din cauza „culturii“. Dar acei de care vorbim acum, cei 
goi la suflet, pentrucă nu au de-aface cu realităţi, sint exact a- 
ceiaşi de care vorbeam acolo. Ciobanul de pe Ceahlau, călugăriţa dela 
Varatic, birjarul (vezi acel articol), —existau serios pentru Cara- 
giale, nu numai fiindcă nu erau, cum am spus atunci, pervertiţi 
de „cultură“, ci şi — în fond e cam acelaşi lucru — fiindcă erau oameni 
in atingere cu nişte sarea g 

Să revenim la Conu Leonida. Dacă are sufletul pustiu, în 
schimb e „cult“. „Ei! domnule, zice el Efimiţei, cîte d'astea n'am 
cetit eu, n'am păr în cap !". Şi 'n adevâr a cetit mult—in ca- 
lendarele şi gazetele de pe vremuri (inferioare celor de azi), 
EI e tipul simili-culturii cel mai caracterisțic din opera sa- 
tirică a lui Caragiale. E atit de „cult“, atit de plin de idei, 
incit il simțim incapabil de a cunoaște, de a gindi vre-o reá- 
litate cit de simplă. Aşa de pildă, îl simţim incapabil de a istorisi 
faptele „revoluţiei dela 11 Februarie“, pe care o admiră. EI e lipsit 
de gustul unui om norma! pentru realitate. Ceiace-ţi poate povesti un 
om simplu, el nu mai poate. Pentru el sînt importante „ideile“ 
lui, nu faptele întimplate. Pentru reținerea acestora nu are nici 
seriositatea nici obiectivitatea necesară. Din fapte nu ia decit 
celace-i ilustrează ideile, şi faptele nu le-a văzut decit conform 
cu aceste idei. Și nu le poate ingira decit numai în funcțiune de 
cancepţiile pe care ţine morţiş să le împărtășească Efimiţei. Conu 
Leonida e aşa dar lipsit cu totul de realism, fiindcă e rupt total 
şi iremediabil de realitate. Am spus altădată că e tipul palavra- 
giului. Şi 'ndevăr, palavragiii vorbesc, dar nu pot povesti. 

Dar să facem cunoştinţă mai de aproape cu „cultura“ lui. 

Conu Leonida are cultură politică și cultură ştiinţifică, O 
miostră de cultură pur ştiinţifică este teoria nevricosităţii-curio- 
zităţii-ideei-fandacsiei-ipohondriei. Ce departe sintem de Jupin 
Dumitrache şi de alte tipuri din Caragiale, care nici idee n'au de 
geneza şi procesul complicat al psichozelor. 

Dar în politică cultura lui e și mai bogată, EI are, tot din 
ziare, cunoştinţi varii şi tot atit de serioase, caşi în psichiatrie, 
pe care le exprimă cu acelaşi stropşire a limbii, semn al nepri- 
ceperii lucrurilor şi ideilor. Conu Leonida cunoaşte istoria con- 
temporană a Europei, din care se inspiră în concepțiile sale po- 
litice generale şi în cele cu privire la patria sa. El apreciază 
mai ales pe „Galibardi“, pe care Papa, ca să-l îmbune, l'a pus 
să-i boteze un copil („şi-a găsit omul naşul“, zice Efimiţa tri- 
umfător şi cu humor). 

Afacerea cu „Galibardi* şi cu incuscrirea cu Papa nu e o 


LEY 


„CONU LEONIDA PAŢĂ CU REACŢIUNEA“ 253 
————— > CECO O O O OOOO 


simplă glumă. Nimic în Caragiale nu e simplă lumă 

„haz“, de care ride spectatorul, este semnificativ. în en b Ze 
de haz, Caragiale condensează caricaturiztad Stări de suflet şi 
concepții curente, (Aceasta este cauza pentru care hazurile a- 
Cestea au prins şi au ajuns de domeniu public). „Galibardi” este 
revoluţionarismul eften al gloatei patruzecioptiste. (In „Boborul“ 
e unul care a luat lucrul mai în serios şi a făcut parte din cei 
o mie ai lul Garibaldi), lar botezul copilului Papei este incultura 
crasă, ori mai degrabă pseudocultura celor cultivați din gazetele 
lui Rică Venturiano şi discursurile lui Farțuride şi Caţavencu. 

Faptul că Conu Leonida e „republican“, — că adică în el 
Caragiale satirizează o anumită nuanţă a liberalismului romin-— 
nu are importanţă, pentrucă nici acea nuanţă liberală n'a avut 
vre o însemnătate în istoria țării, Socotind insă, ca toată lumea 
că acesta e intelesul comediei, am făcut altădată greşala de a 
deprecia semnificația acestei comedii. 

Importanţa ei este cu totul alta. In această comedie Ca- 
ragiale pune concepțiile curente ale unora şi chiar stările sufle- 
teşti ale noastre ale tuturora în gura unui tip de pe cea din urmă 
treaptă intelectuală, ceiace-i permite să dea o formă barocă şi cu 
atit mai pregnantă acestor concepţii şi acestor stări de suflet, 

Definiţia republicii— „nu mai plăteşte niminea bir“, fieşte- 
care cetăţean ia cite o leafa bună, toţi într'o egalitate“, —e in- 
suşi idealul (dus la ideal) al zdrobitoarei majorităţi a tirgoveților 
romini, care „se nasc bursieri, trăesc funcţionari şi mor pensio- 
wäer wier ai lor asemenea fericiţi, . 

. 5, Cu alte cuvinte, idealul de a trăi din bud et, di 
indirect (de pildă subt formă de „industrie e r en 
numita „lipsă de iniţiativă individuala“, e „funcționarismul“, —ea 
tot ceia ce deplingem, de mai bine jumătate de secol, cînd voim 
să facem pe teribilii. E cu alte cuvinte idealul Rominului de a 
trăi din munca pozitivă, adică productivă a Ruminului.—Ceia ce 
noi dorim mai cu toții, dar n'am exprima atit de simplu şi naiv, Conu 
Leonida, lipsit de orice simţ critic, o spune deadreptul. Posibilitatea 
acestei sincerităţi, acestei formulări a idealalului complect, Cara- 
pci pien i ua tra prin construirea tipului lui Conu Leo- 

n Însuşir - 

arie i ies" iech Dë care tocmai am început să le rele 
axima lui Conu Leonida (cind Efimiţa, mai deştea tă - 

trucă mai naturală, îl întreabă de unde kii, dacă ge oe et 
biruri), —aşa dar maxima lui Conu Leonida: „Treaba statului, 
domnule; el ce grijă are? e datoria lui să 'ngrijească să aiba 
oamenii lefurile la vreme“,—această maximă mu este, iarăşi, o 
simplă glumă. E concepția noastră a atotputerniciei statului, e 
sentimentul nostru că statul e părintele nostru, cind binevoitor 
cînd tiran, e acea stare de suflet, care ne face să-l ocărim 
mereu că nu ne dă cit ne trebue, fiindcă niciodată nu ne ajunge 
cit ne dă şi care ne face să fim veşnic opozanți (dovadă nu- 
mărul şi tirajul „ziarelor de Scandal”), dar în acelaşi timp „la 


254 © VIAȚA ROMINEASCĂ 


urnă“ să fim veşnic guvernamentali, ca nişte copii cirtitori, dar 
în definitiv fricoşi, dacă nu respectuoşi faţă de părintele nostru, 
în afară de care nu există nici-o salvare. E sclavagismul nos- 
tru oriental. E sentimentul robului faţă cu stăpinul ` 9 teoreti- 
zarea acestui sentiment. 

Cînd Conu Leonida zugrăvind Efimiţei „revoluţia dela 11 
Februarie“, zise: „Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. 
Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbâlău, Iu- 
eru mare, şi lume, lume“,—nu e, iarăşi, o simplă glumă bazată 
pe contrastul furie-paradă. E indicată, se poate zice în chip 
lapidar, fizionomia „revoluţiilor” noastre, căci noi nu am făcut 
revoluții adevărate ; „drepturile omului” ne-au venit deagata; 
evenimentele noastre mari ne-au fost impuse de presiunea eu- 
ropeană ; noi numai le-am făcut primirea — cu petreceri, cu 
„muzici“ şi „tămbălau“. „Furia“ este o iluzie. Realitatea a 
fost „muzica“. Dar nci am crezut, caşi Conu Leonida, că am 
făcut „revoluţie“. Şi, corolar, Conu Leonida, caşi toţi tovarăşii 
săi din Caragiale, pricepe formele nouă exact in măsura în 
care a luptat pentru ele şi, la nevoe, le apără exact cu ace- 
iaşi „furie“ cu care a luptat pentru ele. 

Cind Conu Leonida zice că, cu „revoluţia“ noastră am 
dət „exemplu Evropei“, Caragiale nu face decit să transpună, 
rezumind, articole din ziarele depe vremuri ori proclamația 
primarului Capitalei Dimitrie Brătianu, pe care Junimea le-a 
trecut în dosarul ei şi pe or le transcriu in operele 
‘lor Maiorescu şi D. lacob Negruzzi, ca pe nişte modele de be- 
tie de cuvinte, unul în „Critice* cellalt în „Amintiri din Ju- 
ninea”. 

lar cînd, trezit din somn de Efimiţa, Conu Leonida de- 
clară că zarva din stradă nu poate să fie revoluţie, pentrucă 
nu e voe dela poliţie să se tragă noaptea focuri de armă,—nu-i 
aşa că aceasta, cel puţin, pare o pură glumă, ba încă prea exa- 
gerată? Cu toate acestea, cine nu ştie că atiţia revoluționari 
de-ai noştri nu pâşesc la manifestații de strada (să zicem 
citeva geamuri sparte la jidani), dacă m'au asigurată bunăvo- 
inţa autorităţii? Fară această siguranţă, o „revoluţie“ e întot- 
deauna un lucru primejdios, în orice caz indoelnic prin urmă- 
rile iui pentru cel care o face. Revoluții (adică, mai exact, 
răscoale) nu fac fâră permisiunea autorităţii decit golanii. Ce- 
tăţenii niciodată. 

Și, în sfirşit, cînd la urmă servitoarea povesteşte cum 
Nae Ipingescu ipistatul & Co. au trecut Beil trăgind pistoale, şi E- 
fimiţa triumtă, ubservind lui Conu Leonida că totuşi s'au tras 
focuri de armă, deşi „nu-i voe , şi cind insfirşit eroul nostru 
răspunde şi mai triumtător că acum se schimba vorba, căci 
însăși poliția în persoană e aceia care a tras focuri, — nici a- 
ceasta nu e o simplă glumă. E concepţia noastră că legile sint 
pentru oricine, dar nu şi pentru autorităţi, concepţie rezultată din 
alta mai generală, că nu statul cu organele lui e servul cetățenilor, 


= 


Y 


„CONU LFONIDA FAȚA CU RE ACŢIUNEA * 255 


ci aceştia sînt servii statului. cone 
k epție care la rîndul - 
a A > sun, a aot Antie, că statul e ct e te 
è n ursă, leafă, pensie şi bătae, cind 
nu ne purtåm bine şi care ne porunce 
Sie sä.. 
puşca în oraş, — interdicţie, evident, care nu-l giele Me a 


+ 


Pentru a exprima la ideal aceas 
tă stare d e 
pae, ba paea alege un exemplar mai potrivit M (sam 
nida. icul funcţionar, şi încă pensionar, e nu numai să- 


râcia de suflet, dar atirnind atit de di 

H rect şi 

de stat, e fiinţa cea mai indicată să ai gpl ges 
mentul nostru faţă cu „statul“, r sari 


Dar sărăcia de suflet şi „cultura“ 

L tşi sint numai 
ve popra această exprimare a acestei filozofii. Motorul, este 
WC ră ear rea EE Şi 'n adevăr Conu Leo- 

„egoist. u numai „leafa“ şi o 
pe ei „republica „i-o va respecta, nu m, d et 
bi ëm datoriile nu „ai voe“ să le plăteşti in .republi- 
e iecare cuvi : 
respiră acela Gen uvint, fiecare gest a acestui decrepit 
aitmintrelea toate tipurile lui Caragiale sint 
er în fiecare faptă şi în fiecare vorbă > lor, atanh eer 
(gri a ei pentru Rică şi Spiridon), de Zoe (accesul de genero- 
tată Lech zidirea, Sa. apa cin vg reciștigă fericirea 
re, din acest punct d 
mgb (Sa se VE Li pueli care vn eer ae 
D Dech WE? e 4 
ez st poată ` pus E Sarai SE turmentat e prea inconştient, 
„Acest ego e scuzabil la Ghiţă Pristanda, c 
WËSSE pce“ suflete şi care ne provoacă eat sere e 
zi igo smul celorlalţi e odios. Gun adevăr, ceiace face odi- 
se tipurile lui Caragiale, esie tgoismul lor josnic. Dacă ar 
si arie FE prostia şi incultura, şi amestecul de „occi- 
pres Şi orlentalism“, tipurile lui ar fi numai comice sau 
Acest egoism ai personajeior este c 
auza pe - 
ere lui Caragiale sint mereu o satiră cradi. ESR 
latice EE pagini care s'ar putea caracteriza ca humo- 
ga aproape numai cele consacrate inocentului Catindat 
de pg? lui Ghiţă Pristanda (mai ales socoteala stea- 
guri oc K ragiale nu putea să trateze pe Ghiţă Pristanda făra 
dute pentrucă egoismul, —naiv,—al lui Pristanda e justi- 
en eeng Së er A d ft nenorocit. Orice concepție morală 
e condamnat să facă ceiace. Leit i RS "EES 


Bineinţeles, Caragiale nu e un satiric din cauza obiectului 


condiţiile care 


256 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


i din fire 
, ci din cauza firii sale. Dacă era humorist K 
d DEE 
i erioade din k 
ie Ager nu pot fi tratate humoristic. Criticul unei 
tdeauna un satiric. 
wat nc? la Conu Leonida. El eun egoist, cz gina 
desigur, prin firea sa. Pe urmă prin toate condiţiile în Să dr 
ti pune Caragiale. Funcționar mic, rupt de realitate, soa e 
usucă, îi chirceşte sufletul. Pensionar şi bâtrin: CHA e E 
se agravează. Fricos: reduce lumea întreagă la d een dé 
Frica lui Conu Leonida condiționează „hazul“ părţ ef 
urmă a comediei. In literatura noastră mai avem re tel ei 
ționar fricos. E Clevetici al lui Alecsandri. Dar la "a ck? 
Clevetici e fricos în chip ri Mira il SE A de 
un efect comic, x 
e e o parte aseară din pron e a beet e? sr 
grăvită în această comedie, Conu nida, e zu orai 
sionar, e fricos, pentrucă are psichologia ar l. 
Deen attiea pagini Aa lui Maupassant, unde e Foa as oaas 
nari abrutizați zeci de ani în biuroul lor, desviri zaţi, te, . 
Rupt de natură, cantonat în biuroul şi mahalaua lui ca e că 
vreu în gihetto,- nu. se ge onae ma seige ZS, E 
ea a tot ce e viril... iră deosebire i 
e pe răzeş socialmente liber), deprins cu natura, ep eich 
cu duşmânia unora şi altora. Un Gran noaptea KE 
acasă la el. Un biet tirgovâţ e aproape un Leiba d Zeg 
Dar pe lingă toate Caragiale nu uită să ne arate SAR 
Leonida e admirat de Efimiţa necondiţionat, pentru sent ek . 
Megalomania lui cultivată în familie (Efimița e sei see e su 
măritate cu genii, RER gier de prin admiraţie ş 
une virt egoismului lui senil. 
grea fer] aleet a tipului complect pentru a Gre s 
stare sufletească e un procedeu obişnuit lui Ve, eg sa 
făclie de Paşti“, el a pus în erou şi în împrejurări ei = p E 
produce şi exalta frica. In privința aceasta Caragiale 
mantic sau clasic, (Atirnă de punctul de vedere). 


a acest om extrem de inteligent şi de o in- 
PE pa oi Fa acest abstractor, care extrage e ar 
lul quintesenţiind, are in compoziţie, şi deci în concepţie, destu 
BEE WEE afară de acel roman complect, dar "ei 
de rezumat care e „Păcat“, acțiunea se petrece „răpede. Act că 
nea din „O noapte furtunoasă” şi din „Năpasta“ se prize dn 
citeva ceasuri şi într'o odae. Tot aşa acţiunea Zeg Zë 
de Paşti“. Chiar „O scrisoare pierdută“, cu toi pe e e E e 
ale ei, Une două-trei zile. Nu mai vorbim de acele m 


CONU LEONIDA FAŢĂ CU REACŢIUNEA 257 


medii, care sint „Momentele“, numite astfel cu toată dreptatea. 
Apoi, acţiunea începe de obiceiu cînd conflictele sint aproape 
de rezolvare, cind termenii problemei s'au produs toţi. Cara- 
giale redă explozia. Nevoia aceasta de scurtime merge, la el, 
pănă la stil. Frazei ample, lungi, complecte, el îi preferă no- 
tația, stilul telegrafic. se vadă începutul nuvelei „Păca“). 
„Conu Leonida faţă cu reacţiunea“ avind un singur act, unità- 
Die aristotelice sint indeplinite, fireşte, dela sine. 

Partea esenţială a comedie! sint discuţiile dintre cei doi 
eroi. Partea a doua, spaima de scandalul din stradă, nu adaogă 
mult studiului social şi psihic. Dar, fâră partea a doua, Conu Leo- 
nida nu era teatru. Nu-i vorbă, nici aşa nu prea e teatru. E 
mai mult un „moment“, Incă odată, cea mai mare parte şi cele 
mai caracteristice din „Momente“ sint nişte mici comedii pentru 
cetit. In ele, totul stă în dialog. Intervenţiile lui Caragiale nu sint 
cu mult mai insistente decit recomandările pentru actori puse 
în parantez, din comedii (iar uneori nici i tita), mai ales că 
aceste recomandări sint adesea foarte copioase şi minuțioase : 
In „Conu Leonida“ are intr'un loc aproape o pagină cu petit 
pentru actori. „Conu Leonida“ e o transiţie între comedii şi 
„Momente“, 

Acest „moment“ dat ca piesă de teatru are şaptesprezece 
Pagal. Dar aceste pagini sint in adevăr, cum se zice, stb- 
Saale, 

Am văzut că fiecare „haz“ este un rezumat al unor ob- 
servaţii asupra societății noastre. Aici episoade neutre nu è- 
xistă ca în „O noapte furtunoasă“ (amorul Vetei) şi în „O 
scrisoare pierdută* (amorul Zoe), Aici Caragiale a ales din 
aspectele vieţii numai ceiace e „Caragialesc“, ca un biologist 
care izolează prin coloranţi anumite ţesuturi din complicaţia 
variată a unui organism, 

ŞI, cu toată această selecţionare, care presupune o tira- 
nică intervenire în realităţile obiective, „Conu Leonida“ e poate 
cea mai obiectivă din comediile lui Caragiale. 

Dacă în „O scrisoare pierdută“ am observat, în aprecie- 
rea tipurilor, o discordanţă între noi şi autor, de pildă cu pri- 
vire la Jupia Dumitrache și mai ales la Rică Venturiano, — aici, între 
chipul cum e redat obiectul şi sentimentul rostru, e identitate. 
Vreau să spun că autorul nu pepas nu încarcă tipulcu note, 
pe care cetitorul le respinge, fie pentrucă simte contradicția cu 
alte note, fie pentrucă nu le recunoaşte ca aparținind realitžții, 
pe care scriitorul o transpune în opera sa. 

Această perfectie artistică cere interpreți încercaţi.” „Conu 
Leonida faţă cu reacţiunea“ e foarte greu de jucat. Lipsită 
de acţiune, de peripeții, neprovocind la inceput nici o aştep- 
tare, neinr.odindu-se nimic nici mai pe vrmă, lipsită de coloratura 
ce rezultă din imbulzeala tipurilor, lipsită de decoruri, dar fiind 
atit de plină de intenţii,—arta din ea trebue relevată întreagă, 


ca să nu se piardă niciun contur și niciun ton, Şi foarte rar 
a fost jucată mulţumitor, 


G. Ibrăileanu 


Scrisoare din Praga 


Analizind situațiunea economică a provinciilor care compuneau 
iosta monarhie Habsburgă, se vede clar că regatul Bohemiei erg cel 
mai privilegiat. 

Proba contrarie o tac statele moștenitoare, foste componente, 
care—incurcate în moștenirea prea mare sau prea mică—in loc să-și 
întărească situațiunea avută sau pierdută, grăbesc cu o seninătate 
naivă pierderea independenţei economice, 

In timpul acesta, republica Ceho-Slovacă, urmind o linie aleasă 
dintr'un inceput, a izbutit, pe cit a fost omeneşte posibil, să facă faţă 
nevoilor prezentului, reuşind să întoarcă gindul supuşilor dela zilele 
bune trăite subt robia drăguțului de impărat, 

Formarea statului independent se datorește unei revoluțiuni în- 
cete, terminată cu lovitura de stat din 28 Octombre 1918. 

Entuziasmul primelor zile trecut, situațiunea țării s'a desvelit 
in toată goliciunea, | 

Fără bani, fără alimente, fără cărbuni, fără materii prime, co- 
municațiun:a dezorganizată şi înplus Germanii rămaşi Ceho.Slovaci, 
In brațe. 

a miilt curaj şi multă chibzulală, prin muncă fără preget, au 
creat toate organele necesare mecanismului de stat şi incet-incet, re- 
sultatele sforțărilor oamenilor noi au inceput să se vadă, ceața pri- 
melor zile să se Imprăştie, temelia noului edificiu să apară clară, so- 
lidă, inspiriad tuturor Incredere, 

Fâră indoială, de mult ajutor a fost, pe lingă lipsa devastărilor, 
inaintata stare culturală şi economică a ţării, totuşi meritul revine încă 
intreg priceputei organizațiuni de care au dat dovadă, ta consolida- 
rea ţării. 

Fang de a izbucni revoluțiunea, industriaşii cehi s'au consti- 
tult într'o societate * ca să fie gata, pregătiți, în ziua schimbării gu- 
vernămitului. Proclamindu-se independența, el au dat tot sprijinul gu- 
vernului, ajutindu-! în politica externă, sugerindu-i măsuri în politica 
industrială. Pieţele de pănă atunci, — celelalte provincii ale fostei mo- 
narhii, şi Germania aliată,—au fost depășite, au fost ciştigați Balca- 
nii, Rominia, Italia, Franţa, etc., lar cind statului i-au trebuit dolari, 


* Usiredny svaz ceskoslorenskych prumysiniku (Federala indus- 
irieşllor ceho-sloraci). 


SCRISORI DIN PRAGA 259 


să plătească mărturile aduse de peste octan, Industriaşii au adus la 
ară rd pe mărturie exportate in America, pentru sume ce întrec 
importul. 

E drept însă că moștenirea respectabilă ce le-a Intrat în stă- 
pinire, i-a ajutat să facă primii paşi, 

Diferitele tratate” şi decizii ale Conferinței Ambasadorilor au 
hotărit să i se cuvină noii republici democrate 140.000 km”. de pă- 
mint, locuiţi de 13,600 milioane cetățeni al fostei împărății-regat, cu 
toate bogățiile cuprinse intre granițele trase cu destulă bunăvoință, 

Jumătate din suprafața ţării este pămint arabil. Nu e pămiat 
bun, ca al nostru; dar graţie culturii intensive, media recoltei la hec- 
tar este mult superioară celela dela noi. 

Dintr'un inceput, insă, trebue să facem deosebirea intre pro- 
vinciile care alcătuiau regatul bohem; Boemia, Moravia, Silezia şi 
provinciile foste subt civilizata oblăduire maghiară: Slovacia şi Ru- 
-sia sud-carpatină. Din toate privințele, Slovacia e mult înapoiată = 
industrie, agricultură, instrucţie, politică, etc., ba chiar și .higienă. 

In Bohemia terenuri neproduztive sint doar suprafețele ocupate 
de clădiri, drumuri şi ape; in Slovacia însă, deși pămintul e mai bun, 
lucrurile stau, dacă nu mal rău decitia nol, în orice caz, nu mai bine. 

Cultura plantelor se face după starea culturală a ținutului, la 
Boemia se cultivă mai mult cartofi, sfeclă, griu ai orz. Cultura se 
face intensiv, la Slovacia, griu, ovăz, secară şi plante furagete; 
cultura se face extensiv, 

Din populaţiunea țării, jumătate se ocupă cu agricultura, 

In anii normali—sint aceia în care producțiunea reală egalează 
cifrele scrise prin anuare—recolta ajunge să hrănească și cealaltă ju- 
mătate de populațiune. 

Marea proprietate deşi reprezintă 20 ta sută (1.790.000 ha.) dim 
suprafața cultivabilă, a fost expropriată. Probabi! motivul determi- 
nant, pe lingă moda „en Vogue, a fost nevoia colonizării ținuturilor 
cu o majoritate formată de Germani sau Unguri, la care s'a adăogat 
uşurinţa de a. expropria latitundiile, stăpinite în majoritatea cazurilor 
de Germani sau Unguri, şi care reprezentau 60 la sută din marea 
proprietate, Motivele oficiale sint Insă tot cele cuprinse în decretul 
lege al exproprierii, iscălit de M. S. Regele Ferdinand | al Romiaiei. 

Cimpurile arabile, grădinile, livezile trecind de 150 ha., sau 
orice fel de teren (pădure, pişune) trecind de 250 ha., au fost ex- 
propriate, lăsindu-se unor proprietari numai in anumite condițiuni, 
500 ha. şi rar mai mult. 

Preţuirea pămintului s'a tăcut, luind ca bază prețurile dia 
1913—15, o lege specială deschizind cumpărătorilor nevoiaşi creditul 
necesar plății terenului. In modul acesta au fost expropriate 1.300.000, 
hā., din 1.790.000 ha., cit reprezinta proprietatea mare, 

Curțile de apel n'au socotit legea anticonstituțională, 

ŞI în Ceho-Slovacia prodacţiunea a scăzut aproape cu jumătate 
subt normal, iar restabilirea va cere mulți ani de grijă. Motivele 
sint mai deosebite decit cele servite de economiştii noştri. 

In timpul războiului, ca pretutindeni, oamenii în stare să mun- 
cească au fost luaţi la oaste, pămintul n'a mai fost muncit cum tre- 
bue; graniţele inchizindu-se, nu s'au mai putut importa ingrăşămintela 
chimice, din care cauze, pămintul s'a sălbătăcit, Noi socotim intime 
plarea aceasta ca plină de noroc, cunoscut fiind că ubul din siste- 
«mele rele de cultură, înrădăcinat ca orice prostie mare in ţară, este 
lăsarea pămiatului nelucrat ua an, ogor sterp, ca să se îngragel 


260 VIAŢA ROMINEASCA 


Cehii insă nu-s aşa de pricepuţi ca noi! Lipsind ingrăgămintele 
chimice, lipsind și cele naturale, prin rechiziționarea vitelor, cimpurile- 
meingrășate nu mai hrăneau in deajuns plantele selecţionate cu grije, 
im atitea zeci de ani cerealele au degenerat, sămințele bune au fost 
plerdute şi paguba se va simți mult timp, 

Cehul nu glumeşte cînd spune: b 

„Mi-au rechiziționat o vită ca să dea de mincare citeva zile la 
100 de oameni, Dacă mi-o lăsau, acea vită îmi producea ani dearin-- 
dul cite un vagon de băligar cu care, ingrășind pămintul, aşi fi putut 
hrăni în fiecare an 1000 de oameni, cite zile s'au hrănit 100 din vita 

atā“. 
ge Deși Cehil s'au intors mal toți eiert din războiu, până vor ri- 
dica producțiuaea la cantitatea obținută înaintea războiului, vor ft 
nevoiți să importe alimente dela vecini, In primul an au importat 
pentru 2 miliarde coroane, 

Paralel cu cultura intensivă a pămintului, s'a dezvoltat şi indus- 
tria agricolă, Dacă producțiunea agricolă va fi suficientă să hră- 
nească toată populațiunea republicel, abia după indepërtarea cauzelor 
arătate, producțiunea industriei agricole, —Incă de acum, cu toată criza,— 
va intrece cu mult nevolle interne lăsind libere pentru export mari can- 

t de zahăr și de alcool, 
PEN Industria Vahärutmi din republica Ceho-Slovacă reprezintă a- 
proape Întreaga industrie a vechei Austro-Ungarii; dia 221 de fa- 
brici, 173 sint în Ceho-Slovacia, avind o producție care se urcă la 
90 la sută din acea a fostei împărăţii, 

In Boemia industria aceasta este foarte veche. Prima fabrică 
de zahăr a fost construită în 1787 la Zbrasiav lingă Praga, Fabri- 
cile erau făcute prin cooperația micilor producători de sfeclă, care-şi 
industrializau propriile produse agriccle. Cu timpul, fabricile s'au 
unit între ele, s'au mărit; și cu cit numărul lor scădea, cu atit cres- 
tea producțiunea. 

In Siovacia industria zahărului este mal nouă, dar prin caracte- 
rul ei speciflc de mare industrie, se deosebește fundamental de in- 
dustria bohemiană, cu caracter curat agricol, 

Producțiunea maximă a fost atinsă in campania 1912—13, cind 
fabricile au produs 147.000 de vagoane de zahăr, dia 1.270,00 va- 
goane de sfeclă cultivată pe 450.000 ha.. Exportul a fost de 85.000 
vagoane. După războiu, producilunea: a scăzut la 60.000 va- 
goane in 1919, la 48,000 în 1920 şi aproximativ 70.000 in 1921. La 
această scădere a mai contribuit lipsa de vagoane, lipsa de combus- 
tibil şi preferința lucrătorilor pentru culturi mai lesnicioase şi mai 
rentabile, ` 

In industria zahărului nici n'a putut fi vorba de coccurență 
„străină, Scăderea producțiunii în Franța, sigura insuficiență în Ger- 
mania care, deși producea 270,000 de vagoane de zahăr, le destina 
consumului intern, —pun fabricile din Ceho-Slovacia la adăpost de risc, 
din partea fabricilor europene; lar Americile Latine, mari producă- 
toare, sint prea departe, 

Vinzarea zahărului fiind afacere sigură, s'a instituit de guvern 
ua control asupra producțiunii și vinzării în interior, cota disponibilă 
pentru export constituind monopolul exclusiv al statului. Din dife- 
renja enormă între preţul zahărului ia fabrică și prețul oferit de străini, 
statul a ciştigat cu taxa de export peste 1 miliard de coroane, în- 
trun an. 


E SCRISORI DIN PRAGA 251 
——— SCRISORI DIN 


Industria berei a tăcut cunoscut în lumea Intreagă orașul Pitzen. 

La drept vorbind Pitzen este oraşul în care locuesc lucrătorii 
“şi funcționarii imenselor uzine metalurgice Skoda. Dia zece cehi fn- 
lait pe străzile orașului, nouă au fost, sint sau vor fi intrebuințaţi 
de fabricele Skoda. Autorităţi, profesii libere, negustori, ere, au in 
existența Skodei, rațiunea de a fi. A spune că ești inginer la Skoda, 
echivalează pe rominește, cu a fi... bine la palat. 

Totuși renumele orașului Pilzen se trage depe urma bereit 

Cum nu toți iubitorii de bere ştiu ce marcă să ceară, scriu şi 
numele celebrei fabrici: „Mest'ansky plhovar*—berăria burghezească, 

Pe ce timpuri au inceput Cehii să fabrice bere, nu se știe, Is- 
toria, de cind pomeneşte de ei, pomeneşte şi de bere. Ca să nu a- 
firm neexactități, trebue să admit că Cehil sint berari dela descălicare, 

Pria secolul XI—XII, fiecare cetățean iși pregătea singur be- 
rea. Cind Cehii au intemeiat oraşe, burghezii—avind privilegiul fa- 
bricațiunii—au avut ani dearindul (Sec. XV) conflicte singeroase 
cu nobilii, care nu le recunoşteau exclusivitatea meseriei, Fabricile 
de bere n'au incetat niciodată lucrul, nici în timpul războiului da 30 
de ani, nici în timpul vreunul alt războiu sau revoluțiune, Fabricaţia 
empirică a berti a fost transformată în industrie rațională, pria lu- 
crările berarului Andrej Pup (1794) ei de atunci m'a cunoscut decit 
un progres neincetat, 

Astăzi sint în Ceho-Siovacia aproape 700 de fabrici, care ta 
1913 au atins maximum de producție: 13 milioane hl.—2 miliarde 
600 milloane de halbe! 

Bine-ințeles, berea s'a băut aproape toată in Ceho.Slovacia, 
pentru export răminind 1 milion de hi. 

Berea de export e pregătită în fabrici speciale, în Boemia mai 
ales, unde se cultivă şi celebrul hamei de Zatec (Saaz). Singură 
Mestansky pihovar poate produce 1 millon de hl. pe an, 

Acum tot ce se fabrică, se și bea in țară ; pentru export nu cred 
să rămină ceva. Berea e siabă, 10—12 grade, şi din cauza hameiu- 
ini pus în adins mai mult—cam amărue, E renumită, ce e drept; dar 
după umila mea părere în materia aceasta, berea noastră dela „Carul 
cu bere“ e mai bună! In Boemia are insă o calitate apreciată de 
indigeni : este foarte eftină în comparaţie cu vinul şi se poate bea 
5—10—15 halbe, la o singură distracție. 

Dacă berea se bea toată, in cele peste 100.000 de berării dia 
republică, se exportă in schimb mult malț. 

Inaintea războiului, din 230.000 tone de malf, se putea exporta 
190,000. Acum producțiunea a scăzut la 75.000 tone, din care 5.000 
trebuesc fabricelor de bere ceho-slovace. Sint 140 de malterii, care 
pot prelucra 370,000 tone de orz. 

Maiţul nefiind băutură, nu e minune că se poate exporta ; sur- 
prinzător este că se exportă alcool. Faptul e plin de merit cind, chiar 
cu producțiunea scăzută dela 1.900.000 hi, (1913), la 370.000 bi. (1920), 
s'a mai putut vinde peste graniță 100.000 hl.. 

Siat fabrici speciale de alcool, după materia primă folosita. 

Distileriile agricole folosesc cartofii sau sfecla, Distileriile In- 
dustriale, melasa, Distileriile din Slovacia, fructele. Mai sint apol 
fabrici de drojdie şi rafinării. Din griu nu se scoate alcool, 

Probabil Insă că exportul de alcool va scădea, intrucit lipsa 
combustibilului lichid sileşte pe Cehi să intrebulnțeze alcoolul ca 


262 VIAŢA 


combustibil in industrie. Bine-inţeles, afară de cazul cind alcoolul, 
scos pe cale sintetică, va servi drept combustibil ; şi atunci distile- 
tille agricole vor exporta pentru prepararea licheururilor fine, 

Industria alimentară eta în floare Inaintea războiului, Produ- 
sul a 80 de fabrici de prăjituri era de 40.000 de tone, acum insă e 
pe sfert. Pe vremuri se exporta şi „Cakes“; acum lipsind fălna, pro- 
ducțiunea a incetat. 

Cum zahăr şi fructe se găsesc din belşug, sint şi multe fabrici 
de bomboane (420 stabilimente putind produce 40.000 tone), de com- 
poturi, de licheururi, de cidru în plină activitate. 

Pentru tot răsăritul Europei se fabrică cafea de cicoare, Frank- 
catea, cum îl spunem noi, lar pentru republicani, o imitație de cafea, 
din care se scoate un fel de schwartz lung şi fără gust. 

Sint fabrici de amidon, dextrină, etc. 

Varză acră, murături, conserve de legume, de peşte adus din 
Marea Nordului—cind se aducea, etc. 

Industria morăriei,— mori de apă In Slovacia, cu aburi in Boc- 
mia,—e suficientă să macine 200.000 de vagoane de griu şi secară și 
50,000 vagoane de orz pe an, pentru consumul intern, 

Fiind vorba de industria alimentară, trebue să pomenesc şi de 
şunaca de Praga, pentru prepararea căreia, pe lingă porcii din țară, 
se mai importau anual 1 milion de porci, din țările vecine, 

in privința bovinelor și a porcilor, Ceho.Slovacia vine imediat 
după Danemarka și Germania, — numărul capetelor de vite fiind raportat 
la ha. cultivat. 

Detavorabilitatea schimbului? nu prea a avut influență asupra 
industrie! agricole; iar statul, dindu-și seamă de importanța exportu- 
lul, nu i-a impledicat producțiunea, prio neinteresare sau incapacitate 
biurocratică. 

Interesul dat de guvernul austro-ungar se vede Iarăşi din ba- 
lanța comerțului exterior, pe acul normal 1912—13: 

import e e e 21 milioane k. 

Export è D e 713 miiioane k. 
incit guveruul ceh a dat probă de cumințenie, incurajind o Industrie 
atit de rentabilă. 

Nu pot inchela capitolul industriei agricole, liră o observaţiune. 

Economiştii burghezi, chiar şi Kautsky, sint contra tărimiţirii 
pămtntului agricol. Cu toate acestea legile naturale au condus tă- 
rile cu caracter agrar la exproprieri foarte largi. 

Inaintea războiului, în Ceho. Slovacia 80 la sută din intinderea 
terenurilor cultivabile o forma proprietatea subt 100 ha.. ŞI anume, 
în Boemia, unde cultura se făcea intensiv, proprietatea țărănească 
era de 5.330.000 ha. repartizată : 

9 la sută dela 0— 2ha. 


VS = 2— A e 
` Mich a 5— Do. 
Kal: e 20—109 + 


Proprietatea mare reprezenta doar 16 la sută din intinderea cul- 
tivabilă adică 870.000 ha.. ŞI din ea: 
5 la sută dela  100— 250 ha. 
7 D > Lé 250— KH - 
IÉ we e 500—1000 ,. 
79. » peste 1000 ba, 


SCRISORI DIN PRAGA 263 
NEE A RA) 


arendati. “Dia aceasta mare PIoatării, aproape o treime era totdeauna 
răminind acum mare Gitter A SG EE expropriat patru cincimi 


La: mal fi sea ei din terenul agricol. 


Proprietate mare, trecind de 1 
Proprietate mijlocie = $ 11 
Proprietate mică, subt WN i 
Prin expropriere propri T i 

din intinderea pămiotalei simte i A "ER SE 


Producțiunea medie to quintale, la ha.: 


e » > 48 la sută 


á In Boemia In vechiul regat 
riu 15 qu, 12 u 
Orz 16 qu. 10.4 da 
Ovăz 12,5 qu, 9.2 qu. 
Secară 13.5 qu. In Transilvania 
Cartofi 86.5 qu. 83.7 qu 


Adică producțiunea medie la ha 
tate mică şi mijlocie şi pămint pr 
in Rominia cu proprietate mare ! 


Cauza superiorității este numa! organizarea muncii agricole 
> Mett e fiind lucrat cu maşini, cum țăranii nu sint bogaţi să 
sche ch e asociază maj mulți, se string in cooperative. Din 189} 
Klee „ Sau fundat peste 10.000 de cooperative care mer inä 
i e: cepe agricole, ën 
n toate judeţele sint bănci de credit a 

gricol, bănc 

Pose Desi pe. atei funciare, S'au constituit lët 
SEN griului, untului, brinzei, etc., a tuturor pro- 


Consiliile agricole au scos jurnale 
au organizat ozi É 3 
mii al țăranilee Hunt, cu scopul dear 
Astăzi toate societă b 
„Zemedelska jednota Lea sint aratate Intro organizațiune centrală 


nsk& republiky“ 
toate sforțările pentru intensificarea culturii. i SON- za aaa 


Invățămintei agricol se predă i 
14 şcoli secundare, 27 ges a a 2 academii, 
200 de şcoli. . 


um consolidarea ţării noastre nu se 
poate face deci 
Wegen agricolă, singura capabilă să creeze prin Come án per 

re de venituri, toată atenţiunea trebue datà şi trebuia de 
mu Së Șaitarii și industriel agricole. i 

rea Încomplectă n'a tăcut altceva decit să com 

conotatii, dind ca argumente, contra ideii, inseşi Pasi A 
D e unei legiuiri incomplecte şi abuziv aplicată, 


+» în Ceho-Slovacia, cu proprie- 
ost, era superioară prodacțiunii 


reviste, au ţinut coaferiațe, 
idica nivelul technic și econo- 


2 şcoli superioare 
72 curs de larnă, etc, aproape 


P. Drocan 


Cronica economică 


Legea pentru reforma agrară * 
Păreri şi rellexiuni după votare 


tat o soluție legală. 
stirgit problema noastră agrară a căpă 
pir ureei ée: E o ege? eegen D pa tre aere ie 
nu aşteaptă decit o mină energică p Sange eat 
lor de aplicare le schim 
tuaţiilor, pe care fantezia organe ege gt Ben, 
, ta domeniul unor aplicaţiuni practice, a i 
de ardea pe care suveranitatea noastră națională a investit-o cu 
ei (terar bine-inţeles, dacă licitația pentru favoarea ht wë 
ja care asistăm dela războlu incoace, se poate considera de ere 
chisă și dacă rivna pentru ridicarea acelelași țirănim! nu va prov 
ý geg pni E EE legitimitatea reformei agrare, nu putem eg 
să nu spunem că, considerată în total, legea d-lui Garofiid—dacă se 
maj poate numi a d-sale —poartă vădit urmele convulsiuallor prin care 
a trecut In drumul dintre Cameră și Senat. In adevăr, nu ECH cu 
am putea compara chinurile pe care le-a suferit acest copii Sei, 
a partidelor noastre politice ; dar ceiace e sigur, ech ela sc pa 
dia brațele stier noștri cu hainele zdrențuite și peticite în 
aşa măsură, incit nu se ştie dacă, age perete lumii, va pu- 
eților ce | se vor arunca ironic, 
vn Km pen! aceste, tot e mai bine că oe găsim în fața otagi 
votată şi promulgată de organele constituționale, decit orbecăială ti- 
midă şi! primejdioasă prin hiosul decretelor-legi, 
S'o examinăm dec! cu toată seriozitatea, 


Eug lvare 

y fiind din cele mai importante şi jusla ei rezolvare 

siiraind Leg proc mă ci! mai largă inire oamenii pombptenii — A 

blicăm cu plăcere această Cronică, deşi avem de lăcul une 2 E 
care, dealifel, vor reest din arlicolele redacjonsle asapra ches 


grare. 
` 


CRONICA ECONOMICĂ 265 


Se ştie că problema noastră agrară cuprinde două chestiuni ca- 
pitale : exproprierea şi improprietărirea, ambele avind nevoe de so- 
luțiuni definitive şi echitabile. Legea de față pare a avea pretențiu- 
nea că le imbrățișază pe amindouă, in toată intinderea lor. Autorul 
a căutat să sistematireze soluțiunile, dind lucrării diviziuni şi sub- 
diviziuni care reprezintă părțile el mai de seamă, ceiace dovedește 
că autorul stăpinea problema și avea intențiuni serioase. Cind intri 
însă in amănunte; Această impresie se pierde. Urmele convulsiuni= 
lor, despre care vorbeam mai Inainte, se văd la fiecare pas. Chiar 
mal tirziu și chiar fără ca viitorul cercetător să citească desbaterile 
parlamentare, el va înțelege că legea este rezultatul unul violent duely 
dintre ministru şi parlament, 

Examinind numai modul cum au fost soluționate cele două puncte 
cardinale ale problemei agrare-—quantumul pămintulul expropiat ei 
prețul de răscumpărare —ne vom convinge lesne de aceasta. 

In adevăr, in chestiunea guantumului, nu poate sta în picioare 
şi nu este aplicabilă decit una din cele două soluțiuni ce s'au propus, 
adică: saucea prevăzută în decretul-lege liberal, după care exproprie- 
cerea, deși atinge orice moşie maj mare de 100 hectare, ingădue totuşi 
pe baza unel scări progresive uo maximum de 500 hectare, ce poate 
răminea proprietăților mai mari de 10.000 hectare, —sau soluțiunea 
partidului țărănist, care a preconizat maximum 100 hectare de pro- 

prietar. J 

Nu e locul să discutăm aici, care dintre aceste două soluțluni e 
cea mai bună; ceiace vrem să spunem acum, è că legea votată, In- 
cereind să impace ambele soluțiuni, are o serie de disposition, ce nu 
sint altceva decit rezultatul hărțuelilor dintre guverna şi parlament, 
care—fără să facă legea mal largă—li ingreună enorm aplicarea. Legea 
are astiel caracterul unui compromis dintre tendința guvernului de a 
saiya prieteniile şi interesele, pe care de fapt le-a reprezentat, şi to- 
tre extremismul parlamentar caracteristic zilelor In care trăim. 

Astfel, se clasifică moșiile (art, 8) în moșii de deal, moşii de 
șes şi moșii cu „investiri importante în Inventar şi clădiri“, Moşiile 
de „şes* şi cele cu „Investiri* se impart apol in moșii cu cereri de 
Improprietărire mari, moşii cu cereri de improprietărire mijlocii şi mo- 
şili cu cereri de împroprietărire mici, pe lingă categoria moșiilor dia 
regiunile devastate de războiu. Avem apoi: moşii arendate incontinuu 
intre anli 1910—1920 şi moşii arendate propriu zis; moșii cu proprie- 
tari agronomi şi moșii cu proprietari ce au fii agronomi sau în pers- 
pectivă de a fi agronomi. 

Toate aceste categorii au baza lor de expropriere deosebită, ast- 
fel incit in locul scării progresive, despre care vorbește chiar art. 19 
din constituția moditicată, și alcărel calcul au poate suferi aprecieri, 
avem această babilonie de excepțiuni, menită a expune pe expropriaţi 
aprecierii şi bunului plac al organelor de aplicare, sau a-i face să se 
folosească fără drept de o situație pe care nu o au. 

Excepțiunea cea mal tipică o formează insă art. 7 al. b. In 
adevăr acest aliniat, hotărin4 exproprierea totală a moșiilor arendate 
incontinuu intre anii 1910—1920, prevede totuşi că fac excepție intre 
altele : „moşiile femeilor, funcţionarilor publici şi militarilore, Nu ştiu 
dacă dintre moşiile arendate a mai rămas expropriabilă vre-o una, 
fați de această dispozițiane şi mai ales nu ştim dacă diatre proprie- 


266 VIATA ROMINEASCĂ Kaz 
tarii cu moșii arendate a fost vre-o unul atit de lipsit de prevedere, 
incit să na fi solicitat și căpătat vre-o funcțiune în statul nostru, 
prin excelență sinecurist, mai ales că legea nu prevede data cind ta- 
cetează acest drept. Astfel, ai moşie arendată între 1910— 1920, dar 
tu, om prevăzător şicare nu al avut norocul să fil „femee* sau „mi- 
litar*, obţii vremelnic o funcție publică, al cărei salar din mărinimie H 
cedezi unui subaltern sau... operelor de binefacere şi... lată-te scâ- 
pat în momentul cind comistunea de expropriere iți cercetează titlurile 
de proprietate. 

Aceasta este insă numai una dintre multiplele anomalii, care dau 
legii caracterul de compromis și care se datorește, cum am spus, ten- 
dinții guvernului de a salva interese primejduite, intr'un timp și in- 
tr'un parlament de un extremism destul de accentuat. 

S'ar putea chiar spune că guvernul a învins, totuşi întru cit dintre 
soluțlunile date—unele sint echivoce, lar altele constințesc nedrep- 
tăţi,—nu credem că vor avea viaţă. 

In ce priveşte prețuirea pămintului, chestiunea este și mai stranie. 

Art, 36 prevede maximul de ri arenda regională, plătit din 
sumele incasate din vinzarea loturilor, pentru care art, 143 prevede 
un maximum de 2 ori aceiaşi arendă. Deci țăranii plătesc de 20 ori 
arenda, iar proprietarii primesc de 40 ori arenda. Diferența KL Se 
va plăti de stat]... „În acest scop—spune sentenţios art. 36—se it- 
ființează o suprataxă adăogată la scara de impunere a averilor și îm- 
bogăţiților de războlu, etc. gier, Prin urmare lată chestianea rezol- 
vită şi toată lumea de acord! Proprietarii primesc mult, țăranii plă- 
tesc puțin, totul satisfăcut din o trăsătură de condei! Şi apoi ce o- 
peră de dreptate socială s'a indeplinit cu acest prilej 1... Va plăti 
marele vinovat: îmbogățitul de războiu... 

Săitați munţilor şi vă bucuraţi noroadelor! Boerii şi ţăranii se 
pot săruta și pot varsa lacrimi de bucurie: interesele lor le-a împâ- 
cat... statul, 

Sărmane stat! Cum işi bat joc de tine oamenii... de stat. 

Dar cine sint oamenii cu avere? Cine sint imbogățiții de răz- 
doin ? Nu asistăm noi acum la asaltul ce se dă impozitului pe aceste 
două categorii de cetățeni? Nu pare unanimă indignarea şi revolta 
„Im contra impozitului pe capital? Na plecat d. Titulescu la Londra H 

Nu făgăduesc coriieii politici suprimarea impozitului pe capital D 

Dar această diferență reprezintă cel puţin 2 miliarde de lei, lar 
statul mai are de suportat : plata diferenței moșiilor ipotecate la cre- 
dit şi a căror valoare de expropriere e mai mică decit această dato- 
rle (art. 74), apol jumătate din cheltuelile avansate coloniștilor pen- 
tru organizarea gospodăriilor lor (art. 117), plus enormele cheltucii 
cu aplicarea legii; de unde va lua el încă 2 miliarde, cind noţiunea 
imbogățitului de războlu e aşa de mobilă ? 

Hotărit lucru, în chestiunea prețului pămintuini, oamenii noștri 
de stat au procedat cu ușurință. Această uşurinţă nu provine din in- 
capacitate, ci din grija de a nu plerde nici puterea, nici... popularita- 
tea, două lucruri incompatibile în vremurile de azi, Rezultatul? Agra- 
varea și mai cumplită în viitor a crizei noastre financiare şi poate— 
ferească D-zeu—compromiterea reformei agrare, 

De altfel soluțiunea prețului de răscampărare are un viciu 
care se datorește unor imprejurări ma! vechi, Constituţia moditicia- 
du-se, fixarea prețurilor a fost lăsată în ultima instanță Curţilor de 
— apel, căci altfel reforma nu ar fi putut trece; aceasta însă putea duce 


CRONICA ECONOMICA 267: 


la preţuri exorbitante, celace ar fi făcut reforma iluzorie, şi din care 
cauză decretul-lege liberal prevede un maximum. Dilema este Insă e- 
videntă : cu fixarea unei maximum de preț, reforma nu ar fi putat 
trece; tixindu-se ulterior, legea a devenit anticonstituțională, Pë 

Această situație tragică putea fi rezolvită numai printr'o hotă- 
fire eroică, Nodul gordian trebue tălat, nu ignorat, Guvernul gene: 
valului Averescu era cel mal în măsură să ia această hotărira eroică, 
dacă s'ar fi gindit mai adinc la interesele statului. Majoriad la de 
30 orl arenda regională, și obligind pe săteni la plata în numerar a 
pămintului, acordind celor lipsiți credite prin băncile populare, —era, 
credem—o soluție care ar fi scăpat statul de sarcina celor 2 miliarde, 
lo afară de aceste observațiuni, sar mal putea spune, in ce priveşte 
partea privitoare la expropriere, că legea—dind prea multe amănunte — 
devine lipsită de precislune, ceiace o face citeodată inferioară decre- 
tului-lege „din care s'a laspirat ; că chestiunile de procedură puteau 
lipsi dintr'o lege, ce are pretenția să fie votată cu `s, făcind parte 
din constituţie ; că partea privitoare la păşunele comunale putea lipsi, 
intrucit ni se pare un non-sens crearea de islazuri in devălmăşie, in 
momentul cind se infăptuește o reformă cu caracter de Improprietă- 
rire individuală. N'o să ne intoarcem doar la starea pastorală, ou- 
mal din cauză că in balanța necesităților actuale cintăreşte mult in- 
curajarea creșterii vitelor, Această necesitate are alt remediu, pe care 


il va aduce intovărăşirea cooperativă, aplicată la cr 
iar mu legea agrară. he a creşterea vitelor, 


Să examinăm însă partea a doua a legil ` 
aile relative la „saten n LEE di 

Deia Inceput trebue să recunoaştem că Înaceastă parte legea are. 
mail puține urme de violență, ceiace este o dovadă de lipsa din par- 
lament a adevăraţilor țărani. Altfel nu se poate explica, cum a tre- 
cut fără obiecțiuni serioase articolele privitoare la: indivizibllitatea 
loturilor (126—135), comasarea şi ameliorațiunile funciare (art. 136), 
cultivarea loturilor (137—141), etc. In adevăr, sătenii fiind refractari 
unor asemenea dispoziţiuni, foarte bune in fond, este dela sine tinje- 
les că reprezentanţii lor adevăraţi ar fi protestat, dacă erau in par- 
lament, —deşi, cum am mai spus, utilitatea acestor dispoziţiuni este in 
deobşte cunoscută celor care concep pămintul ca un instrument de 
producţie cu caracter social, cum este el în fapt. Picat lasă că in- 
divizibilitatea prin succesiune a tost totuși admisă pănă la 2 hectare 
la şes şi I hectar ia munte (art. 126) şi mai păcat încă că art, 120 
opreşte instrăinarea parţială a lotului numai „pănă la plata preţului“. 
In ce priveşte cultivarea loturilor, legea prevede o dispozițiune din- 
tre cele mal salutare. Art, 137 dă dreptul Casei Centrale a Impro- 
prietăririi „de a stabili și impune micilor proprietari obligaţiuni pri- 
vitoare la planul de cultură, la organizarea mijloacelor de cultură şi 
tovărăşii, care să Indrumeze pe săteni spre o cultură raţională şi In- 
tensivă, la desfacerea produselor lor și imbunătăţirea rasei vitelor, 
determinind şi sancțiunile de luate. lar art. 139 are o dispozițiune 
care se poate numi îndrăzneață, intrucit se dă dreptul Casei Centrale 
a deposeda „tără somaţiunee au o hotărire a |udecâtorolul de ocol! 
pe „acei care nu vor indeplini obligațiunile prevăzute în articolele de 


268 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mai sus* (137 și 138).* Dispozițiunea aceasta este—o repet—salu- 
tară ; ea va trebui însă aplicată cu mult tact şi precauțiune și nu- 
mai după ce utilitatea ei va fi pătruns adinc in spiritul țăranilor, 
printr'o operă educativă ce incumbă preoților ai Invăţătorilor rurali, 

Chestiunea indivizibilității lotului, precum şi a cultivării lui ra- 
ționale, este o chestiune fundamentală pentru viitorul nostru economic 
şi consolidarea principiului proprietății private pe care se bazează 
producțiunea, De acela dispozițiunile legii actuale, fără a îi tot ce 
trebue, sint totuşi o garanție care asigură în parte neputința pulve- 
rizării micii proprietăţi. 

Mai grea va fi comasarea. Legiuitorul e categoric, dar Impe- 
rativul articolului 136—„Casa Centrală prin Direcţia Cadastrului şi a 
iucrărilor tehnice va executa comasarea terenurilor rurale"—nl se 
pare imposibil de executat, în special din cauza lotului de complec- 
tare, care este creațiunea legii de față şi care este menit a impedica 
chiar dela laceput operațiunea comasării. 

O dispozițiune de asemenea îndrăzneață este cea cu privire la 
dreptul de preempţiune al statului ** la cumpărarea covacelor moșii- 
lor expropriate, precum şi al moșiilor corptiri întregi dela 50 hectare 
in sus (art. 32). Acest drept, după art. 122, pare a se întinde şi a- 
supra loturilor țărănești cind sint vindute la alte persoane decit să- 
teni. In afară de contrazicerea evidentă dintre aceste două articole, de 
oarece art. 32 vorbeşte de terenuri mai mari de 50 hectare, lar art. 
122 de loturi țărăneşti—relevăm Imposibilitatea realizării practice a 
intențiunii legiuitorului, care a Unit să treacă pe nesimţite In mina 
statului toate terenurile ce s'ar mai vinde, În adevăr, cu toate ga- 
ranțiile pe care le prevede legea, întrucit orice viazător trebue să 
notifice Casel Centrale prețul obținut, neputind vinde particularilor 
decit cu acest preţ, totuşi dispozițiunea aceasta va da loc la abuzuri 
şi va scump! pămintul in mod artificial. Răul ar îi fost înlăturat, dacă 
se prevedeau sancțiuni contra celor ce arfi incercat înțelegeri fictive. 

Chestiunea colonizării este bine rezolvată prin articolele 114, 
115% şi 116. Cu acest prilej statal ar putea face mult pentru alcăta- 
irca unor sate cu gospodării model ` nu este insă practică dispoziţiu- 
nea art, 117, care pune în sama statului jumătate din cheltuelile a- 
vansate coloniştilor pentru întocmirea gospodăriilor, Ne aflăm iarăşi 
In faţa unui expedient, care va da naștere la abuzuri şi va împovora 
statul, Acordarea unor credite cu termen lung şi dobinda foarte rë- 
dusă, mi se pare lucru şi mai rațional și mai gospodăresc. 

Dar chela intregii chestiuni a improprietăririi o formează ches- 
tiunea mărimii lotului. In această privință articolul 92 prevede 3 
categorii : „loturi de complectare, loturi întregi pănă la 5 ha, *** și lo- 
turi de colonizare de 7 hectare, în afară de isiazul comunal și locul 
de casă", Problema nu e rezolvată bine. Chiar lotul întreg de 5 ha. 
nu e un ideal de proprietate, cu atit mai mult cel de complectare, 
care In situația de azi va avea proporția de 75". 


* Art, 157 se referă la cultura rajională a lotului, lar ari. 138 la 
obligaliunea peniru cei sirăinl de a se mula în localitatea unde e lotul. 

** In privința dreptului de preempliune, autorul părea să sc [i inspira! 
din lucrarea lui P, Caziot: La terre à la famille paysonne, unde gă- 
sim o solujlune identică, cu deosebirea că Caziol cere în practică 
sancțiuni conira lraudeior, pe care insă legea noasiră nu le are. 

** Dacă sin! „intregi cum mai pol fi şi „pănă la“,.? 


LG 


2 o DROE ECONOMICA 269 


Dizpoziţiunea aceasta strică toată economia retormel și tac 

aie, avarie eege eng cu privire la comasare și pi ella 
pămiatului; asemene 

sitarea et Orana a ea va fi şi o pricină de pulva- 
atr'o chestiune așa de mare, legiuitorul a fost ovăel - 
sigur, problema e grea ; rămineau atiția mobilizați, ia să ora bea 
„alegători“ fără pămint, ceiace ne-ar H pus brusc și prea de vreme 
în SR. proza proletariatului agricol, 
a corectiv al chestiunii ar fi comasarea. Cu celace a H 
terior, cu ceiace aduce soția ca zestre, majoritatea Dao de aaa 
loturi de 7—10 hectare, dacă parcelele răslețe vor putea fi reunite 
prin comasare, De asemenea este foarte salulară dispoziţlunea art, 
80 care ingădue ca „la distribuția loturilor pe lanuri să se albă în 
vedere legăturile de rudenie de prietenie ale lotaşilor, precum şi de 


situaţia în care se găseau in cultivarea ac 
pura, be? estor iocuri inainte de im- 


+ 


Dar, precum spuneam la inceput, oricite def 
de faţă, tot e mai bine că avem o lege investită e RE 
ționala decit orbecăisla primejdioasă pria haosul decretelor- 
puse prea repede capriciilor şi schimbărilor, 

Legea are defecte, dar dată fiind situația de azi, nici un par- 
lameat nu ar fi putut da una mai bună. Sint prea mari ambițiile şi 
odă lge beier kéier să ne inchipuim un corp legiuitor care 

răşte cu singe rec l 
sur ee g e, ncavind alt țel decit salvarea Je. / 

g Zonge ne mulțumim cu ea, 

eiace devine acum necesar, pentru a inlăt - 
nea zilei problema agrară, este existența Pui organ ra nie 
Retro = şi eg E pas în adie de înriuririle politice, 

stă sarcină incumbă Casei Centrale a impr 

trebue să iasă din amorțeală, trebue să renunțe la Ee e 
păşască serlos la realizarea une! indatoriri menită a răminea istorică, 
Acum 30 ani ca a rezolvit o criză economică creind cooperația sä- 
tească, astăzi ca are de indeplinit cealaltă operă : împroprietărirea. 
Cultivarea sistematică a pâmintului, comasarea, refacerea satelor şi a 
gospodăriilor țărănești, după un plan chibzult care să insemne trans- 
tormarea lor în centre de activitate, cum sint satele țărilor civilizate 
din apus, —iată tot atitea probleme care se deschid și strigă deslegare. 

In acelaşi timp oamenii noştri politici trebue să inceteze de a 
pi be i de problema agrară, care se poate considera definitiv 
rate dag punct de vedere politic, ceiace râmine de făcut fiind 

Pe lingă că intervențiunea lor insamnă introducerea tutur 
siuniior acolo unde trebue liniște, discernămint, unitate ai te 
Re e mal are și urmätorul aspect, ; 

robiema noastră agtară a fost rezolvată atunci cind s' 
la laşi exproprierea a 2 milioane de hectare din proprietatea ek d 
lară. Tot ce an Gent partidele politice de atunci incoace, a intirziat, | 
nu a grăbit rezolvarea definitivă a probiemel $ ý 


legea 
nstita- 
legi, su- 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE SOMDNBASCA _ 


— 


a s'a incercat a se 
că s'a tăcut demagogie, dar $ 
tace e Ets aere plattormă politică, /n această privinţ 


it. sus 
toate partidele au greș unem pasiunea adevărului mai pre 
ie Bien vw acetat adevăr, trebue să recunoaștem 


geg “hectare destiințau proprietatea 
ce cele 2 milioane de Cen 
Ge arala rene bl restului marei proprietăți în prop 


aisluni. 

ică se putea face pe cale de evoluție, fără pr și ALA echt ee 

Dacă acest lucru s'ar fi înțeles dela inceput, as Kl 
gett fără contradicții ai anomalii ; am avea un cop 


bune, fără sdrențele care-l disfigurează state, ca evoluția să-şi inde- 


deci cel puțin de aici i Benea 
dE, tir transformarea şi consolidarea proprietăț D 


intervenții forțate. i 
GER Gë ae rr mer de pămint, luminată și Waat liberă în 


Pr. C. Dron 


Cronica Literară 


Ediţiile lui Eminescu: „Geniu Pustiu“ 


Ne propunem să dovedim in rindurile următoare că tipă- 
rirea acestui „roman“ este o impietate față cu Eminescu şi o 


este un „roman inedit“, 

Insuși d. Scurtu arată în prefața sa că Geniu pustiu e un 
fragment dintr'o lucrare mai mare intitulată Naturi Catilinare. 
Dar nici chiar acest fragment nu este complect, cum ne spune 
tot d. Scurtu, 

Paginile date ca „roman inedit" sint scrise în 1869, cind 
Eminescu avea nouăsprezece ani (s'o spunem în treacăt că la 
virsta asta n'a scris nimene un roman bun), 

De atunci şi până la 1883, cind sa îmbolnăvit, Eminescu 
avea timp să-l publice —şi nu l'a publicat, Dar nici nu s'a 
mai ocupat de el vre-odată, căci altfel ar fi corectat limba care 
e plină de ardelenisme şi de germanisme,—cum scria adolescen- 
tul Eminescu, elevul lui Pumnul şi al şcoalelor din Ardeal, 

ar Cum era să se mai ocupe de acest „Toman“, pe care 
el l'a desființat inainte de 1872, cind a scris Sărmanul Dionis, 
in care a transportat pagini întregi din acest Geniu Pustiu, 
Tr astfel pentru totdeauna fragmentul fragmentar seris 
a 


Descripţia strazii bucureştene şi a crişmei pe o noapte 
ploioasă din paginele 3, 4, 5 din Geniu pustiu (Ediţia 1908) 
se găseşte în paginile 31, 32, 33 din Sărmanul Dionis (Ediţia 


dela pg. 20 din Geniu pustiu e odaia lui Dionis dela pg. 36 
din Sârmanul Dionis. Bustul dela pg. 20 din Geniu pustiu e 
bustul dela pg. 37 din Sărmanul Dionis. Ochii lui loan dela 
pg. 21 din Geniu pustiu stat ochii tatălui lui Dionis dela pg. 
38 din Sărmanul Dionis. Palatul din faţa locuinței lui Toma 
dela pg. 24 din Geniu pustiu e palatul dela pg. 45 din Sår- 
manul Dionis. Nostalgia trecutului dela Pg. 33 din Geniu pus- 
tiu e exprimată prin aceleaşi cuvinte la Pg. 47 din Sărmanul 
Dionis, etc.. lar aceste pagini trecute din Geniu pustiu în 


272 VIAȚA ROMINEASCĂ 
DZ 
- dăugăm că pe 
is sînt esențale. Şi trebue så a | e 
egen? Ve, Eminescu a mai luat din Geniu ged Le: 3 
ng al său Sărmanul Dionis multe pasagii pe care 
we Zeg | ta nu numai că 
te încă ceva. Manuscrisul aces 
ste De ES Ge e bună parte trecută în Sărmanul Pina "r 
are multe pasagii şterse cu creionul de Eminescu — şi p 
pe. Wee AC notițe prin care d. Scurtu justifică tipărirea 
pasagiilor şterse de Eminescu: 


a) „Fraza e șlearsă ullerior cu creion ron, Am rejinut-o fiind 

om oarecare A. Kale urmează o lungă și dilirambică ane een 

luj aare republicane, umanilare şi de Imagini rom pn en 
ulterior de poet, fie că nu le SS, găsea locul în roman. 

ES penra inert a i A cel enee te e. 

o lterior penlrucă poe 5 

Kette a Le ZS Talocaile cu nimle L povesiirea răminind de 

altminteri lrunchială, le reproduc pe toale”. Lellig, gët 

le pern tege pre lung" ceiace-i și 

alia g e 
EE e Leg EI pete lrogment de articol politic... nu-şi prea 


aia Seng Riera eg e neclar din pricina cuvintului Indescilrabi! 


y 
şi lipsei subiectului din ultima frază“. (ŞI totuşi d. Scurtu îl pune A? 


SA mai dăm două notițe ca mostră ` zg alte procedee 
curioase de editare a acestui „roman inedit” : 


sa e 
: „Cu bolia ei pulernică cuvinte pe car 
S, d E SR: şi înlunecind fraza”. eet ce 
an A ` ceruri şłerse de Eminescu, elimină lucruri wn E elt 
snt <) 3 text esie un adaos inexplicabil care nu - nf o 
ar FU E (Vasăzică la tipărire s'au lăcul omisiuni din ca 
citurii lextului). 


i s'a părut 
ncept, părăsit de autor, despoiat de ce i 
ai eg grea Prin, aşa dar simplu brulion, e dE 
E cauză sau alta Eminescu nu a pus pe foc, gë a 
tipărit în colecţia „Scriitorilor clasici“ ca „roman 
geg? i ant pentru omul de 
eniu pustiu poate fi interes a 
t pag r a A eci in intimitatea gem: sc GE i 
ţie lui Eminescu. Şi tipărirea lui poate fi justifica ponai 
D actele de a aduce un serviciu acelor cercetători, ur eg 
St. studia manuscrisul la biblioteca Academie), Dar "a Big 
an manuscris se tipăreşte ca atare, şi nu ca operă „in 
torilor clasici. Ă 
aie petit această pătură, be depi sE t oman ne 
“ de Eminescu, poate oare serv OnT 
d stadia? Nu. D. Scurtu ne spune, că a corectat punctuaţ 


SE LITRRARA 273 
a LE ee L, 


limba, gramatica ai sintaxa (Bietul Eminescu—agramat ! ȘI a- 
vind nevoe de ajutorul altuia ca să iasă in public!... Dar în bru- 
lioane cine nu-i agramat?). Deci tipăritura aceasta nu poate dis- 
pensa pe cercetător de manuscrisul dela Academie. 


D. Scurtu Intro privire mai generală asupra Geniului pus- 
tiu ne spune că 


„romanul“ e slab, „are şi defecie multe chiar—în fond şi în formă“, 
„insaficiența observației psihologice care-i supdrăloare, apoi exagera- 
rea evenimentelor și a senlimenielor, repețirile j/gnitoare, neclarila- 
lea unor labiouri şi incârcarea |razelor cu prea mulie frumuseti cdu- 
tate, artificiale“. 


lată-l pe Eminescu un scriitor jignitor, afectat, supărător. 

Aşa dar Eminescu a fost un mare poet şi un detestabil ro- 
mancier, un romancier mult mai Slab decit d-nii X sau Y. Si 
dacă ne mal gindim că cu acele Poezii Postume (alte brulioane 
scoase la ivea'ă), el nici ca poet nu mai rămine un mare 
poet, ci unul neegal, cind bun, cind rău, şi uneori detestabil, a- 
tunci vom înțelege şi mai bine ce nenorocire i s'a intimplat după 
moarte mult nefericitului nostru Eminescu. 

Cu procedeul acesta—adică scociorind prin coşul scriitorilor 
şi tipărindu-le încercările neizbutite, pe care ei cei dintăi le ştiau 
neizbutite—se poate înjosi şi ridiculiza orice scriitor din lume. 

Eminescu n'a voit să fie autorul unui roman. Eminescu n'a 
tipărit nici un roman. Eminescu s'a încercat în adolescență să 
scrie un roman şi a văzut că nu poate scrie un roman. Nu este 
o ofensă singeroasă adusă memoriei lui, a-l declara romancier 

apoi a-l caracteriza ca romancier care „jigneşte şi supără” ? 
S dacă am primi acest Geniu pustiu ca „roman inedit”, apoi 
minescu ar fi cel mai ridicol scriltor din lume şi un pur imbe- 
cil, căci ar fi unicul, care să aibă în două opere pagini întregi 


la fel, cînd se ştie că un scriitor care se respectă evită repeta- 
rea unei singure metafore ! 


Cum se explică această îmbogăţire cu sila a operei lui E- 
minescu cu aşa numitele Poezii Postume, cu „romanul inedit" 
Geniu pustiu, ete ? 

Sint mai multe cauze. 

Această dare în vileag a brulloanelor lui Eminescu începe 
după 1900, 

1900 este o dată importantă in istoria noastră politică, so- 
cială şi literară. În preajma acestei date se întimplă o mulţime 
de lucruri, din care nu vom aminti aici decit numai pe cele care 
ne trebuesc pentru scopul nostru. 

ci apare naționalismul în literatură, printre ai căruia 
reprezentanţi vedem o mulţime de Ardeleni, Ca un corolar, e in- 
teţirea luptei, iucepută de alţii, împotriva literaturii „decadente“ 
venită cînd apunea eminescianismul, luptă în care se disting 
prin îndirjire scriitorii ardeleni. 


I4 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EE, e. 


di (al 
Printre aceşti Ardeleni se pun mai în baier Geen ES e 
lea editor al Poeziilor Postume, — P tiu) 

EE 

j era vorba de a imp m : 

gr Ce „decadentismul” de origină emm AR e 
ww geci deci, de modele literare mari, mp! ca ie ea 

t E aie şi cu tendinți naţionaliste, Weer d pe ponei 
dër tem numai unul, şi poezia sa, foarte naţio enee 
ri Mistä Ar fi fost util, ca auxiliar în en) ZS ach eg 
SE incscu, Poeziile lui Eminescu însă (afa ata Ze 
han uteau servi. lată ce zice Chendi în pre op Aurei 
open ded a lui Eminescu—dezgropate şi tipărite tu 
pia de aceiaşi oameni: 


ănă 

otele aceste de romanlism, care e E e poa ară pas 

em | Eminescu, din simple ce sini la sn a pf pg a 

d eege dobindită îi esoe? atesta eg de rate 

i în 1, în s iel univer- 

ee, rerh dn SÉ i îl scot pe oceanul larg al poez E 

tte ep ee ei inescu”, „Influenţa străină l'a na 

p sapen gë o Bala deplină desvoltare în limitele prin 
oer de arlă najională“. 


i ezia lui Eminescu ajuns la apo- 
Această amaia i Chendi, ci a întregului curent naționalist 
geu, 
ve S te curioasa idee de a deprecia EN Ge 
near e adică ceiace e mai razei mea în Gemengen 
ege e mai meritoriu tocmai prin caracteru geg, nd 
a. Kë erei lui, care-l pune alături de marii pi Ger der 
KE e asupra acestul deficit de naționalism dv po Let deci 
BS Chendi d. Scurtu şi ceilalţi, naționaliști ët deficit şi-l 
de d ei ori naționaliști, caută un remediu ey a lui Eminescu, 
se fra mai întăiu, în opare Leet şi mega publicului. 
ei e, R SC 
ees ege eech cu caracter mai assis, d 
Ger i cești scriitori cr d a eege K remi hirtiile 
anuscrisele lui Em $ x 
kA opere ui pae vreckt, opere cu un caracter mai apro 
or. 
pi; vi ee piei de Poeziile Postume, şi nu ne mai 
Pip Wi "Geniu Pustiu e mult naționalism şi foarte ei yori 
ism. (Naţionalismul şt ardelenismul erau noțiuni Hine venit, ca 
sm | Co 1900). Deci Geniul Pustiu era foarte | ep, be 
va ur å P caracter de propagandă. D Scurte A ei Teke con- 
Set entru care a ţinut să tipărească acei ro este caracterul 
Fie wt supărătoare“ şi „jignitoare“ ca talent), 
jul educativ: 


CRONICA LITERARA 
SC 


„Cu ionle acestea, zice d. Scurtu, 
valoarea ei literară prelioasă... prin fa 
Piră, prin tendințele lui naționale sănăloase”, 

Dar publicarea Poeziilor Po 
nu are ca pricină numai naţionali 
date, auxiliare. 

E, mai întăiu, entuziasmul naiv 
orice hirtie rămasă dela un scriitor 
ceşte. E, apoi, ambiția cam de 
ditor şi adnotator de acela 
ceia, dorința unei case de editură de a- 
„Clasici“. lată o curioasă mărturisire a d-lui Scurtu : 


„Cind s'a llpărit ediția I a romanului n 


u ätusesem limpul să-l 
studiez mai de-aproape căci editorul |inea sä-l pună la indāmina pu- 


blicului cit mai curind şi cu îl cedasem definitly." 


Noi ne adresăm aici tuturor caselor de 
pindu-le să lase pe Eminescu în 
scoboară atit de mult în ochii acelora, care nu bagă ce samă 
că acest „roman inedit" este un brulion din adolescenţa lui Emi- 
nescu, in care el a șters multe pasagii chiar atunci şi din care 


a luat tot ce a fost bun şi a pos în Sărmanul Dionis. * 
i Credem că și cei care au desgropat'u, ar renunța astăzi la 
intreagă această literatură să 


nedită” a lui Eminescu. Astăzi nu mai 
€ n:voe de acea pedagog! 


d e naționalistă de =tunci, pe care o 
puteau servi hirtiile din coşul lui Eminescu, 


G. Ibrăileanu 


$ 


" Am văzul un „Criiic” regreti ă Eminescu n'a foal 
egal, adică că are şi Ale p a 


un poet 
zii slabe (cele din „Postume“) căcă fără e 
slabe (repetăm : din „atu (cele di ar fi los!, zice A 
nul din marii poeți ai lumii ' 
elt ai lumii, peniru 
remedia: SA reng 
Postume“, „opere* 


ale lui Eminescu cafi Geniu 
nescu va redeveni un mare poel al lumii! 


romanul rămine o lucrare cu 
ptele istorice din care se las- 


stume, a Geniului Pustiu etc., 
smul epocei, ci şi altele, secun= 


al istoricului literar pentru 
mare cu care se îndeletni- 
şartă de a-ţi lega numele tău de e 
al unui mare scriitor. E, după a- 
şi imbogăţi colecţia de 


editură, ru- 
pace cu Geniul Pustiu, care-l 


Scrisori bucureştene 


Vom pune În valoare bogăjiiie 

Bä, d 
de E program de gurernă 
mint). 


| 
ES zez wg e da decit dacă consumaţi.. 
— Piâtesc.., re 
e Le ai er? we Platesc, vă rog... 
Fă egal mg O î:mee cu două sticle 
loc într'o cofetărie. e P 
goale solicità în van pona, pe care vara Îl face atit de pr 
WI tru apă. cata ua 
or oa e be” are toate bogăţiile arii”. 
E Supl emo ee care nu se poate spune c'a rămas 


Dier moartă. 
+ 


determină creind necesităţi, cum ne a- 

e o ah Aerer să recunoaștem cå Bucu ES GE 

pe ei rätke edililor săi - în plină eră de EE Gäste 
Soile Bucăr tenilor sint gegen ia lea rŠ ei merita 
wë" e en pa sei stă de strajă. Şi pentru 


ER een SA căpătam cel puţin altele patru. 


Dar Asr bucureşteanul să scoată parale şi pla- 


lui ar 
irä— pentru luna de vilegiatură, dacă mahalaua bei 


pită şi dac'ar putea bea ca altădată, în toiul zilei, 
dulceaţă cu nevasta şi copiii ? 
| Yezi bine că nu. 


| 
o. 
CH 


KE ka 
Lut? ? 


SCRISORI BUCUREŞTENE 277 
GE S i 


Dar tocmai aicea stă progresul. Au trebuit cițiva ani şi 
un Întreg program de activitate pentruca rendementul filtrelor 
dela Bragadiru să se micşoreze intr'atit ca cetățeanul să capete 
noțiunea justă a prețului apei. lar în ce priveşte stropitul, 
care se face cu apă de giriă, situația părea intr'adevăr desnă- 
dijduită, Ce vreți, Dimboviţa nu seacă. Oricită prevedere, 
cricită sirgulnță, ptraele curg cum le-a lăsat Dumnezeu, şi oa- 
menii nu le pes opri. Printr'o calamitate firească, apa de stro- 
pit şi de curăţat străzile părea pentru totdeauna asigurată ace- 
lui Centru care singur se spală în Bucureştii noştri. Dar a- 
tunci a intervenit soluţia de geniu: neputind seca izvoarele, e- 
dilii Capitalei s'au gindit să comande stropitori-automobile... 
Stropitori-automobile care trebulan să vie cînd avea să îngă- 
due Valuta. Pană atunci însă, pentru a face o economie co- 
munei, s'au vindut boii dela vechile sacale, Fără boi, sacalele 
stau; Dimboviţa curge liniştită, scăpată de orice primejdie, iar 
praful mistue nesupârat plăminii bucureştenilor. 

Simplu ca oul lui Columb, veţi spune, Ne trebuia totuşi 
Columb, şi l-am avut în persoana fostului primar, 


a 


Un primar este insă, orice s'ar zice, un om. Şi ce poate 
face un singur om cind lipseşte tradiţia? 

Din fericire, la noi tradiţia există. Decenii de adminis- 
traţie comunală au stabilit anumite regule, cu care Capitala 
noastră trebue să se lupte pentru a creşte şi a se dezvolta. 
Avem o natură binecuvintată, care secundează toate străduinţele 
omului, Orice săminţă aruncată in pâmint prinde şi rodeşte, 
Orice pom sădit râzbeşte şi capătă rădăcini. Ce poate face în 
asemenea situaţie Primăria decit să taie pomii acolo unde cresc 
şi să-i inlocuiască prin acele beţişoare firave, care justifică in 
state poa grădinarilor Comunei. Se ştie doar ce s'a intimplat 
cu gr 
Macadamul armonios al Bucureştilor era jignit de aceste col- 


puşi la transplanare şi aliniere. In anul expoziţiei, de pildă, 
toţi cei mai răsăriţi şi mai stufoş! de pe bulevardul Colţii au 


Ce pot însemna însă aceste mici Picate pentru un oraş 
în plină dezvoltare! Căci văzind cu ochii Bucureştiul se trans- 


278 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


formā. Se transformă, rămininad acelaşi, ca Frezzo Fregoli. E- 
taje nouă, clădiri nouă, se ridică peste tot, cu cea mai mare grijă 
pentru estetica străzilor, care tocmai deaceia sufere atit. Ade- 
vărata perioadă de construcţie nu a inceput totuşi. Cei care 
clădesc, struntind toate greutăţile momentului, sint indrăzneţii. 
Construcţia are şi ea cavalerii ei de industrie. O clădire ridi- 
cată repede şi închiriată bine poate fi amortizată în 4 sau > 
ani. E ispititor. Pentru a duce repede la capăt o construcţie, 
cu felul în care se munceşte şi se procură materialele acum, 
trebue însă energie. Speculatorii nu obişnuesc să se cheltuiască 
într'atit. Ei joacă pe un număr şi aşteaptă. Marea afacere a 
anului au fost locurile virane. Din Mai trecut până acum tere- 


nurile s'au urcat cu peste 150%, şi urcarea continuă. Prea pu- ` 


ține dintinsele au intrat in mina celor care vor să construiască. 
Legiuitorul nostru s'a arătat nui şi în această privinţă. Moder- 
mizarea Bucureştilor se loveşte de-aceia de o mare piedică: 
speculatorul, Speculatorul aşezat la tejgheaua lui ca un va- 
meş, hotărit să smulgă un groaznic bir pentru fiecare odăiţă 


ou 

Specula domină de altfel toate drumurile vieţii noastre e- 
conomice. Este curios cum putinţa de prevedere pe care e 
pierd guvernele se stringe toată şi se potenţiază sub! fruntea 
unei categorii de indivizi, care iau în antrepriză viitorul. 

Orice vrei să începi, ori încotro vrei să te întorci, gă- 
seşti înaintea dumitale bariera acestui monopol privat: folo- 
sind dezorganizarea Statului, speculatorul s'a aşezat la toate 
răspintiile. Şi deasupra lui filfie pancarta: Pe aicea nu se trece 
— decit plătind. 

in asemenea condiţii era firesc ca Bursa să cunoască vre- 
muri glorioase. Acţiunile se urcă şi descind cu o elasticitate 
uimitoare. Hirtiile de petrol ţin recordul. Societăţi care n'au 
produs până acum decit gaze — gazele prevestitoare—au ştiut 
să ridice aşteptările la prime de mii de lei. Asemenea cote nu 
se ating fără participarea unui mare public. Căci bucureştea- 
nul joacă la bursă, cum bea bere sau merge cu tramvaiul. Cu 
riscuri mai puţine totuşi; căci la bursă nu-şi poate pierde de- 
cit pun 

Gë se fac preocupările culturale, în asemenea împrejurări? 
Nu întrebaţi. Un străin a observat cindva că cizmâriile sint 
mult mai numeroase pe incomoda Cale a Victoriei decit libra- 
iile. Astăzi, cizmâriile dispar în fața bodegilor. Evoluam. Cul- 
tura, cum se înţelegea odinioară, cere oarecare răgaz. Sintem 
atit de grăbiţi. Cinematograful, cu trepidaţia lui scăpărătoare, 
este emblema epocii. Şi cînd cinema-ul îşi alătură şi o Bo- 
degă, o, atunci... 

Admirabile timpuri în care localurile unde se minincă se 
chemau încă birturi, - spre voi se va întoarce totdeauna regre- 
tul celor ce v'au cunoscut, 


SONOR BUCURESTENE 219 


ET 


t 


Orice ar face Primăria, 


ramine totuși o lună minunată chiar pi i oaa norii, mai 


Î 
hel ei née e weiter D Gel dia iai pe ze 
oresc, pomii sint verzi în cu 
aiior... Fugitiv, ca o licărire, bucureşteanul Zéi Zonë 


sia că oraşul lui face in 
la bucuriile acesteia, că armă arte din natură... că participă 


stage nou furnicindu-i viel, Lager cu primăvara, că simte 


e uşi şi pe ferestre viaţa iese 


din case, şi se aşează pe străzi. Aici işi alā edilitatea cola- 


boratorii sâi cei mai neprețuiţi : femeile. De ce-ar mai trebui 


pavate străzile pe 
țiile Jor cotidiane) Capit bucureştencele isi plimbă inten- 


„apitalele străine se 

béien S ore ză edificiile lor, cu minunatele > be en pană 
nm d Cat ul se laudă cu femeile sale. Ele reduc Gef erg 
et Aaen SÉ poate să incapă între un picioruş agil şi e - 
pr Apă chi care poitesc.—iar strada, unde toată lumea a 
și Sgraţiile se acund, este locul cel mai ferit de dezi 

pnm privirea acestor primitive frumuseți. Se 
i Tai Gemenge? = re „se judecă“ aşa zisul proces al comuniş= 
EI: Ce ae nebuni care au vrut altă lume, alta viaţă, alte 
cea mi ar putea cinstita poliție a închisorilor să ie în- 
e SES eng EA a Sa Leg în fiece zi cite o litră de 
străzi... pentru nebunii care vor dei, meesten 


Eugen Crăciun 


Miscellanea 


Versul tipografic 


orbit pu- 
Provocaţi de o recenzie a d-lui Topirceanu, am v 
țin, în hai trecut, despre citeva procedee de A ded ër A 
ale unor scriitori de nr peman atunci că vom r è 
bi de versul tipografic. 
pi "Sintem nevoiţi să înşirăm aici citeva adevăruri de o CH 
lată banalitate, dar cetitorul va vedea că nu e vina noas oc 
P Aşa mai întăiu trebue să spunem că versul nu este proză. 
El este măsură, ritm şi rimă. Elementul cel mai important = 
ritmul. Fără această alternare regulată de silabe accentuate ş 
i S. 
air eae n E eu aici această notiţă, oricit de set 
spaţii ar lăsa pe coala de hirtie e dreapta şi e Ce ën - 
i re—nu face versuri, ci $c : 
nana Ge, a Selas. Deaceia versurile adevărate, oricit 
le-ai scrie unul după altul inşir ca proza, nu vor putea fi pr 
cate. De pildă: „D:-am fost răi tu ră déem şi răul cite- 
; va“ (Creangă, Harap alb). 
i ie deeg de N masca versul are ca pricină faptul 
(continuăm cu aceste teribile adevăruri foarte nouă) că poezia 
este o artă a auzului caşi muzica, şi nu a văzului ca pictura, 
sculptura şi ue cre i | 
e ză pei: veche decit scrierea. Poezia noastră popu 
iară n’a fost scrisă (ma putut fi percepută cu ochii) pe?) i A 
lecsandri. O poezie recitată la teatru nu există pentru ochi, de 
cît numai pentru cel care © recitează—cind go ştie pe de rost, 
Scrierea e numai un mijloc ect ww eg £ Hii pr 
ea locul gramofonul şi telefonul. Pro d 

e geen Së acasă telefon fără fir, prin care ascultă erp 
şi operet: la care sint abonaţi, poeţii îşi vor „publica“ poe 


Tatte 


MISCELLANEA 281 


şi pe această cale. Pictura însă nu se va putea răspindi prin 
telefon, 


Că unii poeţi işi închipue că ceiace au de spus poeti: e mai 
impresionant ori mai expresiv în proză, aceasta ii priveşte pe ei, 
` degt le-am putea obiecta că muzica versului face parte, prin 
definiţie, din poezie, ca rezultat al ridicării sensibilităţii Ja un dia- 
pason inalt (in descripția naturii Hogaş ajunge adesea, fără să-şi 
dea samă, la cadenţa versului) şi că muzica aceasta dă poeziei 
un coeficient puternic prin puterea de suggestie a ritmului şi a 
rimel, care contribue la contagiarea cetitorului de emoția poetului, 

Dar să admitem şi legitimitatea pre Hei de a desființa 
versul, pretenţie care nu este o noutate nici la noi în ţară, unde 
acum vre-o patruzeci de ani o sumă de oameni, duşmani ai tu- 
turor „prejudecăţilor“, priveau şi ei versul cu antipatie ca o formă 
invechit şi artificială, care ar silui sensibilitatea spontană a poe- 
tului (In „Contemporanul“ mişunau poeziile in proză), 

Intrebarea însă e pentruce unii poeţi în proză îşi zeţuese 
proza ca versurile, 

Aceşti oameni uită adevărul banal, enunțat mai sus, că poe- 
zia nu e pentru ochi (Dacă ar fi pentru ochi, atunci în franțu- 
zeşte şi in englezeşte ar fi foarte greu de obţinut rime, şi tom- 
beau n'ar rima cu Lido în Musser) şi că deci nu pot reuşi să 
contratacă versul. Pentru cine ascultă poezia lor, faptul că ea 
e scrisă cu rindurile tăiate este absolut indiferent. Și trebue să 
adăugăm că şi cel care o cetește în realitate o ascultă ca şi 
cel care ceteşie o partitură de muzică, pentrucă, încă şi incă o- 
dată, ia cași muzica este o artă a auzului. 

Eminescu şi Coşbuc işi scriu versurile unul subt al- 
tui—este un uz şi atita tot. Puteau să le serie unul după altul, 
începînd cu literă mare numai unde începe o irază,—apera lor 
era aceiaşi, tot în versuri, 

ul celor care-şi zeţuesc proza ca versurile este 
de a gera, celui care ceteşte, ceva din muzicalitatea ver- 
sului. splendidă recunoaştere a legitimităţii versulni—din 
partea acestor dușmani ai versului | Şi ce spectacol comic 
—de a recunoaşte legitimitatea şi superioritatea versului, dar a 
nu scrie in versuri şi a te preface că scrii în versuri, . 

Dar din nenorocire nici :ceastă Suggerare nu este posi- 
bilă. Cind våd rînduri scurte subt rinduri scurte care încep 
cu literă mare, spiritul meu se pune, din deprindere, întro a- 
numită dispoziţie ` Aştept ceiace-mi tăgădueşie felul zaţului, 
adică măsură, ritm şi fimă—şi inşelarea acestei aşteptiri imi 
provoacă 0 displăcere uşor de explicat pentru cine posedi no- 
țiunile elementare ale esteticii. Aceste noţiuni pot dovedi şi 
mai mult : că impresia produsă ţine de comic. : 

Nevoia de a suggera cetitorului muzicalitatea versului se ex- 
plică, desigur, prin faptul că aceşti poeţi simt bine că nuorice lucru e 
propriu prozei, că sint lucruri care nu sînt de domeniul prozei 


282 VIAȚA ROMINEASCA 


oar de asta s'a născut versul). Ei simt că materialul lor psi- 

hie e de domeniul versului—şi de aceia îşi scriu proza ca În 
uri. A 

a Dar chemarea în ajutor a zeţarului nu poate salva nimic, 
orice ar face el. Dacă zeţarul, nerespectind voinţa poetului, tipă- 
reşte bucata ca proză, fondul (fiind poetic) nu se potriveşte cu 
torma prozei, iar dacă o tipăreşte ca versurile, rămine Ka 
mai „ca“, şi fondul rămine tot fără forma lui corespunză- 
toare, adică fără versuri. Salvarea nu poate veni dela zeţar, ci 
numai dela autor: să tacă versuri adevărate. Zeţarul nu poate ez 
va decit pe cei care pun in versurile lor tipogratice un fond o 
proză. Atunci zeţarul, nerespectind manuscrisul şi punind rin 
după rind şi nu rînd subt rind, forma tipografică va eier 
punde cu fondul, şi in cetitor nu se va produce discor elt 
de care vorbeam mai sus. Pentru celcare ascultă, însă, o bucat 
al cărei fond e din domeniul prozei—este indiferent cum aşează 
zețarul rîndurile. Cu urechea nu se cunoaşte. 


Dar pe lingă versul tipografic, mai este versul liber. Mai 
întăiu Sakia ai vers ees poate însemna proză. Proza 
se chiamă proză, nu vers liber. Versul liber trebue să fie 
„vers“, dar altfel decit versul pur şi simplu. Despre aceasta 
insă altădată. 


„Genova' 


Exprimăm adesea aici, de doi ani incoace, îngrijorarea 
noastră ch modeşii .burgheji luminați* faţă de stingăcia şine- 
putinţa capitalismului de a readuce liniştea în Europa şia con- 
solida astfel forma actuală atit de zdruncinată. 

E clar că dacă cei care conduc astăzi lumea nu vor pu- 
tea să pună ordine în treburi, dacă dezordinea urmează—de- 
zordine care se traduce prin ingreuiarea crescindă a vieţii ma- 
rii mulţimi omeneşti —atunci ceilalţi, novatorii, revoluționarii, 
vor căpăta tot mai mult credit în masele populare, rejetele lor 
vor deveni tot mai fascinante 

Ne gindim la urmările, pe care le poate provoca decep- 
ţia produsă de atitea congrese şi conferințe în omenirea sufe- 
rindă europeană, care formează măcar 90 „ din populaţia con- 

i tru. 
oaie pg se pate că acum a venit vremea cînd burghezia 
dă supremul examen, cind are de făcut dovada dacă mai e incă 
admirabila clasă, care a produs minunile veacului XIX-lea, ori 
a îmbătrinit şi nu mai poate ţinea in mină cirma. 

Dar problema mai are şi un alt aspect. E vorba de lo- 
cul pa care îl va avea Europa în „concertul mondial“, Acest 
mic continent, care a condus globul, a inceput să devină se- 
cundar în acest concert. Sărac, desbinat şi suferind, el are 
privirile aţintite rugâtor spre America, dela care cere ajutor 


- e EA 288. 


propriu vorbind: mincare şi haine — şi care bogată, puternică şi 
superbă, se lasă implorată, pune condiţii, dă sfaturi, face mo- 
rală, și amină să vadă dacă ruda săracă se cuminţeşte. 

ar nu e nu numai atit. eege ai cărei fii sint trataţi 
ca fiinţe de rasă inferioara în Statele Unite, iau parte în Eu- 
ropa la hotărirea soartei a sute de milioane de Albi care ap 
produs civilizaţia Apoi trezirea Galbenilor şi a Negrilor (de 
care am vorbit aici altădată pe larg, cu fapte) va contribui şi 
ea să reducă Europa la un rol egal cu suprafața ei de mică 
peninsulă. 

Dar nu se putea altfel, cind popoarele ei, care au creat 
în comun civilizaţia şi cultura rasei albe, s'au ucis cițiva ani 
înşir în masă, şi-au distrus cu înverşunare bunurile create de 
secoli—și continuă încă sfişierea lor fratricidă. 

O specie care are incă diferende de un ordin atit de in- 
ferior ca cele economice şi pe care nu le poate tranşa decit 
prin ucidere, este încă, cu toată civilizaţia ei, pe o treaptă infe- 
rioară de dezvoltare. Ea se resimte incă mult de origini. in 
adevăr, nu este muitā vreme de cind omul s'a desfăcut de ani- 
malitate, iar psihologia strămoşului animal o putem reconstitui 
după aceia a rudelor din pădurile Africei, lacome, şirete şi rău- 
tăcioase, La această ereditate simiescă trebue să adăogâm o ala. 
Nu credem să existe, mai ales la popoarcle de sud, oameni care 
să nu aibă in ascendenţa lor mai multe sau mai puţine generaţii 
de sclavi. lar sclavia desvoltă insuşiri, care întăresc pe cele 
simieşti. Aşa dar, şi zoologia şi istoria explică inferioritatea mo- 
rală a omului. 

Dar aceasta nu poate fi o cauză de pesimism. 

Omul are probabil milioane de ani inaintea lui, aşa dar 
destulă vreme sa ajungă la înălțimi, pe care noi nici nu ne le 
pulem imagina. (Consideraţie cons-latoare în aceste momente 
de deprimare). 

Dar pe drumul spre acest alt pămint al fă găduinţii, Eu- 
ropa e condamnată oare să râmină în urma altora,—ea, care 
a stat până astăzi in frunte? 


Volumul al doilea al lui Hogaş 


Dia opera încintătoare (acesta este cuvintul cel mai pe- 
trivit) a lui Hogaş a apărut incă un volum: Amintiri dintr'e 
călătorie—o călătorie pela vestitele mânăstiri din ţinutul Neam- 
tului: Almaş, Horaiţa, arate. Sihla, = ăhăstria, Agapia din deal, 
Agapia, Secu şi apoi, prin Pipirig, peste Hâlauca, pe valea Sa- 
basei, pe Bistriţa, peste Seștina, la Dorna, locuri vrednice de 
talentul şi poezia lui Hogaş-—și Invers. 

Urmează volumul Ill şi din nefericire ultimul. 


234 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Spiritul critic în cultura romiînească (de G. Ibrăileanu), 
[EL Cai a a Eat Ediţia II. 


A apărut cu următorul cuprins: Prefața—l. Momentele 
introducerii culturii apusene inainte de veacul al XIX-lea.— 
IL Veacul al XIX lea. Factorii culturii romineşti din acest veac, 
—lil. Recunoașterea necesităţii criticii, Cauzele pentru care spi- 
ritul critic apare in Moldova.—IV, Amestec de curente contra- 
dictorii: G. Asaki.—V. Evoluţia spiritului critic.— Locul „Junimii“ 
în această evoluţie. —VI. Evoluţia spiritului critic.—Deosebirile 
dintre vechea şcoală critică moldovenească şi „Junimea“.—VII. Pri- 
mul junimist: Costache Negruzzi —VIIL Un junimist patruzeciop- 
tist: Vasile Alecsandri.—lX. Evoluţia spiritului critic.— Critica so 
cială extremă : Eminescu—X. Evoluţia spiritului critic.— Critica 
socială extremă: Socialiştii.— XI. Spiritul critic în Muntenia. Sin- 
teză de criticism şi patruzecioptism: A. Odobescu.— XIL Spiritul 
critic în Muntenia.— Critica socială extremă : Caragiale.— XIII. In- 
cheere. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


ton Pillat, Poezia Toamnei (Antologie), Edil. „Viala Romi- 
nească“, 1921, Bucureşii, Prețul 15 lei. 

„Cel mai frumos anolimp e la noi toamna, — spune d. Pillat im 
prefață. Era deci firesc ca melancolia feluriiă și anuală a naturii, să 
Zssteg ali! de mult melodia versului în sufletul din fire trist al ro- 
minului“, 

Dar opera lilerară în care sufletul rominesc - şi cea mai carac- 
terislică latură a lui, melancolia, — și-au găsi! cea mai inlensă expre- 
vie, este opera d-lui Sadoveanu. Deaceia, poate, in Sadoveanu gă- 
sim cele mai frumoase loamne din literatura noasiră şi atit de mulie 
pagini despre toamnă. Şi singurul poet care poale înlrunia o compa- 
rale pe acesi Ieren cu marele nostru prozator, a lost Eminescu. 

Deosebirea este câ, pe cind loamnele lui Sadoveanu oglindesc 
parcă atmostera și irislejea colectivă a sullelului rominesc, versurile 
lui Eminescu despre toamnă poartă în primul rind pecetea prolundei 
sale We, 

p - 


O toamnă care Întirzie 
Pe on istovi! şi trist izvor. 


sini versuri care, deşi obsedează ani intregi prin geniala lor pulere e- 
vocaloare şi simpiiciiale, lac parte din expresia lirică și pur subiec- 
livă a unei slări sulleleşii individuale, specilic „eminesciană“, 

Tot asilel, dar mai putin în versul al treilea: 


Tirzie toamnă e acum, 

Se scuter’ frunzele pe drum 
lanurile sunt pustii... 
ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 


285 Fees VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sură-i sara cea de loamnă:; de pe lacul apa sură 
Infundă mişcare-i creată între sluf la iezătară, 

lar pădurea lin suspină şi prin frunzele uscate 
Rinduri-rinduri irece-un freamăt ce le sculură pe lonte... 


Nu este o influenjare, conștientă sau inconștieniă. Este intilni- 
rea firească a două suflete mari de artişii, in adincul cărora glasul 
profond a! neamului a găsi! la un moment dat aceiași rezonanţă. 

