Viata Rom. (R.), 1926, 18.2

fi 1 T— ~ 
ies — ait alle Di | 
a. eL IL CP i a E Nw L3 AALS Pat: VAL N CL L/S 
AE Sel SUE — ME. SAA SA m m ül im uw 
> ; "290 b." a" à | P AV v4 T M 1 P T 1 b-7 Pr t A ams n Parma -—- Ee. 
j vi A SA t L. , eH M A d | A Pa e SAL x 1 | x | Lo IX iu X. / IP. IN X 
mm] ;— ul AS e» — lii» — sull» — eli» — aleae ae 
Y Zr , tt 71 I [77 ? LLI " Y Ji " i1—4 + H : JH a Ji HAE ALL = 0 = j A 
nh I d AH TA Y SA E V : e LY e LZ 5 Y Sch LEN M st LZ a" SA LZ "n pu | Pa Li "a LEA iow 
NiS Sile sil! AS MI lis —siile_—siie -siiis alle -silis — SE- S 
IIS FISA IIS PS ISCIR PS INSA RE RRE RER RIS bz 
» A Wu V X P^ A X x x | ZA lb. "4 A X | i X W^ MK, gd Jw ENAA a, WN "7 
Pi PP emu LL CA "4 Ka Y od w^ MA T Ow» 59 NANL y S AP es i " X. EM a AA J X Ma TA ME NW. 
m ji Mi | m) f E [x op Pun DA H~ T TES 
[— i n Les i I m-" l- p—s E! AŞ m. ra Hi pa x HA pm | | | ) |! 
54A. NA] Vy - TWA Pr T FUN ON ZI ATY 
TTi Pa LN j | ^ ii CIN VAD, p ww j À NL y t x NA 9.4! A 
(C= AR ALA PLX ZAAT, WS — a e S S 
A$ t pa A " A^ » kx ur N | Li BI T jà eb | (E I | ei ] 
ES d 1.1 VEA TX LX < j x TAY i Pi Se INTAN T 
— e L 44 eor j d - ^ | 2 > 
wa | T 1 M a“ | è e VIT — ' IN E + WT? J—2- a tT E 4 Tr pi Hu t M 
pa 1L 91 9 1E Rl a i LÀ Y CR YT als aie 
c 5 89 1 Bai r ALANLA [AN IAA X | A «0 9. b" X 
| t la "i i y- r7 it EM — — ín wr D= X 
A za i | JT E i 5s TI Di T p- MI A [^ a — alim — -y 
P4mw TIA 77 [ NZTYXN ' TUA HX OW 77 A A] THY A TS i m pa i 
x TX IS EAD. MJ 7 aw 
t m pa 33 | T Ico EL Y - Ea poi TT | ai A | X 
MAS | mam E Em || -— | dew MI v ^ TY CE ali! | ^Y HA -TATA 
TRIA PRIA ISI SA RJ Se TRHA RHE JH ( CRT 
Mii» ae. i xo EO HH ESTE | MTS e ANTT XXI SPL SL VC 0X WA 
T A bz -i XX oT v a $ =] | A w 
j j ` ^ N f ` " "ur 
CONI ^ LIN t7» ( TX 
Ec & à 3 AN 
P : Ms EDI 
> [LPS Y X CX 


E i 
uere xL 
rie CEO Sile aie aie o RE 


TOTZ DATK DAENDA 


TODA 
ss 


DATUD 


aies sa 


a 


d LS * 3 
x . T "Na r - i "4 T pet c $ Ai] LI. 
lu» ta z- sit w lli» — ii im ieai dmi = Nt s ifs 
KAA VI i ] XIAN L/S XA CV» CI XI] , 
hd i m) m-w€ s) mu || wd alp mu || mu || mx || "BER ui m 
LIRI |, e A T 2. IAA 2 1 ASI XS. 4 3 ISA RIS p " 
mi Tzi pa Pa aa aaa Ba Va iii eH MI oa MISC Z 
LL uk | à LL jes IN Ll Ad a LT M | i - ji ox d J| um TT = 
l y e T] One TX TY Tw TIS TT, 
H rA- f rï ri H m em 4-8 ENT j- 4 Ah NN i 2 LIIN ÎL 
im sie sii emi — in p Y dim — I5 ip —eP— 
x D. j x x . eT r 4i ih T 7 7] [VA d 1 
Y n $ s ` i | | ^ LA FX d A ^ | f 
sai [| pa IN E | rz |] IT - NIE = t ] TI M An -— 
- MM z 2553 ^ E Pa | pi -3 , It Ille a LL me 
jm Eod IE > dă ED < MeH- MEK. — — ` h LA D an IVA » 4. a - 
IOS sar p= Jii Pa) [ n mum — «f pe)! p — il p= Wi 
| j 5 t I» AV e * T CA ? Z y4- 
m | --UOG-— E a m- || o (î_i — alla wil 
5 " B | | 
ERAR] P s O O E E 
| NAH NEL Adi $ m’ Y KAJAN VAY 
Jl a pa || | p —— Uum ai À 
à ; A Pa tS. Wer E tci »- H uv, Á " pe 4 
mille — will - «itp = je p —b — ilie = ile ai 
- —r s -— 1. -— $- 4 1/4 p E à | 
. ; 2m6 1 j j 
j — A x | » 


y 
y 
X 
] 
i 
y 
|| 
J 
J 
Y 


BIBLIOYSRns | 


1926, ANUL XVII (i NIVERSITAŢII| 


| aşi i 
D $ 


Viata Rominească 
REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 
SUMAR : 


Appi No, 4, 


Gib. I, Mihăescu . o... ba aOrandiflora”, 
D. I Sochianu. . . . . . + Note pe marginea cârțitor (Direndal, sau Arl» 
vismul - femă literard). 
+ Otilia Cazimir . : s -oe + Drum de sord. - 
Al. A. Philippide . 1. .. Proclamajie, 
Paul Zarifopol. . . . . . J.Despre metoda și stilul lui Proust. 
4-Lucian Blaga . =» »»> >- Ceasornicul de nisip. 
Petro M. 2...» 5. C Rădulescu: Motru. 
Matei B. Cantacuzino . . , . Viajo, Dreptul, Libertatea. 
Demostene Botez .. . . - La mindstire ( Vecerne.— Utrenie). 
«Mihai D. Ralea . . . . ; . )Disocio[il (Celace e nobil.— Artă şi politețe. 


Teoriile în fața [aptelor.— Imoralitalea recu- 
nogtinței.— Cehou.— Invenţie sí justiție. — Pe- 
simism şi complexitate. - Timbrul stilului. — 
latimilate pi familiaritate, - Nebunia şi teo- 
ria cunoajerii. - Litilizarea sinuciderilar, — 
Discurs de aton), 

Doctor Tudor Dumitrescu . . Cronica ştiinţifică (Nojluni asupra heredi- 


tajil). 
Const. l. Vigoianu . . . . . Cronica exlerod (Dela Locarno la Geneouj. 
P, Nicunor 4 Co.. . . ` . Miscellanea (In loc de eronicd polified.-- Cro- 


nica drumejitor : |. Petrovici, Ralte prin țară ; 
M. Sadoveanu, Drumuri basarabene şi I. Simi- 
oneseu, Oraşe din Rominía,-- Dela redaclie). 


pent. Putel--Em. M. Hrasdzs: Filanofla educujiei estetice. Stelaa George 

existo Revistelor: Aris u stiinpu rp TT mg Pg Ag economic” = Manuscriaele 
ini Zui&* (Colonel Godzbot, La Rezue idlel.— „Dela -Stalebe-Umite ale imperialui austriac: $a “ăla 
tele-Unitt ale Xiuropeb* (Jens Amdeé DMbehhotl. La Renne Hebdomadaire).—.Povesti. fantaatioe* (Albert 
Thibaudet. Éurnpe, Aouelíe).—.Kosan și politică” (A. Thibandet, Aownele Reone Fron(aixe),-- qMias- 
ux (Wim CGonifd kerne sf Economie  mlifiquej.-,Viaja In napectul sAn fisalist* (Ew- 
Ly ye Keede Piploanphi pir). —,. tmsemnnare |n jurmi )uj Fascul* (hobert Aron. Aene de Metaph - 
aique 


Mişcarea intelectuală in străinătate : (Litetüturá,— Romane -ocinlngie). 
Mibllogralle. i 


IAŞI 
Redacția și Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1926 


VIAŢA ROMIXILASCA apare inpar cx ce] win 100 pagini —Abonamentil în ţară us an 409 Vei. — 
jumatate ATA ROMINBABCA apare Foniru striinMtate : un an 900 iati jumătate de an j0o leh Nemt- 
quiéo lei. Pentru detalii a pe vedea pagina urmátcare. 


VIATA ROMÍNEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
Insi, Strada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVIII 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 
Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 


clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, 
Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 
Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela | lulle pentru o jumătate de an,— trimiţind 


suma prin mandat poştal. 
Keinolrea se face cu o lună Inainte de expirare, pentruca 


expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 
Prejul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare si industriale, pean . 500 lel 


Pentru particulari : 


DD (ARE te ou re m ca i poza se de ox a ORI des 

Pe jumătate an . . . . . «o9 2 2200 

VR 7» uoce ono mr IX . 40 2 
IN STRÁINÁTATE: 

PNR G c ox MW. do oua ^ s 

Pe jumătate an "xw e zii Af 39 del 

US DMAE i UO i c € vy... . 60 : 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sut ^ 
[ul volumelor editate. à din pre 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-ni 

22 RH stni rugați a ipe n odată cu abonamentul $i 
costul recomandării i 

pentru străinătate, E i hs 


Colecţii complecte pe anii 1920 1921, 1922 s! 192 
sesc in depozit la Administraţia Reviste! cu pi jg yer 
colecția, lar 1924 şi 1025 cu lei 300 colecţia. — E 


Administrația. 


Viaţa Romineascá 


Viaţa Rominească 


"COE 


intrat finalnie : " : : 
[amis Revistă literară si ştiinţifică 
t BJUL X : 


OTTE 


VOLUMUL LXVI 
ANUL XVIII 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 
„VIAŢA ROMINEASCA" 
1926 


RLIZILILIIIISSTITTTTTTIT 


Intret Iniinte 


HE adul 1333 
EM a iii i me 


* 


La ,Grandiflora* 
(Sfirgit) 


Veossmatspomecevmpescece? 


Chiar in cea dintălu zi de lipsă a lui Morara din oraş, Ma- 
nara se intățişă Morăriţel. EI stia, din lungul şir de Indrázneli, 
cu care dove pănă acum, cá o femee e pe jumătate cigtigatá 
de curajul nemărginit al celui ce ştie să-l arate. Se întimplă 
însă si nu nimerească drept în odaia, în care credea că va găsi 
pe stápina casei, şi asta Il făcu să se întoarcă tiptil im antren 
şi să sune ca orice vizitator. in alte împrejurări, Manara ar fi 
dat busna prin toate încăperile şi ar fi răsărit ca un cavaler din 
legenda frumusefel inchise pe viaţă, în iatacul ferecat al zmen- 
lui. De astădată picioarele îşi indoirá puţin coardele lor de o- 
țel şi vitejia | se lăsă ceva mai jos de nivelul obişnuit, pe arcu- 
rile slăbite. Era de-ajuns să vezi numai cum stăteau aşezate jll- 
turile acelea bătrineşti cu spetează înaltă, ingirate dealungul zł- 
dulai şi îmbrăcate în apărători albe de pinzà ca nişte bunicufe 
umflate de crinoline, moţăind visul fără sfirgit al trecutului, ca 
indată să (i se taie orice îndrăzneală. ŞI asta încă n'ar fi fost ni- 
mic; dar uşa cea mare dela antreu, pe care o găsise desculată, 
ca şi cum ia casa asta teama de neprevázut, mar tălnul in nici 
un ungher! Ascultind ţiriitul stins al clopofelulai în depărtare, 
probabil în vre-o sală din dos, Manara se gindeşte puţin uluit 
la îndirjirea, pe care cu un moment mai inainte i-o Insuflase aceiaşi 
uşă deschisă şi la pasul viteaz cu care intrase, fără să bată, fără 
să cheme, la sigaranţa cu care străbătea camerele de parcă ar 
fi mers la dinsul acasi şi la credința nestrámutatá c'o va găsi in 
a treia odae din dreapta, colțal dintre stradă și curte, unde le 
ştia demult iatacul $i unde voinţa lul, de puterea cărela nu se mal 
îndolse de vreme iodelungată, i! poruncise din depărtare, prin 
aşi şi prin păreţi, să-l aştepte. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Acum lasă se intimpla ceva ce-i mărea şi mai mult nedu- 
merirea : sunase de trei ori, aşteptind cite trei minute, după fie- 
care impungere a butonului şi nici un semn de viaţă, din casa 
asta care parcă era goală. Sună a patra oară, hotărit că dacă 
nu va veni nimeni, să cotrobălască lar odăile, încăpăţinatia cul- 
me, să ajungă la un sfirşit oarecare sau—Doamne !—la un ince- 
put! In orice caz să nimicească orice gind de opunere cit de 
neînsemnată, cu îndrăzneala şi repezicionea mişcărilor loi! 

Ci iată, că uşa cea mare se deschise insfirgit. Adică se cră- 
pă atit, cît ar lăsa să iasă un cap cu păr roşu, zburiit şi o faţă 
rumenă şi aburită, pe care vre-un glumeţ parcă lipise un gogo- 
sar. Gogoşarul fácu o mişcare de animal marin şi lăsă să se 
vadă cele două găuri ale nărilor, care părură să adulmece pe 
cel venit. Manaru avu Impresia că fu privit cu nările, căci alte 
urme de ochi nu se mai záreau, pe fața aprinsă şi informă, si 
asta-i tăle iarăşi curajul. i 

— Domnu! e la Bucureşti!—auzi o voce surdă, care | se 
păru că vine dedeparte şi nu de subt gogoşarul ce se zbătu in- 
trona cit tinu vocea aceia, ca o echinodermà pe nisip. 

— Vreau să vorbesc cu cucoana... 

— Cucoana ?... Aici vocea ascansă făcu o pauză mal lungă. 
Echinoderma se zvircol! dureros de parcă ar fi fost presărată 
cu sare, şi larăși se auzi ca de sub! apă. 

— ..mu se poate.. Domnul nu este aici.. 

Uşa pornise să se închidă peste strania apariţie, dar mina 
puternică a lal Manaru apucă vinjos clanja dinafară; citeva 
clipe uşa aceasta se zbătu intre Manatu si aritarea roşie, dar 
braţul lui fu desigur mal tare. 

— Du-te de chlamá pe cucoaná!- se rásti atit de puternic 
Manaru, cá gogosarul se făcu mic pe faţa rotundă şi abia acum 
se deschiseră deasupra lui două crestături negre, lungi şi in- 
guste ca două urme de creion. 

Apoi Îndată capul se viri in burduful dedesupt, încotoşmă- 
nat in şaizeci de boarfe şi toată această alcătuire diformă se 
porni brusc, în mişcare grăbită şi nemodificatà, ca un ghem de 
petece qom cu piciorul. Drept la jumătatea antreului se opri: 

— Cine sinteţi dumneavoastră ?—se auzi vocea din stomahb, 

ln rese á D : 

emul porn! iarăşi. Dispăru prin uşile din fund si rea- 
pāru după minute de aşteptare. stii UM 

— olus chiamă ? i 

— Un domn, ţi-am spus!—urlă Manaru scos din fire: a 
treabă cu stăpinu-tău sau cu stăpină-ta... UST 

Din ghemul de boarfe, se désprinsese larăşi ghcmul ma! 
mic al capului, apol amindouă se contopiră şi arătarea se mis- 
tol din nov. 

ȘI larăşi trecură minute, 

anaru se agezase cu spatele spre fundul antreulul. Era 


LA_sGRANDIPLORA” 7 


bine să nu fie văzut chiar dela Incepot. De acela mici nu In- 
toarse fața, cînd se auzi ușa. Se prefácu plin.de luare aminte 
pentru albumul de fotografii de pe masă, intorcind cu mult in- 
teres paginlie  cartonate, in vreme ce urechea prindea cu ateri- 
ție de asasin pis-pisul pantofilor de pislă, pe covoraşele lungi, 
ca m poteci. ppt 

aparu tresări cu prefăcută putere, numa! cind simţi pe 
Morăriţa aproape de tot de dinsul. Atunci se înclină adine; îl 
apucă mina albă, pe care o trase spre buze, smolgind-o, ca a- 
fectată delicateţe, pănă deasupra cotuloi, din mineca largă a 
capotului cu desemne cgiptene—şi braţul prea alb îl cutre- 


mará. 

Ridicá îndrăzneţ ochii şi-l implintá in ochii Morăriţei, care] 
cerceta severă şi neințălegătoare: 

— Ce doriţi, domnule ?... 

mA, va să zică nu „domnule Manaru ?* 

— Nu mă cunoaşteţi, doamnă ? 

— Domnul Manaru, dacă na mă'nşel. 

— Chiar el, chiar el... 

S'apol tăcere, căci el dăduse acum drum, să vorbească, 
ochilor, care scinteiau jucăuşi ca fiacările acelea infime pe me- 
talu! inrosit in. spuză. 

— Căutaţi pe bărbatul meu ?,.. 

— Da... o afacere urgentă... unde aşi putea să... 

— m 25 

"m: .ediscutám... 

— Să discutăm, dacă socotiți că và pot Jámori cu ceva, 
chiar aic} domnule... 

Vocea ei la inceput semeaţă, păru mai prietinească acom 
şi fata i se discordă; Manaru o privi din nou pătrunzător, dar 
şovăi puțin, simțind că-i lipseşte cuvintul din git, ȘI asta îl făcu 
să-şi strige singur în gind cuvinte aspre si insultătoare! 

Pe figura el se cumpănea incă mirarea cu bunăvoința. 
Birui cea din urmă, Clipa aceasta păru s'o [i aşteptat Manaru, 
căci abia acum igi reveni. ŞI ca-să n'o strice dela inceput, bătu 
puțin cimpil, departe, Ea-l privea uimită şi se vedea din mobili- 
tatea întregei figuri, cum se sforteazà să injeleagá ceva, 

Era frumoasă, grozav de frumoasă, asta e! negru, — 
tăiat intr'o parte de-o şuviţă argintie ca de-o cărare abia percep- 
tibilă,—cu virfurile incirlionțate in toate chiporile şi strins ia 
grabă intr'an coc destrămat. Figura nepudrată păstra o albeaţă 
mal mată, mai intimă, iar umerii obrajilor luceau dela sine cu 
rozul lor aprins de cărbune, Gulerul capotului, cu desenuri 
vişinii se închidea tocmai cînd incepea şănțulețui sinilor, tăind 
pe pieptul puternic, un triunghiu alb, 

^ Domnule, eu. nu înțeleg de loc ce spuneţi dumnea- 
voastră... 


PTA MMEMAMA —— 

— Doamnă, nu infelege(! că alurez, că vă lubesc... 

Ea făcu un pas re mal mult sarprinsă, ca şi cînd con- 
vorbitorul ar fi inebunit brusc, dinaintea el. Migdalele negre 
ale ochilor îşi intoarserá virful de inimioară şi mai mult spre 
timple şi fruntea i se încreţi, iar toată faţa cu triunghiul piep- 
tului cu tot, se acoperi deodată de-o roşeață aprigă. Ea-l mă- 
sură apol de sus, pănă jos, răsuflind scurt şi şuerător, se'ntoarse 
spre fundul antreului, privindu-l incă peste umăr, ca buzele schl- 
monosite de tot disprețul, de care era în stare şi porni cu pas 
de sus, rar şi apăsat. 

lasă în adincul negru al privirilor acelora, Manaru, ochi- 
tor dibacia, prinse din zbor două unde căprii de teamă; pasul 
ei tocmai se grăbea cind el o ajunse din urmă şi o apucă în la- 
fal de oțel al braţelor, pe după mijloc. 

Fu o luptă scurtă şi mută, o grindină violentă de sărutări 
pe ceafă, pe umerii care se desgoleau şi se acopereau neconte- 
nit, unul după altul, in zbaterea ei invergunatá, pe părul, al că- 
rul coc se desfăcuse de tot. Ea incepu să strige, dar din gitul 
umflat de nebunia Indignárii, nu porniră decit citeva sunete as- 
pre, gaturale. El văzu în dreapta uşile larg deschise ale dor- 
mitorului, plin aproape tot de cele două paturi alăturate, cu tă- 
bilile uriaşe, galbene—lacitoare ca lămiia ; dintr'o smucire 1l in- 
toarse faţa spre dinsul şi-l prinse buzele strinse, între buzele 
lul, inăbuşindu-i orice putinţă de strigat și impingind-o încet, 
dar sigar, spre intinsoarea desăvirşită a macatarilor roşii, 

la prag ea-şi indol, îşi intrel forțele fără isbindă şi acum, 
albă ca hirtia, cu figura răvăşită de cutele groazei adinci, cu 
părul despletit, cu ochii măriţi de tot mai spálmintatà mirare, 
orbiţi de roua lacrămilor disperării, ceda milimetru, ca milime- 
tru, spre marea de ros a macatului întins pănă la nemărginire. 

Dar pe somiera ce se scufundă adiac o luptă se incinse 
de astă dată crlacená, necruțătoare. In cele din urmă, ea scăpă 
izbindu-l cu un sfeşnic electric mobil, apucat de pe măsuţa de 
noapte şi se năpasti prin ușa cu canaturile de părete, inecindu- 
se subt zugramul inebanitei respiraţii, 

Manaru rămase întins într'o prostrajle desăvirşită, scirbit, 
descurajat, nu de lovitura care-l pălise cu nădejde, dar de a- 
ceastă indirjire furioasă, de care nu se mai impledecase nici o- 
dată şi care Îl nellnigtea—lucru nespus de stranlu—ca o gro- 
zavă presimţire, Na i se părea de loc neexplicabilă, dar abso- 
lat de loc, încăpăţinata rezistenjá,—si totuși nelinigtea creştea... 

n gol mare în cap, în pintece şi în suflet îl ținea incă 
printre cuvertarile și cersafarlle vrăşalite. Atunci urechea prinse 
un fognet uşor, de fantomă, și inchise ochii, prefăcindu-se ame- 
lit de-abinelea. Desigur, intrigată de nemişcarea lui, ea se in- 
toarse să vadă efectul loviturii ; dacă avea să se aplece asu- 
pra-i, să-l încerce bataia inimii, o va apuca larăşi de astădată 


LA ,GRANDIPLORA" 9 


cu toată furia desnădejdii, Il va sfigia vestmintele, o va muşca, 
o va zgiria cu ghiarele, cu dinţii... 

Dar ea nu se grăbea de loc. O simţea nemişcată, fixin- 
da-l dintr'un colţ; crăpă puţin pleoapele şi-o văzu intr'adevár 
privindu-l liniştită, dreaptă, superbă, frumoasă, E] aştepta încă, 
doar o va picili în cele din urmă. 

— Dacă nu pleci mal de grabă, voiu chema slugile să te 
imbrincească, 

El nu răspunse, Auzi atunci zgomotul uşor al pantofilor 
de casă, depăriindu-se. Era de tot sigur cá se va opri după 
ciflva pagi, pentru a vedea efectul; dar zgomotni acela conti- 
nua să se audă la intervale sigure şi hotărite. Acum se inde- 
párta prin antreu, Sări din pat şi se luă după dinsa, O găsi in 
mijlocul antreului, aşteptindu-l, căci gemátul somierei uşarate o 
prevenise. In mină avea un revolver foarte mare și contrasta 
glumef ca mina ei micu(á— dar în cutele feţei se desemna în li- 
nit tari accentul hotăririi. 

— Ei bine, chiamá-1!—spuse el. Voiu rămine necontenit 
in pat. Imi volu scoate haina, toate hainele şi mà volu viri in 
asternut (incepu să ridă răutăcios), Si m'aveţi decit să mă daţi 
atară şi să aruncaţi hainele după mine! Cred că oraşul se va 
amuza mult de această imprejurare. 

Aiura înainte, inventind ameninţări de copil; şi le spunea 
hotárit, căci se simţea in stare să meargă chiar până acolo. Dar 
risul pe care ea i-l aruncă în față ca un stropșit de salivă, il des- 
brăcă şi cel din urmă văl al curajului. Se simți atit de mic, a- 
tit de urit, atit de slab, că picioarele i se tăiară. Se lăsă pe-un 
scaun. 

— lartă-mă ! —bilgul. N'am ştiut ce fac, M'am purtat ca un 
nee Dar nu mai sint demult stăpin pe faptele mele... 

a-l privea incruntată şi totuşi in ochii ei se vedea o pi- 
cătură de înţelegere; din Instinct ea înțelegea totul şi-i primea 
vorbele care urmau, pentru oricine altul fară fir, neclintitá, cu 
ilaigte şi—Doamue! Se inşela el ?—cu Interes şi compătimire. 

— Ha! Ai putea să-mi spul dacă ea s'a... zbátut la fel... 
spune şi îndată, îndată plec.. 

Apoi deodată se ridică in picloare, clătinindu-se, înălţin- 
du-se parcă şi scăzind ca umbra agitată de o lampă sgil(iitá. 
O:hll îi scintelau ameninţător şi pumnii | se incleştaseră. 

— „toate femelle pe la care am trecut, gueră el printre 
dinţi, mt-au dovedit că nu-l decit o glumă, o nebunie trecătoare. 
Mi-au limpezit sufletul, de veninul roşu şi lată, acum mi l-ai 
turnat iarăşi înăuntru... 

Figara i se strimbase fără încetare, de durere şi de nebu- 
nie; apol deodată cre(urile acelea, intretálate sinistru, începură 
să se descălcleze ; chipu-i luă acum înfăţişarea blindeţei. 

— Spune, se rugă el milog, —aşa-l că dacă nu eram ast- 


10 d VIAŢA. ROMINEASCĂ 


fel violent... cum să spun, dacă m'aşi fi purtat altfel... dacă... de- 
licat... altădată... mai tirziu... tiziu de tot... 


| se păru că ea e gata să izbucnească Iarăşi im risal fals. 


batjocoritor şi parcă-l fu frică de ascuţimea risalul aceluia, 
Saci facu. 0 Pas bruscă. Dar faţa el rămase liniștită şi cor- 
pul parcă | se descleştă din atitudinea țeapână și bravă. Ea-! 
privea acum cu toată compátimirea, dar buzele it rămineaa pe- 
cetluite. 

— De ce nu ráspunzi ?... 

— E de prisos... 

„de prisos.. 

Ea nu mai zise nimic. El o privi încă neincrezátor, dar ii 
ulmi siguranţa ce se cetea pe chipul ei; de bună seamă c'aşa 
trebue să fie, se gindi el şi mai spuse stins: 

— Buna seara |! —deşi era la nămiazi. Porni clătiniadu-se și 
la uşă se odihni puţin, răzemat in minerol de alamă. 

Şi înainte ca să dispară cu desăvirşire, se întoarse în ace- 
laşi timp ameninjátor şi ragátor: 

— Volu mai veni odată... nu ştii ce mare nenorocire... se 
va intimpla., dacă nu mă vei primi... 

Crezind c'o ameninţă pe dinsa, ridică din umeri, plictisită... 


Adouazi Manaru se degteptă cu durere mare în timplă; in 
cameră erau iransparentele lăsate, întuneric şi frig. De cînd cu 
hoinărelile lui, servitorii ăştia îşi băteau joc; făceau foc de mìn- 
talală, cum de mintulală le făceau pe toate. Dincolo de cuget, 
Manaru intrezári cum s'ar putea îndrepta aceste neorindueli. Dar 
inchise repede pleoapa gindului, gonind cu scirbă din lumina lui 
pe cea menită să-i readucă tihna căminului. 

Intoarse butonul electric ; undele galbene umplură îndată o- 
dala, şi el le văzu chiar izbindu-se de portretul Frosicăi, ca ra- 
zele răsăritului de o răzleaţă stincă marină; păreau că toate s'au 
adunat acolo, ca s'o facă să strălucească într'un nimb nesuferit. 

Văzul lui se opri astfel fără vrere, pe chipul celei care de 
şapte luni şi mai bine, îşi ispágea exilul în dealul viilor. EI ii 
cerceta acum mersul cutelor fefel,—arculte cu rotunjită măestrie 
de fotograful „in culori“ dela iena,—să vadă, care din ele ar 
fi putut deveni accentul acela sever de energie şi scirbă, o! mal 
ales de scirbă, de pe figura severă din ajun, a Morăriţei. 

Le luă pe rind pe toate, $i toate, adincite sau întinse, dau 
bolulu! zimbitor, expresii de plăcere, de extaz chiar, sau cel mai 
puțin de cochetárle, de închipultă pudicitate : „Ei lasă, lasă, ce 
taci ? Eşti nebun, vai, dar eşti scandalos!“ Si nimic mai de- 
parte. Puţină rezistență, o zbatere ca mişcări prefăcute, siingace, 
dind cîştig de teren tot mai mult lui amură, care înțelege 


că trebue in orice caz sávirsit acest ritual si 
eibi a ie și şi care se luptă alenc, 


LA „OGRANDIFLORA“ 11 


Durerea din timplă apasă acum ca un virf de cuţit. inima 
lui Manaru bate în ritmul, din ce în ce mal grăbit, al mişcărilor 
scirboase, pe care ie vede cu închipuirea. Sare din pat, nepu- 
tinclos să mai reziste vedeniei. Pe inaltele-l picioare, trupul de 
oţel vibrează ca o lamă càlită, Să repede la lavoar, şi potoleşte 
jarul din piept, cu pumnii plini de apa grea şi rece, Se imbracă 
şi trage transparentul. 

Ninge: pe prichiclul din atară, rozetele de nea işi tremură 
convulsiv piciorugele inflorate, parcă se înfricoşează gi ele de 
snflul aprig al năvale! de deasupra, Sfintil s'au pus să-și scuture 
preşarile cu nădejde. Pe Manaru îl orbeşte puzderia de steluțe 
albe; clipeşte, stringe ochii ia plecape, dar rolurile necurmate îl 
orbesc din nou. ŞI simte in ochi o plăcere, o uşoară plăcere, care 
se intinde tot mai mult înăuntru, trezește inceputuri de amintiri 
vagi, aşa cum tresar clapele pianului vechiu, subt slabe apăsări 
de fantomă, in odaia neumblată a unul mort demult. 

Dar iată, apăsarea amintirii atinge acum o clapă al cărul 
vuet asprn si durerus, il cutremură de sts, pănă 'n picioare, îi 
clănţăne dinţii, îl zburleşte toj! nervii, parcă i-ar fi apăsat pe-o 
bubá, Primii fulgi de anul trecut! Sarbătorirea aparitiel lor, în 
trei: Frosica, Maparu, Ramură.. Oare trecuseră atunci peste for- 
malltatca luptei ? 

Manaru lese in íogà trintind uşile; şi afară il intimpiná 
bucuriile celorlalți si ale vi Zăpada a prins; şi fulgi! rid cu 
toţii de bucuria omenească. Parcă-i un miraj moltiplicat la infi- 
nit de dinţi rizători ; pretutindeni domneşte risul, „Prinde ! Prinde! 
Asta-i bună! Cam tirzle, dar e bună !"—işi dă cu părerea moş 
Mitrică Dranovete, misit, cotar şi la nevoe chiar comislonar, scu- 
turind voios cismele, de pecingenea albă. 

— „Salut boerule ! Să tráegti şi la mulţi ani!“ Si el a- 
pucă răspunsul lu Manarv, ca un suris, din zbor, trecînd inainte 
vesel că poate vesti du părerea lu] bună: „S'a prins, se 
prinde!“ Bietul moş-Mitrică, el m'are poate lemne nici pentra o 
săptămină şi se bucură ca şi un copii, ce-și curăță tăriia in go- 
pru. „S'a prins, se prinde!“ Vor urma poate viforniţe, geruri 
peste fire şi atunci desigor va blestema iarăşi „vremea asta a- 
furisită, parcă-şi face de cap Dumnezeul” —cum zicea anul tre- 
cuf, dar acum e fericit, că zăpada e lipicloasă şi covorul alb se 
întinde cu sirguință, astupind urițenia glodului. 

Manaru simte şi el, curios! Parcă în afară de conştiinţa 
lvi, undeva departe, in hău sau în vreme, mijeală de bacurie. 
Dar de acolo din depărtarea acela, pănă in adevărata-i, imedia- 
ta-l conștiință, e o distanță de temut, un abis in care se intre- 
tae şi scapără norii grel ai amărăciunilor, îndoelilor şi dezgus- 
tarilor. Aibeaţa asta nesfirşită, care altădată ii umplea sufletul 
de toate bucuriile căminului, dela focul din sobă, pănă la al- 
ips c identică a Frosicăi goale, in căldura de subterană adincă, 
a odáll de dormit; de astădată i se pare stricată de ceva negru, 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


distonant şi sapărător; un punct inexistent şi totuşi perzistind 
să into eria ca acele neguri subite din colţul ochilor, 
care te sperie pe neașteptate, te fac să întorci brusc capul, pen- 
tra a nu surprinde nimic real, şi totuşi impălenjenind neconte- 
nit Izvoraşul secat al lacrimilor—înceţoşeri nedefinite $i insezi- 
sablle, ca o veste a nevăzatului, ca o prevestire sinistra. 

Piciorul lui Manaru, despicá acum pirtii prin mahalalele 
depărtate, apoi coteşte spre Olt, prin farinile înzăpezite, în care 
talpa lasă urme pe covorul alb. Pa aici parcă n'a nins aga ca 
in oraş şi Doamne! Parcă nu mal ninge de loc, În văzduh a ră- 
mas un fel de falgalalà neputincioasă și leneşă ; ultimele steluțe 
de nea, deabia sosesc legănate şi batjocoritoare ca acel soldati 
be(! şi nedisciplinaţi ce 'nchee totdeauna coloanele longi, sure şi 
posomorite, E parcă un făcut :—trebulau si-l! arăte şi ele lul Ma- 
nara, că totul nu-i decit un fel de glumă $i o batae de joc. 

Miriştea inzápezita, bubarozatá de cuiburile negre ale po- 
rumbilor tăiaţi, se sfirgegte repede in poalele zăvolului. Talpa lui 
Manaru stirnegte acum fogneto| de metal subjlat ale frunzelor 
cazute. Pe aici zăpada n'a prins decit insulete, insulefe, pe subt 
ochiurile mal largi dintre copacii tristi şi pudraţi. Cite unul se 
deşteaptă din somnul hibernal, vede desigur că a incetat ninsoa- 
rea şi scutură cu dispreţ buleandra de gheţuşuri de pe umăr, 
care se nărue toată in capul musafirului nepoftit, Insă Manaru 
răzbate indată la capătul podului, pe şleahul larg, stă in loc și 
priveşte în urmá-1: mare ocol a făcut! Apoi o ia tot înainte 
pe scindurelele răsunătoare ale podului, dispuse in chip de 
trotoar. 

Dedesubt Oltul curge, între dovă chenare înguste, argintii, 
de nea, în şuvoale grele şi adinci: găurile invirtitoare, ochi de 
bulboană privesc lumea de deasupra cu háínogia întunecată a a- 
dinculul. Ochi! acela malţi şi toţi se fixează asupra lui Manaru, 
de parcă divinitatea răului s'ar fi ridicat duşmănoasă şi pindi- 
toare la suprafaţă. Sprincene crunte de unde gălbui îi înconjură 
în curgere necurmată și 'n vuet fără oprire; braţe de apă se des- 
fac din trupul înmugurit de ochi $i alunecă lacome prin maluri ; 
apucă hrăparețe ostroave intregi, inrámate de zăpadă la subţi- 
oară și se infundá iarăşi in buzunarele mátcll, pierzindu-se in 
závoaele depărtării. 

Pretutindeni un zbucium necurmat de scăpare din sine si 
pretutindeni o intoarcere ruginoasá, infringere şi neputinţă. 

Manaru retrăeşte lupta din ajun şi abia aici, în mijlocul 
sănătăţii aspre a naturii, incepe să se indolascá. Hm... Oare să 
tie într'adevăr vre-una... Una singură... 

ȘI întrebarea asta neterminată il luminează deodată. 

Ride cu voloşie privind suvoaele groase şi galbene; dar o- 
chil vaitorilor H moale puțin veselia. Se îndepărtează de albul 
parapet metalic şi-o ja agale, inapoi spre oraşul depărtat ce-şi 


LA sORANDIFLORA“ 13 


scoate cupolele şi virfurile ascuţite dintr'un nor despletit de 
ceaţă, de parcă ar f! luat foc din vale, pe dedesubt. 

Drumul se intinde negru şi ridicat, lasă burtă la mijloc şi. 
urcă iarăşi spre oraş; subt bolta de plopi centenari, hàt, la ju- 
mătate-i, se năzăreşte in tulburul zilei, o căruță inaintind mică 
şi domoală ca o jucărie, 

Scăpat de obsesia riului el ride acum zgomotos. Se revede 
părăsind pe Morárija.. Işi aduce aminte de toate vorbele, de 
sciacelile lui... SI la fiecare, cíte-o nonă undă de rușine Îl lovește 
in obraz. A putut el să se poarte atit de slab! S'a făcut de 
ris! Total trebue indreptat astfel ca ea să creadă Intr'o prefá- 
cătorie a lui, un rol jucat în mal multe chipuri, cel lăcrămos de 
la urmă fiind coarda de rezervă, a canaliel care nu dà îindărăt 
dela nimic... 

Manaru era satisfácut; el cobori costişa podului cu pas 
a lene, cu fața iluminată. Cavintal „canalie* l-a inzdrăvenit 
com 

In vale, intre dinsul şi orăşel, ceața incepuse să presare 
mici incendii, ca exploziile obuzelor pe cimpul de războlu. Pe 
urmă o fumărale Ineca totul, parcă pămintul întreg s'ar îl a- 
prins. In dreapta şi 'n stinga drumului, pănă cit (inea ochiul, 
inecul aburului de piciă cutropi totul. i'n desimea lui inegală, 
fiinţele omeneşti Ibau dimensiuni de fantasme. Colea, aproape, 
in vale. păzitorii zarzavageriilor strinşi la foc, unde parcă incen- 
diul subteran  răzbise prin crusta pămintului, se vedeau ca o 
ceată măruntă de liliputani, lar dincolo departe, lucru nemaipo- 
menit, peste Oit, pe culme, prin fumul necontenit mai opac, un 
călăreț părea tot atit de inalt cit dealul pe care-l călca; ai fi 
zis că dă de cer cu virful căciuli, 

Manaru ridică din umeri neințelegător ; | se părea că pá- 
segte într'o lume stranie, ireală. | se părea că străbate acum 
funduri de ocean. Tristeţea il copleşi iarăşi. Se întreba din nou: 
E oare cu putință să existe într'adevăr ceva intreg, în totul şi 
in totul intreg, neştirbit de vircolacul nici celei mal slabe um- 
bre ?... Un suflet femcesc? 

ŞI privi în jaru-i, agteptind răspunsul din nepátrunsul ce- 
tel. Dar nu venea nici an zgomot, nici cel mai mic zgomot, Li- 
liputanii se inecaserá de tot in negură; iar pe creasta dealului, 
trupul calului și-al călăreţului dispăruseră ; şi numai capul cu că- 
ciula lunecau deasupra abisulvi ca o lună de inchipuiri de tro- 
glodiți, ca o arătare sinistră şi cobitoare. 

Demult, de nu se mai ţine minte—pentru întăla oară acum 
Manaru făcu semnul crucii, 

Cà în toată iarna aceasta, nici acum zapada nu se prinse 
de loc. Pe străzile umede, noroiul pleşcăia subt tălpi, care-l svir- 
leau departe în şiroale groase-păcorii. Doar dimineața pojgh!ja 
ghefel de peste noapte mal ţinea impetrită această revarsare mur- 
dară de glod, care reincepea odată cu pasul omenesc. Putin, 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


faptul zilei urmele încălțămintei se'ntipáreau ca'n ceară; 
em M de bocanci grel cu ştiftori, incrucigindu-se cu găure- 
lele dispuse geometric, lăsate de galog; urme de talpă largă, 
bărbătească, distanțate la intervale rari, printre care pece[ile as- 
cofite ale pașilor femeiești se legau in lanţ mărunt ca un şir de 
rindunici; parcă le şi vedeai in mers zorit, abia ţininda-se de 
călcătura destinsă şi apăsată a cismei voiniceşti. 

De cind tot se ducea la piaţă dis-de-vreme, Manaru prio- 
sese toate aceste deosebiri; căci abia ia zilele de tirg, mal pu- 
tea avea prilejul să revadă pe Morăriţa. 

La cea dintăiu intilnire, a salutat-o larg, ştrengăreşte, însă 
ea nu l-a văzut, sau poate sa făcut preocupată de modul cum 
servitoarea trebula să aşeze în cog, fără să le strice, citeva bu- 
chefele de ghiocei, rămăşiţă a zăpezei ce se luase. Manaru igi 
faca loc printre două viazátoare şi se postă drept în faţa el, 
in dosul liniei lang! de ţărănci chincite ca picioarele subt șezut, 
cu braţele cruce în sinii cojoacelor, imbrobodite şi cocogate de 
frig, nemigcate dinaintea ştergarelor cu grámájoare de bunătăţi, 
ca o galerie de idoli vechi de piatră inegritá, in faţa cărora cre- 
dincloşii se prosternă ła mătănii asidul de cumpărători aprigi la 
togmă. Si Manaru zimbeste la priveliștea şiragului de idoli pre- 
cupeţindu-și singuri ofrandele; aproprierea asta barocă îl suflă 
iarăşi pe subt capacul testei on vint de inviorare, Ar fi vrut să 
fie peste tot o răsturnare grozavă din virf pánà'n temelligi-gi dà 
seamă că simte această nevoe acum mal mult ca niclodată; o 
simte in singe si in măruntae ca foamea şi ca setea, chinultoare 
şi neogoiate. 

i lată că femeia asta neaşteptată se aşează deacurmezi- 
şul prăbuşirii generale. Şi lată că îndată atunciel vede lumea res- 
tabilità în temeliile, pe care le ştia Intălu sipe care începuse să se 
invete a le socoti pe urmă prea învechite, bădărănesc cioplite, pu- 
trede, mincinoase, 

incurcat 1n pălenj:nişul tuturor întrebărilor fără răspuns, 
ca un halucinat el se invirte în jarul Morăriţei, apare în dosul 
vinzătoarel care o serveşie, se trezeşte cot la cot cu dinsa, sare 
peste şiragul de idoli, ia zarva de mirieli 5! protestári acerbe, 
pentra a-i fi necontenit în faţă sau alături. Vorba, pe care ar 
vol să io spună se ingrámádegte in git, se preface in salivă, 
tot plimbind-o cu limba de colo, pănă colo. Si tot nu incepe să 
indrázneasca. I apucă jarági necazul pe sine; niclodată na i s'a 
părut sle-insuşi mal bleg ca acum. ȘI simte parcă o plăcere nein- 
frinată să-şi dea în gind epitete caraghioase. Un singur lucru il 
mal iacaraj:azá; ea desigur se face că nu-l vede şi nu pare de 
loc contrariată de ocolurile lul tot mal apropiate. Insfirgit a iz- 
bitlt să se amestece într'o togmă cu o viazátoare mal iacăpăţi- 
nati. Dumnezeule, vocea cl e liniştită şi privirea-i limpede nu 
pare a mai păstra pici un necaz! 


LA',GRANDIFLORA" ` 15 
:: Dar, lucral dracalui! Acuma tocmal seninătatea asta il in- 


cască! Cuvintele ii-fog dim cap ca un stot de vràbll ia o apa- 


rille-neagteptatá. ŞI se (ine astel după dinsa l - 
-ghios. in cele: din urmă işi aduce diete comparatia edi arie 


irüc& el a glăsait-o, floricica lui de imaginație, dintr'odată, rs 
nici o legătură, ca pe ceva aflat din al “parte, sau amintit din- 
tt^o carte. Trebula desigur să |-o spună incă de pe cind sèa- 
ilan în marginea pieței; deacolo sar fl văzut mai bine justeţea-i 
şi ar fi părut într'adevăr o improvizație ! Aici vinzátoarele stri- 
caseră şiragul şi-l ştirbise pe distanțe mari. El privi speriat peste 
intreg cuprinsul plefei; respiră egurat. Comparaţia tot era bună, 
dar tristețea nu-l părăsi, căci Inspirația secase ME le re 
grija de ce va fi zicind dinsa de vorbele lul fară legătură și de tí: 
coalele necurmate, reincepu să-l nelinisteasca peste măsură. Val! 
Niciodată na s'a gindit ce-ar putea zice vre-o femee de stăroin- 
tele sale. Totul era să nu se gindească la nimic şi să dea busna | 
Si acum, cind doamna Moraru, mulțomită de cumpărături, îl sa- 
lută fără nicl um cuvint, cu o scurtă şi severă înclinare a capu- 
print cetei er o cá mi trm a ce i-a acordat a luat sfir- 
; nemiscat, ca o 
simi pe mişcat, a o poruncă fără chip de 
i trezi din starea asta de nemigcare zgomotul tir lui, 
Ner orae de-abla de acum să-i pterusdi cd Potéviirat in t- 
— Boerule, boerule, trei poll perechea.., 
m dier la mine, boerale, le-am lăsat la dol, cincizeci... eri 


Pia hee cleştele grătarului cu mititei biral totul cu zgomotal tn- 


„Arde şi frige 
| mare gură să strige 
Altite-i-1l*. 


— Hm, ce-o mal fi gl astal--se miră Manatu de sine. 


De citeva ori s'a prezentat la Moraru ca planol unei inge- 

ase afaceri, care-l incerca. de anl, şi la roada căreia ar fi 
vrot să fle unic culegător. Lui Moraru l-a suris idela şi l-a pri- 
mit cu tot entuziasmul. Dar atunci casa | s'a părut goală de orice 
altă ființă, afară de bărbatul pricepat în treburi de comerţ fal- 
gerâtor şi de misitie la mare (aflase el ceva ? Afecta liniştea si 
Iguoranţa pentru a arăta nepásarea sau pentru a-şi bate joc?), 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 

a mnis m u 

* rand Bucureşti, 

ro art et pi Part it cete p 
onalele dr ed n'a 

v Vadis L „birt „altate, nitor trotoarul pk? faţa casei, 

nimeni să-l deschidă. 


al 
mal bine de, A iC stinjenit şi contrariat, în mersul vertiginos 


is rletini: 
cloda față de cijiva p 
trecá mpi d să-l intrebe de toe a 
apre n Dar cît strigă de tare, nimenl Bp - 
idă ta de dreve era înlănţaită cade edge 
A cá abia de făcea zgomot, cind o sgu 


- v 

terea pin ziua acela, nopțile ce urmară —Ó ri Ap pna 
toare ; spiritul Morárifel i vizita O vedea in- 

de chisuitoara; a pendulului, ca o fantomă rea. pa 

seră ca un vis, — perire ded in ce 
| de țigară. A du-l 

-: reda. cousismatl, © iie aldoma, trup iore — de 
v»: P languros, Capotul de casă i-e prins ulpa tare, rotanzin- 
pen B şi lasă să se vadă, aproape toată ones şi ochil fixea- 
st i ngueţ. Mina lui se intinde tremură bunta curlozităţii îi 
B. fantoma hipnotizind-o, imobilizind-o. caer respiraţia, fă- 
dilată mările, ochii, sufletul întreg, i! Sea astra, stă ascuns tot 
ind-o gifiitoare. In faldurile capotului al sje de ochi şi to- 
c face gloria acestel femel ; o aper. Inchipuirea lui Ma- 
tul ar fi redus la obişnultul profan $i impur. potulul, însă a- 
: atinge cu mini tremurătoare marginea ea vestmintelor de 
roo ire nemișcat, ca faldurile de pu iod smulge ; dar 
apug. Inchipulrea lui inebunită doboară atu A şi acelaşi cu 
a stmiintul apărător rămine veşnic nemișcat, u or din lentilele 
misterul Ay taia ua. că — n — mai arzător jă- 
3 atunci in ia 

td rel. Esa care cade incontinum picătura de păcur 

. ï- 
IUS ii duce astfel In, goana! menahi Boei k: 
: re că-l duce înv $ ol- 
tnr, doit Ner spor şi fără preget. Ca pe unul ( ga o 
zii aceia mărunți şi sterpi invirtindu-se ia uem intăla această 
: isos in jurul lor şi'n jurul soarelui. Cind il ve ita intensitate 
idee, Manara se cam înspăimintă ; ea-l veni cu at crel vi- 
şi-l obsedă intr'atit, tacit il aminti un Aut nM ^ ai 
zita la un ospiciu, învirtindu-se idului reveni din ce 
-| că- iu. S'apoi imaginea asteoroiduiu ; a 
cani Ge ca ue a pre, PE iu 
mal temeinic e i 

eri ibn aa descoperitor. Acasă, gindindu-se la eas, pe stradă 


= LA .ORANDIFLORA* 7 


la cafenea, la un prietin, Intr'ona cu giudul atras de magnetul 
puterii el ascunse in misterul depărtării, el avea tot mal mult 
impresia că se răsuceşte deodată in juru-l ca on virtej şi astfel 
o la razna dealungul străzilor, in neosiciat 


lircol pe lingă casa 
Moráritei, ca pe lingă palatul din poveşti al soarelui. 


Timpul îl ducea astfel in spirală din ce în ce mai strinsă 
spre monomanie, pănă cind el se răzvrăti deodată. Primăvara 
venise demult sau mai bine, acum era primavară adevărată, a- 
dică nu acel sfirgit de iarnă, care-l minincă primele luni, ca 
murdăria sivoaelor şi-a roroaielor revarsate, cu zăpezile acelea 
apătoase, mari şi destrămate în bob, ca scamele de bumbac. 
Căzuse acum zâpada florilor, orbitor de albă cit cuprindea! cu 


ochiul sau uneori de culori felurite, tot așa de orbitoare, de parcă 
pe-un cimp de omăt, te-ai fi uitat printr'un clob de sticlă co- 
lorată, 


Se pregătea deschiderea „Grandiflorei“. Chiar se impăr- 
tise micile afişe bolte in tot chipul, care anunțau marele eveni- 
ment: „in curind deschiderea , Grandiflorei* grand cirema şi tea- 
tru de vară, complect rerovat, mititei, fleici, antricoate şi tot 
telul de băuturi spirtoase vor sta la dispoziţia oror. P. T. T. 
public la orice oră din zi şi din noaple." 

Acest anunț, cutremură de sus pânăjos pe Manaru. Gran- 
diflora! Zeița nocturnă a atitor chefuri şi-atitor delicicase mä- 
runtae de berbec sau de văcuţă fragedă! De cind nu mai pusese 
el strop de vin pe buze, decind nu-i mal umpluse nările mastr? 
sfiriltor al gratarului | 

De cind cu Morăriţa, se instrálrase incetul cu încetul de 
prietinii buni şi de chiulharurile trecutului, Si cum se resimțea 
de această dezertare! (Căzuse pradă ideilor de nebun, ajunsese 
văduv de orice nădejd!, slăbise ca un ogar gin sufletu-l se 
impiclea, tot mal stărcitor nerăbdătoare și halucinante neliniști, 

Reîntoarcerea la Grandiflora! „L’embarqaement pour Gran- 
dillore |* Incepu să strige chiar de adouazi, cuprins de o ciu- 
dată veselie subită, prietinilor care-l întrebau de sănătate: 3 Fit 
pregătiţi, ca să nu vă păsească în vol cu duhul rău 1* 

Rideau şi Márunfache şi Ignătescu şi Goruneanu şi Goru- 
nescu şi toţi ceilalți, până şi Zambiloiu iși intindea buzele in- 
tr'o parte şi'ntr'alta, fără să le deslipească, negtiutor dacă tre- 
bue să se Inveseleascá de abinelea, seu să dea dracului Grandi- 
flora asta, care-l adusese atita necaz („Cine dracu” m'a pus să 
mă nimeresc tocmal în seara aia, acolo !*). 

Si el, cu toţii se lăsaseră de drácovenil. Intr'adevăr „ce în- 
semna Grandiflora fără Manaru I*--igi spuseseră char din ajun, 
privind cu melancolie afişele roșii, albastre şi verzi; şi același 
lucru ÎI spuserá astăzi cu toată bucuria loi Manarv, cind acesta 
inainta spre dinşii, flutorind ca pe-un steguleţ, vestea tipărită. 

— Dar ce înseamnă Manaru fără Grendiflora ! — le răspunse 
el, sculpind cu dispreţ. — Să vă spun eu: un biet păcătos 


18 VIATA ROMINPASCA 


şi un poltron.. S'a dus cu bietul Manaru! E timpul să ne în- 
tremăm din apa sănătăţii binecuvintată de labele paianjenului 
ălaia de Cocoşel !* 


Vinul curgea giriá şi hohotele de veselie deveneau tot mal 
nestăpinite. Manaru plutea în plin romantism. Din grotescul 
petrecerii, ochil lui se ridicau adesea spre înălțimile cerești. In- 
tunericul tocmai se spărsese in răsărit şi prin spărtură, apa lu- 
minii gilgila potop, diluind cătrăneala dedeasupra. Manaru pă- 
rea că aude acel gilgiit, căci sufletul lo] se înfrățea acum cu 
toate, pătrundea in toate, înţelegea toate; era ca într'o stare de 
supraexistentá, se simțea tronind deasupra tuterora, in nori de 
extaz şi de fericire nemărginită, 

Atunci îl picură in urechi cuvintele hotăritoare : 

— Eşti sigur că Moraru vine azi? 

— Da, da, hotărit. 

— Atunci mergem amindoi la gară... 

Era o frinturá de conversaţie dintre Goranesca şi Goru- 
neanu, din care pănă acum Manaru prinsese, fără voe, numai 
cuvinte răzlețe „vagon“, „cinci mii la chilă“, „corpuri străine“,.. 

l se pära că gitul răsăritului s'a căscat acum de tot și prin 
beregata străpunsă de cuțitul luminos al nevăzutului năvăleşte 
potop, o zarişte roşie, diafană, umple totul de foc şi de-un fluid 
arciaţeles şi dulceag, tot mal dulceag, care-l îneacă. El priveşte 
vrăjit, acolo în spărtura de lumină şi vede cum se furigeazá spre 
dinsul, în galop turbat, ca vintul şi ca gindul, trel raze, trei 
păreri de raze, ca trei caj inaripati. Ii ajung drept în minte si 
iarăşi sint atraşi înapoi în cer pe razele întinse, ca pe sirme, 
acum mai malt de trei, o herghelie imensă şi pe urmă vin din 
nou în acelaşi goană şi'n acelaşi strălucire de aur şi pletre scum- 
pe. Nu-l încă soarele vrednic a! zilelor de lanie, dar e soarele 
gindului, care-l dogoreşte acum, ca'n nămiaz de vară. 

„Manaru se ridică şi buzele lul rostesc parcă în somn: A- 
cum ! 

l E toată un virtej aprig şi o hotărire nestrămutată, mintea 
toi „acum“, Se scoală, tremurind din tot corpul, ca apucat de 
un frig nápraznic şi porneşte printre mesele zburlite de scaune 
intoarse, ca printr'o turmă de arici fantastici, incremeniţi în 
somn, De subt prunul gi-bov cu renclode electrice, prietinii îl 
strigă iîntrebător. Dar el s'a pierdut de tot, 

— Lăsaţi omul să-şi facă nevoile !—spuse cineva. 

Manaru grăbea acum pe astfaltul trotoarelor jilăvite de rouă 
ŞI 1 se părea că în inaintare corpul lul destramă palele de intu- 
neric, de cele de lumină. Ajunse la Casa Morarilor, cu ultima 
binetfe a cocoşilor. Dimineaţa era încă turbure ; dar in văzduh 
pluteau fulguiri de raze. 

Sglliil fără nădejde poarta de fler, se uită cu dugmánie la 


T 


LA ,ORANDIPLORA" 19 


lacáta] umflat ca un ghem, ce-l privea la rindu-i sarcastic, prin 
ochiul sgilt în toate chipurile, al cheli, 

Ca unul care le socotise toate de mal înainte, el alunecă 
zorit dealungal grilajului argintat, cu solițe galbene în virf şi 
dădu alături la dogarul. Poarta acestula era scundă 
de lemn ; Manaru mai aruncă o ultimă privire în lungul străz 
ce se incovola intr'o parte şi în alta și apucă solid de virturile 
a doi stacheţi, la distanţă potrivită. izbi atunci drept în u- 
rechi un pocnet puternic ca de beșică umflată, plesnită în palmă, 
urmat de-un horcăit lugubru de om părind că se îneacă de mai 
molte ori,—apoi (găsindu-şi un ton potrivit)—se schimbă într'o 
aghioasă lungă şi tremuratá de ugurare. Manaru clătină din cap 
cu deplină știință ; Andrei vardistul is! îndeplinea ca de obicela 
conştiincios veghea matinalá, pe cimentul cerdacolul deschis alco- 
nului lancu, avocatul. 

Se avintă. Poarta gemu şi se zbăta subt greutate. Dar el 
era acum deasupra, sprijinit volniceşte în muşchii de oţel; își 
petreca picioarele dincolo, se legănă şi sări. Se pierdu repede 
printre turnulefele patrate de doage înegrite, dispuse simetric, 
ca nişte sonde mici, Se trezi intr'o vrașilă de butoale destun- 
date, rupte, înjumătăţite ; se impiedecá de cercuri de fier care 
apăsate de talpă, se ridicau de subt aşternutul de așchii și gu- 
noiu, viclene şi tăioase ca nişte fălci de curse, inadins ascunse, 
La urmă de tot fu simţit şi de javra curţii, ce-şi făcea som- 
mul, pătrunsă de umezeala zorilor, subt o ruptură de hirdău. 

Manaru împinsese un butoiu, lingă gardul cusirmá ghim- 
pată al Morarilor, Acum era sus; lar cinele rămăsese deodată 
uimit, agteptind ca ochii lui de fosfor, ca mărăcinișul de metal 
să dea inapoi pe indrásnet. 

in Manaru era însă numa! voință si se simţea el însuşi fä- 
cat dintr'un metal mai brut şi mal dur decit a tepilor sburiite 
pe fire. Cu siguranță rece în mişcare, îndepărtă sirmele rar, 
deschizînda-şi loc destul printre ele, celace ațița necazul tingui- 
tor al dobitoculul dedesubt. Se cocoță, stringind din dinţi, coco- 
şindu-se, ferindu-se de ascufiguri, zdrelindu-se, sfigiinda-s! hal- 
mele ; o mişcare ii scăpă însă şi căzu destul de greu, dincolo pe 
pavajai neted de piatră tăiat în pătrăţele galbene. Dar era din- 
colo! Stătea încă jos pe piatră gl ridea. mtea cum triumtă 
toată carnea dintrinsul, odată cu durerea ce | se alina in fesă. 

Alături javra lu! Ristea se jelea amarnic, oriinda mort; a- 
tunci se auzi şi hămâăitul scurt şi gros al závodulul Morarilor. Cind 
Manaru se ridică, îl văzu capul enorm leşind neincrezător dia 
cuşca lipită de gardul opus, El ezită un moment, îl crezu le- 
gat şi înaintă. Dar din citeva salturi, zăvodul 1 se opri înainte, 
mirlind amenlnţător şi ţintindu-l cu och! de flacări. 

Alături cățeaua lai R'stea,—au putea fi decit o căţea, gin- 
dea cu drept cuviat Manara—des'eptase toată mahalaua... O po- 
Jifonie lugubră de lătrături, de schelălălturi, de vaete infernale, 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 
20 PIAȚA TOM iiM 


adevărate țipete canine, prelopgl şi iufiorátoare, aprinsese de 
zgomot cutie vecine pe-o întindere respectabilă, lar zăvodul 
fulgera doar cu ochii, tăcut şi groaznic. La cel mai mic semn 
şi mai apoi la mijeala oricărui gind de înaintare, fálcile se des- 
chideau şi se inchideau intr'on clămpânit sec şi metalic. 

Manaru înţelese greutatea imprejarárii ; era amenințat să 
rămînă până la deşteptarea celor din casă, în această situaţie 
destul de nepotrivită cu măreţia planului său; dimensiunile ci- 
nelni erau întradevăr cu totul şi cu totul ieşite din comun. 

Audaces fortuna !—răsună din înţelepciunea claselor dell- 
ceu ca din depărtarea secolelor, în mintea lui, după cinci 
minute de nemişcată aşteptare lungi, cit cinci ceasari; o uşă 
scirții undeva sus, apoi jos, la uşa ce răspundea in curte, clam- 
pa începu să se aglte. 

Era chiar ghemul de petice, de care dăduse intálu, cind 
pătrunsese in casa aceasta. La bălțata-l apariţie, závodul se'n- 
verguná şi se năpusti la Manaro; dar acesta rácni cu atita pu- 
tere şi atit de poruncitor, că zăvodul se opri la mică distanțe, 
lar fața servitoarei abia ieşind din nămolul de boarfe, prinse 
ochi, 

— Chiamă cinele |—toná iarăşi poruncitor, Manaru. 

Femeia săvirşi după poruncă ; zăvodul ii veni la picioare, 
se gudură, apoi se intoarse larăşi minios, cind Manaru indrăzni 
in cele din urmă să facă un pas. Servitoarea se dădu înapoi şi 
ochii i se deschiseră şi mal mult. Atonci Manaru se scotoci prin 
buzunare şi îndată flutură in aer citeva bilete de bancă albas- 
tre şi pe: 

— Le vezi? Sint ale tale, o asigará el.—ȘI poftim, ulte ij! 
mal dau!—se grăbi sá-iaráte cit mai multă dărnicie, încredințat 
că nu se mal pâseşte vre-un alt suflet prin curte, căruia sà-i 
păstreze taln.—]Ii dau cit vrel. Numai du-te şi vezi-[i de treabă... 
şi lasă-ml uşa deschisă aici. Du-te la piaţă şi pe urmă al sä spul 
c'al uitat-o deschisă. Nu sint hof, n'am nici cuţit, n'am nici pis- 
tol la mine. Vreau să fac dragoste cu cocoana; asta vreau! Doar 
nu s'o dáráma lumea... 

Zăvodul tăcuse, părea că ascultă şi el, de vreme ce miiia 
tot mai fără convingere. Numa! ochii ghemotocului de cirpe se 
căscase de astădată enorm, ca subt puterea unor fermece teri- 
bile și repezi. 

Vocea lul Manaru se tăi: atunci şi păru că la alt ton; el 
scoase încă tot ce mal găsi prin buzunare şi zugrumat de emo- 
fla clipei hotăritoare, dădu ultimele lovituri: 

— O să inchizi poarta, poftim... ŞI cu asta nu poate să-ţi 
spună că te-ai iujeles cu mine... Si ușa de alci, o uiti deschisă... 
Ce, nu (i s'a mai întimplat s'o uiţi deschisă ?,.. Cum ar potea 
să-ţi dea în gind că ar veni cineva, peste un gard cu atiţia 
ghimpl şi cu un aga zăvod in curte, dacă nu mai vedea... la 
banii şi nu fil proastă... 


LA „GRANDIFLORA“ 21 


Femeia fácu o mişcare pe loc $i dispăru. Manara şueră o 
înjurătură de ciudă... Ah, in casa asta, ferecatá, pănă şi slugile 
sint de fier! 

Dar după o clipă servitoarea apăru cu cognija la braţ; ci- 
nele Care-şi incovolase Iarăşi autoritar gira spinării, se lăsă jos, 
gudurindu-$i ciotul scurt. 

Femela ii făcu semn să intre. 

Manaru îi aruncă banii in coșniţă... O mal întrebă: „Ce 
face stápina fa?" 

— Doarme, doarme, nu ti teme... ŞI pănă acolo nu-i cheie... 

Va să zică şi'n casa asta, coada dracului poate găsi o gaură 
pe unde să se strecoare! Va să zică nu-i chiar aşa de ermetic 
inchis cuibul Morarilor! 

Curios | Un presentiment vag şi trecător, că şi sufletul Mo- 
răriţei ar putea să albă vre-o portiță deschisă, îl intristă la In- 
ceput, Dar se miră singur de acest sim(imint neaşteptat şi atit de 
absurd in împrejurarea în care se găsea. lar cind se află dina- 
intea canaturilor albe și înalte ale uşii cu ingeragl, ce varsă co- 
şuri de flori roze, plutind pe nori albaştri deschis, redeveni com- 
plect el. O dori ca şi pe celelalte, la fel de prefăcută şi de per- 
fidá. O dori uimită in faţa indrăznelii lui, căzind fulgerată de 
teamă şi de admirație; o dori strigind de patimă cu gindul gol 
de orice imagine a Morarului, dacă nu, cu imaginea unui Morar 
înşelat, nepricepind nimic, caraghios, 

ŞI Manaru rinjea gindind astfel; iu vreme ce cu nespusă 
atenţie examina clanta uşii şi gaura cheil. 

Cu mare migăială izbuti să clintească fără zgomot astu- 
pușul incleiat de vopsea al broaștei; cind il dădu intr'o parte, 
cheia infiptá pe dinăuntra îşi arată călcăiaşal picnit de rugină, 
oprind orice vedere şi tăind nădejdea oricărei strategii. 

Dar Manaru nu disperă. Era ca într'o inerție de acţiune, 
aşa că ideile nol îi veneau in creer ca verigile unul lanţ iavirtit 
e tereti şi veneau deacolo din fintina gindulul prefácute gata 
n fapt. 

incepu să bată uşor tăbila canatulul, sub(lindu-$i vocea: 
—Cucoană ! Cuconiţă |... Se auzi dinăuntru ceva, o mişcare a 
patului şi apol un cuvint neînțeles, bolborosit. Manara igi cin- 
tări Iarăşi mişcările şi incepu: toc! toc! —Cucoană, caconi(á | 

Acuma se auzi distinct: — Ta eşti, Dumitro ? 

— Ea cuconiţă. A 
2 — Cine e? vrei frate, ce te-a găsit 2... Hai intră o- 
dată... 

A, va să zică uşa nu *ra inculată! Manaru o şi repezi in- 
lături şi pentru a nu da nici o secundă de reculegere celei cul- 
cate, na mal stătu să contemple efectul neginditei lui apariţii. 
Dintr'o dublă săritură fu lingă pat şi în clipa ce urmă, bustul 
se ridicase instantaneu, într'o simplă cămașă al Morăriţei, spái- 
mintate, se frinse subt greutatea vijelloasá a pieptului său. Lupta 
corp la corp, se incinse din nou $i deveni din ce in ce mai vio- 
lent din amindouă părțile. 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O greşală a el, incercind o mişcare disperată—fu pentru 
dinsul an — cigtigat. Atanci ea gemu :—Lasá- mà ., Altádatà... 
Singură te volu chema... acuma nu se poate... 

Cind se ridică triumfător, ea rămase in acelaşi poziţie lu- 
brică, neruşinată. Părea cà nu se mai sinchiseste de nimic şi 
chiar Manaru se miră de atita nesimţire. Ea ţinea ochii incleg- 
taţi şi tremura. El o acoperi. Ea Izbacni atonci într'un plins târă 
lacrimi, un şir de vaete lungi, zugrumate, care apoi incetară sau 
mal degrabă se'năbuşiră in gitul ce sforála subt apăsarea lor. 

Manara o mingie; nu va şti nimeni! EI a sărit prin dos si: 
nimeni nu l-a văzut. A pindit numai ca servitoarea să plece în 
piață, aşa că nici ea nu știe nimic. Cind va fi să se ducă şi e!, 
mal tirziu, —căci acum putea bate la ochi,—ii va deschide sin- 
gură. Insfirşit nimeni nu ştie şi nu va şti nimic, afară de cine, 
cu care a dus o luptă straşnică, grozavă, corp la corp..— Aveţi 
un cine, Doamnă, scumpă doamnă, întradevăr câ-jl seamănă"... 
„Halde lasă, nu mal plinge, la toţi s'a intimplat... şi mie... la pl- 
păe-mă... am nişte cornije mici... înţelegi, mă durea să ştiu că 
mal există cineva in orăşelul ăsta al nostru, lipsit de ast- 
fel de podoabă... Acum pot să dorm liniştit... Uite... Am să-mi 
chem nevasta... o lert.. nu vezi... fapta dumitale de-acuma, are 
o înaltă semnificaţie morală: aduci pacea în familii... fiind, cu 
toții la fel, nu mal avem ce să invidiem ..* 

El trăncănea inainte jumătate glumeţ, jumătate serlos. Glu- 
mea ca s'o înbuneze pe ea și s'o potolească, dar singur se mi- 
nuna de cit adevăr cuprindeau spusele lui. Ea continua să plingă. 
Insă, din ce in ce mal tăcut, şi din ce în ce mal dureros. Nu se 
mai împotrivi la nici una din mingierile lui, nici chiar cind ele 
deveniră desgustător de indrăzneţe. | se lăsa ca o cirpă pe care 
poţi s'o intorci in toate chipurile. Ei înţelese că aceasta este in- 
ceputul îmbiinzirii. Plinge dar se lasă! Mine se va lăsa zimbind, 
iar poimine rizind cu hohot. In sufletu! lui coborise acum o pace 
fără seamán, ca un răsărit intirziat de lună, pe intinderea de- 
mult adormită. ȘI îndată imaginea Frosică! |! apăru în minte. 
II cuprinse un dor puternic de dinsa; o va chema! Chiar o şi 
văzu in închipuire, apărind dinainte-1 întricoşată şi tremnrátoare, 
Păstră mai mult subt pleoapele închise această Imagine: infri- 
coşată şi tremurătoare. Se închipol, vorbindu-i cu voce grea, che- 
mind-o mai aproape ; si ea căscind ochii mari—frumoşii ei ochi 
negri,—cind in local loviturii, mina lui se va lăsa mingietoare 
pe frunte-i.. Dorul abia răsărit se preschimbă în dorinţă aprigă 
arzătoare. Femela de alături nu-l m punea nimic. Ce poate să 
spună o femee, mal mult decit alta? Se ridică şi politicos o 
sărută pe fronte. O întrebă dacă trebue să treacă in odaia 
cealaltă, cit timp ea va chema servitoarea, ca el să poată leşi 
fără cumva s'o întilnească. Dar Morăriţa nu-l răspunse nimic ; 
ca piingea necontenit, din ce in ce mai aspru și mai zugrumat. 


LA „GRANDIPLORA“ 23 


Se intoarse cu capul in perini şi acolo inăbuşea sughifele care-i 
cutremurau tot corpul. 

Manaru ridică din umeri, salută respectuos, Egi prin ușa 
cea mare dela stradă; de ce n'ar fi fost vázut.. de ce să nu se 
ştie de toţi că totul e unul sl același ? 

Inainte dea deschide ușa, se gindea: cu cine m'ol fnitlni ? 
De-ar fi Márunjache, el e gura cea mai spartă.. Dar nu era 
nimeni... Numai în zare, deasupra caselor, pe profilul abia de- 
semnat al dealului albastru, inecat in nelămuritul depărtării în- 
sorite, îi apăru deodată mare cit luna la răsărit, chipul mastăcios 
$! crispat, cu căciula cit un torn de biserică, al călăreţulul de- 
capitat. Manaru se opri cu ochil măriţi. Apoi rise vesel şi ve- 
denia dispáru.- Hm ce-o vrea ăsta, de-a inceput să se țină după 
mine ?—glumi, fără a putea alunga din urechi, gálgáitul mono- 
ton al plinsului Morăriţei. Dar îndată ridică din umeri ca dina- 
Intea unel gindiri absurde. 

Fu o firavă şi trecătoare inchipuire. 

Manaru omblă prin toate părţile, pretutindeni purtind cu 
sine Icoana Frosicăi. Degeaba, nici una din oraşul ăsta nu făcea 
cit dinsa ! Chiar astăzi trimete docarul s'o aducá,.. 

Numai la bărbier văzu in ce dezordine se află. Faţa gal- 
benă, unsuroasă, ochii obosiţi, părul incárlionjat in inele mä- 
runte, lipite de sudoare, hainele boţite, cu urme de noroi uscat, 
Se dose acasă şi porunci să se la așternutul din blurou și să se 
pregătească dormitorul, ca inainte. Spuse să i se scoată pljamaua 
şi papucii, de care nu se mai servise de aproape un an, Dorea 
să primească pe Frosica, echipat complect de casă. lar vizitei 
primi ordin să pună Indată call şi să plece. 

Până să se mai aerisească dormitorul, egi iar în oras. 


Locomotiva mai aruncă in aer trel țipete scurte; ajunsese 
in gară. Manaru se 'nvesell şi mal mult; începu să bată dara- 
bana în fierul inflorat al porții şi din git, surd aproape în gind, 
imitind trompeta, intonă marşul de bună venire, 

Dar mina ii rămase deodată scspendată; | s'a părut sau 
parcă s'a zgudoit ceva In aer, încă odată şi incă odată... Dar 
de auzit, n'a auzit nimic; desigur vre-o părere; halucinaţii ale 
spiritului obosit! (Casi capul de pe cer, cu căciulă țurcănearcă), 
Lasă numai să treacă Moraru, numai o zdravănă stringere de mină... 
Si pe urmă se va întinde cit e de lung şi cit e de lat în somn 
adinc, potolit, în somn grozav de adinci... 

Acolo în piaţă, parcă e ceva: lumeaseagită. lată-i cu toţii 
se opresc în loc, se strigă, se adună şi pornescin grupe, dind din 
mini. Fluerături rupte şi repezi de alarmă... Ce s'o fi intim- 
plat? A ha, trece Moraru! E pe jos şi duce la subţioară pache- 
tal de carton, tîrgueli pentru ea. Bată-te să te bată, Morarule ! 

— Hal noroc, Morarule! 


‘2i VIAŢA ROMINEASCĂ 
— Noroc, Manarule ! 
— Venişi ? 
- Venil, 


— Dela Bucureşti ? 

— Dela Bacuresti. 

— Ese? Al pregătit terenul ? 

— A ha! Chestia noastră ? Cu viri... 

Moraru se îndepărtează zimbind fericit ca întotdeauna. E 
obosit săracul de-o noapte nedormità şi totuşi ce fericit se în- 
dreaptă spre căsuţa lui. Săracul bieta' Moraru... E timpul să fa- 
cem nani, boer Manarule... 

Manaru se intinde y eios şi totuşi nu se grăbeşte să in- 
tre. Petrece cu ochii pe Moraru pănă coteşte in piață şi bate 
darabana pe ginduri în poartă. In gura pieţei apare acum moş 
Mitrică Dranovete ; Manaru bate înainte darabana; se intrerape 
să se întindă şi să cagte, ȘI pe urmă iarăși bate: marşul de 
bună venire. 

— Să trăești, boer Manarule. 

Bună ziua, nea Mitrică, 

— Ori auzişi ce se'ntimplă ? 

— N'auzii nimic, nea Mitrică. 

— Păi nevasta lul domnu’ Moraru, 

Ei, ce-l cu ea? l 
5e impuşcă adineaorl, 
Ce spui dumneata ? 
Se împuşcă adineaori... Cum ? Serios, n'auzisi ? 
S'a Impugcat ? 
Păi cum săraca .. trei gloanţe. 
Ce vorbeşti, domnule, . cind, nea Mitrică ? 

— Uite acum nu sint nici cinci minute... Tocmai aştepta 
pe bărbatu-său, dela Bacuresti şi cind fluerá trenul în gară, hald 
şi ea: pac, pac, pac; trei gionțe... păi cum... Păl să trăeşti, cu 
bine... Dacă vrei du-te şi dumneata d'o vezi. 

ȘI moş Mitrică trecu inainte, făcind semnul crucii şi minu- 
nindu-se : ...Pál cum, trel gloanţe,.. Doamna păzeşte... 


In piaţă ferberea creştea. Aşa ceva nu se mal intimplase 
a M multă vreme, dacă s'o fi intimplat cumva vre-odată alci 

Manaru trecea palid dela un grup la altul. insă tot ce comen- 
tau oamenii ăştia string! în pilcuri zgomotoase, nu | se putea de 
loc lega in cap. Se pare că unul vorbea de ceva analog, petre- 
cut mal demult, iar altul pomenea de-o oarecare teorie, presă- 
rată cu nume străine, răsunătoare. Mal incolo, Zambiloiu se a- 
găţă de el in treacăt, ca un bob de scaiu, rinjea cinic cu o nu- 
anță de necaz in glas. Asta (i-a scăpat, Manarule! (Zambilolu 
regreta sincer, intr'adevár, dapà cum sincer urmărise şi se bu- 
curase de toate succesele lul Manaru, pe care le colporta prin 


ungherele tirgului cu satisfacție cepiláre 
ee gu t pilărească). Il gonl cu o iacrun 


LA &G3ANDIPLORA " 25 


Dela un timp Manaru nu mal aude, nu mai vede și nu mal 


înțelege decit un singur lucru: zbuciumul acela grozav şi plin- 


setul lugubru, fără sfirgit, al moartei, acum citeva ceasuri. Ce 
monoton şi groaznic! ȘI uscat! Ua plins uscat! Parcă dăduse 
drum unui ocean ascuns, să curgă printro gaură de sfredel! 

O moartă care plinge! Căci nu se poate să nu fi fost moartă 
chiar din momentul cind o rázbise cu puterea lul. Intr'adevăr, 
ce era părăsirea acela de sine, cind se bucurase pentru a doua 
oară şi pentru a treia oară de trupul ei! Avusese un cadavru! 
Nu avusese nimic!.. Nimic, nimic... şi cuvintul acesta ii bate în 
ureche ca un dăngăt interminabil de clopot dogit, Fără urcug, fără 
scoborire,.. şi la intervale largi... trist şi vechiu, şi pustiu... vechiu 
de cînd cu lumea: nimic... nimic., 

Dar ce are Manarv. 

Mut şi palid el trece ca o fantomă printre grupuri. Abia 
se opreşte lingă unul şi Indatá a şi pierit ca să răsară intr'altul, 
de parcă-i reflexul unei oglinzi pe care un macalit o smuceşte 
decolo, pánácolo. Nu, nici nu vede pe unde merge; el s'a rázletit 
de tot de lumea înconjarătoare, el merge in gindul lui turbat, ca 
leul în colivie. Cei care şi-l mal aduc aminte, il revăd în noap- 
tea acela, la ,Grandiflora^, cu Ramură în față, subt lumina ren- 
ciodelor. In cearcănul rog al ochilor scîntelază oţelul teribil. Da’ 
ce l-a găsit? 

— Regretá că l-a scăpat o frumusețe, glumeşte unul, dar 
toţi întorc capetele, de parcă a căzut pe neașteptate, ceva 
murdar între dinşii. Sí glumeţal retractează: „Morăriţa a fost 
o femee! Pe onoare că nu mai iajeleg nimic!“ 

Ramură apare de după colțai străzii... E ca in totdeauna 
pudrat şi elegant şi parcă aduce de departe mirosul acela al lui, 
de săpun, sau de om care a isprăvit să se spele. E schimbat la 
faţă: şi-a ras mustájile lui galbene-roşioare ca două pitulici mu- 
late in vin ruginiu. li stă de sigur mai bine aga, cu faţa grasă, 
rasă din proaspăt. Dar nimeni nu observă nimic. Ele puţin infe- 
pat de această nebăgare de seamă, Toţi par preocupaţi, cons- 
ternat! dau din mini violent, toți deodată, Ce dracu' i-a apucat? 

— Dar ce s'a intimplat, frate ? 

— Ulte, ăsta nu știe.. 

— Cum, tu nu ştii, n'al auzit ? 

— Nevasta lui Moraru... 

— Morăriţa... de... 

— Ei ce-i cu ea? A fugit ?... 

— Şi-a tras trei gloanţe. 

— A murit? : 


— O, ho. 

— Ce vorbiţi ? Păi de ce, domnule ? 

Ramură respiră ușurat; acum putea şi el să-şi explice, cum 
nu se observase tăerea mustăţii. Pe urmă dădu din umeri şi 
ridică ochli în sus, Era un albastra atit de dulce subt soarele 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O i À—— 


acesta potolit, că simţi pacea lui imbibinda-i-se în suflet, ca o 


tinctură în piele. El aspiră profund licoarea începutului de vară 


şi la senzaţia lal plăcută, domoli cu greu o mulţumire ascunsă, 


care-i gidila buzele. Intr'adevăr, ce să nu dăm cărţile pe faţă; 


nenorociri de acestea rare, mai vin din cind în cind să-ţimal a- 
răte că viaţa de toate zilele, cu micile el neajunsuri, nu-l chiar 

de groaznică, precum se arată uneori. Poate fără intimpla- 
rea asta, n'ar fi băgat de seamă cit de frumos e albastrul ce- 
rului astăzi, iar foamea care-l devorează, ar trece nepreţultă, ca 
o necesitate banală si dobitocească. Biata Morăriţa! A incercat 
intr'un rind să-i facă puţină curte, dar a văzut că-şi pierde vre- 
mea de geaba. Ispititoare femee, cu adevărat! Incolo, ce-l pri- 
veste pe el, ce poate să-l privească! Atit nomal; păcat de ea, 
era frumoasă., 

Si se uită intrebátor la Manaru, care se apropie dus de 
neincetatul cuvint din minte. „Ce ne priveşte...“ 

Manara s'a oprit la ci(iva paşi şi-l ținteşte ca ochii fics! s! 
metalici; şi tace; şi e o amenințare teribilă in tăcerea lui. Și 
Ramură tace; el ar vrea să-i spună glumeţ: „Ce-i, măi, ce te 
uiţi aga la mine, de parcă al sta să mă mininc! ?" Dar nu stie 
de ce, l-e cu neputinţă să-şi compună o figură glumeaţă şi cu- 
vinteie | se topesc în git. 

In cele din urmă, în tăcerea ce se lăsase, vocea lui Manaru 
pronunţă clar şi cadenfat ca orologiile turnurilor in nopţi: 

— Morăriţa s'a împuşcat; ai auzit? 

— Da, am auzit, răspunde Ramură şi fereşte ochii de subt 
puterea ochilor lui Manaru. El ar mal adăuga: „Ei şi ce nepri- 
veste |*—1insà fără să-şi dea seama cum, incepe să simtă deo- 
dată că este o legătură strinsă între el şi moartă; deși n'ar pu- 
tea spone care. 

— Cu trei gloanţe de revolver. 

— Cu trei gloanţe... 

Manaru priveşte tulbure la cei din jur şi i se apropie de ureche: 

— Inţelegi atunci, unde am fost de dimineaţă?... 

— Inţeleg, făcu Ramură maşinaliceşte, cáscind ochii mari. 

Manaru se apropie şi mai mult de dinsul, ii trecu mina pe 
după git și-l scoase afară din grup. Părea foarte incurcat. 

— Uite ce... te rog... dar sincer... 

ll ţinea de git prietineste, cag| cum i-ar fi vorbit de-un 
lacru fără însemnătate sau cel mult de-o afacere oarecare. 

— „Spune-mi: ea s'a... împotrivit... 

— Cine? 

Manara ridică din umeri plictisit: „Frosica |* spuse el, ca 
un fon care adăuga dela sine: ce mai mă întrebi ?... 

Ramură Il cerceta lung şi timid. Si nu ştia cum să înceapă. 
In orice caz situaţia era caraghloasă, îi venea să zimbească, dar 
pe creer i se agezase zăbranicul unei presimţiri, 

— Din donă vorbel—reteză scart aerul, Manaru. 

Decă l-ar spune că nu s'a apărat de loc, cum a fost în- 


LA_sGRÂNDIFLORA” 20 


tr'adevăr, l-ar jigni desigur. Si nici nu l-ar crede... Afurisită im- 
prejurare ! 


— De ce nu răspunzi? 

Se hotări: 

— Ce întrebare ? Desigur că s'a apărat... ca orice femee... 

— Vasăzică nu s'a apărat? 

— Ba s'a apărat, de, ce să zic... 

— Mult, mult ? 

Pauză de scurtă, dar adincă gindire, de och! care se intre- 
străpung pănă 'n obscura vizuină a cugetulul, E, cum ar putea 
să spună, că s'a împotrivit aga de formă ?... Odată ce-a apuca- 
t-0 pe calea asta? In orice caz, asigurindu-l, mindria lul nu 
poate fi deci! gidilată,.. si fâră îndoială, împăcată... 

— Auzi ce te întreb. 

— Mult, desigur... 

— S'a zbătur, a strigat, a ameninţat cu revolverul? Spune, 
ce stai ? —rácpi deodată Manaru, bătind nervos din picior. 

Ramură crezu că o egire bruscă l-ar scoate mai deadreptul 
din penibila incurcáturá şi ar aduce la realitate pe nebun. In- 
cercă deci, fără a mai sta mult pe ginduri, dar glasul il tremură. 

— la lasă-mă în pace, măi. Ce te-a găsit? Astea sint lu- 
cruri care nu se spun... i 

Făcose chlar mişcarea de desprindere şi ochli lui fogiră după 
curaj, inapol la grupul care-i privea nedumerit. Dar Manaru il 

fácá numaidecit de braţ şi dintr'o zmuncitură 1l aduse cu na- 
sul drept în nas. 

— Al să-mi răspunzi, aici, pe loc!—mirii el ca vocea scă- 
zută. Ea, de ce n'a tras?... 

— Foarte simplu; pentrucă nu avea la indeminá... 

— De ce n'a tras pe urmă... pe urmă.„—rinji Manaru, ară- 
tindu-şi colții. 

— Ce vrei să-ţi răspund ?...—tidică din umeri Ramară şi 
ridicatol acesta din umeri, de om gras şi satisfăcut de don Juan 
nepăsător si fără răspundere, ii pecetial osinda in ochii injectaţi 
al celnilalt. 

— Ah, (i-al ras şi mustăţilel—răgi el răguşit, ca şi cind 
acest ultim amănunt ar f! fost hotăritor, 

Si înainte ca Ramurá să se desmeticească din stupoarea in 
care il cufundase acest bizar dialog, mina lui Manaru se infipse 
in gitul alb şi gras. Se clătinară şi se rostogoliră. Ramură bol- 
borosea ajutor, astupat, cu ochil holba(l, care păreau să spună: 
am minţii, nu s'a apărat de loc! Dar Manaru stringea. 

Ceilalţi se repeziră, il apucară de subţiori, de mini; era cu 
neputinţă să-l deslipeascá de corpul de care se inclegtase; iar 
braţele învinsului se bălăbăneao in aer. ȘI ochil bulbucaţi dădeau 
atară lacrimi mari, rotunde, opale, de parcă Manarustringea de-o 
beşică, pe care vola s'o stoarcă de ultimele picături. 

— Puneţi mina, domnilor, ce staţi? 

Strigau astfel cel mai din urmă. Căci era inir'adevár curios 
cum o grămadă de oameni să nu poată să-l despartă. Si cu toate 


28 VIAŢA  ROMINEASCĂ 


astea cel mal apropiaţi își dau zădarnic silinta. Toate braţele a- 
pacaserá și trăgeau ke de braţele lu! Manaru. Dar, Doamne, 
parcă nu puneau prea mult suflet. După cum nici cel din urmă 
nu puneau parcă destul suflet în îndemnurile lor. Ei strigau, fä- 
ceau gura mare şi gesturi largi, dar fiecare simțea că larma asta 
nu era decit de formă. Orăşenii ăştia tihniţi, excita(! de cele trei 
gloanţe ale Morárijel, vroiau în adincul cugetului lor lucruri mari, 
evenimente catastrofale. Insă laolaltă, in văzul și auzul general, 
ei se agitau şi se indignau: 

— Dar ce fu astăzi, domnule ? 

— Puneţi mina domlor, acum stăm de filozofie ? 

— L-a omorit ? 

— Mal gata... şi uite, domnule, cum stau... 

Erau intr'una cel din urmă, care stau ca pe spini; ei vreau 
să se termine odată, 

ȘI într'adevăr, se termină. Brafele lui Ramură se destăcură 
cruce; figura umflatà şi invinefità holbase och! mari de spaimă 
şi de întrebare: cum, atita lume in jur și totuşi să fle omorit, 
aşa pe incetul... poate că era o infelegere .. 

Manaru se ridică galben, zburlit... 

— Ce, s'a terminat ?—intrebă el uimit, 

ŞI se plecă iarăşi, punind urechea pe pieptul întinsului la 
pámint. 

— Ei, asta-i bună... Paneţi mina, domnilor... Ce staţi ca i- 
dioţii ?... Respirație artificială... şi în glasul lui era cao ciudă pe 
Imbecilii ăştia, care-l lăsaseră să meargă așa departe. 

Singur îi luă minile şi incepu să le ridice şi săi le lase 
în ritm, ca pe minerele unei pompe. 

Nu, figura asta era rezervată Frosicál ! —se scuza el ce- 
v de faţă, pompind zadarnic viaţă in trupul stins pentru tot- 
eauna. 


Manaru mergea repede spre biroul poliţiei. Drumul duce 
pe şoseaua judeţeană, apoi cotește spre biserică, pe strada Sfin- 
tul Ilie, El venea ca o vijelie, în pas gimnastic, cu capul gol,— 
căci pălăria Îl căzuse in luptá,—cu părul vilvolu. Lumea privea 
cu teamă această arălare grăbită, care creştea pas cu pas, dirză 
și amenințătoare. Cravata intr'o parte, hainele în dezordine, pă- 
ral ridicat în coarne gi'n cornițe, răsucite de vint lovindu-se u- 
nele de altele, albul ochiului stricat de firişoare singeroase, căl- 
cátura solidă, din plin, făcînd să dirdie tarabele cu căciuli întinse 
pe şanuri şi stacheţii orizontali bătuţi cu cue, încovoiaţi de gre- 
utatea cojoacelor atirnate. 

3 Cind coti spre biserică, țignalul energic al comisarului ila- 
junse din urmă. Manaru văzu țipetele ascuțite ale fluerulul, in- 
trecindu-l, ca două ascufisur! de suliți de-oparte şi de-alta. Si 
îndată, din toate părțile, țişniră sunete ascuţite de t!'gnale. Pä- 
reau că se intretae ca falgerele, căutindu-l prin cotloare şi prin 
văzduh. Erau atit de prelungi şi de sfişietoare tipetele acestea, 


LA „ORANDIPLORA“ 29 


că Manaru simţi deodată vintul hotăririi, care-l ducea incoace, 
răscolindu-se pe loc, de parcă şi-ar fi schimbat brusc cursul. 
Cum, să fie adevărat că de-acum, din clipa asta, nu se va mal 
mişca aşa cum va vroi el, că alţii vor hotári de drumurile lul ? 
In inimă şi "n tot corpul i se făcu deodată gol; picioarele con- 
tinuau totos! să-l ducă înainte, Si aga, fără să ştie singur cum, 
se trezi în grădina de cruci şi morminte a vechiului cimitir, N'a 
vrut să fugă, dar nici că se inchine, cum a depus mai pe urmă 
la cercetări, neștiind ce altă explicaţie să dea acestei curioase 
abateri din drum. A vrut o clipă numai, o ultimă clipă de li- 
bertate, în amintirea trecutului fericit şi zburdalnic, care acum 
se închidea cu lacăt grev,—să revadă icoana acela a iadului, ce-l 
uimise atit în copilărie, zugrăvită cu puţină ştiinţă şi cu multă 
fantezie pe păretele bisericii, dedesubtul edenului, cu coline pănă 
la glesne şi cu copaci pleptána(! regulat, pănă la genunchi, de 
ande Adam și Eva erau fugăriţi de palogul Arhanghelulo! subt 
ochiul Jui Dumnezeu, răsbătind crunt şi fioros prin trionghiul in- 
finitolvi. Cu svicneli repezi de Inimă, socotind după ureche tim- 
pol cit il mai răminea, din dreptul unde tropoteau acum cismele 
greoale ale agenţilor, pănă la poarta cimitirului şi de acolo pănă 
în pridvorul, unde se găsea, al bisericii,—el împărţi în intervale 
egale, tot patratul, ocupat de Infern pe zid, incepind dela mina 
ce cumpăneşte balanţa cu soflete şi páná'n colțul opus unde un 
Scaraoschi de culoarea castanel tronează rizind de satisfacție, pe 
falca de jos a unui monstru uriaş cu gura ferăstruită şi cu o- 
chiu singeros, aducind la seamăn cu capul de știucă. 

Agenţii îl inconjoarà, tocmai la imaginea din mijloc, pe 
care o căuta şi care-l tulbura odinioară mai mult, incropindu-i 
singele şi fácindu-] să vijle, a unei femel, pe care doi draci o 
fin chincită pe pirostii, astfel ca flăcările pedepsei să-l mingile 
cu limbile lor arzătoare, izvorul de plăceri şi de vreţ!, al vieţii. 

Agenţii dau semne de nerăbdare; văzind că zâboveşte, il 
invită politicos. El trebue să se urnească şi porneşte, docind 
cu sine, în creerul aprins, imaginea Frosicăi pe plrostiile infer- 
nului. Val, dacă mai aştepta puţin, dacă mal avea cit de pr- 
țină răbdare, barem pănă după masă! ŞI se închipue asteptin- 
d-o in antrev, ducind-o in colcuşul pregătit din nov, desbrăcin- 
d-o in mingieri şi cuvinte dolci şi obscene, ca pe-o mult aştep- 
tată amantă şi zugrumind-o in clipele plăcerii, încetul cu ince- 
tul, făcind-o să expire în spasmul suprem. Dar nu e mulțumit 
nici de imaginea asta şi inchipulrea lui scormoneșie acum alte 
născociri mai groaznice, cu pirostrii, cu foc, cu cleşte inrogite, in 
vreme ce inconjurat de agenţi urcă treptele subrede, de scinduri 
roase cu noduri, ca bătăturile picloarelor bâtrineşti, ale secţie. 

ȘI îndată totul se şterge dinainte 1, totul se umple de väz- 
duhal gol, şi pe geana orizontolul apare capul tălat şi fioros, 
plutind incet şi galben ca un astra al iadulul, 

b. I. Mihăescu 


Note pe marginea cărţilor 


Dyrendal, sau Arivismul—temă literară 


Exi în origice amor, un fel de paratrăsnet impotriva 
ristefei. od dragostea e impărtăşită,—triamfurile se adună k; 
cind este nenorocită, —dezolarea unuia se soldează prin triumf 
celuilalt. Şi râmlae, totdeauna, ceva „triumfal“ intr'o aventură de 
amor, Tristetea dragosti parcă, din toate, e cea mai puțin tristă. 

Iohan Bojer a scris, acum în urmă, o poveste numai de 
triste(A şi fară o singură vorbă de amor. Se numeşte Dyrendal. 
Si e sfigietor ca o moarte.. Ts 

Dealungul follor, pindím venirea unei idile, oricit de banală, 
de naivă sau de trivialá, Ne-am mulțumi cu o simplă scrisoare, 
cu o simplă acuplare, „Cetitoral de romane" o reclama: Este, la 
el, aceasta, o caută profesională. Dar fa Dyrendal, temei şi bär- 
baţi nu se iubese destul pentru ca lucrul să merite osteneala de 
a li notat. Căsătorii? Desigur, cele vrem! Uninnea conjagală nu-i 
en celula societăţii şi fandamentul națiunilor? Nu poate deci 
lipsi de nicăieri. Dar dragostea e altceva, şi—to*mai—poate 
lipsi. Cele trei-patru cuvinte cu pretenţii de eternitate pe care 
le sehimbá tinerii logodiţi sint uneori momente minoritare, Viaţa 
le laneacă. O „viaţă de om“ e deajuns de vastă ca să acopere, 
ri pe nişte detalii neglijabile, orele puține ale declaraţiilor 

a amor.. " 


că infinita tristetà din Dyrendal nu vine din aceia cà poveştile 
de dragoste lipsese, ci poate invers, poveştile de dragoste lipsese 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 3l 


pentru că wan ce căuta într'o carte atit de tristă... Aventurile de 
amor, acolo ca pretütindenj, au trebuit, desigar, să existe, Dar 
sint aga da puțin ,adaptate* atmosferei de generalà deprimare 
$ide dezolant marasm, incit, ca drept cuvint s'a crezaţ nimerit 
ca ele să nici nu fie menționate... 

Sint romane—ca depildà acele ale lei Proust—unde ceaice 
numim „subiectul“ nu are nici-o importanță. La altele, dimpo- 
trivă, biografiile integrale ale personagiilor siat limba printi- 
pală a sentimentelor autorului, E cum se spune, genul: ,obiec- 
tiv“, Romanele ve, În genere, cele ale lui Iohan Bojer 
in special, şi Dyrendal mai cu deosebire,—sint dintre acestea. 


+ 
* * 


Merta Ersland, fiică de țăran chiabur din Lafoten, trebuia 
să se mărite cu nu mai puţin decir însuşi inginerul silvie dela 
Myr. Dar tatăl ei marind, si frafii sai intarvenind, se alese doar 
cu vre-o sută de galbeni. Si atunci, „bun înţeles, domnul Ioginar 
se gindi la o situație ceva mai solidă“, 

„Cind se rupse logodna, oamenii de acolo avură de casă 
facă haz! Se isprăvea, acum, cu salutarile şi temenelile efnd 
trecea Marta pe şosea. In fața fetei de sătean care voise să se 
sue în lumea-mare, se putea căsca gura, atita vreme ct totul 
pârea că merge bine. Dar cind lucrurile se stricară, o! ce sa 
mai ris pe socoteala ei!“ 

Si Marta. scum, păstra in ea veninul acestei întringeri, 
Purta cu dinsa această explozie a sufletului malţimii triumfa- 
i rinjetul mulțumit al L*vi&thanului care pedepsise pa trans- 

O! Marta nu vísa amoruri! Dar aspira, coufuz gi concen- 
trat, să evadeze din condiția ei socială. Nu totuși aşa departe 
pentru ca cei astfel depășiți să nu o vadă depasinda-i, Intr'an 
cuvint, fr trebuia an tovarăș de viaţă care să fie echivalentul 
inginerului forestier perdat... 

Intr'o zi, Maria văzu pe Hans Lia, ultimul din secáturile 
satului, geambág, pescar, pungaş, be(iv, certat veşnic eu poliţia 
şi eu morala publică. Il văzu furind, ingelfnd, apoi fugind, scăpat 
ca printre degete, gratie Indrâznelii lui gi poltroneriei celorlalţi, 

Acesta era omul care ii trebuia. 

Destul de deeàzut pentru n avea, ea, fiică da oameni aşe- 
zal, un mare ascendent asupră-i. Destul de cutezător pentru a 
se pütea ridica pănă acolo unda să egaleze la rang pe „bur- 
ghezi^, pe institutor, pe jude, pe preot, pe ofifer. 

Aga, Hans gi Marta se căsătorira, Şi începa viaţa lor, munca 
ei, şi desigur munea lui, dar mai cu samă „loviturile“ lui. Cea 
mai senzațională şi mai decisiva (a cumpărarea, aproape pe ni- 
mica, a fermsi dela Dyrendal. Incurcatà în ipoteci, concesiuni gi 


32 VIAŢA ROM NEASCA — p — 

i i nenamârate, această fermă descuraja pe I citatori. Hans, 
rit căra Si ín ecitiva ani toate sarcinile erau plătite, Jä- 
cind din Marta patroana celui mai mare domenin din localitate. 


Atita vreme cit datoriile erau nep'âtite încă, niei nu lec- 
drüsnesu sà se uite cu priviri prea „proprietare“ la grădină, la 
parc, la pădure, la... faeton (mai ales faetonul nu fu intrebnințat 
decit dupa ca avură şi ceva bani depusi la Bancă). Şi totul mer- 
iyd neges ilor din ti, nu aveau copii. O! 

Dar, asemenea Impăraţilor din poveşti, nu a . 

Na era vorba numai "M se giâsi, ,aposteriori", un debugeu pen- 
tru averea strivsă. Faptul câ riscau să muncească „pentru ni- 
meni" era, devcamăată, doar o amărăciune mai mul. Lipsa de 
copii era veche, şi demult simțită. Nevoia ununi fiu făcea, la 
Maria, parte integrantă din răzbunarea ei impotriva societăţii 
care nu-i îngăduise întâia ei ascensiune, Dar intreprinderea t- 
ceasia, o va realiza băiatul ei, El va fi un ,domn", Hans $i cu 
María, se vor ridica destul de sus pentru a-i permite lui să se 
ridice compleet... 

Copilul, însă, întirzia să vină, Ba mu: mai râu fncá: la un 
moment dat fu angajat, ca vâcar, un băetan care gi mai tare le 
amintea de durerea lor. Keout—aga se chema báiatul—decum in- 
tra, umplu casa întreagă cu paifomul vràjit al adolescenţei, Era 
nu un copil oarecare, ci Copilul-in-sine, Copilul en C mare. Exis- 
tența lui îi tulbura pe Hans gi pe Marta, li seducea şi totodată 
li exaspera, Visele şi rugăciunile Martei, acum, căpâtau corp ma- 
teria]. Si eei doi soţi tr&iau subt farmecul acelui lucru totdeauna 
miraculos cure este „lucrul pe cara nu-l avem“, 

Desigur, nu-l adoptară pe micul văcar, deşi acesta promitea 
så sjangá (şi chiar trebuia să ajungă) departe. No. Mijloacele 
cele mai simple de realizare a dorințelor nossire nu sint şi cele 
dintăiu percepute, Nimánui nu-i venea [n gind să-l iubească du- 
rabil pe Knut. Şi totuşi, Knut era tocmai ce le trebuia Martei 
şi lni Hans. Deştept, avid de instrucţiune, cu capul plin de a- 
venturile napoleoniene pa care le cetea la păscut, şi pe care a- 
deseori le şi „juca“, atunci cind, călare pe taurn] cel mare, şaria 
eu bietele vaci transformate astfel in aprigii dragoni ai lui Murat, 
si lui Murat care gi el, ca $i Knut, începuse prin a îi rindaş de 
ferm&., Se ştie ce vrea să zică a ceti Istoria Imperinluila o a- 
numită virstă. Insamná credinţa ca orice Oarecare poate ajunge 
orice. Knut avea, irevocabil, această convingere. Era incarbarea 
Arivismului. Era omul visat de soţii Dyrendal. 

. Dedit Hans şi Marta nu erau cetitori de romane... Erau nu- 
msi oameni.. Viaţa pe care ei o trăiau era viaţa /or, şi nu alta, 
Trebuinu deci să o trăiască cu acea caracteristică sticgâcie şi 
népricepere de care dăm dovada orideriteori e vorba nu de altii 
ci de noi fngine... 


In schimb, prezența lui Knut ava cel puțin un rezultat. Ea 


_NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 33 


invederă necesitatea urgentă a unui copil, fie chiar adoptiv. Si 
aşa, Marta plecă cu Hans la o soră a ei, sâ-i ceară unul. 

Tirgul se fâcu repede. După citeva ezitări, în cooptat Nils, 
cel mai mare dintre traţi. Nici nu s'ar fi putut alttel, Nils era 
doară cel mai aproape de virsta majorităţii, adică de momeniul 
enlegerii efective a eritsjului, 

Din prima clipă, copilul avu impresia că se vinde. De afec- 
tiune pentra noii săi párinti,—nu putea fi vorba. Total la Dy 
rendal li era nesuferit. In acest naufragiu moral al tuturor va- 
lorilor, cãuta eu desperare una, una singură, de care să se cram- 
poneze, Dar care? Imensitatea pagubelor sale sufleteşti I1 acu 
să supraestimeze echivalentul pentru care ele fuseseră consim(ite : 
Dyrendal. Acesta era „preţul“. Si tiindcă ce se cumpărase cm el 
fusese enorm—eăci era saflețal lui Intreg— Dyrendai câpâtă in 
ochii săi o valoare exagerată, Și iata-] pe Nils devenind, din ur 
şi dezorientare, modelul bunului gospodar! Nici-un cap de aţă nu 
mai putea fi risipit, nici-o scapare din vedere nu o mai putea 
tolera. Banul mers al economiei era acum pentru el singura co- 
moară... sutletaască. 

Bun înţeles, în toate acestea, inima Martei era stişiaţă, O- 
tertele de atecțiane, cînd nu-s primite, se prefac automat în ură 
reciprocă, Ani dearindul au trâit Hans, Nils gi Marta într'o ase- 
menga încordată atmosferā. La care se mai adaogă Încă un mo- 
tiv de discordie: situaţia facă neprecizată a lui Nils. Desigur, el 
era, în ochii tuturora, Mostenitorul. Dar luerul nu fusese seris 
nie&eres. i, demult, nu mai deschisese vorba despre asta, 
AM (ne c-ar fi putut ca el să fi muncit, să se fi vindut de- 


Intre timp, prosperitatea materială crescfndá a Dyrendal-ului 
ridică pe Hans la cele maí înalte demnități regionale. Preşedinte 
al societăţii de abstinență, secretar al societăţii de Asigurare 
contra incendiului, elector cantonal, —la ce poziții politice şi so- 
ciale nu avea el acum dreptul să aspire P Insugi judecătorul, si 
însuşi Medicul nu veniseră ei oare [n vizită la Dyrendal, eu 
ocazia intoarcerii lui Hans şi Marta dintr'o călătorie epocala 
la Christiania ? 

Intr'o zi, ura dintre ei şi Nils iibueneşte. Nils pleacă, pe 
jumátate dat afar&. Dar e prea tirziu, De 15 ani Dyrenda! avea 
un Moștenitor. Inbit san nu, el făcea acum parte integrantă din 

—aproape din inventarul— fermei, Nu se mai putea trâi 
fárà el. Pentra a dona oară, Hans se duce la cumnata sa să-i 
cergască copilul. 

1 se promita atunci formal lai Nils proprietatea Dyrendal-ului. 
Cum băiatul trebuía să se Insoare, va. fi cadoul său de nuntă. 
Dar pănă ce lucrul fa iscálit fn fața judecătorului, efie emoţii gi 
cite certuri | Cite tirgueli şi efte toemeli ! Desigur, tfrguei', cinà 
e vorba de cadouri,—iat& ce sintem tentaţi a numi: „tigănie*, 
Dar nu. Este de o concepţie cu totul factice şi teatrala să ère- 
dem că un dar se face aga, fără nici-o vorbă, eu „vobleță“ şi 

3 


34 „VIAȚA ROMINEASCA — 


fárà comentarii. Si, la urma urmei, aici era vorba de un act mult 
mai complicat Lid cadou. Nu era nici chiar simpla achitare a 
angajamentului tacit al Martei, preţul eumpárárii lui Nils, O! 
cit îi păsa de puţin Martei de o asemenea datorie! Ș'apoi na fu- 
sese şi ea oarecum „furată“? Avusese ea parte de cítugi de pu- 
tin din sufletul lui Nils? 

Era altceva la mijloc. 

Patruzeci de ani au muncit Hans şi Marta la Dyrendal. 
Mai întâiu ca să-l plătească. Odată ajunşi proprietari veritabili, 
au ridicat capul sus, Acum erau şi ei „cineva“. Apoi bogâţia 
strinsà dapă aceia li sui pe scara socială la nişte înălțimi incal- 
culabile. In ziua ctod, în portul dela Lofoten, toată populația 
marcantă se adunase pentru a saluta pe cei ce veneau din 
tiania,—n'aveau ei dreptul să se creadă un fel de Impărați ai re- 
giunei ? Si-atunci, dacă ei ar inchide ochii de veci, toată acea- 
stă cucerire să se reducă în praf? Cu neputinţă! Viaţa e puțin 
lucru pe lfogá o asemenea comoară, A o perde, ar insemna a 
mari facă odată, şi mult mai dureros, a muri încă din viaţă, am- 
ticipat şi eontinuu, in fiecare zi... Nu. Moştenitoral Dyrendal-ului 
există. Oricine ar fi, mai bine Ini deeft nimănui. 

S'ar fi putut, desigur, recurge la o altă soluţie. Sar fi pu- 
iut alege din sat un om de treaba, căruia i sar ti donat total. 
Na era imposibil ca un asemenea om să le păstreze chiar recu- 
noştinţă. In tot cazul, acest necunoscut avea asupra lui Nils cel 
putin ün avantaj: nu-şi ura donatorii. Dar nu. Logica Martei 
era alta, şi nespus de mult mai adincă. Dyrendal nu era o sim- 
plà avere. Era o instituție publică; era indisolubil legată de 
rangul social pe care [| procurase şi cu care sfirgise prin a se 
identifica. Dyrendal era o bucată din Societate, —zeul cel mare 
al oamenilor, Moştenitorul nu putea fi primul venit, ci un mog- 
tenitor legal, Pentru ca adopția să aiba de la inceput ceva ju- 
ridic, Marta se dusese la sora ei, şi nu la un ospiciu de copii- 
gâsiţi, cum s'ar fi gindit poate cetitorul, obiectivul cetitor... Nu, 
Nils, eu nimeni nu putea fi falocuit. 

lată toată adevărata dramă. Dezbrăcindu-se de proprietates 
Dyrendal-ului, şi Imbrăcindu-l pe Nils cu această "Lak rre 
nitate, Hans şi Marta recádeau în rindul simplilor muritori! Ceia- 
ca voiau ei să nu se piardă, tot perdut trebuia să fie! Aci era 
adevărata „problemă“. Aci trebuia o soluție, Cam putea-vor oare 
Hans şi Marta să asigure totodată continuitatea, după moarte, a 
operei! lor sociale, gi in acelaşi timp păsirarea propriei lor situa- 
Wi? Dacă nu-i maj dădeau nimic lui Nils, Nils pleca, şi cu el 
singurul moştenitor /epitim. Dacă, pedealtà parte, li dadeau tot 
i bátrinii cădeau [ntr'un anonimat mai insuportabil decit orice. 
ee n aria două arivisme antagonjste, nu există oare o cale mij- 

Ii vedem atunci pe Hans gi Marta, în ii 

preajma semnării az- 
tului, transportind toata zina, În căsuţa rogá pens le era ieri 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 35 


d M — —— e Q à —Ó 


vat, tot ce era mobilier mai „chic“ din casa mare. Subt privi- 
rile furibunde ale lui Nils, avea loe această cíudatà deposedare. 
Hans părea că-şi fură propriile sale lucrari, Apoi, numárul o- 
b'eetelor caprinse In aciul de donaţie fu strict limitat. Restul se 
vindu la licitaţie, iar banii fi încasară cei doi bâtrini. 

Semnificație adincă avea această aparenţă meschinárie. Es 
era tosmai soluția cântată. Cu noul capital, cei doi soţi nu voiau 
să se retragă, ci să muncească, să muncească din greu, mai grea 
decit făcaseră vreodată. Viaţa trebuia reluată da capo, cáei, 
fie ce-o fi, trebuiau en orice preţ să inventeze un al doilea Dy- 
rendal... 

Soluţia era impecabilă. Dar bâtrineţea e bütrinete. Hans o- 
bosise, Nu mai îndrăznea ca altádaià: La o licitație, ştiu el bine 
să urce mult mai mult decit îl ținea punga. Dar ciocanul comi- 
sarului mai căzu odată; şi atunci Hans tācu, Amindoi bátrfnii 
se ințoarseră fără nici-o vorbă acasă... 

Nu mai aveau ochi să privească inainte. Capul li se Intor- 
cea fără voe Inapoi... spre Dyrendal După ce schimbară mai 
multe locuri, se fixară pe un pit, drept In fața casei lor de altă 
dată... „Tot n'am scápat de ei ?*—striga atunci Nils. Intr'o noapte 
da Crăciun, singură prin zăpadă, Marta se avintă până [n ograda 
dela Dyrendal. Pe fereastră, Nils o vede, „Nu o să se mai sir 
şească oare niciodată P“... i 

Un moment, gindurile celor doi bătrini prinseră dim mou a 
tăta Inainte, în spre viitor, Intr'o zi, pogtarul le aduse un plic 
enorm, eu, înăantru, o fotografie. Era dela..un fiu al lui Hans, 
tăcat cu prima lui logodnica. Abandonată, ea fugise în America, 
unde murise. Si acum, copilul ajunsese primar gi milionar de do- 
lari, Seria că are de glad să vină prin Norvegia, să-și cunoască 
tatăl, 

Nu trebui să treacă multi vreme, pentru ca Marta să na 
mai zică „fini tăn“, ci „fiul nostru“. Incepurá a se îmbrăca mai 
curat... Dacă ar intra acam pe uşă? Ingrijrà de mobilier, báturà 
fotogratia în pârete, spoir& casa, sâdiră flori... Și munceau... man- 
cean ca nişte posedaţi. Câci vroiau gi ei să lase ceva bâiatului 
lor, acela care îi va reabilita în fața oamenilor din Lofoten, cara 
din nou vor lacape a-şi scoate câciulile la trecerea lor... 

Pentru îutăia oară, de ani de aci Marta se arâtă din nou 
in publie in ziua de Crăciun, Merges, alături de Hans, in trä- 
sură, la biserica, O! desigur, nu se găsi nimeni care să se des- 
copere în fața lor, Dar Hans Igi pusese incă odată redingota sa 
fanatà. Puteau oamenii să se mire cit ar fi poftit, și să se in- 
trebe dece cei doi sărâcuți se puneau din nou să facă pe impor- 
tanţii. Treaba lor. Dacă ar fi ştiut ei ce perspective li se des- 
chideau celor douni bâtrini! Staţi puţin şi aşteptaţi numai pănă la 
anul. Poate că atunci, În trăsură, se va mai gâsi Încă cineva...“ 

Veni şi zina aceia. Decapţia reciprocă e lesne de inchipuit. 
Era un dobitoc de american, care avea pretenția să şi-l fi ,re- 


36 VIAŢA ROMINEASCA 


prezentat pe tatăl său ca pe un gef aga cum fi descrie bâtrinul 
Snorre, aproape eu platoşă pe piept şi scut in mina stingă... Dar 
țăranul ăsta jerpelit, cu gura murdară de tutun prost... şi femeia 
asta stafidită, adevarată piesă de muzeu etnogratic,, Un vis, care 
se sparge ca o beşică de săpun, şi din el nu mai rămin decit doi 
gnomi...“ „Ce idee, la el, să-şi fi dat intilnire cu oamenii ace» 
ştia ?* Pe dealtă parte, stind de vorbă, cei doi bătrini atlară că 
tinl „lor“ intrebain(a, [n fabricele sale, fn total 5000 de lucrà- 
tori, ceiace, fn monedă norvegiană, insamnă un debara zilnic de 
200.009 de coroane l... „Toate astea [i depága cu ati(ia coţi, in 
cit se simţiră redugi la situaţia socială de cergetori.. Si cele ci- 


teva mii de coroane economísite., pentru a-i lăsa ceva, gi lui. — 


„Fiul lor? Dar in condiţiile acestea ar fi putut tot ait de bine 


cere şi Regelui David să le fie fin“, ,—Ei, noroc, Sper e& 0 så — 
ne mai seriem din efad în clad ?* Si se despür(ir&. Cei doi, nu - 


ştiau cum să se Inioared mai repede acasă. „ȘI cind, în fine, fură 
inapoi—la poartă, [n ambră, parcă se codeau să intre. Hans îşi 
Intoarse capul, şi privi Dyrendal-ul, colo, strălucind in tatune- 
ree, ca toată lumina lui albă. Si Maris, rezemată de umárul lui 
pentru a se (ine dreaptă, iși fixa gi ea, tot Intr'acolo ochii...“ 


i totaşi, omal din America nu era aşa de străin pe cit pà- 
rea. Nu era—desigur—un fiu, în înțelesurile convenţionale ale 
enviatalui. Dar era IS mai mult chiar deett atita, Era—cine 
nu vede ?—ultima nădejde a unor vieţi de cumplită tristeţa. Toată 
psihologia Martei şi-a lui Hans sta suspendatà de un fir, de nnal 
singur, care mai ținea intact echilibrul. Fără acest American, 
toată economia lor mentală devenea absurdă, și se risipea fn tän- 
däri, Ce este un simplu părinte comparat cu toate acestea? El 
era choia de boltă care menținea unite piesele cherestelei lor it- 
terne, oxigenul lor sufletesc, Era totul, Cum putem spune, fară 
a gregi, e& bogatul cetățean din Statele-Unite era un „străin“? 

„Fără a gregi..." 

Decii, niei Hans, nici Marta nu se nu impedeca de & 
„greşi“, Si eroarea lor era foarte simplă. .Jadecaserá după spa- 
rențe şi după prejadee&(i, Sa ine&pátinau a privi pe tiul lor 
ca pe..fín! lor, In realitate, el era eu totul altceva. Numit pe 
numele lui, era...ce spuneam adineaori: Mintuitorul, Acela care 
din nou va face ca pălăriile oamenilor din fyord să se ridica iară 
Intr'an anumit fel.. lată ce trebuiau să-i explice ei Salvatorulni. 
Şi Salvatorul ar fi priceput, şi-ar fi aprobat. Caci şi el—deopo- 
trivă eu ei—a trebuit să fie, şi trebuia să mai fie şi acuma, ca 
orice om, turmentat de şarpele orgoliului social. In fafa setei de 
consideraţie, toţi oamenii sint deopotrivă şi aproape fraţi. Era 
siugaru! teren de antantă între aceste doud categorii sga de 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 37 
m di iua i L-a Vm i 


diferite de oameni. Pe această „terra cognita* trebuiau să se a- 

gere, Vorbindu-i de ambițiile lor politico-morale, fi vorbeau in- 

Wo limbă care fi era familiară, —singura. Familia cealaltă—pe- 

fa şi tără intoarcere, Era o mare greşală a se mai 
& ea... 

Dacă i-ar fi dest&inuit Americanului nefármurita şi adevă- 
rata lor durere, Americanul ar fi deschis, larg, braţele sale, şi ar 
fi plecat pa dată să-şi plimbe... proteja(ii fn cel mailoxuos lan- 
don prin străzile din Lofoten. Induiogarea lui ar fi fost instan- 
p: sar imensă si etern-umană era şi drama care i s'ar fi 
spovedit, 

Dar Hans şi Marta nu-i puteau vorbi astfel. Ki-ingigi nn-gi 

percepeau decit confuz propria lor tragedie. E soarta nefericită 
a celor ce man tráit decit o singură viață. Hans şi Marta erau 
săraci sufletegte, câci niciodată nu ie venise in gind să pri- 
vească cum şi alţii trăesc, poata altfel deeft ei. Ca să poti să 
ste povesteşti“, trebue ca in prealabil să te fi incercat a povesti 
pe alții. Ultima operaţie, care e mai uşoară, e condiţia celei din- 
tăia, căci nu se începe decit dela mai lesne la mai grea. De gap- 
tezeci de ani, trăiau ei eu privirile fntoarse asupra propriilor lor 
preosupári, ,Pasul* altora nu-i interesase niciodată. Si fara iro- 
nie, putem să spunem că ceiace, fo ultimul moment, le dadea 
lovitura de graţie era... lipsa lor de simţ literar... Erau prea fu- 
euis(i în propria lor viaţă, ca să mai poată ieşi afară, să o des 
crie. Contururile ei nu le puteau percepe, din lipsă de termeni 
exteriori de comparaţie, Există oameni simpli, aproape de ani- 
malisate în unele privinţe, care totuşi pot tráj viaja altora, ba 
chiar şi viața lucrurilor, Citi ţărani nu stiu a da suflet pirăelor, 
vintalui, pădurilor! Care e satul care să n'aibà cite un specimen 
de poet, inţelegător al durerii aproapelui mai bine chiar decit a 
Ini proprie. 

luenrabila mejancolis a povestei ,Dyrendal"-ului stă nu 
atit [a absența aventurilor de amor, ci in faptul cà nimeni, dar 
sbsolat nimeni nu se gindegte să pună citugi de puţină literatură 
in viaţă... Şi e mortal de trist... 


Dacă ar fi să luăm tonul—la arma urmei respectabil—al 
profesoralui de sociologie, am adioga aga: 
literaturii în viaţa reala este de buna samă a- 
desea pernicios şi indacător in eroare. Nu-i insă mai utin ade- 
vărat că—la fel cu muzica despre care ştim cà ,indulcegie mo- 
ravarile“ — deprinderile literare şi ele, sint de natură a inlesni 
iubirea dintre oameni, gustul de a observa conduita altuia pen- 
tru simpl: plăcere de a o observa, la prima vedere inutilă mo- 
ralmente, poate avea importante foloase practice, Cind—din im- 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


rejurări intodeauna posibile—legăturile noastre oficiale: familia, 
Pai religia—se ofilesc, o ultimă resursă se oferă: este [n- 
globarea în acea comunitate vastă (desigur slabă, dar in schimb 
nestinsă) care se numeşte Umanitatea. 
Să ne amintim puţin de ceiace se petrece în curţile cu 
juri. Două Societăţi stau față în față. Deoparte, Statul, eu re- 


prezenţantul sáu cel mai autorizat: Codul Penal. Pe dealtă parte, - 


Umanitatea, care e cirmuitá de legi mai largi. Procurorul publie 


cată să rețină atenţia juraţilor in cadrele Statulmi, pentru a pu- - 


tea dintrinsul expulza pe acuzat, Avocatul apărării, dimpotrivă, 
se sileşte a atrage toată asistența înlăuntrul celeilalte comuni- 
taţi, în domeniul moralei umanitare, pentru a dovedi că clientul 


său nn s'a abátut dela legile acesteia din urmă. Intrè aceste | 


două „cercuri sociale“ se dă duelul, care seamănă cu o neince- 
tatā incercare de a—cum să zic?—de a „schimba de macaz*, de 
a schimba direcţia punctului de vedere. Iar cînd funcţionarul 
judecătoresc vede că partida riscă să fie perdată, ea o supremă 
resursă, sare gi el tărimul adversarului. Cine nu cunoaşte ce- 
lebra frază a acelui procuror care, Intr'un ultim «fort de a re- 
cîştiga favoarea juraţilor gata să-i scape, le spunea: „Et main- 
tenant, messieurs, celai qui vous parle ce n'est plus le magistrat, 
mais l'honnéte homme"., ? 

Iu orele de grea cumpănă, cum e cazul pe banca acuzaților 
—sau eum era in micul salonaş de Hotel unde fiul din America 
lua contact eu foştii proprietari dela Dyrendai—ceiace mai poate 
aduca o ultimă salvare e numai simțul literar*al interesafilor. 
O ştiu prea bine avocații care pledează „în penal“, gi nu se fe- 
reso a face uzul cel mai larg de acele detalii nmovelistice—sin- 
gure in stare să amintească oamenilor cá, in afară de familie $i 
țară, mai este un teren de antantă gi o sursă defaradire: Uma- 
nitatea pură gi simplă. Si niciodată nu sint iremediabil perduli 
acei care ştiu a trezi interesul aproapelui, grație acelei limbi e- 
lucvente care este literatura. 

Fericiţi cei co fac literatură... 


* LJ 
LJ 


Dar să mai vorbim puţin de Dyrendal. 

Subiectul acestei cár(i este, la urma armei, povestea unui 
salut perdut şi epopeea recuceririi lui. 

Pe vremea cind Marta Ersland era logodită cu inginerul 
dela Myr, toate capetele se descopereau la trecerea ei pe uliți. 
Odată eu ruptura căsătoriei, din nou mîinile satului s'an imobili- 
zat in buzunare, Cind cumparase Hans Dyrendal-ul plin de da- 
torii, ii venea parea să-şi scoată câciula in fata pomilor msjes- 
taoşi ai parcalai. După achitarea sarcinilor, situația se schimba. 
Aleele acum salută, ele întâia pe noii lor patroni, şi aceştia 


m. NOTE PE MAROINEA CARTILOR 39 


numai le răspaud. Incetul cu încetul, şi culminind In momentul 
latoarcerii triumfale din voisjul lor „politie“ la Christiania, p&- 
lăriile iar încep să se ridice. Veni apoi deelinnl. Si, la sflr- 
situ! vieţii, Hans şi Marta puteau fi siguri că nimeni din lume 
nu se mai găsea sâ-i observe cind treceau pe drumurile sucie- 
tăţii definitiv perdute... 

Romanul lor n'are dragoste, ci numai o sete nestinsà de 
ascensiune in stima oamenilor dimprejur... 


Mi-am zis de muliá vreme că cele două valori ínndamen- 
tale ale vieţii fa genere şi ale literaturii În specie sint amorul 
şi ambiția socială. Incep însă din ce în ce a crede că cel din- 
tăia sentiment nu-i fn ultimă analiză derit o variantă a celui d'al 
doilea. A „face curie" nu-i oare, de cele mai multe ori, arta de 
a obține prestigiu dela partea adversă şi [n general dela tofi cei 
ve ţin mai puțin sau mai mult de această dulce parte adversă? 
Nu numai pe iubită, dar pe toți cei ce tráese [n jurul ei vrem 
noi să-i convingem cà dispunem de toate valorile pe care le sti- 
mează societatea respectivá, Nu degeaba i se spune acestei o- 
pera(iuni o „cucerire“. Si cucerirea are totdeauna ceva mili- 
tar, Niciodată nu lucrăm singuri. Este o întreagă armată aceia 
A persoanelor pe care le lasărcinâm cu diverse misiuni pe lingă 
deținătoarea inimii noastre, Iar argomentele—imbrâcâminte, cul- 
tară, sensibilitate artisiicà, bune maniere, curaj, avere—sint, 
toate, pur-sociale. 

S'a spus că Napoleon n'avea succes pe lîngă femei pentrucă 
avusese prea mult pe lingă Istorie. S'a mai spus că anumiţi in- 
divizi degradaţi, peşti, proxeneţi, apaşi, exeroci, sint iubiţi toc- 
mai pentrucă sint eerta(i cu opinia publicà. Se poate. Dar cine 
na vede că a lua societatea în răspâr este încă un fe] de a (ine 
cont de ea ? Barierele pe care le ridică viața In comun nu ne 
impaeiemteazá decit lotrucit le preferăm altele. Singurul lucru, 
la amor, care nu-i propriu zis social, e partea sa fiziologicà, a- 
dică, prea puţin lucru. (Privit mai bine, amorul nu-i decit un 
caz privilegiat de arivism social. b! 

Dar nu e singurul, 1 

Există un alt roman al lui Iohan Bojer unde avem pic- 
tura, dacă se poate spune, a Arivismalui-In-sine.—Este Came- 
leonul. E vorba de un tinâr tot timpul ocupat să-şi schimbe sta- 
rea civilă. Dacă stä prea muit intr'o sivgură piele, se Inaduge, 
şi-l obaedează gindul să evadeze din personajul pe care Îl trà- 
este pănă atunci. Această nevoe fl împinge, la lucepnt, så se 
încă actor dramatic, Astfel va putea el, ce] puţin citeva cea- 
sari pe seară, să fie azi Impárat, adouazi bandit, a treia predi- 
cator, Dar în curind nu-i mai ajange. PFicfinnea ,plangelor* il 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ —— 


lasă nesatisfAcut. Vrea să „joace“ Ìn viaţa reală. Şi iată-l a- 
cum schimbină „cercurile sociale” odată cu costumele. Se cos- 
tumeszü citeva iuni fn cerşetor, apoi în lucasator de bancă, pe 
armă în profesor, în gentleman-dandy, In mare industriag, în pas- 
tor predicant, La un moment dat, poliția pune mina pe el. 
Si e interesant de spus dece, Se indràgostise de o fată, careşi 
ea îl iubea. Nimic pu se opunea căsătoriei lor. Dar  personaju- 
lui pe care Îl încarna li lipsea un singur lucru : hirtii de iden- 
titate ! Și atunci trebui sâ-şi omoare personajul, într'an simu- 
lacra de fnec. Dar cu eit regret! Costumat [n cerșetor, primea 
pomană dela fosta lni logodnică, care nici ea nu-l recunogtea, și 
care totuşi, se ofilea şi trebuia să şi moară de dorul Ini, Dupá 
acela, a îmbrăcat mulie haline din garderoba aga de bogată a 
societăţii. Dar gindul lui gi inima toată rămăsese prizonieră ln 
hainele pe care le arunease odată in mare. Acum, pentru di- 
versele sale travestiri, nu mai avea convingere proaspătă. Rolu- 
vile cele nouă erau jucate din ce în ce mai prost, Si nu futirzie 
mult ca mistíficatorul să fie demascat. Zece ani, in închisoare, 
ispăşi el acest păcat de a fi trădat, pentru altele, o lume care 
il primise. Zece ani, în închisoare, nu-l auzi nimeni scoțind o 
vorbă. Clud insă sorocul pedepsei fu sfirşit, prinse din nou a 
suride, Cu picior sprinten şi ochiu vioiu, păzea el acum pe stră- 
zile oraşului. Contempla din nou diversele „cercuri sociale" din 
launtrul societăţii celei mari, şi semăna cu clientul care, în fața 
galantarulni, încearcă să se hotărască ce pălărie să-şi alesgă.. 

Cameleonul e un fel de schemă rezumativă a Romanului- 
Tip. Este exagerarea, pănă la absurd, a celei mai dramatice din- 
tre pdt oamenilor: aceia de a schimba de stare civilă gi de 
cere moral... 


» 
+ + 


Spuneam adineaori că a lua societatea fn răspâr e încă un 
fel de a ţinea cont de ea. 

Intran alt mare roman de Iohan Bojer in „La Grande faim", 
eroul sirábste absolut toate categoriile sociale, Fiu de fáran, a- 
junge inginer intercontinental, mare inventator; [n viața domes- 
tică, găseşte o nevastă fromoasă şi iubitoare, copii mulți şi in- 
cîntâtori. Vine apoi ruina, uitarea, disprețul oamenilor, Retras 
pe un colţ de stiacă, într'an sat obseur, face megtegugul de fie- 
rar. In aceiaşi localitate, un fierar mai bătiln, pe care [i ,oon- 
carează” este expropriat de noul venit în vechea lui clientelă... 
Si ea să se răzbune, asmuţă cfnele impotriva lui, Kl, scapă; dar 
cîinele, intr'o zi fi sffgie în bucățele copilul, o fetiță de patru 
ani, ultimul copil care mai rămăsese pe lingă el. Atunci, dim- 
preună cu soţia Jui, intr'o seară, pe lună, se duc tiptil în cur- 
tea dugmanului. Și toată noaptea munciră să samene ogorul a- 


NOTE PE MARGINEA CÁRTILOR 41 


— — 


cestuia, „Et j'ai semé—spune el atunci—le champ de mon voisin, 
et j'ai semé le champs de mon ennemi, afin que Dien soit..." 

Este aici cel mai inâlțător exemplu de turbare, Omul, de 
care societatea Igi bătuse joc in&ál(indu-l pentru perversa plăcere 
de a-l prăbuşi din nou,—aeum, la rindul lui, îşi bate joc de so- 
cietate, calcă în picioare tot ceisce moravurile oamenilor pres- 
eriu de veacuri, adică: răzbunarea impotriva celui ce ne-a få- 
ent râu. El, fi va face bine, ucigașului copilei sale. E mijlocul 
cel mai diabolie (sau, dacă vreţi—căci e acelaşi lucru) cel mai 
dumnezeesc de a rfnji spre ceiace „toată lumea“ erede. 

La Dyrendal, Martha Ersland, şi ea e apucaià ades de o 
asemenea sfintà turbare, ,Intr'un sertar, bine încuiat, pe care nu-l 
deschide decit dupăce s'a asigurat că uşa e bine zàvorltà gi per- 
delele làsate,—ce nu se putea vedea, în acest sertar |... Argintă- 
rie, vesselá, 12 coroane puse într'un plie (cele 12 coroane care 
i-au dispărut Ini Nils, şi de fortul cărora tusese acuzat Knut, 
gonit pentru aceasta, Knut pe care ea, totuşi il privea cu sim- 
patie 1...), linguriţe, fureulije, pahare, bani. Furturi, păcate. Pä- 
cate străluciţoare, Păcate de bani. Dar ce degarte sint toate 
aceste încercări de a trage puţin funia de ceslaltà parte! O sti- 
dare... O grimasă câtră Cer.. Ei, da! Dar numai o grimasă! Si 
toate astea sinl aşa de zadarnice, că-i vine să te tirli cu piep- 
tal de påmint, şi så urli de durere l“. 

O biată femee, fneniatá în odae se luptă, singură, Impo- 
triva zenlui celui mare: societatea, codul penal, opinis, mo- 
rala. Lupta e—cum spune ea însăşi—zadarnică, Dar tot luptă 
este, Si, în cămârața din bordeiul cel de pămint galben, țăranca 

ratatinată care „urlă de durere“, —e asemenea lui Prometen, care 
ca şi dinsa, furase odată, ceva din averea zeilor... 


D. I. Suchianu 


Drum de sară 


— Din carnetul unei doctorese — 


Trăsura merge fără zgomot pe şoseaua stropită de ploaie. 
Las hăţurile în vole şi-mi scot mănuşile, să prind în pumnii 
gol vint cáldu( şi intepator de primăvară, Căluţul îşi schimbă pa- 
sul după plac. Cite odată se opreşte, se uită in jos cu luare-a- 
minte pe lingă ochelarii lui patraţi de lac şi ridică un picior, — 
parcă se teme să nu strivească subt copită o ginganie proas- 
pătă şi fragilă. Pe urmă-şi scutură coama tunsă, cu un fel de 
cochetărie, şi porneşte repede, in galop slobod, să reciştige vre- 
mea pierdută. 

larba cu firul cit un virf de ac se plerde in cafenin! cim- 
olilor, intr'o nuanţă nedesluşită şi caldă, de catifea, Subt deal, 
la umbră, un pilc de omăt cu albal străveziv, se piteşte tot mai 
aproape de pămînt. lotre zárile de abur, apropiate şi nesigure, 
subt cerul adinc de piatră albastră, sintem singuri, ca de atitea 
ori, căluţal meu şi cu mine. 

Da departe se aude vulet tare de fierărie şi de scindari 
Izbite. Si la o cotitură ne iîntimpină, zdroncinindu-se cumplit, o 
căruță verde ferecată, smuncită de un cal bálfat şi șchiop. 

Omul opreşte calul şi sare jos, E lat în spete, are capul 
o picioarele scurte cu genunchii depărtaji și opincile ci: 
palma. 

— Säru’ mina, doamnă doftor.. Eu is Panaite Ciontu din 
Mancel. Am mal fost eu pe la dumneavoastră. V'agtept la spi- 
tal de la amiază. Gindeam c'ăţi putea să veniți păn' la nol. 

— ŢII bolnav vre-un copil ? 


— Nu, daduiță, molţămesc lui Dumnezeu copiii îs sănătoşi... 
Tata-i bolnav. 


—DRUM DE SARA 43 


— ŞI ce are ? 

Omul ridică din umeri. Fruntea lui, increţită'n lung şi'n lat, 
se stringe şi se destinde. 

— D'apol cine, Doamne iartă-mă, il mai ştie ce are? Go- 
ges e de la'ncepatul postului. Cică-l doare subt coaste... Tocmai 
acu, în tolul trebii! C'asa le dă Dumnezeu uneori, parcă 'nadins. 
Toată iarna n'o putut să zaci... 

Drumul spre Muncel suie uşor la stinga. Satul e după 
culme, Deacolo, dacă o iau deadreptul peste lunca tălată, ajung 
acasă pe lumină. 

— Bine, Panalte, merg. Numai să mă lagi să trec eu inainte, 
că prea multă larmă face căruţa dumitale, 

Pe drumul neted şi moale, harabaua lui Panaite Ciuntu vu- 
leste din ferárle de parcă saltă pe bolovani, şi zgomotul ră- 
sună și crește în cutia de scindurá ca intr'um piept de vioară 
veche. Căluţul meu intoarce capul cu mirare, să vadă ce fur- 
tună se ţine după nol. Omul vorbeşte ca glas ridicat, ca să-l aud, 

— L'o mai apucat aşa şi altădată, da' pe atunci trála baba 
Ursaleasa din Cotul-Vameșalui. Cum îl venea, trimeteam după 
babă, Era tare meşteră. l| făcea „de strinsurá^, ii da să beie 
nişte buruene 'n spirt—şi pănă'n trei zile se 'ndrepta mogneagu'... 

Incep să se arăte casele satului in găteală nouă de primă- 
vară, —toate la fel, albástril şi increstate, Stau cu fața ori cu 
spatele la drum, risipite la intimplare, cum le-a prins vremea, 

In poarta jitáriel, un cine rog ne privește cu indiferenţă, 
fără să latre. Pe cărarea sbicită ce se deşiră pe dimbol inalt, 
alătu:i cu drumul, doi copii desculți $'n cojocele fără mineci se 
lau la întrecere cu trăsura. Fata rămine degrabă in urmă, cu 
fuga incurcatá în fusta prea lungă. Báe(elul aleargă gifiind, cu 
coatele lipite de trup, cu bărbla în piept, ca un cálot. Si se (Ine 
bine cităva vreme, pănă-i iese 'n caleo grindă de podet. Atunci 
se'mpledicá şi cade pe palme,—şi rămine aga, la pămint, cu 
chipul roşu $i lacretit de plins înălțat in sus, spre cer. 

