Viata Rom. (R.), 1926, 18.4

ă wm 
n 


y 
= 
= 
> 
| 2 
< 


Wi 


| 


H opriotaton 8i 
IRIN 
=” 4067028 Periodico 


1926, AN 


OMBRE. No. 10 


iata Rominească 


REVISTĂ LITERARA ŞI ȘTIINȚIFICĂ 


lonel Teodoreanu 
I. Petrovici . , 


I. Șiadbei. . 


G. Bâărgănanu . 
Petre Marcu 

Caterina Onea 
Cezar Pelrescu 


Const. I. Vişoianu 


M. Sevastos. . 


P. Nicanor 4 Co. 


Recenzii: A 
mia ULI Kar 
P Gotovci Des 
im America R e 


Ravista Revistelor 


„tr 


la Assisi ie Pa taaht 


e Nrnur tra 
Normale e? Mido; 
mțama, Nuuwpiley | 


Je Prêtuit, / 
carea intelectuală in atrāinātate- /liteyat 


Bibitograte. 


SUMAR: 


Rodico, 

La mare şi lo munte (Nate de drum) 

Neamul raminese (Asupra studiului etnologie 
al d-lui O. O. Lecta). 

Privelişte In sal.—Tintirim. 

Psiħunaliza judiciară, 

De spăr|ire. — Melancolie. 

Serisori bucureştene (Sfirşit do vaconţă, Too- 
mað rurală şi toamnă uebonă, Cum redevii 
bucuregilean), 

Cronica externă (Pactul fronco-rom!n. Pactul 
italo-rom?a!, 

Cronica leatrală : Bucureştii (Revistele — Pale: 
tul, - Esope. - Visul unui amurg de iubire. 
Livada cu visini. Negustorii de glorie). 

Miscellanea (lur&şi democrația. — Franța repi 
blicană 1—Școala, —- Genul poelie. Lilazofiu 
modei. — Mişcarea literară, —Greşali de tipar) 

linenda de negari Dn Ai Curtis Romi | Le 


vraja tienne Riy 
Verbas Druin in 


lă* (Albe Tii 
„ti rue 
lei Seericulni 
Jul Wuelree sè 
" ditsi 


umang, — Sti in 


IASI 


Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri 3 


Viata Ro 
ntate an 


tni So iel, Pe 


t926 


4 yagin 
UJRA laty 
atmâtoate. 


VIATA  ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
lași, Sirada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVIII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 ln- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. | până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 iulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1926 este; 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi intre- 
prinder! comerciale, financiare și industriale, pean . 500 lel 


Pentru particulari : 


DO e a ee pe a e a. ei e 400 dai 
PD DONA AN aici e e e o e 200 gi 
N SN e a T s e e e a 005 îi 


IN STRĂINĂTATE: 


Pe aare m Ra i pe RS 600 lel 
PU a E e C ed SOD 
RIA ai e ei a AA. 60 , 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
gul volumelor editate. 


Pentru siguranţa primirii regulate a Revistei D-nii 
tra det rugaţi a cn er ele cu abonamentul și 
al costul! recomandăr i 

Pentru străinătate. a i 90 dei 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 


sese în depozit la Administraţia Revistei 
colecția, iar 1924 şi 1925 cu gi ia “nad preţ de 200 lei 


Administraţia. 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 
Revistă literară și ştiinţifică 


VOLUMUL LXVIII 
ANUL XVIII 


IAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1926 


p” 


$ 
Li 
5 
. 
LE 


— o-o 


n cani T 
Inirat fnat 


MIR 
| 


5 JUL, 1034 


+ 
...sstmmeeaspa ese... 


RODICA * 


Cine, și de cite ori în viaţa sa, nu s'a hotărit să devie „alt 
om“, convins că această renaştere sau substanțială pretacere, a- 
tîrnă de suprimarea unui fapt extern, sau de implinirea unei do- 
rinţe cu ma pi făgăduinţi ? 

— De Luni saprim tutunul, şi devin alt om !—suspină e- 
nergic fumătorul ahtiat, care, pe lingă afecţinnile de rinichi şi 


"ficat datorite nopților albe, pe lingă insomniile cn sudori reci, 


datorite abuzului de cafele negre şi de cotidiană muncă, pe lingă 
panicele Inimii, datorite nervilor, ipocondrismului, și pe lingă alte 
multe beteşuguri reale şi imaginare, mal e amenințat şi de o 
anghină pectorală. 

Acel Luni Izbăvitor, la începutul fiecărei săptămial situat 
la începutul săptăminii următoare, fuge ca nn hoţ urmărit, Mulți 
renunță să-l mai ajungă: 

— O viaţă are omul! Eeel... 

Alţi, mal perseverenţi, îl ajung. Cei mai mulți constată cu 
surprindere că n'au devenit „alți oameni“, dar că şi-au supri- 
mat o plăcere. Alţii, mai paţin lucizi, predică intinerirea, vivifi- 
area, fortificarea, purificarea, datorite acestei abstinenţe, fără 
să-şi dea seamă că decind na mai fumează au devenit mult mai 
acri; că pofta de mincare, fanfaron exagerată, nu are alt re- 


> Stein! dia romanul Drumuri, seria „La Medeleni”, în curs 
de lipărire la edilura „Caricea Rominească“. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ_____ 


zultat decit să-i umfle, puhăvindu-i, vădind mai lămurit blegirea 
țesuturilor, decit severa slăbiciune; că absenţa fumului prietinos, 
care, oricît, le făcea suportabilă şi singurătatea, îl constringe să 
accepte orişice tovărăşie, cordiala plictiseală în doi sau trei, fi- 
ind preferabilă uritulai lugubra în unul singur ; că, într'un cuvint, 
sint oameni nol faţă de ce erau înainte de-a suprima tutunul, 
exact în măsura în care o haină întoarsă pe dos e o halnă nouă. 

Rominii, în preajma virstei de treizeci şi cinci—patruzeci 
de ani, mai ales, exclamă deseori, după ce-au constatat şi înfie- 
rat lapidar, incuria soclală a ţării lor şi endemia de mahalagism 
barbar, care o bintue: 

— Ah! De m'aşi vedea la Paris! Numai o lună... Să-! 
respir... Alt om, etc... 

La Paris, constată cu melancolie cit s'a prefăcut Parisul a- 
mintirilor. 

— ln tinereţea mea... 

Se întorc dela Paris, mahmuri ca după un chef prea lung, 
sau melancolici ca după revederea fetiţei care-a fost întăia dra- 
goste, devenită mamă, instrăinată de dragoste şi de trecnt, chiar 
dacă a rămas frumoasă: altfel frumoasă, se înţelege, decit a- 
tunci Cind se Înroşea pentru o privire, plingea pentru un gest, 
şi proastă, spunea prostii, cu buze fermecătoare... 

Alții, ponţi ghinlonişti la masa verde, pindind „o serie“, 
exclamă cătră moşlerul cu portotoliui plin şi obrajii pigmentaţi 
de soare, abia sosit dela moșie, ale cărui miol brune contras- 
tează viguros cu paloarea febrilă a celorlalte: 

— Ah! De m'aşi vedea şi eu la ţară! Să răsafiuo clipă! 
Linişte. Singurătate. Aer curat. Lapte fără apă; apă fără vin... 

La ţară, constată că Depărăţeanu—,„Locuinţa mea de vară 
e la ţară, acolo ași vrea să mor...”—e un cretin; că Dailiu Zam- 
firescu— „Viaţa la Ţară“—e un mleros măsluitor de adevăr; că 
e preferabil să bel laptele—chiar îndoit cu apă—fără să vezi 
minile cărămizii şi dubioase care-l mulg; că poeticol lătrat al 
ciallor e suportabil numa! cind Îl auzi într'un roman rustic, pe 
cind afară cirie claxoanele și scrişnesc tramvaele; că e mal ac- 
ceptabil chiar implacabilal zornăit al deşteptătorulai—aranjat de- 
cuseară să sune la oră fixă —decit faimosul „cucurigu“ al cuco- 
şilor care confandă miezul nopţii cu dimineaţa, şi răsăritul soa- 
relul cu isprăvitul somnului musafirilor: că turmele cu ciobanul 
şi măgarul de rigoare, au haz venind pe foile netede ale anoi 
volum de Francis Jammes, dar pe şosea, in norl de colb, cu 
putoarea lor compactă, prezidată de a ciobanului, n'au nici un 
haz ; că luna plină, fără de lăutari, dame, şampanie şi lumină 
electrică—stiasă oportun—e ca un somnifer farmaceutic fabricat 
ia ţară: nici nu te adoarme complect; că magte sint, dar hirtie 
de muşte nu-l; că Grigorescu ar trebui vindut cu gramulla co- 
fetărle drept esenţă de sirop; că „Rodicele“ ini Alecsandri, cu 
obraji ca cireșgele şi sinl ca merele domneşti, ar face mai bine 


RODICA 7 


să-şi spele cămeşile, părul şi picioarele; şi că moşierul care-i 
invitase la el, e demn de compătimit pentru viața pe care-o duce 
departe de oraş... 

ŞI totuşi nimeni nu renunţă de a deveni alt om, atunci cînd 
e blazat, jenat, scirbit, umilit sau îngrozit de celace e. Sinucl- 
derile pe această bază sint extrem de rare. 

De asta, Dănuţ era în viaţă deşi nu devenise alt om. 

In clipa de teatrală amintire, cind coborise treptele casei 
dela Sălcii lichidind cu o vorbă tare, două femel deodată, şi cu 
un calificativ necruţător, pe Dănuţ de pănă atunci,— fusese con- 
vios că va incepe o viaţă nouă, Vacanţa nu se isprăvise: era pe 
la mijlocul ei. Ua efort numai, şi cele două caete dăruite de 
Monica puteau să primească poamele tuturor livezilor sufleteşti, 
lăsate pe seama păsărilor pănă atunci, hărăzite culesului, de a- 
tuaci inainte. 

Dela Sălcii pănă la Medeleni, galopul lui Zdup, subt cerol 
nou, şi pe pămiatul tinăr, avuse semnificația unul trufaş arc de 
triomf pentru o altă intrare în viaţă. 

Caetele il așteptau, severe şi sincere ca o conştiinţă clară, 
—dar, după cum se ştie din toate poveștile ultate, feciorii de 
împăraji, porniţi călări să 'nfrunte viaţa, întilneau Balauri, Zmei, 
Zmăoaice, păduri carnivore, zine viclene și multe alte ispite sau 
primejdii, de care, fireşte, autorul basmului îl mîntulz. 

Pe Dănuţ îl aştepta Rodica. 

Aatorul basmului devenise romancier. 

Rodica — pe care lectorul o judecă probabil cu severitatea 
mamei sau părintelui de familie, afară de cazul că e tînăr sau 
îrivol—era predestinată să fie muleta roșie cu care toreadorii 
atrag galopul cornut. 

Căci după cum glăsueşie înțelepciunea apozrită, viața e 
viaţă şi omul e om! 


G 
> + 


Din lecturile ei în limba franceză, Rodica reţinuse on a- 
dagiu pe care-l servea—uneori ca protestare, alteori ca stimu- 
lare—ma! tuturor cunoscuţilor ei de genul masculin, după cum 
erau prea temerari san prea timoraţi. 

— Jeu de mains, jeu de vilain! FI, le vilain! 

Finalul, corolar oarecum, era dela ea: nici cind reproducea 
vorbele altora nu-i plăcea să fie servilă. 

Primul gest pe care-l al văzind o floare e să te apropii şi 
să o miroși. In schimb, cînd vezi un fruct robust în carne şi cu- 
loare, vrei să-l apuci. 

Rodica făcea parte din a doua categorie. Adagiul era util 
căci Rodica era coaptă. 

Vaporoasele cununițe de roşeli, priviri stingace, mini abea 
strinse, bătăi de inimă, tăceri străvezii, şi Imateriala, unica sä- 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


, pe care dragostea idilică le împleteşte cind fata e floare 
meu age tinarul e timid sau romanţios, păreau fade cu şi 
alături de sarge üa CUL ae 

— e maios, jeo l 

la aeh floare“, intāla săratare— mal degrabă umbra zbo- 
rulul unei sărutări sperloase-—Înseamnă întăla îndrăzneală cu 
ochii închiși, a timidităţii, şi închee un ciclu: cel imaterial. 

la „idila fruct”, întăia sărutare— uneori mușcătură — înseamnă 
intăla sfadă viguroasă, şi deschide un ciclu: al minilor. 

Dănuţ o sărutase pe Rodica pe git; Rodica-l pălmulse pe o- 
braz, Dar mai voinic decit Rodica, o apucase in braţe, aşa că 
Rodica, deşi se zbătuse—sport pe care-l făcea mai bine decit pe 
celelalte—fusese sărutată incă odată, pe gură, fără ca să 
poată replica: 

— FI, le vilain! iai 

estul conversaţie! urmase pe romineşte. 

De atunci, Danat o rutene, de multe ori, dar Rodica nu-l 
sărutase niciodată. Pe Puiu ea incepuse să-l săruie; de Dănuţ 
se apăra. : Ca şi politica statelor europene, alta faţă de marile 
puteri, alta faţă de cele mărunte, politica Rodicăi varia în ra- 
port cu virsta protagonistului: agresivă faţă de Pulv, devenea 
defensivă faţă de Dănuț, Rezultatul era același. Adică: 

— FI, le vilain! 

Pe romineşte, în aceleași condiții, şi chiar în mai grele, 
Sevastiţa ar fi spus: 

— Da’ şăzi ghinişor! 

Lectorul va remarca desigur avantajele pe care le oferă 
limba franceză, oricui şi oricind. 


Intiinirile cu fata pe care o iubeşti se cheamă „Plimbări*, 
şi siot: pe aleile pămintului şi ale sufletului, 

Intiinirile cu celelalte „domnişoare“ sau doamne, se cheamă 
„Tendez-vous“-uri, 

La oraş „rendez-vors"-urile în deobşie sint diurne și si- 
tuate de preferință—cu rari excepţii—în orele cînd părinţii, soţii 
sau soțiile au treabă, 

La țară, „rendez-vous“-urile sînt nocturne caşi plimbările. 
dar nu din acelaşi cauză, Plimbările caută singurătatea, misterul 
şi reculegerea, pe care le găsesc în noapte; „rendez-vous“-urile 
găsese in nopţile rurale, gratis, cejace la oraş se cumpără scump: 
clandestinitatea. 

Mixtă, Rodica juca tenis cu Pulu în timpol zilei—adică 
dupăamiaza, căci dimineaţa şi-o petrecea in pat, dormind,—şi 
avea „rendez-vous*-uri cu Dănuţ în timpul nopţii, după ce toate 
luminile casei erau stinse, Sihăstria Monicăi, absenţele, din ce în 
ce mai prelungite ale Olguţei—care prezida dezbaterile contra- 


RODICA 


dictorii ale războlului european la „Clubul Barlacilor“ — discreţia 
lui Mircea, viaţa ca ştiut program a doamnei Deleanu şi somnul 
brusc şi durabil al lat Putu,—inlesnean Rodicăi plecările din o- 
dae şi revenirile tirzii, deseori pe geam—a la Boccacio — rareori 
pe uşă: imprudent. 

Intăiul „rendez-vous“ fusese provocat de Rodica, chiar în 
noaptea zilei cu pogilatul primei sâratări. 

Dânaţ nu se culcase încă. Se lungise îmbrăcat pe pat, 
fără să asculte concertul de ocarine al broaştelor, nici ţiterile 
tremolate ale grierilor, nici miile de sunete şi zvonuri ale nopţii. 

Fama, gindindu-se la femel. Privea colecţia de picioare o 
clipă dezvelite, în ciorapi malticolori, sau fară de ciorapi; co- 
lecţia de sin! mici sau puternici, Puţintei sau opulenţi, bombaţi 
sau piaţi şi totuşi feminini prio capetele care colorează biuza cu 
O roză impnasâtură; colecţia de spinări îndolte mlădios sau ro- 
bust în spiralele patinajalui ; colecţia de subiiori, culbare desco- 
perite în gesturi şi haine de vară, cu o pată de soare pe umbra 
sau lumina lor ușor adincită; colecţia de şolduri, unele lung o- 
vale pentru şerpuirea în braţele care string, altele scurt arcuite, 
încordate parcă să avinte plosca fără toarte a pintecelni, —co- 
lecţii deţinute de toţi oamenii în amintirile lor «i pe care, cind le 
privesc fiind singuri, au atitedinea şi congestia liceenilor cind trag 
cu ochiul prin gaura chell, să vadă cum se dezbracă o femee. 

Nu se gindea la Rodica. 

Rodica, prea Impersonală, indruma gindul şi pofta, după 
ce le stîirnea—in absenţa ei—asupra femeilor în genere. Poate 
că de asta Rodica, fără să-și dea samă, căuta să fie cit mai 
mult prezentă lingă băeții cu care flirta, Prezenţa ei avea darul 
să concratizeze într'un trup substanţial, pofte care în absenţa ei 
se răspîndeau în generalităţi. 

— Cu-—cul 

-— Cine-i? 

Eu.. da’ să şţii că-s supărată pe dumneata ! 

— Aa! Rodica! 

— Domnișoara Rodica. 

— Măria sa domnişoara Rodica. 

— Degeaba faci spirite! Nu-mi trece-aşa uşor! Prea ești 
obraznic! N'al nici-o măsură! 

— Scuze nemăsurate ! 

Nu primesc. 
Sărutări. 

—  Obraznicule | 

De pe marginea ferestrei, o săratase. Ar H putut fugi, 
dar nu fugise. 

— Jos mânile! 

us săratările. ` 
— Tare mal eşti obraznic! Să ştii că plec! 
— Na cred! 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 

N ea ee a E 
— Al să vezi! 
— Te prind. 
— Încearcă! 


— La dispoziţie, dela genunchi în jos! 

Ştia să fugă şi mal tare Rodica. Cu toate că-şi ridicase ro- 
chia ca pentru fugă serioasă, Dânuţ o prinsese lingă poartă. 

— Nu mal pot! Ut!—palpitase Rodica. 

— Ìn braţele mele! 

— Lasă-mă. Nu profita ! 

— Odihneşte-te. 

— Dă-mi pace! 

— Nu fac nimic. Cuminte ca o bancă! 

— Ce apoacături de „băiat“ ai! 

— Cu-așa ceva în braţe nu-i de mirare! 

— Val, ce limbaj! 

— Vai, ce bluză! 

—— Să ştii că mi-o rapi! 

— Trăiască acul de cusut! 

— Am să-ţi cos buzele! 

— Cu ce? 

— Cu acul. 

— Unde-i? 

— Vai, să ştii că ţipl 

—— Fij discretă |! 

— lar eşti spiritual? 

Preferi brotalitatea ? 

— Lasă-mă 'n pace! 

— Al să te plictisegti ! 

— Val, ce impertinent ești! 

— Ţi-a căzut pelerina 

— Ridic-ọ, eşti cavaler. 

— Na fugi? 

— Ridic-o ş'al să vezi! : 

O prinsese de un picior, ridicindu-l cu cealaltă mină pele- 
rina latanecată ca umbra unui copac. 

— Poftim pelerina. 

— Lasă-mi piciorul! 

— A căzut: vreau să-l ridic! 

— Nu te obrăenlei! 

— In genunchi în faţa piciorului | 

— il meri, ştii unde !.. 

— Stiu numai- că-l merit. 

— S-i lustrueşti botina ! 

— ȘI cizmele de călărie chiar, na numai botina: botinele-s 
mal joase | ` 

— Val, ce obraznic! Lasă-mă! 

— Am găsit un genunchiul! 

— Lasă-l! 


[i PE i e PE 


— Nu pot, Imi intră perfect în pa i 
măsură! Sä ştii că en l-am pierdut! palmă! Parcă-i făcut pe 


— Să ştii că tip... tare! 

O sărutase pe gură, în plin, 

— Miroşi a tutun! ` 

5 în H gust de tutun: nu ? 

ran știu, nu mă intere 

— Incăodată, SAN 

— Du-te] 

S Vima: 

— SA ştii că nu-ţi mai vorb 

e: Da. Ma pr mg 

— Eu |? 

— Facem o experienţă, 

— Lasă-mă! 

— Cu ce te pudrezi ? 

A = di 

— Da-da! Am simţit în colțul gurii gust de pudră 

— Val, ce mincinos! N'ai decit să m 

— Te-am şters cu buzele! EN 

— Namal obräznlcii spui | 

— ŞI fac. 

— Încearcă | 

— Sotim: | 

— Ce om rcă eşti un copil! 

— Polu? i $ 
a Te rog să nu mă olensezi! Nu ştii să te porţi cu fe- 

Se zmancise şi plecase, dar nu inspre casă, apucate 
cătră sat, foarte grăbită. Pe o distanţă sai langă, A A nora 
ee în vrome cr menta pese Mai ales că Rodica nu pu- 

porta tăcerea. irezistibil, ca o pa 
deschisese gara, hârțăgoasă : Poe COND» tea 

— Să ştii că nu te pot suferi! 

— Fli calmă, te rog! 

— lar eşti obraznic ! > 

— Narav! 

— Te-au nărăvit „doamnele“ dumitale! 

— r tI nS, de exemplu... 

— Nu mă totol Fil respectuos! Eu nu-s a tale 

— Domnişoara Rodica, de exemplu... i 

— Lasă lroniile fără sare! 

— O fată dela Humpel.. 

— Aşa se vorbeşte ? 

— O elevă dintr'a şasea... 

— Dintr'a şaptea |! 

— O elevă din cursul superior... 

— Ut! Plicticos mai eşti! 


| 


12 VIAŢA ROMĪNBASCĀ č 


— Să ne intoarcem, 
Intoarce-te | 
— Na {l-e frică singură ? 
Nu. 
- Dacă es lupil ? 
— Val, ce demodat eşti! 
— De ce? Oiţele nu mal sint la modă, lupii da. 
Val-val! Ce impertinenţă! i se văd urechile... 
— De ce nu-mi spol măgar curat ? 
— Findcă-s bine crescută. 
— ŞI măgarii cind dac olţele, stat foarte bine crescuţi! 
Incepută şi continuată pe acest ton, discuţia fusese lungă 
şi anostă,. Totaşi, Dănuţ se distra cum të distrezi după masă 
infariind un sifon deşert. Işi congediase creerul dela inceputul 
discuţiei. Se simțea la același nivel cu Rodica. Replicile scarte 
săreau ca broaşiele de pe şosea în gigantica flacără delicată a 
luminii de lună, 
Pe la două de noapte, întorcindu-se acasă, Rodica îl adu- 
sese la cunoştinţă motivul venirii ei: 
Să nu crezi c'am venitia dumneata ca să te văd! 
Nu mă îndoesc! De asta ai venit prin întuneric! 
Na pogi îl serios o clipă? 
Noaptea, nu. 
Te rog taci! i 
Am, ai, a... 
Am venit să te rog să-mi împrumuţi o carte de cetit. 
lti mai trebue? 
Sigur ? De ce-am venit! 
O carte de filozofie? 
- Nu îl obraznic! 
— Rominească ? 
— Nu-mi trebue ! 
Roman ? 


LA | 


lar te obrăzniceşii ! 
- Cu poze? 
Mi-e indiferent! 
— Depinde de poze! 
Mi-e indiferent! 
— Hal şi-ţi alege. 
Al inebonit? 
— De ce? 
— Ea să intru la dumneata? Noaptea 7? 
— Spunea! că na te temi de lupi! 
— Na mă tem de nimeni! 
— Atunci ? x 


— „Nu se face“, ȘI nu vreav. 
— Al să fii originală. 
Mersi! N'am pofta ! 
O capeţi... Ştii proverbul !.. 
Asta nul Aştept alci. 
Ce să-ţi aduc ? 
O carte nostimă. 
numeşti „nostim” ? 
Ce-mi place. 
Atunci ia-mă pe mine! 
lar te obrăzaicești ! 
Am propus 
Nu accept, 
Pâcat ! Te-ai cultive | 

— Te rog! 

— Sä- scol pe Polu ? 

— Aşa ?.. Să nu mal vorbeşti cu mine! 

Plecase iremediabil, fără să-şi uite nici pelerina, aici 
batista. Adovazi dormise pănă la douăsprezece. După dejun dor- 
mise lar, şi jucase tenis cu Pulu, lar noaptea, după ce adormi- 
seră toţi, se inființase din noa la fereastra odaji lui Dânuţ ca 
să-i ceară o carte. | 

— Alla! 

A-a-a! Ce surpriză! Ce eveniment! 
- Dă-mi o carte. Cu dumneata personal nu vorbesc | 

Dănuţ o tratase cu un forte dicţionar Latino-Romin. Ro- 
dica îl luase, făcuse ciţiva paşi, şi se inapolase: 

— ARI un măgar! 

— Mulţumesc, dar spune-mi-o pe latineşie ca să-mi arăţi 
că nu eşti numai bine crescută ci şi cultă! 

— lmi dal o carte sau plec? 

—- Dacă n'al încredere |n mine! 

— N'o meriți! 

— Dar o inspir! 
Nici ! 


PTEE E 


— Din cauza întunericului! Par mai negru! Uite. 
O ridicase de subțiori, zmuncind-o pe fereastră în odae. 
— Şii că nu eşti uşoară | 
Obraznicale | 
— Ulă-te la mine să mă vezi mai bine! 
Esti în pj:ma? 
N'ai incredere nici în pijama? 
La-ă mă să plec! Na ești convenabil! 
— Ahea al intrat! 
— Val. ce cochet eşti! AJ pijamale de matasă | 
— Vrai să "'ncerci una ? 
— Nici să n’and! 
— Matasă bună! Dezmiardă plelea ! 


l4 


VIAŢA ROMĪNEASCA 


— Na mă interesează! 
— Nici n'ai încăpea! Eşti... mai plină decit mine! 
— Vai, ce minciunos! 
— Eu n'am sini! 
— Obrazaicule ! 
— De mine vorbeam! 
— Opreşte-te la vreme! 
M'am oprit la sini.. Mai sint şi alte rotunzimil 
— Spuneai că n'al! 
— Nu mă crezi ? 
— Na mă interesează | 
- N'ai făcut încă „Anatomia“ ? 
- Nu-ţi mai răspend! 
Noroc că nu-s profesor ! 
— Eşti un... 
— «măgar, Asta-i răspuns la Zoologie ! 
— Vai, ce pedant eşti! 
-— Vai, ce haz all 
— Atunci plec. 
— Incearcă | 
— Să știi că fip dacă nu mă laşi! 
— Te-aude Mircea și te compromiţi! 
— Nu eşti cavaler deloc! 
— No-s ambițios | t 
=- Plec! 
— Pe geam? 
— Ba pe uşă! 
— Chela-i în buzunarul dela pijama. 
*— Dă-ml-o. 
— lao! 
-- Crezi că mi-e frică? 
— Mă abțin de a te jigni! 
— Ce faci? 
— Ti-am sechestrat o mină. 
— Dă-mi drumul, 
— Ce căutal în buzunarul meu? 
— Cheia | 
YY Nu-i, 
— Mincionosule | 
„Maltre Corbeau, sur un arbre perché, tenait dans son 


un morceau de frommage.. * 


Dă-mi drumul 1 
=-= „Maitre Renard, par l'odeur alléché, lui tint à peu 


i ce langage.. * 


— Lasă-mă | 

— Ca ce te partumezi? 

— Nu te priveşte! 

— Am un nas experimentati 


_ i 


_ RODICA 15 


PŘ 


—  Lăudărosule | 
— Te partumezi prea tare! 
— Auzi impertinenţă! 

— E plăcut, dar... 

— Dar? 

— Da-i prudent! Mine dimineaţă Gheorghiţă va mirosi 
cine a fost la mine! 

— Asta-i! 

— ŞI Mircea. 

— Te rog! El nu ştie cu ce mă parfumez! 

— Te-a intrebat ? 

— Crezi că toţi sint rău crescuţi ca dumneata ! 

— Da! Imi fac Iluzii! 

— iți faci cam multe iluzii ! 

— Tinereţele! Tinereţele ! 

— Fomurile! Fumurile! 

— Focurile! Focurile l—intonase Dănuţ cuprinzind-o. 

Cu unele femei lupta corp la corp, e un preludiv,—spirală 
răsucită perpendicular pe apropiata orizontală baso-relie fată. 

Cu unele fete, lupta corp la corpe o triată erotică; un 
dans modern, cu paşi mal atitmici, mai variaţi, mai violerţi, şi 
mai casti, căci ritmul Jasciv al trupurilor alăturate şi atente— 
sau btate—oricit de sprințar şi de sâltărej ar îl dansul, duce 
pînă departe carba erotică,—pe cliă vreme trinta, oricit de 
strins Inlănțulte ar fi trupurile tinere, tocmai fiindcă sint tinere 
şi aituze, devine pănă la sfirşit lupră curată, fâră de nici-un alt 
scop, din ce în ce mal sinceră, mai animalică. 

Puterea unsi bărbat niciodată nu-i deplină, cind luptă cu 
o femee. Fară să vrea, e amuzat de rezistenţa fiinţei mal slabe, 
şi fără să ştie, ocroteşte, îngădue, temerităţile celuilalt trop, Fe- 
mela luptă ambițioasă să-si valorifice puterea—o novă cochetă- 
fie c3 o armă luată din minile bărbatului. 

Birbatul se joacă-—'eu indoleni—bucuros să fie maltratat, 
măgulit de valul indărătni: şi întărtat, care-i dovedeşte că e 
stincă. ln aceste lupte, bărbatul ride —deseori gidilit—femela 
Tăsuflă din greu, încordată, cruntă, dirză, totdeauna serloasă, U- 
neori, la sfirşit, femelle pling—de ciudă c'au rămas femei—alte- 
ori rid cu obraji! aprinşi ca după un înot prin valuri mari. U- 
nele aşteaptă să fie con:olate la sfirşit—ca să reintroneze as- 
pectul dominator al feminităţi! pănă atunci vasale —altele do- 
resc să reinceapă lupta, convinse că an biruit realminte, setoasa 
de victorii bărbătești. Dar toate—mai ales fetele—dnpă astfel 
de lupte, sint fromoase, biciultor înflorite în grădinele ambigul: 
cu ochil poleiţi, obrajii proaspăt colorați, buzele umede ca după 
muşcături, părul atit de clutulit că pare creţ, și neorinduiala 
vestmintelor ca a frunzişorilor în vint puternic. 

Aceste lupte, pentra tineri și pentru fete, au semnificaţia 
ploilor de vară. Repez!, impetuoase, după ele rămine zimbetul 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


salival, ca un curcubeu, Tot ce tăcerile enervate, şi penumbra 
vorbelor şi lecturilor cu două înțelesuri, acumoulaseră, ele des- 
carcă, odihnind şi ostenind altfel decit vorbele, lecturile şi tăce- 
rile. După le urmează—deşi s'ar părea ciadat-—clipe de cama- 
raderie, fără de nici un echivoc. Cilumele, robuste şi familiare, 
deoparte și de alta, sint întocmai ca ale bâeţilor după o parțidă 
sportivă. Minile şi trupurile nu păstrează amintirea trapului po- 
trivaic, decit din punct de vedere combativ: o forţă clocnită de 
aită forţă. Oricit de intime ar fi fost apucăturile din cursul trin- 
tei, trupurile, devenite egale prin luptă, le-au aceeptat fără re- 
zerve, comentarii şi pudori, dindu-le o valoare pur atletică. O 
simplă stringere de mină, cu joc de epidermă, este mai ațiţa- 
toare decit o statornică și deplină alipire in luptă,—după cum 
lotogratia unel femei goale in intregime se numeşte nud, pe cită 
vreme, fotografia unel femei goale cu pantofi şi ciorapi lungi, e 
de cele mai de multe ori, indecentă, trivială sau pornogratică. 

După luptă şi Rodica şi Dânuţ osteniseră. ŞI cum tăcerile 
Rodicăi erau ca o sală de spectacol după reprezentaţie, Dănuţ 
cascase, Rodica îl imitase; Rodica plecase la culcare; Dănaţ se 
culcase. Amiudoi dormiseră bine.—ca dopă muncă, 

Cităva vreme, subt pretextul cărții de cetit, îşi servireră re- 
gulat duşul écossaise nocturn. Incepuseră să-şi spue pe nume, 
tără ca Rodica să mai protesteze. O complicitate permanentă, 
cu caracter sportiv şi Jicenţios, şi poate romanțios întrun fel, îl 
tamillarizăse, 

Dănuţ se simţea deajuns de bine. Fâră să-l preccupe, Ro- 
dica-l ocupa, înlocuind tenisul, călăria, patinajul, boxul, floreta, 
tlirtol, cinematograful, glumele cu băeţii şi plimbările pe Calea 
Victoriei sau la „Şosea”, cînd ochi! lau aperitive de feminitate,— 
făcindu-i tolerabilă o castitate păstrată dela inceputul vacanței. 

Dar sufletul, caşi inainte, nu mal „suna”. Orişice vibrație 
amorțea brose tăiată, ca a unul cristal acoperit cu mina, Nu 
scria nimic, Privea, uneori răsiola chiar, cele două cacete 
dela Monica, intrigat, uimit şi înfricoşat peţin. Cum izbutise 
dare să „umple“ un caet întreg. în vacanţa trecută ? De unde, 
atitea reflecții, emoţii, metafore, fantezii, născaciri, împărechieri ? 
De unde ?... Zbardălnicie juvenilă, probabil. Fermentaţia mustu- 
lul. Desigur că toji băeţii treceau prin aceasta | Evident! Care 
bălat nu face versuri, literatură ? Unii cu mult talent, alţii cu 
mai puţin, alții fără. Dar toţi scriu, fiindcă toţi simt nevoia de-a 
serie, de-a exprima, de-a expniza prea-plinul sutietesc, Nici me- 
tafore nn mai făcea, în vorbă, natural] La scris nici nu se mal 
gindea! Adică avea la iîndămină metafore. cum avea și Olguţa, 
cum aveau şi atițea alții. Metafore confecționate cu mintea, 
metafore care traduc mai exoeditiv decit vorbirea curentă, 
pindul,— dar metaforele cu parfum de adinc scfletesce nu mal ve- 
neau. Într'adevăr, acelea „veneau“, Răsăreau involuntar din fun- 
duri opace, uneori străvezii, fragil lachegate, impaenjenite de 


4 RODICA 17 
17 


somn şi tăcere, ca inserarea inflorită a stinjeneilor ; altele izbuc- 
neau zvicnind, grele, ca jocul delfinilor în val şi soare; altele îi 
făceau să clipească zimbind, ca bulgărul de lumină pe care un 
copii ţi-l aruncă în ochi ca oglingioara de buzunar; altele, ne~ 
simţite, vesteau parcă printr'o respiraţie prezenţa lor, ca blindele 
fete ale adolescenţei, cind îşi apleacă bărbia şi genele pe umă- 
rul tău, să vadă dacă nu-i prea trist versal pe care-l ceteşti: 
altele răspindeau triste nostalgii de tinereţă ca boschetele de l- 
lieci cu parfum de colb şi ploae ; altele tropălav, copilăroase şi 
lreverenţioase, ca un copii descult pe lespezile unei catedrale ; 

tele tremurau ca lacrima pe capăt de geană; altele iradiau ca 
zimbetul în curcubeele clăbacilor de săpun; altele infricoşau ca 
filfiirea unei sutane preoțești in noapte; altele imbărbâătau ca 
senzația mușchilor tari; altele răspindeau soare şi fiăgezime ca 
o fată latre cernite maici; altele ingreviau imens şi delicat ca 
ombra unul munte ; altele, gest viu de izvoare, luminau o fugă; 
altele, gest vast de fluvii, profetizau o tăcere... 

Pe atunci — împărtăşise şi Monicăi această impresie — își 
simţea uneori-sufletul ca o mare întindere de negori cu un foc 
ur e aa întunecat, spre care înaintau mulțimi.. 

Adina 


loana ! 

Rodica! 

Adina intrase in el, dar eşise şi nu uitase nimic, sau se 
mutase el definitiv din spaţiile ocupate de Adios. 

ioana : o mină întinsă pe fereastră. Mină prea parfomată, 
Dătătoare de migrene. Inchiz! fereastra şi deschizi altă fereastră : 
Rodica, Nici atit ! Rodica era în casa de peste drum. Distracţie 
de seară. Schimb de mimică, de gesturi. Trag! cu ochiul cind 
vecina se dezbracă, inchizind—ea — la timp, lumina. Dacă vecina 
mal rămine e o distracţie gratuită,—dacă na... vine altă vecină 
în locul celeilalte, sau nu te mai uiţi peste drum. Nici nu-ţi trece 
prin cap să cobori scările casei tale şi să le orci pe ale casei 
de peste drum. Flirt între două odăi ale unor case deosebite, 
aşezate față'n față. Intimplare! Plerdere sau trecere de vreme! 

Un om işi pierduse umbra; el îşi plerduse sufletul, Apuca- 
seră pe două drumuri osebite, şi se rătăciseră. 

Ah! Să-ţi întilneşti sufletul deodată, față'n faţă! Senraţia 
mării — vast, vast, vast—după ce-ai stat între ziduri! Să-ţi di- 
laji plăminii în fața sufletului, şi să ştii că-i al tăul 

Nu! Moment exuberant şi credul al tinereţii, şi nimic mal 
malt ! Trebuia să renunțe la marea neliniște pe care o numea 
talent: vibraţie necontenită a suțletulu!: cadență statornică de 
mare lingă țărmuri stincoase: vint sarat lrizat de spumă ; bleste- 
mul orgoltos al belgugului... Era Dan Deleanu, elev în clasa opta 
modernă. Incă un an de şcoală, Mircea îşi prepara clasa opta în 
vacanţă. El nu era in stare să laveţe. 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 
1 EI i 


lasa opta, apol... Nu-şi simţea nici-o preferinţă, nici-o ap- 
Radu rue vocaţiune. Crezase că literatura... Laoparte! 4 

Răminea in picioare diagnosticul chiromancienei Ioana. Ech 
libra perfect: Viaţă linlată ca o foae de caligratie, în ee 
lele vor avea acelaşi curbă, aceiaşi grosime, acelaşi calm aplica 
din care neprevâzutul era exclus. Barghez! Soţie, copii, bătri- 

: viaţă ortogratică. 

i Na i Avea ai curind siguranţa ratajului. Lipsă de egali- 
tate a energiei, absenţele ci prelungite ca ale unui musafir in- 
tr'o casă plicticoasă unde nici no-s femel frumoase; lehamite 
de tot; nevoe de huzur trindav; repulsiune pentra efort; lene, 
dorinţă de lene—,„da maiaţi {i-s posmagi! ?*—orientalism cu gora 
cascată după fructe indatoritoare ; somnolenţă, fum de ţigară în 
plafonul casei sau al cerulai ; lipsă de cochetărie a voinţei... 

la fond na-l interesa nimic! Dela începatul vacanței, cre- 
crul nu ceruse—și el nu-i dase—nimic, romanele senzaţionale 
nu le putea socoti hrană! Ca o cămilă răbdătoare la flămin- 
zeală Su sătulă cu lunile, creerul rumega vechituri, fără să pro- 
testeze. Nimic nou. Na-l interesa nici politica, nici sociologia 

-dramatizată de războiul european,— nici filozofla —pare-se 
atit de necesară minţii, la vrista lul, —nimic, nimic! Se simţea 
ignorant, sav, mal rău, semidoct, 

Deviza lui ar fi fost: „Lăsaţi-mă înpace! Fiţi vol deştepţi, 
culţi, trlumțători, puternici. Mle daţi-mi pace ! Nu sint singurul 
imbecil de pe lume ! Dar și imbecili să-mi dea pace | Să-şi caute 
toţi de treaba lor. Na-mi trebue nisi ajutor, nici bunăvoință, 
nici sfaturi, nici dojane, nici! experienţa altora, nici înţelepclu- 
nea lor.“ 

Bietul Herr Direktor! Ce deziluzia ! El care-l vedea pe Dä- 
naj întocmit după chipul şi asemănarea lul, să ştie conţinutul 
acestui aspect bărbătesc, însufleţit de o energie sportivă, elegant 
şi cu aventuri l.. Renunțase—poate cu o nemărturisită stringere 
de inimă—să-l vadă pe Dănuţ inginer, cad, la sfirşitul clase! a 
patra, Dănuţ alesese—liber, cum vroia Herr Dircktor—secţia mo- 
dernă în locul celei reale. Herr Direktor fusese convins că ale- 
gerea făcută de Dănuţ, era un act conştient, deliberat, o atitu- 
dine în faţa vieţii şi a viitorului. Cind colo, Dănuţ alesese mo- 
derna aşa într'o doară, cum aleg! intre dovä străzi care duc spre 
casă, pe strada X fiindcă-l mai puţin antipatică decit strada Z 
care-i plină de cinli ră!, în timp ce strada X, pe lingă dulă!, mai 
are şi o casă unde zăreşti uneori o fată nostimă. 

Bietul Herr Direktor! Pătruns de certitadini ştiinţifice a- 
supra rolului onei anumite educați! ! Convins că floreta, mănr- 
şile de box, patinele, călătoriile şi anto-gnvernarea cu vag su- 
pra-control, pot atletiza un suflet moştenit dela alţii! 

Se simțea identic cu celace era pe cînd Olguţa îl numea 
Buftea, plus Adina & luana, Rodica & Comp. 


RODICA 19 


Da ! Asta era, Hotel locuit de femel. La No. 1, etajul ìn- 
tăio, stă Roza ; dela No, 25, etajul al dollea, a plecat Olimpia; 
ła No, 3, Marta cintă canţonete ; la No. 9, Nineta se sfădeşte 
cu Madama; etc... ȘI proprietarul hotelului, sau proprietăreasa, 
de o grăsime asexuată, cu țigară şi cateluță, aşteaptă clienţii şi 
guvernează domnişoarele, ca gesturi pline de Inele falşe şi vorbe 
pline de locujiuni,.. 

Ce minciuni! „Farmecul tinereţii! Ah, unde-i tinerețea ? 
Di-ml cel optsprezece ani: să vezi atunci 1." La fel cu dragostea | 

Dar la să ai curajul să le spul: „Tinereţa? Te plictiseşti 
intocmai ca la bătrineţă, numa! că toată lumea îţi spune—cu ex- 
irc să mai ales—că eşti fericit, că eşti demn de invidiat, Unii 
cred, ka bătrineţă te plictiseşti la fel, cu diferenţa că nimeni nu 
te felicită şi nici nu te invidiază. Parcă-i mai preferabil 1" 

„Dragostea ? Minincă şi te satură. Dar nu cere la friptură 
muzică de Wagner — tiindcă-i pasionată, —nici nu te scobi în 
dinţi cu acorduri de Beethoven |! Porciistat mult ma! porci—n'ao 
primit nici-o educaţie—dar sint ma! puţin cabotini: iarăşi lipsa 
de educaţie“. 

lucercă să le impărtăşeşti astfel de reflecţii naturale ca 
strănutol şi cascatol: te lapidează, te internează la balamuc, 
sau îți spun că pozezi. 

Mare porcărie! 

Cu astfel de reflecţii, şi încheeri gravitind în jural aceste! 
finale formule, Dănuţ își trecea după-amlezele—dimineaţa dor- 
mea tirziu, simetric cu Rodica —aşteptind fără mare entuziasm, 
dar nici ca prea multă scirbă, noaptea. 

Aceasta se intimplă în după-amiezele ma! active. Erau şi 
mal pasive decit atita ! Cu alte cuvine, nu numai că nu făcea 
nimic, dar nici nu gindea nimic. Fuma-—incepuse să priceapă 
famatul, distingind nuanțele tutanurilor, —casca, lar fuma, iar 
casca, dormitind ca ochii deschişi sau închişi, contempla „na- 
tura-moartă“ a unui cuer, sau atitudinea unel ghete zvirlite, ur- 
mărea muștele, uneori le ucidea cu şervetul—sport de Interlor-- 
fredona obscure reminiscențe muzicale, sau fragmente din acelea 
pe care gramofoanele ţi le varsă în urech! cînd eşti plictisit 
beai. migrenă, îşi examina unghiile, îşi umfla şi dezumfla o- 
oraj.. 

Romane senzaţionale nu mal cetea. Nu fiindcă se stima mal 
mult! Nu-l mai antrenau. Erau prea identice, Putea să-şi facă 
singar romane senzaţionale, dormitind, fără să-şi mai ostenească 
achif cetindu-le. ȘI pe lingă asta, în atară de propria lui inep- 
ție —cu care era obligat să se a:omodeze— altele nu mai putea 
suporta. Tipărite, mai ales! 

Uneori, cine şiie cum, ajungind în biroa-—intra rareori în 
acea odae fâră pat — se așeza în fotoliul comod şi germina a- 
colo. Fama, casca, bălăhănea picioarele atirnate'n unghiu pe spe- 


teară. Apol lua an crelon şi o foae de hirtie. Incepea prin a 
ge iscăli: 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 
N A 


„Dan Deleanu 
Deleanu Dan 
Daniil! Deleanu 
Daniel Deleanu 
Dan 
Dan 
Deledan 
Ledaned 
Nadunaled“ 


; le obscure ca ale 
t soiul de caligrafii: une á 4 
doct narată pe ale portăreilor pe seg A Tera 
ist testamentare; altele enervate ca giru fsa MI per 
räspieate perea, porata tati urari Pag o ieis inb 
: altele emfatice ca is 
prin cei, ag - "altele fără majuscule, ca versurile sar pr 
Tamos ; altele cu majuscule i a oct ca dol e 
. « — it, făcea treabă. , 
zici Pola Eang hir ra: literar, aborda dinemntl, Spear 
sebire de Victor Hugo şi alți literați celebri, SkA aher 
al Ioapa prea fese 8 ca Sara iza ate: 
: . Două patra „at sf 
Soronttale, | Un dreptunghlu ca o măsuţă de noppis i Spn aaa 
tuburi din care se încovrigan două spirale: hogegi pe 
eee să al pot TOR are Ie te ta 
roant: pati SE e tată printr'an 3 lâliu. Ochii 
printr'un i 
zată cam inspre frunte, era reprezen a DA 
j citeodată, pentru variaj 
nu-] interesau, Punea şi musteţ hagi e piece 
- truzeci de profiluri, avea senz 
Pakratas g de țigări in şir, cu scrumelniţa plină la nas. 
le nu le păstra. 
Masae pă adie birou, a puerile ag 
tea. ar dup Pi 
E Ale gg dat meta o Dacă povena i = Aerian 
birea că dopă Duminec d 
e NS Arme ponce după vacanţă începe întreg anulşco 
f a an. 
pa mezat Rodicăi Dănaţ Îşi descoperise epitete? 
pentru un gen literar netrecventat pără atunci ; romanul. 
lată pe scurt biografia acestei aptitudini. tei 
Rodica p'avea nici-o pretenţie de-a ore rarele sapă 
cuiva, nici curlozitatea. Se Impicdeca de trop, ora mere a 
şi în 'al doilea rind, vorba Rominulai: „Ce-i în ăi 
clună“. Sufletului—acest gen de minciună Rodica pt 
S n de adevăr, pix 
ji pete bir barter de meleagurile tropeşti e vorba Sire 
vroia să cunoască „trecutul“ fiirturilor el: adică pe 


RODICA 21 
a E! E a 


dicele de inaintea ei, pănă la ea. Curiozitate istorică, pe care-i 
dioe să o aibă toţi cei ce guvernează. 

Cum „Istoria“ lui Dănuţ nu-şi găsise cronicarul, Rodica Il 
persadase să se autocronicărească. Întălul român povestit s'ar 
patea intitula : 


Adina Stephano 
sau 
Sedusa dela Patinaj 
sau 
Femela cu cei mai frumoşi stai 


sau 
Fetiţa cu trup de Salome 
sau 
Soţul înşelat 
sau 
Don Juanul dela „Lazăr“ 
sau 
Na vă încredeţi în barbaţi“. 


Roman palpitant, se înţelege. 


Deşi avea o recentă experienţă a acestui gen şi a modului 


cum reacţionează lectorul la desfăgurarea evenimentelor—sărind 
descripţiile, făcînd viteză cu acţiu a-—Dânuj nu trăsese foloase 
literare de pe urma ei. 

Avea şi el acțiune — cind vine soțul inşelat; cind soţul 
doarme, şi eroii, temerari ca toţi eroii, ii fac bezele din uşa e- 
tacului, degustindu-le între el ; cînd eroina convinge pe soţul in- 
şelat că eroul licean e nepotul proprietarului, trimis de acesta 
după chirie; etc..—dar avea naravul digresiunii psihologice : 
de ce soțul nu vedea ? De ce eroul nu se temea ? De ce eroii 
il bravau pe soţ? De ce soțul se temea de erou ?.. Rodica 
proceda intocmai ca Dănuţ pe cind era lector de romane sen- 
zaţlonale. Sárea digresiile psihologice, adică intretimp, se preo- 
cupa să găsească raportul cel mal avantajos dintre fustă şi 
pulpe: pulpele să se vadă fără ca fusta să pară dinadins ridi- 
cată. ȘI palpita ; 


— Val, ce obraznici! Val, ce Ipocriţi! Fi, les vilains |... 
Aceste exclamaţii se refereau la eroil romanela!, cind in- 

frantau bănuiala sau certitudinea soțului, adică erau sin acţiune”, 
Al dollea roman s'ar fi patut intitula : 


„O carsă pe bihuncă 
sau 
- Parfumul de violete 


sau 
Millonara perversă 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e 


sau 
Tinărul şi mal pervers 


sau 
Palatal de! Sălcii 

sau 

Tiranul dela Medeleni 
sau 

Din dramele gelozlei 
sau 2 

Nu vă încredeţi în barbaţi”. 


le 
a cătră sfirşitul romanului, un personaj cu nume 
SERE, ar ieri e migalo să te "vezi figuiind într'o operă 
alele e aşa de interesant! De ce nu-l scril ? Aşa va P 
Cind ceteşti nici nu-ţi vine să crezi ! Ipi pare că-i invenţie 

A ! Dar Rodica nu cunoştea alte „romane trăite“! 

Titlul sintetic al tuturora ar putea fi: 


Atit de tinär şi atit de precoce 
sau 
Ua singur băiat şi atitea femel 
sau 
El atit de crud; ele atit de lejere 


sau 
Două dintr'odată... 
său 
„chlar trel 


sau 
Cine le mal ştie 


sau 
Nu vă încredeţi în bărbaţi“ | 


— Val, ce bine-i să fil bălat! 

Celace dovedeşte că Rodica participa, trup şi suflet, la a- 
venturile unicului erou al „romanelor trăite“, 

Aceste romane, avind ca subiect predilect amorul, conțineau 
şi pasagil pe care „o fată nu le poate asculta“, Ajungind la à- 
ceste inevitabile pasagili, naratorul se oprea, avind aerul că fi- 
lele cărţii din care ceteşte, nu-s tălate. Binevoltoare, Rodica 
servea de „coup-papier“. 

Unele momente—depildă scena în care eroul o seduce pe 
eroină cu o singură sărutare, dar o sărutare între sărotări, oin- 
descriptibilă sărotare—aveau nevoe de lămuriri, căci Rodica no 
suporta vagul decit în învăţătură. Atunci se îniimpla acea su- 
blimă înfrățire, acea intimă cclaborare dintre lector şi autor 
—trecventă chiar cind autorul e absent—constind dintr'o plasti- 
cizare imaginalivă a lectorului, care compensează puncte-pune- 


e RODICA 23 


tele sau clar-obscaral lăsat inadins de autor. Cind era Rodica- 
sadea, Rodica nu accepta fără lupte săratarea pe oră. Dar 
cind Rodica incarna o eroină—adică o suplinea lămuritor în or- 
dinea concreţă,—şi cind Dănuţ nu mal era Dan, ci eroul- Dan, 
Rodica încuviința să fie sedusă şi eroul-autor profita pentru a-i 
dovedi că buzele care ştiu să cuvinte ştiu tot atit de bine şi să 
sărute, Nu regreta nici eroina, nu păgubea nici autorul. Buzele 
Rodicăi aveau profesiunea sărutări| nutritive ; nici dinţii lui Dânuţ 
nu erau diletanţi. 

Un nou „roman trăit” se compunea dela sine, noapte cu 
noapte, În muzica invălultoare a celor povestite. Cindat! Toate 
„romanele trăite“ de pănă atunci, după ce aduceau eroinei de- 
zastrul biblic, dela primele foi, îl aduceau pe rind toate dezas- 
trele, datorită eroului sedacător şi eroinei fără apărare. Romanul 
cel mai recent—Rodica Dan—le contrazicea pe celelalte, tocmal 
pria absența dezastrelor, incepind cu primul, cel liminar. Poate 
Hindcă aatorul devenise mai cumsecade evoluind, sau poate, mal 
degrabă, fiindcă eroina ultimă- -Rodica — instruită prin lecturi 
recente de ticăloşia eroului —Dan,— dovedea autorului— Dănuţ— 
fructal experienţelor dela el căpătate, neacceptindu-l pe celălalt, 

ine-a spus câ romanele de dragoste conrup ? 

Rodica, zilnic primită în odala Ispitelor şi aşezată pe ru- 
gul lor—cea mal comodă poziţie cind asculți e să stai culcat -— 
se dovedise mal sfiniă decit cea din Oileans, căci loana d'Arc 
arsese, pe cită vreme Rodica, incombustibilă, exclama ca și inainte : 

— Jeu de mains, jeu de vilain! 

E drept că mai era și Sevastița! Incetol cu incetul, prie- 
tinii Rodicăi, seara, nu mai găseau „apă de băut“ în odaia de 
culcare. Lui Dănuţ ar fi urmat să i-o aducă Gheorghiţă. Dar 
Sevastiţa il servea din toată Inima “pe „conaşo' Dănuţ”. 

Acest capitol insă, nu fusese intercalat in nici-un „Oman 
trăit”, din acele povestite Rodicăi, Avea şi Sevastiţa dreptul să 
cunoască, fragmentar măcar, capitole inediie pentru Rodica şi 
pentru toţi lectorii prezenţi și viitori al stăpinului său. 

Florosul „Barbă-Albastră“ din cunoscuta oveste, avea o 
încăpere incuiată, în cae soția actuală, deținătoarea chell, 
D'avea voe să intre, Natural, Intra, tăcind loc soțiilor viitoare, 

Cercase şi Rodica să între în camera interzisă. Intr'o seară, 
raporturile dintre narator şi auditoare flind aceleaşi, Rodica, toc- 
mai cind vibra finalul unel proaspete aventuri, exclamase : 

— la spune-mi ce-a fost cu Monica ? 

— Eşti o giscăl! 

Rodica era atit de convinsă că nu era, locit după două 
nopţi de meditare în singurătate, alături de camera Monicăi, ve- 
nise la fereastra lul Dănuţ să-l anunțe că nu mal vorbeşte cu 
el. Consimţămintul tăcerii o jignise mal mult decit epitetal ire- 
verenţios. Dar şi jignirile Rodicăi aveau darul să se repare dela 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sine. Aşa că după alte două nopţi reparatorii, venise cu replica: 

— Să-ţi fie ruşine! Eşti un măgar! 

Numitul na zvirle totdeauna şi numele său nu-l! irită. Dănuţ 
acceptase epitetul—convins că-l merită, — Rodica îl obligase să 
retracteze „piscă”, sigură că nu-i, ŞI ca să i-o dovedească, de 
atunci, niciodată nu mai contundase lazul giştelor cu lacul lebedelor. 


.". 


O zi de August, aromată şi toropită ca o femee goală in- 
tinsă pe plajă la soare, cu ochii negri al ambrelor subt părul in- 
tunecat al livezilor. Prea leneş ca să lubească, trupul tolănit se 
cocea. Zările erau argintii ca braţele, mal albe cind mînile iro- 
date la ceată, fac pernă capulu!l lăsat pe spate. 

lerburile țirilau ; găinele cotcodăceau gutural. 

Halubit! Hulubii! Dulcele gemät al hulubilor între cer şi 
pămint, ca sinii între umeri şi pintece, 


Dănuţ fuma la el în odae, cu storurile lăsate. Scramul că-" 


dea cind îl era să cadă, orlunde: pe pat, pe covor, pe pleptul 
la! Dănuţ. ln penumbră, fumul albăstriu suspenda fine hamace, 
rotunjite parcă de un trup intins în ele, apol se destrămau lent. 

— „Visul“ reprezentat pe o carte postală Ilustrată !—cons- 
tată Dănuţ şi căscă. 

Cind te-al deprins cu ea, plictiseala devine un fel de dis- 
tracţie comodă, cum e somnul pentra cei care nu-şi pot plăti 
alte distracţii, 

Dănuţ îşi descheiase pljamaua din pricina amiezei grele. 
Meditaţiile fugeau de căldură, indreptindu-se spre limonade, o- 
ranjade, mazagranuri, harbuji dela gheţărie, îngheţate de fructe 
reci ca o clanţă în ger; bål în riuri de munte, din care răsari 
roş şi inviorat ca dintr'o sanie cu zargalăi; duşuri urzicătoare 
care te fac să oftezi fameeşte şi să nechezi; ţurțuri de ghiaţă de 
pe uluce, pe care-l famezi, îl sugi şi-i ronțăi ; pivoițe cu masca 
de umbră pe faţă, pindind după ușă, pe ale căror prime 
trepte stă oala cu stmintină acoperită cu fol de brustar şi cotiţa 
cu frag! rămaşi dela dejun, şi "n fundul cărora, intr'aşa răcoare 
că-ţi vine să strănaţi, ştergi cu degetul colbul unei sticle de vin 
ingropate, sau mininci un morcov ales din grămada cepurilor 
cărămizii cu codiță verde... 

In pivniţă, Sevastiţa era ca o legumă păstrată pe nisipul 
din fund. 

Zimbi. Nu era de loc scirbit, nici umilit de pietroasa Sə- 
vastița. Dimpotrivă, scurtele intilniri cu ea, îi lăsau parcă im- 
presia nouă că a păscut larbă verde. Nu schimbau nici un ce- 
vint. Dapă o viguroasă tăcere, Savastiţa pleca oftind cu tot piep- 
tul el de o atletică feminitate. Şi zdap-zdupul pașilor ei pe trep- 
tele pivnljel, sau pe dușamelele odăii, răsuna alegru ca o ba- 


RODICA 25 
_A R L. 


tac de inimă dapă victorioasă fagă. Ce sunet franc şi sănătos 
avea trupul lovit de-al Sevastiţei! Nimic lubric, nimic echivoc, 
rare A acacia Parcă trecuse an copac prin odae sau prin 
pivn 

Nu pricepea deloc de ce pliogea atit de jalnic literatura In 
faţa Sevastiţelor ! 

Cind muşti dintr'un măr cam acrişor, dar rumen bine şi 
lucios la față, desprins de pe o creangă benevolă, îți vine să 
plingi de miia mărulul, sau să te crezi antropofag? Nu! Dim- 
potrivă, simţi că fraternizezi cu livada. Ea iți dà mere, ta i le` 
maşti ; ea te aşteaptă, tu o găsești. Da ce vedea literatura altă- 
ceva în Sevastiţe decit mere acrişoare de livadă? Minincă-le 
său muşcă-le pe rind: dau poftă de mincare şi veselie gurii. 
Daspriadèsie şi scatură-le: dau farmec plimbării şi vologie bra- 
elor, 

' ŞI dacă literatura se uită urit ca popii, răspunde-i: „Mor- 
tăciune, livezile-s făcute pentru oameni teferi, Dacă ţi-e frica şi 
nu cutezi, cumpără-ţi fractele din piaţă cu kilogramul, zăvorăş- 
te-ţi aşile, ferecă-ţi obloanele, acoperă-ţi icoanele, şi 'n intune- 
ric, minincă şi saspină, mestecă şi boceşte-te. Obrazul tău nu-l 
vrednic să ridă în livezi!" 

Pentru întâia oară dela inceputul vacanței, simţise nevoia 
să-şi pulseze trupul într'an poem. Nici vers, nici proză, 

Ca an joc de muşchi, cînd eşti gol în faţa tinereţii sau a 
oglinzii: 


Sint fratele motanilor | 
Pe-acoperişuri nalte, prin ierburi, prin copaci, 
Pe garduri, sau pe turle 
Cu ochi lucioși pindesc. 
Ascult cum sună singele, şi vint, ca vintul sint 
„La pindă: salt, cădere sau scurtă tresărire, 


Am blană moale, coadă şi ochi de soare. 
Ghem sau şarpe, umbră sau jaratec, 
Trapul mi-e lung, miaun prelung 
Spre dragostea care maşteapta 
Ghem sau şarpe, umbră sau jaratec. 


Vioarele, vintal şi carnea 
Mi-au dat suspinul şi stridența. 
Gem : scincetul copiilor din leagăn. 
Gem: gemătul femeilor din braţe. 
Gem: pllasetul cocorilor din cer. 
Gm: osla pămiatula! cind hăţurile-s iureş in mina lul Satan. 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ciolane iuți = ghiare 
In spumele put, 
Corniţe sau urechi 
Vedenie sau flarā... 
Pe-acoperişuri albe de lonä—diamant— 
Ascultă pasul umbrei cu şi mai lungă umbră, 
Cum sue, se intinde, undoae, salt, şi cade... 
Ciolane iuți şi ghiare 
In spumele de puf, 
Corniţe sau urechi 
Vedenie sau fiară.. 


Sint fratele motanilor 1“ 


Serisese acest poem cu citeva zile mai inainte, nu În cac- 
tele capatate dela Monica, ci pe o carte poştală, Scris în etac, 


poemul rămase acolo în saltarul măsuţei de noapte. Evident, 


nu-l arătase Rodicăi, deşi îl rugase de nenumărate ori să-l arate 
o poezie de-a lui. Singura literatură destinată Rodicăi erau ro- 
manele verbale pentru ea ticluite. In ziua cind îl scrisese, prompt 
ca o partidă de tenis ciştigat „sec“, se înfierbintase. Înjghebase 
un plan. Intiinise on titlu frumos ca un zeu păgin: 


Proectase un ciclu de poeme trupești, Părăsit de suflet, îl 
răminea trupul. Să-l cinte fără sfială. „Gol“ avea două semal- 
ticaţii: fără suflet, intăia; cu trupul gol, a doua. 

Băuse catele, tumase ţigări, se plimbase prin etac: fapt 
nou. Clipe de sărbătoare în etacul romanelor senzaţionale şi al 
Rodicăi, Aterizase deodată soarele şi aerul. Ziua trecuse repede, 
Odată cu noaptea venise şi Rodica... A douazi se deşteptase pe 
la douăsprezece. Se imbrăcase, mincase, venise în tac, se cul- 
case, fumase, cascase, Titlul „Gol* răsuna a pustiu ca un cas- 
cat de pensionar. Renunţase, fără de nici-o supărare. Siciit pu- 
țin, totuş!, de el insuși, ca de cineva care ti-ar oferi un ana- 
nas proaspăt de plidă, san stridii, şi după ce le-ai accepta ln- 
cintat, ți-ar răspunde că nu are. Glumă de prost gosi! 


„„Aprinse o nouă țigară, lăsind-o pe cealaltă să fumeze ne- 
stinsă alături de scrumeiniţă. 


Cineva bătu la uşă. 
— intră.: Ce vral, Gheorghiţă ? 


— O vinit o fetişeani, Zici cì-i di la „Sălcii“. Faci pi cu- 
coana da-i de-a noastri! 


— Cum ? 

— O vinit o fati dila „Sălcil*, 
— Unde-i? 

— În docar, 


RODICA 27 


— Ce vrea? 
— Are un belet da’ nu-l slăbeşti din minil—zimbi Oheor- 


ghia. 
-- Dela „Săleii“,.. un bilet,—medită Dănuţ cu glas tare. 
Pe cine caută? 


— Pi mata, conașule. 

— Spit că nu-s acasă... Adică spune-i să dea biletul. 

— Na vre, conaşule, ÎI îndrăciti rău! 

— Spune-i să vie. 

Ce mal vroia ca el?,.. Poate că-l cerea inapoi nişte cărţi 
imprumutate. Uf! Lichidarea... 

— Ce vral, fetiţo? 
2 „Fetiţa“ era una din sobretele loanei, impecabil imbră- 
cată, 

— V'a trimis doamna o scrisoare... V'așteaplă amindouă 
doamnele, —adăogă ea privindu-l lung. Aveţi şi un pachet. 

— Care doamne ? 

— Doamna loana şi dudula Adia. 

— Adia ?! 

— Dudula care-a venit cu conaşu' Paşa. 

— Paşa ?! 

Subreta ridică din umeri. 

— Pachetul e dela dudala Adia. 

Desfăcu dintălu pachetul, 

— Ce-i asta ? 

Un caet, mai ingust decit obişnuitele caete, legat în plele 
de an castaniu inchis, cu sculpturi ca un fragment de strană voe- 
vodală, Cind apăsa! scoarțela de piele, degetele se afundau. Nu 
văzuse niciodată o legătură atit de frumoasă, nici atita ingrijire 
în cele mai mici amănunte. Cine-ar avea curajul să serie intr'un 
astfel de caet? 

— Asta-i pentru mine? 

— De ce nu cetiți scrisoarea! 

Desfăzu plicul 


„Sâlcii* 
„lubite prieline, + 


Sper că nu eşti bolnav. ŞI totuşi numa! o boală ar putea jus- 
tifica atitea absenţe nemotivate. Sau ţi-a! uitat prietina şi după-a- 
miezile petrecute la Sălcii în tovărăşia ei? Sint reniminte alarmată I 
ŞI doresc ca veştile bune să nu ml le aducă o scrisoare, cl dumneata 
insuţi, căci scrisorile, oricit de frumoase ar fi, nu pot inlocui prezența 
persoanelor simpatice, 

Haide | Un pic de energie! Zmulge-te jecturilor sau scrisului 
(căci a trebuit să aflu dela alții că modestul meu prletin este poet şi 
nu mă indoesc că versurile saje sint la inălțimea lecturilor) gătegte-te 
cu cele mal frumoase haline, sue-te în docar sau incalecă pe impetu- 
osul Zdup și vin-o la nul, 

La „Boi": al observat? 


'28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in absența dumitale—les absents ont toujours tort— „eu“ am de- 
venit „noi“, şi nu e vorba de o episcopală persoană iatăia, cl de un 
veritabil plural. Dacă „eu nu e suficient de atrăgător pentru a 
scoata din singurătate pe un sibarit, „nol* e atit de irezistibil incit 
ar scoate din minţi şi pe un sitot, 

Adia—n'al ultat-o pe Afinal—e la Sălcii, Ea Iți trimite acest 
caet adus dela Florența, pe care, mărturisesc, am vroit să ţi-l fur, 
Dar poeților 11 se cuvin toate cele, chlar şi femelle, pe cind femellor 
nu I se cuvine nimic, nici caetele destinate poeţilor. 

Vezi ce rea sint, bunule prietin! Vreau să fur tot din mintte 
Adiei, Păzeşte-o! E aşa de mică! i 

Pe cind Iți scriu, s'a aplecat peste umărul meu, şi apropierea 
ochilor el verzi mă face să mă cred la Veneţia, cu laguna alături şi 
gondola pe ea. 

Lipseşte numal gondolierul cu păr buciat și brațe de fler! 


A dumitale devotată prietină 
loana Pallăe 


Dănuţ zimbea. Un zimbet pe care nu |-l văzuse niciodată 
ioana Pallă, şi pe care nici nu |-l bănula. 

Adăugase şi Adina numa! două vorbe ghemulte subt fas- 
tuoasa slovă a loanel, 


„Te aştept, Dănuţ 
Adina“ 


Zimbetul lui Dănuţ se crispă: o milă acră. 

— Te rog aşteaptă afară răspunsul. i 

Prezența acestei subrete imperative il ofensa, l} vorbise ca 
unel servitoare, celace fu comentat cu satisfacţie de zimbetul lui 
Gheorghiţă. 


„Doamne! loana Pails 
Săicui 


Ilubită prietină, 


Intr'adevăr, poeţilor li se cuvine tot, chiar, sau, mal ales fe- 
melle, Dar poeţii sint mai generoşi decit femeiie, poate fiindcă le lip- 
sește simţul practic, sau poate îlindcă la această privință nu-s deloc 
femei, De aceia, iubită prietină, fiindcă m'al onorat cu această de- 
dumire—adevăra! dar cind vine dela dumneata,—la rindul meu, volu 
câuta să mă arăt vrednic de celace-m! atribui. Îți dâruesc deci ce- 
lace vrolal să „furi“: termenul acesta, brutal şi injurlos cind ar porni 
dela mine, capătă o înaltă distincțiune estetică, atunci cind e rostit 
de dumneata, Primeşte şi păstrează în lrumoasele dumitale minl, cae- 
tui florentina. Minjie dumitale sint vrednice de el; el e vrednic derie, 

Cum Insă trebue să justific nu numai absențele de pănă acuma, 
dar chiar şi absenţa de astăzi, precum şi pe cele viitoare, voiu lo- 


credința caetolul florentin —care vă aparţine de azi incolo— această 
delicată sarcină. 


RODICA 29 


Primeşte, te rog, lubită prietină, asigurarea tralaicei solidarităţi 
care ne leagă In trecut, prezent şi viitor 


Dao Deleanu" 


Și tără sfială, cu o mină sigură, transcrise pe intăia foae: 
a caetului florentin: 


„Gol 


Sint fratele motanilor | 
igina e nalte, prin ierburi, prin copaci, 
gardari sau pe turle 
Cu ochi lacioşi pindesc. 
Ascalt cum sună singele, şi vint, ca vintul sint 
La pindă: salt, cădere, sau scurtă tresărire...* 


s'e 


ui — Altceva-i in livadă, ziua, şi altceva-i noaptea, in o- 
Li el... 

Mai de multă vreme, Puiu formulase această comparaţie, 
din care, numai intălul termen era verificat, al doilea, avind ca- 
racterul unui deziderat. 

Puiu insă, avea o minte logică. Ironia Oiguţei, necruţătoa- 
re, il ferea de naravul afirmaţianilor deșarte, şi în vorbă şi în 
glad. Aşa că in această comparaţie, referitoare Ja Rodica, Puia 
nu pornea dela o experienţă ca să ajongă la o închipuire. 

„+ saltceva-l noaptea, în odaia ei“ nu însemna, după cum 
şi mai sus s'a văzut, că Puiu vizitase odala Rodicăi în timpul 
nopţii, în aşa condițiuni, incit această vizită să-l fi putut servi 
pentru exacta valorificare a jocurilor din livadă, mai mult sau 
mal puţin de tenis. Dar nici no insemna că Pulu se bizula pe 
simple imaginaţiuni pentru a devalorifica o agreabilă realitate, 

Puia primise în odaia lul, oarecare vizite ale universalei Se- 
vastița. Aşa că acel „altceva-i noaptea, în odaia ei“, insemna 
numai că in comparaţia de mai sus, Rodica servise ca prim ter- 
men, diurn, în livadă, lar Sevastiţa ca termen secund şi nocturn 
in odae. Cum însă—şi asta izbutise Poln să constate-—binevcl- 
toarea Sevastiţa nu potea inlocui pe rebarbativa Rodica, decit 
în judecăţi abstracte căci oricom, Sevastiţa faţă de Rodica era 
ca bostanul față de cantalup—Pulu se hotărise să cerce în o- 
dala Rodicăi celace gustase în odaia lui cu termenul suplinitor 
din judecata abstractă, 

Asemeni conspiratorilor din vremea Renaşterii, care-şi at- 
cundeau pumnalele şi spada subt umbra vastei pelerine, asemeni 


30 ____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


trubadarilor, care portau ghitara totsubt pelerină,—purta și Putu 
pelerină, dar nu spre a ascande periidă armă sau dulce instru- 
ment, ci pur şi simplu spre a nu i se vedea cămeşa de noapte. 
Căci Palu avea un fel de slăbiciune pentru această suprapunere 
de negra flotant peste alb colant, In plimbările nocturne. 

apucii, încălţăminte comodă de pus şi de scos, tăcută pe 
deasupra, întregeau echipamentul corsarului in floare dela Me- 
deieni. Capul gol, neapărat, căci pălâriile pot fi uitate, capal în 
astfel de imprejarări ale nopţii, avind neajansul de-a fi partea 
cea mai neglijabilă a trupului, supusă deci aitării. 

In vederea acestei nopţi luase dela Dănuţ, cu consimţimin- 
tul acestuia, o jumătate de sticlă de colonie, pe care o întrebu- 
inţase deodată, alcoolizindu-şi trupul, pelerina şi cămeşa, ceiace-l 
făcuse de îndată să devie un fel de reclamă originală a mărcii 
de colonie întrebuințată de Dănoţ; bună marcă, dealtfel, dar 
reclama exagerează totdeauna, cu scopuri binecuvintate, desigur. 
Pe lingă această agrementare trupească, cine știe ce reminis- 
cențe ale copilărie! petrecute în satul de munte — laolaltă cu fe- 
tele şi flăcăii, pe cind se nomea Mihu—il fâcuse să culeagă flori 
de busuioc, pe care le strinsese in minile hărăzite dezmierdărilor. 

Un singar lucru nesocotise Pula în prevederile lol, urmă- 
torul: cînd ai cincisprezece ani, cind mininci bine şi te zbinţui 
şi mai bine o zi intreagă, somnul nu te mai incolăceşte, coche- 
at Alte ci te buşeşte dintr'odată, mal voinic decit cei mal 
voinici, 

Astfel că aşteptind stinsal luminilor şi adormirea celorlalţi, 

Puiu, mal expeditiv decit ei, adormise cu capul rezemat In pumn, 
pe marginea ferestrei la care pindea aşezat pe scaun, 
____ Se deşteplă convins că cineva l-a tras un pumn in frante. 
Natural, pervazul ferestrei nu era moale, şi nici fruntea lal Puiu 
mai prejos. Totuşi, pervazul ferestrei, spre deosebire de froun- 
tea lui Pulu, fa cruțat de cucui, 

— Dracu’ să te ial 

Bijbil prin întuneric, aprinse un chibrit, căută ceasul: unu 
și un sfert! 

O clipă, somnul şi Rodica, din două odăi şi de pe dovă 
“Paturi, rivalizară. Birulnţa trecu de partea Rodicăi, nu fiindcă în 
acea clipă dominată de ințepătura unui recent cucul, Rodica ar 

fost mai ademenitoare, dar fiindcă Pulu nu admitea să nu se 
ară ra Din aventura dorită, Rodica devenise o datorie de 


In aceste cond! i, calm şi bot P ă 
ET it, f $ os, Puiu incăiecă fereastra 
inevolse luna să lipsească. Bine făcuse! In absența lunii, 
o rădăcină proeminentă puse o pledi:ă lul Palu, răstarnindu-l. 
— S'o ia dracul! 
ŞI rădăcina şi luna. 


n. 


RODICA 3! 
» zi e) ma li TRE ae 


Se scatură de ţărnă, își şterse palmele ca poaele pelerinei 
şi trecu indoit de spate, pe subt fereastra Monicăl. 

Fereastra de-alături era deschisă : şi în absenţa Olguţe! fe- 
restrele se conformau dorințelor el, prin intermediul Sevastiţei. 

Panind virful piciorului pe eșitura zidului. şi apucind cu 
minile colțul de jos al ferestrelor, se zmunci. Ținindu-şi respi- 
raţia îşi viri numai capul in odae. Privi. Na se vedea nimic 
decit reliefuri de intuneric. Ascultă: nu auzea nimic decit livada. 
Nu storăia Rodica ? Era convins că Rodica sfotăla. Dar nu an- 
zea nimic. Poate că nu sforăia! 

Vroia să procedeze cu prudenţă. O ştia pe Rodica promptă 
da ţipete, exclamaţii şi risete chiar în timpul zilei. Dacă l-ar fi 
simțit deodată lingă ea, ar fi fost in stare să umple casa cu vo- 
ciferaţiile ei: 

— Val! Hoţii! Mă omoară! Săriţii 

Ce giscă, Rodica asta! Şi nici nu sforăla măcar! Oamenii 
care siorăe, sint parcă mai! puţin desprinşi din viață, participă 
încă la ea prin gălăgia somnului lor, Cind îl trezeşti brusc, cu 
gura Sea în care storălala s'a oprit, întreabă: 

— Ha 

Dar un om cutundat în somn tăcut, dacă-i deştepţi brusc, 
lesne ţipă AI 


Sau 

— Ce-i? Ce? 

Ce era de făcut ? S'o deştepte dela fereastră. 

— Rodica l—gopti Paiu întinzind gitol ca un ginsac, Impre- 
sie la care contribuia şi albul cămeşii de noapte. 


— Rodica, eu isi 


— Scoală Rodica! N'auzi, Rodica L. Qiscă! vorbi Puia 
pentru el, 

ȘI cu temeritatea celui exasperat, încălecă fereastra şi in- 
tră, Pipăl un pat dela picloare la cap: nimeni! Il pipăi pe-al 
doilea : la fel. 

Era aşa de uimit incit fu convins că Rodica —giscă—a 
căzut din pat prin somn. O căată, N'o găsi. 

— EI, comedia dracului ! 

La una ca asta nu se aştepta! Unde potea fi Rodica?,. 

O aşteptă zImbind. 

Aşteptă căscind. 

Aşteptă Incruntînda-se, infuriinda-se, nedumerit: unde pu- 
tea fi Rodica ? 

Cercetă patul: era aşa cum îl aşternuse Sevastiţa, în per- 
fectă ordine. Pernele nu erau strimbe, nicl cu mol adincituri, 
piedul era indolt precis ca o carte de vizită la colţ. 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Unde putea fi Rodica ?.. 
Aaa! 


De asta se retrăgea Mircea devreme in odala lui, în fie- 
care seară | 

— Ce porc! 

Lasă că le-arată el! 

Incălecă fereastra, sări in livadă și o luă la goană. Intră 
în ogradă, trecu repede aprobat de cozile cinilor. Amical, Pata- 

un făcu un „drepţi“ fără comandă. Poiu nu-l băgă în seamă. 

Era cuprins de o adevărată forie maritală. Să-l tragă pe sfoară 
o giscă, o Rodică! Și cu cine? Cu bucherul de Mircea! Auzi 
pi 


Asta ce mal era? 

Işi scoase papucii, şi desculț, cu papucii in mină, se apro- 
pie de fereastra etacolul lui Dănuţ. Lumina era stinsă, dar se 
auzeau șoapte cu reliefuri răgușite uneori și butnelile de samo- 
var ale Rodicăi, 

— Ahal... El, comedia dracului ! 

La asta nu se gindise! Vrasăzică domnu’ Dan era... 

— Bravo! 

Nu auzea vorbele, adică şoaptele, dar Pulu cunoşiea pe 
dinafară repertoriul de sunete al Rodicăi. Din cînd în cind dis- 
tingea cite un: 

— Marș!i—urmat de hohote de ris inăbaşit. 

Apol lar începeau șoaptele fără contur verbal pentru üre- 
chile lui Pala. Totuşi ritmul lor îl dovedea că deşi „porcii“ nu 
ceteau „Les aventures du Roi Pausoile“, vorbeau ceva asemănă- 
tor, și prin intuneric pe deasupra. 

SA ie strige: „V'am văzul*?... Să le arunce o platră în o- 
dae 7... Să tuşească îngroşindu-şi vocea ?... 

Să tipe: „Ajator ! Hoţii“ 2... 

Ar fi sărit la batae domno’ Dan! ŞI ce? Ar fi dat și el. 
Na se temea !... Da, dar dacă ar fi auzit Olgaţa !? 

Da, se cunoştea că nu era acasă Oiguţa! Îşi tăceau de cap 
ca toţii! 

h e; să vie Oiguţa şi-or să vadă ei! O să vadă el domnu 
an 

Da, parcă Oiguţa se mai gindea la ei! Aşa era Oiguţa! 
li lăsase pe toţi și plecase la laşi | 

Da, parcă beţivul şi bărbosul de doctor Prahu era mal de- 
hal ora Pulu! Un păcătos! Un nespălat! ŞI ce dacă era 
doctor 

Dădea din cap, tot ma! crunt, înghițind uscat. In clipa a- 
ceasta, fără de Oiguţa, se simţea orfan, 

Il uitase Olguţa! Nici nu-i păsa de el! De donă săptămini 
inchelate nu mai venise la Medeleri, 

Nici nu scria. Nici nu dădea vre-un alt semn de viaţă. O 
lăsase la Medeleni pe gisca asta de Rodica, şi plecase. 


s 


—— a”*ťB 


Da, aşa era Oiguţa! 
ȘI gisca asta de Rodica se latâla in odaia Olgujei, porun- 


cea ca la ea acasă! De ce? Fiindcă o lăsase Oiguţa in locul 


ei. Auzi! Să-şi închipue gisca de Rodica una ca asta! Să 
creadă ea c'o poate înlocul pe Oiguţa! 

li era o ciudă! 

EA puse papucii şi porn) spre odala lnl, 

să-l faca? Să | pve praf de scărpinat in aşternut ? 
S4-i pue o broască subt pernă? Sa-l toarne cerneală roşie in 
sticluța cu apă de dinţi ? Sa-i aducă la dejun „Les aventures 
du Roi Pausolle“, spunindu-i că le-a uitat pe banca dela tenis? 
S4-1 fure rochia şi pantalonii cind işi lua duşul în livadă 7... 

Pulu oftă. Pe măsură ce mergea se întrista mai tare. În 
dreptul odăii Olguțel se opri cu inima grea. Sări din nou în 
odae. N'o mai căuta pe Rodica. O căuta pe Olguța şi nicăeri n'a 
găsea. Pe măsuţa de noapte, era o fotografie de-a Olguţei 
oră P i viziteu bătrin, unal Moş Gheorghe: auzise şi 

uia de el, 

Se așeză pe margina patvlui Oiguţei suspinind amar. De 
atita vreme nu mai auzise glasul Olguței, glumele Oiguţei, po- 
runcile Olguțel : era fără stăpin, părăsit, lăsat de Izbelişte,.. Ce 
tristă era tăcerea din odala Olguţei! 

ŞI gisca asta de Rodica tocma! in odaja O'guţei se Insta- 
lase! Lasă]... e 

Cu o furie metodică, îi luă pernele şi le viri subt pat, Ace- 
laşi drum îl luară pledul şi cerşatul. Pe patul got, Pulu aşeză două 
scaune, un geamandan greu şi alte diverse greutăţi şi forme, din- 
tre care unele specific nocturne. 

Apol incălecă fereastra, se farişă pe lingă zid şi intră în 
odaia lui, Ii plerise somnul. Se simțea singor ca niciodată şi era 
prea tirziu ca s'o deștepte pe Monica: protectoarea lui. Nesom- 
nul şi osteneala tristeței îl făceau să se mişte greu, cu lehamete, 
Aprinse luminarea: 


„Dragă Olguţa,..* 


— Dragă Oiguţa—repetă în şoaptă Polo, cu sinceritatea 
absolută a indrăgestitului cînd scrie Intăla scrisoare de dragoste 


„++ De cind al plecat toate merg foarta prost. Nu ştiu ce-i de 
făcut dar nu-i bine deloc ! Tu nici nu serii măcar şi-i foarte rău fără 
tine, Mal bine nu era vacanță decit aşa! De ce nu scrii nimica să 
știm şi noi ce faci? Eu nu fac nimica. 

Dragi Oiguţa..,* 


— Dragă Olguţa... 
Ochii i se umplură de lacrimi, Crelonul îl căzu pe masă, 
capul pe mini. 
3 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Umbra de pe părete era ca din „Cuore“ de Edmond de 
Amicis. 
Plin de suspine şi de lacrimi, îşi trecu minile peste față. 
Nu mal putea fără Olguţa. Simţea că dacă nu vine imediat Ol- 
guţa... atunci... atunci... 

Apucă din nou crelonul: 


„Dragă Olguța, 


Niciodată ou ţi-am spus minciuni. Am să-ţi spun şi acuma tot 
adevărul, am să dau tot pe faţă. 

Ce inseamnă asta! De cind al plecat tu Rodica-şi face de cap! 
Să nu crezi că spun minciuni! Mă jur dacă ou mă crezi. Ce-s eu? 
Servitorul Rodicăl ? MA trimete să-i culeg fructe, să-l aduc batis- 
tele dia casă cind II la tenis, ca să rămie singură cu Mircea, mi-a 
stricat bicicleta (I-a strimbat direcția de un copac) mi-a perdut cen- 
tura de piele albă, ŞI cite şi mal citel 

Nu mai pot suferi! Am tăcut eu destul! Acuma am să-ți 
spun tot, 

Ştii ce face Rodica noaptea ? Al să crezi că spun miacluni ! 
Sare pe geam şi se duce în odala lui Dan... Cind eral tu alcinu fä- 
cea aşa. Nu l-am spus nimica lui tante Alice fiindcă nu te-am in- 
trebat pe tine. Dar spune și tu dacă asta nu-l o adevărată..." 


.  — Porcăriel—exclamă Palv, oprindu-se la vreme să nu 
scrie termenul pe care Olguţa nu-l tolera. 


masticălogie ? 

Trebue să vii îndată la Medeleni, Altfel, cine ştie ce se poate 
intimpla |! Dacă nu vii, eu spun tot lul tante Allce și Monicăi. Prea 
işi face de cap Rodica l 

iți sărut mina și te rog să vil Iute. 


Puiu" 


Adouazi, Pula, sculat dela patra dimineaţă, iîncălecă pe 
Titi-Binghi—calui mărunţel, pe care l-1 dărnise Olguţa—şi porni 
spre gară în galop, ca să nu scape trenul de lași, scrisoarea 
lu'minantă, care trebuia s'o aducă pe Oiguţa la Medeleni. 


Trecaseră patru zile dela expedierea scrisorii lal Palu, Olguţa 
nu da nici-un semn de viaţa, 

Două zile în şir, de dimineaţă pănă seara, Pulu, calare pe 
Titi-Binghi, itrăjuise pe şosea, dincolo de sat, cu speranţa că el 
va fi cel dintăiu care va da ochil cu Oigaţa. Eşea pe poartă în 
galop victorios; la prinz, se intorcea în trap resemnat, După 
dejun, întruntind arşiţa, pornea tot in galop. Seara se intorcea 
la pas, cu dirlogii mol şi spinarea jalnică, 


RODICA 35 


A treia zi după-amiază, se impăcase într'an chip deajuns 
de original cu Rodica, reluind raporturile sportive şi pe celelalte, 
Dealtfel, întălul pas tot Rodica Il făcuse, 

Rodica atlase lasfirşit cine-i făcuse dezordinea impertinentă 
din odae, La inceput se temuse de o venire Intempestivă de-a 
Oigaţei : stilul arbitectorii de pe patul ei era parcă al Olguţei. 
Se liniştise însă, nevăzind:o pe Oigaţa la Medeleni. Pe deasupra, 
Palu îi mărtarisise, ricanînd, 

— Ce-al căutat noaptea la mine, Pulule? 

— Da’ tu ce căutai noaptea la Dan? 

— Ea, minclunosule | 

— i, fary semi ii ia 

— Na ruşine să invenţ 

— Da’ ție? j 

— Spune ce căutai la mine ? 

— Spone şi tu ce căatai la Dan? 

— Numa! prostii iți inchipul ! Ședeam de vorbă... 

— Si eu aveam gust să „stau de vorbă“ cu tine! 

— Noaptea, în odala mea!? Ha-ha! 

— N'ai decit să vii în odala meal 

— Să crezi tu! 

— Eu sint sigur cînd spun !—afirmase Puiu cu gest şi mi- 
„mică de-a Olguţel, 

— Obraznicule ! 

— Lasă-lasă | Am s'o intreb eu pe Monica dacă-l frumos 
209 a să sară noaptea pe geam şi să se ducă în odala bă- 
„eţilor 

i — Pulu !—se încruntase Rodica, 

— Da! Am să-l spun. Mie nu mi-e frică de nimic! 

— Pulu!—se răstise Rodica, bătind din picior. 

— Nu mă sperii! Am să te fac de ris! 

— Spune, dacă-ţi dă mina! Are să te 'ntrebe ce căutal 
moaptea în odaia mea ? 

— Am să-l spun că tu m'al pofiit! 

—  Indrăzneşte ! 

— Am să-l spun şi ce cărţi al tu în cufăr! 

Pulu ! 

Da! Am să te fac de ris! 

Să te văd! Am să-i spun şi eu Oiguţei cine ești! 
Rodica | 

Ce Am să-l spun cam te-am prins splonind la duș! 
U fi. 

Eu. Am să-i spun şi ce glume ai învățat la şcoală! 

Parcă tu nu le ştial? 

Eu sint „domnişoară“. Nu-s piod ca tine! 

Eu, plod? 

Da, mucosule ! 

— Să-4I fie ruşine! Eşti o giscă! 


EELU EPES 


36 __ VIAŢA ROMINEASCĂ ? 


— Acuşi iți rup urechile, măgarule | 

— Încearcă numai! 

Două palme substanțiale pocniseră simultan pe cbrajil lut 
Poiu. În alte imprejurări desigur că Poin ar fi răspuns după 
perceptul talionic, nu după cel poetic. Dar de trei zile acumu- 
lase atitea lacrimi, încît izbucnlră ca dintr'un vas spar’, Rodica 
il consolase cu sila, la început. Pulu se zbătea în bratele ei, re- 
fazind batista. Consolarea se transformase in luptă. După o în- 
verginată învălmăşeală, Pulu o răsturoase pe Rodica. 

Dar Rodica îl pălmulse pe Paiv. 

In limbaj şcolar asta se chiamă „a fi chit“, 

Nici-o pledică nu se mal opunea reluării raporturilor de di- 
nainte. Pactul de neagresiune reciprocă, fu acceptat- cu condiţii 
desigur—deoparte şi de alta. 

rice s'ar spune, în astfel de imprejurări, iarba verde e 
mai persuazivă decit masa diplomatică, la acesta din urmă ne- 
participind decit capul. 


Nor pentru acalmia dela Medeleni, automobilul venea în 
goană cind nimeni nu-l aştepta, La volan, O'guţa, şoteurul alā- 
tari, unic pasager, domnul Deleanu păzind coşurile cu sticle şi 
cu tot felul de banătăţi in cantităţi atit de mari, incit Olguţa îl 
vestise dela lași că.. 

— Să ştii, papa, mama are să fle indignată de dezordine! 

— Se consoleaza îndată l—replicase domnul Deleanu, opti- 
mist ca intoideauna. 

La laşi, domnul Deleanu cu cit intirzia mail mult la club, 
cu atit sporea şi varia mal neprevăzut compărâtorile pentra 
casă, Pachetele erau o certă diversiune dela Inevita bilele—alt- 
minte:i— reproşori pentru întirzieriie care impuţinau somnul co- 
plilor, prelungeaa „neuman“ veghea servitorilor şi alterau per- 
fecţiunea bucatelor. Căci orice om-— femeile mai ales—in fața 
cadourilor devine copil şi copiii, cu mintea prea mobilă, vità 
uşor necazurile subt impresia unei plăcute surprize. 

ȘI de astădată, pe lingă bucuria domnului Deleanu „de-a 
aduce acasă”, pachetele aveau şi scopuri strategice, ȘI Olguţa 
şi complicele ei, domnul Deleanu, ştiau că două săplămini de tà- 
cere nu puteau trece neinregistrate de nervii doamnei Deleanu, 
cu atit mai malt cu cit de două săptămini, automobilul cu Ol- 
guta la volan, emplut cu membrii cei mai asidui al „Clubolui 
Burlacilor*, hoinărise prin țară, incepind cu mănăstirile Moldo- 
vei, pănă la Călimăneşti, unde cîștigase un rou membru pentru 
„Clubul Barlacilor” ; pe Herr Direktor, care cu acest prilej. sus- 
pendase cura de Căciulata, înloculnd-o, patru zile dearindul, ce 
una de șampanie & Comp. Tot la Câlimăneşti, Olguja fusese 


RODICA 37 
Acre a CEE E d a: 


consacrată şamploană de tenis, primind, în această calitate, ra- 
cheta, nelnvinsă pănă atunci, a celui mai bun jucător de acolo, 


dimpreună cu o jerbă lirică, din partea aceluiaşi; aceasta din 
urmă atestind că șamplonatul Oiguţei tasese duble. 

Doamna Deleanu na ştia nimic, dar trebuia să afie, Pache- 
tele şi coşurile ticsite din automobil erau menite să moduleze 
cit mai dolce recepţionarea acestor veşti. 

Tot drumul, mimuntarul kilometric vibrase mai ales spre 
opizeci: viteză care îngreuia aprinsul țigărilor—n'avea incotro 
nici domnul Deleanu—şi care, totodată, exprima repeziciunea no- 
rului îndreptat spre Medeleni. 

— Vini dudala Olguţa l—sări Gheorghiţă de pe prispa bu- 
cătăriel, a ochii la tromba de colb, lătrată de cinili satulai. 

Venise. 

Sári dela volan, lăsiadu-l pe domnul Deleanu să se das- 
curce singur cu pachetele şi cu doamna Deleanu. 

~ — Unde-i stăptau-tău ? 

— Săru' mina... 

Nici mavu vreme să-i răspundă. Oigcţa alerga spre apar- 
tamentul lui Dănuj, aşa cum sărise din automobil: cu scafan- 
drul de pinză în cap, cu mănuşile în mini şi pardesial cenaşiu 
strins Ja mijloc de o centură lată, 

— Cine-i? 

ras- En. 

— To, Oigaţa! Ura! intră. 

Intră, descoperindu-şi faţa ca o mişcare violentă. Din nou 
răsări în ochii Iui Dănuţ, capul de tinăr voevod cu plete negre, 
ochi negri, ager şi imperativ, cu trăsături nete ca loviturile de 
paloş, şi colorit copilăresc în obrajii plini. 

O ultase parcă pe Olguţa. Da cite ori o vedea, avea un fel 
de nelinişte, ca în e unul veşnic temut şi admirat adversar, 
şi marea bucurie că-i sora lul. 

— Mi-era dor de tine, Olguţa! 

— Îi! mulțumesc. Vreau să-ţi vorbesc, 

Se apropie de Dănuţ, cu faţa serioasă. 

— Ascaltă, Rodica vine noaptea în odaia ta? 

Dânuţ se 

Raportul „Oiguţa—Buftea” era din nou stabilit, 

— «Daa... cetim uneori impreună... 

— Cu Rodica ?!—bufn! Olguța tălos. Ce cetiţi ? „Visul Mai- 
cii Domnului“ ? 

ai tH... 

— Vine? 

— Da. 

— In flecare noapte ? 

Oiguţa aruncă o scartă privire scirbită odăii, şi iar prinse 
privirea lui Dănuţ. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— O iubeşti pe Rodica? 


— Vai, Olguţa! Eu? Pe Rodica?! E greu să-ți explic.. 


PANEN 
— Atunci de ce-o primeşti la tine ? 
— Dacă vine... i 

— Te lubeşte? 

— Da’ de unde! 

— Atunci să vă fie ruşine! ȘI ţie mai mult decit eil 

— De ce, Olguţa ?—se roşi Dănuţ mal tare. 

— Să vă fie ruşine! 

Niciodată n'o văzuse mai pornită, mai revoltată, mai pu- 
țin eter pe ca, 

— Am s'o lau pe Monica şi am să plec., Am să plec în 
agunia i A ice Să vă tie re i a 

— Olguţa.., 

— Ta n'ai dreptul së spui nimic! Du-te la Bucoreşti şi 
fă ce-ţi place, dar nu aici, la noi acasă, subt ochii Monicăi! 
Să-ţi fle ruşine! 

ag Olguja dragă, dar n'am nici-o vină! Mi-asărit în cap! 
Tu n'o cunoşii! 

— Nu cunosc pe nimeni! Am ochii legaţi! Mi-e scirbă! 
Am să plec... ŞI eu sint vinovată! Eu am adus-o la Medeleni... 
şi euam s'o dau afară |—zvicni Olguţa, izbind cu degetul spre ușă, 

— Olgaţa... să-ţi explic, Olgaţa... 

li trinti uşa 'n nas. 

Dănuţ înghiţi în sec. Rămase pe loc, cu dubla impresiec'a 
fost laş şi prost. Dealtfel, din copilărie, după toate ciocnirile cu 
Olguţa răminea cu aceiaşi impresie: în copilărie, urmată de re- 
vanşe Imaginare, situate în viitor; acuma, urmată de o simplă 
exclamaţie : i 


— De ce nu-s ca Oiguţa! Ce fericit aşi fi. 


— Oiguţa! Olguţa! 
Uitind de scrisoare, de Rodica, de tenis şi de tot, Pulu a- 
lerga spre Olguţa. 
— yoa oea g 
— Bine-al venit, Olguța ! Nu mal pleci. 
— Cuţulachi, e Ra dica £ 
— La tenis. Cit al stat, Olguţal.. 
— Cheam-o. 
Rodica sosea din urmă, într'un piclor, cu brațele deschise. 
— Val, ce dor îmi era de tine, Olguța ! 
— irez dragă, ştii că trebue să pleci la laşi. 
— Va 
— Imediat. 
— Vaaaal | 


KUDICA 39 


— Te cheamă mama ta, Am venit să te lau cu automo- 
bilul. Fă-ţi repede bagajele că plecăm. 

— Val, Oiguța! 

— Hal, Boftachi | Nu-i vreme de pierdut ! 

De ce mă cheamă! Ce i-a mal venit? 
- Peinle, da-te înainte,— ii porunci Olguja. 

ŞI luind-o deoparte pe Rodica, în şoeptă: 

— Buftachi, vrea să te mărite. Da să taci! 

— Eeee! 

— Da. O partidă strălecită. Tinăr, fre mos, bogat... mă rog, 
visul tău! Te-a văzut odată la teatru şi s'a amorezat de tine, 
Scăpi de şcoală. Pieci în străinătate, Îţi faci o vilă la Sinaia, 
alta la Constanţa, alta la Slănic. Sper că ma inviţişi pe mine? 

— Vai, Olguţa! Tu no știi cit te iubesc? 

— Ba bine că nu! Hai, repede bagajele. 

— Cum îl cheamă? 

— Na ştiu! 

— Da de unde ai aflat ? 

— Secret | 

— Are musteţi ? 

— Ài să vezi! 

— Vai, ce discretă eşti, Olguţa! 

— Te rog să fil şi tu la fel! 

— Vai, mai e vorbă! 

— Hai, repede bagajele. Ascultă, mama n'are nevoe să ştie 
că pleci. Nu-i spunem nimic. Il explic eu dopă ce mă întorc! 

Rodica porn! în goană, 

— Ascultă, Cuţulachi, dacă află cineva un cuvint din cele 
ce mi-al scris.. 

— Na, Oiguţa, crede-măl—sări Pulu, înainte ca Olguţa să 
isprăvească, cu sufletul în ochi. 

— Bine, Du-te, ia-o pe Sevastiţa şi duceţi unul cite unul, 
fără să vadă nimeni, al auzit, bagajele Rodicăi în automobil... 
Nu pe dinfaţă, strigă Olguţa după Pulu. 


la sofragerie, doamna Deleane, impreună cu domnul De- 
leanu, desfăceau pachetele cu ştofe, scoarțe, ulcele, pinzeturi, 
dantele, colecționate dealungul escapade! de două săptâmini. 

— Asta-i dela Agapla |—explica domnal Deleanu proveniența 
borcanelor cu dulceaţă de zmeură şi de nuci. 

Doamna Deleanu află că soțul şi cu fiica fuseseră la Agapia. 

— Valul de pinză —tii! Ce pinză!-— l-am luat dela Că- 
limăneşti. O bunătate! la te uită: matasă curată! 

Şi aşa mai departe, itinerarul celor două săptămini, era 
spovedit prin exclamaţi admlrative pentru cumpărăturile aferente, 

Protira aşeza masa pentru ceai, 


40 VIAŢA ROMINEASEA 
Da — EL Da In n ŘŘn 

— Hal, că-l tirziu !—o îndemnă doamna Deleanu. Pofteşte 
copiii... Da' unde-i Oigaţa ? Tt-tt-tt! Nici buna-ziua nu mi-a 
spus ! Ce copil mal am şi cu !—oftă doamna Deleanu. 

— laca s'o chem, 

Pe rind sosiră Mircea, Monica, Dănuţ, Polu... 

— A venit şi Olgaţa ?—intrebă Monica, văzindu-l pe dom- 
nul Deleanu, 

— Dudula Olgaţa l—tresări Mircea, 

— Ţil Da” unde-i Olguţa ?—intrebă a doua oară doamna 
Deleanu, iacruntindu-se, 

— O plecat, coniţă !—anunţă Profira cu placiditate, intrind, 

— A plecat?|—se mirară toţi, în cor, afară de Pulu, 

— Hi-hăă! DI cind o plecat I—iîntări Sevastiţa care intrase 
cu samovarul. O luat-o şi pl dudula Rodica. 

— Unde-a plecat? 

— La laşi, coniță, 

— «+! N'are decit să rămle acolo! vorbi tare doamna De- 
leanu, în consternarea tuturora. 

Singurul care batni de ris copilăreşte, fu domnul Deleanu, 
cu şervetul la gură. irezistibil, căci doamna leanv,dapă an suprem 
efort de incruntare, ìl imită, urmată de zimbetul tuturor copiilor. 

la prezența ca şi în absența Olguței, din copilărie se in- 
timpla la fel, 


x 


Olguța opri automobilul la poarta casei Deleanu, spre mi- 
rarea Rodici, care, în tot timpul dramulai vertiginos, nu patose 
scoate nici-o vorbă de frica accidentalui mereu posibil, şi a ex- 
clamaţiilor el, mereu vigilente, 

Oigaţa se dădu jos, îşi scoase masca şi se apropie de Rodica, 

— Ascaltă, Rodica, eu rămin acasă, 

— Vai! Hal cu mine. 

— Na. Ascultă bine ce-am să-ţi spun,—vorb! Olguţa. cu 
ochii în ochii Rodicăl. Mama ta are să te intrebe de ce-a! venit... 

— Ea m'a chemat, 

— Nu. 

— Val, m'ai amăgit ? 

— Da. Ai să răspunzi mamei tale că te-ai stădit ca mine 
pentra totdeauna, p c'ai venit acasă flindcà ți s'a părut că nu-l 
demn să mai rămii la Medeleni, —ritmă Olguţa cu degetul, pro- 
poziţie cu propoziţie, accent cu accent, 

— Ce spul, Olgoţa ? Lasă glumele | 

— Atunci înventă tu răspunsul pentru mama ta! Dacă pre- 
feri, spune-i că ți s'a făcut dor de ea! 


— Val, Olguţa !—se alarmă Rodica —nu m’ 
mărite ? gut rmă Rodica, —nu m'a chemat să mă 


t 
$, 


Blii S ati 


— Nu, 

— Vail. Atunci de ce m'al adus? 

— Fiindcă ţi-a venit vremea să te măriţi!.. Şi la laşi,—adăugă 
Olguţa, făcind semn şoferului să pornească,—a! de unde să alegi! 

Automobilul porn! brusc, ca un pumn. 


Dănaţ şedea la fereastră, cu ţigara aprinsă şi lampa stinsă. 
Avea nevoe de întuneric şi tăcere fiindcă se intimpla ceva nou 
in sufletul său: privea două toamne, cum priveşti şuviţa de păr 
a unei fete, demult păstrată, alături de însuși părul din care-a 
fost desprinsă, abea despletit, după o lungă despărţire. O toamnă 
cu aurul stins, cea de anul trecut, o toamnă abea aprinsă, pe 
care-o văzose deodată, plimbinda-se pentru intăla oară decind 
venise la Medeleni, prin livadă, fără rachetă de tenis, fără gin- 
duri străine, singur. 

De ce se plimbase? Nu ştia nici el. Poate venirea toam- 
nei il chemase. Poate fiindcă era trist... Cludat ! Nu era trist fi- 
indcă n'o mai ştia pe Rodica la Medeleni. Nu simţea nici lipsa 
tl, după cum nu simţise nici nevoia el. ln perspectiva Olguţei 
şi a Monicăi, o vedea pe Rodica mai vulgară, suflet de rind în 
trup de rind, cu totul lipsită de acea dominatoare san pacifica- 
toare feminitate, care te face să te 'nclini şi să săruți firesc mina 
unei femei, în preajma el simţindu-te „tu“, fără să te tutuești 
in vorbă, gind şi faptă. Intimitatea cu Rodica era injositoare. 
N'avea comun cu Rodica decit simetria sexuală, ȘI dacă ar fi 
intilnit-o mai tirziu în viaţă, s'ar fi simțit umilit de fragmentul 
de trecut care-i făcea complici, dindu-i Rodicăl dreptul să-l tu- 
tulască, să fie familiară cu el, sau să-l privească de sus, cum te 
privesc in genere femelle de rind, care te-au cunoscut subt as- 
pectul animalic datorit mal ales intimităţii lor, fiind singurul 
limbaj posibil cu ele, Aşa-i şi cu prietiniile legate la beţie, in- 
tro circlumă trivială, cu vin bun. După citeva pahare, entuziast, 
fraternizezi cu orşicine, Adouazi, vre-anul din aceşti camarazi 
de vin, întilnindu-te în viaţa normală, hyi face cu ochiul, te bate 
peste burtă, sau te pofteşte—dacă nu-l poftești tu insuţi-— Ja el 
acasă. Te simţi degradat. Fără de vin şi de beţie, prietinui de 
astă-noapte, iți pare tot atit de neverosimil ca și frecventarea 
circlume! în care l-ai cunoscut. Dacă eşti slab, îl induri—expia- 
țiane,—dacă eşti tare, îl intorci spatele, cu riscul de-a auzi o 
înjurătară în stilul celor amical schimbate, în noaptea cind l-ai 
cunoscut. Totuşi, plecarea Rodicăi era o plecare, şi plecările ort- 
cul, după o convieţaire de vacanță, mal ales, sint triste. Ce In- 
comodă era legătura aceasta pe care şi-o simţea cu toți oamenii! 
Distrat şi indiferent in aparenţă, și poate rcalminte, cită vreme 
trăla cu el alături, devenea compătimitor în clipa cind se des- 
părțea de el, Pe toţi ti iubea în momentul plecării, poate tocmai 
fiindcă nu-i luase suficient în seamă pănă atunci. Cel mal stu- 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pizi, cei mal vulgari, cei mai insaportabii!, în clipa despărţiri! 
incarnau pentru el majestatea melancolică a plecării. Pe toţi ar 
fi violt să-l consoleze, să se arate blind cu ei, să le arate că 
inţelege tristeţa lor, pe care cel mai mulţi, desigur că nici n'o 
aveau. Uneori, gindul că Tonel pleacă dela „Lazăr“ ducindu-se 
la militărie, că la anul nu-l va mal avea coleg,—iîl făcea să re- 
grete toate bruscheţile, deseori arătate lul Tonel, så regrete că 
n'a fost mai blajin, mal prietinos, mai darnic—deşi fusese sufi- 
cient, —mai atent cu el. Dacă n'ar fi fost prea leneş, şi dacă 
intre gind şi faptă, n'ar fi veghlat, permanentă,o prăpastie, de- 
sigur că l-ar fi trimes lul Tonel un mandat postal şi o scrisoare 
atectuoasă cu unui prietin tuberculos. 

Astfel şi cu Rodica. li părea rău după ea, fiindcă plecind, 
incetase de-a îl Rodica, devenind Plecarea. Dacă m'ar fi avut o 
bogată exeperlenţă a întristărilor care-l stăpineau după toate 
plecările, ar fi putut crede că o lubeşte pe Rcdica. Noroc că 
plecase Olguţa ! Ea ar fi crezut, desigur, că deprimarea lul, în 
timp ce toţi ceilalţi ascultau zimbind povestirea escapadei Olgu- 
jel şi a tatălui său, e datorită Rodicăi și nu plecării. 

In tot cazul, simţise nevola singurătăţii. Se sculase dela 
ceal, înaintea celorlalţi, şi plecase în livadă, Acolo întiinise toamna, 
deodată, ca o cerească despletire subt ochi. O adiere de vint îi 
aruncase frunzuliţe galbene în faţă. Piivise mirat, cerul, livada, 
zarea asfințitulai... Da! Venise toamna fără s'o presimiă, fără 
s'o aștepte ca în anfi trecaţi, ca anul trecut mai ales. 

Sigur, venise toamna. 

Toamna | 

Cuvintul care-l cădea pe inimă, umplindu-l cu grave sono- 
rităţi, bronzind cadenţele inimii. Se deschideau lară, de aur, por- 
jile prin care se duc vacanţele copilăriel. 

Dezmlerdase trunchiul unul nuc. Culesese o nucă. Verdele 
amar al nucilor! Toată melancolia lui Eminescu e în frunzele 
de noc. Subt nuci, în preajma toamne! îţi vine să oftezi, dar su- 
rizi. Foşnetele eran mal uscate, Glasuri în cer! Soarele galben 
îşi stringea luminile şi se ducea ca acei nenorociti japonezi, atit 
de siguri pe străzile oraşelor curopene, cu marfa lor nalvă şi 
exotică, pe care nimeni nu le-o cumpăra. 

Venise toamna, ca semnul plecărilor. 

Venise ! 

ȘI ca o pasăre care şi-a regăsit vechiul cuib, tocmai în 
clipa cind trebue să-l părăsească pe celălalt, pentru a intra în 
cirdul plecărilor de toamnă,—Dănvj iși regăsise sufletul de anul 
trecut, aşa cum il lăsase, plin de „Alunele Veveriţei“, * acuma 
cind vacanţa era în declin, 

„De asta şedea singur la fereastră, cu lumina stinsă, 


* „Alunele Veverijei” e titlul unui caet de însemnări melalorice, 
scris de Dănul în vacanța anului lrecul şi dărui! Monicăi, despre al 
cărui conjinul se vorbește În pariea dous a aceslui roman. 


RODICA 43 


Uneori răsuna ropotul căderilor de fructe, grăbind parcă 
izgonirea anotimpului sfişiat. 

Două toamne se oglindeau în sufletul lui: una, tipsie de aur 
acoperită cu fructe, alta, goală tipsie de aur. 

Ce făcuse de atanci? Nimic! Adinele, loanele, Rodicele... 
Cind se gindea la ele, clineşte, cn nările și le amintea. ȘI ace- 
lași urlet îl umplea trupul. 

Nu! 

şi regăsise sufletul. 

alm, ca un răsărit de lună din valurile mării prosternatr, 
deasupra adincarilor sufletului regăsit, chipul Monicăi îl privea... 


„Dragă Monica, 


Nu indrăznesc să calc pragul odăll tale, Nici nu vreau să-ţi scriu 
sau să-ţi vorbesc frumos. 

La inceputul vacanței, chiar în ziua sosirii mele la Medeleni, 
ţi-am cerut un stat. Te-am intrebat dacă e bine să trăesc, sau să 
rămia copii, cu vechiul suflet pe care mi-l ştial, M'ai stătult să ir- 
esc, şi mi-ai dat două caete. ŢI le trimit Indärät. Slot albe. Sint sia- 
gurile lucruri albe, pe care i le mal pot trimite, şi care mal pot io- 
tra în odaia ta. 

Dănuţ" 


Il chemă pe Gheorghiţă, îl dăda biletul şi caetele, trimiţin- 
du-l cu ele in odala Monicăi, Tristeţa şi mindria il învăluiră ca 
o haină aspră. Era singurul act onest pe care-l făcuse dela ìn- 
ceputul vacanței, 

Aşteptă. 

iarnă paşii Ini Gheorghiţă, sări de pe scaun, deschise uşa: 

— Ei 

Gheorghiţă îi intinse două caete şi un bilet, 


„Dragă Dănuț, 


Eu nu păzesc porțile raliului. Odaia mea e totdeauna deschisă 
pentru tine, 
iți mulțumesc pentru că mi-ai arătat caetele așa cum sint, dar 
păstrează-le, Dacă nu i-au folosit la Medeleni, poate-ţi vor folosi 
la București, 
Noapte bună, Dănuț. 
Monica” 


Vroi să fugă in odala Monicăi și să-l sărute minile: atit! 

Dar nu indrăzni:... „noapte bună, Dănaţ“... 

Era atit de mare depărtarea dintre el şi Monica, dintre odaia 
Monicăi și odaia lui, incit se aşeză pe margina patului, ostenit. 


Ionel Teodoreanu 


La mare şi la munte 


Note de drum 


Pe-o arşiță ce cade de sus ca o pedeapsă, părăsim Man- 
galia—unde luaserăm dejunul subt nişte arcade de lemn, ser- 
vind mai mult noi inșine ca ospă| celor mai nesuferite dintre 
gize — o părăsim, apucind calea ce merge cătră Sud, inspre 
Caliacra și Balcic. Trei automobile ce tirăsc după ele cite o 
lungă coadă de colb răscolit, gonesc pe un drum cafeniu de țară, 
Străbătind vertical această Dobroge aridă şi neospitalieră, unde 
pelecul de umbră e mai rar ca un diamant, Unde sint peisagiile 
umede și impădurite din alte regiuni ale țării ?! Pe aici e us- 
căciune, iți vine să zici deșert, de n'ar fi, cit tine zarea, și- 
rele de stoguri, care mărturisesc că fertilitatea nu lipseşte chiar 
în gradul care ne-ar părea. Totuşi impresia de dezolare stăru- 
eşte înainte și pinije ar fi ucigätoare, de nu s'ar livi la 
orizont pămîntul c'o dungă de albastru—siniliu,—marea care ne 
intovărășește in cursa noastră, la o distanță care o lasă aproape 
mereu vizibilă. 

Marea! Fără să ne poată ajunge cu briza ei răcoroasă, ne 
inseninează totuși sufletul cu coloarea ei liniștitoare ! 

HCO t aitis vreme îndelungă, din diferite puncte ale 
coastei. Constanța, dela Techir-Ghiol, în sfirşit de pe di- 
gul Mangaliei, de unde e parcă și mai frumoasă, infățişind o- 

ilor un sincer, intens și necorcit de veleități de verde 


LA MARE ŞI LA MUNTE 45 
e e e aa aa E RI 


sau de reflecte metalice. Albastrul așa cum l-a făcut Dumnezeu, 
cind a vrut să-l deosebească bine de orice altă coloare ! 

Acum marea e mai departe, dar așteptăm momentul cind 
ne vom apropia iarăşi de dinsa, la un deget de valurile ei 
mai avansate... 


Călătorim încă o oră-două în aceleași condiţii de arșiţă 
sălbatecă, prea puţin indulcită de vintul mașinii, La un moment 
dunga albastră se scufundă subt orizont şi nu se mai vede ni- 
câiri decit întinderea pustie a pămintului, pănă la un loc in- 
teresantă prin acele gheburi curioase, prin acele movile, care 
după unii ar fi morminte seculare, după alţii vechi posturi de 
observaţie, 


In partea mării dispărute se rotunjeşte un ochiu de apă, albas- 
tru-spălăcit. Este un lac vestit prin tezaurul său de raci, —și anunță 
Șabla, cea dintăiu așezare dela Mangalia în jos. După puţin in- 
trăm in această localitate, în care tenacitatea bulgărească va 
avea pe viitor să lupte cu coloniștii sosiți din Macedo- 
nia. Un sat respingător prin întreaga lui infățișare : case de 
coloarea noroiului— adevărate temniţi cu ferăstruici liliputane 
suite lingă acoperiș—oprăzi fără urmă de grădină și inconjurate 
de ziduri făcute din bolovani necimentaţi. În Sfirșit scăpăm din 
cuprinsul acestei așezări asiatice și eșiți din nou în cimpul fără 
case, avem impresia binefăcătoare a unui liman... Dela Sabla 
apucăm oblic spre mare. Terenul se pavează incomod și obo- 
sitor cu sfărămături de stincă, infipte solid in pămînt. Auto- 
mobilele se opresc și trebue să străbatem cu piciorul o lungă 
pantă pietroasă, subt săgețile unui soare ce nu se dă bătut, 
Niciodată n'a fost mai așteptată apariția mării, care în sfirșit 
sosește prietinoasă, inconjurindu-ne, căci mare e şi la stinga, 
mare e şi la dreapta, fiindcă pămintul pe care avansăm este o 
limbă inaintată în nemărginirea apelor, e capul Caliacra insuși. 
Un far care domină prăpastia malului, se 'nalță ca un drapel 
de cucerire în lupta dintre elemente... 

De-acum linia călătoriei noastre se încovoae ca și marea, 
urmind curba golfului de argint. Și numele este bine dat, căci 
albastrul inchis de mai înainte, ip, această adincă scobitură se 
preface într'o imensă oglindă luminoasă... 

După o scurtă oprire în Cavarna—care posedă mai mult 
confort de cit Șabla, insă nici o notă personală, fie chiar una 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


respingătoare—o pornim intins cătră Balcic. El ne va despă- 
gubi boereşte de toate neplăcerile suferite. Până acolo, aceiași 
cărare prăfuitä, la nivelul cîmpiei monotone. Insă soarele e mai 
puțin fierbinte, iar lumina lui capătă clipă cu clipă tonurile ro- 
şiatice ale declinului. Marea ne este dosită de un ușor parapet 
cu pretenţii crescinde de colină. La un moment dat obstacolul 
se taie, lăsindu-ne să privim minunata privelişte a capului 
Caliacrei, care văzut din depărtare, pe fondul lui de safir, pare 
un pămînt al făgăduinții, din care totuși nam știut—două cea- 
suri mai devreme—cum să plecăm mai repede... 

După o cotire inspre stinga, mașinele frinează pentrua nu 
se prăbuşi în valea abruptă unde scoboară drumul prefăcut in 
şosea. Abea acum ne dăm seama cit de sus ajunsesem de-asu- 
pra nivelului mării. Încep să se ivească locuințe. Sint cele 
d'intăiu case ale Balcicului, care descinde pe trepte pitorești 
pănă jos, la mare. 

In interior, Balcicul este o țesetură de uliți intortochiate, 
orientale. Are insă citeva edificii frumoase, cățărate îndrăzneț 
pe coastă, și mai ales te strămută îndată in feerica lumea po- 
veștilor, cele citeva minarete ce se'nalță elegante în văzduh. 
Fără să mai pomenesc de ceiace dacă n'ar fi, nici Balcicul n ar 
mai fi aceia ce este,—podelele ușor clătinate ale mării azurii, 
care intinzindu-se în adincurile depărtării, taie cu o brazdă per- 
fect rectilinie albastrul mai decolorat al cerului. 

Dacă marea e frumoasă so priveşti din Balcic, nu mai 
puțin Balcicul cîştigă sută în sută să-l priveşti de pe mare. 
Dela această distanță neregularitățile lui dispar, locurile sale vi- 
rane se implinesc, edificiile se aliniază într'o splendidă serie de 
etaje ce se ridică dela suprafața apei, pănă în virful coastei. 
Ne grăbim pănă nu se intunecă să facem o raită cu bărcile și 
să contemplăm amfiteatrul orașului dela o depărtare de țărm. 
Soarele iși făcea cele din urmă împachetări de raze, apunind,— 
„din nefericire nu în mare pentru a o asocia și pe aceasta la 
apoteoza aslinţirii, ci de partea uscatului. Din mare va răsări 
însă luna, dar care, fiind desăvirşit rotundă în seara aceasta, 
va mai întirzia puțin. Sintem nevoiți să renunțăm a-i saluta a- 
pariția de pe apă sau măcar de-a fi prezenți pe țărm, trebuind 
a ne ocupa scaunele la un banchet în grădina publică a ora- 
şului. O vom privi mai tirziu, cind va revărsa de sus cascade 
abundente de lumină, impinzind nemărginirea mării, de aur și 


~ 


LA MARE ŞI LA MUNTE 47 


de vrajă. Deocamdată ne zorim a ne intoarce la mal, folosin- 
du-ne-de distanța ce incă mai rămine, pentru a ne umple privi- 
rea şi sufletul de privelișlea măreață, care scade pe măsură 
ce ne apropiem... 


În sunet de muzică militară suim treptele de piatră, care 
conduc pe terasele grădinii publice, —despre care se spune car 
fi fost pe vremuri parcul unui beiu cu multe cadine. 

In fund, întrun fel de galerie deschisă, se deșiră o masă 
imbelșugată, Ne isbesc printre alte tipsii incărcate, acelea pe 
care se inalță movile roșii de coloarea tomatelor, dar care nu 
sint de cit farfurii cu raci de Şabla, aduși grămezi în cinstea 
noastră, ii se năpustesc cu atita poltă asupra acestei 
mincări suculente, că multă vreme nu se aude mai nimica din 
gălăgia meselor cu lume multă. , 

Incepuseră tocmai discursurile, cind cineva mă invită să 
privesc spre stinga, printrun luminiș al cringului. Feerie! Luna 
se vedea rotundă in depărtare, domnind peste o mare care sco- 
tea văpăi. Ai fi zis un decor de teatru, o pinză superbă de 
maestru | Căci acesta e paradoxul: o pictură e atunci desăvir- 
șită cind o coniunzi cu însăşi natura, iar un peisagiu al na- 
turii atunci cind iți vine să zici că e pictat! Paradox aparent 
fireşte, cind stai şi te gindești că o condiție a operei de artă 
e să nu fie artificială, şi un adaos de valoare al frumusețelor 
naturii e să pară aranjate de-o mină de artist ! 


Adouazi, de dimineață, coborim iarăși la țărm, cerce- 
tind citeva colțuri mai reputate și vizitind intre altele vila ce 
şi-o construeşte regina Rominiei, după indicaţiile Ei. In afară 
de citeva note orientale (printre care un turn in formă de mi- 
naret), e același stil ca şi la Bran sau Cotroceni, un amestec 
original de elemente rominești și bizantine,—un stil care ar pu- 
tea să reprezinte un început de epocă în arhitectura şi mobi- 
lierul nostru, deoarece cu toate elementele imprumutate, an- 
samblul este nou şi personal. 

La mal de tot, aproape de lrămintarea valurilor dedesub- 
tul unui arbor secular, oblic ca tumul dela Pisa, regina și-a 
instalat un jet de piatră, —parcar fi tronul din care împărțeau 
judecata, în mijlocul naturii, voevozii și stăpinii de demult... 
Acum e locul de visare al unei domnițe-artiste, din care poate 


48 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că și judecă citeodată, fără sancţiunile de odinioară, lucrurile 
şi oamenii în mijlocul cărora i-a fost dat să viețuiască... 

Slirșind cu cercetarea ungherelor mai frumoase imi ajintesc 
iarăși privirea asupra mării infinite, Aceiaşi intindere fără de 
hotare, aceleași serii de valuri care se imbrincesc pănă la țărm, 
aceiași poveste monotonă care repetă aceleași episoade şi care 
dela o vreme nu-mi mai spune nimic... 


Retras pentru o scurtă izolare în odăița unde fusesem găz- 
duit, mi se înfățișează nechemate în minte icoane dintro ex- 
cursie in Carpaţi. Piscuri inalte ce trec dincolo de nouri, lăsin- 
du-i umiliți pe coastă; păduri nesfirşite de brazi, care incu- 
nună munții și străjuesc potecile ; torente cristaline ce izbuc- 
nesc din stincă și huesc prin văgăuni ; la ora asfinţitului, cind 
brazii se inveșmintă intr'o ceață albăstrie şi soarele abia mai 
stăruește pe un tăpșan, clopot dela schituri și tălăngi dela ci- 
rezile ce pasc. E frumoasă marea,—dar n'are a face cu muntele! 

Caut o rațiune acestei preferințe şi cu cit imi limpezesc 
gindurile mai bine, imi pare că găsesc -mai multe. Este ade- 
văral că marea e superioară prin puritatea colorii, faţă de ori- 
care peisagiu al uscatului și totodată procură fiorul infinitului 
intr'o măsură mai mare ca muntele cel mai uriaș. Dar abstrac- 
ție făcind de asta, cite lucruri are muntele! Şi să las la o 
parte faptul observat de atita lume că marea este—cu mici 
nuanțe—aceiași, pe cind priveliștea de munte prezintă neince- 
tale variațiuni. (Marea ar fi ca un autor care nu se poate inoi, 
imitindu-se intruna ; muntele, autorul care variază dela operă 
la operă). 

O rațiune pentru care muntele, fără să infățişeze infini- 
tatea mării, oferă adesea o grandoare mai impresionantă, este 
cred aceia că el se inalță în sus. Vom păstra multă vreme în 
sufletul nostru-—oricit ne vom rectifica cunoștințele noastre cos- 
mografice—distincţiunea de valoare dintre „sus“ și „jos“, între 
cer şi pămint. Muntele are aerul să sfideze legile pămîntului, 
escaladind treptele văzduhului, rezervate unor lumi superioare, 
Faptul că străpunge norii—care se acață adesea de virful bra- 
zilor, ca niște smei de hirtie căzuţi în copaci—faptul acela dă 
virtului de munte un și mai mare prestigiu, știut fiind că pentru 
aparență norii sint o etapă a cerului... 

Marea, deşi trece dincolo de marginea vederii, e culcată, 


LA MARE ŞI LA MUNTE 49 


orizontală. Și ceiace-ar veni oarecum să confirme reflectia d'ina- 
inte, e faptul că marea cea mai impresionantă e tocmai acea 
„furioasă“, adică cu valuri care se ridică răzvrătite, „ca munţii“, 
„În sus“, 

O altă rațiune: marea aduce mai mult cu aluatul din 
care se plămădește realitatea, decit c'o realitate efectuată. Mun- 
tele, dimpotrivă, apare ca ceva închegat, definitiv. Din cauza 
naturii ei fluide și necondensate, cel mai vechiu filozof al an- 
lichității a socotit apa mării drept substanța haotică din care 
sa zămislit universul. În orice caz infinitatea ei implică lipsa de 
formă, —imperiecțiunea. Muntele este insă o măreție încadrată 
de o formă. Marea eo devenire, muntele lucru neclintit, şi'n- 
totdeauna oamenii și-au imaginat desăvirșirile ideale ca lucruri 
ce nu mai au nimica de schimbat. 

In fine mai pot să adaug și alte consideraţii care favori- 
zează muntele, 

Dinsul se înfățișează cu farmecul unui vechiu martor istoric, 
care a văzut atitea, a contemplat din inălțimile sale atitea şi 
atitea evenimente. Marea nu-ți poale lăsa aceiași impresie, fi- 
indcă deşi există și ea de veacuri,—totuşi din cauza mobilităţii 
sale necurmate, ne dă sentimentul că e pururea nouă, În 
sfirșit muntele este prietinul nostru, unde omul găsește adăpost 
de zile grele,—marea poate fi cel mult o cale cătră un liman, 
dar niciodată loc de odihnă și de siguranță; munții au păstrat 
pentru a revărsa pe urmă tot ce-a fost mai nobil şi mai pro- 
priu în sufletul popoarelor, —marea a corcit mai intotdeauna 
toate seminţiile pămîntului... Despre un munte poți să spui că 
este al nostru, —marea nu este a nimănui... 


Mă gindesc totuși că vor fi persoane care socot marea mai 
fermecătoare decit munţii și se simt mai ademeniți în preajma 
ei. Atunci cum rămin motivările mele ?—Ceiace sint în reali- 
tate mai toate motivările raționale : Silinţi onorabile de-a aso- 
cia simțimintelor tale individuale justificări de ordin universal și 
obiectiv, de-a da impresiei fagitive un suport statornic și ne- 
clătinat. Cum s'ar zice: a pune și aicea lingă mobilitatea mării 
ceva din incremenirea muntelui... 


I. Petrovici 


4 


Neamul romînesc 


Asupra studiului etnologic al d-lui O. G. Lecca 


Cercetările cu privire la numeroasele popoare din care s'a 
născut neamal rominesc au la noi un trecut destul de indepăr- 
tat, Ele pot arăta suficient dromal sinuos pe care trebue să-l 
parcurgă adevărul inainte de a se arăta minţii omeneşti şi in 
acelaşi timp puterea sdrobitoare cu care tradiţia înăbuşă licări- 
rile izolate. Dacă inceputul s'a făcut prin teorii dogmatice şi ex- 
clusive, care negau pănă și ființa unei baze etnice anteromane, 
emanciparea treptată dela aceste păreri sentimentale n'a constat 
decit din integrarea unul număr tot mai mare de popoare au- 
tohtone şi „barbare“ în complexul din care trebuia să se des- 
volte Rominii şi din uitarea progresivă a acelei colonii impără- 
teşti „adusă cu sine de Traian din Italia”, 

O sinteză a tuturor rezultatelor afiate în timpul din urmă 
era așteptată; ea a fost încercată, Intr'o formă accesibilă unor 
cercuri mai largi, ia două numere anterioare ale „Vieţii Romi- 
neşti“. Ca orice inceput, studiul d-lul Lecca are merite şi lipsuri 
inerente. Deşi Intregul studiu duce la o concluzie plauzibilă, că 
neamul rominesc e un conglomerat şi că existența unel limb! şi 
a unul popor rominesc nu implică pe acea a unel rose, trebue 
să constatăm că informaţia istorică şi lingulstică pe care se in- 
temelază este uneori eronată şi anacronică, 

In rindurile următoare vom încerca să relevăm citeva din 
faptele mal importante prezentate ca sigure—cu toate Că reali- 
tatea le Infirmă—de cătră d. Lecca, trecînd asupra celor de im- 
portanță mal mică. 


In sinteza etnotogică a d-lail Lecca persistă încă acea pă- 
rere cu răsunete adlaci însă cu orizont limitat că origina popo- 
rulai romines: trebue să se caute numai în romanizarea Daciei, 


NEAMUI. ROMINESC 51 


fn acest mod, e drept, întreaga chestie este simplificată simţitor ; 
dar se îndepărtează prea mult (şi prea arbitrar) de celace se 
poate dovedi cu argumente sigure, că romanizarea Daciel na e 
decit un termen final al unul proces început in Răsărit cu trei 
secole inainte, acela al romanizării peninsulei balcanice, Pe te- 
ritoriul acesta romanizat, ajans să fle delimitat cu precizie de 
Jireček (cu reztificări, pentru Dacia mediteranea, făcute de d. 
Philippide), s'au desvoltat două popoare romanice cu două limbi 
deosebite, ana pe coasta Adriaticei, astăzi dispărută (dalmata) 
alta în restul provinciilor romane dunărene, care e limba romi- 
nească. Prin urmare nu pe teritorial restrias al Olteniei, Bana- 
tului şi Transilvaniei s'a format poporul şi limba romină, 
cum repetă şi d. Lecca (artic. I, p. 203) părerea arhaică încetă- 
enită la noi de Hasdeu, Xenopol şi Oaciul, iar în alte părţi de 
anfalvy, i C, de la Berge, 2 etc. 

Consecințele ce decurg din recunoaşterea unel atit de în- 
tiose baze romanizate sint numeroase. In primul rînd nu se poate 
admite afirmaţia d-sale exclasivă (|, p. 201) că numai „Dacii alcă- 
tuesc elementul de bază, lar romanizarea lor, începută acum opt- 
sprezece veacuri, a dat naştere poporului romin“. Dacă se la în cons 
sideraţie întreg teritoriul pe care s'a format romanitatea orientală, 
atunci Dacii nu formează decito unitate din substratul Rominilor din 
stinga Dunării, după cum celelalte neamari trace, amestecate şi ele 
cu altele, au acelaşi rol pentru romanitatea—iîn cea mai mare parte 
dispărută —dela sudul Danării, ŞI dacă avem în vedere că 
rul autohton din provinciile romanizate ale Pannonlei era larudit 
(după afirmaţia scriitorilor greci) cu neamurile iliyre, 3 trebue 
să considerăm ca element de bază un complex illyro-traco-ro- 
min, iar na singar acel daco-roman, în atitea rindari afirmat de 
d. Lecca (|, p 203, etc.). Ci şi aseste neamuri, la rindul lor, 
erau rezultatul unor amestecari anterioare se poate dovedi uneori 
cu elementele pe care trecutul ni le-a lăsat ca prea multă eco- 
nnie, Astfel, de ex, s'a Intimplat ca Agatirşii sau Teausii, 4 
d spre care d. Lecca scrie (|, p. 201) următoarele: „Aceşti ar- 
mişi al Cimerlenilor, după cum credem, nu sint decit Ducii de 
mil tirzla, Era poporal tracle biştinaș, aflat dincoace de Danăre 
din străvechi timpuri“, Lăsind la o parte faptal că nimic nu ne 
atestă tilaţia Cimerieni—Agatirşi—Daci pe care o crede d. Lecca, 
vom considera numai afirmarea că ei constitalau un „popor tra- 
cic băştinaş” din stinga D mării. Dintre cele două nume păstrate 
dela acest popor: "Ayidapss şi acel al unul rege Yzapyazsiðmg 


1 Ethnographie von Ungarn ldaulsch v. Schwicker), p. 342. 

2 Essai sur le râzne de Trajan, Paris, 1877, p. 55. 

3 In lucrarea sa Originea fRominilor, |, laşi, 1925, § 164 d. A, 
Philippide a consiala! că aceleași nume care apar la Pannoni au co- 
zespondenle inire numele ilişre. 

4 D. Lecca îl numeşie consecveni, Transiti. 


52 A VIAŢA ROMINEASCĂ 


atestat la Herodot, IV, c. 78), primul se poate alătura cu numele 
sarmalic Aga- şi finalul cu numele scyihic păstrat iarăşi de He- 
rodot (IV, c. 76): '12ivdopocg; al dollea nume, îl are şi un rege 
scyih (Herodot, IV, c. 76), iar mai multe nume scythe au ace- 
laşi terminaţie saioms, La aceste mărturii se mai pot alătura afir- 
maţiile unor scriitori vechi, 1 precum şi acea a lui Hesychios 
care scrie că Trausii sint de neam scythic (Tpavosi #ôvos Exwimiv), 
Cu toate acestea, Herodot afirmă că obiceiurile lor semănau cu 
ale Tracilor. Aceasta ar însemna că în timpul lui Herodot, po- 
porul iranic al Agatirșilor rămas în Transilvania din acel flux 
cătră Vest al Scythilor, anterior secolului IV a. Chr., 2 în bună 
parte se tracizase, fără a constitul însă poporul „băştinaş“, a- 
tribult pe aedrept vili trace.—Deasemenea tot un amestec era 
şi elementul roman adus în peninsula balcanică şi apoi în Dacia, 
unde s'au adunat colonişti „din toată lumea romană“, din Galla, 
Asia şi chiar din Egipt. aceştia, numai pentrucă vorbeau: 
limba Romel, sint socotiți de obiceiu ca formind acelaşi popor. 

Explicabil prin întinderea mare a teritoriului romanizat de- 
vine şi amestecul altor elemente care fără indolală au luat parte 
intr'o măsură mal mică—cu unele urme care se văd totuşi pănă. 
azi —la formarea poporului nostru. Astfel sint, intre altele, nea- 
murile celte care se găsesc în timpuri anterioare romanizării la 
cele două extreme ale domeniului romanic oriental (d. Lecca wa. 
semnalat ca probabilă pr rată alpină străveche în Munţii 
Apuseni și unele triburi celte răzlețe) și acele nnmeroase colonii 
greceşti, multe de origină milesiană, care dădeau Scythlei mici spre 
țărmul Pontului Euxin un colorit etnic particula 

Limitind cercul stadiului său numai la teritoriul Daciei, d, 
Lecca afirmă (l, p. 202) iarăși fără nici un argument: „avem 
tot dreptul să bănulm că triburi necunoscute de limbă slavă: 
(sau germană sau celtă) trălau mai de mult răspindite pe pă- 
mintal el, In orice caz trebue să admitem că Dacia era în parte 
heterogenă din punct de vedere etnic și mai ales linguistic“.— Na 
înțelegem de ce aceste imperative categorice revin atit de des, 
cînd ele se redac la simple „bănneli“. Dacă se poate proba exis- 
tența unor popaolaţii celte in Pannonia interior şi Moesia Inferior 
(Scordisci, Taurisci ;— Britolagi, Peucini), dela care av rămas nume 
de localităţi ca Singidunum (=—Singi-dava, pe teritoriul dec), 
Noviodunum, Durustorum ete, ori numele riului Ararus, de ıp 
popor orl trib german nu poate fi vorba inainte de Bastarni şi 
Skiri. Şi tot aşa nici urme de comunităţi slave nu se pot dovedi 
cu siguranță, pentru că uumele de localităţi atriboite și azi de 


1 v. Zeuss, Die Deutschen und die Naehbarstămme. Munchen. 
1837, p. 274 şi glosarul lui Max Vasmer, Die Iranier In Sădrussland 
Leipzig, 1923. 

2 Niederle, Manuel de l'antiquité slave, Tomell-er, Paris, 1923, p.475.. 


NEAMUL ROMINESC pe 33 


slavişti acelor comunităţi, se pot explica tot atit de bine ca pro- 
venite din limba autohtonilor. 1 

Dacă d. Lecca admite triburi slave în Dacia inainte de co- 
lonizarea romană, ceiace e foarte improbabil, ar trebol cu atit 
mal moit să recunoască rezaltatele comunităţii slavo-romine din 
timpurile de mai tirziu, cînd prezenţa Slavilor nu se mal poate 
contesta, D-sa declară insă „că nu ştim aproape nimic despre 
această conviețuire, dar ne putem da sama că n'a fost nici atit 
de indelungată, nici n'a influentat așa de puternic neamul ro- 
minesc” (ll, p. 62). Maljimea faptelor care mârturisesc această 
comunitate, atit de uşor de urmărit în onomastică, toponimie (de 
exemplu, chiar in documente apar localităţi cu namiri duble: Sa- 
hodol şi Valea seacă, etc), în vocabular şi folklor, arată îndea- 
juns ce trebue să credem asupra ei. Că valul Sclavinilor avea 
ca limită Oitul, cum crede şi d. Lecca (il, p.63: „e probabil că nu 
ajangeau pănă la Olt") după teoriile poetice ale lui Hasdeu, nu ne 
arată însă, într'adevăr, nici un izvor istoric. Ea se intemelază nu- 
ma! pe interpretarea greşită după două mhanuscrise ale Istoriei Go- 
ţilor de lordanes, în care, în loc de „a civitate noviet—anense“, 
adică cetatea Noviodunum (Isaccea), s'a introdus un „Sclavino- 
tum“ marginal, incit a rezaltat „novi et Sclavino-rumunense“, 
identificat de Hasdeu ex animi sententia ca Slăvenii din Roma- 
naţi. Ediţia definitivă a textuiul (Mommsen) nu mai conţine a- 
ceastă interpretare și nu se mai poate afirma după cele ce 
s'au scris şi la noi, 2 că localitatea „Slavinum rumunense“ 
= fi “at pentru istoria noastră“ (I, p. 205 nota; 
H, p 63). 