Deşi e prozator, d. Sadoveanu nu irebula să lipsească din a- 
ceastă antologie „a loamnei”, E singura lacună pe care o găsim lu- 
crării, atil de complecie și de constiincioase, a d-lul Pillat. Celelalie 
sint prea mărunie ca să mal slărulm şi, peniru unele din ele, vina nu 
cade asupra d-lui Pillat. Prin însuşi subieciul el resirins, aceaslă an- 
lologie pare cam monolonă la prima lectură. Dar cetilă la intervale 
3 mai pe îndelete, nuanțele apar tol mal evideni dind mozaicului uni- 
form de impresii iriste, viață şi varietate. Curios e faptul că lo! poeții 
„consacraji” se disting mai bine unul de altul, prin manilesiarea ne- 
turală a personalității lor poetice, Pe cind bucăţile oslenialir „bizare“, 
care vor „să lrapeze” prin originalitatea lor, se confundă pănă la urmă 
in aceiasi lristă și obositoare banalilale... Pentru o selectare mai se- 
seră însă, ar fi irebuil o exigență prea aprigă, un spirit critic prea 
aspru și nepolrivii cu natura unul poel liric. Ierd. lon Pilial esie un 
poe! de o rară delicateță sullelească, A 

G. TOPIRCEANU 


Radu Rosetti, Aire zones! moldoveneşti, Edil. „Viaja Romi- 
nească”, 1921, Bucureşti, Preţul 22 lei, 

D. Radu hoseili continuă seria „poveştilor moldoveneşii“ : intim- 
plări vechi, adevărale, petrecute cindva pe aceste locuri, dar înflorite 
puțin de bâtrinii, cere le-au Istorisll - generație după generajie—cind 
stăteau sara la laclale, în jurul unei oele cu vin... 

Aventurile de dragoste au locul de Ironie, Ponle din cauza 
predominării lor în vială sau, poale, [lindcă cei ce nu mai sint tineri 
preferă subieciele senlimeniale, cind amintirile îl stirnesc la vorbă. - 
Dar aces!e aventuri trebue să fi impresionat adiac generațiile dinain- 
lea noasiră, şi din alle pricini. Acum citeva sule de ani, în lirguri mici 
sau la moşii, în curți izolate, unde prilejurile de intilniri erau rare 
si onevroioase ; cind educajia era severă, lar opinia publică fără milă 
față de fetele cu păcal; cind nevasia trăia înir'o smerilă supunere, în 
casa bărbalului ; cind asupra vinovajilor alirna severilalea legii şi, 
ma! ales, spiritul de răzbunare al celui Jignit,—ne dăm samă, că gre- 
selile de Inimă nu puteau fi ușor uilale de conlemporani. Eroinele de 
pe-atunci, care călcan-in papucii lor pe lalpă sten primejdii, erau 
porcă posedate de un spirit elemenlar- llolărirea lor era dinainte în: 
tărită de Moarle. Astăzi, auloarele intrigilor de amor se expun, în 
deobşle, doar la o „explicaţie” mai muli sau mai pujin violeniă; stră- 
bunele lor însă - la o lovilură de hangiar. 

De-aceia d. Rosetti a auzit dela bălrini mai ales întimplări de 
aces! fel, pe care şi d-sa-cu zimbe! și incruntări de sprincene alle 
poresleşie acum. 

Dar volumul d-sale nu cuprinde numai aventuri de dragoste, ci 
mulle intimplări variate şi complexe, —ușa cum e şi viaja.. 

' Autorul se revoltă in faja acielor de violență. De pildă: Cos- 
tică Tomșa, personajul principal ol unei poveșii, era îndrăgosti! de o 
„nobilă“, „distinsă” şi „trumoasă” fală de boer- Eliza. Inir'o zi, el 
auzi zgomot mare în ogradă: patru |igani voinici îl înlinsese pe bu- 
călar, cu faja in jos, pe-o cergă. Valnavul veni cu o nuia. ŞI execuția 
începu. Tomșa, plecindu-se pe fereasiră, văzu o privelişte crudă. „E- 


A A EE 


liza slătea razamată de un mic grilaj de fer al scări ceas 
cafea în mină şi privea la acel spectacol ëlo od Zeng mult SC 
ea cu glasul ei cel care cinia cu atita duloşie romanțele lui Schubert, 
numara loviturile, căci am auzi! în chip foarte distinct şi cuvintul : 
sop! răsunind din gura ei, urma! flind de-o nouă lovitură de nuie pe 
v nele liganului. Văzusem destul ; dragosiena men murise cu desăvir- 
sire de) zg en e EE a ramas burlac“. 
e d. u Rose uibură, pănă la durere, t 
sociale. Deşi fiind din clasa boerească, avind teză palier ice pe 
laboralori ai opresiunii asupra celor de Jos, Domni chiar, după tată 
Rusăleştii, ler după mamă: pe Ghica-Vodă, predecesorul lui Cuza, 
pir uni S en ași er răzvrătire, s'a eliberat de subi povora 
sului personal, f 
anyan E ~ fiu al A apa pie pre azere gelt, 
se ingrozeșie ori de cite ori 
capului culva,—oricil de vinovat ar fi Pt ge pere ZE, srda 
scoborii prețul vieţii, cînd pretulindeni oamenii sini execulați în urma 
e Zu ard e SC Ken ati ucişi pe strade, ca nişte cini tarbaţi, — 
pre om, Ok A Sen GE peniru gestul care ridică viața u- 
oveşiile d-lui Koselti nu numai ne disi i 
care uneori ating limita dinire real şi Geeteg eg Ee GË 
duri,—trecindu-ne pe dinainte sulerinji omeneşti străvechi, privi'e de 
contemporani şi de urmaşi poate fără destulă milă şi revroliă, 


M. SEVASTOS 


Mitea peniru GE Moş Teacă în cazarmă, ediție nouă, BI. 
„Moș Tesch" a avul un succes enorm acum trei 
pie eroului ai multe fraze ori cuvinte de ale lui că ee 
sproape, casi tipurile și frazele lui Caragiale. „Moş Teacă" a impus 
ponas ît de muli, încil duşmanii lui Bacalbaşa, cind au volt să-l a- 
GN SS EE E SPNO ei au Was că e plagiată după Co- 
„— ceiace e $% căci . 
setea Ap Án kene Teacă éi armata nu va fi bună Se Leg 
Keier ponte idela de a os dai Bucatar nu datorește nimic lui Leroy. 
„los Teacă” are mulie calități, dar nu ou 
Ge de Kack Satira lui Bacalbaşa nu e beten stet cn neg 
Keen a wë aragiale. Bacalbaşe, om de spirit, poale cel mai 
See u SCH romin, nu era un observator. Dor ascujimea. 
reen nfa spiritului său nu sirălucesc în „Mos Teacă”, ci 
Asa dar „Moş T. S 
de e Sëch" este o simplă şarjă spiriluală, Opera Une 
ale o reali ŞI nici în intenția aulorului n'a lost să dea o ra 
Onul literaturii noasire fiind azi mai obieclir 
r v O Operă li 
EIER. întemeiaiā numai pe spirit ni se geg te, ` de 
viet Gs a SC il eg Permise burlescului. Afară de asta, 
„lace SEH "dim „Moș Teacă“ ni se pare invechit și adesea 


de un gust 

este „Mos Tesch": şi prin faplul că i 
inp.2a78 Pertonagiuiui său ridicol idel de-ale seic ouale E 
teraturii weie, de pica til ER ee hd ve Lag en E 
E? 
spiritismulul etenei Zi Ghost ud d ra Ilenei, o persiliare a 


288 VIATA KOMINHASCĂ 


Moş Teacă nu 
, de-acum lreizeci de ani, al lal . 
î Dee D El se datoreşie mai inlălu spiritului, beer i KS 
mady care, chiar din pricina asia, a satislăcul malle i pa oa 
lee El se datorește apol e cad partea Space. aa rca mi amien 
cu caracter mai muli estelic, pe care-l găsim Ee EE 
îrşit ci obserrajii asupra rea D è 
garde tipul ofițerului ridica! de te ten 
ji Leer sclav al superiorilar, calău al celor mici, „m =: AN poze 
Daten şi duşman din ën ien a de oral apte EE 
> bue amin că > ` 
RE de a alrage atenția asupra unor a animata 
reno şi „a indrepia“ cera—cit poale indrepta o carle, adice 
geet E muli realism esie în schițele tipărite în Sorinel gg enen? 
se zugrăvește cruzimea y saranen islor. în arine en egen 
cene vil, care us 
ajange o arä, ciad are puiore absolula asupra semenulal we 
mea ine — şi cind en desg 3 
ziste şi Maea a lui Anion Bucalbaşa, pas să dea adevărala mă 
sură a lalentului şi splrilului său scinteetor di 


Eugen Reigis, Coloana printre ruine (Eseuri), Editura „Ancora“, 
ze: Geet flè urmări ale geen eeneg Seen eeng, ZS 
ù la suprafață cele mai inferi ` 
od în eg dacă. Că faja euer? EE Ët 
tuale şi atii de vizibile a speciei, mu Zeene, 
a >e năpusii asupra bunurilor ma 3 
e, mul Peart par aan lipsesc cu lolul. nici spirile, SCH 
socat mo: dë eopaiiiniä premergălor un 


oprirea in loc a progresului moral nu poale fi decit vremelnică. „Lu- 


l s 
rome e e "E Fg sa Dumnezeu ce aşleaplă să se 
rereleze”. 


lirism dilua! şi abundeni, în care nu lipseşte 
nt e pro Se nici nebuloziialea san. mondiale, eg 
crede si speră, ridicind imnuri de slavă noilor zei: individual 
en vit crealor, enn CN iubirea, munca consiruclivă, pacea, 
ul pei nedr 2 erora, in uereg panas apne ome 
iltoru unei e lice, argume 
Pee, vea vi, rers laline de clarijate sau de precizie. Avem aface 


? la 

intui vizionar, in care toate coniradiciiile s'au topi! a 
Sage ët K ale crediajii, cu un spiril din tamilia os: Bi 
bliei, cu un discipol fervent al ințălepciunii indiene şi ri aias, 
m son, Maelerlin gson. va Ia perne = 
a „monşirilor absiracției* și a „cugelării satanice“, d. Relgis ! 
a ae organ superior de c re, la „inlalția fierbinte Fi eg 
ştieniul mîntuilor“, la acel „senlimeni al universalității ` 
irăm în comuniune cu „armoniile c e 


RECENZII 289 


lată un pasaj cu deosebire caracteristic: „Exlazul nu € o clu- 
dăjenie pariicularā a misticilor, el o dispoziție lirească. Idealizarea 
ne menline şi ne înalță, În ceasurile de reculegere, ne e îngăduit să 
ne plerdem în lărimurile de dincolo“, 

Va găsi oore ecou şi răsune! aceasiă chemare? Almosfera mo- 
rală în care irăim e stăpinilă de un materialism grosolan sau de un 
scepticism sierp și rece. Dacă e o coardă care ne lipsește, e desigur 
religioziialea profundă caşi senlimenlul adoraliel, 

Schopenhauer, care nu era un profan în acesi domeniu, a ob. 
servat demull că marele obslacol ce întimpină orice [llozofie misiică, 
e Incomunicabiliialea. Misticismul nu e accesibil decil aleşilor asu- 
pra cărora s'a revărsa! un sirob măcar dia grația divină. Mal e însă 


un lucru care nu trebue uitat: intuiție, subinconştien! sînt desigur rea- 
GE ege respectabile, necesare, căci viaja cuprinde şi elemente 
raționale. 


A vol să conslrueșii, în mijlocul ruinelor, 
şi a spiritului critic, în luplă cu iradijiile ancesir 
instinctele alavice dezläniuiie e o dovadă de op 
insamnă a naviga în vola vinturilor capricioase, 

ŞI totuşi, spectacolul acestui biajin visăto 
chaosul putimelor leresira şi a Sah 
iruns de tragica serlozilate a existeajii, se zbate cu îndărătnicie Den: 
iru a impăriăşi oamenilor credința lui mesianică şi viziunea acelei 
coloane de foc şi de fum, care trebue să ne arăle calea, nu e de. 
sigur banal. 


Sincerilalea accentului, generozilalea aspirațiilor, 
rămin, orlunde le-am intilni, insuşiri prejioase și din 
vedere, el merită simpalia noastră. 


fără ajutorul rajiunii 
ale alo!pulernice și cu 
timism simplist şi naiv, 
in plină utopie. 

r singuratic, care in 
arei morale care ne invälue, pă- 


idealismul pur, 
acest punct de 


OCTAV BOTEZ 


€. Siegel, Din atelierul marilor filozofi, Cernăuji. 

Distinsul prolesor al universilății din vernăull, cunoscul prin lu- 
crări însemnale, din care una recenlă asupra lul Platon, caută în a- 
ceaslă broșură să indice direcilve nouă în felul de a trata Istoria filozofiei. 

aşi Dilthey, el consideră filozofia ca o acjlune a sulietului o- 
menesc, înrecinală cu produsele culturii : ştiinţa, arta şi religia, 


ari! filozoli reprezinlă uneori tipuri înrudiie cu cercetălorii 
şliinjifici, alteori cu ariişiii sau cu 


gogi în înțelesul larg al cuviniului. 
cartes, Locke, Hume, Kani, în al doilea Platon, Giordano Bruno, Scho- 
penhauer, Nielzsche, 

Iyle. Celiace e co 
talea, ale cărei caruciere sinl: 
nu mecanică a elementelor prod 
meniană. lată de ce melodele pur em 
gralice s 
jilozolică. Problema esenjia 


un filozof mare i-a siudial sau intrebuinjat, căci opera lui nu e un a- 
gregal, nici un mozaic de idei al precursorilor, laliaenia altor filozofi 
nu se referă in prima linie la fundameniele sistemului, ci mai mult la 
lechnică sau, cum s'ar zice in ştiinţă, 


Dacă deducția poate lămuri, 


290 s VIAȚA ROMINEASCĂ 


gic al unul sistem filozolic, izvoarele lui originale trebue căutate ca 
şi în științele empirice în faple, experiențe, inluijii..., lar insirumentele 
alcătuirii lui sia! analogii, hipoteze, inducții. 

Cu lol caraclerul el speculativ, filozofia e Induclivă şi inluilivă, 
aproape cași celelalie şilinje, iar rolul istoricului e să descopere ex- 
perleajele, intulțiile care se află la originea unul sistem filozofic, caşi 
insirumentele de care s'a servil filozoful. Numai astfel pulem intra 
în atelierul marilor gindliori, 

Primul pas e acel prin care ne reprezentăm germenul operel in- 
iregi. Pentru aceasta lrebue să încercăm a ne idenlilica cu caracte- 
rul suflelesc sl autorului cași acel al timpului său. Construcile, tot- 
deauna ipotetică şi mal mult sau mai pulin probabilă, 

Cind am afla! concepțiile germinale sau fundamentale ale unul 
mare filozof, ne pulem pune înlrebarea pe care drum a ajuns la a- 
cesie concepiii. Adeseori, baza Ideilor a fost foarte largă ; un Aristot, 
Leibniz, Spencer sau Wundt erau poliisiori. Toluşi, o mare erudilie 
ştiinţifică mu e o condiție sine qua non, căci toli sintem încunjuraji de 
nalară și de instilujii culturale, în care sin! depuse destule cugelări 
peniru a oferi unul suflet genial deajuns material peniru cugelare. U» 
milul cizmar, lacob Bâhme, nu gie 3 ideile sale, dech experienţe: 
lor interne ale eului său propriu și religiei creştine. 

O condiție necesară însă e acel Inieres sulletesc pasional, care 
dacă restringe puterea omului în alle domenii, o măreşie în acel al 
cugelării înir'un gred minunat. Cu drepi curini s'a pulul zice: filozo- 
fis este numai pentru acel care nu pol frai lără ea. Punctul inițial al 
oricărul sistem filozofic e descoperirea unor contraziceri imporianie, 
acolo unde alții nu au văzul încă nimic sau a unor asămănări şi armo- 
nili, unde nu se arâtase pănă lunci deci! deosebiri şi nimeni nu se 
gindise să slabilească o relație. 

Direcția cugelării în primul caz e mai mul! analiiică, în al doi- 
lea mal mull sintetică. In primul caz, avem a face cu tipuri de gin- 
dilori mal mult ṣtiinjifici, în al doilea mei mult ariislici. Dacă ambele 
direcjii se găsesc loideauna combinate, nsiurile şiiinjilice văd mai ales 
problemele și luplă penlru a ajunge la rezolrirea lor, cele ariistice 
văd intuitiv pron ema și solujia, dinir'o singură privire, în unele mo- 
menle fericite de laspirajle. 

Aplicind acesi punct de vedere, d. Siegel explică în chip inge- 
nios geneza iilozoliei lu: Spinoza, Leibniz, Oiordano Bruno şi Pialon. 

ideile sale în acest domeniu sin! fără îndoială inleresante. Ele 
se resimi de influența puternicului curen! anliralionalist care domină 
azi in filozofia occidentală, prezenlind o vădită înrudire cu iniuifionis» 
mul misiic al lul Bergson și cu empirismul psihologic radical al lul James. 


OCTAV BOTEZ 


Emilia Tailler. Literatura franceză contimporană, Edil. „Car- 
lea Rominească”, 1922, Bucureşti, Prejul 15 lei, 

Titlul broşurii e cam prelențios, dar foarte alrăgălor. Numele 
ilușirilor romancieri lrancezi înşirale pe coperia galbenă, adaogă o 
nouă ispilă : te așiepii la o serie de arlicole sau cel pulin de note o- 
riginale şi considerajiani inedite asupra marilor prozatori ai Franței 
din uliimele cinci decenii. lar faptul că lucrarea se datoreşte unui 
autor romin slirneşie o legilimă curlozilale, penirucă, În aleră de rare 
și fericite excepţii, criticii romini m'au scris niciodală direct despre 
seriilorii sirāini. 8 

Şi nefericitul intelectual romin, pe care scumpetea cărților fran- 
juzeşii l-a lipsi! de hrana lui favorilă, cedează acestei inireile ispite 
şi se grăbeşte să cumpere broşura d-nei Emilia Teller. 


EE 


Dar Le dee res începe jdesamăgirea. 

„m Am adun am reda! după cei mal chemați şi renumiti Îi» 
tori, Intro descriere mai amănunțită, viața, psichologia şi och nr 
rară, a romancierilor și a poeților din ultimii cincizeci de anl pănă în 
zilele noasire“,—spune autoarea, Aşadar e vorba de o lucrare infor- 
mativă, de compilație mărlurisită, peniru popularizare... 

Dela cine anume a „aduna!“ autoarea noasiră „viaja, psicholo- 
gia şi opera" romanclerilor francezi, nu ne spune. Felul cum le-a 
„redai* însă, „lair'o descriere mai amănunțită“, consiilue o calamitate 
națională, didactică, ortogralică, gramaticală şi tipografică. 

FOE Mai Leg? e See Dee francezi după şcoli. fără să 
ească pe celilorul romin neinițiat, DH 
ien Si Ee i căruia se adresează, în pri 
poi începe masacrul fiecărui autor în parie. D 
expunerea subiectului unuia dinire romane, Preia pg deg 
daie biografice sau anecdolice, consideraţii inlercalale fără nici o le- 
gătură in conlexi, aprecieri contradictorii asupra unor opere amintite 
a. air SECH d ër ec? in ordinea lor cronologică, inco- 
» reveniri inulile repejiri anodine, - | A i 
reia SCH, wiet P pef ne,- tolul înir'an stil încilcil, 
ste vădil că d-na Tailler a „aduna!“ şi a alătura! la intimplare 
fără să racomodeze, pasagii şi iraze din diferiți aulori, lraduse risti 
labil prost. Că d-sa a tradus de-a dreplul, şi a tradus mol-â-mol, e- 
xislă probe irelulabile. lată: „Pentru a irăi el primi deia Ministerul 
Marinei un loc de 15 sute de lei." (quinze cenis), ...„Aceasiă operă 
curonată de Academia franceză..." . espre logică A. France nu se 
îngrijește. Spiritul susținut el nu-l! are. Fusese loldeauna distrat, ne- 
egal, inimic al disciplinei, nerăbdător de orice ordină „un amator” i. 
„Merge spre ideile generale cu înlelegere şi veselie („Jote”; ; „Ambele 
sint generoase și impăciulloare, Însă cea a lui Tolsioi este cetalea 
resemnărei, pe cind cea a lui Zola este celalea muncei” („cea“); ele, 
SE? "o Ve ege ug s E să intrăm în amănunte de 
evoe să arălăm că, de pildă, 
Bereet fäeg pildă, articolul despre Anatole 
ees  ageseneg aici Seed gramatical : 

e ul său sincer esinleresal in această al 
peniru mulji inexplicabilă, mulți o laxau de nebunie la eegen Z Gë 

-ng Talller face o deplorabilă economie de virgule şi de puncte 

Popa i tes Zeg panira Zeck sporind astfel confuzia expunerii, 

eşie punciul, fraza viitoare i 

mică şi harahabura evine amuzanlá, Sad: Nota: en IAN 

uloarea nu cunoaște nu numai limba lilerară sau limba ro- 

SEH dar nici măcar ortografia şi punctunția, putem da een det 

e. Transcrie aidoma fragmente din citeva pasagii : 

i »Observajia să desprinde... Insă deziluzia să simie să vede în 

veer Fiauberi promisese doamnei de Maupassant de a! stălui, de 

al supraveghea primele încercări, de ai uşura accesul saloanelor lite- 

Es El visează de această epocă dureroasă şi lermecâloare care e 

evul mediu... El asmuja pe nemuljumiţii şi vrea să impedice dela lu- 

E pe groasa lui Gaucheron pe „vulpele“, /nspăimintaji „vulpele* 

oe Umpuria a ştiut să privească obiectele să vadă forma lor, co- 

eh şi a = ser Seastpe Bonnard e un oltei bălrin şi care 
manii e om.. Are un 

dează e i peri ma-i e nas mare, a cârul mișcări ira- 

u mai slăruim. Toală broşura aceasia, de 148 de agiai H 

pre „Literatura lranceză conlimporană*, pare a li scrisă Ge Bei 

Jee Boapie, cu o grabă stimulală de compiezenia excesivă a 
an ase de editură (D-na Tailler anunță că, numai la acelaşi edi- 

ură, A en pubiicat cinci opere originale și o traducere D 
psa de discernămini a editorilor noștri,—care primesc cu ochli 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 


închişi o lucrare proastă de seminar şi resping, cu el deschişi cil două 
ruble din vremea normală, o producție literară de taleni, ori se loc- 
mesc o lună peniru en, - această lipsă de discernămini îl priveşte nu- 
mai pe dior, direct și personal, sau capitelul angajat... Noi nu avem 
dech dreptul la citeva reflecții trisie în privința soartel scriitorilor, şi 
a latalităţii care namal arareori plasează oamenii după aptitudinea lor. 

Dar cind nepriceperea sau neglijenta editorilor izbutește, în unele 
împrejurări, prin surprindere, să se răstringă şi asupra modestului ca- 
piial portativ al celiloralui amăgil,—alunci avem dreplul să proleslăm. 
De acela am luat aci cu alita amploare de broșura recenzală mai sus. 


AL, DAN 


S. Puşcariu, Din perspectiva Dicţionarului. — Academia Ro- 
mînă, Cluj, Tipografia „Ardealul“, 1922. 

Studiul lranziliei senzurilor în limba romină a fost multă vreme 
ceva inexislen! peniru lileralura noasiră filologică. M. Gaster în „Stra- 
lificarea elementului latin în limba romină“, Rev p. isi., Arch. şi Fii. I 
(1883) p. 352 observă că: „Nu numai cuvintele în structura lor fone- 
lică se schimbă, ci şi in fondul lor psichic, în înțelesul primil' ce au 
avul. Nu ştim dacă s'a incercat pănă acuma cineva dea sludia è- 
ceaslă parle a lenomenologiei spirilului popular şi de a căula și alci 
legile generale ce stăpinesc aceste schimbări, precum sa căule! și s'a 
constata! peniru pariea fonologică“. Aceste cuvinie au determinat 
singura lucrare specială pe care o avem şi pănă astăzi asupra aceslui 
subiect, acea a lul L Şăineanu: „Incercare asupra Semasiologiei 
limbei romine*, Buc., 1887. În diferite studii etimologice, s'au cerce- 
Int unele fenomene, în cadrele permise de materia lralală. Un defèci 
al Dicţionarului lui Cihac este lipsa lranzițiilor senzurilor lreplate ale 
cuvinlelor, pe care o aflăm iniru cilva și în Tiktin's Rumănisch-deu- 
isches Wib., I-II (a-ozor), care deși neisprăvii, esie singurul nostru 
izvor mai cuprinzălor cu privire la limba romină. 

In broșura de față, d Puşcariu stabileşte cileva criterii după 
care s'au fäcui tranzițile de înțelesuri în limba romină, servindu-l ca 
material partea publicală din Dicllonarul Academiei. Aceste criterii, 
(peniru care se dau numeroase exemple), sint următoarele : ridicarea 
unel nole secundare a înjelesului“lip al unui cuvint la rangul de nolă 
principelă ; înloculrea insirumentului principal cu aliul; existența unui 
alt rapor! între un verb deriva! şi între subsianiivul din care derivă, 
afară de acel de acțiune îajă de insirumeni; intervrertirea raportului 
care schimbă și înțelesul verbului; asociajii stabile care formează ca- 
legorii de senz; conlagiunea semaniică a cuvintelor; dezvollări se- 
mantice care se repelă în acelaşi senz sau in senz invers; asocieri de 
idei produse de cuvinte cu formă asemănătoare ` modilicări dalorite 
interpretării pe care ascullălorul o dă cuvîntului. 

Apoi arată că există un raport slrins între lexicon și gramatică 
(morfologie şi sintaxă), deoarece o injelegere deplină a senzului unui 
cuvial nu se poate face decit considerind luncția lui sintactică. Schim- 
barea funcției verbale produce şi schimbarea injelesului unui verb. 
Deasemenea inire lexicologie şi siilisiică sint strinse legâluri. Mai 
toale studiile semaniice s'au ocupat in speciali cu figurile stilislice: 
autorul crede chiar că „li s'a da! pănă acuma o alenjie prea mare", 
fiindcă s'au consideral ca expresii figurate, construcțiile eliptice. Toi 
cu privire la siilisiică, autorul arală că reminiscențele şi aluziile lite- 
rare devin cuvinte uzuale, apoi nola subiectivă în vorbire şi expresiile 
de origină glumeaţă şi ironice. Diferite greşeli se produc la explica- 
rea cuvinielor din cauză că nu se cunoaște exact obieciul ori impre- 
jurarea în care s'a produs numirea lui. Factorul social, căruia Meillet 
il atribue rolul principal in evoluția senzurilor, contribue mull la im- 
bogălirea limbii comune. 


RECENZII 293 
——— 28 


indicații pentru ilusirarea vieţii sociale romine în li H 

arălind în ce măsură a contribui! fiecare ocu A Le per a 
imbogălirea limbei“. Avem asupra acestui subiect începuluri şi multe 
făgădueli (cf. L A. Candrea, Siraturi de cultură şi straturi de limbă, 


P A, ne vorbeşte: „Acest dicționar însă e aste tat îţi H 
azi irebue să ocolim tot ce ar putea întirzia cae he ram me ura 
redaciarea“). In Etymologisches Wörterbuch, p. XI. iarāşi d Puşcariu 
ne-a vorbit de: „das grosse Wörlerbuch, an dem Akademie in Buka- 
rest seil zwanzig Jahren arbeitel, noch nicht erschienen isi, ela Ding 
der Unmăglichkeii”. Au trecul atijia ani şi din Dicționarul Academiei 
vrea să Ge econ din èl „istoria Se 
economisirea ii pw 
conslalare a injelesurilor e suficieniä in diettegecel pe. e de nn 
principal, de a folosi mai ales scriilorilor prin operele cărora se va 
xa limba scrisă romină. Oare ce-a spus lol d. Puşcariu allădală— 
Convorbiri Literare, XXXIV (1900) p. 518: „Noi sintem deprinşi să do 
Eë pri dr e s'a lăcul la nol pentru cunoaşterea 
Gees eee | pe piedestale cu mult prea înalte", -n'a fosi păre- 
L ŞIADBEI 


Trădarea Rusiei țariste Documenie oficial H 
WEEN ois Ke ciale), Edi. „Viaja Ro 
„7 coleclie de documente, - foarte Incompleciă, în schi . 
ită c "kasle gene ptilatitie, de obieclivitala, Zeen 
cieră la evenimentele din preziua și dela începutul 
d vg nosiru, constituind o eloctenlă apărare a guvernului ro- 
ea mai mare parle a broșurii cuprinde desbalerile, din 28 No- 
embre 1916, ale Camerei franceze, inirunilă în „comile! secret“. T 
PERS mar şedinţă a fost consacrată chestiunii romiaeşti. ŞI cum pe-a- 
SS par amentu! nosiru nu ținea şedinie, nepulindu-se îniruni în nu- 
ew EEN lranceză se oleri să discute, in locul nosiru, chesiiu- 
n er: r are şi diplomatice, care ne inieresau în cel mai inalt grad. 
i liva parlameniari atacară cu violență guernul francez, liindcă 
Sé a silise Rominia să inire în războiu, fiind insuficient pregătită, 
pre er pă esil plan de acțiune. contind În deşeri -pe sprijinul efec. 
v ei și pe inlervenjla determinală a irupelor dela Salonic. 
e imal minisiru recunoscu greşala planului de războlu al Romi. 
208 „care ar îl ireball să sien in defensivă pe linia Carpaţilor şi să 
ovească lroniul bulgar din Dobrogea. Dar Rominia, prost inlormată 


vor eşi din neuiralilate, În plus, Rominia n'ar D consim(il peniru ni 
mic in lume să dea alt e : peniru ni- 
instinctu ee, altă direcție trupelor sale, decit cea indicală de 
S inisirul de războlu interveni în discuţie, susjinind că dacă Ro. 
ne d Zeie erte de gece H preşedinie de ug 
ce D [i D 
mal A Ee ingerea romină lot s'ar fi produs... nu- 
unci un pariameniar remarcă, cu tris S 
care ar fi convenit Rominiei, ar fì fosi a larini cr Rt unica situafie, 


294 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


In definitiv, —după cum rezullă din aceste documenle,  Rominia 
a inira! nepregăiită în acțiune, fără malerial de războiu și fără misi- 
uni mililare, care l-ar fi adus ultimele iavălăminie ale experienții răz- 
boiulul ; a adoptat un „nenorocii* plan de războlu, -din două exis- 
tenle ` ambele as'guriadu-i, cu anlicipalie, insuccesul; a crezul în ne- 
imlerrenjia Bulgarilor ; și-a pus mari speranie în acțiunea generalului 
Sarrail, care an se pulea mișca din pricina insuficlenjii efectivelor 
dela Salonic, cil şi a disensiunii lranco-engleze ; s'a intercalal, subti 
presiunea Allajilor, în frontul oriental, aşteplind ajutor de arme, pro- 
vizii, ele. dela Rusia, care ne-a „sabolal” războiul, care prin rapor- 
tul lui Polivanov a mărlurisii că îniringerile noastre militare nu a- 
iing iniru nimic interesele rusești, ba dimpolrivă, şi că, la primul pri- 
lej, Rusia va cere reducerea pretențiilor Rominiel, în proporția ser- 
vicilior făcute de noi Aliajilor... 

Din aceste pricini, parlamentarii au protesta! conira guvernului 
şi M. CO francez, — adevărații şi unicii vinovaji ai insucceselor noas- 
Ire militare, 

Toluși victoria din urmă ne îndeamnă parcă să cerem Istoriei 
indulgență peniru aceşti străini, care nu ne-au pregàiit în deslul, care 
nu ne-au consiruil un plan serios de războiu, care nu i-au linut pe 
Bulgari in eşec, care n'au zorii acțiunea lui Sarrail, care n'au schim- 
bat politica de colropire a Rusiei, elc, ele... 

M. SEVASTOS 


A. Hass, Das Naturbild der neuen Physik, 1920, 

Dezroliarea uriașă a fizicei moderne care linde să cuprindă şi 
domeniul teoriei cunoaşterei, face să se simlă nevoia răspindirii re- 
zultalelor oblinule în şiiință şi în rindul celor nelamiliarizaji cu rigo- 
rile fizicel leorelice şi ale malemalecilor. Dinir'o astfel de necesi- 
late e izvorită broşura de fală care cuprinde, înir'o expunere clară, 
logică şi eleganlă—şi care apare ca un rezumalal cărții acelulaşi au- 
tor : „Einführung in die lheorelische Physik“—leoria electromagnetică 
a luminii (Maxwel), stalisilca moleculară, teoria elecironilor, a relati- 
vilății și a quanlelor. 

S'ar pulea spune că actuala concepție a nalurii fenomenului lu- 
minos își are rădăcinile în descoperirile şi leoriile care domneau pe la 
sfîrşitul sec. 18 şi o bună parte din sec. 19, cind după Newlon, Huygens 
şi apol Fresnel recunoscură lumina ca fiind un fenomen care se pro» 
pagă în dublă periodicitate, opona și temporală subt formă de unde, 
dar care, conform tendinjel din șiiinja acelor limpuri de mecanizare a 
tuturor fenomenelor fizice, era concepulă ca unde transversale și de 
natură elasiică'mecanică. După descoperirea curenților electrici, de 
inducție şi de deviajie, Maxwel, oblinind pe cale teoretică posibilitatea 
creării! de unde eleciromagnetice, pur lransversale şi căpălind ca vi- 
teză de propagare a aceslor unde locmal viteza luminii, a fost condus 
la idela identilicării undelor luminoase ca undele eleciromagnelice și 
deci la concluzia că lumina nu e altceva decii un fenomen eleciro- 
magnetic, Diferitele culori ale luvinii sint dalorile dileritelor „stări 
de oscilație așa Inc peniru adincirea cercelărilor privirile s'au in- 
dreplat spre sludiarea spectrului. Lumina accesibilă ochiului omenesc 
cuprinde, prin analogie cu undele sonore, o oclavă ; iar descoperirea 
razelor uliraroşii şi uliraviolele a iăcul să se întindă domeniul spec- 
trului cu încă ii octave. Descoperirea razelor Röntgen l-a condus pe 
Lane în 1912 la ideia iolosirii cristalelor peniru delerminarea langimi- 
lor de undă a acestor raze (interferenja razelor R.) pe care el a 
reuşit să le așeze dincolo de razele uliraviolele, pesie pairu ociare, 
imn en ele inșile opl octave şi urminda-le încă pesle o oclavă ra- 
zele gama. Heriz, consfinjind experimental ideile lui Maxwell prin ob- 


p a 


RECENZII 295 
i ENEE CE 00 


ținerea undelor luminoase din surse elecirice 
d + Pune bazele î 
Si fir şi întinde specirul dincolo de razele uliraroşii, og daier 
se ES octave. Acesle lacune sint obținute din compararea undelor 
SCHEER (spectrului) cu undele căpătate pe cale electrică (Feddersen). 
el Maxwell reuşeşie să reducă fenomenul de lumină la cel eleciric 
D ES aceasta face ca oplica să devie o ramură a teoriei electricităţii. 
AC n acelaşi limp, din tendința spre unilale în ştiinţă, căldura a fost 
estăculă de interprelarea subiectivă şi explicală cu ajutorul mecani- 
cei moleculare cs un fenomen obiectiv de mișcare,  Acea-lă mecanică 
gen ozeäirescht conslilue o desroaligre a vechiului principiu a- 
on ai za teoriei electronilor care la rindul ei e origina leorlei 
xlinderea lendiniei de individualizare dela materie H 
late a dat naşiere leoriei electronilor care a adus che g 
Ces în fizică. Problema alcătuirii moleculei din atomi, nerezolvată incă 
deliniliv (sin! cunoscute numai cercelările peniru crisiali ale lui Lane 
şi Bragg) a impins privirile mal adiac la alcătuirea însăşi a alomilor 
care, din inlerpretarea fenomenului de electroliză (în general, de io- 
ut) şi a curenților de convecție, sint consideraji ca formaji din in- 
cărcăluri electrice elementare care posedă o masă eleciromegnelică. 
lar teoria lui Lorentz prin explicarea ce o dă fenomenului de disper. 
siune, fenomenului lui Zeeman (desfacerea liniilor specirale într'un 
cimp magnelic), descoperirea razelor calodice (resp. anodice) şi in 
special radioacilvitatea cu leoria „sfărimării“ a lul Ruiherlord şi Soddy 
o. condus la atomul model ai lui Rulthertord-Bohr format diair'un nu- 
c ES Cehiral încărca! pozitiv in jurul căruia se înviri, ca planeiele în 
j : e pis g elecironli negallvi (concepţie pujin modificată de Som- 
EE EN =: Pacea iertat quanlelor și obținerea aşa numitei „Fein- 
D H 4 
SS is ebraică p a grupelor de linii ce se absorb Zaire 
ar cum leoria elecironică consiilue extinderea principiului a» 
perene da obiectele-creațiuni ale lizicei, iol astfel ožiinderea ere? 
ue ip i a nseși cesele fizice constitue nucleul teoriei quantelor 
E mei nas: au fosi puse de Max Planck cu ocazia rezolvării unei 
pa e pa culare din teoria radiațiunilor termice, cind introduce 
zece en ra A acțiunii prin quanie discontinue, stabilind că emisiu- 
pica dintre mamii Al Saci, Crt EE 
cllațiun . 
tară pr Gre (constanta lul Planck). ae 
wee pre Kaa incelul hipoteza quanielor a căãpälat un caracter ual- 
kr see D upă aplicarea ei la teoria radiațiunllor termice, la teoria 
zar Gw ieciroluminos al lui Einsiein şi teoria căldurii specifice, a 
peer drept i pe jată de Bohr și Sommerfeld la problema consiliujiei ato- 
>, rs Aici, în unire cu teoria relativității, a dus la rezuliale sarprin- 
perete dar acolo în cit a siabilil o nouă regulă de ciasilicare a 
re or fundamentale chimice, nu după greuiatea lor alomică, ci 
SR zisul număr de ordine (Ordnungszahl) care arală cile quanie 
ae Gë lopie. cuprinde încărcătura elecirică a nucleului atomu- 
Astlei astăzi universul ne a 
pare clădii numai din unilăji elecirice 
org miti negalire, Hul e umplui de unde eleciromagneiice care 
ec Ee Posibile şi numai o infimă parte dinire ele sint ace 
ag re e - iulul omenesc. „Spajiul și timpul, in care loale fenomenele 
m ari dë at împreunale intr'o muliiplicitale palrudimensională, a cărei 
g wa e se exierlorizează prin fenomenul de gravilajle“,. 
roșura cuprinde ṣi o expunere succinlă dar luminoasă a leo. 


riei relativităţii, 
LL PLĂCINȚEANU 


Revista Revistelor 


Flacăra. — Dinir'o publicalie 
populară pănă la demagogie şi cam 
supărălor jovială (cu toate că une- 
ori avea colaborări pre|loase), cum 
era inainte de războlu, — lrecind, du- 
pă reapariiia el, prinir'o fară foarte 
ingrală,— Flacăra se prezinlă astăzi 
cu o ținulă distinsă, cu un punc! de 
vedere cura! literar şi cu o pro- 
nunjată atitudine critică. Această 
din urmă insuşire niciodată nu va 
fi excesivă într'o publicație săplă* 
minală, care nu poale și nu tre- 
bue să fie un „magazin“ şi care, 
răminind să lie o revistă de cu- 
real, dar dispuniad de unspaliu roe 
trins, e sililă să-şi erate punctul S 
vedere mai mul! prin aprecieri criti- 
ce dech prin modele şi studii. 

Adevărul literar.—Acesi pu: 
me ne evocă alilea lucruri de allă- 
dală, legale de Anton Bacalheti, 
cavalerul fără pată şi fără frică A 
luluror cauzelor îndrăznaeje de Foa 
cum freizeci de ani! Astăzi, A GC 
vărul literar esle o fong săplăm 
nală, varială, loarle insiruclivă, 
menită să răspindească cultura și 
gustul de celit in masele mari ale et 
blicului unde, dinire revistele e 
serioase, nu poate pătrunde sea 
ei, grajie răspindirii reene 
colidian al cărui nume îl poart e 

Din cauza acestei răspindiri, ca 
rel face să ojungă și în minile ce- 
lor mai puțin inițiați în ale ara: 
turii, Adevărul literar are Tolu 
irumos, dar şi primejdios, de ains 
druma publicul mare, îinir'oò direc- 
lie sau alla, prin literatura pe 
care o publică și prin apre» 
cierile lui asupra mişcării lile» 
rare din jară. Discernăminlul iui 


în lucrurile literare trebue să fie 
egal cu marea lui răspundere. 


Lirismul modern 


Arla, punindu-se în slujba dife- 
rilelor ieorii estetice, se indepăr- 
lase enorm de via|ă. Rostul ariei 
moderne esile locmal înloarcerea 
la real. 

Arle nu-i deoparie şi viaja de 
alia, ci ambele-s împreună, im- 
piletile. Numai astfel arta poale 
căpăla vigoare, prin rădăcinile a- 
dinc împlintale ia viață. Aceasta-i 
şi valoarea ci umană, Alilel, ~o- 
pera n'are nici o semnificaţie : ea 
e un simplu joc de esteji desuma- 
nizajl. 

Lirismul modern se eliberează 
din cercul senzației personale, în 
care simbolismul şi-a mărginil ac- 
Hvitatea. El esă la lumină din la- 
birintul obscurantismului decadent. 

Lirismul modern e conslrucior, 

Progresul din ultimul timp a dal 
alt ritm vieţii, care nu mai curge 
lent, ca odinioară,—cinăvalnic. Dar 
însăşi viaja nu mai esle cea de 
demult. Granițele ei s'au lărgii. 

Omul, acum cijiva luşiri, irăia 
întrun anumit cerc, limitat. Greu- 
lăjile de comunicajie îl izola oa- 
recum de restul lumii, Astăzi însă, 
mulțumiiă telegralului, telefonului, 
cinemalogralului, omul irăeşie in- 
ir'insul— aproape în același timp — 
toale erenimenieie pămintului, ca- 
re il pasionează şi-l zgudue- 

Calaclismele den? au În ug 
bat chiar menialilalea om e 
care acum are preocupări de alt 


REVISTA REVISTELOR 297 
SEN, e EE 


ordin decit înainte de războiu. Miş- 
cările rerolujlonare şi Imperialis- 
mele naționale pun probleme nouă, 
Omul modern lrăeşie pe un teren 
minal. ŞI el doar nu vrea să re- 
nunje la viață: vrea so trăiască, 
amplu... Viaţa I se oferă, - însă cu 
o condiție: ca şi omul să se pă- 
rundă de spiritul ei egilat. 

Poejii irebue să redee această 
viață înir'o artă mobilă şi com. 
plexă, cași epoca lor, deslăcin- 
du-se de loale concepțiile estelice, 
care nu mai corespund realilăjilor 
acluale, Aria modernă găseşte, în 
aceaslă Ee, un sprijin serios 
în filozofia contemporană. 

bandoninda-se sistemul lui Spen- 
cer, care reducea lapiele psiholo- 
gice şi biologice la unilate, o altă 
filozofie a apărui, la baza căreia 
sini noțiunile dinamice, siările de 
conşilință multiple şi mobile. A- 
ceasia justifică oarecum estetica 
nouă, care nu se manifestă numal 
În gesturi izolale: avem dealace 
c'o lendință generală de obiecii- 
vare a lumii intregi, 

În toaie domeniile, pulem găsi 
conlirmări ale acestei estetice, 

Trăim înir'o epocă febrilă şi com- 
Pen, în care chiar materia parcă 
se înalță la conștiință. Un alt spi- 
rit agită sufletul omenesc. Poezia 
lirică, mal muli decit celelalie arte, 
se apropie de un iel de „lirism 
maătemaulic“: expresiunea lumii mo- 
derne, aciivă şi ageră. Poeţii mo- 
derni nu privesc Mieralura şi mai 
ales poezia, ca o disiracție recre- 
alivă, ca o evadare din viață şi 
din eloriul modern, - ci dinpolrivă 
drepi manilesiația cea mai fină a 
aceslei vieți şi a acestui eforl. 


(Henri Hertz, L'Esprit Nouveau, 
o. 15), 


Dusă Slatele-Unite, Italia şi An- 
glia, unde venirea lul a fost salu- 
lată cu entuziasm, Parisul a voit şi 
el să primească pe Einstein. Inl- 
lialiva e datorilă savantului Lan- 
gevin, care a propus ca Einstein 
să fie inviial a-şi expune desco- 
peririie, înir'o serie de conterinji 
jinule la Collège de France. adu- 
narea prolesorilor a acceplal cu 
o mare majoritate, Einstein a ext. 


lat la inceput, apoi s'a holărit să 
răspundă iavitajiei. Aceasta insam- 
nă din pa'tea lui, cași a proleso- 
rilor dela Collège de France, un 
real curaj, căci amintirile războlu: 
lui sînt încă vii şi Einslein lucrea- 
ză deobiceiu la Berlin. In privința 
najionalității lui, care a da! prilej 
la mulle controverse, citeva preci- 
zări sint necesare. Einstein s'a 
născul la 1879, la Ulm in Wirtem- 
berg, dini "o famille d= Evrei ger- 
mani, Pănă la șaisprezece ani a 
siudiat la gimnaziul din Minich, 
apoi în Elvelia unde a absolvi! po» 
litechnica din Zich în anul 1900, 
Pesie un an, el objinea naturaliza» 
rea ca elrejian e in 1902 era nu- 
mit funclionar la biroul de brevete 
din Berna, posi pe care l-a ocu- 
pa! pănă în 1909. La 1905, alunci 
cind avea douăzeci și şase de an, 
o schilat, înir'un memoriu de cîteva 
pagini, fundamenlele teoriei rela- 
tiviiăjii restrinse, piatra de bază a 
teoriei relativității generale, pe 
care à dus-o la capäi in 1945, în 
timpul războiului. Dela 1909 la 1911, 
Einstein a prolesa! la universita 
tea din Ziirich, apoi la acea din 
Praga, de unde in 1912 s'a rein- 
tors iarăși la Zürich. In 1914, Aca- 
demia de şiiințe din Berlin, impre- 
sională de valoarea lucrărilor sale, 
l-a chemat peniru a succeda olan- 
dezului Van't Holt în conducerea 
laboratoriilor de cercelări lizice. 
Einstein a dus la siirşii liniile mari 
ale unel opere care face din el 
Primul cap ştiințilie al vremii la 

rlin, dar el nu  prolesează 
aici, ci face un curs, de două ori 
pe an, la universitalea din Leda, 

Interogat de unii jurnalişti indis- 
creji asupra naționalilății lui, în- 
Io scrisoare publicală în Times, 
Einstein a răspuns asilel: „Dacă 
experienţa confirmă  exactilaiea 
teoriilor mele, voiu fi pentru Ger- 
mani, O-rman—iar peniru Engleji, 
Evreu elvețian. Dacă experiența 
desminie leoria, va Îi conirarul“, 

Termenii aceştia sibilici şi iro» 
nici, cași misterul pe care Ein- 
slein îl lasă să pianeze în mod vo- 
luntar asupra aaționalității sale are 
la origină un sentiment delicai : 
celăjean elvejlan de mai bine de 
donăzeci de ani, el nu poale spu» 


298 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ne că è de nalionalilale germană. 
Toluşi, Einslein nu poale siriga în 
gura mare că nu e german, căci 
s'a născu! în Germania și acolo a 
dus la capăl leoriile sale, cu mij- 
loacele maleriale ale Academlei 
din Berl'n. 

Prima impresie pe care o lasă 
Einstein, e acea a unei timlioare 
tinerel. Inalt, cu umerii lati, pulin 
încorolai, el are craniul brahicephal 
ca şi Renan, fruniea vastă şi de o 
lărgime excepiională, lenul mat şi 
brun, gura senzuală şi surizăloare, 
nasul uşor aquilin, Ochii au o ex- 
presie melancolică şi gravă, privi- 
rea îndrepială în depăriări, 

Teoriile aceslui Newlon modern 
au dat naşiere la Collège de 
France ca şi la Socieialea de Fi- 
lozofie, la controverse pasionale. 
Einstein a răspuns obiecțiilor care 
i s'au adus cu o bunăvoință care 
a cuceri! toată lumea și se poale 
spune că dia acesle discuții, el a 
eşit irlumiător şi cu un prestigiu 
incontestabil. 

(harles Nordmann, Revue des 
Deux Mondes, April). 


Tennyson In amintirea en- 
gieză 


In bană tradiție engleză, The Lon- 
don Mercury sculură praf de pe 
mobile şi lucruri vechi. In numere 
de mai inainte poetul irlandez W. 
B. Yenis aducea amintiri despre 
nume mari, ca Oscar Wide, Mai 
decurind „alle aminiiei irlandeze” 
datoriile lui E. N. Sommerwille. Nu- 
merile de pe Decembrie şi lanuar 
înalță, în memoria d-nei Watre Cor- 
nish, ligura de patriarhală frumu- 
seje fizică şi spirituală a victoria» 
nului Tennyson. 

Poelul care la a 80-a aniversare, 
după boală, era in stare să-şi cin- 
slească mosafirul luindu-l in biu- 
roul său şi celindu-i cu gestul și 
cadenja largă, din noua poemă, 
The Gieam (Raza) : 


Eu sin! Merlin și sint pe moarte, 
Merlin sint care merge după rasă... 


şi care „area să-şi redobindească 
vigoarea ca să mai scrie incă 3 ani 
de zile” și să dee /loariea Ena- 
mei şi Visul lui Akbar, poetul lau- 


real şi lord, e o pildă de acearo- 
bustă și înfloriloare întocmire vi- 
ială, cum o prezintă poale numai 
barzii nordici. 

Causeur şi celitor strălucit al 
versurilor sale, el a lăsa! în ur- 
mă-l cuvinle de ironie bonomă si 
un mod de o se împăriăşi allora, 
care face lradiție printre poeții en- 
gielt. Causticilalea lui aparentă 
era pralul de pe o petală catife- 
lată ; orice atingere omenească o 
imprăşiia. O piesă core face serie 
la un lentru cunoscut în West End, 
îl aminteşte pe scenă spunind u- 
nui cunoscut: - „Dumnezeu avea 
odală „spleen“ ; deceplionat de lu- 
crul minilor lui, s'a holărit să dis- 
iragă lumea”. — „ŞI ce-a făcut ?* in- 
irebë interlocutorul 2* — M'a creat 
pe mine SE aceia a văzul că a 
greşit. Alunci? a făcul pe Swin- 
burne!” Aceasta ca o aluzie, poale, 
la înfiniia fastidioasă lileralură 
a erudilulul poel, mai greone de- 
cil chiar a lui însuși... 

Ca o aluzie la biografii engleji 
i la desordonala viață a genialului 

m, Tennyson obișnuia să spună: 
„Mulţumesc lui Dumnezeu zi şi 
noaple că siim atit de pulin de 
Shakespeare“. 

O doamnă avea o casă ce da 
spre South Kevsing!on Garden, una 
din gloriile florale ale Londrei. 
Doamne era foarle mindră, ca ori- 
ce Engleză, de situație. Tennyson 
dela fereastră-l exclamă : Mă rog, 
nu e aceasta grădina Sonih Kev- 
sington ? Fiindcă am impresia că 
văd iadul fe 

Către siirşilul vieţii a fost lăcul 
lord. În pat spunea prielinilor: 
Ştiji că au de gind să mă facă 
lord. Na'i asta a pune o coroană 
pe o lidră ? 

Poelul care striga copiilor la cp 
de anl 


Buna dimineață lună Mai, 
Dea Domnul să nu fit niciodată 
Iunie ! 


avea cea mal serioasă conceplie 
a vieţii. „Punctul cardinal al filozo- 
Dei și religiei lui sta în suprarie- 
julrea după moarte“. Fraza lul era: 
„ideia mea despre cer este per- 
pelua misiune a unul suflet câtre 


altul”. 
(The London Mercury). 


REVISTA REVISTELOR 299 
e ÎI a DE 


Veacul al XIX a fost veacul is- 
loriei : omenirea obosită de fră- 
minlările revoluțiilor pare a fi 
căula! repausul în conlemplarea 
lreculului. Operele de artă vechi 
erau sludiale nu peniru o smulge 
experiența omenească cuprinsă în 
ele, nu peniru a descoperi acea 
promisiune de fericire ascunsă în 
orice operă de artă, ci pentru a 
se idenlifica în imaginație cu ti- 
pay cele mal deosebite de civi- 
izaţie pe care le-u produs dezvol- 
Joren omului. Totul era privil subi 
unghiul perspeciivel islorice şi a 
cugela asupra unui subleci oare- 
care, însemna adesea a culege pă- 
reri emise in cursul veacurilor, 
Critica a sulerit mal mult decti 
oricart ramură de ocupație, de stä- 
pinirea aceslui isloricism. 

Acestei tendinii în critică, d. Ga- 
brie! Brunet îi opune o concepjie 
de critică care să menjină opera 
trecutului tu viața timpului de fa» 
Ié, să pună în relief acea forță 
actuală, prin care cetilorul simte 
lresărind ideniiialea vieții şi re- 
vine, după cetire, la voința-i obiş+ 
multă, mal uman şi mal lare. 

Critica nu poate considera ma- 
rile opere de artă numai ca sim- 
ple mărturii ale ireculului. Căci, 
dacă dealungul epocilor ce se suc: 
ced, ele rămin vii şi se'alirmă ca 
factori diriguitori şi modificatori 
ai viejii omeneșii, este locmai fi- 
indcă au în ele o înaltă valoare 
de umanitate, o forță perpeluu vie 
şi activă. mai precis : orice operă 
mare de arið, născulă din o adin- 
că nevoe a naturii omeaeşii, rā- 
mine capabilă să salisiacă nevoia 
din care s'a născul la toți oamenii, 
ori decite ori revine. Astfel irage- 
dia greacă, născulă din nevola de 
a contempla lragicul și implaca- 
bilul existenței, va rămine actuală 
atita timp cil vor fi oameni care 
vor suleri şi vor fi chinulți de e- 
nigma esenței lragicului vieţii, 

Pentrucă omul nu se schimbă în 
cursul generajiilor succesive ¿~in 
linii mari natura omenească rë» 
mine aproape idenlică dealungul 
veacurilor. „Dar ilecare epocă o 
fer un all complex de circum- 
sianje. Subi presiunea evenimen- 


telor schimbăloare fiecare epocă 
aduce pe primul plan al vleit ome- 
neșii tendinți, a căror destășu- 
rare esle impusă de noile condi- 
lii de viaţă. Dela o epocă la alta 
omul nu se schimbă, dar un com- 

lex deosebi! de împrejurări îl o- 

Igă să pună în foc alie facullăți 
decit cele înirebuinlate în epoca 
precedentă”. 

Opera lllerarā, născută în parie 
peniru salisfacerea unei nevoi cre- 
ale de condițiile viejii unei epoci, 
rămine vie cilă vreme aceaslă ne- 
voe persistă Viaja ei declină o, 
dată ce noi condiții de viață lac 
să dispară nevola cea produs-o, 
și reapare impreună cu ea. Ade- 
văralele opere clasice sint acele 
ce posedă așa bogăție de viaţă şi 
omenesc, incil pot salisince nevo- 
ile succesive ale diverselor epoci, 
au in ele o infinită posibilitate de 
reinolre, adică o mare putere de 
adapiare la nevoile succesive ale 
omenirii. Fiecare generație, cău- 
lind să se servească de op:rele de 
arlă peniru propria sa viață prac- 
lică, le dă semniticări nouă, vede 
în ele alte valori. Astfel că orice 
Séi de ati, ce reese a trăi 

ucra in cursul timpurilor, im- 
brach în definitiv pb radar unei 
creaţii continue. In lumina aces- 
tor considerații, misiunea criticu- 
lui apare limpede: să considere 
operele trecutului ca vil şi active 
în prezeul; să perceapă şi să pu- 
mă ia relief raporturile dintre a- 
ceste opere și viaja contemporană, 
să De un mijlocitor. Critica sa nu 
va fi o siorjare peniru a udeca, 
ci o asimilare a opereior de allă- 
dată peniru a face să reiasă nouă 
semniticări care să-i permită a lua 
o parle intensă la viaja conlem: 
porană ; să-i dea o nouă tinerejă, 
9 pouă Yiajă, 

(Gabriel Brunei. Mercure da 
France, April), 


Verga începuse să scrie romane 
pe ia 1860, epocă in care romanul 
lalian se zbălea în ultimele pilpi- 
iri ale romantismului degenerst, a 
cărei mare preocupare era pasiu- 


300 mat ROMINEASCA 


nea concepulă ca expreslune di- 
rectă a divinilății. Ne vom explica 
ușor cum linărul Verga pe la 20 
de ani se conlormă înlocmal aces- 
tor lendinji și în primele sale ro- 
mane îl vedem şovăind inire dra- 
gostea romantică şi pasiunea reg: 
listică, între „reminiscențele ide- 
alismului romantic şi presenlimen- 
tele pozilivrismului realist”, Inspi- 
rajia sa dela incepul se găsea [aţă 
în față cu romanele iloliene pline 
de cel mai sarbăd romanlism (de 
lipul Guerrazzi) şi cu romanele 
lranceze pline de realismul flau- 
bertlan. „Storia di una Capinera” 
14871), „Eva“ (1873), „Tigre reale” 
(1873) sin operele mai de samă 
din această epocă de dibuire şi 
de romanism, in aclivilalea lui 
Verga linăr: în ele vom găsi a 
mestecate în dezordine vechiluri 
romantice alături de lresăriri sen: 
suale si de obiectivilale realisiică, 
asiiel că acesle prime romane pol 
D considerale drepi documente, 
lar nu drept opere de artă. Seria 
acestora din urmă începe cu „// 
marito di Elena” (1881), în care 
găsim fragmente artistice de va. 
lonre, deşi ele nu se contopesc 
într'o perieciă sinteză de ariā su» 
erloară. Resimţindu-se mult de 
nfluenja lui Madame ary, as 
cesi roman ni-l arală pe Vergade» 
finili? oriental spre psicologismul- 
realisiic. Ajunşi la această dată 
vedem o colilură bruscă în inspi- 
rajia verghiană care se îndreaptă 
spre verismul puternic și violent 
dia Vita dei Compi (1930): Verga 
se iniilneşie aci cu Mérimée, cu 
Zola și cu Maupossan, deşi pës- 
lrează nola sa aparte, Și în Caval- 
leria rusticano, in drama Lupa, în 
Jeli îi pastore, protagonisiă e lol 
iubirea, dar lubirea țăranilor, a fi- 
rilor primitive, a conșiiinlelor An: 
forme. Incă dela inceputul acestei 
noi îndrumări, realismul lui Verga 
se deosebeşte de cel zolian de oa- 
rece „pe deasupra insliaciului a% 
die splehualiiaiea, Prin forja lucru- 
rilor : căci poezia nu inlloreşie de: 
cil acolo unde sirâluceşie aceia". 
Aproplindu-se tot mai mult de fa- 
rina Siciliei sale, Verga se regă- 
sea pe sine, relrăgindu-se din cut 
mopoliiismul literar, şi aci ince 
seria capodopere.or sale : Pe lin- 


š volumul de Novelle rusticane 
1883) ială în adevăr / Malavoglia 
11881) şi Mastro don Gesualdo 
(1338), minunale sinteze ale între- 
gii vieli omeneşii. „Primul roman 
nu zugrăvește doar lupia peniru 
existență ; lar secundul doar lupta 
pentru un traiu îndestulal: zugră- 
vesc în chip maestru întreaga vi- 
aţă, în esența ei cea mal adincă, 
în senlimenlele ei cele mai intime 
și mal universale“, 

Aşa zisa impasibililate ori ©- 
biecliritale a lui Verga e o simplă 
legendă : el e toldeauna prezeni, 
locmai cind pare mal deparie, în 
vățindu-ne să ne resemnăm faţă de 
durerile viel, să compâlimim pe 
cei ce sulâr, să desprejuim pe cei 
ce lac pe alţii să sulere. Desigur, 
aceste învățături nu sinl exprimate 
ca moralilalea în fabule ori ţa leza 
în drame, ci apar ca nesilile con- 
secinje ale faptelor povestile obiec- 
liv. lată suprema dovadă a excepli- 
onalei forje artistice de care dispu- 
nea Verga. El înir'adevâr „ese unul 
din puținii creatori de fiinţe vii în 
lumea artel italiene, şi de aceia 
şi uncreator de stii*: un stil spon- 
tan, adecvat în chip desăvirşii ma» 
teriei. Nu e un stil sicilian, cum a 
spus cineva-—ci un sl verghian. 
Stil dramatic prin excelenţă și mai 
ales dinamic. 

In mod inutil s'a disculai care 
dintre cel& două capodopere (Mas: 
tro don Qesualdo ori I Malavoglia) 
trebue să consacre peniru loldea- 
una pe Verga în isloria romanului 
mondial. De fapt, dacă primul ne 
înfăţişează o viziune mai vastă a 
omenirii, secundul esle rodul unei 
mai intense condensări a viel! o: 
meneșii privită in complexul el, 

hai oportun ar îi să stabilim po 
site lui Verga lajă de Manzorie: 
deşi izvorile din două sullele cre- 
aloare aproape opuse, cele două 
capodopere verghiane pol sla foarte 
bine alături de „Promessi Spo.i“. 

Cil despre inriurirea exerciială 
de Verga în ltalia, nu e greu să 
recunoaştem în romanicierii de azi 
(deia urazia Deledda până la Fe- 
derigo Tozzi) aceiaşi manieră, deşi 
adesea mijloacele de reailzare par 
lelurite. 

(Luigi Tonelli. Marzocco). 


REVISTA REVISTPLOR 301 


James Joyce 


Un seriilor foarte cunoscul de 
ciliva ani prinire oamenii de on 
Deşi nicl un critic nu s'a ocupa! 
incă în special de operele lui, nu 
se exagerează cind se spune că 
ele sini disculale de oamenii de 
meșteșug, cum sin! bunăoară teo- 
tiile lui Freud ori Einstein. Pentru 
unii, James Joyce face parie din 
cel mai mari minuitori a! limbii en- 

leze, care sint în viață. Un meme 

ru al „Societăjii peniru stirpirea 
viciului* din Si. Unite ar spune că 
e un Irlandez care a scris o operă 
pornogralică anume „Ulysse”, pe 
care Socielalea a urmăril-o cu 
succes În fala Tribunalulu! corec- 
Hong, cind spărea in „Liiile Re- 
wiew" din New-York ; căci s'a pe- 
irecul cu Joyce în Siatele-Unite 
celace s'a petrecui cu Flaubert şi 
Paedeldie: 

ames Joyce s'a născul lo anul 

1882, in oraşul Dublin, dintr'o fa- 
milte veche irlandeză, A învălai 
într'un instilut al Părinților lezuiți, 
unde a primii o solidă cultură ele 
sich, Universitatea a făculo la 
Dublin şi Paris, studiind medicina. 
Studia în același limp, de plăcere, 
filozofia greacă și Scolaslica. Mai 
lirziu se însură în Irlanda şi locui 
pe rind la Zirich, Triest, Roma şi 
iar Triest in 1915 se mulă ja Zürich. 
a 1920 trăeşłe ia Paris cu ICH 
milia. 

Ca Irlandez, Joyce e un istori 
imparjial în celace priveşle poli- 
tica färii lui, Dacă personagiile en- 
gleze sini traiate drept străine 
nicăeri nu idealizează pe Irlandez. 
Opera lui dă Irlandei o fizionomie 
artistică, o identitate intelecluală, 
EI ince peniru irlanda ceiace Ib- 
sen atăcut pentru Norvegia, Sirind- 
berg paniro Suedia, Nietzsche 
peniru Germania; James Joyce serie 
in limba en. Leah pentru că aceasta 
e limba modernă a Irlandei. 

A debulal cu Chambre Music 
(muzica de cameră, — 9 plachelă 
apărulă in 1907, sint poeme lirice 
cu amoru! drepi (ema principală. 
Cunoscălorii l-au înțeles și apre- 
ciat. Noul poet reinvia an gen de 
poezie, altádalā in floare in Ane 
glia, „Cintecul Elisabetian“ - lără 
să cadă în pasiișă. Cinta şi el 


dragoslea, sănălalea, irum 
bucuria de a irăi. Der a slut pe 
ae pc ni expresie și senti- 
+ tu clasat printre 
pesti, ti oa pa de 1900 E 
ela poezia lirică, Jam 
irece ia zugrăvirea de er 
şi de sullete şi în 1944 publică o 
Se de cincisprezece nuvele, 
ubliners (Oameni din Dublin), 
Cartea ar [i apărul mai devreme 
dacă cea dintăi ediţie, tipărită cu 
multă frică de editor din cauza 


se alle de cine, şi arsă. Asa e 
publicul nu a pulul area e 
dé 1914. În ea ni se înfăţişează 
rbați și femei din Dublin. Figu- 
rile lor se deosebesc Foarte bine 
pe slrăzi, în pleje, în port. Nicio- 
E poate almostera unul oraș n'a 

Osi mai bine redată: în fiecare 
nuvelă, cei care cunosc Dublinul, 
vor regăsi impresii demult ultale. 

ulji crilici care s'au ocupa! de 
această carle, vorbesc de Flaubert, 
dupassani, de naturalişiii fran- 
ceji. Adevărul e că Joyce are 
multe afinități cu naluraliştii. Mai 
tirziu nu se va mal cunoaşie. 

In 1916 apare A portre! of the 
artist as a young man (Poriretul 
artistului cind e linăr) la New- 
York, — edilorii englezi au refuzat 
să-l editeze. Alci Joyce işi pro- 
pune să reconslilue copilăria şi 
adolescența unul artist — Slephen 
Dedalus. Numele totodată e sim- 
bolic și real. Pianul cărjii e ordi- 
nea cronologică. Pe lingă eroul 
principal sini o multime de perso» 
nagil vii: preoți (oameni dia Du- 
blin), studenji, copii — toți întățişaţi 
cu o neobișnuită precizie. Criticii 
englezi, ocupindu-se de această o- 
pat au ajuns să spună că acum 
ames Joyce esile el insuși, fără in- 
fiuenja nimânul. Succesul a fost 
mare ; un succes de scandal. En- 
glezii şi prolestaajii mal ales fură 
loviți de sincerilatea şi lipsa res- 
peciului de om ce se răslringe din 
operă. Cineva a scris chiar că e 
o carie „foarte râu cresculă“, Cel 
mai larorabil articol de critică con- 
on ca E artistului“ a apă- 

a Dubiin Keview — H 
vistă catolică ek 


James Joyce nise înfăţişează ae- 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ga inoata ee 


de plidă, sau curiozila- 
operă, Ulysse.  decil mila, e 
HE Kat Zei SE Et Nouvelle Re- 
SC ua geg încurcat vue Françoise). 


i: El cade în mijlocul homsen 

tee nic E ees Viiheim T grs 
eo r e e 

sonagii va SE DOMNA nedescris. Uncle epes SE en ug 
m i tacea va recunonşie însă pe irate în ën en Joe covy- 
i Dedalus, din „Portretul ar- elt, Ze zez ică. Inainte de Bopp, 
eeh? intors dela Paris şi care Ss Rtg că toale 
Dat det eapi, Zen e oaie 
d Lager) Diaen Cerios cale po. male în curoui ma Bopp insă, a 
ps rara ţii de o zi o acestor două ceiaşi limbă wear: o ramatica com- 
parsos i începe la ora opt dimi- paraeh apra Aee ir da gegeseeg şi 
parsons d slirsește la ceasurile  parală a Dna = a egmglgetgteé, 
neaja 5 ei Sint şi alle persona- alt german ir uite. şi niulte 
irei noapiea. le două, dar fără im- Comparările sale silit ea 
gii pe lingă cele ? definitive, Bopp le-a eter 
a Ae | pe care il realizează un număr enorm nai fost „la 
Ani Siei Ku de „Oameni dia pra felului în care eo sape ra 
aulorul a sle că personagiile sint origină“ e eet A. 
Dublin as viala adincă a scriilo- vechilor limbi noig sadi moi 
akiran i sia cu experiența şi sen, ceste mere pred core ar Laien reng va 
zibilijetes iul, combinate cu aaee eegent egene gramatical 
ligeaja, ee pri şi Aire GE comparale decit partea solidă a 
a mt a uly weie Titlul e un simbol, operei lui Bopp. ep s'a säscut la 
mrejele one ae fr rm Thomsen s'a născul la 
Zeche “Ulydee esie omul cel mal Copenhaga în ege 
eg: ` ir eroii epici. James fost printre p rr a „primilivă* 
Jo Te gas din nou şi l-a pus nunjat la constilu meri comune şi 
(Ze Lite de existență pe care a limbii indo-europe 1l istoriei Lim- 
d E subi ochi: la Dublin, sars a ER SS pe lapie polite, 
ai i icaţia or înteme N 
i e ea pe a A stadia in ele A Eee ară no 
vie H bi melor ele o-euro J 
pior, SUA licut o AE moder e-au avul in aarp! er par ip 
ës? u sirielejă planul o-  Orupele sociale cele mart ps re era 
să, Cie robe Auiorul n'a pier-  vilizale ar gg e ee 
perii din vedere că per- dela gropes cu a Guten Ëer 
Sonagiile sint td eg paag ce Germanii ela EN 
ech EE, in Ulysse popoarele engetan pige m ea 
Sec: |, intelectual şi fizio- dela impinge cei Eege 
logic Dien sa — și de a- SÉ de ex. e plin agaişii îl preo- 
logic în peryg voil să jle samă Până alunci pe GER ptr 
raze Sea toal Seet de inslinciul cupa numai gaseai Seeche) 
er div rsele lui manifestări liniară a une re eco ew 
graiia şi in domeniul fi» D Baier dia eg 
+ . sten Š 
ziologiei ` de vn vg ias sprer In 1569 era o noulale ere ma sui 
sete, e felul: cazulştilor, concentrezi înireaga dim pe ep dp 
acest subie mă de contenliunile pra împrumulurilor d ae 7 aa 
Ve Dire fn me cilor. El descrie, en iäcute Sen ya ge dia obser- 

şi 5 > sul ce se 

ipee ag E anch dezvoltării a două grupe și 


REVISTA REVISTELOR 303 


să luminezi prin aceacla nu numai 
istoria faptelor linguisliee, ci în- 
săşi istoria najiei şi să scoli în è- 
vidență acțiunea exercilală de o 
civilizație asupra alteia, Lucrarea 
asupra contactului dintre limbile 
baltice şi limbile fineze, apărută, 
în 1890, a făcul mai Pulin zgomot. 
fără ca valoarea să-l fie mal mi- 
că ; concluziile sînt fot ati! de si. 
gure. Însă limbile „ballice* inte. 
resau pulini oameni. A irebuit să 
vie războiul, ca să se dea liber- 
iate celor două mici popoare : Li- 
luanienii și Lelanii, Limbile aces- 
tea vorbite numai de țărani, nu e- 
rau studiale. Arălind cum popoa- 
rele finice au fosi puleralc Infiu- 
enjale de popoarele baltice, în- 
Iron limp ndepărtal, Thomsen a 
pus în evidență un mare fapi, a- 
supra căruia istoricii nu dau nici 
o lămurire : rolul imens pe care 
l-au juca! popoarele baltice în tim. 
pul secolelor care au preceda! şi 


urmat imedial! inceputul erei creg. ` 


line. 


In Siberia, lingă Orkhoa și lenisei 
s'au găsi inscripții intr'an allabet 


recunoscul in ele iurcisme, Dela 
descilrarea ieroglifelor, era al doi- 
lea mare succes al unul linguist. 

Nu numai acestea sint lucrările 
pe care le-a publicat ilustrul maes» 
iru din Copenhaga; acestea au fä- 
cul insă gloria sa. Fllologi renu- 
miji ca Jespersen şi H. Pedersen 
sint elevii lui, Thomsen esle, azi, 
cel mei mare nume al linguislicel. 


Pecica a Revue des Deur 


Mişcarea modernă în Bise- 
rica Angiiei 


anului lrecul, celace face să (e 
notai ca un sema al timpului, 
Priiejul acestei foarte neproli- 
tavile complicaţii a fosi confe- 
tinja din Cambridge a clericilor 
moderni, în Augusi, Organizată de 


o Socielale zisă: Uniunea cleri- 
cilor întru propășirea gtłndului 
religtos liber, 

Teiurile şi obiectul socielății 
sint ale Uniunei din Octombrie 

» Cu oarecare expansiune în 
laturea socială : 

1. A apăra şi menține învățălura 
Hisericii Angliei ca Biserică islo- 
rică a jāril şi ca fiind apostolică 
şi reformată. 

A susţine comprehensiunea 
istorică şi vieja conslituită a Bi- 
sericii Angliei și loleranța ei creşe 
lină în orice lucruri neesenjiale. 

5. A da orice ajulor în Pulerile 
ei acelora ce sini ones! şi leal 
lrudaici să vindice adevărurile 
creștinătății la lumina cărturâreas- 
că și prin cercelări, in acelaşi 
limp dind atenţia cuvrenilă conli- 
nuității de muncă în vederea ace- 
lor prelaceri de formule și prac» 
tice ale B. A., cit dia vreme în 
vreme reclamă nevolle şi cuno- 
șiinjele zilei, 

A lucra peniru restaurarea 
drepturilor laice in a se pronunța 
În materii bisericești. 

incuraja raporiuri prieți- 

neşii inire Biserica Angliei şi to- 
ale celelalte corpuri creştineşii. 

(P. H. Bagenal. Hibberi Journal). 


Un domenican italian prin 
Pärtie noastre 


Neobosilul călugăr Vincenzo 
Vannutelti in ultimele decenii ale 
veacului lrecul a explorat înlreaga 
lume creşiină din Orient 

Rezultatul cercetărilor sale, fă- 
cule cu scop exclusiv religlos-ca- 
tolic, îl consemnă într'o bogală se- 
rie de publicaţii ce se găsesc a- 
dunale in Bibiiolecile din Roma. 

„Aproape in liecare an o câlă- 
torie, aproape fiecare călătorie o 
carte, aproape fiecare carie o 
convorbire cum dă Dumnezeu a- 
supra posibilităţii unirii bisericilor 
dizidente cu cea catolică romană“. 

Din cele aproape 40 de scrieri 
ale călugărului, două privesc pe 
Komini in special : „un VII sguar- 
do all'Uriente, Le tive dei Danu- 
bio nel milionario di San Melodio 
885-885" (Roma, lip, Armanni, 
1585) şi: „Un XIV sguardo allu. 


304 VIAȚA ROMINEASCĂ = 


riente, | monti Carpazi* (Roma, 
iip. Armanni, 1838). Acest volum 
este dedica! în intregime Romi- 
niei. 

O primă impresie a lui Vannu- 
ielli care ne măguleşie: „Trebue 
să-i vezi pe aceşii Romini, ca să 
le covingl cum poarlă încă pe față 
şi în inlățişare ceva de romanesc 
(sie). Ei sint orgolioşi în najlona- 
litolea lor şi poale socolesc pe 
cellalji mai prejos de ei; totuși 
m'au înfăţişarea disprejultoare, ba 
dimpolrivă, deschisă şi primlioare, 
tocmal Cast țăranii noştri romani. 
De resl acesi popor romin esle 
cul! şt civiliza! şi afeciează un 
progres pe care nu-l are nici ua 
al! popor din vecinătate”. 

Apoi insislă asupra superiorilă- 
ţii Rominului faţă de Bulgar ` sug- 
geră o concepție [ilologică lumi- 
moasă şi anume: comparajia dia- 
lectului (sic) romin cu limbile neo- 
laline ar puies duce la cunoaşte» 
rea adevăralei pronunții vechi a 
lalinei ; face o serie de conside- 
rail istorice şi insislă asupra at 
finitäjii Kominilor cu Italienii; mu 
exclude posibilitatea viitoarei u- 
niri a tuturor Romtľpilor într'un sin- 
gur slat; afirmă că Rominil, „latini 
ca obirşie, greci ca ri! şi slavi 
ea tradiție” ar pulea servi drept 
punte de lrecere inire Ruşi şi ca- 
tolici, 

Urmează apol o serle de impre- 
sii ce-i lasă vizitarea Capitalei 
Bucureşii şi a mănăstirilor din im- 

fe ei (Cernica şi Pasä-» 
rea). Găseşte Bucureştiul in plină 
renovare şi inir'o febrilă acilvi» 
tate edilitară; admiră trăsurile 
muscalilor, linerelui liceal şi uni- 
versitar îmbrăca! ia cămăși inflo. 
rile, şi vorbeşte cu reneralie des- 
pre religiozilatea Rominilor şi cu 
ingăduiață despre ignoranja preo- 
jilor care, „orice s'ar zice, sini 
oumeni de ireabă”. 

Nestinjenita prosperitale a bise- 
ricilor catolice din Rominia il face 
să exclame cu emlază; „Rominii 
sinl mai degrabă schismați decii 
schismatiei, pasivi, nu aclivi; me- 
rită compăiimirea şi simpatia noas- 
iră mei degrabă decit reprobarea 
noastră”. 

in peregrinăriie lui prin părțile 
Orieniului, călugărul Vannutelli 


străbate şi malurile pusti! ale Du- 
nării dela Olteniţa pănă la Galaţi 
unde se opreşte şi unde este iz- 
bit de amestecui de rase, de limbi 
şi de costume. Vorbeşie mai pe 
larg de celace îl pulea inleresa : 
misionarii franciscani care în Mol- 
dova s'au stabilit incă de pe vre- 
mea lui San Francesco; călugă- 
viele Sionului, care aduc mai mari 
foloase cauzei catolicismului de- 
cît călugării. 

După dol anl, Vannulelii revine 
în Moldova ca să cerceteze mănăs- 
Gelle de subt Carpali. ŞI dela Oa- 
Jet se îndreaplă spre laşi ca să 
capele dela Mitropolit impulerni- 
circa necesară peniru a face asil- 
fel de cercelări. 

Inainte însă, e Interesanl a re- 
lata impresiile călătoriei dela Cons- 
ianļa la Galaji. Tocmai in acele 
zile cind debarcă el la Constanja, 
se svonise că s'ar fi descoperii 
mormintul lul Ovidiu. ŞI cu această 
ocazie, o lungă paranteză în care 
insistă asupra latinităjii Rominilor,. 
Porneşte apol spre Galaţi prin 
gurile Dunării : descrie malurile 
mlăștinoase ale Dobrogei şi ale 
Basarabiei, „unde cea mai mare 
parte a poporului indigen esle de 
naționalitate romină şi vorbeşte 
limba rominească”. 

„Micul oraş lași, nelilad centru 
prea vinturat de neguțălori, păs- 
irează mal bine caraclerul Indi- 
gen ; străzi lăcule și asfaltate, ṣi- 
ruri de căsuje albe cu cile un cat, 
— un singur holel are trei caluri 
in lol orașul“, 

Lăsind ia o parle amănuniele 
rivitoare la misiunea calolică din 
aşi, şi enumerarea bisericilor or- 
iodoxe, vom referi cele privitoare 
la Evrei : din 40 mii locuitori, 20 
mii sint Evrei: se dedeu la cele 
mai crude spesulajiuni; sint stăpini 
reali al oraşulul; „ride in inima 
lui, Evreul, ploconindu-se cu mä- 
guliloare închinăciuni în faja pu- 
ternicului boier, plia de datorii“ ; 
se İmbogäjeşte din arendă, olcoo- 
lizează pe țărani. „E stăpin peste 
orice in Rominia, aşa că un om 
de spiril ar Drui să se schimbe 
pe stemă Nihi! Sine Deo în Nihit 
Sine Judeo. Dapă aceste exclama- 
tii aniisemile, călugărul italian 
descrie muaşiele Stiintei Paras- 


i 8. 
HI 


chiva, vorbește de architeclura bi- 
sericelor ieşene și de RE bs 
mă a orașului (considerat ca ce- 
Lon de apărare); vorbind despre 
lropolle zice: „Biserica din lași, 
— Cinste a creștinătății care a înăl- 
eh — prin podoabele el, nu ne 
Co Ai? nici chlar nouă llalienilor 
g Face vre-o superiorilate“. 
ei 2 ine iată] în faja Milropoll- 
|, pe care îl descrie ca fizic 
fără însă a face prea mare cz de 
Leien Imi, în materie de teologie. 
a Miiropolie, i se dau scrisorile 
necesare vizilării mănăsiirilor, şi 
explicații amănunțite asupre irecu- 
tului bisericii romine, pe care Van: 
nulelli le reprrduce pe larg, pre. 
Ari cu rellexii asupra posi- 
conr 
GE onverlirii Rominilor la ca- 
ală-l în line la Pageani,— 
aici, eu diligeața la spre ea 
îi Cetatea Neamțului (al cărui is- 
ae il face, explicind numele de 
mf prin faptul că fondatorii su 
e t cavalerii teutonici, chema|i de 
GC Il al Ungariei, în sec. 15); 
r nieşie legenda mamei lui Sie. 
an cel mare; prireşie în lreacăl 
P țăranii întilniji şi au pierde pri- 
jul de-a afirma că e o populație 
pret ie de orice reinălțare 
? turală şi civilizată ; ajunge în 
ine la Mănăstirea Neamţul. i. Alei 
CH Imicanul este plin de admira» 
lie: cupolele „de argint“ dintre 
coaste clopoinițele bătute de soa- 
D raurile, — totul îl place și-i 
es să simtă că nu s'ar fi aylep- 
i Kap bogăţie în părțile noas- 
a zeng apo) curlozilalea că- 
ugărilor şi a vizitalorilor (foarte 
ee rosi) allind că vine dela Ro- 
S Di ace Isloricul faimoasei mă- 
x siiri Saili i E că în ve- 
hime „cel ma a! depozit 
se frener orientale și imperiale” 
Si ze relugiau odăjdiile, do- 
ng ele și murăriile bizantine, 
P pa în 1691 de Polonii năvă- 
orl); face cunoștința starejului— 
zm bătria ca Mănăstirea!“ - și 
scută cu el chestia secularizării 
în Italia și la oi; însemnează viaja 
călugărilor și _aciivilētea mănăsii- 
ril. De aici, Vannutelli se va ia- 
drepla spre Mănăstirea Secul, 
(M. A. Silvestri, Romania). 


FETT REVISTELOR 303 


Rusia tarilor în ma- 
ralui războlu. € 
Ges 


In ziua de 12 Februar 1917, sir 
George Buchanan, ben a 
Angliei, a fost primii de țar. După 
ce i-a vorbit de gravele temeri pe 
care siluația interioară a Rusiei le 
inspiră regelui Qeorge și guvernu- 
lui brilanic, l-a cerul permisiunea 
echt se explice cu loală sincerila- 

Acesie prime fraze fuseseră 
schimbate în picioare. Fără a in- 
vila pe Buchanan să la loc, jarul 
l-a răspuns sec: „Vă ascult”. 

Cu un lon farm şi emojional, 
Buchanan i-a arălal Lë cup e- 
norm cauzat Rusiei și deci allaţi- 
lor, de tulburarea și nelinişiea ce 
se propagă in loale clasele socle- 
lății ruse. El n'a ezilal să de- 
nunje intrigele pe care agenții 
germani le întrețin în jurul impă- 
rătesel şi care an îndepărial dela 
ea afecțiunea supușilor, amintind 
în acelaşi timp rolul nefast al lui 
Protopopov.  Prolesiind în ceiace 

priveşte devolamentul săn fală de 
suveranii ruşi, el a conjural pe 
impăral să nu şovăiască inire cele 
două căl care se deschid inaintea 
lui, din care una conduce la vic- 
torie şi alla la o întunecată cala- 
sirofá. 

Impäraiut, indiferent și rece. n'a 
rupi iäceree decil peniru a for- 
mula două obiecții: „Imi spuneţi 
că irebue să merit increderea po- 
Porului meu. El, mai degrabă, ar 
lrebui să caule a meriia pe a mea. 
Credeji că ascult de sfaturile ai- 
lora, cind îmi aleg minişirii? Vă 
Inge leit, Hi aleg eu singur...” ÀA- 
poi el a pus capăt! audieajii, prin 
aceste simple curinie: „Vă mual- 
|omesc, domnule ambasador”. 

În fond, impăralul nu a lăcul de- 
cil să exprime docirina aulocra- 
Hsmului pur, în viriulea căreia se 
allă pe iron. Inirebarea e cil 
timp va mai răminea încă pe iron, 
în viriulea acestei docirine ? 

Toji membrii familiei Imperiale 
s'au reunil în aceiași 'zi la marea 
ducesă Maria Pavlovna, adresind 
o scrisoare colectivă ratului, 
In această scrisoare, cială in 
termeni respecluoși, ei semnalau 


CAR? 


306 VIAȚA ROMINEASCĂ _ 


suveranului. pericolul pe care îl 
atrage polliica lu! internă asupra 
Rusiei şi a dinastiei, implorind în a- 
celaşi timp grația marelui duce Di- 
miiri, arestat în urma asasinării lui 
Raspulin. Țarul a răspuns: „Nu 
admii să mi se dea sfaturi. Un a+ 
sasinal e totdeauna un asasinal. Şi 
sliu că mulți dia semnatarii aces- 
tei scrisori nu ou conștiiinia cu: 
rată”. 

Dovă zile mal tirziu, marele 
duce Nicolai Michailovici era exi» 
lat în domeniile sale din guvernà- 
minlul Kherson. Țarul a voit asl- 
fel să înlricosere familia imperi- 
ală. Marele duce nu merila însă 
aceasi onoare, căci e deparie de 
a fi primejdios. Criza deciziră 
pria care lrece farismul și Rusia, 
cer un Retz sau un Mirabeau. Ni- 
cola! Michailovici e mai mult un 
crilic şi un lrondeur decli un con: 
splralor, un om care-şi trece vre- 
mea cu epigrame de salon, Inca: 
pabil de acliune şi de luptă. 

Conjurajia marilor duci a făcul 
oarecare zgomol. leaderul cadel 
Maklakov din Dumă avea dreplale 
să spună: „Marii duci nu sint În 
stare să se injeleagă în prirința 
unul program de acliune. Nici u- 
nul nu indrăzneşie să ia inițialiva 
şi fiecare vrea să lucreze, numai 
pentru el. Ei ar vrea ca Duma 
să aprindă scinlela... Ei aşteaptă 
dela noi ceia ce noi aṣtepiam de- 
la dinşii“. 

in ziua de 29 lenger, jarul apri- 
mi! pe membrii conferiajei SE 
lor, Engleji, Franceji şi Halten, În 
lrunlea delegației franceze erau 
ministrul Doumergue $i generalul 
Castelnau. 

Nicola! al H a schimba! cu ei 
cilera fraze rcinsemnale şi vagi 
despre alianţă, războiu, victorie. 
Țarul nu iubeşte exercițiul puterii, 

Dacă își apără prerogativele lui 
de aulocra!, e numai din cauze 
mistice. El nu ultë niciodată că 
a primi! puterea lul dela Dumne- 
zeu și se gindeșie mereu că va 
lrebui să dee socoleală de ea în 
ziua judecății. Nicolai al I are 
conștiință, umanitate, onoare, Ceia 
ce-i lipsește e insă scintela sacră. 

— Pentru a procura lul Doumer- 
gue un tablou complect al lumii 
rose om inviial la mine pe gene: 


ralul Polivanov și pe malemalicul 
Wasilier, membri liberali ai con: 
siltulai imperiului, ca şi pe Milin- 
kov, Maklakor și Şingariev, lea- 
derili partidului cade! în Dumă. 

În mijlocul unei conversații anl- 
mate asupra polilicei interne, Dou- 
mergue văzind pe Inrilaţii mei 
prea aprinşi în lupia lor conira 
jariamului, le predică răbdarea. 

Ei răspund izbucnind: „Am răb- 
dei deajuns. Dacă nu lucrăm cil 
mal repede, masele nu ne vor mai 
asculla”. 

ŞI Maklako” repelă vorbele lui 
Mirabeau : „Păziji-vă de a cere 
timp! Nenmorocirea nu-l acordă 
niciodată”, 

Doumergue răspunde ` „Am vor- 
bil de răbdare şi nu de resem- 
nare..." 

„Înţeleg nelinişiea cași extrema 
greutate a situației Dr. Dar ina- 
inte de lonle, gindiji-vă la rä: 
boiu !* 

La plecarea lui Doumergue șia 
generalului Casielnau l-am insăr- 
cinat să comunice președintelui 
republicei şi primului miaisiru, ur- 
mătoarele : „Siluajia e cil se poale 
de nelinişiiloare. O criză revolu- 
jionară se prepară in Rusla; ea 
era să izbucnească acum cinci săp 
tămini şi a fos! aminală numai. 
Din zi în zi, poporul rus se desin- 
teresează de războlu şi spiritul 
anarhic se răspindeșie in loale 
clasele şi chiar în armată. In Oe: 
lombre lrecul, un incident semni- 
Heite, pe care l-am comunicat 
d-lui Briand, s'a produs la Pelro- 
grad, O grevă izbucnind în car- 
tierul Viborg şi poliția fiind bru- 
inlizală de muncitori, două regi- 
mente de intfanierie au fost lrimise 
la faja locului. Aceste regimente 
au tras asupra poliției şi numai ia- 
terrenlia unei divizii de cazaci a 
putut aduce liniştea. Deci, în caz 
de răscoală, nu se poale compia 
pe armală. Concluzia mea e că 
timpul nu lucrează peniru noi, cel 
pulin în Rusia, că trebue să pri- 
vim de pe acum delecțiunea aile: 
lei noastre și să tragem toate con: 
secinjele necesare”. 

In ziua de 8 Mari, tulburări în 
Petrograd. Corlegii populare siră- 
ba! străzile principale. Muljimea 
sirigă : „Pine şi pace” sau into- 


MM 


REVISTA REVISTELOR 307 
LESSER ` 


mează Marsilieza muncii. Ciocniri 
au loc in Perspeciira Nevski. 

Numeroase brutării sinl. devas- 
late în carilerul Viborg. În multe 
puncte cazacii au sarjal, ucizind 
muncitori. 

Vorbesc cu minisirul Pokrovski 
care-mi des investe nelinişlea lul. 
„Nu aș da acestor dezordini decit 
o imporianiă secundară, dacă co- 
legul meu dela interne (Prolopo. 
por) ar avea incă o licărire de 
rallune. Dar ce poļi astepta dela 
nn om care de cileva săplămini a 
pierdut cu totul simțul realitățilar 
și care în fiecare sară deliberează 
cu umbra lui Raspulin? ln noap- 
lea asta chiar, ceasuri iniregi a 
NW Gm o maeng + 

aurice Paltologue. Rea 
Deux Mondes, Mail wën 


Consililie Internaţionale 


Tratalul de Versailles n'a satis- 
lăcul năzuinjele popoarelor, care 
suferiseră profund în iranșee şi'n- 
joia frontului. Aces! lralal n'a 

măcar o slluaji 
suportabila. uajie economică 
c-aceia, după inchecrea irata» 
tului de Versailles, consilii supre- 
me şi dilerite conierinje sau in- 
a juna et coate periodic Genie 
con or 

degen er ëmge be 8 
„Wat acesie conlernje şi consilii 
jineau la caraniiaă rech ez) e- 
Hate, Germania, Rusia, statele ne- 
uire,—care au fost admise la masa 
verde loarle cu greu şi numai in 
ultimul Hmp: cind calasirofa —răz- 
bolul say revoluția — iarăşi ame- 

alele ete lumii, 
amele conferințelor înlot- 
decuna-s reduse. Altiel, poate, ni- 
e na 4 ar prezenia la discuţii. 
oluși, la urma urmei, toate ches. 
Ke? Ki ireplat, în ordinea 

. e 

lentā; plele se impun cu vio- 

i flindeă veşnic sint en malji 
parlicipanți le desbalesi. cu eri 
rese variale și contradictorii, — 
statele, părăsind calea consiliilor 
internaționale care nu duceau la 
niciun rezaltai, en iucepul să se 
înțeleagă inire ele, două cile două. 
Politica internațională se inioarce 

asilei la practica din irecul, 


Tratatele și programele nu-s sa- 
cre. Ele se iransformă ileosi dacat. 

Căci deasupra evenimentelor, 
de-asupra faptelor: disparate şia 
imprejurărilor încilcite, de-asupra 
rezisienļli oamenilor, de-asupra 
mecanismulul monolon al cancela- 
riilor, de-asupra umbrei proectale 
de liecare senzibilitate najională,— 
domină o fatalitate oarbă, a cărei 
n eg Zeg Ar 

en eriz. L'Esprit N 

ec prit Nouveau, 


Franţa la Conterinţa del 
Genova è d 


Conlerinia dela Genova a fosi 
propusă, ori mai bine zis, impusă 
de Lloyd George care Pune mari 
speranţe în conferințele internajio- 
nale. Vechea lui intenție este de 
a se recunoaşte guvernul Soviete- 
lor şi a se reluare ajiile normale cu 
Rusia. Prin aceasta s'ar normaliza 
schimbul și celeialie stale aie Eu- 
ropei er pulea cumpăra lesne pro- 
dusele indusiriei itanice şi ar 
înceia ape Er în Anglia. 

această nouă coaslătulre din- 
ire slale, Franja irebue să prd d 
rol activ. Ea irebue să diriguiască 
lucrăriie conferinței dela început 
căci ar pulea să aibă neajansuri 
dacă conducerea ar avea-o ali- 
cineva. Deaceia Franja trebue să 
se prezinte deodață cu un pro- 
gram pozitiv, construcliv, în care 
ioale problemele să fie lămurile. 
Cea dintăi problemă este cea rusă: 
ea nu e de cil un element al marei 
probleme de reconstruire econo- 
mică a Europei întregi. In Rusia a 
scăzut producția agricolă, s'a oprli 
industria, s'au dezorganizat Iren, 
poriurile. Mizeria din această ară 
e iaspăiminlătoare. Conducătorii 
ei, represzealanţii Sovielelor, o re- 
cunosc. Rusia trebue organiza- 
iú economiceşte. Deaceia, străle 
nii (Germani, Engleiji, Francezi), 
care ser duce în Rusia pentru in- 
lreprinderi industriale sau comer- 
clale, tfebue să găsească o 
unde să se bucure de sprijinul Ae 
gilor, unde munca şi condițiile vie- 
II economice să lie regulameniale 
printr'o legislație interioară pentru 
garantarea bunurilor străinilor, spre 
a le cișliga increderea 


D 


308 VIAŢĂ __ROMINEASCA 


m 


Delegații ruși care sini la Genova 
vor trebui să dea garantiile indis- 
pensabile, fără de care Rusia nu va 
eşi din mizerie Cel care cunosc 
Rusia dau a înlelege că guvernul 
sovielic nu va avea ceslulă aulori- 
late să impue adepiilor lul o ose- 
menea legislalie — chiar dacă ar 
avea bunăvolnța să o inlocmească. 

Franța are interes să ridice a- 
ceasiă chestie cu atit mai mult cu 
cil ea e in conlradicție cu insăși 
esenia guvernării sorielice. 

Cind va li vorba de starea econo- 
mică, se va cere desigur de călre 
Germania lămurirea chestiunii re- 
parajiitor de războiu. Ea pretinde 
că plata pe care o face Franjei ii 
deso: ganizează finantele și va cere 
revizuirea lralalului dela Versailles. 
Franta va lrebul să se opună din 
răspuleri la aceaslă cerere. De par- 
tea ei va Íi şi mica Anianiă. 

A treia problemă pe care Franja 
irebue să o aducă mai ales in dis- 
cuţie esie chesilunea refacerii Eu- 
ropei Centrale. inlreprindere uşoa- 
ră şi sigură, spre deosebire de in- 
cercarea - supraomenenscă aproa- 

e - de relacere a Rusiei, Ţările din 

ropa Cenlrală, lugo-Siaria, Ro- 
minias Polonia, Ceho-Slovacia — 
oferă toale condiljiiie prielnice. 
Ceiace le lipseşte peniru pros- 
perarea economică, sint mijloacele 
de iransdori. Au nevoe de iocomu- 
tive şi înlesniri de a le repara. 
Franţa poaie furniza acesi mate- 
riel în anumile condilii și lrebue 
să ia m_i degrabă Inițiativa, allfel 
o va lua Germania. 

Couferinja dela Genova, ca orice 
conierință internajională, e o luplă 
de influențe. În aceasiă luplă 
Franja trebue să albă o viziune 
exaclă şi obiectivă a faptelor. 

(Raymond Recouly. Revue de 
France, April), 


Arhiva revoluției ruseşti 


Materialui intormalir asupra e- 
venimenielor receale din Rusia 
esie exirem de imporiani, - și nu 
aumai peniru Istorie, dar peniru 
oricine se ocupă de chesiiile ru- 
seşii, D I. V. Hessen s'a holării 
să-l colecționeze, mai ales cel re- 
laliv la e reng armatelor albe 
conira Sorieteior. Aces! material 


se va aduna, ireplal, in „Arhive 
revolujiei ruseșli", din care pri- 
mul volum a şi epărat, dar s'a e: 
ulza! în scuri limp- 
7 Vorbind despre această „Arhi- 
vă“, cineva a spus că ea nuie 
„revolujiei*, ci a „conira-rerolu- 
tiei" ruseșii, -lucru în mare më: 
sură, exact. Pentru deplina şi jus- 
ja apreciere a evenimentelor, —ar 
fi numai de dorii ca Republice 
Sovielelor să colecționeze, și ea, 
documenie relative la frămintările 
din Rusia: ceiace, parcă, nu se 
face... 

Situalia din Rusia se reflectă, 
loluşi, in multe articole, -de pildă: 
„Dela Moscova la Berlin în 1920* 
de R. Donski, „In siujba Soviete- 
lor” de Smilg Benario, elc... A- 
ceste articole însă sin! scrise de 
personagii, desemnale de Soviete 
drept „contra-revolujionare”. 

Remarcăm arlicolul Jul V. Nabo- 
kor despre „Ourernul Provizoriu“. 
Cum Nabokov a fosi, la începutul 
rerolulle!, în serviciul aceslui gu- 
vern, - amintirile sini pline de date 
interesanle asupra evenimentelor 
de aiunci si de caraclerizări asu- 
pra osmenilor polilici, în mina că- 
rora a sial, cilva limp, soaria răz: 
boiului şi a Rusiei, 

„Arhiva“ cuprinde memorii asu- 
pra iroalurilor albe. Legălurile cu 
Aliaţii, relațiile reciproce dintre 
diferitele siraluri ale soclelății, cu 
guvernul, lronlul şi spalele fron- 
tului sint redate după documeale 
şi amialiri, -oferind asilel un bojat 
malerial de informații, extrem 
de inleresanl, după cum am spus, 
alit peniru istoric cil şi peniru ce- 
titora! obişnuit, 

(V. V.. Spolohi”, No. 2). 


” Aceaslă revislă rusească apa- 
re la Berlin. În paginile ei, scriu 
cel mai de samă poeți şi prozaiori 
in refugiu. 

Cu acest prilej, remarcăm ma- 
rea viialitale a cărții roseg, Fără 
pairie, fără casă, iără carieră, — 
ot lg ruși, oriunde se opresc: 
in Solia, Berlin, Paris, New-York, 
scoi reviste, lipărese cărți, find 
veșnic preocupați de chestii care 
lesă dia cercul ialeresulai măruv! 
de fiecare zi. 


— >> — ._—— 


Nk ` REVISTA 


Corpul nou 


Omul modern simie că un spirii 
cu adevăra! nou nu poale sălășiui 
decit într'un corp nou. Semnul tim- 
purilor nouă esle dezvol!area edu- 
cației și a culturii fizice. Cea mai 
formidabilă deseonerire a veacu- 
lu! nosiru este Sănătatea. Ea esle 
temelia oricărei activități echili- 
brate, a oricărei producții, în toate 
domeniile, deci intr'al arlei caşi 
în celelalte. 