Prin ográzi, femelle aleargă grăbite între case şi cuptoa- 
rele mari de lut, váruite și ele. Prin porţi nu les decit copiii. 
Dintr'o tindă s'a ivit o fată cu minecile suflecate pănă'n umeri, 
plină de aluat pănă'n coate. A ridicat o mină in sus, şi-a trecut, 
cu o mişcare de pisică, obrajii aprinşi dealungul ra ama rotund... 
Miroase páná'a drum a cozonac cald şi a lapte dulce. 

latr'o ogradă se joacă un stol de copii. Sint și mai mici 
şi mai mărişori, şi mai bălai şi mai smoliji, de tot neamul. 
Ne oprim ia poartă. Intr'o clipă copiii se mistue pe după co- 
gere şi pe subt garduri, ca grămăgioarele de pui in buruene cind 
s'aratá ullul. 

Un tágelandru care samănă mai mult a vulpe decit a cine, 
se zbate în lanţ. De furie gi de supărare. nici nu ma! are glas: 
sa îneacă şi tuşeşte. Din şură a ieşit o femee, trăgind de funie 


44 VIAŢA ROMINEASCA 


un vițel rogcat cu moguri de cornite pe fruntea indárátnicá şi cu 
botul abarind de lapte. 

— Asta-i fimela mea, zice Panalte Ciuntu. 

Nevasta are ochii vineţi și obrazul lipsit de tinereţă. Vor- 
beşte moale şi-şi şterge mereu colţurile gurii cu degetul cel mare 
şi cu arătătorul minii stingi, de parcă vorbele-i indulcite l-au 
inclelat buzele, Nu mi se uită deadreptul în faţă, ci intr'un punct 
aşezat undeva în dreptul umerilor mel, ça şi cum o streşină In- 
vizibilă pentru cellalţi ar impledeca-o să-şi ridice ochii mai sus. 

— la năcazuri, duduiţă. De Crăciun ni-o murit o giuncă, acu 
s'o îmbolnăvit bătrinu'... Parcă-i un făcut să nu ne tihneascá şi 
nouă sărbătorile ca la alți oameni! 

ȘI, fără legătură se prin ge barbatul el, cu alt glas, 
indbusit şi aspru, cu altă căntătură: , 
j a O n cumnata’ Vanghell... zice cá dacă moare bătrinu', 
s'aține şi văru-tău Stroe la pámint... 

Omul mestecă între dinţi o vorbă rea, dar nu răspunde. 

Trecem prin tinda in care se aude, din umbră, foşnet po- 
tolit de pasări aciuate şi (irlit mărent de pul. In odaie e aproape 
intuneric. Ferestruica, cu patru ochiuri vinete cit palma de mari, 
lasă să treacă o lumină rară, ca cernută. Subt grinzile joase stă- 
pineşte miros greu de gaz ars, de lulea rece şi de plele dubită. Fe- 
meia aprinde o lampă cu sticla ştirbă şi o aninăîn párete. Fla- 
căra plicle, înalţă un colţ şi toarce pe sticlă fir subţire şi răsa- 
cit de funingine, Subt pat, o cloşcă speriată incepe să cirtie, tre- 
zită din somn. : 

— Na te-apropia, dudul[à, că clupeste... 

Pe mindirul acoperit c'un covoraş de cinepă, bolnavul stă 
pe spate, subt pătura ruptă. Pe perna roșie de cit, se răstiră 
guvite rare de păr uscat, cu albul cenușiu şi invechit. 

Moşneagul abla-si intoarce spre mine fruntea locle, barba 
incilcitá şi ochil fără culoare. Imi răspunde scart la întrebări, de 
mintulalá, în batjocură parcă, li iau pulsul — şi-i simt mina incor- 
dată şi doșmănoasă subt degetele mele. Fecloru-sáu ii deschele 
mai mult ca sila tunica veche, militărească. Acolo, după zăbrelele 
coastelor, inima bate vizibil, inegal, ca o vietate străină şi oste- 
nită de zbucium. Si'n vreme ce-l ciocănese pieptul care sună a 
Rol, bătrinul mă priveşte stároitor, fără să clipească, cu un fel 
de curiozitate şi de ironie. Subt privirea tulbure şi neclintità, 
mă simt stingherită, mică, fără rost. 

— Mai bine ar fi să mi-l aduceţi la spital, Aici e greu... 

Cu o elasticitate nebănuită în trupul numai oase şi tendoane 
care parcă scirtie din incheleturi la orice mişcare, moșneagul s'a 
ridicat într'un cot. Gitul subțire şi cu noduri îi iese, cao tulpină 
nscată dintr'un ghiveciu de flori, din gulerul prea larg al tunici. 
Se uită cînd la mine, cind la noră-sa, cuprinzindu-ne laolaltă în ace- 
laşi privire neagră şi bănultoare, Buzele intinse pe dinţi galbeni parcă 


DRUM DE SARĂ 45 
— 45 


as uscat. Rostegte rar, apăsat, ca răsuflarea tăiată de àce de 
urere, 

— Că doar n'am trăit o viaţă de om in casa mea, ca să 
mor prin spitaluri cum ar vra unii... De-a hl să tráesc, aici am 
să trăesc, $i de-a hi să mor, aici am să mor,—nu la spital ca 
nevolnicii şi calicii...* 

Am egit pe prispă, în inserarea uşoară. Femela şi-a dus 
mina dreaptă la obraz, şi-a sprijinit - cotul în palma stingă sl 
s'a ultat mult intr'un singar loc, drept inainte. 

— li rău, duduiţă.. Cu nimica nu-i mai poţi intra în vole. 
Dacă-l iel cu binigorol, cl-că te pul bine cu el pentru pustia cela 
de pămint. Dacă-l iel mal răpede, ci-că eşti págin. Cum al da-o, 
tot n'o scoţi la nici un capăt cu el. Sudule gi blastámá .. 

Femela s'a dus să scoată o găleată de apă pentru căluţul 
meu. Am rămas singură. Un copii zburiit şi-a arătat la colţul 
pue ochii neastimpăraţ!, dar s'a tras răpede inapoi, parcă s'a 

4 p * 

Din casă vine glas domol: Panalte Ciuntu caută să impace 
pe bătrir. 

— Lasă, tată, ce te superi şi dumneata așa... doar n'avem 
să te ducem cu sila la spital. 

Mosneagul tace. Pe urmă, omul întreabă. 

— Ei... com ţi-l acuma 
: Bolnavul nu răspunde, Mormăle numai, intáritat, pe urmă 
ugeste, 

— Las' că olu ruga-o pe doamna doftor să vie şi mine şi 
să-ţi deie nişte praturi,.. 

Glasul moşneagului tresare, cu vrăjmăşie : 

— Ba să vă câtaţi de treabă şi să mă lăsaţi în plata Dom- 
nulul cu doftorija voastră cu tot, că doar n'am mincat măsăla= 
rifá să mă dau pe mina copehiilor.. Ce poate să ştie una cg 
asta? Iți bagă stecla cela subsuoară—şi gata: te-o lecuit, N'ai 
văzut-o cum m'o 'ntors și m'o sucit—pe mine, om bătrin de-aşi 
putea să-l fiu bunic! O fi 'aváfat ea carte de-acela de-a lor, de 
la tirg, nu zic... Da’ ori cu acela, ori făr' acela... Eh, saraca 
baba Ursuleasa... x 


Am plecat, prin pinza subțire a inserării. Satul a rămas 
in urmă, cu mireazma lui de cozonac cald şi cu agonia lungă 
şi cicălitoare a moşneagului, 

In largul gesului, soarele pe jumătate infige tálsuri neclin- 
tite 1a tipsille bălților. Departe, Ceahlăul se desprinde abia, vio- 
riu $i transparent, din Apusul de aramă nouă. In lunca tăiată 
stáruie parfum cald de toporaşi bătaţi de soare. latr'un tufiş cu 
ramari fragile de brumă, o pasăre invizibilă cheamă prelung şi grav. 


C.I e, ROMINEASCĂ - a 


S'aude toaca de denie. S'aude,—din satul de unde am ple- 
cat, ori din satul spre care mă indrept,—nu ştiu. Poate din a- 
mindouă. Si sanetele se intilnesc in văzduh şi de acolo cad, mă- 
ronte, peste mine. Fără vole ridic privirile in sus—să văd cine 
toacă, Deasupra mea svi:negte viu o stea. Clipesc. Si cind des- 
chid ochii, n'o mal pot găsi nicáerl, S'a topit, scintele de omăt 
intr'o apă albastră... Pe urmă vine glas rar de clopot, risipind 
in tăcerea compactă sunete egale, străvezii şi fără ecou, ca nişte 


balonaşe de cristal subţire. 
Otilia Cazimir 


Proclamatie 


Viaja-i riul acesta cu ceru 'ntors pe dos 

Pe care îl beau boii blajini, cu gitul gros, 
Unde noaptea se scaldă stelele si strigoii 

(Si cerul nu-i cel rásfrint pe care-l beau boii). 


Cerul de sus ? Poveste care-o spui cind te culci. 
Viaţa-i făcută din fulgere şi cenuşă 

Şi, cind o musti, cu gust sâlciu ca o scoruşă 
Pe care o mininci putredă, cu viermi dulci. 


Vremea nu are-odihnă, ca o cumpână şchioapă. 
Veşnicia? N'o știi, ori merge cu tine 'mpreună. 
Alungă vracii de ieri cu ochii în lună... 

Viaţa-i cu drumuri şi gropi, cu pine şi apă. 


VIAŢA ROMINEASCĂ ; - 


Suflete pline de plopi, prietini de mine, 
E turbure cintecul meu, ca vinul nou. 
Ziua de azi e ca o dumbravă de mesteceni, 


Soarele-i lingă voi, aur şi pine.. 


Clipele sint semințe şi flori. Ochii sint noi 
Lăsaţi-le să moară, florile. Semănaţi. 

Fără arijà. Lumina trăeşte cit şi voi. 
Moartea-i poarta închisă la care nu mai baţi... 


Viafa-i riul acesta cu ceru 'ntors pe dos 
Pe care il beau boii blajini, cu gitul gros, 
Unde noaptea se scaldă stelele şi strigoii... 


Beţi din cerul de jos, din care beau boii... 


AL A. Philippide 


Despre metoda şi stilul lui Proust 


— 


Una din schimbările cele mal caracteristice In istoria stilu- 
lui de vre-o şaizeci de ani,—să zicem: dela simbolişti încoace, 
a fost acela care în scurt s'ar putea numi criza elocvenței, Arta 
literară enropeană a trecut dela stilul discursului şi al conversa- 
fel la stilul meditație] și al visării solitare. Literatura clasică 
veche, cea clasică nouă (clasicismul francez şi imitaţiile lul în 
celelalte țări), literatura romantică şi prelungirile el „realiste“, 
sint, în general vorbind, elocvente: stilul lor, în oricare gen, este 
supus trebuintel de a comunica cu un public—public din faţa u- 
nel tribuni, sau public din salon, unde fiecare e pe rind orator 
şi ascultător. De aici rezulta acelace strábonil şi părinţii noştri 
numeau stil cargător,—şi acest stil el il admirau absolut. Pentru 
dinşii era dela sine înţeles, că vorbirea literară trebuia să se 
poarte după obiceiurile și legile comunicării cu glas tare, după 
norme specific oratorice sau după normele conversaţie! între oa- 
meni bine crescuţi, cu educaţie clasică. In acest punct tocmai, 
s'a intimplat revoluția literară de care vorbesc. Artistul european 
s'a dezbinat de public, adeseori în formă ostilă şi provocătoare, 
a inceput să-l dispreţulască pe faţă, şi s'a făcut om singuratic, 
uneori foarte hapsin, s'a dedat fără rezervă meditaţie! şi visării 
independente de public, a inceput să fie foarte învăţat şi miste- 
rios. Atunci s'a isprăvit cu stilo] vorbit, elocvent sau amabil de 
dragul publicului. Artistul scrie pentru dinsul, ori pentru alţi ar- 
tişti, —publicul va înțelege dac'o putea, şi-l va plăcea ori nu... 
De altfel acum ajunge a îi semn rău să placi publicului. 

Fără îndolală aceste trebue înțelese în general: e vorba de 
direcția une! mișcări foarte largi și foarte adinci în viaţa literară ; 
în detalii, excepţii se găsesc destule. E sigur, de pildă, că Ana- 
tole France reprezintă cu perfectă îndărătnicie stilni vechiu, cu 

, 4 


50 VIAŢA ROMINEASCA 
VIAŢA ROMINEASCA €——. — 


arol lul mişcarea de care vorbim se revărsa in for- 
a dar el EAA că nu vede nimic, şi-i sigur e sa 
loţeles cit de puţin noutăţile poeziei moderne. De aceia e a 
plăcut de cetit cu glas tare din Anatole France, dar e gp 
nutil şi dăunător înţelegerii literare recitarea din autori peser 
moderni. De cite ori am auzit pe vre-un lubitor al sti ^ 
vechiu spunind că nu înţelege stilal nou, am putat observa c 
neintelegerea, şi prin urmare antipatia, venea tocmai dela a- 
ceastă profundă schimbare în orientarea expresiei. Artistul vor- 
beşte singur sau, mai exact gindeşte în vorbe ; el îşi urmează 
firul gindului şi al visului, şi mersul lu! e subtil, minuţios, ciu- 
dat, e, in sfirgit, aşa cum e gindul şi visarea in adevăr, nedichi- 
ul publicului. 

iba Tout langă vreme artiştii au procedat in felul arătat, a 
venit un filozof care, ca un mare lux de dezvoltări elegante, a 
ajutat să discrediteze ideile, adică „prejudecățile“ pe care se in- 
temelia stilul clasic. Filozofia lul Bergson este o polemică impo- 
triva intelectului discursiv, o propagandă in favoarea instincte- 
lor şi a sentimentului; şi una din concluziile perpetue ale aces- 
tei filozofări este prestigiul suprem pe care ea îl dă meditafici 
individuale, adincirii în visarea radical subiectivă. Astfel ea con- 
sacră revolta artistului, emanciparea lul de constringerea socială, 
şi a vorbirii artistice de normele elocven(ei şi ale conversaţie). 
D. Ralea a scris odată că filozofia lui Bergson este, în fond, o 
pornire spre cinism. Această diagnoză, cu deosebire subtilă si 
profundă, găseşte interesantă confirmare în paralelele pur literare 
ale bergsonismului, Dacă lăsăm cuvîntului cinism un înţeles mai 
popular, şi dacă judecăm lucrul din punct de vedere al Ideilor 
şi al stilului pe care l-am numit vechiu, vom putea zice că e 
liosá de ruşine şi obrăznicie să-ţi dai drumul, fie măcar, cum se 
zice, adine sufletegte, în faţa oamenilor, aşa cum face artistul 
modern. Dar, în revolta aceasta a artistului, tot publicul a fost 
învins; el se lasă lvat peste piclor sau dispre(vit, şi află plăcere 
ca artistul să se dezbrace în faţa lul fără jenă, ca o „grande 
dame" americană înaintea negralui rob. 

Rudă şi prietin cu Bergson a fost Marcel Proust, și Proust 
e, intr'un fel, cel mai ,cinic* dintre artiștii stilului modern, fără 
ca de altminteri să fie atit de consecvent bergsonian cum ar fi 
dorit ortodoxli, 


> 


„La persistance en mol d'une velléité anclenne de travailler, 
de réparer le temps perdu, de changer de vie ou plotât de com- 
mencer de vivre me donnait l'illusion que j'étais toujours aussi 


jeune ; pourtant le souvenir de tous les événements qui s'étalent 
succédés dans ma vie (et aussi de ceux qui s'étaient succédés dans 


DESPRE METODA ŞI STILUL LUI PROUST 51 


mon coeur, car lorsqu'on a beaucoup changé, oti est Induit à sup- 
poser qu'on a plus longtemps vécu) au cours de ces derniers 
mois de l'existence d'Albertine, me les avait fait paraitre beau- 
coup plus longs qu'une année, et maintenant cet oubli de tant 
de choses me séparant par des espaces vides, d'Evtntments tout 
rézents qu'ils me faisaient paraitre anciens, puisque j'avals eu ce 
qu'on appelle le temps de les oubller, par son Interpolation frag- 
menite, irréguliére, au milieu de ma mémoire — comme une 
brume épaisse sur l'océan qui supprime les points de repére des 
choses —détraqualt, disloqaalt mon sentiment des distances dans 
le temps, là rétrécies, ici distendues, et me faisait me croire tan- 
tôt beaucoups plus loin, tantór beaucoup plus prés des choses 
ue je ne l'étais en réalité" (Albertine disparue, ll, 64— 65).— 
tructura perioadei citate, pe care o socotesc cu deosebire tipică 
pentru metoda lal Proust, arată că nu avem aface cu „fraza 
lungă” franceză din veacul al 17-lea, si Pierre-Quint gresgeste, 
mi se pare, cind spune: „le style de Proust qui reprend—en le 
récréant—]e style traditionnel des 17-e et 18-e siâcle, nous sur- 
prend parce qu'il est si différent de la forme impressionniste de 
nos jours*. Din contra, metoda scrisului lul Proust e impresio- 
nistă, și cu multă dreptate l-a asemănat Thibaudet, din acest 
punct de vedere, cu Saint-Simon, dar mal ales cu Montaigne, 
surprinzătorul „impresionist“ din secolul al 16-lea. „Fraza lungă“ 
a prozatorilor francezi din secolul 17, oricit de mol qui gi gue 
ar avea, e totdeauna construită după o simetrie elementară si 
uşor vizibilă; membrele el îşi fac echilibru simplu şi evident, 
Fraza lul Proust merge în sinuozităţi cu total libere, vrea să 
modeleze cit se poate capriciile şi surprizele gîndirii imediate. 
Na e decit o singură forma de construcție care seamănă, une- 
ori pănă la identitate, cu forma lul Proust: e fraza germană a 
l^! Kant şi a lal Hegel,—fraza despre care un prietin al lul 
Kant spunea acestuia că pentra a o cetl, trebue să aplice cite 
un deget pe subiectele şi verbele principale, şi că de multe ori 
desperează fiindcă degetele sint numal zece şi membrele mons- 
trului sintactic întrec adeseori cu mult acest număr. Desigur a- 
cea proză germană se făcuse pe calapodul latin; dar sistemul 
concentric, care e caracteristica perioadei antice e, în fraza ger- 
mană, atit de exagerat, incit paralelismul dispare ; cercurile sint 
prea multe; nu le mal distingem ca atare, şi în loc să avem în 
față figura simetrică a perioadei, răminem în mijlocul unei cete 
difuze. Perloada antică era compusă din membre paralele, a că- 
ror înţeles deplin răminea suspendat pănă ce propoziția cea din 
urmă le aducea soluția. |n fiecare din aceste membre se putea, 
şi se considera chlar ca elegant, să se întroducă aşa namite in- 
cize, dezvoltări scurte de trei-patru cuvinte (Cicero socotea că 
inciza nu “trebue să fie mai lungă de trei picloare ritmice) care 
veneau să tae în două membrul perloadel şi să mărească varia- 
ţia construcţiei; dar incizele lui Proust, caşi ale Germanilor, 


52 VIAŢA ROMINEASCA 


sint adeseori lungi de trei sau patru rinduri|—intr'o scrisoare a- 
dresată criticalul german Curtius, Proust spune că limba germa- 
nă este, între limbile moderne, acea care a păstrat sintaxa cea 
mal bogată şi mai aproplată de sintaxa greacă. Cred că această 
constatare implică o aprobare şi, conștient ori ba, Proust a scris 
după sintaxa filozofilor germani, Astfel, cu dinsul trebue să in- 
văţăm o construcţie nepomenită încă în proza literară franţuzească, 
şi pentruca acest fenomen, care constitue din punct de vedere ai 
tradiţiei un exces scandalos, să fi fost posibil, a trebuit ca ar- 
tistul francez, după inverşunate lupte, să smulgă publicului drep- 
tul de a fi subiectiv la culme, de a fi savant şi obscur, a tre- 
buit ca publicul să se lase cu desávirgire siluit de voinţa ar- 
tistulul. 
Perioada oratorică a celor vechi putea f] ascultată, mulju- 
mită unei simetrii clare şi mulţumită unul element muzical, a u- 
nul ritm prescris de reguli precise, cu deosebire pentru sfirgitul 
trazelor ; pe cind construcţia lvi Proust şi cea germană sint li- 
bere din acest ponct de vedere, şi nu se supun nici clarităţii 
geometrice care simplifică fără discreţie cuprinsul intelectual dat, 
şi nici elegantelor sonore proprii discursului oratoric. De aceia 
fraza lui Proust pare, celor nedeprinşi, incilcitá și greoae. Cetli- 
torului francez, şi oricărui cetitor deprins numai cu proza cu- 
rentă a limbilor neolatine, cu proza ziarelor adică şi a romane- 
lor obişnuite, perioadele lung! şi liber constreite ii opresc aten- 
ţia în chip foarte supărător, şi acest cetitor nu maie în stare să 
ia seama cit de variate sînt, şi ca lungime, construcţiile lui 
Proust. Perioadele de care vorbesc sint cele mai caracteristice 
pentru inovaţia stilistică pe care el a adus-o, dar nu sint abso- 
lut cele mal numeroase. Cred că statistica ar arăta că propozi- 
ţia care predomină la Proust nu e mai lungă de cinci sau şase 
rinduri, Se găseşte (In Le Câte de Guermantes, Il, 268—270) 
o perioadă care se întinde pe două pagini întregi şi are sapte- 
zeci şi patru de rînduri; e compusă din cincisprezece membre 
care cuprind nouăsprezece părți, fie incize, fle simple subordo- 
nate explicative ; membrele perioadei sint de lungimi diverse, de 
la un rind pănă la paisprezece rinduri, şi nu sint supuse niciu- 
nel norme de ritm. Perioada incepe cu: „Sans honneur que pré- 
caire, sans liberté que provisolre.,", se desfágurá mal cu seamă 
prin propoziţii participiale (exclus—se fuyant-— recherchant—- 
pardonnant —s'enivrant—trouvant—allant chercher — ayant plai- 
sir—formant—tous obligés—comptant— vivant— provoquant), a- 
jange abia la al zecelea membru să aibă subiect precizat prin- 
tr'un substantiv (partie réprouvée de la collectivité humaine) şi 
se închee, la al şaizeci s! optulea rind, tu formula rezumativă a 
întregolui sir de lămuriri: „obligés de cacher leur vle...*,—cáci e 
vorba de homosexuali, numiţi o singură dată, şi indirect, prin 
cuvintele „partie réprouvée de la collectivité humaine“, De sigur 
asemenea coloși sintactici sint rari; nu ştiu dacă acel citat mat 


Ld 


DESPRE METODA SI STILUL LUI PROUST 53 
-OU (93 


are p 


ăre i 
voite. che in toată opera, şi imi da Impresia unel curiozităţi 


Această metodă de a su 
pune expresia medita 
d E M ale gindirii este esenţial insociabili ; pui z pda 
e rp ria apii e subiectivităţii celei mal Il- 
, o a 
cele DON cu total d să ep e CN 
» € Vorbire tăcută, deopotrivă independentă de 
eges simplist cag! de frumuseţile rigide şi Ari e ape 
: : b gps La cetire cu glas tare, textul lui Proust 
= ae Sapere fizic pe oamenii în stare să simtă, dindărătul no- 
: scrise, deosebirea între vorbirea elocventă și cea tăcută. 
EON vorbeşte undeva de desgustul pentru vorba ca glas tare. 
nd cetea cu glas tare prietinilor, el exagera caraciero! „tăcut* 


- MIL MIT ideii de 
ependințe explicative, de precizări sau restricții meti 
sonja, potrivită, poate, meditării filozofice sau M gre 
Zn be cu totul străină povesilrii franceze obişnuite. Enunja- 
= p apaa („la persistance en mo! d'une velléité*) e despár- 
" A n punct şi virgulă, deci printr'o pauză de durată mijlocie, 
e obiecția contornată şi difuză care urmează ; pe cind stilul na- 
rativ obişnult ar fi însemnat o pauză mare, tăind firul giadirii 
aros pentru comoditatea externă şi aproape materială a ceti- 
orului. Proast însă vrea să se simtă cit se poate o legătură 
incontinuă, şi astfel la subiectul „le souvenir de tous les événe- 
sees d verbul nu se găseşte decit in al şaselea rind, şi e des- 
» rțit de subiect printr'o paranteză care rupe unul de altul cele 
ea circamstanfiale, „dans ma vie“ şi „au cours de ces der- 
— mois de l'existence d'Albertine*: iar cuprinsul parantezei 
în şi e împărțit prin „car“ în două membre: constatarea unui 
apt, şi explicarea lui printr'o formulă cu aspect ştiinţific. In 
stirşit după virgulă, ultimal subiect, „cet oubil de tant de choses“ 
p Ineacá într'o masă de determinari concentrice, unde cele două 
Circumstanţiale principale: „(me séparant) par des espaces vides... 
P va; ine rpolation fragmentée..*, strins legate prin înțelesul 
b- e n larăşi rupte printr'o explicație cauzală, »pulsque j avais 
a Pes ră appelle le temps.."*— ; şi aici, pe cind atenţia este 
tă pa pentru determinări abstracte, tocmai inainte de a se 
a să ne dea verbal principal, Proust ne opreşte în loc cuo 
magine vizuală, „comme une brume épaisse.,.", care ilustrează 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ — — 
M II — 
explicaţia teoretică asupra jocurilor memoriei, cl con- 
eosam plastic Testul frazei Insăşi, tocmai În momentul cind 
ea sta så se isprăvească. In clipa cind dăm cu ochii de „comme 
une brume épaisse sur l'océan qoi supprime les points de repère 
des choses", spiritul nostru se simte deodată absorbit armonic 
în întreg cuprinsul, intelectual şi afectiv, al labirintulol verbal in 
care a fost atras şi prin care a fost plimbat printr'o siluire tal- 
ătoare. 
si ga "tof care l-au cunoscut, că Proustera un prietin acapa- 
rator pănă la exasperare; dar cele mai deseori cramponul izbutea 
să-şi captiveze victima şi s'o incinte. In scrisul lui se repetă in- 
tocmai acest caracter; dar în scris, ca şi in viaţă, incintarea nu 
vine totdeauna.— Tehnica lui Proust e riguros sistematică: el ur- 
măreşte fără abatere un naturalism psihologic, o decalcare rigu- 
roasă a vieţii psihice Imediate, şi rezultatul artistic este, Inevi- 
tabil, adeseori tern şi obositor, cum era şi în arta naturalistà din 
anli 70 care urmărea să copieze, fără distingere, viaja exterioară, 
tot atit de impíacabil cum Proust vrea să modeleze pe cea su- 
fleteascá. 

Intr'o ingirare ca aceasta: „auprès de ces idées (sur les 
jeunnes filles de Balbec) le souvenir de Madame de Guermantes 
à l'Opéra Comique était bien peu de chose, une petite étoile à 
côté de la longue queue de sa comète fiamboyante; de plus je 
connaissais ces idées longtemps avant de connaitre Madame de 
Guermantes, le souvenir, lui, au contraire, je je possédais Im- 
parfaitement; j| m'échappalt par moments; ce fat pendant les 
heures cù, de flottant en moi au méme titre que les images 
d'autres femmes jolles, i! passa peu à peu à une association unique 
et définitive—exclusive de toute autre image féminine—avec mes 
idées romanesques si antérleures à lui, ce fut pendant ces quel- 
ques heures où je me le rappelais le mieux que j'aurais di m'a- 
viser de savolr exactement qael ii était; mais je ne savais pas 
alors l'importance qu'il allait prendre pour moi; il était doux 
seulement comme un premier rendez-vous de Madame de Goer- 
mantes en mol-méme, il! était la première esquisse, la seule vraie, 
la seule faite d'aprés la vle, la seule qui füt réellement Madame 
de Guermantes; comme seulement durant les quelques heures cit 
j'eus le bonheur de le détenir sans savolr faire attention à /ui, 
il devait étre bien charmant portant le souvenir, puisque c'est 
toujours à lui, librement encore, à ce momenis-lă, sans háte, sans 
fatigue, sans rien de nécessaire ni d'anxlevx, que mes idées le 
fixérent plus définitivement, i! acquit d'elles one plus grande 
force, mais devint /uíi-méme plus vague; bientôt je ne sus plus 
le retrouver ; et dans mes rêveries, je /e déformals sans doute complèt- 
tement, car chz que fols que je voyals Madamede Guermantes, jecons- 
tatals un écart, d'ailleurs toujours différent, entre ce que j'avais Ima- 
giné et ce que je voyais“ (Le Côté de Guermantes, |, 54-55), —legá- 


DESPRE METODA ŞI STILUL LU! PROUST 55 
i tua I ERE IL 


tura se face printr'un abuz sistematic de 
pronume, aşa încit - 

ceastă frază de douăzeci şi şase de rindur!, Proust ti seh ia 
opri de a veni odată în ajutorul atenţiei noastre surmenate re- 
petind, in riudal al optsprezecelea, subiectul (le souvenir) in pri- 
mejdie să dispară subt cei Saptesprezece ii, le, lui care-l tot 
readuc subt o mască cu atit mal vagă cu cit ne indepărtăm de 
substantivul în jarul căruia se grupează cele douăzeci si şase de 
riadur! pline de determinări minuţios diversificate. Acest abuz 
de pronume se iatilneste şi in proza germană. De exemplu Kant 
(ln Grondlegung zur etaphysik der Sitten, |, Abschnitt, alinea- 
tul al cincilea, propoziţia care incepe cu ,Denn alle Handlungen 
die es..") abuzează uneori astfel de pronume incit ràmii nedu- 
merit citeva clipe la ce substanilv se referă (în exemplul citat 
cetitorul trebue să stea la îndoială intre Vernunft şi Natur); san 
lasă prea mare depărtare intre substantiv pronume, ca, de ex. 
in Krilik de Urteilskraft, prefața la eiijia intăla, alineztal al 
şaselea, unde femininul plural sie e atit de tare despărţit de sub- 
stantival sáu „diejenigen Beurteilungen die man aesthetisch nennt", 
incit acesta trebue cântat pentruca să putem fi siguri de înţeles. 
Dar se poate că în scrisul filozofilor germani acest abuz de pro- 
nume € adeseori numai un expedient, puţin practic dealtfel, pen- 
tra a scurta vorba; la Proust insă prozedarea pare a fi un efect 
al tendinței de a urmări cit mai deaproape conturol gindirii i- 
mediate: pronumele, în care trăeşte încă latent ceva din gestul 
şi mimica primitivă, este expresia cea mai potrivită a blocului 
intuitiv care se şi arată, la sfirsitul frazel citate, suggerat prin 
vorbele „un écart, d'ailleurs toujours différent, entre ce que j'a- 
vais imaginé et ce qae je voyals".—lmprecizia pronumelui dă 
spiritului putinţa de a retine intru citva complexul intim de dis- 
poziţii şi tendințe pe care substantivul îl deformează stringin- 
da-l în cadru simplu şi, prin urmare, neadequat formel di- 
fuze a datelor sufleteşti imediate. În exemplul citat Proust ar 
vrea parcă să personifice cupriasul subiectului („le souvenir*) şi 
să facă din el ca o fantomă care să obsedeze pe cetltor tot tim- 
pul e ry each 

nd Proust aratá pe Madame Swann (Du cóté de chez 
Swann, |, 183, frază de optsprezece rinduri »ll faut d'ailleurs dire 
que le visage d'Odette..."), procedările verbale rămin aceleaşi ca 
ln descrierea sau explicarea stărilor psihice: detallile persoanei 
fizice se înşiră In lunecare Inceată, cu Inconjururi, abateri sl în- 
treruperi, întocmai ca in impletitora tablourilor psihologice. Ca 
şi în aceste din urmă faptele—alci, amănuntele figurii şi ale îm- 
brăcăminte! — sint Intretálate de comentarii, aga incit nu ajung 
să se organizeze in imagini unitare, ci se preling în grămezi 
mobile care umplu cind mai tare cind mai slab atenţia, fără s'o 
fixeze, după regulile literare tradiţionale, prin vre-o culminat!e 
care să se ridice eruptiv peste nivelul egal al aceste! curgeri 
continue, fiindcă metoda adoptată vrea tocmai să neutralizeze 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DE NIAȚA ROMICA 


deopotrivă şi neincetat toate datele şi să excludă absolut orice 
inaţii dramatice. 
com D Cel dată insă impresia sensibilă se eliberează mal mult 
dia lanțul analizelor infinite, şi atunci se.produce un pitoresc 
sensual,—o intimplare rară şi splendidă in țesutul total, dens şi 
opac, al operei. Dar obişnait, impresia sensibilă serveşte ca exem- 
plu sau punct de plecare pentru dezvoltări cu tendinţă științifică. 
Zgomotul şi mişcările focolui. schifate cu atita grijă artistică, în 
Le Côté de Guermantes (1, 67), servesc ca introducere unul stu- 
diu asupra sunetelor, şi studiul nu malare caracter pur artistic, 
ci e compus din Impresii care siat imediat prinse in generalităţi 
explicatoare, analizate, transformate în exemple și in „cazuri” 
utilizabile ştiinţific. Impresiilor provocate de zgomotul focalui 
Proust lasă să urmeze imediat bătăile unui ceasornic, şi numai 
decit observă că „sunetele nu au loc“, cl noi le punem în legă- 
tură cu anume mişcări şi le localizám pentru trebuințele noastre 
practice, Astfel, explicația incepe, şi se întinde pe mal bine de 
două pagini, stărnind asupra rolului sunetelor pentru bolnavul 
care zace în pat, cu întreruperi neaşteptate, cum e aplicaţia cu- 
rloazi dela pagina 68: à ce propos on peut se demander si pour 
l'Amour... on ne devrait pas agir comme ceux qui contre le 
bruit se bouchent les orellles...^— ! In capul paragrafului urmă- 
tor stă formula, scandalos didactică: „pour revenir au Son...*, şi 
cu aceasta intrăm în ton de lecţie, atit de frecvent la Proust. 
Dar la începutul celui de al doilea paragraf despre sunet, stilul 
de lecţie e iarăși întrerupt printr'o strălucită schiţă impresionistă 
despre laptele care fierbe. Asemenea prelucrări magistrale a pi- 
torescului por sensual sint, cum am spus, rare, şi trebue notate 
ca domeniu al unei bogății particolare în tehnica lui Proust. Ima- 
ginea laptelul care se revarsă e lucrată, evident, in maniera lul 
Huysmans, dar ca de un elev vredn!c de malstrol său. Si pentru 
că am pomenit pe acest artist destul de uitat astăzi, lată un fel 
de a vorbi despre fapte sufletesti care anticipează cludat me- 
toda lu! Proust, mai ales în privinţa caracterizării stărilor de 
sentiment prin metafore spaţiale și a legării lor subtile cu grupul 
de percepții care solicită în momentul dat sensibilitatea subiec- 
tului, Huysmans scria dar, acum vre-o patruzeci de ani, astfel: 
„Une alanguissante tristesse l'accabla, une tristesse autre que 
celle qui l'avait polgné pendant la route. La persoralité de ses 
angolsses avalt disparu; elles s'étaient élargies, dilatées, avalent 
perda leur essence propre, éialent sorties, en q1elque sorte, de 
lal-méme pour se comb!ner avec cette Indicible méiancolle qu'e- 
xhalent les paysages assoupis sous le pesant repos des soirs; 
cette détresse vague et noyte, excluant la réflexion, détergeant 
l'âme de ses transes pré:ises, endormant les polats douloureux, 
léniflant la certitude des exactes souffrances par son mystère, 
le soulagea.. Puls ses pensées diluéss dans la masse de mé- 
lancolle qu! l'enveloppalt, s'atteignirent et, redevenues par cohé- 


DESPRE METODA ȘI STILUL LUI PROUST 57 


sion actives, le frappérent en plein coeur d'un coup brusqoe“. 
(En rade, pag. 7—8). 

Interiorul otelului din*Donciéres, marea şi oamenii la Bal- 
bec, zgomotele oraşelor dimineaţa, jocul de imagini in clipele 
inainte de adormire şi îndată după deşteptare, sint, la Proust, 
exemple semnificative pentru acea procedare pitorească de care 
vorbzam, Dar artistul vieţii interioare nu se opreşte la această 
virtuozitate, Vizualul e pentru el numa! pretext şi punct de ple- 
care, şi ni-i aşa nu-l întrebuințează prea mult. Apariţia turnari- 
lor din Martinville, şi acea a grupului de arbori în apropierea 
Balbecului, sint cele două exemple memorabile care arată cum, 
la Proust, atenţia nu se lasăcaptivată de vizualitate, caşi de orice 
altă solicitare pur sensibilă, decit numai dacă ea poate stirni un 
joc bogat de ecouri interioare. Vorbind de detalii pur vizuale, 
Proust face următoarea mârturie hotăritoare despre dinsul; „de 
sigur nu impresii de felul acesta mi-ar fl patut reda speranţa, 
pe care o perdusem, de a fi vre-odată scriitor şi poet, fiindcă 
ele erau totdeauna legate de un obiect particular lipsit de va- 
loare intelectuală și fără legătură cu vre-un adevăr abstract". 
(Du Côé de chez Swann, 1, 165); larintr'o scrisoarecătră Louis 
de Robert spune precis: „je ne m'attache qu'à ce qui me sem- 
ble déceler quelques lois gésérales* (citat de Pierre- Quint, 141). 
Si i se întimplă să nu [le minte culoarea ochilor unei femei iu- 
bite, celace el explică asfel; îngrijorarea cercetătoare şi exage- 
rată, aşteptarea cuvintului care ne va acorda ori ne va refuza 
o intilnire pentru adouazi, clătinarea fantaziei între bucurie şi 
desperare - toate aceste fac să ne tremure prea tare atenţia in 
fata fiinţei dragi, pentru ca să putem păstra o imagine clară“. 
(A l'ombre des jeunnes filles en fleurs, |, 59). Comparindu-se cu 
Swann şi cu Saint-Loup îşi mărturiseşte inferioritatea vizuală 
faţă de cel doi pe care ii arată înzestrați cu och! de artişti... 
Odată Proust doreşte să vadă pe Gilberta pentrucă nu-și mai 
aducea aminte figura ei, deşi era Indrágostit groaznic de dinsa 
şi această stranie uitare vizuală lămureşte înțelesul vorbelor de 
mai tirziu : le bonheur, le bonbeur par Gilberte.. c'était une 
chose toute en pensées" (vol. cit., 69);—sau cuo precizare mal 
subtil : „dintre ideile care ne dau cea mai mare fericire, nu e 
nici una care se nu fi luat dela o altă Idee străină sau vecină 
puterea esenţială care-i lipsea” (tot acolo, pag. 51-52), sl e- 
xemplele pe care le dă aici arată că, pentru diasul, fericire e si- 
nonim cu amăgire.... pănă intr'atit era lipsit de darul divin de a 
simţi, tare şi simplu, Impresiile şi deci plăcerile directe, Calea 
rotate Sensual, prin urmare şi a celui estetic, îl era fatal 
nchisă. 

Astfel era ho'ărit, in natara lul, ca generalitatea abstractă 
să primeze. Elementul psihologic in artă e, de altfel, dela sine 
aducător de abstracție. Proust văzuse dela inceput care e pro- 
blema cea grea pentru o artă ca acea de care se simțea capabil, 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi tacă din 1905 scria lui Fernand Gregh: tu sais comme moi 
tout ce que la fusion des émotions morales aux sensations natu- 
relles qui est la seule grande poésie, tend toujours à donner au 
style de trop abstrait" (Pierre- Qaint, 270). 

In A la recherche du temps perdu, abstractul progresează 
volum cu volum: autorul, sacrificind din ce in ce mal hotărit ,senza- 
ttile naturale“ „emoțiilor morale", a lăsat ca ştiinţa să inàduge po- 
vestirea: povestitorul face loc docentulul psiholog şi sociolog. Prin 
natura loi, Proust nu se putea (ine consecvent de „cunoaşterea 
imediată“, care totuşi era problema proprie spiritului şi artei lui. 
Marea lui inovaţie ar fi fost, cred, mult mai deplină, efectele ei 
mult maf hotărite, dacă ar fi renunțat cu desăvirşire la genera- 
lizări., „Les actions déconcertantes de nos semblables, nous en 
découvrons rarement les mobiles". (La Prisonnière, Il, 155),— gl 
cum, privite de aproape, foarte multe fapte sint „deconcertante“, 
se poate zice că acest elementar adevăr, mărturisit de Proust, 
implică evident condamnarea generalizărilor asupra vieţii sufle- 
test! adinci. Proust insă a dat loc din ce in ce mal mare gene- 
ralizărilor psihologice, citeodată şi celor istorice, şi, prin aceasta, 
a introdus un disparat fundamental in opera lul. Explicații psi- 
hologice şi sociale ca acela care porneşte in Jeunnes filles en 
fleurs, volumul II, la pagina 40 sus, şi se lungeşte pănă la mij- 
locul paginii 43, pe o sută douăzeci şi patru de rînduri, dau pe 
faţă celace, pentru mine, este viciul fundamental al operei. Ase- 
mene explicaţii, combinate din maxime ca aceste: dans l'huma- 
niié la fréquence des vertus identiques pour tous n'est pas plus 
merveilleuse que la multiplicité des défauts particuliers à chacun — 
la variété des défauts n'est pas molns admirable que la similitude 
des vertus—la personne la plus parfaite a un certain défaut qui 
choque ou qal met en rage, nu sint poate totdeauna atit de per- 
fect inutile şi plicticoase ca acea pe care o dau eu alci caexem- 
plu; totuşi procedarea e tipică şi revine aproape la fiecare pa- 
giná. In acest fel de explicari apare cu deosebire clar dezacor- 
dul între impresie și reflecţie; abstracţia ŞI generalizarea for- 
mează atunci blocuri care se lovesc indiscret de amânunţimile 
artistic fixate ale impresiilor imediate. 

„Nous sentons dans un monde, nous pensons, nons nom- 
mons dans un autre; nous pouvons entre les deux établir une 
concordance, mais non combler i'latervalle" (Le Có'é de Guer- 
mantes, |, 44—45),—și, descurajat poate de această neputinţă de a 
umple intervalul, Proust întinde peste lumea impresiilor o perdea 
de gindire abstractă din ce in ce mal deasă. Aşa se naşte acea 
terminologie de catedră unde se vorbeşte de „factori“, de „legi“, 
de atrac(lune şi repulsiune, unde se explică lucrarile sufleteşti 
prin comparații directe cu fizica, terminologie presărată cu for- 
mule de prelegere sau de tratat ştiinţific : „disons, en effet— 
pour en revenir à—pour anticiper sur—pour donner une Idée— 
comme on le verra dans les derniers volumes de cet ouvrage— it 


DESPRE METODA ŞI STILUL LUI PROUST 59 
dur e a nai e 2s RI e a 


est nécessaire de relater à cause des conséquences qu'il devait 
avoir beaucoup plus tard et qu'on suivra cans le détail, quand 
le moment sera venu*.— Acestui didactism al formei atribui eu 
acele ornamente retorice cu care Proust işi variază stilul servin- 
da-se pe cit cred, fără justificare esteilcà, de fantazii mitologice 
pe jumătate glumefe. Acolo unde, cu o insistenţă peste măsură 
obositoare, aseamănă o sală de teatru şi lumea din loji cu divi- 
nităţi marine (blanches déiés qul habitent ce sombre séjocr, 
monstres de l'orchestre, radieuses filles de la mer, canapé rouge 
comme un rocher de corail, floralsons marines, mosaïque marine 
à peine sortie des vagues, radieuses filles de la mer, demi-dieu 
aquatique), procedeul ajunge a fi o farsă plictisitoare. Benjamin 
Crémieux (Le XX-e siècle, l-re série, pag. 89) afirmă despre Proust, 
„Qu'il se divertit quelquefois à chercher des effets littéraires, ^t ce 
n'est jamais, sembie-t-ll, sans ironie“. Poate că retorica mitolo- 
gică pomenită e o incercare de ironie literară in felul celel pe 
care o admite Crémieux fără să precizeze,—: e vorba acolo de 
lumea mare, şi snobul Proust o persifia tot atit de bucuros cit 
de robit îl era. Glume sint desigur epitetele „Vierges vigilantes, 
Toutes-puissantes, Danaides de l'invisible, Ironiques furies*, acu- 
mulate pe capul telefonistelor; dar nu ma! ştiu dacă e glumă a- 
tanci cind bunica lul Proust e bolnavă de moarte şi el ne ser- 
veşte, despre febră şi mercurul din termometru, variaţii ca a- 
cestea ; la petite sorcitre—la petite sibylle dépourvue de raison 
—la petite prophétesse— Parque momentanément vaincue—la fè- 
vre, Python écrasé. In sfirgit, în jocuri de stil banale peste orice 
mâsură, ca, de ex, „la fée du château, la fée de l'hótel nobillaire, 
la fée da palais fameox" (adică M-me de Guermantes); sau 
comparaţia, cind a unei pălării de cucoană, cind a sprincenelor 
Albertinei cu „un doux nid d'aléyon (figură de care se feresc 
astăzi poate și antologiile); sau cind vorbeşte de „ce petit or- 
gane que nous appelons coeur, ce petit coeur qu'on devrait pou- 
volr nous retirer chirurgicalement''—atunci cred că nu se mal 
poate vedea nici presupune intenţie ironică. Proust pare să a- 
dopte, în cazuri ca aceste, vorbirea figurată a ridicululul său per- 
sonaj Legrandin. Imi închipui că- aceste cindate suplemente de 
frumasete stilistică vor fi avat, in gindul autorului, funcţiune dl- 
dactic lămuritoare, vor fi fost destinate să formeze stil de pre- 
legere populară, ca să se odihnească ascultătorul diletant de ab- 
stracţiile materiei tratate. 

Pierre- Quint (pag. 89) spune că Proust se temea de critica 
oamenilor „qui mettent le goût avant tout*, şi că aştepta, fără 
prea mari speranțe, ca publicul să se deprindă pe incetul cu 
scrisul lul, Cred mai degrabă că, pe incetul, s'a deprins el să 
nu-l mai pese de stil—stilo] Iul adică a ajuns „cinic“, Expune- 
rea la caracter de memorii din ce in ce mai intime: omol spune 
tot ce-i vine, şi așa cum îl vine, absolot fără grijă de a aranja 
cit de puţin in vederea atenţiei şi a fantaziei altcuiva. Numai 


63 VIATA ROMINEASCA 


fraza a continuat să modeleze cit de aproape sinuozităţile capri- 
cioase ale meditaţiei celei mal spontane; şi cu cit ma! subiec- 
tivă se face viaţa autorului, cu atit fraza devine mai tiritoare, 
pănă ajunge a fi un polip care atacă atenția pe mulţime de puncte, 
lovite fără plan nici gradaţie.— Proust a cunoscut adinc „le dé- 
golit du langage parlé", In această situaţie, scrisul e un fel de 
contradicţie intimá,—o sfigiere de sine şi o funcţiune absurdă. In 
primele patru volume impresiile imediate şi reflectia abstractă 
armonizează şi rezultatul e o lucrare de incomparabilă noutate. 
Pe urmă însă generalizările şi explicaţiile se láfesc şi inăbuşetot 
mal mult impresiile ; elemental artistic piere pe inceta], mincat 
de un psihologism didactic hipertrofiat, Rememorárile atit de in- 
finit variate care se ridicau ca nişte flori imense si stranii din 
amargal somnolenţei sa al deşteptării, din capriciile misterioase 
ale visului, din aureola tainică a senzaţiilor, s'au istovit, lar a- 
nallze fastidioase și comentarii îndărătnice le iau locul. 

Cind Du câte de chez Swann fusese depus la editor, Proust 

scria (1913) lul Pierre- Quint: c'est un livre extrêmement réel, 
mais supporté en quelques sorte, pour imiter la mémoire involon- 
taire, par des réminiscences brusques. Caracterizarea aceasta se 
aplică minunat primelor patru volume, și mai cu seamă celor 
două dintălu, Încercarea de a întreţine legătura cu originile cărții, 
reamintind, la mari depărtări, ceaiul cu prăjitura, turnurile din 
Martinville, imaginea odăiel in momente! deșteptării şi luminile 
sau Momo dimineţii, nu reuşeşte: legátura e exterioară gl ar- 
tificialà, și nu poate transfuza analizelor şi generalizărilor, care 
umplu volumele de mai tirziu, nimic din viaţa evucărilor satu- 
rate de impresii din cele dela incepot, Cltarea temelor vechi au 
comparat-o criticii numai decit cu leimctivul lui Wagner. Cred 
că această citare n'are avantajul leitmotivulul mozical, fiindcă 
igura muzicală păstrează oricind ceva din valoarea ei fizică de 
evocare; dar citarea are neajunsul de a fi cu totul mecanizată 
şi moartă, pe cind motlval muzical nu e mecanizat şi devalorat 
prin repetare decit în parte. Insăşi amănunțimea incomparabilă 
in care se rezumă noutatea uimitoare a artei lul Proust îşi perde 
treptat relieful, culoarea şi mişcarea de pe la sfirşital cărţilor Le 
côté de Guermantes incolo, Introducerea la Sodome et Gomorrhe 
este o lecţie de deschidere în care termenul abstract, explicaţia 
doctorală, stăpinesc aproape absolut. Minuţiozitatea artistică se 
preface tot mal mult în simplă relatare caâncanleră. 

Desigar poziţia literară dela care a plecat scrlitoro] a fost 
acea a memorialistului artist; dar omul a dat la o parte pe ar- 
tist, şi rroma pad în redus la cele citeva puncte—snobism, ho- 
mosexualitate, gelozle—asupra căror se fixase, în viață, a a 
şi interesele individului Marcel Proust. Astfel s'a hier ue da 
cele mai radicale lovituri naturaliste in artă: orice convenţie li- 
terară dispare; nici un fel de cadru, nici vre-o altă ficţiune nu 
vine să despartă Iluzionistic pe autor de cetitor; nici o urmă de 


DESPRE METODA ŞI STILUL LUI PROUST 61 


încercare din partea artistului de a se ascunde in operá, cum 
prescria legislaţia estetică dela anii 50—: cetitorul se află faţă 
in faţă cu Mr. Marcel Proust, care-i spune, clt poate mal adequat, 
ce-i trece prin gind, si prin gindul lui Marcel Proust trece mal 
cu seamă psihologie literară, încadrată cind mal tare, cind mai 
slab in psihologie ştiinţifică; uneori şi în istorie socială. Porţit- 
nea de „natură“ a lul Proust este, după termenul ales de dinsul, 
„Memoria involuntarà''; ceiace insemneazá libertate fâră mar- 
gini în ingirarea celor ce trec prin capul omului. Asemene ingi- 
rare incepe la intimplare, se continuă imprevizibil şi poate fi in- 
treruptă după voe. Cind dăduse spre publicare primele volume, 
Proust explica unul prietin: „cit priveşte compoziția, ea e aşa 
de complexă incit nu apare decit foarte tirziu, cind toate temele 
vor fl început să se combine“ (Plerre-Quint, 283). Nu vom putea 
judeca această afirmație decit după publicarea intregei opere. 
Eu însă cred, provizoriu, că Proust s'a preocupat numai momen- 
tan de „compoziţie“, şi numa! din grija pe care o inspiră, oricit, 
şi editorul şi publicul, cind începe tipăritul, cind adică expresia 
e pe cale să se materializeze în formă publică. Originea şi na- 
tura operei exclud compoziţia. Viaţa interioară imediată e curgere 
fără capăt, care nu se opreşte pentru a lua conture preciie. 
Procedarea lui Proust tinde, din principiv, la descompunerea ori- 
cărei forme, şi nu-i indiferent că el avusese intenţia să publice 
toată opera fără capitole și fără allineate. Compoziţia e împă!- 
(ire şi organizare; dar aceste operaţii sint incompatibile cu nou- 
tatea esenţială a artei lui Proust, ele neagă posibilitatea natura- 
lismalai psihologic. Ceiace in volumele apărute se găseşte ca 
impár(ire şi subtitlari e aşa de capricios, incit nu poate decit să 
confirme observaţiile de mal sus, 

„Poeţii pretind, zice Proust, că ne regăsim pentru o clipă 
fiinţa noastră de altădată, cind pátrondem larăşi in anume casă, 
în anume grădină unde am trăit în tinerețe. Dar aceste peleri- 
naje sint foarte hazardate şi pe urma lor aflăm mal malt de- 
cepţii. Legăturile fixe, contimporane din diferiţi ani e mal bine 
să le aflăm in nol lagine",—$! recomandă „să ne cutundăm în 
galeriile cele mal subterane ale somnului, unde nu pătrunde nici 
o răsfringere din trezie, unde nici o rază din memorie nu lumi- 
nează monologul interior“, Dar mal ales ne sfătuieşte să astep- 
tăm anume impresii fugare şi întimplătoare care ne poartă mal 
precis și mal sigur spre trecut decit acele ,,disiocári organice 
(Le côté de Guermantes, |, 82). Astfel arată Proust metoda de a 
întrebuința „memoria involuntară“. Regimul cel mal favorabil a- 
cestel memorii îl poate da numai singorătatea. „Je n'éprouvais 

à me trouver, à causer avec Saint-Loup—et sans donte ceiit 
été de méme avec tout autre—rien de ce bonheor qui m'était 
au contraire possible de ressentir quand j'étais sans compagnon. 
Seul, quelquefois, je sentais affluer du fond de moi quelqu'une de 
ces impresions qui me donnaient um blen-étre délicieux". (A 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


l'ombre des jeunes filles en fleurs, Il, 35). Incă din primal volum 
Proast observă că reale şi serloase sint numai lucrurile cuprinse 
in amintirile din copilărie, şi că „realitatea nu se formeazà poate 
decit în memorie'* (Du côté de chez Swann, I, 170—171). 

Viaja lu! Proust a fost o pendulare, adeseori dureroasă, 
intre singurătate şi lume, Avea geniul vieţii interioare şiera dela 
natură chemat să simtă neobişnuit binele adinc şi subtil al gin- 
dirii şi visării singuratice ; însă un dor desperat de oameni l-a 
chinuit veşnic, A avut sufiet de copil răstăţat si de bolnav. Ge- 
loziile și setea lul nepotolită de a captiva şi fixa sint semnele 
evidente ale celul care tremură de frică să nu rămile singur, — 
sint pasiuni de copil infăşat in dragoste şi mingieri necormate, 
de bolnav speriat să nu rămie uitat în casă, (intulit în pat, gl- 
tuit de spalmele amargului, vestitoare fioroase ale chinurilor nopţii. 
Amintirea serilor în care maman" nu venea să-l sárute, pen- 
trucă uita sau era supărată, nu-l poate peri din soflet; $! mal 
tirziu, in suferinţele lui de dragoste, stăpineşte tocmai această a- 
mintire a unel dureri din copilărie de care omul matur nu se 
poate consola. „Les sanglots que j'eus la force de contenir de- 
vant mon père et qol n'éclat'rent que quand je me retrouval 
seal avec maman, n'ont em réalité jamais cessé; et c'est seule- 
ment par ce que la vie se tait maintenant davantage autour de 
moi que je les entends de nouveav.." Om matur—e nomal o 
formulă practică: Proust a trăit şi a murit copil. Spiritul minu- 
flos care-l deosebeşte atit de extraordinar nu-l decit felul de a 
ține minte al copiilor, clteodată și al femeilor, multiplicat printr'o 
putere de pătrundere şi o inventivitate psihologică supranormală, 
Capacitatea lvl de a face ipoteze asupra realităților ascunse ale 
sufletului, cind mal ales e stimulată de gelozie, ajunge la o cazu- 
istică ameţitoare. 

In memoria involuntară elementele nu sint legate cronolo- 
gic, dupăcum in general această memorie nu-i stăpinită de nici 
un principiu care s'o organizeze unitar. Proust semnalează cate- 
Koric acest caracter al memoriei de care vorbim (A l'ombre des 
jeunnes filles en fleurs, I, 128, 195). De aceia la intervale de ci- 
teva pagini (de ex. în volumul citat, pag. 52, 56. 61) povestito- 
rul e cind băiat mare, cind copii mic pe care-l duce servitoarea 
la plimbare. Cine ceteşte Proust în credința prealabilă că orice 
povestire e ordonată cronologic cade intr'o penibilă dezorientare. 
Tot ce se cuprinde în întreaga operă formează un ghem de tre- 
cut care se desfirá in direcţii variate, în voia impresiilor şi ima- 
ginilor care răsar întimplător s! schimbă cursul asociaţiilor. E- 
xistă în total o ordine cronologică sumară, dar ea aproape nu 
apare in amânunţimi; ci fiecare grupă de imagini stă liberă din 
acest punct de vedere, și pare indiferentă oricărei succesiuni ri- 
guroase în timp. De aceia poate un bergsonlan ortodox (Ramon 
Fernandez în Nouvelie Revue Francaise, | April, 1976, pag. 400) 
se crede în drept să bănuiască lui Proust că dă timpului valori 


DESPRE METODA ŞI STILUL LUI PROUST 63 
ii A 


spaţiale, cînd vorbeşte de serii cronologice paralele şi afirmă că 
deosebitele părţi ale timpului se exclud reciproc şi rámin ex'eri- 
oare una alteia, pe cind, după dreapta învăţătură a lui Bergson, 
noi stringem toate momentele timpului în momentele actoale ale 
duratei noastre, E mai exact, cred, să zicem, că în procedarea 
lul Proust timpul este indiferent; cuprinsul memoriei e distribuit 
în blocuri de imagini, şi aceste blocuri aparţin toate, aproape in 
acelaşi grad, unultrecut definitiv inchis. Pentru exprimarea unor 
raporturi între aceste blocuri de imagini, Proust întrebuinţează 
uneori termen! referitori la timpul spațializat, şi nu putea face 
altfel cind era vorba de trecutul considerat ca definitiv închis 
prin ipoteza pe care se sprijină toată opera. Timpul lui Proust 
e mort prin definiţie; pentru dinsul problema timpului actual, a 
durate! cum se zice, nici na se pune, deşi in treacăt el vorbeşte 
interesant de timpal-durată. De idela acelui timp mort Proust 
însă nu se putea lipsi, din moment ce opera exclusiv ca memo- 
ria, şi dacă admitem că noţiunea de trecut ma! poate fl, în ge- 
neral, valabilă. „De obicelu memoria nu prezintă amintirile in or- 
dine cronologică, ci ca un reflex, în care ordinea părților e răs- 
turnată“ (A l'ombre des jeunnes filles en fleurs, 1, 138); şi Proust 
adaogă cA „viaţa chiar e foarte puţin cronologică“, cà sint 
„multe anahrooisme in seria zilelor'*,— pán' intr'atit la dinsul viața 
ajunge să se confunde cu memoria. 

De altfel o imprejurare Insemnată contribue a face ca tim- 
pul să fie indiferent în expunerea lui Proust: întreg materialul 
acesta de memorie el nu ni-l arată decit pentru a-l interpreta 
ştiinţitic, Mulțimea de lucruri păstrate de o memorie copilă- 
rească sau feminină care se agaţă de orice nimicuri şi face din 
ele. oarecum jucării serioase, este, pentru Proust, un material de 
exemple pentru stabilirea unor adevăruri generale. Detaliile sint 
cazuri pentru care se caută explicări, şi localizarea lor în timp 
este irelevantă. Impresiile sint mai intáiu uscate și presate In 
erbirul memoriei, şi apoi degradate la rangul de exemple prin 
exploatarea lor ca materiali pentru clasificări şi generalizări ex- 
plicative, La Proost, o impresie, oricit de puternic ar părea să 
fi fost accentuată la origine, e totdeauna prezentată numai după 
ce | s'a scos tot sucul actualităţii; şi Proust singur observă că 
legile memoriei se sapun legilor mai generale ale obignuinfel, şi 
de aceia memoria siinge oarecum tot ce cade în ea. Pe cind in 
arta tradițională a povestirii, actualizarea şi dramatizarea formau 
un postulat principal, la Proust, dimpotrivă, ele sint sistematic 
evitate, Aici, tot ce a fost viu în impresia originară dispare: o- 
biecte, persoane, situaţii, sint desfăcute în Infinite detalii şi risi- 
pite la mari depărtări in masa totală ;* nimic nu rămine întreg, 
contururile pier prin mulțimea $i împrăştierea detaliilor, şi deta- 
lile însăşi ajung să se anuleze, absorbite in generalizár şi în 
comentarii. Povestire propriu zisă rareori se produce; crize, 
scene, gradaţii pregătitoare abia se intilnesc: totul se imobW 


64 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zează in memorie, se niveleazá prin descompunere in vederea u- 
nel explicaţii care intervine, pentru a Impledica la timp forma- 
rea figurii, a grupei, a scenei vii unitar organizate. Regulat se 
toarnă cenuşa abstracţiei peste culorile impresiei. Impresia e 
prefăcută in conservă, sí nu penirn consumaţia estetică, cl pen- 
tru ilustrarea unei metode de a conserva. Si negregit: cu cit 
scriitorul se confundă tot mal mult cu omul Proust, cu cit ma- 
terialul opere! se confundă cu interesele acestul om, cu atit mai 
uniform şi neutru se face efectul literar. In unul din ultimele vo- 
lume, Proust roagă pe cetitor să-l erte că nu poate cita ,aici* 
o scrisoare a unel femei cătră pederastul Morel, fiindcă e prea 
„inconvenante“ : moartea romanului este acum îndeplinită, şi con- 
fesiunea directă dela cetăţean la cetăţean l-a moştenit locul. 


+ 


..Ainsi se déroulait dans notre salle à manger, sous la lu- 
mite de la lampe dont elles sont amies, une de ces causeries 
palsgeerrn despre Gilberta Swann-Forcheville, despre Saint- 

p şi alţii] où la sagesse non des nations mais des familles 
s'emparant de quelques événements, mort, fiançailles, et le glis- 
sant sous le verre grossissant de la mémoire, lul donne tout son 
relief..., etsitre en perspective à différents points de l'espace et 
du temps... les noms des décédés, les adresses successives, les 
origines de la fortune, les mutations de propriété. Cette sagesse- 
là n'est elle pas inspirée par la Muse qu'il. convient de mécon- 
naitre le plus longtemps possible, si l'on veut garder quelque 
fraicheur d'impression et quelque vertu créatrice..? La Muse qui 
a recueilli tout ce que les muses plus hautes de la philosophie 
et de l'Art ont rejeté, tout ce qul n'est pas fondé en verité, 
tout ce qui n'est que contingent, mais révèle aussi d'autres lois, 
c'est l'Histoire" (Albertine disparee, II, 63(4). — De sigur istoria 
coincide, pe unelocuri, cu infelepciunea familială din sofragerie, 
unde se dezbat logodnele, adulterele și înaintările în slujbă, O- 
pera lui Proust îşi are in parte originea in acea înțelepciune fa- 
milială, înălțată, prin analiză psihologică, uneori şi prin conside- 
raţii istorice şi sociale, la o treaptă mai aproape de acea a Mu- 
zelor celor de sus, ale filozofiei şi artei. Proust dă o Informaţie 
încă mai precisă despre participarea familie! la formarea sa li- 
terară. „Dans l'inertle absolue où elle vivalt, tante Léonie prê- 
fait à ses moindres sensations une importance extraordinaire ; 
elle les douait d'une motilité qui lul rendait difficile de les gar- 
der pour elle, et à défaut de confident à qəl les communiquer, 
elle se les annonçait à elle-même, en un perpétuel monologue, 
qai était sa seule forme d'activité" (Da Côté de chez Swanr, I, 
51). Tante Léonie zăcea in pat şi vorbea mult; ea pare a fi 
fost o stranle anticipație a nepotului său... Nepotul a rămas toată 


DESPRE METODA ŞI STILUL LUI PROUST 65 
caen ri cai cd RR, 


viaja copilul gingas care priveşte lumea din colţul de după sobă; 
se teme de ea $i o doreşte cu egală violenţă; ar vrea să o cis- 
tige, să o ţie lingă dinsul, să fie oricind sigur de ajutorul şi de 
mingierile ei... „La vie de ces jolies filles (ă causes de mes lon- 
gues périodes de réclusion, j'en rencontrais si rarement) me pa- 
raissait ains! qu'à tous ceux chez qui la facilité de réalisations 
n'a pas amorti la puissance de concevoir, quelque chose d'aussi 
différent de ce que je connalssals, d'aussi désirable que les villes 
les plus mervelllenses que promet le voyage" (La Prisonnière, I, 
232-233). In alt loc le numeşte pe fete „les Déesses qui ne se 
laissent pas approcher...* Dacă autorul se confundă cu omul Mar- 
cel Proust, atunci cartea reprezintă silințele lui supreme de a 
zmomi lumea să se intereseze de amănanţimile ingenioase, adinci, 
dar mai ales amare şi dureroase ale unu! suflet de copil bolnav 
şi rásfáfat. 

A venit acom, în literatură, vremea copillor şi a băeţilor; 
sotiile lul Gide, romanele lui Cocteau reprezintă spiritul de farsă, 
de nepăsare, de inteligenţă drăcoasă, lar meditaţia genială a loi 
Proust a dat glas durerilor disproportionate, mingilos exigente, 
dar şi miorlăitoare ale copilăriei. La Proust copilăria pare cea 
mal complectă : pentru dinsul asprimea luptei mature nu există, 
El n'a egit din odaia copillor,——un copil chinult de boală, ce-i 
dreptul, şi experienţa intimă a unei asemene ființe nu e desigur 
mai săracă decit cea mal dramatică viaţă a unul bărbat matur; 
mai degrabă din contra. Deprinşi cum sintem cu formele de gin- 
dire şi expresie ale unel arte născute din spirit bărbătesc, și mai 
cu seamă bátrinesc, ne trebue deosebită învățătură pentru a co- 
munica cu estetica băeţilor şi a copiilor, reprezentată şi practi- 
cată, de altfel, mai ales de oameni matori care și-au păstrat nu- 
mai cu deosebită grijă experienţa copilăriei şi adolescenţei. Schim- 
barea e considerabilă şi, între toţi, Proust imi pare să fl adus 
noutatea cea mai complexă şi mai profundă. 


Paul Zarifopol 


Ceasornicul de nisip 


Nietzsche, cu ampla cunoaştere de sine ce-l caracterizează, 
se socotea un muzician rătăcit în filozofie. A făcut şi muzică? 
Da, dar de-o calitate îndoielnică ; o muzică ce nu träda destinul de 
muzician, pe care totuşi l-a avut. In adevăr Nietzsche îşi scria 
gindurile pe” un fel de portative imaginare de pe care, cu oare- 
care îndeminare lirică, ai putea să cinţi... Gindurile lui au clopote. 
In orice caz ceva din adincul zvon păduratic al muzicei germane, 
Ar fi ajuns el vreodată să se incinte de beţia orficá a lul Dio- 
nysos, dacă war fi fost sufletegte înrudit cu ea, dacă n'ar fi fost 
un muzician? Pentru ca să prindă in mii de răstringeri sub- 
stanja lui Zaratostra a fost nevolt să se retragă atitea mil de 
urme deasupra tuturor lucrurilor omeneşti şi s'o—cinte. Toată 
originalitatea lui Nietzsche rezaltă dintr'o rătăcire.— Schelling a 
fost un poet rătăcit în filozofie, A scris şi poezie ? Da, dar de-o 
calitate destul de mediocră, Si totuşi a fost un poet. Un poet al 
ul'imelor abstrac(iuni. Originalitatea gindirii sale e rodal unei e- 
rolce rătăciri. La fel Leibniz era un diplomat rătăcit în filozofie. 
Voia să impace cele mai disparate sisteme, şi desigur pentra 
timpul său a izbutit mai bine decit oricare altul. Cu monumen- 
tale ficțiuni teoretice, cu indrázneli pănă in absurd, cu fine con- 
cesii diplomatice—se strădula să salveze şi determinismul şi 
liberul arbitru, şi caozalitatea şi ocazionalismul, şi atomismal, şi 
finalismul, Nu şi-a dat chiar şi o intlinire cu cel mai mare cato- 
lic al timpului ca să împace anume puncte dificile ale monado- 
logiei sale cu anume dogme bisericeşti ? Leibniz a fost atit de 


CEASORNICUL DE NISIP 67 
E 


diplomat, că Isprávile sale in diplomaţie cad pe al doilea plan 
faţă de diplomaţia sa in filozofie.—-ȘI oare Plato n'a fost un 
sculptor rătăcit în filozofie? El Şi-a cioplit „Ideile“ ca acelaşi pa- 
siune vizuală ca care Praxitel inchega în modelul etern al Ve- 
nerel frumuseţile de amforá ale femeilor din Atena.—Există deci 
9 originalitate născută dintr'o rodnică rătăcire, şi unele din cele 
mal mari spirite ale micului nostra gen uman sint nişte—rătăciţi. 


2 


E poate o mare gregalá să crezi că poeţii îşi trădează in 
operele lor ceva din ultima lor ființă, Din primăvară pănă acum 
pomii pe dealuri au făcut rod, Prin ceiace taina lor nu a deve- 
nit mai înţeleasă, 


3. 


Singura fiinţă pe care natura a creiat-o nedesăvirşită in 
felul său pare a fi omul. Toate celelalte fiinţe, animale gi plante 
sint desăvirşite. De acela omul a crelat istoria, pentru a se de- 


săvirşi singur prin propriile puteri, De acela animalele nu au 
Istorie, 


4. 


Satan nu e atelst. El e antiteisi, El crede în existenţa lui 
Dumnezeu, dar luptă impotriva lul. Tragedia oricărul satanism. 


5. 


Olandejli sint mari maeştri şi lubitori al pelsagiulul, fiindcă 
peisagiul ţării şi l-au crelat el însăși ca nici un alt popor, din 


nimic, ca o operă de artă—pe nisipul aruncat in mare de riarile 
continentului. 


6, 


Celace e puternic „elementar“ nu face niciodată impresia 
de „personal“, Manifestările elementare în artă şi în viaţă au 
ceva adinc impersonal. Nu dă lucrul acesta de gindit celor ce 
fag după originalitate cu orice pret ? 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 
T. 


Trupul meu nu e mai aproape de mine decit sint stelele, 
ȘI zodiile, care învirtindu-se cad in apus, nu sint mal departe 
de mine decit propriul meu singe. 


La Bala Mare Dumnezeu a imitat pe Gauguin. La Balcic 
pe Cézanne. In alte părţi pe alţi pictori. 
9. 
Religia e mai mult anticipație ipotetică asupra morții decit 
asupra dumnezeirii, 
10. 


Intr'an anumit Infeles— un sculptor bun ig! ucide modelul. 
Căci sufletul modelului nu se mal simte bine in vechial trup, ci 
se doreşte in cel nou făcut de sculptor. Cel nou i se pare un 
lăcaş mal potrivit, un mai propriu organ al existenţei sale, 


11, 


Prin aceia cá opera, oricit de Iscálitá, a unul artist—se in- 
cadrează inevitabil Intr'an stil (gotic, baroc, rococo, clasic, etc.), 
orice operă împrumută ceva dintr'un vast, divin, impresionant şi 
fatal anonimat, 


12. 


Spaima metafizică te reduce la anonimat, arătindu-ţi mici- 


mea şi nepufinfa. Rostul metafizice! e poate tocmai acesta: să 


te facă să-ţi uiţi numele. 


Lucian Blaga 


C. Rădulescu-Motru * 


Poate că nu a sosit încă momentul unui studiu de ansambla 
al operei filozofice a d-ini C. Rădulescu-Motru. Gindirea sa, deşi 
aşternută m numeroase volume, este in curs. D-sa nu este dintre 
acei cugetători care să-şi fi dobindit deodată, printr'un fel de in- 
tuijie bruscă, contorul definitiv al concepţiunii sale, Na este cazul 
loi Schopenhauer bunăoară, care şi-a terminat din tinereţe con- 
strucţia sa filozofică, căreia n'a mal avut să-l adauge pe urmă, 
decit unele anexe şi dependinţi. 

Construcţia d-lul C. Rádalesca-Motru urmează —ca să zicem 
astfel — sistemul pavillonar. Avem o construire lentă, în care se 
adaogă succesiv clădire la clădire, avansinda-se cătră un ansam- 
blu ră deşi se poate bănui de pe acuma, nu este incă is- 
prăvit. 

O scurtă caracterizare a locului pe care d. C. Rădalescu- 
Motra îl ocupă în cultura rominească—independent de aspectele 
viitoare ale operel lui —aceasta, se poate mai lesne face şi vom 
şi încerca in rîndurile ce urmează. 

In deobşte, în orice cultură, filozofia ocupă un rol aparte. 

nu este un simplu mădular, care la nevoe ar putea să și 
lipsească. Dinsa are repercusiuni în toate ramurile vieţii coltu- 
rale, fiindcă ea este acela care dă directivele ferme, aceia care 
autoriză şi fandamentează. Chiar dacă o cultură se elaborează și 
fără amestecul fățiș al filozofiei, aceasta din urmă se găseşte 
totuşi latentă subt formă de procesus instinctiv, si în orice caz 
ea trebue să pună mal tirziu sigilla! care dă culturii în chestiune 
autoritatea necesară. 

Filozofia, pe lingă valosrea ei directă, are astfel o imensă 


* Arlicol scris în Vederea unul volum omagial, care s'a amina! 
pe mal lirziu. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DO ——————Ó—————— 
ozot—demn de acest nume—nu 
ns re pice rii ispitit de — y reins 
ee ale d un îndrumător in toate regiunile anres — 
uet formă lapidară, că mai sus de fintinà tre za Ă aene 
8| gásit p deir Este o admirabilă caracterizare ges said 
: et fia tiina principiilor faţă de ansamblol jimmy 
T domini -adesea Invizibilá—alimentind-o şi e xr M 
= pi ea acestui rol social al filozofiei, -— g am MR 
te sloji cultura patrie! sale chiar dacă nu ge bs I 
M riginalitate este o mare lacună pentra cine sos dig dart 
s mal departe progresul intrinsec al cugetării ms nor ia 
t Te şi fără o vădită originalitate, cu principii eh rc 
initis, să dirijeze viaţa intelectuală a țării lui,—m 
CN cd allai Tita Maiorescu, care a gi 
4 critică ce totdeauna va fi pomenită cu obra i eo 
ay dinsul să fi fost propriu vorbind un creator în sfe 
puse te nu volu spune că opera d-lui Moser Mors As 
fi in totul asemănătoare aceleia a lal Maiorescu pa ies 
dărult nici dinsul scrieri de creaţie proprie. be —: v " 
formitate cu ceiace mi-am propus in aceste r sd 
d. C. Radalescu-Motru a avut in (ara noastră s erp trei 
independent de forma 1n care tinde să se inchege " e pei pee 
a meditaţiilor lui. Ca şi profesorul sáu Maiorescu, „emo pa 
ărul la înfiriparea culturii romineşti $i este — s ra ta 
lozofic al unul moment important al evoluţiei noas AD ieri 
e e înţeles al altui moment decit acela pe care 
ogari Maiorescu reprezintă faza inițială, cea vea! M 
nere de temelii, mai precis, dinsul reprezintă araba x 
cul unei confazii generale—a unor criterii mer ah re Ps 
unor reguli clasice, ca bază de cultură serioasă. ian ză pă 
tăiu rază de îndrumare sănătoasă, în ceața care ere e SaNa 
reze şi se complăcea in ea însăşi. Un popor pe e bai i 
la o Cultură proprie, trebue să se inarmeze cu mij "s^ reir a 
printre acestea, mal inalnte de orice, cu padune e sed die 
tinge adevărul de eroare, Însă de aci nu se poa mă ina ue 
de deadreptul la opere de creajlune trainică. EM gulae 
—de care se leagă numele lul Malorescu—şi acea aei 
trebuegte să se insereze la mijloc o altă etapă — cM acinis 
socot cá o reprezintă, cu autoritate filozofică, d. C. — 
Motru —cu toate că după cum am lăsat a se origen Beds 
se opreşte in pragul fazel ear: E in fata unul pămin 
clorul, 
tate n încredințat că Peri rominească trebue "s 
rădăcinile în fondul nostru specific naţional—celace la $ 


C. RÁDULPSCU-MOTRU 71 
— i 


la politică să fie apologistul tradiţiilor şi adept al idellor conserva- 
toare—D. C. Rádulescu-Motru a înţeles totuşi foarte bine că un 
popor nu tráeste izolat, că treb 


ue să intre în vasta cooperaţle a 
tuturor neamurilor și să-și însușească în primul rind tezaurul de 
invăţătară al popoarelor care au avut 


norocul să păşească mai 
repede pe calea calturii. Ar fi să plerdem vremea căutind să 
găsim nol înşine, lucruri care demalt au lost păsite şi trebue 
să folosim cultura altora, sorbind cu lăcomie la toate izvoarele. 
Se impune deci o vastă pregătire fácat 


ă prin asimilarea neobo- 
sită a ştiinţei universale, cu bogăţia el de fapte, de teoril şi de 
controverse. Se cere o perioadă de mare elasticitate receptivă, 


mal inainte de a trece la atitudinea proprie, care totdeauna im- 
plică o simplificare, o reducere, o eliminare. 
Opera lui Maiorescu era cu altă menire. Avind par şi sim- 
plu să deprindă ca severitatea metodică a gindirii, si constrins 
de necesităţile primei inlţieri, nu punea in destulă evidenţă ne- 
voia erudiţiei vaste, trebnința intormaţiunii cit mai întinse şi mai 
largi. Opera lul Maiorescu este o operă de selecţie $i de inlăn- 
[aire strictă,—nu ona de cunoaştere bogată. Atunci era vorba 
de norme generale de valorificare, lar materialul stilntii europene 
se dădea mal mult subt formă de exemple, nu cà repertoriu ce 
trebueşte însușit, Dar odată această operă inițială săvirşită, venea 
cu necesitate cealaltă, care reclama să ne ridicăm la nivelul po- 
poarelor avansate, nu numai prin criteriile de judecată ci şi prin 
confinntul cunostintel. Această a doua etapă culturală este strå- 
lucit reprezentată de d. Rădulescu-Motru, care a și exercitat 
una dintre cele mai frumoase influențe în această direcfiune. 
Cine vrea să-şi dea seamá—in concreto — de deosebirea din- 
tre cele două momente culturale, poate să compare manualul de 
Logică al lul Maiorescu, cu tratatul de Psihologie al d-lui C. 
R.-Motra. Cea dintălu scriere, care a adus de altfel servicii emi- 
nente culturii rominesti, este o lucrare de minunată concizie, cla- 
ritate şi rindelald, Model de cugetare strinsă, canon de regoli de 
orientare, e totuși descărcată de bogăția controverselor care e- 
xistă chiar in această materie, aşa incit cetind-o dobindeşti fără 
îndoială un instrument de cugetare precisă, dar nu te pui la ni- 
vela] ştiinţii europene în această ramură. Cu totul altfel e Psiho- 
logla d-lul C. Rădulescu- Motru, şi aceasta nu se datoreşte numai 
faptului, că scrierea aceasta e de curind apărută, pe cînd Logica 
lui Maiorescu a avut tot timpul să se invechească. Intre ele este 
o deosebire de natură. in cartea d-lui Motra—celace lipseşte in 
tratatul Iul Maloresca—se vede preocuparea constantă și cate- 
Rorică de-a imbráfiga intr'un tablou complect toată literatura 
chestiilor care formează capitalele lucrări, de, a se lafățişa cu tn- 
treg aparatul operelor similare din străinăta e. 
Această factură savantă a Psihologie! d-lui Motru, o găsim 
de altfel 1n toate lucrările sale. Subt raporta! ercdiflei şi al in- 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 
s VIII II e a 


pei a a 


formaţianii, ele ar putea servi nu numai la Iniţiarea compatrio- 
ţilor aatoralui, dar chiar şi sirăinilor, ŞI dacă a fost de sigur o 
şansă, este însă şi un lucru simpatic pentru faza europeană pe 
care o reprezintă d. Motru, faptul că intro chestiune determi- 
nată, una din lucrările d-sale —acela care fasese scrisă într'o limbă 
mondialá— a fost folosită şi citată de Bergson, in celebrul său 
articol: „Introduction à la métaphysique". 

Dacă scrierile sale—de n'ar exista bariera unei limb! pu- 
țin cunoscute—ar putea perfect să fie utilizate de ştiinţa srăină, 
pentru (ara sa ele au pe de-asupra valoarea unui exemplu, de 
cum trebueşte făcută ştiinţa. Ele sint îndemnul autorizat cătră 
o vastă şi nepârtinitoare informaflune, în contra căreia mai a- 
les sînt dispuşi să păcătuiască acei care se ocupă cu „idei 
generale“, cu speculații care îți dau iluzia periculoasă că pro- 
pria reflecţie ajunge. 

Această ţinuta larg-receptivă a d-lui C. Rădulescu-Motru, tip- 
sită de idei preconcepute şi de ingrádiri apriorice, lăsind ca ade- 
vărul să se aleagă oarecum la urmă, d-sa a avut-o chiar ca di- 
rector de revistă. Organul cultural pe care l-a dirijat pe vremuri : 
„Noua Revistă Romină“ şi care a fost o adevărată binefacere 
pentru toate curentele de idei, nu reprezenta fanatismul unel di- 
recţii exclusive, primind în coloanele ei ospitallere, tot felul de 
convingeri şi credinti, polemici bilaterale, uneori chiar împotriva 
directorului revistei, Organul Junimei, „Convorbirile literare“, a- 
vind a reacţiona în vremea lul, în contra unel rătăciri a gustc- 
lui public și-a unei lipse complecte de busolă, a reprezentat o 
direcție fermă de la care na se abătea. „Noua Revistă Rominá*, 
care venea in altă epocă, in care se consolidaseră unele principii 
dirigultoare, se putea pane în serviciul altei necesităţi: de-a des- 
chide larg porţile tuturor ideilor, pentru o cit mal fecundă fer- 
mentaţiune. Pildele istorice sint adeseori edificatoare şi de-acela 
e bine să ne amintim bunăoară că splendida Izbucnire a filozo- 
fiei moderne în Apus, a fost precedată de-o destul de lungă pe- 
rioadă de pregătire in care se Incrucigau haotic toate concepțiu- 
nile reinviate ale cugetări! antice. 

E momentul acuma să remarc—intorcinda-má la lucrările 
ştiinţifice ale d-lui Motru—că bogăţia lor de fapte şi cunoştinţe 
nu se etaleazá în paguba sistematizării şi înlănţulrii. Dacă subt 
raportul mulțimii cunoştinţelor constatăm un pas înainte față de 
faza Malorescu, nu putem cituşi de puţin să zicem că subt ra- 
portul consecvenţii şi coordonării logice ar reprezenta un pas 
înapoi. Scrierile d-lui Motru au toate coloană vertebrală, massa 
enormă a faptelor şi teoriilor este pusă in rubrici comode, in 
sfirgit tot materialul acesta nu este asviriit de-avalma ci aşezat 
cu metodă şi apreciat c'o judecată sănătoasă. Neapărat că atunci 
cind îmbrățişezi atitea teoril şi controverse, cînd aduni atitea co- 
mori şi cauţi să nu !gnorezi nimica din celace s'a spus intr'o 


C. RADULESCU*MOTRU 73 


chestiune, e mal greu să faci Impresia unităţii de gindire, ca a- 
tuncea cind minuești un material mal redus. O sinteză care caută 
să echilibreze numeroase teorii divergente și să facă dreptate tu- 
turor punctelor de vedere, va avea fatal puțină impreciziune $i 
această impresie o culegi citeodatá si din opera d-lui Motru. 
Dar ia schimb, cita desfátare şi cită linişte sufletească să 
te instrueşti cu călăuza unul spirit lipsit de „parti pris*. Neapă- 
rat că şi d-sa, după ce face menţiune de toate teoriile, pănă la 
urmă înlătură hotârit pe unele din ele. Nici nu s'ar putea altfel, 
căci altminteri cartea n'ar mai fi un sistem, ci un bazar. Aşa de 
pildă, pentru a cita un exemplu, în tratatal său de Psihologie, 
dă la o parte şi conceperea sufletului ca o substanjá—cum vo- 
iau vechii spiritualişti—şi conceperea lui subt formă de mozaic, — 
aşa cum pretindeau asociaţioniștii—autorul ponind cu vigoare în 
lomină caracterul unitar și funcțional al sufletului, caracterizat 
prin ideia de eu, Dar pe de altă parte, de cite ori nu caută să 
concilleze opiniunile adverse în sinteza unel concepții mal nepăr- 
tinitoare ! Să deschidem iarăşi tratatul de Psihologie, de ande pu- 
tem culege la fiecare pas încercările sale de impăcluire. La pag. 
33, vorbind de cele două tabere care preconizează în studiul vieţii 
sufleteşti, una introspecţiunea, alta metoda observării exterioare, 
d. Motru ne spune: „Cartea de faţă evită ambele extreme". La 
pag. 18 sl următoarele se ia de-asemeni o atitudine intermediară 
intre concepția care face din procesele sufleteşti realităţi asemă- 
nătoare cu obiectele fizice şi între teoria lui Wundt care opune 
faptele sufleteşti lucrurilor materiale, așa precum trebue să se o- 
pue intuiţia imediată, abstractlunilor intelectuale. D. Motru se 
separă—fără a cădea în extrema contrară—de profesorul sáu 
Wundt, arătind ca multă pătrundere și dibăcie că și in psiho- 
logie, realitatea concretă şi imediată se poate înlocul cu abstracții 
tipice, fără ca acestea să fle absolut identice cu acele făurite în 
lumea fizică.—La pag. 93 şi 94, ne întimpină o altă atitudine 
conciliatorie faţă de teoriile lui Helmholtz și Wundt cu privire la 
problema energiei specifice a simţurilor. „Ambele interpretări 
insă, ne spune d. Motru, in lumina faptelor nouă, se întregesc 
una pe alta, lar nu se opun*.—La pag. 184 gi următoarele, după 
ce se discută atit teoria dualistă care face din sensibilitate şi ra- 
(lune donă funcțiuni radical deosebite, precum şi teoria care vo- 
ește să facă din rațiune an simplu rezumat al experlenţii sensi- 
bile,—d. Motru îşi fixează poziţia sa proprie, dind oarecare drep- 
tate fiecăreia din cele două teorii. ȘI aşa mai departe, opera de 
conciliație merge cu multe alte exemple pănă la sfirşitul cărții. 
E momentul să menţionăm că aceste concilieri nu se mär- 
ginesc par si simplu să satisfacă cumpătarea onui bun simţ sã- 
nătos $i cu repulzie firească de exageratli, prin formule tranzac- 
tionale care rămin mal departe Infecunde. Avem Impresia dim- 
potrivă că din aceste concillerl se desenează schița unei con- 


74 VIAŢA ROMINEASCA 


cepţii filozofice unitare şi personale, în concordanţă cu concluziile 
altor scrieri ale acestui autor, aga că opera de psihologie a d-lul 
Motru nu rămine numai o excelentă lucrare de informaţie, ci 
alcătueşte şi o treaptă in ascensiunea unei cugetări care se de- 
ga pasă din ceţurile dimineţii, tot mai limpede şi mal triumfă- 
oare... 


Fiindcă am vorbit toată vremea de inficența d-lui Motru 
asupra vieţii noastre intelectuale, nu putem inchela fără a a- 
minti, cà'a afară de opera lui scrisă, d-sa fiind profesor la Uni- 
versitate, şi-a mai exercitat fnrluritea şi subt forma prelegerilor 
orale. Lecţiunile sale au acelaşi structura şi-acelaşi fizionomie ca 
şi scrierile lui, aga că și-au produs influența cam în aceiaşi di- 
recţiune, Acelaşi bogăţie de fapte, acelaşi amplă intformaţiune, 
infáfisatá intr'o solidă coordonare, cu toate că intr'o formă plină 
de modestie. Cunoştinţele nu nl se servesc la d. Motru nici pe 
tipsi! de aur, nici pe tăvi de argint, dar ai însă impresia bine- 
făcătoare că sint lucruri proaspete intotdeauna. 

Lecţiunile sale sint şi dinsele un viu îndemn la muncă şi 
documentare, pentru oricine năzueşte să cugete temeinic şi cu 
rod. Dar nu numa! atita,—fiindcá iți mai lasă $'o altă impresie 
încurajantă. Văzind cum din belșugul faptelor se degajează ade- 
seori ideia, ca parfumul care se exală din flori, ți se strecoară o 
credinţă optimistă: că, o:icare ar fi aptitudinile speciale care 
deosebesc pe om de om şi avantajeazá pe unii mal mult de cit 
pe alţii, genial filozofic este totuși şi dinsel, măcar în bună parte, 
o chestie de stăraință şi de muncă, 

|. Petrovici 


Viaţa, Dreptul, Libertatea* 


Problema fundamentulei primordial al dreptului ca gi viaţa, 
faţă de care dreptul nu este decit un reflex, pare a fi un su- 
blect de nesfirgite meditații. Pe măsură ce intri mal adinc in 
această chestie, ifi dal mai bine samă de infinita sa complext- 
tate. De aceia, cind de bună voe am hotărit să incerc a spune 
celace alții au spus, și au spos mai bine inaintea mea, ml se 
pare util ca în prealabil să revin şi să caut care sint elemen- 
tele esenţiale de armonie ale Dreptului în afară şi mai presus 
de orice preocupare tehnică. și care este locul pe care această 
ştiinţă il ocupă în ansamblul cunoştinţelor şi a credințelor dela 
care omul încearcă să smulgă secretul vieţii s! să imprumute 
lumina, care-l va putea călăuzi prin labirintul nevoilor, dorintilor 
şi necazurilor sale. 

ŞI această punere la punct ri se pare cu atit mai fo- 


* Dedic aceasiă mică lucrare memoriei fiului meu, şi fiicelor 
mele. 

Esle fruciul dragosiel lor peniru mine, de oarece n'am izbulii să 
pricep visja, alil cit am putul s'o pricep, decit din privirea lor plină 
de duioșie, de reflecţie şi din sufletele lor avide de adevăr. 

Am scris-o în limba francezá fiindcă avind motive excelente să 
cred că această lucrare va îl poale cea din urmă, am doril să las mo» 
desla mürlurie a comuniunii, liresle nu excluzivă, dar loluşi aşa de 
intimă, dinire spiritul rominese şi cel francez. 

Am datoria să previn pe acel ciliva celilori in minile cărora vor 
bres acesie pagini că nu vor găsi inlr'insele sicli o preocupare doc- 


Ajuns la această fază a viejii mele, inchizind toate cărțile si 

ad pulinul pe care am fos! capabil să-i dobindesc și să-l me- 

ditez, m'am mulțumi! să privesc viaja omenească mai degrabă in rea- 

Hiatea sa deci! la Jumina dogmelor pe care nu incelează să le creeze 

— şi asi dori ca impresia ce se degajă din leciura acestor rinduri să 
lie aceia cá au fost scrise cu sinceritate, cu respect, cu dragoste. 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


lositoare cu cit lumea de azi manifestă, ca o urmare a defor- 
mării şi dezorientării gîndirii, provenită din cauza războlalui, pe 
de o parte o tendinţă prea pronunţată de a considera ştiinţa nu- 
mai din punctul de vedere al aplicaţiilor sale practice, imediate 
şi concrete, lar pe de altă parte o reacțiune a cercetărilor teore- 
tice care se întunecă adesea in indefinital abstracţiilor metafi- 
zice sau religioase, 

Fără indolală că scopul final și esenţial al oricărei opere 
ştiinţifice este şi trebue să fie acela de a procura omului mijloa- 
cele cele mal uşoare de a se adapta la constringerile pe carei 
le impun forţele oarbe ale naturii $i condiţiile sociale. Desigur 
iarăşi că nici o gindire omenească nu va putea avea un răsunet 
adevărat şi eficace, dacă nu se poate sprijini pe an puternic con- 
tingent de credință. Dar după cum practica riscă să meargă la 
infinit pe acelaşi loc dacă nu este supusă la controlul teoriei, tot 
astfel teoria nu pătrunde şi nu luminează util nevoile vieții de- 
cit ca condiţia de a proceda direct din practică, degajată de ori- 
ce „parti-pris“ doctrinar şi cu o obiectivitate intelectuală şi a- 
fectivă superioară şi exclusiv umană. 

Numai îndeplinind aceste condiţii, ştiinţa va putea orienta 
acea veșnică nevoe de „renouveau“, care este sensul profund al 
vieţii, şi realiza absorbjlunea cazului special, concret şi trecător 
în mişcarea universală şi permanentă. 

In domeniul dreptului, acest elan de „renouveau“, această 
mişcare universală şi permanentă se cheamă »]usti(ie*, lar celace 
numim legalitate nu este decit forma pe care o îmbracă, pasa- 
geră în timp și intinit de variată în spaţiu, un ideal permanent fără 
ajutorul cărula, elaborarea și aplicarea legilor de drept, oricît de 
exacte ar fi din punct de vedere tehnic, n'ar putea răspunde la 
scopul ce şi l-au propus. 

Opera doctrinarului sau a practicianului este deci o operă 
incomplectă care se mulțumește să elaboreze şi să aplice nor- 
mele dreptului pozitiv şi să-i rostească sancţiunile, conform pro- 
cedeelor tehnice întrebuințate de ştiinţa juridică şi neţinind samă 
decit de nevoile concrete actuale. 

Mal trebue deci, şi aceasta mai presus de orice, ca aceste 
norme şi soluţii să fle in armonie cu an principiu superior de 
jastijie, care să le inspire şi să le lumineze, nu numai in vede- 
rea nevollor actuale şi concrete, dar mai cu samă în vederea u- 
nei orientări a vieții sociale, ceiace însamnă că în afară de rolul 
său Imediat, un rol de „poliţie“, dreptul mal are un rol mal tn- 
depărtat, și acest din urmă este un rol educativ, 

Tehnica Juridică, oricit de mult am aprofunda-o, nu ne 
poate oferi decit procedee, a căror aplicare va trebui in mod 
necesar să se adapteze la contingenţele vieţii reale, din mijlocul 
cărora, preotul sanctuarulul dreptului va avea datoria să desco- 
pere idela de justiţie, care-l va apărea ca o rază de lumină, cind 


VIAȚA, DREPTUL, LIBERTATEA 71 


mai slabă cind mai puternică, citeodată turbure şi citeodată senină, 
dar întotdeauna permanentă. 

Dacă ne întrebăm de unde procede această lumină şi dacă 
această intrebare ne-o punem  interzicindu-ne de a pătrunde in 
misterele religiei sau ale metafizicel, vom răspunde că această lu- 
mină există in nol, dar nu ca un principiu transcendent de ra- 
țiune imuabilá, ci ca o străduință neincetatá de descoperire şi de 
cucerire, la care ne invită necesităţile vieţii sociale cu cortegiul 
lor de datorii, de sacrificii reciproce, de comunităţi de credinţe, 
de interes şi de acţiune, de sentimente afective gl generoase a 
căror necesitate o trezesc in noi și care, devenind comune la on 
mare număr de oameni, se transformă în norme de conduită, pănă 
atunci cind subt influența unor suferlnji generale şi viclente, 
viaţa va scoate la iveală puncte de vedere şi principii nouă, care 
corespunzind noilor condiţii de existență, tind la rindul lor să 
devie norme de drept. 

Din punct de vedere ştiinţific, ne ferim de a spune ca e- 
vanghelisto! loan „la inceput era verbul“, La inceput sint nevolle 
vitale, iar verbul nu s'a elaborat și nu se elaborează decit subt 
presiunea continuă a acestor nevoi. 

Această elaborare este rezultatul nnui echilibre, instabil în- 
tre două elemente veşnic opuse dar totuşi convergente: unui 
tradiţional, care consistă din instinctul natural al omului de a 
atribui o putere normativă şi obligatorie faptelor ereditar repe- 
tate şi general acceptate, altul doctrinar, izvorit dintr'o stare de 
suferinți sociale cristalizate in opera citorva ginditori, care tind 
să modifice normele tradiționale si să creeze stări de fapt nouă, 
care la rindal lor pe cale de evo uție sau de revoluţie, devin şi 
ele normative. 

Primul element, conservator, regulator suprem si necesar al 
veşnicului chin al omului În căutarea unei existențe mai bune, 
degenerează din lipsa temperamentalul justiţiei critice şi doctri- 
nare în egolsm de rasă, de clasă sau de sex şi în spirit de do- 
minaţie. Cel de-al doilea, motoral vieţii şi al reinoiril, devine 
lipsit de caracterul tradiţiei, adesea distrugător prin faptul că 
doctrinarul, îmbătat de farmecul concepţiilor abstracie şi de so- 
noritatea generoasă a cuvintelor, pierzind din vedere infinita com- 
plexitate a vieţii si Inlánfuirea sa istorică, precum şi sensul său 
exclusiv uman, inal(á în mod artificial ideia de care este stăpi- 
nit şi care în realitate nu corespunde decit la unul din multiplele 
aspecte ale vieţii sociale, la rangul unul principiu universal şi 

t, a cărul seducţiune, in aparenţă generoasă, impinge 
masele cătră noi suferințe. 

ȘI subt adăpostul, de cele mai multe ori tragic, al acestor 
două tendinţi paralele străbătind toate zeudalrile şi transformă- 
rile istorice, omul conştient de demnitatea şi de autonomia sa 
caută să se dezrobească de tiraniile sociale şi să dobindeas:á 
puterea de a dispune în mod liber de energia sa individuală in 


78 VIAȚA ROMINEASCĂ 


serviciul coopera(lel sociale $i astfel să creeze un nou echilibra, 
tot aga de puţin p între principiul libertăţii individuale şi a- 
cel al constringerii sociale, echilibra în care găsim, în ultimă a- 
nalizá, Idela de justiţie. 

Pentru a ocoli pericolul de a rătăci în cercetarea fenome- 
melor psihice menținute într'o stare de perpetuă agitaţie de lup- 
tele vieţii sociale, vom lua ca punct de plecare, ideia puțin cam 
simplistă care consideră dreptul în afară de orice element for- 
mal de procedură şi de constringere exterioară, ca o autoregle- 
mentare necesară şi reciprocă a acţiunilor omeneşti, în măsura 
in care aceste acțiuni privesc în mod direct sau indirect rapor- 
turile individului cu alţi indivizi şi cu grupal social, sau mai de- 
grabă cu una din maltiplele grupări sociale din care face parte, 
fie că acţiunea dă naştere unul raport, fie că procede dintr'un 
raport preexistent. 

Necesitatea permanentă a acestei reglementări nu are ne- 
voe de a fi demonstrată. Ea reese in mod vădit, din examenul 
cel mai superficial al istoriei şi a celor ce se petrec in noi şi în 
jurul nostru. Orice individ, care trăeşte in societate, s 
prin a avea conştiinţă pe de o parte, de facultatea sa de a-și 
reglementa în mod liber o parte din acţiunile sale, şi aceasta cu 
asentimentul tuturor, iar pe de altă parte, de limitele acestei fa- 
cultăţi, impuse de faptal că viaţa îl menţine intr'un ţesut complex 
de raporturi multiple între el şi semenii săi cu care formează on 
corp social mal general, corespunzind ideii de popor sau de na- 
flune şi alte corpuri sociale mal speciale răspunzind la trebuin- 
(ele sale vitale, Intelectuale sau afective, la predilec(ille sale, la 
activitatea sa, la scopurile ce şi-a propus, la plăcerile sale, la su- 
ferinfele sale, 

Această stare conştientă este rezultatul vieţii în societate şi 
este oarecum agentul de poliţie intern al raporturilor sociale o- 
meneşti. El derivă din instinctul de conservare $i se foloseşte ca 
de doi intermediari, de instinctul de imitație şi de instinctal de 
pace, Orice nevoe, orice aspirație omenească, tinde in mod 
firesc cătră realizarea el, care odată Infáptultà dă naştere la alte 
năzuinţi indreptate la rindul lor tot cătră dorinţa de a se vedea im- 
plinite, Pentru ca această nevoe de a limita aceste dorinţi să nu 
ne apară impovărată de o contradicţie, nu avem decit să privim 
viața în realitatea ei. Fichte n'a spus, oare, că omul nu devine om 
decit prin contactul cu semenii săi? Aceasta însemnează că un 
Robinson nu este om decit în măsura în care subzistă în el a- 
mintirea contactului său cu cellal(! oameni şi în speranţă de a-i 
regăsi vre-odată. Dar aceasta mal înseamnă totodată că omul 
nu are conştiinţă de propria sa esenţă şi de nevoile care rezultă 
decit in mod experimental, prin comparaţia cu ceilalți oameni, 
Ca și copilul, omul tinde să-și atribue aptitudini şi drepturi des- 
coperite la cei ce-l înconjoară şi să recunoască acestora drepturi 
pe care o comparaţie imitativă l-a făcut să le descopere la el. 


— 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 79 
A n a S 


Şi toate aceste drepturi ce şi le apropi ntru câle exer- 
cită şi le vede exercitate de ceilalți, în mod > mel i și ati 
jenit, devin norme de conduită, reguli de drept și aceasta nu în 
virtatea unor consideraţiuni de ordin raţional, fenomen ce apare 
mult mai tirzia, cl în virtutea instinctului care impinge pe om 
să săvirgească actele pe care le face sau le descopere la semenii 
săi. S'a observat cu multă dreptate că geneza dreptului, a model 
ŞI a moralei convenționale este acelaşi si că ele izvorăsc ma! degrabă 
din felal de a fi a unul popor sau mal exact a unei clase sociale 
decit dintr'un principiu raţional. ; 

Conflictele ce se nasc in mod necesar din contactul aspira- 
flilor şi dreptul indivizilor, crează subt influen(a instinctului de 
pace, o nevoe reciprocă de toleranţă intre acei pe care hazardul 
i| uneşte Intr'o viaţă comună, toleranță care implică o stăpinire 
a tendinţilor $i drepturilor individuale în vederea celor sociale. 

Vedem dar că rudimentul oricărei organizaţii juridice rezul- 
tă din nevolle vieţii sociale lar dreptul, deopotrivă cu limbagiul, 
ne apare ca fenomenul social prin excelenţă. De bună seamă că a- 
ceastă nevoe de toleranță, implică o dominație aproape exclusivă 
la Început, şi permanentă în tot lungul istoriei, a celor mai pu- 
ternici ; pe măsură insă ce viaţa socială face din omul primitiv 
o flint conştientă de propriile sale scopuri, forțele la inceput 
bratale tind să se intelectualizeze şi să se umanizeze subt influ- 
enja nevoii de simpatie şi de protecţie pe care instinctul sexual, 
instinctul matern, jocurile în comun, solidaritatea în fața perico- 
lulul, în faţa luptei, in faţa intereselor, în faţa raţiunii, în fata 
suferintelur, precum şi multiplele contingente ale vieţii orl spec- 
tacolul deconcertant sau calm, infim sau grandios al naturii 
le-au trezit şi le-au dezvoltat pănă la exaltare, 

Pe aceste tendințe şi impresii, se altoesc credințe şi su- 
perstiții religioase care inlesnesc şi îndulcesc, procesul dife- 
rențierii mereu crescinde ; de alci noțianea de drept se ampli- 
fică şi se inobilează : din simplă toleranță rezultată din necesi- 
tăţile în comun, ele se transformă într'un efort, la Inceput spon- 
tan, din ce în ce mai concret de colaborare so-ială. 

O sinteză armonioasă a forţelor individuale prin insăşi di- 
Terenflarea lor, şi prin diviziunea travaliului manual şi intelectual 
care rezultă, precum şi printr'o jastă repartiție a produselor a- 
cestu| travaliu: acesta este scopul suprem al ordinel juridice. 
"Orice regulă de drept comportă, subt forme şi la grade infinit 
de variate, o reglementare a colaborării sociale, lar celace noi 
numim libertate na este şi nu poate fl decit lenta şi continua 
individualizare şi întărirea personalității umane, degajată de con- 
stringerile sociale ce o absorb, şi cucerirea putintii de a -și folosi 
în mod liber energia proprie în serviciul cauzelor sociale şi de 
a deveni un simplu mecanism, dea deveni din ce În ce mal mult 
^m agent conştient al travaliului colectiv. 


80 VIATA KOMINEASCA 


Credinţele rellgloase ce şi le fáuregte omul fiind o mártu- 
rie a neputinjli sale în faţa suferințelor trimise de forţele oarbe 
ale naturii sau derivate din luptele sociale, ele nasc dintr'o ne- 
voe de ordinaţiune supremă şi misericordioasă a tot ce are con- 
tact cu viaja omenească. 

De la fetişismul şi animismul cel mai primitiv şi pănă la 
religiile care caută in cunoaştere, distrugerea dorințelor omeneşti, 
religiile organizate au fost şi sint intotdeauna intreboinjate ca 
un suport puternic al forţelor tradiţionale de ordine şi de domi- 
naţiune, avind totuşi prin iosăşi raţiunea lor de a fi germenii nou- 
tài şi a eliberării. Orice descoperire ştiinţifică, orice evoluţie 
sau revoluție socială, orice eveniment important in viaţa popoa- 
relor sau a indivizilor, orice afecţiune sinceră şi adincă conţine 
aportul sau revizulrea unel credinţi religioase, şi descoperim, 
mal poternice sau mal slabe, dealungul peregrinaţiilor, semnele 
unei noi orientaţii a credinții spre noi orizonturi de eliberare. 

Credinţele religioase, în care găsim la început normele pri- 
mitive ale dreptului, au această superioritate, că omul găseşte în 
ele un refugiu, o speranţă, care-l ajută să infrunte suferinţele 
inaintea cărora ordinal jaridic cel mal perfect rámiae dezarmat, 
Morala, dimpotrivă, se deosebeşte de drept prin aceasta că in- 
tr'o măsură oarecare şi orice s'ar zice, estede natară reli- 
gioasă. Fie că e de natură divină sau umană, aspirind cătră cer 
sau imbrăţişind pămintul, morala cu toate pretenţiile sale ştiin- 
fice, comportă o eternă rugăciune şi aceasta fiindcă procede 
direct din sentimente pe care sufletul omenesc nu parvine nicio- 
dată să le mulţumească şi din riscuri intelectuale şi afective care 
depășesc graniţile vieţii. 

Fără indoială că obicelurile şi legile care conferă normelor 
dreptului caracterul lor specific pozitiv sint influențate de concep- 
fille morale ale unui loc şi timp anumit. Da asemeni aceste donă 
discipline convergente, dreptul și morala, derivă şi una şi alta 
din acelaşi reacțiune a conştiinţei individuale subt influenţa vieţii 
sociale. Această reacțiune însă, mai uniformă, mai universalizatá 
şi mai reflexă in domeniul dreptului devine mal individuală. mai 
conștientă şi deci mai pătrunzătoare in domeniul moralei. Dacă 
facem abstracţie de valoarea sa dogmatică, formula evanghelică : 
„Daţi Cezarului ceiace este a Cezarului şi lui Dumnezeu ceiace 
este a lai Dumnezeu“ arată că distanța, permanent variabilă, 
dintre disciplina juridică şi cea morală provine din faptul că prima 
consideră raporturile dintre oameni in cadrul multiplelor corpari 
sociale în sinu] cărora se produc şi în vederea organizaţiei a- 
cestor corpuri, pe cind cea de a doua consideră aceste raporturi 
din punctul de vedere al contactului dintre semeni în calitatea lor 
de creaturi umane. 

Pentru această cauză principiile de egalitate şi de umani- 
tate, nu-şi pot găsi deplina lor realizare decit în domeniul mo- 
ralel, Sí tot pentru acelaşi cauză, criteriul de apreciere, care 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 81 


conține de altfel sancţiunea care necesar rezultă, mal 

pozitiv şi mal exterior in materie de drept, este in orar m 
morală mai scropulos si mal interlor, caractere pe care aceasta le 
conservă cu toată influența judecăților ades ca nedrepte ale opiniei 
publice. Pătrunderea sentimentelor care determină acţiunea şi de 
care ordinea juridică nu (ine seamă decit într'o măsură determi- 
nată, Mme — e Judecăţii morale. 

r Dreptatea $i Binele nu sint altceva decit doná cte a 
onoi aceluiaşi ideal care, izvorit din nevoile vieţii eee uni 
tat şi inobilat prin multiplele manifestații ale inteligenţei uma- 
ne pătrund din parte in parte străbătind şi ele avinturile, hopu- 
rile şi regresele istoriei, organismele sociale, cu credinţele şi si- 
tuaţiile lor. Trebue să veghem cu toată luarea aminte ca toate 
tristetele actuale să nu altereze increderea care alcătueşte legea 
indispensabilă a vieţii. A o plerde inseamnă a renunța de a trái. 

Caracterul mai formal şi mal pozitiv al normelor propriu 
zis juridice se afirmă prin forţa coercitivă a contractului şi prin 
pedepsele la care sint supuşi toți acei care nmesocotesc ordinea 
socială şi aceasta chiar în cazul cind din cauza uniformităţii si 
dependeaţii vieţii Individuale, dreptul se confundă incă cu morala 
religioasă şi nu se manifestă decit ca obiceiuri ori credințe, la 
care însăşi uniformitatea lor, ereditară sau datorită imitaţiei, le 
dă un caracter normativ, la inceput independent de orice voință 
conştientă şi raţională din partea acelora care li se supun. 

Acest caracter se accentuează pe măsură ce subt influenţa 
veşnic crescindă a diferențieri! dorinţilor, drepturilor, aspirațiilor, 
cugetărilor, aptitudinilor şi credințelor, personalitatea umană, 
conştientă de demnitatea sa, încearcă să se libereze de tirania le- 
găturilor sociale care o incătuşază şi o absorb şi să ofere in 
mod liber şi spontan inițiativa sa pentru cauza binelui social. 
Trebue însă să spunem dela început că această sforțare de ell- 
berare nu se poate realiza decit prin colaborarea dorinţilor ap- 
titudinilor şi credințelor individuale unite într'un acelaşi scop şi 
Hellas rara diate — net sociale speciale in lupta 

ntă ca tendinţele absorbante ale corpului social 
adică ale statului, : dri 

Atunci obiceiurile şi credinţele, fiind din ce in ce mal va- 
rlate şi tot mal difuze, nu vor mai putea pretinde să constitue 
izvorul formal al dreptului pentru motivul cá rămin subt contro- 
lul critic şi reformator al gîndirii individuale, care, prin interme- 
diul lustituţiilor private, al reuniunilor, al şcolilor, al presei, al ope- 
relor industriale, ştiinţifice, literare, filozofice, religioase ori ar- 
tistice, precum şi din aportul inventiv al flecárula la opera comană, 
determină caracterul obiceiurilor si alcredinfelor şi provoacă o- 
rlentarea lor cátrá nol armonii. De acela pentru a face o operă 
durabilă şi constructivă, acel ce se specializează în materia drep- 
tului, fle el legist, jurist or! legislator, trebue să se inspire din 
toate aceste manifestații ale conştiinţei individuale în misiunea 


6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


grea şi primejdioasă pe care şi-a asumat-o, adică în acela de a 
confecţiona legile şi de a le aplica. 
reptul scris consacră o stare de dominaţiune fără bază 
juridică cînd nu ţine seamă de o stare persistentă de moravuri 
şi de credinţe, precum şi de forţele sociale care tind să modifice 
dreptul posedat. Opera sa arbitrară, a cărel eficacitate o extrage 
dintr'o ficţiune mincinoasă devine atunci tot aşa de nefastă și 
distrugătoare ca cele mal teribile speculații doctrinare. Jellinek 
are dreptate să spună că istoria dreptului conţine astfel de trans- 
gresiuni şi are mal cu seamă dreptate să adauge, că prin aceste 
transgresiani forţele constituite sfirșesc mal degrabă ori mal tir- 
ziu prin a nu mai putea fi reprimate. Tot din aceste transgre- 
sluni izvorăşte credinţa intr'an drept care, considerindu-se supe- 
rior dreptului pozitiv, se întitulează „natural“ şi care la drept 
vorbind nu este alt decit expresiunea revendicărilor unul popor 
impotriva arbitrariului sau insuficienţei legilor care-l conduc. Din 
punctul de vedere al fundamentului dreptului si al transformári- 
lor sale, ar fi tot atit de o(los de a contesta existenţa unul drept 
natural ca de a nega adevărul unei credinţi religioase. Celace 
importă este de a recunoaşte elementul de credință, care cores- 
punzind unor dorin(i şi aspirații pe care viața însăși le crelază, 
se manifestă cu o intensitate adesea superioară în perioadele de 
„Malaise“ social şi este tradus în doctrine precise în opera ct- 
torva ginditori, unde tinde să făurească nol reguli de drept po- 
zitiv şi să facă un pas cătră o timidă realizare a aspirațiilor 
nol ; timidă prin. faptul că aceste imboldori de renovare, cind 
sint prea violente, declasează in general o reacțiune a forţelor 
tradiţionale, Dar pecetea elementelor doctrinare rămine totuși 
profond marcată, pregătind epura(iuni mal perfecte şi adaptări 
mai feconde, In concepţia istorică a elaborării dreptulul, care sin- 
gură poate pretinde a reflecta realitatea vieţii sociale nu poate 
fi vorba de un drept natural, a priori, rațional şi imuabil. Dog- 
matismul său, oricum ar vrea să se numească, teologic, meta- 
fizic, sau contractual corespunde intotdeauna unei mal mari puteri 
absolutiste a forțelor statului, considerate ca o personificare a 
Raţiunii, distribuitoarea supremă a tot ce este libertate sau progres. 
Totuşi nu este mai puțin adevărat că acest ra(lonalism cla- 
sic, care subt efortul gindirii umane se transformă cind in natu- 
ralism romantic, cind în socialism ştiinţific, cu prețal unor mari 
dibairi, erori şi dureri, insemnează o etapă importantă in cău- 
tarea idei! de justiţie, care după formula atit de adevărată şi 
elocventă a lui Guyau „n'etant que l'expression. de la jeunnesse 
eternellement en lutte avec la vieillesse du fait accompli, se ma- 
nifeste dés que la conscience concolt des dovtes concernant les 
régles du droit positif et constitue par cela méme, le probléme 
sans cesse renouvelé du droit*, Dar mal este ceva adevărat, că orice 
sea al muncii, al experiențe! și al gindirii este şi el supus 
gi de expansiune şi de schimb internaţional subt influenţa 


_____ VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 83 


căreia, obiceiurile şi modarile diverse de a trăi, dea gindi şi de a simţi 
al diteritelor popoare tind în celace priveşte anumite raporturi să se 
uniformizeze, să dea naştere unor noţiuni şi institaţii oarecum univer- 
sale dar ia același timp destul de largi pentru a ingádul conser- 
varea pecetei lăsată de caracterul etnic şi de dezvoltarea isto- 
rică a fiecărei naţiani.— Prin „jus gentium“-ul sau mal mult chiar 
decit prin pertecţianea tehnică a conceptelor jaridice, prin lenta 
adaptare a normelor dreptului roman la moravurile şi nevoile di- 
feritelor popoare asapra cărora Roma şi-a întins dominaţia, moş- 
tenirea eminamente socială pe care ne-a transmis-o, a putut să 
exercite influența sa civilizatoare peste organizaţia juridică a lu- 
mil moderne.—Ş! universalizindu-se, dreptul se umanizează şi ac- 
centuiază avintul sáu cătră idealui de justiție, cătră respectul 
demnităţii vieţii in fiecare creatură umană. Opera de analiză şi 
de sinteză pe care o implică cunoaşterea şi aplicarea normelor 
dreptului prin ele lagile corpari compuse, consistă tocmai în a 
le reduce în corpuri simple şi în a grupa noţiunile astfel dobin- 
dite in concepte juridice înrudite, ţinind seamă de raporturile 
de ascendență sau de descendență care raliază noțiunile unele 
la celelalte, edificind cu ajutorul conceptelor principiile gene- 
rale de drept. 

Ajungem astfel să distingem $i să clasăm elementele care 
constitaesc raporturile multiple, complexe şi infinit de variate la 
care viața a dat naştere şi a elaborat, după fericita expresie 
a lui Ihering, un alfabet jaridic, cu ajatorul cărula, doctrina 
jurisprudența devenind oarecum creatoare, parvin să multi- 
plice la infinit regulele juridice, să le adapteze, în limita princi- 
pillor generale de drept, la nol aspecte de viaţă socială.—Dar 
pentru ca acest travaliu știinţitic să nu rigte de a da naştere u- 
mor concepte apriorice, prea abstracte şi prea doctrinare, este 
mevoe ca să fle supus dublului control al istoriei şi al realităţii 
concrete, sau mai bine zis trebue, ca orice noţiune, orice concept, 
orice principiu să fie elucidat la lumina origine! şi a transfor- 
mărilor sale succesive, iar verificarea trebue făcută subt reflexele 
raportorilor trăite şi din care au izvorit Instituţiile juridice — 
Dreptul, fără indolală, consistă în esenţa sa dintr'o relaţie ab- 
stractă pe care conştiinţa o stabileşte între o realitate de ordin 
“exterior şi o apreciere interioară, Trebue însă ca această rela- 
(le să se stabilească in mod spontan, direct si imediat fără ca 
să poată interveni între figla de viațătrăită şi norma care o stă- 
pineşte, o crea(lune artificială doctrinară sau legislativă; cu alte 

' cavinte, nu trebue ca haina de imprumut pe care o îmbracă teh- 
nica juridică ca o manifestare a vieţii reale să constitue o pie- 
dici fa deplina sa realizare, în limitele în care ceiace urmăreşte 
mu este contraria preceptelor legii, — Căci conceptele jari- 
ice nu sint, la drept vorbind, decît procedee de exterlorizare sim- 
bolică şi de clasare a impulsiilor psihice afective şi intelectuale 


81 VIATA ROMINEASCA 


din care izvorăşte orice acţiune umană, procedee la care recurge 
știința juridică spre a grapa acţiunile şi a le traduce în formale 
generale şi normative. — Ele sint in domeniul acţiunilor şi al ra- 
porturilor, celace sint cuvintele iu domeniul ideilor. ȘI după cum 
vorba poate altera gindirea pe care trebue s'o exprime, de ase- 
meni conceptul prea mecanic întrebuințat, poate deforma, ac[i- 
. upea faţă de care ar trebui să fie ca o imagine juridică sau il 
poate stinjeni avinto] cătră un scop superior de justiţie, 

Doctrina observă, cu bună dreptate, forța conservatoare a 
conceptelor juridice; dar ceiace nu se spune indeajuns este că 
pentru a nu fi observat complect aceste concepte in lumina in- 
văţăturilor realităţii, ele ajung in confecţionarea şi aplicarea le- 
gilor la o rigiditate, la o inerție aproape indeajuns de străină 
vieții. 

à; Ca să ne mărginim numai la citeva exemple: la cite rá- 
tăciri n'a dat naştere în guvernarea neamurilor, concepiul doctri- 
nar şi legislativ al Statului ? Ce desminţire puternică găsim în. 
istoria dreptului, la pretinsul exclusivism al dreptuloi de pro- 
prletar ? Cite restricţii arbitrare puse liberulal avint al energiilor 
Individuale şi a travaliului colectiv, provenite din neinfelegerea 
caracterului adevărat al conceptului de personalitate si al des- 
voltării lui in decursul secolilor! Ce sărăcie şi ce insuficiență, 
faţă de nevola vieţii sociale in accepţia tradiţională a concepte- 
lor de gregalà şi de responsabilitate curbă ? Si la ce soluţii ne- 
drepte nu conduce conceptul de contract! Şi acestea, pentru a nu 
fi ştiut să se recunoască cá forţa sa nu provine decit dintr'o relaţie: 
de echivalență între elementele reale pe care părţile contractante 
le au în vedere sau pe care au putut sau au trebuit să le pre- 
vadă in mod normal. lar că această forță nu subsistă decit atita. 
timp cit subzistă această echivalență, nimic nu poate pune mal 
bine în rellef această observaţie ca răspunsul atit de cunoscot şi 
de elocvent al economistului american Seligman cătră secretarul 
Hoover in chestia datoriilor interaliate, sau preciziile pe care 
acele legi zise de impreviziune caută să le stabilească, pentru a: 
putea astfel corecta inerția or! timiditatea jurisprodenței, relative 
la raporturile contractuale, in cursul cărora consecințele răz- 
bolulu! au modificat in mod profund şi anormal valorile a căror- 
relaţie de echivalență, a fost in comuna Intențiane a pătților,a- 
devărata rațiune de a fi a contractului, 

Pentra legislator, pentru jurist ca şi pentru judecător, celace: 
Imporià întotdeauna şi inainte de toate este de a nu crela ficțiuni, 


dind conceptelor o rigiditate doctrinară, desminţită de viaţă şi de- . 


a nu recurge la procedeele tehnice decit cu cel mal scrupulos: 
descernămint şi cu o constantă penetra(lune a contingenţelor vie- 
ți! reale. Iotun domeniu ca acel al dreptului, care-și propune 
să găsească modul de a permite şi de a asigura o realizare ar- 
monică nevoilor vieţii psihice, nimic nu conduce la soluţii maë 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 85 
i EI SER ni a 


falşe şi mal periculoase decit on dogmatism exagerat şi exclusiv. 
Această tendință dogmatică nu se exercită nicăieri mal bine ca 
în jurul dreptului considerat dintr'un punct de vedere subiectiv 
şi al conceptului de personalitate, şi aceasta pentru simplul mo- 
tiv că acolo probabil găsim punctul cel mal sensibil de echilibra 
între principiul de libertate şi principial de soclalitate. 

Inainte chiar de a avea conştiinţa unui sistem juridic po- 
zitiv, omul se simte împins de însuşi nevoile vieţii sociale cătră 
prescripții Imperative ori prohibitive care înfruntă arbitrarul sau 
Subiectival, Dar de îndată ce este capabil să perceapă limitele a- 
cestei constringeri, omul păstrează față de el insuşi o sponta- 
neltate de atitudine, o „zonă de autonomia“ pecare l-o garan- 
tează ordinea juridică şi în raza cărela el poate trăi în mod liber 
lar cind acțiunea sa se vede stinjenită poate să ridice pretenţie 
faţă de ceilalți ori de societate. Aga dar ne este uşor să con- 
statăm că fundamentul dreptului, considerat din punctul de ve- 
dere subiectiv, este Intrun raport direct şi constant cu ideile, ten- 
dinfele şi regulele, care la fiece moment al dezvoltării istorice a 
unul popor determină intensitatea constringerii sociale, Ceiace de- 
sigur a contribait să intunece această noțiune a fost idela ero- 
natà de a considera ca drepturi subiective, puterea şi forţele 
Statulal. In realitate, ne aflăm alci în faţa a dons noţiuni, care 
din punctul de vedere al tandamentului dreptului se opun una 
celeilalte. Forţele publice ca şi aptitudinile individuale sint su- 
puse la constringerea regulei de drept. 

Dar aceste forţe ale statului nu siat decit pe deoparte tra- 
ducerea în norme pozitive şi în sancțiuni concrete a stavilei pe 
care regula dreptului o impune antonomiei individuale, lar pe de 
alta, insăşi garanția acestei autonomii în limitele in care regula 
dreptului îi permite să subziste şi să se manifeste. Dacă voim 
deci să răminem 1a domeniul realităţii, vom putea filozofa oricit 
de malt, nu vom ajange insă niciodată să vedem în forţele statulai 
altceva decit nişte servicii publice destinate să asigure drepturile 
individuale şi să asigure din punctul de vedere al ordinel sociale, 
elaborarea $i fanc(lonarea regulei de drept. 

Rațiunea de a fl a statului precum şi rolul său de paznic 
obiectiv al ordinei publice şi de garant al drepturilor individuale 
exclude orice element de aatonomie, căci oricită iniţiativă le-am 
recunoaşte şi oricit de absolute le-am considera, aceste forțe con- 
stau, in mod unic şi exclasiv, din servicii. Chiar în cazul cînd 
statul este, în unul din organele sale, considerat de doctrine sau 
de lege ca un subiect de drept privat, chlar atanci, acest mod 
de a vorbi nu se referă decit la anumite servicii, pentru săvir- 
şirea cărora legea recunoaşte organelor respeciive, drepturi care 
prezintă o oarecare analogie cu unele prerogative ale dreptului 
patrimonial.—in nici un caz statal n'ar putea fi subiect de drep- 
turi; el na poale fi Intotdeauna şi exclusiv decit organ de func- 
(lun! şi de datorii. — Noţiune de drept subiectiv, conceptul de 


86 VIAȚA ROMINEASCA 0000 000 


personalitate corespunde unei realităţi, decit in domeniu) 

drepturilor individuale sau al instituțiilor de interes colectiv, de 
tă, 

gy open ul forţelor statului, acest concept constitue, orice 

s'ar zice, o pură ficţiune, care ajunge destul de des, subt cuvint 


, de revelaţie divină ori metafizică de ra- 
lea acm ge odemde iie ii de delegaţie abdicativă a liber- 


necesităţii sale permanente, singura sursă a puterii şi a iriţia- 
tivelor sale 


(Sftrşitul în numărul viitor). 
Matei B. Cantacuzinc* 


* Aces! arlicol a fos! scris in franjuzegie peniru o revistă juri- 
we >- eges versiunea rominească fiind desiinalü insă „Vieţii Ro- 
minesltl*. 


La Minástire 


Vecerne 


Femei, indoliate şi acum 

După Isus care-a murit 

De două mii de ani, 

Asteaptà prin cerdacurile scunde 
De lingă drum, 

Să vie Dumnezeu de nu ştiu unde. 


Tăcerea, 

Ca o mină nevăzulă-a Lui 

Stă peste fruntea noastră... 

Ca ruga pămîntului, 

Albastră, 

Tăcerea urcă drept la Dumnezeu, 


Un înger poate a făcut un semn; 
Cu ciocânelele mărunte 

O maică toacă 'n liniştea de lemn 
Si toacă cineva si 'n munte. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe văi chemarea a pornit apoi 
Să caute pe Domnul, 

Dar, ca 'ntr'un trap grăbit si mic, 
Se 'ntoarce singură 'napoi 

Subt ziduri la arhondaric. 


Şi 'n fiecare dimineaţă 

Şi sară, 

Chemarea toacăi caută din nou 
Silabisind ecou după ecou, 
Zădarnică şi tremurată, 

Căci Dumnezeu nu vine niciodată. 
lar în cerdacuri, maicile bătrine 
Lau aşteptat o viaţă 


Privind poteca muntelui din faţă... : 


Tirziu, cind inserarea vine 

Şi soarele=i pe munţi ca un mânunchi 
Şi cind un clopot a 'nceput 

In tot pustiu-acesta mut 

Chemarea-i stranie, 

Toţi munţii lasă umbrele'n genunchi 
Să se inchine 

Ca 'ntr'o mătanie. 


Cáci Dumnezeu, se vede, a trecut, 
Pe-aici, 

Subt forma unei păsări mici, 

Şi numai munţii l-au recunoscut. 


LA MINASTIRE 


Lumini bolnave pilpie in fund ; 

In strane maici sfioase se ascund. 
S'aude-abia din cind în cind un glas, 

Şi cineva timid mai face-un pas. 
Vorbeşte-o maică singură. (Cu Dumnezeu ?) 
Isi spune 'ncet păcatul ei mai greu. 
Tăcut S'aşteaptă parcă un mister 

In minăstirea albă de subt cer. 

E ca o veghe pentrun mort mai sfint, 
De parcă in altar e un mormint, 

La care umbrele adinc se 'nchină 

Eşind o clipă, negre, în lumină. 

(Ce-or fi spunînd aceste umbre 'n şoapte, 
Cind ies puţin şi iar dispar in noapte ?). 
Prin întuneric parcă gindul lor 

Se furiseazá numai, din pridvor. 

Şi negru 'ndoliatelor sutane 

Sporeşte întunericul din strane. 

Un sfeşnic prelungeşte pe părete 

Tot trupul unei maici îngenunchete 

Ce 'n mijloc stă căzut şi nemișcat: 

Un bulgăr aspru de 'ntuneric mat. 

In semnul crucii mineci largi se sbat, 
De parcá intunericu-a visat. 

Lumina unei luminări, tăcută, 

Purtată de-o suflare nevăzută 

Invie 'n umbră cu mişcări bronzate 
Milosul chip al Maicei Preacurate. 


Din turn un clopot a 'nceput, şi sună. 
De sus chemarea-i cade ca din lună. 
Pe munte brazii tofi se infioara 
Sbirlind o coamă aspră ca de fiară. 


VIAŢA  ROMINRASCĂ 


Ca intro vale,—adincă fără seamă 
Sonor cad bolovanii de aramă, 

Şi sunetul acum e o cascadă, 
Acum se 'naljá ca o colonadă.. 


In strane minecile iar se sbat 
De parcă intunericu-a visat. 


Pe cind pe coama muntelui, de sus, 
O lună plină, palidă si clară, 
Insamnă-aureola lui Isus 

Ce va veni pe-acolo 'n astă sară. 


Demostene Botez 


Disociatii 


I. Ceiace e nobil.—Se afirmă curent că celace caracte- 
fizează noble(a e dezinteresarea. A trece prin viaţă animat de 
ginduri superbe fără de realizare practică, a da tot ce se poate fără 
să ceri celace (| se cuvine, a putea să renun(! nu numai la sa- 
tisfacerea poftelor păminteşti, dar şi la ambiţie, glorie ori triumf, 
a trece peste toate acestea cu un calm dalos, nici măcar dispre- 
tuit, cu atit mal puţin acrit ori rancunos, iată ce se preţueşie 
in colectiv consens ca suprema noblețe. 

Dar lucrurile trebuesc impinse mal departe şi distincțiunea 
căutată mal adinc. Dezinteresarea e o facultate care se poate 
învăța. Prin educaţie ori prin benevolă imitație.. Ea e o valoare 
socială care pluteşte ma! mult ori mal puţin vag în atmosfera 
medillor alese. A o învăţa nu e mare lucru, căci atunci mimetis- 
mul ar avea altă valoare decit are. Această aptitudine trebue 
căutată în ce are omul mai ireductibil individual, ma! neinfiven- 
tabil din afară. Caracterul nobleței trebue să fie înăscut, pstholo- 
gic, nu social; aşi zice, mal mult, biologic, 

Acest stigmat mi se pare a fi distracţia. Distracţia e de- 
zinteresarea fiziologică. Intr'un om distrat, dezinteresarea e aşa 
de adinc infipta, incit devine o particularitate nervoasă, cu alte 
cuvinte e aga de asimilată, incit ajunge o funcțiune a organis- 
mulul. 

Dacă, atunci cind cele mai adinci, mal vitale din nevoile 


92 VIAŢA ROMINEASCA 


noastre sint in joc, ne gindim fără finalitate, fără senz, adesea 
complect inutii, la cu totul altceva decit la celace trebue, fără, 
măcar să ne dăm sama cit riscăm, poate insemna aceasta alt- 
ceva decit o eroică disprețulre æ celor mal urgente interese? 
Omul valgar e veşnic la pindă, nu-l scapă nimic, e veşnic a- 
daptat, mereu atent, ca o lăcomie încordată, cu o pindire precisă 
a fiecărui moment avantajos. Nici o ocazie, nici o circamstantá 
n1e trecută cu vederea de omul de rind. Vigilents perfectă e poate 
cea mal profundă vulgaritate. Distracţia e cu mult superioară 
dezinteresării. 1a orice caz e cu mult mai adincă decit aceasta, 
fiindcă înseamnă transformarea unel reguli morale moarte în sin- 
gele şi nervii noștri. Dintr'an postulat de etică am făcut un ca- 
pito] de ştiinţă naturală. Omul nobil e omul distrat. Si acum 
verificați afirmaţia la toţi marii artiști, marii ginditori ori filan- 
tropi. Veţi găsi puţine spirite atente. 


2. Artă şi politețe. Artistul cel mare trebue să men- 
fle față de personagiile pe care le crelază in romanele sale a- 
celaşi ținută, același perfectă politețe ca şi față de persoanele 
din societatea sa. Trebue să le respecte dacă sint stimabile, dar 
mal ales să nu-şi permită, pentru motivul că sint create de el, 
că sint ale sale, o anumită famillaritate cu ele. Sint romancieri 
indiscreți,—eceasia a fost poate unul din cele mai grave de- 
fecte ale naturalismului,—care, de indată ce intră intr'o casă pe 
care-şi propua s'o descrie, sparg saltarele ca să surprindă o in- 
timitate, controlează calitatea lengeriei prin dulapari, situaţia va- 
selor la bucătărie, pindesc oamenii cind minincă, cind fac dra- 
goste, deschid ochii în patru să descopere vre-o boală ori vre-un 
detaliu de mizerie, In această atitudine se vede lipsa de fineţă 
morală a scriitorului, Cu atit mal muli, cu cit, dacă in socie- 
tate nepoliteţa e sancţionată prin aceia că oamenii Ij! întorc spa- 
tele, în roman, bietli erol sint neputincioşi s'o facă, nu pot re- 
acţiona, sint inotensivi din acest punct de vedere. Si e necavale- 
resc să te porți astfel cu sármane ființe fără de apărare L.. Toc- 
mal fiindcă e mal greu să fil nepoliticos în viaţă şi aşa de uşor 


in literatură, arta e o cursă in care cad sistematic toate spiritele 
vulgare. 


DISOCIAŢII 93 


3. Teoriile In fata faptelor.—Un psiholog contem- 
poran defineşte aria: „une jouissance sans convoitise". Celelalte 
destătări ar presupune toate lăcomie, dorință, nevoe de posesiune. 
Singură plăcerea artistică se caracterizează prin aceasta că ein- 
diferentá oricărei pofte. Oricine vede o natură moartă reprezen- 
find an paner cu fructe, nu-i vine în minte să le minince. 

Dar Lucian ne povesteşte despre un străin că intrind în 
templul lui Venus din Cnidos ca să admire statuia, a rămas toată 
noaptea acolo, pingărind-o cu o dragoste efectivă. Celace a fä- 
cut ca municipalitatea să incunjure incomparabilul obiect de artă 

cu garduri protectoare... 


4. Imoralitatea recunostinfei. Pentru cine gindegte 
bine, puţine virtuți omeneşti inseamnă o aga de flagrantă 
negare a dreptăţii ca recunoştinţa. Te-ai intimplat intr'o zi fa- 
tală a vieţii pe bordul unol vas care a naufragiat. Cineva te-a 
scăpat. Trebue după aceia, in tot restul viețiisă te faci că nu-i 
vezi defectele morale, prostia, vulgaritatea, trebue să-l recunosti 
ca perfect, să-l aduci laude, să-l faci servicii, să nedreptátestl 
pe alţi), să calci iu picioare meritul, adevărol, talentul. 

Un şir nestirşit de incorectitudini, de grosolănii, de min- 
cioni, de platitudini toate scozate fiindcă sint făcute în numele 
sfint şi prea respectabil al recunoştinței. De aici avantajul de a 
plasa binele cu deasila, de a „servi“, de a impune oamenilor cu 
ameninţare şi violenţă filantropia ta, ca să poţi recruta ati[ia. 
clienţi, care, sărmanii, n'au de ales: orl oprobial public datorit 
ingraţilor, ori, atunci o viaţă de servitudine. 

In societăţile primitive recunoştinţa a trebuit să apară ca un 
derivativ al răzbunării, din acelaşi famille cu ea. După cum, 
cind mi-ai făcut un rău trebue să-ți răspund cu un altul, tot aga 
cînd im! faci un bine trebue să ţi-l răsplătesc echivalent: ace- 
laşi principiu primitiv, simplist de compensație oarbă. Ca tim- 
pul s'a experimentat însă că e mal comod să faci binele cu forța, 
decit răul. E un plasament cu mal puţin risc, pe care l-a adus 
imblinzirea moravurilor. Feudalismul cu obsesia lol de dependen- 
fä, de servaj şi de clientelă a accentuat și mai mult această 
pornire cătră recunoştinţă, care s'a consolidat intr'um principiu 
jaridic pe viaţă. 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Această morală ne domină încă şi azi din belgog. Ingra- 
tul e odios fiindcă € un om liber, un revoluţionar. Conservatoris- 
mulu! ipocrit care se ascunde în fiecare din noi, ȘI repugnă un 
om pe care nu-l poţi avea la îndămină cu un serviciu făcut şi 
caruia in orice moment poate să-l vie în minte să la gi alte cri- 
terii decit Indatorirea oarbă la un trecut pe care nu l-a vrut. 

Toată această indignare e însă de opum Evoluţia recu- 

ntel se indreaptă dela trecut la viitor. Swift a spus: „re- 
pain e sentimentul avantagillor pe carele aştepţi”. Ceiace 
înseamnă că de îndată ce nu mai ai nimic de aşteptat dela cl- 
neva, nu mal are senz nici să fii recunoscător. 

Decl, singurul mijloc de a evita nerecunoşiința e să faci 
bine mereu, cronic, pănă la sfirşitul vieţii. Adică dacă vrei să 
salvezi morala recunogtinjel şi să evi(i oamenilor odiosul păcat al 
ingratitadinii, să devii sclavul lor servindu-i fără încetare, O clipă 
de repaus şi imediat le-al cauzat ocazia unel ingratiladini! 