Origina Arominilor tratată în citeva covinte (i, p. 208) este 
paţin clară, deoarece susțininda-se o „comunitate de origină“ s'ar 
putea crede că ar fi toţi veniţi din Dacia Traiană, deşi d. Lecca 
în acelaşi loc admite că numai în parte ar fi descendenții colo- 
niştilor trecuţi de Aurelian in Dacia dela sudul Dunării. ŞI apol 
„masa romanică“ despre care se vorbeşte, a ființat numai în 
cele două Dacii? 

In repetate rinduri (I, p. 194; Il, p. 64) d. Lecca numeşte 
poporal bulgar (dela Volga) finic ori fino-tarc, fără a caracte- 
riza în acelaşi mod de exemplu pe Honi, cu care erau de aproape 


1 V. coniradiciia din „Manuslul de antichilăji slave” al d-lui 
Niederle, pe care sm semnalal-o în Viaja Rominească, Decembre, 
1923, p. 372. - Esle inleresani că acelaşi radical pe care îl arată lor: 
mele daiaie Tslern- (sec. Il p. Chr: anul 157), Atip- (la Piolemeu, 
MI, 8. 40 din sec, Hi), Zarn- (la Ulpian, De cens. Dig.. L, XV, 1, 8,9 
dela incepulul sec. III) și Tiern- (în Tab. Peuting., VII, 4, din sec. Ii 
sau IV) apare în numele Zerne!z din Sepia (ci. ]. Jang, Römer und 
Romanon in den Donaulândern, Innsbruck, 1477, p- 265 - 4), acolo unde 
n'ou exisiai niciodată Slavi. 

2 CI. lorga, /storia poporului rominesc, Buc, 1922, 1, p- 95 și 
D. Russo, Critica textelor si technica edițiilor, Buc, 1912. 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1 —— — 


înrudiţi. Ca şi aceştia, şi părerile sint unanime în această pri- 
vință, Bulgarii erau turco-tatari. 1 Deasemenea, fèră să aducă t- 
nele dovezi contrare, d. Lecca socotește că „stăpinirea bulgară 
in stinga Dunării, de care se vorbeşte mai tirziu (sec. X) e nu- 
mal cu numele”. Totodată d-sa adaugă: „N'avem nici o dovadă, 
nici înainte, nici in timpul <impârăţiei vlabho-bulgare» despre o 
asemenea stăpinire“, susținind că e o simplă confuzie a istoricilor 
fiindcă „sabt numele Bulgari s'au înţeles de străini Romii“. 
Se ştie însă că șeful Bualgarilor, Crum, la începutul veacului IX 
supusese pe Avarii care se găseau încă la 873 în Pannonia in- 
ferior. lar cind in Analele dela Fulda se pomenește numele lor 
in această vreme, în legătură cu Moravii dela Tisa, astfel că 
erau vecini cu Francii, e aproape sigur că au fost slavi-balgari. 

Mai sus am arătat că centrul de formare a poporului ro- 
min e altul decit cel admis de d. Lecca. Din această cauză, nici 
harta care arată extensiunea Rominilor în timpurile medievale 
(l, p. 207) nu corespunde cu realitatea, Ea nu poate fi primită 
nici pentru timpurile de mai tirziu, căci limitele indicate pentru 
secolul XIII sint fără indolală prea restrinse față de celace ne 
dau intormaţiile scriitorilor şi documentele. 


Aceleaşi trăsături constatate mai sus caracterizează și o 
parte din faptele de natură linguistică insumate de d. Lecca în 
sinteza sa etnologică, Astfel pentru d-sa albaneza e o limbă 
tracă : „Limba Dacilor trebue clasată printre cele tracice : de a- 
ceastă obirşie pănă astăzi n'a rămas decit cea albaneză“ (l, p. 
202), Să considerăm această afirmaţie drept grăbită ? Ori d. 
Lecca este partizanul teoriei lui C. Pauli care credea acelaşi lu- 
re ști cel mai mulţi linguişti 2 socotesc că albaneza e de origină 

De asemenea d. Lecca afirmă că „trei pătrimi din graiul 
rominesc” îşi au origina în latina vulgară vorbită in tot caprin- 
sal împărăţ (l, p. 204). In afară de faptul că nu avem 
incă un dicţionar complect al limbii noastre—pe cit de com- 
plect ar putea fi un asemenea catalog al gralului într'o veşnică 
prefacere, cu nenumărate posibilităţi de creaţie, imprumuturi și 
dispariții—dicţionar la care să recurgem în cazurile cind vrem 
să stabilim o statistică ca oarecare precizie, din materialul redus 


1 Niederle, op. cif, p. 177—178; S., Mladenov, Vestiges dela 
langue des Protobulgares touranlens d'Asparuch en bulgare moderne, 
în Révve des études slaves, T. |, Paris, 1921, p. 38-55; E. Berneker 
Arch. f. si. Phil, Bd. XXXVII (1925), p. 262 - 3. s 

2 v. P. Kreischmer, Einleitung in die Geschichte der griech. 
Paras, OGNAgeR; 1896, pp. 261 sqq, 422; G. Meyer, Grâber's Grund- 
riss', l, elc., 


NEAMUL ROMINESC 55 


pe care-l cuprind lucrările existente, se poate vedea cit de e- 
xagerat este număral atribuit elementului latin de d, Lecca, şi 
dacă mai adăugăm constatarea că în glosarele dialectale față de 
o infimă cantitate de elemente latine se relevă o enormă termi- 
nologie străină, a cărei origină rămine în mare parte să fie sta- 
era = dăm sama cit de departe sintem încă de o statistică 
valabilă, 

Faţă de această dărnicie în privinţa elementului latin, care 
ar fi întrecut aşteptările unui Laurian ori Massim, este de mirat 
afirmaţia făcută asupra influenţei osmanice: „rămăşiţi... avem 
doar în limbă, oarecare cuvinte“ (Il, p. 71). Aceste „rămăşiţi... 
oarecare“ constituesc însă o importantă parte a vocabalarului 
nostru, socotită de Cihac drept o cincime din numărul redus de 
elemente inregistrate în Dicţionarul lui. Distincţiunile cerute de 
d. Lecca pentru aceste elemente, că „origina unora din ele ar 
trebui căutată și la celelalte popoare... ca Tatarii și mal ales 
Cumanii“ s'au încercat, după cum se ştie, mai demolt şi s'a a- 
juns chiar la unele concluzii generale, destul de cunoscute, 1 

O repugnanţă asemănătoare se poate constata şi faţă de 
elementul slav. D-sa admite, ca şi Hasdeu, că o „mare parte 
din cuvintele slavoneşti au intrat în limbă pe cale literară, im- 
puse fiind prin actele stăpinirii şi prin biserică“ (Il, p. 64). A- 
ceasta se poate admite însă numai pentra cuvinte din sfera pri- 
vitoare la viaţa publică şi bisericească. ȘI multe din elementele 
introduse pe cale literară nu au putut subsista in limba vorbită, 
cum sint de exempla numeroasele elemente slave din cărţile 
vechi rominești astăzi necunoscute vre-unui dialect. 

Pentra a explica nomenclatura noastră topică de origină 
slavă, d. Lecca presupune că însăşi limba autohtonilor ar fi fost 
infioențată de Slavi sau că unele triburi dace ar fi vorbit „dia- 
lecte imprumutate dela popoarele vecine“ (|, p. 202). Dacă am 
avea dela autohtonii Daciei nume topice provenite din radicale 
slave, ar trebui ca ele să prezinte unele schimbări fonologice pe care 
le-a suferit şi elementul latin introdus mai tirziu. Oricit de pu- 
țin sistematice şi incomplecte sint lucrările de toponimie pentru 
ţările romineşti de subt foasta stăpinire ungară, totuşi din celace 
s'a publicat pănă acum nu se constată nici anul din fenomenele 
caracteristice pentru elementele anterioare influențe! slave, cum 
sint transformarea sunetalui ! intervocalic în r, a lul a accen- 
tuat armat de n în fori a fonemelor $, d, s urmate de i în 

Re: 
? E posibil, după cam s'a afirmat mal înainte şi cum admite 
şi d, Lecca In studiul său, că unele elemente slave au venit în 
limba noastră prin intermediul celei ongureşti; și afirmaţia a- 
ceasta poate fi îndreptăţită, fiindcă asemenea treceri au avut loc 
şi în sens invers, anume elemente maghiare au fost primite prin 


1 v. Romania, XXX, (1901), pp. 340 — 364, 


53 | VIAŢA ROMINEASCĂ 
Rt a nai n A Ri 


intermediul unei limbi slave din grupul oriental sau vestic, Nici 
drept astfel de elemente slave trecute prin maghiară nu se pot 
accepta însă cuvintele pe care d. Lecca fe crede de origină di- 
rect ungurească: oțel, pahar, ponos şi viteaz. Căci toate au co- 
respondente atit ca tonetism cit şi ca sens în cele mai multe 
limbi slave şi unele chiar în albaneză, limbă a unul popor care 
n'a avut niciodată raporturi directe cu Maghiarii. 

Informaţia studiului în privința raporturilor dintre limbile 
slave este după cit se vede nesuticientă, fiindcă se reduce la 
lucrarea Strat și substrat a lul Hasdeu, în care acesta vola să 
probeze una din maltele lui Idei generale, construite cu fapte 
puține iasă ca foarte multă abilitate. 1 Şi eana trece nici dincoace 
d: începuturile sudiilor noastre dialectale, deoarece vedem încă 
susținindu-se pentru limba daco-romină vechea prejudecată a u- 
nităţii (II, p. 83: „lipsa de dialecte“), cînd chiar namai la ob- 
servația cea mai paţin atentă deosebirile fonetice, de vocabular 
şi unele de morfologie se întrevăd dela o regiune la alta. Apa- 
rența de unitate a gralalui în toate ținaturile daco-romineşti nu 
e datorită vorbirilor locale ci limbii comune propagată dela ci- 
teva centre culturale şi politice. 

D. Lecca afirmă (Il, p. 83) că această presupusă lipsă de 
dialecte concordă şi cu omogenitatea mare a populației: „Celace 
caracterizează mai presus de toate neamal rominesc, în tot cu- 
prinsul ţării, este omogenitatea Inl neobi uită. Dintr'un capăt 
al Rominiei la celalt, această unitate socla ă şi de limbăs'a men- 
ținut, ca toate veacurile de despărțire politică. Pentru d-sa a- 
ceste fapte constitue „o dovadă că aşezările străine de mai tirzia, 
deosebite după ținuturi m'au atins dectt in măsură mică fondul 
strămoşesc“, Dar există întradevăr, pretutindeni, această omo= 
genitate? Un ochiu experimentat ca al d-lui de Martonne nu o 
admite decit pentru ţinuturile apropiate de manți: „Namai în 
vecinătatea Carpaţilor, blocul romina apare mai omogen; cu cit 
te depărtezi de munte, cu atit elementele străine se multiplică“, 2 
Prin urmare, contrar de celacacrede d. Lecca, există numeroase 
dialecte pe teritoriul dela Nordul Dunării 3 şi omogenitatea po- 
pulației dispare în mod progresiv cu cit creşte depărtarea dela 
ambele cline ale Carpaţilor (făcind abstracţie de ținutarile în 
care Sașii ori S:cull locoesc în mase compacte), 


1 vi Arehiu f. slao. Philologie, 1894, p. 340 şi Wedkiewicz, Mit- 
tollungen des rumânisehen Instituts an der Univorsität Wien, hgg. von 
W. Meyer-Lübke, I, Bd., Heidelberg, 1914, p. 266 care accenluiază că 
prelinsele periicularită|i linguisiice polono-cehe în dialeciul slav dela 
care limba romină e lua! cele mai vechi elemenle slave, susținule de 
Hasdeu, „gehören zum Gebiele phan!astischer Einfălle“, 

2 Bul. Soc. Geogr., XL (1921), p. 174. 

3 v. Anuarele și monograliile d-lui Welgand precum şi impor- 
lantul său Linguistischer Atlas des daco-rumăntschen Spraehgebietes, 
Leipzig, 1909 (cu observaţiile d-lor M. Roques, Romania, XXVII, 509- 
312 și H. Jarnik, Revue de dialectologie romane, V, 195-222), 3 


NEAMUL ROMINESC 


La aceleaşi concluzii duc şi caracterele antropologice a 
populaţie! romineşti, D. Lecca scrie (II, p. 80) că aceste carac- 
tere fizice sint în general următoarele : „Craniul mesaticefal cu 
destule excepţii dolico şi brachicefale. Înălţimea mijlocie 1.65— 
1.66, care corespunde mijlociei europene. Părul în genere închis, 
dar ìa multe regiani deopotrivă și deschis*.— Aceste carac- 
teristice nu pot fi insă generale. Câci in concordanţă cu 
observația făcută de d. Em. de Martonne şi citată mal sus, 
vedem că sint concluziile d-lui Pittard pe care le-a utilizat 
şi d. Lecca, Astfel şi pentru d. Pittard „in Carpaţii transilvani 
şi în Bacovina, Rominii aa indicele cetalic mal ridicat (Himmel, 
Weisbach)“. „Poate că in seria noastră—spune d-sa—Rominii 
din cimple, mai ales cel de pe malurile Dunării, sint mai ales 
dolichocetall ? Rezultate ale amestecurilor cu populaţiunile bul- 
gare sau bulgarizate—ori sirbeşti ? Sau mai adeseori mesati- 
cetali, rezultate ale corciturilore ? ŞI tot d. Pittard declară urmă- 
toarele:  „Deosebind Rominii din monti de cei din cimple, 
constat că cei dintălu sint mai brachicetali ca cei de-al doi- 
lea. Dacă presupunerile istorice corespund realităţii, tipul fizic 
al Rominilor adevăraţi ar trebui să fie caracterizat, între altele, 
prin brachicetalie“, 1 


+ 


Terminind seria acestor obiecţii mal insemnate, credem că 
na sint fără consecinţe şi celelalte, pe care le-am lăsat nerele- 
vâte (de ex. că nu sint pomeniţi Alanii (lash) aduși în Moldova 
in sec. XII—XIII de Tatari ori că Nogaii au venit in Bugiak no 
după 1734 cum ni! se spune, cl la 1669, etc, etc.) Recunoscind 
totodată meritele aceste! prime incercări—merite care nu sint 
puţine, cu toată tendinţa de singularizare—şi admiţind concio- 
zille ei generale, care, după cum am mai spus ni se par adet- 
vărate, avem convingerea că unităţile insemnate de d. Lecca în 
sinteză au fost în realitate mult mal numeroase. O informaţie 
istorică mal întinsă şi mai puţin grăbită, ar descoperi cercetă- 
torului o parte din ele; lar alte unităţi vor răminea pentru tot- 
deauna nişte enigme, ca şi trecutul medieval al elementului ro- 
minesc care cu o forţă asimilatoare minunată, a făcut să poarte 
numele capitalei vechiului Imperiu roman şi a transformat In 
popor neolatin chiar fracţii din nesfirșitele avalange asiatice, amin- 
tite uneori ca un vis urit şi de istoria obiectivă. 


L Şiadbei 


1) Bul. Soc, Geogra, XXXVII (1916—18), p. 254. 


Privelişte în sat 


La crisma ghemuită subt un dimb 
In fiecare noapte siä afară 

Un felinar aprins, cu gilul strimb, 
Şi țese 'n intuneric. pinză rară. 


Opaiţele tulburi de prin sat, 
Clipind, itoată prin tăcerea grea 
În urma ulițelor ce-au pleca! 


Spre felinarul singur ca o stea. 


La crişma cu descinlece 'n rachiu, 
Ca'n orice sară, vin pe rind țăranii 
Cu suflele ca cerul cenuşiu, 

Să-şi spulbere păcatele şi anii... 


PRIVELIŞTE ÎN SAT 


Cum au intrat şi timpul s'a oprit 

În scorbura cu zgomot zăbrelit ; 
Povara vremii vechi purtală 'n spate, 
Pe care-o umbră de lumină bale, 
Se sparge 'n vorbe sarbede şi seci; 
Și dedesubtul cioburilor reci, 

In slobod vuet suflete se-adună 

Ca nourii treziti de o furturi.. 


Din intuneric şi nemărginire 
Svirl repezi fulgere şi le ascund 
Prin ochii fără de privire 


luminind trecutul pină 'n fund.. 


„Pe lingă focuri şi amurguri roşii, 
La margini verzi de codri de stejar 
Pe unde gindurile n au hotar, 

Se odihnesc in pileuri mari strămoşii : 


Şi pin” s or frige n tigle lungi berbecii.. 
Subt streşinile de sprincene moi 

Se 'ncrucişază n singe spre loti vecii 

Şi scapără lăiuşuri de război... 


In crima cu părelii surzi de lut, 
Ascut țăranii săbii din trecul ; 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lar felinarul veşnic dela poartă 
Le caută cărările şi anii 


Cu slabe mreje de lumină moartă... 


Țintirim 


Incremenile valuri de pămini, 
Mormintele se odihnesc in noaple ; 
Tăcerea morților veghează 'n cruci 


Corâbii care nu mai sinl. 


Crengi aspre rup din întuneric şoapte : 


„Pe ori şi unde paşii grei [ii duci, 
„Dorm veacurile-amestecale 

„Cu plinsete de clopot oslenit 

„Si târna inimilor spulberate 

„De prin sicrie care-au putrezil... 


— n liniştea cu suliți de inghet 
Tresare umbra unui mort răzlel, 
Apoi aleargă umăr lingă umăr, 


ŢINTIRIM 


De pretulindeni umbre fără număr, 
Şi scapără 'n virtejuri prin văzduh 
Să macine tăcerea de granit: 


E ceasul cînd spre cer s'a răzvrătit 
Lumina zugrumată 'n orice duh: 


Dar se trezesc prohoadele cint ale 


Din veac în veac, de glasuri lungi şi moi, 


Şi 'ncep să bată sufletele 'n cue 
Cu muchea rugăciunilor răcile 'n aloi 
De stele, 


Şi iar în temniţi jilave le 'ncue... 


La poarta țintirimului s aude 
Norodul viu de suflete cum bate 

Să i se pregălească-aceleaşi drumuri 
Cu lespezi reci şi cruci îngindurate,— 


„Căci veşnicia e deşarilă incă 

„Si noaplea |intirimului, adincă, 
„De nu pol veacurile cu toți morţii. 
„Să zăvorască aripile porţii...” 


5t 


62 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


n —— 


Deodată şoaptele tăcerii au murit 
Şi hunzele învolburate rid: 


Un roşu chip cu cearcăn de lumină, 
Ca un actor zbîrcit de fard şi hid, 


Imită printre buruene luna plină... 


G. Bărgăuanu 


Psihanaliza judiciară 


CAP, I.—Interpretarea textelor şi interpretarea 
“Iihologiei agentului ro 


Nu este vorba în paginile ce urmează de o imposibilă apli- 
cație în Drept a sistemului filozofic al lul S. Freud în care Li- 
bido are un rol central, ci mal mult de o aplicaţie la interoga- 
torul judecătoresc a mijloacelor tehnice de sondare a sufletului 
uman pe care şcoala psihanalitică le-a găsit. Nu ne interesează 
deci, discuţia, dacă este exagerată sau nu importanța dată ins- 
tinctalui de reproducere, m a falma lui Freud are intimplător la 
bază această picantă polemică. Școala psihanalitică— al cărul in- 
contestabil şef e profesorul dela facultatea de medicină din Viena — 
are o importanță cu mult mai mare prin metodele nouă pe care 
le aplică în analiza conștientului şi subconşilentolui. Aceasta este 
adevărata sa glorie, partea rodnică, neimpodobită cu trimbiţi şi 
surle, şi probabil singura care va răminea. O aplicaţie a acestor 
metode de investigaţie psihologică, cu interes mai mult practic 
este psihanaliza jadiciară. Țelul el este să civilizeze interogato- 
rille judecătoreşti, atit de brutale şi de inumane, punind la inde- 
mina tuturor un manual de reguli şi exemple, cu ajatorul cărora 
clomagal şi bicepsul să fie înlocuite ca subtilitatea şi inteligenţa 
omului din veacul XX, 


Pentra o bună distribuire a justiţiei, două condiţii sint in- 
dispensabile: interpretarea exactă a textului ce trebue aplicat și 
interpretarea faptei şi satletula! acuzatului, O bună interpretare 
a textelor şi o rea interpretare a subiectulai asupra căruia cad 


64 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


consecinţele textului, aceasta este — in general — situația justi- 
țlei actuale. 

Pentru o mal echitabilă interpretare a textelor, o strălucită 
talangă de jurişti ca Saiellles, Gény, Josserand au dus o luptă 
acerbă şi au învins inerția şi anchiloza, defecte specifice servi- 
torilor zelţei Themis. Vechile cadre ale codulnai Napoleon au fost 
stărimate şi litera intallibilă a fost găsită plină de emps şi în 
contradicţie cu aspiraţiile şi nevoile contimporane, ul are 
astăzi situația pe care trebue s'o albă oricind un cod, situaţia 
unul mijloc pentru atingerea unui scop ideal: justiţia. „Par le 
code, mais au-delà du code” este deviza spiritului nou în drept. 
Dar, în afară de text trebue să jlnem seamă şi de acuzat 
pentru a avea o sentinţă în comtformitate ca spiritul codului şi 
cu cerințele dreptăţii. Psihanaliza jr-diciară răspunde acestei ne- 
vol. Fa este o nonă disciplină științifică, îngădulnd investigaţunt 
utile In mecanismul sufletesc al delicvenţilor pentru a preciza 
vina 3 a face astfel dozajal pedepsel. 

nrico Fèrri a făcut demult observaţia că, cu cit gradul 
de civilizaţie este ma! inalt, cu atit crimele singeroase, violen- 
tele şi brutalităţile dispar, fiind inlocuite cu crima rafinată, cu 
furtul quasi-legal, cu excrocheria savantă şi uimi'oare. Asasinul 
se sSubţiază şi în locul toporului rustic se întrebuințează de 
pildă—otrava Borgilor, dulce și fină, cu consecinţe lente şi ex- 
trem de îndepărtate. In locul banditului, avem pe cavalerul de 
industrie, gentleman cu cea mai aleasă politețe și pe excrocal 
cu sclipiri geniale în darea „loviturilor“. Dar în vreme ce cri- 
mele se civilizează, mijloacele de descoperire a lor rămin tot ru- 
dimentare. Psihanaliza jadiciară poate fi o metodă fecundă in 
minile unni magistrat pentru aflarea adevăralui cu ocazia coml- 
terii unei crime, a unui delict, sau cu ocazia Inării unui intero- 
gator Într'un proces civil, 

Cind memoria ezită, cind cuvintele—mal! ales cele proprii— 
sint schimonosite, cind avem erori de scris sau de lectură, toate: 
devierile mecanismului sufletesc sint pentru un psihanalist ipo- 
teze şi Indicaţii sigure care conduc la o mai bună cunoaştere a 
celui analizat. Psihanaliza nu este aşa dar, numa! o metodă de- 
vindecare a boalelor nervoase, cum mai ales a imaginat-o cu- 
noscutul profesor dela facultatea de medicină din Viena, ci și o- 
bonă metodă de investigație judecătorească. Se știe importanța 
enormă a psihologiei în cercetările judecătoreşti. Un ban magis- 
trat— în chestiile penale cu deosebire—este un bun psiholog din 
instin.t prin îndelungată reflexie, sau laborloase cercetări. Gă- 
sirea unel noi metode ştiinţifice—psihanaliza judiclară—echiva- 
lează deci, cu invenția unel noi arme pe care s'o pui la îndă-— 
mina impărţitorului de dreptate în lupta zilnică pe care o duce 
impotriva răufăcătorilor ce pun în pericol edificiul social. 

Cercetarea delicventului pentru ‘mărturisirea faptelor sale 
se face și astăzi în mod cu totul barbar. Bătala și schingiuirea 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ  čć 65 


—— 


care se practicau de inchizijia medievală. sint şi acum uneori în 
cinste, spre cea mal mare ocară a inteligenţei -anchetatorului, 
Violenţa care apărea ca mijlocul sigur de a determina pe crimis 
nal ca să facă mărturisiri complecte este pentru psihanalist de o 
inutilitate evidentă. Investigaţii conduse de cea mai ştiinţifică 
rigurozitate pun la indâmina tuiuror mijloace ingenioase şi 
stubtile în sondarea sufletului uman. ite 

Celace trebae făcut in- primul rind la luarea unui intero- 
gator este notarea exactă a declaraţiilor incalpatului, Sienogra= 
tierea ar îl cerința ideală, presupunind cazul că orice judecător 
ar îl obligat să invejţe stenogratia, sau fiecare tribunal ar fi pres 
văzut ca ciţiva stenografi. Din cercerarea atentă și minuțioasă a 
declaraţiilor se pot trage concluzii extrem de preţioase. Oricit 
de prudent ar îi cel cărula i se la interogatorul jodecătoresc, 
oricite precauţiuni ar lua, adevăratele preocupări ale sale apar 
in detalii insignifiante în aparenţă, dar de o incontestabiiă sems 
mificaţie pentra un psihanalist. Ceiace criminalul vrea să as- 
cundă este ca o rană internă, care se exteriorizează prin febră, 
amețeli, anemie, etc.. Un medic va pune diagnosticul după aceste 
simptome  heliniştitoare. Cu aj torul psihanalizei judiciare vom 
încerca să arătăm simptomele după care un judecâtor va pune 
diagnosticol unul delicveni, Nu este nevoe de operaţie chiri gl- 
cală pentru a descoperi natura maladiei interne, Tot astfel ru 
este nevoe de bătae şi violențe pentru a face pe acuzat să-şi 
mărturisească vina. Unul, dovă sau mai molte interogatorii atent _ 
urmărite, analiza lor la microscopul metodei celel noi pe care 
o preconizăm în interogatorul judecătoresc, şi-va fl suficie: t 
pentru a găsi adevărul pe care incolpato! zădarpic caviă să-l 
aschndă, Gindu! ţinut în umbră este un element perturbator al 
mecanismului său psihologic Intre celace asconde şi Intre celace 
vrea ră spună se petrece o lupă Rezultatul este o deviere și 
o turburare sufletească reflectată prin comiterea vnvi lapses, 
prin nitare sau prin ditormarea cuvintelor. Cercetarea lor for- 
mează materialul psihanalizei j-diciare. 


CAP, II — Fundamentele psihanalizei judiciare 


Metodele întrebuințate pănă acum În Interogatoriile judecă- 


toreşii constau în sforţarea de a face pe delicvent să mărturie 


sească singur vina. z 
Trebulaa dect, găsite posibilităţi de a-l pune în contrazi- 


cere cu sine Însuşi şi în faţa probelor să spună în mod fortat, 
dar conştient, celace a fâcnt. Pentru a ajunge la acest rezultat 
se dădea Inculpatul pe min'le subalternilor, care după corecţu- 
nile de rigoare îl daterminau să mârtorisească fap'e de multe 
ori imaginare, pentru a scăpa de „arta“ anchetatorilor. Psiha- 
naliza judecătorească rupe cu acest trecut odios, 

5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fandamentele care îi tadreptățesc stabilirea el ca disciplină 
jaridică aparte sint următoarele: 1. existenţa subconștientului ce 
se exteriorizează prin detalii caracteristice interpretabile într'an 
anumit sens; 2. existenţa fenomenului numit refulare; 3, ac- 
tele sufleteşti unde conştientul nu a luat parte sint supuse unul 
determinism riguros, hazardul find inexistent în viaţa sufice- 
tească. La ultimul punct nu vom relua vechea discuție a deter- 
minismului, a existenței sau inexistenței liberulai arbitru, deşi 
Ferri obişnuia să spună cu dispreţ că „il cosidetto libero arbi- 
trio“, ar fi „una para illusione metafisica“ ( 1 nuovi orizzonti, 
pg. 5). Admitem chiar, că disprețul ilustrului pozitivist este ne- 
jastiticat, de oarece există o infinitate de fapte—de obicelu, cele 
de mai mică importanță—care primesc o motivare conștientă. 
Dar pe lingă fapte cu motivare conştientă sint altele ca: erorile 
de scris şi de lectură, lapsus-urile, etc., care n'au 0 motivare 
decit in subconștient. Studiul acestor fapte, scăpate de subt con- 
rrolal conştiinţei, formează obiectul interogatorului psihanalitic. 
la rezumat, psihanaliza judecătorească se bazează pe interpre- 
farea subconştientului, pe cind celelalte metode se Dazau mai 
mul pe conștient. 

Psihanaliză însemnează analiza conţinutului sufletesc al o- 
mului; e sinonimă cu expresia de analiză psihologică, dar are 
ceva cu totul nou ca me!osă şi marchează o etapă în cercetările 
asupra fenomenelor sufleteşti: de acela şi nevola de a găsi un 
alt termen. 

După cum în feluritele țesuturi organice se petrec acţiuni 
şi reacţiuni de care conştientul nu are decit în mod nelă murit 
date și informaţiani (orin tonus ul vital şi în cazuri excepţio- 
nale, atonci cind sînt deranjimente), tot astfel şi în Psihea noas- 
tră nu avem cunoştinţă decit de un număr restrins de fapte. Cea 
mai mare parte îşi urmează corsul lor neşiiot şi numai din cind 
in cind apar la iveală asemenea subpămintenei pinze de apă, 
care numal rareori ţişneşte subt formă de izvoare. Procesul psi- 
hic desenează cele mal capricloase arabescuri, exterioriaindu- se 
în acte de-o obscuritate patentă, care pun în nedumerire pe spec- 
tatoral obişnuit, Fr, Wittels a analizat un caz dintre cele mai 
tragice din cîte cunoaşte istoria frevdismului. Un tinăr a leșinat 
de emoție pe cînd asista la „Cadavrul viu“ al lui Tolstoi. leşi- 
nul s'a repetat la „Aida“ lol Verd! şi la drama „Bunica“ a lui Grill- 
parzer. Soferea apol, de înăbașală, spaimă, no putea suferi a- 
genţii de poliţie, p'avea curajul! de a trece podurile şi adeseori 
simțea Impulsia de a se arunca pe fereastră. După mari efor- 
tari, Wittels a putut deslega enigma pe care bolnavul o ascun- 
dea cu cea mai mare grijă: într-ținuse relaţii vinovate cu sora 
sa, care fiind bolnavă de nerv! a căzut într'o noapte în catalep- 

~ Titava ore, cit a durat accesni, a awnt o frică grozavă a- 
"acată şi cu rnşinea, că s'ar putea intimpla, ca părinții s'o 
i că în patul său. A avut însă noroc că s'a deșteptat mal 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 67 


inainte de a băga cineva de samă, Peste cijiva ani cind sora 
i-a murit, tinărul a fost convins după anumite simptome pecare 
avusese ocazia să le observe altădată, că a căzut iarăşi în ca- 
talepsie, însă-ceva mal îndelungată. N'a spus nimic şi a lăsat 
s'o iogroape de vle, 

In viața noastră sufletească domneşte încă legea talionului: 
ochiu pentru ochia şi dinte pentru dinte. Nimic na se ascunde 
fără o pedeapsă cumplită, aceasta este concluzia de o înaltă şi 
autentică moralitate a psihanalizei. Tinărul era în conştiinţa sa, 
asasinul sorei îngropate numai în stare cataleptică. Trebue deci 
şi el să moară p:ntru a-şi expla greşala. E deci un „cadavru 
viu“; Aida care a fost îngropată de vie il aminteşte tot de sora 
ui, far plesa lui Grillparzer tratează despre un frate care îşi 
ucide sora, Avea fobla podurilor, fiindcă fac legătura între două 
malari, sau simbolic, între viaţa de-aici şi viaţa de-apoli, lar 
frica de agenţii de poliţie îi! indică convingerea că a asasinat-o 
cu voință. Spalma actuală era un ecou al spaimei din noaptea 
cind sora lal căzuse în catalepsie, lar nepatința de a respira e 
analogă cu îngroparea de viu, care îjl îimpledecă respirația. Pro- 
cesul psihologic care a ajuns la simptomele enunțate na putut 
îl împiedecat de pacient, atit este de adevărat, că noi nu facem 
decit să ratiticăm hotăririle subconştientolui. 

Incă o dovadă sezisabilă de existenţa snbconştientolovi sint 
cazurile patologice de dedublare a personalităţii. In orice tratat 
de psihologie se descriu bolnavi, care o jumătate de zi au o a- 
numită personalitate, comportindu-se în consecinţă, lar în cea- 
laltă jumătate işi schimbă total felul de a fi. (Cazul Felidei A- 
zam e clasic). Pentru a se scobori în Infern, Dante a avut ne- 
voe d: condacerea loi Virgil („tu duca,tu maestro, tu signorel”) ; 
pentru a se scobori în regiunea obscură a sobconştientulai cri- 
minalalui, judecătorul instructor are metoda psihanalitică. 

Impotriva reprezentărilor subconştientului, criminalul dace 
o luptă Înverșunată şi imaginile care nu sint primite în pragul 
conştiinţei se numesc refalate. Avem deci trinitatea inseparabilă : 
subconştientul, refularea şi rezistența. Concepţia lul Freud asu- 
pra acestor irel elemente, caşi asupra vieţii sulleteşii în genere, 
este o concepție esențialmente dinamică. Nimic nu e stabil, nt- 
mic viabil nu e definitiv, ințepenirea în forme rigide fiind oan- 
ticipare asupra morţii. Doctrina lul Heraclit care privea cu su- 
rizătoare melancolie fluviul etern al vieţii și continua devenire, 
primeşte nol confirmări în intuiţionismul bergsonian, ca și în 
constatările freudismalni. In sufletul omului se sbat tendinţe con- 
trarii şi avem un antagonism permanent între forţele interne, 
Régis şi Hesnard numesc psihodinamism această concepție. 

Celace caută individul este în primul rind plăcerea. Dar în 
adaptarea la realitate, principlul hedonic primește corecțiunile 
necesare. Experiențele făcute asupra realului sint reținate şi me- 
morate peniru folosirea lor cu altă ocazie. Copilul prin lovirea 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de zid, de exemplu, capătă noţiunea de duritate şi prin neplăce- 
rea pe cate i-o provoacă va evita-o altădată. Tot dinir'o expe- 
rienţă asupra realului cunoaştem că în viața sociala sint anu- 
mite chestiani considerate tabù, se aprobă sau se dezaprobă a- 
numite atitudini. Cei care se conformează regolilor prestabilite 
vor primi lauda şi favorurile colective. Cei care le infruntă vor 
suferi coerciţiunile de rigoare. Astfel se aduc impedimente plă- 
cerii pur individuale, silind-o să se pună în unison cu cea ob- 
ştească,. Dar dorinţele, exprimate sau nu, nu dispar prin sim- 
pla lor neindestolare, ci din colţul unde au fost lzgonite îşi con- 
tinuă acțiunea. O acumulare a acestor dorințe de acelaşi gen şi 
de specii diferite (impresi! vizuale, olfactive, tactile, amintiri) 
formează un complex psihic. Unul dintre cele mai importante 
este, fără îndolală, complexul Oedip, după numele legendei gre- 
ceşti, în care fiul îşi omoară tatăl şi se insoară cu mama sa. In 
acest complex toată iubirea băiatului este fixată asupra mamei 
sale şi se teme, urăşte, sau În cel mal bun caz respectă pe tată. 
Din această constatare se trag concluzii importante pentru ana- 
lizarea nevrozelor. 

La complexurile psihice se adaogă afectivitatea, energie mo- 
trice, care conduce viaţa sufletească. Intre complexuri poate fi 
uneori upire, alteori repolsii şi va invinge acela căruia atectivi- 
tatea — dinamul vieţii psihicc—ii va da mai multă forță. De pildă, 
între complexal conservării speclei şi între complexul social este 
o luptă surdă. Deşi primulare o forţă mai mare, este silit să 
se restringă, să-şi canalizeze energia pe alte căi, snblimind o în 
opere de solidaritate socială: organizare, muncă, artă. ştiinţă, etc. 

Inlăuntru aceluiaşi complex deosebim două aspecte, unal 
pozitiv şi altu! negaiiv. E o ambivalență, o bipolaritate a sen- 
timentelor, Iubirea implică în sine ură, admiraţia dispreţ, şi 
trecerea dela una la alta se face uneori brusc, Revelația, dro- 
mul Damascului, etc., sint expresii ce arată că in raportul de 
forțe s'a făcot o deplasare care a adus cu sine schimbarea ati- 
tudini!. Simpatiile şi antipatiile care nu-şi au propriu zis o ex- 
plcare rațională sînt determinate de complexurile subconștiente, 
Ele lucrează fără aviz si noi nu avem cunoştinţă decit de con- 
cluziile lor care se Impun—ce! puţin momentan—fără vola noas- 
trä. Numai tirziu ele vor fi verificate, admise sau respinse de er 
lementele raţionale din constiință. 3 

Subconştientul este adevărata realitate a vieții psihice şi 
cunoaşterea lui ne dă cheia cu care deschidem molte comparti- 
mente secrete, Intre enl conștient care îşi dă seama de realita- 
tea externă şi se conformează cu ea şi între subconştientul po- 
limort sint raporturi dela domnitor la sepuşi. Puterea celui din- 
tăiu își are izvorul în marea masă care se lasă cu voe san fără 
voe să fle condusă, Suveranul model este acela care îşi exer- 
cită drepturile şi datoriile sale fără oră şi fără părtinire, dind 
posibilitatea ca toate energiile să se dezvolte în mod proporţio- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 69 
a aL S ae JUDICIARA A 


nal cu puterea lor, In cazul unei tiranil prelungite şi crude sau 
în cazul unel slăbiciuni prea vizibile răscoala supuşilor e fatală. 
"O refulare prea puternică sau o slăbire a zăgazurilor ce se 0- 
pun tendințelor brutale din subconştient aduc cu ele nevrozele, 
tarburările mintale la nevropaţi sau diferite deranjamente pasa- 
gere la omul normal, 

Freud distinge pe lingă conștient încă două domenii: in- 
conştientul şi preconştientul. Alţi psihologi le numesc pe amin- 
două subt termenul generic de inconştient sau subconşiient, In 
cadral actual al cercetărilor psihologice credem că cea mal e- 
Xactă diviziune ar fi una quadroplă: | conştientul, 2 preconş- 
tientul, 3 subconştientul şi 4 inconştientul. 

In inconştient sint adunate experiențele şi trăsăturile fun- 
damentale ale rasei. Instinctul de conservare individuală, de con- 
servare a speciei, impulsiunile atavice şi toată memoria speciei, 
aici sint depozitate. In subconştient avem experienţele, conclu- 
ziile personale și toate complexurile emoţionale. La un loc dau 
tonul şi caracteristicile specifice individului. Pe cînd Inconştien- 
tul e colectiv şi amorf, subconştientul e persona! şi destul de co- 
ordonat în linii generale. 

Subconştientul ține samă numai de cerințele sale indivi- 
diuale şi vine în conflict cu realitatea externă fizică sau socială 
(ln cerințele subconştiente Libido, instinctul de reproducere, 
joacă rolul principal. Adler, discipolul lui Feud, crede că nu 
Libido e axul central, ci instinctol eului (ein Ichirieb) care vine 
in conflict cu viaţa socială. E un felde nietzschelanism în voinţa 
cătră putere pe care o acordă individului. Pentru Jong elanul 
vital are două curente: 1. introversiune (cătră ev) şi 2 extro- 
versiune (cătră viața exterioară). Cind un curent capătă o pu- 
tere exagerată ajungind pănă la excluderea celuilalt, avem ne- 
vrozele, teză contrară pansexualismului îreudist), 

Pentru a apăra subconștientul de ciocnirea cu realitatea 
externă avem conştientul şi preconștientul în care nu întră decit 
dorințe realizabile. La intrarea dintre subconştient şi preconștient 
(conştientul nefiind deci! forma de-o clipă a preconştientului, 
asemeni amfitrionului care se întreține rind pe rind cu Invitaţii 
săi), există un gardian vigilent dăruit și instroit de educaţie şi 
de ambianța socială, El îndeplineşte două foncționi: 1. să cen- 
zureze tendinţele care vor să treacă în preconştient şi de aici, 
cind le vor veni rindul să fie prezentate conștientului. Evident 
„că nu orice nespălat poate fi prezentat amfitrionuloi şi mal ales 
amfitrioanei ; 2. să opună rezistență atunci cînd musafirii ne- 
poftiți vor să treacă pragul cu forța. Cenzurarea și Rezistenţa 
împotriva unor anumite elemente no este lipsită de urmări. (Sa- 
loanele deschise la puţini sînt cele mai invidiate şi mai daşmănite). 

Acumularea în prea mare cantitate a aspirațiilor refalate 
poate fi asemănată cu acumularea nnor aburi într'un vas prea 
mic, Sapapele prin care ies pentru ca vasul să nu facă explozie 


70 VIAŢA_ROMINEASCĂ__ 
sint nevrozele în cazuri extreme, sau la omul normal: lapsusu- 
rile, uitarea, erorile, gesturi simptomatice, etc.. Sarcina judecă- 
torului de instrucţie şi a anchetatorolui este de a pătronde în 
mod indirect în subconştient, unde cenzura a refulat crima sau 
delictul pentru a apăra Îndividol împotriva eventualei coerciţiuni. 
Dar acest gardian este supus oboselilor, scăpărilor din vedere 
şi neglijenţelor inevitabile. Paznicii n'au excelat de altfel niciodată 
în indeplinirea datoriei. Atribuţia judecătorului psihanalist este 
tocmai surprinderea acestor momente, Deacela o condiţie esen- 
țială a interogatorulai psibanalitic este crelarea unei stări de 
detentă, cînd delicventul să se supravegheze mal puţin, cind 
cenzura să se anihileze şi şirul gindurilor să nu mal fie supus 
restricţiilor cum de obicelu este In stare de veghe. Porfir Pe- 
trovici, geniala! judecător de instrucţie al lul Dostoiewski, care 
minueşte metoda psihanalitică la delicvenţi, poate nu atit în 
detaliile ei, cit în spiritul ei, caută atunci, cînd anchetează pe 
Rascolnicoti să-l facă să-şi părăsească atenția care-l era con- 
centrată asapra culul său interior şi să-l distragă atenţia spre 
alte lucruri. li vorbeşte cu persistență enervantă despre chestii 
indiferente. Rascolnicoți care era un coleric, sfirșeşte prin a se 
enerva şi a-și leşi din sărite comiţind gesturi și spunind lucruri 
foarte semnificative pentru celace căuta Porfir Petrovici. 

Un alt delicvent la incercarea de a crela spiritul de detentă, 
poate să răspundă prin confianţă, simțind că i s'a luato platră 
grea de pe inimă, atunci cind nu-l întreabă direct despre crimă, 
lucru la care evident se aştepta, Dar prin îndepărtarea atenţiei 
încordate, gindul izgonit in subconștient, va izbucni printr'unul' 
din acele gesturi care ne conduc spre efervescența interioară. 


+: 
ile 


"E Obiecţia cea mai serioasă care se poate aduce psihana- 
lizei judiciare, ca disciplină Independentă de psihanaliza medi- 
cală, ar fi că în ultimul caz, bolnavul are tot interesul ca să 
ajute pe medic să găsească motivele ascunse, care turbură sen- 
timentul nervos, pe cind delicventul va pune la contribuţie toată 
reaua lui credință şi toată şiretenia—uneori înăscută—peniru a 
se eschiva. 

Mefianţa faţă de analist n'o are însă numai delicventul, ci 
şi bolnavul. Wittels vorbeşte pe larg de impaciența arătată de 
bolnavi, ca şi de curloasa lor incăpăţirare de a ascunde deta- 
lille cele mai caracteristice. Plingerea e vnanimă la medici şi 
cauza e că bolnavul şi-a făcut din boală un culcuş din care cu 
greu îl vine să iasă, Bolnavul se baricadează în sipe şi na {ine 
deloc ca gindul şi preocupările-i infame să fle cunoscate şi de 
ceilalți, Acelaşi lucru şi la delicvent, Repulsia ce a mărturisi e 
numai temporară, findcă nu trebue să se cite că omul esie su- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ Ti 


pus legii numită de Platon şi Nietzsche „eterna reintoarcere“. 
Ce-a fost vrem să mal fie, să mai simţim încă odată dulceaţa 
sau durerea unor vremuri apuse, să repetăm emoţiile violente 
sau delicate prin care am trecut. Ce impinge pe criminal să vi- 
ziteze local unde a comis crima, dacă nu legea eternel reveniri ? 
Poliţiştii bătriai cunosc din experiență, că pentru a putea prinde 
mai uşor pe criminal trebue să păzeşti locul crimei. O curiozi- 
tate care nu ține samă de nici o primejdie îl îndeamnă să re- 
examineze împrejurările în care a dat lovitura, să simtă incă 
odată senzațiile otrăvite ale omorului. 

Reintoarcerea pe urma paşilor făcuţi e o necesitate fun- 
damentală a omului. Omul mater regretă copilăria şi bătrinul 
suspină după frumoasele timpuri dela Aranjuez, după vigoarea 
tinerețel şi a maturității pe veşalcie pierdute. O forţă irezistibilă 
indeamnă pe fiecare să peregrineze in Trecut. „Le retour éternel“, 
imperioasa lege a sufletului uman, l-a făcut să-şi construlască 
dincolo o lume imaginară, o viaţă viitoare şi tot ea probabil de- 
termină pe om să-şi lubească copilul, singe din singele lvi, pre- 
lungire a vieţii lui, menită să se repete in etern. Pe lingă setea 
ineditului este deci şi porunca reintoarcerei. Progres şi conser- 
vare, nou şi vechin, revoluţie şi stabilitate, sint feţele aceluiaşi 
suflet. Amintirea îndeplineşte o funcţie identică. Deacela incer- 
carea de a ceti in sufletul delicventului este mult nşurată. Pe 
lingă tendinţa de refulare, subsistă şi voluptatea fatală a reln- 
toarcerei pe dromuri parcurse. Este exact că pentru a ajunge 
la a doua etapă trebue să trecem pe subt forcile caudine ale 
celei dintăiu. Insă, răbdarea și abilitatea sint cele dovă condiţii 
indispensabile pentru ca un jidecător de instrucţie să minulască 
metoda psihanalitică, 


+ 


Aşa dar toți bandiții se delectează cu cetirea isprăvilor lor 
in ziare. Omoritorii lui George Caïr au fost găsiţi întinşi pe lar- 
bă verde, cetind Unlversul cu descripția abominabilei crime, lar 
Rascolnicolt paţin timp după omorirea bătrinei scorpii, se in- 
toarce şi face o vizită amănunţită. Deşi camera era goală, re- 
cunoaşte dapă urma lăsată pe tapete, un ongher unde era locul 
dulapului şi al icoanelor. Intreabă pe vopsitori unde e pata de 
singe și trece în coridor să tragă clopoţeiul. „Era acelaşi clopo- 
tel, acelaşi sunet de tinichea! Sună odată, a doua oară, ciali 
urechile, rechemîndu-și amintirile. Impresia grozavă ce o sim- 
tise înainte, la uşa bătrinei, îl veni și acum in minte cu o cla- 
ritate şi o tărie mal pronunțată. La fiece dată se infiora şi îşi 
făcea o plăcere tot mai mare". 

Se ştie Apoi, că bandiții de rasă, care lucrează cu cei mai 
desăvirșit singe rece și care pregătesc crima pănă în amănun- 
tele cele mai infime scapă din vedere cite un lucru cu 0 negli- 


72 VIAŢA ROMINEASCA 


jenţă de necrezat şi în contrast frapant cu pregătirea metodică 
a restului. Nu e neglijență, ci e un act simptomatic făcut de 
subconştient şi care arată dorința de reîntoarcere. Criminalul- 
inăscut—de pildă—omoară un om Cam ar tăia un puiu de găină 
sau ar sparge un ou, calculează şi execută crima cu un calm 
sinistra. Dar nici o categorie de criminali nu e mai avidă ca 
ei de a se reintoarce la locul crimei să vadă ce mal este. Iù 
acelaşi timp tot el sînt acel care fac greşeli curioase: îşi oltă 
bārda, căciula sau pălăria, etc. Ipoteza nervozităţii şi a fricii 
este aproape exclusă, dată fiind îndrăzneala, calmul şi cinismul 
cu care omoară. Singura explicaţie a acestor vitări este dea le 
considera ca acte simptomatice (v; Capitolul Vil). Atunci cind 
uiţi ceva intro casă arăţi dorinţa de a reveni. E. Jones spane, 
că un medic poate măsura gradul de simpatie pe care îl au 
clienţii pentru dinsul după numărul umbrelelor, galoşilor, ziare- 
lor, fularelor etc., pe care le poate stringe intrun timp de o 
tang. Citez în acest senz celace imi povestea un prietin. „Mai 
zilele trecute am făcut o vizită uneia dintre cele mai bune prie- 
teje de facultate, d-ra X. Mi-a vorbit cu oarecare entuziasm 
despre o carte pe care la plecare mi-a şi dat-o. Cînd am ajuns 
acasă constat cu uimire că a dispărut cartea. Am presupus că 
am plerdut-o din neglijenţă pe strada, deşi faptul ml se părea 
prea puţin verosimil din toate punctele de vedere. Cheva zile 
mi-am pus în gind să cumpăr cartea, dar uitam cu regularitate 
matematică, Noroc însă, că m'am întîlnit cu posesoarea cărţii, 
care mi-a spus că am ultato pe fereastră la vestiar. Acest gest 
arată —lucru de altminteri foarte exact—că țineam să repet vi- 
zita pentru a lua cartea ultată“, Deci, dorinţa de reintoarcere 
intr'an loc se manifestă prin uitarea unor obiecte acolo, care să 
te oblige să te duci sä le iel. Regalaritatea cu care infractorul 
îşi lasă cite ceva, care îi aparţine, dovedește că simte nevoia de 
a reveni, lucra care e întărit-—după com am spus—şi de constata- 
rea poliției că cea mai signră şi mai uşoară ocazie de a prinde 
pe făptuitor este supravegherea locului crimei, care exercită o 
„misterioasă“ atracţie asupra luai. („Misterul“ încetează dacă îl 
punem în legătură cu automatismul psihologic). 

Dacă ţinem samă deci, de tendința fundamentală spre re- 
petirea a caiace a fost, comună taturor oamenilor, interogatorul 
psihanalitic are dreptul să la ființă. Cenzura obișnuită îl va o- 
pri dela confesiune, îl va supraveghea la inceput, dar va fi 
curind slăbită de nevola retrăirii a celace a fost, retrăire care 
mal are avantajul în plus de a elimina şi o toxină, carealtfelva 
trebui să fle înghițită prin refulare. Na va fi o confesiune pro- 
priu zisă, conştientă, ci una inconștientă. In vorbele sale se va 
observa chlar că are lucruri pe care le ocoleşte. In felul cum 
ocolește punctul nevralgic se exterlorizează influenţa conștlentu- 
lui incă treaz, iar slăbirea cenzurii prin comiterea de lapsus-uri 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 73 
hlad, eeăieia read 0.9 lata intaia "Ea IE E i at o re, 


semnificative, acte simptomatice, etc., pe care le vom examina 
în capitolele următoare. 


CAP. Il — Despre metode în interogatorul judecătoresc. 


Se cunosc pănă acum două metode în Interpretarea ele- 
mentelor unel afaceri judiclare pentru tragerea concluziilor : 1. 
metoda faptelor materiale şi 2. metoda interpretării psihologice. 
„Prima metodă constă in adunarea unul cît mai bogat ma- 
terial documentar. Cu cît materialitatea este mai evidentă şi mai 
palpabilă cu atit concluziile vor fi mal inebranlabile. Această 
metodă are două defecte: a) nu totdeauna se pot găsi dovezi 
materiale și b) faptele materiale nu sint în toate cazurile com- 
ciudente. Intimplarea işi are aici un ro! care conduce la erori 
groso'aas, Un exemplu edificator îl oferă episodal misticolui 
Micolai din „Crimă şi pedeapsă“ a lul Dostolewski, care se de- 
nunţă pentru o crimă pe care n'o săvirşise, aducind dovezi con- 
viagătoare, Insuşi Porfir Petrovici, abilul Judecător de instrucţie, 
a rămas uluit, Inteligența sa care minbia la perfectie metoda 
psihologică şi metoda psihanalitică (înaintea lul Freud), l-a pre- 
zervat de comiterea unei dureroase erori judiciare. De altminteri 
romanele marela! scriltor ros oferă un material docementar cri- 
minologic de primul ordin. Fersi—dacă nb ne înşelăm—a fost 
primul din şcoala nouă penală, întemeiată pe baze ştiinţifice, 
care a recunoscat intuiţia genială în trasarea tiparilor de cri- 
minali a lui Feodor Dostolewski. Trebue adăugat că nu enumal 
intuiție genială, c! și o vastă experiență căpătată în inchisorile 
Sibsriel, Sa ştie că autoral „Fraților Karamazotf“ a fost con- 
damnat la moarte ca revoluționar. Cu puțin timp înainte de exe- 
cutie | s'a schimbat pedeapsa ca deportarea în Siberia. „Amin- 
tirile din casa morților“, ca şi romanele ulterioare cuprind o 
vastă co'ecile de tipari de criminali, găsiţi în concordanță cu 
ultimele cercetări ale criminologiei ştiinţifice. Verosimilitatea psi- 
hologlei delicvențijor e datorită nu numai timpului petrecut în 
Siberia, ci oareşicum şi autoanalizei. Se spune — lucrul nu e 
pe deplin stabilit—că marele romancier într'an acces de epileo- 
sie a violat o fetiță. (Coşmarul lubric al lul Svidrigailoti din 
noaptea care a precedat sinnciderea e probabil o reminiscență). 
Impins de remaşcări și-a mărtarisit crima lu! Turghenief, pentru 
al cărul caracter de altfel avea un mare dispreţ. La sfirşitul 
soovedaniei a mai adăogat că acum îl disprețuește și mai mult. 
Rasul occidentalizat Torghenief rămăsese inmărmurit. . 
Romanele lui Dostoiewsk! oferă, aşa dar, un material docu- 
mentar de primul rang pentru psihologia delicvenţilor. Una din 
părţile slabe pe care o are metoda faptelor materiale în cerce- 
tarea jidecătorească e arătată cu elocventă în episodul amintit. 
Toate probele conchidean la vinovăția lvi M'colai şi on moment, 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EOAR ae eia 


iasuşi Porfir Petrovici a crezut ia vinovăția sa. Dar judecătoral 
de instrucţie in care Dostolewski a pus atita inteligenţă, subtili- 
tate, simţ al datoriei şi umană compasiune pentru vinovaţi, ve- 
dea bine că probele materiale erau in conflict cu probele psiho- 


logice strinse de el. Această a doua metodă constă în interpre- , 


fletului delicventului, ponind însă accentul mai molt pe 
(aleea delicventul spune şi face in mod lămurit şi conştient, 
decit tn interpretarea acţiunilor inconştiente. Porfir Petrovici a 
anticipat insă şi asupra metodei psihanalitice, atunci cind inter- 
pretează leşinul lui Rascolnicotf, cuvintele spuse în delir, etc.. 

Dostoiewski a avot ca nimeni altul inaintea Ivi Freud, in- 
tulția felului cum se exteriorizează subconştiente]. Vom vedea în 
capitolul V, că oitarea unui nume este in legătură cu preocupă- 
rile intime primordiale. lată însă, on pasaj din care rezultă că 
Dostolewski ştia aceasta: „uite, dragă Rodia, — spune Rasumi- 
chin, pretinul lul Rascolnicot—de cind ai căzut bolnav s'a pe- 
trecut pe aici un lucra de care tu habar n'ai. Din ziua de cind 
ai plecat dela mine în chipul cum ai plecat, m'am supărat foc. 
Mă hotării să te găsesc negreşit să fe spinzer. Am umblat şi 
am întrebat pe toată lumea de adresa ta. Uitasem unde stai, pe 
simplul motiv că niciodată nu am ştiut acest lucru. Mă dusei la 
vechea ta gazdă din „Cinci colțuri”, la casa Carlamoti, care, fie 
zis în treacăt, nici nu se cheamă Carlamoff, ci casa e a unui 
oarecare Buch. In fine aşa te incurci clteodată în aceste nume 
proprii“. (Crimă şi pedeapsă, l, pag. 214), 

Din ce cauză se încurcă Rasumichin în aceste două cu- 
vinte care n'au nici o asemănare? Explicaţia este uşoară, cind 
cunoaştem —în urma studiilor psihanalitice—că ultarea şi erorile 
sint determinate de complexurile psihice. Rasumichin în căuta- 
rea prietinului său avea obsesia numelui „Rascolnicoff". Subt 
infloenţa lui a transformat pe elipticul Bach în lungul Carla- 
moff, care are o vădită asonanţă cu numele lui Rodion Roma- 
novici Rascolnicoff. 

Un alt caz de uitare îl găsim la pagina 412, volumul I 
Polheria Alexandrovna (mama lui Rascolnicoti) vine împreună 
¿n fiica sa Avdotia Romanovna la Petersburg. Amindouă fac 
neuitata vizită în mansarda în care Rodia îşi clocise crima. Pe 
cind se aflau cu toţii acolo, soseşte şi Sonia, prostituata sfintă, 
ca să-l invite la parastasul lui Marmeladotf. La plecare, mama 
sa n'a putut s'o salute şi şi-a luat rămas bun numai dela Ra- 
sumichin. Sora sa s'a înclinat încă, cu amabilitate în fața pros- 
titoatei, iubită şi respectată de Rodion. Pe coridor, deși îşi dä- 
daseră mina pentru plecare, Rascolnicoif uită aceasta şi-i spune: 
—,Dunio, adio! Dar dă mi mina!* Donja rătpunse:— „Dar 
ţi-am mai dat-o, ai uitat”. 

Uitarea ad-hoc era o formă subt care se arăta recvroşiința 
lui şi dorinţa de a-i mal stringe încă odată mina. Detalii de 
genul acesta abundă în „Crimă şi pedeapsă“ şi in toate romanele 


* 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 15 


lui Dostoiewski, celace dovedeşte că - psihanaliza şi Intercgato- 
rul psihanalitic au fost practicate cu intermitenţă, şi astăzi nu 
se face decit o coordonare și o sistematizare a unor adevăruri 
întrevăzute de mai multă vreme. 

De notat este, că cele trei metode de investigaţie judecă- 
torească (metoda faptelor materiale, metoda psihologică și me~ 
tota psihanalitică) nu se exclud, ci se complectează. Dela cazia 
caz se poate vedea care dintre ele este mai folositoare, sau dacă 
no cumva ar fi bine ca toate trei să fle puse la contribuţie. 


CAP. IV.—Importanța unui lapsus al acuzatului. Explicarea 


unui lapsus al „delicventului“ politic I. G. Duca 


Comiterea unul lapsus înir'o conversaţie sau într'un dis- 
curs este destul de frecventă. Variația lor este iarăşi surprinză- 
toare : găsim interversiuni de cuvinte, anticipări, sobstituiri (cele 
mai obişnuite) etc.. Pentru a explica un lapsus, Meringer, care 
impreună cu C., Mayer au dat la iveală in 1895 un studiu apro- 
fundat despre Lapsus-uri şi erori de lectură, a emis ipoteza că 
sunetele limbagiului au o valoare psihică diferită, Silabele intr'on 
cuvint au deci o valoare inegală şi pronunțarea unei silabe pu- 
ternice anticipează aspra altora, sau are o puternică rezonanță 
ulterioară care torbură pronunţarea normală. 

Dar pe lingă această inegalitate trebue dat o deosebită 
importanță în comiterea unui lapsos, aşa numitelor Imagini flo- 
tante, care sint în apropiere de cercol luminos al conştiinţei. 
Influența lor se resimte făcind să devieze curgerea normală a 
vorbirii, împestriţind-o cu cuvinte, sau jumătăţi de cuvinte, fără 
niciun înţeles pentru ascultătorul obişnait. Pentru cel iniţiat însă 
în tainele psihanalizei, neințelesul devine evidenţă, descoperin- 
du-i-se printr'un lapsus adincurile şi secretele vorbitorului. 

Un președinte al Camerei deputaților din Austria a deschis 


_ odată şedinţa cu următoarele cuvinte: „Domnilor, constatind 


prezența numărului reglementar de deputaţi, declar şedinţa fn- 
chisă*. Sărmanul președinte! Dacă a avut deputaţi tot atit de 
civilizaţi şi cu inteligența în gitlej sau biceps ca acei din ant- 
mite parlamente balcanice, evident că cea mal vie dorință îl 
era nu să deschisă adunarea, cl s'o închidă ca să scape de chl- 
nurile una! inelegant şi amuzical infern. Lapsus-ul poate fi In- 
terpretat şi altfel: cine ştie ce zimbet cu paradiziace promisiuni 
aştepta pe bătrinul președinte la terminarea unei plictisitoare 
şedinţe. Nerăbdarea de a sfirşi s'a relevat atunci înainte de a 
incepe. Lapsus-ul deschide perspective infinite... 

In Noembre 1006 deputatul Lattmann din partidul naţio- 
nal german a avut vn lapsos care l-a ratat tot discursul, Infe- 
licele deputat vrea să arate că partidul săn, departe de a fi de 
o perpetuă si desgustătoare servilitate față de monarh şile să 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


albă şi atitudini ditze, Conducătorii săl—printre care se prenu- 
māra oratorul—mau şira spinării de gomilastic, după cum îl a-_ 
tacă adversarii, cl sint oameni cu caracter de stincă. Dar să 
dám cuvintul deputatului în chestiane: - 

Deputatul Lattmann (part. naţ. german:) In această ches- 
tie a adiese!, trebue să ne plasâm pe terenul ordinel de zi a 
lucrărilor noastre. Astfel, Relchitagul are dreptul de a face să 
“parvie Împăratului o adresă de acest gen. Credem că unitatea 
dorințelor şi a ideilor poporalui german cere de asemenea ca 
să fim de acord asupra adevărurilor pe care vrem să le cu- 
noască Împăratul. Ş! dacă trebue să le facem ţinind socoteală 
de sentimentele noastre monarhice, sintem in drepi să le facem 
cu spinarea aplecată (răckpratios) (laritate zgomotoasă care 
durează mai multe minute). Domnilor, vream să zic nu cu spi- 
narea aplecată (riickpratios), ci fără menajamente (riickhaltlos) 
şi sper că etc. ett“. j 

Realitatea şi credințele intime au fost mal puternice decit 
celace vrea să spună şi a comis fără să vrea semnificativul 
lapsus. 

Cancelarul von Bülow era prin 1907 capul unel camarile 
iresponsabile ce conducea pe fostul Kaiser, Existenţa camarilel a 
fost involuntar mărturisită într'un discurs din Noembre 1907. 
Cancelarul spunea; „În celace priveşte prezentul, noua îndru- 
mare inaugurată de Wilhelm ll, na pot decit să repet celace 
am spus acum un an, că e inexact și injust de a vorbi de un 
cerc de consilieri responsabili care inspiră pe Impărat (excla- 
maţii vli; iresponsabili 1)... vream să spun consilieri irespon- 
sabili Szuzaţi acest lapsus linguae* (Ilaritate). 

Un semnificativ lapsus politic a camis d. |. G. Duca. In 
toamna anului 1925 a avut loc la Caracal o întrunire politică a 
partidului liberal unde d. Duca a fost declarat şef al organiza- 
ției locale. intrunirea a mal marcat şi o schimbare de front a 
d-lui Istrate Micescu, faţă de proprial său partid. Strălucitul a- 
vocat s'a împăca! co această ocazie cu partidul liberal în care 


se considera pus la index. D, |, G., Duca a rostit o cuvintare ` 


relevind sclipitoarele însuşiri ale d-lul Istrate Micescu, şi a co- 
mis un lapsus: în loc de „fia adoptiv“ al judeţului oltean care 
il alesese deputat și în care îşi făcuse „fiet“-ul său electoral, l-a 
namit „fiu natural al Romanaţului“. 

Dușmanii d-lui Duca au insinuat că doctorul în drept dela 
Paris n'ar mal putea să facă deosebirea dintre situația juridică 
a cop'lului adoptiv cu care se aseamănă situaţia d-lui Istrate Mi- 
cesca în tandrete ca Romanaţul şi situația copilului natural. A- 
vem de-aface fără îndoială cu o răutate pur şi simplu, fiindcă 
nu-ți trebue știință juridică recentă pentru a face deosebirea din- 
tre cele dovă noțiuni. i 

Dacă întrebulnțăm metoda de investigaţie psihanalitică Iu- 
crul este limpede, D. Istrate Micescu a avut in familia partidu- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 17 


lai: liberal situaţia unui copii natural, Inteligenta ricepere | 
juridică m'au fost utilizate după cum se N ile | itean 
la Caracal, organizat mai mult pentru dinsul care se răzleţise 
de partid, era un fel de ospăț in cinstea relntoarcerii copilului 
rătăcit, Banchetul mai arâta şi dorinţa părinţilor familiei politice 
liberale, de a ridica fiul natural la rangul de fiu adoptiv. 

Daca avea să anunţe legitimarea tului natura! in fami- 
lia liberală şi era oareşicum naşul. Dar lucrurile acestea nu se 
puteau spune pe faţă. Nu se putea mărturisi exilarea qvasine- 
motivată a unel distiase inteligente. Cind d. Duca vrea să spre 
că d Istrate Micescu a devenit fiul adoptiv al partidului liberal 
romanațean, se gindea că până acum a avut sitoația nefericită. 
a copilului natural, Gindul dezagreabil a fost refulat. Dar cind 
ā venit timpul să facă investitora solemnă, formola de „tiu a- 
doptiv“ s'a transformat în „fiu natural“, tradind astfel un gind 
intim, nu numai al său, ci şi al altora care luau parte la ban- 
chet. lată deci, cum prin metoda psihanalitică ajungem să ghil- 
cim ceva din mecanismul sufletesc al unui „delicvent“ politic. 

In lucrarea lui Meringer şi Mayer asupra „Lapsus-urilor și 
erorilor de lectură“ se găsesc sezizante exemple lată citeva. a) 
„Ro. vorbeşte de anumite procedee pe care le califică de «<por- 
cări!» (Schweinerelen). Căutind însă să se exprime svbt o formă 
atenuată spone: «dann sind aber Tatsachen zom Vorschwein 
gekommen». Ori el vrea să zică «dann sind aber Tatsachen zom 
Vorschein gekommen» (atunci au ieşit insă fapte la iveală). Ma- 
yer şi cu (Meringer) eram prezenti şi Ra. confirmă că pronon- 
tînd ultima frază se gindea la cuvintul <porcăril»“, Asemânarea 
care există Intre „Vorschein“ şi „Schweinereien“ explică sufici- 
ent acţiunea celul din urmă asupra celui dintăiu şi diformarea 
care l-a pricinuit-o, 

b) Intreb pe R. +. S. com il mai este calului são bolnav. 
Dinsul răspunde: „ja, das draut.. davert vielleicht noch einen 
Monat" (asta o să mal dureze poate incă o lună). Cuvintul 
„draut* îmi pare inexplicabil, litera ra cuvintuloi corect pepu- 
tind să producă un astfel de efect., Atrag atenția lui R v; S, 
asupra acestui lucru, care îmi explică imediat că vorbind se gin- 
dea : „e o tristă poveste” (das Ist eine traurige Geschichte). Se 
gindise deci, la două răspunsuri care s'au unit într'unal singur 
prin intermediul a două envinte (draut provenind din fuziunea 
lul donert cu traurig). (Frend : Psych., pag. 64—65). 

Este de remarcat deci, că un lapsus se comite de cele mai 
multe ori nu din cauza »semănărilor por achstice dintre două 
cuvinte. ci din pricina unui gind ţinut ascuns sau din pricina u- 
nei stări sufletești generale în contradicţie cu celace spone. A- 
naliza unui lapsus este de o evidentă importanță în găsirea a- 
devărulni- ascuns de acuzat. Nu este nevoe ca înțelesul cuvintu- 
lui care trebala pronunțat şi intre cel care s'a pronunţat să fie 


78 VIAȚA ROMINEASCÀ 


o inradire. Ua lapsus nu e absolut necesar deci să se refere la 
crimă prin înţelesul ei direct. O paclentă a d-rolul Freod a to- 
chiriat odată o cameră mobilată unul francez. Aceasta l-a amin- 
tit că la 14 ani a jacatun rol Ìn plesa „Kurmărker und Picarde”. 
Atlindu-se la Viena în str. Hasenauerstrasse de unde trebuia să 
ia tramvaiul, s'a gindit că dacă ar fi franceză din naştere ar 
fi pronunțat Asenauerstrasse, fără H, fiindcă Francezii na pro- 
nunță pe h, la inceputul anul cavint. Mergind apoi la tratament 
spune doctorului că este așa de răcită, incit nu mai poate res- 
pira pe nas. Dar în loc să zică corect „durch die Nıse atmen“, 
subt influența lul Asenaverstrasse provocat de francez spune 
„durch die Ase natmen“, Evident că francezul interesa mult pe 
paclentă, care îşi arăta interesul refalat printr'o banală şi pro- 
zaică conversație cu doctorul. Tot astfel într'un lapsus dintr'un 
interogator cu criminalal, lapsus fără legătură directă cu crima, 
judecătorul poate descifra celace îl interesează. Un caz de mo- 
mentană amnezie urmat de lapsos e următorul: o paclentă a tal 
Freud nu-şi poate aminti partea corpului mordărită de mingie- 
rea unei mial impertinente şi voluptoase. Citeva zile mai tirziu 
era în vizită la o prietină şi se întreținea cu ea despre vilegia- 
tură. La întrebarea unde se găsește casa sa din M. răspunde: 
pe coapsa muntelui, In loc să zică pe coasta muntelui, 

Uşor se poate imagina un delicvent care a făcut leziuni în 
coapsă culva şi nu vrea să mărturisească. La întrebarea unde 
se află situată casa sa comite un lapsus: pe coapsa dealului X, 
Anchetatorul ca cunoştinţe de psihanaliză va Interpreta lapsus- 
ul în sensul unel vinovăţii a acazatuloi, 

Alt exemplu. Ua tinăr se adresează unei domnişoare pe 
care o întilnește pe stradă cu următoarele cuvinte: „Wenn Sle 
gestatten, Fräulein, mă:hte ich Sie gerne beglelidigen“. El vrea 
să spună: „dacă-mi permiteţi, domnişoară, w'ași acompania cu 
plăcere“; dar el a comis un lapsas prin contracţiune, combinind 
cuvintul begleiten (a acompania) cu beleidigen (a ofensa, a fi 
lipsit de respect). Dorința sa era evident de a o însoţi, dar se 
temea să n'o supere prin propunerea sa. Faptul că aceste două 
tendințe opuse au găsit expresia lor într'on singur cuvint, şi 
tocmai în lapsus-ul pe care l-am citat, dovedeşte că adevăratele 
intenţii ale tinăralui na erau tocmal clare și trebue să-l fi 
părut chiar lul ofensatoare pentru dinsa. Dar pe cînd încearcă 
să-i ascundă propria sa apreciere asopra propunerii, subconşti- 
entul îl joacă festa de a trăda intenția sa adevărată, celace îl 
atrage din partea d-şoarel convenţionalul răspuns: „drept cine 
mă lel, ca să-mi adoc! o asemenea otensă (beleldigen)“? (Co- 
manicat de O. Rank, cit, în Freud: Peych, pag. 78). 

Doctorul W. Stekel poblică în „Berliner Tageblati” din 4, 
1, 1904 aceste rinduri subt titlul Mărturisiri inconștiente: „e- 
xemplal ce urmează relevă un colţ dezagreabil din regiunea i- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 79 


deilor mele din inconştient. Trebue să spun numaidecit că în ca- 
litate de medic nu mă gindesc niciodată la interesul pecuniar, 
ci—ceiace este foarte natural—'a interesul bolnavului. Mă găsesc 
ia o bolnavă căreia îi dau ingrijirile mele menite să o ajute să 
se facă bine, după o boală foarte gravă de care abla scăpase. 
Petrecusem lingă dinsa zile şi nopţi excesiv de penibile. Sint 
fericit c'o găsesc mal bine, îl descriu farmecul vilegiaturii pe 
care trebue s'o facă la Abbazia adăugind: „dacă, după cum sper, 
nu veţi părăsi curind patul”, Zicind acestea, evident c'am ex- 
primat dorința inconștientă de a avea să ingrijesc bolnava încă 
mult timp, dorință care e complect străină conștiinței mele în 
stare de veghe şi care dacă s'ar prezenta ar fi reprimată cu in- 
dignare" (Freud: Psych., pag. 78). 

Alt exemplu (W. Stekel): „Soţia mea vrea să angajeze o 
franceză pentru după-amiază și după ce s'a pus de acord asu- 
pra condiţiilor, vrea să păstreze certificatele. Franceza o roagă 
să ile dea, pretextind: „mal caut incă pentru dopă-amiază, par- 
don, pentru orele de dimineaţă”. Avea evident intenţia de a se 
adresa aiurea, cu speranţa de a obține condiţii mal bone, celace 
dealtminteri a făcut” (Freud: Psych, pag 79). 

Alt exemplu. Us profesor spune în lecţia sa inaugurală: 
„nu sint dispus de a aprecia meritele eminentului meu predece- 
sor“, Vrea să spună: po rar autoritate Aee RTI 

gnet in loc de geneigt. (Freud: Psych., pag. 80). 

căii: Alt exemplu dat de dr. Th. Reik, „Un domn se întreţi- 
nea cu o doamnă în cursul unei serate la prietini comuni. Se 
vorbea despre preparativele care se fac la Berlin în vederea sär- 
bătorilor Crăclunoloi. Dinsul îi spune: „aţi văzut expoziţia casel 
Wertheim ? E foarte bine decoltată“. D-nul admirase dela in- 
ceputul seratei decolteul frumoasei doamne, dar nu Iindrăsnea 
să-şi exprime admiraţia; și lată că idela reprimată ajunge să 
străbată chlar dacă il face să spună, despre o expozitie de mär- 
fuori că era decoltată, deși era pur şi simplu decorată” (Freud: 
Psych., pag. 81). - 

Din studiul lapsus-urilor pe care le comite acuzatul, se 
pot vedea deci, adevăratele ginduri care îl preocupă şi pe 
care se strădueşte să le ascundă, 


CAP. V.— Uitarea 


Ultarea momentană a unui nome, fenomen banal şi căraia 
nu | se dă altă importanță decit acela a unelenervări de-o clipă 
a fost supus unei ingenioase analize de dr. Freud şi i s'a găsit 
rădăcini adinci în preocupările generale ale individului. Uitarea 
iși are legile ei şi ne poate pune în legătură cu preocupările in- 
time ale delicventolul. Cercetarea nomelor proprii (Acestea sint 
cele mai semnificative) dintr'un interogator este de-o însemnă- 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tate primordială. Atenția trebue indreptală nu atit asupra unor 
nume in legătură directa cu vina şi asupra cârora conşilinia ve- 
ghează, ci mai mult asupra numelor proprii incidentale, Ditor- 
marea lor: într'an sens care indică o legătură cu numele victi- 
mei sau în relaţie cu victima este un indicie concludent. 
Adeseori incercăm  zădarnic să ne reamintim un nume de 
care ne dăm biae sama că il canoaştem. In locul său se sub- 
stituesc alte nume a căror inexacţitate e imediat recunoscură de 
memorie. Un erou dinti'o nuvelă a lut D. D. Pătrăşcanu se chi- 
nuie o noapte întreagă pentru a afla cine a fost invingătorul 
lui Napoleon la Waterloo. lar Panait Istrati ia aventuroasa şi 
splendida lui viaţă părăseşte o situaţie comodă în Damasc pen- 
tracă nu putea găsi pe nimeni în tot oraşul care să-i spună nu- 
mele autorului lui Hamlet. Între numele adevărat şi numele sub= 
stituit Freud găsește o relaţie ca preocupările lutime refulate, 
Substitalrea nu se face în mod cu totul intimplător, cl dupălegi 
posibile de stabilit. Dealtminteri orice gest, orice cuvint, orice 
mişcare are cauze previzibile şi işi găsesc totdeauna o explica- 
ție, Cuvintul „hazard“ este definitiv izgonit din psihologia nouă. 
Pentru a arâta luminos corelajla dintre nomele adevărat şi nu- 
mele substituit, Freud întrebuințează ap'oanaliza unui caz intr'ade- 
văr tipic. Verificarea unor subatituiri similare se poate face deori- 
şicine printr'o riguroasă abtoanaliză. Cazo! este următorul: in 
anui 1898 dr. Freud făcea în trăsură drumul dela Raguza, în 
Dalmația, la o staţie în Herţegovina cu un străin. Conversaţia 
ajanse după un timp asupra liallel, Freud l-a întrebat dacă a 
fost la Orvieto şi dacă a vizitat catedrala cu celebrele fresce ale 
pietorului,.? Alici memoria a ezitat, In locul numelui lui Signo- 
relli as venit în minte alte două nome de pictori: Botticelli şi 
Boltraffio, imediat recunoscute ca incorecte. Care e cauza sub- 
stitalrii celor daă name şi nitarea celullali, care-l era tot atit de 
familiar, ba poate şi mal familiar decit Boltraffio, de care nu 
ştia decit că face parte din şcoala milaneză? Autoanaliza i-a 
furnizat următoarele detalii expilcative: a) „uitarea numelui se 
explică—spune dr. Freud (Psych, pag. 3)—cind îmi amintesc 
subiectul care a precedat Imediat conversaţia noastră asupra l- 
taliei şi apare atunci ca efectul unei perturbări a noului su- 
biec! de cătră subiectul precedent Puțin timp inainte de a fi in- 
trebat pe tovarășai meu de călătorie dacă fusese la Orvieto, aim 
vorbit despre moravurile Turcilor care locuesc în Bosnia şi Her- 
țegovina, Spusesem Interiocttorului meu celace imi povestise on 
confrate, care exercita medicina acolo, anume, că Turcii rînt plini 
de incredere în doctor și resemnaţi în fața soartei, Cind eşti o- 
biigat să anonț! că starea unni bninav dintre rudele lor este 
disperată, el răspund: „Domnole (Herr), să nu mal vorbim, Ştiu 
că dacă ar fi fost în putinţa ta de a scăpa bolnavul, l-ai fi 
scăpat“. 
Aici sînt două nume: Bosnien şi Herzegowina şi un a 


Daae — 


PSIHANAZLIA JUDICIARĂ 8i 


treilea: Herr care se intercalează toate trel intr'o serie de aso- 
clațli între Signorelli, Botticelli! şi Bohratito, 

b) Admit că, dacă şirul ideilor care se raporta la obiceiu- 
rile Turcilor din Bosnia, etc., a putut să turbare celace urma |- 
mediat, aceasta a fost pentrucă mi-am retras atenţia inainte de 
a fi terminat, Imi amintesc mal ales că avusesem intenţia de a 
povesti o altă anecdotă care era în memorie pe lingă cealaltă. 
Turcii acordă o însemnătate excepţională plăcerilor sexuale şi 
cind sint atinşi de turburări sexuale, cad într'o disperare care 
contrastează corlos cu resemnarea lor în faţa morţii. Unul din- 
tre bolnavii contratelui meu i-a zis într'o zi: „știți bine, domnule, 
că atunci cînd nu mal este aceia, viaţa nu mai are niciun sens“. 
M'am abținut totuşi de a comunica această trăsătură caracteris- 
tică, preferind de a nu aborda acest subiectecabros într'o con- 
versaţie cu an necunoscut. Am făcat mai mult : mi-am distrat a- 
tenţia dela şirul ideilor care s'ar mai fi adăugat în spiritul meu 
la subiectul: „Moarte şi Sexualitate“. Eram atunci subt impre- 
slunea unol eveniment despre care auzisem citeva săptămîni mai 
înainte în timpul unei scurte şederi la Trafoi: un bolnav, care 
imi dăduse mult de lucru, se sinucisese, pentrucă suferea de o 
tu: burare sexuală incurabilă. Ştiu perfect de binecă acest trist 
eveniment şi toate detaliile care se adăvgau nu erau la mine în 
stare de amintire conştientă în timpul călătoriei mele în Herţe- 
govina, Dar afinitatea intre 7raffot şi Boltraffio mă obligă să 
admit că, cu toată distracţia intenționată a atenției mele, sufe- 
ream influența acestei reminiscențe“. Dr. Freud vroind să uite 
ceva, a refulat gindol care îl era antipatic. S'a stabilit totuși o 
asociaţie între ceiace spune şi ideia refolată. 

ia a mod schematic procesul psihologic s'ar putea reda 
astfel: 


A. Bosnien —Herzegowina -Herr — Trdint 
E) 1 1 3 


B. Botticelli - Boliraflio— Signorelli 
A 2 4 3 1 2 


+ 


Un gind intenţionat ascuns face oricind erupție. Pentru un 
jndecător de instrucţie, care are o bânulală, poate să şi-o veri- 
fice cu ajutorul numelor diformate, al omisiunilor sau al substi- 
tuirilor de nume. Datele sufietești cu ajutorul cărora poate re- 
constitui adevärol ascuns sint furnizate de cunoașterea pănă în 
cele mai mici detalii nu numai a imprejarărilor în care s'a făp- 
tuit delictul, ci și prin cunoaşterea sufletului acuzatului in mod 
direct prin Interogator sau indirect prin informaţii dela alţii. Un 

o 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bun judecător va trebui să stărulască—În împrejurări complicate 
—in luarea de informaţii asupra preocupărilor şi constracţiei psi- 
hice a acuzatului. Din confruntarea materialului informativ cu de- 
claraţiile lui, gindal refulat se poate vedea: 

1. printr'o ultare a unui nume foarte familiar acuzatului, 
dar care e în legătură directă ori indirectă cu victima, 

2. printr'o diformare a unul nume, diformare făcută io 
sensul unel afinități cu crima. 

ideia care este retulată la cea mal mică ocazie răzbate şi 
felul cum se exteriorizează e specific pentru temperatura morală 
şi intelectuală a delicventolui. La o natură cu educaţie creştină 
şi cu o înaltă concepţie etică, comprimarea îndelungată duce la 
o adevărată explozie, asemeni unei prea mari cantităţi de aburi 
inchisă într'un volum prea mic. Rascolnicolt, după comiterea 
crimei, pentru a scăpa de tortura remuşcărilor, face explozie, 
adică işi mărturiseşte crima şi îşi uşurează conştiinţa. De cele 
mai multe ori insă, criminalii—care se recrutează din naturile 
inferioare—sint trădaţi numai de mişcări şi fapte insignifiante. 

Ulitarea unul nume are uneori rolul unei apărări impotriva 
neplăcerilor pe care le-ar întimpina dacă ar pronunța acel nt me. 
Exemplul care urmează e datorit psihanalistului Ferenczi din Bu- 
dapesta, „lutr'o reuniune cineva pronunţă frază: toot compren- 
dre, c'est tout pardonner“. Remarc cu această ocazie că prima 
parte a frazei ajunge; a vol să ierţi, înseamnă a emite o pre- 
zumţie, ertarea fiind treaba lul D.mnezeu şi a servitorilor săi. 
Unul dintre asistenți găseşte observaţia mea foarte bună; sim- 
țindu-mă incurajat şi voind fără îndoială a justifica buna opinie 
a criticului indulgent, declar că aşi fi avut de curind o idee incă 
şi mal interesantă. Vrean să expun această idee, dar nu pot să 
mio amintesc. Mă retrag imediat şi incep a scrie asociaţiile H- 
bere care-mi vin în minte. Ele sint: mai intäiu numele prietinu- 
iul care a asistat la naşterea ldeli în 'chesile şi strada unde 
s'a născut: pe urmă fmi vine în minte numele unui alt prietin 
Max, pe care avem obiceiul să-l numim Maxi. Aceasta imi sug- 
gerează cuvintal maximă ŞI de data aceasta îmi amintesc că 
era vorba atunci, ca şi acom, de modificarea une! maxime cu- 
noscute. Dar lacra cuilos, această amintire face să nască în min- 
tea mea, nw o maximă, ci celace urmează: „Dumrezeu a creiat 
pe om după chipul şi asemănarea sa“ și varianta acestel pro- 
poziţii: „omul a creat pe Damnezeu după chipul şi asemănarea 
sa“. Dapä acela, regăsesc în amintirea mea tocmai ce căutam: 
prietinul meu îmi spusese atunci în strada Andrassy: „nimic din 
celace este omenesc nu-mi este sirăin“, la care am răspuns, tä- 
cind aluzie la experiențele psihanalitice: „ar trebol să mergi şi 
mal departe şi să mărturiseşti nimic bestial nu-ţi este străin“. 

După ce găsisem însfirşi! gindul ce vroiam, băga! de seamă 
că nu-mi era deloc posibil să-l împărtășesc societății în care mă 
aflam. Tinăra soţie a prietinolvi, cărula îi reaminti:em natora 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 83 


animală a incongtlentolui, se găsea printre asistenţi şi știam 
foarte bine că nu este deloc pregătită ca să asculte locrori așa 
de puţin inveselitoare, Uitarea mi-a cruțat o serie întreagă de 
chestii dezagreabile din partea sa şi o discuţie interminabilă. 
Aceasta a fost fără îndoială cauza amneziei mele temporare“. 
(Freud ; Paich., pag. 22). Cuvintele uitate sau destigurate sint 
simptome ale unei Idel refulate pentru care am avea neplăceri, 
in cazul cind ar fi cunoscută. 

E cu deosebire preţios de remarcat—după cum mărturiseşte 
autoanaliza lui Freud—că „numele nitat se referă la un subiect 
căre atinge persoana mea de-aproape şi e capabilă de a pro- 
voca în mine sentimente puternice, adesea penibile”. (Psych., 
pag.25). Nu se uită, nici nu se deformează cuvinte rari —atanci 
cind avem o retulare—ci dintre cele mai simple şi mai obiş- 
nuite. Ceva mai mult: se diformează şi se ultă nume care pro- 
voacă sentimente puternice şi adesea penibile. Dacă cum spune 
şcoala psihanalitică elveţiană (Bleuler, Jung)—„pays par excel- 
lence de la psychanalyse“ după A. Hesnard,—ultarea atinge un 
„complex profesional“. Dr, Freud citează un caz de com- 
plex profesional, referitor la sine. Un pacient îl vorbeşte de o 
mică staţie climaterică şi afirmă că mail există şi un al treilea 
han în afară de cele donă cunoscute, dar al cărui nume nu şi-l 
aminteşte. Freud contestă existența Celui de-al treilea han, de 
vreme ce de şapte ani consecutivi a fost acolo şi nu-şi amin- 
teşte nimic despre el. Pacientul găseşte numele : Der Hochwart- 
ner, pe care e nevoit să-l recunoască exact. „Dar pentru ceam 
uitat numele ? Cred că din cauza marei asemănări cu numele 
unul contrate de specialitate ce locueşte ia Viena. Se raporta 
deci, la un complex profesional“ (Psych. pag. 26). Un caz care 
poate fl de mare folos în psihanaliza jadiciară este următorul: 
„unul dintre pacienţii mel—scrie Freud: Psych., pag. 25—mă 
roagă să-i indic o staţiane termală pe Riviera. Cunosc o stațiune 
da acest gen foarte aproape de Genua, imi amintesc chlar nu- 
mele colegului german care practică acolo, dar stat incapabili să 
numes: stația pe care cred totuşi c'o cunosc bine. Nu-mi rămive 
decit să rog pe pacient să aştepte citeva momente şisă mă duc 
să aflu dela o persoană din familia mea. 

— Cam se cheamă locul de lingă Genoa, unde doctorul D. 
posedă un mic stabiliment in care tu și cutare doamnă aţi fost 
atita timp în tratament? 

— Tocmai tu să uiţi ? Se cheamă Nervi, 

Nervi e asemănător cu germanul Nerven (nerv!) şi nervii 
constituesc obiectul ocupaţiilor şi al preocupărilor mele constante“, 

lată, deci, un nume cunoscut, aflat în legătură cu preocu- 
päri constante, e susceptibil de uitare. In cazal unui înteroga- 
tor jadecătoresc ne putem folosi de exemplu cam în felal urmă- 
tor: găsim un nume care din dosar reesă a fi familiar acuza- 
tolul, şi care să fle în legătură—chlar numai o simplă asemă- 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nare de sunete—cu numele ce vrea să-l ascundă. li punem apot 
întrebarea, dacă işi reaminteşte de acest neme, în legătvră cu 
an fapt oarecare din viaţa lui. In cazul unei ezitări, a pnei di- 
formări, a unei uitări, evident că avem încă un Indiciu, că celace 
i se impută nu-l este străin. 6 

Un caz şi mai frapant de grija pe care o are subconştientul 
de a evita neplăceri conștientului este dat de psihanalisiul el- 
veţian Jung (Uber der Psychologie der Dementia praecox, pag. 
59): „un domn Y iubea fără sperante pe o doamnă care s'a 
măritat cu un domn X. Cu toate că Y cunoaşte de moltă vreme 
pe X şi se găseşte chiar în relaţii! de afaceri cu el, îi uită în 
mod constant numele, încît e obligat, cind vrea să scrie lul X, 
să afle numele dela alte persoane“. 

Uitarea unul nume mal poate să fie cite odată o minie su- 
blimată. lată ce scrie d-ra J. de K. din Budaptsta: „imi făcu- 
sem o mică teorie. Observasem că oamenii dotați peniru pictură 
nu pricep nimic în muzică şi invers. Acum citva timp, mă tu- 
treţineam despre aceasta cu cineva căruia îi spun: „până acum 
constatarea mea s'a verificat meren cu excepţia nui singur caz“. 
Dar cind am vrut să cliez numele acestei singure persoane care 
forma excepţie la regula mea, n'am fost în stare să mi-l rez- 
mintesc, deşi ştiam că purtătorul lvi «ste onnl din prietinii mei 
cei mai intimi. Auzind, citeva zile mal tirziu, pronunţindr-se din 
intimplare acest nume, l-am recunoscut îndată, ca fiind al dă- 
rimătorului teoriei mele. Supărarea pe care, fără să-mi dau 
sama, o nutream față de el, se manifestase prin uitarea nume- 
lui său care-mlera totuşi aşa de familiar“. (Freud: Psych., pag. 52). 

Un alt exemplu de aversiune manifestat prin ultare. „tiind- 
că alesesem ca probă suplimentară, filozofia, examinatoral meu 
mă interogă asupra doctrinei lui Epicur şi mă întrebă numele 
filozofilor, care în secolele ulterioare s'au ocupat cu această doc- 
trină. l-am spus numele lui Pierre Gassendi, de care auzisem 
vorbindu-se la cafenea, cu dovă zile mai înainte, ca unul din 
descipolii lui Epicur, La întrebarea mirată a examinatorului „de 
unde îl ştii?*, l-am răspuns fără a ezita, că mă intereszm de 
multă vreme de acest filozof, Minciuna mi-a adus mențiunea 
magna cum laude, dar din nefericire, mal tirziv, și o tendință 
invincibilă de a ulta numele lul Gassendi, Cred că, dacă ru pot 
astăzi, cu toate eforturile, ca să rețin numele, o datorez relet 
mele credințe. Ar fi fost mai bine peniru mine să nu-l fi cu- 
noscut pe vremea examenului“. Freud mai adăogă: „pentru a 
lațelege intensitatea aversiunei pe care o avea la amintirea a- 
cestei perioade a examenelor sale, trebue știut că dădea o mare 
valoare titlului său de „doctor“, așa că amintirea în chestie nu 
era făcută decit ca să diminueze în ochii săi această valoare”, 
(ibid, pag 31). 

Alt caz Ed, Hitschmann („Zwei Fälle von Namenvergesen“, 
în Internat, Zeitschr. f. Psychanalyse, |, 1912) spune: M. N, 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 85 


vrea să recomande cuiva librăria Gilhofer & Ranschburg, dar, 
deji îl este foarte cunoscută, nu-şi aminteşte cu toate eforturile 
sale decit numele Ranschburg. Uşor nemulțumit vine acasă; dar 
lucrul stirşeşte prin a-l chinul in aşa grad, că se decide să 
scoale pe fratele său, care părea că doarme, pentru a-l întreba 
de numele asociatului lai Ranschburg. Fratele îl dă numele fără 
nici o dificultate. Numele de „G'ihoter“ evocă imediat in mintea 
lui M, N. pe acela de <Gilhof*, un loc unde făcuse de curînd, 
în tovărăşia unel fermecătoare d-şoare, o plimbare dela care păs- 
trează cea mai bană amintire, Tinăra fată il făcuse un dar, un 
oblect care parta inscripția: „în amintirea frumoaselor ore pe- 
trecute la Galhof”. Citeva zile înaintea uitării numelui „Gilho- 
fer“, M. N. închizind brusc sertarul in care pusese obiectul, l-a 
stărimat. Nu era desigur, decit un fapt accidental, dar M. N. fami- 
Harizat cu semnificaţia actelor simptomatice, nu se putea apăra 
de un sentiment de culpabilitate. Dela acest accident el se găsea 
într'o stare sufletească puţin indoelnică faţă de această d-şoară, pe 
care o iubea desigur, dar ale cărei avansuri în vederea căsăto- 
riel se loveau la el de o rezistență ezitantă* (ibid., pag. 35). 

Mai notăm că uitarea unui nume este şi o formă a dis- 
preţului inconştient nutrit pentru cineva. lonel Teodoreanu aară- 
tat ca pătrunzătoare fineţe această caracteristică (in „Medelenii“ 
săi) la bătrinul boer moldovean, admirator al Olguţei amatoare 
de scrimă ; seniorul ieşan—in care ghicim pe Matei B. Canta- 
cuzino—ulta regulat numele parvenlţilor dela club, 


CAP. VI.— Erorile de lectură şi de scris. 


Un alt mijloc de descitrare a subconştientului este utiliza- 
rea erorilor de lectură şi de scris. Proveniența erorilor este ace- 
laşi ca şi la nn lapsus: o idee refalată sau prevenirea unor ne- 
plăceri ulterioare, 

Da altfel există o strinsă corelație intre mecanismul unul 
lapsus şi între felul cum se comit erorile de lectură şi de scris, 
Imaginile flotante din jarul conştiinţei prin forţa lor dinamică 
modifică mersul normal al scrisului și al cetitului. Este apol des- 
tal de carent faptul că, în cazul cind o emoție face eropție in 
sufletul cuiva, expresia nu mai urmează drumul obișnuit, ci sa- 
fere diformări profunde. Un gind Interior pe care nimeni nu tre- 
bue să-l afle e o piedică în limbajal obișnuit. Interpretarea de- 
raerilo- linguistice este o altă cale de luminare a onor colţuri 
umbrite. Vom întrebuința larăşi metoda exemplelor, singara care 
poate oferi mal multe suggestii. 

Vom da un exemplu din observaţiile noastre personale. 

O doamnă găseşte întimplător pe jos o foale de calendar 
în dosul cărela era notat ceva de soțal său şi căruia îl scăpase 
desigur din buzunar. Eram de față. Spre marea mea uimire ce- 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


teşte cuvintul „lestament. Se uită mal bine şi observă insă, că 
era scris Teatrul Tănase, data pentru care trebuia să cumpere 
bilete și costul lor. Am cetit şi eu. D-na s'a roşit puţin șia 
schimbat subit vorba. 

Semnificaţia erorii de lectură este următoarea (celace ştiam 
mal inainte a făcut ca să mă pot dispensa de lutrebâri Inopor- 
tune): d-na în chestie avusese dese certuri cu soţul său, pentru 
a-i face proprietatea unei case pe numele său personal, fiindcă 
se temea de un eventual divorţ. Incercarea a fost zădarnică, 
Gindurile refulata şi prea puţin favorabile la adresa soțului său, 
sau dat insă la iveală prin această eroare de lectură, care a 
pus-o in vădită perplexitate, după cum am observat-o cu deose- 
bită atenţie. 

Un alt exemplu dat de Freud (Psich., pag. 121): „răstoesc 
la cafenea un număr din Lelpziger Illustrierte, pe care-l ţin ina- 
intea mea şi cetesc dedesubtul unei fotografii ce acoperea o pa- 
gină întreagă următoarele : «o căsătorie în Odisea (in der Odi- 
see)». intrigat şi mirat, apropii revista şi corljez: «o căsătorie 
pe marea Baltică (an der Ostsee»). Cum am putut comite a- 
ceastă absurdă eroare? Mă gindesc Imediat la o carte a lui 
Ruth: + Cercetărlexperimentale asupra fantomelor mozicale, etc », 
care mă Interesase molt în ultima vreme, de oarece atingea pro- 
bleme psihologice de care mă ocup, Autorul anunţă apropiata 
publicare a onei cărţi care va avea ca titlu: «Analiza şi legile 
fundamentale ale fenomenelor relative la visuri». Tocmai publi- 
casem «Die Traumdeutung» (Interpretarea visurilor) şi nu e de 
mirare că aştept cu cea mal mare nerăbdare apariţia cărții a- 
nanţate de Rath, In tabla de materii a lucrării asupra «fanto- 
melor mazicale» găsesc un paragraf relativ la demonstrarea In- 
ductivă și detaliată a faptului că miturile şi legendele Greciei an- 
tice au sursa lor în fantomele somnului, în fantomele muzicale, 
in fenomene ce se alătură visurilor şi în deliruri. Consult ime- 
diat textul ca să mă asigur, dacă autorul face să relasă şi scena 
und: Odiseu apare înaintea Nausicel dintr'an simplu vis de nu- 
ditate. Un prietin îmi atrăsese atenția asupra unui frumos pa- 
saj din Grüne Heinrich, unde G. Keller descrie acest episod al 
Odiseel ca o obieciivare a visurilor făcute de navigator rătă- 
cind departe de patria sa, şi eu am adăugat din partea mea la 
această interpretare, raportul care există—după avizul mer—în- 
tre această scenă şi visul care are drept conţinuto nuditate exi- 
bată (Ed. V, pag. 170). La Ruth n'am găsit nimic din această 
explicaţie. Este evident că sint chestii de prioritate care mă 
preocupau in cast caz“. 

Un alt caz intimplat psihanalistului elveţian Bleuler ne a- 
rată că de molte ori conştiinţa colpabilităţii conduce la erori. 
„Intr'o zi, pe cind ceteam, am avut iluzia că văd numele meu 
imprimat cu două rinduri ma! jos. Spre marea mea mirare, nu 
găsesc, odată ce-am ajons la linla în chestie decit cuvintul Blut- 


. 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 87 


körperchen (globule sanguine). Din atitea erori de lectură ale 
cimpului vizual central sau periferic, analizate de mine, această 
eroare era cea mai grosolană, Alte ori, cind credeam că văd 
numele meu, cuvintul care servea de pretext la eroare, prezenta 
cu el o asemânare, care pănă la un oarecare punct putea să 
jastifice eroarea, şi în cea mal mare parte a cazurilor trebula 
ca toate literile numelui să se găsească in apropierea cimpului 
meu vizual, pentruca eroarea să se producă. Dar în cazul de 
cat vorbesc, relaţia greşită şi iluzia se explică prin faptul că 
tocmal ceteam sfirşitul unei observaţii asupra unul stil prost, 
care domneşte în anumite lucrări ştiinţifice şi de care mă sim- 
ţeam eu insumi! Intr'o oarecare măsură culpabi!" (Freud: Psych., 
pag. 126). Războiul mondial care a adus atitea turburări ln viaţa 
economică şi politică, a turburat şi spiritele, aducind serloase 
deranjâri în fancţionarea normală a mecanismului psihic nu nu- 
mai la combatanții activi, ci şi la cel din interior. Freud cetea 
pe manşeta unui ziar în timpul războiului DerFriedevon Gärz 
(Pacea dela Gürz) în loc de Die Feinde vor Görz (Duşma- 
nil inaintea oraşului Gorz) Explicaţia e şi mai simplă, dacă se 
adaugă detaliu!, că marele medic avea doi fli combatanți pe 
front. Ceiace determină genul eroarei esie ocupaţia sa și felul 
intereselor mal acute şi mai actuale. Un filolog allat în pole- 
mică cu confrații săi, zice la un joc de şah Sprachstrategie în 
los de Schachstrategie. Un alt caz din nenumăratele oferite cu 
ocazia râzbolulal—il povesteşte doctorul M. Eitigon. Un locote- 
nent, care era îngrijit pentru o nevroză căpătată în urma unui 
traumati:m din războlu. cetea ultima strofă dintr'o poezie răz- 
boinică a lu! Walter Heymann unde acesta se întreba patetic 
pəntrace alţii să moară şi el nu. (Soarta i-a tăcut în scartă 
vreme pe vola sa) Ofițerul aflat în spital cetea: „und ich soll 
übrig blelben ? warum denn nicht?" (şi eu trebue să rămin de 
prisos? Şi de ce nu?), în loc de „und ich soll übrig blelben? 
warum denn ich? (şi eu trebue să rămîn de prisos? ȘI de ce 
tocmai eu ?) Dorinţa sa adevărată nu era să se ducă așa după 
cum afecta, cl să rămînă încă în spital. Şi dr. Eitigon adaugă: 
„Cazul locotenentului X mi-a dat ocazia a face o analiză mal 
aprofundată a materialarilor psihice a nevrozelor traumatice din 
răzbu şi cu toate condiţiile atit de puţin favorabile ale onol 
lazaret militar pentru felul nostru de lucro, cu atita muncă şi 
medici atit de puțini, am putut să mă sul ceva mai sus decit 
exploziile de granate, cauză atit de încriminată. Locotenentul X 
prezenta acele grave simptome de zdruncinare care conferă la 
toate cazurile pronunțate de nevroză din cauza războlalul o a- 
semănare foarte frapantă la prima vedere: spaimă, tendința de 
a plinge pentru motivele cele mai futile, accese de minie cu ma- 
nifestări convulsive, tendință la vărsături (la cea mal mică ex- 
citare sau emoție). 

Pslhogenia acestui altim simptom, care era pentru bolnavii 


88 L VIATA POMINGASCA > 


noştri un mijloc inconştient de a obţine un concediu de boală su- 
plimentară, era vizibil pentru toată lumea, Apariţia unui coman- 
dant de spital, care venea din cind în cind să inspecteze bolna- 
vii în covalescenţăa! secțiunii, fraza unui amic intilnit în stradă: 
„al mină superbă, eşti deja vindecat“, erau suficiente pentru a 
provoca un acces brusc de vărsăteri” (Freud: Psych., pag. 131). 

Un alt caz de eroare de scris dat de dr, Stekel: „un exem- 
plu aproape de necrezut s'a produs in redacţia unui hebdoma- 
dar foarte răspiadit, Direcţia acestui periodic a fost în mod pu- 
blic acuzată de venalitate. Trebuia deci, să se scrie un articol 
de combatere temeinică şi de apărare, ceiace s'a făcut cu multă 
căldură şi mult patos. Redactorul şef şi, natural, autorul au re- 
citit de mal multe ori articolul manuscris, apoi probele,—şi toată 
lumea era malţumită. Dar lată că la un moment datse prezintă 
corectorul şi atrage atenția asupra unei mici erori care scăpase 
atenţiei tuturor. Se spunea acolo „cetitorii noştri ne vor da 
dreptate că am apărat totdeauna binele general în modul cel 
mai interesat". Nu mai e nevoe de spus că autorul vrusese să 
scrie: în modul cel mai dezinteresat. Dar gindul adevărat și-a 
tăcut loc ca o forță elementară prin fraza patetică“ (Freud: 
Psych., pag. 138). „Un american venit în Europa în urma unor 
disentimente cu soția sa, îl scrie pentru a-l exprima dorința de 
reconciliere și a o invita să vle să-l întilnească la o dată deter- 
minată, sAr fi bine dacă ai putea ca şi mine să treci Atlantical 
pe Mauretania». Nu se decide însă să expedieze pagina pecare 
figura această frază. Preferă să o recopieze, pentrucă nu vrea 
ca soţia sa să constate că scrisese mal întălu numele Lusitania, 
pentru a-l şterge apoi și a-l înlocui cu Mauretania. Acest lapsus 
calami este așa de evident, că nu mai este nevoe de explicaţii, 
Dar hazardul favorabil ne permite să adăugăm citeva detalii: 
soţia sa făcuse primul săn volaj în Europa inaintea războlului, 
după moartea unice! sale sarori, şi, dacă nu mă tagel, Maure- 
tania este singural pachebot supraviețuitor din seria căreia a- 
parținea şi Lusitania torpilată în timpul -zăzbolului“ (Freud: 
Psych., pag. 139). D-na Kata Levy, catitoare a ziarului Pester 
Lloyd, a relevat o mărturisire involuntară de acelaşi gen într'o 
informaţie telegrafică pe care acest jurnal a primit-o din Viena 
la 14 Octombre 1918: „fiind dată increderea absolată care ln 
tot timpul duratei războiului a domnit între nol şi aliatul nos- 
tru german, pare incontestabil că cele două Pateri vor lua, ori- 
care vor fi evenimentele, o decizlune unanimă. Este Inoatil să 
„ mal insistăm asupra faptului că în faza actuală există între di- 


plomaţiile aliate o ințelegere activă şi „plină de lacune“ (lâcken- . 


haft; în loc de liickenlos, fără lacune). Numa! citeva săptămini 
mal tirziu a fost posibili să se exprime liber, fără a se recurge 
la lapsus calami (sau lapsus tipografic). despre această incre- 
dere absolută“ (Freud: Psych., pag. 138). 

Dr. Freud mai dă un exemplu in care e vorba de noi Ro- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 89 


minii. „Am cetit eu însumi în jurnalele vieneze un articol alcă- 
rul titlu: «Bacovina subt dominația romineascd> era cel puţin 
prematur, căci în epoca cind a fost publicat articolul, Rominia 
nu era incă în războlu cu nol, Fiind dat conţinutul articolului ar 
fi trebuit să albă ca titlu <Bucovina subt dominaţia rusească», 
dar chiar cenzorul a găsit fără indoială titlul imprimat aşa de 
natural că l-a lăsat să treacă făra obiecţie“ (Psych,, pag. 150). 

Din analiza scrisorilor acuzatalui de dinainte ca şi după 
comiterea crimei s'ar putea scoate cred dovezi de vinovăția sa. 
Sau lucru și mai uşor atunci cind acuzatul este ştiutor de carte, 
să-l punem să scrie sau să cetească şi din verificarea erorilor 
să tragem concluziile logice. 


CAP. Vil.—Actele simptomatice 


Actele simptomatice sint mărturisiri involuntare a unor gin- 
duri, a unor afecţiuni sau a unor repolsii ce scapă de subt con- 
trolul vigilent al eului conştient. Amorul unei acţiuni simptoma- 
tice îşi dszvălue o maraca e a Subconştientului intrun moment 
cind cenzura nu-şi exercită cu stricteţe rolul său, Cele mal mici 
turburări funcționale ale vieţii noastre psihice aa înțelesul lor 
profand. nea: n lumii subterane din nol se arată nu nomal la 
marile cotituri ale vieţii, în momentele critice, cl într'o conside- 
rabilă sumă de fapte accidentale, „bagatele cărora nu poţi şi 
nici na trebue să le dai vre-o importanţă“, cum spune omol grav 
şi comun, 

Un examen atent al actului accidental şi al complexurilor 
latente psihice, dă dimpotrivă o semnificaţie adincă acestor acte 
nebăgate în samă. 

lată un caz pe care îl transcriu din carnetul meu Intim : 
azi 26 lannar 1926 am fost la poştă ca să trimet o recoman- 
dată în străinătate. Taxele nobă care au intrat în vigoare dela 15 
lanuar sint foarte mărite. Cind mi s'a spus dela ghişeu că tre- 
bue să lau mărci de 32 de lei dela chioşcul de-alături, făceam 
reflecția că cel mal mare speculant e statul, care profitind de 
monopolul pe care şi l-a asigarat şi neștiind să-şi organizeze 
serviciile decit blurocratic, spoliază pe cetățeni pentru a acoperi 
deficitele unu! sistem nepractic şi nelhteligent. In acest timp am 
scos dovă hirtii de donăzec! de lei ca să plătesc. Am lvat mär- 
cile, le-am lipit pe recomandată și mi-am continuat înfuriat re- 
fecţiile, mai ales că făcusem trista constatare că mi-am des- 
complectat banii pentru „Le freudisme“ alol J. Laumonler. Car- 
tea trebuia s'o cumpăr Imediat după ce terminam la poştă şi 
costa — după cit må informasem—90 de lei, De-acasă na pleca- 
sem însă, decit cu șase hirtii de douăzeci. Lipsa momentană a 
dol lei (90-1-32122), mă obliga deci, să mal fac încă an drum 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 
— Ia. 


dapă masă, într'an timp cind aveam atita de lacru. In acest 
mă strigă: 
a na dear i hi n'aţi plătit mărcile! M'am întors 
inapoi şi am văzut spre mirarea mea că plecasem cu banii în- 
tr'o mină și recomandata timbrată intrata, Confuz, şi dindu-mi 
sama de semniticația acestui act simptomatic, am intins banii, 
sarizind galben. Giodal că aşi fi putut fi suspectat, că vreau 
să înşel pe o biată vinzătoare de timbre şi perplexltatea în care 
mă aflam, m'a făcut să comit un al doilea act simptomatic: pe 
lingă că am uitat să lau restul de 8 lei, am mal lăsat pe bor- 
dara ghigeului un număr necetit din „Les nouvelles littéraires 
şi mānuşile. Celace a ocazionat evident, o nouă strigare după 
un domn aşa de carios, care întăiu nu vrea să-și plătească tim- 
brele şi pe urmă uită să-şi ia şi restul şi jurnalul şi mănuşile, 
Cele două acte simptomatice au înţelesul destul de străve- 
ziu: am păstrat banii în mină fără să vreau in mod conştient, 
dar subconştientul meu ţinea probabil să nu dau banli pentru a 
patea cumpăra cartea pe care o rivneam demult şi pentru a nu 
mai face încă un drum după amiază, într'an timp cind nu ştiam 
um să-mi scot capul de-atita lucro. 
” Al doilea e ș reprezintă probabil reacţia acelor clemente 
morale din subconștient, care stau alături şi în veşnică luptă cu 
cele „infernale“. Dăruindu-i restul de bani, mănuşile și jurnalul 
literar, vream să dovedesc că şilu să-i respect munca el modestă 
şi cinstită şi totdeodată să mă apăr de-o invinoire urită. O altă 
explicaţie a ultimalui gest ar fi următoarea: aitind nu numai 
restul ci şi „Les nouvelles littéraires” împreună cu mănuşile, îmi 
exteriorizam supărarea şi reflecţiile anterloare, că sint furat ca 
in codru de nişte bandi care iți lau total. Explicaţia aceasta 
mi se pare prea puțin plauzibilă după aatoanaliza făcută ime- 
diat ce-am terminat cu trimiterea recomandatei. Ultimul act re- 
prezintă intr'adevăr reacţia părții morale sedimentată printr'o 
depunere lentă şi de flecare zi pe care ţi-o face societatea con- 
temporană, care nu este aşa de demnă de disprețuit cum de o 
bicelu o facem. ŞI aici ajangem la unul din punctele slabe ale 
freudismului: neglijarea elementelor morale pe care soclefatea ţi 
le impune încetul cu încetul. Este inexact desigur, de a vedea 
in om, un înger, o tăptură candidă cu intenţii serafice şi fapte 
creştineşti. Dar nici dracul nu este aşa de negru cum ni-l i- 
maginăm nol. In penumbra subconştientului, alături de viermii 
dorințelor egoiste, există şi porumbelul alb al credințelor bune, 
dăruit de educaţie şi de ambianța socială. ȘI pe urmă na trebue 
să ultăm frica de represiune, mama atitor idealisme şi dezinte- 
resări, loterpretarea modernă a dreptului, care nu mal sancţi- 
onează textul, ci mai mult fapta, indiferent dacă este sau nuin 
contradicție cu textul, e menită desigur — atunci cind turburările 
războinice şi sociale se vor mai rări—să moralizeze şi să tacă 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 91 


aceata pe oameni, dacă nu din convingere, cel puţin din 
nteres, 

Un ait caz relatat de dr. Hans Sachs: „am avut ocazia 
să asist la masa unel perechi în virstă cu care sint înrudit. 
Dinsa are o boală de stomah şi observă un regim riguros. Cind 
s'a adus friptura, bărbatul a rogat pe soția sa—care nu trebula 
să se atingă de acest fel de mincare—să-l dea muştarul. Dinsa 
deschide batetul, la un mic flacon care conţinea picăturile pen- 
tru boala sa de stomac şi il pune în faţa soţului. Intre flaconul 
cu picături şi vasul cu muştar în formă de batoiaş nu era evi- 
dent nicio asemănare susceptibilă de a explica confoziunea ; to- 
tuşi nu şi-a dat sama de eroarea sa decit atunci cind soțul l-a 
atras rizind atenţia asupra celace făcuse. E inutil de a mal in- 
sista asupra semnificației acestul act simptomatic. Ea sare în 
ochi“ (Freud: Psych., pag. 223). 

Actele simptomatice pe care fiecare le facem aproape zll- 
nic sint determinate mai ales de lupta pe care eul nostru inte- 
rior o duce în adaptarea sa la realitatea şi mediul social. Intre 
celace dorim şi ceiace trebue să facem este totdeauna o dife- 
rentă. Cu cit antagonismul este mal puternic cu atit actele simp- 
tomatice se înmulţesc. Comiterea unei crime sapă o prăpastie 
între celace simte și între celace trebue să facă cineva, deacela 
şi actele simptomatice sint mai numeroase la delicvenţi. In cap. 
Il am arătat semnificația unor asemenea acte. 


CAP, VIIL.— Asociaţiile de idei. 


In gindarile omului—oricit de dezvoltată sau de minimă ar 
fi inteligenţa sa—există totdeauna un fir conducător. O idee 
adace după sine o altă idee de care e legală într'un fel sau altul. 
Anarhia şi haosul mintalnu se găsesc decit în delir sau în stări cu 
totul patologice, ŞI încă şi în delir găsești leit-motivul care îţi ajută să 
sondez? adincurile sufleteşti. Pentru Porfir Petrovici din „Crimă 
şi peieapsă“,—acest prototip al judecătoraloi de instracţie—de- 
lirul lui Rascolnicott cu leltmotival perlelor şi ascunderea ghe- 
telor (pătate de stagele bătrinel cămătărese) a fost incă un in- 
diciu pentru descoperirea crimei. Relativa ordine a inteligenței 
umane face ca ideile să se asocieze unele cu altele după afini- 
tăţi. Un cavint sau o idee, care face parte dintr'an anumit complex 
psihic, va avea ca ecou altcuvint și altă idee din acelaşi complex. 

Constatarea faptului conduce la interesante aplicaţii prac- 
tice, „Bleuler și Jung s'au plasat din acest punct de vedere 
pentru a face comprehensibile reacţiunile care se produc în cur- 
sul unel experienţe zise de asociaţie, experienţe în timpul căreia 
persoana examinată răspunde la un cuvint pronunțat inaintea 
sa printr'un alt cuvint care îl vine în minte cu această ocazie 


92 VIAŢA, ROMINEASCĂ 


excitatie şi reacție verbală), timpul scurs între excitație şi reac- 
i lad pă iba (Freud. Psych., pag. 294). Experienţa este ne- 
spus de instruciivă. Ea este ca un fel de termometru al jude- 
cătorului de instrucție, care îl arală temperatura sufletească a 
unai delicvent. Modul cum reacţionează faţă de on cuvint oare- 
care, arată ceva din starea sufletească in care se află. Expe- 
riența e bine să fle repetată. Cuvintele alese ca excitante pen- 
tra producerea reacției sint preferabile să se refere indirect la 
ctima sau delictul, pe care acuzatol se incăpăţinează să-i nege. 

Asociaţia de idei este anormală numai la criminalii nebun!. 
Dar criminalul nebun trebue trimis la ospiciu, lar nu în închi- 
soare, sau intr'o inchisoare specială numită „manicomio crimi- 
nale“ pănă astăzi încă inexistentă la nol La celelalte patru cate- 
gorii de criminali, experienţa poate fi încercată ca folos. (Se 
admite in general clasificaţia blo-sociologică a Ini Enrico Ferri: 
1. delinquenti pazzi o semi-pazzi (delicvenţi nebuni sau semi- 
nebani), 2. delinqsenti nati incorreggibiii (delicvenţi inăscuţi 4 
incorigibiii), 3, delinquenti abituali (delicvenți prin obişnuloță), 
4. delinquenti per passione (delicvenţi! din pasiune), 5. delin- 
quenti d'occasione (delicvenţi de ocazie), cel mal puţin primej- 
dioşi. (| nuovi orizzonti, pag 35). 

Timpul dintre excltaţia şi reacționea verbală poate fi mai 
mare la inceput, cii timp acuzatul nu este obişnuit cu procedeul 
acesta nou, Treptat, treptat se poate ajunge la întrebări urmate 
de răspunsuri imediate. O atitudine amicală şi plină de blindeţe 
are mai mult efect decit una zgomotoasă şi violentă. In primul 
caz comprimarea gindulul e mai mică decit în ultimul. 

Dapă experienţe repetate și la intervale de citeva ore sau 
zile se ajange ca răspunsurile delicventalui să fie date instan- 
taneu. Pentra ca o excitație şi reacţie verbală să fie conclu- 
dentă, trebue ca răspunsul să fie dat fără amestecul reflexiei 
conştiente, lată un exempla semnificativ: cuvintul Inductor : 
leagăn, răspunsul: născut-mort, dat de o pacientă a psihana- 
listulvi A. Hesnard, 

Experiențele pe care le-am făcut personal au fost mal tot- 
deauna încoronate cu succes. Aşa de exemplu, în ziua de 10 la- 
nar 1925 se găsea In camera mea, între alţii, şi elevul V. L. C. 
din clasa l a liceului Cantemir Vodă din București, l-am spus 
să-mi comunice fără să se gindească un răspuns la cuvintol pe 
care |-l volu spone. Afecţiunea pe care o nutrește pentru mama 
sa Iml era cunoscută, deacela n'am fost surprins cind la cu- 
vintul sobă (lîngă care era şi care-l îmbrățişa cu căldura ei 
dulce) a răspuns mamă. 

Altădată, la cuvintul ceas aflat pe masă a răspuns fe- 
reastră. De notat că privirea nu-l era îndreptată spre fereastră, 
Explicaţia constă în neliniștea amestecată cu oarecare oroare,cu 
care își aştepta nervoasa profesoară de pian. Fereastra din ca- 


PSIHANALIZA JUDICIARA 93 


mera unde se află planul dă în stradă și se puate șii venirea 
profesoarei mai inainte de a intra in curte. 

Ua alt mijloc tehnic pentru psihanaliza judiciară ar fi asc- 
ciaţia liberă de idei. Pentru descoperirea complexurilor retulate 
io subconştient, care se gâsesc nu numa! la bolnav, ci şi la 
omul normal, Freud a renunţat la metoda hipnotică, prea peri- 
caloasă, uneori Inexactă şi accesibilă la puţini, inlocuind-o cy 
metoda asociaţiilor libere de Idel. 

In ce constă această metodă? 

Se aşează delicventul comod în fotoliu sau în chaise-longue, 
într'o cameră liniştită şi cu păreţii goi pentru ca atenția să nu 
fie distrată, ci concentrată în interiorol său sufletesc. Psihana- 
listul se aşează la spatele lul şi-i spune să-l comunice tot ce-i 
trece prin minte. Punctul de plecare pentru a-l da curaj poate 
fi o banalitate de toate zilele. Din cînd în cind, psihanalistul- 
judecător de Instrucție, poate interveni în gindurile care se in- 
lănţule, prin Intrebări abile pentru a-l aduce pe drumul care-l 
bănneşte a f| cel adevărat. Criteriul care arată apropierea de 
complexurile refulate este în primul rînd emoția pe care o arată 
delicventul. Apoi, lapsus-urile, ezitarea, plinsul sau risul ner- 
vos etc. 


E] 


Pentru analiza „eului“ introspecţiunea nu poate ajunge decit 
la unele elemente ale preconștientului, dar niciodată nu va fi 
capabilă să ajungă în subconștient, De acela se cerea o altă 
metodă, Hipnoza încercată de Charcot şi Binet e după cum am 
spus incomplectă. În mod direct nu există posibilitate de pä- 
trundere. Dar pentru analiza altora și a noastră e posibil ca prin 
asociaţia liberă de idel să deducem subconştientul - după o fru- 
moasă şi exactă metaforă a doctorilor Laforgue şi Allendy —din 
variațiile conştientului, după cum calculele astronomului Le Ver- 
rier au dedus existenţa vlanetel Neptun din pertarbaţiile obser- 
vate la Uranus, Asociaţia liberă de Idel este o cale sigură de a 
întrezări ce se petrece în callsele sufletalul omenesc, de a cu- 
moaşte micile lupte Intestine, toate tragediile sau comediile ină- 
bușite care pregătesc marea Dramă, dar care se răzbună în caz 
cind siat nesocotite, prin căderea „piesei!“ (lapsus, uitare, erori, 
acţiuni simptomatice), sau contribuiesc la o reprezentație strălu- 
cită, atunci cind puterile, ambițiile şi aptitudinile lor sint puse 
la contribiţie. Pe mica scenă a cercului luminos al conştiinţei, 
actorii nu vin din necunoscut, ci cu roluri pregătite. Cu cit pre- 
gătirea este mal perfectă, mai meticuloasă, cu atit piesa va fi 
jucată ca mai multă însulleţire, Marele regizor—conștiinţa în stare 
de veghe -distribue rolurile, alegind şi punind pe flecare actor 
într'an rol care-l convine şi în pielea căruia trebue să intre. Tot 


94 VIAŢA ROMINEASCĂ 


marele regizor are grijă să pule la contribuţie, la tiodul său, 
pe toţi actorii care îi are la dispoziţie. Neglijarea unora din ei 
duce la montarea „cabalelor“, ȘI aici este una din tainele atitor 
vieţi zdrobite... Conştiinţa luminată a fiecărui om are un patri- 
monia moştenit, pe care trebue să-l fructifice, să-l organizeze 
şi să-l pună în mişcare: instincte, afinități, repulsii, etc. Cu- 
noaşterea dispoziţiilor temperamentale e piatra onghiulară a unti 
vieţi. După cunoaşterea de sine—vechiul dicton socratic inscris 
pe templul de la Delfi reapare ca un prestigiu Imens—prima 
datorie cătră propria-ţi individualitate este utilizarea şi armoni- 
zarea resurselor primite, 

Din nefericire, aici intervin forțele sociale care acopăr ten- 
dinţele primare, tără niciun ciscernâmint, obligindu-le să se re- 
tragă în adincuri şi operind o dedublare a personalităţii. „Eni“ 
individaal se refagiază în tainițele sufletului, şi „eui“ social ocupă 
orgolios un loc care nu i se cavine. La naturile amorfe triumful 
e definitiv. La cei cu personalitatea ma! vie se angajează oluptă 
intre cele două „eari“ ; uneori e luptă de guerilla ; alteori găsim 
intilairi zguduitoare şi patetice ; de cele mal multe orl jişneşte 
numai un comic de cea mal pură esenţă. Pirandello a exploatat 
cu multă artă dedublarea şi multiplicarea „eurilor*“, arătind de- 
zorientarea şi haosul provocate de amestecul şi lupta tendinţelor 
contradictorii. Problema este veche, dar vremurile nol i-au dat 
o acuitate neobişnuită prin disoluția aproape generală a valori- 
lor morale şi religioase. lo epoca contimporană, prin diversitatea 
și inegalitatea tablelor de valori propuse pentru înlocuirea celor 
vechi, s'a agravat conflictol etern dintre -„eul” individual şi cel 
socla!. In locul daalismului mai mult sas mai puţin echilibrat 
avem o dareroasă diversitate de idealuri în conflict cu viaţa in- 

” terloară individuală, creind astfel confuzie, haos şi dezorientare. 
Pirandellismul, floare a veacului, şi-a infipt puternic rădăcinele 
alci. Neliniştea, spaima, zădarnice torturi intime sau dezabu- 
zarea, cinismal rece şi ratarea sint caracteristicile dedublărilor 
şi maltiplicărilor sufletești. Limanul salvator este totdeauna în 
cunoașterea exactă a patrimoniului său veritabil, în găsirea mij- 
loacelor care vor duce la înlăturarea piedicilor din afară, în echl- 
librarea forţelor şi a tendinţelor Interne și externe aflate în con- 
fiict şi mal ales în trăirea elementelor proprii, iar nu împrumutate. 

Cu ocazia comiterii unei crime se interpune un element 
străin în angrenajul psihic, Refularea, fără tarburări periculoase, 
nu e posibilă decit pentru scurtă vreme. interpretiod verbiajul 
incoherent oferit de o asociație liberă de idei, descoperim com- 
plexarile latente și ascunse ale individulni. Dintre toate mijloa- 
cele tehnice ale psihanalizei judiciare, acesta pare a fi cel mai 
bun, deoarece omul are O pornire Inăscută de a da la iveală 
cejace a ascuns, după cum ochiu! trebue să elimine grăuntele 
de praf care îl jenează, subt pedeapsa, în cazul contrar, a unei 
iritații dezagreabile şi periculoase. Mărtarisirea unel greşeli, spo- 


PSIHANALIZA JUDICIARĂ 95 


vedania pe care orice religie o are, corespunde necesiiății de a 
elimina refularea, primejdiosul microb psihic. Nevoia Ma comu- 
nicare nu implică remuşcare, sentiment conoscot numai de cri- 
porni ra arte i ignorat de criminalul-inăscut sau 
- n. Refularea şi demascarea refulă 

la "ms categoriile de criminati. iii 

psa terapeuticei religioase e probabil una din cauzele in- 
tensificării şi răspindirei nevrozelor, deacela pslhanalistul e 
menit să înlocuiască în lumea modernă pe preot și să devină 
directorul de conştiinţe al semenilor săi. Tendinţa irezistibilă a 
mărturisiri! pentru întărirea şi purificarea conştientului şi sub- 
conştientului are rolul pe care în domeniul fiziologic il au fä- 


| gocitele, Bazaţi pe aceasta, asociația liberă de idei apare ca 


mijlocul cel mal sigur pentru a face pe delicvent să se lase în 
voia pornirii sale naturale de îndepărtare a elementelor retulate, 


nd por pot extrage dovezi ce militează în sensul vinovă- 


Petre Marcu 


Despărţire 


O Huturare de batistă 

Ca o aripă ruplă n zbor, 
La geamul trenului sonor, 
Pe-o sară lristă lare, lristă... 


Subi cerul mat ca de cenuşă 
Ce ne 'nchidea pe amindoi, 
Te-am mai văzul o clipă n uşă, 
Si nu mai ştiu nimic apoi... 


Ca nişte ramure uscate 
Căzură braţele pe trup, 
Şi între degele crispate 
Tot cerul aşi fi vrut să-l rup... 


MELANCOLIE 97 
CES Li Se 


Ce singur am rămas afară |! 
Simleam cum gindul te petrece: 
Un porumbel plecat din gară 
Prin ceața umedă şi rece. 


Tirziu... prin orele veghiate 
Tot auzeam ca un refren, 
Un ţăcânit barbar de roate, 


Și-un fluerat prelung de tren. 


Batiste albe Huturate 
Subt cerul mat şi nouros, 
Ca nişte aripe tăiate, 

De la acelaşi albatros. 


Melancolie 


Domnului Demostene Botez 7 € 
Un cintec de armonică 
Intirziat pe drum, 
Pe-o noapte de parfum 
Senină şi platonică, 
Pe geamu 'ntredeschis 
Din toală lumea sirinse, 
Aduce note stinse, 
Melancolii, şi vis... 


VIAȚA POMINEASCĂ  — 


Poate'ntr'un colf de stradă 
Sau circiumă murdară, 

O inimă nomadă 

Și-o dragoste amară, 

Cu degete-obosile 

A deşteptat subt clape 
Acest oflat de ape 

Si muzici invechite... 


Ori poale un cizmar 
Pe scăunaşul mic, 
Tăcut şi solitar 

Cu ochiul în nimic, 
Adine inconştient, 
Melancolii eterne, 

Cu mini de pergameni 
In cintecu-i le cerne... 


Și noaptea pin tirziu, 
Pe-oraşul dormitind, 
Ca 'ntrun imens pusliu 
S 'aude 'ncel... cîntind... 


Caterina Onea 


Scrisori bucureştene 


Stirgit de vacanţă.— Toamnă rurală şi toamnă urbană. — 
Cum redevii bucureştean 


Intaneric fără constelații: umed şi opac. 

Ultimul tren al vacantelor, spintecind cimparile mute, A 

Dapă trei luni de absenţă, te intorci cu acelaşi sentiment de 
copii, cind ţi se părea că toamna, în vestmint negru şi fatal, flu- 
tarat pe botul locomotivei, te conduce ca o ursitoare rea spre 
mizeria internatelor și rinjetul pedagogilor. 

“Toţi tovarășii de compartiment sînt tăcuţi şi trişti. Retrăesc 
oare toți panica examenelor de corijare ? Au mototolit ziarele. 
Aa ultat ţigara stinsă între degete, Privesc absent flacăra ule- 
loasă a lămpilor, Oltează şi-şi răsucesc mădularele torturate, Au 
intățișarea dezolată a emigranților care se întorc în patrie, să- 
raci şi umiliţi, fiindcă n'au descoperit comoara ultimilor reg! Azteci, 

Ai lăsat în urmă toamna rorală. Imbelşugată şi melancolică. 
Szirţiit de cară, biziitul batozelor, dudultul morilor, podgorii cu 
ciorchine de chihlibar, muste! dospind lo zăcătoare, ecoul împuş- 
căturilor de pindari. Acolo sfirşea un an. Acuşi vor adormi toţi, 
după ce-şi vor număra bobocii şi gbhiftul pătulele, să hiberneze 
pănă vor şavoi troenile topite. La capătul drumulai, cum vel des- 
cinde în gara de nord, te întimpină toamna urbană, nerăbdă- 
toare şi abla pregătindu-se de muncă: domni raş! discutind a- 
prins cota bursei, pertractanţii fuziunilor, firme novă, programe 
de teatru, taxi-uri proaspăt văpsite: febrilitate de furnicar peste 
care o divinitate şugubaţă a presărat piper negru. 

Inţelegi că dobitoacele pe care le-ai părăsit, nu sint atit de 
stupide precum le-ai socotit: n'au avocaţi, nici deputaţi, nici ban- 


109 VIAŢA_ROMINEASCĂ. 


cheri, nici specialişti să împartă firul de păr în patru, Eri incă, erat 
decis să revii simplu, cominţit, supus docil legilor firii, com te-au 
reînvățat trei luni rotația anotimpurilor, grandoarea munţilor ne- 
cliotiţi şi contemplarea geometrie! siderale. La citeva sute de 
chilometri, succesele teatrelor, interviewarile cu fotografii, decla- 
rațiile şefilor autorizaţi şi cancanurile cafenelei literare iţi apă- 
reau de o miseră importanţă, faţă de boala vnel vite sau de a- 
meninţarea grindinei, cînd nori negri acopereau soarele ca imense 
păsări necunoscute, slobozite din peştera erelor. 

Acum presimti că nu vei putea fi nici simplu, nici cumin- 
tit. Nu-ţi este îngădait. Ai lungit gitul pe fereastră. Capitale 
vine vertiginos spre tine cu aureola fostoresceată a luminilor, a- 
coperind orașul cu un glob opalin, sobt care larvele umane vier- 
mulesc ca iîntr'o artificială cultură de laboratoriu. lar cind al 
coborit pe peron, ţi se pare că odată cu aerul, alinceput să res- 
piri—cum spunea undeva Plerre Mac Orlan—citre din cursul bur- 
selor scăpate din undele telegrafiel fără fir, puncte și bastonaşe 
din alfabetul Morse, straniu asemărind cu baccilii. 

Te intimpină gigante afişe de cinema, deasupra cărora se 
aprinde și se stinge o magică floare electrică, albăstruie și albă. 
Păşeşti peste interminabilele reptile ale cablurilor răsucite pe gra- 
nital pavajului. Te privesc hipnotico sută de faruri incandescente 
de automobil. Ochii femeilor s'au lărgit ca cerneala pe foaia de 
sugativă. Ţi-ai amintit Indată, că sint din altă rasă şi altă pla- 
netă, decit femelle cu mini butucoase și picioarele goale, pe care 
le-ai lăsat în urmă, deşeriind ugerol vacilor în şiştarul aborit, 
lar prin toate ușile deschise, Capitala te-a primit cu urlet de 
saxofon şi suspin de baujo, 

Acasă al tresărit. Lumina unei mașini ţi-a invadat în ca- 
meră, a deplasat mobilele, ţi-a zugrăvit obraz spectral de ceruză 
şi a transformat adăpostul tău familiar, într'un decor expresio- 
nist de dramă rusească, Pe urmă maşina de afară a virat. A 
dispărut. Revii provizoria la normal, Rămii nomal cu mirosul 
de naftalină din scoarțele încă sul şi ca monotona melopee a 
servitoarei care-ţi povesteşte ce s'a întimplat în lipsă, ce creditor 
te-a căutat cu asasină tenacitate, cum ţi-a lipit pe ușă percep= 
torul, somaţie galbenă şi cum nevasta băcanuloi de peste drum 
a fugit cu profesorul de dans. 

Uimitor cum ignorai de cit mimetism ești capabil! N'au 
trecut douăzeci și patru de ore şi eşti cum al mal fost, Intr'o- 
lume unde totul e cum a mai fost. Te-a primit chelnerul în trac 
negru de greer cravatat cu alb, surizindu-ţi protegaltor ca fiului 
prodig întors din aventură, şi de surisol Iul complice, mărturi- 
seşte că al fost măgalit, 

Intimidat l-ai acceptat menuul, de teamă să nu-l contrariezi 
o ati! de desinteresată bucurie. Al recunoscut, la masa din fond 
dansatoarea cu părul albastru, spintecat de o cărare dreaptă şi 
stridentă, ca un guier de ţicnal. E doar cu alt tip, Căci totul 


~ 


SCRISORI BUCUREŞTENE 101 


aci se primeneşte, ca să rămină cum a mal fost 
indestructibile ale conservării. Dă dai 

Şi Interogatorul sumar care va dura o săptămină: 

— Cind ai venit ? 

— Unde-ai fost? 

— Cum a fost ? 

ŞI confesiunile reciproce : 

— Eu, monşer, să-ţi spun drept... 

— Cum tolerează, dragă, porcâria ala de Casino? M'am 
dus să stau o lună... După trei zile m'am intors curăţat... Toate 
3 mele de un an!.. Cine-o face ca mine, ca mine să 
pată... 

— La anul nu mal repet idioția aceasta... 

Pe urmă totul reintră in matca veche, în Capitala care a 
devenit o gară unde poţi ocupa orice loc, de îndatţă ce-ţi poţi 
cumpăra la pa un bilet. 

Cursele. Cizluri de conferințe. Două teatre nouă, cu actori 
vechi şi cu acelaşi spectatori, care şi-au lărgit doar pantalonii 
şi şi-au scurtat vestoanele, să capete, după cum vrea capriţiul 
modei, înfăţişare comică de matrozi din tiotila Dimboviţei. Mal 
durează citeva mese pe trotuar, subt olendrii cu franza palidă. 
In grădinile internatelor, glasul copiilor e trist în văzduhul cu 
ecoul mat al toamnei. li ghiceşti gata să sară, cu neastimpărul 
puilor de leopard, captivi din junglă. ŞI maţesc brusc, cu capul 
plecat, cind ciopotul îi adună să-i închidă în clasele cu duhoa- 
rea umedă a tutulor generaţiilor perindate, despre a căror tre- 
Cere păstrează amintire ca pe păreţii celulelor de temniţă, nu- 
mele scrijiiat ca briceagul în capacol pupitrelor, 

O săptămînă fug literile de subt ochi, te sarprinzi privind 
dincolo de oameni. Te rechzamă Incă fantoma locurilor părăsite, 
care ţi-au dăruit calm și impăcare cu tine însuţi; pănă se şterge 
din ce în ce mai invăluită, ca acele palide daguerotipuri cu rama 
ovală, din salonul bunicelor, cind erau fecioare cu umerii curbi, 
rochii cu crinolină şi sprincene subţiri de fină estampă japoneză. 
Pe urmă ai reintrat în ritm. Relaveți să dai intilniri la care să 
nu vii, fiindcă a fi exact inseamnă să aştepţi pe alţii. Reinveţi 
să gi plătești datoriile, flindcă e plicticos să al datorii, dar 
mal plicticos e încă să le achiţi. Retnveţi să-ţi birfeşti amicii ab- 
senți, şi cind survin inoportun la masa ta, să-ţi compul cu 
promptitudine figura celei mal plăcute surprize: —,„ Tocmai vor- 
beam de tine... Admirabilă conferința ta ! (sau cartea, san piesa, 
sau tabloul, după circumatanţă). 

ȘI lată-te din nou, bucureştean desăvirşit, cu indestul pos- 
pal de cinism şi lasămăsătelăsism, ca să poţi epata provincialul 
care-a venit din capătul țării împreună cu umbrela şi galoșii 
săi natali, cu rugămintea să-l pilotezi în labirintul culoarelor de 
minister vajnic păzite de cerberul cu şapcă galonată. 


102 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


După miez de noapte, cind te vel intoarce acasă să-ţi fac 
bilanţul zilei, te va cuprinde intr'adevăr, poate puţin desgost 
şi paţin dispreţ, pentru tot ce-airostit şi săvirşit, ca să nu rä- 
mi! mai prejos de celace rostește şi săvirşeşte vecinul din 
dreapta şi cel din stinga. Dar aceasta eo răfaială cu tine insu-ţi 
care nu mai înteresează pe nimeni şi sfirgeşte prin a nu te mat 
interesa nici pe tine. Stinge lumina. Dormi repede. 

Nopțile bucureştene sint scurte şi orele au numai şaizeci 
de minute! 


Septembre, 926. 
Cezar Petrescu. 