Istoria secolului lrecul arată 

o nesiguranță bolnăricioasă: des- 
gust de muncă, desgust de cree- 
He. exaliarea pasiunilor ai a vicii- 
lar, nemulţumire Impotriva omului, 
a societăţii. In această lume, a a- 
părul un elemen! neaşteptat, care 
multă vreme rămăsese necunoscut 
gindilorilor şi arlislilor, tuluror a- 
celora care incercau o imnăcare 
inire nevoile vieţii reale şi aspi- 
rațiile ideale. Sportul, intoarcerea 
spre muljumirea fizică, s'a insinua! 
repede preluiladeni şi a devenit 
un elemeni lundamenial al vieții 
moderne Alune! cind unii savanţi 
si-au părăsit laboratoriile pentru 

a experimenta ceiace nu cunösş- 

teau decil prin absiracțiune, atunci 

se poale spune că s'a lăcul desen 

perirea sănătăii, a vieţii aşa cum o 

poale realiza omul, 

„Marea măjoritale ignorează con- 
dițille vieții normale. Trebue să 
învăţăm cu tojii anatomia, fizlolo- 
gia; trebue să ne cunoaşiem ape- 


REVISTELOR 309 


zarea in [izico-chimia universală. 
Trăim cu un sirăin: noi insine. 
Ne-am dei irupurile în grija medl- 
cllor, cum ne-am da! sufletele în 
grija preoţilor. Trebue să învălim 
sănătatea singuri, începînd dela 
alfabe! : cum să mincăm, cum să 
ne odihnim, cum să ne alegem fe- 
melle, cum să ne creştem copiii. 
Orice om trebue să cunoască limi- 
fele fiziologice ale aciivității lui, 
pragul istovirii, taina „formei“ lui. 
Să nu exagerăm : șiallelul este de 
Weien cași intelectualul pur. 

ingurul om care a avul viziu- 
nea limpede a viitorului omenirii, 
a lost Nietszche. EI a privit pe 
oameni prin prizma sănătăţii, a 
vesii! şi a pregăiil viitorul. Nie- 

Ixsche a da! deoparie tot ce nu 
era sănălos, lol ce în opera ome- 
nească nu exalla omul și nu-l fă- 
cea mai puternic. 

_ȘHința omului începe să se in- 
firipeze. Scopul esie să ajungă o 
frumoasă putere înire puterile vie- 
jii universale, A se manilesia, a 
crea, a pregăti creațiuni mai inalte 
deci! cele alinse, iată scopul o- 
mului. 

Corpul nou va reapare gol la 
lumină. E! ne va alunga dezgus- 
tul de vială care se ascunde subt 
mășiile celor mai buni dinire nol; 
el va înlătura frica de răspundere, 
dezinleresarea slearpă şi se va ri- 
dica deasupra filozol ei sterile. 


i at per L'Esprit Nouveau, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Dos Passos, Thrse soldiers, 
O. H. Doran Company, New-York. 
Aceesiă carle cuprinde poveslea 
aventurilor iragice ale unui solda! 
in limpul marelul războiu. John An- 
drews este o ființă neobișnullă. El 
päräsegle studiile peniru a scrie 
muzică În singurālale. Viata lui ar 
fi putut D bogată in email alese; 
ritmurile pe care le puria in su- 
fet s'er fi putul înlrupa in cinluri 
pulernice ṣi lumultoase. Dare lu- 
at în armwală. Din ziua în cere este 
cinlări! şi măsural ca un cal de 
bilciu“, el se vede „inconjura! nu- 
mai de brute“, drumul lui nu-i de- 
cil noroae şi gropi. Cele două fe- 
mei pe care le-ar îl pului iubi, sint 
tără cap: una e simplă şi senti- 
mentală ; alla e burgheză şi ro- 
mantică. Oilțerii sînt sarbezi şi 
minte. 
me lui Andrews par op: 
meni de treabă: Fuselll visează 
s'ajungă caporal și sfirṣşeṣle in- 
iun batalion de disciplină; Chris- 
field, cel cu ochii de cine bătut, 
e aceiași soartă. 
"Ni se îMăliyează apoi mullimea 
anonimă: nemuljumiii, beţivi, anar- 
hişii. Andrews sulere cea mal gro- 
zavă umilire la Charlres, unde fi- 
Ind găsi! fără „bilei de voe“, este 
aresta! de doi polijișii care, după 


ordinul unui ofijer, îl bai şi-l irin- 
tesc la pămini cu o lorilură de 
puma, 

Sint şi pegini în care aulorul zu- 

ivește cu dragosie duiosia ce: 
or dinlăiu muguri, ceața amurgu- 
rilor pariziene, impesirijarea neo- 
bisnullă a cimpiilor Franlel. Ne- 
mărginila linişte a lucrurilor apa- 
să pe inima lristă a lui Andrews. 
Peniru el, ceața sublire prin care 
se cerne lumina, e „dulce ca mie- 
rea”. 

„Nu csli palrioi ?* îl înireabă o 
iemee pe Andrews. „Aşa cam in- 
jelegi dumnela, nu“ răspunde e- 
roul lui Dos Passos, Elurăşte cu- 
vinlele mari: „formule giganlice 
care plutesc deasupra omenirii ca 
nişte zmee de hirtie”. 

„Trei Soldaţi” şi-a lăcul drum 
peste prolestările şi indignarea 
multora şi autorul, care plecase 
Intro lungă călătorie, şi-a celit la 
întoarcere numele x. foale gaze- 
tele şi revislele americane. 

Erna Grantoft, Uja Curetis, 
Deutsche Verlagsanstali, Stuligari 
u. Berlin. 

Romanul experiențelor sentimen» 
tale pe care le lrăeşie o fală des- 
făcută de auloriiatea religioasă şi 
familială. Totul se pelrece plato- 
nic şi desnodăminlul e fericit. Ula 
Curetis este un studiu ciuda! al 
sullelului feminin german, desă- 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRAINATATE 31| 
See, N STRAINATATE A 


virşii prin liberul examen sufle- 
lesc, 


Marcelle Tinayre, Le Bou- 
ec? d Alexandre, Calmann Lery, 

aris. 

Acţiunea se pelrece în veacul || 
al ere! creștine, în limpul impăra- 
tului Hadrian. EI vrea să regăseas. 
că scula! de aramă impodobi! cu 

| Gorgonei pe care Alexan- 
dra l-a dat în dar reginei Amazoa- 
nelor pe limpul expediției lui în 
Hyrcania. Un marinar indrăznej, 
numi! Chrisanle, fiul lui Nicias, se 
hotărăşte să plece în căularea scu- 
iului, Străbate Pontul-Eaxia şi pă- 
lrunde cu oamenii lui între siincile 
care mărginesc Arexul in Valea 
Leilor, pe core o păzeşte un ar- 
cas misterios, paznic al comorilor 
regine! Sciţilor. Luptătorul acesta 
frumos şi finăr esie Perseis-Ariop- 
ta, urmașă din Alexandru şi din 
Thalesiris, cea din urmă din Ama- 
zoane pe care o apără Pyre- 
los, cel din urmă din Centauri. Per- 
seis-Ariople, indrăgostilă de Chri- 
sanle, lasă drum liber spre comoa- 
ră. Dar Chrisanle face ca dar de 
nuntă și expiatoriu manilor Ama- 
zoane!, marele scul pe care ni- 
me ni, nici om, nici Dumnezeu nu-l 
va poseda vreodată. 

Titta Rosa, Norratori Contem- 
poranei, Primalo Editoriale, Mi. 
lano. 

O anlologie care cuprinde scrie- 
rile literaților ilalieni din ultimii 
douăzeci de ani Proza naraiivā |- 
lallanä de astăzi e caraclerizală 
Printr'ua umanilarism cam vag, dar 
care ra aduce poale prelaceri lor- 
male și subsianțiale in literatura 
Haliană, 


STUDII CRITICE 


Paul Gaultier, Les Maltres de 
la tensie Française (Paul Her- 
oleu, Emile Boutroux, Henri Berg- 
son, Maurice Barrès) Payot, Paris. 

in noua sa carie, d. Gauliler a- 
nălizează ideile esenjiale a pairu 
dayo maişirii gindirii franceze de 
aslăzi. 

Peniru Paul Hervieu legea g- 
menească caşi legea naturii siai 
lără bunâiate şi fară judecală. A. 
deseori, in leairul S Fatalilatea 
conduce acțiunea, „Pe cind deter- 


minismul, care e de origină şiiin- 
Hitch, anihilează omul, ale cārel 
hotăriri | le inlănțueşie, falalizmul 
lasă volnța liberă in fața destinu- 
lui. P. Hervieu este în fond un 
moralisti; fatalismul lui nu dă nøs- 
lere nici la desnădejde, nici la in- 
diferență, ci dimpoiriră, îndeamnă 
la acțlune“. 

Opera lui Emile Bouiroux ia- 
seama o reacțiune, din punci de 
vedere llozolic, to! impotriva de- 
lerminlsmului riguros al şliințelor. 
Cu ea incepe renaşierea spirilis- 
mului în Franje, À suspenda Uni- 
versul, spune el, de o nojiune asa 
de goală ca acela a necesității sb- 
solute, însamnă a-l lăsa fără ex- 
Plicalie ; trebue deci să ajungem 
la ideta de Dumnezeu, El nu este 
slirşitul, penirucã ei esie creslo- 
rul, deci el esie la începul. Din 
„La coniingence de Lois de la na- 
ture” s'a născul și s'a dezrolial o 
filozofie spirilualistă care a adus 
roade imbelşugale, 

H. Bergson are meritul pentru 
P. Gaultier de e fi arăta! că alese 
pri! déborde le corps de tontes 
Paris". Filozofia lui ne-a scăpal 
de apăsarea unui delerminism ine- 
xorabil şi a reinvia! „nădejdea în 
inimi pentru soaria noastră care, 
intr'un univers de esență morală, 
mu se poale slirşi odală cu exis- 
tenja păminiească“. 

Sufletul frămintat ei lui M. Bar- 
res, arto lui subiilă, puternicile lai 
analize, delicateța inlinilă a pei- 
sajelor lui care por şi ele adeva- 
rate stări de sullel, sint evocate cu 
admirație de P. Gauliier. Maurice 
Barrès, spune el, pliecind dela e- 
golismul cel mai ingust, a ajuns, 
adincindu-și Eul, să-i ghicească 
rădăcinile în păminiul natal şi in 
morții care l-au cultivat. 


FILOZOF.E 


Gustav Kafka, Die Vorsokra- 

Aker, Sokraies, Platon und der 
Sokralische Kreis, vol. VI şi VU 
din Geschichie der Philosophie in 
tiazeldarslieliunagen, E. Reinhardi, 
Munich. 
Colecliunea d-lui Kafka va im- 
brățişa ioală evolujia gindirii, deia 
primitivi pănă la mijlocul veacului 
al XIX lea. 


312 VIAȚA ROMINEASCĂ 
a E 7 AER afet S 


Cele două volume de care vor- 
bim cuprind Înlăiu o monografie 
asupra Presocralicilor - pe Demo- 
erii şi pe Leucip. 

Apoi o altă monografie supra 
Solisticei, urmată de sludiul So- 
cralicilor şi al lui Socrate. În cë- 
pilolul asupra Eleajilor, autorul 
socoale pe Xenophan drepi păria- 
iele Elealismalui; Melissus e slu- 
dial alături de Parmenide, amin- 
doi exprimînd aspectul pozitiv al 
doclrinei, pe cind Zenon repre» 
zinlă aspectul negalir al aceleiași 
doctrine. Plalon e sludial mal pe 
larg, cu înțelegere şi cu prudență. 

Zus Camaora, Soggio di un sis- 
tema di filosofia basato sulla Sug- 
gestiane, Vecchioni, Aquila. 

Suggeslia se găsește subi loale 
lormele și la toole gradele vieții 
mialale. O intilnim nu numai în 
contegiunea mintală, în simpalie, 
ai imitație. - Prin dinanismul ei i- 
deo-molor, alcălueşie baza volalei, 
memoriei, judecății şi a celor mai 
inalle operatii inlelecluale. Orice 
viață psihică înseamnă pulere sug- 
gesiivă, idee care tinde la act, 
voință elementară care se impune 
spiritului cu o putere variabilă, dar 
care frămine loldeauna sentiment 
de certitudine, siare afectivă ai mo- 
irice. Volinja şi cunoşiinia alirnă 
de faclorii slectivi, de funcliunile 
de lluzie ` faplul universel al sug- 
gesiiei ne duce în mod natural 
la sceplicism : „nol nu sintem de- 
parte de a zice că &bsiracjiile fi- 
lozolice au acelaşi valoare și a- 
ceiaşi semaiticare ca absiracțiile 
copiilor“. In rezumat, după d. U, 
Camera, psihologia suggestiel este 
adevărata leorie a cunoştiniei şi 
agnosticismul cel din urmă cuvini 
al filozoliel. 


ARTA 


Ch. Lalo, L'Art o? la Vie so- 
ciale, Gustave Doln, Paris. 

Cercelările auiorului se indreap- 
lā deopolrivă asupra elvilizaţiilor 
primilive cași asupra civilizației oc- 
cidentale moderne, pentru a găsi 
citeva dale generale asupra func- 
junii estetice. 

Se ocupă pe tind de iallueaja 
muncii asupra ariei, diriziunea 
muncii in artă, siluația economică 


a arlistulul ; luxul, moda, aria po 
pulară și elila; arta În raporlurile 
ei cu mediul familial şi viaja sexu- 
ală: acțiunea regimurilor polilice, 
a influențelor inlernajionale, a 
războiului ; repercusiunile institu» 
țillor al ale convingerilor religioa- 
se. Aceslor vecinălă|! și legături 
ale arlel cu mediile sirăiue el, ca 
meseriile, clasele sooie familia, 

olitica, nu li se poate impune vre-o 
Lac rapa oarecare de dependenlă. 
Sint condiții necesare, dar nu su: 
liciente. 

Arta, fiind o „socializare a jo- 
cului*, „o disciplină a luxului”, ea 
nu întrebuințează materialele ofe- 
rite de felurilele forme de aclivi- 
iale deci! peniru a le lransiorma 
şi a-și alirma asifel nalura ei spe- 
cilică. Rămin de determina! con- 
gute estelice ale artei şi acliu- 
nea reciprocă a faplelor eslietice 
şi anesiellce. Asilel sar crea o 
estelică sociologică modernă, o 
„formă mal nouă și mai şliiațiitcă 
a vechei lilozoili a ariei, ca aceia 
pe care Taine și mai cu samă He- 

el au propus-o şi care lrebue să 
ie iorma integrală a oricărei es- 
lelici moderne”. £ 

Henri Focillon, L'ori boudd- 
hique, Ed. Laurens, Paris. 

ulorul povesteşte viaja lui Bu- 
da şi felul in care s'au stabilit 
sanctuarele și mänäsiirile lul. 

Budismul şi-a schimbat intățişa- 
rea după |ările în care a pălruns: 
in Turkestanul oriental, în China, 
in Coreia şi in Japonia. De aici s'au 
născut aria greco-budică, piclura 
din China de sud, deosebirea na- 
turalismului și a misticismului. În 
Japonia, gindirea budică a inriuril 
concepliiie asupra sensului viejii 
şi ale stilului, determiniad evolutia 
arlei spre ceiace s'ar pules hunii 
clasicismul budic. 

Arla budică a inspirat opere pu- 
ternice care, bine-ințeles, păsirează 
caracterul jāril şi al raselor din 
care s'au născul, 


POLITICĂ 
` 4. M, Keynes. Nouvelles Con» 


` sidérations sur les conséquences 


de la paiz, éd. Slock, Paris. ` 
Tratatul din Versailles n'a pre- 
cizai suma totală pe care ar avea-o 


K AA 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTATE ) 313 


de plătii! Germania. Sinn (Gent di- 
ferite preluiri; peniru Franța, de 
pildă, s'au dal urmăloarele ċifre în 
miliarde : 65, 75, 154, 67, 110, 127. 
Valoarea variabilă a francului a 
complicat şi mai mul! problema. 
O decizie a arbitrului smericen 
Boyden a fixat valoarea mărcil-aur 
în malerie de reparajie la 2,20 
franci hirlie. Keynes observă că 
ere ri cursul aclual, echivalentul e- 
echitabil ar fi 3 franci hirtie. 
Trebue să se sie pe ce bază au 
fos! stabilile cererile franceze pen- 
tru pagubele maleriale (57.7 miti- 
arde mărci-aur). Keynes crede că-s 
de 2—3 ori mai mari decil în rea- 
Wiate, Dar nu numai cererile fran- 
ceze erau exagerale. Totalul re- 
clamat de Aliați se ridica la 225,5 
miliarde mărci-aur ; delegalul en- 
glez n propus să fie scăzule la 104 
miliarde şi Comisia reparațiilor le-a 
fixat la 152. Cea mai apropială de 
adevăr esle, după aulor, clira pro- 
pusă de delegalul englez ; — în tex- 
tul traio!ului, Germania lrebula să 
fie lreculă cu o datorie de 110 
mărci-aur (74 p. pensiuni și aloca- 
liuni, 30 p. pagube asupra persoa- 
nelor şi bunurilor civile, 6 p. da- 
toria de războiu a Belgiei). 
Urmarea intocmai a lraialului 
din Versailles a fäcul ca tot ce 
s'a plătii pănă acum de Germania 
să lie absorbit de cheltuelile in- 
irejinerii armatelor de ocupație şi 
alie operațiuni, iar pentru repara- 
ii n'a rămas nimio. Tratatul din 
ersailles nu poate sluji nici Fran: 
cezilor, dacă nu este refăcut. 
Keynes sludiază apol chestiunea 
inriuririi execulării lralalului asu- 
pra comerțului englez. Afară de 
potasă, zahăr şi lemn, Qermania 
nu-şi poale mări comerțul decit 
fjăcind o energică concurență An- 
gliei. Totuşi crede că „populajia 
engieză exagerează probabil a- 
cesie lapie peniru momentul de 
fajā*. Cea mai bună poliiică a An- 
glieli, din puaci de vedere egoisi, 
esie dea cere Germaniei plăți 
moderale fără a-l stimula ansam- 
blul exporturilor. Repartizarea plă- 
Hor pe un timp indelunga! nu este 
deloc asigurală. Cine poate şii 
ducă guvernul german va avea des- 
tulă aulorilate asupra poporului său 
„pentru a scoale dinir'o muncă ro- 


bilă un veșnic tribul?“ Aproape 
aceleași principii se pol aplica 
Stalelor-Unite fajă de datornicil ei 
din Europa. Aceasla se vădeşie (8. 
cind balanja inire excedentele ex. 
portului anual al Sialelor-Unite 
față cu plățile ei în Europa. 

Keynes propune o largă anulare 
a datoriilor. Datoria germană că- 
Ire Franja să fie redusă la 18 mi- 
arde și la 5 către Belgia. Greu- 
talea este că America esie prea 
ostilă aceslei idei ca să putem a- 
vea o „posibilitate de poliiică prac- 
tică”, Totuşi Keynes crede că Sta- 
iele-Uinile vor fi generoase față 
de Europa. 

Consialind că o parle din opinia 
publică cere ca nici Anglia nici 
America să nu facă concesiuni 
Franței dacă nu se holărășie pen- 
iru o polilică pacitică ; Keynes îşi 
exprimă nădejdea că ea nu se va 
mai opune la reducerea armamen- 
telor şi va înțelege că nu-i cu pu- 
lință prietinia între Anglia şi orice 
aliă najiune care încearcă să-şi 
mărească [loia de submarine. 


CHESTIUNI SOCIALE 


H. Sea, Esquisse d'une histotre 

du régime agraire en Europe aux 
XVili-e et XIX-e siècle; MM Giard, 
el C-ie, Paris. 
„Autorul a sirins un bogat male- 
al informativ asupra regimului a- 
grar al Franței, Germaniei, Angli- 
ei, Țărilor Baliice, Ausiro-Ungari- 
ei și Rusiei. În partea întâia a lu- 
crării se ocupă cu sludiul deovse- 
bitelor lipuri de regim agrar în 
secolul al XVIII-lea ; în partea a 
doua cercelează lranslormarea len- 
lă care n dus la liberarea țărani» 
lor. Rezulialele acestei transfor- 
mări vădesc progrese economice 
şi sociale pe care aulorul le no- 
lează cu grijă. 

F. Stuart Chapin, Field work 
and social research, The Century 
Co. New-York. 

Nici o mare nliune modernă 
nu prezintă o mabilitaie demogra- 
iică asemănăloare cu aceia a po- 
pulațiilor urbane și agricole ale 
Siatelor Unite. Aceasta a lăcul ca 
acolo ştiinţa sialisiicei să-şi per: 
lecționeze metodele şi prin inves- 
tigațiile ei de tot lelal să vie in a- 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


jalorul sociologilor din lumea nouă 
şi să servească de model cerce- 
țătorilor din toale țările civilizate. 
Corlea d-lul F. S. Chapin - cerce- 
tări sociole aplicate la agricul- 
fori— cuprinde  melodele statis- 
lice, chestiunile de higienă, de mor- 
talitele infaniilă, de amenajare a 
locuințelor, de recrulare a perso- 
nalului. Cariea e menilă a fi pusă 
la îndămina agricullorilor ameri- 
cani; În același timp ea poale sluji 
drepi traia! peniru sludenii. 


DREP 


Jean Plassard, Le concubina! 
romain sous le [Haul-Empire, Te- 
ninm, Paris, 

Siwdiul cupride trel părți. In pri- 
ma parie aulorul cercelează con- 
cubinalul după textele juridice şi 
după copiii născuli din acest fel 
de legălură. Parlea a doua este 
consacrată clasării ai dalării in- 
scripțiilor relative la concubinal. 
Insfirşii, partea ullimă aduna lex- 
lele liierare tralind aces! subieci și 
insistă mal cu seamă Asupra con- 
cubinelor împăralilor. 

Concluziile la care ajunge d. 
Plassard sini : concubinalul n'a 
consliluit o uniune legală cu efec- 
le juridice recunoscule, ci numai 
o uniune de lap!, din ce în ce mal 
frecventă, licită chlar peniru in- 
genul oneșii, inlemelală pe durala 
și permanenja relațiilor, admisă de 
moravuri, prolejală de lege și pusă 
e WS pedepselor stuprum- 
ului, 

Gilbert Gidei et H, E.Bar- 
rault, Lo irai de palx avec 
l'Allemagne du 28 Juin et les in- 
terâ!s privés, Commentaire des dis- 
positions de la partie X du traié 
de Versailles, Libr. gên. de droil 
ei de jurisprudence, Paris. 

O încercare pentru a lămuri i- 
deile conducătoare din lexlele a- 
lit de incurcale ale iralatului de 
pace care vor să Indre tulbu- 
rările adinci pricinuite rāzbolu 
in raporturile private. 

EC este impăriilă in şase 

ri: 

1) Bunuri, drepluri, dobiazi, da- 
torii şi creanţe ; 2) Coniracie; 3) 
Păstrarea şi resiabilirea drepluri- 
lor pariicularilor care n'au obser- 


va! formalitățile în timpul războiu- 
lui ; 4) Proprielatea Industrială, li- 
lerară și ariislică; 5) Nalionalila- 
tea ; 6) Tribunalul arbilral mixi. 
Din punctul de vedere al echi- 
täjii şi al dreptului, acesi studiu 
demonslrează fără indoială că au- 
torit tralalului din Versailles au 
greşii cînd. şi-au inchipuit că sis- 
temul lor însemna un pas inainte 
pe calea drepiății. Dimpolrivă, a- 
ces! sislem inseamnă un regres 
dureros în principiile dreptului in- 
lernajlonal şi o gravă alingere a 
proprielăjii private. | 


MEDICINĂ 


Dr. Apert, L'ħérédiié morbide, 
Flammarion, Paris. 

O lucrare de vulgarizare în care 
se expun cunoșiiniele de până 
astăzi asupra heredilății morbide: 
maladii familiale, hereditate toxi- 
că, hereditate infecțioasă, heredi- 
lalea afecjiunllor organice, dege- 
nerescenjs. 

Transmisiunea larelor heredi- 
lare de origină morbidă nu-i fala- 
lö, degenescenia nu esie inevila- 
bil progresivă, este cu putință a 
lupla pe cale practică impotriva 
el și de a asigura regenerarea ra- 
sei prinir'o serie de mijloace mal 
cu seamă legislalive. 


BIOLOGIE. 


Henry Fairtield Osborn, 
L'origine el l'évolution de la vie, 
édition lran'aise avec préface el 
notes par Félix Soriiaux. Masson, 
Paris. 

Un rezumal sintelic al cunoștia- 
elor actuale asupra originilor vie- 
Di, a condițiilor aparijiei şi a eo: 
Julie: sale pe supralaja păminlului. 

H. Osborn priveşte liinjele vie- 
|miloare ca sisieme energelice, in 
care energia este acumulată în je- 
suluri subt formă de energie chl- 
mică potențială şi se alimenleară 
din afară prin nutriție și respira» 
ție. Această energie se cheliueşte 
in căldură, care menjine organis- 
mul ia o oarecare lemperalură şi 
se iransíormā direct in mușchi, 

rinir'o operație incă nedesluşilă 

ine, in energie mecanică. Deo- 
sebirile de forme și de lancțiuni 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINATATE 315 


pe care le preziniă speciile, indi- 
vizii sl țesuturile aceluiaşi orga- 
nism sint expresia deosebiril siruc- 
turii lor chimice. Fizico-chimia co- 
loidelor, care-i abia la începulu. 
rile el, va face cu pulință a se a- 
borda pe cale şliințilică problema 
heredilăjii. In ce priveşte laciorii 
evoluției, lrebue să finem samă şi 
de principiul lui Darwin şi de al 
lui Lamarek. 

Peniru origina vieţii înseși, au- 
torul adoptă ipoteza aparijiei spon- 
lanee, La o epocă extrem de în: 
depărială, energii preexistenie au 
intrat în legăluri nouă cu elemente 
chimice preexisiente. Asta nu in- 
samnă că atunci s'a produs un sali 
mislerios în evoluție: viaja este 
„conlinuarea unei dezrollări evo- 
lulive mai repede decit un lapi 
excepțional în istoria lumii“. 

A. Rutot, Les grandes mulo- 
tions întelleclueiles de l'humanité, 
Lameriin, Bruxelles 

O încercare de ştiinţă sintetică, 


Peniru a răspunde la înlrebările : 
de unde venim ? ce siniem ? unde 
mergem ? aulorul descrie marile 
mulațiuni intelectuale sle omenirii. 
Resumă cunoşiințele de pănă as- 
tzi în paleontologie şi preistorie: 
apoi urmăreșie şirul schimbărilor 
de căpitenie care au urmat dela 
ridicarea din animalilale la stadiul 
de „precursor sl oamenilor" (cam 
337.000 ani) pănă la schimbările 
Renaşterii „sociale şi stiințifice" 
(sec XIX) şi „sintetice“ (sec. XX). 
Anul 1910, după d. Ruloi, inseam- 
nä o puler:ică schimbare în men- 
talitatea oamenilor de şiiință, care 
părăsesc munca de analiză peniru 
acela de sinteză. Azi orice fizician 
trebue să fie şi un bun chimist, 
şi orice biologisi Irebue să île și 
fizician și chimist. 


COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


D. D. arat ap 7 a Schile e ser haea Hi), Editura 
i inească”, 1922, Bucuresti, Preţu el. 
Viaja uge Re Timothelu Mucenicul (Ediţia II. Editura 
„Viaja Rominească*, 1922, Bucuresti, Prelul 20 lel 
D. D. Patraşcanu, Candida! fără noroc (Ediţia Il), Editura 
„Viaja Rominească”, 1922, Bucureşti, Prejul 17 lei. > 
|, L. Caragiale, Schije uşoare, „Biblioleca pentru Toţi”, Na. 
58, Edliura „Viaja Rominească”, 1922, Bucureşti, Preţul 3 lei. 
Eugen Relgis, Umanitarismul si internalionala intelectualilor, 
cu o preiajă de vlt, Sue Nicolai, Editura „Vieja Rominească“, 
Bu i, Preţul 26 le 
ai E ege Culegere de Proverbe sau Povestea Vorbei, „Bl- 
` blioleca peniru Toţi, No. 16, Editura „Viaja Rominească”, 1922, Bu- 
i ei, 
aper iata gestoen. Moş Teacă, „Biblloleca peniru Toţi“, No. 
554, 555, Editura „Viața Rominească”, 1922, Bucureşii, Prețul 8 lei. 
D-na Alina G., Suna cuotiață, „Biblioteca peniru Toji’, No. 
385, 386 şi 387, Edil. „Viaja Rominească”, 1922, Bacureșii, Preţul 10 lei. 
Petre Ispirescu, /nșir "re Măr dritari, „Pagini alese din Scri. 
itorii Romini® No. 74, Editura „Caricea Rominească", 1922, Bucureşii, 
Preţul 1 leu. zi 
MN. Lupescu, /n jurul casei, „Cunoșlinle folositoare“, No. 5, 
Edilura „Carlea Rominească”, 1922, Bucureşii, Prețul 2 lei. 
I. Simionescu, EE eepose, ` vm , Editura „Car- 
2, 19 ucureşii, eju e 
por en eset, Metoda activă pentru învățarea llin- 
Ai romtne, Editura „Carlea Rominească”, 1922, Bucureşti, Pr. 12 lel. 
Dinicu Golescu, /nsomnări din cvlătorie, „Pagini alese din 
Scriitorii Romini”, Editura „Cartea Rominească”, 1922, Bucuresti, Pre- 
jul 1 leu. 
b a, Izvoorele contemporane asupra mişcårii lul Tudor 
Ia Ade, Libr. „Carica Rominensch: şi Pavel Suru, 1921, Bucu- 
L 
Oo Ven sl vd Romine, Seria il, Tomul XL (1919—1920), 
Libr. „Cèriea Rominească” şi Pavel 5uru, 1921, Bucureşii, Prej. 20 lei. 
Analele Academiei Romine, Seria Il, Tomul XLI (1920 - 1921), Libr. 
„Cartea Rominească” și Pavel Suru, 1922, Bucureşti, Prejul 40 lei. 
D. Anghel, Nuvele, „Pagini alese din Scriitorii Romini“, No. 77, 
Edit. „Curiea Rominească”, 1922, Bucureşii, Prejul 1 leu. E 
S. Fi. Marian, Legendele Kindunicii, „Pagini alese din Scrii- 
torii Romini*, No. 76, Edil. „Carica Rominească”, 1922, Bucureşti, Pre- 
RK: Sret; M. David, Munjii apuseni, Bibl, „Cunoştinţe folositoare“, 
Edit, „Cartea Rominersch", 1922, Bucureşti, Prelul 2 lei. 
P. Rosiade, Morcovul şi alte legume, Bibl. „Cunoșlinje folo- 
siloare”, Edil. Cartea Rominească”, 1922, București, Prejul 2 lei. 
Dormidont, Mărturia inspirajiei, "up, „Mărăşeşti“, 1922, Pre» 
jul 10 lei. 


BIBLIOGRAFIE 317 


Th. D. Speranţia, Curcani! (Comedie înir'un act, Edit. „Car. 
lea Rominească”, 1922, București, Prețul 22 lei. 

Emilia Talller, L/leratura franceză contemporană, Edil. „Car- 
lea Rominenscă“, 1922, Bucureşti, Prețul 15 lei. 

C. Sandu-Aidea, Sfaturile unui plugar luminat, Edit. „Car- 
lea Rominească“, 1922, Bucureşti, Prețul 7.50 lei. 

P. Rosiade, Căldura grădinorului practic, Edil. „Cartea Ro- 
minească”, 1922, Bucuresii, Prețul 10 lei. 

Leca rariu, Codicele pălrăuțean şi asasinarea lut Grigore 
Ghica, Tip. „Reinvierea, 1922, Botoșani. 

c. Din a'elierul marilor filozofi, Inst. „Glasul Boco- 
vinel*, 1922, Cernăuţi, Prețul 6 lei. 

Dr. Lt, Niţescu şi dr. G. Niculescu, Patogenia şi trota- 
es Pelagrei, Tip. „Convorbiri Literare”, 1922, București, Preţul 
t 

Le Capitaino Stâlan Christesco, Exploralions dans l'ultra- 
éther de l'univers et les anomalies des théories d Einstein, Felix Al- 
can, 1922, Paris. 

i. Miculescu-Chic, fu s/ircul bietului, Tip. „Steaua”, 4922, Bu- 
coreșii, Prejul 10 lel. 

oan Georgescu, /storia bisarieli creștine universale, Edit, 
Tip. Seminarului teologie, 1921, Blaj, Preţul 25 lei. 

A. D. Carabeiia, Producțiunea agricolă a Rominiei, No. 23, 
Tip. „Universala, 1922, Bucureşti, Prelul 6 lei. 

lon Pas, Drumul morții (Însemnările unul soldal), Libr. „Casa 
Poporului”, 1922, Bucureşti, Pretul 10 lei. 

Leca Morariu, Ce-a fost odată (Din lreculul Bucovinei), Edil. 
„Glasul Bucovinei“, 1922, Cernăuţi, Prelul 10 lei. 

Tovărășia săteanului, Biblioteca cooperalisiă No. i, Tipografie 
Alecsandri, Turnu-Mâgurele, Prețul 5 let, 

Traian Alexandrescu, Contractela cu termen şi contractele 
diferențiale (Stadiu asupra operațiunilor de biurou), Edit. „Curieral 
judiciar”, 1922, Bucuresti, Preju! 10 lei. 


Gindirea, No, 2; Moldova dela Nistru, No. 5; Inoäjdtorul re- 
min, No. 4; Lumea unive. sitară, No, 6; Adenărul literar şi artistic, 
No. 70; Lupta economică, No. 24 ; Lumina, No. 1; Șezătoarea, No. 4: 
Ideea europeană, No. 95; Revista Vremii, No. 14; Ramuri, No. 49: 
Foaia Plugarilor, No. 5; Independența economică, No, 4; Sburătorul 
Literar, No 55; Cimpul, No. 9; Orizontul, No. 18; Cooparaţia ro- 
mină, No. 5; Rominta militară, No. 4: Gindal nostru, No. 11; Slove, 


No. 1; Datoria noastră, No. 4; Flamura, No. 2; Culisa, No. 1. Cuge- 
til Rominesc, No. 4, Feed a, No. 2. 


Revista Caricaturii 


Caricalurile reproduse, fără să angejeze direciia revistei, ag 
scopul să dea celiloralui, sub! o formă disiractivă, ecoul preocupări- 
lor care agilă astăzi lumea. 


Chestiunea schimbului 


Europa.— Cum vreți să reslabiliji e- 
chilibrul, dacă nu nivela! terenul ? 
(II travaso). 


Concurs de frumusete (Concurs organiza! de „Banana ilustrată“, jurna! 
din Dakar. lată patru laureate: Cea mol frumoasă femee din Africa). 


d N 


Ti-Fa-Las Bo-ta-lo Fas-pe Şu-to 
(m'bum) (Holentolă) (Zu'uşă) (Kaka) 
(Le Rire) 


Avlatorul.— lată, scumpli mel păriaț!, graț'oasa logodnică pe care 
mi-o aduc din lană. 
(Le Rire) 


Spune-mi, ie rog. madem Hu-| îi = 
ber, peniruce iel în călătorii totdeas| — Scumpul meu domn, nu şiiu 
una g un copil?,.. cum se face că eu le visezaproa: 

— Păi, cînd bllelul este așa de! pe inliecare nosple. D-ia mă vi- 
cump, cel pulin să-ml scol chen, | sezi pe mine? 

a... — Nu, doamnă, n'am arut nici- 

(Simplicissimus) | odată coşmaruri., {Le Rire) 


G. IBRĂILEANU 


ăpiritul Critic în == 
——bultura Rominească 


Prețul 26 Lei 


C. HOGAŞ 


Ur 


Prețul 15 Lei 


ini o Ci 


AL. A. PHILIPPIDE 


AUR STERP 


(VERSURI) 
Preţul 12 Lei 


BANCA 
AUDE IA 


ROMANIA S. A, 
Pecurești, Pnintul Carei de Comerţ 
Capital social Lei 10.000.000 

Adresa tegr. „Molino* 


Teleton 1% |31, 49i 94 


— 


Depozit permanent de articole 
techuaice şi materiale pentru in- 
dustria morăritului. Se ocupă cu 
destacerea produselor morilor 
din Rominia. Cumpără şi vinde 
cereale ți saci, 


— 9: C RE ——— 


Clădirea Rominească 


' — SOCIETATE ANONIMĂ — 
== Capital: 60.000.000 Lei === 


Constnueș'e și Transformă, 
cumpără_şi_ vinde tot telul de imobile 


intiim țează şi exploatează fabrici de materiaie de construcție, cariere, 

balastiere, etc., etc., 

Fiman'ează sau participă la intreprinderi de acest gen 
Primeşte oferta şi studiază orice proponeri relativ la executarea construa- 
Hiuullor, procedeuri sau materiaie noi, produse perfecţionate sau economice, eto. 

Sediul București, Bulev. Domniței, 39 


(e 


EECH 


Noua Societate a 


„VULCAN“ 


FABRICA DE MASINI SI DE VAGOANE 
SOCIEŢAŢE ANONIMĂ ——— 
Str. Honzik. — BUCUREŞTI Gara Dealul Spirei 
Secția de Vagoane Bucureşti- Noi 
Birou. — PLOESTI Str. Rudului No. 81 


== DI 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI: 


CAZANE DE ABURI 


Brevet Babcok și Wilcox, multitubulare cx cireulajiune de apă, 
Cormwal, Tischbein, Lachapelle, etc. 


TURNĂTORIE DE FONTĂ și METAL 


Piesa fino de maşini, Tuci de comerciu. — Executare ireproşabilă. | 

Preţuri convenabile. 

SECŢIUNE SPECIALĂ peatru: Transmistuni de forță. Cusineţi 

cu bile, Acuplări da Jriejlune, „Pateni Benn“, Conarrucțlual h 
de fler, Coşuri de tabiă, ferme, 


Aparate da curâțai apa, Brevet „Brada“ 


„METALICA > 


SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI 


PENTRU 
COMERTUL DE MAŞINI $I MATERIALE 
DE CONSTRUCTIE 


CAPITAL SOCIAL LEI 4.500.000 

VINDE : Maşini, Scule şi Materiale de 
Fierărie şi Construcție 

INCHIRIAZA : Materiale de Cale 


: 
: şi Construcţie 


Execută diferite reparațiuni în această branșă 
Fabricațiune proprie de var gras MATEIAȘU (Cimpu-Lung) 


CP Sediul ; BUCUREŞTI, STR. MARCONI No. 3 
= (Palatul Societăței „Agricola*) Telelon 33| 91. = 


PAT RRE a pe 2 om e ca m a 


Caiea Rahovei 22, Tei E. 

i Depozite: | Str. 13 Septembrie 310. Toia "an 14. Kë 
a wi Şes. Mihai-Bravul 8 şi 10, Tele. 53.39. » +. 
D D LE TE "P e EE ? H SE TE . KW arhi, TE TE TE TE TE T - 4 

ER pe SEET RI 


WR mun, TERGESTAES, MAAMIMES EI up 
M. DE BROUSSE 


Belgrade, V Por- 
bach, en DAS SL 


PARIS rsales 
Bi Bëss. Malessherbes Sac Zagreb, Prague, tia, 
Constantinople. 
Bucarest, 2 Str. Bursei 


Traius spéciaux de France ponr la Roumanie et de 
la Roumanie pour la France. 


Exptditions par wagor:s isoles.— Transports sur 
Danube.—Afrâtements Assurances. ` - 


Agents Généraux de la Soc. France—Roumaine de 
Transports aériens. 3 


Puraraat 9 Cie Rursel. 


= 2 —— — m 
< e 


Wegen Dl a ni 


BANCA GEREALIȘTILOR 


_——— SOCIETATE ANONIMĂ -=== 


eg ze 


| | Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 


Sediul Central : Bucureşti, Strada Lipscani No. 8 
Sucursală : Constanța, Bulevardul Elisabeta Ar" 


( Agenţia : Brăila, Str. Impăratu Traian | 
| Telelon 18| 357 4 37| 55 
1 è 
| i 1. Cimpărări It 
Face toate operațiunile de Bancă, În general. C mpärāi | 
şi vânzări de efecte publice. Avansuri pe valori „în opa; 
precum şi orice fel de tranzacțiuni financiare, Emite acredi + 
asupra legăturilor sale din ţară și străinătate pentru cumpăr 
ârturi. 
| ç: "Sectiune specială de cereale și mărturi precum şi orice a- 


faceri în legătură cu aceste operațiuni. j | 


LaVictoire: 


S denis fi S ) 
? iy AR 


Y 


E 
f 
E 
Z 
S 
S 
i 
8 


KITO 


Um ITI ULUI 


d 


UH 


SE 


£ 


Gustatio ṣi , 
după cevă 

veți convinge că este cea 
mai superioară marcă . 
CERETI-0 PRETUTINDENI 
DIE a eem 


CHAMPAGNE. 
„LAVICTOIRE”! 


DEMI-SEC 
BUCURESTI. STR-OFFELUX SI 


emm hf e 


Hee 


BANCA 
Marmorosch, Blank & Co. 


SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL SOCIAL : Lei 125.000.000 
DEPLIN VARSAT 


REZERVE : Lei 164.600.000 


mm 


SEDIUL RIN BUCUEȘTI 


SUCURSALE ȘI AGENŢII: 


in străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20, ® 
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han 


Agenţie in Stambul, 
NEW-YORK, Broadway 31—33, 


| în țară: BUCUREȘTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri- 
viței, Piaţa Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O- 
borului). 
ARAD, BRAILA, BRAȘOV, CERNAUŢI, CLUJ, 
CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA- 
MARE, TIROUL-MURŞEULUL. 


On 
Ki + 


Operatiuni de Bancă: 


Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, 
Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri, 
Avansuri comercianților și industriașilor, E- 
misiuni, Sate. 


sg 
fN | 


LK a a i a gegen Lem 
A 


e 
deg i — mg geg ——. 2 
— Em fe E a mg weg 


| 
| 
| 
| 
| 


pijama em 207008 
e PEDEVENȚA” e 
Soc. anon. pentru exploatarea și comertul produselor subsolului 
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat 


Sir. Karegheorghevici, 1—Palniul Bâncel de Scont a Romialei 
TELEFON 2549 


ch 
CUMPĂRĂ ŞI VINDE 
Ţiţei și tot felul de produse petrolifere 
EXPORTEAZĂ 
Petrol, Benzină, Motorină și Uleiuri Minerale 

ACHIZIŢIONEAZĂ : 

Terenuri petrolifere, Drepturi de redevență şi partiaipă 

la exploatațiuni și întreprinderi miniere 


„FORAJUL“ 


SOC. ANON. PE ACȚIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ŞI MINE 
Capital social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; București 
Str. Karagheorghevici No. t Palatul Băncel de Scont 
33 i a Romăniei. zt rt 


g tt Wees 
EXECUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploatarea petrolului. 


DISPUNE De forja motrice proprie. 
DEPOZIT Permanen! de materiale de sondaj. 


Industria Bud de Petrol 


Societate Anonimă pe Acţiuni 


Capital social Lei 100.000.000 
Telefon 3287, 33,23. 
SEDIUL: 


i, Strada Romană No. 72, București. O 
eem 


GE 


KS 


em SELARI 3, 492 


E IMBRĂCĂMINTE RĂRBĂTEASCĂ 
DEPOS T DE POSTAVURI — 
ATELIERE DE CONFECȚIUNI 


Banca Dacia 
SOCIETATE ANONIMĂ — IAȘI 
Capital Lei 12.000.000, — deplin vărsat 


Face orice operațiuni de Bancă şi comerţ. 
— Primește bani spre fructificare — + 
a Eliberează livrete de economie. 

Emite cecuri şi face plăţi în toate oraşele din Rominta Mare, 
Deschide conturi curente simple și garantate, face avansuri ase- 
pra etecte publice, mărfuri în expediţie sau depozitate in maga- 
sinele Bânci!, cumpără și vinde efecte publice evacuate la Mos- 
cova, scontează cupoane, etc. 


SE € 
ge cea Ec 


` 


| | Depozite permanente de materiale şi maşini indus- 


| * Refacerea industrială . 


Societate anonimă privilegiată pe acţiuni 


| Capital Social lei 150.000.000 


Prima Emisiunea lei 25.000.000, —Plus 
Aportul Statului 


IMPORT-EXPORT 
| Aprovizionarea in comun a Industriei din ţară, mari 
| şi mici cu maşini şi materiale, 
Export în comun de produse industriale romineşti, 
DEPOZITE 


triale rezervate exclusiv industriei mari şi mici, € 
COMISION şi CREDIŢ 
Inlesneşte importul de maşini, combustibile, materia- 
le prime comandate direct de industriaşi prin acordare 
| de credite, garantat cu acele materiale. 
Avansuri pa mârturi încredințate spre vinzare. 
Sediul Soclelăței: 
BUCUREŞTI. Palalul Camerei de Comeri, lelefon 4051. 


= 
FI BANCA FRANCO-ROMANA 


Societate anonimă 
Sir. Bursei No, 4.—BUCUREȘTI 
Capital social 100000.000 Lei 
Emisiune 50.000.000 
Filiala la Pàris: b Rue de Castiglione 
Sucursala: Alexandria, Cimpina, Caracal, Giurgiu, Roșiori-de-Vede, 
Statina, Slobozia, Turnu-Mâgurele, 


: Argeş) Făurei, ti, Drâga 
Kee Kuer (Art = y Vida AE Zimnicea e FRIN, Paten 


Face toate operațiunile pe bancă in ţară şi străinătate, 
de credite in Cont Curent, scont şi rescont de cambii 
şi vinde fonduri publice și acţiuni romine și 
(7 străine, schimb de monede şi bancnote străine, 
emite cekuri şi scrisori de credit. 
Execută ordiwe de Bursă, avansuri pe fonduri publice, recolte şi 
wàranre, face tranzacțiuni comerciale, industriale şi 
primeşte mâriari in consignaţie şi comision a. e L 


ELECTRICA! 


SOCIETATE ANONIMA ROMÂNA 
Capital social 3.000.000 lei deplin vărsat 
Sediul: București, Str. Matei Millo 2 


Uzine pentru producerea energiei electrice 
Câmpina, Sinaia 


Depozite de materiale și birouri technice 
BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 2, — CÂMPINA, SINAIA 


Distribuirea energiei electrice în toată regiunea petrolieră 
şi industrială a Vâăei Prahovei. 


Depozite de maşini, aparate şi materiale electrice 
lastalaţiuni electrice de forţă, lumină şi toate aplicațiile relativt 
Studii de noui instalațiuni 


Care S - >- EECH 


Santierele Române dela Dunăre | 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital social 10.000.000 lei deplin vârsaţi 
Sediul BUCUREŞTI, Str. Matei Millo2. Șantiere: GALAŢI 


Construcțiuni de vapoare, remorchere, șlepuri 
și orice construcțiuni navale 


Reparaţiuni de orice fel de vase maritime şi fluviale 
Construcţiuni şi reparaţiuni de tot felul 


Turnătorie de fontă şi bronz pentru piese mecanice 
şi articole de comerţ 


a Specialitate: bucşe pentru căruțe up G. F, 5 


— —— 


Banca Viticolă a Rominie! 
— SOCIETATE ANONIMA — 


e Capital Social Lei 100.000.000. 
Emisiune de Leil 45.000.000, 


București, str. Bursei No. 2. Telefon 4 | 89 


Agenţii : DRAGAŞANI, POCȘANI, CERNAUȚI 


de opera- 
3 a Rominiei face orice fel 
Prea Leen Seen ciale şi industriale în ţară şi strž- 
proză vansuri și deschide credite In cont curent ga- 
Kin e recolte şi cu produsele lor, sau cu gajuri 
supra rietăţii viticole și pomicole ` 
e en apa credite pentru exploatarea viilor și pentru 
comercializarea şi industrializarea fructelor ; 
Deschide credite pentru ptantaţiuni din nou sau pentru 
` eomplectarea celor existente, precum şi pentr reface- 
guef vinuri pirate şi dertvati atit 
ără şi vinde È > 
Bech CH şi pentru contul urare. A 
i rbori fructiferi, pueţi, semin 
FE cosuri ăia necesare viei, îngrăşăminte, vase 
pentru conservarea şi transportul vinului şi sorah 
lor, instrumente de lucru, mașini er Bega? Zeg 
distilat, baraci, stllpi de fier sau de beton, sirm, 
de sirmă, ete. ; 
sistematice pes- 
Construieşte și organizează pivnițe 
ee depozitarea, păstrarea şi "em vinurilor incre- 
dinţate desfacere sau gajate ` 
Gresset comerțul de vineri și spirtoase ìn ţară 
şi în atara. 


= 


BANCA MINELOR 


SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL LEI 60.000.000 
Bucureşti, Str, 


Scaune No.7 (Piața Rosetti). Telet. 3960 


— 


Face tot felul de Operațiuni de Bancă, împru- 
mută pe gajuri, cesiuni, etc. 


——— 


Se ocupă în special cu: 


ere, participări la 
întreprinderi miniere, construcții de ateliere, 


fabrici şi instalațiuni miniere 


Cumpără şi vinde produse miniere, 


Primeşte depuneri spre fructificare, 


Banca de Scont a Romîniei 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital Lei 80.009.000. — Rezerve Lei 25.000.000 


Sediul Central: BUCUREŞTI, Strada Lipcani 5 


Sucursale: Constanţa, Galaţi, Focșani, R.-Vălcea, Sibiu, 
T'-Măgurele, Tulcea 
Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără 
și vinde efecte publice Și acțiuui, face avan- 
Suri asupra valorilor de bursă, emite 
scrisori de credit și de garanţie 
pentru Străinătate 


PRIMEȘT ` DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE 


———— 


Secţiune specială pentru mărfuri 


"TLOVDUL MARTIM ROMAN 


Societaţe Anonimă Română de Navigaţiune 
Capital Social 20.900.000 Lei 
Prima Emisiuna 29.000.000 Lei 


SEDIUL BUCUREȘTI Str. WILSON No. 3 
Direcțiunea Brăila Str. Impăratul Traian No. = 


Execută remorcaje În Dunăre și alluenii navigabil. Posedă re- 
morchere cu pescajul cel mai redus. 


Societatea Anonimă 
+ FORESTIERA UNION | 


BUCURESTI 
CSN RET CIRIC Rei ` 


—— 


eege 
| BANCA CETATEA" SA 


Capital social statuar Lei 100.000.000 © 
Capital social deplin vărsat Lei 304000.000 


SEDIUL CENTRAL BRAȘOV 


Sucursale în funcțiune: Bacurești, Rupea, 
Odorheiu, Topliţa-Română, Gherla, 
Cluj, Galaţi. 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU 


INDUSTRIA OXIGENULUI 


Acetilenei şi altor gaze 
BUCUREŞTI 
air, Măgurele Ne. 93 bis. Telefon 14:49 
Adresa Telegralică „OXRC* 
Administralor Delegal: OEO DAURAT 


Corespondenţi în străinătate: New-York, Clewe- | 
land, Paris, Berlin, Bruxelles, Viena, | wi ; Sudură vrogenă  Acetilona Disolvatäă 
Milano, Praga, Sofia, ete. | mt: e EE, a, 
Face ei felul de eperaliuai de bancă: Sconti, Lombard, er lichid Accesorii peniru sudură "™ : Mesei presiune 
Crediíe cambiale eu acoperire hipoiecúrā, Conl-cureai, Schimb, 3 aulogenă 
Devize, Cecari, Asignale, Transleruri de basi, depuneri spre Instalajiuni de luminal cu ges pentru șantiere, hoteluri, 
vile şi case 


jruetiheare pe librei de depunere și in Conl-eureanl, Finaaciali- 
Aen, Pariicipajluni în Industrie Comer] ete. K Luminalul farurilor şi a ori ce fel de locuri maritime 


Divize gratuit la cereri 


— 


Seege EE 


i oaa es 1 Bonge Belge pour l'Etranger 


LONDRES SOCIETE ANONYME 
MANCHESTE t , 

E Cocoană E dă la Société Générale de Belgique 
$ ua ba ot SUCCURSALE DE BUCAREST 
nenea Lë AR Bureaux provisoire: 19, Sir. Polacaré 

PEKIN Se 
SHANGHAI 
MAC 


Telegri  SINORE 
Telephone 20124 


»„OENERALA* 


SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA 
= ÎN BUCUREȘTI 


Est spécialement outillie pour les affaires 
| d'importation et d'exporialioa Lë 


Capital deplin vărsat Lei 15.000.000 
Fonduri de garantii ta finele anului 1920 Lei 79.036.264.32 
Face asigurări în ramurile 
j 


p„lneendiu“ „Furt“ 
„Grindină“** vn" ccidente 
„Transport“ „Viața“ 


În condițiunile cele mai avantajoase. 
== Reprezentanţe şi agenţii în toată țara = 


en 


xo 


Comerţ şi de Credit din Praga 
Booietate Anonim ă 


CAPITAL. STATUAR LEI 75.000.000 


PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.000 | 
Adresa telefonică: Cominbanca—Bucureşti Str, Lipscani No. 3 
Gei TELEFON 15 | 10 
Face toate operaţiunile de bancă în ţară şi străinătate, 
—Primeşte depozite spre fructificare.— Inlesneşte 
orice operaliuni financiare. CH 


rr ÎN Op poet îi ia pi m... E E me ae Lt pe kee 


l Banca Romînă 
DE 


= s 


SINDICATULUI AGRICOL 


Bucureşti, Calea Victoriei No. 39 


Face orice operațiuni de bancă, participă, 
finanţează întreprinderi industriale 
şi comerciale 


——— 


Director Generai 
Dr. Const. B. Maltezeanu 


BANCA IAȘILOR 


Aseninsă pe acţiuai 
Capital 10.009,009 Lei 


IAŞI, — STR. ŞTEFAN CEL MARE Ne. 47, 
Sucursale ` Chişinău pi Galaţi. 
—— 


Face orice operațiuni de bancă in general: 
vinzări de efecte publice, avansuri pe tiepozite de ege 
Şi orice transacţiuni financiare ; Conturi Curente și emisiuni de seri- 
sori et pentru orice ţară; Participațiuni industriale şi ce 
merciale, 


9 BANCA MOLDOVA: 


SOCIETATE ANONIMĂ Sei 
Capital şi Rezerve Lei 30.000.000 


CENTRALA: IAȘI 
Sucursale: Galaţi, Chișinău, Bălţi, 
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei, 
Leova și Reni 

Face orice Operaţiuni de bancă. Primește 
bani spre fructificare contra scrisori de depu- 
neri și libret de economii, primind vărsăminte 
de la le! 5 în sus. Emite cecuri şi face plăţi 


în toate orașele mari din România Mare, A- 
Sg şi Europa. O 
a 


EE 
== 


Banca Agricolă 


SOCIETATE ANONIMĂ 
s Capital şi Rezerve Lti 148.832.653.43 == 


Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No. 1 


Preşedinte Th. Gh. Rosetti. ` 
Director general Gr. E. Golescu, 


Sucursale, Agenţii şi Reprezentanţe: 
Brăila, Botoşani, Buzău, Bazargic, Craiova, Calafat, 
Constanța, Galați, Giurgiu, Călăraşi, Tecuci, 
Cernăuţi, T.-Măgurele, Tulcea. 


Face toate operațiunile de bancă în general. 
Execută ordine de bursă, plăți și Incasări, emite 
cecuri şi scrisori de credit asupra 
tuturor țărilor. 

Avansuri pe fonduri publice şi acținal - , 
Avansuri pe recolte, cereale şi mărturi in gaj 


Deschide conturi curente şi rcontează 
efecte de comerț 


Se însărcinează cu vinzarea de cereale în comision 
primește depozite spre fructilicare. 


Se fac împrumuturi ipotecare plătibile prin 
anuități în termen lung 
Emite în realizarea lor obligaţiuni ipotecare 
z: 5 la sută 


J admise drept garantie şi scutite de impozit și 
timbru ca şi efectele de stat. 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acei autori ale câror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugaţi să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citeţ. 


eege 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste 
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
hRominească“, strada Alecsandri, laşi. 


= ————— 


institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească“, pre= 
cum și revista „Viaţa Rominească” sin! reprezentate la Bucureşt 
de d. D, D Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57. 


EE 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Calea Vi- 
ctoriei 37. 

Viața Rominească S. A.— librăria Alcalay — Str. Lips- 
cani 88, 


o 
` 


N 
Din editura „Viața Rominească“ au apărut: 


1. L MIRONESCU 
DEMOSTENE BOTEZ Oameni și Vremuri, . , Let ic 
Floarea Pămintulul . . . Lei 19 
D D PATRAŞCANU 
(operă premiată de Academie) Sous și Kan e a: kei 23 
MIHAI CODREANU EE ++ e de 
c y de Be ei ( i a Camlidat fâră noroc . , Lei tz 
upe în romii REN RADU ROSETTI 
Cântecul hwe `. a $ 
map Prig e Së éi, Poveşti Moldovenesti. . . Lel 12 
(operă premiată de Academie) bre MAIL SADOVEANU 
G. GALACTION Cacoal vide Ae eT O 
Bit pe bradul verde , . Lel 9 Strada Läpuşneanu `... Zi 
O. IBRAILEANU Gre C. STERE 
Nate și Impresii Leing TI ` bn Bersten , . 12 
Edipe de luz., i.. A 2 G. TOPÎRCEANU 
JEAN DART wert (Balade vesele 
(Eugeniu P, Botea) A E Ll 6 
Jurnal de bord + n Lei B Povestiri Fantastice , , . Lei 
Datorii uitate  ,, . , Lei i2 (Culegeri alese şi tradmse de M. Carp) 


G. IBRĂILEANU AL. A. PHILIPPIDE 


SPIRTOL CRITIC IN CULTURA Aur sterp 


ROMÎNEASCA raliu 
PREȚUL 2% LEI Preţul 12 Lei | 


PREȚUL 15 LEI 


C. Hogaș Constanţa Marino-Moscu 


Pe Dromuși de Munte Țulburea 


(Navele şi Schije) 


-N MONTI NEAMȚULUI | ees Sorten 7 
| msaa ` BOMBE DE WI 


dese? PREȚUL 12 LEI 


RADU ROSETTI | 


C. HOGAȘ — ; 
my dinto po | | ri olivenet 


E N | ` 
` YA 


: 1922 ANUL vm 


E 


lge No. e 


Viaţa Rominească 


REVISTA (fra ŞTuINȚIPICA 


SUMAR: 


Fără gralu , mea - Sfteșiu. 
Lumini st Umbre. 
Romtnismul în Basarabia şi Unirea, 
Convoiu funebru. 
Tinerețea veşnică. 
Socoteli încllcite, 
Publicul şi arta lui Caragiale. 
În grădină. - Nostalgie, — Croz. 
Marele Archimedes. 
Mihail Sadoveanu , Note pe marginea cărților. 
G. Ibrăileanu . , , Răspuns d-lui Zarifopol, 
mia. ap a e Cronica literară (Poezia nouă). 
P, Nicanor å Co. . Miscellanea (Uherea.— Aron Densuşeanu şi Ma- 
A ioresecu, Duiliu Zamfirescu. — Istoricul unel 
f poezii), 
RECENZII: N. A. Condieseu: Peate Mär) şi Ţări. M. at AN Hatziria: Bominia văzută da de- 


parte. M. SE Aderca: Idei și camemi. Octav Botez.—Michele Satomeanu : Novelle roamene, C I — 
Viad, “abolinskhi 1 Feletoni, M, Sevastoa, 


Vladimir Corolenco 
Otilia Cazimir . . 
Nicolae Popovschi , 
Lazăr Iliescu , . 
Dr. Gr. Graur ;: , 
Tudor Pamiile . 
Paul Zarifopol . . 
Demostene Botez , 
Leonid Dobronravovy- 


piedici 

SS ee Be e Sne eg 
= » 

TS. | 

e o ee 


Rever des Deus Mondes, —, itapa actuală n bolgeviantulmi* "8. 3, Merzure de France).—,Reraglagii Rugi“ 
(G, Alexiuski. Mercure de France), „Lioyd Gerges (ignotus, La Resat de Pariz) inn? (A, Dawit. 
Mercure de Frane. — „Filozofia socials a tinerei intii” (Bsopy Kumar Sarkar, Deutsche Rundeciaxi 
nTunelul pe subt cunalul Minieii* (Lonis Jacket, Renue Mondiale). 


(AS) 
a = „= Ta 
Redacția și Administrația : Stradâ” AË -aaffrin 7 
wa - 


emm a bm 
VIAŢA ROMINEASCA spare ant cu cel puţin róo pagini. Abonaments] În țară on an 150 ti: 
Jumătate Ae an J5 Ini, Mumârni 15 let. —Pentra străinătate: enen d leš: jumate do as («0 lei, Numi- 
t „== Pemiru atalii a se vedea pagina urmatoare, 
ful 24 lei u sw, ge 


Pentru siguranța primirei regulate a Revistei D-nii abonaţi sînt rugaţi a trimite odată 


cu abonamentul şi 24 lei anual costul recomandărei pentru țară și 65 lei pentru străinătate, 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alexandri No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint "gëff şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. | 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face înorice lună a anului, trimiţinc 
suma prin mandat poştal. 

jteinolrea se face cu o lună inainte de expirare, peniruci 
expedierea Reviste! să nu sufere întrerupere, 

Preţul abonamentului este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


pănă la No. 6 lo- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an 300 le! 
Pentru particulari: 
DDR RA e ei JET eg ne aa CES Eeer `, HATT 
Pe jumătate an 75 a 
Un numär E 
ÎN STRĂINĂTATE: 
PO- CDan; ricana "3 Se e e eaa DAR 
De imi A un vu dei seo cam een aaa F -i a 
Un număr . ec e e SL E Sr, S NARU e 


Abonaţilor || se acordă intre alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de pref asupra operelor literare şi științifice editate de 
institutul de arte grafice şi editura „Viaja Pominească“, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis, 

Un exemplu: E 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lel pe an 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 
xjmativ de lei 800, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 15%, aproximativ (adică în cazul nostru, lei 120)—cos- 
tal revistei pe an ar reveni deci abonatului mamaia 30 lei, adică 
treizeci lei pe an. ep 


P e - Sg " Administrația 


G. IBRĂILEANU! 


piritul Gritic în =— 
——bultura Rominească 


Prețul 26 Lei 


C. HOGAŞ 


an Munţii N 


AL. A. PHILIPPIDE 


AUR STERP 


(VERSURI) 
Prețul 12 Lei 


SULZER 


FRERES 


—— Strada Dimitrie A. Sturdza No. 17 —— 
BUCURESTII 


MOTOARE DIESEL 


e D we 


MAȘINI DE ABURI 
CAZANE DE ABURI 


FRIGORIFERE 


POMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc în perm 


gent în depozitul nostru din Bucureşti. 


d ell TUR... 


Fabrică de ULEIURI V_GETALE, LACURI și KITT 
Socielaie Anonimă veniru Industria și Comerțul de Uleiuri, Vapsele 
și Produse Chimice 
CAPITAL LEI 4.000.000. DEPLIN VARSAT 


Fabrica şi Laboratorul oz Magazinele „VULTUR" 
ŞOSEAUA VIILOR 95 -97  Svcursals:  țiiia erea ere fazelor Pubricai 


Telefon t6 Calea Moşilor, 392 etait) 
elefon 1640 Sir. Coltel 7 bis (Pinta Și, Georghe) 
Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. I -Telefon 23/83 


Brăila : Sir. Regală No. 59. - Oiurgiu : Sir. Pr ncipele Nicolaa 12 


Costică Constantinescu 
— Import-Export engros — 


Bucureşti, Calea Victoriei 95, Bu'ev. Lascar Catargiu No.3 
Adresa Telegralică : „TITINEL* 


Telelon, 

IMPORT: | | EXPORT: 
COLONIALE | CEREALE 
MANUFACTURĂ i SE PETROLIFER 

tdi fie îl | | PRODUSE P IFERE 


WIEDER & Co. 


— BUCUREŞTI — 
Sucursale: LONDRA: E. c. 3. Gracezhurch St. 52 
BERLIN: W. Potsdamerstrasse 124 
GALAȚI: Str. Portului 41 (Cassa Sur) 


Adrese telegrafice : BUCUREŞTI — „WIEDER“ 
LONDRA —  „LOMORFA* 
BERLIN —  „LOMORFA* 
GALAȚI — „WIEDER“ 
Codes: ABC 5 th Edition 
Bentley 
Liebers 


DESFACEREA EXCLUSIVĂ A PRODUSELOR 
MINEI „VULCANA - PANDELE“ 


Leed 


s 
| 
| 
| 
l) 


_ 


== | # A g si P PTET 
=| E T -- 3 => ş Hiap 
Ser BE ze "2 - em -a 5 SI 
Zä e > 9 3 ba | "O . a] {£ zi slg] 2 
== "E = ee SZ CO ZS Di a te Sa ES Zi zip s$ 
SN Te OK X 3 Glaelsl BS 
Cf ka SZ e P PS e „A — pe S ul S 
msg BiäEie Së? si 
es E Sa dia m E dÉ îs 3 EBU! as 
=> KA Zë 3 , E wt = a ESET HE AR E 
z- Be a E E z 8 i ES e we c jaz eler gea 
eet e — aa oyan E E Ba D Ze 
Se "Zb AS S O Ke £ = Es == 1 33 A dÉ a ko 
ES ge EE zt E Lo VE EPE 3 2 E IE 
E ER e fe DR "E e WS op => — st z CIR: 
GK S „n a st D = a S —— 0 8 S Z 513) wé 
ee T ar = Ze LA i 2 > SEI 
TE ZE El au E m 3 — Z Gef CG 
SR: St E în = "Za Sg H E TZ ici UV dizi ca 
Sims S- Sau Sia Ela 
le — Go BR "e Si e E eg SR S O! ez 
- To = St P ef 2 See E e Eesen £ ` = í EZ 
| Soia ETS Ie al: ës, 
= 3 SZ E F- ease |} Sle: E 
agal] S Ze 53 SE Se Té S| = = 
Ke eng Lei S ZS Së i d —— wa EI! 
ma anii $ = a ko 9j elë 
2 a SÉ E = h = E) SlSi 


TE Ee el sall 


RUSIA 1821 — OuPIIM 


ajodoupuejsuo)—oueiiw j 8 l 
9}uajJo p B|el942um09 E39190$ || pwwo) OPIJ ıp gute gapos i 
(nza) eur SoS zeu VAID 319 E 
2uJ!”] Ip ou e!|2]| opu eg puijuaday — vjpzeig — sued 
(TED ans 130 YOMNANY.I 
Auedwop ysnıg uosurŢ Add YNVITYII A JSHƏNYAA YONYA 
BuUIvA— yog ANY DP Gisopn3 'IVOJUIN 'PSSIN 'PriBysaeţy 
Sg 9 reegt oje 31007 Beg (393217) Bengy oiersomuio) ropp 


eSesd ‘yueguoun ayasjwyog | Na9A-ASN bg H Yeri li 
eysadepng | Sue wt avea ei 
YNYITYLI-OHYDNN VONVA [| 000"000'94L IET enersy — 00000000 I iers andea | 
(ejang) ougbn"? | ONYIIW Huap mipag ) 
| 
| 
d 
| 
| 


YNVITYLI vuazziAs via voNva || ViVI1Y LI 21V1301WW09 VINYA 


În A, Ae 


:V13Q VINVIN3ZAHdIU — VONVA 30 INNILVIZdO 30 1N734 101 
LIIN OO WOH Saug1patat esapy 
'ung 129 napuexəjy Ae "mpuëI 
'ajfog [3u0[09 "ue eeo — “27 '10jaspodeaA Aus ‘Seid :11YSANONS 
E '0N IZSHAS VaOVULS — ‘ILJAN NONA 1VUILNIO INICAS 
000'000'0S 131 :1V190S 1VLidY9 YWINONY 21IgL212CS 


pupwoy I$ guene Brian rung ` 


Ħ, No. 53 — Telefon 42/71 


Şoseaua Kisele 


CH 


REDER FABRICA DE ARMATURI 
STAR N. PEDVISOCAR & CO 


Soetetato de Tractiune Automobilă din Rominia 
OARA) şi UZINE | MAGAZINELE | SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 


ÎI )Stmmda Caţitul de Argint 10 Bulevardul Caroi si ` 
Tetalona A9 Piaţa Rosetti, Telefon 46/61 
1; îi Mare expoziție cu prețuri de ceacurență :: :: 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, 8 
PNEUMATICE, BANDAJE și un bogat asorti- f 
ment de LANȚURI și RULEMENȚI de BILE | Execută prempt în condițiuni avantajoase 
Aieliere speciale pentru reparațiuni şi vopsitorie ý 
Tremaporimni ca camionete și autobuze, în toată țara f Armăluri Pentru apă, gaz şi aburi 
Ventil: de aburi, Robinete de apă şi gaz. 
Ariicole Technice. 
Rezerve de automobile. 
Rezerve peniru maşini Agricole şi Industriale. 
Pompe de vin, apă şi incendiu şi rezerve peniru vi- 
niculiură, 
Aparate de ars Păcură. 
injectoare de alimentat cazane de aburi. 
Turnătură brută de alamă, bronz, aluminium, zinc, 
bronz fosforat. 
Schlagloih. 
Compoziţie de melal alb anlifriclion metal, 
Sfeşnice şi Policandre. 
Capele de sifoane de aluminium, 
Stereotyp şi Linotyp metal. 
Alămărie în general. 
Reparaţiuni mecanice. 


București.— Strada Vultur No. 20. Telefon 55/19 


e 


SARA ARABA N_ RRA RSR SR SS 


„PETROŞANI 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU t 


Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 100.000.000 


BUCUREŞTI 
Str. Aurel Vlaicu 22 ` 


CA) 


Aer, Telegr.: PETROŞANI 
Teleloa 59/77. 


Se primesc lucrări peniru : Seen A 


NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT şi OXIDAT 
beggen 


CAPITAL dent. LEI 158.000.000 
na EMIS ȘI VĂRSAT LEI 60.909.000 
gggggng REZERVE LEI 48. 00.000 


Sedi Central: București, Str. Lipscani 10 


E m 
SUCURSALE: 


„PETROL 


„Societate Ruin? === 
= de Mine şi Petrol 


BRĂILA, BRAŞOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA, 
GALAȚI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI, 
SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE 
BANCI AFILATE: 
BANCA BASARABIEI, CHIŞINĂU, 
CH SUCURSALE IN 
=== HR, ER ISMAIL, SOROCA, CETATEA ALBĂ, ȘI din == 


Face orice operaţiuni dle urnă. 


Capita! Social 23.000.000 Joi 


Sediul: Bı c reşti 
Strada Brezoianu 9 


Exploatări petrolifere ba: 
BORDENI, BUŞTENARI, 
GROPI, ; 
Pree iialeie Ip: 1 cr Administralig 
MARCAIZUL HURCAT DE -BELLOT 


Administrator i-delegaţi : 


esc spre vinzare, predabile ime- 

dist sau condițiunile din comande, următoarele 

réi din cile Letea, Buşteni, Cimpulung Petrifalău, 
Piatra-Neamţ și Scăeni: 

Hartie eg peniru documente şi Hurt ` Hârtie specială de mină, ca 


ame ` Hirie minislertală şi velină cu „Marsa Trei,” 
Trei Stele,“ Wrsui,” „Leni,“ simple și vărgate liniale sau cadrilale 


i H Mirke e albă şi colorată ; Hiriie specială de desema și re: 
C ean, Lj Birakerg "ee 
A npe rion ora ou de 
Kom. rg colarei penita dosare ` Rirte de gesetă și de aliṣe ; Hirte 

netă olbā și cstorolă pentru impechelarea materiilor grese; 
sibă de impachetal; Hiriie bumă incleită şi neiacteită, salina și 
mesatiaată ` Piriie resisentă de impachelai, precum : Manilla tawen) 
grid-ier 
web n 
brune 


PRIMEŞTE COMANDE DE ORI-GE EEL DE HIRTIE 
gy bm. mä deal RL — 8 


LICHIORURI | 
2 COGNACURI 
il SIROPURI 


Gg a a 


COGNAC 


Schenker & Co. Bucuresti 


e Transporturi internaționale ` 


Arad, Brăila, Brașov, Cernăuţi, 


Cluj, Constanţa, Galaţi, Haiiaes, 


Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timișoara. 


Reprezentanțe in toate orașele Rominiei Mari 
FIRME ALIATE: 


Schenker & to. Viena, în: Bozen, 
Bregeaz, Feidkirch, Graz, Innsbruck, 
Linz, Oderbery, Paris, Salzburg, Tri- 
este, Villach, Viena. 

Ichenkar & Co. Rottardam, Ini Am- 
sierdam, Roilerdam, 

ker & Co, Seriin, în: Berlin, 
Breslau, Chemnitz, Coeina, Rh., Dan- 
zig, Dresda, Fiensburg, Hamburg, 
Karlsruhe, Königsberg i Pr. Königs- 
hâtie o-s. Leipzig, Lübeck, Ludwigs» 
hoffen, Mannheim, Memel, Milelwalde, 
Steltin, Siuiigari, Kopenhegen, 

Cayar. Transpori-Compieir Scene 
ker ei Get Furih im Wald. Lich- 
lenieis, Lindau, Markiredwilz, Milan» 
chen, Niirnberg, Possau, Regensburg, 
Simbach, o fnn., Zwiesel im bayer. 
Waid. 
enker & Co. Buchs în: Buchs, 
Romanshora, Si. Margarethen. 


Schenker & co. Budapest, In: De 
dapesi, Bruck a. d. Leitha. 

Schenker & Co. Fiume, In: Fiume 

Schenker A Co. London, înt Aat 
werpen, Conslaniinopol, ! dra. 

Schonker & Co. Praga, in: 
Deregszas, Bruu, Oimiiz, Pilsen, Prag, 
Pressburg. 

Scheaker & Co. Teschen Imt Be 
denbach, Eger, Oabionz, Haida, Res- 
chenberg, Sleimschănau, Teischen, 

Vunoslavische Transport A. & 

chenker & Co, în: Agram, Bet, 
arad, “iarburg, Saloniki Sissek, 

Finiand S$natition = Central AB, 
O- Y Abt: Schankur 2 Ca, ln: 
Helisinglare, Hangö. Abo, Kollha. 

Maw-Yorkt Uniled Sales Forwardiag 
Co. broudway No, A3, 


(PE EE E 


„AGRICOLA“ 


Societate Anonimă de Asigurări Generale din Bucureşti 
Capital Social Lei 10.009.000.—deplin vărsaţi 


Totalul fondului de garanție la 31 Decembrie 1921 Lei 21.449.427,14 
Sume plătite la 35i Decembrie Lei 35,502,536,42 


Directii Regionale ta: 
Cluj : Str. Nicolae lorga No. Mșila 
laşi ; Str, Carol 33 colf cu Asachi 


Palatul Societatii 
Calea Victoriei No. (1 


Birou pentru asigurări de transporturi |! heprezentanțe generala la: 
la BRAILA 


li] Timişoara, Craiova, Bucureşti, 
Stzada Imparatul Traian No, ó |. Cernăuţi și Chişinau. 


— Agenţii în toate orașele din ţară — 


Direcţiunea Generată în Bucuresti | 


Face asigurări în condițiuni avantajoase în ramurile: 


INCENDIU, FURT, GRINDINA, VIAȚA, TRANSPORT 
ŞI ACCIDENTE 


it t FA pa 


Societate în num: colectiv pentru comerțul şi industria 
petrolului 
BUCUREŞTI, Str. loan Ghica 9 
Adsesa telegr. „ATLASPETROLe 
Telicfon 26:53 
EXPORTA în tancuri şi în cisterne: 
Benzină de aviaţie, uşoară, mijlocie şi grea, 
Whit:-spirit, motorină şi petrol lompant, 
Uleiuri minerale destilate şi rafinate 
de orice viscositate, 


ege en 


== E. WOLFF 
BUCUREŞTI — STR. SF. DUMITRU 3 


Fabricele metalurgica la Filaret ai Consfonja: Cazane de 
aburi, Rezervoare de lier de orice mărime. Construcliunl de fier, Trana- 
misiuni, Injectoare de păcură. Balamale, broaște, şarnlere, 

Birou Tacthnic : Insialajiunl de apă, de calorilere st de ars 
cu păcură. 

Depozit da articcie technice, Moinare cu benzină, nnelle, 


atimăluri, plelre șmirghel, cabluri de sirmā de otel, pompe, ojel de 
armla eonnlerzar. Glo 


3 


n 


KE 


ER E EN WEE 


BANCA NAȚIONALĂ 


e A ROMANIEI e 


<> 


Capital Social vărsat 12.000.000 Lei 


BANCANAT | 


| ADRESA TELEGRAFICĂ: 
[+] 


AGENŢII: 
a Oradia Mare 
iech a | Piatra-N. 
Bârlad - Zuse 
i oe 
Sat , Râmnicu-Sărat 
Brăila +," Râmnicu-Vâlcea. 
Brașov tf.“ Roman 
Buzâu Satu Mare 
Călărași `" - DEE eg 
ulung , igi 
eent y Sighet. Marmației 
Cernăuţi ` Siiistra ` 
Chişinău ~. Simlăul Silvaniei 
Cluj II Slatina 
Constanţa WM Târgoviște 
Craiova ~ - ||| Târgu-Jiu 
Dorohoiu `. — Târgul Miueş 
Fălticeni e Tecuci 
Focșani - Temișoara g 
Galaţi Tulcea 3 
Giurgiu Turnu- Măgurele 
Huși Turnu Severin 
lași Vaslui 


N E =A 
-M 


k 
L 
H 


SOCIETATEA GENERALĂ | 
e Construcţiuni și lucrări Publice o 


SOCIETATE ANONIMĂ 
Capital social lei 60.000.000, — Prima emisiune de lei 20.000.000 
BUCUREŞTI 
Str. Gh. C. Cantacuzino 2 (colţ cu B-dul Carol) 
„Adresa Telegralică : „PUBLICWORKS*, București 
| Telefon 5/91 şi 3180 
Pa a Sa Serviciul de tonstrucțiuni 
execuții de linii ferate normale şi inguste. —Şosele, — Poduri de Lemo, 
d ri Beton armat şi Metalice. — Rezervoare, —Constracţii metalice şi de 
E ra para Ha Zen getest Na - 
— TNor apă. -Ri i i 
trie (din Awisan. ri planuri de hărți prin otograme- 
Consiruojii demontabile de lemn şi alte materiale. 
Censtrucțiuni de cărămidă și beton armat — Clâdiri Industriale și Economice, — 
Ferme de lemn în arc, sistem „Hetzer“ pănă ła deschideri de 60 metri 
Serviciul Electric 
Reprezentanţa generală și exclusivă a fabricelor Thomson-Houston 
Studii şi Montagii de tot felul de instalațiuni ai Maşini Electrice. Specia- 
Hate : instalații pentru Sonde de Petrol. Tractiune Electrică. e 
de energie la distanță. — Teleeratie, Telefonie automatică şi normală. 
Serviciul Mecanic 
Reprezentanţa generală şi exclusivă a fubricelor Orenstei & Koppel 
Locomotive, Vagoane şi tot felul de Materiale pentru cale normală şi hi- 
guetă, - Tot felul de Mașini de ridicat. —Drage, ~ Excavatoare, — Maşini și Ca- 
— Motoare Diesel.—Motoare cu Benzină:_ Turbine de A. 


zane de 
buri şi Hidraulice. — Maşini luneite, — Vapoare. — Material flotant de tot felut. — 
instalații iminstriale de tot felul. 


Serviciul de edilitate 


Casalizări.—Adimentări cu apă —Utiizarea gunoaielor, —Abatorii.— Parcuri, — 

deg. Citire rațională de cartiere economice, etc. 
arviciul de foraj şi materiale pentru Peirol şi Mine 

Reprezentanţa Generală si exclusivă a Uzinelor Galizische Karpathen- 
Petroleum-Aktiengeselischalt fost Bergheim & Mac eg 

Foraje îm acord după sistem propriu: Hidraulic şi Canadian inat, — Ma- 
teriale pentru industria extracţiei petrolului şi pentru mine. Conducte de petrol, 

Fabrici proprii; 

Industria lemnului, fostă Bucher & Durrer. Fabrică de tot felul de iu- 
crări in ema. București; Şoseaua Basarah 97—29 Teleton 4/84. 

Fabtică de se Cernamice Tiglă și Cărămidă, fcsiä Richard 
Schmidt, Cimpina, cârunul Broaștele,— Telit. n. 

Fabrică de produse de ciment, beten armat 


Societatea Generală de Construcțiuai şi Lucrări Pubhce). 
ogor d Gë Ae de Mozaic, Dolagii. Carrelagii, etc, Timişoara, H — 
Bulevardul Carol 1 Ne. 46 — Tëlefon 77 

Atelier de Construcținni Fconomice in Lemn. Cluj, Str, Pegas 17. 
Fabrica de Var Alb şi Var Hidraulice „Prahovița". Societatea Generală 
ge Construcțiwni şi Lucrări Publice, Soc, Anonimaă şi A, Torjescu, Azaga. 

„Fortuna“ Fabrică de parchete: Mobi'* de lemn curbat şi orice obiecte ia 
lemn, lași, Str. Pavlov, 6, 

Depozite proprii de Materiale de construcțiuni 
Bururegii. C eeng 232 = 234, a 
Plveşii, Bereasca de Sus (comuna Ploeştiori), 

Sucursale; 


e Wi. — B-dul Carol 1 No. 16. — Telefon 77, e 
Cial Brada Merter 


TROIANO BROTHERS , 


Departamente : Mărfuri: Technic 
BUCUREŞTI! 


Birou Str. Matei Milo 1 —— Deposit Calea Griviței 252 


Livrează prompt din deposit 
CU PREȚURI REDUSE 
ARTICOLE DE MENAJ 


VASE de EMAIL și ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA, 
de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstahi) 

CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricațiune Solingen) 
CAPSE PATENTE (Koh-i-noor) toate mărimile albe şi negre 
ACE DE CUSUT toate dimensiunile 

BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS 


FOARFECI asortiment complect 
COASE de calitate superioară 75 cm. 
(Oestanzi. nochgahămmert) 


| ss ARTICOLE DE PIELE ~~~ 
GEAMANTANE, PORT-VISITE, GENŢI de DAMA 


PE de BIROU etc., calități superioare 
m ji ASOR IIYEN r COMPLECT 


Vi Expediţii şi In provincii 


o — 


Compania Generală = = = 


a m = de Electricitate 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ 
s BUCUREŞTI p ` 


Pace vunoscul cå şi-a complecia! depozilu! de malerlale elecmee cur 


, , CONDUCTE, BECURI, TEAVA, ISO: ,, 
ss LATOARE, INTRERUPTORI, elc, ele, re 


şi iuvilă vechea sa clientelă a-i adresa comenzile cu loală Încrederee 
ca şi În lrecul; 


Face orice lel de inslalajluni de uzini elecirice cenirale de iransmist- 
uni de lorță precum și instalațiuni de lumină elecirică în legălură ce. 
rejeaua elecirică a oraşului. 


Mare stoc de Becuri cu fir metalic de 10 lumini cu consumajie cee 
s: mal redusd :: :: 


importunie transporturi de maşini 
şi materiale electrice pe drum 


Bireurile şi depozitele: Sir. C A. Roselii 3. 
EG Soas ni E WEE D TE a ter Ce re "e mee 


— -m 


2 INDUSTRIA SONICĂ 


SOCIETATE ANONIMA —Î 


EXECUTA ORICE FEL DE COMENZI PENTRU APLICAŢI- | 
UNILE NOUEI ŞTIINŢE SONICE LA INDUSTRIE PRECUM: 


Transmisiuni de energie şi distribuţie de forță 
motrice în ateliere, uzine metalur e, 1 Á- 
fabrici, mori, cherestele, ete. eru, 


Ciocane de tot felul pentru uzine erforatoare 
pentru stânci, unelte pentru cariere Ze mine, isa. 
muri; unelte de ca :angerie și alte scopuri sitilare. 


Motoare și transmisiuni de energie sonică pentr 
industria petrolului, pompe fără E e 2 


Locomotive sonice, vagoane auto-motoare, tram- 
wae, camioane, omnibuze, tractoare agricole etc., 


Transmisiuni pentru acționarea elicelor la va- 
poare, vinciuri, troliuri, cabestanuri, pompe; trans- 
misiuni pentru șlepuri, bărci automobile, aero- 
plane ete., 


Motoare industriale cu b 
distilat sau păcură. ph, az, petrol, 


Aparate acustice, sirene pentru fabrici, va 
E Beie, D automatice, regulatoare de viteză 
ncronizare, se 
pontra oli pa areale i mnalizare automatică 


PENTRU ORIGE INFO A SE ADRESA bLA 
=ooosocecoccece SEDIUL SOCIETĂȚEI voocococeosoosoo 


= INDUSTRIA WI >E 


a Str. Brezoianu No. 9 bis București e 


Son OS SKS RES SS HRS 5 5 I 55 


E 
ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ 
A 
1 Moşiilor şi Fabricelor 
d Principelui B. Știrbey 
H Bucureşti, — Calea Victoriei 121 i 


Fabrica de Conserve „Buftea“, lnstalaţiune inre- 
sirată cu maşinele cele mai moderne pentru o produc- 
fe rămică de 20.000 cutii. Conservează legumele şi 

tele, cultivate pe ferma „Buftea“, imediat după ce a 
fosi culese, păstrindu-și astfel gustul şi frăgezimea lor 
naturală. Produsele tabricei precum: Conservele de ie- 
gume, Compoturile, Alarinata de pește sint recumoscute 
ca cele mal buse. De vinzare pretutindeni. 


Lë 
Fabrica de Vată și Pansamente „Buftea“. 
Singura fabrică in Romania. Puraizoarea autoritățiior, dro- 
gierililor şi farmaciilor pentru: Kotg kidrofilá, în ocice 
mäi de pachete, Tifon Hidrofil şi Fee de ffon de 
toate dimensiunile, Calităţii superioare, 


Pivniţile Știrbey. Furnizorii Serviciului Martin 
Romio şi ai Campaniei | a Vagoanelor Re- 


(E KEN ua A: 


Bäan ale, 

4 Viseri snrerioare de Drăgășani din ville proprii. 
Specialităţi preterate de publicul consumator ales. De 
vinzare la magazinele de băuturi, restaurante, bodegi și 
cabareturi de Gran rang. 


Pepiplerile „Buftea“. Cen mai mare imstala 
agricolă de gp pom, Furnizează: Vu americane 
H yi prahoite, din code ma badè varietăți recunoscute; pom 
e reditori; arbori de alce şi ornament, brazi, trandafiri ete. 
Catalogul se trimite la cerere. 


ZRSKRKRRRRRRRRRRRRSSRRS 


(Reg SS SNSHWRRR SR 


LR RERSSËRRASP 


CREDITUL MINIER a 


Societate Anonimă Rominā pentru dezvoltarea industriei miniere, 
Capital social 50.000.000 lei compiect vărsat 
Sediul central: Bucureşu, Bulevardul 1. C. Erâtianu 75 
Telefon 59—41, 

Sucursala: Bucureşti, strada Marconi No. 5. Telefon 13-9. 
Direcțiunea technică a petrolului: Ploeşti, str. 1.*C. Brătianu, Telefon. 
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: 

Preşecinte : Inginer N, |. Ştefănescu. Vice-preşedinte : Inginer P. 
1 ucaci, Direetor-general : Inginer |. |. Demetrescu, 
Administratori-delegaţi ; Ingineri : V. Alimăneșteanu, V. Banciu, M. 
Contantinescu, P. Lucaci, V. Tacit. 

Membri : Ingineri: C. Brătâşanu, C. Bugilă, I. L Demetrescu, A, Q. 
loachimescu, C. Osiceanu, V. Puşcariu, Dr, Laurenţiu Pop, 
Cenzori: Q, Ciotlec, Inginer D. Moscos, Dr. Q. M, Murgoci, Inginer 
N, Saergiu, inginer Th. Zernoveanu. 

intreprinde : Studii, expertize, calcule de rentabilitate, proecte 
de Capo art pentru dovedirea şi punerea în valoare a zăcămintelor de 
petrol, gaze naturale, cărbuni, minereuri, cariere şi ape minerale. 

Exploatează : Otiecie miniere pe cont propriu și în participaţie, 

Acordă credite: Intreprinderilor existente şi în formație, 

Cumpără şi vinda 3 Froduse și privilegii miniere, redevențe, ete. 

Reprezintă case imporiante: Pentru mașini şi materiale 
Necesare suita raci rititatete. 


DEn EMANN SS ere ae? 
Banca Populară din Pitești 
Kë aF + 
Societate anonimă. Sediul principal Pitești. 
Agenţie la Găești. 


Capital social: Lei 3.000.000, deplin vărsat 
Fonduri de rezervă: Lei 1.635.000. 


Face toate operaţiunile de Bancă 


la parte la întreprinderi comerciale şi industriale, 


macar... 


Uzinele de tier gi Domeniile din Regija 


Societate Anonimă 


Directiunea Generală 
Bucureşti 
Str. Povernei Nn. 2 


Telelon 9/39 


= 


FABRICATE 
Fier brut 
Fonta de fier și oțel 
Table, șine și traverse 
Fier în bare si fasonat 
Tabla 
Piese de fier forjat 
Material de cale ferată 
Armament și munițiuni 


Bulonne și nituri 
Pluguriși mașini agricole 
Uneite de sapat 
Amoniac sulfuric 
Lemne de foc şi con- 
strucție 
Mangal 
Var alb 


Mine, Oțelării și domenii la Reşiţa, Anina, 
Oravița, Bocşa, Nadrag, etc. 


Pentru comenzi st informaļiuni a se adresa la: 


Direcțiunea Generală, 

Direcțiunea Comercială Timişoara, 
Str. lonovici, No.3 sau la representanța 
Creditul Technic, Bucureşti, Str. Mar- 
coni, No. 3. 


„PETROL-BLOG“ 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ 
CAPITAL LEI 100.000.000 


m SE E, Ae 


ee wmd EE 


~ PANEL NEGREANG ȘI md CARL FLEISCHER 


FABRICĂ DE PIELĂRIE 
e Buenrești, str. Verzişori No. 4 şi Cuza Vodă No. 73 © 


SOCIETATEA ANONIMA 


' „Economia din Focșani“ get 
Fondată în 1874 
Capital Social 10.000.000 Lei 
— Tot felul de operațiuni de bancă — 


8 Le? 


„NATIONALA“ 


SOCILTATE GENERALA DE ASIGURARE 
- FONDATA LA 3983 
CAPITAL DE ACȚIUNI LEI 10.000.009 
FONDURI DE REZERVĂ .„ 65.000.009 
Daune piätite dela fondarea Societăţii: Lei 168.000.000 
Za maii "Leben EE ED 


„NAȚIONALA primeşte asigurări în ramurile 
INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, VIAȚĂ 
ACCIDENTE, RAS 'UNDERE CIVILĂ ȘI FURT PRIN SPAROERE 


In condițiunile cele ma! avaniajoase 
Sedm gosigi : 


Strada Paris No. 12 (Palatul Soci 
AGENŢII ÎN TOATĂ ȚARA 


è 


< Laboratorul AL. ITEANO 


Pentru industria chimico-farmaceutică și Pariumeria 
m hO === 
CHEN la 1898 în R.-SARAT, transferat şi reorganizat la BUCUREŞTI 
Strada Vasile Lascar, 3. Teleten 33/70 
Adresa lelegralică: LABORIT BUCUREŞTI 


Produsele medicinale ale Laboratorului 


HEMOFER . . . ITEANU, ee Ciorosa, Debilflatea generală 
HEMOIOD .. . ET) „ Screluloza, Rachilism 
VIN IODO-TANIC ep e egen Iodei rațional 
PECTOSIN. .. em e Tuse, Brouchilă, Tuberculesa Iecepbioemg 
UROSOLVAN . ss „ Reumalism, ës Sclerosa 
IODIOPON .. en „ lod sub ferma c 
ei Produse cosmetice (de toaletă) 
CREMA .. e ee . . . . e 


UMARCA, ETICHETA Şi EMDA- 


semini | FLORA 
Pie E 
zeta: BUCOL 


AMOLIN 


PRODUSELE DE TOALETA ALE LABORATORULUI INTRUNESC LA 
® MAXIMUM TOATE CONDIȚIUNILE CERUTE DE HIGIENA, Ki 


mn mm ni ma) j 1 wm | 


Societate anonimă 


Capital 12.500.000 lei 


Biroul Strada Lzscar Ci alargiu No. 8 
BUCURESTI 


Telefon No. 47 | 24 


Exploatarea atelierelor 
C.F.R. Griviţa 


(era 


| 
| 


. „Creditul carbonifer“ 
Societate anonimă minieră 


Capital 55.000.000 lei 


Biuroul central BUCUREȘTI. 
Strada Lascar Catargiu No. 8 
Telefon No. 45/85 
Exploatarea minelor de cărbuni Gin 
Comăneşti, Vermești si Leoroa 
Judeţul Bacău 


e AEN . 


Societate Anonimă Română 
Capital Social 25.000.000 Lei complect Vărsat 
Sediul Dit Jang, Caca ed Bo 77 


mmm" T" 7 
EXPLOATĂRI PROPRI: 


Mine de Mică — Voineasa Jud. Vâlcea 
Mine de Aur —Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania 
MiNe de cărbuni — Tebea Transilvania 
Cariere de piatră de construcție granit și gips — 
Albești, Câmpulung 
SOCIETATI AFILATE: 


ică, Soc. Anonimă 
Uzinele Electra Mecanică GE 3000.000 
Sediul Calea Victoriei No. 77 București 
Fabrica din drumul la Tei 29 
Secţii el:ctro-mecanică 
Secţiune pentru fabricarea de pile electrice 
i rf a D 


STODH ȘI EXPERNZE MINIERE 
Dm WOH WH ȘI MBUSTRIALE 


2 n Gamm 3 
kp wii de Miaistrajie aen C. Coati 
Me fi a w e E. C mn d by Teodora 
ëmt delegaji B iame și 6. a 
îi 3 m 


EEN 


a 


E 


| 


„REMINGTON we ze 


Deen, NICOLAE. IVANOVICI Z Co 


RECORDUL PERFECȚIUNEI, 
CLASIFICATA 


ta la 
CONCURSUL INTERNAȚIONAL 


CLAVIATURA SPECIALA 
LIMBEI ROMÂNE 


UNIVERSALA TOTODATA 
REPREZENTANT GENER. 


Piper piei 


OARANŢIE 5 AN] BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI Na, 28 


»DAGIA-ROMANIA“ 


Societate. Generală de Asigurare în Bucureşti 
— Întemeiată la 1871 — 


Capital de acțiuni. . . ` 


Es statutare `. pos . o s ta G Se aud daia a | 
D verse g garanti . e 57.119.141 ) 
verea Fondului de asociaţiuni e 3.261 497 
Garanţia ja , `..." Lei 102.739.868 
une plătite în anul 1920 ` . Lei 16.821.589 
Daune plătite dela înființarea Societ. ` 3711.313.083 i 


Dacia-Rominia“ este societatea cea mal vech 
e 
ternică din țără, Trecurul el, însemnatele sale predare 
e e ven D conduc, dau asiguraţilor cele mai depline garanţii, | 
pen ru asigurări cit de marti în ramurile: /ncendiu, Grindina. 
i ansporturi, Viaţă, Accidente, Furturi prin spargere şi anume, 
n condiţi cele mai prielnice panen asiguraţi. x 
la cerere, In Bucureşti, la 
usii = k SA $ aeenţile el SE 
gală No. 5, în judeţe la 
mere a de din toate orașele, iar în ţinuturile alipite, in da 
Arad, str. Unirei No.7; Braşov, Banca Romin 
r ă; 
Pu SE Temişana ; Cernăuţi, I. Flondor No, Ee 
ag; victoriel No. 27; Fă Sin Martin, 
3 nca Comercială și Industrială din Valea Tirnavel; Lugoj; 
E SE WW sade eer la Banca Rominească:” Te Mg- Ma A 
Banca Rominească; Sib ; 
Temişoara, ia Banca Rominească; De Te bech: 


GE ee E ET 


FOR ESTA 


SOCIETĂ ANONIMA PER L'INDUSTRIA ED Tb 
COMMERCIO DEL LEGNAME 
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VĂRSAȚI 


Depp IN Murano 


REPREZENTANŢA BUCUREȘTI 
STR. CAROL 109 
Făbrici de Cherestea şi Depozite de Material: 


COLONIA BANFFI-SALVA | GHEORGHENI 
ILVA MICA ODORHEIU e, Ce 
TO. MUREȘ ZSIGMONDTEL 
REGHINUL-SASESC SCUTARU 
ONEȘTI 

SALARDU | 
DEDA | BARAȚCOS 
RATOŞNEA 4 LUNCA DE MIJLOC 

7 GHIMEŞ 
GHILKOSTO i IME: 
DITRO || - LONE 


Porturi de încărcare și Depozite: 
Galaţi, Brăila şi Orşova 


z: Viena, Budapesta, Praga Var- 
asin RA : şovia, Constantinopole. 


Filiale: Cluj, Tg.-Mureș, Arad 


Materiale fasonate (brad și molift) de cea 
mai bună calitate în toate dimensiunile; lemne 
de construcţie, cioplituri de brad, lemn rotund 
(brad, molift) piloţi şi margini de mine, fa- 
bricațiune de mobile, placaje, furnire, con- 
struirea de clădiri de lemn. 


Fără graiu 


(Roman) 


XXVII 


I s'a mai întîmplat lui Mateiu să călătorească pe acelaşi 
drum, dar mai tirziu. Totul în America ise părea altfel decit 
în zilele triste, cind Il ducea spre necunoscut trenul din New- 
York. A dormit, pe cind trenul trecea pe minunatele țărmuri 
ale Hudsonului, şi s'a trezit o clipă numai la Siracuze, cînd o 
lugubră lumină roşie pătrunse deodată prin ferestre Erau e- 
normele uzine de turnătorie, Ca un lac de foc se întindea pe 
pămint schija topită; de jurimprejur—nişte clădiri negre; nişte 
oameni negri umblau ca nişte duhuri necurate ; un fum negru 
se ridica spre cerul întunecat şi piclos, iar clopotele răsunau 
monoton şi alarmant in intunericul nopţii... Urmă apoi Beftalo, 
înconjurat în întregime de piclă şi de fum. Apoi, tocmai în 
zori, se ridicară cu zgomot ferestrele vagonului, suflă răcoarea 
dimineţii, Americanii scoaseră capetele prin ferestre, uitindu-se 
undeva cu o vădită luareaminte. 

Niagara, Niagara - fall, — zise conductorul, trecînd 
în grabă dealungul trenului, şi trase pe Loziştean de minecă, 
uitindu- se cu mirare la omul, care singur şade în colțul lui şi 
nu se uită la Niagara. 

Mateiu se sculă şi se uită pe fereastră. Era încă întune- 
ric, trenul părea că se urcă cu sfială pe podul atirnat deasu- 
pra vertiginosului riu, care clocotea jos, în adincime. 