5. Cehov. — Ori de citeori cetesc ceva de Cehov 
imi aduc aminte de butada unui fran(uz pesimist: „la vie c'est 
la poursuite de l'impossible à travers l'inutile“. Intocmai aceasta 
e şi concepţia scriitorului rus. Materia artistică care-l serveşte de 
pretext, evidenţiază şi ea același concluzie. Cehov e cel mal 
pesimist spirit pe care-l cunosc, opera lui e epopeea inutilulai. 
Au mai fost şi alți pesimişti şi încă cu mal mult brio. De plidă 
Schopenhauer ori Leopardi. Dar aceştia şi-au făcut din negarea 
fericirii o credinţă. ŞI oamenii care cred sint oarecum mulţumiţi. Pe- 
simismul lor şi-l formulau în imprecaţii violente, în acuzaţii cos- 
mice absurde, şi aceasta li uşura. Aceşti dogmatici al negaţiei 
aveau în însăşi indignarea lor o consolare. Dar Rasul e calm 
pănă la exasperare. Viaţa | se pare o lungă corvadă, o plicti- 
seală fără inceput și fără sfirgit, O constată aga cum e, cu de- 
săvirşit realism şi atita tot, 

Impresia de monotonie e întărită prin detaliile banale, ab- 
solut firești, cotidiane care complectează această frescă a spit- 
enalui. Cehov e desăvirșit pesimist fiindcă nu exagerează 
nimic niciodată. Dar un om care nu exagerează nici În rău, nici 
in bine înseamnă că n'a mingilat niciodată vre-o Iluzie, n'à a- 


DISOCIAŢII 95 


doptat nici o poză, nu s'a lăsat atras de nici-o speranță. Since- 
ritatea, luciditatea lui Cehov sînt iremediabile, absolute. Nu-i 
pot! descoperi nici un artificiu, nici o grimasă, nici o cochetărie, 
nici o strimbătură. Na crede în lucruri excepționale, originale, 
caracteristice, Pentru el viaja e un sistem de echivalenţe. Nimic 
nu e colosal, romantic, extraordinar cind e văzut de la distanţă. 

Chiar cind se întimplă ceva excepțional, urmează apol un 
corelat de banalitate care anihilează revoluţia de o clipă. Totul 
se compensează, lar ceiace domină e mijlociu]. lovirtit cu oare- 
care luțeală, discul lul Newton dă o culoare albă. Nu există indivi- 
dualifáji ; oamenii sint toţi la fel. Un statistician, Quetelet, ga 
Inchipuit, printr'o abstracție matematică un „homme moyen”, me- 
die a tutoror oamenilor, Acesta e omal lui Cehov. Fireşte, el 
se plictiseşte. Filodcă nici evenimentele nu aduc, prin acelaşi sis- 
tem de echivalență, nimic nou. Exuberanjel şi tinerejei, dragostii 
şi entuziasmalui ÎI urmează, inexorabil, domesticirea energiilor 
prin oboseală şi vristă. Ne plictisim şi pe ormá murim: lată bi- 
lanțul. Se zice că arta e realizarea specificului. Cehov con- 
trazice estetica : nimic specific decit doar specificul neautralizării, 
dacă există și acela. Scriitorul rus e duşmanul ireductibil al re- 
liefuluj, Bucuria de a trăl o dă însă contrastul, jocul de umbră 
şi lumină, de linie dreaptă şi frintă, bucuria care se afirmă stri- 
dent ca an triumf peste durerea învinsă. Ce voluptate poate să 
mal existe acolo unde nu e relief, deosebire, unde total se anl- 
hilează printr'an etern ritm de compensație ? 

Cehov n'are scepticismol meflent în felul francez, vreau 
să zic în felul Renan ori France, aşa de „dupes par la peur de 
ne pas ctre dupe“. El nu are nici surisul lor smecher care parcă 
spune veşalc: „pe mine nu mă prinzi!" sau inevitabilul : „à d'au- 
ires, mon ami“, Rusul nu e metient fiindcă nu mai așteaptă 
nici-o surpriză, nu mal are de ce să se teamă. EI ştie dinainte tot 
ce o să se intimple: repetiţia unui mecanism veşnic şi evident 
acelaşi, 

Arta sa e cea mal sever simplă, cea mal puţin cochetă, cea 
mai fără de podoabă din cite există. El nu face „Îrals“-uri pen- 
tru nimeni. Nu-şi compune niciodată bucăţile care n'au „pointe“, 
ŞI se termină cind crezi mai puțin, cum se zice „en qeue de poisson”, 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 

așa cum se termină şi fenomenele vieţii, fără aranjament şi, de 
cele mai multe ori, fără desnodămint, pe nesimţite, inconştient, 
fără să lase măcar arme în memorie. Nimeni $i nimic nu-lscoate 
din naturaleţa lui, făcută din comprehenziunea genială, formidabilă 
a lucrurilor fără semnificație. Cehcv are perversitatea insig- 
nifienfei. Nu ştiu însă dacă tocmai in aceasta nu se ascunde cel 
mal inalt pisc al rafináril. 


6. invenţie si justiţie.—lInvenţia e justiția aplicată in 
ordinea ştiinţifică. Aspectele neglijate ale fenomenelor, aceste ce- 
nuşerese ale adevărului, merită totdeauna o soartă mal bună. A- 
tunci inventatorul, ca un Făt-frumos, le face dreptate şi le scoate 
la lumină. Invenţia e procesul care aduce un verdict în favoarea 
faptelor năpăstulte. 


7. Pesimism şi complexitate. —E greu de conceput 
pesimismul la un spirit simplu. Acesta nu e altceva decit con- 
ştiinţa insecurităţii. O concepţie unică şi rectilinie nu poate fi 
decit optimistă, flindcá acolo nu se aşteaptă surprize. Din contra, 
intr'o structură complexă încolțeşte adesea idela că oricind se 
poate intimpla ceva care poate dărăma ordinea stabilită a lucru- 
rilor. Omul complex întrezăreşte infinitatea posibilităţilor şi fi e 
veşnic frică. Destinul e sentimentul hazardului adică al contingen- 
tel, al libertăţii, care reese din ciocnirea multiplicităţii factorilor. 
Această nesiguran(á veșnică a temperamentelor complexe aduce 
nervozitatea specială care se cheamă pesimism. 


8, Timbrul stilului. — Stilul fiecărui autor ca şi diferitele 
instrumente muzizale, are un anumit timbre, Unii au langoarea 
dureroasă a violoncelului, alţii senzualitatea viorii, alţii complexa! 
vag şi turburător al pianului, în fine uni! stridenja piculinei, ră- 
gugeala fagotului ori scandalul surd al tobei. Acest timbru, care 
e acela al sufletului scriitorului, îl simt de la începutul lecturii. 
Ei imi face, antipatic ori simpatic autorul după misterioase legi 
inconștiente pe care nu le cunosc. Poate fi cineva genial. Ce pot 
face însă dacă mi-e nesuferit timbrul piculinel ? 


9. intimitate şi familiaritate.—Nu trebue contundată 


MANN rcrum TT 


a. 


intimitatea cu familiaritatea, cea dintáiu e expresia unei comuniun 
respectuoase, cea de-a dona e o profanare. Poţi ajunge la 
cea mai adiacă intimitate fără să fii o clipă familiar. 

Primul gest familiar însă exclude orice intimitate. Intre dot 
amanți care se lubesc cu adevărat, a căror saflele şi corpuri 
na-şi cunosc nici un secret nu poate fi nici o familiaritate. Cu 
toată contopirea lor desăvirşită, există Intre ei acel „vous“ mo- 
ral care nu poale dispare niciodată. Intimitatea măreşte dragos- 
tea, familiaritatea o ucide, 


19, Nebunia şi teoria cunoaşterii.—Cu toate va- 
riajile dintre noi, dela original la banal, cu toate transformările: 
secolilor, dela antic la modern, adevărul e că pu putem egi din 
noi. Constiinja noastră despre lumea exterioară e rezultatul u- 
nei medii organice cuprinsă intre un prag maximum şi unul mi- 
nimum.  Celace trece deasupra sau ceiace rámine dedesubiul u= 
aui număr de vibrații pe secundă ne va fi necunoscut in veci. 
Avem însă citeodată deosebitul noroc să avem intre nol ciţiva 
semeni care din diferite împrejurări se nasc sau devin altfel con- 
stituiţi. Apare atanci o variabilă în constanta care sintem, Ci 
ajutorul lor am putea fura o parcelă din necunoscutul care ne 
inconjoară, am potea auzi şi un alt adevăr decit al nostru. A- 
cești preţioşi indivizi sint nebunii. Si nol, în loc să-i ascultăm, 
să le intelegem secretul furat naturii, ii închidem ca pe crimi- 
rali ia celule păzite şi ii paralizăm în cămâşi de forță! 


11. Utilizarea sinuciderilor.—Ceiace ne impiedică de 
a comite acte de curaj sublim e fica de moarte. Dacă acel care 
se decid să se sinucidă ar fl mai puţin egoişti, ei ar putea efec- 
tua gestori de o importanţă covirșitoare pentru binele umanităţii. 
Nimeni n'ar fi indrăznit, de pildă, să asasineze un personaj ne-- 
tast cum a fost Neron $i să evite, poate, creştinismului teribilele per- 
secoli. Dar un om dispus să se sinucidă ar fiputut s'o facă. Nu s'ar 
putea oare capta, comercializa energia imensă a sinucigaşilor P 
Foloasele el ar întrece cu mult pe acelea ale aburului ori e= 
lectricităţii, 

1 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


12. Discurs de ateu. —Am auzit odată un ateu vorbind 
aga: „Luaţi la întîmplare pe cel ma! scelerat dintre criminalii 
istorlel. De pildă pe Cezar Borgia. Oricit de sadic, de sangulnar 
a fost el n'a putut ucide decit citeva zeci de persoane şi tor- 
tura cîteva sute. Comparaţi-l acum pe acesta cu blindul Crist 
care a întrodas în religie !dela unui iad cu chinuri nesfirsite. Cit 
de mediocru in sadism apare Borgia pe lingă acela care a puto! 
concepe o tortură în eternitate, un chin care nu sfirgeste într'un 
an, nici intr'o sută, nici intr'o mle, care ţine in eternitate, fără 
mintulre, fără explaţie posibilă in vecii vecilor. Se poate malra- 
finatá perversitate decit acest Infinit al torturei ? Bietul Borgia! 
Un modest burghez“. 


Mihai D. Ralea 


Cronica ştiinţifică 


Noţiuni asupra hereditàtii 


Problema heredităţii este una din problemele biologiei care 
a pus la iacercare cum nu se poate mai mult sagacitatea ac 
mulțime de cercetători: medici, biologişti, psihologi, naturatişti. 
Astfel, va fi suficient să amintim pe Darwin, Haeckel, Weis- 
smann, Mendel, Lucas. 

Insuşi Montaigne îşi pune această dificilă intrebare: „Quel 
monstre est-ce que cette goutle de semence de quoi nous som- 
mes produicts, porte en soy les impressions, non de la forme cor- 
porelle seulement, mais les pensements et inclinations de nos 
pé'es?*. Deşi ia secolo] XVI, genialu! Montaigne intrezárise, că 
alături de h*reditatea fizică, corporală cum o numeşte el, trebue 
să deosebim hereditatea psihologică. 

Ca şi la celelalte fenomene din biologie, vom spune că şi alci 
se aplică mecanismul legilor generale fizico-chimice. Dutrochet, 
carea studiat aga de bine fenomenele osmotice, serie : Dacă feno- 
menele vieţii nu sint astăzi toate explicabile prin mijloacele fi- 
zice, e din cauză că aceste mijloace fizice nu sint toate cu- 
noicote. 

S'au dat multe definiţii heredităţii. Una nu diferă prea 
mult:de alta. Astfel Ribot spune, că hereditatea este legea bio- 
logică în virtutea căreia toate flinţele vii înzestrate cu viaţă tind 
să se repete în descendenţii lor; ea este pentru speţă celace 
identitatea personală este pentro individ, Prin ea, în mijlocul va- 
riajlilor. nelacetate, există un fond care rămine; prin ea na- 
tura. se copiază gi se imită neincetat. Considerată subt forma -sa 
ideală, hereditatea ar îl pur şi simplureproducerea asemănăloru- 
lof prin asemănător. Dar această concepție este pur teo- 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


J 

, căci fenomenele vieții nu se pleacă acestei regularitàj? 
bei St, condiţiile de ped complicindu-se din ce in ce 
pe măsură ce ne ridicám dela vegetal la animalele superioare şi 
dela acestea la om. lar Henr! Roger o defineşte ca legea biolo- 
gică conform căreia fiinţele vii tind să se repete în descendenţii 
lor şi să le transmită acestora proprietăţile pe care le-au primit 
sau le-au cigtigat. Cum remarcă acest autor, do.ă mari legi par 
a domina şi a explica hereditatea: legea conservării tipului an- 

| legea evoluției. 
oae primei ici oamenii din toate timpurile şi loca- 
rile se aseamănă, Conform legii de-a doua, asemănarea nue 
perfectá, căci omul din secolul al douăzecilea nu e acelaşi cu o- 
mal primitiv. 

Evoluţia este evidentă, Speţa este supusă aceloraşi legi ca şt 
individul. Nu sintem acelaşi in copilărie şi iu virsta mai inain- 
tată. Dar in mijlocul transtormărilor succesive găsim fondul imu- 
abil, care asigură pesonalltatea individului. 

Teoriile date de Darwin şi Haeckel, pentru a explica feno- 
mentle de hereditate n'au putut rezista criticilor mai nol. Teoria 
iul Weissmanu, aga de combătută de unii, face o deosebire in- 
tre celulele reproducătoare şi celulele celelalte ale corpului. După 
el, primele sint eterne, asigurind permanen(a spejei. Cu drept 
cevint, Roger spune, că la prima. vedere această aserţiune a lui 
Weissmann ne pare bizară. Dar ea găsește on sprijin puternic 
in studiul fiinţelor monocelulare. O amoebă se înmulțeşte prin 
sciziparitate. Nu există celulă mamă $i fiică,—există celule su- 
rori, ființe colaterale. 

Dacă amoeba moare, aceasta e un accident. Nimic in evo- 
luţia acestui protozoar nu indică, că el trebue să moară de moarte 
naturală. 

Această teorie a lui Weissmann se poale aplica şi la ce- 
lulele generatoare ale fiinţelor superioare. Alci, acestea dau naș- 
tere la două feluri de celule: somatice şi celule care asigur 
menţinerea spe(el. Dar Welssmann greşește cind spune, că există 
o barieră izolatoare între celulele somatice și celulele generatoare, 
Astfel în teoria lai primele na pot înfiuența pe cele de-a! doilea 
şi de aici rezultă o negare a posibilităţii transmiterii caracterelor 
cistigate. Aici, după cum observă Roger, trebue să facem o deo- 
seblre intre caracterele cigt!gate, datorite unui accident şi cele 
datorite unei modificări foncţionale. Primele nu sint transmisi- 
bile, celelalte sint hereditare. Exemplu clasic de caracter cistigat 
prin accident şi netransmisibil e practica circumciziel la Evrei, 
cu persistența totuși a prepuţului la noli născuţi. Exemplu de tul- 
burare fancţională transmisibilă, e celebra experienţă a lui Brown- 
Séquard. Se tae sclaticul unul iepure, animalul devine epileptic. 
Dacă i| imperechem cu o femelă, descendenţii vor fi epileptic'. 
In această experiență, celace s'a transmisnu e mutilaţia, căci la. 


T CRONICA ŞTIINŢIFICĂ tot 
E A SIHNPUICA 0! 


nonl născut nervul sciatic e normal, ci tulburarea funcţională fi- 
xată prin hereditate (Roger) 

ln scurt, putem spune, că prima lege a conservării tipplai 
ancestral, se explică prin persistenta plasmei germinative, iar le- 
gta cea de-a doua, a evoluţiei se explică prin modificarea celu- 
lelor somatice, 

Fiziologistal Gley leagă secretul bereditát!l de complexitatea 
moleculară a materiilor proteice. Această complexitate, de care 
s'au lovit toţi biochimiştii, explică in parte diversitatea opera- 
jiilor chimice, care se petrec in celule. Aceasta aduce după 
Sine diversitatea reacţiunilor chimice, care se petrec in celule, 
Diferenţele specifice care există între organisme $i chiar dife- 
renţele individuale sint explicate tot pe această cale. Putem face 
impreună ca Gley ipoteze, cà hereditatea consistă tocmai in 

menţinerea proprietăţilor chimice specifice. Armand Gautier a 
arătat prin lang! cercetări asupra variațiilor pe care le pre- 
zintă speța Vifís vinifera, că fiecare variaţie de rasă este inso- 
ţită de o variaţie in natura principiilor imediate, care intră in 
stractura noli varietăţi. Fiecare din schimbările morfologice este 
corelativul unei modificări profunde a moleculelor chimice, care 
constitue elementele ființii. Astfel, modificind pe cale experi- 
mentală principiile imediate ale unei plante, vom modifica fără 
indolală speța. Putem deci spune cu Prenant că, „specificitatea 
flintelor vil este chimică“. 

Charles Robin atribue, ca şi Gley, asimilării substanfelor 
proteice caracteristica vieții şi a heredităţii. Astiel după aceştia. 
glicogenul depus in ficat ori muşchi nu este decit un materiai 
din care organismul iși trage energia necesară vieţii,—un mate- 
rial de rezervă. 

Grăsimile, nici ele, chiar grüsimile zise fixe, nu aparţin pro- 
toplasmei vii. Dintre grăsimi fac excepţie lecitinele. Na putem 
aplica cuvintul de asimilare decit la schimbările proteice, căci 
asimilarea este, cum o defineşte Robin, producerea unel fiinţe vii 
dintr'o substanţă identică cu substanţa sa. Aici e caracteristica 
vieţii şi în consecinţă secretul heredità (li. 

Cu toată Identitatea fundamentală a proceselor de repro- 
ducfie, ca rezultat avem ființe foarte diverse şi într'o fiinţă oa- 
recare elementele celulare sint foarte diferite unele de altele. In 
mod necesar, trebue deci să admitem, că structura şi compoziţia 
chimică a fiecărei protoplasme originale nu e același. Există 
cauze de variaţie. Care sint aceste cauze ? Fără îndoială, trebue 
să le vedem în influențele mediului asupra celulelor şi în apli- 
carea diferiților iritanţi: acestea sint cauze intrinsece de dife- 
ren[lere, mecanice sau chimice. Printre acestea, multe s'au fixat 
cu încetul prin acţiunea lor asupra constituției proprii a  flecáre! 
celale. Acest rezaltat e un caracter ori un ansamblu de caractere 
ciştigate definitiv şi transmiţindu-se descendenților celulei sau 


d — ———— 


102 —  — à—— (à VIATA. BOMINERICA 


individului, Această transmisiune integrală este hereditatea, cauză 

intrinsecă a diferențelor care există între celule ca şi inire 
ete :Gley). 

-— S a formulat patra legi, in care a căutat să sinteti- 

zeze cunoştinţele sale despre hereditate. Le redăm in scurtdupă 


oger. 
T 1) Ascendenţii au — de a transmite descendenților ca- 
racterele lor generale şi individuale, vechi sau recent cigtigate. 
M) Unul din părinţi are o influenţă mai marcată ca celălalt. 
II!) Caracterele ancestrale se transmit descendenților sărind 
una sau mal multe generaţii. 
IV) Unele caractere fizice sau psihice apar la copii la ace- 
iaşi perloadă de evoluție, adică în virsta in care a apărut la 


ărinţi, 
í aos lege, numită şi legea heredității directe sau ime- 
diate, e legea fondamentală a lui Darwin. La ea se aplică toate 
cele expuse mal sus. O mai putem numi şi marea lege a he- 
redităţii. 

Á doua lege, numită şi legea preponderenfei, pare a cu- 
prinde in sine ceva neinteles, căci teoreticeşte cele două celule 
generatoare care se conjugă cuprind acelaşi cantitate de crome- 
țină nucleară. Dar şi aici ca şi in alte părţi ale biologiei, resil- 
tatea nu se petrece decit în parte după prevederile teoretice. 
Orchansky spune că generatorul mai matur impune sexul $i a- 
semănarea. Billon susține din contra. Dar aceste vederi nu co- 
respund datelor experienţe! zilnice. Sint ascendenți care posedă 
o mare putere de influență asupra descendenților. Astfel se poate 
spune de prognatismul Habsburgilor ori de nasul Bourbon-iior. 

Sint stări patologice care nu se transmit decit prin femel. 
Astfel ce citează hemofilia, exostoza osteogenetică, atrofia papi- 
lară familială etc. Alci, de cele mai muite ori bărbaţii sint a- 
tingl. Dar aceştia dau naştere la descendenţi sănătoşi. Din contra 
femelle deşi sănătoase—sănătoase in sensul că starea patologică 
pe care o transmit nu se manifestă la ele prin nici on semn— 
dau naştere la descendenţi bolnavi. 

A treia lege, pe care o mal cunoaștem şi subt denumirea de 
atavism sau reversibilitatea autorilor engleji, este ilustrată cum 
nu se poate mai bine de experiențele făcute cu vegetale de cá- 
lugărul Gregor Mendel. El a luat două varietăţi de boabe de 
mazăre : galbene şi verzi. A fecondat florile varietăţii verzi cu 
staminele varietăţi! galbene. La prima generaţie toate boabele de 
mazăre sint galbene. Acesta (galben) e caracterul dominant. La 
a doua generaţie florile galbene, hermafrodite, se fecundează 
între ele, Ca rezultat avem trei pătrimi de boabe galbene şi o 
pătrime verzi. Verdele formează aici caracterul recesiv. 

in formule algebrice, legile lui Mendel lau o claritate și o 
eleganţă sorprinzătoare. 

Fie D caracterul dominant, R caracterul recesiv, lar D+D 
şi R--R două tipuri pure. Vom avea: 


CRONICA STINTIFICÀ 103 
D--DxR--R—DR--DR-J-DR--DR 


Aici hibrizii se aseamănă, căci caracterul dominant D in- 
vinge. Boabele vor fi toate galbene. 


S4 luăm două tipuri hibride, pe care să le imperechem: 
D--RX D-- R-DD -DR--DR--RR 


Vom avea un sfert tip pur cu caracter dominant $i un 
sfert tip pur cu caracter recesiv, iar cealaltă jumătate vor fi 
hibrizi cu caracter dominant. 

Să luăm un hibrid şi un tip pur: 


D-+RXR+R=DR-+RR-+DR-+RR 
D--RX D4-D—DD -- DR--DD-|-DR 


Conform formulei, cind tipul pur e verde (recesiv) vom 
avea jumătate verde şi jumătate galben, iar cînd e galben (do- 
minant) urmaşi vor fi toţi galbeni. La aceleaşi rezultate ca $i 
e M pe urmă e m experimentatorl, Astfel unii au 

nie cu şoareci a are - 
rre AOD $ şi goareci cenuşii (cenușiu e ca 

Dar datele lui Mendel se aplică si in patologie, Astfel, să 
imperechem șoareci normali cu șoareci dansatori de Japonia 
(aceştia in urma unei maltormaţiuni hereditare labirintice se in- 
virtesc din cind in cind în cerc, timp de ore intregi). Prima ge- 
nera[ie sint toţi şoareci normali, căci tara patologică e caracte- 
rul recesiv. A doua generaţie, caracterul recesiv apare in pro- 
porple 25 la sută. Legile lui Mendel se aplică şi în multe părți 
ale patologiei umane i(heredo-ataxia cerebeloasă, coreea li Hon- 
tigton, după unii chiar luxaţia congenitală a coapsei). 

A patra lege, numită şi hereditate prin hemocromie a lul 
Haeckel se raportează, după cum observă Roger, la virsta în 
care apar unele manifestări hereditare. Acest autor citează ob- 
servaţia lul Paul Raymond, care se raportează la o familie in 
care nouă persoane, aparținind la trel generaţii succesive, au avot 
aproape la aceiaşi virstă hemoragie cerebrală şi au sucombat la 
al mu atac, 

nlucru care pare a surprinde ia hereditate este contrazi- 
cerea teoretică dintre condiţiile in care se face fecundarea şi re- 
zultatele ei, Astfel se stie, că ovulul şi spermatozoidul posedă in 
nucleu o cantitate de cromatină riguros egală şi determinată de 
mecanismul precis al maturaţiei şi redusă la jumătate din celace 
posedă o celulă somaticá a speţei considerate. Unirea cromatinei 
nucleului spermatic cu cromatina nucleului ovular este un fapt 
aproape absolut constant şi general, Se constată în toată seria 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


filogenetică şi formează o lege biologică fundamentală. După cum 
se exprimă Hertwig, sintem in drept să considerăm cromatina 
cà substanța proprie a fecondaţiei $i baza fizică a proprletăţilo+ 
hereditare. Aceste proprietăţi nu pot fl puse pe seama citoplas- 
mel, care e exclusiv proprie elementului femel, ori pe seama cor- 
pusculului central, exclusiv propriu elementului bărbătesc. Aceste 
fapte ne fac să considerăm calităţile hereditare ca fiind supor- 
tate în părţi egale de cei doi nuclei al celulelor generatoare ma- 
ture, Aceasta conform teoriei cromatinei nucleare. Dar realitatea, 
fără ca lucrul să fie explicat, ne arată că e adevărată de cele 
mai multe ori legea a doua a lul Darwin, legea preponderentei, 
ia virtutea căreia unul din părinți are asupra descendenților o 
influență mal mare ca celălalt, 

O chestiune care se leagă de problema hereditá(li e așa 
numita consanguinitate. Unii autori pretind, că descendenţii pro- 
venind din căsătoriile între rade prezintă diferite tare patologice 
(polidactilie, albinim, surdomutitate, retinită pigmentară) ori des- 
cendenţii lipsesc. Henri Roger explică efectele acestor căsătorii 
prin adijianea caracterelor asemănătoare. Soții apartinind acelelaşi 
familii aduc cu el aceleaşi tare fizice si morale, Acestea se adună 
şi se accentaiază la descendenţi, Dacă am alege soţii fără tare 
rezultatele s'ar schimba. 

O altă chestiune deasemenea încă in litigiu e aşa numita 
impregnare a mamel. Se pretinde, că primul generator nu Influ- 
ențează numa! primul ovul. Astfel crescătorii știu, că o cájea 
fecundată de un cine de rasă diferită se resimte la viitoarele ei 
două fecundări cu un cine de acelaşi rasă cu ea, de caracterele 
primalul generator. S'au citat cazuri şi în speța umană (pete de 
pigment negru apărute la descendenţii ulteriori ai unei femei 
albe, fecundată pentru prima oară de un negru). Unii nepatind 
să explice aceste observaţii au negat faptele, alții propun trei 
teorii : 1) fecundarea imperfectă a altor ovule din ovar la prima 
fecundare, 2) fecundarea perfectă a altor ovule din ovar la pri- 
ma fecundare, dar răminerea lor în stare de latenţă pănă la mal 
bune condiţii, 3) impregnarea mamei de primul făt. 

Studiul heredităţii are o mare importanță în patologie. Cind 
e vorba să ne explicám etlologia, cauzele bolli unul individ, vom 
căuta— bine înțeles—întălu cauzele din afara organismelul, dar 
modalităţile reacţionale ale acestuia rămin legate de predispozi- 
tiile, de aptitudinile, de rezistenţa pe care l-au dat-o genentori!. 
De exemplu în tubercaloză. Pentru a explica la cineva această 
maladie, ne vom gind! intălu la infecția din afară, la factoril ex- 
terlorl, apol la hereditatea terenului, cum o numeşte Saboarir. 
Sint excepţionale cazurile de transmiterea bacilului dela mamă 
la făt, de acela hereditatea terenulai, predispoziția hereditară la 
taberculoză la o Importanță cu atit mal mare. Dar trebue să a- 
mintim, că în materie de tuberculoză teoria heredităţii nu înlătură 


CRONICA STINTIFICA — * 105 


teoria contaglunil. Hereditatea singură nu e un factor suficient 
pentru a determina boala, 

Astfel, printr'un abuz de limbagiu, cum se exprimă Roger, 
2 zice că unele afecțiuni de organe (inimă, ficat, rinichiu, sist. 
nervos) sint hereditare. In realitate celace se transmite e o tur- 
burare funcţională, tăcută aparentă numai subtinfiuenţa unei cauze 
intercurente, 

Descendenții unor generatori care sufăr de cord ori pul- 
mon, sist. nervos etc. vor face mal uşor o boală de cord, pulmon, 
sist, nervos etc., Pănă aici e rolul heredităţii. Dar pentru a se 
crela boala, va trebal un factor nou, o infecţie, o intoxicație etc. 

Dar ceiace se transmite prin hereditate In maladiile orga- 
pelor e predispoziția, atunci se pune intrebarea, dacă această 
predispozitle poate îi iolătorată. Aici intervin profilaxia şi edu- 
caţia. Dar, din nenorocire, de multe ori educaţia scoate şi mal mult 
în evidenţă tarele hereditare. Căci ce mediu familial găsesc des- 
cendenţii alcoolicilor ori nervopaţilor ? De aceia educaţia şi pro- 
filaxia trebue să intervină din copilărie, 

Se pare că selecţia socială contribue la supraviețuirea celor 
slabi, celor degenera(l. Ea ar soplanta Intr'un oarecare grad se- 
lecţia naturală. Privind insă lucrul mai de aproape, observăm că 
flintele cu tare patologice se plerd cu timpul prin infecanditatea 
ŞI debilltatea lor crescindă. Astfel, sintem din nou aduși la ma- 
eot d Mee si — comar selecția socială ca un 

u capitol al selecție] naturale, la ogi 
al Biologii (Roger) cti r soclologia ca un capitol 

Evident, noțiunile de hereditate sint bazate în parte pe hl- 
poteze şi teorii. Si era natural să se intimple aga intr'o ches- 
tiune aga de dificilá. Problema heredităţii se aseamănă cu multe 
alte probleme grele ale biologiei. S'a intimplat celace, după 
cum observă Leclerc du Sablon, se intimplă în genere cu acest 
fel de chestii. 

____ Cind savantul a ajuns prin observaţia directă a lumii exte- 
rioare să cunoască şi să claseze obiectele și fenomenele, el nu e 
incă satisfăcut. Accidentele dela soprafaji, pe care le desvâlue, 
nu-i sint de ajuns, El vrea să şile celace se petrece in profun- 
zimile şi la origina curentului, căci are intuiţia vagă că toate se 
leagă in natură şi că celace vede este urmareaa celace nu vede. 
Renunțind atunci la mijloacele sale obişnuite de observaţie, cere 
imaginaţiei să-i suggereze un sistem care să fie imaginea chiar 
a naturii. Astfel hipoteza ia locul experimentării, locul contactu- 
lui — ed stajes: 

n studiul heredități] sint însă date experimentale care ră- 
mio. Astfel sint - 
verint experlenfele lui Mendel şi ale celor care l-au 

Dar ar fl greu să cerem ca legile fiziologiei și ale blolo- 
giei in genere să fie exprimate in formule simple, aproape geo- 


106 "VIAŢA ROMINEASCĂ 
Lio. NN e ca CX SR 


metrice, ca legile fizice, Odată cu progresul studinlu! proceselor 
intime de ile şi al mecanismului boalelor hereditare (de 
ex. în idioja amaurotică, boală observată de obiceiu la rasa 
semită, se observă in celulele scoarței cerebrale inlocuirea fer- 
menjllor oxidanţi cu lipoizi) noţiunile de h«riditate vor căpăta 
desigur o bază molt mai solidă. Nu e de neglijat deasemenea 
aportul mare pe care îl poate aduce in studiul heredităţii fizice 
şi chimia biologică. Acestea sint disciplinile pe care trebue să 
se bazeze în viitor cercetătorul. Pănăla acest dorit viitor, expli- 
cările date de diferiți autori rámin învelite intr'un oarecare grad 
de obscuritate. 


Doctor Tudor Dumitrescu 


Cronica externá : 


Dela Locarno la Geneva 


Cele două probleme pe care le-a lăsat direct războlul sint 
plata datoriilor şi organizarea unor garanţii care să impledice 
reintoarcerea unul nou dezastru, Țările învingătoare votau de= 
sigur să păstreze o stare de lucruri consacrată prin tratate şi care 
le confirma o seamă de privilegii, dar, unele din ele cel puţin, 
se ingrijeau mai ales de garantarea existenţei lor naţionale: de 
problema securităţii, 

Sistemul insciis în Tratatul dela Versailles rezolva aproape 
aceste chestii, insă condiţia lul esenţială era menţinerea so- 
lidarităţii între Invingători, Colaborarea vitală dip timpul ráz- 
bolului trebuia să se prelungească subt forma multiplă a uşură- 
rii datoriilor dintre Aliați prin acceptarea unor clauze fraterne, a 
garantürii mutaale a securităţii naţionale subt toată intinderea 
acordată de tratate şi a exercitării unei presiuni comune asupra 
invinşilor in scopul executării cit mai larg! a îndatoririlor asife! 
contractate. Franţa, mai ales, cu destinele periclitate, îşi pusese 
existența subt protecţia anglo-americaná, Tratatul din Versailles 
a instituit Societatea Națiunilor; insă, dindu-gi seamă că organi- 
zarea păci! este o operă de lungă durată, a oferit Franţei o ga- 
ranjie imediată. Cu graniţile astfel ocrotite, aceasta avea să se 
consacre educaţiei pacifice şi propagandei democratice în Eu- 
ropa, Germania ar f| fost absorbită de reconstrucția economiei 
naționale şi ar fi căutat în înţelegerea internaţională mijlocul re- 
dobindirii unor colonii la care ii dau dreptul civilizaţia şi puter- 
nica sa dezvoltare etnică. 

America n'a ratificat Tratatul. Anglia a fost deci liberata 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


borarea a- 
de obligaţia de a garanta securitatea Franţei. Cola 
liaților v: spulberat, egalitatea nu s'a mal putut — pers 
națiuni de puteri inegale şi de diferite tradiţii. Lich sie Je 
boiului a dat beneficii deosebite, „afacerile“ de după e u ax 
solicitat statele bogate într'o concurenţă permanentă, up Aoi 
tra hegemonie a reinceput şi toate ţările au căutat Dee 
ile alora izvorul binefacerilor proprii. Luptele, din po a 2 ya 
ternă, stinse de sforjarea ananimá a victoriel, s'au redeştep s i a 
şi au răzbunat sacrificiul într'o afirmare violentă a drepturilo 
diverse. Participarea la sacrificiile altora, îmbunătăţirea tener" 
tutilor Internaţionale, acceptarea răspunderiior comane, ca $ d 
garea radicală a fiecărela din aceste tendințe şi-au găsit parti- 
zani în toate straturile sociale. Pretutindeni s'a crezut că ied 
iunsurile războiului sint vina vecinolui și că restaurarea najlo- 
nală se face in afară de orice colaborare străină. ln c 
Anglia, marea învingătoare a războivlui, şi-a pus in cumpănă 
bogăţia si autoritatea ca să restabilească un echilibra „minor 
între vechile antagoniste continentale, Situaţia sa financiară, vă 
rile întinderi ale imperiului colonial, lupta dintre statele conti- 
nentile au contribuit la asigurarea unei neindoioase hegemonii 
britanice. Astăzi, nimic nu se poate întreprinde în Parope in a- 
fară de auspiciile engleze. Franţa însă, tulburată in existenţa 
proprie, micşorată în viaja sa actuală, părisită de marii săi a- 
laţi, s'a revăzut în vechile momente istorice, unde o vecină in 
pimă expansiune îl amenința nădejdile unel vieţi fermecătoare. 
Frica sa adincă și neîntreruptă căuta un adăpost in imprejurá- 
rile excepționale ale unel superiorităţi de ocazie. Executarea tra- 
tatului îi dădea teoretic orice putere. Împrejurările însă îi rápeau 
toate mijloacele. Politică de forţă la început, de alianţe particu- 
lare apoi, de colaborare pacitică in urmă, Franța s'a adaptat tu- 
tulor metoadelor care o puteau duce la securitate. Nici ambi- 
ţii imperialiste, nici nevol etnice sau economice de expansiune 
colonială, fiindcă Franţa nu poate nutri actualmente o doctrină 
d'ctatorială şi nu se frămintă în greutățile suprapopula(iel sau 
ale supraproducţiei. Problema securităţii a fost şi rámine preo- 
cuparea esențială a politicii franceze. Earopa a îmbrăjişat-o nu 
numa! pentru valoarea el morală, dar, mai ales, pentru rațiuni 
indiscutabile de conservare proprie, Pasă in cadrul mecanic al 
organizării de forţe, această problemă devenea periculoasă pen- 
tra Franţa şi orice aşezare momentană era aleatorie, orice echi- 
libru era precar. De acela a fost prezentată continentului în con- 
cordanţă cu psihologia actuală a poporului francez: în planul u- 
niversal al tendinţelor pacifice. 

La inceput, Franţa a căutat în injghebarea allantel engleze 
9 realizare parțială a garanţiilor cuprinse în tratat. Mal redusă 
decit acelea, dar destul de autoritară s! de palpabilă: Rhinul de- 
venea o garanţie comună pentru apărarea Franţei şi a Angliei. 


CRONICA EXTERNA 109- 


Apoi, consolidind afinități de rasă, sentimente hránite de 
colaborarea din timpul războiului sau apropierea unor interese 
comune, ea şi-a legat apărarea naţională de acea a micilor tàri 
create sau sporite de tratatele de pace. Europa ráminea astfel 
impărțită între învingători şi învinşi ascunzind totdeauna o scln- 
tee de conflict, Anglia vedea cu ingrijorare această rezistenţă co- 
mună la îndulcirea aplicării tratatelor, precum şi organizarea 
Europei subt hegemonia franțuzească. Astfel a început ea însăşi 
să caute o formulă de pace cu întindere generală in care pres- 
tigiul său ar f| fost fără îndoială precumpănitor. Lordul Cecil a 
lansat deci la Geneva bazele protocolului din 1924, al cărui mare 
popularizator a devenit Herriot. Refozat de actualul guvern en- 
glez, acest protocol a rămas ca o formulă de neincetată inspi- 
raţie pacificá, cea mai bună formulă și pentru organizarea på- 
cli şi pentru consolidarea însăşi a Societaţii Națiunilor. 

Pactele dela Locarno sint datorite deci nevoii franceze ce 
a-şi garanta securitatea, voinței engleze de a coopera la organ:— 
zarea unui sistsm de garanţii reduse şi tendinței germane de a 
reintra În politica europeană. 

Elementele esenţiale ale problemet păcii, în actualele impre- 
jarări, sint mi se pare, următoarele: a) Europa trebue organi- 
zată intr'o colaborare unitară. Formula generală adoptată de pro- 
tocolul din 1924 este singură capabilă să contribue la educaţia 
pacifică a popoarelor europene şi să inlocuiască diversitatea 
criteriilor naţionale sau regionale prin aprecierea unică a condi- 
flor de pace. Pactele regionale sint o aplicaţie rudimen- 
tară a formolel de pace nu numai din cauza limitelor geogra- 
fice dar, mai ales, pentrucă intreţin existența deosebită a gru- 
purilor şi intereselor şi dau senzația de forță prin exaltarea Ìn- 
sási a acelor alianțe. Ele nu au decit valoarea unei tendinţe = 
acela de a reintegra pactul. b) Organizarea Europel într'un sin- 
gur sistem de pace nu se poate face, actualmente, decit subt 
auspiciile Anglie!, fara cea mal puternică şi mai legată de pre- 
ponderen(a acestul continent asupra celorlalte. Pacea nu se poate 
introna deodată; ea va fi, poate, o formă ultimă a unei mari in- 
treprinderi de educaţie și reorganizare, de pericole și sacrifi- 
cii. Ne dăm seama de obiecțiile ce se pot înfățișa şi chiar de- 
contradic(ia reală dintre această hegemonie şi funcţionarea 

ţii Naţianilor. Procedeul insă ni se pare neînlăturat. Opera: 
de democratizare a dreptului internaţional va semăna celei de- 
democratizare a statului însuşi. Ea va fi adică o tendinţă neintre- 
ruptă cătră ameliorarea inegalităţilor, dar nu o-pretenţie absurdă: 
cătră eliminarea oricărei ierarhii. Va fi o doctrină reală—nu co: 
utople—sprijinită pe noțiunea de libertate. adică o egalitate care 
se face, nu pe o egalitate matematică. Contradicţia teoretică 


„este nelipsit ia existența şi funcționarea celei mal perfecte de- 
mocra[ii. 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


——— 


Pactele dela Locarno fac in adevăr din Anglia un arbitru. 
Acsasta garantează pacea pe Rhin, promi[ind alianța sa Mim 
dintre cele trel țări (Franţa, Belgia şi Germania) victima Are â- 
gresiuni. Situaţia de fapt esie consacrată printr'on text aayi 
țional. Planul Dawes a făcut din America arbitrul regimalu : 
nanciar dintre foştii bellgerant!, pactele dela Locarno au — 
rit Marel Britanii acelaşi rol pentru regimul teritorial şi securita 

ntilor. 
e nins piat pactele dela Locarno nu mai este momentul să 
explicăm acum. Comentariile nenumărate de pretutindeni "^ 
popularizat cuprinsul şi au făcut celebre numele şi „spiritul“ lor. 
Ne mărginim numai să Indicăm citeva observaţii generale. 

Marile foloase ale acestor pacte stau în garanţia pe careo 
oferă Franţei pentru întinderea sa teritorială precum şi in 
adoptarea exclusivă a mijloacelor pacifice în orice — 
care de modificare a clauzelor tratatelor. Articolul 10 regi a 
.Covenentului" poate fi utilizat numai pe cálle legale şi in faţa 
Societății Naţiunilor, Principiul arbitrajului obligator constitue 
axa lasági a noilor dispoziții internaţionale, Pe de altă parte, ele 
instituesc pentru prima oară egalitatea jaridică și politică între 
Franţa şi Germania, restabilind astfel o situaţie legitimă pe care 
o inlăturase trecător rezultatul războlului. Ceiace s'a chemat 
„spiritol* pactelor dela Locarno şi care va trebul să inspire de 
aici înainte politica europeană este aspiraţia permanentă şi ne- 
zdruncinatá de a rezolva problemele politice intro atmosferă de 
sinceritate şi subt Inspirația păcii. O adevărată colaborare s'a 
pregătit acolo intr'o poezie. Ave se de concesii reciproce şi în afară 
de vanităţile govine gi zădarnice. Politica internă şi campaniile 
de presă s'au înclinat în faţa uno: oanteni, care simțind mal bine 
ca oricine responsab'litágile, şi-au întins prietinegte mina. ra Și 
plul tinde să devină un simbol. Franţa şi Anglla şi-au reinoit 
prietinia fortificată de interese coloniale comune. Germaula a 
reintrat In viaja europeană și a revenit la axa occidentală pás- 
triod cu Rasta bolşevică legături care il pot servi numai la u- 
nele manevre, Polonia şi Cehoslovacia sl au confirmat alianțele 
cu Franța, care garantează noile convenţii generale de arbitraj 
inchelate între aceste ţări și Germania. 

Pactele dela Locarno închid desigur clauze nedesluşite $i 
controverse, Nu le vom dezbate astăzi, fiindcă un tratat valo- 
tează numai prin spiritul său, nu prin text. Am vrea numai să 
atragem atenţia asupra unul singur lucru: Pactul rhenan crează 
un fel de noză alianţă, unde statele mari pot decide suveran de 
soarta micilor popoare. Este desigur aceasta o formulă teoretică, 
dar ea poate găsi o aplicare sau alta. lată de ce am preterat 
totdeauna expresia generală a pactului sau a protocolalul dela 
Geneva. Noi înşine preconizám 0 lerathi: In organizarea Euro- 
pel; dar nu o dorim cristalizată subt această formă $i nich nu-i 


CRONICA EXTERNA 11 


acceptăm exagerárile. in locul unui instrument necesar actual- 
mente pentru intreprinderea şi garantarea utilă a păcii, nu vrem 
să obținem un obstacol permanent ia drumul democratizárii pro- 
agresive a vieţii internaţionale. Nu tn privilegiu în dauna cuiva, 
cl un drept acordat conştient de toţi beneficiarii. 

Ultima adunare dela Geneva a fost de altfel prima ciocnire 
dintre această societate dela Locarno şi Societatea Naţiunilor, 
Convocată pentru admiterea Germaniei în Societate şi în Con- 
siliu, adunarea n'a ajons la nici un rezultat din cauza opozi- 
ție! Suediei şi a Braziliei. O ţară mică şi ferită în deosebi 
de rázboiu a afirmat imperativ şi cu o neinţeleasă rigiditate 
un principiu căruia n'a voit să-i facă nici o concesie. Suedia 
a pronunțat la sfirsit un veto contra lărgirii Consillulai So- 
cietații Naţiunilor şi s'a legat mal strins de o condiţie de 
procedură decit s'au legat statele cele mal periclitate de con- 
diţiile păcii. În cele din urmă, Brazilia s'a opus la admite- 
rea Germaniei dacă propria sa admitere nu e pronunțată şi a 
tăcut astfel zădarnică orice soluţie provizorie înfăţişată de cel- 
lali. Demisia Suediei și a Cehoslovaciei din Consilia, propusă 
ca o egire trecătoare din situaţia încordată de mai înainte, a 
devenit astfel inatilă și Societatea a trebuit să amine chestia 
hotărind constituirea unei Comisiuni de studiu, care să se pro- 
nuanțe asupra principiului reorganizării Consiliulul și limitelor à- 
cestor eventoale modificări. Această ccmisiune a fost constitalta 
şi G:rmania însăşi va delega un reprezentant ca săexpună încă 
odată opinia restrictivă a Guvernului său, Ea va treboul să birue 
acest punct de vedere şi să pronunțe îa principiu extensiunea 
Coasiliului, dind satisfacţie nollor candidaţi în ciuda condiţiilor 
tehnice „ale deliberărilor care cer, desigur, o mal mare econo- 
mle și o înaltă autoritate. Refacerea gruparilor în sinul insăși a 
Consiliului oglindeşte, poate, vechile alianţe și actualele zone de 
infizență, dar impledică o adevărată democratizare a acestei In- 
stitaţii internaţionale şi o colaborare şi răspundere directă la 
opera de pace. Statele mici și mal dezinteresate pot considera 
fără umbră valoarea unor împrejurări indoelnice şi pot accepta 
inspiraţiile jastiţiei fárà pledica vanitá(il naţionale. : 

Problema întinderii Consiliului se loveşte desigur de obiec- 
ți! puternice privind sístemal de vot şi influența acestula asu- 
pra ad năril generale şi suferă de suspiciunea celor care văd in 
Soc'etatea Naţiunilor un instrument pentru conservarea intactă 
a tratatelor de pace. Echilibrul pe care il urmăreşte Franţa, vrind 
să introducă Polonia odată cu admiterea Germaniei, dă această 
impresie, însă el se explică mai ales prin convingerea Franţei 
că deliberările asupra păcii nu pot fi utile și feconde decit în 
măsura în care sint datorite statelor celor mal amenințate de 
pericolul rázbolulul. Nici Suedia, nici Brazilia, nu pot garanta 
utilitatea şi respectul unel obligaţi! pacifice cu forța cu care 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ar face-o Polonia, care ar pune intr'insa o nădejde de prosperi- 
tate și grija însăşi a existenţei. Parţialitatea chiar a unei ase- 
menea ţări tinde cel mult la conservarea actualei situaţii, ea 
nu aspiră la modificări si la expansiuni, 

Anglia, pe de altă parte, vrind să obţină neapărat admite- 
rea Germaniei în Consiliu pentru ca să-şi consolideze hegemonia 
prin stabilirea echilibrului franco-german, va accepta desigur 
candidatura Polonis pentru ca să cimenteze politica dela Locarno 

aţa bolgevismului. 
m piss profană a văzut in ultima adunare dela Geneva o 
criză a Societăţii Naţiunilor. Tergiversări obscure și numeroase, 
lipsa nnei hotăriri ca şi campaniile de presă au contribolt la a- 
ceasta. Deliberările dela Geneva ar trebui să păstreze autoritatea 
gravă şi aprobarea unanimă pe care o inspiră opera de pace. 
Tratativele premergătoare, manevrele ca şi transacţiile necesare 
ar ciştiga dacă ar fl mal discrete. Lumea se întreabă cu indo- 
ială cum se poate tulbura Intr'atita hotărirea reprezentanţilor sài 
cind e vorba să asculte de poruncile simple ale unei aspirații 
tare, 
— care însă se ocupă de Societatea Na[iunilor, a cárel or- 
ganizare este În curs, au simțit, cu acea ocazie, vitalitatea aces- 
tul organism. El și-au întărit convingerea că o colaborare inter- 
naţională este posibilă, că intreprinderea păcii insutlă statelor o 


adevărată modestie, că suveranităţile naţionale tind spre o ega-- 


uridică pentru ca să asigure opera comună. Societatea Na- 
ced. na »- trăi decit ca o instituţie universală care să-şi 
absoarbă forţa din puterea naţiunilor şi prestigiul din colaborarea 
democratică a suveranităţilor. Gruparea dela Locarno trebue să 
se adăpostească în textele pactelor Societăţii și să se inspire din 
atmosfera dela Geneva. Ultima adunare a Societăţii Naţiunilor a 
atras atenția marilor aliaţi că toate statele ig! pun în joc des- 
tinele pentra ca să asigure opera de pace și că pactele dela Lo- 
carno nu sint decit realizări parţiale ale unei formule unice 

e pace. 

: y AR Națiunilor cere două condiții pentru libera sa 


funcționare: organizarea sa democratică gi autoritate de „suprastat”.. 


Paris, April, 1926 Const. I. Vişoianu 


Miscellanea poke 


In loc de cronicá politică 


Dacă oamenii politici n'ar trebui să tie prin temperament 
şi profesie optimişti, s'ar putea pâsi cu greu pn domeniu mai 
susceptibil de zilnice deprimări, de concluzii disperate şi pesi- 
miste ca tabloni pe care nk oferă politica lumii. Nu există nici 
un punct de pe această planetă, cu excepţia Americel poate, 
unde lucrurile să prospere sau măcar să se menţie intr'o linişte 
“onservatoare, unde cetățeanul, rezumat măcar ja o mulțumire 
mediocră şi cotidiană să-şi poată exercita paşnic profesia. 

Telegraful ne aduce vestea unel teribile greve care parall- 
zează Anglia; Franţa se zbate in cele mai teribile expediente fj- 
uanclare, lar regimul ei excesiv de parlamentar, liberiar pănă 
la anarhie, duce la un individuali:m de grupori şi grupolețe in 
veşnică rivalitate; subt un regim de dictatură, deparie de a ti 
acceptată de majoritatea populaţiei, Italia ascunde latente, dêr 
adinci conflicte de clasă. Nu mai vorb m de mizeria din Austria, 
sau de insecoritatea vieţii din ţările balcanice. Peste tot echili- 
bru instabil, După cum o boală epidemică lasă adinci leziuni in 
organism care apar abia tirziu, Europa secátuità de războlu îşi in- 
arijeşte cu greu convalescenta. Crizele mari sint acelea în care prin- 
cipiul solidarităţii e în disoluție şi în care apare ca singură lege 
socială posibilă, individvalismul. Cetiţi istoricii care au scris 
despre sfirgitul lumii antice. Antichitatea a dispărut prin ipertrc- 
fla individului. Criza actuală e inainte de toate una de dezo- 
rientare, Vechile legături sociale au dispărut și omul separat de 
mediu, se gindeşte numai [a interesele lui imediate. ŞI e greu 
de intrezárit vre-o directivă sociologică mai sigură. De prospe- 
ritatea vechiului capitalism nu mai poate fi vorba. Crize peste crize, 
simptome descrise incă de Marx il macină in fiecare zi. Capita- 
lismuf ca să fie puternic trebue să fie Internaţional. Dar abruti- 
zarea obscurantistă adusă de mizeriile räzboivlul a facut posibilă 
renașterea unei mistici politice in care toate şovinismele, toate 
prejudecățile quasi-religioase (şi unele direct dogmatice) se dez- 
voltá cu o amploare ingrijitoare. Superstructura morală şi inte- 
lectuală pe care Marx a ne glijat-o considerind-o exclusiv ca un 
„epifenomen” se răzbună acum. Capitalismul însuşi suferă de 
miturile pe care le-a incurajat, esența lui e atacată de atliea 
forme de şovinism, reac(lonarism, care aduc cu ele fárámi- 
tarea  prodacției pe regiuni locale,  impledicarea schim- 
balul prin bariere vamale arbitrare, politică excesiv protectic- 
nistă, inchizi(le polifieneascá, intervenţia mereu crescindă a sta- 


bi 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tala] in regalarea prețarilor maximale etc, etc., etc... Aga dar 
capitalismul (şi politica lui) e atacat de propria sa ideologie care 
tinde să devie o religie absurdă, meschină. Evoluţia lui e între- 
ruptă de factori de credinţă, mal tari decit credeaa materialiştii 
istoriei. 

Dar faptul că burghezimea e oprită să meargă pănă la ca- 
pătul misiunii el, nu e grav numal pentru politica liberală actuală, 
fatal nesigură şi dezorientată dare silită să devie reacționară. O- 
prirea în loc a capitalismului, iatirzle şi poate compromite pe 
multă vreme iasági viltoru] socialismului. Fără realizare capita- 
listă complectă, adică fără concentrare, fără acumularea Intre- 
prinderilor ia mial cit mai puţine şi fără corelatul el, proletari- 
ziírea cres:indă, muncitorimea na poate pretinde, ia mod eficace, 
la reforma totală a so:letájil, Şi dovadă că lucrurile stan 
aşa e slăbirea manitestă a partidelor socialiste din toată lumea. Se 
va zice această deb litate a politicei socialiste e datorită disensiuni- 
lor interne între dreapta şi stinga socialistă, fatre soclal-demo- 
craţi și comunişti, rivalitatea diferitelor internaţionale dela bol- 
şevism încoace, Dar disensiunile nu se produc decit acolo unde 
e criză, unde incepe într'un fel sau altul descompunerea. „Lipsa 
de capital“ de care se vorbeşte ia toată Europa, reduce mereu 
intreprinderile. Aceasta înseamnă iasă că producţia e scăzută, 
find cá num:rarul e doar numal un regulator al acesteia; acea- 
sta mai înseamnă însă că structura industrială a societăţilor stă 
pe loc, dacă nu regresează. ȘI cu dinsa stă pe loc şi organi- 
zarea proletariatului. Crizele financiare în care se zbat absolut 
toate statele sint crize de interdependen|3. Soviniemul a supri- 
mat creditul şi facilităţile de schimb interstatice. A urmat o pa- 
ralizie a debugeurilor şi ca urmare o enervare, o mefienţă recl- 
procă. Între societăţi care nu tratează afaceri impreună. nu se 
pot realiza nici imprumoturi dela guvern la guvern. Nicio ţară 
afară de Anglia şi America nu mai poate obține astăzi impru- 
muturi externe de oarecare importanță. Egolsmul naţional in 
supralicitație veşnică dela stat la stat, ruinează încetul cu incetul 
insuşi organizaţia capitalistă. 

Partidei: liberale de pretutindeni, care, atita vreme cit pro- 
dacţia era prosperă erau partide progresiste, înaintate, evoluiază 
i:cetul ca încetul cátrá reacţiunea conservatoare. Nu numai la 
noi, dar pretutindeni. Căci ce înseamnă altceva „blocul naţio- 
nal“ al marilor industriaşi francezi orl fascismul industiíagllor 1- 
talieni ? Altădată cind magina capitalistă funcţiona bine, Ibera- 
lismal îşi dădea aere de revoluționarism; jenat, oprit astăzi de 
mistica naționalistă, liberalismul se îndreaptă cătră dreapta, Aşa 
dar nici liberalism şi, în consecință nici socialism, Nimeni nu 
ştie încotro mergem. Ţârile mici se resimt înainte de toate de 
această dezorientare. Ele reprezintă, mărite cu lupa, difectele 
crizel actuale. L+ nol industria, artificială şi acela, prin structura 
g ograficà şi economică a țării noastre a fost pur şi simplu des- 
ființată de un regim economic comprimant, Liberalismul de al- 


+ ed MISCELLANEA 115 


tădată a luat par şi simplu forma dictaturii. Mal ajutind şi moda 
se vorbeşte acum de desființarea parlamentarismului, uitindu-se, 
că dacă aiurea parlamentarismul sufere de exageraţie, la noi su- 
feră de insaficiență si că situaţia e cu totul alta. Regimul va- 
mal şi politica financiară deflajionistá—simptom reacţionar şi a- 
cela,—au ruinat producţia şi au adus balanța comercială defici- 
tară. Căderea ultimă a leului va dezechilibra budgetul şi con- 
flicte sociale provocate de mizeria salariaților vor fi posibile. Si 
mal ştiu eu încă ce... Vedeţi cit iremediabil optimism îl trebue 
unul om politic. —M. R.. 


Cronica drumetiilor : I. Petrovici, Raite prin țară ; M. Sa- 
doveanu, Drumuri basarabene şi |. Simionescu, Oraşe 


din Rominia. 


Intr'o Istorie a călătoriilor, cum a 'ncercat-o cu multă vreme 
ia urmă Laharpe, ar putea intra puţine nume romineşti. Un E- 
nâchiţă Văcărescu, Dinicu Golescu sau Spătarul Milescu şi incă 
cițlva, poate sint paseri rare. Drept e că superstiții sau rázbu- 
nàri, care la alte popoare au provocat multe pribegi! şi impre- 
jirări naturale din acelea care hotărăsc pe om să-şi părăsască 
ţara pentru ciştiguri, n'am avut. Deaceia n'om fi E un po- 
por de călători, atraşi ca Englezii sau Grecii bunăoară, de che- 
marea magică a depărtărilor. Inchipulrea Rominilor n'a fost is- 
pitită de vizianea altor locuri şi nu s'au simţit cuprinși de nevoia 
acela vagă, dar irezistibilă a depăşirii hotarelor şi a lumii ştiute. 
1a schimb au fost altfel de călători: păstori şi bejenari în propria 
lor țară, Si nu-i de mirare că 'n această ipostază a luat fiinţă 
un alt solu de călător, un alt suflet, înfrățit cu pămintul şi a- 
pele unel ţări, pe care generații după generaţii au străbătat-o 
dela munte la liman. Legat de acest uriaş mormint, în care dorm 
părinţii noştri, cum spune d. Sadoveanu, călătorul acesta nu va 
mal auzi cintecul sirenelor din mări depărtate, Dorul de aven- 
tură va tăcea şi 'n clipele acelea de bucurie sau mihnlre apăsă- 
toare, cind încă o picătură ar umplea paharul, cind simte că 
„nu-l mai rabdă pămiatul“, numai pe drumurile țării lui va porni. 

Acesta e călătorul romin, cu o psihologie aparte, pe care 
il găsim in versurile populare : 


Călătorale milinit nu {l-i calul obosit ? 


caşi în notele de călătorie ale d lor Petrovici, M. Sadoveanu şi 
1. Simionescu, drume(ind prin Moldova voevodalui Cantemir, 
„țara cu vázduhul senin si vremea cumpănită“, ȘI dacă numai 
d lui Sadoveanu îi spune deschis prietinul său „mazilul de pe 
„Nestru (pg. 13)* că dragostea pentru pămintul nostru la nol, 
„Moldovenii, e o boală“, nu insamná că nu-s străbătuţi cu toţii 


mA VIAŢA ROMINFASCĂ 


de acelaşi cald şi duios simţimint. Aceasta-i nota care-i asa- 
mănă şi-i inserează in psihologia drumefulul romin. 

Realizarea artistică insă, in acest gen in care domină teri- 
bila maximă, où un homme d'esprit attrape un effet, un sot at- 
trape frold, ii aruncă la mari deosebiri: d. Simionescu, didactic, 
cu fel de fel de informaţii bine legate in juste aprecieri de an- 


samblu. D, Petrovici işi ajută cu eleganţă cetitorui im analiza 


impresiilor. Caută să explice farmecul unei poteci, măreţia unor 
ruini. Lămureşte stări sufletești semnalate, insinuind discrete con- 


sideraţii de critică. Wilde delimita literatura s! critica spunind: 


că Hamlet a semnalat numai pesimismul, lar Schopenhauer l-a 


analizat. In d. Sadoveanu regăsim acelaşi neintrecat evocator, 


care lzbuteșie să spună tot ce are de spus, cum remarca d. 
Ibrăileanu. 


d 


Călătorii şi istorisirile lor s'au bucurat intotdeauna de 
stimă neprecupeţită. Homer laudă pe Ulysse tocmai pentrucă a 
călătorit şi a văzut multe cu ocli săi proprii. Apol Montaigne, 
M-me de Sévigné, Montesquieu sau Wilde, ca să culegem numat 
citeva din numele celebre; lar în timpul din urmă s'a făcut ob- 
servajia că inşişi marli literați le cetesc cu predilecție. Expii.a- 
(la nu poate fi numai utiiitatea. Trecind peste greutatea genu- 
lui şi peste acela că istorisirile acestea intrejin atenţia într'o ne- 
răbdătoare aşteptare a intimplárilor, întocmai ca'n povestirile fan- 
tastice, ne oprim la alt motiv: Ceiltorul se pasionează să con- 
troleze impresiile autorului, să le complecteze sau chiar să-şi |. se 
inchipulrea în toată vola el, dacă paginile se mulţumesc numa! 
să povestească gi să descrie,— Sorin Pavel x 


Dela Redacţia 


Rugăm ca toate scrisorile şi manuscrisele să fie trimise pe 
adresa redacţiei, Str. Alecsandri 3, d. G. Ibrăileanu fiind in con- 
cediu dela revistă incă. 


* 
* * 


A apărut în editura „Cartea Romineascá": „La Medeleni”, 
vol. I, al prietinului nostru lone! Teodoreanu. 

Acestui eveniment îl vom coasacra un studiu special. Dec- 
camdată ne mulţumim să anunțăm apariţia. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


G. |. Brătianu, Teorii nouă In Invăjămtatul Istoriei, laşi, 1926. 

Aclivitatea stlintil!c& a d-lui G. Brătianu, s'a desfășurat pănă a- 
cum in lucrări de sirictă specialilale, Despre valoarea acestora s'au 
pronunța! specialișiii în Istorie. Tol ce puteau observa, acel care le 
celeau subi prisma dileianiului care din pură curiozitate își complec- 
'esrü cultura generală, era elegan|a compoziției şi a siilului, cum ire- 
bue remarca! pentru opera sa „Vicina“. Ocupa! cu prepararea unei 
lucrări de proporții mari asnpra ,Comerlulu! genovez în Marea Nea: 
arà”, d. O. Brállenu giisesie totuşi momente libere în care ne impár- 
'áseste ide!!e sale asupra diferitelor concepții istorice. 

Brosura de față e o prețioasă punere la punc! a teoriilor d-lui 
St. Zeletin. Se slie că acesia concepe istoria ca allernarea a două 
forme: agrară și plulocralică. Recunoscind crileriu! social ca ulil în 
Istorie, d, Brállanu, cu o crilicá fină, ascuțită şi mul! mal energică 
deci! pare în aparență, retuseazá pe unde trebue exagerările simpliste 
a'e materialismului Istorie, 

D. Zeleiia, afirmase de pildă că indusirialismul aduce cu el ideile 
înaintale, iar agrorianismul pe cele romaniic-feudale. Dar d. C, Brá- 
Hanu, observă că sceastă sirictă corelație înire ideologie şi forma e- 
conomică a societății nu e loldesuna exaciă. De pildă în plină dez- 
vollare industrială, așa cum a fost la incepulul sec. XIX-lea, e npáru! 
in toale păriile romantismul medieval. 

Feudalismul e discutat in lumina leoriilor nouă, mu sii! ca un 
principiu de dependență pur agrară, ci ca o legătură personală mili- 
tară, celtace infirmă iarăşi ialerprelările d-lui Zelelin. Fapte bine 
stabilite din lumea anlicà sí evul mediu, opun iarāşi realilatea feno- 
menală consiruciiilor filozofice, 

In rezumat d. G. Brălianu, pledează punclul de vedere istoric 
eulonom, men[inindu:se in domeniul sirict al faptelor, Fusiel de 
Coulanges avea obicelul să spună : „Pentru o viață de analizá e dea- 
Juns o oră de siniez&". Specialisiul care erc qn responsabilitalea 
generalizărilor temerare insinieozá cu precauție. Realilalea il opune o 
rezistență pe care nu-și permite s'o neglijeze. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Acessia nu insemnează că d. G. Brăllanu e unul din acei islo- 
rici miopi pe care-i domină malerialul, care consideră detaliile infor- 
maiei individual, fără să le lege inire ele, lăcind din erudiție, un 
scop în sine, o manie de colec|'onar. Din aceaslă lucrare critică 
— său isloric se arată plin de perspeclive, de larg! orizonturi 
sintetice. 

Spirii modern, el pricepe perieci promisiunile istoriei sociologi- 
zale. Însă spirilul crilic nu-i dà voe să utilizeze din acesie con- 
cepili deci! celace e logic și rezonabil. 

Această broșură a fosi o rerelajle nu numa! pentru merilele de 
specialis! ale d-lui Brătianu, dar și pentru acelea de om de cullură, 
in senzul larg ai cuvinlului. 

M. Ralea 


i. Petrovici, Cercetări filozofice, ed. „Casel Scoalelor", edi- 
jia 11-a, 1926. 

Subt acesi tillu distinsul seriilor si profesor lesan ne dă o nouă 
ediție a două volume „Cercetări filozofice“ și „Noi cercelări filozo- 
lice" pe care le contopesle inir'ua ag pe volum. 

.Cercelürlle* conjin un număr de douăsprezece sludii, Ira!ind 
chestiuni generale relallv Ja filozofle, la raporiurile ei cu religia si 
psihologia, chestiuni relaliv la logică si teoria cunoaşierei. 

echea şi dezbâlula problemă a raporlurilor dinire filozofie si 

religie e analizată cu deosebită perspicacilate. După d. Petrovici filozolia 

si religia nu se exclud, pot coexisia in cadrul unui acelaşi sislem de 

indire. Raportul inire leologie si melafizicá e raporiul dela o mela- 

izică mai primitivă la una mal pertecjională, nu € helerogenellale de 

natură. „Metafizica procură aulorizarea rațională religiei”. „Religia 
ar li praclica melalizicei". . 

In „psihologie și filozofie*, d-sa critică tendinjele unui panpsi- 
hologism, care ar căulo să incorporeze melafizica și logice în psiho: 
logie. „Psihologia nu poale să lie baza sinlezel lolale fiindcă sin! 
reaiilăji efeclive care o depășesc“. „Psihologia fără a fi baza filozo- 
fiel e știința auxiliară a ei". 

Alături de direcția logicisiă d-sa susjine autonomia logicei: „Lo- 
gica cercelează valoarea obieclivă a operaţiilor gindirii, psihologia ge- 
neza lor in consliinji". 

Cu deasebilă pălrundere d-sa arală imporlanja sludiului isloriei 
filozofiei nu numai peniru istoria științei sau a cullurii, ci peniru a cu- 
nossie acele conslante ale sistemelor care lormeară partea perma- 
nenlà e oricărei ipoleze asupra existenjel. 

In ,Monismul experienței pure", d. Pelrovici analizează cu 
multă finejá barele aşa numitului empirio crillcism conlemporan, repre- 
zenia! prin Mach si Avenarius. „Alară de primejdioasele consecin|i mo. 
rale la care ar duce dezvollerea lui consecveniă, aces! sistem e inadmi- 
sibil şi leorelicesle", ,Monismul experienței pure nu constitue o dezic- 
gare a probleme! ci renunjarea la orice dezlegare“. „Unificarea puncle- 
lor de vedere izolale nu se poale face decit lo! subt un punct de vè- 
dere, sub! un punc! de vedere mai general,sub! o nojiune largă si su- 
premá care să le cuprindă, și niclodală sub: nojiunea experiența pură”. 
ŞI urmálorul pasaj, semaificaliv peniru altitudinea aulorului in teoria cu- 
noşiinței ; ,Pretinzind că peniru exacia înțelegere a exislenjei trebue 
să ne intoarcem la datele experienței pure, ale inlulllei imediate, arun- 
cind lot balastul de noliuni ajutătoare făurite de inielectualitate, nu in- 
seamnă aliceva deci! a rüslurna scara obisnullá de valori, și incă Ina 


RECENZII 119 


Inlind cu consecven|Á a răslurna chlar scara zoologică în cileva din 
treptele ei“. 

Impolriva concepliei idealismului subleciiv desa mai ulilizează s? 
un fenomen crucial : audijia colorală (e vorba de un fenomen excep: 
ional care poale răsturna de ducii! apriori). Aces! lenomen e oare- 
cum realizarea experimenială a ceiace idealismul subiectiv coasideră 
ca definiția legilor fizice (legile fizice sin! acele care leagă senzațiile 
inire ele). „Audijia colorată deschide un fel de perspeclivă asupra di- 
recliei stranii și neasleplale pe care ar avea-o inlănțuirea ceuzalá a 
senzalilor inire ele, in cazul cind această cauzalliale cu adevăral psi- 
hică ar fi ceva obisnuli*. „Niciodală nu va fi posibil ca senzațiile le- 
gale prin audiție colorală să fle airibulte unul corp“, . , 

In cele două studii referitoare la logică, d. Pelrovici'arală cum lo- 
gice, formulind explicit celace era numai cuprins in mod implicit st 
Poleniial în mecanismul cugelării, pe lingă că lacllilează conirolul ori- 
cărei argumeniaji!, dar produce pasiunea peniru logică, peniru tramu- 
“ela sobră și severă a aces!ci discipline, seniimen! care coniribue la 
r&|lonalizarea cugetării. 

In studiul „asupra somnambulismului“ se explică aciele indepli- 
nile În «lare de somnambulism, core uneori dau dovadă de o abilliaie 
superioară acelei a individului ia stare normală, prin falsificarea me- 
canismulai reprezentărilor. Odeià realilatea ialocuilă cu Iluzia, con- 
dulla somnambulilor e perfect logică si consecventă. Suggerează Ideia 
paradoxală că uneori o cunoaslere deíormalá a realiiàjil! e mai ulllà 
penl'u o anumilá aciivilale praclică decil cunonsieren exaciă. 

In „Filozofia najlonaliamulul". se caracterizează naționalismul ca. 
"ind pasate spirilualisiă a statului, fajá de cea domenielă. mate- 
rialistă, 

Volumul se inchee cu un essai filozofico-eslellc, „cileva reilec. 
Ili despre număr” in care cu multă ingeniozilale, d. Pelrovici caută să 
arüle că nu exisiá anlagonism inire număr si poezie, şi că numărul e 
unul din procedeele plastice cele mai nimerile peniru a da impresia 
de grandoare. 

„Cercelările filozolice* consiiluesc o valoroasă coniribujie la 
studiui unor probleme capitale ale filozoliei. 

Acesle studii sin! impregnate de un pălrunzător spirit de ana- 
lizá, argumeniajille sint fácule cu o impecabilă siriagenl& logică. 

Adversar al curentelor dominante asiüzi: inluifionism, lrațlona- 
lism. antiinleleclualism, d. Pelrovici e reprezentantul lradijiei clasice a 
unul rajioaalism moderat si crilic. y 

Scrise inir'un sli! sobru și fluid, aceste sludii pline de măsură 
logică și clarilate, sint de o clasică linle de cugelare. In linăra noa- 
strā mişcare filozofică sludiile d-lui Petrovici eu o deosebită valoare; 
ele înseamnă lajă de muliliudinen operelor de vulgarizare sau de 
speculațiile pedanie, o inallà și veritabilă ținută filozofică, 


C. 1. Botez 


+ 
* * 


Eug. Merovanu, Tralat fearetie sí praclic da Procedură Ci- 
vilă, organizare judecatorească şi competin|a, vol, I, 470 pag.. Tip. 
„Viaja Romineascá*, lasi, Prejul 30! lei. 

Procedura civilă, considerată în genere si pe nedrepl ca o ramură 
secundară a creplului, nu s'a bucura! niclodală de o alenjle mai deosebilă 
din parles jurișiilor, La nol, in afară de iralalele cunoscule: Tocilescu, 
Sendrea, Chebapce si Sándulescu-Nanoveanu scrise înainie de modi- 
licarea codului de procedură civilă (1900) nu mal pulem insemna, dupi 


121 WATA ROMINA COCA 
S RI uM ED ec L Igi rea uc do RN 


nceaslă dalá, deci! studii Sis rte de crilică $i docirin& cum sinl 
ele d lor Mironescu, Luca, Negulescu şi adnotările d-lui Dan. la ase- 
menea imprejurüri, apariția celui dinlăiu volum din sludiuld-lui Hero- 
"vani constitue un evenimen! de o deosebiiă imporlan|á peniru liiera- 
iura juridică a |ării noasire 

Incepul cu o fascicol& tipărită în 1915 şi intregii abia după zece 
ani, cu Jerlfe inteleciuole și materiale desigur, acest volum aduce, sub! 
iafátisarea-l sobră, o operă conșilincioasă pănă la minujiozilale si gindită 
cu fiecare cuvi^l asternut pe hirile. Pria meloda adopială de autor, 
prin preciziunea şi limbezimea gindirii şi prin preocupnrea constantă 
de armonie socială de care e insuliejilă, opera de fajà se impune 
dela incepul cu nutorilalea oricărui bun irata! occidental. 

D. Eugen Herovanu avocat şi profesor la llalversitalea din laşi 
-consideriad procedura civilă pe acelaşi picior de egalilale ca cele: 
lalie ramuri ale dreplului—işi la sarcina să scoală in evidență marele 
ei folos ia lupia pentru dreplate. Principii statornice — spune d-sa 
-cirmuesc procedura civilă. Namai cunossierea lor adincă ii poale 
garania aplicarea lără ca formele eisă devie liranice; căci „nicio dis- 
poziție de lege nu Irebie, nu poale fi cauza unel nedreptăți şi o bună 
metodă in interprelarea legii, nu poale duce decit la o solulie logică 
s»! socialmente utilă”, 

Insemaultalea pe care autorul o acordă principiilor explică si intin- 
derea Părţi! introductive care ocupă aproape "/, din volum, în palru ca- 
pitole. Aici d-sa explică pe larg, cu belşug de note şi irimiteri la autorii 
romini şi sireini, loale principiile care cirmuesc procedura civilă, cu 
exemple din legiuirile vechiului regal, ale prorinciilor alipite şi ale ce- 
lorlalte țări din Europa. 

Cap. | cuprinde: Nojiuni şi principii de drept şi lege: dreplul ; 
nerelroaclivilalea legilor ; legile speciale derogă dela cele generale ; 
personalilalea și teritorialitatea legilor; si legile de ordine publică. 
Aulorul precizează întinderea maleriei pe care o va studia diad dels 
iucepului capitolului următoarea definiție : 

Legile de procedură civilă (legile de organizare judecălorească, 
regulele de comoelință z regulele de formā sau procedura propriu 
zisă) constitue dreptul de procedură oloilă care este o delimitare for- 
malá a libertății de a lucra în toate cozurile In care ar fi vorba de 
afirinarea, constatarea sau realizarea unui drept, (Pag. 4) 

Cap. II cuprinde /deile diriguitoare în procedura cioilà : Ega- 
liialea în faţa justiției; Justijia e gratuită ; Principlul a două grade de 
jurisdicjie ; Tribunaleie nu po! delega justiția; Dezbalerile sinl orele 
3! publice; Dezbalerile sini contradictorii; Hotăriri mollvate : Principiul 
meinlervenirii judecătorului; şi Legile de procedură aparția drepialu: 
public sau prival ? 

În acesi capilol cind este vorba de graluilalea Justiţiei d. 
Herovanu se gindeşie in justijiabiiii săraci care nu-şi pol cere 
și apăra drepiuriie din cauza lipsei si alunci vorbeşie ue asis- 
tenja judiciară arătind că la nol nu esie organizalà, cum ar irebu! 
prin o anume lege. Legiuitorul romin se ocună .,arjial in eri, 40 din 
iegea timbrului, unde e vorba de acie de pauperioie, in ari. 98 si urm. 
din legea pentru organizarea corpului de avocaţi, in art. 319-520 din 
proc, penală si 105-104 codul jusi. militare. Legea ausiriacà care se 
aplică in Bucovina şi codul ungar care se aplică in Transilvania re- 
gulează cu muliă grijă asistența judiciară coaslitaiud un model de imilai. 

In cap. lll in succesiune logică via: Saneflumie legilor de 
procedură : Nulităţile actelor de procedură; Penalităţi şi despăgubiri. 

Cap, IV. cuprinde Formele de procedură și sancjlunile lor. 
Termene si Decădere. 

in dezvoltarea ideilor, enunjale mal sus, iallinim de aliíel 
mai la liecore pagină reflecții s! concluzii originale pe cere cadrul 
*irii al acestei recenzii nu ne permite să le relerăm. 


RECENZII 121 


Odală priacipille generale làmurlie d. Herovanu inirà in ire- 
“area maleriei de procedură civilă incepind pariea | a studiului 
cu Teoria acjiunii. In principiu nu există drept fără o acțiune 
prin care dreplul se poale consiala, realiza sau păsira. Dacă ac: 
liunea € mijiocul legal de a obținea realizarea unul drepi, spune d-se, 
aces! mijloc e o facullale garantată de iege, idee la fel cu subsianja 
-drepiului subiectiv, şi ac|lunes e un drept indisolubil legal de drepiul 
pe care-l ocroleşie. Acţiunea e un drept de acelaşi nalur cu dreplul 
subiectiv, distinct totuşi, dar mereu in dependență față de el, ca o 
coajă fală de iruciul pe care-l proteleazá. Combale teoria ilaliană 
după care acliunea e un drep! subiecti» priva! aulonom si leoria gar: 
mană după care acliunea e un drep! subleciiv public. In concepție 
acțiunii d. Herovanu educe coulribuliunt pe care nu le găsim nicăeri 
în tratalele similare. 

Condiţiile ceruie peniru exercitarea acțiunii sinl: Dreptul, inte- 
resul, calitatea si capacitatea, la acest volum se explicá pe larg prima 
-condi|ie, dreptul, sub! ioale formele sub! care ce poale Infafisa : drep! 
condifional, cu termen, eventual. 

Volumul se inchee cu un Apendice in care după ce dă Expune- 
rea de mollve asupra Legii de Procedură accelerată din 19 Mari 
1925 şi textul ei -d. Herovanu face o judicioasă analiză a principiilor de 
care se călăuzeşie legiuiiorul peniru a reniiza un inceput de unificare 
legislativă în Rominia Mare. In alară de cileva neajunsuri d. Herovanu 
găseşie, cu drepi cuvint; că legea esle bună in principiile şi tendinjele 
sale. Dar cetilorul adaogă la sfirşilul aceslor comentarii fără să 
vrea rindurile d-lul Herovanu dela pag. 175: „lar înlăturarea cauzelor 
de prelungire a proceselor, mai ales o cauzelor provenind din exa- 
gerarea incidentelor sirici procedurale şi a nulilajilor, nu lrebue aş- 
teptală alit dela reforma procedurii cil dela prefacerea moravurilor 
palstului de justiție, dela o cil mai disciplinată educnție socială, dela 
cullivarea ci! mai întinsă a sentimentului de respec! peniru ceiace pres- 
crie Meus. Cum s'ar pulea ajunge la lonle acestea? E greu de rás- 

puns... ete." 

Cit adevăr cuprind aceste rinduri! Si gindindu-ne la institutiile 
noasire, la iaireg aparatul sintalui greoiu, la moravurile noasire, se 
naşie o alla inlrebare: legiuilorul romin a jinu! seamă măcar inlr': 
mică măsură, de cele spuse de d. Herovanu încă din 1915, cind a re- 
alizal legea procedurii accelerate ? 

Peniru valoarea nelăgăduilă alil leorellcá cil și praciics, siudiul 
d-lui Eug. Herovanu care se va inlreg! si cu celelalle volume (cinci 


uu șase) este indispensabil oricărui impăriilor sau apărător al drep- 
TTTR 


G. Bürgüuanu 


Augustin Bena, Limbu romină la Sagli din Ardeal, studiu fi- 
lologic, Biblioteca Dacoromaniei condusă de Sextil Pușcariu, No. 2, 
Ciuj, 1925, 42 pp., in 8. A 

Cu elementele romines!i pălrunse în limba Saşilor din Transil- 
vanis s'au ocupa! —mărgini“du-se la punciul de vedere lexicogralic - 
Em. Orlgorovitze, Dialectul esa numi! săsesc al Oermanilor din Tran- 
silvania, Bucureşti, 1900, şi Rumänische Elemente und Elallisse In der 
Sprache der Siebenbürger Deutschen in Zellschr. |. hochdeulsche Mund- 
arien, Bd. Il, Heidelberg, 1901, s! |. Brenndürfer, Román (Oláh) ele- 
mek az erdelyi szász nyelvben |Cuvinie romineşii in limba Sagllor din 
Ardeal], Budapest, 1902. 

lar decurind chestia rapor!urilor linguistice romino-săseşii a că- 


122 — VIAŢA _ROMINEASCĂ 


pălai un Inleres deosebll peniru sludiul limbii din texiele vechi romi- 
nesli, in care C. Lecea, Copişiii Paallirii Scheiene, Dacoromania, lil. 
161—471 $i N. Drăganu, Manuscrisul liceului gránicerese „O. Cosbuc* 
din Năsăud și sásismele celor mai vechi manuscrise romineșii, ibidem, 
172—508, au găsii parlicularilă|i pe care le au si Saşii, cind vorbesc 
romineşie. Obsedai de problema săsismelor, N. Drăganu a ajuns să 
creadă că „nici unul din lextele noasire cele mai vechi nu este lipsil 
de ele" (Ibidem, 922). 

+ A, Bena, studiind ia teza sa de docloral Iransformürile lone- 
tice, morfologice şi sintactice suferite de elementele irre r inlrale 
in vocabularul săsesc, ori de limba rominească vorbilă de aşi (fari 
frecvent, relalal şi de autor in Inlroducere, pg. 6), ar fi puiut contri- 
bui la lămurirea problemei. Peniru aceasia insă se impunea aulorului 
să cunoască bine ambele limbi, peniru a distinge celace e săsesc de 
celace e rominesc, să utilizeze cil mai muli material, peniru a-şi spri- 
jini concluzille pe cil mai multe fapie, să poseadă cunostinjele filolo- 
gice necesare peniru o asilel de cercelare, să páseasch la generali- 
zări cu precaulie severă, să procedeze cu melodă și cu sistemă. 

Celirea lucrării d-lul A. Bena irezeste însă obleciluni din toale 
acesie puncie de vedere. 

nu e locmai „un bun cunoscálor* al limbii săseşii, cum il 
consideră C. Lacea, Dacorom., III, 467, o dovedesc greșelile de felul 
celei dela pg. 8: Ech dan ə spetazo an do lielar - Ich /uh' eine Leisie 
an die (Wagen ) Lelier, eu pun o speieazà la loilrà. In dan ə — iuh" 
eine, n pus ca lăcind parte din verb, aparjine in realitate articolulul 
cine, pe care d. Dena rupind din el inceputul, pe care l-a încorpora! 
în cuvinlul precedeni, l-a redus la o. 

Vom vedea mai la vale că și în cunonşierea limbii romineşii are 
lacune, care dau naştere la greşeli tegrelabiie. 

Numărul resirins al izvoaraJor pe care avea să-și înlemeeze con- 
cluzille, reclama din partea aulorului o cercelare inlensivă sl minuji- 
casă a lor. peniru a exirage din ele maximum de material. Procedind 
grübil şi superlicial, i-au scápal alenl/ei numeroase cuvinte romineș!! 
din limba Saşilor, din care unele sr (i confirma! rezullalele autorului, 
altele insă l-ar fi lăcul poale să renunțe la unele generalizări, pe care 
a incerca! pripit să le stabilească, Astlel din $aple exemple ciiale in» 
cidenial de N. Drăganu, Dacorom,, Ill, 501, după Brenndörler (autor 
utilizat sí de d. Bena), peniru a arăta că ia cavintele romineşii Sas 
schimbă consonaniele ionice cu cele alone, cinei lipsesc la d. Bene, 
cind vorbeşte de acelaşi fenomen, pg. 26-27 (Kalip  cotibă, nekoj 

negoj, puppes < pupăză, rosko/ < roscov, 4gof! < jigodie). lar la 
prefacerea lui d > o după labiale (semnalată de A. Procopovici, Des- 
pre nazalizare si rotacism, p. 35, pe care d. Bena nu-i cileară) lip- 
sesc, de exemplu: boreboi-barðboi formă care l-ar fi pus in incur- 
cătură, de oarece nu prezintă fenomenul în chestie), bolfatd, pomotuf, 
poragine, pondrd-ponură, postramă (Dacorom., lil, 480 . 

Dar nu numai alii, D. A. dena nu inregisireazà nic! toate locu- 
rile unde e alestat un cuvinl, celace e necesar peniru a da cavinialui 
și fenomenelor pe care le prezinlà, cil mai multă autoritele. O singurá 
dovadă (pg. 17;, intre allele: cuvintele genekeiil, kel[un, kelugar, ke- 
pejine, plecinte, teu, zer, brecinar, cltate după Brenndórfer, peniru 4 
preced. de cons. > e, se găsesc si la O. Kisch, Nósner Wörter und 
Wendungen, Bisirilz, 1900. 

Apoi nici n'au fost ulilizale toale izvoarele. Au fost lăsale la o 
parte, de exemplu, versurile romineșii aie Sasului Valentinus Franck 
von Franckenstein din 1679, reproduse de N. lorga, Studii şi docu- 
mente, XIII, pg. 6- 8 şi de dr. Eugen Hajek, Die Hecalombe senlenii- 
— r^ Meegic des Valentin Franck von Franckensteln, Herma- 
nasiad!, 1925. 


RECENZII 123 
OI II E 


Cu loale acestea unele consialări formulate de d. Bena s'er fi 
bucura! poale de mai multă juslejá, dacă in decursul pregălirii sale 
de filolog, n'ar fi desconsideral cunoștințile de fonetică. Căci lată : 
diflongul îd este socolil ca avind u sonani şi a consonan!, celace eo 
imposibilitate fizlologic&. D. A. Bena transcrie totuşi: u?récum (pg. 15), 
hdmu'"rá (pp. 15 şi 22). — Greșala o repelă N. Driganu, Dacorom., 
WI, 482, iranscrilnd şi el: kdmu?rd.—Autorul nu deosebesie apol su: 
netele fonice de cele alone. Peniru d. A Bena aíricalele č si f sin! 
sunele fonice! Consecveni acesiei păreri inregisireazü cuvintele muci, 
păcinog, stingaciu pronunțate de Saşi mus, stínkas, poginok, (pg. 27) 
ca exemple la fenomenul transformürii consonanlelor fonice în alone. 
Adică, după d. Bena, î fonic > i afon! Fenomenul consiă in realilate 
in reducerea aíricalei l3 la elementul spirani (5) prin pierderea ele- 
meniului exploziv (f). Subt aceiași rubrică înregisirează săs. Tergjel 
—Bărăjăl, în care f- — s- se daloresie influenței celui de-al doilea /. 
—Dar d. A. Bena invenleazà si sunete inexistenie. Astfel menlionează 
irei explozive velare: g, k, c ipg. 16). Ce sunet va fi reprezentind a- 
cel c, nu pulem şii, nici deduce, de oarece în lucrarea d-lui Bena va- 
rielalea și neprecizia se vădeşie la liecare sunei. 

La acesiea se mai adaugă şi Improprielalea lerminologiei. Vo- 
ca'ele consonante le numeșie „sunele semivocalice“ (pg 16), prelace- 
rea lui d, / re o formă de ,rolacism" (pg. 25.—Prin rotacism se in- 
lelege numai n inlerv. > r), iar pronumele expleliv (de exemplu: l-am 
Me ai el) in lerminologia autorului devine „pronume explicativ"! 

pg. 57). 

Echivocitelea terminologlei isi dă mina cu neprecizia Iranscric- 

rii lonelice. D. A. Bena nu iranscrie, urmind unui sistem unilar, mos- 
irele de limbă cilnle, ci păstrează nolajia foarte varialá şi de mule 
ori neprecisă a lzvosrelor. Pe î, de exemplu, îl iranscrie in cinci le- 
luri: isch, li, č, teh, cs, Încearcă, ce e dreptul, să stabilească echi- 
valeatele reale lonelice ale diferilelor notații (pg. 14 urm.) dar in asa 
iei, incit, dacă celitorul se conduce după indicajiile sale, mal lare se 
incurcă. Anunţă de pildă că z e reda! prin s și s nemiesc, iar / prin z, t3, 
tz- Polrivii acestor lndice[ii, cuvinte scrise zebua (17), zer (17), kukeruz 
(20), er fi reprezentind pronunțăriie febun, (er, kuherul, celace greu am 
putea crede. Poaie in aceste cuvinte z reprezinlă pronunțarea z, dar au- 
torul ne spune precis că „= rominesc se află scris cu s sau cu s nem[esc" 
(pg. 16)! Procedarea de recomandai ar íi fosi Iranscrierea one» 
licá a pronunțării care credea autorul cà se ascunde subt culare scri- 
ere şi redarea in notă a cuvinluial ega cum l-a găsi! scria. peniruca 
ceillorul să poală conirola veracilalea interpretării. 

Peniru observațiile pe care le vom mai face, e necesar să men- 
llonám că schimbările fonetice, morfologice si sinlsclice, care au loc 
ia elemeniele imprumulale de o limbă oarecare dinir'o limbă sirăini, 
sint provocate cele foneilce si in parle cele morfologice in primul ioc 
de deosebiri fiziologice ale organelor articulatoril, la cele două nes- 
muri de oomen!, cele sintactice de conformej|li psihice deoseblle si 
loale irei categoriile de fenomene sinl influenfale de analogia meie- 
rialului apercepălor din limba imprumulătoare, cere imprimă elemen- 
lelor imprumutate aspecie cil mai apropiate de cele proprii ale sale. 

Aceste principii trebue să conslilue baza metodei oricárel cer- 
celări de nalura aceleia pe care a Incercal-o d. A. Bene. Numeroase 
lenomene, inregisir.le fără melodă in leza sa, se reduc la cele spuse 
mai sus. Asilei diferile reduceri a diftong!lor romineșii la vocale sim- 
ple trebuiau raporiate la imposibililatea fiziologică a Sașilor de a rosti 
acei diltongi, de exemplu -gü > -c, [i > -u In cuvinte ca mutdidü > mu- 
talo, brt > bru, -e » -e: uleii > ule (pg. 25, unde Irebuesc adáugaie, 
liindcà autorul nu le menjioneazü: holteiu > holt'e, coștelu > kosr'e 
[Origorovitza, Dial. asa numii săsesc, 52 şi 35]). 


124 VIATA ROMINEASCA 


Alte fenomene te daloresc analogiei. Asa după analogia cuvin- 
telor germane, în care grupul cons- er (dr) efrecveni, Sesil au Irans- 
formal şi cuvinte romineşii: mindru - mudndde, patruzeci! | palărzei, 
unsprăzece > unspârzece (31), Inldantru > Inlontăr (40), înregisirale de 

+ Bena ca „melaleze“ (pg. 51). 

Analogia fondului german a opera! si la schimbsrea genului u- 
nor subsleniive romineşii. Ușor în adevăr vine în minte asemünarea 
de gen inire: der hora si der Tanz, der brinse şi der Küse, die lapte 
și die Milch, die mare lucru şi die schwere Arbell (rg. 32). Dar au- 
torului nu i-a venil ia minte aceaslà explicație. 

Tol adaplarea analogică a dal naslere s! allor fenomene, nemen- 
(lonate de loc in lucrarea d-lui ^. Bena. Terminsjia -/ch < -iy de è- 
xemplu, obişnullă la adieciivele germane, o capălă şi unele adieclire 
romiaes!i in gura Sasilor. Din Orlgorovilza, op. cit., am pulut exirage 
următoarele : avamich (avan), olestamatich, bugatich, burduhosich, 
buzatich, lutich (Oale), kuratich, natinghich. peritieh (pler!l, krünklich), 
poganich, puhavich, la care se mai po! adbuga sfefosich (Dacorom., 
111, 476 , kokeşatieh  (cocosat), posmoritich (posomorit), la Bena, pg. 
22, 24. Halnă germană îmbracă si edieciivele pariiciptale, cărora Sasii 
le propun forma verbală ge-: genekej!!, ge ropedi! (pp. 17, 19) si In- 
fimlivele, care capătă «n şi asilel verbele de conjugarea | devin ler- 
minate ia -a5, lar cele de conj. IV în -/n: ferlepadan, spurkan ; belin, 
murlin, propedin, sourlin (Grigoroviiza, op. c!l.). Ta ferlepadan (a le- 
pâda), fer- e daloril analogiei germ. serschleudern. 

ubslanlive rom. ca pl. -e capălă «n: schismen (cizme), pg. 54. 
laterprelind superficial fenomenele si procedind fără metodă, 
autorul creará numerosse rubrice, in care clasează uneori fenomene 
deosebile sub! același rubrică, alteori fenomene nsemânitoare sub! 
rubrici diferile. As!fel bazindu-se pe tre! cuvinle: kokestirk, hakeşat, 
kümuoard crează ig. 22 lenomenul : „o nescc. uneori > e sau d", care 
in realilale formează două fenomene deosebite: o neacc. >e (kokes- 
tirk, kokegal) si o neacc. > 4 (kămuară). Fiindcă nu cercelenz cu loată 
amănunțimea necesară imprejurările in care o schimbare are loc, face 
larási grupe unilare din lenomene elerogene. Asa la pg. 21 găsim re- 
gula: ,f peace. uneori e^, bazsiä pe următoarele cuvinte: ohecil, 
el (îi), en (in. In 4 exemple) es (is). In loate aceste cuvinle, cu excepția 
ceiu! dinlăiu, avem e inițial în monosilabe neaccentuate, nu simplu e 
neacc., lar gheci! reprezinlá desigur pronunțarea ghicit < glcit şi ire- 
bue im urmare ingloba! sub! ali fenomen: / după cons. ` / (pg. 19 
urm.) ^ 

Alleori d. A. Bena gregesle, penirucă pune prea mare pre| pe 
scrisoare. In cuvintele sirpu si jischne, care reprezinià lără iadoială 
ro irile s!frpu şi Yitno iranscrise deíecinos, vede autorul sincoparea 
lui ! şi cimsează cuvintele la „sincopări” (pg. 24). Sincopa e de fapt 
numa! grafică, căci Sasii, neaviad in limba si scrierea lor sunelul /, 
nu l-au reda! în scris in aceste cuvinte. 

Fiindcă se mürg'neste la înregisirare și clasificare, lără să caute 
explicări cauzale, aulorul face allă serie de erori: in exclamalla uíu 
fü, bea raid, cuvintul rail — rachió nu prezintă reducerea dili. iii ^ ui, 
«um vrea d. Bena (pg. 24), cl numai o schimbare de accen! iù — id, 
provocală de rimă. De aceiași nalurá e de bună samā pl. popücele 
papucii, cila! ca „plural interesan!" in [reza Sasu! vinde holdele şi 
cumpere papucele (pg. 33 , care, după izvor (Halirich Zur Volkskunde 
der ziebenb. Sachsen) s! după conjiaul, e o sirigălură la joc. Modifi- 
câri asemăniloare, datorile rimei, au loc şi in romineșie, de exem- 
x in ante cimililuri (vezi Pascu, Despre cimililuri, |, laşi, 1909, pg. 

urm. 

la capilolul V (Sintaxa), d. A. Bena cileazü prinire consiruc|ii 
lără predicat : kile tas şi pune lume (cli e ceasul, pănă-i lumea, pg. 
35). In realitate kite ios — kit e (Hi) «as şi pune lume pune-i ume, 


Îi em 125 


Peniru -ei ^.e cl. iorb z 
Origisssin, pg. 57. ^ rindunelie (rindunelei), plaiu Dregheniase 


vid să-și îmbogălească conținutul lucrării, autorul pune pe sama 
ourer numeroase fenomene, cere aparțin de lapt limbii romiaegll din 
elt ela care Sasii au lual, odată cu cuvintele, și pronunjárile 
Regula dela pg. 25: „a, i, ià final cade aproa . 
$ E pe inloldeauna* & 
pie născoci aulorul numai din ne ec n compleciă a lucruri- 
lor. Dispariția lui -ü e un răspindii fenomen rominesc yi čoban. bos. 
tan, udm, sepudn n'au pierdul pe -ü im gura Sasilor. In krígmar, mo- 
ger, pokurer, kelindar, serpar vede d. na căderea lui -I:i crfigma- 
rii, elc.. In realitate cuvintele rominesli corespunzăloare se termină in 
r muia! rotunzii, nu in "8, căci -ià a dispărul, lăsind numai urme de 
inmulare $i rolunzire asupra lui r precedent. (Peniru Ardeal vezi e- 
xemple la J. Popovici, Munieni und Pădureni, 111 şi la Weigand, IV 
Jahresb.. 514). Sasil, nepulind pronunța +e mulat rolunzii, pronunță sí 
scriu r simplu.—Peniru căderea lui -i invoacă aulorul cuvintele citate 
mal sus (alară de udm si sepudn), pe care Sașii le întreboaințează si 
ca plarale în locul romineșiilor ctobani, cr'smari, etc.. In rom. insă -i 
e dispărul in aceste cuvinte, lăsind numai urme de inmulare asupra 
lui n, r precedenji (ciobos, er!smar; cl. exemple la Weigand, IV, loh- 
resb. 316 317, 521, 322 s. &.), pe care Sasli iau redat prin m, r simpli: 
čoban, krișmar. La aceasia se adaugă argumentul că străinii confundă 
lormele de plura! cu cele de singular, mai ales cind deosebirile con. 
sleu in subiililăţi de pronunție de felul celor disculale. Peniru ames- 
tecul singularului cu pluralul, cf. buref, but, nut, poput (pg. 52 urm.), 
plurale romineșii,pe care Saşii le lau ca singulare. 
pg. 22 găsim regula „o, d si a in unele cazuri > « (8)*, bazală 
pe cuvintele kokdje, sárpi, ră (coacăză, şărpe, ră). Mai întâlu în a- 
cesle irei cuvinie n'avem niciun caz de o > «. Apol e din kokdje ire- 
bue inglobati la fenomenul mai general 4 > e după consonante (pg. 
16). lar 4 din șerpi, re reprezinlă pronunjárlle romineșii. Tot de or. 
gine rominească sinl dillongli din cuvintele brüaske, niaple, pe care 
d. Bena i! pune in sarcina Saşilor. Cá exisiă in Ardeal dili, | d redus 
la u (bri scd) e adevàral. Dar nu e mai puțin adevărat că există des- 
tul de răspindii şi dillongul „d. Sin! silit să lac citajii elementare : 
miar, pluaie (,cuvinle normale“ la J. Popovici, Muntesi und Pădureni, 
107), 25,00, suare („cuvinte normale" la Weiga:d, IV, Jahresb., 255, 
273 şi Puşcariu, V, Jahresb,, 162, 169). 

Asimilajiile d-a > a—a în naraf-naravu, lasaj, katană, kalkat'ar- 
(rg. 17), baloudr, kepatat (pg. 18) apar|in iarăşi limbii romine, - In sfe- 
tos rom, s/d/os, care după norma propusă de aulor (d după labiale 

0) trebula să derie la Saşi sfolos, nue o disimilajie o—o » e o 
(sfotos > sfetos) dalorilă Seslior, căci a sfelui se găseşie la Rominii 
ain Ardea! (], Popovici, op. cil. 117, în 50 localit:(i din 43 cercelale). 
- la sàs. busiok—rom. busuloc d. Bena vede reducerea diilongului 
ui (pg. 24). În busuioc i nu formează diflong cu u precedent ci cu o 
următor (io), iar pronunțarea bosiok se intilnesle in Ardeal la Romini 
(V, Jahresb., 179, 184), dela care au luat-o Saşii. 

Am văzul mai sus cit de subrede win! generalizările d-lui Bene, 
bezale pe exemple recuse la mumăr $i adesea fals interprelete. D r 
nici regulele contirmale prin exemple mai! numeroase na-s inrulnera- 
bile, de oarece autorul a proceda! „diplomalic“, alegind cuvintele ca- 
re-i conveneau și omijindu-le pe cele care l-ar fi infirmat valabililatea 
general'zărilor sgle.— Un fenomen rüspindil la Saşi, consiala! de d. 
bena, este d precedat de cons. > e (pg. 16 17) Cum răâmin însă ka- 
iugdr, harul, kaljun, koput (Dacorom., III, 481), care, conform regulii, 
ar Íi irebuit să devie |a Saşi kelugăr, kerul, etc.? All fenomen râs: 
pindil: d după labiale o (pg. 17—18). Trece cu vederea însă cerce- 
tàiorul peste peri! (pălării, pg. 24), papdrard (păparedă, pg. 26), ba- 


126 VIATA ROMINEASCA 


rübol, belanà (Dacorom., Lil, 480) care ne araiă că legile stabilile de 
d. A. Bena, chiar alunci cind sinl verificate prin cazuri numeroase, 
Irebuesc primlie cu rezervă peniru cazurile care n'au fos! luale in 
considerare la formularea regulii. 

Pronunjarea limbii romineşii de călră străinii conlocuilori n'a 
forma! pănă acum un obieci deosebit de cercelare pentru filologi. Am 
Îi dorii ca- sludiile de acest fel să fi [osi Inaugurate mai onorabil. 


Teodor Rogculef 


Michel Eliasco, docieur en droit de la Faculté de Droit de 
Paris, Essai sur les conflits des lois, dans l'espace, Sans conflit de 
souveraineté (Les conflila d'ennex!on); avani-propos par Antoine Pil- 
let, professeur à la Facullé de Droll de Paris, Paris, 1925, 448 pag.. 

Aceasiă lucrare a d-lui M. Ellesco prezealolă ca leză de docio- 
ral inalnalea Facullăjii Jaridice din Paris—care, în urma slrălucilei sus- 
linerl, a relinut-o peniru premiare -se ocupă cu dificila problemă a 
conflicielor de legi, conilicie ce rezuliă din anexiunea unor lerilorii 
cu legislatie diierilă de cea a slalulul anexani, adică înlăuntrul uneia 
şi aceleaşi suveranliàl!; problemă iarăşi acluală in urma uliimului r&z- 
bolu şi la a cărul studiu şi solujlonare Rominia este mai interesală ca 
orice allá jară pănă cind îşi va vedea înfăpluilă, in mod complect, u- 
nilicarea desăvirşilă n celor palru regiuni juridice deosebiie existente 
astăzi ge teritoriul intregll țări. 

. M. Eliesco studiază dreplul interprovincial sau, cum a mai 
fosi denumil, inlerlocal, panind în relief, cu mull succes, caracierele 
propri ca-l deosebesc de dreplul inlernalional. Lucrarea d-lui M. E- 
lesco „c'eal l'oeuvre d'un espri! fait pour les speculalions philaso- 
phiques et juridiques, le discours inaugural d'un futur professeur, 
J'en suis sür", spune, lără nici o relicență, d. profesor Pillel, în pre- 
fala aceslui volum, care, laconiestabll, ridică similior prestigiul stiin- 
jel romineşii in sirálnálale ; iar d. profesor R. Demogue (in Reoue 
Trimestrielle de Droit cluil, 1926, No. 1, pag. 76) recunossie, dela in- 
cebul, că „tous ceux qui uliliseron! ce livre seront frappés des qua- 
lies qu'il présente : méthode, clarté, solidité du raisonnement, docu- 
zeta ud exirámemen! large, god! da voir les sujels dams leur en- 
samble”. 

Ce am pulea adăuga la acesle elogii —aduse lucrării compalrio- 
lului şi dislinsulu! nosira coleg de călră maeşiri, ca d-nii Pillet şi De- 
mogue--decil că, în maleria dreplului inlerprovincial, lucrarea d-lui 
M. Ellesco alături de cea a d-lul Prof. Niboyet (conflits entre 3les loís 
frangaises e! les lois locales d'Alsace et de Lorraine) constiluesc 
întreaga lileralurá modernă, cu adevărat stiinjificá, asupra subleclulu!, 
sli! de aciual şi dificil. 

Nu e local ca, ia cadrul acestei revisie, să iniru in expunerea 
excelenielor rezultale objinute de d. M. Eliesco in veriiabilul sáu trafa!, 
ráminindu:ml de a indica - celor ce se inleresazá de sliip[4 Juridică — 
idel& centrală a lucrării emineniului nosiru coleg cil şi diversitaiea 
chestiunilor disculate şi solujionale de d-sa, Siabilind că legile lo- 
cale, în urma anexiunil, devin legi nalionale ale statului anexani, d. M. 
Ellesco precizează că - in asemenea silualie -nu mai există noțiunea 
de străin in rapor! cu najlonal, apoi că ordinea publică internajlonală si 
ordinea publică inlerlocal& diferă enorm una de alta si că, in definiiiv, 
normele de solujionare a conllictelor inlernal!onale de legi nu pol să 
intervină in maleria conflictelor inlerlocale deci! cu anumile lempera- 


RECENZII 127 


menle si cu modilicări organice impor!aaie, to 
ale 
juridică Morka şi specială a acestor conflicte ră pene pe Sinne 
legt à ^i mult, confliciele inlerlocale pol interveni pe deoparte inire 
leg : civilizație egală sau inegală, iar de ali parie inire legi per- 
ep. Ted f eet ortar asd. s aici per s serie inlreagá de Levi 
^ a epreciatulul nosira l [ 

menjinerea dreplului local nu-i ade deci Fat Preta 
sigure tranziția călră unilicarea i leri mo ae der e kyai A gea 
muliă indeminare, acesie priacipii | aUe. pedala. MM cn 
Iufionarea - adeseori foarte ete MON e apte Meo le so 
ciale ce se pun pe lerenul calle kos rq engen M 7 
| inlerlocale ; slalutul 
personal, terilorialilaiea legilor de garan! e al Aper mss 
miei voinței, leoria ordinei publice ordi y gen e eubta! suine 
nea publică de asimilare), conflictul caliticáril prd agi eerie agen 
- LJ e or i A 
store i ga rete gd Nge teorie Qamerelă pet ae n in 
dislinsl referenti titulari ai Consiliul i paiete Lose dia ea mal 
desigur ca fundamenial in apectalisten veas pute ied) 
peclivă, si . 
ob mee d. Prof. Pillet (i: preíajà), sOn ne trouue Pu e NE 
M ERR. pem dea gu! ponce. daz aspecis nouveaux dans un pays 
qu! ne craíin! pas pour les décri. "as- 
cension des ples les plus abrupis de la science, ila rbd, praga 


Tralan R, lonascu 


Tenney Frank, Sioria economica di 
fina dă ca di Koma dalle origini alla 
Firenze E 9 2n pai Mets da Bruno Lavagníni, Vallecchi edilore, 
sriea aceasta a fost publicală intăiu in englezeste i 
^ pete: unde lenney Érenk € profesor de Tiaia rdg eet 
op ns vedi E neobosi! cerceiàlor al antichității, aulorul s'a fä- 
n Pinoy AH E Mire ge iis se Pablo in marile revisle: Classi- 
n historical Reolem, cil i 
29 ein: Roman Imperialis şi An esa ca lia Anei cap a arte 
een care, aceasía din urmă a los! lradusă in Halieneşie de Lavag- 
In ultimul limp, Frank a fos! direclor 
, al şcolii i 
Roma: În ecosetă calilaie a prins legüluri de Pera pe pre > 
Ed pe cade MES nat d o conierență; L'Archeología e la 
sedinta prag Mari 825. apol in Analele A ademiei rom'ne, Tom. XLV, 
evyenind la /storía economică a Romei, socoli Inl 
Mee să Ae iod Eu istoricii mess al antichilăţii par ete ur 
re economic şi social, sau, d „t 
prea pujia in considerajie şi ni-au dal sifel mai oder gea RM 
me PM aproape un siert de veac, isloricul german Kobert Poehl- 
^ - " eschis calea, in aceasiă direcție nouă," cu opera sa: Ge- 
n / pr - i ROBAR und Sozialismus, vol. l: 1895, vol 
: " "a, i i 5 
der sonialoa Eat Le! AI a ste cu lillul puțin schimbat: Oeschichle 


* Vezi şi Ariliur Rosenberg, Geschichte d 
blik, 1921. Block, Soziale Kümple ! "Rom., ed. IV, 1920. ambele 
în colecția Aus Natur u. Oelstesweli. căii tu EVE aa dpi 


123 —— |. VIATA ROMINEASCĂ 


Peniru Poehlmann, omul nu-i numai un 30! 13419039 cum spu- 
nea Arisioleles, ci şi un Suc» 2x:v2rw2», incil, În opera se, privesie 
istoris anlică subl acesi punct de vedere. 

la voiumul Il, însă, cind ejunge la Romani (pag. 474, ed. l-a) 
Poehlmann arală de ce mari greul&[i e silii să se lovească scriilorul 
unei isloril sociale şi economice a Romei, din pricina lipsel aproape 
complecie a izvoarelor. Vechii istorici ai Romel erau nobili, care dis- 
preluiau clasele banausice ale comercianților și indusiriaşilor ; dispre- 
[n] acesta isi avea o'iginea in concepția deosebilă a omului anlic des- 
pre munca fizică, demnă, după ei, numai de sclavi, 

Nici filozofi ca Platon și Aristoteles n'au scăpa! de acest preju- 
dijiu! Deabia prin inlluența elicei stoicismului şi pe urmă prin aceia 
s creștinismului s'a reabilitet conceptul de muncă. 

Dacă, în ce priveşte viaja economică a Romel, ne lipsesc izvos- 
rele istorice, avem ia schimb pe cele arheologice din belşug, care ne 
sat „de loarie mare folos, deşi nu loale pol primi o inlerprelare 
precis 

Tenney Frank a pus la contribuie alil fosrle pulinele izvoare ls- 
lorice cil şi pe-acele arheologice, peniru ca din abila lor inlerprelare 
at es ce o icoană cil mai compleciă a vieții economice romane până 
a imperiu. 

Bogăția cea mai de samă a lialiei a fost, precum se slie, agri- 
cultura. Acel mici cultivatori de pămini, acei răzăși latini, au alcătuli 
legiunile, au unificat lialio, au cuceri! lumea ; dislrugerea acesiel clase 
sociale a adus mal lirziu decadenia și sfirsilul civilizației antice (pag. 
9). T. Frank alirmă că Laţiul a fos! culiivat intensiv, încă din secolul 
VI şi că organizația socială din acel secol nu era cu muli deosebi!& 
de sistemul feudal englez din sec Xil (pag. 15). 

Incepului dezvollárii economice a Romei lu daloril nu alil pozl- 
liei sale aproape de mere, cit stăpinirii peste barlera Tibrului, in punc- 
iul în care drumurile etrusce de uscal dinspre Tarquinii, Cere și Veil 
lreceau mai "gor prin Tivoli, Praeneste și prin cetățile latine (pag. 27). 

Totuși, Roma și Laţiul au fosi în sirins contaci şi cu comerțul 
mediteranean in decursul ocupației etrusce. 

La sfirsitul secolului VI, Roma aluagá pe liranii el usci. Aceasta, 
după părerea lul Frank, n'a los! o revoluție pornită din motive politice 
ipag. 42), ci in mare parie din motive economice. 

Autocrajli elrusci duceau o politică impolriva laliifundiarilor la- 
lini (palricienii) și favorizau in Interesul lor pe/țărani, 

De aici coufliclul între rege şi patricieni, lerminal cu instiluirea 
republicei romane arislocralice, care, prapriu zis, era o oligarhie. 

Alungarea regilor a avul consecințe economice si sociale foar!e 
imporlante : regii incurajaserá industria etruscă și alrăseseră la Roma 
mulți lucrători. Prin alungarea regilor aclivilalea industrială a incels!, 
^u a lucr&lori, rămași lără lucru, au devenit primii prolelari ai 

omel. 

S'au iăcul încercări de a se împăca această clasă pria impro» 
prielăriri. Cei dinlălu pairu /ribuni al plebei creați în anul 494, erau 
destine]! să fie calronii oliciali ai acelor prolelari lipsiţi de proteclie. 

După cucerirea cetàlli Vell (593) s'au împării! leritorilje de pria 
prejur si atile! Roma și-a formal o clasă de mici proprietari palrioţi 
i harnici, care au fost lemelia sialului: pentru el apărărea republicii 
era o chestie de interes personal (pag. 50) si "n felul acesia, Roma 
nu-și pulea alcălui o armală pulernicá decit din acel mici proprietari. 

iniroducerea monetei pela mijlocul sec. IV complică problemele 
economice, ducind la crize linanciare, egravale si de-o cauză de nli 
ordin: epuizarea solului din Lnţiu. Terenul, alci, e de origină vulca- 
nică; Pâlura subțire de pâmini cullivabll s'a secülui! repede lar de.- 
păduririie au lăcul ca ploile să nu mal cadă la timp. 


"emm. S 129 


Urmarea : loşiii agriculiori care au avul câpila!l şi-au Iransíor- 
mal cimpurile in păşuni, lar majoriiaten populației rurale s'a proletari- 
zeļ. La prolelarizarea ei a contribuit muli și faplul că proprietarii de 
p&min!uri moi bogați au inlrebulnjal pe sclaoí în noua ocupație a cres- 
ieri! vitelor, fiindcă... îl costa mul! mai eflin, 

Deci, după Frank, Lajiul, pe ia jumâtaiea sec. Îl! nu mai era 
țară nroducáloare de grîu s! astfel, epuizarea solulul a făcul să se 
mascá prolelaria!ul agricol. 

In Grecia, epuizarea solulul impinsese masele prolel&re prin 
sec. VIII—VII la colonizări în finuluri depărtate; pe Romani însă i-a 
indrepial apre expansiune lerilorială : de aici războaele peniru cuce- 
rirea llaliei și rázbosele punice. 

Aşa dar, nu selea de glorie l-a impins pe Romani spre rázboae, 
ci necesitățile economice ale unui popor de agriculiori, care nu aveau 
altă nevoe, decil aceia de păminl rodilor (pag. 59 —60). 

Războaele indelungate, însă, în special cele punice, au împuli» 
nal populația latină, au imbogălii pe generali și au ruina! agricullura. 
Păminlurile cucerile - ager publicus erau arendale marilor proprietari, 
în limp ce foştii luptălori, reduși să Iràiascá din carilalea slalulu!, se 
grămădiră prin orașe, in special la Rome și nlchiuirá masele de pro: 
lelari, de care aveau să se folosească apol diferijii oameni politici 
peniru a-şi realiza ambijiile lor lacome. 

Orschil au incercat să refacă clasa micilor agricullori prin im- 
proprietărire, dar s'au izbit violen! de rezisten[a senatorilor și și-au 
găsi! moariea in lupia lor generoasă. 

Prăpasiia dinire bogăjie şi mizerie a crescut lo! mal muli, pănă 
ce, după un secol de luple civile, s'a ojunsla guvernarea absolutistă 

. 155 - 200). 
eag Am incercal să arăl in acesle cileva rinduri numal modul cum 
priveste Frank evolulia economică a Rome! din punctul de vedere al 
egricullurii. Cartea lui mai cuprinde insă și Imporlante cnpitole des- 
pre industrie sí comer| (VID, finanța publice (IR) şi mal ales două 
canitole loarie inaleresanie despre industria dela finele republicii (XI 

si XII). Tralează apoi despre capita! (XIII), comer! (XIV) si lucrători 
pa incheind cu diferite considerații asupra epuizării solului italian 
(A VD. 


Astle!, Istoria economică a Romel e o operă bogală in Informa: 
jii nouă, scrisă de un istoric dubla! de un arheolog, in care, dacă nu 
lipsesc, pe alocuri, vfirma|ii cam exagerate, cum e scela diu cap. X, 
unde arată că in epoca imperială 90 ia sulă din populajia din Roma 
puria marca originei străine, loluși se lámuresc o mulțime de probleme 
necercelale şi se dan variale suggesiii celor ce vor voi să lucreze în 
acesi domeniu, ali! de impor!anl si alil de neglija! pănă acum. 


x; Const. I. Balmuş 


Ephemeris Dacoromana, Annuario della Seuola romena di 
Romo, vol. L, 1925, 412 pag, rol II, 1924, 500 pag. Romo, Libreria di 
sclenze & lellere. 

Bs dacia romină din Roma fondată in anul 1921, pentru siudii de 
filologte clasică, islorie, arheologie si erle frumoase, a început să 
functioneze încă din toamna auului 1922, alunci numai cu palru mem- 
bri, iar acum, ajungind să albă zece, dinire care doi sinl erhilecți. 

In curind, prin ajulorul Băncii najionale se va construi şi pala» 
tul propriu, în Valle Giulia, unde Roma ne-a dürull un mare leren. 
Grajle numeroaselor legături ale directorului, d. Vasile Pirvan, ^ di- 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


leriji savanji italieni si sirăinl din Roma, se poale [inea în flecere an 
un ciclu de conferenje, la care, pe lingă membrii şcolii, lau parie cu 
simpelie membrii celorialie inslilule sirăine, precum şi diferite perso- 
neliià|! şiiiațilice cu vază. 

Cil si cum se lucrează la școala romină din Roma, se poale ve- 
dea din rezulialele a doi ani de muncă, cuprinse in cele două mari 
volume apărule in vara lreculă. 

Fiindcă siudiile apărute sinl! de mere interes peniru cercelălorii 
romini din domen!ui filologic clasic, Istoric și arheologic si su pol (i 
disculale aici ia iniregime, mă volu mărtinl nume! să le înșir, în or- 
dinea din volumele respective, 

In volumul I, pe lingă introducerea directoralul, sin! urmăloarele 
sludii : 

Paul Nicorescu, La lomba degli Scipioni; G. G. Mateescu, | 
Traci nelle epigrafi di Roma (pag. 57 291); St. Lezdeki, loannes Chry- 
sos lomus e! Plalo ( eg 291—337) scris într'o elegantă limbă latină; 
Alexandru Marcu, Riflessi d! storia rumena in opere lteliane del se: 
coli XIV e XV (pag. 338 386) şi Em. Ponaitescu, LI ritratto di Dece- 
belo (pag. 587 413). 

in *olumul r^ II lea apar: Alex. Busuloceanu, Un ciclo dl ef- 
freschi del secolo XI (pag. 1 65); Alex. Marcu, La Spagna ed il Por- 
logalio nella visione dei romantici iloliani (pag. 66-222); GQ. G. Ma- 
feescu, Nomi Traci nel terriioris sello-sa'malico (pag. 223 258); SI, 
Bezdeki, Nicephori Oregorse epistulae XC (pag. 259—277); Poul Ni- 
corescu, Scavi e scoperte a Tyras (n. 378 - 415) ; Em. Panaitescu, Fi- 
densae (pag. 416 359) si Claudia fsopescu, Alcuni documenti Inediti 
della fine del cinquecento (pag. 460—500). 

Ambele volume au ʻosi primite foorte călduros de străinătate si 
de sceín volu reproduce comentariile din dovă mari reviste de spe- 
clalitaie unde e vorba de scoala romină. 

Într'una fRivista di filologia e di istruzione classica, fescic. 3 
din Octombre 1925, pag 425) istoricul Oaelano de Sanctis scrie: | 
due volumi, pregevoll anche per decoro di veste tgogralica, onorano 
la scuola romena e i| suo direllore, il doito ed operoso collsboralore 
noiro Vasile Pârvan. E nonsi può senza commozione profonda cons- 
lefare la alirazione che la gran medre Roma eserc-ia lullora sa questi 
Romani del Danubio e rilevare I|. fervorz di siudi con cui si volgono 
ad illustrare | documenis della sua antica civilrà". 

Intr'alte (Keoue des études anciennes, tome XXVIII, Janviér—Mars, 

1926, pag. 92) găsim aceste aprecieri semnale de ^f Besnler : „La 
jeume Ecole roumaine de Rome, fondée en 1921 e! dr gée avec com- 
peteace €l autorité par M. Vasile Pirven, n'a pas vouiu tarder à suivre 
'exemple de ses sinċes en publisn!, elie eussi, des mérenges d'arché- 
ologie, d'histoire, de lelires et d ari. Deux beaux el foris volumes de 
l'Ébhemeris Dacoromana ont defè paru e! permelieni de bien augurer 
de ce nouveau recuell. On ne peut que féliciter les membres de l'E- 
cole roumaine de leur grande aclivilé, de l'heureuse variété des ques- 
lions qu'ils. aborden! et de la méthode rigoureusement scieali ique 
avec lequelle iis les tralicnt", 

Numele celor doi savanji siat o garanție suficientă pentru obiec- 
livitelea aprecierilor de mai sus, iacil nu putem privi decil cu sallis- 
faciie seriosilarea preocupărilor şiilațilice de pâna acum ale Şcolii 
romine din Roma, 


C. B. 


Albéric Cahuet, Mouss/a où la vie de Marie Buskirtseff, 
Paris, 1926, pog. 23M. 
Apreciatul romancier reiaviazà ia pagini duloase personalilatea 


RECENZII 131 


"mineniá a mici! rusce, moariă la 24 de anl. Din viaja ei zbuciumală, 
retrasală după scrisori inlime, după comunicări ele cunoscuților, după 
'jurms!u! lăsat, se desprinde poriretul moral (pg. 179-199), Dominaia 
afeciivá, resoriul Inepuisabil al acestei ființe care iubea cu palmi viala, 
căulind s'o simlá si s'o înțeleagă cu neinchipull nesallu, pare să fie 
orgoliul imens. Nu senili» entul acela sterili, spune Cahuel, care se 
invirle'n vid, ci forja care insullejeste fiinjele peniru realizarea lu- 
crurllor mari. ŞI cei 24 de ani ei siei au los! un necontenit 
marche vers l'étoile"*. 

Povestea acesiei vie[l poate [i celilá ca un roman excelent, Eo 
monografie lilerará lrumoasă, care eminiesie fraza lui Nietzsche: „Dia 
rei Anekdote se poale face porirelul unul om". 


Sorin Pavel 


Th. Zielinski, Cicero în istoria culturii europene, irad, F. 
de B. Grecina și A. Berar. 
rmăreşie pas cu pas, cursiv si erudii, aproape două mii de ani 
verte ideilor și ecoul activităţii publice unei energii romane, Marcus 
us. 

E un sistem alrăgălor și pitoresc de a face cercelări istorice, 
analog cu acela inirebuin[al in istoria filozofiei, a poliiicii sau chiar 
in isforia şiiinților exacte, deplin consiiluile. 

Utilitatea lui € didaciică penirucă fillsjlunea Ideilor si continui- 
Matea iralárii problemelor e mai vizibilă. Ni se pare însă cà'm mono- 
T de felul lucrării lui Zielinski, sislemul acesia, care observă 
ongitudinal destăşurarea infiuen|ll unei personalități, ere un defect 
pe core lralalele nu-l au. Vrem să spunem anume, cá'n iralale pre- 
zenlindu-se o serie întreagă de personaliiăii și de docirine expuse 
complec!, legătura dinire ele e mai amânunjilă şi mulțumeşie mal de- 
plin nevola explicării cauzale. Asa se lümuresie că influențele lui 
Cicero asupra poslerilății sinl deseori numal atinse sau enun|ale in 
lucrarea lui Zielinskl, —.iradusá inir'o limbă rominească indoelnică. 


Sorin Pavel 


* 
* ^ 


Em. M. Brandza, F/lczofía educajiei estelice, Ed. „Carlea 
Romineascá*, Bucureşti. 

E un lucru aproape exiomalic peniru cel care se ocupă cu siu- 
diile filozofice, că fenomenul esielic, prin complexilalea și specificul 
lui, prezintă alunci cînd e vorba de sezisarea si formularea lul o mul- 
lime de pledic!. Obstacolele sporesc în bună parle şi din pricina me- 
lodelor variate de care s'au servi! eslelicioanli. Avem asilel o leorie 
metafizică a frumosului, una descripliv& și 'n sfirgil una psihologică. 

D. Brandza, in sludiul d-sale, pare să ia o aliludine şovălloare 
între teoria metafizică si psihologică. Pianul lucrării cuprinde cele 
două probleme fundameniale ale estelicei conlemrialie şi creajie — 
precum si aplicațiile lor pedagogice, invederale in formularea scopu- 
rilor și mijloacelor disponibile. Că aulorul jine mai mul! la docirină 
se poale observa din enunţul lillului: e vorba de filozofia educajlei 
eslelice, iar nicidecum de o ingirare pedagogică a unul plan de luptă 
herbariian meni! să copacileze în lalncle frumosului. Rămine de văzul 
dacă d. Brandza dă destulă lemeinicie leoriei, gerantind prin aceaste 


132 VIAŢA ROMINBASCA 


însăşi valabilitalea practicel. In primul rind reducerea actului de con- 
lemplajie numai la inten[iunile de văz şi auz, poslulind prin aceasta 
un frumos exlern, izvoril din armonia pură a formelor sí sunetelor. 
aminteşte mal mul! o esielicá matematică (cum e cazul lul Zelssing 

decil o estetică menilă să fle întemeiată pe urzeala hogală, alinear 

am pulea spune, a spiritului omenesc. Ua frumos pur obiecliv, dincolo 
de sfera de impielare a consitisiel, pare astăzi, după cercetările lui 
Lipps s! Volkell, de necrezul: 

Inlălurarea elemenlelor volilive, [ie chiar tendința de lrenspu- 
nere in obiect, nu respeciă nici una dia psihologille cunoscule. La 
fel, nesocolirea aporiului asocialiv dovedeşte ma! mul! spirit de sis- 
lem decit analiză serioasă. De aliiel, emolia estetică, simburele si 
rădăcina conlemplației, nu e disculată de loc. Toată lileralura ger- 
mană dezbălulă cu alila pasiune în jurul lui ,Einfühlung" nici nu e 
pomenilă. Spirilul in care e scris studiul aminteşte mai lesne menta- 
Iitàtea secolului al XIV-lea in materie de estelicá decil veacul [n care 
irăim (Dealiminteri, chiar bibliografía respiră paríamul povesiei „a 
fost odalà*). Problema creației, desi tralalà simplist si fără profunzime 
de anaiiză, pare mai juslificalá decit prima. Considera! numai eain- 
săşi, rolul ei se reduce la fanc|ia unei cantiláji neglijabile, —nici nu 
scade şi nici nu mărește. Cil privește guslul şi slilul autorului nu vor- 
bim, fiindcă asemenea chestii nu-l preocupă, 

Se pare că 'n t'ilogia tillului, pedagogia a impus alil lilozofiel 
cil şi eslelicei gusturile ei, Cartea d-lui Brandza, e un omagiu pos- 
lei adus lui Herbari. O traducere în germană s'er impune cu nece- 
sitate. 


Stefan George 


Revista Revistelor 


Arhiva pentru ştiinţa so- 
cială, No. 1- 2, 1926. 

Din cauza enormelor dilicullá[i 
materiale, revisia aceasta s'a Irans- 
lormal din bilunară în anuală. Re- 
gretâm, penlrucă in superficiallia- 
iea eseistă a momentului, acenslă 
serioasă publical!e periodică, or- 
genizaiá prin eroismul d-lui Prof. 
D. Ousii, aduce toldeauna conlri- 
bujii serioase la problemele noa: 
sire sociale, 

Un ariicol despre Th. Massaryk, 
care e in acelaşi limp o blografie 

i o caracterizare crilicá e scris 

e d. D. Gusti. Personalitatea 
complexă de filozof, Istorie, crilic 
și politician a presedinielui repu- 
blicii cehoslovace, e comprehensiv 
redală. 

D. C. Oarotiid studiază, utillzind 
lapte romineşii. „Rolul social al pro- 
prieiăjii mijiocii^. Punclul de ve: 
dere e conservalor, şi e opus con- 
ceplillor d-lor Zelelinşi Madgearu. 
Multe observaţii Interesanie pol 
totuşi fi opuse, prin bunul lor 
simi realis! construcțiilor d-lui St. 

eletin. 

D. M. Manollescu publicü un 
interesant sludiu despre „Crilerii 
sociale in finanjeie publice". 

D. Loier Rădulescu, din punc- 
lul de vedere socialis, polemizază 
pe chestia „oligarhiei romiae* si 
„lormajiei burgheziei nsjionale“. 

Recenzii bogale şi variale in- 
chee numărul. 


Independenţa economică, 
No. 5—4. 


Inir'un articol substaniial d. V. 
N. Madgearu, ara!ă. după Infor- 
majii recente, lransformarea eco. 
momlei ruseşti, dela bolsevismul 
Industrial la jürü&nism, Economia 
|ărănească, adică expresia reali- 
lájil geografice şi sociale inream- 
nă în momen!ul de față in Rusia 
vicioria clasei rurale asupra celei 
orăşeneşti. 

Acelaşi chesile, plină de învăţă. 
minle peniru noi e lralală altfel si 
in același număr de d. G. Maniu: 
„Problema |ărănească în Rusia". 

„Independența economică” ar fi 
o prejiousă revistă socială și eco- 
nomică, dacă ne-ar da la sfirsit 
prin recenzii de cărți şi revisie, un 
material informallv mal bogal. 


Cu exceplia cilorva donale le 
alle biblioteci, a roape loaie ma- 
nuscrisele marelui scrillor Emile 
Zola, au los! olerlie de câlră so- 
lia lui, Bibliolecei najionale din 
Paris. 

Imedial după căsătoria sa care 
avu loc in anul 1870, doamna Ale- 
xandrine Emile Zola, conştientă de 
valoarea soțului ei şi mai ales de 
locul pe care-l va ocupa inlumea 
literilor, a veghia! cu o neincelaià 
luare aminte asupra luluror ma- 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i d N a a a —— — —— 


nuscriselor pe care pănă alunci 
sulorul lor le nesocolea. 

Cu loste aceslea Însă unul din 
ele scăpă vigileniel sale şi anume 
acel a lui ,Nana* pe cere Zola il 
oferi lui lules Lafilie, direclorul 
jurnalului „le Voliaire* in semn de 
recunoștință peniru că avusese cu- 
rojul de e publica în jurnaial său 
romanul ,Nana" cu lol recentul 
scandal slirnll de publicalia anle- 
rloară a lui „Madeleine Ferral", 
La ,Currée* şi ,L'Assomoit" apă- 
rule primul in ,l'Evenemenl*, care 
n fos! nevoii să-şi suspende apa- 
rițla după cererea abonaților, al 
doilea în „La Cloche" unde indig- 
narea publicului ofensal in senti- 
meniul lui de moralitale îl obligă 
să-l relragă și să'l editeze la „Li. 
brairie inlernallonale* alu! Lacroix. 
Cit despre al ireilea roman, Yves 
Ouyol, ovu curajul să-i acceple 
peniru foilelonul Jurnalului său 
„Le Bien Public”. 

Era deci o mare dovadă de in- 
dependență din partea lui lules 
Lalille cind inlreprinse, in urma 
&cesior scandaluri, pubiicarea lui 
Nana. Stiu de alifel să facă re- 
clama necesară peniru a-şi asl- 
gura succesul, fiind de alimintre- 
lea admirabil secondat de Alberi 
Wolf dela Figaro. 

In numărul din 14 Oclombre 1879 
Wolf scrie un articol in care lău- 
da cu mul! entuziazm și pricepere 
romanul a cărel publicare urma să 
înceapă două zile mai tirziu. 

Reclama Figaro-ului fu compleci 
dezinieresală şi arlicolul lui Wolf 
diclal numai de sincera sa admi- 
rallie peniru opera lul Zola. 

Cind însă ultimul foilelon din 
„Le Vollaire" anunță sfirșital lui 
Nana despre care conlorm obice- 
iulul d-na Zola se prezintă la re- 
dacția Jurnalului spre a capata ma- 
nuscrísul, lules Lalille ii spuse că 
in urma rugăminlelor saile il lă- 
sase lul. 

După ciiva limp Lafille ii oferi 
insă lui Zola indignat în schimbul 
semel de 700 de franci. — Aulorul 
reluză nalural să plălească o su» 
mă așa de !mporianiá peniru un 
lacru cărula personal nu-irecunoş- 
teanici o valoare. Asifel cá manus- 
crisul a fosi vindut marelui fran- 
coli! american, Plerpon! Morgan, 


pentru 12500 franci iar fiul si moş- 
tenilorul acestuia il donase deja 
bibliotecii orasului New-York, cind 
imedialdupă războiu d-na Zola fn» 
lreprinse să.| ceară, pentru a com- 
plecta colecila manuscriselor dela 
biblioteca națională din Paris. 

Franja va trebui să se mul: 
lumească dec! cu noul manuscris 
lăsa! lol de Zola, care a decupat 
foiletoane apărule în Le Vollaire 
la care de nlifel a adăuga! nume- 
roase adnotári. 

(Colonel Oodchot, La Revue 
Mondiale, 15 April, 1926). 


Dela „Statele unite ale im- 
periuiui Austriac" la ,,$Sta- 
teie unite ale Europei“ 


Cu două luni inainlea hidoasel si 
sbsurdei crime dela Serajevo, «r- 
hiducele Franz Ferdinand, printul 
moşienilor al coroanei Habsburgi- 
lor era pregăti! să primească suc- 
cesiunea la lronul unchiului său 
Franz-losef |, în monarh cons!l- 
eni de datoriile sale, consllen! de 
drumul pe care lrebuia să-l urme- 
ze, de răspunderea pecare o are, 
şi de misiunea sa, care consta din 
sacrificiul viepi sale pe allarul 
fericirii şi prosperității poporului 
său. 

in colaborare cu slelnicul său 
Andre! de Eichhoff, arhiducele re- 
daciase manifestul care ar |! ur- 
ma! să lie publical in momeniul 
cind ar fi succeda! la tron. 

Ideia principală care-l! insullejea 
era acela de a asigura interdepen- 
den|a economică p 
politică a Statelor. Populația vechei 
monarhii Austro-Ungare se impăr- 
jea în nouă grupuri, diferen[ia!e 
prin limba pe care o vorbeau mai 
degrabă deci! prin rasele lor în 
mare parie asimilale. In proeciul 
prințului moștenitor, loale lerito- 
rille unde aceste națiuni consillu- 
iau o populație compacià, auloh+ 
tonă şi sedentará ar fi fos! perfect 
delimiiate ; granițele ar I! lost ve- 
rificale şi reclificale după un sis- 
tem simplu şi imparțial de consul- 
taţii populare, Locullorii acestor 
terilorii s'ar fi bucurat de ceamai 
deplină eutonomie. Liberialea na- 
turelă n'ar fi suficient o restricilu- 


REVISTA REVISTELOR 135 
SUVITA REVISTELOR —— 13 


me decil in favoarea liberiăjti orl- 
cărui individ de a-și vinde orice 
produs manulaciurai si de a se 
aproviziona cu materiile prime ne- 
cesare în Interiorul monarhiei. Prin 
urmare suprimarea granilelor si 
vămii inire slale penira comeri şi 
wnllaleo în feja sirăinllor adică 
unllalea militară, 

Pentru molive lehnlce şi mate» 
riale, legile fundamentale ausiria- 
ce precum $i cele consiilullonale 
maghiare presentau unele față de 
celelalte grave și ireduclibile con- 
Iradicții şi nu puleau deci fi si- 
multan garaniale de jur&min!ul la 
coroană. Revizuirea conslitujülor 
câre în consecință se impunea, ar 
fi trebuii, penira molive politice 
$i economice, să se înlindă pănă 
la o compleciá reorganizare si pănă 
la o stabilire a siaielor unite ale 
Ausiriei. 

Dacă sceste proecie s'ar fl rea- 
lizal, am íi ene la rezultalul pe 
care loală Europa l-a pláti! cu 
atilea jertfe, timp de cinci ani. 

„lar pacea ar fi fost asigurată in 
sinul unor popoare care loale 
aveau nevoe de linisle şi de co: 
laborare. 

Aceste procese generoase pe 
care forja brutală e evenimente- 
lor le-a distrus nu rämia însă ză- 
darnlce. 

Celace a fos! lreslizabil in mo- 
narhia Auslro-lingorá se va reali- 
za desigur inir'un proec! de pro» 
porții sí mai mare, in creiarea 
unor Siaie Linile ale îniregii Eu- 
rope, s! asifel ideile atit de să- 
nătoase și de lucide ale arhiducelui 
Franz Ferdinand vor fi răsplătile. 

(ean André D'Eichhoff, £a Re- 
vue Hebdomadalre, 27 Mars, 1926). 