Cronica externă 


Pactul Franco-Romin.—Pactul Italo-Romin 


Sistemul pactelor regionale, preconizat astăzi de Societatea Na- 
țiunilor, a fost adoptat de Rominia, care vrea, subt orice formă, să-și 
lege politica externă de opera de organizare a păcii. În locul proto- 
colului unic, cuprinazind o formulă de pace valabilă pentru toate sta- 
tele şi definiții precise pentru propagarea sa, instrumentul limitat 
al pactului oferă ua mijloc de apropiere treptată între anţiuni şi un 
sistem de garanţii particulare lo cazul unei agresiuni. Avantaglul său 
este posibiiitatea unel mai repezi rtalizări şi concentrarea sigurante- 
lor pt o intindere şi cu un scop determinate, Formă politică a inte- 
reseior economice şi a instinctelor de conservare, pactul regional 
poate interesa direct opinia publică fn virtutea tocmai! a acestor ra- 
țiuni palpabile. Mai puţin cuprinzător, mai puţin temerar, el le acor- 
dă şi cu tendințele conservatoare, cate vor organizarea securității 
cit mai aproape de frontierele proprii. Este un compromis intre lar- 
gile aspirații pacitice şi ceiace s'a numit „egoismul sacru“, Este 
de asemenea o treaptă pedagogică in opera de oducație pacifica 
întreprinsă de Societatea Naţiunilor. lomulțite şi Intretălate, ele pot 
conduce la realizarea protocolului, cea ma! bună soluţie a păcii jn 
această direcție. Piindcă pactul regional are de asemenea grave nea- 
junsuri. Grupind popoarele pe regiuni, crează sau cel puțin menține 
o adevărată ostilitate intre aceste grupuri. O neincredere, oarecum 
naturală, se naște intre statele ce rămin în afară de aceste legături. 
Ele se privesc cu indolală în această organizare particulară, care 
poate deveni. ua pericol, „Allanţele” şi „lațelegerile» de odinioară 
aşa S'au format şi existența lor nefastă se prelungeşte parcă în pre- 
ocupările diverse ale actualei politici europene. Cea mal delicată 
probiemă a păcii este Impăcarea națiunilor pe care le-au despărțit 
secole de războae şi duşminie. Şi aceasta nu se va face cu menia- 
litatea dinainte de 1914 și nici cu impărțirea Europei to grupuri. 
Toate popoarele trebuesc apropiate printr'o concepție comuni = 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


păcii, sprijinită pe incontestabila analogie a intereselor naționale. 


Dar interesele naţionale Insemnează, |n esență, existența națională 
prin conservarea fiecărul individ şi de acela cetățenii trebuesc con- 
sultaţi ei Insăşi cind e vorba să decidă de propriile destine, Judecata 
populară nu trebue să fle turburatță nici de consecințele prea grele 
şi prea manifeste ale războlului, nici de alarma unel reorganizări os- 
tile. Astfel In nevola securităţii proprii sar găsi principiile respec- 
tulul pentru o existență străină. $! democraticele aspirații de 1l- 
bertate ar consolida o reală tendinţă de infrățire, care se găsește mal 
uşor la Indivizii ce nu se exercită zlivic la o luptă de concurență, 

Pactul fundamental al Societăţii Naţiunilor prescrie obligaţii 
unanime pentru membrii Societăţii in cazul unei agresiuni. Dispozi- 
țiunile sale generale şi riguroase pot servi în acest scop, fără să re- 
cinme Infilnțarea unor nouă angajamente care să-l confirme în 
celace au analog sau să-! infirme în celace au particular, Oricine se 
poate intreba de ce s'au inchetat atitea pacte regionale, cind Statele 
erau deja legate prin acceptarea Covenentului implicită în participa- 
rea la Societatea Naţiunilor. Explicația stă in faptul că statele 
membre ale Societăţii au vrutsă se garanteze contra agresiunilor e- 
ventuale din partea Statelor care nu erau membre, O nouă siguranță, 
care să joace prompt în caz de conflict şi care să fle intotdeauna un 
avertisment, nu era de prisos chiar tafà de măsurile de apărare co- 
mune pe care le pregitea pactul pentru toți semnatarii săi față de 
oricine. Apol, dorința Societăţii de a atrage toate naţiunile şi mal 
alea America spre opera de organizare a păcii a tăcut-o să caute o 
nouă formulă care să flog samă de situația și opinia acestora, ln 
stirgit, termenii cam vagi şi lipsa de detiniţii dia pact, din cauza 
întinderii lul nemăsurale, cereau adăugiri precise şi nenumărate cxpli- 
caţii. De aceia, cButindu-se o nouă şi mal amănunţită redactarr, 
s'a ajuns la protocol. Cu tot entuziatmul pe care l-a produs şi cu 
toate calităţile sale de justă prevedere şi de riguroasă ținută juri- 
dică, protocolul nu a fost adoptat, Odată cu el insă, a fost compro- 
misă şi aplicarea strictă a pactului fundamental, Formula pactului 
regional, care să realizeze parţial protocolul şi să precizeze aplica- 
țlunea determinată a Covenentulul, a devenit necesară, Asttel—și 
deasemenea din pricina intereselor locale şi a Inoportunitâţii unel 
obilgaţii universale — s'a născut pactul regional. El este, prin ur- 
mare, un regulament administrativ in aplicarea pactului Societăţii. De 
la acesta iși imprumută principiul și limitele. Rațiunea juridică a unui 
asemenea instrument de pace este cupriasă în acest raport şi valos- 
rea sa politică trebue subordonată opere! intrepriasă de Societatea 
Naţiunilor, Nu numai subt auspiciile acesteia, dar decurgind dintr'insa, 
un pact regional ou se poate întinde până la interpretări particulare 
sau la clauze nouă şi lăturalnice faţă cu dispoziţiile Covenentelui. 
Redactarea specială a unul asemenea pact poate fi interesantă şi ori- 
ginală operă juridică dar nu o contribuţie utilă şi leală la organiza- 
rea păcii, Un model unic ar trebul să inspire toate guvernele. Acesta 
ar fi un fel de regulament care să determine condițlunele technice 
ale aplicării pactului, ținind seamă de configurația geografică şi de 
relațiile economice dintre două sau mai multe state, 


Pactul franco-romin se cuprinde in intregime in cadrul pactului 
fundamental şi poate servi de exemplu fn relațiile Internaționale. 


CRONICA EXTERNA 


E| nu tace decit să dea o nouă precizie dispoziţiunilor acestula şi 
să lege Incăodată Rominia de Franţa in opera de organizare a păcii, 
Legăturile etnice ale celor două națiuni sint o nendruncinată garan- 
tie a acestui angajament prin care ele işi asociază puterile fn scopul 
de a indruma viaţa europeană pe baza tratatelor. Un pact deci cu 
atit mai tralaic cu cit se sprijină pe o înrudire sufletească şi se in- 
spiră dela principiile de pace unanim consacrate. Aplicația sa este 
maj sigură decit a unul tratat născut numal din simplă oportunitate 
şi va fi veşalc justificată In fața lumil de preocuparea sa pacitică şi 
de termenii săl echitabil, 

Pentru Rominia, valoarea acestul pact este contiderabilă. El 
insemncază o dată istorică, fiindcă consacră pentru prima oară dela 
independența noastră o orientare politică in conformitate cu origina 
şi viața noastră naţională, Alături de Franţa putem sluji destine co- 
mune sprijinludu-ne pe o situație politică garantată de istorie şi 
de textele tratatelor, Ca și Franţa, nol nu vrem decit să ne păzim 
hotarele naturale, să trăim în linişte cu toți vecinii şi să colaborăm 
cu toată lumea fa viața universală a Societăţii Naţiunilor, Politica 
Rominiei a tins totdeauna cătră o imbunătăţire socială induntru unul 
regim liniştit. Toate războaele noastre au fost de apărare sau de dez- 
robire naţională, Să realizăm o adevărată democrație naţională, să 
organizăm noua viaţă a ţării printr'un regim de libertăţi legale şi să 
pe indreptäm câtră un scop de cultură legat de civilizaţia occiden- 
tajā sint directivele actuale ale politicii rominești. 

Politica externă la noi a fost dominată de problemele consall- 
dării lhuntrice şi limitată poate de metodele şi mentalitatea dinainte 
de războiu. O linără independenţă internaţională şi o subordonare de 
fapt În fața unor directive străine, o alcâtulre etalcă şi confesională 
unitară au impledecat dezvoltarea educației noastre in acest dome- 
niu. De acela poate dela războlu şi pănă astăzi, rolol nostru ia poll- 
tica europeană n'a corespuns nici puterii noastre naţionale, nici oca- 
ziunilor oferite de nenumărate schizbări de atitudine, Țări mai nouă, 
cu mal puține garanţii Istorice şi cu neinsemuate legături etnice au 
trecut totdeauna inaintea Rominiel. 

Pactul tranco-romin constitue primul act internaţiona! pria care 
Rominia se angajează, pe picior de egalitate cu o mare Putere, să 
elibereze asupra ordinei europene (articolele 3 şi mai ales 5). latre 
Franța și Rominia se stabilesc garanţii egale şi reciproce in cazul 
unei agresiuni care ar ameninţa unul din Statele contractante şi se 
coniirmă de aceste două Puteri obligațiile sclidare prevăzute de 
Covenent pentru respectul păcii şi al tratatelor, Nici dominată, nici 
ocrotită de Franţa, Rominia ese din contra imputerolcită din această 
aşezare alfturi de o mare Putere in deliberările asupra alcătuirii pa- 
cifice a Europei. Din partea Franţei, nol obținem o nouă şi efectivă 
asigurare a statului-quo teritorial stabilit prin tratatele de pace şi a- 
cordurile Internaţionale, Hotarele noastre sint evident garantate in 
toată intinderea lor actuală şi revenirea Basarabiei în corpul patrie! 
incă o dată confirmată. Franța a injelea că in afară de Indiscutabilul 
nostra drept, interesele ei proprii sint legate da hotarele noastre na- 
turale, Ea insă n'a precupețit niclodată o garanţie amicală şi o'a fä- 
cut diutr'un adevâr istoric o chestie de oportunitate, ŞI pacea ge- 
merală şi interesele particulare ale statelor nu se pot apăra decit in 
cadrul permanent al dreptului. Filadcă nu este logic, şi de acela e 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nepolitic, să măsori integritatea şi existența naţională prin contracte 
comerciale şi ayantagi! economice, Aceasta insemuaază să contunz!i 
erarhia naturală a jucrarilor şi să crezi că imprejurâri trecătoare 
pot birul revendicările permanente ale unei națiuni. Frabţa a laţeles 
că Basarabia și Rominia aveau un drept să se reunească cel puţin 
tot atit de tare cit al său de a redobindi Alsacia-Lorena, şi Italia nu 
vrea deocamdată să priceapă acelaşi lucru, deşi Istoria sa modernă 
este o mare luptă de inchegare naţională. Chesiia Basarabiei este 
pentru nol o chestie de existență naţională şi cine ne-o tăgăduește 
nu poate să stabilească raporturi de prietinie. 

Franţa dobindește prin acest pact o nouă garanție de stabili- 
tate a politicii curopeene fundată pe tratate. Acordurile dela Locarno 
i-au asigurat liniştea la frontieră, insă n'a cuprins Ìn sistemul lor o 
garantare totală a securității curopeene. Situația graniţelor stabi- 
lite de tratate In răsăritul Europei este delicată prin ea lnsăși și su- 
pusă la nelsprăvite controverse. Acolo, se presimte germenele unui 
conflict posibil şi de acela Franța a adoptat o politică de alianţe re- 
gionale. Societatea Naţiunilor Insăşi este lipsită de control şi auto- 
ritate la hotarele ruseşti şi procedura sa de arbitraj şi conciliaţie 
nu-şi găseşte aplicare În această regiune a continentului, Sistemul 
pactelor poate juca direct şi imediat In afară de price discuție ju- 
ridică în cazul unel agresiuni, 

Pactul franco-romin se compune din 9 articole, un protocol și o 
convenție de arbitraj, Toate sint In strictă conformitate cu dispo- 
zițiunile pactului fundamental şi aproape fiecare articol invoacă auto- 
ritatea acestula reapectindu-l totdeauna limitele. Articole 1 şi 2 re- 
produc respectiv, după puct şi acordurile dela Locarno, cazurile de 
războlu cu caracter de apărare națională și de sancțiune penală şi sta- 
bilesc principiul arbitrajului pentru orice diferend eventual, Articolul 
3 cuprinde obligaţia de a examina In comun orice chestie ex- 
terloară de natură să periciiteze securitatea contractanților sau să 
tulbure ordinea europeană. Articolele următoare dezvoltă această 
amicală obligaţie şi o pun subt protecția Covenentalul şi a trata- 
telor da pace, 

Protocolul are jcosebită importanță. El aminteşte declaraţiile 
țăcute de d. Brătianu ia Genova in 1922 şi repetate, subt o formă 
genaraiă, de d. Duca la Geneva şi actualul nostru Ministru de Ex- 
terne cu ocazia ultimei adudări a Societăţii Naţiunilor. Aceste decla- 
rai! privesc un angajament de neagresiune şi pria acela o detialţie 
a agresorului. Rominia se obiigă să respecte statul-quo teritorial al 
tuturor vecinilor şi să supună unel proceduri pacifice în fața Socie- 
tăţii Naţiunllor orice diferend posibili, Ea reclamă o obilgaţie reci- 
procă din partea statelor limitrofe şi acceptă să întrețină relațiual 
politice amicale şi rodnice raporturi economice, Cine poate fi, în faţa 
lumii şi a Societăţii Naţiunilor, agresor ? Acela care nu vrea să res- 
pecte actuala cartă europeană şi refuză să tacă o declaraţie so- 
lemnă In acest seos, Dacă fiecare atat ar fi pus în fața anel aseme- 
nea oferte, cel care ar indepărta.o ar sufer! o gravă diminuare mo- 
rală şi ar stabili presumpțluuea unel agresiuni posibile. Rominia are 
tot interesul şi, față de pace, datoria să popularizeze o asemenea 
idee, Reprezentanţii noștri ar trebul să stărue asupra propunerilor 
deja făcute şi să tindă să le atribue un caracter general. Hotărirt 
pacifice şi deciziuni de neagresiune sint cuprinse în pactul fundamen- 


- CRONICA EXTERNÀ 107 


tal, dar ele ar spori in forță dacă ar fi repetate şi adiacite printr'o 
nouă şi precisă consacrare, Opinia publică de atrase ar tiu 
o puternică influență asupra guvernelor pentru ca să dea vecinilor o 
onestă asigurare de convețoire pacitică, ȘI apol, mal greu ar trece 
ea Insăşi peste o promisiune proprie decit o fac guvernele, 

— Insfirșit, o convenție de arbitraj, cuprinzind 2! de articole, 
stabileşte procedura pacitică In fața Societăţii Naţiunilor sau a arbi- 
Piri pentru punerea in practică a articolului 2 din pact, Tex- 
pacate exit a... celui dela Locarno şi adoptat aproape Intoate 

nfiicte între nol şi Franța sint greu de imaginat, Pa - 
sențială a acestui pact este privitoare la odin, -eot fagi a 
şi la angajamentul de colaborare amicală ln toate problemele externe, 
El a fost semnat la 10 Iunie 1926, adică subt un guvern francez de 
stinga, celace Insemnează că toată oplola franceză s'a asociat la a- 
ceastă operă de pace şi de prietinie, Negociatorul romina, ministrul 
nostru dela Paris, a avut de luptat nu numai cu exigenţele extreme! 
stingi guvernamentale, dar și cu presiuni străine, O cauză dreaptă 


insă, bine servită, ou poate fi perdută Intr’ a 
citică cum e Franța. pe t'o țară generoasă și pa 


Pactul italo-romin, semnat la Roma ta 16 Septembre 1926, punk 
trei probleme esențiale: 1 chestia Basarabiei, 2 problema orientării 
generale a politicii noastra externe şi 3 raportul dintre acest pact și 
pactul fundamental al Societăţii Naţiunilor, din punct de vedere a! ga- 
ranțillor de pace. 

Chestia Basarabiei este pentru noi şi pentru istorie închisă. 
Istoria a fost răzhunată da o singeroasă nedreptate şi o provincie 
răpită a venit la sinul patriei, Nici o discuţie nu se poate ridica in 
această privință fără sá se otenseze adinc ideia de justiţie şi fără 
să se atingă insăşi existența noastră națională, Pretenţiile Rusie! au 
fost totdeauna aşezate pe planul neinsemoat al procedarii ca şi cum 
un adevăr istoric, o realitate națională ar putea fi stinjenite de o 
şicană formală. Rominia o'a putut admite niclodată—chiar cind ara 
vorba de tratative cu vecinii noștri Interesați—o îndoială în această 
chestie vitală ; cum a putut astăzi să o înregistreze într'un act o- 
ficial închelat cu o Putere amică ? Pentru nol Basarabia este Romi- 
nia și ou o putem cere dela nimeni din moment ce face parte din 
corpul nostru. 

O chestie basarabeană există insă numa! fo domealul juridic. 
Anexarea ej este consacrată prin tratatul dela Paris, care nu latri 
lega! în vigoare decit după ratificarea a trel puteri. Anglia și Pranța 
au făcut-o, Poporul romina așteaptă de multă vreme din partea lta- 
liel acest act de dreptate și prietiate. Politica Italiei subt regimul ac- 
tual, deși fandată pe dela națională şi pe organizarea el burgheză, 
a aminat această ratificare ln schimbul speranței unor avantagii eco- 


nomice pe care le-ar căpăta In Rusia. Ea însă nu se pronunțase pină 


t08 VIAŢA PONMEASRĂ 


acum în chip manifest contra ratificării, Scrisoarea d-lui Mussolini, 
formind anexă pactului, o face să depindă de impresia guvrinu- 
(ul itallan că interesele generale aie Italiei nu ar fi stabilite, Ce ar 
ți zis opinia rominească dacă această rezervă gravă ar fl fost ad- 
misă în textul unul tratat comercial cu Rusia ? 

Cum am spus, Interesul ratificării este de ordin juridic şi im» 
portanța sa stă in răsunetul pe care l-ar avea În opinia mondială şi 
iu aceia, mai ales, a statelor interesate, Să presupunem că asigurări 
formale ar fi lost obținate de guvernul romin că o apropiată ratifi- 
care va avea loc. Ce interes are atunci acest pact prematur care lü- 
registrează în termeni formali refuzul actual al Italiei ? El coopster- 
nează opinia rominească, compromite şansele unel adevărate alianțe 
cu Halla şi oteră o armă oportună guveraului sovietic, De ce nu s'a 
aminat semnarea lui până în momentul acelei fericite oportunităţi pe 
cate o aşteaptă guvernul dela Roma ? Deocamdată, d, Mussolini se 
serveşte de acest pact ca de un instrument comercial pentru ca să 
stimuleze ofertele romiae sau ruseșii, Cine dă mal mult, lată singura 
semnificație utilă a povlul tratat de amiciţie, 

Ce am obținut nol dela ltalla prin acest pact? Nimic. In ade- 
vår, articolul 3—care prin urmare nu cuprinde Basarabla—prevede 
cazul unel Incursiuni violente și organizează un sistem original, prin 
caracterul său platonic, de ajutor mutual: „...l'autre partie s'oblige 
à prêter son blen-velilant concours, politique et dipiomatiyue, atin de 
parvenir å écarter la cause exterieure de ces menaces”, 

Vum relsga mal departe discuţia acestul text legali in raport 
cu pactul fundamental; pentru un momtbt, remarcăm că ei diminulază, 
anulează aproape, garanţiile pe cara le deţinem dela pactul Societăţii 
Naţiunilor şi reduce la simple intervenţii de politeță obilgaţilie e- 
fective pe care le are ltalia ca membră a Societăţii. in ioc să obţi- 
nem o Intărire şi o precizare a siguranțelor oferite de articolele 16 
şi 17 din Covenent, pierdem cu desăvirșire dreptul de a prim! un a- 
jutor efectiv In cazul unei agresiuni, alla Îşi rezervă dreptul să z- 
precieze daci această agresiune este violentă şi condiționează astlel 
siaba sa Intervenţie, J 

Prin urmare, tn celace privește statul-quo şi securitatea, Ro- 
minja, fără să dobindească nimic, ple:de -chiar garanțliie care | le 
asigura participarea la Societatea Naţiunilor. 


Poiitica noastră externă nu poate îl legată de acela a Italiei. 
Scopul nostru este stabilitatea generală şi organizarea solidară a Eu- 
ropel, Italia, din cauza unel importante probleme organice şi din 
cauza tendinței trecătoare a regimului actual, a introdus mal multă 
mişcare și oportunitate in planurile sale actuale. Vitalitatea sa bdo- 
gats şi fierbinte ca și politica de prestigiu a şefului guvernului o 
conduc spre influentă şi expansiune, în vreme ce Interesele noastre 
permanente sint cuprinse la Intreprinderea de consolidare naţională, 

~ Situaţia noastră, legăturile cu Mica Antantă, condiţiile securităţii 
proprii ne orientează spre Franţa. ltalia face o politică de intindere 
coloalală plină de riscuri, de supremajle la Adriatica unde poate veni 
in conflict cu Yugo-Slavia, de intiuență In Mediterana unde se in- 
țilnește cu Anglia și Franţa, Încercări disparate, unde oportunismul 
politicii Itallene nu poate birui sistemul organizat și caim al altora, 


së 


f 


CRONICA EXTERNA 109 


constituesc motive de tulburare. Italia nu este realmente nici o mare 
Putere şi este, pe deasupra, și izolată. Ea nu poate inlocui In noua 
erarhle a organizării politice pe conducătorii actuali și nici nu poate 
oferi un ajutor financiar de mare importanță. Rominla se poate spri- 
jini mutual cu Italia, dar nu poste intra In orbita el politică, 


In stirgit, dia punct de vedere juridic, pactul italo-romin este 
cu deosebire criticabii. Considerat in raport cu pactul fundamenta? 
al Societăţii Naţiunilor, ei prezintă defectul unei schimbări Importante 
a condiţiilor de securitate orgânizate de acesta şi o primejdioasă mo- 
dificare a termenilor intrebuințaţi acolo. Cum am mal spus, un pact 
reglonai mare altă rațiune decit să confirme şi să precizeze clauzele 
pactului fundamental, El trebue să fie un regulament de aplicare al 
acestuia şi nu poate decit, cel mult, să sporească forţa iul cu celace 
adaugă in precizie, Pactul ltalo-romin insă ştirbeşte grav drepturile 
şi siguranțele pe care ne le acordă Societatea Naţiunilor. În adevăr, 
intinderea noastră teritorială este garantată de Societate, Ilindcă 
pactul său constitutiv obligă statele contractante să respecte carta 
teritorială a fiecărei ţări aşa cum este în timpul ce-şi exercită drep- 
tul de membră. Rominia, cuprinsă intre Tisa și Nistru, agaa fost 
considerată intotdeauna de Societatea Naţiunilor in genere şi de fie- 
care membru al ei în parte. Nici un atac nu ar putea deslănţul con- 
tra frontierelor noastre naturale fără ca Societatea să nu aplice ar- 
ticolul 16 sau 17 din Pact pentru salvarea securității noastre te- 
ritoriale, 

Italija pune la indoială acest drept şi se sustrage dela obligația 
pe care o are ca membră a Societăţii Naţiunilor. Pactul, prin arti- 
colul 17, oferă în contra unei agresiuni din partea unul stat ne-mem- 
bru garanţiile cuprinse In art. 16 (vezi art. 17 al. 3). ŞI art. 16 or- 
gaalzează măsuri efective, comerciale, financiare şi militare, pentru 
salvarea păcii şi a securității statelor. Aceste dispoziții insă par a tb 
inlocuite cu articolele 2 şi 3 In pactul italo-romin. lată în întregime 
articolul 3: „Au cas ọù la sécurité ou les intertts d'une des parties 
contractantes, seralent menacés, à la suite d'incursions violentes ve- 
sues du dehors, l'autre partie s'oblige å prêter son bienvelllant con- 
cours, politique et diplomatique, afin de parvenir à écarter la cale 
extérieure de ces menaces”, 

Maiia substitue facultatea sa de apreciere dreptului suveran de 
decizie al Societăţii Naţiunilor. Ea poate considera că o agresiune 
are sau nu un suticlent caracter de violență pentru ca să atragă md- 
suriie mutuale prevăzute in acest articol, Concursuicare ne-ar îl a- 
cordat În acest caz este de ordin politic și diplomatic. Forţa reală a 
articolului 16 este distrusă şi, prin aceasta, articolul 3 din pactul re- 
gional nu mal este in conformitate cu articolul 16 din Pactul funda- 
mental. El este ilegal. Societatea Naţiunilor, coostatindu-l, poate 
pune la indolală intenţiile noastre de leală colaborare. 


Pentru Italia Insăşi acest pact nu va avea un rezultat fericit 
în privinţa vnel apropieri italo-romine. Cit despre o politică de gru- 
pare balcanică,subt auspiciile sale, nu se poate vorbi serios, In tot 
cazul, textul unul asemenea pact nu poate constitul o bază. > 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ__ 


Dacă ratiticarea Italiei va veni în curind, regretul acestui pact 
va fj micşorat; dacă latervenția sa va Imbunătăţi condiţiile actuale 
da vecinătate intre noi şi Rusia, opinia romivească T va arăta gra- 
titudine, PănA atunci, stăruim săcredem că pactul ar îl trebuit ami- 
nat şi iniocult deocamdată cu convenţii comerciale și acorduri econo» 
mice. Venind într'un moment cind putea cuprinde ratificarea ar fi 
tost o sărbătoare națională şi ar fi servit profund amiciţia italo-romină, 

Poate că apropierea anglo-ltallană să ducă mal repede la un 
asemenea rezultat, 


Paris, Octombre, 1926 
Const. |. Vişoianu 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Revistele.— Baletul —Esope.— Visul unui amurg de iubire.— 
Livada cu vişini.—Negustorii de glorie JZZ 


Bucureştenii, in anul acesta, au petrecut o vară răcoroasă, 
Şi-au împărțit timpul, sările, între grădinile cu grătar şi teatrele 
de reviste. Acestea-s cele două mari pasioni ale Capitalei, Din 
suburbii, din grădinile aşezate pe străzi retrase, din localurile 
Cişmigiulnl—se ridică, în nopţile de vară, acelaşi miros de carne 
friptă. Doamne cu buzele sculptate, cum spune cineva, pentro 
Suris, pentru cîntec, pentru sărutări... bărbaţicu gura croită pen- 
tru conferinţi filozofice—toţi în grădini re aroncă, scoţindu-și la 
iveală caninii, asupra cărnii în singe. După cochetăriile de peste 
zi, rostite în limba franceză și subliniate de gesturi distinse, — 
grătarul, dela ora nouă fo sus, cufandă parcă societatea bucu- 
reşteană în aburii de singe al primitivităţii. 

Trecind cu virtul limbii peste buze, în speranța dea prinde 
cu acest aparat chiar aroma din aer, Bocureșteanol se duce grăbit 
la teatrele de reviste. Acolo el gostă și alte plăceri elementare. 

In afară de spirituala producţie a d-lui lon Pribeagv,— revistele, 
în anul acesta, s'au sprijinit mai mult pe picioarele actriţelor, de- 
cit pe talentul domnilor autori. D. Tănase scotea adesea efecte 
comice din nimic... dar și verva d-sale, de-o simpatică gravitate, 
nu putea aprinde frazele mucegăite și umede ale revistelor, 

Remarcăm un lucru: glumele, chlar picante, pe care le au- 
zim într'o adunare de prietini—întrec în calltate glumele de pe 
scenă. Dacă nn există buni autori originali de reviste, ne mirăm 
petre „28 se găsesc cel puţin conștiincioşi colecționari al spiritelor 
publice. 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aşa însă, succesul revistelor este determinat de costume,. 


decoruri şi anatomia actriţelor—şi mal ales a balerinelor. lntr'a- 
devăr baletul adună cel mal mult public în grădinile de vară, 
ținindu-l mal incordată atenţia decit la o tragedie. 


Baletul pune ìn evidenţă trapul feminin, o neîntrecută operă: 


de artă. Formele perfecte, din creşiet pănă'n talpă,—destăşurin- 
da-se în linii curbe, sinuoase, uneori aproape drepte şi adunindu-se 
in unghiuri dulci şi'n fragmente de circomterenţă, —oferă un mi- 
nunat spectacol static, care întrece tablourile și statuile, Cind însă 
aceste forme se pun în mişcare,după sunetele muzicii—care parcă 
alunecă pe braţe, se scoboară pe coapse şi se revarsă pe pici- 
oare... atunci jocul liniilor te imbată ca on vin dolce de Ellada. 

Nu-i vorbă: spectatorul baletelor de revistă nu prea simte 
pe limbă gustul vinului de Corint... mai degrabă îl năvăleşie pe 
nas o vivacitate de sifon în erupție. 

La Operă insă baletul este alcătuit de dansatoare mai stili- 
zate ; iar jocul lor pierde din... tendinţă. Acolo, în vălmașagul 
formelor armonioase, spec'a'orul se lasă furat de sportul descris 
de Jules Lemaitre: căutarea, printre formele in mișcare, a unui 
tip de frumuseţă feminină. Ochiul alunecă dela un umăr la o 
gleznă, căutind o balerină care să albă, întrunite, fragmentele de 
fromuseţă ce aparțin, în parte, diferitelor dansatoare, Și cum este 
greu de găsit un trop cu forme perfecte, animat totodată de miş- 
cări pline de graţie,—te mulţumeşti cu arcul unui mär, cu le- 
gănarea unei mini! 

La balet personagiile sint aproape în permanentă mişcare. 
O ditormitate se poate asconde în jocal încilcit al linillor corecte. 
La teatru însă actrițele stau pe loc şi,—cum indeobste elementul 
feminin este cu zaircenle reprezentat la rampă, — imperfecţiile fi- 
zice, puse în evidență de decoltecri generoase, te supără pănă 


la tortură şi ofensă. De ce cutare actriță şi-a scos din bluză dob- 


umeri ascuţiţi ca două cosoare agresive? De ce o alta şi-a des- 
golit pănă peste genunchi! picioarele în formă de colonadă masivă 
de templu atenian? De ce o a trela şi-a expus, ca un negustor 
care desfăşoară un sul de stofä—o piele de culoarea verde-gal- 
benă a pergamentalui. In distribuirea rolurilor, caşi în alegerea 
și execuţia toaletelor, n'ar trebui ră se treacă cu vederea peste 
lipsurile şi diformitățile trupolol feminin. Uriciunea-l dela Dum- 
nezeu, caşi talentul. De-aici însă nu rezultă că trebue să-ţi proc- 
lami nuditatea monstruoasă, Dacă-i vorba pe exhibiţie,—cel puţin 
să fie pentru cè.. 

Dar să ne intoarcem dela acest subiect de anatomie la 
poezia pură, pe care Teatrul Naţional o întinde ca o doctorie 
sentimentală spectatoruloi din Bucureşti. Acest spectator insă își 
întoarce capul într'o parte. 

Teatrul Naţional a reprezentat piesa. „Esope“ de Th. de 
Banville. Nu ştim de ce-a fost ales tocmai poetul prin excelență 
al formel graţioase, poetul rimel zvelte şi îndrăzneţe care leagă 


CRONICA TEATRALĂ 113 


ca o panglică de matasă vers de vers sau tae rindul cu o lamă 
lucie de spadă, Adică a fost ales tocmai portul care nu putea 
fi tradus, nici de-un talent egal. 

Ascultind gospodăreasca traducere a plesei „Esope“, ne-am 
gindit la ușurătatea, cu care trec poeţii noştri asupra formei. 
Pentru muzică, viitorul compozitor are nevoe să înveţe mal in- 
tălu notele şi meşteşugul înlănţairii şi suprapunerii lor. Pictorul 
şi sculptorul, înainte de-a lua în mină penelul sau dalta, trebue 
să înveţe tehnica artei plastice. Aquatoriistul este în prealabil 
un chimist şi un lizictan: atelierul lul are mai degrabă aspectal 
unui laborator.—Numai poetul romin îşi îinchipue că-i destul să 
ştii a ţinea condeiul în mină ...pentruca să scrii versuri subt dic- 
teul divinității. Poetul naţional uită că Ghoete şi-a scris „Iphi- 
genie auf Tauris* mai întăla In proză şi n'a cutezat s'o: pună 
in versuri decit dupăce un meşteşugar al versului nu l-a inițiat 
ia tehnica poeziei. 

Tratatele de versificaţie nu-l fac bine-înțeles pe poet,—ele 
insă îl stilizează. Dar, ni se va spune, că tocmal In anarhia for- 
mel constă adevărata poezie |... 

Mai bine inspirată a fost Direcţia Teatrului Naţional repre- 
zentind „Visul unul amurg de iubire“, un încintător act de Ba- 
talile, a cărel poezie nu exală din formă—ci din tristeţa adincă 
a fondului: prezenţa prime! iubiri, învăluită în negori, de-alun- 
gui vieţii—amestecindu-se in toate lubirile următoare, 

Publicul insă n'a gustat nici această piesă. Pesemne ver- 
surile trebuesc cetite numai acasă, în liniştea nopţii,—şi singuri... 
Cetitorul şi poetul pot uneori să vibreze in același tempo su- 
fletesc. Ce-i de făcut însă cu doamna din lojă care, în timpul 
jocului, face planuri de intilniri sau cu domnul posomorit de colo, 
căruia desigur nu-i esă un calcul contabilicesc ! 

De altfel ne mirăm că „Visul unui amurg de lubi- 
re“ n’a putut captiva pablicul refractor potziei — de oarece 
actorii şi-au dat toată osteneala să rostească versurile ca proza. 
De-abia la mijlocul actului ne-am dat samă că avem de-aface 
cu o lucrare în versuri. 

Pe lingă traduceri, Teatral Naţional a reprezentat şi piese 
originale : „Frămintări* şi „Coțofana, Cum amindonă aceste 
piese au căzot lamentabil, Direcţia Teatrului a recurs la opera 
d-lui M. Sorbul: „Patima Roşie”, care a pasionat publicul ca o 
lucrare proaspătă. Această piesă a dat prilej spectatorilor să 
admire talentul d-lui l. Brezeanu şi al d-nei Mărioara Zimni- 
ceanu, interpreţii principali. 

Mai! norocos decit Teatrul Naţlonal,—dacă-l vorba de no- 
roc!,—a fost Teatrul Regina Maria, care şi-a alcătuit mal bire 
repertoriul, a dat spectacole mai îngrijite din punctul de vedere 
al interpretării şi care, chiar cind a înregistrato cădere, pe afiş 
a avot numele lui Cehov, 

Acest scriitor a redat starea de spirit a Rusiei din ani! 

8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1880—1890, cind sufletul rusescera parcă in descompunere. Nici 
un ideal, nici un avint. O descurajare infinită. ; 

Cehov, lipsit de teorii şi de programe, a făcul—ca un spi- 
rit perfect liber—tabloul sumbru al acestei vieţi inutile, „Trebue 
să trăeşti“—iată în definitiv lozinca eroilor lul Cehov, care văd 
un ideal Data, ca un peisagiu de natură, peste vre-o... 
200-300 de ani ; 

Prin opera lal Cehov circulă an zimbet amar, o poezie dis- 
cretă a naturii, o tristeţă a lucrurilor irosite şi care, poate, ar 
fi meritat o altă orinduire. > 

Această atmosferă pluteşte şi asupra „Livezi! cu vişini”, 
in preajma cărela se descompune clàsa boerească, cu lacheii ei 
devotați cu tot, înlocuită de oameni aspri, ridicaţi dintre ţăranii 

re. 

s a uda ca vişini“ nu-l o plesă de acţiune, nici de carac- 
ter—ci de atmosferă. N'are dialoguri. Parcă fiecare personagiu 
monologhează. 


Totuși, după reprezentarea acestei piese—care n'a fostpe - 


placul publicului nostru—ne-am simţit safietul doborit şi nu ne-am 
recăpătat buna dispoziție decit la reprezentarea „Negustorilor de 
glorie“, o admirabilă satiră împotriva profitorilor pe urma ero- 
i i naţional, 

EA gra cu vişinl“ cît şi „Negustorii de glorie" au fost 
jucate admirabil de tropa Teatrulvi Regina Maria, în frunte cu 
d na Lucia Sturza-Bulandra şi ca d-nii l. Manolescu, Maximilian, 
Storin şi Tony Bulandra. + 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Aarăşi democrația 


Scriitorul antidemocrat, de care vorbeam data trecută, mal 
aducea in contra parlamentarismalui şi un alt argument decit 
constatarea că „în Occident lumea a devenit antiparlamentaristă” 


(argument pe care l-am discutat în număral trecut). Scriitorul 


nostru aducea şi un argument de ordin național: parodia noa- 
stră parlamentară, numirea deputaților de guvern şi apol „ale- 
gerea“ lor de cătră administraţie, 

Foarte carios argument! Fiindză cineva nu te lasă să faci 
un lucra, urmează oare că acel lucru e rău? Saa, fiindcă cineva 
'falşifică un lucru, însamnă că acel lucru e rău şi cind e auten- 
tic? Un lucru nu poate fi definit prin celace devine el clad e 
talşificat, adică tocmal prin coatrarul lul. 

— Dar şi democraţia adevărată cu parlamentarism ul ade- 
vărat, are relele ei, 

Fireşte. Nimic nu e perfect pe lame. Mal mult, toate lu- 
crurile din lume slot foarte imperfecte, 

Dată fiind această mizerie a existenței, şi dată fiind şi na- 
tura unor oameni de a fi meren nemulţumiţi de orice şi a visa 
ia celace na este, ca la ceva mai bun, nemulțumirea unora faţă 
d: regimul democratic se explică. 

Acestora insă le atragem atenția că „Toată Lumea are mai 
mult spirit decit d. de Voltaire“, şi că tot mai mult bine o să rezulte 
pentru lucrul pabile din frămintarea tuturor minților decit numai din 
enlul unui dictator sau al unei oligarhi. ȘI le mai atragem 
„atenţia că numa! într'o tiranie e ca putiață un Raspatin şi ras- 
patinlsmal, —ceiace se probează prin mztodal logic al variațiilor 


115 VIAŢA ROMINEASCĂ 


concomitante, căci cu cit o ţară e mai puţin democrată, ca 
atita, şi anume cu exact atita, işi are Raspatinii şi raspotinis- 
mul ei. În demi-democraţie, se ivesc şi înfloresc demi-Rasputini 
şi demirasputinism, etc, 

Dictatura consimţită este din partea unul popor un brevet 
de incapacitate morală şi intelectuală, pe care şi-l dă singur. 
Este din partea lul, declaraţia umilă şi cinică în acelaşi timp, 
că e oturmă necavintătoare, care are nevoe destăpin şi de bicio. 

Popoarele superioare na recurg la dictatură, ermania, 
țara cea mai zdrobită In războiu (sărăcită, indatorată, ciopirţită, 
umilită, dezarmată), acela unde era mal firesc de cit în orice 
țară să apară dictatura (căci mediul favorabil dictaturii sint ţă- 
rile înebunite de mizerii mari) p'a căzut subt dictatură, per- 
trucă este o țară muncitoare, cultă şi civilizată, 

Dar se va zice că nol sintem o ţară inapolată, şi deci nu 
putem să ne punem în rind cu Franţa, Anglia, Germania, etc.. 
Că din argumentarea noastră rezultă că dictatura—criză a po- 
poarelor inferloare—ni se potriveşte. Că dictatura de fapt dela 
noi este tocmal o dovadă că sintem un popor bun pentru dic- 
tatură şi că în loc de dictatura deghizată, să întroducem mai bine 
dictatura pe faţă—ca avantajele tuturor lucrurilor sincere. 

Fie, s'o introducem. (Poate se va şi introduce). Dar aşa nu- 
mitul „avantaj al lucrurilor sincere” nu-l primim. Există ipocrizii 
care sin', în-adevăr, omagii aduse virtuţii. Pseudo- democraţia 


- noastră, sau pseudo-dictatura noastră este, prin atel-pseudo, vi 


omagiu adus democraţiei. ȘI apol pseudo-democraţia noastră 
este un teren de dezvoltare normală a democraţiei, Dictatura 
pură insă, nu mai poate deveni democraţie în chip normal, fără 
zgudairi teribile, 

Dar un lucru, O fi ţara noastră destul de inferioară spre a 
fi gata pentru dictatură, dar recunoaşteţi cel prțin că dictatura 
e ceva fatal, dar nu on ideal. 

Na transformați un fapt într'un ideal. Cind, din cauza 122: 

boiului, mincam pine neagră, acesta era un fapt fatal, era o 
adaptare la realităţile de atunci, dar nu era vn ideal, pe cae 
să-l doreşti, să-l cauţi—şi să insviţi pe cei care spen că pinis 
albă e mai bună. 
- Noi sintem democrați și vom apăra democraţia. Nici nu 
ne-ar şedea bine altfel: nol sintem oameni din popor. Pe nol 
Revoluţia Franceză, cu „drepturile omului“, ne-a scos din birlog. 
Noi na sintem conți, marchizi şi baroni deposedaţi de titluri și 
avere, ca să insoltăm democraţia. Fără Revoluţia Franceză, sm 
fl bătoți încă la scară de boeri, şi boerii umiliţi de Turci 
și de Ruşi. 

ŞI încă ceva: dacă am fi în contra democraţiei şi a Re- 
voluţie! Franceze, ne-ar veni greu să insultăm democraţia, adică 
să ne folosim coplos de libertatea cuvintelui ciştigată cu cel mai 
generos singe al acestei democraţii. Orgoliul ne-ar impiedeca tà 


MISCELLANEA 117 


beneficiem de achizițiile ei, să latrebuloțäm în contra el arma, 
pe care cu generozitate ne-a pus-o ea in mină. 

„Dar trebue să fie cineva orb şi surd—şi lipsit chiar şi 
„de cea mai obscură sensibilitate—ca să nu simtă cum se apro- 
„pie valul voinţei celor mulţi, care muncesc cu braţele şi cu capul 
şi vreau să trăiască ca oameni liberi, 

Căci marele, supremul bun este libertatea. In afară de moarte, 
„omenirea n'a găsit altceva mal rău ca pedeapsă pentru cel vi- 
novaţi decit răpirea libertăţii. ȘI unii pretind că privarea de liber- 
tate este o pedeapsă mai grea chiar decit moartea. 

Libertatea este supremul bine pentru orice vieţuitoare, O 
"pasăre eliberată din colivie are un ţipet unic, Imnul ei pentru 
libertatea reciştigată. 

lar libertatea cea mai scumpă este acela a conştiinţei, a 
gindirii, si este suprema nobleţă a omului, care e om. 

Puteţi ingrămădi munţi de mincare şi mări de băutară,— 
fără Ibertatea de gindire, omenirea nu va fi decit o turmă ghil- 
“tuită, foarte puţin interesantă, 

Patea să ridice d. Mussolini lira italiană na cu citeva cen- 
time, cl la valoarea aurulai, şi chlar a diamantului, nimic nu 
compensa nici pe departe ofensa intelectuală a Italiei, unde s'a 
zămisiit cindva Renaşterea, 

Dictatura este starea normală în războlu, cind civilizația 
încetează şi-i la locul barbaria primitivă, Fiind regimul firesc 
al timpului cit civilizaţia a încetat, dictatura prin chiar aceasta 
e condamnată fără apel ca regim pentru timpul de pace, cind 
zivilizaţia s'a reintors printre oameni. 


Franța republicană! 


Aşa-l că Franţa republicană a inceput să devină lar deca- 
dentă și anarhică, în conştiinţa „tradiţionaliştilor” noştri ?—A 
fost ertată numai cită vreme a dus greul războiului şi incă pu- 
(in după acela, cită vreme, în adaptarea spre normal, părea că 
„a abdicat dela idealismul el liberal şi democratic. 

Era admirabilă pentro reacţionari această Republică cită 
wreme ea îşi vărsa singele generos, şi atit de mult singe!, 
pentru rezultatul final, din care nu ea avea să tragă cele mai 
mari foloase. 

Acom însă, cași înainte de războiu, Republica Franceză 
seste din nou țara rușinii şi a scandalului. 

Fără această odioasă „Republică“, care a dus tot greul lup- 
tei, dind dovadă de toate calităţile necesare in marea conco- 
rență dintre popoare, nu s'ar fi indeplinit nimic din Idealarile a- 
titof popoare europene. Şi totuşi, acum, acelaşi „Republică* este 
obiectul de desgust al tradiţionaliştilor dela nol şi de alorea. 

Libertatea, „drepturile omului“ —căc! aceasta e mai înainte 


na VIAȚA ROMINEASCA 


de toate Franța !—adică celace diferenţiază radical pe omul om 
de omul animal— aceasta este pata cea mare a Franței. 

„Democrațlile occidentale“, cum se zicea admirailv şi diti- 
rambic pe atunci—şi în special democraţia franceză—atit de cìn- 
tate la noi acum zece ani în momente grele, astăzi sini hulite 
şi insultate de tradiționalişti. ȘI doar aceste democraţii nu şi-a» 
călcat cuvintul nici într'o privință. Au invins și au realizat tot 
ce au făgăduit şi, încă odată, greul l-a dus Franţa. 


ŞI este elegant oare să insolţi, cind nu maiali nevoe de el, 


pe acela la care te uitai ca la Dumnezeu în momentele grele, 
şi care te-a ajutat ? 

Franţa Revoluţiei celei Mari este ţara taturor oamenilor 
care se uită în sas și departe. Franța Marii Revoluții a dus in 
toată lumea libertatea şi lumina. Ea a dat tuturor oamenilor până 
şi expresia năzuinţii la libertate. Cintul de desrobire în toată o- 
menirea e Marseillaisa el. ȘI ce om cu suflet mai inalt n’a tre- 
sărit la accentele marelai cintec al libertăţii? La Boje faria hran? 
omul pleacă fruntea in jos, de robie sau de pietate pentru idot. 
La Marseillaise, omul înalță capul în sus şi-l scîntee ochil. 


Şcoala 

Problema învăţămintulu! nostra se pune mai cu putere 
toamna, Cind se deschid şcolile. 

Că nu se mal învaţă aproape nimic, e un adevăr de care 
nu se mai îndoeşte nimene și pe care nu-l mal neagă niment- 

Cauzele sint multe şi profunde. Le-am discutat altădată, şi nu 
sint un secret pentru nimene. * 

Dintre problemele ce se discută mereu, volm să atingem 
acum numal două, cele care sint mai la ordinea zilei, din cauza 
sezonului in care ne aflăm. 

Bacalaureatul. „Ce sînt vinovaţi elevii, dacă nu învaţă ni- 
mic în licen, dacă sint lăsaţi să treacă din clasă în clasă fără 
să ştie nimic? Nu trebue bacalaureat, ci atenţie la promovarea 
elevilor din clasă în clasă”, Aşa este, dar pănă ce nu se refor- 
mează liceul, există un alt mijloc de a apăra universitatea de 

năvala celor nepregătiţi pentru universitate ? 
Crud sau ne-crud, bacalaureatul este singurul mijloc de a 
feri universitatea de totala înjosire, care echivalează cu desființarea 
ei. ŞI ori cit „ar trinti" comisiile de bacalaureat, știm sigur că 
ele sint încă prea, prea Indulgente. 

Cruzimea cit mal excesivă a comisiilor de bacalaureat ar 
deschide ochil părinţilor, adică a cetățenilor, —şi aceştia poate ar 
deschide ochii guvernelor. 
dă ȘI, cu aceasta, se pune Imediat problema invăţămintulv! 

cea, . 
Liceele fictive. (Ori parodiile desgustătoare de liceu). Nw 


MISCELLANEA a _119 


este o invenție glumeaţă existenţa unor şcoli secundare, unde 
predau ceferişti, notari şi moaşe. Nu desprețuim aceste cate- 
gorii de oameni. Dar oamenii aceștia nu pot îl profesori de liceu, 
va war putea fi nici profesorii de liceu moaşe şi amplolaţi de 
mişcare. 

Aceste „licee“ trebnesc stirpite. Produsele lor sint o drojdie 
ridicolă şi primejdioasă, Bănnim că oficialitatea noastră nu-şi ima- 
ginează cu exactitate unde putem ajunge cu atiţia „intelectoali“ 
agramaţi, care-şi inchipuesc sincer că ştiu carte, 

luzia științei- amuzament, Subt pretext de „pedagogie“, 
subt pretext că liceal nu trebue să înveţe carte pe elevi, ci pu- 
mai să-i deprindă „să cugete“, şi subt alte pretexte moderne, 
nu se mai învaţă aproape nimic in liceu. Profesorul, care învață 
pe elevi serios, trece drept pedant, prost, inapoiat, rămas in urmă 
cu „pedagogia“, 

Dar cartea nu este amuzament. E lucru grev. E lucru ne- 
firesc pentru mintea omenească, aplecaiă la asociaţii libere de 
idei, la imaginaţie, la haos şi la lene, Elevul trebue deprins 
in liceu (căci unde aiurea ?) cu ideia că ştiinţa nu e amuzament, 
ci lucru serlos şi deci greu. 

„Deprinderea de a gindi” se face învăţind carte din greu. 
„delle generale“ se obţin şi se pricep din învățătura de carte 
serioasă, „Deprindere de a gindi" şi „ldel generale“ fără știință 
de carte serioasă, e „gindire“ şi „idei generale“ de cafenea și de 
five o'clock tea. 

Este drept că şi atmosfera publică contribae la această con- 
cepție şcolară, Misticism, intalționism, simbolism, tradiţionalism, 
instinctivism, practicism, pragmatism, falimentul ştiinţei, falimen- 
tal raționalismului ş. a. m. d. Foarte bine! Dar ce facem cu gra- 
matica, cu ortografia şi cu punctaaţia—aceşii copii oribili al ra- 
ționalismalui ? 

La ceiace se cheamă în liceu „limba romină“, se „învaţă“ 
mal malt (şi nu din vina profesorilor atita, cit a programelor) 
se învaţă vorbă lungă „pe marginea“ poeziilor cu sentimente 
bine intenționate. De acela probabil avem astăzi atit de molţi 
intuiționiști, tradiţionalişti, şi „pragmatişti”. 


Genul poetic, (consideraţii la începutul anului literar), 


Numai cine cunoaşte toate publicaţiile romineşti şi mai face 
parte şi dintr'o redacţie, unde vin ziinic plicuri pline de poezii, 
işi poate da samă cit se versilică in țara aceasta. ȘI cel puţin 
inainte vreme, aceste poezii aveau ca subiect „lubita“, „luna“, 
„pirăul“, „Mihal Viteazul”, insfirșit sentimente probabile, Since- 
ritatea morală, dacă nu şi cea artistică, nu putea fi pusă la in- 
dolală, căci cul nu-i plac fetele, luna, izvorul, şi cine nu-i patriot ? 


120 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar astăzi poeții atacă, cu toţii, problema universului, sau cel 
puţin problemele afluente la această ingrozitoare problemă. 

Aceste poezii sint culese cu migăleală, literă cu literă, de 
lucrători tipografi, oameni serioşi, necăjiţi şi gravi. Cerem cetl- 
torului un moment de gindire imaginativă asupra comicolai su- 
btil al acestei situaţii, 

Dar comicul îl simte şi zeţarul. (Printre zeţari sint oameni 
foarte inteligenţi). El ştie, caşi oricare dintre noi, că o poezienu 
are un scop utilitar ca un articol, că o poezie este oactivitate de 
lux, că nlmene nu-i obligat să scrie poezii, dacă nu are talent, 
şi că o poezie fără talent e un lucru comic. 

Dacă pe gindim bine, ti trebue mai molt optimism, ori curaj, 
ori inconştienţă, or! toate la un loc, ca să dai ca inima uşoară 
o poezie in mina unul zeţar, decit în mina lui Maiorescu. 

Dar este drept că aceşti poeţi nu au nici o vină. Ei sint 
sincer convinşi că sint poeţi adevăraţi. Cel puţin cit credea şi 
Eminescu despre sine. Ba nu, probabil că Eminescu avea mal molte 
iadoeli despre el. Chestie de temperament. Nu glumim deloc. 
Afară de farsori, orice versificator vede în poezia lui celace a 
simţit cînd a scris-o. El na ştie, nare de unde ştică nu a reuşit 
să pună în poezia lui ceiace e necesar pentruca și alţii să vadă 
in ea ce avea el in safiet, cînd a scris-o. 

Un cavint pentru cel care ne trimet poezii: Nu toate poe- 
ziile, pe care le respingem, sint lipsite de orice merit. Unele sint 
aproape publicabile. Dacă nu intrăm în corespondenţă cu auto- 
rii acestor poezi!, cauza este că nu avem timp. 


Filozofia modei 


Un articol dintr'un număr trecut al „V. R.*, onde era vorba 
in treacăt despre Imbrăcămintea femeilor de azi, a provocat n 
afluență de scrisori din partea mal multor cetitoare şi celitori ai 
revistei. Faptul este obişnuit. Cetitorii ne scriu adesea, aprobin- 
du-ne ori dezaprobindu-ne, sau cerindu-ne lămariri, Unele din 
aceste scrisori sint foarte Interesante. Mal interesante decit multe 
din comentariile ce binevoesc a ne administra confrații noştri, 
căci publicul cetitor e, în genere, mult mai literat, mai Inteli- 
gent şi mal cult decit majoritatea celor consacraţi, Dumnezeu 
ştie pentruce, „literelor“. 

Ne-am gindit să răspundem aici la unele din scrisorile pri- 
mite la redacţie, 

Aşa dar, mal mulți cetitori şi mai ales cetitoare ne atrag 
atenția că facem exces de morală şi de paritanism, cind arătăm 
aversiunea noastră pentru rochia minimă sau acel minimum dr 
rochie, care e moda contemporanelor noastre. 

Mărturisim că intenția noastră nu a fost să atacăm moda 
actuală. Am adus vorba despre ea în treacăt, cu ocazia unni şir 


l 


MISCELLANEA 121 


de argumente care aveau de oblect o cu totul altă problemă. 
ȘI dacă în scrisal nostru am pus un ton mai puțin dogmatic, e 
o simplă chestie de stil. 

Declarăm alci solemn că n'am atacat morala actuală cu o- 
cazia filozofiei noastre asupra model şi că nici n'o puteam face, 
„de oarece convingerea noastră este că moda actuală e şi mo- 
cală şi moralizătoare. 

Cum să incepem argumentarea ? 

Să procedăm inductiv. 

ŞI Hindcă „literatura este expresia şi oglinda socletăţii”, să 
cerem ajutor literaturii. 

Într'an roman al lui Maupassant, un tinăr face carte unei 
văduve, cu intenţii matrimoniale (Văduva e dintre cele cu gro- 
pite în obraz, etc.). Dar tinărul e cam şovăelnic, din timiditate, 
din frigiditate şi puţin şi din prostie. Odată insă, într'o excur- 
sie „prin văi şi lunci“, vädava silită să sară un pirăn şi cu o- 
cazla aceasta, ridicinda-l-se puţin rochia, tinărul îi vede o clipă 
gleznele. Şi filndcă-i vede acest nimica toată, se hotărăşte in- 
sfirşit să-i ceară mina. Sintem convinşi că generaţia actuală de 
ambele sexe nu va înțelege nimic din toată afacerea asta. 

Aşa dar, fără a mal construi polisilogismul, putem enunţa 
concluzia că pa vremea acela gleznele erau imorale (și te puteai 
mărita cu ajatorul lor), fiindcă erau ascunse. Cetltorul inteli- 
gent a simțit concluzia finală, ca in romanele fâră compoziţie 
şireată. 

Alt exemplu, 

latr'an foarte cunoscut roman al lui Anatole France, după 
ce eroul dovedeşte eroinei că o iubeşte cum trebue, ea (femee 
foarte sceptică) mal vrea încă un supliment de dovadă pentru 
“<“lace | se dovedise destul de bine, şi ca să-l aducă pe eron mal 
sigur la ideia care-i place, îşi aranjează jartiera. Căci dacă (pe 
vremea acela, bineințeles) ceiace arătase involuntar eroina lui 
Maupassant era imoral, (în termeni grosieri s'ar zice: preţios! 
au atit mal imoral era ceiace voluntar arătase eroina lui Anatole 

rance. 

Colace impresiona atit de tare pe eroii mai sas analizaţi, 
astăzi este, ca să zicem aşa, de domeniu public, şi nu mal im- 
presionează pe nimene. Cetitoral Inteligent simie din nov, și încă 
şi mal bine, concluzia la care tindem. Ş' alci se pune paran- 
tetic o mică problemă: Ce-ar imagina astăzi Anatole France pen- 
tea eroina lui? Cum ar pune-o el astăzi să-și agrementeze dorinţa 
de o ultimă dovadă din partea eroului? 

Trecind dela topografia sudică la cea nordică a erolnelor, 
constatăm și aici o întinsă moralizare, căci şi aici puţin numai 
a mal rămas incă acoperit, E 

Aşa dar, moralizarea se face progresiv spre ecuator şi în 
“dublă direcție. De unde urmează că numa! foarte puțin dia to- 
pografia feminină a mai rămas încă imoral. 


122 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Acelaşi Anatole France a arătat că Pingulna Orberose—nu 
merita acest epitet geometric, inainte de ao fi ascuns călugărul 
diavol în veşminte, şi că imediat după acela Pinguinii au ince- 
put să înnebunească după ca. 

ȘI atunci se poate zice aforistic că moda actuală este re- 
acțiunea salutară a moralei civilizate impotriva imoralităţii tim- 
porilor primitive. Şi numai cind moda de azi se va desăvirți, 
(tendinţa spre desăvirşire se observă în fiecare zi), se va putea 
zice că timpurile barbare vor fl dispărut definitiv. 

Aşa dar, ca fiecare centimetru al decolteului de jos în sus 
şi de sus în jos, morala ciştigă şi ea teren tot cu atiția centi- 
metri (introducerea sistemulai metric în morală însamnă,—facem 
aluzie la o idee scumpă lui Kant,—ridicarea eticel la rangul de 
ştiinţă adevărată). 

Dar nu e numa! atita. 

Dacă moda actuală scoate zi cu zi din domeniul imoralu- 
lnl regiuni tot mai întinse din geogratia feminină, ea are și un 
alt avantaj, poate încă şi mai mare. 

In articolal din „V. R.*, care a prilejit scrisorile corespon- 
denţilor noştri, se spunea că moda barbară şi imorală, păstrind 
misterul plasticei feminine, ajută şi exasperează amorul. 

Dar cine nu ştie din experienţă or! măcar din observaţie 
că amorul este o nebunie pură, şi poate cea mal mare? 

Unii învăţaţi considerindu-l ca o maladie infecțioasă, l-au cău- 
tat microbul—ca să facă colturi şi să-i găsească serul curativ. În 
orice caz, omul înamorat este un maniac primejdios. Na minincă, nu 
doarme, amblă in puterea nopţii pe uliţi, vorbeşte singur, sărută 
scrisori şi basmale, discută cu luna, gesticulează pe stradă, pîn- 
deşte ca on tilhar pe sub garduri şi pe sub geamuri, işi sperie ru- 
dele, e dat afară din slujbă, face poezii, își asasinează „iubita“ 
şi pe rival, se spinzură de copacii dela Copou etc. etc. etc. 

ȘI dacă moda actuală are efecte terapeutice asupra aceste! 
maladii primejdioase, ea este cea mai mare binefacere dela des- 
coperirea vaccinului turbei și pănă azi. 

Aşa dar, sintetizind, —și în rezumat,— dacă moda actuală 
redace regiunea imorală dela un metru şaizeci la şalzeci de cen- 
timetri—ca tendință la reducerea totală—reducind astfel în pro- 
porțile obiectul „lnstinctulal atit de van“ (Vezi Eminescu, Scri- 
soarea IV) şi dacă pe de altă parte desființează „mizerabi- 
lul amor“, cum îi zicea Jules Lemaitre,—atunci ea este faptul 
cel mai moral din vremurile noastre şi poate remedia! principal 
al crizei care bintue societatea actuală, 

cum ni se afirmă că la noi moda aceasta salutară e mab 
radicală decit în Occident (cași literatura ca rochie scurtă), e 
cazul să constatăm cu bucurie şi cu mindrie: că însfirşit ne-am: 
iavredaicit şi noi să aducem o contribuție malapreciabilă la ci- 

vilizaţia omenirii, 
ncă odată, „filozofia modei din articolul nostro incriminat: 


MISCELLANEA 123 
E MISCELLANEA _______________ 123 


nu conţinea nici o cruciadă în contra modei. Conţinea, din con- 
tra, În germene, un imn restului de rochie, ale cărei dimensiuni 
abla intrec pe ale acele! eşarfe care incunjară nudurile sfinților 
martii (incă un argument pentru moralitatea, şi s'ar putea zice 
fără exagerare, pentru sanctitatea modei de azi). 

Ştim bine că astăzi domină la noi snobismul imoralismului, 
şi că interesul nostru pentru morală tradează o învechită con- 
cepție poporanistă. Dar n'o să ne ascundem noi ideile de frica 
spiritelor „emancipate“, 


Mişcarea literară 


Sintem şi o revistă literară. Nu e o simplă pretenţie, E un 
fapt. ŞI aşa dar, pe lingă rochii, dictatură şi liceul dela Po- 
creaca, ne simţim datori să stăm de vorbă cu cetitorii noştri şi 
despre mişcarea literară, 

Dar n'o prea vedem. 

Știm că există o puternică activitate estetică prin diferite 
cercari literare din Bucureşti, dar neavind reporteri de nici un 
fel, nu putem spune nimic despre această activitate. 

Revistele încă nu s'au trezit toate din hibernarea lor esti- 
vală, Le aşteptăm să-și contine, cu forțe refăcote, și spre 
binele literaturii romine, munca lor întreruptă în preajma verii. 

Cele cîteva care au reapărut îşi lichidează problemele a- 
tacate încă din primăvară — şi nu prezintă nimic nou, care să 
poată forma oblectul titlului notiței noastre de faţă. 

De altfel, incompetenţa noastră în Frumos, Estetică şi Artă 
este de notorietate publică. Incompetenţă cu atit mal jenantă pen- 
tru noi, cu cit trăim în ţara cea mal iubitoare de Estetică din 
lume. Cetitorul mal familiarizat cu publicistica străină, a băgat 
de samă, credem, că în toate revistele occidentale la un loc nu 
se face atita Estetică într'un an întreg, cită se face la nol in- 
tr'o singură lună, şi adesea numa! într'o singură revistă. Confe- 
renja aceasta, care precede producţia însăși, ca un prolog o 
piesă de teatru, poate părea unor impacienți cam prea lungă. 
Dar aceasta e o altă chestie, (Prin „producția însăși“, am inje- 
les critica estetică, —pentrucă una e suspinul dapă Estetică și alta e 
aplicarea acelei Estetici la cercetarea operel, căci opiniile şi de- 
cretele „estetice“ nu sint critică estetică —Noi nu cunoaştem in 
Rominia altă critică estetică decit acela a d-lul Zarifopol. Dar 
analiza sa estetică—culmivantă in studiul despre Proust—nu are 
ca obiect literatura romină), 

Cind va începe campania literară, sintem siguri de relua- 
rea ofensivei Estetice. ȘI cum campionii Esteticei se intorc o- 
dihniţi și mult mai estetici în urma contemplării Frumosolui din 
natură și din muzeele, pe care le-au cercetat în lunga lor va- 
canță; şi cum nol, lipsiţi de vacanţă, ne-am istovit şi slabele 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


noastre forţe, ba am continuat să ne bălăcim in „poporanism”, 
pe cind dumnealor se estetizau prin străinătăţi,— judecaţi cit s'a 
agravat, prin comparaţie, cunoscuta noastră incompetenţă in 

Dar îasfirşit, campania Estetică incă n'a inceput, şi nu a- 
vem ce înregistra. 

Ar oda pe pu EA de „mişcare literară“ fenomenul Estetic 
Mihail Dragomirescu. Dar d-sa a fugit cu frumoasa-l Estetică la 
Paris—şi abia mai tirziu vor ajunge şi la noi ecourile aventurii 
d-sale, pe care le vom înregistra la locul lor, în rubrica „Miş- 
carea intelectuală in străinătate“, 

Aşa dar, să ne scuzeze cetitorii dacă deocamdată nu le 
putem spune nimic despre „mişcarea literară“. 


Greşeli de tipar 


Rugăm pe colaboratorii noştri interni şi external să-şi re- 
dacteze manuscrisele cit mal caligratic, pentrucă altfel! serviciul 
de corectară nu poate garanta exactitatea textului. 

In numărul trecut, de pildă, graţie tuturor „factorilor* im- 
plicaţi dela manuscris pănă la tragerea coli, s'au strecurat o 
sumă de greşeli supărătoare, mai ales în lonici şi în Cronica 
literară, şi mai ales timpul, numărul şi persoana verbelor au a- 
vut de suferit. In lonici s'a stricat tot înţelesul în două locori. 

Nol vom lna măsari interne. Colaboratorii să-şi scrie arti- 
„colele mal citeţ. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


M. Sadoveanu, Țara de dincolo de negură, Povesiiri de vi- 
năloare, „Carlea Rominească". 

Țara de dincolo de negură e una din cărțile cele mal plăcute 
ale d-lui Sadoveanu. Dacă mi s'ar cere să aleg cinci volume din cele 
peste palruzeci ale d-sale, negreșii că Țara de dincolo de negură ar 
face parie din ele „Caricea acensia, îmi spunea dăunâri un prielin, e 
dinire acele pe care le (il pe lingă tine, le celeșii cu delich compli- 
cale, le inchizi an moment ca să-ți imaginezi mai bine ce-ai celil, a- 
prinzi |igara cînd simii că vine un pasagiu și mai încialălor, -nu ca să-l 
saluj! cu tocuri de arliiijii, ci penirucă omul e nesălios şi vrea feri- 
ciri complecle“. 

in aces! volum d. Sadoveanu a pus lol ceiace are mal bun în 
bagajul său.de faple : natură, oameni ai naturii și lrecul. ŞI loală per- 
lecţia ariei sale, ajunsă la maluritale. 

Oameni ai nalurii,—nu sinf numai nușcașii și pescarii, ci loale 
personagille sale, în ipostasul lor de vinălori, île ei rectulaji chiar și 
dinire intelectuali. ŞI lot aşa „lrecal”, nu sini numai oamenii vech’, 
evocaji în cileva bucăți, și nu numai oamenii primitivi de subl munte și 
din bălțile Dunării, ci lofi vinălorii săi, mal întăiu prin palriar- 
halismul indeleinicirii lor; și, în al doilea rind, prin celace e ancestral in 
instinctul care-i duce prin munji şi văi, si prin bâljile misterioase. ȘI 
insfirşii „lrecui” - evocă chiar și felul relațiilor dinire vinălori, cu ca- 
maraderia lor simplă, ca poveșiile şi „minciunile“ vinătoreşii, în odv- 
mările lor prin case mobilale ca pe vremea Dacilor, — cu „cuconu' 
Nicu“, cu pădurari eșiți de prin tainijele codrilor-— şi cu aces egalilale 
inire „cuconu' Nicu” şi pădurar, datorită meșteșugului vinăloresc, care, 


“suprimind erarhia socială, intoarce pe om la natură și In primitivilule. 


Domeniul favorit el d-lui Sadoveanu e lrecalul. Chiar şi din pre- 
zeni, d-sa preieră treculul, ceiace poarlă semnele și caracterele ire- 
culului. În alți termeni, d. Sadoveanu esie un epic prin excelență, 
celace se vede şi în „compoz|ia“ sa, căci d-ra pune acțiunea loarie 
ror la limpul prezent. D. Sadoveanu cullivă mai mul! povestirea de- 
deci! dramstizarea. (La aceasta coniribue și lirismul său. 


126 ________ VIAŢA ROMINEASCĂ SE 


Dar ireculul este ali! de muli muza d-lui Sadoveanu, încit d-sa 
nu se mulțumește cu impresia normală de lrecu! a vinätoriei şi a im- 
prejurărilor el. Trecini pesie raporiarea faplelor vinăloreşii acluale, 

. Sadoveanu Imeginează vremuri imemoriale şi misierioase. ln 
„Vinători de lupi în veacuri vechi“, d. Sadoveanu are viziunea unor 
vinălori preistorici dinir'o rasă emigrală din Nord pe malurile Si- 
relului. In „Vin! dinspre Căliman“, d. Sadoveanu işi salislace nosial- 
gia lreculului, punind în scenă pe un țăran care spune că a văzul zim- 
bri pe sălbalicul Căliman (imaginație ? Aulosuggestie? Minciună 
pură ?  Impreciziunea aceasia e un meri! al bucății). lar acest vinător 
Manlasi, povesiind despre gazda lui de pe Căliman, un aborigen roma- 
nizal În a doua generație, evocă şi un alilel de trecu! impresionani. 
Cu imprecizlunea, de care vorbeam mal aus, şi fără să-şi ia nici o 
răspundere, d. Sadoveanu a pulu! să învle din morți oameni şi [liaţi 
stinse de muli-—să-şi dea şi să ne dea fiorul ireculului formidabil, a- 
dus, halucinant, în prezeni. lar aces! fjor al lreculului este, el însuși, 
numa! un aspeci al allul senliment, al seniimeniului dominant din o- 
pera sa, al senlimenalului de mister. Cele mal frumoase descripiii de 
nalură—nu descripiii : cuvintul descriplie e sărac peniru poezia d-lui 
Sadoveanu -cele mal frumoase evocări de natură ale cale sini miste- 
rioase, Tae 

Senlimen!ul acesta al misierulu!l exislenjel il face pe d. Sado: 
veanu un ati! de pasional peregrin prin bălțile Dunării și ale cimpiei. 
Viaja imensă și tainică din bălți, unde asişii parcă la originea vieții, 
și viala lot atit de imensă și de necunosculă a miriadelor de paseri 
migrăloare, care acopăr primăvara cerul întregului emister de nord 
in drumul lor spre mările singuralice, această viață pe lingă care cea 
cunosculă nu esie nimic, ese evocală de d. Sadoveanu cu un senli- 
men! adinc şi inaliorat. 

ŞI în bucăţile acestui volum, casi in toată opera se, d. Sado- 
veanu a evocal același viajă n noas!ră, viață care nu se schimbă, ori 
se schimbă mal pujin, - viaja oamenilor legali de pămini şi de obice- 
iuri, şi înfrățiți inire el prin pămial şi pi obiceiuri. ȘI ne-a evoca! mai 
ales natura noastră, căci pelsagiul d-lui Sadoveanu esle național, ŞI 
loată natura noasiră, cimpia, muntele, riul, balla; iarna și vara; ziua şi 
moaplea, E un cintec dela inceput şi pănă la siirşii, un cintec cind 
iriamfal, cind melancolic. Am însemna! pe marginea cărții unele pa- 
sagii, cu gindul să le transcriu peniru celilor. Dar, la sfirsit, făcind 
calcului, am văzul că ar irebul să lranseriu o bună parte din lex! - şi 
doar Însemnasem cu zgircenie. 

D. Sadoveanu esle un picior şi un poe! al nalurii, ŞI in acelaşi 
limp amindouă. Dar ceiace e mai impresionani, dacă se poale face 
disocialla —e poelul, 

D. Sadoveanu ne dă imagini picturale de natură, dar mal cu 
samă își exprimă sensibilitaiea, cenzajiile ce! le dă nalura. ŞI cu a- 
ceasia, ne trezeşie, ne lămureşie, ne exprimă ja maximum și sensibi- 
lalea noastră în fofa naturii. 

Din aces! punci de vedere, s'ar pulea zice că e un psiholog, un 
„analial* al sensațillor noasire -spre uzul nostru. Un descoperilor, şi 
pentru noi, al sensibilităţii noastre. Expresia sa sirăluciloare ne dă mal 
ales sensajla — și sensalia chiar și alunci cind imaginea e piciurală. 

Eminescu ne-a dal imaginea naturii; ne-a dal nalura iranstigu- 
rală „eminescian“; ne-a dal nslura cao expresie a sufletului său; ne-a 
dal, mal rer, eluziunea senlimenielor lui pentru natură. 

Hogaş ne-a da! imaginea nalurii și explozia sentimenlelor pentru 
natură. 

D. Sadoveanu ne-a dal și admirabile imagini de natură, şi na- 
tură sadovenlzală, dar, incăodală, ne-a da! mai ales senzalille sale. 

Ceiace e mal frumos in Hogaș foce concurenjă picturii. Celace 
e mai frumos în d. Sadoveanu e mal lalern decit să facă concurență 
aumal picturii; e poezie pură, 


i | RECENZII 127 


Imaginea lui ae or, e dublelul personal şi fasiuos al lumii din 
“alară. Sensajia d-lui Sadoveanu e coniingența lumii externe cu lumea 
înlernă. E punciul, unde se intilnesc şi se contopesc cele două lumi. 
E o stare obieciiră şi foarie subiectivă lolodată—in comparatie cu o- 
bieciivilalea imaginii şi cu subiecilvilalea senlimeniului,—pe cif se 
pot aplica aceşii lermini absoluti la lucruri atit de relalive. 

Im această parlicularilale ni se pare că stă originalitatea d-lui 
Sadoveanu ca poe! si nalurii—şi lirismul său obiecliv, nojiune conira- 
diciorie, dar pe care nu o poți ocoli, cind vorbeşii de cresjia sa, no- 
liune pe care am ilusirai-o ṣi allădală, cind nu era vorba de natură, 
ci de viața în genere. 

Această conlingență, -in sensajie,—a naturii și a sullelulul este 
ŞI cauza acelui sentiment de comuniune cu natura din opera sa, care 
e calilaiea cea mal eminenlă a poezie! d lui Sadoveanu. 

Această sensibilitate este, in definitiv, starea psihologică cea 
mai vie, fiindcă e cea mai fizică Ea parlicipă încă cu muli din acea 
siritabililaie”, care esie faptul primar in erarhia psihologică. Ea este 
anlipodul cugelării reci rellexive, Esle „viața“ prin excelenţă. Dela 
ea În sus, urmează lol mai multă abslraciizare, sublimizare, complicare, 
ejusiare utilitară — iot mal multă rajionalizare — tot mal multă imbătri. 
nire a subslanței psihice. Incă odată, sensația esie „viaţă“ prin exce- 
ienjă (Frica de moarie este frica de lipsa de sensații). De aceia sena- 
sația esile ali! de prejioasă in poezie (Poezia engleză iși datorește supe- 
rioritalea ei şi mceslui caracter). Poezia mare esie, în primul rind, 
ecoul unei sensibilităţi fragede înir'un organism psihic superior: Sen 
sibilitatea ia ac! de univers, vibrind; sentimentul și inteligența răs. 
pand, organizează. 

impresia că pe omul aceia de complexiune atli de puler: 
nică, natura l-a făcu! anume in proporții excepționale, ca să aibă in 
el un palernic şi fin insirumen! de receplare, care să prindă cu deli- 
calele lui anlene sufleleşii lo! ce cîntă în nalură irumuselile crea|le!. 

Cum sm mai spus şi allădală: imi permi! să vorbesc 
Sadoveanu asifel, pentrucă sim! bine că nu e vorba de d. Sadoveanu 
cel de pe siradă, ci de alicineva. (Ca preolul în ipostasul de dețină: 
tor al darului— deosebit de iiinja comună care lrăeşte ca loji ceilalți 
oameni). Cred că acelaşi sentiment l-ași fi avul și fală de Eminescu, 
dacă aşi fi trăil pe vremea lui. Poeţii au, în adevăr, un dar. Nu è ni- 
mic mistic în concepția mea. E simpla consialare că în ei, mai ales 
in el, şi mai ales in marii poell romantici, fiinţe aproape anormale, 
omul de ioale zilele e cu lolul altul decil celălalt din ceasurile rare, 
dacă volti, — întrebuinjind lermenul foarte figurat !—din ceasurile cind e 
„Doseda!”... Celace nu era, nu pulea fi cazul lui Caragiale, care n'a 
lost poet in înțelesul acesia. Caragiale, la calenea..., era un om ex- 
irem de inleligeni, un observator ie o luciditate crudă, un infallibili 


melteur en scene cind trebale, și avea elocația, proprie caşi Imiiativă, 


exactă, definitivă. De acela nenea lanc n LC 
grant Aer mer lancu şi |. L. Caragiale erau una 


G. Ibrăileanu 


+ 
= - 


Ladislas Reymont, Les Paysans, Payot. 
„Tăranii” lui Reymont sia! mai mull decit un roman |ărănesc. 
per Are 2 şi iale Amene riata, imaginea ei inlreagă şi 
o nu numai a jărăn 
(ărănimil ar rar Pe Tae 0 DORIN e panel, $ 
Moșieniri Islorice ssămănăloare amesiec de rase în bună 
aceleași ori înrudile, grad de cultură "putin deosebit, — sia! lot e rind 


123 ____MIAȚA ROMINEASCĂ | 


— 


iru care țăranii din Orien! samănă inire ei şi tormeată o fa- 
mile Raye vap — pm arma primilivă, nediferențială incă, — deosebilă de 
țărănimea occidenială, care are, deja, caraclere burgheze. 

Țăranul orlenial a fos! pictat de literalura rusească, dar jra- 
nul din aceasi Illeralură este, pe de o parie, prea indepărial de sl 
nosiru, iar pe de alia prea ldealizal, de obicelu, de scriitori. Mal a- 
proape de jăranul nosiru, şi mal ales de cel din Moldova, este gi 
nul werainian (dovadă Creangă față de Gogol din „ Priveghieri din U- 
craina*). Tot aşa de apropiați de el nosiru, sini şi išranii lui Reymoni. 

in adevăr, celind „Țăranii“, |i se pare că ești in salele noaslre. 
Desigur, cu oarecare dilerenje de lalitudine fizică, socială și morală. 

O deosebire lrapantă, e imporiania religiei sau mal degrabă n 
preotului în viaja |ărăn!mii poloneze, respectul peniru preoi, lrecerea 
pe care o are el, influențe lui delerminantă asupra viejil de sat, care 
mu se pol compara cu celace e la nol — dacă la noi se poale spune 
că e cera. Cauza acestei deosebiri o li poale şi „moralismul” sufle- 
lului slav, dar cauza principală este desigur preolul catolic, celibalar, 
calliva!, şi reprezentan! al iormidabilei forje morale, care e biserica 
aa ra această scurlă recenzie nu ne vom opri deci! asupra unel 
singure probleme din cile le pune acesi roman, asupra modului în care 
autorul concepe pe |ăran (pe țăranul oriental, a cărui una din vari- 
ante e şi țăranul romin), mai ales că conceplia lul Reymon! ni se 

astă. 

piis araea sa grea — muncă istovitoare cu rezullat abia suficieni 
peniru saltslacerea sirictului necesar- gi prin primilivitalea sa, țăranul, 
fără să fie o bestie cum îl delinea Duiliu Zemlirescu, ese o fiinţă 
utilitaristă, în înțelesul pur material al acestui cuvini. Această concep- 
ile despre |ăran e ln baza intregului roman, ṣì- ca să dăm numai un 
singur exemplu- e ilusirală splendid prin chipul în care satul inireg 
judecă mărilişul jagusei, cea mai lrumoasă lală din parica locului, cu 
un bălrin de şaizeci de ani, lrunlaşul cel mai baga! din sat: Nici un 
accenl de indignare peniru jerilirea ncesiei admirabile linereji. nici o 
aversiune pentru fală ori pentru bătrin, ci mumai lavidia peniru noro- 
cul felei. Esle imposibil de ilustrat mal bine imperalivul calegoric ai 
interesului material şi supremația lul. 

Dar aces! malerialism este rezullalul vieții grele, şi această cauza- 
jitaie rezultă luminos din picturas complectă şi obieciivă a vieții țărănești. 

Pe de aliă parte Reymoni ştie să indice supraslructure morală a 
vielli țărănești, alcătailă din morala, din estelica țărănească, din tra» 
dijii, din prejudecăli, din seniimenie naturale, care 'emperează mole- 
rialivmul şi uneori îl înving. lor re:'ulinalul ultim e o complexitale, care 
me dă lizionomia compleciă a ţăranului. y 

Acest fel de roman al jărănimii l-am preconizat noi in „V. R.“ de 
douăzeci de ani incoace, —in conira acelora, care au concepul pe |ărun 
incomplec! şi lalş, ca un anima! feroce, minel numa: de insiinclul brut 
sl conservării: ori în conira acelore, care l-au conceput, larăși in- 
complec! și lalș, ca reprezenlind numai acea suprasiruciură morală, 
idealizală şi ea,—adică Țăranul irèdijional, tradiționalist și dille- 

S'a spus de alilea ori că viaja |ărănească nu e proprie peniru 
roman, penirucă e prea primilivă și simplă. Reymoni desminie cu suc- 
ces acoaslă opinie. Fără să falşifice, ori să ideallzeze această viaje, 
opera lui este un roman adevăra!, In „[ăranii* sia! confiicie de po- 
sluni, intrigă, lotul, Este chiar surprinzător cum acest seriilor a şilul să 
exiragă un material atit de „romanesc“ din viaja obscură a unul sèl- 
Cu evenimente mărunie, colidiane, /iplce, lăpluile de fiini! simple - 
romanul e lotus! „coplivani* și pune probleme sulleleșii general-ome- 
neşii. Umanilate primitivă — și totuşi lipuri atit de diverse, inirupårt 
ale aceloraşi temperamente şi pasiuni ca in orice roman. Aantorul, țăran 
e! întaşi, un jăraa cullival, a pulut să observe lundul sufletelor şi di- 


4 


RECENZII 129 


versllolea de sullele,—ceiace nu poale observa un om, care cunoaște 
dela distanță pe țăran. Se slie că ceiace este deparie, ni se pare uni- 
form. Peniru un câlălor, oamenii dinir'o țară sirăină par la fel. Cind 
categoria umană e inferioară şi deci mal pulin diversă, unilormlialea 
aparenlă ni se pare şi mal mare. Mai derarie- cind eşim din ome- 
nire — această unilormitale devine totală : Namai un păstor distinge indi- 
vidualilatea fiecărul animal din turme sa. Peniru nol nu e nici o deo- 
sebire inire ele. Pe lingă aceaslă cauză generală. —cind e vorba de tă- 
roni se mai adaogă şi neincrederea lor, care-l face închiși peniru tir- 
goveji. Din loale acestea rezullă opinia [nlşă că făranul n'are sullei. 
Cine cunoașie însă în adevăr pe |ăran, nu-l zugrăveș'e nici ca beslle, nici 
ca personogiu de Idilă, fiindcă jăranul nu e nici una nici alle, ci un 
om, — primiliv, dar compleci. Dacă n'ar li un om compleci, urmașul lui 
-x a doua sau a lrein generajie n'ar putea li Maiorescu or! Analole 
rance. 

O allă calitale însemnală a acesiui roman esie, pe cil se poale 
cunoaşie dinir'a Ireducere (care pare e Íi eminenlă), adaplarea stilului 
şi a limbii la subieci. Trebue să spunem că aulorul are adesea şi în 
expunerea proprie o nuanţă de lon popular. prin care păslrează me: 
reu aimosiera vielli zugrăvite, și cum foarle des nimastera e usor hu- 
morisiică, tonul humorisiic al aulorului are un farmec desebii. Şi Ire- 
bue ră adaogăm că lraducălorul a reuși! să găsească echivalentul 
fronjuzesc al aceslui lon., 

Un singur deieci ni se pare că are aces! roman. Ni separe că 
aulorul prea vrea să-si justifice și să-şi ilustreze Iillul şi subiillurile 
volumelor. Fiindcă lillul general e Țăranii, el vrea să ne dea fiziono= 
mia În'reagă a viejii |ărâneșii. Preocuparea, ca să-i zicem sșa eino- 
gralică, este vădilă şi este excesivă. El ne zugrăreșie pe larg, și in- 
lenționat, başiele |ărănesc, nunta |ărănească, cosilul, claca, larmaro- 
cul, elc.. Fireşte, el zugrăvește loale aceslea cu ocazia acțiunii. Der 
se vede bine că nu vrea să scape ocazia de a le picle, şi le piclenză 
mal copios decili e nevoe peniru acliune, peniru plasarea per- 
sonagiului ia mediu şi peniru caracterizarea lui. Şi uneori avem im- 
presia că personagiul e pus să acjioneze inir'o direclie, numai pen- 
iruca la capăt să ma! avem o pagină de elnogralie. E melodul ba- 
laatic al nalaralișiilor, der se cunoaşte bine că n: conceplia estetică l-a 
lăcul să impovăreze op:ra cu descriplii disproporiionale, ca pe na- 
turalişii, ci titlul cărţii, gindul de a fixa în roman toale aspecleie vie» 


“VH țărănești poloneze. 


ŞI iol așa, fiindcă volumele romanului au ca subtitluri un nume 
de anotimp, aulorul se simile dalur să ilustreze mereu sezonul, să 
nu ne lase un momenl să ullăm anotimpul romanului, dar poate și 
peniru a plasa mereu pe lăran în mediul fizic, alil de imporlant în 
viața omului lega! de pămini,— în delinillvloi un gind conștieni, o in- 
lenție leorelică, şi nu o necesilale sponiană de arlisi. Admirabilele 
lui deseripții de malură sini prea lungi, pres dese şi prea repelale. 
Aces! din urmă defect abia este salval prin sentimeatul lui poetic pu» 
ternic şi prinir'o prestigioasă Invenţie verbală. 

Aces! roman lrebue celil. Dacă în Jarani! găsim varlanla polo» 
neză a |ăranului orienial, a căruia una din varia le esie |âranul ro- 
min, apoi În unele privinţi găsim în acesi roman pe insusi lăranul 
romin. G1 


Karin Michaălis, Femmes, Slock. 

Cetilorul cunoaşie probabil pe sutoares romanului L'Age dange- 
reux, iragedia femeii de palruzeči de ani, cau Iregedta celor palruzecã 
de ani a: femeii, 


i 


130 ___VIAŢA ROMINEASCĂ 


in Femmes, auloarea ne dă un „siudiu” mai compleci asupra 
lemeii, dacă nu atii de paalonani ca ia L'Age dangereux, 

Femmes este compus din scrisorile a. şapte surori, schimbale inire 
ele în curs de mai mulji ani. Aceste surori repreziniă lol felul detem- 
peramenle și caractere lemeeşli—şi tol felul de condilii sociale, 

Din aceste serisori rezultă cilera mici romane, sau mai bine: 
cilera schițe de roman, şi unul mai mare, romanul unei femei, care e 
arlistă de operă. 

Viața fiecărei lemel caşi caraclerul e! rezultă mai înlălu din 
scrisorile el, şi în al doilea rind din scrisorile celorialle, in care e 
vorba despre ea. „Compoziţia“ aceasia are avantagii remarcabile; Co- 
ploză viaja mai bine Po fiecare din cele şaple femei o vedem şi din 
chipul cum se comporiă ea în viață, şi din opiniile celorialie şanse des- 
pre ea. Aceste opinii, care contribue la caracterizarea acelela despre 
care e vorba, caraclerizează în același limp şi pe cele care emil opi- 
miile. Aşa dar, redarea unul lip prin prezeniaren lui şi prin repercu- 
slunea lui în alle tipuri, fiecare lip văzul din diac paree de vedere, 
privil prin prizma unor lemperamenie și menialilăji diferite inire ele. 

Compoaiile aceasla a impus auloarei crearea a şaple stiluri scrise, 
deoseblie, ceiace presupune un lalen! mul! mal mare decii dacă stilul 
fiecărei din cele şaple femei ar fi rezulia! (ca în alle romane) dia vor- 
birea lor. Aici, auloarea a los sililă să creeze şaple sliluri epislolare, 
absolu! deosebile unul de allul și concordante cu nalura fiecăre! din cele 
saple femel, cu lemperameniul el, cu cullura ci, cu preocupările èl, cu 
clasn e! socială (căci, deși surori, viaja le-a împrâstial în celegorii so- 
ciale ioarie diverse și îndepăriale una de alla). 

Din loste aceste mici romane, rezullă un lapi constani: că bär- 
batili, în raporturile lor ca bărbați cu femelle, sint întoldeaune slupizi, 
neinjelegălori, slingaci, şi că n'au dreplale niciodală. Dar aceasia re- 
zultă din laple, şi rezultă cu necesitate, căci auloarea site să prezinte 
realilalea asifel, facil să-și llusireze lema perleci, Şi bine înțeles, 
aceaslă feminislă e deslul de inleligeniă şi lină, ca să nu creeze de- 
me! ingeri (şi nici bărbaţi monşiri) Femelle din aces! roman au şi ele 
toi felul de defecte şi de ridicole, iar bărbații nu sin! lipsiți de calităţi 

Am scris cuvintul „leministă”. Dar feminismo! aceslel serliloare 
e de un gen special, e un feminism psihologic, dacă se poale zice 
astfel. Aces! feminism esle starea de sullei a unei femel înzestrată cu 
o puleraică sensibililale feminină, temperamen! care (cum se vede şi 
din alte scrieri ale aceslel femei) este psihologia scriiloarei. Inire 
o astiei de femee şi intre bărhal se naște intotdeauna acel ranor! care s'a 
mumii „duelul dinire sexe”. Femiailatea puternică esie, În adevăr, in- 
totdeauna in luplă cu masculul, Sensibiiiiale lø, să-l zicem, eternul 
masculin, cochetărie, defensivă provocăloare fată de agresor, insfirşit 
o întreagă polilică și diplomație cu adversarul, plină de suspiciuni ca 
orice polilică de acesi fel. Conceptia despre bârbal a unei asifel de 
femei va lrebui așa dar să fie aces! feminism psihologic, deosebit 
radical de leminismul propriu zis, care vede în bărbal un liran social. 
Femela de rasă din Karin Michailis apare şi mai bine din L'Age dan- 
gereua, lemee pănă in vitlul unghiilor şi în acelaşi limp foarte Inteli- 
geniă, de o inteligență am zice masculină, dacă n'ar area acea finejà 
caracierislic lemeiască. 

In Femmes, Înteligenin aceasta e în lateligenju acelor femel din 
cele şapie care gint concepute ca inieligente ; se vădeşie în coasirulrea 
inteligenții obiuze a acelora concepule ca alare; se manilestă peste 
iol în conalrulrea rombnului - combinei savani şi cu dibăcie. 

iar feminilatea aceasta se dă pe față, nu numai în vibrația 
feminină pe care o gcordă unora din cele saple surori, dar și în paza 
auloarei de a du pe față secretul ulim a! nullelului femeese. Am 
spus aiurea că în afacerile de senlimeni femelle, conştient! și Inconş- 
tieni, își țin Jocul ascuns față de bărbal. Aces! secrel îl păsireuză şi 


RECENZII 131 


scriitoarele cind sin! femel de rasă, adică femei in adevăratul înțeles 
si cuvialului. ŞI-I] păstrează chiar şi pe socoleala eroinelor lor. Altfel, 
și-ar lrăda sexul, ar deroga dela obligațiile spiritului de corp. 

ŞI e... păcal, căci numai o femee or pulea să ne spună bine ce se 
petrece in femel Dar aces! lucru nu-l va face niclodală o lemee. Nu 
cred să Íl exisia! vreodată o femee adevărală, care să fi spus - în viaja 
reală ori in literatură - loi ce se pelrece în sulletul ei. Numai bărbații 
spun lol—femeii iubile, contidenților, celilorilor, lumii întregi. Sini şi 
lemei care, până la un punci, dar numa! pănă la un punci, se desiăl- 
nuesc, dar acele lemei nu fec parie din cele mai feminine — și desiăl- 
nuirea lor, nu aduce o lumină apreciabilă asupra sullelului femeesc. 

In Femmes, acele care-și scriu sint surori, unele sinl expansive, 
mai ales eroina principală, aceia a cărei vială e mal amoroasă, şi toluşi 
nici ele nu-şi spun lol, penlrucă sint femei. Sau, dacă voill, auloarea 
nu... le lasă să spună lot, penirucă e iemee. 

Din toale aceste șaple surori, una singură reușește bine în 
vială, cea mal simplă, o monşă. O lemee bună, indaloriloare la ex- 
irem, care lrăeșie peniru alții. Aceasta e fericilă și ca femee, Bär- 
baiul el e un lucrălor, om simplu și el. Eo „filozofie a vieţii în a- 
ceasli idee a auloarei. Aceasţă femee e însăși simpliciiatea sulleleas- 
că, munceşie pănă la exlenuare, lrăeșie peniru aljii, iar amorul în 
viața el e un lucru secundar, cas! pentru bărbalul ei. E aecundar și 
din cauza vieții şi din cauza firil ei. Și nu mal e vorba între el de a- 
motul „cel mare”, de „duelul dinire sexe”. Aşa dar aceșii doi oameni 
nt se devorează nici înir'un senz, Din toele aceste cauze, femela a- 
ceasla e lericiiă. 


C. Vraja 


Etieane Rey, Eloge du mensonge. llachelie,—L'Amour. 

Primul volum face parte dinir'o serie consacrată unor „viții” „ge. 
nernl-omeneşii , În prelaja ialroduclivă celim că aceste „laude“ ar fi 
fonrie morale, din cauza lonului lor ironic. 

A Nouă ni se pare insă că aulorii nu se țin de promisiunea din in- 
troducere și, impreslonali de prestigiul pe care-l are de o bucală de 
vreme imoralismul, ei lac pe leribili!. ŞI trebue să mărturisim că aces! 
imoralism care vrea să lie salanic şi să «perie pe burghez, e prea 
simplu- și, val, prea burghez, prin preocuparea lui de burghez. 

Imoralismului îi place să se creadă revoltă și aliludine estelică. 
Mai toli am trecut pe aici... SI, ce e drepi, poale că am avut cu tojli 
o juslificare : reacționem naliv În contra ceiace Nielzsche a numil „mo: 
ralină*, a moralei ipocrite. vulgare, predicată de imbecili Interesaji 
să-şi ascundă lurpitudinile, ori uscăclunea sulletului, 

Dar moralilalea, şi nu imoralilalea, este eslelică— și aderărată re- 
voltă. Imoralilatea este leiuriană, esie concesie zoologiei. Virtutes este 
suprema lrumuseță umană, penirucă e debralalizare, slăpinire de sine, 
coasirucile orhileclonică În Propriul lāu sullei,—prolesi impolrira ma- 
leriei şi a vieții comune. 

D. Eilenne Rey face elogiul minciunii, găsind in ea suplejă și 
iantezie, care lipsesc adevărului, Dar silindu-se din răspuleri să spună 
lucruri adevărale (şi nu minciuni) despre minciună, aduce un omagiu 
suprem... adevărului, alit de mul! căularea adevărului e aspirajia pro: 
fundă a sulletului nositu,—inteligealil și sentimentului nostru. 

Cea mai mare parle din elogiul minciunii la d. Wey siä în pic- 
lara femeii, gralioasă şi leminină cu ajutorul minciunii. E singura parle 
interesantă din volum. E aproape creajia unul prolil de emee, căci 
în adevăr, se pare că minciuna iniră cu mult în nojiunea de lemini- 
taie, în raportul femeii cu bărbalul. O lemee de lux, in sensul de 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mană plină de seducţie, nu poale să spună adevărul, ci ne- 
pe pe near e mod Numa! asitel îşi poale păstra caracterul de sinx 
şi deveni, cum se zice, irezistibilă, incomparabilă, unică, e'e. 
L'Amour, al aceluiaşi sulor esile a doua edijle, remanisiă si im- 
bogăjilă, a cār|il mai vechi intitulată lo fel. E serisă ascujit, spiriiveal 
(si e instructiv că are o prefată, serioasă, - siobă și slingace,- celace 
dovedește că cineva poale avea taleni înir'un gen, fără să aibă și! 
în altul), ; i 
X Ca in mal toată psihologia lranceză a amorului, in L'Amour al 
d-lul Rey amorul e considerat și irsta! cu un seniimeni pur ¢goisi, cu 
bază de cruzime, Raporlu! dinire bārbal şi femeë e ca acela dintre 
vinător si vinal, ca acela (să ni se erte comparalia, justă) d'aire un 
om Ilămind şi un biftek. In artei amor, fiinja caci lema pe care o lu: 
beşie mai pufjin amantul, e femela pe care o „iubeşie + 
` prd j mai ales amorul francez, adică din |lleralura fraøncezā, 
Dar irebue să tecunoaşiem că în orice amor, cil de sulletesc, există 
aceaslă cruzime, care se dă pe lață cu sălbălăcie în momentele de 
contiici,— şi că aproape in'oldenuna sulleiul este în minorilale. Amo- 
rel este lucrul naturii şi nu al socletäjii Socielatea îl stilizeezā numal. 
şi cel muli îl complică cu elemenie care se topesc la cea mai mică 
ciocnire. De aceia superiorilatea sullelească a unui om se cunoaşie 
şi după rezistența pe care o pune sulielul lui la egoismul naturii. 
Bine înțeles că în toale acesiea e vorba mai ales de amorul efi- 
cieni. Amorul poelic al primei tinerei peniru fola cu coada pe spale, 
e aliceva. Dar aceasta nu èsle în chestie, cind vorbim de certea dlui 
Rey. De smoruri pure, linereşii, psihologii francezi, așa numiji mora- 
lişti, nu obisnuesc să vorbească, Nu-l iou în serios. 


"eA V. 


+ * 
a 


Artur Gorovei, Desc'niecelo romineşti {Stadiu de folklor), 
Pariea !, Inlraducere, Fălliceni, 1925, (pp. 216 XVI). 

Colecţiile de lileratură populară rominească s'au înmuljii, în ul- 
limele două decenii inir'un mod surprinzător; și fiindcă maleria- 
lul esie adesea neingrijii publical și se repelă dela o culegere le alia 
(fără ca prin aceasia să se poală conchide ceva sigur asupra eriilor geo- 
grafice ori a curen'elor de răspindire), munca de sistematizare a de- 
venii de mulle ori Ingrală. Asiiel lrebue să ne explicăm, astăzi, apariția 
ati! de rară a studiilor de sinteză asupra lolkloruluil nostru, deşi ma- 
lerialul enorm aşleapiă mereu pe cercelălori. 

In numărul resirlas al siudiilor de folklor spitale in romineşie, 
aceaslă parle introductivă din lucrarea d-lui! A. rovei esie bineve» 
milă. Eo aduce odală cu o bogală informofie— ati! de rară la noi—ce 
irece dincolo de cercul popoarelor indoeuropene şi o punere la punct 
în lleralura nousiră a originii acestor formule şi praclice, Am reletal 
allădală (Viaja romineasci, April, 1925, p. 89 90) părerea eronată a 
d-lui Gaster asupre originii descinlecelor romineşii din apocrite, på- 
rere exprimată mai inainte de călră Hasdeu (Cuu., I, p- 399). D. Gorovei 
arală că descinlecele romineșii sin! rămășițe arhaice, avind Variante 
corespunzătoare În cele mai vechi monumente scrise egiplene și chal- 
deene, care au primii cu vremea elemente nouă, cum sia! cele creştine 
iniroduse prin substiluiren elementelor păgine anterioare. 

După ce in primele ciaci capilole autorul cercetează credinja in 
exislența diavolului și frica popoarelor de acest pricinuilor al bolilor: 
exorcismul şi ageajii care îl execulă (rrăjilorii), dind și o privire ge» 
nerali asupra descintecelor la popoarele de azi, d-sa propune o cla- 


RECENZII 133 


sificore nouă a întregului material rominesc, osupra cărela vom Insisla 
mal muli. Se știe cît S Fi. Marian impăriise (isir'ua memoriu publi- 
cal de Academia Romină) uces ramură a lileraurii populare rumilă 
obişnui! deseîniece în pairu specii distincte ; descintece, vrăji, farme- 
ce și desfaceri. Disliacjia o făcea după cuprinsul formulelor, după 
scopul urmării cu ajulorul lor, după mijloacele ulilizale şi după limpul 
in care se praclică. În criiica lăculă de d. Qorovei aceslei clasiii- 
câri, se arală nelemeinicia el, dovedindu-se cà Însuşi Mariana in cule- 
gerile sale conlundă acesie calegorii, lără să fie samă de ele, Siabi- 
lind cu numeroase lexie că descintec insamnă orice „vers recllal*, d. 
Gororei crede că oraja ori farmecul e lotalilalea ceremonialului in- 
lrebulnjai de vrăjilori, lar descintecul e formula verbală, Desigur că 
deosebiren vrajei de farmec, pe care o făcea Marian, e arbiirară. 
Dar inire acliunen de « fermoca și acela de a descinia esie o deo- 
sebire esenjială: ele se fac prin formule deosebite, prima prin for- 
mula numită farmec, cealaliă cu ajalorul deschnlecului. Farmecul nu 
e — cum admite d. Gorovei - materialul inlrebaiajal (acestui m+terial po- 
porul nu-i dă nici un nume general). Deaceia, propunem aici o altă 
clasilicare mai generală, în sprijinul căreia spallul nu ne ingădue să 
sducem lol malerialul edificalor : cuvintul deso?ntec avind injelesul de 
„versuri recilnle” e admis de obiceiu ca lermen generic peniru amindouă 
acțiunile. Desciniecele se spun însă in două împrejurări: 1) cind su- 
bleclul esie prezeni; 2) cind el este absent. Cind subleciul e prezeal, 
descintecul are ca scop imedis! combalerea bolilor cauzale- după cre- 
dintele populere - de diavol (cum admilea şi Fr. Lenormand: ci. Sezd: 
tearea, XIX, p. 21) şi mal rar de D-zeu ori Maica Domnului. Cind 
subleciul e abseni, descinlecul are ca scop tie o acjlune de provocare 
venită dela osmeni (cu Inlenţie bună ori rea), lie o a:liune de libe- 
rare. Acțiunea de provocare e aceia numită fapt, făcul: lar cea de 
liberare; des/âcul, desfa:ere. Descinlecul cu subiect prezen! e des- 
cintecul propriu zis or! exorcismul : cel care linde la provocarea ori 
liberarea de fapt, esle farmecul. - D. Oorovei crede că exislă „des. 
cintece de dragoste” și „descinlece de deslăcul“, dar lexlele ne arată 
și „farmece de dragose” ori „faceri de dragosle” (O. Dem. Teodo- 
dorestu, Poezii populare, pp. 576, 377, elc.) şi „farmece de deslăcul” 
(ibidem, p. 35, elc. etc), celace arală cum am spus mal sus-că 
faptul şi desfăcutul sint farmece. Cuvinlul desfacere nu e „un curial 
întrebuința! numai de Marian” (p. 95! peniru uns din subdiviziunile cla- 
silicării lul, cl are in popor o mare răspindire (tot aşa desfăcut „dé- 
sensorcellemeri”), ca și cuvinlele fapt, facere, făcut, /dcâlură sor- 
tilege* care au corespondenie romanice în italianul /allura, vechiul 
france: failure (v. Candrea-Densușianu, Dicționar, nos, 534 5, 538). 

Ali! exorcismele cil și larmecele (de provocare) prezinlă deo- 
potrivă numeroasele forme consialate de d. Gorovel in malerialul bo- 
gal pe care l-a ulilizal; descinlecele clasale de d-sa în grupa „fors 
mulelor megice” (p. 192) nu sinl însă decili descinlece ori fraze |igă- 
neşii Į deacela, credem că această grupă trebue desfiinjalä. 

n islorical descinlecelor din părțile Europei sud-orlenlale, era 
poale necesar să se insemne că Înalale de exorcismul lui popa Gri- 
gore dela Mohaci, care dalează din sec. XVI (nu XIV cum s'a lipării 
greşi! la p. 60), se conslală exorcisme în inscripțiile balcanice din sec. 
2 și 6 (cf. Hirschleld, Epigrophische Nachlese zum C. l. Lu, All, in 
Sitzungsber d. k: Akad. d. Wiss. z. Wien, phil,—htst. CI, LXXVII 
(1874), p. 405 şi C. L La I, p. 961, XXV!) 

Ar fi de dorit ca siudiul acesio, clar și ma! ales suggestiv prin 
care se va inlesni! ulilizarea unor documente importanle din numeroase 
puncte de vedere (cu arhaisme lexicale şi imprumuluri folkiorice), să-l 
avem cil mai curind publica! in înlregime. 


I. Şiadbei 


Pui 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 
< a E E i dea leul e entre aaa 


Şerban Drutzu în colaborare cu Andrei Popovici, Ramt- 
nil In America, „Corlea Rominească”, Pucureşii, 

O carie interesaniă plină de faple.—lvtoria emigraliei Rominilor 
in America, a Rominilor din fostul Regat si din foastele provincii sub- 
jugate. - Așezările Rominilor în Siatele:linile şi în Canada.—Indetel- 
nicirile lor acolo, ca lucrători în oraşe, ca lermieri, ca profesii libere. 
— Cauzele emigrării.—Epocile de emigrare mal intlensă.—Numărul Ro- 
minilor emigra(i.— Insilluțiile lor. — Manilestațiile culturale elc.. 

lin capitol inleresan! e cel consacra! lui Oeorge Pomul. Romin 
ardelean, emigra! în America inainte de Războiui Civil dela jumăla- 
lea veacului lrecul, și unul din eroii armatei Sialelor de Nord în a- 
ces! războiu. = 

Autorii consacră citeva capitole şi Evreilor emigraţi din Romi- 
nia, din care constalăm că la orice om legătura cu păminlul unde s'a 
născul nu piere, legălură simțită msi pulernic, atunci cind a părăsit 
acest pămini. Autorii ne spun că Evrei! din America celesc romineșie; 
au simpatie peniru Rominia; au cuvintul Roumantan in numele tuturor 
sacielăților lor. Ne mot spune apoi că au sinagogele lor aparie de lji 
Evrel veniji de alurea; au locuri în cimitire deosebite de ale altor Evrei. 

La sfirşii. —o sumă de capitole cu sfaturi pentru viitorii emi» 
aranți, căci emigrarea inlimpină greutäji mari. datorite msi ales legl- 
lor și regulamenlelor din ce în ce maigrele, menile să apere Repu- 
blica de indezirabiii, 

Dar cartea acessla mai are şi o alið imporianță. Siluind emi- 
gralia rominească printre celelalie emigrajii şi zugrăvind adaptarea 
Rominilor la viața americană, — ea ne fece cunoscută întreaga pro. 
bona e emigrejiei europene și ne şi dă un lablou al vieții din Stie- 

ele-linile. 


Recenzent 


Revista Revistelor 


Critica prolesionalà 


In conirasi cu crilica sponlană, 
vorbi'ă, publică, care are ca subieci 
căriile şi oamenii, acela prolealo- 
nală se releră la reguli și genuri, 
Ea s'a născul în secolul al XVII, 
ali! de pălrunn de nevoia aulorilă= 
jii, cu Chapelain, insărcinat de A- 
cademie să criiice Cidul lui Cor- 
nellie șia lost ilusirală de Bolieau. 
Maștenlior al lui Bayle şi Fanle- 
nelle, Voliaire e un spirii mai lu- 
minal, mai liber dar ca concep: 
le, nu a adus nimic nou. Cu La 

e, dimpotrivă, care în „Cours 
de lillcrature”, Pediatri |inule în 
„Lycee“ ln 1781, a considera! cel 
dinlălu isloria literară în totalita- 
lea ei, critica mondenă sau esie- 
lică de pănă alunci, devine isio» 
rică. Declinul senlimeniului reli- 

fos şi mediocritalea predicalori- 
or fac publicul să asculle acum 
cursurile celor Irei mari profesori 
ai Restaurajiei: Guizot, Cousin, 
Villemain şi mai lirxiu pe Seini 
Marc Girardin la Sorbona şi pe Ni- 
sard la şcoala normolă, Taine, Bru- 
netitre, Faguet, Lemaitre, Sainte» 
Beure au fosi deasemeni profesori, 

Spre deosebire de crilica spon- 
lană, aceia a profesorilor nu jine 
samă alii de sentimentul produs 


de o oneră, ci de cunoaşterea me- 
diului în core aceasia a-apăral st 
de tradiția legală de dinsa. E» e 
liculb de obiceiu de spirile one» 
sle care răcesc mal alès din ire» 
cul și din cauza excesului de eru- 
dille, nu evilă toldeauna pedantis- 
mul. Căci savantul în faie opere- 
lor actuale e adesea lipsi! de spon- 
laneitale, flair sau linelă şi în a- 
ces! domeniu a judeca, clasa, ex- 
plica sin! operajli adesea zădar- 
nice pe cind gusiul e o condilie 
necesară şi aproape sulicienlă, 
Crilica prolesoriior se lulere» 
sează nu la ce e noo, ci la celace 
e susceplibil de è deveni vechiu 
şi de a se perpelua in lradiţie, 
Ea axplică lrecului, dar nu reu- 
şeşie să prevadă viliorul şi cind 
încearcă să o facă, proeciează mal 
loldeauna În ei, logica lreculului. 
Cei ma! buni reprezenianii al el 
sint la faja liieralurei conlempo- 
rone, de obicelu, în ințirziere cu 
o generație. 
ână la 1870, criilca profesio- 
nală a los! conira romaalizmului, 
apoi cu Brunetitre conira nature- 
lsmului, cu Fague! şi Lemailre 
conira simbolismului, Adevărala 
crilică a contemporanilor nu e fá- 
culă de prolesori, ci de acel care 
gravitează in jurul crilice! rorbite. 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ —- 


Pentru crilica prolesională un Sten- 
dhal. Baudelaire, Goncouri au fost 
„la bêle noire". 

Generalizările oratorice şi pala- 
tele de idei ale lul Taine sau Bru» 
nebère sini discrediiate astăzi, dar 
cunoşlinjele noastre literare au 
nevoe să lie ordonate și una din 
funcțiile esenjiale ale crilicei e 
de a lege, înlâniui, prezenia o li- 
teralură seu un gen ca o fiinjă 
organică şi vie. Critico islorică 
nu poale trăi fără idel, care sin- 
letizează şi unifică realilatlea sen- 
zibil. Un Brunelicre a reprezen- 
la! aces! punc! de vedere inflexi- 
bil si fanalic. El e adesea scolas- 
tic şi viziunea lul literară are „des 
pariis pris“, 

Storțările jurnaliștilor şi ale ar- 
țişiilor de a-l exclude din critică 
rămla însă to! atii de zădurnice, 
ca şi incercarea lul de a exclude 
din ari pe Baudelaire. 

(Alberi Thibnudel. Rèvue de 
Paris]. 


Prin disprelul pe care îl arală 
laţă de vechiul leslameni caşi prin 
sioriarea lui de a-şi consiilul o 
evanghelie proprie din citeva ver- 
sele blese ale celui nou, Sfintul 
Francisc a deschis o cale nouă 
creştinismului, cast religiei în Oc» 
cideni. Cale lecundă, cu lol ca- 
raclerul utopic al incercării, con» 
siderate în purlialea ei originală. 
Sfintul Francise e precursorul, nu 
al Reformei după cum s'a insinual, 
ci al Renaşterii, 

Pe cind Lather nu şi-a găsil ca» 
lea deci! dibuind şi câulindu-și 
miniuirea prin renunțarea la viaja 
de familie şi ascelism a slirşi! prin» 
Ir'un seulimeni de dureroasă ne» 

ulință și de indepăriare față de 
umnezeu, la Sfintul Francisc as- 
celismul a adus o exaliare a voin» 
jei, care l-a făcul să se simiä a- 
proape de Dumnezeu și să-l regā» 
piere pretulindeni in operele crea- 
un 

Reforma e dominnlă de ideia ta- 
Iricoşală a predestinațiuali, care 
lasă pe om dezarmat şi mizerabil 
in minile Domnului, Exallarea pu- 
terilor umane e dimpotrivă mesajul 
Sfintului Francisc. 


Temperamen! violent şi pasional, 
Lulher a fost în primul rind un re- 
volujlonar, uneori Inspiral, alleori 
chinul! de teamă, dar asemeni lu- 
turor revolallonarilor, mal preocu- 
pal de a relorma pe alții decit pe 
el însuşi şi de a transforma astfel 
radical, Institujiile exisieale. 

Plin de o angeiică blindeţă, sfin- 
lul Francisc a foal în primul rind 
preocupa! de a se relorma pe el 
însuşi, peniru a Îl un exemplu al- 
lore, şi peniru a tace lumea mal 
bună nu a căulal să schimbe ins- 
țitujiile, ci numai omul interior. 

De Calvin, el se deosebeşșie mai 
mult. încă. Infeclat de judalasm şi 
lovocind in orice momen! legee 
mosalcă, acesta a glorilical bunu- 
rile maleriale, si a fosi un pre: 
cursor al capitalismului. 

Fidel „Predice! pe munte” Sfin» 
tul Francisc dimpolrivă, a repudia! 
m&monismul si el nu are nici o răs- 
pundere in răstindirea lul în so: 
clelulea acluală. 

Ascelismul nu l-a condus la fe- 
ricirea exclusivă a exlazului Soli- 
lar, dar la descoperirea lumii. 
Dragoslea lui personală peniru 
lsus l-a făcul să descopere omul 
in pădurea de alegorii și simbo- 
luri a evului mediu. Evul mediu 
ignora natura. Sculurind praful ma- 
nuscriselor in faja cărora subtili- 
sau teologii, Sfintul Francise în 
simpliclialea sublimă a Inimii, mer- 
gind cu picioarele goale, pe dru- 
murile Ombriei a revela! pe om 
lui însuşi, a descoperii din nou 
realitatea splendidă a naturii și a 
demonstra! prin exemple vii, indi- 
solubila soliderilale carele leagă. 
In vremile sumbre prin care ire» 
cem acum şi care aspiră la noires 
naşteri, lecţia lui, păslrează o vo- 
loare elernă. 

(Oeorges Balauli. Mercure de 
France, Oclombre) 


Examene de conştiinţă 


In ultimul număr dia Cahier du 
Mois, douăzeci și șaple de seri- 
itori care nu mal pulin de lreizeci 
de ani, incepind cu Marcel Arland 
şi stirşind cu Philippe Soupaul! au 
publica! examenul lor de conşii- 
inţă, Aceste diverse congtiinje exa- 
minaie dacă nu formează conşii- 


»një comună oieră, cel pulin, pai- 
hologulu! cași criticului Imagines 
sau fnnloma ei și sini un docu- 
men! de prej. 

„M'am născul la viaja spiritului 
în 1922 în mijlocul unel dezordial 
neînchipulle. Confuzia şi spiritul 
păcii armate mă stăpinesc, Sini 
dezechilibral desigur, dar cu un 
gusi viu de perlecţiune. Cred că 
la urmă îmi volu crea o disciplină. 
Toale abaterile pe care le-am cu: 
noscul și lulburările care m'au a- 
tins, mă fac să o doresc. En va 
coincide peniru mine cu descope- 
rirea liberiăţii*, 

lală ce scrie, cu o oneslă cen- 
doare, Alfred Colilng. În arlicolele 
lui Pierre Quint şi Philippe Soup- 
aul! găsim deasemeni, două pårji: 
u ! tablou al dezordinei linereţii şi 
aliul al ordinei, pe care el o caulă, 
fără să o || alins deci! parțial, 

O literatură rezultă, în general, 
dinir'o civilizație, loarie ror sau 
prea pulin, dinir'o îilozoție. Două 
laple s'ou produs însă, în timpul 
din urmă, care au adus înir'un grad 
singular, mobiliialea în subslanța 
omului caşi o soclelăjii. 

Mai întăiu valorile de mișcare, 
spori, automobil, avion, cinema, 
s'au subsillull pretutindeni, în ul- 
timii anl, valorilor de repaos. Vi- 
zlunea copiilor caşi a linerilor a 
lust o figură dilerită de aces a 
părinților. Că acessiă dilerență de 
viziune a adus mijloace de expre- 
sie, de idei și de creojie nol, e 
ceva eridenl. 

in al doilea rind, pu numai omul 
noa merge dar înainiează pe un 
irotuor mobil. Acesslă mișcare 
care poariă mişcarea, aceasiă ins- 
tabilita'e care se adaogă Inslabi- 
llapi e economia de după războiu. 
La originea unul Flauberi sau Bar: 
rea intilnim formaţiile lenie ale 
ciorapului de lină francez, pe care 
eslelismul unuia şi tradillonalismul 
celuilaii îl lranspun în ordinea crea: 
jiilor spiriluale. In socielalea bur- 
gheză [alimentul clorapului de lină 
aduce pe acel al valorilor siabile 
casi a speculațiilor asupra proba- 
biltäjil unui viilor. 

Totul se consumă in momenl. 
Nebunia, care constă în a le ruina, 
cumpărind mobile vechi sau coli- 
ere de perle a deveni! înțelepciune 


REVISTA REVISTELOR 137 


și înțelepciunea de a depune bani 
la casele de economie, a deveni! 
nebunie. Cind socielalea lrece prin 
ncesi regim e nalural caşi lilera- 
lure să se resimlă. Se va es! de- 
sigur din el, dar cine ar pulita să 
spună, cum și cind ? Despre sla- 
bilizare su se poale afirma decit 
un singur lucru: va fi. 

Pierre Quini lolilulează articolul 
său „De la rârol!le å l'equilibre“, 
dar in cele douăzeci și saple de 
confesiuni,  celace aporiine re- 
vollei, dezordinei şi incoherenjii 
e mul! mai viu decil parlea echi- 
Hbrulul, 

„Viejo care mi-am lăcul-o spune 
Jean Caves e o viajă de perpeluă 
schimbare". lar Andrè Bencler ex- 
clamă : „Celace mā emolionează 
mai mull în lume, e momentul”, 

Totuși, cin cel douăzeşi şi șaple 
care vor conlinua să scrie operie 
va găsi o disciplină Titerară ca 
Flauber! sau Gide. Pe aceasiă 
cale urmind pe fraji Thoraud, 
Maurois, Mauriac, Marlin du Gard, 
Lacrelelle şi-au pulut siablliza suc- 
cesul. 

O altă parle va adopta disciplina 
religioasă căci curenlul religiei 
va subrisia în lumea literară cel 
pulin atil, cil vor dura lalimenteie 
şi mizeriile politice cași neglija- 
rea marilor dezbaleri şi Inlerese 
ale statului. 

(Alber! Thibaudet. Nauvelle Ro- 
vue Francaise, Oclombre). 


men za Esta, poe: 


După şcoala elnogralică şi In- 
crările lul Andrew Larg pores- 
lile populare nu šini decit supra- 
viețuirea celor mal vechi credinji 
omeneşii, pălrunse încă de prin- 
cipiile și uzajele magiei primilive. 
Utilizarea În poezie a clemenlelor 
leerice este deasemeni o reinloar- 
cere la o siare de conştiinţă loarle 
veche şi 'evivescenja sentimente. 
lor Iastinclire, in părțile cele mai 
puţin explorale ale spiritului nostru. 

Una din încercările care au con- 
Iribuli mai mult la dezroliarea in- 
leligenţii nonsire a losi conlrolul 
reaiilăjii dur aces! control apare 
lirziu în istoria omenirii și educa- 
Ha spiritului verificator nu lucrea- 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ză deci! intr'un domeniu ingust, 
dedesub! lermentează idei primi- 
live conținute de Iriul cunoşiinței, 
care renasc însă cind ea se rela: 
xează, reapărind în stările misti- 
ce, în vis, delir, nevroze, inspira- 
tla poetică. : 

Aceste idel se învirtesc în jurul 
unor instincte foarle simple, din 
care principalul e frica. Teroorea 
omului primiliv în fața speciaco- 
lalui lumii a fost una din axele 
esențiale ale vieții lui mentale, 
dacă judecăm prin crealla alitor 
ilinje grozave, pe care, èl le-a in- 
vèėnlal şi prin numeroasele noas- 
tre superstiții. Un all sentiment, 
corolar al celul diniäiu a fost do- 
rinja de a concilla puterile su» 
preme, nevoia de iniercesori, in- 
gerl, fee, mal tîrziu sfinji. Origine 
elimologică a cuvinlului fee (fata, 
deslin) e a dovadă a explicării psi- 
hologice; leele sint în acelaşi limp 
destinul și un ajulor impotriva lul, 
căci e de remarca! că acelaşi in- 
lermediari sini uneori prolectori, 
nlleori nefașii ; de obiceiu nelaşii 
la Începul, el au devenii fnşii şi 
binevoitori, mai tirziu, 

Fantasticul şi feericul pu dar o 
origine comună, cel dinlăiu apar- 
|ine lumii teroare, celalali ialer- 
cesiuni!. recursului impolriva te- 
roarel. E legilim deasemeni, să 
reducem lu aceiaşi credință ideia 
unul paradis primitiv şi al unuia 
lerminal, lemiliară luluror religii- 
lor şi al cărul regre! îaăscul, se 
întilmește poale in orice om, re- 
grel senzibil deasemeni, în poezia 
țeerică. Paradisal tereziru, virsta 
de aur, cimp'ile elizee nu sini de 
ci! reprezeniări ale aceluiaşi vis, 
adică a unul loc În care omul co» 
mun seu dirinizai lrăeşie înir'o 
slare compleciă de protecție, ig» 
noranjă a răului, a suferinjii șia 
morții. Operaţiile magice și cullu- 
rile religioase, mal lirzlu visurile 
socialiste, azi chiar viziunea so» 
vielică nu au alt obleci de ci! să 
ridice în jurul omului un zid pro- 
tector impolrive relelor care îl 
ingrozesc, făcindu-l să trălască în 
iluzia unei armonii perlecie cu 
zell şi a linișiei lață de destin. 

Datorită eteciului unei anume 
intluențe laline, multe spirite slat 
inclinate să vadă in orice litera- 


lură, un fel de relorică mai mult 
sau mai puțin subiilă, avind un 
rapor! direc! cu un invălămini a- 
proape şcolar și nu cu enormul 
aparal afeciiv, care are creerul 
ca punci lerminal și organ de răs- 
indire. Peniru aceştia literatura 
eerică se reduce la povesilre a- 
greabilă, deslinale să amuze copii 
sau persoanele mari. Ea e dimpo- 
irivă unul Cin aspectele cele mai 
semnilicalive ale acelei neincelale 
formațiuni de mituri şi simboluri, 
care se face în gindirea noasiră 
şi pe care marii poeji au adop- 
lat-o, dind o lormă pură acelul u- 
nivers de instincie şi aspiratii pe 
care | purlăm în nai, fără să-l 
bănulm. 

Literalura leerică, așa cum e res 
prezentată de cele mai multe din 
comediile lui Shakespeare, de po- 
emul lui Spenser, de unele poezii 
ale lui Edgar Poë, Coleridge, She- 
lley, Keats, Novalis, Baudelaire, 
Elemir Bourges» sau Rimbaud dacă 
şiim să o interpreiäm e o adevă- 
rată literatură psihologică, care 
exprimă omul În adincimele şi fi- 
inja lui esențială. 

E o literaiură mai subieclivă de 
cit oricare alla şi derivă din ro- 
msniism, căci dacă rcriilarii res- 
lişti au cxprima! mai ales omul 
tronsformat de soclelale, leericii 
şi fanlasticii, ne-au adus măriuria 
omulai primiliv, care exisiá în fie» 
care din nol, sirins legel cu cos- 
mosul. 

(Edmond Jaloux. Journal de psy- 
chologie normale ct pathologiqve). 


Sfintul Toma Impotriva lui 
Racine sau antihumanismul 
In teatru 


In opera luirecentă „Le masque 
e! l'encensoir*, cunosculul direc- 
lor de lealru Gaslion Balş, expune 
principiile unei estetici calolice, 
aplicale ariei dramatice. Punctul 
său de vedere e paralel cu acel 
filozofic al lui Jacques Marliain. 
După cum acesta suprimă toată fi- 
lozolia modernă dela Monilaigne, 
Hacon şi Descaries pănă azi, in- 
torcindu-se la :fialul Toma, Gas- 
ton Baly empulează lealrul fran- 
cez din ullimele irel secole (Cor. 
neille, Racine și Moliere), reves 


nind direc! la tradiția francezë a 
misterelor medievale. ŞI după cum 
Maritain evocă îndărătul Sfintului 
Toma pe Aristol, Baly evocă îndă- 
rătul misterelor, fe, blog greacă. 

Demonstrarea lul Baly porneşte 

dela alirmarea caraclerului reli- 
glos al dramei. „Drama, scrie el, 
e un lucru sfini, un omagiu mag- 
nille adus lui Dumnezeu sau Zel- 
lor şi cea mai ellcace din rugă: 
cluni. Eschil e lot alit de fervent 
ca şi Orâban. Căci sufletul irage- 
diel grece e religios, orfic și dlo- 
nysian”, Deşi lragedia greacă şi 
misterele nu se asamănă, ele trå- 
lesc din aceleași principii, „Eschil 
si Sophocle, care nu puleau să pre: 
vadă dogma și morala Evanghe- 
iilor s'au conformal loluşi, esie- 
licei catolice”, 

Thomismul aplica! lealrulul e 
după Baly o viziune universală, 
care are pe Dumnezeu ca ceniru 
şi nu o viziune limilală ia ce e o- 
menesc, Păminlul, cerul, infernal, 
sublimul, palelicul, trivielul sînt 
măleria reprezeniărilor ei și la 
bază e comuniunea sfinților. Tesa- 
irul medieval e calolic in senie 
lui, fiindcă realizează comunlunra 
artelor „Tolul nu e decit armonie 
În comunianea nlinjilor. Acestei 
armonii il corespunde în ariš, ar- 


monl dramei, ca o emanare es- > 


etică a filozoliei. Pictarea, sculp- 
tura, dansul, literalura, muzica e- 
xistau alături, ignorindu-se însă, 
una pe alla. Droma le reaneşie, 
le ordonează și inire frumusefa 
plastică, muzicală sau verbală, în» 
tre plăcerea simțurilor şi a spiri- 
lulut, inteligenta umană, reflex al 
acele! divine, mentine echilibrul”. 

Drama e dar o arlă supremă şi 
compleciă, care reuneşte niclura, 
scuiplure, dansul, literatura și mu» 
zica și ziua în care leslrul lipsin. 
du-se de aceste elemente a deve- 
ni! un gen lilerar aulonom, a fost 
du,ă Baly o zi de oroare și dezo- 
lare. „Repudiind scrie el, frumu- 
sela semnilicalivă a decorurilor şi 
coslumelor, a grupărilor şi aliludi- 
nilor, a ritmului şi cintecului, dre- 
ma decăzulă derine un gen lite- 
rar“. Dacă avem în vedere că a- 
ceaslă erolulle a permis aparijia 
!ragediilor lui Corneille şi Racine 
și a comediilor lui Molicre, ne 


„REVISTA REVISTELOR Di. 


däm samă la ce aberajii poale con- 
duce pasiunea supra naluralistă. 
Baly sligmalizează în acelasi timp 
pe acel responsabili de decăderen 
dramei: Luiher şi Reforma, Re- 
nașierea, Carlezianismul. „Trage- 
dia clasică e după el, un produs 
al complicității jansenismulul cu 
carlezianismul. Drama se reduce 
äsiíel la personage și la gindirile 
lar. Urmind misterelor, lragedie 
secol. al XVI-lea vois să rāminā 
emojionantă, și pretindea că se a: 
dresează inimii, lragediu clasică 
dimpotrivă se adresează numai: 
spiritului“. Deşi aulorii clasici au 
avu! senlimenie catolice, eslelica 
lor e aalicalolică. 

Remediul lui Baly peniru a re- 
caloliciza lealrul e de a declara 
războlu lealrului gen lilerar şi a 
repudia lexlele dramalice, Căci 
teairul compieci nu se reduce după 
ei la cuvintul vorbi! cl cere alle 
mijloace de expresie: decor, mu- 
zică, dans, mimică ele. Dar, acolo 
unde Baly vede un conilici-dntre 
leairul calolic şi cel umanisi, no 
e in realilale deci! un conflict im- 
ire lealrui pur yi leatrul speclacol. 
Diterenjiarea lor, e desigur, o 
sarcină urgentă si indispensabilă. 

Dar aceasta nu e un mollv dea 
arunca analema asupra leairulni 
expresie sau a lealrului pur, după 
modelul lui Corneille, Racine, Mo- 
lière. Există în Franja, desiul loc, 
peniru spectacole ca și peniru o- 
pere pur lesirale. ŞI nu èra nece- 
sar să deranjim pe Slinlul Toms, 
penlru a apoteoza acea luriune a 
artelor, scumpă iul Wogner, a cë- 
re: eşanlilioane deloc calolice, se 
întiinesce în alilea mäsic-halls. 

(Benjamin Crémieux, Nouvelles 
littéraires, Octombre). 


Italia şi Europa 


Presa llaliană nu mai înregis- 
lrează de ciiva limp nici un alac 
impotriva guvernului. Doar ziarele 
sirâine aminlesc că există şi po- 
trivnici regimulu! fascisi, Opozilla 
a iosi desilinială de „supremele 
rațiuni” de Stet. De alifel jurna- 
iele nu-şi pot permite luxul să În- 
sere material de critică opoziția» 
nistă penirucă loale coloanele sin! 
pline numai de discursurile şi vi- 


14) VIAŢA ROMINEASCĂ 


alele Ducelui. Polilica internă se 
[ărămilează clipă cu clipă în lot 
solul de acle decoralive, intruniri 
comemoralire şi ceremonii fastu- 
oase. Neaslimpărul acesta inlern 
reliefează din răsputeri obleciivul 
yi tactica pollicei italiene în di- 
plomaţie. De alci xitualia Italiei 
fajā de Europa. Problema cea mal 
vie, a căra! rezolvire reclamă ur- 
gență, esie lără îndoială problems 
populaliei, Oriciie Imnuri de pace 
ar fredona Ducele, Italia nu poale 
aila salvarea chesliunei demogra- 
lice decli înir'un apropia! războlu. 
Toală politica externă a lui Maus- 
solin! e şorăelnică și dubioasă, si 
cânieră 2 neholăriiă, locmai din 
dorința de a nu închide deliniliv 
o chesilune, de a lua o aliludine 
lermă. Inir'o asemenea postură 
imprecisă, Jocul e mal [liber şi 
schimbarea ia Înţă mai scuzabilă. 
Mussolini nu e anglo-, nici franco- 
nici germanolob. El inireține în 
peneral xenofob'a Halienilor ca 
o omare a diplomației sale „tours 
de valse", Visul lialiei de astăzi 
esle desatordul jărilor din Europa: 
ea simie in mod vital lrebuinja ca 
instabililolea europeană şi mon- 
dială să aibă loc cil mal curind. 
Căci numai o asemenea instabili» 
tale bar „servi drept pretext în- 
ir un războiu de expansiune menti 
să solulloneze problema demo- 
gralică, 

(Halicus. L'Europe Nouvelle, Oc: 
lombre). 


Pariul lui Pascal, respins 


Fascinaji de formularea male: 


malică a pariului, mulii l-au pri- 
mil ca indisculabil. Aceste nu pen- 
lrucă ar Îl avul un caracler apo- 
dictic, ci mal ales fiindcă lermenul 
de infinit, plasat fericit, lăcea im- 
posibilă orice diseujle. Pus in for- 
mulă rimășagul lul Pascal exer- 
cita o consiringere dela care nu 
le puteai ebate. Valabililalea lui 
râmiaea nealiusă numal În cazul 
cind noliunea de infinil nu era a: 
lacală. Cercelările mal nouă ajung 
la concluzia că o dreopiă infinită 
se Împarie În două jumălăji de 
dreaptă toi Infinite, după cum o ll- 
nie inliniiă minus un segmenl Iin- 
finit rămine tol.. lnlinită. Rāmiace 
să se conchidă că „intinitul ca şi 
neanlul se pretează la orice joc”. 
Rezuilă deci că pariul e disculia» 
bil întruci! termenul lui lundameu- 
tal, conceplul de infinii, poate [i 
inierprelal în dileriie chipuri. O 
interpretare mal adincilă deci! e- 
ceia a lui Lachelier ne-a dal-o Ro- 
beri Aron in „Revue de Mclaphy- 
sique el de Morale* (Vezi rezu- 
malul el înlr'un număr anterior 
din „Viaja Rominească” N. R.) Po- 
irivit noei descifrări, probabilita- 
lea rămășagului nu conslă in ciş- 
tigul unei lumi elerne fajā de ne- 
şansa de a fi pierdul bunurile pă- 
minteșii, ci ea tinde să dovedească 
existența şi D.vinilalea iui Christ. 

Noţiunea de infinit e introdusă 
locmai peniru a devia acesi! senz. 

(Jean Prévosi. Lo Nouvelle Re- 
pue Française). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


R. Fulop Miller et Eckstein, 

Dostoiewski å la roulette, Librai- 
rie Gallimard, Paris. 

Viajo marelui scrillor a fosi în 
mare parle plină de sulerinji În 
cei zece ani care l-au precedal 
moarte», n fos! chinul de palima 
Jocurilor de noroc. A juca! peniru 
prima oară in cursul unel călălo- 
rii la Wiesbaden. De-alunci pati- 
ms a prins rădăcini în sufletul lul 
y nu l-a părăsi! pănă la moarie, 

doua oară cind, indrägosiil de 
Pauline Suslowa, a plecai s'o in- 
lilmească la Paris, nu a putul re- 
zisia lrecind prin Wiesbaden să 
nu se oprească la mesa de joc. 
Palima jocului era mal lare decii 
amorul. 

Uliima lu! călătorie în Europa a 
intreprins- cu a doua lul solie 
Ana Grigoreevna, Au siai la Dres- 
da, lo Baden-Baden, la Hamburg. 
Peste tol, Dostoewski, care cre- 
dea că a descoperii mijlocul de a 
cişiiga bani, alerga la ruleiă. De 
cele mai multe ori, pierdea și ul- 
limul ban. Pentru cn să poală lrăi, 
era silil să imprumute mereu dela 
orice călălor rus pe care-l intil- 
nea pe acolo. De mulle or: ama- 
ne!a bijuleriile ba chiar şi hal- 
nele sojiei sale la muntele de pie- 


lale. Solia lui, Ana Origoreerna, 
nu s'a plins niclodală şi în cele 
mai grele momenle il mingiia si 
suferea În tăcere cu „Fedia”. 

Tirziu, abia în 1871, Dosloewski 
dindu-şi s:mă de toale chinurile 
îndurale, se holărăşie să se lase 
de palima jocului. Reuseșie să se 
inloarcă in Rusia şi să înceapă o 
viață de muncă şi de liniste. Dar 
nu muli după aceasia, moare, 


Georges Normandy, Mou- 
passani, Ed Vald. Rasmussen. 

Aceaslă carfe face parle din co- 
leclia „asupra vieții anecdolice şi 
pitoreşii a marilor scriilori”,. Au- 
ioral descrie in amănuni viaja lui 
Maupassani, dar in special acele 
întimplări în legătură Oarecum cu. 
stirşitul lul lragic. D. Normandy. 

are a spune că lolul in vieja lui 

aupassan!, a pregâiii boala lul - 

eralizia generală. Nu vorbeşie 
nsä de influentele heredilare a- 
supra lui, căci se pare că boala 
era dalarită mai degrabă eredi- 
t > 


— 


Marcelle Auclair, Changer 
d'éloile, „Nouvelle Revue Fran- 
caise”, Paris. 

Sablectul e simplu. O iranceză. 


142 i 
născulă la Saniiago. în Chill, se 
logodește cu Miguel - un tinăr iru- 
mos şi foarte elegani. Un adevă- 
ro! ilip de frumusejă sud-ameri» 
cană. 

Es îl lubeşie cam romantic. Mal 
tirziu bagă de samă că logod» 
nicul el e lipsit de landrelă şi 
manifesiă un egolsm aproape bru- 
lal. Na mai poala suporta acesi 
amor liranic. Mai ales cind pri- 
vindu-se cu alențle in oglindă, ob- 
servă că e mai palidă şi că a slă- 
bit. Se holărăşte să-l părăsească, 
De aceia întreprinde o călătorie 
în Franja, cu o măluşă a el. La 
Paris, inlilneşte un alt bărba! pe 
care simle imedia! că-l va lubl, 

Autoarea dă descripții inlere- 
sanle a locurilor şi a oamenilor 
din Sanilago şi ma: ales inlere- 
sanle observații asupra sensibili- 
tājii sulleteșii a unei fele. 


Georges Echkhoud, La Nou- 
velle Carthage, La Renaissance du 
livre, Paris. 


Ştiinţă socială 


orez tei Piâkhanov, Intro: 
duction d l'histoire sociale de la 
Russie, Ed. Boissard, Paris. 
Autorul acestei câr|!i afosi unul 
dinire gindilorii care au inlesnii 
introducerea morxismulul în Rusia. 
Cartea de lață se ocupă de feno- 
menele istorice care imping Ru: 
sia cind călră Occident, cind că- 
trä Exlremul-Orleni. Această miş» 
care oscliaiorie nu e nici astăzi 
oprită. Deşi autorul a murit îna- 
inte de a pâlea vedea urmările 
revoluției, n injeles că marea pro: 
bilemă a Rusiei e cea agrară. El 
explică cum |ăranul rus rămăsese 
mul! în urma celul din Occideni. 
Pe cind acesia căpăla libertăţi, 


VIAŢA ROMINEASCĂ „N NI n A 


acel din Rusia era incă rob, ceia- 
ce se explică prin, infiuenla Ex- 
iremului-Orienl. 

Ține samă de mediul geogralic 
şi de luptele poiltice. De eseme- 
mea studiază şi Influența doctri- 
nelor soclaie din Occiden! asu- 
pra pălurii culte a Ruslei. 


Agricultura 


Theodor Bernhardi, Ver- 
such einer Kritik der Gründe die 
für grosses und Kleines Grundel- 
gentum angefăhrt werden, Wie» 
gendi, ere 7 

O nouă edijie a acesiei cărți, 
scrisă la 18348, despre agricultură. 
Obieclui principal al căriii esle: 
foloaseie marii şi micii proprietăţi. 
Aulorul, pe lingă aceasta, se ocu- 
pă şi crilică leoria lu? Ricardo. 
Concluziile pe care le irage se 
potrivesc şi astăzi, Crede că exis- 
lenja diverselor tipuri de proprie- 
lale e mai araniajoasă. 


Albert Maupas, Unse petite 
fermo allemande. Doctrines èt 
greriigves ogricales d'Outre Rhin, 

ibrairie agricole de la maison 
rustique, Paris. 

O monografie ulllá În special 
peniru cei care exploalează pă 
miniul. Sial observajii pe care e- 
ulorul le-a cules în limpul prizo- 
aleralulul său in Germania. Des- 
crie organizarea lehnică şi eco: 
nomică a unei ferme tip: clădiri, 
metode de culiură, mașini. Arată 
cum în Germania s'au vulgarizal 
cele mai bune metode de cultură. 
Vorbește de şcolile de agriculiu: 
ră, de Camerele agricole și de alle 
instituții create în aces! scop. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


In diferite edituri şi tipografii : 


L. Ghergariu, Zaldul, schiță monografică, Zalău, 1926, Pr. 25 lei. 

A. Maior, Omega, Tragi-comedie în 5 acle și 6 lablouri, în versuri, 
Buc, Atelierele „Adevrărul”, 192%. Pr. 30 lei. 

Constantin Loghin, /storia literaturii romine din Buonulna (1773 
= 1915), Tip. Miirop. Silvestru, Cernăuţi, 4926, Pr. 150 lel, 

|. Totu-Cerna și N. Giromora, Ecouri, Eplarame, Cralova. 