Podul tresărea și se încorda subt greutate, ca o strună 
intinsă, iar alt pod la fel, aruncat depe un mal pe celalt, lao 
înălțime ameţitoare, părea o panglică subţire de dantelă, abia 
Intrevăzută prin ceaţă. Jos vuia cursul spumos al riului, pe 
stinci dormitau clădirile micului orăşel, iar dedesubtul lor, din 
stinci, se scurgea şi cădea apa in panglici subţiri şi albe. Mai 
încolo spuma riului se amesteca cu ceața alburie, care clocotea 
şi se vinzolea ca întrun cazan gigantic, acoperind însăşi vede- 


i 


322 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


rea cascadei, Vuetul surd, continuu, egal şi parcă desnădăjduit 
se desprindea singur, umplind de fiori şi de cutremur văzdu- 
hul umed al nopţii picloase. Ca într'o ceaţă se zbuciuma şi 
clocotea ceva enorm, şi gemea surd, plingindu-se că oare o 
clipă de râgaz din veac în veac... 

Trenul continua să se tirască cu stială pe deasupra beznei, 
podul se incorda mereu şi tresărea, ceața se învolbura ca fu- 
mul unui incendiu uriaş şi, ridicindu-se spre cer, se amesteca 
acolo cu un şir de nouri indepărtaţi. Apoi vagonul merse mai 
liniştit, subt el răsună pămîntul tare, trenul se cobori de pe 
en şi se intinse ca o săgeată, tot mai mare, dealungul ţărmu- 
ui. Atunci se lumină deodată; de după nourul care invăluia 
întreaga întindere a enormei cascade, inăb şindu-i vuetul, se 
arâtă luna ; şi cascada rămase în urmă, iar deasupra ei tot mai 
stătea încă nourul, unind cerul cu pămintul... 

Ceva ca un monstru inaripat s'a lăsat parcă peste rìu în 
acest loc, s'a înfipt intr'însul, în mijlocul nopţii, şi mormăe şi 
scormoneşte şi clocoteste.. 

Detroit i-a rămas lui Mateiu în amintire numai prin atita, 
că drumul de fier parcă s'ar fi dezlipit în întregime de påmint, 
şi împreună cu şine şi tren a inceput să plutească pe apă. 
Astea se petreceau în noaptea următoare, cind pe celalt mal al 
apei, pe o intindere enormă se aşternea oraşul, și liniştit ar- 
dea şi sclipea cu focurile lui albastre, albe, galbene. Apoi di- 
mineaţa trenul zbură pe lingă Cicago. Din partea dreaptă va- 
Iur'le albastre ale Miciganului, întins ca o mare, se izbeau a- 
proape de şine, iar vaporul care mergea spre mal şi răsărea 
din zarea apei,—mare şi ciudat —se urca parcă pe un munte 

de apă... Incă vr'o citeva ceasuri dealungul: țărmului, apoi veni 
Miiwankee, de unde drumul apucă spre apus, 

Oraşele deveneau mai mici şi mai simple ` începură apoi 
nişte păduri şi nişte riuleţe ; cimpli întinse şi lanuri de porumb... 

Şi pe măsură ce se schimbau locurile şi în ferestrele vagonu- 
lui năvălea vintul liber din cimpii şi din păduri, Mateiu se a- 
propia tot mai des de fereastră, privea tot mai cu luareaminte 
țara, care-i desfăşura dinaintea ochilor,— grăbit şi in zbor, - ta- 
blourile paşnice ale unei vieţi cunoscute omului dela Lozişti. 

Și odată cu aceasta, incet şi pe nesimţite sufletul împie- 
trit de vrajbă al omului insultat şi prigonit începu parcă a se 
muia... intr'un loc, Mateiu işi scoase prin fereastră aproape ju- 
mătațea trupului, petrecind cu p ivirea un lan, dispărut în zbor, 
unde legau snopi de griu nişte bârbaţi şi nişte femei. In alt 
loc, răzâmaţi pe sape şi tirnăcoape, priveau trenul niş ? oameni 
zăraveni şi arşi de soare, ca'e scoteau cioate. Mateiu cunoştea 
aces! fel de muncă, şi-i venea să sară din vagon, să ia în mînă 
toporul sau tirnăcopul şi să arate acestor oameni, ce poate el, 
Mateiu Lozinschi, cu o cioată cit de zdravănă. 

Dar trenul suna îintr'una şi zbura, schimbind vedere după 
vedere, schimbind zile triste cu nopţi şi mai triste. Şi pe mă- 


PARA GRAIU 323 


sură ce natura devenea mai ca la noi, mai înțeleasă, se muia, 
se îndulcea şi sufletul Lozişteanului, desc hizindu se pentru fru- 
museţea papia a unei viet liniştite şi înţeleasă şi pentru el; 
pe măsură ce în sufletul lui, in locul unei duşmânii oarbe, 
se deştepta, la început curiozitatea, apoi mirarea şi smerenia, — 
pe măsura tuturor acestor lucruri şi odată cu ele, devenea tot 
mai acută şi mai adincă şi durerea su!letească. Simţea acuma 
că și pentru dinsul s'ar fi găsit un colțuşor în această țară, 
dacă mar fi întors spatele tot el,—și ţării aceştia, şi oamenilor 
ei, oraşului ei, limbii şi obicelurilor, dacă nu osindea in ea to- 
tul, fără alegere, şi bun şi rău... Acuma între dinsul şi viața 
de aici se ridică starea lui de vagabond şi, poate — o 
crimă... 

Chiar oamenii, deşi la vedere adesea sămânau cu Paddi, 
incepură. a i se infâţişa Lozişteanului in altă lumină. Tot drumul, 
pe cînd trecea el dintr'un tren într'altul, adesea se schimba şi 
publicul, şi conductorii. Dar pasagerii care se schimbau, atră- 
geau luareaaminte a celor noi asupra omului colosal care se 
simţea parcă străin în imbrăcemintea lui, sfiicios şi ca un co- 
pil părăsit în drum. Nimeni nu se atingea de locul lui, nimeni 
nu-l plictisea cu întrebări ; dar de citeori trebuia să schimbe 
vagonul sau să treacă in alt tren, conductorul sau cineva 
dintre vecini se apropia de Mateiv, îl lua de mină şi cu multă 
blindeţă îl ducea cu sine la locul nou. Omul colosal urma su- 
pus pe tovarâşul binevoitor, şi în ochii lui se citea jena şi du- 
rerea neputinţii de a mulţumi prin graiu... 

Afară de acestea aici, In inima ţării, oamenii nu i se mai 
păreau aşa de asemâănttori unii cu alţii, ca in oraşul acela e- 
norm, unde Mateiu a indurat atîtea pâţanii şi amărâciuni. In 
tren se urcau mereu fermieri zdraveni ş' arşi de soare, co u- 
merii au şi surtuce largi, și cu nişte bărbi care la New-York 
ar fi putut atrage, şi ele, batjocura ştrengarilor de stradă. Une- 
ori cite un aspru quaker, cu surtucul încheiat până la gi, alte 
ori cite un negustor de vite din stepă sau vinător din Canadi 
în costum pitoresc, —se desprindeau din celalt public, atrăgind 
fără voe atenţia. lar odată, lingă un foc nare şedea, în aş- 
teptarea trenului, un grup întreg de indieni bronzaţi, care se 
intorceau din Washington, şedeau învăluiţi în plapomele lor şi 
fumindu- şi nepăsâtori pipele, subt privirea mulțimii curioase 
care pentru această privelişte năvălise cu grâmada din tren... 

E o staţie, lingă un orăşel, ale cărui clădiri se vedeau pe 
malul unui riu, lingă o pădure, intră un călător nou în vago- 
nul, unde se afla Mateiu. Era un batrin cu faţa gre e cu 
obrajii supţi, buzele subţiri şi o privire ascuţită şi pâtrunză- 
toare, —om de o înfăţişare ciudată, poate chiar caraghioasă ; 
mai ales că, deși cu totul zdrenţăros, se ţinea foarte ţanţoş şi 
mindru. Haina lui, pe cit se vede, neagră odinioară—devenise 
acuma sură de soare, de praf şi de nenumărate pete ruginii. 
Pantalonii lui scurţi păreau luaţi depe un copil; iar ghetele 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i se Inroşiseră şi mai rău decit ale lui Mateiu, care tot mai 
purtau încă urmele periilor lui Sam dela Brodway. In 
schimb pe capul necunoscutului era un joben nou-nouj şi stră- 
lucitor, iar între dinți—o havană groasă, care umplea vagonul 
cu o aromă fină, Mateiu se mirase şi mai înainte că aici va- 
oane deosebite pentru „poporul de Jos" parcă nu s'ar găsi, 
ar acuma se gindea că pe un asemenea cavaler, în asemenea 
pantaloni, — ba incă şi cu havana între dinți, —mai că n'au să-l 
sufere ceilalți pasageri, cu tot jobenul lui, poate furat, Dar, 
spre mirarea lui, bâtrinul fusese petrecut dela staţie, — şi incă 
cu mult respect,—de un domn foarte elegant şi de un fierar, 
abia sosit dela horn. Amindoi H strinseră mina pe platformă, 
iar cînd bâtrinul intră în vagon, un tînăr de lingă uşă, îmbraă- 
cat deasemenea foarte îngrijit, se dădu politicos la o parte, lã- 
sindu-i loc liber lingă dinsul. Baătrinul făcu din cap, 'scoase o 
havană, scuipă şi întinse tinărulul o mină elegant înmănuşată. 
intre acestea, trenul porni din nou înainte. Seara căldu- 
roasă se lăsă peste cimpii, peste păduri, peste şesuri, învăluind 
totul într'un amurg uşor, care devenea tot mai albastru şi mai 
des. Zgomotul măsurat al locomotivei trezea pădurile care se 
întindeau în tăcere pe amindouă laturile drumului, şi aici la tot 
pasul în cite o poeniţă se zârea cite o lumină; uneori ardea 
vrun foc mare, in jurul căruia şedeau lucrâtori ; pealocuri se 
vedeau ferestrele luminate ale vreunei locuinţe... Intr'un toc, 
o familie se aşeza la masă subt cerul liber. in uşa, dată de 
părete, stătea o femee cu un copil; şi nici măcar flacăra lumi- 
nărilor nu se mişca în liniştea neclintită a poenei, 

Mateiu se uita la toate astea cu un simţimint amestecat: 
ceva din fara lui adia în aceste lărgimi, unde parcă abia ince- 
pea a se aprinde cea dintăiu luptă a omului cu natura; şi-i ve- 
nea mihnire în suflet: iaca tot aşa trăesc undeva acuma Osip 
şi Caterina, iar el.. ce va fi cu el în nişte locuri necunoscute, 
după buclucul pe care l-a făcut acolo? 

Era aşa de amărit, incit hotări mai bine să adoarmă... 

i adormi înadevăr curind, lăsindu-şi capul fndārät. lar pe 

fa lui, în lumina felinarului electric, treceau umbre de visuri 
triste, buzele i se siringeau şi sprincenele se mişcau ca de 
o durere lăuntrică... 

Somnul nu totdeauna ne vine la vreme. Dacă nu dormea, 
Mateiu ar fi putut auzi de astădaiă multe lucruri interesante, 
şi râtăcirile lui s'ar fi sfirşit bine şi iute. Dar el dormea, cînd 
trenul se “opri pentru un timp destul de lung lingă o mică sta- 
ție. Nu departe de staţie, în mijlocul unei tăeturi, se vedeau 
nişte clădiri de lemn tăiat de curind. Pe peron domnea o miş- 
care neobişnuită : se. descărcau maşini agricole şi pietre, se 
auzea alergătură şi strigăte tari, intrun ciudat dialect gutural. 
Pasagerii americani priveau curioşi prin ferestre, găsind că a- 
ceşti oameni se agită parcă mai mult decit s'ar cuveni în im- 
prejurările date. 


PĂRĂ GRAI 325 
Ge EEE EREI A 


— Ertaţi sir,— întrebă un r care venea cu trenul 
dela M'lwankee,—ce fel de oameni Sg aceştia ? 

— Evrei din Rusia, — răspunse cel întrebat, — au întemeiat 
o colonie lingă Debletown... 

In timpul acesta lingă o uşă laterală a vagonului se o= 
priră două persoane, şi se auziră Sunete din limba rusă : 

Ta Ascultă, Eugeniu, —zise unul cu o voce subțire de te- 
nor şi cu un uşor accent gutural, Incă odată: mt, aici. 

— Nu, nu pot, — răspunse celalt cu o voce joasă de ba- 
riton. Mă atrage, înţelegi... Ştirile astea din urmă... 

— Acelaşi iluzie caşi mai înainte |... Şi din cauza acestor 
fantezii părăsești tu o cauză reală, frumoasă, vitală: de a da 
o patrie la mii de oameni, de a face un experiment social. 

— Ai dreptate, şi în alte condiţii... Ip repet: mă atrage. 
In ceiace priveşte fanteziile, apoi... mai intăiu, Samuel, numai 
în aceste fantezii e şi viaţa... viitorului! Al doilea, tu singur 
cu afacerea ta.. 

— AU right (gata) — strigă cineva depe peron. 

— Please in the cars! Gi TOg "In vagoane), —se auziră 
invitaţiile conductorilor, Cei doi prieteni se Imbrăţişară căldu- 
ros şi unul din ei sări în vagonul care pornise, 

Era un om inalt, încă tinâr, cu trăsurile feţei neregulate, 
dar expresive, In haine şi ghete prăfuite, parcă ar fi mers mult 
pe jos în acea zi. Tinărul puse o legăturică pe o poliţă, dea- 
Supra capului lui Mateiu, apoi privirea lui căzu asupra celui 
care dormea, ln timpul acesta Mateiu, poate subt influenţa a- 
cestei priviri, deschise ochii lui albaştri, somroroşi şi trişti. 
Citeva clipe ei se uitară unul la altul. Apoi capul lui Mateiu 
se lăsă din nou pe spate, şi din pieptul lui larg fzbucni un of- 
tat adine.. Adormise iar. 

Noul sosit mai privi citeva clipe această față... Cu toate 
că Mateiu era îmbrăca! acuma cu alte haine, şi ras neted; cu 
toate că se afla în sacou american şi pâlarie.—era totuşi ceva 
în această figură, care deştepta amintiri din patria îndepărtată... 

Tinărul işi aminti deodată de un şes, acoperit de zăpadă 
groasă şi moale, de un sunet de clopoței, un codru inalt de pe 
marginile drumului, şi oameni cu nişte ochi la fel, care întore 
în grabă sâniile din faţa troicei în zbor... 

Poate că şi Mateiu işi amintea ceva la fel. Buzele lui se 
mişcau şi mormâiau ceva, iar pe faţă i se vedea expresia unei 
rugâminţi umile, 

Toată această scenă scurtă şi mută o observa domnul 
sur şi în joben, cu, ochii lui iscoditori, în care se restringea o 
expresie stranie, un amestec de ironie şi simpatie. 

— How do you do mister Nilov ! — smigă el văzind că 
rusul nu La observat. Acesta tresări şi se intoarse îndată, 

— A, iartă-mă, domnule judecător Dikinson, - răspunse el 
intr'o «englezească curată, intinzind judecătorului mina. Ertaţi, 
nu v'am observat, 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— O, nu-i nimic. Erai preocupat de pasagerul acesta ?.,. 
Mă interesează şi pe mine... Vine, pecit se vede, de departe. 

— Din Milwaukee,—zise unul dintre perie 

— Nu-u,—se amestecă un altul. Eu vin din Milwaukee şi 
l-am găsit tot în tren. S'a urcat, mi se pare, la Cicago sau, 
poate, chiar la New-York. Nu ştie o vorbă englezească şi e... 
ca un copil. 

— Desigur un străin,—zise judecătorul Dikinson, măsu- 
rind pe Mateiu, care dormea, cu o privire atentă şi iscoditoare. 
Ce constituţie atletică 1... Dar dumneata, mister Nilov, ai fost, 
mi se pare, la compatrioţii dumitale ? Cum le merge? Am 
văzut: au adus mașini bune,—cea mai bună marcă din America, 

— Da... deocamdată le vine greu. Dar ei nădâjdvesc. 

— Ai citit extractul dărilor de seamă ale comitetului de 
emigrație ?.. Cifra emigraților din Rusia creşte. 

— Da,— răspunse Nilov scurt. 

— Apropo: în acelaşi numâr al „Curierului din Debletown“ 
se găseşte urmarea istoriei cu sălbatecul din New-York. ȘI ştii: 
se dovedeşte că-i tot rus. 

— Atunci, sir, nu-i un sălbatec, — zise Nilov cam rece. 

— Hm.. da! Scuză, mister Nilov.. Eu, se înțelege, nu 
vorbesc despre partea cultă a naţiunii... Dar... pănă la un punct.. 
Cu toate acestea, un om care muşcă... 

— Fâră îndoială, nu muşcă, sir. Nu toate ştirile gaze- 
țăreşti sînt adevărate. 

— Totuşi... purtarea lui faţă de polismenul Hopkins ?... 

— Polismenul Hopkins, judecind chiar după gazete, cel 
dintăiu l-a lovit în cap cu club ui, Il consideri sălbatec ?... 

Domnul cel sur începu să riză şi zise: 

— O, asta e altă chestie... Poliţiştii din această ţară sint 
prevăzuţi cu club-uri pentru o anumită întrebuințare... SL o- 
dată ce străinul câlca ordinea... 

— Imi pare rău că aud asemenea vorbe dela un judecă- 
tor, — zise Nilov rece, 

Gentilemenul cel sur păru cam inţepat, simțindu-se vădit 
atins, şi zise: 

— Judecătorului Dikinson încă nimeni nu i-a reproșat o 
părere pripită... în camera lui. Aici noi avem a face cu niște 
fapte aşa, cum au fost expuse In gazete. Te-am jignit cu ceva, 
mister Nilov ? 

— Pe mine nu matt jignit. Dar dacă dumneavoastră cu- 
noaşteţi pe poliţiştii din țara dumneavoastră, — apoi imi cunosc 
şi eu oamenii din ţara mea; şi iau drept ojignitoare absurdi- 
tate flecăriile gazerăreşti, cum că aceştia muşcă... Sinteţi dum- 
neavoastră pe deptin incredințaţi, că poliţiştii dumneavoastră 
nu abuzează de club-uri fără motive ? 

Domnul cel sur scoase havana din gură şi privi un răs- 
timp pe convorbitorul său, mirat parcă de întorsâtura neaştep- 
tată a conversaţiei. 


FĂRĂ GRAIU 327 


— Hm... da,—zise el. Dacă privim lucrul din punct de 
vedere.. Pe conştiinjă, în privința asta nu-s deloc convins... 
Şi dacă afacerea asta ar veni la mine, i-aşi cere lui Hopkins 
lămuriri exacte. O, da! Aşi cere lămuriri... După cit se pare, 
dumneata ai oarecare idee despre intreagă această intimplare ? 

— Da, am idee despre această întimplare... Eu cred că 
compatriotul meu a nemerit la meeting intîmplător... Şi întim- 
plător s'a întilnit cu Hopkins. 

— Bine, dar dece s'a aplecat, căutind să-l apuce... hm, 
întrun cuvint... aşa cum s'a expus lucrul ăsta în gazete ? 

— Adevărul stă, probabil, în aceia, că s'a aplecat... Din 
ea caile Sir, în ţara mea oamenii se închină uneori prea 
adinc... 

— Aşa crezi? Ha-ha! Lucrul pare cu putinţă. Intenţia 
de a muşca, şi anume de mină... În cazul cel-mai rău s'ar 
cere oarecare dovezi... 

— Dar dacă la salut s'a răspuns cu o lovitură zdravănă 
peste cap ?... 

— Ha-ha!.. Aşa ceva, se înţelege, întunecă mintea şi 
dezlănțue patimele ! Ştii că eu socot afacerea aproape eluci- 
dată ? Dumneata ai fi un bun avocat. Da, da! Dumneata ai 
putea să devii cel mai bun avocat din oraşul nostrul.. ŞI 
dacă dumneata preferi totuşi să lucrezi la fabrica mea de che- 
restea... 

Bâtrinul scutură cenuşa depe havană şi înfipse în faţa 
lui Nilov micii săi ochi, vioi şi ascuţiţi. Apoi, aruncind o pri- 
vire cătră ceilalți pasageri şi dorind să dea conversaţiei mai 
multă intimitate, se aşeză pe aceiaşi bancă lingă Nilov, îi puse 
mina pe un genunchiu şi zise, coborind vocea: 

— lartă-mă, mister Nilov.. Dyk Dikinson e un om care 
vrea să ştie de toate. Imi permiţi să-ți propun citeva între- 
bări de un caracter, ca să zic aşa... personal ? 

— Mă rog. Dacă vor fi incomode, nu-ţi voiu răspunde. 

— Da, se înțelege, se înțelege 1 rise Dikinson. Vezi 
dumneata: dumneata eşti al treilea gentlemen rus, pe care-l 
întilnesc eu. Te rog: mulţi Americani ai văzut în țara dumitale ? 

— Am întiinit, dar... foarte puţini. 

— Şi desigur că aceştia schimbau o situaţie mijlocie din 
ţara lor pe nişte condiţii mai bune la dumneavoastră ?... 

— Cu putinţă... 

— Te rog, acuma... Poate mă înşel eu, dar... Mie mi 
se pare... dumneata personal... Oare m'at făcut contrarul 3. $i 
aici dumneata ai avut ocazia de citeva ori să arunci bluza 
de lucrător şi să-ţi faci o carieră... 

Nilov aruncă o privire asupra costumului imposibil al 
bătrinului“gentiemen şi răspunse zimbind: 

— Vad pe dumneata, domnule judecător Dikinson, costu- 
mul dumitale de lucrător! 

— O, asta e cam altă chestie, — răspunse Dikinson. Da, 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


eu am fost pietrar. Şi m'am jurat să pun pe mine atributele 
de pietrar În toate ocaziile solemne.. Azi am azistat la des- 
chiderea băncii din N.. Am fost invitat de cătră fondatori. Şi 
cine invită pe Dik Dikinson, invită şi vechile lui atribute. Ei 
ştiau asta, 

— Eu respect foarte mult această trăsătură, sir,—zise 
Nilov serios. Dar... 

— Dar, repet, asta e altă chestie. Eu îmbrac atributele 
vechi şi mânuşele cele mai bune din New-York. Asta îmi a- 
minteşte ce am fost şi ce sînt, adică ce anume datoresc eu 
vechilor atribute. Astea sint trecutul meu şi prezentul meu... 

Bă!rinul tăcu, molfăi havana cu buzele lui subţiri și iro- 
nice, şi éiden fix pe tinărul rus, adăugă: 

— Dumneata, mi se pare, ai apucat pe un drum contrar, 
şi la bătrineţe te pomeneşti că-ţi vine gustul să te pui în frac 

— Nadăjduesc că nu! - răspunse Nilov.- Dar trenul, mi 
se pare, se opreşte. Aici e fabrica de cherestele, şi aici eu 
mă cobor. La revedere, sir! 

— La revedere. Imi rezerv întrebările mele... 

Nilov, dindu-şi jos legăturica, se mai uită odată fix şi cu 
un fel de nehotărire, la Mateiu ; dar observind privirea ascu- 
țită a lui Dikinson, işi ridică legătura şi-şi luă dela judecător 
ziua bună, Tocmai în această clipă Mateiu deschise ochii, care 
se opriră cu mirare asupra lui Nilov, care stătea în profil. Pe 
DR lui Mateiu se zugrăvi un fel de nedumerire. Dar, pe cind 
îşi freca el ochii, trenul, ca totdeauna în America, se opri de- 
odată, şi Nilov eşi pe platformă. Peste o minută trenul zbura 
înainte. 

Dikinson se aşeză la locul lui, iar Americanii începură să 
vorbească despre cel plecat. 

— Dä, zise judecătorul, —e al treilea gentlemen rus, 
care îl Întiinesc eu, şi al treilea om pe care nu-l pot inţelege... 

— Poate o fi din secta lui Leon Tolstoi, —presupuse ci- 
neva. 

— Nu ştiu... Dar fără îndoială, are o cultură minunată,— 
continuă Dikinson, pe gînduri. Chiar subt ochii mei a scă- 
pat citeva şanse frumoase... Cind am isprăvit eu mica şi în- 
tăia mea intreprindere, mister Degias, inginerul, îmi spuse: 
„Eu sint mulţumit de dumneata, Dik Dikinson. Spune-mi, ce 
ambiţie ai dumneata“. Zimbii şi zisei: „Deocamdată nu m'aşi 
da în lături dela preşidenţie“. Mister Deglas rise şi el, şi răs- 
punse: „Ai dreptate, Dik! Nu pot garanta câ vei deveni 
preşedinte, dar dumneata ai să clădeşii un oraş întreg şi ai să 
devii în el primar“... 

— Şi aşa sa şi întimplat,—zise cu un ton de respect cel 
mai tînăr dintre pasageri. 

— Da, urmă Dikinson. A înţelege pe un om, însamnă 
a afla ce vrea el în viaţă. Eu, cind băgai de seamă pe acest 
gentlemen rus, care lucra la fabrica mea, l-am întrebat şi eu: 


-5 


PĂRĂ GRAIU 329 


— 


what is your ambition ? ŞI ştiţi ce mi-a răspuns ? „Sper să-ţi 
pregătesc fanerele, ca cel mai bun dintre lucrătorii dumitale“. 

— Da, ciudat! —zise unul dintre convorbitori. 

Intre acestea Mateiu, care după plecarea lui Nilov înce- 
puse din nou să moţăe, tresări şi mormai ceva în vis. 

— lată încă un om greu de înțeles, —zise unul dintre A- 
mericani. 

— Eu încă n'am văzut om, care să poată dormi atita în- 
tr'o poziţie aşa de incomodă. 

Judecătorul Dikinson privi cu băgare de samă pe Mateiu, 
apoi zise: „Sint gata să fac un rămăşag: în sufletul acestui 
om... nu-i linişte. Nu ştiu unde merge el, dar aşi preferi să 
treacă dincolo de oraşul nostru. O, în privinţa asta am un 
ochiu sigur“. 


XIX 


Locomotiva începu să șuere mai des, trenul îşi micşoră 
iuțeala, conductorul iatră în vagon şi luă biletul bătrinului sur 
şi tinărului sâu vecin. Apoi se apropie de Mateiu care dor- 
mea mereu, şi atingindu-l de minecă, zise: 

— Debletown, Debletown, sir... 

Mateiu se trezi, deschise ochii, înțelese și tresări din tot 
trupul. Debletown! Vorba asta o auzise el de cite ori un 
nou conductor ti lua biletul din pălărie; şi fiecare dată acest 
cuvint H deștepta o senzaţie displăcută. Debletown, trenul şi-a 
încetinit mersul, H se ia biletul: va să zică s'a sfirşit cu dru- 
mul, va să zică trebue să ei din vagon... Dar mai încolo? 
Ce-l aşteaptă pe el acuma în acest Debletown, pentru care i 
s'a dat biletul... numai pentrucă până aici i-au ajuns banii ? 

In ferestrele vagonului se arătară lumini deatară, întoc- 
mai ca nişte bolduri mici de diamant, înfipte în întunericul mun- 
ților şi pădurilor. Apoi aceste focuri se lăsară în jos, departe, 
se răsfrinseră o clipă undeva in apă, apoi pieriră cu totul ; şi 
pe lingă fereastră, sfiriind şi vuind, trecu o stincă de granit, aşa 
de aproape, incit râstrinse clar lumina galbână din ferestrele 
vagonului... Apoi pe subt tren vui un pod, se arătară din nou 
nişte lumini îndepărtate peste un riu; dar acum acestea urcau 
tot mai sus, se apropiau tot mai mul”, privind drept în vagon 
şi dispărind iute indărăt. Locomotiva suerg într'una, căci tre- 
nul, care abia îşi încetinise mersul, zbura acuma pe strada 
principală a orașului Debletown... 

~ Al observat, sir, cum a tresărit acest necunoscut ? — 
întrebă Unien care, se vedea bine, se linguşea pe lingă ju- 
decâtorul Dikinson. 

— Am văzut tot!-—răspunse bâtrinul. Dik Dikinson va 
lua măsuri, 

Peste un minut uşile caselor din Debletown se deschideau 
şi locuitorii eşeau în întimpinarea celor sosiți. Vagonul se goli. 


330 VIAŢA ROMINEASCA 
E enn E E N 


Tinărul salută încă de citeva ori pe mister Dikinson şi-i aminti 
complimentele pentru miss Lucie. Apoi plecă in oraş, unde 
sămână destulă grijă și neliniște, 

Oraşul Debietown era un otag tînăr al unui stat tînăr. 
Trecuseră deabia opt ani de cind fu schiţat planul străzilor, 
lingă linia unei căi ferate; şi dela acea dată orăşelul ducea 
viaţa liniştită a unui retras colţ american. Nu-i greu de inte- 
les câ în mijlocul unei vieţi de muncă monotonă, orășelul De- 
bletown Inghiji cu lăcomie vestea despre strâinul sosit cu ul- 
timul tren, şi care n'a scos o singură vorbă, care tresărea la 
Orice atingere, care însfirşit a deşteptat mari bănueli judecă- 
torului Dikinson, - omul cel mai excentric, dar şi cel mai res- 
pectat din Debietown. 

Dindu-se jos din tren, judecătorul Dikinson chemă îndată 
pe singurul polismen din Debletown şi arâtindu-i pe Mateiu, 
ce stătea nehotărit pe peronul scăldat în lumină electrică, 
zise: $ 

— Bagă de seamă, John, unde are să se ducă acest străin. 
Trebue aflat, ce int.nții are acest individ. Frică mi-i că no 
să aflăm lucruri tocmai plăcute. 

Polismenul John Kelli se die la o parte şi se ascunse în 
umbra unui fel de gură, mindru, că însfirşit i-a căzut şi lui no- 
rocul de a indeplini o însărcinare, oarecum destul de delicată... 

Dar lui John Kelli incurînd incepu a i se părea că străl- 
nul ware nici un fel de intenții. Acesta eşi pe peron fără alt 
bagaj decit coşul din mină, şi fără nici un plan de acţiune se 
uita prosteşte, cum pleacă trenul, Sună de plecare, roţile în- 
pură să slirie, trenul o luă dealungul străzii, se arătă o clipă 
în lumina electrică de lingă farmacie, apoi se inecă in umbra 
întunericului ; şi numai micul felinar roşu dindărăt trimise cl- 
teva salutări din adincimea nopții... 

Lozişteanul oftă, se uită în juru-i, apoi se aşeză pe o 
bancă, subt o împrejmuire de lingă gara pustie. Luna se rl- 
dică până la jumătatea cerului, silueta lui Kelli începu să reiasă 
din umbra care se scurtase mult, iar necunoscutul tot şedea, 
fără să arate cea mal mică umbră de „intenţie“ faţă de oraşul 
Debletown, care incepuse să adoarmă,.. 

Atunci John Kelli eşi din ascunzătoarea lui şi, conform 
Re Sc bäim la fereastra judecătorului D.kinson. 

udecâtorul Dikinson scoase capul, cu înfăţişarea omului 
care știe dinainte tot ce are să i se comunice. 

— Ei, ce e John? Incotro a plecat cavalerul ? 

— N'a plecat nicăeri, sir ; şade mereu în acelaşi loc. 

— Şade pe loc... Bine! Şi-a dat el intențiile pe faţă 
prin ceva ? 

— Eu cred, sir, că el mare nici un fel de intenţie. 

— Orice om are o intenţie, John,—zise Dikinson cu zim- 
belul unei păreri de râu pentru naivitatea paznicului din De- 
bletown. Crede-ma, orice om trebue să aibă numaidecit vr'o 


FĂRĂ ORAIU 331 


intenţie, Dacă eu, depildă, mă duc la brutărie, însamnă că am 
intenţia să cumpăr pine albă; asta e limpede, John. Dacă mă 
culc în pat, e limpede că vreau să dorm. Nu-i aşa? 

— Aveţi dreptate, sir. 

— Ei, dar dacă... (aici faţa bătrinului gentlemen luă o ex- 
presie şireată), dacă dumneata mai vedea umblind în miez de 
noapte pe lingă depozitul de fierărie şi încercind lacătele şi u- 
şile.. Mia înţeles, John ? 

— Cum nu, sir... Dar... Dacă omul stă numai pe bancă 
şi oftează... 

— Well! Lucrul nu-i aşa de limpede. El are dreptul, ca 
oricare altul, să şază pe bancă şi să ofteze chiar pănă mine 
dimineaţă. Vezi numai nu cumva încearcă ceva mai râu? De- 
bletownul se încrede în paza dumitale, sir! N'o ia el cumva 
spre riu, nare cumva complici la şlepuri, n'aşteaptă el cumva 
ocazitinea de a prăda vrun tren, —cum s'a intimplat mai dau- 
năzi lingă Madisen ?... Mai säi puţin, John. 

Gegi Dikinson ascultă: se apropia un tren de staţie. Ju- 
decătorul privi pe John cu ochii lui ascuţiţi şi zise: 

— John! 

— Aud, sir. 

— Mă prind că nu-l mai găseşti la locul lui. A vrut să 
te înşele şi şi-a ajuns scopul. Cu siguranţă a făcut ce a avut 
de făcut, şi acuma e gata să se arunce în tren. Grăbeşte-te! 

Fereastra lui Dikinson se închise, iar John Kelli plecă în 
fugă la gară. Dar omul fără intenţii stătea mereu în acelaşi 
loc, cu capul lăsat în jos. John Kelli se puse să caute o um- 
bră mal lungă şi mai deasă, ca să încapă mai bine cu toată 
statura lui de lungan. Nereuşind, Kelli hotari că-i bine 
să se aşeze lingă păretele depozitului. Apoi capul lui John 
Kelli pe nesimţite se răzămă de pârete, şi el se cutundă întrun 
somn dulce... Judecătorul Dikinson mai aşteptă citva timp; 
dar văzind că polismenul nu se mai intoarce, înțelese că omul 
fără intenţii se găseşte în acelaşi loc. Vroia acuma să stingă 
lampa, cind i se raportă, că dela tren a sosit cineva cu o a- 
facere grabnică. 

Inadevăr. în odae intră grăbit un om cu o înfăţişare 
destul de nehotărita, în care însă ochiul deprins al judecăto- 
rului deosebi oarecare trăsături de detectiv. 

— Dumneavoastră sinteţi judecătorul de aici ?— întrebă 
necunoscutul, salutind. 

— Judecătorul oraşului Debletown, — răspunse Dikinson 

rav. 
= — Imi trebue un ordin de arestare, sir. 
— A! Imi închipuiam eu... Un om de o statură înaltă, 
de o constituţie herculeană 3. A sosit cu un tren mai înainte 3. 

Detectivul privi cu mirare pe pătrunzâătorul judecâtor şi 
zise: 

— Cum? Dumneavoastră ştiţi că sălbatecul dela New- 


York ?... 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Judecătorul aruncă o p 
— Imputernicirile dum 
Noul sosit lăsă ochii în jos, 

plecat aşa de grăbit pe urmele lui, încît wam avut 
rdine speciale. Dar istoria 
Sâlbatecul, care a omorit pe 


rivire repede spre detectiv şi zise : 


entru a-mi procura o 
aceasta e aşa de cunoscută... 


— După cele din urmă telegrame, 
răceală, — sănătatea polismenului Hopkin 
stare. Te intreb: imputernicirile dumitale ? 

— V'am spus deja, sir... 
e şi un străin. 

— Cu alte cuvinte, dumneavoastră adesea 
Eu ordin nu dau. 

Dar, Sir... e un individ primejdios... 

ţia orașului Debletown îşi va face datoria, sir |— 
Eu nu voiu permite să se 
oraşul Debletowa s'a a- 


—zise judecătorul cu 
s e în cea mai bună 


E o afacere importantă. Apoi 


vă uşuraţi pro- 
blema cu străinii... 


rul Dikinson cu trufie, 
scrie mai tirziu prin gazete, că în 
restat un om fără destule motive... 
Necunoscutul egi ridicind din umeri 
toate la telegraf, iar judecătorul Dikinson 
lin incgedințat că acuma poliţia Debletownului are un bu 
praveghea pe omul fără intenţii. Dar înainte 
telegramă prin care chema pentru a- 


şi plecă inainte de 
se culcă să doarmă 


ormi, trimise o 
douazi pe mister Eugen 


Dimineaţa John Kelli se întăţişă la judecător. 
Ce mai spui, John ?—îl întrebă Dikinson. 
— Toate în regulă, sir. Numai en 
măreşte cineva, 
— Ştiu, Un om de o 
John Kelli privi cu v 


Acolo îl mai ur- 


statură mică, în îmbrăcăminte sură. 
eneraţie pe atotştiutorul judecător 


— Şade mereu, sir, 
liams, cînd trecu 
„Ce dulău mare!“ 

— Şi altceva, nimic ? 

— In jurul ea az res Gi 

iaţa şi squarul de gară sint 
ES Ce caută de, John ? 
— Vor, cred eu, să-i a! 
t şi zvonul, că ar fi sălbatecul c 
menul din New-York... 

Raportul lui John era 
zvonul despre sosirea ciudat 
au deşteptat bânuiala Iui mr. 
cind se dovedi că necun 


cu capul lăsat în jos, Paznicul Vil- 
fä, se uită numai la dinsul şi zise: 


adună o mulţime... 
ocupate de mulţime, sir. 


are a omorit pe polis- 


în totul adevărat, Peste noapte 
ului necunoscut, ale cărui intenţii 
apucase să crească, şi 
oscutul m'are nici o intenţie 


PĀRA ORAIU 333 
PR O 19 


şi că a stat toată noaptea fără să se miște, — oraşul Debletown 
a fos' cuprins de o tulburare uşor de înțeles. In jurul ciuda- 
tului om incepură a se aduna grupuri de curioşi, la înce put 
copii, mai mari şi mai mici, care se duceau la şcoală ; apoi 
băeţi de prăvalii, apoi damele din Debletown, care se întorceau 
de prin prăvălii şi pieţe, — într'un cuvint, întreg Debletownul, 
trezit treptat şi ocupat de afacerile zilnice, a fost în piața squa- 
rului dela stația călei ferate, căutind, se înţelege, să pătrundă 
intenţiile necunoscutului, 

Dar era foarte greu; căci necunoscutul şedea mereu în 
același loc, ofta, se uita la trecători Şi din cind in cînd răs- 
pundea la întrebări cu vorbe neinţelese, 

Intre acestea lui Mateiu îi veni în sfirşit şi o intenţie: 
examinînd cu luareaminte Situaţia sa în această noapte lungă, 
pe cind orașul dormea, iar în apropiere treceau încolo şi în- 
coace umbrele A gegen Kelli şi ale detectivului, — Mateiu ajunse 
la încheerea de soartă n'ai cum scăpa, iar soarta pentru 
el, — omul fără graiu şi fără pasport,- nu poate fi decit puşcăria... 
Mult a stat el pe ginduri până a hotărit insfirşit că, oricum ar 
da-o, fără puşcăria americană nu scapă... Şi atunci mai bine— 
cit mai curind... Va arâta prin semne că nu înțelege nimic, 
iar despre istoria dela New-York aici, desigur, nu ştie nimeni 
nimic... Respiră deci cu uşurare şi se sculă cu bucurie şi în- 
credere la apropierea figurii blajine a lui John Kelli, care ve- 
nea spre el, dind la o parte mulţimea... 

ST idecătorul Dikinson trecu în biuroul lui, cînd se auzi 
zgomot şi vorbă lingă locuinţa sa, în timp ce mulțimea năvă- 
lea înlăuntru. Uriașul necunoscut, cu înfăţişarea lui biindă, 
stătea la mijloc, iar John Kelli radia de triumf. 

— Şi-a dat pe faţă intenţia, domnule judecător, — zise po- 
lismenul, eşind inaintea judecătorului. 

— Bine John. Ştiam că dumneata ai să justifici încrede- 
rea oraşului... Dar ce intenție anume a dat el pe față? 

— A vrut să mă muşte de minä... 

Mister Dikinson se retrase de spaimă in fundul jeţului, 

— Să te muşte de mînă 7... Va sa zică e tot adevărat ? 
Eşti sigur dumneata, John Kelli? 

— Am martori. 

— Bine. Noi vom întreba pe martori. Intimplarea aceasta 
cere 0 cercetare amănunțită. N'a venit încă mister Nilov GO? 

Nilov încă nu sosise, Mateiu privea cele întimplate cu 
mirare şi necaz. Mateiu hotărise să previe singur inevitabilul, 
dar i se păru că aici nici măcar atita lucru nu se face ca la 
oameni. Işi înch'puia lucrul mult mai simplu : te întreabă de 
paşaport, dar pașaportul — nicăeri. Atunci te iau; şi un om dela 
poliţie, cu o condică subsuoară, te duce unde se cuvine. In- 
colo —cum vor găsi de cuviință cei mari. 

Aici nici atita lucru nu ştiu să facă, cum se cade, S'a a- 
dunat fără nici un rost o mulţime de lume, se uită la tine ca 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ihanie din pădure, toţi dau năvală în odae, iar colo, în 
egen Des R Ep de eri! Adevărat, e îmbrâcat ereu 
cum se cade, dar fără nici un semn de nacialnic... app S 
cepu să se uite în toate părţile, neputindu-şi ascunde indig 
wer acestea judecătorul Dikinson hotări să inceapă in- 
pri ze es A de toate, să stabilim naționalitatea şi numele, — 
zise el. Your name (numele dumitale) ? 
Mateiu tăcra. x 
Neg ra un răspuns, judecătorul se uită la public: 
„Nu se găseşte aici cineva care să ştie măcar citeva avan 
ruseşti ? Missis Brais! Tatal dumitale a fost, mi se pare, de 
H a 
i ege eşi o femee ca de vr'o patruzeci de ani, de 
statură mică, cu nişte ochi albaştri, caşi ai lui Mateiu, dar pre 
tul de şterşi. Se opri în faja lui Matelu şi începu parcă să-ş 
pp paak $ ka făcu linişte. Femeia se uita la Loziştean; 
Mateiu îşi infipse privirea in ochii ei şterşi și reci ca ghiaţa, 
“dar în care mija ceva, ca o amintire veche. Era fiica unui e- 
migrant polonez. Mama ei murise demult, tatăl se prăpădise 
de beţie undeva, prin California, iar ea fu crescută e nişte 
Americani. Nişte amintiri tulburi îi mijeau acuma pri S CAB $ 
demult îşi uiiase limba, dar În amintire incepură a räsär a 
cuvinte dintr'un cîntec, cu care a legânat-o od 'nioarâ mamă-sa. 
Ochii i se luminară deodată, femeia ridică o mină deasupra ca- 
pului, pl:sni din degete, se intoarse în loc şi începu să wore? 
poloneşte, intr'un chip destul de ciudat, aproape ca o ei nă 
vorbitoare: „Naşa matca... curoputea... Rada bit die-tei.. 
Mateiu tresări, se aruncă spre ca şi incepu să-i vorbească 
iute şi agitat. Sunetele limbii slave îi dădură nădejdea în scă- 
pare, nădejdea că va fi insfirşit ințeles, că va găsi o eşire... 
Dar ochii femeii deja se stinseseră... Ea ţinea minte nu- 
mai cuvintele cintecului, dar din tot cintecul nu inţelegea nimic. 
Femeia se închină în faţa judecătorului, zise ceva în englezeşte 
şi plecă. E E 
luă după ea, începu s'o roage ceva, strige, 
Denger pura i un Neamţ, impreună cu Kei, i se pu- 
seră în cale: se temeau, poate, să nu sfişie femeia, cum era să 
dia KS oe se sprijini de o bancă, simțind că se clatină. 
Ochii i se holbară, ca în fața unei vedenii grozave. Pentru e 
tăia dată în viaţă,—lui, celui flămind, sfişiar şi zguduit până în 
fundul sufletului, —i se pâru că vede un vis aevea. Vâzu ae d 
pede, cum stă pe o corabie tocmai pe pupă, cum i se wer éi 
teşte capul, cum cade în apă. Nu odată a visat el aşa ceva, C 7 
se gindea, ce simt nenorociţii, căzuţi dintr'o corabie zdrobită, sin- 


PĂRĂ GRuU 335 
EE A 


guri, fără nădejde, în mijlocul acestui ocean fără suflet, fără 
sfirşit şi atit de fioros, 

Intocmai acest vis trecea acuma pedinaintea ochilor lui 
larg deschişi. In locul judecatorului Dikinson, în locul poliţistu- 
lui Kelli, în locul tuturor acestor oameni, în locul odăii, în fata 
lui treceau aevea valuri spumegoase, largi, reci, făra sfirşit, fără 
margini... Se mişcă, vuesc, plescăesc. se ridică, acopăr totul... Za- 
darnic caută el să iasă deasupra, să Strige, să cheme, să se a- 
Kate de ceva, să se ţie la Suprafaţă .. Ceva il trage în jos. In 
urechi —vuiet, dinaintea ochilor—adincimea verde, tainică şi fio- 
roasă.„. E pirirea. Dar deodată de asupra lui se aplecă o faţă 
omenească, cu ochii albaştri şi Sins .. El învie, nădăjdueşte, aş- 
«aptă mina de ajutor, Dar ochii sint Sticiozi, iar faţa palidă... 
E faţa unui mort, care s'a înecat mai înaime,.. 

Tot acest tablou îl văzu numai O clipă, însă atit de limpede, 
inima i se strinse de atita groază, incit oftă adine şi se apucă 
cu minile de cap. „Doamne Dumnezeule, Stintă Fecioara !“—şopti 
el,—„ajută pe un nenorocit. Mi se pare că mi s'au zdruncinat 
minţile“... 

Işi frech ochii şi începu din nou să caute vre-un ajutor pe 
feţele acestor cameni. 

lar între acestea polițistul John lămurea pe judecătorul Di- 
kinson, în ce imprejurări s'a dat pe faţă „intenţia“ necunoscutu 
lui : îi povestea cum, în clipa cind se apropie el de necunoscut, 
acesta îi luă mîna „uite cum“ (John luă mina judecătorului), a- 
poi se aplecă „uite aşa“... 

ŞI polițistul John se aplecă deasupra minii judecătorului şi, 
—spre o dovadă şi mai mare,—rinji dinţii săi albi, dindu-şi ex- 
presia unel cruzimi sălbatece. 

Această lămurire produse o mare impresie asupra publicu- 
lui, dar impresia produsă asupra "ui Mateiu fu şi mai mare. 
Limbajul acesta il ințelese şi el. Văzind mişcările lui Kelli, Ma- 
teiu infelese deodată multe : inţelese, ai dece Kelli şi-a zmuls 
mina aşa de repede, a înțeles chiar, dece el, Mateiu, a primit io- 
vitura din parcul Central... Şi sufietul i se uinplu de atita necaz 
şi amărăciune, încît uită totul. 

— Nu-i adevărat i—strigă el.—nu-l credeţi pe acest tică- 
los... Și, indignat pănă în fundul sufletului, se aruncă spre masă, 
ca să arăte j:decătorului, ce anume a vrut el să facă cu mina 
polismenului Keili.. 

Judecătorul Dikinson sări depe locul lui şi cu această oca- 
zie câlcă pe pălăria sa cea nouă. Un zdrahon de Neamţ im 
preună cu Kelli şi alţi ciţiva dintre cei de față, apucară pe Ma- 
teiu pela spate, spre a-l impiedeca de a sfişia pe judecătorul 
ales de orașul Debletown; în cameră se produse o tulburare ne- 
maipomenită în analele oraşului. Cei de lingă uşă o luară la 
fugă, începură a se inghesul. a cădea, a răcni, iar înlăuntru se 
petrecea ceva, neînțeles şi înspăimiutător... 

Chinuit de atitea nenorociri, flämind, batjocorit, impins pănă 


336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la nebunie,—Lozişteanul aruncă pe toți Americanii, ci se agă- 
ţară de dinsul, şi numai singur Nzamţul,—un zdrahon cași dinsul, 
—il mai ţinea încă dindârăt, de coate, sprijinindu-se în picioare... 
lar el se zmuncea, năvâlind înainte, cu ochii injectați şi simțind 
că de bună seamă îşi ese din minţi, că de bună seamă îl vine 
să se arunce asupra acestor oameni, să-i bată şi, poate, chiar 
să-i muşte... 

Nu se știe ce era să se mai intimple, cind în cameră intră 
Nilov... Acesta işi făcu drum câtră Mateiu, se opri în faţa lui 
şi-l întrebă în rusește cu un ton de compâtimire. 

— Dar bine, ce fel de trebi sint astea zemleac 2 * 

La cele dintăiu sunete ale acestei voci, Mateiu se repezi 
spre noul sosit şi, acoperindu-i mina cu sărutări, începu să plingă 
ca un copil... 

Peste un sfert da: ceas camera lui mister Dikinson în- 
cepu din nou a se umplea de locuitorii oraşului Debletowa, 
care allaseră că, din împrejurările afacerii, intenţiile necunos- 
cutului s'au deslușit în chipul cel mai mulţumitor. In persoana 
gentlemenului rus, care lucra la fabrica de cherestele, necu- 
noscutul şi-a găsit un compatriot şi avocat, care fără multă 
greutate a înlăturat acuzările. Judecătorul Dikinson primi răs- 
punsuri cit se poate de mulţumitoare la întrebările: „Jour 
name ?* „Jour nation ?“*— precum Și la altele, care decurgeau 
din împrejurările afacerii. Mindru de succesul deplin, care i-a 
încoronat cercetarea,—judecătorul uită cu mărinimie chiar de 
noua sa pălărie şi, sfirşind iute cu formele oficiale, întinse ce- 
lui învinuit mina, exprimindu-şi totodată încrederea, că ale- 
gerea Debletownului anume, din toate oraşele alianţei, face 
cea mai mare cinste pătrunderii, pe care o arăta străinul... In 
sfîrşit, mai propuse lui Mateiu şi o intrebare aparte: 

— How do you like this country, sir? 

— Vrea să ştie, cum ţi-a plăcut America ?—traduse Nilov. 

Mateiu, care respira încă destul de greu,—făcu din mină. 

— Praâbuşi-s'ar 1...—rosii el, sincer. 

— Ce a spus gentlemenul despre țara noastră ?—intrebă 
din nou cu curiozitate judecătorul Dikinson, deşteptind în a- 
celaşi timp interesul tuturor celor de faţă, 

— Zice că-i mai trebue timp, ca să poată aprecia toate 
calităţile frumoase ale acestei țări, sir.. 

— Veri well ! Un răspuns cu totul demn de un gentle- 
men cu judecată |—zise Dikinson cu un ton de deplină mulţu- 
mire. 


XXI 


Adouazi gazeta oraşului Debletown el în format mare. 
Pe pagina întăia se răstăţa portretul lul mister Metiu, noul 


” Aproximativ „Compatrioi*, N. Trad.. 


FĂRĂ GRAIU 337 
e n TF O AR 


locuitor al falnicului oraş, iar în textul, prevăzut cu 
indestulător de titluri foarte sunătoare. ed cluj om GE 
reg? Americi în genere şi oraşului New-York în deosebi. 
„De azi inainte, scria el, oraşul Debletown se poate mindri 
prin faptul că judecătorul Dikinson a rezolvat cu succes o 
chestie Se câreia zădarnic şi-au bătut capul cei mai mari 
ew-Yorkului. Celebrul sălbatec, autorul inciden- 
parcul Central, despre care au circulat în toată A- 
merica şiiri atit de alterate, este astăzi musafirul oraşului nos- 
tru. După o cercetare foarte iscusită, facută de cătră judecă- 
torul nosiru Dikinson, cit se poate de competent în specialitatea 
sa, — străinul se dovedi rus, originar din guvernămintul Lozişti 
(unul din cele mai bune şi mai luminate din această fară mare 
Și amică nouă), creştin şi,—vom adăoga noi, — om foarte blind 
arte plăcut in societate şi perfect de loial. A arătat o ade- 
vărată bucurie aflind că sănătatea polismenului Hopkins, cre- 
zut mort, se află in cea mai bună stare, şi că acest polismen 
a Început să-şi indeplinească din nou datoriile sale obişnuite. 
„Cu atit mai bine pentru polismenul Hopkins; dar, indrăz- 
nim să adăogăm, întemeindu-ne pe cei mai mari jurişti ai ora- 
şului nostru, că în această afacere apare ca persoană intere- 
sată singur polismenul Hopkins, câci el insuşi e vinovat 
de nenorocirea ce l-a ajuns. Da, repetăm, el însuși e vinovat 
căci el cel dintăiu a lovit cu club-ul în cap pe paşnicul străin, 
care i s'a adresat cu semne de iubire şi încredere. j 
„Dacă judecătorii oraşului New-York cred altfel, dacă a- 
vocatul acestui stat va căuta să dovedească contrarul sau dacă 
însuşi polismenul Hopkins va arâța intenţia de a cere despă- 
gubiri, atunci vor avea a face cu cei mai mari jurişti ai De- 
bietownului, care şi-au exprimat hotârirea de a apăra pe învinuit 
fără plată. Ne îndoim însă să mai fie nevoe de aşa ceva 
după ce vom da pe faţă in aceste pagini încă o calomnie, prin 
care confrații de condeiu dela New-York, fără un control su- 
ficlent, au ponegrit reputaţia lui Mister Metiu Lozinschi, res- 
peciatul nostru musafir şi—nădăjduim— viitor concetățean. Mai 
întăiu de toate, d-sa de loc nu muşcă. Mişcarea, pe care po- 
lismenul Hopkins a tălmăcit-o în acest înţeles ruşinos (ceia- 
ce nu face deloc onoare puterii de pătrundere a poliţiei din 
New-York), are din contra sensul celui mai călduros salut şi 
respect, pe care in Lozişteanscaia Gubernia îl obişnuese în ra- 
porturile reciproce persoane din cele mai bune cercuri. Mister 
Metiu s'a aplecat, Pe şi simplu, ca să sărute mîna Ini Hopkins. 
Acelaşi mişcare noi am avut ocazia s'o observăm din partea 
sa față de judecătorul Dikinson, de polismerul John Kelli şi 
faţă de un compatriot al său, care ocupă o modestă situaţie la 
fabrica lui Mister Dikinson, dar ale cărui talente şi cultura îi 
vor deschide desigur un drum larg în această țară. Fără in- 
doială că şi la noi, dacă unei asemenea manifestări deosebite 
de politeţă îi urma răspunsul grosolan al unei lovituri în cap, 


2 


338 VIAŢA_ROMINEASCA 


polismenul oraşului Debletown ar fi incercat soarta amară a 
polismenului din oraşul New-York, căci gentlemenul rus posedă 
o putere fizică neobişnuită. Dar Debletownul,—şi o 

cu mindrie,—nu numai că a rezolvat o problemă etnografică, 
dovedită peste puterile pretențiosului New-York, ci a dat o- 
raşului sus-zis și pilda unei purtări față de străini cu adevă- 
rat creştineşti,—purtare care, nădăjduim, va şterge din sufletul 
străinului amintirile neplăcute, rămase pe urma petrecerii sale 
la New-York, 

„Din camera judecătorului, mister Nilov, — gentlemenul 
rus, despre care s'a pomenit mai sus, —şi-a condus concetățea- 
nul la locuința sa, aflătoare într'un mic cătun muncitoresc de 
lingă fabrică. O parte însemnată din populaţia oraşului De- 
bletown, compusă mai ales din tineri gentiemeni şi lady, l-au 
petrecut până la locuința lor, cu strigăte de aprobare; şi chiar 
după ce s'a inchis ușa în dosul lor, poporul tot nu s'a împrâş- 
tiat, pănă cînd mister Nilov n'a eşit din nou şi până cind n'a 
rostit o mică cuvintare pe tema viitoarei înfloriri a renumitului 
nostru oraş, sfirşind prin rugămintea de a ingădui odihnă mo- 
destului sën compatriot, nedeprins cu manifestări aşa de zgo- 
motoase de simpatie ale publicului“. 

Se înţelege, autorul eloquentului articol nu ştia că după 
ce au plecat cetățenii orașului Debletown, Mateiu respiră cu multă 
uşurare şi zise: 

— Ce?.. Auplecat de tot? 

— Da,—râspunse Nilov, care se puse să pregătească o 
cafea la o lampă de petrol. 

— Lua-i-ar frigurile pe toţi !.. Zise Mateiu din toată i- 
nima, şi se lăsă pe scaun zdrobit. Nilov zîmbi numai şi nu 
zise nimic: înţelegea el, că atitea senzaţii încercate pot do- 
bori şi pe un om atit de puternic. De aceia ti dete mai iute 
cafeaua ferbinte şi-l culcă să doarmă. 


XXII 


Mateiu dormi 24 ore şi ceva. Cind se trezi, soarele se 
retrâgea din mica odăiță, luminind-o cu cele din urmă raze. 
Nilov, care se întorsese dela lucru, îşi dezbrăcă bluza albastră, 
plină de D ven şi rugumătură. Geluiturile i se vedeau pănă 
d prin é 
ER Mateiu citva timp nu putu înțelege unde-i, nici ce-i cu el. 
De aceia la ra se uită mijind din ochi și privind cu un 
fel de bănuială la mişcările tinărului, de frică să nu fie cumva 
vre un vis, care îndată s'ar schimba Intr'un bucluc nou şi ne- 
plăcut. 

Intre acestea Nilov îşi schimbă incetişor hainele, înlocu- 
indu-le pe cele de lucrător, cu un costum uşor de flanelă,—gi, 
aşezindu-se la masă, deschise o carte, 


FĂRĂ ORAI 339 
Ee 


In starea asta nu mai aducea deloc a lucrător; şi în a- 
mintirea Lozişteanului învit din nou chipul fugar, care i se ară- 
tase o clipă în vagon... Mateiu işi aduse aminte de casa boe- 
rească de lingă Lozişti, care se zărea printre verdeața grădinii. 
Intre această casă şi satul lui avusese loco vrajbă veche şi 
o judecată lungă pentru nişte păminturi embaticare. Incepută 
de cătră părinți, judecata urmată de copii şi inclina cînd 
într'o parte, cînd în alta. Afacerea amenința cu mari încurcă- 
turi şi neplăceri, cind deodată boer! cel bâtrin muri. La Lo- 
zişti sosi moştenitorul lui care, adunind sfatul, propuse să se 
Sfirgească judecata, cedind în toate, Loziştenii mai făcură cit- 
va timp gură, se mai împotriviră, neînţelegind această c dare. 

Dar mai apoi, oamenii mai pricepuţi işi deteră cu gîndul 
că cuconaşul trebue să fi tocat averea, trebue să fi intrat în 
datorii Și vrea să dea gata moștenirea părintească cf mai iute, 
dar că-l împiedecă procesul. Lozistenii căutară să mai rupă, 
cit se mai putea; ȘI afacerea se stirşi. Apoi boeraşul dissen 
nu se ştie unde, şi nu se mai auzi despre el nimie sigur. Ur- 
mară numai nişte zvonuri, destul de contrazicătoare şi în tot 
cazul puţin măgulitoare pentru tînăr. Și iată că lui Mateiu 
i se păru, că în fața lui se află tocmai acel om care a dez- 
brâcat biuza de lucrător şi stă acum cu o carte în mînă, Ma- 
teiu se miră aşa de mult, incit începu să-şi frece ochii. Patul 
d: subt dinsul trosni, Nilov se intoarse. 

— Ce-i, zemleac, te-ai săturat de somn 3 n întrebă el cu 
bunătate, Ei, acum hai să luăm cafeaua. 

Lozinschi se sculă, întinzindu-şi, jenat şi stingaciu, trupul 
amorţit. Eri se bucurase la vederea omului, veni! să-l salveze; 
azi se simţea parcă stingherit în faţa lui. Nu Geh jenă mai 
băgă el de seamă că în odae e numai un pat, prin urmare 
stapinul i l-a cedat pe al sâu; apoi picioarele sale erau des- 
câlțate,—prin urmare, pe cind dormea el, Nilov i-a tras şi cis- 
mele din picioare... Ce e drept, în tot timpul lungei sale că- 
lătorii, Mateiu fusese încâlţat, şi picioarele îi ardeau... Şi to- 
tuşi această îngrijire din partea lui Nilov fi pricinuia mai de- 
grabă o stare de nemulțumire. Era sigur acum, că Nilov e cu- 
conaşul dela Lozişti și că zvonurile erau adevărate : va să zică, 
de bună seamă cuconașul a tocat toată averea părintească şi 
acum, duce soarta fiului rătăcitor în țară străină. Dar fiindcă 
lui, cu toate astea i-a făcut atita bine, şi mai era şi boer,—Lo- 
zinschi hotâri să se prefacă că nu l-a recunoscut deloc Dar 
ținuta sa arăta că se sfieşte de el, fără să vrea. Lucrul a 
cesta pricinuia un fel de incurcătură şi nthotărire în relaţiile 
lor. Nilov se purta simplu, dar rezervat; Mateiu se sfia şi 
se închidea în el. 

Adouazi, întorcindu-se dela fabrică, Nilov spuse lui Ma- 
teiu că, dacă vrea, găseşte de lucru: să care butuci depe şie- 
puri. Mateiu primi, se înțelege, cu bucurie; şi în curind cele- 
britatea de mai adineaori, omul despre care scriau toate gaze- 


340 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


tele Americii, căra modest butuci de pe şlepuri la malul riu- 
leţului. Puterea lui și siguranța in minuirea butucilor grei de 
Stejar il ajutară să înainteze ` şi peste două săptămini Mateiu 
lucra alături de Nilov, impingind butuci la roatele unde 
Nilov prepara nişte fanere subțiri. Spre searž, plini amindoi 
de rugumătură, se întorceau acasă, 

ateiu îşi închirie o odaie alături de Nilov ; pentru masă, 
mergeau amindoi la birt. Mateiu nu zicea nimic, dar a sta la 
masă în restaurant, i se părea curată nebunie, şi se tot pindea, 
cum s'ar rindui cu timpul ceva mai modest. Cind sosi întăia 
socoteală, se miră că după toate cheltuelile i-au mai rămas 
incă destui bani. li puse bine şi-şi cumpără numai o păreche 
de schimburi. 

Incă peste o sâptămină, Nilov îi spuse că au să meargă 
amindoi la Debietown, unde el, Nilov, are să țină o conferinţă. 
Sosiră intr'o sală mare, plină de lume, care fi îintimpină cu 
strigăte şi şuerături (In America asta e semn de aprobare), A- 
poi totul se linişti, judecătorul Dikinson rosti citeva vorbe, a- 
rătind, cînd spre Mateiu, cind spre Nilov; apoi acesta din urmă 
incepu să povestească ceva lung şi pe indelete, arătind din 
cînd în cind nişte locuri pe o hartă mare. Publicul—in cea 
mai mare parte lucrători —asculta cu mare luareaminte şi la 
urmă le făcu din nou ovaţii. 

Cind se intoarseră apoi acasă, Nilov scoase o gramadă 
de bani şi, împărţind-o în două,o jumătate o dădu lui Mateiu. 

— Astea i-am ciştigat noi amindoi azi, zise el, e plata 
pentru conferinţă. Le-am povestit despre ţara noastră şi des- 
pre păţaniile d-tale. Dupa toată dreptatea o jumătate fi se 
cuvine d-tale. 

Mateiu încercă să refuze banii, dar apoi îi primi. In timpul 
din urmă raporturile lui cu Nilov se schimbaseră mult; şi deşi 
Mateiu încă nu înţelegea multe lucruri, totuşi ideia despre fiul 
rătăcit o părăsise cu desăvirşire. 

Primind banii, se uită cu sfială la Nilov... Ar fi vrut să-i 
exprime cumva multumirea şi respectul său... Buzele lui se 
intindeau cătră mina lui Nilov, genuchii i se îndoiau pentru o 
închinăciune pănă la pămint... Dar în trăsurile lui Nilov sau 
poate şi în săptăminile, pe care le i pesrecasiră ei împreună, era 
ceva care il impiedeca pe Mateiu dela asemenea efuziuni. Luă 
banii şi ounindu-i lingă el, zise: 

— Dar... ertaţi-mă şi să nu credeţi ceva de rău... Oare 
sint mulți bani aici ? 

— Nu-s prea mulţi, dar destui pentru a ţi face o păreche 
de haine bune, răspunse Nilov.—D-ta umbli la fel, şi la lu- 
cru şi sărbătoarea. 

— E-el—zise Mateiu, dind din mină. Eu sint un om din 


popor, un lucrător... 
— Aici toţi sint din popor, lucrătorii se socot la fel cu 


FARA GRAJ 341 
i SE 


un Wosa, £ În gr: par nu vor să se deosebească prin 
nimic. Te sfâtuese e în i de haine şi d 
Meet acht? în we jest dës 

— Ertaţi-mă,—zise el. Eu nu că, ştiţi... că nu v'aşi as- 
culta, ori-că... Dar, vă ro > S'ar putea cîştiga 
Ben rt g p ştiga aici cu munca 

— Incotro ? 

— Indărăt, acasă!.. zise Mateiu cu patimă in ton. Vedeţi, 
acolo eu mi-am vindut şi casă, şi cal, şi loc. $i acuma sînt 
gata să muncesc ca un bou, ca să mă intorc—şi să fiu cel din 
urmă geg: saa, unde m'am născut... 

TO se primblă prin odae, gindindu-se la ceva: - 
prindu-se în dreptul Ă Loft Sa EH? 

— Ascultă, Lozinschi, Se poate ciştiga atîta. Cu timpul 
te poţi şi intoarce. Dar... tot omul trebue să ştie ce face. De 
ce ai ja d-ta aici ? 

z Se: răspunse Mateiu, complectindu-si vorba c 
gest de dispreţ.—Cite nu-i vin mailul la cap! ? TS 

— Caută de-ţi adă aminte, ce-ţi venise in cap? 

Mateiu Îşi increţi fruntea şi se miră şi el, cit de greu ies 
din cap cuvintele şi gindirile. j 

— Dă, se gîndeşte omul, se înțelege... la o bucăţică de 
pămint slobod, ca să aibă unde-şi invirti plugul... Incolo.. o 
păreche äer gai cal zdravān... o each. o câruță bunt 

— n 

Mateiu simţi, că după lucrurile enumărate, în suflet tot 
mai rămîne un fel de rămăşiţă nelămurită... li trecu prin minte 
chipul Anei... 

— EI, apoi... urmă el storţindu-se,—cind nu mai eşti bi- 
iat așa de när... Casa ta, va să zică, femela ta... 

— ŞI încă ceva ? 

— Incă... să te poţi ruga. ca mai inainte, în biserica ta... 

Prin capul lui mai trecură nişte cuvinte despre libertate, 
dar toate astea erau acum aşa de puţin lámurite şi aşa de ne- 
hotărite, în cît le trecu cu tăcerea, 

Nilov mai aşteptă. Faţa lui era serioasă şi cam turburată. 

— Toate astea d-ta le poți găsi şi aici! -zise el cu ton 
hotărit şi scurt, — toate cite le-al spus. Atunci, la ce să pleci?,. 

ȘI văzind că Mateiu e cam atins de tonul său tâlos, a- 


— D-ta ai trecut prin ce era mai greu: cel dintăiu paşi, 
de pe urma cărora pier aici cei mai mulţi. Acuma eşti pe calea 
cea bună. Mal stai aici, află ţara şi oamenii... Și dacă te va 
atrage... Și după toate astea... Dacă te va atrage... incit nimeni 
să wi te mai deg app Ei, atunci... 

n vocea lu ov se simţea un fel de emoție ătimașă, 

Ne Ze de SEH şi „rai SE 

7 Uar d-ta... lartă-mă... Şi d-ta vrei, doar, să 
lul Nilov se Intunecă din nou air ETS 


342 ____VIATA_ROMINEASCA 


— Da,- zise el. Eu am ale mele... 

— Va să zică. D-ta n'al găsit ceiace căutai ? 

Nilov deschise fereastra şi citva timp privi înafară, D. 
sind vintul să-i adie uşor pe faţă. In fereastră privea noap- 
lea liniştită, străluceau stelele, în apropiere mijeau luminile De- 
bletownului, coşurile uzinelor începeau să fumege : se produceau 
aburi pentru adouazi după odihna de sărbătoare. E 

— Ceiace am căutat eu, se găseşte aici, — răspunse Ni- 
lov, întorcîndu-şi dela fereastră fața-i îmbujorată de emoţie.— 
Dar... ascultă, Lozinschi, Noi pănă azi,—eu şi d-ta,— ne-am 
jucat de a baba-oarba... D-ta doar m'ai recunoscut! 

— V'am recunoscut,—zise Mateiu încurcat, 

— ȘI eu pe d-ta de asemenea. Nu ştiu dacă d-ta mă 
vei putea inţelege, dar... numai pentrucă ne-am intilnit aici cu 
d-ta... şi cu alţii, ca egali... ca frați.. iar nu ca duşmani... Nu- 
mai pentru asta eu am să binecuvintez în veci această țară... 

Mateiu asculta cu mare incredere, fără să înțeleagă mult, 
dar simțind o emoție stranie. 

— ȘI dacă cu toate astea plec îndărât, — continuă Nilov,— 
apoi... vezi.. Aici sint multe... lucruri, după care am umblat 
eu, dar.. astea nu le poţi duce cu tine... Eu am mai plecat o- 
dată şi m'am întors.. E o boală aşa. Dar înstirşit... Nu ştiu, 
dacă ai să mă înţelegi d-ta acuma. Poate cindva mă vei înţe- 
lege. In ţară aşi vrea ceiace găsesc aici... Aici aşi vrea să 
văd ţara... 

Gë tăcu, şi după asta amindoi priviră încă mult timp 
cerul intunecat de afară, liniştita şi blinda noapte a acestei țari 
străine. Nilov se gindea, cum are să plece el incurind şi are 
să lese aici o însemnată parte din viaţa sa; Mateiu,—cine ştie 
cum, — îşi aduse aminte de mare şi de adincimea ei nepâtrunsă, 
tainică, neînţeleasă,.. ȘI tot aşa de nelnțelese i se părură acum 
multe in viaţă, şi tot aşa gindurile lui erau atrase spre necu- 
noscut... Şi gindindu-se la conversaţia de mai adineaori, simţea 
cum nu se cunoştea pe el insuşi, şi cum, după toate cite le 
spusese el lui Nilov,—dincolo de căsuță, de ogor şi chiar de fi- 
gura Anci,—i se mai năzăreşte încă ceva, care-l ademenea şi-l 
ademeneşte încă, dar ce anume, ar fi fost peste putinţa lui s'o 
spună,—nici s'o definească cu capul lui... Și era ceva adînc, ca 
marea şi ademenitor ca zările îndepărtate ale unei vieți, care 
se trezeşte.. 


XXIII 


Autentica noastră istorie se apropie de sfirşit. Peste cît- 
va timp, după ce mai învăţă ceva limba, Mateiu trecu la o ferma: 
la Neamţul cel inalt şi spătos care, ca om grozav de voinic, 
aprecia puterea şi în Mateiu. Aci Mateiu se deprinse cu ma- 
şinile; apoi chiar în primăvara următoare, Nilov, Inainte de ple- 


PĂRĂ GRAIU - 343 


care, il făcu instructor ìn colonia evreiască, Însuși el plecă, få- 
găduind lui Mateiu, că-i va scrie după sosire. SM 

Viaţa lui Mateiu in colonie, precum şi istoria vieţii lui 
Nilov In America, le vom povesti poate altă dată. Acum ne 
mai rămine puţin de spus. 

Articolul din „Curierul Debletownului“ despre siirşitul a- 
venturilor „sălbatecului“ a fost retipărit în unele gazete, mai 
ales de prin oraşele de provincie, nemulţumite de „trufia“ ce- 
lor dela New-York, care au căzut de astă dată într'o greşală 
atit de grosolană. 

etele din New-York îl atinseră numai în nişte extracte 
Scurte şi destul de aride, cu privire la fapte, căci in acest timp 
apăru pe orizontul vieţii politice una din chestiile mari, care 
ridică din adincimea societăţii tulburate toate principiile politice 
americane.. ceva ca o furtună, care duse ca într'un virtej, şi 
portretele „sălbatecului“, și mutrişoara veselă a miss Lizzei, 
care făcuse părinţilor „Surpriza“, şi o mare mulțime de alte 
celebrităţi, care zboară ca nişte fluturaşi subt soarele unei zile 
gazetăreşti ; până nu-i goneşte apariţia celui dintăiu nour de 
ploae Vi orizont. 
ateiu şi istoria lui se uitară incurind ; şi nici Dima, nici 
Ana m'au aflat, că el a ajuns la Debletown şi că pe urmă a tre- 
cut într'o colonie, că aicea a fost înscris şi el în liste şi că, 
după şovăeli şi nehotăriri dureroase (mereu își aducea aminte 
de istoria lui Dima la New-York), şi-a dat votul şi el. Ba cu 
încetul începu a i se schimba chiar faţa, chiar căutătura, ex- 
presia kp. tot chipul lui. lar în suflet incolţeau gîndiri noi 
despre oameni, despre alcătuirile obşteşti, religie, viață, D-zeu, 
căruia i se inchină,— deşi în diferite chipuri, lumea de pe tot pă- 
mintul, şi cîte altele, despre care nici prin minte nu-i trecuse 
vre-o dată la Gg Ba unele din aceste ginduri deveneau 
tot mai desluşite şi mai apropiate... 

lar Ana trăia în aceiaşi casă No. 1235, numai că stă- 
pina devenea din ce în ce mai nemulțumită de ea. Ea singură 
H sporise leafa deja de două ori, dar „recunoştinţă tot nu ve- 
dea“... Dincontra, caracterul Anei se înrăia din ce în ce, arâta 
o nervozitate de neînțeles şi lipsă de respect, 

— Ce să-i faci ?... Bine a zis cineva, că aici lucrurile 
astea sint În aer,—spunea soțul bătrinei cucoane ; iar inventa- 
torul, care mereu stătea deasupra desenelor, şi căruia bătrina 
cucoană i se adresa uneori cu plingeri, cunoscindu-i influenţa 
asupra Anei,—stringea numai din umeri... 

— Eu acuma sint departe de toate astea,—răspundea el,— 
dar odinioară... lntr'un cuvint cred, că ei i s'a făcut.. după 
o viaţă proprie a ei.. Mă înţelegi: o viaţă proprie a el, 

— Auzi d-ta l—răspundea cucoana, cu o neprefăcută mi 
rare. Nu i-s datoare cumva să-i mai dau, pe lingă 10 dolari, 
şi viaţă proprie A 

— Dă, astea pe mine acum nu mă privesc, — răspundea 


H 


344 g VIAȚA ROMINEASCĂ 
Sege a 


bătrinul domn. Toate astea le va dezlega ştiinţa. Toate; şi 
pe ea, şi pe d-ta, şi pe toţi... Fiindcă, vezi d-ta... omul nâs- 
cocește maşina care-i trebue lui, mr mașina, la rîndul ei, năs- 
coceşte pe omul care-i trebue ei.. Totu-i să născocim aşa fel 
de maşină universală, care are nevoe numal de omul liber. Și 
atunci,—mă înţelegi d-ta, — se vor dezlega toate aceste întrebări 
chinuitoare... In această alcătuire a viitorului mau să mai fie 
nici stăpini, nici slugi, nici proprietari de sclavi cu pretenţiile 
lor, nici sclavi cu invidia lor... Mă înţelegi ?, 

Bătrinul domn îşi ridică puţin ochelarii, şi cu privirea lui 
blajină, se uită în fața gazdei. Dar pe această faţa se vedea 
numai indignare, 

— Mersi! -—zise en Frumoasă mai e viitoarea d-tale al- 
câtuire... fără slugi! Eu mai bine rămia cu alcătuirea cea 
veche. 

lar cu Ana lucrul mergea tot mai rău şi mai rău... 

Peste doi ani dipă inceputul acestei istorii, doi oameni 
se coboriră din trenul aerian la colțul „Avenue 4: şi merseră 
pe una din străzile perpendiculare, căutind No. 1235. Unul era 

lond, înalt, cu barbă, cu ochii albaştri, celălalt un om brun, 

mic de statură şi iute ca un viezure, cu bărbia rasă şi mustă- 
tile răsucite cu mare grijă. Acesta urcă iute pe scară şi vru 
să sune, dar cel Inalt i! opri, 

El se urcă pe platiormă şi privi fn lungul străzii. Totul 
cra întocmai caşi acum doi ani: tot aşa se asemănau casele, 
parcă erau gemene, tot aşa soarele lumina dintr'o parte sto- 
rurile lăsate în jos, tot așa cădea într'o parte umbra caselor... 

Ochii lui vedeau aici cu emoție urmele trecutului, lată, 
parcă a trecut după colţ cineva... lată-l că se arată de după 
colt, păzind aşa de greu, de parcă ar avea atirnate də picioare 
cine ştie ce greutăți mari; omul merge Pre cu deznădejde 
casele asemânâtoare una cu alta ca dou picături de apa... 

„Totu-i la fel, Tei zise Lozinschi,—numai că... nu mai e 
omul, care râtăcea pe strada asta acum doi ani: e altul.” 

Soneria răsună, uşa se deschise, de după ea se arâtă faja 
Anel; dar uşa se trinti din nou, acoperind ţipătul de spaimă al 
fetei, care parcă ar fi văzut o statie. Apol ea se uită din nou 
prin crăpătură, 

— D-ta? E cu putinţă Z.. 

Bâtrina cucoană întimpină şi ea cu mare mirare pe acest 
om şi cu mare greutate recunoscu în el pe blajinul Loziştean 
cu Sarica lui alba, cu cismele-i mari, care sprijinea odinioară 
cu respecti părerile ei despre viaţa din America şi temeliile vi- 
el sociale. Cu mare luareaminte H privea ea prin ochelari, 
şi cu toată sinceritatea 1 găsea mai râu. Adevărat, la acesta 
nu se vedea indrăzneala şi tonul provocător a! tinărului John, 
dar nu era nici supunerea blindă şi sfioasă a lui Mateiu de 
mai înainte, care mingtia aşa de mult ochii bătrinei cucoane. 
Afară de asta găsea că lui Mateiu haina neagră îi şedea ca 
„Ştaua pe o vacă“, 


PĂRĂ GRAIU 345 


— Şezi, te rog,—zise ea cu o uşoară umbră de ironie. 
Simţea, nu fără necaz, că nu-i prea vine să lese pe acest om 
În picioare, 

De altfel ea nu era un suflet rău; şi cind Ana o înştiință 
despre refuzul său de a o mai sluji, înţelese că Ana are şi ea 
motivele La găsi 

— EI, iat-o că şi-a t „propria ei viaţă“ —spuse ea 
nu fâră amărăciune savantului, cînd Ana îşi Ka ze bună. 
— Acum să te văd: până să apară societatea viitoare, iată 
că acuma n'are cine face odâile. 

— Hm, da...—răspunse ingindurat inventatorul ..—Trebue 
să recunoaştem, că în toate astea e p doză de neplăcere. Se in- 
țelege, toate astea cu timpul se vor aranja fără îndoială... Dar... 
in adevăr, e greu de inventat o maşină, care să le facă toate 
astea aşa de frumos şi de bine.—ca fata asta aşa de drăguță... 

Peste cîteva zile bătrinul învăţat începu a se simți nu toc- 
mai acasă şi găsea, că chiar socotelile îi jeşeau parcă mai greu. 

— Hm... da... Trebue să recunosc,—spunea el bătrinei cu- 
coane,—imi lipseşte faţa şi ochil ei cei buni Şi albaştri... Se in- 
țelege, cu timpul toate astea se vor înlocui prin maşini... 

Dar aici işi intrerupse fraza subt privirea fixă şi ironică a 
bâtrinei cucoane, care strecură printre dinţi: 

— Chiar şi ochii albaştri ?... Hm, aşa ceva cam greul.. 

Inainte de a pleca din New-York, Matetu şi Ana se duseră 
la debarcader, ca să privească cum sosesc corăbiile din Europa. 
Se uitară, cum se apropie un gigant marin, brăzdind cu pieptul 
lui valurile goltului, şi cum fu tras şi acesta la debarcader; şi pe 
punți trecură zeci și sute de oameni, aducind aici şi amarul lor 
şi nàdejdi, şi aşteptări... 

zut pe ginduri, Mateiu privea cum departe, după o per- 
dea albastră de ceață uşoară, se mişcau in zare valurile oceanu- 
lui, iar după ele, ca un pescâruş, gindul îi zbura înainte, spre 
țara lui părăsită... Şi simțea, cum inima | se stringe de o tristeța 
puternică şi mistuitoare. . 

Şi înţelegea de ce: fiindcă ceva nou se născuse în el, pe- 
cind cele vechi muriseră sau erau pe cale să moară. Sim- 
tea o adincă durere pentru toate cite mureau în el acuma, şi 
fără glas îşi aducea aminte de convorbirile-i cu Nilov şi de in- 
trebările lui. Mateiu râcunoştea că are acuma şi bucata lui de 
påmint, şi casă, şi viţeluşi, şi vaci... Ba încurind va avea fe- 
mee.. Dar mai e ceva, de care a uitat el... şi acel ceva plinge 
şi se jeleşte in sufletul lui... 

Dar dacă ar pleca... acolo... îndărât.. în ţara lui, unde e 
acuma Nilov cu veşnicele lul căutări L.. Nu, asta gare să mai tie: 
totul s'a rupt, multe au murit şi n'au să mai învie: şi la Lozişti, 
In casa lui stau acuma nişte străini... lar aici el va âvea copii, 
şi copiii copiilor lui vor uita chiar limba țării lor, cum a uitat-o 
femeia aceia din Debletown... 


346 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ottă din adinc şi privi oceanul pentru cea din urmă dată. 
Soarele astinţi. Perdeaua de ceață uşoară începu a se ingroşa, 
acoperind cu încetul depârtările fără sfirşit. In mina întiusă a 
„Libertăţii“ se aprinseră luminile... 

Vaporul se goli. Doi uşi se ridicară depe catarguri şi, 
legănindu-se în văzduh, porniră purtaţi de vint, spre largul de- 
părtărilor neguroase. Caşi acela care odinioară, despărţindu-se de 
catargurile corăbiei, porneau într'acolo... îndărat.., spre Europa, 
ducînd cu dinşii din Lumea Nouă, jalea după ţara lui cea veche... 


Traducere de A. Frunză 


(Sfirşit) > Vladimir Corolenco 


— 


bumini si Umbre 


M'am sprijinit de braţul tău, pe stradă, 
Treceam pe subt salcimul inflorit, — 

ȘI mi-am simţit deodată-acelaş suflet 
Ca "n primăvara "o care mat lubit. 


Imi risipesc şi azi, ca alteori, 
Comoara mea de zimbete şi flori. 
Culege-le : la capătul grădinii 
Mi-cr răminea suspinele şi spinii. 


* 


Păstrează-mi mina mea intr'ale tale, 
Să stăm aşa, alături amindoi. 

Nu simţi ce singuri am rămas pe lume 
Decind iubirea nu mai e cu noi? 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


———— Lais 


Mi-aduce cite-odată amintirea 

Un zimbet trecător şi inutil : 

Pe stratul mort subt ploile de toamnă 
E o timidă floare de April, 


» 


Cind voiu pleca, mă vei uita ușor... 
O, ştiu că nici nu s'ar putea altfel: 
Abia o clipă valul călător 

Păstrează chipul oglindit în el. 


lubirea 'ntirziată se anina 

De zimbetele tale 'nşelătoare, 
Cum se anină florile, spre toamnă, 
De ultimele raze dela soare... 


Mi-ai spus odată, ca să mă impaci 

Cu viaţa ta cea fără căpătăi: 

„Eşti dragostea 'mi din urmă”... — Ce n'aş da 
Să-ţi fiu o clipă dragostea dintăi ! 


Nu mă 'ntreba dece-am uitat a ride,— 
Nadejdea minte şi iubirea "nşeală : 
Trecutul meu, pe-o filă "o cartea vieţii, 
E-o mohorită pată de cerneală... 


A 


LUMINI ŞI UMBRE 


H 
De ce mai laşi iubirea ta bogată 
Să 'ntirzie în viața mea îngustă ? 


Pe sufletu "mt ce palpita odată, 
Se prinde nepăsarea, ca o crustă... 


Atitea vorbe rek ap vrea să'ți spun! 
Dar cind te-arăţi, minia trecătoare 
Se mistue, aşa cum, primăvara, 
Ninsoarea albă se topeşte 'n soare. 


Azi mi-a venit cu ochii calzi şi buni 


- ȘI nu l'am întrebat de unde vine. 


Pe floarea dela margine de drum 
N'o 'ntrebi de-i inflorită pentru tine... 


H 


De citva timp, în fiecare seară 
Mi-aduce noaptea cite-un vis ciudat 
Și-aşa de trist, că nu mai ştiu anume 
De l-am trăit, ori numai l-am visat... 


H 


Ai ochii negri, mincinoşi şi răi... 
Fintinile cu ape moarte-ascund 

Pupile negre licârind in fund, 

Ce mă åtrag spre-adinc,—ca ochii tăi. 


349 


N a 


VIAȚA ROMINEASCĂ 
+$ 


` 


Ce demon oare mi te-a scos in drum ?... 
De-ar vrea viaţa azi să mă deslege 

Și raiul ei să mi-l deschidă-acum, — 

Tot iadul nostru dulce Paş alege... 


Cind vreau să fug, mă ţii în loc cu un cuvint. 
Aşa se sbat copacii in furtună : 

Ca pentru fugă crengile "ei adună — 

Dar rădăcina "i leagă de pămînt... 


Otilia Cazimir 


Rominismul in Basarabia și Unirea 


—— 


l 


Au trecut aproape patru ani decind s'a făcut unirea între 
Basarabia şi Rominia, dar nici astăzi nu putem spune că noi, 
fraţii, ne înțelegem bine unii pe alţii. Unii dintre cei de peste 


tabia e un sfinx în care nimeni n'ar putea să ghicească ce taine 
se ascund, cind şi cum vor eşi ele la iveală. Sint însă oameni, 
mai botzt în judecata lor şi mai intunecaţi în gindiri, care cred 
că, cu alipirea Basarabiei, nu s'a făcut decit o încurcătură şi că 
nu se ştie încă ce urmări ea va avea. Nu e deci lucru de mi- 
rare întrebarea obişnuită ce se pune Basarabenilor, indată ce el 
trece Prutul: — Cum mai este starea spiritelor la d-voastră în 
Basarabia ?... 

Credem că in astfel de imprejurări, mai ales în vederea vie-, 
ţii nouă ce se plămădeşte în ţară, ar fî foarte necesar să ne 
gindim cu tot dinadinsul: Ce e cu Basarabia ? Dela sine se in- 
țelege, că nu e vorba de starea ei economică sau socială, de na- 
tura ei: ne interesează altă latură a vieţii ei şi anume starea ei 
sufletească, din care a eşit unirea. 

Intr'o vreme se vorbea că orice cale duce la Roma. Astfel 
am putea zice şi noi că orice întrebare, privitoare la Basarabia 
de astăzi, duce la cel mai mare eveniment din vremea din urmă 
—la unire. Aici însă în primul rînd trebue să amintim faptul 
Însemnat, că unirea cu Rominia a fost hotărită de Statul Ţării, 
de cătră Basarabeni. Veţi zice că faptul acesta e bine cunoscut. 
Adevărat ` e însă necesar ca nici un moment să nu-l scăpăm din 
vedere. Mai mult încă: E mare nevoe să ne ndim asupra în- 
ez lui, asupra insemnătății lui, căci de felul cum îl vom 

elege, atirnă activitatea noastră ulterioară, îndrumarea şi spo- 
rul muncii noastre, 


352 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Intrebarea întăia, care ni se prezintă cind ne oprim asupra 
acestui fapt, e următoarea : De unde au izvorit acele sentimente, 
acea însufleţire care au adus pe Basarabeni la unire ? Unde au 
fost ascunse aceste sentimente atlta amar de vreme şi cu ce au 
fost ele susținute, cu ce au fost hrănite ? Cu un cuvint ce era 
Basarabia în privința rominismului în momentul unirii ? ŞI a- 
ceastă Întrebare nu e numai o chestie de interes teoretic, căci a 
lămuri starea rominismului în Basarabia în ajunul unirii înseamnă 
a cerceta terenul, țarina, asupra căreia e menit să se desfăşoare 
ulterioara activitate culturală, iar pentru o asemenea operă nu e 
cu totul indiferent dacă terenul va fi unul sau altul, 

Mult s'a vorbit şi chiar s'a scris ceva cu privire la conti- 
nuitatea „tirului rominismului” in Basarabia din momentul răpi- 
rii ei de către Rugi li a pănă în anii din urmă. S'au făcut 
oarecare cercetări şi s'a dovedit că aproape în tot cursul veacu- 
lui trecut, în Basarabia au fost cărturari, iubitori de neam, mai 
mult sau mai puțin erudiţi şi iscusiţi în minuirea condeiului, care 
se interesau de limba, literatura şi cultura rominească şi chiar 
èu tipărit articole în chestii literare (Gh. Gore), care cercau să 
lacă lucrări originale—gramatici, versuri etc. (Donciu, Sirbv, 
Hincu şi alţii). Aceste cercetări sint, putem zice, începătoare şi— 
cine ştie ?--poate că cu vremea vor mai eşi la iveală şi alte 
fapte de aceiaşi natură care ne vor complecta cunoştinţele noas- 
tre, deocamdată foarte reduse, cu privire la perioada intunecată 
a istoriei Basarabiei, Dar—să ne ierte d-nii cercetători al aces- 
tei chestii— sintem de părere că, pentru a cunoaşte acel „teren“ 
de unde a răsărit unirea, pentru a inţelege acel curent subteran, 
de unde a pornit marea operă istorică a alipirii, prea puţin ne 
dau cercetările pomenite. 

Nu tăgăduim, e lucru foarte interesant a urmări cu gindi- 
Tea, cum se maniiesta rominismul în acele suflete răzlețe basa- 

‘tabene care, in conştiinţa lor şi în interesele lor intelectuale, se 
opreau asupra naţionalităţii, asupra limbii, literaturii romineşti, 
ete, Insă o mică întrebare : Avut-a mişcarea din urmă, care 
ne-a adus la alipire, vre-o legătură cu aceste manifestări rătă- 
cite în pustiul rasismului? Fost-a vre-o înriurire eficace din 
partea acestor iubitori de limbă și de neam asupra acelor Basa- 
rabeni, cărora le-a căzut fericirea să infăptulască unirea ? Cre- 
dem că nu, Ne vom lămuri, 

Foarte bine ne-aducem aminte de întăiele momente ale miş- 
cării din urmă, Un moment prevestitor a fost anul 1906. Cind 
cu Isprăvirea ruşinoasă a războiului cu Japonia, in Rusia a pors 
nit „mişcarea eliberătoare* (osvoboditelnoe dvijenie), atunci s'a 
ivit şi deşteptarea naţională a Moldovenilor basarabeni, care in- 
cepuse a se desmorţi după un somn de moarte. In Chişinău, 
cu sprijinul şi povaţa d-lui C. Stere, a inceput să i de 
subt tipar „Basarabia“ — întăiul ziar rominesc în provincia 


ROMINISMUL ÎN BASARABIA ŞI UNIREA 353 
———————— S OEA 33 


noastră, subt conducerea unui comitet. Comitetul era compus 
din cinci membri—Em, Gavriliţă, avocat (răposat) ; Vas. Hartia, 
profesor (răposat), lon Pelivan, actual deputat ; Nicolae Florov, pro- 
fesor şi subsemnatul. La ziar au luat te, la inceput şi mai 
tirziu, Pant. Halippa, Alex. Mateevici Le 

Mihail Vintu, N. Stircea, fraţii Inculeţ, |. Usinenici şi alții, toți 
intelectuali, toţi tineri, atară de d. Gavriliţă care era mai 
în vristă. Cine erau după trecutul şi obirşia lor? E foarte 


nială, să se înființeze o „comisiune moldovenească“ pentru ingri- 
jirea celor trebuitoare Moldovenilor basarabeni, şi anume, cum se 


Goian, cooperator ` 
10) Gropa A., cooperator 11) Grosu P., veterinar 12) Ciobanu, 
învăţător 13) Ciubuc G., profesor 14) Gurie, arhim. 15) preot. 
Guciujna P. 16; Hartia NV. prof, 17) Herţa V., 18) protoi- 
reu Humă V. 19) ignatiev M., preot 20) Niaga 

Parteni C., preot 22) Popovschi N., prof. 23) Po vici C., preot 
24) Sacară, învăţ, 25) Ştiucă |, preot 26) Ursu C., preot. 

Aici vedem ace lucru: Afară de patru persoane dintre 
membrii vechi ai Zemstvei, care erau aleşi (în Zemstvă) pe baza 
„cenzului electoral“, toţi ceilalți membri ai comisiunii moldove- 
Dest, cu o singură excepţie (d. Alexandri), sint sau preoți, sau 
fii de preoţi şi de ţărani. Incă un amănunt foarte caracteristic. 
Aproape toţi aleşii au fost iarăşi din cei crescuţi prin satele moldo- 
vene Şi ceva mai interesant: din comisiune n'a făcut parte 
aproape nici un orăşan, crescut chiar în familie rominească — fie 
din tagma duhovnicească sau din altele. Putem face încheierea 
cea mai iogică, că deşi părinții poate erau veniţi din sate romi- 
Dest, atmosfera insă înstrăinată a orașului a pustiit sufletul mem- 
brilor familiei lor cu desăvirşire, întrucît nu mai simțeau nici o 
cerință sufletească să se asocieze la mişcarea naţională. 

Dacă trecem la al treilea moment —cel mai insemnat, mai 
maiestos și hotăritor—la vremea cind s'a inființat şi a muncit 
„Sfatul Țării“, vedem acelaşi lucru, însă în împrejurări şi într'o 
măsură şi mai instructivă. 

E lucru cunoscut că dintre toţi cei 138 membri, ou erau 
în „Sfatul Țării“ în momentul unirii, majoritatea covirşitoare şi 


1 Vezi holărirea Upravei Zemsive! Ouberniale Basarabene din 
21—22, Aprilie, 1917, subt No. 206. 
3 


354 VIAŢA ROMINRASCĂ 
et A DEE a L az 


anume 103 Ing au fost Moldoveni. Avind însă în vedere că mai 
mulți deputaţi. au fost, unii—trimişi de câtre diferite organizaţii 
militare (44 membri) şi alţii—aleşi de câtre al ll-lea congres al 
delegaților țărani (36 membri), ținind samă asemenea că, din 
numărul total al deputaților (138), majoritatea (85) erau țărani şi 
dintre fracţiunile acestui aşezămint cel mai mare şi mai puter- 
nic era blocul moldovenesc 28 — 80 deputați)—1 putem încheia, 
fără să fim învinuiți de exagerare, că majoritatea covirşitoare a 
membrilor „Statului Ţării“ era compusă din ţărani basarabeni 
romini sau din fii de ţărani crescuți în apropierea vetrei ţără- 
Dest, dacă nu chiar la această vatră. 

Ne întrebăm, dacă mulți dintre aceşti luptători pe tere- 
nul naţional, începind chiar cu anul 1906, cunoşteau cărţile 
şi articolele tipărite în trecut de cătră Basarabeni și privi- 
toare la cultura romină. Am putea să punem chestia şi altfel: 
Mulţi dintre aceşti luptători cunoşteau literatura, cultura romînă ? 
Mulţi din ei în activitatea lor erau porniţi de imboldiri conştiente, 
de cunoştinţe precise, luate din istoria, literatura romină, de con- 
cepţii clare, întemeiate pe o înțelegere adincă a cerințelor nea- 
mului, a idealului naţional? Nu şi iarăşi nu. Adevărat, cu cit 
mai aproape de zilele noastre, mai ales după 1906, cu atit mai 
multe cărţi rominești se răspindeau în Basarabia, numărul cetito- 
rilor acestor cărți sporea; creșteau şi cunoştinţele de literatură 
rominească. Insă pentru toţi acei care au avut putință să urmă- 
rească mai de aproape mișcarea despre care-i vorba, e lucru 
evident că nu aceste cunoştinţe foarte vagi, răzlețe, superficiale 
—au fost factorul puternic al mișcării, nu dela dinsele venea å- 
cel imbold care La determinat pe Basarabeni să facă alipirea. 
Era, trebuia să fe o alta putere mai profundă care, fără să a- 
tirne de cunoştinţele intimplătoare, de părerile personale ale a- 
cestor oameni, cu atit mai imperios şi ma! sigur i-a îndrumat pe 
calea istorică. 

Vom încerca să descoperim această putere. 


Am văzut că aproape toți Basarabenii, care din 1906 au 
lucrat pentru rominism la noi, au fost sau fii de țărani sau din 
tagma duhovnicească, cu alte cuvinte—de pe lingă țărani. Dela 
sine se înțelege că dacă e vorba de o putere indrumâtoare în is- 
toria rominismului în Basarabia, ea nu putea fi alta decit ţără- 
nimea basarabeană. ȘI întradevăr, cînd ne gindim la această 
pătură obştească din fabia, cind cercetăm viaţa ei, gindi- 
"Ne, sentimentele, obiceiurile, limba şi toate manifestările în care 
se răsfringe sufletul ei, aflăm aici o lume întreagă de idei, de 
sentimente, de credinţe, care privesc nu numai prezentul şi vil- 
——ZP 


1 lon Pelivan. „L'Union de la Bessarabie à la Mâre-Patrie-—La 
Roumanie“, Paris, 1919. Pag. 45-47. 


ROMINISMUL ÎN BASARABIA ŞI UNIREA 355 
n BASARABIA şi UNA 355 


torul, ci şi trecutul. Această lume incă işi aşteaptă cercetăiorul 
ei, şi e greu de prevăzut la cite încheieri de mare preţ ne va 
duce o astfel de lucrare, Pentru noi însă în momentul de față 
e mai interesantă altă chestie :— De unde lua țărănimea basara- 
beană acea bogăţie sufletească, acea nemârginită tărie și hrană, 
care i-a dat putere să-şi păstreze natura etnică, fără nici o 
stricăciune, timp de mai mult de o sută de ani ? Nu găsim de- 
CH un singur răspuns :—limba. 

A fost mare noroc că politica de rusificare a guvernului ţa- 
rist n'a putut distruge această puternică armă a rominismului în 
Basarabia. Mare primejdie era școala rusească ; Insă ocirmui- 
rea moscovită nu prea purta grijă de instrucţia populației, 
mai ales a celei de prin sate. Pe timpul lui Alexandru Hj 
(1881—1894), inspiratorul său, vestitul Pobedonosțev, de altfel 
om foarte cult, avea şi se baza chiar pe concepția că învăţătura 
e dăunătoare pentru poporul de jos, şi prin diferite măsuri stă- 
rula să împedece luminarea poporului. Şcolile care totuşi exis- 
tau, se mârgineau la un program foarte redus. 

Cu atit mai puţin folos putea să aducă şcoala rusească Ro- 
minilor basarabeni, pentru care ea era cu totul străină, După un 
chin zădarnic de cijiva ani — ei, întorcindu-se în mediul ro- 
minesc — uitau tot ce învățaseră. Ce e de mirare, dacă chiar con- 
ducâturii învăţămintului mărturiseau, în dările lor de samă, că 
şcoala are prea puţin spor şi că piedica cea mai mare e lipsa 
de corespundere intre şcoala rusă şi elementele străine 1 Un di- 
rector ai invăţămintului primar se plingea că în Basarabia „ele- 
mentele străine foarte greu se prefac în Ruşi“, că in timpul ve- 
rii elevii „adesea uită cuvintele şi expresiunile rusești invăţate, 
astfel că la inceputul noului an şcolar au nevoe iarăşi de a în- 
văţa şi a-şi insuşi cuvintele şi expresiunile, studiate mai inainte“. | 

Putem astfel spune că, din partea şcolii ruseşti, limba Ro- 
minului basarabean a rămas nevâtâmată. Departe ajunse ţaris- 
mul asuprind ele ne mg însă in această cetate el n'a pu- 
tut pătrunde. Ín schimb a fost un alt mijloc, altă putere care sus- 
ținea această licărire a rominismului în Basarabia — această pu- 
tere a fost biserica. 