Abundenia povesillor şi a roma- 
nelor faniasiice in ultimul secol 
esile așa de mare laci! un volum 
întreg ar I de abia suficient pen- 
iru a formula dingnosiice în celace 
priveşte iieratura generală pre- 
cum și psihologia lectorului. ŞI 
natural in acel volumvor reveni me- 
reu două nume, unul al lui Hoff- 
mann si al dollea al lui Pot, care a- 
mindoi au avut o mare inlluenjă, 


Primul asupra romantismului, cel 
de al doilea asupra simbolismulu 
lrancez. La lo! ce s'a scris deja 
în Franța despre Edgar Poë, se a» 
davgă acum, ca o loarie meriloa- 
să conlribulle, opera d-lui Ca- 
mille Mauclair, aulorul lul ,Eleu- 
sis” al „Couronne de clarié" sau 
„Sonalinnes d'aatomne*, opera inti- 
Iulatá ,Oenie d'Edgar Poz*, 

D. Meucleir, nu scrie numai o 
cerle de critică dar si un fel de 
„Plaidoyer“, menit să distrugă le- 
pn dezonoraniă  crealà de 

lograful său american Oris- 
wold.  Esle i;nleresan! de re- 
marca! cá mai loale biografiile lui 
Poë, cele americane ca si cele 
Iraenceze, se pasionează mai cu 
senmă peniru sau conira morali- 
Iäti autorului poveştilor extraordi- 
nare, cind în realilate, oamenii de 
genlu ar lrebui să aibă și ei drep- 
tul la analize psihologice pure și 
in alară de calegoriile de bine 
sau de tău, 

Der fantasticul în literatură n'a 
muril. ti lrăeşie în opera cilorva 
st modern! foarte muli apre- 
cial. 

Este cazul d-lul Pierre Mac Or- 
lan. D-sa nu merilá desigur cali- 
ficalivul de autor vesel, deși fan- 
lasticul la el are un fel de bono- 
mie, pe care n'o găsim în fantas- 
Micul lui Po? care esie sugera! lent 
şi sigur lectorului —si peniru care 
eulorul își dă toală osteneala ca 
să-l facă verosimil. Mac Orlau pro- 
cedează alilfel. Aventurile din bu» 
cájile sale, par a îl concepute subi 
intiuenia cinemalogralului. Esie 
cazul uilimelor două nuvele publi- 
cale sub! titlul celei dintăiu „Mar- 
guerille de la nuil^. Avem aven- 
tura lui Faust transporiatá cu mulià 
Iantezie in Monimarire. Faust, ve: 
nerabil profesor de liceu, lar Me- 
fisto unul din acei numerosi cá- 
mălari şi negusiori fraudulosi de 
cocaină, iar Margarela, o midi- 
nelă care găseşie in Faust Inbne- 
ri! un gigolo adorat Văzindu-şi 
însă amanlul plictisit de coniractul 
pe care-l  iscülise lui Melisio, 
Margarela ja bilelul semnal şi 
pleacă in America unde ra găsi 
un bălrin romanlic cáruia il va 
trece la rindul sáu.— Fausi incin- 
lat o lasă să plece vesel că dinir'o 


136 z _____ VIAŢA ROMINEASCA 


singură lotilură scapă şi de Mar- 
garela și de Melislo. 

A doua nuvelă „A l'hópilal Ma- 
rie Madeleine“ este mai pulin re- 
uşilă şi nu este o m*surü exaclă a 
talentului lul Mac Orlan.— Nu re- 

ăsim aici aulorul lui , Chan! de 
'equipage^. Il vom regăsi însă de- 
sigur in alle bucăţi pe care le va 
scri de alci inalnle. 

(Alber! Thibaude!. Europe Nou- 
velle, 27 Mars, 1926). 


Roman şi politică 


Nu de muliă vreme au apărulia 
Franța două romane, unul opera 
d-lul Girau foux intitula! „Bella“; 
celalali: „Mars“, opera d-lui Sin: 
drai, 

In amindouă aceste romane gü- 
sim viaja polilică coniemporanā, 

Fără să se ocupe în mod spe- 
cial de acesle două loarle Intere- 
sanle lucrări, d. Thibaudel este in- 
leresal de genul literar pe care-l 
reprezinlá şi anume de romanul 
polilic şi într'o măsură de roma: 
nul „marilor existenje" sau roma- 
nul ixtoric. 

Romanul clasicn'a fost niclodalà 
airas de viaja politic’, ci dimpo- 
Irivá a fos! airas de viaja privalà, 
de vieja burgheză, lăsind pe cea 
diniáiu istoriei. Se nes spune cá 
istoria este romanul vieții publice 
după cum românul esie ialoria vle- 
I. private. 

Două romane scrise la sfirsilul 
veacului trecul: „Les moris qui 
parleni" ce Melchior de Vogui sl 
Leurs Figures* de Mauri.e Bar- 
res sini operele a doi oameni a- 
mesleca|i in viaja polilică :i par- 
lameniará a limpurilor in care au 
trăit, 

In alară de inegalilalea aceslor 
doi scriitori, faplu! că opera lui 
Barrès irăeșie incă, in limp ce 
acea a iu! Vogut esie uilală, se 
daloreşie procedeului mai bun in- 
trebuinjat de Barres. 

Aulorul caută aici cil mei palin 
să fie romancier. E! se inspiră mai 
degrabă deila Saint-Simon sau Mi- 
chelet. Personagiilor sale nu le 
caulă nseudonimur,, lar afacerca 
Panama o redă aga cum a văzul-o 
—nimic faclice, nimic exagerat. — 


De asemeni in Războlu şi Pace, 
capodoperă a romanului, Tolstoi 
a sliul să amestece personaglile 
liclive cu ligurile istorlce ale o- 
nul Alexandru, Napoleon, Kulusolf, 
elc. 

Ceiace inleresenzü este că pe 
lingă personaglile secundare care 
n'au decil o valoare reprezenta- 
livā romanclerul face sălrălascăln- 
dividual personagiile principale. 

Istoria nu are ce cáula în ro- 
man. Aceleaşi legi nu lrebuesc 
insă aplicate și la teatru. Dacă ro- 
manul nu se acomodează cu istoria 
decii ia mod imperfec!, în schimb 
teatrul nu se posie lipsi de ea. 
De asemeni! politica oleră come- 
diei acea hrană pe care locmal o 
refuzà romanului. Nu există un 
roman polilic, in schimb exislă o 
comedie politicá. Aristophane cel 
mai mare comic al antichității era 
un coimlc polltic. 

Secolul al XIX-lea in Franța sau 
mal precis a Irela republică, care 
ridică tabou-urile monarhice, per- 
mite să se reprezinte pe scenă 
miniglri şi parjameniari, la care 
dacă ma! odăugăm citeva cuvinie 
de spiri şi o suflclenià mişcare 
dramalică avem explicalia succe- 
sului pieselor lui Brieux, Bernsiein, 
Fabre, Flers ei Caillavel eic.. 

(A. Thibaudel. Noucelle Keone 
Frangaise, April). 


Tinind seamă cá in Madagascar 
comerțul alinge 650 de milioane, 
că exploalăriie miniere se inmal- 
[esc pe fiecare zi, că bilele , Ban- 
que de France" aling 200 de mili- 
oane, parlameniul prin legea din 
22 Decembre 1925 a creal o nouă 
bancă de emisiune Banque de Ma- 
dagascar. Ea nu-i autonomā ci subt 
tulela inslilu[iei de credi! „Ban- 
que de Paris ei de Pays Bas" — 
Organizarea ei salisface condiţii 
politice, financiare și economice. 
Cil priveşte condiliii: polilice se 
observă cá Sialul exercilă un con: 
irol conlinuu asupra acesiel bănci 
de emisiune. Cu avizul minişirilor 
de iinanje şi de Colonii, prege- 
dintele Republicei „are dreptul să 
numească şi să revoace pe direc: 
torul băncii. Acelaşi minişiri sini 


REVISTA REVISTELOR 137 
E RTL sued n NM 


— BI, 


împulerniciți :à desemneze un nu- 
măr hol&ri! de membri in consiliul 
de adminisirajie. 

St&lul participă la cisl!gurile fi- 
nancierepedoul c8l—1) in calilale 
de aulorilale care concedează pri- 
vileglul emislunei si 2) in caliiale 
de aclionar. 

E o formulă eleganlă de regle 
Inieresalá in aceasiá parlicipare 
dinire Sia! şi Banca Madagastar. 

Peniru a nu se ebale dela sco- 
pul peniru care a fost creatä, Ban- 
ca are anumile obligații care for- 
mează locmai condillile economice. 
Acesiea sinl: 1) operaţiile cu care 
se poale indeleinici 2; dobinda 
sconiului şi 3) rolul moneter pe 
care-l are în relațiile ex!erioare 
ale coloniei. Mai originală dinire 
acesi condijii este aces referi- 
loore la *chimb, la rolul monelar, 
Prin nou! regim se suprimă schim» 
bul dinlre particular! intre insulă 
și melropolă. 

„En resume, insirull par les ex: 
pérlences des années rcoultes, 
disireux d'éviter certalas incon- 
venienis d'un irop grande liberi 
laissce à une banque d'émission 
de devenir en méme lemps une 
banque d'affaires, le |: gislateur 
a leni: l'essai d'une formule non- 
velle sulfisammeni souple pour le- 
nir un comple égal des besoins du 
crédii et de stabillié monélalre de 
la colonie, des inleréis des capi- 
iajisies londaleurs de ln Banque 
el du droli ?minent de l'Elal au 
conlrole et aux proliis*, 

(William Oualid. Kebue d'Eco» 
rw politique, Ianuar: Februar, 


Viaţa Y pere sáu 


Dispula dintre vilalişii şi meca- 
nicișii nu se poale rezolva decil 
relielnd cu lărie aspectul teleo- 
logic în toale manifestările vieții. 
Peniru aceasia trebue să lrecem 
in revistă manifestările vilalisle ii- 
pice, incepind cela fenomenele 
biologice până la cele mal com- 
plexe grupindu le in nouă catego. 
rii disiincte, 

In primul rind, finalismul se ma- 
nilesiá in fenomenele biologice 
cele mai elemeniare, in asimiiajie 


si'n metabolism. Substanta vie dis- 
Irus& prin aciivilatea ei funcțională 
se reconsllinesle prin asimilare, 
Aceasiá asimilare conirară celei 
mecanice din cristale, presupune 
un proces de alegere, proces ac- 
liv de sinteză linzind spre o anu- 
mită reconstrucție de callfate şi 
canlitale. Echilibrul slabilll de a- 
similație se evidenjinzá în meta- 
bolism, caracteriza! locmal prin 
aulo-conservarea fiinjel, care lin- 
de să cumpănească in mod sla[lo- 
nar dinamismul forțelor în lucru. 
Diferenja dintre organic şi anor- 
ganic e vădită in comporlismul pe 
care-l oferă organismul viu şi a- 
celasi organism deveni! cadavru. 

In cel dinlălu se slabllesle un 
echilibru dinamic slalionar, care 
în timpul maturilăţii poale dura 
chiar 30 de ani, pe cind în el doi- 
lea echilibrul se disiruge uneori 
in 24 de ore. O leorie şiiinjilică, 
ingustală la mecauicism  nejinind 
seamă de surplusul invederal in 
lenomenul vilal de asimilajie şi 
melabolism ar dovedi inerția inte- 
lecluală a cercelătorului faţă de 
unele fapie concludenie. 

In el. doilea rind, lenomenele 
de generalie si regenerare nu pol 
Îi explicate [árà ajulorul leoriel 
finaliste, deoarece oricil ai con- 
sidera organismul o maşină lizico- 
chimică ar rămine să arăţi cum 
s'a consiruii en însăși. Dezvolla- 
res onlogenicà mărluriseşie ocult 
că organismul isi labricá de mai 
inainle insirumenle, de care se 
va lolog mal tirziu. Prevărind ne: 
volle villoare, rezullă cá in mod 
taci! organismul urmăreşie un a- 
numi! plan, un scop hotürit, Alături 
si'n sirinsá legătură cu finalismul 
onlogenelic avem linalismul feno- 
mienelor morfologice şi [izlologice 
de adaplare preslabililă, care con- 
stă in faptul că organismul, inainte 
de a lua contaci cu mediul extern 
este dolia! cu loate organele şi € 
capabl: de loale func|iunile nece- 
sare adaptării sale la mediu. In- 
cercareu mecanicisiilor de a ex- 
plica ia mod nonlinalist aceste 
lenomene de preadaplare finalistă, 
—folosindu-se de seleciia naluralà 
a lui Darwin, dă gres alunci ciad 

oblema se referà la lransmisi- 

ililalea caracierelor cișiigale. In 


133 VIAŢA ROMINEASCA 


al pairulea rind nu se poste vorbi 
de readapiare alil limp cil na se 
admite că ea este o reproducere 
^ adaplării filogenelice. Finalis- 
mul acestei calegorii e evidenl. 
Fenomenul de metabolism mani- 
festal prin stabilirea sponianáü a 
unul echilibru stalloner, se siră* 
vede in orice celulă, jesul si or- 
gan În momentul în care elemen- 
tul vital se apără impofriva agep- 
tal. | perturbant. Fenomenul cel 
mal caraclerisiic în această pri- 
vință constă in acela că orice 
loxină este neulraliza!á sbonlan 
de organism printr'o anll'toxină. 
Cu finalismul rezultat din com- 
porlismul organismelor Inferioare, 
alcătuind calegoria a cincea din 
studiu, ne depărtăm de fenome- 
nele fiziologice si ne sproplem de 
cele psihice. Organismul are pu: 
l nja de a se mișca, pe cind ma» 
feria brută e inertā. Dealifel ani- 
malul tinde să se comporie în așa 
chip inci! să se mențină inir'un 
oplimimum de ambianjA. Infuzorul 
Parmeclum se menline în orice 
variație de temperatură. In cale- 
goria a șasea, finalismul domneşte 
in lumea reilexelor si a instincle- 
lor. Ele sint experienje lrecule, 
imcercale s! reusile, care prinir'o 
acumulare de memorie biologică 
au fost fixale in struciura morfo- 
logică şi transmise generaliilor 
urmáloare. 

n categoria lendinlelor orga- 
nice, manilesiate prin nevo!, ape- 
litari si dorin|!, cărora le-am pu- 
tea da numele de lendin[i afeciive, 
unicul și supremul scop esie con- 
servarea unei conslante fizlologice. 

In sfirgi! în viaja mentală si'n 
manifestările sociale (mai ales de 
Justijie şi morală) mecanicis!li au 
po! da nic! o explicație, întrucii 
aceste domenii sinl cirmulle nu- 
mai şi numai de finallsm. Acest 
linalism ultim izvor&s!e din con: 
cerlul scopurilor individuale. Deo- 
sebirea din!re jusiijie și morală 
ar cons!a in aceia că la prima, a 
daplarea căiră un singur [el se 
face pe cale exierioară, pe cind 
la a doua rezultă dinir'o armonie 
internă. 

(Eugenio Rigaano. Revue philo- 
sophique, Mari-April, 1926). 


Sint fraze devenile celebre, pe 
care le debilăm cu ușurință irá 
să le pătrundem adevürala semni- 
ficatie. Pagina lui Pasca! dia Pen- 
sées releritosre la pariul asupra 
exisleniei lui D-zeu face perle din 
aceaslă calegorie. O explícalie 
noui e binevenilă, mai ales că s'au 
da! alites inlerprelări anliletice. 

şlie că scopul demonstrației 
constă in a dovedi nmecredinciosi- 
lor cişiigul pe care ei îl realizează 
inlr'o viejä villoare admițind exis- 
tența lui D-zeu. Pariul avena in ve- 
dere raporlu! dinire sacrificia, re» 
prezenliod minimum de perdere 
din aceasiá lume si bealitudine, 
învederală in răsplala divină. Ra- 
poriu! menjiona! pare cu alil mai 
alfăgălor -cu cil el cuprinde in o- 
salura lul un calcul malemalic, de 
probabiliiăți  bineințeles,  foarle 
meslesugil alcátuil. 

Valabililatea demonstrației pre- 
supune două condiții : 1)indiferen- 
la rațiunii fală de D-zeu, și 2) par- 
liciparesa la rámáseg. Cea dinlălu 
condille se poate realiza intrucit 
oamenii în calilalean lor de flinfe 
mărginile, nu pot determina dacă 
D-zeu există sau nu. Din punctul 
de vedere al rajiunii, alirmalla nu 
înlălură negajla c! ele sin! veșnic 
in echilibru. Rámiae a doua con- 
dile, anume participarea l: pariu. 
In această alternalivă esle silit să 
sus|iná una din părți, fiindcă in 
chip inevitabil dacă negi o parte 
admi[i alla. Asilel, odată ce nu pa- 
riezi că D-zeu există urmează că 
pariezi locmai neexisten|ja lul. Între 
cele două posibilit&]] is! face joc 
inság! fericirea noastră. Primul 
moliy care poale grăbi holárirea 
nossirü se inlájiseazá in faptul că 
noi riscăm o viață (in caz de pier- 
dere) si ne bucurăm de două, viaja 
păminlească si viitoare, în caz de 
cistig. Stlift să pariicipăm la un 
Joc in care miza este de 1 conira 
2, eviden! că vom fi inclina]! să 
admitem exislenia lul D-zeu. Dacă 
prima parte a demonsiraliei e ciară 
in schimb pariea doua, unde se 
pomeneşte de vieji infinite, n'a 
fost pe deplin elucidală. 


REVISTA REVISTELOR 139 
— o A E 


— A RE 


Lachelier im Inlerpretarea lui 
crede că „Jocul e, ca şi mai ina- 
inte, de unul pentru doi înir'un 
caz, de unul peniru irel în altul — 
nol putem juca în primul si'n al 
doilea jinind seamă de număr şi 
nu de valoarea unităților angajate“. 
Lachelier greșeşie cind socoale 
că Pascal ar îl pulut aduna viata 
cu fericirea, lericirea cu durata, 
violind asifel regula elementară 
care nu permile deci! adijionarea 
cantităjilor de aceinși natură. Pen- 
iru a înțelege pariul Irebue så fa. 


cem o distincție inire probabiliia- 
tea că D-zeu există şi probabilitatea 
cisllgului. Peniru adeverirea exla. 
lenjei, pariul este de unul pentru 
» dar ciștigul nu se renlizează 
decit atunci cind jucăm unul pen. 
iru infinit. In limbaj evanghelice 
5 ar pulea spune că prima alter- 
naliră echivalează cu „molji sin! 
chemaji" $i a doua cu „puțini sin! 
cei aleși“. 
(Rober! osos. Rovus de Méta- 
sique ef de orale, * 
[ré ty lanuar 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Leon Treich, L'espiri d'Alfred 
Capus, Edition de la Nouvelle Re- 
vue Francaise. 

Amicii săi spuneau vorbind de 
dinsul: , Capus esle Rivarol-ul nos- 
tiru". Dia cartea dlu! Leon Trelch, 
unde sin! strinse numeroase anec- 
dole, şi cuvinte de spiri! ale ou- 
torului piesei „La Veine* sau al 
cronicelor etil de plácule din le 
Gaulois sau Echo de Paris, ne pu- 
lem da seamă că prielinii n'au e» 
xogeral. 

Maurice Soulié, La Mor! et 
la Resurrection de Mr. de la Pi- 
vardiíére, Ed. Perrin el C-ie. 

O foarte inleresanid carie in 
care cilăm descrierea vieții aven- 
luroaxe a d-lui de la Pivardiére, 
senior de Bouchel, locolenen! in 
armalele Regelui care devine cir- 
ciumar și camalar. Apol este cre- 
zul mori, asasina! si ca să poală 
fi crezut din nou viu, îşi dă loată 
o:leneala ca să poală fi arestat si 
svirlit in inchisoare. 

Antologie des ecrinalgs moris 
à lo guerre 1914 — 1914, publical subi 
ingrijirea d-lui Thyerry Sandre, Ed. 
Edgard Mallére. 

Acessiüá carte publicală de d. 
Thyerry Sandre, se bucurá de co- 


laborarea celor ma! de seamiscrii- 
lori moderni. 

Brillat-Savarin, Physiologie 
du goût, Meditations de gas: 
tronomie transcendante, Ed. Les 
Arta el le livre. 

Consilier la curlea de epel din 
Paris, Brillat Savarin era şi un e: 
picureu rafinal, care slia să apre- 
cleze |n justa sa valoare plăcerea 
unei mese bune. Această carie ein- 
dispensabilă orecárui om rafinat, 
artisi şi filozof. Acum ni se dá o 
nouă edijie. 

Claude Farrâre, Mes voyages 
en Medileranée, Ed. Flammarion. 

D. Claude Farrere are darul 
alit de prețios peniru un scriitor 
de a ne comunica senlimenlele si 
eniuziasmurlle sale. De dala w 
casia avem iluzia de a vedea pst 
sagille mediteraniene pe care d-sa 
le-a admira! și pe care, odală car- 
tea celilă, ardem de nerăbdarea de 
a le redea şi noi. 

€. Richard, L'enseignement en 
France, Ed. Arman Colin. 

Aces! volum publicati subt egida 
oficiului național al universităților 
şi scoalelor franceze expune in 
chipul cel mai complec! organiza- 
lia edminisiraliră și pedagogică a 
învățăminlului francez. 

O cerle care, peniru publicul 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINATATE 141 
riae Nu 21 2 27.17 Yale A 


Ír&ncez precum şi peniru sluden- 
Iii sirăini veniţi in Franja din loale 
părțile globului, constilue o sursă 
prelioasă de informaliuni 
„Henriette Celariă, Mno de 
Sevigné, sa famille ot ses amis, 
Ed. Arman Colin. 

Tablou exact si incinlălor al d-nei 
de Sevigné şi a timpului său. Au- 


losrea & ales o caulilale de anec- - 


dole caracterislice si pline de spe- 
cificul secolului al XVIII-lea care 
contribue la agremeniul lecturii, 


Romane 
m 


M. G. Wetlz, Chrisilna Alber. 
to's Father, Jonalhsn Cape Lid 
vanda 

oul cărții, d. Preemby a dus 
limp de douăzeci de ani, fe fe la 
moariea soției sale, viaja aşnică 
şi liniştită a unul pairon de spă- 
lătorie dinir'un mic orásel de pro- 
vincie. 

Nevasia sa se căsălorise cu el 
peniru a da explicația onorabilă 
venirii pe lume a linerei Christina 
Alberta. 

Tatăl copilului, un student rus, 
dispare din oraşul unde şi pelrecea 
vacanlele, lásind tolul pe seama 
d-lui Preemby care va adora ves- 
nic copila pe care o crede a sa. 

După moariea d-nei Preemby, la- 
là! si fiica se mută la Londra, şi 
lrăesc înir'un mediu foarte spe- 
cial de disirac|ii, care uu face de- 
cil sá dezvolle germenul de nebu- 
nie care se găsea in mintea bol- 
navei Christina Alberta. Studeniă, 
se amorezenzà de dileriji dansa- 
tori și duce o viaja liberă de fală 
modernă. 

Nebunia d-lui Preemby face pro- 
grese pănă cind sub! influența 
unui spirilia! ajunge la convin: 
geren că el esie regele Sargon, 
regele regilor, venii din nou pe 
pămini ca să aducă ordinea, In 
aces! scop acordă o audienţă re- 
gelui Angliei, vasalul său, si slir- 
şeşie prin a fi aresia! intr'un res» 
taurani. 

Romanul d-lui Wells esie amuzani 
și plin de viață in prezeniarea vie- 
Ii! bohemel londoneze, a vieții 
pensiunilor de familie, a mariajului 


d-lui. Preemby, a Cristinei Alberia. 
D.sa însă se lasă anirena! de ne- 
voia de a sailriza soclelatea, mo: 
ravurile, legile. S! lranslormă ro- 
manul sáu înir'o mai puţină rey- 


şilă libelă. 

lohn worty. Fralornité, 
roman iradus in franjezesie de 
Paulette Michel Côte“, (Calman 
evy). 

„O bună traducere a unuia din 
cele mai bune romane ale scriilo- 
rului englez John Oallsworty. Ac- 
llunes se peirece ia anul 190). 
Personagiile principale sînt Hilary 
Dalison, scriitor şi sojla sa Bianca, 
picior. lin al! ucenic al frale» 
lui lui Hilary joacă rolul utilității 
şi a muncii. Talk! Bianchii d. Sio- 
me, bătrin original, serie o lu- 
crare despre iralernilalea univer- 
sală. Bianca yi Hilary sint căsălo- 
riii de oplsprezece ani—in care 
limp, amorul lor moare ince! fără 
scene, fără explicaţii, Se gásesc 
sirăini unul față de celalalt. 

Toluşi Bianca n'are nici un a- 
mant, lar Hilary nu se lasă anire- 
na! de seniimentul care incepe sá-l 
aibă peniru o linără fală care ser- 
vise ca model Bianchi. 

Asistăm in cursul aceslul ro- 
man lo l'agedia desiul de frec- 
venlă a două sullele care rămin 
impenelrabile unul peniru celalali 
şi a cărul divor] să intăreşie pe 
măsură ce caulă să-l înlălure, 

Colette, La fin de Chers, Ed, 
Flammarion. 

Studiu nou si indr&znej a sulle: 
tului omenesc şi a slübáüciunllor 
unor bărbaji care edüposlesc in 
corpuri masculine suilele leme- 
nine. — Calităţi de compoziție si de 
slil pe cere am avul prilejul så le 
admirăm deja s! in alte romane de 
Colelle, denoiă un mare scriitor. 


sociologie 


W. Sombart, Le bourgeois, 
ed. Payot. 

Se arală psihologia şi menialila- 
lea capitalistulul burghez. Pagini 
de fină analizá allernează cu eru 
dills istorică 


COMPILATOR 


Bibliografie 


in editura „Cartea Romineascá*, Bucureşti: 


W. Militaru, Siropi de rouă, Ed. Il, Prețul 55 lel. 
Liviu Rebreanu, Apostolii, Comedie in 2 acie, Prejul 20 lei. 
Pantelimon Diatonescu, D/alogurí poporane pentru serbări 
şcolare şi șezători, Preţul 25 lei. 
Dr. V. Teodoru, Primul ajutor medical în accidente, boli 
repezi si rez molipsitoare, Ediţia V, 
e 


Pretul 40 | 
Eugeniu Sperantia, Casa cu nalba, (1915-1916), Roman, 
jul 45 lei. 


e 
Pietari Paivarinta, PORE Vwlendoio, Biblioteca Minerva, 
ei, 
Voltaire, Prinjesa din Babilon, Biblioleca Minerva, Preţul 9 lei. 
Stelian €. lonescu, /ns/alorea unei sonerii electrice, Cuno- 
slinle folositoare, Prelul 4 lei. 


Im diferite edituri și tipografii : 


Ştefan Tătărescu, O ara Insingeraió, Craiova, ed. „Scrisul 
rominesc*. 

M. Popovschi, Mișcarea dela Balla sau Inochentismul ta Ba- 
sorabia, Chişinău, 1926, 

Dr. N. Tcaciuc, H. Heine in der rumünischen literatur, Cer- 


nāuli, 1926. 
Dem, ag due DS opari roşie, roman, ed. Adevărul, 
e ei. 
P. P. Panaitescu, Nicolas Spathar Milescu, Paris, 1925, 


mber. 
Calendarul asistenței sociale, Tip. Răsăritul, 1926. 


Reviste primite la redacţie 


La Revue Mondiale, No. 7; Favonius, No. 1-2; Graiul nostru, 
No. 4; Transilvania, No. 3: Víafa literară, No. 7—11; Convorbiri lite- 
rare, No. 1- 2; Societatea de mine, No. 14—18; Clmpul, No. =; Casin. 
zearo, No. 16—17 ; [dela Europeană, No. 187; Viaja agricolă, No. 6-7; 
Democraţia, No. 3 4; Revista Generală a Inod[dmintului, No. 4; 
Glndirea No 2: Ndzuin[a rominească, No. 5; Biserica ortodoxă, No. 
3; Tara de jos, No. 4; Mercure de France, No. 667; La Nouvelle 
Revue Française, No. 151; Pagini agrare sí sociale: Pasul Vremii, 
No. 15; Viața cooperalistd, No. 1 2; Revista soc. Tinerimea romînă, 
No. 7: Munca intelectuală, No. 1-2; Banatul, No. 5 4; Viostarul, 
No. 8 9; Arhiva, No 2; Le jederalion balconique, No. 41; Rominie 
militară, No. 2; Noua revistă bisericeasod, No. 10 12; Revista func- 
Honarilor publlei, No. 4; Oindul nostru, No. 1 3; Orpheus, No. 2; 
Inde; enden[o economică, No. 3-4; Arhiva pentru știința socială, No. 
1—2; Cooperoajia, No. 2 3; Dunărea, An. 1925 ; Universul literar, 
No. 18; Sburătorul, No. 5; Cartea, No. 2; Făt frumos, No. 3. 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează ; în schimb, acei autori ale cáror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

; Seas " rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
a crede de cuviință, conducindu-se numai după c - 
nice şi editoriale. it aa 

Ps cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice si onorarul dorit ; în caz contrar, acest 
de cátrà Direcflunea Revistei, dod 

Autorilor care nu locuesc in lași nu li se pot trimite co- 


recturile și prin urmare sînt ru i să-și red 
definitiv şi citef. gaji să-și redacteze manuscrisele 


RES 1i. —— 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia : manoscrise, reviste, 
ziare, cár(i etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


——— 
— 


Ton. ANUL xvii Mar, lume. No. 5 st6. 


Din editura „Viața Romineascá" lași: 
aa ] | 


PARTCM OIRA i ium: | Viaţa Romineascá 


— "T REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTUNȚIFIGA PIPLrOTEC 
OCTAV BOTEZ | | G. TOPÎRCEANU RSIT J 


Pe marginea cărţilor Strofe Alese SUMAR: 


Matei B. Cantacuzino . . . Viaja, Dreptul, Libertatea. De. 
Scriitori romini și sirăini | | (Balade vesele și triste) AL X Philippide. . . . . . Scehi[d. 
————M ———— |. Simionescu . . . , . . «. Scoala romlneoscd. 
ion Marin Sadoveanu. . . . vcn d at ("oem dramalie Inir'un act şi un 
E ——— n mm prolo 
MIHAIL SADOVEANU | MIHAI CODREANU T. p pe PAD EEE s.l $ hi desna pyd niate (T. j 
0, (5-1 "- "ET eomul romlneto ormarea lul şi influențele 
Pildele lui Cuconu Vichentie Cîntecul Deşărtăciunii străine. Sinteză einologicd). , , 
Strada Lăpuşneanu Statui ediția 11 L L Mironescu . . . . . . Talie Radu Teacd. 
| raca $n Marele Premlu Nofional de Aureliu Weiss. , . . . ~ . Andre Gide şi clasicismul, 
|  Cocostireul Albastru 100,000 lei peniru poezie eu Petrescu . . . .  . /nfoorcereo unde-au fost jurdmlatele, 
|. e TENEO DI NR Our ce d vicos TE, b. 1. P barn +...» a 5. 5.  Éxlstd o olață sufletească specific socialád? 
V. Cioctite 2.5.5. Primávara. Lup de mara, 
Arthar Sehnitzier «e. e INPS T NA 
D. 1. Suchianu. .. , . . + Crónica econamică(O publicație statistică fdră 
—— — a i i 0 05 O B aeree 
PRETUL 40 LEI M. Sees 0ON S. V eU x 3 romlca teatrală : Lucureşti, 


E Mihai D. Ralea . . . . . . Cronica ideilor (Pentru democraţie). 

— i ad r CZE 6 A Sc” PiNicanor 4 Co.. . . . » Miscellanea (Posteritatea criticil. Leon Do- 
bronramou Donicl. - Arthur Schnitzler, Pilda 
unei genera[ii,- Țăranii ardeleni, Promille 


—À———— M ]À1 EEDIETOI €um > naționale de literatură), 
RADU ROSETTI DEMOSTENE BOTEZ 
Re ii: Perpessicius: Bout pi Tusgà. Tudor * -Joan Agirbicenna: L« trupului. O. 
| Pastele Sulgerntul Floarea Pămintului poezii -t Anteieunn: Dips somnul tacere Și aia, o B, Dem. Theodorum” Suht Kamura ME G.ta 
o M ih: ^a troducere In ac ew În T | Valery ine conguéte 
| volum | (Premiată de Academia Romină) ră "RE made — Stéphane Lupaseo ; Debes. AL A. Philli ecd a ouien | Le ver p ^ dm 
| Cu Pilia 3 volume lui M. Ralea. françois dar si Espéctes st variétés d' inteitigens en EN E ignis — [md Taha 49 
| - rügti E Kopculej.—Tufor Vianu i Fr e mod X.Y, 1 Criza 
Povestea Omu u poezit — | „AP in a te ţi al Lo M apar FI bo da Şcoala Eo gr H, TA Mi v Fontaine (Ln philosophis 
pasmunt re ICE i "ANG AM, Boutroux. Emile Houtreuy ; Lå philosophie de Kant. Stefan Or 
Revista kiia pen „U catedră aVictor Hano" (Albert Thibagdet "Noevetie Repne frana 
—Á A TAN SLODUAECJAM Qr RA. Supa (Pie! oder pe nr are ar dias dert Angie tag) erteilen 
— ecu "etu starea Francutul* olas Xv € 
Dr. C. LPARHON 4 M. GOLD. c. HOGAŞ gp Htet Pagin pro PR poetui mur)ti* (losef X: SUM Eughpriaa).- Paul Natórgp* (Ernst Camirer, Mani Mir 
STEIN dirs).— ja 1 A: n. sept n: tor Giraud, ma des oe apt RE qoe per epe 
Hu uer — | »t anul ron 
: Pe Drumuri de Muntc (eiexamdre Moret. rene de Puri nene Jogos arapen Jeicchilor de, valoare” HO itr Kenur 
° " å t vur Aonde, 
Traité d'Endocrinologie: +. in Munţii Neamtului. EY DIOE Les toros Liniers ia 
| 1. La glande Thyroide IL Amintiri dinir'o călătorie . Laza intelectuală în străinătate : (Litnratară —Romsbe —Politică), 
G. GALACTION | IAŞI 


AL. A. PHILIPPIDE 


AUR SICRP -— RĂBOJI S | umma Strada Alecsandri No 3 


TIATA MCA Me lunar cu cel puţin 160 pagini —Abosaments tal în pori um am 409 ÎL 
jumatate gem ay" Nital o iei — Pentra au străinătate en em tos lali jamâtate de an 300 lei, Num! - 


ful 6o lel. Protrn detalii a pe 
Reproducerea opriti 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
laşi, Sirada Aiecsandri No. 10-12, 
ANUL XVIII 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela | lulle pentru o jumătate de an,— trimiţind 
suma prin mandat postal. 

elnolrea se face cu o lună Înainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare si industriale, pean . 500 lei 


Pentru particulari : 


PENNE esc X 9 v: 4 3 + » + 400 lel 

Pe jomitaste. an .,..... HEP x 

Un numár . * * * * * * * LI g + * Li 40 C] 
IN STRĂINĂTATE: 

PUR AR 4 i i e i ic e Ug due SD M 

De oile ME n n emca e du SS, 

Us saut o0 oro sos îi d AA 8 ^ 


Abonafilor li se acordă o reducere de 10 la sută dia pre 
(ul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonați sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
72 lei anual costul recomandării pentru țară si 180 lei 
pentru străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 
sesc În depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lel 
colecţia, lar 1924 si 1025 cu lei 300 colec(ia.— 


Administrația. 


TIPLIOTECA 
UNIVER SiTÄTI 


TASI 


Viața, Dreptul, Libertatea 


(Urmare și sfirsil) 


Opera d-lui Duguit reprezintă fără îndoială încercarea cea 
mai considerabilă Intreprinsá în domeniul propriu zis al dreptu- 
lui, cu scopul de a elibera noţiunea de stat de vesmintele de im- 
prumut care o stinjeneau şi o desfigurau. ȘI nu se va putea tă- 
gádul că scrierile juristolui francez n'au contribuit la determina- 
rea unel orientări a legislaţiei şi a jarisprudenţei in sensul unui 
control judiciar, care fără să se oprească la distincţia subiilă s! 
arbitrară intre actele zise de gestiune şi cele zise de autoritate, 
tinde să cuprindă orice exerciţiu al forțelor publice. Această miş- 
care nu prezintă insă un caracter ingrijitor, các! după cum am 
mal spus În altă parte, a fonda necesitatea organizării sociale 
pe instincte şi idealuri, care deşi veşnic transformate rămin to- 
tuşi permanente, pentru motivul că se traduc in stări de conşti- 
inţă izvorite necesar din insăși viața socială—şi a asigura res- 
pectal forțelor publice prin asigurarea legalităţii constanie a e- 
xerciţiului său, înseamnă desigor să constrcegt! statul pe baze 
mult mal reale şi solide decit pe acele stabilite pe terenul veg- 
nic fugitiv al ficţiunilor religioase, metafizice sau pretins raţio- 
nale. Anarhia se alimentează nu din controlul sever al acţiunii 
statului ci din arbitrarul lor. Dar ne va fi ingáduit să ne întrebăm 
dacă d. Daguit, combátind victorios dogmatismul etatist nu 
s'a lăsat antrenat de  seduc(lile unsi dogmatism pozitivist, a- 
tunci cînd călăuzit de un principio ştiinţific de unitate, pe care 
viaja nu-l comportă, s'a crezut îndreptățit să nege legitimitatra 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


noţiunii de drept sablectiv şi acea a con 
pe — — erati mn m st aaa 
acá proclamăm solidaritatea sau ,Interdependenta* - 
sară şi constantă a intereselor individuale şi pre oa acada 
rezultă din însăşi noțiunea de raport, raport de coexistență și 
de colaborare fără de care nu poate fi concepută idela de drept. 
Cind proclamăm că forțele individuale nu sint drepturi decit în 
limita în care ele sint creatoare de armonie şi de fancţii so- 
clale, sintem perfect de acord cu fundamentul „regulei de drept“ 
Dar intre forţa individuală, oricit ar fi ea de limitată şi funcția 
socială cerută de regala de drept rămine totuşi o mare parte 
de creaţie originală, de autonomie inventivă, cu alte cuvinte, de 
personalitate pe care raportul necesar de Interdependen|A "nu-l 
absoarbe, Căci acest raport nu este nomal instinctiv şi nici nu 
este reflexul exclusiv, a celace şcoala lu! Durkheim numeşte „con- 
ştiinţă colectivă“, el mai este incă sau ma! bine zis, el este mai 
ales produsul unel reacţiani a conștiințe! individuale care se 
traduce prin acte raţionale şi volte. terminismul conduitei 
umane nu se explică numai prin forţele naturii sau prin con- 
stringerile soziale ereditare şi incongtlente. De altfel el nu ex- 
clude ideia de libertate, căci omul social, devenind conştient, do- 
bindeşte forţă, şi-şi recunoaşte misiunea de a infrina şi de a-şi o- 
rienta poftele şi instinctele, de a le inobila şi de a le rafina Şi această 
forţă devenind obişnaință, constitue și ea o călăuză importantă 
capabilă să indrumeze conduita şi acțiunile sale pe calea cea a- 
devărată. Fie aceasta iluzie sau realitate, omul apare ca un su- 
veran şi ca un cuceritor, şi el înţelege să albă acest rol in 
societate ca şi în natură, Titlul său de noble(á este de a fi 
Besoin e^t aq mni sale interese şi aspirații. 

f să ne înțelegem bine: noțiunea de e 
terdependenjá, care nu are nici un Fami Pr ee a "« 
dividuală sag, celace revina la acelaşi lucru, solidaritatea de in- 
terese, lipsită de” orice penetraţiune a conştiinţei individuale 
care pitruzind-o o fasonează, o parfec(loneazá şi o realizază, tra- 
d icini-o în acte libere de voinţă, nu poate avea alt sprijin de- 
cit acela al unei forje de constringere exterioară, anarhică sau 
organizată, a cárel sursă va trebui să o găsim latr'un principiu 
apriori de rațiune doctrinară în afară şi mai presus de invăţă- 
tura istoriei; şi acest principiu, orice am face, conduce în mod 
necesar la o formă de tiranie pe care o putem nami dictatură 
monarhică, militară sau economică, socialism de stat sau comu- 
nism. Nu se va spune niciodată indeajuns, şi astăzi trebue poate 
să se spună mal malt ca oricind, că istoria dreptului in societă- 
file civilizate n'a fost decit cucerirea lentă şi o diferenţiere cres- 
cindă a forțelor individuale, sinteza lor tot mai conștientă, mal 
liberă, mai Inventivă si mai comprehensivă în realizarea scopur!- 
lor sociale, ŞI sibt acjlunea aceste! nobile şi supreme storțăr 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 145 


„regula de drept* indulciad puterea el inconştientă de constringere 
tinde să se transforme intr'un principia de liberă colaborare şi 
justiţie. Iniţiativa privată, libera dezvoltare a energiilor indivi- 
duale în toate domeniile activităţii sociale constitue singură ade- 
vărata şcoală de solidaritate şi cea mal sigură garanţie de pro- 
gres, Intr'o epocă cam este a noastră unde constringerea subt toate 
formele, ameniaţă de a distruge beneficiile unei civilizaţii seculare, 
nu trebue să perdem din vedere învăţăturile istoriei. Gâsim tot- 
deauna exclazivismul noţiunilor de interes şi neinfelegerea auto- 
nomiel Individuale iu erorile dogme! utilitariste care proclamă 
egoismul ca singar sentiment primitiv şi natural din care ulterior 
viaţa socială desprinde pe celelalte, lar legea concurenţei vitale 
singura condiţie a progresului. Ribot (La psichologle des senti- 
ments) este unul din cel care a combătut cel mal bine aceste e- 
rori evidențiind instinctele de simpatie care coexistă in sufletul 
omalai primitiv cu instinctul egoist, şi multe lucrări de o mare 
însemnătate au demonstrat că legea concurenţei vitale este in ce 
priveşte omul subordonată exigenţelor sociale, care transformind 
instinctele in stare de conştiinţă îi ingădue, dezvoltind pe cele 
mal nobile dintre ele, să-şi cucerească personalitatea şi s'o pue 
ia mod liber în serviciul cooperaţiei sociale. Mă grăbesc să citez 
studiul d-lai Tanon (L'évolution da droit et la conscience sociale) 
în care lenta şi progresiva transformare a cooperaţiei „cons- 
trinse“ în cooperaţie „liberă“ este expusă cu o deosebită pátrun- 
dere şi să reprodac această observaţie in același timp atit de 
adevărată şi de sintetică : „Societăţile cele mal perfecte nu sint 
acelea în care luptele intestine dintre indivizi sint cele mai a- 
prige şi mai intense, Sint acelea in care medial social, departe 
de a exagera lapta, o limitează, o reglementează și caută să-l 
tempereze consecințele, în care membrii comunităţii departe de a 
fi opus! unul altala intr'an conflict universal şi permanent, sint 
maximum de bine asociaţi între ei, pentra cel mai mare număr 
d: scopuri comuae şi de acord în liberul exerciţiu al activităţi- 
lor proprii“. 

Si dacă privim mai de aproape, nu oare impersonalizarea şi 
mecanizarea excesivă a muncii omeneşti, rezultatul capitalismului 
modern, şi pe care socialismul tinde să-l împingă la ultimele ll- 
mite, a contribuit, pentru o mare parte la transformarea operei 
seculare a civilizației in Instrumente de distrucțiune şi în ruine, 

i la nesocotirea fără milă a respectului datorit vieţii umane ? 

Tredie să proclamăm odată pentru totdeauna, că respectul omului, 
„singutal destinatar al drepturilor“, al demnităţii şi al persona- 
Jitátl sale, este fandamentul edificiului dreptului. 

Saleilles are desigur dreptate atunci cind spune cà concep- 
tul personalităţii este un concept jaridic chiar in celace priveşte 
pe individ;—dar aceasta mu este exact decit in sensul istoric al 
cuvintolul—şi aceasta insemnează că autonomia individuală nu 


146 VIAŢA ROMINEASCA 
————— [0 o 


s'a intárit şi nu se va întări decit cu preţul unel munci constarte 
şi în virtutea unei lente cuceriri à puterii pe care omul le moş- 
teneste sau le crelazá, şi pe care viaja socială îi ajută şi-l oa 
prilejul să le pue în valoare. Dar privita din punct de vedeie 
oman şi din acel al adevărului, personalitatea este mal mult de- 
cit on concept; este un principiu etern de viaţă fără de care ideia 
de drept nu poate fi concepută, pentrucă orice s'ar spune, totul 
procede dela individ care este finta ultimă spre care toate se in- 
dreaptă şi originea dela care totol po e. 

Nu este insá mai Puțin adevărat că oricum am considera 
Individul, ca ponct de plecare sao Cà scop suprem, personalita- 
tea sa nu se atirmă şi nu se dobindeşte decit în munca sociala 
şi prin munca socială in care se absorb toate forțele lui. Din 
drepturile colective şi prin ele nasc și se dezvoltă drepturile in- 
dividaale, lar individul nu devine „persoană“ adică suveran, de- 
cit prin intermediarul diverselor corpuri sociale, mari sau mici, 
ar d order merge profesionale, militare prin care ha- 

enţele v ac să 
panică intotdeauna " aro rr inpar 
e de altă parte aportul său contributiv de mu - 
erg aei " contopeste in mod liber, şi în ie ia 
sa, in opera 
er n divae Pera socială in care el nu este la rindu) 
pă cum ceiace este pămintesc: în nol sfirseşte 
intoarce la păminț, tot astfel tot celace este spiri inte spre 
a se relatoarce la societate, Omul nu este propriul său stăpin 
decit in măsura în Care este gl lucrátor; dar pentru ca munca 


valiai colectiv, opera de solidaritate şi de colaborare social - 
cura ee e pun impäciuitoare, lar legea Mauer de 
se 
2 inta Meca ajute între ei pătrunde tot mai adinc 
uptele şi războaele îşi au ori nea na în anta 
există intre oameni, luaţi ca indivi. ci din égolemul. quendi 
sociale care, prevalindu-se de credințe şi doctrine pretinse di- 
vine, metafizice ori raționale, tind să absoarbă şi să constringa 
forțele individuale, ŞI orice organizatie socială devine distractiva 
de îndată ce încetează de a mal fi înainte de toate umană şi de 
îndată ce desconsideră demnitatea vieţii şi autonomia irdividuala 
sigur că interesele speţei sint anterioare ŞI svperioare intereselor 
individuale ; dar pentru a fi drept, această lege de sacrificiu re- 
zultată din această superioritate, trebne supusă controlului voințe! 
celor cărora se impune şi trebue să fie rezultatoi liberalui lor a- 
sentiment. Aceasta ar fi, ŞI mă grăbesc s'o recunosc, on ideal 
de care cel chemaţi să guverneze naţiunile sint încă foarte de- 
parte, rămine totuşi un idea! pe care dreptul na trebue să-l peard&. 


VIATA, DREPTUL, LIBERTATEA 147 
din vedere şi care pătrunde toi mal mult in spititul popoarelor. 
Utopie până eri, incearcă să devină o speranţă aşteptind ca mine 
poate, Într'o măsură mal mare sau mai mică, să devie chiar rea- 
lizare. Totuşi flacăra tremurindă a justiției urcă mereu în sus. 
Căci dacă n'ar fi aşa, viaţa n'ar mai merita să fie trăită, 

Nimic din tot ce-şi are izvorul într'o gindire generoasă, 
na poate f| cu desávirgire pierdat, 

Viaţa nu este decit cooperaţie, asociaţie, sinteză conştientă 
ori inconștientă, constrinsă sau liberă. 

Repartiția forţelor individuale, numită diviziunea travaliului, 
se produce în domeniul gindirii, credințelor şi al sentimentelor 
tot aşa de bine ca in domeniul intereselor economice. Varilnd 
în timp şi spaţiu, ea se manifestă fie prin preponderența forte- 
ior individuale de diferenţiere, fie prin preponderența celor so- 
ciale de absorbjiune ; in amindouă cazurile dacă se afirmă in 
mod prea excluziv tatr'un sens sau în celălalt, constitue un pe- 
ricol de anarhie şi de disoluţie. Celebra afirmaţie a lui Ihering 
că slagirul destinatar al dreptului este omul, luat ca individ, nu 
este adevărată decit dacă o complectăm, ţinind samă pe de o 
parte că satisfacția oricărei dorinti individuale implică un schimb 
de aptitudini şi de travaliu, altfel spus, o cooperare, care devine 
din ce în ce mal complexă ajungind să se traducă in asociaţii 
propriu zise, pe măsură ce interesul propus, fiind comun la un 
mai mare număr de indivizi, dă naştere unei asociaţii de activi- 
tate şi de mijioace, lar pe de alta, că destinatarii drepturilor 
subiective şi implicit ai patrimoniului, pot fi o întreagă categorie 
de indivizi succesivi şi anonimi. Numai in acest caz realitatea 
juridică, pe care dreptul o exorimă prin conceptul de persoană 
juridică ori morală apare în toată plenitudinea sa şi numa! ta 
acest caz se manifestă forța social creatoare a voinței in- 
dividuale, care, supraveţuind el însăşi şi depăşind sfera proprii- 
lor sale interese, abdică dela o parie din ele şi crează o insti- 
tuţie avind un organ reprezentativ, jucind rolul de intermediar 
permanent între voința creatoare şi categoria intereselor colec- 
tive, corespanzind scopului instituţiei. Atita timp cit asociaţia nu 
are in vedere decit Interesele egoiste ale asocialllor fie ei chiar 
anonimi, există un fel de separație, mal mult sau mal puţin du- 
rabilă între patrimoniile individuale şi patrimoniul comun, dar nu 
există încă cu tot limbajul legii, o personalitate ca adevărat dis- 
tinctă, care nu poate fi decit atunci cind apare elementui de ab- 

dicare al autonomiei individuale, Fie că este vorba de asociaţii 
oñ de fundaţii, celace caracterizează intotdeauna conceptul de 
persoaná juridică este afectarea activităţii, bunurilor şi forțelor 
individuale unul scop profesional, cultural, ştiinţific, de ajutor, 

de binefacere orl altul, care depășește Interesele personale ale a- 

so2! ţilor sau fundatorilor şi care, vizind o categorie de benefi- 

clari neladividualizagi, ori o foncţie socială, reclamă crearea unel 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


instituții distincte, autonome şi permanente in care elementul de 
forţe patrimoniale se coordonează cu elementul funcţional, co- 
respunzind intereselor categorie! destinatare ori serviciului so- 
cial de indeplinit și al cărui organ reprezentativ joacă rolul de 
„porte parole“, de girant şi de agent de realizare a scopurilor 
in vederea cărora Instituţia a luat naştere. 

Denumirea care ar conveni cel mai bine acestor instituții, 
ar fi acea de „personalităţi funcţionale“ (Amst pertüallchket:)- 
propusă de Hoerder. Din punct de vedere funcţional, instituţiile 
private au un rol paralel acelui stabilimentelor publice, cărora 
doctrina şi uneori chiar şi legea le atriboe denumirea de persoane 
juridice. Această denumire improprie nu este decit o formă de 
limbaj, pentra a preciza faptul că, in vederea realizării servicii- 
lor publice speciale care incumbă subdiviziunilor teritoriale sau 
unora din organele sale, statul recunoaşte acestor subdiviziuni 
sau organe, puteri de gestiune şi de utilizare asupra unor bi- 
nuri determinate, cuprinse în domeniul său. Noţiunea de patri- 
moniu În sensul juridic al cuviatulai, precum şi conceptul de per- 
sonalitate nu sint reale decit ia domeniul dreptului privat şi in 
celace priveşte voinţa individuală şi forţa sa creatoare pe tere- 
nul social. Contopind aceste două categorii de instituţii în cor- 
ceptul comun de personalitate juridică, d. Planiol a construit te- 
oria sa atit de seducătoare a proprietăţii colective, seducătoare 
prin faptul că acordă Lorena care | se cuvine elementului 
soclal si intereselor colective. pot, la rigoare, concepe 
drepturile care aparțin beneficiarilor ca o formă de proprietate 
colectivă, cu condiţia ca să rămină bine stabilit cà subt această 
denumire este vorba de drepturi care n'au nimic comun cu ac- 
tiunile de proprietate şi de patrimoniu. A spune despre banurile 
cuprinse in domeniul statului că sint proprietatea colectivă a na- 
tionalilor, sau că bunurile a căror gestiune și utilizare este a- 
fectatá serviciilor unor anumite organe ale statcivi sau ale ins- 
tituflilor private, sint proprietatea coleciivă a beneficiarilor a- 
cestor servicii, este desigur un mod de a vorbi, care poate p- 
rea generos, însă a cărni exactitate juridică este îndoelnică. 
Dar oricum, atunci cind d. Planiol constată că pretinsa perso- 
nalitate juridică nu este decit o ficţiune desemnind un procedeu 
de gestiune, constatarea sa convine perfect stabilimentelor pu- 
blice, organe de stat. De îndată însă ce este vorba de instituţii 
private, conceptul de personalitate încetează de a mai fi o sim- 
plă ficțiune şi reprezintă ceva mai mult decit un simplu proce- 
deu de gestiune. El devine atunci expresia juridică a unei rea- 
lităţi izvorite din forţa creatoare cea mai înalt socială a voinţei 
individuale, căci de îndată ce se ivegte un patrimoniu privat a 
cărui creatori încetează de a mai fi titulari şi a căror destina- 
tari, fiind individualizabili, trebue in mod necesar, ca titularul, 
intermediar permanent între volnja creatoare și interesele colec- 


+ 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 149 


tive care trebuesc satisfácuie, să fie un organism juridic, Afară 
numai, dacă nu spunem lucrul pe care d. Pjaniol însuşi refuză 
să-l admită, că bunurile conţinute într'un astfel de patrimoniu 
sint absorbite în puterile statului. Instituţiile private au avut şi 
au întotdeauna un rol considerabil in dezvoltarea vieţii sociale, 
căci ele constitue mijloacele de descentralizare, de descongestlo- 
nàare şi de perfecționare ale funcţiilor statului şi in afară de a- 
ceasta construesc şcolile de | bertate şi de solidaritate şi cámi- 
noi vieţii economice şi sociale, Ele sint, prin insăşi natura lor, 
supuse in mod necesar controlului statului, lar funcţionarea lor 
economică şi socială nu se exercită legal decit în limitele unei 
autorizații dela puterile publice, autorizaţie tacită în timp nor- 
mal, dar care subt influența unor circumstanţe excepţionale sau 
a unor tendințe de concentrare a puterilor statului, se impune 
cite odată subt formă de autorizaţie expresă şi prealabilă. Do: 
trina modernă însă reclamă, şi cu deplină dreptate, că orice pie- 
dică pusă de stat la libera creaţie şi la libera fancţionare a ins- 
tituţiilor private, să poată fi în orice circumstanțe sopusă con- 
trolului justiţiei, : 
Pe de o parte tendințele de absorb|lune a puterilor statu- 
lul, lar pe de altă parte Incompatibilitatea doctrinelor moderr e 
cu caracterul prea reacjlonar şi prea oligarhlc manifestat de r- 
nele corporaţii şi fondaţii, au dat naştere, ma! cu samă in Franţa, 
la măsuri restrictive, care au crezut că-şi pot găsi formula ju- 
ridică în teoria, așa zisă, a personalităţii fictive, în virtutea cà- 
reia forța creatoare a inițiativei private a fost suprimată, pentru 
a da naştere unei creaţii de personalitate arbitrară, emanată din 
puterile statului. Nu ma! rámice nimic de spus relativ la această 
teorie, care a fost magistral şi victorios combătută intr'o serie 
de opere strălucite. Mă volu malţumi doar să reamintesc că e- 
lementul de ficţiune care, în elaborarea istorică a conceptului de 
personalitate juridică, a jucat rolul procedeului tehnic cu scopul 
de a asigura instituţiilor private deplina lor capacitate pe tere- 
nul drepturilor patrimoniale, devenise subt Imperiul acestel doc- 
trine un mijloc prin care era negată realitatea juridică a aces- 
tor instituţii, ca creaţii a voinţei individuale şi un mijloc de a le 
conceda în schimb o existenţă de imprumut izvorită din puterile 
statului si supusă arbitrarulai lul, cag! com o instituţie juridica 
ar putea fi istoric şi adevărat, artificial alta, decit acea creată 
de realitatea vieţii umane, dezvoltată In limitele ordine! publice. 
O dogmă, oricit de impunătoare şi de momentan justificată 
ar putea pare, nu poate lupta mult timp contra Infinitelor forte 
creatoare ale voinții umane. Fluviul monstruos al vieţii sfirşeşte 
intotdeauna prin a-şi regăsi albla, Aportul contributiv al doctri- 
nel socialiste la travaliul social nu-l găsim nici in pretenția de 
poprire a bunurilor publice de cátrá proletariat, nici in concen- 
trare prin acest mijloc a acestor puteri. O găsim in avintul ve$- 


Ee —— VIAȚA ROMINEBASCA 
nic crescind al celei mai libere cooperaţii şi in infinitele compar- 
timente a intereselor şi a dorințelor umane. Acest avlat râmine 
singura experienţă care, in mijiozal sălbatecelor şi singeroaselor 


zguduiri sociale ale timpului prezent, cărora rivalitățile şi ura. 


dintre guvernămintele naţiunilor civilizate, le mai lasă totuşi un 
cimp de liberă expansiune, ne îngădae să intrezárim un pas in- 
nainte indreptat cătră justiţie. Libertatea voinței individuale este 
postulatui esenţial al vieţii si al dreptului. Fără ea, există con- 
stringére dar nu există nici muncă, nici obligaţie in sensul 
propriu al cuvintulai, 

Șzoala „conștiinței sociale“ poate desigur să ne arăte stig- 
matal incontestabil al celor mal vechi! obiceiuri, al celor mai vechi 
credinţi şi al celor mal vechi superstiții în cursul veacurilor. Ca 
toţi sintem creaţi intr'o măsură de acestea, rămine un lucru sta- 
billt, Celace nu ni se arată cu destulă insistență insă este rolal pe 
care lo afară si alături de mari inventatori şi ginditorl, rol mai 
umil, mai obscur dar totuşi atit de nobil si de fecund al celor ma! 
modesti şi al celor mal intrepizi lucrători ai pámintului gl care con- 
stă din efortul zilnic al muncitorului de fabrică sau al meseriaşului la 
opera de eliberare, efort creator, individual în vederea perfecti- 
onării celor moşteniţi şi a revizuirii valorii în care au crezut. 
Să nu uităm niciodată de a adiționa aceste nenumărate şi Infi- 
nit de mici prodase ale voinței individuale, căci ele sint punctol 
de plecare a operei de civilizare, Ele sint pulberea de aur care 
aicătueşte blocul, Adaptare, Selecţie, Evoluție, Diviziunea muncii, 
Solidaritate... toate marile legi ale vieţii, care totuşi nu sint decit 
secțiuni. Viaţa umană în toată amploarea ei, în tot adevăral şi 
complexitatea sa în celace are mai uman şi mai viu, nu poate fi 
inţeleasă, dacă nu (inem samă de postulatul esenţial al libertăţii 
şi al voinţei Individuale. Acesta este titlul sáu de glorie, aceasta 
îi dă tot farmecul şi toată demnitatea și celace permite mouncii, gin- 
dirli, afecțianii şi credinței să se răscumpere, să se Inobileze, să 
se ofere. Psihologia experimentală, fără să nesocotească ra- 
porturile dintre imaginaţia şi activitatea instinctivă, constată fără 
nici o ezitare că, atunci cind devine creatoare, cînd pătrunde şi 
călăuzește o forţă intelectuală sau afectivă, pănă să facă din- 
triasa o operă de artă, voința individaală, impinsà de o inten- 
sitate de viață mal bogată si conştientă de spontaneitatea sa, se 
eliberează triumfal de piedicile care o stinjeneau. Putem merge 
mal departe şi constata că această eliberare, datorită muncii 
inventive, nu este specifică celor ce se pretind artişti sau sint 
recunoscuţi ca atare : o intilnim de cite ori ne găsim in faţa u- 
nai travaliu aman, fie el oricit de umil, care se depăşeşte oare- 
cam pe sine şi al căral autor este conştient de propria sa rea- 
lizare, Este o mare victorie a filozofiei franceze contemporane, 
faptal de a fl arătat că determinismul acţiunilor omenești nu 
exclude spontaneitatea voințe! individuale —această spontaneitate 


VIAŢA, DREPTUL, LIBERTATEA 151 
e a a PRE S CRUS CĂ 


fiind, ca să spunem aga, elementul de contingenţă a vieţii in- 
terne. 

Oideciteori munca individuală, care nu e altceva decit gindi- 
rea tradusă în acțiune, parvine să devină creatoare, fie chiar in- 
tr'o realizare Infinit de mică, ea devine liberă, de oarece, dezro- 
binda-se, latr'o măsură, de influențele ereditare și amblante, au- 
torul muncii adaugă un element spontan, pur individual, de 
care este deplin conştient şi care transformind munca, trans- 
figareazá şi Inoblleazá gindirea creatoare şi o îndreaptă cătră 
noi eliberări. Prin aceasta munca devine atrăgătoare iar sforțarea 
devine suportabilá, Dacă am putea concepe spectacolul unei 
societăţi in care travaliul individual ar fi strict redas la singu- 
rele forţe care-l constring, acea societate s'ar îndrepta desigur 
cătră disoluția sa. 

In domeniul dreptului, ar fi să spunem o banalitate, dacă 
am insista asupra stării de anarhie în care s'ar afla o societate 
in care singura garanție de realizare a obligațiilor nu s'ar afla 
decit în puterea de constringere pe care o asigură legea. Dar 
ceiace putem adăuga este, că în cluda lanțului de obligaţii ere- 
ditare, catamlare şi Imitative, care invită pe om la supunere, ră- 
mine totuşi Intro obligaţie conştient şi volantar recunoscută, o 
mare parte de spontaneltate şi de libertate. Şi tocmai datorită 
acestei spontaneltăţi a voinței Individuale, datorii de conştiinţă 
şi de dzlicateţă, dezbrácate de orice caracter de drept, se trans- 
formă zilnic în obligaţii jaridice. In materie de responsabilitate 
civilă, voința individaală joacă un rol foarte şters. Cel mult ea 
poate provoca o agravare a sancțiunii, atunci cind prejudiciul a 
fast cauzat în mod voluntar, Aici domină principiul de solidari- 
tate Jar criteriul subiectiv de imputabilitate dispare, pentru a 
lăsa loc liber unul criteria obiectiv, adică celui de risc. 


Matei B. Cantacuzino 


IELiOTECA 
UNIVERSITATiI 


LAŞI 


SCHIȚĂ 


Căci viața mea de adineauri 

Mi-i tot atita de departe 

Ca viaţa celei mai uscate mumii, 

Şi pentru mine tot ce nu-i prezent—e moarte. 


Singur? Ce vorbă lipsită de'njeles! 
Sint tu şi el şi voi aşa de des! 
De-atitea ori Sfinx şi Oedip! 
P Trăesc in mine ca o păduren mii de frunze, 
Ca vintu'n mii de fire de nisip... 


Schitá i 


pentru un autoportret Dac'aş fi vrul (pe vremea cînd visam) 


Să fi fost altfel decît sint, 

Aş fi vrut să mă fi născut pámint 
Cu rime'n mine, rădăcini—şi iarbă 
Lumea începe si sfirgeste'n mine. Pe fruntea mea boltită cătră soare.. 


Ca algele pe funduri de-oceane, Sau poate... aş îi vrut să mă fi născut soare. 
Dospite'n mil albastru de ceruri sfărimate, 


Cresc cîntecele 
mele subterane. AL A. Philippide 


Mi-i inima la adăpost 


Ca un culbec în fundul unei grădini pustii. 
Hotarele mele sint: cel care-am fost 
Şi cel ce voiu fi... hotare pustii... 


Şcoala romineascá* 


Şcoala organizată după nevoile şi 
natura unui popor, repară dezasirele, 
pentru unii lreparabile. 


—— 


Volu lăsa la o parte orice introducere, anu 

* s ntind 
laceput PUMA ues s'ar fl cuvenit să fie lockere iiia 
coala rominească, exceptind. în “oarecare măsură t cea 
seres cuprinde prea pofin din specificul etnic al elemesiciti 
PM. iai sare e perna Aşa era înainte de războiu aşa 

azi cînd s' 
colar deosebit sau alipit provincii, fiecare cu spiritul 
înțeleg prin şcoală ? Mijlocul de a proce 

energii reale, vii leşite din el şi pregătite f e 
» vil, pentru prospera A 
Şcoala trebue să albă rădăcini adinci în substratul etnic. dna: 
i roadele ce le va da, să fie in primul rind sănătoase ' si apoi 
: radieze esența originalității, tonalitatea ce deosebește popor 
2 popor, Numai aşa cultura unul neam restrins, poate rivni să 
contribue la lărgirea şi intensificarea culturii universale. Altfel 


şcoala este ca un ; 
e ond fard ce simalează sănătatea ; o amăgire, dar 


Pentru a prinde deosebirea ce 
exi 
de pănă acum şi ceiace trebue să fie, 
stării actuale, culturale, dela nol. 


unui popor 


stă în rezultatele Şcoalei 
să arunc o ochire asupra 


Care aruncă asupra teritorii 
lor din o hartă culturală 
i E 


Dr noasire pata neagră a insemnári- 
a Europei. Proporţiile variază Chiar ca 


* Observări sislemalizale cu ocazia unei confarinji. 


ŞCOALA ROMINEASCĂ KENN... 


97:3, cum e pentru moldovencele din Basarabia,* ridicindu- se 
rar, numal in unele ţinuturi, pănă la 50 la sută, deşi ştiutor de. 
carte, prea adesa nu insamná mai mult decit că cineva a ţinut 
odată condeiul în mină. De-l mai poate ţinea, e altă socoteală, 

In cuprinsul sferei preponderante, acea a satelor, domneşte 
arhaismul cel mal adinc aproape in toate.** Cu toată dragostea 
manifestată atit de arzător dela un timp incoace, pentru popu- 
laţia rurală, viaţa satelor ne este incă prea puţin cunoscută in 
amánun(imi. Monograflile tipărite in perioada haretistá, cuprind 
mai mult starea economică a satelor, lar bogatele colecțiuni de 
folklor aşteaptă incă sintetizarea. Nici asupra satelor din Ar- 
deal, nici asupra celor din Basarabia nu avem nimic cu privire 
la viaţa lor generală. Monografia Rişinarilor a d-lul V. Picală, 
pe lingă schiţele etnografice cuprinse in frumoasele lucrări ale 
lai Silvestru Moldovanu, sint palide icoane, cind se alătură vo- 
lumelor bogat ilustrate in care se descrie viaţa satelor ungare."** 

Ori unde te intorci e cam acelaşi tablou. In Maramureşul 
izolat, satele sint stine scoborile în vale. Şi bisericile sint de 
lemn, din talpă pănă 'n virful crucii. Págesti peste munţii Ti- 
bieşulni, in Tara Oașului. Sărbătoarea, fetele sint ipzorzonate cu 
şapte rinduri de mărgele și salbe, pe cap ca gi la git. Guba e 
blana de oaie dintr'o bucată; cămeşa scurtă, abea acopere spa- 
tele, de rămin şalele goale. Dimpotrivă, celace izbeşie la Pădu- 
renil din ţinutul Hunedloarel, este frumuseţa sălbatecă a portului, 
cu opincile dintr'o piele de porc, cu tot soiul de impodobiti. 
Pănă şi peste brio] numai nasturi şi fluturi, e trecut un lanţ de 
metal, ce spinzură pănă la poalele surjelor. In schimb casa, din 
lemn, prezintă tot ce poale fi mai sumar şi mal arhaic in inte- 
rlorui el. Treci Carpaţii; te scobori in ţinutul dealurilor şi cim- 
piilor oltenești, cu beişug de holde, cu băncile popolare cele mai 
bogaie, dar unde, inainte de războiu, au sărit copiii pe fereas- 
tra şcolii, apucind cimpil—anul s'a şi inecat,—numai de groaza 
medicului, — venit să-l vaccineze. 

Contrastul celor două sfere, nu poate fi prins mal viu, decit 
cind părăseşti șoseaua gudronatd dela Herăstrău, apucind spre 
sa'ul Băneasa. E evidentă deosebirea gi lipsa de tranziţie, care- 
caracterizază şi Intregel. Același contrast se observă, dacă pri- 
veşti din grădina şcoalei normale „Vasile Lupu“ din laşi, spre 
dealul Aroneanului. Deoparte focarul de cultură, cu instalaţii 
moderne, cu pomi in spaller, de alta sátucul asvirlit intr'o groapă 
din coasta dealului; e acelaşi azi, caşi acum vre-o treizeci de ani. 
cind l-am vizitat întălu, atunc!, acelaşi cum era cind s'a inteme- 
iat. Sari Prutul. Oamenii se opun ca să se facă şosea prin sat, 


* S. Ciobanu, in Sconla Basarabiei, 1924, No. 5. 2 
** [. Simlonescu, Forme archaice in viaja poporului romin, „Viale 
Romineascá*, 1924, XVI, Octombre. 
"** A magyar nép müvészete, Budapesi, 1907. 


156 VIAȚA ROMINEASCA - 


de frica automobilalui, iar inochentigtii işi sapă biserică subpă- 
miateană, unde trăesc cu lunile într'o promiscultate primitivă, 
duciad o viaţă de nedescris. 

Ori unde te-a! întoarce, în toate, arhalsmul nu apare ca o 
idviere atavicá, sporadicá, ci ca o stăpinire aproape generală, 
persistentă. Credinţele şi superstiţiile sint pretutindeni în floare. 
Scheletele capetelor de cai nu lipsesc din nizi un sat, înfipte in 
parii gardulzi; la Alex!i se mal afamă incă împotriva goangelor 
-stricătoare, după cum babele doftoroale au mai multă trecere 
„decit medicii, Toată această fază de primitivitate—am arâtat a- 
iarea înţelesul acestui cuvint—se oglindeşte şi in nestăpinirea 
patimelor, in greaua adaptare la îmbunătăţiri, in înclinarea bol- 
păvicloasă şi dăunătoare spre lux $i băutură, semne corespun- 
„zătoare fazei iniţiale din viața tuturor popoarelor. 

Explicarea acestei realităţi e lesne de dat; va urma, 

Deasupra stratului preponderent, se intinde ca o peliculă 
“cel de al doilea, cu o manifestare culturală aparent intensă, şi 
-de esenti cosmopolită. E o spumă de occidentalism ce joacă 
deasupra valurilor tradiționaliste, cu intensal intunezic al adin- 
cului insondabil. E o lume mai mult factice, care își închipue 
că trăeşte spiritul vremel de alurea, deşi înoată în noroial cim- 
purilor desfandate, pe care le blastămă, dar pentru îndreptarea 
cărora prea puţini îşi cheltuesc energia. In lumea aceasta, co- 
pilului îl e silă să pue mina pe Creangă, căciil inundă de cum 
poate silabisi, volumele din Bibliotheque rose; in lumea aceasta 
minile se întind aproape reflex cătră ultima apariţie a oricărei 
cărţi franceze, germane ori ruse, cu care sint pile librăriile, 
dar se îndreaptă cu sila spre cartea rominească, fie chlar a ce- 
lora, care, în scris, reprezintă sufletul romiaesc. In lumea aceasta 
ultimul apel de abonament la Revue de deux mondes a găsitun 
larg răsunet, pe cind Gindirea abea îşi duce viaţa, intermitent, 
lar Viața Rominească n'a ajuns nici măcar la 15000 abonaţi, în 
o populaţie romineascá de cel puţin 15000000. In lumea aceas- 
ta, absolventul de liceu e nenorocit dacă nu poate învăţa la Pa- 
ris. Intr'o socotealá* făcută inainte de războiu, cu mijloacele o- 
ficiale date d: Universitatea din Paris, Rominia, din toată lumea, 
trimetea cel mai mulți studenţi în Franţa, în raport cu populaţia 
el, Cu banii care acum se cheltaesc, fie de particulari fie de 
stat, cu stadiile tinerilor în străinătate, s'ar aduce toate imbună- 
tăţirile cerute de Ualversităţile din țară. In această lume, privi- 
henk epilog! a i, eris Cali inalte ale universalităţii şi 

e vorba de pinea eftină mal c 
poporul dia apropiere. p ată cătră pămintul şi 
ntre cele două straturi disproportionate 
se interpune o pătură slabă de Aba n pâna rona 


buses! t Ment "Din viaja Unirersilăților franceze, Convorbiri 


ŞCOALA ROMINEASCĂ e 137 


La această stare de lucruri contribue şi şcoala romineascá 


însăşi, 


Cele spuse, poate prea sumar, îşi găsesc lămurirea în evo- 
luția noastră culturală, strins legată de condiţiile istorice. 

Arhaismul mulțimii nu este o dovadă a lipsei ei de ener- 
gie; e mai mult consecința unei întirzieri in evoluţie. Să-şi a- 
mintească flecine valurile náprasnice care s'au abătut, veacuri 
şi veacuri, asupra neamului nostru, așezat la zonă de neconte- 
nit vifor, asemenea celei unde se zbat mereu talazurile mării, 
Pe cînd Stefan cel Mare bătea la toate porţile, spanind veneţi- 
enilor: „Afară de asta, fiindcă Turcul s'a impedicat de mine, 
mulți creştini au rămas în linişte de 4 ani“, în Apus puterea ci- 
vilisatrice a Renaşterii era ia toiu; cind Niculce scotea acele ìn- 
durerate cuvinte: Val! Val! Vail, la curtea Regelul-Soare, lite- 
ratura franceză atinsese apogeul clasicismului, lar cind un ge- 
neral rus se lăuda că va lăsa doar ochii norodului romin, ca să 
plingá, in Apus demult se dăduse lupta pentru libertate, fra- 
tsrnitate şi egalitate. Dinicu Golescu, boerul democrat din ju- 
mătatea dintăia a veacului al 19 lea, mereu plinge de ceiace ştie 
că a lăsat în urmă, faţă de celace vede la „Vienna şi Minhen“. 

„O! Ss cutremară mintea omulul cind işi va aduce aminte 

că fáptura Dumnezeirii, fraţi! noştri, au fost cite zece aşternaţi 
pe pămint cu ochii în soare și o birnă mare şi grea pusă pe 
pintecele lor, ca muşcindu-i muştele şi (infaril, nici să poată a 
să feri.."*. Ca timp, această scenă este aproape de erl. 

| astfel poporul fa silit să se inchisteze, să-şi creeze oca- 

rapacă subt care îşi ducea tralul aga cum îl tăia capul şi mai 
ales cum îl învăţa natura, miugietoarea şi singura lul bună prie- 
^iná, care nu-l tráda. Proverbele reprezintă toată filozofia lui, 
pagini concentrata în citeva cuvinte; dorul de viaţă il spune în 
doine, cel de libertate în balade. Snoavele reprezintă satira, iar 
crestăturile in lemn, or! florile de pe scoarţe, názuinja spre fru- 
mosul plastic. Cultura lul arhaică este concentrată în folclor, 
atit de puţin cunoscut, dar mai ales atit de puţin cercetat ca re- 
prezentanța sufletului lui întreg. 

Deasupra bolții subt care s'a retras poporul, mărultă în 
parte abea în vremurile noastre, îşi desăvirşea evola(ia cealaltă 
pătură ; ea nu avea întotdeauna rădăcini adincite in substratul 
pe sama cărula trăla. Cel vechi, acel care ar fi putut crea o 
pătură aderentă, curat rominească, n'aveau răgaz «de scrisoare», 
p:ntru care «gind slobod fără valuri trebaeşte», pe cind in rea- 
litate numai «grije şi suspinuri» îl împotmoleau. ŞI astfel a ur- 
mat lastrálnarea, slavonă la început, grecească mai apol. lași, 
caşi Bcureşiii, ajunsese Atena. Despre provinciile azi alipite, nici 
nau se poate pomeni. Chiar cind se deschid mici ferestruici pen- 
“tru lamina poporului, e silit să-și înstrăineze credinţa. 

Greu ar fi să se poată vorbi de o continaltate a culturii na- 


158 VIAŢA ROMINBASCA 


— à € MÀ MÀ - 


ționale mai de vreme de inceputul veacului al 19-lea, cind se 
arată şi pentru ea, ma! limpede zorile, 

Inceputal se face nu cu filozofie ori ştiinţi înalte, intemeini- 
cite dincolo de graniţele noastre apusere, ci prin luptă grea pen- 
tru limba rominească. Eliade învaţă să cetească romineşte dela 
clobanil care poartă in traistă cartea lul Bărac „Istoria pré 
frumosulo| Arghir şi a pré frumoasei Elena cé măeastră şi cu 
părul de aur“ ; iosuși deschide focul revoluției culturale prinir'o 
gramatică elementară. lar cind şcoala rominească incepe a se 
infiripa, graba duce la folosirea cărţilor franceze. La aceasta se 
mai adaugă si sprijinul politic al Franţei, pentraca cultura fran- 
ceză să înlocuiască pe cea grecească. Cultura romină abea ră- 
sare la umbra celorlalte, 

In asemenea atmosferă se pune temelia organizaţiei şcolare 
din 1864. Tabela de materie a cărţilor didactice franceze, se 
transformă in programa şcoalelor romineşti. Nuera nici timp, 
nici putință pentruca intemeitorii statulu! abea închegat, tă se 
gindească măcar la o altolre. A fost o adaptare pripită, expli- 
cabilă, a culturii străine în şcoală. 

Universitățile romine erau lăstare firave ale trunchiului de- 
părtat, cu rădăcini in alt mediu, Dotate slab, lipsite de puterea 
ce o dă conştiinţa valorii proprii, nu atrăgeau decit elementele 
sărace. Cel mai cuprinşi, dacă nu făceau chiar liceul in strâirâ- 
tate, zburau spre ea tocmai în perioada virstei cind sentimenta- 
litatea e mai dezvoltată, Sufieteşte se legau mai stins cu locu- 
rile şi şcoalele unde deveneau maturi. ȘI astfel necesitatea de 
injgbebare inițială a formelor de civilizaţie, aduse o amărăciune 
în sufletele celor siliți să trăiască în plin Orient dar cu gindul 
mereu la Occidentul in care şi-au făcut pregătirea. Ridicau mä- 
car in casa lor altar lumii după care veşnic oftau. Bibliotecile 
de pe vremuri, unele dáruite şcoalelor, sint aproape nomai din 
cărți străine, Ce puteau să prezinte isprăvile lui Stefan, faţă de 
acele ale lui Napoleon, apoteozat, cu drept cuvint, de ai lul şi 
care aveau grija şi datoria să transmită inflácárata admiraţie la 
toți cei pe care il învățau. Franţa la început, Germania mai 
apoi, mai greu Anglia, n'aveau nevoe de misionari culturali, pro- 
pril, Ca atare slojeav, chiar ma! credincios, Rominii însăşi. 

Si astfel ajungem la starea de azi. Cind poţi lua de-agata, 
lesne te deprinzi la o inactivitate proprie. Necesitatea primordială 
de organizare colturală născu inerția care ne-a condus şi ne 
conduce incă in bună parte. Veni în joc şi amágirea de sine. 
Putind uşor să ne insuşim cultura străină, ne socoteam adesa 
in totul asemenea celor care au.produs-o după o îndelungă 
trudă, Căutind să ne (inem de ei, uitam de unde am plecat, ca 
și neprielnicia evolaţiei proprii din trecut. In reformele şcolare, 
introduceam dispoziţii neaplicabile, fără daună, Ja noi. Aşa a 
fost cu orarul pe jumătate de zi, alurea complectat cu organi- 
zată disciplină pentru educaţia fizică şi sufletească, la noi dind 


ŞCOALA ROMINEASCĂ 159 


loc la hoinăreala dăunătoare elevilor. Aşa a fost cu trifurcarea 
corsului superior, dovedit ca nenatural etc.. 

Acelaşi inerție se vede şi în alcătuirea programelor, In loc 
să se formeze o tradiţie a apropiatulul, necesar de cunoscat şi 
demn de lubit, am rămas în calea imitaţiei şi a repetării laude- 
lor exagerate a tot ce e exotic. Istoria Rominilor pusă in clasa 
IV-a şi a Vill-a e prea îngrămădită spre a se da importanţă şi 
insuflețire faptelor adesa uriaşe, care au menţinut neştirbită et- 
nicitatea noastră. Inşirarea domnilor nu e istorie, lar punerea pe 
acelaşi plan a cunoaşterii evenimentelor desfăşurate în neamul 
întregit, şi al celor intimplate in lumea veche, nu poate fi de 
folos nici pentru o cultură generală. Cunoaşterea frumuseţilor 
țării şi varlatelor ei bogății este ingrămădită in clasa a IV-a in 
31 de lecţii, cit şi pentru Asia ori America, In clasa V-a se dau 
puţine noţiuni generale de geografie economică a Rominiei, la 
un loc cu a celorlalte ţări. Pe urmă nimic. 

Dar nu e de luat în samă numai programa. lasuşi spiritu} 
predării la toate materiile e partea cea mai neglijată. Atmosfera 
generală in care cresc copiii e de aga natură încit nu-l alipeşte 
sufleteste de locul unde funcţionează şcoala, 

Vizitam mai săptăminile trecute una din şcolile normale de 
fete, admirabil organizată ca ordine, disciplină şi chlar ca edu- 
cajle. Deoparte şi de alta a scării principale, in vestibul, se afla 
o adevărată pinacotecă de litografil istorice şi artistice, presă- 
rate şi prin clase, Zădarnic căutam printre ele măcar admira- 
bila reproducere a lleni! lu! Grigorescu, ori Moartea lui Stefan 
de Stoica, ce se pot procura din comerţ desto! de ieftin. Elevele, 
venite dela ţară, pregătite pentru ţară, ajung să creadă că orice 
popor e în măsură să dee ceva de samă, numai al nostru nu. 
Pentru unele, mal sim[itoare, e o durere; la altele naște indife- 
rentismul faţă de producţia proprie. Aga e în şcoala normală, 
aşa e în şcolile secundare, în vechiul regat dar mal ales in afara 
lal, cu material didactic moştenit. Nu trebue să ne mire atunci 
că volumele despre Luchian ori Grigorescu stau nevindute, pe 
cind scumpele volume străine, sint date copiilor drept darari de 
anul nou. 

In orele de desemn se fac exerciţii după sarbedele modele 
de gips, ce nu spun nimic, sau reproduc cine ştie ce motiv go- 
tic din vre-o catedrală apusană; frumoasele medalioane variate 
ce încadrează intrarea mănăstirilor noastre, ori încolătăcirile şer- 
pilor de piatră, viguroase şi totuşi svelte, din jurul ferestrelor, 
admirate de străini, rămin nefolosite de nol. Chiar şi cînd se 
vorbeşte de petrol, bogăţia noastră netăgădultă, cea mal de samă 
din Europa, se pomenește întălu: Bacu, America şi chiar Galiţia, 
adăugindu-se la sfirgit, în treacăt: „să găseşte şi Ja noi“! Pen- 
trucă în cărțile franceze, după care s'au făcut cele mal multe 
ale noastre, Petrolul din Rominia nu e pomenit! 

S'ar putea obiecta cá sint lucruri mărunte, că încrederea 


2 


160) VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


i1 energia proprie se poate săvirşi pe altă cale: la solemaităţi, 
lı ozazii de aniversări istorice. Mare eroare. Ca acestea se de- 
prind elevii, devin pentru ei o formă ce trebue mistultă, după 
cum lasuşi profesorii adeseori le lau drept corvadă, Legea „cau- 
z*lor mici care aduc efecte mari“ e aplicabilă ji în chestie de 
kon cag! in sociologie ori 1a ştiinţele naturii. 

ind elevul a păşit deodată in admiraţia lumii întregi 
incepind cu faraonii îngropaţi ta cosciagurile de aur; cind apol 
riad pe rind e das de mină ca intrun panopticam pe dinaintea 
personalităţilor, transformate de cel cărora aparțin, in urlaşi ai 
az[lanli sau al giniirii; cind au inaintea lor mereu frumuseţile 
păminturilor depărtate, reproduse în tablouri răspladite cu pro- 
fiz!ane; cind alătarea, aproape incidental totdeauna micşurat orl 
firă lasuflefirea necesară, se aşează ca o garnitură, personagille 
ori evenimentele din care s'a zămisiit neamul lui, se înțelege cà 
i1 safletu-l în formare, picară iatr'ana admiraţia pentra lumea 
străină. Ciad părinţii Iu! gindesc la fel, cind fn casa lal nu vede 
decit iarăşi admiraţia pentru tot ce e străin, cind biblioteca şcoa- 
lil şi acea a părinților ticsită cu cărţi străine, e lipsită ori să- 
racă în cărţi romineşti, cind nu găseşte ma! in toate ziarele şi 
revistele, ce le are la indămină decit dări de seamă şi reprodu- 
ceri din autori străini, e firesc ca şi sufletul lu! format Să nä- 
zulască spre acele lumi mereu lăudate şi să nu dee decit slabă 
atenţie frumosalui, ori deosebitolui, cit de slab, din jurul său, 
Pentru el Avram Iancu nu are a face cu Andreas Hofer ţăra- 
nul tirolez, apoteozat de cătră Defregger in coplile tablourilor 
din vestibulul şcoalii. E împins să cadă în prosternare în fa 
Icoanei unul Tolstoi ori Dostolevschi, dar nu ştie, căci nici 
şoaptă poate nu i s'a spus, deşi ar trebui să | sespue răspicat şi 
apăsat, că la temelia literaturii laice ruseşti, a contribuit în largă 
măsură şi nişte minţi moldoveneşti ca Milescu, Antioh Cante- 
mir, Herescu etc.. 

Spiritul de instrăinare sufletească sau mal exact de indefe- 
rentism pentru viaţa proprie oricit de palidă ar fi ea, se poate 
observa zilnic si la flecare pas, de oricine e mai atent. E oră- 
mășiță atavică, care se menţine, in dauna izbucnirii însuşirilor 
noastre reale. Nu e, cum s'ar crede, manifestat numat sus, la 
cel care se socot în adevăr universali, ináljat! pe un piedestal fie 
şi de ceară; e infiltrat şi la cei care ar reprezenta legătura din- 
tre cele două sferi suprapuse, 

La un examen de definitivat, învățătorii aveau de referat 
asupra unel cărți scrisă de un distins pedagog dela nol. 
Stau că Goethe şi Schiller au fost pedagogi—deşi unii n'au 
Ştiut că Goethe a scris Faust,—dar cind l-am întrebat să-mi 
soue ceva despre pedagogii romini, habar nu aveau nici măcar 
de profesorii de pedagogie dela universităţile noastre, necum 
să-ml rezume ceva din Raportul cătră Rege al lui Haret, plin 
de lademn iri, scoase din nevolle nogastre şcolare, unele dezvol- 


.. ŞCOALA ROMINEASCĂ 161 
tate mal tirziu de padagogi străini citați adesea la noi. Nu era 
vina lor. La cursurile teoretice de pedagogie din şcoală, n'aud 
decit nume străine, nu numai ale celor care aa dat principiile 
conducătoare, universale, ci a oricărui dascal mal răsărit din 
America, Elveţia, care însă, este socotit la nol ca un reformator 
ale cărul idei trebue să fie puse imediat In practică. Deschideţi 
orice revistă, chlar acela umilă a unui cerc restrins de învăţători 
şi nu veţi găsi decit discuţii, cele mai multe răstălmăciri ale 
articolelor străine, în jurul unor nume necunoscute şi a unor idei 
baroce, luate bine înţeles deagata. 

Starea aceasta de lucruri dăinueşte de mult. lată ce fru- 
mos o zugrăvește Eminescu, care în treacăt fie spus, avea atitea 
sănătoase idei pedagogice, incit merită să fie pomenite, aşa mă- 
car de curiozitate, alăturea de ale loi Schiller şi Goethe. „De 
cite ori un creştin s'apucă la noi să scrie un rind, ca să lumi- 
neze neamul, deatitea ori pune mina'n raft şi scoate la iveală o 
carte nemțască saa una franţuzască si rüsfoegte pănă găsește 
ce-i trebue. Precum ni s'aduc deagata din străinătate şi n'a- 
vem decit să băgăm minile în miaeciie paltonului venit dela Viena 
şi picioral în cizma pariziană, fără a ne preocupa mai departe 
din cite elemente economice se compun lucrările, tot astfel facem 
şi cu cunoştinţele. Chiar învățătorii noştri, cind vor să polemi- 
zeze, polemizează cu citate. Cutare minane a străinătăţii di. x 
sau dl. y a vorbit cutare lucru, deci trebue să fie neapărat ade- 
vărat şi să se potrivească, pentrucă au eşit dinir'o minunată 
morişcă de creer“. 

La inceputul înfiinţării şcoalelor, indrumarea lor după cala- 
pod străin, a fost, după cum am văzut, o necesitate. Mai tirziu 
a lucrat, uneori inconştient, puterea inerţiei, alteori conștient, a- 
măgirea că la jumătate de veac de muncă, am putut ajunge e- 
volutia şcolară de alurea, spre a aplica şi la nol măsuri, care 
totuşi nu nl se potriveau. 

La aceasta am contribuit cu toţii, autoritatea şcolară gi nol 
profesorii. Namai Poni, ca ministru al instrucției, a făcut cel 
mai puternic gest de a umplea ia parte hiatusul, ce exista între 
sfera orașelor si a satelor, prin crelarea şcoalei primare unice. 
Haret a încercat să adincească rădăcinele $-0alel secundare in 
s ibstratal etnic. Na a reuşit pe deplin, fiind inconjurat tocmai 
dè elemente ajutătoare, care greşit socoteau că legile străine se 
potrivesc şi la şcoala noastră. Tot vorba lui Eminescu : „le luăm 
*'amos din cărți străine, le agternem pe hirtie în limba păsărea- 
scă şi facem ca negustorul care nu-şi dă seamă nici el, de unde-i 
vine marfa, numai să se treacă“, 

La Ministerul de instrucţie lipseşte un organ, cu activitate 
continuă şi specializată, care să se ocupe de mersul realal şcoa- 
lelor şi spiritul ce domneşte in ele.* Ministerul instrucției e orice 


* I, Simionescu, Bacalaureatul, „Viaja Rominească”, 1925, No. 10. 


162 VIAȚA ROMINEASCA - 


vreai: poliție, administraţie, arhitectură şcolară, dar indrumătoru! 
conştient şi constant al spiritului ce trebce să domnească in şcoală, 
ca şi in cultura romineascá, nu a fost decit rar, sporadic, ŞI cu 
atit mal necesar e acum să albă şi grija aceasta, cu cit s'au a- 
mestecat limbile, Unificarea safietească mult trimbiţată se va 
intemeinici prin unificarea spiritului de conducere în şcoli. 

E drept că nici nol profesorii nu prea venim in ajutorul 
şcoalei in acest sens. In afară de vechile rapoarte ale lul Haret, 
Rişcanu, Virgolici, nu cunosc, tipărită, vre-o dare de seamă a 
unui inspector inamovibi!, deci ca putinţa de a aduna datele ne- 
cesare unor reforme reale, Mi-a fost imposibil, ca secretar ge- 
neral, să ajung a căpăta dela cel cu experiență indelungă vre-o 
lucrare generală, publicabilă, in afara rapoartelor scrise, care 
umplu beciurile ministerului. Dar nu numai inspectorii n'au sä- 
virşit această trebuincioasá grijă. Cu rari excepţii, nu cunosc 
nici din partea profesorilor, observaţii scoase din experimen- 
tarea lor, material important absolut indispensabil, din care să: 
se poată deduce bune şi rele din viaţa şcolară. Revis- 
tele de invățămint sint pline de consideraţii generale, de cele 
mai malte ori teoretice, uşor de ingirat; Annarele, care apar des- 
tal de numeroase, nu cuprind decit dări de seamă asbpra ex- 
cursillor, listele elevilor şi rar, rar de tot, cite o ochire asupra: 
mersului real, cultaral al școalei, 

Cind am încercat la „Lamura“, sá adun tocmai asemenea 
note preţioase asupra funcţionării şcoalelor noastre rurale, am pri- 
mit poezii in loc de sintetizarea zilnicelor observaţii. 

Mai ales acum, cind s'au alipit provincii cu şcoli aparţi- 
nind la sisteme diferite, e absolută nevoe ca să se urmărească: 
indreptarea spiritului nostru şcolar, cătră fară, spre folosul dez- 
voltăril neamului. Aceasta nu în sensul îngrădirii lui în zid chi- 
nezesc, pentru a nu lăsa să străbată nici o influență din afară. 
c ginduri sint copiláresti, imposibile de realizat şi dău- 
nátoare. 

Impreguarea educației şi culturii copiilor noştri de mai 
multă dragoste si cunoaştere a realităţilor noastre, o socot ca 
absolut necesară tocmai în perioada de furtuni politice şi sociale- 
în mijlocul cărora trăim. Pentru aceasta nu e nevoe de reforme 
şi legi cu sute de articole, cu cit mal multe cu atit mal Ineficace. 
Sufletul şcoalei nu se întăreşte prin legi. Cel mult o reformă: 
Imediatá ar fi revizuirea programelor pentru a le adapta vremii. 
Tot ce e balast de cunogtinj, dovedit inutil, trebueste asvirlit. 
Pretenţiile de a produce un omniscient schilod să fie inlocuite 
pria tendința de a crea o sănătoasă cultură generală, cu prin- 
cipiile necesare oricărei dezvoltări ulterioare mai bine tăsote în 
mintea elevului. Nu preocupări pentru pregătiri cătră anumite 
specialităţi pot forma scopul şcoalei secundare, ci frámintarea cu- 
nostintelor fundamentale pentru a le sădi trainic in majoritate æ 
celor care trec prin şcoli. in cultura generală urmărită, cunoa- 


ŞCOALA ROMINEASCA 163 


sterea proprie, a ţării şi a oamenilor, a evenimentelor ca şi a ar- 
halsmulai mulţimii, a trecutului prea zbaciumat ca şi a scopalui 
nostru În viitor, trebue să formeze leltmotivul întregii preocapári 
şcolare, urmărit la toate obiectele, de toţi profesorii, pentru ca 
elevii să fie crescuţi în putinţa de a căpăta increderea in ener- 
gia etnică şi să nu ajungă numai nişte veşnic oftători după ce- 
iace este aiurea. 

Această indrumare este absolut necesară şi pentru direc- 
tiva dezvoltării noastre etnice, dacă dorim ca şi neamul romi- 
nesc să ajungă un orhestrant în armonlosul concert al universa- 
Aitátlt, 

: Literatura finlandeză a căpătat loc in cea universală decind 
s'a ținut seamă de producţia literară a poporului. „Kalevala şi 
alte poezii populare au dat îndemn la o nouă puternică inviere 
naţională, desteptare care de data aceasta cuprinse şi cea mai 
mare parte din pătura cultă a țării“. „Ce e mai bun din 
«cit a dat Finlanda pănă acum în literatură, a egit din sinul popo- 
rulul insugi*.* 

Şcoala coniribue la aceasta în primul rind, lar dovadă că 
ea este mijlocul de a da unui popor energii reale eşile din el, 
dar în primul rind pentru el, e dezvoltarea economică şi culturală 
a Danemarcei din veacul al 19-lea. Şcoalele populare superioare 
„daneze, sint organizme culturale cu atit de adincă rădăcină in 
-specificul etnic, încît, na pot fi transplantate nici macar în Ger- 
mania, cu toată afinitatea de singe. lar aceste şcoli sint adap- 
tarea culturii universale la nevoile reale ale poporului; prin ele, 
pe scheletul principiilor universale, s'a construit o individualitate 
proprie. Ele au scăpat poporul danez dela alunecarea în pră- 
pastie, impingindu-l! apoi la zborul cultural ce l-a luat în urmă, 
ca şi la sănătatea economică atit de lăudată şi invidiatà de toți, 

Chiar pentru salvarea sănătăţii etnice, o nevoe ca şcoala 
să fie rominească înainte de a fi universală. Energia sănătoasă, 
a mulţimii satelor, nu poate fi adinc şi specific productivă fără 
o pregătire prealabilă. Să luăm ingirarea oamenilor aleşi ce-l a- 
avem. Afară de Creangă şi Coşbuc, in oarecare măsură, mal 
toţi cellal(i n'au egit deadreptul din pătura ţărănească, din arha- 
ismul pomenit. /Hasdău, Eminescu, Șaguna, Milescu, Cantemir, 
Kogălniceanu ori Poni exponenţi ma! de seamă al culturii noa- 
stre din toate domeniile, nu se trag direct dia ţărani, Inaintea 
lor au avut cel puţin una dacă nu citeva generaţii de pregătire. 
Să se urmărească elementele care sint ştiut egite direct din sub- 
stratul arhaic. Chiar cind încep a fi eminenţi elevi, siorţarea 
trecerii de la o zonă de primitivitate culturală la alta înaltă, pro- 
duce on dezechilibru organic. Ajrng să strălucească, dar numai 
pentru o clipă. Nu au forţa necesară de a produce intens şi 


* E. Seidià, Die finnische Literalur, în Kullur der Oegenwari, 
Th. I, Abi. IX, 1908. 


164 VIATA ROMINEASCA 


continuu. Pot fi inmagazinatori de cunoștinţi multilaterale, dar 
atit. E aşa de nataral aceasta! Ori cu cită voință şi hotărire 
ar fi omul inzestrat, nu poate infringe unele legi biologice care 
ii domină şi pe el. Evoluţia cere pregătire, care poate fi însă 
scurtată ; celula nervoasă şi ea trebue să sufere o pregătire, pen- 
tru a funcţiona mai intens, fle prin o generaţie intermediară, sa- 
crificată, fie prin incrucișări între elemente etnice cu stadi! cul- 
tarale deosebite, fie ce! puțin prin o adaptare metodică şi in- 
ceată ca ajatorul instrucţiunii în şcoală. Elevul luat din medio! 
rural, cu un orizont de cunoştinţi restrinse la cadrul naturii spe- 
cifice păturii sau satului lui, transmutat deodată în variata şi 
complicata sinteză a civilisatlilor universale, are nevoe de sfor- 
fare prea intensă, adesea dăunătoare dezvoltării lui, pentruca 
să-şi aproprleze noianul de cunoştinţe şi intregul mecanism a! 
lumii prea diferită in care e asvirlit. Această sforțare, legată- 
adesa şi de mizeria fiziologică din care a egit, cit și cea pe care 
adesa o îndură, se resimte mal tirziu fie asupra productivităţii, 
fie asupra sănătăţii. 

lată de ce pentra a iuți evoluția si a cere elemente trainic 
sănătoase, trebue schimbat spiritul general al şcoalei noastre. Să 
ne gindim azi şi la populaţia băştinaşă din Basarabia, Mara- 
mores, Munţii Apuseni etc., păstrată prin apăsarea timpurilor aşa 
precum era pe timpol lui Ştefan şi Bogdan. Unora trebue să le 
inlesnim zborul, iar altora, descendent! din sub(irea pătură de 
origină adesea depărtată, să-i aproplem sufletește mal mult de- 
cit pănă acum de substratul etnic, a căra! chemare la viaţă e o 
datorie chiar de umanitate. 

Să ne gindim ce minuni de regenerare a făcut şcoala, a- 
proape numai şcoala, la poporui japonez. Plecat cam odată cu 
noi şi nu prea departe de noi ca arhaism, a ajuns să se pue |: 
intrecere chiar cu Statele-Unite. In chestiile şcolare nu a ar- 
mat însă calea imitaţiei şi a transplantării ci a altoiril şi adap- 
tării. Pe cind Europa e impănată cu Romtnil care-și fac şi az 
studille—chiar liceale—in străinătate, instrăinindu-se sufletește, 
rar vei intilni Japonezul care să se expatrieze de mic copil. Dupa 
ce a sfirşit universitatea în (ara lor, trec apoi şi pe la institutele- 
de specializare de aiurea. lătoresc ca oameni formaţi, care 
ştiu ce să aleagă şi ce drum să apuce. Na stau locului ci vizi- 
tează ori lucrează în instituţii diferite. Ei adună, ca şi albina, 
picătura de ştiinţă, spre a o ingrămădi în fara lor. 

Cită deosebire între tinărul romin şi cel japonez. Cel din- 
tăla plecat în străinătate ca adolescent ori copil, se îndreaptă cu 
triste[a'n suflet, spre graniţa ţări! sale, oftind toată vremea după 
lumea părăsită, învocind-o la orice ocazie. lată însă şi pe ja- 
ponezul matur, întors din călătoria de studii şi cercetări ce a in- 
Dat nh "ue ţării lul. 

„(ind se intoarce in patrie, ca să impártágascá rolui 
său cele învăţate, in ultima zi din drumu-i lung, pisdoste de pe 


ŞCOALA ROMINEASCĂ 165 


puntea vaporului clipa în care incepe a se zări, Fudji- Yama. 
Catá ceasuri intregi cătră nord-est, |n sfirşit se deslogeste din 
ceață Muntele Sfint, care îşi ridică virful regulat tot ma! sas şi 
mai limpede. Nici o fibră nu tresaltá de pe faţa Japonezului. 
Nici nu suride, nici ochii nu | se umplu de lacrimi. E ca o stană 
de piatră, Sufletul său e plin de fericire și mindrie, că aparţine 
țării unde soarele răsare, in care se află Fudji-Yama şi în pă- 
mintul căreia dorm de veci strămoşii sái“. * 

Şcoala dă putere unul popor numai atunci cind ea însăşi 
trăeşte din viaja lui, Asifel e o simplă formă, iar ţara niciodată 
nu va radia lumina ei proprie, ci va trăi veşnic ca un corp ce- 
resc luminat mereu de altele. Energia poporului, cu drept la 
desfăşurarea complectă, se va perde pe incetul fără să ajungă 
a-şi dovedi valoarea. 


I. Simionescu 
Profesor la Universila!ea din laşi, 


* Sven Hedin, Von Pol zu Pol. Lepzig. 1915, Vol. |, p. 287. 


METAMORFOZE 
Poem dramatic într'un act şi un prolog 


PROLOGUL 


(In fala cortinei. Intră un clown îmbrăca! într'un costum de mä» 
fase neagră, Poartă la subjloară un alt clown - püpuge de mărime na- 
turală - îmbrăcat în alb; în mina cealálid un scaun. Aşează scaunul 
şi olownul alb, pe el). 


CLOWNUL NEGRU 
(câtră public, arătindu-l pe clownul alb) 


E spectatorul meu, la care tin! 
E alb şi cast, ca ramura de crin, 
E anonim, e genial, e mut... 
Mai bine nici n'agi fi putat 
5 Gásl. 
Acl, 
Eu il alint ca pe un avatar... 
(Căci frate-l cu poetul popular) ! 
Născut din lacrima ȘI risul tuturor, 
10 Si el e-adiac şi infelegátor L. 


(publicului) 


Dar ca să far aplauzul său mat 
Mal am puţine lămuriri de dat: 


(clownulul alb) 


Vroit-am, frate... (tu al să 'nfelegi, 
Si riul de neghină ai s'alegi)! 


Lal 


METAMORPOZE 167 


15 Vrolt-am, frate, umilit, să mint... 
Sá'ntind şi eu o pinză de argint 
Pe galionul nostru-a! tuturor... 
Să fiu poet... decl mare 'ngelátor! 
(Zimbesti, cu infelesuri, chip de var)!? 
20 Ei da! În spaţiul interplanetar, 
Mai sus decit bunicul Cyrano 
Care-a căzut în lună, ca 'ntr'un o, 
Mă-avint... Găsesc o stea... O anexez... 
Tai scena 'n ea... 
(răstii, clownului alb) 
Tăcere! Acum lucrez |... 
(publicului; 
25 Decor pentru ţinutul sideral ?... 
Bogat. Cer insá-o luntre de cristal, 
Si-o cer să plece 'n cursă, regulat, 
intre Pămînt şi parcul fermecat... 
Cu ea va cobori, adeseori, 
3) Din steaua mea pierdută, intre sori 
Un suflet... 
x (clownulul alb) 
latá-un personajl.. Ce spui? 
Ii! place ?... Suflet I.. Minunat!... Al cul? 
a tu eşti caşi mine, pentcu-abstract... 
ar, vezi tu, teatrul este un contract 
35 Prin care într'o sară te-al legat 
Să nu deslegi, în stal, nici un căscat)... 
De-acela spun şi eu: să-l precizám ! 
Dar cam ? Doar cu substanţa lul lucrăm, 
Cu aur in tipar neinchegat, 
40 C'un suflet încă neintruchipat !? 
Eu cred că n'ar fi născocit prea rău 
Să-i spunem Psyhe.. E și 'n gastal tău! 
(publicului) 
Avem deci locol şi un personaj: 
Urmez... 
(elownului alb) 
iți mulțumesc că-mi dal curaj! 
(publicului) 
45 Pe cine am putea să inventám 
Lal Payhe, 'a stele, drept tutor să-i dám? 
Un Eros, poate... 
(elownului alb răstit) 
Nu te spia Ls 
Acum te 'ntreci cu fantazia ta 
Ce vai! Te poartă prin antichități t.. 


VIAŢA ROMÎNBASCĂ METAMORPOZE 169 
— dB à Ó—ÁH —À: ———————— 


50 De ce, din templul unei vechi cetă 85 Pe Toamnă, invers, eu o văd zburdind: 

Să chiem azi rame un Ingeras bandi E anarhia tinereţii, gind 

Cu arc, cu aripi, blond, sentimental Ce nărueşte ce s'a construit... 

Un Eros clasic.. cind din neamul său (clomnulut alb) 

Gásesc un exemplar mai rar ?... Paradoxal ?... Sic cogito |... Și-am isprăvit!... 
55 Cind Dumnezeu, jucindu-se-a făcut (publieulul) 


Un Eros tutelar la orice pas ?l... 


Din valul mitologic a rămas De-acum cu toţi luăm drumul spre o stea... 


Un înger acr in mii de 2m mici... 1 90 e pru ivl a ea, se:va vedea... 
| 'n viaţă flecare dintre e ' 
c0 Deschide un eiad cu potrivite chel | ape mea În cata Uh is 
Alege unul... Ne oprim aici.. Si anonim şi genlal și mut, » 
(publicului) 95 Mal bine nici n'aşi fi putat 
Si lată, astfel, incá-un personaj! Găs!, la un spectacol intersideral... 


Acum, povestea... Nu mai am curaj! (fa la subțloară clownul alb, în cealalta mină scaunul şi dis- 
Lul Eros, care vine din Olimp pare după perdea). 


65 Ce partener să-l dau? 


VOCEA CLOWNULUI ALB 


Un anotimp! 
CLOWNUL NEGRU 
(celul alb) ; EROS 
PSYHE 
Dectod lacrezi cu mine, am constatat FIR DE FUNIGEL 
Că foarte mult, ia teatru, ai progresat. CROITORUL 
Specificul dramatic tu l-ai prins... TREIMEA Primăverii | ARMURIERUL 
Dar care anotimp ?... E unul nins, ALCHIMISTUL 
70 Celalt înflăcărat... (antagonist)... 
E altul blind... al patrulea, e trist?! 
(după o pauză) l 
Vrei ultimele ? Văd cà mă aprobi l.. O luminoasă grădină. In stinge, stinei catifelate de muşchiu 
Ca pe un creer, tal ideia 'n lobi In fund un petec de mare, pe care se leogánd o lunire, cu pinzele 
» 'n Toamnă şi în Primăvară o impart... căzute de-alungul catargului, ca doud aripi mari de pasăre rânită. 
75 Din ele fac persoane... Le despart... In mijloc, o colibă rotundă, cu acoperişul [uguial, făcută din 


Pa oa MM = 1 ici sirälucitoare. Un leandru cu frunzişul plin de 
vechile valori, le inversez... trestii, lut şi scoici strălu 


ntru Deza flori cade peste colibá—ca un polog peste un leagdn. Flori multe 
germ. T grece probi da peste tot, foarte colorate şi din toate anotimpurile. In dreapta o co- 
lind joasă pe care se Incoldceşte o cârare. Viple orbitoare de ndmiez. 
In linişte numai scfr|tit de greeri şi foşne! de aripi. 


(explicatlo) 
Din primăvară dacă fac bătrini 
80 Trei meşteri mari, cu agitate mini, 
E fiindcă văd de ani migala ei: 
(ine-avará, florile subt chei, = 
Cum se tocmeşte, face-economii... 
(Apucături de timple argintii) |... 


170 VIAŢA ROMINEASCĂ 


METAMORFOZE 


(Psyhe e culcată în iarbă si furată de ginduri. Eros intră, cu 
un 'coş împletit din răchită, plin cu fluturi, cu flori sí cu poame. Se 
-aseazd lingă Psyhe şi fncearcd să o Imbie). 


EROS 
Un crin, un strugure de-argint, sau o privighetoare... 
PSYHE 


Dar pretutindeni nu culeg decit acelaşi floare! 
Acelaşi tril l-ascult mereu... Şi până şi lumina 
Cind pe nisipul cald a scris cu raza ei grădina, 
5 La fel o culcă 'n umbre mari și soarele şi luna... 
Eu, Eros, cind mă-oglindesc, mă văd zimbind într'ana. 
Căci apa, din adincul ei, răsfringe întrebarea 
Acelaşi: palidă-un izvor, şi violetă marea! 
Sint obosită... Prea e trist aci... 
EROS 
Vrei noctilucii 
10 Ce 'n miezul nopţii, prin păduri, ard stelele răscrucii ? 
PSYHE 
Sint obosită... 
EROS 


Sau alegi vre-un fluture de noapte! 
Vre-o frag plină de parfum, boschetul plin de goapte?... 
Na vrei cununa? 


PSYHE 
Nu, 
EROS 


O laşi in larbă lar să zacă? 
Sau vre-un canar, din care pom şi de pe care cracă? 


PSYHE 
15 Asi vrea! 
EROS 
Dar ce? 
PSYHE 
Nu ştiu nici eu... Ceva ce nimeni n'are! 
EROS 


Măreţul pod clădit pe cer, din şapte pletre rare 
Pe care nimeni n'a trecut.. 


METAMORFOZE 171; 


PSYHE 
Mi-e dor de el. 
EROS 
De cine ? 
PSYHE 
De cine te fereşti mereu de a vorbi cu mine 
EROS 
Dar cine e? 


PSYHE 


O! Nu-l cunosc, Venea citeodată.,, 
:0 Tu, colindai să-mi imp o lume fermecată... 
Cu páunifele de puf, flamingii de agată 
Subt smalt, de somn Incremeneau, dormind printre azàlli 
Pe pinza mării, părăsind adincul şi coralii 
O lună plină apărea meduza., Portocalii 
25 Dormeau $i ei... Ploua din cer văpala pe coline 
| îl simţeam venind incet prin linişte spre mine. 
ra frumos... Si urmărea privirea-i întristată 
Poteca ce-o făcea în zbor un flutur... Niciodată 
Na mi-a vorbit... şi cit am vrot... 
EROS 
Dar tu Psyhe? 
PSYHE 
Vezi bine! 
30 Dar n'a primit cind l-am chemat să vină lingă mine. 
EROS 


Şi-atunci, s'a dus? 


PSYHE 
S'a depărtat incet, ca să revie,.. 


EROS 
Si s'a întors? 
PSYHE 


Adese ori. Grădina e pustie 
Cind nu mal vine. Şi-l aştept mereu,.cu "nfrigarare.... 


EROS 
ȘI n'a mai fost de mult? 


172 VIATA ROMINEASCA mL uc METAMORPOZE 173 


PSYHE | 45 De arbori se desprinde-abia cu-o linie subţire— 
| Dar mă urzeşte ca 'ntr'un tort, cu nevăzute fire. 
De mult... | De unde vine și ce vrea ?... Cum poate să ajungă 
EROS ! Aci?... Nu imi spuneal chiar tu ?... 
Coboară ? EROS 
PSYHE Că e o cale lungă 
i Pănă la noi... 
Dinspre mare. L 
(Totul se întunecă o clipă. O umbră uriaşe călătoreşte pe sus. PSYHE 
dispare, apare ca umbra unul fantastic şi enorm erele. Psyhe pri- ŞI ca să urci, sint trepte-atit de grele! 
veşle spre cer, ou bralele întinse, casi cum ar vrol să acopere și să 2 
ocrolească grădina). EROS 
EROS | 50 Si că ţinutul meu şi-al tàu, e Intre două stele l 
35 lar? răpastii de laceferi stau la strimtele-i hotare 
lar muritorii, abia o văd, călătorind pe zare, 
PSYHE Ascunsă 'n auru’ unei nopţi, ca un trifolu de ghiaţă... 
Cerul arde fără nori, Nu văd nimic... Departe, prispă de cleștar, prin care treci în viaţă. 
ROS 55 Dar au uitat cu toţi, şi tu Psyhe la fel uita-vel 
z C'aţi fost, cîndva, în infinit, locaitori al slavei! 
Ti-e frică ? Pămintul tău, departe e de aci—ca o furnică 
In fiecare zi, pe noi o umbră se ridică. Ce pe o floare de azur, cu trudă se ridică. 
Pluteşte citva timp pe cer, şi se destramă "n soare! Spre el e dromul tău ursit... , 
PSYHE PSYHE 
Mi-e frig. Volu cobori ?... 
EROS EROS 
(aparte) . Odată. 
Vrăjmaşul ! 60 Ca toţi, cu cartea lumilor, de mine învățată. 


Ca toţi, de-aci, tu vel păstra tipare de lumină 


D i i-a TN f " Si vei avea, oricind vel vrea, în suflet o grădină. 
ar vezi, cum fiecare floare 
O simte... PSYHE 
šao preda, ee tar) ' Deci, voiu pleca ? 
3 „Şi acolo, sus, ea parc ege: 
40 S'o vezi cam caută cind dorm subt - copac... EROS 
E O iată. Azi, nu eşti decit fantoma care 
yis - In pragul vieţii asteptiad, visează-o intruchipare. 
Alege,! (Virtoj. O fluerdturd sdibaleod de vint taie tăcerea. O umbră a- 
PSYHE rămie cade subt copaci. Fir de Funigel trece o clipă prin fund apol 


dispare. Eros l-a văzut). 
Cum scrie cercuri pe nisip, cum sare pe glicine ză 


ȘI cum se leagănă domol... PSYHE 
65 Eros, astăzi umbra e cu mult mal rea... 
vss Va veni străinul, ca de obicelu 
Cind te-a gásit—pe tine, Cel care coboará trist, in orma ei? 
PSYHE EROS 
Apol se stringe tot mai sus, şi tot mal micá —zboará, Cine trece astfel prin grădina mea? 


In urma ei, ingindarat, străinul se coboară. 


- 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


rd) (Drept răspuns un al doilea orte], o a doua sălbalecă flueră- 


lată şi răspansul... 
(Fir de Funigel, trece o clipă prin fund, Eros l-a văzut) 
Fir de Fanigel! 
70 E stăpinul Toamnei 
à PSYHE 
Volu porni cu el? 
EROS 
Pănă-aci 'atre stele, Toamna a ajuns. 
In nelămuritu-ţi dor ea s'a ascuns 
laspre noi ursita pasul i-a 'ndreptat 
Vraja vieţii noastre azi s'a deslegat... 
75 Vel porni cu Toamna! 
PSYHE 
Vraja ? 
EROS 
Vei pleca... 
PSYHE 
Da... dar vraja cere... 


EROS 


Cere... lupt cu ea: 
Nimeni să nu treacă prin grădina mea 


PSYHE 
Infeleg... 


EROS 
Deindatá ce un pas străin 
A călcat hotaral—vrea să mă destram 
80 ŞI să zbor în floarea fiecărui ram 
u, să pleci spre eg men Asteptind la mal 
Să te ia, vezi Psyhe, luntrea de cristal ? 
sărea ce doarme se va degtepta, 
Va intinde pinza cu aripa sa 
85 Semnul că e gata luntrea de cristal... 
Ori cu cine alături, pleacă... S'a stirşit!,.. 
Tu te naşti pe lame... eu vola fi murit... 
Astfel cere vraja... 


PSYHE 
Gindul mi-e cu el... 


METAMORFOZR 175 
i m EE AER 


EROS 
Călăuză tristă... Fir de Fanigel ! 
PSYHE 
90 il cunoşti ? 
EROS 


Fireşte. Snfletul ţi-l ia, 
Picură intrinsul din rugina sa, 
i puţină umbră, şi puţin regret... 
lința ta se şterge... Un frate violet 
Isi urmează pasul trist şi abătut, 
95 Vrei o bucurie, după ce-a trecut... 


(Foşne! printre frunze) 
PSYHE 
Al auzit ? 
EROS 


Parcá'n tufig... O mină ce-l desparte 
Un pas ce-l calcă-aproplat... 


PSYHE 
Nu-s visele deşarte! 
EROS 
Flamingii fug... 
PSYHE 
Să fie? 
EROS 
ŞI, neliniştiți păunii 
Se urcă 'n zbor, şi-au scaturat frunzigul lor, alunit.. 
100 E-aproape... 
PSYHE 
Vine 
EROS 
E *ntre flori 
PSYHE 
E el, străinul, vine. 
EROS 


De-acum, ursita ca un val, te-a despărţit de mine! 
Dar vola veghea., Eu sint pe-aici... 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


PSYHE 
I! simţ... 
EROS 


Pe lingă mare 
Dau gize fragede... 


PSYHE 
Te du! 


EROS 


La broaste de mincare. 


(Eros iese Incet sl abülut prin s!inga. Fir de Funigel răsare In- 
Ire trestii. E Inodluil într'o mantie mare de culoarea aramil, Face 


ctjiva pas! şi se uită cu grijă în jurul său. Psyhe îl priveşte cu dra- 
goste şi admiralie). 


PSYHE 


Te recunosc deşi te văd întălu atit de-aproape. 
105 Cind un fior se 'ncercuia şi alerga pe ape 


Ea tresăream şi-apol simţeam un pas ce cite-odată 
Punea—o pasăre 'ntre flori —sandala 'naripatá, 
Dar n'al vroit să iei prea des spre mine a ta cale, 


l-atanci pe cet s'a prius un nor, un nor al armei tale 
110 Care pe nol călătorea... Dar azi s'a dus... 


(tăcere) 


Ştiu bine 
M'al pedepsit fiindcă odat' m'am jeluit de tine 


Dar ştiu acam că sint a ta... Sint gata de plecare... 
(tăcere) 


Azi Eros mi-a spus tot... E trist... Durerea lai e mare 
Dar a fost ban... 


(/dcere) 


Priveşti in jur ? Deși-i lumină multă 
115 Eu umbra ta o aşteptam... 


FIR DE FUNIGEL 
Destul, și-acum ascultă: 
Vorbesti de Eros. Cine e? 


PSYHE 
E-un înger. 
FIR DE FUNIGEL 


Să se-arate! 
Cum e? 


PSYHE 


Ca mine, dar isteţ. Cu pletele buclate 
Cu ochi albaştri, visători, pe umăr cu 'a sticlete 


emu => 


METAMORFOZE 177 


| diad să baa unui canar, aproa td s 
420 [real abătut... Să-l chem ? pe mort de sete 


FIR DE FUNIGEL 


Na incá. Unde dace 
Poteca-aceasta ? 


PSYH: 
Printre flori 


FIR DE FUNIGEL 


Pănă la ce răscruce ? 
PSYHE 
Na ştia. 
FIR DE FUNIGEL 
Fintini aveţi ? 
PSYHE 
Izvor mai alb decit clegtaral 
FIR DE FUNIGEL 
Şi unde e? 
PSYHE 
Tot printre fiori 
FIR DE FUNIGEL 


Dar unde stă hotarul 
(G-ădinel ? 


PSYHE 
Nu ştiu 

FIR DE FUNIGEL 

Cine e stăpin aci? 
PSYHE 

Noi 
FIR DE FUNIGEL 
Slavii ? 
PSYHE 
125 Nu i-am văzut. Avem arici prin cutele dambravil. 


. Fir de Funigel rămine furat de ginduri, cu brafele ta- 
PNB, M ME aruncată peste umăr. Atirnale de cingătoarea lui, 
la o parle, se văd, într'un mânunchiu, o mulțime de păpuşi negre, de 
toate mărimile. Psyhe, atrasă de ele, se apropie curioasă şi cu luare 
aminte de Fir de Funigel). 
Ce porţi aci ? 
FIR DE FUNIGEL 


Pápusi 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ —————— — —— METAMORPORR, . - 179 
O A 
FIR DE FUNIGEL 
Neo T 
FIR DE FUNIQEL Rak. Ciad dorm şi-l duc cu mine 
Al mai văzut vre-odată ? PSYHE 
PSYHE Ce-ai spus? 
Sint pentru mine ? FIR DE FUNIGEL 
FIR DE FUNIGEL Nimic. 
Na! PSYHE 
PSYHE (certnd păpușşile) 
Atunci... Le vreau... 
PIR DE FUNIGEL FIR DE FUNIGEL 
B Sint toate pentru tine. 
A T dacă-mi spul ?! (aparte) 
140 E minunat! Acl na cred cá vor simţi de grabă 
Span! Cum Martie, jos pe pámint, pe fiecare babă, 
FIR DE FUNIGEL Din cele nouă, a răpus. ŞI rátáciti prin stele 
lată: E! vor lăsa un ger tirzia, ca 'n planurile mele 
— Să nu mă minţi, în mintea ta eu pot să văd mincluna— (lui Psyhe) 
In fotdeauna aţi trăit voi singuri ? Nu i ai văzut. Dar vreau să ştiu dacă nici Eros ?... Spune ! 
PSYHE PSYHE 
In totdeauna ! 145 Nici el. La noi sa intimpiat o singură minune 
139 Le vreau... Şi pe acela o cunoşti: eşti tu, sint eu, e clipa 
FIR DE FUNIGEL Aceasta bună dintre nol. Cind îţi treceai arlpa 
Aşteaptă. N'ai văzut Pe sus, eu te-asteptam... 
P dat zia trei moşi ? FIR DE FUNIGEL 
Aci? De ce m'aşteptai oare ? 
Trei ce ? 
FIR DE FUNIGEL rd Hn d X 
In soare Să vii, căci nu eşti tu acel ce-avea să se coboare 
Nu al văzut stind trel bătrini si ° 150 Cu mine ? 
Orlunde sint... Ca un paing a are! STET "i PHOBE,FUMIGRL 
ȘI intre tel şi trandafiri îşi deapănă fuiorul... Unde ? 
PSYHE PSYHE 
Nu! Pe pămînt ! 
FIR DE FUNIGEL FIR DE FUNIGEL 
Altul e mărunt şi slab, cu muşeţei în plete A, da! Eu sint, fireşte! 


135 Io jarul său de-atit parfam albinele sint bete (aparte) 

! Imbálsámeazi.. Celalt e ca ei, dar mult mai tare Cai Gomedia ds demit poveett: ae "upistegis: 
„Poartă ace de argint, viorl şi lampadare O! lată-an suflet care 'n cer şi-așteaptă clipa sfintă,.. 
S TROPES? t Cu dorul lui nemárginit pe mine mă 'nvestmintà.., 

PSYHE M'alege călăuza lui.. Copil ca pleoapa roză, | 

De fel. 155 Imi vel fi rob, căci stăpinesc a ta metamorfoză l... 


(Desface mănunehiul de papusi şi i le dă. Printre ele, rătăcită 
o mască neagră). 


Mo. 


180 VIAŢA ROMINEASCA 


Acum fiindcă-am aflat ce vream, sint ale tale 
PSYHE 
Tie 
De nu-ţi plac cei ce n'au venit, nu cred că vor să vie 
Nu ştia prea mult, e adevărat, dar ştiu că sint hotare 
De netrecat pănă la nol; că dincolo de zare 
160 E cerul, şi aşa, mereu, e cer, pănă... 
(numărind păpuşile) 
Cinci, şase, 
Ce mulţi !... De unde mi-ai adus copiii de mătase? 
FIR DE FUNIGEL 
De pe cărări... Cind s'a topit azurol ca o ceară 


Eu string subt paşi pe cel mai mari, string umbrele de seară. 
Sint toate umbre... 


PSYHE 
ȘI pitici L.. 
FIR DE FUNIGEL 


Sint oamenii subt soare 
165 De-amiazi... Sl-apol aci... 
PSYHE 


Un om ? 
FIR DE FUNIGEL 
(lutad masca) 
O vrăjitoare! 

O frunte şi dol ochi: de-ajans să schimbi o lume 'ntreagă! 

(îi leagă masca lui Psyhe pe ochi) 
Priveşte ! 

PSYHE 
(ngrozită) 
E noapte! 


FIR DE FUNIGEL 


Vom vedea, căci urma o să-aleagă! 


(Din clipa în care Fir de Funigel a legat masca pe ochii lui 
Psyhe, s'a întunecat! şi şueră un vînt nüprasnic, Cind se luminează 
lar, Fir de Funigel a dispărul, Lingă Psyhe stă Eros, care i-a des- 
legat masca, iar la rădăcina leandrului, spate în spate, dorm duşi cei 
trei : Alchimistul, Croltosul şi Armurlerul). 


PSYHE 
O! Eros, tu? 
EROS t 
Da. A trecut. A fost o glamá—iatà ! 
Tu ai scăpat uşor, Psyhe, de masca fermecată 
170 Pe care-o pune Funlgel pe ochi, pentru-o vecie! 
Azi e glumet. Ţi-a mai adus şi trei prietini... 


___ METAMORFOZE 181 


PSYHE 
Mie ? 
EROS 
Nu al văzut trei moşi ultaţi si ghemulţi în soare 
Cum dorm, vrájiii de Funigel şi nu "mpletesc o floare ? 
loaripează al tău gind, te "naliá şi priveşte 

175 Cum tortul zilelor ce trec pe lume se urzeste ! 

Sint două ace care duc cu ele două fire: 

E unul alb şi mătăsos—ca raza de s! bțire—; 

E celalt aspru şi tălos... ŞI neincetat brodează 
Un ac c'un fir întunecat, lar celalt ac cu-o rază! 

180 E Fir şi sint bătrinii... Apoi, priveşte 'ntr'o fereastră 
O floare 'ntr'un pahar... S.bt ea se 'ntinde o umbră-albastră 
E Fir. Pe ea, din zbor, un flutur se aşează 
Căci trei bătrîni | l-au trimes, şi-o binecuvintează ! 
la suflete, ca prin grădini, colind ce nu se curmă, 

185 Se furigeazá Fir isteţ şi trei bàtrfal in urmă... 

ŞI vlaţa prin puterea lor, se 'nal(á şi coboară 

ȘI Toamna dacă atrecut, se-aşteaptă-o Primăvară. 
In lupta lor, fără să vrea, s'au rătăcit prin stele 
Descătuşindu-te Psyhe, din lumea vrajei mele... 

190 Povestea ta, azi cu a lor, o văd cum se 'mpleteste: 
Colindul ce-a trecut pe-aci, din slavă te goneşte... 
Desleagá vraja... Vei pleca!... Dar, iată că norocul 
Te-ajută să-ţi alegi chiar tu, azi, călăuza... Jocul 
Ce între el se va purta îţi va aduce clipa 

195 Cind trei bătrini vor fi învins... Atunci să bată-aripa ! 
Atunci, ca ei învingători, de te desleagă vraja 
Pleca-vei, şi la căpătăi, ţi-e Primăvara straja 
Un zimbet fără 'ntunecimi, un zimbet pán' la moarte 
Dacá-! aleg! şi dacă-i lași spre lume să te poarte 

200 De nu, urmind pe Fon!gel subt plopii nalţi de singe 
Vel auzi cum totu 'n jur se tingue și plinge 

i total se va 'ntuneca de-o timpurie moarte 
acă-l alegi şi dacă-l laşi spre lume să te poarte, 
PSYHE 


Bătrinii ! 
EROS 


Primăvara-aci, furată el ne-o lasă! 
205 S'o ajutăm la rindul său să 'ntindá a ei plasă. 


(Sftrşitul în N-rul viitor) 


Ion Marin Sadoveanu 


Trombonul misterios 


latr'o noapte intunecoasá dela sfirgito] lul August, locuito- 
rii paşnici al unui cartier intreg din oraşul nostru au dormit des- 
tul de prost, In acea noapte dușmănoasă li s'a părut la toţi, 
tocmai pe cind dormeau și visau lucruri plăcute şi imposibile, că 
de undeva: de subt pat, dia pod ori din veciná!ate, venea o frin- 
tură de cintec melancolic şi barbar, un geamát ritmic şi Infernal. 
Muzica sinistră venea ca o ploae torențială deasupra unei nunţi 
în tolu, ca o declaraţie de războlu în mijlocul unei aniversări po- 
etice şi entuziaste, și o panică uriaşă se infiripa subt plapomele 
visătorilor fericiji. 

Cind sunetele aspre loviră ia urechile zecimilor de uriași şi 
de năzdrăvani naivi, visurile dalci se schimbară deodată in coş- 
mare infiorátoare cu lei scăpați din cuști, cu nebuni urlind ŞI 
clănțănind din dinți, cu uragane pe mare ori ca cataclisme bi- 
blice. O clipă mai trebuia pentru ca unvaer multiplu de groază 
să se strecoare fricos printre dinţii celor adormiţi, ca un geamăt 
bicisnic, surd şi înăbușit. Dar în acest minut muzica încetă de- 
odată şi omenirea de subt plapome se suci, se întoarse pe altă 
parte, iar visul îl ridică iarăşi la rangul de semi-zei şi de genii. 

Peste citeva minute răsună din nou, prelung şi lugubru, în 
liniștea nopţii, un turu-ra-ruu urmat de un rru-pa-pa repetat în 
cadență perfectă şi fără speranță de stirşit. 

De data azeasta măsura fa întrecută, pașnicii locultori se 
tzeziră înspălmintaţi, s! scrutind vedenille iatanerizulai din odăi, 
se chinuiau să se convingă dacă muzica infiorătoare nu era 
cumva un joc capricios al inimii, al creerula!, al singela! din 
preajma urechilor, ori era un fenomen extern, datorit unor forţe 
şi unor împrejarări deocamdată necunoscute. Acel cu adevărat 


TROMBONUL MISTERIOS 183 
Înca e = ao 2 IE RR T S n 


veligioşi prinseră a şopti rugácioni arhaice şi işi făcură cruci 
pioase cu mina; cei mai puţin religioşi, dar tot atit de inspăl- 
mintaţi cag! cellalţi, işi fácurá cruce cu limba pentra a evita un 
gest şi a-şi masca lipsa de convingere. 

Dar cintecul încetă Iarăşi, tocmai cind capetele bulmace de 
somn se limpezeau spre lămurirea adevàárulol, lar bieţii oameni 
avură puţin răgaz să-şi domolească bătăile inimii şi să mani- 
feste slabe inceputuri de curaj. Un nou val de tonuri minloase 
ii trezi pe deplin şi spaima obştească se schimbă in indignare 
curajoasă şi comodă. Ecoul viclean, produs de curţile largi, in- 
chise de ziduri şi de porţi înalte, făcea ca fiecare cetățean să in- 
vinovăţească pe unul din vecinii săi, şi anume pe acel cu care 
nu era în relaţii de prietinle. Patima îi impledeca de a exclude 
pe femei, pe bátrini, pe preoţi şi pe alte persoane care nu o- 
bişnuesc să cinte din instrumente războinice şi págine. 

Trombonul tainic răsuna trist şi amenintátor în noaptea 
neagră și nemărginită, ca mugetul celul din urmă inorog urmă- 
rit de un Făt-frumos năzdrăvan, 

Pentru rarii trecători singuraticl, prin pustiul oraşului cu 
stare de asediu, strigătul îndrăzneţ al trombonului era ca un 
duh bun asirian, care îşi ascundea trupul monstruos in valurile 
negre ale nopții. 


In vremea aceasta, în tot cuprinsul cartierului stăpinit de 
glasul strident al trombonului, numai o singură vietate indrăz- 
nea să infrunte intunericul şi primejdiile stării de asediu. Era 
un om căruia, chiar la lumina zilei, cu greu i-ai fi putut găsi 
categoria socială de care (inea. Poliţist ori magistrat nu putea 
fi, deoarece la flecare colţ de stradă el se oprea in loc şi căuta 
cu ochii obosiţi prin dira slabă de lumină aruncată de lămpl e- 
lectrice dela mari depărtări, să se convingă dacă na cumva tul- 
pinele pomilor stufoși de pe trotuare ascundeau trupari omeneşti 
purtătoare de arme şi de autoritate. Nu era nici prost şi nici 
ignorant, de oarece din mişcările loi ilegale se vedea că cunoş- 
tea bine cuprinsul ultimelor ordonanțe prin care locuitorii ora- 
şului erau ţinuţi în mijlocul familiei după ora 1 de noapte; şi 
totodată el se simţea capabil să calce sistematic porunca Creo- 
nise nd ajunse în dreptul locuinţei sale, omul se opri locali, 
caşicum ar fi avat intenția să mal studieze regicnea, ca să nu 
facă vre-o grega!'á de orientare. De fapt el se oprise ca să ser- 
beze un minut ultimul eis peri A Dm incăodată dapă ora 

mpotriva Ordonanţe o. 2. 
Ms sere palarie a necunoscutului avu o nuanţă nouă in 
puţinele ei elemente (nimic nu se repetă exact in același pe 
Ca o defllare solemnă de trupe pe dinaintea unui pror enhn 
un gardist de noapte trecu şi salută cu respect pe delicventu 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—————————M——— 


triumfător. Acesta răspurse printr'un salut lene 
şi cu oarecare generozitate, cerută de sitcafle, RI zar 
ză ai vede că acest gardist, atit de ban şi de simpatic, mă 
a ept un venerabil frinteş al administraţiei. Fără îndolală că 
nsul, inainte de a se hotări să mă salute. a făcut un ra(iona- 
2 scurt şi firesc: dacă acest om umblă pe stradă pe la 2 
: noapte, asta înseamnă că are voe, lar dacă are voe—insamnă 
ră e hs om -— şi deci e nervos, lar dacă e om mare, şi mai 
rec TVos, cel mai cuminte lucru e să-l salat $i să-l las in 
Infractorul stării de asediu zimbi cu mindrie, c 
ea comandant care vede zelul şi abnegaţia unor soldați Dia- 
qe furgoanelor de paie, apol scoase din buzunar dovă chei 
ȘI, cu adresa unul tpărgâtor de case de fler, deschise o poartă 
mare; a cărei margine de sus se topea în intuneric, şi intră in- 
ro curte strimptă şi întanecoasă ca o peşteră. Poarta scrisni 
şi se rari pp prea e de fierărie grea. 4 
„Uustul oamenilor in materie de arhitectură si de co: 
De De EE gindi omul, inaintind prin Iii Hc ipee 
dg z Fy Inc—nu corespunde întotdeauna nevoilor locale. Dacă 
kolkr e ae mi iu € PN a seed asiriene și de 
nternului, faptul 

Pes probabil, originii etnice a locuitorilor, al apre ee 
RM AM aa să Asla Mică or! in Penin- 
š -$i putea păzi averea, cinstea - 
miner MCA AMEN TN ei trebulau că gloria 
i m sta păzește ca mult Ste ne- 
NM hofia modarnă nu se sparie de zidori A de porţi 
- e. Var puterea obicelului e atit de mare Incit e foarte po- 
- câși peste o mie de ani de acum înainte, cind speciile de 
c = lătrători de astăzi vor fi readuși la străvechea stare de mr- 

tenie, pe porţile orașului nostru să mal găsim tăblițe de le 
cu Inscripţia bilingvă: „a se suna, cine rău!“ = 


Omul se opri din cugetare, fiind 
Ă că se izbi cu - 
m de prima treaptá a scáril, tocmal cind nu prie a 
eg eres gea a ia gestul cunoscut al credincioși- 
ii da E u tafa spre răsărit. (Acest mic acci- 
mar pe 1 stone) fie decit avantajos pentru unul care îşi căuta 
nd viri a doua chee în ușă, trombonul nevă 
- d E 
ide pn He $i puternic, şi se opri brusc, Prin acente măr 
m páru uriașă si tristă, ca marea după scufundarea unei 
$ se uer intirzlat rămase pironit locului cu mina pe chee 
ara Pico după sunetele vii ale trombonului. Atit de 
T e prletinos e un zgomot in pustiul şi pacea nopţiil., 


schise cu incetinealá si dezbr 
ăcîndu- 
lui de becher, omul acesta, liber în acţiuni şi petes 


b "^ 


—€— 


TROMBONUL MISTERIOS 185 


cu melancolie: rru-pa-pa, rru-pa-pa cu aceiași înaltă plăcere 
care ar fi simţit-o, dacă ar fi fredonat vestita melodie a văcari- 
lor din Alp!, din „Wilhelm Tell“, 

Afară noaptea întunecoasă, ca o zeiţă creatoare de lumi 
nerevelate, învăluia în umbrele ei un biet muşuroi de furnici 
sperlate unele de altele, iar trombonul misterios răsuna ca cn 
hohot mefistofelic deasupra unei lumi ridicale. 