Preotul Petre Chiricuţă, Anlisemilism „creştin” ? sou cea mal ~ 


cumplită erezie a veacului, Bucureşii, Pr. 30 lel. 

Emil A. Chitta, Paseri cdlătoare, Poezii, Cluj, Pr. 60 lei, 

Gabriel Giurgea, Situaţia Rominlei de după războlu, Bucureşti, 
1926, 

Şietan George, /nsemnâri filozofice şi literare, „Casa Scoalelor“, 
1926, Prejul 30 iei. 

Mihail Ghen escu, Luminişuri sufleteşti, 4926. 

Constantin Loghin, /storia literaturii! romtne, dela Incepul până 
în zilele noastre, Cernăaţ!, Tip. Mitropolitul Silvesiru, 1926, Pretul 
50 lei. 

Academia Ramină, Concursuri peniru premii, 1926. 

Claudiu isopescu, O predică rominească, |inută în Romo la 1508 
Cernăuţi, Inst. de Arte Gralice şi Editură „Glasul Bucovinei, 1926, 

tosit Caţavaiu, A/initatea latină, 1926, Tip, Wizner el David, Sighet. 

Programul Staglunei 1926-27 a Teatrului Nuţianal din Cralvoa, 1926, 
Tiparul „Scrisul Rominesc*, (ralova. 

Dr. Vasile Stan, Anuarul scoalei normale „Andrei Șaguna“, Sibilu, 
1926, 

Virgil Molin-Craiova, Arhaic Romlaeso, Chanara Najlonale, Cra» 
lova, 1926, 

Henri Barbusse, Foree, (Trois Filmes), Flammarion, Paris, Preţul 
10 frese 

Simion Mirnea, Povestea Vrancei, Focșani, B lei. 

G. G. Antonescu, L» institut pedagogie romin, 1926. 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Reviste primite la redacţie 


Revue internationale du travail, No. 4; Cosinzeana, No. 59-45; 
Contemporanul, No. 69; Uninersul literar, Na. 42—43; Societatea de 
mine, No. 41—45; Adevărul literar, No. 304—305; Ollenia, No. 5-5; 
Viaţa literară, No. 25—24; La Nouvelle Revue Frangaise, No, 157: 
Mercure de France, Na. 679—680 : Natura, No. 7; Tara de Jos, No. 10; 
Corespondenja ecunomică, No. 8; Viaja ugricolă, No. 19; Rominia mi» 
litară, No. 10; Lamura, No. 9; Familia, No. 7; Căminul. No 83 
Cimrul, No. 18—19; Foaia Tinerimei No. 19—2); Plaiuri dobrogene, 
No. i; Roma, No. 7—9; Cartea, No. 4: Revista. functionarilor pu- 
blici, No. 9; Tinerimea Romind, No. 1; Zări Senine, No. 6-7; Ritmul 
Vremii, No. 8—9 ; Viața Cooperalista, No. 7-8; Federatia balcanică, 
No. 52: Revista generală a Invăjâmtntului, No. 7: Oindul nostru, No. 
7—9; Nouu revistă bisericească, No. 4-5; Flamura, No. 7—8; Penin- 
sula balcanică, No. 4—7; Viăsia, No. 3; Răzeşul, No. 9; Ideia, 5—4; 
Presa Sanitară, No. 121; Răsăritul, No. 1. 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția își rezervă dreplul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțlunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citeț. 


EM 


Peniru tot celace priveşte redacţia: manoscrise, reviste, 
ziare, cârți etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


Din editura „Viața Hominească“ lași: 


G. IBRĂILEANU | 


PR ONE n LITERATURA 


| a 


| OCTAV BOTEZ > 


G. TOPIRCEANU 
[E Pimp DE 1 „te Met 
Scriitori romini şi străini 


(Palin vesele și iriste) 


MIHAIL SADOVEANU O | MIHAICODREANU | 


Strada Lăpuşneanu | Statui ediția I7 
Cocostireul Albastru Marele Premiu Najiona! de 


Pildele lui Cuconu Vichentie. |. Cîntecul Deșărtăciunii | 
El E 0 1 AN SR i _____ 100,000 lei peniru ! poezie. me | 


_ PREȚUL 40 LEI 


| £ 


AAE E e 
RADU ROSETTI | | a, 


DEMOSTENE BOTEZ 
Păcatele Sul 
red ulgerului Floarea Pămîntului - poezu | 


Cu Paloșul 3 volume ~| (Premlată de Academia Romtad) 
D I aia ingi | Povesteà Omului poezii | 
E = SC Mei iei SE 
4 


| 
| 


pini 2 d 
| Dr C, I. PARHON 4 M. GO 
| patut LD. | | C. HOGAŞ 


Traite d Endocrinologie; | PE Drumuri de Munte | 


e ms | t. in M 
„ba glande ! Thyroide IL Amintiri pia Cilaiorie 


— m 
| N 


AL. A. PHILIPPIDE || G. GALACTION 


AUR STERP RĂBOJ | 


EESW is PE BRADUL UL VERDE, 


49, atasa 


1926. ANUL XVIII A A 


"Dan A, Bădăreu . . 


NormBRE. NO. 11 


Viaţa Rominească 


SUMAR: 


Paul Zarifopol, ,. .. . Molière şi gustul clasic. 

Adrian Maniu , . . . . + . Eu core nu sh, 

Eugen Crăciun. . . . . , . O lună în Cehoslovacia. 

Otilia Cazimir, . . . . . .  Convalescențd. 

Tonel Teodoreanu . . . . . Joana Pallă. 

D. V. Barnoschi sa Pa y pit conştientă, 

Demostene Botez ... . mea ÎL eon. : 
uzalilate linalijate In Logică. 

Disociaţii Ba a ca mentolitate de clasă. - Don 
Juan misogin.— Vilesa progresului şi nevolo 
de noutate, —Utilitatea bunei dispaziții.— Res- 
ponsabilitatea invenţiei. — Femeile superioare 
şi sexualitatea - Na/lonalismul lui Barrès). 


DEF Aa d 


Mihai D. Ralea . . N 


D. D. Ropea. o =. a Setoa din Paris (O restaurate fitozofică în 
"ranța]. 

D. I. Suchianu. . . . . . . Cronica economică (Bilanţul inteligentei fi- 
nanelare pe anul în curs). 

Aurel D. Broșteanu , „+ + Cronica artistică (Dela Iser la i Ppltody); 

M. D. R. . . . . „ . » + Cronica ideilor (Mistieism). 

Sorin T, Pavel. . . . . . . Cronica școlară (Inoðjämtniul filozofic). 

ve as e a . ioia Cronice teatrală: tapi 


O. B. 
P. Nicanor 4 Co. .... Miscellanea (Ultimele alegeri în Europe, — An- 


estetul Gide. - Democraţia şi arta, — Monor- 
hie şi republică. Anghel şi Iosif, — Sezonul 
Estelle). 


Recenzii: Feul Zarifopoi : Win regisirul ilteltor giagaşe: Mihal P. Raien.—Wicalaie PopopiNi i 
Miscarea delastalta sun Innchentiamul Ii Basarabia. Octav lotta —i Simionescu i Oniwyii abegi, IE Ro. 
misii aum Iz= Arthur + Siiimel, Durkheim, Ralzenhater i Herbert Atarnard [homonul : Yropesty and 
cult: t The jig et nationality and Americanisation. P: Anidrel = Al, Carp: Umoristice, 
c y Mihail Manoilescu : Criterii sociale în finanțele publica Engem Demetescu, —M. Stahl: Gratòlo- 

gia. M. Ralea. irits Aapo amn a Wiltes und Hire Grertsen. Soria Parel —S, S. Mrninari : 
Priadrich W: Foerst 

viata Revietélór | pei — rar, eer aes D „Anatete Oltenia. — „Adevărul Literar” ~ „Graji 
R oes - i poter nb nonă* aslen ră der Deux goruc lenry Bêrâwk întueicat ţirunului 
Ain Frangu” gat Huisman. „Hăecile ere În Stafeje-Uaiie (Paul Rage. 
Mondiale). —Psihalag în ii a re ~d ma eh Lat a E Aiia dr Ceneov).— „Nate despre Al 

ires! ai PN (Paul Chayvresu. Merenre de France) 
işcarea intelectuală în străinătate : (Literaturi, —Remane.— Pllovotie —Stiimţa, — Etisagratie) 


IAȘI 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri 3 
1926 


inja Rominesscă apare lunar cu cel paţin 1%0 „Jasini, — Abonatnentul în tară un æt 40a lei=— 
EERE: < MGA- NOMRION apare IRNAL. Că ce PAUD 2O FAFA POTA A ate aud ei —Nisamae 


` 


GA 009 mt Ad i 


~ 


VIATA ROMINEASCA 


e c„ P CS d LA ó Ay o- a 

` laşi, Strada Alecsandri Nop 10-12, E 

Daman -i r.. dai Ai 
CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulle pentru o jumătate de an, — trimiţind 
rin mandat poştal. 
elnoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi intre- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 500 lel 
Pentru particulari : 
PAR, ns cea ca woa e T y . 400 lel 
Pejamățate an .... . . . O in 
UA MONEE e m mosie ce i e ni n aa VDT 
IN STRĂINĂTATE: 
Penis sa îi ni e ei 3. dee 3000 Mi 
Pa MRa Ai i 3 i 3 cei WU zi 3900 a 


Umm. şî a i. a e i d d a i E 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate, 


Pentru siguranţa primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul și 
72 lei anual costul recomandării pentru țară şi 180 lei 
pentru străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei 
colecția, lar 1924 şi 1925 cu lei 3)0 colecţia.— 

di Administrația. 


-e REVISTĂ LUNARA „6 fe 


Moliere şi gustul clasic 


„Le Terence de notre siècle..." Cu variaţii pe această for- 
mulă l-au petrecut admiratorii contemporani pe Moliere, dela cele, 
dintăiu succese pănă după moarte, Prietinul sciplonilor se potri- 
vea desigur mult mal bine cu idealul eleganţei nobile, cu dog- 
mele frumuseţii bine crescute, decit plebeul Plant. 

Prefaţa ediţiei din 1682 arată lămurit ce gindean admira- 
torii actorului poet: Tout le monde a regretté un homme si 
rare, et le regrette encore tous les jours; mais particulltrement 
les personnes qui ont du goût et dela délicatesse, On l'a nommé 
le Terence de son siècle ; ce seul mot renferme toutes les lou- 
anges qu'on lui peut donner...“ Să luăm seama: „du goût etde 
la délicatesse“, două din ingredientele indispensabile esteticei 
timpului sint alci direct legate cu literatara comică, genul care 
desigur a rezistat mal tare tuturor delicateţelor. 

Intre autorii comici Terenţlu era, din vechime, bine văzut 
de oameni! serioşi şi delicati. Scrierile lul erau remarcate „prop- 
ter elegantiam sermonis* (Cicero); şi, În general seadmitea că: 
„Terentii scripta sunt in hoc genere elegantissima” (Quintilian). 
Scriitorii creştini au adoptat, aşa că în tot veacul de mijloc, 
şi de atunci incoace, Terenţiu a rămas autor de şcoală foarte 
respectat, Montalgne, altminteri om cu spiritul şi gustal specific 
nataraliste, nu admite ca Plaat să fle comparat măcar cu Te- 
rențiu: fiindcă cel dintălu „sent bien moins son gentiihomme”. 
Montaigne era foarte simţitor la boerie; şi pentru a prețul bine 
gustul acestul nalv şi amuzant anahronism stilistic, să ne ado- 
cem aminte că abla tatul lui Montaigne, cel dintătu din neamul 
lal de negustori, fusese primit în rinda! „gentilomilor“. Detaliui 
este util pentru interpretarea socială a estetice! clasiciste, Un 
vtăjmaş special al teatrului, Bossue', nu uită pe Terenţia „par~ 

1 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ č (E 
mi mes auteurs pour la latiniic* („Sur le style et la lecture 
des Pères de l'Eglise pour former un orateur). lar papei I- 
nocențiu Xi îl raportează (8 Mart 1679) că Deltinul a aflat mare 
plăcere şi foloa cetind pe Terenţiu, ale cărui icoane vii din viaţă 
au arătat înaltului şcolar cit de primejdioase sint femeile, cași 
de altfel toate plăcerile lumeşti; şi deopotrivă s'au mirat, şcola- 
ral şi dascălol, că mulţi din autorii de teatru moderni nu ur- 
mează exemplal lui Terenţia, ci scriu lucrari urite, ruşinoase şi 
rele, In veacul al XVil-lea Terenţiu a fost tradus în franţuzeşte 
de vre-o patru ori; l-au tradus, între alţii, chiar cel trei mari 
dascal! din Port-Royal, Lancelot, Lemaistre şi Nicole, care au 
publicat citeva comedii alese, cu prejioasa asigurare: „rendues 
tres honnestes en y changeant fort peu da choses“. În lumea a- 
ceia creştină şi binecrescută poetul păgin avea un prestigiu spe- 
cial de comic serios, Fénelon, supergingaşul episcop, pomeneşte 
pe Plaut, impreană cu Aristofan, printre autorii vechi „dont on 
se paste volontiers“ (Lettre à Academie, 1775), şi prin această 
categorisire ne luminează depiin prețuirea lui Terenţiu “şi arată 
cum preferința pentru acesta era pe atunci o specială recoman- 
daţie de bun gust. 

Despre Molitre scrie prefața din care am citat mal sus: 
II possédait les poètes parfaitement, et surtout Terence ; || l'a- 
voit cholsi comme le plus excellent modèle qu'il cât ă se pro- 
poser, et jamais personne ne imita si blea qa'il a fait— Cel 
ce au scris acestea erau dol intimi ai Iul Molière, Vivot şi La- 
grange. Fraţii Partaict, informatori clasici asupra vechiului tea- 
tru francez, spun despre cel dintăiu că ştia toate piesele lol Mo- 
lière pederost; „lautre étoit un des meilleurs auteurs de sa troupe 
et des plus honnestes hommes, homme docile, poli, et que Mo- 
liċre avoit pris plaisir lui-même à Instruire“, Aceşti prietini din 
tot ceasul mărturisesc dar că poetul îşi alesese modelul antic 
in exactă conformitate cu gustul contemporanilor, 

În cea ma! veche notiță relativă Ja cariera lui Molière se 
spune : „Comme Îl peut passer pour le Terence de notre siècle, 
qu'il est grand auteur et grand comédien., .“ (Nouvelles nouvel- 
les, 1653, Il-e partie),—şi Molière, pe atunci, nu ajunsese decit 
până la Școala femeilor !.. Auiorul notiței, Donnean de Vise, 
jurnalist, poet còmic şi critic cu multă trecere în saloane, era 
om de planul întălu, în lume şi printre oamenii de condei, Ju- 
decata lul poate fi inată ca reprezentativă, şi de o valabilitate 
cu atit mai generală, cu cit omul acesta a fost, cu statornică 
duplicitate, cînd admirator cind detractor al lui Molière, plecat 
cu cea din armă slugărnicie părerilor publice şi succeselor ime- 
diate, In acelaşi vreme Boileau, pe atunci critic tinăr, fermecat 
de eleganța şi ințelepclunile teatrale ale tovarăşului de luptă Ii- 
terară, îl salată cu această intrebare plină de laude: Calul qui 
sut vaincre Namance, Qui mit Carthage sous sa loi, Jadis sous 
le nom de Terence, Sut-il mieux badiner que toi ?—Ta muse a- 


MOLIERE ȘI QUSTUL CLASIC 147 
taadi, aat A AA. o a e ul N a 


vec utilite Dit plalsamment la vérké.. lar peste zece ani, legls- 
latorul strict şi năzaros işi rezumă astfel judecata asupra acto- 
rulul poet în versurile reci şi arsuze: ...„S! moins ami du peuple, 
en ses doctes pelntares Il neiit point fait sonvent grimacer ses 
figures, Quitté poar le bouffon, l'agréible et le fin, Et sans 
honte ă Terence allié Tabarin“, Apostrofa entuziastă din tine- 
reje caşi rezervele aspre din vremea maturității stau deopotrivă 
sabt măsura lui Terenţiu. Adonazi chiar dopă moartea lui Mo- 
lire, Robinet, reporterul simpla şi modest, anunţă curţii şi sa- 
loanelor: „Notre vrai Térence francots, Qal vaut mieux que 
l'antre Cent fois, Mollire cet incomparable Et de plus en plus 
admirabile...” ȘI înălţarea modernuloi deasupra anticului nu pare 
să fie numai o floare de stil necrologic : Robinet vorbea din par- 
tea oamenilor de lume, a publicului fără pretenţii humanistice, 
ŞI cătră acest public, al cărui gust era hotărit modern. În ade- 
vär Saint Evremond şi Bassy-Rabutin, dol tipici reprezentanţi 
ai diletantismulul elegant, proclamase încă demult pe Molière 
superior comicula! latin. Dar şi un om ca Bayle, cufundat în e- 
rudiţie clasică şi care obişnuit nu lva prea mult seama la fap- 
tele literare ale contimporanilor, scrie (8 Mart 1675) cătră fra- 
tele său: „l'antiquité n'a rien qul surpasse la génie de Moliere 
dans le comiqoe, ne vous en déplaise Aristophane, Plante et 
Terence. Aussi depuis sa mort, ne voyons-nous aucune comedie 
qui vallle la peine d'ître lue”, lar Fénelon, și hrmanist şi om 
de lume, ajange cu perpetua şi sinuoasa lui prudenţă în prețul- 
rea anticilor şi modernilor, să se înduplece înstirşit: „il faut a- 
vouer que Molière est un grand poète comique. Je ne crains pas 
de dire qu'ii a enfonce plas avant que Terence dans certalns 
caractères ; il a embrassé une plus grande variété de sujets”, 


Pentru a evalua laudele acestul „mondain“ antichizant trebue ţi- 


nut seamă că bunăvoința cu care vorbeşte de moderni pleacă 
dela convingerea că aceştia de abia se desfac din întunericul 
barbariei ;—: vorba, prin urmare, numal de o indalgenţă cuve- 
nită meritelor modeste ale unor primitivi, ȘI Molltre e singoral 
modern la care Fénelon constată progres față de poetul vechiu 
cu care-l măsoară. 

Citeva zile după serbările vestite, date de Fonqaetla Vaux, 
scrie La Fontalne cătră corespondentul său cel mal credincios, 
Mancroix (22 Aogast 1661): Te souvient-il b'en qautrefols Nous 
avons conclu d'ane voix Quil alloit ramener en France Le bon 
goût et l'air de Térence? Plante n'est plus qu'un plat bouffon 
Et jamais Il ne fit si bon Se trouver à la comedie; Car ne 
pense pas qu'on y rle De malint trait jadis admiré Et bon in 
illo tempore. Nous avons changé de méthode : Jodelet n'est plus 
à la mode, Et maintenant I! ne faut pas Qaltter la nature d'un 
pas.—Nu ştiu dacă aceste versuri ale pseudonaivolui fabulist nu 
sint cumva o glumă. Il bănuesc că ținea mult le comicăria pură 
ŞI cit de pipărată. „Car ne pense pas...“ are savoare de farsă 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intonată cu gravitate. În gusturile lul intime, La Fontaine era, mai 
ales cit priveşte risal, omul illius temporis. E puţin probabil că 
acel care cetea cu statornică dragoste pe kabelais—maitre Fran- 
cois, dont je me dis encore le disciple—să fi zis cu hotărire se- 
rloasă: „Plaute n'est plas qu'un plat boatfon“. Nu trebue altat 
că, douăzeci de ani după ce scrisese tirada de mal sus despre 
inovațiile lui Molière-Térence, La Fontaine, în tovărăşie cu ac- 
torul Champmesit, cirpea dintr'un roman al lui Scarron o farsă 
in cinci acte, unde o scenă întreagă este închinată onei intim- 
plări ca o oală de noapte foarte plină. Şaizeci Și cinci de ale- 
xandrini abia sint de ajans personagiului cu pricina ca să-şi a- 
nalizeze, cu dezvoltări, situaţia, clar şi raţional, dopă legea sti- 
lului clasic ; şi omul recită in cămaşe, ud din cap pănă m pi- 
cioare, la vremuri mal vechi ale teatrului francez, un epizod ca 
acesta nu ar fi fost chlar din cele mal tari; dar predecesorii a- 
propiafi sau contemporanii lui Molitre,—Szarron, Cyrano de Ber- 
gerac, Montfleury, şi toţi cellalți ale căror grosolănii trebula să 
le scoată din valoare comedia nouă terențiană, ar fi admirat nu 
fără invidie tabloul de umedă comicărie al scriitorului pe care 
pătrunzătorul La Bruyăre îl caracteriza astfel: ce n'est que lé- 
gèreté, qwelăgance, que beau naturel et que délicatesse dans 
ses ouvrages. Scarron a utilizat şi el urina ca ingredient de ve- 
selle scenică, dar, cum se pare, n'a lzbutit să-i dea elocvenţa a- 
bundentă cu care a prezentat-o La Fontaine delicaţilor săi con- 
timporani. latr'un epitaf, fad şi tern ca o şaradă, fabulistul e- 
nanţă: Sous ce tombeau gisent Plaute et Terence; Et cepen- 
dant Molière seol y git — Combinarea celor do! latini este oare 
numa! o formulă de elogiu scolastic şi pompos, sau corespunde 
unei schimbări bine cugetate, acum după ce cariera, în care mo- 


dernul utilizase cu personală putere şi pe unal şi pe altul, era ` 


încheiată ? Stilul vag de poezie ocazională al epitafulvi nu 
permite concluzii precise. Doar cuvintele lui Chapelain: „Notre 
Molière, le Trance et le Plaute de notre siècle“... (scrisoare 
din 4 Iunie 1673), apropiate de epitatul lui La Fontaine, ne-ar 
putea face să bănalm ca Molière izbutise să împace lumea sim- 
țitoare cu Plaut. Chapelain însă era un erudit, şi nu-l! probabil 
că vorbea în numele lumi! mari. Atit se poate zice sigur că, în 
amindouă aceste texte apare clar dorința de a acumola laudele 
pomenind numele cele mai consacrate în istoria teatrului comic. 

Tirziu după moartea lul Molitre, La Broyăre, dificil ca tot- 
deauna, exclamă: quel hommne on aurait pu faire de ces denx 
comiques!.. Asemene combinaţie închipuilă de genii diverse ne 
pare astăzi copilăroasă şi populară; dar nu trebue să ne oprim 
la aspectul demodat al formulei. La Brcytre, micul borghez i- 
remediabil ofensat prin lipsa de consideraţie ca care-l intimpi- 
nase unii dintre cej de sns, făcea un foarte riguros apostolat de 
eleganță Şi delicateţe, În cazul de faţă el dă a înțelege că Mo- 
lière n'a fost tot ce trebuia să fie ŞI soggerind o asemenea con- 


MOLIERE ŞI OUSTUL CLASIC 149 


cluzie seasibilul moralist vorbea, probabil, în numele multor per- 
soane de gust strict, 

Pentru contimporani efectele utile ale comediei serioase şi 
elegante, pe care toji literaţii reprezentativi o reclamau, par să 
fi fost foarte palpabile. Zece ani abia trecuse dela moartea 
noului Terenţiu, şi ce! doi actori şi credincioși ucenici constată 
cu hotărire că lumea s'a lecuit de prostiile pe care maistrul le 
luase în ris; iar Boileau chiar după succesele dintălu li aduce 
aceste laude solide: chacon profite å ton cole: Tout en est 
beau, toat en est bon; Et ta plus burlesque parole Vautsoavent 
un sermon. S'ar părea că aceste sint comune naivităţi mora- 
listice spre utilitatea teatrului, dar o asemenea părere inşeală 
asupra seasului şi orientării esteticei clasicismului in general, şi 
in deosebi asupra comediei care se năştea atunci. 


Voltaire (Siècle de Louis XIV, cap. 32) proclamă pe Mo- 
icre „un législateur des blenscances du monde ;* lar cu clţiva 
ani mai Inainte consacrase gloria poetului comic In termeni încă 
ma! solemni: Corneille, ancien romain par les Français, a établi 
une école de grandeur d'âme; et Molière a fondé celle de la vie 
civile (scrisoare din 1733); şi ca să se vadă cit mal bine valoa- 
rea acestei laude pedagogice și civice, adaog această mărturie : 
j'aime passionnément le Misanthrope, Athalie et d'autres pièces 
qui me paraissent des écoles de verta et de bienséance. (Diction- 
naire philosophique, art. Catéchisme du curé). 

Cătră sfirşitul secolulul al XVIII-lea Chamfort, potrivit aple- 
cării tot mal mari a epocii pentru vorba patetică, repetă in ton 
umflat această glorificare destul de bizară pentru noi: „Phomme 
le plus extraordinaire de son temps, celal chez qui tous les ordres 
de la société allaient prendre des leçons de vertu et de bien- 
seance,..",—bizară mai cu seamă prin aproplerea epitetulai „hom- 
me extraordinaire” cu lecţiile de „blenscance“. 

Această valoare practică a clasicului comic şi comedian per- 
zistă pănă în timpuri din ce în ce mai apropiate de nol, Pe la 1804 
Stendhal, (foäral provincial totdeauna la pindă după manierele 
elegante ale lumii de sus şi dela centru, notează cu scumpătate, 
după o lectară din Moliere, caracterele „bunului ton“, și le pune 
la o parte pentru o comedie plănuită, în care eroul avea să fie 
ua tinăr lreproşabil.— Poate subt inspiraţia cuvintelor lui Vol- 
taire, dar poate și spontanea se extaziază discretul şi pertectal 
snob Goethe in faţa „tactalai perfect" şi al „convenienţelor“. 
{Takt für das Schickliche, Ton des feinen Umgangs), pe care 
crede că le găseşte desăvirşit incarnate în teatrul lui Mollăe, 
(cătră Eckermann, 28 Mart 1827), 

In zilele noastre profesorul Gazier, dela Sorbona, a găsit 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ San 
de trebuinţă să recomande incă odată opera lui Molière ca mā- 
nual de e voir-vivre“. (art. Molière, în la Grande Encyclopédie). 

Potrivirea acestor deosebiți oameni in consacrarea atit de 
specific pedagogică a comedianolul moralist este curioasă. Edu- 
caţia clasică a fost desigur în stare să dea naştere unel tradiţii 
de interpretare şi utilizare educativă pentru orice gen literar ; 
surprinzător pare numai că această valoare este atit de catego- 
ric pusă în evidenţă tocmai pentru Moliere, care ori şi cit, etn 
autor de inegală puritate, pe cită vreme alexandrinii lui Racine, 
de pildă, sint o lecţie de bună creştere neîntreruptă, fără cusur 
şi aplicată celor mal grele cazuri posibile : pertectul savoir vivre 
in situații tragice. Această celebrare pedagogică a comediei a- 
rată tocmai cit de tare „les bienscances* făceau parte din te- 
melia cea mai adincă a clasicismului. Estetica clasicistă s'a năs- 
cut într'o societate care părea că se miră incă singură de coltura 
el. Era o lume nalv moljumită și pare că surprinsă de aspectul 
ei estetic şi Intelectual ; O simțim bine că se oglindea păunin- 
du-se, speriată cu deliciu de eleganţele pe care şi le descopertă 
la fiece nouă încercare de atitudini, literare ori sociale, gtaţios 
civilizate. „Les blentcances“, „l'élégance per pétcelle“ siot ținta 
unel preocupări indărătalce şi monotone,—ceiace arată, mi se 
pare, că „les blen:tances” şi „les élégances“ nu erau fenomene 
dela sine înțelese, care să fi pătruns organic şi general în struc- 
tura sufletească a epocii. Fleganţa se purta pe deasopra ; omul 
trebula să-și supravegheze necontenit „les blenrances*. Le a- 
vea deci în ochi, şi se emoţiona ori deciteori | se păreaa per- 
fect reaşite. Calificarea iui Molière ca instructor emineat pentru 
manlerele distinse este un reflex foarte semnificativ al intronării 
unei bune creşteri strict legiferate în societatea franţuzească, Şi 
o mărturie amuzantă despre zelul naiv cu care această noutate 
era admirată şi sărbătorită ca dogma atotmintultoare, cărela 
avea să | se închine orice manifestare intelectuală cu pretenţii 


serioase, 

Fără indolală Molière ofensa incă deajuns delicateţa proas- 
pătă a unei părți din publicul teatrelor, şi Boileau, fără să fle 
dintre cel mal mofturoşi, zicea că modernul nu-l aşa de perfect 
ca Terenţiu, „parce qu'il dtrogeoit souvent à son genle ntble par 


des plaisanteries gross res qu'i) hasar dai! en faverr de la multi- 


tude, au leu qu'il ne faut avoir en vre que les honnêtes gens“, Tex- 
tul acesta — o conversaţie păstrată în Bolaeana—confirmă jede- 
cata aspră din Arta poetică. Boileau insista prin urmare, şi a- 
ceastă insistenţă complică lucrul, Nu-i uşor de ințeles com se 
face că acest contemporan luminat, prietin al lui Molière, şi 
care trăia în rîndurile dintăln ale societății, nu ține seamă că 
cele ma! groase glume, în deosebi cele scatologice, erau tocmai 
pe gustul regelui, prin urmare şi al curţii. Ori este cu putinţă 
ca Boileau să no fi socotit pe Ludovic al XIV-lea şi pe curteni ca 
„honnêtes gens“ ? 

Saint-Simon povesteşte cum, intr'o seară, principesa moş- 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 151 


teniloare şi-a aplicat o 
Maintenon ; servitoarea Cllzmă in faţa regelui şi a Doamnei de 


nici nu prinse de veste re opera era aşa meşteră, incit r 
e se n à egele 
cu spatele intora spre cămin A a I că principesa stă 


de veste cum stă lucrul scă. Cind 
„a făcut aşa ma a prins 
rămas obiceia ca tidra aţă sågi vada astfel mega de a- 
adica d peamoja suveranului, —E bine să avem in alai de să- 
accentele aisa regal, şi să nu plerdem din ve > pia acri 
atenţia: A ogice ale situaţiei, pentru a ne intreba ara c din 
estetica bi e € relația intre un asemenea divertiment cet) are: 
păstrată mau pb ocara a lui Boileau ? Există o mărturi riean şi 
Molière alamea laani MS N) că Boileau ar fi sorta Sero 
beşt i navul închi, 
a i de catre ; dar e de observat Mut, ande se vör- 
nêteté“. si a o spuse pe latineşte, şi „le latin brave sa 
(vezi AA, poi mărturia este cu drept cuvint suspectată pa 
lière arvate editorilor Despols şi Mesnard, Oeuvres sete) 
că „Mr, ast. Sgane mood supa sr intimal lui Boileaa 
- plupart 3 
ces de Molitre,- surtout sa Critique de l'E se abia piei piè- 


cité aussi la Comtesse d'Es 

carbagnas* (Me 

2 N e Dag Tita ana mărturie nu rii banit, io Ora 

“ad capra s femmes se discută picant faimosul le din l'Ecole 
es care scandalizase o sumă de oameni şi perie ectzen 


ceştia se distinge delicate! L 

i Ă a Fontaine, indigo 

nos Sefu prin ; lar în la Comtesse piei leg i 
r iry . supără contesa implică un joc de cuvinte și 
casă carare Rei straşnic de aristoianic.—Ce era dar pe ata ai 
grile erară şi în special cea teatrală ? Siricteţa pap 
pent A pidina p era ea specific burgheză, şi Bolle za 
tea ace gostul acestei clase ? Sau poate i aranget 
e ae p Parde z. piere, „le sac ridicule où Scapin l'envelo Că 
iara oa ce numim noi necuviință, Nu cumva fa tul că 
eri rară ar spuns sigur acestor întrebări e un isa că 5 
SAE Ca re aa năştea clasicismul era Insăşi ea nesi ură în 
eat că ară pita para socială după care i ei) șI că 
pala AeA CA tbă de „bienséances“ cu cit era mai 


Scarron, autor comic de mo 

5 da veche 

megis ze re pista „un bouffon trop nioena, E ra e r 
regia n gium este impresia pe care in realitate o dia 
a p 30 A a e o făcea asupra generaţiei bătrine. lar Eada 
r glorie n timp l-a plăcut teatral, a rămas de eriei 
Te r, ea din toată inima la glumele cele si ia 
pientane, ea oarecare rele poale tars cele tera 
che farsă păstrată dela Molière, cu Saacan A elena 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nească mult prea lesne de înțeles, şi nu mal puţin Don Japhet 
d'Arménie, comedia lai Scarron cea atit de agrementată cu oale 
de noapte.—Dar atunci dece in toată epoca clasică lteraţii, dela 
Bolleau până la Voltaire explică bufoneriile şi grosolăniile din 
Molière ca o concesie făcută „poporului“ şi dece nu pomenesc 
aceşti literați cu nici on preţ că regele, şi prin urmare curtenii, 
avea întocmai acelaşi gust ca şi „poporal”? ȘI aici avem 
atace cu o curioasă neclaritate. Poate că burghezii cultivați, în 
numele cărora vorbeşte Bolleau, se închideau într'o perplexitate 
respectoasă şi mută faţă cu gustul regal, mulţumindu-se a păs- 
tra pentru dinşii idealul comediel serioase şi binecrescute ;— re- 
gèle rămine în afară de orice clasare şi de orice discuţie! To- 
tuşi regele nu stătea la îndoială să se închine judecății lui Bol- 
leau în materie literară, şi categoric a făcut-o în privinţa lui 
Mo'tre,. Nehotărirea și nesiguranța în privinţa comediei stăpi- 
nea şi pe stricţii burghezi. Să nu se ulte în sfirşit că oamenii 
acela aveau respect superstijios pentru separarea absolută a ge- 
narilor literare: odată ce era admis din vechime că teatrul co- 
mic are drept la glume pipărate, teatrul comic trebuia să facă 
glume plpărate,—în estetica timpului dreptul de a face asemene 
glume devenea numa! decit obligaţie, prin care avea să se ca- 
racterizeze genul şi să se deosebească precis de alte genuri. 
Gastul timpului, al lteraţilor cel puţin, se clătina între comedia- 
farsă, care se Impunea prin tradiţie, şi aspiraţiile cătră comedia 
nobilă, „terențiană“, 

Pretfacerea comedie! fără perdea în comedie bine crescută 
pare să fi mers destul de încet în cursul marelul secol, de oarece 
incă la 1684 Li Fontalne risca pe teatru farsa groasă de care 
am vorbit. Veacul eleganțelor începuse foarte modest în această 
privință.— Istoricii literari (Lotheissen, Geschichte der franzisl- 
schen Literatur im XVI! Jahrhundert, et, 2-a, I, 1897, 344— 
Rigal in Petit de Jalleviile, Histoire de la langue et de la lit- 
térature française IV, 1897, 248-9— Victor Fournel, Le theâtre au 
XVII siècle, 1832, 12—Petit de Julleville, le théâtre en France, 
1893, 138) vorbesc ca mare scirbă şi numai în aluzii pudice de 
comedia lui Malret, les Qalanteries du duc d'Ossonne, Plesa 
îmi pare interesantă pentru istoria comediei și a formaţiei gos- 
tului clasic și, fiindcă învățații refuză să-i dea subiectul, îl po- 
vestesc alci numa! decit. 

Spaniolu! dace d'Ossuna vice-rege al Neapolulul, lubeşte 
pe Emilie, soția gelosolui Paulin. Cu toată paza straşnică a băr- 
batuloi, femela are un iubit, pe tinărul Camille. Se întîmplă toc- 
ma! că un om plătit de Paulin răneşte greu pe Camille; Pau- 
lin, temindn-se de răzbunarea rudelor tinărului, caută scăpare la 
vice-regele. D'Ossuna primeşte brcuros să-l apere, şi-l ascunde 
întrun palat atară din cetate. Rămasă singură, Emilia se mută 
la cumnata ei, Flavie. Vice-regele se duce să stea de pindă 
noaptea subt ferestrele acestela, Pe scară de mătase atirnată de 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC ză 


balcon, un bărbat coboară şi dispare. D'Ossuna, deşi încredinţat 
că un altul a fost mai norocos, rămîne să vadă ce se va iniim- 
pla mai departe. Cel care coborise se întoarce carind. D'Ossuna 
urcă şi el pe urma lul, și descopere că omul cu scara era Emi- 
lia îmbrăcată în bărbat. Surprinsă astfel, ea mărturiseşte că ju- 
beşte pe Camille şi că s'a deghizat ca să poată merge să-l vadă 
acum cînd e aşa greu rănit; cu mare greutate a izbutit să se 
farişeze de lingă cumnată, fiindcă Paulin poruncise Flaviei la 
plecare ca să ţină pe Emilia de scurt şi să doarmă cu dinsa, 
Dacă Vice-regele ar vrea să-l ia locul în pat, pentruca să nu 
prindă de veste comnata că lipseşte prea mult, Emilia ar pleca 
din nou să vegheze pe Camille. In glumă ea îl spune că Flavia 
e o babă. D'Ossuna, cavaler desăvirşit, renunţă la dragostea lui 
şi, cu cea mal perfectă curtoazie, primeşte să slujească pe Eml- 
la. Astfel se ajunge la situaţia (in actul II) de care istoricii 
nu-și pot erta să vorbească.—Anume: Fiavia se prefăcuse că 
dormea, şi auzise tot ce vorbise Emilia cu d'Ossuna,—şi Fla- 
via iza e demult pe vice-regele in tăcere şi se explică astfel 
în monolog: Voicy venir celuy dont les pertectiona Sont le se- 
cret objet de tes affections. Tu le vas recevoir jurqte dedans ta 
couche, Ce duc dont les attraits toucheralent une souche... Qi oy, 
je le sentiray couché dedans mes draps. A deux doigts de ma 
bouche, et presque entre mes bras,,.! SI belle occaslun de con- 
tenter mes voeux Mérite bien plutost qu'on la prepne aux che- 
veux.. Fals semblant de resver, et dans tes resveries Mets force 
discours d'amoureuses faries, si propres à luy seul, qu'il ne 
puisse ignorer q'en songe pour le moins il te falt souspirer,— 
Vice-regele intră şi monologhează : Mon étique beautt qui ron- 
fle là-dedans A possible encor moins de cheveux qoe de dents... 
Sa bouche est en deça ; mets-toy fort en avaut, Dessus le bord 
du lict, de peur du mauvals vent... Voilà blen des soupirs, en- 
cor Îl est croyable Qu'elle fait maintenant quelqne songe effro- 
yable; Oa c'est que l'estomach indigeste et gasit Loy cause à 
tous moments cette ventosité, O mes gants (se purtau pe atunci 
mănuși foarte parfumate)... !—Flavia suspină în somr, D'Ossuna 
se miră că glasul nu-i glas de bătrină. Aduce o luminare şi—: 
O Dieu! se peut-il volr un visage plus beau ?—Flavia se pre- 
face că se deşteaptă din somn speriată. D'Ossuna o linişteşte: 
Je cherche vostre amour, non pas vostre colère Et mettrois hors 
mon cocor indigne de mon sein, S'il avoit pu loger un si lasche 
dessein. Pais est il insolent qui ne mist bas tes armes Devant la 
majesté de vos yeux pleins de charmes ?— Totuşi no uită ce la 
promis Emillel: Je prends donc place au lict. — Flavia protes- 
tează, D'Oisma se jastifică: a promis Emillei să-i ţie locul. 
Flavia îl potteşte pe un fotoliu. Dar e prea frig în odale: Tout 
de bon jz transis, de grâce, par pitic, Donnez m'en senlement 
le quart de la molti€.—Flavia: Eh blen, je vous recols. mals à 
condition que vous demeurerez dessus la couverture, Pour me 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


conter au vray toute ceste avanture, Et ne me ferez rien que 
ce qul me plaira.- D'Ossuna: Ouy, foy de cavalier.—Flavia: 
Eh bien, on le verra; Sur vostre seule foy ma vertu se ha- 
zarde, Mais n'enireprenez rien.—D'Ossuna: Madame, je n'ay 
gardr.— Alci tabloul se schimbă şi apare lar casa văzută din 
afară. („icy les devx tolles se ferment et Emilie paroist dans ia 
tă”), Mal departe intriga se complică obișnuit şi artificial. 
D'Ossuna vrea să aibă şi pe Emilia, deosebit de Flavia: lar Ca- 
mille se preface că lubeşte pe Flavia, ca să-și bată joc de fa- 
milia loj Paulin, De aici se iscă gelozie între cumna'e, certurt 
intre Camille şi Emilia. Cind încurcătura e mai mare, d'Ossuna 
propune ertare reciprocă şi generală, şi le promite că va ține pe 
Paulin la păstrare, departe de oraş, Cit se va putea mal mult, 
dar cere ca familia să-i „plătească“ acest serviciu. Flavia e gata 
să „plătească“, 

La stfirşitul veacului trecut Victor Fournel, un istoric lite- 
rar deprins cu „libertăţile“ comediel vechi, se întreabă cum a 
fost cu putință vreodată să se arate pe teatru o situaţie „telle- 
ment osce et présentée si criiment*, Mirarea lui e exagerată, 
Poate că Fournel a trăit destul ca să vadă că desbrăcarea şi cul- 
carea perechilor de indrăgostiţi, comentate prin dialog mal ech!- 
voc poate decit acel intre d'Ossona şi Flavia, ajunsese la modă 
acam vre-o douăzeci de ani pe unele teatre pariziene, cu reper- 
torul dela Palais Royal de pildă, și deacolo trecuse neapărat in 
multe teatre de comedie din alte ţări. Toată buna burghezime 
europeană sa amuzat de comediile cu dezbrăcat şi culcat. To- 
tuși bătrinul actor Truffier dela Comedia franceză spunea nu 
demult (Revue des Deux Mondes, 15 lunie 1920) că Jeles Ciare- 
tie, directorul comediei, refuza să annrțe le Cocu ima inaire ; 
„la pièce fait fair le public, rien que par son titre." ŞI Traftier 
confirmă : „le public continue à bouder la moteocu tout comme 
au XVIII sitcle*.——E sigur că același public carei atit de 
sensibil la cuvintul cocu aplaudă (sau aplanda cel puţin) pe tea- 
tra tineri in pliama şi femei în cămaşe. „Les bienséances" nu 
s'au lămurit bine nici în veacul al XX-lea, cel puţin în ce priveşte 
comedia. 

Piesa lui Malret, jucată in 1632, a fost tipărită în 1636, a- 
vind în frante o Epistolă adresată loi Corneille, în care Mairet 
declară că, mulţumită comediei sale şi altor citeva, „les plus 
honnêtes femmes f;cquentent maintenant l'Hôtel de Bourgogne 
avec aussi peg de scrupule etde scandale qu'elles feralent celal 
du Luxembourg“, Fiindcă Mairet trebue să fi ştict ce spune, 
înțelegem că pe vremea societăţii „preţioase“ un autor comic 
putea fi încă liber de celace spiritele emancipate au numit „la 
fausse pudeur“.—De altfel în comedia lui Mairet nu se intil- 
neşte nicl un cavint necuviincios ; şi mal puţin de zece anl ina- 
inte Troterel scrisese şi probabil jucase una în care sint des- 
tule. Pa vremea acela încă Volture, unul din părinţii graţiilor şi 
eleganțelor literare, tachina doamne delicate cu poezi} care se 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 155 


intitulau, de pildă : Sur une dame dont la jupe fut retroustée en 
versant dans un carrosse à la campagne.. Dar cum era mal 
tirziu, pe cînd domnea, in sfirşit, „eleganța perpetuă ?* In 1662 
un marchiz de Langey se judeca cu soţia pentru despărțenie, şi 
magistraţii hotărise apilcarea unel foarte vechi proceduri : proba 
impotenjei în faja unel comisii de judecători civili şi bisericeşti, 
medici şi moaşe. Tallement des Rcaux, anecdotistul atit de pre- 
tios pentru istoria lumii elegante de pe atunci, povestind pro- 
cesul acela spune: On disait des ordures dans toules les ruel- 
les.. Les anecdotes les plus grivoises, les mots les plus licen- 
cieux cialent entendus dans la socićté la plus polle; les dames 
les plus prudes n'avaient aucune honte ă s'en occuper et, le jour 
où eut lieu ia grande visite chez le lieutenant civi), Mesdames 
de Lavardin et de Séviguć, amies du Heutenant civil étaient en 
carrosse ă deux portes de 'à, où il alla les trouver; après on 
les entendait rire du bout de la rue, 
intro „declaraţie“ din 16 Aprii 1641 Ludovic al Xili-lea 
spunea actorilor : Faitons défenses å tous comédiens de rep:é- 
senter aucunes actions malhonrêtes, ni d'user G'aucrnes paroles 
lascives ou ă double entente, qui palssent blesser l'honnêteté 
publique ; et ce sur pelne d'être déclarés infâmes et autres pel- 
nes qu'il y écherra.—insà lumea bonă, şi probabil chiar „les 
plus honnêtes femmes“ au păstrat incă destulă vreme o sensibil- 
Htate robustă, de oarece Donneau de Viré, omul saloanelor, cel 
Care se scandalizase oficios in numele eleganţei cu ocazia Scoa- 
lei femeilor (1662), publică în 1667 o farsă, /Embarras de 
Godard ou b'accouchăe in care o femee se vaetă pe scenă In 
darerile nașterii, jar vecinele, servitorii şi moaşa o consolează 
cu vorbe popular pipărate. 
Racine, „I'tlegant Racine" cel totdeauna invocat ca auto- 
ritate supremă pentru „blenscance”, joacă și publică In 1668 
les Plaideurs, unde aduce pe scenă nişte căţei desiinaţi să dea 
ocazie următorului hemistih : Iis ont pisté partout.—cu replica 
(în numele căţellor): Monsieur, voyez nos larmes. Trebue să 
credem că la data aceia verbul pisser, cel puţin avind ca su- 
biect căţei, era primit în bagajul comic al spectacolelor „les plus 
honnâtes". Dealtfel Racine se declară foarte mulţumit in cugetal 
lui de om care şile ce se cuvine: je me sais quelque gré d'a- 
volr réjoui le monde sans qu'il m'en alt coûté une seule de ces 
sales cqulvcques et de ces malhonnêtes plaisanteries qul ccû- 
tent maintenant si peu à la plupart de nos écrivains, et qui 
font retomber le théâtre dans la turpitude d'où quelqoe auteurs 
plus modestes l'avoient tiré”. —Les Plaideurs a avut succes slab 
în Paris, dar a plăcut mult la Versailles: „on n'y fit point de 
scrupule de s'y réjouir; et ceux qu! avolent cru se déshonorer 
de rire à Paris, fureut peut- ĉtre obligés de rire à Versailles pour 
se falre honneur“ (Racine, Au lecteur). Din capul locului Racine 
avusese idela să scoată din Vespele lui Aristofan o farsă pentru 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trupa ltallenească, dar s'a intimplat ca tocmal atunci vestitul 
Scaramouche să plece din Franţa. Prietinii au indemnat pe 
Racine să facă o adevărată comedie, şi poetul n’a cedat uşor: 
je leur dis qie mon inclination ne me porterolt pas à prendre 
Aristophane pour modele, si f'avois à faire une comédie; et que 
Palmerois mieux Imiter la regalariie de Mcnandre et de Terence, 
qie la liberté de Plaute et d'Arlstophane.—Era de așteptat ca 
Racine să se hotărască, în principiu şi impreună cu toată lumea 
bună, pentru comedia nobilă, deşi n'a rezistat ispitei de a scrie 
o adevărată farsă. Dar socotea el oare pe Molière printre auto- 
rii „mal cuviincioşi” (plus modestes) care scosese teatrul din 
vechea turpitudine ? Ori, mal probabil, se gindea la comediile şi 
tragi-comediile lui Rotrou, ale lui Corneille, ale lul Quinault, 
unde se realiza tocmai terenţianismul perfecționat în sensul gus- 
tului clasic pur? In textol primitiv al Prefioaselor ridicule, de 
exemplu, se găsea cuvintul soucoupe inférieure (explicat de 
Somaize prin chaise percée, Grand Dictionnaire des Précleuses, 
l, pag. XLIV Livet); iar în P'Etourdi, oala de noapte e Intre- 
buințată, după vechea rețetă, ca element de irezistibilă veselie 
în faţa lumii bune. Astor crescut în sinul bufoneriilor, Molière 
nu putea doar renunţa, el cel dintăiu şi absolut, metode! şi spl- 
ritalul vechel comedii. Publicul era nehotărit, probabil deopo- 
trivă nesincer şi naiv, în afişarea unul gust excluziv pentru co- 
medie pură și nobilă, Moliere a sațistăcut, cu egal succes, gus- 
tul naiv pentru farsă cași pe cel afişat pentru „Terenţiu“, 

Caşi intreaga artă, comedia a cedat şi ea, in stirșit, influ- 
enței moravurilor curtene aduse din Italia şi din Spania, a ce- 
dat edacațlei celei nouă, născută din contrareforma catolică 
răspindită prin şcolile ezaltice, unde sînt crescuţi mai toţi lite- 
rații timpului. — Estetica nouă, caşi moravorile nouă—ş! acea es- 
tetică era, în multe puncte, un cod de bună creștere—poartă pe- 
cete feminină: delicateţa şi pudoarea doamnelor obține prero- 
gative în întreaga viață artistică. Aristofan şi farsa neroşinată 
sint de acum sortite să rămie literatură specific masculină, și 
mal muit sau ma! puțin secretă. 

„On trouvalt une si grande dilicateste dans les comédies 
nouvelles et tous les autres ouvrages en vers et en prose qui 
venolent de Madrid, que Madame de Sable avolt conçu une haute 
idée de la galanterie que les Espagnols avolent apprise des 
Mores*,—spunea doamna de Motteville, încă pe la începutul 
virstel clasice, despre ilustra el contimporană, şi ar fi putut, de- 
sigur, spune tot astfel despre multe doamne nobile din timpul 
Frondei. Acea „grande délicatesse“ a comediilor spaniole a ins- 
pirat pe Corneille, şi fără îndolală el a fost acel care a făcut 
începutul esteticei noaă in teatrul comic francez. Cind Voltaire 
spune despre le Menteur (Commentaire sur Corneille 1764): ce 
n'est qu’une tradaction; mals c'est probablement à cette tra- 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 157 


duction que nous devons Molière, —el formulează eiementar și 
logic punctul de vedere al clasicismului deplin şi consecvent. 


Proaspăt familiarizat cu poezia secolului al XVI-lea, Sainte- 
Beuve scria (în le Globe, 15 Septemvre 1827): „On ne porte- 
rait de Molière q'an jugement imparfait et hasardt, si on l'i- 
solait des vieux écrivains francais auxquels Îl reprenait son bien 
sans façon, depuis Rabelais ct Larivey j.sqv'ă Tabarin et Cy- 
rano de Bergerac“. lar mal tirziu (lanuar 1835) el amplifică a- 
ceastă caracterizare aşezind pe Molière între geniile „hors de 
ligue et dont le caractère est /aniversalite,— Shakespeare, Cer- 
vantes, Rabelais,—gcnles rares, qui gardent le coliler franc, les 
coadées franches... digagis des entraves ingânleuses,,, et tler- 
nent le milieu entre la pcesie des épc ques primitives et ceiles 
des sitclea cultives.—La stirşitul veacului trecut, şi dopă ce In- 
vățatul Alessandro d'Ancona (Origini del teairo italiano, 1891) 
recunoscuse că, unuj străin, lui Molltre, îl revine meritul de ați 
dat valoare vechii comedii italiene, profesorul Gustave Lanson 
(Revue de Paris, Mal 1901) şi în acelaşi timp dar independent 
de dinsul, profesorul Eogène Rigal (curs la nniversitatea din 
Montpellier, 1901—2; v. Rigal, Molière 1908, |, pag. V—VI) au 
precizat judecata lui Sainte-Beuve prin formola : „la comédie de 
Molière relève de la farce“ (Lanson), formulă care vrea parcă 
să nege ideile clasiciste asupra Iei Molière. Pentru a pune de a- 
cord pe acest poet, considerat ca geniu al farsel, cu gustul tim- 
palai, Lanson scrie astfel despre publicul care cerea aces! fel de 
teatru: „..Qu'on lise Tallemant, on ne s'étonnera plos. La dé- 
licatesse est dans le mecanisme intellectuel et dans la surface 
des man'ăres (1): le temperament reste robuste, ardent, grossier 
largement, rudement jovial, d'ane gale't sans mitvrerie, où la 
sensation physique et même animale a encore one forie pari". 
(Histoire de la littérature française, ed. 12, p. 512). Istoricii ll- 
terari francezi atribue societăţii care a dat naştere artei clasice, 
foarte comod şi generos, superioritățile cele mal variate : această 
socletate e cind admirabil unică prin delicatețea el supremă şi o 
sensibilitate rară față de tot ce pare să atingă cit de puţin bu- 
nul ton și pudoarea elegantă, cînd se distinge printr'an „natu- 
ralism* de cea mal strălucită vigoare. E o situaţie pe care o lä- 
muresc, cred, unele mărturii adunate mal sus: societatea acela a- 
fișa „les bienscances“, le adora chiar, dar îl era natural să dea 
pe delături de dinsele. Delicateţile, în mantere şi în artă erau incă 
fenomen nou şi puţin stabil. Acelaşi La Fontalne scrie farse sau 
chiar povești obscene, şi se scandallzează ca o gnvernantă de 
„libertăţile* Ii Molitre ; lar celace în cazul lul La Fontaine e cu 
deosebire preţios este obscenitatea deghizată, servită în aluzii şi 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu ton de răsfâţ delicat; căci desigar stilul Poveştilor lui este 
cel mal carios marafet pe care l-a putut produce spiritul şi gus- 
tul clasicist.—,„Las blenscances“ erau foarte scrupulos reclamate 
in principiu; şi tocmai enunțarea lor cu exces şi în chip con- 
ştient hotărăşte fizlonomia publiculai care petrecea cu farse şi 
cerea comedie nobilă. 

Desigur nu lipsesc exemple care să arate că Molière revine 
la farsă in orice ocazie, sau fără ocazie chiar, şi acei care ţin 
să-l lege aproape excluziv de dinsa le-au scos la iveală şi dis- 
catat deajuns. Nu trebue uitat insă că în opera lul există ener- 
gic tendinţa de a nega farsa. Actor și director de teatru, artis- 
tul acesta trebuia să ia seama la tot ce cerea publicul, şi re- 
gelul îl plăceau fără îndoială farsele, însă burghezii cultivați 
lumea influenţată de dinşii, cereau altceva, chiar dacă în fond, 
tot farsa îl mulțumea mal bine. Un literat trata pe Moltre de 
bafon „serlos“. Regele vedea probabil în el un ban aranjor de 
farse, şi de acela s'a mirat poate cind Boileau i-a spus că ac- 
torul acela e cel mal mare scriitor al vremii. lar această mare 
laudă din partea clasicului perfect şi definitiv desigur nu se a- 
dresa butonului. Rivalii, în stirşit, ca Donneau de Visé sau Bour- 
sauli, îl acuză că degradează teatrul prin farsă, şi s'ar putea ca 
Racine să fi gindit caşi dinşii. 

Lol Molière farsa l-a servit ca Izvor de tehnica risului; ea 
a fost pentru dinsul sertarul cu unelte moștenite din vechi, Erau 
singurele existente. Risul uşor sau zîmbetul aduse prin cuvinte 
de spirit încă nu sint în domeniul lul, decit doar în slabă mă- 
sură, şi întimplătoare, Ciad făcea teatru „clasic“, adică psiholo- 
gie de caractere și moravuri, el renunţa la inovaţii tehnice,—se 
poate zice: la orice tehnică specific teatrală, şi de aceia l-au a- 
cazat, dela inceput, criticii şi publicul că nu ştie să lege intrigi 
şi să găsească desnodăminte. Molitre însă avea acum de făcut 
ceva cu totul nou: să schițeze caractere, şi nu se mal preocupa 
de probleme tehnice, cl prezinta acest nou material intr'o formă 
simplă şi întrucitva brută, supunindu-se numai unor cerinţe ge- 
nerale ale gustului clasic, 


Intr'o scrisoare molt citată (Mai 1695) diletantul Maucrolx 
felicita pe bunul său prictin Boileau pentru mălastra lul versifi- 
cație şi adaogă, ca să arăte greutatea cu care trebue să lupte 
postul francez: qaand les Grecs et les Latins avalent fait un 
vers, ce vers demeurait; mais pour nous ce n'est rien que de 
faire un vers, ilen faut faire deux; et que le second ne paralsse 
pas fait pour tenir compagnle au premier. Comentind această 
scrisoare Brossete, celălalt intim şi admirator al lui Boileau, spune 
că acest maestra scrupulos compinea de obiceiu al doilea vers 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 159 


din părechea alexandrină inaintea celui dintălu, Această pă- 
rech: este un ciudat efect al principiului clasic de ordine Pe 
metrie aplicat la vers. Gindirea trebue împărțită regulat şi fru- 
mos tot în cite două rindori de cuvinte; fiecare rind trebue să 
cuprindă o propoziţie sau un membru de propoziţie cit se poate 
de independent ; lar amindovă rindurile trebue să se lege in- 
trun înţeles total, E ua joc de răbdare foarte ingenios, deşi 
simplu şi cam uniform. Voltaire, admirator general dar şi en- 
fant terrible al religiei clasiciste, a rezumat odată astfel carac- 
terul acestei versificaţii (Epitre 115 Au rol de Chine, sur son 
recuell de vers qu'il a fait Imprimer) : Ton peuple est-il soumis 
ā cette lo! si dure Qui veut qu'avec six pieds d'une egale me- 
sure, De deux alexandrins câ'e à câte marchants, L'un serve pour 
la rime et l'autre pour le sens? Si bien Que sans rien perdre, 
eh da cet usage, On pourrait retrancher la moitié d'un ou- 
e. 

E de înţeles că orice meşteşug, chiar acel de a scrie rin- 
dul al doilea înaintea celui întăiu, nu poate modifica decit pu- 
țin şi sporadic fatalitatea efectelor unul asemene aparat de or- 
wpedie literară, Tehnica alexandrinulul clasic impune diluarea 
câprinsulai intelectual, oricare ar fi el. In cursul vremilor poe- 
ţii s'au căznit, se Intelege, să lărgească sau să rupă acest cot- 
set rigid şi bizar; şi decind reacţiunea burgheză, naţională ŞI, 
cam se zice, „latină“, a hotărit reabilitarea şi impunerea clasi- 
cismalul în bloc, este lege pentru criticii şi istoricii literari fran- 
cezi să admire cu elegant delir maleabilitatea infinită a versului 
clasic, aptitudinea lul de a servi orice intenţie, de a se potrivi 
perfect pe orice substract poetic. Este voe, cred să judecăm, că 
astfel de elogii cheltalte cu zel apologetic nu sint decit exage- 
rări ploase. Maleabilitatea fără margini, de altfel, ar flo va- 
loare suspectă, şi ar arăta doar indiferența extraordinară, dacă 
nu cumva insensibilitatea muzicală care a făcut posibil sistemul; 
ar scoate deci incă mal mult la iveală prozalamul originar al 
acelei forme de vers. Părechea de alexandrin! este o excelentă 
formă mnemotehnică, ca dinadins făcată pentru sentințe şi ma- 
xime ŞI „legarea lor prin dezvoltări analitice, celace imprimă 
„poezie!“ clasice acel caracter norma! didactic pe Care nu-l 
mai neagă astăzi nici chlar fanatici! desăvirșiți.— Alexandrinul a 
patut servi lui Mairet sau lui Scarron în comedii fără „blense- 
ances“ și fără intenţii precis moralizante, dar trebuia totaşi să 
fle mal la locul său în comedia binecrescată şi instractivă. La 
Mollere, alexandrinal şi comedia nobilă sint nedeslipiţi. 

Invăţatul Maurice Souriau (l'Evolution du vers francais zu 
17-e siècle, 1893, pag. 312şi urm.), cu inima împărţită între a- 
doraţia şcolară pentru clasicismul total şi dorința modernă dea 
justifica „libertăţile“ lui Molière, e silit să constate „des faibles- 
ses” cind cercetează umpluturile (les chevilles) în versificaţia 
marelui comic; dar nu se îndură să nu găsească această minu- 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nată atenuare care neagă aproape concesiunea scăpată mai sus: 
„nous trouvous chez Molière des vers— chevilles qui sont aussi 
beaux, plus bedux même quelquefols, que le vers primordial... 
Il est constant que, forcé souvent par la rime d'écrire deux lig- 
nes là où en prose il n'en aurait mis qu'une, le poète est obligé 
de s'ingénler et de trouver soit aneidte, soit une image en plus. 
Ce n’est pas des images qu’il faut chercher dans Moilère, poète 
peu plastique; mais les idèes gagnent chez lui à être alnsi rert- 
forcées par un second vers“. ȘI compară asemenea versuri cu 
umpluturile-trumuseţi pe care demolt încă le semnalase Thé- 
odore de Banville la Victor Hago. Imi paie insă că, tocmai din 
contră, „umplutura“ — dacă mai e atunci umplutură — se simte 
mult ma! puţin la romanticul care, din principiu vrea efect pl- 
toresc, decit in stilul clasic, Intelectualist şi abstract: conciziu- 
nea se Impune ca lege absolută in cazul din urmă, şi în formu- 
lâri abstracte umplatara ofensează esenţial atenţia. Exemple spe- 
ciale de asemene frumuseți se văd, după părerea lui Souriav, în 
versuri ca aceste : Et qu'après cet éclat, qu'un noble coeur ab- 
horre, || peut m'être permis de vous aimer encore ;— Enfin, quot 
qu'il en soit, et sur quoi qu'on se fonde, Vous trouver des ral- 
sons pour souffrir tout le monde (le Misanthrope, Iiz; V,) Dar 
nu mi se pare că sentimentul lui Soorlau ne impune imedier. 
Mal sus, dupăce făcuse o pgrabnică tvaluare a i mpluiuiilor in 
versurile actului întăiu din Mizantropul, şi găsite on procent 
foarte uşi. rel—ceva mai puţin de 2 la sută, —declară că există 
un mijloc mal sigur, dar cam eroic, de a verifica lcrul: să se 
facă statistica pentru toate versurile lul Molière; crede insă că 
rezultatul n'ar plăti munca, de oarece „ce qui est cheville pour 
l'an est quelquefois beauté pour l'autre“. In adevăr. Exemplele 
de frumuseți ale Ivi Souriau îmi par mie, de ex, şi desigur şi 
altora, foarte stranii. El dă imediat alături ca exemplu de um- 
plutură „excelentă“ aceste versori din Regnard: Mon rom est 
Toutabas, vicomte de la Case, Et votre serviteur, pour terminer 
ma phrase, —Apropierea e curloasă: versurile lui Regoard ca- 
racterizează eminent, sînt ironic pompoase și huomoristice, şi fac 
parte semnificativ şi splendid din perzoara care le roșteşte. Lui 
Sourian i se pare însă căşi guoiqu'il en soit, et sur quol qu'on 
se fonde, sau (cet éclat), qu'un noble coeur abhorre—sint de 
acelaşi potere.. Există desigur grade şi feluri de admiraţie mis- 
terioase cași vnele amoruri inexplicabile. 

Wilhelm Schlegel (Vorlesungen liber dramatische Kunst und 
Literatur, ed. 1, Heidelberg 1817, t. Il pag. 225) face observa- 
ţia ageră, probabil şi maliţioasă, că alexandrinul, cu totul nepo- 
trivit patosului tragic, este tocmai foarte la locul său în come- 
die: es Is! an sich schon drollig eln seiner Natur nach so sym- 
metrisches Sylbenmass sich den vertraulichen Wendungen des 
Gesprächs anschmiegen zu hiren —Aşa ar fl, dacă acea Drol- 
ligkeit pe care a simţit-o atit de bine Schlegel în „simetria“ 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 161 


extremă a versului francez, ar leşi totdezuna la ivealš- 
en Ee acesta transpiră simplă monotonie, şi se Aba ave 
pa na u aşa numitul dialogue coupe sau antit ctigue, pe care 
ollere l-a primit odată cu tot aparatul clasic, şi onde vorbi- 
torii îşi răspund numai cu cite en vers său un 'hemistib comt- 
casia mioirioi de care vorbea Schlegel e in adevăr pusă în va-- 
oare; dar intrebnințarea acestei forme e un epized relativ rar 
în uzul dramatic al alexandrinului. Punctul de vedere strict cla- 
sic îl exprimă, şi aici, tot Voltaire: daus les grandes pièces rem- 
plies dv portralts, de maximes et de récits et dont les person- 
nages ont des caracttres nettement dessinés, telles que le Mi- 
santhrope, le Tartuffe, l'Ecole des femmes,celle des maris, les 
Femmes Savantes...„ les vers me paraissent absolument réces- 
saires; et j'ai toujovrs élé de Vavis de Michel Montaigne qui 
dit que la sentence pressée au pieds nombrepx de la pcâsie 
v'eslance bien plus brusquement et me fiert d'une plus vifve se- 
cousse.—E greu de arătat mai complect spiritul didactic al cla- 
sicismului decit se vede în această rturisire a lui Voltaire 
Din păcate Molière era silit să lucreze repede, aşa incit Boileau 
nu era deloc moltumit de alexandrinii lui Și vrola mai bine să-l 
vadă răminind la simpla proză. lar Fénelon, pe care In general 
il scpără monotonia versului francez, preferă şi el pe Molière în 
cere ă rr pori i Fer degrabă în versurile „nere- 
on 
gola oitaui phy ecit în uniformitatea incurabilă a ver- 
ea dintăla comedie în ve:suri, 'Etourdi, e 
pe deantregul din l'/nnavertito al Ivi Nicolò Bate apa bacit 
privind alături proza italianului şi versurile franceze se vede nu- 
maldecit cum alexandrinul lungeşte, umilă şi solemnizează dialo- 
gül simplu şi scurt, potrivit onei comedii care nu-l pornită pe 
inalte înțelepclani, nici pe adinci subtilităţi.— Lelie, tînărul ctour= 
di, incepe jocul şi enunță monologind: „Hé bien ! Leandre, he 
blen! îl faudra contester”; și dezvoltă subiectul: „Nous verrons 
de nous deux qui pourra l'emporter ; Quoi dans nos soins com- 
muns pour ce jeune miracle, Aux voeux de son rival portera 
plus d'obstacle: Préparer vos efforts, et vors défendez bién, Sûr 
que de mon tô'é je wépargnerai rlen —Barbieri Începe cu un 
dialog între cet doi rivali, via și pitoresc; nu face expunerea 
printr'o serie de definiţii, ci mersul comedie! e numai suggerat 
nu propus, ca enunţul unel probleme. Valet Mascariile vor- 
beşte în generalităţi moralizatoare: Quand nous faisons besoin 
nous autres mitérables, Noos sommes les chéris et les incompa- 
tables; Et dans un autre temps, dès le moindre courcux, Nous 
sommes les coquins qu'il faut rouer de coups.— Co alexandrinul 
pătrind numaldecit în comedie zicerile nobile care, în mare parte 
sint cuvinte consacrate rimel: objet (enflammé d'on objet qui 
n'a point de défaut; objet dont vous recevez les lole, obijet qul 
vous tient dans ses fers) appas, trépas, hymen, fevx, voerx, 


102 -VATA ROMINBASCĂ 


flamme—şi care drept vorbind fac parte din materialul tragic; 
şi nu se pare că in intenţia poetulai şi inaintea pabiicului ele 
făceau efect de parodie, aşa cum riscă ușor să facă în ochil 
noştri de astăzi. Dæ sigur nu-l parodie această pompoasă peri- 
frază pe care o exclamă Mascarille exasperat de prostia neve- 
rosimilă a lui Leile: Voilă la résompense De vos brusques er- 
reurs, de vos impatiences; sau lungile analize şi motivări ale 
valetalul şi stăpinalui la inceputul actalui al doliea.— Monologul 
cu care se deschide actul al Ill-lea, începe in stil de epistolă li- 
terară (Talsez-vous ma bonté, cessez votre entretien...), acel dia 
scena VII a acelolași act, povestirile dezvoltate obositor In prima 
scenă din actul IV, istoria la 80 de versuri (actal V, scena 14) 
care aduce desnodămintul, caşi scenele galante şi nobile între 
îndrăgostiţi, erau în mintea publicalal de atunci elemente oare- 
cum material legate de sistemul versului sentenţios explicator şi 
instructiv, Verificarea se poate continua ia plesa care urmează 
iadată, le Depit amoureux; dezvoltările teoretice ale lul Eraste 
(1, 1: souvent d'an faux espoir un amant est nourri.. Lorsque par 
ies rebats una âme est dâtachâe), incluziv replica lul Gros-Ren€, 
sau discursul aceluiaşi Eraste (IV, 2 Qaoi! le premler transport...) 
arată, dacă luăm seama la inutilitatea nenorocită și fastidioasă 
a versurilor al doilea, în ce greutăţi se încurcă Moliere cind 
vroia, servindu-se de alexandrin, să povestească intrigile com- 
plizate p= care le împrumata dia tehnica unul alt teatru, şi 
drep! vorbind imposibile în poezia şi în noul sistem dramatic 
francez. 

in le Cocu imaginaire, alex andrinul şi efectele lui diluante 
sint stăpialte de paterea acţiunii şi de pornirea comică, vigu- 
roasă şi curată, care dă la o parte maximele cu dezvoltările lor 
anțidramatica. Cazul adace o prețioasă confirmare prin negativ: 
alexandrinal se anulează aici in neutralitatea lui prozaică, rein- 
tră adică in funcțiunea cel se cavin mai bine în poezia comică. 
—la les Fâcheux valoarea didactică a versalal clasic apare în 
plin cars. Tehnica acestei comedii este cu deosebire semnifica- 
tivă pentra trecerea lul Molitre la comedia binecrescată: defila- 
rea de portrete literare, în maniera epistolelor satirice, laşirate 
cu dispreţ total pentra nataralul situaţiilor, asemănătoare pre- 
zentării tipurilor în Mizantropul, na-ì o simplă moştenire trans- 
pusă dia metoda farsei, ci corespunde adiac gastului clasic, care, 
înainte de toate, vrea portrete si aforisme psihologice. 

Cel curloşi de mai malte exemple în care să se vadă pă- 
trunderea stilula! clasic în comedie se vor mulțumi, cred, cetind 
de exemplu în Ecole des maris, expansrea abstractă şi teore- 
matică (|, | que chacun de nous vive.. Mon Dieu, chacun ral- 
sonne et falt comme îl lui plait), teoriile liberale asupra educa- 
tlel pe care le dezvoltă Ariste și mai pe urmă (sc. 6) Ergaste, 
sau explicaţiile bogate pe care le dă Izabela despre sentimen- 
tele ei (II, 14; II, 2); ta Ecole des femmes lungul referat al lui 


n 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 163 
EN CANGEN i SA 


ʻArnolphe (I, 1) cu obiesțille to 
s S t atit de lun 
nai puin mai depärte stilul explicativ ta ue deby Uke 
cocă edyn aagi ga e ol de biătrin îndrăgosti! sau 
an ~ inutilă în urma moralizärli 
pe care Arnolphe o aplicase de curl d ti sigma 
iogul ati: de teoretic al lui Argol he seai Sea 
volià de nos Français l'ordinaire datant iN e rpm yk 
„ Ili, 3), şi generalității 
asvpra dragostei, debitate de Horace (lu, 4), ta A 
versuri fade şi de prisos cu care Arnol he Tat EN pete 90 de 
lea şi începe pe al patralea, și iară pe ani tate bl pă 
“aţi! generale (IV, 7) plus ie Mob de E aa ONANAN CE 
trarii (66 de sortii ale lui Chr eri gis 
í ysale, povestirea t 
krini MAT ad versuri), şi autoanalizele lui iartă za 
Laza colère.) ntală (VI, 5 Ce mot et ce regard détourne 
adevărată cariozitate îmi pare stilul unei 
c 
pun a Ta BA Fir ora clasiciste, Don Pina armă rr 
catur i nsiplde, o parodie hi rbolică 
ticismolut clasic. Discursul lui Don Lou? ai 1 Donel 
Elvira din partea lul Dumnezeu: oul Da A AcĂ page aie 
f ~ » Don Jaan, 
ar MA A girerek a grat s ad. am fe toata a de 
i » 1V, 9; disertatia lul Do - 
pocrizie, V, 2,—sînt exemple în via, om oră fe oma 
a hitii clasice se concentrează în proporţii enorme 
LN pa mai izbitoare decit orlunde apar, distribuite în fal- 
e ca ie pif ein fra entaziasmat două veacari 
critici clasiciști, dellberările, di | 
analizele și dările de seamă din Am Sona e: 
i Phytrion (l, : S'a- 
Pipon imas a ane mip parelles; L3 PS rail 
= par a gloire...; Jupiter: Ah 'ai 
ve. vous;s, Cat yiee de VOR. fostă papa Dea die în 
moattu..—l, 6 Alcmâne: Ah, c'est cel 
je suis offensés... Jupiter: Eh bien detecta 
E Anaahat: caza pulsqie vous le voulez.. Il, 
do mem Je 2 Sute, i sort tout exprès me |: cache, 
OE tor rd de i ai Saba ei KAN 
n cele trel mari comedii, Mizantro 
mes re re clasicismele inverşunate ra Manades Les Ae pa 
ira a, vestita tiradă a Eliantei despre orbirea tadră gostiţilor 
E Hi și scena portretelor; în Tartuffe conferiața lui Cicante, |. 
în e versuri care se continuă cu alte 22 în actul V scena |: 
es Femmes savantes apostrofa lal Cheysale, II. 7. daetele şi 
md tai de dragoste atit de frumos raționalizată, 1, 2 3; 1V 2) 
A CONS a nan Vati Ar tonul general al poemalui dar nu-s 
ce pentru obligațiile tahnice i f - 
mara de teoricieni! comediei nobile. Malke e Mas la 
erei: e ser dăduse Prefioaszle ridicule, cind s'a apucat să 
pue pe Don Garcle, un fel de tragi-comedie galant senti- 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mentală în care el se pleacă m. net parptinsitor idelior „pré- 

g manele pe atunci la modă, 
gi: oedil Fa versuri taguet (Histoire de la littéra- 
ture française, ll, 128, şi Le XVIL e siècle p. 293) riscă rezerve 
de felul acesta: un peu trop oratolre p-ut être—un pen pi re- 
dondance et quelque rhétorique ; iar Rigal (Moilèrè, 1l, 173), după 
ce laudă proza din l'Avare, adaugă: „par tnarolts fene pure 
est trop rythmée et trop poétique, par endroits aussi e e 
lourde, enchevètrée, Aceste comtatări se lămuresc, cred, tocma 
prin faptul că Molière trebue să fabrice. in grabă comedii în ton 
nobil. 

lu poate seri scurt (Andria l, 5): Abi cito, et sus- 

BE te ab pie ed så longească: Va vitement cher- 
cher un licou pour te pendre (le Depit amoureux V, 1) Obscuri- 
tatea versurilor 369 şi următoare din această comedie (II, 1) vor 
să o explice comentatorii (Oeuvres de Molière, td, Despois- Mes- 
nard I, 428) prin aceia că intriga insăşi e obscură, Nu-i cumva 
mal mult de vină rigiditatea alexandrinului, impropriu senhe 
detalii concrete şi bogate, şi atit de poirivit pentru generalităţ 
simple ?—Proza italianului (/'/nteresse allni Nicolò Secchi) spune 
simplu şi direct despre gelozie: Giudicai sempre in amor esser 
gran fallo il mostrarsi geloso, et ho per prova veduto molii che 
hanno posto in gratia alle loro donne | suol rivali, di che elle 
non ne facevano prima stima alcuna e forsi non gli conosctvaro, 
solamente con mostrarsi gelosi: perché col scoprite il sospeito 
davano alle loro donne occasione di pensar che qualche brona 
parte o rara qualità fosse nel glovine rivale, che conosciuta dallo 
amante lo riducesse a dir mal di lui, e a sospetiare, e mettergli 
Il cervello a partito ;—de alci obligaţiile alexandrine lui silesc pe 
poetul francez să scoată o lecţie în regulă, cu enunțarea ideii, 
diluată in patru versuri (En effet tu dis bien, veřà comme il 
faut ê:re: Jamals de ses soupçons qu'un jaloux fait paroitre ! 
Tout le fruit qu'on en cueille est de se mettre mal, Et d'avancer 
par là des desseins d'un îlval), depă care urmează argumenta- 
ja ţinută tot în generalităţi (Au mciite souvent de qul Peclat 
vous blesse Vos chagrins vont ouvrir les yerx d'une maitreste; 
Et j'en sals tel qui doit son destin le plus doux Avx soins trop 
inqulets de son rival jaloux ;) şi în Sfirșit concluzia de o clari- 
tate care otensează deopotrivă persoana intelectuală a celui a- 
postrotat cași pe a cetitorulul (Enfin, quoi qu'il en soit(l), '€- 
molgner de l'ombrage, C'est jouer en amour un manvais perto- 
nagg, Et se rendre, après tout miscrable à crédit: Cela, selg- 
neur Eraste, en passant (!!) vous solt dit) j 

Cit priveşte regulile teatralul clasic, ccm era de aşteptat, 
Molitre, deşi în teorie nu le arătă mare evlavie, le-a respectat, 
in cele trel comedii mari propiiu zis clasice, nu mal puţin de 
cit Racine. 

la operele literara vechi, relace supără inainte de toate e 


MOLIERE ŞI GUSTUL CLASIC 165 


luagimea vorbei. Se poate zice că acesta e semnul cel mal si- 
gar al iavechirii. Mişcarea sufletului şi spiritului celor vechi are 
un tempo prea lent pentru nol. Astfel se naşte impresia specilică 
de gol in formele literare invechite. Această particularitate e 
celace ni le face străine dela prima vedere, — clteodată chiar 
stranii. Impresia aceasta de lungime şi de gol se nuanţează fe- 
lurit după epoci, după locuri şi dopă genuri. Pentra oamenii de 
pe vremea lui Socrat şi Piaton, felul de raţionament ticălt, cu 
ecouri q iasi papagaliceşti, era probabil o desfătare novă şi in- 
tensă. Imi inchipui că pe oricare cetitor de astăzi, sincer şi cu 
„mintea trează, procedarea aceasta îl exasperează aproape ca o ` 
manie de nebun. Vorbirea platonică face adeseori să te gindeşti 
ia vre-o curloasă conversaţie intr'o casă de sănătate, sau poate, 
citeodată, la o şcoală pentru copil cu creerul slab dezvoltat. — 
Sentimental de lungime, de finere sau învirtire în loc, pe care-l 
provoacă stilul poezie! clasiciste franceze, considerat în efectele 
cele mai complecte ale tehnicei alexandrinului, sufere o ciudată 
complicaţie prin aparenţa de concizie pe care o produce acest 
vers. În tendinţa lai fundamentală de a tăia necontenit gindirea 
in bucățele scurte, egale şi simetrice, alexandrinul pare să pro- 
mită vorbă aforistic lapidară; însă părechile de versuri indiso- 
lubile şi perpetue, cu mişcările lor pendulare, implică o repe- 
tare sau O variare fără progres a acelor bucățele de gindire. ŞI 
fiindcă acest vers, caşi spiritul din care s'a format, este din na- 
tură didactic şi practic, lar-pe de altă parte teatrul francez a 
volt din ce în ce mai mult scurtarea și iuțirea acţiunii, impresia 
de lungime şi de gol a vorbirii clasice sporește cu o adevărată 
rafinare. Vorblrea clasicistă vrea să pară uscată şi conciz infor- 
mativă, şi este eminent repetitoare şi diluantă. De aici veneau, 
cred, eee pre de care s'a lovit naturile mai puţin disciplinabile, 
Corneille şi Molière, de exemplu, cind II s'a impus această struc- 
tară stilistică, şi înțelegem dece clasiciştii puri aveau ocazie să-l 
acuze d: obscuritate şi galimatias. 

Molière a făcut şi teatru amuzant de moda veche și tea- 
tra moralistic şi moralizant, nobil şi „bienséant“, cum cerea It- 
mea nouă, adică burghezimea bine crescută de ezuiţi, şi saloa- 
nele care cultivau eleganța importată nu prea demalt din lta- 
ila şi Spania ; dar un stii nou specific comic n'a ajans să reall- 
zeze. El s'a oprit în loc ostenindu-se ca să imbrace cu orice 
preţ vechile paiațerii în toga clasicistă. La un stil nou a ajuns, 
strict vorbind, abea Beaumarchais întroducătoral „spiritului“ în 
teatru, acest nou mijloc de a reface comedia amuzantă. 

Branetičre (Manuel de l'histoire de la littérature française, 
pag. 154), pe urmele lui Voltaire, taxează de „comedie réjouis- 
sante“ Scrisorile provinciale ale lui Pascal, É crede că ele „au 
deschis ochi!” satiricalul Boileau şi comicului Molière, Se poate; 
dar polemica satirică şi moralizantă încă nn formează un stil 
propriu de comedie, 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In altă direcţie s'ar putea restringe, cred, părerea ivi Sainte- 
Beuve care aşază pe Molière in gropa Rabelals-Sh: kesptari- 
Cervanies.—Moliăre, ca toţi cel din vremea lui, a fost legat ce 
exces de societatea în care trăia; el e închis în problemele to- 
cletăţii franceze din timpni său, celace Bruneticre a exprimat exact, 
deși indirect, zicind că „filozotia” lui Molière este iimitat bur- 
gheză. Se poate presupune că singur, între toţi cel mari d'm 
vremea lui, avea în el acea putere și libertate poetică la care 
se gindeşte Sainte-Beuve: Totuşi ma! tare a fost copacul clasi- 
cismului local, Cit de cirdat e înăbegită şi stinsă, în Don Juan, 
prezia modelului spaniol, şi ce desăvirşit cuminte şi burghez 
apare mbunia Domnului Jourdain, alături cu delirul +uperb de 
„conte bleu“ al lui Malvolio ! 


Paul Zarifopol 


Eu care nu sînt 


In una din zilele care nu mai aveau nici număr nici nume, be 


opri- 
a Serăm într'un sal cucerit. Eram atit de osteniţi încit toate gesturile le săvir- 


şeam mecanic, —porunci ale vieții pe care mu e voe să le gindești, inde- 
plinite ca în alte dăţi și ca pentru întotdeauna de mii şi mii de făpturi 


o ti. 

Dar în satul acela al cărui nume nici mu m'am ostenit să-l aflu, 
căutindu-mi numai locul cel mai bun pentru un culcuș de vită, o neliniște 
ciudată mă cuprinse simțind că toţi locuitorii mă privesc altfel decit pe 
ama mei, ba încă făcîndu-și tainice semne pe care se aşteptau să 

inţeleg. 

Imbrincind gloata lor, făcindu-și loc prin mulțimea de umbre și de 
chipuri menite uitării, se măpusti spre mine o bătrină, Sulla greu, şi mă 
cercelă supărător de lung, înginind: sint obrajii tăi, ...e fruntea ta, e 
gura ta. sint semnele tale „e portul tău „ești numai tu „eşti intocmai tu, 

Şi m'a smuls cu sila din mulțimea care mă privea cind pe mine 
cind pe bătrină cu toată îngrijorarea ce o sim! sufletele celor fără nume, 
compătimind o înmormintare. 

Acum pe drumul anevoios privii părul ei alb ca zăpada răscolit de 
vint și fața ei întoarsă îngrijorat spre mine, zbircită ca un bulgăre de 
pămint uscat, gala să se prăfuiască parcă, 

Am spus in gind zăpadă și pămini—apropiind-o în asemănare cu 
drumul în care luna se așternuse în locuri, 

Din cind în cind mersul ei zorit oprea, așteptindu-mă, indemnindu-mă 
să merg cu acea privire mulă pe care o au fiarele din codru cind își 
așteaptă puii și le poruncește urmarea drumului. Era o nebună cînd mă 
crezuse un copil alei pe care il liase războiul la inceput spre depărtările 
soartei? Nu poale să se insele o mamă atit de cumplit. In altă țară un 
om fusese eu in același limp cu mine. Eram alit de obosit, scosei din 
buzunar o basma vărgată să-mi şterg pulberea c> îmi lăcrima ochii. Bătrina 


16; VIAŢA _ROMINEASCĂ 


fără să se mire işi deslegă dela git un petec din același fel de pinză. 

Oare îmi culesesem batista mea de pe un cimp de luplă, san o 
cumpărasem dintr'un tirg, sau o aveam de acasă dela ai mei? Sint atitea 
pinze care trebue să fie la fel, asta mu ar fi însemnat nimic, față de 
toată acea gloată de oameni care mă recunoscuse dintr'o dată pe mine care 
nam fost niciodată ! 

Am intrat în locuința strimlă și îngustă. — o sărăcie de mormint. 
Bätrina dind din umeri zise senină: „Nu-ţi mai aduci aminte-—nu face 
nimic“ Și după ce îngină de zece ori același gind conteni clătinarea capului. 
Un plins vechiu îi lăsase dinspre ochii adinci spre mustățile cărunte 
poteci lucioase ca cele pe care le fac melci lunecind in țărină. Pe urmă 
aprinse candela, särutind icoana deagră mulțumea lui Dumnezeu „că nu 
m'am schimbat de loc“, Apoi a scos dintro ascunzătoare pine, lapte, 
mere imbiindu-le ca pe niște comori, și s'a suit în pod unde a tăiat sin- 
pură păsăre pe care 0 avea: un cocos negru, inde pentru drum— arăta 
cu mina depărtarea drumului-—arăta și imi aminteam de paserile negre ce 
se jertfeau în vechime pentri cei ce ajung la Hades. 

Ochii mei au prins ochii ei și ne-am uitat în peștire unul la altul, 
cu cãutind să văd nebunia, ea sigură că mă vede numai pe mine. Mi-am 
întors privirea spre geamul murdar spre noaptea de frig. În cer pilpiiau 
cind și cind iluminările proiectoarelor și auzeam cumpănite în chibzuială 
detunăturile iadului îndepărtat care poruncise „foc rar”, Ochii ei insă 
iși alegeau din mine amintiri, și le  smulgeau din neființă. Pe urmă 
minile ei mari și greoae ca două animale au găsit o hirtie indoliată şi 
au rupl-o mărunt. O mindrie pentru bătrină faptul că nu am izbutit să-mi 
celesc numele pe actul meu de moarte. Petecele de hirtie au căzut în 
foc—pe unul am văzut imprimat desenul banal : feasta şi oasele încrucișate. 

Ceţoasă, plină de stafii albe se inălța dimineața. Intäia rază ne-a 
desmorțit ca pe două slane—Lumina soarelui roșu izbi păretele strălulee- 
rînd o fotografie în care eram un eu fotografiat într'un tirg in care n am 
fost niciodată. Semnalul plecării grăbi despărțirea.  Bătrina deschise ușa 
să plec (se slăpinea in durere). Pe urmă au fost iar zile după zile— 
fără număr, fără nume. Retrageri și înaintări perindau miile de oameni 
uniformi dar atit de osebiți fiecare. Satele ardeau și se ştergeau pe hartă. 
Amintiri pilpiiau și se stingeau. Drumuri rupte reincepeau să fie. $i noi 
urmăm aceiași viață scrisă dinainte, odată sau de două ori, san nesfirșit, 


Adrian Maniu 


O lună în Cehoslovacia 


Praga, August 


Nu sint, printre Romini, cel dintâiu care descepere Praga. 

Personal, păstram cu totul vie amintirea ncbilei coline a 
Hradschinului, subt aureola unor zile de toamnă insorită... In 
1914... Războiul se dezlănțaise de o lună; după durdura mobili- 
zării, civilii recăpătaseră acces în trenuri şi mă întorceam spre 
țară cu cea mal proaspătă diplomă, în tovărăşia unel cete de 
compatrioți mal tineri, strălucitori de sănătate și de voloşie, din 
care azi prea puţini mal sint, Veneam cu toţii din Berlinul pri- 
melor comunicate—victorii, victorii, peste tot victorii—unde tra- 
gicul măcel era slăvit ca o sărbătoare, şi unde ml se spusese 
intăia oară „Herr Doktor“... Pergamentul cu armele Republicei, 
care pe malurile Senei îmi dădea cel mult dreptul să visez la 
glorioase posibilltäți—aşteptate și acum cu o răbdare „ă toute 
épreuve“—im] dăduse deodată, pe cele ale Spreel, sentimentul 
importanţei mele şi al niveluloi academic la care mă aflam. 
Nemţii excelează să confere asemenea distincţii anonime, și deşi 
salutul plin de demnitate al kelnerului dela Pschorr Imi ingă- 
dala să măsor precis doza de „respeki“ care despărțea „herr 
Doktor“-ul cuvenit mie de „Herr Leutnant“-ul adresat junelul 
prietin A, trebue să recunosc că „Herr Doktor“ era destul de bine, 
i lagratitudinea omenească rămine insă peste tot acelaşi, Cu- 
ias, Molineus, Pothier, eu însumi nu eram nimic pentru Ougine, 
garçon-ul omonim dela „Chope latine“ pe care îl iubeam totuşi, 
—eu, Pothier, Molineus, şi Cujas, eram pentru domnul Oberr 
oaspeţi bine veniţi chiar la masa unai- Locotenent (N. B. din 
Uianii de gardă) şi asta mă lăsa rece, Ceteam cu noduri co- 
municatele, lar bucuria destul de grobiană a mulţimii pe Unter 


LD VATA ROM RIAA, 


den Linden imi era insultă personală. Mi-am înflorit de aceia 
butoniera în seara plecării, şi cind ne-am trezit în zori între 
Bodenbach și Praga am salutat în cor libertatea—nu pot uita 
cu ce farie—vociferind Marseilleza pe care avea s'o cinte toală 
Bohemia patru ani mai tirzio, dar care atunci scandaliza trufia 
colțoroasă a slujbaşilor Kezarocrăeşii de priu gări. 

La Praga insă războiul era un vuet depărtat. Dureros, fără 
indolală, căci mult singe ceh avea să curgă pentru un împăret 
străin şi pentru o biruință cu foloase îndoelnice. Comunicatele 
sa cereau alci cu nepăsare, „Rumunsko“ alla!ă puterilor centrale 
deştepta numa! compătimire. Dar Toamna domnea peste ora, 
superbă femee de patruzeci de ani rostogoliiă în braţele vin- 
joase ale soarelui; ghirlande purpurii singerau zidorile Hrads- 
chinalui, în ulița alhimiştilor aerul lovea în păreţi ca într'o ghil- 
tară, lar pe cerul albastru-mauve tornurile albe ale Domulii 
erau două braţe îndantelate uitate spre rugă. In această apc- 
teoză, oamenii locului moreau undeva, departe, cu sufletul ne- 
domerit. 

Au trecut douăsprezece veri, și altă toamnă coboară peste 
Praga, măreață capitală a unei ţări libere. Soarele dogoreşte, 


dar cerul nu mal e aşa senin, căci Praga cu sotele-i de fabrici 


lucrează zi şi noapte, pe socoteala sa acom. Colina cintată de 
poeţi, spre care se îndreaptă nesățioşi ochil noștri, atit de do- 
riți de frumos, localnicii n'o privesc decit în amurg cind și au 
implinit ziua de muncă. Nu mai sintem într'o cetate istorică, re- 
licvă a trecutului, cl într'o uzină de energie nouă care dedoe din 
adincimi!. ŞI invidiem o clipă pe prietinii noştri ceb!, care spre 
a orna ţara lor redobindită au găsit gata această capitală Im- 
punătoare, spațioasă, deopotrivă artistică şi vie, crescută pe dea- 
lorile din jurul Ultavel ca o cunună de arhitectură și grădini. Ce 
ordonat cadru pentru mecanismul central al onuf stat modern, 
şi ce legitimă mindrie pentru un popor conştient de puterile sale, 

Totuşi, Palace-uri Praga nu posedă încă: este o inferlori: 
tate mărturisită față de Bucureşt!. Calitatea hotelurilor nu stă aici 
în firmă, şi pentrecă „ultimul confort” lipseşte aproape tuturor, a- 
ceste case liniștite şi corate în care drumețul găsește odihnă și 
ingrijire bună consimt să se cheme modest: La Steaua Albastră, 
Hotel Saxa, Hotel Paris. 

Alte inferiorităţi : lipsesc bodegile, iar cinematografe sint 
de patru ori mai puţine decit la noi, căci Cehil sint demodaţi; 
preferă teatrul și muzica, Chelnerii nu au virtuozitatea celor bu- 
cureşten!, şofeurii conduc încet și au mai puţină inițiativă în re- 
laţiile cu pasagerii, bărbierii rad fără să te distreze cu conver- 
sația lor, lar cind o fac se servesc de blindul graiu ceh în care 
la fiecare cinci minote picură şi cite o vocală, menită numai 
să-ți arate că interlocutorul d-tale se exprimă totuși cu gura. 

Pentru orgoliul meu naţional, caut și alte slăbiciuni și ìn- 


cetul cu încetul le găsesc. Inchipulţi-vă: Praga nu este canalizată: 


O LUNĂ ÎN CEHOSLOVACIA 171 
—_———— E, 


Sau, dacă e, aşa de prost că nu se simte nici in toiul zilel subt 
cel mai vajaic soare ; nu există maidanori, încît stai de te întrebi 
ce fac bieţii oameni cu guncacle; case nonă se clădesc, dar cu 
mare caznă căci strada trebue să rămie curată şi liberă pentru 
circulat; funcţionarii publici nu au voe să se ocupe de negoţ ori 
samsarlicuri—nici măcar în văzei tuturor—şi trebue să se mul- 
țumească cu leafa bugetară; aşa că o duc destul de greu . Cum 
se explică toate aceste inferiorităţi, incearcă a mä lămuri prie- 
tinal Eagen Filotti, informat despre toate în calitatea sa de a- 
taşat al Pressel pe lingă Legația noastră: 

— Nu le poţi cere prea molt, imi impută el blajin, Sint o 
țară nouă... funcţionează ca organizaţie de sine stătătoare numa! 
de opt ani... n'au avot timp să se formeze... nu au practică... 
Și pe urmă nu ulta că's republică, 

Da, da... 

Democraţie . 

Vorbe! 

Ar îi bine ; din nefericire, o realitate. Vrei probe? 


Au socialişti. 
Nu se poate, strig eu. 

— Daca ma crezi. 

Am tăcu', căci n'am vrut să sapăr pe Filotti. Dar în cu- 
getul meu, mihnit şi calm, mi-am zis: Ce băiat solid, Păcat. A» 
fost destul să intre în diplomaţie ca să le incurce toate, Să spre 
el că la Praga sint socialişti... Păcat. 


Am verificat această constatare regretabilă co un ceas 
mal lirziu. Coboram alene dealul Hradschinolul, printre vechi 
palate, umbrite de vreme. Străbătusem Burg-ul (numele ceh 


"îmi scapă, şi mă scuz), vechea reşedinţă împărătească azi 


locuită de Președintele Massarik şi în fața pavilionului mijlociu 
admirasem cu moderațiune dovă uriaşe prăjini conice de stejar 
ceruit, pe care se ridică la nevoe sus în virf flamura naţională 
şi cărora Cehii le zic cu destul umor: cele două scobitori, Dela 
scobitori pănă la hrana zilnică nu este decit un pas, şi îl făcu- 
rám cu acea hotărire care determină conștiinţele tinere la cinci 
ore după cel mai apropiat prinz, In această materie, şunca este 
la Praga un leit-motiv naţional, lar dela şuncă pănă la crenvişii- 
ce mi-ţi este ? 

— Crenvişti ca la Viena nu există nicăeri... 

— Nici nu se compară cu cel de aici, replică Filotti. 

— Imposbil. 

— Am să vă conving: haideţi la Paţul de Aur. 

— Să mergem, să mergem, întonarăm nol în cor, ca la o~ 
peretă, fără să ne "'nşurubăm locului bine 'nțeles. 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


C'teva uliţe intortochiate, toate la deal, trei ganguri, trel 
corți sumbre, rufe, pae, ustensile de menaj, o scară in pantă 
absurdă care trebue să stirşească undeva, nici puj, nici aur ni- 
căeri (ah, Filotti!) dar o bucătărie (salut demeare chaste et 
pure) şi in stirşit—sus, îngustă, tixită de consumatori năduşiţ — 
0 terasă. 

Dedesubt, cît vezi cu ochii, Praga cu minunatele-i şonci, 
cu zecile el de turnuri scăldate în ceața verii, cu dealorile um- 
broase, cu Ultava imobilă în acest apus apăsător,—iar lingă 
nol, mese, mese, mese, halbe, ţapi, și un suav miros de lucruri 
fripte ori prăjite, exasperant cit nu se concretizează. 

Cu greu, aflăm patru locuri subt o vagă pergolă, turburind 
o idilă strins unită in jurul unel părechi de debreţini. 

— Filotti! bere şi crenvişti, 

Banul Filotti transformă în consoane aceste comestibile, 
pentru uşurinţa omului venit să ne audă. Operația durează, dar 
aşteptăm cu încredere. Idila face un uşor gest de apărare pe 
frontul debreţinilor. 

— Nu are... (vorbeşte Filotti în limba patrie! cătră nol). 

— 717... 

— Na are crenvişii. 

— Cum, s'au isprăvit ? 

— Na, zice că nu se fabrică. 

— Spuneai că bateti Viena... Aşa sintet! informaţi, vol di- 
plomaţii ? i 

Nu există replică. Poruncim debrejini. Idila ne priveşte 
cu confienţă, 


Adoaazi dimineaţă mergem la Strahov, bătrina minăstire 
de dincolo de [H-adschin, cu turnorile pierdute în verdeață. Vizi- 
tâm biserica, specimen remarcabil de artă barocă, biblioteca de- 
osebit de interesantă şi bogată în care ne conduce un călugăr 
en ochil vii care ştie mult mai mult decit îl potem intreba nol, 
colecţiile de pictură. Abatele Zavoral, prietin incercat al Romi- 
nilor, călătoreşte in America, dar stăm în grădină subt geamo- 
rile chilie] sale, admirind încă odată priveliștea oraşului, jocel 
umbrelor şi al luminii pe masele arhitecturale, blocul impunător 
al Hradschinulai cu tarnurile diafane, sulta de dealuri a Ultavel... 
Cu ochii incărcaţi de lumină coborim spre Lorettenkirche: o fan- 
tezle barocă desăvirșiiă. Alături de măreţia gotică, de calmul 
roman, de somptuozitatea bizantină, acest joc de festoane și de 
ghirlande, această perpetuă ondulaţie a liniilor, această indul- 
cire a planurilor, toate făcute să legene o credinţă plină de sub- 
înţelesuri. Remarcabil contrast: în oraşul lui Hus şi al morţii sfin- 
tulul lon din Nepomac. 


O LUNĂ ÎN CEHOSLOVACIA 173 
— CR aaa 


Sfintul însuşi aruncat in apele Ultavei, din porunca lot 
Carol IV pentrucă n'a vrat să desvâlue tainele regine! mărnuri- 
she în confesional, odihreşte în sarcofagivi de argint de lingă 
oratoriul wladislavic al Domalui. Tot in Dom, într'o capelă im- 
podobită cu luminoase frescuri din veacul XIV doarme de vech 
siintul Wenceslau, ucis sint aproape o mie ae ani de fratele sän 
Boleslau ; coiful şi cămașa-i de oțel se păstrează subt sticlă, 
lingă altar. 

Pe acest deal al Hradschinului, în fiecare colț, trecatul sin- 
geros te impresoară, relicvele lui au înfruntat vremea ca să ne 
invite la moderație şi recolegere. ȘI nu fâră temeiu. Căci viaţa 
de acum, cu toate progresele-i tehnice, cuprinde mai molt sbu- 
cium decit cea de atunci şi primejdiile care pindesc bietul om, 
deşi mai puţia brutale, sint cu molt mal numeroase. Toată se 
topesc în unda largă a vremil, care-şi urmează cursul neating he- 
rită, unică pildă de toleranță într'o lume gălăgioasă și deșartă, 


Jachymoo 


Sau, dacă vreţi, St. Joachimsthal— cum îl zice încă popu- 
laţia germană băştinaşă. Administraţia cebă nu vede cu ochi 
buni amestecul sfinților în cele păminieşti, chiar într'o localitate 
ale căre! ape binecuvintate trebue să facă minuni, ŞI atonci Sf. 
Joachimsthal se traduce azi laic, Jachymov. Faptul ar trebui să 
râmină fără urmări deosebite înti'o lume încă supusă poruncel 
creştineşti a ertării; cereasca bunătate este insă astăzi o vorbă 
de demult, şi din înălțimile unde sălăsiueşte fericitul Joachim 
se răzbună pe cei care i-au luat titlurile şi apanagille siobozind 
peste valea sa cite o ploae de patra săptămini in toiul fiecărui 
sezon de cură. 

Ce sint vinovaţi, prea Sfinte, reumaticii, sclatici!, gutoşii, 
canceroşii din cele patra colțeri ale gicbului care vin aici cu 
multă trudă şi cheltuială să-şi aline durerile,—ce sint el vinovaţi 
că guvernul atit de omenos al Preşedintelui Massaryk duce ega- 
litatea pănă şi în planul divin? Ce sint el vinovaţi de abolirea 
titlurilor onorifice ale principilor cereşti ? Cu ce potel indrepta 
această slăbiciune a unel Administraţii care practică vitaţile 
creştine după învăţătura Miniuitorelui, lăsind în rafturile lor glo- 
sele Interpreților ? ȘI dacă Stinţenia Ta are drepte temeiuri de 
răfuială cu Ci ho Slovacii, de ce no-} ozi toan ne, larna, primž- 
vara, Individualizind pedeapsa şi asigurindu-! eficacitatea, după 
cea mal judicioasă doctrină în care te poți Instrui dela dascălul 
nostru întru cele penale, Tanoviceanv, plecat prea devreme (și 
cu marte pagubă pentru ştiinţa dreptului criminalicesc în Roml- 
nia) dintre cel vii? De ce ne-a! udat pre nol, indurătorule, care 
nu ţi-am greșit cu nimic și de ce ţi-ai secat şuvoaele în orma 
noastră lsind peste Cehoslovacia {camna cea de aur? De cr... 


174 ________ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cind au mai dat Sfinţii interview-uri gazetarilor, ca să mă 
pot aştepta la un răspuns, şi ce rostar mai avea floricelele mele 
de stii dacă fericitul Joachim s'ar pune să-mi dea replica punct 
cu punct, cum aţi vrea damneavoastră.., 

Şi poate că Sfintul are dreptate. Căci în vederea lui, ca 
toată ploaia, viaţa este destul de prielnică pentru cei îndureraţi 
de boli, ori numai osteniţi. La poarta hotelului, proprietatea Sta- 
tului ca şi aşezămintul băilor, voința Sfintului se opreşte şi in- 
cepe competenţa administraţie! pămintene, care se trudeşte în 
chip demn de landá să facă toate cit mail plăcute oaspeţilor. 
Instalaţia insăşi—locuinţe, băi, sălile de mincare şi cele de agre- 
ment—sint lucrări săvirşite după toate regaolele artei, lar servi- 
ciul fancţionează peste tot în puterea unui mecanism tăcut, o- 
rindult de minune. Statal proprietar nu are bine înțeles ci un 
amestec în toată această gospodărie, căci exploatarea el este 
cedată unui antreprenor, om de multă ispravă, care nu vede în 
clienţii să! nici duşmani, nici deţinuţi care trebuesc supoşi unui 
anumit regim... Toţi hotelierii noştri vă vor spune că este un 
nebun şi că nu s'a găsit încă mijlocul de a face parale în a- 
ceastă branșă fără tratarea clientului cu un stupefiant în care 
jaful şi disprețul Intră în doze egale. Vă rog să-i credeţi, limi- 
tind înţelesul celor spuse la hotarele romineşti. la străinătate, 
ciştigul pare hotelierului cu atit mai interesant cu cit este mai 
sigur, şi este cu atit mai sigur cu cit clientul il consimte mai 
de bună voe pentra servicii într'adevăr primite. Da acela Inda- 
toririle contractalul acestula de găzduire, care se termină pentru 
hotelierii noştri prin obligaţ'unea de a te primi în casă, Exe- 
cută peste tot alurea clipă cu clipă, în raport cu rangul casei 
şi cu dorințele oaspeţilor. 

Renumele loachimsthalalai este cu totul recent și încă departe 
de a egala faima staţiunilor vecine : Karlsbad, Marienbad, Fran- 
zensbad. Apele sale n'au fost preţulte cum trebue decit în arma 
descoperiri! radiului, şia puternicelor lut proprietăţi caratlve. In 
apropierea localităţii sînt minele de unde statul ceh extrage sis- 
tematic cele mai apreciabile cantităţi din radioul care se găseşte 
ln comerț, şi Izvoarele folosite pentru băl conţin acest mineral 
—aşa atestă analizele ce s'au făcut —intr'un procent neasemuit 
saperior tuturor celor constatate aiarea. Aşezămintul băilor s'a 
deschis n mal p iţin timp înaintea războiului, şi tot atuncia fost 
„clădit şi hotelal principal care-şizice azi Radium-Palace, 

Cetitorul sceptic, adică sănătos, care dintr'o lungă experi- 
enţă ştie că singarul rezultat apreciabil al călătoriilor balneare 
este decongestionarea sensibilă a portofelurilor, şi care Meavind 
nevoe de nici un leac are toate motivele să sospecteze eficaci- 
tatea tuturor, poate fl totuşi incredinţat că pădurile de brazi, 
fiaeţele firă stirşit care încunjură stațiunea, tac din Joachimsthal 
un loz de odihnă şi intremare fără păreche, Cel care Iubesc ce- 
rul şi relaţiile lul cu manţii, fără a se teme prea malt de urglile 


"O LUSA ÎN CEHOSLOVACIA 175 
aaa duri nd EEE e rii, d L 


“umede ale stintului loakim, vor găsi aici nenumărate locuri de 


plimbare, atitea şi atitea drumuri ori poteci prietine piciorului, 
pe dealungal văilor răcoroase, fle subt bolta gotică a pădurilor 
aromate, fie peste culmile iaflorite unde aerul joacă, unde lu- 
mina cintă—sind aţipeşte sfiatal loachim—aşa că cel mal tradiţi 
sint acolo cel mal spriateni, iar cei bătrini par cel mal tineri... 

Am scris par pentracă eram in bătaia soarelui, sus pe 
culme. la hotel, în hall-ul vast, subt strălucirea candelabrelor, in 
tegănarea insidioasă a sunetelor orchestrei din care nu lipseşte— 
iacîntătoare dihante de bronz—indispensabilul negru, acolo cel 
bâtriul sint cel mai tineri. Cu fetele cele mal zglobii ei joacă, 
lor le strigă negral chiotele lui cele mai deşuchiate, lorie toarnă 
chelnerii, ageri cărăbuşi in două labe, vinul spumos care râs- 
toarnă bugetele juvenile, 

Cea dintăiu dovadă serioasă a eficacităţii băilor am avut-o 
in faria ca care se dansa în hall, Din orice suferind Morocănos, 
ori măcar melancolic, preocupat de propriile-i iacheetari şi de 
tensiunea arterială, miracoloasele bäi făcean in clteva zile un 
dansator neobosit, cu vădită grijă pentru articulațiile şi tenziu- 
nea aproapelui. (Aici o paranteză pentru a nota că niciodată nu 
şi-a găsit acest evanghelic cavint aproapele o semnificație mai 
concretă decit în dansurile moderne, Şi dacă tinerii, destul de 
uşurei, îşi amintesc numai ca oarecare detaşare de învățătorile 
creştineşii, bătrinii ştiu să pue in legătura trecătoare a unul 
charleston sau tango toată seriozitatea atentă a virstel lor). Ob- 
serv că m'am folosit, în cele de mai sus, exclusiv de masculin. 
Din aceasta nu trebae să deduceţi că iubirea aproapelui se prac- 
tică la Ceh! in dansari monosexuate. Tovarășele noastre in aşa 
zisa vale a plingerii, care e viaţa, dănțue cu acelaşi elan, dar 
pentra a-l căpăta ele n'au nevoe de bâl, Radiul lucrează asu- 
pră-le prin Inflaențe invizibile, şi aşi putea zice dela distanţă. 
Abla debarcate din tren orl din auto-uri, ele află într'o clipă 
toată agilitatea necesară spre a proba ori şi cul că superiorita- 
tea bărbătească e un mit. Orice ritm le e cunoscut, orice pase 
pasul lor, şi dacă nu dansează încă dansurile viitorului este pen- 
tru acelaşi motiv care le oprește să poarte vara asta modele din 
vara viitoare, spre a ne păstra atitea agreabile surprize în care 
o picătară de neprevăzu! dă atita savoare prevăzutului de care 
nu ne putem lipsi, 


N'aşi vrea să vă dau Impresia că am stat toată vara in- 
tean dancing. Cu atit mal mult cu cit în Cehoslovacia dansul 
nu este o îndeletnicire cituși de puţin înrodită cu estetica, Este 
“n simpla sport—eftin, căci nu cere aparate sau vestminte spe- 
<iale,—comod, căci se face acasă, cu minimum de deplasare,— 
accesibil tataror, căci nu reclamă ucenicie prealabilă. Dansează 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cine vrea, cum vrea.. Un domn de doi metri se poate asorta u- 
nei partenere de un metru cincizeci, care-l numără bitonii dela 
vestă —şi o doamnă deo sută kgr. unui partener străveziu, fără 
cel mal mic inconvenient... lar deosebirea de virste, v'am mał 
spus-o, nu joacă rici on rol: şaizeci de ani și cu douăzeci fac 


o păreche de optzeci, ceiace este nu se poate mai respectabil, 


Orice Palace care se stimează are însă şi o sală de lec- 
tară, Este o sală unde spectatori de ambele sexe se exami- 
nează reciproc de după o carte sau pe deasupra unei gazele. 
Cind eşti sătul de ritmul atitor împărecheri bizare, te poţi re- 
trage în Lesefsaal ca într'un refugiu. Diverse părechi de ochi 
ii capltonează ungherele, şi dacă jocul oglinzilor iți place ai sa- 
tistacția să te vezi reflectat la Infinit. (Satisfacţiile obiective sînt, 
cel puţin la Jachymov, mai puţin Interesante) Dacă nu ai a- 
ceastă vanitate, şi dacă ştii nemţeşte, ceteşti cit te rabdă sufle- 
tol ziarele germane: din Reich, din Praga, din Viena şi din Pesta, 
Cind plouă patru săptămini le ceteșii pe toate chiar fără săşiii 
nemţeşte și continui cu cele cehe, cu cele polone, cu cele scan- 
dinave.. Dominica, sfintă zi, L'/llustration, Illustrozzione ita- 
liana vin să-ţi aducă aminte că a existat cindva Roma şi căma! 
există, cel puţin odată pe săptămină. 

Dar ploala are și ea un sfirși!. Vine un timp cind Dumne- 
zeu Tatăl îşi face ronda de control, şi subt căptătura lvi delu- 


viile sfintulai loachim încetează ca prin farmec. Inth'o asemenea. 


zi, eram să dau foc dancing-ului şi sălii de lectură. Sint nebu- 
nil subite. Chiar dacă p'aveţi sinceritatea să le mărturisiţi per- 
sonal, trebue să recunoașteţi că sint. Cu atit mai subite cu cit 
izbucnesc în împrejurări imposibil de prevăzut. lată soarele. El 
soarhe într'o clipă toată populaţia vastulvi hotel. Un chibrit, 
mi-am zis, subt vraful ästa de gazete uscate şi scap Itmea de 
o bună parte din Pressă, acest odlos vehicul al tutaror conflic- 
telor și catastrofelor. Din bibliotecă, prin Bar—alimentată de 
băuturile americane—văpala va cuprinde dancing-ul şi scap fara 
şokolilor de dansatori. Un chibrit... 

Dar de unde să lal chibritul cind hotelul e gol şi cind nu 
fumezi. Fericiţi cel fumători, mai ales cind sint asiguraţi, căci 
pot să-și dea foc fără ajutorul nimănui, ȘI holit fle pe veci 
Liceul Internat din laşi, unde atițla profesori detreabă s'au tro- 
dit să-mi lămurească foloasele culturii, şi unde colegii mel m'au 
învățat să detest tatunul. Ce vreţi, în narinele mele—şisint na- 
rine, vă rog să credeţi—au rămas indisolubil asociate cele două 
miresme: acela a tabaculul blond, izvor de bucurii suave pe 
care le înțeleg, şi acela a lăcaşului unde bieţii liceeni îşi au de 
obiceia famuaral. Directorula! nostru, domnul Lascar,—este sin- 
guru! Director pe care îl recunosc, mă vor pricepe toţi colegii 
—şi teribililor săi pedagogi se datorește—o, minunate sint le- 
gile tale, cauzalitate—că Palace-ul dela loachimsthal este încă în 
picioare, că presa mondială îşi continuă întreagă opera distre- 
gă'oare, că dansatorii neosteniţi tarbură armonia sckollcească: 


O LUNĂ ÎN CEHOSLOVACIA 177 


Şi cuminte judecind, e mai bine a 

; şa. Acţiunile noa 
astăzi cele mai de samă,—ni se par mine Bia? sees ee 
prefer să nu am in trecatul meu nici un incendiu. Fără merit 
din parte-mi, am ocolit cea mai mare tentaţie şi societăţile de 
asigurare au pe viltor în mine un client de toată nădejdea. 


* 


locă odată, ce bine că a fost asa. la loc să flu 
„informator“, la poliţie şi celelalte autorităţi locale spre a Aa ey Pra 
minile mele asapra cauzelor sinistrului, am patut să profit de 
soare ridicindu-mă cit mai aproape de locuinţa cea veşnică a 
sîintalui loachim. Moderaţia cehă ar trebui să ne fie şi în prl- 
vinja aceasta o plidă bună de urmat, căci muntele lor cel mai 
inait, in masivul Radohori, nu are decit 1250 metri şi se cheamă 
Kiinovet (La această altitudine, vocalele îşi recapătă drepturile). 
Ceahlăul are 1900 și nu ştim citi metri, Omul trece de 2500 
Negoiul tot aşa, şi drumurile care duc în virful lor pot fi pito- 
reşti, dar distrug picioarele şi pieptul. Cele ce duc la Klinoveţ 
(aşa se ceteşte) or fi mai banale, dar le pot parcurge şi cucoa- 
nele în pantofi de bal. Şi pe urmă sint şase: mai întăiu şo- 
seaua mare, pe care arcă automobilele, trăsarile, camioanele 
şi pe care ar putea să urce chiar d, gheneral Moşol, fără să su- 
île. Sint pe urmă o serie de drumuri, toate bune şi frumoase, 
pe unde se pot strecura căruțele şi carele. ŞI siat, însfirşit, obiş- 
nultele poteci şerpultoare care aleargă mai deadreptul, dar do- 
mol şi fără salturi, prin păduri şi peste creste, 

Nefiind vehical şi nici gheneral romin după patru ani de 
guvernare, am ales o asemenea potecă. M'a răsplătit întăiu sin- 
gurătatea, şi apoi păsărelele pădurii care mi-an tălmăcit în gra- 
iul lor toate farmecele locului, Imbunat de această tovärăşle, am 
putut întiini fără să mă supăr o păreche omenească: un lăutar 
bătrin, cu dibla la subțioară, cuviinclos învelită într'o haină ve- 
che, şi băboța lul care culegea afine din marginile drumului. Nu 
mi-au cintat vrute ori nevrute şi nici mina n'au întins: îl reco- 
mand colegilor din barov. După un ceas şi jumătate de arcaș 
susținut, care umflă pieptul şi alungă gindurile plictisitoare, am 
ajuns sus pe culme. Căci Klinoveţul— Nemţii H zic Kellberg şi 
munților Erzgebirge—se mulţumeşte să fle o culme, fără pisc şi 
fără metereze de stinci. Pe culme, poate sta de minune un ho- 
tel, cu obişnultul folşor, de unde ochiul se plimbă in voe peste 
vălle cehe şi în depărtările saxone. Au mai fost Moldoveni in- 
tr'insul, căci lingă unul din geamuri, pe păretele de brad, cetesc 
aproape şterse şi fără altă semnătură decit cea a dragostei pen- 
tru birlogul natal, aceste versuri: 


3 


178 d __ VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


Romtnaş ce vii aice 
Båttnd drumul pribegiei 
Nu uita să sui Ceahlâul 
Cind calci solul Romîniei 


Aşi adăoga--să mă erte poetul anonim: 


P. S; 


la cu tine călăuză 

De mincare, de "'nveiit 
Trel catir,* şi-o fată mare 
Ca să nu vii zgribulit. 


Neamțul a avut grijă de toate, căci de acela este ţară ci- 


vilizată, ȘI pe Klinoveţ sintem în Germania cehă, la dol paşi 
de granița saxonă. 


VI s'a spus şi dumneavoastră, desigur, că radiul este un 


corp rar, şi că o intimă părticică dintr'un gram se vinde cu | 


preţuri fabuloase. La loachimsthal, vă pot încredința, este sin- 
gurul articol ieftin. Afară de băi, care sint „Băi de Radium“, a- 
fară de aer care este aer ca radiam, toate celelalte articole lo~ 
cale sint cu sau de radium. Mierea este Radium honig, căci 
florile iau această substanţă din pămintul pe care cresc, totaşa 
şi laptele este Radium-milch căci fineţele nu fac decitsă filtreze 
radiu pentru uzul văcuţelor locale, cum şi orice preparat ìo care 
intră aceste prodase—ori apă, aer, căldură din binecuvintata vale 
—este un ce cu radium, Aşa de pildă Zmrzina (fluidă vorbă 
cehă care înseamnă înghețată), dacă te miri că eprea plutitoare 
vei afla că e vina radiului (din apă) care nu permite ingheţuri 
excesive; cafeaua, dacă e prea străvezie ŞI cu ciudate arome ne- 
cunoscate, este tot din pricina radiulul (din apă) care dă tonul 
în orice amestec; supa cotidiană, dacă refuză uneori să la ca- 
lea stomacalui, este pantrucă are legume locale, care au supt 
(din pămint) radiu, care le întăreşte, dindu-le o demnitate Incon- 
ciliabilă cu starea lichidă. ŞI aşa mai departe. 

Ca să eviţi Influenţa radialul, nu este decit un mijloc: să 
pleci la Karlsbad—douăzeci de kilometri—unde vel avea insă 
grijă să nu ajungi în luna de coră a lul Doug şi Mary. Mary 
nu-l decit delicioasa Mary Pickford, inciatătoarea prietină a co- 
plilor de toate virstele, lar Doug este proprietarul conjugal al a- 
cestei mici minani. Giorioasa părech= nu face säll pline numai 


* peniru calabalic. 


O LUNĂ ÎN CEHOSLOVACIA 179 
— [St 


la cinematograt, ci şi sabt cerul liber, oriunde se arată. Eaa 
inebunit pur şi simpla, ia vara asta, pănă şi pe liniştiţii noștri 
prietini cehi, care au intimpinat-o pretutindeni cu un alai, cu un 
entuziasm care ameninţa să ia proporţii primejdioase pentru si- 
guranța publică, dacă apariţia lui Doug în halat şi papuci de 
noapte pe treptele vagonului propriu care-i plimbă peste lot nu 
ar îi calmat puţin transportul delirant al mulţimii, Chiar aşa 
calmat, acest entuziasm a luat fosă semnificaţia unei astfel de 
indicaţii populare, că preşedintele Masaryk a întins masa la care 
pofteşte de obiceiu alt solu de glorii şi mărimi, pentru micoţa 
Mary şi cabotinul ei soţ. Pot spune fără teamă să greşesc că 
mazicanții de genlu, marii artişti ai vorbelor ori ai forme or, in- 
vățaţii, oamenii politici, inventatorii care au schimbat soarta o- 
menirii, nu sint nimic in ochii malţimilor civilizate, alături de 
stelele filmului, la a căror glorie se pot ridica cel malt— şi cit de 
rar azl— doar generali! victorioși. 

Fâră Doug şi Mary, oricit de populat de vizitator!, Karl- 
sbad-ul este o staţiune în care se poate circula, pe o arteră du- 
blă cu mici variante tălată prin mijloc de apa Tepel-ei, impodo- 
bită de magazine vieneze cu vitrine foarte atrăgătoare, de hote- 
luri, de cafenele, de galeriile unde se beau reputatele ape şi în- 
stirşit de cele citeva stabilimente de bäi. Din dreapta şi din 
stinga, coboară de pe dealuri gloata compactă a pădurilor, lar 
în fund valea scapă din oraş spre a se plerde printre livezi și 
grădini, presărate cu terenuri de sport şi alte locuri de plăcere. 
Drumul duce lnainte, într'an ceas pe cadranul mașinii, la Ma- 
rienbad, stațiunea rivală, mal puțin negustoroasă, mai spațioasă, 
mal aristocratică —dacă ni se iartă cuvintul. Intr'amindouă ace- 
lași lume: germană, maghiară, anglo-saxonă, prea puţini Slavi 
şi Latini, covirşitor de mulți Evrei care duc peste tot discreția 
şi rezerva lor caracteristică, In asemenea furnicare cosmopolite, 
îţi dai socoteală de rostul internaţional al acestul neam ales, care 
poate fi cimentul adevăratei Societăţi a Naţiunilor. Prin Evrei! 
noştri ne înrudim cu Pesta şi Viena; cu Berlinul şi cu Praga, cu 
Londra, cu New-York-ul mai mult decit ne torudim altfel cu Pa- 
risul ori cu Roma, sau celelalte mari comunităţi latine, şi nu văd 
de ce pe această cale nu am ajunge cu toții la acea concordie 
universală, din care ar îi— Doamne—atit de ciştigat. 

Fac aceste reflecţii pe terasa dela Egerlinder, de unde a- 
celaşi cer se întinde, cit vezi cu ochii, peste toate vletăţile pă- 
mintului, şi unde toate gralurile se amestecă în aceiaşi ceaşcă 
înflorită de cafea cu lapte. 


> 
Nu se poate timp mal prielnic pentru aceste ginduri de 


înfrățire intre popoare decit lugile de vară. O confirmare a a- 
cestei constatări găsim în faptul că vara au izbucnit aproape 


180 VIATA ROMINEASCA 


toate marile războae. Paradoxul nu este decit aparent şi ex- 
plicaţia uşoară, căci intervine rolol bărbaţilor de stat. Cind o- 
menirea cealaltă este cu totul robită altor treburi cel ce odih- 
nesc larna fiind În toiul muncii, lar cel ce muncesc iarna aflin- 
du-se în odihnă—barbaţii de stat prind „momentul“ cel mai po- 
trivit. Căci surprinderea adversarului este un element tactic de 
prima ordine pentru cel ce atacă. ȘI deşi lucrol este destul de 
cunoscut, se găsesc totuşi adversari care se lasă surprinşi (în- 
tre băzbaţi de stat asemene= mici servicii se datoresc). Diacoio 
de lumea oamenilor de stat, surpriza este generală, Agricaltorii 
işi lasă holdele blestemind,— mamele, amantele, soțiile vorbesc o 
clipă acelaşi limbă pe deasupra hotarelor, vilegiaturiştii îşi string 
indată bagajele. Cei mai greu loviți şi care nu iartă, sint e 
= 25 urmă. Durerile, paguba se uită. Bacuriile pierdute nici- 
odată. 

De acela în lunile de vară, cînd oamenii politici stau la 
pindă, primejdulnd munca şi liniştea popoarelor, înfloresc cu a- 
tita stărmință gindarile de concordie universală. 


Eugen Crăciun 


Convalescenţă 


Odaie albă, linişte, lumină. 

De cum incepe să se facă sară 

S aprinde lampa şi fereastra-şi lasă 
Oblonul greu pe ziua în surdină. 


Nici nu mai ştiu culoarea nopţilor de-atară... 


La capul meu, o iconiţă bizantină,— 
E iconila mea de-acasă: 

O slintă zugrăvită din profil 

Cu mini subțiri şi albe de copil 

Si cu privirea cuvioasă. 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ i 


Se uită țintă undeva, departe, 
Și ține'n mini un glob şo carte. 


O, m aş simi atit de bine 
De şi-ar lăsa privirea bună peste mine... 


Mi-e dor de lucruri indelung uitate, 
De cărţi copilăreşti, cu chipuri, 

De scoici culese calde din nisipuri, 
Să-mi sunen pumni uscat şi dulce, 
De larmă veselă de vrăbii, pe 'nserate, 
Cind se adună să se culce... 


Nu-mi mai aduc aminte de nimic, 

N'am nici un gînd, 

Și somnul mi-e adînc şi vegetal. 

Mă siml zimbind.—un zimbet mic, plăpind. 
Uşoară jucărie de cristal, 

Și nu mă mişc, de teamă să n'o stric. 


Cy 


__CONVALESCENŢĂ 183 


Imi mingii mina rece 
Ş'o string uşor, de frică să nu plece 
Şi să mă lese singură 'n odaie... 


phd 


Cind geamul nu mi-e aburit de ploaie. 
Se vede-un colt de cer, un brad,— 
Sublire virf de minaret, — 

Un nor nomad... 

Fereastra liniază cerul: o filă de caet. 
Si uneori vâd bradul cum se 'nchină 
Prin păirățelele egale de lumină. 


Inchid pleoapele-ostenite, şi ascult... 
Din cioburi mici de zgomole răzlețe 
Incerc s' aleăluese poveşti şi cintece. — 
Cum încercam, demult, 

Din pinza ruptă, din faianta spartă, 
Cu sfoară şi cu clei şi cu descintece, 
Să fac la loc păpuşa moartă, 


184 


VIATA ROMINEASCĂ 


Dar îmi aduc aminte... şi lresar 

La gindul că va trebui, curind, 

S adun cu lrudă şi să leg, cuminte, 
Intreagă viala mea de mai nainte 


Cu viața care o să nceapă iar... 


Otilia Cazimir 


esa a 


Ioana Pallă* 


Alexandru Pailă cătră Ioana Pallă 


< Veneţia» A 
PE. = 
Dragă I ë HAA 
agă loana MA, A A PI 
Ce cintec iţi imaginezi că am auzit azi dimineaţă, deştep- = 
tindu-mă ? 
Ascaltă-l: 


„Mergi la Li-ido barcarvo-rolă 

Zic do! juni şi-şi a-legeu 

Uo gon-duolă "ntre gonduo-no-uo-uole 
ŞI voloş "n ie săreu, e-he heu,..* 


Partea cea mai nostimă e că cel care-l fredona eram chiar 
eu, aşa precum ŢI l-am transcris, cu Indescriptibilul accent şi 
tremolo al lui Sake. 

Mă vezi? M'am regăsit la Sălcii, tu cu „Les Nourritures 
Terrestres“, eu cu paleta, pipa şi sandalele, şi Sake cu vetus- 
tele reminiscențe muzicale, ale juneţii valuri, e-he-heu | 

ŞI m'am hotărit să-ţi răspund. 

it a trecut decind mi-al scris la Bacureşii? Nu m'ajută 
nici memoria, şi războiul european—adevărat act curopean—a 


* Fragmeni din romanul Drumuri, seria „Medeleni“, care va apare 
la finele lunii Noembre, în editura „Cariea Rominească“, Bucureşti, 


185 VIAȚA ROMINEASCĂ 


răsturnat timpul, Ce porcărie! De cite ori aud pomeninda-se 
despre acest acaparant şi incomod eveniment, imi vine pe buze 
zdravănul cuvint al lui Cambronne. 

Noroc că Veneţia e în afară de Europa. E singurul oraş, 
din cite cunosc, care mare nimic „social“. Aici eşti în altă pla- 
netă și ’n alt veac. Ziare nu cetesc, Repet: Cambronne. 

Astăzi, laguna are culoarea smaraldului tău cind e inourat 
atară, Pute savuros. Am regăsit-o aşa cum o lăsasem: fezandată 
ca un venerabl]! roquefort, magnitică. Aşi vrea să-ţi văd nā- 
rile în faţa Veneţiei; merită s'o humeze. 

De ce n'am venit la Sălcii, cum făgădulsem miriticei cas- 
telane? Capriciu mai irezistibil decit irezistibila loana. N'a- 
veam chef de peisajul moldovenesc. Aveam nevoe de icquefort, 
nu de caş proaspăt—vorbesc de pelsaj, tu, caşi Veneţia, eşti... 
lagună | 

ȘI acum, dragă loana, să-ţi dovedesc că numai Turcii au 
dreptate: „Cum o vrea Allah!“ Allah a hotărit să-ţifac comislo- 
nul, dincolo de aşteptările tale, tocmai atunci cind uitasem deel, 

Cine-i Adina Stephano ?* 

Cind am primit scrisoarea ta, am fost persuadat ca întot- 
deauna—cine-ţi poate rezista ?—că Adina Stephano e cea mal 
interesantă femee dintre Carpaţi, Dunăre şi Prut.—lar junele 
Deleanu, cel mal de frunte nătărău din cuprinsul aceloraşi bo- 
tare. Cum lasă, plecarea la Veneţia mă preocupa mal! activ decit 
produsele naţionale, am procedat expeditiv—adică prosteşte-—-a- 
dresindu-mă cele! mai scirnave guri şi mai atotelevetitoare, din 
cite numără cafeneaua bucnreșteană, lui Hăvăşel. 

Evident, era informat ampla: profesionist! 

lată buletinul: Adina Stephano, foastă soție a fostului că- 
pitan Stephano: un escroc dublat de un peşte. Ea, Craloveancă 
de neam bun, dar... a fugit cu „tipul“. După acela, tipul a fu- 
git „solo“ în vre-o Americă, subt Impulsiunea unul mandat de 
arestare. Restul, în ce o priveşte, vine dela sine., în stil de 
cafenea. 

Concluzia: „tipesă”. 

Am neglijat să-ţi comunic această fadá şi Ignobilă blogra- 
fie. ŞI bine am făcut. Acam te pot Informa direct, cu alţi ochi, 
altă perspicacitate şi alt stil decit acela al Plutarchului cafenelei 
bucureşiene. 

O cunosc pe Adina Stephano cum știu calitatea şi noan- 
tele culorilor cu care-i fac portretul, Acest portret, pe care-l 
voju expune la toamnă, nu-l vei putea cumpăra cu toată recolta 
Săleiilor. E singurul tablou care nu va fi de vinzare nici chlar 
pentru tine; nici de dar, o, teribilă loana! 

Întăla oară am văzut-o în gondolă, fără pălărie, cu dege- 
tele "n apă făcînd diră. Părul roş, oglindit ciud se apleca inapa 
verde, fața roză ca Interlorul sco!cilor, ochi!l verzi (au parcă miros 


IOANA PALLA _ 187 


de iarbă ra umed 
ed creta pila ă şi roşie cu expresia copiilor frumoşi cind 


Mă duceam la o biserică sä 
tepta n dea a Aa renunțat Tibi peer ta, ala SEBES 
ul aplecat, pärul vib si 
sictnd A E. sei as adera -ig în soare, şi degetele cu fosete 
Transcriu versul lui Mallarmé : 


„J'errals donc, l'oeil rivé sur le avé vielli 
Seana, avec du soleil aux Bean reg rue 
i dans le soir, ta mes en riant apparue 
Et j'ai cru voir la fée au chapeau de clarté 
i ap jadis, sur mes beaux sommeils d'enfant gålé 
Keak, laissant toujours de ses mains mal fermées 
eiger de blancs bouquets d'âtolles parfumées“. 


De atunci o văd zilnic. Venise la V 
i eneţia intovărăşi 
ra care a plecat--panica Nae uda Babii, b'a peria ph 


— Eu mam vrut să plec | . 
Aa 4 mie-mi e stire Da da Bucureşti. Nu-mi pasă de răz- 
o vezi Istorisindu-ţi scena, cu aer indărăinie dec 
a aay Art papă E, aste din cofetărie, fiindcă adie 
cad rar , nd din picior, gata- să plingă, dar e- 
Ințeleapta mea Ioana, deşi via a i 
ani SEO şaptesprezece regine n: are Dia prea 
e rog să nu-ţi aduci şi să nu-mi aduci aminte». 


Kane Palis apela o ţigară, 
` ecel! : „.„degetele cu fosete, făcînd diră in a 
ȘI în sufletul ei făceau diră,.. Să ng fi rel mele [i 
plecat şi ea, corsar, după o gondolă,,. i 
er Arei Paşa ! 
n da osteneala să compătimească verbal 
pictorolui Pallă, cu aceiasi intona y i i 
r Kois Sake | T A 
a faţa femeii erau frați întru credulitale, desi Sak 
aha A mediocru, ignar, politician, şi de o pere sp genă 
ara ea a De cită vreme fratele lui, pictorul Alexandru Pallă 
anul dintre marii şi rarii pictori romini prețuit şi dincolo de 
hotarele țării, de artişti şi de femei. 
= Senei Paşa | 
vedea brun, cu paloare de brun somptuos în b 
arcade n sprincene ; cu nasul valturesc, dezmințit Peg Reak 
pere ; platecos cu fast—pașă cu iataganul pieziş pe curba de 
mătăsuri a pintecelui— ; cu ochi de un negru oncivos ca părul 


188 _____ MATA ROMINEASCA 


: parfumat cu „Ambre“. mirosind a „Mary- 
nek cae ec Apr şi albe de femee orlentală; bohem la 
imbrăcăminte, dar cochet ca o curtizană romană; impunător $ 
decorativ cind intra în salon, precedat de nomele său oniri, e 
vastă pălărie de ploş negru, subt care timplele sure sunau lu- 

argint. 

isi Ce ca liceenii la nouăsprezece ani, după întăia lectură 
a lui Biudelatre, pasionat după femei ca un motan vara, şi le- 
neş ca motanii jarna, —era bun, şi bun de dezmlerdat ca un cap 
gros de „Saint-Bernard”, ki: 

G'orios! Patruzeci şi şapte de anl! Bogat! Astr ailc 
dina Stephano !.- 

— Pauvre Paşa! 4 

„«făcind diră în apa venețiană... 

Continuă lectura. 


` ine 
„Intăla mea îndrăzneală, dopă ce am cunoscot-o mal bine, 
a fosi schimbarea numelui. Din Adina am făcut Adia. 

Mi-a dat voe. A repetat: 

-= Adia |. 

Cu sărutările primite în lunga mea carieră de pictor gts- 
tat de fmei-—din nenorocire pentru pictură—aşi putea face is 
şal persan cu toate nuanțele roşului. Aşi da o sută de gri 
de astfel de șaluri, pentro aceste simple silabe pute de Adla; 

Adia...» 


— Pauvre Paga! 


«Stat încântat, mindru, fericit, de aceasiă singură frază 
lä scrisă In viața mea, 
og Pot: era Ar, rominesc, prea vulgarizat, prea craioveag. 
ia“ — auzi ?— Adla... 
tai “Dar numai Adia ştie să spue numele compus „de mine. Ri- 
dică puţin sprincenele şi spune. Gest de „Watteau“ ; muzică de 
„Lulli“. 

j E delicioasă ! Aşi da o săptămiră din viaţă, ca acest cu- 
vint, „delicios“, pe care l-am întrebuințat şi peniru stridii, şi 
pentra crăvăţi şi pentru altele, să nu îl existat pănă astăzi : 
să-l fi descoperit odată cu Adia. 

Dar n'am isprăvit incă! 
Ceteşie cu atenţie cele de mal jos: 


Cind vezi un piersic inflorit îţi bate inima, fiind- 
că'al în față imaginea întăi! sărutări: buzele care-au 
zimbit, obrajii care s'au inroşit... 3 

Un Taak se inflorit te intristează, fiindcă in faţa inl, 
oricât al îl de tinăr, eşti bâtrin*. 


IOANA PALLA 189 


Ce spui, loana ? Crezi că-i un „bhai- kai“ japonez? Nu! E 
o mr i tăcută de Adia, pe cind o pictam. 
ta ; 


„Nu-ţi pare rău cînd vezi un om care se tirgueşte 
pentru un kilogram de cireşe cu olteanol, şi alături, 


in coşuri, toate cireşele care roşesc ca dragostea în 
faja dragoste! ?..* 


Alta: 


„Cind auzi o ţigancă strigind: „Fragi ! Fragi 1“.— 
şi cind vezi cofița plină, dacă nu simţi că eştita sin- 
gur o cofiță de fragi, n'o cumpăra“. 


loana, în numele meu şi pentru mine, dă foc intregii lite- 
raturi romiaeşii, incepind cu falmoasa „Mioriţă bucălae, lae“... 

Iți aduci aminte, loana, de inceputa! lui „Dorian Gray". 
Sint fermecat şi îngrozit ca pictoral Basil Halward în faţa tină- 
ralui Dorian Gray, Nu-mi dan samă cam Rominia, Oltenia, Cra- 
lova, au putut face aşa ceva! ȘI nu-mi vine să cred că Adia a 
stat in Bacureşti fără ca să nu fle cunoscută de întreaga lume 
venită în procesiuni, să o vadă, cum vin Japonezii, lăsind totul, 
să vadă și să sărbătorească intălal cireş inflorit. 

Impresia ta din tren că e fetiţă ca figură şi exprese, şi 
prea femee în toate amănuntele îmbrăcăminţii, deci lagună,— 
este falşă, 

E într'adevăr fetiţă. E tinără cum numai frumosul ştie să 
fie. O dublă ingenuitate trupească şi sufletească l| conferă acest 
singur titla de nobleță pentru o femee frumoasă. Dar perfec- 
țianea, arta ei de a se imbrăza şi pleptăna, nu e rafinament 
decadent, E... dar să-ţi transcriu un alt hal-kai de-a Adiei, 


„Un zarzăr inflorit se imbracă bine ? No. Infloreşte. 
Atita ştie: să Inflorească, 

Dacă în April n'ar înflori, n'ar şti să se îmbrace 
fiindcă nimeni nu l-a învăţat. Haina unul zarzăr înflo- 
rit e graţia sincerităţii lul involuntare”. 


loana, să poţi explica atit de jast şi cu atita profunzime, 
farmecul adevăratei coch=tării,—şi să fie totuși de copil buzele 
care vorbesc şi ochii care zinbtsc miraţi! Miraculos I 

Adia e urzită din culori şi zimbet=. Transcriu iarăşi o 
vorbă de-a el: 


190 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


„O livadă e milonul de fructe care-l dau tenul, şi 
miliardul de albine care-i dau risol. 

O bibliotecă n'are ce căuta într'o livadă: fructele 
nu cetesc, albinele nu se "'ncruntă. 