Nu odată s'a spus şi chiar s'a scris, că în Basarabia într'o 
vreme şi slujba bisericească se făcea în limba rusească, fiind o- 
prită cea rominească. Nu e exact: în mai multe sate romineşti 
din Basarabia slujba s'a făcut toată vremea în romineşte, uneori 
şi în ruseşte. Nu ştim cum privea stăpinirea acest lucru: ori că 
peniru unele cazuri se făcea excepţie, ori că măsurile autorități- 
lor rămineau nebăgate in samă,- oricum ar fi, slujba biseri- 
cească în limba romină de fapt niciodată n'a fost scoasă din 
uz. Vom cita un caz, poate mai caracteristic decit altele, căci a a- 
vut loc în apropierea oraşului, cum se zice subt mina autorită- 
ţilor bisericeşti; e vorba de cele petrecute într'un săiucean ro- 


1 Jurn. şed. Adunării Zemsirei Guberniale din 1905, pag. 118. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


minesc  Visternicenii, zis 
unde timp de 38 de ani, 
semnatului. La Visterniceni, pe la 

con de vre-o 90 de ani—„moş dia 


romineşti, tipărite 


Pe de altă parte 
n romineşte. Dia- 
ea psaltichia şi era cin- 
slujbă se adunau ţă- 
ntimpla vre-o înmor- 
altă ocazie, se ştia că la sfirşitul mesei, 
: „părintele diaconu“ 
ŞI nu vă puteți închipui, cu cită mul 
Chiar la boerii romini din Ch 
mare parte instrăinaţi, la toate treburile biseri 


tarea la „prohodul Mintu 
tine se bucură toată făptura“ 

De asemenea, predicile se făceau în 
țelegeţi în ce măsură aceste predici 
HL putem mărturisi că nu era pred 

rii şi exprime multumirea 

hezeu să-ţi dee sanatate !* 
işi aduceau aminte de cele r 
mult în privința sufletului ro 

Aceleaşi lucruri le-am putea 
de pildă Vărzăreşti, Lozova, 
din generația noastră n'a apu 
i—preoţi, diaconi, cintăreţi 
rusește sau foarte p 
tele stăpinirii ruseşt 


țumire îl ascul- 
işinău, deşi în 
ti diaconul Petcu 
dinsul ştia să pătrundă inimile cu cin- 
! Cine mai frumos cînta „De 
, „Cuvine-se cu adevărat“ ! 

romineşte. Ca să in- 
corespundeau cerințelor vie- 
Kä în urma căreia ascultă- 


Treceau zeci de ani, 
ostite în biserică—fapt ca 
min din Basarabia, 

privire şi la alte sate, 
rneşști, Străşeni. 
cat incă în viaţă membri ai cleru- 
să nu ştie de loc 
cu toate insisten- 


— „dascali“, cate 
uţin şi care prin urmare, 
nu puteau să facă slujba bisericească decit 


Incheerea necesară la 
cătră noi înșine observate, 
biserică, în Basarabia, era 
de vedere naţional aceast 
de oarece printr'insa era sus 

Trecînd la conţinutul acestei 
mai sus, că a avut toată dre 
otul Mateevici cind, in versu 

“că „limba noastră-i o co 
vechilor cazanii“, e 
Toate aceste defi 
văruri neindoelnice, 


care ne conduc pe noi faptele, de 
e acela că între satele ro 
cea mai strinsă legătură ; 
ătură a fost de mare 


limbi, vom adăoga la cele spuse 
ptatea neuitatul poet basarabean pré- 
rile sale „Limba noastră“ 
moară în adincuri înfundată“ 
pevestiri din alte vremuri“, 
podoabe retorice, dar şi ade- 
ȘI aici deocamdată râmine ne 
tia, ce conţinut şi-a păstrat limba Rominului 


„vechi izvoade, 
niții nu-s numai 


basarabean, —căci 


ROMINISMUL ÎN BASARABIA ŞI UNIREA 357 
"Ee ŞI UNEA Se 


acele adunături de cintece, cîte au fost culese“in Basarabia, sint— 
nici vorbă—prea departe de a Cuprinde tot ce se găseşte în 
limba romină din Basarabia. Pe lingă cintece, există în limba 
noastră o mulțime de zicători, de poveşti, de istorii—tradițiuni, 
Acum vre-o cinci ani un preot bătrin (Vladimir Băltag din Co- 
juşna) ne-a povestit istoria unui şir de sate basarabene, întrețe- 
sută cu mai multe întîmplări din viaţa lui Ştefan cel Mare. „Cînd 
Ştefan Vodă alunga turcul, ne istorisea cucernicul bătrin, s'a o- 
prit pe valea Bicului în nişte lozie, şi acolo s'a făcut Lozova. 
Altă dată s'a dus la vinat prin codrii Bicului St multă plăcere a 
avut prinzînd o capră sălbatecă în locul acela, unde astăzi e Că- 
priana. Nu odată stătea el la un vornic al său, care locuia unde 
astăzi se află Vornicenii. Tot dela Ştefan cel Mare se trage şi 
numele satului Vadu-lui- Vodă — unde, cum îşi aduce aminte me- 
moria poporului —nu odată trecea Nistru Marele Voevod apărin- 
du-şi moşia“, Dela maică-mea, fiică de preot din ținutul Orhe- 
iului, am auzit o limbă minunată, o mulțime de zicători, de „tă- 
clăli“, cum le zicea ea, din care pe urmă multe le-am aflat la 
Creangă şi la alţi s-riitori romini, despre care maică-mea, venită 
să ga sat rominesc depărtat şi ne ştiind nici carte, nu auzise 
oc. 

Intr'adevăr limba romină pentru țăranii din Basarabia a 
fost cea mai scumpă „comoară“, păstrată şi „înfundată în adin- 
curi”, unde n'au putut-o ajunge vijeliile vremurilor vitrege. Au 
învățat-o, cum zice A. Raso, „la izvorul ei adevărat, la şcoala 
trebilor, a nevollor şi a istoriei neamului“ ! în viață. Intr'insa, 
în cîntecele ei, ef au aflat mingiere în împrejurările grele şi 
triste ale vieţii; într'insa a găsit explicarea trecutului şi a na- 
turii, dintr'insa şi-a luat educaţia cea mai sănătoasă naţională, 
ea cu drept cuvint le-a făcut singură „unitatea tradiția romi- 
nească”, căci, vom repeta cuvintele „părintelui Petru“ (Maior)— 
„limba e neamul“. 2 

E locul de adăogat, că dacă „comoara“ aceasta n'a fost Ki 
pită din fericire de străinii apăsători, ea pe de altă parte ma 
fost atinsă nici de înrturirea vătămătoare a „bonjurişiilor“ şi „tiu- 
niştilor* ; şi această curățenie o face cu atît mai prețioasă şi mai 
interesantă, mai puternică ca un mijloc de naționalizare—pe de 
o parte, şi mai semnificativă, mai folositoare pentru tot neamul 
—pe de alta. 


IV 


Am arătat mai sus, că aproape toți Basarabenii luptători 
în chestia rominismului au crescut prin sate, la vatra ţăranului 
romin.  Vederile sătești, graiul strămoşesc, obiceiurile rominești, 
cu atita sfințenie păstrate, cu atita credinţă trecute prin nagara 
1 „Cugetări“. 

2 „Cugetări”, 


358 VIAŢA  ROMINEASCĂ 
Î ———————— ii 


vremurilor grele,—incepind cu poveştile, cu colindele copiilor, cu 
descintecele babelor şi până la rinduelile şi ceremoniile nunţii şi 
ale înmormintării—aceasta a fost atmosfera in care ei au crescut, 
de aici le-au venit intăile impresii ale vieţii, care au intrat şi 
s'au aşezat în sufletul lor tocmai în acea virstă, cind se formează 
natura omului. Mogu Manachi, un storoj bisericesc, mama Vi- 
tora, o femee bătrină şi deşteaptă, baba loana şi baba Virvara 
— aceştia ne-au fost guvernorii şi guvernantele noastre, care in- 
tăiu ne-au arătat farmecul poveştilor, ne-au făcut cunoscuţi pe 
Făt-frumos şi Ileana Cosinzeana. 

„Cursul superior“, unde pe temelia pusă în familie se a- 
şezau alte impresii cu acelaşi spirit rominesc, ne-au fost biserica, 
seminarul teologic, Aici înriurirea rominismului venea din ait iz- 
vor, pe altă cale din cărţi bisericeşti, din cintarea evlavioasă, 
din limbă, din tradiţii să reel dar urmarea era aceiaşi : adin- 
cimea rominismului în su let, deșteptarea într'insula unor cerinţe 
nedesluşite, dar şi nestrămutate. Vremea d imprejurarile puteau 
să aşeze asupra acestor elemente întipăriri nouă, te chiar stră- 
ine, putea să le intunece, dar nu putea să le n micească ; şi la 
un moment dat, subt razele unor împrejurări mai fericite, trebuiau 
să iasă la iveală, să-şi arâte puterea şi să-şi ceară dreptul. 

Aţi observat poate, că aproape toji luptătorii romini basa- 
rabeni au eşit din Seminarul Teologic. Cu acest prilej, ne-adu- 
cem aminte,—boerimea basarabeană nu demult lumea, că au 
venit la putere „seminariştii“. Rolul acesta, ce i a căzut Semi- 
nărului Mitropolitului Gavriil, nu e întimplător şi nu poate fiex- 
plicat decit prin faptul, că majoritatea covirşitoare a elevilor a- 
cestei şcoli erau odraslele clerului, venite de prin sate: acolo 
le-a fost întâla educaţie națională, acolo s'a creat acea legătură 
sufletească intre ei şi Rominii săteni, care a rămas nevăzută, însă 
nestrămutată pentru totdeauna. 

In 1913 s'a serbat centenarul Seminarului Teologic din Chi- 
şinău. S'au adunat din toate părţile Basarabiei o mulţime de 
foşti elevi—preoţi, diaconi, cintăreţi, persoane laice, — şi nici vorbă 
nu-i că aproape toţi erau Basarabeni-moldoveni, Incă nu bătuse 
ceasul ca aceşti fii ai Basarabiei să se exprime în chestia rominis- 


Şi fiii lui trecuţi prin şcoala vestitului mitropolit Bănulescu, A- 
ceastă legătură mai cu seamă rămine invederată pentru acei care 
au avut putință să urmărească de aproape cele petrecute in 
In 1908 s'a serbat jubileul de 75 ani dela înfiinţa- 
rea liceului întăiu din Chi (nä ` și serbarea a trecut, putem zice, 
nebăgată în seamă, ne lăsind în viaţă nici o urmă. Si aceasta 
e uşor de explicat : elevii liceului, majoritatea lor fiind din po- 
pulația oraşului Instrăinat, străini intrau în şcoală și, neavind 
legături cu pămtntul basarabean, după ce isprăveau şcoala, se 
spulberau prin nemărginitele cimpii ale Rusiei, 


ROMINISMUL ÎN BASARABIA ŞI UNIREA 359 
iii, geg ep. - 


Veţi zice că legătura despre care e vorba, nu are nimic a 
face cu rominismul şi prin urmare n'a avut nici o însemnătate 
pentru mișcarea ulterioară. Credem că nu e aşa : după cele spuse 
mai sus, noi ştim de unde venea această legătură şi în ce con- 
sta. Ea venea din frageda copilărie, din leagănul rominismului, 
din satul moldovenesc şi consta in unitatea educaţiei începătoare, 
în comunitatea intăilor impresii şi aplecări sufleteşti. Manifesta- 
rea ei din 1913 ne arată că ea era vie, şi mai mult: că intr'insa 
era o anumita putere, care la un moment dat era in stare să-i 
Intrunească pe toţi Basarabenii intr’o pornire, într'un avint. 

Astfel şi numai asife! trebue înţeleasă şi explicată psiholo- 
gia Rominului basarabean, Și cînd noi, Basarabenii, ne gindim 
la toa'e cele petrecute în Basarabia prin familiile, prin satele 
romineşti dela noi, în trecut,—adesea ne vine să zicem : Cità ne- 
dreptate şi nedreptate dureroasă a fost în acele invinulri de ru- 
sofilism, antirominism, cate în vremea din urmă nu odată au fost 
aduse Basarabenilor şi mai cu samă preoțimii basarabene] A- 
ceste învinuiri adesea erau o simplă neînțelegere, dar nu odată 
au fost şi un abuz de cuvinte, căci deloc nu corespundeau cu 
realitatea. Să nu confundăm rominismul cu regimul, rominismul 
înrădăcinat, împlintat în suflet din copilărie și prin urmare ne- 
Sirâmutat, şi regimul nou adus şi Chiar aflat in stare trecătoare 
(avem în vedere marile reforme pornite)... 


V 


Cum vedem, unirea Basarabiei cu Rominia a fost hotărită 
de „Statul Țării“, de cătră Basarabeni ; şi e un eveniment pe cit 
de complicat, pe atit de instructiv. Cercetarea împrejurărilor și 
a condiţiunilor în care s'a pregătit şi sa desvoltat acest eveni- 
ment, ne duce la oarecare încheeri foarte insemnate, Le vom 
sublinia, arățindu-le în trăsături generale, 

1) In Basarabia există un rominism sănătos. El n'a fost a- 
dus dinafară, ci a venit din adincul vremurilor şi a crescut în 
sufletul poporului. Poporul La păstrat cu cea mai mare sfin- 
tenie timp de un veac şi mai bine, şi astăzi îl aduce pe altarul 
patriei spre binele neamului întregit. 

2) Rominismul basarabean nu e ceva absolut conştient, a- 
şezat Intro concepţie sistematică, în care ar putea fi arătate pro- 
grame gata şi îndrumări pentru orice activitate socială şi poli- 
tică. Insă el nu e nici un simplu instinct orb, care nu ştie de 
unde purcede şi ce vrea şi care uşor ar putea deveni o uneltă 
ascultătoare pentru scopuri srăine lui. Rominismul basarabean 
este compus din elemente de conştiinţă. Aceste elemente cuprind 
toate laturile vieţi unei mulţimi de oameni şi imbrăţişează un 

de mişcări sufleteşti şi de evenimente exterioare, Fie ele mici, 
fe mari,—În ele se închee o istorie de un veac intreg, Şi dacă 
acest rominism a fost destul de puternic ca timp de o sută de 
ani să respingă orice inrlurire vătămătoare a străinilor apăsători, 


360 VIAŢA ROMINEASCA 
e—a 


ca un material brut, trebuincios la clădirea nouă a societății, ci 
ca un factor indrumător, în tot cazul—eficace, care-şi va spune 
cuvintul său, 

J, 3) In legătură cu aceste consideraţiuni stă şi ulterioara in- 
cheere. 

E lucru firesc, că unirea Basarabiei cu Rominia n'a fostun 
pas pur politic, făcut in împrejurări mai mult sau mai puţin în- 
timplătoare şi venite dinafară. Na fost nici un act pornit din 
voințe personale, de orice motive ar fi fost ele conduse. Impre- 
jurările politice au putut numai prileji alipirea, nu insă a cauza 


insă n'au putut crea acest fapt. Dar, pe de altă parte, să fim 
sinceri şi să recunoaştem, că se cerea multă pricepere pentru a 
lua hotărirea cuvenită şi a o spune în fața lumii. In această 


fletească, ea este condiția sine qua non pentru acea colaborare 


4) Am adăoga încă o incheere din cele spuse care, deşi nu 
stă în directă legătură cu cele premergătoare, totuşi ne lămureşte 
multe în starea Basarabiei şi în aplicările Basarabenilor. 

Basarabenii au eşit pe arena istorică ca democrați, ca pâr- 
taşi al celor mai largi reforme democratice. Credem că cele spuse 
cu privire la obirşia şi la educaţia mai ales a luptătorilor basa- 
rabeni ne dau tot dreptul să Spunem, că democratismul basara- 
bean este de o natură deschisă. Acest democratism nu e un cu- 
vint de modă —cine astăzi nu se crede un democrat hotărit 3 


celași rominism, privit numai din punct de vedere social-politic, 
Basarabeanul romin, dacă întradevăr e pătruns de sentimentul 
romînismului, nu poate să nu se gindeasca la ț'rănimea basará- 


ROMINISMUL ÎN BASARABIA ŞI UNIREA 361 
———————DASARABIA ŞI Deen, 20 


Credem, că aceste lămuriri ne dau tot dreptul să zicem 
că, odată cu democratismul basarabean, intră in viața neamului 
rominesc nu un curent vremelnic şi în'implător, ci o putere mare, 
eşită din sinul poporului basarabean, care putere nu atirnă deloc 
de gusturile și de voinţa personală a fruntaşilor, „leaderilor*, etc., 
şi care cu atit e mai tare, mai neinduplecată, 

Aici noi ajungem la alt şir de chestii, la alte probleme ac- 
tuale, dintre care cea mai interesantă, mai complicată şi mai 
grabnică e problema naţionalizării în Basarabia. Asupra ei insă 
vam reveni altă dată, 


Nicolae Popovschi 
rr —— Te 


Convoi funebru 


— 


Pe strada plină de noroi, 
Pe strada veche, desfundată, 


Venea 'ntr-o zi de toamnă "megurată | 


Un biet convoi. 

ŞI caii amindoi, 

Doi cai bătrini şi făr' de vlagă, 
De-abia că izbuteau să-l tragă 
Pe strada plină de norol, 


In urma sa, 

Copii, bătrini, femei frumoase 
Și multe feţe cuvioase 

Şi cintăreţi... că "'ntreaga cale 
Răsună 

De-atitea cintece de jale. 


CONVOI FUNEBRU 
Ce a ma n mt A E E 


Doi ciocii duc coliva veche. 

In faţă, un paracliser 

Cu ochii indreptaţi spre cer, 

Cu pălăria verde pe-o ureche, 
De-abia mai ţine "9 minile-i osoase 
Prăjina unei cirpe unsuroase 

Cu chipul Sfintului Andrei, 


Şi "o urma ei, 

Pe capra unei trăsurice, 
Un băejaş de zece ani 
Pentru vre-o doi-trei gologani, 
Se tot căznește să ridice 
Crucea de lemn, pe care zice 
Că cel jelit de-atit popor 
E-un negustor... 


Pe strada plină de noroi, 
Pe strada veche, desfundată, 
Convoiul merge 'acet, greoiu... 
Dar, 

Pe lingă zid, grăbită trece 
O fată... Ochi adinci de foc... 
O clipă s'a oprit în loc, 
Privind la lumea ce petrece 


Pe mort. 
ȘI cum e-atit noroi 


Şi-a ridicat puţin rochiţa, 
În cit se văd ciorapii amindoi... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


ȘI- atunci 

Acelaş dor 

A străbătut cuceritor 
Întreaga tristă adunare. 
Femeile privesc geloase, 

A amuţit întregul cor, 

Și multe feţe cuvioase 

Şi 'ntorc privirea poftitoare 
In urma ei... 


lar pe prăjină, sus se'ntoarce 
Şi chipul Sfintului Andrei. 


Pe strada plină de noroi, 

Pe strada veche, desfundată, 

Venea într-un tirziu de toamnă 
O tată. 

ȘI "n urma ei, 

Doi cai bătrini şi fär’ de vlagă 

De-abia că izbuteau să tragă 

Un biet convoi. 


Lazăr Iliescu 


Tinerețea veșnică 


Cum se urmărea în vremurile vechi.—iIn vara trecută: 
o ştire senzaţională a străbătut în presa din toate ţările. Se spu- 
nea că fiziolegul vienez, profesorul Eugen Steinach, a găsit mij- 
locul să intinerească pe cei bătrini, un mijloc cu mult mai simplu: 
decit acela publicat cu citeva luni mai înainte de doctorul rus 
Voronof din Paris. 

Nu demult ziarele au comunicat că după o ştire din Craiova, 
la un spital din acel oraş s'au făcut cîteva operaţiuni după me-- 
toda Steinach, la niște bătrîni din azil. 

Prin urmare chestia a căpătat şi o importanţă locală pentru 
țara noastră, In curind, dacă operaţiile vor vom putea a- 
vea şi la nof ciţiva bătrini întineriţi. lar dacă printre cetitorii noş- 
iri se găsesc unii, care se gindesc cu jind la vigoarea pe care o 
etalau odinioară, şi care fac reflecţii melancolice asupra vremu- 
rilor triste de azi,—ei nu vor avea decit să facă micul sacrificiu 
E de exorbitanta scumpire a trenurilor şi să se repeadă pănă 
a lova. 

Căci dorul de a tntineri este tot atit de vechiu caşi con= 
ştiinţa omenească. In geniala creaţiune a lui Goethe, Faust, ve- 
dem că cele mai înalte preocupări filozotice ale unui savant îm- 
bătrinit în cercetări Ştiinţifice nu sint în stare să alunge dorul 
de „o oră de iubire“. De altminterea, cind religia învaţă popoa-- 
rele să rabde smerite jugul, în schimbul unor strălucitoare pro- 
misiuni pentru viaţa viitoare, ea nu dă în realitate decit o poliţă 
asupra tinereţii veşnice. Am putea noi să ne explicăm religiozi- 
tatea celor bătrini, dacă aceştia ar crede că şi în viaţa viitoare 
vor răminea tot bătrini ? e 

Cum însă omul e practic, el se gîndeşte de obiceiu că ce-i 
în mină nu-i minciună. În aşteptarea vieţii de apoi, el ar dorisă 
fie tinăr şi fericit în cea de azi. Preocuparea aceasta îl face a- 
desea să caute mijloace de întinerire; şi istoria ne povesteşte de 


366 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mulți oameni mari, care au recurs la diverse mijloace în stare să 
le redea puterile pierdute, 

O metodă foarte lăudată în vechime era contactul de a- 
proape cu persoane tinere de sex contrar. In special inspirarea 
aerului expirat de fete tinere trecea drept foarte propice a rea- 
duce moşnegilor tinereţea. Bătrinul David, regele ludeilor, multe 
decenii după ce omorise pe Goliat, şi-a luat o tovarăşă de viaţă 
in persoana tinerei Abisag din Sunem, în Speranța că ea Il va 
întineri. Istoria ne spune chiar că metoda aleasă n'a fost din cele 
mai rele. Dacă ea n'a dat rezultate practice reale, tot a avut cel 
puţin efectul că a dat din cînd în cind moşneagului rege senza- 
ţia că întinereşte. Şi tot e ceva, 

Metoda întineririi cu ajutorul aerului expirat de fete tinere 
era cunoscută şi la Romani. Astfel s'a găsit o piatră funerară cu 
următoarea inscripție în limba latină, pe care o redăm în tradu- 
cere liberă; 

„Lui Aesculap şi zeiţei sănătăţii, dedicat de L. Clodius Her- 
mippus, care a trăit 115 ani şi 5 zile, prin suflarea unor fete 
tinere, despre care şi după moartea lui nalturaliştii nu se vor 
minuna puţin“, 

Autorul inscripției a avut dreptate. Despre fenomenul petre- 
cut cu acest Hermippus, multe, multe secole mai tîrziu S'a scris 
un tratat. În 1753 a apărut o carte de un medic foarte cunoscut 
pe acea vreme, L H. Cohausen, care studiază metoda de intine- 
rire a lui Hermippus. Autorul recomandă călduros sistemul, face 
insă o rezervă. Nu aerul oricărei fecioare e atit de folositor; e 
nevoe de fetițe mici pentru ca efectul să fie strălucit. Cohausen 
dă chiar lămuriri cine a fost Hermippus, asigurindu-ne că era dj- 
rectorul unui azil sau al unui liceu de fete. Volumul autorului mo- 
dern are pe copertă o pirogravură, reprezentind un moşneag İn- 
tun „fotoliu“, cu două fetiţe pe genunchi şi inspirind aerul din 
gura ior. 

De unde a aflat Cohausen aceste date, nu pot să vă spun, 
pentrucă, trebue să mărturisesc: nu l-am cetit cartea în original, 

Unul din cei mai celebri medici dela începutul evului mo- 
dern a fost Paracelsus (1493—1541), cu numele întreg Philippus 
Aureolus Theophrastus Paracelsus Bombastus, care avea adunată 
in creerul său toată ştiinţa vremii lui, dar în acelaşi timp şi cele 
mai ciudate fantazii ale unei imaginaţii fără friu, El poseda o 
„Piatră a nemuririi“ cu care putea vindeca orice boală, putea 
prelungi orice viaţă. Numai el însuşi a avut ghinionul să moară 
la 48 de ani. 

Un alt medicament de prelugire a vieţii, apărut în veacul 
al 18-lea, Il cunoaşteţi cu toții, E celebrul ceaiu „Saint-Germain“, 
Astăzi acest ceaiu nu-i altceva decit un simplu purgativ uşor, 
Pe vremuri el era considerat ca un „tlixir de viaţă lungă“. Nu- 
mele său nu vine dela localitatea Saint Germain, pentrucă acolo, 
„Canis a non canendo“, s'a semnat actul de inmormintare a ve- 
chii Austrii, ci dela un conte de Saint-Germain, care—tierbind mai 


TINEREŢA VEŞNICĂ 367 
WE OA ` 


multe burueni, între care şi foi de Senna—a obţinut acel ceai 

prelungitor de vieţi, care i-a adus lui o i ea mondială, * 
pe întrecutele de acel ceai Cind 
cineva se p îngea contelui că vre-o rudă i-a murit, det băuse 
din ceaiul lui, el găsea imediat explicaţia. Dacă decedatul ince- 
puse cura cu puţin înaintea morţii, atunci ceaiul nu avusese timp 


Nici Anglia n'a rămas în urmă cu metodele de prelungire 
a vieţii. „Patul ceresc“ al doctorului Graham— pe engie eşte a Ae 
lestial bed“—avea darul să redea moşnegilor puterea tinereții, 
Era un pat de o Construcţie foarte complicată. Cind te culcai în 


Am arătat unele din sistemele cele mai celebre de întinerire 
din vremurile vechi, Pe lingă ele mai existau talismane, amulete, 
descîntece, vrăjitorii, formule astrologice şi cite altele, pentru a 
face pe cei care au ajuns după o viaţă muncă şi privaţiuni, 
la oareşicare avere, să se poată bucura de ea sau cel puţin s'o 
treacă in pungile nesăţioase şi lipsite de conştiinţă ale viuzăto- 
rilor D ba - lungă, 

e la finele veacului al i8-lea ştiinţa a re 1 să se dezbare 
complect de speculațiile fanteziste ea GE een şi să intre 
hotărit pe calea experimentală, Dar şi savanții moderni tot oa- 
meni au rămas şi mau pierdut slăbiciunea de a dori întinerirea, 


Problema văzută în lumina științei moderne pănă 
la Steinach.—Celebrul medic beta, Ss Huteland, a ve 
chiar o știință ncuă, numită „Macrobiotica sau arta de a 
lungi viaţa omenească“ In cartea sa cu acest titlu, apărută a- 
cum 120 de ani, el lasă lao parte orice speculațiuni mistice, 
Studiind amănunţit mai întăiu din ce constau schimbările pe care 
bătrineţea le aduce in diversele organe ale corpului; apoi schim- 
bările ce se produc în funcțiunile acestor organe, se caută a se 
ajunge la o pricepere a cauzelor acestor schimbări, pentruca din 
Cunoaşterea cauzelor să se poată deduce combaterea lor. 

In felul acesta s'a ajuns la combaterea bătrineţii prin me- 
tode higienice. Metodele mai importante de care se folosea hi- 
Elena erau temperanţa la mincare şi băutură, abstinența dela al- 
cool și nicotină, reîntoarcerea la natură, viaţa în aer liber, tăi, 
primblări, etc. 


* Contere de Saint-Germain se dădea ca exemplu doveditor chiar 
pe sine insuşi, căci se pretindea în virstă de Con sau chiar trei mii de 
ani și povestea că cunoscuse personal pe Isus Christos și pe cei 12 apostoli, 


368 VIAŢA ROMİNEASCA 


e 


Din aceste învățături au eşit multe alte metode speciale, 
dintre care unele au dat naştere unor secte fanatice, Vegetarianii, 
antialcoolicii, naturaliştii, kneippiştii, kuhniştii, ete., sint, în fond, 
nişte luptători pentru tinereţea veşnică sau prelungită, chiar dacă 
ei înşişi nu-și dau bine seama-de aceasta. Mulţi dintre propovă- 
duitorii acestor metode n'au pregătirea ştiinţifică necesară şi cad 
în greșala savanților de odinioară de a explica fenomenele prin 
speculaţiuni teoretice care nu sint bazate pe experienţe practice. 

Un mare rol în intinerire joacă stațiunile balneare. Kéiere 
se credea că există o nimfă specială a izvoarelor balneare, care 
dă apelor tăria necesară pentru a vindeca boalele şi a întineri 
pe vizitatorii lor. Mai ales Germanii credeau foarte serios în exis- 
tenja unul „Brunnengeist* — spiritul izvoarelor. 

zi analize chimice şi fizice ale izvoarelor, experienţe fi- 
ziologice caută să găsească o explicaţie naturală a efectelor ape- 
lor minerale. Numeroşi vizitatori ai bâilor sint convinși că, indi- 
ferent de modul de funcţionare al apelor, ei părăsesc staţiunea 
balneară intineriţi. 

La Karlsbad, cea mai mare staţie balneară ca atare din 
Europa, zeci şi sute de plachete donate de vizitatori recunoscă- 
tori, conţin imnuri de laudă, în versùri şi proză, în toate limbile, 
asupra efectului apelor, Și mereu, mereu se repetă mărturisirea 
autorului că se simte întinerit de cura de Karlsbad. Ba s'au fă- 
cut chiar şi studii ştiinţifice acolo. Cartea d-rului Lorand din 
Karlsbad, Das Altern 'Imbătrinirea), tradusă şi în limba franceză, 
discută cu multă originalitate chestia imbătrinirii, arătind şi rolul 
glandelor cu secreţiune internă în procesul de imbătrinire. 

In a doua jumătate, sau mai bine în al 4-lea sfert al seco- 
lului trecut, am avut însă şi savanţi geniali care s'au ocupat, cu 
ajutorul unor metode curat ştiinţifice, de chestiuni în legătură cu 
prelungirea tinereţii. Unul din cei mai de seamă a fost Ilie Me- 
cinicof, dela institutul Pasteur din Paris. 

Mecinicof a observat că animalele cu un intestin gros lung 
trăesc puţin. Cum însă în intestinul gros, la om şi animale, trăesc 
miliarde ce microbi, consideraţi în genere ca inofensivi, marele 
savant s'a intrebat dacă nu cumva aceşti microbi sint vinovaţi 
sau cel puţin complici la îmbătrinirea timpurie. El a reuşit să a- 
răte că putrefacţia albuminelor în intestin, provocată de bacterii, 
dă loc la niște corpi otrăvitori, cum e Indolui, Paracresolul, etc. 
Mecinicot a izolat aceste substanţe şi le-a dat, în doze mici, unor 
animale de experienţă, care după citeva luni au inceput să pre- 
zinte fenomene de degenerescență senilă, asemănătoare aceleia a 
oamenilor. 

Prin urmare s'a dovedit că bătrineţea e în funcţie de flora 
intestinală, Cum putrefacţia albuminelor e împiedicată de acizi, 
Mecinicof începu să dea animalelor sale de experiență bacili ai 
acidului lactic, adică nişte microbi care produc acid lactic. Acești 
microbi nu sint însă în stare să fabrice acidul lactic din nimic ; 
lor le trebue pentru acest scop un material de construcţie, care 
e zahărul, 


TINEREŢA VEŞNICĂ 369 
——————— EES. ` 


După multe cercetări a fost găsit un bacil, pe care l-au nu- 
mit „glycobacter peptolytic“, cu proprietatea de a preface, în 
intestin, amidonul în zahăr. Prin urmare, problema părea rezol- 
vată. Dai individului o hrană cu mult amidon, ti dai microbii care 
prefac amidonul în zahăr şi mai adaogi nişte bacili ai acidului 
lactic, care prefac zahărul în acid lactic. Toate aceste condiţii sint 
îndeplinite de iaurt. 

Și ce se întimplă? Se zice că Bulgarii sint poporul cel mai 
mincător de iaurt; şi statistica arată că Bulgaria e ţara care are 
cel mai mare număr de locuitori centenari,—o nouă confirmare a 
teoriilor lui Mecinicof. 

Aceste teorii au fost primite cu mare entuziazm in lumea 
întreagă, laurtul, care nu era cunoscut decit în Turcia, in Bul- 
garia, iar la noi aproape numai în Muntenia, s'a răspindit in 
toată Europa. 

Entuziazmul n'a ţinut însă mult, pentrucă rezultatele n'au 
fost atit de strălucite. De altfel, nici n'ar fi putut îi. Pentrua se 
putea trage concluzii definitive, ar fi nevoe de experiențe prelun- 
gite mulţi ani; şi publicul e de obicelu nerăbdător, 

Insă chiar dacă aceste experiențe, sau altele de acest tel, 
ar da rezultate vădite, ele cearcă numai să întirzie bătrineţea cit 
mai mult. Omenirea nu se mulțumește însă numai cu atita. Fa 
caută, pentru a-şi satisface pofita de senzaţional, rezultate vădite, 
momentane. 

Pentru aceasta e nevoe de metode care să arate limpede 
nu numai că vrista îmbătrinirii s'a mutat mal la deal pe drumul 
vieţii, ci că chiar omul bătrin poate reveni la starea înfloritoare 
a tinereţii. 

Bătrinii sînt singurii care-şi dau seama de frumuseţile tine- 
rel şi care ar da totul, chiar fericirea vieţii de apoi, ca Faust, 
pentruca să redevie tineri. 

Incercări ştiinţifice de a reveni la tinereţe s'au făcut abia 
în ultimii ani. 

Prima încercare de acest fel a făcut-o celebrul fiziolog fran- 
cez Brown-Séquard. Pornind dela ideia că viața sexuală e deter- 
minată de glandele genitale — ovariile la femei, testiculele la bär- 
baţi —el a pus bazele unui nou fel de tratament, organoterapia. 
Acest tratament a avut succese mari la unele boale, cum e cre- 
tinismul gușaţilor. In tratarea senilităţii însă, el a dat greş. 

Nu demult la Paris, medicul rus Voronof a reluat expe- 
fiențele, pe altă cale. El nu dă „bolnavului“ extracte de glande 
genitale pe cale bucală sau prin injecții, ci face o operaţie. Trans- 
plantează glanda genitală a unui om tinăr pe corpul unui bătrin. 

că „grefa“, cum se spune în chirurgie, reuşeşte, sint toate şan- 
sele ca bătrinul să se simtă întinerit. 

Explicaţia e simplă. Olanda genitală are două funcțiuni dis- 
tincte una de alta. O secreţiune externă, de care e nevoe pentru 
a se da loc concepţiunii unei vieţi nouă, dar ṣi o secreţiune internă, 
care trece de-a dreptul în sînge, şi care determină așa zisele 

H 


370 EES SAREA ROMINEASCĂ_ 


„insuşiri sexuale secundare“. Ceiace face deosebirea aparentă din- 
tre cocoş şi găină — creasta, pintenii, mindria, arţagul, şi în pri- 
mul rind atracţia către sexul cellalt-—toate aceste însuşiri sint 
datorite secreţiunii interne a glandei genitale. 

Transplantind o glandă genitală tinără şi viguroasă unui 
individ senil, acesta recapătă acele însuşir: secundare pe care le 
pierduse. Acesta este sistemul Voronof. De mai bine de un an 
de cind s'au publicat primele lui experiențe, nu s'a prea auzit 
despre rezultatele lui. 

De altfel la om, aceste experiențe sint greu de făcut pen- 
trucă nu prea găseşti vinzători de glande genitale... 

Ca să cunoaştem bine chestia, trebue să me adresăm unul 
fiziolog care s'a ocupat mai mult de partea ştiinţifică a ei. Unul 
din aceştia este Steinach, care a găsit și o metodă operativă în 
stare să scutească pe cel ce vrea să întinerească de a recurge 
la amabilul serviciu al unui june prodig de glande sexuale, 


în studiile sau experienţele sale, străin de lume şi preocupat nu- 
ewi de ştiinţa lui. Ei nu cunosc plăcerile estetice pe care le simte 
savantul cînd vede construcţia descoperirilor sale inălțindu-se din 
ce în ce mai mult spre culmile senine ale Sin! pure, lar mo- 
mentul cind poate pune coroana pe clădirea terminată, este o 


Fiziologul vienez şi-a inceput cercetările asu ra glandei ge- 
nitale în anul 1904. Intreaga sa activitate a fost stă pr inio 
interesantă broşură de către psihiatrul berlinez Dr. Magnus 
Hirschfeld, de care ne servim şi noi pentru a face cunoscută a- 
ceastă activitate, 

Inainte de dinsul se făcuseră experienţe care arătau că glanda 
genitală are pe lingă secreţiunea externă şi una internă. ştia 
că masculul de broască are proprietatea că în zilele de reprodu- 
cere i-se umflă ghiarele. Dacă broscoiul e castrat, această um- 
flare a ghiarelor nu mai are loc; dacă insă se injectează unui 
broscoiu castrat substanță de glandă genitală, tocată, dela alt 
broscoiu, fenomenul umflării ghiarelor revine, : 

ima experiență a lui Steinach a fost următoarea: El a 
injectat subt pielea unui broscoių castrat, substanța genitală a unui 
alt broscoiu în epoca de excitație sexuală. Şi a putut constata că 
acel broscoiu manifesta şi el excitație sexuală. Apoi a căutat prin- 
tre broaşte un broscoiu care, in perioada de reproducere, nu dă- 
dea semne de excitare sexuală. Injectindu-i subt piele substanţă 
genitală, acest broscoiu începu să se dea şi el la broaşte, Indife- 
renja sexuală de care suferea era deci vindecată. 

După aceia Steinach îşi puse întrebarea: pe cecale influen- 


` MINEREŢA VEȘNICĂ 371 


tează secreția internă asupra broscoiului cind il excită sexuali- 
ceşte ? Presupunind că această excitare se face pe calea siste- 
mului nervos, el făcu următoarea experienţă : Luă puţină tocătură 
de creer şi de măduva spinării dela un broscoiu in excitație sexuală 
și o injectă subt pielea unul broscoiu castrat. Rezultatul fu că a- 
cesta dădu semne de excitație sexuală. Pentru a controla expe. 
rienţa, el făcu alte injecții de probă, pe deoparte cu creer de 
broscolu în perioada de adormire sexuală, pe de alta cu tocătură 
de ficat dela un broscoiu în perioada de excitare. Nici unul din 
broscoii castraţi inje:tați astfel n'a fost influențat întru nimic în 
atitudinea sa de castrat. Rezultatul acestor experiențe a fost re- 
zumat de Steinach astfel; Glandele genitale produc, în perioada 
de reproducere, o Secrețiune internă, care se revarsă în singe şi 
influenţează sistemul nervos central, „erotizindu-l*. 


r 


După aceia Steinach incepu o serie de experiențe asupra 
şobolanilor. A constatat că şobolanii castraţi de mici, râmin pănă 
la bătrineţe cu însuşirile sexuale in stadiul de pui. Dacă insă, după 
castrare, el grefa glanda sexuală undeva pe corpul şobolanului, 
indiferent unde, atunci acesta se dezvolta complect. 

Complectind aceste experienţe, Steinach a descoperit un fapt 
important. El a ucis astfel de şobolani şi a examinat la micros- 
cop glanda genitală grefată şi crescută aiurea pe corp. Astfel 
s'a putut constata că acea parte a glandei, care producea secre- 
țiunea externă, sperma, era complect atrofiată, pe cind substanţa 
interstiţială se dezvoltase mai mult decit normal. Prin aceasta s'a 
dovedit, cum am arătat mai sus, că glanda genitală are două 
funcțiuni cu totul deosebite, indeplinite de părţi diferite ale ei. 

Partea care produce secreția internă şi care provoacă in- 
suşirile sexuale secundare a fost numită de Steinach glanda pu- 
bertăţii, pentrucă aceste însuşiri les la iveala pe vremea puber- 
tăţii. Această glandă a pubertăţii se găseşte şi la femele. Ovarul 
e şi el compus din două părţi, una cu secreţiune externă, ovulul, 
şi alta cu secreţiune internă, care dă animalului caracterul lui 
general specific de femelă, 

Dela Inceput, Steinach a observat că animalele cu glanda 
pubertăţii dezvoltată au şi instinctul sexual dezvoltat. Astfel unii 
şobolani de ai lui reușeau să forţeze la dragoste şobolancele chiar 
şi în afară de vremea lăsată de natură pentru aceasta, adică de 
vremea „căldurilor“, lucru pe care şobolanii normali nu-l fac nici- 
odată. Examenul microscopie arâta intotdeauna că şobolanii de 
această categorie aveau glanda pubertăţii excesiv de dezvoltată. 
De aici a dedus el mai tirziu că această glandă poate fi uzată 
pentru întinerire. Dar am spus că vom urmări în mod cronologic 
activitatea lui; de aceia lăsăm chestia aceasta pentru mai tirziu. 

După ce a descoperit glanda pubertăţii, Steinach si-a pus 
intrebarea: secreţunea externă a glandei genitale este deosebită 


372 VIAŢA _ROMINEASCA : 


după sex [ovulele la femele, sperma la masculi). Dar secreţiunea 
internă a glandei pubertăţii este aceiaşi la ambele sexe, sau se 
deosebeşte la femele și masculi ? 

Pentru a rezolva această chestie, el şi-a spus că dacă se- 
creţiunea internă este acelaşi la ambele sexe, atunci ar fi indife- 
rent dacă unui pui de orice animal, castrat, i-ar implanta un o- 
var Sau un testicul. În ambele cazuri puiul mascul castrat ar 
trebui să devie un mascul complect. Daca însă secrețiunea are 
un caracter specific sexului, atunci ar trebui ca. implantind urs 
ovar unui pu' mascul casirat. să obţii insuşiri sexuale feminine 
şi viceversa. Prin urmare în cazul acesta sar putea feminiza un 
animal mascul şi gar putea masculiniza o femelă, bine-înţeles că 
numai in ce priveşte caracterele sexuale secundare, 

Nenumărate experienţe in acest gen, făcute de Steinach, au 
dovedit că în realitate lucrul e posibil, deci că şi secreţiunea in- 
ternă este deosebită la cele două sexe. Masculi castraţi de mici, 
pe care au fost grefate ovare, prezintă toate caracterele de femela. 

Mamelele cresc ca la femele, uneori mai mult. Unii masculi 
ovarizaţi produc chiar lapte. Dindu-li-se pui, aceştia incep să sugă, 
iar doicile masculine îi primesc, și denotă tot atita răbdare şia- 
tenţie la alăptat caşi nişte mame adevărate, Ei nu se deosebesc 
prin nimic de o mamă iubitoare care-şi alăptează puii şi-l ingri- 
jeşte cu devotament. 

Chiar instinctul sexual e feminizat; ei nu urmăresc nicio- 
dată femelele. Din contra sînt urmăriţi de masculii normali caşi 
cum ar fi femele, într'un cuvint sint, după expresia lui Steinach, 
erotizaţi temeeşte 

ot aşa au reuşit și experiențele de masculinizare a feme- 
lelor. Femelele tinere castrate, pe care au fost grefate testicule, 
au întâțişarea de masculi normali. Ele capătă un instinct sexual 
masculin, urmăresc femelele cu pasiune, răminind reci faţă de 
masculii normali, adică sint erotizate bărbâteşte. 

Aceste experienţe, făcute pentru prima oară de Steinach, 
au fost controlate de alți savanţi şi rezultatele acestuia au fost 
confirmate. Astfel pofesorul Brandes din Dresda a făcut experienţe 
analoage la animale superioare, la cerbi. FI a extirpat testiculeje 
unui cerb şi le-a implantat unei căprioare, şi in acelaşi timp a 
estirpat ovarul căprioarei, gretindu-i pe cerb. Efectul a fost că 
fosta căprioară a căpătat coarne, un „măr al lui Adam“ foarte 
pronunţat şi a început să facă curte celorlalte căprioare. Din con- 
tra, fostului cerb nu-i crescură coarne, mărul lui Adam i-a rā- 
mas nedezvoltat, şi i-au crescut mamelele. 

Din nenorocire. Brandes nu şi-a putut continua interesan- 
tele lui experiențe. EI a dat de pudicitatea ipocrită a unei „so- 
cletăţi de moralizare“, care a stăruit la autorităţi şi a obţinut ca 
aceste experiențe să fie interzise, ca imorale. 

Dar Steinach este austriac, la Viena el a putut să-şi con- 
tinue experienţele, din zi în zi mai interesante, 


TINEREŢA VEŞNICĂ 373 
A A 373 


Hermafroditismul, Homosexualitatea. Castrarea. Ac- 
tivarea glandei pubertății. — Am văzut că Steinach a putut 
„din baiat să facă fata“, bine-inţeles la animale. Pentru a se 
convinge definitiv că teoriile sale sint exacte, el a cercat să creeze 
şi hermafrodiţi. ŞI a reușit și în această privinţă. 

A luat nişte pul de cobai masculi şi i-a castrat. Peste citva 
timp le-a altoit un ovar şi un testicul în acelaşi timp. În cazurile 
în care ambele altoaie au prins, ambele glande ale pubertăţii s'au 
dezvoltat şi animalele prezentau caractere specifice ambelor sexe. 
Ele aveau momente în care predomina instinctul sexual masculin 
şi alte momente in care predomina instinctul sexual feminin. Fä- 
cind autopsia acestor animale, s'a putut constata la microscop 
că totdeauna cind predomina un instinct sexual, glanda respectivă 
a pubertăţii era mai dezvoltată decit aceia de celalt sex, 

Prin aceasta s'a adus explicaţia experimentală a fenome= 
nului, cunoscut de psihiatri, că există unii oameni care suferă de 
„hermafroditism psihic“, adică oameni care uneori au instincte 
sexuale normale, iar alte ori au tendințe pronunţate de homo- 
sexualitate, 

Steinach spune: „Homosexualitatea este explicabilă prin e- 
xistenţa unei glande de Dubertate hermatrodita. Dacă luăm ca 
exemplu un testicul în aparență normal, dar cu o glandă de pu- 
bertate hermafrodită, celulele masculine mai bine dezvoltate Inā- 
buşe acţiunea celulelor feminine ale glandei de pubertate, aşa 
că reese caracterul sexual masculin cu toate însuşirile sale cor- 
porale. Dacă iasă mai tirziu, dintr'un motiv oarecare, celulele 
masculine dau înapoi şi funcțiunea lor secretorică încetează, atunci 
celulele feminine sînt activate în funcţia “lor. În cazul acesta, se 
poate intimpla să se dezvolte unele caractere trupeşti feminine, 
cum ar fi creşterea mamelelor, sau se poate ca numai sistemul 
nervos central să tie influențat şi homosexualitatea sá iasă la 
iveala“, 

Această teorie a fost dezvoltată, cu mult inainte, de psihia- 
trul dr. Magnus Hirschfeld din Berlin. Acesta şi-a stabilit insă 
teoria numai pe baze clinice şi a fost mult combătut, Abia ex- 
periențele lui Steinach au dovedit exactitatea acestor teorii. De 
aceia d-rul Hirschfeld este unul din admiratorii cel mai fervenţi 
ai lui Steinach şi a contribuit mult la popularizarea experienţe- 
lor acestuia, 

Teoria lui Hirschfeld, strălucit confirmată prin experiențele 
lui Steinach, a avut şi efecte practice. Făcind autopsia cadavre= 
lor umor oameni, care în viaţă engen rapeste m en EEE 
descoperit la microscop că glanda lor de puver prezinta 
mele caractere deosebite de a glandelor de pubertate masculine 
şi asemănătoare acelora din ovare. Aceasta a fost dovada evi- 
denta că homosexualitatea nu e un obiceiu, care trebue pedep- 
sit de codul penal, ci o boală avind ca bază o anomalie anato- 
mică. lar cînd s'a prezentat un bărbat suferind de homosexualitate, 
gata de orice sacrificii pentru a scâpa de această boală, el La 


374 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


ropus o operaţie, pe care a făcut-o d-rul Lichtenstern din Viena, 
Dmi a fost deplin vindecat de boala lui. 

lată cum s'a făcut operaţia. Extirpindu-se o glandă geni- 
tală sănătoasă a unui bărbat, pentrucă era încarcerat in stinghie, 
ea a fost altoită în mușchiul abdominal al homosexualului. Peste 
citeva săptămini, acesta incepu să piardă atit înfăţişarea femi- 
nină a corpului, cit şi instinctele homosexuale, de care altfel nu 
se putea dezbăra. 

S'au mai făcut şi alte operaţii de acestea. Nu toate au avut 
un rezultat atit de strălucit, în genere pentrucă glanda ge- 
nitală întrebuințată la altoire nu mai era perfect viabilă, 

Nu numai homosexualitatea a fost tratată astfel, ci şi efec- 
tele castrării. In Austria şi Germania nu există castraţi voluntari, 
ca la noi birjarii „muscali“, 

Dar există castraţi din alte motive. Sint unii care au sufe- 
rit de tuberculoză genitală, alții care au fost răniți în războiu, 
Toţi aceştia, vrind să scape de efectele vizibile ale castrării, au 
cerut să li se facă operaţia de implantare a unei glande străine. 
Succesele au fost strălucite, 

După aceste experiențe, Steinach şi-a pus întrebarea dacă 
nu cumva s'ar găsi mijlocul să se activeze funcția glandelor de 
pubertate, de oarece s'a văzut că ele Sint acelea care imprimă 
animalului caracterele sexului său. S'a constatat că razele Röntgen 
au proprietatea să distrugă partea din glandele genitale care pro- 
duce secrețiunea internă; în schimb insă ele dau un mare imbold 
glandei de pubertate, care se desvoltă de minune subt influența lor. 

Expunind deci glandele genitale razelor X, el a obținut o 
creştere a glandelor pubertăţii, ceiace aducea după sine şi o creş- 
tere a funcţiunii acestei glande, sau dupa expresia lui, o supra- 
masculinizare şi o supra-feminizare a animalelor şi... a oa- 
menilor. 

Că lucrul acesta este posibil, s'a dovedit tot prin expe- 
rienţe ` a luat şobolani castraţi şi le-a implantat o cantitate mică 
de glande de pubertate, apoi, la diverse intervale, alte cantităţi. 
Rezultatul a fost că maturitatea sexuală creştea in raport direct 


asupra glandei de pubertate. „O dezvoltare a acestei glande a- 
duce după sine dezvoltarea caracterelor sexuale, trupești şi su- 
fleteşti, iar aceasta aduce după sine tinerețea vinjoasă și matu- 
ritatea ; atrofierea acestor fenomene este caracteristică bâtrineţei. 


butele tinereţii prin v vifiarea glandei de pubertate imbătrinite > 
La această intrebare Steinach a căutat să răspundă de a- 
semenea prin experienţe. 


TINEREŢA VEȘNICĂ 375 
e EE S o 3m5 


Operația de întinerire la animale.— Pentru a cerceta 
dacă vivifiarea glandei de pubertate aduce după sine întinerirea, 
Steinach a făcut numeroase experienţe la șobolani. 

Imbătrinirea acestora incepe, de obiceiu, în luna 27-a a 
vieţii. 

: Semnele bătrineţii sint: scăderea greutăţii, pierderea păru- 
lui în anumite părţi ale corpului, organele genitale se atrotiază ; 
şobolanul bătrin abia se mişcă, nu se joacă, nu se curăță, nu se 
ia la bătae cu camarazii lui, nu se apără cind ei îl atacă, doarme 
mult şi minincă puţin. 

Lë de e au fost operați după o metodă indicată 
dinainte de Ancel şi Bovin. S'a fâcut o ligatură a canalului de- 
ferent între testicul şi epididimă. Prin aceasta, partea testiculului 
cu secreţiune externă ne mai putind funcționa, se atrofiază. In 
schimb partea cealaltă, glanda pubertăţii, se dezvoltă cu atit 
mai mult. i 

Puţine săptămini după această operaţie, animalul incepe 
să se schimbe complect. Pârul reapare unde căzuse, organele geni- 
tale se dezvoltă din nou, şobolanii capâtă din nou poltă de viaţă, 
incep să se joace cu doamnele şobolance, se jau la bătae cu con- 
curenţii, redevin cocheţi, se curăţă, incep din nou să minince cu 

oftă, etc, etc.. 

r Pe cind şobolanii neoperați se duc pe lumea cealaltă în 
luna a 27-a, a 28-a, foarte rar in a 29-a a vieţii, camarazii lor 
care trecuseră pe la măsuţa de operaţie a lui Steinach, trăiau, 
in medie, 35 de luni. In acest interval ei aveau şi o activitate 
sexuală normală, 

n Bine-ințeles însă că amorul lor nu putea să dee roade. Era 
un amor ideal după concepţia neo-maltuzianilor de specie umană. 

Le procura toate plăcerile, fără să aibă a se teme de cãu- 
tarea paternității, 

Spiritul iile şi răutăcios al lui Steinach a căutat să le 
ia însă acest avantaj preţios. El a jucat o festă unui şobolan bă- 
trin. l-a făcut ligatura unui singur canal deferent. In elul acesta 
şobolanul a fost intinerit ; în acelaşi timp o glandă genitala rå- 
minindu-i neatinsă, el a putut produce şi săminţa necesară. După 
aceia șobolanul a fost inchis într'o cuşcă cu o şobolancă. În cu- 
rind "e intinerit şi peste citeva săptâmini şobolanca a dat naş- 

D pui deodată. 
ki Ka analoage au fost făcute şi cu şobolancele. După 
cum moşnegii şobolani au redevenit tineri, tot așa şi babele ṣọ- 
bolance au început să facă o vie concurenţă colegelor lor tinere. 

La şobolance operaţia nu s'a putut face ca la șobolani, pen- 
trucă ovarele n'au un canal ca testiculele. De aceia la femele s'a 
căutat să se ajungă la acelaşi rezultat cu ajutorul razelor X. Su- 
punindu-le acţiunii acestor raze, partea din ovare care produce 
secreţiunea externă a fost atrofiată, iar partea numită glandă a 
pubertăţii s'a dezvoltat, rełntinerind pe proprietarele lor. 

De unde Înainte ele erau greoaie, nu mai aveau de loc in- 
stinctul sexual, nu exercitau nici o atracţie asupra masculilor şi 


375 VIAŢA ROMINEASCĂ 
SE 


aveau uterul atrofiat, după tratamentul cu razele X redeveneau 
zburdalnice, incepeau să se dee din nou la şobolani şi făceau 
dragoste. O astfel de şobolancă, care din cauza bătrineţei nu 
mai făcuse pui de zece luni, a dat naştere, după întinerirea ar- 
tificială, la 4 şobolănuţi durdulii, pe care La alăptat apoi sin- 
gură, le-a clădit un cuib şi i-a crescut ca orice matroană şobo- 
lancă ce se res X 

Toate aceste experiențe se cetesc foarte uşor. Pentru cel ce 
le-a făcut, ele au însemnat ani întregi de muncă grea, istovitoare 
şi costisitoare. Să nu uităm că a fost nevoe de multe experienţe 
nereuşite, pănă se ajungea la una reuşită, că de multeori orga- 
nele implantate nu prindeau, că multe animale nu rezistau nar- 
cozei sau operaţiei. Cu atit mai mult trebue să admirăm stăruința 
şi zelul cercetătorului. 

n ultimele experiențe descrise, Steinach a tras o concluzie: 
vivifiarea experimentală a glandei de pubertate atrage după sine, 
atit la mascul, cit şi la femelă, intinerirea complectă, ducînd pănă 
la fecunditate. 

Bine-înţeles că această concluzie nu atrage după sine, pe 
aceia că şi viaţa se prelungeşte, La şobolani el a remarcat în a- 
devăr o prelungire. Dar Steinach, foarte prevăzător, şi în dorinţa 
să nu avanseze nimic ce nu se poate dovedi, spune că nu poate 
generaliza nimic, Nimeni nu ştie dinainte cît de lungă ar fi fost 
viața unui individ, deci nu se poate afirma cu siguranță câ ea a 
fost prelungită. 

Numai după sute şi mii de experiențe, dacă s'ar dovedi că 
toate animalele operate trăese mai mult decit cele neoperate, sar 
putea afirma cu siguranţă că operaţia le-a prelungit viaţa. 

Pe de altă parte este însă la mintea omului că un animal 
decrepit, fără poftă de mincare, somnolent, care la un moment 
dat devine vioiu, ager şi reincepe să minince cu poftă, a ciş- 
tigat citeva luni de viaţă, 

In orice caz, în această privinţă mai sint multe cercetări de 
făcut. Steinach însuși indică problemele ce sint de rezolvat, dind 
astfel subiecte interesante de cercetări savanților ce ar vrea să 
se ocupe de ele. Aşa va trebui să se cerceteze intrucit, prin bä- 
trinețe, organele şi țesuturile au degenerat şi întrucit o regene- 
rare mai e posibilă. Se ştie că bătrinețea e în strinsă legătură 
cu arterioscleroza, adică cu îngroşarea și calcificarea arterelor. 
Este această arterioscleroză cauza sau efectul îmbătrinirii ? Şi 
intrucit o arteră îngroșată, cu păreţii plini de calc, poate rede- 
veni mlădioasă ? K 

lată atitea întrebări la care va trebui să se răspundă. O 
mare doză de probabilitate are teoria că un organ atrofiat com- 


Gier: întineririi nu ar putea avea efect decit dacă s'ar face 
mp, înainte ca senilitatea să-şi fi arătat efectele. 
Aceste chestiuni vor putea fi dezvoltate abia după ce se 
va face un număr însemnat de experiențe şi asupra oamenilor. 
Inceputul şi în această privință l-a făcut tot Steinach. 


TINEREŢA VEŞNICĂ 377 
WEEN 


Operația de întinerire la oameni.—Concluzie. — Ex- 
perlenţele făcute de Steinach asupra oamenilor sint asemânătoare 
celora făcute asupra şobolanilor, In cartea pe care a publicat-o acum un 
an, el descrie trei cazuri Operate pănă atunci; într'o discuţie care 
a avut loc la societatea de biologie din Viena în lanuarie 1921, 
el a comunicat că a ajuns la vre-o douăzeci de cazuri operate. 

Aci vom arăta numai primele trei cazuri, asupra cărora a- 
vem date complecte. Cei trei operaţi n'au fost puşi pe masa de 
operaţie în vederea îintineririi. In cazul acesta s'ar fi putut 
bânui că avem efectul sugestiei. Ei au fost operaţi pentru alte 
motive şi, fără ca el să ştie, li s'a făcut şi operaţia de intine- 
rire. Această operaţie a constat în toate cazurile, în ligatura ca- 
nalului deferent,—o operaţie simplă, de citeva minute. Efectul 
ligaturii este atrofia acelei părţi a testiculului care produce lichi- 
dul seminal, şi dezvoltarea pârtii celeilalte, numită de unii autori 
glanda interstițială, iar de Steinach glanda pubertăţii, 

Cum Steinach nu-i chirurg de oameni, el şi-a asigurat con- 
cursul unul cunoscut chirurg vienez, doctorul Lichtenstern, docent 
universitar, fost asistent al profesorului Zvekerkandi, destul de 
cunoscut şi la noi în ţară, mai ales de către foştii clienţi ai aces- 
tuia din urmă, 

Primul caz este un moşneag de 71 de ani, care suferea, 
de citiva ani, de senilitate şi arterioseleroză, El se plingea de a- 
meţeli, astmā, slăbiciune de inimă, oboseală. De 8 ani nu mai 
avea nici o excitație sexuală. După operaţie el începu să se simtă 
mai voinic, mai ager, făcea primblări lungi fără să obosească și, 
Spre deosebita lui satisfacție, putu să constate o reinviere a iri- 
tabilităţii sexuale, 

În cazul al doilea operaţia s'a făcut asupra unui bătrin de 
de ani, care de cinci anl se plagiá de bätrînețe, melancolie 
slăbiciune extrema. După operație, el ee simţi ca „reinoit*, 

Set vesel, cîştigă în greutate, putu reincepe să muncească şi, 
ca şi cel dintălu, avu plăcerea să salute revenirea instinctului 
sexual. 

Cazul al treilea este al unui lucrător de 44 de ani suferind 
de senilitate precoce. Inaintea operaţiei el era slab, cu muscula- 
tura moale, cu zbircituri pe obraz, incapabil de orice muncă, im- 
potent. Trei luni după operaţie, acelaşi individ nu mai era de Te- 
cunoscut. El redeveni zdravän, nu mai avea zbircituri, ciştigă în 
greutate 12 kilograme şi, ca să arăte binefăcărorilor lui cit de 
voinic se simte, luă in spinare, în prezenţa lor, un sac în greu- 
tate de 100 kilograme şi se KS a a D acelaşi timp le a- 

cunoştinţă că impotența i-a dispărut. 
e ag ci nici unul din ei nu ştia că i s'a făcut o o- 
peraţie specială; ei veniseră la spital pentru alte motive şi a- 
nume : unul pentru hernie, unul pentru un abces şi unul pentru 
hipertrofia prostatei. Prin urmare nu putea fi vorba de sugestie. 

Desigur că din trei cazuri nu se pot trage concluzii defini- 
tive, şi Steinach a fost cel dintăiu care a recunoscut aceasta. Ba 


378 VIAȚA ROMINEASCĂ 


există chiar un motiv să credem câ trebue să fim foarte scep- 


tici. Operația aceasta simplă, ligatura canalului seminal, s'a mai 


făcut, pentru alte motive, şi înaintea lui Steinach, 

Acest canal trece foarte aproape de organul numit prostată, 
in cazurile de hipertrofie a prostatei, se face o operație destul de 
grea : extirparea acestui organ. ŞI adesea se întîmplă ca cu oca- 
zia extirpării să fie nevoe să se extirpe şi o porţiune din canalul 
seminal, în care caz capătul acestui canal trebue legat. Or, nici 
un chirurg n'a observat până acuma ca această ligatură să fi 
adus ca efect neașteptat întinerirea. Steinach crede însă că mulţi 
din aceşti operaţi sint întineriţi. Dacă nu s'a remarcat acest fe- 
nomen, cauza e că nimeni nu s'a gîndit la aşa ceva, şi fenome- 
nele de intinerire au fost considerate ca efecte salutare ale însă- 
nătoşirii, ca o consecință a salvării bolnavului de întregul cor- 
tegiu de neplăceri produs de hipertrofia prostatei. 

La femei Operația nu se poate face aşa cum se fact la bär- 
baţi. ȘI la ele există însă posibilitatea ca partea ovarului care 


produce secreția externă, să fie adusă la atrofie, pentruca d 


de pubertate să se dezvolte. Aceasta se face prin razele 


ȘI în această privință s'au adus obiecţii de acelaşi natură: 


ca cea de mai sus. Tratamentul ovarelor cu razele Röntgen s'a 
făcut de multe ori până acuma, din alte motive. Tumorile ute- 
rine au fost tratate astfel. In special tratamentul fibroamelor prin 
razele X a luat în ultimii ani o mare dezvoltare. 

Se ştie că în cele mai multe cazuri fibroame mari, care pro- 
duceau uneori hemoragii profuse, se vindecau singure cind fe- 
meile intrau în epoca numită climacteriv. Or, s'a constatat că o- 
varele femeilor tratate cu razele X, se atrofiau în porțiunile care 
produc ovulele, femeia perdea menstruaţia, adică i se provoca un 
climacteriu precoce şi fibroamele se vindecau. De acela în ultimii 
ani operaţia de fibrom se făcea din ce în ce mai rar, fiind în- 
locuită prin tratamentul cu razele X. 

Şi atunci s'a pus intrebarea: de ce nu s'a remarcat că fe- 
meile tratate astfel au întinerit? Răspunsul e acelaşi de mai sus. 
S'a observat adesa că după tratamentul radiologic al fibroame- 
lor femeile gau în greutate, Starea lor generală se ameliora, 
ele arătau mai tinere şi mai voinice, Dar totdeauna s'a crezut că 
acestea sint efectele vindecării de fibrom și nu ale activării glan- 
dei pubertăţii. 

P Corteta la spitale în folle de observație ale femeilor astfel. 
tratate în ultimii ani, s'a găsit des observată această ameliorare ; 
în unele cazuri erau trecute chiar cuvintele „bolnava pare înti- 
nerită“, Dar nimănul nu l-a trecut prin gind că e vorba de alt- 
ceva decit de efectele vindecării de fibrom. 


Am expus pe scurt, calea pe care a urmat-o savantul vie- 
nez pentru a ajunge dela nişte simple experienţe de control asu- 
pra funcțiuni glandelor genitale, la ideia mare a intineririi arti- 
ficiale, tă de omenire de cind exisță ea. Chestiunea e departe: 


{L TINEREŢA VEŞNICĂ 37% 


de a fi rezolvată, mai ales în ce priveşte efectele ei practice a- 
supra vieţii omeneşti. Dar aceasta este soarta descoperirilor mari. 


divină, aruncă sămința unei idei mari, zeci şi sute de cercetători, 
eg apis după el o muncă de robi, pentruca ea să-şi dee 
cate roadele. 


Dr. Gr. Graur 


Post scriptum 
După cincisprezece luni 


Articolul de mai sus a fost scris în lanuarie 1921. Din di- 
verse împrejurări a rămas nepublicat până azi, După această tre- 
cere de vreme, el are insă nevoe de o complectare. Ce s'a făcut 
în acest interval! ? Doveditu-s'au indreptăţite frumoasele speranţe ? 
Putem astăzi să ne indreptăm către făcătorul de minuni Steinach 
pentru a fi întineriţi, după ce Chronos ne-a blagoslovit cu daru- 
rile-i nedorite ? 

Râspunsul şi-l poate da ori cine, gindindu- se la tăcerea care 
înconjoară în ultimul timp descoperirea dela Viena. 

După o perioadă de proslăvire generală, astăzi aproape că 
el GC mai vorbeşte de întinerirea forțată, dacă putem s'o numim 
astfel, 

In cercurile ştiinţifice s'au găsit dela început adversari ai 
teoriilor lui Steinach. In revista germană „Ergebnisse der Ana- 
tomie und Entwicklungsgeschichte: vol, 33, a apărut anul trecut 
o foarte documentată lucrare a d-rului Stieve, docent de anato- 
mie la universitatea din Lipsca, prin care noua învăţătură era 
combătută cu toată hotărirea. 

Stieve recunoaşte, ca toţi autorii de altfel, că glandele ge- 
nitale pe lingă secreţiunea externă a celulelor generatoare mai 
au e 0 secreţiune internă, care influențează mult dezvoltarea or- 
ganismului şi produce caracterele sexuale secundare. În această 
privință nu există deosebire de păreri. 

ar pe cind Steinach şi şcoala lui cred că glanda genitală 
este compusă din două părţi cu totul deosebite, fară nici o le- 
gătură între ele, Stieve arată pe baza a numeroase cercetări pro- 
prii şi ale altora, că între cele două părți ale glandei genitale 
este o legătură intimă, că glanda interstițială nu are o funcţie 
proprie, ci dă numai un ajutor la producerea spermei. 

Doctorul Plato, studiind de aproape chestiunea, ajunge la con- 
cluzia că celulele interstiţiale produc grăsimea necesară nutri- 
tlunii spermatozoizilor. 

Numeroşi autori au păreri analoage. Astfel Kyrle crede că 
glanda pubertăţii este un organ ajutător nutritiv pentru partea 
generatoare a glandei genitale, de oarece atunci cind aceasta din 


280 VIAŢA ROMINEASCA 
RE 2 EES 


urmă este vătămată, glanda pubertăţii se dezvoltă, pentru a da 
Înapoi cind vătămarea a fost reparată, 
S'au adus numeroase exemple pentru a dovedi acest lucru, 
stfel e cazul unui copil de A ani, mort de tuberculoză, la care 
Sau găsit glandele genitale atrofiate ` numai într'o porţiune în 
care glanda pubertăţii era păstrată, s'a găsit şi glanda genera- 
toare in stare normală, 

In genere, creșterea glandei pubertăţii este considerată de 
aceşti autori ca „o tendință reparatorie a organului“, care apare 
atunci cînd gianda genitală este vătămată, cu scopul de a pro- 
duce elementele necesare acestei reparaţii. Numai atunci cînd vä- 
tămarea este ireparabilă, glanda pubertăţii degenerează și ea, 

Glanda pubertăţii nu are ca funcţiune secreţiunea internă, 
cum pretinde Steinach, ci numai repararea țesutului epitelial. 

Dovezile ce se aduc în acest sens sint nenumărate şi nu 
pot fi reproduse aci. Volu releva că nu sint numai dovezi nouă, 
ci şi foarte cunoscute dinainte. Astfel Incă in 1905 Voinov sus- 
ținea că glanda interstițiala este un țesut ocrotitor al glandei 
genitale. 

Adversarii lui Steinach susțin deci că secreţiunea Internă a 
glandelor genitale este produsă tot de partea generativă a gtan- 
dei, caşi cea externă, 

S'ar părea că diferența nu este mare. În realitate, din punct 
de vedere fiziologic wer este în adevâr indiferent. Dar din 
punctul de vedere al folosului practic, între cele două teorii este 
© deosebire fundamentală. Intregul edificiu măreț al întineririi ar- 
tificiale se prăbuşeşte, dacă secreţiunea internă este produsă de 
partea generativă şi nu de cea interstițială a glandei genitale. 

Cum se explică insă rezultatele frumoase obţinute de Stei- 
nach, dacă teoria lui nu este exactă ? 

lată cum: ln primul rind nimeni nu neagă acele rezultate ; 
ele sint insă altfel explicate, 

După teoria adversarilor lui Steinach, secrețiunea internă a 
glandei genitale este produsă tot de partea ei generativă, prin 
resorbţiunea spermatozoizilor. 

ind individul se află într'o perioadă de intensă viaţă 
sexuală, el produce o cantitate mare de spermă, din care o parte 
însemnată se resoarbe. Mai tirziu individul trecind în perioada de 
decrepitudine, el produce o cantitate mică de spermă, un numâr 
neinsemnat de spermatozoizi, 

Prin operaţia Steinach, adică prin ligatura canalului defe- 
rent, se provoacă o stază a lichidului produs, care la rindul ei 
dă loc prin presiune, unei atrofii a epiteliului, o parte a sperma- 
tozoizilor se resoarbe, trece în singe şi produce astfel o excitare 
a instinctului sexual, Această excitare poate da loc chiar la o 
regenerare a epiteliului; care se face cu ajutorul celulelor inter- 
stițiale. 


Dar această regenerare nu poate H durabilă. Pentru un 
scurt timp, reinvierea instinctului sexual produce o perturbare 


—————————PMEREȚA Ve 35? 


atit de mare in organism, încit dă impresia unei întineriri. Dar 
organele uzate ale individului senil nu sint capabile de o viaţă 
mai intensă ; excitarea deosebită la care ele sint supuse produce 
o uzare şi mai repede a lor; decăderea, mai pronunțată tacă, 
pir. apni re a anane de excitație. 

zurile expuse teinach sint numai în a intinerit 

Stieve discută cele 3 cazuri pe care ae pateu i mai pură 

In toate trei e vorba de bolnavi care aveau mult de suferit 
ER Been altul un abzes testicular, al treilea hipertrotia 
pros 1 

Se pune intrebarea dacă îndreptarea stării generale nu a 
fost cauzată de vindecarea de boală, mai mult decit de ligatura 
canalului deferent. 

De aci rezultă că operaţia lui Steinach poate să aibă pentru 
moment un rezultat frumos; curind insă ea aduce după sine o 
decădere grozavă a puterilor, slăbiciunea trupească şi intelectuală, 
ba chiar să grăbească moartea, 

De aceia mulţi autori s'au pronunţat contra operaţiei lui 
Steinach, Unul din ei este Harms, care are meritul de a fi au- 
torul operației lui Steinach, El este primul care a făcut, inaintea 
lui Steinach, experienţa de intinerire, ce-i drept numai la animale. 
ŞI cu autoritatea lui de posesor al priorităţii acestei idei, el arată 
că se pot face astfel de experiențe ştiinţifice la animale, dar nu 
la oameni. 

El a găsit şi explicaţia relelor efecte ale intineririi. Orga- 
nizmul bătrin nu mai poate prelucra cantitatea de alimente ne- 
cesară pentru a compensa pierderile produse de nişte glande ge- 
nitaie in funcţiune intensă. Sforţarea pe care totuşi o face în acest 
sens, nu poate da naştere decit unei extenuări repezi, care duce 
la o moarte și mai repede. 

Sînt numeroşi autori care aduc astfel de critici teoriilor lui 
Steinach. 

Godard şi Simmonds, Tiedje, Benda, Sternberg, Romeis, K. 
Mendel, au repetat experiențele lui Steinach ajungînd la concluzii 
contrare alor lui. Este interesant cazul citat de Mendel : un in- 
divid cu senilitate precoce, care după operaţie a prezintat grave 
turburări psichice. În schimb Peter Schmidt publică unele cazuri 
cu rezultate bune. 

Intre cercetătorii care au controlat lucrările lui Steinach este 
unul care prezintă pentru noi ua interes deosebit: d, prof. G, 
Marinescu. 

Savantul nostru neurolog s'a folosit de reacţiunea peroxi- 
dazelor pentru a cerceta dacă celulele interstiţiale şi cele gene- 
ratrice ale glandei genitale sint două organe deosebite şi a con- 
statat că ele se deosebesc esenţial între ele. Din acest punct de- 
vedere, d-sa confirmă teoria mai veche a lui Ancel şi Bonin, 
complectată apoi de Steinach, după care cele două părți sint in- 
dependente una de alta, 

De asemenea reacţiunea peroxidazelor caracteristică celulelor 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


interstiţiale, este mai intensă după ligatura canalului deferent sau 
după tratamentul cu razele X, lucru dovedit prin experiențe 
asupra cotoilor, 

In schimb lasă, experiențele de intinerire la oameni, făcute 
de d-sa, par a confirma mai curind obiecțţiunile lui Stieve, decit 
afirmările lui Steinach. 

După indicaţiile d-lui profesor Marinescu, trei indivizi au 
fost operaţi de d. dr. Topa. 

Au fost aleşi doi bolnavi de maladia lui Parkinson (para, 
lizie agitantă, boală considerată ca senilitate precoce) şi unul de 
tabes. La toți trei s'a constatat o evidentă creştere a excitaţiei 
sexuale şi o creştere a forței fizice, dar numai pentru un timp 
scurt. După două luni ei au revenit la starea dinainte, aşa că 
Marinescu este foarte sceptic asupra importanţei descoperirii lui 
Steinach. 

Lucrul acesta nu este de mirare şi d. profesor Marinescu, 
care are multe lucrări originale, de valoare, asupra senilităţii, 
explică foarte limpede că aceasta comportă mari schimbări in 
chimismul celular, în starea coloidal a celulelor şi în activitatea 
fermenţilor, mai ales a celor oxidanţi. Or, fenomenele biologice 
sint nereversibile, prin urmare o celulă imbătrinită nu mai poate 
fi reintinerită prin mijloace artificiale, 

Lucrul acesta este adevărat mal ales pentru celulele dife- 
renţiate, cum sint acelea ale sistemului nervos. Vedem deci că şi 
după d. profesor Marinescu reintinerirea este o himeră. 

Speranţele mari care s'au pus în descoperirea lui Steinach 
şi care au produs entuziasmul de anul trecut sint deșarte. 

Maăinte de a termina, mai adaog că dacă lucrările lui Stei- 
nach m'au dat rezultatele sperate, aceasta nu înseamnă că ele 
n'an nici o valoare. 

Ele işi au importanța lor mare, pentrucă au lămurit multe 
puncte obscure din viaţa sexuală şi au dat imbold pentru unele 
descoperiri de valoare, în legătură indirectă cu ele. 

Vom rezuma aci o lucrare de acest fel, 

Haberlandt din Innsbruck publică în Pflâgers Archiv f. d. 
ges. Physiologie un interesant articol despre „sterilizarea hermonală 
a animalelor femele“, in care spune următoarele: 

În timpul gravidităţii se observă o dezvoltare deosebită a 
țesutului interstiţial (Wallart, Seitz, Fr, Cohn). S'a admis că acest 
țesut îndeplineşte, în timpul xravidităţii, funcțiunea de restringere 
a vieţii sexuale în acest timp, manifestată prin incetarea men- 
struaţiei. După Steinach, țesutul interstițial este acela care se dez- 
voltă în ovarele transplantate. 

Pornind de aci, Haberlandt şi-a spus că s'ar putea impiedica 
ovulaţia la animale, grefindu-le ovare de animale gravide. El a 
grefat pe iepuri femele ovare de iepuroaice gravide şi a obținut 
in realitate o sterilizare a lor pe cit-va luni, 

Haberlandt deduce de aci că s'ar putea aplica această me- 
todă în medicina practică, pentru a impiedica graviditatea la 


m TINEREŢA VEŞNICĂ 383 

a pi a ai i RR 
femei normale. Pentru aceasta ar trebui să se facă femeilor, care 
nu vor să aibă copii, injecții cu extracte de ovare de femele gra- 


vide, ori poate chiar ar fi de ajuns să li se dee tablete din astfel 
de ovare. 


cu braţele deschise. 

Haberlandt îşi continuă experiențele in acest sens: dacă ee 
Vor avea succes, desigur că metoda Sa se va răspindi repede. 
In modul acesta, dacă experiențele lui Steinach nu vor duce, 
drect, la prelungirea vieţii, ele ne vor procura indirect o metodă 
de impiedicare a unor vieţi nedorite, 


Dr. G. 


_ Socoteli încilcite 


Despre Bogza bătrinul se poate a pa cu drept cuvint 
că este singurul om care n'are duşmani în tot satul, Moşu’ 
Bogza n'are pămint, ca să se sfádească pentru hotare, pentru 
stricăciunile vitelor nărăvaşe ` moşu' Bogza n'are livezi, ca să 
stea toată ziua cu ciomagul de strajă, impotriva animalelor 
care slarmă gardurile pe dedesupt şi ale celora care sar ca 
nişte diavoli într'aripaţi tocmai pe unde-s parii mai ascuţiţi ; 
moşu' Bogza n'are fete mari şi nici flăcâi de 'nsurat, pentru 
ca gindurile lui să fie cercetate într'ascuns, talmăcite şi răstăl- 
măcite după pofta orişicui ; şi, însfirşit, Bogza bătrinul n'are 
babă, ca să poată zice cineva că dacă moşu' Bogza-l om de 
treabă, despre Bogzoae nu se poate grâi la fel... Bogza a'n- 
surat, a măritat; pe babă a vrut Dumnezeu s'o aşeze acolo 
unde cu toţii ne vom acioa.. A împărțit tot, şi pentru nevoile 
bătrinețelor sale, nu şi-a oprit decit un singur lucru: crişma. 

Bogza baâtrinul este crişmar in Dobroteasa; hanul lui Bog- 
za vine drept la crucea drumurilor spre Luncavâţ şi Buciumeni, 
pe care trec podvodarii tuturor larmaroacelor, —olari, găzari, 
sărari, butnari şi alte soiuri de meşteri, care vin dela munte 
şi dela dealuri cu carăle încărcate şi se Intoarnă spre case cu 
pungile pline, cu saci de grăunțe, cu saci de făină. Unii din- 
tre aceştia dejugă numai, la han; dau mincare vitelor şi cin- 
stesc un păhăruţ, ca la drum; alţii trag în ogradă şi rămin 
peste noapte: mot Bogza li întimpină pe toţi cu bucurie şi 
se mulțămeşie cu oarecare ciştig; moşu' Bogza adună astfel 
grămezi de gologani şi sumedenie de veşti ; gologanii sînt pen- 
tru el, pentru: martă, pentru sfinta biserică, pentru nepoți; veş- 
Hie sint pentru tot cuprinsul Dobrotesei: 

„Peste munţi, în ist' an, nu s'au făcut fasolele,—zice unul. 

— De unde ştii? 

— A spus Bogza bâtrinul; a aflat dela unul cu sare, 
care-a mas într'o noapte la han.. 


SOCOTELI ÎNCILCITE 385 
GER 3% 


— La Galaţi şi la Brăila peştele-i eftin ca a ; a vărsat 
Dunărea cumplit; a inecat țarină întregi. up 

— De unde-ai aflat? 

— Bogza bâtrinul a spus; a mas la elun om de pe-acolo...“ 

Cum ar putea un astfel de om, prietinos şi nelacom, să 
aibă duşmani ? 

Crişmar bâătrin,— cind spune un preţ, işi face socotelele 
de două ori, ca nu cumva să-şi încarce sufletul ; cind vine u- 
nul şi nare bani, moşu' Bogza ia condica şi insamnă attta cit 
trebue : de fiecare franc după vreme, face o roticică, de fie- 
care rublă, trage o linie; pentru un gologan, inseamnă un 
punct. Altă dată, în vremuri de eftinătate, moşu' Bogza avea 
alte semne, Înseamnă astfel zi cu zi. Și, cind vine creşiinul 
ia plată, nu se întimplă niciodată să se pomenească obijduit 
cu un ban. 

„Hei, moşu' Bogza, ia caută dumneata la condică şi vezi : 
cît scrie ? 

— Să caut, nepoate, să caut...“ 

Şi Bogza, şoptindu-şi numele datornicului, întoarce filà 
după E până ce ațlă: 

„Dumitrache Ciobotariu... Dumitrache Ciobotariu... Dumi- 
trache Ciobotariu.., a... laca aici“... 

Intr'un loc, a dat mogu’ peste partida lui Dumitrache Cio- 
botariu; sus în capul filei a zugrăvit moşu' un fel de ciobotă, 
o clobotă mare, spre a se deosebi de alta, mai mică, unde sint 
trecute datoriile lui Nistor, fratele lui Dumitrache, frate mai 
mic, 

„laca, nepoate, aicea ești... Una, două, trei... trel franci... 
Una, două,—duuă ruble,—fac pănă acuma treisprezece franci... 
Unu, doi, trei, patru, cinci, şasă... şăizeci de bani... Unu, doi, 
trei... treizeci de bani. 24 cu şaizeci, fac nouăzeci de bani. 
Vra să zică, treisprezece lei şi nouăzeci de bani... Poftim şase 
lei şi zece bani inapoi. ...Vezi şi dumneata, nepoate; fac cruce 
peste toată socoteala şi nu mai rămine nimic... Al văzut?“ 

Şi pănă cind omul să-l răspundă că a văzut, moşu' Bogza 
închide condica şi o așează în tejghea la locul cuvenit... 

Cine, dar, să aibă cuvint de bânat impotriva lui Bogza 
ctîişmarul ? 

„Om drept... 

— Om drept în socotelile lui. 

= = pini 

— Suflet curat... 

— Om fără carte, şi iată, ştie să-şi poarte hanul maibine 
ca primarul primăria, ca dascalul şcoala, ca perceptorul con- 
dica lui cu dájdii... 

— Da, ştie“, 

Toată lumea era de acelaşi părere, numai domnu' Osipo- 
vici, învățătorul, dascălul şcolii, căuta pe toate cărările să 
scoată din credința norodului o erezie ca aceasta, că Bogza 

H 


386 VIAŢA ROMÎNEASCA 
A RE EE e 


bătrinul este om care ştie socoteli, că socotelile lui ar avea 
dreptul să fie numite aşa, că la urma urmei, ştiinţa lui Bogza 
ar avea cuvint să se cheme ştiinţă... 

„Acela nu-i socoteală. 

— Da" ce-i, domnule Osipovici ? 

— Acela-i nimica toată, oameni buni; nu vă faceţi din 
Bogza chip cioplit; nu credeți că mini- poimini copiii dumnea- 
voastră vor mai putea trăi cu ştiinţa și priceperea lui Bogza... 
Daţi-vă copiii la şcoală şi nu vă luaţi după lucrurile uşurele 
şi lesne înşelâtoare“,,. 

Oamenii dădeau din cap, mărturisind astfel în faţa dom- 
nului Osipovici: aşa-era,,, 

„Aşa-i; de-acuma "nainte, nu se mai poate“, 

Dar în gind, işi adãoga fiecare îndată : 

„Mare lucru-i şi duşmânia aceasta în lume... Ce are adică 
dumnealui dascalul Osipovici, cu moşu' Bogza ?... Leafa nu i-o 
cere ; condeiul de după ureche nu i-l toceşie; boi-ria nu i-o 
împrumută... Ce are, atunci, dumnealui dascalul los:povici, cu 
moşu' Bogza, caşi care aş dori să fie şi copil de copilul meu... 

— Om drept... 

— Om cinstit... 

— Suflet curat... 

— Om cu socotelile lui*,,. 


Intr'o Joi sara a dehămat în ograda hanului un om de pe 
la Tirgu-Ocnil. Venise cu sare şi-o imprăştiase toată în Do- 
broteasa, Buciumeni şi satele vecine, pe bani, pe Eräunte, pe 
făină. Era bucuros, și vola, ca inainte de a 'aşira cele nouă 
văi şi nouă dealuri, până 'n podul de peste Siret, la Lespezi, 


Drumeţul era un om între treizeci şi patruzeci de ani; pu- 
țin cărunt, netuns, nebărbierit demult, cu mustăţi scurte, creţe 
şi arse. Rinduise mincarea la cai, Îşi aşezase mai bine sacii 
supt covergă şi intrase într'amurg în han, ca să dee lui Bogza 
băirinul bună-sara : 

„Buna-sara, moşule Bogza ; sănătos, voinic ?... 

— Mulţămesc dumitale.. Mila Sfintului... Ai avut sare? 

— Sare; am isprăvit-o, şi mini pornesc disdimineaţă... 

— Apoi aşa... Totdeauna la o vreme ca asta, se 'ntreabă 
sarea... S'aprople acuş pusul murăturilor... Ai strins ceva pine ? 

— Tot am strîns.. 

— Foarte bine; pe la dumneavoastră pe Trotuş, după 
SES auzit, au fost cam slabe cimpurile in ist an.. Aşa să 

e 


— Aşa ; mau umblat ploile la vreme. 
— Poate.. Aşa a vrut Dumnezeu să fie...“ 
Drumeţul se aşeză la capul mesei celei lungi, îşi scoase 


SOCOTELI Noch cp 387 


legătura din traistă şi ceru hangiului o jumătate de pine. Citā 
vreme străinul îşi tăie felioarele de Slânină, Bogza 


celui găzduit începea cu acest leu. 

„Dă-mi dumneata, mou' Bogza, eo jumătate och de vin.. 

— Am alb şi negru; bun şi unul şi altul; opt franci al- 
bul, zece franci negrul. 

— Dă mi, atunci negru. 

- cuma“... 

Bogza aprinse luminarea şi scobori scările beciului, vor- 
bind cu bă'rineţele sale ; „da. da, da-da...; bată-vă norocul de 
genunchi să vă bată.“ Umplu măsura şi ridică scările incă 
mai încet. 

„Greu, nepoate,—zise crişmarul—greu de tot cind vin şi 
se aşează bâtrineţele în oasele omului“, 

Dar, cînd îşi ridica ochii, sa prindă din gura străinului 
un cuvint, un semn, vâzu în mijlocul hanului pe Salăvestru. 

„Bună vremea, moşule Bogza 

— Bună vremea, nepoatre, Sălăvestre! Aşteaptă puțin... 
Intăi se cade să ducem grija drumeţilor şi tocmai pe urmă a al- 
tora“. 

Sălăvestru părea împăcat cu acest răspuns ; moşneagul 
şterse fundul măsurii, o aşeză pe tejghea şi trase pe uşorul 
Zăbrelelor două linii aşa precum se cuvenea să fle semnul pen- 
tru două ruble, Apoi întinse dinaintea străinului măsura şi pa- 
harul, 

„Ce te uiţi aşa, nepoate Sâlăvestre ?-—Întrebă Bogza, 

— MĂ uit, răspunse acela,—mă uit la dumnealui; parcă 
l-aş fi vazut pe undeva şi nu ştiu unde; parcă aş şti cum îl 
cheamă şi nu-mi vine numele lui e limbă, 

— Eu sint din Brusturoasa, de pe Trotuş,—zise călătorul, 
ştergindu-şi apasat mustățile. 

— Din Brusturoasa ? De pe Trotuş ?... Da’ armata n'ai få- 
cut-o la Bacâu 3 

— La Bacău... 

— Da ’n război mai luptat cu regimentul 14 de marş 3. 

— Paisprezece de marş, . 

— Doamne, Doamne. D'apoi atunci, mäi frate, nu mă cu- 
noşti ?.. Eu-s Sălăvestru... Ştii, SălAvestru, din compania a 

tra...“ 
oe Omul rămase totuşi nedumerit. 

„Ştii, urmă Sâlăvestru—cînd am dat atac cu tot regimen- 
tul la coata o mie şi trei sute şi optsprezece... pe Culmea-pre- 
uteselor... 

— Aaa! mi-aduc aminte, mi-aduc... 

— ştii dumneaia, cînd v'aţi răstrint compania a treia a- 
supra noastră, cum stăteam noi neclintiţi sam ţişnit atunci o- 


388 VIAŢA ROMINEASCĂ 


+ dată inainte cu sublocotenentul cela... al nostru, cum ii zicea... 
unul subțire... unul care spunea că-i din părțile Fâlciului.. 

— Da-da, da-da.. domnul sublocotenent Grădinaru. 

— Tocmai.. Ți-aduci aminte ?,..* 

Sălăvestru, obosit, suspină din adinc; îşi întoarse privi- 
rile spre moşuw Bogza, şi zise, arătind pe drumeţ: 

„La coata o mie şi trei sute şi optsprezece, dumnealui a pi- 
cat străpuns într'un umâr.. A venit apoi vremea, duşmanul a 
dat înapoi şi eu l-am adunat de pe cimp şi l-am scoborit fn 
noaptea acea fără lună, la ambulanța din vale., Ţin minte,— 
moşu' Bogza,—imi spunea dumnealui că-i deloc dela Brustu- 
roasa de pe Trotuș, că are nevastă, că are un bâlat eo fată.“ 

Mut, călătorul se ridică şi, cuprinzind minile lui Salăves- 
Zi Îl aşeză lingă sine, apucindu-l apoi pe după git, pe după 
mijloc. 

„Frate Sălăvestre, frate dragă, tu m'ai scăpat in noaptea 
aceia.. Eu nu mai puteam... Eram în virful muntelui, era tir- 
ziu, era întunerec şi răceala imi închegase tot sîngele... Şezi 
ici... Dumneata moşu' Bogza fii bun şi adă-ne o ocâ deplin... 
Ai mincat, frate Salăvestre 2 

— Am mincat. 

— rep tocmai cum trebue ; ai venit cu vre-o grabă ? 

— Nu. 

— Atunci, şi asta este bună..." ` 

scăpără al doilea chibrit, îl aşeză pe tejghea, mer- 
se şi aduse vinul; trase pe uşor două linii lungi și aşeză mä- 
sura şi al doilea pahar în faţa nepotului Sâlăvestru. 

„Moşu' Bogza, zise drumeţul,—mai dă-ne dumneata o ju- 
mătate de pine... Poftim, frate, ia o felie de slănină afumată... 
Subţirică şi fragedă...« 

Bogza bătrinul îngriji de lampă, leşi, cercetă porţile, le 
incule şi dădu drumul celor doi cfai prinşi la sirmă, apoi se 
întoarse, 

Cei doi vorbeau. 

Intăiu, Sălăvestru voia să ştiecu de-amăruntul chipul cum 
fratele său îşi tămăduise spărtura umărului : zilele de durere, 
spitalul, numele doctorului... De cind nu-l mai doare ?... Pe 
urmă, cum a găsit lucrurile pe-acasă : 

s „= Nevasta... copiii... Ziceal că ai două vaci, le-ai mai a- 
lat 7...“ 

Cit timp îi răspunse prietinul, nepotul Sălăvestru făcu 
semn şi pofii pe moşu' Bogza să-şi ia osteneala şi să le mal 
aşeze dinainte o och. 

„Din partea mea, moşu' Bogza... Mi-a fost dumnealui ca 
un frate mai mic, în lupta acea dela coata o mie şi trei sute 
şi optsprezece... Mare bucurie am, şi slăvit să fie numele Dom- 
nului, Cam avut prilejul să-l intilnesc aici...“ 

Apoi inturnindu-se către străin: 

„Dac'ai fi cu sloboda, te-aş pofti ca să dormi la mine“. 


SOCOTELI ÎNCILCITE 389 


Mos" Bogza luă tibişirul şi trase două linii lungi, ceva 
mai jos de socotelile drumeţului, Apoi aşeză vinul pe masă, 
ridicind măsurile goale. 

Privind cind câtră moş, cind cătră fratele siu, Sălăves- 
tru găsi cu cale să zugrăvească una după alta toate luptele de 
pe Culmea-preoteselor. 

„O săptamină, după aceia.. Ba nu... opt zile după aceia, 
am batut noi spre duşman... Ba nu... Mi se pare cam bătut 
noi numai şapte zile...“ 

Din cind în cind, Sălăvestru işi intorcea capul spre moşu' 
Bogza, şi căuta un sprijin, un ajutor: s'a bătut el acolo, pe 
Culmea-preoteselor, la cota '318, şase zile, ori opt? Dar bä- 
trinul, cumpănit în vorbă şi în purtări, sta răzămat de tejgheaua 
lui şi asculta ; dans din cap, pentru sîngele vărsat, pentru 
tinereţile şi fericirile risipite. 

„iii, frate dragă ?—strigă Sălăvestru, Cind a venit alt 
regiment şi ne-a schimbat, şi cînd s'a făcut numărătoarea, nu 
mai rămăsese în compania a treia decit unsprezece din cei care 
suisem muntele întăiu er ntăiu... Ştii dumneata, moşu' Bogza ?...* 

Sâlăvestru conteni, şi trăgindu-se mai câtră uşă, făcu loc 
bătrinului. 

„Poftim, moşuw Bogza; şezi lingă noi şi ascultă-ne...* 

Drumeţul se arăta foarte vesel, 

„Poftim ; fă-ne gustul şi bea un pahar pentru frăția şi 
pentru noroacele noastre... Am fost nevăzuţi, neştiuţi, şi łn- 
limplarea a turnat dintr odată în sufletele noastre duhul cel 
trainic al legăturii care nu se poate uita.. O, moşule, dectte- 
ori nu l-am pomenit eu pe fratele Sălăvestru... Deciteori, în- 
naintea icoanelor nu m'am rugat pentru sănătatea lui... Dechte- 
ori... Poftim, moşu Bogza, poftim; să trăiască fratele Sălăves- 
tru... Casa lui să fie casă, şi bucuria să fie cununa cea veg- 
nică a mesei lui.“ 

Apropiară, ridicară paharele şi băură, 

Străinul se rugă pentru o nouă măsură de vin; moşu' 
Bo O aduse, o însemnă, şi-o aşeză; apoi îşi îndoi trupul 
şi-şi luă locul. 

Peste un ceas, două, bătrinul crişmar avu citeva păreri 
împotriva războiului. Atitea stihuri din sfintele scripturi In- 
fruntă şi aturisesc vărsările de singe,—şi moşu le înşiră pe 
toate... Dar Salăvestru şi cu fratele din Brusturoasa se 'mpo- 
triviră din răsputeri: 

„Nu, carea ; războlu-i dela Dumnezeu, cînd ai căta; cînd 
porneşte războiul, zic eu s'arată pedeapsa lui Dumnezeu şi 'n 
faţa cumpenii, toate sfirşesc. Mi-aduc eu aminte cum zicea 
domnu' sublocotenent Grâdin ru: „că ne batem pentru una, pen- 
tru alta“. Eu ziceam altfel: ne batem (precum ne-am bătut) 
—moşu' Bogza - pentrucă după ce Dumnezeu ridică stăvilarul 
cumpenii, nu se mai poate altfel: nu te laşi, pentrucă nu te 

lasă inima ; simte omul un fel de îndemn, un solu de poruncă 


ZA 


200 VIATA WOMINRASCA 
e—a a 


neauzită, un fel de ruşine faţă de el singur; se bat barbații... 
şi asta-i tot.. ȘI ramine pân” la urmă tare, acela care nu-i 
învăţat să se plece, Injelegi dumneta, moşu' Bogza ?... S'aşa 
m'am luptat eu şi cu fratele acesta al meu, ş'am rămas tari... 
tari. Cind omu-i cu viriute, duşmanul nu face nici pe şfert 
din cit face vinul acesta al dumitale, moşu' Bogza, care-a 'n- 
ceput să-mi topeasca tot oţelul din mine — 

Fratele din Brusturoasa parc'ar fi avut ceva de spus $ 
clătina din cap, voi să "ceapă şi se opri; privi în fundul oa- 
lei şi făcu un semn deosebit, Moşu' Bogza, om bâtrin şi om 
trudit, Inţelese și se ridică... 

„Am să-ţi dau acuma o pildă—arăţă Sălăvestru cu dege- 
tul spre fratele său: aşteaptă ..* 

i după ce mogu’ veni şi se aşeză gifiind în capătul sca- 
unului, Sălavestru arătă că d 'pă a Sa părere, bătălia din ziua 
dintăi de pe Culmea. preoteselor pornise nu atita din comanda 
domnului sublocotenent Grădinaru Sa celorlalți ofițeri, cît din 
neastimpârul „nostru“, 

„Zbucnirea noastră a fost fără poruncă... 

— Fâră poruncă ?—se minună crişmarul. 

— Fârâ.. Eu cunosc cînd artileria trage fără poruncă. 
După ac a Ee la atac aripa dreaptă de pe cota 1318. 

— Tot aşa 

— Tót. Kë aşa zic eu... Dar, eu, comandă n'am auzit“. 

ae A din Brusturoasa parcă îi amintea că se făcuse 
un plan... 

Za l—scutură în grabi Sălăvestru din cap; n'a fost nici 
un plan...“ 

Străinul rămase îndată încredințat că aşa este: plan —n'a 
fost... Deci îşi aplecă peste masă fruntea lui spre fruntea 
fratelui Silăvestru şi băură de bucurie tustrei, pentru planurile 
care nu s'au tăcut, pentru planurile care s'au făcut, pentru fie- 
care amintire,—pe rind, pentru fiecare nădejie, pentru căută- 
tura şi obrajii trumoşi ai moşului Bogza, care, dela o vreme, 
dădea veşnic din cap, îşi ştrrgea ochii de rouă şi mustăţile de 
vin, scobora cu vasul gol, ridica apoi din greu, —:i însemna 
în legea lui, pe uşorul tejghelii, trăgind la linii albe, tot mai 
Strimbe şi tot mai încilcire ,. 


Adouazi, o veste colindă satul întreg. Pe la miezul 
nopţii, sau după miezul nopţii —se zicea—deschisese uşa criş- 
mei lui mogu’ Bogza, trei inşi: primarul, notarul şi percepto- 
rul. Venrau de undeva şi văzuseră lumină... Văzuseră pe Så- 
lăvestru, pe moşu' Bogza şi pe omul stiăin ; îşi aruncaseră o- 
chii în grabă, asupra locului unde moşu' Bogza însemna soco- 
telile, şi perceptorul, cel dintăi, işi clătinase capul cu spaimă, 
Linii lungi, linii scurte, incepute din două părţi deodată, şi 


SOCOTELI INCILCITE 391 
IE a EE 


trase apoi una peste alta... Intr'un loc, cam pe la mijloc era 
o pată mărişoară, albă, ceiace 'nsemna că moşu' Bogza atin- 
sese so:otelile cu umărul... 

Ferceptorul—Inchizind repede uşa—era îngrozit |! 

„Pros 

— De ce? îl întrebă notarul, 

— Ai văzut socotelile lui moşu' Bogza? Ai văzut cum 
le-a încticit cu totul ?,..* 

Dr şi arătă perceptorul, faţă de notar şi faţă de primar, 
o uşoară şi nevinovată bucurie... 