Omul fără importanță in mecanismul stării de asediu a- 
prinse o ţigară, şi după ce trase odată dintr'insa, se uită lung 
la fum, avind aerul că niciodată pănă acum nu observase a- 
ceastă banală transformare a materiel. Fumul îl gonea gindu- 
tile nefolositoare şi dezordonate, ca pe nişte [infari supărători, 
care totuşi nu se dau bătuţi, ci năvălesc în tovărăşie şi mai nu- 
meroasă. 

Cintecul de tribun al trombonului irita urechile sclavilor 
deprinşi demult să și primească la vreme tainul de hrană şi de 
odihnă, dar a(i(a inimile luptătorilor, care in neputinţă de a-și 
fringe lanţarile şi cátugele, îşi rodeau pe încetul şi in taină ner- 
vii, creerii şi plâminii. Colo şi colo, ca nişte fiinţe în formaţie 
intr'o eră primitivă geologică, homunculi plápinzi se strecurau 

cu anevoință printre picioarele uriaşe ale ultimei generaţii de 
dinosauri şi plessiosauri, 

Inchis între patra păreţi groși, de piatră, şi incăodată in- 
chis in cutia propriei sale fiinji, omui neadormit după ora 2 de 
noapte, subt influența de răzvrătire, şi subt impresia aceloraşi 
intimplári, gindi mai departe. 

„Tot ce contrazice legile, care soprimá legalitatea, este 
simpatic—citá vreme e vo'ba de un act inofensiv, şi scuzabil, 
cînd e dăunătcr, Omul lovit de nedreptate isi discreştinează su- 
fletul, lar idealul său nu e repararea nedreptăţii, ci crearea unel 
stări de nedrep'ate şi mai mari şi mai dăunătoare. 

„Nu e nici o îndoială, că Intt'o mare de zgomote şi de to- 
nuri armonice, cintecul trombonulvi ar eg! în relief prea puţin, 
intocmai ca tn hohot de ris la sfirşital unui banchet bogat și: 
populat. Numai într'o lume liberă omul nu e sensibil la zgomot, 
fiindcă supărarea pe cel care face zgomot în timpul nopţii, în- 
tr'on oraş mare, are la bază frica de represiune şi deci compá- 
timirea, adică teama de pielea proprie. Cind un cal dela olste 
face nărav, tovarășul lui tremură de groază că bicial stăpinulvi 
il va lovi, de prea multă minie, şi pe dinsul ..* 

Contravenientul stării de asediu se mută cu inchipuirea im 
New-York, apoi în Berlin, apoi în Paris, şi adormind, buzele 
lui se stringeau cînd a desgust, cind a dispreţ. 


* 
*o* 


In noaptea următoare, cind se intorcea acasă (mai tirziu de- 
cit în noaptea trecută), omul neleginit văzu o patrulă care mer- 


186 VIAŢA ROMINEASCA 
— [| ._ S 


gea la cițiva paşi inaintea lul. Soldaţii călcau apăsat in cadență, 
aşa Că el nu puteau aozi nici un zgomot din urmă, Omul se o- 
pri in loc pentru a mai mări distanța intre el şi soldați, şi apol 
porni strecurindu-se cu dibăcie prin umbrele caselor şi ale po- 
milor stafoşi de pe trotuare, Era cazul cel mal fericit pentru 
diasul, căci ştia direcţia primejdiei, 

Cind să se apropie de poartă, răsună deodată glasul mi- 
nios al trombonului. Unul dintre soldati injurá şi apoi szuipă. 
O.nul necunoscut se opri giaditor cu cheia în mină, 

„Totuşi e ciudată muzica asta nocturnă—işi zise el urmă- 
rind siluetele soldaţilor care se mistulau în intuneric, 

„Să fie oare o incercare a unul om fără gust şi fără ex- 
perinţa lucrului, care suflă ca incăpăţinare să se convingă dacă 
trombonul acesta nu scoate aceleași sunete ca şi alte tromboane 
subt buzele măestre ale unui specialist ? 

„Dar împlinirea unul asemenea capriciu e plină de riscuri, 

„Mal curind poate fi un instrument de muzică favorit al 
vreunul potentat suprem, căruia legea ii lasă toată libertatea de 
a se exercita la orice oră de zi şi de noapte. Istoria omenirii 
cunoaşte chiar capete incoronate care simțeau citeodată nevoia 
irezistibilă de a se apuca de un meşteşug mal prozaic, dar mai 
plăcut decit acela de a cirmol popoarele. 

„Dacă trombonul este un instrument in rangol ultim al le- 
rarhiei semnalelor de noapte, incepind cu fişciitul sergenjilor şi 
sfirsind cu trompetele regimentelor de artilerie ? 

„ln orice caz, trombonul e un atribut al forţei, al au- 
torității supreme, față de care cetățeanul trebue să se comporte 
ca faţă de măreţele fenomene ale naturii eterne şi care il adac la 
conştiinţa nemicniciel sale in univers”, 

Omul intirziat viri chaia grea in gaura nevăzută a porţii şi 
inainte de a o suci se mal opri puţin pe ginduri, 

„Dacă sunetele energice de trombon-—continuă el să gin- 
deascá—se înalţă impertinente deasupra unei orchestre simfonice, 
inábusind nemilos intre zidarile unel camere melodiile gingaşe 
de viori şi de flaut ? 

„Dar e mai probabil că trombonul e o reminiscență a unui 
străvechiu ritual slav, 


„In antichitá(ile slave se scrie că vechii Jocultori blonzi ai 


mame să n'audă tipetele sfişietoare ale copiilor. 
„Dacă trombono! se trudeşte să acopere glasurile supără- 
ane ale mizeriei şi ale suferinței şi care nu e bine să fie au- 


Omul suci c'sla si intră ia curte. Gindurile lui erau inun- 
date de patimi, de aceia cînd se culcă işi plecă fața in pernă 
cag! cum ar fi vrut să-și răstoarne feasta grea și ferbinte, 


TROMBONUL MISTERIOS 187 
í EL 


Trombonu! nu mal cinta acum. O linişte mormintală träda 
cele mai nelnsemnate mişcări ale unor corpuscule şi vietăţi ne- 
văzate din păreţii tapefati sau din incheeturile uşilor şi ferestrelor, 
Vintul rece de afară glumea cu poltroni! dinăvntro, trimeţindu-le, el 
ştia pe unde, stații si strigoi, hoți şi spioni. 

Mulțimea paşnică uitase acum de trombon şi cauza de tul- 
burare şi de indignare fusese la mulţi un nou izvor de bucurie 
şi de plăceri nocturne între vis şi viaţă, pe cind alţii adormiră in 
curind sabt aripile îngerilor păzitori, 


Anonimul solitar se trezi tirziu, ca de obicelu, şi deschise 
puţin fereastra ca să intre aer proaspăt, de afară ; apoi începu 
să-şi facă tualeta simplă de bărbat care încă nu băgase de samă 
că aproape de patrozeci de ani avea altă înfăţişare decit la 
douăzeci. 

Uitindu-se în oglinda de deasupra lavuarului observă că 
era nebărbierit, și zimbl, 

„Intocmai dupá cum din cini mhoşi se pot obține prin tun- 
dere lei mindri de diferite culori şi mărimi, prin acelaşi procedeu 
omal a obţinut din uravgutan! exemplare de zel gravi şi vene- 
rabili. Bárbieritul a fost, poate, primul gest de emancipare a 
omuloi, căci pentru intăiaşi dată el şi-a permis să corecteze o- 
pera Creatorului, dovedind prin aceasta simptome serioase de 
degenerare. Foarte probabil că atunci cînd bărbatul şi-a răte- 
zat primele fire de păr, el s'a gindit să întemeeze totodată şi 
familla pe baza patriarhală, lar femeia să memorizeze pe taţii 
copillor ei“, 

Omul fără famille făcu spumă în vasul de aluminiu, se 
săponi bine si cu briciul în mină se opri ca un preot păgin in 
fata jertfei, neștiind de unde să înceapă. bá 

„Să fie oare epuizate toate formele in care se poate băr- 
bieri cineva?—continuă el să gindească.— Academiile ar trebui 
din nou să confere premii pentru chestiuni de această natură, 
ea pcm cu stinga de o ureche $i dind drumul aru 
cu îndeminarea unui specialist talentat, el reflectă mai departe: 

Vor fl existind pe undeva obraze bărbierite de pildă asa 
fel ca pe mijlocul fălcilor să rámie nerase petece rotunde, incon- 
pirate de inele rase? 1: eT 

e urit. Dar dacă va face începutul vre-un 
Ci peres om de stat? Căci ridicol e numai ceiace 
icelu“, Y i 
" y Herder meli cu M apre uM. aaa —— rri 
i oarece lama rece $ 
i Medii iar miaa a ru prli saraap su etapei 
de a tăla zgirc şi co . À 
: MEAE A tot corpul şi cu atenţia facordatá purta briciul prin 


188 VIAŢA ROMINEASCA 


tre firele aspre şi rare, care se friogeau unul cite unul ca nişte 
baldii ascate, 

Stirşind cu bărbieritul, işi puse gulerul şi cravata. Pe geam 
năvăli deodată o armonie de sunete puternice. O muzică militară 
un marş maestos cu trásnete de talgere, cu strigăte disperate de 
helicoane şi cu refrenuri stridente de trimbije. Oraşul cu străzile 
lol adinc şi larg săpate intre ziduri, ca un glumeţ tainic, cind 
da drumul sunetelor să străbată vljelloase pe geamuri in casele 
oamenilor, cînd le inăbuşea brusc, de parcă ar fi ascuns pe mu- 
zicanţi subt un clopot uriaş şi nevăzat. 


O ceată de copii din toate clasele sociale alerga cuprinsă 
de acelaşi emoție estetică şi războinică, lar citeva servitoare u- 
rite şi rău îmbrăcate se legănau intr'o fugă greoale, panindu-şi 
dreapta streşină la ochi. 

„Nici o.mazică nu hipnotizeazá mai mult pe om—se giadi 
omul nopţii—ca muzica de războiu. Cîntecul asurzitor al cor- 
netelor de alamă, bubuitul tobelor, clinchetal talgerilor—toate la 
un loc—răscolesc în sufletul modern amintirile lul preistorice ; si a- 
tunci el simte că | se stringe gitlejal, obrajii îi ard ca şi inima. 
Dă-l ia mină un topor, un pistol ori un biet bomerang şi el le 
i minul cu o indemánare de maestru şi cu o plăcere din cele mai 
rafinate. 

„Sute de mii de ani s'a luptat omul în urlete de haite, în 
zgomote de scuturi, în sunete asurzitoare de trimb!(l, Afară de 
aceasta şi zeli războaelor erau foarte nehotárij] in impărţirea 
glorie! şi trebulau aclamaţi pe întrecute“, 

Muzica se auzea acum mai aproape. Sirada era Infesatá 

de copii şi de femel. 
: „Puterea muzicei de războlu e inir'adevár ulmitoare—se 
giadi omul anonim. Ea e in stare să scoată poporul din bise- 
rici, pe copii din şcoli şi n'ar fl o minune dacă ar întoarce de 
la groană o procesiune ca mort ca tot. 

„Ce ar fl încă, dacă muzicanţii ar fiimbrăcaţi în costume 
AN ca ale şefilor lrochezi, in combinaţii de culori ațł- 

toare |*, 

ŞI omul anonim esi pe uşă impreună cu gindurile sale, as- 
cunse tuturor spectatorilor netoleranţi de pe ulii. 


a 
Ld * 


In noaptea aceasta, ca și in celelalte care urmară, trombo- 
nul nu mal cintá, din motive tot atit de necunoscute ca acelea 
pentru care avusese îndrăzneala să cinte, necunoscute ca $i trom- 
'bonisto] însuşi. Cartierul întreg se trezi totogi la timpul cind tre- 
bula să izbucnească potopul de sunete minloase. Sprijiniţi 1a 
coate ascultau bieţii oameni în zădar, măcar că unora ll se pă- 
rea că trombonal ciată într'adevăr. 


TROMSONUL MISTERIOS 189 


Lipsa trombonului misterios îl neliniştea acum tot atit de 
mult ca şi altădată, tonurile lui melancolice s! barbare. 

Nici omul infractor al siării de asediu nu putea adormi, şi 
tot din aceiaşi princină. 

„E curlos—iîşi zise el scápiad de subt privire riadurile groase 
dela sfirşitul gazetei care pabiica, in două limbi, ordonanța No. 
3—că lucrurile anormale şi supărătoare pot deveni cu vremea 
saportabile şi chiar plăcute, ca şi deprinderea de a fuma. 

„Cită lume nu se revoltă sincer, nu-şi pune viaţa în pri- 
mej lie pentru reiatronarea unui tiran imbecil și rău, pentru păs- 
trarea unui obicelu incomod şi barbar! Dar abolească-se toate 
ambițiile care incătuşează societatea, şi zeci de ani lomea se va 
inta pa va frăminta şi va lupta cu disperare ca să le învie din 
morţi .. 

"end ca vagabondul care doarme prost, după ce a 
fost imbáiat şi primenit cu rufe curate, omenirea sufere de lipsa 
suferinței şi a prostiei, Este oare un cult al el pentru mileniile 
preistorice de. suferinţă şi de prostie ? 

„E, mai carind, ceva pus de natură in biata omenire pen- 
tru scopurile ei misterioase, in realizarea cărora omul are un rol 
nu mal însemnat decit al unei gize, al unei protozoare sau al 
unui microb“, à 

Si in sufletul omului anonim creştea chinoltoarea dorinţă de 
a zbacni din haos o larmă asurzitoare de tromboane, care să-l 
transforme creerii într'an muşchiu ce se stringe mototol în faţa 
tricel şi se intinde leneş în faţa privilegiului. 


T. Hotnog 


Neamul romînesc 


Formarea lui şi influenţele străine 
Sinteză etnologică 


introducere 


Rase omenești.— Popoarele de astăzi sînt un produs al a- 
mestecului de secole între rasele și varietățile omeneşti. Rasă- 
popor- naţiune, sint termeni cu înțeles deosebit : unul zoologic sau 
antropologic,—altul social,—al treilea social politic. Rasele se de- 
osebesc prin caractere fizice, care le dauo Infáfisare proprie, 
i atit. 
f Rase pure, neamestecate, care să corespundă cu naţiunile 
atlătoare în Europa, nu se mzl găsesc, Incă din cele dintăla tim- 
puri pe care je poate cerceta istoria, popoarele nu mai erau o- 


mogene, ci un amestec în care domnesc mai mult sau mal puţin. 


semnele unela din rasele pe care le găsim despărțite încă din era 
geologică qoaternará. 

Sute de veacuri au trebuit raselor ca să se formeze. Dar 
de cind istoria poate să înregistreze analele omeneşti, nu au tre- 
cut şapte mii de ani, lar pentru Europa nici trei mil, Aceasta 
inseamnă aproape nimic față de vechimea omului „sapiens“ nu- 
mal, vechime de cam o sută de mil de ani*, —şi a speclei umane, 
a cărei virstă trebue socotită cu mil de veacuri. à 

Epoca numită paleolitică a omului primitiv dela care ne-a 
rămas industria pietrei cioplite, care a luat sfirşit in Europa a- 
cam vre-o zece-doudsprezece mil de ani, a cunoscut rasele elemen- 
fare, neamestecate, ale vechilor populaţii. De atunci, oamenii in- 
mulțindu-se şi avind legătari între ei, rasele s'au metisat prin 
incrucişeri, din ce în ce mai numeroase. S'au format chiar ti- 


* Cele mal vechi resturi fosile găsite in Europa, sint cam alit 
de vechi. Ele corespund epocel preislorice Meleene in Apus, şi sinl :. 
cele găsite la Mauer (Homo Heidelbergensis), din rasa num dela 
Neanderihal, care nu e un „homo sapiens“; — şi acele, mai evoluale- 
ele omului dela Pilidown (o. Sussex, Englitera), poale strămoșul rasei- 
nord-europene. 


NEAMUL ROMÉNESC 191 
—— 1. — Jam i 


pati noi, am putea zice rase nouă, intermediare, dar rase ma! mult 
„sociale“ bazate pe aşezări, idej, limbă şi obiceiuri comune, însă 
antropologic amestecate. O transformare generală se petrece 
de-a lungul epocii neolitice, a pietre! lustruite, odată cu progre- 
sele omenirii de atunci. 

In alte stadii privitoare la această chestie, am arătat care 
sint rasele ce se aflan in Europa în timpii preistorici* şi origi- 
nea lor probabilă. Fără a intra în amănunte, credem că e ne- 
voe să vedem pe scurt, ce rase omeneşti au dat rastere popoa- 
relor de astăzi, spre înțelegerea mal deplină a capitolelor urmă- 
toare. Pentru aceasta să re mutăm cu mintea pe la începutul e- 
pocii neolitice (sau a pietrei lustruite), cam vre-o zece mii de 
ani în urmă, şi să aruncám o privire asupra acestor seminţii,»* 


1. Rasa adevărat europeană, autohtonă pe continent în e- 
poca quaternară, inferioară şi reprezentată prin rase foslle pre- 
mergătoare ale tipului de mai tirziu, este cea nordică, blonda 
sau nord-europeană (numită în general germanică, kimrică, scan- 
dinavă, etc.).— Trăsăturile ei mal insemnate sint: statul inalt, 
părul deschis, blond (sau rogcat), ochil albaştri, craniul lung (do- 
licocefal), fata lungă, ovală, nasul drept si ingust, pielea albă, 

Centrul de răspindire probabil: Marea Nordului,'** Engli- 
tera sau Scandinavia. Ca tip reprezentativ actual am petea lta 
un Norvegian, Englez de nord sau Scotlan. 

Din rasa nordică, cu timpul se diferenţiază trei grupe sau 
ramuri: a) cea germană cu ramurile el: britanică, scandinavă, 
germană propriu zis sau teutonă si galică sau belgo- kimrică,.— 
Această ramură (şi cu deosebire Scandinavil şi Englezii) e cea 
mai curată, fiind mai puţin influențată de pătrunderea raselor 
vecine. Pănă tirziu, în vista bronzului, in dolmenele din Engli- 
tera nu se găsesc decit cranii lungi. Mai tirziu, dela Sud, influ- 
enfe alpine şi mediteranee. 

b) Ramura baltică sau leto-lituană, care constitue vechiul 
fond etnic al Lituanlenilor, Leţilor, vechilor Prusleni. Amestecatá 
ca vremea la Răsărit şi Nord cu elemente din rasa fină. 

c) Ramara vistuliană (străbunii Slavilor), pe care o găsim 
foarte amestecată în timpil istorici, se compunea din triburi răs- 


* „Les anciennes races europcennes el le subsiraium des nations 
modernes" in Revue de l'Université de Bruxelles, Dec. 1925. - „Sur la 
viellle race européenne des hommes blonds* (Bull. Soc. d'Anihropol.). 

* Tinem să olrogem alenjiunea cá denumirea de „rasă aricà", 
clasare limbistică sau grupare de rase foarte deoxebile, n'are nici-un 
sens sliin[lflce. Un popor sau grup cu aces! nume a pulul să existe, dar 
a face din grupele limbistice ,Kentum* sí Salem" două ramuri ale s- 
celeiansi rase, e o erezie aniropologicá care, grupind |a un loc loale 
poposrele din Europa, dă nasiere unor regrelabile incurcăluri, 

*** Apariţia Mării de Nord, a Bellice!, a Minecii, cum si a E- 
geei, ruperea Siciliei de Africa, plerirea Atlantidei, «inl ullimele mar! 
evenimenle geologice Inlerglacisle ale Plei:locenului (era qualernară). 


3 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pindite in Polonia şi Silezia de azi, de unde s'au întins la Răsă- 
rit și Miazăzi. Incă de timpuriu a suferit infivenţe scito i'anlene, 
alpine, uralo-altaice. Constitue substratul Venzilor, Polonilor, 
Med ig em şi Alb-Rugilor. 

2. Rasa Mediteranee, nord africană (sau pentru a intrebu- 
inga un termen vechiu dar impropriu: chamită*), începe să se 
răspindească in Apusul Europei de pe la mijlocul erei quater- 
nare. Originea ei trebue căutată în vechea Atlantidă disparută? 
Aceas!d chestie a originelor e incă in negură, Celace putem 
spune, e că vine din Africa de Nord. Avind caractere deosebite 
de ale vechei rase a oamenilor Nord-europeni, ea se intinde in 
jarul mării Mediterane ; i se datorește cea mai veche civilizaţie 
din lume in Egipt. Din vremuri imemoriale, această rasă se im- 
părțise ia mai multe ramuri. 

Caracterele el fizice:—statul sau talla mijlocie, sprintenă; 
păr negru, ochii negri, cranial do'icocefal, faţa lungă, nasul po- 
trivit, cam lărgit, pielea oacheşă. Centrul de difuziune probabil: 
Africa de Nord (Sərgi propune S idu! Egiptului); ia Eiropa, prin 
Spanla. 

" Ca tip al rasei am putea lua un B:sc, sau un Sard actual. 

Rasel mediteraneene aparţineau: | Vechii egipteni, a cá- 
ror strălucită cultară atingea culmea la virsta cind strămoşii nog- 
tri europeeni erau încă sálbateci.—2 Libienii $i alte popoare ale 
Africei de Nord mediteranee —3. Iberii şi L'gurli, neamurile lor 
europene din Spania, Franţa, o parte din [talla şi insalele ti- 
renjene, 

Inainte de s'recurarea şi întinderea alpinllor-celji in Earopa, 
rasa medileranee se intinsese la tot Apusul şi era în atingere 
cu rasa de Nord. Pe la sfirgitol paleoliticului pătruuzind spre 
Răsărit (insule, G'ecla) şi amestecindu-se ca triburile acestei rase 
şi a celei alpine, alcătueşte unul din elementele unei rase nol, 

Ramura ibericá a acestei rase formează fondal etnic cunos- 
cat al Spaniel, Gis:onlet, S cillel, Sardiniei —cea ligară a Cor- 
sicel şi a Nord Vestului Italiei. Influenţa ei se resimte în Archi- 
pelag si lalla. 

3 Rasa adrio pontică sau Pelasgă. Ca sub-rasă sau varie- 
tate, derivată din rasa nordică, considarăm acel grup etnic pe 
care-l aflăm în vremuri preistorice întins peste ţinuturile dintre 
Marea Neagră, Croat, Adriatica pănă [1 Italia, insulele Archi- 
pelagulul şi Asia Mică. Această rasă care prezintă un caracter 
amestecat la sfirşitul neolitic ulul, pare a-şi avea leagănul în ba- 

sind) da jos al Dumării și formează trăsătura de unire între nor- 
dcl şi mediteranei, la a căror clvilizație vor participa. 

N mele d: „pelasgă“, filnd adesea rău interpretat sau rău 
înţeles, propunem numele de rasă ,adrio-ponticá*.  Intr'adevár, 


* Namilă încă si: Iberiană, allanto-mediiecanee, 


NEAMUL ROMINESC 193 


cun am spus, ea stăplneşte lumea antică dela Marea Tirenlană 
până în jaral Pontului. Vechii italici şi etrusci il aparţin. 

Caracterele ei fizice prezintă: statul deasupra mijlociu* y 

înalt, părul inchis, castaniu sau brun, ochii deschişi sau bruni, 
craniul mijlociv, mal mult dolico, figura prelangă, nasul drept.— 
Ca tip actual mal apropiat de această formulă, putem considera 
pe Albaneji (al căror craniu scurt se explică prin influenţa ra- 
sel alpine**); Rominil din unele regiuni. 

ufluentá de vecinătate şi pătrandere: mediterană in Italia, 
Archipelag $i Grecia, pănă ia Tracia; germano-slavă la Nord; 
alpină pretutindeni ; iraniană în Rusia de Sud. In acest grup et- 
nic deosebim patra familii: 

a) lliro Traci, răspiadiţi în tribari numeroase dela Adria- 
tiza la Mirea Neagră şi la Nordul Dunării. Ei formează trun- 
ch'ul Geto Dacilor, al popoarelor dalmate la coasta Adriatică, 
deci substratul strávech u al Bosniacilor, Albanejilor; la Nord al 
Rominilor (şi in parte al Uagarilor moderni) —b) Tirenienil 
(Tarzeni, Etrusci), de o parte, s! grupul popoarelor italiste (in- 
tre care Romanii-Latinii) ocupind lalia actuală. la epoca dez- 
voltárii civilizaţiei lor erau supuşi influenței mediteraneene.—c) 
Grupul pe care-l numim Egco-friglan, dominind insulele Arch!pe- 
i: gului și Anatolia, grup cârul aparţineau Troeni!, Lidienli, Cre- 
tani! şi ceilalți „stăpinitori ai mării”, şi de care se leagă tribul 
incă obscur al Orecilor Printre aceste popoare, constatăm pu- 
ternice infiltratii brachicefale, lar la Răsărit semite, Iraniene. — 
d) Vechii Cimerlenl (apoi înlocuiţi cu un popor de rasă iraniană, 
Sciti, —inflcentat de el), fac legătura intre neamurile curopene 
cu Răsăritul. Acest grup ar reprezenta pe vechii „Aleni“. 

4 Alpinii brachicefali (sau Celi). Cátrà sfirşitul virstel 
pietrei cioplite, paleolitice, o rasă nouă venită dela Răsărit, apare 
si se ráspiadeste în iriberi numeroase in Europa, ocupind o parte 
din centro şi Apus: Alpli cu prelungirile lor, valea superioară a 
Dunării, Franţa. Ramurile lor pătrund mai apoi in Nordul ita- 
Hel, In Ungaria, Croaţia pănă in Serbia de azi, şi mal sus pănă 
4n Transilvania, de altă parte in Irlanda. Dealungui A driaticei 
(Dinarici) se constată urma trecerii lor.—Veniţi depá toate pro- 
b»bilitátile din Asia anterioară, aşezarea lor în miezul Europei a 
oprit extinderea spre Sad a rasei nordice. 


e t termenilor inirebuiniall, v. nota 1 Ja cop „Ca- 
raclere pie mie Meere! gol 62. Caracterele mai însemnale care deose- 
besc rasele sini: forma craniului, înăllimea corpului, forma fejei, cu- 
loarea părului, a Irisului, forma nasului. 

** AIi îl consideră, fără lemelu credem nol, ca originari die păr: 
e Liberiei sau ale Asiei cenírsle (de Morgan; Boule); tar 8 c 
tropologi ca indigeni in Europa (Olatfrida-Ruggieri ; Ranke) c 
din urmă părere e bazală pe iransformări liziologice nu indeslul de 
l&murile, dar posibile, 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 
o ai PSR li îi a B 


Caracterul lor antropologic e mongoloid. Insă nu-i putem 
lega in mod sigur de altă rasă cunoscută din Asia. Brachice fa- 
lii alpini trebue priviţi ca adevărații „Turani“ eurasia(l, deci din 
acelaşi tulpină cu vechii Sumerieni, Medii, Hitiţii (Zaborowski; 
de Mortillet ; Ripley). 

Civilizaţia lor neolitică pare mai înaintată decit a popoare- 
lor de care sint înconjurați. Li se datoresc locuințele lacustre şi 
poate lustruirea oneltelor de piatră, 

Capul rotund brachicefal, talia sub-mljlocie, indesatá, fața 
largă, nas mijlociu, mal mult larg, ochi cu iris deschis: părul 
inchis (castaniu),—sint' principalele lor semne fizice. 

Această rasă alpină mal e numită de antropologi şi celtică, 
termen care însă ar trebui să fie părăsi, din cauza vegnicel con- 
fuzii, la istorici mal ales, intre aceste două nume : Gali şi Celji. 
Galii (nordici) nu au nimic a face cu rasa alpină de caje vor- 
bim. Pentru această rasă brachicefală-occidentală sau „Ccevenolă*, 
numele de alpină e acum definitiv admis. 

Ea formează substratul etnic al Francezilur (fără Nord şi 
Sud), Valonilor, Elveţienilor, Austriacilor, Svabilor şi Bavarezilor, 
cum şi al Cehlior și în parte al Sirbilor, însfirşit al Irlandezilor. 
Auvergnaţii, Bretonii, pot fi luaţi ca tipuri reprezentative ale a- 
cestel rase. Pătrunderea ei in regiunea muntoasă a Europe! 
(masivul central, Vos „—Pădorea Neagră, Cadrilaterul Boemiei, 
Ardeni!, Tatra, Monţii Apuseni (Bihor), Dinaricil), explică prin 
acest adăpost natural, menţinerea tipului. 

Alături de aceste rase care sint temelia lumii ecropene, tre- 
bue să menționăm altele, a căror contriboţie etnică la alcátulrea 
ei, e uneori destul de însemnată. Afară de rasele fosile* din era 
quaternará, avem incă din neolitic pe cele asiatice, care vin in 
atingere de aproape cu celelalte, 

Cele trei mari rase ale Aslel centrale sint: | Rasa Fino u- 
griană, eurasiată,—venită dinspre Urali Caspica în vremuri de- 
părtate, întinsă din Răsăritul (Volga) la Nordul Rusiei actuale 
(Baltica), Ea intră în bună parte in alcătuirea popoarelor slave 
(Sarmaţii ; azi Ruşii) si baltice. In Rusia de azi trăesc mai multe 
popoare finice. Maghiarii, si in parte Bulgarii vechi, se trag din 
această rasă. Caracterul principal al creniului dolicocefal. 

2. Rasa Turcă, originară din Asia centrală (Tien-Shan, 
Altai), brachicefală tipică, căreia aparțin mai molte seminţii din 
care Europa a cunoscut o parte, din timpuri străvechi pănă as- 
tăzi. Ea se intinde cu timpul peste Rusia orientală şi Sud, și 
prin popoare ca Hunii şi Avarii, Pecenii şi Cumanii, Tatarli-o- 


” Vechile rase losile, cum e cea numilă Cromagnon", care 
poale reprezinta lulpina comună a dolicocefalilor dia Europa, (nallă, do- 
lico, disarmonică); cea „dela Chancelade”, înrudită cu rasa eskimo ac- 
lualá; -cuprind mal mulle varleiBii răspindite in Europa ceniral&.- O 
eli rasă, negroidă, (omul dela Grimaldi), apare si dispare in quarier- 
wora! mijlociu.— Alia laponă, pleacă srre Nord impreună cu renul, in 
perioada posi-glaciară. 


NEAMUL ROMINESC 195 


tomani, pătrunde prinire cele europene. Mal multe popoare din 
Rusia de azi derivă din ei. 

3. Rasa mongolă, cu care se confundă adesea cele pen- 
dinte (mongoloide), rasa Asiel orientale, e singura care poate fi 
numită ,galbená*. Ea nu are aface cu Europa decit prin unele 
triburi mongolice, cuprinse in marile năvăliri turcice (Hunt, Tä- 
tari), veniţi din Răsărit. 

Ca rasă eurasiatá, avind strinse legături cu Europa prin 
Scitl şi alte popoare sub-pontice, trebue să considerăm pe cea 
indo iraniană. Această rasă e o ramură despărțită demult din 
trunchiul alb european. Cu timpal însă a fost influențată de rase 
asiatice: semita, turcă, aslroidă, Industanică. 

lată legătura ce putem stabili intre rasele europene: * 


(Dolicocefali) (Brachicefali) 
Europeni-mediteranel Aslallei 


A N 


t 


x 
et 


(Turn) 


Alpina 


p - 


eati 
Medit 
traniană 
Pelaagă 
Nord-Buro 
penat 
Fine-ugri- 
ca 
Mongols 
Tur 
Asia An 


Aceste două grupuri cuprind de altfel rasele superioare ale 
omenirii. 


Din amestecul neincetat al neamurilor sau triburilor cu 
cele invecinate sau noi venite, au esit popoarele din vremile cu- 
noscute de istoria. Mulțimea numelor ce găsim in vechii autori 
nu trebue să ne facă să credem că corespund la tot atitea rase 
sau chlar popoare deosebite. De multe ori, două sau mai multe 
nume date unor triburi sau familii, nu înseamnă decit aceiaşi 
dE e o ape Istorice au văzut popoarele constituindu-se în na- 


T lrunchiului de rase asialice de cel european, ire- 
bue să pe: "la inceputul erei qualernare superioară (cam pesle 


100.000 de ani). 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țiuni. În Europa actuală nemai fiind rase curate, flece naţiune e 


o combinaţie de eoi eiiis proporţia lor numai se schim- 
bă de la una la alta. lace înțelegem prin „vnitate naţională“ 
e o formulă, o ficţiune, produs al timpurilor apropiate. Această 
„unitate“ e întemeiată pe omogenitate de lim bà, obiceiuri, men- 
talitate, pe o soartă şi un ideal comune, 

Tipurile omeneşti au fost reincetat transformate, amestecate 
sau reinoite, prin imigrat!, vecinătate, Infiltraţii paşnice sau 
năvăliri, şi intrucitva de influențele naturale ale mijlocului. Nic! 
un popor de azi n'a păstrat dar neschimbat tipul vechei rase de 
la care a moştenit cele mai multe însuşiri. Aceasta înseamnă că 
fiecare om de astăzie un produs ereditar al tuturor raselor, din 
care una a întipărit mai mult caracterul ei.* 

Din tabloul schematic dela urmă, în care am reprezentat 
elementele de formaţie ale poporului romin, se vede că aceste 
elemente fac parte din mai toate rasele eurasiate, care toate au 
contribuit, casi aiarea, într'o măsură mai mare sau mai mică, 
după regluni, la desăvirşirea neamului. 

Prefacerea fondului etnic este in raport cu atitea impreju- 
rári datorite timpului sau puterii lor: náviliri, asimilare, stă- 
pinire. Trebre să (inem seamă şi de faptul că ținuturi care al- 
cătuesc Rominia de astăzi nu au fost locuite deopotrivă şi că 
multe din ele au fost aproape lipsite de locuitor!. Influențele strá- 
ine au lăsat mai puţine urme acolo unde populaţia era mal deasă, 
mai strinsá. Această populaţie Intinzindu-se in vremurile bune 
spre cimp şi amestecindu-se cu Slavi sau Cumani bunăoară, şi-a 


schimbat mai uşor caracterul, Aşa se lámureste d - 
pulal fizic după regiuni, za ERES: e 


Vechii strămoşi 
Preistoria Daciei 


Asupra neamurilor şi oamenilor din era quaternară a- 
leolitici), locuitori ai pămintnlui nostre, nu ştim 'pimic, Nil en 
putem stabili de cind şi in care epoci din aceasá eră (lungă 
dela o sută pănă la o sută cincizeci de mii de ani poate), a fost 


- O mică socoleală arală cil de eterogene pol fi el 
au "prey. unui om din zilele nodeire.. la pă 1 dele C. js 
e du (în 57 de generații) are un număr de 289.000 000.000.000.000 
s A văd Această cilră care nu se poale socoti, redusă de fap! la 
-— iei Lr id ar p Á— care se repelă in ascenden[a noa: 
iota a Europei et A ; se&mná de renumărale ori populajia !o- 
ricit s'ar reduce această cilră, lo! rámine vădit că H 

Eod de po se coboară din loji oamenii de diferite vals iráiloere 

un i - lată dar cit de fictivă este unilalea de origină şi de rasă de 
care facem elita caz, alunci cind vrem să răsturnăm firea, 


NEAMUL ROMINESC 197 


locuit. Páná astăzi, oseminte omeneşti din acele vremuri nu s'au 
găsit, astfel cá nu putem face o legătură cu descoperirile de 
acelaşi fel din Apus. Aflarea unor silexuri cioplite, în zácáminie 
indoelnice, înseamnă prea puţin. 

lar în privinţa epocilor preistorice la noi, trebue să notăm 
că ele nu siat sincronice cu epocile-tip din Apus, ci mai intirziate : 
virsta neolitică pare a începe mai tirziu şi se inchee cind bronzul 
era obişnuit aiurea. Această chesile pare a fi fost neglijată 
de cercetătorii noştri. 

Dincolo de premergătorii neolitici ai Sciţilor, lipsa de docu- 
mentare (paleontologla omenească nedind nimic pănă astăzi), 
sintem reduşi la hipoteze, Căci hipoteza e incă stăpina etnolu- 
giel preistorice, dacă nu a preistoriei întregi. 

Resturile fosile din era qnaternară ce se vor găsi intr'o zi, 
nu avem nici o îndolală cà vor fi ale unul om dolicocefal, cu 
caracterele rasei europene sau mai bine zis a celor aflate in Apus. 


Epoca pietrei lustruite sau neolitică, se arată însă de ma e 
insemnâtate din punct de vedere arheologic, Ţările noastre au 
fost pretutindeni locuite de premergători Dacilor. Numeroasele sia- 
(luni preistorice o dovedesc. Sä nădăjduim că cercetările novă 
vor aduce lumină mai moltà asupra trecutului pre-$! protolstoric. 

Cranlile aflate in cele mal vechi mo'minte, arată continul- 
tatea unui element etnic din Europa centrală, peste Rusia meri- 
dionali—Caucaz —spre Persia, A:estul element care reprezintă 
pe „Arieni“, aparţine poporul pe care-l cunoaştem mal tirziu subt 
numele de Cimerieni, si în parte Sziţii. Aceștia formează pun- 
tea de trecere între rasa europeaná si cea iraniană, care pare 
să se fi despărțit de cea dintălu în preajma neoliticului. 

Alci în jurul Carpaţilor, Donárea, Nistru, credem că a avut 
loc prefacerea unel părţi din rasa europeană, care intinzindu-*e 
spre Miazăzi, şi in contact cu cea mediteranee, a dat naştere in- 
floritoarel civilizaţii egeene. In jurul Pontulul-Euxin s'au dez- 
voltat culturi egite din acelaşi origină. Tot pe aici, la Nordul Du- 
nării, trebue căutat poporul căruia se datorește difuzia limbi- 
lor pro-arice. 

indiferent de numele lor. pe care nici nu le putem conoa- 
ste, popoarele neolitice din Dacia aparțin aceleiaşi rase pe care 
ne-o fac cunoscută cele dintăiu izvoare istorice. Pătronderea 
brachicefalilor alpini e o intimplare, după cum întimplări vor fi 
trecerile sau adaosele popoarelor străine de mai tirzlu,— dar a- 
ceastá pătrundere, prelungită in timp, a lăsat urme in firea şi. 
viaţa vechilor strămoşi ai nostri. 


198 VIAŢA ROMINEASCA 
O T 
Cimerienii 


Cel mal vechiu popor al cărui nume ni s'a păstrat, ca lo- 
Culad în părţile noastre din timparile preistorice, sint Cimerlenii. 
Popor de viţă tracă, deci de rasă ponto-adriatică, care ar repre- 
zenta pe vechii ,Arieni* (v, introducerea), 

Cimerlenii ocupaŭ tinuturile dela Nordal și Nord-Vestul Mä- 
ri! Negre si se intindeau spre Dunărea, care-l despárjea de po- 
poarele trace şi ilirlene, vechii băștinași al peninsulei balcanice, 
de aceiaşi origină cu ei. 

Cam cincisprezece veacuri înainte de era creştină, Sciţii ve- 
nind din regiunile Mării Caspiene, trec peste Tanais, gonesc pe 
Cimerleni sí se așează pe locurile lor pănă la Danăre, Parte 
din Clmerien!, după cum relatează cel mai vechi scriltori greci, 
au rămas în Crimela de azi, iar cei mal mulţi s'au coborit de-a 
lungul Pontulai pănă in Asia minoră, unde urma lor se plerde 
ia al pen veac a, Cr, 

sint ,Gimirri* (popoarele Gomer din Biblie), cu care s'au 
Tăzboit Asirienii şi Lidienii. Numele câpetenillor Ci REN în laptă 
cu Asirienii erau ariene. * 

Strabon și Tucidide ne spun cá Cimerlenii erau numiţi şi 
Treri, care pare a fi numele mal nou al triburilor aşezate în 
rar OSA m € șI care mai firzlu ajung pănă in Troada. 

extele cele mai vechi sint de acord ca să-i - 
radit 2 Tracii, ** tă A seu to 

ceastà afirmare n'ar fl de ajuns, dacă antro ia n'a 
intári-o. Szhelatele vopsite cu roşu din vechile in cio 
tice din Rusia sint ale unel rase cu craniul dolicocefal, Înaltă, 
osatara puternică, fruntea joasă, arcadele sprincenelor dezvoltate 
(Splzyn). La care putem adăoga caracterul părului şi ochilor de 
culoare deschisă. Această „rasă ncolliică a Europei centrale“ 
cărei aparţin Cimerienii, o considerăm Cà 0 rasă secundară a 
marei rase nordice europene, pentru care am propus numirea 
geografică de ponto-adriatică (mai impropriu: pelasgă 

Acestei rase se datoreşte poate limba fundamentală a iilo- 
melor numite arice, care s'au intins în Europa toată, fiind im- 
prumutate şi de alte rase, ca brachicetalii celto-alp!ni şi medi- 
teranei,—iar prin Iranteni în Asia, *** 

Trebue să menţionăm un detalla arheologic: asemănarea 


* Piirunzind in vechea Medie pria părțile caspiene, Cimerienll 


au coniribui! probabil la for 
canonul (Zaboros ii) marea poporulul persan, Pănă aluncl ne- 


** Legătura făcută de unii scrillori inlre Ci ieni (xt i 

și Kymri (Gali sau Germani al rasei de Nord), nu pui £ e 
*** O, Schrader $i Zaborowski aşesză în regi 

„Palria proto aeriană, Credem că expensiunea limbilor polite iar aa 


cel mai lirziu în primele timpuri a! liti i 
grupelor de triburi a inceput să sa akcentan Stag diferesiiurin 


NEAMUL ROMINESC 199 
— —— — ———— NEAMUL ROMIN i —— M A 


ce prezintă obiectele Kurganelor din regiunea cimero-scită cuin- 
dustria egeană. E incă o dovadă de comunitatea de origină şi 
de cultură a popoarelor care se întindeau din regiunile pontice 
CM de mai tirziu, Dacia), la Adriatica, Archipelag si Asia - 
mică. 

Cimerienii sint vechii locuitori preistorici ai părţilor noa- 
stre *, El nu întrebuințau bronzul. Osemintele neolitice aflate in 
Moldova (Cucuteni), trebaesc atribulte triburilor cimeriene. Pre- 
zenţa unor brachicefall printre ei ne arată că spre sfirgitul epo- 
cii neolitice se amestecaseră cu neamuri de altă rasă, 

Pe aceşti pontici sau Cimerieni (cum am spus, numele na 
a e însemnătate), ii vom considera dar ca substratul strávechiu al 
neamulal nostru. 

Dacii (Transii sau Agatirşi) sint in mare parte armaşii lor 
in cele dintăiu secole înainte de era creştină, insă fle amestecați 
cu alte neamuri tracice (Geţii), fie cu populaţii celto-alpine în 
partea apuseană (Dacii din Transilvania), fie cu elemente pre- 
slavice, fle cu altele scitice la Răsărit, 


Sciţii 


Popor de păstori şi in parte nomad, vechii Sciţi din tim- 
purile proto-istorice ocupă în spre Apus o parte din Moldova, tn- 
tinzindu-se spre cimpia Dunării şi in Dobrogea. Ei veniseră din- 
spre părţile Caspice-oxiane şi se aşezaseră in ținaturile pănă a- 
tunci cimeriene, inainte de epoca Troel. 

Vorbim de adevăratul neam Scitic sau Socolot (Sciţii rege- 
şti ai lul. Herodot), fiindcă numirea de ,Scit" s'a intins mal tir- 
ziu de cătră scriitorii cei vechi, asvpra multor popoare diferite 
dinspre Răsărit şi Miazănoapte. Urma Sciflor se plerde prin 
veacul Il printre Sarmaţi şi io parte printre Geţi. 

Scitli erau un amestec, aparţinind rasei indo-iraniene şi ra- 
sei brachicefale a Asiel anterloare (din care erau vechii Medi). 
Cele mal vechi documente antropologice ce avem dela el (mor- 
minte din Rusia), ni-l arată intr'adevăr amestecați (cranii lungi s! 
cranii rotunde ; caractere mixte). Amestecul acesta cuprinde şi o 
parte din fondul etnic cimerian. pe care l-au găsit venind in re- 
giunea Pontului (s. 15 a. Cr. ?).** Mai tirziu au fost influenţaţi spre 
Nord de contactul ca popoare finice. 


i bi- 

* Cimerienli cunoscuţi scriitorilor anlici, trăiau in bordee, o 4 

ceiu pe care il aveau şi Tracii și popoarele germanice, şi care a siră 
i 

— per punct de vedere (ca urmaşi mai cunosculi ai cp ak 

rienilor) l-au considera! calegaji de rasa ponlicá europeană. TN cit 

pür|irea acestei rase de cea iraniană e de sigur qualernară. Dies 

de expansiune al grupului iranian e in regiunea Ganet- Onas. = m 

pii istorici, rasa brachic. a Asiel — şi pre nr ata vre vă 

-0. ia Asiei anlerloare e din cele m . " 

qm rere a vechilor civilizaţii, &mestecul raselor eurasiat 


€ neinirerup!. PIBLIOTEL 


UNIVERSIT. 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Limba însă şi mare parte din obicelurile lor (între altele, 
moravuri crude ale Asiel anterioare), sînt fără îndoială iraniene. 
In starea cunoştinţelor noastre nici nu-i putem privi pe Scltl de- 
cit ca fácind parie din grapul Iranian. 

Dacă subt numele de ,Sciji* s'au cuprins şi alte neamuri 
vecine sau suprapuse, aceasta nu ne indreptáfeste să-i considr- 
rám ca un conglomerat mongolic, „turanic“ sau »uralo-altaic*. * 
Viaţa nomadă nu € un caracter specific al popoarelor turce. 

S'au dat Sziţilor următoarele caractere fizice: stat mai mult 
înalt, cranin] adesea rotund (brachy), dar nu de regulă ; muscu- 
latura şi oase dezvoltate, trăsături accentuate, fruntea proemi- 
nentá, sprincene mari, rădăcina nasului adincă, pomeţii vádij 
(Bobrinski). Vom adăcga pilositatea dezvoltată, care, între altelr, 
e un caracter iranian (şi al Asiei anterioare). 

După Herodot şi alți vechi scriitori, Istoricii noştri au făcut 
cunoscut tot ce se şiie despre viaţa acestui popor, care la o e- 
pocá (sec. 6) se arată ca o naţiune puternică. Cadrul ru ne în- 
eon să ne oprim asupra acestor date arheologice sau etno- 
grafice. 

Ce a rămas poporului nostru dela Scif, e greu de aflat. 
Un lucru insă e lămurit anume că, pănă la dispariţia lor, Schji 
din urmă au trăit nu numal in apropiere, dar in amestec ca Ge- 
(il cu care s'au şi contopit. (Moldova, Cimpia Dunării de jos). 
Dobrogea în timpul Romanilor se chema „Scythia minor" spre 
deosebire de Sziţia cea mare, dela Miazănoap!e. lar cimpla în- 
tinsá a Țării Romineşti pănă în Bugeac,— în care, pe timpul îm- 
părăţiei, cind numele de „Scit“ se pierde, se intilneau alături de 


ei şi alte popoare înrudite,—a stat și ea mult ti 
de triburi Scitice, 3 mp locuită 


Sarmafii (termen puţin precis), nu erau la orgină decit 
Sciţi, în urmă amestecați cu triburi slave, baltice, finice spre 
Nord şi turce despre Volga. Ei inlocuesc pe Scit in timpuri 
mai apropiate şi sint la rindul lor, înlocuiţi de Slavi, care in 
măsură mare se pot privi ca urmaşii lor. 

Cu Sarmaţii, ţinuturile Daciei au fost în atingere trecătoare, 
prin triburile lor Jazigii şi Roxolanii, care au ajuns pănă la Du- 
nărea şi care, la rindul lor, pler pe vremea năvălirilor de mal 
tirziu. Aceste dispariţii de „nume“, nu înseamnă că popoarele 
au fost cu desăvirşire desființate, ci mai totdeauna că s'au topit 
printre noil stăpini ai ţării, care îl acopăr cu numele lor. 

Despre Sarmaţi vom mal vorbi în capitolul ,Slavii". 


Dacii 


In timpurile istorice, triburile, poporul sau grupul de po- 


* Sergi găseşte la Sclji influențe medileranee. Sci[i, ca și Ci- 
merienii, sint de sigur în legătură cu civiliza|la egeană. 


NEAMUL ROMINESC 201 


poare care loculau Rominia de astăzi, sint cunoscute subt nomele 
de Daci sau Geţi. Fondul acestor triburi care im epoca romană 
par consolidate într'o naţiune, era trac, de rasă pontică-pelasgă. 
Dacii făceau legătura între popoarele dinspre Miazănoapte (Sciti 
şi alți) şi Tracii de la Miazăzi, si sint, după toate probabilită- 
tlle, continuatorii vechilor locuitori neolitici, 

Am văzut că peste vechiul fond traco-cimerian s'au agter- 
nut încă din vremea preistorică straturi de rasă alpină-celtă (in 
Ardeal), de rasă nordică, apoi scitice dinspre Răsărit. Amestecul 
e neincetat printre triburi care trălau alături sau laolaltă. Pănă 
tirziu în evul mediu granițele e'nice nu se pot determina. Pre- 
mergătorii Dacilor erau ei înşişi un popor amestecat. * 

Citeva secole inainte de era noastră, părțile Transilvaniei 
erau ocupate de Agatirși sau Transil. Aceşti urmași ai Cime- 
rienilor, după cum credem, nu sint decit Dacii de mal tirziv. 
Era poporul tracic bágtinas, aflat dincoace de Dunăre din stră- 
vechi timpuri. Tracii nu au venit de la Miazăzi să se aşeze aici, 
cum arată fără temeiu unii istorici. Centrul de dispersiune (si 
chiar de formaţie) al rasei adrio-pontice trebue căutat la Nordul 
Dunării. Dezvoltarea acestei chestiuni nu atinge însă studiul de 
față. 

t In timpurile istorice aflăm în regiunea corespunzătoare Ro- 
mânie! noastre pe Dacii organizaţi intr'o omogeneitate sociulă, 

Numele de Dac şi Get înseamnă acelaşi popor. ,Gefi" e 
insă numele obişnuit de cel vechi pentru acei dela Răsărit (valea 
Danării pănă in Basarabia). Intre aceste docá grupe e însă ne- 
indoios că erau oarecare deosebiri de obiceluri şi de vorbire, dar 
puţin însemnate. Geţii locuind mal înainte şi peste Dunăre,** au 
rămas in mai deaproape atingere cu celelalte neamuri trace şi 
cu Sciţii ;— Dacii sau vechi Transl, aşezaţi în jarol munţilor, in 
tara Mureşului şi a Oltalu!, au avut însă legături cu vecinii ger- 
manici, panonici-celp, venedi-slavici, Acolo era adevărata lor 
putere, şi acolo au pătruns Romanii ca să le-o înfringă, 

Războaele lo! Traian, duse cu o oaste puternică şi price- 
pută ca a Romanilor, cu greutate au răzbit împotrivirea lor. Nu 
erau numai dirzi Dacii, dar erau şi mulţi. Din toate părţile se a- 
dunaseră în număr mare: la Tapae legiunile romane fură. deci- 
mate, iar una (a XXI-a, Rapax) fu prăpădită toată. 

Dacii alcătuesc elementul de bază, lar romanizarea lor, in- 
cepută acum optsprezece veacuri, a dat naştere poporului romin. 


GI ele dat diferitelor semin[ii din timpii proloislorici şi chiar 
mai Waco id adesea conven[lonale, rău injelese sau rău MD 
mise, sinl cauza multor încurcăluri. De mulie ori aces!e nume nu e 
samnă nimic si ar putea fi, peniru iimpurile asupra cărora nu avem 
cumeniăr!, înlocuile cu allele geografice. 

** Prima menjlune despre el se urcă la an. 515 a. Cr., cind Darius 
îi supune și îl poarlă în expedijiunea lui conira Sci[llor. 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 
paie 3 SUR 


In baso-rellefele de pe coloana traiană dela Roma, nu e greu 
de recunoscut în Dacii inchipulţi acolo, fáranu! romin, Dacă in 
tipul fizic al Rominilor din zilele noastre vedem mari deosebiri, 
care se lámuresc prin amestecuri de mai tirziu, în caracterol lal 
găsim acea fire aşezată care trebala să caracterizeze pe vechii 
strămoşi Daci. Malte din obiceiurile lor vechi s'au păstrat a- 
proape neschimbate dealungal vremii. 

Ca toate acestea, graiul s'a schimbat. Acea unealtă simplă 
dar desávirgità a laelegerii şi a gindirii: limba latină, nu a fost 
impusă cu sila, ci s'a impus ea insási. 

Din limba dacă nu ştim ce a rămas într'a noastră, Lipsa 
de texte impledicá malt studiile asupra poporului dac şi din ne- 
fericire pare că nu se va putea implini. O rămăşiţă daco-tra- 
cică este desigur aflarea articolului post-pus, care e o excepţie 
printre celelalte limb! indo-europene. * Limba Dacilor trebue cla- 
sală printre cele tracice: de această obirșie pănă astăzi n'a rä- 
mas decit cea albaneză. — Numele rlurilor: Buzev, Argeş, Olt, 
Motru, Cerna, Mareş, Someș, Criş, şi formele getice ale Prutului, 
Siretului şi Dunării, au rămas din limba Dacă. ? 

E foarte cu putinţă ca unele triburi care locuiau Dacia sau 
chiar Daci de neam, să fi vorbit dialecte imprumutate de la po- 
poare vecine. O parte din toponimia veche slavă s'ar putea lä- 
muri in acest fel. Pe pămintul Daciei au stat, si inainte și după 
Romani, fie aşezate fle trecătoare, neamuri ca Jazigii, Carpll, 
Bastarnil. Jazigii erau Sarmaţi, de limbă slavă, împrumatată dela 
Venedi ; Carpii erau tribari de sus, dinspre Panonia (dacice ? 
celte? slave ?), Bastarnil, popor gotic, trăise cași cei dintălu, in 
vecinătate şi în amestec cu Slavo- Sarmaţii. Si alte seminţii e- 
rau strecurate demult între Nistru, Dunărea şi Tisa. Care era 
graial lor? 

Dacia este întinsă: avem tot dreptul să bănuim că triburi 
necunoscute de limbă slavă (sau germanică sau celtă) tráiau 
mai de demult ráspiadite pe pămintul el, În orice caz trebue 
să admitem că Dacia era in parte heterogenă din punct de ve- 
dere etnic şi mai ales limbistic. 

Cercetarea mai deaproape de cătră filolog! a idiotismelor din 
Huniedoara (și în parte din Gorj şi munţii Apuseni), unde carac- 
terul dacic al populaţiei nu s'a stins de tot, ar face poate o 
slabă lumină în această chestie. 


* O mai găsim la Albaneji si la Bulgari, care împreună cu Ro- 
minii sinl trei națiuni de limbi deosebite, dar care tocmai intocmesc geo- 


(Grimm), slavă (Millenhoff), celtică (Dieffenbach s. a.), şi iracicá 
*(Hesdeu, eic.). 


NEAMUL ROMINESC 203. 


Basiarnii 


Rolul Bastarnilor în trecutul Daciei n'a fost destul de stu- 
diat, deşi prezintă o deosebită însemnătate. Punte de trecere în- 
tre popoarele nordice germane şi vechii Slavi (Venedi) de o parte, 
—cu Dacii dealta, Bastarnii sint cel dintăiu popor germanic cu- 
noscut, tráitor prin părţile noastre, Ei făceau parte din grup. 
oriental sau gotic. A 

Ştim cà Bastarnii se coboară din părţile Podol!ei, între Vis- 
tula şi Nistru, in Moldova, valea Dunării, atingind Nordul 
Transilvaniei, şi că trăiau in strinse legături cu Dacii. Lumii ro- 
mane el sint cunoscuţi (182 a. Cr.) înainte de Slavi,—, Venedii* 
lui Piinius (a 77 p. Cr.),—la epoca cind erau aşezaţi in Dacia de 
jos şi de Răsărit. Ca toţi Germanii, aveau locuințe stabile, 

La 168 a. Cr. ultimul rege al Macedoniei, — Perseu, aduse de 
Bastarni impotriva Romanilor. Dacă n'ar fi locuit în apropierea 
imediată a Dunării, acest lucru n'ar fi fost cu putință, 

Deşi Tacit pare nedumerit dacă Bastarnii erau neam ger- 
manic sau sarmat, ne spune că obiceiurile, limba, locuinţele aşe= 
zate erau ca ale Germanilor, El arată că numele lor adevărat 
erau Peucini (la Plinius: Peutini).— In veacul IV p. Cr. el se con- 
topiră printre Goţi şi dispar din istorie, care l-a cunoscut timp 
de vre-o cinci veacuri, 

impăratul Probus aşează în Tracia un mare număr de Bas- 
tarn! goniti de cătră Goţi. (279), 

Munţii noştri, in special ai Moldovei, erau „Alpes bastar- 
nici“, şi aceasta e dovadă că locuiau în preajma lor. Numele riu- 
lui Moldova pare mal probabil rămas dela ei, decit dela Goţi. 

Alături de Goji, şi poate de unele triburi „Sarmate“, Bas- 
tarni] formează în timpul împărăției, populaţia din provincia 
Dacia Ill. Din cele ce ştim despre ei, rezultă că au ocupat Mol- 
dova cu o parte din Basarabia şi cimpia Țării-romineşti. 

Bastarnii pot fi consideraţi ca fácind parte politiceşte din 
conglomeratul dacic, in care e neindolos că intrau şi popolaţii 
nedacice. Istoricii cei vechi au trebuit adesea să-i coprindă în 
faptele Dacilor, iar Bastarnli din incursiunile de care pomenesc, 
erau desigur în tovărăşie cu Dacii. 


Romanii 

ma expediţiunilor făcute de Traian, Daco-Goţii sint 
e. rine pan şi primesc în veacul il p. Cr. ar re 
punere de elemente numeroase, aduse din cuprinsul împărăției. 
Colonizarea romană a cuprins de fapt Oltenia, Banatul şi Pone 
silvania, ţinuturi în care s'a format poporul si limba — L 
Coloniile răspindite în Dacia şi legiunile aşezate aici, amestecin 
du-se în populaţia locală, au produs aceiconglomerat qv goe 
care 1n secolele ce urmează au dat naştere poporului romin. 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


Istoria şi arheologia ne arată in mod luminos cum s'a fă- 
cut colonizarea noil provincii imperiale. 

O civilizaţie romană, desfăşurată in primal rind prin limba 
latină, face ca Romiail să fle clasa(! printre naţiunile romanice 
sau neo-latine. 

Limba vorbită de poporul rominesc a făcut la rindul ei ca, 
in general, să se socotească elementul etnic romanic ca cel mal 
puternic in procesul lul de formaţlure Fondul neamului nostru 
sau temelja lai etnică rámine daco pelasgă cu toate influenţele, 
şi nu de puţină însemnătate, ce a primit in umpul şi după cu- 
cerirea romană. „Rasă“ latină nu există. Casi liallenii, Spanlolll 
şi Francezii, Rominii sint dar un popor de limbă şi cultură to- 
Me Dimpotrivă, firea lor, obicelurile păstrate, sint o altă moş- 

enire. i 

Nu trebye să uităm cá mare parte din colonii veniţi în păr- 
file noastre, erau tot aja de puţin latini ca şi Dacii printre care 
se agezará. Erau cetățeni ai Impărăţiei, romanizați desigur, dar 
apar[inind ca şi legionarii deosebitelor neamuri care se găseau 
subt puterea romana. Un lucru insă iiunea pe foji: limba şi nu- 
meroasele manifestări ale culturii romane, asimilate de ei. 

Această romanizare culturală, precedase pe cea politică în 
unele părţi ale Daciei (mai ales iu Scifia mică).* 

Limba noastră derivă din latina vulgară, (sermo rusticus), 
care se vorbea in tot cuprinsul împărăției. Se şte că trei pä- 
trimi din graiul rominesc Îşi găseşte origina acolo: mal toate Cu- 
viatele ce privesc viaţa socială, casnică, religioasă, cimpencascá, 
sint romanice, 

Creştinismal, care mai tirziu a îmbrăcat formele slavone şi 
apoi greceşti, a pătruns in Dacia tot in epoca romană, 

Pecetea cu care viaja romană a insemnat pe strămoşi, nu 
s'a mai şters. Sint lucruri care pătrvnzind in viața popoarelor 
iau un caracter definitiv. Romanizarea locuitorilor Daciei a fost 
atit de deplină, incit în formarea poporului romin s'ar părea că 
nu cintăreşte mal puţin decit fondul rasial pe care s'a aitolt, 

Namele de „romîn“ e o moştenire dela acei „Cives romani“, 
ca e l-au lăsat ca o aducere aminte luminoasă a intimplárilor de 
acum 18 veacuri, Malt timp acest cuvint a avat şi un alt infe- 
les, minor, soclal, care amintind numeroasele subijugări seculare, 


ne arată că ele ru au reușit să sdruncine temelia neamelui 
Daco- Roman. 


Rominii 


Lăsată in voia soartei, după retragerea stăpiciiil romane, 
populația Daciei se va dezvolta inainte, alcátulnd o națiune nouă 
pe care putem de pe atunci să o numim „rominească 


* Cele dinlălu sămănături cu sămință romană la Dunărea noa- 
siră, zice d. Pirvan, au fost cu două sute de ani mal vechi. 


NEAMUL ROMINESC 205 


Contopirea celor donà elemente: acel de baştină şi acel 
care a pretâcat limba şi civilizaţia celul dintàiu,— a dat naştere 
poporului cel nou al Rominilor. 

Aceasta ca temelie, fiindcă in veacurile ce urmează, opri- 
rea îndelungată şi chiar trecerea neamariior din epoca numită 
improprie a năvâlirilor barbare, nu au fost fâră lariurire asupra 
acestui popor. Din obiceiurile, din firea, din limba, din infafiga- 
rca acestor nol veniţi, a rămas cite ceva Kominilor care au trăit, 
de voe de nevoe, în legătură cu el. Nici nu se poate săfiealifel. 

Acele popoare care au stăpinit Dacia, de seminţii, de rase 
deosebite, —cit ne dà voe să înțelegem întunericul veacurilor de 
m jloc,—au făcut cunoscută sabt numele lor vechea Dacie, țara 
Rominilor. Rominii, strinşi prin vài, duceau o viaţă patriarhală, 
fâră istorie, şi priveau trecind pe stápialtorii vremelnici ai cim- 
plei şi al plaiurilor. 

Menţinerea Romfallor în cuprinsul Daciei nu mal poate fi 
tăgădaită şi nu e locul alci să repetăm tot ce s'a zis în această 
privinţă. De n'ar fi decit singur argumentul bunului simţ: nepa- 
tinfa întoarcerei din alte părți a unul popor de vre-un milion 
de oameni to:mai în veacul XIII, deodată, fără ca nici-un text, 
anale sau documente să vorbească de o asemenea neauzită in- 
timplare, —şi e destul. Istoricii noştrii au lămurit insă prin dovezi 
multe slăbiciunea teoriei lul Roesler şi urmaşilor lui, pe care lo- 
gica o respinge de la inceput. i 

la timpul trecut între desfacerea Daciei de Impărăţie şi a- 
flarea in'álor alcătuiri de stat, Romiail nu au făcut să vorb:as- 
că de ei răzlețe anale de pe atunci, din cauza vieţii lor păsto- 
reşti şi retrase. Populaţia dia acea vreme era rară. QGranife 
14 nurite pentru popoarele trecătoare, mal ales într'o regione care 
d^ fapt n'a apartiaat adesea decit cu numele ţărilor organizate 
(Byzanj, Ungaria).—na se aflau O confuzie de popoare şi de 
nume era foarte firească pentru străinii care scriau din auzite, 
Regatul Ungariei era marca răsăriteană a Europei. Dincolo de 
munţii nostri era „terra ignota", iar p-in al Transilvaniei chiar 
Maghiarii au pătruns cu încetul şi mai tirziu, Ce se putea scrie 
despre Romiall patriarcali, pe timpul Goţilor, Avarilor, Slavilor ? 
Care istoric e în stare să ne spună mal mult despre viaţa a- 
cestora, în timpul cit au stat pe aici ? 

Nu istoria poporului romin, dar acea a pămintulul rominesc 
latre al 3 lea şi al 12-lea veac, e o pagină aproape goală. 

Pe vreméa s! dipă stápinirea slavă la Dunăre, Rominii au 
tast cunosco(i subt numele de Bolgari. In veacul al 13-a cel din 
Tara-Romineascá și Vrancea erau confandaţi cu Cumanii. Cite- 
odată îl găsim printre Bisenll-Cumani, alteori ca „Brodnici“ fa 
chrisoavele regeşti. Pe urmă sint arátaji cu numele cel răspin- 
dit care va rámiae, de valach,* olah. 


* Valach esie echivaleniul exacti al cuvinlulul rumin. Ia limba 
polonă veche ,vloch:voloch" inseamnă ua roman, ilolian (lituan: we- 
lak 3). Cuviniul există la loll Slarii şi Germanii, dela care pare că vine. 


. 206 VIAŢA ROMINÉASCA i NEAMUL ROMINESC 207 


Nimeni nu ştia că el însuşi isi ziceau: rumini, rominl, * — 
ŞI soarta acestui cuvint e cludatà, Dela începutul domniilor noas- 
tre, de-alungul istoriei, el înseamnă pe omul şerbit pămintalui. 
Inţelesul lui de popor aproape se pierde (in fara Moldovei „Mol- 
dovean" e singura expresie etnică), Nu era oare o amintire a 
vieţii de demult, care făcuse pe Romin sinonim cu supus altala ? 


os 
_ 


+ 


Rominia de azi (adică cuprinsul Daciei de odinioară) n'a i 
fost locultă de poporul nostru deopotrivă pe întinderea ei, Ast- 
fel, cași în timpul colonizării romane, poporaţia cea mal deasă 
era în Oltenia, Ardealul de Apus şi de Mijloc şi Banat. Tara- 
Rominească de mal tirziu sau Valahia dela Răsăritde Oit la Du- 
nărea, cum şi Moldova dela munţi la Nistru, erau sărace in lo- 
caitori, ba chiar adesea aproape pustii. Revărsarea obişnuită a 
popoarelor rătăcitoare despre Răsărit, se făcea prin aceste tinu- 
turi, astfel că şi Tara-Romineasca şi Moldova eran locuite mai 
mult de aceste neamuri, care se opresc la poalele munților. 

Nesiguranţa, cárel se adaogă şi imprejurári naturale ne- 
prielnice (mlaștini la Dunărea, păduri sălbatice), explică acest 
fapt. Pănă tirziu după intemeerea principatelor, Rominii au ră- 
mas în locurile lor obişnuite. Ce! dintălu voevozi din veacul al. 
14-lea se întind cu încetul spre Dunăre şi spre Răsărit. Coloni- 
zarea cimpiei celei mari nu se sfirşeşte nici in al 16-lea veac: 
dovadă puţinele sate şi aşezăminte de acolo. Părţile unde ţara 
era înfloritoare subt stăpinirea romină, corespund cu cele în care 
locuesc Rominil în veacul al 13—14-lea. Acolo au stat el neclin- 
üt! şi de acolo s'au întins, ajatafi de vremuri mai linigtite şi de 
înmulțirea lor. 

Dar ca tot amestecul printre alte neamuri, în timpul aces- 
tei întinderi, poporul rominesc şi-a păstrat caracterul străvech!u 
(limbă, obiceiuri, port), cam şi omogeneitatea Iul minunată. 


Extinderea Rominilor în vremurile de mijloc 


LEM JS AE 


Munţii noştri mau fost o despărțire vitregă pentru Romini 
cum se crede în deobşte. Dimpotrivă. Potecile toate erau numai 
ale lor. Prin ele stan în legătură din fara Hațegului şi a Oltulai 
prin toate văile manţilor pănă la plaiurile de dincolo. Acolo chiar 
e taina şi a rezistenţei şi a uniformităţii etnice care deosebește 
poporul rominesc, : 

Subt munţii lul, atitea popoare au trecut... Dela toate, in | 
cultură deosebită, a rămas cite o urmă şi poporulai și limbii i 
sau năravurilor lui. După cnm spuneam, compoziția popoarelor i 
de astăzi mar putea fi asemănată decit unei formule chimice în 


[9] Vechiul ceniru rominesc 
— — — La venirea maghiarilor 
v. s Secol XIII 


Cet MI 


- 


* Cea mai veche men|lune a acestul nume, o găsim in acel 5 
„Sclavinum rumunense* (Slávinu] rominesc), localiiale in [ara romi- 
neascá lingă Oll, de care p^menesie episcopul Jordanes în veacul 6 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 
——— E ES O felul „Asie air i —— 


care intră elemente multe. Elemente de toate rasele ce au trăit 
în Europa şi dintr'o parte din rasele asiatice cu care neincetat 
a venit în atingere. Vom căuta să vedem, in treacăt, care au 
fost înriuririle lor mal adinci sau mal uşoare asupra neamului 
nostru. 


+ 


Dincolo de Dunăre, departe, trăesc în mai puțin număr Ro- 
minii dela Pind sau Arminii. Ei pot fi în parte urmași ai ace- 
lor coloni care aa însoţit pe legionari şi oficiali la plecarea lor 
din Dacia, atunci cind Aurellan a hotărit părăsirea acestei pro- 
vinci: (E firesc ca un număr de locuitori să fi plecat şi el, fie 
de frică, fle din interese, fie insofind rudenii, fie siliţi de atitea 
alte imprejarári). 

Aşezarea, prin veacul al 6-lea, a Slavilor la Sud de Dunărea, 
a rupt continuitatea masei romanice a ambelor Dacii, şi a im- 
pins spre Pind, la Miazăzi,o mare parte din locuitorii Daciei au- 
rellane, izolindu-i cu totul de cel din Dacia veche. O altă evo- 
luţie socială şi de limbă, i-a deosebit pe onii de alţii, dar nu 
Intr'atit incit dovada comunităţii de origină să se piardă. 

Dopă Hasdeu, atit Armioii cit şi Rumerii din Dalmatia se 
coboară din Rominii trecuţi peste Dunărea în veacul al 10-lea. 

Aceleași împrejurări au dat naștere Viahllor sau Rominilor 
din Bosnia si Dalmația, din care se trag cetele care au; rămas 
incă în Istria (Rumeri, Morlaci, Cici). 


Popoare care au trecu! şi 
Popoare care au rămas 
Goţii 


Visigoţii— Unul din marile popoare ale rasei nordice, ra- 
mura germanică, erau Goţii dela Marea Baltică. Coborindu-se 
spre Miazăzi, Ostrogoţii şi Visigoţii se suprapun în părţile Ru- 
siei haosului etnic al Sarmaţilor şi ajung apoi să supună mai 
toate popoarele Europei, 

După ce Vandalii, cătră finele veacului 2-lea, ating Dacia 
la Nord Vest şi Apus, Visigoţii dinspre Nistru ajung în Moldova 
şi Transilvania pela an. 260, Venirea lor hotărăşte pe Aurelian 
să părăsească Dacia. 

Visigotil terving! sint citva timp stápin! şi pe cimpia 
Tárii-rominesti: Atanaric (--381) îşi avea aşezămintul de apă- 
rare faţă de Hun! in regiunea muntoasă a Buzeulul („Caucalano“ 
al lui Ammianus Marcelinu:). Hunii însă siliră pe Visigoti să 
plece spre Apus, unde-i aştepta un destin glorios. El stăpiniseră 


——— 


NEAMUL ROMINBSC 209 
—————— — HBANUL ROMII — 8 — — 


partea cea mai puţin locuită de Daco-Romani, (Moldova si Tara- 
rominească la Răsărit de Oit, de unde in secolul 4, peii al d 


Taifali, tot Goţi), in care desigur au mal trăit citva timp res- 
turi din neamul lor. 


Gepizii 


Impreuná cu celelalte triburi gotice, Gepizii* loculau pe la 
inceputul veac, 2-lea in jarul Vistulei, de unde ei coboară spre 
Dacia, în care pătrund pe la mijlocul veacului 3-lea.—Cu încetul, 
Gepizil se întind pe cea mal mare parte din Dacia, asifel că timp 
de trei secole (al 4, 5 şi 6-lea, pănă la an. 570), istoria ţărilor 
noastre este a Gepizilor care o stăpineau. 

- Dacia ocupată de el cuprindea până în cele din urmă Tran- 
silvania toată (cu Maramureş), Banatul şi Oltenia de astăzi, unde 
inlocuirá pe Taifall, lar peste Tisa, Panonia întreagă, unde, după 
ce fuseseră citva timp supuşi de Huni, zdrobesc pe urmaşii lui 
Atila si îl risipesc (454). 

Cind la rindul ei, puterea Gepizilor fa frintă, ei cad subt 
stăpinirea Avarilor impreună cu Rominii cu cate se amesteca- 
seră, iar numele şi urma lor se plerdu pe pămintul Daciei. In 
nl “lea incă, scriitorii byzantin! numesc Banatul s! Oltenia : 
E p a * 

Numele riurilor Jiu (Gil, Gilfil), Gilort, poate Amaradia şi a 
multor pirae din Oltenia sint rămase de la Gepizi. Numiri ger- 
manice din acea epocă se găsesc şi în Ardeal, 

Prin Gepizi, limba rominească a moştenit un vocabular ger- 
manic destul de însemnat. Astfel: pisc, măgură, grind, bătcă, 
butuc, harnic, zgudulre, strugure, stirc, etc. Cam vre-o trei sute **, 
Nume personale: Aldea, Badea, Manea, Onea, Gotu, Gelu, etc. 

Din amestecul cu poporul alături de care a trăit, o influ- 
enţă etnică e evidentă asupra unei părți din Daco-Romini, dar 
de sigur ştearsă cu vremea. Totuși cred că trebue legate de el 
unele părţi, rămase ca insule, în populaţia din monţii Olteniei 
(în Gorj: „aurarii* la Novaci). Trăind mal ferită, a păstrat pănă 
azi caractere ale rasei de Nord (blonzi, och! albaştri, talle inaltă, 
dolicocefalic). 


Hunii] 


Un grup de popoare de rasă turcă trece Donul spre Europa 
pe la anul 375. in al doilea rind are loc năvălirea cea mare a 
lui Attila. Hanii conduşi de acest vestit cuceritor, erau popula- 


* Numele de ,gepid" înseamnă „nemişcălor, leneş“, fiindcă ei 
rămaseră pe loc slunci cind celelalle triburi de goji pornirá în lume. 

** Cercelale de d. C. Diculescu, în studiile sale privitoare la 
slăpinirea golică-gepidă, 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


flunea numită Hiung-nu în China, pe care o stăpiniseră, şi în 
Asia de Nord Est de unde se trăgeau. Printre el, la trecerea lor 
în Europa, se găseau și mulţi Mongoli şi alte popoare supuse. 

O mare parte a Europei fu străbătută de oardele lor nu- 
meroase : „Attila Hundrum dominus solus in mundo regnator", 
La 447 străbate pămintul Daciei şi apol își aşează scaunul in 
Panonia, între Dunărea: Tisa. Puterea Hunllorse risipeşte după 
moartea lul Attila (453). 

Hunii nu au făcut decit să treacă prin Dacia şi poate că 
nu au trecut decit prin partea de sus a Transilvaniei. 

Scurtul timp în care au venit în atingere cu ea, nu a patut 
influența în nimic popolaţiunea romanică. 

De altfel nici nu se poate circumscrie regiunea locuită vre- 
melnic de Hani, regiune care nu cuprindea probabil decit o mică 
parte a Daciei. 

Nici-o urmă dela acest popor n'a ajuns pănă în zilele noastre. 


+ 


Avarii 


O ramoră de Huni care se ivește în Europa cătră anul 558. 
Era probabil uo amestec de Ju-jueni si de Tatari aralici. 

Inainte de a purta pe cel de ,Abar" sau ,Avar", numele 
lor era „Varconiţi“. 

Sabt Kaganul lor Balan, Abarii pátronserá in Dacia, Mesia, 
Panonia, pănă in Germania, Aşezaţi (582) in cimpla Ungariei de 
astăzi, regatul lor cuprinde ţinuturi intinse pe Dunăre, şi (ine 
pănă la sfirşitul veacului 8-lea, cind Carol cel Mare in mai multe 
războae desfilnță puterea lor. Dopă anul 882, numele lor piere 
din istorie. Ultimele rămăşiţe ale Avarilor s'au contopit printre 
Maghiarii care vin un veac în urmă. 

Fără să se poată preciza cit se întindea, stăpinirea Avari- 
lor un timp destul de indelungat asupra unor părţi din Dacia e 
sigură. Părţile muntoase și retrase unde loculau Rominii, i-a ferit 
in bună parte de un amestec cu acest popor, al cărui aşezămint 
de căpetenie era in Panonia. 

Urme de la Avari* nu se dovedesc nici în viaţa, nici in 
limba romineascá de mail tirziu. 

" 0. G. Lecca 


* Totuşi, semnalind portul cozilor de păr impletile, caracierisiic 
Avarilor, pe care-l aflăm pănă azi, mal ales la muntenii din Banalul 
Hunledoare! (brachicefali cura|i), ne întrebăm care poale să fle ori- 
gina acesiul obicelu, Multe din chestiile einografice la poporul nos- 
iru, sin! nelümarile. 


Tulie Radu Teacá 


Sirâmoşului meu dela sitna 
din polana Tarhauşului. 


Pe toloaca din dosul gării din Sepsi Sin-Glorgiu, se opri o 
căruţă mocănească cu coviltir, din care scobori Tiuli: Radu 
Teacă, cu promoroacă pe căcială şi cu ţurţuri de ghiaţă la mos- 
tea(á, Plecase din Breţcu foarte denoapte numai cu ciobanul 
care-i mina caii. Pe urma lor se luase, ca de obicelu, și cîinele 
cel bátrin: Lăioş, un cine hiibariu, care nici nu lătra, nici nu 
umbla după turmă, ci sta toată ziua pe lingă stină şi ţinea de 
urit bacilului, lingind cupele şi hirdáile, în vreme ce cel iți se 
duceau și veneau cu oile, 

Lui Tü!!: Rada Teacă, in deobşte no-i erau dragi cinii,— 
,colarlele^ cum le zicea el,—dar mavea cum să se lipsească de 
diaşii ; dihănlei i-i destul să-i pută a cine şi-i piere îndrăzneala; 
deaceia, înainte de-a Intra în gară, s'a mal Întors odată inspre 
cioban şi t-a dat în grijă să nu piardă cinele din vedere. 

latrebiad apoi de unul şi de altul, Teacá a izbutit însfirşit 
să-şi scoată un bilet de clasa Ill-a pentru șneifugul spre Viena. 
Pe urmă, aga cum îlinvățase ,domn'-párintele*, a intrat pe ușa 
dela mijloc, s'a sait pe niște scări, a apucat apoi pe-o altă uşă 
la dreapta, unde aștepta on cird de oameni, s'a așezat $i el la 
rind ca toţi ceilalţi şi a tot păşit puţin cite puţin pănă ce un 
„Finlac* Cun fel de cleşte l-a bortelit biletol şi apoi trecind pe 
portița pe unde-i! făcu semn şeful, se "'ndreptă spre trenul, care 
deabea sosise in gară. 

Ss urca acum pe treptele vagonului, cind pela spate simţi 
că-l bate cineva ca mina peste desagi. Se 'ntoarse deci numal- 
decit să vadă cine-i? Era Lăloş. Cinele de bucarie că-l găsise, 
i se aruncă ca amindosă labele în piept. 

— Nol... Arză-moi-te trăsnetul javră,—făcu Tülle, sărit din 
fire, repezindu-i un picior în şolduri.— Merl-acasă, cotariă | Min- 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ce-te barsacif,—se răsti el bátind din tălpi dapă cine, care se 
pierda pe sub! roţile vagonului,—$i rog de minie pănă 'n albul 
ochilor îşi luă loc pe-un colţ de bancă, ferindu-se să nu atingă 
pe-o doamnă cu pălărie. 

Deocamdată Teacă rămase o clipă cu desagil pe umăr, că- 
tind cu ochii un loc unde să-i pue, pănă ce-un domn care-l pri- 
vea lung, ii făcu semn să-l aşeze subt bancă. Acolo, le găsi in 
adevăr un loc bun. După ce rămase cu minile slobode, cu stin- 
ga îşi ináljá puţin căciula de pe cap şi cu dreapta scárpinia- 
du-se în creştet, răspindi împrejur un miros acru de unt de oae, 
care-o făcu pe doamna cu pălărie să-şi intoarcă capul in cela 
reg ridicinda-şi peste obrazul dinspre mocan, colţul blănii 
dela git. 


In vagon era o căldură otrăvitoare, Fie de căldura vago- 
nului, fie de necazul cinelui şi mai ales de ciuda ciobanului, Tù- 
le vărsa sudori, cu ochii pironiţi in canaful curelei dela fereastră. 

Domnul din faţă, era un învăţător dintr'un sat din Pusta 
Ungariei şi călătorea pentra intála oară prin părțile acestea ale 
țării, şi pentru intála oară vedea un om c'o înfăţişare şi c'o im- 
brăcăminte aşa de deosebită, Nu putea fi, după socoteala sa, 
decit sau Secul, sau „Olah“. Cum şedea pe banca din faţă, 
îşi puse minile cruciş subsuoară $i rázemat de spetează îşi a- 
plecă capul pe spate numai atit, cit îi venea bine, ca să pri- 
vească cu deamănuntul spre mocan. l| vedea acum foarte bine 
pe Teacă, cum îşi rotunzea ochii verzi şi spălăciţi, tăcindu-i 
cind mal mari cind mai mici, în vreme ce sprincenele-i stufoase 
şi cărunte | se mişcau cind in sus, cind in jos, după cumpăna 
gindarilor. De subt căciulă, peste brăzdăturile-l groase de pe 
frunte, | se prăvăleau picături mari de sudoare, care-l alunecau 
în jos pe virtul nasului. 

Călătorii ceilalți, în deobste ţărani secul din părţile locu- 
lui, dormeau somnuri bune, îmbrăcaţi in cojoace grele, partind 
pe cap căciuli cu zagarele, ca nişte capace de blană resfrinte 
peste urechi, 

Mai erau numai citeva minute pănă la plecare, cind pe ușa 
din celălalt capăt al vagonulul intră un băet c'o tavă de lemn, 
pe care purta citeva felii de pine cu cite-un solz de slănină bă- 
tută 'n papricaş În aceiaşi clipă, pe lingă picioarele lui, se stre- 
cură pe ușa Intredeschisá şi Làiog, care după imbrincitura stă- 
pinu-său apucase nebun pe subt vagoane, şi acum se ținea de 
băetul acesta, care-l aruncase o coajă de pine. 

Cum răzbătu în vagon, Làiog mirosi deocamdată genunchii 
unui bátrin, care dormea dus; pe urmă mai făcu cîţiva paşi şi 
miros! tasca dela şoldul unul călător din celălalt rind de bânci, 
—lasfirgit încă cițiva paşi şi cind adulmecă miros de sarică, se 
opri o clipă nemişcat şi ca şi cum ar fi fost surprins de-un alt 
cine, îşi aplecá capul in jos, aruncă priviri lăturişe şi apol spă- 


————————————————TUME RADU TEACA _______ 213 
git cu coada 'ntre vine se tupilă oploşinda-se chiar sobt banca 
pe care şedea mocanul. 

Tülfe Radu Teacă era unul dintre cei mai bogaţi mocani 
din Breţcu, un sat de oleri din ținutul Trel-Scaune, ȘI el caşi 
toți Breţcanii “scobora din oameni, care din vremuri străvechi 
se 'ndeletniceau din tată 'n fiu cu păstoria şi, trăind caşi 'nain- 
tagli să! c'o mină pe cafá şi cu alta pe brighidău, ducea viaţă 
paşnică de baciu, meşter vestit în închegatul brinzei, 

Cu statornică nădejde în nemárginita putere a lui Dumne- 
zeu şi cu strămoşească teamă de vicienia diavolului, —stăpinea 
cu chiverniseală o numeroasă turmă de ol birsane, străjuită de 
doisprezece clobani cu simbrie şi vre-o treizeci de cini negri in 
ceriul gurii şi mult încercaţi în luptele cu arşii şi cu lupii din 
munţii Ciucului, 

Aşezămintul lui mocănesc: tirlele pentru lernat olle, 
putinile cu lapte acru, bărbinţile ca unt de oae, cliturile de bur- 
duvuri cu brinză, măgarii cu tarhatari grele, saricile, cergile, po- 
clăzile mifoase și atita prisos de avere, din care trăia el şi cu 
boreasa lui, Pulheria, o femee scurtă, lată "a gele, roşă la faţă, 
îmbrobodită cu tulpan negru de mătase legat pe subt fălci, —fă- 
ceau din Tülle Radu Teacă, un fel de craiu al Breţcalui, maicu 
samă decind cei doi feciori ai săi: Spurie și Decebal învățau 
Teologia la Universitatea din Viena sau la Beciu, cum 1i zicea 
incă Tà le. 

incotro venea Beciu pe lume şi ce depărtare o fi fost din 
Breţcu până acolo, încă nu-şi putea face Teacă nici on fel de 
inchipulre. Nu fusese nici la Pesta, dar la Viena? Era deci 
ceva peste hotarele minţii sale. Cu toate că era om aproape de 
şaizeci de ani, dar el dela Breţcu incolo, nu cunoştea decit două 
drumuri; unal care mal departe se făcea potecă şi din potecă 
făgaş iar din făgaş plaiu şi apol tot plalu după plain pănă 'n 
muntele Tarhăuşului, departe tocmal in ţinutul Ciucului, $i un 
alt drum. spre Chejdivaşarheiu pe care-l făcea în fiecare 
toamnă, cind işi umplea teșchereaua cu banii de pe brinză, de 
pe lină şi de pe lapte acru.. Deacolo, grăbit, se'ntorcea larăşi 
la Breţcu, la Pulheria şi la olle sale. In viaţa sa mai umblase de 
vre-o citeva ori la Braşov, la cite-un larmaroc mare, de unde 
cumpăra cai şi asini pentru tirlă. Tren văzuse Teacă de mal 
multe ori, dar cu trenul incă nu călătorise niciodată, căci pe 
vremea aceia cale ferată nu era nici măcar in Chejd!, Cine avea 
de călătorit de prin părţile locului se ducea tocmai la gara 
Sepsi-Sin-Glorgiu şi deacolo lua trenul mai departe, dar Tille 
păn' acum n'avusese nici prilejul şi nici dorința ca să piece 
pe alte tărimuri. 

la sat, trăia numai jarna, ca toţi mocanii. Dimineaţa, cind 
incă n'asfintea gálnuga, se scula, dădea la ol, minca şi apol lar 
se culca, Cind se trezea mai dâdea odată prin staulul ollor şi 
apoi lar minca; pe urmă se culca. Cum se scula minca și cum 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


minca se culca. ȘI tot aga un riad de mincare și-un rind de 
culcare pănă ce se'ntuneca. Cind se 'ntuneca, mai minca Inc'un 
ceaun de bulz, un fel de mămăligă cu brinză topită, ori o ba- 
cată de slănină afumată cu ustarolu şi pe urmă-l apuca casca- 
tul. Cind căsca a treia oará,—slobozind la fiecare dată cite un 
urlet încet şi prelong,— se descingea de chimir şi 'ndreptindu-se 
spre Icoană, rostea cu glasul aproape în şoaptă, un Tata-nostru 
al cărui sfirşit şi-l potrivise el după trebuinţele sale, zicind: „şi 
mă izbăveştie, Doamne, die cel hiclean şi fereştie-mni turma die 
galbează, die gură dis lup şi die trintitará die urs“. După ce să- 
virşea trei cruci mari şi așezate s! trel mătănii bătute cu frun- 
tea la pámint, își punea cerga 'n cap si adormea dus. 

Asta era viața lul Tăli: Radu Teacă pe vreme de larnă. 
Ciad venea însă Sfintul Gheorghe, atunci c'o săptămină mai în- 
nâlnte se'ncepeaa pregătirile de plecare spre Tarhauş şi crugul 
vieţii mocăneşti se schimba din temelie. Nu mai era nici odihnă, 
nici mincare, nici Tata nostru la vreme. Paulheria cosea strecă- 
torile pentru jintifá, dregea desagil, punea baere la zăgilnele cu 
falaá, in vreme ce Baclul şi ciobanii alegeau mleii dintre oi, dā- 
deau la o parte berbecil si sterpele, potricăleau urechile mieilor 
incă neinsemnaţi. La plecare, cind venea vremea de puneau tă- 
lăncile pe gitul birsanelor mal fugare şi agezau samarele pe mă- 
gari, printre mille de bebăitari trăgănate ale ollor şi ale mieilor, 
se ridicau sadălmile lul Teacă, bubuind de minle, cînd repezea 
cite-un picior in cinii, care dădeau şi el bulz!s printre picioarele 
oamenilor. Tre! cruci sfinfite îşi făcea Tü!le Rada Teacă cind 
eşia pe poartă lăsind gospodăria şi tirla pe sama Palheriei pănă 
mal la Ziua Crucei, Alte trei craci işi mal făcea, cind rostea ru- 
găciuni şi stropea cu aghlazmă la stina de pe virfal Tarbăuşu- 
lui, şi-şi începea meșteșugul de baciu, mulgind oile 'n strungă 
şi mestecind ca horpacal in căldările cu jtatitá, ginditor şi picliş, 

De cînd era copil mic ia tîrla lui tatu-su şi pănă acum, 
Tü'ie Radu Teacă incă na eşise din hotarul aceste] vieţi, ca toate 
că era un om chiabur de i mersese vestea pănă 'n cele trei Cri- 
şuri și avea bani trei „oale mari“ de lut pline cu aur. Totuşi 
de-o vreme 'ncoace din îndemnul .domn'-párintelui*, ca să dä- 
ruească un clopot nou pentru Sfinta biserică, il bătea un 
gind nebiruit să piece ori la Pesta, ori la Viena, ca să aducă un 
clopot cum n'a mai fost în Brețcu de cind lumea. 

Preotul din sat, care îl ajutase atita pe Teacă cu sfatul şi-l! 
călăuzise copiii prin şcoli, de-ajunseserá acum la Universitatea din 
Viena, stăruia pe lingă Tülte din toate puterile să plece la fe- 
ciori si prin mijlocirea lor să poruncească un clopot să-i rámle 
de pomină numele lui şi al Palheriei cu tot neamul lor. 

Pe cind îl urmărea pe Teacă gindel acestei călătorii, Ar- 
dealul era încă în impărăția Austro-Ungurească şi Rege-cralu pe 
acele vremuri era Fran( losef, despre care băeţii săi îl spuse- 


TULIP RADU TBACĂ 215 


———— SADU TRAA o e 


seră că l-au văzut umblind prin Beciu, fiind un om scurt la stat, 
aplecat de gale și cu două bărbi late. Despre curțile craiului aflase 
deasemenea lucruri minunate tot dela feciorii săi, care-i povesti- 
seră, că erau marl se 'ncapă 'n ele două cvartale din Kejdivaşarhelu 
şi că'n grădina impărătească erau nişte cigmele de (ignea apa 
ca páná'n virfal crucii dela biserică, căzind apoi ca pulberea in 
iazuri rotunde, în care trăesc mii de peşti roşii, 

De dragul impăratului insă şi de dorul grădinilor sale, nu 
s'ar mal fi dus Teacă cit ar fi trăit el la Beciu, dar acam fi- 
indcă tot se hotárise să facă drumul dapă clopot, ig! făcea so- 
coteală să nu plece deacolo inapoi, pănă ce nu-l va vedea cu o- 
chii pe împărat şi câșile unde trăeşte el şi crdifa lui. 

Despre planul acestel călătorii multă vreme na spusese 
nimic nici Pulheriei, nici băeţilor,—dar în clipa plecării a- 
cestora toamna, la inceputul celui de-al doilea an, cind iși luară 
rămas bun, tata Teacă le spuse hotărirea la!, la care ei nu se 
aşteptară : „Mă, băeţi, bă!.. leu ţuca-l fruntlea lui die craiu,— 
n or îl incă două zile pănă'n Cráciunu' unguresc și musal c'ol me- 
rl: şi leu la voi, la Beclu, să văd căşile Craiului şi mindreaţa 
die lazuri cu peşti: die-3] roşu“. Făgădueala asta insă nu le 
căzu bine feciorilor. care, după viaţa pe care o duceau la Viera, 
treceau drept fii de grof. 

De acela cind trimetean cite-o scrisoare acasă, nu uitau să 
adauge asa printre altele, că in Viena e greu de trăit, trebue 
ban! mulți şi că Nemtárimea jspeste pe omul străin şi cá'n sfir- 
şit şi lor l| s'a urit de Nemţi ca de „gălbează“ şi c'ar da Viena 
la „toţi Hristogii*. 

Till: Rada Tea:à iasă nu'nfelegea nici de cam rostul a- 
cestor vesti, Dimpotrivă, cînd se ducea la domn'-Párintele ca 
să-l ceteasză scrisorile, căci el n'apucase incă să 'nveţe carte, — ii 
cerea tot felul de lămariri asupra călătoriei, Ştia acum hotárit 
că dia S:psl-Sin-G'orglu şi páná'n Viena rămine neclintit in tre- 
nul, în care se va urca la plecare. Până la Beciu ştia Tiie 
drumul fără şovăire. Mai greu însă îi ven! să'nveţe ce trebuia 
să facă dealci inainte. Pricepuse el foarte bine, că în dosul gá- 
ril din Viena va găsi un fiacăr, dar cum era să spue incotro să-l 
ducă, Pentru orice întimplare i! dădu preotul o hirtiuță pe ca- 
re-i s:risese foarte lămurit adresa feclorilor: Garten Gasse — 
Vier ind vierzig. Ca insemnarea asta la mină, ar fi nimerit 
la diosil si'n crucea nopţii; dar şi Teacă înțelegea că de foarte 
mare folos i-ar f| fost să ţină minte aceste cinci cuvinte nemţeşti, 
cu care, chiar de ar fi pierdut hirtia ar fi nimerit oricind la feciorii 
săi. l-a fost insă peste putință să'mveţe a le rosti bine, Il punea 
preotul să zică după dinsol rar şi bucăţică cu bucăţică: „gar- 
ten ga-se fir und fir-[ic*... Cind rostea Teacă covintele așa 
numai parte ca parte, parcă le glăsula cum trebue, cind rămi- 
nea însă să le zică pe toate la şir, le-aducea oarecum pe romi- 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


negte. „Gard în gasă, fär un fir(uc" zicea Tüile şi'n gind si'n 
şoaptă şin vorbă rostită cu glas tare şi'n casă şi-afară şi-ori 
unde se'ntimpla să se găsească. ÎInvăţase acum nemţeşte dela 
Tülte şi Pulheria și ciobanii din tirlă care, cind igi dădeau buna 
ziua, unul zicea: „gardin gasá" lar celălalt răspundea: „făr 
un fir(uc". 

ai era numai o săptămină pănă'n Crácionul unguresc şi 
deci numai citeva zile pănă la plecarea lui Radu Teacá; toată 
suflarea din Breţcu, tinár şi bătrin, luase cunoștință cu foarte 
multe amănunte despre plecarea lul Tülle în (ara nemfascá. Pă- 
rerile mocanilor însă erau împărţite. Unii îl fericeau că va face 
o pomenire la Sfinta biserică de care-i va reminea legat nu- 
mele. Alţii nu credeau, că l-ar lăsa inima să facă el aga chel- 
tuealá pentru clopot, ci socoteau că l-au scos feclorii din minte 
să facă un drum pănă la Beciu şi că el li se potriveşte, fiinde'a 
ajuns In mintea copiilor. In vremea asta însă Teacă işi porun- 
cise, în Kejdi, la /stvan Tâvoldălbo Bólond, cizmar cunoscut de 
pe vremuri,—o păreche de ciubote cu tureatca lată şi scurtă, 
com purtau în timpuri mai vechi mocanii cel bogaţi, cind se 
duceau Duminica la biserică. Deasemenea îşi mai tocmise la un 
meşter din sat o căciulă nouă lată'n fund cit o căldare. Ne- 
vastă-sa Îl cususe o păreche de nădragi de pănură albă, im- 
podobiţi cu găetane negre in dreptul buzunarelor și vre-o două 
cămeşoae de îndoitură, scurte dinainte şi mai langi dinapoi. Sara 
inainte de plecare, a chemat la ascultare pe toți ciobanii, din 
tirlá şi le-a spus hotárit şi cu amenințare: „Mă, băeţi mă l... 
Ea... 'mni-(! laptele vostru |... Dacă mă duc la Beciu, pài vol să 
ştiţi că eu acolo incă n'oi crepa. Stau ce stau $l-apni musai 
mă'ntorc páná'ntr'o săptămină. Voi... cum a fi să poruncească 
boreasa mult, așa-ţi face, că de nv... tirleşte dracu'n cogu vos- 
tru! Hal, mereţi acu, de vă culcaţi“.. 

Cum au egit ciobanii, Tülle Radu Teacă se descinse de ger- 
parlu, rosti tatu-nostru şi descuind lada in care ţinea banii, își 
incărcă teşchereaua cea de piele cu baere de legat pe lingă bri- 
cinar, pe care-o lua la drum oridectieori se ducea la Kejdi- 
vagarhel ». 

— loi! Omule!.. Na umbla la banicu lumnină, cá ti-or ve- 
dit vecinii şi ni-or práda,—ii! spuse nevastă-sa cu vorba tare 
şi indesatá. 

— No... Hólgog tu, molerie,—îi răspunse Tüile. nvmărind 
banii inainte.—Tu nu-mnl lătra mal mult... Puni=-mri mintenag, 
merindiele şi priminelile'n dásag!, cáz' eu la noapile plec pe mì- 
nlecatis la vagzală, căz doar ţugu-i (ug și nu m'adastă nici pe 
minie, nici pe minie-ta. 


TULIE RADU TEACĂ 217 
AEOGADUCRECA S O 


Ua ,méhét* lung, strigat de afará, făcu ca trenul să 

es t ia gae ar CHAR smunciţi din căldura aie 
agonulul se trezirá uluitl, întinzin - 
muri ca ochi márig şi crun[i. em p 

Teacá, foarte nedumerit, privea de jur împrejur cu sfiala u- 
nui copii, care pentru intăla oară se dă 'a scrinciob şi, stringind 
din dinţi, se (inea virtos cu amindouă minile de muchea băncii. 
Pe urmă dădu să se ridice 'm picioare, dar şovilciind pe ge- 
nunchi, îşi luă de samă cá tot mai bine-i să stea jos. Dar nici 
jos na se simţi bine. Puninda-şi limba vălătac între dinţi, se 
tinea acum numa! in vine, c'o mină incleştată in speteeza băn- 
cM şi cu alta reschiratá'n slavă, cum se țin oamenii în căruţi, 
cind au luat vint caii, la vre-un prăvăliş. Citeva clipe nu mai 
văzu nimic inaintea ochilor; dar după un răstimp de nesimţire 
| se luminară minţile. Vedea acum cum alergau casele înapoi 
trecfad într'un iureş cumplit prin dreptul ferestrelor; sirmele de 
telegraf | sa păreau că se scoboară s'atingá pămîntul şi-apoi lar 
se- înălţau lin spre virful stilpilor, care dispăreau grăbiţi, in vre- 
me ce ogoarele inzăpedite işi roteau capetele ca 'ntr'o virtelniţă. 

Incă citeva clipe de ameţeală şi totul se isprăvi cu bine. 
Două sughiţuri puternice puseră capăt acestei emoţii, dar făcoră 
pe doamna dela fereastră să-și întoarcă faţa spre dinsul, privin- 
du-l o clipă cu desgost, in jos, peste guleru-i de blană. 

. -—- No..cáz.. mă pom'pleştie ghiàvolu äl die mulerie, dis-mnl 
chidrcăle borhiile... mal-l laptiele el,—zise Teacă scuturindu-şi 
intálu sarica de pe-un umăr, apoi de pe celalalt umăr, lăsind-o 
să-i cadă în voe pe bancă la spate, dar fár' de voe şi peste-un 
şold al doamnei cu pălărie, care se şi feri intr'o parte spunindu-l 
hotárit pe ungureşte să-și bage mintea 'n cap, ori dacă s'a 'm- 
bătat să iasă afară din vagon. 

Teacă o privi cu nedumerire ne 'nțelegini aproape nimic 
din cele rostite de doamna înturiată, care-şi scutura fusta, cu 
degetele, pe unde fusese atinsă de sarica mocanulul, 

— No... Doamnă, pungămnitie strechia 'n şolduri, cáz' doar 
nu esti fişpănoaia să te- aprinzi ca cătrăniţa,—il răsponse Teacă ar- 
deleneşte, cătind la dinsa încruntat cu sprincenele zburlite, 
Na-moi mai bati: toa:a 'a cap, că mni-i ros mnile capu'di2 nà- 
cazuri, cum mal-i ros sfircul bariculu! die nădragi. 

In vremea aceasta întră 'n vagon ffontocul fugului, care, 
dapă obiceiul din partea locului, trebuia să ştie ungureşte, nem- 
teste s! romineşt=. Cum întră pe ușă, doamna dela fereastră | 
se plinse că „Oiahul“ de lingă dinsa nu-I caviincios. 

Conductorul o ascultă fără să-i răspandă, pe urmă se'n- 
dreptă cătră Teacă, cerindu-i biletul pentru control. Acesta il 
măsură pe flontoc din cap pănă 'n picioare; conductorul la rìin- 
dul său, se uită şi el lung la Teacă pe subt cozorocul chiplului 
înalt, pe urmă cerzetă cu deamănuntul biletul, apoi iir se ultă 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


înfipt la mocan şi lar la bilet, clătinind din cap, cagicom nu l-ar 
fi găsit în bună regulă cu indreptárile. 

— Domnu'.. la Beciu... mergem ? 

= Päi dar undis 7... Cáz' doar vezi... şiiu că stă scris. — 
răspunse Teacă făcind ochii mari spre tiorloc: No, da’ ce-i? 

— No... mai întăl poftesc frumos la domnu’ să facem pace 
la doamna. 

— No ?... Cáz' ce-l stric? 

— Si àpol rigăm frimos,—urmă conductorul—àsta bélet 
n'avut ştampă pentru şnelțug. 

— Ce n'are, rogu-mă ? 

— N'avutgtampà.. Asta bilet mérgem ghloziog fore graba. 

— No... păi doară no'i bat eu şiampa, ca să merem mai 
cu grabă... Asta-i treaba ălul din vagzală. Ăluia eu pițile i-am 
dat drept pe (anc, cit mni-o cerat, şi el beletu" ista mni l-a dat. 

-- TeEmber! Nol încă póftesc... musai nova còroni să mal 
dat, bàátem stampa; nu batem, mindiart lăsăm gios din ghlo- 
zioş la dümniata cum àjongem la văgzală. : 

— Ba pe minl’. nici glos din (ug uu mni-i (ipa $i n 
pițùle na ti-oi mai da,—răspunse Teacă privind in dreapta gi'n 
stinga, rog de minle.—Ev. . Flonfoc-Ur', să știi molata, că nu mă 
trag numai die leri, die azi, pe (ug... Eu iji ştiu treaba la vag- 
zală, cum îţi ştiu treaba la vr He, heel... Mere, domnole, 
tuga şi fără stampa 'mnitalel.. Cáz' doar nu-l impingi nici tu, 
nici mini: ta,—adăugă Teacă cu vorba ceva mal scăzută, intor- 
cind puţin capul după conductor, care foarte enervat pigca acum 
grăbit biletele celorlalţi călători. 

Domnul din față înţelese ia acest răstimp, cá Teacă-i Va- 
lah. Daaceia, mal ales de cind doamna cu pălărie se mutase de 
lingă mocan lingă dinsul, se 'atorsese pe trel sfertori cu faţa "n 
spre cucoană şi fără sá-| vorbească nimic, numai din clocáneala 
degetelor, care-i jocau nervos în speteaza băncii, îl dădea a to- 
felege, cà impártágeste și el acelaşi nemásurat desgust pentru 
Valahi. Fárá să 'nţeleagă nici unul nici altul nimic din vorbele 
schimbate intre mocan şi conductor, il fulgerau totuşi amindoi 
deodată pe Teacă cu priviri piezişe din coada ochilor. 

Teacă insă nici măcar nu gindea la dinşii. După ce-l re- 
pezi pe conductor, isi luă înfăţişare de om biruitor. Sisiind un 
fel de cintec, privea acum la vecinii din vagon care, după ce-i 
stirnise condactorul din somn, începuseră vorbă Jungă, slobozind 
nouri de fum din lulele cu clubucari incirjoete. Era vremea să 
facă şi el la fel, Se dezbrăcă deci şi de tundră şi rămase nu- 
ma 'ntr'un pleptar cu inflorituri de jamgà verde. Cu mişcări do- 
moale își trase apoi laleaua din carimbul cizmel, şi cu multă bă- 
gare de samă  desfácu creturlle jașcăului din care scoclori cu 
degetele dela dreapta o încărcătură bună de tutun báfos şi ne- 
gru. După ce-şi umezi palma stingă cu limba şi-şi potrivi tutu“ 


TULIE RADU TEACĂ 219 


nul grămăgioară drept în mijlocul el,—cu degetele dela dreapta 
prinse a-l fráminta lung şi încet, adunind cite-un fir sărit, cind 
de pe burnuz, cînd de pe nădragi, ciad de pe mifele sarice!. 
Doamna il urmárea cu desgust. 

Pufáia Teacă cit un grof, cind trenul, fiind aproape de-o 
gară, șueră, incetininda- şi mersul şi în citeva clipe se opri deodată 
in faţa une! mulţimi! de oameni guregi, care cu paşi grăbiţi şi 
cu priviri imprăştiete, se 'ndreptau acum spre vagoane, 

Teacă, care nu mai văzuse niciodată cum se grăbesc oa- 
meni! la sosirea trenului, se uita cu multă luare-aminte la dinşii 
urmărind cu deamănuntul mişcarea depe peron. Chiar îl ridea 
fata de necazul acelora care se 'ncovoiau subt povara bagajelor 
Şi, absorbit cu totul de plăcerea aceasta, nici nu prinse de veste, 
cind s'a urcat conductorul dimpreună cu doi jandarm! kezaro- 
crăeşti, poftindu-l sau să plătească adausul pentru accelerat, sau 
să se dea jos din tren. 

Tülfe in viaţa lui nu se temea de lupi, de urși, de bursuci, 
de mistreți, de nici o dihanie şi nici de om, dar de „cătana im- 
páráteascá^ cu puşca "n spinare şi de drac s'a temut şi el şitot 
neamul lul intotdeauna, Deacela, galbăn la faţă, fără să mai 
Cricnească o vorbă, numără nouă coroane in palma /lontocului, 
care-l însemnă biletul c'o dungă roşie şi i 1 dădu apo! in mină 
spunindu-i foa:te politicos: ,kló;elplem séipen", Teacă rămase 
pe ginduri. De nácaz uitase să mal tragă din lulea şi stătea a- 
cum cu capul sprijinit între mini, cu ochii pironiţi în duşameaua 
vagonului. ll mistala parcă la inimă necazul că domno’ pă- 
rintele nu-i spusese niciodată despre stampa fioriocului. In 
focul minlel, — cu toate că Teacă cind vedea popă, se 
îndoia ca limba briceagului, — îi pomeni „ceara şi luminarea“ 
sfinţiel sale, Fel de fel de ginduri îl umblau prin cap, De 
altfel în mintea lui, gîndurile veneau pe rind şi numai cite unul. 
la adevăr acum îşi mai luă de samă că lucrul s'ar fi putut 
petrece şi altfel, Hoțol de flonloc, îşi zicea el, s'o fi înţeles 
cu catanele, mi-au luat banii, şi acum „mince-l gălbeaza rid 
dis minie", 

Gindul acesta c'a fost tras pe ştoară şi că l-au făcut de 
batjocurá, ii ingreu& faţa ca plumbul, de parcă nu-şi mai putea 
urni privirile îndreptate înspre călcăe. Privea in jos, dar nu ve- 
dea nimic; deodată insă | se păru, că vede ceva... Dar tot în 
acelaşi clipă, nu i se mai păru, căci chlar vedea —vedea ieşind 
de subt bancă, pe subt poala saricii, niște labe şi o coadă de 
cine, o coadă plină de dupuri, bătută cu scai. O cunoştea bine, 
era coada lui Làiog. 

Masteţile si sprinceni'e | se' ngrámádirá  ponciş spre 
mijlocul feţei, lar pielea de pe nas, ca'n fiorul unul stránut, i se'n- 
crei in dungi curmezige. Rámase un răstimp în nestire cu 
pumnii încleştați pe genunchi. Nu-și putea da samă cum ar face 
mai bine: să'nhăţe cîinele de bot şi să-l arunce jos din tren, or! 


220 VIAŢA ROMINEASCÁ 


să mal aştepte pănă la cealaltă gară? N'avu vreme să chibzu- 
iască, căci domnul din faţă tocmai in clipa aceasta îl bătu 
cu mioa peste umăr. Teacă-și ridică faţa spre dinsul. Domnul 
fără să-l spună un cuvint, îi făcu semn cu degetul întăiu în jos, 
spre cine, şi apoi in sus, spre un afiş de pe páretele vagonulai. 

Teacă dădu din umere, cá nu înţelege nimic, Atunci 
doamna ca pálárie,—care dimpreună cu domnul dealături îl ur- 
mărise pe Tülie mişcare cu mişcare şi amindoi cu molt înaintea 
lul observaserá cam dormea cinele întins subt bancă la adăpos- 
tul saricei,—se 'ntoarse spre mocan şi cu vorbă foarte răstită, îl 
puse în vedere să predea claele Ja vagonul de animale, căci orl- 
cum tot va plăti amendă. 

— Hel, soarbá-mni-te căpuşele, doamnă, — ii răspunse 
Teacă cu náduv — Pal.. doar cotarla nu-i a mais... tirlească 
dracu’ în coșul ei,—armá Teacă ia limba lul, repezind cu călcă- 
lul cizmel ia piatecele lul Làiog. 

La rindul ei, doamna cu pălărie nu infelese chlar nimic din 
vorbele mocanzlui. li scăpărau acum privirile de nerăbdare, aş- 
teptind să vină conductorul. 

Teacă 'n vremea asta compáni in mintea sa cum să se des- 
cotorosească de Là!og. Deodată se gindea să spună că nu-i ci- 
nele lui; pe urmă cugetă că-i mult mal lesne să-l dea jos la 
cea dintăla oprire a trenului, chiar dacă floniocul nu l-ar cáuta 
pricină, Știind că oprijlle-s scurte şi cu repezeală, pentru casă 
nu mai aibă vre-an năcaz cucinele şi să nu-l scape cumva, găsi 
de cuviință să facă oarecare pregătiri, ca să lucreze mal cu u- 
gurinfá. Deaceia, dezlegindu-şi cureluşa dela briu, s'aplecá pe 
brinci şi ferind desagil la o parte, își implintă degetele cu meş- 
tegug în ceafa lui Là'og, pe urmä-l tirti grápig pănă 'ntre ca- 
rimbii cizmelor, punindu-l strins legătoarea'n git. 

Cind sosi conductorul, domnul intr'um glascu doamna cu 
pălărie cernră să se scoată cinele din vagonul de oameni şi să 
se transporte la vagonul pentru cini.. Totdeodată aduseră la 
cunoştinţă lal ,Flonfoc Ur“, că acest cine în tot timpul călăto- 
riei a fost ţinut ascuns de „Oalah“ subt bancă. 

Teacă, care auzea de atitea ori pe doamna rostind vorba: 
.kachio*, Înţ:legea că-i vorba despre cine, se făcea însă că ha- 
bar mare; se ulta pe fereastră, în vreme ce Làlos, ținut stris de 
curea între carimbii cizmelor, sbiriit, flămind şi mai ales pofti- 
clos ca 'ntotdeauna, cerceta cu atenţie mişcările fiecárula, nădăj- 
duind o bacată de pine. 

Intorcindu-se fi»nlocul cătră Teacă, igi trecu degetele dela 
mina stingă incoace si 'ncolo pe subt musteţile-l blonde, pe or- 
mă-şi plpăi virful nasului. 

— No.. domnu’ draghe ! — începu el cu glas sonor şi tirä- 
ganat,—avem mă rog carte pontru cîinele? S'apoi cine nu mèr- 


€ 


TULIE RADU TEACA 221 
uk iO ii UE E: 


gem la văgoni cu pârzone... cine mergem lada poniru clinele, 
la văgoni şpăţial. 

Teacă, care nu prindea decit prea puţin din ințelesul vor- 
belor flonloculoi, bănuia că-i face dojană pentru c'a luat cîinele 
in vagon cu dinsul. Deaceia, adinc indignat, ii răspunse, că n'a 
ştiut cînd s'a urcat cotarla in tren.—,Cit am ştiut eu de asta, 
atita să te ştie pe mnl:ta buba cea neagră“, —adăugă el, cătind 
cu dispreţ spre conductor. 

— Noi.. tot nu ştim, domno’ draghe, cind bogat cine asta 
la văgoni, noi ştim cérem carte la muni... Poftesc fiümos, scoatem... 

— Păi ce să scot ?.. lntrebá Teacă răstit. — Eu... Dom- 
nule, nu mai scot nici un creiţar... Mintenag {ip cotarla glos, 
cum stă (ugul la oprealá şi apo! nici nu vreau să ştiu nici de 
mniata, nici de cotarlă. 

— No, domnu' draghe,—urmă conductorul pe-un ton foarte 
ridicat,—mnéata nem süparat! La noi mergem tot un drac; ori 
fipám ciae glos, ori ducem la Beciu, asta mnéata cum vrut fâcem,.. 
Nol nu ştim unde bógat cine la ghlózlos, noi na ştim unde dăm glos 
la dinsa. Noi lăpedam alci, lăpedam acolo... lăpedam la dracu”... 
Nol, póftesc frümos şese corone la muni nostru, scrim carte bun, 
mivghiart bógám cine la văgoni şi n'avut vorbă... 

Cu vorba asta conductorul întorcîndu-i spetele, eg! grăbit 
din vagon, dar na trecură două minunte şi se 'ntoarse in- 
dărăt întovărăşit de un domn bătrîn cu chiplu nalt în cap şi'm- 
brăcat în haine vechi şi roase. 

Se opriră amindoi în fata lul Teacă, si'n vreme ce conduc- 
torul il întrebă pe Tüile de unde vine, unde locueşte, amplolatul 
cei bătrin scria într'un registru, in care trecu şi semnele cine- 
lui, dictate tot de conductor; pe urmă desprinse o foae şi i-o 
dădu în mină lui Teacá.—,Nol., Acum lăsam cine la domnu’. Cine 
mergem unde trébuem. Mnéata punem şese córone la mini nos- 
tru şi gătam... lucru curat"... 

Ne'nţelegind aproape nimic din intenţiile fIorToculul,—Teacá 
fără să mal rostească vre-un cuvint, se lăsă'n voea conductorului 
şi "'ncredinţă bătrinului cinele, cu tot cu curelagá. Bătrinul c'o 
veche experienţă, făcu din cureluşă un lag cu meşteşug şi-l a- 
runcă în botul cinelul, care porni fără murmur după amploiat. 
Teacă, imbujorat de minile, scotea acum din chimir cite-o mo- 
nedá şi numai cite una, frecindu-le pe fiecare între degete, ca 
să nu treacă comva două lipite drept una; numără cu bägare 
de samă şase coroane în palma conductorului, care îl mulţami 
Can suris politicos. 


+ 
kai + 


Nu trecuseră decit tret ceasuri dela plecarea din Sepsi-Sin- 


222 VIAŢA ROMINEASCA 


Glorgiu, şi Tülís Radu Teacă se săturase pănă'n git de necazu- 
rile, pe care le 'ntimpinase intr'această anevoiasă călătorie. Mai 
cu seamă, Intimplarea ca Làlog il ameţise, „Şese coroane |*—re- 
peta el dincînd ia cind cu adincă părere de rău, Sese coroane, după 
socoteala pe care şi-o făcea el acum, însemna preţul unei oi bir- 
sane. Mai adăuga la pagubă $i curaua pe care n'ar fi dat-o 
nici pe-o coroană şi pe care nu indráznise s'o mai ceară inapoi 
dela flopIoc, de teamă ca să nu plătească lar vre-o taxă, 

Domnul din faţă, foarte mulţumit de modul cum igi făcuse 
floniocul datoria, după ce trecu pe subt mină cu pieptenele încoace 
şi 'ncolo prin mustefele-i cu nadă, găsi prilejul să s'aprople su- 
lleteste de doamna dealături c'o repeziciune uimitoare. Citeva 
priviri mai cu infeles din partea domnului, fură primite ca a- 
celaşi infelegere din partea doamnei și amindoi se imbătau de 
farmecol unei călătorii pline de intimplări răpitoare, în vreme ce 
Teacă, de necazurile prin care trecuse, fliminzise de-al binelea. 
Trase deci de subt bancă desagii legati mocánesgte. Intr'o parte 
avea priminele şi două beşici de brinzá pe care le ducea lui Spu- 
tie şi lui Decebal, iar de cealaltă parte atirna in cumpănă o 
pine făcută de nevasta sa, şi citeva căpăţini de ustaroi tomna- 
tic. Cu toate că era in postul Crăciunului, Pulcheria se gindi că 
omului ei i s'ar cuveni, la drum, şi-o bucată de slănină afumată, 
şi'n adevăr Tülle scoase acum, c'un suris de rară mulţămire, an 
palmac de slănină cu şoricul gros şi cam cu păr. 

Cu foarte mare bägare de seamă, chiar din fundul sacului 
mal scoase un fel de ploscă de tinichea, cu dop de clocălău, pe 
care o cumparase incă de pe cind era flacău dela un honvez 
din Kejdi. Luindu-şi căciula din cap, o agezá cu fundu'n jos 
lingă dinsol, lar in căciulă sprijini plosca cu griiă şi ca evlavie. 
Pe urmă băgă mina'n adincul desagului şi mal scoase ceva; mal 
scoase un meșteșug rotund și foarte solos pe dinafară, o căpă- 
cică de lemn, în care Pulcheria li pusese, cum îl punea totdea- 
una la vre-un drum lung, patlagele murate, care-i ţineau lul Teacă 
şi de foame şi de sete,—las' că-i şi plăceau de moarte. Masa 
fiind acum gata rindultá pe gura larg deschisă a desagului spri- 
part între gentnche, el incepu să-şi pregătească cele de tre- 

nţă. 

ai intàlu își făcu trei cruci sfin[ite, cumpănite cu în- 
găduială din frunte pănă'n catarama chimirulul şi din umăr pä- 
nă'n umăr. Pe urmă, panind plosca la gură, gilgil on git de ra- 
chis, de | se încrucişară ochii. După ce se opri un răstimp ca 
limba'n viot pănă-! veni lar sufletul la loc, scoase custura din 
chimir şi trase brazde in lungişşi'n curmeziş, retezind apol drept 
lingă şoric nişte picloruşe de osinză in patru muchi, aşezindu-le 
grămăgioară pe-o indolturá a desagulul. Cind isprăvi de hăcait 
slănina, şterse custura pe-o parte și pe alta de tureatca cizme!, 


TULIE RADU TEACA 223. 
——————— LE RADU TEA 


lar degetele dela ambele mini, tăvălite In untură pănă'n montu- 
rile pumnilor, le făcu căuşele şi le trecu şi pe dos şi pe față 
prin cirliontii dela ceafă, ştergindu-și-le bine, 

Dapă ce s'a curăţit de ostaza de pe degete, prinse a deş- 
ghioca cu unghiile cáteil de usturoi, pe care-i clădi deaseminea 
intr'o movilă cit pumnu”, lingă grămada de slănină. In sfirşit 
desfácind şi budăcica cu patlagele murate, c'o rinduială de om 
priceput in meşteşugul mincării, imbuca din toate, pe rind şi ca 
socoteală. Băga' mai intàlu în gură o bucată de pine, care venta 
ca un fel de temelie; pe urmă vita de-alangul un grindeiu de 
siániná, apoi un căţei de usturoi şi drept la sfirgit musca din 
patlagicá, care ţiţiinda-i între dinţi, improsca cu măruntaele 
păn' departe. Si acum, intreaga încărcătură hurula ca'ntr'o rig- 
ih la obrajli săi umflaţi, în vreme ce mustețile-i îmbirzoete i se 
mişcau amindouă deodată, cind în sus, cind in jos, cind una 'n 
sus şi alta 'n jos. 

De pe suflet însă nu i se ridicase negurile năcazului, Nä- 
duvul pe care i-l pusese Làiog nu era chip să-l urnească. Dim- 
potrivă, clătinind din cap cu înverșunare, își zicea printre im- 
ducături: „No... cotarlă hicleană'!... Mai ți- au frint coastele cird 
mni te-au tipat glos din tug.. mni-ai mincat tu mnie o ote bir- 
sană, dar deacu' mmi ti-or minca şi pe tine viermii“, Nici nu-i 
trecea prin cap că Lăloş călătorea în acelaşi tren cu dinsul. 
Acum însă ofta și minca... Minca improşcind din murături 
in aşa fel, că doamna cu pălărie şi domnul din faţă Ipi(l strins 
anul de altul și ingrămădiți latr'an colj înspre fereastră, ttemuran 
din pieoape, ca'a pocnet de puşcă, de cile ori Teaca incolțea o 
altă  patlagică; 

Aga-! plăceau bucatele puse în desagi de Pulheria, incit se 
hotări ca drept mulţămire să-l! aducă şi el dela Beciu ce-a găsi 
cá-i mal bun de mincare la Nemi, de-ar fi să coaste cit de 
scump. 

Incheindu-şi prinzul încă cun git de trascău mocánesc,— 
tare de. i se deschidea briceagu'n cingăloare, — după ce-şi a- 
şeză desagil la loc, subt bancă, igi pipăi punga, care stătea la 
locul ei lipită de-pintece s! apoi cu ochii Impainjenl(^, slobozi cele 
trei căscătuzi obişnuite înaintea somnului. Puntidu-şi apoi adînc 
căciula'n cap, cu'tot cu cap se'nvăli'n sarică, şi adormi în ci- 
teva clipe, 

Cele mal plăcute momente: din viaţa lui Teacă erau: cind 
minca și cind se culca. Incolo muncea, dar nu din plăcere, ci din- 
tr'o ne'nfrinatá chemare a vieţii. Acum se ducea la Viena, mt- 
nat de îndemnul sufletului său întru căutarea: unei pomeniri veș- 
nice, călătoria insă! nu-i făcea nici o plăcere; şi aceasta era tot 
un fel de treabă, de care se săturase pănă'n git. Deacela pănă 
adouaz| la. amează, ca să-şi alunge uritol, îşi făcu rost tot 


6 


221 VIAŢA ROMINEASCA 


de-un somn $i de-o mincare; şi'n felul acesta treca 

noaptea întreagă și adouazi tocmai cind se preia ia T- 
tindă lar masa, intră pe uşa vagonului un flonloc nom. Era en 
om roşcovan, ras de barbă şi de muste(i, un Neamţ curat, care 
nu ştia nici o altă limbă decit nemjegte. Teacă băgă de seamă 
că acesta trecea pe rind pe la fiecare, şi stringea biletele într'o 
geantă. Tot ca prilejul acesta, el iși roti privirile în toate 
părţile şi observă cà'n faţa lul nu mai era nici domnul, nici doamna 
cu pălărie, care se scoboriseră din tren la Buda-Pesta—ci se gä- 
sea o femee mai bătrină decit Pulheria lul şi o fetiţă bălană 
Es oat o păpuşă, ce închidea ochii, cind o culca şi-i 
dea iniit o ridica în picioare, —o minune care-l fácu să ră- 

ad ajunse in dreptul luj Neam[ul zimbind îşi d 
tul la chipiu, dar Teacă fără så- Ps id 
cit eire M pent. să-l observe stătea neclintit cu o- 
Tad CANTAT Ais, conductorul. 
e resári, cu privirile spáriete spre diasul. — 

i| surise și-l făcu semn să-l dea biletul Cu ac ace - 
scotoci in chimiri, şi-i întinse o hirtie pătarită : adeverinţa pen- 
tra cine, in care era învălit şi biletul de călătorie. 

Condactoral desfácu hirtia, cercetă mai Int&iu biletul pe care-l 
aruncă'n geantă, pe urmă cu adeverința'n mină ii explică unde 
trebue să meargă la oprirea trenului, ca să-şi primească cinele 
Fireşte că pentru diasul ar fi fost greu să'nțeleagă ce are de 
făcut chiar de i-ar fi vorbit în romineşte, Ridică din umere, res- 
fringind buza ia jos, în semn că na injelegea nimic din ce spu- 
nea conductorul. Acesta surise cu multă bună-volnţă şi-i 
făcu semn din mină să stea liniştit. Pe urmă eg! grăbit tre- 
cind în vagonul dealătarea, Tâil:, uluit şi ingindarat, cá iar 


ospăta, dar tot in minutul acela conductorul se ia 
poi, indreptinda-se spre el, care înmărmuri cu „Aa pre 
gata să scoată alte coroane, Neamţul insă căata acum să-i 
capu prin semne ceiace mai adinioarea nu izbuti să-l lámu- 
a aria, eti xs Sm Y x arătă cu mina întinsă spre 
. ;a cu semn cu dege 
pM că se opreşte îndată şi insfirşit scuturind e m 
= : sāricei, îl dădu a lafelege să se 'mbrace repede. In adevăr 
Mc a înţeles numaidecit c'a ajuns la Beciu. Privind o clipă 
pr segs la casele cu atitea riaduri, care fageau inapoi, şi la 
ogeaile nenumărate de cărămidă roșie, ce fumegau în slavă ca 
nie po nb uriaşe, îşi intoarse fata spre condactor c'o bucu- 
A e ce-i licărea in colfal pleoapelor, FIni»cul insá-i făcea acum 
niye semne, pe care Teacă nu le înțelegea de loc. În repetate 
aduri ţoţui Neamţu! din buze şi ca mina întinsă in jos si'ntr'o 
parte, ca şi cam ar fi ademenit un cine c'o bucată de pine, se 


TULIB RADU_TEACĂ  — — 225 


uita latálu spre Teacă si apoi arăta cu degetulspre uşa din ce- 
lalalt capăt al vagonului, spre coada trenului. Tülle se uita ne- 
dumerit cind la buzele Neamţului, cind jos intr'o parte, cind după 
deget spre uşa din celalalt capăt, dar na înțelegea nimic... 

Cind trenul se apropie de staţie şi-şi inceteni mersul, tráncá- 
nind cu scrişnete de ferărie pe la macazuri, conductorul plecă in 
treaba lui, dar cind să lasă se mai opri un moment cu faţa in- 
spre Teacă, inchise strins de două orl din gene și-i făcu semn 
din buze să stea liniștit şi fără grijă, Teacă însă nici măcar nu-şi 
mal bătea capul să-l înțeleagă. Cind se ridicară ceilalţi călători, 
se ridică si el, săltindu-şi desagii pe umăr, dar ne'nfelegind ros- 
tal la oprire, nu se aşeză la timp în linia călătorilor, care ince- 
puse să se scoboare, aga în cit a fost silit s'astepte să-i treacă 
toţi înainte. Mai rămăsese acum numai ciţiva călători, cind a- 
pāru iar conductorul, şi s'aprople de Teacă cu faţa foarte ingá- 
-duitoare şi cu foarte multă bună voinţă să-l ajute. Ii făcu decl 
semn din ochi si din deget să-l urmeze. Ti'ie zăpăcit cu desă- 
virşire, îl urmă fără să cuvinteze. 

T«ecurá mal întălu printre două dealuri de baloturi şi 
pachete, unde zeci de cărucioare ca două rotile, impinse de Nemţi 
graşi cu ţigări groase'n gură, incárcau şi descărcau bagaje. Ceva 
mil încolo trecorá pe lingă locul anume hotărit pentru descár- 
catul păserilor, unde stăteau clituri-cliturl de cuşti cu găini, ráfe, 
gişte, curci şi alte angării. Incă cițiva pag! mai departe şi se o- 
priră la locul unde se debarcă cioli din trenuri, Într'un fel de 
şopron, unde, de-o bară lungă de fier injepenità în stilpi bătuți 
in pămint, erau legaţi vre-o douăzeci de cini, care-şi așteptau 
stápinil. 
k Erau felurite soluri de cini: unii alb! și lágogi parcă lucraţi 
din ţăsătură de sarică, alţii mici ca nişte trepăduşi cu pielea ru- 
ginie şi golașă. Pe la mijloc, vre-o dol cu părul clucialeti de parcă 
eraa lăuţi atunci. Mai inspre celalalt capăt erau cia! mal mari, 
dar chiar în fund printre nişte dulăl cu lanfari strălucitoare prinse 
Aa zgărzi late, stătea Là!og cu botul întins pe labe, legat scurt 
cu curaua. 

Dapă un sema al conductorului, Teacá se oprise în aşa ṣo- 
pronului şi se uita, lasă fără să se mire din cale afară, căci 
,cotarle* avea el mal multe şi mal vrednice la tirla lui din 
Brețcu. Cu mare curiozitate privea însă la cinli cel mici şi pleriti 
ca trepăduşii, în vreme ce omul de serviciu, după indicaţia con- 
ductorului care-i dăda adeverinţa, dezlegă „cotarla“ şi, mal malt 
firij, o ducea spre Teacă trăgind'o de curăluşa care-i incingea 
incă botul, a 

Cu ochii bolohiniţi ca la o vedenle, Teacă căta acum la 
Làlog, care recunoscind pe stăpinu-său, îşi ascuţi urechile şi din- 
tr'o dată cu tot cu curea se smunci din mina pázitorului, tapilin- 
du-se o clipă pe picioarele de dinainte. Pe urmă se asvirli cu 


226 VIAŢA ROMINPASCA j 


labele in poala saricel lui Teacă şi scheu nd de bucurie, (igni 
chioriş printre picioarele şefului, alergind p le, cu X. le 
PC spate cu coada drug, şi-apol belut peste Lurloaele mocanul, |. 
Tüfe mal să se prăvale, aţinindu-i calea cu minile ridicate, 
ferbea de minie şi scuipa după dinsul ca dapă diavol. 

Păzitorul însă, un om deprins ca ciaii, 1l prinse numaide- 
cit şi îl dădu în primire, 

— Nol.. DraceL.. Cáz' tot acu 'mni te mlcsfec în máscle. 
Să stil tu... că eu acl la Niemţi mni te spinzar P mni te minc 
Cu sare.. Haida meri, cotarlà spurcată, turle dracu 'n tinfe,— 
rosti el vinăt de minie, luind drumul inapoi pe unde venise, pănă 
pe peron, de unde-l scoase un sivjltor din gară, petrecindn-1 pe 
subt un tunel intunecos, despre care-i s sese domn’ părintele, 

„Cind es! in piaţa largă, din dosul gării, se 'ngrozi. 
Cit cuprindea cu ochii numai lume şi lar lume, la aceiaşi. clipă 
soseau şi plecau sute de trăsuri, cu nişte fiacări fudai şi moro- 
cánosi, îmbrăcaţi în nişte giubele cu nasturi strălucitori, şi cu 
pălării nalte în cap. Nici trăsarile nu erau ca cele. din Kejdiva- 
şarheiu, Aici erau un fel de căsuţi pe roate, care mai mari, care 
mai mici, dar fiecare cu uşi şi cu fereşii. | se increţi plelca pe 
spinare, cind. îşi luă de samă cite coroane are să-l ceară, numai! 
să-l ducă de ici pănă colo. Ne ştiind cum să facă s'apuce sl el 
rind là un fiacăr, se dáda mai deopatte intrun ungher, după 
nişte trepte, aştep să se mal ducă din omenirea aceasta, care 
furnica In toate + Acolo în colt, na státu un minunt sl se 
şi apropié de dinsal un Neamț rău îmbrăcat, care Ia subsuoară 
un capăt de funle, lar pe-un umăr purta ca fel peres mnr- 
dară şi roasă. Cu mina întinsă spre desagi, îl propuse să-l ducă 
el bagajul pănă'n oraş pe preţ de jumătate de coroană, — 
eacă însă nici nu se ulta. inspre dinsul, căci, de necăjit ce 
era, nici nu-l vedea. Hamalul însă care mal făcuse meseria asta 
şi prin Buda: Pesta, simţi că Tüll: ii. de prin părţile vagare gti, 
priuse decl a îngăima pe un reste citeva cu Inf. m is d: a- 
bea-și mal aducea aminte, şi potrivi deci limba să-l întrebe 
unde merge ? 

— Hova mèghi? 

Teacă tresări. laţelegindu-i intrebarea, cu talo luminatá 
se 'ntoarse spre dinsul şi adunindu-si în minte cele citeva vorbe 
ungurești pe care le "nvájase de ciad se trezise pe lume, îl întrebă. 
şi el pe Neamţ de ştie ungureşte, . 

— Tüdom Móghlor ? 

— Tüdom,—ráspunse hamalul foarte hotărit, 

Cind auzi Teacă că Neamţul îl înţelege, pe loc i se lumină 
fața. Urmă insă un răstimp destul de lung de tăcere, căci nici 
unbl nici altol nu-şi mai aduceau aminte de nici un alt cuvint, 
e: pi cind tot hamalul mal. rosti Anc'odatá întrebarea dela in- 
ceput. 

= — Hóva mégbi? 


TULIE RADU TRACA 227 
—— — —  TULIE.'RADU au 


Teacă dădu să-i răspundă că se duce la feciorii săi, dar 
nu-l venea pe limbă nici un cuvint. H răspunse atunci pe nem- 
feste, cum învățase dela Domn'-părintele : „gard în gasă, fir" 
un firțic“. Himalul îşi aplecă urechea ca să audă mai bine. 
d dice 11 mai repetă aceleaşi vorbe, rostindu-le mái tare ŞI mal 
respicat. 

— aNe-e-em !*—fácu hamalul trăgănat, clátinind din cap 
c'an zimbet de om jenat.—, Nem !... Tàdom* —Rostind aceste cu- 
vinte făcu şi din degetele-i teşchirate on fe! de semn, prin ca- 
re-și exprima necazul că nu 'nţelegea tocmal bine ungureste. 

Fata lul Teacă se '"n'unecá, din nor, cind văzu, ča dat pes- 
te-un om, care nu stlea nem[eéste nici macar atita ca să-l inje- 
leagă pe dinsul. Cum să-l spue, deci, unde-i gazda băeţilor ? 
De necaz își umilă obrajii şi oftă adînc. Nădejdea lul era tot la 
vre-un fiucăr, aga cum îl învățase Domn’ părintele, 

In vremea asta Neamţul se dădu și el mai la adăpost in 
colțul scărilor şi-şi făcu planul să mal încerce odată tot pe on- 
gure$te; deci din nov, pentru a treia oară îl puse lar aceiaşi 
întrebare. . 

— Hóva méghl? 

— Hóva méghl hóva mâghi? Ce tot hóva méghl ? — fácu 
Teacă dind din mină foarte învrăjbit. - La dracu’ să mni tle jeie... mè- 
gh! —şi ca se scape de Neamț, scoase din ch'miri hirtiuța cu a- 
dresa scrisă și i-o întinse zicindu-! cu ciadă: No... beleşte-ţi o- 
ch)! şi ceti:şte, dacă mnl-eşii Ni;mt şi vezi „hâva mâghi!*... 

i Hamalul ceti ca glas tare: ,Girten Gasse vier und vi- 
erzig*. 

< — Nou. zeul. Făr un fir(ic, — tăcu Teacă, bătindu-l cu 
palma pe umăr, gitait de bucurie.— Tidom ? 

Tüdom! —răspunse Neamţul, mal cercetind inc’ odată 
ht*tiuta. 

Din gestul şi din feli] cum arăta cu mialle, Teazá infelese 
că'a adevăr Neamful. e Neamţ si că ştie incotro vine ulia 
unde locuesc feciorii lol, $i că nu era departe. 

Tocmeala se făcuse pe-o jumătate de coroană, dar desagii 
din spete na lăsă să-i ducă Neamţul, nici într'un chip. 

li arătă jumătatea de coroană, numai să meargă cu 
dinsul. 

In clipa cind să plece, Teacă își lud de samă cu ruşine că 
el ținea incă de curea pe Lâloş, aga cam i-| dăduse în primire 
îi »ol>zul, Se hotări daci să se desfacă chlár alc! de cotariă ; des- 
legiadu-| curaga dela git, o puse în două'şi cind cinele drept 

malţămire dădu să se milogească la picioarele stăpinu-săv, Tülle il 
crol cu'avergunare peste bot de se porni într'an schelălăit cum- 
plit, făcind să alerge la faţa locilui un gardist, care se găsea 
chiar ia apropiere. 