Mierea se face in livezi, şi bătrineţa în biblioteci”, 


Rada ei o Instalase la „Hote! Danielli“, bine înţeles. ŞTII, 
Craioveancl chlabur nu poate concepe şicul decit cu icre moi la 
dejan, însoţite de șampanie: fotoliu de orchestră în banca intăia, 
la Simtonicele Ateneului, şi „Hotel Danjeli“ la Veneţia. 

Am instalat-o într'un mic „palazzo“, încare am şi atelierul. 

Ai văzut, loapa, on copil căruia il aduci on on mare de 
ciocolată, ca fundă de mătasă, plin de sorprize ? 

S'o fi văzat pe Adia coborind din gondolă, cu umbreluţa 
roşie deschisă—e singurul fard pe care şi-l pune cind e soare, — 
cu piclorușe de păsărică pe solemnele trepte de marmură ! Floare, 
loana ! Am ris, ochi! in och! cu gondollerul care i-a aruncat ita- 
leneşie floarea din piept. Inima mea eraalături de floarea gon- 
dolieralul. 

Te miri şi tu, mă mir și eu! 

Am devenit liric permanent : dela ceaiul de dimineaţă pănă 
la isprăvitul binecavintatelor insomnii. Cunosc şi cu, cana, „au- 
rora cu degete de roză“. Nu mai pestez, nici nu mal exclam în 
vechiul şi predilectul meu limbaj rablezian. 

Adia doarme la etajul intăiu. Tot etajul de sus e locuit de 
ea. Are candelabre pe care le face să sune, oncori le şi sparge, 
jucindu-se cu ele ca un pui de veveriţă. E on necontenit cling 
— cling de cristale ciocnite deasupra mea. Imi ride deasupra 
capolui. 

Sint îndrăgostit, loana. E ca o ploae de primăvară simțită 
pe inimă. Toate tablourile pe care le pictez, surid. 

Intr'o zi, pe cind îl făceam portretul, a venit lingă mine ṣi 
mi-a cules citeva fire de tutun încurcate'n barbă. 

loana! loana ! 

O pistez intr'o tunică „Fortuny” de catifea verde cu uşoare 
desemne de aur șters. In jurul taliei, o centură de argint sor,cu 
paftale. Să vezi părul Adiei — gloria toamnei în soarr—în con- 
trast cu verdele de baltă tomnatecă în umbră al tunicei, şi ochti.. 
Niciodată n'am văzut och! verzi atit de mari! E singura di- 
menslune amplă a Adiel. Au mărimea ochilor negri—cind sint 
mari—şi-s verzi cu intensitate, on verde umed și înflăcărat tot- 
odată, avind sonoritatea triumfală a roşului aprins. lji dau sete 
ochii Adiel. Ai vrea să te înneci în ei, Uneori, cind marea ecc- 
losal de limpede şi încărcată de lumină, ai acelaşi dorinţă de 
cufundare. 

ŞI să vezi, Ioana, minile ei—încrucişate pe genunchi, cum 
le-ai văzut și tu, dar pe verdele lvl „Fortuny*! Inţelegi fetişis- 
mul. Minile Adiei tăiate si aşezate pe o pernă, pot fi adorate in 


IOANA PaA 191 
27. 0 E 


genunchi, Podul palmelor e roz ca tioarea lesndrilo i mi 
rile sint joc de fosete, Nu poartă Inele. A i e sera 
şi mor der ca p nele. Degetele sint mai goale 
acum, să-ți pun şi eu o intrebare la care terog— ; 
loana—să-mi răspunzi imediat, cu tot ascuţişul minţii PR Co 
e tinărul Deleanu ? Cum e? Ciji ani are? E frumos? Ce gen 
e intro ara ăla pp farmecol tinereţii numai, sau 

zător ulbure a 
E gogoman - $ talentelor crede ? Nu cumva e 
nsfirşit, tot ce crezi tu c'ar fl - 
sostes Adit pentro SI ți! pentru a înţelege dra 
- Căci Adla Veneţiei, Adia mea, il fub 
De unde tio a Loca eşte pe acest Deleanu! 
e unde vrei să știu cind Adia e limpede 

aerul marilor înălțimi ? Ea singură mi-a ie, 5 Sa: 

Mă chinueşte imagina acestul tinâr necunoscut. Vreau să 
ră e pae oas Vreau, beni, > diagnostic lucid, com- 

„ brotal, ca acela pe care-l soliciti marelu - 
dial, de el atirnind sinuciderea sau akeri A ADSS poa 

lată cum am aflat rolul pe care acesttinăr tiran al nopţi- 
lor mele, îl are în viaţa Adiel. 

Căutind intr'o zi în caseta cu hiriii prețioase, am dat peste 
scrisoarea ta, şiii că păstrez tot ce vine dela tine, Am recitit-o, 
era doar preludiul Adiel, ȘI am asistat pentru intăla oară (la 
întăla lectură eram simpla lector amuzat) la scena din tren; ră- 
pirea din compartiment, sărutările de pe culuar.. De aturci, a 
inceput să mă roadă acea curlozitate— cu dezvoltări şi comen- 
tarii fantastice — Indreptată asupra singurului epizod conoscut 
din trecutul femeii iubite. Aria din „Manon“, pe care involun- 
tar o fredonai, tu spectatoarea scanetei de pe coridorul trenului, 
mă obseda, dinda-mi.. celace tristeţa dă liceenilor! Cam ruși- 
nos! Batistele mele vaste erau făcute numa! pentro nas! 

Tinărul Deleanu, pe care ai omis să mi-l descrii—califi- 
cativul „băeţoi“, peiorativ în gura ta, nici nu-ţi inchipui, loana, 
ce seducătoare întruchipări poate avea în închipulrea rnol Paşă 
de patruzeci şi şapte de ani !—a aterisat în mine, proteic ; one- 
ori mal fastuos decit Cezar Borgia, alteori mai Ingeresc decit 
Shelley, alteori—rareori—băeţol ca mastăcioară, pomadat şi par- 
famat. Din nefericire, această ultimă versiune e neverosimilă : 
nu poate intra aşa ceva prin porţile împărăteşti, care sint ochil 
Adiei, oricît de ilogică ar fl dragostea. Capriciul da, dragostea 
nu. ȘI Adia îl iubeşte. 

Şti prea bine, loans, că nu pot ascunde nimic, multă vre- 
me. Am un suflet eruptiv“., 


—Panvre Paşa! 


„Am recurs la o stratagemă. Am întrebat-o —pen- 
tru întăia oară în viaţa mea m'am roșit, brusc, —pen 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— il cunoşti pe tinărui Deleanu? | 
Ce crezi că mi-a răspuns ? Că nu-l cunoaşte ? 
A sărit in picioare, cu obrajii în flăcări: 

— Íl cunoşti ? 

-- i E ra răspuns, cu inima albă. 
— İl iubesc, Paşa. 

ŞI a inceput să pllagă..» 


Maltă vreme, Ioana Pallă privi plafonul salonaşalul, Reluă 
lectora tără să mal aprindă o nouă ţigară. 


« „Continuarea e şi mai extraordinară. 
ga rare pf făgăduit—ascultă, loana |—să dăruesc 
portretul ei, armonia de verde şi roş, in care pasiunea mea tre- 
mură miliarde de stele, tinărulci Deleanu. 
Exclamă tu, eu nu mai ştiu. 
— il lubeşti, preia 
— Da, Paşa, ubesc. 
PE pe eu umezi de lacrimi, şi minile încrucişate pe 
anii AT E E 
— ce-l lubeş 
allă punind astfel de întrebări! 
aie il iu Deac ca pe un mărţişor găsit pe stradă... 
E un arin 5 erat i 
rul Deleanu 7 ) 
boli că e în clasa opta la „Liceul Lazăr”, şi că-liu 
beşte. Alt nimic! 
$ “Wam gindit să scriu unui profesor dela Lazăr, fost coleg 
al meu pe vremuri, dar nu-l ştiu adresa şi chiar dacă i-aşişti-o 
ce vrei să-l scriu, ce vrei să-mi răspundă? Să-l întreb ez > 
elevul Deleanu? Mi-ar răspunde ce notă are la asagn ŞI 
citelea e la clasificaţie. Am renunțat. Nu mă gindeam la tine, 
i yege ERE pentra ce-a plecat tu. străinătate dacă-l 
lubegte ? Oare Vesti 
` — Ël ware nevoe de ag Eu îl iubesc... Ori la Ve E 
, nu-i tot una 
-Y AES AAN povestit tot. Am dat pe te sira- 
tagema. Te ştie petine, scrisoarea ta: i-am istorisit ara pess 
glul relativ i ea. Nici nu wa supărat, nici nu să = ra Sr 
spus că pe tine nu te-a observat în tren, sau te-a titat, § 
aoe iui, Amănun- 
ine-t tinărul Deleanv, loana ? Fă-mi harta lui, a 
E pi toate punctele de vedere. Trimite-mi fotografia wi; 
dacă poți, mai multe chiar: în uniformă de liceu, în costum 


ii nepotul lal Grigore Deleanu, inginerul, poreclit „En- 


IOANA PALLA 193 
glezul“ ? Pe acela il cunosc: e un original. Spune-mi cine-i ma- 
ma tinăralui. Seducţiunea bărbaţilor—mal Spa in adolescență-_ 
e moștenită dela mamele lor. 

Uite’a ce hal am ajuns! 

Tu ce crezi? Ua bărbat in genul meu, poate inlocui în su= 
fletul unei femel.. pe tinărul Deleanu ? Dar tu n'o cunoşti pe 
Adia! Și fără de aceasta răspunsul e caduc. 

Adia are pentru dragostea mea, misterul simplicităţii, Ca 
pictor şi ca om, o cunosc perfect. E nomaj lumină, nici-o um- 
bră. E sufletul cel mai nealterat de viaţă, pe care l-am intilnit.. 
Nicho impuritate, nici-un ascunziş, nici-un vicleşug. Mieluţ in 
floare. O cameră albă piină de soare, Răstringe ca oglinzile ve- 
neţiene tot ce întilneşte, pur. E cea mai puţin „femee“ din cite 
am cunoscut. Poate de asta, pentru dragostea mea, e cea mai 
temee dintre toate, 

E „ataşată“ de mine. Acesta-i termenul just, Cind lipsesc 
mai mult — stau uneori inchis cu tinărul Deleanu — mă întreabă de 
ce-am lipsit, ce-am făcut, unde-am fost, 

O distrează cravatele mele, ochii mel, halnele mele. Are 
uneori atenţii care mă induioşează. 

Dăunăz! mi-a cusut un nasture care spinzura. S'o fi văzut, 
loana, gospodină ! Inchipuește-ţi formula la care am ajuns: aşi 
dori să fle copilul meu, fetiţa mea, 

Nimeal —nici tn—nmar canoaște dublul fand al pasiunii pen- 
tru fetița mea; poate nici eu! ȘI atunci, în acest sfişietor şi 
dalce sentiment al paternităţii, l-aşi îngloba și pe tinărul De- 
leang. l-ași avea în miae pe amindoi. 

Uite la ce-am aj:ns, loana! 

Ce-are să fie nu știu! imi limitez viitorul la prezent. 

Pentru intăla oară în viaţă, conviețalese cu o femee de 
care nu m'am atins, şi nu doresc nimic alt decit s'o simt lingă 
mine, rizind, jucindu-se cu cristalele candelabrelor, plingind, 
iubind chiar—insă dela Veneţia—pe tinărul Deleanu din Romi- 
nla, Dar doresc să ştiu cine-l tinărul Deleanu. 

Răspunde-mi, loana, privinda-mă drept în ochi, 


Devotatul tău 
Paşa 


P. S. Am rupt plicul ca să adavg acest post-scriptum. Am 
aflat cum se numeşte tinărul Deleanu. 

Adla mi-a dat chiar acuma o scrisoare pentru Romina. In- 
teleg! emoția ! Era adresată „domnului Dan Deleanu“, 

ll cheamă Dan. E numele unul roman de Vlahuţă. 
Mi-aduc aminte şi de un alt Dan: „Dan căpitan de plaiu“. De 
Bolintineanu, probabil. 

De acum incepe altă tortură: Dan. Cine-i Dan, loana ? 


4 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Te anunţ totodată că sint un nemernic, Mi-am descoperit 
apucături de slugolu. Am deschis scrisoarea Adiei l.. Nu-l scrie 
nimic. li trimite o fotografie de-a ei în gondolă, şi atit. Nici-un 
cuvint. 

Ce spai tu, loana ? Cind o femee iți trimite o fotografie, e 
mult sau puţin ? Eu nu mă simt în stare să dezleg această pro- 
blemă. Şiin că femelle care mau iubit imi scriiau merev. Nu 
ceteam decit primele rinduri, uneori şi ultimele, cum cetesc şi 
cărţile autorilor conaţionall, oferite cu dedicație. Altele imi tri- 
meteau buchete de flori: le retrimeteam altora. Nu țin minte 
să-mi fi trimis vre-una o simplă fotografie, fără de rest. Tu nu 
mi-ai scris decit după ce ne-am imprietinit, adică după ce m'am 
calma!,—dar fotografii nu mi-ai dat. 

Ştiu eu ! Poate că o fotografie e mal mult decit o scrisoare : 
emblema darulai complect. 

Scirnavă invenţie și fotografia! 

Cum am să dauochilcu Adia! Să-i mărturisesc deschiderea 
scrisorii ? Ce spul? Dacă mă dispreţueşte ? Unele femei sint 
atrase de oamenii pe care-i dispreţuesc mai molit decit de acei 
pe care-l admiră, Dispreţul implică o senzaţie de superioritate 
măgulitoare pentru cel care disprețuește, şi măgulirea te leagă 
intr'un fel de cel care ţi-o provoacă. 

Dar Adia e atit de inedită! Sana dragostea e inedită pen- 
tru mine ? 

Răspunde-ml urgent». 


se 


Joana Pallă câtră Alexandru Pallă 
« Sălcii» 
Bunul meu Paşa, 


Intăla sultană a haremului tău, recunoaşte că ultima ca- 
dină merită să fie sultană, Acesta este ultimul cuvint al buze- 
lor, cărora, dacă nu le faci altă cinste, le-o faci pe acela de-a 
avea încredere In cuvintul lor. 

ȘI acum să clarific celace te preocupă. 

Dan Deleanv, abiolvent a şapte clase liceale, etatea opt- 
sprezece sau nouăsprezece ani, nu e nici Cezar Borgia, nici 
Shelley. E un foarte normal reprezentant al acestei virste și al 
acestei clase—a opta—ln care a promovat. 

Bunule Paşa, ai uitat pe prietina ta! Altminteri, din simpla 
lectură a scrisorii mele, ţi-ai fi dat samă că elevul Deleanu, spre 
deosebire da foasta Manon, actuala Adia, nu este interesant nici 
pentru tine, nici pentru mine: prin urmare, nu va mal fi, dacă 
a fost, nici pentru Adina, 


IOANA PALLA 195 


Mi-al cerut fotografii, Aşi pretera să-ți expediez în colet 
poştal, personajul în carne şi oase. Eu aşi a-i În de prezenţa lui 
inoportună ; tu, de obsesia lui, dezagreabilă desigur, cind e ir- 
suflețită de Adia. De asta nu îndrăznesc să-ţi indeplinesc rugă- 
mintea, Aşi plăti-o prea scump. Dacă l-aşi cere o fotografie, 
mi-ar aduce un album, adică o colecţie de albomurl : în fiecare 
pozele alte! virste. i 

Cind l-am cunoscat, l-am împrumutat o carte—amabliitate— 
şi ca să mi-o aducă mi-a tăcut un număr exagerat de vizite. 
Preteram să-şi reţie cartea, E complect lipsit de tact, Desigur 
că şi acuma mă aşteaptă în grădină. 

După cum întrevezi, face parte din categoria băeţol, Are 
păr buciat, frunte mare—cred că a trecut moda franţilor mari 
chiar şi în CGermania—şi o expresie blinduţă. Totuşi „zvirie“: 
mai mult catir decit cal, Evolulază alternativ între tăcere—işi 
trece mina prin bucle: i-am recomandat un pieptene—și agre- 
sivitate monosilabică : l-am recomandat o oglindă. Se crede 
neapărat om superior, mal ales cind tace, Dă din umeri, deza- 
probativ ; ridică sprincenele, interogativ; se 'acrantă, fudroalant; 
răstringe buza, blazat, 

Face sporturi. Acesta e subiectul favorit de conversaţie la- 
conică bine înţeles. Dela al şaselea cuvint în sus, elocvența de- 
rapează. Să-l ascultăm: 

—  Patinajol e o artă caşi dansul. Nu e sport. 

l-am mulțumit pentru noutate. Răspunsul înțepat: 

— lmi dau samă fiindcă patinez foarte bine. 

— Nu te cred! 

— Am luat premiul întăiu la concurs, 

— Na te cred! 

Tace, ÎI cred. 

E ferm convins că atletismul Impune fără greș, în faţa 
femeilor. E mai puţin voinic decit luptătorii de circ, dar tot a- 
tit de plin de ifos, fanfaron şi îngimfat. Cind intră în casă, bom- 
b=ază pieptul, lărgindu-şi umerii: exact Intrarea atletulu! în a- 
renă, în timp ce fanfara țigănească intonează un trălască—re- 
gele oarecare, 

Cucoşel, incearcă să facă tartarinade, fără sare, fără vervă, 
fără fantezie, Mi-a Istorisit. foarte înfierbintat, cum a expulzat 
din casa unei „prietine* de-a lul, pe un „prietin“ al acestela, 
nectiviinelos cu el şi cu prletina lul, Scenă demnă de George 
Ohnet. Entuelasmal naratorului, de acelaşi calitate. Il place să 
se fălească, atribuindu-şi cuceriri de „femei bine“ cu nume sts- 
pecte: probabil, numele taturor eroinelor literaturii rominești, 
salon pe care nu-l frecventez, aşa că nu-l pot controla, 

Cartea imprumnutată, de care-ţi vorbeam mal sus,e „Le por- 
trait de Dorian-Gray”, 

— Ţi-a plăcut? 

— Nu, 


195 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Mă aşteptam. 


Tace. k 
Pag cartii la loc. Nici n’a cetit-o. „Dorian Gray”, bunu 


meu Paşa, e ca un pat de dragoste. Cine-a ceiit volumul acesta, 
a lăsat urme. Era intact, cum il lăsasem noi. 
— Arsène Lupin iți place? 
z Spune, Sopi; 
— D bss iin Chs 
— Aa ințeles. Am să-ți dau Arsène Lupin. A 
Nu mulţumeşte. Se uită urit. Şt, privirea grevistului cin 
îţi vede clorapul de matasă, după cel-al întins ajutorul pe care 
- tat, 
A CU alaale din biblioteca lal Sake. Cind mă vizitează ît 
trimit în grădină un roman de Gaston Lerovx, Maurice Leblanc 
sau Paul d'ivol, să-l ţie de urit. Probabil câ-l pasionează. er 
după-amieze intregi in grădină. Eu stau în casă. La ceată 
imprumut în genere romane în cel puţin irel vol. me — Alexan ie 
Dumas, Ecgine Sue, Xavier de Moni€pin—cu speranţa că pe 
va lăsa In pace măcar o săptămivā. Desigur că cetește zi ş 
noapte. După cel mult două zile—indiferent de numărul volu- 
melor—mil le aduce îndărăt. li dau altele, mai numeroase. le 
inghite şi iar vine. Pănă la sfirşitul vacanței trebue să coman 
o nouă provizie (are şi Sake nevoe) şi cea pentru grădină şi 
cea pentru acasă, se topesc. Cultura lui S:ke de o viaţă in- 
treagă, e devorată înti'o singură vacanță! Vezi dar cu cine al 
aface: un Sake ii "ga 
n'am isprăvit, 
To am tost plaglatori în tinereţă, insă cu modestie. Te 
văd pe tine, de pildă, la şaisprezece ani, sponind fiirtalul tău: 
— Nu-i aşa că luna pe turla bisericii e ca un punct de 
ui PAi, aal puțin mussetieni, vorbesc de trandafirii aurorel, 
de diamantele picăturilor de rovă, de noaptea ochilor, de mîinile 
f doi crini, —etc.. 
a şi cavlinclos ar fi ca şi foarte normalul elev Deleanu 
să facă la fel. l-aşi trece o exclamație luată dintr'o juxtă oa- 
recare, o matatoră din Hugo,—insfirşit, materialul poetic. invă- 
tat la "şcoală, vorba avind avantajul că te croță de grija orto- 
suiii TN 
nu 
intr'o. e mă coboram în grădină să-l alimentez cu romane 


ä- 
tonale, adică să-l concediez, Tocmai atunci scăpase în gr 
doi n curcan, care văzindu-mă, s'a burzulait, 

Tinărul Deleanu exclamă cătră mine: 

— Uite la el: parcă-i o apoteoză de fluturi albi! 

Am tăcut, Pia 

Altădată,  Răsărise o lună roză. Tinărul inspector al gr 
dinil mele, exclamă : 


. IOANA PALLĂ 197 
Se ee e E ZA mare E E ed 

— Noaptea aceasta e ca plăcile de gramoton cu Carusso : 
e Insemnată cu cerc roz la mijloc. 

Altădată, despre un muşaroiu de furnici: 

— Parcă-s icre negre in delir! 

Despre coarnele unui bou: f 

— işi poartă musteţile pe cap. 

Cităva vreme am tolerat. MA amuza candoarea. Pănă cind 
l-am spus: 

— Să ştii că-l cunosc foarte bine pe Jules S. Renard. Stu- 
diază altceva, dacă ţii să mă epatezi! 

'a roșit—ca plăcile la} Carusso—a bilbiit, şi n'a mai ve- 
nit o săptămlaă. 

De atunci a renunțat să mă epateze. Se molţumeşte cu por- 
ţia, regulat %ervitž, de romane senzaţionale. 

Banul meu Paşa, tu şi tinărul Deleanu! 

Al patruzeci şi şapte de ani. l-adevărat, cochetul meu Paşa. Dar 
eşti Alexandru Pallă, Paşa, palat oriental cu vedere pe Bosfor, 
Tu singur ţi-ai servit acest madrigal. 

Şi care-l! femela în stare să pretere unel ferestre de palat 
oriental cu vedere pe Bosfor, an ochiu de geam cu vedere pe 
„Liceo! Lazăr“ | 

Scutară-te, Paşa ! Niclodată n'ai fost modest. Tu, superbel, 
magnificul, tocmal acuma să al tracul şcolăresc, tracul debu- 
tantului ? 

Na te-am văzut de şase luni, dar te ştiu mal bine decito- 
glinda ta, Timpul te „patinează“ ca pe tablourile de rasă. Tim- 
piele albe nu sint decit o cochetăriea ochilor care au vrut să-şi 
valorifice în decor de argint, negrul invincibil. Dar amestecul tău de 
„Ambre“ şi „Maryland"! Eşti singurul bărbat care ştie cum 
trebue să miroase un bărbat, Femeia care te-a conoscut, nu mai 
poate suporta în braţele el alte mirosuri. 

In legătură cu această din urmă constatare, să-ți mai in- 
dic un amănunt caracteristic al „rivalului“ tău. Are min! Inex- 
presive pe faţă şi pe dos. Liniile palme! arată calmul plat al 
mediocrităţii echilibrate, ŞI ştii că adevărul e în palmă, nu pe 
îrunte. Degete scurte, stingace cind se mişcă, greoae cind a- 
pucă. Mină de moșier sirgultor, bună să pălmulască argaţii, să 
clupească țărăncuţele agricole, să ţie hăţurile şi coada biciului, 
să facă pasiențe şi să albă gesturi de imperator cu bucătăreasa 
şi nevasta, 

Pune alături minile tale făcute pentru trupurile albe, pen- 
tru culori, şaluri, covoare, „Papler Imperial"... ȘI femeile, bunul 
meu Paşa,—o ştia! înainte—sint mult mal senzibile la mini decit 
işi inchipae bărbaţii. Mina unul bărbat, pentru o femee, e întăla 
fereastră deschisă asupra calității ritmului de care e capabil în 
dragoste şi asupra durate! lul, Sint mini bratale şi urgente cum 
slot cucoşii. Altele grase, cu degete apoase şi umflate: acelea 
dorm oricind, sau, mal exact, adorm mereu, Altele-s veşnic nă- 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„HAI a ee Ea ie 


j lei de prins 
țăcute mal degrabă să ţie locul hirt 4 
ce Altele, discursive, iape onorabil vorba ena eră 
; r restal nu. Altele, rane, âr i ot 
ca în dragone, aia Y pelei, Aiel, pia i 
litate a păru 
nesi ireli AA prea cae ştiu să gestictieze, 
tla să alinte. Sint deplasate. 
= Soga tale, incomparabil Apa 1 poenam aminte, cind 
aresses*, al exc ? 
calea ste Jardin 40 e les chemins qul mènent au Jardin des 
Careszi "ak te läudai! Știal să răstoeşti o carte prețioasă, un 
-- le ceteşti, 
ap ioie tale, ouă sint slogurele demne să rejje minile care 
lană”, 
pare s BA NE OOiS imediat cu domesticitatea fe- 
meiască de acasă, E predestinat la aşa ceva. 
Dar Adia il iubeşte pe tinărul Deleanu ! 
Care-i izvorul acestei informaţii ? Insăși Adia. 
De cind ai devenit atit de credul, Paşa? 
dia ?... 
N ii Nu ina. Ca şi Har, fah aage Sna 
e cea mal puţin femee din cite am pores sedii cra 
rind, pentru cel care-o lubeşte, fiecare i ar es nr 
femee din cite a cunoscut. Asta inseamnă s Srl 
te" pentru toji bărbaţii. 
eşti, rămii „o femee ca toate celelal Re Kmr eta 
tocul de femel destinat maternității ş 
re dna "Viața lor e cuprinsă în trel etape: logodna, căsătoria 
iter. y 
. că aia Kai banul meu i: pe mor un saga bt ay 
lorează realitatea mai pute a. 
perii ze liber acele! inchizitoriale imagicați piere 
lozie. Mărturisirea limitează, e supusă deci uitării, ; pe. 
pra măgaleşte vanitatea bă:batnlol care, chlar up a ri 
nat, obținind adevărul: aşa zisul adevăr, căci pp ca 
clună feminină nu e decit un adevăr nuanțat. genau | 
bat puternic“ obținind dela „femeia slabă” mărta î (e i i 
tiința acestei superiorităţi în bărbatal înşelat, e princip | 
tărilor. ' 
t “Dar să examinăm mărturisirea Adiel. 
— Il iubesc. 


ter că da, fiindcă 
tun adevăr în acea clipă ? Desigur A 
tonul À pagg s es, şi lacrimile ei te-au Induloşat, „Si vis me 


Pe la acea clipă, cu tine alături —sublinlez aceasta —il iubea 


lacrimi pe qbraz. 
při voce tate P ta na eral alături de ea, l-ar fi lubit la fel ? 


Cred că nu. 


Ee 


OANA PALLÀ 199 
E 000 a 190 


Mai intălu, chiar dacă nu interveneai tu in viaţa Adiei, ea 
continua să se plimbe la Veneţia, fiindcă : „mie-mi place Vene- 
ja !* Deşi ruda ei plecase alarmată cu drept cuvint de războiu, 
deşi circulau cred şi acolo, ca pretutindeni, zvonuri despre In- 
vazia Moldovei de cătră Rugi, deşi tinărul Deleanu era in Mol- 
dova primejdultă.,, În acest timp, Adia s: plimba in gondolă, 
„făcind diră în apa venețiană”. 

Nu-ţi pare insolit acest calm, acest „mie-mi place Veneţia“, 
cînd cel „pe care-l iubesc“ e in Moldova ? 

Cită vreme n'a avut pe pimeni căruia să-i spue „Îl iubesc 
pe Dan Deleanu“, se plimba prin Veneţia, cum al văzut-o. Vra- 
săzică lacrimile vin din vorbele „il iubesc“, nu din tăcerea „a 
iubi“, neimpărtăşită nimănul, 

Dar de ce Întăli persoane care l-a pomenit de existenţa a- 
cestul tinăr Deleanu, i-a mărturisit imediat, pe loz, că îl iubeşte ? 
Nu vezi tu, bunale Paşa, în aceste vorbe care i-au sărit de pe 
buze, În această afirmaţiune inutilă, conştiinţa surdă a nesiguran- 
ței sentimentului atit de tare şi de iute proclamat ? 

Dacă-ţi răspundea: „Da, îl cunosc...“ —tăcerea de după 
sil cunosc*—tăcerea din care interlocutorul era exclus—era in- 
iradevăr reculegerea melancolică a dragostii în faţa anti neaş- 
teptate evocări. 

— Il cunoşti pe tinărul Deleanu ?—al iotrebat-o tu inopinat. 

Ea ţi-a răspuns afirmativ, dar te-a pus în corent cu un sen- 
timent al el—de ordin intim—faţă de această persoană pentru 
intăia oară apărută intre vol. Ţi-a dat deci mai mult decit l-al 
cerut. In primul rind, ea avea nevoe de aşa ceva, In acea clipă 
a monologat, n'a dialogat,—sau a dialogat nu cu tine, cl cu o 
Adină retrospectivă, 

Acel „il Iubesc“ spontan şi tare, e justificarea lui „mie-mi 
place Veneţia“,—e afirmarea cu ton agresiv faţă de uitarea de 
pănă atunci. E conşilința slăbiciunii Şi ipocrizia involuntară, pen- 
tra comoditatea sufietolui. 

ŢI aduel aminte de Doctorul Velescu ? Incepuse paralizia 
progresivă, Făcea cu efort cea mai elementară mişcare. Cáutal 
să-l ajaţi, ținindu-i paltonul, de pildă. Te retuza, fanfaron şi 
energic, 

— Nu-—na—nu ! Eu imi fac toate serviciile singur. 

ȘI îşi punea paltonul cu satisfacția omulci care-a făcut un 
gest eroic, Avea nevoe de astfel de exagerări, ca să-și alunge 
panica paraliziei, ca să-şi dovedească validitatea integră pentru 
cel mai neinsemnat lucra. 

Acel „il iubesc" al Adiel are același semnificație, din acest 
punct de vedere. Acel „il iubesc“ se traduce prin: „Vai! Abea 
acuma îm! dau seamă că pănă acuma am nitat să-l iubesc“ | 

Ori, aşa ceva na se uită. lar lacrimile, candidule Paşa, erau 
pentru dragostea el defunctă, sau pe aproape, nu pentro tînărul 
Deleanu, dorit şi regretat. 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar să examinăm aceste vorbe și din alt punct de vedere. 
De ce ţi le-a spus tocmai ţie ? Căci orice vei crede şi orice vei 
spune tu, Adia ştie c'o iabeşti. Femeile, bunul meu Paşa, au in 
mişcările conştiinţei ceiace s'ar patea numi „coada ochiului“, 
Cu coada ochiolai fiziologic, surprinzi ceiace lumea crede că-ţi 
scapă: un zimbet depreciator, un gest schiţat, un semn fugar, © 
mimică destinată altuia, în care eşti comentat pe la spate. Acea- 
sta „coada ochiului“ a conştiinţei feminine, zăreşte totdeaona a- 
propierea dragostii, pe care bărtaţii— mal simpli din acest punct 
de vedere—n'o văd decit atanci cind le sare 'n ochi, şi încă! 

E imposibil ca Adia să nu fi văzut privirea schimbată cu 
gondolierul, cind a sărit din gondolă. E imposibil, instabilule 
Paşa, să nu-şi fi dat sama, În timp ce o plctai, că pe lingă o- 
chial pictorului, care „înregistra“ frumuseța el, selecţionind ce-i 
mai expresiv în ea, o mal privea şi ochiul Indrăgostitulu!, care-l 
deranja pa pictor, făcladu-l să adore — dezinteresat din punct de 
vadere artistic—modelul iubit în clipa cînd nu mai era pictat. 
Cunosc... 

mea de ce tocmal ţie ţi-a mărturisit că iubeşte pe un 
altul 

Bagă de samă, Pașa, nu ţi-a spus: „Pe tine nu te iubesc, 
a ci nu te pot iubi, fiindcă lubesc pe altcineva“,—celace ar fi 
fost o grosolănie, 

A spus atit: „îl labesc”, 

Dar există cuvint care să dea unel femei mai deplină fru- 
museță, mai arzătoare feminitate, decit acesta ? 

În momentul cînd a spus „il iubesc“, a ştiut că o lubeşti, 
fiindcă frumuseţa pe care i-o da acel cuvint, o făcea învinci- 
bilă în ochii celul care-o privea şi asculta spunindu-l. Acest „il 
lubesc“ se traduce astfel: „Știu, Paşa, că mă iubeşti. lubește-mă. 
la-mă. Răpeşte-mă din acest „il iubesc”, 

Tu, natural, te-al întristat auzind că-l iubeşte pe tinărul 
Deleanu, Deci ai lubiț-o mal tare, Al renuuțat la ea, adică al 
vrut să renanţi şi al văzut că nu poţi. Al devenit gelos, deci 
suveranitatea absolută a proprietăţii ţi-a devenit necesară, de 
unde pănă atunci îţi părea facultativă, 

Prin acest „Îl iubesc” ea te-a făcut să fugi şi după trecu- 
tul și viitorul el, cînd pănă atunci te ştia mulţumit cu staţiona- 
rea în fața prezentului. Te-a legat cu mai multe lanțuri, avind 
aerul că te dezleagă. Exact „libertatea“ cucerită prin revoluţii. 

Imi vei spune, bunule Pașa,că eu fac un monstru din Adia, 
că-l atribui calcule şi subtilități odioase, incompatibile cu sim- 
plicitatea e! de cristal. 

Te înşeli! E cochetă şi nu pare. Deastae femee aleasă. 
Pertecţiunea ultimă a unui scrlitor—ulte: Gide—e să pară că 
n'are nici-un stil şi totuşi să | albă pe cel mai dificil: al sim- 
plicităţii reconstituite, Aşa-i și cochatăria adevărată. Îţi dă im- 
presia unei absenţe. Asta înseamnă că e străvezie ca tot ce e 
perfect pur. 


———————————— 10484 PALLA 201 
maa 20 


Există, învălaind totul, dar n'o vezi Adevă 
e involuntară ca şi feminitatea cu care se identifica. Bi 
tu pe keon p sot, „il iubesc“, spotan, a spus cetace ire- 
eclangeze o mi 
dragosti A e Eh, şe mişcare ma! pūfin pasivă a 
cest „il iubesc“, în altimă 
vamă: arieni, analiză, fericitale Paşa, ìn- 
i tocmai eu, eleva ta, să ţi fac lecţii, să te ajut! Na 
+ [] Li te 
ioraa, Asta însamnă că eşti iinär. Fil orgolios a poți primi 
cţii dela eleva ta. Tu iabeşii, eu iți dovedesc că ești tînăr, iu- 
bit. ie şi cu > paom o se îngrămădesc anil, 
am isprăvit încă. Doresc să fii liniştit. Un singur luċr 
h râmas — pentru tine—obscur, şi poate, ingrijorâtor: Fie a a 
m Adia—ea mare nevoe de elogii—să-l iubească pe tivărul De- 
meri Sip a cărul TNS ti-am vorbit suficient ? Cum a pu- 
re aşa ceva, prin „porți = - 
ehil AJAY şa p porțile împărăteşti” care sint o 
> ma intrat, nici n'a eșit, frindcă nu l'a iubit. 
ar: 
o 11 pa 
confuzie, bunul meu Paşa, o simplă confuzi 
care încurcă pe oamenii tineri. ; m a 
s gi pare să-ţi pata o i n cu subiect anost, dar sint silită 
Oarecare consideraţii asupra maternităţi 
pi conu t p {ii ca generatoare 
retind unli că femela cu tot ce-l specific în fiziologia eie 
crelată pentra confecţionarea pruncului, Poate că da. In fot ca- 
zul, sentimental maternității există şi în cea mal stearpă femee, 
Forma cea mai rudimentară ŞI cea mai directă e afecțiunea per- 
tru propriul copil. Totuşi, bagă de samă cite femel nu-s deloc 
„mame“ cu odraslele lor. După avizul meu, această vitregie— 
mai generalizată decit se crede—insamnă că nu numaidecit co- 
pilul, copilul tău, polarizează acest sentiment a cărui existenţă 
mi se pare axiomatică. Dimpotrivă, afecționea pentru copile! tău, 
find oarecum obligatorie (prin sancţiunea opiniei publice, cu 
toate variantele el artistice, morale, religioase și juridice) devine 
un fel de corvadă, In tot cazal, e mal puţin spontană, ma! puţin 
liberă. mai cțin dezinteresată, tocmai din pricina obligativităţii 
ei, din pricina amestecului coleciivităţii. Un exemplu lămuritor 
în această privință : Dol tineri se iubesc pe farig fiindcă famili- 
ile... Dragostea lor e perfectă tocmai fiindcă familiile... lasfirşit, 
datorită cline ştie căror imprejarări, familiile consimt. Celace era deli- 
cios „pe fariṣ", devine ostentativ şi obligator „pe față”. Mama ei, 
clipind din ochi, roagă pe invitați să-l lese singuri, și pe la 
spate, ca voce destul de tare, se induloșează de gentileța „hu- 
lubaşilor“. E așa zisa clipă Inciîntătoare a logodne!. Dragostea 
cu drăgălaşe demonstraţii în dol, „hulubismol“, devine o igator 
pentru logodnici. Altminteri mar ma! fi logodnici,—aşa com e 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cințată această noţiane,—m'ar mal fi logodnici pentru cei care 
au venit na să-i felicite, ci să-l vadă logodaici. 

Voluptate cu spectatori la virsta logodnelor normale nu e- 
xistă. Și atunci, tinerii îndrăgostiţi deveniți prin logodnă func- 
ționari al! idilei, încep să simtă corvada., Vine efortul, teatrul In 
doi, penibil, din care naşte prima minciună reciprocă, deprinde- 
rea ipocriziei casnice, e!c... Astfel logodna ucide amănunţit dra- 
gostea. E primul cimitir, Dapă acela vine distracţia festivităţii 
căsătoriei, lana de miere ca logodna trupească, şi restul, 

Aşa e şi cu sentimentul, sau instinctul maternității faţă de 
propriul copil. Obligativitatea lul îl slăbeşte, îl contrazice, jig- 
nind autonomia sufletească, —uneori îl anulează, nu in sine, "e 
de copii numai. Sentimentul rămine disponibil, puțin ursuz. i 
atunci al spectacolul unei mame vitrege pentru copilul el, paslo- 
natà mamă peniru cățelul, pisica, florile sau amantul el. Pasiu- 
nea unor gospodine pentru „interiorul” casei lor, e tot o formă 
a acestui sentiment. 

Am făcut aceste consideraţii, numai ca să-ţi reamintesc că 
orişice femee e neapăfăt mamă... față de cineva rau ceva. 

— İl iubesc ca pe un mărțişor găsit pe stradă. E copil... 

Adia singură ţi-a dat cheia afecțiunii ei pentru tirărul De- 
leanu, A! neglijat-o, cum neglijezi totdeauna evidența. E, sau 
maj riguros, era o afecțiune maternă. Valoarea intrinsecă a ce- 
lui spre care era îndreptată, n'avea importanţă. Hid, prost, răv, 
murdar,.—era „copilul el“. „Mărţişor găsit pe stradă“, sau co- 
pil găsit pe stradă: | l-a trimis destinul, Joacă și superstiţia 
mare rol în aşa ceva, 

Dar femelle nu simt nevola de expanziune a sentimentului 
maternității, decit atunci cind simt declinul dragostii (dela care 
2mulg astfel o prelungire, căci copilul, pentru femee, de cele 
mai multe ori, e o variantă a bărbatuluidela care-l au) sau ab- 
senţa dragostii, sau nevola dragostii. 

Sint convinsă că afecțiunea Adiei pentru tinărul Deleanu, 
dovedeşte nrindoios că aturci cind l-a cunoscut—„mărţişor gă- 
sit pe stradă“: l-a găsit la patinaj- simţea concomitent şi ab- 
sența şi nevola dragostii. 

Tinărul Deleanu n'a fost decit un regretabil, dar explica- 
bil, preludiu al somptuosului meu Paşa. 

lată complect și definitiv, diagnostical pe care mi-l ceri. 

Acoma să-ți dau citeva directive practice. Vrei să desfin- 
tezi definitiv Indolala pe care—cine ştie — poate că nici scrisoa- 
rea mea n'a alungat o ? Vrei să te convingi că Adia te lubeşte 
şi că tinărul Deleanu e o lantoșă? Vrei să fil fericit? 

Foarte simplu. Vino la Sălcii impreună cu Adia. Aceasta 
e singura soluţie, și e perfectă. 

ată și explicația. 

Adia l-a cunoscut pe tinărul Deleanu la patinaj. Conced 

tinărului că patinează bine. L-a mal văzut probabil Duminica, 


Pi LLA 203 


din cind în cind, la un cinematograf, intr'o 

teatru: instirşit, intr'anul din localurile a obraz es 
cunde aşa zisa taină a idilei. Nu uita că-l cunoaşte nomal de 
citeva lani S'au cunoscut la patinaj, deci, pela Crăcian. Și s'au 
văzat uneori numai, şi pe fugă, el fiind ocupat cu şcoala. 

Apol urmează intiinirea din tren, Între două staţii, pe care 
a greata o. Numai eu fredonam o arie dia „Manon": Des 
a Br cea. Dealtfel il cunosc suficient: e un frenetic taci- 

Făciad bilanţul acestei idile, te rog să observi 
văzut patinind, tăcind şi i $i i- o l-ai 

1 eanonie şi plingind. ȘI l-a văzut singur, 

e asigur, Paşa, că-l cunosc malt mai bine. - 

ajuns să-l văd de două ori ca să-l evaluez. Dar e 
cu ochi limpezi, de data asta l-am văzut imediat. 
y Totul e să-l „vadă“ şi Adia. Până acuma nu l-a vāzat. 
tr revăzat în închipuire, ceiace-l cu totul altceva, E exact con- 
ere pe care o produc unele vacanțe petrecute în ţinuturi säl- 

tice : la munte sau la ţară. Te plictisești. Tonele de „natura“ 
te apasă. Cauţi pe cineva. Il găseşti totdeauna. E medicinistel 
obligator cinic şi sceptic, care dintâiu intimidează şi apoi se con- 
verteşte la credulitate şi cel mai plat sentimentalism. E ofițer! 
zvelt şi elegant, cu care faci citeva ceasuri de călărie poetică 
pe zi, şi care-ţi pune scrisori in coburi şi flori in coama calu- 
lui. E tinărul vecin de moşie, care zilnic galopează pe ogorri 
sămănat, infrantind injariite țăranilor, şi cărula la sfirşitul va- 
canţei, îi stringi mina pe furiș. E palidal şi nebrănitai poet al 
stelelor şi lunii, care-ţi dedică versuri pastişate nomai după au- 
tori demodaţi. E pletosul violonist care nu mai face exerciţii 
ca să-ţi fare inima cu ajutorul suspinelor celebre, — etc... 
ü aya ìl judeci astăzi. Dar erl,şi acolo, al crezut că-i iubeşti. 

oftat la plecare, şi ai privit ca gol în inimă, florile şi stelele 
care rămin. Acea persoană care acolo te-a fermecat, dacă n'o 
OOA? A VaT Cenan Cre eu cea mai „curată“, cea mai 
» a vieţii: fie student] 
opo a conservator, jadi ferent, medicină, ofițer de cavalerie, 

n schimb, dacă vine să-ţi facă vizită la oraş, devine ime- 

Pepi apine ar ambarasantă cunoştinţă, de care te 
ela ora - 
răşti, fiy 2 s e umile şte kase lea ode i aid se 
otivu chimbarea mediului. Ce-ai lubit la „Varatec* 
la Bucureşti, după vacanţă, devine : 'avăt minte să 
mai fe S ariaa la masti le co ii LE cat za 
eniţi la Sălcii amindoi. O singură dată să-l vad 
tinărul Deleanu în medial nostru, etaliă ptintre gg 
privirea ei, şi te asigur, bunul meu Paşa, că tinărul Deleanu nu 
va mai pune piciorul la Sălcii, nu din cauza mea—cu îl țin in 
grădină cam l-aşi flas la bacătărie—cl din cauza Adiel care se 
va jena să-l vadi și să-l vezi, şi să te vadă văzindu-l, 


204 _NIAŢA ROMINEASCĂ 


pă. Pleacă ime- 
-te deci din Veneţia. Nu ezila o clipă. 
diat er razi pleca imprevnă cu fire, sint sigură. ap! tn 
t acăt că Sălcii e o moşie nu departe de Medelenii tinăr . 
Deledu Vei compensa prin acest gest Blasio rd a 
- făcot scrisoarea e 
făcut-o mărturisindu-l că ai des ab 
fiindcă te va disprețul. 
tiul Deleanu. Spun imprudenţă nu retina 
tiinţa nel prea mari po 
Va fi insă prea măgulită. ŞI cong ei paini e 
- les cînd tinerii tirani guvernează singuri, 
„dineu pare ildä Gestul cu Sălciile din vecină'atea 
regența unei loane, de p ui net ea pret 
compensa pe celălalt. işi va da 
spre sal ga sa te Indoeşti ref Procedează cum îţi 
: inic lucid, şi femee pe deasupra. 
azi en pe măsuri, trimiţindu-! pe Sake la Bucureşti, să pori 
se facă dificultăţi la intoarcere. Telegratiază-mi numai z 


pash făcut o mică pauză ca să recapitulez întrebările din 


grote ară dinspre mamă a tinărcivi Deleanu ? Are să te 
amuzeze ! Mama lui e virtuoasa Alice Desene, aula Cer 
tele decind cu plecarea - 
apige tricat viltorel“ lul Vanta! Nu 
merica. Crede probabil că am „Strica AT ed 
icăeri, dar mă evită. Pentru ea eu 
nalepi, aka dee cum vezi, mama el ac oane Da i 
erfectă pedagogă a virtuţii, familiei, - 
VĂ Cind to pindenti că această apune g prezinte i 
Di i Fita Elencu, şi vara lui Vania, nu- 
aepoata ae obirara cu mama ei, o limfatică atonimă ó 
ve hiulai laşi boeresc. Tinărul Deleanu „va tras diasur AN 
adăugind produsul sporturilor : ea : Pea PAoa a pe 
N'o canosc—zasele noastre hu se ne 
ä—dar după clie am auzit, 
famillel, care se cultivă în grădin gye P an ag arabil 
ortabil al „copilului teribil”. Sportivă ş 
eine !—şi mnzicantă, înţelegi, educaţie aleasă : se 
uri er RES cu sen T5 seara şi van 
i care „Spi- 
de famille a elevului Deleanu în vacanţă, Sora Era aa 
” an, sporturi dimineaţa şi muzică seara, c 
Să “i pb miai cu „mămica” |] a, PRON moralistă, 
| dină,—şi Mamă : „0, mamă... _ 
j Aa A| Na-l Dacii pe lorgu Deleanu ? E a za dure 
pre care se spune la toate virstele, cu același ton : a Aer fă 
Namal el mă salută pe oteaan, Aar iz «a E aurul Anei 
- ă vre-un amic de-al casei. 

re perii al iesitei convenţionale familii. Dar, după cite ştiv, 

nu prea stă pe acasă. 

Eşti paenan mai Sinis 
t că mi-am făcu ’ 
AT Ma am de răspuns la post- -scriptum. 


`“ IOANA PALLĂ 205 
E PA 25 


Cind o femee iji trimite o fotografie, e mult sau e puţin ? 

Depinde de fotografie, naivo! meu Paşa, Dacă fotografia 
e extraordinară, e mult. Dacă fotogratia e mediocră, e puţin. 
Dar cind il ai pe Alexandru Pailă alătari, logă line, şi cind acest 
rarissim Alexandru Paliă iţi face portretol— aşa cum ml l-a! des- 
cris: rog şi verde în verdele Veneţiel—yi cind, in loc să trimiţi 
portretui însăşi, saa măcar fotografia acestui portret tinărului 
dela Medeleni, îi trimiţi o fotografie oarecare, —dă! Erai foarte 
distrată in clipa expediției. ŞI dacă erai foarte distraiă în a- 
cea clipă tocmai, inseamnă că te gindeai la cel care te priveşte, 
său te va privi, în carne şi oase, mal mult decit la celălalt. 

ŞI cind pe deasupra, acea fotografie oarecare nu e insoțită 
de nimic, valoarea el scade simţitor. O femee, bunule Paşa, 
cind trimite o fotografie de-a ei, cuiva pe care-l doreşte, cuiva 

care vrea să fie dorită, mai adaugă o floare, o şuviţă de păr, 
ceva insfirșit care să dea parfumul realităţii cartonulvi mort. 
Sau măcar sărută fotografia pe care o trimite. N'ai grijă! Cind 
o sărută, are grijă să anunţe aceasta pe dosul fotografiei. Fe- 
meile nu cunosc nici voluptatea invizibilului, nici a anonimatului, 
mal ales în dragoste. 

O fotografie trimisă in astfel de condițiuni, fără de nici-un 
cuvint. e o carte de vizită depusă fzră să te dal jos din trăsură. 

Trimit şi ev, după cum vezi, o fotografie de-a mea, aleasă 
la intimplare, dar ţi-o trimit ție, ca să mă vezi imbătrinită și 
să n'ai decepţii cind ne vom vedea aici. Bunule Pașa, între noi 
cochetăria e deplasată. Sintem doi vechi tovarăși de arme. 

Poţi să arăţi fotografia mea şi Adiel ca să-şi dea seamă 
că loana Pallă, castelana dela Sălcii, care vă doreşte pe amin- 
doi, nu poate fi nici-o clipă rivala ei, Cred că şi tu, privin- 
du-mi fotografia alături de Adia, vei avea același părere...» 


loana Pallă răstoi indelung un maldăr de fotografii pe care 
le privi amănanţit, aşa cum se priveşte femee în oglindă, cind 
e îndrăgostită. Alese una—pe cea mai bună—o sărută, și fără să 


scrie nici-o vorbă pe faţă sau pe verso, o aşeză intre foile vo-. 
luminoase! scrisori, 


loana Pallă, foastă sultană a lal Pașa, şi camarada lui, 4 
servise multe „adevărari nuanfate" in scrisoarea care trebuia 
să-l determine să l-o aducă pe Adia la Sale, 

Portretul tinăralal Deleanu, de pildă, il exprimase conşti- 
inclos. Us singur amănunt omisase: motivul care o făcea pe ea, 
loana Pallă, inabordabilă ca un trăsnet pentru intruși, nu nu- 
mai să tolereze, dar să provoace şi să tntreție chiar, vizitele 
„băeţolului“ dela Medeleni. 


206 VIAȚA ROVINEASCÀ IOANA PALLA 207 
Aşa ceva însă nu se destăinuegie unui bārbat, chiar, sau miditate, roşeli ale obrajilor și sufletului, bătăi d 
mai aki: cind acel bărbat e Paşa, in cltima sa metamorfoză. de ridicol, fericiri prelungite *n insomnii şi w aiea hager 
Na patea să mărtorisească lul Paşa că avea nevoe de prezenţa ma! neînsemnat gest afectuos al Adelinei. x 
tinăralui Deleanu, şi mai les, motivul acestel nevol, contradic- Adelina, într'un cuvint, era „flama* el. Cu prețul unor e- 
toriu pe deantregul cu părerea pe care o avea—sincer expri- rolce umilințe faţă de colega de bancă a Adelinel, izbutise sto 
mată în scrisoare—despre acelaşi personaglu. inlocatască. Apoi devenise tovarăşa e! de dormitor, ia masă la 
Ua motiv Identic o determinase cu ani în urmă să se cd- plimbare în recreaţii, ia slujbă, Daminica, şi chiar la „Sâleii“ în 
sătorească, fâră de nici-on Interes bănesc—ea singură fiind bo- vacanța cea mare, 
gată —cu fratele pictorului Pallă, politicianul Sake, despre care Sake o măritase pe Adelina cu un subordonat politic. 
curind sposese cu un ton care nu suferise nici-o evoluţie : loana iubise pe Adelina Pallá ; pe Adelina Mendrea, o dis- 
— Ce pauvre Sake! preţul cam merita. La nunta Adelinei numa! mireasa plingea cum 
Inainte de-a se căsători cu Sake, o cucerise pe sora frați- pliogeau miresele in acele demodate vremi—cu hohote publice 
lor Pallă, Adelina Pallă, reeditarea feminină a simpluţalui Sake. leşinuri, deşteptări palide pe sofale, cu săruri la nas, şi apă de 
Amindouă erau eleve Interne la călugăriţe, în ultimul an. flori pe tinple— ; domnișoara de onoare a Adelinei, cauză ne- 
Adelina Paliă, orfană, era crescută de fratele ei Manole Pallă. cunoscută de nuntaşi a realel disperari, impliniiă după o vacanță 
Sake, mult mai în viestă decit ea, holtei cu menageră, şeful par- la Silcii, se tadreptase cu aceleaşi emoţii, timiditaţi şi pasio- 
tidulul conservator din laşi, graţie averii ariaşe moştenită din nate învăluiri, spre celălalt partător al numelol Pallă: Sake, 
părinţi, şi graţie prestigivlul—neştirbit nici de moarte— al pă: s Cind ţi-e scump un om, lesne pot să-ți fle icoane pentru 
rintelai săv, Ştefan Pallă, unul din rari! oamen! ai acelor vremi, adevărate ingenuncheri, toate obiectele neînsuflețite ale intimi- 
stimat şi de răposata Elencu Dumşa: Fiţa Elencu. tăţii lul. lubeşti atunci o batistă a omului dorit, mai mult decit 
Pe-atunci, loana—fiica unei grecoaice pecit de frumoasă pe propriul tău frate. Ți-e mai prețios clobul de oglindă în 
pe-atit de iscusită, și a unul negustor de neam turbare, îmbo- . Care sa privit, decit însuși chipul părintelui tăa mort. ȘI mai 
gățit în apatica Moldovă—îşi aştepta frumuseța care nu-i ve- dragă ţi-l lectura numelui său, iscălitura pe un petec de hirtie, 
nise încă decit în ochii întredeschişi. Era slăbuţă, palidă, cu decit versurile cărţii cumpărate cu sacrificii. 
gesturiie de văduvioare ale fetelor crescute la călugărițe, în hal- Sit Aşa dar Sake, la început, caşi Adelina, nu fusese un simplu 
na cernită și ingrată, cu filetul negru pe cap şi genele plecate. pe €, deşi era, Frăția de singe cu Alexandru, conveţulrea din 
Aşa cum era se indrăgostise foigerător de pictorul, de pe a- ser copilăriei, dădeau sacru şi liric mister chiar evidentu- 
tunci celebra, Alexandru Pallă, ale căral rare treceri prin laşul lui Sake. 
părintesc răscoleau garderobele femeilor ca balurile date încin- Apol venise Alexandru, pag la început. Cind plecase, după 
stea lui Vodă. ÎI văzuse o singură dată la teatro, şi dorise pen- doi ani de pictură la laşi și la Sălcii—loana îl spunea „Paşa“. 
tra ea—ca Salomeea capo! lui loan —somptuosul cap bărbătesc Dar paşă nu mal era. Läsa în urma lui o saltană, al căre! bun 
al lui Alexandru Pallă. Pictorul plecase în străinătate. Venea în plac îl urma plecind, 
țară numa! ca să-şi incaseze venitul moșiilor administrate de De-atuaci Joana trăise, moltă vreme sultană, îmbelşogind 
Sake. loana, după plecarea lui, ciştigase mai mult decit prieti- sn prisosință cronica nescrisă a Iaşului, în popasurile de vară, 
mia Adelinei ; prin ea, mal mult decit simpatia lui Sake. Șiastfel, âcate la Siicii, printre călătoriile de peste graniţă, şi in ernile 
dapă trel ani, cind pictorul venise din nou la laşi, după ce co- petrecute uneori în capitala Moldovei, 
lindase Indiile, China şi Jiponia, făcuse cunoștință cu o rudă i- i ŞI iată că din nou reînvia caiace în adolescență fusese o 
nedită: loana Pallă, graţie căreia, prejalse altfel decit pănă a- carpa atracţia pentru o persoană legată prin ceva de cea 
tunei peisaj! laşului, în care se statornicite vre-o dol anl. or ară 
Cucerirea treptată a Adelinei şi-a lul Sake, nu era, cum d e cind o văzuse pe Adina, tinărul Deleanu Ii devenise in- 
s'ar putea crede, un calcul abil pentru a căpăta dacă nu o a- meg. şi insuportabil, simultan. De asta îl vedea aproape 
vere de care mavea nevo, măcar un nume mai vrednic deran- ziin pE de asta îl ținea in grădină, 
gul teminităţii ei, decit cel Inscris în cataloagele şcolare şi pe Adia Bără de Adia, tinărul Deleanu era un simplu „băeţol“, Dar 
coperta caetelot şi cărţilor de invăţătară, painii Şi nu ştiuse unde-i pănă la scrisoarea lul Pașa—și 
La călngărițe era atrasă de Adelina fiindcă era singura fi- TET el urmă era tinărul Deleanu. 
ință din preajmă-l, care—deșt lipsită de orice farmec—il avea eanu șE „Adelina o tubise, sau crezuse c'o iubise, pe tinărul De- 
pe acela al rudenlei de singe cu Alexandru Pallă, Inceputurile a- anu insă ştia că nu-l inbea : departe de asta! Atracția era mai 


propierii el de Adelina aveau coloritul celor mal pure Idile. Ti- umilitoare, corvada mal grea. 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Adelina era sora lul Alexandru Pallă. 

Dar pe tinărul Deleanu Adla il iubea. 

|| iubea ?... 

Logic era imposibil ca Adia dela Veneţia să-l iubească pe 
tinărul Deleanu. Nici chlar Adina cea din tren—logic—nu putea 
să-l iubească pe tinărul Deleanu, Apariţia vaporoasă din tren— 
fetiță şi femee în acelaşi timp, cum unii adolescenţi, sint fete şi 
băeţi—nu putea iubi pe ingrozitor de eoncretul tinăr dela Me- 
deleni. 

Totuşi „exista“ scena de pe culuarul vagonalui: sărutările, 
acrimile,,. 

ŞI existenţa acestei scene inexplicabile, era singarul mis- 
ter inchis în acest tinăr Deleanu, Zile şi zile de-arindul, în pre- 
zenţa şi absenţa lui, căutase să-l descopere, cum clocâneşti un 
simplu şi prozaic zid, în căutarea comoarei inchise. Nu desco- 
perise nimic. Zidul era plin. Dar e chinuitoare pedeapsă să 
dormi şi să trăeşti necontenit alături de un zid opac, în spe- 
rana unei comori pe care n'o găseşti, în loc să fii liber, mai 
ales cind libertatea de pănă atunci avea dimensiuni de palat, 

Era sigură că bunul Paşa va fi convins de scrisoarea el, 
—-dar ca nu era deloc, 

In fața femeii pe care-o dorea, avea clara conştiinţă că 
feminitatea el se nimicise. Coaştiinţa acestei Infirmităţi era o 
armă poate, dar o armă bă:bătească oarecum, armă de întrin- 
geri, fără tăluş, elastică, moale, lașă. 

latrebarea care-l frăminta pe Paşa la Veneţia—cine-i ii- 
nărul Deleanu ?—o chinula şi pe ea, dar mal ascuţit, fiindcă tìi- 
năral Deleanu era lingă ea şi Adia la Veneţia. 

lubea ca on bărbat și se temea ca un bărbat,—şi femeia 
dorită răminea mal femee, inarmată cu toată feminitatea pecare 
ne mal avind-o firesc, l-o atribuia. 

O singură soluţie găsise mintea el pentru a dezlega enigma 
tinărului Deleanu: să-l iubească. lubindu-l, o clipă numai, dar 
sincer, ar fi descoperit chela pe care orice femee o lasă în dra- 
gostea pentru un bărbat, singura chee cu care poţi deschide 
măcar una din nenumăratele porţi după care e inchisă şi ás- 
cunsă feminitatea ei. 

labinda-l, ar fi ştiut de ce-l iubise Adia—care, logic, nu 
putea să-l iubească—şi afiind de ce! iubise Adia, ar fi ştiut 
cum şi pe cine poate iubl Adia: ar fi aflat ilogicul, deviaţianile 
specifice feminiiăţii ei. Dar tocmai pe tinäru! Deleanu nu-l pu- 
tea iubi. Și simalacrul unei iubiri nu putea fi edificator pentru ea. 

lată de ce, în faţa scrisorii care însemna venirea Adiel la 
Silcii—nu departe de Medeleni-—avea sentimentul de îngrijorare 
al unul avocat, care după ce-a pledat astfel procesul tocit il 
vede ciştigat—pe fața biroită a jadecătorilor—se cutremură,. 
dindu-şi seama tardiv că onorarul — neluat încă, şi insuficient ga- 


rantat—e indoelnic, 
Ionel Teodoreanu 


Autosugpestia conştientă * 


„Omul este celace gindegia" 
(Pascal, după Psalmistul David) 


Gindind într'un anumit tel, aşa cum arată 
a are apere ipana Beag erama. sau să o A ui bara oaa 
: ră excepţie să şi-o imbanătă! 
măcar ; poata să-şi mărească considerabil spiritul printe 
d . 
eră să se vindece de obsesiuni primejdios re ai 
chiar unni raptus onxietas; poate să-şi dezvolte încrederea în 
sine ; poate scăpa chiar de acel ingrozitor cancer al personalità- 
tei, timiditatea ; poate să dea puterii sale de muncă proporții 
pe care nici nu le-a visat vreodată; din trist poate deveni vë- 
; din descurajat, plin de speranţe; din leneş, harnic ; din me- 
diocra, capabil; din nenorocit, fericit... „Şİ din fată, băiat ! In- 
irorapa Seniga; cu eochetăria scepticismului, raționslistul atot- 
ştintor; adăugind încă, In ironie: şi toate aceste minuni le poste 
i, hanger P aa seara ha alimenta „din zi în zi sint tos 
ate pune X 
Parmeet i punctele de vedere", Adevăraţ descintee t.. 
i cu toate acestea, lucrul este chiar asa. ca o 
dar esențială condițiune: Gindul cu care stai Aal S 
ce pui în ea, să fie de natură a provoca suggestiile urmarite, 


* Fra meni din Iniroducerea ce înlovărășe 
i şle lraducer ă 
lul Coué: „La malirise de sol-mâme“ şi care este în curs de per redea 


5 


210 VIATA ROMINBASCÀ _ 


Atit; ba mai este încă ceva: lormala deși generală, deşi pre- 
zentată de Coué ca suficientă în toate cazurile, în orice fel de 
rău fizie sau moral, totuşi trebue ajatată de suggestii speciale, 
în împrejurări mai grele, sau cind este necesară o anumită vin- 
decare grabnica şi chiar eu preţal neglijării stării generale. De- 
altfel Coué însuşi a practicat şi propovāduit soggestia speciali- 
zată, paralel cu aceia a formulei generale. 

Insă acei care an copilăreasca şi prosteasca pretențiune de-s 
nu admite decit numai celace cade subt modestele noastre sim- 
țari, sau intră in ingusta inteligenţă omenească, lormează, im- 
preună cu idiopii, categoria pe care Con şi după el Baudouin * 
o declară cu total incapabilă de a putea vedea binefacerile uuto- 
suggastiei conştiente, Intr'adevăr, aceşti autori spun că nu poate 
fi şi nici nu-i nici o deosebire între acel care nu poate înțelege 
frazele ce le ande şi acel cara nu consimte sà le înțeleagă. 

Cont, ințelegind primejdia raționalismului într'an domenin 
atit de nebulas încă, cum este ştiinţa sufletului, nu dă mai nici 
ua fel de explicații şi declară că nici n'ar putea da; dela Ince- 
pat însă, loveşte — lovitură de măciucă — ca fapte precise şi elor- 
vente, Indiferent de calitatea bolnavului ce-i stătea în faţă, om 
simplu, cultivat, san civilizat, înainte de orice fel de convorbire, 
subi namale de experiență premergătoare tratamentului, îl tăcea 
să facă... o minane, SA cadă din pitioare fără voe, să nu poată 
sa-şi desoleşteza degetele, să nu poată ridiea de pe masă un cre- 
ion, sau propria lui mină, în disprețul celei mai tari storțări de 
voință. Astfel, acel care a voit să ridice creionul şi n'a putut, 
namai fiindcă în prealabil gi-a pus a i s'a pus) În minte ideia 
că ace] creion elntăreşte o sută de kgr., este un om convins că 
avem în noi o putere snrcrioară voinţii şi înţelegerii noastre, şi 
că ea ne conduce. 

Acest pas făcut, omul cuminte şi cu adevărat înţelept, de- 
vine modest şi primeşte cu buni voință explicațiile şi sfaturile ce 
i se dau. Ba Încă şi acel cu care experiența n'a rengit, dara vä- 
zut sau cețeşte, că a renşit ca alții, cade pe ginduri şi admite cå 
nu strică să creadă şi unele Ineruri pe care nu le pricepe. Insă 
omul superb, acel care nu consimte să înţeleagă ceiace contrazice 
filozofia ce şi-a permis să-şi facă asupra vieţii, va găsi tenome- 
nulni o explicaţie idioață, pentru a-l reduce dacă nu chiar le o 
simplă scamatorie, dar la ceva târă importanță, fiindcă celace se 
clădeşte pa el este mai puțin pipăibil decit experiența însăgi. 

Omul cuminte îşi zica aşa: dacă fn urma su ei (pe 
care ţi-o faci singur, sau ţi-o face un altal, tie şi prin hipnoti- 
zare, este tot una) că un crelon cînţăreşte o sată de kgr., în- 


—————_— 


* C. Baudouin, Prolesor la Unirersitalea și ls lasillului Hens- 
sean din Qeneva, „Piychcologie de la Suggesiion“, A 


AUTOSUGOESTIA CONŞTIENTĂ 211 
Pa ii E 3 


treaga ta ființă, tizică şi psihica, se comportă față 

şi cum într'adevâr ar avea 100 de iso pl ce pai d ahan ca 
orice altă suggestit, poate schimba tot atit de radical — şi de ce 
nu şi mai mult facà ? —tancţiunea organelor şi atitadinea siste- 
mulai nervos ? De ce să nu admit eà ideja că sint (adică suggestia) 
bolnav de ficat, va tace mușchii, vinele, arterele şi nervii din re- 
giunea acelui organ, să funcţioneze ca la omu! bolnav? Decesă 
nu admit că ideia, ideia sinceră, credința (adică suggestia), ca 
tieatul meu bolnav, funcţionează în fiecare zi tot mai bine, poate 
dstermina o reală mai bună tancțiune a acestai organ? Am văzat 
doar că subt influenţa unei idei, mugehii unni atlet nu pot ridica 
un sat, fi mal, punda bep sărmanului voinic, 

ȘI gindul celui impresionat de „experiențe r 
se duce la alte minuni văzute sau er a pH pane ipes far 
mece cu efecte precise. La faimoase experienţe ştiinţifice ea aceia 
Riper În a a și Banjvur, tăcută Intr'o clinică şi în pre- 

emee este sa 
ra hrenn nm ggesiionată să nască la dată 


Un fakir (om ca toți oamenii, de obicein slàbänog la tru 
se aşează cu capul pe un scann şi cu picioarele pe no Sital. Ad 
pune pe pintece o scindară, pe care se sue şi stă fn echilibru un 
călăreț cu cal eu tot. O bară de fier s'ar Indoi, dar omul aceata 
da carna şi oase nn se Îndose, Ori, rezistența fizică a oaselor 
ligamentelor şi tendoanelor, experimentată în laborator, se dove- 
deşte interioară grentăţii pe care totuşi o suportă fakiral. Explj- 
enția nu-i decit una, sau măcar această întrebare se impune: Nu 
cumva este în om o putere snperioară materiei, căreia îi comandă 
o transformă şi care scapă controlului ei ? Şi atunci, de ce să nu 
onn os sny yoa S agrena anumite condițiuni, să redea 

r muge es i i 
mere arli ni paralizaţi ? (cazari cetite 


Ssu: anii reugasc, prin sutosu tia sau heterosn 
så sibt, Instantanen, în oricare pati e corali. la Ata ae 
moragie. Atunci, trebue admis, că aceiaşi putere misterioasă subt 
inflnențs altei suggestii, poate să provoace o Ingrâmâdire de singe, 
ia pure ră aet sava a tobolnăvirea lwi”. 

„ȘI gindul celui impresionat de „experienţele premergătoare“, 
dacă este un credincios, i se mai duce şi la sar Ki Dainai 
z20, că prin credință te vei mintul, că prin credința se mută 
din loc munții 


* S'ar pulea cila min ni și mal.. minunale. d . 
drul acesta! arlicoi de popularizare, fiindcă pei Tori de cod dati 
pujin cunoscule, și în parie discutate, ar trebui să facem savante cilatti. 


212 VIAŢA ROMINEASCA 


Unii nu indrăznese că cedeze evidenţei că in om este o mis- 
terioasă putere superioară materiei şi cu aparențe de atotputer- 
nicie, pe care totuşi ar putea-o stăplai, da temmă să nu se facă 
vinovaţi de profanarea încercată de Titani. Insă, cu mai malta 
îndrăzneală de gindire, aceste spirite de adincă religiozitate, ar 
ajunge så admită că Dumnezeu n'a putut să se dea pe sine fti- 
saşi omului drept ideal, pentru ca apoi să stea in calea perfec- 
tării lul. 

Orieit de sus s'ar înălța mintea şi puterile omului, Dumne- 
zeul religiei sale râmine şi mai sus şi tot în afară. 

Știința sntletalai oricit de departe ar merga, nu s'ar putea 
opune nici unei religii , fiindeă orice ar face, n'ar putea să se 
ocupe decit de „canzele setandu*, ca toate încercările a tot ce 
este legat de glie; oricare ştiinţă, vrind-nevilad, lasă fiecaruia 
posibilitaiea să-și explice cum crede şi „cauza primordială“ şi 
„viața ln sine”. i 

Dar onre Isus n'a făgâduit, n'a poruncit chiar toate îndrăz- 
nelile spiritului, ciod a spus: „Sutletul este viaţa, nu materia 2“, 

Evident, nu aici ar putea îi dezbătută aceasta mare pro- 
blemă și de aceia vom atrage numai atenția, pentru liniştirea 
unora, că preoţi distingi nu văd că minunile suggestiei ar putea 
atinge Biblia sau Evanghelia, 

Acum un veat incă (suggestia este doar demult cunoscută, 
ca şi aurul În apa mării, dar tot atit de puţin folosită. Coné ma 
tăcut decit să inventeze mijlocul de-a capta toată bogăţia ce con- 
ține, transtormind-o în... lingouri massive), le Père Gratry a 
spus*: Vrei să-ti îndoeşti timpul? Fă-ţi somnul să lucreze... 
preparîndu-i seara materialul necesar... Spiritul printr'un fel 
de Jsrmentotane ascunsă, face să se dezvolte germenul pus 
În ê bss 

Biserica anglicană, acam cîțiva ani, a adoptat însuşi coneis- 
mul, din momente! în care Rev. Canon E. O. Barnes, l-a pro- 
povăduit în chiar catedrala Londrei. 


Posie nimic nu-i mai greu de înțeles şi mai ales de primit, 
decit ideia sau fapta simplă, care Însă contrazice prea direct şi 
prea energie idei şi tapte în prealabil admise ca definitive. Are 
un adinc înţeles snoava ca Grecul, care na vâzuse decit mori de 
apă şi căruia după ca | se arată şi i se explică o moară de vint, 
spune: „Pricep eu că este moară de vint, dar nu văd pe unde 
vine apa la dinga”. 


* SI, loan, cap. VI, V, 6l. 


AUTOSUGGESTIA CONŞTIENTĂ 213 
———————_— 25 


Ce poate sà izbească mai mult bunal simţ” 
unii cu superioritate, decit ideia ca dacă te Giaro sa, i. rupe 
deşti că nu te doare, Îţi trece ?... Şi ceiace este şi mai supărător 
eate câ Coué nu are de lot milă, operează fără cloroform. Cloro- 


Braer Şi apoi, se mare 
prostii, pentra ca cetitorul să aibă i 
pre i dreptate. satisfacția, pe ici pe colo, că 

pildă elocventă esta Freud. Și el a venit cu o genială 
descoperire în psihologie, dar ştiind să o inece intr”'an i aa de 
volume, a fost acuzat de toate, numai de copilărie nu. Caci, „eo- 
pilârii”, „tleacuri”, „jocuri de societate”, snt epitetele cele mai 
cu succes prin cara se atacă coneismul, Ce pâcat că Coné n'a seris 
ün yolum savant (ar fi uşor de fäcut), despre utilitatea în anto- 
suggestie a şnurului cu noduri, pe care-l recomandă aproape fără 
de nici o lămurire? Coué s'a lnşelaţ socotind că tot omul care 
vede minunea nu sa poate să nu creadă; pe cind pare a fi mai 
adevărat, că acel care nu crede în prealabil, nu vede nici chiar 
Teri sare în ochi, 

ar SĂ spunem clieva cuvinte despre persoana lui Coué şi 
er ra succesul coueismului tn lumea sa viată ca şi Aia n 

c, 

„ Coué s'a născut la 26 Februar 1837 în Troyes, şi a muri 
la Nancy, anul acesta la 2 Ialie. Chimist prin studii si aplicatie 
intelectoala, farmacist de meserie citva timp, şi nicidecum măcar 
autodidact în ale psihologiei şi medicinei, a descoperit noi şi fun- 
damentale legi psihologice, Asifel, acelor care susțin că geniul nu 
este decit muncă indelungata şi răbdătoare, li se poate da, in 
rari pda că, cel puţin citeodată, geniul este numai scintee.., 

Dar fiindeă şi setateia trebue să aibă o legătură cu ceva 
existent deja, putem spune câ experiențele marelni Licbeaule aa 
aprins scinteia in spiritul Ini Coté. 

Cam pe ia 1 Coué îşi simte concepţiile inchegaţe şi le 
vede verificate, prin succesul ce obține practiciad deja pe o seară 
întinsă vindecarea prin suggestie; insă la acea epocă se ajuta 
incă de hipnotism. Peste zece ani sistemul său ia formă defini- 
tivă. Faimoasa „metodă” este năszută şi Incepe surprinzătoarea dez- 
voltare a ceiace se numește în psihologie „nona şcoală de Nancy”, 

__ Cind mii de oameni de pretutindeni au inceput să se pe- 
rinde prin casa şi grădinița lui Coué şi să dacă în lume vestea 
bună a vindecării miraculoase şi faima bunului apostol care pu 
primea un ban dela nimeni, nici spiritul de ratină, nici invidia, 
Wei prostia n'au mai ayat curaj så dispreţuiaseă „„metoda”, 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ ___ 


In toți aceşti vre-o donăzeci de ani în care Cont a practicat 
cu „pmetoda” detinitiv fixată, din zecile de mii de persoane ce 
l-au ascultat, n'a eşii adversarul care să-i poată zdroncina opera. 
Desigur, au plecat dela el unii nevindecaţi sau neconvinşi, dar 
mii şi mii i-au înţeles „metoda” sau măcar an beneliciat de ea. 

Să ia aminte la aceste fapte, acei care cetind broşura ar fi 
tentaţi, la unele pagini, să suridă, spunind nelnţeleapta vorbă „nu 
se poate“. ' 

Se postel.. Şi se poate, pentrucă in vreme ce mulţimea ers 
cucerită, savanţi, unii cu reputație mondială, consacran valoarea 
ştiinţitică a coueismului. 

Ch. Baudouin, protesor la Universitatea şi la Institutul J. 
J. Rousseau din Geneva este acel care a tăcut, în chip mai efec- 
tiv, legătură Intre empirismul lui Coué şi ştiinţă. Prin lucrări im- 
portante, Baudouin încudrează coneismul in datele ştiinţifice pozitive, 
constraind admirabile teorii pentru „metoda“ lui Core, Stadiile 
lui Baudouin an fost apreciate de protesorul de la Facultatea din 
Kehl. F. Weinhandi. şi stau la baza lucrărilor medicului Lest- 
chinskki şi Lorie din Elveţia, F. Pierce (Anglia', Brooks (America). 

Mai putem afirma câ celebrul profesor şi clinician dela Ber- 
lin, Lazarus, aprobă şi utilizează {atro oarecare mâsură coueismul, 
Deasemenea medicii Fauvel, Loenar. Proust Viriot şi chiar setul 
de clinică cunoscutul Fdrillon. toți din Paris, practică „metoda“. 

Profesorul Klempner. bine cunoscutul clinician — serie, În 
revista Psyh. Nancy la 14 Mai 1925, dr. F. Klein din Stuttgart 
— a spus într'o reuniune a Societăţii de medicină din Berlin, câ 
Coué este o personalitaţe care merită cea mai înaltă consideraţie. 

Canoscuţii savanți— profesori la Geneva— P. Bovet şi Ed. 
aparece pot fi şi ei socotiți printre acei care au primit coué- 
ismul. 

Montagu S. Monier- Wiliams. medicul marei clinici de psi- 
pieis din Londra („Chelsea”), practică „metoda“ în această 
clinică, 

Cu ocazia morţii lni Couâ. presa din lumea intreagă ia 
celebrat meritele. De pild „VEclair* din Nancy (9 Iulie 1926; 
sub iscălitura d-rului Remy, în numele /nstitutului Coué -din 
Paris spune: „Istoria va spune că Coué întemeind psihismul ex- 
perimental a dat moralei şi fiziologiei cejac» Napoleon numea ie- 
melio de granit”. 

San, „Voasische Zeitung“ din 4 Iulie 1.26: „...Pretutindeni 
unde se ceteşte o gazetă, se găsesc oameni care cred în Coué şi 
aşteaptă leacul dela metoda lui. Mulți ginditori vàd in Coué pe 
apostolul medicinei viitorulni*. 

Am citat din ziarele ce am ayut la indemină; dar s'ar putea 
umplea zeci de pagini cu asemenea extrase. 

„Metoda“ este autosuggestia conștientă, ale cărei legi, in 
rezumat sint: 

inconştientul esta regulatorul vieţii psihice şi fizice. 


AUTOSUGGESTIA CONŞTIENTĂ 215 
a. - 


Inconștientul execută „imaginea“ (la 
exaci psikologi predominată de spirit. (inaă-covinial în Mt) 
rin suggestie se poate da predominanţă imaginei voit 
Suggestia se poate provoca şi pe cale tere : atitad 
5 >] . + + că zi 
de pop =": și valica afirmare, repetire. aras 
I a (cu înțeles de credinţă, de convinge 
cu voința, este totdeauna în ingăţoare. Cu alie pria Bokar 
cea mai tare este neputincioasă cind nu crezi în celace voeşti. 
> Secretul „metodei“ este a învăţa cum să-ţi imaginezi cu s- 
Incă credinţă stările psihice şi fizice care-ţi sint: mai folositoare 
şi care slat bineînţeles, omeneşte posibile. Infâptuirea trebne là- 


sată pe sama inconştientului e a 
gegio 'aielodotă o „Care reuşeşte întotdeauna şi nu gre- 


D. V. Barnoschi 


Domnul Leon 


O stațiune balueară pentru reumatici. Nămol cleios şi albastru de 
gheiser misterios și ape termale purtind pănă la suprafață căldura tainică 
din adincimile pămintului. ET 

De-aceia intilneṣti ologi din toate neamurile, veniți ca'ntr'o 
procesiune religioasă la nu ştiu ce locuri sfinte. Ă 7 

Nu poji vedea decit foarte puțini oameni care să aibă mersul 
normal, Și la aceia, o boală latentă și ascunsă nevăzul. 

Cei mai mulți sint purtaţi în cărucioare, în trăsuri, în automobile. 
Cei care merg pe jos lac sforțări fizice uriașe şi umblă cu-o gravă pre- 
ocupare de fiecare clipă, cu aerul atent al unui acrobat care merge pe sirmă. 

Unii merg sprijiniți într'un baston peste care trupul se apleacă re- 
gulat şi ritmic ca un tur bălăbănit de-o nevăzută furtună ; piciorul res- 
pectiv înțepenit, poartă rigiditatea lui moartă lingă baston, dela care a- 
tinā parcă mișcarea-i regulată. Piciorul și bastonul se deplasează astfel 
paralele, unul atingind pămintul sonor, sau cu surdina unui toc de gumä, 
iar celălalt atirnînd inutil ca un kalat. Fan din cauza lui oamenii a- 
ceṣtia care mi pot merge, nu pot nici să sboare. E 

; Alţii mai P initosi san mai experimentați poartă bastonul cwo abi- 
litate de capel-maistru de orchestră, marcind cu el un taet precis al unui 
mers cam in contratimp. Pentru aceștia bastonul apare ca o fantazie, ca 
o modă, aşa ceva, ca un creion după ureche la un biurocrat de meserie, 

lată unii cu mersul egal al copiilor care abia învață să meargă. 
Picioarele sint mutate egal, precaul și încet unul inaintea celuilalt, cu 
talpa tirită de pămînt, de parcă s'ar deplasa deasupra lor o greutate con- 
siderabilă, gata să se răstoarne. PM 

Mişcarea aceasta are ceva mecanic fiindcă se succede simetric, ca 
cteială de un lant cu resort egal. Ea are aspectul însă al unui joc de 
copii care-ar vrea să măsoare drumul cu lungimea tălpilor puse una în 


| 
| 


DOMNUL LEON 217 
ai UL LEON 7 


capul celeilalte, încelişor, ca să nu se incurce o complicată socoteală. 


Aceștia in ial au aerul adine ginditer de parcă mersul acesta 
ar necesita un calcul matematic şi geometric de care ar depinde 
totul. Cine a fost totdeauna sănătos nu-și poale închipui cum mersul unui 
om poate fi o problemă așa de complexă. 

obiceiu cineva, cu gesturi delicate şi atente merge alături, ținin- 
di-l de subțiori cu-o grijă plină de lineje cu care s'ar muta dintr'o casă 
în alta o mobilă de preț fragilă, o statue. 4 

Alţii îşi atimă trupul în cirji negre, lustruite şi elastice, cu o per- 
nuță deasupra așezată subțioară, 

Între cele două bare de lemn; perpendiculare, un picior, parcă Îrint, 
e dus fără să fie atins de pämint, ca un bolnav de sine-stătător cu per- 
sonalilatea lui distinctă de a celui care-l poartă, dus la spital în urma 
unui accident, 

Mișcarea acestora are ceva din facerea unei mătănii în vid. În ba- 
lansarea trupului scirție surd ceva, fără ca să se şlie dacă scirție astfel 
oasele dela umăr sau barele cirjei. 

Deosebiţi de aceștia sint acei ale căror mișciiei numai din mijloc 
sint neregulate și dezordonate. Aceştia seamănă cu niște jucării al căror 
mecunism s'a stricat, Voința pare anu mai avea nici un tol asupra miş- 
cărilor definitiv anarhice. Picioarele dela genunchi in jos au aruncături 
bruşte în lături şi înainte ca la destinderea unui resort violent. Din șold 
coapsele lunecă întăiu ușor şi greoiu penirucă de-odată să facă o arun- 
cătură bruscă inainte în urma câreia totuşi talpa piciorului asvirlit astfel 
să cadă lingă cealaltă, Și talpa piciorului are individualitatea ei şi ges- 
turile ei independente care mu corespund de loc Mişcării care se face 
obişanit, 

Cil piciorul e în aer, talpa are mișcări reflexe in sus și în jos, ca 
coada unei codobaturi, de parcă ar face niște semne slranii în aer. 

Cele de mai sus însă nu pot însemna o clasificare, căci fiecare din 
ei are o particularitate care-i deosebește de toți ceilalți, are un tic al 
unui picior; o originalitate bine distinctă, 

Printre toți aceștia cărucioarele cu bolnavi poartă o siguranță ciu- 
dată ca o liniște venită după o criză. 

Cei din cărucior au seninătatea placidă a omului boluav care nu mai 
are nici o speranță, care s'a deprins cu această stare, a renunțat la svir- 
colirea inestetică şi obositoare pe cirji, s'a retras puțin din viaţă și şi-a 
restrins ființa fizică într'o supremă reculegere. Și odată obișnuiți cu această 
idee, oamenii aceștia afectează comoditatea celui care stă intrun jili din 
plăcere, care poate purta cu el o casă a lui, ca un culbet.— În ochii 
celor tineri numai trece din cind în cînd, cumplită, spaima de situația 
lor, ca o străfulgerare a conștiinței, şi atunci au chipuri de Crişti, cu 
capul plecat pe-o parte și cu ochii pironiți într'o depărtare unde nu se 
poate vedea decit dacă suferi. 

parcul superh cu miesteacăni înalți unde are loc această proce- 
siune, cu am purtat multă vreme relativa mea sănătate fără nici o jenă, 
ba chiar cu oarecare internă satislacţie stinjenită numai de teama ca 
starea mea să mu se înrăulățească. Asta pănă iîntr'o zi, 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mà duceam să-mi fac corespondența. Eram prin dreptul chioșcului 
pentru orchestră. Lumea se mișca în jurul meu fără ca să bag de seamă, 
cind de-odată în față am văzul o apariție inlricoşătoare: nn om care 
mergea cu trupul aplecat inainte și sprijini! în două bastoane pe care le 
avea în mini. Trupul era paralel cu pămintul, picioarele care parcă tin- 
deau să rămie în urmă și să lingă această ființă, aveau mișcări desar- 
donate de grabă care trepida pe loc cu svirliri înapoi, iar în faţă capul 
era întins inainte, puţin strimb sare dreapta, cu gilul într'o cumplită ten- 
siune care-i umila toate vinele. În jurul Îmi se făcuse un gol. E] apărea 
astfel ca pentru un spectacol primejdios care trebue observat dela distanţă, 

ersul lui ura o svircolire varială şi indescriptibilă. Tensiunea gi- 
tului era ca un țipet al mersului. Cele două bastoane se mişcau încet și 
succesiv într'o dibuire lremurală de parcă ar fi înaintat într'o beznă, iar 
după ce atingeau pămintul făceau o birșciială pe nisipul pe care sgiria o 
linie în zigzag. 

Părea mai mult um animal cu patru picioare din care cele două 
dinainte i-ar fi fost retezale, decit un om. Era și ceva din mersul unui 
gindac înalt și supt. 

Mie mi-a apărut aşa de-odată. M'a surprins, și o clipă în golul 
care-l înconjura am fost numai el şi eu. Am avut pe față un rictus de 
D ere, de durere, de nu știu ce, care o fi sămănat cu un zimbet Pro- 
babi Fiindcă el s'a uitat așa de indurerat la mine, parcă vroia să-mi 
ceară ertare că m'a întilnit. A avut o privire de reproș și de induioșare. 

Gestul meu inconştient și necugetat m'a neliniștit ca o nenorocire. 
Atunci m'am simţit jenat de sănătatea mea. Simţeam în ea oarecum un 
furt din sănătatea altora, dintr'a lui, mai cu samă. 

Simțeam în mine o remușcare ca de o faptă josnică. prosolană, stu- 
pidă. Totul fusese necugetat, nu avusesem nici cea mai mică intenție o- 
fensatoare, dar totuși... 

Nu-l cunoșteam. Nu cunoaștem pe nimeni de cînd eram acolo, poale 
fiindcă nu știam bine nici o limbă din cele ce se vorbeau, poate și Hi- 
indcă mă simţeam bine în izolarea aceasta anonimă, 

Trebuia însă să-i vorbesc, Nu pentru a mă explica fiindcă aceasta 
ur fi fost imposibil, doar vroiam să ştie, să simi că mu am vroit nici- 
odată să-l umilesc, că nu sint un om vulgar sau barbar. 

Toată dimineața am fost agitat. Nu știam ce să lac. Intimplarea 
era în conștiința mea chinuitoare ca o crimă. Eram nemulțumit de mine, 
mie insumi ostil, Blestemam ceasul în care am egit în parc şi toate im- 
prejurările anterioare care la un loc an făcut să-l intilnesc, n'ași fi 
intral să iau țigări, dacă nu maș li dus la poștă, dacă nu maș fi o- 
prit la vitrina librăriei, dacă n'aș fi făcul toate acestea sau măcar una din 
ele, poate nu l-ași fi întilnit... Aceste posibilități mă enervau şi mai mult. 
Intimplarea care avusese loc cn tot acest aranjament prealabil imi apărea 
ca un imperativ al fatulității iremediabile. 

Nemulțumirea mea avea caracterul unei idei fixe, Mi-a fost impo- 


sibil să scriu o scrisoare sau măcar o adresă. Mă disprețuiam. Singura. 


scăpare ar fi fost să suport și eu la rindul meu același gest, același ric- 


Pi 3 


DOMNUL LEON 249 


rr. ————————  —————— 


tus, intr'o situație similară. Acceptam (cu mintea) mai 

ra mes Fa ora. ptam ( ) ușor aceasta decil 
area posibilă, normală, neexaperată era insă acei 

di Sa g aceia de a sta 

r a T ARĂ 

n -ameaza acelei zile l-am căutat în tot parcul fără să-l găsesc. 
Nici adonazi dimineață ou l-am intilnit. Pe cit mă "liniștise soluția la care 
ajunsesem, pe atit mă bulbura acum gindul că g'ar putea să nu-l mai văd 
niciodată, să nu-i pot vorbi. 

Spre sară stăteam pe-o bancă în parc şi ascultam orchestra, nu atit 
pentru plăcerea pe care mi-o tacea muzică propriu zisă, care era medio- 
cră, cit pentru o puzderie de idei pe care le deștepta in mine. Din a- 
ceastă cauză eram absent și distrat. Drept vorbind nici nu știam şi nici 
n ași putea spune ce cinta. Zgomotul acela cizelat constituia nn mediu 
bun pentru evocările mele, 

As Cind mi-am revenit, am găsit lingă capătul băncii mele, ca o anexi, 
victima mea într'un cărucior. La spatele lui cu minile pe-o bară lustruită 
de intrebuințare era o lemee de serviciu, solemnd ca un aghiotant la un 
landou regal. 

El avea picioarele acoperite cu un pled cenușiu cu careuri negre iiy 
ale cărui cule dela margine era ù batistă, o cutie de țigări, o păreche 
de ochelari, un creion, ca 'ntr'o căsuță ambulantă pentru copii, 

El avea fața calmă și asculta cu un aer de melancolie vagă fără 
de slirşit. Privirile lui treceau nu ştiu unde, dincolo de melodia banală și 
veche, dincolo de tufișurile parcului, dincolo de toată realitatea dimprejur. 
Ochii lui albaștri aveau o expresie de dezolare definitivă, ca o liniște pe 
care un condamnat la moarte ar mai avea tăria să și-o impue, ca o re- 
semnare tă, 

Cit am fost de intimidat de suferința aceasta, ce mşine mi-a fost 
atunci iarăși de gestul meu reflex, ce mic m'am simțit! Aşi fi vroil să 
dispar de-acolo, nevăzut, deși căutasem atita să-l intilnesc. Și desigur dacă 
m'aşi fi ridicat şi m'aşi fi dus, el nu m'ar fi observat. 
„_ Minile lni stăteau cuminţi pe genunchi, ca intr'o obosită somnolent. 
imobilitatea lor totuşi aveau o nobleță de gesturi care iartă și mingie, 
„Ciod orchestra a încetat și cind odată a contenil şi mirajul tainic 
care-i ținea fixe privirile lui limpezi şi revenit la realitate, a inceput să 
se uite imprejur şi ma văzut pe mine, am schițat un salut timid ca pen- 
lru o cunoștință îndoelnică. 

El mi-a răspuns cu un suris larg şi cu-o inclinare grăbită din cap, 
ca la un prietin pe care-l căuta. 

Eu totuși nu am ayut tăria să incep a-i vorbi intăiu, Mă simțeam 
prea vinovat şi nu ași fi șiiul cum să incep. 

Orchestra cintase uvertura din Tanhăuser. 

Se intoarse el puțin călră mine, 

— Wagner e prea violent pentru sănătatea mea. Îmi place, dar mă 


şte. 

Convorbirea dintre noi a inceput astiel. La inceput mai intrerupt şi 
apo: din ce în ce mai vie. 

Leon Deonovici, căci așa-l chema, era extrem de comunicativ, Ochii 


220 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui albaștri aveau o mobilitate extraordinară, iar trăsăturile şi expresia feței 
aveau mg concretă ca nişte gesturi. Din cind în cind în vorbirea 
lui era o pauză; atunci ochii îi răminean ficși de parcă ar fi urmării ceva 
în el însuși, iar mușchii feței aveau contractări prelungi. pauzele a- 
cestea bănniam un geamăt intern, o durere ascunsă, pe care mindria lui 
nu o lăsa să se manifeste. a pe urmă să vorbească iarăși mai 0- 
bosit și mai preocupat parcă, pănă ce din nou reveneala viața aceia stra- 
nie care alerga pe figura lui, Uneori întrerapea brusc o frază pentru ca 
să rămie tăcut, cu ochii în vis, pe urma unei năluci care ar fi dispărut, 

care o ta, i 
ú eilen à pegaer SĂ poate, sau dintro altă pornire de afecti- 
une sinceră, eu avni față de el o atitudine de prietin. El s'a lăsat 
prins de această prietinie. Era și prea singur, și suferise şi suferea 
muli; avea nevoe de o prietinie, oricare ar fi fost ea. ELA 

Leòn Deonovici era de origine rus. Luase parte la revoluția din 1917 
ca discipol al lui Kerenschi, pe care-l admira și acum. Activitatea de mai 
tirziu a revoluției cu violențele ei i-au displăcut, l-au desgustat, l-au ho- 
tări! s'o combată. Din cauza aceasta a trebuit să fugă din Rusia. 

Războiul îl apucase prolesor de limba și literatura rusă la un liceu 
din Kiev. 

— Acuma, vezi, n'și mai fi putut să rămin profesor in starea asta, 
ar fi fost grotesc și băeții, cu drept cuvint, și-ar fi bătut joc de mine. 

S'a bucurat cind a auzit că sint Romin. Mi-a spus : „èram Sigur 
că mu eşti un «german» și a pronunțat cuvintul german cu intenția de a 
denumi o rasă,—Apoi: ; 

— Cel mai sui prietin al meu la universitatea din Berlin a fost 
un romia. Poate-l cunosti. Petreanu. Era din Bucureşti. Ce om bray! Era 
cel mai entuziast dintre toți tovarășii noştri de club; căci aveam de-a- 
tunci un club socialist într'o mansardă din Charlotenburg în Weimarer- 
strasse, în odaia lui Petreanu. Eram mulți, Simbata cînd era intrunirea 
„plenară” nu incăpeam toți; nga răminea deschisă și se umplea și cori- 
dorul ingust care ducea la scările de intrare. 

Petreanu prezida, Petreanu lăcea darta de samă săptăminală asu- 
pra mișcării socialiste din intreaga lume, el era şi casier şi secretar, şi 
pori drapel, şi tot. Noi ceilalți făceam mai mult doctrină, și mai ales dis- 
culam, adult El era secția activă, secția dinamică a partidului, Ştii, 
am impresia că dacă noi lopi am fi fost ca el, fața lumii de azi era alta. 

Şi Leon Deonovici avu un zimbet trist şi ironic. T 

— Cind era mai înilăcărat, incepea totdeauna cu „bieţi” de 
parcă ar fi vorbit unor Romini. Ne-a explicat el ; nuanțele a- 
cestui cuvint, pe care de altfel noi il acceptasem și fără nici o explicație, 
căci devenise pentru noi un fel de cuvint „motor“, un fetiş, un strigăt de 
ar şi de luptă, un fel de „Hoch“ al Germanilor, 

om minunat... : 

Eu ştiam că acest Petreanu fusese îndată după războiu în mișcarea 
socialistă din Rominia, că fusese inchis și schinginit la Văcăreşti, că mu- 
rise istovit de greva foamei care i-a fost ultimul protest contra nedrep- 


DOMNUL LEON 221 


tăţii și a violenței. Dar nu i-am spus nimic lui Deonovici. Figura lui ră- 
măsese luminată de reminisceați ca de-un soare. Ași fi fost prea crud să-i 
spun că totul a apus. 

Amintirile lui despre Petreanu îl făceau să creadă că toți Rominii 
sint niște oameni foarte simpatici, ceiace a sporit creditul meu și a ex- 
plicat în parte prietinia ce s'a legat intre noi. 

Ne întilseam în fiecare zi. Căruciorul lui negru era regulat la capătul 
băncii izolate subt un mesteacăn gigantic din parc. 

vici era un om admirabil. Era tin intelectual fin, cultivat 
sufletește prin suferință, ÎI conduceam zilnic acasă, adică mergeam lingă că- 
muciorul lui ca pe lingă o tristă jucărie, Rămineara uneori la el în odae 
pănă lirziu, uitind să aprindem limina, astfel că numai ochii lui şi un 
miner nichelat dela cărucior scinteiau în intuneric. Era un mare iubitor al lui 
Heine. O ediție de lux, legati sobru in piele, ca o biblie, era totdeauna 
în căruciorul lui. Mi-a vorbit despre sufletul și despre arta lui Heine cea- 
suri întregi, lar cind îl recita, avea un chip de apostol halucinat, iar 
poemul era mai mult o muzică. 

“un timp Deonovici incepu să fie mai tăcut. Panzele crispate. și 
mute erau tot mai dese. Prietinia noastră era acum din cele care ne in- 
poa să înțelegem otăcere în doi unul lingă altul, tăcere în care schim- 

| de impresii este fluid şi tainic. Dar eu simțeam tăcerea lui roasă pe 
ascuns de o suferință care-l copleşea. 

ind a eşit din această tăcere, Leon incepu să vorbească mai stă- 
ruitor despre suferințele lui fizice, ceiace altădată n'ar fi făcut. Asta in- 
senina că durerea il învinsese, că lrium(ase peste mindria lui. 

— Dragul meu, de-o bucată de vreme am dureri cumplite în mij- 
loc și în psan. Aproape nu le mai pot suporta. 

Nn-l auzisem niciodati gemind. Dar acum uneori il vedeam incleş- 
tind dinţii, stringind pumnii, și ca un tunet subleran, străbătea din el, 

ră voia Îmi, mai presus de orice răbdare Omenească, un murmur înăbu- 
şt. Odată mi-a spus: 

— Nu ştiu ce să mai fac. Am încercat totul. Băile de aici îmi e- 
rau ultima speranță. Venisem ca la un loc făcător de minuni. 

Acum vre-o două săptămini am crezut că sint mai bine, şi pentru 
întâia oară după doi ani am încercat să merg. (Atunci cînd îl văzusem 
eu), A fost dezastruos. M'am zărit întrun geam. Eram ca un animal 

ibrid, Nu știu cum am mai mers pănă la căruciorul de care mă depărta- 
sem. În jurul meu se făcuse un gol, şi... și m'a compătimit toată lumea. 

Gura lui schiţă un rictus sălbatic, un fel de zimbet de dispreț şi 
de milă pentr toată omenirea, 

Am rămas cu capul în pămint. Nu cred să fi fasto mustrare, Dève- 
nisem prea buni prietini de cind îl întilnisem istăiu, 


Îutr'o zi femeia care-l îngrijea mi-a spus că domnul Leon nu mă 
poate primi. 


222 E VIAȚA ROMINEASCĂ 


Mi s'a părul ciudat, AA À 

Spre sară femeia veni speriată la mine, cu priviri rătăcite: 

— «Domnul Leon a murit». | | 

Am alergat. Prietinul meu se sinucisese. Își făcuse mai multe 
injecții de morfină. Altădată le făcea numai pentru calmarea durerilor. 

Căruciorul negru era lingă ușă, ca o căsuță părăsită, 

Picioarele lui erau contractate de suferință, și orice sa lăcul nu 
s'au putul desdoi. A fost o îndărătnicie şi dincolo de moarte. Din cauza 
aceasta i s'a fäcut un sicriu special; un fel de ladă aproape cubică, 

Domnul Leon m mai avea pe nimeni. Eu singur am fost la inmor- 
mintarea lui, aşa cum mergeam lingă cărucior cindil conduceam acasă. 

Dincolo, desigur, l-a primit Petreanu. 


Demostene Botez 


Cauzalitate şi finalitate în Logică: 
Ill 


Este drept, a da finalităţii nomai ce i-am dat pără acum, 
este a o micşora, a o meschiniza. Ea mal cupritde ceva: dar 
nici. acest „ceva“ n'o indepăriează de cauzalitate. Finalhatea te 
raportează la fenomene singulare, dar ea se mal poate referi şi 
la grupuri, la totalităţi, chiar la valversul privit ca nn întreg, 
Noi n'am negat acest fapt, până acum; noi am negat faptol 
invers: acel după care finalitatea ar cuprinde numai totalităţi 
şi niciodată fenomene notate unul cite unul. Ceiace pretindem 
nol este că natura în ansamblul ei sau în părţile ei discrete se 
poate gindi în cauzalităţi san în finalităţi precom muzica se 
poate scri în cheia lui sol sau în chela lui fa asttel ca fiecare 
notă să se găsească transpusă odată cu melodia întreagă. Am 
insistat în celace priveşte o parte a problemei, acela care se 
referă la fiecare fenomen in parte, şi am făcut-o fiindcă sim- 
țeam că ne lovim mal în special de judecata comonă ca şi de 
teorie sistemelor teleologice ale ivi Lachelier, cogetăor că- 
rola l-am atribuit atifă autoritate în ceiacE precedă; dar nu 
putem să continuăm a trata cu tăcerea noastră cealaltă lature 
a chestiei. 

Cunoștinţa noastră se adresează fiecăroi fenomen atenci 
cind îl priveşte subt aspectul unel oniversalltăți necesare. Dar 
ea mal înglobează într'on tot categorii de fenomene şi merge 
pănă a stabili acele legi generale cu caracter, de atitea ori, i- 
potetic. Astfel se nasc acele ipoteze prea cunoscute de explicare 
a naturii. Ori, ar fi o eroare să credem că legile inductive, fie 


* v. „Vieja Romineascè", No. 7, & și 9, 1926. 


204 ___ VIAŢA  ROMINEASCĂ 


ele generale sau nu, sint legi cauzale, că ele, cu alte cuvinte, 
exprimă raporturi de cauzalitate şi, în această privinţă, sintem 
cu totul de acord cu d. Goblot. 1 Tot ce putem spone, în con- 
trazicere acum cu d. Goblot, este că ele se pot transforma în 
termeni de cauzalitate. Asifel, am făcut aluzie mai sus la prin- 
cipiul lui Arhimedes: un corp, in suspensie inti'an fluid, suportă 
de jos în sus o presiune egală cu greutatea fluidului deplasat, 
Această lege, subt forma ei de față, nu exprimă un raport ca- 
uza!, lucrul nu este decit prea vizibil; dar am văzut într'an pa- 
ragra! precedent, 2 că ea poate să facă oblectul unti legături 
de eficienţă: nimic na ne împiedică să spunem, în adevăr, in 
baza principiului lui Arhimedes, că presiunea unul fluld produce 
asupra unul corp în imersiune o mişcare de jos în sus cores- 
punzătoare unel forţe egale cu greutatea tiaidului deplasat, sav, 
intr'un mod şi intr'an caz concret, că plutirea unui corp pe apă 
se daforeşte presiunii de jos în sus egală cu greutatea lichidu- 
lui deplasat. 3 Ori, nu este nevoe să insistăm prea mult, dacă 
o lege a naturii se poate pune subt formă cauzală, este evident 
—prin acest fapt insuşi—că ea face obiectul şi a unet legături 
de finalitate pentru simplu) motiv că orice cauzalitate poate de- 
veni finalitate atunci cind îl a'aşăm ideia unel dorinţi de a o 
avea înfăptuită, 

+ p” Insă, lucra curios, cu cit o lege are un caracter mai ge- 
neral, cu atit se potriveşte mai mult anel transformări în sensul 
inalist ca şi cum omul ar fi deprins să dee aspectul teleologic 
speculațiilor mal înalte şi mal anevotoase. Astfel că ştiinţa din 

vremurile noastre pare să-și facă un punct de onoare de a re- 
zista abuzurilor spiritulai finalist, pe cind, la rindul lor, tinaliştii 
reprimă cu toată vigoarea abuzurile pe care știința, pornită pe 
această cale, ar fi hotărită să le facă în sensul opus. N'ar fi 
decit două moduri, credem noi, de a curma această dezbatere 
intre mecanişti și finaliști: ori, tăind mărul in două, să se fixeze 
mecani;malui şi finalismului două zone despărțite printr'un hotar 
coman, zona celal dintăia filad umplută de fenomenele ma! simple 
şi mal particulare, lar zona celui de al dollea de marile ansam- 
blari, și am avea aic! o soluţie inspirată de o teorie ca acela a 
lui Lacheller: dar ştim la cite războale duc hotarele artificiale 
şi cit de greu este să conții dol adversari cînd fiecare vrea să 


cucerească totul. O a dona soluție ar fi însă să decretăm că 


totul se poate înfățișa in modul mecanist sau în modul finalist, 
după voe, şi o atare soluție s'ar potrivi cu propria noastră teză. 
Ea ar avea avantagial de a mulțumi pe adversari cărora le dă 


1 „Il n'est pas vzal noa plus qu'une lol soil necessalremeni un 
rappori de causaliic* (Qoblol, Logique, p. 201). Ex.: lată o lege: „or- 
bilele planetelor sin! eliptice şi soarele ocupă unul din focarele elip- 
selor”, În această expresie, care esie cauza şi care efectul ? 

2 Viaja Rominească, No. 9, 1926, pag. 516.— 

3 Această din urmă relație esie de cauzalitate răsturnală, 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICA 225 
emiri ind i SĂ rea a ara 7 II E 


dreptate deopotrivă, cauzalitatea şi finalitatea fiind două moduri 


de transcripție, la fel de legitime, a unei aceleiași realităţi. ȘI, 
plecind de aici, nu numa! că fenomenele cele mai elementare pot 
fi înţelese în conformitate cu concepţiile finaliste, dar ipotezele 
generale pot fi studiate iu sisteme mecaniste ca şi în sisteme 
finaliste, după nevoi şi după genul cercetărilor, 

Marea ofensivă pe care raționalismul științific a inceput-o 
in mijlocul secolului trecut, şi care continuă incă cu succese al- 
ternative prin mii de peripeții şi de vicisitudini, se poate des- 
făşura în linişte şi fără nici o ciocnire dacă ținem samă că ambii 
beligeranţi revendică toată întinderea unui teritoriu dar nu pot 
cuceri decit planuri diferite: e ca şi cum unul ar vrea solul şi 
celălalt subsolul. Ce sens ar avea—ca să vorbim în termeni de fa- 
bulă —un războiu între cirtițele şi aricii unel aceleiaşi livezi, cind 
unele din aceste animale îşi găsesc hrana sobt pămint şi cele- 
laite la suprafața lui ? De asta credem că soluția noastră ar o- 
feri cele mal multe avantagii, în special în domeniul ipotezelor 
generale. 

O ipoteză are de obicelu—caracteristică fandamentală—call- 
tatea de a avea un conținut suprasensibil. Cind vorbim de pildă, 
de ipoteza atomistică, ştim că ea pune în joc nişte unităţi indi- 
vizibile sau insecabile pe care nimeni nu le-a văzut niciodată 
dela Democrites şi pănă astăzi şi pe care avem cea ma! mare 
dificultate să ni le reprezentăm într'un chip sau intr'altu! alături 
ca Epicur, cu Lucreţius, cu Gassendi, cu Hayghens şi cn Părin- 
tele Boscovitch. Ca mărturie, este destul să reamintim citeva din 
principalele înfățișări care se dau în zilele noastre ipotezei ato- 
mistice destinate să explice legile mişcării: | 

a) Dapă W. Thomson 1 spaţiul ar fi umplut cu eter, fluid 
omogen şi imponderabil ale cărai mişcări turbilionare ag crea 
in unele locuri nişte particule solide şi elastice ce s'ar numi a- 
tome; turbilloanele (virtejurile) lui Descartes sint puse aici la 
o mare contribuţie ; 

b) Alţi savanţi ca Maxwell! 2 presupun că atomele stut 
nişte particule materiale indistructibile, elastice (şi care s'ar com- 
porta ca nişte resortur!) în suspensie în ficidul eteric; 

c) Pentru energetiştii în felul Iul Ostwald, 5 dimpotrivă, a- 
tomii nu pot îi particule materiale, realitatea întreagă nefiind 
decit energie şi atomii puncte imateriale, centre de forţă ce ac- 
ționează în chip reciproc unele asupra altora concretizind atrac- 
ţia cînd sint îndepărtate și coeziunea cind stau în contact; 

d) Lvind drumul iarăși complect opus, unii fizicieni subt 
influenţa lui Clausius constată că nu numai materia porderabilă 


1 W. Thomson (Lord Kelvin”, Constitution of Materia (Ir. în lim- 
ba franceză). 

2 Maxwell, în limba franceză La Chaleur. 

3 Ostwald, Die Energie (ir. în limba franceză). 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dar şi eterul trebue să albă o constituţie atomică, acesta din 
urmă reprezentind dar limite de rarefacţiune a naturii; 

e) In tine s'ar mai putea menţiona un curent foarte pu- 
ternic reprezenta! prin cei mai mulţi dintre fiziclanii contempo- 
rani 1 după care toate fenomenele materiale sint reduse la e» 
jectricitate, inerția, caracteristică fundamentală a materiei, de- 
rivind din legile cimpurilor electro-magnetice, şi existența ato- 
milor fiind indusă din proprietăţile încărcăturilor clectrice, 2 

Imaginaţia are cursol liber în acest vast domeniu şi fizi- 
clen'i contemporani,—fără a reveni la clinamen ca Epicur, sau 
la faimoasele cirlige cu care atomele eran presupuse că se ţin 
In contact—nu se abțin intotdeauna de a descrie atomul. 
Micul sistem solar subt care se preziniă un atom, sau, după 
alte concepţii, infima globulă'de materie mişcindu-se in eter, sint 
inchipalrile cele mai obişnuite de acest gen. Omul este aşa făcut 
că trebue să „vadă chiar celace į se pare mai abstract: dar 
nu mai este un savant atunci cind uită că atare viziuni au o 
valoare pur simbolică. In realitate, nimeni n'a văzut niciodată, 
ceiace se cheamă văzut, atomul şi nici nu poate spera a-l vedea 
vreodată. lar ştiinţa nu se preocupă nici de com de a face ele- 
mentele vitime ale lumii materiale accesibile ochiului nostru, şi 
noi n'am ataca știința zicind că atomul este şi va rămine dea- 
pururi suprasensibil, c! o înţelegere, o interpretare eronată de 
care nu sint străini, din nenorocire, unii filozofi susţinători al 
ştiinţelor pozitive. 3 Ori şi ce ipoteză ştiinţifică s'ar putea co- 
prinde mai uşor dacă am subințelege că enunţarea ei este pre- 
cedată de formula introductivă: „totul se petrece ca şi cum...“ 
Prin asta vrem să spunem că o ipoteză trebue să se potrivească 
“faptelor, şi numa! atit, că o ipoteză poate să nu fie mai mult 
decit un artificiu menit să simbolizeze, să reprezinte legile na- 
turale exprimindu-le în mod analitic. În acest sens s'ar putea 
lua și ipoteza atomistică: 4 ea m'ar spune decit lucrul următor: 
„totul se petrece ca şi cum universul material s'ar compune din 
atomi“, lar în cazul nostro, formola: „totul se petrece ca şi cum” 
insamnă că ipoteza se potriveşte, în chimie, legii proporţiilor 
definite şi a proporţiilor multiple, legii greutăților mole- 


1 CI. Righi, La Nouvelle Théorie des Phénomènes Physiques şi 
Ana Rey, Le Théorie de 'a Physique chpz les phyalelens contempo» 
rains. 

2 După aceasiă din urmă concepție, maleria s'ar compune din 
electroni ce s'ar grupa în alomi. Fiecare alom este constiluii! dintr'un 
mleciron încărcat poziliv ia jurul căruia s'ar învizrii ca planelele în 
jurul unul soare, un număr de elecironi incărcall negaliv. Nu alomul 
decl, ci elecironul este, după această școală prea răspindiiă în zilele 
noastre, elementul ultim al realității materiale. 

Bădiăreu, Un Système  Matdrialiste métaphysique au 
XIA-e siċole. 

4 Ci. Articolul lui H. Poincaré în volumul Le Marâria!tame, apă- 

rul la librăria Fiammarion. 


CAUZALITATE ŞI FINALITATE ÎN LOGICĂ 227 


«ulare, pe cind, în fizică, satisface legil cantitāților constante, 
legii șocului, legii atracției, legi! coheziunii, ete. ete. Astfel că 
dacă o singură proprietate fizico-chimică nu este explicată prin 
ipoteza atomistică, aceasta cade pentru a face loc altei ipoteze 
în stare să facă inteligibilă şi proprietatea numită, pe lingă toate 
celelalte proprietăţi pe care vechea ipoteză le satistăcea, Dar pănă 
la ivirea noii proprietăţi, ipoteza este valabilă, şi putem s'o 
privim cu toată increderea ca un Instrument de lucru ce n'a dat 
lacă greş, 1 

Printr'un raţionament simetric celui pe care l-am aplicat 
ipotezelor mecaniste,—luind ca tip ipoteza moleculară—am a- 
jonge, în ce priveşte ipotezele finaliste, lao concluzie analogă, O 


ipoteză mecanistă se sprijină pe idela că universul constitue un | 
imens mecanism: o ipoteză finalistă, spre deosebire, are ca punct | 


de plecare concepţia după care lumea este clădită in conformi- 
tate cu un plan. Dar finaliștii conștienți, ce vor să facă din fi- 
nalitate o armă a cunoaşterii şi a ştiinţei, înțeleg ca și meca- 
niştii conştienţi, că o ipoteză este un instrument de lucru, un 
auxillar, sau, dacă vrem, o privire, o concretizare simbolică, iar 
nu o veritabilă interpretare a universului. Se poate deci spune 
că şi el admit un subinţeles.  Celace finalismul arată este că 
„totul se petrece ca şi cum o voință ar guverna cutare clasă de 
fenomene“, 2 Fenomenele se produc ca şi com s'ar conduce după 
o idee directoare; asta nu iînsamnă numaidecit că o idee di- 
rectoare Imanentă sau transcendență le mînă în realitate, şi dacă 
metafizicianul stă în loc spre a vedea ce ascunde, în fondul 
fondului, o atare concepţie a naturii, logicianul nu are a merge 
așa de departe: o ipoteză finalistă îl apare acestula din urmă 
ca o uneltă de lucru şi datoria sa este de a vedea unde și cum 
se aplică o atare uneltlă, întocmal precum poate cerceta care 
este folosul! și modul de aplicaţie a unei ipoteze mecaniste, cum 
ar fi de pildă, pentru a reveni la exemplul de mai sus, ipoteza 
atomistică, 

Cetitorul ghiceşte ce urmează acum: tratamentul pe care 
l-am recomandat pentru Ipotezele mecaniste, va fi acelaşi pe 
care il vom recomanda ca privire la ipotezele finaliste, Meca- 
nistă sau finalistă, o ipoteză va fi bună dacă explică toate fap- 
tele. Niciodată, prin urmare, un principiu general de explicare 
na va putea fi respins a priori, adică pănă ce nu va fi incercat. 
Aşa stind lucrorile şi dacă ni se încuviințează că am dovedit 


1 „Ce n'esi pas ici le lieu d'examiner si |'hypolhăse mol'culalre 
répond & la rcali!&,.. Un fall cerlain... c'es! que l'hypothise mo!' culaire 
esi „un muxilialre iel que jomela la spiculation Ihĉorique n'en a 
fourni d'aussi vaste ni d'aussi pulssani“ (Nernst, Revue Scientifique, 
910, 1. I, p. 518). 
ic A EPa a Kries, Logik. p. 89: „Die Diage verhalien sich wle 
man ja auch vollkomnen zulreflend zu sagen pilegb, gerade so ols 
ob ein auf die Erreichung jener Erfolge gerichteter Wilie sie gestal- 
let und besiimmt hāile”. 


i 
| 


228 VIAȚA ROMINEASCA 


mai sus că eficienţa se poate traduce oricind şi ori unde în fi- 
nalitate şi Invers, putem să admitem fără absurditate că ato- 
mismului mecanist îi corespunde o ipoteză finalistă tot atit de 
legitimă, pănă la proba contrarie, ipoteză pe care rolul nost:a 
momentan nu este s'a imaginăm, dar care ar fi, de pildă, con- 
cepată în funcţie de acel principiu de ordine pe care Lachelier 
II descrie ca pe o strajă a menţinerii speciilor chimice, precum 
şi a speciilor vii,  Dopă interesul omului de ştiinţă, după sis- 
tema de care se servește, după punctul pe care îl vizează, lu- 
mea se poate clădi intr'un mecanism care să cuprindă eficiențe 
„ Sau într'un tot teleologic care să cuprindă finalităţi: iată rezul- 
| talul la care ni se pare a fi ajans şi pe care îl vom mai avea 


|| a examina la sfirşitul acestul studiu. 


+ 


Este timpul acum să reintrăm în şirul cercetărilor noastre 
directe din care am ieşit un moment pentru a studia ipotezele. 
Căci nu trebue s'o uităm: celace ne preocupă pe nol, in mare 
măsară, este fenomenul trecerii unul raport de cauzalitate subt 
formă de raport de finalitate, In sinul acestor cercetări vrem a- 
cum să ne adincim din nou, fără a omite totoşi să notăm ime- 
diat un aspect al problemei pe care, indirect, l-am Intrevăzut 

| În paragraful precedent. Finalitatea are ca proprietate funda- 
„mentală acela de a trada, vorbim deodată fără nici o precauţie, 
„intenția. Se zice, ca atare, de obicelu că finalitatea este intenți- 
onat. Dar unde se descoperă această intenţie ? Unde reşede 
acel plan pe care legăturile de finalitate dela mijloc la scop il 
urmează ? In condiţia eficientă devenită agent ? Adică în mijloc ? 
Desigur nu. Mijlocul nu este decit un intermediar. Atunci in con- 
diţionatul devenit scop ? Pasivul din legătura cauzală s'a trans- 
format în activ, şi incă într'un activ setos de activitate, ce tinde 
spre activitate ? Iarăşi nu, lucrul este imposibil. Dar dacă spe- 
cificul finalităţii nu apare în nici unul din termenii în prezență, 
rămine, ca ultimă soluţie, că el se leagă de însuși raportul de- 
venit de finalitate, rămine că teleologicul se prezintă în jude- 
cata finală privită in bloc, că este un caracter determinant a! 
afirmației din o atare judecată, 

Dacă ne ultăm la cele ce precedă, constatăm că, în do- 
meniul ipotetic, finalitatea nu este decit o preSvponere comodă, 
un fel de a judeca lucrurile şi de a le face inteligibile. Dar nu 
putem fi departe de a crede că celace se petrece cind vrem 
să interpretăm grupurile de fenomene, se intimplă şi pentru 
flecare fenomen în parte, faptul că considerăm unități mai mic! 
sau mal mari ne ajungind să aducă vre-o deosebire in această 


privinţă. De altfel, aici ne găsim apr în to 
d. Goblot, 2 g proape în total de acord cu 


1 Fondements de !'/nduetlon, p. i5. 
2 Logique, $. 220—221, P 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICĂ 229 


Constatăm—ca să luăm un exemplu familiar—că paserile 
de carte, giştele, rațele, curcanii, etc., paser} din carnea cărora 
omul îşi face hrana obişnuită, nu zboară; organele de zbor, a- 
tit de perfecționate la majoritatea speciilor de paseri, sint la ele 
atrotiate şi aproape inutile, Vom pretinde că toate aceste pa- 
seri, trecind din starea sălbatecă în starea domestică, au reall- 
zat dorinţa de a-şi plerde facultatea de a zbura pentru a putea 
fi capturate şi mincate de om mai uşor ? Vedem în ce lanț de 
ab urdităţi ne învirtim aici. Planul naturii nu poate fi de a o- 
feri speciei umane mijloacele de existență cele mai! simple: că- 
dem alci intr'un abuz al finalităţii prea cunoscut și prea ade- 
sea denunțat, Totuşi, dacă analizăm acest exemplu, trebue să 
descoperim o interpretare pe baza cauzalității şi alta pe baza 
finalităţii în conformitate cu răspunderea pe care ne-am luat-o 
de a regăsi în fiecare caz aceste două interpretări. Ca să dăm 
ò explicație la intimplare, 1 am putea spune, in exemplul nos- 
tru, că omal hrăneşte paserile de corte înainte de a le consuma 
la rindol său, şi că în această captivitate ce nu lipseşte de opu- 
lenţă, zburătoarele plerd obicelul şi deci facultatea de a lupta 
pentru existenţă ; aripele lor se atrofiază şi devin cu atit mal In- 
capabile de a le purta cu cii volumul şi greutatea lor cresc ca 
urmare la alimentaţia mai regulată şi mai substanțială. Vedem 
aici un întreg şir de raporturi cauzale și putem cita, ca speci- 
men următorul : dispariţia funcţiei zborului este canza dispari- 
tlel sau numai a atroflerii organelor zborolui, raport care, subt 
forma pe care am adoptat-o ca cea mai simplă, devine: dispari- 
ţia anețlei zborului produce atrofierea aparatului de zbor. Cind 
vorbim însă de funcţii, de apariţia şi de dispariția lor sintem 
deja cu d. Goblot 2 in domeniul finalităţii: fiziologicul nu con- 
travine legilor generale ale materiei, legilor fizico-chimice: pro- 
prietăţile fiziologice nu sint deci altceva decit proprietăţi fizico- 
chimice ; totuși „o proprietate a unni țesut viu este zisă funcție 
cind este scopul organizaţiei“. 5 Constatăm deci, pe de o parte, 


1 Nu ne preocupă laplul că exislă explicații mai bune şi mal 
precise; lol ce vrem să delerminăm esle că Inlerprelări de ambele 
tipuri, cauzalā si finală, se polriresc oricătul caz de speță, şi în par- 
ticular cazului de față, 

2 Logique, $. 222 —225, 

3 Goblol, Logique, p. 544. Citajia precedeniă, peniru n deveni 
perfect inleligibilă, are poale nevoe să fie înlovărăşilă de coniexiul 
el. lală-l: „Le globule sanguin fixe l'oxygène aimosphirique; ll fixe 
aussi l'oxyde de carbone èl le bioxyde d'azote. Ce soni Jà trols pro» 
priétós chimiques; car |l'h'moglobine, corps chimiquemen! dėfini et 
crisiallisable peul se combiner în vitro avec chacun de ces lrols gaz, 
el forme avec eux irois composta dâlinis: l'oxyhómoglobíne, la car- 
boxyhomoglobine, la bioxyhemoglobine, De ces trois propriéiċs chimi- 
ques, la première seule es! une foncion ; et la seule raison qu'on all 
de l'appeler ainsi, c'est que le globule es! là pous pulser, a son pas- 
sage dans les poumons, l'oxygène almospherique, el le porler ns 
l'intimité des tissus, ou se font les combustions organiques, SI le glo- 
bule fixe aussi d'auires gaz, ces propriċliés ne sonl pas des fonctions, 
car il n'est pas fait pour celo”. 


| 
Li 


| 


230 VIAŢA ROMINPASCA 


că ar fi absard să ne inchipuim, (viaţa tiozind inainte de toate 
la conservarea el) că unele paseri „consimt şi doresc“ să devie 
domestice pentru a servi de hrană speclei omeneşti, dar, pe de 
altă parte, observăm că aceste paseri, în captivitate, nu mai sint 
conduse de nevola de a-și găsi singure propria lor hrană şi că 
ele na mai sasțin, prin exerciţial continuu, organizarea capabilă 
să le asigure zborul. Nimic nu ge poate opri aici să presupu- 
nem un raport de finalitate: trebue să ştim namal să-l aşezăm 
ŞI am loat inadins un exemplu mai complex fiindcă ni se pare 
mai lastructiv. Zicem: paserile zboară fiindcă trebue să-şi caute 
hrana parcurgind văzdnhul, întocmai! precum ziceni: girafa are 
gitul lung fiindcă își găseşte nntreţul în virful copacilor, şi a- 
vem alci raportul de finalitate (fiindcă avind sensul în scopul 
de). De ce n'am putea zice: paserile îşi pierd facultatea ac a 
zbura fiindcă nu mai trebue să-şi cante singure hrana. În ex- 
presiile precedente care nl se par clare, floalltatea este, ca să 
Spunem așa, pozitivă: ceva se crează pentru ceva; în expresia 
din urmă finalitatea este negativă: ceva dispare penirucă sco- 
pul în care fasese creat a dispârut, Dovă procese dintre care n- 
nul crează o organizare şi altul desface această organizare pot 
fi considerate ca inverse: amindouă sint insă finaliste. fiindcă 
nn există un invers al finalităţii, Să repetăm dec! toate pro- 
punerile precedente, rezumindu-le şi trăgind concluzia ce va a- 
părea ca firească: pierderea facultăţii de zbor la unele paseri 
poate fi explicată pe terenul de cauzalitate sau în termeni de 
finalitate, după voe; dacă vorbim însă de finalitate—și exemplul 
este foarte elocvent—trebue să luăm toate precanţiile. Nu există 
în cazul nostru, în adevăr, o finalitate ce ar trada o intenţie a 
volatileior, căci acestea n'ar putea avea decit o intenţie conformă 
cu legile cele mal superioare ale vieţii, intenţia de a continua să 


"pe care cnnoscătorul o poartă și nu alurea: un metafizi sja 
„poate intreba dacă această intenţie se poate găsi la Solor sa n 
“logiclan nu are a manifesta atare preocupări, rolul său fiind de 


a studia modalităţile şi condiţii 
atita tot, per tlile unor raporturi de judecată şi 


E păzească de om. Ceiace insamnă că intenția este în judecata 


a 


Este insă de datoria unai logičan, ajuns in unci 

A aflăm, să răspundă la intrebarea cl aut area pri nou 
mere care este semnul unei judecăţi de finalitate, care este 
elementni ce colorează un raport pentru a ne face să recunoaş- 
tem că esie de finalitate? Ar fi aici să întreprihdem o cerce- 
tare simetrică cu acela pe care am intreprins-o dela începutul 
studiului de faţă pentru raporturile cauzale. Din fericire insă 
munca noastră se găseşte mult scurtată de astădată. In ade- 


CAUZALITATE ŞI FINALITATE IN LOGICĂ 231 


văr, am constatat adineaori 1 că o judecată finală este o jude- 
cată cauzală ce conţine o cauzalitate dorită. Ea participă deci 
la natura judecăților cauzale şi ca atare, fără a mal relua dis- 
cuțiile, putem enunţa părerea că jodecata finală nu este nici o 
judecată de identități, nici o judecată de identitate, nici un Taport 
de succesiune, Ultima afirmație este poate de natură să mire to- 
taşi, de oarece se acordă în general că mijlocul trebue să precedă 
scopului, și cum ni se pare că ne aflăm alci în taja unei pre- 
judecăţi mai inrădăcinate chiar decit aceia care face din rapor- 
tul cauzal un raport necesar de succesiune, sintem ispitiţi să re- 
luăm în cîteva cuvinte chestia pe care am mal atins-o în trecut 
dar din alt punct de vedere ceva mal sus, 2 Ranortul cauzal 
poate fi de succesiune, dar nu necesarmente. Cd Niam even 
mentele În toată gruparea lor şi considerăm cauzele Indirecte ale 
unui efect facem o adevărată Istorie a lumi! sau a unei părţi 
din lume şi obținem forțamente o desfășurare în timp, fiindcă 
dacă toate cauzele nu sint antecedente, roate nu sint nicl con- 
comitente efectelor, astfel că într'en mare număr de cauze mai 
mult sau mai puţin directe, vom putea să aicgem un sistem de 
eficiențe care să se orindulască în timp. Tot aşa este şi cu fl- 
nalitatea. Cind pregetăm la nemărui enorm de ridicat al acţiu- 
nilor premergătoare necesare pentru a pent în mișcare un va- 
por sau un tren, ni se pare că totul intră în categoria succe» 
sianii : întăiu de toate trebue să extragem din påmint combusti- 
bilui trebnitor, să-l transportăm la locul de intrebaințare, > să 
curățim maşinele, să le veriticăm, să umplem cazanele cu apă 
etc., etc.. Cind Direcţia vnul drum de fler, vrea mişcarea tre- 
nului, ea vrea şi toate celelalte operaţii dintre care mam po- 
menit decit pe unele. Un scop poate cere o infinitate de mij- 
loace mai mult sau mal prţin în directă legătură cu el, far prin- 
tre aceste mijloace gnele sint, la rindul lor, rezultate dorite, a- 
dică scopuri cărora le putem zice accesorii. Totuşi, nu putem 
zice că întâiu aburul apasă asupra pistoanelor şi apoi pistoanele 
sint împinse dealungul cilindrelor, nici că întăiu se mișcă locomo- 
tiva și apoi se mişcă vagoanele, Raporturile cauzale acolo unde 
n'au fost de snccesiune nu devin raporturi de succesiune cind 
dorim să le vedem în fapte, adică atunci cind se pot numi fi- 
nale. Zabarul este solubil în apă şi în măsura în care păturile 
de lichid în stare de saturație din imediata apropiere a cobolui 
se desaturează în profitul păturilor mai puţin învecinate, pro- 
cesul de disoluţie continuă. Fenomeno! nn este instantaneu, dar 
el na este succesorul subt raportul cauzalităţii, de oarece mar avea 


1 Viaja Romlnească, No. 9, 1926, py. 315 
2 Ibidem, No. 9, 1926, pg. 516 i 
3 Abia avem nevoe să adăugăm că acesle operajii sinl ele. în- 
şile multiple şi, de mulle ori, de nalură succesorală: combustibilul, 
sine de a inira în consumajle se vinde și revinde şi lrece prin zeci 
mini, 


232 ______MAŢA ROMINEASCĂ 


nici un rost larăşi să spunem că fnéäiu o picătură de apă pro- 
duce disolvarea unel globuli de zahăr şi apoiglobula se disolvă, 
Şi, prin urmare, că efectul urmează cauzei. $ iarăşi finalitatea 
nu schimbă nimic: de cite ori Bergson, in cabinetul său de lu- 
cru, îşi pregăteşte un sirop punind să se topească Într'en pahar 
cu apă o bucată de zahăr, procesul rămine acela pe care l-am 
descris: el nu este instantaneu din cauza fenomenului de satu- 
rație locală a apel, dar nici n'a putut să devie succesiv, 

Pentru motive analoage, — și argumentarea rămine acelaşi — 
un raport de finalitate nn este contingent cum o susţine La- 
chelier, 1 ci este necesar, precum necesar este raportul de cau- 
zalitate din care derivă. Nu credem că mal este nevoe să insis- 
tăm asupra acestul punct, şi, de altfel, problema reapare întru 
citva în paragratul următor. 

O chestie molt mai delicată, în adevăr, este aceia care se 
naşte din Interesanta discuţie pe care d. Goblot o introduce in 
Logica sa cu privire la faptul dacă finalitatea este particulară 
sau nu. După cum am văzut adineaori, un raport de finalitate 
este necesar, fiindcă nol sintem constrinşi să nu vrem decit ne- 
Cesarul, incapabili fiind de a viola legile naturii. Totuşi —s'ar 
putea astfel formula ideia d-lui Gobio!—dacă vrem numai nece- 
satul, nu vrem Însă necesarmente. ȘI apol, principiul căuzalităţii 
este universal: Totul este determinat. Dacă ținem să formulăm 
un principiu teleologic, acesta trebue să fie particolar: Există fi- 
nalitate. Cei mai exigenţi, cel mai îindrăzneţi dintre finalişti pot 
să spue cel mult: „Există finalitate pretatindeni* : nu pot spune 
insă : „Total are un scop“, „Fenomenele sint..." etc. 2 Dacă trag 
un foc de pistol, am volt să trimet un glonte în ţintă, dar n'am 
voit nici zgomotal, nici recalul armei. 

lată o diferență pe care socotim s'o intrebulțăm : defiagrația 


din mijloacele ce au acest zgomot special ca rezoltat. Dar, o re» 
petăm, focul meu de revolver n'a fost tras in vederea obținerii 
zgomotului ; pot chiar să afirm că, dacă aşifiin pielea uni crl- 
minal, aşi prefera să suprim zgomotul deflagraţiei, cu desăvir- 
şire indiscret. Acest zgomot este un inconvenient, o consecință 
necesară, un rezultat pe care nu-l doresc, ceiace ne face să re- 
cunoaştem că nu este un scop. Totaşi, şi aici ne despărțim de d. 
Goblot, ce s'ar întimpla dacă aşi fi un criminal de teatru, dacă 


1 0» cil, Pentru Lachelier cauzailtalea esie neceseră şi finali. 
lalea contingeniă. Deosebirea provine din faptul, după cum celtitorul 
își amintește, ca la filozoful francez causalilalea şi finalitelea n'au a- 
celaşi cuprins: prima guvernează orice fenomen în parie şi acesta nu 
se poale să nu se producă de îndată ce condițiile sale apar, a doua 
eslile un plan în care se destăşură natura şi un plan poale să se 
schimbe. 

2 Goblol, Logique, p. 529—330. 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICA 233 
lu NT VOUGNE Onal 


aşi fi un actor și aşi trebai, intr'o plesă, să prezint scena anal 
asasinat? Situaţia ar fi cu totul răsturnată. Caci, în noul caz, 


„aşi dori tocmai să produc zgomotal pistolului, dar nu să-mi ucid 


„protagonistul impotriva căruia trag. Ceiace doresc, la teatru, este 
să nu trimet glontele în ţintă, dar să creez iluzia că-l trimet, 
Alci volu suprima glontele şi nu voju căuta să saprim zgomotul, 
Ua efect, o constatăm iarăşi în acest nou caz, devine cu adevă- 
rat scop, ori de cite ori este dorit, ori de cite ori îl urmărim 
său, cel puţin, ori decite ori, printr'o interpretare, putem presopane 
că natura sau o fiinţă il urmărește ca un progres, ca o perfec- 
ționare. Celace putem semnala acum spre complectare este că, 
din cele ce se văd, nu patem să hotărim nici decum dinainte 
că cutare efect, astăzi suportat ca ceva parazitar, nu va deveni 
un scop ŞI, prin urmare, că cutare raport cauzal nu va deveni 
intr'o zi an raport final. ŞI aici ca şi în multe ocazii, na putem 
spune: „soarce, je ne boirai jamais de ton ean“, Ştiinţa, în e- 
senja ei, este cu totul dezinteresată, şi savantul care observă 
in chip oblectiv rămine cu totul în domeniul cauzal i ca falmo= 
sul Papin contemplind capacul unei tigăl agitat de clocotul apei 
fără a şti şi fără a socoti că umila marmilă va fiin găoace 
maşina cu aburi ale cărei foloase trebuiau să devie, pentru o- 
menire, inapreciabile. Se vede uşor la ce urmâri ne duce ana- 
liza noastră : cimpul finalităţii este o parte din cimpul canzall- 
taţii, dar o parte variabilă ce are tendinţă, pentro om, să aco- 
pere întreaga realitate cind omenirea progresează, 2 Trenul care 
umblă pe şine din staţie în staţie nu contravine la nici una din 
legile fizico-chimice, și el nu face decit să realizeze o vastă ìn- 
chegare a unei mase întregi de fenomene naturale printr'un sis- 
tem de aparate. 3 El este o victorie a omului. Dar, ca şi în ca- 
zul pistolului, în construcţiile drumului de fer noi vrem unele 
Ierari şi nu vrem altele: nu vrem ca pistonul locomotivei să 
aibă un punct mort, nu vrem ca apa redusă la vapori să lese 
depozite calcaroase ce atacă păreții cazanului, nu vrem ca şi- 
nele să se dilate la soare şi să se |ungească, etc, Există aici un 
şir de legături cauzale pe care am prefera să le evităm, pe care 
le considerăm ca defecte ale organizației construite de nol, care 
“tac ca trenurile noastre să circule mai incet, mai prost şi chiar, 
uneori, să deraieze, care aduc, lntr'un cuvint, o risipă de ener- 
gie şi de material. Dar nu putem totaşi să spunem că niciodată 


1 Această dezinleresare a Ilzicianului în faja naturii esie poale 
unul din molivele peniru care savanții gindesc intoldeauna în cauza- 
Miăţi şi devin alit de insensibili la teleologii. Dimpoirivă, oamenii de 
pe or polilicieaii, inventatorii au lendinja de a gind! mai mul! în fi- 
nalități. 