Vestea merse şi ajunse îndată acolo unde trebuia, Dom- 
nul Osipovici, dascălul Şcolii, se bucură nespus; se bucură, 
eren de acuma încolo, satul ştia. Dreptatea lui era albă 
ca ziua : 

„Omul fără carte,—zise domnul Osipovici în ceata citorva, 
— hu poate, dragii mei, ţine socoteli lămurite... Inţelegeţi 
dumneavoastră ?... lată P Bogza bătrinul... lată ce se aude 
peste tot... lată ce-a pătimit..“ 

Dar alături, în mijlocul altei cete, sta insuşi Sălăvesiru 
şi povestea fericita intilnire de-asară din hanul lui mogu’ Bogza: 

„Am întîlnit acolo un ER neașteptat,—măi fratilor, — 
Sam cinstit... Sam cinstit până 'ncoace tirziu... Eu întrun cap 
de masă, acela dincolo, şi moşu' Bogza, cu barba lui albă şi 
obrajii roşii.—lingă mine... Am cinstit tustrei... Pe moşu' Bogza 
i-am poftit noi.. Am povestit, ne-am bucurat...“ 

ȘI pentrucă de-alături, din ceata domnului Osipovici veni 
un zvon de ris și de vorbe, <ălăvestru rise şi el şi făcu un 
semn din cap, că nu-i aşa. Apoi arâ!ă oamenilor, cum moşuw 
Bogza ajungind şi ne mai putind trage liniile socotelii, a ră- 
mas astăzi dimineaţă să numere ocile de vin după chibriturile 
aprinse: 

P „Cind scobora s'aducă una proaspătă, aprindea luminarea, 
sufla "on chibrit şi-l așeza pe tejghea... Am fost disdimineaţă 
să-mi plătesc datoria. Am scos banii şi moşu' Bogza a zis: 
EEN din paisprezece oale, să fie patru ca din partea mea; 
altfel, nu L.“ 

e plătit eu pentru cinci, prietinul dela Brusturoasa pen- 
tru cinci și pentru pinea lui, iar moşu' Bogza ne-a "'mbrăţişat 
şi ne-a poftit toate fericirile..* 

De-alături veni strigătul domnului Osipovici | 

„Vai, vai 1... Socoteli, socoteli Inctlcite...* 

Sălăvestru îl auzi, şi înturnindu-se spre răsărit, îşi ridică 
pălăria şi-şi făcu cruce! 

„Oameni buni, zise Sălăvestru, să-mi ajute Dumnezeu ca 
să-mi cresc copiii, şi ei S'ajungă aşa ca să-şi țină socotelile 
lor, precum şi le ține moşu' Bogza pe ale lui...“ 

Şi pănă sara, rămase iarăşi statornicit în tot satul că nu-i 
adevărat ce spune domnu’ Osipovici, că-i răutate omenească la 
mijloc, că socotelile lui maen" Bogza sint socoteli, — şi-atit. 


Tudor Pamţile 


tuale ale lui Rică, ea a pă 


şi s'au închis desigur cu atit mai t 


gin 


de 


aşa 
de 


de 
tual 


Publicul şi arta lui Caragiale 


Ziţa, tînără şi, cum sint în deobște Romincele noastre, 
foarte vioae, a evoluat energic. Stimulată de ambițiile intelec- 


truns, prin Alecsandri şi Bolintineanu, 
pănă la citeva romane franceze Copiii şi mai ales copilele lor 


u mai cunoscut decit lireratură străină Fetele chiar au suferit 
probabil, In delicateţa lor, pe urma „luptei pentru limba romi- 
nească“, dusă acum douăzeci de ani cu un neuitat brio patriotic, 


ndărătnic în admiraţia lor 


gaşă pentru Bernstein- Bataille şi Prévost- Bourget, lar ne- 
poții participă adesea activ la producţia literară romînă, chiar 
cînd sînt fil şi fiice de oameni cu stare ; sau cel puțin cunosc, 


urmăresc şi încurajează cum pot literatura rominească produsă 


vre-o două decenii incoace, Totuşi lecturile lor favorite şi 
inspiratoare sînt Henri de Régnier, Samain, Verhaeren, Rachil- 
de — în scurt: catalogul dela „Mercure de France“. La care se 
adaoge pentru cei cu gustul grav şi puternice trebuinţe de idei: 
Barbusse şi Romain Rolland. — Acum în urmă de tot sintem, 
se'nțelege, expresioniști. 
Astfel mi se arată mie publicul nostru literar de azi, con- 
siderat in elementele Ini cele mai energice şi hotăritoare. In 

situaţie, Caragiale s'a învechit grozav, disproporționat faţă 
timpul în care a trăit şi a scris. Dar de invechirea operei 
sale publicul nu-i singur vinovat. 


Sint la noi clase de oameni, la care se poate constata faţă 
opera lui Caragiale o nedumerire destul de stingaciu ascunsă. 
Ei ştiu că pe vremuri acest scriitor a 


e care se deosebea prin soliditatea 


plăcut unei elite intelec- 
culturii şi asprimea gu- 


PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 393 


stu'ui său; iar în operă însăşi fi loveşte o lume brutal infe- 
rioară, față de care ideile comune asupra gustului şi delicateţei 
literare cad într'o confuzie destul de supărătoare. Aceşti oameni 
sint iritaţi de următoarea intimă intrebare : mai putem noi trece 
drept persoane culte, dacă ne place Caragiale ? Grija cu care 
va da soluție teoretică şi practică acestei probleme imediat in- 
teresante de cultură personală, atirnă de amănuntele situaţiei 
sociale a omului. Cu cit va fi el mai puţin sigur că face parte 
din lumea subțire, cu atit mai puțin liberă va fi atitudinea lui 
laţă de literatura lul Caragiale. Acest autor are ca modele mulţi 
mitocani, şi scrie comicării, mai ales. Există insă o venerabiiă 
ierarhie care imparte producerile intelectuale în grosolane şi 
delicate, în serioase şi neserloase. Această împărţire are supe- 
rlare foloase: este pedagogică şi civică, prin esență şi din 
intenţie. Astfel este hotărit c stilul comic este radical inferior 
celui tragic şi epic. Cu comedii nu se clădesc state — zice înţe- 


mediat că a clădi state trebue să fie o ocupaţie constantă şi 
universală, rămîne totuşi credincios acestei idei simple şi de 


este doar evident că Gherea, vorbind astfel, cere deadreptul 
anularea comicului şi a risului ca atare, ceiace este orişicurm 
excesiv. Dar aceasta-i prea complicat poate în legătură cu psi- 
hologia şi estetica cetățeanului curent cetitor şi spectator. EI 
vede bine atit: că un foileton patriotic sau civic al lui Vlahuţă 
H poate servi direct un material de idei —adică de fraze ime- 
diat wilizabile cînd vine vorba de cultură generală. Celace dă 
lui Vlahuţă o superioritate sigur definită. După om, foiletonul 
romin se complectează sau chiar se înlocueşte cu pagini alese 
din Jean-Christophe, roman pedagogic din care se pot imediat 
învăța diverse idei şi fapte cultural trebuincioase ; iar, pentru 
Spirite eminent radicale, romanul profesorului de muzică ră- 
mine mult în urma operelor arzâtoare ale lui Barbusse, în care 
se serveşte le dernier cri în branşa umanitară şi sublim reyo- 
luţiomara, 

Situaţia literară a damelor este, din aceste puncte de ve- 
dere, cu mult mai simplă: ele, chiar după sfirşitul glorios 
al „luptei pentru limba rominească“, n'au de fapt încă nici o 
obligație că'ră literatura naţicnală ; prin urmare nici o încurcă- 
tură nu poate fi pentru dinsele în privința operei lui Caragiale, 
care hoiărit este lipsită de orice material delicat, adoptabil şi 


394 z VIAȚA ROMINEASCĂ 


adaptabil bunului gust feminin. — Un tinăr, dar cu deosebire o 
tînără care caută stăruitor să dee a înțelege că a fost crescută 
de o guvernantă scumpă (cu deosebire atinci cind în realitate 
n'a avut parte de asemenea educăroare subţire) are mare greu- 
tate să mărturisească că literatura lui Caragiale o amuză. 

In sfirşit, partea cea mai energică a publicului cetitor şi 
prin obligaţie elegant de astăzi, este adesea prea legată de ge- 
neraţiile din care şi-a luat Caragiale materialul său comic Įm- 
prejurarea aceasta crelază operelor lui un fel de actualitate 
nedeclarată, se'nțelege — şi supărătoare; poate, singura actua- 
liate care a mai râmas acestei creaţii de artă mult prea şi nu 
destul de vechi, 

Sint fără îndoială oameni pentru care subiectele grosolane 
rămîn simplu şi radical nesuferite, oricum ar fi ele exploatate. 

| nu numaidecit oameni care sint neclintit credincioşi este- 
Heel guvernantelor, — cu toate că această estetică este foarte 
viguroasă şi bogat răspindită, ci persoane care au curată şi 
naivă anțipatie pentru orice-i violent şi brutal. Postulatul lui 
Boileau- Aristotel despre „monstrul odios“ care se face plăcut 
prin „imitație“ artistică este o vorbă în vint; generalitatea oa- 
menilor este incapabilă de asemene excese contemplative; ai 
Boileau singur dă probe strălucite de cit de puţin îi pasă în de- 
taliu de acest înalt şi senin principiu, enunțat doar aşa în ge- 
neral, cum obicinuit se face cu principiile, Fiindcă Boileau era 
doar înainte de toate şi vroia să rămie om bine crescut 

Sint apoi destui oameni la care simțul comic este obiuz: 
aceştia simt greu şi imperfect ridiculele, la alții şi mai ales la 
dinşii. Aceasta obtuzitate explică, in parte măcar, persistența şi 
uniformitatea particularităţilor ridicule chiar în cercurile unde 
oamenii îşi controlează, de altfel, foarte migălos purtârile. Această 
categorie de oameni este fireşte gata să claseze stilul comic 
printre formele estetice inferioare. 

Un prietin al meu, tînâr cu o superioară cultură literară, 
este profund scirbit cind ceteşte cum un popă beat piseazā 
firi cu bustul Iul Cicero, pe muchia unui biurou elegant de a- 
vocat bucureştean. Drept că spectacolul este în tot chipul re- 
voltător pentru un intelectual delicat. Acest popă este adevă- 
ratul „monstre odieux“ care prin fapta lui de grosolană şi dublă 
profanare — cătră bustul clasic şi är mobila graţioasă şi 
curată - trebue să disguste iremediabil pe orice om cu fantazia 
bine crescută. lar în Caragiale se găsesc destule altele mult 
mai rele decit conflictul, inocent până la un punct, dintre biu- 
rou, firi și capul nobilului Roman. i 

Publicul, care acum patruzeci de ani a dat comediilor lui 
Caragiale succesul proaspăt şi autentic, îl formau ori oameni 
care, prin educaţia şi situaţia lor, aveau faţă de subiectele a- 
cestui teatru distanţa estetică ; deci înțelegerea şi risul lor erau 
libere de orice incurcătură personală; ori il forma însăşi lu- 
mea acestor comedii: micul burghez, solid instalat în convin- 


Li 
PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 395 


gerea naivă că aluziile farsei nu-l fintesc individual, ridea di 
toată inima de prostiile şi nenorocirile bufone, pe ir imediat 
le aplica vecinului. Acest din urmă fel de public este, mi se 


Caragiale era un meridional leneş, înzestrat cu o inteli- 
genţă şi o fantazie hotărit Supranormale, Toţi acei care s'au 
priceput să-l observe vorbesc, în această privință, la un fel 
despre dinsul: risipa fantastică de spirit şi imagini de care 
era capabil omul acesta arăta neindoelnic o viaţă internă de o 
neobişnuită intensitate, Neobosit la vorbă — singura hărnicie 
autentică a meridionalului—el suferea greu de sila perzistentă 
la care supune compunerea scrisă. Scrisul este muncă, şi munca-i 
lucru incomod ; iar Caragiale ura incomodul cu cea mai sen- 
suală violenţă.—Să stau în cămaşă, cu picioarele goale, tolânit 
într'un port din miază-zi, şi să ţin trecătorii de vorbă cu po- 
veşti — l-am auzit zicind, şi cred că închipuirea lui era atunci, 
ca mai totdeauna, exactă, De Porturi n’a avut parte, dar de 
cafenele, destul. Pedeasupra, a apucat o societate rominească 
patriarhală încă, din care lipseau asprimile stricte ale vieţii 
burgheze, ori cel pujin puterea lor de constringere era mult 
prea slabă. Lipseau şi condiţiile care să facă producţia intelec- 
tuală cit de puţin rentabilă. Indemnul la scris era dar slab, di- 
năuntru şi din afară; Caragiale s'a cheltuit în literatură vorbită. 

Scrisul este lucru mut ; şi-i mare canon pentru un meri- 
dional să lucreze pe tăcute. imi vine a crede că tocmai necazul 
şi sila aceasta, duşmană firii sale, deslânțue o energie particu- 
lară în sufletul meridionalului constrins la muncă tăcută şi-l 
face să-şi lucreze serisul cu o trudă înverşunată, care explică 
destul de bine mult citata perfecţie stilis a literaturilor su- 
dice. Dar nu trebue uitat aici, că meridionalul este obsedat, şi 
cind tace, de efectele sentimen'ale şi estetice ale vorbei rostite 
în gura mare. Scrisul lui Caragiale işi are, cred, hotărit loc de 
cinste în această tradiţie, latina cum se zice, de scrupulozitate 
verbală. Peniru corectitudinea gramaticală era, ca Malherbe și 
Boileau, fanatic pănă la enormităţi : fastidios repeta, de pildă, 
că omul nu suflă cu veer în luminare, cum pretindea el că 
zice, cu neertată negligenţă, Eminescu în versul cunoscut, 

In general, Caragiale avea şi afecta un conservatism e- 
stetic violent: Sint vechiu, domnule — era. o formulă favorită, 
Stăruitor enunțată şi destul de des aplicată. Cred că acest con- 
servatism ferm, care izbucnea adese în dispreţ agresiv pentru 
cele ce lui i se păreau abateri obraznice ng proaste dela ade- 


VIAŢA. ROMINEASCA KÉ ve PA 
E En 
vărurile bine hotărițe, era mai întâlu un semn firesc al ener- 
giei talentului său, sigur pè ce apucase odată să ştie şi dirz 
contra orice părea macar umbră de 'oblecţie la cele hotărite ca 
- bune şi învățate ca atare. Dar era poate și lenea care-l indemna 
să fugă de osteneala supărătoare. legată de orice proprie revi- 
zuire intelectuală. Presupun, în Sfirşit, că aceste viguroase fa- 
talităţi interne ale omului au fost Întârite de o împrejurare ex- 
terioară.. Prin cariera sa ielagantă şi sigură de elită triumtâtoare, 
Junimea iși dezvoltase o incredere în sine foarte solid accen- 
tuală, Această încredere, atit de pitoresc purtată de ş:ful po- 
litic al grupului, a avut încarnări diverse şi, se'nţelege, inegal 
reuşite, in deosebi la Junimea din Bucureşti, dacă nu se afirma 
categoric, se dădea cel puţin clara înțelege că, de pildă, Faust 
cu greu ar pulea fi în vreun punct de pe glob atit de adevă- 
rat priceput şi exact prețuit ca in cercul OC vorbirilor“; iar 
cine trecuse pela cursurile maistrului unic Maiorescu era sigur 
că poate vorbi cu definitivă indulgență de Oxford, Paris ori 
Güttingen. Se formase astfel in sinul acelui cerc un extract 
concentrat de mindrie națională, monopolizat, fireşte, pe seama 
grupării, şi cu care membrii se parfumau cu atit mai simţitor, 
cu cit erau mai tineri. Fenomenul acesta nu-i rar, probabil, în 
rca n Începătoare; iar slaba răspindire a unei limbi, în 
afară de hotarele poporaţiei care o vorbeşte, înlesneşie consi- 
derabil autoadmiraţia naţională. Caragiale tinâr a trâit in acel 
aer şi se poate bănui că natura lui 


„396 


dinsul moft şi gogomânie orice era nou, străin, şi mai ales dea- 
dreptul opus valorilor irevocabil consacrate, 
„Efectele cele mai frivole, poate, ale 


ganţă, se pun la cale toate problemele artei. Desigur numai în 
` desbateri de aperitive pot fi luate drept soluţii estetice formule 
ca „Îl prinde sau nu-l prinde“, ori: „expresiunea îmbracă ori 
nu îmbracă perfect intenţiunea“. Dezvoltările amuzante dia p 
rul acestor afirmații, fac să apară formula cu atit mai copilă- 


roasă, cu cit este mai imperativ şi prestigios dictată, 


Tehnica lui teatrală este străveche ; ca om de teatru Ca- 
ragiale stăpinea cu virtuozitate întreg procedeul anticelor paja- 
terii care, cu o tenacitate probabil unică În istoria tuturor for- 
melor de ar. au servit să îmbrace intenția dramatică, dela 
G'ecil vechi până la farsele lui Labiche. Caragiale iubea adinc 
farsa şi AG tradiţională : faţă de formele cele mai simple 
ale comicului curiozitatea şi capacitatea lui de a se amuza nu 
cunoşteau osteneală nici saturație. „Soitarii să-mi arăţi ; asta-mi 
trebue mie“. Mult am umblat upă „soitarii*, în ernile lungi pe 


vioae a adoptat cu exces: 
acel optimism juvenil naţionalist:—uşor şi comod devenea pentru - 


acestui optimism se. ` 
pot vedea in cele citeva folletoane unde, cu atit de sigură elé- ~ 


$ 


N e X 


+ 


4 PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 397 


care le-am trăit cu 
comă 
4 mult nesațiu se chelt 
in comentări exuberante asupra p oeg si ge 
nilor. Simţul şi gustul comicului enorm — fundamentul însuşi al 
Rusă sale teatrale — egen atunci la iveală cu elementară | 
Această tehnică-veche s'a potrivit bine materialului comic 
al lui Caragiale ; dar în afară de comedie, conservatismul este- 
He neînduplecat nu-mi pare să-i fi fost de folos. 

„ Monoloagele și aparte-le din Năpasta sint printre cele 
mai nenorocite efecte ale teatralismului tradiţional. Cred că ni- 
căiri în opera lui, convenţia răsuflată n'a anulat in aşa măsură 
talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramā, In 
deliberările atit de fade şi molii din monoloagele Ange, în re- 
plicele sărace de temperament şi falşe în ton ale lui Dragomir 
ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. lar pitorescul 
nebunului, singura substanţă artistică în această disparată ti- 
cluire teatrală, face o figură supărător absurdă, încadrată cum 
este în intriga atit de răsuflat artificială cu evoluţia şi concluzia 
ei exasperantă de jucărie mecanică, 

reșupun că aceleiaşi indărătnice sau leneşe supuneri la 
procedeuri uzate se datorește penibila nulitate a epizodului ero- 
tic dela inceputul Păcatului, şi finalul sâu melodramatic, caşi 
acel al Făciiei de Paşti; şi polemica strecurată fâră rost în 
citeva alte povestiri; în sfirşit didacticismul prea gros care se 
intilneşte şi aiurea dectt în cele citeva fabule. lar eng de- 
sigur cele mai nejustificabile produciii ale lui Caragiale, nu le 
pot înţelege decit ca simptom extrem de tradiţionism estetic în- 


„ tns până dincolo de absurd, 


wc Vote 2. Incap vorbe ?... Cum o femee ştie alinta, cum 
degetele ei delicate... Cu vorbe să le s un ?,.. Astea se simt şi 
se gindesc... „ŞI aci, faţă cu fraza lui de predilecție, venea aşa 
de potrivit: „Inchipueşte-ţi ce sete mi-e de viaţă! ce dor imi 
era de tine l"—Care cetitor, afară dacă nu-i de tot aliterar, ne- 
prevenit că iscălitura este a lui Caragiale, n'ar zice că vorbele 
alese aici dintr'o pagină şi jumătate la fel umplută, sint de stilul 
unui redactor oarecare de suplement literar, tocmit să fie literat 
cu Ee ori chiar cu ceasul 3. O venerabila dogmă de e- 
stetică narativă porunceşte povestitorului să gonească cit poate 
spre culminaţie şi concluzie ; restul trebue râfuit cît mai scurt, 
ar cetitorul literar de astăzi cere, din contra, ca întreaga te- 
sătură să fie din impresii de valoare proprie, inegale numai în 
distribuirea lor cantitativă; dupăcum ascultătorul muzical de 
astăzi nu suportă aşa numite „dezvoltări“ fabricate prin umplu- 
turi grăbite, nici „acompaniamente* în manieră ghitaristică, — 
Caragiale a expediat epizodul secundum artem, in stil de re- 
portaj. 
Este lucru de însemnat că, la Eminescu, chiar articolul de 


clow- » 


adineaori că 


gazetă a rămas curat de jargonul jurnalistic al vremei; la Ca- publicul nu-i singur vinovat, dacă 
raglale efectele acestui jargon au pătruns până în producţia învechită. Trebuie luat sama numai. că Ca ak pe 
propriu zis literară. Vorbirea acela, prosteşte franţuzita de ne- ceste detalii urite ale operei este altul şi mult mai redu decit 
sfirşițli licențiați în drept, era acum jumătate de veac o putere acel despre al cărui modernism am vorbit acolo. Sin A 
de care un Eminescu, cu lecturile lui excepţional de variate şi tui public redus se adresează cel Pipe të et 
e ce voju spune deaici inainte 
intense, abia putea să scape. Și apoi el era om de singurătate, e 
absorbit în reflecţie şi visare ; Caragiale avea sociabilitatea ex- e 
cesivă ră piere vorbirea pi este în og: ét ge a 
pică decit a celuilalt și se supunea doar excluziv idealului clasi- 
cist al corectitudinii i d-ra de Bn wanne Şi văd monstruos“ — zice Caragiale în chip 
In Păcat, neolagismul gazetăresc avocățese face tot felul Oe ná Hasi ve ce descrie Ca asperarea nervoasă a nopții ìn 
de pete disgrațioase şi absurde în povestire. „+. Ce face atita hotârit do ta i ora Rominà“. Bucata intreagă are caracter 
sensajie 3. A tăcut o nepomenită sensație popa... Mitu în seste în deier niscenţă acută, şi cine a Cunoscut artistul se o- 
hainele nouă a făcut sensație... Succesul colosal şi spontaneu pă ac ze Hait de mai sus, ca la un deosebit semnal: ele 
n'a afectat... Cind scăpat cu totul de vermind i-au imbrâcat în ment şi enee TE Ocazională, ci rezumă un tempera- 
mintean.. Popa a făcut o eloquentā apărare a caizei sale. ori pă dee donei lge, artistică. In general, acest om sim- 
Cuvintul oratorulai cîştigase pe asistenți... Tonul magistral excesiv. To 7 ebe sáu psihic era oricind gata să interpreteze 
şi sever trebuia să rastoarne impresia ce preotul obținuse grav ori tat okee a lui mărturiseşte aceasta pornire In 
cu eloguența-i sentimentală... Popa înţelese cå inspirația nu tală viole ch Ori , Construcţiile lui poartă semn de fundamen- 
trebue căutată departe..." — Aceste intervenții ale povesti- a enne) ` Man racier al lui este un exces, orice Situaţie 
torului, cu intenţie interpretativă, uneori ironică, pline de ex- din ep e i ihh Ă verbale ale persoanelor nu sint decit una 
ces neologistic, vin ca o grotescă parodie pe fondul serios "e P i de de file tipice ale sistemului său natural Astfel dis- 
şi rural al povestirii. Aceiaşi subiectivitate verbala, naivă şi earen reptat cu deosebire spre Comic, talentul lui a fost 
indiscretă, alterează tonul povestirii şi în Făclia de Paşte. enden at caricaturii — Cind a vrut să arate cu un 
Evident, scriitorul amestecă povestirea propriu zisă cu repor- adu d eer ate eta artistic, Caragiale numaidecit s'a dus cu 
bal, ` Efectele aceste ale stilului de jurnal au fost atit de tari, Le care „metoda specific caricaturista, şi a descris pe ştrenga- 
incit pănă d în Kir analea, unul din cele din urmă şi mai făctadu-la AS domnul profesor ia nasul şi la rigla lui, 
mature produse ale artei lui Caragiile, ori în fragmentul de geen directă e comice cum niciodată n'au putut fi în im- 
poveste care-i ultima bucată rămasă dela dinsul (amindouă lu- p Så st i 
crări de hotărită intenție arhaică şi populară), te loveşti tacă betón e a că o lucrare care poartă cu enormă evidenţă 
de modernisme enorme ca: (daruri) prețioase, credit, cazarmă, oe a sch caricaturist - exagerează, este fâră indoiala de 
(mă gindesc) la viitorul meu, (cit îţi sint de) recunoscâtor, sau tui artist deci SE saa Bu se obiectează mai Dee 
chiar de un franţuzism patent ca acesta: impăraţii şi-au ridicat reşită ecit că—exagereaza. O caricatură poate fi desigur 
glasurile lor împotriva apucăturii lui Roşu-Impărat, în care ve- E d i gie Cind autorul agaţă figurii detalii străine carac- 
deau o amenințare primejdioasă pentru siguranța lor“. | MPa m gta autentic, falşificind imaginea prin sporuri parazitare— 
Dela procedări din vechi consacrate îi vine, cred, lui Ca- ară s'a întimplat cu republicanismul iei, pe care-l tot con- 
rapiale ideia rudimentară de a a grementa povestirea cu pole- ori Më ore reay satisfacţie publicul critic. Dar trebue o dep- 
mice şi alte suplimente artificioase, cum este pagina de ironii neral, e iciune de edel me pentruca să tot descoperi, în ge- 
in care sint așa de inutil plăzmuiţi şi distruşi cei doi studenţi Cine pierzi exagerează impresiile normale. 
in Făclia de Paște; ori, în Păcat, epizoadele satirice, cu de. caricaturala, poate DE CG arta de care vorbim este esențial 
Sâvirşire parazitare, cu judecătorul mituit de popă, şi poliţaiul expresii my Poate intreba, din principiu, „dacă unele situaţii şi 
care fură punga popii căzut în leşin, sau parodia (minunată fn presii nu sint exagerate din punct de vedere al chiar eat, 
ea însăşi) an sat la sfirşitul schiţei Două loturi. al pe care vor să o reproducă“, orisă regrete „lipsa aproape 
Apucătura generală de a însemna prea gros intenţiile şi esâvirşită a parților mal bune ale naturii omeneşti“. Dar esta 
concluziile, de a le viri în ochi cu un fel de exagerare peda- pur nea ere et ata ong? vrea să reprod că o 
d ; us implică un răspuns nega- 
gogică, de a construi uneori prea logic şi a da tablourilor o üy—caricatura nu reproduce realitati, Pi le supune e un ep ră 


geometrie prea vizibilă — toate aceste imi par să fie roade ale 
aceleiaşi indărătnice plecări cătră o veche estetică naiv didactică, 


400 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mum de stilizare —, obiecțiile lui Maiorescu citate aici pierd 
pentru mine orice înţeles. 

Dar în privința raportului construcţiilor artistice cu „rea- 
litatea“ au spus alţii, vorbind de Caragiale, lucruri care mise 
par cu deosebire stranii. Gherea „constata“ următorul neajuns 
al Nopței furtuno.se: „analiza psihică a tipurilor nu-i destul 
de adincă... Adincile mişcări sufleteşti care caracterizează mai 
ales pe om, ori lipsesc, orl sînt făcute cu mai puţină mâies- 
trie decit caracterizarea tipului exterior“. Nici in Scrisoarea 
pierdută, adaogă Gherea, „analiza sufletească a eroilor nu-i 
destul de adincă“. Purtat, cum cred, de aceiaşi psihologie op- 
timist umanitară Ibrăileanu întrece parecă pe Gherea cînd in- 
treabă: „Oare Miticii, Georgeştii, Protopopeştii n'au nimic o- 
menesc În ei är 

Nu-mi pot închipui cum vedea Gherea, în fantazia lui, pe 
Ziţa, pe Dandanache, pe Catindatul, ori pe cine vreţi, „adin- 
dp" prin analiză psihică; şi deloc nu pot înţelege până unde 
şi cum vrea Ibrăileanu să fi fost intinse biografiile figurilor din 
care şi-a construit Caragiale tablourile. MA gindesc dacă amin- 
doi aceşti interpreţi sociologi, in argumentarea lor, admit că a- 
cele figuri „adincite“ şi complectate după dorinţa criticei, ur- 
mează să He intrebuintate de același artist, în aceleași func- 
pasi estetice 7—Dar aşa ceva nu se poate. Dacă adinceşti psi- 

icul lui Spiridon sau al Didinei, şi cercetezi cu largă simpatie 
umanitară tapiele şi intimplările doamnei Miţa Georgescu in a- 
fará de excursiunea dela aia, suprimi piesa, schiţa şi pear- 
tistul Caragiale, şi imaginezi altceva în loc. 

Ce? Tot aşa al putea să intrebi ce mutră vor face în 
biserică sau pe patul de moarte ţăranul acesta care varsă dupa 
beţie în tabloul olandez pe care-l am acum dinaintea ochilor, 
sau lansquenetul care, în gravura de alături, turbură din toată 
inima fustele unei burgheze vesele. In evul mediu se zugrăvea 
uneori în acelaşi cadru o figură în situaţii diverse, după vristă, 
ocupaţii şi atitudini; poate cà procedarea aceasta răspunde 
consequent cerințelor de artă instructivă şi moralizatoare care 
se ascund în obiecțiile cu aparenţă psihologică a celor doi li- 
terați cu care mă cert aici. Perspectiva deschisă de asemenea 
postulate este haotică, cum neapărat trebue să se intimple cind 
incerci să compari un lucru empiric determinat—aici: opera in 
toate detaliile pozitive ale structurii sale - cu ceiace acest lucru 
nu este. Intreprinderea e fâră capăt posibil. Dela saloanele ar- 
hisentimentalului Diderot până mai dâunăzi, era obicinuit să i- 
maginezi, duios ori patetic, biografia figurilor, să dezvolţi con- 
sideraţii istorice și poetice asupra peisagelor Cu cit s'au de- 
prins oamenii a deosebi mai limpede arta şi impresia specific 
estetică de alte complexe psihice, cu atit s'a văzut mai clar 
caracterul rudimentar şi bogat in confuzie al acestor exerciţii 
moralo-literare. 

Negreşit orice scriere este un pretext nesecat de asociaţii : 


PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 401 
— CM 1:40 


tarea unui produs artistic ca izvor pentru istoria sociala 
nediscutzbif legitimă. Dar pentru buna reușită însăşi a ul a 
semenea întrebuinţări istorice, trebue mai întâiu determinată 
arie prim esch i, din aceasta, felul de obligaţii 
ntractate de st i 
an oferi. prin sistemul de forme pe care 
pare că în fața operelor de artă asocia iile cel 
lăturalinice năvălesc cu o grabă singulară, area sa mintea et 
cu toată puterea pretexte pentru a scăpa de atitudinea specific 
estetică, Valorile estetice sînt cele din urmă diferențiate în con- 
ştiinţa civilizată ; această diferențiare este adesea nestabilă, şi 
arta-i lesne confundată cu tot felul de pretinse rude ale ei. 


* 


Caricatura în opera lui Caragiale este în deobşte eminent 
amuzantă. —Caragiale a fost un demon al veseliei. Gherea pare 
să fi simţit aceasta, cînd îl acuza că ride cu poftă. Se înţelege 
că acest neobosit moralist porneşte de aici numaidecit un plan 
pentru un Caragiale cum ar fi trebuit să fie: să simta amâră- 
ciune, să se revolte, să ridă cu adincă seriozitate; şi arată cå 
acest autor a fost cum nu trebuia să fie, pentrucă n'avea „i- 
dealul tr+ buincios“. Gherea era foarte tinâr cînd gindra aces- 
tea; în anii lui de piină maturitate se liberase desigur de multe 
din ortodoxismele inutile şi nalve ale tinereţi, Dar citatul din 
urmă ilustrează strălucit efectele ciudate ale interpretării Hte- 
rare prin asociaţii absolut moralistice, şi trebuia să-l adaog 
celorlalte pentru completarea scurtului meu referat asupra a- 
cestei metode. Şi aici discipolul sange mult mai departe dech 
învățătorul: din toa:ă producţia lui Caragiale, Ibrăileanu scoate 
cu hotărire informaţia că scriitorul trebue să ti fost in om 
foarte 12u, ne:imț'tor chiar la drăgălşiile neastimpărate ale 
celor mai înocer ţi copii, şi că prigonea chiar ce îi cind îi bă- 
nula că nu ţin, prin educiţie şi din tot sufletul, de partidul 
conservator. 

Astăzi, în fiţa operei isprăvite, doar spirite prea zelos po- 
litice mai perch'ziționează poce după intenții de partid. Raoul 

„le Central Gregorachko“, Gudurăii, dgar Bostandaki, 
tasa he Panaiatopolu şi tot neamul, nu sint însemnați prin 
culoare de partid ;—doar despre cele două grupe dela Inceput 
aş zice că sint ci nservatoare, Dar avea culoare de partid Gu- 
vidi, contemporanul lui Zibal şi a! popei Nu? Şi de unde-i 
sigur că partidul Cucoanei Jolţichii nu-i conservator ? Agamiţă 
cel puţin este categoric «ruminu imparția!»; şi-i lucru însem- 
nat că acest triumfător cumulează superior caliăţile lui Caţa- 


U 


402 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o 


vencu cu ale lui Farturide. Dandanache este o concluzie de 
geniu. Caragiale povestea adesea în ce trudă de nedumerire îl 
House lungă vreme contrastul dintre cele două eminente : Far- 
furide- Caţavencu, şi ce violență satisfacţie La cuprins cind i-a 
izbucnit în minte soluţia strălucitoare a figurii culminante. 
Să lăsăm dar partidele: „materialul este al naţiunii Ir. 
„Națiunea“ nu-i poporul rominesc, ci acea societate oră- 
şenească care se afirma purtătoare a unei conştiinţe de cultură 
nouă, indiferent de calitatea ei rudimentară ori nu. Această na- 
țiune este de caracter hotărit meridional, şi prin aceasta ea a 
tost un excelent stimul pentru instinctul caricaturist şi verva 
veselă a lui Caragiale. intre apucătura artistului şi caracterele 
cele mai vădite ale societăţii în care a lucrat, s'a stabilit o fe- 
ricită colaborare. Vioiciunea sudică este un reactiv energic, 
care face să apară ridiculele în forme cu deosebire tari. Pros- 
tia care stă latentă într'o masă umană nordică, flegmatică, tă- 
cută, se degajează viu şi colorat în focul exuberanţei meridio- 
nale. Orice Romin care a trăit mai lungă vreme în mijlocul 
vreunui neam nordic a trebuit să constate această deosebire. 
Intr'o societate meridională atenția îţi este numaidecit lovită 
de numărul mutrelor excesiv accentuate, la psihic, în atitudini 
şi costum, mutre care neapărat provoacă intenţia caricaturistă. 
Vanitatea, puternic manifestată la toţi sudicii, a fost, şi este 
încă, la noi considerabil sporită prin accelerarea anormală a 
strămutării indivizilor dintr'o sferă socială într'alta prea depăr- 
tată. Şi trebue amintit că asemenea strămutări mau fost numai 
inăuntrul societăţii, ci această societate în total a făcut saltul 
violent, lumea aceasta în întregul ei a trebuit să fie o parve- 
nită față de cultura europeană spre care a fost în scurt arun- 
cată. — Cind Caţavencu ţipă: Nu voin să ştiu de Europa; eu 
ştiu numai de Rominia mea, —el nu aruncă numai o hiperbolă 
demagogic-patriotică, ci rezumă, grosolan dar adevărat, stări 
sentimentale care circulau, mai bine ori mai slab ascunse, prin 
sufletele multor bărbaţi eminent! ai țării, indiferent de cultura 
sau de culoarea lor politică.—Cu atit mai iritată trebuia să fie 
vanitatea socială şi națională, cu atit mai bogată revolta de 
comic, În lumea aceasta silită la adaptări multiple și repezi, 
expusă prin urmare la toate stingăciile fatale acestor adantări. 
Din materialul acesta, pregătit cum era de necesităţile is- 
torice, s'au impus cu deosebire geniului caricaturist acele care 
natural erau mai gros accentuate. Potrivit predilecţiilor sale 
pentru vechi metode dramatice ori narative, Caragiale a dat 
adeseori figurilor lui mecanism de marionete, dar excepţionala 
lui capacitate de observare le-a făcut să fie păpuşi de carac- 
ter dotate, printr'o strictă ingrijire artistică, cu o minunată vi- 
goare de exactă evocare. Comicul acestor figuri este eminent 
vesel. Şi în această privinţă temperamentul artistului a fost 
special favorizat de anume calități ale modelelor. 
Lumea aceasta, de care se ingrozesc atita judecătorii mo- 


PUBLICUL ŞI ARTA LU: CARAGIALH 403 


de preparatele artistului.— In societatea no i 
: uă romine P 
ënn de orice fel rtă aproape constant Prisar Tanat 
ee E be rău cra să păâcătulască. Perversitatea, viciul 
» nu Sint cu putinţă decit acol i 
indelungată şi profundă constringere morală şi Ge nică 


à lui Caragiale sint ati 
radical amuzante, şi că acest artist atit ge s'a terit si 
SE res? psihologia persoanelor, după formele luate de 


3 


Un sentimentalism gros umfla literatura c 
în jurul lui Caragiale. In cîteva parodii, care et Ge 
minunat pentru educaţia stilistică în şcoli, maestrul caricaturist 
a prepara! şi demonstrat această manieră, cu luminoasă exac- 
titate. De două secole sentimentalismul este baza cea mai co- 


sub forme variate, nu totdeauna uşor de identificat. 
Este o constatare de tot comună, că in Special oameni de 


pät milionar, adoră cu absolută necesitate romanța - 
grafia şi drama, adică filmul pe motivele cele a, neng 
cu figurile cele mai trandafirii posibile, Originea istorică sau 
motivele psihologice ale fenomenului nu mă interesează acum; 
nam nevoe de asemenea caractere pentruca să constat urma. 
torul efect: afirmarea gusturilor sentimentale este un mijloc 
simplu şi popular pentru a prezenta celorialţi o idee foarte fa- 
vorabilă despre propria ta persoană. Acest mijloc serveşte deo- 


—— PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 405 
————— a o O 


404 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


ploiatul Rică — toate mărturisesc o insistență pitorească care nu 
pare comună în teatru, Trebuinţa însăşi de a Incepe desvolta- 
rea dramatică prin asemenea concentrare de relief şi culoare 
narativă este simptomatică: Caragiale construia natural din ya- 
lori perceptuale, ca tip eminent estetic. Chiar într'un fabricat 
de ciudatá inferioritate artistică cum este Păcatul, lucrarea a- 
dincă şi fatală a spiritului estetic pătrunde la suprafață In po- 
vestirea lui Cuţiteiu, ori încă mai palpabil, în scurta aruncare 
de impresii repezi şi tari (atit de surprinzătoare pe fondul în 
mare parte indiferent şi convenţional al bucății), unde dintr'o- 
dată este arâtat popa, cu capul în mini, fixind dus evoluţiile 
neinţelese ale unei muşte pe marmura cafenelei. 

u vremea relieful şi culoarea s'au accentuat tot mai mult 
in arta povestitorului. Dzsvoltarea aceasta este cu deosebire 
vizibilă in paginile de poveste, cele din urmă rămase dela din- 
sul: aici numai tonul exterior este întrucitva acel obişnuit in 
poveştile populare, iar structura schematică esenţială stilului a- 
cestora este în'ocuită cu detalii de roman istoric şi fantastic. 
Mai puțin accentuată, dar tot atit de incontestabilă se arată 
p:ozedarea plastic scenică chiar în Povestea mai veche a celor 
trei feciori de împărat îndrăgostiți de sora lor de suflet: dar în 
această scurtă istorie interesează mult mai tare tonul humorist 
în care e Înveselit motivul popular. 

Fără indoială humorul primează ca mijloc pentru a fixa 
şi menţine distanța estetică. Metoda apare clar în felul cum se 
aşază şi se imbină amănuntele posomorite ori jalnice în schema 
aproape caricaturală a soartei şi caracterului lui Cănuţă. Mai 
complexă este procedarea în cazul lui nenea Anghelache. Orice 
eventuale pretexte de sentimentalităţi sint prevenite şi oprite 
între violențele atit de judicioase ale casierului, care dela in- 
ceput dau întregului tablou un ton definitiv serios şi bărbătesc, 
şi apariţia, în chiar inima dramei, a camaradului înţepenit pe 
scaunul catenelei în paroxismul beţiei, am:stecind maniac za- 
hărul in ceaşca cu cafea. Prin această figură de diversiune se 
opreşte cu măiastră băgare de samă orice orientare unilaterală 
a interesului şi atenția este fixată în echilibrul specific contem- 

lativ, 
8 Deosebit între toate compoziţiile acestui artist este acor- 
dul de tonuri poetice şi fantastice, cu un comic prin excelenţă 
ştrengăresc, în Calul Dracului. Aici contrastele, gradaţiile, mo- 
dulările sint de o virtuozitate unică, chiar la acest devotat al 
îngrijirii artistice, In liniştea somnoroasă a tabloului de sară 
se porneşte dialogul viu în care fiecare replică este esenţă de 
exactitate humoristică, Baba e mai întăiu iscoditoare şi plină 
de atenţie maternă câtre băiatul drumet Printr'o schimbare dia- 
bolic surprinzătoare a tonului, scena se face grotesc erotică, 
Trecerea între aceste accente aşa de violent opuse este supe- 
rior realizată prin scena cu somnul băiatului: cu mina blindă 
şi curioasă baba descopere unul după altul atributele de satir 


trivă autorilor şi consumatorilor literaturii corespunzătoare, 
De acela este cu deosebire imprudent pentru tn producâter de 
artă să renunţe cu totul la ingrediente sentimentale, Prim His, 
este atit de mare, incit chiar un admirator adevărat şi pri- 
ceput La declarat pe Caragiale om râu; şi faptul s'a întîmplat 
în cuprinsul unei sericase analize istorice. Ce fel se judecă în 
sfere profane, şi din ce în ce mai profane, se poate închipui 
îndată şi uşor constata. Prin eliminarea sentimentalisrulul Ca- 
ragiale şi-a asigurat un capital solid de antipatie, uneori decla- 
rată, mai adesea mascată ; şi clteodată e o distractivă operaţie 
să surprinzi varietățile acestei antipatii. 

Povestea lui Cânuţă, catastrofa casierului Anghelache, ta- 
bioul de circiumă în Ultima emisiune, îmi par cele mai cate- 
gorice cazuri în care se poale vedea felul cum te păz şte Ca- 
ragiale, cu simțul lui artistic ferm şi curat, de orice abatere 
sentimentală, —tocmai în situații pe care debitanţii de literatură 
generoasă le-ar năclăi inevitabil în siropuri de cofetărie sub- 
urbană, 

Intimplările băiatului Cânuţă sînt triste şi amare, inima 
bunicăi este fireşte plină de duloasă durere pentru nepotul care, 
tocmai in noaptea cînd împlineşte treisprezece ani, bătut şi ce- 
geral, plinge pe marginea lăzii şi se şterge cu căciula la och: 
—sfirşitul lui nenea Anghelache «ste o tragedie stranie şi ex- 
asperantă, iar grupul cergetorilor, atit de semnifica'iv împlinit 
cu apariţia popei, el însuşi un tip deosebit de cerşetor al ora- 
şelor noastre, este o cadă strîns umplută cu mizerie concen- 
trată. Toate aceste „subiecte“ sint o cole. ție aleasă de pretexte 
pentru desvoltiri duioase şi comentarii emotionate : cu atit mai 
tare se vede, în tratarea pe care le-a dat-o ragiale, respe: tul. 
strict şi cons quent, simțul delicat al artistului pentru obliga- 
tiile pe care le-a luat faţă de atenţia şi fantezia cetitorului. 

Aceste obligaţii autorul le execLtă de obicelu dramatic şi 
pitoresc, dorch clemente care, împreună cu fundamen'ala lui 
pornire caricaturistă, formează temelia metodei sale artistice.. 
—Actul al treilea din Scrisoarea pierdută, Caragiale il condamna 
ca o greşală care, de hatirul piiore:cului, strică mersul dramei 

ure,— judecată unde se arată iarăşi respectul vechiu al omu- 
ui câtiă dogma clasicistă, care prescrie diame geometrice c: 
accelerare absolută a intrigii. Dar asemenea *impații teoretice 
sint fară putere față cu necesităţile interne ale talentului, GD? 
faţă cu cele istorice. De două secole aproape aşa numitul pi- 
toresc a ajuns din ce în ce mai constitutiv în toată arta; iar 
Caragiale prin natură a fost condamnat la observarea detaliu- 
lui plastic. Şi apoi el vedea scenic, prin urmare cu atit mai 
inevitabil ig fiindcă acea viziune a lui era doar modernă 
şi nu clasicistă, cu voia, orl fără voia hi. Dovezi imediat iz- 
bitoare despre această vedere plastic scenică : afacerea cu spi- 
țerul povestită de Iordache, rzpoitul lui Ghiţă despre intruni-- 
rea dela Caţavencu, îrtimplarea lui Jvptn Dumitrache cu am- 


406 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————— EE 


tinăr ale adormitului. Pe urmă, noua schimbare de ton şi pers- 
pectivă: baba se preface în zinā; perechea batjocoritor gro- 
tescă face loc unui grup erotic în toată strălucirea presti- 
gioasă a tinereţii. La urmă, cintecul babei cerşitoare iar incepe ; 
dar acum, după ce s'au desvelit comorile şi fericirile sale dia- 
voleşti, milogeala ei peltică are o surprinzătoare şi misterioasă 
rezonanţă: la inceput simplu humoristică, figura se arată acum 
într'un acord în care răsună cu straniu farmec amintirea fru- 
museţelor ei fantastice, închisă in comicăria vicleană dela In- 
ceput. Motivul acesta a fost tratat de Gogol într'o poveste 
foarte lungă. Comparaţiile literare sint adesea o proastă şi 
stearpă ocupaţie ` peniru Calul Dracului povestirea lui Gogol 
ar putea cel puţin să arate complect şi elementar cum se ma- 
nifestă în stilul narativ un talent fundamental dramatic ca al 
lui Caragiale, ki că Gogol este probabil unul din cei mai Mm- 
ceji povestitori între acei care mai pot fi cetiţi astăzi fără prea 
mare nerăbdare, 

Forma vorbirii in Caragiale este cu deosebire dictată de 
orientarea dramatică a fantaziei sale: scurtimea lui mult citată, 
cu replicele indicate adesea numai prin pauze, exciamaţii ori 
întrebări acumulate, este rezultatul exasperat al unei viziuni in- 
terne extrem de vii. Artistul nu ştie cum să scape de vorbă ca 
să-şi arate cit mal direct figurile, care debordează inceteneala 
şi uscăciunea abstractă a cuvintului. 

Născută din astfel! de porniri şi formată cu acest sistem 
de procedări estetice, care toate se îndreaptă spre detaiu con- 
cret şi sint menite să ajungă la relief şi culoare, opera aceasta 
trebuia să fie esenţial variată. Nici pentru comedii nu mi se 
pare dreaptă observaţia lui Maiorescu, care vorbeşte de „oare- 
care monotonie“ a figurilor. Numai dacă ridici aparențele vii 
la definiţii şi scheme, şi Constat, de exemplu, că în toate trei pie- 
Sele se găseşte aceiaşi treime ` bârbat—soţie-—amant — poţi vorbi 
de monotonie. In felul acesta insă toată arta se poate monoto- 
niza În citeva duzini de figuri şi situaţii. Este o greşală tipic 
filozofică cu care ne întilnim aici, eat in lauda adusă de acelaşi 
critic filozof Făcliei de Paște, cind scrie că Zibal nu-i un o- 
vreiu oarecare, ci ovreimea, şi afirmă energic, că aici stă va- 
loarea estetică a figurii. Este explicab! ca filozoful să simtă o 
deosebită satisfacție ei poate clasa impresiile după specii; 
dar a scoate, din acest sentiment, propriu unui anume tip in- 
telectual, norme estetice generale arată numai perplexitatea spi- 
ritului abstract față cu iraționatul specific formelor autentic es- 
tetice, care nu se nasc din definiţii, nu tind la concluzii, oan 
nici un înţeles conceptual. 


In protctul de comedie rămas dela Caragiale se află schi- 
țată o persoană foarte elegantă, care se numeşte Pulchirie, 


PUBLICUL ŞI ARTA LUI CARAGIALE 407 


Este, ce-i dreptul, fica lui Chiriac, fostul te hetar al lui Du- 
mitrache Titircă,—dar: automobil, Riviera, rai Sei garden- 
parties... Cu ertarea cetitorului, adog eu la notele date de autor 
incă una: judecind că de un sfert secol societatea bucureş- 
teană este compact formată din cunoscători hotăriţi şi consu- 
matori febrili de pictură, pot fi sigur că acea persoană adoră 
şi cumpără tablouri, fără preget. Mai ales ea negreşit trebue 
să ştie, fiindcă de atitea ori a cetit în franţuzeşte, că tablourile 
olandeze sinţ opere de artă su rioare, oricit de triviale ori 
brutale ar fi motivele în aceste ucrări, a căror valoare este, 
de altfel, definitiv garantată prin preţul lor pe piața lumii. 
Insfirşit această dam cunoaşte perfect principiul că adevărata 
putere a talentului artistic se arată tocmai prin acela că învinge 
şi domină orice subiect. Cu nici un chip însă nu cred că am 


ui Caragiale; un resort tainic şi delicat o opreşte strict să 
strămute principiul dela Amsterdamul secolului al XVil-lea la 
Bucureştiul dela anii 1880 şi următorii. 

Persoane mai puţig cultivate decit Pulcherie refuză total 
să numească estetică o imagine oarecare, literară ori figurativă, 
dacă nu Inchipueşte siluete de o anumită eleganţă; pentru a- 
ceste persoane, estetic, neapărat însemnează: bine crescut, ori 
cuvintul n'are nici un înţeles, Vizualitatea şi-o cultivă zelos a- 
ceastă clasă de oameni cu numere din Femina şi din La vie 
au grand air. Asemenea public este, dacă se poate, şi mai ne- 
înduplecat decit Pulchârie, faţă cu trivialităţile lui Caragiale. 
Râmin dar să se bucure, în chip demn şi adequat, de operele 
acestula, numai acei ce din adincă rnire naturală le vor a- 
plica principiul pe care fiica lui C riac il cunoaşte bine din 
Iranţuzeşte, dar numai cu exclusivă aplicaţie la maiştrii olan- 
deji. Pentru un autor romin aceasta inseamnă cezastru absolut. 


Paul Zarifopol 


EE e 


In grădină 


Au inflorit cireşii din grădină 

Şi-albinele ce vor muri curind 
Au început să zboare fredonind 
Prin florile cu mie şi lumină. 


Li 


Ca magice clopotniţe în soare 
Zidite pe altare de mister, 

Cireşii urcă infloriţi la cer 

Cu crengile 'ncărcate de candoare. 


Plutesc în unde limpezi de partum, 
Corăbii albe pline cu lumină, 
Venite să descarce în grădina 
Dumnezeeştile-avuţii de fum. 


NOSTALGIE 


Pămintul parcă ar zimbi prin vis 
De-o fericire care nu mai este. 
Spun parcă toţi cireşii o poveste 
Cu-o zină albă care s'a ucis. 


Şi soarele pe-o zi aşa senină 

De dimineaţă cind a răsărit, 

E parcă Dumnezeu care-a venit 
SA stea şi el pe iarbă în grădină. 


Nostalgie 


De ce nu m 'aţi lăsat la mine 'n sat 
Printre livezi cr meri şi nuci bătrini, 
Prin tarini răcorite de fintini 

De ce nu map lăsat, 


In dosul casei noastre bătrineşti 

Ca 'ntr'un altar de schit era răcoare, 
ŞI în păreţii albi de var atita soare... 
Copilăria mea pe unde eşti |... 


De ce nu m'aţi lăsat in satul meu 
Să mă trezesc şi eu in zori de zi 
Cu păsările care 'ncep a ciripi, 

ȘI să mai pot cinta şi eu. 


410 VIAŢA ROMÎNEASCA 
Se EE 


Cind ceru'i ca o boltă de pădure 
Tăiată In cristal de dimineaţă, 
Să-mi dau cu apă de izvor pe faţă. 
De ce mat dus aiure,. 


Aş fi eşit acuma Primăvara, 

Să samăn cimp, grăunte cu grâunte, 
Şi ca o aspră sărică de munte 

S'ar fi lăsat şi peste mine sara. 


„Aş fi rămas prieten cu doi boi 


ȘI aş fi fost ca ei de resemnat 
Brăzdind ogoarele în lung şi 'n lat, 
ȘI fără să ne mai gindim la nol, 


Aş fi iubit pămîntul ca pe-un om 
Pe care il iubeşti cind Lat ucis, 
Şi-aş fi trecut pe el cu ochiu 'nchis, 
Și-aş fi trăit eu singur ca un pom. 


Și-acum mă simt un car de fin cosit, 
Adus in tirg pe-o noapte: 'ntunecoasă, 
Să port pe-aici miresme dela coasă 

De fiori care-au murit, 


Şi astăzi port pe străzile pustii, 
Pe lingă ziduri de cladiri dejarite, 
Chinuitor presaaiiment de moarte 
Bian gind ucis de neurastenii, 


O, Primăvara asta ce frumoasă "i | 
In amintirea mea 'nfloreşte-acum 

Cu florile grămadă ca un fum 
Grădina noastră cea din dosul casăi, 


Crez 


O, Doamne, azi am intilnit 
Un om necunoscut 

Pe care pănă-acuma nu l-am mai văzut 
Vreodată, 

Şi m'am uitat la ochii lui 

De suferinţă grei, 

Şi ochii lui erau la fel cu-ai mei, 
ȘI l-am iubit, 


Trăia şi el ca mine pe pămînt 
O viaţă tristă, 

Fiindcă altfel nici nu poate fi. 
Și eu nici nu ştiam că el există, 
Şi nu-l puteam iubi, 


Şi-acuma 

M'am uitat ia el mâhnit, 

Cu mila. 

Avea şi el o inimă care bătea 
In silă 

Caşi inima mea, 

Și l-am iubit. 


alt 


412 VIAŢA ROMINEASCA 
TOO a 


In dosul ochilor lui am simţit 
Un suflet 


Ascuns acolo de vre-un Dumnezeu, 
Caşi sufletul meu, 
ȘI l-am iubit, 


Am înţeles că trupul lui a suferit 

Sau că 'ntr-o zi 

Neapărat va suferi mai mult şi va muri, 
ȘI l-am iubit. 


Era un om străin, necunoscut 
Care trăia şi, Doamne, 

Eu nu puteam ca să-l ajut. 

Era ca fiecare singur şi nenorocit, 
Şi l-am iubit, 


Demostene Botez 


Marele Archimedes 


D-nei Zenaida Svetlanova 


el lată că s'a arălal! un cal negru. Cel 
ce sia călare pe el, avea in mină o cum- 
pănă... 

„ṣi s'a furat pe Cel ce este viu în ve- 
sa vecilor... că vreme mai mul! nu va 


Apocalipsul, 


“„Alunei doară tol timpul celalt pare 
să nu De mai muli decit o singură noap- 
Ier, 

Platon, 


m. Ce foame! O, Doamne, ce foame! Măcar o bucăţică de 
pine.. ceva... Nu-i! Nimic nu e! ŞI astăzi, în , Pravda“, sovie- 
tul anunță că incepind de azi, sâptămina "'ntreagă, se va da 
Let numai celor care sint înscrişi în BCE intăia şi a doua, 

ei din categoriile a treia a patra, în loc de pine, vor pri- 
mi numal legume uscate. Nini ùi e bine; Nina e contabil la 
serviciul de aprovizionare 'a gara Nordică, iar contabilii apar- 
Hp categoriei a doua. Dar el şi Kitty rămîn fără pine, adică fără 
acea stg ni lungă de pine umedă, cu pae, care, cînd o mi- 
ninci, se lipeşte de dinţi şi care, de atita vreme, se numeşte to- 
tuşi pine. 

j gad mai au de vindut ceva? Dar ce să vinzi? Tot ce 
se vinde şi se cumpără e vindut demult. Dăunăzi a vindut ulti- 
mul lucru pe care-l avea şi-l păstra : „Puşchin“ în ediție ilus- 
trată, L-a vindut cu 85 de ruble. Acolo, pe poliţă la stinga stä- 
teau şase volume, stăteau într'un fel de singurătate mindră. Le-a 
cumpărat un domn brun, gras, rumăn la față, cu pince-nez de 
aur, cu inele... A ex:minat toate paginile şi toate gravurile— să 
fie tot în regulă. Acuma mare cărţi. Numai tapiseria decolo- 
rată arată locul lor da odinioară... 

Şi foamea l... Foama! 


414 VIAŢA ROMINEASCA 


Eri noapte Kitty, soţia lui, s'a deşteptat deodată (poate că 
nici nu dormea, poate se prefăcea numai că doarme), s'a deş- 
teptat p a început să strige cu lacrimi, să strige cu voce Im- 
perioasă şi disperată: 

— Mi-e foame! Mi-e Tome! SI după o tăcere scurtă a 
adăogat :—Nina astăzi minca ceva... 


«Nina minincă ! Nina minincă in fiecare zi! Se 'nchide în 
odaia ei şi minincă, minincă, S'aude cum mestecă incet şi cu 
pază... Sau poate numai | se pare că aude?... Acuma toate 
sint ca o părere... Pretutindeni... 

Nina zicea: 

— Mal mult de cit de orice, mă tem să nu slăbesc. 

ŞI, în adevăr, ea nu slăbeşte. Ba ca şi cum s'ar ingrăşa ; 
s'a făcut şi mai frumoasă. Kitty o priveşte foarte ciudat: se 
simte în privirile acestea şi oarecare gelozie ascunsă, şi in- 
vidie, şi ură, şi incă ceva nespus de groaznic... Foarte ciudate 
sint acum privirile Kitty-i, mai ales cind se uită la gitul Ninei 
alb şi plin, la braţele cu gropiţe gingaşe. Nu e mult de cind 
Nina, alăturea de sora-sa Kitty, părea slabă. Acuma Kitty s'a 
veştejit ; numai ochii ei, ochii... Arde ceva îngrozitor în ochii ei... 
Ea poartă o rochie cu guler inalt, până la bărbie, Tace. Me- 
reu tace. Și cind vorbeşte, e ca apucată de friguri... 


„-Dăunăzi Kitty i-a spus lui, intre patra ochi: 

— Ştii, Nina în fiecare zi aduce în geantă ceva de minca 
şi se fereşte de noi. Da, da! Am observat eu bine. Noaptea, 
incetişor-incetişor despachetează ceva. Am auzit foşnetul hir- 
tiei.. Da, am auzit. d pe urmă mestecă, mestecă, iute-iute, a- 
proape se ineacă...— După o tăcere, reluă:—Sint sigură că ea 
trăeşte cu cineva dintre ei, dintre aceia... Cineva o întreţine | 
Da. Fără nici o îndoială, că trăeşte cu cineva. De unde, mă 
rog, îşi face rochii nouă? De unde? Dar ciorapii de mătasă ! 
Zut ci coastă astăzi ?.. Da’ ghete, ghete de lac, ghete de piele 
albă ?... 


Kitty iar tăcu, gindindu-se la ceva. Apoi continuă : 

— Eri, cînd Nina s'a dus la serviciu, am rindult în odaia 
ei. ȘI, ştii, am găsit o hirtie, o simplă hirtie, cenușie.,  Mirosea 
a şuncă, mirosea aşa de dulce, de dulce... 

Kitty tăcu, îndelung. EI go văzu prin întunierec, —un întu- 
nerec deosebit, un întunerec adinc, cum niciodată nu mai fusese 
în nopțile trecute, N'o vedea, ci auzea numai respiraţia el, 

s'a gindit că Kitty adormise. Dar ea rosti, pe neaşteptate: 

— O soră nu trebue să se poarte aga... 

Apoi întunerec şi tăcere, ca în cimitir, 


„li e foame! O, ce foame grozavă | 
-Se pare că nici n'a existat o vreme cînd nu-i era foame. 


MARELE ARCHIMEDES 413 
DEE, SEH 


Totdeauna D era foame. Altfel ma fost niciodată, Doar i s'a 
părut... Dar poate a fost... Cine ştie ? Cu douăzeci de ani in 
urmă... cu cincizeci... cu o sută de ani in urmă... 

„Kitty tace. Kitty tace mereu. Stă în pat—in casă a ră- 
mas numai patul şi trei-patru Scaune ; stă în pat cu bărbia re- 
zemată în palmă şi priveşte țintă undeva, Și tace. Uneori şop- 
teşte ceva neinţeles. Odată, noaptea, el se deşteptase acoperit 
de o sudoare rece. Auzise un ris rece şi vesel... Nu! Tăcere. 
Ce-a fost? „Kitty, tu ai rìs?“ Tăcere. | s'a părut? Poate. 
Acuma totul se năzare, toate sint ca o părere... pretutindeni. 

„Adeseori ese in stradă, Aşa se simte mai bine, o duce 
mai uşor. Nu vede pe Kitty tăcută, nu vede odăile pustiite... Ră- 
tăceşte fără nici un scop prin străzile enorme ale oraşului mort. 
Da, da, e mort. Dar oamenii ce se intilnesc în drum par nişte 
umbre sau nişte morţi inviaţi. 

Astăzi de dimineați—nici nu-i pasă ce zi e, parcă toate 
zilele nu-s la fel ?-—astăzi, în faţa fostului palat al ober-procu- 
rorului Sfintului Sinod văzu un băețaş căzut pe trotuar. Cu pum- 
nişorii strinşi la piept, băe Şului părea că-i e frig sau că tre- 
mura. Nu. E nemişcat. Faţa îl e cenușie — cenușie ca de piatră. 
Subt genele aplecate i se văd ochii sticloşi, — albi-vineţi, fără nici 
0 expresie, ca de sticlă. sia eh i-s strinşi tare. Fac im- 
presia unor mini îngheţate, pul băețaşului e rezemat de 
treapta de granit a peronului. lar sus, pe peron, la uşă, un pla- 
cat mare, în culori—roşii şi violete, bătător la ochi: un domn şi 
o femee, zugrăviți. El o ține mijloc. Alături de ei stă scris 
cu litere mari: „Tovarăşi! Aicise dansează!" 

Se simți cutremurat de un gind groaznic, nelămurit, care-i 
fulgeră prin cap... 

In faţa băeţaşului căzut s'au oprit încă citiva inşi. O fe- 
mee cu un coş, un soldat din armata roşie, îmbrăcat în uniformă, 
cu şapcă de biciclist pe cap, cu baioneta atirnată pe umăr cu o 
fringhie în loc de curea. Faţa-i rotundă, imbujorată, cu ochii al- 
baştri, naivi, o figură de sătean travestit într'un costum bizar, a- 
răta compătimire pentru băeţaşul căzut. 

Soldatul se aplecă asupra lui, atingindu-i umărul cu virful 
degetelor : 

— Băete!... Mă, băete!... N'auzi ?... Ce-ai pàțit 3. 

Băe nu se mişca. 

— A, Spurcatul dracului |— ţipă de-odată femeia cu coşul. 
Ce vrei? Hai?... Ce ai cu el? -i cu tine? Huo, lroade! 

— Nimic, mătuşă, nimic !...— bilbii soldatul, zăpăcit de țipă- 
tul neaşteptat. Mă uit că a căzut... poate să-l ajut cu ceva... 

— Eu nu-ţi sint mătuşă! Dracu’ să-ţi fie mătuşă, blestă- 
matule ! Parcă nu vezi c'a murit? Lasă-l în pace măcar mort... 
dacă nu lăsaţi pe cei vii, —crăpare-aţi într'o zi cu oni). Ce te 
uiţi aşa la mine? ţipă femela cu ochi aproape de nebună. Ce? 
Vrei să mă 'mpuşti? împuşcă-mă, fecior de Satană! Nu mi-e 
frică! Hat, împuşcă-mă, Satano ! 


A 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 
A A Anen E 


-Mergea prin prospect, mergea repede ca şi cum ar fi fost 
urmărit de cineva. În mintea lui toate se amestecase intruna: 
şi băețaşul căzut, şi domnul roşu care dansa cu femeia violetă, 
şi soidatul, care se preschimba ba în băeţaşul căzut, ba în domnul 
dansator. Ori nu, nu-i aşa: băețaşul dansa iar soldatul stătea că- 
zut cu capul pe treapta de granit... Ba nu, dansa baba cu coşul... 

Fu gata să cadă. S'a răzimat cu capul, înfierbintat, de fa- 
fada unei case. Era o prăvâlie, și în vitrină stăteau, rinduri- 
rînduri, pateuri şi bomboane... „Tovarăşi! Aici se dansează! 
Ce e asta? In vitrină, pateurile şi bomboanele parcă se mişcă. 
Oare Pelete mach Nu, dansează acel domn roşu. 

— Vi-e rău?... 

Cine 'ntreabă ? O doamnă necunoscută, cu fața compăti- 
mitoare... Își veni în fire. 

— Nu, vă mulţumesc... Nu mi-e rău. 


-Kitty plingea, plingea dureros, ținind în mină o sticluţă de- 
nä de fum „Lorigan“. 
e — Niciodata’ ed mult... niciodată! repeta ea, cu sughiţuri. 
— Ce al, Kitty? Ce e cu tine? Spune-mi. 
Na răspuns nimic şi ziua 'ntreagă n’a rostit niciun cuvint. 
Noaptea iarăşi a plins. Ori i s'a părut că plinge. Poate a 
visat că plinge? Acum totul e o părere... 


«Kitty cu Nina goptesc între ele. De cind apropierea 
asta între AER Na bigat de samă. Nina se poartă cu el 
Cu oarecare demnitate. Ba ceva mai mult: il priveşte de sus. 
De ce oare? 


„„A găsit pe Kitty și pe Nina impreună. Zărindu-!, au in- 
cetat de vorbit. Inţelese că au secrete. Nina il priveşte cu ochii 
ei cenușii, rece, abia pudrată. Ea miroase a parfum fin şi scump: 
e îmbiăcată foarte elegant. 

— Nina mă invită astăzi la teatru—rosti Kitty, lăsîndu-şi 
ochii în jos. Astăzi cîntă Şaliapin. Nu l-am auzit de mult, de 
mult... Inchipueşte-ţi: Șaliapin! O ocazie foarte frumoasă ca să-l 
ascult.  Prietini de-ai Ninei au luat o lojă şi este loc şi pentru 
mine.  M'ași duce cu plăcere, dar cum să rămii tu singur ? 

— Dei ce, e copil 3 o întrerupse Nina, privindu-şi unghiile 
roze, lustruite. O să stee o seară singur! re lucru! 

— M'aşi duce, ce zici? — Kitty îşi ridică privirile, cam 
vinovate, 

— Poftim. N'am nimic contra. i 

— Atunci voiu da de veste că mergi,—zise Nina, îndrep- 
tindu-se spre telefon. ŞI începu a vorbi: Allo... Staţia ?... Te rog, 
tovarăşe... Cine ?... Pofteşte la telefon pe tovarăşul Parvinsky... 
A, dumneata ? Ce? Ce lucru ?... Da, da, ne ducem... Bine. La 
revedere. 

— Cu cine te duci la eeh ?— întrebă el pe Kitty. 

— Cu prietinii buni ai Ninei, cu... 

— Unul e superiorul meu—continuă Nina, auzind întreba- 


MARELE ARCHIMEDES 417 
RELE ARCHIMEDES O O OOO O OOO ë 


rea — comisarul de aprovizionare Parvinsky. Celalt e unu’ Dors, 
comerciant, care are aici un biurou tehnic,—Suedez de origină 
sau Norvegian, nu ştiu tocmai bine de unde-i... Ei, Kitty, imbra- 
câ-te cu rochia mea cea vinătă* — şi surprinzind privirea surorei... 
—nu-i nimic, minecele-s cam lungi... Parvinsky mi-a Spus că va 
veni cu automobilul împreună cu Dors... Mă duc să-mi aranjez 
Pe eşi tropăind cu tocurile ei inalte. 

E frumoasă la corp, dar e antipatică... 

„Kitty şi Nina au t piaca la teatru. Toaleta Ninei o prinde 
de minune. El s'a dus se plimbe. De ce s'a dus nu ştie el 
singur. E greu de umblat. Picioarele-i sint slabe şi se îndoesc 
dela genunchi. Mergea cuprins de o ameţeală; a ajuns la cheiul 
Nevei... „Osindit... Osindit la moarte. Da, el e osindit*, 

Pentruce ? Pentru care vină? Cine ştie asta şi cine poate 
să spue... Și nu numai că e osindit la moarte, e chiar şi mort 
pe jumătate. El e osindit Cal alţii, cași acest domn, care-i 
vine în întimpinare cu nasul lungit, cu nas de mort, cu umbre 
negre la timple şi subt ochi. Domnul trece cu ochii pe jumătate 
închişi, făcind cu mina stingă nişte gesturi ciudate şi şoptind 
ceva. Nu bagă de samă nimic şi pe nimeni. 

Un automobil trecu repede cu zgomot, răspindind în aer 
miros de benzină şi un zbirniit profund, ce se auzea de departe, 
In automobil—un marinar cu o fată. Fata cu blană, luată pe 
semne dela altcineva. Fetele cu aşa înfăţişare n'au purtat ina- 
inte blâni. Nici nu ştiu să le poarte. Nici asta din automobil 
nu ştie... Panglicile negre dela şapca marinarului filfiiau în vint 
ca niște steguleţe mici, negre. 

Trecătorii, mai ales acuma, în amurg, samănă a umbre. 
Umbre, umbre, umbre, — pretutindeni umbre, un oraş de umbre, 
care se mişcă, trec, dispar, apar din nou. Un şir de umbre ne- 
sfîrşit de lung.. Umbrele osindiților la moarte... 

Tresări, caşi cum ar fi fost cuprins de o groază neagră, 
neinţeleasă. Se intoarse acasă repede; se închise in odae. Intune- 
ricul incepu să se aştearnă prin camere, Camere goale, aproape 
fără mobilă, Paşii răsunau ca nişte ecouri, Oare el e singur in 
casă ? Poate că mai e încă cineva care păşeşte în camera ve- 
cină, în coridor, în bucătărie... cine oare poate să fie ?... Umbre, 
umbre care au venit impreună cu el de pe stradă, de pe cheiul 
Nevei... 

O, ce groază l... 

ăcar un sunet de voce omenească, măcar un zgomot... 
se opri; şi umbrele din odăile celelalte se opriră şi ele. Acum 
nu S'auzea nimic, afară de propria: ! respiraţie şi de bătăile ini- 
mil. Aşteptă puţin fără să ştie ce aşteaptă... ȘI dincolo aş- 
tepta. 

e Alergă numaidecit in cabinetul său, in odaia goală care o- 
dinioară fusese cabinetul său (— dir poate i-se pare numai că a 
avut şi el un cabinet ?) şi deschise fereastra, 

„Fereastra dădea, în curtea inconjurată de aproape de case 

7 


418 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


înalte. Lingă portarului se adunaseră oameni. In întunerec 
nu se vede ag Numai glasurile se aud, glasuri vesele... Se 
vede că ei au mincat astăzi. Da, servitoarea „e în prima catego- 
rie". Ride cineva, ride cu poltă, Cineva cîntă cu balalaica, 
A-ah |! şi asta acum] Numai balalaica lipsea !... Cum ar fi smul- 
s-o el din minile muzicantului şi cu ce plăcere l-ar fi lovit, l-ar 
fi izbit cu colţul cel E al en em o - timplă, ca să 
cadă j să spargă ca asta ingrozitoare 

GE, daare Siain, o, cum îl doare! Mor cu toții, ostndiți 
la moarte, mor fără nici un cuvint, acompaniați de sunetele a- 
cestea blestemate ale balalaicei l... 

Cineva bătu la uşă, în bucătărie... 

Se spârie. Inima i se opri o clipă. Oare cine putea să 
fie ?...  Inchise fereastra. Cu minile tremurătoare aprinse can- 
dela de pe masă; bătaia la -e din bucătārie se repetă, Poate 
au venit cu perchiziţiile ? oate Îl vor aresta peste citeva 
clipe ? 

4 „Se apropiè cu urechea de uşă ca să-şi dee sama: câţi 
sint? Unul, doi sau mai mulţi? O bâtae puternică îl făcu sá 
tresară, 

— Cine-i acolo ?—(aproape nu-şi mai cunoştea vocea, ìn- 
tretăiată, deşi o stăpinea din răsputeri), 

ar u, 

„Eu“... Parcă a auzit undeva vocea asta! Ceva cunoscut 
se simţea în ea. 

— Cine eu? 

— Nu mă cunoşti? Deschide! Eu sint, Toporcov. 

A, Toporcov! Inima i se ugură. Toporcov, camaradul lui 
de serviciu. 

— De ce e aşa intuneric? 

— Candela... A 

— AL. Doamna şi domnișoara sint acasă ? 

— Nu, la teatru, 

—A,la morgi Cem şi asta. Teatru e viaţă şi viaţa e 

atru, cum a spus... Cine a spus?... 

A Toporcov paria Ce suris ciudat! Tăcu o clipă. Ba, 
poate nimeni n'a spus nimic şimie mi se pare numai cå a spus. 

„„Stăteau amindoi la o mâsuţă, măsuţa mică, adusă aici din 
bucătărie. — pe cea mare de lucru o vinduseră demult. A- 
mindoi tăceau. Candela de sticlă verde-inchis arunca pe masă, 
imprejurul ei, un cerc palid, tremurător şi ilumina puţin aerul de 
de-asupra. d 

Fața lui Toporcov nu se vedea de loc. Se auzea numai 
respirația lui, respirația unui om obosit şi care a alergat mult. 

Toporcoy se inclină asupra candelei ca să-şi aprindă ţigara 
şi, în lumina slabă, se ivi nasul lui, lungit, ca nasul unui mort, 
ca nasul umbrelor ce umblau pe străzi; | se zăriră şi buzele sub- 
Dr, lipite una de alta şi nişte zbircituri adinci pe care înainte 
nu le avea... 


MARELE ARCHIMEDES 419 
[e Ea 


După ce-şi aprinse ţigara, Toporcov se dădu îndărăt, lä- 
sindu-şi mina, uscată şi osoasă, pe masă. Degetele lui subţiri 
se mişcau neîncetat, luminate de lumina palidă a candelel. pe 
A licărirea roşie-aurie a țigării i se vedea virful ascuţit al nasu- 


bre i Aici e Dëse? 1..* Da, da, nasul lui To- 
porcov samănă cu nasul acelui domn pictat e pancart, care 
dansa cu o femee violetă. Ciudată prd «mn A s 

— Da, am ajuns !—rosti pe neaşteptate Toporcov, incit îl 
ars za tresară ; şi ecoul din camerele vecine adăogă: Da, am 
ajuns 

— Ce? 
— Am ajuns, zic! 

La ce? 


HP 


— Incă mă mai intrebi? La toate astea, cite se petrec 
aiurea, pe străzi... la ce se petrece cu noi... 

Tăcere. 

— Mai vinzi ?—reluă Toporcov. 

— Da, am vindut tot ce am putut şi ce se cumpără. Mai 


` am cite ceva, dar nimeni nu cumpâră, 


— EI şi ce ai de gind să faci? 

— Nu ştiu. La asta nu m'am gindit. Mi-e teamă să mă 
gindesc. Fie ce o fi! 

— Ha! Te laşi în voia Domnului, va să zică ?—Degetele 
lui Toporcov, pe masă, se făcură pumn.—ln voia lui Dumnezeu 
care există... în închipuirea noastră ? Aşa! Da’ poate că nici 
nu există ?... Eşti poate religios? Da? Te-ai resemnat să pieri ? 

` — Da’ ce să fac? Ce? Spune-mi! 

— Ce? Intrucit mă priveşte pe mine, am hotărit. Astăzi 
am intrat în serviciu la ei. Oamenii ca oamenii... Dar totuşi, se 
simte ceva în ei... se simte ceva ingrozitor, ceva din lumea cea 
pe care n'o cunoaştem. 

Tăcere. Tâcere care dură poate o clipă, ba poate şi zece 
minute. Cine ştie? Vremea nu mai există. 

— Ce taci? De ce taci ?—reluă Toporcov : — M'ai condam- 
nat? Da ?... Taci, taci, nu-mi răspunzi nimic, taci? Te-am ìn- 
jeles din tăcerea ta! şi ți-oiu spune eu, Toporcov, eu Toporcov 
ți-oiu spune că sculp şi pe dumneata şi pe toţi. — Toporcov 
sculpă energic la o parte i—Aşa? Nu vreau să mor, m'auzi? 
Nu vreau! Am ajuns pănă acolo că, dacă ar fi nevoe, te-aş zu- 
gruma cu minile astea ale mele, le-aş zugruma, deşi am fost 
camarazi de serviciu timp de cincisprezece ani! Mă înţelegi ? 

a ce zic pe dumneata! Nevasta mea și fiică-mea... şi pe ele 
le-aşi zugruma, dacă mi-ar fi dat să aleg: eu sau alţii! Asta e! 
tii- (vocea lui se schimbă şi avea acum ceva tainic în ea).— 
tii, acuma oameni nu mai există, m'ai băgat de sama? 

— Umbre? - întrebă el pe Toporcov, cutremurat de gindul 
că şi Toporcov simte acelaşi lucru şi că ceiace lui i se pare, e 
adevărat, aşa-i şi "n realitate. 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Nu. Care umbre? Umbre—asta e o prostie! Nu um- 
bre, ci numere! Cite cartele ai? 

— Ce cartele ? 

— Cum ce cartele? Cartele de aprovizionare!... 

— Una pentru pine, alta pentru grăsime, pentru lapte, pen- 
tru chibrituri, pentru... 

— ŞI fiecare e cu număr? 

— Sigur. Fără număr nu-s valabile. 

— Asta e! Acuma dumneata, şi eu şi alții, noi cu toţii nu 
mai sintem oameni. Mă 'nțelegi? Dumneata eşti un număr şi cu 
toţii sintem subordonați oporcov se aplecă înainte și la lu- 
mina candelei ochii lui fulgerători sclipiră enigmatic),—sintem sub- 
ordonaţi going marelui Archimedes. 

— Cui? 


— Lui Marele Archimedes! — şopti Toporcov, ca şi cum 
ar fi destăinuit ceva de mare însemnătate. El, numai el e stä- 
pinul vieţii noastre, stăpinul universului. El, cu numărul şi cu 
măsură. Tot e numărat. Tot e măsurat. ȘI el are un alt nume... 
Stăi !— Toporcov ii apucă mina şi i-o strinse ca putere,—cine e 
acolo ? 

— Unde ? 

— In camera vecină... Auzi ?—ii şopti Toporcov la ureche 
—umblă cineva... Auzi?.., o i 

— Nu... acolo nu e nimeni! li răspunse el tot pe şoptita. a- 
pucat de groaza că şi Toporcov simte că în odăi este încă 
cineva, 


— Da. 

— Atunci... atunci mi s'a părut... Mie mi se par acuma lu- 
cruri foarte ciudate, bizare... Nu ştiu de ce... 

Toporcov tācu: Mina lui palidă cu degetele uscate tremura 
pe masă în lumina tremurătoare a candelei. 


— Da' nu ţi-am spus numele celuia...—reluă el, nu-i așa? | 


Dar nici nu trebue să-l spun. Asta mi s'a arătat numai mie... 
Cine spune că revoluţia e o zguduire, o catastrotă— minte. hu! 
Revoluţia e o orinduială, e o geometrie și noi sintem dovezi ale 
unei teoreme: „Intr'un triunghiu oarecare, la unghiul cel mai mare 
se opune şi latura cea mai mare“. lată! E un ca'cul diferen- 
tial, iar noi sintem cifrele cu care operează El... 

Tăcu. ȘI tăcerea se lăsă in odaia intrnecoasă,—nespus de 
profundă, de statornică, nespus de grea. 


— Ei, trebue se plec!—rupse tăcerea Toporcov. Trebue să ` 
mă duc... Eu singur nu ştiu cum am venitpe la dumneata... Co- 
lindam străzile... şi-mi venea să mă opresc în piap), să strig,s: 


Up, să urlu, sau... să mă arunc in Neva... Dă-mi mina! 


noi... la mine. Banca de stat. Stau acolo, la comisarul Vladeţky 
În servicio. 


e À 
— Mina. La revedere. Mă duc. Și dacă vrei, vint pe la 


MARELE ARCHIMEDES 42| 
— I L a ` 7 


ll conduse pe Toporcov şi, rămas singur in întunere 
stătu în picioare ca incrementi, Oare se pania 2 Masă d 
număr. Domnul cel roşu de pe pancart, care dansa cu doamna 
de culoare violetă e măsura. lar numărul... Ce e număr ? Kitty 
tl, băeţaşul căzut mort... Nina 3 Nu, Nina e măsură... ŞI marina- 
tul, cu fata din automobil, —sint şi el tot măsură... 

Un fulger selipise deodată în intunerecul haotic al ginduri- 
lor sate, iluminind tot şi toate cu o lumină tainică, şi se stinsese. 

«S'a pierdut socoteala zilelor. Ce zi e astăzi ? Marţi sau Joi? 
Poate Mercuri sau Vineri ? Parcă asta nu e tot una! Zilele sint 
la fel şi una prin nimic nu se deosebeşte de alta. 

Kitty şi Nina în fiecare zi se duc împreună la plimbare. Se 
plimbă poate un ceas, poate două, poate chiar şi cinci. Cine ştie ? 
Ceasornicul arată numa! cifre mute, negre, nemişcate,—nu arată 
mersul vremii. Chiar în mecanismul ceasornicului s'a schimbat 
Eva: Mala hi a E mai rece, mai automată decit odini- 
oară. |nima-i ascu ate mai neinduplecat, mai ï 
Numărul şi Măsura... e TE 


„„Kitty poartă nişte ghete elegante, care-i cuprind atit de 
frumos picioruşul grațios, Kitty zice că sint un cadou primit de 
Nina. Las’ să fie aşa! Las’ să fie altminterea ! Cadou sau nu, 
—parcă nu e tot una, la urmă? Kitty miroase a partum scump 
şi fin şi încă a ceva, străin şi duşmânos. Nina şi Kitty stau a- 
casă foarte rar. Sau vin de undeva sau se pregătesc să plece 
undeva, Ele nu se pricep că sint Măsură, ca şi domnul cel roşu 
ce dansează mereu pe pancart. In fiecare zi se duce acolo, ja 
palatul fostului ober-procuror al sf. Sinod, ca să-l vază. Dom- 
nul roşu dansează cu o doamnă violetă, ţinind-o de mijloc. „To- 
varăşi! Aici se dansează !* : 


„„Au venit nopţile de insomnie. EI nu doarme ` se preface 
numai că doarme, ca să nu răspundă la vorbele Kitty-i. 

Intunerec. Kitty, întinsă în pat alăturea de el, şopteşte ceva. 
şopteşte iute-iute-iute ; poate se roagă lui Dumnezeu, poate cine 
ştie ce şopteşte. Lui i se pare că gura Kitty-l miroase a vin. 
Poate că nu. Cine ştie? În odaia vecină tuşeşte Nina. Și încă 
cineva tuşeşte impreună cu ea, în camerele celelalte. 

El s'a deprins cu gindul că afară de ei, de Kitty şi de 
Nina, in casa lui sălăşiueşte încă cineva. Da, fără îndoială, este 
incă cineva. El simte asta. Cineva nevăzut. Ba chiar sint mai 
mulți. Cu fiecare zi se înmulţesc. Vin cu el de pe stradă... 

Ce-i asta ? Kitty plinge şi şopteşte: „Doamne, Doamne, 
Doamne“. Care „Doamne!“ 


„Se spune că noaptea trecută au împuşcat două mii de oa- 
menie Alţii spun că patru mil. Cine ştie numărul adevărat ? Dar 
totuşi e numărul. Numărul... 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Kitty i-a spus: 

— Ştii, Nina ne-a găsit nişte chiriaşi foarte cum se cade. 
Cabinetul tău e de prisos, — tot nu lucrezi nimic. Putem să 
dëm cu chirie cabinetul, sufrageria şi odaia noastră de dormit. ` 
Eu voiu dormi cu Nina, tu în bucătărie. Acolo e cald și liniştit. 
Vrei aşa? Tot vom cîştiga ceva bani, vom putea să ne 
susţinem. 

— Da' cine sînt chiriaşi ? 

— Unul e Parvinsky, comisarul dela aprovizionare—Kitty 
se prefăcea că vorbeşte cu nepăsare, el simţi asta. Parvinsky 
e superiorul Ninei şi, entre nous soit dit, Nina îi place foarte 
mult, E lucru firesc că ţine să fie mai aproape de ea... (Kitty 
rise cu un ris prefăcut).—Ne făgădueşte că ne va da alimente 
şi pine. El e cu aprovizionarea... Acolo au de toate... 

— Comisarul poate şi așa... fără chirie. Poate să rechiziţi- 
oneze. 

— Nu, nu, nu! Ele un om foarte cum se cade, foarte 
nobil, deşi e comisar. Zice că nu vrea să se folosească de im- 
prejurările nenorocite ale oamenilor. Ştii, asta e foarte frumos 
din partea lui. 

— Da’ celalt ? 

Kitty se înroşi puţin şi răspunse privind într'o parte: 

— Čelalt e prietinul lul Parvinsky... zice că nu poate să se 
despartă de el, zice că-l iubeşte ca pe un frate... zice că cu din- 
sul e mai vesel, zice... 

— Da’ cine e? Cum îl chiamă ? 

— Un oarecare comerciant, Dors,—zise Kitty, ca şi cum 
ar H înghiţit ceva.—Şi el e un om foarte cum se cade. E de o- 
rigină Suedez sau din Norvegia. Nina zice că e de acolo, de un- 
deva... Parvinsky va lua odaia de dormit, lar Dors-—cabinetul tău. 
Pentru sufragerie au găsit ei un prietin. Nimic n'ai contra. 
Ce poji să spui contra? Nimic. Absolut nimic. Afară de folos... 
- ` itty vorbea repede, emoţionat, evitind să-l privească 
n ochi. 

— Nu, n'am nimic contral—răspunse el, indiferent. 

e Eşti cuminte ca întotdeauna... Mine după masă se vor 
muta aici, 


Noapte, Intuneric mai negru decit oricind, Kitty ìl cuprinde, 
ìl sărută, îl întreabă in şoapte întretăiate : 

— Nu vrei să mă săruţi? Asta e ultima noastră noapte 
aici, în patul nostru. Mine vin chiriași. Sărută-mă, sărută- mă, 
cum m'ai sărutat odinioară, Ți-aduci aminte? Da? Ți-aduci a- 
minte ? N'ai uitat ?... N'ai uitat ?... De ce nu mă săruţi? Poate ` 
nu mă iubeşti? Poate nu-ţi mai plac 3. Spune-mi l.. 

El tăcea în intunerec cu buzele strînse şi aproape nici n'au- 
zea ce-l spune Kitty... Se gindea că dacă se inmultesc numerele, 
se nimicesc şi dispar umbrele, care sint numai reflectarea nume- 
relor. Da, asta e adevărat. Toporcov s'a înşelat. Toporcov na 


MARELE ARCHIMFDES 423 
Dirias EE E E DEL, 


ştie nimic despre umbre, Nu știe că, cu cit se înmulțesc nume- 
rele, până cind vor ajunge la Număr, cu atit se nimiceşte dis- 
tanţa dintre el. Și cind se va nimici, cind va dispărea cu totul 
distanța, vor dispărea şi umbrele... 


„Chiriaşii s'au mutat. Cabinetul lui, ocupat de Dors, e de 
nerecunoscut. Mobilă moale, frumoasă, un covor larg, un pat de 
metal, cu globuri, perdele, o canapea brodată cu matasă.., 

Parvinsky, un om larg în umeri, puţin roşcat, cu un zîmbet 
foarte ciudat. Cind zimbeşte, buza-i de sus se ridică foarte tare 
şi i se văd dinţii mărunți și o ginge trandatirie, umedă, Dar in- 
dată buza îi cade jos şi fața îi rămîne ca o mască. Foarte des 
repetă: „Fără indoială, fără îndoială“, Spune că e fost ofiţer. Nu. 
Un fost plutonier, poate. Celalt, Dors, înalt, uscăţiv, ras la faţă 

tăcut. Seamănă a Suedez. Al treilea chiriaş, cel care a luat su- 
rageria, e un om neinsemnat. $i el ca şi Dors e comerciant. 
Face negoţ cu partumerie, 

«Kitty şi Nina nu se mai duc în fiecare zi la plimbare. Stau 
acasă, Se aude zgomot, risete, glume. Petrec pănă tirziu, 

El evită să stee cu dinşii... Nu ştie de ce... 

Stind la bucătărie şi auzind vocile lor vesele, se strimbă 
numai : în clipele acestea, firul gindurilor sale se rupe. 

„„A mincat astăzi! Astăzi a mincat grozav! Şi ce a min, 
cat! Și şuncă şi cîrnați, şi brinză olandeză şi sardele. A min- 
cat de toate! A mincat mult! Niciodată încă n'a mincat aşa, 
în toată viaţa lui, 

Cu ocazia mutării, Dors a făcut o petrecere. Ce petrecere ! 
Şi a băut, a băut un portvein englez dela anul 1821 din pivni- 
fele țarului: Aşa a spus Dors. ȘI e adevărat: numai ţarul pu- 
tea să bee astfel de portvein,.. A băut şi el două pă ăruțe şi 
parcă i s'a ridicat un virtej în cap. 


H Parvinsky cînta cu vocea şi cu ghitara o romanţă țigănească 
veche : 


Ochii tăi ne-e-gri 
ŞI si-i-nul tău alb... 


Şi se uita ţintă la Nina, care stătea în fotoliu, picior peste 
KE şi fuma, ridicindu-şi faţa şi arătindu-şi gitul alb, plin şi 
aged... 


«Se deşteptă cu o bătae de inimă îngrozitoare. Kitty avea 
nişte picături, Se îmbrăcă în întuneric şi, sprijinindu-se de pă- 
rele, merse spre camera Ninei şi a Kitty-i. 

Bâtu la ușă. Nimic, nici un răspuns. Bătu încă odată, Nimic. 
Rosti încet: „Kitty, Kitty!“ N'aude. Doarme? Incă odată, mai 
tare: „Kitty! Kitty 1...* intră în odae. „Kitty!“ Doarme, Se 
apropit de pat. „Kitty ! Deşteaptă-te!“ Nici o respirație nu s'aude, 
iri SS pe pat: nimeni... Cum așa? Incepu să tremure... 
„Mitty 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Umblă cineva“—auzi el, o şoaptă. 

Da. Era vocea Kitty-i, venită din cabinet, vocea ei, somuo- 
roasă,.. 

ȘI numaidecit înţelese totul... 

„„Se lăsă pe patul lui din bucătărie. „Cum să o intilnesc 
mine? Cum o volu privi ?* Ce-i asta? A, tropotul unor picioare 
desculțe prin coridor... Se întoarce fuga în camera ei... 

„Kitty, Kitty! Ce-ai făcut ?* 

„Spre dimineaţă, aţipi puţin, cu capul subt pernă... | se 
Där sau visa, poate, că in faţa casei se oprise un automobil. As- 
cultă cu ochii deschişi. Nu, i se păruse. Incepe abia-abia a se 
crăpa de ziuă, 

Viri din nou capul subt pernă. Măcar o picătură de 
somn, de uitare. 

„Cineva bătu la uşă. Bătu tare, poruncitor, 

Sări din pat: 

— Cine-i acolo? 

— Din comisariat. 

Vocea sigură, hotărită. Deschise. Doi soldaţi înarmaţi cu 
baionete și Sa civil. —Dumneata eşti cutare ?... 

— Eu sint, 

— Eşti arestat. lată ordinul. 

Şi civilul H întinse o bucăţică de hirtie cu antetul : „Comi- 
siunea extraordinară pentru lupta cu contra-revoluţia şi cu spe- 
cula”. Iscălit: „Preşedinte, Cuniţki“, numele cel mai inspăimin- 
tător. 

— Peatruce sint arestat? 

— Vei afla la vreme... Ei, arată camerele. Trebue să fa- 
cem o percheziţie.., 

„„Percheziţia dură indelung. In camera lui Dors el zări 
combinaison-ul Kitty-i uitat, pe semne, aici,—combinaison-ul cu 
rozete liliachii... şi în aceiaşi clipă privirea lui se încrucişă cu 
privirea speriată a Kitty-i. Ea păli. Buzele-i tremurau, buzele 

aproape vinete. În ochii ei sciipeau lacrimi, în ochii ei cu ple- 
oapele umflate, 

Combinaison-ul Kitty-i în camera lui Dors... 


„Vestibulul încăpător, cu coloane albe din palatul guverna- 
torului, — al fostului guvernator. Doi marinari cu baionete, In mina 
unui marinar o brățară de aur cu ceasornic aşa cum poartă da- 
mele. La dreapta şi la stinga, uşile. Din cind în cînd, prin ves- 
tibul trec repede nişte oameni cu dosare subsuoară. Nimic nu-ţi 
amintește că aici e cel mai groaznic local. Nimic. O cancelarie 
obişnuită. Pe feţele oamenilor care trec cu dosare, se văd um- 
bre de plictiseală şi oboseală, Civilul care l-a adus, a dispărut 
după o uşă şi el rămase subt paza soldaţilor. Unul din ei, pa- 
lid, istovit, cască. Pe semne că m'a dormit citeva nopţi. Altul, 
negreşit un fost muncitor la o uzină, cu faţa veselă, rotundă, 
cu semne de vărsat, glumea cu marinarii. Marinarii îl priveau 


MARELE ARCHIMEDES 425 


cu mindrie, de sus, păstrind fizioromiile reci; dar şi ei zimbeau 
din cînd în cind și atunci nu răminea nici urmă de mindrie şi 
de dispreţ rece, ci se vedeau numai mutre proaste de flăcăi de 
rind. 

„Nu ştie cit a aşteptat. Poate zece minute. Poate un ceas. 
Un tinăr civil cu pince-nez se apropie de el şi întrebă pe sol- 
daţi cu un ton ingrijorat: 

— Pe care l-aţi adus? Pe ăsta? 

Și il arătă cu degetul, fără să se uite la el, 

— Haide după mine! 

„„Dacă ar fi tost introdus într'o temniţă, unde calăii omoară 
oameni, unde oameni însingeraţi, chinuiţi, ţipă şi urlă, mar H 
fost atit de inspăimintat cum era în clipa cind a călcat pragul 
cabinetului faimosului „tovarăş Cuniţky”. 

Un cabinet incăpâtor, boltit, mobilat cu mobilă de piele 
roşie şi, la masa enormă de lucru, —bustul „tovarăşului Cuniţky“, 
Nimic ingrozitor nu se vedea pe fața plină şi rumenă, cu oche- 
lari de aur, a lui Cuniţky. Era liniştită faţa asta, cu o bărbuţă 
ascuţită, —poate prea liniştită, ca faţa unui manechin. Minele-i 
albe, grase, ca minile unui protopop bine hrănit, impreunate pe 
masă, pe un dosar, păreau foarte albe, albe din cale-afară. Ar 
fi fost mai bine să nu fie atit de albe... Pe un deget umflat scli- 
pea inelul de cununie, intrat în carne aşa încît nu l-ar mai fi 
putut scoate. Intreaga înfăţişare a lui Cuniţky respira linişte, li- 
niştea hotărită a unul om neinduplecat. Vocea lui, cînd a ince- 
put să întrebe numele, pronumele şi profeslunea, răsuna cam mo- 
noton şi plictisitor. Se părea că întreabă ceva şi se gindeşte cu 
totul la alt ceva... Nu. Asta era numai o impresie superficială, 
înşelătoare... Ochii tovarăşului Cuniţky priveau țintă şi atent prin 
sticla ochelarilor, în care sclipea lumina zilei. 

Masa de lucru era încârcată cu hirtii, dosare, registre... 
La stinga era aparatul mic de telefon. 

Cuniţky tăcu citeva clipe, netezindu-şi cu degetele-i albe și 
grăsuțe, gitul plin şi alb ca de femee. 

Gulerul brodat al cămașei era deschis; pe semne H era 
prea strimt 

— EI, bine, cetăţene! Ce-ai putea să-mi spui ?.. Dum- 
neata ştii de ce eşti arestat ? 


u, 
— şi nici nu-ţi trece prin cap? 
— Nu, 


— Bun. Ce-ai putea să-mi spui despre... Il cunoşti pe to- 
varăşul Kee ? 
Ka u 


— Send, În ochii lul Cunițky licări parcă o lumină. H 
sfredelea cu privirea, 

— Va să zică nu-l cunoşti? Aaa!... Cam ce-ai putea să-mi 
spui despre cetățeanul... Toporcov ? lacob Toporcov. Pe acesta 
mi se pare că-l cunoşti... Ei? 


426 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nici o clipă nu bănuise că arestarea lui e în legătură cu 
Toporcov, Niciodată nu s'ar fi putut gindi la aşa ceva... Nu, tot 
ce vor, numai asta nu! 

— E1 7... Aştept, 

„Povesti lui Cuniţky tot ce ştia despre Toporeov. 

— Cind ai văzut pe Toporcov ? 

— Nu-mi aduc aminte. Poate cu trei săptămini în urmă, 
poate cu două... 

— Şi despre ce aţi vorbit? 

— Despre diferite lucruri... Mi se părea că Toporcov e 
cam ţicnit, 

— Asta nu ne pasă, Eu nu sint psihiatru, ci preşedintele 
comisiunii extraordinare. (Mina albă, grăsuţă, luase de pe masă 
un carnet). 

„Numărul... Dosare cu numere. Şi totul e număr... Topor- 
cov a avut dreptate“, 

— Toporcov scrie în carnetul său că a fost la dumneata 
şi fi-a destătnuit ceva despre Marele Archimedes. Cine e ästa ? 

— aer Archimedes ? 


— Un matematician antic, 

— Ştii, cetățene, nu încerca să mă tragi pe sfoară. Te 
sfătuesc. Te 'ntreb nu despre numele antic, dar despre cel care 
se E pes acest nume. Marele Archimedes, alias 3. 

— Nu ştiu, 

— Ba ştii. Toporcov scrie că ţi-a destăinuit, Ei, şi ce a- 
nume ţi-a destăinuit Toporcov ? 

— Mi-a spus nişte pure abstracții. 

— De ce minţi, cetâțene? De ce minţi ? E cu totul de 
prisos. Asta nu te ajută nicidecum. In limba voastră asta se 
numeşte abstracții, iar în limba noastră —conspiraţii. Inţelegi ? 
en că Toporcov a incercat să-l omoare pe comisarul Vladeţky ? 

"a reuşit, mizerabilul! Fără îndoială că Toporcov n'a fost sin- 
gur. A avut și complici. Unul din dinșii se ascunde subt po- 
recla „Marele Archimedes“, şi dumneata îl ştii, îl cunoşti: ţi l-a 
destăinuit Toporcov. 

— Vă jur că nu ştiu nimic. Eu nu mint. 

— Fiecare din voi se jură şi fiecare spune că nu minte. 
Da. Ei bine, deşi ne grâbim cu afacerea asta, totuşi te voiu aş- 
tepta, de oarece chestia e foarte interesantă. Gindeşte-te bine 
în rr de apoi vom mai vorbi, 

unițky sună. Intră un civil. 