Neamţul, după un semn al lul Teacă, îşi grăbi mersul ca să 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n'apuce a se mal ţinea clnele după dinșii, dar nu făcură nici zece 
paşi, cind sa(manui ii opri cu glas ameninţător, poruncind lai Tù- 
lie să-şi ducă cinele in legătoare. Teacă cu toate că nu'nfele- 
geà nimic din cele rostite de gardist, a priceput totuşică-i poronca 
stăpinirii şi deodată oprindu-se pe loc, s'aplecà de trup ca'n faţa 
altarului şi cu ochii întrebători ii cerea lămuriri hamalului, care 
la rindul său il făcu semn să lege cinele. Indeplinind porunca 
numaidecit, Teacă porni in urma Neamţului, intunecat şi acru, 
ducind pe Làlos de curea; pentru dinsul acum nu mal era nicio 


indoială că'n cinele acesta, de care nu putea scăpa nici intr'un- 


chip, stătea ascuns un drac, care-l urmărea de cind pornise de 
acasă şi-l pricinuise atitea amărăciuni şi necazuri. Cum nu se 
uita el cu nici un fel de plăcere, cind sula plaiurile Tarbăuşului 
de (inea capul numai înainte şi nu cáta nici la dreapta, nici la 
stinga, decit doar să vadă unde-i págunea mai bună şi mai grasă, 


tot aşa şi acum călătorind pe Bulevardele Vienei, n'avea nici un 


fel de bucurie şi nu căta decit să calce pe urmele Neamţului, 
care infelegind ca cine avea de-aface, se oprea de-l ducea de 
mină, cind trebuia să treacă vre-o stradă şi-l povăţula pe unde 
s'apuce, cind ajungeau la cotituri cu mare imbulzealá, — . 

Mergind aşa pe ginduri, un zimbet de molţamire il lumina faja: 
Găsise meşteşogul să scape de Làios. Cind va ajunge la fe- 
ciori, îşi făcea el acum socoteală, va da cotarla pe mina lul Dt- 
cebal, care tot atunci îi va fringe gitul, şi necuratul va es! din- 
tr'insul şi se va duce pe pustii. „Haida, drace l.. Cá 'ndatá mni 
te-a freca Decebal die gilcă .. de-or face Niemţii strună din ma- 
fele tale“ — rosti el printre dinţi, há(uind de curea pe Lâloş: 
care, mal fanjog decit oricind, mergea în urma lui, pe Ma- 
rar: Strasse, legănindu-şi coada bătută in tăriță şi balári! de 
pe Tarhăuş, 

lacă ciţiva paşi şi Neamul se opri la o uşă, care lui Tea- 
că-l aminti catapiteazma bisericei din Brețcu, Din semnele to- 
varășului a înţeles c'aceasta-i casa la carea dorit s'ajungă. 
Dădu să-şi facă cruce, căci o clipă i se pärm că se gásegtechiar 
in faţa Uşilor Impárátegti, Sprijinindu-şi cu mina fundal cáciulli, 
işi aplecă cit putu capul pe spate, dar parcă tot nu izbuti să 
cuprindă cu privirea înălțimea zidului pănă la al cincilea rind 
de feresti, Nu-i venea a crede că feciorii lui trăesc într'o aga 
casă, unde el nici nu cateza şi nici na pricepea cum să răzbată. 

li ardeau obrajii şi de bucurie şi de stieală. Nu ştia ce să 
facă, cum să-i spue Neamţului c'acolo stau băeţii săi. Luindu- s! 
căciula din cap, se scărpină in creştet, se scărpină in ceafă, se 
uită la clampa ușilor și apol în ochii Neamţului. 

— Ghiărmec |— rosti Tâlie, cu ingrijorare. 

— Ghiàrmec ?... Intrebă hamalul nedumerit, adacinda-şi a- 
minte că așa se zice băet pe ungurește. 

Teacă fără să cuvinteze, ridică două degete dela mină şi apo! 
le duse la pept, adecă că-s doi şică-s copiii lul. 


—— —— — — —TULB RADU TEACA — 229 


Neamţul făcu un semn din mină şi din sprincene, intrebir.- 
du-l cam îi cheamă. Teacă într'an gind cu dinsul işi fies 
dată mina inainte şi la ináljimea unul stat de om s! zise Şpurie, 
pe urmă lasă mina ceva mai jos şi rosti numele Batică, adecă 
aga cum îl desmerdau ei uneori pe Decebal. 

— Spurie ?... und Be-lica ?—lntrebá Neamţul, cam nesigor 
pe pronunțare. 

— Da, da, Spurle si Bălică, Decebal al nostru,—intàári Teaca 
foarte mulţumit cá l-a înţeles Neam[ul, care numaidecit apăsă 
cu mina pe butonul soncriei, 

După citeva clipe poarta se deschise şi apăru un domn 
nalt cu şapca'a cap $i c'o barbă albă cit o mătură, care-i în- 
trebă scurt, ce poftesc. 

Cu vorba foarte indulcitá şi c'un suris de politeță exage- 
rată, hamalul regá pe bátrinul portar să poftească afară pe dom- 
nil Spurie und Belica. —Bâtrinul îşi aplecă ochil în jos sgi'atr'o- 
parte şi strimbă mirat din colţul gurii. Clătină din cap şi spuse 
că nu cunoaşte astfel de nume. 

Urmă pentru toţi trel un răstimp de tăcere şi nedumerire. Ha- 
malului însă-i veni in cap să-l întrebe pe Tülle cum il cheamă. 
Intocmai caşi Teacă duse mina înainte şi zise: Spurie, pe 
urmă lăsă mina ceva mai jos zicind: Belica, apoi îl scutară de 
cheutoarea saricel, fácind din amindoi ochii o mişcare caşicum 
l-ar fi îndemnat să scoată ceva din gură, 

— Teacă, — răspunse baciul numaldecit, cátind cu nerăb- 
dare în ochii bátrinulu!. 

— Aah!.. Te-aca,—făcu portarul pe deplin deslaşit.— Fra- 
ţii Te-aca nu mai locuesc aici, au trebuit să plece acum citeva 
zile ia urma unoi scandal şi n'am nici o informaţie unde s'au 
mutat, vorbi bătrinul cátrá hamal, inchizind apoi poarta fără 
să mal dea vre-un amănunt, 

Tulle a înțeles din mutra portarului că feciorii săi nu se 
găseau acolo. Hamalu!, grăbit, îi explică din mini şi din umere, 
că s'au mutat în altă casă, dar că nu putuse afla anume pe 
care stradă şi în ce parte a Vienei. Frecindu-$i minele, cera ju- 
mătatea de coronă, pe care Teacă l-o achită numaldecit şi 
Neamţul se perdu in furnicarul de oameni. 


E 
*. * 


Vestea că feciorii săi s'au mutat şi s'au dus incotrova, fără 
să li se ştie de urmă, ii căzu lul Teacă ca o lovitură de máciuc?, 
Na mai ştia incotro să apuce şi nici nu se încumetă să facă un 
pas mal departe. Cu toate cá era un ger destol de aspru,—to- 
toşi simți nevoea să s'ageze undeva, să-şi vină în fire. Cáutind cu 
ochi iscoditori incoace şi'ncolo, găsi un prichiciu de piatră la un 
colţ de gard, pe care s'agezá numaidecit, descárcind desagii 


230 VIAŢA  ROMINESCĂ 
EU a cn i mo o a co i ai 


din spinare— La depărtarea la care-i dădea voe curava, s'agezá 
şi Lăioş sprijinit in labele de dinainte, cátiad foarte cuvilncios 
cînd la stápinu-sán, cind la trecătorii care, şi'după ce mai fä- 
ceau cijiva paşi dincolo de dinşii, îşi mai latorceau odată capul 
privind cu veselă curiozitate spre un aşa om cu aga cine. 

Teacă se găsea acum intr'un răstimp de cumplită desnă- 
dejde, Stind pe colțul de piatră, cu ochil infipt! în asfaltul tro- 


rult tot numai cu credinţa în Dumnezeu Sfintul. In fața acelor 

intimplări, trimise spre incercare de Atot-puternicul aşa cum îl 

încercase şi pe lov, se cutremurase cu evlavie, dar nu se temuse 

2 ele, pentrucă toate veneau din vola şi din puterea Celu! de 
us, 


Acama însă se temea în toată puterea cuviatulal; convin- 
gerea lul era, cá are de-aface ca puterea Spurcatulul, care-i fă- 
cea tot felal de necazuri. Duhul Necuratului era întrupat în co- 


ca să scape de Lâloş şi n'a scăpat; l-a bătut, doar il va alunga 
dela diasul şi n'a plecat, ba dimpotrivă ca să ridă dracul şi de 
neamul lul din Breţcu, e silit acum să poarte cotarla după dinsul 
în legătoare, căci altfel lar ştraturi şi iar buclucuri. 

Se gindea să cumpere otravă dela spiterie şi să i-o dea 
tot atunci lui Lăloş, într'o bucată de pine. Dar cam să ceară o- 
trava şi apoi ce să facă cu hoitul ? Sá-1 ducă 'n desagi ? Vedea 
bine cá 'n Beciu nu erau rip! ca 'n Breţcu, nu era un loc mai 
aşa, unde s'arunci un guzgan, d'apoi un cine ?... De voe, de ne- 
voe trebuia să-l poarte acum după dinsul, aşa cum vedea că-i 
obicelul la Nemţi, li veni să ridă, cînd işi luă de samă că de-ar 
umbla el prin Breţcu cum umblă acu’ cu cotaria la curea, ar ride 
tot satul de dinsul. Noroc c'aici ta Beclu era obicelul de- aşa fel, 
ŞI apo! nu-l cunoştea nime. 

Dar făr' de băeţi, 15! făcea el socoteală, că trebue să pue 
Crace şi clopotului şi drágutulul de împărat şi iazului ca peştele 
cel rog dela carțile Mariei Sale. Potrivit sfatului lul domn” pă- 
riatele, cel mai bun tren de plecat inapol spre Sepsi, era acel 
care pornea din Viena la miezul nopţii. Iji puse ia gind deci să 
ia drumul înspre gară, cum a trece ceva-ceva vremea deamează, 
Citind spre soare, văzu că-i tocmal ceasul prinzului şi n'ar strica 
să ospăteze, cit va mai sta acolo pe muchea gardului. Se muncea 


TULIE RADU TEACA 231 


pri, privind spre Teacă, un ofițer. Era un Romin ardelean, care 
“după obiceiul timpului servea inti'an regiment din armata im- 
perială din Viena şi care a fost intr'adevàr surprins, cind a 
dat cu ochil de-un Romin neaoş cu cuşmă, cu sarică, cu desagi, 
cotariă... Un mocan vrednic din Carpaţi să-l întilneşti prin 
Viena, nu tra ceva peste putinţă, dar oricum, era o privelişte 
din cale-afará de rară, care trezi in ofițerul de honvezi 
o indreptăţită admiraţie pentra această pitorească figură dacică, 

Teacă insă, care stătea mestecind cu obrazul aplecat pe 
gura desagulul, cum stă bărzănnul în cupa floril,— nici nu prinse 
de veste că ofițerul se oprise acum chiar lingă dinsul, 

— Ban sosit la noi, tată-baciule, — rosti el intinzindu-! 
o mină voinică. — Teacă tresări la vorba asta, ridicind capul din 
traistă, ca un cal spăriet. 

— Căz' bun găsit şi eula domniea-voastre,— răspunse Tülle 
apucinda-i mina, răminind o clipă nedumerit cu imbucátura ne- 
fnestecatá. — Dar mince-te blelgugu, că die unde mà cunoşti ? 

— D'apoi mni te văz leu 'că mnl-eşti mocan die-al nostru dle 
prin părţile Braşovului... Eu incă mni-ţi-s din Saghigoara. 

— N»..minunea lui Dumnizea Stintu, binis cá mni te-a scos 
Hristos luáintie,— grăi Teacă cu bucuria in obraz-— n'o, spuni- 
mni, Mărită Cátanà, nu cunoşti pe feciorii mniel : Șpurică şi Bä- 
lică, care sint de 'nvatá aici în Universitetu 'mpáràtesc ? 

— Nu-i canosc, Tată Baciule,— răspunse ofițerul inál(ind din 
umere,— dar numaidecit te-olu îndrepta aici na diepartie la o os- 
pătărie, undi: mincá malfi juni di: la noi, $i di: nu d-i afla acolo 
chlar pe feciorii dumaitale,— musa! că-i afla pe alții, care or fi 
ştiind die dinșii. 

Cind auzi Teacă, că s'ar putea să dea de rostul feclorilor, 
c'o grabă pe care încă n'o cunoscuse pănă atunci, legă baerile 
desagilor şi muljámit cu cit imbucase, apucă 'a mers grăbit 
d„pă ofițer, care-l băgă cu tot cu cine intr'un restaurant re- 
nomit ia Viena, unde mincau pe-atunci mal cu samă că- 
lătorii care veneau din Sudul și din Răsăritul Europei. In ser- 
viciul acestui restaurant erau zeci de cheineri de toate neamurile 
şi de toate limbile,— celate atrăgea şi pe Rominii de pretutindeni, 
dar mal cu samă pe cel din Ardeal, care-i pusese chlar numele 
de ospătăria la „Vatra lui Tralan". 

Aici ofiţerul îl puse pe Teacă la o masă, aşezată tocmai 
în partea unde servea un chelner din Bucureşti, sfátuindu-l s'ag- 
tepte că indatá vin Rominii să ospáteze şi printre dinşii trebae 
să fie şi stadenţi, care i-or fi cunoscind feciorii. 

Luimiu-s! ziua bonă, plecă spunindu-i că se întoarce indată, 
iar Teacă dezbrácindu-se desarică şi de tundră, legă pe Lă'oş de 
piciorul mesei, cum vedea că mal stăteau legaţi şi cinii altora, 

"Acum Îl venise inima la loc; simţea el că Dumnezeu îl 
poartă de grijă şi că necuratul iesise din cine şi plecase pe pustii. 


232 VIATA ROMINEASCĂ 


In nădejdea că 'n tot minutul ar putea să-i intre băeții pe uşă, 
porunci chelnerului să-l dea o măsură de rachiu. După ce bău 
un pahar de băutură, gindurile i se impár(irá cind la clopot, cînd 
la Pulheria, cind la feciori, cînd la tirlă. I$! aminti că 'n tren, 
pentru slânină, fágáduise să-i ducă nevesti-sa ce-or avea Nemţii 
mal bun de mincare, de-ar fi să fie cit de scump. Pindind deci 
clipa cind se întoarse chelnerul, îl făcu un semn din mină arcu- 
ind braţul ca şi cind ar fi chemat să vie la dinsul vre-un mocan 
de pe-un virf de munte. i 

— No... domnigorule,— incepu el cu vorbă lată—cu iertăciune 
mă rog, că fac intrebare. Spaniz-mni dumriata ce mincare il mal 
dintr'ales aici la ospătăria mnlavoastră ? Din clie plese aveţi, 
rogu-mă sá-mni dai un fel, din care-mri mincá numai domnii cei 
bogaţi şi grofil. 

Chelnerul, care "n timpul cit îi vorbise Teacă, il cercetase cu 
privirea bacăţică cu bucăţică, işi întoarse capul un moment spre 
tejgheaua, pe care erau clitoite sate de soluri de gustări, şi ami- 
tindu-şi că în ceasul acela chiar le sosiseră stridii, îi spuse lul 
Teacă : 

— Avem stridii de Ostanda domnule, foarte bune şi foarte 
proaspete, dar vă spun drept că la preţ sint cam piperate... dar 
garantate | 

— Ce-aveţi ?—intrebá Tü!í», foarte nedumerit. 

— Stridie excelentă! 

— Strighie ?—rost! mocanul Increţindu-şi fruntea.— No... $i 
apoi mincă grofii din alea ? 

— Cum să nu?—făcu chelnerul mirat. — Minincă numai 
Al care are bani. 

— No, ş'apol burle-or fi la gast? 

— Minunate!.. E oameni, care cere odată zece, cinsprezece 
bucăţi, —adăugă chelneru!, indreptindu-se spre-o masă, unde-l sa- 
nase. 

— No. .dă-mni una de alea, — rosti Tülle, fácind un semn 
din mină cagicum tot in clipa acela şi-ar f! luat de samă să-i 
spună să nu-i mai aducă.— Dar chelnerul tot atanci îi şi puse 
dinainte o stridie închisă în găoacea ei pe-o farfurioará. 

Teacă o privi pe din toate părţile cu uimire. Ca înfăţişare 
nu-l mulţumi de loc, căci printr'un lucru bun și scump, el inje- 
legea şi ceva mare. 

— No... domnule!... Minunat de mnicá mni-fi-i ştrechiea asta 
şi-apoi spune-mni, rogu-te, cum vinle făcută, cáz' văz că are 
coajie ?— Zicind o apucă între degete şi dădu să muşte dintr'insa. 

— A! ne, domnale, făcu chelnerul oprindu-l cu mina—asta 
e vie, e adusă tocmai din Marea şi nu se minincă aşa, Intălu tre- 
bue deschisă, 

— Cum vie ?—intrebă Teacă, ferindu-şi capul mai într'o 
parte.—Si díe undle zici c'o aduce ? 

— Dela Mare, o prind pescarii cu corăbiile. — Cind auzi 
Teacă de corăbii, clătină din cap cu ulmire şi ca luare aminte 


TULIE RADU TEACĂ 233 


se uită la chelner care, după ce-o deschise, îl invá(á s'o presure 
cu sare, piper şi-apoi s'o 'oghitá nemestecată,. Cind ii spuse cum 
s'o inghită, cheinerul îşi duse mină cáugel în dreptul buzelor şi 
sorbi, imitind şi din ochi şi din git pe cel ce minincă stridii. Cu 
deosebită incordare se uită la chelner şi-l urmărea mişcările şi 
Làlog. Chelnerul trecu pe urmă in altă parte, în vreme ce Teacă 
luind sare dinti'o solniţă cu degetele, frecă stridia cu deamănun- 
tul prin toate creţurile. Deslipind-o apoi din găoace, cu fața i- 
nálfatá, o răsturnă in gura-l larg deschisă, dar cind s'o împingă 
in git depe spinarea limbii, il (isn! afară printre buze, lunecoasă, 
oprindu-i-se pe genunchi intre faldurii nădragilor. 

Ca fo:rte mare băgare de samă și cu mişcările cu care ar 
fl prins o păsărică, o culese depe nădragi incárcind. o lar pe gă- 
oace şi din nou (inindu-si limba covăţică, Îi făcu vint în fundul 
gitului, dar tot în clipa aceia stridia zbură căzind sub masă, de 

„unde-o culese Lăioş, care clefáiud-o de citeva ori, spre ulmirea 
lui Teacă, o lasă şi el să cadă jos, prin colţul gurii. 

— No...asta, încă-l tare minunat |— rosti Teacă ridicind stri- 
dia dintre picioarele cinelni, potrivind o din nou la locol ei in gă- 
oacea pe care o închise şi-o puse iar pe farfurioară, 

„Asta musai că nu stă nici în Pulherlal... Ştrechie die asta 
mince Nemţii... mni! laptele mumei lor, cáz' nici ev, nici bo- 
reasa mnie n'om minca să ni-o dea şi pe-un cielfar,—zise Teacă 
foarte nácájit, că nu dăduse peste ce căuta. 

Tocmai in vremea asta se reintoarse in restaurant şi s'a- 
şeză la o masă. lingă el, ofiţerul cu care venise aici. 

— No ?... Tată-Baciule, aflat-a! unde-ţi sint feciorii, —intrebă 
el dezb:Acindu-si mantaua, 

— Nu incă, da’ mare-i Dumrlezeu Sfintu', —ráspunse Teacă, 
privind cu evlavie la gáitanele de aur dela pieptul ofiferulul. 

— Bhete, strigă ofiţerul ca vorbă aspră, bátind ca caţitul 
intr'un pahar, văd că v'au picat stridii. Tipá-mn! mintenaş cinci 
bucăţi. Frecindu-şi minele salută apoi in dreapta şi'n stinga, ca 
un om bine cunoscut de clienţii obişnuiţi al restaurantului. 

Cum îl aduse stridille, ofiţerul le deschise pe rind una cite 
una s! potrivindu-le din piper, sare şi alămie, le înghiţea c'o plă- 
cere de om pătimaș, sugind din fiecare gánoace şi cea din urmă 
picătură de zamă. 

In vremea asta Teacă, cu minile inclestate pe pintece şi cu 
buza de jos foarte scoborită, privea spre ofițer şi parcă nu- ive- 
nea să creadă ce vedea cu ochii. Cind îl văzu însfirşit că in- 
ghi(! şi cea din urmă stridie, cam ar sorbi o lingură de jintiță, 
se sculă 'n picloare şi indreptindu-se cătră dinsul, îl spuse cu 
sinceră nedumerire. 

— Roga-mă, Sfinţită catană, spunle-mni şi mnie cum inghiti 
strechia asta, că eu încă mult aşi vrea să ştiu s'o minc; şi 
boresei mnlele tare-agi vrea să-l duc mincare nem|jeascá, 
dar nu ştiu cum so bag în minie, că nu-mi mere pe 


234 VIAŢA ROMINEASCA 
Fi 


beregată, musai atară din trup şi nu stă 'muntru, ferit-o 
Mos Sata IPA : ed 
ferel, rizind cu gura larg deschisă. 


Hr 


— No dr&ce!—tácu ofi 


Păi, tată-bactale, asta na-l nici nici urdà ca s'o mesteci. La 


asta numai sare 


$! piper ii pai şi apol o 


dai pe git, de ml:re 


Ambălată.— Vorbind, căta acum cu ochii printre mese pe chelner, 


dorind să mai cománde o 


înghiţi $i mnieta 
pol cască gur 


Zicind, ofiteru 


mini: pe-acea depe 


“i arăt eu cum să faci că mnie mintenaş imni 
rind s! după ce-i lua sama la miola, îndată îi 


nu una... dar nouă, No! Mai dintăla mi-o lacri 
din sare $i din piper, pe armă-l storci ţitron cit ţi-l gostu’ și-a- 

a $i arünc-o drept în vatra gitiței,—se duce 
unsă, de n'o mai scoţi nici cu cafa. 


| luă stridia depe farfurie, o deschise in două 


părți, îi presără cu repezeală sare şi piper şi-o sorbi cà pe-o, 
spumă, de rămase Teacă nluit, 
— No... Sfințită Catană,— zise Tüll: 


peste frunte,—că 
e drac, ori ma-i 


una nu ţipă afară din t 
dată şi-am tipat-o 


lovindu-se cu palma 


z' numai cit eu încă asta nu'n leg |... Asta ori 
minunea Maicel Precistei... Văz cà mniata al 
lagh!iit cinci strechi! a mhitale şi cu vna 


à doua oară şi-am ţipat-o la pămint; a 
tarla şi-a (ipat şi din cotariă; lar acum al înghiţit-o şi mnlzta, 
t 


dar la mnlíeta s 


"nuntru ., asta, zeu, că- 


a mnie, sese... şi nici 


rup; da, l:u pe-a mni: am inghitit-o o- 
afară, tomnai colea pe nădragi; am inghiţit-o 


inghițit-o apoi $i co- 


i minune cerească. — 


N'apucă Insă Teacă să mintue vorba, şi ofiţerul galbăn la faţă 
se ridică depe scaun şi clătinindu-se, se grăbi să iasă pe o uşă 


lăturalnică, în vreme ce 


tră Nemţii, care 

ral: „Nol... Zea, 

asta dei şi 
n 


vreme ce Teacă cu faţa 


se adunaseră să vadă ce 


Till: ca glas de om biruitor striga că- 


se'ntimplase cu ofife- 


ea, l-am spus... că mincarea asta, nu stă 'n trup, 


din om si din cotarl1*! .. 


ca şi cum ar fi clstlgat 


le 
un rămăşag, repeta mereu câtră cel din jurul său: „no, bată-! 


Precista lui de 


ochii măriţi spre 
din faţă. S-ăpin 


vorbă blindă, panlad minile cid 


altula, rogind pe 


gurindu-i pe toţi că domnul ofiţer 


Catană! . Eu i-am spus 
stă în trup*,-—mesenii curiosi 
şervetele prinse'n plept, 


dinsul, intinzind gituri la 


că mincarea asta nu 


ridicaţi de pe la locurile lor ca 
ll ascultau fără să înțeleagă nimic, cu 


ngi peste umerii celor 


ul restaurantului, un om scart şi ples, stăruea cu 


pe spetele unnia, cînd pe ale 


fiecare în parte să-şi rela locul la mese, asi- 


cit o trecătoare indispoziţie. 
Vestea însă despre otrăvirea cu stridi 


mata imperială, 
într'o clipă în or 


la renumita! restaarant = 
aş, pubind în mişcare chi 


e bine și că n'a fost nimic de 


i a unui ofițer din ar- 
Astoria“, se ráspindi 
ar comisariatul gene- 


TULIE RADU TEACĂ 235. 
RENTEN cL aa ——- 


ral al poliţiei Chezaro- krăeşti, Pentra lámurirea împrejurărilor 
în care s'a petrecut faptul, şi cheinerul şi Teacă au fost poftiti 
la interogator in biroul »Ober-polifalului*, 


Cind eşiră el deacolo, Teacă işi aduse aminte de vorba 
domn” părintelui, că la intoarcerea înapoi are un tren la miezul 
nopții, care-l duce deadreptul pánà'n Sepsi-Sin- Giorgiu. Nedu- 
merit şi'nfricoşat de întrebările la care a trebult să răspundă la 
poliţie, se lepădă si de clopot şi de Craiu şi de feciori, Pe prețul unei 
coroane, chelnerul îl scoase pánà'n bulevardul care ducea la gară. 
Cu cáciula campánità pe ceată și incotogmat cit o căpiţă in 
sarica-| mijoasá, mergea Tu: Radu Teacă grăbit ca niciodată, 
dind boldiş prin valurile de oameni, minat de gindul de-a ajunge 
cit mai degrabă la Pulheria şi la tirla din Breţcu. In urma sa, 
legat de curea, păşea Làlog purtindu- şi fanjos $i demn coada bátu- 
tà 'a scai si'a ciulini de pe Tarhăuş. 


1, |. Mironescu 


Andre Gide şi clasicismul 


.Aparlin timpului meu și sinl fiul 
țării mele“. 
(A. Olde, Chroniques de l'Ermitage). 


„N'am mare ua, cu eost, is 

urile contemporanilor nu m - 
ane alciodată... Mă plec dincolo de 
prezeni. Trec peste el... 

(A. Oide, Nouvelles nourritures). 


Pe clasici ne-am obişnuit a-l admira fără rezervă, E o de- 
prindere comodă şi o sforjare uşoară, cu satisfacţii depline, Cla- 
sicul ar putea f| deosebit de ceilalți scriitori prin claritatea gin- 
dirli şi a expresiei şi prin fixarea in formule definitive a senti- 
mentelor, a gladirli şi aspirațiilor unor epoci, Definiția nu e u- 
nică, şi diversitatea individaalităţilor care s'au impus istoriei lite- 
rare forţează în multe puncte limitele acestei caracterizări, Aşe- 
zarea temeinică a unui scriitor în fotolial clasicismulai, se operează 
mal mult priatr'o acceptare tacită, printr'an consenz al opiniei 
publice, care crează şi! digul misterios împotriva curlozităţilor 

rofanatoare. 
i S'a intimplat de multeori ca o generaţie să se înșele asu- 
pra valorii scriitorului și să lase celor următoare sarcina rea- 
bilitării. Aceasta se întîmplă mai - impos r£ cererea d oa 
luciditate superioară înţelegerii contemporanilor, prin - 
tlile abla Migne d ale sus me şi le dá o formă definitivă, 
ipează asupra viitoru 
NT Dela paese dp principlalá, pănă la aplicarea ei în 
cazari particulare, e un drum strimt şi primejdios. Viaţa nu se 
poate prinde în tipare consacrate, şi opera scriitorului e mpa 
flulditatea veşnică a cugetări! şi a sensibilităţii omeneşti. Este 


B 


ANDRE GIDE ŞI CLASICISMUL 237 
———————— NL 2 


"foarte greu, cînd scriitorul tráegte şi se dezvoltă subt ochii unei 
anumite generaţii, ca ea să hotărască dacă lipsa ei de înțelegere 
pentru unele idei sau tendinţi ale scriitorului e datorată saltului 
uriaş ia viitor al acestuia, sau spiritului confuz care animă pa- 
gini fără însemnătate. 

O problemă dintre cele mai grele o constitue cazul lui An- 
dr: Gide. Cel 57 ani ai scriitorului francez ar fl putut inlesni 
“pănă acum o clarificare. Gide, însă, cochetind cu virsta, refază 
să se fixeze lntr'o atitudine mărturisită. Ca odinioară eroul său 
Menalque din Nourritures terrestres, el continuă a gindl: ,Fe- 
ricit cel ce nu se leagá de nimic pe pămint gi plimbă o veş- 
nică pasiune prin constantele mobilități“. De aici, mereu aspecte 
schimbătoare şi nedumeriri reînolte ale criticii. 

E Andre Gide un clasic? latrebarea revine ca insistenţă 
şi provoacă cele mai contradictorii discuţii. Gide susține, cu 
"toată tăria unei argumentări subtile, că e unol dintre foarte paţi- 
nii clasici pe care i-a produs literatura contemporană. Mulți i-au 
acordat acest titlu pe simpla mărtarie a propriei lui credinţi. Al- 
ţii însă i-l tăgăduesc, mai ales acei care vin în conflict cu con- 
„cepţiile lui, Cei mal pafin atenți la aplicarea etichetei uită în 
ce compartiment să-l claseze și-l definesc la intimplare, Senza- 
jia produsă asifel stirneşte din nou discuţii... 


latr'ana din Scrisorile cátrü Angèle (din volumul /nci- 
dences, Gide lámuregte singur că modestia este semnul carac- 
teristic al operei clasice și adaugă fără ocolire: „Făcind să re- 
zide principalul secret al clasicismului în modestie, îți pot spune 
că mă consider astăzi ca cel mai de seamă reprezentant al cla- 
sicismulul^, Autorul francez a înţeles, probabil, modestia ce o 
degajeazá operele, nu pe acea a afirmárilor făcute în afara lor. 

O altă definiție a clasicismulai, na mult diferită de cea 
dintăiu, ne-o inlesnegte tot Gide in cuvintele: „E arta de a ex- 
prima cel mai mult spunind cel mai puţin. E o artă a pudoarel 
-$ a modestiei, Fiecare din clasicii noştri este mai mişcat decit 
lasă să pară“. ŞI, instirşit, vorbind despre scriitorii francezi al 
veacului al şaptesprezecelea, el precizează că natura clasică a 
operelor lor „e datorată tocmai faptului, că el integrau intringil 
toate preocupările morale, intelectuale şi sentimentale ale tim- 
pului lor“, 

Dacă ar fi să ne îndreptăm după elementele acestor defi- 
niji succesive, e de netăgăduit că multe din scrierile lui Gide 
păstrează o modestie, remarcabilă chiar ln cele mai îndrăzneţe a- 
firmatll. La porte étroite, Simfonia pastorală, l'Immoraliste, 
Les faux monnayeurs, adu: în afirmare atita discreţie $i as- 
cond opiniile aatorului cu atita grijă, tacit lasă cetitorului cel mal 
larg cîmp de reflexii proprii. Modestia nu stă aici numai in lipsa 
de tendentionism vizibil —pe care il combate G'de cu lavergu- 
mare in Nouveaux prétextes (Scrisoarea cătră Jules Renard) 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ci şi iœ libertatea pe careo lasă cetitorulai de a pune singur ac=- 
centul pe o idee sau pe o imagine de o valoare deosebită, ©- 
pera critică (/ncidences, Prétextes, Nouveaux prétextes, Dos- 
toiewsky). e, in această privință, un model de modestie, prin 
simplicitatea neturburată a exprimării celor mal sabtile idei, fără 
a- slăbi caracterul incisiv al polemicil. 

Totuşi, deviaţiile: nu lipsesc. Nourritures terrestres poem 
filozofic in proză şi im versuri,* plin de. aspirații arzătoare, de 
desamăgiri violente şi de frămintări pasionate; face o notă dis- 
cordantă, prin proclamarea directă: şi declamatorie a pasiunilor 
şi a tendinţelor antornlui, stricînd, prin acest romantism al cu- 
loarel; armonia inglobárii intr'o definiție unică, 

Cealaltă condiţie, de a exprima mult în cuvinte puţine, o 
indeplinesc numai unele lucrări: ale scriitorului francez şi, in orice 
caz, arexclude din categorie tocmai ultima operă, Les x mon- 
nayeurs, care redă ideile ce conţine, in prea multe cuvinte, 
care, la: tindul lor evoacă prea puţină viaţă. 

Rămine să examinăm opera lui Gide în raport cu clasicis- 
mul, din punctul de vedere cel mai larg și anume: în ce măsură 
a fost agitat spiritul scriitorului francez de preocupările morale, 
intelectuale şi sentimentale ale timpului său. 


.Aparjin timpului meu şi sint fiul ţării mele“, scrie Gide 
intr'una din. cronicile pe care le publica pe vremuri ig revista 
l'Ermitage, spre a reveni mai tirziu asupra acestei idel printr'o 
mărturisue surprinzătoare, făcută în Nouvelles nourritures.** 
Francez, prin toată cugetarea şi sitnțirea sa, el se crede atit de 
legat de spiritul vremii sale, incit nu. se poate inchipui fiinţind 
in altă epocă, Nedispreţuind trecutul, priveliştea Ini nu-l imobili- 
zează in contemplár! indelungate şi nu-i absoarbe facultăţile in- 
telectuale şi emotive, pe care (ine să le reverse, cu voluptate, a- 
supra prezentulai: „Malheur à ceux quil: n'ont pas falm précisé- 
ment.pour le plat que le temps nous présente". 

Această sete aparentă de prezent, această dorinţă arzătoare 
de. a-i aspira pasiunile. şi năzainţile, a îndreptat pe Gide spre 
tineret, a cárni psihologie a căutat s'o adincească in Les faux 
monnayeurs. Eroll povestirilor, poemelor şi romanelor lui sint 
aproape toţi tineri, mai nici unul nu a trecut de treizeci de ani 
şi mulţi sint prinși 1n. perioada adolescenţei. Michel din L'/mmo- 
raliste; Edouard, Olivier, Bernard şi cellalji din Les faux mor- 
nayeurs, Lafcadio dim Les caves.da Vatican, Je:Ome gi Alissa 


* Socolil de unii ca cea mai caracierislicá operă a lui Gide; 

** Peniru moment nu ne ren" ocepade-sesatil rereaire, fücind 
sboiraptia; da, ldejle;conlinule in Nouvelles nourritures, publicate: irag- 
mepnler abia in anul 1919. 


E ANDRE GIDB SI CLASICISMUL 239 


din La porte étroite, Ménalque şi Nathanael din  Nourittures 
terrestres... sint atitea exemple de tinereţe, de răscolire pasio- 
natá a vieţii. Simfonia pastorală, în care e zugrăvită, cu lu- 
necări dramatice şi de senzaţie, iubirea tirzle a unul pastor e o 
confirmare a triumfului tineretei în viaţă si în dragosie, căci e- 
roina îşi dă samă la urmă că iubise tocmai tinerefa apusă a pas- 
torului (simbolizată prin fiul său), celace și provocá moartea ei. 

„Mail mult încă decit frumuseţea, tinerețea mă atrage cu o 
putere lrezistibilă. Cred că în ea e adevărul“, exclamă in repe- 
tate rinduri scriitorul francez. In zbuciumul infrigorat al tinere- 
jei i se pare lui Gide cá poate percepe mai bine tendințele vre- 
mii noastre, ca pe cadranul unul instrament sensibil, care inre- 
gistrează cele mal fine evoluţii. 

Cu prilejul studiilor sale asupra lui Dostoievski, autorul 
francez deplinge oroarea romancierilor francezi „pentru celace 
nu este încă format", care nu le ingádue să dea psihologie! co- 
pilului locul însemnat pe care-l ocupă în romanul rus şi englez, 
Les faux monnayeurs caută, probabil, să implinească această 
lipsă, prezentind însă o serie de caractere care, dacă nu sint „COn- 
venţionale, stingace şi nelnteresante" ca cele intilnite de autor 
pănă acum, in literatura franceză, fac totuşi parte dintr'o cate- 
gorie cu particularităţi prinse printr'o optică aplicată asupra a- 
normalului şi influențată de reminiscențe din Dostoievski, din 
Wedekind şi din Oscar Wilde. Georges, Phiphi, Armand şi alţi 
adolescenţi din Falsificatorii de bani, lunecă spre deprinderi 
anormale sau spre perversităţi pe care Gide le descrie cu acea 
predilecție vizibilă, care-l atrăseseră odinioară fulgerele lui Henry 
Massis (/ugements: André Gide et l'immoralisme). In căutarea 
pulsului adolescenţei, a acelui moment periculos de evoluţie, avea 
oare neapărat nevoe Gide să se ocupe de toate deviaţiile posi- 
bile ale virstel şi să repete, in legătură cu izbucnirile erotice, 
acea Deșteptare a primăverii (Frühlingserwachen), pe care o 
dramatizase odinioară Wedekind ? Oroarea de naturalism a scril- 
torului francez nu la impedicat să se întoarcă spre unel din 
aspectele cele mai discutate ale operel scriitorilor naturalişti. 

Gide observă, în studiul asupra lui Dostoievski, că scrii- 
torü] rus „se opreşte, in mod particular, la cazurile deconcer- 
tante, la acele care se ridică slidătoare în faţa moralei şi a psi- 
hologiei admise“, şi explică aceasta prin opoziţia dintre tempe- 
ramentul artistului și constringerile moralei curente. Această 
clocnire puternică între individualitāte şi morala gregará o ac- 
centulază scriitorul francez şi în alte opere ale sale, unde influ- 
enfa lui Nietzsche devine străvezie. In !'/mmoraliste, Michel 
povesteşte unor prietini cum „fiecare zi creştea în sentimentul con- 
fuz al bogățiilor intacte, acoperite, ascunse, inábogile de coltc- 
rile, decenjele, moralele* curente şi cum se pasiona în cercetarea 
care l-a adus la negarea lor totală, la viaţa pe care o formală 
sunătoare şi tainică o aşează, dincolo de bine şi de rău”. | 


T 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


Influenţa lui Nietzsche s'a oprit totuşi la scriltorul francez 
i1 domenlul preferințelor intime şi al tendinţelor neex primate, sau 
slab exterlorizate. Titlul „povestirii“ /'/moraliste nu trebue să 
ne emo[loneze ca pe atiţia al[il. Lucrarea e nereușită in ţinta 
urmărită de autor ŞI pare o simplă etichetă nietzscheeană peste 
poza wilde-eană. Michel, eroul povestirii, nu ne face să presim- 
[im nimic din forța care scoate individualitatea din strinsoarea 
moralei curente şi care creîad exemplarele omenești superioare, 
jastifică sfidarea aruncată ,decenfelor* sociale şi viaţa dominată 
de volaptate şi de egoism. la schimb, tocmai lipsa acestei calităţi, 
lasind liber cimpal observaţiei critice, reliefează la personajul lal 
Gide partea ostentativă sl puţin teatrală care stă, de obicelu, la 
exteriorul gesturilor slabe de sfidare a prejudecăţilor curente şi 
invedereazà slăbiciunea romanului, * 

Scriitorul francez nu e singurul care, in considerarea aspec- 
telor vieţii contemporane, a fost impresionat mal mult de sfor- 
farea de combatere a moralei admise, decit de triumful indivi- 
daalitátilor împotriva el. Shaw şi Pirandello demonstrează că 
sintem încă în plină luptă nehotărită. Filozofia istoriei mal a- 
rată că lop'a rămine întotdeauna fără rezultate durabile, căci 
slăbirea unel morale admise, lasă locul alteia mai tari, care, do- 
minind, devine „curentă“ la rindul ei. 

Deseriind pe Michel cu mal puţină forță decit ar fl voit, 
Gide crează un personaj cu o viaţă sufletească ştearsă, care sub- 
stitue o atitudine artiticială unei forțe intelectuale inexistente. 


Aatorul /moralistului mărturiseşte în Billets à Angèle (pu- 
blcate în 1921), că pănă atunci „Wu scrisese o singură carte 
care să nu fi fost concepută inainte de virsta de 30 ani“ şi că, 
scriind Les caves du Vatican, s'a achitat de o veche datorie 
Aceste rădăcini ale operei, fixate la o virstă cind aparențele se 
impun cu acelaşi tărie ca, mal tirziu, substratul adiac al lucru- 
rilor, explică aici influența unor anumite părţi decorative şi tea- 
trale ale operel lui Wilde, alături de latelegerea profundă a idel- 
lor acestuia. 

Lifcadio W alcki, „supus romin“ născut în Bucureşti, e o 
reeditare a lui Dorian Gray şi a procedeelor din Crima Lordu- 
lai Arthur Savile. Lafzadlo omoară pe Amedée Fleurissoire fără 
premeditare, subit şi numai de dragul unel senzaţii nouă (gest 
gratuit cum îl numeşte în altă parte Gide), diferind prin acea- 
sta d: crima „cu mobil“ comisă de Dorlan Gray contra lai Sir 
Bislle; dar ca și eroul lu! Wie, Lafcadio nu încearcă nici un 
fel de remuşcare şi se scutură de amintirea supărătoare a cri- 
mei cam ar scutura cineva scrumul de pe o ţigară, 


* Oide a i vitulat /"/mmora'lL ife intčiu ».'"omau*, apo! „"ovesliri”, 


ANDRÉ GIDE ŞI CLASICISMUL 241 
ne na orare IE SE D... 


Cinismul rece al lai Lafcadio poate fi o trăsătură sufletea- 
scă tot atit de verosimilă ca şi acea a practicelor nefireşti sau 
a detaşării de preocupările morale pe care le desvâlue eroul din 
'Immoraliste. Sint deviații sau eludări ale sim[alul moral, care 
e bine să fle trecute in patogeneza epocii şi să figureze in o- 
pera unii scriitor, care vrea să oglindească agitațiile cele mai 
contradictorii ale spiritului unei generaţii. Gide a voit să o- 
glindească simaltan extremele, divergențele, şi aceste tendinjl 
spre puncte opuse le-a relevat de multe orl in Nourritures ter- 
restres şi in lucrările sale critice, 

O generaţie nu trăeşte însă din deviaţiile sale, cl cu anu- 
mite deviații, care se poate prea bine să fi fost şi ale altor vre- 
muri. Storţarea scriitorului care vrea să reprezinte în plin epoca 
sa, trebue să tindă, ma! ales, spre eviden(larea acelor elemente 
care máresc puterea de viaţă a consi generații şi, dindu-! im- 
palsul iniţial, o pornesc într'o mişcare avintată spre cele urmă- 
toare, cărora le transmite adaosul el la patrimoniul de gindire şi 
de credinţă omenească. dela aceasta, raportată la individ, o 
exprimase Gide, intr'o Imagine impresionantă, prin cuvintele : 
„Actele noastre sînt legate de noi ca lumina de fosfor. E ade- 
vărat că ele ne consumă, dar fac şi splendoarea noastră, ŞI su- 
fletul nostru a prețuit ceva, tocmai pentrucă a ars mai viu de- 
ci! altele“, * 

Gide s'a ferit să proecteze în scrierile sale, tocmai această 
lumină, care consumă spiritul unei generaţii. Absența ei eevi- 
dentă în opera lal literară, care descurajează prin lipsa ei de 
orientare hotărită, prin teama de acţiune pe care o degajează şi prin 
absența unei voin[i paternice şi creatoare. Nourritures terrestres 
«conţine numai patimă clocotită în retorism şi un amalgam de as- 
piraţii insuficient lămurite. Autorul. francez e de părere că o- 
pera literară trebue să conserve întotdeauna o parte de mister, 
datorat calităţilor ei profunde şi secrete, care-i crează valoarea 
şi totuşi, în momentul apariţiei ei, o face să pará neinfeleasá 
Şi „nesănătoasă“, De aceia, unele înţelesuri păstrează o rezervă 
sibilină. Cum multe din ideile exprimate confaz in Nourritures 
le tatilnim clarificate in opera sa critică, preferăm să le anali- 
zăm aici. 

Criticile lul Gide sint, cu deosebire, Interesante. Pe cit e 
de artist, pe atit, sau mal mult încă, scriltorul francez este un 
critic, El afirmă, ca şi Wilde, că preocuparea critică stă la baza 
oricărei arte. Emulaţia între critic şi artist devine insă supără- 
toare în Les faux monnayeurs ŞI se desfăşoară după o estet'cá 
proprie autorului, care face din această lucrare mal mult un com- 
plex de consideraţii critice cu demonstraţii animate, decit un 
roman. 3a lol 

Ne-am îi patat aştepta să găsim, în opera din urmă a 


* Nourritures terrestres, pag. 18. 


242 VIATA ROMINEASCA 


Gide, prezentarea iasuflejitá a frámlntárilor societăţii contem- 
porane, sau, cel puţin, crearea unor figuri vil, care să reprc- 
zinte, fără nici o tendinţă demonstrativă, viaţa unei părţi inte- 
resante a societăţii sau a unor individualităţi care imprimă epo- 
cil caracterul personalităţii lor, Ne-am fi mulțumit să vedem 
un Menalque sau un Nathanael in acţiune, frâind subt ochii 
noştri într'o desfăşurare psihologică necesară, sorbind seva so- 
cletăţii pentru o elaborare mal inaltă, concepuţi de critic, dar cu 
o viaţă sufletească turnată de artist, într'un cuvint: cu o per- 
sonalitate vie. Gide ne pleacă privirea numai asopra unor crea- 
ţii cerebrale şi artificiale, 

Les faux monnayeurs, înseamnă triumful criticului asupra 
artistalai, strivirea vieţii subt cantitatea covirşitoare a ideilor. ȘI, 
cu toate acestea, cită viaţă arzătoare a ştiut autorul francez să 
desfăşoare odinioară in La porte étoite! Acolo, frámintarea 
sufletească dureroasă a eroinei, determinată de scrupulele ei, 


luminează ca o flacără pură viaţa personajelor şi o dezvoltă: 


intr'un cadru de o sobrietate $i de o precizie clasică. Sen- 
timentalismul dulos şi elanul corat al iubirii amintesc paginile 
cele mal frumoase ale lui Sienkiewicz din ania. Semnificaţia 
înaltă a acestei „povestiri“ o vom vedea în urmă, in legătură cu 
ideile dezvoltate in opera lui critică. 


Ultima lucrare a lui Gide are totuşi meritul de a scoate in 
rellef mai mult decit celelalte, o trăsătură dintre cele mai in- 
semnate ale personalităţii lui morale: teama de răspundere şi, 
ca o consecință, frica de alegere şi de orientare hotărită în viaţă. 
Egotismul scriitorului francez l-a făcut să apară veşnic in o- 
glindá, de cite ori vre-unul din personajele sale simţea nevoia să-şi 
oglindească figura intr'an examen analitic. In prefața dela Nour- 
ritures, el recunoscuse singer că intre eroii săi e numai o deo- 
sebire de nume, subt care se ascunde spiritul unic al autoralui, 
şi Oscar Wilde, cu pătrunderea lai fină, prevenise pe Gide îm- 
potriva acestel lunecări în afara artei. 

Personajul central al romanului Les faux monnayturs, scrii- 
torul Edouard, este membrul aceleiaşi familii spirituale, înapoia 
căreia se agită sufletul autorului, Edouard nu lucrează şi nu 
reacţionează, Primeşte tot, notează tot. Ca romancier il pot con- 
cepe astfel. Ca om, m'ar interesa insă să ştiu cum îl Impresio- 
nează fiecare fapt pe care îl percepe si cum se traduc in ac- 
tione $i în viaţă gindurile Ini. Dar Gide se fereşte de acţiune 
şi preferă să o lase pe sama altora. O spune deschis In refle- 
xiile lui critice şi prin glasul lui Ménalque şi al loi Edouard. 

Cauza acestei inacţiuni este teama de mărginire a posibi- 
litá(ilor de acţiune, pe care autorul le vrea largi, nestingherite, 
infinite. Această teamă e caracteristică, de acela, re vom opri 
putin asupra ei. 


——— — — —...—.. ANDRÉ GIDE ŞI CLASICISMUL 2413 


„A alege,—spune Ménaique in Nourritures terrestres,—in- 
sceamná a renunţa pentru totdeauna la tot restul,—s! cantitatea 
nameroasá a acestui rest, rámiae preferabilă oricărei alte unităţi“, 

Ménalque vrea să se menţie liber de orice legături, in aş- 
teptarea posibilităţilor infinite ale viitorului. Alegerea presupune 
o fixare a preferințelor intr'un senz anumit, care poate exclude 
tot celace na converge spre obiectul ales. El preferă vesnica mo- 
billtate a aspectelor vieţii, care trebue să-l găsească intotdeauna 
disponibil. ldela aceasta e precizată şi mai lămurit în volumul 
Incidences. 

Dar a pásl latr'un senz, poate nu numai să răpească plă- 
cerea de a merge in direcţia contrară, c! să şi determine conse- 
cinţi pe care e necesar ca Individul să le infrunte cu tărie. Vi- 
ziunea acestor dificultăți, a acestei nevoi de reacțiune ca o con- 
secință a acțiunii provoacă, probabil, teama lul Edouard din Les 
faux monnayeurs, şi il ține departe de viltoarea vieţii, pe care 
o examinează cu atenţie, o analizează cu pasiune, dar în care 
se fereşte să se cafunde de teama naufragiulul. 

Pentru caracterizarea mentalităţii vremii, această atitudine 
constitue un însemnat document omenesc, căci ea e un produs 
al sensibilităţii care găseşte in adinclrea analizei introspective 
satisfacția acelei energii pe care alte epoci o risipeau în exube- 
ranja vieţii exterioare și a acţiunii. 

Cit de semnificativ a ilustrat scriitorul francez cu propriul 
său exemplu, această teamă a atitudinii hotárite în senzul pe 
care | l-ar fi dictat, intr'un anumit moment, conştiinţa sa! La 
Gide, îndrăzneala idell, nu e urmată de curajul unul gest cores- 
punzător. In timpul războiului, cunoaşterea deaproape a culturii 
germane şi a spiritului german, îl Insuflase oarecare idei, care 
se deosebeau hotărit de părerile carente. „Cele mai frumoase da- 
ruri ale noastre“, spunea el, „aveau nevoe de Germania spre a 
le pune în lucru“, ȘI, recunoscind nevola de a impedica ten- 
dinfa acestela spre dominație, adăoga: „Germania a dovedit in- 
deajuns 'in ce putea să fie utilă si nol am dovedit îndeajuns 
celace ne lipsea“, 

Scrise în timpul războiului, aceste rinduri /Réflexions sur 
l'Allemagne), care conţin şi caracterizári reușite ale psihologiei 
gregare germane, au fost publicate abia in 1919, după ce furia 
rázbolulai făcuse loc liniştei relative a „păcii înarmate“, Inspl- 
rat, ca şi Romain Rolland, de puterea adevărului, Gide n'a pu- 
tut avea tăria de caracter a acestula, de a striga cuvintul in 
legerii în timpul încăerării singeroase. Des! Gide justifică tăce- 
rea prin faptul cá, „nu există mai mare greşală decit un ade- 
văr susceptibil de a slăbi braţul care luptă“, adevărurile acestea 
putea fi spuse fără nici o primejdie, deoarece însuşi scriitorul 
francez găsise tema „diplomatică“ a expunerii lor, separind pe 
Goethe şi pe marii scriitori german! al trecutului, de politica răz- 
bolnică prusiană, Poate că şovălala din acele clipe, l-a făcut să 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


conceapă ostilitatea, manifestată cu virulență in urmă, contra Li 
Romain Rolland. 

Odinioară, în paginile „de afecţiune, de admiraţie şi de 
milă respectuoasă“, închinate memoriei lui Oscar Wilde, des- 
criind intilnirea cu scriitorul irlandez la Paris, după egirea aces- 
tuia din închisoare, Gide mărturisise candid neplăcerea pe care 
a resimţit-o la invitaţia acestnia de a lua loc la masa lui. Pen- 
tru cei care cunosc puternica influență exercitată de Wilde asu- 
pra scriitorului francez şi interesul pe care-l punea in conver- 
sata cu autorul Portretului lui Dorian Gray şi al Intenfiunilor, 
această contrarietate e semnificativă: era teama compromiterii 
in tovărăşia fostului pugcárias. 


* 


Am spus că scriitorul francez s'a interesat de citeva din 
problemele actuale mal ales în studiile critice din  Préfextes, 
Nouveaux prétextes, Incidences şi Dostolewsky. Aceste studii, 
scrise cu multă putere de pătrundere, pun în lumină adevărori 
pline de originalitate, revelate cu o desăvirșită modestie. 

In analiza operei lui Dostoievski, Gide arată cele trei re- 
gluni pe care le deosebeşte romancierul rus în personalitatea o- 
menească : regiunea speculaţiei intelectuale, cea intermediară a 
pasiunilor şi „regiunea profundă, unde nu pătrunde mişcarea pa- 
slunilor.." Pe acest plan de observaţie, criticul francez dezvoltă 
consideraţiile sale asupra lui Dostoievski, cu o simpatie şi cu o 
putere de înțelegere pe care n'a dovedit-o pănă in prezent nici 
un alt scriitor francez. Autorul se opreşte, pe alocuri şi la pă- 
rerile lui Vog.é din Romanul rus, demonstrind insuficiența pre- 
zentării operei celui mai de seamă dintre romancierii ruși al! 
veacului trecut. 

„Romanele lui Dostoievski”, spune Gide, „deşi sint roma- 
nele cele mai pline de pindire, nu sint niciodată abstracte, ci 
rámin cărţile cele mai pline de viaţă pe care le cunosc“. A- 
ceastă constatare n'a putut influenţa însă asupra catacterului 
prea abstract al ideilor din Les faux monnayeurs, celace arată 
că la Gide luciditatea observaţiei critice intrece puterea de crea- 
ţie a operei de artă. 

Scriitorul francez e atras ia opera lui Dostoievski mai molt 
de laturea morală a problemelor. „Chestiile politice“, spune el 
în /ncidences, „imi par mal puțin importante decit cele sociale; 
chestiile sociale mai puţin importante de:it cele morale“. Această 
preocupare pentru laturea morală a problemelor e explicabilă la 
un scriitor care se simte atras spre celace contribue mal maltla 
formarea conştiinţei individuale şi sociale. Vorbind de Dostolev- 
Ski, autorul francez întrebuințează aproape aceleaşi cuvinte, ca 
cele din /ncidences, spre a caracteriza orientarea morală a.ro- 
mancierului rus. ` 


ANDRE GIDE ŞI CLASICISMUL 245 
= 3 


Imbrăţişarea problemelor estetice si m 

ficii literare şi filozofice este una din a lirei -€— 
ale manifestării lui André Gide. Crescut in religia protestanta 
şi dezvoltat în mijlocul unei societăţi catolice, scriitorul francez 
a păstrat în toată opera sa un spirit viu şi neincátugat de pre- 
judecăţi şi de formule. Prevenirea socială din ]uru-i împotriva 
credinţei religioase reformate, i-a deschis lui Gide din vreme o- 
chil asupra intoleranfei spiritului tradi(ionalist şi l-a indreptat 
spre concepţia unui naționalism cu totul diferit de cel al tradi- 
ționaliştilor Barres şi Maurras. 

„a Clocniriie dese cu Barrès, au dat lul Gide ocazia să-și dez- 
volte opiniile zs1pra respectului pentru trecut, a rolului influen- 
telor străine ia fermentația morală a unul popor şi a caractera- 
lui naţional al artei. Dar punctul de vedere larg şi obiectiv al 
scriitorului francez n'ar fi fost posibil fără perspectivele vaste 
deschise de infinenţele venite din afară. Studiile sale asupra ll 
Dostoievski, Goethe, Nietzsche şi Wilde, vàdínd simpatia pro- 
fandă pentru aceste spirite atit de deosebite în valoarea, con- 


„cepţiile şi manifestările lor, arată şi domeniul întins al posibili- 


tăţilor lui de înţelegere şi de asimilare. Molte din aforismele lui 
Wilde se găsesc expuse in altă formă şi integrate în părerile Li 
Gide asupra artei. Pătrunderea operei lui Dostoievski este res- 
lizată cu atita simpatie, incit unele fraze scrire de Gide, ar pu- 
tea fi semnate, fără şovăire și de romancierul rus. De pildă, a- 
ceastă idee: „Bucuros aşi striga: Ce-mi pasă de viaţa veşnică, 
fără conştiinţa de fiecare clipă a aceste! veşnicii ? Viaţa eternă 
poate fi de pe acum prezentă in nol, O trăim din clipa in ca'e 
consimţim faţă de nol înşine să murim, să obţinem dela noi a- 
cea renunțare, care ingădue de îndată invierea în eternitate“, 
Cine ar putea deoscbi organic aceste cuvinte de stilul atit de 
personal al lui Dostoievski ? 

De Nietzsche autorul francez se simte legat printr'o predis- 
poziţie sufletească veche. „Am intrat în Nietzsche fără vola mea, 
il aşteptam inainte de a-l cunoaște, . Si pas cu pas, in urmă, cl- 
tindu-1, îmi părea că excită ideile mele“, scrie el în scrisoarea 
Xll-a din Pretextes. Am văzut că filozoful german a influențat 
anumite preferinţi ale iui Gide şi scriitorul francez nu se sfleste 
să exprime în pagini de o remarcabilă luciditate crliică, admi- 
ratla pentru cel care afirmase ideile scumpe lul „cu îndrăzneală, 
cu măestrie, cu nebunie”, 

Cunoaşterea limbii germane i-a ingăduit să se cufrnde în 
cetirea operelor lui Goethe, a cărul seninătate şi lărgime de ve- 
deri a influenţat concepţiile lui morale şi artistice și l-au întărit 
in dragostea lui pentru clasicismul expresianii. * Traducerile din 


* Felul cum concepe pe Boris de Les faux monnayeurs arală că 
Gide e familiarizat şi cu Ideile lui Freud. E un caz care demonslrează 
consecintele „relulării” inslinclulul la un copil cu lemperemeniul 
arzülor. 


245 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Shakespeare, Joseph Conrad şi William Blake, arată o famiali- 
zare deplină cu subtilitátile limbii engleze şi cred că gi Gide n'a 
putut să n'o folosească pentru cercetarea mai de aproape a o- 
perelor moraliştilor englezi. 

In Franţa il atrag tocmai cei mal dificili, dar $i cei mai ca- 
racteristici scriitori al generaţiei actuale: Proust şi Valéry. Stu- 
dille asupra lui Proust vor rămine între cele mai subtile pagini 
critice ce s'au scris vre-odată asupra romancierului francez. Spi- 
rital ascuțit al criticului separă cu delicateţă firele fine ale trä- 
sătarii operei lui Proust şi e de ajuns să cunoaştem complexita- 
tea temperamentului acestula, spre a ne închipui subtilitatea ne- 
cesară pătrunderii lui. Gide compară încetineala succedării idei- 
lor şi imaginilor din A la recherche du temps perdu, cu felul 
de compunere a lui Montaigne din Essais şi crede că această 
incetinealà e datorată perfecțiunii închegate în fiecare frază. Cu 
această apropiere am ajuns să pomenim de un alt nume drag 
lul André Gide: pe cel al autorului Essais-urilor, care, în com- 
poziţia lor intimă, au atita asemănare cu cele ale autorului Pre- 
textelor. 

Gide are pagini elocvente contra rutinei. Pentru a stimula 
tendința spre pretacere, el tace apologia influențelor venite din 
afara graniţelor Franţei, influenți menite să primenească spiri- 
tul francez, aşa cum eterna tinereţe a Franţei e posibilă numai 
prin încrucişarea raselor variate care o compun. Gide ironizează 
teama „inrădăcluaţilor” de a-şi perde personalitatea prin sug- 
gestia unor concepţii străine şi conchide: „Acel care se tem 
de intlaențe si se feresc de ele, mărturisesc tacit sărăcia sufle- 
tului lor... Acel care fage de omenire pentru el însuşi, nu poate 
reuşi decit să devie particular, bizar şi defectuos" (Pré- 
textes) * 

Pornind dela aceste exemple individuale, scriitorul francez 
caracterizează manifestarea literară a colectivităţii naţionale, şi 
arată că noţiunile de literatură şi artă națională, se confundă în 
înțelesul lor adinc, ca cele de literatură şi artă universală. Au- 
torul Prefexfelor nu poate concepe o artă care să nu fie nafio- 
nalá, „Este cu putință“, scrie el in Nouveaux prétextes, un 
popor fără literatură, un popor surdo-mat, dar cum să-mi In- 
închipul un cuvint care să nu fie expresia culva? O literatură 
care să nu fie expresia unui popor ?*, 

Am văzut că Gide nu confundă nafionalul cu naționalis- 
mul tradiționalist şi strimt, care se întemeiază, de obicei, pe 
pasiunile populare. Vederile lui sint de un individualism aristo- 
cratic. El urăşte mulţimea, care vrea să impue idel şi atitudini, 
dar nu vede cu simpatie un individualism ce s'ar ridica infatuat 


* Goeihe remarcase odinioară: „Orice lileralurü sfirseste prin 
a se pliciisi in sine (ennuyir! sich zuletzt in sich selbst), dacă nu se 
improspălează ja izvoarele străine“, 


ANDRÉ GIDE ŞI CLASICISMUL 247 
— O 


de succes si de forță, porancind destinului pentrru satisfacerea 
pasiunilor lui egoiste, și acesta e unul din puctele care-l separă 
de concepţia rectilinie a lui Nietzsche. 

Gide cere Individulal sacrificiul vieții şi al personalității 
sale, tocmai spre a le face mal vii. Preceptul evanghelic! „Cel 
ce va voi să-şi mintule viaţa o va plerde, dar cel ce-şi va da 
viaţa o va face întradevăr vie“, răsună ca un „leit-motiv* de-a- 
lungul întregii opere literare şi critice a scriltorulo! francez. El 
izbuteşte să scoată imagini de o frumusețe impresionantă din i- 
dela acestui sacrificia, şi lărgirea el in domeniul national inspiră 
etica sa literară. 

„Am susținut“, spune Gide, că opera de artă cea mai de- 
săvirşită va fi și cea mal personală... că nu nivelindu-se cl indi- 
vidualizindu-se, individul serveşte statul; şi, tot astfel, naţionali- 
zindu-se, o literatură ia loc în omenire şi capătă semnificaţia 
in concert. Dar convins de adevărul adinc conţinut în învăţă- 
mintul lul Christ: cel c? vrea să-și mintue viaja o va plerde, 
dar cel ce-și va da viaţa o va face intr'adevăr vie, am crezat că 
cel mai inalt individualism este în sacrificiul, (dar voluntar) al in- 
dividului; că opera cea mai personală-este acea care comportă 
cea mal mare abnegaţie şi, de asemeni: că cea mai profund na- 
țională, cea mai particulară, etnic vorbind, este şi cea mal ome- 
neascá şi care poate mișca si cel mal mult popoarele cele mal 
străine. Ce e mal spaniol decit Cervantes, mai englez de cit 
Shakespeare, mai italian de cit Dante, mal francez decit Vol- 
taire sau Montaigne, decit Descartes sau Pascal, mal rus de cit 
Dostolevski; şi ce e mal universal omenesc decit aceştia ?*. 

Spiritul inalt care animă aceste pagini se şi impune cu 
forţa unei logice elementare. Cit de adinci se găsesc, ia acea- 
stă idee, urmele misticismului arzător din La porte étroite, cu 
sacrificiul voluntar al Alissei ! 

Dacă totuși, prin spiritul national se înțelege numai felul 
tradiţional în care un popor îşi exprimă gindurile sale, problema 
caracterului naţional al unei literaturi e menită să provoace grave 
nedumeriri, Izvoarele de inspiraţie pot fi atit de adinci, în cit apa- 
ritia lor la suprafață să fle multă vreme intirziate. Operele scrii- 
torilor francezi actuali, deși se depărtează de tiparul cunos- 
cut şi admis al tradiției franceze, sint totuşi, o emanaţie auten- 
tică a spiritului francez. 

„La drept vorbind“, spune Gide, „cred genial profund al 
rasei noastre foarte diferit de ceiace diverşi critici superficiali 
au obişnuit să numească „spiritul francez“ si care nu e, in cea 
mal mare parte, de cit un fel de lustru al gindirilor banale". In 
virtutea acestul ,lustru* a fost contestat pănă şi caracterul fran- 
cez al operei lul Proust, spre a se afirma in urmă că numai 
fara I»i Montaigne l-a putut produce. 

Ridicindu-se împotriva naturaliştilor, a căror artă o soco- 
teste ca semnul onei diminaţiuni a vieţii, Gide susţine cà nu- 


248 VIAŢA ROMINEASCA 


mai acolo unde viaţa pulsează puternic se poate naşte adevărata 
artă: „Arta naşte prin supracreşiere, prin presiune, prin supra- 
abonden|i; ea incepe acolo unde a träl nu mal ajunge spre a 
exprima viaţa”. Artista] e dator să se aviate pe căi nouă si 
îndrăzneţe : „Imi place“, scrie Gide, „tot celace indeamnă pe om 
să piară, sau să fie mare“, 

In tendinţa sa de a aborda problemele morale, Gide a tre- 
buit să se intilneascá de multe ori la opinii cu Romain Rolland. 
Spiritele celor dol scriitori contemporani ai Franţei se apropie in 
atit de multe puncte, incit ostilitatea pe care o manifestă autorul 

. Pretextelor împotriva lui Rolland este greu explicabilă. Gide o 
justifică prin părerea că opera autorului lui Jean Christophe e 
alit de străină de-epirital francez, de limba şi de arta franceză, 
încît adoptind atitudinea de izolare în timpul războlului, Rolland 
n'ar fi putut decit să cistige din dezastrul Franţei, 

Spiritul polemic al lui Gide l-a făcut să arunce multe să- 
gei! lui Barrès, lui Mirbeav, lui Curel (de ale cărui Imagini din 
La fille sauvage a fost totuşi influențat in Simfonia pastorală) 
şi altora, dar niciodată n'a dat curs unei vehemenje atit de ne- 
stăpinită ca cea îndreptată împotriva lu! Romain Rolland. A- 
precierile sint scurte, dar pline de răutate crudă şi tăloasă, 

Care să fle cauza acestei porniri neobişnuite ? Inir'urti 
din studiile lui Dostoevski, Gide povesteşte singur că odinica:ă, 
înaintea războiului, volnd să scrie o monografie asupra sciil- 
torului rus, primul său gind s'a indreptat spre o lucrare „imi- 
tată după vieţile ivi Beethoven şi Michel Angelo, frumoasele 
Mmografii ale iui Romain Rolland“. Părerea aceasta despre 
Viefele oamenilor iluştri e in contrazicere strigătoare cu atacu- 
rile ulterioare, care negau lo! Rolland meritol oricărei arte, a 
oricărui stil şi oricărui gust. Cum atacurile s'au produs după 
esce e em = ne întrebăm dacă nu e aici un semi- 
meni ascuns impotriva omului care, avind aproape aceleasi 
vederi ca şi dinsul in mijlocul viitoarei armelor, aed aul 
de a-şi conforma acţiunea ideilor călăuzitoare, Nu | se va fi pă- 
rut oare lui Gide, că ori cit de comodă ar fi inacţionea şi măr- 
ginirea frămintărilor în domeniul aspirațiilor şi al ideilor netra- 
duse in acțiune, sint momente în care conştiinţa face să tresară 
in nol nevoia imperioasá de alegere și de acţiune, care apare 
mai salatară de cit cele mai înalte opinii? 

Ce alta ar fi putut depărta pe aceşti doi scriitori, atit de 
preocupaţi să găsească o formă nouă de expresie, deschisă in- 
fluenfelor largi ale culturii europene şi mal ales literaturii rose, 
pon şi engleze ? Jertfa săvirşită cu preţul hulei de Romain 

olland în timpul războiului şi care l-a atras nedreptele atacuri, 
ns corespunde, oare, tocmai acelui sacrificiu pe care-l cere Gide 
individaalitá(il, spre a o face mai strălucitoare ? 

Cind autorul /ncidenfelor se cufundá in cetirea operei lot 
Proust ca intr'un „lac al delicillor“ şi cînd el însuşi se revoltă 


ANDRE GIDE ŞI CLASICISMUL 249 


impotriva interpelări! strimte a noţiunilor de „spirit francez“ şi 
caută mijloace nouă de expresiune, această vehemenţă pe tema 
compoziţiei şi a gustului, impotriva unui autor care a arătat in 
monografiile asupra oamenilor celebri şi in Colas Breugnon că 
ştie ce inseamnă efectele de stil şi umorul înviorător, impresio- 
nează intr'an mod straniu. Insuşi evoluţia excepţională spre u- 
mor a ambilor scriitori (Colas Breugnon şi Les caves du Vati- 
can) şi márturisirea surprinzătoare a amindurora că subiectul 
acestor romane li s'a impus cu tărie, în afara preocupărilor lor, 
arată o stare de spirit care converge în multe puncte. De acela 
„e regretabil că scriitorul care a pătruns opera lui Dostoiewsky 
pănă la identificare spirituală, n'a putut înțelege taina onul gest, 
pe care i-l impunea lui Rolland misticismul credinţii lui în dra- 
goste şi In nevola unirii omeneşti. 


Am ales unghiul de apreciere cel mai larg, spre a examina 
opera lul André Gide în raport cu clasicismul, tocmai spre a in- 
gădui desfăşurarea nestingheriiă a celor mal interesante idel şi 
atitudini ale scriitorului francez. Am văzut individualitatea lul 
complexă ridicindu-se deasupra nivelului părerilor curente şi in- 
cercind să libereze unele idei de priiudecata ce apasă asupra lor 
şi le denaturează senzul şi valoarea. Dar deasupra tuturor con- 
cepţiilor sale, dominindu-le cu puterea convingerilor neclintite 
ale tinereţii, dezvoltate si întărite prin reflexiupe îndelungată, a- 
pare atitudinea sa în faţa vieţii, cristalizată in Nourritures ter- 
restres şi In paginile sale critice: dorinţa arzătoare a plăcerilor, 
in afara preocupărilor morale, dar pătrunsă de corectivul veşni- 
cei disponibilităţi. ' 

Ajungind la această sinteză a cugetării sale, putem strecura 
o rază de lumină in taina unui suflet, ale căra! expansiuni par 
a închide tocmal drumul spre adinc, spre reglunea unde privi- 
rile indirecte ale cetitorului se opresc nedumerite. Prin ardoarea 
bucuriei tumultoase de viaţă din Nourritures terrestres se pot 
percepe disonanfe, opriri neaşteptate, ceva nelámurit care răsună 
ca un vaet înăbuşit de darere, ca o expresie abla perceptibilă a 
unei suferinţi ascunse. Extazul acestui tantal modern, înaintea 
voluptăţilor pe care le dorește cu pasiune, pe care le simte atit 
de aproape, incit le-ar cuprinde intr'o imbrăţişare arzătoare, dar 
pe care le refază în clipa supremă, spre a rămine veşnic insetat 
şi disponibil. are ceva neverosimil și tragic. Exclamaţia din 
Nouvelles nourritures că omul e născut pentru fericire, vădeşte 
cel malt sfortarea perpetuă a cugetătoralui francez spre realiza- 
rea echilibrului sufletesc, pe care însă un glas din adincul firit 
sale i-1 turbură, acoperind subt tumult imnul său de mulțumire. 

Această tendință spre armonia safletului,——pe care autorul 


250 f VIAȚA ROMINEASCA 
———————— AA X 


francez a urmărit-o toată viaţa, subt suggestia proprie! lui per- 
suaziuni, fără a putea atinge obiectivul,—s'a manifestat in afară 
prin clasicismul m/jloacelor de expresie. Urmărind insă mai 
mult glasul interior al indemnurilor proprii, izolindu-se de mul- 
fime şi uriad-o, adincindu-se într'o artă intelectualizată şi rafinată, 
ale cărei creaţiuni oglindesc aspectele diferite ale fiinţei sale mo- 
rale, Gide n'a putut să priceapă în nuvelele şi în romanele sale, 
ecoul vibrant al bucuriilor şi suferințele societăţii înconjurătoare. 
Dsclaraţiile repetate, fácute odinioară, că aparţine exclusiv tim- 
pului său, le-a schimbt, în urmă, in Nouvelles nourritures (1919), 


rii de sine şi din anihilarea nevoii mintultoare de coordonare lo- 
gică a actelor vieţii, 

Scriitorul francez a făcut sforțări uriaşe spre a scăpa din 
strinsoarea cátuselor grele ale logicei, dar n'a mai putut cunoaşte, 
în imnul lberării, accentele vieţii contimporane. E! ajunge să re- 
cunoască în Nouvelles nourritures că s'a depărtat de generaţia 


sa, dar interpretează izolarea ca o consecință a inclinării sale. 


de a-şi indrepta privirile spre viitor, 


verificare, Un lucru însă este Sigur : personalitatea scriitorului 
francez nu intră deplin în tiparul propriei sale formale de defi- 
nire a clasicismului, căci autorul Hranei pámtnteg!i n'a inte- 
grat,—cu toată voința si adincirea necesare in opera sa lite- 
rará, preocupárile morale şi spirituale ale generaţiei actuale, ale 
timpului său. Ideile cristalizate în opera sa critică, privind citeva 
chestiuni de estetică şi de morală care apar ca emanafia unei 
individaalităţi complexe dar izolate, oricit ar îmbrăţişă unele pro- 


mărite în lucrările literare analizate. : 

„Nam mare contact cu epoca şi jocurile contemporanilor 
nu m'au amuzat mult niciodată“, scrie autorul formalei „les ex- 
tremes me touchent“, în Nouvelles nourritures. Mă plec dincolo 
de prezent. Trec peste el. Presimt un timp în care nu se va mai 
înțelege decit cu greu celace ne pare vital astăzi“. 

Indreptindu-si privirile spre viitor, scriitorul francez pare a 


—— 


' Gide e un adversar hotării èl romantismului, dar in repre- 
zenlarea adolescenței lunecă spre romaniism, fără voe. 


ANDRE GIDE ŞI CLASICISMUL 251 
a e i E E i in S iL 


fi ajuns, cu virsta, sá dispretulascá judecata contimroranilor. A- 
mintindu-ne, insá, de proprille lui argumente din ; :ctextes ros- 
tite în favoarea literaturii naționale („numai naționalizindu-se, o 
literatură ia loc în omenire şi capătă semnificaţia în concert“), 
am putea face cu temel reflexia: numai inteleginda-se In aspi- 
rațiile morale şi sentimentale ale timpului sáu, un scriitor poate 
lua loc in areopagul istoriei literare şi să capete o semnificație 
în concertul marilor creaţii. Gide a refuzat această Integrare, 
deşi i se páruse un timp că a realizat-o. 


Aureliu Weiss 


Intoarcerea unde-au fost jurámintele ' 


Domnul Lică Cartojan atinse birjarul pe spate să 
AM M MM de M pe Rada Coasta. ebd cer 
rului cu oc ntr'un ziar, lgi : 
acesta e omul care ll trebuia. ATER SRONA a 


Sări din trăsură şi ciad fu lîngă C 
cu un Eois in dr. alic p 
— Traditore, traditore! Ni-am lihšmitit di atita 
ş'acuma cetim să videm, cadi ori nu cadi infama reacthunl zile 
cub - ir Caiet Sis ca intotdeauna ca mutra de vulpe 
ntotdeauna nedes t de umbrel 
Pont aa pl so de două MIA. TE cit a ai 
rinse mijlocul lui Comşa, familia - — 
„direct x, chestiune“, " idis evo: 
— Palule, am si tl rog ciava. Macar ci mi si ari - 
cam dipartat di partid.. Mi si int plă una uiplácoli, lal vini 
mial un proces la Casaţiie. Avocatu' cari-o pledat la leşi în apel 
îm! telegraflazá in altimu' moment că nu poati vini, O dat o 
boală pisti lel. Tocma' mă ducem la ung’ di-alci cum mi«o dat lel 
adresa'n depeşi, Dar ştii că nu-mi placi să mă adresăz la fel 
d! fel di nicanoscoti. imi faci mari sărviciu pulule: chestii di 
un şfert di clas. ȘI să vezi cind studiezi dosaro': un fliac, Am 
ciştigat la tăti Instan(ill. Ea în Bucureşti nu pre cunosce lumi 
numa” di-al noştri dia partid. Dară partidu-I una şi afacirili sint 


Dapă o pauză, fácind cu ochiul 
WES te AM ul, ca intre oameni care ştiu 
— Bini înţiles cind îl vorba de amara opoziţile ! La 
teri il alceava ; cari om nu s'a 'ntr - A stat 
pentra nd nfrupta citi-oliacă dac'o luptat 

dădu drumul de mijloc, şi îl privi în ochi: 
— Am injáles că ini d 


* Fragment din Capii. ultim al romanului ,nlunecare*. 


INTOARCERRA UNDE-AU POST JURAMINTELE 253 


Radu Comşa nu spusese cá primeşte, dar gindul il suridea, 
A ivocătura lui mergea slab. O lăsase, o reluase; clienţii nime- 
reau numai dia intimplare şi pentru trebari mărunte, Domnul Lică 
Cartojan se ivise la timp. 

— Sá vedem... Până nu studiez dosarul, ce-ag! putea spune ? 

— Atunci îl ca şi făcut, puiule! —se bucură domnul Cartojan. 
Motiviii recursului îs pusă la punct di avocatu' mea. Numai li 
disvolţi. Văd ci aştepta un tramvai. Dă-l naibii di tramvai şi 
bai să luăm masa impreună. lj! explic cum stă toati daravera, 
cit gustăm din nigti mititei cu gogoșari, cari-s singuru” lucru 
ban cari-mi placi la bucuregtienii aiştia. 

Radu Comşa luă masa la restaurant împreună ca di. Lică 
Cartojan şi se lămuri, Rămase surprins numai că domnul Cartojan 
se jadeca pentru o întreprindere din judeţul Bacău. li credea o- 
perind numai la lași, unde işi avea sediul electoral. 

Domnul Lică Cartojan il compătimi : 

— Ţl-am spus ea pulule, ci nu eşti di politici. In politici, 

drăguţi, si-ţi faci afacirile cit mai diparti di alegători. Altfel 
ti scormoneşti ba una” ba altu’, te mal bagiucuresti.o gazeti, mai 
intri în conflict cu oameni chiar di la tial din partid, ci di undi 
mininci tu vra să si'nfrupt! şi altu’. Eu am, pauiale, două cim- 
pari di operaţiile. La legi fac politici şi oaminil mă ştiu ca atari, 
la Bacău, şi mal am inci o făbricuţă in továrisle cu un Evreu 
in Ardeal; acolo is negastor, Eu la leşi fac sărvicii la alţii, la 
Bicău şi la făbricață me din Ardeal, cer si-mi faci alţii sir- 
vicii, macar di-ar fi acila alţii, nişti bandiți din infama reac- 
lani. 
i Radu Comşa studie dosarul, pledă și ciştigă procesul. Na-i 
păruse afacerea prea curată. Procesul îl cîştiga domnal Lică Car- 
tojan şi îl perdea o obştie de ţărani. Dar avocatul objtiel se pre- 
zentase numai de formă; dreptatea după lege trecuse încă din 
prima instanţă de partea domnului Cartojan. Sentința rămase de- 
finitivà. 

— Brava, pulule ! Stlem ci n'am dat gres !—clipi domnul Lică 
Cartojan din ochii de vulpe cu deplină mulţumire. Cum agiwng 
acasi îţi expediez onoraru.. Na pre am parale la mine ci Bo- 
careştiu ista m'o uscat. Da’ cum agiung... fii fără griji! Sau mai 
bine alticeava.. Ai procesi cumva aieste v'o două zili, ori poati 
legt! mal liber ? is disi 

Radu Comşa răspunse cá bin procese aceste vr'o dou 

X mnul Cartojan se veseli: 
T A rede akui- Eu plec disari. Nu mă duc la leşi 
pănă săptămina viltoari, Mă opresc intál la Bacău, Am şi de- 
peşat să mă astepti otomobilu* fabricii la gari. Am înţăles după 
cit mi-ai spus că locuriii undi tăiem nol, Îl cunoşti di pi ne 
mea războlului şam mal înţăles că țl-ar faci plăceri si li ma 
vezi. Ai o ocazile cum mu si poati mai buni. Ti duc $i ti a- 
duc pănă la gari la Bacău cu otomobilu. Stai o zi, faci plimbari 


251 VIAŢA ROMINEASCA 


cit im văd leu di daravelarili meli, ti'ntorci si cu 
e m": Yay ene peut Sá vezi ce mio pongo 
o fos a : 
edem În ian P A "Ties di rázboiu ! Daci ti-al hotárif, ni 
u Comşa nu eşise din Bucureşti de citeva lu 
Și la cimp nu fusese de anul trecat, dela cel din emn rop 
lul în satul párintesc, Hirtoape. Işi spunea cá undeva există ver- 
deaţă şi cimp liber, iar el uitase. De multă vreme se hotărise 
să se întoarcă şi acolo odată, in locurile pe care le-a cunoscut 
numai sobt bătaia tunurilor. Amiuase, il (inea legat aci viața ca 
mo a M = hirtie cu clei. Seara fu la gara de Mod. 
clas $ 
Ai ia doc a a doua; domnul Lică Cartojan avea n- 
— EI, ci ni facim acu’, puiule ?— întrebă dezolat 
— Nu ne facem nimic, E foarte simplu Du ro 
în vagonul dumitale, eu intr" P di seien zen a 
gara Bacăr. Tot odată heic TUN MNA zor ce pe pa tA 
"X El nu ajd, frati! Sá-I schimbăm... Plătim difer ănă 
nu si jachide casa... la dă-l oliac i E 
sa i, cate macar că's cried y LOS WM epe MN ad 
adu Comşa care n'avea cherestea în inutul 
o Abr loută in Ardeal, şi trăla cu strinsă enini e MM 
A ca să țină companie domnului Cartojan. Pănă la Bozău află ast- 
e Prețul diferitelor calități de scìnduri, la Galaţi şi loco gară, ti- 
căloşia căilor ferate care urcă la flecare trimestru tariful dar nu 
pos la dispoziţie vagoane decit cu ,$pagá* la personalul din 
staţi, află catastrofele schimbului, incapacitatea guvernului in 
pof " tconomiol, qi alte multe chestiuni care ţi dureau malt pe 
race ică Cartojan. Pe urmă dincolo de Buzău, cind se goli 
agonul, domnul Lică Cartojan întinse subt picloare un ziar şi 
peste obraz destăcu altul, adormind subit, cu o miraculoasă tre- 
ra, es ngliaren cea mai compleciá la un somn vecin cu moar- 
toipts A er p es! pe culuoar, deschise fereastra să respire 
na (inea fidelă tovărăşie trenuloi, în . 
colo de scinteele maşinei. Haltele cu lumini EN. wer 
e náluci in cimpuri mute. Radu Comşa îşi aminti dintr'o pi- 
clă unde domniseră Inecate, cuvintele locotenentului Ghenea des- 
pre expresiile arogante, rostite odată in altfel de tren şi in alt- 
el de noapte, Are să-i vadă mine movila de pămint unde tot 
niplo acela care părea etern, a mufit. Gindi la taina lui 
grea, e moarte, neisprávità atunci pe brancardă, Ioind-o cu el 
E c de unde n'avea s'o mal ştie nimeni, niciodată. Se alese 
4 p şi chipn! lul Mihai Vardaru, dar nu chipal lui tinăr şi 
olos, ci numai hida arátare cu obrazul înălţat din balta cu afe 
verzi, Cu lipitoarea cuibărită în orbită. Pe urmă Radu Com 
se gindi la el. iar vintul rece al nopţii fu amar, T 
In gara Bacăn îi aştepta fratele domnului Cartojan, administra- 


ÎNTOARCEREA UNDÉ-AU POST JURÂMINTPLE 255 
————————— > In 


tor general al intreprinderii. Exemplar aidoma cu domnul Lică 
Cartojan, cum seamănă un pui de vulpe cu o vulpe mai bătrină. 

Cind află că procesul s'a isprăvit, şi că a fost ciştigat, îşi 
manifesta bucuria, scoţind pălăria de doc, trintind-o in palmă şi 
aşezind-o apoi pe cap, ca funta la frunte. 

— Bini c'am văzut-o şi pi asta! Di-acuma ni punim pi 
lucru sărlos, 

Se plimbă cu hainele de sport, cu jambiere galbene şi cu 
pardesiu de pinză, măsurind peronul şi frecindu-şi minile exact 
cum şi le freca domnul Lică Cartojan. 

— Di-acuma bădie Lică, ai să vezi cum (i-i freceu pl mir- 
lani! Au si sá'nvete dumnialor si mă cunoască şi si mă pomi- 
niascá... 

Radu Comşa întră in restaurant să-şi incálzeascá stomahul 
cu un cealu ferbinte. li părea bine că a venit, dar începea să 
regrete că se iatoarce acolo, in tovărăşia acestor oameni, cu gin- 
dul numai la afacerile lor, la cine ştie ce fel de afaceri. 

Domnul Lică Cartojan îşi repară puterile cu o gustare mai 
solidă : sardele, brinză, pastramă şi citeva ţuici. Plăti galantom şi 
consumaţia lui Radu Comşa, cu toată împotrivirea. Afară ii aş- 
tepta un Ford, hirbait si roginit ca un ibric, 

— Poaţi vrei si stal lingă şofer, puiule ?—1ntrebá ospitalier 
domnul Cartojan. Imi convini şi mia, Pe drom numai bini mă puni 
Ticu in curent cum mai Stau lucruriii pi-aici.. Eu aşa lucrez, 
puiule ! Un frati aici, unu’ la făbricuţa din Ardeal; au şi dinşii 
de lucru şi cîştigă oliacă di parali, iară leu n'am tiami ci fari 
şi párádulegti unu" străin. 

Maşina (igni intr'un hurvit de fier vechiu cu o sprinte- 
nealá şi un avint neaşteptate dela înfățișarea preistorică. Sofe- 
urul slobozi cu o bucurie de salbatec, samovarul fosălnd, sbirni- 
ind, strănutind $i jucind în arcuri, pe drumuri colboase, pe creste 
de dealuri şi peste pode[e. Radu Comşa îşi făcea degetele pl- 
cioarelor cîrcel în ghete, de citeori maşina aruncată la cotituri, 
pi iia pe roțile de dindărăt, părea că se răstoarnă peste cap 
sau că se va desface brusc din toate incheeturile, să umple dru- 
mul de şuruburi și hirburi. Dar maşina nu se desfăcu şi nu se 

stogoli peste cap. 
T p daai tener] erau la Oneşti. De aci Radu Comşa recu- 
noscu locurile. H păreau degarte şi mai largi, fără forfota in care 
văzuse întălu, 
x De după culmi ar fi aşteptat poate să se Inalje o pasere 
de metal, încercuită de noruleţi albi ca cei din jare] serafimilor 
pe icoane; să bubue salvele unei baterii care-a fost uitată acolo 

'a desteptat. 

di Druid era umblat numai de cará cu bol, ferindu-se in mers 
domol spre şanţuri, cu oameni mergind pe lingă încărcături, iar 
după culmi se ridica şi se lasa numai un nor alb, de vară. 


— Eu am s! rămîn oliaci la fabrici, puiule !—îl bătu dom- 
8 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nul Lică Cartojan pe umăr, de la spate. Daci vrei, ti dal oleaci 
glos, si-ti dismorţăşti şi si vezi locuriii. 

Sintem chiar pl-o linii undi-o fost trangeili. Pi urmă ti 
duci maşina la sat, vezi şi acolo ci ai di văzut şi vin leu si ti 
aduc înapoi... Tot am oliaci di răfalală ca dumnialor dela Ob- 
şti. Am si li aduc vesti bani. 

Fordul igi sdruncină fiarele pe ponoarele unul drum de 
cară. Radu Comşa se răsuci să vadă: pe acolo, mai departe, 
era poteca pe unde urcau. Se auziră ferestraele tipind in tă- 
cerea pădurii. Magina incetini pe lingă on convolu cu scindur!. 
Domnnl Lică Cartojan strigă ceva la oameni, fácind cu dege- 
tul ameninţător, cărăuşii rămaseră cu pălăriile fa mină. Pe 
urmă şofeurul slobozi iar, hurducindu-i peste hopuri. Încunjarară 
o imprejnulre de leaţuri, roţile călcară pe pămint moale cu ru- 
gumătură de lemn şi așchii, saltară pe linia Ingustá şi ruginită, 
latrará pe poarta fabrice! şi se opriră poticninda-se, in faţa unei 
case albe, cu o inscripţie pe placă de lemn: 


DEF BIROU 


In hangarele de scînduri, ferástraiele Spintecau văzduhul cu 
valete intrerupte, Táceau o clipă, incepea altul, se intreceau in- 
tt'an fel de chlote de triumf. 

Domnul Lică Cartojan, işi frecă minile sl vorbi tare, fiindcă 
nu se auzea de vvet, 

— Alasta-i muzica cimi placil.. Pulule, daci vrel si ti 
speli s! si ti scuturi oliacă di colb, ti duci Ticu în odaia lul, îţi 
pregăteşti Lenja tăti celi, Pi urmi ti plimbi undi-ţi spuni Inima. 
Eu am de lucru o (iri în cancilarie. 

Radu Comşa isi răcori ochii. Inima nu-l iademná să între in 
fabrica unde ferăstraele despicau brazii cu miros iute şi ud. Se 
depărtă pe după imprejmulrea de scinduri, în pădure. 

Dela o potecă inainte începu să-i fie cunoscut drumul, Pe 
urmă iar nu-l mai conoscu. Aci fusese pádure; e acum păminat 
ples, cu smeuriş Se impiedică îatr'un capăt de sirmá ghimpată, 
ca 0 capcană răsucită in virful unui par putred, Parcă mal la 
dreapta... A:olo a fost bordeiul lor: eo groapă scufandată în 
care au crescut bălării, Se ascunse on animal intr'o gaură. Pe 
urmă șanțul surpat: abla o adincitară cu buzele rotunzite de 
ploi. O báltoacá, Tresări. S1nase „stloc“ ceva, ca un glonţ In pă- 
miot, A fost numai o broască țişnind în apă cociită. Dar un 
cartuș a găsit jos, de alamă verde-neag:á. Tot pămintul e pre- 
sărat de sfármátur! de metal; insă nu se mai văd sfármáturile, 
le-a acoperit mușchiul și iarba. 

Au murit aici oameni sl se așteptau să se omoare ? 

Tăcerea e ireală. Cerul inalt. Numai in vale gem ferástraele. 

Alci a fost locul cel mai aproplat intre trangee, De aici pri- 


ÎNTOARCEREA UNDE-AU FOST JURÂMINTELE 257 


vea la şanţarile nemţeşti cu lăcomie gi cu svicnir! scurte in i- 
nimă. Dia movila de pămint atirna sdreanța unul sac negru si 


patred. Ls părea atit de misterioasă trangela aceasta din faţă ? 


Acum poate vedea insfirgit ce e acolo. 

A mers, Un şanţ dărimat ca şi celălalt, cu vrejuri şi spini. 
N'ai fl crezut niciodată că erau atit de aproape. O platră svir- 
lită mal tare ar fl aj:ns dela unul la altul. 

ŞI încă o sirmă peste care a călcat, inalt par putred: nu- 
mai că e o sirmá de ale „lor“. Un bordelu de ofițeri. A fost 
mai temeinic construit: a rămas gura întreagă. 

În vizulnile acestea se pindeau unii pe alţii? Pe figia a- 
coasta îngustă de pámiat credeau el că se deslănțule un cata- 
clism cosmic ? N'a fost nimic. Aba citeva scurmâturi în (árnà, 
pe care le-a clcatrizat vremea, le-a netezit ploile şi le-au imbrá- 
cat buruenile. 

Numal morţii na mai au nici o întoarcere. 

lar dacă s'ar intoarce nu le-ar suna oare straniu (ipátul 
ferástralelor retezind în lemr, in vale ? 

Rada Comşa se întoarse unde altădată a mai stat, La bu- 
iucul de llagá bordelul lui, cind cetea scrisorile, 

In capătul acela, întotdeauna își găsea de lucru Stelian MI- 
nea, cetind ziarul, cind el destăcea plicul Cuminifel. 

Prin ce minune tronchiula rămas? E acum putred. Mi- 
roase a mucigai, au crescut cluperci din miezul umed. Cind a- 
tinse una, se sfârmă fragilă şi au fogit gingănii. Cum au incă- 
put oare în scorbara aceasta şi au putut trăi? Aveau două pa- 
turi : acolo Ghenea a avat odată să | spună ceva şi a tăcut, 
Poate era aproape să-şi spovedească taina pe care a dus-o cu 
el. Erau aproape şi aproape de moarte, dar nu se simțeau însă 
destul de aproape să-şi spună întradevăr celace inlăuntru ii 
scai E o ţipenie. In tainica tăcere a sihlei, suspină muri- 
bund numai un ecou refugiat acolo din cine ştie ce adincuri. 
Rişina topită de căldură n mirosul răcoros al tutelor de 

4. Bizile ţințari in fişiile de raze. 

ie Pe aic QUE la fo Neamj[alui*. A regăsit drumul. Dar 
şi zidul cel din urmă a căzut. Cărămizile şi treptele au fost ari 
rate undeva să slujească la vre-un adăpost nou, Ciudat: A 
darează totuşi flori sălbătăcite printre lerburi şi prea [qu 
de legume. Pete rotunda şi goale in pámint, arată pec REM 
care n'a mal patut prinde viaţă nici o iarbă, Urmele focurilor 
vechi, De aici a plecat Mihai în cea din urmă zi, ȘI dincoace, 
jatr'o noapte, au hotărît aproape ca un jirămint, cind pr giog 
intoarce în cealaltă viață, să cheme la dinşii oamenii care-şi r 
coreau necazurile în jurul tăclunilor. Soldatul Bocăneţ, arătarea 
lui Mucenicu; alţii despre care nu-şi mai aminteşte nici cum se 
numeau... Nu l-ar mal cunoaşte şi nu l-ar mai rectnoaşie. 4 

Bate l'n o talangă de tormă; printre brazii de sos se 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 
De VIAŢA _ROMINEA: 


fesc pete albe pe celălalt munte. De acolo işi parta săbiile de 
lumină prolectorul 

"Cind se intoarce, pe măsură ce se apropie, răcnetul ferăs- 

traielor creşte. In metalicul sfigiat al pinzelor dințate de oțel, 
chiotul de biruinţă, ameninţă toată pădurea, Ele singure au pus 

e aici. Pădurea are să fle pe incetul înghițită de baraca 
e jos. 

Se aud acuma şi lovituri de secure, glasuri omeneşti, tros- 
netul copacilor prăbușiți. Pe urmă strigătal laolaltă al oameni- 
lor, cind rásucesc un trunchiu greu cu [4pinele. Ecoul se întoarce 
ostenit după ce-a colindat toate văgăunile, 

— Ei, Palule, cred că ţi-o plăcut! — tl intimpină frecin- 
du-$i minile domnul Lică Cartojan. Păcat ci pădurea-i cam 
stricată di ticăloşia cela di război... Aitfeliu ar fi fost o afaciri 
şi mai faini, 

Domnul Lică Cartojan, păşeşte peste butucil răsturnaţi, ur- 
mat de fratele mai mic, după cum puiul învaţă să iasă la vinat 
după vulpea bătrină. 

— bu am avut o idei bună, Polule! Am adus lucrători din 
Basarabia $i din Maramureș. leftin şi sigur. Pl-acolo-i lipsi si 
foamiti, îs bucuroşi ci li dă cineva di IcCru si cîştigi o bucati 
di pini. Am făcut ş'o cantini, Banu iesi de la mini şi si'ntoarci 
tot la mini, 

Domnul Lică Cartojan mal împărţi citeva ordine, mai ceru 
citeva lămuriri. E vorba să se înceapă on parchet nou. Dintr'a- 
cela are să curgă mană. 

— Alstea-s nişte brazi drepți ca luminarea. Lemn fain! 
Cit zici Ticule si ni lasă dintr'o bucată. 

Amindol fraţii fac socotelile. Brazii așteaptă resignati, cu 
virfarile neclintite in cer. 

— Acuma, e si nl intoarcem la fabrică. Eu n'am is- 
prá:it cu condiciii meli. Daci ti-i vola si pleci îndati, dau ordin 
şofeurului. Eu is di păreri insă să iei intàl masa cu noi. O pus 
Lenta, cumnati-mea, nişte pui la fript, ollacá di brinzi cu smin- 
tini, mal un vinigor.. Nu vrei ? Eu nu ti silesc | Găseşti ceva 
de'mbucat şi la crişmi, in sat, 

Porunci sofeurulul să tragă Fordal. 

— Numal ti rog drágoti, si mi-l! trimet! îndată inapoi. 
Cum sfirgesc alci viu și leu si mà răfulesc ca dumnealor, ȘI pi 
disară leşii la noi. Pregăteşti Lenţa nişti curechi cu rață, Dormi 
într'un pat mai acătări, pl urmi mini dimineaţ! lesti la gari. 

Samovarel (igni iar peste hopuri şi şanţuri, coborindu-l pe 
drum ocolit pe Radu Comşa, în sat. 

Cind ajunse, na ştiu unde să oprească. Abia acum își dăda 
seamă că din satol cel adevărat, nu cunoştea pe nimeni afară de 
panic sa şi- de ce-a scuturat aga din cap ?—şi pefata mà- 

ugei linca. 


Cei care însemnau intr'adevár satul erau înghiţiţi atunci de 


` 


INTOARCEREA UNDE-AU POST JURÂMINTELE 259 


n mărul armatel: casele deveniseră cartierul cutărai ori cutărui 
ofițer. Mai ştia că o parte din sat căzuse după ce-a fost rănit 
ei sabt bătaia tunului, cind trupele s'au retras şi numai după 
citeva zile de luptă au impins frontul la loc, 

Străbăta pe jos drumul dela un capăt la altul. Multe gos- 
podării nouă; altele lărgite, nici un semn nu mai rămăsese că au 
spart pe alci obuzele. Viaţa se refăcuse îndată. Copii hăuleau 
pe ulii. II lătrară cin! şi se potoliră. Aici a fost cartierul şi 
popota; școala e văraită proaspăt, poartă o inscripţie nouă, Car- 
tierol căpitanului Plegea, S! dincoace casa eur te Ilinca. 

Radu Comşa avu o şovăire inainte de a deschide poarta. 
Fintina înalță cumpănă nouă, acoperiş nou de şindilă imbracá gi 
casa; dar florile de nalbă ca și atunci se ridică pănă in streşină, 
U 1 copil tăbirceşte o pisică pe lingă poartă, o fetiță cu ochii 
verzi. Acolo e fereasrta dela odaia „lui“, unde pe masă veghea 
muza Elegiei şi a lui Omir, Erato, atingind cu degetul coarda 
nevázu'á a lirei. 

II intimpiaá un bărbat spătos, in cămeşol neincins, care 
cl&dea un stog. Rezemá țăpoiul de fin. 

— Aş vrea să vorbesc cu mătuşa linca... rosti Comşa ul- 
tindu-se la fetița cu ochii verzi, ca să nu întilnească ochii băr- 
batului, 

— Hihi! Să fii dumneata sănătos, de cind îl moartă baba 
Ilinca... 

Radu Comşa rămase cu minile spinzurind dealungul tru- 

ulul, 
" Omul se dădu mai aproape, scaturindu-şi fioul din păr. 

— Poţi să-mi spul mie, domnule, dac-ai avut ceva cu ră- 

osata... 
PM — Nu... N'am nimic de spus... Credeam... O şilam de pe vre- 
mea războiului, Am trecut pe aici... zic, să mă abat, să văd 
ai face... 
2x ys Atunci ii fi cunoscind și pe Catrina ?... S'o chem pe 

,. Catrinăă-l! 
aa on cu pruncul la sin se uita pe fereastra deschisă; 
pe fereastra de atunci. Incruntá privirea la străinul care vorbea 
cu barbatu-său, dar nu-l cunoscu. Un tirgováf cu un semn urit 
3 a Catrină ! — chemă încă odată omul. Ce dracu’ mogmo- 

o, fomce ? .. 
x ese pe Culal! -sună dinlăuntru glasul acelaşi. 
^ — Rámii sănătos, bade !—se Du deodată străinul. Eu 
osata vream să o vad... x 
— M poarta după el, şi fiindcă era gospodăros, 
gindi că trebue să-l bată leaţurile care s'au uscat și joacă. 

— Intreba de mă-ta, lerte-o Damnezeu acolo ande se află = 
lămuri femeii care eşise cu pruncul în brațe, netezinda-sl pan 
subt broboadă. Zice c'a cunoscut-o pe timpul rázbolulai.. Era 
chiar belit la obraz, aceala-i sămn de schijă,.. 


269 VIAŢA ROMINEASCĂ 


——  — € 


— 


— Si ce-o plecat, parcă-l alorga cineva ?-—se miră femeia, 
desfácind din nou sinul şi potiivindu-l in gura copilului. 

— Cine să-l ştie ?... A fi avind v'o negustorie pe-alci și-i 
grăbit omul. 


— Avea un semn urit, sáracu' !I—inchee fără nici o bănuială 
cea care se numise odată Catrinel. 


Apol omul apucă ţăpolul şi se întoarse la stog; femeia Ij- 
tră in casă, 
m nara: Mori M rupea - — cind fu departe, do- 

pasul. Razele cădeau vertical, se inci i ; 
scirțiind trei cară cu fin, in colb, NC RAT, Tent 

„Cind văzu firma „La Infanteristul vesel”, înțelese că aceia 

e circluma despre care pomenise domnul Lică Cart jan. Pe zu- 
grăveala tablei, infanteristul vesel şi expresionist, cinstea la o 
masă cu fața prăvălată să | se vadă toate cele patru laturi, un 
pahar de vin din care zugravul infáfigase in același timp fundu! 
gura şi o secţie transversală. : 

Ináuntru era răcoare, podelele fuseseră stropite cu apă. Por- 
tretul Regelui şi al Reginei, priveau in tejgheaua unde lonzbiau 
muşte pe o farfurie cu slănină uscată. Domnul Gheorghiu i! servi 
intinzind pe masă un şervet curat, din casă. Dar Radu Comşa 
abia atinse mincarea : i se oprea In gitiei. Desfácu ziarul rimas. 
de dimineaţă in buzunar, după ce termină cafeaua cu miros de 
orz prăjit. 

— es mira nici reia Gheorgh'ule ? 

— Na párinte.., ni dimineaţă am 
PE TE damn tá să talu. Am eu grijă 

Părintele inaintá din prag, uilindu-se cercetător la sirzin. 
- bo ȘI “n caiie, m ukat, Gheorghlule? Poate avem drept 

m şi o cafea dac e 
E Pacte mnezeu şi ne vine veste bună de 


Wi — Nu v'am vitat, părinte! Tot mìne, S'o dus nevasta la 


Părintele iar privi lung la străinul car 
luă Inima in dinţi. d e cetea un ziar. Igi 


— Ce mai scrie la gazetă, domnule, dacă nu te supără in- 
pgr or go ? 
adu Comşa impături ziarul, îl puse masă, | ine, 

— Eu l-am cetit, părinte. Dacă vă ed plácer Š kig 

Parisiis se apropie. 

— Imi dai vole, preotul Atanasie Stiubei. Intrebam 
sălbatec, aşa cum sintem nol de pe En fiáminzi să allim 
cite-o ştire mai nouă. Ne vine poşta la două zile odată și cind 
prindem cite-o etă o cetim de-a fira'n păr... 

Părlatele Atanasie trecu degetele prin caerul coliliu al bär bii. 

— Sinteţi pe-aici cu vre-o afacere? 

— Nu părinte... Am făcut războiul prin locurile aceste, şi 
am venit să văd cum arată acum. 


ÎNTOARCEREA UNDE-AU POST JURÂMINTELP 261 
acea în RAERRDLE. LL EE 


Părintele Atanasie privi la semnele lui Comşa dia obraz şi 

luă loc pe banca de lingă părele, răzemindu-şi o mină in cirja 
„lustruită. 

— Am înţeles eu dinti'odată că acela-i semn de războlu, 
domnule. Va să zică aţi venit să vedeţi satul nostru? Dacă ți 
făcut războiul prin pădurile noastre, atanci înțeleg. Poate a- 
veţi chiar camarazi şi prieti: i îngropaţi pe aici ? Multă tinerețe 
şi-a lăsat oasele în pămintul nostru, 

Radu Comşa recunoscu fără poftă de vorbă, că a venit să 
vadă şi morminte de prietini. 

Părintele Atanasie privi departe, cu ochii care vedeau in 
ceaţă, 

— Acuma domnole, vin rari oameni care să-şi mai aducă 
aminte. Inainte îşi ma! cărta unul un frate, văduva locul unde a 
fost îngropat bărbatul Pe urmă s'au liniştit cu toţii. Pe om il 
prinde viaţa iadată... Chlar mă gindeam, domnule, că omul nu 
numai că uită morţii lul, dar poate n'ar fi bucuros să ştie că 
s'ar putea întimpla minune să se intoarcă vre-unul. Gindeşte-te 
dumneata, ce-ar fi să se scoale odată atita amar de morţi din 
războiv, într'o înviere numai a lor, şi să se întoarcă pela case ? 
Crezi dumneata că ar găsi o mulțumire pentru dinşii, iar pentru 
cel vii, ar fi o mare bucurie să se pomencascá cu aşa oaspeţi ? 
Unii ş'-au împărţit moştenirea, alţii au călcat cuvintul lăsat cu 
limbă de moarte, văduvele s'au măritat, copili şi-au rinduit tre- 
burile după capul lor. Sculatul din morti ar fi un nepotiit care 
să strice viaţa celor vil şi toţi n'ar şti cum să scape de dinsul. Mă 
uit numai la ce văd, aici în sat la noi... Sí mă gindesc amar 
pe urmă că tot aga se petrece în toată (ara, şi pe urmă la toate 
neamurile care s'au avut in dugmánie... Îţi vine să crezi citeodată 
că dac'ar invia acela de le scrie pe croce „eroi“, de teama 
socotelilor, ar cere cei vil să scoată armatele $i să-l mal omoare 
odată. Si-ar striga mal grozav cel care au jălit atunci mai din 
toată inima, numai să nu mal vadă cei ridicaţi din morţi ce-a 
rămas cu vremea din jalea lor. 

Părintele Atanasie îşi aşeză ochelarii și se uită peste titlu- 
rile mari ale gazetei. O Impátur! la loc. 

— Aşa dar domnule, zici că mi-o leşi mie ? lji mulțumesc 
tere mult. Să crezi dumneata, îl duc acasă şi-l cetesc dintrun 
capăt ia altul literă, de evanghelie, 3 pe urmă după ce-am 
sfirgit, imi pare rău că l-am mai cetit. Iji spun drept dom- 
nule, că eu nu pot să pricep unde merge omenirea noastră. Toţi 
spuneau că după ce s'o face pace, are tă fle odihnă pentru toti 
şi tihnă să se bucure de bunurile pámintestl şi să caute şi de 
cele ale sufletului. Cind deschizi gazeta, vezi numai că lar se 
adună fel de fel de conferinţe și fac planuri şi se tocmesc, lará 
nici o nădejde de înţelegere nu se arată. Se pun alte biruri şi 
lumea se teme de al'e urgii, poate să fle iar măcel, si răscoale, 
ceteşti că sint acuma pănă prin China şi pănă la marginea pă- 


262 VIAŢA ROMINEASCA 


mintalui. Noroadele nu-şi mai găsesc aslimpăr şi oamenii îmi 
par cá mal rău s'o înrăit. Ziceam că după intimplárlle cum- 
pilte prin care a trecut, omul are să se întoarcă să-și caute a- 
linare in el. De unde această minune? Mal lacom s'arată incă 
de cele păminteşti şi parcă-| grăbit să nu cumva să mal trăiască 
şi alţii. 

TPárintele Atanasle se uită mihoit la un şirag de covrigi 
intinşi pe un băț deasupra tejghelei, parcă deacolo aveasă vină 
dezlegarea. 

— Chiar la nol in sat, avem astăzi oleacă de frămintare, 
intrun necaz cu cel care nu se mal satară,.. Este aici un domn, 
unu" Lică Cartojan. . 

Radu Comşa ridică ochii. 

— lacă ca acest domnu’ Lică Cartojan, ne jadecâm noi de 
doi ani. Au injghebat oamenii o obştie aici, să taie diagil pădurea. 
Ziceau că li se cuvine atita, după ce le-au fost gospodăriile sfar- 
mate şi pámintur.le doi an! călcate de armată... Pe urmă oame- 
nii au văzut că s'au cam pripit şi n'au putut stringe banii la 
vreme. Atunci a răsărit nu știu de unde domnu' Lică Cartojan să 
pună el banii ciji lipseau în dreaptă tovărăşie. Face contracta” 
cu obştea, incepe lucrul, cind au rásuflat oamenii să inchege o- 
teacă de bani, domnu Cartojan al nostra tot amina: „Lăsaţi oa- 
meni buni că nu-l grabă şi nu và pune nimeni cufito' in git!" 
Oamenii se minunau ce noroc a dat peste dinşii să albă deaface 
cu un suflet să-l pul la rană, ca a domnului Cartojan. Si prind 
cu banli alte nevoi: unu’ să-şi dreagă casa, altul să-şi roadă 
pămintul care a fost bătătorit de cai, mal cumpără o vită. Pănă 
cind într'o bună dimineaţă se trezeşte obştia cu cita(le dată în 
judecată de domnu' Cartojan cel ban să-l pui la rană, sobt cu- 
vint că nu şi-a respectat la vreme contractul și cere stricarea 
actului să rămină singur stăpin pe pădure, 

Radu Comşa na mal privea acum in ochli preotalui, albagtri 
şi cu lumina slăbită. Se uita țintă în farfuria murdară, unde 
b :zălau două muşte. lar in sosul sleit şi dezgustător, se vedea hrá- 
nindu-se din dezgustătoare rămăşiţe. Ştia amănunţit din dosar, 
povestea părintelui Atanasie. ŞI îşi spunea că la aceasta, a fost 
oricit, măcar la altimul act care-a pecetluit despolerea, complice. 
Ciad pledase, obştia aceasta nu ființa pentru el decft o abstrac- 
ție, un adversar invizibil, tatr'an proces după toate formele le- 
gli terminat și ciştigat. Acum îi apărea realitatea altfel, in carne 
şi oase, oameni cu necazurile lor şi oameni care au fost jătaiţi 
de un drept. 

Părintele Atanasie işi strinse gazeta. 

— Da asta !(i spuneam eu dumitale că sintem intr'oleacá 
de frámintare. Aşteptăm să ne vie din ceas in ceas telegramá 
ori omul nostru dela Bacureşti. Eri s'a judecat procesul la Ca- 
sajle, poate s'o milostivit Damnezeu să treacă dreptatea de par- 
tea noastră. Altfel ne lasă sărmani pe toţi, domnul acesta Car- 


INTOARCEREA UNDE-AU POST JURAMINTELE 263 


tojan. Telegrama văd că nu vine. Cu poşta noastră dela ţară, 
n'al parte să afli nici dacă s'o indurat Dumnezeu să-ți mai lese 
zile bune ori ţi-a luat răsuflarea. 

Rada Comşa împinse de dinainte farfuria dezgustátoare, 
Muştele sburară în cercuri scurte si se intoarseră la rămăşiţele 
sleite, 

Părintele Atanasie Îi strinse mina, ca un om care sia ugurat 
povestind un necaz celui dintáiu Iniilnit şi îi e recunoscător că a 
avut răbdarea să-l asculte. i 

— Si iti maltumesc, domnule l—arătă ziarul. 

Radu Comşa rogi de-i rámaserá n: mal cicatricele albe: nu 
ştia încă părintele Atanasie ce fel de mulţumire | se cuvenea, 

Din prag, preotul se intoarse cătră domnul Gheorghiu : 

— Nu mă alţi fiule, mine.. Poate dă Damnezeu şi avem 
disară bacurie... De două zile nici n'am atins gura de mincare, 

Negustorul işi aşeză covrigii, farfuria cu slănină uscata şi 
cuţitele de pe tejghea. Vorbi cătră străin: 

— Bietn' părintele nostru, de cînd cu procesu’ ista pot zice 
că nu mal stie ce e acela somn şi mincare. La el au venit oa- 
menil să-i ceară sfat ciad au pornit obştia şi acuma se ştie cu 
răspundere pentru tot satul. Dară lui domnu’ Cartojan nici nu-i 
pasă, El se are bine cu suprefectu', cu prefectu şi se are bine 
cu toţi ciţi împart legea. Mi-am virit şi eu economiile la obşte. 
Acum să vedem ce răspuns vine. Dac'am perdut, putem spune 
că nl s'a dus manculiţa noastră pe girlă şi trebue s'o incepem 
din capăt, 

Domnu’ Gheorghiu scoase un carnet cu scoarje de mugama 
vărgată din saltarul tejghele] şi se scufundă în socoteli misteri- 
oase, cu un plumb violet pe care il tot mala în gură. 

la jurul lui Radu Comşa se adunau mustele ca în jurul 
unei putreziciuni. Cele două portrete regale priveau plictisite la 
socotelile din carnetul vargat. Acus! vor afla toţi—gindi Radu 
Comşa—şi îi fa ruşine că tot satul, şi părintele Atanasie, și ne- 
gustorul cu economiile lul, îl vor vedea plecind alături cu dom- 
nul Lică Cartojan în magina lui, care trăncăneşte de trezeşte toți 
cînii şi vor şti poate că el l-o ajutat la judecata din urmă. 

Plăti —schimbind o hirtie nouă, din cele dela domnal Lică 
Cartojan. 

lar drumul la cimitirul de sus, in soare şi subt ochii făra- 
n!lor din ogrăzi, fu lung, cum nu l-a ştiut. 

Trecu puntea pirăului unde era scăldătoarea lor. Albia se 
schimbase; unde fusese zăgazul erău numai pietre uscate și albe. 
Miada era roasă de o turmă. Apa se risiplse pe prunduri in 
ate subțiate de secetă. 

Poteca ducea numai pănă la cimitirul satului cu ciregi bă- 
tini şi tei, şi cu bisericuța de scindură acoperită cu şindilă nea- 
gră. Deacolo inainte, spre celălalt cimitir, cărarea se astupase : 
nu mii călca picior omenesc, Morţii erau cuprinşi de lerburi şi 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ATEM ae ERE e OL C. LL nA CDL. m 


uitare in marginea fineţei. Gardul de sirmă era spart, on vițel 


ridică botul şi îl privi ca och! umezi, miraţi. 

Din podeful de scinduri se desfundaserá birnele, o rezemă- 
toare căzuse, atirnind într'un singur cuiu. Crucile erau astupate 
de iarba înaltă şi groasă. Ploaia mincase din ele. Vinturile le 
culcase, Pámintul era pe alocuri scufandat, răscolit de muşuroa= 
ele cirtiţilor. Acelea şi-au săpat hrubele lor printre oase de 
morţi. 

Radu Comşa căuta numele. Nu se mal ceteau decit citeva. 
Soldaţi necunoscuţi erau acum aproape cu toţii. Găsi crucea că- 
pitanului lonescu ; „Ce e aia moarte? Cee aia veşnicie ?“ Cru- 
cea se prăvălise strimbá, O apăsă cu pleptul în pámint, să-i 
mai dea viaţă de un an. Nu descoperi mormîntul lui Ghenea; 
putea fi oricare dintre cele fără nume: „Dacă ne vom întoarce 
vre-odată de aici, Comşa, avem o mare datorie“. Radu Comşa se 
văzu intre morţi, avocatul domnului Lică Cartojan. 

ȘI mal căută încă dela cruce la cruce. „Vreau să rămin a- 
colo, între soldaţi“. Oasele lui Mihai Vardaru erau alci, între sol- 
daţi. Crucea lul ca toate, larba inallá peste toate, 

Radu Comşa gindi intăiu să smulgă spinii cu canafuri 'nalte. 
Dar nu-l smulse. Mihai l-ar fi mustrat „să-l rămînă groapa in 
uitare cum în ultare e a tuturor“. O pasere argintie, inşelată de 
nemiscarea loi, pogori pe un virf de simzlianà, se legănă şi cu 
piuit, zburá in alt vict de iarbă lnspicată. Sburau albine cu pun- 
gile incarcate de polen în iarba coaptă. Fineaţa cinta zumzetul 
glrelor, Soarele se inclina spre culmi. Nici o suflare ; numai! vi- 
țelul fumuriu păştea mai departe, cu botul in iarbă. Acum mor- 
Hil erau încorporaţi cimpulai, făceau parte din finea(a grasă. Nici 
o sbatere; tăcerea numai nemărginită și cerol boltit. Dacă s'ar 
ridica tof! de aici să se intoarcă la cei la care li s'a oprit in 
spaima morţii gindul ultim, nimeni nu i-ar primi, 

S'ar umplea lumea de prea mulți strigoi. 

„Radu Comşa chemă din pămintul cu flori şi ca scaeţi a- 
miatirea lai Mihai. Si întăia oară după mulţi ani nu-l mai veni 
amintirea hidoasă cu vermele viscos în ochiu ; ci Mhral acel de 
pe treapta de piatră, in poiana cu dung! lucii pe ia'ba lucioasă, 
ca semne trase cu unghia pe-o catifea verde. A ridicat atunci 
ochii de copii care-a plins. „Am să-ţi spun altădată. Acum nu 
mal are nici o însemnătate“, 

Ce stle acum numai pentru el? De acolo nimic nu mai 
străbate la nimeni—iar aici e numai pămint peste oase părăsite, 


Cezar Petrescu 


Există o viaţă sufletească specific 
socială ? 


Inchipulţi-vă—că sublectal problemei ce volu desvolia dina- 
intea domniilor voastre, mulţi socot că pur si simplu nu există! 
„Nol nu vedem decit indivizi"—zic aceştia. Societatea nu este 
un monstru abstract care ar trăi o altă viaţă decit aceia a mem- 
brilor care o compun. Ea e doar un mod de a vorb!. Suma al- 
gebricá a persoanelor ce o alcátuesc. Simplă expresie aritmetică. 

ȘI totuşi, S! totuşi nu cade oare subt simțuri realitatea in- 
grozitor de rezistentă a codurilor, juridice sau morale, acela a 
modelor de imbrăcăminte, a manierelor de artă, a uzanțelor s! 
tehnicelor de tot solul, şi in genere a regulilor de purtare di- 
verse ? Ce impotrivire tenace întimpinăm orideciteori incer- 
cám a le lua in răspăr ? ȘI nu-l oare o banalitate că meşteşugul 
de iconoclast nu este tocmai dintre cele mai uşoare? 

Decit, — majoritatea oamenilor fuge de banalitate. Paul Va- 
léry vorbea odată „de la banalitóé commune à tout grand homme”. 
E deci firesc ca cel mărunți să o urască. 

Cunoaste(i desigur frumoasa nuvelă a lui Edgard P. ë despre o 
„Scrisoare furată ?* Poliţia locală face o descindere in casa unde 
ştia că trebue să fie ascunsă scrisoarea. Incep cercetările: se des- 

Chid sertarele, se desfac dagumelile, se descopăr tavanele, se des- 
chele ferestrele, se descos cáptugelile,—scrisoarea nicăieri! Vine 
atunci detectivul acela care trebuia să o găsească. ȘI o găseşte — 
onde credeţi ? Atirnatá în cul, drept în fața tuturor, ba chlar in- 
ramată | Fireşte, tabloul fusese dat jos, demontat, controlat Inte- 


* După notele care au servil unei conferințe. 


266 VIAȚA ROMINEASCA 


riorul ca nu cumva să ascandă vre-un buzunar secret. Pe urmă, 
bineințeles, fusese pus, cuminte la loc. Dar nimănul nu i-ar fi 
trecut prin gind să se uite ande trebuia. Ar fi fost prea simplu, 
La ce bun atunci să mal fil „policeman“ profesionist, dacă e 
vorba să priveşti acolo unde poate vedea şi un dilettant ! 

Toate adevărurile importante samănă cu scrisoarea lui Poé 
sau cu oul lui Columb. Extrem de simple, de elementare, de e- 
vidente; dar... „il fallait y penser”, 

Tot astfel se iatimplă şi cu realitățile sociale. Le simţim, fle 
ajutindu-ne, fie opunindu-ni-se. Ce ar mai simplu decit să con- 
chidem că ele există! Dar nv. Se pare că e mult mai inte- 
resant sà ]e explicám prin altceva decit sint, $i sá cheltuim o 
subtilitate demnă de întrebuinţări mal bune, demonstrind că in 
realitate socletatea e numai un nume, rezultanta teoreticá a for- 
telor individuale, şi conştiinţa colectivă nu-i decit una din ma- 
uifestárile conştiinţei individuale, cu care se identifica, 

Dacă aşa stau lucrurile, siotem nevoiţi a ne folosi de ur- 
mătoarea metodă, Vom analiza conștiința individuală— asupra e- 
xistenţei căreia toti sint de acord. Si vom încerca să vedem dacă 
nu cumva descoperim fapte sufleteşti pe care această conştiinţă 
individuală nu le explică, pe care nu le poate explica, de care nu 
poate da cont, Si, mal departe, ne vom sili sì dovedim că a- 
semenea fapte sint nu numai inexplicabile, dar chiar incompati- 
bile cu legile fireşti ale conştiinţei individuale, că sint în con- 
flict radical cu natura el proprie, 

Metoda noastră va f| deci inversă de acela intrebainţată de 
Obiceiu. Nu ne vom folosi de argumente propriu-zis sociolo- 
gice. Pentru a demonstra existența „Socialului“ ne vom mär- 
ginl numai la argumente de psihologie; pentru a dovedi exis- 
tenfa unei conştiinți colective, vom lucra numai cu fapte ce țin 
de congtiinja individuală. Aceasta singară, e o procedare cu a- 
devărat corectă, fără petiţii de principii, şi plecind dela canos- 
cut la necunoscut, dela deja admis la incheleri nouă. 

Așa dar,—ce este un act de conştiinţă ? 

Doamnelor şi Domnilor—răspunsuri la această intrebare, 
s'au fost dat multe. Să le enumăr pe toate—ar fi prea mult. 
Sá vă propun o concepţie personală, —ar fi cu siguranță prea 
puţin. Dar este o metodă intermediară, şi incontestabil superi- 
oară științificeşte celorlalte două. Cind e vorba de o comparare 
de doctrine, cînd e vorba de studiat diversele aspecte doctrinare 
ale onei probleme teoretice, —spunea odată Durkheim—este co- 
rect să alăturăm toate definițiile, şi să extragem din ele ceiace 
toate au comun. Odată distilată această „Substantiphique mo- 
€lle*,— variantele de amănunt, raportate la idela centrală, devin, 
deodată, toate, indreptăţite. 

Fácind această operaţie, şi comparind intre ele principa- 
lele teorii asupra actului de conştiinţă, dela vechea dogmă a 


EXISTĂ O VIAŢĂ SUPLETEASCĂ SPECIFIC SOCIALĂ ? 267 


„celor trei facultăți“ pănă la psihoreflexologia lui Bechterew, dela 
concepţia utliltará, pragmatistă şi biologică a unor James, Berg- 
son, Freud şi Ebinghaus pănă la epitenomenismul lul Ribot, dela 
„comportism“-ul lu! Janet şi Leuba pănă la ,sintetismul* [ui Hof 
ding, — vom regăsi pretutindeni, ca un fir TO$, o noțiune fondamen- 
tală : aceia de noutate. Vom spune deci, fără teamă-—cum veţi 
putea de altfel vedea in curind—fără teamă de a contrazice vre- 
una din teoriile celebre, că : 

Actul de conștiință are loc atunci cînd sistemul nostru su- 
fletesc se află în fața unei situații noua. Noutatea, ineditul, 
e condiţia obiectivă, necesară şi suficientă a producerii unul act 
de conştiinţă. 

Dacă problema care, din afară, se pune organismului nos- 
tru psihic, este o problemă veche, care s'a mai pus, —atunci 
conștiința nu intervine. li răspund reflexele, instinctele, actele 
zise spontane, ,habitudinlle", intr'om cuvint: inconştientul. La 
probleme cunoscute, se adac soluţii gata făcute. Conștiinţa nu intră. 
in scenă decit pentru a face faţă unor evenimente care nu au 
mal fost pănă atunci, pentra care mijloacele noastre actuale nu 
mai sînt suficiente, şi pentru care mijloace nouă trebuesc create. 
Dar cum se face această creaţie ? 

E foarte simplu. Mai intálu recurgem la mijloacele vechi. 
Cum ele sint neputincioase, facem apel la memorie, Se perindă 
atunci mulțime mare de stări sufleteşti care au servit altădată. 
Vine să defileze dinaintea probleme! ce trebue rezolvată norodul 
mărunt al aducerilor aminte. Flecare din amintiri îşi oferă ser- 
vicille, Din combinarea citorva urmează să ne fáurim soluţia că- 
utată. Suvenirurile se succed: pe onele le reținem, pe altele le 
lăsăm să treacă, Dacă nu reuşim a refine niciunul, atunci are 
loc acea revistă cinematografică in tempo vertiginos pe care nl-n 
descriu rescapaţii dela innec, Inzápezire, rázboiu sau spinzură- 
toare, Problema care lj se pune acestora este cumplit de nouă. 
Căci moartea e problema care, in mod normal, nu ni se pune 
decît numai odată şi tocmai la sfirgito] vieţii. Ea are dec! ma- 
ximum de inedit, Deacela, perindarea de amintiri care toate iși 
oferă serviciile, dar din care nici-tna nu-i reţinută, devine un 
cortej fără sfirgit. 

Bineinfeles, această situaţie sufletească, pe care psihologii o 
numesc : „le moi des mourants“, e un caz extrem, Există nou- 
tăţi mai dulci, noutăţi mai soluţionabile. Dar soluționare insamnă 
incercare şi reuşită. care pot fl mai uşoare sau mai grele, mai 

repezi sau tirzii. Găsirea răspunsului la noutatea ce ne asal- 
tează poate dura mai mult sau mal puţin, după cum a fost ne- 
voe să recurgem la fapte sufleteşti mai puţine sau mai molte. A- 
ceastă infinită deosebire de situațluni conştiința—funcţiune de 
selecţie $i de simplificare — o reduce la trel aspecte, Atunci 
cind soluţia este foarte promptă, cind ea—fără a avea instanta- 


208 VIATA ROMINEASCA 


n:ltatea reflexalui—e totas! excepţional de facilá—ataaci avem 
celace in psihologie se numeşte un àct de voință, o voli(lune. 
Cind, dimpotrivă, elaborarea răspunsului a fost dificilă si lungă 
—atunci soluția va lua coloratură de sentiment. Ciad, iusfirgit, 
soluția a fost de o greutate intermediară, avem ceiace se cheamă 
o stare intelectuală. 

Vedeti—doamnelor şi domnilor — conştiinţa este o funcţie 
practică. Ea nu se poate încurca In prea naanjate deosebiri de 
grad şi de amănunt. Ea procedează — jertaţi-mi expresia — 
cam turcește, Pentru toată diversitatea de răspunsuri, ea are 
numai trei calapoade, numai trei formule. Nu va cintări, nu va 
măsura cu precizie cite amintiri au fost încercate pănă să se 
găsească acele citeva prin combinarea cărora să se alcătulască 
soluţia. Se va mulţumi să clasifice gradul de noutate al în- 
trebărilor şi gradul de dificultate sau de durată al elaborării răs- 
paasurilor, numai în trel categorii: sentiment, idee și volnţă,— 
sau stări afective, stări intelectuale, şi stări voliţionale. Din vasta 
diversitate cantitativă, ea fabrică o divers'tate redusă, redusă la 
trei, şi o diversitate strict calitativă. Dacă ar fi să căutăm o 
definiție plastică a conştiinţei, am spune că ea samănă cu un si- 
gil cu trei feţe, Noutăţile multiple şi infinit de nuanfate, ea le 
va simplifica decernind unul din cele trei blazoane,—şi niciodată 
mal mult decit unul singar. 

Această analiză este foarte importantă pentru înţelegerea 
noțiunii de durată,—care, după cum vom vedea, ne va folosi 
să rezolvăm chastia pt care ne-am pus-o în prezenta con- 
feriafá. Int”adevăr, durata—adică timpul psihologic—nu se mă- 
soară cu cantităţi omogene ca timpul fizic, ci ca fapte sufleteşti 
hsterogene, inlăantrul unal acelaşi interval cronologic—de pildă 
cinzi minate—avem impresia cà trăim mai mult sau că trăim 
mai puţin, după cam momental nostru a fost mai plin sau a fost 
mal gol de fapte sufleteşti. Darata se măsoară ca bogăţia sau 
sărăcia de conținut psihic, ca abundența sau penuria de stări 
Sifletegti, D:acela între sentiment şi darată există o secretă a- 
finitate, căci amintiţi-vă că sentimentul apare atunci cind rea- 
daptarea noastră la noatate a fost dificilă, langă, îatirziată, cind 
nimáral de stări sufleteşti puse la contribaţie a fost mare, Si 
dacă Trecutal este totdeauna perceput ca ceva pătat deo pu- 
ternică coloratură sentim=ntală, e pentru motivul foarte simplu 
că sentimentul nu-l decit numele trecatalui şi ai duratei in limba 
specială şi relativ săracă a conştiinţei. Dimpotrivă : ideile şi ac- 
tele d: voință apar atunci cînd durata a fost mică. Actul de vo- 
ință este fapta, care e aproape mişcare purá,—3au deciziunea, — 
care este şi ea ceva instantaneu (căci faza precedentă a deli- 
berdril este o etapă afectivă, compusă din acele sforțări penl- 
bile ale îndoielii; s! indolala este un sentiment, lar nu o idee 
sau o voliiune), S! după cum decizia este percepută aproape 


EXISTĂ O VIAŢĂ SUPLETEASCĂ SPECIPIC SOCIALA ? 269 


ca 0 idee (la limbajul cotidian cînd spunem „mi-a venit o idee“ 
şi cind spunem „am luat o hotărire“ înţelegem cam acelaşi lu- 
cru), — tot astfel idela este şi ea un fel de hotărire, —sau, dacă 
se poate spune, ideia este decizia de a pricepe repede. lu tot 
cazul, idee şi voliiiuse, au ceva comun, care le deosebeşte de 
sentiment: sint stări care consacrează o darată sufletească scurtă. 
Şi cum —o repet— conştiinţe! nu-i place să se incurce in nuanţe, 
— din această scurtime ea face o noţiune rezumativá şi simpli- 
ficatà. Este Prezentul. Prezentul e apanajul ideilor şi stărilor de 
voinţă, intocmai cum Trecutul e de resortul afectivității. Ideile, 
voliţiunile le percepem ca pe ceva esențialmente prezent. 

Dar viitorul ? Care este procedeul său de fabricare? E 
foarte simplu. Analizele lui Freud, ne vor ajuta să o iafelegem. 
lată de pildă un individ în faţa cărula se iveşte o problemă 
nouă excepțional de greu de rezolvat. O dorință imposibilă, o 
poftă irealizabilá—spune Freud, Pentru a o satisface, sufletal in- 
dividului îşi face datoria prezentindu-| mijloacele vechi, aminti- 
rile de altădată, răspunsurile pa care le-a folosit anterior. Cum 
iasă ele sint, toate, insuficlente, se înmulţesc in chip spáimin- 
tător. Spăimintător, căci ameninţă să inunde conştiinţa. Dar con- 
ştiinţa e o funcţie de selecţie, de alegere. Nu poate tolera să 
se lase invadată de armata fără numâr a aducerilor aminte toate. 
Cum însă nici vre-o soluţie propriu zisă nu este cu putință, va 
recurge la un mijloc revoluţionar, la o operaţie eroică. Va 
face celace în terminologia mecanicei se numeşte „machine en 
arrière“. Tot paholul tumultcos de fapte sufleteşti inutile care 
au năvălit-o,—conştiinţa l^ va impinge cu violență Inapol. Acest 
proces curios—şi care alcătueşte idela centrală a teoriilor lui 
Freud—este numit de el: Werschiebung, în franjuzeste „retou- 
iement“—împingere înapol, cum am zis no!, S! acest proces, din 
pricina bogăției sale de date sufleteşti inventariate, din cauza 
duratei sale excepţional de lungi—va f', desigur un sentiment. 
Ua sentiment al cărui nume il ştim cu toții: E speranța în forma 
sa pozitivă, şi temerea in forma sa negativă. In ambele cazuri, 
pachetul de stări sufleteşti, molte care au fost aga de samavol- 
nic întoarse îndărăt, apasă asupra conştiinţ=!, apasă asupra pre- 
zeatului; şi această apăsare curloasà se cheamă viitor. Nădej- 
dea este forma imediată şi curată a ceiace noi numim viitorul ; 
ea ne ajută a-l percepe, după cum face sentimentul pentru tre- 
cut, ideia sau fapta pentru prezent, < 

Durată; prezent, trecut şi viitor. Toate aceste lucruri con- 
ș'linţa individuală le explică, ne dă perfect cont de ele, de ge- 
neza şi foncţionarea lor. Dar, totuşi, există ceva în noţiunea ge- 
nerală a Timpolul psihologic pe care conşiiinţa individuală e ra- 
dical neputincioasă să ni-l explice. Este Permanenfa. Perma- 
nen(a nu-i nici trecut, nici prezent, nici viitor, nici toate acestea 
la un loc, Ceva mal mult, Cred a putea să afirm că perma- 


270 E VIATA ROMINEASCA 


nen|à şi conştiinţă individuală sint două lucruri absolut incompa- 
tiblle, Căci conștiința are tocmai ca misiune de a împedeca 
durata să se eternizeze. O problemă nouă se pune sufletului 
nostru. Datoria conştiinţei e să ii răspundă, adică să curme 
cargerea aducerilor aminte, să stingă flacăra ce ameninţă să se 
propage din suvenir in suvenir, la nesfirşit,—să o stingă în sa- 
tisfacfie, im rezolvire. Soluţie însamnă topire, insamnà inne- 
care a primejdlel, insamnă oprirea puholului. Ați văzut cum, 
in cazurile extreme pe care le descrie Freud, conştiinţa no e- 
zită, în fața pericolului de eternizare, să dea un decret de anu- 
lare, un fel de „tin de non recevolr*, să recurgă la un procedeu 
barbar şi violent,—numai pentrucă permanenţa ii repuguă, ii e 
străină, incompatibilă cu natura el proprie. Efemerul şi discon- 
tinuitatea sint caracteristicile conştiinţei individuale. Permanen(a 
nu-i de resortul el. Ii daună, şi o ucide, Ca probă că atunci 
cind acel ,refoulement* ordonat de ea nu mal este eficace— 
conştiinţa se imbolnăveşte, se ofileşte, și în cele din urmă dis- 
pare. Este celace se cheamă nevroza sau psihoza,—1n care indi- 
vidul e lasat pradă automatismelor diverse. Desigar, şi aci avem 
un fel de triumf al conştiinţei, Trist triumf, dar totogi triumf. 
Căci la nebunul psihastenic a învins tot repulsiunea conştiinţei față 
de pericolul eternizării. lată ce vreau să spun. In cazurile de ne- 
vroză, dorința sau temerea care odinioară fusese „refulate“ au 
rupt zágazurile pe care li le ridicase conştiinţa normală. Dar 
această liberare este plătită cu o cumplită iuculere, Paihasteni- 
cul a „refulai“ şi el, la rindul lui, tot ce ţinea de viața sa de 
altădată. O amnezie complectá, o ultare desăvirşită a lucrerilor 
din timpuri normale însoţeşte nevroza, Noutatea nu mal are a- 
cum acces. A fost, la început, conflict între noutăţile curente pe 
care le aducea viaţa, şi dorința ,refulatà* care era ceva hibrid, 
care era ceva vechiu cu pretenţii permanente de noutate, cu 
pretenția de a se prezenta din nou ca ceva nou, în cluda in- 
terdicţiilor repetate ale conștiinței sănătoase. Permanenfa care a- 
meninţa organismul psihic provenea din duelul dintre dorinţa a- 
cela irealizabilá şi veşnic la pindă pentru a înfrunta ordinul de 
retragere,—şi dintre noutăţile normale care îşi vedeau drumul 
stinjenit de acest rival nedisciplinat. Pentru a aduce linişte și 
soluționare —trebula ca unul din elementele in conflict să fie supri- 
mat, În mod normal, sint suprimate dorinţele cele irealizabile. 
In cazul nevrozei, se suprimă—printr'o totală şi impresionantă 
uitare —noutatea lucrarilor cotidiene, a evenimentelor curente. 
Dar iată un alt fenomen psihic banal, care ne arată lim- 
pede cit de incompatibil e organismul! nostru sufletesc Individual 
cu idela de permanenţă. Este emoția. E moţia—spune James 
—şi odată cu el jumătate din holog!! existenţi —este percepția 
talburărilor viscerale survenite brusc (tremurătura, lacrimile, sbir- 
lirea părului, svicnirile neregulate ale inimii, intretderea răsutlă- 


-. 