2 Este bine cunoscul că națiunile înaintale şliu să folosească 
mai mulle lucruri deci! sălbaiecii, După concepția europeană chiar, 
civilizația este factor de „utilaj“, asiiel că popoare de cullură veche, 
cum sin! Chinezii, ar părea mai inapoiale decil mulle aliele, 

3 Ci. v-a Kries, Logik, p. 88. 


234 VIAŢA ROMINEASCA CAUZALITATE ŞI FINALITATE ÎN LOGICA 235 
— 409 IN LOGICA L 239 
————————————— SR, 


nu utilizăm şi nu vom buiiliza punctul mort, depozitele calca- necesar, am fi iarăşi nevoiți să prezentăm o concepţie proprie 
roase sau dilataţia : construcţia multor plese metalice din maşi- a ordinei universale, ceiace deocamdată ne este Interzis. Omul 
nile cu aburi, com sint manţoanele compuse din mai malte ci-- ca cunoscător vede lumea subt aspectul cauzalității sau al fina- 
lindre ajustate unele într'altele, utilizează tocmal fenomenul de- lităţii: dar el-insuşi este o parte din lume şi el se privește pe 
formării metalelor la căldură: celace numim fretele, dispozitive sine-insoşi ca pe un actor, Insă restul lumii, toţi factorii ce com- 
atit de intrebuinţate pentru a mări rezistenţa unor piese, nu sint pun universul înafară de noi siat actori şi nu putem pretinde 
decit nişte inele ce se aşează fierbinți, peniru ca prin răcire să că el sint şi cunoscători, Intenţia o vedem noi in actele noastre, 
se restringă şi să opereze o comprimare mal efectivă a orga- Şi tot noi sintem acei care o vedem la tot ce nu sintem noi, 
nelor pe care sint destinate să le proteguiască în contra ples- Dacă tot ce există rivneşte realmente la o ordine pe care o cu- 
nici: toate acestea sint aplicaţii ale fenomenelor de dilataţie și noaşte, dacă această ordine apare ca necesară sau dacă părțile 
de reacţie a corpurilor, Inginerul este suparat cînd unele piese din univers au facultatea de a alege, iată o chestie pe care pre- 
se dilată: dar ar fi şi mai suparat, pe de altă parte, dacă cor- ferăm să o lăsăm deschisă. Dă 
purile pe care le utilizază nu s'ar dilata: el vrea sau nu vrea >e 
dilataţia, după circumstanțe. Ş 
lată ce credem despre neuniversalitatea tinabtaţii. Există 
finalitate acolo unde omul vrea să instaureze raporturi ce le re- Urmind pilda procedurii din prima parte a acestel scrieri, 
cunoaşte trebultoare. Polta Tii de cucerire se manifestă, rind pe am determinat celace na este finalitatea: mai rămine-— păstrird 
rind, pe toate tărimarile şi putem spune că orice cauzalitate este pe cit se poate, acelaşi paralelism de metodă—să spurem celace 
o finalitate virtuală, pe cind limita mereu provizorie a finalității finalitatea este, Un raport de finalitate se defineste op legătură 
actuale este limita însăşi a dorinţilor omeneşti momentane. Fi- între mijloc şi scop, precum un raport de cauzalitate te defi- 
nalitatea este ea contigentă, flindcă este particulară? Am văzut neşte o legătură între o cauză şi un efect. ȘI mijlocul este celace 
mai sus i că raportul indus într'o judecată de finalitate este ne- realizează o ţintă într'o legătură finală, precom Intro legătură 
Cesar, precum necesar a fost raportul de canzalitate din care cauzată, canza era celacă producea un efect. Rezultă, din aceas- 
s'a născut. In afară de asta, nu vedem cum finalitatea ar potea tă din urmă expresie, că precum 0 cauză nu se poate cunoaşte 
ți contingentă sau necesară, cum nici pentro cauzalitate, de alt- A în afara unui efect, 1 tot aşa un mijloc nu apare deci! în fonc- 
fel, nu are rost să spunem că este contingentă sau necesară. Nu- ţia una! scop ; se zice, ca atare, că scopul este rațiunea mijloa- 
mal un raport poate fi o legătură necesară sau contingentă, dar celor. Acest lucru ne explică orlalna contexturți formelor ce re- 
Aceste consideraţii no sint destinate să ser- prezintă raporturile teleologice. Zicem: „X este mijlocul ce tinde 
vească de ob concepţie! pe care o are Lacheller despre ti- la Y“, Intocmai, precum ziceam mai sus:2 „A este cauza ce 
nalitate. Nu uităm, în adevăr, că pentru Lachelier raporturile de produce pe B“, Ni s'a părut a recunoaşte că an raport cauzal 
finalitate ele-inșile sînt contingente și sint altele decit raportu- N de forma acestula din urmă este un raport răstarnat deghizat, 
rile cauzale fiindcă sint grupe de eficiență. De pildă, o locomo- Celace însamnă că raporturile de finalitate se leagă în chip mai 
tivă este o grapă de raporturi cauzale, adică de raporturi nece- lesnicios de raporturile cauzale răstarnate, că Inrudirea pe care 
sare : dar locomotiva, ar adăuga Lacheller, este contingentă, ea am determinat-o se face, cn alte cuvinte, prin intermediul ra- 
„| ar fi patat să nu fie: omul a furit-o și ar fi potet să n'o fáu- porturilor răsturnate mai mult decit prin acel al raporterilor di- 
r4 easca Dar, ajunşi în acest punct, nu putem face altfel decit recte, Lucrurile se pot explica uşor: cind dorim să atingem o 
s utăm problema libertății omalul: şi cum ne menţinem țintă, cunoaştem scopul Hipdca ti vrem, şi preocuparea noastră 
\ strict pe terenul logic, o atarte discuție ni se pare că lesă din este de ă descoperi mijloacele ce tind la acel scop} problema 
| cadrul pe care ni l-am hotărit. astfel că Iul Lachaller îl rămine care së pune atunci pentru nol este de a căuta, Intre raportu- 
' avantagiul unor arme mal perfecte și mai generoase, acele ale rile cauzale, acelea care ar putea conveni, acelea, adică, în care 
^ñ metafizicianului. Dacă am adăoga că înțelegem să beneficiem, efectul este tocmai ținta la care vrem să ajungem:  mergind 
„ha rindul nostru, de teoria finalității pe care o expnnem și să astfel nu facem decit să determinăm cauzele capabile de a dace 
„pretindem că nu pot fi două genari de raporturi țeleologice, unele la un efect și facem cauzalitate răsturnată, Vrem, de pildă, să 
necesare, altele contingente, după cum lzvorăse dinir’o singură distrugem ierburile ce cresc în aleele grădinii noastre, și ne în- 
eficiență san dintr'an grop de eficientă, şi dacă, pe baza simi- trebăm care corpuri chimice ar putea duce la efectul dorit; ori, 
| “Tiiidinii pe care am infera-o am pretihde că planv! în virtutea luînd un manual de grădinărie constatăm că acele lerburi sint 


cărola se desfăşoară unlversul sau o grupare din vnivers este 


À 1 A se vedea în parien înlăla a acestui studiu. 
1 Viaţa Romlnească, No. 1i, 1926, pg. 232 2 Viaja Rominească, No. 9, 1926, pg. 304 


235 VIAȚA ROMINEASCĂ 


atacate de acidul sulfuric. Dar, ce avem alci decit un raport răs- 
turnat, şi de unde esă posibilitatea finalităţii, dacă nu din ca- 
racterul de stricteţă a raporturilor răsturnate pe care l-am stu- 
diat cu atenţie mai sus ? Consecinţă fatală: dacă s'ar disprețul 
realmente raportarile răsturnate, ar exista biologie dar m'ar e- 
xista medicină, ar exista botanică dar n'ar exista grădinile lui 
Le Notre, ar exista mecanica dar n'ar exista nici ştiinţe aplicate, 
nici arte: toate cercetările omeneşti ar deveni sterile. Un ingi- 
ner ar pretinde cum că ştie că un pod metalic rezistă la o 
greutate de mal multe sate de tone, dar că nu ştie cu certitu- 
dine dacă mal malte trăsuri în greutate de mai molte sute de 
tone ar putea fi suportate de acest pod sau ar cădea în apă cu 
toți ocupanţii lor. lar un medic n'ar putea niciodată să imagi- 
neze un tratament, 
Cele ce preced nu implică nici de cum că ordinea teleo- 
logică—precum o susține d. Goblot.i—se opune ordinei crono- 
„ logice. Făcind o atare aserţiune, ar losamna iarăşi să facem un 
lo: important succesiunii în domeniul cauzalităţii, şi nol ne-am 
refuzat ca energie—și, credem, cu dreptate—la orice asimilare 
a cauzalităţii cu succesiunea, Pentru nol, dorata exclusă din 
cauzalitate ca clement fundamental, nu poate să reapară în fi- 
nalltate, Legătura intre mijloc P scop nu apare in opoziție cn 
ordinea succesiunii în timp ; cel mult ea se prezintă, este ade- 
vărat, în opoziţie cu ordinea cauzalităţii drepte, dar această di- 
ficaltate—dacă ar fi o dificultate — este temperată de faptul, pe 
care tocma! l-am văzut, că termenii de finaltate sint ajustaţi pe 
termenii cauzalităţii răsturnate ce ni s'a părut atit de sigură. 


lo intimitatea termenilor acestei legături finale ne rămine 
să intrăm acom. Am văzut că un raport cauzal trebue scris în 
mod schematic: „a din A produce pe b din B*,ceiace se poate 
exprima spunind că într'o judecată cauzală intră patru elemente 
lar nu două. 2 Conversiunea formulei schematice precedente pen- 
tru raporturile răsturnate ne dă: „b din B este produs dea 
din A“. Ori, vrem să demonstrăm acum că un raport de fina- 
litate se poate stabili în mod schematic, după tipul următor: 
„Pentru motivul M, b din B este produs de a din A“, 5 Să im- 


1 „La difiiculii la plus sirieuse que prisenle la nolion de fine- 

ME es! que l'on ne peul expliquer ce qui est dejă par ce qui n'est 

pas encore, le priseni par le lutur, la cause par son elfel: la fina- 

lité semble consister en ce que l'ordre logique esi la contralre de 
l'ordre chronologique des lermes*, Goblol, Logigue, §. 217, p. 355 

E A se vedea explicaliile în Viaja Rominească, No. 9, 1926, 


3 Nu trebue să injelegem, lireşie, din formule de față că dacă 
a esie produs necesarmente de b, acest lucru se daloreșie lui M, şi, 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICĂ 237 


cercăm această din urmă formulă pe un exemplu, pentru a o 
verifica. ȘI de ce n'am alege un exemplu deja cunoscut, de pildă 
cel mai simplu, acel al curăţirii aleelor din grădină cu acid sul- 
furic ? Să rațlonăm deci pe acest caz. Zicem: „pentru motivul 
de a avea alei curate, ie:burile şi buruenile din aceste alel sint 
atacate de acidul sulfuric“. 

Dar ce vedem şi ce consecințe tragem, aproape pe neag- 
teptate, din considerarea raportului de mai sus ? Acela, fireşte, 
că scopul se dedublează şi că termenul scop, avind două sen- 
suri, devine deodată molt mai obscur decit o admite concepția 
populară. În adevăr, în exemplul precedent, nol vrem alel cu- 
rate şi tot odată vrem distrugerea ierbarilor prin acidul sulfo- 
tic. Dar nu putem spune că sintem Ìn fața adovă dorinţe paralele 
cum s'ar petrece dacă am manifesta rinţa de a avea la un 
dejun două felari de mincare preferate; nol nu vrem, în dorința 
noastră de a îngriji de grădină, şi distrugerea ierborilor şi curățirea 
aleelor,ci vrem distrugerea ierboriior fiindcă vrem curățirea ale- 
elor, iar nu sintem inspirați de ideia unei cruciate în contra ler- 
burilor din univers. An cazul de față nol vrem un lucru şi atunci, 
implicit, vrem celace conduce la acest lucru. Avem oarecum, un 
fel de scop la patrat. Așa că, dacă vorbim de scop, trebue să 
arătăm de care scop e vorba, Sav, lucrul este preferabil, să va- 
tlăm terminologia. Revine, în acest din urmă caz, că într'on ra- 
port final, ne găsim in prezența unui agent, (A) ce desfăşoară 
un anumit mod de afecţiune (a) și avem astfel mijlocul-acţiure 
şi mijlocul-agent, că acest agent tinde la un rezultat ce este do- 
rit (b) asupra unei substanţe (B) şi avem aici ținta sau pelu? 
(— pasiune și—paclent), în fine că evenimentul are un motiv (M) 
care apare ca adevărata rațiune a sa, Distingem, aşa făcînd, celace 
dorim să realizăm (M), de modul de realizare (aA) şi de terme- 
nul inspre care tinde acţiunea (68). Remarcăm ăcum că celace 
constitue cu adevărat ființa raportului de finalitate, celace deo- 
sebește un asemenea raport de un simplu raport de cavzalitate 
este tocmai motivul care apare realmente ca acea cauză finală 
aristotelică in opoziție cu couza formală ce corespunde eveni- 
mentului pe care îl produce acţiunea. Astfel, că dacă am consi- 
dera că la Aristotel acţiunea şi genti]. adică cuplul QA se gä- 
sesc întrunite în denumirea de cauză e/icientă, am avea în vir- 
tutea distincție! pe care o stabilim, o cauză materială (B), o 
cauză formală (b) şi o cauză finală (M); dapă terminologia 
noastră adică, pentro a relua exemplul celebra al statul!, miş- 
cările daltei statuaralular fi cauza-acţiune, statuarul ar fi cauza- 


cu alie curinle, că, fără M, a n'ar produce pe b, ci pe d sau pe e. M, 
precum vom vedea mai deslușii, nu crelază raporiul cauzal, ci nama! 
circumstanțele capabile de a-l realiza, El comandă ivirea unul raport 
cauzal privi! în îniregul său, și nu ivirea necesară a unui eleci în re- 
lajia cu o cauză. ` 


238 VIAȚA ROMINEASCĂ 


| agent, marmura ar îl țelul-suport (sau țelul pacient), 1 statuia 
ar fi ţelul-pasiune, In fine dorința dea onora un zeu sau un 
om, Sau de a realiza frumosul ar fi motivul. Terminologie! noa- 
stre | se poate snbstitul terminologia lui Ed. Goblot echivalemă, 
intru cit şi autorul francez deosebeşte 2 „termenul inspre care tinde 
acţiunea şi care o inchee“, termenul final adică, sau rezultatul 
final, și „planul, intenţia, motivul care o incepe şi o conduce“, 
adică termenul inițial, sau cauza inițială. (Rezultatul final co- 
respunde cuplului bB, şi cauza inițială elementului M}. 
Cauza inițială sau motivul—cum am vrea sâ-i zicem— 
jeste, după cum am spus adineaori, adevărata rațiune a rapor- 
tului teleologic, şi ca atare adăugăm acum, semnul căutat al fi- 
1 nalităţii. Finalitatea ne apare deci ca o cauzaţiune ce se realizează 
| Min legătură cu un motiv. ŞI, dacă ne întoarcem cu citeva păgini 
mal sus, 3 trebae să precizăm că acest motiv poate fi real sau 
numai închipuit. Motivul, ca alte cuvinte, nu reşede în agent ci 
in raţionamentul teleologic, în actul de cunoştinţă care include 
agentul cu acțianea sa şi cu rezultatul acestei acținni asupra unul 
lucru. Urechea, de pildă, este un organ ce apare în regnul ani- 
mal pentru a crea audiţia.|ȘI nu se ştie dacă regnol animal, for- 
miad urechea, a fost inspirat de motivul de a asigura audiția, 
dar se știe că animalele au evoluat in acel sens ca şi cum ar 
fi fost călăuzite de acest motiv.) O atare constatare nu junge 
metafizicianolui, dar ajunge logfcianului care se limitează la stu- 
diul formelor gindirii omeneşti; cu ea putem păși inainte pănă 
la urmă, Omul cunoaşte —după concepția kantiană—in virtutea 
raţiunii speculative și a rațiunii practice: logicianul trebue să 
tacă partea lor ambelor raţiuni: prima este cauzalitatea, a doua 
finalitatea, și cunoașterea nu se poate amputa nici de pna nici 
de alta. X produce pe Y şi aici sintem în domeniul cauzalității, 
dar celace esie ma! malt, X are aptitudinea de a produce un Y 
ce trebue considerat ca un bine, ca un progres, şi de data asta 
trecem în regaul finalităţii, Ajunsă în acest punct, jadecata cau- 
zală a devenit o judecată de valoare. 


Este adevărat, am spus În cele ce precedă că finalitatea şi 
cauzalitatea sînt două principii ce ne oferă două interpretări deo- 
sebite ale lumii, fiece lege inductivă putindu- se enanța în cau- 
zalităţi sao în finalităţi. Puniad însă astfel ambele principii oa- 
recom pe acelaşi plan, riscăm să înțelegem că întrebuinţarea lor 
este indiferentă pe tărlmul ştiinţific şi. prin urmare. că unuldin 
două este inutil şi treboe să cadă in desuetudine. Nimic mai fo- 


1 În raporiul cauzal dela care plecăm, în cazul prezreni, marmura 
êr ÎI subslanla ce suportă acțiunea agenlului, adică celace am numii 
eieciul-pasiv. la raporiul line, ea corespunde cu |inia, in sensul neij- 

urat, adică cu 'emnul in care slobozim săgeala si în care săgeala 
asă o urmă cind îl aiinge. La Aristole! marmura esle cauza materială, 

2 Op. cit, $. 249. 

3 Viaţa Rominească, No. 11, 1926, pg. 223—230 


———— 


CAUZALITATE ŞI FINALITATE ÎN LOGICĂ 239 


lositor pentru ştiinţa care, orice s'ar zice, se adună intr'un tot, 
într'o unitate Care nu este decit unitatea spiritului cunoscător, 
decit să consacre în mod desăvirşit această unitate aplicind o 
singură metodă de cercetare inductivă care să dea conoştințelor 
omeneşti omogenitatea de care duc atita lipsă. Rămine, prin ur- 
mare, ca din două metode să alegem pe una. ȘI cum principiul 
teleologic are rămăşiţe antropomorfice (?) cum, ca atare, se potri- 
veşte cunoştinţelor pe care le avem despre om, concluzia ar fi 
revenirea la acel „spirit pozitiv“ devenit universal, vis al Iul 
Auguste Comte, la acel spirit mecanist pe care cabzalitatea îl 
reprezintă atit de bine. 

Ar fi însă raţionind in astfel, să presupunem rezolvit toc- 
mal ceiace este în chestiune. Nimic nu ne asigură, în adevăr, la 
prima vedere că finalismul este mal antropomorfic decit meca- 
nismul. Ambele concepţii sint un fruct indubitabil al cunoștinței 
omeneşti, iar întrebarea dacă există o finalitate in lucrari său 
înafară de lucruri ce prezidează la istoria lor, şi problema dacă 
există o cauzalitate numenală, un determinism in lecruri. o ne- 
cesitate fizică sint, deopotrivă, lipsite de orice sens. Singura 
chestiune care se pune, chestinre de natură a satisface pe omul 
de știință cit şi pe logiclan, este acela de a şti dacă spiritul te= 
leologic şi spiritul mecanist se potrivesc faptelor şi le explică, 
Bogăția unuia şi altuia se evaluează deci prin verificare. Dacă 
toate lacrarile se explică prin simplul joc al unor evenimente ce 
se leagă în chip necesar, mecanismul are dreptate şi concepţiile 
finaliste trebue să dispară, Dacă însă faptele ni se par așa in- 
tocmite, aşa orinduite și subordonate unele altora în cit par să 
răspundă unui scop definit, sintem Inditraiţi să socotim că ar- 
monta universală nu se poate pune în sarcina onul accident fără 
ca explicația noastră să nu fie inadecnată, saracă şi chiar falşă: 
în acest caz, vom milita pentra tinaliam. Dacă în fine faptele se pot 
explica in ambele feluri, dacă ambele metode se pot dezvolta 
fără contraziceri, alegerea devine imposibilă, şi soluția ar putea 
fi de a sacrifica nevola de unitate a cercetărilor ştiinţifice do- 
rințel de a explica fiecare categoria de fapte din univers prin 
metoda cea mal simplă şi mai comodă: științele fizice, în acest 
fel, ar fi mecaniste, tar științele biologice, cele psihologice şi 
cele normative ar fi teleologice precum şi in general toate ști- 
inţele aplicate. Na este uşor a decide căre din aceste trej even- 
armani ar fl pe cale de a se realiza, căci in stadiul actual al 
cunoştinţelor, fiecare îşi are partizanii säl, S'ar părea totuşi că a 
treia corespunde curentului dominant din timpurile noastre. 

In biologie, de pildă, se recarge constamenie la metode ce 
se inspiră de punctul de vedere teleologie de cind, mal ales, doc- 
trina selecţiunii natorale este în scădere atit de mare. In morfo- 
logie precam şi în fiziologie se urmăreşte întotdeauna „funcţia“, 
adică tocmai scopul, jar clarificarea organelor esta subordonată 
mâparatelor* în care Intră. Fenomenul aproape miraculos al mi- 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


metismalui nu poate găsi o explicaţie satisfăcătoare decit pe o 
cale finalistă în timp ce presopunem că animalul posedă facul- 
tatea de a schimba de culoare fn scopul de a se confunda cu 
mediul imprejmultor și de a deveni invizibil inamicilor sâl. Pa- 
ralizia simulată a unor insecte. facultatea ceo posedă o anumită 
caracatiţă de a răspindi un lichid negru în jorul e! in momentul 
în care este ameninţată A ale molte fapte de acest gen nu se 
pot ele. înşile explica decit în raport cu nevola de aparare aor- 
„ganismelor vii. Astfel că fenomenele vieţii nu pot fi înțelese prin 
consideraţii ce se referă la proprietăţile materiei. 1 

Ne place să revenim la acest punct pe care l-am abordat 
deja în treacăt; se poate foarte bine concepe ca viața să nu 
violeze nici o lege a materiei şi totuşi să implice manifestări ire- 
ductibile. Din acest punct de vedere, se poate susține cu Gley 
şi cu alţi fiziologi!, că biologia nu se opune fizico-chimiei, ci i 
se suprapune. lar pe de altă parte, ca se izolează şi mal molt 
în sensul că nu cuprinde în cimpul ei decit o parte din relaţiile 
fizico-chimice, şi anume tocmai acelea caie sint funcții, şi care 
se subordonează unei finalităţi. O contuziune a ochiului provoacă 
o imagine luminoasă: acest fenomen mă interesează din punct 
de vedere fizico-chimic, dar nu din acel fiziologic. Ceiace biolo- 


1 In aceasiă privință, F. Laulonii, in Introducerea la Elemeni= 
de Physiologie scrie : „Nos connalssances acluelles sur l'élal d'orge» 
nisation ne conl'enneni pas l'explicalion de la vie. La fibre musculaire 
n'explique pan la conlraclion, la cellule cârtbrale n'expiique pas la 
conscience; lorule n'explique pas le dereloppemeni embryonnaire. 
Il n'y a pas d'annlogie salsissable enire les propricles analomiques 
ou physico-chimiques des lissus et leurs propriétés physiologiques. On 
es! donc condull å admetire que, en dehors de leurs curacieres per- 
ceplibles el qul sani d'ordre physico-chimique ou mecanique, les phe- 
nomânes de ln vie contiennent aulre chose qui n'est ni physique, nl chi- 
mique, nl nani, Das 2 P qui se pose comme un fall premier, nouveeu 
ei provisoirement irréductible Ce fall nouveau, c'est la vie elle-même, 
el, pour relever elrollemeni des forces physico-chimiques, îl ne s'y 
ranène pas complilemeni el n'y lrouve pas, au moins encore, son €x- 
plication entière. [| esi inlinimen!i Probable que la vie el! l'organisa: 

e 


~ 


lion ne soni poini un obje! de sclence et il faut. p 4 
jresigner à an connaitre ces deuz falls corrtlatiis que par les pr 
|pricies qu'ila conlereni à la mihere | ama mam 

— Nous voulons dire qse les phethomâns de la vie n'oni! pas leurs 
analogues dans le monde minéral. Les rapprochemenis que l'on a es- 
sayés èur ce poini ne peuven! salislalre que les esprits qui oni plus 
de goût pour l'unitc que pour l'evidence". 

Sinlem exacti de această părere; aulorul greşeşie numal cind 
alirmă că organisarea rielii nu esie obleci de ştiinţă. Cer! lucru, nu 
se poale spune, în siudiul actual al șiiinjei, care esie „rosiul” șielii 
în sine şi sintem alci în domeniu! teoriilor generale și al sislemelor 
melalizice. Dar odală ce admilem viaja ca un fapt şi tendința de per- 
severare a vieții ca ali lapi, toale fenomenele vilale se explică in 
chip cu tolul ṣtiinjilic ca derivind din aceste două dale Initiale. Alcă- 
luirea șilinjifică va odihni pe o bază de finalism, şi allia loi. Șilinie 
nu poale (i sinonim de mecanism şi! Luulaniă, care conservă aceasiă lu 
zie, se pune într'o pozilie lalșă clădind un lralal de fiziologie şi de- 
negind loluși liziologiei caracterul de știință. 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICĂ 241 


gui vrea să ştie este cum de un organ este construit în așa fel 
ca să aibă senzaţia zisă luminoasă a lucrurilor din afară, Bare 
son ìn Evolution Créatrice pune chestia în mod, putem spane, - 
genial. Această organizaţie complexă, această miraculoasă com- 
punere a unui aparat organic care cuprinde on cristalin, veri- 
tabilă lentilă organică, un iris „destinat“ să suprime aberaţia 
de sfericitate, o coroidă câptuşită cu negra „destinată” să ab- 
soarbă razele luminoase ce au impresionat retina spreaevita re- 
flecţia lor în interiorul ochiului, etc, etc., şi trecem subt tăcere 
descrierea mecanismului complex ce ne dă viziunea binoculară, 
această organizaţie, zicem, este tocmai celace trebue să studieze 
blologistal. Desigur, aparatul vizual se compune excluziv din 
elemente materiale: lumina, ca să ajungă până la retină, stră- 
bate, de plidă, un sistem optic compus din patru medii: a) cor- 
nea transparentă, ţesat membranos ; b) umoarea apoasă, conți- 
niod H'O avind in saspensie urme de substanțe minerale şi de 
albumină ; c) cristalinul, format din ţesuturi fibroase, şi d) u- 
moarea vitroasă, lichid gelatinos transparent de natură albumi- 
noldă. Pe de altă parte, se prea poate spune că fenomenul de 
excitație luminoasă a retinei consistă în descompunerea chimică 
a bastonaşelor, într'o veritabilă impresie fotografică, Dar dacă 
toate porţile ochiului sînt materiale, dacă procesurile sint chimice, 
dacă mediile transversate de razele luminoase sint medii refri- 
gerente înzestrate ca indicii deosebite, nu rămine mai puțin ade- 
vărat că opera biologistului, nu se opreşte la aceste constatări, 
ci începe la ele, rolul biologiei consistind în a studia impăre- 
cherea tuturor acestor elemente, impărechere nerealizată în lumea 
materială, şi metoda sa Inspirindu-se de acest rol. | 

Ochiul nu este deci făcut pentrua prezenta fenomenol fos- 
fenilor ci pentru a realiza vederea, urechea nu este făcută pen- 
tru a vijii ori de cîte ori lcăm chinină ci peniru aoz, şi Voltaire 
mare dreptate cind ironizează pe finalişti spunind că „nasul este 
făcut pentru a purta ochelari”; nasul nu este făcut pentru a 
purta ochelari, ci pentru a mirosi. ȘI alci se manifestă deosebi- 
rea esenţială: celace interesează biologia şi ocupă atenţia savan- 
tulai este funcția normală a unul aparat organic şi această tunc» 
ție normală cere o explicare de ordin finalist, Nu finalismul, prin 
urmare, este criticabil, şi numal excesele sale au putut fi ridicu- 
lizate de Voltaire şi de alţii. lar regula pe care trebue să şi-o 
impone o biologie finalistă şi in virtutea cărela trebue să lucreze 
va porni dela acest principia că nicăeri biologia nu va nota as- 
pecte care să constitue excepţii la legile fizico chimice şi să con- 
travie la acele legi, dar că, în schimb, biologia nu va rețire, ca 
iatrind în studiul său proprin, decit relaţiile care dovedesc că 
viaţa işi siujeşte sie-insăși consiruind aparate organice ce ser- 
vesc la conservarea el. 
_——Ylată în ce fel se poate explica, printr'o cerință firească a 
lor, că ştiinţele referitoare la viaţă devin, în zilele noastre, ce 

i 


242 VIAŢA ROMINEASCA 


"totul teleologice, celace autorizează părerea noastră emisă mal 
sus că ştiinţa contemporană este în parte mecanistă și în parte 
finalistă. Dar odată angajaţi pe acest teren, ne întrebăm dacă 
nu cumva putem păşi inainte, dacă știința nu este destinată să 
iee, în intregul său, calea pe care astăzi inaintează numa! blo- 
logia. Nu mai avem în vedere, bine înțeles, ipotezele generale 
ştiinţifice pe care le-am cercetat mai sus și despre care am do- 
vedit, credem, câ pot fi în chip indistinct finaliste san mecaniste, 
Ne referim acum-la corpul propriu zis al disciplinelor ştiinţifice, 
la partea lor pozitivă, dacă mai putem întrebuința această 
vorbă, şi căutăm ca analiza acestor discipline să ne ducă la cu- 
cerirea unul nou punct, care va fi şi ultimul în acest stadiu. 

Una din idelle importante ale bergsoaismului este acela 
după care omul se deosebeşte de toate ființele din regnul anl- 
mal fiindcă singur aproape a ştiut să creeze Instramente inor- 
ganice de care să se folosească, pe cind viața în genere se Ii- 
mitează la construcţia de aparate organice. Un cangur, pentru 
a se ajuta la fugă, va îndeplini o evoluţie în timpul căreia pi- 
cloarele sale posteriuare se vor dezvolta în chip arlaş; omul, 
pentru a se deplasa repede, va uza de... corăbii acționate cu va- 
por, de drumuri de fier, de automobila, etc. Încetul cu încetul, 
totul va deveni o unealtă a omului. Braţul său, care fusese o 
armă el-insuşi, se inarmează cu o suliță sau cu o ghiongă ce-i 
îinzeceşte puterea; degetele sale isteţe, ce fuseseră deprinse să 
stişie carnea vrăjmașă, minuesc săgeata vicleană; plelea sa, în- 
văliş al corpalui, se acopere cu haine tesute ; iar picioarele sale, 
atit de dibace odinioară la fugă, nu mai păstrează decit rolul de 
a-l conduce pănă pe puntea corăbillor cu care ploteşte spre ţăr- 
muri necunoscute, Dar nu este tot: în chip progresiv, omul îşi 
va perfecționa alimentația, coltivind plante şi crescînd animale; 
treptat va coustrui drumuri care vor ușura mersul vehicolelor 
ce-l transportă ; şi de unde pielea | se păruse un element de i- 
zolare Insuficient al corpului, el va vedea cnrind că hainele, la 
rindul lor, îi feresc prea puţin de asprimele aducătoare de molimi 
ale vremii, şi atunci suprafața pămintuloi întreg se va acoperi 
de adăposturi şi de case. Aşa că, incetol cu incetol, toată na- 
tura va ajunge să fie subjagată intereselor omenesti: și ori cit 
s'ar roti ochiul, se vor vedea numai holde, numai livezi, numai 
vite la pășune, numai sate, și oraşe, şi porturi, în tot lungul şi 
în tot largul ţărilor stăpinite de om. 

! Omul în două feluri, prin urmare, acaparează tot ce-i stă 
|ia indemină, toată materia din preajma sa. Făcîrd-o să intre în 
|făptura sa biologică, sau grupind-o în alcătulri fizice după ne- 
voile sale. t ŞI într'an fel și altul, el na face decit să tradeze 


1 Nu trebue să uităm că omu! continuă să-și perfecționeze or- 
anismu!, Nə slou ca măriurie recordurile sportive mereu intrecule, 
a spacial cele de înnoit şi de fugă, ce ne doredenc că dezvoliarea 

mușchiulară este Într'un neincelai progres. Este neindolos, dia acest 


CAUZALITATE ŞI PINALITATE ÎN LOGICĂ 243 
e re n hi a cc EEE a 


tendința vieţii de a persista, astfel că un îndoit finalism se des- 
coperă cercetătorului. ȘI într'un fel şi în altul însă, omol nu 
tace decit să utilizeze legile mecanice ale materiei, fără să rupă 
o singură dată înlănţuirea lor. O repetăm, nimic în legătura in- 
terioară a fenomenelor nu se schimbă: dorința de a ajunge la 
un scop nu este suficientă pentru ca legea lui Arhimedes, sau prin- 
ciplul iai Galileu să devie falşe. Precum un orator cucereşte mnl- | 
jimea şi o duce unde vrea el, exploatindu-l patimile, tot așa o- 
mul cucereşte natura, o readuce la placul său, utilizind legile ei! 
necesare. Nu namai în biologie deci, ci pretutindeni finalismul do- 
mind mecanismul, Şi mar fi de mirare ca interpretarea teleologică să 
se generalizeze cu totul odată și odaiă deși, o recunoaştem, ten- | 
dinţele momentane nu imping lucrurile în acest sens. Dar ingi- 
neria, arhitectura și în genere toate ştiinţele aplicate ar putea, 
într'o zi, să ocupe, în cunoştinţa omenească, o poziţie mai cen- 
trală de cum ocupă astăzi, şi dacă această eventuailtate s'ar re- 
aliza se înțelege uşor câ chimia, că fizica şi matematica ar fi, 
faţă de aceste şiiințe celace sint actualmente faţă de biologie, 
adică nlşte pare cunoștințe auxiliare, un simpla preambul, 

Nu vrem însă să aducem pronosticuri pentru evenimente 
de ordin ştiinţific atit de indepăriate. Ne ajunge ca, în studiul 
de faţă, să arătăm că finalitatea și cauzalitatea pot explica deo- 
potrivă lumea, ji că ambele explicații coexistă astăzi. Nu ne a- 
flăm, fa timpurile noastre, iotr'un loc privilegiat: civilizația o- 
menească este relativ bátrină şi știința deja incercată; dar una 
şi alta sìnt încă in faşă dacă, cu ochii imaginaţiei, căutăm la 
viitorul strălucit ce este rezervat speciel noastre în mersul ei 
Tără preget. La lumina timpurilor ce vor răsări, fapte necunos- 
cute nouă vor H cercetate, legături neașteptate se vor prezenta 
şi cele doua principii ce domină raţinnea omenească a căror con- 
diții am căntat să le determinăm, vor fi chemate să le judece. 
Poate că atunci, dar numai atunci, unol din ele se va descoperi 
inutil conoaşterei noastre. Să lăsăm deci timpului sarcina de a 
dezlega probléma aceasta a cărei enunțare termină studiul nos- 
tru şi pe care o lăsăm deschisă. 


Dan A. Bădăreu 


punci de vedere, că un camplon modern înirece, în orice probă fizică, 
pe ua om primiliv şi, îniru cildalele sint destu! de precise peniru afi 
comparate, pe orice complon din antichitate, Astfel, cursa zisă n Ma- 
ratonului (18 km.) esie aslăzi o periormaniă obisnullă. O altă dorad 
a periecționării organismului omenesc esie ridicarea progresivă a 
vieții mijlocii Im popoarele europene. 


Disociaţii 


1—Arta ca mentalitate de clasă. —Marxiştii orto- 
doxi aveau convingerea că există o ştiinţă proletară şi una bur- 
gheză. A fost cineva printre el:care a vorbit de o geometrie a 
lucrătorilor şi de alta a patronilor. Dacă asifel de aserţiuri au 
ceva comic cind e vorba de ştiinţă, ele sint perfect justificate 
cind e vorba de artă. Delicaţii purişti,prietini ai artel „in sine“, 
färä condiţii şi influenţe sociale, vor îl încă odată miraţi şi apoi 
indignaţi, după ritmul cunoscut, cind vor afla că noţionea modernă 
de artă, acela de care ne servim astăzi, e în bonă parte un ex- 
pedicat al laptei, sau cel puţin al singularizării de clasă, 

Cu cit eşti mai convins de doctrina artei pentru artă, cu 
atit eşti mai inclinat să o consideri ca o activitate inutilă, ca o 
disciplină de lux. Dar luxul—o ştim astăzi bine dela sociologi, — 
nu è atit satisfacerea unei nevoi de confort, de plăcere sau de 
vițiu, cit un simbol al deosebirii de tagma socială. Hlamida cu 
hermină, brocartul sau catifeaua, caleaşca, brăţarea de perle, 
mitra cu pletre aurite, tolagul sint emblema care separă o clasă 
de alta. E insigna stfidătoare pe care cel de sus o aruncă ce- 
lor de jos, e provocarea puterii nobilului care dovedeşte, cu cit 
luxul e mal mare, că nu poate fi imitat, că il desparte de celă- 


DISOCI „Ţn 245 
—_—— (Da 25 
lalt o prăpastie de netrecut. La sălbatecii din America de Nord 
există o curioasă instituție care e numită „potlateh“, După ea, 
ajange cel mai paternic în societate acel care poate cheltul mal 
malt în daruri şi risipă cu ocazia unol duel de prodigalitate, 
Arta care e şi ea un capitol al luxulai e unul din apanagiile a- 
ristocraţiei. Astăzi în chiar estetica teoretică se confunda nobi- 
lol cu frumosul, 

Dezinteresarea, o altă calitate a esteticei moderne, e tot o 
invăţătară nobiliară. Burghezul stringe și se sforțează ca să a- 
jungă. Ajuns, boerul împarte şi cheltueşte. Noţiunea de practic 
e în acelaşi timp străină artei şi „savoir-vivre“-ului aristocratic. 
Joseph de Maistre teoreticianul patricienilor spunea că in timp 
ce clasele mijlocii cer drepturi, nobleţa nu-şi cunoaşte decit da- 
torii. Aşa dar dezinteresare absurdă caşi în artă. Proba aces- 
tor afirmaţii se poate face prin psihologia femeilor. Acestea 
sint mai imitative decit bărbaţii. Imitația insă, dacă e adevă- 
rată legea lui Tarde,—se face de sas în jos, dela nobleţe la 
valg. Afară de aceasta femela are instinctul de clasă cu mult 
mai dezvoltat, Ea întreţine insă în același timp cultul artei pare 
şi al luxulai, Ca fiinţe conservatoare ele continuă aristocratismul, 
cu separaţiunea lui strictă de clasă. 

Tot dela tehnica condaltei nobiliare a moştenit arta mo- 
dernă și laclinaţia cătră decorativism, adică cătră senzorialita= 
tea pură, ferită de elemente morale. Dac de Guise, dopă ce l-a 
omorit pe Amiralul Coligny, cînd s'a dus să | contemple cada- 
vrul, a exclamat în artist pur: „comme il est long". Adică îl 
deranja mai mult disproporția liniilor corpalui, decit asasinatul 
pe care-| comisese, Cine nu recunoaşte în această vorbă Idea- 
lu! tuturor esteților autentici sau de mahala din toate timparile, 
popalarizate pentru burghezime de Oscar Wilde. 

Morala e totdeauna o incercare de justificare, o probare de me- 
rite faţă de Dumnezeu sau față de ce! mat mari. Conduită practicată 
de obicelu de burghezul care vrea să tle privit bine de cei de sos. 
Morala care caută sancțiune, adică recompensă, e tehnica unel clase 
aservite care caută să-și ciștige favoarea. Morala e o linguşeală. 
Ea na se poate concepe într'o clasă dominantă, fiindcă aceasta 
mare de dat socoteală nimănul și mare de cîștigat pe nimeni. 
Nobilal trebue să fie cinic, ca nu cumva să fle bănuit de ne- 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


demnitate, să nu fie suspectat că-l e frică de cineva, Pentru a- 
ceasta s'a inventat concepţia estetică a vieţii în felul lul de 
Golse, Esteţii şi femelle au popularizat-o şi în clasele de jos, 
după decadenţa nobieţei. 

lată cum, plecind dela definiția artei-lux, adepţii arte! pen- 
tru artă confirmă mai puternic origina el socială, decit o fac 
modeştii apărători ai artel general umane, care văd in aceasta 


o necesitate profardă a sufletului omenesc de totdearna şi de 


preintindeni. 

2.— Don Juan misogin.—Trebue inlăturată ideiz că 
curtezanul de meserie e un adorator al femeii. Acelaşi Don Juar, 
e prietinos, loial, excelent camarad cu prietinii, e însă cred, laș 
ori inditerent cu suferințele femeii, In toate actele vieţii un a- 
mator de femei poate fi generos, entuziast, devotat, In legăturile 
cu femela schimbă imediat masca. Parcă o sumbră şi indă- 
tătnică nevoe de răzbunare îl Insutieţeşte, Don Juan dispre- 
țueşte femela şi e consequent. 

3.— Vitesa progresului şi nevoia de noutate.— 
Datorit mai multor cauze, printre care trebue numărată în pri- 
mul rind complexitatea şi mobilitatea introdusă de tehnică, o- 
menirea cultivată contemporană simte o perpetuă nevoe deschim- 
bare şi de noutate, Fenomenul e ştiut. Dar pentru a satisface 
mereu această nervozitate care cere veşnic inedit, posibilităţile 
de adevărată creaţie nu sint suficierte. Vitesa invenţiei e mal 
lentă decit vitesa nevoli de noutate. 

Pentra a remedia acest „cart“, acest decalaj sa inveniat 
un expedient. Dacă lipsesc nontăţi propriu zise, se pot reinvia 
lucruri vech!, plerdute o bucată de vreme din vedere. ŞI se a- 
leg de obicela din lucrurile vechi cele care sint mal departe de 
ultimele preocupări devenite caduce. Impinse, undeva, intr'o ar- 
hivă de uitare, ele şi-au recăpătat virginitatea şi prospeţimea, 
Vechimea e şi ea, astfel, un fel de noutate. De aici an anumit 
ritm al istoriei civilizaţiei contemporane pe care nu l-au cunos- 
cut alte timpuri. Azi evoluţia nu se mai face prin transformări 
nesimţite. Se face dela acţiune la reacțiune, dela simplu la o- 
pus, Trăeşte zece ani, bucurindu-se de mare favoare clesicis- 


000 20 


mul? Pateţi ti siguri că-i urmează imediat, na ceva înrudit, ci 
exact contrariul său, romantismul. S'a purtat rochia scurtă ? H 
va urma, cu siguranță, rochia foarte langă. Dacă bate azi un 
vint de religiozitate, puteţi fi siguri că întrun deceniu vom fi cu 
toţii atei. Evoluţia moderră se face prin contradicţie într'un 
tempo sacadat de contrarietate, de polemică şi enervare, dar mai 
ales pe neințelegere istorică şi relativistă. In parcursul celor zece 
ani, cit e la putere, flecare se iluzionează că atinge o bucăţică 
de eternitate, de Imanenţă. Canoaşteţi ceva mai monoton decit 
această simplistă melopee în doi timp! ? 

3 —Utilitatea bunei dispoziţii. De ce ne place 
omul bine dispus şi de ce nu celălalt? 

Mai lntăiu fiindcă buna dispoziţie inspiră linişte şi securi= 
tate celorlalţi. Omul mulțemit nu ameninţă prin nimic fa pori 
rile sociale : e conservator. 

Din contra, cînd ești rău dispus se pare că consplri mereu 
ceva contra cuiva, Pe vrmă veselia e semn de viaţă, deci de 
putere: prin urmare inspiră respect şi impune. Odihnitori şi im- 
punători, oamenii de agreabilă omoare n'au nevoe nici de inte- 
ligenţă nici de caracter, Ei sint o valoare „in sine“, 

1.—Responsabilitatea invenţiei. — Incă o dovadă că 
actul creator, inventiv, e caracteristica vieţii, aşa cum a afirmèt-o 
Bergson, e cruzimea lui Inconştientă. 

Cind zicem biologie, ne gindim namal la masacrul direct 
al speţelor între ele, cu izbinda celui tare. Există insă și o altă 
cruzime mai ascunsă, mai pertidă a actului creator. Fiecare in- 
venție nouă e un verdict de moarte pentru toate cele antericare, 
o lăsare in disponibilitate a atitor speranțe, glorii, ambiţii, averi, 
Găsirea unul simplu detaliu în perfecţionarea mecanismului unui 
automobil, rainează pe toţi fabricanţii procedeurilor anterioare. 
Un fapt recalcitrant la experimentare ineacă în uitare o ipoteză 
ca aceia a lnl Darwin. Cu cit eşti mal inventiv, cu atit eşti mai 
nefast din punct de vedere etic. Nomai banalul e perfect de- 
treabă. Conştiinţa creatoralul—ca şi a criminalului—e apăsată 
de grele păcate, 

5. Femeile superioare şi sexualitatea.—Feme- 
ile obişnuite slnt acelea a căror sensualitate e exprimată direct, 


248 VIAŢA ROMÎNEASCĂ R 
iatipărită evident in toată expresivitatea lor, Ea suggerează tło 
permanenţă o anumită animalitate, Femeile superioare se deosebesc 
incă prin aceia că au sexvalitatea derivată. Ea nn sugerează 
direct o anumită dragoste, ci e revărsată, Infiltrată impercepti- 
bil în cele mal minuscule gesturi, În activităţi de imaginaţie, de 
artă, ori de devotament generos, Sexuali'atea lor na e concen- 
trată, cl difuză. Farmecul lor, deşi de acelaşi natură, nu se poate 
preciza de unde vine, El se recompune din obscure şi impercep- 
tibile nuanțe: Sint femelle care la început îţi inspiră sentimente 
de soră. 

Fâră să albă mai puţină viaţă în ele, dragostea (tot aşa 
de sexuală) pe care o inspiră, nu reese din corpoi lor, ci din 
ginduri, din voce, din entuziasmul lor sufletesc, Efectul e cu a- 
tit mai puternic însă, fiindcă e abătut din calea lol directă şi 
exercitat perfid pe calea inconştientului. 

6. Naționalismul lui Barrès. — Toată profonda in- 
grljorare patriotică a lai M. Barrès e acela a unni desrădăcinat. 
Până la o virstă tirzle, scriitorul egotist şi neoraslenic a că- 
lătorit şi şi-a asimilat sufletul Veneţiei, climatul moral din To- 
ledo, viaţa anticel Sparte, a cintat metafizica germană, despe- 
rarea venețiană, paslanea în acelaşi timp senzoală şi funebră a 
Spanlei. Sufletul săa nu aparținea de loc ţării, cu atit mal popin 
provincie! sale, Infricoşat de neurastenie, acest cosmopolit s'a 
sforțat cătră o disciplină salvatoare și din declasat Internaţio- 
nal s'a făcut nu numal patriot, dar provincial. A trecut dela v- 
manitate la „esprit de clocher“ şi sa făcut loren. Dar cine nu 
vede în aceste exagerăritocmai infrigurarea necretdinctosulal. Nu 
se mortitică un ban şi simplu creştin. Îşi aplică severităţi dra- 
conice nnmal cel care se indoeşte, Un egotist care "ăzoeşte mai 
întăiu să asimileze sufletul universal, nu se rezumă la senzațiile 
vieţii de provincie mal pe armă, decit fiindcă îl e frică că le-a 
perdut ca totul. Romanul desrădăcinării e Insăşi antoblogratia lui 
M. Barrès, 


M. R. 


Scrisori din Paris 


O restaurație filozofică în Franța 


___ Dărimător də vachi dar putrezite aşeză 
ciale, tulburător neaşteptat de chiar legi“ n s aa 
"mulţi, grație unui optimism „ştiinţific“ interesat sau leneş, tari 
şi n peer ca legile Ini Galilei, războiul cel mare a fost şi un 
fecund răsctolitor de satlete. Mai tirziu, cînd fermentația ideolo- 
gică pe care a produs-o îşi va fi dat toată măsura ei se va pu- 
OA Apae; poate išră prea mare exagerare, un „mai ales" in 
șa acestui pradent „şi“ al meu, Şi atunci, in opera iatoriculni 
cei mare care va incerca să facă bilanţul transtormârilor multiple 
deitistite sau numai precipitate de războiul din 1914, capitolul 
mai însemnat se va chima: „Repereusiuni ideologice”. . 

Aspiraţii, până la 1914 destu) de anemice, tendința mai mult 
pipra decti formulate, trebuinţe intelectuala şi morale adinci 
ună lineezinde subt apăsarea unei armâtari colective cam anchi- 
ozate, luau forma unor „veleități“ exprimata de spirite izolate 
şi care, în aparență, nu se prea inspiran din vremea in care trä- 
-e Toate acestea au fost liberate de zguduirea pe carea pro- 
ati prag În er ona sigură de realitățile a căror 

resle E N colo, să ia tr 
variate A inor ta i i trap subt formele cele mai 
ceastă stare de fermentație intelecinală int = 
de țările cn producţie intelectuală şi morală mn ptr ea 
fera morală a vremii noastre de un dinamism pe cara puține e- 
poci il vor fi avut în istorie. Potenţialul ei ridicat se exprimă 
printr'o neliniştită căutare de.. „alteeva“, printr'un sentiment e- 
nervant de „provizoriu“, iar pentru unii—pentru spiritele obosite 
RR ao Bagreg seg ge Stări de anarhie aproape fară 
r a tot mai repeți 

de: „lisciplind 1", arians, ete.. Peas ap 


230 VIAŢA ROWINPASCĂ 


| voe imperioasă de „ordine“! Iată o aspirație gene- 
eala a ti monstre, anda fn iri ce mai 
protanădă şi deci cea mai caracteristică, rep R ra 
— începe în momentul cind e vorba 8 1 
atangan pe ta Ce lnţelegem gi per nit i „ea ca 
mijloacele potrivite pentru crearea, sau, pata aer sati 
tabilirea ei? Această problemă, poate cea m a an, 
ială, şi intelectuală, intelectuală mai ales — 3 
ger an 4 ar p „aperi LA piete Sarean, și 
imparte şi azi omenirea în două mari t Errik E ANI A 
inea“ Sf, Toma de Aquino, şi iarăşi altfel a p 
raare peg Ar ishta să nu citez decit donă nume pe ră 
vom intilni des în aceste serisori. St. Toma de Aquino şi Martin 
Luther pot fi considerați — pentra uşararea expunerii — ca re- 
i ai elor două tabere A 
ti na Proson iaati de St Tomas e mai simplă, deci tor- 
tamente mai clară și, iarăşi torțamente, mai uşor sonantas ma 
irge erorar prege ha h e e a e n 
n , s 
uaine nigelliosre lenii ei ao ac armă ra pre gap 
a efo 
şi în domeniul intelectual sau norm e si dare ponei 
entă demult, şi generală a naturii. 
pre reres Ager sua nu ascunda deci nici o judecată spite: 
tivă. De aici majoritatea zdrobitoare a temeini cel mai just 
aderenţilor „ordinei* pe care o numesc a Silntulai Toma, = 
Ordinea“ câtră care aspiră Martin Luther — zic „aspiră“, 
căci aceasta se lasă cu greu, san nu se lasă deloc, strinsă într'o 
formulă, fiind mai mult o „ordine* care se tace deett na, a 
Sa facut —e mai puțin simplă ca aceia a Sfintulni Toms. Con 
nind elemente mai numeroase şi unele din ele mai rebele, ea = 
msi pațin clară, şi deci mai greu mr rea Bry pe piiat - 
H i puţin „sigură“ ca cea dintăiu e i 
roi m A e inamică: can aria Are rit RL, Cazi mus 
4. Discipo n 
pci gătite tai, ca a la) sint extrem de injașii cind in- 
vinovățese pe "discipolii lui Luther că ar fi anarhiei şi nang 
tori de ordine. E o iluzie aceasta, In care aceştia din ee 5 
mai greu. Elementul static preponderent al ordinei celeila ri ră 
Jătură în mod mai franc — e adevărat — posibilitatea acestei meta 
Viața morală şi ntelectuală —ca şi viaţa În general — na pa 
dara fără de „ordine“. Luther è distrugător de einer " Dar 
această repudiare, crează, prin simplul fapt că e o repudiare, o 
altă „ordine“, A fost tăcută doar ln numele acesteia, 


A 
Pâră inioială că procesele de adincă transformare intelec- 


i timpului nostra vor ajūnge, msi curind sau 
ead ag see habe i de echilibru relativ. E banal să mai re- 


SCKISO+I DIN PARIS 25! 


pet ca, în acest domeniu, nu poate fi vorba de echilibrul perfect 
pe care —fâră s'o mârturisească, din prudenţă poate, san poate 
din amăgire proprie — fl dorese aderenţii „ordinei“ pe care am 
botezat-o anti-latheriană, Mai curind sau mai tirziu, anumite va- 
lori specifice epocii noastra se vor desprinde din haos. Valori 
relativ definitive, deasupra cărora o epocă viitoare va ridica alte 
valori, Iar „ordinea* după care strigàm toņi se va constitui în 
jurul acestor valori etice şi intelectuale — cele din urmă grefin- 
du-se pe cele dintâiu, [ar celelalte procese de transformare s0- 
eialä, politică etc, etc., mărite în aşa măsură de războla lacit se 
poate spune c'au fost create de el, azi în stare de nebalousă tul- 
bure, tot in jurnl acestor valori morale se vor integra, determi- 
nate fiind de ele şi determinindu-le la rindal lor. 

Dar, a face de pe acum un inventator al acestor schimbări, 
a lucru prematur, Vremea noastră & cum am mai spus, epceă de 
tranziţie, şi-am cădea în ilozia de perspectivă inevitabilă: am 
proiecta subt specie aeterni un aspect efemer, ȘI, consideriud „di- 
namical” prezentului de anarhie pură, am incerca să-l ate num 
cu un „static“ pe care prezentei încă nu l-a creat, şi, lu specie, 
nu-l poata crea un „statie“ pe care l-am cere în mod necesar 
trecutului. Am căuta deei „scăpare“ in trecut. Şi-o cit mai grab- 
mică scăpare. Dar să vreâi să creezi „ordine", — Intro angr- 
hie presapnsä,—on valori imprumetate unui trecut mai mult sau 
mai puțin fadepârtat, deci cu valori străine spiritului vremii, e o 
Inţreprindere şi puerilă şi primejdionaă, Puerila, caci pn e posi- 
bila, şi primejdioasă din cauza tulburărilor —sterile acestea — pe 
care le-ar produce, 


Cazul s'a produs totuşi, După râzboaele Revolaţiei franceze 
şi napoleoniene şi în zilele noastre, Neatribuind analogiilor isto- 
rice 0 valoare mai mare decit merită, putem remarca totuși ase- 
mănarea tendințelor csracteristice dela inceputul secolulni al 
XIX-lea cu cele dela inceputul secolului XX-lea. 

Şi atunci eaşi acam, s'au ivit ginditori care, inregistrind 
faptele vremii şi interpretinda-la ca incontestabile probe da anar. 
hie dizolvantă, au compus sisteme pentru a produce „ordine“, 
în cugetare mai Intaiu, „ordine“ care va care apoi în mod necesar 
„Ordine“ fn toate celelalte domenii de activithte colectivă, De 
Maistre este cel mai reprezentativ printre aceşti cugetători. Iar 
cogețarea lui Auguste Comte, în unele privințe discipolul lui De 
Maistre, a pornit şi ea inspirată tot de această nevoe de „ordine“, 
In zilele noastre, rolul de restanrator radical al „ordinei“ în eu 
getare mai Întăiu, de restaurator al unei anumite ordine, l-a lnsţ 
asupra sa neo-tomismul, Neo-tomismul este deci cu malt mai am- 
bițios decit maurrasismul care nu e deelt o doctrina politică. El 
e, în acelaşi timp şi mai consecvent decit maurrasismul. Maurras 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


en prietinii săi vreau să împace lucruri care nu se pot concilis : 
o cugetare politică avind ca obiecti un ideal medieval, ca o con- 
cepţie filozotica modernă despre lume. 'Tomismul, foarte consec- 
vent, cere o abdicare radicală, totală: ne invită så ne schimbam 
teini de a gindi*. Tomismal vine în numele unei renaşteri, afir- 
mind enorm de malte şi de grele Incruri. Dar această renaştere 
nu poate fi decit o restanraţie filozofică. ŞI, aici se ascunde don- 
chihotismaul lai. 

Ca orice mare sistem filozofic, tomismul e o privire de an- 
samblu asupra univesalai şi a vieţii, o courdonare sistematică a 
experienţei vremii în care a luat naştere şi A cărei supremă in- 
coronare a fost. Dar neo-tomiştii zilelor noastre nu iscâlesc acest 
relativism, Fâră să ne explice ln urma cârei neințelegeri stupide 
s'a dovedit caduc sistemul Slintului Toma de Aquino acam patra 
secole gi mai bine, neotomiştii afirmă peremptona caducitatea a 
toi ca ştiinţa şi tilozotia occidentală a creat dela Luther şi Des- 
cartes încoace. Neotomismul ne invață să tragem dungă groasă 
peste aceste achiziţii cişiigate cu multă şi ingenioasă truda de 
popoarele Apusalui. Mai mult decit atit: dungă peste cadrele în- 
segi ale acestei indelungate şi fecunde experienţe, Cadrele trase 
de Sf. Toma şi sistematizarea din punct de vedere estetic remar- 
cabilă tăcută, cu răbdare şi dibăcie de maestra medieval, de ge- 
niul angelie al Sfintului Toma, sînt singurele posibile, singurele 
necesare, singurele eterne... 

Se ennoaşte importanța extraordinară pe care a avut-o Aris- 
tot în cugetarea Sfietului Toma, Sintezå— poate cea mai vastă 
din cite a ereiat spiritul omului — a tuturor adevărarilor religi- 
oase la care ajunsese gindirea creştină pănă în secolul a] XIII-lea, 
mai malt decit atit: expresie filozofică chiar şi a aspirațiilor in- 
telectaale ale Evului mediu, sistemul tonist vrea să integreze şi 
idealul de multă umanitate al Greciei, aşa cum a fost formulat 
de Aristot, Da, dar Aristot a clădit pe principi par raţionale şi 
nu pe un principiu de credință, Sistemul tomist vrea să fie şi el 
o explicaţie totală a universului din punctul de vedere al raţiu- 
nii, spun tumiştii Etienne Gilson şi Jaques Maritain, Intregul 
capital al civilizației omeneşti — creştine şi antice—a fost inte- 
grai de sistemul Silnţalai Toma de Aquino. După părerea nev- 
tomiştilor, această integrare s'ar fi făcut in chip organic — aici 
e punctul ezenţial al interpretării pe care o propan neotomigtii. 
Sfintul Toma a adus soluţia, satiafäcàtoare dapă ei, unui diferend 
e eare suferea cultura occidentală dela apariția creştinismului 

ncoace. 

Acest diferend era opoziţia radicală care există între con- 
capția grecească şi concepția creştină a vieții, Opoziţie care des- 
bina nu numai om de om: ea se farişa pănă în sufletul unnia 


* inir'un număr mai vechiu al Vieţii Romineșii am incercal să 
delermin sumar unele lrăsăluri caracteristice al acestui fel de o gindi. 


Sa SCRISORI DIN PARIS 253 
şi aceluiaşi individ, produeind ru | 
| ptură dureroasă în - 
pan agal de indreptäțite: una care; negind aai mitai ye 
sa pe ponie eta e eat negatie Gu dia ia tre 
) nega atit mai mult it 
universal, raţional şi frumos, constrait de rațiunea rr 
pe rm că ron Pee Anoo, x ca o legenda pad at ai n 
s'o umilească cu orice | ce — Grobi o pică ptr rea 
prietină inrudită şi nu site omnii aT A; va 
aceleaşi drepturi ca şi omul, la rațiune a D, m e 
. Dar rațiunea - 
tură Dumuezeiască, spunesa pârinţii bisericii, cer ati 
şcoală neon = BP, n spunea şi Si. Toma de Aquino. 
AI u ntului Toma, ca toate sistemele mari, a fost deci 
dna pa = - apa iră r pa pp spirituale divergente. Ca 
teme, Ə că rezolvă un conflict ascuns i 
conştiinţa unei vremi şi-a unui om*. E poate de i 
pipe că filozofia Sfintului Toma, ca urca ossi Eroan 
A mi e paas pni a aa A unei civilizații, ori- 
g dara aproape rès k parers A de un proces intelectua) care 
eritul neperitor al Sfintalai Toma, în ochii lumii cat 
p Ae a fi probat că creştinismul, implicat de antichitate pre 
ere rai şi necesară a acesteia, Slintul Toma a inat- 
misu. eastă demonstraţie riguroasă un viitor tecund, spun 
ar, adevărat e oare, că omul cetăţii greceşti i 
grat In Statul Universal al Sfintalni Toma iiri så pitt 
pes re din achiziţiile raţiunii sale libere? Şi, adevărat e oara 
ris tal Toma a reuşit să coordoneze peripatetismul cu creg- 
pr mul într'o sinteză organică ? Este tomismul o asimilare lo- 
În „aristotelismului, si'n acelaşi timp o desăvirgire a lui? La 
ca întrebări s'ar putea răspunde cu greu afirmativ, Căci iarăşi, 
ze onarea de care Vorbesc neotomişti), n'a fost ea numai o com- 
ineno —— faeit Ìntr'o anumită proporţie — de vmaniem grecere 
şi de dogmă creştină ? Asimilarea doctrinei aristotelice nu presu- 
pane crt gara pirtriaeri acestei doctrine ? 
ema centrală căreia Sf, Toma de Aquino i- 
găsit o soluție, nu lipsită dealitel de eleganța și de rar An 
a problema raportului dintre credință şi rațiune. Dar această 
problemă e de domeniul teologiei şi nici decum al filozofiei, Ceiaca 
constitue trăsătura caracteristică a unei filozofii este soluția pe 
re: o propune problemei cunoaşterii. Care e deci soluţia propusă 
m Stal Toma? Ea e creată, identică ca aceia propusă de teo- 
ogii tuturor vremurilor, creştine san necreştine; Izvoarele ade- 


* Jacques Mariiain şi neotomistii i 
A ştii grupaji in jurul lui preiind 
peð orema rezolvă loate conlliciele, care au fosil, şi care se vor 


254 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i toate 
l t dona: credinţa şi rațiunea. Dar Aristot, ş à 
herten recete filozofice  neteologice, A rău decit o sin 
vârulai : aceia a ra . F i 
en Sapol. mu e SA for de ce cugetarea occidentală, ZA 
în senolul al 14-lea şi al 15-lea, a părăsit pe Sttatul dyer ar, 
în domeniul pur religios, —lăsind la o parte alte cauza SP Bus 5 
ocazionale decit cu adevărat determinante — de ce apare 7 = t 
(Neotomiştii raspund, a d cartita! A Taika 
'a fost iuțeles). ce ep R 
g rod pelerina in filozofie şi pui one d bak reg 
tomistă, şi poate, tocmai din această ca Ş cală né 
j luția ideilor inaugarată de aceste donă even 
adr ger omenească s'a tăcut, de atunci şi până ag A a 
tul în alt sens dec't acela prevăzut de ont) Data E pr 
lte cuvinţe, de ce a prns separarea 
> adela si ştiinţei adasă mai amet şi, A rniggzeri ad mă re ra 
mersul vremii intro direcţie a A » P 
i pe abil ek istemal, copil al secolulni al XU, nu enaa 
respundea vremurilor nouă. Experienţa omenească, în peri ri 
coperirii izvoarelor sira ale cauri niz 9, m y can 
enorm şi repede, iar sistemul tomist s'a 1 Mă. pa 
tä nouă experiență. Iar pe dealtă parte, 
ni rines de îmbogăţ rea acestei experienţe, sistemul to- 
mist nu putea să dnreze. Contrazicerila pe care le ascundea e 
fi intirziat prea malt să-şi facă cale: Coordonarea pe care o 
cuse Între două lumi cu totul nega şi er eg risti pa 
tradietorii era artificială, forțată. Ea nu adu MoR 
ind, nici științei: dovadă Renaşterea, (care n 
prea Meer A aici credinței: dovadă angustinismul ape 
mediu. Carent antiţomist, şi întărit şi mai mult de opoziţ ră pe 
care o făcea tomismalai incepind chiar din momentul spariți = 
cestnin, (Fie apus ln treacăt, angustinismnl este premergătoru 
i i in Luther). : 
mari ai el an „refomator” nefast, după 
părerea lui Jacques Maritain, acesta, sufletul mişcàrii ară mă 
am numit-o „Restanraţie filozotică“ şi de care va fi tale 
aceste scrisori —na s'a inspirat nici el din tilozotiu tom y i 
mişcarea ideologică pe care a deslânţait-o a fost aşa = opere 
incit, nitind pentru un moment pe St Tom nici b cari -A 
seăpat de influența ei. Un număr considerabi de docto 
sericii catolice se obosesc lucrind la o conciliere Aoa trag parea 
lui cu dogma bisericii. Dar dacă alianta cu Aristoj n fost s- 
lianță hibridă, Alianţa ca Descartes s'a dovedit şi mai hibrida, 


Py fiile care 
z ia inlvijionismul, pregmalismul şi toale lilozo 
dau rr nica de cunoaşiere, sin!, cu loale ditateatele e id 
ie despari, vacine — din punclu! de vedere care ne interesează aic 


T rez dorea simpatie svea rensşierea peniru Plalon. 


SCRISORI DIN PARIS 235 
——————— DAS L ëS 
Cea dintăin a fost „ratitieată* de capul biserieii, cea din urmă 
n'a tost niciodată recunoseuta de oficialitatea catolică, * Dealtfel 
Descartes a avut soarta pe care a avut-o Aristot: a fost inter- 
vie aşa de „pe dos“ incit nu mai era Descartes, Asttel muti- 
at, a patut fi şi el integrat" fo dogma. 

In carsul secolului al XIX, biserica e din nou în căutarea 
unei filozofii corespunzátoare spiritului vremii, dar care totuși să 
dea satisfacție exigentelor dogmei. Pe lingā combinaţiile de inspi- 
rație cartesiană, ** găsim combinaţii, destul de bizare dealtfel, de 
marcă schellingiană şi hegeliană, pe ctad alții tâcenu filozofie 
numai ca scopul de a såpa temeliile raţiunii şi de a o pntea aduce 
la tăcere, ete 

Atunci Pasa Leon al XIII, spirit ascuțit şi poate mai am- 
bițioa decit predecesorii săi, dindn-şi seama că toata aceste com- 
Vinaţii erau nişte experienţe primejdioase şi insemnau, ln tond, 
o capitulare tacită în isţa filozofiei moderne, prin Encielica sa 
din 1879 insugnrează intoarcerea la doctrina Stintalui Toma de 
Aquino. Un fel de „zurick zu Kant!* al bisericii catolice... 

Ambiţia papei era mare, Ea întrecea puterile, atit ala noi- 
lor comentatori ai Sfintului Toma, cit gi ale Sfintului Toma in- 
suşi. Papa intențions să readucă la biserică toată cugetarea se- 
colului al XIX-lea en ajutoral scolastieai! Proclamaţia papală 
venea Într'un moment de discreditare a filozofiei. Incepind cu a- 
ceastă data, asistăm la > reinoire a tomismalai în tările catolice, 
In Franța şi fu Belgia indeosebi. Universitățile catolice dia Paris 
şi dela Louvain devin focarele acestei mişcări ideologice. Namā- 
rul revistelor vomiste e aproape tot aşa de mare ca şi numărul 
revistelor de filozofie Jaică: „Revne Thomiste“, „Revue Neosco- 
lastiqne“, „Revue de Philosophie” ete., ete.. 

ŞI, dacă înainte de războin neotomismul era o m ştare rela- 
tiv restrinsă, nedepăşind cercul limitat al doctrinarilor catolici — 
o lume de specialiştii deci—el şi-a întărit rîndurile dela războiu 
încoace în mod considerabil, Azi asistăm la o ofensivă a lui în 
afară, iar sfera lni de influentă a incetat să fie mpa pur şcolară, 
El e azi toś atit de „popular“ in Franța caşi bergsonismul. Impor- 
tența ini, din punct de vedere al istoriei ideilor, zace tocmai — 
și numai—in această „belphegorisare“ a lui. Dar despre acrasta, 
in seriaoarea următoare. 


Paris, Noembre 1926 D. D. Roşca 


* Deşi docirina lut Drscaries,— mal complexă deci! a lui Aristot, 

ofere poale un oarecare punc! de sprijin - alab, e ndavăra! - doctrinei 

catolice despre cunoaştere, p'in elementul volilional pe care Dascaries 
il pune, la însăşi rădăcina rațiunii noastre, 

e şile cilă zarvă a produsa Lommenals in lumea leologilor ca- 
iolici prin publicarea faimosului său: „Essai sur I'Indillcrence“. Cauza 
nesfirşilelor dispuie a losi — lucru neașiepla! |! —laniul că Lammenals de- 
runja cariesian!smul comod al teologilor calolici! Vezi: Ch Mardchal: 
La dispule de Essai sur l'indifférence d'après des documents nou- 
veaus, inediis, Paris, 1925. 


* Aceştia din urmă sint singurii cu adevăral orlodocși, 


Cronica economică 


Bilanţul inteligenței financiare pe anul în curs 


ă cu regalaritate- 
desigur, multe lucrari care se repet e 
in SI mm orară Dar printre ele, nlci-unul nu întrece = ră 
tematică rigoare mirarea oamenilor de afaceri în faţa evoluţ 
aur pci naţională duce, a wel wa m” o lu orga 
v monotonă. Pănă prin luna Maiu,—obişnue 
rue pete din vară pănă ln larnă, creşte iară, pentro ca, anti 
act la fei. 
i rar meri erei are air e nsn Bare = 
de bancheri. r am greşi. 
rapit A ra oamen! cu mintea scurtă şi cu agrar lira 
Trăese peatru ciștigari repezi şi imediate. Ereman è A: 
rutinare. Indrăznelile lor samănă cu acele ale jucătorulu e SNA: 
depăşesc o „talle“, nu trec dincolo de o „levaiă”. Ş sora 
finaaciară precum în genere Istoria uter sf ae ma goe 
H u fost ultimii dintre oameni în 
rela sm DANA şi adevăratele remedii ale unvi armata 
Leul are variaţii sezonale netăgădolte crape . e ară 
de multă vreme, „omul de pe stradă“. E drept. e jonsi A pa 
ință putea nega permanența acestei fenomen. i ir și ea" 
o mai poate face. Fenomenul x pg vi rar vad pes 1p savan 
n studiu plin de toată obie 
Ap a E D. Aureliu loan Popescu lucrează de mai mulți 


ani la o monografie asupra variațiilor sezonale ale leului. Intr'o: 


broșură apărată acum citeva luni, d-sa ne expunea citeva ar- 
gamente şi citeva rezultate, 


CRONICA ECONOMICA - 257 
=u EA A 3 


Leul a inregistrat, în oltimil trei ani, fluctuaţiuni pănă la 
50 la sută din valoarea sa aur, Intr'adevăr, am văzut dolarut 
urcindu-se pănă la 255, ŞI scăzind pănă la 170. Este de prisos 
să adăogăm că asemenea oscilaţii sint, intru toate, răutăcâtoare 
economie! noastre naţionale. Dar ceiace este mai presus de orice 
dăunător bune! noastre opinii despre nol înşine, e eclipsa de in- 
teligenţă pe care o intilnim tn cercurile bancare. Este aşa de 
clar că trebue să se cumpere devize cind ele stat sigur eltine 
şi frebue să se vindă cînd ele vor deveni sigur scumpe! Pen- 
tra o asemenea operaţiune nu este nici măcar nevce de capital 
mult, Cu disponibilităţile obişnuite ale băncilor se poate reall- 
za 0 afacere în care este cu neputinţă să se piardă, 

Aici ne depărtim puţin de părerile d-lui Aureliu loan Po- 
pescu, D-sa susține cu tărie că băncii noastre de emisicne iire- 
vine sarcina de a „frina“ oscilaţiile valutare exagerate prin cum- 
părări şi vinzări de monedă străină. Cred că d-sa nu are com- 
plect dreptate, Este oarecum Inutil ca Banca Naţională să facă 
celace poate face ultimul quidam din ţară. Banca Naţională e o 
frapare unică, o forță cu totul excepțională în Statul capitalist, 

rebue deci să-i rezervăm misiuni de asemenea exceptionale, 
Rolul ei e să intervină acolo unde numa! ea are puterea s'o facă. 
Cind bunăoară e vorba de a încuraja o industrie născetă-moartă 
ca a noastră, cînd este vorba de a susține o astfel de Intreprin- 
dere (e drept, necesară) dar menită a rămire totdeauna defici- 


vrednice de ea insăşi, 

De altminteri, este locul să ne întrebăm: operaţia cumpă- 
rării şi viazării de valută la momente potrivite, —de ce nuo face 
direct Statul ? Recunoaștem că bancherii particulari nu o pot 
face, Este încă prea greu pentru ei de a pricepe utilitatea Iu- 
crolui. Se numeşte bancă o maşină unde operaţiile logice sint 
standardizate și automatizate In chip mecanic. Banca are ca scop 
economia de inteligență. ineditul Și invenţiunea echivalează co 
adevărate pare de motor. E deci inutil să le cerem încă a-şi 
integra, printre mecanismele lor curente, şi pe acel de adaptare 
la variațiile sezonale ale levlvi, 

Dar Statul ? Statul poate gindi pentro doi, Poate impare 
ca forfa bancherilor să perceapă realitatea. |! poate in mod co- 
ercitiv, inocula cu inteligență proaspătă ; Îl poateobliga să cum- 
pere sau să vindă valută, Insfirşit, Statul poate executa el insuşi, 
pe cont propriu, aseste operaţiuni clzre—ctm arată d. A, |. Po- 
pescu—nu comportă aproape nici on risc. 

Q 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


D. Popescu ne-a descris foarte bine cum ţările agricole se 
caracterizează printr'un export brusc, concentrat asupra citorva 
janl, şi, din contra, un import egal repartizat dealungul anului. 
lată pentru ce mal molt ca altele, statele agricole trebue să albă 
o politică de cumpărări şi vinzări de devize in massă, pentru a 
frina oscilaţiile prea brosci ale unui ritm sezonal legat de firea 
intimă a lucrurilor, 

Afară de aceasta, o stabilizare oficială a monedei este cu 
neputinţă atita vreme ci: una de fapt nu s'a realizat în preala- 
bil, ŞI prima condiţie pentru aceasta, este indulcirea variațiilor 
ciclice ale leului. 

In rezumat, datorăm d-lal Popescu avantagiul de a cunoaşte 
mai bine datoria Statului. Statul e obligat să intervină pentru 
stabilizarea leului. E obligat la aceasta mai întâlu pentru că e 
vorba de interese naţionale în genere, şi, în al dollea rind, pen- 
tru că dela iniţiativa particalară nu se poate aştepta nimic. Sint 
cazuri cind activitatea privată dă roade mai bune ca cea eta- 
tistä, Dar se intimplă şi contrariu. ŞI este tocmai cazul aici. Ac- 
tivitatea oamenilor de afaceri s'a arătat de o obtuzitate dezar- 
mantă. „Oamenii noştri de afaceri—scrie foarte bine d. Popesca— 
trăesc azi intre două friguri: în perioada de export, leul imbu- 
nătățindu se brusc, se naşte impresia 1 unel tendinţe de apre- 
clere permanentă a leului, şi un sentiment de teamă pentru cel 2 
care au datorii în lel; în perioada de stagnare a exportului, se 
manitestă fenomenul opus, și se naşte acum teamă pentru deţi- 
nătorii de lei efectivi sau creditori, 3 

Nimiz nu redă mai bine ca acest pasagiu scurtimea de ve- 
dere a speculatorului de bursă romin. ŞI cu multă dreptate a- 
daogă d. Popescu: „Deşi această fluctuație sezonală a devenit 
recurentă, cercurile indicate nu găsesc de cuviinţă să explice 
comunităţii... ete. ete.” O singură remarcă: dacă prin „cercari 
indicate“ d. Popescu înțelege pe bancheri, nu sintem tocmai de 
acord. Cred că mult mal „indicată“ este „comunitatea“ —oricare 
cetățean din sinul comunităţii, ca să explice aceste fenomene 
celui mal increzut dintre membrii cercurilor zise „indicate“. 

ln fond, cum am spus, agentul cel mal indicat să intervină 
aici este Statul. Cred chiar că sint, asupra acestui punct, în de- 
plin acord cu d. Popescu, Căci nu este imposibil ca, atunci cind 
vorbeşte de Banca Naţională (pe care de altfel o chiar numeşte 
uneori „Banca de Stat”), d-sa să se gindească în realitate la gu- 
vern. Este aici o confuzie care se comite adesea, şi a cărei ca- 
uză trebue căutată in erorile tendenţioase publicate de cătră 
nişte anamiţi gazetari. 


i din text: sne dă”; am înlocul! cu: se nație. Ne-a fosi imposi- 


bil să fa altfel. 

2 pPenira cel“, În loc de „celor”, 

3 scris „credilori”, iru că ne-a fosi iarăși Imposibil să 
spunem „creanjari“ cum era în lexi. 


CRONICA ECONOMICĂ 259 


pate şi recapitulind. 
lanțul economic al anului acestuia se compune,—fără n 
ra paradox—dintr'o broşură a d-lui Popescu şi kata riul ra 
a i ei M. Manoilescu. Numesc a tace un bilanţ a reţine nu- 
naa a important. Ori, printre faptele sociale, nimic nu în- 
poa nr ; mportanţă acel fenomen curios care este o profeție 
D. Popescu işi scria studiul în vară. $i In ciada pesi 
malul general, d-sa anunţă pentru toamnă o sapă prd 
tere r gaans Aida neb pA e realitatea. PR STIINTE See 
n acelaşi ordine de idei, d. Manoilescu anunța, subt gu- 
Po Zi trecută, o catastrofică scaborire a leului m Sugar na 
dării io vileag a proectalai noulai tarif vamal. Această divulgare 
urma să producă o samă de importuri forţate, o balanţă de plăţi 
deficitare şi o depreciere deci a monedei naţionale, ȘI, într'ade- 
văr: deficitul balanței care fusese pe trimestrul intălu al anului 
1925 de 612 miloane, devine, pentru acelaşi trimestro însă al 
Dee Da de 2 yerr ct mapro lar cursul dolarului, care 
nu se case la mai l - 
Da: mai mult de 221, îl vedem atin 


D. I, Suchianu 


i Cifre aats laseze 170; lat media irienală, celculată de d. 


Popescu, 


Cronica artistică 


Dela Iser la Pallady 


(Expozi ia coleciisă organizată de Fundaţia „Principele Carol” 
„În sala „Grigorescu“) 


Anul plastic se deschide subt bune auspici E vorba de o 
expoziţie puţin obişnuită, în care cele șapte san opt valori efec- 
tive ale picturii şi sculptarii romineşti aciuale se află întrunite 
laolaltă şi ferite de vecinătatea indulgentă a maeștrilor cotaţi. 
Rodnica independenţă artistică a citorva nu se mal simte stin- 
gherită de capricioasa disciplină a saloanelor de pictori, unde 
criteriul de selecţionare stă ori în ignoranţa jurlului, ori în Invi 
dia profesională a colegului or! şi mai ales lu bunele relaţii. Nci 
de anarhica mişcare a Saloanelor Oficiale, pe uşile cărora atiţia 
gălăgioşi lipsiţi de bună creştere se imbulzrsc şi forfotesc în voe. 
Dar pe lingă avantagiile certe, pe care o atare expoziţie lepre- 
zintă pentru artişti, ea işi găseşte o deplină justificare în menl- 
rea el educativă, 

Cind retrospectivele"organizate de Fundaţie anii trecuţi și 
colectiva de acum vor fi fost urmate de altele asemănătoare in 
ce priveşte ținuta şi calitatea lucrărilor expuse, fie acestea ro- 
mineşti, fle străine, frumoasele intenţii ale Fundaţiei şi serioasa 
el activitate vor fi dus la formarea unni public prevenit şi ca- 
pabil să distingă o valoare reală de o non-valoare pretențioasă. 
Viaţa artistică îşi va fI găsit un nou fundament în raporturiie 
cit mai întinse şi cit mal strinse dintre creatorul de frumos şt 
public. Acesta nu va mal influența asupra artei în chip dezas- 
truos ca pănă acum și nelogăduind să mal fle adolat de un Bei- 
găraş sau de un Bordenache, În umilinţa firească pe care o va 


CRONICA ARTISTICĂ | 261 


păstra înaintea frumosului, se va simţi mai demn şi mai sigur 
de sine şi fără indoială mal inălțat. 

la cadrul acestor intenţii de pregătire artistică a publicului, 
se înțelege că pentru sel=cţionarea valorilor era nevoe de cea 
mai strictă severitate, Aceasta o întiinim alci pretutindeni. In 
adevăr intrind în sala de expoziţie, prima impresie care apol se 
timureşte şi mai amănunţit şi se adincejte din ce în ce, e că o 
forţă coordonatoare dispune de orice coiţ liber, străbate în orice 
direcţie spaţial limitat al sălii şi ii Impune o anumită discipli- 
nare, îolăantrul cărela tu însuţi te afli prins ca într'an cleşte de 
fer. Pănă acum sălile de expoziţii eraa un fel de cămări sau 
camere de débarras: cuprindeau în cea mal mare dezordine ta- 
blouri, mobilă și oameni. O excepție făcea sala „lleana”, Aici 
scoarţe romineşti aspre şi mlădioase decorau demn Incăperea 
spațioasă şi plină de lumină. Canapeaua rotundă din mljloc era 
ca o morişcă hidraalică, miniad neîncetat curlozitatea publicului 
dela un colţ la altul. Și mişcarea aceasta avea și ceva intim: 
stringea sau desfăcea grupuri in care se schimbau repede pă- 
reri juste şi imprumutate. O colportare de potinuri bucureştene. 
In definitiv, stind jos, puteai şi să te reculegi intr'an răgaz, de 
molte ori roditor. Cu totul altfel e înfăţişarea sälli de expoziţii 
a Fundaţiei. ȘI aici apare demnitatea în străduința de coltivare 
a masselor, cum și priceperea în alegerea mijloacelor pentru a- 
jungerea acestui scop, care însemnează spre distingere, asemenea 
unei cifre princiare, activitatea rodnică a Fundaţiei. Sala, bine 
luminată prin largile ferestre patrate de atelier, e Insoflețită în- 
tr'un chip foarte simplu şi convingător prin liniştea centrală a 
figurilor şi grupurilor de plastică, care string şi ţin în jarol lor 
asemenea unor focare de splritaală pace, spaţiul închis şi limi- 
tat al încăperii. Liniştea se răstringe egal de jar-imprejur și se 
oglindește uşor mişcată în cromatica vie şi susținută a pinzelor. 
Acestea închid între Pallady şi iser, cercul înlăontral căruia 
creşte pictura rominească de azi, Nu lipseşte decit Teodorescu- 
Sion şi lipsa lul schimbă şi centrul de greutate spre realizările 
mal degrabă picturale, Cătră acestea tinde și pictorul singur in 
evoluție sarprinzătoare, Stefan Dimitrescu, ale cărui pinze se in- 
viorează acum de seva pămintului, ard de dogoarea soarelui, 
Preocuparea de formă se intregește cu preocuparea de culoare. 
Dar substanța acestei arte rămine același și năzuința ei lăun- 
trică e decoratival. Amploarea formelor trăește acum mult mal 
via în pulsaţia caidă a culorilor. Intinse în largi suprafețe deco- 
rative, ele sint pătranse de lumină. Dar lumina nule stărimă o- 
mogenitatea nici nu transfigorează chipul locurilor şi așezărilor. 
Contradicţia interioară a unul Dunoyer de Segonzac sfirtică ar- 
borli peisagiului şi-l invirtejeşte în lumină orbitoare spre înăl- 
timi, asemenea unor flacări de credință şi de îndoială. Certitu- 
dinea clară a lul Șt. Dimitrescu, acela ce s'a numit tihna lul Şt. 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dimitrescu, simiimintul de cuminte aşezare a vieţii, apropie lu- 
crarile şi se bacară de fiinţa lor concretă. Albastrul cerului, ro- 
şul acoperişurilor, verdele arborilor stufoși, albul de var al zi- 
darilor palpită de sărutarea caldă a luminii. Pămiatul e mai 
greu, vegetația mai bogată, cerul mai adincit, atmosfera mai 


largă, oamenii mal liberi în mişcări. Totul intră intr'un ritm ma 


viu de viaţă tihnită, Primăvara despolată a făcut loc anotim- 
pulni în care fructele se pirguesc. Pentru această implinire de 
sine, soarele Mangaliei a fost o fericită imprejarare. Căci dacă 


lumina dulce şi bănvitoare a Simbetei de Sus a infloenţat deg-- 


sebit asupra sensibilităţii pentro culoare a pictorului, desăvirşita 
expresie coloristică a felului său n'a aflat-o decit la Mangalia. 

Aici lumina joacă mal viu pe lucruri, cerul e mal saturat 
de albastru lichid, lar albul zidurilor sclipeşte de-ţiia ochii, ase- 
menea ripelor de calcar dela Balcic, 

Iser e mai concentrat. ŞI mai poternic, In acuarelele lui, 
Balcicul vegetează splendid şi trist subt lumina Orientului. E o 
apăsare străină în atmosferă. Un cuvint hotăritor lipseşte, care 
nu a fost spus, Oamenii aşteaptă „cum aşteaptăo frunză :—nici 
un suflu! Nici o vrere de mişcare!" (Dăubler: Giiines Elysium). 
Namai rareori din pămintul uscat se înalţă cite un ttunchiu de 
linişte adincă, svicnind de viaţă vegetativă, Coroana larg des- 
coca a arborilor acopere atincl claritatea tristă și albă a ce- 
rului. 

Nimic din arta aceasta mare, ce infrățegte în nemişcareo- 
mul cu natura, nu e forțat. Nicăeri nu intră patosul şi emfaza. 
Ci notația e din economie. Valorile sint uscate, crude, naanţate 
înlăuntrul lor de lumină. Verde trainic, galben vegetal, pămin- 
tiu, negru. Uneori pentru o aprindere pătimaşă a pitorescului, 
un roz cald se la la întrecere cu an albastru strident de croh- 
moală, Lumina e biindă, pretutindenea, impercepiibilă, ab- 
stractă. Mult alb e lăsat liber pe coala de hirtie, dar niciodată 
nu rămine neocupat. Din acest punct de vedere, orice schiţă 
de Iser e un lucru definitiv, desăvirșir in sine. Acum, forţa a- 
ceasta elementară își caută o canalizare după canoanele neocia- 
sicismului, Pentru aceasta stau mărturie unele peisagii in olel, 
de o rară nobleţă şi de o binefăcătoare linişte, cum şi ritmică 
puternică, echilibrul suveran al volumelor din compoziţia întitu- 
lată „Familie de tătari”. 

Static e dearemenea Șirato. Un constructor aspru cu sine, 
aspru cu materia pe care o insutlețește. El procedează prin tuşe 
categorice, neamestecate de culoare, Acestea se opon unele al- 
tora în contraste tarl, scăzute faţă de complimentare, Frumos e 
mal ales un verde proaspăt, inmuiat parcă de rova Impondera- 
bilă a dimineţii. Strălucirea lni se cumpăneşte cu greutatea cu- 
lorilor de pămint. Ceva din frăgezimea cirză a sufletului popu- 
lar aşa cum ne apare în creaţiile sale artistice, e şi în pictura 
lui Șirato. De altfel juxtapunerea valorilor de culoare, cit și gama 


CRONICA ARTISTICĂ 263 


restrinsă a citorva culori din matură sint luate deadreptal din 
meşteşugul războaelor de “țesut. Geometrismul general e tot de 
acolo şi forma se sprijină pe raportul numeric al petelor de 
culoare, Ele despart planurile, clădesc şi susțin volumele, Ores- 
piraţie intremătoare, o atmosferă curată, en-cer limpede şi ți- 
nind în suspensie lumina, întregesc ființa și înfăţişarea aceste! 
arte bine gindite şi bine executate. 

Pinzele trimise de Petrașcu sint toate cunoscute, Nu ne o- 
prim asupra loj decit pentru a aminti că în cadrul de cumpà- 
rări ale statului pentru Pinacotecă, trebue să intre neapărat „Na- 
tura moartă cu peştele“ a acestula, desăvirşită ca meşteşug şi 
de o sensibilitate rară, Strălucirea ca de argint a farturiei, pul- 
satia caldă a negrului, delicateţa nuanţării rozului cu verdele pe 
spinarea peştelui, meşteşogul subțiat ca pentru minuirea culori- 
lor de apă, intensitatea verdela! şi roşului în merele puse alè- 
turea, despre care s'ar putea spune ca despre merele lul Cé- 
zanne că ar exploda căzindla pâmint, emailul preţios, rezonanța 
fondului şi talina imvăluitoare a atmosferei fac din această pinză 
un mic capodoperă, la a cărul insnşire statul, prin Ministerul 
Artelor ar trebul să se gindească serlos, 

Bunescu a lucrat și anul acesta mult. Tot marea şi tot 
viaţa porturilor dunărene îl atrag. Viaţă umilă. Case vechi, zi- 
duri mincate de vreme, oameni puţini pe nliţă şi rătăciți,arbori 
cu ramuri tăiate, despuiaţi. Totul e golaș, In port nostalgia co- 
răblilor părăsite. Departe în zare amintirea unui far. Intr'acolo 
se iuțeşte şi roata aspectelor citadine. Parcă tot bate un vit 
rece și curăță aspru atmosfera. Usucă și umiditatea cerurikr 
spălate de ploi, atit de triste în răsfringerile roze şi violete ale 
apusurilor, Alteori nori grei ameninţă a furtună, alteori e o lv- 
mină indoelnică de amiază după ploae. E parcă domnia unul 
deluviu bacovian. String! din umeri şi ridici gulerul dela haină. 
De atita Igrasie larba mijeşte într'una din pămintul golaş şi pr- 
trezeşte curind, Oameni! nu ies din casă şi numai caterinca mai 
poate avea accente triste ca ale povirnişurilor pe care le rosto- 
golesc spre mare, ripele dezolate. Emoţia artistului se comunică 
nemijlocit privitorului. Loveşte direct la țintă ca un pumnal p2- 
trunzinda-i în inimă. Toată fiinţa it e angajată. Artă de mo- 
dalitate minoră, Lirică a nostalgiei, 

Nostalgic e şi Tonița. Mult timp ne vor urmări în amin- 
tire, privirile dureroase, pupilele dilatate de iscoadă, intoarse în- 
năuntru de spaimă ale copiilor lui Tonija. E o corăție de sim- 
tire, care se leagă şi de fulgulrea ușoară, moale a pastel în fon- 
durile albe ale piazelor. 

Pentru pastă, Tonija are uneori o senzualitate drăcească. 
O trămintă, o alătură în suprafețe mici, viu colorate, puse pe 
muche de cuţit, netezite cu latul, în dinamică vie, neostenit?. 
Pastă substanţială, bine hrănită, valori diferențiate, armonie cèl- 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dă, sensualitate aproape bolnăvicioasă. Pare că falguirea incon- 
sistentă a fost comprimată intran bulgăre dens de zăpadă, care 
topindu-se răstringe in cristalele moltiple, lumina descompusă a 
zilei. Acelaşi dualism în linie: contururile de o puritate inge- 
rească se adincesc in pinză cu rafinamentul suprem şi de ale- 
gere al unel gravuri în lemn. 

Namai rafinament e arta lul Pallady. Valorile de culoare 
cintă melodios, galben de lămie, verde, violet, albastru, roz, în- 
t'an ton minor. Uneori, de urit, şaeră strident in citeva tonuri 
crade. E lenevia nudarilor destinse, părerea de rău indiferentă a 
unul evantaliu deschis albastru pe o masă în vecinătatea unui 
Buddha de ivoriu, unel jumătăţi de lămie, unor portocale şi u- 
nel glastre. Draperia din fand stringe în cutele ei cenuşa atmos- 
ferel carbonizate. Cerarile sint de fam. Carnaţia nudurilor e de 
cenuşă, ţesată din atom! Imponderabili de atmosferă. Aceasta e 
apăsătoare şi circulă leneş dealangul nudalui animal în repaos. 
Aici alungeşte fuiorul picioralui, alci rotunjeşte glesna, mai sus 
pintecele, siali şi umerii; se intăşură de jur-Imprejurul gitalai 
sau minilor ca o eşartă, evidențiază ţinuta demnă a capului, sim- 
plifică liniile hotăritoare ale feţei. E o artă puternică ce se com- 
place în moliciune. Griorile unul pelsagiu parizian văzut prin 
fereastră sint extrem de prețioase, deși după părerea noastră 
lipsite de o rezonanță deosebită. Ua bătălos prozator era de 
părere că foarte malji pictori romini ar trebui arancaţi pe fe- 
reastra aceia. Credem și noil 

Sculptura e reprezentată numa! prin Medrea şi Han. Des- 
pre Medrea am vrea să vorbim mal blae. Socotim totuşi că in- 
tențiile na sint îndestul de susținute, că greutatea blocurilor din 
unele bucăţi ca şi mișcarea aeriană schițaţă de verticale în alte 
bucăţi nu sint legate de o substanță şi că în definitiv e o mare 
tra a între intențiile acestea şi naturalismul orb al altor 

upuri. 
că Cit priveşte pe Han, aşteptăm ca exemplul lul Bourdelle 
să hotărască favorabil în toate privințele, şi construcţia severă a 
Spaţiului să trăiască maj viu In sensibilizarea cit mai diferen- 
țlată a suprafețelor. 

Cu aceste mici restricţii şi mai ales asupra sculpturii, tre- 
bue să conchidem că arta rominească trăeşte acum din plin în 
operele încă tinere şi vii ale generaţiei care numără între 40 şi 
5) anl. Na vedem printre cel tineri, afară de două sau trel 
excepţii care nu ne vor desminţ!, cine va duce mai departe o- 
pera de individualizare şi de implinire de sine a artei romineşti. 
Dar poate nu se cavine să controntăm opere de maturitate cu 
incercări, unele nelzbatite, altele confuze, dar oricum ale tinere- 
țel, unind nesiguranța cu îndrăzneala, roditoare—cine ştie ?-— în 
viitor. 


15 Noembre, 1926. 
Aurel D. Broşteanu 


Cronica ideilor 


Misticism 


Sint acam douăzeci de ani, un credincios trebuia să-si ās- 
<uniă înclinațiile. Altfel ar fi fost aspru ironizat, căci ateismul 
se bucura atunci de cea mai considerabilă trecere. Era timpul 
speranțelor ilimitate in pozitivism, in atotputernicia postulatelor 
ştiinţifice. Spencer, Darwin, Haeckel, Moleschott erau zei! zilei. 
Spiritele mistice saa religioase erau demodate, considerate ca a- 
nahronisme ruginite: intr'un secol de lamină şi claritate. 

Acum lacrurile s'au schimbat oscilind până la polul opus. 
O întreagă discuţie cu aderenţi fervenţi s'a încins şi la noi asu- 
pra sufletului mistic, Consideraţi toată istoria culturii moderne: 
veţi constata acelaşi ritm aproape regulat între inteligenţă şi 
mistică, Faze instabile In care Rindirea nu s'a fixat, se caută, se 
dibueşte incă; faze tulburi de fecunditate dubioasă în care se 
plăzmueşte din mil de contribaţii anonime, inconștiente, un nou 
suflet. Atunci fiecare presimte în jural său veleităţi vagi, nede- 
terminate, aspirații confuze cătră ceva neştiut încă. Omul simte 
nevoia să schimbe cu orice preţ celace a fost, chiar dacă schim- 
barea li va aduce ceva mai rău. 

ȘI apoi urmează faze în care căutarea şi-a găsit obiectul, 
giadirea s'a realizat in valori precise bine conturate. Inteligența 
speculează pe clar. Odată găsit noul program, raționalismul îşi 
ta locul de tălmăcitor, de interpret, de comentator. FEl ajută la 
propaganda noului ideal, il difuzează, il Insinuează peste tot, 
Ch. Péguy deosebea două aspecte ale Istoriei: perioadele şi e- 
pocile, Primele sînt liniştite, clasice, stabilite. Cele din urmă 


266 VIAȚA ROMINEASCĂ 


sint eroice, zbuciumate, întiorate de o nelinişte stranie, in cău- 
tare de noi orizonturi. Impărțind Istoria in „epoci organice“ şi 
„epoci critice“, Saint-Simon se gindea la acelaşi criteriu, 

Inţeles astfel, misticismul ar fi numai o predominare a sen- 
timentului. Orice entuziast, orice înflăcărat, orice generos chiar, 
poate fi considerat atunci ca un mistic. E de ajuns să fil senti- 
mental, să al sufletul larg, emojianea adincă, ca să Intri în ca- 
tegoria de mal sus. Dar astfel prezentat, misticismul capătă o 
accepțiune prea largă. Jean Jacques Rousseau, care gindea per- 
fect clar și strins raţional era totuşi, celace se cheamă un om de 
inimă. Ginditor lacid, Michelet se fatlăcăra, cu ajutorul tnei a- 
dinci simpatii umane, pentru tot materialu! istoric care-i trecea 
pe dinainte. Umanist consumat şi spirit logic prin excelență, 
marele Jaurès, avea totuşi accente de lirism, colorate de poter- 
nical său temperament meridional, ori de cite orl se ridica 
contra unei nedreptăţi. Evident, toţi aceștia nu erau mistici, A- 
devărul e că această stare de suflet trebue înțeleasă altfel. In 
orice caz mai strins. A o considera astfel, adică numai din punc- 
tal de vedere al generozității, înseamnă a fi atent numai la as- 
pectal etic. Un entuziast nu e mistic. Acesta din urmă se ca- 
racterizează mal ales printr'o anumită particularitate a felului 
său de cunoastere. 

Sfinta Tereza, St. Bonaventura, Saint Jean de la Croix 
(adus la modă de Jean Baruzzi) se deosebesc mai ales prin ex- 
perienţa lor intelectuală. Misticismul e o problemă de cunoaştere 
şi anume cunoaşterea prin tancţiunile inconștiente, Inspirația, re- 
velarea, sugestia, sint instrumentele de contact cu lumea exteri- 
oară ale acestor deliranț!. Cercetările moderne de patologie men- 
tală (cele mal concludente în această privință siot acelea ale |i 
Pierre Janet) dovedesc cu prisosință alianţa strinsă intre o anu- 
mită detracare nervoasă, (Jacques Rivière, fostul director al re- 
vistel „Nouvelle Revue Française“ nu sa convertit decit după 
chinurile și debilitatea căpătată in prizonleratul din Germania) 
care aduce o scădere a conştiinţei şi o afirmare a forţelor in- 
conştiente şi inclinaţianile de ordin religios. Am arătat altădată 
intr'o serie de cercetări, plecind dela an punct de vedere evo- 
luţionist, că inconşilentul e o revenire in suflet, datorită o- 
boselli centrilor nervoși, a unor stări ancestrale, primitive, demult 
depășite de evoluția psihică, A conoaşte însă nu prin altimile 
achiziţii, ci prin. mijloacele vechi, lăsate în urmă în istoria rasei 
tocmai ca imperfecte (dacă nu s'ar fi prezentat necesitatea n'ar 
fl apărută conștiința), nu inseamnă nici un motiv de imbucurare, 
Nu văd nici o ocazie de laudă pentru reapariţia sau măcar pen- 
tru preconizarea cunoştinţe! mistice. Dacă imbrac astăzi un pal- 
ton vechiu, ros in coate, scos dintr'o ladă uitată, e fiindcă n'am 
altul, Nimeni na va prefera însă să-l imbrace în locul unel su- 
perbe blăni, cumpărate acam citeva zile. Pentruce am părăst 
mijloacele conştiinţei clare, mai ales că de acelea ale Inconştien- 


CRONICA IDEILOR 267 


tulai na e scutit pici cel 
arse near tc. mai excelent cap logic, în momentele 
poate spune însă că nimic nu există f 
măcar o utilitate cit de indirectă, „In mers mi dl liga psd 
plu la complex, se părăsesc o serie de forme pentro altele mal 
perfecționate. Aceasta nu inseamnă însă că noile achiziţii nu sint 
pătate de oarecare inconvenlente şi că, pe de altă parte, instru- 
mentele devenite caduce, părăsiie, nu mai aveau incă oarecare 
avantagii. Pe:fecţianea omalui se realizează in dauna multor ca- 
lităţi, Ja care trebue să renunţe, Primitivii şi animalele ne sint 
e mail prin ascuţimea Eiarulor, prin siguranţa instinctului 
prio presimţirile inconştientului, A conserva unele vechi forme 
sofleteşt!, dindu-le un loc rezonabil, fără a le caltiva în dauna 
stărilor psihice actuale şi moderne (singurele capabile să ne dea 
p adaptera perfectă la momentul prezent) poate fi de multe ori 
util. Mai ales că inconştientul poate complecta clteodată raţiunea 
dindu-i un preţios ajutor. Numal că şi această preferinţă pen- 
tru misticismul inconştientului e simptomatică. Nu apare la in- 
Taun. EA pepeo paliyarie anumitor condiţii. Unele so- 
> ptuesc în ambianţă, al - 
pun o anumită structură e pene aa it 


* 
a a 


Nimeni nu contestă că astăzi, după botezul războlului, n’ 
rupt-o, dacă nu definitiv (căci după acelaşi ritm vechile valori pede 
puțin schimbate), dar cel puţin temporar cu credințele de eri. 
Cadenţa istorie! a luat fizionomia alte! măsuri. ln zilele noastre 
fiecare caută o orlentare şi cei mai eminenţi se strădoesc cătră 
soluţii care, după ce vor fi găsite, vor fi impărtăşite şi altora. 
Motive de misticism există, fără indolală, nenumărate. Ne dăm 
samă că ceva tulbure pluteşte aproape de no!, că împrejur un 
haos tinde să se precizeze intro formă şi că stforţările lul sint 
incă neputincioase. Ambianţa suggerează o învălmăşeală de ele- 
mente. Şi, ca să nu disperăm, ridicăm această stare de fap- 
până la rangul unei valori şi teoretizăm dezorientarea contempo- 
ir recurs aoaaa Snobi!, cel slabi de fire, suggestiona- 

i grăbesc să recunoască ca si 
pag = noua stare de Sesibiitale. e REP e Mata 
um contagiunea e paternică, chiar spiritele tari, luci 
intimidează şi cedează. E, printre multe aele, cazul fai. esp 
Cocteau, scriitor clasic, limpede pănă la evidență, care s'a con- 
vertit la catolicism,——cu cltă profunzime răminede văzut, —prin- 
a talmoasă scrisoare cătră amatorul de prozeliţi J. Maritain. 
SE nu ne mirăm dacă ultimele rezerve ale raționalismului, Paul 
DI: Ch. Maurras, A. Gide, Levy-Brâhl, nu vor deveni şi ei 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mal este şi altceva. Cind a lzbncnit războlul mondial, ra- 
ționalismul era în plină floare (cu excepţia citorva şcoli filozo- 
fice minoritare). El pătrunsese adinc în masele cultorale. 

De evocarea lul se leagă toate ororile marelui cataclism. 
A! păstrăm o anumită rancană, || asociem mereu mentalităţii care 
a prezidat şi pregătit războlul. Ne zicem foarte simplu, că dacă 
oamenii de mentalitate raționalistă au fost cei care au volt răz- 
bolal, misticismul—antipodul acestora—nu poate să aducă decit 
efecte contrare. S'a intimplat o asociaţie la fel ca republica. 
Malte popoare au asociat-o la mizeria post-belică regretind Im- 
periul sau regalitatea legate aparent de prosperitate şi linişte. 

| pe urmă mal este legea ritmului— pare-se indispensa- 
“bilă astăzi, Cind o stare de lucruri durează prea malt se simte 
nevola de schimbare şi reacţiunea se desenează, Lucrurile vechi 
sint readuse la modă. Anticul devine nou printr'un simplu decret 
al sensibilităţii colective, saturată de un anumit abaz. Excesele 
raționalismului în țările occidentale de veche tradiţie a inteli- 
genţei au adus—caşi unele tiranil care provoacă revoluția, —ne- 
garea intelectului şi preamărirea forţelor sufleteşti obscure. 

La această condiţionare de ordin sociologic se mai alătu- 
rează o alta de ordin psihologic, o problemă de temperament. 
Dacă observăm mail de aproape, opoziţia dintre mistică și in- 
teligență, nu e altceva decit duelul între spiritol critic şi cel 
creator. Fertilitatea inconştientului cînd debordează in elanuri 
vitale, nu ştie niciodată precis încotro merge. Ea se manifestă 
ca o explozie: în toate direcţiile, Ua Tolstoi, un Nietzsche, un 
Carlyle, un Dostoevski sau Balzac nu-și dau perfect samă de 
semnificaţia operei lor. Ca toate expresiile vieţii, ea e confuză. 
“Un torent în revărsare depăşeşte albia exactă pe care îl e de- 
senat cursal. El aduce cu dinsul aluviuni de tot felul, arbori, dar 
mai ales, bucăţi rupte din propriile sale maluri. E. Renan spu- 
nea cu bună dreptate: „Il n'y a que l'obscurité qulest féconde“, 
Aceasta e valabil pentra toate temperamentele mari creatoare, 
Dar ia epocile revoluţionare, de dibuire, misticismol, adică a- 
-p-eclerea forțelor inconştiente şi afective se generalizează 
ch'ar la spiritele necreatoare din simplă imitație. 

Spiritul critic, din contra, trebue să file mai raționalist. El 
explică şi dă expresie la celace este, nu ghiceşte ceiace va fl. 
"Vă puteti inchipal pe un Sainte-Beuve, Faguet, Brandes ca mis- 
tici? “Raționalismul e mai puternic în timpul şi după marile e- 
poci de construcție, afară dacă el însuși nu inspiră un asemenea 
“entuziasm incit devine obiect de misticism, cum a fost cazul 
marii revoluţii franceze. 

Cu toate acestea, dacă misticismul exprimă starea de pre- 
"gătire premergătoare creaţiei, el nu o determină direct. Produc- 
“ţia spirituală ca oricare alta presupune două etape: una de in- 
-spirație, de profeție si o alta de organizare. Cea de a dova e 
cea mai importantă. Fără o formă anumită, fără o expresie, o 
creaţie nicl nu e perceptibilă, se ineacă in oceanul tentativelor 


CRONICA IDEILOR 269 
——————— 0% 
ratate în stare de proect. Pănă nu devine co tientă, o contri- 
baţie spirituală n'are drept de cetăţenie in istoria culturii. O bună 
parte de inteligenţă trebue să intre în orice creație. In această 
privință au dreptate şi A. Gide şi P. Valery. Bergson n'a putut 
da o lovitură serioasă suveranităţii inteligenţei decit uzind tot de 
inteligenţă. Argumentele sale în favoarea misticismulvi sint de 
natură raţionalistă, 

Misticismul e perioada de incubație a actului creator, E} 
serveşte drept termometru spiritual. De îndată ce o astfel de 
stare sufletească se răspindeşte intr'o societate, e semn că o re- 
voluție se va produce. Dar atita tot. In ce sens se va produce 
nu putem şti. Pentru realizarea ei trebue să intervină rațiunea. 

Ea singură poate isprăvi o încercare, ea singură dă formă, 
expresie, realitate, 

Cind astăzi misticismul e la modă în Europa, lucrul nu 
trebue desconsiderat. Faptul că această modă există e simpto- 
matic. El inseamnă oricum ceva. Altfel nu s'ar fi produs. Mo- 
dele nu sint cu totul absurde, Sint stări de opinie, indicii de 
diagnoze sociale, 


+ 
Ea $ 


Cind misticismul face insă ravagii în publicistica noastră, 
nu înseamnă altceva decit că scriitorii atinşi de această boală, 
sint prea slabi de înger ca să nu fie o sucarsală a celace se 
intimplă în Franţa ori Germania. E! sint barometrul sensibil 
care anunţă norii strinşi în altă parte. Căci condiţiile indicate 
mai sus pentru apariția misticismului nu sint in nici un caz re- 
alizate aici, La noi n'a fost niciodată exces de raţionalism ca 
să vie reacţia mistică. Sintem într'o epocă de lămurire, de au- 
to-interpretare. Trebue să ne cintărim forțele şi să ne identifi- 
căm temperamentul. Sufletul nostru nu e încă lămurit. Avem 
nevoe de o definiție a fenomenului rominesc. A, Gide a spus 
că atunci cind e vorba de arătat o delimitare, o frontieră care 
desparte un suflet de altul e nevoe de desen, care separă şi 
deosebeşte şi nu de muzică, apanagiul misticismului, care topeşre 
şi amestecă. Trebue să ne trasăm, pe terenul mic sau mare pe 
care-l avem, e one hotarul, Contribuţia originală va veni 
mal pe urmă. Creaţia rominească e un fenomen de viitor. 
Ca să existe creație (care înseamnă numaldecit originalitate) 
trebue individualitate, Dar care e individualitatea noastră ? Să 
ne înțelegem întălu. Dar pentru aceasta trebue inteligenţă, lo- 
gică, intelectualitate. Trebue mai ales critică şi lar critică. A- 
ceasta e ce:inţa rominească cea mai urgentă. Delir pâtetic, ex- 
taz de fachiri, teozofie și magie, altolte pe sălbătăcie, vedeţi 
bine ce poate da. Problema creaţiei fiindcă e incă departela noi, 
să ne propunem, cu mal mult bun simi, scopuri mal modeste, 


270. VIAŢA ROMINEASCĂ 


iindcă siat şi mai ftecunde, Ele stat croite pe talia noastră. 
Pentrucă prințul Kayserling a fondat la Darmstadt ó şcoală a 
înțelepciunii bazate pe principii teozotice sau fiindcă Cocteau a 
trecut la catolicism, cutare intelectual din Bacureşii, tremură de 
frică că a rămas în urmă, şi ca să no fice handicapat, învață e- 
braica şi se înscrie numaidecit la facultatea de Teologie, îşi de- 
dică, dacă face, poemele lui Isus, cintă Duminica la strana stingă, 
seara şi-o petrece în compania domnișoarelor qulnquagenare a- 
“păsînd cu degetele pe o masă umblătoare, îşi chinueşte sintaxa 
ca s'o facă obscură şi înfricoşătoare, jară pe invățămintele lui 
St. Toma D'Aquin sau Sf. Bonaventura pe lingă care Descartes 
e un simplu gogoman, se ocupă cu mare grijă de politica stin- 
tului Sinod relativ la repauzul duminical etc. etc.. Toate a- 
ceste mofturi stat par şi simplu dezgustătoare ori caraghioase 
după cım te pui. Am ințelege toate acestea, dacă misticismul 
s'ar manifesta la cine ştie ce spirite creatoare. Dar misticii noș- 
tri sînt cel mal uscați critici. Cum nu există nici on fior de vi- 
guroasă creaţie, decit la foarte puțini din susținătorii misticis- 
mulai la nol, aceste strimbături nu sint decit mahalagisme, 

Misticismul şi mediocritatea nu se împacă. Pentru o ase- 
menea stare de suflet trebue bogăție și vitalitate de titan. Un 
zbircit intelect de zgirie-hirtie e de-adreptul caraghios cind îşi 
dà aere de mediu în transe. Vorba lui Caragiale: „a se slăbi“, 
Rominul nostru e bonom, mucalit, ascuţit în observaţie şi ca tot 
meridionalul, extrem de lucid.,De unde atita temperament de de- 
lirant, mă rog ? 

Se poartă anul acesta misticismul. E evident. Din punctul 
de vedere al cochetăriei, aceşti domni siat impecabili. Dar să 
nu-şi dea aere de intelectuali. Aceştia sint tragic sinceri cu stă- 
rile lor sufleteşti şi na fac din idei o chestie de toaletă. 


Pe liugă servilismul imitativ al unel culturi care trăeşte 
„a Pinstar des autres“, secretul ultimului entuziasm pentru mis- 
'tică trebue căutat şi în altă parté. 

Obscuritatea şi anarhia sentimentală nu e numai cel mal 
minunat „trompe Pocil”, praf de sviriit In ochil salvilor, dar o- 
feră o mască subt care realitatea devine Incontrolabilă. E cea 
mai comodă dintre poze, Ið plănul intelectualist, talentul sau In- 
teligenţa se cotlet: se măsoară. Fiecare posedă un rang în e- 
rathia generală. Desfiinţind cu Bergson posibilitatea măsarătorii 
în domeniul actelor sufleteşti, misticul modern scapă de bilet de 
legitimaţie, scapă de p-istrația criticii, a denanțării. Ele Itan- 
gibil, insezisabil. Pentru mistic toate talentele sint egale, Nimeai 
-astfel nd rămiine cel puţini subt media costermporanilor. Cine ştie 
„ce af da o demascarea raționalistă | 


CRONICA IDEILOR 27| 


=e 


Există loc, astfel, în misticism pentru toate tartuferille, pen- 
tru orice şarlatanism. 

Oameni dela care n'a rămas o carte, o idee, o suggestie, 
o propunere, n'au decit să se convertească la misticism: repu- 
taţia lor e salvată. 

Dar publicistul mistic, care nu e aşa de inconştient cum s'ar 
crede, în ce priveşte anumite comodităţi, nu şi-ar permite toate 
aceste delicioase grimase, dacă ele m'ar coincide şi cu o anu- 
mită atitadine reacționară foarte favorizată în momentul de faţă 
in ţara noastră. Alianţa dintre religie și politica de dreapta e de 
malt canoscută. Obscurantismol e decind lumea instrumentul cel 
mai agreabil al autocraţiilor. Pe de altă parte, balanţa politică 
nu înclină cătră democraţie astăzi în țara noastră. Cu atit mal 
bine pentru adepţii nollor tendințe. Misticismul lor poate de- 
veni atilitarist. La urma urmei de ce nu? Ce poate fi mai 


“dalce decit să susţii o idee, care să fie în asentimentul opiniei 


publice şi chiar al guvernului? E o simplă coincidență desigur, 
dar cu atit mai plăcută. E, nu ştiu cam, cam ca cineva care ar 
lub] la nebunie o domnişoară care s'ar intimpla să fieşi milionară. 
Ce e de vină un mistic romin dacă ideile sale sint pe placul o- 
ticialităţii ? Să le abjure? II credeţi aşa de puţin serios? Din 
contra, le va da maximum de dezvoltare în aplauzele oficialităţii. 
Misticul romin e destul de sceptic şi de critic ca să înțeleagă 
că o idee care nu are asentimentul guvernelor e, prin aceasta 
insăşi, mai puţin adevărată. 


Mihai D. Ralea 


Cronica şcolară 


— 


Invățămiîntul filozofic 


Ministerul instrucţiunii e un minister nefericit. N'a avat no- 


rocul să-l sule treptele oamenii care-i trebulau: pricepuţi şi cu 


evlavie pentru şcoală. Petre Poni şi Spiru Haret sint excepţii 
desnădăjduitor de rare. Curajul lor n'a avut răgazul şi continu- 
itatea necesară, încit cele dcuă elemente ale şcolii—profesori şi 
elevi—au rămas şi după el de Isbelişte. Ecoul social al lipsei de 
grijă pentru şcolari, scădere nelertată respectivelor generaţii, 
va rămloea hilariantul apel al doctorului Ureche, după ce S, P. 
A.  ornase cu elegante scofije şi pălărivțe capul cailor 
de tramval: „să ne grăbim—lronizează Ureche,—să fundăm sin- 
gura societate protectoare care nu există incă: Societatea pro- 
tectoare a şcolarului romin: S. P. S. R.*. Dar profesorii? Sitoaţia 
lor ? Prestigiul lor ? „Mai mari peste copii“ aşa au fost definiţi, 
—cu o expreslune în care se sbate tot disprețul, toată descon- 
sideraţia fatuitară a mediului caragialesc de pe timpuri — Acesta 
e—in două cuvinte—prestigiul asigurat şcoalei romineşii de un 
minister nefericit, Dar va conveni oricine că într'o țară în care 
ministerul instrucţiunii e considerat de al doilea rang ln ordinea 
de inaintare politică— aşa trebula să fie! 

lată însă un ministra care amenință să strice obicelul pă- 
mintului, căci cine spune că „ordinea socială se creiază in 
şcoală” afirmă implicit primatul ministerului şcoalel. E o for- 
mulă impresionantă pentru mentalitatea rominească, o formulă 
care va insemna, prinzind rădăcini şi răspindinda-se, o cotitură 
in evoluţia școalei noastre. Deocamdată să incearcă a | se asl- 
gura viabilitatea printr'un învățămînt filozofic, Ziarele au discutat 
reforma anunța'ă. Unii au agrelat-o c'un zimbet, alţii au făcut 
zimbre. ȘI onii şi alţii, fără să insiste prea stăruitor. Totuşi— 
în urma constatărilor făcute cu prilejul bacalaureatului de con- 


CRONICA ȘCOLARĂ 273 


dele autorizate—s'a creat in jurul şcoalei o atmosferă de sus- 
piciune, care ne obligă să ne preocupăm ma! molt de tot celace 
o priveşte, 

Credem că reforma este imbucurătoare şi trebue principial! 
admisă, pentru următoarea serie de motive, sumar schiţate: In 
primul rînd e binevenită mal multă filozofie pentrecă e o grab- 
nică necesitate cultural-socială. Spiritul nostra public este lipsit 
aproape de orice interlorizare, lipsă care explică criza morală 
actuală. Absența interlorizării- cronică — după unii — pentrucă 
n'am avut trecut religios, pentrucă n'am simţit fiorul acela de 
dependenţă cosmică — care purifică şi lărgeşte safletele, acerbată 
de condiţiunile noastre sociale postbelice, —lämureşte de ce epoca 
noastră a îngustat aşa de mult orizontul și seriozitatea vieţii. 
Materialismul ateo, care aruncă un vă! asupra unei părţi de rea- 
litate şi răpeşte toată frumusețea celeilalte părţi, — trebue asediat: 
trebue să se strecoare o rază de idealuri printre preocupările 
vuigare. 

Na insistăm,—dar chiar educativ şi moral este bine să per- 
fecţlonăm metoda biografiilor oamenilor mari printr'o inițiere 
in cagetarea lor. Contactul cu gindirea lor in adevăr innobl- 
lează. Aceasta ar face-o Istoria filozoHiei. 

Este logic să propui cu mai mult temeiu filozotia,—ştiinţa 
care discută toate ştiinţele, în liceu,—şcoală de pregătire gene- 
rală. Nevola a fost simțită de profesori, care s'au văzut siliţi să 
rupă citeva ore—din puţinele acordate logicei şi psihologiei, ca 
să facă o introducere in problematica filozofică. In programa a- 
nalitică actuală există o dualitate : de-o parte ştiinţele—de alta 
religia. Cine face armonia? Cine stabileşte unitatea ? Singurul 
răspuns posibil este: Filozofia. Prin filozofie se pot privi— ştiinţa 
şi religia, ca prodase omeneşti—fiecare cu locul sáu în cadrul 
încercărilor noastre de-a explica şi cerceta. O teorie a cunoaş- 
terii şi o teorie a existenței—ca o încoronare a tuturor studiilor 
liceale—trebue să aducă o reformă a invăţămintului prin filozo- 
fie (vezi: l. Petrovici, Mai multă filozofie, Sburătorul, 1920), 

Este—pe urmă—psihologic să discuţi ca elevii problemele 
iniţierii filozofice, pentrucă cercetări nonă de psihologia adoles- 
cențel indică preocapările metafizice şi etice drept cele mal as- 
cuțite necesități ale virstei intre 13 şi 21 de ani. 

Psihologul pedagog Edaard Spranger (Psychologie des 
Jugendalters, Leipzig, 1924) supune unei minunate analize des- 
făşurarea psihologică in anli aceştia. Sint citava capitole care 
ne interesează acum. „Das sitiliche Ewituicklung des Jagendii- 
chén“, „das Rechisbe wusstseln des Jugendiichen“, „Wissen und 
Weltanschauung im Leben des Jogendiichen* remarcă vivacita- 
tea extraordinară a Înstinctului metafizic la adolescenţi. Ingrijo- 
rarea metafizico-religioasă nu-i niciodată mai puternică ca acum. 
Chiar intre adolescenţi—Spranger deosebeşte donă tipari: cer- 


274 i VIAȚA ROMINEASCĂ 


cetătorul, atras de-o ştiinţă specială şi filozoful, atras de gindul 
construirii totului în concepte, Ambil însă siot sbaciumaţi de 
„Rhimpele enigme! vieţii”, sbacnind cu toată puterea noutăţi. 
Întrebările acestea despre rostul nostru şi al vieţii, sint compil- 
cate de preocupările morale şi cele ale unel jastiţii eterne. 

Este inutil să urmărim ce anume tribulaţii in răspunsuri se 
pot găsi,—fapt este că „fiecărei virste îl corespunde un ethos şi 
o filozofie proprie”, dar problematica, toată problematica se 
pane odată cu adolescenţa. 

Adeseori tinerii prezintă în frămintarea lor aspecte de tra- 
gedie (pag. 209). Și nu trebue cu nici-un preţ să se frăminte 
neştiuţi, să se simtă părăsiji. Aici ar incepe datoria invăţămin- 
tului filozofic. 

Ultima motiv care ar pleda persuasiv pentru învățămîntul 
filozofic e că acest învâţămint e formal: realizează adică o dez- 
voltare a potenţelor sufleteşti, formează oameni cu judecată, 
dindu-le puncte de orientare, criterii, fără să ingrămădească 
date memorizate: non des savants, des voyants. 

Rămin, evident, întrebări de care atirnă oportunitatea re- 
formei, în realizarea ei practică, chiar admiţind-o principial. 
—Ce inseamnă invăţămint filozofic? Mai multă logică? Mai 
multă psihologie ? Dar experiența arată profesorilor, că elevii 
consimt foarte greu să se interlorizeze şi să se privească gin- 
dind sau simțind.—Se va reintroduce etica? Se vor studia mo- 
raliştii francezi, urmărinda-se disciplinarea caracterelor si rezol- 
varea crizei morale romineşti prin morală? Se va introduce 
sociologia ? sau estetica, care după Idealul lal Raskin şi Wilde 
e singora disciplină care poate crea „o nouă contrerie între 
oameni, furnizind limbajal universal“. Se va face o introducere 
ia filozofie? Care disciplină filozofică va avea hegemonia? 

Dar lavăţămint filozofic nu însamnă nomai introducerea 
uni discipline, sau înscrierea mal multor ore in program pen- 
tra acea disciplină, ci insamnă poale şi nuanțarea filozofică a 
celorlalte obiecte de învățămint, Cum se va face aceasta? Care 
vor fi profesorii aceia? ȘI care manuale ? Trebuesc multe schirh- 
bate din temelie dacă filozofia devine obliect de concentrare. 
Sint întrebări care pot încurca.—ȘI se mal adaugă încă una.— 
In spiritul cărei concepții filozofice se va reforma? Dacă edu- 
caţia e socializarea tinerilor generaţii—dapă Durkheim—in ce 
Spirit le vom socializa, socialist sau individualist? Totul e indi- 
vidul, sau totul e societatea? Vom creşte „bestia blondă“ sau 
„generosul social“ ? 

Reforma va purta pecetea personalităţii filozotice a d-lui 
Patrovici.— Domnla-sa e raționalist.—Putem bănui prin urmare 
sensul reformei: vom creşte inţelepţi. Alci însă cel pripiţi ar 
avea motive să fie mihaiţi. Cum ? Vor zice el, învăţămintul tre- 
bae să fle seamă și de sociologia natională, însă realitățile ro- 
mineşti nu priesc deloc filozofilor.— Tinerii leşii depe băncile 


p> 


CRONICA ŞCOLARĂ 
—————————————————_ aaa 


şcolii vor rămine aiuriţi, ca in altă lume: Ce-şi va zice oare, in 
copon zilei, elevul, care-şi aminteşte versurile raționalistului 
rancez : 


Le bonheur est un bien que nous vend la nature: 
Il n'est point ici bas de moisson sans culture—? 


(Discours sar I'homme). 


Ca să fie ferielți—și poate că aceàsta-] rostul vieţii pe pă- 
mint—nu-l mal bine—vor replica el—să creştem copiii feriţi 
de întrebările şi îndoelile filozofiei? Să-i creştem la ragby şi 
foot-ball, să le circule puternic singele prin vine, să clocotească, 
—şi zgomotul lui să acopere glasul preocupărilor morale. —ln 
angrenajul social, rezistă doară cel egoişii şi seci.—Nu-l mai 
fericit Don Juan, decit Werther, şi oricare „cetățean cumsecade“ 
decit orice raţionalist vizionar al păcii şi încrederii între oa- 
meni? Căci raţiunea te face să afirmi şi tu adevărurile marelui 
lubitor de oameni, dar micile brutalităţi ale vieţii sociale se'ngră- 
mâdesc destule, ca să distrugă o iluzie nelertată. 

Dar formola ministrului iastracţiunii va imprăştia şi um- 
brele acestei mihniri. Dacă şcoala formează ordinea socială, — 
școala cea noaă—întronată în drepturile ei, — anunţă şi adinci 


prefaceri sociale. 
Sorin T. Pavel 


75 


Cronica teatrală 
IASI 


Stagiunea nu s'a mai deschis anul acesta, lucrul e imbu- 
curător, ca o nouă plesă de d. Victor Eftimiu, ci cu Vlaicu Vodă. 

Am cetit şi am văzut de multe ori frumoasa piesă în ver- 
suri a lui Davila şi am rămas mai mult ca oricind cu convin- 
gerea că ea e turnată într'un metal, capabil să reziste vremii. 

Măruntele defecte asapra cărora atlția critici au insistat 
deajuns, m! se par neiosemnate faţă de mersal sigur şi maiestor, 
relieful viguros al caracterelor, avintul ideal care vibrează în 
această piesă istorică și în adevăr naţională, ce prin factură a- 
minteşte nu drama fbmantică cu retorismul, artiticiile şi violența 
el forţată, ci cele mai bone din tragediile clasice, 

Figura închisă şi severă a lui Vlaicu cu stăpinirea st- 
fleteăscă şi voinţa lui tenace şi înțeleaptă, închinată upei carze 
superioare e o Impunătoare creaţie dramatică şi în acelaşi timp 
fidela incărnare a politici! precaute dar larg văzătoare a voe- 
vozilor noştri, intemeetori de neam şi neclintiţi păzitori al legii- 
Doamna Ciařá cu voinţa el neintrinată de dominație, care pen- 
tru a ajunge la ţintă merge pănă la crimă, e deasemebi o eroină 
de tragedie, iar romin Grule simbolul minunat al poporului ano- 
nim şi umil, cu fidelitatea şi setea Ivi de jerifă în ceasuri grele, 

Interpretarea piesei a fost demnă de laudă. Cu toată po- 
vara anilor, d-na Agatha Birsescu ne-a redat figura doamnei Clara 
cu vigoarea ei cunoscută, cu acelaşi dicţinne neîntrecută și ges- 
turi largi de mare tragediană. 

D. Ghiţescu a jucat cu păirundere, sobrietate şi măsură 
rolul covirşitor al lui Vlaicn, 

Ceilalţi artiști i-au secondat onorabil. Un lucru nu poate 
insă fi trecut cu vederea. Cel mal mulţi din e! nu știu să ros- 
tească versuri şi nu pot părăsi nici o clipă tonul prozei curente. 


CRONICA TEATRALĂ 2176 


Desigur, accentul forţat sau supra-dozarea în această ma- 
terie sint primejdioase, dar e bine să no uităm în acelaşi timp 
că versul nu e o bhalnă de toate zilele şi ca atare cind e fra- 
mos cu deosebire, se cade să fie rostit cu o cuvenită nobleţă. 
ŞI artiştii ieşeni au doar în faţa lor, în privinţa aceasta, În d-na 
Birsescu un minunat model ! 

ka 


Direcţia teatrului nostru a fost de data aceasta mai noro- 
coasă sau mal fericit inspirată ca anil trecuţi în alegerea pie- 
selor originale, şi încercări ca acele ale d-nilor Scorţescu şi Te- 
leajen merită fără îndoială să fie relevate, 

D-I Teodor Szorţescu e cunoscut prin două mici piesee „Arta 
iubirii“ şi „Mirajul Alpilor“, care dacă nu sînt lipsite de unele 
stingăcii de începător cuprind, ultima mal ales, detalii de o re- 
marcabilă pătrandere şi fineţă psihologică. 

In „Tant! Viorica“, piesă în patru acte şi de altă amploare, 
d-sa pune în diszuţie o problemă îndrăzneață şi Interesantă, a- 
cea a virginității femellor inaintea căsătoriei. Sentimentu! de 
proprietate absolută şi exclusivă a masculului, caşi străvechi 
şi obscure imperative ancestrale explică în parte cei puţin, mis- 
tica importanţă pe care acesta o acordă, unul infim detaliu a- 
natomic al partenere! sale. 

Rămine însă deschisă întrebarea, Damas fils a pus-o mi sè 
pare pentru întăla oară, dacă o fată care şi-a pierdut virgini- 
tatea din diverse cauze, din care unele au fost poate mai tari 
ca voinţa ei, a pierdut în același timp şi dreptul de a deveni 
soția unui om pe care-l iubeşte. Nu devine oare acest om—în mo- 
mentul în care canoscind realitatea, se crede chemat să aplice 
sancţiunea, oricît ar fi de chinaltde trigarile gelozie! postume,— 
crud şi citeodată ridicul ? 

D şoara Ella studentă la chimie, fată cuminte, serloasă, 
orfană care trăieşte impreună ca mătușa el, o bătrină d-şoară cu 
ticarile şi maniile inevitabile ale virstel, cade printr'an lanţ de im- 
prejurări nefavorabile în braţelele unui doctor inteligent şi cinic, 
un Don Juan sau Valmont contemporan, care-şi practică sportul 
cu o artă savantă. 

Dar după ce l-a fost şase luni amantă, dragostea Ellei łn- 
cepe a plictisi pe doctor, preocupat de nu ştiu ce cercetări ști- 
ințitice. Un moşier insă, Andrei, amic al doctorului, care des- 
gastat de aventuri și speriat de apucăturile fetelor de azi caută 
o tovarăşă de tral în adevăr pură, crede că a găsit în Ella Ide- 
alul visat. El o lubeşte cu pasiune și Ella părăsită de doctor, 
care nu vrea să audă de căsătorie și profund decepţionată, gă- 
seste un retugiu în iubirea lul. Dar în ajunul logodnei, doctorul 
apare, neașteptat. El lămureşte Ellei situaţia ei şi eventualele pri- 
mejdii de care e ameninţată, oferindu-se ca amic și medic să-i 
procure mliloacele în stare de a provoca soţului, în momentul 
psihologic, necesara Iluzie. Dar Ella, suflet sincer şi drept, pe 


aB VAȚA ROMINEASCĂ 


care o revoltă minciuna şi tirania prejudecăţilor refuză indienată 
mărturisind lui Andrei adevărul. Acesta send incă bir dela 
dragostea aprinsă la disperare şi invective., Cu multă abilitate, 
doctorul, adevăratul autor al nenorocirii, reuşeşte să potolească 
pe Andrei, aruncind vina pe un personaj fictiv şi decedat, Dar 
numai pentru o clipă, căci el plecat, acesta izbucnește iarăși 
şi a i de e rii grea pleacă în lume. 

esa se silrşeşie de fapt aici, dar d. Scorţescu pentru a 
pedepsi cruzimea bărbatului şi a-l pune inti'o aere gre 
a crezul necesar să mal adauge un act. 

Ella a devenit o stea renumită de cinema şi o găsim fil- 
mind In jurul Sinael, într'sn scenariu alcătait de un jarkeu foarte 
bogat şi comic, care o urmăreşte asiduu cu propuneri de căsâto- 
rie. Andrei, care nu a incetat de a iubi pe fosta lul logodnică și 
regretă gestul pe care l-a avut faţă de ea, ointiineşte din intimplare, 
Vechea dragoste îl cuprinde pe amindoi şi omul care-şi respin- 
sese logodnica fiindcă nu era virgină, e fericit acumcă poate să la 
de soţie pe acelaşi femee, văduvă şi liberă, după ce a făcut de- 
liclul mai multor amanți, 

Deşi actul din urmă, amuzantă comedie de altfel, e en 
„lors d'oeuvre“ din punctul de vedere al economiei piesel, degi 
metamorfoza Elle! din chimistă stodioasă în stea de cinema nu 
e deajuns explicată, lar unele trăsături din caracterul lui Andrei, 
cum è increderea lui absolută în doctor, poate neverosimil, 
„Tanti Viorica“ e scrisă de un intelectaal subțire, şi uneori subtil, 
ca netăgăduite insnşiri literare. 

Dacă o relativă lipsă de concentrare şi căldură afeciivă e pe 
alocuri vizibilă, unele scene mal ales în actul al Il-lea sint re- 
mărcabile prin luciditatea şi ascuțimea analizei, iar dialogul e a- 
proape intotdeauna natural, viol, spiritual. 

E demnă de relevat deasemeni abilitatea, semn al unei re- 
ale distincţii native, cu care autorul a atins unele chestii greu 
de atacat direct şi de o gingăşie extremă, fără a cădea o clipă 
în vulgaritate, 

Plesa s'a bucurat de o conştiincioasă interpretare deşi rolul 
eroinei depăşea, din nefericire, forțele artistei, D. Nosec a fost 
corect în acelal moșieruloi Andrei, d. Braeski convenabil în al 
doctorului. D, Miron Popovici a avut vervă şi umor în rolo} 
americanului. 


Piesa d-lui Teleajen se inspiră caşi lucrările lui anterioare 

re erp ară 2 anasan as abea patriarhal al boie- 
ar se desiăşoară in acelaşi atmosferă traditiona 

de poezie sănătoasă şi rustică. j POA 

Bătrinul boler lorgu Dumbrăvescu, pe cind era văduv, in- 
nainte de a doua lul însurătoare a avot o fată cu o roabă ți- 
gancă din sălaşul moşiei. Fiindcă ea era singure! lui copil, a 
crescut-o şi a recunoscut-o ca fiică legitimă, în ochii oamenilor. 
Dar cumnata! său Grigore Zeletin zis şi „Păr de lup“, bărbat 
| aprig şi rău, ruinat prin necurmate judecăţi pentru pămint cu 


CRONICA TEATRALĂ č  ěć 279 


vecinii, îi cunoaşte taina şi il exploatează prin veşnice cereri 
băneşti. Fire de artistă, temperament pasionat şi aprins, în ale 
cărei vine curge singele mamel, fiica lui, Miranda a studiat 
mai mulţi ani la Paris, Reintoarsă acasă ea recunoaşte în lo- 
godnlcul verişoarei Elena (fata lui Zeletin}, doctorul Carpen, pe 
iubitul el dela Paris. Ea caută să-l atragă din nou și pe cind 
intimitatea intre dingil creşte, Elena sufere în tăcere. Dar Ze- 
letin care-şi lubeşte cu pasiune fata veghiază şi cind ea vrea 
să ia calea mănăstirii, desvălule in public originea adevărată 
a Mirandei, Carpen rămine nehotărit. El ia la început apărarea 
Mirandei şi pare dispus să sacrifice pe Elena, dar apol ezită. 
Revoltată impotriva lui şi a soartei, Miranda ia calea pribe- 
giei, părăsind pentru totdeauna căminul părinjesc. 

Piesa d-lui Teleajen e fără indoială patetică, plină de 
mișcare şi construită de un abii meşteşugar, care posedă instinctul. 
teatralui. Unele personagii: bolerul lorgu cu ncbleţa și bunătatea 
lui sufletească, Zeletin cù viclenia şi aspra lul îndirjire, Ste- 
fanaş fiul epileptic al acestuia, copil sălbatec crescut in sinul 
naturii, trăiesc şi au o individualitate bine caracterizată. Nu aşi 
putea spune însă acelaşi lucru despre doctorul Carpen, personaj 
incolor şi enigmatic şi mai ales despre adevărata eroină a piesei 
Miranda, 

Talent desigur cnltivat, dar cu fondul profund rural şi cu 
sentimentalitatea nalvă şi uneori dulceagă, cu toată silința lui 
meritorie, d. Teleajen n’a izbutit să dea destulă viaţă şi adevăr a- 
cestei firi capricloase şi pătimaşe, rafinate în medio! artistic al 
Parisulai. Deşi alimentat cu expresii franţuzeşti, care vor să fie 
picante, dialogul intre ea şi Carpen ca şi maneijul lor erotic nu 
evită convenţionalul şi se resimte de stingăcla autorului. Tirada 
din actul final în care fata ţigancei evoacă suferințele strămo- 
şilor ei imi pare deasemeni declamatoare şi retorică, iar plecarea 
Mirandei pe orma strămoşilor el nomazi lasă impresia onol trec 
melodromatic uzat, amintind banalvistirşii al atitor filme. 

Plesa a fost frumos montată şi interpretată cu ingrijire. 
D., Teleajen în rolul boieralul Dumbrăvescu şi d. Ghilţescu in 
acel al lul Zeletin au jucat inteligent şi cu naturaleţă. D-na 
Braeski în acel al Mirandei a pus pasiune, dar nu a evitat u- 
nele accente falşe. 


Cu „Negastorii de glorie“, compania Sturza Bulandra Ma- 
ximillan ne-a procurat citeva ceasuri de neoltată plăcere artistică. 
Căci dintre numeroasele plese inspirate de starea de spirit și 
moravurile post belice, comedia satirică bicluitoare şi amară 
a lui Marcel Pagnol şi Paul Nivoox e una din cele mai semnificative. 

„Negustorii de glorie“ ne infățişează unul din faptele care 
sporesc durerea acelora ce au pierdut pe cimpul de luptă o 
fiinţă scumpă şi constitue in acelaşi timp o singeroasă ironie a a- 
cestei vremi: exploatarea şi comercializarea neruşinată a me- 
moriel eroilor morţi, de ceata nesăţioasă a oamenilor de afaceri 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


veroși şi a tutaror învirtiților, plantă veninoasă pe care a ali- 
mentat-o gigantic războiul. 

Sergentul Henri Bachelet a fost ucis pe front pe cind pro- 
teja cu mitraliera retragerea batalionului. Corpul eroului n'a fost 
găsit şi familia nu are drept consolare decit portretal, crucea 
de războlu şi suvenirul mortului. Dar lul Bachelet tatăl, modest 
funcționar de prefectură, | se deschide deodată prin moartea 
fialai o strălucită carieră. Tatăl sergentulal erou e înaintat re- 
pede şei de secţie, apoi de divizie și e ales preşedinte al aso- 
ciaţie! familiilor celor morţi. Ba chiar e convins să candideze în 
fruntea unei liste, bineînțeles acea a blocului naţional, la sca- 
unul de deputat. ln ajunul alegerii insă, lovitură de teatrul! 
mortul reapare. (Henri nu fusese ucis ci numal grav rănit şi 
transportat „intr'un spi!al din Germania. După opt ani, reve- 
nindu-l memoria, uzat și imbătrinit, el a izbutit să ajungă a- 
casă). Candidaţii sînt consteruaţi. Succesul electoral e periclitat 
prin apariţia intrusolui. Ei pon întălu la îndoială identitatea lul. 
E acest strigolu sergentul Bachelet? ȘI în fața evidenţii, caută 
să ciştige timp. 

Indurerat, după ce-și revede soția căsătorită acum cu un 
altul, Henri se resemnează să na le tulbure jocul dar cind Ba- 
chelet tatăl a devenit deputat şi un discurs răsunător l-a făcut 
ministeriabil, el îşi revendică cu hotărire identitatea şi reclamă 
starea lui civilă, 

Intr'o scenă însă, puternică şi expresivă in care avem unul 
în fața altuia, protitorul îngrozit care-şi vede sitoația ameninţată 
şi soldatul revenit de pe front în sufletul căruia clocotesc minla 
şi disprețul, Bacheiet tatăl mărturiseşte fiului ambiția care-l roade 
caşi toate motivele josnice dar profund omane ale lașităţii şi ale 
egoismula!l săa, Cuprins de milă, Henri renunţă la numele lul 
şi acceptă starea civilă pe care l-o fabricase clinical şi ingeni- 
osul furnizor Berlureau şi în cele din armă, convins că serupulele 
de conștiință nu fac decit să desarmeze pe un om în mijlocul 
unei societăți abjecte, primeşte chiar să devină șeful de cabinet 
al tatălul său, acum ministru. 