— Adă-l pe cetăţeanul. .— (şi la întrebarea înceată, fugară 
a civilului, Cunițky răspunse aplecind capul asupra dosarului : 
—„Da, da... acolo .."—caşi cum ar H fost vorba de un lucru, sau 
de un alt om, care nu se găsea aici, în cabinet, ci într'un oa- 
recare alt loc). 


„„Instirşit el are număr: 137. Ăsta e numărul Jui. Topor- 


MARELE ARCHIMEDES 427 


cov a avut dreptate. Acum a devenit o cifră, un simplu număr 
—137—cu care operează marele Archimedes care are şi un alt 
nume, 

Nu există nici zi, nici noapte. E numai întunerec şi lumină; 
lumină şi întunerec. Lumina e ingrozitoare. Cind e lumină, el 
e dus la Cuniţky. Numai acuma a inţeles el cine e Cuniţky, acest 
om liniştit, măsurat, cu minile albe, umflate, cu priviri vrăji- 
toare, cu o privire de şarpe, adormitoare. E periculos să te uiţi 
in ochii lui Cuniţky, E foarte primejdios, Dacă te uiţi mult, —spui, 
sau vei spune, ceiace iţi dictează el. 

Odată s'a intilnit la Cuniţky cu Kitty. ȘI ea a fost chemată 
la interogator. A arătat că nu-l văzuse pe Toporcov: era dusă 
atunci la teatru. Cu cine? Cu Parvinski, cu Dors şi cu sora 
ei. Despre Marele Archimedes n'a auzit nimic... Kitty era imbră- 
cată elegant, cu pantofi de lac. A aruncat o privire fugară şi 
speriată asupra soţului ei şi, în urmă, nu s'a mai uitat spre el. 


„„Parvinski, Dors şi Nina, chemaţi la Cuniţki, au declarat 
că nu cunosc nici Toporcov şi nici pe acel care se ascunde 
subt numele de „Marele Archimedes“. 


„„—Ei, ce să facem? Trebue să te pun de faţă cu Topor- 
cov,—iîi zise Cuniţky cu oarecare ciudă, cu mult necaz în voce. 
Cuniţky îi ascundea un lucru: că Toporcov se aruncase cu un 
țipăt asupra unui soldat de strajă pe care îl lovise în cap şi că, 
din pricina asta, fusese împuşcat pe loc. 

„Nu ştie cită vreme a fost închis pănă acum şi nici nu se 
interesează de asta. E bine că stă aici şi nu acasă, unde sint 
Kitty şi Dors... Odată a visat că a băut portvein cu Kitty şi cu 
Dors, portvein-ul cel englezesc, dela anul 1821, din pivnițele ta- 
rului, şi că Dors era îmbrăcat cu combinaison-ul Kitty-i, cu dan- 
tele şi rozete de panglici lliachii. Era acolo parcă şi Topor- 
cov.. El nu se vedea, era invizibil, însă numai se simţea. 


„Cea mai importantă taină din lume e Numărul şi Mā- 
sura—i-a spus lui într'un amurg Marele Archimedes. Numărul 
Măsura e totul. Cind toate numerele separate vor complecta 
umărul cel Mare, vor ajunge la Numărul cel Mare, pe care-l 
cunosc numai eu singur, şi cind toate măsurile separate vor de- 
veni Măsura cea Mare, şi cind Numărul va coincide cu Măsura 
— atunci s'a sfirşit, taina e descoperită“. 

Aşa i-a spus lui, Marele Archimedes. Păcat că nu i-a vä- 
zut faţa. Era cam întunerec, figura nu i se vedea tocmai bine, 
numai i se profila. 

„Taina asta trebue păstrată“, rostise Archimedes, dis- 
părind. 

O, da! El va păstra taina asta! Cu taina asta noi sintem 
imperceptibili! Sintem imperceptibili! Şi nimeni, nimeni pe 
lume, nici chiar şarpele ăsta rece de Cuniţky, nici chiar mii şi 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


milioane de Cuniţky nu vor smulge taina noastră. Niciodată ! 
Ei sint proşti, sint timpiţi! Numai noi, aleşii, noi puţinii, o cu- 
noaştem şi o vom păstra cu sfințenie... 


„Au intrat doi civili într'o zi şi unul i-a spus: 

— Eşti liber, cetäțene!... 

Eşi în stradă. Era iarnă. In ziua arestării fusese cald şi 
lumina soarele, iar acuma — străzile erau acoperite cu zăpadă. 
frig! E grozav de frig! li înțepenesc braţele, picioarele, ii in- 
jepeneşte tot trupul. Și ce vint rece bintue, nebun, de-alungul 
străzilor! Ce vint! 

Mergea incet, încet. Mergea demult. 

Lingă prospectul Newski zări ceva cunoscut... a, da, acel 
domn roşu... Presărat cu ninsoare, acoperit cu brumă, domnul 
roşu pâlise puţin, dar totuși dansa mereu, dansa cu doamna vio- 
tetă ținind-o de mijoc. Dansa, zimbea chiar! 

Un automobil abea că nu-l răsturnă şi o voce strigă din 
automobilul care alerga în goană : 

— Mătuşă, unde-i sint ochii ? 

Acasă nu era nimeni, afară de Kitty: nici Parvinski, nici 
Dors, nici Nina. Kitty, văzindu-l, se dădu îndărăt cu un țipăt 
dureros : 

— Ce au făcut cu tine! Ai inălbit! 

Fără nici un răspuns, el se întinse pe patul lui, în bucătă- 
rie, şi inchise ochii. Alăturea de el stătea în genunchi Kitty şi 
plingea în hohote, amar şi disperat şi-i spunea ceva de 
neînțeles. El o asculta, fără s'o audă Se gindea la ceiace 
li umplea sufletul, la taina cea mai mare și mai însemnată din 
lume, destăinuită de Marele Archimedes ; şi se gindea că trebue 
So păstreze, de oarece oamenii nu pot so cunoască, nici nu 
Sint in stare s'o cunoască şi că ea trebue să aparţină numai 
ef aleşi care au pătruns în sensul misterios al Numărului şi 
a surii... 


Leonid Dobronravov-Donici 


Note pe marginea cărților 


(Pe marginea / nuarului Festiv al gimnaziului „Alecu Donici“ 
din Fălticeni, cu ocazia serbării semicentenarului 
acestui gimnaziu) 


Număr pe degete,— nu-mi vine a crede. Inşir citeva cifre- 
pe hirtie, —rămin infricogat. Da: sint treizeci de ani decînd am 
intrat cu sfiiciune, ca într'o biserică, în cuprinsul gimnaziului 
„Alecu Donici“. Treizeci de ani! Parc'a fost eri? O, nul De 
toamna aceia mă desparte o prăpastie în care au căzut amără- 
ciuni şi năzuinţi, visuri şi deşertăciuni: o tinereță întreagă. Prà- 
pastia anilor morţi. Puțin, şi vom cădea şi noi în ea. Şuvoiul 
negru ne va cufunda în marea umbră. 

Şi totuşi—a fost eri. Eram mititei, cu capul cam mare, 
tuns „cazon“. Domnu’ Cracalescu, la care stăteam in gazdă, 
fost vagmistru, acum subcomisar, nici nu-şi putea inchipui un 
„Ehimnazist* fără disciplină militară. Tuns, sfios, plin de un 
respect nemărginit, am intrat in gălăgia clasei întâia. Pe-atunci 
gimnaziul, gata să se mute in localul nou, îşi incepea anul in- 
tr'o clădire meschină, unde-i instalată astăzi Poliţia oraşului, 
Totuşi şacolo şcoala îmi apărea impunătoare, 

In gălăgia clasei, mi-au atras mal ales luarea-aminte nişte 
băeţi mari şi voinici, foarte indrăzneţi, cărora nu le păsa de ni- 
mic pe lumea asta. Domnul director era pur şi simplu „Lovi- 
nescu“, profesorul de ant! era „Birjovanu“, cel de franceză 


430 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ch, ROMANA L OOO 


„Stino“ „Aceste nume erau zvirlite cu Infruntare şi cu puţin dis- 
preţ. Erau numele unor duşmani, cu care tinerii aceia remar- 
cabili se pregăteau să se bată, 

Mai întălu de toate, după cit arătau ei, profesorii în ches- 
tie erau nişte oameni de nimic, care i-au lăsat pe nedrept repe- 
ent, Oina ca dinşii n'o juca nimeni ; erau voinici şi se puteau 
bate cu oricine; dela clăcile din Oprişeni şi Fălticenil-vechi nu 
lipseau niciodată ; se duceau la iaz la scaldat şi la prins peşte ; 
„haiduceau“ prin huciul lui Cocirţă,—gi poftim! Stino şi Birjo- 
vanu H lasă... 

Mā făceau să bag de samă că teza o dăduseră foarte bună. 
Știau ei să copieze incit nici dracul nu-i putea prinde | Şi cu 
toate acestea Birjovanu „cela“ şi cu Stino puneau temelu numai 
pe oral. Mai cu samă Stino voia să-i audă vorbind numaidecit 
tranţuzeşte|! Dar nu aşa, o vorbă două, ci franțuzeşte ca apa. 

Al dracului Stino! 

Bojinca lon, cel mai negru şi mai minios dintre repetenţi, 
imi dovedi pe loc o întinsă cunoştinţă a limbii lui Corneille. Aşe- 
zindu-se în fața mea, numără pe nerăsufiate până la zece. En- 
dio-troa... Apoi imi declamă alfabetul, de rămăsei cu gura căs- 
cată. 

„Nu se zice u, ca în limba noastră, observă el,—se zice 
iu!“ i 

Intrînd şi mai adinc în tainele domnului Stino, mă întrebă 
serios : 

„Lundi Mardi 2* 

Şi tot el răspunse, grav: 

„Jai, tu as, il a; vendredi, samedi, dimanche!" 

Toate acestea Intro rostire foarte personala,— încit am sim- 
H nevoia să întreb: 

„Asta-i franţuzeşte ? 

— Sigur“. 

Tăcui şi rămăsei încredințat că am de-aface cu oarecare 
invective la adresa lui „Stino“, 

Vazindu-mă docil şi uimit, oamenii aceia ameninţători mă 
luară între el şi făcură tot ce le sta prin putință ca admiraţia 
mea pentru dinşii să ajungă hemârginită. Insfirşit, vedeam că 
la gimnaziu nu-i ca la şcoala primară. Aici băeţii bat războlu 

cu profesorii: Bojinca Lon mă şi încredința că de mult are de 


NOTE PE MARGINEA C RŢILOR 431 


gind să-i tragă o batae lui Stino, dac'a mai umbla cu fleacuri 
şi cu persecuții, 

Ora întăia liberă. Gălăgie, răcnete, bătăi, ameninţări. 

Ora a doua, vine Stino ! 

Aşteptam cu inima bătind. Ce are să se intimple ? 

Tovarăşii mei stăteau demni la locurile lor. Parcă erau 
nişte boeri] La apel, Bojinca răcni franţuzeşte: fei P. apoi mă 
privi cu coada ochiului, Incepindu-şi lecţia, profesorul se adresă 
dintr'odată celor tineri, nădăjduind că vor fi sirguitori şi vor în- 
vâţa; nu vor face „ca oarecare indivizi netrebnici...* 

Intorsei cu teamă capul spre Bojinca şi spre neguroasa lui 
bandă.  N'auzeau ; se uitau pe fereastră, | 

Domnu' Stino adresă lui Bojinca o intrebare în franţuzeşte. 
Spre uimirea mea, Bojinca începu a mirii neinţeles, 

„Ignorant que vous êtes!" îl apostrofă domnu’ Stino, 

Bojinca se tupilă in bancă şi nu sări la bătaie, 

Admiraţia mea, puţinte! cară ştirbită, incepu a se întregi 
iar cînd banda repetenţilor prinse a-mi vorbi la ieșirea din clas 
despre isprăvile ei la baltă şi 'n dumbrăvile Oprişenilor, 

Şomuzul, zăgăzuit, făcea atunci întinse iazuri, pline de săl- 
bătăciuni şi de peşte: iazul Călugărului, iazul dela Morişcă, iazul 
Șoldănești, iazul Liorsaci, Erau impă'aţii fermecate pentru orice 
pierde-vară. lar dumbrăvile Oprişenilor erau sălaşurile haidu- 
ciei! In fiecare Duminică mulţi bâeţi dela gimnaziu se stringeau 
pe costişele şi gropurile cu alunişuri şi plopi—şi Bojinca cu al 
lui şi cu cei mari din alte clase se alcătuiau in bandă, avind 
drept arme cuțite de lemn gun pistol (celebru!) iar cei mărunți, 
in poteră numeroasă, îi urmareau cu îndirjire şi sufereau toate 
infringerile pe care le povestea neuitatul N. D. Popescu în al sau 
„lancu Jianu, căpitan de haiduci ..* 

Dumbrăvile şi iazurile mā chemau în tainicele lor impărăţii. 
Pe cind Bojinca imi vorbea de ele, uitam de clipa lui de slăbi- 
ciune în faţa lui domau’ Siino. lar el simţindu-şi prestigiul re- 
întregit, — mă păstra în preajma lui, cu dragoste şi recunoştinţă, 
E adevărat că şi „Lovinescu“, şi „Birjovanu*, şi „Ciolac“, în 
urma lui Stino, au continuat să lovească şi să surpe piedestalul lui 
Bojinca Jon, Eu totuşi Ii mai păstram o fărimă de credinţă, din 
pricină că era haiduc ş'avea pistol. 

La sfirşitul trimestrului întăiu, după ce ni se dădură notele, 


432 VIAŢA ROMINEASCA 


banda se strinse intr'un colț de clas, amenințătoare, comentind 
cu gălăgie pe 3 şi 4 la franceză, la „matematici“ şi la știinţi. 
Bojinca lon, socotindu-mă şi pe mine fidel tovarăş în suferința 
obştească, deplin căzut în bandă, mă întrebă rizind: 

„Da' ţie la cite nu-ţi dă «media» Ze. 

Mie îmi „dădea“ la toate. Mai ales domnu' Stino nu mă 
persecuta. Din contra, 

Nici acuma nu pot uita privirea de uimire şi dezamăgire a 
lui Bojinca lon. Indată află toată banda despre acest eveniment. 
Do uşoară răceală, ca o negură, se așeză între noi. 

Cum însă urmam a păstra iazurilor şi luncilor o netăţar- 
nică şi nestricată credință, banda, după o vreme de şovăire, ho- 
târi să mă înainteze haiduc. Și astfel s'a intimplat că întâia 
oară în huciul lui Cocirţă a fost haiduc care să aibă media la 
domnu’ Stino. Pe urmă au mai fost și alţii, —asta a adus insă 
căderea deplină a lui Bojinca lon. Din măreţia celui dintăiu ceas, 
n'a mai rămas, vai, nimica. 


Mihail Sadoveanu 


Răspuns d-lui Zarifopol 


In remartabilul sâu articol din acest numâr al revistei, d. 
Zarifopol polemizează cu publicul rominese şi, ca să dea o ţintă 
mai concretă atacurilor sale, alege patru persoane die public, 
pe Maiorescu, pe Gherea, pe mine și pe d-ra Pulcherie Chiriac. 

Pe lingă onoarea de a reprezenta, împreună cu aceste 
persoane, un public atit de distins, d. Zari opol imi mai face 
şi pe aceia de a lua drept critică literari unele consideraţii din 
studiul meu istorie Spiritul critic în cultura rominească, pen- 
trucă altmintrelea nu înţeleg invinuirea pe care mi-o aduce 
că, inconştient, caut „pretexte pentru a scâpa de atitudinea 
specific estetică“ față cu opera lui Caragiale. 

Aceste consideraţii însă fac parte dintr'o analiză mai lungă a 
operei lui Caragiale, prin care caut să mă lâmurese asupra a- 
thudinii lui faţă de realitatea politico-socială dela sfirşitul vea- 
cului trecut. 

Bine înţeles, această definire a obiectului cercetărilor mele 
nu înlătură, dela sine, obiecțiile d-lui Zarifopol. Ea are scopul 
modest să arate că felul cum privesc eu opera lui Caragiale 
este o exemplificare mult mai puţin fericită a atitudinii este- 
tice a publicului față de această operă, decit felul cum o pri- 
vesc Maiorescu, Gherea şi d-ra Chiriac, 


Este legitimă întrebuințarea operei literare a lui Caragiale 
în vederea scopului urmărit de mine? Am dreptul să caut in 
opera unui satiric social Sepia socială a autorului despre 
lucrurile satirizate ? Eu cred că da. Şi am căutat'o. 

In deosebire de Maiorescu, dar mai ales de Gherea (şi 
deci, cel puţin în acest punct, nu pot fi „discipolul“ acestuia, 
cum mă califică d, Zarifopol), eu am spus că autorul Scrisorii 
pierdute nu e „indiferent in materie politică”, cum zice Ghe- 


5 


434 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ER 


rea,—că el satirizează în comedii liberalismul şi în Momente pro- 
dusele liberalismului. 

D. Zarifopol tăgădueşte prima mea constatare, iar pe a 
doua aproape o confirmă. 


Nu știu motivele pentru care nu-mi dă dreptate d. Zarifo- 
pol în privința Nopţii furtunoase şi a lui Conu Leonida dată cu 
reacţiunea, căci nu vorbeşte de aceste două comedii. Cu pri- 
vire la O scrisoare pierdută, d-sa mă Întreabă pentru ce „par- 
tidul Coanei Joiţichii“ e numai decit liberal, şi nu conservator, 
ore ales că Apgamiţă Dandanache se declară „imparţial ca ru- 

u“. 

Desigur „imparțial ca ruminu“ nu fnsamnă nici liberal, 
nici conservator, Dacă mai ţinem samă şi de o altă notă au- 
tobiografică, „eu, în toate Camerele, cu toate partidele“, atunci este 
evident că Agamiţă e ceiace se numea altădată „zestre guver- 
namentală”, Dar chiar şi specia asta trebuia să fie una din 
două, ori libera! ori conservator. ŞI 'n adevăr, o altă notă au- 
tobiografică : „familia mea dela patuzsopt“ îl arată pe Agamiţă 
liberal, căci „patuzsopt“ e o dată glorioasă, pe care o reclamă 
şi dela care se reclamă numai liberalii, şi Doamne fereşte con- 
servatorii, 

Mai departe. Mentalitatea şi frazeologia lui Farturide, mem- 
bru important în „partidul Coanei Joiţichii“, sint tipic liberale, Dis- 
cursul lui memorabii din actul III a răsunat pe vremuri în mii 
de ediţii la întrunirile liberale, şi nu la cele conservatoare. 
Conservatorii „n'o luau dela 1821“, cum o „ia“ Farfuridi, 
şi cu atit mai puţin dela „48“, cum îl roagă Trahanache „so ia“ 
(căci Trahanache, eternul prezident liberal, ştie că așa „se ia“), ori 
dela „64“, altă dată glorioasă anti-conservatoare, cum îi propune 
„S'o ia” Caţavencu, liberal şi el şi care, cu toată dugmănia şi 
nerăbdarea, ştie bine că Farturidi trebue să înceapă cu date 
memorabile liberale, înainte de a ajunge la „cestiune“. 

Căci şi partidul lui Caţavencu e liberal. „Uliraprogresis- 
mul” lui Caţavencu, „descentralizarea lui (adică a lui C. A. 
Rosetti), „industria romină“, „după lupte seculare care au du- 
rat aproape treizeci de ani“, „ce eram înainte de Crimeia?*, 
etc., toate sînt liberalism, caşi idealul patriotic-latinist („Romi- 
nia.. care dela Traian“) al lui Ionescu şi Popescu, aghiotanţii 
lui Caţavencu. 

Tema discuţiilor contradictorii dela memorabila întrunire 
e „chestiunea Revizuirii Constituţiei şi Legii electorale“, lar 
guvernul care a făcut alegerile pe această „chestiune“ este gu- 
vernul liberal şi deci partidul atunci la putere, adică „partidul 
Coanei Joiţichii“, e liberal. In volumul meu am spus că O 
scrisoare pierdută, scrisă în 1884, a fost, atunci, un pamflet, 
evenimentul zugrăvit fiind încă la ordinea zilei. 

În O scrisoare pierdută Caragiale a zugrăvit deadreptul 
lupta dintre liberalii moderați şi cei înaintați (Caţavencu este 


RĂSPUNS D-LUI ZARIPOPOL 435 


mai tevizionist, adică rosettist). Piesa se isprăveşte, caşi a- 


-ceastă luptă, cu infringerea celor înnaintați. 


Dupå toate acestea cred că e aproape de prisos să mai 
citez vorbele, cu care Caţavencu întrerupe pe Farfuride: „Dacă 
nu mă'nșel, îmi pare că sintem în anul de grație 1883“, —prin care 


„acţiunea piesei e datată. lar 1883 cade Intre 1876 şi 1888, timpul 


lurgii guvernări liberale. 

Deşi în O noapte furtunoasă şi în Conu Leonida față cu 
reacţiunea liberalismul personagiilor e mai evident, totuşi come- 
dia care imi dă mai multă dreptate este O scrisoare pierdută, adică 
tocmai aceia cu care d. Zarifopol vrea să mă pună în incurcătură. In 
deosebire de restul operei lui Caragiale, O scrisoare pierdută are 
pănă la un punct un caracter tezist. in această comedie sint prea 
exact dozate curentele politice liberale ale vremii; opihiile eroi- 
lor, acţiunea, desnodămintul sint prea copii ale realităţii politice 
din acel moment. Incă odată, piesa e prea pamflet ocazional, 
ca să nu văd în ea teza, 

O scrisoare pierdută este, intr'un sens, Satira [II a lui Cara- 
giale, este atitudinea junimistă faţă de liberalism exprimată într'oope- 
ră de artă, atitudine exprimată de el şi teoretic, şi mai bine poate de- 
cit de oricare alt critic, în articolul Politică și cultură —0O sceri- 
soare pierdută e scrisă pe vremea cind Caragiale „adoptase cu 
exces“, cum zice d. Zarifopol, mentalitatea junimistă. 

Am spus aiurea că aproape toate exagerările neverosimile 
din opera lui Caragiale, „episoadele parazitare”, cum le numeşte 
d, Zarifopol, se datoresc înverşunării lui antiliberale. „Episoadele 
satirice parazitare” pe care le constată d. Zarifopol în Păcat (ju- 
decătorul mituit de popă, polițalul care fură punga popei) sint 
datorite tot unei înverșunări (şi nu, desigur, obiectivităţii artis- 
tice), — înverşunare împotriva „societății orăşeneşti“, societate 
care formează, după d. Zarifopol, obiectul satirei sociale a lui 
Caragiale, societate, adaog eu, care e produsul liberalismului. 

Dar cu aceasta, să trecem la o altă obiecție a d-lui Za- 
rifopol. 


După ce întreabă „de unde-i sigur că partidul Coanei Jol- 
fichi] nu-i conservator“, d. Zarifopol Inchee: 

„Să lăsâm dar partidele : «materialul e al națiunii». « Na- 
fiunea» nu-i poporul rominesc, ci acea societate orășenească...“ 

Partidele, nu le pot „lăsa“, şi cu atit mai puţin partidul 
Coanel Joiţichii, fiindcă d. Zarifopol nu ma convins că această 
damă nu este liberală. Cel mult pot admite că moşierul Tipă- 
tescu, probabil doctor în drept dela Paris, egoist lucid, sceptic, era 
unul din acel tineri liberali „distinși“ din care cea mai mare parte 
a părăsit peste cițiva ani pe lon Brâtianu și a trecut la par- 
tidele conservatoare. (Nu cumva în Tipătescu, atit de deosebit 
de toate celelalte tipuri, Caragiale a zugrăvit specia aceasta de 
liberali ? Atunci harta partidului liberal din acel moment ar fi 
„compleciă). 


436 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in privinţa „societăţii orăşeneşti“ ca obiect al satirei lu; 
Caragiale, sint de acord cu d, Zarifopol. Am spus acelaşi lucru in 
Spiritul critic. 

Am spus în acel studiu că primesc termenul de „mahala“ pentru 
lumea zugrăvită de Caragiale, numai dacă prin acest cuvint in- 
țelegem mahalaua sufletească recrutată din toate categoriile so- 
ciale, afară de ţărani și boeri veritabili. Am adâogat insă, că a- 
ceastă „societate orăşenească“, produs al formelor nouă intro- 
duse de liberali, formează obiectul satirei lui Caragiale, ca „so- 
cietate orășenească“ pur şi simplu, numai în Momente, căci în 
comedii, deşi eroii sint recrutaţi din aceiaşi „societate“, obiec- 
tivul satirei e liberalismul, ȘI am adăogat că, ridiculizind pro- 
dusul liberalismului, Caragiale a ridiculizat incă odată liberalismul. 
ŞI se mai poate adăoga că, cu O scrisoare pierdută, Cara- 
giale isprăveşte critica liberalismului, penirucă la 1884 apune 
şi ideologia ilberală, odată cu infringerea roseltismului, cînd 
liberalii incetează de a mai fi „partidul rog“, devenind o „co- 
lectivitate“, 

Aceasta e tema principală din prima parte a studiului meu. 
incolo, sint observaţii de detaliu. D. Zaritopol atacă unele din 
aceste observaţii. Să vedem. 


D. Zaritopol citează cuvintele prin care Maiorescu şi re- 
zumă o impresie asupra operei lui Caragiale: „lipsa aproape 
desevirşită a gantor mai bune ale naturii omenești”, apoi o 
frază în care Gherea constată că în această operă „adincile miş- 
cări sufletești care caracterizază mai ales pe om, ori lipsesc, 
ori sînt făcute cu mai puțină măestrie decit caracterizarea ti- 
pului exterior“ şi adaogā : „Purtat, cum cred, de aceiaşi psi- 
chologie optimist umanitară, Ibrăileanu întrece pare pe Ühe- 
rea cind întreabă: «Oare Miticii, Georgeștii, rotopopeştii 
mau nimic omenesc în ei 3 an 

Mai întâiu Gherea trebue scos din cauză. Constatarea lui 
Date nimic de-a face cu morala şi cu umanitarismul. Căci 
Gherea citează imediat după cuvintele reproduse de d. Zarifopol, 
exemple de „adincire“ din O noapte furtunoasă, şi anume sce- 
nele cu cearta amoroasă dintre Chiriac şi Veta, iar mai departe 
alte exemple de adincire, şi tot de natura aceasta, din O scri- 
şoare pierdută care, zice Gherea, „fac excepție“, adică nu mai 
sint lipsite de „adincire“. (Ce „pata cîştiga „optimismul umani- 
tar“ din analiza „adincă“ a adulerului Vetei şi al Zoei 21. 

Aşa dar „optimismul umanitar“ trebue să rămină pe sama 
mea, — şi a lui... Maiorescu! 

Acest „optimism umanitar“ ar rezulta, după d. Zarifopol, 
din constatarea lipsei părții mai bune a naturii omeneşti din 
opera lui Caragiale. Vom vedea mai departe cum stăm cu a- 
ceastă chestie. Deocamdată să răspund la următoarea între- 
bare a d-lui Zarifopol: 


„Până unde şi cum vrea Ibrăileanu să fi fost întinse bio- 


RĂSPUNS D-LUI ZARIFOPDL 437 


grafiile figurilor, din care şi-a construit Caragiale tablourile“. 
ar eu nu cer nicăiri acest lucru. Și nici nu rezultă de 
undeva această cerere, 

Acum citeva luni, polemizind cu d. Octav Botez, care favi- 
nuia pe d. Mironescu că zugrăvegte prea negru pe eroii săi, că 
nu vede „partea mai omenească din ei“, spuneam că Intro schiță 
ori Intro nuvelă, scriitorul alege numai aspectul sau aspectele, 
care-i trebuesc, Şi adăogam că poate Toto e și un fiu bun, sau 
un om care se ţine de cuvint, dar d. Mironescu, în schiţa sa, nu 
era ţinut să „complecteze biografia“ tipului săo. 

Cam tot pe vremea cînd am scris studiul despre Caragiale, am 
vorbit de romanul „Două neamuri" (adică două naţii) al d-lui Sandu 
Aldea. Acolo am constatat că într'un „neam“ autorul nu vede 
„partea omenească“ şi in cellalt „neam nu vede „partea do- 
bitocească“. Eram eu, in acelaşi timp, două lucruri contradic- 
torii, un pesimist mizantrop şi un optimist umanitar? Imediat însă 
ce nu mi se atribue intenţii morale şi politice, lucrul devine 
simplu de tot. E o constatare curată, fără amestecul nici u- 
nui ideal, fie moral sau politie. 

Şi tot aşa cu privire la Caragiale: e constatarea că el nu 
vede partea mai bună din Mitici (adică din „Națiune“ sau „so- 
cietatea orăşenească“), constatare scoasă din faptul că, vreme 
de treizeci de ani, in patru plese, în o sută de schiţe, şi 
nu in una ca d. Mironescu, Caragiale n'a relevat nimic bun 
in ei. Ba da, a găsit o singură dată în ei ceva „omenesc“: în 
inspecțiune, celace înseamnă că în ei există „grăuntele de aur“, 

Dar în studiul meu am prevenit obiecţia pe care mi-o face 
acum d, Zarifopol. Am spus că tot ce a făcut Caragiale e ina. 
tacabil. Dar am adăogat că, dacă în vre-o piesă ar fi vre-un perso- 
naj care să aibă acel „grăunte de aur“ săau—şi mai puţin, — dacă 
ar avea Caragiale mai multe bucăţi ca „Inspecţiune“, atunci— 
atunci nici Maiorescu nici eu, nu am fi avut motiv să facem cons- 
tatarea cu pricina. Aşa dar nu poate fi vorba de complecța- 
rea biografiei. 


Dar vine un moment cînd „discipolul" începe să-şi facă 
de cap : întrece pe învățătorul său, 

Gherea constată că, în comedii, Caragiale nu simte revoltă 
impotriva ticăloşiilor zugrăvi'e, pentrucă nu avea un ideal re- 
voluţionar. 

D. Zaritopol, după ce relevă aceste constatări ale lui 
Gherea, urmează : 

„Și aici discipolul ajunge mult mai departe decit învă- 
fătorul : din toată producția lui Caragiale, Ibrăileanu scoate 
cu hotărire informaţia că scriitorul trebue să fi fost un om 
foarte rău, nesimțitor chiar la drăgălăștile neastimpărate ale 
celor mai inocenți copii, și că e Aen chiar căţeii cînd bä- 
nuia că n'i fin, prin educație şi din tot sufletul, la partidul 
conservator“. 


438 VIAŢA ROMINEASCĂ 


EEN 
i 


Ultimele cuvinte sint foarte spirituale şi vor răminea pro~ 
babil singurul cîştig pozitiv din ciorovâiala noastră. 

Dar peniruce „discipolul intrece pe învăţător" ? 

Lipsa de ideal revoluţionar a lui Caragiale, pe care Ghe- 
rea o constată în opera lui, mie mi-i „cumplit de indiferentă“, 
Sau poate bunătatea care, după mine, lipseşte din atitudi- 


nea lui Caragiale faţă de Mitici (pentrucă-i urâşte) ar fi cumva un: 


alt termen pentru idealismul revoluţionaral! lui Gherea? Dar de cînd 
bunătatea e echivalentă cu acest idealism ? Mai multă bunătate 
decit în sufietul babei lui David Creangă din Pipirig, nu se 
poate Inchipul, — şi biata femee era întruparea însăşi a celui mai 
negru reacționarism —era cu hotârire duşmană cărții de cetire. 

Atunci poate întrec pe „învăţător“ in metod? Nu cred, 
Eu nu spun nicăiri că lipsa de bunătate aduce o scădere artis- 
tică operei lui Caragiale. Eu nu utilizez această lipsă ca ins- 
trument de evaluare estetică a operei, cum face Gherea cu „i- 
idealul“. Eu n'am prețuit niciodată valoarea estetică a unui scriitor 
în măsura conformităţii dintre idealul lui şi al meu. Eu am lău- 
dat pe Eminescu atit de superlativ, nu pentrucă sint sien un re- 
acţionar pesimist şi pentrucă am găsit în opera lui o „artă ins- 
tructivă”, care să propage idealurile mele. Am lăudat pe Maiorescu, 
nu pentrucă sint şi eu junimist şi pentrucă am găsit în opera lui, etc.. 
Şi cînd am vorbit fără de nici un entuziasm de poezia umanitaristă 
şi poporanistă a lui Cerna (lăudind numai pe cea erotică), n'am 
făcut acest lucru, pentrucă sînt pornit împotriva umanitarismului 
şi a poporanismului. 

Rămine ura împotriva „societăţii orăşeneşti“, pe care o 
justifice pe larg în studiul meu şi pe care, zic eu acolo, „o duce 
până "o pinzele albe“, pănă la d. Goe şi „mamiţica“ lui Biibico, 
Urà această societate? Continuu să cred că da Intro dis- 
cutie despre Momente Caragiale mi-a dat dreptate :—li urăsc, mă ! 
—De mărturisirile verbale ale lui Caragiale se foloseşte şi d. 
Zarifopol în articolul său. Dar eu nu am nevoe de această mär- 
turisire a lui. (Opinia scriitorilor despre ei înşişi, foarte pre- 
țioasă, desigur, pentru istoricul literar, trebue utilizată cu mare 
bägare de samă). 

Nedesminţita terfelire a Popeştilor vreme de treizeci de 
ani, falșificarea lor prin „episoade parazitare” de cătră el, ob- 
ser vatorul atit de sigur și arii:tul atit de onest, cruzimea sati- 
rei care merge „pănâ'n pinzele albe“, —îmi sint de ajuns, mai 
ales cind văd că el era sensibil la „partea mai bună a naturii 
omeneşti“, - dovadă Păca!,—şi la suferinţa omenească, — dovadă 
Năpasta şi Făclia de Paşti. 

lar relevarea acestor sentimente ostile ale lui Caragiale 
faţă de eroii lui din „societatea orăşenească“ n'am făcut-o cu 
nici un scop moral, umanitar, etc., ci spre a dovedi antilibera- 
lismul lui Caragiale, căci, după mine, această ostilitate e un 
semn indiscutabil al sentimentelor lui antilibecale. Și să nu se 
uite că tema însăşi a studiului meu e tocmai dovedirea acesiui 


RĂSPUNS D-LUI ZARIFOPOL 439 


antiliberalism. Dacă am izbutit sau nu, e altă vorbă. Intreba- 
rea aceasta ar putea forma, cel mult, obiectul unei discuţii spe- 
ciale.—Aici aveam numai de inlăturat afirmarea d-lui Zaritopol 
că eu suspin în studiul meu după o artă moralizătoare, instruc- 
tivă, umanitară, etc.. 

Trebue să mă opresc aici, cu părerea de rău că nu pot 
discuta citeva probleme de un interes mai general în legătură 
cu „cearta“ dintre mine şi d. Zaritopol. 

Dar între obținerea primei corecturi a articolului d-lui Za- 
rilopol dela tipografie şi momentul de a mă conforma somaţiei 
şefului de atelier de a-i da manuscrisul acestul răspuns, n'am 
avut decit vremea strict necesară pentru pregâtirea pledoariei 
pro-domo. Şi nu puteam s'o amin, căci intram in vacanţă. 

Cu toate că d. Zarifopol mi-a dat prilejul să-mi lä- 
muresc citeva idei, imi pare rău totuşi că, punindu-mă în cauză, 
nu am putut să-i gust articolul în acea atitudine „impersonală“, 
cu acea „uitare de sine" care, după Maiorescu, e condiţia perce- 
perii unei opere de artă—căci articolul d-lui Zarifopol nu e un 
simplu studiu; el are şi o valoare curat literară. in d. Zarito- 
pol s'au intilnit trei personagii, care de obiceiu se evită. Un e- 
rudit, un ginditor şi un artist. Eruditul stă în umbră şi pune cu 
discreţie o ştiinţă de primul ordin la îndămina ginditorului, căruia 
artistul îi împrumută „straiul de purpură şi de aur“, 

lar acest artist este foarte sensibilla tot ce e, sau i se pare, 
un atac la majestatea Artei. Procesul ce mi-l face, e unul de 
lese-majestate, 

Asupra utilității şi chiar nevoii urgentea unei astfel de sen- 
sibilităţi în critica noastră literară, credem că nu maie nevoe 


să stăruim. 
G, Ibrăileanu 


Cronica literară 


— Poezia nouă — 


Poezia „nouă“ poate însemna două lucruri, ori poezi - 
lor tineri, ori un anumit fel de poezie, ale cărei sc teză sint 
sensaţia şi impresia rară, curioasă, stranie, uneori morbidă, di- 
sociaţia ori asociaţia extraordinară şi epatontă, eliberarea de lo- 
gică, suggerarea inexprimabilului, evitarea poeticului tradițional 
și poetizarea nepoeticului, exotismul, satanismul, confuziunea 
obscuritatea, primitivismul rafinat, naivitatea subtilă, intelectuali- 
zarea impresiei, imbecilitatea, găngureala, — ori numai afectarea tu- 
turor acestora (sper că în privinţa imbezilităţii e afectare întoțdea - 
una); apoi, din neputinţă sau voluntar, ori ca efect natural al 
fondului, lipsa de vers ori versul „liber“, sau pur şi simplu gre- 
şit, ` caractere divers prezente şi divers combinate la diferiţii 
poeți noi ori la diferitele specii de poezie nouă. 

Despre această poezie nouă voim si vorbim in aceste 
rinduri. D 

Intr'o formă sau alta, ca există la noi de multă vreme, 
ca un ecou al poeziei „nouă“ din Franţa. Acum, cind la locul ei de 
origină e în declin, —la noi e mai vivace decit oricind, conform 
cu regula cunoscută că tot ce apare in Occident ajunge în ţă- 
rile înapoiate cu intirziere şi mai durează o bucată de vreme, 
chiar după cea dispărut acolo de unde a venit, 

Reprezentanţii „poeziei nouă“, mai ales teoreticiani şi cri- 
tici (căci, caşi în Franţa, şcoala asta face mai cu predilecție teorie 
decit operă de artă) sint foarte agresivi faţă de poezia veche. 
Unii îi recunosc merite istorice, alţii nici atita. Toţi sînt însă 
de părere că poezia nouă este Superioară celei vechi, prin de- 
finiție, însemnind un progres În desvoltarea literaturii, — căci 
omul nu stă pe loc, ci merge mereu inainte; sensaţia se as- 
cute, sentimentul se rafinează, sufletul se complică, limba se 


CRONICA LITERARĂ 441 


periecţionează: literatura din trecut a fost numai o dibuire, 
scriitorii vechi sint gunoiul care a pregătit terenul fecund pentru 
poezia nouă, etc.. 

Noi nu am luat niciodată poziţie din principiu pentru sau 
contra poeziei nouă. Noi nu ne-am intrebat dacă e nouă sau 
veche, ci dacă e bună sau rea. Pe cea bună, am lăudat'o în 
recenzii sau am tipărit'o în revistă, cînd ni s'a tăcut onoarea 
să i se dea această destinație. 

Nu este elev de gimnaziu, care să nu știe că literatura 
unei vremi este altfel decit a vremii anterioare, Toată lumea 
a învăţat în şcoală că după clasicism a venit pseudoclasicis- 
mul, apoi romantismul, apoi parnasianismul, etc., Cu alte cu- 
vinte, că după o literatură vine alta, adică una „nouă“, şi cea- 
ialtă rămîne „veche“. Dar este un lucru. Elevul a mai învă- 
{at că „nou nu este egal cu „mai bun“, şi „vechiu“ cu „mai 
rău”. Elevul a învăţat că Racine e superior lui Voltaire, că 
Villon e superior lul Milievoye, că Shakespeare e superior d-lui 
Sorbul (in privinţa asta însă e discuţie, exemplul nu e bun). 

Dar, răspund unii, e drept că in „literatura veche“ sint 
scriitori mari, însă pentru noi sint caşi inexistenţi, sînt morţi, 
sint ca mumiile unor regine frumoase, şi preferăm o țărancă 
vie unei regine moarte. (A spus'o aci regretatul Luca L Ca- 
ragiale). 

: Elevul de mai sus, mai ales dacă a avut un bilet de ga- 
lerie la Mounet Sully ori la Moissi, va obiecta că Oedip Rege 
e mai viu dech Ruy Blas, şi Ruy Blas decit... cutare piesă 
nouă dela Bucureşti şi, dacă e sensibil la poezie, că François 
Villon e mai viu decit cutare poet din 1922, care face muit 
zgomot în anumite reviste romineşti. 

Şi, dacă elevul e din „cursul superior“, el va prinde de- 
fectul de ştiinţă şi de logică al celor care cred ca „poezia 
nouă” e Superioară celei vechi prin definiţie. El va observa 
că În această pretenţie se ascunde o iluzie la fel cu aceia 
a omului normal că pămintul e centrul universului, că o- 
mul este scopul creaţiunii, — iluzie care face pe poetul şi 
criticul nou să creadă că, după atitea veacuri de sforţare, 
poezia a ajuns, în seat, la realizarea deplină şi definitivă a 
îrumosului. Elevul va şti să arate că aici e vorba de o con- 
fuzie Între schimbare şi progres. El va şti să arate că aici se 
mai face o confuzie între ştiinţă şi poezie. 

In adevăr, în ştiinţă există progres. Ştiinţa unui deceniu, 
chiar a unui an, chiar a unei luni, e superioară ştiinţii dece- 
niului, anului, iunei precedente. Ştiinţa lui Aristotel e ridiculă pe 
lingă a unui elev de gimnaziu, Lavoisier astăzi ar cădea la 
examenul de chimie de clasa II a de liceu. ` 

In ştiinţă există progres, fiindcă ştiinţa e o acumulare de 


442 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cunoştinţi pe baza observaţiilor şi a experienţelor. Ştiinţa lui 
A o „promovează“ B şi aşa mai departe. 

În poezie, acumularea e de o altă natură.— problemă care 
nu poate fi dezbătută aici. In poezie totul e individul, şi cum 
inteligența nu a zech în omenire dela începutul timpuri- 
lor istorice pănă azi (Platon nu e mai puţin inteligent decit pro- 
fesorii noştri de filozofie), în poezie nu poate fi vorba deo 
lege a progresului, 

Desigur, considerind lucrurile în general, literatura epocii 
mele îmi va vorbi mai mult sufletului decit alta, nu pentrucă e supe- 
rioară, ci pentrucă mi-e rudă. Dar se poate, totuşi, ca un foarte 
vechiu scriitor să-mi fie mai rudă decit unul din mahalaua mea. 
Se poate ca François Villon să-mi fie mal aproape decit mulți 
poeţi de azi, sau poate decit toţi. 

Aşa încit poezia nouă e superioară celei vechi, numai 
cind îi e superioară. Şi ne vorbeşte mai deaproape, cind ne 
vorbeşte mai deaproape. 

Poeţii noi,—e foarte natural să creadă că adevărata poezie 
începe cu ei. E banală constatarea că un poet numai rar poate 
ințelege poezia altui poet, care face parte din altă familie su- 
fletească, şi de aceia nimene nu este mai puţin chemat să ju- 
dece altă poezie decit un poet. In cazul nostru cei mai puţin 
calificaţi să compare poezia nouă cu cea veche sint poeţii, noi 
caşi vechi. Poetul vechiu vede o aberaţie în poezia celui nou, 
iar cel nou vede exact acelaşi lucru în poezia celui vechiu. Orice 
istorie literară confirmă acest adevăr. Şi cum aproape toți te- 
oreticianii poeziei nouă sint şi poeţi, situația devine foarte dificila. 
Cei mai chemaţi sintem noi, cei lipsiţi de temperament, de poezie, 
„despersonalizaţii“, fiinţele amarnic prozaice,—chiar cînd nu a- 
vem ştiinţa, fincța şi superioritatea criticilor-poeţi. 

Pănă aici am vorbit, cum gar zice, în general. Cetace am 
spus s'ar potrivi oriunde și oricind. 

Acum să vedem cum stau lucrurile în împrejurările noas- 
tre speciale. 

Noi, deşi n'am luat poziţie contra poeziei nouă, deşi am 
tipărit poezie nouă, deşi am lăudat poezia nouă, cînd ni s'a 
părut bună, aşa câ mulţi au rămas nedumeriţi cee cu noi, „po- 
poraniştii“, şi ne-au învinuit fie de prostie De de şarlatanie, — 
totuşi nu am făcut parte niciodată din crainicii acestei poezii. 
Am avut—şi avem—faţă de ea o atitudine obiectivă, selectivă, 
cum voiţi so numiţi, 

Evident, dia această cauză criticii şi poeţii „noi” ne-au 
tratat drept oameni vechi, reacţionari, tombatere, insensibili la 
frumos, ş. a. 

___ Dar—, Moldova e ţară rece, unde entuziasmul fie politic, 

fie literar nu prinde în clipeală.." (Russo) 

A Să se bage de samă că în tot cursul desvoltării literatu- 
rii noastre moderne, Moldova a fost întotdeauna mai „veche“, 


CRONICA LITERARA 443 


mai refractară „noutăţilor“. (Şi vom vedea că „noutatea“, în 
cazul acesta, însamnă altceva decit noutate). 

in vremea cind in Munteria poeţii traduceau, imitau ori 
se inspirau puternic din literaturile străine,—Lamartine, Byron, 
ete ,—in Moldova Alecsandri cinta „Doina doiniţă“, „Sora şi 
Hoţul“, „Baba Cloanţa“, „Groza“, „Strunga“, „Mindruliţă dela 
munte“. Avea şi el modèle sirăine (literatura noastră din vea- 
cul XIX e în funcţie de Apus, ca întreaga noastră viaţă—poli- 
uch, socială, economică), dar numai modèle, care-i serveau să 
alcătuiască o literatură cu caracter cit mal original. Cea mai 
mare parte din literatura lui Alecsandri este cu neputinţă de 
despărțit de viaţa moldovenească (credinţe, eresuri, tradiţii, na- 
tură), pe cind acelaşi lucru se poate spune numai într'o mică 
măsură şi despre o mică parie din literatura lui Alexandrescu, 
Bolintineanu, etc. Să ne înţelegem. Nu e vorba aici de patriotism. 
Scriitorii munteni au patriotismul puternic în poezia lor. Şi nici 
de subiecte, deşi şi în subiecte sînt mai săraci din acest punct 
de vedere decit Alecsandri. Alecsandri are însă puternică le- 
zătura înstinciivă cu pămintul ţării lui. lar această legătură este 
încă poate şi mai puternică la Russo, cu toate că, la tirzia-i 
intoarcere in ţară din străinătate, nici nu mai ştia bine ro- 
mineşte, 

După epoca Alecsandri-Bolintineanu, vine epoca Emines- 
cu- Macedonski. Macedonski este pus de o bucată de vreme, 
şi cu drept cuvint, alăturea de Eminescu. In epoca literară, care 
incepe pe la 1880, Eminescu reprezintă în poezie Moldova, iar 
Macedonski Muntenia. (Cit pentru alăturarea lor ca talent— 
facuta fireşte de criticii şi poeţii „noi“,—ea se explică, însă nu se 
poate justifica). 

Dar Macedonski e culmea influenții străine. La urmă el 
chiar ajunge un scriitor francez, Opera sa are puţine legâturi 
cu realităţile noastre. Eminescu însă este poetul vremii sale, 
în el vorbeşte intelectualul de atunci, în care, la rindul lor, vor- 
besc aleanurile unui popor. In el vorbeşte ţara, nouă şi veche, şi 
mai ales Moldova. eent său nu e de origină străină; el 
este expresia literară a unei stări de suflet foarte naţionala şi 
cu cauze foarte naţionale. (Romantismul german e numai un 
model, potrivit, căci cauze analoage produsese şi acel roman- 
tism. ŞI dacă Macedonski ajunge dela o vreme „francez“, 
Eminescu cu vremea se tot eliberează de romantismul german), 
Această legâtură cu ale noastre, unită cu inaltele preocupări 
filozofice ale acestui ginditor puternic,—unire care i-a dat pu- 
tința să privească lucrurile noastre din punct de vedere alpro- 
biemelor ce agită omenirea întreagă,-a făcut din Eminescu un 
poet atit de național şi atit de universal în acelaşi timp, cum 
sint toți marii poeţi. . 

minescu — şi școala Eminescu—e contrib.ţia Moldovei la 
literatura epocei de după 1880; Macedonski—şi şcoala Mace- 


H4 VIAȚA ROMĪNEASCÅ 


donski—e contribuţia Munteniei la literatura aceleiaşi epoci, Au 
fost rari eminescianii munteni, iar macedonskişti moldoveni nu 
ştim dacă au existat, Duiliu Zamfirescu, moldovan de margine, 
trecînd un moment pe la Macedonski şi devenind apoi admi- 
rator al lui Eminescu şi membru al Junimii. 

Aşa dar poezia muntenească e mai lipsită de originalitate 
naţională, e în mai mare măsură un reflex al literaturilor străine 
decit cea moldovenească. Acest lucru poate fi privit şi din alt 
punct de vedere. Poezia muntenească e mai orăşenească decit 
cea moldovenească prin conținut. E mai orăşenească (dar a- 
ceasta e numai un alt chip de a exprima acelaşi lucru) şi prin 
origina autorilor. Poeţii munteni (vorbim. de cei trecuţi în is- 
toria literaturii, a căror biografie o cunoaştem) sint în cea mai 
mare parte tirgoveţi puri, pe cind cei din Moldova, — Alec- 
sandri, Eminescu, Vlahuţă, ete., — sint oameni de țară (boerinaşi 
ori răzeşi), care au fost toată viaţa „ţărănişti“ într'un fel sau în 
altul. Toate acestea devin şi mai înţelese, cind ne gîndim că poezia 
muntenească n'a fost influenţată decit foarte puțin şi de departe de 
poezia populară. Curentul poporan este exclusiv moldovenesc. 
lar singura literatură poetică rominească dinainte de veacul al 
XIX-lea, adică de influența străină, care să formeze cadrele 
pentru asimilarea influențelor din afară, a fost poezia populară. 

(Aceste consideraţii explică şi caracterui literaturii arde- 
lene,—Siavici, Coşbuc, Goga, ete „—atit de strins legată cu viaţa 
naţională). 

Dar toate acestea sint aspecte, cauze, efecte ale aceluiaşi 
lucru: gradul legăturii dintre poezie şi realităţile noastre na- 
tionale. fie istorice fie actuale. 

(Poate nu e cu totul lipsit de interes să amintim consta- 
tarea unor critici din Franţa, că printre reprezentanții „poeziei 
nouă” franceze de acum patruzeci de ani, erau mulți veniţi din 
alte ţări, Belgi, Scoţieni, Americani, Greci, ete.). 

Poezia muntenească insă nu ajunge cu adevărat „nouă“ 
decit în anumite momente : în intermezzo-urile dintre epocile poe- 
zici ieşite din realităţile noastre. După apunerea poeziei patruzeci- 
optiste munteneşti, vine macedonskismul, pela 1880. Apoi poezia 
lui Eminescu, Vlahuţă, Coşbuc, Iosif, ete, —insfirşit moldovenismul 
şi ardelenismul,—invadind în Muntenia, macedonskismul e înă- 
buşit. Dar după 1895, cind apunea eminescianismul, „poezia 
nouă” (acum subt alt aspect, „decadentă“) apare iarăşi la su- 
prafaţă. Dela 1900 atmosfera țărânisto- tradiționalistă o inä- 
buşă din nou. Azi, cind țărănismul a apus, şi cealaită epocă 
literară; care trebua să urmeze, în legătură cu lucrurile noas- 
tre, încă n'a apărut, „poezia nouă“ a ieșit din nou la suprafață, 
fireşte cu alte aspecte decit în celelalte daţi, 

„Poezia nouă“ trăeşte penibil în umbră, cită vreme se ri- 
dică deasupra ei arborii stufoşi, care îi ripesc lumina. Cind a- 


CRONICA LITERARĂ 445 


ceştia se usucă, ea se desvoltă din nou. Dar vegetația aceasta 
nu ajunge niciodată pănă la arborescenţă. 

Uneori ea e smâlțată pe ici pe colo cu flori curioase, deli- 
cate. In adevăr, „poezia nouă“ a dat cițiva poeţi, care dacă 
nu au vigoarea, „eternitatea“ şi orizontul stejarilor, au, în schimb, 
un farmec care lipseşte regilor pădurii, 

Pe acești „poeţi noi“ ii primim bucuros, căci împodobesc 
flora, literaturii romine. 

Şi, e atit de adevărat că literatura Moldovei e întotdea- 
una mai „veche“ şi mai legată de realitățile noastre naturale 
şi sufleteşti, încit chiar şi „poeţii noi“ ai Moldovei au acest 
caracter. In poezia lor găsim „tot ce mişcă 'n (ara asta, riul, 
ramul“, găsim sufletul moldovenesc cu aceiaşi melancolie ca a 
lui Creangă şi Eminescu, cu aceiaşi intoarcere nostalgică spre 
ale noastre ca a lui Russo şi Sadoveanu. lar „libertăţile“ pe 
care şi le ia faţă cu versul şi cu limba sînt moderate —în a- 
ceastă ţară, care a cultivat spiritul critic. 

„Poezia nouă“ din Moldova e mai puţin „nouă“, cum şi 
romantismul francez al lui Alecsandri a fost mai puțin roman- 
tic şi mai puţin francez decit al lui Bolintineanu. Moldova 
chiar cind se înferbintă, rămine mai „rece“. Poezia noyă din 
Moidova e încă destul de „veche“, ca să poată fi socotită 
a noastră —aşa cum am definit acest din urmă cuvint 

Semnul material al necorespondenţei poeziei „nouă“ cu 
celace am numit realităţile noastre, se vede în faptul că această 
poezie, cu cit este mai „nouă“, cu atit este mai puţin cetită. 
La rindul lor poeții cei foarte „noi* desprețuesc din inimă 
publicul. E cea mai reconfortantă atitudine. Ei de altmintreleh 
scriu mai mult pentru cenaclele lor, 

Această adaptare, fie şi inconştientă, la exigenţele unui 
cenaclu, este una din cauzele uniformităţii poeziei nouă. Fie- 
care poet nou îşi dă a silința de a abunda în acelaşi sens 
şi de a întrece pe cellalt în aceiaşi senzaţie. 

Dar cu aceasta intrăm în altă ordine de idei... 


GL 


P. S. Prin Munteni şi Moldoveni, nu înţelegem numai de- 
cit oameni originari dinir'o regiune sau alta. Moldovanul, care 
trăeşte o bucată bună de vreme în Muntenia, devine de obiceiu 
Muntean, dacă nu are o personalitate prea puternică şi deci 
refractară mediului. Ceia ce am numit muntenism se daigreşte 
în primul rind împrejurărilor, şi nu „rasei“ munteneştt A- 
ceasta rezultă şi din consideraţiile de mai sus, 


Miscellanea 


— 


Gherea 


In timpul din urmă, s'a pus în discuţie locul lui Gherea 
în istoria literaturii noastre. S'a simţit nevoia de a micşora 
însemnătatea acestui scriitor, pentru a atenua impresia produsă 
în public de anumite procedee întrebuințate față de fiul său. 

Ar fi de prisos să intrăm în aprecieri critice, Sint fapte 
care se impun dela sine şi, cum s'ar zice, foarte eloquente, 

Un om care a reprezentat un curent puternic de idel, un 
om in care a crezut o generație al cârcia stegar a fost, un om 
care a introdus înir'o literatură un gen literar, un om care la 
un moment dat a grupat în jurul său pe scriitorii cei mai 
buni ai neamului, —nu poate fi scos din istoria literaturii.. 

De prestigiul pe care l'a avut el in epoca sa, ne putem 
ga samă din mărturisirile intelectualilor de-atunci. lată ce 
spune de pildă Vlahuţă care — sperăm — nu poate fi recuzat: 

„Singurul om care a ştiut la noi să pue critica la înăiţi- 
mea la care a ridicat-o de citva timp marii critici străini, sin- 
gurul om care ne-a dat în literatură citeva produse de cerce- 
tări profund savante şi uimitor de conștiincioase, este |. Ghe- 
rea“... „Cunoştinţele intinse, logica sevară şi frumoasa inteligenţă 
a acestui analist cinstit şi pacient... Cu mult departe de el, de- 
desubt şi fără să-i samene, fac zgomot mulţi scriitori care etc...“ 

„Am isprăvit de cetit volumul al doilea din Studii Critice 
al lui Gherea. Am admirat... Cartea lui Iţi lasă o impresie 
de sănătate şi reintinerire intelectuală. Desigur autorul trebue 
să He up om bun înainte de toate ee," „Tineri blazaţi, des- 
gustăţi de viaţă şi ofiliți fär de vreme, poeţi pesimişti şi bol- 
navi de dureri închipuite, vă recomand un excelent remediu ca 
să scăpaţi de tinjire şi de ipohondrie : citiţi pe Gherea“. 

Un om care se oglindegie astfel în mintea celor mai emi- 
gent! contemporani ai săi, şi care îi indrumează prin cuvintul lui 

(una din evoluţiile hotăritoare chiar ale lui Viahuţă se dato- 


MISCELLANEA w 
reşte lui Gherea), un asemenea om nu poate fi alungat din is- 
toria literaturii, numai pentru a micşora impresia produsă de 
suferințele fiului său. 


Aron Densuşeanu şi Maiorescu că 
a IRI DEI T 

Adevărul Literar tipăfte o ao (trimisă de o anonim) 
din care extragem următoarele : 

„Aron Densuşeanu s'a înşelat în privința lui Eminescu, şi 
numai în privinţa lui Eminescu. Dacă cetim însă cu atenție 
criticile lui Titu Maiorescu, vedem că nici dinsul nu e din ca- 
pul locului convins de geniul lui Eminescu; vorbeşte cam uşu- 
rel şi de sus de „un tinăr pe care cu greu l-am putea Dune 
după Alecsandri“, 

Nu se face un bun serviciu publicului cînd se tipăresc 
asemenea neadevăruri. 

Mai întăiu Densuşeanu nu s'a înşelat numai „În privinta 
lui Eminescu“, El s'a „înșelat“ şi în privinţa lui Alecsandri, 
pe care îl scoboară jos de tot, şi asupra lui Bolintineanu, pe 
care îl ridică deasupra întregii poezii romine, şi asupra lui Mu- 
reşanu pe care-l socoate un foarte mare poet. lar Caragiale, 
Creang Vlahuţă, Delavrancea, etc., n'au existat pentru el. 

Apoi este o advocătură de tot inferioară in chipul cum 
face anonimul apropierea dintre Maiorescu şi Densugeanu cu 
privire la atitudinet e fajă de Eminescu. 

Maiorescy nu vorbeşte „uşurel şi de sus" despre Emi- 
nescu, ci constată că are în faţă un „poet în toată puterea cu- 
vintului“ şi aceasta o $pune în 7872, cind adică Eminescu abia 
devenise major şi tipărise numai slabele poezii de adolescență 
de prin Familia şi citeva poezii de începător în Convor- 
biri Literare... „Poet în toată puterea cuvintului“ — este 
concluzia pe care Maiorescu o scoate numai din Venere 
şi Madonă, poezie cam declamatorie, din Mortua est, care se 
resimte încă în fond şi în formă de influenţa lui linti- 
neanu, şi din Epigonii, în care însfirşit se anunță adăfăratul 

Eminescu. l 

Aşa restabilite lucrurile, —meritul lui Maiorescu @ a fi 
simţi! după aceste puţine versuri că are de a face cu un poet 

în toată puterea cuvintului şi de a-l fi pus imediat după Alec- 
sandri (care în vremea aceia era în culmea forţei şi a 


448 VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


gloriei : pe atunci tipărea Pastelurile şi Legendele), aşa dar 
meritul lui Maiorescu de a fi văzut în Eminescu un mare poet 
şi de a fi spus acest lucru este nemăsurat. 

Cind se citează mereu, şi fără oboseală, cuvintele acestea 
ale lui Maiorescu, pentru a arăta lipsa lui de sagacitate sau de 
curaj, i se face o ngjreptate, pe care nu găsim, cuvinte-s'o ca- 
Hficăm. | s 
Cum stă Însă lucrul cu Densuanu ? Acest om „S'a înşelat“, 
asupra lui Eminescu în 1894, după moartea poetului, cind o- 
pera acestuia era cunoscută întreagă, cind nu era numai auto- 
rul Venerei şi Madonei, ci şi al Satirelor, al Luceafărului şi al 
nemuritoarelor elegii. Atunci de unde apropierea dintre Maio- 
res, care a simţit „un poet în toată puterea cuvintului“ în trei 
poezii de începător, şi Densugeanu, care a văzut un imbecil în 

poetul, care acum produsese întreaga-i operă ? 

Densuşeanu își începe „critica“ povestind că Eminescu a 
fost un beţiv de rînd şi că era veşnic înamorat de „femei le- 


gpâdate:, de „femei răstrăite*,  . Amorurile sale reale, zice Den- 


suşeanu, au fost totdeauna concentrate asupra unor cadavre ale 
amorului, asupra unor pestilenfe sociale“.—Să dăm acum şi un 
exemplu de „critică“. Luceafărul este o „biiguială", „o dir- 
diire“, — Densuşeanu e atit de pătrunzător, încît nu bagă de 
samă, de pildă, unde e vorba de Cătălin şi unde e ba de 


“Luceatăr. Crezind că cu „pletele lungi bäiae" (ale lui Cata- 


lin şi ale Cătătinei), Eminescu zugrăvește pe Luceatăr, despre 
care poetul spusese mal sus că are „vite negre de păr", Den- 
suşeanu îl prinde cu o... contrazicere. — Nebăgind de samă că 
fata de împărat vede pe Luceafăr „în vis“, Densuşeanu întreabă 
pe Eminescu cum putea fata „culcată' Cu faţa la pårefe“, să 
vadă pe Luceafar ?. Aşa „se. înşeală* acest om. 

Dar pentru Densuşeanu, Eminescu e şi un plagiator. Şi-a 
plagiat până şi... iubita din nemţeşte, pentrucă, zice Densugea- 
nu, iubita lui Eminescu e „blondă, apatică“ ca nemţoaicele, pe 
cînd „Româuca e 6cheşă arijue, cu ochii negri“, lată dcum în 
ce ce mentează Densușeanu versurile, în care Eminescu îşi 
cîntă Mbita plagiată : R \ : 


Sat d'a sârelui caldură —(sârele in wii). 
Voli fi roşiă ca msrulii — (vermănosii) 
Mi-oii desface d'auro përulí—(falşū) 
Să-ţi astupiă cu densulă gura ( (Ei, vei, gewalt D 


MISCELLANEA 449 


Duiliu Zamfirescu 


Cu Duiliu Zamfirescu s'a stins ultimul scriitor din gene- 
raţia cea mare, Care apare pe scenă pela 1880 şi în care pu- 
tem pune şi pe Eminescu, căci abia atunci începe să fie înțeles 
şi recunoscut şi el. 

Duiliu Zamfirescu, în deosebire de cel mai mulți din seri- 
itorii noştri, şi-a păstrat puterea de creaţie până dincolo de 
virsta maturității, probabil din cauza acelei eredităţi, de care 
a vorbit însuşi, poate cam superlativ, şi din cauza neîntrerup- 
telor sale preocupări intelectuale, care-i ţineau spiritul mereu 
viu şi-i dădeau necontenit puncte de vedere nouă. 

Acest foarte insemnat scriitor n'a fost prețuit cum trebuia. 
| s'au disputat prea mult ori i s'au recunoscut prea tirziu unele 
merite, iar altele niciodată. 

Cauzele sint variate. 

Incepind cu Macedonski debuturile sînt în genere hotă- 
ritoare-— a avut de suferit, într'o anumită măsură, nu numai de pe 
urma propriilor sale scăderi ci şi din cauza discreditului acelei gru- 
päri literare, chiar după ce o părăsise. Apoi clasa lul socială, ma- 
nierele „+legante“, „morga“, antiţărănismul şi antidemocratismul 
lui,— în lumea „proletarilor intelectuali“ care alcătuesc partea cea 
mai însemnată a publicului cetitor şi din care se recrutează re- 
cenzenţii, —l'au făcut antipatic, ca să spunem lucrurilor pe nume, 
—fără putinţa unei despăgubiri din partea clasei sale, care nu 
a tăcut parte niciodată din publicul cetitor. S'ar mai putea a- 
dăoga la cauzele acestei antipatii, teoriile lui cam paradoxale, 
prefeţele uneori sfidătoare, polc-mismul adesea intempestiv—şi 
articolul lui Gherea, care acum ni se pare o recenzie ca oricare 
alta, dar care atunci a făcut atia impresie, 

Dar dacă aceste lucruri au dăunat întregii lui opere, poe- 
ziej i-au mai dăunat şi altele, şi de acela el a fost nedreptăţit 
mai ales ca poet. 

Lirismul lui potolit, şi nevoia de lirism a epocei; carac- 
terul clasic al poeziei sale, frumuseţa ei mai rece; preocupa- 
rea de „alte orizonturi“ şi unele ingrediente „culturale“ ; concu- 
renja primejdioasă a unor emuli ca Eminescu în lirism şi Coş- 
buc în Idilă şi descripție,—iaţă atitea cauze care, adăogate la 
cele pe care le-am putea numi generale, au făcut ca acest foarte 
distins poet să nu pătrundă în deajuns în conştiinţa publicului 


y 


450 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rominesc, mult mai sensibil la opera unor poeţi inferiori lui 
Duiliu Zamfirescu, dar mai pe înţelesul şi gustul mulţimii. Ca 
să fim însă drepţi cu aceştia din urmă, trebue să adăogăm că 
poezia lui Duiliu Zamfirescu e lipsită de forţă, de unitatea 
concepţiei, de acele insuşiri prin care poezia pune stăplnire 
pe suflete. Apoi în această poezie se simte ca o umbră de ar- 
tificialitate, de „căutare“. Aceste lipsuri şi aceste însuşiri ne- 
gative justifică, măcar în parte, indiferența publicului mare. 
Dar dacă Duiliu Zamfirescu nu e un poet popular, în schimb 
e un poet iubit de artişti. 

In roman, el a avut Intotdeauna succes, bineințeles nu un suc- 
ces sgomotos,—iar azi nu-l mai contestă nimene. Dacă în poezie 
şi în nuvelă el culege polenu! din orice grădină, în roman rămine 
acasă. Romancierul zugrăveşte lucruri de ale noastre, atit de inte- 
resante pentru noi şi de caracteristice vieţii noastre. Din această 
viaţă, el a prins un moment important, „căderea neamurilor“ şi 
„fidicarea noroadelor“ —şi, cum neamul care „cădea“ era distins, 
el ne-a dat pagini admirabile de distincţie sufletească, pagini 
clasice- prin subiect caşi prin tratare, Și iarăşi, cum lumea care 
se „ridica“, era interioară şi ridicolă—ca tot ce e nou —şi hră- 
pareţă, el ne-a dat şi pagini realiste, cam şarjate poate, căci 
lumea aceasta ispiteşte întotdeauna pe caricaturistul care se 
găseşte într'un artist. 

Prin romanele lui, şi mai ales prin „Viaţa la ţară“, operă 
luminoasă, simpatică şi încintătoare, (lipsită de episoadele filo- 
zofice şi de subiilităţile preţioase de analiză psichologică, caşi 
de complacerea în a stărui asupra unor maneje erotice, care 
păteazi pe alocurea unele din celelalte romane ale sale), Duiliu 
Zamfirescu este unul din scriitorii noştri de mina întăia, şi unul 
dintre acei care nu s'au învechit de loc. Ba avem impresia că el 
a devenit mereu tot mai contemporan, În deosebire de toţi cei- 
lalfi din epoca lui, afară de Eminescu şi Creangă. 

Viabilitatea in viitorime a operei lui este caşi probată, dacă 
această din urmă constatare e justă, 

Un cuviat despre raporturile noastre cu dinsul. 

„Aristocratismul“ şi antipoporanismul lui Pau ţinut la înce- 
put departe de noi. Dar după cițiva ani dela apariţia „Vieţii Ro- 
mineşti“, coivingîndu-se, probabil, că nu sintem atit de sec- 
tari, şi-a arătat intenţia de a incepe să colaboreze aici. Toc- 
mai atunci însă, scriind un ariicol în care ataca realismul 


MISCELLANEA 451 
francez—şi noi atăcindu-l pe el din această cauză cu oarecare 
vehement, colaborarea lui deveni imposibilă. Mai tirziu, în 
urma violențelor sale din Academie impotriva noastră, lucru- 
rile s'au înveninat, polemica a ajuns, ca 'ntotdeauna în ase- 
menea împrejurări, prea deparie şi raporturile dintre noi au 
devenit aproape duşmnănoase. Neutralitatea şi războiul, care 
au făcut pe atiţia oameni să-şi revizulască unele stări de su- 
flet, pe care le credeau imuabile, ne-au apropiat, şi la reapa- 
riția „Vieții Romineşti”, Duiliu Zamfirescu a apărut printre co- 
laboratorii noştri. Dar politica i-a răpit aceşti din urmă ani, 
fără niciun cîştig apreciabil pentru cea (prezența unui om dis- 
tins în cohortele ei poate chiar îi dăuna) şi cu destulă pagubă 
pentru literatura ţării. 

Dar într'o noapte de vară, Duiliu Zamfirescu a devenit 
pentru totdeauna indiferent la toate nimicurile mari şi mici ale 
lumii acesteia, 


Istoricul unei poezii 


Poezia „Convoi funebru“ pe care o publicăm în acest nu- 
măr subt iscălitura d-lui Lazår Iliescu, a fost trimisă „Vieţii Ro- 
mîneşti” înainte de războiu, din străinătate, pè o carte postaiă. 
Din pricina chorva stingăcii de formă şi a discreţiunii prea mari 
a autorului necunoscut, care iscălise numai cu o iniţială, nu am 
fost siguri dacă avem atace cu o inspiraţie originală şi n'am 
publicat poezia. 

După războiu, am regăsit manuscrisul în saltarele noastre, 
De astădată nam mai ezitat Farmecul original şi straniu al a- 
cestei poezii, atit de profundă în simplicitatea ei, a învins re- 
zistenţa noastră. Şi am publicat poezia în /nsemnări Literare, 
—revista pe care o aveam atunci la îndâmină, 

Astăzi, aflind numele adevărat al autorului, o republicăm, 
cu mici schimbări, în „Viaţa Romineascâ“, 

E interesant să notâm aici că d. Lazăr Iliescu era cunos= 
cut mai ales ca un competent autor de... cronici şi articole e- 
conomico-financiare! 


P. Ni'anor & Co. 


> 


Recenzii 


— 


N. M. Condiescu, Pesie Mâri şi Țări, vol, 1, 242 pag., 1922, 
Bucureşti. Din publicaţiile „Fundaţiei culiurale Principele rol“, 

Aulorul, după cum arată într'o noliță întroductivă, a avu! ferici- 

rea să călătorească în jurul păminiului. A văzul Qrecia şi Egiptul, ~ 
despre care vorbeșie în aces! prim volum ; a lrecul mal deparie spre 
lara lui Rama şi spre cludatul Nipon. S'a intors vibrind de Impresii. 
Şi-a recili! caetele de nole, S'a mai intors odată în amialire inire mi- 
nunile pe care le-a văzul; ş'a simți! nevoia de a împărtăşi şi allore 
ceva din lumina şi din farmecul care i-au umplut sufletul. Astfel d. 
N. M. Condiescu, prinir'un acciden! fericit, è devenii seriilor. A de- 
veni! şi datornic : căci, după Grecia și Egipt, trebue să ne vorbească 
despre India şi Japonia, 

Dacă ai pulină imaginație și cultură, dacă ai şi pulin dar de a 
lranspune o emoție in cuvinle, e greu să nu devii poet in preajma mi- 
nunilor aalurii eg vechilor civilizaţii. Sirăbătind arla Pontului Euxin 
şi păşind pe |ărmul clasic el Greciei, d. Condiescu contemplă „sulle- 
lul impietrii” al acelui incomparabil popor aniic care, trăind pe-un țărm 
fericii, şi-a crea! zei din frumusețile şi minunile naturii. Admirind cre- 
ajiunca în armonia trupului omenesc şi divinizind lrumusejea, Elinii au 
da! acea incomparabilă şi neimilabilă ariā sialuară care a uimil şi 
va ulmi toate veacurile. Autorul ne poartă cu pietate prinire nobilele 
ruini de marmoră pe care le-au insullal timpul și barbarii vechi și noi. 
Sufletul Eladei anlice irăeşie în sfărimălurile acestea slinle. Sufletul, 
fixa! în operă de arlă, este singura jusiilicare a existeniii unui - 
por. Ambijii şi palimi nemărginile, impărăţii fabuloase, războae şi K 
pilări şi foale ale deseriäeiuntt omeneşti sint pulbere şi uliare. Numai 
manifestările nobile ale ariei rămin. De aceia aproape nimene nu știe 
cine a lost Aurungzeb, mare şi fastuos stăpinitor de popoare pesle ho- 
larele Indiei și Chinei, pănă în Siberia, Rusia şi Caucaz. Milioane de 
robi au tremurat ta o încruniare a sprincenei lui. Dar a trecul prin- 
lume cu pulberile vinlului şi frunzele de toamnă. Pecind ig lumea mică 
a lărmurilor Mediteranei, sulleiul şi inteligența fixau în timp visuri şi 
aapieajii, rivnă şi avini, dincolo de mizeria şi lina lrecătorului nos- 


Un capitol interesani, în paginile despre Grecia, il formează An- 
tichitățile miceniene.  Inainiea civilizației clasice cunoscute, a exislat 


RECENZU 453 


în Archipelag o altă civilizalie a cărei amintire se pierduse, daşi nu in- 
fiorise decii cu pujine veacuri inainte. O catastrofă bruscă a intune- 
cat-o, -un calaclism social, o năvălire a barbarilor, războae ER ai 
istovitoare.. Qenerafille acelea înfloritoare au pierit, pe ruinile tem- 
plelor au prins a creșie erburi sălbalice. Lumea acela veche era i- 
tată. lală însă că cercelălorii neadormiți descopăr că zidurile ciclo- 
pice şi loate rămășițele miceniene învăluite în legende au eparținul 
unei civilizații greceşii anterioare. Epopeile omerice nu sin! o lesălură 
de fantezii A exista! Troia pe țărmul Asiei Minore, și cetățile Achellor 
in Archipelag. Au fost descoperite de cătră Archeologul Schliemann 
mormintele Alrizilor. A lrăii deci și Irumoasa Elena, ṣi păstorul Paris, 
şi vicleanul Ulisse, și Achile cel iule de picior, şi Agamemnon, şi Mene- 
lau Dar cum s'a rupi aşa de brusc firul întreo civilizaţie și alla ? 
intre o epocă şi alia se înlinde ca o noapte opacă. A rămas din ire- 
cul numai un slab ecou de legendă. 

Intrebări şi cugetări la fel își poale pune călătorul și pe [ărmu= 
rile Nilului, în străvechiul Egipi, ale cărul uriașe şi zdrobitoare ră- 
măşiţi le descrie cu lulburare şi deseori cu avint d. Condiescu. Ş'a- 
colo sial succesiuni de civilizajii. Ş'acolo catastrofe au rup! van în- 
tunecnt nobila slorjare a rasei omenești spre imbunălățire. Ş'acola in- 
tunericul şi borbaria s'au lăsa! ca o negură moarlă pesie grădinile lui 
Ramses și palalele lrumoasei regine Nitacrit. 

Urmărind fericila călătorie a d-lui Condiescu, fără să vreau, ne- 
conlenil, mă întorc cu gindul spre tulburea vreme de astăzi. Caul să 
alung o muscă supărăloare, care neconienii se întoarce. Europa noas- 
iră, să na ne înşelăm, trece priair'o înfricoşală vreme, asemănăloare 
cu aceia care a înlunecal civilizația Atrizilor ori a răsturna! sirăluci- 
tele așezări ale Faraonilor. Citind cu gindul acesta cariea d-lui Con- 
diescu, peisagiile Alicei, ale Nilului siele deşertului Libiei mi-au apă- 
rut înir'o lumină sură, de o lrisieță nestirșită. M. Să 


N. Batzaria, fominia văzută de departe, 214 pag. Edilura 
Niels Rominească“, 1922, Bucureşii, Preţul 18 lei. 

Undeva, înir'un sa! de munteni din Pind, în cbuciumala şi fră- 
minlala Macedonie,a pălruns cel dintălu aposiol al limbii romineşii Sal 
conştiinții naționale. inlăiu sfioasă ai împărtășită de pulini, mișcarea 
lui îşi face loc inire Cuţorlahi; dar nu fără aprige lupie şi păti- 
miri. Grecomanii - adică acei care au împărtăşi! politica pangrecească 
—sinl deocamdată lari și mbuzează de puterea lor. Şcoala rominească 
m'are parle decilde o odăila sărăcăcioasă și "n ca nu se oploșesc decil 
puţini învâțăcei, - ş'aceşii puțini, impreună cu umililul și eroicul învă- 
flor, au a indura sarcasme şi baljocuri, devaslări şi bătăi. Adevărul 
însă nu poale [i biruit. Conștiinla rominească —deși întunecată de in» 
cultură și lungă despărțire de irinchiul neamului, deşi copleșită de 
domnie păgină şi neamuri vecine, —iacet-incel se lămureșie. Rind pe 
rind Arominii Pindului—şi "n sălişorul acesla, şi "n altele, pretutindeni 
se "'ndreaplă spre şcoala şi graiul neamului lor. „Alfavitarele* gre- 
cești sint aruncale în loc, drumul la școala nouă îl sirăbal lol mal 
mulți ucenici; și de unde dascălul cel urgisit la începul părea că pre- 
dică în pustiu în săraca lui mogherniță, acuma e impresural de atilla 
elevi, Leit nu mai are unde-i adăposti. lar la biserica satului, în ia- 
berele vrăjmaşe, care se priveau cu ură subt blajina binecuvinlare a 
Domnului, aceiaşi schimbare umple de uimire pe cei mai bălrini. Sos 
lul şcolii şi limbii rominești a ciștigal lupia. Dar nu fără indelungi 
greulăli şi suferinji. A suferit baljocuri şi lovituri; a suferit de | 
şi de foame; Intre oamenii aceia aprigi care trag ușor cufitul dela 


454 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


briu, — chiar viața i-a fosi în primejdie. Cu locale acestea a slărult se 
biruil, penirucă dragostea lui de neam şi limbă era mai lare decit 
lonte acestea. Dela învățălorul apostol şi mucenic a Învăjal tineretul 
macedo-romin limba pe care o vorbesc miltoane de frați, dela dinsul 
a auzit bunăvestire despre o fară rominească independeniă, despre un 
rege romin ş'o armată rominească. Tara aceasia era peniru sufletele 
tinere un Haut încinlător. plin de măreție şi frumusețe. Subi un cer 
senin fiilie tricolorul simbolic. Alte limbi sirăine acolo nu se aud. Oa: 
meni ageri și șoinici cum nu mal sint alții au alcătuit o țară pulernică 
după ce su birui! pe Turci într'un mere răzb lu. Acolo toate sin! bune 
şi loate sint frumoase. Acolo-i Romiala. 

Cu asemenea simțiminie unii dintre tineri irec dela şcoala sa- 
tului lor la licen! nou din Bilolin. Liceu rominesc, scoală înnllă, ca 
acolo departe, în palria ideală. Prima vedere a tricolorului romina pro- 
duce acesiui linerel o sfintë emoliune. Toi ce-i legat de nesmul nos- 
>, de trecutul lui, de aspiraţiile viitorului e polenjial de o generoasă 

siune, 

icoane din acesi trecut eroic al şcoalei romine ail in Macedonia, 
găsim în corlea nouă a d-lui Batzaria. In bucăli ca Primul Romin, 
Steagul nostru, Cei mai buni creștini, Mult e dulce şi frumoasă, O 
mare împârăjie rominească-— senilmenlele, luptele şi frămîntările din a- 
cea epocă, acum istorică, sint mişcător și colorat erocale. În acea 
şcoală de Iniransigență şi de entuziasm s'a format insuşi suilelul ou- 
torului. Domnul Balzaria ne demonstrează si nouă, cu puterea şi con- 
vinerea apostolilor de odinioară, că neamul nosiru este ales inire alle 
neamuri, că limba noasiră e dinire cele mai frumoase şi armonioase, 
că poezia noasiră populară e aleasă, că poriul nesmului e arlisiic, că 
inleligenla l-i nobilă. Romina văzută de deparie,.. zice domnul Ba- 
izaria. Într'odevăr, numai dedeparie și dinire alle neamuri, dedeparie 
şi din suferinjă, poli să-ți dei moi bine seamă de loate cele bune şi 
frumoase ale acestui neam, pe care nol inşine allia ne oslenim a-l 
ponegri. Ne osienim a-l ponegri din pricină că ameslecăm lucrurile 
şi nu mal sînlem în stare, cei deaproape, să vedem ca linerelul ma- 
cedonean de odinioară Rominia ideală, din pricină că acele reale, Iru- 
moase și mișcătoare lucruri pe careni le aminteşte d. Balzaria şi care 
şi nouă ne-au incinta! copilăria, sint copleșile de mizeriile vremii, de 
silă, de arbiirar, de conrupiie, de nedemnitale, de falş patriotism, de 
huliganism ai de toală lepra pe care o minoritate leneșă, necivilizată 
şi conruplă le-a adus neamului nosiru. 

Dacă nu ne iînșelăm, şi d. Balzaria, cazi noi, nădăjdueşie in zile 
mai bhe peniru rominism. Dărimarea răului şi însănăloșirea orga- 
nismului nostru vor pune în adevărală lumină colităjile neamului. 
Cel ce sufere astăzi insulle şi ruşine peniru lucruri de care nul vi- 
noval, va putea într'un villor pe care-l doresc cil mai aproape, să bi- 
rulască şi să răscumpere mizeria prezeniului. Kominia aluuci va pulea 
Îi văzulă şi de-aproape. 

Cartea d-lui Baizaria esie vioiu şi colorat scrisă. Oricine o ra 
citi cu inleres, plăcere și simpalie. H să 

, Sd. 


i KL 
F. Aderca, /dei și oameni, Edil. Alcalay, 1922, Bucureşti. 
Ca nuvelist, d. Aderca s'a remarca! prin unele pagini de un res- 
lism psihologic pălrunzător şi brutal, care revelau un temperament i- 
Lon scepiic și rece, obsedat de aspectele josnice şi Interioare ale 


Ca polemist şi scriitor de idel, el pare afi suferii, in celace 
priveşte siilul, influența puternicei personalilăţi a lui Tudor Arghezi. 


RECENZII 455 


Acelaşi impresionism, mal mult sau mai puțin câula!, Imagini colorate 
și expresive, comparații uneori poelice, alleori conluze şi nu odală iri- 
viale sau cel puțin riscale. 

Spre deosebire însă de Arghezi, în ale cărui pagini, pe alocuri 
strălucitoare de vervă, dar de obicelu pâtimașe şi violenie, nu irebue 
să căulăm logică sau firul unei cugetări sislemalice, d. Aderca e un 
dialectician, „un ciatăritor de idei”, inzesirel cu toată subiiiltatea tal- 
mudică a rasel. 

Den excelează în a aner 8 contradicţiile in domeniul Inte- 
emer în a denunța dezacordurile sau ulopiile, în acel el realității 
sociale. 

Discuţiile sale, spirituale şi pline de miez cu di. Brălescu-Vol- 
neşli asupra armalei constructive, sau cu regretatul Oherea asupra re- 
volujiei, pot servi ca model în aceasiă privință. 

Dilerilele manifestări ale vieții internaționale în limpul marelui 
războlu sau a celei aulohlone inalnlea și în urma lui: plutocrajla noas» 
liră bancară, nationalismul şovin şi anlisemit, comunismul revolujionar 
sint rind pe rind disecate de d. Aderca cu un spirit critic precis, lu- 
cid, incisiv, c'o vervă ironică şi lăionsă. 

ŞI îndărălul dogmelor grave şi a ideologiei pompoase, ochiul său 
ager zăreşte întoldeauna Inleresele de clasă sau instinctual a lol pus 
terale. 

Nu mai pujin reuşile siat poriretele cilorra din oamenii repre- 
zenlalivi ai vieții noasire publice. 

Trăsăturile pregnante ale personalităţii lor: *ulcanismul şi lipsa 
de inteligență polilică a unuia, care servaşie loldeauna ca insirumeni al 
celor abili, soiicitudinea peniru al săi şi impunitatea ridicală la rangul 
de sistem, al aliula,- sint prinse c'o rară pătrundere. In numele cărui 
ideal social sau politic, se ridică acest distrugălor de idoli? lată o 
întrebare la care e greu de răspuns precis, căci arem a face cu un 
spiril, înainte de loaie crilic,pe care-l Inieresenză mai mull jocul idei- 
lor, decit rezullalul lor practic. 

Totuşi, un individualism anarhic şi un veg cull al vieții, care 
poate fi un comod adăpost peniru loale oporlunismele, un dispreț su- 
veran peniru lurma şi brain omenească, un sceplicism dizolrani şi gla- 
cial, în ceiace priveşte viilorul, se degajează desigur din scrisul d-lui 
Aderca. Şi aces! rejionalism excesiv, (pat de orice câldură şi simpa- 
lie, ne face parcă să privim cu mal multă indulgență unele din dociri- 
nele biciulle de d-sa cu un atit de nemilos sarcasm, 

Oricii de grosolane sint sofismele caşi ridicolul lor, ele cuprind 
tără îndoială şi unele elemente aleciive şi mistice, care au meritul de 
a intrejinea cel pujin iluzie, credinja, speranju, in aceasiă sărmană 
lume „de leneși, de speriați, de nebuni”. 

Inteligență crudă şi rea, acesi polemist şi Intelectual, lără de in- 
durare, e o apariție originală şi interesantă in publicistica noastră, 


OCTAV BOTEZ 


Michele Sadoveanu, Novelle romene, trad. de Al. Dem. Marcu 
G. F. Cecchini, Ed. F. Campitelli, 1922, Foligao, un vol, 187 pag., 
rejul: 7 lire. 

Volumul, e ai lipării, conține Irnducerea a pateu nuvele - Ho- 
ful, Bulboana lui Vâtinaş, Scigal şi Mormintul unui copii, precedale 
de loiogralia lubilulul nosira povesiilor și de o prefaţă, în care se 
schijează cu bună lalormaţie biogralia sa, 

Aulorii ne declară că voind să facă cunosculă marelui public 


456 VIAŢA ROMINEASCA 
See el, 


italian, literatura romină, s'au hotărît să înceapă cu scriitorul care 
„arată, mai mul! decit aljii, în producția sa literară, caraclerele parli- 
culare ale pămintului pe care en înfloreşte“, 

Nu au avut intenția de a prezenta o antologie ; publicul italian 
nu e destul de pregătii pentru a puiea urmări cu pricepere aluziile 
prea direcie la obiceiurile specilic romineşii, ce se găsesc in cele 
mai bune din nuvelele lui Sadoveanu; volumul e numai o simplă cu- 
legere, căreia îi vor urma altele. 

Traducerea nu e ad litteram, ci s'au silit pe cil se poale, să o 
apropie de spiritul limbii italiene, Se poale afirma că, în general, au- 
torii au reuşi! în parle, mulțumită mai ales asemănării ce există între 
cele două limbi. Cu toale pierderile inevitabile, a Irecui în aceste 
iraduceri din poezia şi similrea originalelor indeajuns peniru a pro- 
duce celitorilor italieni aceleaşi puternica st durabile emoții, ce ne 
vibrează in suflet după celirea nuvelelor lui Sadoreanu. 

Poate s'ar fi putul face mai bine, dacă autorii ar ști să minu- 
iască limba lialiană și să-i folosească toale resursele în gradul cum 
alle să o facă autorul ce şi l-au ales, cu alie cuvinte dacă ar fi poeți 
la aceiași înălțime. CS? 


Viad. jabotinski, Felefont, Edit. Zaltzman, 1922, Berlin. 

D. Jsbotinski, un publicist de laleni, în refugiu acum la Londra, 
—unde prezidează, nl se pare, comilelul centra! sionist, —şi-a aduna! 
în volum o serle de foiletoane, scrise intre 1906 1916 şi publicate pe-a- 
lunci, cu răsunet, în presa rusească, 

biectul acesior foiletoane este, in primul rind, problema evre- 
ec praean și alie probleme, in legătură cu aceasta sau şi din alle 
omenii, 

Foiletoanele sint scrise în limpul lupiei. De-aceia ele vibrează 
de nervozilale. Dar. deşi este vorba de nişte evenimente care au lre- 
cul, folleloanele d-lui Jabolinski —provocate uneori de un fent divers, 
lansale in presă, atacind sau apărindu-se,—zi-au păstra! însă aclua- 
Hialea, fiindcă aulorul nu s'a ocupa! niciodală de partes superiicială 
şi vremeinică a lucrurilor omenesti, cl d= lărima de răulate, profundă 
și permaneniă, din sullelul nosiru. 

Pogromurile din Rusia siat cunoscute pretulindeni, -dar de de- 
parie. D. Jabotinski însă le-a cunascul de aproape. De-aceia exem- 
plele d-sale nu-s nişte simple subiinieri ale argumentării, ci lablouri 
şi schițe, -cu contur şi culoare... 

ar oamenii nu se aruncă unii asupra altora fără un moie": 
în Rusia —...omorul ritual, în America rinzerea unul Aib de către 
un Negru, la un malisch de box. 

Anlisemilismul e sie infiltrat ṣi "n sulleiul copiilor, care—la jo: 
curl —îi evilă sau ii bruschează pe Evrei. Educalia de veacuri, in a- 
ces! sens, conlinuă şi acum. 

Dar nu numai copiii şi plebea ullțelor, care la şapte ani ii ghion- 
tesc pe Evrei, lar ia douăzeci —îl linşează, devaslindu-le casele... de 
parcă şi geamurile şi chilotele au najionalilate,—ci chiar inteleciualii 
ruși se ieresc, inconstient, de socielatea evrelască. Aceşti intelec- 
luali, deşi nu sint anlisemiţi, stau totuși sub! presiunea unul „asemi- 
Ham", D. Jabolinski dă drepi exemplu : societățile literare. Aceste so- 
cielăji, din Odesa, Peiersburg, etc, au fos! înfiinjate de scriitori ruși, 
care la inceput le frecventau în mare număr. Pe măsură insă ce intrau 
în socielate inleleciuali evrei, -inieleciualii ruși veneau din ce în ce 
mai rar la ședințe, pănă cind dispăreau definiliv, de cele mat multe ori 
lără să-şi dea samă din ce pricină. 


RECENZII 457 
BEN. o 3 Sa H D, 18 


Prigoana Insă nu-i numai dela om la om, dela majorilate la mino- 
sralo, =el şi dela sia! la minoritate. Prin urmare: o prigoană orga- 
n 5 

Uneori majorilaiea, şi ea, esie oprimală. Opresiunea însă n'o 
face mal generoasă, in relajiile cu minoritățile subordonale ei. Ma- 
jorltalea inirebuinjează aceleaşi arme faj de aceste minorități, cag! 
cucerilorii—atit în timpul supunerii comune, cit şi după eliberare. 

ell n'au decil o salvare: Palesiina,—ar fi concluzia care re- 
esă, lără să lie Siet însă, din volumul d-lui Jabotinski, 

Părerile d-sale pot fi combălule. Talentul autorului insă, veşnic 
susținul de o credinţă aposiolică, face plăcul drumul, chiar printre 
nişie idel pe care nu le împărtăşim in tolul. 


be 


M. SEVASTOS 


Revista Revistelor 


Marea și singulara figură a serii- 
lorulul spaniol are peniru slrăini 
cași pentru Spanloli ceva curios 
și slronlu. Peniru cei dinlăiu ea 
e prea spaniolă, peniru compalrio= 
jii lui Unamuno, prea europeană. 

Basc de origină, el locoeşie de 
mullă vreme în Salamanca, unde 
e profesor de greacă şi a fosi rec- 
lor al universității. In limpul răz- 
boiului, susținind împreună cu par- 
lidele slingei cauza Franjel, el a 

„Aosi depus din rectoral şi urmării 
de lribunale peniru unele arlicole, 
considerale drepi crime de les- 
mejesta!'e. Condamnat la şalspre- 
zece anl închisoare şi lao mare a- 
mendă, el a refuza! să île cuprins 
în amnisiia care i se oferea. To- 
tuși, nu a fost pus la inchisoare şi 
a conlinual să scrie viguroase ar- 
licole conira regimului actual. Can- 
dida! republican in alegerile din 
Decembre 1920, subi noul regim 
de autonomie, universilalea l-a a- 
les din nou vicereclor. 

Unamuno a scris în loale genu» 
rile lilerare, proză şi versuri, poe» 
zii lirice şi epice, asupra religiei, 
istoriei, lilozollei, moralei, litera» 
turii, ştiinţei. A scris şi minunale 
aminliri şi descrieri din ținuturile 
basce şi alte provincii ale Spaniel, 
nuvele şi romane. Unele din ope- 
rele sale, cum e acea asupra lul 
Don Quichotte, sint greu de clasat 
înir'un gen oarecare. 

Unamuno e mai cu samă un es, 
sayisi, care cunoaşte ce e mai bun 
din scrillorii clasici şi cel contem- 


porani iranceji, engleji sau llia- 
lieni. Cugelarea germană nu e 
străină deasemeni acestul umanist, 
unul din cei mai complecti ai e- 
pocii noastre. 

Dacă voim să căulăm ceiace 
formează continulialea operel a- 
cesiul basc caslilan, a aceslul Spa- 
niol de rasă, care e în acelaşi limp 
cel mai european dinlre Spanloli, 
a acestui reclor-poel, a acestui re- 
ligios care lrece drepl anticleri- 
cel, a acestui burghez revolullo- 
nar,—lrebue să ne oprim asupra a 
două mari cărți religioase, care 
sint pănă ezi leslameniul cel mai 
complect al cugetării sale. 

Prima operă, aspră şi austeră, 
e „Senlimenlul lragic al viet la 
indivizi, popoare”, scrisă în 1914. 
Acest sentimeni e, după scriitorul 
spaniol, lundamenlul credinjii noas- 
tre. Omul e chinull de un coafiiel 

rolund din care lrăeșie, coallici 
nire inimă şi creer, care nu ne a- 
duce nici o dovadă în privința a- 
celor ce ne învaţă religia. Avem 
nevoe de nemurire : o voim c'o ne- 
pololită pasiune, 

Cartea cauiă să iluslreze aceas- 
tä idee fundamental. 

Nevoia de nemurire e o cre- 
dinjä profund spaniolă. 

„Vorbeam Intro zi, povestește 
don Miguel, cu un järan; şi am 
fäcut aceaslă presupunere, că e- 
xisiă un Dumnezeu suveran, siä- 
pin al cerului şi ai păminlului, 
conșilinjă a universului, lără ca 
sulletui liecărui om să fle nemu» 
rilor în senzul tradijional şi con- 
cret al curiniului, Țăranul mia 


REVISTA REVISTELOR 459 


e 


Tăspuns: ałonci de ce ar fi un 
umnezeu ir 

Unamuno indică printre oamenii 
care au ovul senlimeniul tragic al 
vieții pe Marc Aurel, slintul Au- 
guslin, Pascal, Rousseau, Cha- 
teaubriand, Thomson, Leopardi, 
Vigny, Lenau, Kleist, Amiel şi 
Kierkegaard. Alară de Pascal şi 
slintul Augustin, nici unul dintre 
aceşiia nu e calolic şi nici unul 
spaniol. 

In acelasi Un, în care compu- 
nea acessiă operă sumbră, don 
Miguel lucra zece ani la alia, pll- 
nă de seninălale şi de bucurie ine 
lernă. 

Splendidul poem „Crist a Jul Ve- 
lasques“, apărut În 1920, e compus 
din patru serii sau „Elevațiuni“. 
Prima exaltă şi explică simbolu- 
rile lul Crist din cărțile sfinie; a 
doua, suferințele omului-Dumne- 
zeu; a irele, corpul mariirizal şi 
imbrăcal în eterna albeajă: ulti- 
ma e un cintec ausler de victorie, 
siguranja salvării noastre prin 
moariea lui Crist. 

In acesi! poem, don Miguel a 
găsi! în adevăr paceu cea mare, 
acea pe care lumea nu o poale 

» dar nici nuo poale lun omului, 

In poporul spaniol există rezer- 
ve infinite şi o emoţionantă pulere 
de reinviere. ȘI poale că don Mi- 
guei, acest mare chinuit, care în 
ochii mullor dintre contemporanii 
săi pare un disirugător, va fi con- 
siderat de generația urmăloare, 
ca unul din marii muncitori ai re- 
consiruirii spirituale a Spaniei. 

aurice Legendre. Revue des 
Deux Mondes, lunie). 


Crilicul care s'ar incerca astăzi 
să discredileze pe P. Benoit ar 
Pulea îi uşor învinuil că vrea så 
se folosească de celebrilalea au- 
torului Allantidei, peniru a-şi face 
oarecare reclamă personală. Gus- 
lave Lanson, vorbind de felul cum 
Jules Lemaitre a dărima! faima lui 
Georges Ohnel, are o Írazá care 
merilă să trăiască: „A parlir de 
ce moment, on n'en lut pas moins 
Ohnet, mais personne n'osa plus 
Sen vonter”, 

Cultul oprit se șile că este cel 


mai de iemul pentru sănitalea pu- 
blică. Pierre Benoit va D judecat 
pesle treizeci de ani. Inleresant 
acum esle a defini, a explica ori- 
ginile şi prosperitatea lul. 

Benoit, „romoncier al istoriei“, 
cum îşi spune singur, m'are pule- 
rea inspirației care ridică pe Bal- 
zac pănă la riimol epopeii, 

El lucrează la o masă acoperită 
cu fise meliculos compilate, ur- 
mează un plan melodic, îndelung 
gindii şi bine stabilit, care nu se 
va mal schimba în cursul redactà- 
rii. Redactarea nu se întrupează 
cu crealiunen literară, După Pi- 
erre Benoit, ea este o sarcină po- 
slerloară, un epilenomen, cu mal 
multă însemnătale deci! tipărirea 
cărții, dar de acelaşi ordin, sub- 
ordonală numa! grijel unei prezen- 
lări decenie. Ce se cere unei teze 
de doctoral ca să fi excelentă ? 
Să lie documentală și bine com- 
pusă. Stilul și emoția nu sint de 
lrebuință aici. Toate romanele lui 
Benoil au în gradal cel mal inalti 
două virtuți universilare : sint do- 
cumentale și compuse. Faculiaiea 
de litere l-a „tatuat“ spiritul. EI e 
condamnat pentru loldeauna să 
vadă realitatea prin amintiri şi re- 
miniscenie lilerare, să-şi crolască 
sentimeniele după acelea ale poe- 
ților și prozalorilor lui favoriți, să 
fie „la proie ie limprimé”. 

Formaliunea isiorică şi uniter- 
silarā, dind curs liber unei imagi- 
najli de bibliotecă, a întărit la Be- 
noil un lalea! înăscut de mozaisi, 
din care a avut dibăcia să-și facă 
apoi o originalilale. 