EXISTĂ O VIAŢĂ SUPLETEASCĂ SPECIFIC SOCIALĂ ? 211 


rii, declanşarea unel fugi automate sau unei paralizii irezistibile, 
etc., etc.) Sintem fariogi fiindcă pliagem, şi nici de cum na 
plingem filndcá sintem furiosi —zice James. Cealaltă jumătate de 
psihologi se raliază la cea de a doua părere, După ei, cauza e- 
moţiei este o percepţie intelectuală anterioară, lar tulburările vis- 
cerale sint numai un acompaniament posterior, 

Bineinfeles, —ambele teorii trebue să albă dreptate. Să in- 
cercăm a le raporta la ideia centrală de noutate, şi să le anali- 
zám în lumina definiţie! pe care o explicam adineaori. 

ind soluţia problemei celei nouă care ni se pune de afară, 
cind această soluţie (care am văzut că e raţiunea de a fi a con- 
ştiinţe!) —intirzie prea mult să vină, atunci, am văzut că trel pot 
fi urmările: una, este nevroza; a doua, este ,refalareà" anali- 
zată de Freud, a treia e acea declanjare de imagini infinite, pe 
care psihologii o numesc „le moi du mourant*—,eu] moribun- 
dului*. Dar mai există şi o a patra. Este Emofla. ȘI iată in ce 
constă, 

Este—imi veţi acorda-o—o mare deosebire intre starea su- 
fletească a aceluia care se Răseşte, noaptea, in faţa unui hof 
care a intrat pe fereastră, şi starea sufletească a acelula care, 
in mod permanent, şi fără a fi tulburat de nimeni, are fobia ho- 
țului care ar putea să intre în casă, a maniacului veşnic obse- 
dat de teama unui eventual cambriolaj. ln cazul acesta din urmă, 
mijlocal blologic de luptă este—dupà cum ştim—retalarea, adică 
sforfarea de a ulta, de a ne gîndi la altceva. In cazul însă al 
unui atac real şi actual, —cum oare am putea să ,refuldm^, să 
uităm, să ne gindim la altceva, să ne distragem mintea aiurea ? 
S'ar părea că nu-i nici-un mijloc. Ei bine există totuşi unul, Si 
dacă Imaginaţia noastră refuză de a ne spune care, în schimb 
patura (care a dat totdeauna dovadă de infinit mal multă ima- 
ginaţie decit oamenii —), se însărcinează să-l! găsească, 

După ce am epuizat, deobiceiu în relativ puţină vreme, 
planurile şi procedeele de adaptare la noua şi neplăcuta sitda- 
tle a omului atacat de hoţi, deodată, simţim că la poarta con- 
ştiinţei noastre bate un nou venit. Ce s'a intimplat? Lucrari 
foarte simple. Efortul neobigneit de mare pe care l-am făcut 
ne-a pricinuit violente tulbarări viscerale. Şi cu prilejul acesta 
se întimplă ceva excep[lonal de noa, mult mai nou decit vede- 
rea unui hof (cu care, dealtfel, sintem acum relativ famillari- 
zaţi). Noutatea cea mare e că percepem inima, stomacul, părul, 
dinţii, plăminil, glandele... Si atunci ne absorbim cu totul în con- 
templarea acestor noutăţi şi conştiinţa, acum, lucrează exclusiv 
la trangarea acestei ultime probleme. Nu a fost nevoe de o ,re- 
fulare“ silită şi activă, de o căutare Ingenisasá a unei distrageri 
a gindului Concurentul nu trebue să-l căutăm. E găsit gata. A 
venit singur. Pentrucă o tulburare viscerală violentă e o pro- 
blemă de cele mal multe ori egal de gravă cu acela a perico- 


9 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lulu] exterior,—substituţia a fost uşoară şi instantanee. Noutatea 
situaţiei prime am ultat-o, cufandaţi în adaptarea noastră la cea 
de a doua. Sí această stare sufletească complexă şi curioasă 
se cheamă emo[lunea. Ea este, S'ar potea spune, o refalare ne- 
silită şi un fel de falşă adaptare. Oricum i-am spune, ea ne a- 
rată încă un procedeu al organismului nostru sufletesc de a com- 
bate pericolul permanenţei, de a curma căutarea ce riscă să se 
eternizeze, de a opri puholul amintirilor ce amenință să devină 
un cortegiu fără sfirşit (ca în cazul care spuneam că se numeşte 
„le moi des mourants". La muribunzi are probabil loc o alter- 
nare între starea emotivă, in care muribundul se absoarbe in 
perceperea unel nelinigti pur viscerale, p starea—să-i zicem de 
luciditate—care iarăşi il pune in faţa filmului indefinit al amin- 
tirilor devenite inutile...) 

Dar să revenim la chestie, 

Aşa dar emoția, refularea, „eul muribundalui", nevroza, nu 
se disting de stările normale ale conştiinţei, de actele curente de 
voinţă, sentiment şi inteligenţă, decit intrucit cele dintăiu adac so- 
luţii excepționale în cazurile cind cele de al dollea nu au patut 
s'o facá,—si toate acestea, in vederea unui fel unic: evitarea 
permanenfei sí a eternizării unek singure situații sufleteşti. 

Doamnelor şi Domnilor. Toate aceste exemple şi explica- 
ţii ne arată cit de mult repugnă vieţii noastre Scfletegti indi- 
viduale situaţiile ce riscă să devină permanente. In contra pri- 
mejdlei eternizării, conştiinţa luptă cu toate mijloacele, dela cele 
mai normale, pănă la cele mai eroice, Nebunia aţi văzut că este 
ultima scăpare a conştiinţei, este un minimum de existență pen- 
tru care optează ea în ultima analiză numai şi numai ca să im- 
pedice victoria daşmanului care altfel ar distruge-o complect. Si 
duşmanul—după cum am văzut—nu-l altul decit Permanenta, 
Eternizarea. latr'atit aceste noțiuni sint de străine conştiinţei in- 
dividuale ! 

ȘI acum —doamnelor şi domnilor—sint nevoit-să deschid o 
mică paranteză, că vă rămăsesem dator cu facerea unei dovezi. 
Spuneam că definiţia actului de conştiinţă de care ne-am ser- 
vit pănă acum nu contravine nici" unela din teoriile celebre. In- 
tr'adevár, din explicațiile şi exemplele pe care vi le-am dat re- 
lesă că realminte există trel categorii de fapte de conştiinţă, ca- 
litativ diferite, aşa cum vola vechea concepție a celor trei facol- 
tăţi. Am văzut, apol, că actul de conștiință este realmente un 
epifenomen, adică un fenomen adăogat, „care vine după“, —căci 
el nu-i decit un decret simplificator şi variabil care se adaogă 
la o întreagă stare de lucruri sufleteşti petrecute imediat anterior. 
Mal departe, definiţia la care ne-am oprit este o definiţie per- 
fect „comportistă“, care, adică, privește actul de conştiinţă ca 
pe o conduită in faţa unei anumite situaţii, şi anume in faţa 
situației obiective a noufdfil, sau mai precis a variilor Infátigári 
ale situaţiilor de noutate. 


Li 


EXISTĂ O VIAŢĂ SUPLETEASCĂ SPECIPIC SOCIALA ? 273 


„Că definiţia noastră are vre-un caracter vădit biologic; că 
că priveşte conştiinţa ca fiind esențialmente o adaptare, e, cred 
de prisos să adăogâm, după cum de prisos este să observăm că 
ea s€ potriveşte de asemeni cu conştiința-sinteză a ji Hoff- 
ding, sau cu acela a lui Bechterew, care vede in actul conştient 
„0 rearanjare nouă de reflexe vechi“. 

Dar să revenim la chestie. 

Aşa dar, din toate exemplele şi explicaţiile pe care vi le-am 
dat, rezultă clar că daşmanul cel ireductibil al conştiinţei individuale 
este situația de permanență, sitaaţiile sofletesti care riscă să se 
eternizeze, care ameninţă cu o durată determinată. 

Decit asemenea fapte, asemenea situaţii sufleteşii— există, ȘI 
dacă le vedem în contradicţie fundamentală față de legile proprii 
conştiinţei individuale,—e semn că originea lor trebue căutată 
aiurea. Trebue, neapărat să mai fie şi o adoua sursă de fapte su- 
fletegti, trebue, neapărat, să existe ceva care protejează, între- 
ține şi prelungeşte existenţa acestor fapte indezirabile din punc- 
tul de vedere al conştiinţei individuale. Unde să le căutăm ? 

Ca să aflăm de unde vin şi unde stau, ne putem folosi 
incă odată de observaţiile lui Freud. Patranzatorul psiholog vie- 
nez ne spune că unul din mijloacele de salvare ale acestor ten- 
tative de eternitate sufletească (cum le-am numit noi) este celace 
el numeşte „sublimare“. Alungate din viaţa normală individuală, 
—ele se ,canalizeazà* pe drumuri piezişe. Aceste alei laterale (in 
plus de nebunie care e mijlocul extrem) sint: visul, arta, reli- 
gia, politica, ştiinţa, Lăsind la o parte visul— care este asemá- 
tor ca structură logică cu nebunia—ne rămine să ne intrebăm 
pentru ce arta, religia, politica şi ştiinţa sint ele aga de ospita- 
liere faţă de situaţia de permanenţă si durată nedeterminată ? Pen- 
ce aceste activităţi ideale sint mal primitoare faţă de eternitate 
decit activitatea realistă a conştiinţei normale ? 

Răspunsul e uşor. Arta, Știința, Religia, Politica—sint ast- 
fel, tocmai pentru că ele se compun din idealuri. Căci ce este un 
Ideal decit o Dorinţă care tocmai nu cere să fle numaidecit reali- 
zată, care se acomodează cu situaţia aceasta de dor prelungit la ne- 
sfirgit. Ba chiar se complace întrinsa. Ceva mai mult: eaetră- 
sătora distinctivă a Idealului,—raţiunea lui de a fl. De îndată ce 
această năzuință permanentă primeşte un inceput de implinire, 
pe dată prinde a se desldealiza. 

Dar — doamnelor şi domnilor— din intrebare in intrebare, 
ajungem la aceasta : de unde le vine idealurilor această facul- 
tate paradoxală de a trăi nesatisfácute, şi de a trăl numai in 
măsura În care rămîn cel puţin parțial nesatisfácute ? 

Răspunsul e larăși lesne. Idealrile nu există decit dacă ele 
sint împărtășite de mai molţi. Idealurile de moralitate, sanctitate, 
adevăr sau frumuseţe, de patriotism, de civism, de bune mora- 
vuori sau bună educaţie, n'au nici un sens în sufletol lui Robin- 
son. Pentru ca ele să fie, trebue să fie socletate, Socletatea care 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


are Interes ca să existe mereu dorinţi nesatisfăcute, căci dasă ele 
mar fi, dacă lumea ar fi deplin mulțumită cu ce este—atunci in- 
divizii poate că ar mal putea trăi, mai departe,—dar societatea, 
ea, sigur ar muri. Istoria ne furnizazà multe exemple de aces- 
tea cind, stingerea dorurilor de altceva decit ce era, a adus des- 
compunerea unor imperii, odinioară puternice şi pe urmă rase 
de pe suprafaţa pămiatulai. 

lnsfirgit—s! independent de existența acestor fenomene su- 
fletesti sul generis care sint idealurile, mai putem descoperi in so- 
cletate ceva care o face să fie, în general, adaptată noţiunii de 
permanenţă ? E faptul că ea însăşiincarnează permanenţa,—iîn 
raport cu vremelnicia oamenilor luaţi Individval. Rominii mor; 
Rominia rămine. Studentul se face avocat; Universitatea părăsită 
de el perzistă să dureze, fără limită asignabils. Este tot acel as- 
pect pe care Durkheim il numise „le coté institutionel“ a! fapte- 
lor noastre sufletesti—$i care umple o bună parte din conţinutul 
sufletului omenesc. Organismul nostra primeşte viață sufleteas- 
că dela două izvoare: dela conştiinţa individuală — care vrea 
discontinuitate, Instantaneitate, vremelnicie şi pe care tentativele 
permanente de a pătrunde intrinsa o ucid şi o desființează—şi 
ia al doilea rind dela conştiinţa pe care trebue să o numim co- 
lectivă, şi care din contra, vrea permanenţă, veșnicie, durată in- 
definit prelungită, şi pe care efemerul si contingența, atomismul 
şi fărimiţarea o îmbolnăvesc şi o distrug, 

Bineinfeles, în mod normal, aceste două izvoare nu se con- 
curează, sau mal bine zis se concurează amical, pentru a se a- 
juta adesea unul pe altul. Am văzut in ce chip are loc acest 
.entr'aide*, Conştiinţa colectivă (subt forma artei, religiei, etc.) 
prela tentativele de eternizare rătăcite în domenio! impropriu al 
conştiinţei individuale. Si aşa, normalizează lucrurile, ferind 
conştiinţa individuală de soluţiile eroice şi morbide ale nevrozei. 
La rîndul ei conştiinţa individuală sare la momentul potrivit în- 
tru salvarea conştilaței colective ameninţată de dezagregare. In 
cazurile cind instituțiunile sociale îşi perd creditul, — prestigiul lor 
poate fi restabilit de chiar eforturile conștiinței individuale. Un 
exemplu palpitant de actoalitate este acel al Bisericei şi al Pa- 
triotismului naționalist. incetul cu încetul, conștiința individuală 
a cetăţenilor care tráesc in democraţiile libere, au subminat au- 
toritatea acestor două instituţii fondamentale.  Gindirea per- 
sonală a reușit pănă la o bucată de vreme, să albă o influenţă 
dizolvantă si anarhică în aceste domenii. ŞI intr'adevár—doamne- 
lor $i domnilor —gindiţi-vă puţin; ce sens poate avea din punc- 
tul de vedere al individului, Biserica și Statul? Ce i trebula lui 
Robinson —vorbesc de Robinson înainte de apariţia lul Vendredi 
—ce-| trebuia lui Robinson ideia de Patrie sau Dumnezeu? A- 
celaşi raționament începuseră să şi-l facă mulți dintre locuitorii 
civilizaţi ai Apusuloi european. Dar o asemenea situație nu a 
durat mult. ŞI lucru carlos, cine a salvat credința a fost toc- 


d. N SO tm 


EXISTĂ O VIAŢĂ SUFLETEASCA SPECIFIC SOCIALA ? 215 


mai reflectia personală a individului. lată, în două cuvinte, ce 
şi-a spus el: 

„Desigur, din punct de vedere logic, Patrie şi Dumnezeu 
sint mofturi de adormit copii. Dar sint eu Sigur că logica in- 
dividuală epuizează tot cuprinsul logicelor posibile ? Nu se poate 
vorbi 3 de o psihologie colectivă, cu cerinţi şi particularităţi pro- 
pril ? Ea trebue să existe, de vreme ce o simt în mine, în chiar 
momentul cind o combat, şi prin chiar faptul că o combat, E 
semn Că ea trăeşte alături de cealaltă. Si în loc de a aţiţa con- 
fiicte între ele docă, nu-l mai profitabil să caut a desivşi ce-i 
al alteia ? 

Asttel—lucru întradevăr vrednic de luare-aminte — cugetarea 
strict personală a putut veni in ajatorul congtiinfel colective pen- 
tru a repara ravagiile pe care odinioară tot ea 1 le făcuse, Si aju- 
torul a constat in a-i preda înapol celace-l luase; celace pentra 
conştiinţa individuală era disolvant, tulburător si asfixiant, ceiace-i 
apărea ca o insolubilă absurditate, a fost restituit conştiinţei co- 
lective, pentru care asemenea lucruri nu erau monstruozităţi lo- 
gice ci dimpotrivă oxigenul cotidian. Este un proces identic cu 
acela al ,sablimárii* lui Freud, unde conştiinţei colective (subt 
forma artei, politicei, religiei, etc.) 1 se predă la loc celace se 
rătăcise din gregalá in domeniul conştiinţei individuale pe care 
riscă să o ináduse. a 

Si Manci dondénuót şi domnilor—ce dovadă mai bună se 
poate aduce în favoarea părerii că există, în sufletol omului, o 
conştiinţă colectivă distinctă de cea individuală, decit faptul că în- 
troducerea intr'una din ele a elementelor specifice celeilalte aduce 
tulburare, îmbolnăvire, dizolvare şi uneori chiar suprimarea totală ? 

Este sigur că aceste dovezi pe care m'am silit să le aduc 
stat inutile pentru acei care ştiu percepe socialul in mod direct, 
Căci după cum există oameni care, mal bine ca alţii, pot ,ve- 
dea in spaţiu“, tot astfel se poate vorbi de talentul inăscut de 
„ă vedea in social“. Pentru aceştia, argumentarea noastră a 
fost de prisos. Dar mal siat cellaljl, acei care na ştiu a vedea 
direct socialul şi care—din pricină că realităţile sociale sint şi 
ele esențialmente stări sufletegti—nu se pot impedeca de a le 
confunda cu stările psihice individuale. Pentru aceştia am des- 
voltat prezenta conferință, pentruca, pe cale logică, să fie puşi 
intr'o dilemă asemărătoare aceleia în care se găsea acum ciţi- 
va ani astronomia.  Calculele cereşti cereau cu necesitate exis- 
tența unei planete suplimentare. Nimeni nu reușea s'o vadă, Dar 
o veclamau regulele de judecată logică, fără de care ar fi trebuit 
să se renunțe la intreaga ştiinţă. Atunci noul astru a fost pur şi 
simplu postulat. S'a zis: Neptun, dacă n'ar exista, ar trebui 
să fle inventat. Altminteri, se prăvălea legitimitatea seculară a 
$tilajelor şi a logicei. 

Acelaşi lucru se întimplă şi cu recunoaşterea faptelor so- 
ciale. Dacă analizele făcute aci înaintea domnillor voastre sint 
exacte, dacă într'adevăr există fapte sufleteşti pe care conştiinţa 


216 VIAŢA ROMÍNEASCÁ 


individuală nu le explică şi pe care dimpotrivă le-ar explica de- 
săvirşit existența unei eventuale conștiințe colective; dacă, pe 
deasupra, ar fi adevărat ce lacercam a dovedi, şi anume că le- 
gile unela sint nu numai deosebite, dar inverse faţă de legile 
celeilalte, că funcţionarea lor nu poate avea loc decit în măsura 
in care fiecare lucrează separat şi distinct, atunci, doamrelor 
şi domnilor, chlar dacă nimeni nu ar ști să vadă direct ce este 
socialul, încă ar trebui cu necesitate să-l postulăm, căci altmin- 
teri toate socotelele obţinute in analizele de care vorbeam ar fi 
caduci, și caducitatea lor ar atrage după ea caducitatea intre- 
gei logice dovedită ineficace si înşelătoare, a între gei ştiinţe con- 
vinsá de neputinţă $i de neadevir. 

Din fericire insă, situaţia nu-i aga de tragică, în tot cazul 
cu molt mai puțin gravă decit acela a astronomiei dinainte de 
descoperirea lui Leverrier. Căci spre deosebire de ochianele de 
atunci, ochianele noastre pot perfect „vedea in social“ pentru 
a descoperi si identifica, in ce are specific, conştiinţa colectivă. 
Patem chiar spune că cei mai mulţi dintre noi Și-au educat 
mintea în sensul acesta. Rámine doar o minoritate. Dar mino- 
ritátile, 1n statele parlamentare contemporane, au şi ele insem- 
nătatea lor, Deaceia am făcut această conferință, care este a- 
dresată, în principal, acestei minorităţi întirziate. 

ŞI, ca să sfirgesc, vă volu faceo coafidenţă, vă vola comn- 
nica o experienţă pe care am făcut-o adesea şi pe care am a- 
vat încă odată prilejul să o fac in chiar momentol acesta cind 
vă vorbesc. Credeţi d-voastră—doamnelor şi domnilor—că v'am 
spus tot ce mă hotărisem acasă să vă spun ? Sau că, invers, 
tot ce v'am spus hotărisem de acasă să vă spun ? Jumătate din 
cuviatare mi-aţi amputat-o, şi in loco] ei mi-aţi sugerat o altă 
jumătate nouă. Credeţi d-voastră că un publi; de conferință 
este ceva pasiv si răzleţ ? Nu. El e deja o societate. Are o uni- 
tate gi—dacá nu un ideal—dar cel puţin um scop comun: acela 
de a asculta discursul. In sală se nag'e*o atmosferă generală, 
care porneşte bunăoară dela neaten(ia dezaprobatoare a unula 
din auditori, care face pe vorbitor să mai taie din ordinea de 
idei în care se angajase,—sau, invers, dela atenţia aprobatoare 
a altora care face pe vorbitor să insiste, să apese, să abunde 
şi să întirzleze în noua cale pe care a apucat-o,—și aşa mal 
departe. Un flox şi reflux ondulează spaţiul care pe mine mă se- 
pară de d-voastră. Sint mal mult decit s'ar crede, la ordinele 
d-voastră. Imi daţi ordine intro mai mare măsură decit nl-o in- 
chip im la prima vedere, şi eu le execut. Aceasta mă bucură 
int'o privință, các! atunci nu mal sint decit pe jumátate ráspun- 
zător de erorile care mi-ar fi patut eventual scăpa. Cealaltă ja- 
mătate, vă priveşte pe d-voastră, dar nu pe d-voastră direct şi 
personal, ci pe un fel de d-voastră foarte special care am vä- 
zut că este : Consliinfa colectivă ! Ă 

D. I. Suchianu 


PE m 


ote 


Primávara 


Lasă cifrele să doarmă, şterge-ţi fruntea de broboane 
Că'n tarlale griul saltă'n mersu'i bolovani pe umăr 
Mugurii plesnesc pe crengile-atirnate la icoane 

Şi'n trifoi nuntesc pitite lighioane fără număr. 


Chiar la Polul Nord zăpada subt broboada grea de ceaţă 
Si-aminteste-acum de fara cu nisipul ars de foc, 

Se topesc pornind spre tropic munții mişcători de gheaţă 
Şi'n bordee Eschimoşii rup pieplarul la cojoc. 


Bulgăr scorojit, pămintul, se aproprie de soare 
Pune haine noi păstrate iarna la ecuator, 
Plimbă'n spaţiul mort viaţa şi pe firmament răsare 
Ca un ochiu sclipind în noapte speriat si'ntrebàtor. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


—————— C ŘŘŘŘĖ—— 


Lup de mare 


In mine se'npleteste la o laltà 

Un nufár cu mătasea de pe baltă 
Versete si refrenuri din prohoduri, 
Cu sgomotul cárujelor pe poduri 
Cintări de cor, acorduri de vioară 
Cu uruitul pietrelor de moară, 

Un fir de praf cu stinca de granit, 
Si vesnicia care isi deschide 
Prápastia şi brațele avide 

Cu viaja ce porneste spre sfirşit. 


Izbeşte vintu'n pinza dela cirmă 
Catargul nāvii mele e de sirmā, 
Zadarnic dorm pe scoarje descintate 
Cà moliile le-au mincat pe toate, 

Şin umezeala care mă pătrunde 

Un bulgăr de-al pămintului se-ascunde 
Se 'nclină barca incet pe-o latură, 

Dar gindul meu sfidează veşnicia 
Şi-am aruncat asară pălăria 

In marea ce nu se mai saturá. 


um me Re cm 


ECAT: eaa COT EST. 


LUP DE MARE 279 
C c TEX E E R 


————————————À 


. Pe țărm lumina farului e mică 
lar tusea, ca o ghiară de pisică 
Mă zaglrie, şi am uitat acasă 
Un ceas şi-un călendar închis în masă, 
Un brici de ras şi pensula murdară, 


Nemăsurată vremea se strecoară, 

De ploi au putrezit fringhiile, 

Şi-mi pare visla grea şi tot mai grea 
Căci subt inelele-i de tinichea 

Mor rindunicele cu miile. 


V. Ciocilteu 


Morţii tac 


Cum nu mäi putea răbda să şadă liniştit în trăsură, se 
scobori şi începu să umble încolo Şi incoace, Se intunecase de-a 
binelea. Vintul sufla și cele citeva felinare, care lominau aceas- 
tă stradă liniștită şi lăturainică, tremurau. Ploala incetase ; tro- 
tmarele erau aproape uscate; doar strada nepavată era încă u- 
medă şi pe alocarea se făcuse mici băltoace. 

„© curios —se gindi Franz— cum aici, abla la o sută de 
paşi de Praterstrasse se pare că eşti în vre-un oraş de provin- 
cie din Ungaria“. Dar aici era sigur cá nu putea să intlineascá 
vre-o cunoştinţă de care se temea, 

Se uitá la ceas... şapte: se inoptase de fot. Toamna a ve- 
nit devreme de data aceasta, ȘI vintul e blestemat. 

Is! ridică gulerul şi merse mai repede încolo şi încoace. 
Ferestrele felinarelor zurulau. „Aştept încă o jamătate de ceas“ 
işi zise el, apoi mà due. Ah! -—aşi dori aproape, să fi trecat 
timpul ästa!“ Se opri în colţ ; de aici vedea amindogă străzile, 
pe care ea ar putea veni, 

Desigur, va veni azi, se gindi el, pe cînd își tinea pălăria 
ca să nu l-o ia vintul. Vineri—şedinţă la consiliul profesoral— 
atunci Tren ea să lasă şi poate chiar să întirzie... Auzi 
zargălă!i tramvaiului cu cal; în acelaşi timp începu să sune clo- 
potul dela biserica Nepomuk. 
oameni treceau pe lingă el: cei mai mulţi erau sivjbaşii právà- 
iilor, care se închideau la şapte. Toţi mergeau repede şi laptau 
cu viatul, care le iagreuia mersul. Nimeni nu-l lua în seamă; 


Strada se inssfleti, Tot mal mulţi ` 


MORTII TAC 281 
—————— $5 SI 


numai citeva fetițe de prăvălii se ultară la el cu o uşoară curio- 
zitate. Deodată zări o siluetă bine cunoscută, care venea repede 
spre dinsul. ŞI merse grăbit inainte. Fără trăsură ?—li trecu 
prin minte. Oare e ea? 

Era ea. Cind îl zări, grăbi pasul. 

„VII pe jos ?—intrebă el. 

— Am lăsat trăsura la Karltheater; mi se pare cá era on 
birjar cunoscut!" 

Un domn trecu pe lingă el şi privi femela în treacăt. Tină- 
rul îl fixă, aproape amenințător; domnul trecu repede inainte, 
Femeia se vită după el: „Cine era ?—intrebă ea speriată. 

— Na-l cunosc. Pe aici nu sint cunoscuţi, fii liniştită. 
Dar acum să ne suim repede in trăsură. 

— Aceasta este trăsura ta ? 

I- ia a, 
— O trăsură deschisă ? 

— Acum un ceas era vreme frumoasă“, 

Se grăbiră spre trăsură. Tinăra femee se sol. 

„Birjar 1—strigà tinărul. 

— Oare unde e? —intrebá femela. 

Franz se uită imprejur: E de necrezut, zise el, nu-l pot 
vedea nicăieri | 

— Pentru Dumnezeu |—ţipă ea încet. 

— Aşteaptă puţin, copii ce ești. E pe aici cu siguranță”. 

Tinărul deschise uşa la o crişmă mică; birjarul şedea la o 
masă cu mai mulţi; se sculă repede. 

„Indată, domnule !—zise el şi bău paharul din picioare, 

— Cum îţi vine dumitale să pleci? 

— Vă rog, domnule, iacă vin! 

Si merse cam nesigor spre cài: 

— Unde mergem domnule ? 

— Prater-Lusthaus*, 

Tinărol se sul. Femela se rezemă, ascunsă de tot, aproape 
inghemuită, într'un colţ, subt poclitul ridicat. 

Franz îl apucă amindouă minile. Ea rămase nemigcatà. 

„Na vrel să-mi spui bunaseara ? z 

— Te rog, lasă-mă numai o clipă; sint fără respiraţie! 

Tinărul se rezemă in colţul sáu, O clipă tăcură amindoi. 
Trăsura intrase în Praterstrasse, trecu pe lîngă monumentul lui 
Tegethoff şi după citeva clipe alerga pe aleea lată, întunecoasă 
a Praterulul. Atunci Ema îmbrăţişă pe ivbitul ei cu amindouă 
braţele. El dădu încet la o parte voalul care-l despárfea încă de 
buzele ei şi o sărută. i 

„In fine sint cu tinel—zise ea. 

— Tu stil decind nu ne-am văzut ? —strigá el. 

— De Duminică. 

— Da; sl atonci numai de departe! 

— Cum? Ai fost doar la noi! 


282 _______ VIAŢA ROMINEASCA 


— Ei da... la vol. Dar aga nu mai merge. Na mal vin nici- 


odată la vol. Dar ce al? 

— A trecut o trăsură pe lingă noi. 

— Crezi că lumea care se plimbă astăzi in Prater, nu se 
preocupă decit de noi? 

— Nu cred; dar din intimplare se poate uita vre-unul, 

— Na poţi recunoaşte pe nimeni. 

— Te rog, hal să mergem altundeva! 

— Cum vrei |* 

El strigă la birjar, însă părea cá nu aude. Atunci, tináral, 
se sculă și-l atinse cu mina. Birjarul se întoarse, 

„Trebue să intorci; şi de ce bafi aşa call ? Na sintem 


grăbiţi; auzi ? Mergem la... Ştii dumneata aleea care duce la 
Relchsbriicke. 


— Pe Reichstrasse ? 

— Da; dar nu goni aşa; n'are nici un rost. 
— Vă rog, domnole, furtuna inebanegte caii! 
— Desigur, fartuna !* Franz se aşeză inapoi. 
Vizitiul intoarse call şi plecă spre Reichstrasse. 
„Da ce nu te-am văzut eri ?—întrebă ea. 

— Cum aşi fi putut? 

— Credeam că si tu erai pofiit la sora mea. 
— Asa?! 

— De ce n'ai fost acolo? 


— Pentrucă nu pot suporta să fiu ca tinei A 
Nu; niciodată | p po a cu tine între alţi oameni 


Ea dădu din umeri. 

— Unde sintem ?—intrebă ea apoi. 

Treceau pe subt podul de drum de fer în Reichstrasse. 
— Pe aici se merge la Danărel—zise Franz.— Sintem pe 


dromul spre Reichsbrücke. Aici nu sintem conoscu 11— 
el batjocoritor. — 


— Trăsura scutură grozav | 

— Fiindcă am ajuns iarăşi pe pavaj!" 

— De ce merge așa în zig-zag ? 

— Ti se pare!“ 

Dar şi el găsea că trăsura zdruncina mal tare decit trebala, 
dar nu vroia să spue nimic, ca să n'o mai sperie. 

„Am de vorbit astăzi mult şi serios cu tine, Ema! 

A i Atunci trebue să te grăbeşti căci la novă trebue să fiu 
ac 

— Tot se poate hotări in două cuvinte! 

— Doamne, ce se 'ntimplă ?...* —strigá ea, 

Trásura intrase intr'o şină a tramvaiului şi cind birjaroi 
vru 50 scoată, se plecă astfel, incit era cit pe ce să se răstoar- 
ari oras apucă vizitlu] de palton: ,Opreste*, sirigă el, „ce 
e a 


Vizitiul opri greu cali, „Dar, domnule...“ 


MORŢII TAC 283 


— Vino, Ema, hal să ne coborim aici. 

— Unde sintem ? 

— La pod. Nici nu mai e așa furtună. Să umblăm o bu- 
catá. Nu putem vorbi cum se cade în timpul mersului. 

Ema işi trase voalul şi-l urmă. 

— Zici că s'a potoliti—strigă ea, cind un virtej o izbi 
Chiar la scoborit. 

El ii luă braţul. „Vino după nol“ strigă el vizitiului. 

Se plimbară inainte. Cit urcau spre pod n'au vorbit nimic, 
dar amindoi se oprirá o clipă, cind auzirá apa subt picioare 
la jurul lor era întuneric adinc. Fluviul lat se întindea plum- 
buriu, cu tármuri nehotărite, lar în depărtare se vedeau lumini 
roşii, care păreau că plutesc deasupra apel si se oglindesc in- 
tr'iasa. De pe malul, pe care tocmai îl părăsiseră, se plecau în 
apă dire tremurinde de lumină. Dincolo, se părea că fluviul se 
pierde in 'cimpiile negre. Acum se auzi un tunet îndepărtat, care 
se apropia mereu: fără voe se uitará amindoi deodată spre lo- 
cal, unde scinteiau luminile roşii: trenari cu ferestre luminoase 
treceau printre arcuri de fler, care păreau că apar şi dispar de- 
odată ìn noapte. Tunetul se pierdu incetul cu incetul. Se făcu 
lar linişte ; numa! vintul sufla tare. 

După o tăcere lungă, Franz zise: „Ar trebul să fugim ! 

— Desigur!—răspunse Ema incet. 

— Ar trebul să plecám!— zise Franz violent, Să plecăm 
de tot, zic eu... 

— Na se poate! 

— Pentrucă sintem laşi, Ema ; de-acela nu se poate, 

— Si copilul meu ? 

— Sint sigur că ți l-ar lăsa! 

— Dar cum ?-— întrebă ea încet, „..Să fugim prin noapte 
| ceaţă ? 

x sa Nu, de loc. N'ai decit să-i spui că nu poţi trăl mal de- 
parte cu el, pentrucă eşti a altuia! 

— Eşti in toată mintea, Franz? 

— Dacă vrel, îl spun eu! 

— Ne'al să faci aceasta, Franz !* 

El încercă s'o privească, dar in — ara să obser- 
ve numai, că ridicase capul şi-l întorsese spre dinsul. 

Atunci tăcu o clipă şi zise apol liniştit: „Nu te teme, nu 
volu face aceasta ! 

Se apropiau de celălalt mal. 

„Nu auzi groza a asta ? 

— Vine de dincolo, zise el*. 

Zgomotul se deslugea incet din intonerec: O lumină mică, 
roşie plutea înaintea lor. Dar indată văzoră că era lumina unet 
lanterne atirnată de oigtea unel căruțe. N: putură observa Insă 
dacă trăsura era încărcată şi dacă era cineva intr'losa, Numal- 
decit urmará două căruţe la fel, In ultima observară un om, 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 
LL MATA ROMINEASCA 


in haine ţărăneşti, care-şi aprindea pipa. Cárufele treceau pe 
lingă ei. ȘI lar nu mal auziră nimic, decit aruitul infundat al 
trăsuri, care-l urma incet. Acum podul se pleca pe nesimţite 
spre celălalt mal şi ei atunci vedeau cum dromul ducea mai departe, 
printre copaci, in întuneric. Pe dreapta şi pe stinga se adin- 
ceau cimpille; li se părea că se vită in prăpăstii. 

i Dapă o lungă tăcere, Franz vorbi deodată : „Atunci e ultima 
oară .. 

— Ce ?—intrebă Ema cu glas ingrijorat, 

— Că sintem impreună. Rămii cu el. Eu plec! 

— Vorbeşti serios ? 

*-— Cit se poate. 

— Vezi, tu strici intotdeauna puţinele ceasuri ce le avem 
de petrecut împreună, nu eu! 

— Da, da, al dreptate, zise Franz, hai să ne intoarcem! 

Ea se lipi mal tare de braţul său. „Nu, zise ea alintindu- se, 
acum nu plec eu. Nu poţi să mă alungi aşa“. 

l| trase spre dinsa şi-l sărută lung. „Oare unde am ajunge, 
întrebă ea apoi, dacă am merge mereu Înainte ? 

— Ajungem la Praga! 

— Nu aşa departe, zise ea surizind, dar puţin mal de- 
parte, da, dacá vrei*, Arătă spre întuneric. 

— He, birjsr! — strigă Franz; dar birjarul n'auzea nimic. 
Franz strigă: „opreşte odată 1“ 

Trăsura mergea mal departe; Franz fugi după ea şi văzu 
atunci că birjarul adormise. ll trezi. „Mergem încă mal departe, 
—pe drum drept—mă "nfelegi?* 

— Bine, bine, domnule | 
" |Ema se sul, apol Franz. Birjarul băta caii, care zburau pe 
drumul desfandat de ploae. Cei do! din trăsură erau stringi im- 
bräțişați, pe cind trăsura ii arunca incolo şi încoace, 
üH s „E frumos de tot 1“—murmură Ema, aproape de gura lul. 

la acea clipă | se păru că trăsora zboară pe sus, simţi 
cum e aruncată, vru să spue ceva, | se păru că se întoarce în 
jarul ei cu o luţeală nebună, incit trebui să închidă ochil,— si 
deodată se simţi culcată pe pămint şi o linişte ingrozitoare şi 
grea o iînvălui, de parcă ar fi fost departe de toată lumea şi 
Slogură de tot. 

Apol auzi mai multe lacruri deodată : zgomot de copite care 
băteau pămintul în apropierea e! $i un vaet uşor; dar nu vedea 
nimic. Atunci o apucă o frică nebună și începu să strige: frica 
i se făcu mal mare, căci nu-şi auzea glasul. Infelese deodată ce 
se Intimplase : trăsora se lovise de ceva, se vede de o piatră 
kilometrică, se răsturnase şi ei fuseseră aruncaţi. Oare el unde 
e?—ta gindul ei. Ti strigă numele: abia atonci își aozi strigă- 
tul, încet de tot dar il auzi, insă nu prim! nici un răspuns. In- 
cercă să se ridice. Izbnti să se aşeze pe pămint şi cind pipăl 
cu minile prinprejar, simţi lingă ea un corp omenesc. Acum pri- 


- 
* um af c a 


m 


TA MORŢII TAC 283 
[0035 


virea el reuşi să pătrundă intunerecul. Franz era culcat lingă ea, 
nemişcat. li pipăi obrazul cu mina şi simţi ceva cald şi umed şi 
i se opri respiraţia, Singe ?... Ce se intimplase aici? Franz era 
rănit şi leşinat. Si birjarul—oare unde era? Il strigă. Nu că- 
pătă nici un răspuns, Ea şedea mereu pe pămint, Mie nu mi 
s'a intimplat nimic, se gindi deși simţea dureri to tot trupul. 
Ce să fac, ce să fac ?.. Nu se poate să nu mi se fi intimplat 
nimic. ,Franz*,—chemá ea. Un glas tăspunse in aproplere : 
„Unde sinteţi, domnişoară, unde e domnul? Aşteptaţi, domni- 
şoară, să aprind felinarele ca să vedem ceva; nu ştiu ce au a- 
vut call astăzi. Nu e vina mea, pe sufletul meu... Cail acestia 
biestemaţi au intrat într'o grămadă de prundis !* 

Ema se ridică pe depilin, deşi o doreau toate incheeturile 
şi se linişti puţin, văzind birjarul teafăr. Auzi cum birjarul des- 
chidea felinarele şi freca chibriturile. Astepta lumina cu frică, 
şi nu îndrăznea să mal atingă odată pe Franz, colcat pe pămint, 
in faţa el. Se gindea: totul se pare mult mai îngrozitor, cind 
nu vezi nimic; are desigur ochii deschişi... Nu va fi nimic. 

O lumină se ivi dintr'o parte. Ea văzu deodată trăsura, 
care spre marea el mirare nu era răsturnată, ci numai plecată 
în şanţ, cagicum i s'ar fi stricat o roată. Caii stăteau liniștiți. 
Lumina se apropia: O văzu lunecind intàiu peste o piatră 
kilometrică ; apo! pe movila de pietriș din sant, pe urmă setiri 
pe picioarele lui Franz, lunecă pe corpul său, lumină obrazul şi 
se opri. Birjarul pusese lanterna pe pămint, chiar alătorea de 
capul celu! calcat. Ema se lăsă pe genunchi, si cind văzu o- 
brazul, | se păru cá | se opresc bătăile inimii. Chipul era palid 
şi ochii erau pe jumătate deschişi, incit se vedea numai albul 
lor. Din timpla dreaptă se prelingea incet o dirá de singe peste 
obraz şi se pierdea in git, subt guler. Dinţii muşcaseră in buza 
de jos. „Na se poate!"—iși zise Ema. 

Birjarul ingenunchi'ase și fixa obrazul; apol apucă capul in 
amindouă minile şi-l ridică în sus. „Ce facl ?*—ţipă Ema cu 
glas Inádosit şi se sperie de acest cap, care | se părea că se ri- 
dică singur. 

— Domnigoará, mi-i frică că s'a intimplat o mare neno- 
rocire | 

— Nu e adevărat, zise Ema. 
ceva dumitale ?...* 

Birjaral dădu cu băgare de samă drumul capului celul ne- 
mişcat, pe genunchii Emet, care tremura. 

„De-ar veni cineva... Dac'ar fi trecut țăranii cu un sfert 
de ceas mal tirziu... 

— Ce trebue să facem ?—zise Ema cu buzele tremurinde. 

— Dă, domnişoară, dacă trăsura n'ar fi stricată, Dar așa, 
cum e acum.. Trebae să aşteptăm pănă va trece cineva! El 
vorbi mai departe, fără ca Ema să-i înţeleagă cuvintele ; dar in 
timpul acela i se păru că-şi vine în flre, că ştie ce trebue 
să facă. 


Nu se poate. Ti s'a totimplat 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Cit e pănă la casele cele mal apropiate ?—întrebă ea. 

— Nu e aşa departe, domnişoară, Franz-loseisland ea- 
proape... Dac'ar fi lumină, am putea vedea casele ; în cinci ml- 
naute ar trebui să fim acolo! 

— Du-te şi adă oameni. Eu rămin aici. 

— Dă, domnişoară, eu cred că e mai bine să rámin şi eu 
cu ro ir Tai trebue să treacă cineva, e doar un drum 
umblat şi... 

— Atanci e prea tirziu, atunci poate fi tirziu. Avem nevoe 
de un doctor!“ 

Birjarul se uită la faţa celui nemișcat. Apol privi pe Ema 
şi dădu din cap. 

— Aceasta nu poţi şti dumneata, ţipă Ema, şi nici eu. 

— Dă, domnişoară... Da' unde găsesc eu un doctor in 
Franz-losefsland? 

— Să se ducă cineva de-acolo în oraş şi... 

— Domnișoară, ştiţi ceva? Mă gindesc, poate au cei de 
acolo un telelon, atunci putem telefona după «salvare»! 

— Da, aşa-i cel mai bine! Du-te repede, fugi, pentru Dum- 
nezeu! ȘI adă oameni... şi... Te rog, du-te odată, ce mal stai? 

Birjarul se uită la chipul palid, culcat în brațele Emei, «Nu 
cred cá vor folosi mult doctorii şi salvarea !» 

— Dar, da-te, pentru Dumnezeu, du-te! 

— Mă duc, domnişoară, dar să nu te ia frica, aici in in- 
tanerec“, ȘI o luă la fugă pe drum. «Ce pot să fac ?*—mormăl 
el. De ce le-a venit să se plimbe noaptea, pe Relchstrasse ?» 

Ema era singură pe drum, cu celfără de mişcare. Ce are 
să se intimple acum ?—se gindi ea. Nu se poate... li trecea me- 
reu prin minte... Nase poate.—Deodată | se păru cá aude res- 
pirind lingă ea. Se plecă pe bazele palide. Nu, de aici nu ve- 
nea nici o suflare. Singele de pe timplă şi obraz părea lache- 
gat. Se uită în ochii luf, ochi stingi, şi se înfioră. Dar de ce să nu 
cred... Este sigur... Aceasta este moartea. Si se înfioră iar! Na 
mai simţea altceva nimic: un mort. Eu şi un mort, mortul pe 
brațele mele ! ȘI cu minile tremuriade, împinse încet capul, pä- 
nă-l răzimă lar de pámint. De-abia acum o apucă un senti- 
ment de groaznică părăsire. De ce trimisese birjarul ? Ce pros- 
tle! Ce să facă singură pe drumul mare cu un om mort! Dacă 
vin oameni... Da, ce trebue să facă, dacă vin oamenii ? Oare cit va 
mal trebul să aştepte alci? ŞI lar se uită la mort, Nu sint singură 
cu el, se gindi ea deodată, e şi lumina. ȘI i se păru că lumina 
era ceva bun şi prietinesc, căreia trebula să-i mulțumească, 
Era mal multă viață in această flacără mică, decit in intreaga 
noapte dimprejnrul ei, Da, | se părea că această lumină era oare- 
cum o pază împotriva omului palid și îngrozitor, careera culcat 
lingă dinsa.. Atunci se uită în lumină lung, pănă i se orbiră 
ochii şi lumina începu să Joace. Deodată i se păru că se tre- 


x 


n See o m ae 


5207 


MORŢII TAC 287 


zeşte. Sári in sus. Aceasta nu se poate ; e Imposibil să flu gă- 
sită lingă el... | se părea cà se vede singură, sezind pe drum, 
cu mortul la picioare şi ca lamina. Si o vedea com se des- 
prinde aşa de mare, de clară, din intuneric. Ce aştept eu se gindi 
ea, şi gindurile ii zburau rătăcite... Ce mai aştept? Oamenii? 
Dar ce aa ei nevoe de mine? Oamenii vor veni $i vor in- 
treba... şi eu.. eu ce fac alici? Toţi vor intreba, cine sint? Ce 
să le răspund? Nimic. Nu volu spune-.nicl un cuvint, dacă vor 
veni, va trebui să tac. Nici un cuvint... doar nu mă pot sili. 

Atunci auzi nişte glasuri de departe. 

Aşa de repede ?—se gind! ea şi atculta Infricosatá, Glasu- 
rile veneaa dinspre pod. Nu puteau fi oamenii, pe care-l aducea 
birjarul. Dar oricine ar fi—vor observa lumina in orice caz— 
şi aceasta nu se poate, câci atunci ar putea fi descoperită, 

Impinse cu piciorul în lanternă, care se stinse brusc. Acum 
stătea in întuneric adinc, Nu mai vedea nimic, nici măcar pe 
dinsal. Namai grămada albă de pietriș mai locea puţin. Gla- 
surile se apropiau. Tot tropol incepu să-i tremure De n'ar fi 
descoperită aici ! Pentru Dumnezeu, nu mai e vorba de nimic 
altceva,—aceasta e singurul lucru de seamă—dacă află cineva 
că e iubita lul, e pierdută... 

Atunci împreună minile nervos şi se rugă ca oamenii să 
treacă pe cealaltă parte a drumului şi să n'o bage in seamă. 
Apol ascultă. Da, de dincolc.. Oare despre ce vorbesc ei ?.. sînt 
două sau trei femei. Au văzut trăsura, căci vorbesc ceva des- 
pre dinsa; ar putea desluşi cuvintele lor. O trăsură... răsturnată... 
Ce mai spon ele? Nu mai înțelege nimic. Se duc mal departe... 
Au trecut... Slavá tie Doamne ! Si acum ? Oh, de ce n'a marit 
odată cu dinsul! El e de invidiat: pentru dinsul s'au isprăvit 
toate.. E departe de orice primejdie, de orice frică, Dar ea tre- 
moră pentru multe, Se teme că o vor găsi aici si că o vor in- 
treba : cine eşti dumneata ?,... Că va trebci să meargă la po- 
lifie, că toată lumea, va afla toate, că bărbatul el... Copilul ei. 

ŞI nu mal înțelege, de ce rămine ca înrădăcinată... Poate 
să plece, nu foloseşte nimănui aici şi-şi aduce singură nenoro- 
cirea „ Făcu un pas... Cu bagare de seamă... Trebue să treacă 
şanţul,.. A sărit... Un pas in sus—oh, e aşa de ud !—3! incă dol 
paşi ca să ajungă în mijlocul drumului, Apo! se opreşie o clipă, 
se uită inaintea el si poate urmări drumol cenuşiu în intureric. 

Acolo—acolo e oraşul. Nu poate vedea nimic înaintea ei,— dar 
direcția o ştie sigur. Mal păşeşie încăodată ! In ford parcă nu e așa 
intuneric. Reușește să desluşească foarte bine trăsora, chiar şi cali... 
Si dacă se sileşte puţin observă ceva. care samănă cu conturul unui 
trup omenesc, culcat pe jos. Deschide ochii mari, | se pare că 
ceva o reţine aici... E mortul, care vrea s'o oprească si lle 
groază de puterea lui... Dar se deslipi cu o sforțare $i atunci 
observă că pămintal e prea umed, că stă pe drumul lunecos şi 
10 


290 VIAŢA ROMINEASCĂ 


centrul orașului; alci e luminat tare şi trece destul de multă 
lame, 

Deodată i se pare, că tot ce s'a întimplat în aceste citeva 
ceasuri ar putea să nu fie adevărat. | se pare ca un vis urit... 
de neinchipuit ca ceva adevărat, care nu se mai poate schimba. 
Opreşte trásura într'o stradă lăturalnică după Ring, se scoboară, 
face repede colțul si ia acolo altă trăsură, cărela îl dà adevi- 
rată el adresă. | se pare cá acum n'ar mai fi în stare să lege 
două ginduri, Oare unde e el acum, îl trece deodată prin minte. 
Inchide ochii şi-l vede în faţa el, culcat pe o targă, in trăsura 


salvării,—şi deodată ! se pare că şade lingă dinsal şi că merge: 


cu el, Acum trăsura începe să se legne mai tare, şi se teme 
că va fi aruncată ca atunci—sL.. ţipă. Trăsura se oprise. Tre- 
sare: era în fafa porţii casei sale, Se scoboară repede, aleargă. 
prin gang cu paşi aşa de inábugi(i, încît portarol nic! nu ridică 
ochii de după fereastra sa, aleargă peste scări, deschide incet 
uşa, ca să nu fle auzită, apoi prin vestibul Ja ea în letac. A re- 
uşit ! Aprinde lumina, îşi dezbracă repede rochia și o ascunde 
in dulap. Peste noapte se va usca—mini o va peria şi cară 
ze ei Apoi igi spală obrazul si minile şi-şi imbracă o rochie 
de casă. 

Puțin ma! în urmă aude soneria afară. Aude cum servi- 
toarea vine şi deschide uşa, aude glasul bărbatului ei; aude cum 
işi pune bastonul la loc. Simte, că acum va trebol să fie tare, 
căci tot poate fi Incă degeaba. Si se grăbi intr'atit spre sufra- 
gerie, incit pătrunse înăuntru în acelaşi clipă cu bărbatol ei, 

— Ah, eşti acasă ?-—zise el, 

— Desigur, demult !I—ráspunse ea. 

— Probabil că n'a văzut nimeni, cînd te-ai întors. Ea suridr, 
fără să se forțeze, O oboseşte numai, că trebue să mal şi su- 
ridá. Elo sărută pe frunte, 

Copilul şade la masă; a trebuit să aştepte mult şi a a- 
dormit! Cartea e pe farfurie, obrazul calcat pe cartea deschisă. 

Ea se aşează lingă dinsul. Bărbatul, în faţă, la un jurnal 
şi-l răstoeşte repede, Apol îl pune deoparte şi zice: „Ceilalţi 
au mai rămas încă impreună şi stătuesc mal departe” 

— Despre ce ?—întrebă ea, 

ȘI el incepe să povestească, foarte pe lung, foarte mult, 
despre şedinţa de azi, Ema se face că ascultă şi dă din cind 
in cind din cap. 

Dar nu aude nimic, nu ştie despre ce vorbeşte dinsul, 
e mulțumită ca unul care a scăpat intr'un chip minunat de o 
nenorocire îngrozitoare. Nu simte altceva decit: sint scăpată, 
sint acasă. Sí pe cind bărbatul ei povesteşte mal deparie, ea 
işi trage scaunul mai aproape de copilul ei, ia capal sáu şi-l rea- 
zàmà de plept. O oboseală de nedescris o copleşeşte, Nu se poate 
stâpini şi simte cum o caprinde somnul; închide ochil. 


a? 
4 
i 


MORŢII TAC 291 


Dar deodată îl trece prin minte o posibilitate, la care nu se mai 
giudise, din clipa cind se sculase din şanţ. Dacă Franz n'ar ti 
murit? Dacă el... Dar nu, nu mai incăpea nici o indolală... ochii 
aceştia... Gura aceasta... ŞI apoi... Nici o suflare din buzele lui.— 
Dar există moarte apareniá. Sint cazari, cind oameni cu expe- 
ri:nfà se înşală. ȘI ea desigur nu are nici o pricepere. Dacă 
el trăeşte, dacă şi-a venit lar în fire, dacă s'a găsit deodată singur 
ta mijlocul nopții pe şosea... Dacă elo cheamă... li pronunţă 
numele... dacă pănă la sfirşit se teme, ca ea să nu fie rănită. 
Dacă zice doctorilor : alci era o femee, a fost desigur aruncată 
mai departe. ȘI... ŞI... Da, ce va fi atunci? O vor căuta. 
Birjarul se va întoarce cu oameni din losefsland. Va povesti: fe- 
mela era doar alci, cind am plecat,—s! Franz va înţelege. Franz 
va şti, El o cunoaşte aga de bine, el va $t! că ea a fugit, şi-l 
va apuca o cludă ingrozitoare, şi ca să se răzbune îl va spune 
numele. Căci el e doar pierdut... Şi-i va durea aşa de tare, că 
ea l-a lăsat singor in ultimul său ceas, că va spune fără nici o a- 
tenţie pentru ea: era doamna Ema, iubita mea... laşă și proastă, 
în acelaşi timp, nu-l aşa, domnilor doctori, desigur n'aţi fl in- 
trebat de numele el, dacă aţi fi fost rugaţi să fiți discreti. Aţi 
fi lăsat-o să plece liniștită, şi eu, o da,—numal trebuia să rămie, 
pănă a-ţi fi venit dumneavoastră. Dar pentrucă a fost aşa de rea, 
vă volu spune cine e... E.. Ah! 

— Ce-ai ?—intreabă profesorul, foarte serios. 

— Cum ?.. Ce ?... Ce e? 

— Dar ce e cu tine? 

— Nimic! Ea stringe copilul mal tare. 

Profesorul se uită lung la dinsa, „Ta ştii, cá al inceput să 
adormi si—* 


— şi... 
E Aizad ai {ipat deodată ! 

— Aga ? 

— Cum (ipi în vis, cind visezi greu. Al visat ? 

— Nu ştia, nu ştia nimic! 

Si drept în faţă, in oglinda din perete vede o figură, care 
suride, îngrozitor, cu trăsăturile descompuse. Ştie că e figura el, 
şi totuşi sa teme. Observá cum in[epeneste, nu mal poate mişca 
gara, şi ştie bine : cit va trál va avea acest suris pe buze. in- 
cearcă să [ipe. Atunci simte, cum se aşează două mini pe ume- 
ri! el, şi vede faţa bărbatului, care se grámiádeste intre obrazul 
ei şi cel din oglindă ; ochii săl întrebători şi ameninţători se uită 
într'al el. Ştie bine: total e pierdat, dacă nu trece această ul- 
tima încercare. ŞI simte, cum e iarági tare, că-și stápineste trä- 
săturile. In această clipă poate să facă tot ce vrea cu ele; dar 
trebue să le intrebalnfeze. Apucá cu amindcuă minile, pe acele 
ale birbatalai, încă răzimate de umerii ei, şi-l trage spre diasa; 
se uită la el vesel şi drăgălaş. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Si pe cind simte buzele bărbatului pe frunte, se gindeşte: 
de sigur .. Un vis urit. El nu va spune nimănui, nu se va ráz- 
buna niciodată... E mort... E desigur mort și doar morţii tac. 

— De ce spol aceasta ?—auzi ea deodată glasul bărbatu- 
lui el şi se sperie grozav: „dar ce am spus ?*—$11 se pare, cá a 
Istorisit deodată tot, tare... Că ar fi povestit întreaga istorie de 
astă seară alci, la masă... şi-l mal întrebă încăodată, pe cind 
se Ingrámádeste subt privirea lui ingrozită: „Dar ceam spus ?* 

— Morţii tac, repetă bărbatul ei foarte incet. 

— Da...—Zise ea, da.. 

; Si ea ceteşte în ochii săi că nu-l va mal putea ascunde ni 
mic, şi se uită lung unul Ja alul, „Culcă copilul“ îi zise el, mi 
ge pare că al să-mi mai povesteşti ceva...“ 

— Da „— zise ea. 

| ea ştie, cá în clipa următoare va istorisi tot adevărul 
acestui om, pe care-l ingelase ani de-a rindul. 

Si pe cind păşea încet cu copilul peste prag,sim(ind ochit 
bărbatului asupra sa o crprinse o linişte mare, cagicum s'ar fi in- 
dreptat iarăşi multe lucruri. 


Arthur Schnitzler 


(Tradus din nemjeste de d-ra Maria T, Burghelea). 


Cronica economicá 


O publicaţie statistică fără precedent 


Fără teamă de a greşi, sau de a face vre-un gratuit pa- 
radox,—credem a putea spune că principalul obstacc! in rezol- 
virea probleme! refacerii economiei noastre prin colaborarea ca- 
punia străin, este lipsa unei statistici perfecționate. ŞI lată 

e ce. 

Există două feluri de participare a capitalului străin, in e- 
conomia unel țări: o metodă mai aspră, care consistă în deo- 
sebi în concesii globale, în „arendări“ nelimitate şi necondiţio- 
nate ale unei întregi surse de avuţie naţională ; şi este oa doua 
metodă, mai îndulcită, unde capitalul străin vine să joace rolul, 
mai modest, de simplu auxiliar, de ajutor suplimentar, de ,co- 
laborator“ in veritabilul înţeles al covintolul, Intre aceste dotà 
concepţii: conflict, Străinii—partizani ai celei dintălu—nu rep- 
me a se înțelege cu guvernele naflonale— partizane ale celei de 
a dova. 

Pentruce naționalii nu consimt să accepte metoda concesiel 
totale, —e lesne de priceput. Dar de ce străinii nu se mulţumesc 
cu metoda cealaltă ? Nu este ea în stare să le asigore un be- - 
neficiu—desigur mal mic decit in prima ipoteză, dar totuşi con- 
siderabil şi in fot cazul superior aceluia pe care l-ar realiza în 
țările apusene, onde oportunităţile de ciştigori novă sint relativ 
epuizate ? Pentruce străinii vor „tot ori nimic“, si nu- şi zic că 
mai puţin e tot mai mult decit încă si mai puţin? 

Răspunsul e lesne. Străinii sînt nevoiți să aleagă numai 
metoda concesiei,—pentrucă cealaltă, metoda „colaborării“ nor- 
male, este categoric impracticabilă. Străinul, penirucá e strain, 


294 VIAŢA ROMINEASCA 


se ra e dela inceput intr'o situaţie naturală de inferioritate cu 
privire la cunoaşterea pieţei si a particularităţilor ei proprii. Pen- 
tru a neutraliza o asemenea Imperfecile, străinul trebue să poată 
crede că va găsi la jara in chestie o informaţie statistică sigură 
şi promptă, corectă şi perfecționată. Aceasta e corectivul firesc 
al situaţiei de inferioritate de care vorbeam, şi este condiţia sine 
qua non ca banul de peste granij| să se hotărască a veni in 
țară spre a participa in afacerile şi întreprinderile naţionale 
diverse, 

Dacă insă astfel de comodităţi statistice lipsesc,—atunci 
străinul este silit să se abțină dela vre-o participare în intreprin- 
derile de tip obişnuit, şi să nu consimtă a se amesteca decit in 
acele soluri de exploatări unde monopolul inlocueşte informaţia, 
unde „legea şi decretul (in loc de statistică“,—şi vnde Insfirsit 
asigurarea unul cistig leonin face de prisos cunoașterea pieței. 

Aşa încit,—dacă într'adevăr Rominia ar suferi de o aseme- 
nea lipsă de informaţie statistică serloasă—am avea aici o ex- 
plicaţie generală şi simplă a maniere! foarte particulare în care 
capitalul străin Infelege a lucra la noi în țară. 

ecit,—aceastá lipsă, deși intuitiv simțită de toată lumea, 
răminea totuși subt forma unei simple presupuneri, atita vreme 
cit nimeni nu releva erori inti'atit de evidente şi de Importante, 
incit prin ele să se poată face dovada acelui „impresionism“ a] 
statisticei romine, sí să facă să inceteze orice dubiu in această 
privinţă, 

lată insă că dovada, acum, se poate face, SI o poate face 
orişicine. Nu avem decit să juxtapunem şi să comparăm ci- 
frele din două publicaţii, avind acelaşi obiect : statistica società- 
ților pe acţiuni. Intr'adevár, există in Rominla o statistică a so- 
cietdfilor pe acfluni, redactată în Ministerul de Industrie, subt 
ingrijirea distinsulul statistician dr. ]. Teodorescu,—si un anuar 
general al societăților anonime,— publicaţie pur-privată, condusă 
de un comitet de redacţie numeros, în care găsim nume ca Seu- 
lescu, Taşcă, Lalescu, Djavara, Prof. Leon, Trancu- laşi, Manoi- 
lescu, Madgearu, Răducanu, Colescu, etc., etc, şi din care are 
onoarea să facă parte și autorul acestor rindari. 

Bineînţeles ~ne grăbim să o spunem dela incepot—impre- 
sionantele erori care s'au putut strecura in st, soc. p a., nu sco- 
boară cu nimic meritele ştiinţifice ale d-luidr. Teodorescu. D-sa 
a fost pur și simplu rău secondat, de un personal ajutător ne- 
pregătit —şi care de altminteri nici nu ar fi putut să fie altfe!, 
întreg sistemul de lucra fiind defectuos, după cum vom avea 
prilejul să o dovedim. 


Na vom inmulti citatiile, 
Citeva fapte ajung. Astfel: 


oA À CRONICA ECONOMICĂ . 295 
s m „caen III, a 


După „S. S.*, la stirşitul anului 1924 ar fi existat in total 
2188 de societăţi, 

din „A. G." reesă cá au fost omise mal mult ca 1090, şi 
că numărul lor total este de peste 3200. 

2183 în loc de 3200,—iată ceva care se poate numi o mică 
diferenţă... 

Mai departe: 

După „S. S.“ capitalul sozietăţilor din vechiul regat se ri- 
dica, la finele lui 1924, la 19 miliarde de lei, 

După „A. G.*, societăţile din București, singure, dispuneau 
de un capital de 19 miliarde! Mal departe: 

După „S, S.“ băncile, în judeţul Ilfov, erau in număr de 
93, cu un capital de 2,75 miliarde. 

După „A. G.* numai în Bucureşti avem 95 de bănci, iar 
capitalul se ridică nu la 2,75, cl la peste 4 miliarde! 

Asemenea erori sint atit de considerabile, încit abla par 
verosimile, şi ne-ar putea aproape face să credem că „À. G.“ e 
care se înşală, numărind socletăţile de cite două orl, sau umtlind, 
prin vre-o greşală de socoteli, cifra capitalului social. E mai na- 
turai ca „A. G.“ să se fi făcut vinovat de asemenea „doubles 
emplois“ decit „S. S.“ de omisiuni, căci cu greu ne putem re- 
prezenta pe un statistician care nu percepe decit jumătate din rea- 
lităţile existente, 5 

Si totuşi, ironia lucrurilor face că nu la „A. G.“ ci tocmai 
la „S. S“ se intilnesc „doubles-emplois“-uri în felul celor de 
care vorbeam. Nu rareori vedem acolo societăţi numărate de 
două orl. Astfel Banca Steaua Verdele de Sus, care de aproape 
doi ani şi-a schimbat numele in Banca S'eaua, este menţionată 
odată la pag. 49, și încă odată la pag. 57! 

Apoi, o samă de societăţi, care nu-s bănci, sint trecute to- 
tuşi, pentru motivul par gramatical că titulatura lor începe cu 
vorbele : „Creditul pentru..". Dacă este aşa—atunci orice socie- 
tate consistă din creditul pe care acţionarii sau creditorii obli- 
gatari il fac în vederea exploatării respective Intr'un fel. abso- 
lut toate societăţile ar trebui, logic, să se numească „Creditul 
pentru... etc, etc." ; şi pentru a fi consequentă, „S. S" ar tre- 
bul să spună ori cá în Rominla nu avem báncl, cl numa! intre- 
prinderi comerciale și indastriale, ori că toate societăţile din lume 

ultimă analiză bănci... 
": Na mai vorbim că printre societăţi bancare pe acţiuni sint 
trecute o samă de socarsale (de pildă Dresdner Bank ll, şi o 
samă de societăţi de politică filantrop!că (si ch'ar de filantropie 
politică, cum sint Cassele de distribuții electorale). 

In scurt, din cifra de 93 de bănci—deja interioară realită- 
tii—dacá mai ellminám ce este de eliminat — nu mal rămin decit 
71! Aga că deficitul de observaţie se agravează cu adaosuri 

reptăţite. 

MIR procedári -am putea zice ,'aflatlonlste* —$! in ce 


295 , 


———— 


VIATA ROMINEASCA ` 


priveşte cifra capitalolul. Am văzut că în joc de 4 miliarde, cit 
este in realitate, „S. S," pune 2,75. Dar din această cifră mat 
trebue să scădem incă, de oarece »S S" adună, subt rubrica 
generală a Capitalulul, atit pe cel real deplin vărsat, cit şi pe 
cel neemis încă. 

Fără indolalá, o bancă serioasă are dreptul a crede că ori- 
cind o emisiune nouă de acţiuni ale sale va fi primită cu fa- 
voare de cătră publicul subscriitor. Nu este insă mal pofin a- 
devărat că lansarea în bursă a unul nou pachet de hirtii nu poate 
să nu aibă ca efect o depreciere simţitoare a valorii în chestie, 
$! că in tot cazul este neştiințific a se aduna, ca lucruri asemă- 
nătoare, actoalităţi cu virtualităţi. lostirşit din punctul de vedere 
practic o asementa procedare poate $) primejdioasă pentru pres- 
tigiul economic al ţării. Căci pot exista societăţi care, ştiind fe- 
lul în care ,S. 5.“ gospodăreşte posto! „capital“; ştiind cà fi- 
nanja străină isl trage informaţiile din „S, S.", publicaţia noastră 
oficială, — să-și construiască bilanţul bunioarà aga : 


Capital ...... 4,CO00,019 000 
Deplin vărsat . .. 10,000 
In portofoliu 4,990 000,002 


—mijloc sigur şi onest de a obţine increderea capitalistilor in- 
dorii apes: Beca încrezători ai „S. S * .. 

n rezumat, cifrele găsite in „S. S.*, deja mai mici cu a- 
proape o jumătate faţă de cele reale, ar trebui reduse încă dacă 
ar fi sá facem corectarea tuturor ,dublelor menționări”. 

Aceste greșeli, care—oricit ne-am feri să Intrebuințăm vo- 
cabule superlative—sintem nevoiţi a le numi ,enorme",—sint de 


ajuns pentru a da o idee despre diferențele de metodă dinire 
cele două publicaţii, 


* 


Spuneam, mai sus, că de toate aceste inconveniente nu este 
in nici-un chip responsabil d. |. Teodorescu, in capacitatea teh- 
nică şi teoretică a cărula continuăm a crede cu sinceritate. De- 
fectuos este intreg sistemul de lucru prin foncjionari insuficient 
pregătiţi, lefegii fără răspundere, cărora nici nu le-am putea pre- 
tinde a şti să adcne, cum se cuvine, materialul pe care d, Teo- 
dorescu urmează doar să-l sistematizeze. In momentt! istoric 
pe care il trăeşte statistica rominească abia născută, este primej- 
dios ca informaţia să fie lăsată unor funcţionari în fapt irespon- 
sabili, ascultind numai de ua singur şef real, care, fiind anul 
singur, casi regele în statele constituționale „can do no wrong“, 
adică nu poate fi ținut pentru greșeli. Sistemul cel mal potri- 
vit este acela unde sefil să fie mulţi, şi toţi răspunzători. Unde 
fiecare să se ştie legat de rezultatele cărora le dă cuvenitul „bun 


| 


CRONICA ECONOMICA 297 


de imprimat", și unde rutina inerentă funcţionarismulul inferior 
să-şi găsească un corectiv intr'un surplus de contiol şi de res- 
ponsabilitate a unei intregi aristocrații de directori. statisticlani 
profesioniști, deopotrivă tehnician! şi teoreticieni, Secretul suc- 
cesului unel intreprinderi ca „Anuarul General al Societăților 
Anonime*,—unde În comitetul de redacţie figurează nu mal puţin 
de 18 membri întronind dubla calitate de oameni de ştiinţă s! 
oameni de practicá—secretul acestul prim şi fără precedent suc- 
ces al statisticei rominegti nu-şi are poate altă explicaţie decit 
organizaţia aceia „aristocratică“ de care spuneam mal sus, spre 
deosebire de „S. S." unde—ca să continuăm a vorbi în termeni 
constituţionali— domină principiile „monarhiei absolute“. 
Bineînţeles, o pablicat/e in 3 600 pagini în 8 cum îşi pro- 
pune să fie „A. G.*, are nevoe de insemnate fonduri. Aceasta 
insă nu însamnă că intreprinderea să fie „etatizată“ și „luncţio- 
narizatá", si nici chiar „penslonată” de Stat prin cadouri de fi- 
lantropie. No treb e subt nici o formă să dorim întinderea pa- 
razitismului bugetivor. Statul nu are dreptul de a ajuta pe aljii 
decit ajoiindu-se, în primul loc pe sine. ,Donnant-donnant*— 
iată principiul unei bune guvernări. Si, in speța care ne preo- 
cupá—lucrerile stau as!fel: dacă „A. G.” este in stare să pre- 
zinte o statistică într'adevăr inimitabilă şi sirgorá corectă, ea e 
chemată a 1i principalul autor al acelei fecundări a ţării cu ca- 
pital străin, de care vorbeam la început; cu capitalul străin cel 
modest, n» cu acela romantic al cavalerului internaţional de in- 
dustrie. Ca atare, o publicație statistică serioasă ca „A. O.* 
trebue răspindită în străinătate ca mille de exemplare, Statul 
are interes ca nici-o personalitate europeană mal marcantă să 
nu ple:e din ţară fără a duce în geamantan 4-5 volume din a- 
cest prețios anuar informator, şi nici-o bancă importantă din 
statele apusene să nu fie lipsită de el. In consecinţă, es'e spre 
cel mal mare avantagiu pentru Statul romin să se aprovizioneze 
cu citeva mii de asemenea exemplare, pentru ca răspindirea lor 
peste graniţă să facă să încolțească rodul escontat. lată la ce 
trebue să se reducă tot „concursul“ Statolui. Asigurinda-şi un 
debușeu sigur de citeva mii de volume, publicaţia va putea să 
continue a suporta cheltuelile considerabile ale tipăririi, şi va 
putea întreţine mai departe eforturile atit de meritorii şi de de- 
zinteresate ale redactorilor el. Statul trebue să rămină tn sim- 
plu ,client*,—un consumator profitat. lar redactorii, trebue să 
rămină celace sint, adică oameni de ştiinţă, responsabili pentru 
tot celace Izvorágte din condeiul lor,—iar nu funcţionari meca- 
nizați, cu multe—ca orişice mașşină—cu multe ,panne*.e de 
motor... 


D. L Suchianu 


Cronica teatrală 
BUCUREȘTI 


Teatrul Naţional a dat, în anul acesta, o mare atenţie pie- 
selor originale. Teatrele particulare—seduse de prima acordată 
de guvern pentru fiecare spectacol na(lonal—au urmat exemplul 
d-lui Corneliu Moldovana. 

In această stagiune două piese romineşti au provocat mai 
malte discuții: „Apostolii“ de d. L. Rebreanu şi ,Manechinul 
sentimental“ de d. |. Minulescu. 

Discuţiile în jarul plesei „Apostolii“ au avut un caracter 
mai mult politic. D. Rebreanu a adus la rampă, în afară de 
oameni cam-se-cade din Regat, şi cabotin! care—intre faldurii 
triculorului, ca nişte boscari—fac peste Munţi fel-de-fel de ope- 
raţii necorecte. 

Unii au susținut că autorii dramatici sint datori să sue pe 
scenă numa! conaţional! simpatici, O piesă însă numai cu per- 
sonagil „model“ n'are nici un haz. Ar fi o singură soluție: au- 
toril să-şi aleagă personagiile simpatice dintre Romini, iar pe 
cele antipatice — dintre străini... — Gindiţi-vă numa! la „O scri- 
soare plerdată“, construită după rețeta de mai sus.. în care nu 
ştim dacă şi Cetăţeanul turmentat ar putea fi acceptat ca Ro- 
min—cel mult Moldovan! 

De altfel, în cursul reprezentaţiei „Apostolilor“, ne-am gio- 
dit de malte ori la Caragiale,—de pildă cind auzeam : „Jenică 
pilule”... „Aşa, báefi, că ştiţi cit ține Mitică, dragul de el, la 
prestigiul vostru“, etc.. 

Deosebirea constă în faptul că personagiile d-lui Rebreanu 
siat mal serioase. Au, apoi, un cusur: nu prea ştiu să intre în 
scenă. Autorul trebue să le impingă cu umărul din culise, Per- 


z asa CRONICA TEATRALĂ 299- 


sonagiile insă, vázindu-se pe scenă, nu se mai dau duse... Au- 
torul se vede atanci nevoit să le scoată afară cu genunchiul, 

După reprezentaţie am cetit piesa. Ne-am oprit la pledoa- 
ria unui „apostol“ în favoarea artei noastre. ,Apostolnl* vrea să 
vindă nişte bilete de teatru („pentru arta naţională trebue să fa- 
cem toate sacrificiile“), portretele familiei regale („e o chestie de 
mindrle naţională“) şi portretele miniştrilor („orice bun romin, 
indiferent de coloarea politică, e dator să alba pe păreţi figurile 
oamenilor mari care cirmuesc Rominia-Mare... Uite pe ministrul 
de interne, distins bărbat, nu? ȘI cel dela comerţ, şi cel..*). 

Dar din lectura plesei am înţeles mal cu samă bogăţia si 
varietatea talentului d-lui Morţun care, ca printr'o minune, ne-a 
tăcut să ridem la pasagiile ce se cetesc cu cea mai mare gra- 
vitate, 

Piesa d-lui Rebreanu a fost incadrată de „Vanechinul sen- 
timental“ al d-lui 1. Minulescu, care pune de-asemeni o pro- 
blemă : antagonismul dintre cele două lami—intelectualii şi elita— 
care nu secunosc, dar $e desconsideră reciproc dela distanţă. In- 
cursiunea unui scriitor în mediul aristocratic — acesta-i subiectul 
piesei d-lui Minulescu. Eroul vrea să scrie cu orice preţ o piesă de 
teatru. l-a cerut-o o actriţă, un director ? Nu ne mai aducem a- 
minte. În orice caz piesa din plesá n'a crescut normal în sufletul 
eroului, care mai întălu îşi alege personagille și după acela caută 
să le cunoască: are nevoe drept model deo femee din „lumea 
mare". O găseşte, o studiază, —dar se încurcă intr'un amor a- 
proape veritabil. Se refogiază insă la timp din mediul elitei in 
braţele servitoarei, 

Piesa violu scrisă şi jucată agreabil, are un defect : repre- 
zentantul intelectualilor nu-i tocmai intelectual, iar reprezentanta- 
elitei nu-i tocmai element de elită. Pe scenă-i mai degrabă o 
intrigă între un cabotin și o „tipesă“. 

Această intrigă ii distrează pe spectatori o sară intreagá— 
fárá dans și muzică, fără dărimări de biserici, fără cortegii cu 
mitre, odăjdii şi cadelniţi. Celace-i destul... 


* 
* ^ 


Schimbarea de regim a determinat la Teatrul Naţional de- 
misia unul director şi numirea altuia, Alurea postul de director 
nu-i supus fluctuaţiilor politice—cel mult capriciilor unei femei. 
Femeile au o specialitate în numirea directorilor de teatru. In- 
tran scurt istoric al Comediei Franceze, Sarcey spune despre 
un director numai an rind: O femee l-a numit şi alta l-a dat 
afară... 

La no! teatrul este in funcţie de opinia publică politică. In 
momentul pronunțării unul conflict între ţară şi guvern sau la 
sfirşitul unei Jegislaturi,—factorul chemat hotărăşte schimbarea. 
prefec(ilor şi a directorilor de teatru. 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


La orice muncă specială, continuitatea este coadiţia esen- 
fală. Un director permanent de teatru, din punctul de vedere 
pur al artel, ar fi un ideal. Dar teatrul nu-i o lume de ficțiuni 
—tl o lume reală : de actori şi actriţe... în carne şi 'n oase. A- 
-celaşi artişti care pe scenă se sărută, intre culise se scuipă şi 
se înjură. Siat favoriţi și favorite ale direcției, Ei igi poartă 
impertinenfa prin culoare. Menfinerea statu quo-ulul ar duce la 
sinucideri şi omorari. Schimbarea directorilor face in teatru a- 
celaşi efect ca, în public, schimbarea Ruvernulul: o destindere 
^ heap SEM favorin se prábugeste şi o alta se ridică 

; llecare treaptă-i vacantă... orice ac - . 
dice piclorul. A m wen 

Noul director al Teatralui Naţional, d. Minulescu, şi-a ex- 
pus programul intr'o reuniune de gazetari şi scriitori. Progra- 
mul s'a publicat în ziare: o listă de plese străine, alese cu pri- 
cepere şi gust. Vedem o preocupare de artă, de care ne deso- 
b'şnuiseră direcţiile din ultimul timp. 

Dar d. Miaulescu a anunţat și citeva plese originale—unele 
bane, trecate prin examenul rampel in alte stagiuni., altele cu 
totul nouă, pe care le aşteptăm cu bunăvoință, Dar d-sa a tre- 
cut în repertoriu şi piese ale unor scriitori complect lipsiţi de 
talent: orice rind scris de dingli este o ofensă adresată artei. 
Cs caută aceştia în repertoriul Teatrului Naţional ? D. Minu- 
lesca n'are curajul să-i arunce la cog ? 

Sau şi asupra noului director se exercită, poate, teroarea 
pieselor originale, cu orice preţ... Decit piese proaste rominesti, 
preferám tradaceri —bine alese și făcute de adevăraţi scriitori— 
care îi stilizează pe actori, educă şi distrează publicul... proda- 
cind totodată pe viitorii autori dramatici autohtoni. Dintt'o piesă 
“proastă rominească —nu poate eşi nimic bun ; pe cind dintr'o 
operă bună tradusă —poate eg! mai tirziu o bună plesá romi- 
nească,.. gindindu-ne bineinfeles nu la o operaţie de imitare ci 
ña crearea cu timpul,a unei sănătoase atmosfere teatrale. 


M. Sevastos 


Cronica ideilor 


Pentru democraţie 


Asistăm de o bucată de vreme la un nou snobism. la de- 
bila şi dezorlentata noastră opinie publică, multă-puţină cîtă este, 
se manifestă o predilecție pentru doctrinele de dreapta. Un jar- 
nal bucureştean susţine chiar ca doctrinari care au malt tem- 
perament o întreagă teorie care nu e altceva decit pastişarea 
ideologiei maurrasiste. Se prepară chiar venirea in București 
pentru citeva conferințe a amuzantului tarasconez care e Leon 
Daudet. [aceta! ca încetul militarul, inginerul, doctorul şi ma- 
gistratul de provincie care cetesc mai mult jurnale decit cărți 
lau cunoştinţă de o critică factice a democratismului. Iu- 
telectnalul oriental, cu veleităţi veşnice de parvenire materială, 
chiar cînd e fia de țăran, sau poate mai ales, e de tendinţi aris- 
tocratice. Cum nu există orgoliul tradiţiei, fiecare, abia aşteaptă 
să-şi tradeze clasa, ca să se coco[e ia cea imediat superioară. 

Nu e o noutate pentru nimeni lăcomia cu care mulţi cárta- 
rari romini aşteaptă ultimele noutăţi din străinătate după care 
să-şi modeleze atitudinea. De data aceasta însă moda a atins toate 
calmile “exagerării. Cà avem teoreticieni a! dictaturii nu e de 
mirare, dar avem, celace nu mai e de înţeles, regalişti, adică oa- 
meni care cer rege într'o fară in care există rege, namai fiindcă 
ia republicana Franţă se găseşte firesc un astfel de partid. 

Astfel la noi, ande nu există un singur republican, avem 
in schimb sumedenie de regaligti, care cer din răsputeri ceva 
care există în toată legea şi foarte consolidat incă demult, 

Nu e de mirare deci că democraţia şi parlamentarismul sint 
aspru criticate, denunțate ca învechite, depășite de fapte, nimi- 
cite de experienţă. Maurras, ultimul idol, aşa a spus, așa trebue 
să fle. Imitaţia e cu atit mai valoroasă cu cit e mai fidelă. Tot 
ce îl vine în minte Fra să facă, să fii sigur că vom găsi a- 
depţi cu droaia şi alci. Dacă s'ar forma la Paris un curent pen- 


302 VIAŢA ROMINEASCA 
LE E PR RUINE AIA 


tru creaţiunea unei flote in Oceanul Atlantic şi unul contra men- 
ținerii flotei din Mediterana, nu vă indoiţi că se va găsi la Bucu- 
"n un curent de opinie publică care să arăte necesitatea inexo- 
rabilă pentru Rominia de a crela o flotă in Ocean şi dezastrul 
iminent de a conserva una în apele mediterane, 
| Numai aga se poate explica cum se pot găsi publicigti 
care să tragă concluzii asupra dezastrelor dela nol, prin ana- 
logie cu celace se intimplà in Franja. Se zice: uitati-và la 
| convulsiunile regimului parlamentar de acolo. Imposibil de con- 
stituit un minister durabil. Șase miniştri de finanţe întrun an! 
S! nimeni nu e de vină de toate acestea decit regimul parlamen- 
tar. Să-l desflintám şi la noi. Culmea candoarii am văzut-o: 
cind un gazetar bucureştean trăgea concluzii contra parlamenta- 
rismului in genere, din faptul că s'au furat urnele şi s'au bătut 
oamenii pănă la singe în ultimele alegeri făcute la noi. 

Să admitem pentru moment că toate acestea ar fi bune pentru 
Franfa.* Dar la noie tocmai contrariul: la noi nu există nici urmă de 
regim parlamentar. Dar poţi oare condamna o instituţie care n'a fost 
lăsată să fancţioneze ca să se vadă ce poate da? Respectaţi re- 
gimal parlamentar, faceţi-l real şi pe urmă studiaţi-l conse- 
cinfele, Dar namal după ce a fancţionat. Dar ce insamnă 
să coudamni un regim inainte de a exista, să te plingi tot timpul 
de nenorocirile pe care le aduce fără ca acest regim să fi pu- 
tat fi realizat nici pe departe o slogurá zi măcar? Si de unde 
ştiţi că ar da un rezultat ca in Franța şi nu ca în celelalte țări 
parlamentariste ? La noi democraţia şi parlamentarismul nu e- 
xistá. Stat simple halucinaţii, S, totus! toate relele îl sint puse 
in spate. Dar a proceda aga nu insamnă oare a condamna toc- 
mal regimul antiparlamentar, cel real, cel care funcţionează ne- 
turburat la noi, flindcă toate relele constatate sint în strinsă le- 
gătură cu dinsul? 

Regim parlamentar nu avem, Dacă totuşi lucrurile nu merg 
bine vina trebue să fle a neparlamentarismulul şi nu a democra- 
pel care nu există, care n'a fost lăsată să-şi dea măsura capa- 
cităţii sale, | 

Totuşi sintem convinşi că nici măcar în Franţa suferinţele 
care agită poporul nu sînt datorite regimului parlamentar. Di- 
ficultăţile financiare ale Franţei sint urmele războlului. Această 
țară a luat parte egală la sacrificii şi pe urmă a fost tratată de 
Anglia şi America aşa cum tratează un cămătar nt induplecat 
debitorui la scaden(à, 

Fără să incaseze dela Germania celace a treboit să debor- 
seze pentru reparaţii, ea e totuşi constrinsă să plătească Ame- 
ricel şi Angliei. Situaţia e aga de grea că nici un regim din lume 


* Dar adversarii parlamentarismulul de ce nu disculă si siluajia 
dia țările pariameniarisie : Anglia, Germania, Belgia, Olanda, Suedia, 
Norvegia, Danemarca, Sietele-lInite, elc. ?! 


c 


RONICA IDEILOR 303 
———————— a E ea E... 


mar putea găsi soluția. Ce e de vină aici regimul parlamentar ? 

Dacă douăzeci de tehnicieni din cei mal iluştri nu pot găsi 
nici o soluţie, pentrace ar găsi-o un general ori un literat dela 
„Action francaise* care ar funcţiona ca dictator ? 

Uitimele lovituri de stat din Italia, Spania şi Polonia aduc, 
" put. noi argumente de fapt in favoarea regimalui dicta- 
orial, 

Ooservafla trebue făcută: că dictaturile europene recente 
au apárut toate în ţări meridionale în care, nervozitatea individua- 
listă cind e obosită, se reface repauzindu-se in dictaturi de 
cliiva ani. Italia n'a avut astimpăr o istorie întreagă. Domină 
şi azi acolo concepţia Renaşierei cu condotierii şi luptele lor. A- 
celaşi lucru în Portugalia. Cred însă că nici o farà serioasă nu 
invidiază situaţia deacolo. In Spania abrutizarea fanatică, cato- 
lică şi decăderea prin mizerie a claselor de jos, fac suportabilă 
orice situație impusă violent de sus in jos. 

la Franţa unde dozarea antropologică a adus un fericit e- 
chilibru între temperament şi rațiune, unde amestecul omului de 

rd cu cel de Sud e din cele mai potrivite, domneşte in 
schimb democraţia, cu mici întreruperi, de aproape o sută de 
ani. Atlta vreme cit putea să invoace, în timpul rázbolulni, pres- 
tigiul ei militarist, reacţiunea noastră a dat veşnic ca pildă de 
societate sănătoasă, minunata țară care e Franţa. Astăzi însă 
exemplul aceste! colectivităţi libere îl supără. Tot Rominul reac- 
ţionar e convins că Franţa e bolnavă, cu un picior in groapă, aproa- 
pe de dezastrul final. ŞI toate acestea numai din cauza democrației. 
Dar aceleaşi persoane au declarat, înainte de războlu că Franţa 
anarhică şi ,jidovitá" nu mal are mult de trăit. Auzeam înainte 
de războlu, in toate părţile, pănă la saturație, condamnarea ire- 
mediabilă la moarte a acestei ţări. ȘI totuși Franţa a avut Marna 
şi a fost, fâră contest, insufieţitoarea supremă a marelui războlu, 
Probele de vitalitate a Franţei democratice și republicane s'au 
arătat atunci pe-cimpul de luptă. Se vor arăta, fără indolală 
mine cînd va trebui să pue ordine, tot cu mijloace democratice, 

finanţele sale. 
is Aitari de Franţa, întreaga Europă civilizată, adică toate 
țările ia care conştiinţa morală, intelectualitatea maselor, perfec- 
țlunea tehnică, au ajans la culme, adică Anglia, Germania, Ţările 
scandinave, Austria și arar ae iga — dominate à air 
democratic. Si, slava Domnului, lucrurile nu merg ma - 
colo decit 2 nol Au — in schimb: Spania, Italia, Por- 
tugalia, Grecia, Ungaria şi Rusia. 

, Alegerea e i de făcut, credem, pentru oricine. Dacă e 
vorba de luat pilde și învățături (şi de ce nu le-am laa cind 
le-am luat totdeauna ?), mi se pare că e mai cominte să le luăm 
deacolo de unde civilizaţia subt toate raportarile a. ajuns la ma- 
ximum ei de dezvoltare, decit din ţări recente ori patrede, unde 
1 
^^. 


304 VIAŢA ROMINEASCA 
i ji li RR i - 


cultura e o slabă flacără şovăltoare, inábugitá de obscuraatism ori 
de animalice pasiuni. > 

Pentru sociologul care reflectează deasupra politicii cotidiane 
şi care aruncă priviri în urmă în desfășurarea istoriei, problema 
dictaturii. devine clară. In epoca modernă, in care conştiinţa in- 
dividaalá, degajată din gregarismul maselor, ca o valoare etică 
supremă a adus regimul democratic, dictatura n'a însemnat nici- 
odată regimul normal de guvernare. Dictatura e un refugiu an 
„pis aller“, o formulă disperată aplicată în ultimă instanță, Ea 
nu poate fi, ca toate remediile drastice, decit provizorie şi nu 
poate tinde decit să readocá iarăşi un regim echilibrat, După 
cum nu se poate improviza din senin o revoluție, tot aga nu 
se poate creja din dorinţi subiective ale unel elite o dictatură, 
„N'est pas dictateur qui veut“, ceiace inseamnă că chiar şi a- 
ceastă formă de guvernare care pare improvizare politică prin 
voinţa personală a unui şef, e determinată de profunde legi de 
factori care au rădăcini adinci în complexul colectlvitàtii. 

O astfel de mişcare improvizată cade după citeva luni, u- 
cisă de caozalitatea de fier a legilor sociale Ea deviază mer. 
politicii tot aşa cum specalația poate schimba trecător va- 
loarea unei monede in bursă. Dacă moneda e garantată însă, spe- 
culata il poate aduce o variaţie de o clipă şi atita tot. Ca şi 
ca, dictatura esltà altfel decit din o lege socială necesară, e efe- 
meră, e simplă aventură, 

Echilibral elementelor sociale, conștiința de personalitate 
in individ, aceia de grup autonom în clasele sociale nu se vor 
lăsa oprimate de voinţa unul individ ori a unei elite. Democra- 
ţia a egit incetul cu încetul din degajarea individului de mediul 
social şi din afirmarea sa. Ea e sinonimă cu respectul persona- 
lităţii indicat de etica kantiană, aceasta şi ea un ecou teoretic al 
revoluţiei franceze. 

„> Aceste achiziţii profunde ale culturii, ciştigate cu lupte se- 

culare: mu vor ceda uşor unor aventuri de dominație. Europa nu 
se-poate întoarce la tiranie decit suprimind aceste valori. ŞI su- 
primindu-le, ori se intoarce la barbarie orl pune ceva satisfácá- 
tor: fa locu Dar pentru aceasta trebue timp, căci trebue schim- 
bată lent -psihologia socială a maselor şi toată cultura modernă. 
"11 Dietatura apare şi urmează fazelor de totală dezagregare 
socială, care intovărăşesc individualismul exagerat al unor revo- 
laţii.- Trebue mai-iîntălu revoluţie şi pe urmă faza creatoare a 
acesteia, dictatura, “Așa a venit Napoleon după 1789 şi Lenin după 
revoluția rusă şi după Kerenski, care n'a putut-o salva. |n fas- 
cism ctilar “trebue deosebite două faze: una revoluționară şi alta 
dietatarială. Se uită prea uşor aceasta. Dictatura e salvarea ori 
adaptarea -revolaţiei ilan normal, adică la determinismul social mo- 
mentan. Nu există dictator care să nu fi fost mal inainte an re- 
volutiopar-z Napoleon: mm: jacobin, Lenin un social-democrat, Mus- 
solini m socialist. revolufionar. 


CRONICA IDEILOR 305 
-——— S20 —— M 


Odată dezlănţuită o revoluţie, fie că-şi alăturează scopari 
digreslonale, alăturate, fie că exagerează scopul iniţial, deviază 
mult in ultima ei fază. Dictatura o readaptează la viaţă şi la 
nevoile sociale, servind drept corectiv abaterilor şi erorilor. Dar 
ea nu se îndepărtează prea mult dela programul revoluţiei. Dacă 
aceasta are un rol negativ de curăţire a terenului, de critică, de 
înlăturare a vechiului regim, celelalte realizeazá programul celei 
dintăiu. Astfel nu se poate concepe dictatură decit creatoare, 
fiindcă însăși revoluția e creatoare intr'o anumită fază a ei. 

Există insă şi alte forme de dominație absolutistă care se 
menţin fără nici o operă constractivá, Acelea trebuesc deosebite 
de dictatură şi le vom numi firanie. Mussolini e dictator, dar 
Primo de Rivera e tiran; Napoleon a fost dictator, dar Metter- 
nich a fost tiran. Care e revoluţia care va aduce la nol dic- 
tatura ? Pentru moment nu o văd, de acela sint liniştit că nu 
vom avea nici dictatura care presupune program, muncă, abne- 
gaţie, dezinteresare, Ne vom bălăci poate încă multă vreme în 
tiranie. Dar cred cá nici un cărturar conştient or! vre-un om de 
bine nu doresc ţării lor numai o simplă tiranie. 

S4 fim liniştiți însă. Dacă nici-o țară serioasă dela Anglia 
$i Franța la ţările scandinave, n'au simţit nevoe să-şi modifice 
forma politică, fiindcă n'au simţit indicaţii din adincul poporului, 
nu se va modifica nici regimul democratic pentrucă o dorește 
un cenaclu monden ori literar, Crezul democratic e însăşi mo- 
rala timpalui nostru. Cind se va schimba aceasta, fața lomil in- 
sâşi va lua altă fizionomie. Diferenţa va fl formidabilă, ca dela 
lamea romană la cea creştină. Vom mai trăi incă multă vreme 
subt steaua legii kantiene, care e şi acela a democraţiei şi care ne 
invatá să considerăm pe celalalt drept scop s! nu drept mijloc, 
pentru care s'au făcut atitea revoluţii în secolul trecut şi fără 
de care Însăși traiul în grop nu e posibil. 


"R2" 


deva, nu-mi adac aminte in care articol, d. P. Zarifo- 
pol liec că nimeni nu e mal cezarian din fire ca burghe- 
zul romin, Cred cá prin barghez înţelegea şi pe Intelectual, care 
aici e tot un burghez, dar cu alte tabieturi, anume cu gc 
turi de avant-gardá. ] Cocteau spune bine $ e "4 
Mr. Prudhomme qui marche sar les mains“, Nicăeri ru exis 
mai puțin baza respectului ca la noi: terfelim fără Pas o Á— 
mugcare orice, dar ma! ales sufletele, Poate fiindcă de — 
din urmă ne dispensám mai uşor. De alci şi lipsa poopie u 
pentru persoana altuia, care e baza morală a eri reg A 
Foarte mulți din cărturarii noștri sint inteligenți, za € 
tati, ratinaţi şi extrem de artisti dar, sufleteste, u^ p v [i 
bădărani: lastru şi mizerie, Evocă insăşi destinul barbarului. 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


Nimic nu prinde mai r la un astfel de cărturar decit 
poza aristocratico-estetică. Dar pe de altă parte pentru un gust 
adevărat subțire nu cunosc poză mai eftină, mai uşor de sus- 
ținut tocmai filndcá e mal intăiu simplă şi apoi foarte comodă. 

ind eşti egoist din fire şi pretinzi totuşi că eşti generos trebue să 
faci o mulţime de gesturi, să te (ii la un anumit nivel ca să-ți 
păstrezi masca şi reputaţia el. Oricam, e incomod. Ce poate fi 
mal simplu însă decit să găseşti o doctrină şi incă reputatá, e- 
legantă care să-ți teoretizeze lipsurile, să-ţi preamărească ca pe 
o valoare egoismul? 

Să nu exagerăm însăin pesimism asupra unora din intelectualii 
noştri, Cind e numai literat, intelectualul are tendințe cătră su- 
biectivim, capricii si aristocratism oriunde. Un poet ori essalst e 
deobicelu cezarian. Un inginer ori medic care înţeleg insă de- 
termlalsmul legii, valoarea obiectivă a faptului, virtutea umilă şi 

“anonimă a masei, sint de obiceiu democrați. Educaţia pozitivă e 
aproape totdeauna generoasă, Ea pleacă din ban simţ şi din cu- 
min(enie ponderată. 

Asa se explică cum mişcarea reacționară maurassistă n'are 
adepi! decit printre literati, şi aici ŞI alurea, Deacela şi perico- 
lal ei ni se pare foarte limitat, Cind platonierul-major citeşte şi 
vrea să fie distins, atunci devine dictatorial şi aristocrat. El dă 
sfaturi Europei şi plinge pe biata Franjá că se cramponează de 
regimul democratic. Dar de aceste onorabile cazuri de conştiinţă 
realitatea nu e ținută si iee seama. 

Mihai D. Ralea 


Miscellanea 


Posteritatea criticii 


Cine deschide tomul al Ill-lea din „Politiques et moralistes* 
de Faguet, la articolul Taine va găsi definiţia pe care criticul 
francez o dă despre lnaintagu] sáu, aplicinda-i tocmai faimoasa 
sa metodă a găsirii „calităţii fundamentale“ şi care e cam urmă- 
toarea : „La qualité maitresse de Taine c'est la probité*, In a- 
devăr multă, multă vreme, Talne a fost considerat ca savantul 
tip german: cinste, simţul responsabilităţi în idei, conștiinciozi- 
tate, meticulozitate. Oraţiosul Renan părea un spirit frivol pe 
lingă serlosul, adincul, cinstitul său rival. Barrès, mi se pare, a 
rupt mai intálu acordul unanim, denun(ind pe pedantul teoreti- 
cian că nu făcuse toate călătoriile pe care le descrie in „Voyage 
d'Italie", 

Pe urmă a venit „cazul Aulard* care a arătat că „Origines 
de la France contemporaine" mişună de erori volte, de documente 
tranchiate, altele lăsate pur şi simplu la o parte, altele falg In- 
terpretate. S'a crezut cá pee MORAN ER alterase on 

oment spiritul ştiinţific al istoricianului. 
S Dar lat ci ui mr de psihologie dela Strasburg, Ch. 
Blonde! („La documentation psychiatrique dans „L Intelligence“ de 
Taine“, Journal de Psychologie, 1924) arată că şi intr'o Iccrare 
de psihologie pură, în „De l'Intelligence", unde interesul sau prejude- 
cățile politice n'au ce căuta, tehnica savantului Taine e din cele mai 
negligente. Referinţe incomplecte fără să confie indicaţii de ediţii, 
titluri deformate, erori de indicaţii bibliografice, citaţii inexacte sau 
rău traduse, informaţii rău înţelese ori rău utilizate, fac din opera 


308 VIAŢA ROMINEASCA E 


sa un document psihologic utilizabil doar cu mare precauţie. 
Blondel ajunge documentat, la concluzia: „lon peut s'appeler Taine 
et faire d'assez mauvais ouvrage“. 

La douăzeci de ani distanţă numai, ne întrebăm ce devine 
axioma lui Faguet: „Taine, c'est l'esprit de la probité“ ?—M. R.. 


Leon Dobronrawov Donici 


Numele acesta jumătate slav, jumătate moldovenesc, ca o 
insignă de graniţă, sintetiza concret acel amestec de melancolie 
şi resemnare moldovenească, cu acea nelinişte sbuclumată de 
rus care era purtătorul lui, 

Eu îi voi spune Donici, fiindcă numele acesta e mal cald 
p: mai evocativ al chipulni acela de copil blind imbătrinit şi 
absent. 2 

Arancat din locol lui de revoluția rusească, a rătăcit ca o 
epavă printre nol, uitindu-se şi la prietini cu aerul cercetător şi 
neincrezut cu care s'ar fi căutat pe sine, subt figura fiecăruia. 

Viaţa aceasta de vagabondaj nu era parcă Impusă numai 
de o împrejurare; insemna o reprezentare fizică a unei neliniști 
sufleteşti fără cămin. 

Izolat de Ruşi, Donici era un desrădăcinat. 

Sufletul lui era mal mult un suflet de slav. Cu toată in- 
dolenja din viaţa lul, Donici avea scris acel sbuciom neastimpă- 
rat şi viu, pănă la oboseală, pănă la distrugere, şi pe care il 
manifestă sburătăcind un fluture subt un clopot de sticlă, 

Donici vorbea cu noi absent şi adormit, ca intr'un vis în 
care cuvintele vin rari si calculate, 

In mintea lui nu mai umblau admirabile amintirile vieţii din 
Rasla, cu prietini celebri, ca discafli nesfirşite in  redac(il vaste, 
cu rătăciri alături de Sallapin, cu recepții luxoase in care, Do- 
nici de astăzi nespălat şi murdar, apărea în smoking, cu cu- 
vinte galante pe buze... 

Viaţa de odinloară a lui Donici ne apărea ca un basm, sau 
ca un tablon făcut după o scenă din Tolstoi. 

Acum, ţinut în pensiune din omenie in odáija de portar a 
unni otel din Bucureşti, de însuşi portarul, Donici sărac, siráin 
şi izolat, parta in minte amintirile de altădată, cum ar purta o 
prințesă rusă, acum vinzătoare de flori la Nissa, un capăt de 
trenă dela un bal feeric de odinioară. 

Pe străzile Bucureştiului, tinind in mină un gemantanaş cit 
9 cutie, de carton presat acoperit cu pinză cenușie, in care-şi 
purta tot avutul lui de-acum amesiecat cu manuscrise, Donici 
retrăia tragic soarta celor care nici fizic nici sufletește nu pot 
avea un adăpost, 

In clipe de exaltare, se presimţea adinc în el o taină pe 
care n'a spus-o niciodată, decit în cuvinte izolate, ca-n alorările 
unul dement. 


| aii . "T 


MISCELLANEA 309 
———————— a L 


Aşa, intr'o zi Donici a dispărut din Bucureşti, ca să apară 
ia Paris unde nădăjduia să găsească un rus cu care så poată 
vorbi 36 de ore in sir, Aşa a debarcat in gara Parisului cu gea- 
mantanașul lui de carton presat acoperit cu pinză cenuşie. 

ȘI aga, cine ştie unde, neiogrijit şi necunoscut de nimeri 
sa stins acola în Paris. Singurul semn al identităţii lui va fi 
fost iscălitura din josal ultimului manuscris găsit în acelaşi ge- 
mantanaş, 

In paginile acestel reviste nuvelele „Marele Arhimede“ şi 
„Reqaiem“ vor păstra cea mai nemuritoare inscripție pe care o 
merită lespedea lul,— Demostene Botez. 


Arthur Schnitzler 


Pablicăm în numărul de faţă o nuvelă tradusă a marelui 
scriitor austriac Arthur Schnitzier, fiindcă aceste bucăţi ne- 
fiind tradase in franţuzeşte, sint greu accesibile publicului nos- 
tru. Reputația acestui scriltor a avut o destăşurare foarte cu- 
rloasá, Autor al citorva piese frivole, adesea de o senzualitate 
desmăţată, e! n'a fost cunoscut decit subt această ipostază. Nu- 
mele lal era asociat astfel cu acela uguratic al lui Henry Lave- 
dan ori al altui autor parizian de plese facile. In speclaluna: ,Ret- 
gen” stirnea deliciile adolescenților corupți or! a bătrinilor lu- 
brici. Dar Schnitzler a mai scris şi un roman „Der Weg ins 
Freie“ și citeva volume de nuvele. Slab dramaturg, ele unul din 
cel mai mari nuvelişti ai timpului nostru. Fără exagerare, în a- 
ceastă privință, el poate sta alături de mariii săi precursori 
Maupassant și Cehov. x 

Fiu al unul doctor vienez, el însuşi şi-a ales cariera părin- 
teascá. A trăit tot timpul în Viena*ca asistent de clinică sau 
medic de sanatoriu. Nimeni nu putea fi mai inzestrat să pre- 
simtă şi să descrie fenomenul morţii şi fragilitatea efemeră a 
vieţii. Descompunerea treptată pe care o aduce sfirşitul fatal a 
descris-o magistral în nuvela sa, „Sterben”. Fire adinc pesimistă, 
Schnitzler ironizează cu amărăclune şi cruzime iluzionismul per- 
soanelor simple care speră dela viață mal molt decit aceasta 
poate da („Frau Berta Garlan*) sau optimismul rudimentar a! 
oamenilor plini de viaţă, al ofiţerilor în special (,Leutnant 
Gusti“). 

as e specific însă scriitorului vienez şi in care no e in- 
trecut de nimeni, ceiace constitue noutatea artei sale e analiza 
psihologică subt formă de monolog interior. Schnitzler transpune 
ia cavinte întrebările şi răspunsurile unei conștiințe im luptă cu 
ea însăşi. Printr'o ponctvaţie specială, un ritm al frazei, prin 
sugestii (mai rar), prin cuvinte directe el prinde firul direct al 
luptei sufletești, în accentul ei sincer şi direct, realizind dacă se 
poate spune, idealul analizei psihologice „à la Bergson”, adică 
intăţişind elanul vital sufletesc printr'o aprehenziune directă. Ar 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fi de făcut multe comparații utile intre Proust şi Schnitzler. El 
pleacă dela această ipoteză, dealtfel perfect verificată de psiho- 

modernă, că la omul civilizat limbajul joacă un rol pri- 
mordial, că orice act sufletesc, emoție ori gindire e transpuzabil 
la cuvinte. Cum spune Janet, oamenii evoluaţi își ţin veşnic 
discursuri lor însăşi. Orice hotărire se poate înlocul cu o afir- 
mafle verbală, se reduce la pronunțarea unor fraze. Constata- 
rea aceasta flind verificată ştiinţific, procedeul lui Schnitzier de 
a latrebainţa un monolog, un discurs interior pe care şi-l (ine 
eroul în momentul acţiunii, ni se pare perfect legitim. Tehnica a- 
ceasta nu e monotonă insă fiindcă e mereu alternată de o alta 
.comportistá* după care personagille acționează pur şi simpla. 
Cetitorul va putea aprecia aceste calităţi în nuvela din număral 
de faţă, dar mal ales în acela pe care vom publica-o în numă- 
ral viitor: „Orbal Geronimo şi fratele său“. 

Literatura lui Schnitzler nu e prezentată subt formă de con- 
fesiune subiectivă. El e realist, obiectiv. Discursul interior e des- 
cris numai! cum apare la altul, ca on simplu fenomen, ghicit de 
autor şi reconstrait după documente exterioare.—M, R.. 


Pilda unei generaţii. 


Fraţii Tharaud au publicat recent o carte intitulată „Notre 
cher Peguy“. E vorba acolo nu numa! de figura de sfint a scrii- 
torului francez, animator neobosit, fire nobilă şi religioasă, care 
a constituit cu rare accese de capriciu, speranța unei generaţii. 
Se desenează incă fizionomia acestei generaţii, din cele ma! fra- 
moase, mai entuziaste, mal pure din cite au existat. E acela a 
tinerilor care aveau douăzeci şi cinci de ani pe timpul afacerii 
Dreyfus. ° 

Lectura acestei cărți e melancolică pentru toată lumea. Mai 
intăiu pentra acei tineri generogi, imbătriniţi acum. Se vorbeşte 
acolo de Jaurés, de Lucien Herr, de Georges Sorel de Romaín 
Rolland, şi de cei mai tineri care pe atunci constituiau gru- 
pul dela „Cahiers de la Qiainzalne“: Julien Benda, fraţii Tha- 
raud etc. 

E descris apoi mediul dela „tcole normale superleare“, u- 
nic în lume prin ştiinţă şi generozitate. Elevii devorau pe Spen- 
cer, pe Marx, pe Fourier ig visau seara la cetăţi ideale profilate 
in ceața viitorului, Socialismul bintula cu furie. 

Era minunata epocă a tineretului umanitarist, generos, ro- 
mantic şi cavaleresc. A venit apoi afacerea Dreyfus, această 
glorie a Franţei democrate, această victorie a raţiunii şi a jus- 
tiiel. Elevii şcoalei normale care au dat mai tirziu cea mal 
mare parte din profesorii şi publiciştii iluştri ai Franţei, combă- 
teau în cartierul latin cu entuziasmul şi credința tinereţii pentru 
nobila cauză, fără calccle, fără intere + numai pentru triumful 
adevărului. S'a părut o clipă că omenirea se apropie de visu- 
rile cele mai indrăznete ale civilizatial el iasi A oral 


MISCELLANEA 31| 
—— G n 9M 


tunci şi aici la nol o şcoală normală mal modestă în care ecou- 
THe venite de acolo nu se plerdeau in pustiu. S'au trăit şi alc! 
momente de frenezie entuziastă pentru scopuri aga de curate. 
Cel care cetesc acom descrierea acelor timpuri identificate cu 
insăşi tinereţea lor au toate motivele melancoliei. 

Dar şi pentru nol cei tineri care ținem încă de generaţia 
actuală, asemenea pagini sint pline de amărăciune. Sintem pu- . 
tini de vrista noastră care mai credem cu tărie in democraţie, 
rațiune şi progres. Stiv, sintem demodaţi. Dar nu asta ne in- 
&rijeste. Ne gindim că nu am avut norocul să ne naştem sub! o 
stea mai bună, incadraţi de curente tari, clare, slujind fideli şi 
modeşti, idealuri pline de bunătate și blindeţe. Am venit după 
marele cataclism care a sdruncinat temelia valorilor sigure. Mulţi 
au căzut în scepticism total, alţii au fost convertiți la credințe 
obscurantiste, primare ori brutale. 

ȘI celace e mal întristător e spectacolul tineretului care se 
ridică după nol. Cinic, dispreţultor de intelectoalitate, de delica- 
teță, senzual ori materialist, crede tocmai în aceste insuficiențe 
ca în idealuri respectabile. Sălbătăcită, omenirea parcă se in- 
toarce inapol. Imaginaţia cu romantismul ei, devotamentul uman, 
pasiunea artistică ori cărtorărească sint dispreţuite ori ridicali- 
zate. Atmosfera devine zilnic mal îinăbuşitoare. Le găsim scuze, 
explicaţii desigur... Si totuşi... Unde e inima arzătoare şi cava- 
lerească a lui Ch. Peguy, care a găsit o datorie sfinià să se 
căsătorească cu sora anul prietin, pe care nici n'o cunoștea, nu- 
mai fiindcă i se părea că acesta murise persecutat în timpul 
serviciuloi militar ? 

Gesturi absurde, unice, dar care totos! dau măsura une! 
generaţii. Unde mergem noi? Care e destinul nostru ? Puțini 
ar putea-o spune cu convingere. —M. R. 


Țăranii Ardeleni. 


In vremea cînd luptam pentru votul universal, eram ne- 
voiţi să răspundem la tot felul de critici aduse acestul regim 
electoral, în ipoteza introduceri] lui la noi, și în condiţiile noastre 
speciale. 

Unal din argumentele adversarilor era incultura maselor, 
Inconstlenta lor, pasivitatea lor, caracterul lor de lremediabilă 
„zestre guvernamentală“. 

Noi am răspuns la această obiecţie, arătindcă chiar şi inca- 
zul acesta, votul universal trebue acordat. (Nu e nevoe acum să 
mal reproducem  considerațiile noastre de-atunci). Dar, bire 
inteles, nol făceam rezerve asupra acestei ipoteze pesimiste. 

Faptele au infirmat ipoteza. ȘI au infirmat-o în chip sur- 
diae robii a scris „Individul contra Statului“. S'ar pua- 
“tea constata o „contrarietate“ cam de acelaşi fel, inversă: 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Me VIATA ROMINEASCĂ 


„Guvernul în contra alegătorului“, Orice gavem pi nu numai la 
noi, ci ori unde, vrea să aibă în parlamentul țării cit mal malti 
reprezentanţi ai sál. ŞI procedează cit îi permit imprejurările 
sociale, politice, culturale, morale ale ţării respective. 

Fireşte că noi, ţară nouă in materia aceasta, stăm la cela- 
lalt pol decit Anglia ori Franţa, La noi, dela introducerea votu- 
lui universal, presiunea guvernamentală a variat, dar a fost me- 
reu mal mult sau mal puţin aproape de maximum. 

ȘI, în contra ipotezei pesimiste, de care vorbeam mal sus, 
poporul, adică țărănimea (—marea majoritate a poporulol) a re- 
zistat presiunii in — posibilului, orideciteori a fost che- 
mat la acest „examen capacitate“ politică. 

Ultima dovadă de rezistență au dat-o Ardelenii. Si au dat-o 
strălucit, îmbucurător, credem to fundul sufletului lor, chiar $i 
— cel care, momentan, au avut neajunsuri in urma acestei 
dovezi. 

Am scris odată in această revistă: 
^ . sin Transilvania, ia periferia despre Apus a Rominismalai, 
acolo unde Rominismul s'a păstrat cu atita tenacitate, de undc 
acum o sută de ani ne-a venit o idee mintuitoare, de unde şi 
de acum inainte trebue să ne vină—şi o să ne vină—spiritul 
viguros rominesc etc,*, 

Dar cum acest „spirit viguros“ s'a arătat $i în restul Ro- 
minimil, susținătorii de altădată ai votului universal, adică ai che- 
mării poporului la viaţa publică, au dreptul să spună că au 
avut dreptate in ipoteza lor optimistă, că n'au fost u 

Na facem „politică“ aici, Nu ne interesează programele 
celor în luptă, Această rezistență poate fi azi de partea unora, 
mine de partea altora, Nici na ne preocupă dacă această rezistență 
e în favoarea unul program care convine sau na. Importantul e 
existenţa ei—faptul că poporul chemat la viața publică nu e o 
masă pasivă, o „zestre guvernamentală“, 

ȘI aceasta e toată chestia. Celelalte, priceperea clară a 
intereselor de clasă și naționale, stilizarea luptei politice, etc. se 
fac dela sine, fatal, cu trecerea vremii, cu deprinderea, cu re- 
petarea „lecţiilor practice“ —X. 


Premiile naţionale de literatură. 


Nu vom atinge aici decit numai „cazul“ d-lui Topirceanu. 

u o rea credință, rară şi la noi, rară chiar în presa po- 

liticá, s'a susținut de o mulțime de ,informatori* ai publicului, 
că d. Topirceanu a fost premiat pentru ,Parodille" sale. 

E adevárat cá d. Topirceanu are $í un volum de admira- 
bile bucăţi ,à la maniére de*—dar d-sa a fost premiat pentru 
poeziile sale din volumul „Balade vesele şi triste“ si din diferite 
reviste. 


MISCELLANEA 313 


Cul nu-i place arta subtilă din parodii, pentru inţelegerea 
şi apreclarea cărora se cere o atitudine cura! estetică, —să le so- 
cotească ca neexistente, si să discute poezia pură a d-lul To- 
pirceanu din Balade, volom răspindit pănă în acest moment in 
16,000 de exemplare, ceiace faze zădarnică incercarea cronica- 
rilor de a înşela publicul, 

Dar pănă la una alta, d, Topirceana se mulţumeşte cu 
a sera mal mvit decit favorabilă a publicului cetitor—şi cu pre- 
miul. 

Comisia pentru premiare a fost alcătuită din d-nii Goldiş, 
Ciobanu, Rebreacu, Sadoveanv, Codreano, Brătescu- Voineşti, 
Goga, Bogdan-Duică. O grupare de oameni mal diversă, din 
care să iasă o majoritate mai obiectivă şi ma! imparțială pen- 
tru d. Topirceanu, nu se poate concepe în acest cosmos, creat 
de Damnezeu conform cu intenţiile sale nepátrense, si nu în ve- 
derea plăcerii publicistilor ostili d-lul Toplrceanu — Y. 


Dela redacţie. 


Diferite dificultăţi tehnice ne-au silit să intirziem şi deci 
să apărem in Nr. dublu. 

Pentru a ajunge odată ja o apariție lunară exactă vom 
mal scoate încă un număr dubiu în timpul lunilor de vacanţie 
lalie-August, 

Asigurám insă in mod categoric pe cetitorii noştri că dela 
Septembre inainte vom face toate sforțările necesare, oricare ar 
fi ele, ca să apărem strict lunar. Cerem incă odată cetitorilor 
să ne facă acest credit și să ne acorde increderea lor. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Perpessicius, Sou! sí T d, . 
her e Care! Scos ior ; : și Targă, Bucureşii, 1926, Editura liie 
ugu 16, un linăr studeni, răs i 
se imbarca y Pim Éra din porturile ducesa Yo mme queis 
EMI pet rcge și t considerind bogatul malerial de vo. 

e și mitologie, care a a aproa ingurul 
tonul pe care se imbulzeau ati[ia. jos Sd pen d px A pes 


unea un dar insemnal de a se emoliona cu faculialea Ar 


a se slăpini și uneori de a-și irala cu humor propriile nefericiri. Cind 
vasul se desprinse de chelu, el nolá i * oricá 
înaltă şi conșiientă de sine, armor] rane. Prey: e 


€ portul ce se șterge lumina Insereazà... 

Din sdleiile bălții, din coapsa de vapoară 
Dé-alungul căror trecem, amurgul se strecoará 
In sufletele noastre. Cum stäm perduji pe punte 
n boarea rece care ne mingte pe frunte, 

Simţim o adiere de moarte prematură. 

Genunile lui Dite îşi cască neagra gură 

ȘI chiparosi funebri se'naljă peste ape 


9. e) 9. $'9s "VA Xa Ue. ww d» wie 


La drep! vorbind, tinărul nosiru luase si altădală ina albă de 
hirtie drepi confideniă a gindurllor sale intime şi revelata. Asa de 
pildă, eiunci cind increstà la fruntea satirei adresală concetăjenilor 
care veslejeau dragosiele sale cu o bloadă germană, nevinovală totuşi 
de calasiroía mondială, iascripjia laiină: Ad provinciales, meum in Gret- 
chen amorem, spernenles. la călătoria pe care o iatreprindea ncum 
il erau rezervete, mai muli elape de coniemplație si de reculegere 
melancolică, pentrucă pudoerea sa firească reușea loldeauna să in- 
dulcească irislejea şi să lempereze revolia. Peniru a complecia fiziono- 
mia sa moralá, vom spune cá ochiul sáu era înzestra! cu o inteli- 
genlă curiosilale peniru forme, culori și efecte de lumină. Nu proce- 


: 


| 
| 


RECENZII 315. 
—————HáÁR T A G, 


da însă prin larg! ir&sáturi sinlelice, ci mai muli in felul miopilor (dar 
se slie că miopii sinl nisle observalori, plini de răbdare), inlegrind 
laborios elementele minime ale unul aspeci lolal. In carnetul său se 
pot inlilni asa dar vaste peisagii redate cu aplicarea unui minialuris! 


De-alci se desfăşoară priveliştea comodă: 
Micufe culmi, pe vale, umbresc, ca frase storuri, 
g florile solare, cu blonde semaforuri 

i elnepa ce-şi'nalță bizara ei pagodă, 


Astfel, erudit, sensiliv ca un timid, stăpia pe sine ca un arlisi, 
plin de humor, curios de natură, poelul care.cisligá inda! simpalia 
noastră, lrece prin toale încercările războiului. ll urmărim ín canlo- 
namente, in serile luptelor, apol la spital și in refacere. Se delineşie 
humorul ca dozarea zimbelulul cu duloşia. Penirucă zimbelui esie 
mal ușor de percepul, vom sublinia cealaltă lature, Tată aces! paslel, 
într'atila sirăbălui de emoție omenească, incil inlregul capălă nu sliu 
ce săgelălor accen! fantastic : 


Nu s' ouzia nimic pe'ntinderea'nnecată 
De revărsarea luni! pline, 

Nici fişiitul porumbistilor vecine, 

Nicot pocnetul de armă aiurită, 

Nici claca broaşielur din mlagtina secată, 
Nimie, nimic, dec!t doar discul lunii pline 
Plutind hipnotizată. 

Da'ntr'un lirziu parcă-a gemut tabloul, 
Intdi mai vag si-apoi mai precizat 

Un scir[lit de dric Intirziat 

Prin spații şi-a trimis ecoul 

Si oamenii au oftat. 


La capătul luluror experienjelor sale a rezulia! oare peniru e- 
roul nosiru o avere oarecare de concluzii? Ar fi să nesocolim firea 
sa adevărală, dacă am face din el reprezenlanlul unei alitudial mai 
målt sau mai puțin milllanle. Principiile ii sint străine; clips il ocupă 
cu desăvirșire. Dar in scurgerea și vălmăşagul clipelor, stărue du- 
ioşia pentru soaria În genere a omenirii in războiu. % 

Acest interesan! ilinerar şi amabil porirel se găsesc in carlea 
pe care Perpessicius a inlilalal-o cu numele unellelor de defensivă şi 
suferință : sculul si larga. Am înirebuinjal cuvintul „amabil“. in inje- 
lesul lui eiimologic. Omul pe care il manifeslái poeziile lui Perpessi- 
cius este in adevăr demn de a Íl iubii. Nu esie pulin iucru ca o o» 
perá lilerară să cucerească prin savoarea el elică intrinsecă. Ba in- 
ir'o vreme În care ușurința lehnică iraducind uşurălalea morală, cis- 
ligă atita ieren incit lileralura este amenințată să piardă pe cei mal 
prejiosi celilori ai ei, pe acei care cer să lie mai adinc influenjali de 
ea, imprejurarea unul poet la care simjim subsíanja auleniică a unei 
experiențe proprii, esie un lucru deslul de rar și demn de a reține. 
Nimic mai depăriai de poezia lui Perpessicius decil improvizalla so» 
noră, uneori amuzindu-se de o imagine, alleori dezvollind o rece ale- 
gorie. Faptul că poetul işi organizează ciclul său, respectind ordinea 
continuă a unei aventuri unitare, lrădează intenția obiectivă de a lrans- 
mite ceva nu numai inimii, dar si minții. Aces! maleria! poziliv cade 
apoi in liparele bine construite ale stilului și aceasla este încă o in- 
suşire pe care vrem s'o subliniem in poezia lul Perpessicius, chiar dacă 
"c el poale duce uneori la un stil oarecum construit. 


316 « VIAŢA ROMINEASCĂ 
-i4 ——— aa 020v 


Printre scriitorii care s'au înapoia! din războiu, cred că se pot 
dislinge donă categorii. Sini unii care au revenit cu mari holăriri de 
viață, cu o voință îniremată și dirză, de a relua existența dela începu! 
și de a o pune pe lemelil nouă. Allil s'a: întors cu o volnjă comollo- 
nală şi cu sentimentul cá a dispărul din ei ceva pe care cu niclun prej 
nu-l vor pulea recistiga în viitor. Talleyrand spunea: „Qui n'a pas vecu 
avani la Revoluiion, n'a pas connula ceur de vivre*, Poale că duloşia 
specială pe care poezia lui Perpessicius o fixează in cadrele mişcării 
noastre lilerare, se daloresie acelei brusle schimbări de direc|le me- 
nile să precizeze contrastu! dintre ceiace se numește lreculul fericit 
$! prezenlul melancolic. 


Tudor Vianu 


loan Agirbiceanu, Legea trupului, (Povestea unei vieți), Ro- 
man, Edit. Librăriei „Universala“, 1926. 

Am vorbit, în repelale rînduri, despre aces! prozalor fruntaş al 
Ardealului, ca să mal insisiám acum, asupra personaiiiájii lui lilerare. 

„Legea irupului*, roman publica! in »Luceafárul*, acum cincispre- 
zece ani, nu ne dezvàlue în privința ei, nimic nou. 

Aceinsi lipsă de dibăcie si inegalilatle in lraiarea subieciului, 
negligent in execuţia artis!icá, psihologie uneori simplistă sau naivă, 
alteori profundă s! pălrunzăloare, aceiași nobilă preocupare de mora- 
list si ge iață de problemele elice si scopurile supreme ale vieții. 

omeni e precedal de o caracieristică citajie din Siialul Paul 
(Epistolă cătră Romani): „Nu injeleg ceiace fac, peniru că nu inde- 
plinesc binele pe care-l voesc, cl răul pe care-l urăsc. Văd allă lege 
in mădularele mele, prolivnică minții mele, care mă robeste legli pă- 
catului, lege scrisă in mădularele mele. Nenorocilul de mine om! 
Cine mă va scăpa de trupul acesta, plin de moarte ?*. 

Soarta iul loan Florea, eroul prete al povestirii e menilă a 
llusira în adevăr, cuviniele apostolului. 

Fecior de jaran, dar fire isteajă, muncitoare, cinstită, el ajunge - 
după ce a absolvit scoala si a irecu! doctoratul in ,drepturi*, candi- 
dai pe lingă un evocel cu vază. Acesia il recomandă familiei Orecu, 
nobilă, avulă, cu mare faimă in oras. Florea se indrăgosieșie de 
domnișoara Lirecu, in care recunoasle feiila de pension, peniru care 
fusese pedepsil pe cind era licean, Fata îl iubește s! ea, lar tatăl, 
avocal renumi! şi care apreciază pe Florea cu toală originea lul u- 
milă, nu vede cu ochi răi dragostea lor. D-na Olimpia Oreca, femee 
incă linără, felină, pălimaşă, nervoasă, pe care viaja cu un soj bàtrin 
o exasperează, se opune. Ea manevrează asilel, incil, convinge pe 
Grecu, pe care pariidul il Tuga să candideze in alegeri să accepte 
propunerea şi să la, pentru un an, fala cu el in Capital, unde va stu» 
dia mei departe, muzica. Impinsi apoi, căiră Ion Florea, de o irezis- 
bilă şi nebună pornire, ea caută prin toole mijloacele să-l seducă. El 
rezistă la incepul impolriva demonului Intern, dar, intro noeple, in cere 
călăloreau împreună, e victima farmecului ei diabolic, 

Cuprins de grozave remuşcări, după citeva luni de robie a sim- 
jurilor, auzind că bălrinul Oreca si fata se reintorc, părăseşte oraşul 
după ce anunță príalr'o scrisonre pe Olimpia de plecarea lul. 

Desnodămintul romanului e, cum era de așieplal, tragic şi som- 
bra. Peniru a scăpa de mrejele vrăjite ale Olimpiei, Florea își trage 
un glon| în fimplà iar femeia, care părăsise căminul, se aruncă in 
rin irma Mureșului. Bălrinul Grecu şi fala rămin singuri cu sufletul 
zdro 

Dacă, ligura lui lon Florea nu se imprimă, poale, cu destulă tărie in 


| RECENZII 317 


aminiirea noasiră, acea a Olimpiei e da sigur una din cele mal vii 
creații femenine ale prozatorului ardelean, 

Scena seduciiei e plină de adevăr şi emolle, lar idila lrecăloare 
dintre Florea și Mărioara Grecu, nu e lipsilă de gingărie. 

Dar aces! roman psihologic și pasional e și un insirucilv s! ve- 
ridic lablou de m'ravuri locale, in care alá'ori de mulie episoade o- 
bosliosre sau Inutile din punct de vedere estelle, se inlllnesc și mo- 
menle interesanie sau semnificalive din viața politică sau culturală a 
provinciei, 

Siilul greo!u si nelngrijit, limba impură, numeroasele parlicula- 
rități dialeciele rimin însă alci, ca şi in cea mai mere parte din ô- 
pera inlinsă a d-lui Agirbiceanu, un defecl grav şi adinc regrelabil. 


O. B. 


€. Ardeleanu, Diplomalul, tăbăcarul si actrița, Roman, ed. li- 
lerară a Casei Sconlelor, 1926. 

Se pare, că d. Ardeleanu a scris pănă acum, cileva volume de 
nuvele. Nu le-am ceill. Primul său roman e însă, in mulie privinli, re- 

arcabi! şi bogal în fāgäduinji. ] 

g -Diplomalol, lăbăcarul s! eciri|[s* e romanul iregic al mizeriei 
blazonale, isloria unei familii nobile, în descompunere. 

Fizlonomia fostului diploma! Barba Sălceanu, d. Consul, cum i 
se-spune in mahalaua lübácsrilor, alcoolic, chinuit de remușcări, în 
care vițlul nu a disirus sate arce te eri eslelic și pornirile 
inalte firii nu e lipsită de un puternic relief. 

h Ae nd pulin, aed a so[iei lui Eliza, sărmană femee abrulizată 
de nenorociri şi mizerie si mai ales a fetel lor, d-şoara Agala cu min- 
dria ei aristocraiică şi disprejultoare, aspiraliile călră las! şi glorie 
artistică, visurile poelice de dragosie ideală si crudele deceplil ce 
T Mu lol alit de reușilă îmi pare figura labscarului doctor în chl- 
mie Andrei Orlgore, parrenii prozaic, egoist și brutal, core nu-și - 
văluie adevárala fire decit in partea finală a romanului. cînd persecu 
și Insullá în chip Irivial familia aceleia, pe care a sedus-o. opos 

O inclinalie vizibilă spre senlimenialismul melodramalic si an 
leza de efeci, l-a fácul pe autor să inegreascá caracterul eos 
lui şi să idealizeze prin conirasi, figura alrăgăloare a cismarulu : ara pi 
copil părăsii de p:rini!, care adoră fără speranță pe fala consu ^ ^d 
îi ajută cu bani familia, suflet dezinteresat, senzibil la frumusejá, de 


—- *Mediel social in care se mişcă acesie personaje e infájigal in 


in fericile. 

pe aaea re: cl discuțiilor lor la circiumá, parade fa. 
bricei, hanul lui Niţă Măturaru sau gt epigr aee A 
un realism psihologic și piloresc, prea minu " rotis iac Ld, 
dar de o incontestabilă forfá de suggesliune. Un e i 

licá şi vibrantă, slrábale aces 
late rejinulă, pe care o ghicim însă pate Prep Megara 

ele pagini prin viaje ce emană din ele, da 

ied vi feielegüisatin lor simpalie umană au ceva din fa me 
sau Daudel, mal pulin, bine înțeles, umorul neinirecul al acestor ma 


eşiri. 
O, B. 


LM X 
318 VIAŢA ROMINEASCA 
——————M——— ÁÀ—À— 
+ 
+ * 


—- ne Theodorescu, Sub! flamura roşie, Roman, Edil. „A- 
evárul*, 

x Frămintările soclale și morale, prin care [ara noasirá a trecul 
în ultimul deceniu, nu puleau răminea, lucru firesc, fără urmă în lite. 
ralură și încercările de roman politle sí social în felul „Celăţii idea- 
lului*, a lui ,Conservalor ei Comp.* sau .Hird&ui lul Salan" sint fără 
indolalá, un semn al vremii. 

„Subi flamura roşie“ apariine acelulaşi gen, aviad drep! lemă 
mişcarea socialistă în urma războlului ca şi ecoul ei, in pătura con- 
ducăloare. 

Ziarisi sl polemist de taleni, spirit crilic pătrunzător și inciziv, d. 
Dem, Theodorescu zugrüvesle cu vigoare şi cu același necruțătoare vervă 
cele două lumi: una cu aimosfera ei de suspiciune reciprocă, vorbărie 
şi demagogie, cealaliă cu vanitalea aurilă, superlicinliialen, slupidila- 
lea sau inconslienja el. 

Eroii, in al căror sufle! se desfășoară conflictul latre cele două 
lumi sia! Slancu și Roxane Mischianu. 

lancu e feclorul Velei, bucătăreasa d-nei Mihailidis, cucoană 
mare și poliliclanà, cu care am făcut cunoștință in „Cetalea idealului“, 
Ziarist şi orator de elec!, el e tipul revolujionaralul rajionalisi, sec- 
ler, ros de invidie sl ură impolriva oligarhiei infame. 

Roxane Mischíenu e la „Vierge folle", b&elandrà sporlivà şi ca- 
pricionsá a cărei sim[ire perversi și imaginalie seloasă de arenluri 
€ alrasă de frumuseja virilă si slranie a lui Staucu, de faima suspectă 
a agilalorului sí de necunoscutul misterios, ce reprezintă peniru ea, 
socialismul, : 

Cind Siancu, pe care d-ra Mischianu îl cunoscuse la d-na Mi- 
hailidis e victima unui atentat comis de o lovarășă, ea il vizitează in 
locuința lui, intála oară sfioasă, apoi din ce in ce mal îndrăzneală. 
Cu toatá deosebirea de clasă şi educalie, ei se iubesc şi încearcă să 
lreacă deasupra prăpăsliei deschisă Între dinşii. 

el de parlid la un congres în Germania, Stancu isi dă ia- 
Hlnire cu Roxane la Varsovia şi se duc impreună la Berlin, Dur după 
cileva săplămin! de beţie erolică, jena malerială ii silesie să se rein- 
toarcă. la lipsa lul Siancu, un alealal avusese loc impoiriva primului 
minisiru. El e considera! ca opera socialişiilor şi Siancu e aresial 
impreună cu cellalți tovarăşi. 

In închisoare, subt inrlurires dragoslei care-l domină, el se de- 
wg s lol mai muli de crezul socialist si de felul lul de a privi viaja. 

ar Roxane care iubea in el misterul, nu se simte capabilă să ur- 
meze pe un om, ce vrea să se cumințească si să devină normal şi 
banal Ea preferă să se inloarcá in lumea ei și să se mările, cu unul 
din acelaşi clasă. „Să ne uităm reciproc nebunia” e cuviniul final al 
scrisorii el de adio. 

Romanul d-lui Dem. Theodorescu € dramatic, senzațional, late- 
resani, consiruil cu o reală dibăcie. 

Dacă unele scene cum e acea a violulul Firinel sau noapíea pe- 
treculă de ea, alături cu bătrinul Rădescu sinl de o senzualitate rece şi 
calculată, de un naluralism uneori scabros şi obscen, allele : întrunirea 
dela clubul socialisi, interiorul redacjiei, călăloria si mal ales jalnica 
reinloarcere a indrăgostijilor, traiul în închisoare, abundă in delalii 
pitoresli, în observalii juste, pătrunzăloare sau spiriluale. 

nsiderafille teoretico-filozofice asupra ideologiei lui Siancu 
ca și a mișcării socialisie, deşi cam „livresques* sin! inteligente şi 
] dieloase. Stilul e nervos şi personal, bogal in imagini fericite si 
suggestive, 

Aceste caillăți netăgăduite, care explică succesul romanului şi 


RECENZII _319 


il pun lără îndoială mai presus de încercările similare in acelaşi gen, 
ii asigură oare si in analele noasire literare, un loc durabil ? 
u-mi pol ascunde in aceasiă privință, indolala. 

Criteriul suprem, cind e vorba de valoarea unul roman, lrebue 
să-l căulăm în primul rind, imi Pare, in adevărul, complexiialea, inlen- 
silalea de viajă a personajelor. 

Citeva din personajele secundare În romanul d-lui Theodorescu, 
tără indolalá irăesc: lancu Pelerină, simpalicul bohem si rata! cu fi. 
lozolia falalisiá şi dilelantismul lui estelic sau d-na Sarlirelli, cocoia 
pensionară. 

Tovarása Firina, cu exaltarea ei ideală peniru Slancu, cu senzu- 
alilalea isierică şi obseslile ei criminale, rămine insă problemalică. 

lar figurile centrale, Stancu și Roxane, nu au o Individualitate 
destul de pronuujalá. Nu vreaa să pomenesc de marii romancieri 
sirăini, dar chiar fajā de unele personaje ale lul Zamfirescu, Sado- 
veanu sau Rebreanu, ele apar desenale mai mul! în irăsături generice 
şi conven[ionale, care le clasează in culare sau cutare calegorie psi- 
hologică şi socială. In felul in care sini plázmulle, o enumil& con- 
ceplie inlelectualà covir;esie in orice caz elementul sponian, intuitiv, 
direct. 

„Sub! flamura roşie” imi pare mai degrabă, opera unui abil a- 
nalis! social, a unei intellgen|! reflexive si crilice, a unul esie! sub- 
Hl, deci! a unui spiri! Ínzesiral cu misteriosul dar al creației. 


Octav Botez 


~ 
$ * 


Mihai D. Ralea, /niroducere In sociologie, Ed. Fond. „Prin- 
ipele Carol“. 
- Sociologie, ca sliinjá, a fosi cullivalá de călră cele două mari 
școale filozofice ale veacului XIX : pozilivismul și erolujionismul. Cea 
dintálu a opus-o psihologiei, cea de adoua a subordonal-o biologiei, Pe 
de sli parte, curentele sociale generoase au primit cu entuziasm ară 
gresele şilinjei cele! nouă, care explica devenirea faplelor sociale si, 
unii dinlre reprezenlanjii acestor curenle, au repelal cu raavieg ure 
cuvintele criminalisiului Ferri ; Sociologia ori va fi soclalistd, orl nu 
» I exista, 
x: Ael atiludin! exiremisie au compromis sliinja abia Miseni 
i&cind foar!e anevoloase slorlările sociologilor conlemporani. lar » 
[nra nonstrá, afará de lucrările d-lul profesor Ousti, eyes epe - 
talea celorlalle scrieri care au de obiect sociologia, pe Hag ^" eher: 
nici un meril șiiințilic, dar au și căşunal imens stiinjel, p ves nindu- 
simpalia muncilorilar inteleciuail. De acela broşura d-lu posi ris 
esle şi Einführung si Einleitung, lără a li numa! una sau » y le 
foerie bine și la limp venită. „Nici un om culliva! nu mal poa poems 
astăzi o şilinlă care linde să devie un fel de bază a luluror disclp 
nelor morale". Ralén i 
n onjine opusculul d-lui profesor Ralea: 
epe OS pod del ce i jucat la orn denpijaet 
știința politică cu Arisiol, Althusius, Grotius, tn paru S y perpragă: 
economia polilică cu fiziocra[ii şi filozofia istoriei cu Vico, elg relua 
școala romaniicá germană, UM cinsin. i - betreten beer ser raa a iza 
le=lorma nê 
genială ore oa trei pe bere ore fag ral oM 
arx care, prin socialism, coniribue e paria 9 dac 
s tatea este o realilale sui-generis, supe s 
riii DP aero care o compun. „Pe aceste trei canaluri, p aja 


320 VIATA ROMINEASCA 


tei polilice, ale economiei si ale filozofiei isloriei, au venii mm 
convergenie clir o ştiinţă a socielălilor. Acessia s'a constituit au- 
tonom în decursul sec. XIX-lea“, 

Meritul lui A, Comte constă într'aceasia: a fixal-o melodologic. 
l-a da! un nume, i-a delerminal un obleci, fiind ştiinţa care se ocupă 
de fenomenul social in general, considerind socielalea umană ca o 
reslilate condusă de legi. 