Deşi în „Negustorii de glorie“ nu lipsesc situaţiile du- 
reroase sau mișcătoare, ele sint covirşite de satira feroce „à la 
Mirbeau“ şi de efecte comice de o scinteetoare şi uneori diabo- 
lică vervă. 

Piesa a fost minunat interpretată de un excelent ansamblu. 
In rolul bătrinului Bachelet, d. Maximilian a fost de un re- 
alism sobru dar cu atit mai suggestiv şi patetic. 

D-na Sturza mişcătoare în rola! mamei, mal cu seamă în 
scena mută a revederii. 

D. Balandra a fost un Henri Bachelet copleșit de suferință, 
sau vibrant de nobilă revoltă. 

D. Tallanu degajat, jovial, de o admirabilă siguranță în 
rolul lul Berlureau, tipul atit reprezentativ al parvenitului şi ca- 
nallei triumtătoare. 0.3 


Miscellanea 


Ultimele alegeri în Europa 


Ori de citeori în vre-o ţară de pe continent, alegerile dau 
o indicație spre dreapta, reacţionarii noştri fac Imediat pronos- 
ticuri asupra cadacităţii democraţie! şi trag bine înţeles învăţă- 
minte asupra excesului de libertate şi democraţie dela noi. Se 
uită însă că în ţările occidentale alegerile se fac de multe ori 
in vederea unei probleme concrete la ordinea zilei. Consultarea 
populară indică directivele de luat. Aceasta n'are nimic a face 
cu democraţia sau antidemocraţia, Aşa a fost cazul succesului 
conservatorilor în alegerile din Anglia de acum doi ani. Fapt e 
însă că în toate ţările Occidentului alegerile dau, cu rare excep- 
ţii, majorităţi partidelor din stinga. De aici şi ura reacţionarilor 
contra parlamentarismului, 

Inchipuiţi-vă că alegerile ar da de obicein majorităţi drep- 
tei. Nici unul conservator nu i-ar veni atunci în minte să ceară 
dictatura. Doctrina dictorială e un argument în plus care pro- 
bează victoria democrației. 

Dar aceste succese electorale ale democraţiei nu apar aşa 
de clare la nol, fiindcă aici o mulţime de curente şi perso- 
nalități din stlaga trec drept elemente de dreapta, 

Reacţionarii romini l-au acaparat şi confiscat de pildă pe 
d. Poincaré. Dar acesta e un sincer democrat. Politica sa in- 
ternă e din cele mal liberale (in vechiul senz al cavintului). N'a 
intrebaințat niciodată cea mai mică constringere a libertăţii şi a 
arătat o adevărată solicitudine pentru mediile muncitoreşti. De- 
clarăm, că am fi malțumiţi dacă am fi guvernaţi și nol de 
elemente de dreapta În felul d-lui Poincaré. 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cine observă insă curba evoluţiei politice europene pe un timp. 


mal lung, îşi dă perfect seamă că tendința cătră democrati- 
zare crescindă e evidentă. Atară de ţările dictatoriale, (şi în a- 
cestea, de pildă în Spania, se pare că parlamentarismul începe să 
se arate necesar) alegerile cu mici abateri, se îndreaptă că- 
tră stinga. Ţările nordice au parlamente şi ministere de alianță 
radicală şi social-democrată. La fel Belgia. In Franţa parlamen- 
tel cel puţin, e de majoritate socialistă şi radical socialistă. 
Stinga burgheză şi social-democraţii domină compoziţia Reich- 
stagului. La fel în Austria, Ceho-Slovacia şi Elveția. Majoritatea 
laburistă în Anglia începe să cîştige locurile liberale şi să con- 
tra-balanseze puterea conservatorilor. 

Ultimele alegeri municipale din Belgia şi Anglia au dat majori- 
tăţi clare socialismului. In orașe ca Manchester şi Liverpool acesta 
cîştigă o preponderență remarcabilă, In Sheffield şi Leeds laburiştii 
sint stăpini excluzivi pe administraţia comunală. De unde partidul 
travallist avea înainte de alegeri 250 consilieri municipali, astăzi 
are aproape 400, Dacă cercetăm rezultatul global al alegeri- 
lor, constatăm că travailiştii cîştigă 117 de locuri şi pierd 8, ce- 
lace înseamnă un ciștig cet de 139 de mandate. Conservatorii 
pierd 87 de locuri şi nu cîştigă decit 18, în timp ce liberalii 
pierd 56 de locuri şi nu ciştigă decit 7, Independenţii în fine plerd 
34 şi ciştigă 13. Cifrele acestea sint, ml se pare, mal eloquente 
ca orice teorie. Fără să fie așa de strălucite, rezultatele din Bel- 
gia sint totuşi și ele semnificative, 

Cu toate acestea fasciștii şi reacţlonarii noştri, impermea- 
bill la evidenţă, vor continua să strige că democraţia europeană 
lchidează !— M. R. 


Anestetul Gide 


zice : 

„Nous te reconnaissons de valeur qu'aux oenvres les plus 
profondément revelatrices du sol et de la race guides portaient“. 

„Quoi de plus espagnol que Cervantès, de plus anglais que Shakes- 
pemn de plus italien que Dante, de plus français que Voltaire ou 

ontaigne, que Descartes ou que Pascal, quoi de plus russe que Dos- 
loiewsky?”* (Incidences), 

— „Aşa dare frumos, fiindcă e spaniolese. E frumos, fiindcă e 
franțuzesc. E Îrumos, fiindcă e rusesc”, —răspunde Estetica subțire. Con- 
funzi esteticul cu etnicul, pentrucă m'ai frecventat cenachurile literare din 
Bucureşti, 


(Toţi compozitorii au urechea bună, zice cineva. 
— Așa dar, Lae Chioru e compozitor. 
Toate femeile seducătoare an temperament. 


— Aşa dar, fecoasa Anita Gusata e seducătoare. 


a. E 283: 
S 


Toate stațiile climaterice au apă bună de băut. 
— Așa dar Mizilul este o stație  climaterică), 


Un artist genial—rezumăm pe Gide—făcind parte dintr'un r, par- 
ticipă la psihologia poporului său, Avind geniu, Cr mai bine totul, 
deci şi acea psihologie. Opera lui e mai națională decit a celor 
Mal Mici, care exprimă mai palid aceiaşi psibologie, și cu atit mai mult 
decit a celor lipsiţi cu totul de talent, care nu put exprima nimic. 
Opera lui Shakespeare mu este frumoasă penirucă ese englezească, 
cum mă traduci d-ta, ci este englezească pentrucă este frumoasă. 

- Hăhăhă, hăhăhă, așa dar, după d-ta, opera lui Shakespeare 
er orga lare este dep bnscă, pată la infinit Estetica sub- 
ie, tot mai fericită și mai spirituală, si icii i 
a al si ef. A ri și ucenicii îngălbenesc, roșesc şi 


* Informații pentru cetitorul neiniția!.— Esile acest Gide un 
. pa» 
Pete, e mt ati Sx Deatâ ul pe iute deci străine şi al intiue_ ie. 
s ne $- Uri viilizeèză el nojiunea eln? 
de analiză in criticile lul literare ? dit tn catia 
Anlo dia loate acėsien. 
ceastă insuşire a estelitului, filnd un (ap! general, un factor 
ya lea ia n sea de arlă adevărală, nu mal Di nevoe să fle amin- 
ca lilerarã- cum n'ai nevoe să mai eminleșiii i - 
zicală că compozitorul are ureche. ie eu aa 
„. Si cu ali) mai mull nue nevoe de amintit, cu cit, odată ce prin 
crilica estetică al arăla! că un seriilor e valoros, prin chiar aceasla 
ai aiirmal și caraclerul nejional ol operei sale. De acela Gide poale a- 
naliza pe Shakespeare, fără să albă neroe să mal vorbească de ca- 
racterul englez al operei lul, 

Problema nu capălă un inleres special deci! numai în cazuri ex- 
cepționale, anormale—care se ivesc mai alea la popoarele înapoiale — 
cind un scriitor, să zicem romia, a fost educa! acasă grecește şi fran- 
juzeşie, a învălal apol la Paris din adolescență, n'a găsi! în jara sa o 
lrodiție literară, adică o lileralură anlerioară, s'a dezvolte! sub! influ- 
enja numai a unei lileraluri sirăine—și astfel sufletul săv, sau, cum 
s ar zice, „meninlilalea“ sa nu mal e romineaacă, dar nici n'a deveni! 
lranjuzească. Acesslă depersonalizare esie dăunătoare crealie! ar- 
listice, ca orice depersonalizere, O operă de eriä adevărală, zice a- 
celaşi anesiel Gide, are mai înlălu un profund caracier ivdividual şi 
în al doilea rind un profund caracter najional. 

Scriitorul imagina! de noi va fi în siluajia să opteze pentru sufle- 
lu lranjuzesc ori pentru cel rominesc. Dacă optează peniru acesta din 
urmă, ei ltebue să se repersonalizeze naţional —prin contaciul cu po: 
porul său, cu literatura cullă a acesiul popor, cind existi, cu litera- 
iura populară, cind nu exisiă o literalură cultă, cu lreculul aceslui po- 
por din istoria țării, din cronici, etc. 

Prin aceasta nu capălă „estelică”, cl devine om normal, (căci 
orice om normal e stu Francez, sau Romin, sau Chinez), yi devenind 
normal, intră in calegoria oamenilor cu ndevăral proprii peniru crealia 
esieiică, dacă are laieni dela taiðl său şi dela mama sa. 

Aceste lucruri atil de simple Eslelica subiire nu le ințelege, 
penirucă ea concepe eslelicul ca o substanță, Ea au ṣile că esleticul 
nu este, ci rezuită. 

Dar conceplia gingaşă are o mullime de avantaje, E mult 
mai comodă: te dispensează de orice bălae de cap. ŞI e foarte mondenă: 
Esteliciani de-aceşiia „puri” plac grozav la cucoane și la duduci. 
„Vai. ma chère, ce estetic! Ce drăguj!* Sini dame care se dezarii- 
cuiează in laja unor așa de emuvanie aliludini estetice. 

O altă năzăreală a Estelicei subiiri esie aceia că concepția ariel 


284 _______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


"Democraţia şi arta 

Spiritele distinse pling pe rainile artei din vremurile de- 
mocratice. ŞI se intimplă adesea ca aceşti pliogoci să fie „mo- 
dernişti“ de cea mal pură specie, adică partizani al unel arte 
care a înflorit în democraţie. 

Lamentaţia s'ar inţelege din partea celor care cred că 
tot ce e vechio e bun, ori mal bun—și că literatura şi arta mo- 
dernă sint inferloare. 

Dar să susţii că literatura şi arta modernă sint superioare 
literaturii şi artei din trecut—şi să plingi, în acelaşi timp, pe ru- 
inile esteticii ofensate de democraţie, este o colme rar atinsă 
chlar în regiunile cele mai înalte ale contrazicerii. 

Democraţia dă posibilitate de întinsă selecţie a talentelor— 
dă un cimp întins de unde să se recruteze artişti, şi de unde să 
se recruteze un public cetitor cit mal mare care să selecţioneze 
pe artişti, incurajindu-i moral şi material. 

Chiar dacă s'ar dovedi că elita socială are gustul maibun 
decit mulțimea, încă n'ar fi nimic. Are drept și poporol să-şi 
albă scriitorii săli. Ar răminea ca elita să selecţioneze pe celbuni. 
“Dar elita socială, adică bogaţii, n'au gustul mai ban. Scriitorii 
artişti n'au fost selecționați de elită. Pe Flaubert elita socială 
nu l-a adoptat ca pe Marcel Prévost, Elita care selecţionează pe 
artişti sint intelectualii, recrutaţi din toate clasele sociale, şi mai 
ales din cele de jos. 

Pe Eminescu l-am selectat noi, golanii, eşiţi din popor, şi 
nu boerii, ori burghezii noștri. Chiar în distinsa socletate Juni- 
mea, acela care l-a priceput pe Eminescu a fost Malorescu, ur- 
mașul ţăranului Trifu, şi nu boerii de acolo. 

Trebue să fii misonelst, indărăinic laudator temporis acti, 
admirator excluziv al literaturilor moarte, refractar la literatura 
modernă,—ca să susții că democraţia, forma socială și politică 
a Srini moderne, este nefavorabilă ori chlar dăunătoare 
ar Ă 
Fireşte, dacă aduni la un loc toată literatura trecutului, 
obţii o sumă superioară literatarii moderne. ȘI iarăși, fireşte, 
dacă te gindeşti la Dante, Shakespeare și Goethe, nu le găseşti 
păreche astăzi. Dar aceste genii sint accidente. Dela Dante 
"(1300) pănă la Shakespeare (1600) şi dela Shakespeare pănă la 
Goethe (1800), constatăm depresiuni mari pe terenul genialităţii. 


ca o expresie și a salletului najlonal esie în conlradicile cu caracterul 
-gralui! al operei de arlă. 

Dar ce are alace gratuitatea sou negraluilatea ariei cu inlreba- 
rea În ce constă esielicul ? Ce este estelicul este o chestie, iar dacă 
esteticul (ce-o [I fiind el, din ce-o fi fiind el consiiluii) poale fi pus 
sau nu în serviciul unor inlenții externe ariel, esle o cu lolul altă 
chestie, Acelaşi Gide, care constală specilicilatea națională a operei de 
„artă, este, in același limp, un neînduplecal! apărător al graluității artei. 


MISCELLANEA 285 


Dar veacuriie intermediare, lipsite de astfel de genli, nu erau de- 
mocratice.— lar veacul al XIX-lea, al democrajiei, a produs in 
unele genuri opere superioare celor din trecat,—in poezia lirică 
şi în roman. 

Oricum—tocmal „moderniştii“, care neagă toată literatura 
vremurilor aristocratice, tocmal ei să acuze democraţia ca un re~ 
gim neprielnic Iteraturii şi artel,—acea democraţie în vremea că- 
reia a inflorit „modernismul“ ? 


Monarhie şi republică 


Autorul acestor rinduri a făcut parte din vechiul partid so- 
clalist pănă la fărimiţarea şi dispariţia acelui partid. ŞI a scria 
pe vremea aceia cheva articole pentru monarhie şi in conira 
republicii. K 

Bine ințeles, că această atitudine avea in vedere situaţia 
noastră, şi nu orice situaţie. lar monarhia susţinută în contra re- 
publicii era monarhia constituţională, adică, cum s'ar zice, repu- 
blica încoronată. 

Intre o republică şi o monarhie constituțională ca cea din An- 
glia, nu e altă deosebire decit acela că in republică chela de 
boltă a statului e o persoană aleasă de popor şicare se schimbă, 
pe cind în monarhia constituţională, acelaşi oficiu il tace o per- 
soană toată viaţa şi ajunsă prin ereditate, 

La un popor înaintal,—atit în repeblică cit şi in monar- 
hle—lucrul pubiic este lucrol poporului, reprezentat prin dele- 
gaţii săi, parlament şi miniştri. Dacă acela, care primeşte demi- 
sia unui minister, cheamă la putere pe cei indicaţi de popor, in- 

tăreşte cele hotărite de parlament şi este simbolul naţiunii, — 
dacă persoana aceia este aleasă ori ereditară, domneşte șapte 
anl ori toată viata—lucrul este aproape indiferent. Ce deosebiie 
reală este intre Franţa şi Anglia ? 

Dar nu tot aşa e și in țările inapolate, unde nu poporul 
este suveran de fapt, In aceste ţări şeful statulai are pu- 
teri mult mal mari. In astfel de ţări, oricit ar fi ele de „consti- 
tuționale“, monarhia are un caracter mal mult sau mal puţin 
absolatist. 

ȘI atunci nu mal e atit de indiferent cine e acel şef al sta- 
tului, cum ajunge el şef, de unde se recrutează el. 

Sa facem istorie, ca să pricepem mal bine. 

Dacă dela 1866 până la 1914, in loc de monarhie am fi 
avut republică, — atonci în loc de un şef permanent, Regele 
Carol, om fără legături de clasă şi de familie in ţară, fără le- 
gâturi de partid, sigur pe locul său, în afară de orice nevoe de 
compromisuri pentru a se alege și apol a-şi păstra locol, etc.— 
aşa dar, în loc de acest om, de această neschimbată chee ce 
boltă a edificiului nostru politic, am fi avut preşedinţi de rt- 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


blică, aleşi dintre oamenii noştri, oameni de partid, membri al 
unor clase sociale şi al unor familii autohtone, luptind ca 
să fie aleşi preşedinţi al republicii, aşa cum se luptă la noi în 
politică, luptind să se menţină, aşa cum se luptă la nol, nesi- 
gari pe situaţia lor, răsturnaţi prin intrigi, etc, etc. 

Ce-ar fi fost de nol în cazul acesta? Ce-am fi ajuns? S'ar 
mai fi putut vorbi de „progresele realizate în ultimii patrazeci 
de ani“? Ce s'ar fi ales de simburele viltoarel Rominii Mari? 

Republica este bană (mai puţin bună sau tot atit de bună 
său mal bună de cit d monarhie strict constituţională) la popoa- 
rele coapte, care se guvernează în fond singure şi care au ne- 
voe de un pivoi--ales la şapte ani odată, ori pus pe viaţă. 

Dar la popoarele înapoiate ca este Izvor de lupte sterpe, 
de anarhie, de primejiii mari, poate chiar mortale. 

Bătriali noştri, unii din el republicani în teorie şi chlar so- 
cialişti în zvăpălala tinereţii lor, au înțeles perfect acest lucru, 
cind au realizat o monarhie constituţională cu o dinastie străină. 
ȘI acest lucra l-au înţeles şi alte popoare înapoiate din orientul 
Europel, 

Mai este o soluție, no-l aşa ? Dictatura, adică monarhia 
de drept divin fără drept divin a unul plebeu oarecare, alături 
de un rege de carton, sau fără nici un rege. Malţumim... 


Anghel şi Iosif 


Intr’o interesantă broşură intitulată Opera literară a pog- 
tului Dimitrie Anghel (cuvintul „poet“ e de prisos, căci Anghel 
e un scriitor cunoscut), autoarea, d-na dr. Silvia T. Bălan, ca- 
racterizează opera lui Anghel cu ajutorul volumelor de versuri; 
In grădină şi Fantazil şi al volumelor de proză: Fantome şi 
Ogiinda fermecată, la adevăr, namal aceste volume sint sem- 
nate de Anghel singur. 

Dat Anghel na va fi complect definit fără operele iscălite 
impreună cu losii. 

ŞI cuatit mai mult am avea dreptul să procedăm astfel, ca 
cit avem mărturia d-nei Natalia Negru (in romanul Helianta) că 
partea de colaborare a lul Anghel este covirşitoare, Vom adăoga 
că anume incidente cunoscute nouă (Cometa, Caleidoscopul, 
Carmen Saeculare, Legenda Fanigellor au apărut în „V. R.“) 
ne-au hotărit, acum patru ani, să subscriem la declaraţia Heliantei. 

Dar şi fără mărtaria H=liantei, şi fără informaţiile noastre, 
am putea fi indreptăţiţi să spunem că cel puţin Cometa şi Ca- 
deidoscopul sint de Anghel--secondat de losif, 

Aşa cum îl ştim pe Anghel şi pe losit ca oameni şi ca 
scriitori, Anghel putea să scrie singur Cometa și Caleidoscopul, 
dar na şi losif, Na-ţi trebue mult simţ critic ca să pricepi că 
tradiționalistul, patrlarhalistul, sentimentala! Iosif, mai mult poet 
(indiferent de ce grad) decit artist—nu putea scrie Cometa şi 
Caleido:copul, şi nici nu avea ca ce contribul mult la ele. 33 


MISCELLANEA 287 
PE n ar n n) MI E 


Caleidoscopul şi mai ales Cometa presopon tn autor ar- 
tist, fantezist, om de lume, spiritual, „franţuzit”, arhicitadin, 
celace era Anghel şi celece na era deloc losif. Nomai Legenda 


Fanigeilor, lirică, epică, romantică, infiuențață de literatura ger- 


mană, familiară lui Iosif (traducătoroi iul Tarhăuser etc.) şi nu 
şi la! Anghel,—n'ar fl putat-o scrie Anghel singur,—dar nici losif. 
Acum, că fără losif, Cometa şi Caleidoscopul ar fi fost 
iatrucitva altfel, nu importă. Nu vulm să spunem decit că in ge- 
arj eer gain namai Anghel era capabil să realizeze o operă, nu 
Ş A 
De altfel, Legenda Funigeilor e prima lor colaborare la o 


“operă originală, şi la inceput colaborarea trebuia să fie reală. 


Mai pe urmă a rămas obiceiul,—forma fără fond. Pe vremea 
acela (rezumam nol acum patru ani /lelianta :) Anghel era intro 
fază a biogratie! lni morale, cînd pe deoparte omul are verva la 
culme, lar pe de altă parte în afacerile practice poate atinge 
culmile generozităţii şi ale depersonalizării. 

Și cum, după părerea noastră—și credem a majorităţii lec- 
torilor lul Anghel—opera de căpetenie e partea lul din Cometa 
şi din Coleidoscop, şi cam această parte este, cu siguranță, mal 
mult decit covirşitoare, trebue să avem odată carajul de a ca- 
racteriza pe Anghel şi prin aceste opere, chiar cu inconvenientul de 
a-i acorda şi celace nu e alsăn—fără îndoială foarte puţin-—dacă 
m'am avea putinţa să simțim partea lui losif. 

Altfel, Anghel, frustrat de opera sa de maturitate, operă e- 
minentă şi în sine şi din punct de vedere al dezvoltării lite- 
ratarii noastre din ultimii douăzeci de ani — va răminea, pe 
nedrept, prea sărac, căci /antazii este cam inconsistentă, 
lar In grădină — carloasă combinaţie de născind impreslo- 
nism modern şi de vlahuţism (prin ritm, ton declamator, ex- 
clamativ, sentenţios)—nu va putea rezista „dintelui vremii“, 
dacă cumva mal rezistă incă.—Avem impresia că Anghel şi-a gä- 
sit genul potrițit naturii sale abla în Cometa şi în Caleidoscop. 
Da altfel, acestea au fost volumele cele mai gustate de public, 
din cele cite au purtat iscălitura lul Anghel sau şi a lui Anghel. 

D-na dr. Silvia T. Bâlan a eliminat din opera lui Anghel 
aceste volume. După uzanţele cele mal stricte are dreptate. Dar 
trebue să dăm odată Cezarulai ce e al Cezarulai, 

ȘI se întimplă că prin acest suum cuique, losit rămine de- 
stol de avat. ȘI în sfirşit, noi nici nu concepem cum s'ar putea 
face racordarea între opera iscălită numai de el şi Cometa. 

Celace ar rezulta ar fi ca acel hircocerb, animal cu două 
naturi imaginat de s-olastici și amintit undeva de Renan. 


Sezonul Estetic 


Prevedeam în numărul trecut deschiderea campaniei Este- 
tice şi făgădalam cetitorilor noştrii că-i vom ținea în carent cu 
peripeţiile aceste! campanii. 


288 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deocamdată Estetica s'a împărţit în două tabere, dind spec- 
tacolul unei sfişietoare lupte intestine. 

Donă sint problemele, care agită in primul rind Estetica 
noastră in acest sezon, 

1) Cine ne-a omorit pe nol. 

Estetica gingaşă (No. 1) declară că decesul nostru i se da- 
toreşte el. Estetica integrală (No. 2) se ridică furioasă şi pre- 
tinde că acest asasinat e opera sa. 

Noi nu putem să ne spunem cuvintul în acest proces, căci 
nu s'a pomenit de cind e lumea ca mortul să depună mărturie 
ori să dea informaţii in desbaterile asasinatuloi său. 

2) A doua problemă, care desbină Estetica noastră e in- 
trebarea : col se adresează Eminescu in poezia Somnoroase på- 


tică integrală: 

„Da” ce te-o apucat, omule, lasă fata'n pace!“ 

|, ca să epulzăm relatarea acestoi important fapt din tre- 
cotul indepărtat, trebue să adăogăm că Popovici Vasile s'a insu- 
tat mal tirziu cu fata popel, celace dovedeşte că din punct de 


——————— = MISCELLANEA 289 


vedere pragmatist 

irele a fost cea meri cacl fala avea ee tele pă 
Do oa 
mori Și moril vorcază, numat da alegeri, 5 n CA ee 
Că 040) 29 me prea arda AA a e vero etc.) putem spune 


P. Nicanor 4 Co. 


Recenzii 


Paul Zarifopol, Din registrul Ideilor gingaşe, ed. „Cultura 
Naljională“, Bucureşii, 1926. 

Dacă termenii ar avea în limba noasiră o acceplie proprie ori 
măcar aproximativă Înjelesolui inijial, ca in alle limbi, am pulea spune 
că apariție volumului d-lui Zarifopol constilue—cum se zice —un „eve: 

imeni”. 

TA Dar aplielele noastre laudalive înirebulnjate din belsug la înlim- 
plare, aplicate de prietini ori de onmeni prea geniiii şi-au ros demuli 
semnilicația. Mă întreb, apariția cărul volum n'a fosi salutată ca un 
„erenimeni“ ? Adevărul e că ne lăudăm sau pe înjarăm fără nuanțe. 
Celace apar extrem de rar la nol sint operele de cugelare, de intelec- 
inalilate pură. Dacă ne vom enluziasma mereu peniru culare searbădă 
productie, ce mal rămine de spus despre gindurile acesiul adine, as- 
culil şi bitălos cugelālor care e d, Zarifopol? Isi zic intelecluali ati- 
iia oameni cu doctorale ori cu lecluri recente, inci! nu Îndrăznesc să-l 
span ia fel d-lui Zarifopol. Tolusi preocuparea sa cural ideologică, le: 
meriinlea sa, gusiul peniru cărlurărie, Sint olilen caraciere - ml se 
pare - care merilă să lie desemnate sub! rubrica de intelectual, Dar 
dacă mal sin! molii allil, U cer erlare că! bog cu deasila intr'o com- 

ie care nu şiiu dacă-i place. 

dii De fapi Šai in că eta de lală foarte pulini oameni care se 
indeleinicesc să gindească în jara noasiră, Dintre acestia siai şi mai 
puțini care gindesc fără reticenle, fără ipocrizie, fără prejudecăţi. Gin- 
dires liberă costă enorm de scump: ea scoale individul din societate, 
fiindcă tralu! în grup nu e bazat pe Judecăl!, cl pe crediale. 

Dar toale aceslea sint virluii de ordin elic core nu şilu dacă 
n'ar mihai pe d. Zarifopol, siliud că a făcul vinovat de ele. Așa dar, 
să renunlăm de a mal decerne d'lul Zarifopol vre-o erarhizare colec- 
țivă şi să-l disculăm in sine, ca şi cum Întreaga omenire ar fi disp» 


rul subil. 
> 


Gustul peniru simplicilale e o achiziție de lirzle civilizojle. Lucru- 
rile care sini mai aproape de natură nu sint date deci! oamenilor care 


RECENZII 291 


prin complexilalea ori ralinamentul lor sini mal departe de ea. E cu- 
noscul că senlimenlul nalurii e sirăin ruralilar şi primilivilor. dar că 
e inirejinu! cu deosebilă predilecție de urbani si cultivați. Le fel În în- 
clinarea peniru simplitate şi sinceritale. Pe Nielzche îl chinuia preo- 
cuparea de a urmări și demasca peste lo! ipocrizia contemporanilor 
săi, acea nojlune bolezală de englezi „Canl”, Ibsen născu! și crescul 
într'o |jară de filistinism, cum sini unele dia cele nordice, vola să 
smulgă acesie aparenie. acesle roluri forlale, ca să capele celace se 
ascunde dedenub!, sullelul gol. 

Caragiale pindea cu frenezie loale maimulărelile unor rana 
recenle, Înir'o fară linără ș! de impori. In fond, loli aceșii denunță: 
lori de sirimbăluri morale apar în țările şi momeniele de adincă pre- 
facere. Caragiale călră 1830, adică după primele lenlalive de moder. 
nizare, d. P. Zarilopol în 4920, după alle lenialive provocale de răr- 
boiul mondial. Caragiale demasca caracterele, d. Zarifopol ideologiile. 
Peniru omul de rind mollurile și grimasele vecinului sint fenomene 
suporiabile. Pe el nu-l supăra decil calegoria biologică or! polliică. 
l'e vreji să-l pese de loale celelalie gesturi care n'au daci! o semniil- 
enlie estelică ? Fiindcă aceslea nu-l supără efecliv, adică practic, ridică 
din umeri şi lrece mal departe. Condovilele semenilornu sini suporiabile 
omului superior decil subi două Ipostaze : orl să fle in adevăr reuyile 
arlialic, ori dacă nu. să fle simple si nalurale. ȘI poale incă acestea 
din urmă sini cele pe cara le preferă, 

in volumul său „Din regisirul ideilor gingaşe“, d. Zarifopol se 
înscrie în familia denuniălorilor de minciuni de caractere. Complica- 
lia, cind e rataill, îl enervează. Dar din loste acesie maniere ridicule 
ale contemporanilor noşiri. îl supără cu desăvirşire două: contradie- 
tin şi lipsa de sincerilale. Situat într'o lume de prefaceri. acela posi- 
belică, in care se îngroapă unele valori şi să dărimă uni! Idoli, d-sae 
rău Impresionat de o mullime de improrizaţii snobisiice care se În- 
firipă în jurul sân. Mislicism, anlirajlonali<m, aliludini aristocralizaale, 
ialşe imilnaţi!i de to! felul, iată alilea mășii care acopăr lumea euro» 
peană şi mai ales cea rominenscă. 

Sirimbălura morală a vecinllor îl obedeară pe d. Zarifopol. Ca 
-Implu corolar s'ar părea că sincerilalea desăvirșilă Îl incini. Dar, 
avem dreplul să ne înlrebim : (fi'ndcă e vorba de o condamnare! ce 
= sincerilale şi ce e grimasă ? Ne apare un prim cri'eriu: e sincer 
celace e organic, celace e vital, biologic. Un om care minincă fi- 
indcă îi e loame, nu se poale zice că se strimbă, şi nici unul care sa» 
tislace instincle ancestrale. 

laiă o primă categorie care scapă de sarcasmul d-lui Zarifopol. 
‘S'ar mai pulea spune că e sincer şi liresc, ceiace e normal, mijlociu, 
adică celace e banal, sulomal, Nu se poale spune despre lucrălorul 
ori lunejionarul care îşi exercită profesio, că se „slrimbă“. Așa dar un 
al doilea grup. 

Dar alară de acesie două calegorii clare, puline.se maf pol găsi. 
Orice gesi mai hazardal, orice condullă nouă, orice încercare volun- 
iară de siilizare, de efori, de progres, înlr'o anumilă lalură poste fi 
privită ca o grimasă. Adevărul e că facem cu toții mai multe grimase 
decit s'ar crede. E greu să nu „pozezi” măcar în!r'o anumilă lalure a 
vieţii. D. Zarilopol disprelueșie cochelăria pe care E. Renan o găsea 
la baza oricărei civilizaţii. Vauvenargues m! se pare a spus : „l'ort de 
plaire c'esi Varl de lromper”. Dar ce er îl o clvilizajie care n'ar voi 
să placă, o socielale care n'ar urmări cit de pulin seduclia ? Răspun- 
sul e simplu: Ar [i o lume grovieră, fără polileță, fără menajamenie, 
ar Îi domnia acelei violențe pe care îinir'un articol d. Zarifopol o 
denunță şi pe ea ca pe o „grimasă“. O asemene atitudine cade în pri- 
snilivism, ceiace tocmai repugnă d-lul Zarifopol. 

- Sau poale atunci o „sirimbălură“, ca să nu fie supărătoare, ire- 
bue să fie periec! reușilă, arlislică ad'că să nu se cunoască cà e 


292 VIAȚA ROMINEASCA 


„strimbâtură“, să aibă loale apareniele sincerilăjii. Dar pe lingă că 
în acesi câz, øn ochiu avizai şi roflea! ca al d-lui Zarifopol care se mul- 
lumeş'e cu greu ar descoperi:o ca alare, dar nu pulem cere alila ia- 
ien! ambianlei noasire. De „grimasă“ nu scapă complect nimeni. Poele 
nici măcar d. P. Zarifopol, căruia în vinăloarea sa implacabilă conire 
strimbăturilor, indignat de maimulărelile altora, | se întimplă să paro- 
dieze ironic grimasele alloro, „à la manière de“, înirebulațind cu muliă 
gralie de slifel, procedeul pe care-l adoplă de multe ori copiii, cind 
sirimbă pe la spate, imilind gesturile lor, persoane bălrine ridicule. ŞI 
oare crilica ea însăși, înir'o anumilă privință e altceva deci! carica- 
lurizarea allora prin grimase adequale, eşa cum fac copiii? Oare a: 
ceaslă ocupalie superioară, nu e evolujia mal complicată şi mai inte- 
leclualizală, a celor cileva imagini kinesiezice care consieu în a pa» 
rodia prin limba! interior mecanismul caroghioa al celuilalt ? 

Cu loală această universalitate a „grimasei”, găsim loideauna 
plăcere adincă cînd cei din jurul nosiru, cu care ni se pare că nu a- 
vem nici o asemănare, sint surprinşi în procideurile lor de vulgară 
cochelărie, 

Paginile adinci ori eloquenie ale d-lul Zariiopol, sint o delec- 
lare. Ne lăsăm enirenaji la această cruzime asculită pe care n'o bă- 
nuilm niclodală îndrepială asupra noasiră. ŞI cu cil autorul e mai im: 
placabil, cu alila sinlem mai fericiți. 

Şi e adevăral că d, Zarilopoi e neertător. „Lucidilalea aspră si 
rece—scrie d-sa in concluzia cărții sale, este iradiție în clasa bur- 
gheză, şi principlu al civilizaţiei uriaşe pe care sceaslă clasă a creal-o. 
Primalul inleligeniei formează lemelia bunului gust al burgheziei şi 
noblejea spiritului el specific". 

Aceste riaduri caraclerizează de minune siluela intelectuală œ 
d-lui Zarilopol. Lipsii total de sentimentalism, de umanilarism, de a- 
feclivism, d-sa irebue așeza! prin alinilăţi în gaieria figurilor clasice, 
critice, epicureice și exirem de rajlonalisie pe care le-a crelal cul- 
tura iranceză dela Molière, Voliaire şi Larochefoucauld pănă la Sainte- 
Beure si Analole France. 

Mi se pare că aceştia sisl şi modelele pe care le suportă. La- 
menlările senlimenlale, enluziasmurile disproporjionale, eşirile mislice 
ori inconștiente, aliludialle dulcegi ori impăciuiloare nu numa! că-l In- 
dignează, dar il şi olensează. Spirilul critic care condamnă și denun|ă: 
il airage mal mull ca orice. Iată dece „grimasa“ e calul său de bè- 
lae: liindcă e cel mai general defect în care omenirea poale îi sur- 
prinsă în flogrant delict de ridicul. 

Nu ne pulem opri insă de a gindi că mai exislă şi o altă alilu- 
dine. Acela de a privi sirimbălturile omeneşti ca un fenomen, ca oră: 
sălură de caracier care se consiată numai. Poji oare să le Indigne»:. 
ori să rizi de lenomene ? Singurul mod de a le răzbuna pe acesiea 
e să le explici. 

mal esie incă o aliludine. Dar aceasta șiim bine că nu-i place 
d-lui Zarilopol. O menjionăm însă numal ca să-l wecăjim. E cea ru- 
sească, dosioewsklană, Să le transpul cu ajulorul simpatiei in altul şi să-l 
înjelagi compălimindu-l. Să operezi, infine, celace numesc Nemţii 
„Einluhiung”. Dar lonie acesiea sint simple lamiezii. Dacă d Zarilo- 
pol ar considera asilei lucrurile, n'ar mai fi d. Zarifopol, adică aceb 
seriilor lermecăior și enervaal, plin de vervă, de eloqueniă, de spirit 
şi sarcasm, minunal, unic în țara noasiră în a nu se lăsa înşela! de= 
mici o draperie care maschează milocăniile posl.belice. 


Mihai D. Ralea 


RECENZII 293 
a d RR i 


Nicolaie Popovschi, Mişcarea dela Balta sau Inochentismul 
în Basarabia, Chişinău, Tipogralia eparhială, 1926. 

In viața religioasă a lărănimii noastre, Inochentismul sau miş- 
carena dela Balia, care a lulburat intens massele populare ale Basa: 
rabiei, inire 1908 și 1917, lără a dispărea nici azi, e lără îndoială una 
din manifestările cele mai curioase şi mal semnificative. 

Monografia islorico-culturală a distinsulai profesor Nicolaie Po- 
pavschi din Chișinău aduce in această chestie complexă şi obscură o 
contribulie deosebi! de serioasă şi conștiineloasă. 

Deşi partea cenirală a lucrării o formează descrierea documen- 
lată şi exlrem de minulioasă a vieții, personalilălii, incățăturii lui Ino- 
chenlie şi a actirilății Inochentiştilor, mai interesante mi se par păre- 
rile aulorului în celace priveşte interprelarea cauzelor şi a rostului 
mișcării. 

Inocheniismul nu poale fi injeles, după cum cred unii, susjine 
d. Popovrschi ca un fenomen religios pur național, ci trebue pus în 
legălură cu numeroasele pelerinaje ele țăranilor moldoveni pe la mi- 
năsiirile din Rusia. Siluajia lor de izolare cullurală a coniribull la in- 
'ensilicarea inriuririi religioase dinspre Răsărit. Aspirajilie sulleleşti 
ale |ărănimi! basarabene, greu încercale din punc! de vedere mate- 
risl, nu puteau fi satislăcule de biserica oficială cu caraclerul el for- 
malisi, aşa cum era condusă de prelajii ruşi. Odală cu rusilicarea 
preolimii în seminarul teologic și înmauljirea preojilor absolvenţi, po- 
pulajin moldovenească a deveni! tol mal însirăinală de biserici. Deşi 
preoții nu au lepădal in serviciul lor divin limba moldovenească, din 
cauza culturii dobindiie în seminar și a Inleleclualismului lor, ei nu se 
puteau cobori la nivelul poporului. 

Anlagonismul dinire biserică şi norod o mers astfel crescind şi 
populajia moldovenească, nepulindu-și pololi foamea ei suflelească 
(cum a recunoscul Însuşi archiereul Anastasie, inir'un congres rell- 
gios din 1916) prin îndrumările bisericii oficiale, asemeni poporului 
rus, a Începui a căula saiisfacţie pe alle căi. Una din ele a fost ino- 
chenlismul. 

Călugărul dela Balta, nu a fos! după d. Popovschi, un agitator 
popular ambițios şi calcula!, urmărind o |inlă maierialistă şi seclară, 
nici nu a căulal cum socolesc unii, să provoace o revolujie în bise- 
rică. El nu a fosi deasemeni, creatorul mișcării, căci aspiraţiile lui re- 
ligionse ca şi acele ale adepților nu au fost zămislile de dinsul, cl 
existau în mediul monastic și dăinulau la Moldovenii basarabeni, îns- 
inte ca el să apară. Dar Inochentie a fosi desigur, cel mai puternic 
exponent al senlimenlelor şi aspirajiilor sufleteşti ale jărănimii basara- 
bene, a credințelor animiste, a idealismului religios şi a înclinațiilor 
mislice ale norodului. Celace e imporiani în personallialea lul şi o 
discipolilor, nu e parlea dogmatică. ldelle lui confuze şi departe dea 
fi originale asupra renunțării la viață conjugală și la proprielale, a 
intrebuințării cărnii, a rolului suferinlii, nu dovedesc deci! simplitate 
si primilivism în priceperea obiectelor religioase și sint un rezultal 
firesc al inlunecării inlelecluale. Esenlial e insă aliceva : izvorul cu: 
rat din care au pornii, nelinişiea sutielească, selea nepololilă de o 
vială nouă, sincerilalea credinlei. 

Desigur, inocheniismul nu a fos! lipsi! de unele manilestări a- 
normale şi morbide, în care extazul religios era intinal cu porniri se- 
xuale. Dar în orice mișcore colectivă s'au găsi loldeauna și elemenie 
conduse de inlerese Josnice şi sirălne de aspirațiile inijiatorilor. Cer- 
celarea crilică și amâănuniilă a lapielor ne arat însă, că asemenea 
elemente în inocheniism au lost o excepție și că Idealul majorității 
era dimpotrivă, rigorisi şi ascetic. 

Țăranii, — care ialrebaji de ce, vinzindu-şi păminiul şi casa au por- 
nit după Inochentie, pe |ărmul oceanului inghejal, răspundeau: „S'a 
sirical legea, ne ducem să ne căutăm de suliei!",—urmăreau fără inado- 


294 VIATA ROMINEASCĂ 


lală minluirea personală pe o cale inlullivă și mislică, și religiozilalea- 


lor era serioasă şi adincă. 

In dezacord cu severlialea mioapă a malerialismului medical, cu 
disprețul cărlurarilor și asprimea increzulă a unora din conducătorii 
bisericii, d. Popovschi se opreşie asupra rosiului adevăra! al mişcării 
cu obleclivilale, comprehensiune şi simpalie. 

Şi d-sa are, ml se pare drepiale, cind scoale în lumină interesul 
psihologie al mişcării dela Balla, care dezrălue în țăranul basarabean, 
deşi canalizale poale pe căi greşite, o incordare şi acuilale a cerin- 
elor sufleteşti, o preocupare spirituală de problemele veșnice și une- 
orio sele de mariiraj, de o inlensilale neobişnuită. Stare de spirit, fără 
indolală, bogală în lăgăduinii, care peniru a da roade in viilor, nu 
are nevoe decil de o hrană cullurală, sănătoasă şi lemeinică, 


Octav Botez 


1. Simionescu, Oameni aleşi, I. Ruminii, „Cartea Romi- 
neasch”. 

O carte de infórmalle pentru cei mulji (si pentru cel pulin:!) și 
mal ales de propagandā morală, căci pe acești „Romini aleşi” d. Si- 
mionescu Îi di ca pildă de muncă închinată palriei. 

D. Simionescu clasifică, în chip minunal, pe oamenii noşiri a- 
leşi în: Bătrinit (Neculai Milescu, D. Cantemir), Luptătorii (Şielan cei 
Mare, Mihai-Vileozul, Avram lancu), Pionierii (Gh. Şincai, Gheorghe 
Lazăr, Dinică Golescu, Gheorghe Asachi. Eliade Rădulescu), Ziditori! 
(M. Kogălniceanu, |. C. Brâllanu, T. Malorescu, Spira Horel), Lumi- 
nâlorii (V. Alecsandri, |. Creangă, M. Eminescu, Al. Vishulă, N. Gri- 

orescu), Biserica (Veniamin Costache, Andrei Șaguna), Șiiinla (Gr. 
Copiiceacu, P. Poni), Eroul necuncscul (Miha: Lupescu), Un uitat 
(8. Hasdeu). f 

Am spus că clasilicarea e minunniă. Dar ioluṣi em pulea face 
ciieva observaţii in privința repartizării. Şaguna a losi un zidilor. Prinire 
luminălori n'ar trebui pus şi Coşbuc, dacă e pus, de pildă, Creangă? 
Coşbuc ne-a lumina! cu privire ln o inleresanlă lature è sufletului na- 
ional. Lipseşie apo! C. A. Roselil—dinire pionieri ori zidilori. lar Has- 
deu e delinii după all crileriu de clasilicație. 

Dar ce fericită idee a avut d. Simionescu de a intilula rubrica 
lui Mihai Lupescu: „Eroul necunoscut” !- și de a fl pus in lista Ro- 
minilor aleşi pe aces! modest iavățător! 

Cartea d-lui Simionescu, scrisă cu dragoste şi cu câldură, este 
o carle utilă, binevenilă este o faptă bună. 

Ea foce parie din vasia companie cullurală întreprinsă de d. 
l. voran in conira ignoranței și mara:mului moral al mari! 
mulțimi. 


G. |. 


Arthur Bentley, Simmel, Durkheim, Ratzenhofer. 

Herbert Maynard Diamond, Proper!y and Cult. 

Peter Speck, The meuning of nationality ond Americanisulion, 
(The American Journal oi sociology), volum. XXXIIL No. 2 Sepi. 1926. 

Reri:ia americană de sociologie, care se prezintă in condiţii teh- 


RECENZII 295 


pice admirabile, are însă, din panci de vedere şiiinjilic, un aspeci deo- 
sebil de revislele europene. In primul rind ea nu are caracierul larg 
inlernajional pe care îl au aceslea din urmă, căci este scrisă aproape 
i ned de america»! și e predominală de concepția sociologică spe- 
cilică lor. 

Toate preocupările soclologilor Americani se îndreaplă în spre 
psihosociologie, biosaciologia şi mal ales politică sociald cu Euge}? 
nică. In ullimul număr, cel din Septembre, printre articole se remarc» 
următoarele : 

1 Arthur F. Bentley: Simmel, Durkheim and Falzenholer. 

2 Herbert Maynard Dlamond : Properiy and Cult. 

3 Peter A. Speck : The meaning ol nalionalily and Americanisalion. 

Na știm, și nici din primul articol nu putem vedes, de ce Ra- 
izenholer e pus pe acelaşi plan cu Simmel şi Durkheim. Inţelegem să 
se dea loală imporiania acestora din urmă, care au lăcul școală şi 
ale căror cercetări au adus rezullale apreciabile peniru sociologie, 
dar de ce Ralrenholer, înrudii cu Gimploviez, e asa de aprecial de 
Americani ? Albion Small, conducălorul acesiei reviste, are o slăbi- 
ciune specială peniru Kalzenholer, căci și în lralalul său de sociolo- 
gie îi alribue un rol de samă. 

Singura justilicare peniru care Ralzenholer e pus alături de 
Simmel şi Durkheim ar fi poale faptul că si dinsul a explicat erolulia 
in procesul social mai mul! prin grup deci! prin indivizi. 

Articolul lul Diamond asupra proprietății şi cultului nu face ell- 
ceva decil reedilează și rezumă sludiile lui lames Frazer asupra l+ 
buului și rolului său, (A se vedea The Golden Bongh și extrasul fran- 
ce: „la Tâche de Psyche). Este constata! că peniru lriburile primilire 
religia şi mediu! spirilua! in genere e un factor de organizare socială- 
economică, nu numai de determinare a conduitei morale. 

Proprielalea, care esie o inestilujie socială, e baza luluror lor- 
melor economice moderne, deci si a cepilalului, care n'ar pulea exisis 
dacă s'ar desfiinta proprielalea. Ceiace a păstra! la produclivi proprie- 
talea, mal exaci ceiace o consliluit-o chiar, e religia prin interdicțiile 
sale labuiste. Aulorul arlicolului de ma! sus aduce doar un singur lu- 
cru mai nov, anume alirmarea că religia primilivilor nu avea atit 
scopuri şi coaceple morale, ci mai mult scopuri materiale. Dar şi a- 
ceasta e greu să se suajină, căci labu-ul primiliv e în acelaşi limp 
normă morală şi juridică, serveşte și unor scopuri morale, și politice 
şi juridice și economice, l i 

Al treilea articol, al lul Peter Speck, se ocupă de problema najio- 
naliläții şi a americanizării și după ce enumără direrilele concepiii 
curente cunoscule asupra Ideii de naliune, face aplicarea lor la Ame- 
ricani. El ajunge la concluzia că exisiă o națiune americană, care e 
„ihe younges! oi all nationalities". Deşi ca are caraclere anglo-sa- 
xone, totuşi Jankeli se deosebesc de Englezi alit prin aspeclul firesc 
cil şi prin menialitaie, conduită și chiar prin pronunțare in limbă. 

fs America, oricît de diferiji ar fi imigranjii intre ei, loluşi re» 
pede ei se omericanizează. Americanizarea constă într'un proces de 
formare de habiludini noud, de adaptare la mediu sau de modificare 
de obiceiuri proprii în scopul adaptării. Acessiā americenizasre e de- 
terminală in primul rind de mediul actio care sileṣte la muncă pe ioli, 
dind posibililalea unor condiții egale de tralu și de dezvollare. În al 
doilea rind, acesi proces e ajula! de regimul democraliei de acolo, 
care lasă jocul liber el pr egean omeneşti în cadrul legal. Coo- 
perajia economică şi bogățiile mediului amalgamează pe oameni, Ire- 
zeşle iendința de inovație şi indrăzneală. Toate aceste condiții dau cu 
vremea naştere unor lradiji!, unui patrimoniu cultural comun. 

Americanizarea dovedeşie încă odală că najiunea nu esile o co- 
munilale naturală, ci callurală. 


P. Andrei 


296 VIAŢA __ROMINEASCĂ 


B- Carp, !/moristice, alese, adaptole și iraduse, „Viaja Romi- 
nesscă*, 

Cincisprerece schije umorisiice alese din operele lul Mark 
Twala, Alarcon, Roda Roda, Guy de Maupassant, Oeorges Courteline, 
Hendestjerna, Armand Silvesire, Trisian Bernard. Peul Schüler, R. 
Kipling, Emile Bergeral, Alphonse Allais, Arpad v. Berczic, Ricardo 
Silva, Max şi Alex. Fisher. 

Dacă vom mai adăoga numai că iraducerea este bună - ce mal 
rămine de spus peniru lauda acesiul volum ? 

li recomandă numele inșiraie mai sus şi lillul, Nimic nu e mai 
airăgălor decil umorul, Să spue celllorul, sincer, dacă, de obicetu, nu 
preferă o veselă comedie - şi chiar o farsă - unel lragedii ori drame 
cil de clasice... ŞI mai ales în vremurile aceslea lrisie şi prăpăslioase, 
cind asistăm la atitea lragedii reale in care, adesea, +Înlem implicaţi 
măcar ca umili figuranți, 


C. V. 


Mihail Manoilescu, Criterii soelale în finanțele publice. Ex- 

iras din „Arhiva pentru Șiiinţă şi Reformă socială“, 1926, 

ind conrenim a spune „Şliință Iinanciară*, lrebue să ne gin- 
dim la accepjia specială pe care o dăm cu aces! prilej, conceptului 
de şiiinlă. Siudiul finanțelor publice are un caracier normativ şi con- 
slilue o ştiinţă numai în înjeles formal. In rapor! cu celelalie ramuri 
ale Economiei, aceaslă disciplină esle cu deosebire săracă in ideolo- 
gie și miez ştiinjific, cedind un spaliu larg peniru aglomerajia de cifre 
și peniru mullă legislație, organizale in clasificări arbiirare ce vs- 
rioză dela aulor la aulor. Docirinele econorlei publice sin! rezumatul! 
succinl al cilorra ide! fiscale de bază. Deasemenea vom mai găsi w- 
nele neinjelegeri mai mul! de nalură metafizică asupra ideii de stal. 
In această perspectivă, disputa asupra convejulrii punclului de vedere 
fiscal cu cel polilico-soclal promovală de școala socialismului de stat, 
prin opera financiară a lui Ad. Wagner, a stimula! la viață aceaslă 
şilință, smulgind-o din poslura sa adminisiralivă osilicată și i-a oferii 
un ax în jurul căraia s'a polarizat apoi pănă în vremea noastră gin: 
direa financiară. 

Prin conterinja de iajă, d. Manoilescu se siluează in această di- 
reclivă. Reluind problema criteriului politic-social in orientarea finan» 
telor slatului, d-sa consială că în afară de acele deplasări de siluajie 
socială pe care le operează fluciuajiile monelare, slalul are la indă- 
mina lui un maleabil insirumen! de acjlune socială in bugelul său. Au- 
loral ulilizează date romineşii cunoscule şi anume, reforma contribu- 
lunilor directe eleciuală de călră fostul Ministru de Finaale, d. Titu- 
escu, în 1921, peniruca —cercelind succesiv atit spiritul social în care 
aceaslă relormă s'a realizal, impreună cu rezulialele ei, cil şi modul 
şi proporiiile în care capilolul cheltuelilor din bugelul nosiru coniri- 
bue elecliv la opera socială—să ajungă la o incheere leorelică cu 
perspective mai cuprinzăloare după care, „deviza polilicii noasire li- 
nanciare va îi: la venlluri, criterii economice, la chellueli, criterii so- 
ciele" ip. 20), Deviza esle vioae. Gindind însă fa practicilalea ei, si- 
melria formulei ni se pare puțin suspeclă. 

In regimul parlidelor polilice în general şi in regimul rominesc 
—Peniru care d. Manoilescu diserleară — în special, dacă se poale 
conveni că guvernele vor ceda crilerillor economice la veniluri, nu 
vom concede insă că vreunul din aceste guverne va lolera ca cea de-a 
dona parie ce iniregeşie armonia devizei să lasă din faza dezidera- 
tulai, Căci evideat, totdeauna crlleriile „sociale“ la cheltueli vor ire- 


£ RECENZII 297 


"bul să coincidă mai intăiu cu crileriile polilice praclice impuse de in- 


teresele pariidului deținălor al pulerilor statului. Și poate că o lucrare 
şliințitică de polilică iinanciară rominească, în care să se |ină samă 
riguros de reslilăţile obieclive, er irebui să se resemneze deocamdată 
la studiul criteriilor electorale in finanțele publice ale noasire, Asifel 
că realilalea pare a îndrepiăți cel puțin în parte, reforma d-lui Titu- 
lescu exercitală doar la capilolul conlribuțiunllor. 

Totuşi, din punct de vedere ideologic financiar, concluzia aces- 
tei broşuri depășeşie sliadiul in care se găsea problema. Ea conline 
de fapt o Idee novă. 

Subt formă de postula! financiar fundamental, ovaceplie socială 
"a economiei! publice are în opera lui Wagner un înțeles determiaal. 
Anume, cind Wagner vorbește de un punci de vedere social salisfă: 
cul prin finanța publică, el se gindeşie ln politica impunerii: „soziale 
„Steuerpolitik“. Şi opera financiară a d-lui Titulescu nu a eşli din ø- 
ces! cadru, În conferinja d-lui Manoilescu însă, criteriul social apare 


~in urma unui judicios examen-—orienlal ssupra polilicii cheliuelllor 


{este vorba de un bagel al operelor sociale şi al culturii! v. p. 18:19), 


rezertindu-se veniturilor punctul de vedere economic în al doilea rind, 
dezbrăcal de orice caracier soclalisi. Decii, docirina d-lui Mihail Ma- 
noilescu —peniru a nu rămine numai docirină și a pulea pătrunde deo: 
polrivă, in categoria faptelor — presupune o anumilă organizare a con- 
irolului preventiv al chelluelilor statului, impermeabilă la suggesiiile po- 
Hiice, care nomal crilerii sociale nu se po! numi, 


Eugen Demetrescu 


H. Stahl, Grafalogia, ed. „Carlea Rominească“, Buc., 1926, 

Acum citeva decenii, studiul caracterelor grafologice nu intrase 
incă în domeniul pozitiv. Diagnostica lemperamenlelor după scris era 
considerală ca o preocupare alălurală şiiinjei, ca o „parapsihologie“, 
din aceiaşi familie cu spirilismul, magnelismul animal, fenomenele de 
malerializare elc. elc.. De alune! însă Gratologia s'a despărțit de su- 
rorile ei pentru ca să lie primilă in știința propriu zisă, Constalările 
lul Bine! că bolnavii alinşi de disociație a personalității işi schimbă o- 
dată cu caracierul și caligrafia, au arălai legălure sirinsă inire Cs- 
Tito etagie şi Gralologie. Dar aceasta n'are legături strinse numai 
cu Individualitalea dar şi cu diferitele stāri sulieleşii care modifică 
lenziuaea psihică. Astfel, azi, caligrafia ne poale da Indicații precise 
asupra expresiei emajiunilor. Ea p riar- din acest punc! de vedere n- 
celași rol cași mimica ori celelalte gesturi. 

D. H. Siehl se ocupă de multă vreme cu sludiul cuvinlului scris 
şi vorbii. Nimeni nu era mai indical, prin pregălirea sa lehuică, să ne 
dea in romineşte un manual de Oratologie. Dar contribuția d-lul H. 
Siahl nu e numai a unui empirisk Experienjele d-sale, in cea mai mare 
parle originale, sin! clasele și interprelale dinir“un punc! de vedere 
teorelic. Materialul inedi!, e în cea mai mare parie rominesc, Mos- 
tre de scris ale aproape luluror personalilālilor Rominiei moderne fi- 
ada ca exemplificãri pentru diagnoze de iadividualitate stabilite 
după severe legi de grafologie. Se poale soco!i aceasiă operă, ca o 
contribufle ja cunoaşterea caracierulul rominesc după meloda grafolo- 
Jică. Astfel, nu e vorba aici de popularizarea culărul manual sirăla, 
ci de o lucrare vie şi națională în acelaşi timp. 

Asupra activilăii praclice a volumului, peniru experiize de le | 


298 e... ROMINEASCĂ 


felul, nu mai insistăm. Ea e de la sine înțeleasă. Am vrolt să sublini- 
em aici numai valoarea pur şiiințilică a aceste! cărți. Calitățile de li- 
tera! ole d-iut H. Stahl ajulă la clarilatea principiilor și exemplelor și 
la plăcerea celilului. 


M. Ralea 


Fritz Medicus, Die Freihelt des Willens und Ihre Grenzen, 


Pag. 119, Tibingen, 1926, 

Lin tilu, care stirneşie mirarea că se mai ocupă cineva de ase- 
menea probleme şi poate holări pe cel mal harnic ceilior să înconjure 
cu pagubă o carie foarle serioasă, plină de cunoșiinje precise şi va- 
riale, pălrunse de un delica! spiril de înjelegere și sislemalizare. 

Medicus poale dovedi desamăgililor, peniru care filozofia e șii- 
inja veșnicilor înlrebări, urmăloarele două idei: Că există un progres 
filozofic = dacă nu in desiegări cel puțin în problemalică—şi că ideile 
lilozolice sîn! în slrinsă legâălură cu manilestările culturale ale unei 
epoci. Problemele filozofice fundamentale, menile în adevăr să nu 
iasă niciodaiă de subi tiranle semnului de întrebare, își schimbă intă- 
lişarea după vremuri, inci! mai-mai nu le recunoșii Liberialea voinjei 
şi a acțiunii umane--de plidă discutată de teologii medievali e parcă 
alia deci! cea disculală de conlemporanii noşiri. Unii se întreabă dacă 
o asemenea liberiale e posibilă, cind loaie lecullălile omului îi sînt 
dăruite de-o Dumnezelre care în alolşilinja sa umbreşie şi Viitorul, 
-jar Cugelălorii acluali se 'ntreabă de limilele el, date (iind abando- 
saarea alomismului democrilian, care vorbeşie de aloml cu înlindere, 
peniru a vorbi de-o materie aclivă, spontană, care nu primește legi 
cauzale siricle, ci doar legi sialislice. 

Medicus disculă istoric cu mullă compelinjă loale coniribujiile 
filozofice anierioare. Multe sint revelatoare, dar nu pulem insista de 
ci! asupra lui Kant. Kani esie şi aclual și inaciual in aceaslă pro- 
blemă: Cauzalliale în lumea ienomenală, dală în spațiu şi timp- și li- 
bertate in cea numenală. Nernsi, Weyl, Scolischky—loală fizica mo» 


dernă concepe o malerie aclivă sponiană, supra-ordonală existenlei: 


dale în spațiu şi limp, deci susceplibilă doar de regularilăți sistema: 
lice. Rămine prin urmare să fixezi limitele libertăţii într'o asemenea 
natură, pe cind Kani se perde în speculajii asupra lucrului în sine şi 
a legălurii lui cu lumea lenomenală. 


Am impresia că Medicus concentrează loală disculia aceslei: 


probleme. 


Sorin Puvel 


au A Birsănescu, Friedrich W. Foerster, Sialeză docirinară, 
aşi, 

Studiile pedagogice sin! de cele mel multe ori supărăloare din 
pricina atiludinii pe care o alișează autorii lor. Asemenea servitorilor 
lul D-zeu pe pămini, pedagogi! se socol inlruparea unul geniu al Bi- 
nelui chemați să-şi sacrifice viaja într'an aposlolai care echivalează 
doar pe acel al lui Christ. Dar ceiace supără mai mul!, provocind. 
chiar o sponlană indignare, e faplul că sarcina „capacilării* şi-o iau. 
— bineînțeles nesiliţi și benerol,—locmal cei lipsiji de orice capaci- 


DĂ dă „29 RECENZII 299 


lale personală, De-aici credinta unora că „idealul pedagogic” se re- 
duce la cunoştinţele rejeiei culinare de turlă dulce, 

Deosebit de aceste sludii anosle, măriurisim că exislă şi cerce- 
lări pedagogice foarle seriosse, datoriile unor cunoscători al filozofel 
si culturii. Astfel, pe lingă volumul „Din problemele pedagogiei mo- 
derne” al d-lul profesor unlversilar O. G. Antonescu, alregem alenjia 
asupra monograliei critice: „Friedrich W. Foerster" a d-lui 5. S. 
Birsănescu. 

Spirit sintelic de caliiale, aulorul inlăjişează inir'o Icoană clară 
și pălrunzătoare gindirea pedegogică a lui Foerster în legătură cu 
criza cullurii conlemporane, arălind in acelaşi imp curealele din care 
s'a inspira! şi infiuențele pe care le exercilă. Dup d. S. S. Birsã- 
nescu, elementele sinlezei originale ale lul Foersier sint pozilirismul 
lui Aug. Comte, progmalismul lui W. James și Biserica creştină (in 
special catolică), Atacurile lui iîmpolriva ladividualismului exagerat si 
eslelismului se daloresc locmai neroei de n introna o auiorilale (lie 
chiar bisericească), punind pe individ in slujba vieții şi societăţii. Per: 
sonalllalea eroică-— homo novus - alirmală de „philosophia militans” a 
lul Foerster esle o combinalie de realism și idealism. 

Dacă adăogăm informeția bogală, expunerea sistemaiică și ex: 
presia literară e lucrării, sîntem indritulji să vedem în sinteza docil- 
nară critică a d-lui 5. 5. Airsădnescu o carle de real folos peniru pa» 
blicul şcoalelor normale de invățălori. Deasemenea lileralura peda- 
gogică rominească poale să se cinslească cu monogralia „Friedrich 

l. Foerster”. 


Mefar. Georae 


Revista Revistelor 


Natura. O revistă de cel mai 
mare lolos peniru celilori, căci nis 
mic nu echilibrează pe om şi—ce+ 
ince e același lucru--nu-l pune la 
locul lui, liniştindu-!, ca ştiințile 
naturii, Aceasiă revistă le jine 
in cureni cu minunale și emo- 
|ionante descoperiri ştiinţifice şi 
cu problemele ce se pun me- 
reu omului de ştiinţă. Nature pu- 
blicalie face apeluri neconlenile la 
public s'o susțină. Ne asociem şi 
nol la sirigălul ei, căci ar îl păcat 
să dispară. 

Gindirea s reapărul în ace: 
leaşi condiții tehnice şi aproape 
cu acelaşi colaboralori. 

Credem că aceasta e o sulici- 
enlă recomandare. Una şi mal căl- 
duroasă, ar fi aceia că această re- 
vislă produce. In Cronică, d. Ce- 
zer Pelrescu desminie zvonurile 
despre „un conflici moral“, care 
ar Îl exisial în redacția Gindirii, 

Analele Olteniei, revistă de 
faple, insiruciivă şi, dacă se poa- 
te spune, cu un efec! alit de „li- 
lerar” asupra cetilorului prin evo- 
carea lrecutului desgropal din hir- 
tiile vechi, pe care aceaslă pu- 
blicajie le adună cu pietate —şi le 
lipăreşie cu comeniariile necesare. 

Adevărul literar. Faptul că 
unii din colaboratorii „Vieţii Romi- 
aesti" lipăresc şi În „Aderărul lite- 


rar” n'o să ne impledece să spu- 
nem că aceaslărevislă ecea msi fo- 
losiloare publicație săplâminală 
lierară. 

„Adevărul literar” e scris pentru 
public, şi nu pentru d nii colabora: 
tori.Aceasia(pe lingă valoareacola- 
boralorilor săi) îl explică succesul, 
După ce ai celil un număr, eşti 
mai „insiruit* decil înainte. Es- 
seuri, literatură originală şi ire- 
dusă, informaţie literară, — toale cu 
gindul la obiect si nu la „mine“, 
la „şcoala“ mea, ori, în cazul cel 
mai bun, cu singurul gind de a 
o ea hiritia albă cu lilere de 

par. 

Gratica romină, revisi de 
specialilale, în care meşieșugari 
ai liparalul lămuresc probleme de 
tehnică. 

Trebue să scrii ce Taine,ca să 
impui respeclul pe care-l! poale 
inspira arlicolul unui zețar despre 
meseria lul. Aici un muncilor vor- 
beşie de mașina lui, lucru con- 
cre! şi foarte serios. Nu incap 
sirimbături — şi nici lucrătorul 
nu e om să se dedea la strimbă- 
luri. E imposibil de închipui! con- 
dilii mai straşnice peniru supu- 
nere la obieci. Ş'apol ce genială 
operă de arlă e o maşină compli- 
cală — pe care o anslizează scri- 
itorul tipograf in Grofica romină ! 


Romtala nouă 


In prima parte a scestul arlicol, 
Noelle Roger, oaspetele enluziasi 
al järii romineşii, vorbeşie despre 
interiorul palatului priajului Caro! 
şi al prințesei Elena care-l locuiau 
ln şoseaua Kissele! şi unde are 
priiejul să admire manifestațiile 
arlei romineşii în picturile || Gri- 
gorescu, Sleriade, Verona, eic., 
precum şi scoarțele și oalele 
r.Mineşii, 

Apoi urmează o vizilă la palalul 
prialuiui Brincoveann, descenden- 
iul acelei familii de boeri ale 
câror binelaceri si acle de pa- 
lriolism sint numeroase in istoria 
țării rominesii. 

Prinţul ncoreanu spune: Sint 
unul din proprielarii cel mai ex: 
propriaji ia folosul țăranilor și gă- 
sec că aceasta este drept. 

Părăsind canirul Capitalei, ons- 
pelele nosiru faece cu mirare 
cuüunoşlinja mahalalelor, adevărate 
sate, și perileriei care prezință 
cel mai neașlepial contras! cu lu- 
xul şi rafinarea locuințelor cen- 
irale. 

Trăsurile muscalilor din Bucu- 
rești, lux necunoscul în Occident, 
pare de asemeni să fi lăcul o pro- 
fundā impresie asupra aulorulul 
aceslui arlicol. 

Dinalr'o convorbire avulă cu mi- 
nisirul Indusiriei şi al Comerjului, 
d-sa allă că cu toate siricăciunile 
si pagubele inerente oricărul râr- 
boiu și oricărei ocupaţii străine, 
Rominia și-a reslabilit înlr'o mä- 
sură desiul de imbucurăloare sia- 
rea linanielor și a comerțului său. 
„Cii despre buget", conchide mi- 
nisitrul. „de do! ani daloria Romi- 
piei este consolidală, lar bugetul 
se inchee cu un exceden! de rețele, 
De aici in 15:20 ani leul îşi va 
recăpăla o mare parie din valos 
rea so“. 

Şcolile de asemeni su lua! un 
avial! neașiepini alit în fostul regat 
cit şi în provinciile anezsle, Ṣcos 
Mle primare care erau în număr 
de 12.005. au alins în 1926 cifre 
de 23.057. 

Muzeele, bisericile şi mănăsii- 
rile noasire au slirnii de asemenea 
un mare enluziasm. 

Leslul de bine inițial în isloria 
şi lreculul țării romineşii, au'orul 


REVISTA REVISTELOR 307 
e PA mp E 


admiră numeroasele şi ai de fru- 
moasele biserici lăsale de loșiii 
noşiri domnitori; în special mā- 
nâstirile din Bucovina. Cea dela 
Puina—cu odoarele şi frescele ei 
l-au erocal un întreg lrecul de 
glorie şi senlimen! palriolic. 

Inir'o plimbare lăculă în Do- 
brogea, aces! păminl lăsa! de Ruși 
cind în 1877 ne-au lua! Basarabia, 
autorul işi arală admirajia peniru 
felul cum într'un timp atit de scurt 
această provincie sălbalecă a că- 
pätai un aspect civilizat: Şcoli, 
spilale, oraşe sint mărturia cea 
mal bună a lalentuiul rominesc 
de a coloniza. 

Autorul lermină printr'o consi- 
derajie de ordin polilico-senii- 
menial asupra păcii războlului 
mondial, care a asigura! Rominlei 
vechile sale provincii, şi arală do- 
rul pe care inlreg poporul romi- 
nesc, dela Nistru pănă la Tisa 
le-a indura! pentru înlăptuirea a- 
ceslui ideal și slâveşie pe toero- 
dul Mihai- Viteazul si-l salută ca 
pe un precursor al Rominiei mari. 

(Noelle Roger Revue des Deux 
Mondes, Seplembre). 


Henri Beraud, istoricul 
lăranului din Franţa 


Lăsind allora sarcina de a arala 
toală valoarea literară, precum si 
emojia cu care sint zugrăvite pă- 
durile și cimpiile dauphineze, ne 
vom ocupa de ullima carte a d-lui 
Beraud „Le bois du templier pen- 
du" ca de o operă de istorician 
sau ca de o mare epopee ruslică 
consacrală lericirilor si nenoroci= 
rilor ţăranului vechii Franje. 

Această carte liberală, în care 
găsim spirilul care insullejea pe 
Michele! ori Erckmann-Chalrian 
conslilue un bogat material pen-- 
tru reilecțiuni de ordin Istoric și 
ne reamintește fraza celebră alul 
Renan din prelaja „Dramelor ii- 
lozoiice* — „Istoria adevărală, ace- 
ia care s'a intimplal, nu este sin- 
gura inleresaniă. Pe lingă istorie 
adevărală există Isloria ideală, a: 
cela care materialmente nu a e-- 
xisial dar care in mod ideal s'a 
pelrecul de mii de ori“. 

Este cazul celor povesiile de d. 
Beraud. Poele satu! Sabolas esie- 


02 VIAȚA ROMINEASCĂ 


inveniat de d-sa, lol ce spune însă 
este isioriceşie verosimil şi ne- 
desminţi! de realiiale. 

Romanul lralează lranslormările 
vieții ţăranului dauphinez din se- 
colul a! XIV-lea şi pănă în sece- 
lul al XVIII-lea; din seara aceia 
a anului 1309 cind un biet călugăr 
al ordinului! „Templierilor* scănind 
de sub! paza arcaşilor lui Filip 
cel Frumos fu prins de locullorii 
din Sabolas şi spinzural de crean- 
ga unui slejar, şi pănă in crepus- 
culul unei zile de vară, cind cei 
doi frali Chambard își conlemplau 
satul, mintal! şi liberal gralle ma: 
rel revolujii franceze. 

Timp de palru veacuri, |ăranul 
din Sabolas, şi-a tocil corpul şi 
sullelul în serviciul unui singur l- 
deal: acela de a culliva pămintul, 
de a intinde arălurile lo! mal muli 
in dauna pădurilor, rămăşiţele Sil- 
vei primilive core acoperea pe 
vremuri lol păminlul Franjei. 

Toale vicisiludinile Istoriei po- 
porului francez n'au îndepărial o 
clipă pe lăranul din Sabolas dela 
idealul său primiliv şi etern. Ma- 
rile evenimente din istoria acestei 
pării a Franlel, nu sial nici răz- 
boamele, nici bolile, ci nomal anii 
buni ori rāi în care recolia a los! 
abundentă ori insuficientă, 

D. Beraud a ştiut să sprijine 
fantezia imaginajiei sale pe cele 
mal serioase și mai documeniaie 
precizări islorice. ŞI puțini Isiorici 
au pulul arăta cu o aşa de mare ri- 
goare dramalică nenorocirile pe 
care le-a sulerii Franțadela 1546: 
Invazia engleză, cluma bubonică, 
lepra ; apol arată viaja lericilă de 
pe timpo! regelui Henric al IV-lea 
şi mai tirziu timpurile grele dina» 
intea  revolujiei cind impozitele 
copleşeau pe bietul locuitor. Cer- 
tea se termină prinair'un lablou al 
lăranului din Sabolas, purlind pe 
cap bonetul phrygian, impodobiti 
cu cocarde lricolore,a acelui țăran 
cărula în 1790 „Adunarea consti: 
tuani“ Îl dădu instirşii bunului 
pămin! dauphines care de zece 
veacuri se îngrăşa cu sudoarea sa. 

(Georges Huisman. La Revue 
„de France). 


Băncile uvriere in 
Statele-unite 


Evenimenlele care modilică cel 


ma! pulernic condijiile vieții u- 
mane şi care ar irebul så fie consi- 
derale ca cele mai imporianle in ls- 
torie, trec adesea neobservale de 
contemporanii lor. 

Aceasta pare a Îi şi cazul ero- 
luției, pline de consecințe, care 
se manilestă in mealalilatea mun: 
cilorilor americani, precum și în 
alliudinea organizallilor lor față 
de capiial. 

Economișii americani inlrezăresce 
aici o adevărală revolujie econo- 
mică şi au in aceasta Derleclă 
drepiale, lar procedeele puşnice 
in'rebuinlale nu lrebuesc să ne in- 
şele asupra realei imporlanle a 
aceslei mişcări. 

Asislăm În America la o modi- 
ficare Íoarte caracleristică, în ati- 
tudinea salariaților fală de inire- 
priaderile în care lucrează. Lăsi nd 
socialişiilor europeni credinia că 
prin violență vor dobindi pulerea, 
uvrierii Statelor-Unile se îndreaptă 
cătră fericire prin însăşi proce- 
deele capilaliste. Vechiul revolu- 
fionar romanlic și ortodox lasă 
locul aci unul tehnician şi finnn- 
clar. Nu în puline discursuri auzim 
leaderi uvrieri proclamind cá 
„limpurite luptei prin forja brutală 
au lrecul*” şi că „noile progrese 
trebuesc realizate aliiel deci! prin 
violenlă“. 

Geneza acestei noi orlenlări da- 
tează de acum zece ani, cind ma: 
rele războlu european reducind 
considerabil producția vechiului 
continent, lar imperioasele nevoi 
ale armatelor riscind să rămie ne- 
salislăcule, se fcu apel la Ame- 
rica. 

Ridicală asilei, prin forja impre- 
jurărilor, în furnizarea globului, 
indusiria Americei, cunoscu atunci 
ua aviat tormidabil,—și cum imi- 
grajia spre America incelase lar 
mina de lucru era foarte căulală 
salariile  uvrierilor fură Impiicii 
ridicale - chiar peniru acei lucră- 
lori lără apliladini speciale, laylo- 
rinmul şi diviziunea muacii in o: 
peralii simple şi uşoare permilind 
uvrrierului celui mal palin fazes- 
irat să se achiie in mod onorabil. 

Grajle acesiui concurs de im- 
prejurări, uvrierul pulu să pună 
bani deoparie şi cu loată A pr 
fajia sa de chellulior, el știu să-și 
asigure un Irai coaloriabii, greu 


accesibil unui mic burghez fran- 
cer, şi să pună de-oparie un ex- 
cèdent lunar. 

N Din 1914 şi pănă în 1924 suma 
inregisira!lă de casele de depuneri, 
a trecu! dela 8728.556 000 dolari 
la 20.873.562.000 dolori, numărul 
deposzitarilor find de Irei orl mai 
"mare 

Dacă la aceasla adăugăm asigu- 
rările peniru viață, care s'au in- 
mulți! de cinci ori şi din care 
două treimi sini ale uvrierilor şi 
diferitele case de economii sau 
de Îmnrumal, găsim enormul ca- 
pilal de 34.666629.573 dolari. O 
parte din această sumă reprezintă 
economiile uvrierilor şi aceaslă 
parle se socoleşie in miliarde de 
dolari. 

Acesle economii înlr'o jară In- 
dusirială cum esie America, se 
găseau loria! alrase căiră inire- 
prinderi induslrisle, 

In 1924 „Fiaancia! World“ face o 
anchelă pe lingă mal mulle orga- 
nizati industriale de mare impor- 
tanță și găseşte că din 129 socie- 
tăți, 104 semnalează că o parle 
importantă din acțiunile lor sial 
deținute de insuși personalul lor 
si mal găseşie că abia 34 au in- 
curajal prin condilii speciale pe 
uvrieri să-şi plaseze bani în inire- 
prinderile lor, restul de adeziuni 
fiind benevole. —Un exemplu ins- 
tructiv : din 159,000 de aclionari ai 
lul „United Sinies Corporation”, 
50,010 erau uvrieri, lar parlea lor 
reprezenta În 1924 un copilal de 
40 milioane de dolari. 

la America sialislicele generale 
consiată o diviziune din ce în ce 
mal mare a caplialului. Numărul 
veniturilor mar! linde să descrească 
în favosrea veniturilor dela 1000- 
5000 de do'ari.—la 1916 dividendele 
încasale de acești mici capllalişii 
să ridicau la suma de 33.000.000 
de dolari lar în 1921 aling cifra de 
562.000.000 dolari. 

Un fap! inleresan! esle că or- 
ganizaliile uvrlere, deparie de a 
siinjeni aceaslă oricalare a capi: 
valului muncii, lavorizează prin 
banca de coniro! „Labor Banks“ 
plasameniele uvrierilor. Aceste 
bănci publică un organ comun 
„The Lobor Hanker” al cărui anb- 
malor, Warren >lone, a imprimei 


__ REVISTA REVISTELOR 303 


un caracler serios şi darabil a- 
ceslel inlreprinderi, 

Toate acesie lucruri nu lrebuese 
insă să ne dispună la un prea 
mare oplimism. Nu se şile care 
va fi evolulia aceslul fenomen pe 
care, pănă în prezeai, pulem, de- 
sigur, să-l numim lericii, Nu putem 
profleliza care va fi allludinea cla- 
sel uvriere conșiienle (aţă de nous 
lormă pe care o are în slruclura 
socială, 

În urice caz, acenslă nouă o- 
rienlare linde să creeze ò màja- 
rilate de „posedanii* capabili să 
resimlă erorile economice. Acjio- 
nari de întreprinderi, uvrierii iși 
vor da bine samă de strinse soli- 
dariiale care uneşte loale formele 
activității umane şi de aci liniylea 
şi pacea socială nu are deci! de 
cişiigal, 

În orice coz, această mişcare in- 
dilereni de consecințele sale și în 
alară de o apreciere lavorabilă 
sau defavorabilă, merită să lie 
urmărită în deaproape şi pune 
probleme care merilă luarea-a: 
minte. 

(Paul Rague. Wevue Mondiale. 
Noembrie). 


Din articolul d-lui Emil Ludovig, 
sprijini! pe fapte și pe documente 
exacle se degajeară poale adevă- 
rala figură a foslului împăral al 
Germanie! 

In primul rind lrebueşte înlâtu- 
rată peniru priceperea aceslui per- 
sonaj. orice urmă de romantism. 
Wilhelm ol II lea era de o răceală 
de suflel care îl fäcea, alunci cind 
nu era el În scent, să considere 
tolul, destinele țării sale, ale fa- 
miliei sau ale prielinilor săi cu ò- 
chiul celui mal impasibii specialor. 

Dacă exislau, loiuşi, lucruri care 
să-l miște, acestea erau din do- 
meniul plăcerilor, obligațiile sale 
de monarh fiindu-l Insuporiabile. 
Fosiul său preceptor Hiazpeter, 
spune despre lenea si indifereaja 
impăraluiuiin anul 1889: „am po- 
vălul! pe impăral să se ocupe de 
chesiila lacrălorilor în peraală că 
aceasta i! va siimula la lucru”. 
Armela nu-l preocupa decil ia mă- 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sura În care multiplele unilorme 

ii permileau să se coslumeze in 
şel al diferilelar corpuri de armală, 

Frica şi oroarea pe care o avea 
peniru lol ce era serios îl lăcena 
să-l rosge pe Lyncker, minisirul 
său de războlu, ca raporiul pe 
care.| va face şi pe care el va fi 
obliga! să-l cunoască, să conțină 
şi cilera anecdole amuzanle. 

Dar apalia şi lipsa de seriozi- 
laie a impăralului dispăreau de in- 
dalë ce era vorba de bani., Bo- 
găția ii impunea; spiritul său lipsit 
de romantism, recunașiea această 
formă modernă a pulerii. 

Istoria nu cunoaşte nici un des- 
cendeni al vre-unel vechi familii 
princiare, care să fi fost mal mult 
oaspelele persoanelor bogale. — 
Era un lucru rar ca vre-o invilajie 
să rămină fără răspuns, lar cind 
la palatul său invila pe consilierii 
comerciali ca să-l cinslească cu 
bere, înninle de plecare circula 
o listă peniru flota germană, la 
care toată asisiența se vedea ne- 
voilă să subscrie. 

In chestiile de sial, cea mai ne- 
Insemnală cerere dădea prilej im- 
păralului de a juca rolul său de 
monarh, chil că odată rămas ca 
selul de cabinei, adică fără ga- 
lerie, să adople o atitudine mai 
normală, 

Cu loală această viață de plă- 
ceri sau mai degrabă din cauza 
acesle! vieți, pulini împăraji au 
cunoscut ore de mal profundă a- 
mărăciune și mai deplină solitu- 
dine. 

Din corespondenla lui Ealenburg 
căiră Bülow se vede clar (atilu- 
dinen enlurajului împăratului Wil- 
helm al! |l-lea. 

Cei mai mulți dornici, avizi de si- 
tuaţii înalte nu se opreau în fala 
nici unei lingușiri, siguri de a a- 
puca asilel calea cea mai direciă 
călră onoruri.—Alţi!, mai desinie- 
resaji și mai generoși, şi aceştia 
erau pulini, au incercat să-i des- 
chidă ochii. Maximilian Harden 
esle cel care a spus adevărul cu 
maxim de curaj și de perseve- 
reală, faptă, de alilel, care l-a 
condus în repelale rinduri în în- 
chisoare. Eulenburg, în calilalea 
sa de amic intim şi admirel, a 
putul de cieva ori să impledice 
pe impăra! dela săvirșirea unor 
acie regrelsbile, 


De asemeni Molike l-a arâla! 


care esle siluajia armalei şi care 
ar trebui să île raporturile dintre 
soldați și impăral. După loală ex- 
unerea lăculă de generalul său. 
Hhelm i-a mulțumit și l-a re- 
proşa! de a nu-i fi spus tonte a- 
cestea mai demuli. Trelani mai 
tirziu Molike constată că impăratul 
urmase sfaturile sale şi acesi re- 
vallai probează, că un consilier 
serlos şi virii Îl palea impune şi 
chiar determina. Dacă la oceasia 
mal adăugăm și mărturiile lui Ba- 
llin si Metternich, rămine holării 
că pe lingă un iemperameni nefast 
Wilhelm al Il-Jea a fost incon- 
jurat de o sumă de curteni preo- 
cupall numsi de interesele lor şi 
de prea pujini buni și adevărali 
palrioți. 
(Emil Ludwig, Revue de Genève, 
Octobre). 


Note despre Alfred Jarry 


O canlllale de anecdole, o sumă 
de cuvinte de spiril, unele cora- 
ghioase, altele cinice, o pasiune 
exagerată şi funeslă peniru alcool 
şi figura eternă a lui „Père Ubu“, 
această lantoşă lzvorită din min- 
lea unor liceeni irespectuoşi ṣiri- 
dicală prin gealul unui scriitor pănă 
la literalură şi pănă la rangul de 
simbol, lală ce reprezinlă Jarry 
pentru conlemporanli săi şi ce re- 
Prezinlă mai cu seamă pentru pos- 
teriiale. 

Familia Jarry este originară din 
Meyenne, provincie cu un aspect 
frumos, cu o climă moderată şi în 
care aiil nalura cil și oamenii 
par a se impolrivi oricărui fel de 
exces, 

Cel mai vechiu membru cunoscut 
al aceslei familii esie un oarecare 
Jarry, zidar într'un sal de lingă 
Laval, pe la începulul veacului 
al XViil-lea.—Timp de o sulă de 
ani această auleniică familie fran- 
ceză nu părăseșie meseria de zi- 
dar, decit peniru aceia de lemnar. 

Timp de o sută de ani nici un 
membru al familiei Jarry nu pare 
a fi obsedat de monolonia cons- 
tënjei sau de gindul vreunei schim: 


1 
Talăl lul Jarry este primul care 
rupind cu tradiția familiei sale, se 
căsăloreșie cu fiica unui judecă 


REVISTA REVISTELOR 335 
TSIS POVIOTELOR r 


lor şi adopiā carlera de călător 
de comerţ 

D-na Jarry, mama scrlilorului 
pare a fi romantică, vanilonsă şi 
nemulțumită de a nu ocupa în o- 
rașul Laval primul loc, pe care 
marea sa disiincțiune de maniere 
precum şi faptul că avea un pian, 
lux extraordinar ls epoca acela în 
Laval, o indreptățeau, după păre:- 
ren s0, să-l reclame. 

Aceaslă mamă, care în mulie pri- 
vinji reamialeşie pe M.me Bovary, 
îşi iubea copiii şi în special pe 
Alfred, asupre căruia, de slilei, 
era singura care avea o oarecare 
auiorilale. 

Liceul îl face linărul Allred la 
Rennes, unde la virala de cinci- 
sprezece ani, după spusele cole- 
gilor săi, era un elev bup, În: 
zestrai cu o mare locilitale alii 
peniru studiile clasice ci! şi pen- 
iru malemalică, de ua caracter in- 
dompiabi! şi înzestrat cu un fizic 
mai degrabă urii, Sarcaslic si ca 
o nevoe irezistibilă de a misilfice, 
el povesiea lucruri înlricoşăloare 
despre felul cum îşi petrecea lim: 
pul in afară de şcoală. 

Bun camarad, el esie iubi! de co: 
legii sål şi ere numeroşi prieiiai 
nrinire care, Henri Morin, Fourel, 
Le Maux și Guillaummin. 

Vioja la liceul din R=nnes era 
aici mai îrumoasă, nici mal urită 
decil viaja liceelor de pretutin- 
deni; iar elevii aveau în faja vieţii 
de școală și in feja prolesorilor 
lor acelaşi atitudine pe care o au şi 
avul o loji şcolarii. De acela nu 
este de mirare dacă persoana d-lui 
Heberi, prolesor de fizică, om 
mediocru, cu o înfăţişare grolescă 
şi cu un sellel plat, deveni finia 
călră care se indrepiau ironiile şi 
răulălile unor numeroase serii de 
adolescenţi. 

Profesorul Heberi zis şi Le père 


Heberi, éra insniralorul unel can 
liläli de pamllete, biografii, poezi? 
unele mal carag^ionse caaliele. 

Pe limpul lut Jarry însă, gene- 
ralia sa consacră persoana hi- 
don:ă a profesorului de fizică in- 
ir'o piesă care a fosi jucată mal 
intăiu la unul din camarazii lui 
Jarry apol la acesia din urmă a- 
casă, pe un iealiru de marioneite. 

Duoă ce işi lermină liceul, lină- 
rul Alfred este Irimis de maică se 
la Paris, unde Idealul familiei sale 
ar fi fosi să inire la şcoala poli- 
tehnică, dar unde gustul său pen- 
tru litere Jl îndreaplă mat degrabă 
că!ră şcoala normală. 

Din nefericire dasiinul său ere 
alla! : lucrează mull, însă o muncă 
desordonală și fără nn scop precis. 

Alunel începe viata de boem şi 
de cafenea. Hrăai! cu ideile lut 
Ibsen şi Niciszche, şi intluenial de 
exemplele contagionse ale unui În- 
spBimintător individualism, linărul 
Jarry face eriiică violentă a lol ce 
esile egoism, meschiner'e, infosire 
şi urilenie. Această siare de spirit 
il face să scrie Ubu Roi, uade 
personagiul profesorului Heberi, 
care n'a incelai un minui să | pre- 
ocupe, reprezială tosið Irisiojo sa, 
sbsoarbe tol sarcasmul şi loală 
ironia sa 

Ubu Roi esie opera unul mare 
şi lalenial scriitor, care moare 
obscur şi sărac lnir'o zi de iarnă 
a anului 1906, la spilalui Charile. 

EI moare fără ca opera sa să fi 
fost clasată la iocul pe care-l me» 
rite. Na ştim încă ce anume rg- 
prezintă „Ubu Roi" şi care este e- 
xacia ei insemnălale în istoria li- 
terar; rămlne Însă sigur că este 
o operă care vo râminea şi care 
nu se va uita. 

Paul C suveso, Morcure de 
France, Noembrie). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Plerre Dominique, Les fils 
de la Louve (Les Edilions de 
France). 

D. Pierre Dominique este cor- 
sican, cunoaşie sullelul medilera- 
nean şi siie pănă unde pol fi an- 
irenaj! niște bieli oameni cum se 
cade, prea sensibili la eleclele 
teatrele. Esie vorba de primejdia 
pe care o prezinlă |lalia cu orgo- 
liaul şi cu ambițiile sale, peniru 
Franţa. Aceaslă corie este un pam- 
fiet seria cu lalezi și sinceriiale. 

Nu insistăm asupra caracterului 
de aclualilale pe care-i prezintă 
această carle. 

Dr. A. F. Legendre, La ci- 
pilisation chinoise moderné, Ed. 
Payol, Paris. 

. Legendre a locuit mulji ani 
in Chine, in marele oraşe precum 
şi în cete moi umile sale. D-sa cu- 
noaşie apol oameni din toale cia- 
sele sociale şi descrie cu mulik 
precizie şi pliorese diferitele ma- 
nilestajii ole viejii familiale și eco- 
nomice. 

Aceasiā carie esie operă de c- 
rudit şi de filozof, ler invyšțālura 
pe care o poale irage Occidentul 
din această leclură esle nu numai 
alilă, dar mai cu samă oporiună. 

George Sand, Journal! intime, 
Ed. Calmann Lévy, Paris. 

Nolele „Jurnalului intim” pe care 
le comunică d-na Aurore Sand la- 
cep În Noembre 1854 şi se lerml- 
pă în Seplembre 1868. Aceal jur- 
nal lrebue cetil; el conține secre- 
lul acestul suflet extraordinar, și-a 
unei opere care are o insemnălale 
reală, în ciuda snobismului care o 
neagră. 

M-me Margot Asquith, As- 
tobiagrophie, traduclion_ de Tou- 
gard de Hoismilon, Ed. Payol, Pa- 
ris. 

D-na Margol Asqulih esale sojia 


foziulul miaisiru englez. Aceaslă 
carie a fos! la Londra un sdevà- 
rat succes şi un odevärat scandal. 

Auloarea spune lol ce şile, si 
silinia sa e mare, despre cel mal 
notabili contemporani, desore viò- 
ta lor publică și prirală. Cu ece» 
iaşi liberiate vorbește apoi de 


diaso. 

Leon Treith, L'esprit de Mau- 
rice Donnay, Ed. Nouvelle Revue 
Fran.alse. 

D. Trelch ne aleră o ocazie ex- 
celeniā de a receli cilova scene 
caracierislice ale dlui Maurice 
Donnay, și de a cunonșie, prin 
cilava anecdoie bine alese, api- 
riiu! acestuia. OQăsim de asemeni 
in carea sa cieva din poeziile 
care lac astăzi gloria si renumele 
cabarelului „Chal nolir“. 

Ernest Del ye, Souvenirs 
familiers å propos də Rimbaud, 
Verlaine et Germain Nouvean. 

D, Etaeasi Delahaye a fost ca- 
marad şi amic cu poelul Rimbaud. 
D-sa ne povesleste viaja si copi- 
lăria poèlului, lar in aminiiriie 
sale gåsim urmele cilorva poeme 
din „liluminsiions“, Aulorul redă 
apoi conrersalii avute cu Rimbaud 
din care vedem perieci mentali- 
lalea morelui nosi la acea epocă. 

M. A. Woite Howea, Lo pie 
el la correspondonce de Barret 

Wendell, ireduii par M. A. Brulè- 
Paşbl, 

În corespondența şi viala lui 
Parrel Wendell pe cere o publică 
d. Wolfe Howe, Franje găseşte 
insfirsit peste ocean, mâriuria de 
amicijie, admirație şi comprehen- 
siune pe care o așlepia dela fosila 
ei tovarâşă de războiu, America. 

Andră de Hevesy, Beesfho- 
ven, vle intime, Ed Emile Paul, 

Visla şi personalilalea lu: DBeelho- 
ven au pasional! pe mulți scriilori și 
dramaturgi alli din Germania cil şi 
de pretulinden!. După cara d-lui 
Vincent d'indy, apărulă inainie de 


războiu, inlă şi o lucrare a d-lui 
Andre de Hevesy, care conslliue 
o imporlaniă coniribujie la cu- 
nonșierea marelui muzicani, 

D-sa povesteşte viaja lul Bee- 
ihoven la Viena şi se serveşte în 

veslirea sa de documente cu- 
ese la depoul vienez al minisie- 
rului poliției precum și de desco- 

eriri lăcule la castelul de Pal- 
alye, printre hiriiile contesei Te- 
reza de Brunswick. 

M. Latzarus, /o vle pres- 
seuse de Rivarol, Ed. Pion, Paris, 

O carie înciniăloore, care ne 
iranspune În aimosiera secolulul 
al XVill-lea. 

Zugrăveşie oamenii şi moravu- 
pile timpului cu curiozilale şi po- 
pularizează  exlraordinara figură 
a lui Rivarol, acestfiu de haa- 
giu, de origină llaliană care 
repreziulă totuşi cea mal strălu- 
ciiă, mal aristocratică şi mal spi- 
rituală socleiala franceză. 

Până la reviluție, opera fu mal 
ne jos decil persoana za, În pam- 
Helele şi arlicolel: conira revo» 
lațiunii se arală Însă in loslă for- 
la lalenlulu: său, inleni care poale 
ii comparat fără ezilere cu al lui 
Tarii. 

D. Lalzarus ne poresleșie cu 
un remarcabil simi psihologic 
loală exisiența  oceslul ilustru 
personaj. 

Jacques Rivière et Alain 
Fournier, Correspondance 1995 — 
1914; ed. N. R. F. 

Recomandëm acesie două prime 
volume de corespondență luluror 
ceior peniru core aceste două a: 
iit de cunoscuie liguri ale lilera- 
lurii franceze, preziniă un interes 
neafirşii şi şi credem că numărul 
celor cărora ne adresăm este 
mare. 

scan Pravost, Lu vie de Von- 
taiane, Ed. Nouvelle Revue Fran- 
çaise. 

In colecția „Vies des hommes 
lasires” în care se găsea deja 
viața lul Traloz, Liszt, Talleyrand, 
Lazare Hoche elc., a apârul a: 
cum o loarle interesantă şi docu» 
mentală viată a lui Monla'gne. 

Marcel Azais, Le Chomin des 
Gardes, Coliection „Les Ecrivalns 
de la Renalssance Francalse. 

Auloral acesiul volum de Gssnis. 


=L 


-e.e aaae mma ——— 


uri aves, după cum spune Lucien 
Dubech, cele două calllăji princi- 
pale ale crilicului: caracterul și 


ecila. 

Louis Dimier, Vja raisonnable 
de Descartes, Pion, Paris, 1926. 

Eugen Marsan, Savoir viure 
en France el savoir s'habliler, E- 
dilions de France. 

Tuluror persoanelor bine cres- 
cuie precum şi celor ce vor să de- 
vină se recomandă această ullimă 
care a d-lui nagen Marsan. 

Le Muade de W'Art, Cea mal 
frumoasă și mal compleciă istorie 
A Artei în loale epocile și în toate 

rile. 

Aproape 2000 de reproduceri şi 

sie 100 de hors-lexle-uri. Co- 
ecția complectlă în două volume 
se găseşie la loale librăriile din 
Paris şi în depozit” la „Librairie 
Larousse“. 

Claude Debussy, Monsieur 
Croche Auntidiletante, ed. N. R, F. 

Acelaşi Debussy, paradoxal, iro- 
nic plin de fantezie, deconcerlaal, 
dar loideodală insulleţii de o con- 
viagere, o sincerilale şi o purilale 
de gesi cu desăvirșire Incontexta= 
bile, il regăsim in „Monsieur Cro- 
che antidilelanie“. 

Aceasiă carle se alcălueşie din- 
ir'o serie de ariicole crilice. De- 
bussy esie poale singurul muzicanti 
capobii de-a vorbi snu scrie des- 
pre muzică ervilind termenii teh- 
nici, dind asife! prilejul luluror de 
a se iniția înlr'an domeniu în care 
pănă ia dissul nu puleai pătrunde 
decii cu o vastă pregălire de spe- 
cialis. 


Deacu usi 


Gabriei Mauriăre, Pacht Ou- 
blié, Les Editions de France. 

Subiectul acestui roman este cu 
tolul vou şi origiual. Adullerul t- 
nei femei esie admis și îndreplă- 
ji prin teglie moderne ale fizi- 
ologiei. 

Maurice Magra, Le lore des 
lotus entrouaerts, vd. Fasquelle. 

serie de poeme in proză, ca: 

re evocă un Orien! indepăriat și 
sompluo», pline de imagini deo 
rară lineje și impregnale de un 
subtil porfum de idealism. 

Figura lul Padmani, femee ori- 


308 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


enială, plină de generozilale, ilu- 
zii, bogății şi felinitale, este poa- 
le cea mal desăvirșilă creajie a 
d-lui Magre. 

Abel Chevaliey, Thomas Da- 
laney, Ed, N, R. Eo aris. 

Thomas Deloney repreziniă un 
lablon piloresc și documentat al 
Angliei munciloare din timpul lat 
Shakespeare. 

Panait Istrati, Les Haldoncs : 
|. Presenlotion des Haidoues, II. 
Domnitzu de Snagov, Ed. Rieder 
e! Co. 

Opera d-lui Îstrali, apare cu a- 
cenle două volume din urmă o e- 
popee pe care, după părerea dlui 
lohn Charpeniler dela Mercure de 
France, o pulem compara cu cele 
ma! ilustre ale Illeralurii mondiale 
vechi. 

Maurice Gauchez, Cacao, Re- 
naissance du livre. 

Cacao își daloraşie porecla cu- 
lorii „maron“ pe care a moşleall-o 
dela un talið de rasă neagră. 

Deși de un temperameni linişiii 
și nulrind ideslul modes! de a se 
căsălori cu linăra Lisa, Cacao se 
vede alras Înir'o expedijle organi- 
zală de pirați! din pori. D. Gau- 
chez zugrăveşłe cu mullă vigoare 
bandiții în mijlocul cărora evolu- 
cară Cacao şi cu mullă grajie de- 
licată, Idila dinire acesta din urmă 
și mica Lisa. 

Gabriel Audisio, Trois hom- 
es e! un minarel, Ed. Rieder el 

0- 

Recenta clădire a unei moschee 
Ja Paris a servil! de lemă cârții 
d-lui Audiulo, D-sa poresteșie cu 
multă fantezie imaginara conver- 
lire a Franței la Islamism 

O lectură amuzantă, bine scrisă 
şi dacă d-sa exagerează de sigur 
scobismul francez, În schimb a- 
rată o profundă cunoașiere a mu: 
sulmanilor, 

René Schickele, Patrimolne 
rhânane Ein Erbe am Klein), Kuri 
Woiil Verlag, Munich. 

Rene Schickeie este acriilor al- 
saclan şi și-a făcul din problema 
olsaciană, in Germania, o specia 
litale. ln uliimul său roman scris 
la persoana a irele, cu caracter de 
confesiune, a vrut sù serie istoria 
Aisacianulul de mine, a Alsacia: 
nului „europenizal“, 


Inzestral, în alară de calilalea 
de romancier, şi cu acele de poet 
şi peisagisi, d. Schickele ne-n dat 
o corle frumoasă., 

Andrė Demaison, Les Oi- 
senux d'Ebène, Editions du Monde 
Moderne. 

D. Andre Demaison øre o pre- 
dilecile pentru romanele africane, 
După „Diala* şi „La reine de 
l'Ombre” d-sa ne dă acum un nou 
roman întilulat Les Olsesux d'E- 
bene. Un linăr francez de 52 de 
ani, Manaurie, părăseşie Frana 
în urma unei decepții de amor. 
Ajunge la Dakar, de unde pleacă 
să se Insinleze înlr'un mic oras 
de pe malurile fluviului Saloum; 
acolo Întilneșie două fele, Daniele 
şi Sophie, compalrioale exilale 
dinire care una devine, după multe 
peripeții, sojla sa. 

Acesi roman plin de culoare, va 
găsi desigur numa! admiratori. 

Joan-jost Frappă, „A Paris 
sous l'oeil des meleques*, Fia- 
marlon. 

O carfe de mare aclualilate şi ca: 
re a avul la Paris un enorm suces: 

Colette Yver, Av/ord'hul... ed. 
Calmann Levy. 

O nouă carte a autoare! lul Prin- 
cesse de Science, Les Dames du 
Palais si le Mysière des Bėali- 
tudes. 

Pierre Bost, Crise de Crois» 
sasce, ed. N. R, F. 

Acest roman, spune eulorul, a 
fost scris pentru fetele linere- si 
singura teamă de a fÍ prost! inte- 
les şi oroarea echivocului l-au im- 
podicat s'o specifice Inir'un sub: 
itiu. 

Acliunea se pelrece Într'un mic 
şi simpatie orăşel de provincie, tu» 
bilor de muzică şi de virtute, Mar- 
gueriite şi Reme sini două prie- 
lene, prima limidă și care presim- 
le că viața conjine misler dar ii 
aşteaplă cu siială. Cea de a doua 
dimpotrivă plină de juvenilă ar- 
doare dispusă a merge cu eniu- 
ziasm Într'un îalimpinarea vlejii. 

Antoine Bion, tinăr pe care au- 
auloral îl găseşie cam prea mo- 
dern, preocupa! numai de pria 
sa plăcere, soseşte într'o bună zi 
în micul orăşel Brevalles. 

Atunci Margaerilte de departe 
priveşte aventura banală care se 


“desfăşura înlre un tînăr lipsii de 

scrupule și biala sa prielenă Re- 
"me, increzăloare şi imprudeniă. 

Povestea de dragosie din acea» 
stă carie este redală prin reacțiu- 
nile pe care le provoacă la o a 
lreia persoană, care învață a se 
cunoașie la lumina nenorocirii ca- 
re a zdrobi! vioja prlelenei sele. 

Herman Melville, Un Eden 
Canibale „Recits des Iles Mar- 
guises*, Ed. N. Pis 

Această carte tradusă din limba 
engleză de Thio Variel se peire- 
ce in vara anului 1816. Aventurile 
povesiile de aulor deşi nu ar mal 

lea fi acum posibile, nu par lo- 
usi învechile. 

Toji cetltorii amatori de litera: 
lura exolică a unui Loli ori Ste- 
venson, torace cu un „Eden Cani- 
baie”, o adevărală descoperire. 

Hermen Melville, fiul unei civi- 
lizaţii industriale pozilive a State- 
lor-Unite din Americe, şi-a redac- 
tai aminiirile dinir'o capiivilale de 
ase luni in mijlocul originarilor 
din Nonka Hiva. a idilicilor an- 
iropolagi de pe malurile fluviului 

aifi. 

Boris Pilniak, L'annde nue, 

Boris Piiniak (ce parie din a- 
cea nouă generalie de scriitori 
ruși ridicaţi în limpul Revolujei. 
Esje dar firesc ca opera sa să 
poarie stigmalele acestui imens 
calaciism. 

„Année nue“ a scris-o aulorul 
in 1920, anul cel mal grozav al re- 
volujie cind mizeria fizică şi mo- 
rală alinaseseră limitele Indurării 
omeneşii. 

Boris Pilnlak a cunoscul revo- 
lujia de aproape ca muncilor, ca sa- 
lahor, ca mizerabil inteleciuai, tar 
scenele din viața rusegscă de a- 
lunci pe care le descrie l-au pla- 
sal dela incepul în irunica linerii 
generalii de scrillari, 


Filozofie 
Lai 


Jean Nicod, Le problâme lo» 
gique de l'induction, Ed. Alcan, 
Paris, 1924. 

Ideia cenirală a acesiel lucrări 
este că inducția prin „enumerajie 
simplă” a fosi pe nedrep! nesocoli- 
lā ; dimpolrivă ea ar fi inducția ade- 
vărală, „A spune că aceasta se poale 


_____ MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 309 
————— ALA N STRAINATATE 30! 


neglija esie echiraleni cu a spune 
că o masă poate să alea lără pi- 
cloare, penirucă ii pol! lua oricare 
din, ele fără ca masu să cadă Jos", 


Ştiinţă 

Sir Jagadis Chundar Bose, 
Roaellons de la matière vivante et 
non pivanie, tradus din limba en- 
gleză de d Edouard Monod:Her- 
zen, Oauthler Villars. 

Incă demult'se vorbeste In lu- 
mea şllinjifică de experienjele pe 
care le urmăreșie în India Sir Ja- 
gadir Chander Bose relaliva la 
dezroliarea planlelor, la sensibili- 
ialea şi reacţiunile lor elecirice 
presan şi la reacțiunile şi „obose: 
ile" meialeior. 

Tosie acesle experiențe se gà- 
sete indelung și documenial ex- 
plicale in opera lradusă de d. E. 
douard Monod-Herzen 

Miguei Ozorie de Almeida, 
Sur le role dea excitotlona d'ori- 
gine culunée dans ie maintien de 
l'activité du sistème nerteux, 
zourna de Psychologie, 15 Juillet, 


Înir'o recentă comunicare adre- 
sală Societăţii de Psihologie din 
Parts, asupra „rolului excitajiilor 
Culouee in menținerea aciivițății 
sistemului nervos", d Miguel O- 
zorio de Almeida incearcă să re- 
zolve aceasiă problemă pe cale 
experimenială cu toale diliculiă- 
ție de a susirage un animal la 
toole excilajiile exterioare. 


Etnogratie 

G. H. Luquet, l'ar! of la re- 
ligion des hommes fossiles, Mas- 
son, Paris. 

Această carie răspunde exaci la 
nevola unei lucrări în acelaşi timp 
erndile, critice şi ponderoie asu- 
ta ariei și religiei oamenilor fo- 

D. Luque! inainie de a fi elno- 
gral şi preistorician este un bun 
psiholog şi un ban esielician, D-sa 
studiază chestiunea din aces! du. 
blu punc! de vedere. Numeroase 
şi excelenle liusirații in text în- 
lesnesce și mai bine pălrunderea 
aceslei epoc! alit de slrâlnă men- 
talității moderne conlemporane. 


COMPILATOR 


BANCA 


VAI MIRO 


ROMANIA S. A. 
Bucureşti, —str, Paris No. 12bis 
Capital social Lei 10.000.000 

Adresa lelegr „Molino* 
Telefon 25 | 31, 49, 94 


pn 


Fact oriceoperailon! de ban- 
că şi comert Derlacerea pro- 
dnselor morilor din țară. Depo- 
alte permanente de articole le- 
ehnlec şi maleriale peniru In- 
dusiria morăriiulul, curele de 
piele, balaila yi păr de cămilă, 
„Cpt SE mălase, chingi, cupe, 
yurailuri. 


Pietre de moară eri- 
gina! franceze 


„PETROŞANI 


SOCIETATE ANONIMA ROMINA 
PENTRU 
Exploatarea minelor de cărbuni 
Capital social Lei 550,000,000 
BUCUREŞTI 
Strada Aure! -Vlaicu 22 
Adr. Telegr.: PETROŞANI 


Telefon 39 | 77. 


oi eră SR cr; miD „AATIONAL” tosi AEGISTER CĂ 
a 


Talet. 25! 12 Bucureşti (Pasagjui Vilacros) 


AAAAGAGAAAALAG 


VUUVUUUVIVUUILUUIVUUUUU 


CASE DE CONTROL 


ŞI INREGISTRAT 


PENTRU ORI CE MAGAZIN 
—O90-— 


INLĂTURĂ paouseLe 
ŞI MĂRESC cÂşriGUL 


Maprezentanța ganerală : 


„AEMIRGTON" TTPEWRITER (a. 
NICOLAE IVANOVICI & Co. Calon Victorie 


AARAAARAAANANAPNANRANAACAN 


AIRT. & llalo-Nomână Uite 


Soclatate Anonimă 


-= CAPITAL SOCIAL LEI 12.000.000 == 
Sediul Bucuresti, Calea Victoriei No. 60 
Talclon 52 44 
paons 


Automobile = Accesorii Cauciucuri 
= Motoare = Maşini Industriale == 
Unelte = instalațiuni sanitare = 
incăiziri Centrale = Ascensoare at. 


Ateliere == Garaje sa Benzine == Uleiuri 


Şoseaua Kiselelf No. 53. Yelefon 4271 


BUVUUUVUVUUUUUUUUUUUU 


 PURGATIV-LAXATIV 


NEINTRECUT 
DESFUNDĂ- CURĂŢĂ 


ODATĂ, BINEşI PLĂCUT 


A SIOMACULSINTESTINEIE 


CURĂȚĂ-ȚI LA SĂPTĂMÂNĂ 
BURTA | 
ȘI VEI TRAI SUTA! 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoecază; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția îşi rezervă dreplul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțlunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv și citeţ. 


=M 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


-M 


——. n 
IOTEOA | 


Din editura iri Rominească“ lași: 


| O. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC IN COLTURA 


ROMÎNEASCĂ 


C. STERE 


AN LITERATURA 


O. TOPÎRCEANU 


Strofe Alese 


(Balade vesele și iriste) | 


OCTAV BOTEZ 


` Pe marginea cărților 


Scriitori romini şi străini 


| MIHAI CODREANU 
| Cîntecul Deșărtăciunii 


Statui ediția LH 
Marele Premiu Najiona! de 
100,000 lei peniru poezie. 


MIHAIL SADOVEANU 


Pildele lui Cuconu Vichentie 
Strada Lăpuşneanu 
Cocostireul Albastru | 


PREȚUL 40 LEI 


RADU ROSETTI DEMOSTENE BOTEZ 
geru Floarea Pămîntului poezii 
ai ui Er mi | | (Premtată de Academia Romina) 


Cu Paloşul 3 volume | Povestea Omului poezit 


O an Ie | 


Dr. C. |.PARHON 4 M. OOLD- C. HOGAŞ 
Srem Pe Drumuri de Munte 
| ? rinologie: ajii Neamţului. 
iti că ana nien | e e sete te 
[+= 402 Emi e i 
AL. A PHILIPPIDE 


RĂBOJI 


PE BRADUL VERDE 


C. 3457 


AUR STERP 


e |. SERA 


1926. ANUL Xvin DecrmBae. No. 12 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARA ȘI STIINȚIFICA 


SUMAR: 


Examenul. 

Poradoxul abstracjiei, 

Însemnări feminine (Isabelle Eberhardi, Mo- 
dernisme...— Cinlace osti pepti). 


Gib. |. Mihăescu. . , 
loan D. Gherea i 
Otilia Cazimir 


G.Ibrăilcanu ... s uan Manae proprii îm opera comică a tui Cara- 
ötale 

Petre Marcu . . Note pentru Leonardo da Vinci. 

G. Die ănanu . Inifiuire, 

T. A. Bădărău ss Din lumea plantelor. 

Mihai D. Ralea >.. = Asupra situaţiei femell moderne. . 

DIN, Pt a Sa es Serisori din Paris (O restauratie filozofică In 

ronto). 

Aurel D. Broşteanu . TAa. artistică [Expoziția inaugurala Hu 
seferj 

Mircea Mancaş , Cronica literară (lohan Bojer). 

Octav Botz. ..... Cronica Ideilor {Iu jurul poeziei purej, 

ȘI Seti, n a. ai Cronica teatrală ; București ( Mioara”. „Maar- 


tea Ciolră".- „Sarlatanul”, - Turneu! “Eloira 
Popescu.—,Glafira“.— Doctorii). 


P. Nicanor 4 Co. Proana (Cultura germană. şi cultura fran- 


„— Prepararea Estollcuiul. „Pastume' 
de "Bnineate — Dar versul „ilber* 7). 
Recenzii: A. Toma: boezii 3. R.. Alexandre riigi La critique framenine A da äs du Xx 
sibuin, Octav = ues Riọlóre et i Ciaudri ; Corrrspoailanca + Eia a Octav otes — Henry 
Héraud : pe Pai va Spean Henty Héraud: Ce que jul vu à Jieriin. M R—4, Derätrenif: Russe 
o$ l'organ km du decit. A. Andrei —George Aorulanu : urijo noastre ca Anglia. I, tinea. 
Cartojan : mès lui Avgar în literatura veche romineaucă. Le Mtinmu,- -Robert Louzun :  D'ennismal 


capitaliste =- 
Revista Rovistelor . „Proaper Merimée" (Maxime arma Mercare de France).- aDtspre Litera 
tora htaliană mp o ză (Niso A ra Rreme de Gentoo). — e wusica otlentala* (Malina Rite mi 


Kemal Hajjige, La Revae Mazicate) —o Literatura Keta Abars Thiband=t. Là la Recas Fi 
patre) = Se Donk direcții anda mentale 15 gr para i at 


abagien {Angret Mreaser, Archie jâr die Pr 
„Montaigne pf aere Fileratiaan (P. > po Neons Palau Horefigue)— M. Mussolini counali dee ei 
pes Honuet fr Bu 


Macara Lai enii În străinătate : (Literatură. Sense —deogrutie. — Arhenlag ir, 


Haanscis pe 
Mografie. 
IASI 
Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri 3 
1926 
Viaţa Romineuzcă apare lunar cu cel puțin 100 pagini, — Abonamentu? ta țară un an poo Jei, — 
jumäte lei —Numâr lei,—Peutru străină a 
Le ya ig e Aar -Eann A pret ui 4e mas str: tata: un ap fo jel. rin for pei 100 bei. Nemà- 


Reprodurerea opritd 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 


ieși, Sirada Alecsandei No. 10-12, Va 


- ANUL VIU 
CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cile semestriale se socotesc dela No. I până la No. 6 in- 
closiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No | până la No. 12 Inclusiv. 

Abonamentele se pot face la | lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela | Iulie pentru o jumătate de an, - trimiţind 


suma prin mandat poştal. . 
Reinolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 


expedierea Ravistei să nu sulere intrerupere. 
Preţul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ŢARĂ : 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 500 lei 


Pentru particulari : 


Dome e li 0 e S b pie aaa e 

Pe j:mâtate an , . . . . . . e e e e + 200 

Us numir > aan . = 0 e n WA 
IN STRĂINĂTATE: 

fn ce citare zi a și anera N 000: Mai 

Pe jumătate an ... .. . . . N 3900. + 

Uaoninii:. 33 1 e ei i e: și pe Ne «sI: 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sînt ragat a trimite odată cu abonamentul şi 
72 lei anual costu 
pentru striinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1521, 1922 şi 1923, se gă- 
sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei 
colecția, lar 1924 şi 1425 cu Jel 390 colecţia. — 


Administrația. 


recomandării pentru țară și 150 lei 


Bigi OTI 


DA yl 


Examenul 


Copiii veniseră mai de dimineață ca de obiceiu, dar soarele 
demult se ridicase deasupra Oltului şi Doinaru Gheorghe vedea 
avea cum îmbracă tot riul în solzi de argint, în minunați solzi 
de argint cît era de mare și de mișcător, de parcă ar fi inceput 
să se trezească din somnul morții balaurul sfintului Gheorghe. Și 
îndată inchipuirea îl imbrăcă la rindu-i în zalele patronului din ca- 
lendar, îi puse în mină o suliță cit raza aceia ce țişnea din soare 
ca dintro baltă de foc, în care-ai dat cu praștia şi venca să-l îm- 
pungă drept în ochi; îl punea apoi călare pe „Corbul bocrese, al 
cărui bot de culoarea murii e tot o spumă cînd îi viri zăbala între 
dinţi: —şi așa dichisit ca'n icoană se vedea pornind din curtea șco- 
lii, pe drum la vale, spre riul ascuns între zăvoaele depărtării, 

Copilul făcu un salt şi smucind din picioare, se preficu deo- 
potrivă cal şi călăreț.  Svirlini necontenit din copita închipuită; 
dădu ocol unui rotogol de prichindei zgomotoși, necheziad cu gla- 
sul lui tineresc, în aerul proaspăt.  Pumnii strinşi, unul în drep- 
tul altuia, se apropiau sau se înd=părtau de pîntec, după cum ar 
fi dat sau ar fi înstrunit hățul nărăvaşului, 

Atunci un ştrengar mai răsărit prinse și el să necheze; se a- 
lipi de Do naru și-i păli din lătură o copită. O clipă, cei doi cai 
se priviră semeţi şi focoşi, din profil; numaidecit apoi se repeziră 
unul într'altul, umăr în umăr, oferindu-și reciproc spatele, izbind 
cu piciorul numai înapoi sau într'o parte, păstrind pănă în ami- 
nant normele unei veritabile lupte cavaline. 

— Eu sint „Corbul“ dela curte, proclamă mindru agresorul 

1 


UNIVE SIA} s; 
j 


Í 
] 


312 VIAŢa ROMĪNEASCA 


— Eu sint „Ducipal“ al lui Afisandra Machidon, ripostă și 
mai mindru Doinaru.. Și după un pic de reflectie; „Ba nu bă... 
eu sint harmăsarul lui stintu' Gheorghe‘... 

Un răspuus atit de savant, aminti celui dintăiu că azi e zi de 
examen și avântul i se potoli pe loc. Prima zi a celui din urmă 
examen; cea mai cumplită zi, din toată şcoala asta! Se feri deci 
precaut de zburda vijelioas a lui Ducipal şi se așeză pe iarbă 
sub! visinul de lingă gard, la capătul şiragului de omuleţi, cu aer 
îngrijat, cu trăistele golite alături, cu „„Cetirea“ deschisă pe ge- 
nunchi, răsfoind filă cu filă, sau descintind din buze ca popa Elef- 
ue dela Sf. Ilie, cu degetul prins între pagini, cu ochii pierduţi 

gol. 


+ Li 


Din capătul celătalt al rindului de mici momii descintătoare. 
ochii lui ispășoiu se opriră melancolici în mijlocul aprigului virtej 
ce se iscasc deodată la nechezul triumfal al lui Doinaru. „Sentinela 
Romină'“ se frinse atunci în două şi amintirea abătută din firul 
ritmului dibui înfricoşată şi zždarnic versurile ce avzau să urme- 
ze. Poticnitul își simţi îndată sira spinării rece de sudoare cu 
tot viui soarelui ce-i bătea spatele; miatea răscolită de frică în- 
cepu să facă disperate salturi în golul cadenței rupte, spre a găsi 
în cele din urmă statornic punct de razim doar versul începutu- 
lui și ch ar mai sus; titlul 

De-abia deacolo pietroiul lui Sisif pomeşte iar de-a prest> 
gala. Copilul închid ochii ca să nu mai vadă încaerul ademe- 
vitor a! puilor de centaur. Șin capul plin de versuri vitejești și 
huet, mijește mic ca fiicărușa unci candele în noaptea bisericii, 
conştiinţa unei medreptăți mai mari, Gecit a putut cl să vadă pe 
moșia boerească  intr'adevăr! Cum în mintea lui Doinaru, stau 
cocoţate toate lecțiile din carte ca minunăţiile la panorama cu lo- 
terie din bil-in? Fi una, ori de unde; rămin toate cel alte; cind 
pe cl, biet necăjit, îl răstigneşte taică-său ceasuri intregi pe scaun 
cu „Cetirea'“ sau cu „Geografia“ între coatele infpt= în dunga 
mesei, pentru ca rînd cu rind învățat să i se așeze ca brabetele 
lingă brabete pe gard; cum ai ochit unul, fug toți ceilalţi... 

Dar gindul lăturalnic și fără nidejd: a frint din nou poezia. 
Ispăşoiu îşi simte neputinţa topindu-i ochii în lacrimi, Şi mun- 
ca lui Sisif, reîncepe zadarnic... 


ca i SCANIA, e _________933 


Monitorul clasei, — băiatul vechilului boeresc, — Ștefănescu 
Ștefan, cu care Doinaru imparte premiul cel mare în ficare an, 
se ține ca de obiceiu răsteț și de iureșul cumplit din largul curții 
și de răsleții de subt vizin Cu hăinuţele lui negre, el pindeste 
ca un puiu de corb acolo pe banca aceia șubredă aruncată în um- 
bra bucătăriei, mic și neînduplecat tiran, necontenit cu creionul 
şi cu hirtioara lingă el (teribilul „raport“ la cetitul căruia vergi- 
le domnalni cad cu nemiluita la palmă sau pe şezutul deliquenți- 
lor mititei). In mintea celor de dincolo de marginea tirg-lui, 
cacionul sc lungește în minile fiului, luînd proporțiile harapnicu- 
lui părintesc, care umple de vaer moșia; pentru tirgoveți, acest 
simbol al nedreptăților acumulate an cu an și abuzului în găoace, 
nu trece mai mult de dimensiunea vergii „domnului“, 

De eri, în mintea lui e necontenit prezenti figura posrmorita 
a vechilului, pătrunzînd cu călcătură rară și apăsată pragul odăi... 

— Hm... Mi se pare mie..... păcătosw' acesta de dascal, a 
băgat în capu’ boerului că loaza aceia a tinichigiului e mai tare ca 
tine la arimetică. Bagà de samă să nu mă faci mine de ris. 

Apoi plimbindu-se cu pașii lui largi și grei între patul cu 
macat galben, cusut eu paseri colorate de arniciu și vechiul scrin 
cuit, mormăind za pentru sine: 

— He, afurisiti cutră... Parcă aud m rorosindu-se: (imi 
tind un glas străin şi pițigăiat).—Nu m'amestec cu intre copii, ne- 
ne aministratorule... fiecare cu învățătura lui... (revenind la vocea 
proprie) ;—las” că te potrivesc cu la bănicior, boer Mladinescule... 

Drept răspuns —(și scena asta fam liară care nu-i mai ese din 
minte și-i dă încredere şi curaj înzecit, Ştefănescu Ștefan o retră- 
eşte întreagă în amănunt) —sa vede futinzind „Cetirea'“ tatălui 
său: 

— Deschide-o unde vrei., 

Zi la „Tudor Vladimirescu'!... 

Băiatul se repede fără nici cea mai mică şovâăire: „Pe lin- 
gä Turcii care ne împilau țara și ne jefuiau cu biruri grele, dela o 
vreme căzuseră şi Grecii pe biata moşie.  Ajutați de domnii fa- 
harioti“... j 

Părintele urmărea uimit rindurile rostite rar şi semet și la 
fiecare frază nouă obrajii i se înroșeau de fericire, 

— la vini'ncoa Lină, să auzi cum știe băiatul nostru... 


314 VIATA ROMINEASCA ~ Ca 

De dincolo, zgomotul maşinii de cusut, ce venca prin fe- 
reastra deschisă dintre odăi, ca ropotul ploii tinere de vară, în- 
cetă brusc... 

— Ba l-am auzit și eu, mînca-l-ar mama de făcău... 

Lucru curios! Cu toată scena asta necontenit prezentă în 
minte, poeziile nu se fring în bucăţi, în capul dolofan al moni- 
torului, ca'n bietul cap al lui Ispășoiu.  Favoritul acesta al noro- 
cului, trece prin lecţiile din carte cu gîndul aiurea, ca un cal în- 
vățat pe-un întortochiat drum de noapte! 

Acum, el nu vrea să piardă nici măcar jumitatea de cras ca- 
re-a mai rămas pănă la sunarea clopoţelului. Ochii devorează 
cu îuțeală pagimi peste pagini şi mintea-i simte lămurit, cum fie- 
care foae întoarsă i se aşează subt frunte, așa cum straturi, stra- 
turi stau așezate hirțiile vechi în dulapul cu contabiiitiți al tată- 
lui său. Din cind în cînd, numai colțul cîte-unsi ochiu i se ri- 
dică de pe cartea, ce spre uimirea lui Ispăşoiu își păstrează şi a- 
cum la examen, scoarțele tari, îmbrăcate în roșu, cu etichetă ma- 
re, iscălită caligrafic; şi cînd vede pe Doinaru, cu obrajii umflați 
şi aprinși, cu capul gol, cu fruntea bombată subt părul blond, 
scurt tăiat, tot un ris, tot corpul înt/un spasm de ris, învirtindu- 
se înainte ameţit de beţia jocului, ochil i se aruncă din nou ou. 
sete hoțească, asupra cărții, ca asupra unui lucru scump, dela care 
adevăratul stăpin și-a întors nebăgtitor de samă, privirile, 


Jocul s'a spart. 

Copiii obosiţi s'an lăsat roată pe iarbă, cu obrajii roșii, cu 
pieptul svicnind. Fiecare își reclamă voin'cia din timpul vraiștei, 
atit de tare că nici unul n'aude pe celălalt. In cele din urmă 
tac cu toţii, amuzați de nenorocul lui Pătruț Grigore. Căci pe 
bietul Pătruţ nimeni nu l-a văzut punind jos pe Constantin F. 
Constantin, iar Constantin F. Constantin neagă la început sfios, 
apoi cu nerușinare: 

Cind m'ai pus domne, ce tot minţi pe-ad... 

Lui Pătruţ îi vine să plingă. El știc că unicul mijloc de 
convingere ar fi să-l pdovoace din nou pe adversarul de rea cre- 
dinţi; însă dacă proba se întoarce împotrivă-i de astădată ? Și of- 


tează amarnic de cruda nedreptate, el, care eredza că azi a tras. 


cu buretele peste toate ruşinile trecute... 


EXAMENUL 315 


l In colțul cel mai ferit al curții s'au aciuat acum patru figuri 
intunecate şi groaznice! Sint: Budurăscu, tiganul și ceilalți trei 
din clasă, siguri de repetenție, atit de siguri, că'n timpul jocului, 
Ispăsoiu îi privise cu o uşoară umbră de invidie: ei doar știau 
ce-i așteaptă! Îl recunoșteau de căpetenie pe Budurăscu, ca u- 
nul ce urma să rămînă acum pentru a treia oară; iar tiganul își 
lua în serios rolul de vătaf, 

Șoaptele lor subversive îi aprindeau și mai mult de dorinţa 
faptei, Pianul era stabilit. Răfuiala avea să se petreacă în a- 
dinci! zăvoaelor, cind băiatul vechilului va veni la scăldat. Stă- 
noagă il va atrage arolo, departe de orice văz omenesc, ademe- 
vându-l cu un cuib de pasere moțată, cum nu s'a mai văzut alta 
pe lume. Pe urmă riminea pe sama lui Budurăscu şi-a celor- 
alti doi.. 

— Tu, doar, atita ai de făcut. | Să-l aduci acolo... Și chiar 
poţi să te faci că-i ţii apărarea, dacă ți-i așa frică să nu teintească 
tat'său pe tattău!—rostește Budurăscu. Aşa-i, băieţi? 

— Da, da, așa e, încuviinţează ceilalți... 

— Aşa e, se hotărăște Stänoagă după încă o ezitare. Vá 
faceți că mă cînpițti şi pe mine... Și eu plec plingînd, cerind 
ajutor... 

— Da, dar dacă te-o lua de martor?-— îşi dă unul cu bă- 
natul.. 

M...—face o mișcare de eroică nepăsare tiganul... să pu- 
neți toți pe mine... 

De după latrine, apare băgător de samă şi gata să sc tragă 
inapoi, capul lui Ștefănescu Ștefan. Conspiratorii au prins miş- 
carea din zbor, şi-au plecat întunecatele priviri în pămînt. Budu- 
răscu însă nu se intimidează: 

- Și cum, mă Stănoagă, zici că e moțată rău? — ride el. 
Hai mă, să ne-o arăţi și nouă... 


[i - - 
. - 


La fel cu copiii, clasa e şi ea pătită de sărbătoare, Po- 
deaua măturată din proaspăt, păstrează încă vagi urme de gu- 
noin dispus: geometric. Pare stropită de azi dimineaţă, căci de 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pretutindeni se ridică plăcuta răcoare pe care o ai, cind intri in 
prăvălia cu miros de cafea pisată și cornuri proaspete cu nuci 
a lui „domnw' Petcu“. Copiii pășesc cu cuviință, în virful picioa- 
relor pe-o astfel de podea, cu care nu par de loc obișnuiți. 

— Pentrucă vine bocrul, îşi lămuresc ei, privind cu respect 
ghirlănzile de frunze, încingind pe sus păreţii albi și incercuind 
deasupra catedrei cele două portrete regale aduse special din can- 
celarie. 

Pe sufletele mici, emoția se aşterne uşor ca praful care ceva- 
ceva, tot mai pluteşte în aer; le acopere ca un înveliș, ce se pe 
trifică într'una, contractindu-le încet și persistent, clipă cu clipă 
de așteptare. Şi deodată, ca șuetul înainte mergător furtunii, 
foșnetul filelor întoarse umple odaia largă şi patrată de nespusă 
înfrigurare. 

i seu Ștefan și-a luat locul de ovare pe catedră. Ar 
vrea ca boerul să poftească dela început chiar, ca să-l gäscască 
în mină cu nuiaua scrijilită de coajă în formă de șarpe, a lui 
domnu’, 

Dar „clasa“ se ridică în picioare Domnu’ a intrat singur. 
Le face semn să se așeze, N'are de gînd să rămină; stă în ușă 
şi ochii îi fug necontenit, înapoi, în sală, spre intrarea principa- 
lá. El vestește pe bäeți că va veni ca de obicsiu la ultimul exa- 
men şi boerul — şi-i îndeamnă să răspundi cu curaj și vrednicie; 
le aminteşte însfirşit că mai în fiecare an pe băiatul care răspun- 
de mai bine la examen, boerul îl trimete pe socoteala lui la şcoli 
mai departe. 

Toți ochii, chiar şi ai domnului, alunecă spre figura, care 
s'a roşit toată a lui Doinaru; el pleacă în pămint ochii mari de 
fată. Ştefănescu Ştefan stringe buzele. Domnu’ e gata să iasă 
și el e gata să reocupe catedra; barem să-l vadă boerul că de 
patru ani el conduce clasa, aşa cum tată-său conduce moșia. Dar 
domnu” îl oprește; astăzi nu mai este nevoe! Ştefănescu se in- 
toarce vinăt spre băndle care parcă au început sï se'nvirtească 

afe. 
T a a eşit lar vocea lui Buduräscu, răsună baritonat, 
imitind pe a lui domnu”: 

— Stai jos, băete... nota trei... . 

Clasa dirdie și ride şi Ștefănescu, galben, privește sfidător 

toate aceste danturi care clănținesc spre dinsul de veselie și de 
frica judecății celei mari, ce va să înceapă peste citeva momente, 


EXAMENUL 317 
— paan A E ENTE: | 7 


Are să dea el şi raportul acesta... lui tăticu' și tot are să-l 
dea... he, şi cel dintăiu de pe listă va fi chiar domnu’... 


- . 


Clasa trece printr'o emoție fără seamăn/ Problema s'a in- 
curcat de tot. Ștefănescu Ștefan face feţe-fețe; înegrește, învi- 
nețește, apoi iarăşi înegreșie. Insusi domnu’ = puțin cam ne- 
dumerit. El face repede o mică ecuație algebrică pe colțul ca- 
talogului. Aritmeticește însă e foarte greu de icșit la capăt. Frun- 
tea bocrului parcă s'a umflat şi-a devenit de două ori mai mare: 
ochii i s'au bulbucat şi mina grăsună şi albă trece des batista 
pe obrazul umed... 

— Să vedem, mormăe el pentru sina..— prin urmare dacă 
tatăl are cu treizeci de ani mai mult ca ful... Stai. pardon!,.. 
care va să zică tatăl are cu treizeci de ani mai mult ca fiul... pes- 
te patru ani... adică atunci cind tatăl va fi cu treizeci și patru de 
ani mai ma... pardon, că şi fiul se mărezte cu patru... a ha, bun... 
deci, peste patru ani... vîrsta tatălui va fi de patru ori mai ma- 
Fe... Care ya să zică... 

Bocrul se opri deodată; își văzuse vechilul rînjind satistă- 
cut Ochii şireți grăiau singuri: „Păi dacă înălțimea sa n'o ni- 
merește, cum o s'o nimerească Ştefănel:“,., 

Boerul fu nevoit atunci să z2îmbească: — Așani, bun!... așaa... 
€, ia să vedem, Ștefâniță... curaj... 

Se înseninase de parcă ar fi găsit misterul. Şi rizind cama- 
raderește, arătindu-și jumătatea de dantură, ce-i mai rămăsese, 
el scoase un carneţel din buzunar și începu să așteamă, privind 
cu grijă In vechil: 


„Care va să zică: x=y+30... bun... foarte bine... X+4= 


4 y-+-30... adică de ce... pardon, pardon... =4--30-4-y... cam aşa 
ar fi... ba nu... ba da.. ia să vedem... deci x=... 


Boerul zimbeşte înainte și după fiecare țifră adăugată pe 
camet, dă din cap afirmativ, ca şi cînd nici că s'ar mai fi pome- 
uit o socoteală mai nimerită, ca acea, care-i cșea acola.., 

Dascălul suride şiret.. Algebriceste îi esise Şi simte lă- 
murit cum ascuțișul minții prinde ca un fin picioruş de paianjen 
ultima ifă 1 rezolvirii aritmetice. A prins-o... 

` 


318 VIAŢA sOMINEASCĂ 


— Ei, hai Ştefănescule, ce mai aștepți? Dă acum zor. 

Copilul vechilului sa înegrit la față de parcă atingerea ta- 
blei l-ar fi carbonizat de-am picioare. Ochii caută lacomi spre 
dascăl, spre boer, înapoi în bănci și clipitul lor des și umilit, pare 
clămpănit sec de cine flămind subt masă. li trebue doar firul... 
doar prima bucată s'o apuce, apoi să vadă bocrul cum știe el să 
facă înmulțirile și împărțirile... 

Domnu’ se sfătuește cu înălțimea sa. Problema e prea grea 
pentru minţile lor... 

— E grea de tot... intervine rizind reținut și lingușitor, ve- 
chilul. Uite, eu... om bătrin ce mă aflu... 

— Pe vremea mea, se mindreşte bocrul fără să-l asculte, o 
problemă ca asta era moft. Şi mingiindu-și între degete o mus- 
tață, după alta, își aminteşte clătinind capul sur, cu regret... A- 
veam pe bietul popa Mihalache, Dumnezeu să-l ierte... 

— Cum, ați urmat și înălțimea voastră la școala asta?—se 
repede uimit Ștefănescu... 

— Da’ de ce să nu urmez?.., — face grăbit și parcă mirat de 
intrebare, boerul. 

Conversaţia ar continua tot astfel, dacă domnu’ nu şi-ar a- 
minti că mai are atiția de examinat. Problema este într'adevir 
peste puterile lor, însă trebue să arăte neapărat că el, dascălul, 
ştie s'o deslege, Mai ales că se vede bine după chipul boeru- 
lui, că înălțimea sa nu i-a dat încă de capăt. 

— Problema nu-i de voi!...— ridică domnu” piatra cea grea 
de pe micile inimi...  Ascultaţi aici, să vă arăt cu cum ar veni... 

Dar boerul se opune, 

— Să vedem care-i mai tare în clasă, care o să biruc, prio- 
pune cl, ca să ţină în loc pe dascăl. Căci undeva în gindu-i, un 
puișor de ambiție îl încearcă şi pe dinsul —așa ca pentru sine, 
barem, daci nu pentru dascăl şi vechil —ză nu se lase mai pre- 
jos, 

— Premianţii, numai premianţii, să iasă toți să-i vedem! — 
continuă boerul.  Bunăoară băiatul lui Micluţă... 

—  Doinaru, corectează domnu”. 

Doinaru se ridică în picioare Ochii mari şi umezi, înceţo- 
şați încă de neințelegrere, la îndemnul boeresc, se luminară deo- 
dată. Şi fără să mai aștepte altă poftire, pomi spre tablă raţio- 
nind cu voce tare: dacă tatăl are cu treizeci de ani, mai mult ca 
fiul, iar peste patru ani... 


2 BRAMENUL O 319 


Domnu’ il opri fa mijlocul drumului li pirea rău de ve- 
chil, pe fața căruia se intinseze culoarea macabră, de po obrazul 
fiului său... i 

— Intoarce-te în bancă! —spuse domnu’ lui Doinaru, dupi 
ce sopti. ceva boerului, Treci şi tu în bancă, Ştefânescule 
Scoateţi tăblițele! — Seriţi şi voi: Diaconescu și Mălureanu. Toţi 
premianţii! Aveţi o jumătate de ceas, Gindiţi-vă bine; acum 
să vă vedem... i 
; Doinaru apucă vitejește condeiul de piatră: Insiră citeva 
cifre şi pe urmă se opri. Işi lăsă capul într'o mină, Și cu mul- 
{umire crescindi, văzu cît de bine făcuse domnu’ că-l trecuse la 
lac. Totuşi condeiul sgiria ca dela sine, cite-un semn bizar, vre- 
un început de număr, care îndată apoi, era nimicit doar dintro 
lovitură de deget, Pe urmă tăblița fu părăsită de tot; căci în 
capul lui Doinaru, se așternea, cu cît fruntea se încrețea mai mult, 
negrul unei tiblu enorme şi boltite ca și cerul nopții sure de iar- 
ni Nu vedea nimic, dar nouri parcă veneau peste nouri, negri 
ca noaptea, ii simțea venind, încălecindu-se unii pe alții, destră- 
mindu-se; dar totul se petrecea acolo în ascuns, nici o mărturie 
mar fi putut fi deavalma atitor limbi negre, decît numai o vagă 
binuială, La urma urmei ce păsa lui de tatăl şi de fiul și de 
virsta lor și de boerul care acum socotea de zor pe carneţelul lui. 
inchise ochii și-i propti în pumnii strinşi, parcă înșurubați de ban- 
Gi Şi-i făcea o plăcere grozavă să ghicească norii aceia de ne- 
ghicit, vinzolindu-se în noaptea de iarnă. O clipă îi veni să rì- 
dä de Ștefănescu Ștefan; cum se bulbuca la tab'ă, săracul Hm. 
cum trebue să fie, într'o noapte ca asta, acolo, în curlea inter- 
natului cu garduri uriașe de zid, cu paznic la poartă, cu „moni- 
tori“ bătrini şi răi, care te trezesc cu clopoţelul din viul nopții... 
cum povestea feciorul babei Maranda, peste care căzuse acum doi 
ani norocul boeresc... Un tată este cu treizeci de ani mai mare 
ca fiul, iar peste patru ani... 