P, Benoit este cel mal lipsit de pu- 
lere crealoare dintre toli scriitorii 
francezi în viață. Aceasta insă nu 
însamnă că poale fi acuzat de pla: 
glei, căci aiunci şi Racine şi Moli- 
cre și mol muli incă La Fontaine 
ar irebul să ireacă drepi plegiatori. 
P. Benoit nu plagiază, ci are surse; 
el nu invenicază, ci juxiupune, 
compune ; peniru a da loală pule» 
rea elimologică acesiui cuvini, ar 
trebui să-l scrim: compune, Este 
un „romancier de asocialie“, inje- 
legind prin aceasta darul de a a- 
socia descoperirile aliora cu bo- 
gălia asociațiilor lui de idel care-l 
dau pulinia să inchege elemenle 
îndepăriale și heterogene. Darul 


460 VIATA ROMINEASCĂ 
oi a la ER ae 


pe care-l posedă Benoit dea se 
susirage legilor gravilății intelec- 
tuale, de a îmbrălişa deodată loale 
deialiile unei acțiuni complicale şi 
bogate în peripeții, de a-i combina 
toale resorturile, esle un dar ex- 
trem de rar. Dumas lată! nu-l a- 
vea ; romanele lui sial „à Irolt", 
că romanele-polițiste de aslăzi, pe 
cind ale lui Benoit sint lucrate ca 
niște mecanisme de ceasornicărie. 
Resorlurile de care se slujeşte el 
peniru a varia şi susjine interesu! 
nu sint de cea mal bună callta'e. 
Crilicul ghicește cu uşurinţă lo, 
rile” pe care le întrebuințează, dar 
celilorul, prins de acliune, nu vrea 
să le ia în seamă. ȘI îalr'un fel 
trebue să-i dăm drepiaie: esie o 
minune să vezi „mergind“ o ma- 
șină consiruiiă de un om, să auzi 
sunind o pendulă sau desfăşuria- 
du-se cu mers uşor un roman de 
Benoit, Darul mişcării este al trei 
lea mare meri! al lui Pierre Be- 
noll ; lucrările lul au callialca ar- 
tei combinațiilor, a armaturii so- 
lide şi a mișcării, 

Eroii Jul sini însă fantoșe pur 
convenționale. Benoit nu poale să 
dea viață la personagii care tră- 
ec, omeneşii. Aceasla este cea 
mai mare slăbiciune a lui, la care 
se adaogă on doua: lipsa de stil, 
Prima dalorie a unul literat ne- 
romantic, care nu poale pretinde 
că oferă publicului izbucnirea cal- 
dă şi meincăluşală a inspirației, 
este să aibă stii. Darul memoriei, 
dacă îi ajută lul Benoit la construc» 
ția cărților, îl strică atunci cind u- 
til'zează lipare şi reminiscenle sli- 
listice. 

Locul din ce in ce mal mare pe 
care-l face În opera lui veseliei 
şi satirei, îi dou posibilităţi să mai 
producă încă mult ai de acum in- 
natale, 

André Billy are dreplale cind 
delineşie pe Benoit ca un autor 
vesel. Naște întrebarea dacă ei 
nu esie menii să dea romanul co- 
mic şi saliric al democrației de 
după războiu, o bulonerie care să 
se Înrudească cu Rabelais prin bo- 
gălia peripeliilor şi cu Volialire 
prin causticilate, și care ar fi poale 
o capo d'operă autentică. 

Kees Cremleux, La Nou- 
velle Revue Francaise, No. 105). 


Şcoala franceză în Alsacia 


Dacă ne-am lua după vestile 
pe care ni le dau unii ziarişii des- 
pre aceaslă provincie realipită, 
ar lrebui să ne înlristăm. După 
stirile lor, Alsacia pare sa suferi 
de o boală sufletească îngrijlloare. 
Dar ținind samă căaproape lot ce 
se serie în ziare eslile rezultatul u- 
nor observalii lugare și de supra- 
față, cind privim cu un spiril mai 
adinc și mal larg situația acestei 
provincii, ejungem la constalări 
imbucurăloare. 

Boala de care sulere Alsacia, ca» 
şi toale |ările Europei, esie boa- 
la economică — complicală alci in 
special prin o schimbare bruscă a 
obiceiurilor, a uzanțelor comerci- 
ale, prin nevoia de a se învăța o 
limbă pe care Germanii su izbutit 
să o inăbușe. 

Dacă Alsacleail nu cîală în fie- 
care zi Marselieza, asia nu insem- 
nează că ne dușmănesc. Ei au ne- 
voe să trăiască, să cumpere, să 
vindă şi noi irebue să-i injelegem 
şi să le dăm sprijin Unind samă 
şi de faptul că au lost instrăinaji 
timp de 50 ani. ŞI dacă oamenii 
maturi şi băirial nu cunosc mai de- 
loc limba franceză, nu se poale 
pretinde să o înveje în cileva zile 
sau în cijiva ani pe care-i mal au 
de irăll. 

E de-ajuns că privesc cu bucu- 
rile pe copiii lor care învață în 
şcoli limba nouă, 

Copiii de azi sint generalia care 
deschide drum spre vilior. Nouta- 
tea limbii pe care o invală acum 
la şcoslă, îi face mai ageri şi pro- 
gresele sint uimiioare. Se da 
nenumărale pilde. Cind întrebi 
un copil de opt asi bunăoară dacă 
părinții lul vorbesc limba france- 
ză, el iji răspunde mindru: „Nu, 
H învă! eu pe dinşii”. ŞI părinții 
se mindresc cu aceasta, şi se bu- 
cură în fundul sulletului lor. 

In afară de şcolile primare care 
pregălesc copiii, nu se lasă în pă- 
răsire nici ceilalți locuitori. S'au 
făcut şcoli peniru edulli, s'au in- 
siituit diverse asociații susținute 
de sia! care țin conferințe, dau re- 
Prezentații lealiral: și cinemalo- 
gralice = proeatate de explicații 
verbale. Toale acestea contribue 


REVISTA REVISTELOR 451 
E VISTA_REVISTEL 


pe nesimţite la instruirea adulți. 
lor. Chiar poteseni universitari 
oacă plese de tealru—comedii ca 
Avocat! Patelin şi alele. la Siras- 
bourg - dind prilej astfel publicu- 
lui să se familiarizeze cu limba 
me A 
e lingă şcoli, s'au infiintat 
și biblioleci. Este de pildă, Sc 
clelé du livre frungats, fondată de 
dr. Bucher, care a creat peste 1000 
Sor otad: comunale şi a inzes- 
rai Genie şcoli cu cărți pen- 
tru învățătură, d ea 
Numai superficie privind pe Al- 
sacieni poļi să le facio vină că 
eh Nemii şi să faci prolejii pesi- 
sle. 


Dar |inind samă de începulurile 
grele şi serioase care se fac pen- 
iru najionslizarea Alsaciei şi vä- 
zind rezulisie bune- inir'un limp 
așa de scuri — putem aștepia cu in- 
credere viitorul. 

„(Benjamin Valloton, Mercure de 
France, Mai), 


Citeva retiexiuni asupra Ru- 
siei sovieteior 


Probiema Trepublicei sdYielice e 
o probiemă rusă. Istoria și refle- 
xia ne revelează originile ei in- 
discuiabile, procurindu-ne şi unele 
date, din care puiem incerca să 
prevedem erolulia caşi soluția pros 
biemei. lată citeva hipoleze au- 
lorizate, care se sprijină pe pre» 
cedente, pe logica puternică a fap- 
telor caşi pe psihologia prodigio- 
sulu! amalgam rus. 

Sau se va inlimpla, celace anun- 
lase odinioară Gobineau: „Mlaş= 
lina rusă va înghiți în apele el a- 
dormile principiile cele mai calde 
şi mai generoase, lără a incerca 
altă modificare decit o ridicare 
relalivă a fundului, peniru a se 
inloarce apoi la o coarupjie mai 
complicală * 

In două cuvinte, o reinloartere 
la Asia ai la regimul Hordei de 
aur. Cu cil criza se va prelungi, 
cu alil mal muli această soluție, 
cea mai rea din toate, are şansa 
de a se depune la fundul imensei 
anarhii puirificate. Prin această a. 
lroce malarie, civilizație Întreagă 
va fi contaminată, 

Sau Rușii vor proceda ca în tim- 


pul Varegilor și, din ropria lor 
Dëse vor căula er mi-a în a- 


Trebue să lim cu deosebire as 
lenți in această privință : ce lră- 
dare se poate ascunde in aceste 
suflele neliniștite ? 

Masele descurajaie şi infome- 
late pot îi duse, cu funia la gii, 
Peniru a implora disciplina și mila: 
„Pămintul nosiru esie bogat și fe- 
cund, dar dezorgnntzetz, 

Sau, cum s'a intimplat de alilea 
ori in cursul istoriei ruse, și mai 
ales în 1615, cind s'a ales țar Mi- 
hail Romanov,-—o teniativă de aulo» 
crajie sponiană se va produce in 
sinul sovielelor, un Bonaparie va 
centralize, în minile lul tari, pu- 
Ieren fărămițală, dar nu va reuși 
din cauza H sei unul fundament şi 
se va produce o reinioarcere la 
vechea dinastie. 

Sau, în această lară, încercată 
de loale relele, o revoluiie morală 
mal pulernică şi mai profundă, 
sguduind sufieiul merelul popor şi 
desieptind misiicismul lui despe- 
ral, îl va aruaca în una din ace e 
crize morale, de care azi în Eu- 
ropa numai el e capabil. In „Cri- 
mă şi pedeansă”, Sonia celind În 
ochii lui Raskolnikov mărturisirea 
crimei, exclamă : „Să suferim im- 
preună, să ne ru. Am, să ispăşim*, 
După cum a scris Vogué, aceasia 
€ concepția fundamentală a creg- 
linismului peniru poporul ras ; bu- 
nătalea in suferință, bucuria re- 
mușcării, setea penilenjii gusială 
peniru ea însăși, mai cu samă su- 
erinja încercală in comun, unica 
lui viriute pentru a rezolvi losie 
dite Hăţile. 

O _reinloarcere, inle ca vara, 
căiră religie şi călră câinlă, ua u- 
Të mea culpa va cuprinde aluncl 
un intreg popor. imensul teriloriui 
se va acoperi de o procesiune de 
Hageianţi, în mersul călră un nou 
ideal, mai presus de toate calcu- 
lele, de toate combinajiile econo- 
mice sau politice, in haosul foa- 
mei și al anarhiei, o grevă gene- 
rai a pasiunilor, a lu<illor, a cer- 
titudinii inseși va sfárima şlinjele, 
ambijiile, alirmaţiile atit de sigure 
de ele invseşi. Criza se va rezolvi 
prinir'o mişcare sponlană Pur rusă: 
sală, comuniune, culață, 


452 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Şi poale oale aceste diverse 
soluții. întrevăzule în lumina ire- 
calului, se vor inlilmi apropiate, a 
meslecale, combinate, căulindu-se 
una pe alla în groaznicul spasm 
al nașlerii, 

Europa în acel ceas va avea o 
dalorie de îndeplinit : să prepare, 
să sprijine, să dea ajulor. Toji 
amicii Rusiei și Franţa cea dinlăiu, 
vor lrebui s'o facă, căci Rusia e 
un membru european și deci, o 
dalorie europeană. 

(Gabriel Hanolaua. Repuo des 
Deux Mondes, Mai). 


„Etapa actuală a bolşṣevis- 
mului 


Chesllunea rusă lalră înr'o fază 
nouă ` bolşevismul pare a se cu- 
minji şi caulă o înțelegere cu gu- 
vernele slrăine peniru a restaura, 
cu ajutorul lor, vilaja economică 
a Rusiei. 

Penita a putea aprecia perspec- 
livele unel asemenea propuneri, ire- 
bve så ne dăm sema de pozijia 
acluală a regimului bolşevic şi de 
molivele care-l diciċazā noua sa 
politică. 

Acest regim a avul o jintă pre- 
clsă: să lranstorme Rusia in sial 
comunisti Această lransformare 
comporia în primul loc un nou 
regim economic cu destiinlarea 
proprietății particulare şi munca 
obiigatoare Eh toji în folosul 
statului, în al doilea loco nouă or- 
ganizaţie rolilică, acea a soviele- 
lor, adapială regimului comunist. 

Regimul politic al sovielelor esie 
în esență diclalura proletariatului, 
lar prin procedee eleciorale, ad- 
mirabil combinale, această dictu- 
tură este exercilată de cel care în 
momentul loviturii de siai 2u luat 
pulerea. 

Ja acliunea sa, guvernul soviele- 
lor este ajutat de următoarele 
forje creale, în parte, şi organi- 
zale de ei, 

Jn primul plan este polijia, iai- 
moasa Cec. Scopul ei a fosti de 
a combate, prin toate mijloacele, e- 
lemenie care se opun triumfului 
comunismului. Aces! scop esie așa 
de vast incit tolul iniră în com- 
petenja sa: un voi osiil guvernu- 
lul devine o conira-rerolujie, o in- 


dulgență din parlea unui agent al 
pulerii devine o complicitate, gu- 
veraul Însuși, dacă nu ascultă de" 
injo“cțiunile sale, poale fi invinuit 
de conira-rerolujie și pus subi a- 
cuzare. Atoiputernicla acestei po- 
lijil provine şi din modul cum îşi 
recrulează membrii săi, oameni în- 
cerca|i, capabili să facă orice, să 
comilă abuzuri scandaloase in in- 
teresul ler personal, dar devoiaţi 
regimului, căruia îl daloresc lol şi 
pe care-l apără în propriul lor in- 
leres ` organizalia aulonomă a a- 
ceslei Insiiluții, loarie bine adap- 
lală necesilăjii de supraveghere, 
spionaj şi reprimare imediată, lace 
din ea o mare lorță socială, un 
sta! în slat, ce nu poale fi nicire- 
formală nici suprimată. 

In al doilea plan, regimul sovie» 
lic se sprijină pe noua organizare 
socială a corpului națiunii. Astăzi, 
in Rusia, sindicaiele muncitoreşti 
au devenii clasă dirigeală; ele 
dau tot sprijinul lor guvernului cu 
condijia ca el să-şi continue politi- 
cà sa comunistă. Dar ca orice clasă 
dirigentă, coașlienlă și organizată, 
ea sacritică bucuros Inleresele sta- 
tului peniru interesul său perso- 
nal. Căct azi lucrātorii, iransfor- 
mèji dia producători de bogălii în 
pensionari al sialului, nu mai au 
de apărai inleresele lor specifice 
în conlra clasei capitaliste ci în 
contra slalului, 

A reia forță care sprijină actiua» 
lui regim este partidul comunist, 
singurul partid politic ce are drep- 
tul legal de a exista în Rusia si 
care formează ellia, arislocrajia 
clasei dirigenle. Congresele aces- 
tui pariid au aproape acelaşi rol 
caşi congresele sovleielor: în faja 
lor Lenin pronunţă ceie mai sen, 
zajionale discursuri ale sale. Po- 
Mliceşie, partidul serreșie guver- 
nul prin controlul ce-l exercită. 
In orice insiilujie civilă sau mili- 
tară, în orice unitate leriiorială, 
este o mică organizație comunislă, 
© „celulă“, care trebue să sie, să 
Seen și să raporteze lol ce a. 


Siuajia țărănimii esie foarie in- 
leresantă subl noul regim. Deşi 
după revoluția bolşevică era sin- 
gura ciasă ce continua să produ- 
că şi din a cărui muncă lrăla jara, 


dinsa nu face parle din clasa di- 
rigentă. Aces! rezulial a fost ob- 
linu! prin combinația voturilor în 
sovietele locale, unde nu-s repre- 
zeniaji decit lucrătorii proletari. 
Aceştia au decrelai că produsele 
păminiului aparțin slalului şi sini 
distribuite de ei lucrălorului. Ast- 
fel, țăranii au redevenii robi, con- 
sirinşi să muncească peniru a hră- 
ni pe noii lor stăpini; căci ei, care 
Produc mai mult decil consumă, 
işi văd surplusul lua! de stat şi 
distribul!, şi totuşi nu sint la pu 
lere, nu fac parie din clasa diri- 
gentă pe cind sint clasă dirigenlă 
lucrătorii, care in imensa majori- 
tale nu fac decit să consume şi să 
disiribue. Acest singur fapi face 
situația bolşevismului cu tolul in- 
slabilă. Este insă un Toni şi mai 
imporiani : noul regim a avui scos 
pul de a reconstrui viaja econo- 
mică pe bază comunistă. A putul 
el augmenia sau, cel pulin, men- 
line la acelaşi nivel, rendemeniul 
predaciiei naționale ? Răspunsul 
aplelor este clar: pe măsură ce 
comunismul se stabilea şi se întă- 
rea in Rusia, producila scădea pănă 
ce se oprea cu desăvirşire. 
Procesul scăderii continui a pro- 
ducției a mers paralel cu progre- 
sul stabilirii comunismului, Exem- 
plul producției agricole este lipie. 
ind comunismul a triumfat de. 
finitiv la oraşe, şi Jăranul n'a mai 
Pula! obține nimic în schimbul pro- 
duselor sale, a redus suprafața lu- 
crală la nevoile saletproprii, a ince- 
lat a ti o forță pr uclivă, Indus- 
iria deasemenea a murit irepiai, 
Rendemenlul muncii scădea pe mă- 
sură ce lucrălorii deveneau stă- 
Pini, căci slatul plătea cheltuelile 
muncii independeni de redemea- 
a gainii, ireneformind industria in- 
u care 
ek eg irăia pe socoteala 
Rezultatul a fosi că, subi regimul 
comunist, najiunea înireagă con- 


ori să trăiască din munca alluia. 
Pănă azi Rusia comunistă a dëi 
dia munca alluia : din bogățiile a- 
cumulale subi regimurile prece. 
denle şi care în momentul revolu- 
Dei se găseau în minile burghe- 
ziel. Decrelele care deposedau pe 


RI VISTA REVISTELOR 453 
e ai a A ` 


loală lumea şi concentrau toată 
bogăţia în miaile guvernului s0- 
vietic, i-au permis să lrăiască 
ciiva timp din munca generațiilor 
precedente, Prin reluarea acordu- 
rilor comerciale cu sirăinălalea, 
guvernul 8 pulut iransforma au. 
rul, pielrele prețioase, obiectele 
de lux, în obiecte de hrană și îm- 
brăcăminie; lar prin concentrarea 
comerțului exiern în mina sa şi 
prin disiribuirea obiectelor impor- 
tate infre credinciosi, intre comu- 
nişti, el intăreste regimul. Cu toale 
acestea, Rusia consumindu-şi re- 
zervele, calasirofa este inevitabi. 
lă : bolşevismul se distruge prin 
propriile sale urmări. 

Pentru a evila moariea regimu. 
lui comunist, şi nu penirucă a re- 
venii asupra docirinii, guvernul rus 


e lol 


mal înainte. De altfel nici Liata 


și nici unul din conducători nu 


spre 
Prima 


se poate face decit prin venir 
la pulere a aliei geg är 
singurei ce azi mai e producătoare 
in Rusia. a clasel lărăneşii. A- 
ceaslă revoluție este în curs. Cind 
se va realiza insă, nimeni nu 
posis apune. 

enira 4 ajula această retoluți 
$i a grăbi insănăloşirea Rusiei, Gm 
pitalismul occidental Bu poale ur- 
ma decil o singură politică : să re- 
fuze împrumului, cate nu face de- 


agonia comu- 


ar pune sialele străine intro lu- 


mină odioasă : acela - 
ri fără scrupule. de: vaplaaja 


Pesle un milion de Ruși au pă- 


răsi! jera di i 
ei o n pricina regimului 


Dupa o anumilă presă interesa 


464 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


tă, s'ar pulea crede că toji refu- 
glații sini reaclionari, dorind res- 
tabilirea farismului în Rusia. Fără 
îndoială că se găsesc printre 
dinşii şi unii reprezentan}! conști- 
enfi şi convinşi ai vechiului regim, 
care consideră revrolulia ca ceva 
lrecălor și visează reinloarcerea 
imperiului cu un far pulernic și 
temul. Dar aceşiia sint numal o 
mică parle: vechi luncționari ta- 
rişti, generali sau aristocra|i înfu- 
murati. Scuza lor este că bolsşevi- 
cli au înlronal un regim de înăbu- 
șire economică și de leroare groar: 
nică, cum n'a mëi pulut fi vreodală 
nici in vremurile cele mai barbare, — 
pe cind |arismul lăsa poporului o 
nădejde, îi da o siguranță şi o 
proleguire. 

Cei mai mulți însă dinire refu- 
giați sin! intelectuali, scriitori, a- 
vocali, profesori, st'denţi — mulți 
din ei foști ofițeri în armatele lui 
Jadenici şi Wranghei care nutresc 

infa de a se inloarce odală 
în Palrie unde să poată trăi, do- 
rință care se înțelege uşor, dacă 
ținem sama că relugiajii ruși, ori 
in ce jară s'ar alla, sin! lipsiți de 
orice drept ai de orice proleețle 
legală. Deaceia ei îşi aduc aminte 
de vremea cind aveau o împără- 
He pulernică care era jara lorşi ca- 
rel proleguia. Aminiirea vechii 
puleri a Rusiei naşie in sufletul 
lor dorinla unul stat puternic şi 
respecla! de alții, că celace 
se ia drept o inclinare reacjio- 
nară nu este adesea deci! o nos- 
talgie romantică, sentiment pe care 
şi oamenii simpli din Rusia de azi 
îl au cind văd că o pine costă a- 
cum 100.000 ruble în loc de două 
copeici ca allădală. 

Şi dacă mulți dinire relugiajii 
ruşi au foal şi sini anlibolşetici— 
asia nu Însemnează că sini reac- 
ționari |arişii şi nu se pol inlemeia 
pe  aceaslă șubredă concluzie 
prigonirile împotriva lor. Căci sint 
prigoniii. In Bulgaria, de pildă, 
relugialii armalelor lui Judeniel şi 
Wranghel au iost primiţi cu bra- 
lele deschise. Astăzi insă, după 
tratatul dela Rapailo—care a evul 
o iniluență asupra conducătorilor 
acestei țări, Rușii sìnt prigoniii ca 
reaclionari jarişti. 

(G. Alexinski, Mercure de France, 
No, 37), 


Lloyd George 


Lioyd George esie un dictator. 
Dela Cromwell n'a mai fost în An- 


glia un om care să joace, ca pri-. 


mol minisiru de astăzi, rolu! de 
Protector". 

Timp de opl ani de cind esle şei 
al guvernului, Lloyd Oeorge s'a 
bucural deopotrivă şi de admira- 
tia populară și de increderea cer 
lorlalte clase ale socielății engle- 
ze. Conferinţele i-au dal pulinja 
să-şi exercite prestigiul și în a- 
fară, asupra inturor lărilor de pe 
conlineni. La Genova a fost un a- 
deväral Cezar roman. Cileodată 
părea că toală Conferinja era con- 
centrală in vila pe care o ocupa el. 

Cei care-l crilică văd în el un 
mare comedian. Cei care-l adml- 
ră, proclamă că-i un mare minis- 
iru. Toi însă îi recunosc o per- 
sonalilate pulernică și calități dis- 
linse. Subtil, iute, întlăcăral!, ştie 
să facă fajă cu ușurință celor mal 
neașteplate siluaji!. Bogat in mij- 
loace, el nu cunoaşie resemaarea. 
Furiile lui nu sin! totdeauna de le- 
mul, dar nici seninălatea lui nu-i 
numaldecii liniştiloare. 

Lloyd Oeorge s'a adaplai con 
dițiilor moderne de disculie. La 
Genova, el a şiiul să vorbească 
unul auditor vasi, impesirițal gre- 
olu, în care )aponezul şedea ală- 
turi de Ceho-Slovac, neutru! lingă 
războinicul de eri, şi unde, in um- 
bră, Bolşevicul fralerniza cu Ger- 
manul. 

O lrăsălură neaşteplală a carac- 
lerului minisirului englez esle ve- 
selia. Universal e un spectacol cu 
care filozolia lui se împacă uşor, 
căci site că. peniru a lucra în voe, 
Îl irebue singe rece. 

Opinia publică fiind astăzi stä- 
pina lumii, omul de Stat, după for- 
mula lui Lloyd (George, trebue să 
guverneze |inind seamă nu numai 
de împrejurări, cum lăceau vechii 
minişiri, Richelieu, de pildă; el 
e dolor să se gindească şi ln re- 
acjiunea mulțimii fată de aceste 
împrejurări, Este un empirism ca- 
re permile slăpinului de azi să ră- 
mină mereu stăpin. 

Lord George a șliul ce să spu- 
nă poporului englez zdruncinat c- 
conomliceşie de războlu și mal a- 
les celor două milioane de lucră- 


tori care somează, Am găsilo èli- 
enlă admirabilă : Rusia, fjbră de> 
zorganizală, fără rezerve, lără pro- 
duse manufaciurate. Rusia n'are 
bani ? I se vor deschide credite 
în Anglia în schimbul concestonă- 
rilor. Combinaţie simplă; cu irel 
termeni : producilor brilanic, cli- 
ent sărac dar posesor de bunuri 
produclive, garanți engleji care să 
ajule pe client să-și mărească pro- 
duetivitatea bunurilor. Lloyd George 
prevăzuse lolul, afară de iniransi- 
genla bolşevicilor în malerie de 
comunism. Tratatul dela Rapallo 
n căzul ca un lrăsnel, veelind fur- 
usa deslănțuită de allanța ruso- 
germană, Dar chiar în acesle 
erenimenle, Lloyd George şi-a på- 
sil numaidecii arvumenie, ` Un 
tablou mai vast se deschide la 
otizoni. Acolo unde la începul nu 
vedea decit mvonlaje economice, 
acum întrezirește o politică. Ru- 
sia nu poale lrăi singură. Ea pri- 
meșie ajatorul german, dar ap în 
mod exclusiv, Viitorul esie al a- 
celula care va îi cel dintălu la 
Moscora. Germanul porneşe la 
drum ; Lloyd Oeorge va ajunge 
inainiea lui. 

Se apropie ministrul englez de 
slirșilul carierei politice ? Najiu- 
men engleză îl sprijină încă cu 
loală increderea, așa că nu se 
poale prevedea nimic. 

De mullă vreme Lloyd George 
spune prielinilor că o minuire prea 
indelungală a puterii La abosii şi 
că, înir'o viață poliiică de oin- 
lensilale excepțională, a atins mar. 
ginile puterilor ameneşii. E! visen: 
ză o lungă călălorie în India. E 
ciudat să ne închipulm pe acest 
Cel! sceplic şi balzacian pornind, 
pelerin mistic și pasional, să me. 
diteze în țara care-i leagănul omc- 
nitt şi Izvorul laluror înțelepelu- 
nor. namai soaria nu va 
voi să-l încarce cu sarcini nouă, 
prejagindu-i dictatura. - 

(Ignotus: La Reuue de Paris, No,11). 


TS 


China 
Denumirea de republică, care 
se dă Chinei de câțiva anl incoace, 
nu corespunde realităţii. De fan 


cele 18 provincii ale fostului Im- 
periu sin! nișie ținuluri cu lotul 


REVISTA REVISTELOR 455 


deosebile între ele, avind fiecare 
cite un guvernator și cirmulndu- 
se independent. Mai mult : provin: 
chile ve dușmănese tu inversunare; 
adeseori duc tărboae singe- 
roase şi se jeluesc lără cruiare, 
Fiecare provincie se împarte în 
distriele care sin! la rindul lor in- 
credințate lot unor ze fl militari. A- 
ceşiia au şi ei subşefii şi soldații 
lor (mercenari), cu care oricind 
se pot lupta" şi felui inire ei, De 
aceia hu arareori provinciile sint 
tulburate de lupte interne, Se luplă 
orașele recine între ele, un dis- 
trict cu altul, din cauze cu lotul 
subiective șefului militar. Şi masa 
mare a najiuni! dela negustorul 
milionar şi pănă la cel din urmă 
Imcrător — care e martora sălbălă- 
or şi jafurilor ce se fac în pa- 
guba ei, irăeşte înir'o stare de in- 
diferență bolnavă. Cel dintăiu pun- 
das, care se înrolează în slujba u- 
nui sel, devine pulernic şi ziua jé- 
fueşte după orinduelile permise de 
instituția lor, Ier noaptea de mul- 
teori se iransformă în simplu lal- 
har penira a face expediții si mai 
avantajoase, 

Guvernul central din Pekin, care 
în principiu dirigueşte lara, nu are 
nici un mijloc de constringere pen: 
iru a face să se execute decrees 
tele sale în provincii. În cele din 
sad, care nic! nu recunosc guver- 
pat, lucru e şi mat greu. Liuterna: 
tarii lot dispun de armate ai sini 
oricind dispusi la lupte crincene 
“cind e vorba de legi contra In- 
lereselor lor de putere şi îmbo- 
gălire. Guvernul nu are o armată 
națională pe core să se razame. 
Numeroasa soldățime a republicii 
se compune din bende fără oaiei o 
legălură unele cu altele, Oamenii 
sini mercenarii guvernatorului X 
sau Y' dela care aşteapiă solda, şi 
în afară de el nu cunosc pe ni- 
meni, 

Chiar alunci cind ar îi vorba de 
interesele patriei, cindde plidă pu 
şef ar intreprinde o expediție spre 
lronliera Chinei pentru siguranța 
țării, "un nit sel din provincia alg- 
lurată nu l-ar da ajutor penira sim 
plul moliy că e dim allă provincie, 

Aceste lucruri ce se observă tre- 
cind prin multe sale $? orase nie 
ma elui imperiu ne duc cu multe 


ly 


466 -VIATA ROMINEASCĂ 


secole înapoi spre Evul mediu la 
sistemele lul de luptă şi de jaf, la 
care o najiune aşa de mare caa- 
cea a | hinezilor priveşie indife- 
renală şi râbdâloare, 

(A. David, Mercure de France, 
Mai). 


Filozotia socială a tine- 
rei indii 


Romanlicii germani Schi ei, 
Schelling n'au văzul in India de. 
cil aspiraţia spre infinil, pasiunea 
unităţii şi a lranascendenjii, pante- 
ismul și misticismul. Acelaşi lucru 
se poale spune despre Schopen: 
hauer şi Max Mier, ba chiar des, 
pre Indianisiul Denssen. Singur 
Goelhe s'a dal samă de forțele 
creatoare aie spiritului indian, de 
ceiace puiem numi: umanismul şi 
energismul său. 

Aceste tendiaji sint cu deosebi- 
re vii în linăra generaţie. După 
vorbele celebrului agitaior najio- 
malist Gaudhi, ea se simile azi pe 
piclor. de războlu cu dominația 
engleză. Oaudhi se află închis Im- 
preună cu alle personalități insem- 
nale, ca frolli Ali din Deihi şi a- 
vocalul renumi! Chitta Ranjan din 
Calculia, care organizase un corp 
de voluntari. 

In Noembrie 1921, a avul loc u- 
riaşa grevă generală a lucrători- 
lor, comercianților şi studentilor, 
cu ocazia vizilei prințului de Wal- 
les la Bombay, 

Boicolul şi arderea mărlurilor 
engleze e la ordinea zilei şi la a- 
ceastă mişcare iau parie bărbaţi, 
femei, mahometaal cași brahmani, 

ongresul najional, care acum pa- 
gie de ani Hu număra decit 

mbri, are azi 
miltoane, turca, 

Revolia populației indiene a fost 
provocată, mai ales, de masacrul 
din Amrissar, din April 1919, in 
care trupele engleze au ucis mai 
bine de o mie de persoane de- 
zarmale, 

Tratalul din Sèvres, care cons 
slințea impărlirea Turciei, a ne- 
mulțumi de asemeni adine popu- 
lajia mahomelană. Omorurile po- 
litice au devenii iol mai numeroa- 
se in ultimul limp. 

Mişcarea najlonalisiă (Swadeshi) 


a început la 1995 cu soclelăţile de 
gimnastică. Ea s'a răspîndit în Sie 
în clasa mijlocie, a pălruns apoi 
inlre reguslori, țărani şi munellori. 
Aceşiia doresc în marea lor ma- 
Joritate republica indiană iSwara- 
dich). la care aderă şi mulți mu- 
sulmani. Zeija adorată de mase e 
Shakli (mama) care simbolizează 
palria. 

Lupia împolriva dominajiei oc- 
cidentalismului a inceput printre 
inteleciuali, încă dela inceputul 
secolulul trecul, cu Ram Mohan 
Roy, urmat de o pleiadă de cuge- 
tători ca Dayamanda Gokhale 
(1866 1913) şi mai ales Tilak, care 
în scrierile lui face apel la virtu- 
iile războinice ale Indiei, contra 
asupririi engleze. 

Influenja succeselor japoneze 
din 1905 a avut În India un enorm 
răsunet. Ele au inspira! poezia, 
care a devenii popuiară, a lui Su: 
tis Chandra Roy. 

Lupla împotriva occldentalismu- 
lui nu însemna izolare față de el: 
cugelălorii indieni nu cer deci! 
independență și egalliale. 

Operele literare, şiiinlitice şi fi. 
lozolice ale Occidentului sint tra- 
duse şi cilile cu aviditate. India 
nouă a daldeju o pleiadă de oameni 
de ştiinţă, de ginditori şi de lech- 
hiciani cu un mare renume. 
„Mişcarea începulă la 1905 are 
in același timp un caracler demo- 
cralic şi social, deşiepiind senti- 
mentul de solidaritate inire mun- 
cilorii din oraşe şi cei din mine. 

Toate provinciile sint sirăbătute 
de pralesori ambulanți, care răs- 
pindesc în popor principii de hi- 
gienă, de cooperaţii și de agricul- 
tură rajională. 

Opoziția împotriva Angliei caşi 
ura impolriva ei se răspindese tol 
mai muli pe această cale, 

E drept că industrializarea In- 
del a adus un antagonism inire 
clase şi muncitorii din cele 5000 
fabrici au inceputa se sindicaliza 
în Madras, Bombay şi Bengal. 

Tărănimea deasemeni in provin- 
clile nordice e grupală în asocia- 
lii, care duc lupta impotriva impo- 
zilelor prea mari caşi a latifun- 
agor. 

Sai un spiril revolujionar, în 
care e vizibilă influența bolşevis. 


) 


„REVISTA REVISTELOR __ MES, 


mulu! însufiejeşie pe muncilorii de 
vâmin! caşi pe acel din fabrici, 
toate clasele sint pălrunse de un 
idealism profund şi de o pulernică 
credință în viitorul unel Indii libere, 

(Benoy Kumar Sarkar. Deutsche 
Rundschau, April). 


Tunelul pe subt canalul 
Minicii 


Conceplia unui tunel, care să u- 
nească Franja sl Anglia pe subi 
npă, e veche. Napoleon, cel mai 
teribil dușman al Marii Britanii, a 
pus pe un inginer, Malhicu, să in- 
tocmească planurile unei aseme- 
nea înlreprinderi. 

Una din cauzele pentru care a- 
ceaslă lucrare nu s'a pulul realiza, 
a fosi și împotrivirea parlamentu- 
lul englez care considera izola- 
rea Angliei ca izvorul ei de pu- 
tere. 

In limpul războiului mondial s'a 
simii! muli lipsa unei legături 
Imediale înlre acesie donă țări a- 
liate. Şi mareşalul Foch spunea 
cindva le Paris, că dacă tunelul ar 
fi existat la 1914, războiul ar fi 
lost scurtat cu cei pulin doi ani. 
Germanul! an fost loldeauna în con: 
ira acestei lucrări, de teama con- 
curenjei economice, 

Renumilul romancier englez Ru- 
drarg Kipling — cu prilejul primi- 
rii ce | s'a lăcul la Uun'rersilalea 
din Paris, unde a fosi numi! doc- 
tor honorris causa, spunea că vil- 
lotul Europei se sprijină pe o 
înțelegere cinstilă și temeinică in- 
ire Franja ai Angila. Această u- 
nie lrebue realizelà in cel mal 
scuri timp, penirucă ea singură va 


" pune capăi mizeriilor alitor oa- 


meni, 


Una din urmările logice ale a+ 
cestel uniri este și facerea lune. 
lului pe sub! canalul Minicii. Pla- 
narile sin! gata din 1919 şi, grație 
mijloacelor de care dispune as'ăzi 
aria inginerească, realizarea teh- 
nică va Îl deasemenea uşoară. mal 
cu samă că adincimea canalului 
nu irece de 50 metri cu o lărgi- 
me de 30-60 km. Lucrări mal grele 
s'au procecla! cum este lunelul pe 
sub! Gibral'ar - unde adincimea e 
peste 580 meiri. 

Lungimea lolală a căii duble 
intre cele două puncte de racor- 
dare ar fi cam 61 km. dinire care 
numal 48 km. de tunel sub! mere. 

Singurele împolriviri serioase 
peniru acesiă operă au lost de 
ordin politic şi militar. Astăzi, 
temerile de invazie nu mal au aici 
o rațlune pentru Anglia şi alunci 
dece s'ar întirzia ? Fără îndoială că 
odată aceaslă lucrare terminală, 
ar Încela și şomajul în Anglia, căci 
cele 2 milioane de lucrători nu ar 
Îi imobilizate 

Capitalul care ar trebui. ar fi 
de 32 milioane livre sau 800 mili- 
oane fr, Subscriilorii n'ar fi in 
pagubă, căci reușila esie asigu- 
raiă, 

Dar inleresul economic al Fran- 
jel esie enorm. Pe de allă parte 
şi Londra ar fi legală ușor şi di- 
rect cu liniile tlranscoalinentale 
spre Roma, Brindsi, Triest, Berlin, 
Moscova, Constanlinopol, Bagdad, 
Cairo, ele. 

Lucrarea nu va dura mai malt 
de cinci ani și ea va asigura o 
prosperilaie economică ambelor 
ări. 

Gong Jacket, Revue Mondiale, 

al 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 

Pierre de Nolhac, Ponsard 
et l'humanisme, Edouard Cham- 
pion, Paris. 

sie szugrărirea emănualilă a 
spiritului și a caliurii poetului. In 
secolul XVI oamenii, de litere e- 
ron Împăr iţi în două labere : unii 
erau de părere să inirebuinjeze 
limba latină ca.limbă artistică, iar 
aljii, limba națională. Ronsard a 
făcul parte dinire nceştia din ur- 
mä Cu toale sopsiea el nu a ne- 
glija: studiul limbii: laline, cum 
s'ar, pulea crede ; dimpoirivā, era 
u din cei maj, puri humanişii. 
Auloțui acesiel cărți ne arată dez- 
voltarea inielecluală, pes cu pas 
a lal Ronsard. Din copilărie Ro 
sard a prins dragostea de a cu- 
naşte dela humanișii. A cetil. cu 
palimă pe Virgil, pe Ovidiu ai pe 
Horatiu, Ci u Duchi, Lazare de 
Bail l-au insuflat dragoste pentru 
anlichilate, Doral, unul din hu» 
maniştii care l-e invăța! limba grea- 
că, a avul o influență holărilonre. 

Ronsard a gusiai pe Homer, Pin- 
dar, Teocrtt, Anacreon, etc. 

"ariuririle studiilor adinci pe care 
le-a făcul asupra antichității se 
răsiring mai tirziu in poeziile lui, 
in care sinl aşa de mulie cilaţii 
greceșii, incit pentru injelegerea 
lor è neroe de un comeniar ex- 
plicaliv. 

Pierre de Nolhac arată, inir'o 
parle a volumului, relajiile lui Ron- 
sard cu humaniştii curții, al ota- 
şului şi ai sirălnălății. Se poale 


shune că nu exisla un om în sec. 
XVI, cil de puțin renumi! pentru 
studiile lui, pe care să nu-l ficu- 
noscul poelul şi să nu fi avut 
legături cu el, 

onsard, luind miezul |lleraturi- 
lor. antice, le-a dat o vială şi o are 
monie nouă, 

Carica se isprăvesşie cu o cule- 
gere de versuri latine ale poelului, 
care dovedeșie inriurirea de care 
a suferit, 

Francis Miomandre, Les iau- 
pes, Emile Paul, Paris, 

Romanul se pelrece In pravia- 
cie. Incepe cu povestirea lubirii 
pe care Denis de Malissane o are 
peniru Elisabeih, solla lui. Ne in- 
făligază instalarea lor in casa pe 
care mulți o fivnesc, şi fericirea 
lor care parcă nu se mai sfirseşie. 

Eulalie- şi Lucienne de Loyvi- 
couri, două fete. urile și răulăcloa- 
se, rivnesc  demull la casa solilor 
lericili. şi incep sé Ste pe ascuns 
ca nişte ciriije, lerlcirea lui De- 
nis de Malissane. 

In cele din urmă lzbutesc, prin 
intrigile pe cure le pun la cale, 
ca Denis să iie gonli din casă de 
insăși naşa lui, Marcelline. Cele 
două urile se aşază ele în locuința 
dorită. 

Tristan Klingsor, /Humares- 
ques, Bibliothèque du Hérisson, 
Pola 

O culegere poetică duioasă a 
cintărejului francez. Peniru el to- 
tul cîntă. Chiar băirineța și moar- 
lea, pe care le intilneşie in jurul. 
lui, îi dau prilejul să cinle: 


Er moi aussi, malgré 
La pose a jamals morie dans Tan, 
'omae d'or 
Ei que de plus en plaš ce poll gris 
pousse, 
Je chanie encore: 
El comme un baladin qal fait dan- 


sêr un ours 
Sur le pre, 
Je iraine en sourlani un coeur 
dedespere. 
TEATRU 


Alphonse Laudy, De Poro- 
dysuloek (Blestemul raiului), Ams- 
lerdam. 

„Blestemul raiului“ este o piesă 
de teulru în versuri, scrisă în lim. 
be olandeză Ea ne urat chinu- 
rile primei părechi dubă alunga- 
rea din raiul păminiesc și urmă: 
rile din ce În ce mai adinci a bles- 
temaului dumnezeesc în omenire. 

Kain şi Abel sinl amindoi în pra- 
da dorinielor care lkvotăse din 
plăcerile gusiaie de cei dintălu oa- 
menl în rai: unul aspiră le pule- 
rea cate nu mai esie și celălali 
la iubire 

Kalin se răsvrăleşie: nu jerileşie 
lui Dumsekeu deci! mărăcinl și are 
groază de toare Abel, suflet fer- 
mecal de povestirile auzite dela ma- 
ma lui, rălăceşte pe pămini aw 
unge ja porțile raiului, Peniru a 
pălrunde înăanlra lrebue să ucidă 
sarpele şi numai Kali are măciu- 
ca. De aici se nagte ceartă imire 
cei döl frați și Kain omoară pe A- 
bel. Chinulţi de temuşcări, Adam 
si Eva au văzu! această crimă, 'n 
actul III, copiii lut Kan ajunsi ln 
disperare incunjură amesințălori 
pe Adam care este autorul înjosi- 
rii lor. Kalna dă o loviiură tatălai 
său, din care pricină Adam pierde 
vederea În aces! limp, ingerul dă 
lot raiului păminlesc cu sabia sa 
inllăcărată şi raiul culundindu-se 
subit pămini, se preface în fad, ca 
ufmare a purtării lui Kain,” Dar 
cind dezolarea se intinde colropi- 
loare vint profetu! Henoch — şi 
anunță ertarea : 


Cind pe muniele Sacriliciului vor 
„ridica trel cruci 

Din nou se vor deschide porlile 
raiului 


k _____ MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRAINATATE 469 


Albert Jean, Le Sursout Re- 
naissance du livre, Paris > 

O comedie în trel acte: Dopp 
na Beaudrin, nevasta unol rëgis- 
trator, este o femee mai mul! bună 
deci! rea, Toluşi a (iraniza! joer 
vieja pe cei core au icht pe lingă 
ep, cu loaie că nu le vrea deci! 
fericirea, penirucă îl lubeşie Dar 
en vreo fericirea numa! acolo unde 
ea o vede și nu dă voe oioänut 
so aleagă. Bărbalul său trăeșle 
resemna! in această fericire sil- 
nică. Fiul irăeşte cu părinții. Dein 
un timp, d. Beaudrin bagă de samă 
că doamna vrea să facă o nouă 
victimă În fiul său Bărbatul se re- 
vol ; dar numi pe-ascuns — &- 
lunci cind neraslă:sa e întoarsă 
cu spatele —ca să nu-l vadă. ln 
cele din urmă își stăluesie în lnlnă 
fiul să lugă ca să scape de me- 
diocrilalea fericirii zilnice. 


ISTORIE 


R. F. Seybolt, The Manuale 
Schalarium, ah original account 
of life in the mediaeval University, 
Harvard Universiiy Press, Cam- 
bridge U. $.. 

Manuale Scholarium, pe care d. 
Seybolt il iraduce din lalineşie, a 
Jost publica peniru întâia oară la 
1481, El constitue unul din „cele 
mai prejionse documente asupra 
vieții stmdeniului in vechile uni- 
versități, Cuprinde un şir de die. 
loguri în care aulorul, a cârui nu- 
ine a rămas necunoscui, vola să 
dee o călăuzire studenților de cu- 
rind înlraji în unfversitājile ger- 
mane, 

Primul dialog esie între un pro- 
iesor dela Dnteersiieien dia Hei. 
delberg şi an studen! nou, cu pri- 
vire la înscriere şi In stabilirea 
unei lt seit în ceiace priveșie 
învățătura linbrului, pe care el 
n'ar dorto nici prea costisitoare, 
nici întovărășită de încercări prea 
grele. Al dolea dialog este În 
cabinetul ptotesorului, unde are 
loc inițierea ; doi studenți îşi bal 
das ur moni d'en Cele. 
alle dialoguri arată pe siudei 
vorbind despr Oh ai cursuri, 
despre hrană, despre femel, etc.. 

Nole şi un apendice cu cilera 


470 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lexie, iraduse din vechile stalule 
ale universităților germane, inso- 
jesc această lucrare menilă să a- 
lragă din nou luarea aminie asu- 
pra aceslor documente interesante 
şi insiructive. 

A. de Boüard, ? e régime E 
litique et les Institutions de Ro- 
me au moyen Äge (1252 1547), Ed. 
Baccard, Paris. 

Cercetarea pe care o face au- 
torul este cuprinsă inire cele două 
erenimenie cu urmări mari în is- 
loria Romei, Primul esie : guverna- 
rea prelungită a senatorului bolo- 
nez Brancaleone, şi al doilea: Tri- 
bunaiul scurt și neașteplai al lul 
Coladi Rienzo. Ne arată cum a 
fost oraşul condus în răstimpul din- 
We cele două evenimenle: ce 
puleri au domnii pe rind, şi ce 
schimbări s'au făcu! în instituliile 
Romel. 

Dealilei și alunci caşi în alle 
vremuri, visja romană era stăpi- 
niiă de senlimeniul că Roma era 
capitala Lumii intregi : dovadă este 
faptul că atunci cind Roma abia 
lupia conira oraşului vecin Tivoli, 
inscria cu mindrie pe monede: 
Rome, capu: mundi, 


ARHEOLOGIE 


O. Tschumi, Die stelnzeitii. 
chen Hockerg:äber der Schweiz, 
Zurich. 

„u aceaslă lucrare, dr. Tschumi 
sludiază mormintele elvețiene din 
epoca de plalră, Chesliunea pe 
care vrea să o lămurească este a- 
ceia a poziției yhemulie a cada: 
vrelor ingropate, 

Sin! mai multe teorii peniru a 
explica de ce morții erau ingro- 
peti ia această pozijie. 

nii iavăfeji au spus că e un fel 
de asemănare a cadavrului cu plo- 
dul (loeius), pentrucă omul se va 
naște din nou în sinul păminiulul= 
mamă, peniru o allă viață. 

Alții au presupus că din econo- 
mie de loc, dar aceasta nu parea 
fi o explicaţie serioasă, căci dacă 
s'au găsii morminte sirimie unde 
deabia încăpea mortul - s'au găsil 
mulie altele largi în care mortul 
ar fi pului îi ingropat fără a [i ghe- 
muil- şi totuşi era ingropal ghe- 
muii şi legal. Oexplicajie mai bu- 


nă s'a dal de Schoelensack si 
d'Andree ` Frica de sirigoi. Mor- 
lul era pus Gesi şi legal ce 
să locuiască în mormini, să nu se 
mai iînloarcă pe pămint să lul- 
bure pe cel vii. Aceaslă concep- 
ție pare a fi cea adevărată. Sini 
indicaţii elnogralice precise. Așa, 
de pildă, un preot în Tabhili -sirigă 
mortului pe care îl îngroapă: „Aici 
e lamilia ta, aici copilul tău, aici 
femeia, lalăl tău, mama la, fii bu- 
curos dincolo şi nu-|i mai trimite 
privirile asupra acelora care au 
rămas pe aslă lume.“ 

Se deosebesc două poziții ghe- 
muile: una aşezală, alla culcatā. 
In cea dinlăiu corpule îndoil ca 
un ghem cu genunchii la piept, 
sau la bărbie; a doua poziție e cu 

lcioarele uşor indoile genunchii 
a înălțimea piniecelui, iar pul- 
pele şi iluerele, în loc dea fi pa- 
ralele, formează un unghiu ascuţii. 


FILOZOFIE 


Wiliam M'Dougaili, 7he Group 
Mind, Cambridge, University Press. 
Aulorul însuși spune că actasiă 
carle prin care-și propune să sta- 
bilească principiile vieții mintale 
a mulțimilor, peniru a deiermina 
asiíel viaja şi caraclerele najiuni- 
lor, compleciează lucrările anteri- 
oare de psihologie în aceasiā di- 
reclie, fără a se apropia de ides- 
lismul posikantian sau de filozolia 
politică a hegelianismulul. 
Siudiază mai inlăiu muljimea ne- 
organizală, delerminind caracte- 
rislicele ei emolionale şi procesul 
intelectual în confruntare cu o mul- 
lime organizală, de pildă armata, 
Peniru a atăla cum se formează 
„Spiritul de corp“. la ai doilea 
rind vorbeșie de naliunc, pe care 
o defineşte; „o muljime nealirnată 
poliliceşte, cu spirii şi caractere 
proprii care are laculialea de è 
delibera şi de a voi“, i 
Cu aces! prilej aulorul deose: 
beşie în această mullime un in- 
treg sistem de forțe mintale sau 
psihologice alecilve lolodată şi in 
lelecluale, Arală că acesti spirit 
naliona! care se găsește la mijloc 
(inire mulțimea neorganizală si 
„Spirilul de corp") presupune © 
lotalitate de iaclori ca: omogeni: 


lalea rasei, liberialea de comuni- 
care, existența individualilăților 
teprezenialire ale națiunii, apari- 
lia războmelor de apărare. Giedi, 
ază cum se manilestă voința nall- 
unii, puterea Ideilor. Problema cl- 
vilizației se reduce peniru autor 
la împăcarea îndiridulu! cu socie- 
talea. Deaceia Anglia și Ame- 
rica sint najlunile care dau pildă 
lumi! întregi. 

Aulorul urmăreşte dezvoltarea 
spiritului național ṣi a carncleru- 
lui național după ce calitățile înăs- 
cule ale indivizilor s'au definit în 
perioada prelslorică. în decursul 
perioadei islorice în Europa Apu- 
seană. 

G. Capone Braga, La Filoso- 
fia francese e ilaliana del sotte- 
cento, éd. Pagina critiche, Arezzo. 

Studiul esie consacrat Ideologi- 
lor iranceji şi italieni din secolul 
XVII şi XIX. Volumul I se referă 
la Franceli. In întroducere vor. 
beşte pe larg de progresele şiiin- 
lelor din sec. XVIII: matemattelle 
şi şilințele naturale. Miscarea filo- 
zofică a ideologilor este în legă: 
lură cu acesi mare progres. În can. 
l| sludiază filozofi ca : Voltaire, Di: 
dero!, Montesquieu, Buffon, s ROus- 
seau care nu sint ideologi propriu 
işi, 

Capilolele urmăloare se referă 
la ideologii veaculul propriu zişi: 
Condillac, Bonet și Helvettus, Ca- 
banis, Destul! de Francy. Peniru 
fiecare filozof ni se dau pagini 
despre viata lui si despre operele 
pe care le-a scris. 

In volumul al 2-lea autorul ince- 
pe prin a expune legăturile dintre 
gindilorii franceji ṣi italieni în se- 
colul XVIII arătind locurile unde 
s'au inlilnii. 

Revolulia a fosi una din cauzele 
care au adus pe mulți Fronceji in 
Malia, la Milano, Roma și Neapole 
și s'au putut înliini cu Italienii. 

Studiază pe fiecare dintre filo- 
zofii Ideologi italleni—Soave, Oi- 
via, Romagnosi, Delfico, Borelli, 
arălind ideile nouă pe care aces- 
la le adaogă cugelălorilor frane 
ceji sau crilicele pe care le aduc. 
De pildă: Oiria insistă caşi Ca- 
banis asupra insiiaciului şi face o 
comparalie înlre inteligența omu- 
lul şi instinctul animalelor. Romag- 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE ATI 


nosi spune că Individul nu poate 
fi studia! în afară de socielalea 
din care face parle si irebue - pen: 
iru complectarea Illozollei asupra 
omului, Filozofia civilă ; Delfico - 
arată rolul imitajiei ; Borelli se o- 
cupă de raporiurile între voință şi 
senzalie, Autorul consacră un siu» 
diu lul Stendhal în vol, | şi unul 
lui Leopardi în vol. Il, aceşii dot 
ariişti care se resim} de înriuririle 
filozoliei ideologiilor. 


DREPT 


L. Duguit, Souserainité e! Li- 
berté, Felix Alcan, Paris. 

Cunoscutul decan al lacultății 
de drep! din Bordeaux a sirins in 
acesi nou volum conferinjele pe 
care le-a făcul la universitatea 
Columbia din New-York, in cursul 
ernii 1920 - 1921. Chesiiunile pe 
care le Iralează privesc suverani- 
taiea najională şi autonomia per- 
soanei omeneşti, idei proclamale 
in America şi în Franța la stirși- 
tul secolului al XVIII-lea. 


ETNOGRAFIE 


M. Lhéritier, La Grèce, co- 
lecţia les ttals Contemporains, 
Parts, 

Aulorul ne dă pe scuri in aceas- 
tă carte drumul străbălul de Ore- 
cig modernă limp de un secol. La 
1854 suprafaja regalulul era de 
49.000 km. cu o populație de 654.233 
loc. ; la 1897 suprafala creşie la 
64.679 km. cu 2.800.000 loc.: la 
1914 ja 120.125 km. cu 5.050.000 
loc. în 1921—atingea 150.174 km. 
şi 6.000.000 loc. 

Autorul se ocupă și de Inslilu- 
liile linărului slat, de situalia eco- 
nomică şi mai ales de comerļul ei, 
care slăpinește basinul oriental al 
Mediteranei. Deasemenea nu uilă 
literalura şi arta. 


MEMORII ŞI CĂLĂTORII 


Jules Legras, Mémoires de 
Russie, Payot, 1921, Paris. 

Legras, care a fos! mullă vreme 
ofițer alaşa! în armata rusă în di- 
ferite formațiuni de front, publică 
in aceaslă carte observațiunile lui 


472 ______ VIATA ROMINEASCA 


în limp de dol ani (1916—1918) a- 
supra poporului rus, 
arlea cuprinde două părți bine 
hotărite: Pariea inlăla consiilue 
- „memoriile“ propriu zike- obser- 
vațiile lul zilnice din Februar 1916 
pănă în Mai 1918. A doua parte 
cuprinde” oa inlăjişare generală a 
armalei rusești, a olijerilor ai n 
trupelor  arătind penlruce s'a dk 
zolval o asemenea organizalie mi- 
litară ca cea rusă. 

Rudyard Kipling, Le!ires de 
Voyage. Payoi, Paris. 

Sint corespondente pe care scri- 
itarul le-a trimes diferitelor ziare 
prin anii 1892 1895, 1908 şi 1913 
călălorind prin Japonia, Canada şi 
Egipel. Inleresul acestor scrisori 
e mai mull istoric. Dar ele ne dau 
o icoană a spiritului englez care 
sile să cîştige loldeauna pe stră- 
ini 


In privința Canadei, informațiile 
sin! în special bogate, 

Ultimele corespondențe asupra E- 
giplalui sint scrise pe locul înlrin- 
gerilor engleze în vremea lul Mahdi, 
sacrificii făcute peniru a restabili 
situația şi a deschide Sudanul te- 
nacității funcţionarului englez: 


CHESTIUNI SOCIALE 


Dmitri Merejkowsky, [Le rc: 
ne de JI Antechrist, Bossard, Pa- 
ris 

Merejkowâky, care a suleri! toate 
ororile revoluliei ruseşti, sirigă In: 
spālmintat : „Orice, mai repede de- 
cil bolșevismul l“ Căci eleste prin- 
ciplul negallunii, al minciunii şi al 
răului, Încarnarea iasăşi a lul Sa» 
lan. „Domnia lui Antechris!* e seri- 
să înir'un Ion epocaliplic; cata- 
clismul mondial, din care a izvo- 
rii bolşevrismul, are un înțeles mis- 
ție. ip 

Cea msi grea plagă a vremii 
noasire vine din acela că popou» 
rele, cași indivizii, au pierdul sim» 
jul Divinului. Burgheţii caşi bol- 
sevitii din dosle țările se înleleg 
in această negare şi din injelege- 
rea lor. morală nasie, „tranzaşiia 
politică, care merge pănă la re- 
cunoaşierea. guvernului sovielic, 
până.la pacea cu bolşevismul“, 

aanry Bordeaux, Le mariage, 


lan, Paris... 
Scriitorul vorbeşte despre căsă- 


loria de eri şi cea de astăzi, Răz. 
botel a pricinuit o schimbare. a 
menialilăților, Bărbatul, înăsprii de 
încercările prin care a trecul, nu 
mai poanie crede înir'un cămin i- 
deal, cind iemela prin nevoia de 
a-şi ciștiga exislenia a devenii mai 
liberă şi mal perversă. Deacela 
căsniciile de astăzi, în majorilalea 
lor, sinl nefericite şi lac obiectul 
unor observajii psichologice inte- 
resante, 

Carien aceasia conține multe scri» 
sori pe care aulorul le comenlea: 
ză cu înțelegere şi indulgeală. El 
spune că bărbalul şi femela sin! 
făcuţi să se iubească; dar astăzi se 
pare că pulerea iubirii a scăzul. 
De aici vin alilea neinjelegeri —a- 
lea divorsuri. Căsătoria va fi fe- 
ricită cind bărbaţii şi femeile se 
vor lubi tiziceşie mai întăiu și pe 
urmă sufleteşie - şi alunci nu vor 
mal fi brulali ṣi nici femeile ame- 
re ca fierea. Asia nu se va objine 
schimbiad dreptul civil sau drep- 
lul canonic, Talna fericirii nul 
in mina juriştilor, cieîn a noastră, 
Să cullivăm sănăiatea fizică care 
face din bella sexuală cea malin- 
lensă din volaplăţile terestre —şi 
săhălalea morală care ne apără de 
perversiuni, şi care luminează cu 
un suris irumos faja bărbatului şi 
a femeii, 

Căsăloria nu e numaidecil in- 
dispensabilă procreațiunii, dar e 
necesară pentru a obline o nala- 
lilaie sănăloasă. 

Dr. Armand Delille, L'assis- 
tance sociale ei ses moyens d'ac- 
tion, Alcan, Paris 

Aulorul enumeră toale formele 
Asislenjel sociale în Franja. In 
primu! rind el face deosebirea in- 
ire Asistenţa socială şi Asistenia 
publică. Aceasta din urmă - organi- 
Zelle olicială şi biurocralică,. are 
O sferă de acilvitale mărginită ; ea 
are in vedere numai nevoile de $- 
xisienjă ale bolnavului sau ale să- 
Tacului — oferind peniru aceasta 
leacuri şi alocajiuni. Pe cind cea 
dințăiu are în vedere căularea cau- 
zelor răului în soclelele şi disiru- 
gerea. iul din rădăcini. Deacela 
cimpul de activitale al Asisienţei 
sociale esie mall mal intins. 
işi manifestā binefacerile in dife- 
rite lorme : ajulor familiilor name- 
roase, lupia impolriva locuinjelor 


pa 


nesănăloase, locuinţe eltine, ingri- 
Jiri femeli gravide, puericultură, 
educație, învățătură, prevenirea 
bolilor, luberculoză, sifilis, al- 
cool!sm, nebunie, elc. 

Pentru realizarea luluror aces- 
lor binefaceri Asisienja socială 
se ocupă şi cu inliințarea de că- 
minuri civile, socielăji de ajulor 
reciproc - opere lilantropice - al cu 
lormarea unui personal pregălii : 
infirmiere, asislente sociale, doam- 
ne inspecioare, ingineri sociall, 
etc 

Peniru fetele care nu au SIS o- 
cupajie de studiu sau de alelier, 
spune autorul, este un prilej de a 
deveni utile flind asisienle sociale 
-în loc de a se ocupa numal de 
dans si tennis 
Berthe-Georges Gaulis, Les 
problèmes d'aujourd'hul : Le Nu- 
tionalisme Turc, Librairie Plon 
Nourrit él C ie, Paris 

O contribuţie la studiul proble- 
melor nouă ale Orientului. Se cu- 
noaşte foarte pain efectul de re- 
deştepiare al bălrinei naţiuni! tur- 
ceşii, ridicală cu o energie des- 
nădăjduilă impotriva planurilor im- 
perialismului englez. 

Autorul a irăit doi ant în Orient, 
aduwind un bogal materia! de ob- 
servalle pe care-l expune în a- 
ceaslă lucrare 

Autorul eroacă imaginea iron- 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINATATE 413 


iului naționalist : unde se face răz- 
bolul sfini care pregăieşie rein- 
vierea bălrinei Turcii. 


POLITICĂ, 


Walther Rathenau, Le Kal- 
ser, Edition dn Rhin. 

O carte scrisă după armistițiu, 
Aulorul, ilustre bărbat de Stal al 
Oermanlei - ne spune că figura 
Kaiserului, cu irtsăluri delicale, era 
departe de chipul monarhului răs- 
pindii în popor, în care vedeai un 
slăpinilor aspru ji impunător. 

Wilhelm If era dimpotrivă bla- 
jin, slab, fără de volnală și nu-şi 
prea cunoșiea curlenii. Crescut 
ca orice prin| deoparie de lume — 
a rămas lără experiență şi fără 
forță de a suporia alila pulere 
cită avea, Clasa dirigulloare res- 
pecia regimul penirucă era un 
izvor nesecal de slujbe. Rathenau 
nu pune însă răspunderea războlu- 
lui pe sama Kaiserului —ci'vede un 
singur rinoral: conştiinţa euro- 
peană. Muli inainte de 1914—po- 
poarele Europei erau invrăjbite și 
irebuinu să ejungă la acest măcel. 
Schimbarea de regim produsă în 
Oermania după războiu îl bucură. 
El spune; „Mergem călră o ome- 
nie mal largă, cătră o demnilale 
nouă a vieţii și a muncii“, 


COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


G., Ibrăileanu, Spiritul! Critice în Cultura Romlnească (Ediţin 
11), Edil. „Viala Rominensch:, 1922, laşi, Preţul 26 lei. 

Spiridon Popescu, Mo; Gheorghe la expozille (Nuvele), Edit. 
„Viaţa Rominescă*, 1922, Bucureşti, Preţul 25 lel. 

1. |. Caragiale, Versuri (Stanje clegiaco-salirice, gogosi ri- 
male, parodii, epigrame, fabule, ode umoristice), cu ese ṣi adnolale de 
Barbu Lăzăreanu, Edil. „Viata Romineascăd*, 1922, Bucureştii, Dreiui 

8 lei. 
"ëm M. Beza, Din Angilia (insemnările unui liieral!), Edit. „Viaja 
Rominenscă”, 1922, lași, Prelul lei, ? 

Thomas Bailey Aldrich, Tniiompiériie unul şcolar americgn, 
iradus de d-na E. Dr. Cazacu, cu o prefață de Mihail Sadoveanu, E- 
ditura Revistei „Comoara Tinerimil”, 1922, lași, Preţul 18 lel. 

Vasile Sadoveanu, Livezile de poni, Edit, „Viaja Rominens- 

S i, Preţul 6 lel. f 
ES 2 CA LE pe Ada DC escen Ee medicală romină”, 
A i că“, 1922, laşi, Pretul 4 lei, 
era Gw Ae Tatuşescu, Tusea, SE medicală romină”, Edi 
=, 1922, laşi, Preţul 5 lei. 
gt e L Bejan, Manual de Obstetricăd peniru moaşc, 
Edil. „Viaja Kominească“, 1922, laşi, Preţul 65 lei. 

G. C. Stănilescu, Curs de desen geometric cu aplicații indus- 
triale (pentru uzul şcoalelor de Meserii de toglie gradele, liceu curs 
real, şcoli speciale şi în genera! pentru malşiri și lucrători de bransa 
tehnică), Edil, Viena Rominească”, 1922, laşi, Prețul 32 lei. 

a Al Sadoveanu, Novelle romene Volle in llaliano da 
Al. Dem. Marcu e O. F. Cecchini), F. Campilelli, edilore, 1922, Foligno, 
e ee Călduza Blajului, Editura ai tiparul Tipograiliei 

inariale, Blaj, 1922 
vie "Traian Mihali, Povestea Sep SN (Nuvele și schițe), Tip. 
lui“, 1922, Piteşti, Prețul 14 lei. 
eg Loch RE Tomaschek, Die Keioiiriioisibéorie Linstelis 
und die Ethik, Librăria Max Last, Siret (Bucovina). 

Wiliam Shakespeare, Coriolan (Traducere de Adoli Siern), 
Edil. Librăriel Socec, 1922, București, Preţul 18 lei. 

1. Găvănescul, Etica (curs profesa! la Universitatea din lași 
in anii 1907 1908 şi 1920-1921), ege de Arte Gralice „Viaja Ro- 

3 , 1922, laşi, Prejul 26 lel 
gen st d Pascu, [firea literaturii romine din secolul XVII, 
Institutul de Arte Oralice „Viaja Rominească* S. A., 1922, lași, Prețul 
28 lel. 


BIBLIOGRAFIE 475 


Const. Kirițescu, /storia războiului peniru întregirea Roml- 
niei (1916—1919), Inst, „Rominia Nouă“, 1922, Bucureşti, Prejul 35 lei. 

Oscar Wilde, Povestea unui rege tînăr, Trad, din englezeşte 
de Dim. C. Zavalide, 

|. Heliade Rădulescu, Poezii, Bibl. „Pagini alese din Serii- 
torii mt No. 78, Edil. „Carlea Rominenscă“, 1922, București, Pre- 
jul 1 leu. 

Const. Şăineanu, /stor/a literature? franceze (Schilă), Edit. 
H, Steinberg, 1922, Bucureşti, Prelul 7 lel. 

Const. Şăineanu, Romanul Francez (Schiţă), Edil. H. Siein- 
berg, 1922, Bucureşti, Preţul 12 lei. ? 

C. V. Gheorghiu, Roze vizibile şi inuizibile, Bibl. „Cunoş- 
Gent ee No. 6, Edii. „Carica Rominească“, 1922, Bucureşii, 

rejul 2 lel. . 

Enache Văcărescu, Poezii, Bibl. „Pagini alese din Serittorit 
Romini”, Edil. „Cariea Rominească“, 1922, Bucuresti, Prețul 1 leu. 

William Shakespeare, Antoniu și Cienralra, Trod. melrică 
de Adoiphe Stern, Edil. Socec, 1922, Bucureşti, Preţul 18 lei. 

William Shakespeare, /ul/u Cezar, Trad. melrică de Adolphe 
Stern, Edil. Socec, 1922, Bucuresti, Preţul 12 lel 


Mercure de France, No. 374 - 573; Résumé mensuel des travaux 
de la Societé des Nations, No. 4:5; Annales des Mines, No. 4-5 ; Pa- 
ris Bucarest, No. 2: Revista Moldovei, No. 1: Orizontul, No. 20 ; 
E portatorul Romin, No. 1-2; Lumina Ceeştinului. No.5: Adevărul It. 
terar şi artistie, No. 78-85 ; Lupta economică, No. 22-24; Biserica 
artodoxd-romină, No. 7-8; Deşteptarea, Na. 6 ; Lumea universitară, No. 
7; Vocea Rominiei, No. 1-2; Oindirea, No. 3-4; Flacăra, No. 20- 23; 
Revista Vremii, No. 15-17; Arhiva peniru științe şi reforme socială, 
No, 4; Revista pădurilor, No. 4: Gindul nostru, No, 12-43: Tovără- 
șia, No. 8; Năzuința, No. 2; Victoria, No, 31-32: Buletinul de In- 
formaţii al grădinii botanice şi al muzeului botanic dela Universitatea 
din Cluj, No. 1; Revista Infanteriei, No. 248: Culisa, No. 2; Sbură- 
torul literar, No, 57 - 39: Ideea Europeană, No. 93-95; Scoala, No 8: 
Rominia politică, No. 1; Clmpul, No, 10-12; Cugetul romtnese, No. 4; 
Transilvania, No, 3: Ramuri-Drum Drept, No. 23: Buletinul Camerei 
de Comerţ şi Industrie al Bursei laşi, No. 4-5; Prolom, No. 9: Mol- 
dova dela Nistru, No. 6-7; Revista Naţională de anicultură. lanuar, 
Februar, Mart; Imvăâjâtorul ramin, No. 5; Lamura, No. 6 7: Sirius, 
No. 1; Educajia, Na. 5-6; Duminica Poporului, No. 22: Foaia Plu- 
marilor, No. 6; Buletinul Muncii, No, 10 - 12; Şezătoarea, No. 5: Co- 
harta „Decebal* ; Arhiva C. F. R., No. |; Cosinzeana, No. îi ; Deme- 
cralia, No. 6; Rominia politică, No. 2; Convorbiri literare, No. 5: 
Ideeo, No. 1-2; Moldova agricolă, No. 6—7 ; Revue des Deux Mon- 
des, 1 lunie 1922. 


"E 
A 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI L 
(Anul XIV, Numerele 4, 5 şi 6) 


I. Literatură. 


Arion C. Dinu.—Boerul ee T e. 
Băârgăuanu CG. Un bâtrin 
> —Stagur A 
Bart "ean. —În Gibraltar (Jurnal de bord) ` 
Botez Demostene. — Roman Perpetuu . . 
Botez Demostene. — |n grădină. „Nostalele.—Crez 
Caragiale fon Mateiu —Singurâtatua . ~. i 
Cazimir Otfila.~ Lumini şi Umbre . 
Corolenco Vladimir.— Fără grain (Roman) 
(Sfirşit) 
Dobronravov- Donici Leonid. — Marele Archimedes e 
Galaction G..- Scrisori cătră Simforoza (UI) . 
Georgescu Sabina.—Printre gene . .. .. aa 
Iliescu Lazăr.— Convoi funebru . 
Mantu Lucia. — Drame în stradă (Prima aventură.— 
Stoicism.—Rătăcită. — Fapt divers.— TEE e 
Nanu N. Alexandru.— Fericirea. . 
—Monotonie EE d 
Pamfile Tudor.—Socoteli incileite | d Th re E 
Philippide A. Al.— Pietrele . . . 
Protopopescu Dragoș. — îMiereaţi (Ecce vates. —PIä- 
ceri.—Privelişti de pe-afară) 4 Siet ee 
Vraja C..—Privind viața . € kA Tel, elt edit 


H 


IL. Studii.—Articole,— Scrisori din țară şi din 


străinătate. 


Ciobanu Şt. - Vasile Alecsandri şi Basarabia . 

Crâciun Eugen.—Scrisori bucureştene 

Drocan P. ` Scrisoare din Praga 

Gherea loan.—Paragrate s-hematice asupra omului 
mediocru . 

Gherman Anton — Din registrul ideilor dee mm. 
Tipul politie) . . A 

Graur Gr., dr. .—Tinerețea veşnică 

Ibrăileanu G..—Răspuns d-lui Zarito 2 Aa s-a 

CECR Nicolae. — Rominismul în Basarabia şi U- 
nirea , 

E Anghel, dr..— Metoda psicho- -analitică a lui 
ren 

Ralea ier Scrisori din Paris (Economie d po- 
itic e e o "e 

Rareş Petru.— Cetind. pe Dickens . . 

Sldtineanu A. dr..— Teoria Revoluţiei : G. Sorel mm 

Solacolu Barbu.— Fedor Dostoevski.. 

Cëréam i, D-—-Jnsemnärt despre şi pentra patrio- 
SR sfiia 

Topirceanu G >in jurul unei traduceri . 

Zarifopol Paul.— Publicul şi arta Ini Caragiale 


III. Note pe margirea cărţilor 


Ibrăileanu G.— „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“ 

Ralea Mihai —lohann Boyer ~., 

Sadoveanu Mihuil.—Pe marginea Anuarului Festiv al 
gimnaziului „Alecu Donici“ din Fâlticeni, cu ozazia 
serbării semicentenarului acestui gimnaziu MSC 

Savul Cp Beni uk de Lg EN necu- 
noscute , . MESLE a 4 e 


IV. Cronici 


Crâciun Eugen. Cronica artistică („Tinerimea àr- 
tistica",— „Arta Romină*. - Expoziţia Paul Scor- 
SECI) | ânaera 

Bror C., preot.- Cronica economică (Legea pentru 
reforma agrară, Păreri şi, rellexiuni după fotare) 

Ibrăileanu G..— Cronica Demo due lui Borat 
nescu: „Geniu Pustiu“) . . Sch 


L G.—Cronica literară (Poezia nouă) . . . . >» 

Negoiță- Brăila N. C..—Cronica astronomică (Stelele 
nou KL Ki . KL? KL KL Ki CH > D D D Ki -= - - 

Rebreanu L..—Cronica teatrală (Salomeia.— Nyu şi 
Pelicanul —A doua tinereţe. — Teatrul Mic) 


V. Miscellanea 


Nicanor P. & Co..— Versul tipografic. —, Genova“. — 
Volumul al doilea al lui Hogaş.—Spiritul critic în 
cultura rominească de G. Ibrăileanu. Ediţia |. . 

Nicanor P. & Co.. — Gherea. — Aron Densuşeanu şi 
Maiores:u. — Duiliu Zamfirescu. — Istoricul unei 
EDO: ni Ain ro Pie milion äer en E 


VI. Recenzii 


Aderca F.—ldei şi oameni (Octav Botez) . . . . 
xBacaibaşa Anton Mos Teacă în cazarmă (G. L). 
Batzaria N.—Din Lumea Islamului; Turcia Junilor 
Turci ; Spovedanii de Cadine (M. Sadoveanu) . . 
Batzaria N, — Rominia văzută de departe (M. Sd). 
Condiescu N. M.—Peste Mart şi Ţări (M. Sd.) . . 
Hass A. Das Naturbild der neuen Physik (|. |. Plă- 
miei) ` AR e Af o ti e 
` Jabotinski Viad.—Feletoni (M. Sevastos) 
Pillat Ion. Poezia Toamnei (G. i Sade 


Puşcariu Sextil —Dacoromania (|. Şiadbei) il 
î „Din perspectiva Dicţionarului. A- 
cademia Romină (|. Şiadbel) . . . . . . . 
Rădulescu-Motru C.. — Incotro merge Germania de 
ati d (Octav. Botez). 4 jw Dé tie Ep 3 vie 
Ralea D. Michel.—Proudhon, Sa conception du pro- 
grès et son attitude sociale (Octav Botez) däs 
Relgis Eugen.—Coloana printre ruine (Octav Botez) 


Rosetti Radu—Alte poveşti moldoveneşti (M. Se- 


PONOR) 1 At e ei cica dl e 
Sadoveanu Michele.—Novelle romene (C. B.). . . 
zan C..— Din atelierul marilor filozofi (Octav Bo- 

Eh. Ta En NEE ae ele e e ke ab 
Sion George, — Moldova romantică (M. Sevastos) ` 
"Së, Si Ke Literatura franceză contimporană 
Trădarea Rusiei țariste | Documente oficiale] (M. Se. 

aan, e ie Li Ad Ri te 


VII. Revista Revistelor 


„Adevărul Literar” .. i unea "e dia a 
Alexinski G..—Retugiaţii ruşi (Mercure de France, 
B. M..—Etapa actuală a boljevismului (Mercure de 
Léen d e ie AN coat 
Bagenai H. P.— Mişcarea modernă în Biserica An- 
De NEE "Zë "ru, Ee 3 e o 
enoy Kumar Sarkar. — Filozofia socială i 
Indii Deutsche Rundschau) . `. 5 ir eg -7 
Brunet Gabriel —Despre critică (Mercure de F rance) 
Crémieux Benjamin.—Pierre Benoit (Nouvelle Re- 
vue Française) SOn ek A DEE 
David Alexandru—China (Mercure de France) . 
LL 09 A AEE E PE E a 
Fülöp Rene.—Fără violență (Na kelet) . e mai îi 
Gaio.— Teatrul lui Giov, Verga Marzocco) . `, - 
Hanotaux Gabriel—Citeva reflexiuni asupra Rusiei 
Sovietelor (Revue des Deux Mondes) . Bă A 
Hertz Henri.—Lirismul modern (L'Esprit Nouveau) 
St » — Consiliile internaţionale L'Esprit Nou- 
ignotus. —Lloyd George (La Râvue de Paris) 
Jacket Louis —Tunelul e Re- 
e eeh EE pe we ee Minecii (Re 
angbehn lulius August. - rii Der 
WA SS zu Renbriadi si Berlinul (Der 
rbaud Valery. — James (Nouvelle Revus 
Frangalse) . ó š } j ipia WE: Ae ga 
Legendre Maurice.—Don Mi namuno (Revue 
= des Deux Mondes) . . BS gd ciuc ban 
ewandowski Maurice.— Pericolul germat ` Rusia 
j Revua daa Deux Mondes) , 4 Geng deg 
umicre Aug.—lpote ogie (L'Esprit 
ROLAM tpo se i bas fiziologie (L'Esprit 
Meillet A.. — Vilhelm T ` (Revue des Deux 
Mondes) SEN Ps (Revue des Deux 
ordmann Charles.—Ei aris (Revue des 
Leger e SEA aap j ge derer 
rtiz Ramiro—O revistă flo despre L. Re: 
ip (Marzocco). . , Gene CA e 
ailcologue Maurice —Rusia țarilor în tim ul mare- 
lui războiu Conferinta e Zeg 
p Mondes) kovi nt ; gout (Revue des Deux 
ecouly Raymond — Franţa la Conferinta dela Gena. 
SE ( E de Pie ui STIE Co cea caca 
vestri A. M.—Un domenica n părțile 
noastre (Romania) . , . wë SS Aia papi 


ER 


+ 


Tardy Murcel. EE EECH 2 Muncii 


(Revue de France), . 
„The Publisher's Circular“ EI 142 BANCA 
"The London Mercury” . si pa e AA 298 
„Times Literary Supplement“ > 139 HIH EI MORIDLO s 
Tonnelat Ernest-—$Șċoala Expresionistă (Revue de erh 
France). . 139 ROMANIA S. A, 
Tonelli Luigi: — Romanele iui Giovanni Verga (Mar- Bacaresti, Palatul Camerei de Comerţ 
zocco) . y 299 Capital social Lei 10.000.000 
V. V..— Arhiva revoluției ruseşti (Spolohi). 208 Adresa legr. „Molino* 
Valloton Benjamin.—Şcoala franceză în Alsacia (Mer- Teleton 331, îi 
cure de Wess ` ză hb 460 Lafer a 
Winter, dr.—Corpul nou (L” sprit Nouveau 309 Deposit SA 
Witte Erich, dr..—Esperanto ca obiect de : mä e technice pole mr étt Ze 
mint (Die Neue Erziehung) . . . P d 143 dustria morärttului. Se ocupă cu 
Lagere beienee? arsă | 
VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate 151, 310, 468 prea poti teal o 
IX. Bibliografie 156, 316, 474 
158, 318 


X. Revista caricaturii . . . . . . s 


Ņ 
N 
rut 


LLL: 
Z 
E 
Z 


SE 


NY 


> RIPOLIN «e 
“ VOPSEA CU LAC 
SE ÎNTRE BUINȚEAZA PE 


Banca Agricolă 


SOCIETATE ANONIMĂ 
SS Capital și Rezerve Lei 148.832.653.43 = = 
Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No. 1 
Preşedinte Ta. Gh. Rosetti. 
Director general Gr. E. Golescu. 


Sucursale, Agenţii şi Reprezentanţe: 
Brăila, Botoşani, Enzău, Bazargic, Craiova, Calafat, 
Constanța, Cataţi, Giurgiu, Călăraşi, Tecuci, 
Cerntuţți, T.-Măgurele, Tulcea. 


Face toate operaţiurile de bancă în general. 


Execută ordine de bursă, plăți şi Incasări, emite 
cecuri şi scrisori de credit asupra 


tuturor țărilor. 


Avansuri pe fonduri publice şi acțiuni 
Avansuri pe recolte, cereale și mărfuri în gaj! 


SOCIETATE ANONIMĂ 
PENTRU 


INDUSTRIA OXIGENULUI 


Acetilenei şi altor gaze 
BUCUREŞTI 
tr. Măgurele No. 93 bis. Telefon 1449 


Adresa Telegralică „OXRC* 


Deschide conturi curente și econtează 
efecte de comerț 


Se insărcinează cu vinzarea de cere_le în comision 
primește depozite spre fructiticare, 


Se fac imprumuturi ipotecare plătibile prin 
anuități în termen lung 
Emite în realizarea lor obligaţiuni ipotecare 
5 la sută 


admise drept garanție și scutite de impozit și 
timbru ca şi efectele de stat. Fa 


Administrator Delegal: GEO DAURAT 
Oxigen Sudură  utogenă Gegen z 8 
Indus. şi Medicinal Tâtalu melalelor e iată) 


Aer comprima! CGeneratori de acetilină 
Aer lichid Accesorii peniru Aia 
aulogenă 


Insialajiunl de lumina! cu d ră peniru șaaliere, hoteluri, 


KI Luminalul farurilor şi a ori ce fel de locuri msriime ` A 
Divize gratuit la cereri 


ed presiune | 


` 


BANGA GEREALIȘTILOR 


SOCIETATE ANONIMĂ ——— | 
Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 


ep 


~~~  Sucursală ; Consianţa, Bulevardul! Elisabela A ———— 
Agenția : Brăila, Sir, Impăratu Traian 


| 

Sediul Central: Bucureşti, Strada Lipscani N». 8 | 
d 

| 

| 


Telefon i8 | 37 4 57 |55 
Ae EE Ei 


| 
Pace toate operațiunile de Bancă, în general. Cumpărări 


şi vânzări de efecte publice. Avansuri pe valori în depozit, 
precum şi orice fel de tranzacțiuni financiare. Emite acreditiva 
asupra legăturilor sale din țară și străinătate pentru cumpărări 
de mărturi, 

Secţiune specială de cereale și măriuri precum şi orice a- 
faceri în legătură cu aceste operațiuni. 


E E E it i ÎI ER 


zeta main ntuunbtopinan ue E 


„LaVictoire A 


` eer A 


Bd 


WËSST 
Ser 


$ 


Së: s 
h d le 
= Ge, bh ta x 


pasati 0 si Co 
upă ce vå ' 
„LĂ VICTOIRE" 533 convinge că eşte cea 


DEMI-SEC mai superioară marcă, 


CERETI:0 PRETUTINDENI 


i 


— SOCIETATE ANONIMA — 


Capital Social Lei 100.000.000. 
Emisiune de Lei 45.000.000, 


București, str. Bursei No. 2. Telefon 4| 9 


Agenţii : DRAGAȘANI, FOCŞANI, CERNAUȚI 


Banca Viticaiă a Rominiei face orice fel de opera- 
uni de Bancă, comerciale şi industriale in țară şi stră- 
inătate ; 

Face avansuri și deschide credite in cont curent ga- 
rantatie cu recolte şi cu produsele lor, său cu gajuri 


wu 


asupra proprietății viticole şi pomicole; 

Deschide credite pentru exploatarea viilor şi pentru 
comercializarea și industrializarea fructelor ` 

Deschide credite pentru plantațiuni din nou sau pentru 
complectarea celor existente, precum şi pentru reface- 
rea sau complectarea gospodăriilor viticole ` 

Cumpără şi vinde vinuri, spirtoase şi derivate atit 
pe cont propriu cît și pentru contul clienților săi; 

Procură viţe, arbori fructiferi, pucţi, semințe de tot 
felul, produse himice necesare viei, îngrășăminte, vase 
pentru conservarea și transportul vinului și spirtoase- 
loc, instrumente de lucru, maşini viticole, cazane de 
distilat, baraci, stilpi de fier sau de beton, sirmă, plase 
de sirmă, ete, ; 

Construieşte și organizează pivnițe sistematice pes- 
tru depozitarea, păstrarea şi îngrijirea vinurilor imcre- 
dințate spre destacere sau gajate; 

Organizează comerțul de vinuri şi spirtoase i țară 
şi în afară. 


Vi 
g 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


BANCA. 
Marmorosch, Blank & Co. 


SOCIETATE ANONIMA 


CAPITAL SOCIAL : Lei 125.000.000 


DEPLIN VARSAT 


gg i gg 
4 


REZERVE : Lei 164.600.000 


SEDIUL RIN BUCUEŞTI 


SUCURSALE ŞI AGENŢII: 


în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20, 'P 
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han 
H . Agenţie în Stambul, 


NEW-YORK, Broadway 31—33. 


în țară: BUCUREŞTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri- 
viței, Piaţa Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O- 


borului). 


ARAD, BRAILA, BRAȘOV, CERNAUȚI, CLUJ, 
CONSTANȚA, GALAŢI, ISMAIL, ORADEA- 


MARE, TIROUL-MURŞEULUL, 


Operatiuni de Bancă: 
Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, | 


Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri, 
Avansuri comercianților și industriașilor, E- 


d misiuni, Safe. 


Industria Romină de Petrol 
eg A8 NW: "eme, 
Societate Anonima pe Acţiuni 


Capital social Lei 100.000.000 
Telefon 3287, 33,23. 
SEDIUL: 


g Strada Romană No. 72, Bucureşti. S 


Nr | , Li 
„REDEVENȚA" — 
Soc. anon. pentru exploatarea și comerțul produselor subsolului 

Capital social! Lei 25.000.000 deplin vărsat 


Str. Karagheorghevici, 1 Palatul Băncei de Scont a Rominiei 
TELEFON 25 49 


CUMPĂRĂ ŞI VINDE 
aa și i felul de produse petrolifere 
EXPORTEAZĂ 
Petrol, Benzină, Motorină şi Uleiuri Minerale 
ACHIZIȚIONEAZĂ : 
Terenuri petrolifere, Drepturi de redevenţă și participă 
la exploatațiuni și întreprinderi miniere 


„FORAIJUL“ 


soc. ANON. PE ACȚIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ȘI MINE 
Capital social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; București 
» Kataghootghevici No. í Palatul ege de Scont 

zt zz zt a Romăniei. :: :: :: 


Lucrări de sondaje peniru exploatarea petrolului. 
DISPUNE De forța motrice proprie. 
Permanen! de materiale de sondaj. 


| *. Refacerea industrială” 


Societate anonimă privilegiată pe acțiuni 


Capital Social lei 150.000.000 


Prima Emisiune lei 25.009.000, —Plus 
Aportul Statului 


IMPORT-EXPORT 
Aprovizionarea în comun a Industriei din țară, mari 
şi mici cu maşini şi materiale, 
Export în comun de produse industriale romineşti, 
DEPOZITE 
Depozite permanente de materiale şi maşini indus- 
triale rezervate exclusiv industriei mari şi mici. r 
COMISION şi CREDIŢ 
Inlesnește importul de maşini, combustibile, materia- 
le prime comandate direct de industriaşi prin acordare 
de credite, garantat cu acele materiale, 
Avansuri pe mârturi încredințate spre vinzare. 
Sediul Soclelăței: 
BUCUREŞTI.— Palatul Camerei de Comeri, telefon 40/51, 


Oe 
BANCA FRANCO-ROMANA 


Societate anonimă 
Sir. Bursei No, 4. — BUCUREŞTI 
III Capital social 100 000.000 Let 
E Emisiune 50,000,000 
Filiala la Pàris: 5 Rue de Castiglione 
Sucursale: Alexandria, Cimpina, Caracal Giurgiu, Roşiori-de-Vede, 
Ge Lë e SS Ärer Măgurele, o 
Agenţii : eşti, (Arg urti, Găești, Drágán it) Pucioasa, 
S Vida (Viașcă) See te ( 


Face teate iunile bancă in țară și străipăta 
Deschideri de credite b Conr i Curent, Geet EE Dna, 
cumpără şi viade fonduri publice şi acțiuni ramine şi 

străine, schimb de monede şi bancnote străine, ei 
emite cekuri și scrisori de credit, 
Execută ordine de Bursă, avansuri pe fonduri publice, recolte şi 
waranre, tace tranzacțiuni comerciale, industriale 
primește măriuri in consignaţie şi comision a. e £ 


kg 


| sizot SOCIAL: sueur | e 
mms ` Bague Belge pour l'Etranger 


LONDRES_ | SOCIETE ANONYME 
HE: z = 
succursates|cotoone. ` ` Filiale de la Société Générale de Belgigae 
E TE SUCCURSALE DE BUCAREST 


Agtwgen | TANT Bureaux provisolre: 19, Sir. Poincaré 
PEKIN S = 
SHANGHAI ; 
[mers ` Esl spécialemen! outillie pour les affaires 
Telegrt SINOBE d'imporialioa et d'exportalion Pra 


Téléphone 50:34 


wf) ENERET 


SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA 
Soe BUCURESTI 


Capital deplin vărsat Lei 15.000.000 
Fonduri de garanții la finele anului 1920 Lei 19.036.264.32 
Face asigurări în ramurile 


„Incendiu“ „Furt“ 
„Grindină“ | „Accidente 
„Transport“ | „Viața“ 


În condițrunile cele mai avantajoase. 
=— Reprezentanţe și agenții în toată țara = 


Banca Romiînă 
Fi DE 
Comerţ şi de Credit din Praga 


Bocietate Anoni:mä 
CAPITAL STATUAR LEN 75.000.000 
PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.900 
Adresa telefonică: Cominbanca—Bucureşti Str. Lipscani No. 3 
TELEFON 15| 10 


Face toate operațiunile de bancă în fară şi străinătate, 
—Primeşie depozite spre fructificare.— Inlesneşte 
orice operaliuni financiare. x 


e re a a a O i 8 


— S. C. R. — 


„Clădirea Rominească“ 


— SOCIETATE ANONIMĂ — 
== Capital: 60.000.000 Lei 


Construește și Transformă, 
cumpără și vinde fot telul de imobile 


lofiiaţează şi exploatează fabrici de materiale de construcție, cariere, 
balastiere, etc., etc., 
, Finanjează sau participă la intreprinderi de acest gen 
oferte şi studiază ofice propuneri relativ la executarea consires- 


Begaiter, procedeuri sau materiale noi, produse poriecționate sau economice, ete, 


Sediul București, Bulev. Domniței, 39 


"eng Societate a Kiiri vk 


„VULCAN“ 


FABRICA DE MASINI SI DE VAGOANE 
— SOCIETATE ANONIMĂ —— 
Str. Honzik.— BUCUREŞTI Gara Deal pi Spirei 
Secția de Vagoane București- No 
Birou. — PLOEŞTI Str. Radului No. 81 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI: 


CAZANE DE ABURI 


Brevet Babcok și Wilcox, mulfitabulare eu elrculațiune de apă, 
Cormmal, Tischbein, Lachapelle, etc. 
TURNĂTORIE DE FONTĂ și METAL 
Piese fine de mașini, Tuci de comerciu. - Executare ireprogabită, 
Preţuri convenabile. 

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru: Transmisiuni de for!ă. Cusineţi 
cu bile, ge app de Jriețlune, „„Paleni Benn“, Construchlua! 

de fler, Caguri de tablă, Ferme. 


Aparate da curățat apa, Brevet „Broda“ 
Motoare de benzină, 


EE ee 
SOCIETATE ANONIMA ROMÂNA 
Capital social 8.000.000 lei deplin vărsat 


i Sediul: București, Str. Matei Millo 2 


Uzine pentru producerea energiei electrice 
Câmpina, Sinaia 
Depozite de materiale și birouri technice 
BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 2. — CÂMPINA, SINAIA 


Distribuirea energiei electrice în toată regiunea petroliteră 
şi industrială a Văei Prahovei. 


Depozite de maşini, aparate şi materiale electrice 
lastataţiuni electrice de forţă, lumină şi toate aplicaţiile relativt 
Studii de noui instalațiuni 


KIK Române mni mm 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital social 10.000.000 lei deplin vâărsați 
Sediul BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 2. Şantiere: GALAŢI 


Construcțiuni de vapoare, remorchere, șlepuri 
și orice construcțiuni navale 


Reparaţiuni de orice fel de vase maritime și fluviale 
Construcţiuni şi reparațiuni de tot felul 


Turnătorie de fontă şi bronz pentru piese mecanice 
și articole de comerț 


4 Specialitate: bucşe pentru căruțe tip O, F. 9 
kee a 


“BANCA MINELOR. 


SOCIETATE ANONIMA 
CAPITAL LEI 60.000.000 
Bucureşti, Str. Scaune No.7 (Piaţa Rosetti), Telet, 39,60 


Face tot felul de operațiuni de Bancă, împru- 
mută pe gajuri, cesiuni, etc. 


— 


Se ocupă în special cu: 
Exploatări și explorări miniere, participări la 
întreprinderi miniere, construcții de ateliere, 
fabrici şi instalațiuni miniere 


—— 


Cumpără și vinde produse miniere. a 


Primește depuneri spre fructiticare. 


n 
Banca de Scont a Rominiei 


SOCIETATE ANONIMA 
Capital! Lei 80.000.000. — Rezerve Lei 25.000.000 
Sediul Central: BUCUREŞTI, Strada Lipscani 5 


Sucursale; Constanța, Galaţi, Focșani, R.-Vălcea, Sibiu, 
T'-Măgurele, Tulcea 
Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără 
şi vinde efecte publice și acțiuni, face avan- 
suri asupra valorilor dé bursă, emite 
scrisori de credit și de garanţie 
pentru Străinătate 


— 


PRIMEŞT. DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE 


— 


Secţiune specială pentru mărfuri 


"TLOVDUL MARTIM ROMAN 


Societate Anonimă Română de Navigațiune 
Capital So:ial 80.000.000 Lei 
Prima Emisiune 29.000.000 Lei 
EDIUL BUCUREȘTI Str. WILSON No. 3 
Direcțiunea Brăila Str. impăratul traian No. 35 


Execulă remorcaje in Dunăre şi alluenți navigabiii. Posedă re- 
morchere cu pescajuj cel mai redus. 


în 4 În Be În Pe Da Pa Pa n Se ba Bat Be În da în Da Pa Dot 


Societatea Anonimă | 
i FORESTIERA UNION | 


BUCURESTI 


Fi ~ Bă ala îi LI 
3ANCA „CETATEA“ S. A. 
Capital social statuar Lei 100.000.000 =% 
Capital social deplin vărsat Lei 30.000.000 
SEDIUL CENTRAL BRAȘOV 


Sucursale în funcțiune: București, Rupea, 
Odorheiu, Topliţa-Română, Gherla, 


Cluj, Galaţi. 
Corespondenți în străinătate: gefong Clewe- 


land, Paris, Berlin, Bruxelles, Viena, 


ch Milano, Praga, Sotia, etc. 


A 
( feiul de rajiuni de bancă: Sconi, Lombard, 
{f Cre Es ie ră ch hipolecară, Coat-curenl, Schimb, 
D Kei, Traasleruri de baol, depuneri spre 
ir libre! de depunere şi in Conl-cureai, Financiali- 
| sări, Panicipajtuni în lodusirie Comeri etc- 3 


KA e e, 
FONDATĂ kee 


E IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ 
DEPOS T DE POSTAVURI 
ATELIERE DE CONFECŢIUNI 


Banca Dacia 
RE certe AO 


Face orice operațiuni de Bancă şi comert, 
— Primeşte bani spre fructificare — 
d Eliberează livrete de economie. 

Emite cecuri şi face plăţi în toate oraşele din Romimia Mare. 
Deschide conturi curente simpie şi garantate, face avansuri asa- 
pra efecte publice, mărfuri in expediţie sau depozitate in maga- 
sinele Băncii, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Moe- 
ceva, scontează cupoane. ete, » a ei 


poyn 


CA SINDICATULUI AGRICOL LALOMIȚ 


București, Calea Victoriei No. 30 


—————— 


face orice operațiuni de bancă, participă, |i 


finanţează întreprinderi industriale 
și comerciale 


Director General 
Dr. Const. B. Maltezeanu 


BANCA IAŞILOR 


Societate Anosiins pe acțiuni 


Capital 10.005.000 Lei 
LAŞI. —STR. ŞTEFAN CEL MARE Ne. 47, 
Sucursale: Chisinâu g Galați, 


Pace orice operațiuni de bancă in general: Cumpărări . 
vinzări de efecte publice, avansuri pe tlepozite de efecte ck, 
și orice transacțiuni financiare; conturi Curente şi emisiuni de sert- 
EnS Credit pentru orice ţară; partic ipaţiuni industriale şi ce 
mer d 


O BANCA MOLDOVA" 


SOCIETATE ANONIMĂ =] 
Capital și Rezerve Lei 30.090.000 


CENTRALA: IAȘI 
Sucursaic: Galaţi, Chișinău, Bălţi, 
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei, 
Leova şi Reni 

Face orice operațiuni de bancă, Primeşte 
bani spre fruclificare contra scrisori de depu- 
neri şi libret de economii, primind vărsâminte 
de la le! 5 în sus. Emite cecuri şi face plăţi 


în toate oraşele mari din România Mare, A- 
merica şi Europa. 


TEE ETH 


E vaza 
| „METALICA 2 
B 


PENTRU 
COMERŢUL DE MAȘINI ȘI MATERIALE 
DE CONSTRUCŢIE 


CAPITAL SOCIAL LEI 4.500.000 
VINDE : Mașini, Scule şi Materiale de K 
Fierărie şi Construcţie E 


INCHIRIAZA : Materiale de Cale 
și Construcție 
Execută diferite reparațiuni în această branșă 
Fahricațiune propria de var gras MATEIAŞU (Cimpu-Lung) 


Sediul: BUCUREŞTI, STR. MARCONI No, 3 
SS (Palatul Societăţei „Agricola*) Telefon 35 | 9i. Ss 
aner | ST E e 22, Totei, DN iaa 
Depo eptembrie - E 
sec. ZE şi 10, Telar. 5338, È $ 


Baia Baa aa 


SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI 5 


Wonn 1, DO AER H 
M DE BROUSSE 


Belgrade, Varsovie, Por- 

PARIS Suce ER, bach, Vienne, Budapest, 

Ši Bouly. Malessherbes | Zagreb, Prague, Sofia, 
Constantinopie, 


Bucarest, 2 Str. Bursei 


rains spéci de France pour la Roumanie et de 
V be Roumanie pour la France, 


Expéditions wagons isolts.—Transports sur le 
l Be retements Assurances. 
Gântr de la Soc. Franco—Roumalne de 
` zm nic Dincrteri șe aériens. fz 7; 
Ka Bucarest, 2 Str: Burse. A S. 
E m m a 


e, PNI, HERE å R' WM 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se Inapoiază ; în schimb, acei autori ale căror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacția fi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviinţă, conducindu-se numai după consideraţii tech- 
nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite coe 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele» 
definitiv şi citeț. 


===> 


Pentru tot  ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
elare, cărți, etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa 
tominească“, strada Alecsandri, lași. 


Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească“, pre 
cum şi revista „Viaţa Rominească“ sint reprezentate la Bucureş'| 
de d. D. D Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57, 


=== 


Pentru cetitorii din Bucureşti 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 

Viaţa Rominească S, A.—librăria Alcalay - Calea Vi. 
ctoriei 37. 

Viaţa Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str. Lips- 
cani 88, 


Kë 


ST AUG, 1964