A. Comte a deosebi! și iret feluri de soclelăți, corespunzi- 
foare la irel baze de evolujie: religioasă, melafizicá şi pozitivă. 

Defeciul concepției lul Comle : Fenomenul social e acelaşi pre- 
lutindeni, e omogen in spațiu. Soclelalea In care gindeşie Comte e 
umanitatea, una și aceiaşi peste lot locul, un lei de grup absiraci, ma- 
tematic, fără variație, fără genuri si fără spele. 

Sociologia poslerioară lui Comie va in epla defeclul concep- 
liel acestuia, arălind varieialea lipurilor de socletate. „Sociologia are 
de luptal cu o serle inireagá de lipuri sociale. Ea irebue să le ob- 
serve, să le sludieze, să le clasifice“, 

Aceaslă misiune și-a luat-o H. Spencer iniroducind etnografia 
in meloda sociologică. Dar Spencer era mal mult un filozof deci! 
om de știință ; sistemul lui e individualist. El a întrebuința! numărul 
imens de faple einografice pe care le-a cules lără melodă, ca să le 
interpreteze inir'un senz preconcepul. El vola să dovedească că evo- 
lujia omenirii a cunoscut două feluri de grupe: militariste şi industria. 
liste. Un all defec! al concepliei spenceriane esie și analogia biolo- 
gică, pe care a ridical-o la rangul de realiiale. 

D. Relea, după ce aminieste in lreacă! diversele apropieri din- 
Ire sociologie si per br ta economie polilică, drepi, einologie si 
fillozofle a istoriei făcule de Gumploviez, Vacher de Lapouge, 
Ratzenhofer, Ammon, A. Loria și P. Barth, consideră ullimele trei d . 
cenii ale sec. XIX ca dată a a arijiel sociologie! poziliviste, simullan 
in Franja cu E. Durkheim, in Germania cu F. Tónnies şi in America 
cu F. Olddings. 

Cercelătorii conlemporani aparțin la două școale, pornind dela 
două melode opuse in sludiul fenomenului social : 

Uns, reprezenială prin Durkheim şi elevii săi Levy Brühl, Fau. 
connel, Huberl, Mauss, Bouglé, Simiand, după care socielalea este an- 
terioară individului, căruia se impune prin o serie de reguli coerci- 
live emanale dela diferitele instituții coleclive. Individul esie un 
produs şi nu o cauză a socielăjii. Orupul nu esie o sumá, ci o rea- 
lilele organică, sui-generis, deasupra elementelor componenle. 

Adoua școală, care pornește dela G, Simmel şi care esie re- 
prezenlală prin A. Vierkandl, L: von Wiese, O. Spann, F. Oppenhei- 
mmer, Max Weber, Elwood, Mac pangan Small, Ross, Dupreel şi 
G. Tarde. Această şcoală se inspiră dela punciul de vedere indivi- 
dualist. Peniru dinsa sociologia trebue să fie șilinja raportului so- 
cial dinire indivizi. Se pol asifel stabili forme generale de raporluri: 
cooperalie, subordonare, ierarhie eic.. cere vor consiliul însăşi rea- 
litatea socială. Individul esie cauza socielăii, el este realilales dela 
care se pornesle. 

După aceasiă expunere a vicisiludinilor prin care a trecul for- 
malia șilinjei, d. Ralea siabileşie obleciui ei şi-l dă o definiție, 

efiniția : sociologia este ştiinţa cere se ocupă cu studiul vie- 
lii sociale în general, deosebită de disciplinele care se ocupă cu cile 
un aspect al vieţii sociale, ca drepiui, economia polilică, polilica etc. 

Obiectul : Fenomenul social şi nojlunea de socielale. 

In Cap. ll, d. Ralea răspunde la intrebarea ce este o societate, 
asilel: „Esie o stare de mulțime lipizelà prin repetiție in institutii, 
sancjlonalá prin reguli de conslringere si condusă de valori comune“. 
Bineinjeles dupăce làmureste ce se injelege prin stare de muljime, 
ce esle o instilujie, Societatea astfel apare ca o asociajie in siare 


RECENZII 321 


de mulțime lateni8, ale cărei manilesi&ri repelale au dal nașiere in- 


slituțiilor ce ni se impun cu realiisie obiectivă, txleriosr&, lără po- 
sibilitale de opliune. : 

In Cap. Ill, se ocupă de metoda în soclologie și, după ce ex- 
pune mai pe larg cele două concepții despre care a vorbii și în Cap. 
|: individualistă şi soctologistă, precum si de metodele pe care ele 
le preconizează: psihologismul şi sociologismul pur (individualis- 
mul cu Simmel si Tarde, sociologismul cu Durkheim și elevii lul), trece 
la expunerea unei concepții personale asupra melodei. 

Concepţia sa este o incercare de conciliere inlre cele două 

recedente. 
— Án lui Durkheim nu se verifică decit peniru socielă: 
lile primitive. In socieiăţiie superioare, diferen[iate, individualilaiea 
joacă un rol insemnal ; soclelalea nu se mal bazează pe similitudine, 
ci locmai pe due dna pra 
le rolul individulu 

D dd punc! de vedere H. Berr deosebeşte trei soluri de in» 
divizi; elemenie, agenți şi inventatori fiecare cu însemnălale şi roluri 
diteriie. „Cel pulin în societăţile superioare, individul irebue consi- 
derel ca un lucior de evoluție, ca un elemen} serlos in cauzaliiatea 

le*. 
bis e: Sociologia lui Durkheim irebue complecială cu acela a lul 
Tarde. iginal, 
In Gap. IV, se foce clasificarea e ape o cce n rom 
după ce se vădeşie " ea ego vi er per caps. Male 
, Tónnies, Durkheim ş A ete 
o Legrand dela puncie de vedete gregi em aer 
tind in realiintea socială, doar exemplificári ponia f ra opun, 
e e e. " partes ge ree eg - alele monli Dar 
iale la un sin , n 

tile e rial i respec late aspectele BED atia 
Ep, de anale sociale partiesiare, = pibe enne red i e. 
rire pei er a M mari grupe : domestico-religioase, juridico- 
ice. 
religioose, politice şi econom L fübefesnnil o heoquri d-di 
re parlea cea mal inter , 
Role". p 0M Rede re personall, - sumară, der foarie clară, a pro 
Name Ralce grae in studiul viejii sociale d ser d ee d 
mene: una care privește anatomia, prever ig met Io egit ES 
a — mer iiia de Verr conslilue sialica socială, seria a 

slalale. Seria in a de Comie. 
deus DW ros posed peg agg e era : siructura (morlologia s0- 


— ce bă ie ata po S^ care o descrie Durkhelm in vol. 
|. peg 520 din: De la ear dum. - ^ne 
Y ( struc : 
Mai iatăiu grupul problemelor er . Miere socială (clima, situ 
, frontierele elc.). i : 
— yiri yd vidange da îl formează ede ia qu ara 
L astea eta late, indeletniciri, — i fnis gro, , 
sei : e clase, caste, calegorii elc.), mo nti decli 
CER i 1 funclille sociale ? „Acele care mu = arp ge te 
í Cus ^ colectiv care dispar îndală ce-i vorba de » toi Mer 
pe-a M euni: rel gioase, domestice, juridice şi ve y et 
- x. E er limbajvi ogica socială, Mere pi Leges vier cete 
Me 4 maljime 
"—- ye recte im ane e sini dominate de legea íinterde- 


322 VIAȚA ROMINEASCA 
A i A 


penden[ii factorilor sociali, în virtutea cărora toți factorii sociali stat 
solidari inire el. 

Celace face mai mult interesul acestul capilol, este analiza re- 
zuliatului la care a ajuns sociología modernă, cu privire la fiecare 
din acesie funcții. 

1) Funcțiile religioase, Ce este religia ? D. Ralea adoptă 
delinijia lui Durkheim: „o religie esie un sistem solidar de credință 
şi de practică relative la lucruri sacre, adică separale, inlerzise ; ere» 
dine si praclici care unesc în acelaşi comunitate sulleiea:că, numită 
biserică, pe toji cel care aderă la ele“. (Formes 6lémentaires de la 
vie réligleuse, pag. $5). 

Religia este un fenomen eminamenle social, 

Evoluţia religiei este următoarea: tofemismul (omogenă si a. 
amina) cultul strămoşilor, polileismul (zei şi eroi), monoteismul. 

2) Fnnefille domeatice, sirins legale de familie. Aceasta a por- 
ni! dela clan cu fiilajie uterină, a devenit familia paternelă (vezi 
E. Durkheim: Ls famille conjugale) cu filiajie consanguinà, a ire- 
cul la familia patriarchald pe c-re au cunoscul-o Greco-Romanii, ba. 
zală pe auloritalea neconiesiaiă a tatălui și esle azi familie ecnju« 
gală Individualistă, bazată pe alec|ii reciproce. 
ul o lege e evoluției famili- 


are: „evoluția domestică s'a efectua! prinir'o coníractlune perma- 


reptul este şi el un fenomen eminamenie social: el caută să 
menj|ie, prinir'un sistem de sanciluni, unitatea grupului social. 


S'au lăcut diverse încercări de siabilire a tipurilor d la restituliune, 


e - 
ridică, Prima încercare este aceia a curealului numii mer vand "i 
Jurisprudenz" inaugurai de Post, după care Primul tip juridic esie 


cel patriarchal, anterior apariției claselor; celălali feudal, poste- 


Şcoala sociologică franceză deosebeşte cinei tipuri 
juridică: Isrhite ltibal cu bază de clanuri nediferenjiale. Ee gar 
" A C Sei rni k Jong ate, Juridic najiona] cu- bază de municipii 
. ani, furid: 
juridic individualisi (cel conlemporen) " Neh de [UR ere 


n celace prives'e lenomenele morale, a i 
vedere sociologic, sini foarie inrudile cu cele feridice: v fM du 
Evolujia moralei e urmăloarea: la incepul se conlundă cu Rell- 


gia, cas! Dreplul. Cau incelul t 
foire] eccl constilue valori autonome şi specilice 


„Studiul compara! al diferitelor morale 


vurilor:, care e o parie a sociologiei 
rică, laducivà", * P ciologiei si, casi 


conslilue -sliinia mora- 


aceasta, o știință empi- 
4) Funcţiile politice. Nevoia poliii . 
NIS na perta d) Polilicá a dat naștere diferențieri! 


orma organizării polilice esie statul. Prima formā de slal 


esie 

federe "s 4 azi a slalului este najiunea. Forma de mine: con- 
uncțiile economice. Dei ilia | P 

Fe, Ea nijia fenomenului economic es'e Încă 


Funcţia economică nu e o [unclie pur malerială. Mobilul ei nu. 
€ numai interesul, cl şi o sumă de alie mobile. “De exemple rris, 
pensa, onoarea, salisfacila de consllinj, moda, obiceiul, starea de o: 
pinie elc.. Ea presupune o organizație polilic& si juridică. 

sere e inel evoluția fenomenului economic? 

a islorică germană a a us, in aceasià ivinjà, 
servicil soclologiel, Hildebrand deosebeşte tipuri răi pc pompe 


T RECENZII 323 
—————————— .— . BBCENZ — a : 


nedd, cu monedă $| cu credit, reducind loalá renlilalea economică 
numai la fenomene monetare. K, Bücher deosebește: economia fami- 
liară, econoniia urbană, economia națională s! economia viitorului 
(colectivists, comunistă, [cine stie cum|). j 

6) Celelalie funcţii sociale sint mai pulin importante, 

In cap. VI, d. Ralea se ocupă de erolujia societăților, mai pre- 
cis de principiul care explică lIransformarea societăților. 

Spencer explică iranstorm&rile sociale prin irecerea dela omo- 
gen la eterogen. Dar evoluiia nu se face numai prin diferenjiarea 
valorilor, foncjillor sociale. Ea se poate face și prin coaliția, prin a- 
lienja lor. Aceasta se explică Prin ceiace numea Wundi heterogenía 
scopurilor şi prin ceiace numeste Bouglé politelism. 

Asa dar „in evoluția societăţii irebue să conslaiüm, alături de o 
separare inire scopuri, o conjunctie a valorilor. Asociaţie şi diso- 
ciatíe, lală rlimul transformării sociale". 

In ultimele rînduri. d, Ralea propune un capilol final al socio- 
logiel: patologia socială, care urmează a se forma de-acum inalale. 
„După cum medicina nu se poale consillui fără o biologie deja con- 
stituită, tol aşa o palologie socială nu va lua ființă deci! atunci cind 
sociologia normală va fi definitiv inchegată“, 

Terminind rezumatul broşurii d-lui Ralea, pot să-l incheiu cu un 
cuvin! de muljumire peniru satisfacția de a putea spune, despre aces! 
linăr profesor, aceleași cuvinie de laudă pe care el însuşi le scria 
«despre linărul său coleg, d. O. Brătianu, ia numărul irecut al acesie! 
revisle. Spirii modern, pricepe perleci promisiunile sociologiei, in a 
cărei concep|le spirilul critic nu-i dă voe să ulilizeze decit celace 
esie logic si rezonabil, "s — ane pe care l-l pune la in- 

inā vasta sa cullurá filozofico-soc " 
—À— Ralea nu esie numai un specialist de mare meri, D. Ralea 
«ste un om de gindire crealoare, ale cărei posibilități de dezvoltare; 
pănă la cele mai inalte culmi, sin! destul de aparente În lucrările ce-a 
publica! pănă acum. 


N. N. Tiron 


* 
Dă a 


Paul Valéry, Une conquête méthodique, edil. Nouvelle Revue 
Fran:a&ise, 1925. TIAE 
éry rellp&áresie aces! sludiu, pe care l-a publica! in 
intr'o M Williams imprimase o serie de M 
recsdhsdi pede despre progresele "peur ; ia pé ier ie ree rias 
lezá, alunci ca si acum, . 
panslunii. Opinia eng P green elep ir ea a 
[ evenimente. Securitatea şi dom 
nete” prejudeeior rsen pa Mi mea ni 
lavică a locullorilor săi. 
inane lees resimià in prosperitatea Marei Britanii şi an tr 
vila petere erau deja o slavilá y Peiwen > in (imn Pogor gea 
uri ge la cupri grin mà e da pescar mondială. Nici 
— gaara Eer ali Ain maa aa eri ^ Hiiüjile apsrenie ale po- 
solul, nici ingeniozilatea locuitorilor, nici ca ede Secolo re 
| eslusire aceslui nou miracol. Tot se 
"d mda oaia constituire Perge rd e 
c ! Uitimele ve Š E 
ori [m ear aer La perenne re, re — mea prd a eri 
rire. Cil de imperios s'au a - 
d violenja ultimelor evenimente a pulut-o Aq : 
— Paul Valéry irage din studille lui Williams invájüáminlele gene 


324 VIAȚA ROMINEASCA : 


rale. El cerceleazá, sub! toate infălişările, opera formidabilă inire- 
prinsă de Germania si arală ordinea conslientá imprimală slorjlrilor 
acesteia de un scop determinal si de o disciplină națională. Meloadă 
de cucerire care punea în serviciul său aspirațiile și viriuțile po» 
pulare. nevoile și vaniiălile străinilor. Fabricajia. mai repede si 
mal eleciiră a articolelor de care avea nevoe culare piață sirăină, 
obținută prin intrebuinjarea meloadelor şilințifice, a devolameniului 
lucrătorilor si a ajulorului statului; numeroase şi bogale laboralorii, 
intensificarea drumuriior de fier şi a mijloacelor de iransport mari» 
lim, sludiul psihologic şi economic al cumpărătorului, toale acestea folo- 
sesc egal operei de peneiralie economică şi de expansiune militară. 
ndividul se inspiră dela o rațiune colectivă si initiativa sa se 
mărginește la utilitalea socială. O colaborare numeroasă și anonimă 
dă numărului o adevărată prerogativă şi o justifică prin singura vir» 
lute a acesiui»: forja. O inireagă morală se alcáluesie din această 
uiilitate ocazlonală şi număra! si forța devin factorii esenjiali ai civi- 
lizeļiei O formulă cu sensul perverlil asigură poporul de aulenlici- 
lalea acestei docirine: „in orice caz, învingătorul este mai pulernic 
ca Învinsul“. Cantitalea inlocueste pe deaniregul calitatea : industria 
falsificá si spiritul se încăpăținează să aclame forța brutală. Metode 
însăşi, instrumen! de produciie, își neagă origina -care esie in orice 
caz o cres|le individuală - şi se instalează cu pretenlii de arigi 
nālitate. Es se deslipeste de animalorul său—omul—şi devine un fel 
op en care comandă mediocrilalea uniformă $i activi a noilor cre- 
nc 
ecü Valéry ar fi adăugat studiului său un capilol mai nou, el 
er Îi remarcat cum Germania se „dezumaniza“ in măsura in care se 
.germsnifica* și înlocuia aspiralille de eternitate universalá prinir'o 
vanitate şovină. Ea supusese desíátarea individuală la criterii prag- 
malice si scoborise prestigial rajlunii la nivelul înțelepciunii colective. 
Produc|ia, de orice fel, se elecluează in serie si se con- 
stringe În o realizare limilală de nevoile acluale și de o inirebuinjare 
comună. Sliinfa serveşte indusiria și filozofia exaltă eroismul na[io- 
nal şi dă o expresie proprie condițiilor de disciplină parliculará 
pe care se lundează această melodă de cucerire. In concurența mon- 
dială exagerată la care ajunsese inainte de rüzboiu, capilalisinul de 
relulinden!, Germania a da! exemplul perfect ai su eril populare 
a planurile de dominae concepute de guvern. Executarea abu» 
zivă a aceslei concepfii a minunat lumea cu ocazia desfăşurării rür- 
bolnice a unei forle miraculoase, compusă din coordonarea şi ierarhia 
mișcărilor najlonale. Virtujile masive ale acestei coleclivilăţi melodice 
au impresionat Europa in momentul cind dezvoltarea lor extravaganià 
producea dezasirul najiunii insási. Lecţia e compleciă şi enluzias- 
mul său nu poale acoperi doliul pe care l-a produs, à 
Aptiludinile filozolice ale lui Valéry se inlind !oldeauna pănă la 
un examen substan[ial al faptelor. El vrea să relină o constalare filo- 
zofic valabilă si să analizeze - cum face toldeauna —procesul de crea- 
lie. Dar, fără să se scoboare pănă la exislența sa meltafizicá sau, cel 
pulin, pănă le studiul său psihologic, Valéry il urmăreşte oarecum in 
prelungirea sa exterioară ; mai mul! în acie sirăine de stimulare sau 
de captare decit in întinderea sa proprie. Valéry, filozof, esie un ieo- 
reliclan al meloadei. Cu o instrucție oficială științifică, cu Des- 
carles-palron al reflecțiilor filozofice, el s'a oprit natural asupra a- 
cestui sludiu. Preocupajiile sale ar fi lua! un caracier auster și fraze 
s'ar li usca! dacă un talen! divin şi o inspira|le neincelală mu le-ar 
îl da! o viajá de o miraculoasă suavilale. „Au sujet d'Adonis* este in- 
ee be mal frumos decit celebra introducere la meloada lui Leo- 
nardo da Vinci. La Fontaine, subi ochiul lui Valéry, devine un mester 
subiil şi inspira! care se joae& cu ingerii; lar Pascal ia o figură de 


Mil re 


emos 


c ERE 325 


9 Iragic& indolalá, cind, dincolo de orice meloadă şi de rajlonalism, 
sufere in încercarea de a lega, conslieni, exislenja nonsirá mărunlă 
de creația divină. O inlerprelare fermecăloare si poale justă pentru 
La Fonlaine, dar o poziție de răceală şi neinlelegere falá de vilalila- 
lea ploasă și crealoare a lul Pascal, din partea crilicismului valeryan. 

Metoada pentru Valéry are nu numai valoarea auxiliară a eco: 
nomiei procesului de crealle, a distribuirii şi clasificării materialului: 
ea devine esenjială și capătă virtuți crealoare. Nu numai că micso- 
rează munca şi agoniseşie puterile, dar împrospălează „geniul“, Siu» 
diind-o, in faza activă, la marii creatori, Valéry o sporește in Impor- 
lanță și in inlindere, ameslecind-o adesea cu mijloacele mislerioase 
ale creajiei personale. Desi relativá şi deosebită, legală adică de 
ersonalitalea creatorului, el o preface considerind-o generală si de- 
inilivă din cauza lermenilor verbali iotdeauna aceiaşi. Imperíeciia 
vocabularului, sărăcia şi obleclivitatea sa uniformi sin! cauza mulior 
analogii şi a unor generalizări care nu exislă decit in exprimare, Na- 
lura esie muli mai bogată şi mai neprevăzulă, mijloacele omenesti 
sinl, din conlra, condamnale la o uriașă repelire. 

Nelinistea lul Valéry este legată de cercetarea mijloacelor care 
servise la curățirea malerialulul creației. Este vorba de educația, nu 
de naslerea artisiului. El gindesle la un tratati despre „l'Art de pen- 
ser”. In acesi lillu este cuprinsă loală filozofia lui Valéry: estelica 
lui riguroasă $i granița pe care o cere, pentru domeniul său Inexplo- 
rabil, geniul lui propriu. 

ricine poale bănui, in chiar eleganța acestui litlu, care ar pu- 
lea îi consecințele neplăcule ale procedeului împrumuta! altora: „ma- 
nierismul* și vestejirea izvorului propriu. Valéry aleclează o aderă: 
rată modestie alribuind meloadei producția sa. Geniul său creator 
poale ingădui această cochelărie. 


Const. 1. Vigoianu 


Stéphane Lupasco, Dehors.., (poèmes), Paris, Stock, 1926. 

Esenja criticii este aria de a ceti. „Orice lenomen literar cere 
o lehnicá a celirii” spune Alfred Kerr, poale cel mai mare critic al 
Oermaniei de aslăzi. Mai mult: fiecare fenomen literar cere o leh- 
nică specială a celirii si, decl, un sparat critic special. A căula să 
delineşii cu aceleaşi mijloace emoția specifică a unul roman 
și aceia a unui volum de versuri esle o greşală. Înseamnă să demon- 
tezi un ceasornic de buzunar cu o şurubeiniță de lăcătuș. 

Volumul d-lui Lupasco cere leclorului un instrumen! de percep- 
lie poetică perfecfional, Asi spune chiar că ar cere o sensibllilate a- 
numilă, dacă nu mi-ar [i leamă cà voiu fi rău injeles. Nu este vorba 
despre nici o formulà a retea Ci, numal, fondu! suflelesc al àu- 

i este, prin natură, dificil. 
apes za eul poem se desprinde nola dominaniă, care dă fiziono- 
mia (sau, mal bine, una din lizionomiiie inlregului ciclu:) 


.jAussi les routes m'oni loutes dil: 
Sors de là, el sors d'ici... 
Même des routes sors aussi I... 


Et ma chanson gémil : Dehors ! 
Car, ici, c'es! vie ou mori! 
Dehors toujours, dehors... 


326 VIATA ROMINRASCĂ 
DR II A 


El les ryihmes, en lout lieu, 
M'ont clamé: Dehors c'est Dieu! 


Désespérance des embruns le long des mers... 
nnez à mon idée donl l'âme enliére esl vótre, 

La grandeur de souffrir cel absolu amer : 

Dieu nai! d'un infini Pour mourir cans un auire... 


D. Lupasco iniimpinà realilalea de ioale zilele (din care cu 
indolență iși alege motivele, sigur fiind că obieciul esle prelex! de 
realizări Inlerioare) cu o viziune foarle personelá, făcută din neliniste 
melafízicá și un fel de involuntară credință in Neant, care îl face să 
se agale cu desnădejde si volupiaie de exislen[a concretă şi imedíatà. 


e aici acel ameslec ciudat și livan! de ă 3 indolalà si 
de jovială exuberaniá : 9! capitvea mepăsare, de indolalà s 


Monde, jeté de moi, lel une Pure prose, 
€ toule élernilé, 
Je ie rends ion hypnose ! 
EI fe danse aux glas sourds de ia falaliis | 
u ne peux qu'exisfer, moi, je ne peux que vivre... 


Sau: 


SI j'avais lriomphé de mes forces amères, 

En monsires de grani! j'aurai mut mes vies; 

El J'aurais pu pleurer sur mes moris millénaires, 
Comme sur d'ivres mers désertes el finies... 


Sau poemul care Incepe cu siroía asia limpede ca o sarabandá 
de copii la ràsárilul soarelui : i 


le ne veux plus porler que de chaussettes blanches: 
Toute ma pureté sera donc dans mes pieds ! 
E! j'aurai les chemins, j'aurai les avalanches, 

Et les amis, ei les relais l.. 


Tehnica este variată. Cileodată, simple nota[iuni : 


Dans la salle, mueL.. sur la scâne, crieur.. 
Ailleurs n'existe pas, ailleurs... 


Sau: 


Tou! le coeur, rue, lu me l'as pris, 
Avec la pluie, avec ta nuit... 


Sau, ecou de lungi pelerinagii pe cheiuri parisiene : 


ll voyait l'univers 
Par la plante des pleds el l'amour de l'asphalle... 


Alteori cinlecul se împlinește pulernic, sirugure copt: 


JP o. 


Lc aia 


Pomm o 


RECENZI! 


l1 1 EDS, 
C'étail déjà trés beau de vivre dans ces lignes !... 
Que me (allait-i! donc ie coeur fou de mes frères 7... 


Sau : 


J'ai ouver! un bistro de paroles nouvelles... 
Sau strofa asta de o cadență gravă și vibrant: 


Et je vous remercie, mon Dieu, qui, pour sur, etes, 
De pouvoir vous aimer en voire soif lunaire, 

En mon ĉire de veni, mes organes de fête, 

E! votre solilude indomplable, dernière... 


D. Lupasco a sliul să se slrecoare cu măesirie Printre curenlele 
mullipie ale poeziei franceze conlemporene. lia fond personal boga! 
l-a apăra! de influențe despolice şi slerilizanie. Şi-a păsira! indepen- 
denja. Pe alocarea, s! destul de rar, accenie izolaie amintesc, poate, 
melodii cunoscule. Ponte d. Lupasco daloresie allora mai mult de cil 
ne iasă să vedem. Celace pulem vedea esle că niclodalà aminlirea 
lucrurilor imprumulate nu depásesle ecoul simplu al unei rime sau ju- 
mălalea unui vers. 

Cine a spus şi despre cine: il élait né sous le signe de Rim- 
baud ? Este o zodie Împorărăloare, zodia poelului francez care la două: 
zeci de ani, după ce şi-a aruncal in foc poemele, pleacă să facă ne- 
guslorie în țările calde. Rimbaud a fost geniul cel mai complect al 
linerejei exuberanie, strábáiulà de toate vinlurile infinitului. Zodia lui 
e impovărăloare ca o coroană barbară de rege gol. lacercind s'o 
poarie, d. Lupasco a şiiul, slobod de reminiscen[e umililoare, să de- 
vlie imperios, el insusi. 


Al. A. Philippide 


+ 
* ^ 


Jean Cocteau, Le rappel à l'ordre, ed, Stock, Paris, 1926. 

D. p roh Cocteau a lost cea ma! bizară apariție de după războiu. 
Imediat după armisiiția, Parisul amator de senzaţii inulile, de jocuri 
fanteziste, a consacrat cu scandal ori cu lriumi un iinăr scriilor care 
intr'o serală literară declarase că singurul său sef și precursor e ne- 
polul său in vrisiá de 7 an'. Afirma anume că literalura informà a co- 
pilárie!l e o adincă sursă de inspirație. Mișcarea a prins cum prind 
alitea lucruri ja Paris si s'a inlitula! „dadai:m* după cele două "- : 
pe care le bilbiesc copiii în primii anl. Ma! pe urmă cureniul » os 
impins pănă la cele nel. absurde "T de epigonl geloşi şi nelem- 

X tolul în discredil şi ridicol. : 
ino eroe] care e o inlel'gen|á adincă si un manie 55 
s'a converiii incelul cu incelul la alitudini mai serioase, parve " a» 
lora exploatarea acesiei glume de linerejă a unul Meo A me 
deur". Astăzi el s'a asezal prinire apărătorii neoclasicismu = P a e 
raliuri! savante, lucrată pănă la exces, a procedeului lucid 9 rsMae- 
list. In multe privinji idelle sale sin! aceleași ca şi ale lui Da x 
léry. Romanele sale: „Thomas l'Imposteur*, „Le Poteuek T. s pens 
“car!” sinl de o lapidară concenirare s! de o respeciabilà jinu 


rebréln volumul de fail, J. Coclesu siringe citeva eseuri publicate 


328 VIAŢA ROMINEASCA 
o ' ADEL OL. V UR 


msi inainle separat în diferite broşuri. Prima „Le Coq el l'Arlequin* 
conține o cantitate de mexime care tind să aràle merilele muzicii lui 
Erik Salie, Sirawinsky si ale picturii lui Picasso. Celelalle sin! noie es. 
lelice cu ieme foarie variale: Maurice Barrès, Arta nouá, elc. Din 
cele mai unilare e acela intitula! „D'un ordre considéré comme uae 
anarchie”. Incercirile lui Cocteau sini strălucite şi ingenioase. Ele 
arală că prin orice școală literară, prin orice curent artistic ori filo- 
zofíc, spirite) francez rămine inlac!: acelaşi azi ca și în sec. XVIII-lea, 
vesnic lin, grajlos, suplu ca un 'corp linăr. Namal că excesul de sub- 
Hlitate face citeodalà lexiul incomprehensibil, 


M. Ralea 


Francois Mentré, Espèces o! variélés d'intelligences, Elé- 
mentis de noologie, Paris, 1920, pag. 296. 

Justificarea subiitlulul o găsim in primul capitol. Noología esie 
o ştiinţă aparie, cu locul ei propriu in corpusul stin|elor, pentrucă 
are un domeniu de fapte, un obiect bine precizal și penirucá ulilizază 
melode șiiinjilice. Numele provine din adjectivul lui Ampère, noologic, 
—substaniivizat încă din 1862 de un scriitor uilal. Dacă psihologia Ira- 
latelor obişnuiie se ocupă cu fenomenele suflelesli si legile lor, dacă 
logica esie doar lehnica inleligenlel, iar elologia şiiința caracierelor, 
rámin o sumă de fenomene subsumale in cuvintul mentalitate, pe care 
le va studia noua șiiință. Insistind mal mult peniru dellmilarea intre 
noologie și elologie, Mentré —— la Ribot si Hartenberg : carac- 
lerul e determina! de símlire, de acţiune, nu de gindire, pe cind men- 
talitalea insamnă modul de elaborare inteleciual&. 

Metodele sin! cele obişnuite: directă, adică ancheia prin lesie, 
experien|s si observarea; Indireciă: examinarea operelor s! confi- 
den|elor oamenilor de geniu. Obiecţiile pe care le-ar pulea ridica 
pesimistil impoiriva noologiei, teza averroisiă a identității [unciare a 
spiritelor (dovadă unitatea științei) sau leza contrarie a diversității 
radicale a spiritelor, nu se poi susține, lImpolriva primei pledează 
dirersilatea sislemelor filozofice, cosmogonice sau eslelice, iar cea 
de a dona e suprimată prin consialarea uniformilátii func(iunilor psi- 
hice in psihologia generali. Prin urmare noologla nu se va reduce 
la psihologia obişnuită a inteligenței, de oarece din Infinilele feluri 
de inlersecție a legilor de psihologie generală po! naşte individuali- 
lăți, pe care noologia va cerca să le siringă în grupuri congenerice ; 
- nu se va risipi inir'o pulbere infinilesimalü de observații indivi- 

uale. 

Meniré mai relevează dificultățile lerminologiei, inevitabile pen- 
tru începul, apoi se ocupă, devenind exirem de interesant, de obiec- 
Mile lui Paulhan (Les types inlelleciuels). Paulhan concepe şiiinla 
numai ca o explicare si clasare din ce in ce mai bună a elementelor 
din combina|lile infinite realizate în nalură, fără să se preocupe de 
acele combinații înseși. Prin urmare monogralia psihologică este in- 
lăterată pentru două motive: 1) acele calilăji generale ale spiritului 
a căror absolulă predominare ar consíllui tipuri nete, n'au realitate, 
ci sînt doar idei in sens aristotelic, lolosindu-ne doar pentru injele- 
gerea Inleligenjelor concrete ; 2) nu există corelaţii psihice stabile 
penirucá inieligenja omenească e incă neisprăviiă, pe cale de lormare, 
deci inir'un echili provizoriu incă. Deaceie, spune Paulhan, intil- 
nim afilea menialilăți pline de contradicții interne: un novaior in artă 
e reacfionar in polilică eic. Menire discurcă paralogismele ar&lind că 


| RECENZII 329 


o slruclură indecisă, in felul citat, sufere de coniradicjie in eonținu- 
ful ei, nu in mecanism care e obiectul noologíel; ci! despre corelaţii, 
despre legile care er prezida compoziția diferitelor mentalități nu le 
Pulem nega aprioric: rămine să le stabilească ex rienia. 

Experien|a însă Irebue să fie condusă de un plan sinblii! prealabil. 

ȘI aulorul nostru examinează întăiu pe al dr. Toulouse si Mig» 
nard: „Auloconducerea este fanciia care caracterizazá modul de activi- 
lale a unul spirit superior“. SI simbilirea ei se face cáulind : 1) direc- 
liunea activității Inleleciuale (atenția); 2) tendintele, inleres, pasiune 
elc.; 3) felul de sinfelizare si 4 sentimentul inteleciual de certitudine. 
Nu ma! reproducem tabla iui Mentré, foarte &spropiaiá de aceasta, ci 
vom schij: crilicarea lul Taine. Noologia lui Taine prin a sa leculié 
mailresse e ambiguă. Dacă facultate e luat in înțelesul celor enu- 
merale de vechile lralale (voinţă, Inteli enl, senilmeni) alunci se 
cere noologiei prea pujin; la fel dacă nsamná dominan!a afectivă 
care Pune in joc inlellgenia (vaniiaie, ambiție eic.). lar dacă Taine 
se gindesle doar la unitatea spirilualá, care e un postulat indispensa- 
bil, și &ceasia are două înțelesuri: sau subordonare a părlilor fată 
de un principiu dominator {qualité mailresse) si olunci ambițiile lu! 
Taine sin! incă departe de realizare ; sau conexilale. Noologia stabl- 
lestie conexil&[l. 

Cap. ll se ocupă de ajutorul sihologlel prin clasilicarea cunos- 
culá : lip audiliv, molor si vizual. € acord cu Bine! şi Paulhan e 
declarală insulicientă penlrucă propriu zis se ocupă de „diversele spe- 
cii de imagini de care e intovărășilă gindirea vorbilă”, nefiind nici- 
decum o ciasificare a lipurilor intelectuale. Sociologia parcă ar pune 
o piedică dacă ar afirma că există alites familii de spirite, cite oblecie 
de aplicare oferă viaja socială. Urmează deci o serie de replici, re- 
duclibile toate la aceia că un același lip de inteligență se poale În- 
lilal în felurile profesii. 

In fine sin! studiate loate iniluenlele pe care le po! avea: vir- 
sia, educajla și profesiunea (le pli professionel), momenlul (5. Taine); 
apoi problema delimilării inire congeallal si dobiadii : 1) mentalitàfile 
sin! lol așa de vechi ca si omul, sau unele sin! un produs istorie? 2) 
menialitățile cu adevăra! ireduclibile sint dalorile diferenjelor de rasă ? 
şi aceste mentaliláji se pol combina prin eredilale ca să lormeze ti- 
puri complexe ? 1 

Fariea II in cap. 1, Il, NI studiază precursorii: Pascal cu ce: 
lebrele dislinc[il : esprii de justesse, de géometrie și esprit de finesse ; 
La Bruyére, Sainie-Beuve, Taine, Comple, Wundi, Wchniekotf, Binet 
și Paulhan, Osiwald, Poincaré s! Duhem, 

Parlea lil, cap. I. seintreabá dacă nu comva menlalilaiea se dezvà- 
lue in procesul de invenție. Joyau crede că invenjia e intotdeauna logică 
şi reflecialà, Souriau că-i nerajiona!à si inlimplăloare. Menire va cercela 
deci inluifia la savaali și arilsti, ajungind la concluzia cá Invenția 
(după care s'au impăriii! oamenii în tipuri de inspirali şi rationali (Bi- 
net), clasici şi romantici (Os!wald), nu-i deci! un aspect al problemei. 
Cap. II pieacă dela convingerea că filozofia esie o aliludine perso- 
nală fală de lume. că descopere fondul sufíletesc. Isioria lilozofiei 
prin urmare e o genealogie a dinastillor spirituale. Tolusi clasilică: 
rile pe care le poale oferi acum,—idealisii, realişii si pragmallsti 
cu subdiviziunile lor, -nu-s mul[umiloare. Cap. Il, va studia deci scrii- 
loril, care pol fi scriitori de idei, abstracți, remarcabili prin clarilaie 
şi logică ; sensoriali sau imaginalivi, cu descriplil strălucitoare ; emo» 
livi, analişti sau lirici, deosebit de fin! şi suggestibill, Cap. IV, des- 
copere lipul verbal produs nou al democrajiei şi educajiei clasicisla, 
caracteriza! prin dublul divor} între cuvinte și realliate, între curinle si 

e. 
porta ullima parte (a IV) cap. şi Il ne comunică lipurile noolo- 


330 VIAŢA ROMINEASCA 


gice fundameniale după Meniré. Nepulind urmări diseripțiile şi ob- 
servațiile, din cauza cadrului limila!, dăm numa! cileva din caracteri- 
zěrl. Praeticianul se distinge prin o deosebilă indeminare in minui- 
rea lucrurilor, nu-i de loc oralor, nu-i livresc, e pia de bun simi (a- 
Justement des idées au réel) eic. Contemplalivu preocupa! de lumea 
interioară, plin de emojie si simpalle, idealist si desinleresal (de ex. 
ar lislil]. edilatiou! e inleleciualul sau speculativul. ladrăgosii! de 
înțelegere ajunge pănă la inleleciualizarea senlimenlelor sale. 

i “itim capilol se referă la raporiul dinire inleligenjà şi aspec- 
tul somalic. 

Am insislal mai mul! în această recenzie asupra părții prime, im- 
punindu-ne o muncă apreciabilă de exegeză. Celelalle sin! de dome- 
niul experienjei indelungaie şi deci numai pe aces! leren pot fi a- 
tacale. 

Cariea lui Meniré e deosebit de substanțială, — şi dacă nu-i er! 
să lreacă peste conlribujille lul Meumann, Boberlag etc.,—rámine in 
— e. pencil de plecare indispensabil peniru cercetătorul de mine 
al noologiei, 

E de prisos să întirzlem asupra foloaselor leorelice şi praciice 
(pedagogie). 

Sorin Pavel 


Mario Roques, Polla d'Orâştie (1531-1582), |, Préface e! 
livre de la Oenése publiés avec le texte hongrois de Hellai et une in- 
lIroduction, Paris, Champlon, 1925, 8°, LXXI + 215 pp.. 

O ediție a unui lex! vechiu rominesc e oricind binevenilă în 
mijlocul sărăcie! publicaţiilor de aces! fel la noi, unde peniru cea mai 
mare parle din cronicari trebue să recurgem la ediții învechile si de- 
fectuoase ca ale lui Kogălniceanu si Papiu Ilarianu, iar literalura re- 
ligioasá— mei v» grex decit cea istorică pentru evoluția limbii—iși 
asteaplá, în bună parle editorii. 

Tipăritura dela Orăştie, cea mai veche lraducere romiaească 
qoe leclă însă) a Bibliei, cuprinde două cărți: Biflea (Facerea) s! 
shodul (Exodul), din cele cinci ale Vechiului Testament. In aces! prim 
volum al editiei Paliei, anuniată demult in Rominia, XL (1911). p. 144, 
d. Roques publică Billes, cu o iniroducere,in care chestia de cüpe- 
tenie disculalá este originalul după care a lost iradusă cariea. Pro. 
blema, rezolvată de anior cu argumente holăriloare deja in Mélanges 
offeris à M. Emile Picot, Il, Paris, 1915, pg. 515 - 551 (Z'original de la 
Palla 4'Orăștie), este reluată în iniroducerea de față, pp. XXXII—LIL, 
ajungind la aceleaşi concluzii: că modelul Paliei a lost ia primul rind 
Pen!aleucul usgurese al lui Hellal, lipărit la Cluj in 1551, dar că ira- 
ducălorii romini au avut subi ochi şi un model latinesc, o edijie co: 
rijeiá a Vulgalei. 

Imporiania Polieí stă însă mal ales in limba în care e scrisă. 
Aceasia oferă un prejlos material pentru isioria limbii romineşti. 
Găsim in Palilia fonetisme vechi ca: f păstrat! (goli 20r, 21s), à păstra! (să 
rümlüe 32, pustite 555, putind 204), ri netrecul la rf (riu 185, v, 1 19, 
sirinse 1545, e precedat de labială pásirat (su'erü 30, beulă 90,, veadră 
925, beurd 1055, adeverü 1845), -u final scris “8 (Sintu 4», cumu 6, 15*) ; 
forme gramalicale care reprezintă stadii vechi ale limbii (de exempla 
gen. lem. -de/: Miclăei 47, Sardel 195 595, Agardei 72» u:— arti- 
colul fem. prepozitiv el : // Sara 65», ii Tamar 1565, exemple aproape 
unice); apoi arhaisme lexicale interesante (a custa ʻa trăi, vip! 
'hranà') Insemnáiniea tezaurului linguistic el Paliei a fost înțeleasă 
demull, de Tim. Cipariu, care in Principii de limbă și de scriptură ", 


RECENZII 331 


Blaj, 1866, llusirenzi caraclerialicele limbii rechi rominesti, prin nume- 
roase exemple din Paliea. — Iniroducerea d-lui Roques omile cercela- 
rea limbii texiului. (Relevează numai incidental pg. XXXVII doar ci: 
leva maghiarisme lexicale). 

In editarea textului, d. Roques a adoptat sislemul reproducerii cu 
caractere chirilice. E drepi cá Iranscrierea cu lilere latine a unul lexi 
cu chirilică prezintă dificaliăţi: în primul loc &meslecul caraclerelor 
care domneşte in aces! altabei slav, face că unul şi acelaşi semh poale 
reprezenta mai mulie sunele (d. e, ' =, f, ea, iu, e, u) şi acelaşi 
sune! poate fi scris in mal multe feluri (a. e. ! — ^». x h); apoi 


grupuri de sunele ca 0A ph, AX Ah lrebuesc celite uneori ră, ri, lā, It. 
alleori dr, fr, äl, fi; inslirşii sint curiozil&[i grafice (dublarea literelor, 
accenle, spirile), care cele mai mulie nu dovedesc decil capriciozita- 
lea ori Igaoranja scrilioruiui sau copislului. Toale acestea po! pune in 
incurcálurá pe un editor lnsalicient cunoscálor al limbii si sislemelor 
orlogralice din epoca respectivă, E deajuns să cilăm cazul lui Hasdeu. 
care luind drept bune unele grafii curioase din nisle documenie dia 
sec. X VII, a ajuns să creeze subdialecle romineşii fanlaslice. Flreşie 
„modul cel mai comod de a proceda este de a reproduce monumentul 
cu chirilică”. (D. Russo, critica lexlelor şi tehnica edițiilor, Buc. 
1912 p 26). Dar nu și cel recomandabil. Căci „editorul care se már- 

ineşie a reproduce in moi fologratic un lext, fără transcriere, nu 
bes operă de edilor, ci de íolograf, nu caută a deslega greută- 
lile, ci le ocoles!e* (ibidem). Denlilei sistemul il condamnă însuși 
d. Roques p. VI: „Ce sisitme de réproduciion scrupuleusemen! exacte 
esi le refuge nalurel des cdileurs delianis de leur science“, O iran- 
scriere cu lilere latine ar li avul pe de o parie avaniejul preciziel 
lonelice, care s'ar íi subsiltuil echirocilății şi impreciziei chirilicei, 
lar pe de allă parle ar îi uşura! muli lectura textului, D. Roques isi 
justilică procedeul prin aceia cà „lranscrierea, peniru a nu fi arbi- 
irará și peniru a putea servi ia studiul fonetic și gralic al Paliei, 
ar fi trebuit să se complice cu un număr de semne diacritice, care 
n'ar fi fácu! leclura cu mult mal ugoarà decit a iextului cirilic" (ng. V), 
Argumeniul semnelor diacrilice, ar li valabil numai În cazal ciad d. e. 
numeroasele acceale si spirite capricios ráspindite, lilerele suprapuse 
ȘI graliiie diverse ale aceluiași sune! (a lul / d. e., vezi Pg. V nota 1) 
ar reprezenla ceva real. ver neregularitalea si arbiirarui cu care-s 
inirebuin|ate, demonsirează superlluilalea reproducerii lor, Ele nu au 
decil valoarea unor bizererii gralice. Toată greuintea râminea în re- 
darea chirili.elor nesigure prin caractere laline precise, care să ex- 
prime exaci lonelismele reale. 

Autorul şi a permis la ediiarea lexiului numai mici modificări, 
prinire care coreciarea greseleior de tipar evidenie şi separarea prin 
aposirol sau liaioară a procliticelor şi enciiticelor scrise uneori la un 
lo: cu cuvinlul urmâlor seu precedeni. Au râmas totuși neindreplate : 
Mounsi 3e, 5» (recle Moisi) ; micutala 11, (milculala); eră 51, (era): 


sldbeascd-se 90» (sldoeascó-se); fugi 109- (cu V, nu cu it, cum s'a 
sirecural gresil în original); bino 128; (vino), miu 166, (mieu) ; mainte 
dece iard fi veniji anii foameției 171. |.ară îl venil...) ; Ingroapa 
pe tală sdu 210 .../atd fiu). Apol: pre însă şi el 7» tr.buia corec- 
tal pre însăşi ei; pre cel Dumnedzeu aduse 10, Irebuia despár|[i pre 
cei. ; cál răspunse mularea 205, cdi dzise Domnul 214 (in am- 
bele exemple : că-l... ; cineva pulea 52» (recie: cine va putea): 
cuce 7in (r. cu ce); dereptine 71s lrebuia emenda! derep! line ha: 
plogralie ; lol asa Pufifarü, comornicul lu Faraonü şi vornicului 
154» (r. „vornicul lui); şi luundà în m nd strugurii, storsuiu In pa- 
harü 165, (f. ..storsu-/| (u).. Pl. vr. dela store nu poate fi decil 
storşu — cl. pugu 9%, răspunşu 194: — lar -i(u) e pronumele oblecl.). 


332 VIAȚA ROM;NFASCA 


Apoi faiða 5, e emende! greșit Întâi, considerindu-se ca gregalà de 


lipar W in loc hi, Forme adeváralá e locmai cea din lexiul original, 
Intán, care repreziniă pe Intdniu), formă generală in primele pagini 
(dentăniu 4am, Sum, Su, h, 12» ; Intdniu Bu; dentăne 4s, etc.) ler care: 
desschise, probabil nu-l confuzie lipogralică peniru care-şi deschise, 
ci conlaminajie : deschise - deschise. lorme care apar ambele 172, 
deschise 36.). 
Lucrarea d-lui Roques s'a oprii la primul volum. 
dilie! prin publicarea volumului 
dispensabile), ar face accesibil 
mai mare importanță lilotogică. 


Compleciarea e- 
al doilea (cu indicele si glosarele in- 
cercelülorilor un tex! complect de cea 


Teedor Rogculef 


Tudor Vianu, Frogmente moderne, ed. „Cullura Najlonală”, 
Bucureşti, 1925. 

In aces! volum d. T. Vianu a sirins o serie de siudil si esseuri 
de estetică. Unele privesc diferite maniieslajii ale artel contempo- 
rane: „Expresionismul“, „Note asupra cubismului^, allele sin! carac- 
lerizár! ale pictorilor Theodor Pallady, Theodorescu-Sion sau sculp- 
torului O. Han, allele in fine au un caracier leorelic general: ,Spi- 
ritul nou și Estetica“, .Cultora eslelicá^, ,Idelle estetice ale lui Tilu 
Maiorescu” elc. 

Oàüsim in ele cag! în celelalle opere ale lui T. Vianu același 
competență, același seriozilale și cinste intelectuală, Dar găsim mai 
ales o contopire cu obleciul, o püirundere prin simpatie a lenomenu- 
lui descris, care dau cercetărilor sale in același limp obiecilvilale şi 
un inieres pasionant despre ceiace lralează. 

Articolele „Duminica germană“, şi „Mişcarea linerimii* amintiri 
şi Impresii din limpul studiilor in Germania, desi de un al! caracier 
ce celeialle bucăji din volum, sin! lot asa de Interesanie. 


X. Y. 


lon €lopotel, Criza democrației in Romtnia, Cluj, 1926, 

Titlul cuprinde mai muli decit conjinulul, căci nu e vorba de 
9 lraiare unitară şi sislematicá & problemei cu același nume. E o a- 
dunare de ariicole suggeraie de diferite chesliuni la ordinea zilei, din 
care Însă se poale desprinde o convingere generală comună: incre- 
derea in democrație și in virtulile el. Arlicole onesie și pline de avin!, 
care dovedesc simplu si clar nevola pe care o avem de lumină, drepiaie 
şi ordine. D. Clopolel le-a scris peniru marele public si a f&cut bine, 
fiindcă mai ales acolo trebue să pátrundà asiíel de idei, pregălind e- 
:jucajia opiniei publice. 


M. R. 


aE RECENZII 


333 


l. €, Petrescu, Scoala activă, editura „Casa Scoelelor*, Bu- 
curesli, 1926. 
Timpul nosiru e entuziasmal de aclirism. Sporturi, inilialiva, e- 
nergie, muncă, inlocuesc preferintele deceniilor irecule peniru con: 
lemplajie, pasivilate, inteleciualism pur. Mai ales în filozofie, care nu 
€ desigur decil ecoul celor ce se peirec in moravuri si în viață, cu- 
rentul acesia s'a inlins cu prelenjii de monopol. Reac|lunes inire- 
prinsă de Wundl, James, Bergson eic., e fără indolală utilă, cu condiția 
să nu inábuse insă complect drepturile Imprescriptibile ale inteleciu- 
alismului. Pedagogia s'a resim|it şi ea de aceste influenle. Puline 
curenle au fosi mai in favoare ca scosla acliră. Lansată de Dewey si 
Kerschensteiner, ea are azi adep|! in loaie ţările. 

D. 1. C. Peirescu ne-a dal in rominesie un sludiu foarie infor- 
ma! şi sistemalic compus al acestei doctrine. Înir'o primă parie ii 
sludiază tundomeniele : ellc, psihologic, biologic, sociologic etc., apoi 
in alte părți direcţiile si principiile care o conduc: activiiate practică, 
activiiale proprie, inluiție, educație naturală. Ultimul capiiol se ocupă 
de şcoala aciivá in Rominia. 

Recomend&üm linerilor prolesori de liceu această lucrare, care 
îi va sculi de influenjele unei aliludini pedagogice osilicale care se 
mai predă incă in unele centre universilare, oferindu-le noi uncie de 
vedere și experlen|e fecunde fácale siurea. 


M. R. 


A. P. La Fontaine, La philosophie T'E. Boutroux, Collection 
de la Culture francaise, Paris, 

Deşi ideile lui Boutroux fac parie integrantă din cugelare* fran- 
ceză contemporană, numele lui a rămas oarecum in umbră, iar filozo- 
fia sa n'a dal naștere la comentarii menile să sporească bibliotecile. 
Afará de unele orlicole răzlejile de prin revisie, intăjişind numai la- 
turi din gindirea lui, nu cunoaştem nici o monografie, care să fi prins 
dinir'o privire de ansamblu întreaga lui filozofie. Fepiul se explică 
dacă ne gindim, că Idelle lui Boutroux redate de cele mal multe ori 
intr'un limbaj plin de aridilale s! lipsil de culoare întinsă, au lost mos- 
lenile de Bergson, care le-a populariza! mulțumită darului sáu de roe! 
melafizician. D. A. P. La Fontaine, schlleazá in 87 de pagini 
coniurul filozofiei lui Boufroux. E o schiță vioaie, o introducere preji- 
oasá in nisle construc|li care, celite direct, [i-ar lăsa Impresia unui pa- 
la! de ghiaj&. Gindirea lul Boufroux e rezumală şi expusă pe injele- 
sul luluror parcă ar fi o editie populară a operelor sale. Se disculă 
„Critica determinismului şi a necesității“ (Capiiolul 1) „filozofia con- 
tingenjii* („teofia exlstenjii* în cap. II şi „teoria cunoaşterii" in cap. III) 
iar în concluzie se arală izvoarele filozoflei lui Boutroux pe lingă ci: 
teva reflec|luni critice. Dinire obiecliile inlemelale cea mai serioasă 
€ aceasia : de unde vine ierarhia dinire lumile suprapuse? Inșirarea 
făcută de Bouíroux presupune un ac! de credinlă, izrorăşie din fante- 
zie visáloare și nicidecum nu rezultă din crilică şi inteligență. Fa- 
cem menliune de această inlimpinare fiindcă acelaşi obiec[ie a los! 
ridicală acum cijiva ani, de wo lesan d. /. Petrovici la lectura 

i leze de doclora! despre utroux. " 
pud Schila d-lui A. P, |» Fontaine despre „Filozofia lui Boutroux*, 
merilă să lie cetil alil de cel care vor să se inițieze in această gin- 
dire, cil și de cei care simt nevoin unui memorandum, de o recapilu- 
lare a operelor celile in original. St. G 


334 VIAŢA ROMINEASCA 
TL ———— — MApA ROMINBASCA —— 


* 
+ * 


Emile Boutroux, La philosophie de Kant, Biblioi ' 

de la pNiletophie, zs pag., Paris, 1926. reque € Miolo 
n meioda sa de expunere Boufroux înlăjişează un a 

ciudal. Astfel, în scrierile de doctrină renes ă e isca. și - i 
avini, pe cind in operele de isloria filozofiei dă dovadă de căldură, 
intimitate și culoare. „Studiile de istoria filozofiei“ din care trebue 
reținul mai ales filozofia lui Socrates şi a lul Boehme, precum şi vo- 
lumul de fajā despre Kant márlurisesc cu prisosinlă metodele duble 
de lucru ale lui Boutroux, „filozofia lui Kant" e un curs inut la Sor- 
bona in 1896 -97, redactat de studenți, cu revizuirea prealabilă a pro- 
fesoruiu!, Fără să dez 'ălue perspeclive nouă din opera ginditorului 
dela Kónigsberg, lucrarea aceasia se deosebește de monogra!iile ger- 
mane cu acelaşi subiect, prin faptul că redă lair'o limbă lipsilă de ne- 
aauina. 0. uelis gren de deslie in nemfeste. Cu drepi cuvin? 
onografie clar ülrunzütoar . 
gel ediiveleasi cu o Mas iri ri TY despre Kunh- vb Hv 

ucrarea cuprinde „Estetica si analitica transcendentalâ* 
perte), „Dialectica“ (partea a doua) si „Morela lui Kant“ ide er 


Capliolele despre „Kan! şi Hume" şi „Moral i . 
pul "— ym edet pores alenjle. pita starea audi IAN 
onvinşi de faplui că sludenţii romini d t 
filozofie au făcut liceul în niste vremuri Hiipa.. pe e pila Peor! 
i ginduri aionya Deron ash vesolim că le facem un mare serviciu, 
. asupra une ri 
german, scrisă în limba francezë. ROS fetite dire e "— 
Stefan George 


Revista Revistelor 


O catedră ,,Victor Hugo** 


Inființarea prin subscriptie a u- 
nei caledre „Vicior Hugo“ la Sor- 
bona a determinat în Franța ati- 
ludini diverse de un caracter des- 
tul de sprig.— După cum spune 
d. Thibaudet, ali! limp ci! această 
catedră nu a exista! m'ar fi f&cu! 
nimic pentru ca ea să fie crealà; lol 
astfel se abiinc acum, cind ea e- 
xistă, de a lua o pozilie pro sau 
conira. Celace impor!á esie dea 
prezenia publicului cileva relle- 
xluni asupra două puncie intere- 
sante peniru cauza |llerelor. Pri- 
mul va duce poale la on argumen! 
pentru, cel de-al doilea la un srgu- 
ment conira. 

Desi crilica s'a ocupal indelung 
de opera hugoliană, lipseşte lolusi 
un studiu al vic[Il, al istoriei, al psi- 
hologiei lui Hugo - lacună pe care 
un centru de siudii hugollene il 
va pulea poate umplea. in afară 
de opera lul Eduard Bire scrisă 
desigur cu multă vervă şi erudi[ie 
dar in care un parti pris de de- 
faimare este prea vădi!, nu avem 
nici o singură biografie a acestui 
poel; nici o biografie scrisă cu 
imparțialiiate şi in care să vedem 
pe Victor Hugo in viaja sa poli- 
ticá pe care o pre[uia asa de mull 
şi pentru care a fácul alil de mari 


1851. Despre această latură avie- 
HI sate nu ne-a rămas nimic. Dacă 
viaja amoroasă e lui Hugo sia 
soției sale ne este pe deplin cu- 
nosculă, in schimb nici o operă 
solidă si sus[inu!á, priviloare le 
visja sa de exil dinire 185! si 1870, 
Două cauze cot explica. Prima e 
cauza malerialá : mulle documenie 
nu sinl publice: eie aparjin exe- 
cutorului teslameniar al poetului. 
Publicarea opere! a preocupa! pe 
d. Ousiave Simon mai mul! ca 
prepararea unei biografii 

Dar această primă cauză nu e 
ceo mai imporlantá. Pe drept ori 
pe nedrepi viața lui Victor Hugo, 
nu este una din acele vieţi care 
interesează pe curiosil de umani- 
tate. Peniru un psiholog veșnic in 
căularea stărilor nebune, suflete- 
leste, Hugo nu prezinlă un prea 
mare interes. Este mal degrabă 
un om care produce sponían și 
continu alitudini, 

Biografio este în Franja operă 
de Intelectual iar în ochii eces- 
lora poeții sini discredilaji. Inte- 
leciualii au despre Hugo o Idee 
gala făculă de multe ori nedreaplă 
şi in care îl gralilică pe poel cu 
toale slăbiciunile omeneşti. Din 
toale insă o slăbiciune pe care o 
avea şi care esie poale cea mai 
caracterisiie democralică esle a 


336 VIAŢA ROMINEASCA 


bili şi de a renega pe cel aulen- 
lici fiindcă erau roturieri.—Pàünà la 
1848 sofla a fost obligată săsemnere 
Vicontesse Victor Hugo păcal de 
alifel pe care-l găsim și la Michel 
de Moniaigne. 

Der  creajia acestei caledre 
aduce o chesile care nu a lasat 
indiferentă lumea lilerará—s! cu 
aceas a aliagem cel de al dollea 
punc! despre care vorbeam la în: 
ce»ulul acestul arlicol. 

Prin crearea acestel catedre, 
Hugo tinde să ocupe locul genu- 
lui literar principal si represen- 
tativ al Franței deopotrivă cu Sha- 
kespeare, Oóelhe, Dante, Cervan- 
tes toate in aule învecinate. 

Acest imperialism al unul regim 
repugna oarecum spiriiului francez; 
dacă ar irebu! insă desemnali ca 
pioneri ai sufletului uman ar trebui 
recurs la un iriumvira! compus din 
cel irei mari crealori francezi, 
Corneille, Moliére, Racine in o- 
pera cărora un celllor sir&in va 
găsi mal degrebá o cunoaslere a 
suflelului uman și un simi al des: 
linului. 

In Franja insă, ca celăjean fran- 
cez chestia se pune allfel. Vic- 
tor Hugo este inlr'o măsură repre. 
zenlaniul Franței. A declara pe 
Hugo ca barbar însemnează a opta 
peniru o lileralurá franceză mai 
saracá. Golul pe care l-ar lasa în 
secolul al XlX-lea ar fi enorm, a- 
semullor cu acel pe care l-ar 
lăsa Napoleon dacă l-am scoale 
din istoria Franței. 

(Alber! Thibaudel. Nouvelle Re- 
oue Française, Mai, 1926). 


Criza Societăţii Natiunilor 


Societatea Najiunilor Irece pen: 
iru momeni prinir'o perioadă cri- 
lică a existenjel sale. [n primii 
ani după creațlune, s'a dezrolia! 
i s'a intării ia condijlunea core ne 

eplăjea să punem mari spe- 
ranje in viitorul său, 

Desigur că viaja acestei Inslilu- 

mu a fos! ferilá de inciden: 
ele și vicisiludiniie Inerente ori. 
cărui organism viu, acum însă o 
primejdie, de o foarie mare gravi- 
tele pore că o amenință. Proble- 
ma securilálil nepuliad [i rezoivalli 
grajie protocolului dela Genere, 


s'a recurs la polilica așa zisă de- 
la Locarno care irebuia leoreilie 
confirmată și practic inaugurală 
prin inirarea Germaniei în Ligă. 

Marele public credea că nimic 
nu esie mal uşor. Chesila insă 
este mai puțin simplistă, 

Toată lumea era de acord pen- 
Iru a da Germaniei un loc in con- 
siliul Societálil Najlunilor, ciliva 
membri însă găseau că odală cu 
Germania era nemerii să inire re- 

rezentaniii allor järi, de pildă ai 

oloniei. Spania şi Brazilia vro- 
lau de asemeni să objină un loc 
permanen! in Consiliu. Primul de- 
zegramen! veni insă dela Oer- 
mania care cerea ea singură ia 
cursul sesiunii speciale a adu- 
nării, să ia parie la consiliu, A- 
pol veni opoziția Sueiiei şi in 
sfirgl! diverse combinații de ali- 
fel destul de puţin satisfăcătoare, 
fiind propuse. Braziila opuse velo- 
ul său. Toale aceste disensiuni a- 
vură ca consecință aminarea pen- 
iru luna Seplembre a recepției 
germane. Y 

De aici pornesle criza Socielăjii 
Najiunilor ; nu pulem până în pre- 
zen! prevedea care va fi desnodá- 
minu] și la ce rezultat se va ajunge, 

n limp însă ce se caulă solujia 
cea mai nimerilă, Germania si 
Rusia prinir'un ireala! semnal la 
Berlin în ziua de 14 April, își ga- 
rantau neutralitalea reciprocă în 
cazul unuialac neprovocai!, Indrep- 
lel impotriva uneia din acesle două 
uteri de călră o a treia pulere. 

e de allă parie, guvernele din 
Moscova şi Berlin promi! să se 
concerleze de cile ori siluația In 
ler ajională va afecta Inleresele- 
lor. comune, 

Care poale il mobilul acestui 
iratis! nu putem preciza. El nu 
pare însă a fi fos! făcul peniru a 
conlirma Iralalul dela Locarno. — 
Dimpotrivă guvernul german isi li- 
milează asife] angajomentele pe 
care ie va lua inirind in Ligă şi-şi 
păstrează o oarecare independen- 
là foj de Europa orientală, 

sie decl cazul sà ne intrebám 

dacă iraiaiu! dela Berlin nu cons- 
liiue un pericol serios peniru So- 
cietatea. Najiunilor. 

Pănă ia prezent diferite combi- 
najii au fost suggerale care ar pu- 


e—a 


REVISTA REVISTELOR +37 
Ae co ——— 0 


lea aplana smeninjarea care plu- 
teşte asupra Societăţii Națiuni: 
lor. Nu se slie însă care va fi cea 
edoplelli şi prin ce mijloc primej- 
dia va fi inlálurat&. In orice caz 
mijlocul ales nu va avea un efec! 
durabil deci! cu condiția de a nu fi 
arlificial, nic! înir'un cadru sirimi 
Juridic. 

(Pierre Bernus, Le Monde Nou. 
veau, Mal). 


Perioadele cele mai inieresanie, 
dar in acelaşi timp cele mai puţin 
cunoscule din viaja lui Paul Ver- 
laine, sin! acele pe care le-a pe- 
irecut în Anglia. 

Un prim volaj făcut in lovărăşia 
poetalui Rimbaud, ne este mai pu- 
lin cunoscul. Cel de-al doilea, face 
abiectul notelor şi amintirilor ur- 
măloare pe care le-am găsi! ira- 
duse anonim și publicale in The 
Fortnightly Review, avind ca lUttu 
„Notes on Englaud, myself as a 
French Masier*; in rominesle : 
„Note asupra Angliei de pe limpul 
cind eram prolesor de francezá". 
Acesle pagini sinl deci traducerea 
une! lraduceri și peniru acest mo- 
tiv prevenim celilorii care ar cău- 
la în aceste pagini o bucată lite: 
rară, că se afià in fajà unui do» 
cument, grație căruia vor pătrunde 
mal aprofunda! in viața marelui 
poel francez. 

Inleresul pe care-l prezintă a+ 
«esie noie, in alară de valoarea 
de inedit, este dalorii caracterului 
de biografie. Aceste pagini sinl 
fără îndoială dinire cele mal bune 
pe care Verlaine le-a scris în 
proză, Ele [in locul unui nou ca- 
pilol al „Conlesiunilor”. 


Intr'o Simbălă a anului 1872, 
scrie Verlaine, m'am imborcot la 
Ostenda pentru Douvres. Apol ur- 
mează citeva considerații asupra 
oraşului Douvres şi asupra peisa- 
giului-litoralului britanic. 

Ajuns la Londra, Verlaine se 
duse la o agenţie pentru profesori 
şi perceplori, unde ceru o slujbă 
,58u palir“ prin care se angaja ca 
în schimbul pensiunii și locuinței 


să predea limba franceză, desem- 
nul şi limbile moarte. După o săp- 
lămină primeşie răspuns dela di- 
rectorul unul institut din Lincholn- 
shire, unde reirecu un an inlr'o 
almosferá de cordialila!e şi de li- 
nisle specilică mediului englez. 
Acolo, in afară de director, Mr 
William Andrew și de soția sa, 
Verlaine mai legă prietinie cu vi- 
carul Coliman, om voinja!, ins- 
truit și de o converss|ie din cele 
mai plácute. 

Celace nu pulem reda şi celace 
celilorul va găsi in dg m pubil- 
cale in numărul din Mercure de 
France, esie períecia și stenica 
armonie care domnea inire pem- 
sionarii d-Iul Andrews, care este 
s! caraclerislica ospilalității si mo- 
ravurilor englezesil, de a căror in- 
fluen|à este impregnată toată o: 
pera poelului francez. 

In lovărășia mamei sale, care ve- 
nise şi ea in Anglia, Verlaine pe: 
lrece citeva luni în vechiul oras 
Boston, oraş care reaminleşie muli 
Rouen-ul. 

După un an pelrecul în Lincoln- 
shire si șase luni la Bournemouth, 
Verlaine lu angajat la Limington 
in 1879 de unde de alifel se rein- 
toarce în Franja. 

Limingion, oraş mic, tol com- 
siruit în lemn, esie incintàlor de 
grație şi de romanesc. O biserică 
închinată lul Saint: Thomas se dis- 
linge prinir'un tura gotic foarte 
imali şi acoperii cu ederă, care 
se înaljă în mijlocul unuia din a- 
cele vechi cimiliruri pline de ple» 
ire de morminl, adate de ploi cá- 
zule cu secoli în urmă. 

Ceva mai deparie un „green“ 
(peluză) pe care copiii Joacă fool- 
ball. 


Verlaine nu sezu insi decil irel 
luni În acest orășel, care-i plăcea 
aşa de muli. Sănătalea mamei sale 
desiul de grav zdruncinală, il o- 
bligă să se reintoarcá în Franța. 

Astfel se sfirs! celace Verlaine 
numeo, nu fără o oarecare ironie 
cariera sa de profesor in Anglia, 
unde de aliiel se reinloarse apol 
de mai multe ori, propunindu- si 
ca la fiecare voiaj in Regatul- Unit 
să-şi noleze impresiile. 

(Paul Verleine. Mercure de 
France). 


338 VIAŢA ROMINEASCA 
VIAŢA _ROMINEASCA 


Speculaţia, bugetul şi sta- 
rea Francului 


După părerea guvernului, imp&r- 
lágilà și de Cameră, singura solu- 
jie peniru a salva Franja de criza 
monelarã in care se ailă, ar li e- 
chilibrarea begeteni: insănăloşie 
rea Írancului fiind lasalá pe pla: 
nul al doilea, 

Inftecare aniasă sirăduiajele pen- 
iru echilibrarea bugelului nu l-au 
Impledeca! să fie veşnic în deficit. 
Următoarele clíre siabilile de Mi- 
nisterul de fiaan|e probează că 
delicilele deveneau din ce in ce 
mai mari. D. Clemeniel le evalu- 
lazá ia 1 miliard si 80) de milioane. 
D. Caillaux la 5 miliarde, iar d. 
Raoul Perel la aproape 5 miliarde. 

Fără indoială că acesie erau re- 
zuliatele prăbuşirii. falale și pro- 
gresive a lrancului; cu toate aces- 
lea exemplul imperiului rusesc ne 
gms că un buget bine echi- 

ai cum era al ei nu o impie- 
deca să aibă o monedă depreci- 
alā. Circulația fiduciar&á a Ra. 
siel, în bilele de credii, aseme- 
nea franculul-hirlie de după ră: 
bolų din Franja n'a fosi redusă la 
o siare normală deci! prin reforma 
Contelui Wille, ministrul finanje« 
lor care prinir'o devalualie ra: 
dicelà a rublei, a transiorma! hir- 
lia-monedă rusească in monedă 
lare și stabilà. 

A confunde Tezaurul cu moneda 
najională, a crede că echilibrul 
celui dintălu aduce in mod necesar 
echilibrul celei de a doua consti- 
iue o mare eroare, 

Penlruca o monedă să lie lare 
și stabilă nu ajunge ca să inspire 
ncredere; lrebue Înainte de loale 
să ofere cerliladinea cá posedă 
valoarea—sigurà și indisculabilă 
pe care o reprezinlă. Ar fi limpul 
să ne dăm seama că singura sí 
veritabila cauză a catasirolei mo- 
nelere din țările füárá aur esie da- 
torită necesitá|ii de a substitui 
im ecesie |ări bilelul de credi, 
esr de bancă dinaintea ràz- 


Desigur că rezerva de aura 
băncii Franje! precum şi a tutu- 
lor băncilor de emisiuni inflajio- 
niste esie mare, poale mai mare 
chiar deci! inainte de rüzboiu, À- 


ceaslă rezervă le aparține pe de- 
Plin de cind s'au văzul liberale de 
obligația de a converii bilelele 
in aur, lar siluajia aceslor bănci, 
degajate de orice răspundere 
fajă de circulajia fiduciară, este 
din punc! de vedere al siguranjei 
inanciare pe cil de bună pe alil 
de neaşiepială. 

Inflația esie o boală mone- 
lară din cele mai grave-—uneori 
moríale ~ ne putem dec inireba cu 
grijă care va fi soarla Franjei dacă 
irancul va sombra ca marca ger- 
mană ori dimpolrivă se va ridica 
deodală ca livra engleză. Silua- 
lis economică a Franței esie insă 
din cele mai prospere si nu cu- 
noașie crizele de expori sau de 
şomaj ale vecinelor sale—n'ar a- 
vea deci nici un moliv să urmeze 
exemplul lor, 

eslunea exercilală de finanja 
internalională contra monedei bel- 
giene In momentul in care guver- 
nul se adresa bancherilor sirüini 
peniru a siringe capilalurile ne- 
cesare la insănăloşirea monedei 
najionale, a ascal manoperele 
ad, reg jdioase ale acestei forje o- 
culte. 

Hirtia monedă prezială, compa- 
rată cu celelalie valori, avanlagii 
apreciabile peniru speculațiile de 
bursă. Speculatorii joacă ves- 
nic „la besá* incrediniaji fiind că 
sialele respeclive vor lace tot po- 
sibilul a o impedeca să susiragă 
im pă formidabile lără să risie 

m 


In condiţiile aceste esie clar că 
bancherii n'au nici un Interes ca să 
faciliteze revalorizerea şi stabili- 
rea monedelor depreciale ba chiar 
au lot interesul sã se arăle ostill. 

Care ar [i atunci meioda cea bu- 
nă ? ldeia de revalorizarea sau sia- 
bilizarea bratală a francului trebue 
inlăturală. De asemenea Irebue 
inlăturale melodele Angliei, Ger- 
maniei şi a Belgiei. 

Siagura solujie, dal fiind im- 
Posibilitatea restabilirii circulaji- 
ei  liduciare - aur, și de ase- 
meni imposibililatea iransformárii 
bileielor de credi in bilele de 

că, ar îi urmáloarea ; Fran 

Ya conserva moneda najion 
peniru comeriul intern și va inler- 
zice exporlarea ei precum şi co- 


RE 


VISTA REVISTELOR 339 
— a ____30 


tarea ei la bursă. |n acesie con- 
dilit sinl şanse ca francul să se 
ridice incelul cu incelul, in mod 
Spontan si atunci, dar numal atunci 
echilibrul budgetului va juca un 
rol salutar si va scăpa moneda 
națională din ghiarele finanjei in 
ternajionale. 

(Nicolas Zvorikiae. La Revue 
Mondiale. 


Ideia disirugerii a chinuit tol- 
deauna pe aces! poel, ea e-le mo- 
livul profund al întregii lui opere. 

Pe cind la contemporanii lui, Her- 

der sau Novalis, intilnim dorul şi 
plăcerea de a muri, pregălirea 
voioasă și vicloria interioară im- 
potriva morții, Kleist a fost in gia- 
direa ca si in poezia lui impresio- 
naf, inalale de loaie, de forja ne- 
limitată a spirilului universal al 
distrugerii. 

Inima acestui poel vileaz, în 
mulie privințe congenial cu aniicii 
şi Shakespeare si care a reinoil 
tragedia a simţi! adinc groaza mor- 
ţii. Dacă suflelul lui a oscilat con- 
linuu între dorință şi leamă, plă- 
cere şi groază, opera lui e mal 
mult produsul acesteia din urmă 
in faja vicleniel şi cruzimei unei 
nsiuri cauzăloare de moarie, decil 
a senlimenielor delicate. 

In „Penlhesilea* totuşi, concep- 
lia morții ca for[3 distrugütoare se 
incrucigeazü cu alta, după care a 
muri nu Ins&mna un sfirsli, ci În- 
cepulul unei exislenje mai perfecte, 
liberarea de granijele finilulul. O- 
mul care alinge pe pămial o feri- 
cire intens dorii, indeplineşie o 
faptă mare, produce o operă fru- 
moasă, se simie purifical si a- 
proape de zei, e copi peniru a- 
cea formă mal inallà a exislenlei, 
pe care o aduce moartea. A trái 
mal deparie, ar insemna peniru 
el, o scădere. 

Pe cind lucra la drama ,Quis- 
card", Kleist a scris amicului :ău 
Pfuel, cá nu are altă dorință de- 
cil de a muri „după ce va reuşi 
să oblină un copil, să compună o 
poemă lrumoasă, să indeplinească 
o fapiá mare". 

Aceasiá dorință, Kleist a găsil-o 


justificată in prelegerile |inule de 
filozoful romantie Schubert, la 
Drezda în 1807 şi publicate subt 
Hilul „Ansichten von der Nachi- 
selle der Nalurwissenschali”, 
Acesia vorbea despre lendinja 
călră distrugere a exislen|el in 
momeniele ei supreme de exal- 
tare și fericire, dar si de sămința 
une! noi viej!, prin care celace e 
irecălor in om, inlrind în conlact 
cu eternilalea, reinlinereste. 
Aceste idei explică, cel pniin ia 
parie, sfirgilul tragic al lul Kleist 
şi sirania lul holărire de a renunța 
la viaţă, pentru a atinge linăr, fe- 
ricit și vesel, patria dorinjelor sale- 
(lose! Kollin. Euphorion). 


Filozoful german, care a muril 
acum doi ani, s'a născul in 1854. 
Ca siudeni la Bonn, e! a urmat 
cursurile lui Hermann Usener, fi- 
lolog şi isloric, care in sladiile lui 
urmárea sá descopere legile ge- 
nerale ale spirilului ianilic şi reli- 
gios. Dela dinsul a invàJat Na- 
torp, să privească viaja spirituală, 
In derenirea ei si să o considere 
din punc! de vedere genelic. Pe 
cind era in Sirasbu'g, un prielln 
i-a airas atenția asupra școlii filo- 
zolice din Marburg u lui Fr. Al- 
bert Lange și Herman Cohen sia 
modului cum acest! gindilori in- 
lerpreiau pe Kant. Subi influenja 
lui Cohen, Nalorp ajunge la nọ- 
jiunea filozofiei științifice, care 
nu-și poale găsi forma el proprie, 
decii analizind siruclura şi fun- 
dameniele silin|elor exacte. 

Primele lui lucrări de istorie a 
filozofiei sin! scrise din acest 
punc! de vedere. Cu lot respec- 
iul peniru faptele islorice, Natorp 
combale prejudecala pozilivismu- 
lui, după care ele ne sini dale i- 
medial si pol fi cunoscute și deft- 
nite, tără ajutorul considerajillor 
leorelice. Carlea sa „Plalons I- 
deenlehre^, publicată in 1905 și 
care a slirni! vii polemici, nu Irẹ- 
bue consideralá ca o monogralie 
şilințilică, cl ca o inlroducere in 
idealism, in care sinl discutate in 
mod dialeclic marile probleme le- 
gale de filozofia lul Plalon 

Lucrarea lui „Die Logischen 


340 VIAŢA ROMINEASCA 


Grundlagen der exaclen Wissens- 
chaften* publicală în 1910, inir'o e- 
pocă în care cercelările malematice 
n manips lindeau la adincirea 

ozolică e nojlunilor lor funda- 
mentale e de o remarcabilă cla» 


rilate, Indepáriindu-se de Kani, ` 


el nu mai concepe aci sislemul ști- 
Iniilor, după modelul malemalice- 
lor, ca un lo! format de principii 
imobile şi axiome neschimbate, ci 
ch un complex de calegorii, su- 
puse evolullei. 

Alte studii consacrale psiholo« 
glei ca şi inriurirea spiritulul mis- 
lic al vremii, l-au fücul să se în- 
depürleze iol ma! muli de maes- 
irul sáu Cohen. Alături de voința 
logică, s'a manifesial, puternică in 
el voința tolalilății şi efortul de a 

irunde :enzul existenjei. Fllozo- 
ia a incelal alunci, de a fi pen- 
iru el o simplă sistema'izare a 
şiiinlelor şi s'a confundai cu în- 
săși viața spiritului şi aspectele ei, 
drepiul, morale, religia s! arta. Şi 
e regrelsbil că acesi gindilor vi» 
guros şi de o rară probitate inte- 
lecluală nu a avut timpul, să ne 
dea o teorie a creației poetice, 
-— s ducă la capăi, filozofia re- 

giei. 

(Erns! Cassirer. Kant Studien). 


Cu lol spiritul, fineja si scrupu- 
lele lui de mandarin literar, France 
nu reugeste decil rar să creeze 
viaja, calllatea supremă, in faja 
cáreia ieriăm unui scriitor cele 
mai mari defecie. El a celit prea 
multe cărți și are o memorie prea 
fericită, creerul lul e incărcat de 
prea mulje reminiscenţi și mobila! 
de prea mulle cilajii, el nu vede 
natura și realilalee decit prin cela- 
ce e imprimal, care se ridică ca 
un ecran, intre lumea exlerioară și 
dinsul. Peisegele lul, deşi pline 
de gra|ie, suggerenză rareori lu- 
crul văzul, direc! observa! şi co» 
plai, sint văzule parcă prin geam 
şi adesea nu sini decit Iranspune- 
rile abile aunor frumoase estampe. 
Cit despre personajele lui, pulem 
număra pe acele care fac conco- 
rență stării civile și carica odată 
închisă, tr&esc inainlea noasiră cu 


lizlonomia lor proprie. Două sae 
Ire! figuri vii răsar din această ne- 
cropolă : Sylvestre Bonnard, Jé- 
róme Colignard, Bergere! acel pe 
care France i-a zugrávit după mo» 
delul pe care-l area în el însuşi 
şi cărora le-a imprumuta! sufletul 
lui, odală cu viaja. Ceilalţi eroi 
sau eroine ne amuzează sau ne 
disirează, un momeni, prin oven- 
lurile soarlei lor ficlive, sau prin 
vorbele pe care le spun, dar nu 
supraviejuesc faniaziei care le-a 
născocil. . 

Totuşi, Analole France ocupă 
un loc considerabil în lileratura 
contemporană, prin două însușiri 
eminente. 

In primul rind, din cele mai multe 
din operele lui se degajează un 
farmec subiil si indefinisibil, care 
lipsesie altor scriilorl mai mari. 
Din tosle cărțile pe care le-a ce- 
lit, d. Bergerel a exiras nu ştiu 
ce spirii alcătuit din ironle, poe- 
zie, blindă s! melancolică milă, 
scepticism amabil, voluptale ele- 
gantă, cere pluteşte deasupra pa- 
ginlior, compunind un fel de at- 
mosferá, care invàlue ideile casi 
temores Desi aceasiá atmos- 
eră o respirám în bibliotecile 
bine mobilate şi inchise, ea are o 
incontestabilă patere de seducii: 
une. 

In ai doilea rind, France are 
darul stilului. Deşi uneori mono- 
ton şi alie ori cam faciice, aces! 
stil e pur, luminos, elegani, sobru, 
armonios, de-o mare agililate spi- 
rituală. Vorbind despre ei, Jules 
Lemaiire a scris: „e un compus 
mai prețios ca metalul de Corinlh. 
Aces! om are perífec(ia in grajie, 
e exirema floere a geniului latin". 

Dar geniul latin are inir'insul, 
ceva mai robust și mai viril. Ana- 
tole France poale fi consideral, 
mai de grabă, ca ultimul şi cel 
om desăvirşi! din artişti! alexan- 


(Victor Giraud. Reoue des Deux 
Mondes, Mai). 


Romantismul italian şi cel 
european 


Italia, care pănă in a doua ju- 
màlale a secolului XVIII lusese 


REVISTA REVISTELOR 341 
E i — O, = 


stăpiallă de gustul greco-lalin, su- 
lere alunci, o palernicá presiune 
dinalară. 

face cunoșiință cu „Elegiile 
funebre“ ale lui Gray. cu ,Nop- 
lile” lui Young, poeziile lui Ossian 
sint lraduse de Cesarolll, apoi ro- 
manele |ui Richardson şi esseu- 
rilelul Addison. Influenja germană 
se maniiesiă, deasemeni, prin Oes- 
sner si Klopsiok, dar mal eles prin 
Weriher al lui Goethe. 

In timpul revolujiei franceze, spl- 
ritele sinl nelinistite şi se inlreabă, 
care lradijie irebue urmalá, cea 
veche sau cea nouă 7 Italia e bine 
să rámie fideli geniului latin, care 
a domai! in cursul veacurilor 
sau e mai nimerii să imite genlul 
nordic ? Influen|a irance:ă creşte 
şi ea. „Le conira! social“, „La 
Nouvelle Héloise“ sin! lraduse, ca 
şi operele lui Chateaubriand. 

In același timp, Halis cauli să-şi 
asimileze substan|a sirăină acumu- 
lată in anii preceden[l. „Ultime 
litere di Jacopo Ortis" ale lui 
Foscolo sini un Weriher italian, 
bogal însă in elemenie personala 
şi naționale iat în „Dei Sepolcri*, 
apărule in 1807, deși urmează ira- 
diția poeziei la] Young $i Gray, 
morminlele cinlale inir'o formă 
clasică, dar italiană, prin senti- 
menli, sinl acelea din Floren|a. In- 
fiuen(a sirăină conlinuá după 1815. 
Schiller, Walter Scoli, Byron mal 
cu senmă, sinl loarle gusiaji. D-na 
de Slăel, in câlălorie atunci in l- 
talia, scrie in , Biblioteca ilaliană” 
din Milano, două arlicole, ce cu- 

rind un fel de declarație de ráz- 

iu impolriva lileralurii clasice 
şi o proclamație a superiorilájii 
lileraturilor nordice și a spiritu- 
lul germanic. 

Dar rațiuni de psihologie pro- 
fundà, casi necesilăjile practice 
ale unei na[iuni in devenire, im- 
piedică leoria romaulică să ia în 
ltalia caraclerul imperios, pe care 
l-a aval in alle |ări. Ea e exami- 
nală, discutată, redusă la elemen- 
ieie el variabile, respinsă sau in- 
depárialà, mu in bloc, dar după 
carsaclerul praciic seu oporliuniia- 
tea ideilor. Bunului sim] ilalien îl 
repugnà lol ce e excesiv si tul- 
bure, falalilaiea romsalică, obscu- 


rul şi lenebrosul. El e inclinat 
dimpolrivă călră compoziția ele- 
ganiă şi logică, forma concrelă si 
plastică, un misticism social, blind 
plácul și cariiabi. 

Dacă pentru Novális poezia era 
o muzică, cea mai frumoasă şi mai 
pură efuziune a sullelului, pentru 
Manzoni, ea ir+bue să fie, $ arieni 
irivă, morală si educalivā. Din ro- 
manlismul străin, Italia nu reține, 
ia realilate, deci! consliinja cres- 
culă a demališjii si necesității w- 
nei lileraluri naționale. 

Cu aceiaşi lenacilaie cu care 
urmăreşie reconsiilulrea unității 
polilice, ea lucrează la realizarea 
une! lileraluri civice şi pelriotice, 
ele cărei prime manilestări le gă- 
sim in opera lui Alfieri şi Parini. 
Totul e inlerpreia! in eces! senz. 
Romanele istorice engleze sinl ce- 
lite, der peniru a invájao cum se 
scrie un roman istoric, care să se 
inspire din ireculul ilalian $i să 
răspundă necesităjilor momentului. 
Tealrul european e sludial, dar 
peniru a căula chipul În care se 
poate creia un leairu najional. 

Prima mare explozie a lirismu- 
lui e „Canzone all lialia* a lui 
Leopardi, in care marele poe! se 
intoarce inslincliv spre Dante, Pe- 
lrarca, Boccacio, regăsind tradi[le 
primă, care fusese inlreruplă de 
umanism. 

S'a spus, nu fără lemeiu, despre 
romanlismul lallan cá are un ca- 
racier paradoxal, că e un roman- 
lism anliromaniic sau clasic, 

importul lileralurilor străine nu 
a făcul, în adevăr, deci! să foril- 
fice și să reinlinerească literalura 
națională. Aulori!, care subt stä- 
pinirea modei au praclical un ro- 
maniism exagera! au dispárul de 
pe scenă și după o jumálale de 
secol numele lor nu mal lrăește 
deci! in unele manuale de liiera- 
tură. ; 

Singuri subsisiă scriitorii, care 
prin conlactul lor cu cugelarea si 
aria Europei au devenii mal Ila- 
lleni: Manzoni, Mazzini sau Leo- 
perdi. 

Dacă organismul inlelecíual al 
unei ne|i/, nemai găsind alimente 
suficiente in propriul lui sol, re« 
curge uneori, la subslanțe sirâine, 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


———————M Dna. 


el își păstrează loluşi, caracterul 
specilic, semn al vitalilății lai in- 
vincibile. 

(Paul Hazard. Revue de litléra- 
ture comparée, ^prll-lunie 1926). 


O revoluţie socială în Egipt 
cătră anul 2000 


Sub! vechiul imperiu memfitie 
(2540 — 2540), regimul polliic şi so- 
cial e o monarhie aulocrală, de 
drept divin. 

Regele care absoarbe în sine 
fetişuriie luturor micilor re ale an- 
lerioare, devenise fiul lui Rha, m 
magina vie“ pe pămini a soarelul. 
El singur era preol, adică pulea 
intra in comunicalle cu zeii; el, 
numai, putea comanda si judeca. 
Ouverna Egiplul prin fill, nepoţii 
și veril săi, lar după moarie se 
ducea să lrăiască lingă părinții săi, 
zeii. Căci după cum prialre cei 
vii esle singurul om, lot așa prinire 
morji numai dinsul învie la o allá 
viață. Rege'e fu asimilal cu Osi- 
ris, zeul Nilului şi al vegelajiei, 
care moare in flecare an, dar re- 
învie neapăra! odată cu rerărsarea 
Nilului. Produsul acesiel Mim 
sia! Piramidele imense din Gizeh. 

Pe la 2550, Osiris impreunü cu 
Rha guvernează Universul ; regele 
acum, după moarle, se sue şi el 
in cer pe razele soarelui ca pe o 
scară. Dar nu se sue numai prin 
forja mecanică a formulelor ma- 
gice; el trebue să merite această 
ascensiune, să-şi justifice faptele 
sale in faja Iribunalulal divin. 

Curind după această epocă in- 
cepe o serie de luiburări si fr&- 
minlári al căror rezultat e slübi- 
rea aulorilà[ii regale, irecerea pu- 
terli sale în mina preoților si no- 
biiilor, ce căpătau $i el dreplul de 
a uza de rilul lul Osiris spre a 
putea reirái după moarte. La sfir- 
situl dinastiei VI, regimul politic 
ai Egiptului ne oferă unele as- 
pecie ale leudalităţii europene din 
Evul-mediu, 

Dar evolujia nu se opresle aici. 

Muljimea de plugari şi meșteri, 
care íecundau solul Egiptului şi 
ridicase piramidele şi templele re- 
gale și solare, morminiele nobi- 

» care lucrase decorajlunile 
sculpturale, fabricase mobile lu- 


xoase peniru vii și peniru morți, 
slofele fine si bijuteriile, această 
clasă foarte numeroasă acum de 
artişti, lucrălori meşteri și țărani 
n'avea nici un statul în viaja pä- 
mintească și nici o nădejde dè a 
se sul în cer, după moarte. 

E» nu inlirzie însă de a imile 
pe nobili şi preoți, de a fi agilală 
de acelenşi ambiţii. Epoca dintre 
2360 şi 2160 prezintă condiții fa- 
vorabile une! revoluții sociale şi 
politice; aulorilatem regală fär- 
mală si inlocuilá cu o sumăde mo- 
narchi independenţi. Egiptul prà- 
dat de triburile libiene si asiatice, 
vechea ordine socială dărămală, 
anarchia prelutinteni. Operele li- 
lerare din această vreme ne arată 
că drepturile civile şi religioase au 
lrecul in mina celor care au pulut 
să le ia, că apeliturile individuale 
s'au deslánjull și au nimicit nor- 
mele vieții morale. Plebea pănă 
aci apăsată și uitată îşi la revanșa: 
calcă la picioare autorilățile re- 
cunoscule și disiruge clasa domi- 
nanlá ce piere subt valul de vio- 
lente şi prâdăciuni, 

Spre sfirsilul acestel perioade 
talburi, situația religioasă e acea. 
stá: poporul dupăce a trecu! prin- 
Ir'o epo:& de scepticism religios, de 
materialism praciic şigrasolan, du- 
păcerealizase egalilatea leresiră,o 
realizează şi pe cea cerească: ori- 
cine își poale area rüspiala fap- 
lelor sale in cer, poate fi chema! 
ia faja tribunalului lui Rha să se 
justifice şi să devină zeu. 

Cind pe la 2000 ordinea se sta- 
bileșie, faraonii Irebue se lină so- 
coteală in organizarea ce odau im- 

riului de achizijiile revoluției, Isi 
ărgesc conceplia de guvernăminl, 
suprimă privilegiile de clasă, dau 
drepturi religioase $i poliiice tu- 
turor, extind justiția asupra inire- 
gel societăji, nivelale acum subi! 
egida faraonului. 

Vechiului regim pairiarhal şi des- 
polic al regelul-zeu ii urmează Im- 
periul „legilor drepte* pentru re- 
ge ca $i peniru popor. Regii sinl 
legişii ce se inspiră dela cele mai 
inalte sentimente de Jusil[ie so- 
cială. Căci ei cași supușii lor, 
epar in fața tribunalului divin şi 
au sini admiși la viaja veşnică de- 
cil dacă s'au just fical prin fapiele 


lor cintărite în balanța lui Rhe şi 
Osiris, 

(Alexandre Morel, Revuo de Po- 
rís, 15 April, 1926). 


Exerciţii logice asupra ju- 
decăţilor de v:ioare. 


Studiul judecăjilor de valoare 
se poale încerca analizind şi di- 
secind rajionomentele. In „Traité 

logique", au fosi expuse rezal- 
tatele din 1914 iar in cariea recentă 
„Lo Barridre et le Niveau" pre: 
zenialà ca un „Studiu soclologic 
asupra burgheziei franceze con- 
lemporane” au fos! redate citeva 
exerciții logice asupra judecăjilor 
de valoare privind mentalilalea co: 
lectivá. Cu toate exercițiile făcule, 
cărora se pol adăuga cele de azi 
Şi allele care vor veni, pănă acum 
n'am pulul degaja nici o leorie 
sistemalicá asupra judecăților de 
valoare 

Oreulalea de analiză provine din 
acela că nu se dislinge valoarea 
economică, ilustrată prin exemplul 
„la muncă egală, salar egal* de 
valoarea propriu zisă (mai mul! de 
ordin moral) concrelizatá in urmă- 
loaren frază a d-nei Paulina Ker- 
gomard, enunțată astfel: Ja vie est 
un fagot d'épines avet quelques 
roses parmi. Mais le parfum des 
roses est mille fois plus délicieux 
que n'es! douloureuse la piqüce 
des épines”. Cu ajutorul acesior 
două exemple se poale căula na- 
tura judecăjii de valoare. Trebue 
să se rejină că discernăminiul din 
existențială (mai mare sau mai 
mic) se iraduce in aprecialivă prin- 
ir'o preferință (mai bun sau mai 
rău). Prelerinţa e de nalură pur 
subiectivă. Pentru a se obieclira 
irebue să aibă loc o comparalie 
înlre două prelerinji (cum e ca- 
zul d-nei Kergomard), comparație 
care dà naslere la o judecat de 
compensație. Cea dinlálu e spe- 
culalivă, și adoua dinamică. „Ast- 
fel „video meliore proboque* ex- 
primă preferinja speculalivà, iar 
„Deleriora sequor” preferinja di- 
namicá. Rezultă că judecata cu- 
prinde două acie bine dislincle: 
1) prelerinja in curs de valorizare 
şi 2) valorificarea efecluală (un 


REVISTA REVISTELOR 343 
IUR 


lel de recunoaștere a valorii), Da- 
că dela judeca!a de compensajie 
individuală se irece cu ajulorul 
schimbului economic (in chip mai 
simplu prin iroc) la viaja socială, 
valoarea își perde nola subiectivă 
peniru a deveni consiringătoare 
şi obieclivă, Prin socielate, valoa- 
rea se realizează şi se obilecli- 
vează. Dovada cea mai bună ne-o 
valoarea economică rezultată 
dinir'o judecată de compensalie 
exlinsă la mai mulli indivizi. 
(E. Gobloi. Revue philosophique). 


Anatole France zugrăvit de 
prietinit sai 


Tomurile despre Anatole France 
încep să sporească bibilotecile. 
Viaja sa intimă, procedeul de lu- 
cru, maniile sale, su incepul să 
fte cunoscute datorită numerosilor 
„Eckermann"-i si artistului fran- 
cez. Dintre aceste cărți putem 
cita : Jeanne Maurice Pouquet, le 
salon de M:me Arman de Cailla- 
vel; Jean Jacques Brousson, Ana- 
lole France en pantoufles ; Jaques 
Roujon, la vie et les opinlons d'A- 
nelole France; Paul Gsell, Propos 
d'Anatole France; Nicolas Ségur, 
Conversations avec Anatole Fran- 
ce ; Georges Girard, la Jeunesse 
d'Anslole France; Charles Maur- 
ras, Anatole France politique et 
poéte: René Jo'hannet, A. France 
esl-ll un grand ecrivain ? 

Dia toate acesie scrieri se pol 
desprinde calilàájile şi defectele au- 
torului lui Tha:s, Mai întăiu Fran- 
ce, nu e un spiri! speculativ, aga 
cum el însuși s'a delfinii la Aca- 
demie, ci un spiril livresc. El nu 
ducea ideia pănă la ullimele-! con- 
secin|i, n'o punea in legătură cu 
allele, lipsindu-i originaillalea filo- 
zolică și rafinemen!ul dialectic. 
Contradiciiiie în care se încurcă 
dovedesc locma! nepulinja de a 
canaliza ideiainlr'o singură direc» 
i'e. Dar France a fost un livresc. 
El nu şi-a răzăma! niciodală in chip 
direc! ochii pe resiilale, ci tol- 
deauna a văzul lumea prinirun 
lex! de carle. Imaginajla sa slabă 
il făcea să sondeze lumea din cărți 
şi slampe. Din această pricină o- 
pera lui incepe să fie mal rodnicá 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după 40 de ani, adică alunci cînd 
şi-a aduna! ma!erialul in note și 
și-a lerminai! leclarile. 

Lipsurile de lond se repercur- 
lează și'n procedeul lilerar. lub!- 
lor de amănunie şi arabescuri, 
France neglijează lotul pentru ne 
le, compoziția peniru detalia. Lip- 
sa de lecundilale [sce din el 
un meslesuger meliculos, care e 
dual de unde poale peniru a iaj- 
gheba cera. De aici disprețul lui 
peniru serlilorii produciivi, cum de 
pildă e V, Hugo. Apoi din France 
na se poale degaje o conceplie 
despre om şi viață, liindcă nu a 
avut izvorul său propriu de gindire 
și simțire. Dacă mal adăugăm că 
viaja lipsesle din opera sa (afară 

r de Sylvesire Bonnard, Mai» 
tre Jérôme Coignard şi M. 
rel in care s'a zugrüvil pe sine, 
că viaja e redusă la un contur e- 
legani, căruia ii li; seste suflul, se 
poate observa că France e deparie 
de a lace concurenţă stării civile. 

Cu loale acesiea el ocupă un 
loc de [rante în literatura conlem- 
poraná mul|umitá celor două cali- 
e questiete ale sale: grajia sl 

u LJ 

A. France —l'exiréme fleur du 
génle lalin- este cel din urmă si 
poale cel mal desăvirşii dintre ar- 
liglit alexandrini. 

(Viclor Giraud, Revue des deux 
mondes). 


O oră cu Keyserling. 


Filozoful german, londaiorul 
şcoale! de injelepciune deia Darm- 
stad, Keyserling, a fost de curind 
oaspelele Parisulul peniru a [ine 
o prelegere la Uniunea intelec- 
luală franceză despre ,Sullel şi 
Spirii”, In întrevederea avută Key- 
serling și-a dezválull întreaga sa 
viajă, bogată în experiențe reli- 
giosse și lilozofice. Náscul din- 
ir'o familie de cárlurari (azi are 
45 an!) Keyserling manifestă de 
limpuriu o dragoste pulernică pen. 
iru natură si animale. Darul de 
observalie, inclinajie spre medi- 
lare şi singurálale, au făcul din el 
un conlemplaliv şi un solitar, Dis- 
prejula loate cărțile, alară de cele 
de aventuri. Calităjile de desemna: 


lor, de sculptor și muzicani de care 
dădea dovadă in copilărie s'au 
slins mal tirzia, păsirind doar so- 
noritățile muzicale, cu care-şi 

ripeoză astăzi vorbirea prolelică. 
A sludial științele nalurale la Oe. 
neva, a lua! docloralul în şliințe 
la Heidelberg, ba chiara fos! cer- 
tograí |a Viena. lalr'o siare su- 
fleleascá de schimbare veșnică el 
nu și-a pulul da seama de tocajla 
sa niciodală. Acel care l-a dai pu- 
liaja să se cunoască pe sine în- 
suşi, acel care i-a fevorizal reoli- 
zarea sullelea:că a los! Houston 
Siewari Chamberlain prin opera 
„Fundamentele secol. XX lea“. Din 
indemnul prielinului său Cham- 
berlain, după ce rălăceşie un an 
prin Paris, scrie prima lucrare 
„Das Gefüge der Welt" (Siruciura 
lumii) urmind apol cu, Unsterblich- 
koli (Nemurirea). Cu lol rásune- 
lul pe care il aveau scrierile sale, 


"el conlinuă să irálascá la ară, 


medilind și ocupindu-se cu agri- 
cullura în acelaşi limp. După o că- 
lătorie lăculă în jarul lumii în 1911 
el dă le lumină abia in 1918 „Jurna- 
lul de voyaj al unui filozof”. Cer- 
lea slirnesie o atmosieră nouă in 
lumea germană, linerii si bălrinii 
se adună in jurul lui ca la un pro- 
fet și asilel solilerul Keyserling, 
renunță la medilajia ialerioerápen- 
ira a deveni magu! mulfimil. Asa 
i naştere in 1919 „Școala nje- 

pelunei” dela Darmstadti. Mes- 
sian smul lui Keyserling se obser- 
vă din acela că el se crede o re- 
încarnare a Logosului; Adevărata 
ințelepcelune după dinsul constă in 
a indica fiecăruia direclia sa, di- 
recție care rezuliă din ajusiarea 
perfeciá la locul pe care il ocupi 
in cosmos și în lumea Inlerioará 
a psihicului. 

Keyserling se crede maesirul u- 
nei orchestre simfonice spiriluale 
pe care el o stă piinete si o in- 
dreaplă spre ideal cu ajulorul ver- 
bulali şi dinamismului său. Fana- 
tic al inconşiienlului, el socolegte 
că fllozolia este o zămislire pro- 
lundă cate se pelrece in labirintul 
psihicului. De aici repulziunea lui 

niru speculajie discursivă, pen- 

u discujie conlradictorie. A ine. 
lege, peniru el echivalează cua 


REVISTA REVISTELOR 345 


asculla şi a le pălrunde in chip mis» 
lic de esența ta intimă. In spiri- 
tul acesta scrie Keyserling ,Schóp 
ferische Erkenntnis* (Cunostinja 
crenioare). Şcoala dela Darmstadi 
Blrage inlr'o sesiune din flecare 
an elita inleleclualá germană, dis- 
culind diterlle probleme riiale. Cu 


loetá fascinarea personală pe care 
o exercilă, Keyserling, iubitor de 
o melalizică transcendenlá prăpăs- 
lioasă nu va avea efect inlr'o jară 
ca Franja, care are cultul criticii 
şi raj[iunii, 

(Frédéric Lefèvre, Les Nouvelles 
littéraires). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Leon Gozlau, Balzac en pane 
fenfhis. 
ces! volum va apărea în curi 
la librária Lemercier 5, Place Vid 
lor Hugo. unde se poale subscrie 
peniru edijia ilusirată în gravuri 
colorate şi gravuri în lemn de Ma- 
Ximilian Vox şi augmeniată de o 
prefajá de Jean Jacques Brousson. 
nir, ten € des Da- 
mes, Dames illusires a - 
lantes, Ed. Payot, " "€ 
Aceaslă carie esie prima publi- 
Dată ani yere rire originale de 
aniome, și cu o introducer. 
R MUN. E" 
oncelos, race univer- 
selle, Carlos Mariin, Cuba coniem- 
poraine, (La Havane) Cuba. 
Marele ginditor Vasconcelos a 
inventa! concepția unel a cincea 
rase, „rasă delinilivă și sintetică” 
rezulială din aportul tuturor ra- 
selor. America esie. chemală să 
reprezinie pairia acestei rase ex- 
ceplionale meniiá să reprezinie 
pe pămin! perfecțiunea spelei u- 
"Marco Poét Pa. 
a e ris, 
Ed. Nilsson. x yiri: 
Aceste irel volume aduc un a. 
devàral serviciu amicilor Parisului 


vechiu. În primul volum ăsim is- 
toria generală a oraşului. Celelalte 
două ne călăuzesc melodic pria 
loate străzile monumentale şi di- 
leritele aspecte ale cartierelor pa- 
risiene. Aceasiñ operă nu este de 
alifel decit o lucrare de vulgari- 
zare, de o erudiție desigur ne- 
contestată, dar pe care ar [i de 
prisos să o recomandăm celor care 
cunosc deja frumoasa „Histoire de 
Paris“ care apare acum subi con- 
ducerea d-lui Poéle, şi unde se 
găsesc dezroliate loale ideile cu- 
prinse in aceste irei volume. 

Ferdinard Valentin, L'ave- 
nement d'une république, Luttes in- 
lerleures de la Chine de 1911 — 
1923, Ed. Perrin et C-ie, Paris. 

Leciura acesiei cărți ne va face 
să pricepem slarea de spiri! a unui 
popor excepțional de interesant 
și de misterios. 

Francis Delaisi, Faut-il re- 
prendre les affaires avec la Rus: 
sie ? Collection „Problemes con- 
temporaínes", 

Aceasta este chesiiazilel cea mal 
arzătoare, a cărei solu|iune o as- 
teptăm cu o mare anxleiale. Au. 
torul a ştiut să o pună cu o im- 
parjialifate şi o profunzime de 
vederi din care răspunsul se des- 
prinde calegoric. 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRAINATATE 347 
i e tc Ard cerand căvad a  2 -a 


Kiderlen-Waechter, intime, 
ed. Payol. 

Această carie scrisă după no- 
tele + coresponden|a lui Kider- 
len-Waech!er este iradusá din lim. 
ba germană si precedală de o in- 
troducere de H. Simondet agregat 
de universitate. 

Leon Daudet, Souvenirs, Ed. 
Nouvelle librairie nallonale. 

O carle interesan! in care gà- 
sim aminliri din mediuri politice, 
literare, arlistice și medicale. 

Les Carnets de Georges 
Louis, ambassadeur de France 
en Russie 1912-1917, Edilloa F. Rie- 
der el C-ie Paris. 

Publicul işi reamintesie desigur 
emoția slirnitá de publicarea in re- 
visia Europe a citorva [fragmenle 
din carnetele lui Georges Louis. 
Astăzi va pulea celi edilia integrală 
a acesior carnele pe care edilorii 
s'au siráduil să le prezinle cu cea 
mai scrupuloasá impar[ialllate, ca 
un document! esen[lal pe care ori- 
ce islorician, orice poliliclan sl 
orice Francez trebue să-l cu- 
noască. 

Victor Giraud, Soeurs des 
grands Hommes, Edillons Crès. 

Jaqueline Pascal, Lucie de Cha- 
teaubriand, Henriette Renan. 

Ibert Meyrac, Les amours 
secretes de Napoleon l-er, Ed. 
Albin Michel. 

Găsim in carlea d-Jui Albert Mey- 
rac amorurile secrele ale lui Na- 
poleon după pamíleiele ep2cel $i 
ale Restaura|[te!. 

G. Clemenceau, Demosthene, 
Pion Nourrit. 

D. Clemenceau a imbogálil co- 
leclia „Nobles vies, Grandes oe- 
uvres" cu un volum despre De- 
mosihene. A 

Incă de pe limpul cind isi fácea 
studille la liceul din Nantes d 
Clemenceau se simjea alras cá- 
ire acest oralor. 

Aceasiă operă incepulă in 1925 

lerminală in exilul din Belebal, 

u redactată din memorie, fără a: 
julorul vreunul text, lar heleniști 
specialişti, care au revăzul manu- 
scrisul inainte de publicare, n'au 
găsit nimic de corijal. 

E. Benoit-Lewy, Sainte Beuve 
el M-me Victor Hugo, 1 Yol, bro» 


ché, 10 fr., Ed. Presses universi- 
laires de France, Paris. 

O carie unde găsim care au fost 
adevăratele r&porluri între M-me 
Viclor Hugo si Sainte Beure. 

Această chestiune care pasio» 
nează încă Franja, este clarificată, 
iar memoria d-nei Viclor Hugo 
usuralá de calomnia care ne fn. 
cea s'o vedem inir'o lumină com- 
pleci falșă. 

Interesul literar alături de inte- 
sul dramatic, fac din această carte 
o foarte pasionaniă lucrare. 

Sainte Beuwe, Mes polsons, 
(Cahiers intimes íinedils publiés 
avec une inlroduciion et des no- 
les par Victor Giraud), Plon Nou- 
rrit, Paris. 

Celace apare aslăzi din caetelelul 
Sainle Beuve rămăsese Ined!i. Gă- 
sim păreri inlime asupra scrillori- 
lor epocii sale, anecdole, confi- 
denje., confesiuni personale, ob- 
serva|ii şi crilici asupra lileratu- 
rii, asupra amorului, asupra le- 
meilor, asupra vieții. Găsim pa- 
gini întregi despre Viclor Hugo, 
Mussel, Georges Sand, Balzac, 
Michele!, Quinet, Coussi-, Ville- 
main, Oluzol, Thiers, Lamenais, 
Gerardin, Merimée elc 

Han Ryner, Le subjectivisme, 
Editions du Fauconnier, Paris. 

Han Ryner, supranumit „Prince 
des Conteurs" și la care găsim 
cea mal sirălucilă alianță a geniu- 
lui filozofic sia geniului poetic, a 
fost prinlr'un referendum universal, 
desena! Academiei suedeze pen- 
tru premiul Nobel. 

„Găsim în aceasiá lucrare o ex- 
punere compleclă a docirinei sale 
filozofice. 

Georges de la Fouchardi- 
ére, A /a recherche d'un Dieu, 
Ed. Albin Michel. 

Desi in lillu şi chiar in alilu- 
dinea aulorulul nu găsim nici o 
intenjle de ironie, cartea d-lui de 
la Foucharditre esie o carie o- 
muzanlà. 

Eroul, pelerinul sceptic, c: su- 
fletul lorlural, pleacă in căutarea 
unei cerliludinl, sau a unei iluzii 
Deşi animat de senlimenie pro- 
funde şi grave, se ponte imple- 
dica de mulleori de atitudini co- 
pilároase sí comice, care de elt- 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fel consiilue paries amuzantă a 
spiritului său paradoxal. 

O. carle serioasă pe care d. de 
la Fouchardiére a stlu! s'o facă 
plăculă şi divertisantă. 


M. Bernanos: Sous le soleil 
de Satan, Ed. Plon. 

Acest roman esie un debut, dar 
un debu! din cele mai Impresio- 
nanle.— De o compozi[lle uneori 
încilcilă, găsim pagini de o fru- 
museje şi de un paletic care ne 
indrepiBjesie să recunossiem în 

Bernanos unul din marii scrii 
tori de mine. 

Eroul, un preol de |ară, merge 
pe drumul binelui cu loală sus- 
peciarea pe care o i|nlilnesle in 
jurul său si cu loală lristețea pe 
care Lo produce speciacolul pa: 
siunilor și durerii umane. 

Valoarea acesiei cărji constă 
mai cu seamă in senlimeniul de 
supranalural care o insuflejeste — 
şi nceasia esie și caracierul său 
originali în literatura romanescá 
contemporană. 

Thierry Sandra : Panouille, 
Ed. Nouvelle Revue Francaise. 

Aulorul lui ,Mienne" si a lui 
„Mousseline“ ne arată in ultimul 
său roman o latură a telentului său 
pe care n'o cunosleam incă- Pa: 
nouille eroul cărței sale si vic- 
lima Armatei si a Polilicel, aceste 
două mașini Infernale menile să 
zdrobească 'osmânii, esie zugrăvit 
cu o aşa de mare pulere de evo- 
care, incil celilorul ere impresia 
de a reirăi un evenimen! trecut și 
intimplal. 

Aceaslă carle va pasiona loale 
perlidele politice și nădăjduim că 
va avea eleciul de a imblinzi 
loji calăli villorl ai eternului - 
nonille sacrifical. 

Gustave Kahn, Contes Juifs, 
ed. Fasquelle. 

„Israel este o picătură de unde- 
lemn care plulegie veşnic |a su- 
pralaja mării” scrie aulorul In pri- 
ma din poveslirile sale. 

mblul lor alcătuește o mică 
legendă a poporului ales. Fiecare 
din acesle povesiiri subliniază un 
aspec! fugiliv sau o lrăsălură ca: 
racleristicá, lar loale la un loc se 


celesc ca un romon Istorie al a- 
ceslui popor: 

5 Lageriăt : Găsta Ber. 
ling, Collecilon des grands eliran- 


gers. 

A apürul lo librăria Stock textul 
francez el romanului scandinar 
Găsla Berling. 

Traducerea esie opera d-lui An: 
dré Bellersori, care printr'o cu- 
noaştere perlectă a limbii suede- 
ze cil și a celei franceze nu è 
răpii nimic din frumuselea şi poe- 
zia marei epope! nordice. 

Rainer Maria Rilke, Les Ca- 
hiers de Malle Laurids Brigge, 
Edilions Emile-Peul fréres. 

Aperijia traducerii d-lui Mau- 
rice Beiz esie un evenimenti lite» 
rar de o mare imporiență peniru 
loff acel care nu a pulal face cu- 
nos!in|a marelui poe! Reiner Ma- 
ria Rilke, in texial original. 

Francis de Croisset, La fée- 
rie Cingholaise, Ceylan avec les 
Anglais, Ed. Orassel. 

Autorul Itualelor şi optimis- 
telor comedii în genul lui „Coeur 
dispose“ sau a lui „Les Vignes du 
Seigneur" a publicat de curind o 
lucrare pe care nu slim dacă ire- 
bue s'o numim roman ori poresiiri 
din câlătorie, de o mare origina- 
litale. O serie de schije evocă- 
toare și de scene pline de ,hu- 
mourt” culese dintr'o călătorie in 

lan. - Lectura acestei cărți este 
din cele mai plăcule, căci d. Fran: 
cis de Croisse! ne-a dat o carie 
in același limp pitorească, amu- 
o gravă si variată întocmai ca 
şi viaja. 

Pierre Mille, Christine et lui, 
Edilions de France. 

Autorul lui Barnavaux ne dă o 
operă de mare valoare plină de 
forță aprigă si brulală care con- 
slliue un nou aspec! al scrliloru- 
lui plin de fine[e si ironie, pe 
care ne deprinsesem să-l vedem in 
d. Pierre Mille. 

Romanul este studiul unui le: 
ribil caz de ereditate. Aulorul cre- 
de in atot-puternicia iransmisiuni- 
lor ancesirale. Blinda Cristina esie 
măritată intr'un ores din provincie 
cu fratele unui medic sadic, care 
sfirşeşte prin a se sinucide. Solul 
Cristinel o face foarte nenorocilă 
cu loate siráduinjele sale de a-şi 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTATE 349 


infrina instinctele. Cristina are 
însă o Idilă platonică și castă cu 
linărul Frederic Lemore. In urma 
unei explicații, acesia din urmă se 
exoalriază. 

Douăzeci de ani mai tirziu, el 
intilneste un individ abject, villos, 
alcoolic, pe care-l asistă in ulti- 
mele momenie. Era fiul Cristinel, 
*egeneralul produs al unei eredi- 
"t nenorocite. 

rederic se reinloarce in oraşul 

lui natal. unde güsesie pe soțul 
"Crisiinel ce-şi spovedesie loală 
nenorocirea lui s! a defunctel lul 
soții, care murise de supárarea de 
a avea un asilel de copil şi de do- 
rul de a nu fi puiul avea unul care 
să fi lost al ei şi al lui Frederic. 

Din punc! de vedere ştiinţific 
chesila eredilăjii esie poale cam 
exageral! lralală. Romanul d-lai P. 
Mille esie însă o operă remarca- 
bilă, care face cinsle aulorulul său. 

Edmond Jaloux, L'age d'or, 
Ed. Rasmussen. 

Este romanul unul poel; un ro- 
man plin de viață si de landrelă. 
Simbolul fericirii de a irál şi sim- 
bolul regrelului in faja amintirii 
erorilor de care sinlem capabili. 

Sup» La bonne fortune de Tolo, 
Ed. Flammarion. 

O carie de d-na Gyp, este in- 
loideauna plăculă de celil. Poves- 
lea din ultimul său roman esie a- 
ceia a unui ,mégolier du Prince“, 
bălai de lamilie, amesteca! la mul- 
te avenluri si peripeții politice la 
ordinea zilei. Porirete spirituale a 
citorva personalilăji marcanie, sau 
manifestefli deplasale, comeniale 
cu mnilă vervă, probează incă o» 
dalā bunul simf lronic şi plin de 
[armec al talen'ului său. 

Marcel Bárriàre, Lo Vierge 
et le taureau, Edition Albin Mi- 
chel. 

La Vierge e! le laureau este po- 
vesiea romanescá a une! linere 
fele, pe care nevinová[ia, credinla 
in melempsihozá $i poale o anu- 
mită indilerență organică, o fac 
inaccesibilă amorului. 

Cu loale aceslea ea inspiră pa: 
sluni muliiple și variate, Unul din 
adoralorii sål, linàr american plin 
de energie, bunălale şi sentimente 
frumoase, are pentru dínsa un a- 
mor dezinleresal, El esie supra- 


numi! Taurul, şi veghează asupra 
ei pănă in momentul cind o moarte 
prematură il zmulge dragostei sale. 
In afară de aceste două perso- 
nagii cenlrale, o canlilale de fl- 
guri bine schi[ale : a dansaloarei 
slave Mila Loupchine, a poetului 
Vinell, loarie reprezenialiva pen- 
tru dezechilibrul care caracieri- 
zează soclelalea conlemporaná. 

Jean Rameau, Leo roman du 
bonheur, Ed. Albla Michel 

Problema fericirii consiliue, na- 
taral, ținta căiră care se îndreaptă 
orice viajă omenească, Nimic însă 
mai confuz și mai greu de delinil, 
Dacă însă admilem că aces! cu- 
vint corespunde unei reolitäji, ce 
trebue să facem pentru a fi feri- 
ciți? Jean Rameau, in carica sa 
nu ne dà, lires!e orelelă: el insă 
ilustrează cu talent citeva adevá- 
ruri ulile şi recomandă aria de a 
nu názul prea sus, de a nu esi din 
cadrul prescris de personalitate 
proprie, de a nu le declasa; dea 
rămine celace eșii. De o vervă 
uneori foarle spirituală, si de o 
sentimenialitate foarte fină, cariea 
d-lui Rameau poale [i recoman- 
dată fără nici o ezilare, 

Johan Băjer, Les Emigrants, 
Edition Calmenn Levy. 

Les Emigrants, unul din cele mai 
pulernice romane ale marelui scrii- 
lor norvegian, a fost insfirsil ira- 
dus şi deci devenii accesibil pu- 
bliculul. Traducerea esie opero 
d-lui P. G. La Chesnais. 

Arthur Szyk, Le Juif qui rlt, 
Edition Albin Michel. 

Un volum de anecdote relative 
la Evrei. Alese cu mull spiri! de 
călră cunoscu[ii umorisii Bienstock 
şi Curnovsky, valoarea acestui vo- 
lum este sporilă prin remarcabila 
ilustrație a desenalorului evreu 


zyk, 

Kad artisi bine cunoscul, de o 
originalilaie puternică, a sliul să 
prindă cu muli ,humour* expresia 
şi caraclerele coreligionarilor sál. 
Evreii sinl redaji toi asa de bine 
În raporturile lor familiale, ia ra- 
porturi de bursă, in convenţii rell- 
gionse, ori stind le o masă de ca- 
feneo, in polilică sau in armelà. 

Ceiace esie mai cu seamă re- 
marcabil la Arihur Szys, este cá 
fâcind parle dialr'o rasă irisià de- 


350 VIAŢA ROMINEASCA 


senurile lui sial impregnaie de o 
M bună dispoziție. 


ut mmsun, Das letzte 
Kapitel, Greithlein Verlag, Leipzig. 
Poiitică 
————— —— 


Louis Bertrand, Devoni lIs- 
lam, Plon Noarril. 


BIBLIOTE 
UNIVERSITA ȚI 


A 


Dia studiul aprofundat al sufle- 
lului musulman, d. Louis Berirand 
a descoperi! pericolul pe care a- 
cesi popor il constitue pentru noi. 

ea sa esle în acelaşi limp o 
documentare dar şi un avertisment. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


in editura „Cartea Romineascá*, Bucureşti: 


Nicolae Micoleanmu, Versuri şi Proză, Pagini Alese, Preju” 
30 lei. 

George-Mihail G. Lăzărescu, Ci/rele, Cunoslinl! folosiloare, 
Prețul 4 lei. 

Ing. H. Ganea, H. Ford, Cunoşiinţi Foloslioare. 

|. P. CImpeanu, Ciuporeile, Cunostin|l Folosiloare. 

Apostol Culea, Oameni de inițiativă, Cunoștinţi Folosiloare. 

1. Muregeanu, Musco, Cunoştinţi Folositoare. 

A. Volanschi Farmacist, Burueni de leac, cu ilusiralli, Cunos- 
tinj! Folositoare, Prelul 4 lel. 

Guy de Maupassant, Sirigă! de alarmă, In romineşie de G. 
Niculescu - Verone, Biblioteca Minerve, 
Prețul 9 lei. 

Culda, O frun:à în vijelie, tradusă de V. Sadoveanu, Biblio- 
teca Minerva, Preţul 6 lel. 

A. Strindberg, Nuvele, Biblioteca Minerva, Preţul 5 lei. 

Alexandru Dumas-tatál, Moistrul loan Calabrezul, după o 
traducere veche prelucrată de M. S., Bi- 
blioleca Minerva, Prelul 9 lei. 

Tit Liviu, Legende erolce, Iraducere din lallnesie de Nicolae 
Pandeles, Biblioleca Minerve, Pr. 6 lei. 

Leon Tolstoi, Cozacii, traducere de Ernest! Ene, Vol. I, BI- 
blioleca Minerva, Preiul 6 lei. 

14 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 
In diferite edituri si tipografii : 


M. Dragomirescu, Știința literaturei, asc. VII IX, Bucureşi!, 
ed. Inst. de literatură 
Buletinul Inst. de Literatură, broşura 5, Bucureşti, 1926 
N. Milcu, Grădina de sidef, ed. Casa scoalelor, 1926, 
Silvius Rolendo, Ne leagă pàm!ntul, roman, Casa Şcoalelor. 
€. Ardeleanu, Diplomatul, Tăbăcarul și Actrila, ediția Casa 
Scoalelor. 
E. G. Racovitză, L'institu! de Speologie de Cluj, Cluj, 1926. 
l. Agirbiceanu, Legea trupului, ed. libr. Universale, 100 let. 
Nuşi Tulliu, Poezii, ed Soc. Apostol Margărini, 1926. 
Almenahul Graficel romine, 1926, Ed. Orafica Romină, pr. 50 lei. 
€. Loghin, Anul 1848 în cultura şi literatura Bueuoinel, Cet- 
nüu[i, 1926. 
Preotul ilie Deleanu, Miresmae, 1925, 
General Táutu, Carne! de cimp, Ploegii, 1926, 
Dr. Coriolan Petran, Rooandicările artistice ale Fransiloa- 
niei, cu 90 ilustrații, lipariul Tipograliei 
| Diecezane, Arad, 4926, 
Prietenii dicționarului, Pentru dicționarul limbei romfae 
ed. Cultura najionalà. a 
E. Precup, Păstorul si munţii Rodnei, Cluj, 1926. 
G. Alexianu, Dreptul constiluffonal, 1926, ed. Socec. 
|. Bran-Lemeny, Ancore, poezii, Braşov, 40 lel. 
I. Clopotel, Criza damocrajiei în Rominia, 1926, ed. Sociela- 
lea de mine. 
O. Ramu, Vrojo opritului, Bucureşti, 1926, 
Virg. Gheorghiu, Don-luan, laşi, tip Arta. 
€. Diculescu, Dacia romană In oglinda inscripțiilor şi a lim- 
bei de azi, Cluj, 1925. 
Al. 5. Penescu, Ofensiva conira franculul, Buc., 1925. 


ai O analiză critică, Buc., 1925. 

» Reforma monelard fn Rominia, 1925. 

" Reflecţii şi constatări privind proectul 
, de budget, 1925. 


N. Manolescu, /mn Soarelui, poezii, Buzău, 1926, 

A. $cobal, Sftata Evanghelie, ed. Ancora, Bucureşti, 

c. Rádulescu-Codin, Nevasta lenesd, Bibl. Universalá, No, 
154. 


132. 
I, Petrovici, Roite prin fard, Bibl. Universală, No. 130-151. 
P. Ghiaţa, Falimentul bolșeoismului, Buc., 1926. 


1. €, Petrescu, Seoala activă, ed. Casa scoalelor, 1926, 


BIBLIOGRAPIE 353 
e —— Ma A NE 5 M 
Reviste primite la redacţie 


La Revue Mondiale, No. 11; Revue internationale du travall, No. 6; 
Cosinzeana, No. 19—24 ; Viaja literară, No. 12 —17 ; Lumea, bazar, No. 
53-55; Contemporanul, No. 66; Universul literar, No. 20—26; Socie. 
talea de mfne, No. 24: Flamura, No. 4; Adevărul literar, No. 283—290 : 
Ritmul oremel, No, 5; Glndirea No 3: Cetatea literară No. 7—3; Ro- 
minia militară, No. 4; Transilvania, No. 5; Arhivele Olteniei, No, 24; 
Convorbiri literare, Mai ; Junimea literará, No. 1-6; Natura, No. 
2; Sezdloarea, No. 3-4; Viaja agricolă, No. 10; /nfrdjirea romfnea- 
scd, No. 16; Banatul, No. 5; Mercure de France, No. 670; Glasul mi- 
noritd(llor, No. 3-6; Peninsula balcanicd, No. 1; Gindul neamului: 
No. 22—25; Ramuri, No. 3 4; Revista generală a [nod idmintulut, No 
5; Rev. Soc. Tinerimea romină, No. 8; ideia Creştină, No. 2; Zdrl 
senine, No. 1 2, Orpheus, No. 5; Independența economică, Orizoalul 
No. 2; Revista Moldovei, No=1-3; Rasegna di Coltura, 1 lunie: 
Pagini culturale, No. 1; Râzeșul, No. 5; Otadui nostru, No. 4—5: 
Ideia Europeană, No. 188—189:  /nodjdtorul, No. 5-4: Noua revistă 
bisericească, No. 1—2; Familia, No. 3; Muguri, No. 4—6; Pasul vre- 
mei No 2; Foaia Tinerimei No. 10 -11 ; Revista functionarilor publici, 
No. 5; Carte, No. 5; Clmpul, No. 10; Viăstarul, No. 10—10; Joru 
Voevozilor, No. 2; Radio romin, No. 24—20; Sinaia, No. 2—3; Arhiva 
-Somesand, No. 5; Revista universitară, No, 4—5 ; Democrația, 5 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXVI 
(Anul XVIII, Numerele 4, 5 şi 6) 


I. Literatură. 


Botez Demostené. —La Minăstire (Vecerne.—Utrenie), 
Cazimir Otilia.—Drum de sară (Din carnetul unei 
CREMA. vo ix ec E tă 
Cioctit zu V.—Primâvara.—Lup de mare . . 
Hotnog T.— Trombonul misterios. . . . ics 
Mihdescu I. Gib.—La ,Grandiflora* (Stirgit) . 
Mironescu I. [.—Tülte Radu Teacá . . TC S 
"NU Cezar.— Intoarcerea unde-au fost jurămin- 
tele. 8/ (a. e ^e Ta 15 SER ate AND ati 
Philippide A. AL.—Proclamţia . 
Philippide A. AL —Schifá. * LI LI - * * - * Li - 
Sadoveanu Marin Ion.—Metamortoze (Poem drama- 
tic întran act și un prolog). . . . . . . . 
Schnitzler Arthur.—Morţii tac (Tradus din nemţeşte 
de d-ra Maria T. Barghele3) . . . . . . . . 


Hl. Studii.—Articole.—Scrisori din țară si din 


străinătate. 
Weiss Aureliu.— André Gide gi clasicismul . . . . 


236 


Blaga Lucian. — Ceasornicul de ship cu. ru 
tacuzino B. Matei.— Viaţa, Dreptul, Libertatea ` 
Lecca G. O.—Neamul rominesc {Formarea Jul şi in- 
flnentele străine.— Sinteză etnologică). . . . 
Petrovici I.—C, Rădulescu- Motra. PE Ce 
Ralea D. Mihat—Disocia ii (Ceiace e nobil. — Artă şi 
Politete.— Teoriile in fata faptelor.— [moralitatea re- 
cunoștinței. —Cehov.—Inventle şi justiţie. — Pesimism 
şi complexitate. —Timbrul stilului. — Intimitate si fa- 
millaritate.— Nebunia şi teoria cunoaşterii. —Utiliza- 
rea sinuciderilor.— Discurs de BENE a zi 
Simionescu I.—Şeoala rominească, O EA ACER A 
Sachani I D —Existá o viaţă sufletească specific 
a 4 


Zarifopol Paul.—Despre metoda şi stilal lui Proust. 


III. Note pe marginea cár|ilor. 


am I. D.—Dyrendal, sau Avirismul—tentă lite- 
Tar * * * LJ * LJ LI * LJ * * L4 * LI LJ 


IV. Cronici 


Dumitrescu Tudor, dr..—Cronica științifică (Noţiuni . 


asupra heredităţii.) . Pi PO it 
Ralea D. Mihai.—Cronica ideilor (Pentru democraţie) 
Sevastos M.—Cronica teatrală : Bacuregti. . . . 
Suchianu I. D.— Cronica economică (O publicație sta 

tistică fără precedent). .,.. . A d 
Visoianu I. Const.— Cronica externá (Dela Locarno 

NUBE ovo lr». EIS P Rd 


V. Miscellanea. 


Nicanor & Co.—1a loc de cronică politică.— Cronica 
drumeţilor : I. Petrovici, Raite prin țară; M. Sado- 
veanu, Draumar! basarabene şi I, Simionescu. Oraşe 
din Rominia.—Dela Redacţie. METES Te i 

Nicanor P, & Co.—Posteritatea criticii.—Leon Do- 
bronrawov Doalci. —Arih :r .Schnitzler.— Pilda unei 
puoi- äranii Ardeleni.—Premille naţionale de 
Iteraturá, —Dela redacţie pi X ce 9 (4. e. 3 


VI. Recenzii 


„Aglrbiceanu loan.—Legea trapulai (O, B.). 


Ardeleanu C..—Diplomatal, tábácaral şi actrița (0; B.) 


If 
66 
75, 143 


190 
59 


113 


Bena Augustin.—Limba romină ia Saşii din Ardeal 

: (Teodor Rogculej 

rp denm Emile—La philosophie de Kant (Stefan 
eorge 

gi cen M. Em. — Filozofia educaţiei estetice (Ştetan 


orge). ^ 3 

Brătianu |. G.— Teorii nouă in inváqámintul istoriel 
(M. Ralea), . . 

Cahuet Albéric. -—Moussia oi la vie de Marie Bas- 
kirtseff (Sorin Pavel) . . 

Clopofel lon.— Criza democrației in Rominla (M. R) 

Cocteau Jean.—Le rappel à l'ordre (M. Ralea). . . 

Éliesco Michel. — Essai sur les conflits des lois, dans 
l'éspace, sans conflit de souveraineté vian R. 
lonaşcu). . 

Ephemeris Dacoromana. Annuario" della Scuola TO- 
mena di Roma (C. B) . . . 

Frank Tenney.— Storia economica di Roma dalle ori- 
gine alla fine della repubblica (Const, |. Balmuș). |, 

Herovanu Eug.— Tratat teoretic şi practic de Proce- 
dură Civilă, organizare judecătorească și compe- 
tință. (G. yir umi i 

" Ae fS P. A.— La philosophie WE. Boutroux 

Lupasco Stéphane. ~ Dehors... (AI. A. Philip ppide). ` 

Mentré François —Espèces et variétés d'inteligences 
(Sorin Pavel) . . ap^ 

Perpessicius —Scut fargá (Tudor Vianu). Eir 

Petrescu C. I.- S:oala activă (M. R.). E 

Petrovici I.—Cercetări filozofice (C. I. Botez), 

— » "— Introducere in sociologie (N. N. 

ron) . 

Roques Mario, ` Palia d'Oräştie (Teodor “Roşcaleţ) | à 

EY: D, m.—Subt flamura roşie (Octav Bo- 
tez). . ^ 

Valéry Paul.— Une conquéte méthodique (Const, I. 
Vişolanu). Aw 

Vianu Tudor. — Fragmente moderne (X. Ya Re 

Zielinski Th.—Cicero In istoria calturii europene (So- 
din Pavelios e N as e iale oque 


VII. Revista Revistelor 


e entru știința socialà".— 

Aron Robert.— insemnare în jurul lui Pascal (Revue 
de Métaphisique et de Morale). . 

Bernus Pierre. — Criza Societăţii Naţiunilor (Le Monde 
NONND. . V7. 9 m * 1s i. 6, w T e 


IV 


Cassirer Ernst.— Pav] Natorp (Kant studien). . . 339 
D'Eichhoff A tdre Jean.—Dela „Statele-Unite ale Im- 
pertului austriac“ la „Statele Unite ale Europe!“ (La 
Revue Hebdomadaire). . . 134 
Girard Victor.—Anatole France zugrăvit de prietinii 
să! (Revue des Deux Mondes). . . 343 
Giraud Victor.—ln jurul lui Anatole France (Revue 
des Deux Mondes). . 340 
Goblot E.—Exerciţii logice asupra judecăților de va- l 
loare (Revue Philosoph!que). 343 
Godchot, colonel.— Manuscrisele lui Zola (La 'Revue 
Mondiale). . 133 
Hazard Paul.— Romantismul italian şi cel european ; 
(Revue de littératare comparée). . : 340 
„Independența economică“ .— 133 
Kollin losef.—Helorich von Kielst, poetal "morţii (Eu- Nx: 
phorion). . 3:9 
Lefévre Frédéric. —0 oră cu Keyserling (Les Nouvel- 
les Littéraires). 341 
Moret Alexandre.—O Tevolu e socială în Egipt cătră 2 
anul 2(00 (Revue de Parit). 3 
Quaild Villiam.—Banca Madagascar (Revue d'Eco- 158 
nomie politique). . 
Rignano Eugenio, —Viata în aspectul său finalist (Re- , 
vue philosophique). 13 
Thibaudet Albert. Poveşti fantastice (Europe Nou- T 
velle). . " 
Thibaudet A..— Roman şi politica "(Nouvelle "Revue 
Francaise). à 136 
Thibaudet Albert. -0 catedră , Victor Hugo ( La Nou- 
velle Française}. . 335 
Verlaine Paul.— Note asupra Angliei (Mercure de ^ 
France) . 37 
Zvorkine Nicolas. —Specilaiia, bogetul E starea fran- 
culoi (La Revue Mondiale). . . . 338 
VIII. Mişcarea xinh in d . 140, 316 
IX. Bibliogalie  . , 142, 351 


| 


Lll 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează ; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați så 
ne comunice gi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcflunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în Iași nu li se pot trimite co- 


recturile şi prin urmare sînt rugaţi să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv sl citef. 


iil 


— P 


ul 


—á 


— 
UA 
Ce—— o8. 
— 
I 
I 
= 
= 
F 

Ld 


A 
N 


~ 


== 


Pentru tot celace priveşte redacţia : manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


LN : 


p" 


NU 


3 
Lai 


———-—— 


—M 
————— ———— — 


Din editura „Viața Rominească“ lași: 


G. IBRĂILEANU || 


PRENNE y iiim 


ROMÎNEASCĂ | 
OCTAV BOTEZ G. TOPÎRCEANU 
. Pe marginea cărților Strofe Alese 
Scriitori romini şi străini (Balade vesele și iriste) 
MIHAIL SADOVEANU | MIHAI CODREANU 
Pildele lui Cuconu Vichentie Cintecul Deşărtăciunii 
Strada Lápugneanu Statui ediția H 


Marele Premiu Najlonal de 


Cocostircul Albastru | | 100,000 le! peniru poezie. 


= T^ ES OTECA 1 
EU NR EL. 
€. j 

*: > 1 
EEUU C ; =] DEMOSTENE BOTEZ 
Sulgetului Floarea Pămîntului poezii 
olum | (Premiald de Academia Romlnd) 
E: Cu Palogul 3 volume | Povestea Omului possi | 
Ere Rui eri re 
Dr. C. ILL PARHON 4 M. OOLD- | | C. HOGAŞ | 
STEIN 
| " , Pe Drumuri de Munte | 
Traité d'Endocrinologie: L în Munții Neamfulul. 
| E Le glande Thyroide | | " Amintiri dintr'o călătorie | 


| : s G. GALACTION 


AL. A, PHILIPPIDE Á ihe 
RABOJI 
TERP PE BRADUL nni 


"———— ——Á 


= I bi