Acolo, în bezna fără sfirzit unde sc încrucisau necontenit 
norii cei grei se încolăci deodati o cifră de foc... apoi aa... un 
trei, un zero... ceva mai încolo un patru. Lui Doinaru i se pâru 
intăiu un licuriciu dindu-se tumba în aer lisind urme de titre.. 
el zimbi fermecat de priveliștea asta și așa într'o doară îi veni să 
tacă socoteala părăsită... Va să zică pest: patru ani, tatăl acesta 
va avea o virstă de patru ori mai mare c3 a fiului... Ceia ce-l 
amuză acum era că pe imensul cer nocturn de iarnă, la ari ce mt- 


320 VIAŢA __ROMINEASCĂ 


mär ar fi gindit, acela apărea îndată, de parcă l-ar fi scris cu un 
chibrit umed pe o placă muiată în fosfor... Dar cl făcea soco- 
teala alene, numai de dragul! jocurilor acestora luminoase; numai 
că odată, două țifre se încilciră, se împletiră şi se despletiră spre 
a se impleti iarăși ca doi serpi înfuriați, care sar lua la hartă... 
pe urmă veniră și alte țiire și semne aritmetice, o harababură în- 
treagă...  Doinaru privea uimit, din ce în ce mai uimit în cuibul 
de şerpi luminoși... ridică ușor capul de pe pumnii strinși.. şi in- 
dată țifrele deveniră negre pe un fond de ziuă și încremeniră ast- 
fel. Trase tăblița și aștermu,.. Nu mai făcu nici o altă socotea- 
lä... Scrise doar un 36, apoi un 6 și dedesupt un 40 și un 10... 
Peste patru ani tatăl va avea patruzeci de ani și virsta lui va fi 
de patru ori mai mare ca a fiului său. lar acum are treizeci și 
şase și e cu treizeci de ani mai mare ca fiul, care mare decit şase. 

Se simți dânxlată ușor și i se păru că pluteşte cu un centime- 
tru deasupra scaunului de scindură; și se apucă zuravăn de bancă, 
să mu se ridice şi mai mult. Se simțea atit de ușor! 

Un fior de mîndrie îi coloră obrajii; și plecă ochii în pămint 
ca o fată, deşi nimeni nu se uita În cl, în momentul acela. Nici 
chiar ai lui; maică-sa parcă găsise ceva în tavan de rămăsese cu 
ochii acolo, iar tată-său privea uimit în ochii lui domnu” minst- 
nindu-sc de întrebările lui meșteşugite, Un domn bătriior, din 
tirg, ridea fericit de răspunsurile nepoțelului dela tablă, un altul 
parcă ațipise cu ochii căscați în gol; cucoanele zimbind, fără să 
privească nicăeri îşi făceau necurmat vint cu batista. 

Doinaru surise de pe-acum de uluiala tuturor, cînd va trinti 
cu creta problema, pe tabla răsunătoare de lemn şi începu să îm- 
pungă cu ochi provocători pe domnu’ şi pe înălțimea sa, doar i-o 
prinde vreunul privirea să-l întrebe: Ai terminat Doinaru? lar 
el să răspundă tare și semet, privind la fiul vechilului (care se ve 
de de departe, numai cum socotește de zor și şterge și iar soco- 
tește, cum s'a rătăcit de rezultat): „Da domne, am terminat și 
mi-a egit!“ 

Dar boerul inci nu-și ridicase capul din propriile lui socoteli, 
iar domnu’ se necăjea acum cu Ispășoiu, căruia îi venise rindul:— 
4Buun, care va să zică ne-ai înșelat un an întreg boer lspășoiule, 
care va să zică...** Lui Doinaru, o clipă, îi tu milă de Ispășoiu; 
îndată apoi simpatia lui trecu însă alături de dommw, căci se sim- 
tea tare și nepăsitor ca domnu”, lar bietul Ştefănescu plecat pes- 
te caet avea un chip de-ţi [ăcea mai multă milă, decit chiar Ispă- 
SHL.. 


Cha EXAMENUL 324 


Atunci o privighetoare se așeză în vişinul de lingă fercastra 
deschisă. Se așeză și-și încercă de două, trei ori glasul... Apoi- 
se porni deodati într'o arie lungă, fără sfirsit. Notele picurau 
lin şi rar în tăcerea desăvirșită a clasei, căci Ispăşoiu amuţise de 
tot; pe urină se legară întrun arpegriu prelung, sfișietor de dulce. 
Parcă fu un chiot de bucurie, un chiot nesfirșit pe care l-ai {ipa în 
desișul pădurii, 'aruncindu-l nestiut de nimeni, doar arborilor şi 
ecourilor, să-l ducă mai departe. Doinaru se cutremură; aşa ceva, 
o atit de nouă și neasămuită pligere, ciudat lucru, parcă a mat a- 
vut e! cindva — ciudat, foarte ciudat — demult de tot, foarte de- 
mult, poate mai demult chiar de cind este el. Dar mintea lui de 
bun despicător de probleme înstrunește repede în loc această a- 
mintire, scăpată din baerele înțuelesului: cum mai demult, decit este 
€1?... Hm poate în vis... desigur... 

25 ~O, ba nu, de curind, foarte de curind, cînd a fost sin- 
gur în pădure, Era departe de școală, de copii, de domnu’ aces- 
ta care-l iubea în ascuns de frica vechilului, departe de Stefänes- 
cu Ştefan, departe de tot. Era singur, singur, singur. Și plămi- 
ni i sc umpleau de aer, de-un aer atit de curat și de umbros, că 
parcă din toate tufișurile ar fi ţişnit izvoare de vin tare şi ar fi 
băut cu pumnii plini. Era singur şi era un mușchiu atit de fra- 
ged şi de fin printre arbori, că nici nu mai ştia: să se trintească 
pe loc, cu fafa în jos, cu brațele desfăcute; să se cocoțeze pe-un 
tufan spre ochiurile de cer ce adiau uşor la mingicrea vintului, sau 
să sară, să salte, să cinte... 

Şi-a mai fost cindva... O.: O.. Atunci şi mai gi.. 

Atunci cind s'a suit cu tată-său pe acoperișul casei boerești... 
Era atit de inalt acolo, că toți copiii din curtea şcolii păreau biete 
ouă de furnici, pe care iuți și vrednice lucrătoare le plimbau de 
colo, pină colo. 

In preajma lui veneau doar paseri!e în zbor, il ocoleau puțin 
de parcă i-ar îi adus salutul lor şi pe urmă se pierdeau iarăġi în 
adincimile de nepătruns. Și-a plecat puţin capul pe spate ṣi ce- 
rul, atunci, pentru întăia oară i s'a părut că se nărue pe el, nă- 
meţi, nămeți albaştri.  Dintr'o parte se auzea ciocanul de lemn 
întinzind fierul și cintecul voios al tiaichigiului. Atunci a sunat 
clopoțetul școlei. Suna atit de subțire acolo jos! O, dacă nu-l 
deștepta taică-său, căci parcă l-a deșteptat dintrim somn... de- 
atunci tu se mai cobora în lumea asta mititică... 

Atit de sus, nici privighetoarea, cu tot vaerul ce picură din 
gușulița cea mică, nu se înalță... Numai ciocirlia,.. 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ei, ce-ați făcut cu problema ?—intrebă acum boerul, du- 

pă ce și-a pus carneţelul în buzunar și-și freacă minile mulțumi! 
“ca domnu’ Mieluţă tinichigiul după o afacere bună. 

Ștefănescu sc scoală îndoit din şale și roșul figurii începe 
să-i capete iarăși palori negre. El biigue un rezultat, dar domnu’ 
şi boerul dau nemulțumiți din cap. Atunci toate privirile se în- 
toro asupra lui Doinaru; a lui Ştefănescu mai repede și mai apri- 
gï decit a tuturor. 

= — Dar tu, Doimarule... mi se pare că de mult ai sfirşit... 

Doimaru simte din spate pe Budurăscu agitindu-se. li sim- 
te rinjetul cald adiindu-i obrazul și-l închipue bucurindu-se dina- 
inte de necazul neamului de vechili. Insă mîna lui e ceva mai re- 
pede și buretele uscat şi prăfos preface într'o mizgileală albicioa- 
să şi informă ţifrele născute din foc. 

Ca printr'o unghie de ac, văzu Doinaru capul lui dom” Mie- 
luţă și-al coanei Smărăndița, privind cu frică mare și totuși cu ochi 
inrouraţi de nădejde spre dinsul; ah, coana Smărăndiţa îl încurca 
rău, se uita la el, așa cum se uita la icoană, cînd se închina pen- 
tru toţi seara... ' 

Doar boerul mai căta la el binevoitor; dascălul parcă se în 
cruntase puțin, iar toți ceilalți ochi îl înfruntau aprig, ca pe-un fä- 
cător de rele, pe subt tot felul de sprincene. 

De sticlișul atitor priviri se înceţoșă iar în juru-i; la dreap- 
ta-i și la stinga, înainte și înapoi se întinse deodată oraşul mare 
şi îndepărtat unde învaţă feciorul Marandei, E acum sus, pe-un 
acoperiș şi mai mare decit al „curţii“, şi paserile cerului vin să i 
se închine, iar de jos zeci și sute și mii de Ştetăneşti mig și răi 

azviri cu pietre spre dinsul. Dar pictrele n'ajung atit de sus și 
el ride de neputința lor; însă braţe viguroase îl apucă, El se in- 
toarce îngrozit: boerul, domnu’ şi tatăl-său îl string burduf, îl iau 
pe sus, pe schelea ameţitoare; îl duc, nepăsători la țipetele hui, 
intrun fund de hrubă întunecoasă şi umedă, între ziduri mari și 
drepte în care stau înfipte suliți împletite în sirmă cu ghimpi, așa 
cum povestea feciorul babei. Ștefăneștii cei mici îl înconjura- 
seră și scoteau limba la dinsul, în timp ce el își simțea inima lui 
mică ticăind, cît pumnul lui de copil acolo între străini, sbătindu- 
se ca o pasere de-abia prinsă în colivie, departe de zăvoaele Ol- 
tului, departe de ooperișurile însorite, de unde cintecul tinichigiu- 
lui, porneşte atit de puternic în aerul proaspăt al dimineţelor de 
vară, departe de turlele bisericilor, unde te duc ipitropi cu chimi- 


EXAMENUL 323 


- 


rul plin și din înaltul cărora oamenii cei mari sint doar biete cu 
de furnici. 


=. Departe de orice cintec de privighetoare... de ciocirlii, de 
oare... 


— E, haide băete, răspunde odată, ce te uiţi așa? Ai f- 
cut sau n'ai făcut? 

Dar Doinaru Gheorghe se „uită“: inainte „așa“ şi nu răs- 
punde li cercetează pe toți rind pe rînd, pe domnu’, pe musa- 
firi, pe părinţii care schimbau fețe-feţe, pe boerul acesta prea mi- 
los, căruia nu i-a cerut nici o milă, pe Budurăszu şi pe toți cei- 
lalți din față sau din spate, așteptind cu toții cuvîntul care-i atìrna 
pe buze. li simte pe toţi parcă strins uniți în așteptarea asta ca- 
rel înspăimintă ca o ceati de tilhari așteptindu-l la marginea pă- 
duri Li frică de nestiut şi de depărtare. Şi-i fring sufletul chi- 
Dn A părintești lărgite, zgîite și nemişcate în grămada care pin- 

aste... 

— N'am făcut domnule... 

— Ei, şi pentru ca să ne spui asta, trebue să ne ţii atija 2— 
sbiară domnu” scos din fire. 

— Cum, nici n'ai încercat? — intervine însă boerul mai îm- 
păciuitor. Nu ţi-a dat nici un rezultat? 

- Ba da... n.. nu... nu mi-a dat., am făcut proba și n’a ceşit, 

De undeva se aude distinct un şuer de usurare urmat îndată 
de un puinet scurt de ris, 

— Şezi jos! — poruncește domnu’ ncimpicat.  Altădată să 
ai bunătatea și să răspunzi îndată ce eşti întrebat... 

— Eh, copil, lămureşte boerul cu îngăduință lucrurile; se 
vede că avca ul ceva-ceva, în gind, dar, pe semne, nu era sigur... 

Doinaru s'a așezat ferindu-și faţa, căci simte cum îl podidesc 
lacrimile de minie și necaz. Niciodată domnu” nu i-a vorbit aşa 
dușmăneşte, ca acum. H vine să strige în nasul tuturor: — Ba 
am făcut, dar nu vreau să spun!,.. și durerea lui ceeste însutit, 
cînd își inchipue acolo, aproape, lingă tablă, pe maică-sa, plecind, 
imbujorată de rușine, ochii care licăriseră citeva clipe de nädejde 
și mindrie ; de bună samă, ea tot timpul s'a rugat lui Dumne- 
zeu, căci Dumnezeu i-a trimes țifrele de foc; altfel cum au putut 
ele veni din noaptea cea sură?,,, 

In murmur confuz, musafirii, se îndreaptă spre eşire, ingră- 
mădindu-se în jurul bocrului, care le arătă cheia problemei. 

— Prea grea, prea grea pentru minţile lor! — sînt cu toții 
de acord. 


324 VIAŢ: ROMINEASCĂ 


lar privirea lui Doinaru, îi petrece cu lumina ei șireată, căci 
ciuda i-a trecut.  De-acuma cimpii și zăvoaele şi toamnele și er- 
nile şi primăverile sînt ale lui. Și întreaga moșie boerească e 
mai mult a lui decit a boerului acestuia, care nu vine pe-aici decit 

ajma secerișului! șa 
n Clasa agenta acum pentru rugăciune; iar afară, privighe- 
toarea care se oprise din cintec, dădu un țipăt speriat și fugi. In 
filiiitul grăbit, Doânaru ghici parcă un ris ce se îndepărtează... ri- 
sul fonf al mătușei din poveste, care se ospătează cu copil... 

De geaba: tot cerul şi toată zarea asta erau acum ale lui! 


Gib. |. Mihăescu 


Paradoxul abstracţiei 


„Grădină“, „insă“, „a plecat să se plimbe“, „Sofiet“, ori 
Cine inţelege ce vor să zică acestea. Dar nu există om care să 
poată explica in ce constă înțelegerea respectivă, Caci dacă in- 
trebl pe cineva care nu și-a batut capul cu această problemă, 
are să ţi răspundă aproape invariabil că celace constitue inţele- 
gerea unui cuvint sau a unei fraze sir! imaginile vizvale sau de 
altă natură, care intovărăşesc perceperea cuvintelor. Cind, spre 
exemplu, ceresc sau aud „grădină“ mi se intăţişează În minte 1o 
chip mai mult sau mai paţin fugitiv, imaginea unei grădini, şi 
la eacoasistă ințelegerea cuvintului, Aceasta a fost de altfel, pănă 
no demult, opinia dominantă dacă nu unică. în psihologie. ŞI cu 
toate astea puţine teorii psihologice sint mai evident falşe decit 
cea de mal sus, 

Sa începem cu înțelesarile concrete, al că-or domeniu e cu 
mult mal favorabil explicaţiei prin imagini, Cind caut să anall- 
zer p'lceperea cuvintului „g ădină”, cind repet cuvintol şi insist 
asupra senzului lul, m! se în'implă într'adevâr să am imaginea 
unei grădini. Această imagine se reduce citeodată la acea a unel 
crengi pline de frunze, alte ori e mal largă, totdeavna insă ea 
e palidă, fără contururi hotărite şi greu de descris pentrucă dis- 
pare sau se schimbă subt atenție, Faptul că imaginea apare 
tocmai atunci cind vrei să cercetezi actul pricepere!, a contri- 
balt desigar şi el la stabilirea convingerii că imaginile sint 
Învariabii legate de sens, Cind însă cete-c un cuvint sau p frază 
fără nicl o hntărire preconcepută de-a analiza. şi cînd intros- 
pecțlunea urmează înțelegerii, nu găsesc de obicelu Imagini in a- 
mintirea imediat anterioară, sau, cind le constat prezența, ele 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


sint, de cele mal multe ori, străine de senzol cuvintelor. Dar 
chiar imaginile potrivite cu senzul, şi pe care cu pu le obţin 
decit oprindu-mă citva timp asupra înțelegeri!, sint ant de im- 
precise şi de variabile, încît e co total neverosimil ca ele să fie 
cauza unel înjelegeri precise şi totdeauna acelaşi; şi cu atit mal 
neverosimil ar fi ca ele să consiltue chiar, acea înțelegere. 

Bogâţia şi precizia imaginilor variază mult de la om la om. 
Aceste deosebiri nu au de efect ca unii să priceapă mai prost 
decit alţii cavintul „grădioă”, celace dovedeşte iarâşi că Imagi- 
nile nu joacă vre-un rol important în injele gere. Cu toate aces- 
tea s'ar putea poale obiecta că la oameni! foarte vizuali şi na- 
mai la aceștia, iaţelegerea se reduce la imagini, 

Bovet, care a repetat experienţele şcoalel din Würzburg de 
care vom vorbi mai tirziu, coastată că între toţi ciji i-au servit 
drept sablecte de experienţă, profesorul Claparède avea imagi- 
nile cele mai multe şi mai bogate. To'uşi „un autre qve lui, en 
voyant les images par l-+q elles M. Claparède iraduit sa pen:ce, 
ne pourrait la deviner“. (Du jugement et de la pensée. Archives 
de psychologie, t. Vll). De altei acest rezultat s'ar fi putut pre- 
vedea. „nulle part, en effet, nous ne voyons que les images se 
juxtaposent de façon à rep'senter le chemin parcouru par la 
pensée: || reste toujours des intervalles entre elles; si en apa- 
Iysant plus complètement notre pensée nous évoquons vne pou- 
velle image dans chaq e intervalie, nous créons deux pouveatx 
intervalles et en vouiant combler sans cesse les intervalles noves 
allons à Pinfini“, (Dan Bâdärev, De la nature des images. Re- 
vue philosophiq 1e, 1925). Din moment ce gindirea, deci şi inţele= 
gerea giadirii aitula, cuprinde totdeauna mal mult decit pot reda 
Imaginile, e evident că nu poate fi identitate între cele dovă fe- 
nomene. 

Lucrol devine şi mal evident dacă trecem la prer in- 
telesurilor abstracte (in sensul curent, popular). imagini ar 
putea oare ilustra adecvat in minte înţelesul covintului „trans- 
cenden'al“, sau mai ales a unei fraze ca: Mulțumită principiu- 
lul cauzalităţii natura devine Intelipibilă ?* Sint de asemenea alte 
senzuri inilustrabile, fără să fle abstracte în senzul de mai svs, 
Astfel sint: „pănă atonci* (şi de toate celelalte relaţii de timp) 
„pentrncă“, „însă“ și multe aleje 

Să ne mal întoarcem odată la înțelesurile concrete şi să luăm 
tot exemplal de mai sos. „O grădină”, „citeva grădini”, „toate 
grădinile“, „multe grădini“; evident, aceste expresii diferă între 
ele ca senz. Totuși nu e de înțeles com ar trebui să se schimbe 
imaginea une! grădini pentru a fl, de fiecare dată, adicvată 
noului sens şi a-l diferenţia de celelalte Așa dar, chlar în priceprrea 
senzurilor concrete se găsesc elemente străine de orice Imagine. 
Toate acestea ne explică de ce nu poate exista o scriere exclu- 


siv Ideograțică. 
lată, în fine, citeva argumente impotriva teoriei de mai sus 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 327 


datorite lui Husserl, un logician care a avut cea 

Pluenţă asupra psihologiei şi logicei germane ri mea ES k 
vadă de starea înapoiată a psihologiei descripilve că stiel de 
teorii (ca acea care identifică imaginile cu înţelesul) sint posi- 
bile... Considerind şi comparind elementele datorite faniaziti şi 
pe care le descoperim citeodată intovărăzind luţele gerea, ne vom 
convinge că ele se schimba foarte molt peniru același senz èl cu- 
vintului şi că nu au cu acesta decit legături foarte vagi... Dacă 
n! se aduce ca argument că fantezia joacă on rol chiar cind e 
prea fugiilvă pentru a fi observată, că 'ep'ezentârile apar pentru 
a dispare în acelaşi clipă vom răspunde că înţelegerea intreagă 
a expresiilor, senzu) lor viu, se menține şi! după dispariţia repre- 
zentârilor şi câ prin urmare nu poate să consiste în acele repre- 
zentări.... ŞI apoi rolul fară importanţă pe care l-ar putea juca 
Imaginea neobservată se dovedeşte prin cazurile cînd prezenţa 
el e senzibilă. lo marea mMajwitate a cazurilor ea nu e doar de 
loc adecvată înţeleavlui” (Logische Untersuchungen). 

Ciad aduci argumente de acestea psihologului amator, el îţi 
răspande de obicelu că, dacà nu injeiegem prin imagini, înţelegem 
prin aceia că ştim ce Înseamnă cuvintele auzite sau cetite. Prea 
e curent și familiar actul înţelegerii, pentru ca omul să se lase 
convins că e aici ceva care mai cere explicaţie, Oricit ar ti de 
na!v însă răspunsul acesta care eliminează problema printr'un 
cerc viţing, vom vedea că el corespunde onul adevăr presimţit 
instinctiv, şi că numal formularea lul e ridicolă, 


Fenomenele misterioase de care ne ocupăm alci se împart 
în chip natura! în do à specii; ințelegere şi gindire. A doua se 
caracterizează fată de cea dniâlu prin in'ţarivă şi activitate pro- 
prie, prin spontaneitatea spiritului Cum această spontaneltate e 
greu de observat şi mal ales de reprodus după dorință. vom 
alege exemple mai «les din sp-ţa In'âla. Toate cele spuse despre 
înţelegere se vor potrivi în citva și gindirii, căci inţelegerea nu 
€, în general, deci: gindirea gindirilor altula, 


Trecem acum la o alā teorie a înțelegerii şi a gindirii, la 
nominalismul psihologic. D „pă acesta, rolul principal îl joacă cu- 
vintele. Rine înţele:, nu se poate inchipui măcar ca perceperea 
său p-onontarta Cuvintelor să fie totul, căci atunci m'ar mai fi 
deosebire între © vintele unel limbi cunoscute şi ale uneja pecu- 
noscuțe Faotul insă că sintem atit de familiarizați cu vorbele 
pe care le cetim sau le auzim, face ca rle să ni se î.fâţişrze 
într'o at nosferă socciulă lucrului cunoscut, îmbrăcate În nuanţa 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


du dėja vu, aceasta provoacă la rindul ei un anumit sentiment 
de siguranţă şi de linişte care e însăşi înţelegerea, „Pricepem 
o frază care are senz, „masa e plină de câți” spre exemplu, 
prin aceia că cuvintele îşi urmează unul altuia după tipic, adică 
întrun şir cu care sintem obişnuiţi, O frază fără senz, „masa e 
plină de chilometri“, nu o „pricepem“ pentru că e Înr'insa O 
impârechere de cuvinte disparate, o împărechere pe care n'am 
mai întlinit-o; aceasta face să se poticrească cursul lin al inte- 
Jegerii, ea e o discordanţă care ne previne că ce am cetit mare 
nici un înţeles, 

Aşa dar nominalismul interpretează Înțelegerea ca ceva, 
oarecum, negativ; singura noastră storțare ar fi så îndepărtăm 
orice dată strâină din conștiință, pentruca atenţia sd poată con- 
trola continuu, dacă şirul vo belor sună cunoscut. „la asemenea 
condiţii (anume, cind nu intervin imagin!) întintm în conştiinţă 
un gol întradevăr uimitor, chiar cind avem a face cu cea mai 
mare bogăţie de gladari... Asfel vorbele devin într'un grad de 
necrezut singurele reprezentante conșilente ale seuzurilor, Cine 
are aple:are spre paradox ar putea spune: nu numal că gindi- 
rea tăcută e vorbire gindită, mai bine zis amintită, dar şi gin- 
direa ca voce tare €e adesea verbire fără senz. Aşa dar, nu nu- 
mai că judecata se realizează în cuvinte, ci propoziţia e, dese 
ori, singurul reprezentant conştient a! judecății (E: dmann. Logik). 

Caşi la imagini, putem afirma a priori că nominalismul 
se înşeală, căci și vorbele sint un fel de imagini Pentra a re- 
cunoaşte aceasta ajunge să comparâm natura cuvintelor cu acea 
a gindirii. lată cum o face Bergson: „..„rafhinde ou grossière, 
une langue sousentend beaucoup plas de choses quelle n'en peut 
exprimer. Essentiellement discontinoe, poisq relle procède par 
mots jax'apo-és, la parole no fait que jalonner de loin en loin 
les principales c:apes du mouvement de la pensée., C'est pour- 
qiol je comorendral votre parole si je pars d'une pensée analo- 
gue à la võre poor en salvre les sinvosités à l'aide d'images 
verbales destinées, comme autant d'ecriteaux, à me montrer de 
temps en temps le chemin. Mals je ne la comprendrai jamais si 
je pars des images verbales elles mâmes, parce que entre deux 
images ve-bales consé:atives ÎI y a un intervalle qve toutes les 
représentations verbales m'arriveratent pas à combler. Les ima- 
ges ne sont jamais en effet qve des choses et la pensée est un 
mouvement”, (Matière et mémolre). 

Nu e de loc adevărat că nn patem înțelege asociații de 
cuvinte disparate. Mire parte din literatura modernă irăește din 
astel de imoărrcheri neobişnoite, ca orice de literatură nouă de 
altf-], şi nu numa! că le pricepem, dar le pricepem mal bine 
decit frazele banale. „Mes étoiles an ceil avalent on doux frou- 
frou" zice Rimbaud, Ințelegem co mal moltă precizie ce a vrot 
să spe, tocmai pentru că Impärecherea neașteptată ne deşteaptă 
din amorţeala in care ne culundă ltaniile de cuvinte veşnic a- 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 329 


celeaşi, Astfel, sentimentul cunoscutului nu numai că nu consti- 
tue înțelegerea ci dimpotrivă, o slăbeşie şi tinde să o anihileze, 

E drept căimpărecheri ca cea citată provoacă deseori imagini, 
dar ele siat un efect şi nu o cauză a înțelegerii intense. Pe de 
o parte imaginile na intervin nici aici totdeauna; pe de alta, 
în cazuri ca acesta, senzul adevărat nu poate găsi o imagine 
adecvată, Intr'adevăr senzul real nu e „stelele fişiiau“ ci „tre- 
muratul stelelor era aşa caşi cum ele ar fişii“, imagine ar 
patea traduce acest „ca şi cum”, această relaţie sui generis? 
ŞI tot astfel „mes étoiles“ nu înseamnă „stelele mele“ ci exprimă 
un sentiment de libertate şi de a tot puternicie. 

Chiar ctod e vorba de Ințelegere, pasivitatea pe care o pre- 
supune nominalismul e în contradicţie cu ce ne spune introspec= 
ţlunea cea mai superficială. Avem într'adevâăr impresia precisă, 
că înţelegind, lucrăm la o opera pozitivă. ȘI cum var putea să a- 
vem în urmă o cunoştinţă în plus, dacă înțelegind m'am fi făcut 
decit să înşirăm orbește cuvinte și imagini? Simţi îndată că 
pentru ca înțelegerea să poată avea loc, trebue ca vorbele şi 
imaginile să nu fie de capul lor, ci să fie orientate intr'o anu- 
mită direcţie, să arate spre noţiunile respective, într'un cuvint să 
ție pătrunse de înțeles. Ceiace inseamnă că înțelegerea e altceva 
decit cuvintele şi imaginile de sine stătătoare. 

Aplicat la gindire însă, nominalismul își pierde cu desă- 
virşire orice sear. S4 gindeşti ar insemna să înşiri cuvinte şi ima- 

ini, lăsindu-le să se asocieze în voe, dapă legile obişnuinţel. 
junge să eaunţi această idee pentru a-i vedea absurditatea, 

Na namai că cuvintele nu constitue gindirea, dar nici mä- 
car nu-l stat indispensabile. Cind, cu intenţia de-a analiza gin- 
dires, gindeşti catare judecată, nu poţi să o faci fără cuvinte; 
dar cind, cu hotărirea bruscă de-a observa ce se petrece în tine, 
intrerupi gindari depăna!e într'adevăr pentru tine singur — căci 
multe din explicațiile noastre sint proecte de explicaţii pentru 
alţii — atanci surprinzi pentru citeva clipe, subt lumina retrospec- 
tivă a atenției, făpturile tainice, fugitive şi totuşi clare, care sint 
noțiunile mute şi oarbe. Curind însă cavinte, și cite odată și ima- 
gini, năvălesc să dea consistenţă materială gindului fantomatic 
de afineaori; aşa incit adesea te întrebi, dacă na te-ai inge- 
lat, şi dacă cuvintele nu erau de la început de faţă. 

Astfel această experiență e grea și nesigură, Există însă 
alte experiențe pe care mulţi le fac fără voe, și grație cărora 
noțiunile libere de cuvinte şi imagini devin evidente: feno- 
menele de amnezie. Cind vreau să zic „Omul ăsta are o mu- 
tră anostă“ și zic numai: „Omul ăsta are o mutră...* pentrucă 
îm! s:apă ultimul cuvint, ce se petrece atunci în pauza repre- 
zentată alci prin panstele d: suspensie? Nu se poate pretinde 
că nu ştiu exact ca-aşi vrea să span, căci oricind pot explica 
ce anume Idee im! lipseşte. In felul acesta pot ţine subt atenţie 
moţiunea liberă, fără Insă să-i pot da de rost, să aflu în ce consistă. 


330 VIAȚA POMINEASCĂ 


James descrie foarte fromos amnezia: „Să presupunem că 
iacercâm să ne amintim un Cuvint uitai. Conştiinţa noasiră e 
atunci inr'o stare cu adevărat originală. E un gol intr insa, dar 
nu numai un gol. E, dacă vreţi, un gol exiraordinar de activ. 
E! îmbracă parcă fantoma cuvintului căutat, fantomă care pe 
face semn să venim spre dinsa, care, cile odată, ne dă grozav 
impresia că am apucat-o, şi care scapă, lâsindu-ne cu minile 
goale. Dacă ni se propune un cuvint fulş, golul misterios Îi res- 
pinge indată şi cu energie, Caviniul falş nu e pe mâsură lul, Căci 
aceste goluri diferă. Acel al unul cuvint nu se pot; Îveşie cu al 
altuia, cu toate că nici unul nici altul n'are coiţinut...* Acest 
gol de care vorbeşte James e în realitate înțelesul propriu sis, 
elementul specific al gîndirii. 

lată o intimplare care dovedește larăşi că înțelegerea nu e 
jegată de cuvinte; O poezie celebră a lul Schiller incepe cu ver- 
sul: „Wer wagt es, Ritiersmann oder Knapp“ (cine indrăzneşie, 
cavaler sau sc'tler). MI s'a spus câ un elev l-a pronunțat odată 
la examen: „Wer wagt es, Knappersmann oder nitt" şi, cu toate 
că cunoşteam foarte bine poezia, n'am observat gregala evidentă; 
abea risul celorlalți mi-a atras atenţia aspra ci. Cu ioate accs- 
tea senzul versului mi-era prezent şi, ştiu bine, fără imaginl. 
Singura explicaţie e că primele cuvinte, «Wer wagt es.” au 
fost de ajuns ca să-mi actualizeze in minte Ințelesul versului in- 
treg. deşi senzul lui e cu mult mai vast decit acel al primelor 
tre! cuvinte, lar ritmul versului, care râmâsese acelaşi cu toată 
schimbarea de cuvinte, a servit ca singur razim actualizării. 


g » 

De sigur, sint cazari în care nominalismul are o îndreptă- 
tire relativă; „ante, apod, ad, adversus etc.* — pot recita toate 
prepoziţiile cu acuzativul, fără să am in minte decil- vorbe ce 
sună cunoscut. Tabla înmulţirii poate servi de asemenea drept 
exemplu. Imi e natural să pronunţ cuvintele şapte ori şapte 
patru zeci şi novă* fâră să le realizez senzul, „ln chip mecanic”; 
dar pot să le pronunţ şi pătrunse de inţeles, dovada e că pot 
explica colva ce inseamnă acest şir de cuvinte. Chiar cind le 
pronunţ mecanic însă, înțelegerea no lipseşte cu desăvirşire. Poţi 
să te convingi de aceasta comparindu-le cu un şir de silabe fără 
înţeles, învăţate pe dinafară. ȘI acestea, odată memora'e, imi vor 
sana cunoscute: „şapte ori şapte patru zeci şi nouă” va cuprinde 
totdeauna ceva în plus care nu poate fi decit o urmă de io- 
țelegere. 

Cind ceteşti gindindu-te la altceva, intonaţia, accentele şi 
paozele sint ca şi cum ai înțelege. Te al obișnult pănă la meca- 
nizare cu accentul fiecărui cuvint sau şir de cuvinte din frazele 
stereotipe, E probabil că acținnea cetirel tot mecanică rămine 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 331 
o —— e. Si 


intr'un grad oarecare, chiar cînd e atentă, căci atenţia e îndrep- 
tată mai ales asupra senzului, Da altfel, deseori, intonația n'are 
nici o legătură iogică ca inţelesul. Astfel, aceiaşi frază in trei 
limbi are, de fiecare dată accentul principal pe alt cuvin: „Ce 
vrel domnule ?", „Was wollen Sie, Herr?*, „Que voulez-vous, 
monsicur?”, Prin exemplul de mai Sus, al cetitului fără atenţie, 
se distinge perfect elementul mecanic din înţelegere, de senzul 
propriu zis. 

Aşa dar, din punct de vedere subiectiv, senzurile pot să 
difere cantitativ oarecum. Am văzut că şirurile stereotipe de 
cuvinte adorm atenţia şi slăbesc inţelegerea. In viaţa de toate 
zilele mecanizarea se întiloeşte adesea în grade diferite. „Ce mai 
fac'?* spre exemplu, e intrebainţat în chip foarte variat din acest 
punct de vedere. lată o frază dintr'ua reportaj de gazetă: „Ca- 
davral sinucigașului a fost transportat la morgă, urmind a | se 
face autopsia pentru stabilirea cauzelor sinuciderii”, De sigur, 
malji au cetit-o fără să | observe absurditatea. Au inţeles-o el? 
Fără îndoială, căci celace s'a petrecut în mintea lor a fost cu 
total altceva decit dacă ar fi cetit cuvinte dintro limbă necu- 
noscută lor. Dar nici complectă n'a putut fi înțelegerea, pentru 
că în acest caz absurditatea le-ar fi sărit în ochi. Avem a face 
prin urmare cu un fenomen intermediar foarte caracteristic. 

Si prin ele inşile, senzurile pot fi împărţite în categorii, 
sir ca ele să se deosebească nu numai ca fire, ci şi can- 

tiv. 

a) Celace e caracteristic judecății (în senzul pe care lo- 
gica îl dă acestal cuvint), ceiace ar putea chiar servi pentru a 
o dèĦini, e afirmaţia. O ice frază afirmă ceva sau poate fi trans- 
formată într'o afirmaţie fără să-și schimbe înţelesul. Astfel in- 
trebarea „Ce-ai fâcat ?* devine „Vreau să ştiu ce-ai făcut”, fraza 
imperativă „vino aici“ devine „Vreau să vii aici" etc. Judecata 
negativă e, de fapt, după cam arată Sigwart, o judecată asupra 
unei j:decăţi. Sint jodecăţi ce se exprimă printr'un singor cu- 
vint: „nitel“, „cum ?", „frumos!“ etc. Cuvintele ce nu sint ju- 
decăţi insă, noţiunile propria zise, nu afirmă niciodată nimic, 
Afirmația însă e un senz, un element al ințelesului şi nimic alt- 
ceva. Ea nu există în afară de domeniul senzarilor, în lumea 
reală. Astfel judecata adangă, prin firea el, un înțeles în plus 
sintezei înţelesurilor parţiale ale cuvintelor: afirmația, 

b) Intre senzurile „nmul“ şi „al omolui* primul e oarecum 
de sine stătător, il se suffit à lul même, cel de-al doilea cere o 
com plectare, Marty numeşte, fâră milă, aceste două feluri de sen- 
zuri categorematice şi sincategorematice. (Untersuchrngen zur 
Grandiegung der allgemeinen Grammatik und Sprachphilosophie). 
Trecind cu mintea dela unul la altal am, en cel puţin, impresia 
precisă a unel diferențe cantitative de Inţeles. 

c) Senzurile se mal pot împărți în acele care se referă io- 
ir'ua fel sau altul la o realitate şi acele care na fac aceasta de 


—— 
——— 
e AA 


332 VIAŢA ROMINPASCĂ 
Ca AI E E E 


țe gorie 
u alte senzori. Exemple din prima ca 
si E OAT aati, „ptse citva t + gara neg cama 
a a însă“, „hu“, „de aliminter 3 - 
A aat Unii feluri de senzuri parea eg rea roate 
stă clasificare nu coincide cu vre-o imparțir pini aro 
de vedere gramatical. Astfel cuvintul „este“ are Ă e 
fraza „cerul este albastru” (e vorba, 
teles ideal, de exemplu în „cerul sapca nf it per 
al de senzul lul „este, nu a irâz Ă 
rr pe fa tac parte în general nn Ce ee sie 
afirma numai că toate conjuncţiile š 
pery paani diferența cantitativă e evidentă. Cind compari 
cuvintele „cal“ şi „insă“ eşti er pe ape ya! Salto aao 
izolat, n’are nici un senz. Totuşi „in P n m e m e ara 
e numai o gropă cunoscută de silabe. Prin orm A pă ră 
„insă“ are sens, dar mal puțin decit o v 
rame peri văzut că Inţelesul specific judecății, afirmaţia, e 
UR 
ci meri carei putem clasa senzurile în parțale şi totale. 
Cind imi arunc ochii pe gazetă şi cetesc la fotimplare fraza ir 
mătoare: „Guvernul va lua măsuri severe”, zic că am înțeles 
fraza deşi nu ştia ce fel de măsuri şi în contra cul se ri sam 
Acesta e înţelesul parțial; totul e senzul pe care l-ar on 
pentru mine fraza dacă aşi fi cetit articolul întreg din zel ză a 
astfel, pentru cetitorul care nu va lua fraza „masă e plin e 
că “ decit ca un exemplu, înţelegerea va fi parţială; pentru 
acel ce ştie despre ce masă şi ce cărți e vorba, înţelege- 
rea va fi totală, Evident că alci încap gecsebiri de grad: În 
exemplul întălu pot să ştia măcar că e vorba de guvernul ro- 
min, sau să nu ştiu nici de guvernul cărei ţâri e vorba, Să poat 
siderăm ințelesol cel mai parţial cu putință, „masa e se : 
cărţi“, cetită fără nicl o cunoşiință prealabilă. E lucru stran - c 
are loc şi atunci un gen specific de înţelegere, cu toate c au 
pot bănul anume la ce stare de lvernri se reteră fraza. Mi se 
pare că celace „înțeleg“ alci e posibilitatea tnei înțelegeri to- 
tale de un anumit fel, 


ü mai obişnuit cu un lucru, cu atit e mai greu 
să-l cantor cu mirare, Alei e una din cauzele pentru care rage 
tiunea de care ne ocupăm a fost descoperită atit de tirziu. 
altă cauză e că problema aceasta nu poate fi rezolva!ă. cel pü- 
țin cu datele actuale ale psihologiei, şi psihologilor nu le pen 
să pue probleme fără să le dea la urmă soloţia respectivă. 
dintălu care, în faţa gîndirii şi a înțelegerii, a avut destulă pers- 
picacitate ca să se mire, şi destul curaj ca să se mire numal 
şi să renunțe la soluție, a fost James. Am citat pasagiul în care 


PARADOXUL ABSTRACIEI 333 


descrie amnezia ; lată alt pasaj nu mai puţin interesant : „Cineva 
ne explică o idee sau o teorie, şi deodaiă exclamâm:, Da, am 
înțeles!" Ce e oare acest fuiger Care, dintr'o dată, m-a lvminat 
mintea? E fără indolală, un fenomen psihic cu totul original. 

asemenea v'ajt int ebat vre-odată, din ce clasă de stări de 
conştiinţă face parte intenția de a spune un lucru înainte de-al 
fi spus? E o intenţie pertect definita şi deosebilă de ori care 
alta, şi prin urmare o stare de conştiinţă cu totul specificà : cite 
imagini senzoriale determinate, de cuvinte sau lucruri, găsim în 
ca? Ba chiar, în general, gâsim ceva intinsa ? Totuşi așteptați 
niţel: iată că cavintele şi lucrurile vă vin in minte ; dar inten- 
la anticipatoare, divinaţia nu mai este. Totuşi, inainte de a face 
oc vorbelor, ea le-a aşteptat, p'imind, autentificind pe cele ce 
erau armonice Cu ea, descaliticind și respingind pe celelalte. Ade- 
văratul ei nume e intenția de a vorbi în cutare sens. E proba= 
bil că cel puţin o treime din viaţa noastră psihică se petrece în 
astfel de revisie repezi, în aceste examinări „Prospeciive“ de 
giudiri nearticulare şi, oarecum, văzațe gela distanţa“. 

Dintre psihologii francezi, Binet Şi-a dat cei dintăiu clar 
seama că gindirea şi înţelegerea nu pot ti reduse la imagini şi 
cuvinte. În cartea lui, „Etude expérimentale de Piateiligence“, 
descrie experiențe aspra înțelegerii, în care docă fetițe l-au 
servit drept subiecte, Bet le spune un cuvint şi le întreabă a- 
pol, ce s'a petrecut în mintea lor în momeniul priceperii. Con- 
cluzia lol e: „La pensée se compose non seolement de contem- 
piation mals de reflexion et je ne vols pas bien commentia re- 
flexion pourrait se traduire en images, at trement que d'une ma- 
nière symbolique... Tout ceci revient donc à conclure que la pen- 
sée est distincte ă la fols de l'imageet du mot, qa'elle est autre 
chose, qu'elle constitue un élément différent. Mais en qani con- 
siste cet élément? Noos supposons qu'il est de la nature da sen- 
timent. Ce serait un sentiment intellectuel, par conséqvent asser 
vague dans sa nature, Mais doat nous percevons la présence et 
dont nous percevons sortout les effets; c'est surtont par les ef- 
fets qu'il se révèle à nous, car la pensle n'est point un état, c'est 
une action, un geste; on voit la constquence du geste beaucoup 
plus ge le geste même“, 

importanţă mult mai mare o are şcoala din Würzburg, 
Snbt această denumire se înțelege o serle de psihologi, Marbe, 
Watt, Ach, Messer, Bûhler, Dürr etc., care s'au ocupat cu ches- 
tiunea gindirii şi a înielrgeri!, şi dintre care unli av făcut lucrări 
experimentale la universitatea din Wirzburg sub! direcţia pro- 
fesorului Kilpe. Pe cind Binet făcuse greşala să se servească 
de copii pentru experiențele lui, snblectele de experienţă ale școa- 
lei din Wiirzborg erau aproape totdeauna psihologi de meserie. 
Experiențele însăşi sint foarte variate. Unele sint la fel ca me- 
todă cu ale loi Binat (Marbe. Experimentelle Untersuchungen über 
das Urteil). Watt (Experimentelle Belträge zu einer Psychologle 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


des Denkens. Arch, für ges. Psych., 1902) spune un substantiv 
sablectuloi, urmind ca acesta să-i găsească o noțiune subordo- 
nată, coordonată saa supraordonată, o parte din întregul denu- 
mit de substantiv etc, Messer (Exp. psych, Untersuchungen ttber 
das Denken, aceiaşi rev., 1906) pune subiectului probleme mai 
complicate : să stabilească un raport între docă noţiuni, să e- 
anunţe o părere asupra unel idel eic Bühler (Tatsachen u, Pro- 
bleme zu einer Psych. der Denkvorgänge, același rev, 1907. 
Uber Gedankenzusammenhăage, 1908 şi Uber Gedankenerianerun- 
gen) enunţă în fața subiectului fraze complicate din Nietzsche, 
Kant ete. şi îi cere nomal să le înțeleagă, In alte experiențe tae 
în două un număr de fraze, ceteşte mai întâlu toate primele ju- 
mătăţi, apo) pe rind jumătăţile d--a doua, şi tatreabă de fiecare 
dată cărei jumătăţi din prima serie îl corespunde fragmentul de 
frază. In toate experiențele se măsoară timpul necesar răspun- 
sului şi subiectul e intrebat, bine aeien; ce a observat în con- 
Hota lul, pe cind câuta răspunsul, 
e a pă rind experlenţele din Würzburg au dovedit Incă 
odată, că fenomenele de care e vorba aic) sint îndependenie de 
imagini și cuvinte. Aproape toţi cei câţi au servit de subiecte 
experiențelor afirmă, că gindesc clte odată şi fără imagini. Mulţi 
spun chiar că pot glodi în acest fel lucruri individuale, o nuanţă 
perfect definită a unel culori spre pildă, fără săo vadă în minte. 
ln ce priveşte cuvintele, iată la înrimplare citeva pasagii 
din Watt: „Descrierea unul subiect: O impresie de grabă. Apol 
apare noţiunea, Pe urmă abla urmează o pauză în timpal că- 
rela noțiunea e formulată. Cuvintul vine pe neașteptate și am 
sentimentul că e potrivit în momentul cînd îl pronunţ,. Căuta- 
rea poate să mai consiste latr'un gol incordatin timpul căruia 
pluteşte ceva ce na poate fi descris mal de aproape, în conști- 
ința sublectalul „ Adesea intilnim și conştiinţa de: „acum știu ce 
are să vie“. Dar şi toate aceste diverse sentimente pot lipsi cite 
odată : „m'am fost conştient de nimic, stiam nomal că am înţeles 
senzual frazei“ (Bühler). Ach a creat chiar termeni de „Bewrs- 
stheit* pentru a denumi „prezența une! cunoștințe date în chip 
nereprezentativ*. (Uber die Willenstätigkeit und das Denken). 
[n ce priveşte partea pozitivă a lucrărilor şcoale! din Würz- 
burg—răspunsul la Intrebarea „in ce constan gindirea şi inje- 
jegarea“ ?—rezultatele sînt mal slabe. Pe deoparte Messer și 
Bühler descriu şi! clasifică anumite sentimente (în senzul cel mal 
larg al caviutalui) anamite stări de conştiinţă caracteristice gin- 
diril. Astfel cel dintăin vorbeşte de o pregătire, de acomodare (Elnste- 
ilong) a organismului față de înțelnenri, şi de sentimentul specific pe 
care n!-l dă această reacțiune, Bühler distinge conştiinţa de ra- 
port (Bazishungsbewasstseln) și conp'lința de regulă generală 
(Regribewaastaein). Amtadol însă adm!*, după Hasseri, că toate 
aceste elemente pilhnlogice nu sînt gindire prin ele înşile și că, 
pentru ca să devie gindire, trebue să fie insutiețite de o Inten- 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 335 


ție specifică, să fie interpretate intr'un fel ce nu poate f! des- 
cris mai de aproape; iar această intenţie sau interpretare nu e 
de domeniul psihologie! 


Vom reveul mai tirziu asupra acestei din urmă afirmaţii ; 
pentru moment să ne oprim fa o părere, pe care ar putea-o sug- 
gera cele de mai sus: m'am putea oare admite, că partea spe- 
cifică înţelegerii și gindirii e un fenomen psihologic deosebit 
prin firea sa de toate celelalte, ua element simpla şi deci ire- 
ductibii ? In felul acesta am scăpa de întrebarea fatală „in ce 
consis:ä...?“ şi am pricepe de ce problema nu putea fi rezolvată, 
ŞI Husserl pare a admite pos'bilitatea unei soluții în acest fel 
prin comparația: „Ce e senzul, aceasta poate să ne fle dat tot 
atit de direct cum ne e dat ce e culoarea sau sunetul. No poate 
fi definit ma! departe, e, descriptiv, un element ultim... ŞI pre- 
cum ne stat date în chip evident deosebiri Intre sunetele perce- 
pute, tot astfel deosebiri între senzori", 

Na ne miră că senzaţia de verde e simplă şi ireductibilă, 
De ce nu-l tot aşa cu gindirea ? Să comparăm senzaţia de verde 
cu înţelesul cuvintulai „verde“, Există multe nianțe ale acestei 
culori. Toate au fost subsumate noțione! „verde“ pentrucă sea- 
mănă între ele. Cind înţelegi cuvintul „verde“, toate aceste sen- 
zaţii Îţi sint date intrun anume fel, fără ca, pe de altă parte, 
nimic din ele, nici o componen:ă a vreuneia, să-ţi fle prezentă. 
Cum sint date însă toate aceste noanje râmine misterios. Noţiu- 
nile sint construcţii ale inteligenţi, iar materialul din care se 
compun aceste construcţii e luat din lumea experienţei. Con- 
struciia odată terminată, poate să nu mal rămină nici o vrmă 
din materiale fără ca noţiunii să-i lipsească nimic, ŞI acesta 
e mis'erul, 

S'ar putea răsponde: culoarea verde corespunde de fapt 
unul număr foarte mare de vibrații ale eterulul şi totuşi senzaţia 
ei e lreduciibilă A simpi!ă. Tot astfel inţelesul cuvintului respec- 
tiv cuprinde într'un act unitar şi lred .ctibil toate nuanțele cu- 
toril. Dar—presupunind chiar că teoria vibraţiilor n'ar fi nomal 
o hipoteză —prin senzaţia de verde, intrucit e senzaţie, nu ne 
siat date acele vibrații. Acestea sint corelatul fizic al senzațiel, 
dată psihică; sint prin urmare lucruri din două lumi deosebite, 
Pentru ca comparaţia să se potrivească, ar trebol ca prin sen- 
zaţie să-mi fie date vibraţiile, şi totuşi senzaţia să rămle un ele- 
ment simp!u care să na poată fi redus nici la vibrații, nici fa 
gimic altceva în legătură ca acestea. 

Am împărţit senzarile în reale și ideale, după cum se ra- 
portă sau nu la fapte din domealul experienţei. Inţelesurile Ideale 
ar putea fi interpretate la rigoare, ca date ultime ale analizei 
psihologice ; cu toate că şi alci ar rămine de neînțeles cum a- 


336 ____ MATA. ROMINEASCA 


ceste elemente psihice, de sine stătătoare atit timp cit sint Izo- 
late, ar arăta spre diverse fapte ale experienţei lodată ce siat a- 
läturate de alte inţelesuri. Orice senz real insă reprezintă în ul- 
țimă analiză un mare numâr de alte elemente psihice; şi sin- 
gura soluţie satisfăcătoare ar fi, să descoperim legătura dinire 
dara psihică numită luţelegere şi acele alie elemente psihice, le- 
gătură care să poată seama de acea reprezentare, 

De acela James, ciud suggerează hipoteza înţelegerii dată 
primă, dă drept exemple numai înţelesuri ideale: „Daca am fi 
drepţi, după cum vorbim de senzaţii de albastru sau de cald, 
am trebui să vorbim de senzaţii de raporturi şi de nuanţe, de 
senzațiile de însă, de prin, de şi, de dacă”, 


+ 


Experiențele din Würzburg l-au sopärat mult pe Wundi. 
Kritische Nachlese zur Ausfragemethode. Psychol. Studien 1907). 
punca cà nici una din condițiile care garăntează cblectivitatea 
ştiinufică nu e implinhă în aceste „Scheincxprimente” lexperien- 
ţe iluzorii). Dar există altă metodă mai potrivită pentru cerce- 
tarea gindirii ? lar cind Bühler i-a obiectat că ar treb.! să in- 
cerce intâiu metoda el însuşi ca să-ş! dea seama de valoarea ei, 
Wandt a răspuns că nu vrea să repete experiențele din respect 
pestra adevărata metodă ştiinţifică. | se potriveşte ce spune A- 
naiole France despre magal Sembobitis: „Savant et vleux, îl 
n'aimait pas les nouveauté“, 

Cu ocazia acestei criuce severe însă, Waadt face o obser- 
vație prețioasă : Se ştie că asculiind bătăile unui ceasornic poţi 
să acceniuezi în minte unele din ele, şi să formezi astiel grupe 
ritmice de 3, 4 etz, Legindu-le între ele poţi obține grupe mai 
muri, şi după oarecare exereţiu, aj ing! la grupe cuprinzind pănă 
la 80 de bată. Na distingi diferitele feluri de grupe numărind 
bätáile, cl prin anumite sentimente caracteristice flecârala. Wundt 
spune că, de cite ori gîndeşte ceva, înainte de-aşi exprima l- 
dela prin cuvinte, găseşte in conştiinţă un sentiment analog. Ar 
exista dect sentimente logice care dau unitate tuturor elemen- 
telor gindirii, elemente pe care expresia le desface apol unul de 
altul, în ;irîndu-le în frază. 

Imi pare însă câ gindirea exprimată, şi mal ales înțelege: 
rea, au de asemenea un caracter ritmic pronunțat, şi acest ritm 
e mai larg decit acel al vorbirii Nici nu war putea altfel, nind 
seamă de faptul că gindirea durează mult ma! puţin decit ex- 
presia el. Experiențele din Würzburg o dovedesc adesea, lată 
an exemplu: Subiectului | se cere să descrie în ce fel a înţeles 
fraza. „Trebue să fii în același timp milos şi crud ca să poţi fi 
una saa alta“. Răspunsul: „La inceput sint foarte încurcat fa 
de frază. Apol începe o cercetare consisilad în a-mi reaminti 


PARADOXUL ARSTRACŢIEI 337 


mai multe ori cele două părţi ale frazei, aşa ca şi cum m'aşi îl 
întrebat: cum se leagă asta, să fii crud ca să fii milos sau vice- 
versa ? (Aceasta nu e decit o descriere, de fapt n'am zis nimic). 
Deodată şi pe neașteptate mi-a venit gindul că o inclinare sau 
cealaltă se suprimă singară devenind exclusivă. Amindouă nu 
pot subsista decit prin contrast- (Ceiace încerc să exprim prin 
atttea cuvinte a fost un singur act al gîndirii). 

Cind reuşeşti să te „sui prinzi“ cetind, introspecţlunea îţi a- 
rată cum coviniele cetite se aglomerează cliva timp tără ca mintea 
să fácă altceva decit să le colecteze. Chiar cind urmă'eşti foarte 
atent lectura, atenţia se îndreaptă tot timpul spre alte sublecte ; 
apoi se întoarce brusc şi sintetizează amintirea cuvintelor cetite 
printr'un singur act ali: de scurt, atit de folgerător, incit e ex- 
clus ca introspecţiunea să ajungă vre-odată să-l analizeze, afară 
dacă vre-un ralentisseur psihic va reuși să ne redea fazele lul 
succesive, Astfel înţelegerea scandează expresia. Două lucruri ne 
ascund aceasta de obicelu: continuitatea cetitulat şi faptul că in- 
tervalele nu ne interesează şi le ultăm. 

Ritmul pe care iluminările înțelegerii il imprimă vorbirii va- 
riază, evident, cu limba vorbii. E deci probabil că limba unul 
popor hotărăşte în parte de intelectul lvi. Astfel, de obicelu, in- 
țelegerea complectă nu e posibilă în nemțeşte decit la sfirgitol 
unel fraze lungi. Pănă atunci intervin doar acte de Înţelegere 
trunchiată şi care rămin in suspensie pănă la înțelegerea totală, 
definitivă. In romineşte, franţuzeşie etc. ritmul ce mai egal şi 
mal des. Se va obiecta că limba e la rindul ei rezultatul felulai 
de-a gind! caracteristic unei rase. Dar aceasta nu împiedică fap- 
tul că odată stabilită, ea influenţează continuu gindirea şi deci 
evoluția intelectuală a poporolui. Afară de aceaste, limba e sde- 
sea impusă de un cuceritor, sau imprumutață de la un vecin 
ma! civilizat. 


+ 


Malţi cercetători insistă asupra faptulul că cuvintul m'ar 
ți, psihologic vorbind, o unitate a gindirii adevărate, decit dins _ 
tr'an punct de vedere foarte soperticial şi artiticial. Bergson spre 
piidă spune: „Un mot n'a d'individoali'€ pour nous que da jour 
oii nos maltres nous ont enseigné à l'abstraire. Ce ne sont pas 
des mots q ie nous apprenonsd'-bordă prononcer mals des phra- 
ses, Un mot s'anastomose tonjonra avec cenx qal l'accompag- 
nent et selon l'allare et le moavement de la phrase dont |l falt 
partie intégrante i! prend des aspects différents (Matière et mé- 
moire). Ultimul element al gîndirii ar fl deci fraza. 

otuşi oricine poate constata că copilul incepe prin a in- 
văţa nume proprii şi substantive, pe care, de altfel, le intrebu- 
ințează adesea în chip cu totul deosebit de cel convenit, Dar 
mai ales, trebue finnt seamă de faptul că orice cuvint are senz, 


338 VIAŢA ROWINEASCĂ 


Bine înţeles, acest senz nu serveştela nimic atit timp cit rămine 
izolat şi cuvintele nu se îngiră in fraze; e de asemenea sigur că 
înțelesul unei fraze e mai molt decit simpla sumă a senzurilor 
cuvintelor ce o formează. Dar e evident că avem dreptate cind 
întrebuințăm acelaşi cuvat, atribuind „înţeles” atit cuvintelor cit 
şi frazelor. Cum înţelesul cuvîntului e dintre amindovă feromevul 
mai simpla, ar fl natural ca psihologia să-i dea lui mai întălu 
de rost, să ne poată explica în primul rind natura înțelegerii Cu- 
vintulai. Am văzut că, după alt citat din „Matière et mémoire“ 
gindirea e o mişcare, iar înțelesurile cuvintelor „des choses“. 
Caci „les Images verbales“ p'ar putea servi de „dcriteaux” dacă 
nu ar fl pătrunse de senz, Dar dacă e așa, ar trebul ca inteli- 
genţa, destinată după bergsonism să priceapă „le tout falt“, „les 
choses“, să înțeleagă perfect natura senzului cuvintelor şi să nu 
poată surprinde pe acea a gîndirii. ŞI totuşi, în realitate locru- 
rile par a se petrece tocmai invers... com sint date oare cuvin- 
tele (care ccprind doar în același timp şi senzurile ) in conștiința ? 
Rezultatele observărilor sint foarte sărace alci... Chiar observa- 
tori încercaţi nu pot, în majoritatea cazurilor, să spună ma! mult 
decit tocmai „că an priceput” cuvintele, sau că le-au Intrebuin- 
tat „cu senz“. Cind li se cere o descriere mal amănunţită, răs- 
pund, de p'idă, că şilau ce vrea să spună vorba san în ce direc- 
fe arată, din ce sferă face parte obiectul respectiv”. (Messer, 
sychologie). 

Lucrul se explică prin acela că pici intr'on caz nici in ce- 
lălalt, psihologia n'a reuşit să ne dea formola înţelegerii adevă- 
rate. Senzurile frazelor lasă fiind fenomene mal complicate, pst- 
hologii as putut, na să pătrundă firea însăşi a acestei înţelegeri 
pi să en dai diverse alte elemente psihice care le tutovârăgesc 

obiceiu. 


+ 


Dintre toate locrările cunoscute de mine şi Incercind să re- 
ducă înțelegerea şi gindirea la alte elemente psihice, analiza 
psihologică cea mai pătrunzătoare o găsim în cartea lui Wilhelm 
Bitz, „Psychologie des Denkens“. De acela imi pare Interesant să 
rezumăm partea privitoare la probitma noastră, şi să vedem 
întru cît reușește. 

Trei sint, după Betz, elementele care pot concura la con- 
stitairea înțelegerii unol cuvint: 

1, Schema (das S:hehm). Imaginile care ne apar de obi- 
ceiu, cind gindim un lucro, nu sint asemănătoare unor fotografii 
ale lucrului Ele sint foarte vagi şi foarte variabile. Cind vrem 
să ni-l închipalm, îi construim schematic în minte detaliile prin- 
cipale, dar pirțile construite dispar pe măsură ce trecem la al- 
tele. Uneori sint atit de vagi incit mai mult le simțim decit le 


PARADOXUL ABSTRAC, EI 339 


sei Schema triunghiului s'ar putea descrie : linie, linie, linie 
a ntretăindu-se, Cite o dată, „cid evit imaginile (propriu 
zist) şi nu construesc nici reprezentări schematice, Îmi reprezint 
O regiune din spaţiu într'un chip specitic „ditemic” şi resimt în 
acelaşi timp dispoziția să „fac“ in acel loc teprezentarea, şi nu 
numa! din linii ca în'r'un desen schematic, ci corpural insă fără 
eee şi o simt mai mult decit o văd... prin acest conjinut al 
a vorba ée ego determinat pentru mine despre ce obiecte 
«acțiunea (die Einsteliurg), Se intimpi 
siradă o persoană, să gtii că al „i sare ră pri 
şi uade. Cum se explică această impresie? Prin o reacțiune a 
spiritului nostru, caracteristică persoanei văzute, prin redestepta- 
Car sentimentelor ce acea persoană ni le provoacă totdeauna, 
ot asifel, simţi un miros și cauţi eà») identifici, Pentru aceasta 
nu compari mirosul cu reprezentarile altor mirosuri, căci ma fo- 
ritatta oamenilor nu pot avea după voe astfel de reprezentări 
olfactive, În realitate prin urmare, tep'oducem teacțiunile senti- 
mentale caracteristice diverselor serzaţii olfactive, şi ne oprim 
la acea care se potriveşte cu mirosul actual, Această reacilune 
joacă de asemenea un rol mare în clasarea obiectelor, şi acea- 
sta e doar baza noţiunilor: Obiectiv vorbind, Imaginea unul ste- 
jar şi a unul plop, amindoi egal depărtaţi seamănă mai mult 
decit imaginile stejarului văzut de deparie sau de aproape, To- 
tuşi ul'imete dovă imagini! ne par mai asemănătoare decit pri- 
mele: „S'ejirii aa ceva noduros, aspru, cref care lipseşte plo- 
pulu!, ir acesta imi face o impresie de Care ași putea poate da 
o id:e prin cuvintele curat şi bine crescut“ Orice cuvint pro- 
voacă o reacţi ne asemânâtoare, caracteristică cuvîntului Faţă 
de o noțiune concretă, reacţionea e aceiaşi, sau e lorodită cu 
reacțiinea pe care o al ln faţa obiectului respectiv. =- pentra 
albastru ași putea să mi descriu sentimentul ca p'âcut, clar, li- 
niştit, „dinc; la verde simt o deviare sensibilă spre neplăcut, 
eva tici'tor, supărător ; la castaniu iar o schimbare spre plă- 
cut, cald; tar la purpuriu în sp e neplăcut emoţional“. Cind cu- 
vintul e abstract, reacţiunea corespi nde forcţiuni! obişruite a 
cuvinrului în frază, „Prononţind rar paniculele chiar, totuși, însă, 
observ că pentru fiecare din aceste cuvinie lau o antto ne in- 
teleciuală deosebiiă, că reacţionez specific, şi aceste deosebiri 
sint atit de mari, încît mi-e Imposbii să-mi amintesc la cuviniul 
însă reacţiunea avută la cuvintul totuși“. Cind avem aface cu 
un substantiv, reacţunea se oblectivează şi aminteşte rnelesche- 
mt. „Reprezentindu-mi inteles] cuvintilui foame, atenția mi-e 
Indrep'a'ă numai în afară, inspreo reglane a spaţiului reprezen- 
tativ, care regiune se distinge printr'un fel de comprimare, şi 
gindindu- mă la foame consider această regiune tocmai ca şi com 
foamea ar fi on lucru tangibil în acel loc“. Raacţiunea caracte= 
ristică înțelesului foame a fost proeciată în afară, 


340 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


3. Putința (die Kănnung). Cind cetesc numărul 878 n'am 
o reacținne deosebită de a altul număr mare, O schemă de ase- 
menea nu pot să am decit pentru primele numere (3 sau 4 
puncte negre etc.). Laţelegerea consistă alci în conştiinţa cà 878 
e o noțiune cu care pot opera, că e o noţiune a cărei 
posibilităţi le pot realiza, pot så număr pănă la 878, să scad sau 
să adan acest număr ca altele etc, „Ai putea fi tentat să zici, 
făcind o mutră persplicace, că un act neimplinit, o putință, nu è 
nimic. De sigur, na săvirșeşte un lucru mecanic, tot atit de pu- 
ţin ca un resort încordat; totuşi incordarea e ceva foarte real şi 
putinţa poate îi de asemenea,“ 

Cu cit conştiinţa putinței e mal intensă, co atit reacţiunea 
şi sch-ma sint mai slabe, căci liniştea şi siguranța care întovă- 
răşesc pulinţa, nu te imboldesc să constraeşii schema san să te 
laşi pătruns de nvanțele sentimentelor reacţiunii. Aceste două 
din urmă devin sensibile de obicelu, numai cind înțelegerea in- 
tiineşte vre-o dificultate, 

Intr'un pasaj celebru, Locke pretinde că plăsmulm în min- 
tea noastră „idei generale“, sau, cum am zice azi, „imagini abs- 
tracte“, Ca să putem forma noţiunea de triunghi, trebue să rea- 
lizăm imaginea unol triunghiu care să cuprindă toate felurile de 
triunghiuri, Berkeley a criricat „Idelle generale” şi a căutat să 
arăte, că nu putem imagina un iriunghiu care să fie şi mare şi 
m!c, şi dreptanghia şi obtusunghin etc. Până de coriod, nimeni nu 
s'a mai îndoit de evidența spuselor lul Berkeley. Totuşi schemele 
lu! Batz, prin imprecizia şi variabilitatea lor, pot prezenta clase 
întregi de obiecte, şi stat pria urmare un fel de „Idel generale”. 
Astfel de plă:mulri ale imaginaţiei se arată de altfel şi în expe- 
riențele din Würzburg. lată descrierea une! asemenea reprezen- 
tări: „Am o Imagine întunecată a unul buchet. Felul florilor nu 
mi-e de loc conştiknt Imaginile îmi sint adesea atit de intune- 
cate tacit nu not recunoaşte detaliile, şi astfel ele pot conta drept 
generale“, (Wait). 

Că conştiinţa e, din natura el, pornită spre creaţii nevero- 
simile, o deosebesc visurile. Deşi oamenii de ştiinţă care sau 
ocapat cu ele au subliniat adesea absurditatea lor, descrierile nu 
arată gradul la care poate ajange absurditatea. Cel dintăiu, cred, 
care a făcut-o cu adevărat. e Proust In general, „Ala recherche 
da temos perda” cuprinde un material bogat şi interesant pentru 
pilhilogi. Astfel Proust spune cum eroul se deşteaptă asupra 
vorbelor: „Cart, cerf, Francis Jammes, fourchette" şi simte în 
cele citeva clipe cit ţine deșteptarea cum senzul cuvintelor, foarte 
precis în timpul visolal, se retrage din ele lăsindu-le fără şir com 
sint. Chiar în prima pagină a romanului spune că, în aromeala 
care precede somnul. | se pare că e însoşi locrul despre care 
cetise adinaaori: o biserică, un cvartet, rivalitatea dintre Pran- 
clsc | și Carol V. Oricine cunoaşte, cred, fenomene analoage: 
cind, spre exemplu, deşteptindu-te constaţi că grija siciitoare a 


PĂRADOXUL ABSTRACIIEI 34| 


unei afaceri urgente care te-a sculat din somn, era în realitate 
clopoțelu! ceasului deşteptător. Urmează de aci că doar experienţa 
stăvileşte tendinţa spre absurd a fantazie şi că, de cite ori sta- 
vilarul lipseşte, tumbele nebuneşii ale conşiiinţii în libertate nu 
mai seamănă de loc cu mersul corect al conştiinţe! treze, 

Am văzut că şi Messer utilizează noţiunea de Einstellung 
într'un senz niţel diferit, P că Bnet socotește de asemerea gin- 
direa printre sentimente. La Paulhan găsim sarăşi ceva asemână- 
tor reacţiunii: „..si par exemple on me dit „il piewt® au moment 
oú je me dispose å sortir... pour que je dise q e Jai compris le 
mot... il suffit que consciemment vu d'une manière à demi cons- 
ciente, jalile prendre mon parapluie .. il sofhit en un mot que je 
rCagisse sousle mot comme je réagirals sous la sensation. Je suis 
donc conduit à admeit'e cene proposition que, comprerare on 
mot, une phrase, c'est non pas avoir l'image des objets réels 
que représente ce mot ou cette phras:, mèis bien semir en sol 
on faible réveil des tendances de toute nature q»'éveillerait la 
perception des objets représentés par le mot", („Le langage 
interieur et la pensée, Rev phil. 1886). 

In fine am mai tatiinit ceva asemânător cu putinţa, cind 
am vorbit de nominalismul psihologic, cu deosbire că aci e mai 
ales subiiulață conștiința neformulaă a capacității de a te servi 
de noţiune, şi nu simplul sentiment al cunoscutului. 

Aşa dar nici unul din aces'e elemente fundamentale nu e 
cu totul nou, In afară de introspecția pâiranzâtoare, avantajul 
teoriei lui Betz e că descompune gindirea în date cu totul deo- 
sebi'e una de alta, așa incit să poată da seama de cit mai mulie 
dificultăţi. Dar această calitate are şi partea el rea: e în contra- 
dicţie cu impresia hotăriră că gindirea e un fenamen uniform; 
cind ceteşii nu ţi se pare că pricepi ba într'un fel ba Intr'altul, 
ci că înțelegerea urmează un cors acelaşi în esenţa lul. 

Totuși, chiar disparată cem e, nu cred că teoria poate da 
seama într'adavăr de orice. Să l-am dreptexemplu o intimplare 
a mea: Imi vine în minte covintul „fenomenologie“ (necunoaş= 
terea lal n'are importanță pentru cetitor), și am Impresia hotă- 
rită că ştiu ce înseamnă, am dec! putinţa, după 'erminolgia lul 
Betz. Fără să vreau să întreboințez c. vintul, să-l definesc sau 
să-l precizez, Im! dau brusc seama că mă înșelasem, şi că sen- 
zul nu ml era prezent Incep să caut înțelesul rătăciţ. Pentru a- 
ceasta îm! indrept mintea. oare Com, în spre regirnea filozofiei 
lu! Hegel şi! a logicei moderne, această „indreptare“ sui generis 
ne avind nimic precis, cl red 'clndu-se la o vagă impresie; pe 
de altă parte insist asupra cuvintalni „fenomenologie“, Ş înfine, 
tot ai de brusc cum şi-a făcut simia lipsa, înţelesul își face 
apariția. 

Despre o explicaţie prin schemă nu poate fi vorba, căci no- 
iunea respectivă e cu molt prea abstractă pentru a putea fire- 
prezentată astfel. Rămine reacţiunea. Dar cum ar potea fi expli- 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cată prezenţa de la începat a putinței, dacă nu prin o reacțiune 
prealabilă potrivită cuvintului? E evident că potința nu sar pu- 
tea explica decit ca un efect al reacţiunii. ŞI apol indreptarea 
minţii ca dinadinsul spre regiunea caracteristică senzuloi, e 10c- 
maj insistența asupra reacţiunii; puteam deci să mă las pătruus 
de nuantele reacţiunii fară să inţeleg cuvintul, 

Termenui „fenomenologie“ are senzori diferite la Hegel, 
Hasseri sau Kiipe; odată actul fulgerător al înţelegerii etec'nat, 
pot trece cu mintea de la pnal din aceste înțelesuri la ahul. Cum 
ar fi putut o reacțiune instantanee să corespundă la senzuri 
diferite ? 

Adevărata interpretare a intimplării ar fi ermătoarea: Sen- 
timentul patinţii nu e altceva decit conștiinta că intelegerea voltă 
s'a efectuat sau că pot să o efectuez la dorință, Prezenţa reac- 
țianii m'a făcut să cred că aşi putea să efectuez ori cind actul 
înțelegerii. Citva timp m'am mulţumit cu această convingere. In- 
cercarea semi- conştientă însă de a realiza cu adevărat senzul 
mi-a arătat că mă inşeiasem. Am urmat apoi sforțări adevărate sco- 
pulai, în special intensificarea reacţiunii, şi care au adus în fine 
actul lnţelegerii. 2 

in rezumat, schema, reacţiunea şi pulința întovărășeac in- 
telegerea, sint epifenomenele el, ii servesc poate uneori de spri- 
jin. Cele două din urmă în special o întovărăşesc totdeauna în- 
trun grad şi un fel oarecare: dar ele pot apărea şi fără Infe- 
legere. celace dovedeşte că ințelegerea e altceva. 

Dar e un fapt care arată toată neputinţa, nu numa! a teo- 
piei lui Betz dar şi a tataror teoriilor „explicarive* similare : Dacă 
senzul unul cuvint sau al unei frazear fi constituit psihologic de 
scheme, de reacţiuni, de sentimentul putinții sau de orice alt 
element psihic cunoscut, ar trebui ca, atunci cind ne îndreptăm 
atenția asupra ințelesului, să ne apară în focarvi conștiinții sche- 
mele, reacționile, putinţa, componentele psihice ale senzului. De tapt 
însă, singurul lucra care ne apare lămurit e înțelesul. despre 
care nu putem spune deci că nu e sentiment sau schemă. A fost 
nevole de storţări mari introspective pentru ca Betz şi ceilalţi 
să descopere existența acelor elemente psihce, epitenomene ale 
gîndirii. Ele se află deci la periferia cercului luminos al atenţiei, 
fa centrul căruia e senzol. 

E o problemă dacă emoţiile sint o categorie aparte psiho- 
logică, sau dacă sint, după teoria lvi James și Lange, suma sen- 
zațiilor corespunzind expresiei fizice a fiecărei emoţii. Dar aten- 
ţia, în cazul fricel spre pildă, na se îndreaptă asupra emoţiei 
însăși ci asupra lucrului, a im rejurării, a previzionii care pro- 
voacă frica. Dacă atenţia ne-ar fi îndreptată în chip natural a- 
supra emațiel şi nu asupra cauzei acesteia, ne-am pntea da seama 
imediat dacă expresia fizică constitue sau nu frica Tocmai acesta 
e cazul înţelegeri! şi de acela potem fi sigori că ea nu există 
in elementele psihice de care e vorba. 


PARADOXUL ABSTRACȚIE 343 


De sigur, înțelegerea e ceva straniu şi misterios, E a 
ca starea de lucruri afirmată de o mei af se edil ia 
mintea mea subt forma unei imagini care să împlinească in ace- 
laşi timp următoarele condițiuni: să fie atit de simplă incit să o 
pot cuprinde dintr'un singur act de înțelegere; să nu albă nimic 
asemănător cu realitatea corespunzătoare; în fine să fie perfect 
adecvată acestei realităţi, astfel ca să nu pot fiin indolală 
despre ce este vorba. Dar faptul că înțelegerea rămine misteri- 
oasă e un mister la rladal lol; căci Imagini ca cea de care vor- 
beam, le considerăm cu atenţie toată viaţa, şi totuşi ele rămin 
veşnic informolabile, nu pi nimic despre ele, Parafrazind o 
comparaţie a lol Schopenhaner am putea zice: după cum ochiul 

toate numai pe sine nu se poate vedea, tot așa Înțelegerea 
poate pricepe orice, numa! pe sine nu se poate pricepe. 


S'ar părea că mal e posibilă o explicaţie a înțelegerii, acela 
pe inconştient. Diverşi psihologi au încercat-o, Ribot între alții. 
undt de asemenea spune: „Cu orice imagine reprezentativă se 
leagă conştiinţa valorii e! simbolice, conștiință exprimată subt 
a unul sentiment. Acest sentiment de noțiune se explică de- 
sigur prin acela că Imagini mai intunecate, care toate posedă 
insușirile necesare pentru a reprezenta noţiunea, .. tind spre con- 
ştiinţă... fără să ajungă cu adevărat conștiente“. (Physiologische 
Psychologie). 

Să atribui realitate unor elemente psihice iucongtlente e 
o hipoteză contradictorie, dar care îşi răscumpără acest defect 
rezolvind mnlte alte contradicții. Spre exemplu: La distanța, să 
zicem de 100 de metri, auzi zgomotul mării, dar zgomotul unul 
singur val nu l-ai mai putea percepe. Totuşi zgomotul mării e 
suma zgomotelor valurilor, şi ar urma că o snmă de nule poate 
da o cantitate reală. Scăpăm de această absurditate atribuind 
un fel derealitate, o realitate Inconştientă, zgomotului fiecărni val. 

Există fenomene psihice intermediare, semi sau subconştiente, 
şi aceasta micșorează cortradicția hipotezei de care vorbim, Ast- 
fel sint spre exemplu percepțiile vizuale pe care le avem cind 
urmărim un gind cu toată atenția. Să vedem acom dacă hipoteza 
inconştientului poate să ne aducă vre-nn serviciu în ce priveşte 
problema noastră. ; 

Am examinat mal sus diversele elemente psihice în legătură 
cu înțelegerea și am văzut că nici una din ele nu ne dă rxpli- 
cația căn'ată. Dar se admite totdeauna că un fenomen psihic nu-și 
schimbă întru nimic celelalte însușiri prin faptul că e inconștient. 

Știm că adesea multe sunete conştiente slabe impreună, fac 
an sunet puternic, şi de acela hipoteza că zgomotele inconştiente 
ale valurilor constitue la un loc zgomotul mării e relativ raţio- 

3 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nală ; avem oare, tot astfel, vre-un exempiu în care imagini 
conştiente să constitue înțelesul ? ŞI intra cit ar putea-o ele face 
mal prin acela că sint incongtiente? 

Ae. brai prin urmare să ne inchipuim imaginile incon- 
ştiente ca avind însuşiri cu totul deosebite de ale imaginilor cu- 
noseute de noi. Dar atunci ar fi ca și cam am zice: „În incon- 
știent e ceva necunoscut Care face posibilă înțelegerea” celace 
na seamănă nic! pe departe a explicaţie. 

Taine, şi alţii, explică înţelegerea astfel: la început ințele- 
garea e constitultă de imagini. Cu timpul, printr'un exerciţiu de 
toate zilele, ajungem să trecem peste imagini fără să le mai 
observăm, ele devia sobconştiente. Tot astfel, în prima copilărie, 
cind învăţăm să umblăm, trebue să fim atenţi la fiecare mişcare, 
la şirul În care urmează mişcările etc. Cind am ajuns la per- 
fecţiunea mersului, putem umbla aproape fără să băgăm de seamă; 
mişcările îşi urmează şirul mecanic, Răspundem la aceasta că 
putem uşor să ue închipnim un antomat care să meargă, dar nu 
putem imagina un automat care să înțeleagă; şi aceasta pentru 
că, după cumam spus, partea esențială a înțelegerii e, de obl- 
celu, conștientă la maximum. 

Dar înțelegerea nu e măcar totdeauna un fenomen sufle- 
tesc fagitiv, aşa casă avem speranța de-a-l descompune vreodată 
in elemente subconştiente. James distinge două feluri de stări 
psihice: „Să numim stări substantive acele în care gindirea se 
opreşte şi stări tranzitive acele în care gindirea zboară... greota- 
tea cea mare e să-ţi dai seamă prin introspecțiune deadevărata 
natură a stărilor tranzitive. Am spus că nu sint decit un zbor 
cătră o concluzie, şi de acela nu pot fi prinse: să le opreşti în 
plin avint înseamnă să le anlhilezi; să aştepţi să ajungă lacon- 
cluzie inseamnă să aştepţi ca această concluzie să le eciipseze, 
să inghită în strălucirea e! palida lor licărire şi să le strivească 
subt masa e! compactă“, 

Stări sufletești ca cele descrise pot fi uneori descompuse io 
date subcanştiente. Dar înțelegerea unui cuvint poale deveni o 
stare substantivă caracteristică: Pot, de cite ori vreau, să repet 
actul de înţelegere a cuvintului „frumusețe“, pot să mă las chiar 
pătruns cttva timp de senzul acestei noțiuni. E drept că dacă 
incerc să rețin din cale afară prelung senzul „trumnseţe” în fața 
conştiinţei, atenția oboseşte, Incepe să fiuctueze și în curind 
nu-mi rămine decit cuvintul golit de inţeles. Pentru a evita a- 
ceasta insă e de ajuns să punem intervale potrivite intre actele 
succesive ale înțelegerii. E drept de asemenea că „adevărata na- 
tară“ a acestei stări substantive nu-i volu putea da de rost nici aşa, 

Gindirea, ca toate celcialte fenomene psihice, poate să se 
petreacă cite odată şi la marginea atenţiei na numai în centrul 
ei. Erdmann descrie o astfel de gindire subconștientă, dezvoltin- 
da-se paralel cu cea conştientă, şi o numeşte Nebendenken: gin- 
dire secundară. (Umrisse zur Psychologie des Denkens). Dopă 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 345 


părerea multora, trebue admisă de asemenea o gin 

ştientă, Poincaré citează din experiența lul I reni apn aR 
tenfa unel astfel de gindiri, De altfel, mulți cunoaştem dovezi ca 
acele ale lui Poincaré, maltora ni s'a intimplat căutăm za- 
darnic seara soluția unel probleme, şi să ne pomenim dimineaţa 
ca problema gata rezolvată. Tot aic! trebuesc alăturate „conclu- 
ziile incongtiente“ ale lul Helmholtz, ca şi migăloasele asociaţii 
inconștiente ale lui Freud. Gindirea obişnuită insă se deosebeşte 
de cele de mai sus tocmai prin acela că e lreducțibil conştientă. 


Unele cuvinte au două senzori, şi putem trece cu mi 

de la unol la altal. Războiu e, de pildă, un astfel de ara 
Pentra mine cel puţin, schimbarea de înțeles al cuvintului In 
gind, cere la inceput o uşoară storțare, şi atunci intervin şi Ima- 
gini vagi. Curlnd însă, după vre-un minut de exerciţiu, trecerea 
se face uşor, şi schemele slăbesc din ce în ce. Urmează de alci 
că schema serveşte de sprijin înţelegerii, şi că dispare cind nu 
mal e nevoe de ea, Tot aşa se petrece lucrul cu reacţiunea. 
„Atunci” poate însemna „în cazul acesta“ (atunci de ce-ai mai 
plecat ?) sau „în momentul acela“ (ai plecat tocmai atunci). Tre- 
cerea de la nn senz la altul, bine Ìoțeles cind nu mă ajut ca 
exemple ca cele din paranteze, şi reacţiunile respective imi stat 
foarte clare. Aceste reacţiuni variază desigur molt de la om la 
om; lată în ce consistă ele pentra mine: atunci în înțelesul din- 
tălu îl aud pronunţat cu o voce mai înaltă și cu sentimentul că 
armează ceva după el; în senzul al doilea pronunţarea e ma! 
joasă şi cu o nuanţă mai hotărită. ȘI aici trecerile pot fi în cu- 
rind făcute uşor și cu reacțiani foarte palide, fără să am impre- 
sia că înțelegerile ar fi mai puţin precise. 


Sintem siliţi să ne intoarcem la concluzia desperată la care 
se opresc Husseri şi unii dintre cercetătorii din Wirzhurg : „Orice 
reprezentare, ca şi, în genere, orice fapt psihic... e prin conţinu- 
tul lui ceva definit Éy concret, acea dată particulară anome, nu 
ceva general, o clasă”, (Messer, Psichologie), lar felul în care 
data particulară devine noțiune, actualizarea unul înţeles, nu 
poate fi descris psihologic, Imi pare însă că toți ciți dau această 


, „explicație“ o tac cu inima prea uşoară, nu-şi dau destul seama 


că au ajuns la o concluzie desperată, „A fi ținta unul act de tn- 
jelegere nu înseamnă a fi conţinut rea! psihic... Aşa dar, celace 
e ln afara conştiinţii poate fi numai obiectal Indirect al unul act 
(de înţelegere) şi aceasta se petrece pur şi simplu prin acela, că 


_onținatal imediat al actului, obiectul său prim, funcţionează ca 


346 VIAŢA ROMINEASCA 
tant, ca semn sau ca imagine a celui care nu e dat in 
conştiinţă“. (Husserl). Dar cum pot şti la ce se referă obiectui 
prim al înţelegerii, fie el cuvint, imagine sau sentiment, dact 
conţinutul spre care ţinteşte nu mi-e dat în conştiinţă ? inţele- 
gerea actualizează ln conștiință celace totuși e în afară de do- 
mentul ei, şi prin aceasta realizează absurdul. Şi pentru că to: 
nu putem ajunge la o explicaţie raţională, imi pare mal cuminte 
să recunoaştem cinstit că iațelegerea e inexplicabilă. Această si- 
tuaţie o constată intuitiv probabil profanul care, stiius CU uşă, 
spune că înţelegem cuvintele prin acela că le cunoaştem senzu!. 

Dar dacă o explicaţie propriu zisă a înțelegerii nu € posi- 
bilă, în schimb constatăm că Inţelegerea e un caz particular ài 
unei legi psihologice mal generale şi aceasta e, mi se pare, un 
succedaneu de explicaţie. Intr'adevăr, tenomene similare actelor 
înţelegerii pătrund întreaga viață poibică. 

Vezi pe stradă o persoană despre care ştii imediat că o cu- 
noşti. Şiii aceasta pentrocă reacţiunea ce ţi-o provoacă e ma! 
bogată şi mai caracteristică—zice Betz—decit cele pe care le a! 
in faţa mutrelor necunoscute. După oarecare căutare își vine în 
miate o situaţie din trecut, cu care reacţiunea „se potriveşte”. 
Dar dacă cunoşti bine persoana intilnită, dacă al mai văzut-c 
de multe ori, ea joacă prin aceasta rolul unei noţiuni: se poate 
să-ţi amintești cine e fâră să-ţi vie în minte numele el şi nic! 
vre-o imagine din trecat care să o incadreze. Reconoaşterea 
poate fi prin urmare un act de felul înţelegerii. În general, cind 
te gindeşti la un obiect ṣan la o persoană, poţi să faci aceasta 
în acelaşi chip „abstract” ca şi cum al gindi o noțiune : poate 
să-ţi lipsească din minte imaginea obieciului sau a persoanei 
Cu alte cuvinte, poţi gindi datele particulare ca şi cum al gind! 
noțiuni abstracte. ŞI intr'adevâr, înţelegerea și gindirea dau im- 
presla de homogenel'ate, oricare ar flobiectul lor ; nu simţi vre-c 
schimbare esenţială cind treci ca indul dela noţiuni la lucruri 
concrete. Să luăm însă alte exemple, mai străine de înțelegere 
la prima vedere. 

Să presupunem că mă intreb la ce distanţă se află un o- 
blect pe care îl văd. Se ştie că ochiul se acomodează obiectului! 

i că, după cum acesta e mal aproplat sau mal depărtat, muș- 
chii ochiolul exercită o presiune mal mare sau mai mică ascpra 
cristalinulai ; senzațiile musculare respective ne spun la ce de- 
părtare se allă obiectul. In cazul nostru toată atenţia e îndrep- 
tată nu asupra acelor senzaţii de care nici nu ne dăm seama 
in general—ci asupra distanței, după com atenția nu € îndrep- 


tată asopra cuvîntului ca atare, ci asupra ințelesuloi său, Dar . 


în ce fel mi-e dată, în ce consistă psihic această distanţă e tot 
atit de misterios, ca şi în ce consistă seuzul. De sigur, din punct 
de vedere practic, distanța se poate traduce prin numărul de miş- 
cări necesare pentru a putea atinge obiectul; Insă toate aceste 
mişcări nu-mi sint prezeate cind mi-e prezentă distanţa, după 


PARADOXUL ABSTRACŢIEI 347 


cum, cind mi-e dat înțelesul 
unul = 
angial. ea a r trebal sa-l ari văi aa a at 
rea to că e şi o deusebire im t 
oieri de pa anak aie Ă Berig Mlan ea ie 
senzaţi ecf din punct de > 
ag ea are o ființă deosebită, iade casăttă ues mi Earl, E, 
possa un fel specific de realitate pe care n'o au ankali şi 
CR og nja intuitivă ce o avem asupra naturii sale o caracte 1 
ere = extensivă, obiectivă, spaţială. Avem aşa dar trel via 
rme es perceperea distanţei. 1. Senzaţia musculară sobcon 
error dm în ce priveşte Injelegerea, cu pe za 
zi pe-a liom, ìn scurt cu reprezentarea care simbolizează 
e pete) e iao are reg peniru a atinge obiec- 
= uale ce se pot sobs 
su, 3. Distanța, care ae prezintă ca eva de sine stitdior, ceva 
acă p'ar ma i 
că La arie ceva in fine care nu ni-l putan aici ara răi i 
rosii „ Aici s'ar crede că nu se mai menţine de loc ARA PS 
aas met > o atrag raci ok şi inictepere:z avem tatr'adevär 
i fins legat de obiectele denomi 
cá se confundă aproape cu acestea, şi că r a 
avea cecenă popii rare obiectele ar pr pă gaga N ATA) 
stă impresie e ln citva greşită. Scolast 
i nega cra aes pont să ra numească eg ca cva 
è pt exemplu chlar fraza t 
tune" în care piatră nu se mal r e atragă 
Insaşi ; acest Senz Independent de ca a aaan ei. a 
cte l! nume 
penalti materialist. Erdmann, Rieh!, H assarl re mp arena 
ra drege pă CAER- A: Husserl, spre exemplo, pentrua 
c cu obiectul, arată com primul 
poate schimba fără ca al doilea să varieze runda 
: noţiunile 
na pre şi triunghiu echiungh'ular diferă ca ete aa -ieca 
capii ba acelaşi. „Distincția intre intentia prima (intenţia îndrep- 
a marca poe poe tura DĂ me secunda ao Indrep- 
are) e curentă în noua logică 
mică (Oeyser, Grundlagen, der Logik. and Eris 
poate face și din panct de Selsi BADD ie Mes resp) 
unii dintre cel ce-l serveau drepi subleci aria aera priina 
õcau două feluri de judecăţi nomite ps el ardea a poe 
ecăţi 
ceptaale. Caracteristicile gindirii reale hat: i a Aai 
ete cătră lumea din afară, un sentiment vag de realitate 
i 1.5 gril mpor, vate Judecata conceptuală are in- 
+ Ceva mai molt, în acest din urmă ca bi 
tul îşi dă seama că rolul a etara, 
in de obiectal ra principal e jucat de noţiune ca atare, 
şa dar senzul are şi el tendinţa cătră o ființă 
independentă de elementele care au început prin a-l pater pe 


348 VIAŢA ROMIREASCĂ 


net de vedere filozofia platonică, după 
care de al paian au mai multă realitate decit obiectele 
materiale, se prezintă ca purtătoarea de cuvint a acestei tendin je, 
ea se lasă condusă de acesta până la ultimele consecințe. 3 
Totuşi, de fapt, înțelesul nu are incă o realitate indepen 
dentă tot atit de marcată ca distanța—ca a treia dimensiune n 
spațiului mai bine zis. Lucrul se explică prin aceia că a tr 
dimenalune e o cunoştinţă mult mai veche a spiritului decit sen- 
zal, şi că deci, acţiunea spiritului, creatoare de realitate Inde- 
pendentă, nu s'a gpeg kr aere caz şi în celălalt. 
ne însă e ace a acolo, 
aia i N oi acum PA in loc să-mi indrept atenţia ass- 
pra distanţei care mă desparte de obiect, consider obiectul insuși. 
Acum senzațiile vizuale joacă rolul cuvintului în inţeiegere ; căci 
obiectul material şi percepția vizuală ce mi-o dă acesta pi mă 
cruri foarte deosebite. Pot avea percepții foarte diverse, a 
bind locul de unde privesc obiectul, invirtindu-mă in cin vi, 
aproplindu-mă sau depărtinda-mă, precum şi după lum so yrke 
cade asupră-l. Din acest punct de vedere, obiectul e pr e 
rezumat, de sinteză a tuturor acestor imagini, precum ei 
zațiilor tactile, olfactive etc. ce ne poate da obiectul. To a 
cuvintal „piatră“ reprezintă on mare număr de obiecte indivi 
ce se pot subruma acestei noţiuni. Dar mai presus de toate, o- 
biectul e real pentra că are existență independentă de eoit 
nea pe care ò am cind Îl privesc. Dovada e că, cblar cind sA 
men! nu percepe un obiect, el continuă să existe după convin- 
gerea noastră. = Eta 
r percepția obiectului privit „inseamnă“ pentru 
ectal profet. că toate celelalte percepții și senzații posibile 
nu-mi sint actuale. După cum auzind un şir de silabe Ințeleg 
senzul unul cuvint, tot aşa filndu-mi! dată o percepţie, ințeleg 
prin ea obiectul respectiv, Ce-i dreptul, percepția poate să nu 
mai insemne pentru mine obiectul, anume atunci cind dinadins 
consider numai percepția ca atare şi-mi indrept atenția numai 
~ asupra el; dar exact la fel pot examina un cuvint nomal ca fe- 
nomen acustic sau optic, tăcind abstracţie, printr’o sforțare spe- 
citică, de sensul lwi, Aşa dar şi aici paralela e perfectă se 
percepție, sistemul de percepții şi de senzaţii posibile, obleciu 
independent de ele pe de o parte, şi cuvintul, datele particulare 
ce se pot subsemna noțiunii respective, senzul Independent, pe 
de alta. 2 i 
ncercat să arăt În „Donă aspecte ale eului că ideia 
de Skarn r acea a obiectelor materiale, a substanţei, s'au des- 
voltat sobt imboldal experienței primitiv sociale. Originea soci- 
ală a limbajului nu poate = „esa neg ear că şi ln 
rivinţă, fenomenele considerate 
eta Ar r subt Influența experienţe! sociale sau primitiv so- 
clale, spiritul poate să rezume oarecum anumite mănunchiuri de 


_——___ PARADOXUL ABSTRACȚIE! 349 
a 


date ale conştiințe!, astfel ca toate să ne fle rezente în chi 
potenţial, fără ca ele să fie conştiente. Partea enigmatică ln a 
ceastă simbolizare e că rezumatele sint lipsite de orice conţinut, 
sint oarecum Imateriale deşi sint caracteristice. Cu timpol ele 
tind să devină entităţi de sine stătătoare, independente de feno- 
menele reprezentata. Conilnuind, cu toată firea lor bine determi- 
nată, să fie lipsite de conţinat, entitățile işi păstrează și carac- 
terul misterios şi fantomatic. Ce pot fi intr'adevăr spaţiul, sub- 
stanţa şi noţianile în afară de variatele senzaţii din care derivă 
ele ? Singara lor însuşire pare a fi să existe pentru noi. Şi to- 
tuşi sint esenţial deosebite între ele. intuiţia ne suggerează că 
iasaşi felul de-a exista diferă aici: altfel „există“ spaţiul, altfel 
substanța, altfel un senz Independent. 

Articolul de faţă e, de fapt, urmarea celni citat mal sus. 
Pentru înţelegerea complectă sint silit prin urmare să-l rezum 
aici: la inceput, cind conştiinţa își face apariţia, singura reali- 
tate e peniru ea un curent de data psihice impersonale. Nu e- 
xistă ideia nici unul fel de substanţă, nici psihică nici fizică, 
curentul de care vorbeam e prin esenţă superficial, nu e lipit 
de nici un substrat. Chiar dacă această stare no e anterioară 
cronologic, ea corespunde in orice caz unei anteriorităţi logice. 
Cind conştiinţa e silită să admită existența altor conştiinţe si- 
milare ei, ciad se impune, cu alte cuvinte, experiența primitiv 
socială, lucrurile se schimbă şi iată de ce: în prima fază timpul 
era o entitate raţională, o durată unică, potrivit cu esența lol; 
cind concepem însă o maltiplicitate de conştiinţe împărțim tim- 
pul unic în darate multiple şi paralele, celace e absard, Prin a- 
ceasta ajungem la dificultăţi logice ca următoarea: să ne inchi- 
pulm doaă date psihice absolut asemănătoare şi petrecinda-se 
simultan, fiecare in altă conştiinţă. Indiferent dacă lucrul e rea- 
Hzabil sau nu, sigur e că e imaginabil. intrucit putem afirma că 
avem a face cu doud date psihice ? Spaţivi nu intervine spre 
a le diferenția, şi nici timpul căci am presupus că ele sînt sl- 
multane. Nu ne rămîne decit să admitem că ele sint accidentele 
anor euri diferite. Astfel apar eurile, suporturile care durează 
toate în cuprinsul unul singur timp, şi In felul acesta timpul re- 
devine unitar şi deci rațional. Alte contradicții similare impon 
apol realitatea substanței materiale, ca o trăsură de unire intre 
lamiie deosebite ce sint eurile. 

Dar o realitate, ceva care durează, nu mal poate fi conce- 
pută de conştiinţă decit atribuind un eu complexului de date ps!- 
hice care trebue realizat, Un corp e pentru noi necontenit ace- 
laşi, chiar cînd îşi schimbă toate insaşirile, pentrucă ni-l inchi- 
pulm, fără să ne dăm clar seama, asemenea nouă. 

Astfel eul e substanța prototip, substanţa care joacă rolul 
de model pentru toate celelalte, De cite ori avem aface cu „ceva“, 
de cite ori un complex se individualizează (sic) subt privirea 
conţtiinței, trebue să-l concepem ca durind și pentru aceasta să-i 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 
subatanțializăm, adică să-i atribulm on eu. Aşa procedăm cu 
spaţiul, cu corparile şi în fine, cu noţuniie. 
ţiul a cărul realitate eatit de marcată incit nici nu ne-o 

putem imagina Incetind, serveşte ca un fel de ciment realităţii 
corpurilor materiale. Bergson se întreabă in „Matière et m 
moire” de ce ne vine atit de greu să admitem că trecutul nos- 
tru continuă să existe în inconștient, cind avem cu toţi! convin- 

erea că obiectele exterioare există chiar cind nu sint percepute. 

| explică lucrul prin acela că obiectele au spaţioi drept recep- 
tacol, pe cind trecutul psihic nu. Dar spaţiul Insaşi ne apare ca 
o plăsmulre avind de scop realizarea obiectelor, Adevărata ex- 
plicaţie e că obiectele au importanţă socială mult mai mare de- 
cât trecutul individaal. Dacă influenţa experienţei sociale s'ar fi 
exercitat egal şi asapra acestula din urmă, desigur că ar fi luai 
naştere o entitate analogă spaţiului şi care ar fi servit drept 
receptacol trecutului psihic, 

Dacă eul în fața cărula ne-am oprit mai corespunde la ceva 
in afară de necesităţile logice şi practice care il impun, aceasta 
na o vom putea afla niciodată. „Orice reprezentare care ne-am 
face-o despre eu l-ar transforma în obiect. Dar prin faptul că 
il gindim ca obiect am şi încetat de- al gîndi ca eu. A fleu,na 
inseamnă a fi obiect cl a fi acel ceva faţă de care altceva 
poate deveni oblect* (Natorp. Einleitung in die Psychologle 
nach Kritischer ethode), 

S'ar părea că ne-am depărtat de problema iniţială, posibi- 
litatea înțelegerii. Dar puterea prin care conştiinţa actualizează 
+a complex, fie el senz, obiect sau distanţă, fără ca complexul 
să devie conștient, şi poterea prin care ca realizează sabstratari 
aceloraşi complexe, par două forme ale unei singure puteri; a- 
mindouă crează ex nihilo. Şi dacă actul prin care înțelegem un 
cuvint rămine paradoxal, inexplicabil, absurd şi totuși adevărat, 
ne putem consola ca idela că aceleaşi epitete se cuvin întregel 
armătari a conștiinței. 


L loan D. Gherea 


Insemnări feminine 


Isabelle Eberhardt 


Pentru noi, Isabelle Eberhardt e o necunoscută. Nu ştiu 
dacă numele ei a fost vreodată pomenil, măcar in treacăl, în 
vre-o cronică literară. De altfel, şi in Franța abia începe a se 
vorbi despre ea, deşi a trecut aproape un sfert de veac dela 
moartea ei. Isabelle Eberhardt, ca şi Marie Bashkirtseff, a fost 
ruscă şi a scris în franluzeşie. Subt ingrijirea lui René-Louis 
Dovyon, au apărut de curind însemnările ei, Les journaliers, şi 
se va publica ciudatul ei roman. Trimardeur. Dar mai intere- 
sanlă încă decit opera literară a Isabellei Eberhardt e însăşi 
viaja ei, pe care noi, cu mentalitatea noastră de europeni, de 
cregiini şi de citadini, no putem înțelege şi no putem explica. 

Ca şi Marie Bashkirtseff, Isabelle Eberhard! a trăit puţin, 
— douăzeci şi ciliva ani—şi na avut cind da tot ce putea 
să dee. Dar, în vreme ce „divina Marie”, strălucită dar su- 
perlicială, a fosi „poseuse” şi ambițioasă pănă la exasperare 
(şi. în definitiv, şi-a ajuns scopul: azi e celebră, iar feminila- 
tea ei precoce şi grajioasă îi cişligă mereu admiratori fanatici), 
—Isabelle Eberhard! n'a căutat decit să dispară dintre oame- 
nii civilizați şi să se piardă lără urmă in valurile nomade şi 
fără număr ale poporului arab. Povestea vieţii ei, dacă n'ar fi 
reconstituită după propriile ei insemnări şi după documente 
autentice, ar părea subiectul unui roman senzațional. 


352 ___ _ VIAŢA ROMINEASCĂ O 


Isabelle Eberhardt s'a născul la Geneva, in 1877. Părin- 
ți ei erau Ruși, refugiaţi din Bacu. Mama ei, pe cil se pare. 
era circaziană de religie musulmană. 

Orfană de mică, Isabelle e crescută în Elveţia de unchiul 
ei, om de o cultură superioară, prietin cu Herzen şi cu Tol- 
stoi, exilat din Rusia pentru opiniile lui politice. Isabelle pri- 
meşte o educaţie de băiat, se deprinde chiar să umble imbră- 
cală băețeşie. Începe să învețe medicina şi ia parte activă la 
viața studenţilor ruşi de pe atunci. Dar, la douăzeci de ani. 
işi părăseşte pe neaşteplate studiile şi pleacă in Algeria, că- 
lătorind in condiţii de mizerie care ar [i descuraja! pe orice 
altă femee civilizată. De cum calcă pe pămintul Africei, lsa- 
belle se simie pentru înțăia oară în largul ei. Europai se part 
dintr'odată străină, ostilă, îndepărtată. Cu tot sufletul—gi cu lo! 
inrpul— se închină Islamului. Nici un fel de rezistență filozofică. 
nici un scrupul, n'o impiedică să părăsească creşlinimsul ca 
să adopte o religie primilivă—care fusese, insă, religia mamei 
ei. Dar viaja cătră care se simte atrasă linăra lostă studentă 
in medicină, nu e o viaţă potrivită pentru femei. Isabelle se 
imbracă bărbăleşte, îşi ia nume masculin şi reuşeşte să înșele 
pe loală lumea (afară de autorităţi) cu aparenţa ei de băiat. 
Liberă de orice constringere, Si Manm'ud—aşa o cheamă în 
Alrica pe Isabelle Eberhardi—duce o viată de adevărat arab 
nomad. Fuge de oraşele europenizale. La Tunis şi în Alger lo- 
cueşte in cartierele arabe, acolo unde nimic din civilizaţia eu- 
ropeană na răzbălui încă. Dispreluind orice delicateță femini- 
nā, sărăcia şi gustul de aventuri o fac să se expue la pro- 
miscuităţi penibile şi uneori primejdioase in tavernele mâărgi- 
naşe din Alger sau subt corturile beduinilor. Ca pe orice a- 
rab veritabil, pustiul o fascinează. Si Manm'ud rătăceşie tot 
mai spre Sud. La Beni-Unif, comandantul francez Pariel o fe- 
cunoaşte întrun grup sordid de studenți musulmani care se 
îndreaptă spre Kenadsa ca să primească invălămintele unui 
şeic vestit, Si Manm'ud nu are nimic poetic in înfăţişarea ei. 
O faţă mică şi arsă de vint, de Arab adolescenti, un burnuz 
murdar, bocanci soldățeşti... Si Manm ud călăreşte pe degelate, 
mănîncă ce dă Alahşi doarme unde nimereşte. subt corturile 
nomade, la un loc cu vagabonzii. 

„Şi aşa (serie ea în Les journaliers), rătăcitoare şi lără 
altă patrie decit Islamul, fără familie şi fără prietini, singură, 


INSEMNARI FEMININE 333 
REMENA PENN 


singură pentru totdeauna în izolarea mindră şi sumbră a su- 

meu,—imi voiu urma drumul dealungul vieţii pănă ce 
va fi să sune ceasul somnului cel mare şi veşnic al mor- 
miîntului”. 

Si Manm'ud nu era franceză. De aceia, autoritățile bă- 
nuitoare sint gala să vadă in ea un agent al panislamismului. 
care caulă să ridice impotriva Franţei triburile nepacificate 
incă din preajma Marocului. 

Într'o sară, într'o cafenea suspectă, un fanatic—care era. 
poale, în solda Biroului arab: lucrul a rămas nelămurit, —se 
aruncă asupra lui Si Manm'ud. Dar o fringhie de uscat rufe. 
întinsă din intimplare in sala cafenelei, face ca lovitura de 
pumnal să devieze. Si Manm'ud e numai uşor rănită la brat. 
Stă citeva săptămini in spitalul militar, pe urmă guvernul o ex- 
pulzează din Algeria. 

Fără rost, fără bani, dezorientatā. Isabelle Eberhardt de- 
barcă la Marsilia. Dar Si Manm'ud nu moare dintr atita, Schim- 
bă burnuzul arab pe bluza albastră a hamalilor—gi, în rind 
cu ei, munceşte in port la descărcalul vapoarelor. În felul a- 
cesta cişligă suficient ca să trăiască şi să scrie, in ceasurile 
de răgaz, romanul ei Trimardeur, 

Dar Isabelle Eberhardt nu-şi poate găsi astimpăr în Eu- 
ropa. Nostalgia pustiului şi a vieții slobode o urmăreşte, chi- 
nuitoare. Pindeşte mereu ocazia să se întoarcă în Africa. Însfirgit 
il întilneşte pe Sliman, —sergent de spahi, cetăjean francez na- 
turalizat. Măritindu-se cu Sliman, Isabelle ar căpăta cetățenia 
franceză şi s'ar pulea întoarce nestingherilă, în „tara ei”... las- 
belle Eberhardt nu ezită. Aruncă bluza de hamal peste bur- 
nuzul lui Si Manm'ud şi vine în Algeria ca nevastă a spahiu- 
lui Sliman. 

Ce a fost viaja de femee a Isabellei Eberhardt, nu se 
poate şti. Însemnările ei au rămas incomplecte. Sliman era un 
Arab tinăr şi frumos,-cu suflet copilăros şi sălblec, ca toți A- 
rabii. Lui îi trebuia o femee docilă, care să-i pregălească 
„cus-cusul” zilnic şi să-i facă copii mulți. Isabelle Eberhardt 
n'a ayut cind să dea dovezi de calitățile ei, problematice, de 
menajeră arabă. Curind după aşezarea ciudatului menaj la 
Ain-Sefra, o lurtună violentă, cum sint furtunile africane, a um- 
flat apele uedului. Isabelle nu era acasă. Torentul creşiea, a: 
menințind să năvălească în casa unde dormea spahiul Sli- 


354 VIAȚA ROMINBASCĂ 

man. Isabelle s'a aruncat in apa lurioasă—poate ca să-şi sal- 
veze bărbatul, poale pentrucă moartea asia i sa părut, din- 
ir odată, sfirşitul cel mai potrivit pentru viața ei. Şi apa învăl- 
măşită a luat şi a dus, nu se ştie unde, trupul femeii spahiu- 
lui Sliman,—ultima incarnaţie a neodihnitei aventuriere slave, 
care fusese rind pe rind: copilă răsfăţată de nobil rus, stu- 
dentă în medicină, parieneră de conversații a lui Herzen, a- 
prig călăre| şi vagabond arab şi, tocmai azi,—delicata şi ori- 
ginala scriitoare pe care Francezii încep so prețuiască, Isa- 
belle Eberhardt. 


Modernisme... 


Avem la îndemină un vraf de reviste franceze amuzante, 
din cele mai nouă şi mai ilustrate: La Vie parisienne, Le Rire, 
Fantasio, Le journal amusani, Le Sourire, etc., Reviste pe care, 
după cit ştim, pe lingă „găinuşele“ pariziene şi „lipii” la modă, 
le răsfoesc şi oamenii cum se cade. „Spirite” multe, adesea 
izbutite, schije umoristice îndeobşte mediocre, cu aceiaşi preo- 
cupare unică, obsedantă şi cu scopul străveziu de a servi ca 
stimulent persoanelor de o anumită virstă ori celor obosite în- 
nainte de vreme. Desene bune, uneori excelente (mai ales în 
Le Rire, deşi revista se resimte încă de lipsa lui Marcel Ar- 
nac), alături de reproducerea stereotipă, în culori, a aceleiaşi 
femeiuşie cirnă şi roză, cu chip inexpresiv, cu ochi imenşi de 
rumegăloare, cu gură violent sensuală, cu părul tuns, machială 
şi imbrăcală numai în ciorapi de mălasă. Aşa de impersonal 
e tipul acesta de femelă „modernă”, încit, chiar atunci cînd 
legenda e îndrăzneață dealbinele, desenul tot nu reugeşie să 
fie obscen. Pentrucă alila sa abuzat în paginile revistelor i- 
lustrate de un anumit nud, încil acesta a ajuns ca un soiu de 
uniformă, care „imbracă” mai decent decit o rochie decoltală. 

Dar partea interesantă a acestor reviste nu stă in conți- 
nutul lor literar şi artistic, de o arhicunosculă picanterie dul- 
ceagă, ci la slirşit, în ultimele pagini, acolo unde se face re- 
clama cărților „rare“, a fotouraliilor „de artă” şi a caselor care, 
în vremuri mai pulin civilizate, erau obligate să poarte anume 
insigne revelatoare. 

Trecind peste greutăţile alegerii, colecţionăm citeva anun- 


ÎNSEMNĂRI FEMININE 353 


luri pe care nu le traducem, de frică să nu răpim ceva din 
savoarea lor originală : 


Al pir er e Ag mea g În pia eng rea rea a 

n vous laisse voi lai - 
diquer le genre désiré... „Aa "> : 
__ — Livre rare et curieux. Tous les mystères secrets et 
joies les plus intimes de l'amour, dévoilés dans ce volume raf- 
finé, avec accompagnement de photos éxplicatives. En passani 
la commande, indiquez votre âge... 


— Alys. Temple Pompeien. Mitologiaue. Tout 
le confort... 

— Deux gentilles amies. 22 et 27 ans, désirent rencon- 
tirer bons camarades pour amitié durable ou €phâmere, mais 
pament: -r offrir aide immédiate 2000 fr. Sinon s'abstenir. 

uré. 


— Sage-femme l-ëre classe. Hotel particulier... 

— 12 appareils d'Hygiène intime (urmează amănunte). 

— Miss Lina, 12, rue Cadel. De 9 à 8 (dela 9 sara?) 
Premier ae e à gauche. Escalier du concierge.. (No fi chiar 
fata portarului ?). 

— Les plaisirs que vous cherchez.—M-me Lislair, 12 Rue 
de Bucaresti, vous les trouvera discrètement... 

— Dame 40 ans, distinguée, élégante, aise, désire con- 
nailre monsieur japonais ou chinois, memes conditions, Jade. 

— Pius que nus! Pholos rares. Poses nouvelles. Entre 
femmes. Entre hommes. Que de beaux et vigoureux sujets! 

— Si vous ĉtes amateur, Madame, de choses inédites e! 
pas banales, écrire å Roger... 

— Jeune homme instruit, čduqué, 22 ans, blond aux 
yeux bleus, grand, bien fail, cherche dame riche el généreuse 
pouvani lui assurer l'avenir en échange alféction sincère el 
durable... 

— Pied å terre. Dernier confort. Avec salles de bains et 
chambres å la journée, Ascenseur, Deux entrées. Discrétion 


absolue. Ouveri toute la nuit. 


Se vede că majoritatea amatorilor acestor distracţii o for- 
meazā Englezii şi Americanii, de oarece unele anunțuri sint 
formulate deadreplul în englezeşte, iar celelalte poartă intrun 
colț indicatia: English spoken. : 

Dar şi mindria noastră naţională are motiv să fie măgu- 
lită. Ca să nu se creadă cumva că sora noastră mai mare ne 
ignoră, nici chiar in cele mai intime manifestări artistice, ori că 


Rominii allători la Paris se complac intro condamnabilă obs- 
curilate —am păstra! pentru sfirgit două anunţuri caracteristice : 


— Le palais des Sirènes, 11 Rue Pasquier. Hotel parti- 
culier. Curieusitts, Relations mondaines. English spoken. Man 
sprichi deuisch. Si parla italiano. Se habla espanol. Se vor- 
beste romaneste... 

— Jeune étranger, distingué, bien eleve, affectueux, cher- 
che dame fine, n'imporie äge, pouvoir Laider moment. Ecrire 
au „Sourire” sous: Sava, 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


* S E] 

Dar apropos de anunţuri tandre. Nici în fară la noi nu 
sintem lipsiţi cu totul de confortul şi acurateța pe care le oferă 
domnului matur sau adolescentului practic şi grăbit, acest mij- 
loc modem de dobindire a senzațiilor şi-a neprevăzutului. Le- 

ea vaselor comunicanie, aplicată vieţii civilizate, ne obligă să 
m şi pe acest leren in pas cu Franța, la coada Parisului. Nu- 
mai că, după cum se va vedea, ca şi în literatură de altmin- 


teri, stilul trebue să difere puţin. 
Cetitorul acestei reviste nu ştie (dar copilul lui. dacă e în 


virsta claselor secundare şi dacă are un chioge de ziare in 
drumul spre şcoală, lrebue să ştie) că avem şi la noi în |ară 
reviste „umoristice” care publică astfel de anunţuri şi mijlo- 
cesc, pe o pagină întreagă, corespondențe romanlice dar cum- 
plit de precise intre celitorii lor de ambe sexe. (Se pare chiar 
că toate celelalte pagini nu-s deci! un pretext şi o anexă a ul- 
timei pagini, cea cu corespondența). 

Am găsi! zilele trecule, în minile unui verişor al meu, e- 
lev de liceu, care na implinit incă cincisprezece ani, o aseme- 
nea revistă. Publicaţia e tipărită în întregime cu cerneală roşie 
şi oferă drepi nadă, pe lingă bucăţi de literatură vulgară, stu- 
pid pornosralică, şi următorul „cupon“ : 


CUPON No. 4 


Contra trimiterii căruia, cetitorul are 
dreptul de a publica 8 cuvinte gs 
tuit la Corespondenta celtitorilor. Res- 
tul 1 leu cuvintul. 


ÎNSEMNĂRI FEMININE 357 


ÎI oa 


lată acum şi citeva mostre de „corespondenţă”: 


— Tinăr, caută cunoştinţă d-ră. R, la revistă. 

— Care din fetite doresc cunoştinta unui marinar brunet, 
să răspundă prin „Bonjur“, Mişu M. Galaţi. („Bonjur“ e titlul 
publicaţiei din care spicuim acesle modele, N. R.), 

PE. Doresc cunoştinţa unei dudui visătoare. Potemkin, la 

— Apare micuța Juli i 
3: girl f trai sărutind pe drăgălaşul Romeo, — 

— Apare mica Narcisă, dornică de o cunoşti 
şi simpatică. — Dorinţa-ţi va fi împlinită. Co N 
cum vedeţi, din promptitudinea cu care răspunde în acelaşi nu- 
măr la oferte, directorul revistei participă activ la corespon- 
dentă. Atunci cind i-se pare că oferta vine din partea unei fete 
naive, fără rutină, — cine ştie ce biată lucrătoare nefericită şi 
lipsită de sprijin,— directorul nu vrea să scape ocazia din mină: 
el se oferă în persoană şi are avantagiul de a se oferi ina- 
intea oricărui cetitor al anunţului). 

a Floarea din Stambul doreşie a fi purtată la butoniera 
unui simpatic drăguj. (De data asta „directorul“ nu se oferă. 
Simţind, cu flair-ul experienței, că Floarea din Stambul e deja 
purtată la bulonieră, dacă nu chiar floare de profesie. —el o 
lasă cu generozitate la dispoziţia cetitorilor şi abonaților), 

e E Nick dragă, mi-e dor deo ciorbă de burtă. Am să 
viu în curind s'o halim la Donna. Ce zici? Dante, 

— Mitică lonescu, frizer, Bucureşti. Nu face pe pungaşul, 


zar banii că te dau pe mina parchetului, Nicu. 
te, 


Acesla e tonul, acesta e stilul şi coloritul care- 
uneori modernitățile din Occident cind se Matini k: Sr 
nostru naţional. Astfel răsuflă, poate, in mod diferit, aceiaşi 
cauză socială profundă. Colo, impulsis din adinc creiază une- 
eri baloane-de-spumă delicat nuânjate ; dincoace, beşicuţe efe- 
mere şi [ără strălucire ies la suprafața glodului... Căci publi- 
caţiile acestea autohtone au o viaţă foarte scurtă. Se vede că 
fondatorii şi directorii lor sint intr'o permanentă luptă cu poliţia 
noastră de moravuri. Interzise azi de poliție, ele apar peste 
cităva vreme cu alt titlu. cu alt -girant responzabi!”, dar cu a- 


celaşi conţinut. 


358 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Efemere individual, sint tenace ca specie. Au ceva din 
vitalitatea uricioşilor gindaci de bucătărie, pe care degeaba îi 
alungi şi-i omori: cînd crezi c'ai isprăvit cu ei, vin alții fără 
să ştii de unde, din zid sau din podele, din coloane tăinuite 
subt tencuială ori din întunericul umed al pămîntului. 


Cintece ostăşeşti 


Strada mea e în pantă şi uşor curbă. Cind vine cineva dela 
deal, nu-l poli urmări cu privirea decit numai citeva minute, 
intre capetele aparente ale arcului de cerc pe care-l formează 
strada. Cind vine dela vale însă, îl poli urmări cu ochii mai 
în voe: panta e pieplişă. Numai soldaţii pun acelaşi timp şi 
cind trec la vale spre cimpul de instrucție, şi cind se intorc la 
deal : ostaşul nare voe nici să se ambaleze la coboriş. nici 
să răsufle la deal. Rezultatul acestei discipline e uneori amu- 
zant: cînd sue panta spre cazarmă cintind, soldații subliniazā 
fiecare frază muzicală cu un hi! indesat şi plin de obidă: 


Eu sini vinătorul cel de la Smirdan—hi | 
Ce-a făcut pe Turcul să strige: aman—hi ! 
Scumpa mea palrie eu voiu apăra, 
Co-opilă dulce voiu imbrățişa-a-a... 


Cazarma e aproape. Uneori nici nu e ziuă dealbinele cind 
aud, în semisomn, un rāpăit multiplu şi ritmic. Se apropie. a 
semnal scurl, răstit. Şi, cu pasul următor, cintecul incepe, O- 
dată cu apăsarea voinicească a bocancului in caldarim, nota 
muzicală, atacată pe tonuri diferite, e emisă integral, din esa 
puterea plăminilor tineri şi hodiniţi. după un precep! specia 
de estetică muzicală care a pona e piere geto 

| ce răcneşte mai tare, acela cinlă mai c 
A pr privința pr a si pe care le cîntă soldaţii ca n 2 
antreneze în marş, a scris, nu demult, d. Sadoveanu- nele 
sint demult intrate in tradiţie, de pildă : 


Ca un glob de aur luna strălucea—hi ! 
Şi pe-o vale verde oștile dormea—hi !... 


in cînd în cind apare cite o inovaţie. Dăunăzi am au- 
DĂ atei U cam pe Balikai de tactul neonul: 
tor al bocancilor, un cîntec mai vechiu: 


Prahova curgea in vale, 
Trist ecoul răsuna.—hi | 
Numa' eu eram departe 
De cămin şi d'ai mei frați 
Şi cu lacrimi iniocale 
Dam adio la Carpaţi. 


Deşi versul ultim aduce cu „să predai complimente la 
verişoara ",—e un cintec de demuli, pe care nu le poli supăra. 
ll cintau bunicii noştri, bonjuriştii, şi sentimentul pus de ei în 
versurile naive nu sa risipil încă: stărue in ele ceva ca un vag 
parfum de Ylang-ulang în rochia de mireasă a unei străbune, 

Dar cîntecele pe care le răcnesc din loată inima soldaţii. 
sint cele populare. De obiceiu, fizionomia colectivă a trupei 
dovedeşte o plictiseală disciplinată. Cintecele populare îi schimbă 
insă înfăţişarea, o animează şi o pun, ca să zicem aşa, intro 
dispoziție sufletească galantă. 

Iniruna din zilele acestui primăvăratec sfirşi! de toamnă. 
o lată, peste drum de mine, şterzea oberlichturile ferestrelor. 
Suită sus pe scara sprijinită de trotoar, se grăbea, harnică. în- 
trerupindu-se doar ca să-şi tipărească în jurul picioarelor fusta 
umilată de vint. Avea pulpele goale, solide şi colorate ca tā- 
iale în marmură purpurie. Ş'alunci, au trecut soldaţii... Au tre- 
cut cinlind un cintec iute, care-şi incheia refrenul sprinten in- 
tro chiuitură scurtă şi sâlbatecă, ca la horă. In primul rind 
era un ligan, cun cap mai inalt decit ceilalti, —nu că ar fi fost 
mai răsărit la trup, dar avea un git neverosimil de lung şi de 
flexibil, un git de cocor- Pe faţa lui luciurie, ochii au crescut 
dintr odată, albi şi „păgini”. Acesta a fost semnalul. Toate ca- 
pelele s'au întors uniform cu cozorocul la dreapta, întăiu pu- 
tin, pe urmă, cu cit inainta trupa, tot mai mult, —ca şi cum 
fiecare cap ar fi fost infipt întrun pivot. Cintecul s'a potienit 
şi a rămas în urma măsurii. Intervenția aulorilară şi stridentă 
a lignalelor a fost de prisos. In cadență fantezistă de contra- 
timp, compania a delilat, vădit emoțională, pe dinaintea pul- 
pelor goale ale fetei. 


2 
. * 


Din cil am putut observa (de obiceiu cuvintele nu se in- 
jeleg: soldaţii cintă cu gura deschisă, ca să poată cinta mai 
4 


360 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


lare, lără să articuleze silabele), cîntecele populare nu sint 
„zise“ cu stihurile lor, Pe acestea, gredaţii le socotesc, proba- 
bil, prea din topor- Delicateja lor recent urbană se simte ofen- 
sală de „jărănismele” din poezia populară. Ş atunci în momente 
de inspirație lirico-patriotică, confecţionează ei înşişi, pe cit se 
pare, pe melodii cunoscule şi pentru uzul trupei, versuri mai 
„nobile”, cu un parfum specific almosferei sufleteşti a bravi- 
lor „grade inferioare” care au în sarcina lor educația muzi- 
cală şi poetică a trupei, De pildă: 


Pe o vale verde, 
Intr'un loc viran, 
Sa 'ntilnit o fată 
C'un dom' căpitan ! 


Cintecul a inceput la capătul de sus al străzii. In drep- 
tul porţii, soldajii repetă, nu ştiu pentru a citea oară : 


S'a 'ntilnit o fa-tă 
C'un dom’ căpitan ! 


Au trecul. Baionetele sclipesc in soare. Capătul coloanei 
dispare la curbura din vale a drumului. De-acolo, tot se 
mai aude : 


S'a 'ntilni! o fa-tă 
C'un dom” căpitan ! 


Nu e nevoe de cine ştie ce efort de imaginaţie ca să-ţi 
inchipui ce s'a intimplat cind s'a intilnit o fată cun domn că- 
pitan, pe o vale verde. (Aluzia cu „locul viran“ este, pe cit 
de suggestivă, pe atit 'de revelatoare în ce priveşte intenția 
poetului). Dar, pentrucă inspirația gradatului a căzut în sin- 
na dna o singură strofă, ii soldați sint siliți să repete a- 

versuri, ca să umple cu elc cel puti j 
enseri p cel puţin o jumātale de 

Alt cintec are intenţia să olere fiecărui solda! iluzia că 
e un Don Juan, Strofele sint cam obscure. Refrenul insă, luat 
pe neaşteplale cu o octavă mai sus, ese în relief şi e concludent: 


e ÎNSEMNĂRI PEMININE l -` 361 
L- $ 
Cind mă 'niorceant acasă S 
Cu carul incărcat, br 
Părea că intră dracul 
In fetele din sat! p Se 


Am auzit un grup de rezervişti, oameni amăriţi, cu bărbi 
aspre şi cu ochi osteniți, asumindu-şi cu tărie, dar fară să le 
ardă de aşa ceva, afirmația de mai sus... 

Mai departe cu o strofă, e vorba de noaptea mobilizării: 


$' atunci copila popii 
Ma sărutat cu dor 
Și mi-a şoptit : — Bădiţă 
Să vii învingător ! 


Motivul acestui cintec e cam arhaic şi lucrurile au ne- 
voe să fie puse la punct. „Copila popii” are drept la o reabi- 
litare. Ea nu mai e demult fata de tară care se sărulă sara 
in poartă cu „bădija”. Aşa ceva nu se mai întimplă nici în 
literatură. Azi, „copila popei” e studentă la filozofie ori me- 
dicinistă, ceteşte pe Proust şi găseşte lipsite de gust idilele rus- 
tice în genul lui Coşbuc. Şi cum de obiceiu e şi frumuşică şi 
are ceva zestre, nu se mai mărită cu bădija, ci cu un titrat 
şi ajunge în scurt timp o citadină desăvirşilă. 

Dar elou-ul cintecelor ostăgeşti in care farmecul feminin 
e evocat recruților în ce are el mai specific, il formează... El 
Zorab al lui Coşbuc. Da, El Zorab, pus „pecintec” şi servind 
in marş! „Artistul” care a avut această năstruşnică idee a fost 
mai pretențios poeticeşte decit camarazii lui intru compoziţie 
muzicală. El Zorab e aranjat „pe voci”, cu variaţii multe şi 
neaşteptate, Inainte de a-l incepe, gradaţii de pe laturile tru- 
pei par cuprinşi de o emoție agilată. Trupa e împărțită în două, 
Ţignalele intră in funcţiune, tremurat. Cintecul începe: 


La Pa-a-asa vine un arab... 


Cele două strofe dela inceput s'au isprăvil, O mică pauză. 
Apoi, jumătatea din capătul coloanei porneşte, solemn : 


Dar tre-e-ei copii de loame-mi mor... 


+ 


362 ep VIATA ROMINEASCĂ 


Imediat, jumătatea din coadă—plutonul al doilea—reia 
versul măi repegior, cu o riturnelă de bas: 


"Dor irei copii de foame-mi mor! 
Prima jumătate, subțirel : 
Usca-a-al e cerul gurii lor... 
Ceilalţi ripostează, a sfadă : 
Uscat e cerul gurii lor! 
Pe urmă impreună, pe două voci. în staceato: 


Si de a-mar indelungat 
Ne-ves-tii mele i-a secal... 


ş aici, dintr odată, cu o explozie colectivă de entuziasm - 


Al la-a-aptelui izvor ! 
Al la-a-aptelu-u-i i-iz-vor ! 


Versul ultim e repetat prelung, tragic. Şi după el.—tă- 
cere. Gradajii de comun acord, au socotit strofa aceasia ca 
fiind cea mai de efect din intreaga poezie. Figura de stil care 
o încheie, a lrapal adinc imaginaţia lor virilă. Si ca să nu-i 
strice efectul, cil şi ca să nu-şi incarce memoria—au renun- 


tat la celelalte. 
Otilia Cazimir 


Numele proprii în opera comică 
a lui Caragiale 


Gherea spune undeva că lui Caragiale îl era imposibil să con- 
ceapă o operă, pănă ce nu ştia exact numele tuturor persona- 
giilor. Aceasta o considera criticul, pe cit” ne aducem aminte, ca 
o particalaritate excepţională. Nol credem insă că nici un creator 
adevărat nu-şi poate gindi opera, dacă nu ştie cumele fiinţelor pe 
care le crează. Scriitorul care pune personagiviul un nume ca- 
recare, la intimplare, sau, în cazul cel mal bun, un X ori un nume 
provizor, ca gindul să găsească numele potrivit ma! pe urmă, dă 
dovadă că nu vede personagiui, că nu e creator şi că face 
o simplă „compoziţie“ literară, Se zice că Balzac, cind avea 
de scris un roman, cutreera mal întăiu străzile Parisului clteva 
zile, ca să se Inspire dela firmele negustorilor. 

Pentru un creator personagiile sale există. Acelaşi Balzac 
vorbea despre eroli lui ca de nişte cunoştinţi din viaţa reală. lar 
cunoscaţii noştri au pentru noi o sumă de însuşiri, din care 
una esențială e numele. 

ŞI numele comune sint asociate strins ca noțiunea (de 
acela limba maternă, asociată mal puternic de noţiuni decit una 
străină, este mai framoasă, adică mai expresivă). Numele propriu 
e şi mai asociat ca partătorul lui, fiindcă asociaţia vo se face ca 
o nojlune generală, cl cu o imagine, sau cu un complex de imagini 
dela o singură fiinţă concretă. Pe Eminescu nu ne patem inchipul 
să-l cheme altfel decit Eminescu. ȘI tot aşa pe amicoi Vasiliu 
Gheorghe. Numele capătă caracterai persoanei care-l poartă, 
„Take Ionescu" este banal de tot, un lonescu Tache, dar acest 
nume, din cauza omului care l-a portat, a căpătat prin asociație 
un prestigiu deosebit. lată de ce, dacă acuma l-am vedea purtat 
de un simplu ionescu, întîmplarea ni s'ar părea comică. 


364 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


Aşa dar, in eng reală, din cauza deprinderii noastre, nu- 
mele se sudează cu imaginea fizică şi morală a purtătorului, de- 
vine o insuşire a lal, oricare ar fi acel nume. 

In arta literară lasă, adică în creaţia artistică, unde fiinţa 
creată (cum am văzut) nu poate creşte în concepţia artistului 
fără un nume—numele nu va fi oricare, cì unul care să samene 
deodată cu personagiul, 

Uoni scriitor niciodată nu i-ar fi venit în minte numele Take 
lonescu pentra un mare ministru din romanal său. ȘI, dacă scrii- 
torul ar fi întrebuințat acest nume, fără indolală că cetitorul nu 
l-ar fi acceptat. 

Aşa dar, ia deosebire de viața reală, unde numele e orl- 
care,—În literatură personagiul trebue să se nască odată cunu- 
mele care convine naturii sale fizice şi morale. Scriitorul trebue 
să-l ghicească prin intaiţie—fie ajutat şi de firmele negustorilor. 
Caci mamele, chlar numai prin sonoritate, fără să mai vorbim 
de imixtiunea asociaţiilor de idei, na sint indiferente din punct 
de vedere al calităţii lor. Berheci e arit; iar Sulina este frumos, 
prin sonoritate. (Aleg nume geografice, pentracă numele de 
oameni ar putea să beneficieze ori să piardă prin asociaţiile de 
idei ale cetitoralui cu aname persoane dintre cunoştinţele sale). 

Namele din opera comică a lul Caragiale ne dau impresia 
că fac parte din personagiile pe care le denumesc, Desigur, şi 
pentracă ne-am deprins cu ele. Dar şi peatracă numele samănă, 
prin ele insele, cu personagiile. Aceasta se dovedeşte prin 
faptul că deodată, la prima lectură sau reprezentare a unel co- 
medii a lal Caragiale, simţim că personagiile nu puteau să aibă 
alt nume, în orice caz că au numele lor. ŞI trebue de adăogat că 
mal ales în piesele de teatru e mal necesară această corespon- 
denţă, căci o piesă de teatra e scurtă, şi nu e timp cînd să se 
facă acea sudare intre nume şi peraonagiu,—celace e posibil 
într'an lung roman, care, la rigoare, poate „imita“ viața şi în 
privata aceasta, 

venim 


Io viaţa reală, putea s'o cheme Veta pe tinăra cetitoare a 
Dramelor Parisului, şi Ziţa pe nevasta matură a lui Jupio Da- 
mitrache, Dar în artă nu se putea, adică era o greşală, pentrucă 
mal degrabă se potriveşte „Veta“ cu o matroană şi „Ziţa“ cuo 
femeluşcă sprințară, Şi tot aşa, la viața reală putea să-l cheme 
lordache Brinzovenescu pe animatorul şi conducătorul studenţilor, 
iar pe avocatul din O scrisoare perdută —Coriolan Drăgănescu. 
Dar ln artă numele roman şisonor ca o trompetă de alarmă de 
biiciu, „Coriolan Drăgănescu“, se potrivea mai bine pentru g- 
fal svăpălat al națlonalismuloi cu tinctură latinistă a vremii 
atunci, decit pentra advocat. 

Autorii comici obişnuesc să pună nume, care prin conținu- 
tul lor noţional (clad siat formate din cavinte comune, ca Far- 
furid:), ori prin asoziaţii cu medii comice (Veta, nume de ma- 


| 
| 
| 
| 
l 


—— ~. OPERA COMICĂ A LUI CARAGIALE 365 


hala), ori prin sonoritate (Catavencu), ori prin altceva -—- 
mene cu personaginl şi să-i puterea A 4 A a 

Aceste nume cuprinzind ele tasele elementul comic şi evo- 
cindu-l, prin aceasta arta e Superioară naturii, căci în natură pe 
demagogul din O scrisoare perdută putea să-l cheme, din in- 
timplare, chiar ji Balcescu or: Petre Carp, 

Arta è artificiu. Acumulează şi aranjează în vederea éfec- 
tului. Artistul comic uzează încă şi mai regalian de dreptul (ba 
nu hassas jio chlar weg = a exagere, de a şarja, chiar 

enumirea personagiilor sale, adică tot registr A 
„Trahanache“ e artificiu artistic şi şar se E aan 

Alecsandri, ca în toate stadiile copilăreşti ale literaturii, a- 
vea procedeul copilăros. El, pe excroc îl numea Pangescu, pe 
demagog Răzvrătescu, pe poetul ridicol Odo-başa ori Acrostihesca. 

ragiale procedează artistic. El se mulţumeşte să sugge- 
reze. „Zaharia Trâhanache“, și prin nume şi, mai ales, prin 
pronume, şi în definitiv prin combinarea namelui ca a pronu- 
melui, suggerează bătrineţa şi chiar decrepitudinea şi tot ce are 
greolu şi ticăit venerabilul preşedinte. Sa nu se spună că acest 
nume face impresia aceasta fiindcă, posterior, s'a asociat in min- 
tea noastră caracterul tipului cu numele său. Nu poate fi nici o 
îndoială, că dacă al auzi pentru întâia oară acest nume, şi no- 
mal numele,—n'ai avea o impresie, fie şi pe departe, asemănă- 
toare cu acela pe careoal cînd cunoşti personagiul. — „Farfuride* 
şi „Brinzovenescu“, prin aluzia culinară a numelor lor, - 
gerează, cred, inferioritate, volgaritate şi licheism.—,„Nae Ipin- 
gescu“, prin sonoritate, chiar fără (orle o impresie personală ?) 
aici o asoslaţie de idei ca croitoria inferioară (Ipingea) și cu cio- 
botăria (pingea), suggerează extracţie inferioară, ocupaţie de 
riad şi imbecilitate.—„Caţavencu“, cu silabele Iul stridente și cu 
conturul ridicol, redă pertectpe demagogul latrans—,„Agamiţa Dan- 
danache“ rimează, cred, ca ramolismentul comic, prin diminotivul 
Caraghios al strașnicului nume Agamemnon, pe care Traha» 
nache il pronunţă „Gagamiţă“ și care redă căderea în copilărie 
a acestul ramolit; prin conţinatul noţionai a! cavintulul „Dandana- 
che” şi prin sonoritatea acestul cavint; prin sufixul -ache, co- 
mun şi numelol lui Trahanache, şi prin suma tuturor acestora. 
lar cuvintul dandana se potriveşte cu rolul loi in piesă : 
schimbarea intempesilvă a candidatului la deputäție, dezes- 
perarea Zoel din cauza scrisorii amoroase, etc, plus danda- 
naua mai veche cu „pac! la Războlcl*, Din punct de vedere al ulti- 
mel intenţi!, Caragiale procedează oarecum în genul Alecsandri, Dar 
cit de pe încunjar, adică de artistic 1—,„Crăcănel” evocă an om cu o 
contormaţie fizică şubredă, în deticit de virilitate, imbecil, adică 
aşa cum e acest personagiu fricos și „tradus“ de toate femeile. 
De altfel, alci nu poate încăpea nici o discuţie, căci „Crăcănel* 
este o poreclă (dar tot așa de indirectă ca şi Dandanaehe), 
aşa dar trebue să conţină caracterele comice ale tipului. — „Rică 


366 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Venturiano” evocă dezinvoltură (prin nume și prin pronome), 
juneţă, poate aventură (prin pronume) şi, prin sonoritatea numelui 
şi a pronumelui, caşi prin combinaţia lor, e comic.— Numele „Veta“, 
„Zija“, „Miţa“, „Didina“ no au nimic comic, noțional sau acustic, 
dar au comical categoriei sociale, —aceste nume find mai mult 
oume de mahala (mai mult, căci „Miţa“ şi mai ales „Didina“ se 
găsesc şi in alte clase).* Acum treizeci de ani era foarte răs- 
pindit la mahala un cintec: „Ah, cit de mult te-ador, De doru-ţi 
mor, se incepea Scrisoarea sa.. Didina cind ceti, Peloc päh 
ete“, un nume, considerat ca mal poetic şi mai distins în 
suburbie—și 'a adevăr în D'ale carnavalului, Didina Mazu e 
leoaica plesei, în deosebire de biata Miţa Baston, 

Acum, desigur, numele acestea cind sint partate în viaţa 
reală de oameni distinși, se inobilează ca în cazul „Take 
Ionescu“, atit este de adevărat că între nume şi om se face o 
aderenţi. Dar în Caragiale, numele acestea se mal maha- 
lagizează incă, din caoza marelui talent al scriitorulal de a con- 
centra În ele qiintesență de mahalagism. Pe Lache, Mache și 
Tache, el | a tăcut mai Lache şi mal Mache. ŞI dela O noapte 
furtunoasă incoace, numele Veta e compromis cu totul. Cara- 
giale, ca toţi marii creatori, a imprimat realităţii concepția sa. 
A Imprimat-o şi co privire la nume. : 

Personagiile serioase au, firește, name mal serioase. Ştefan 
Tipătescu (cu o ușoară nvantă totuși de comic, căci e plasat 
intr'o comedie), Zoe.—,„Zoe“! Ce bine e ales acest nume romi- 
nesc pentru o damă mare în politica din provincie! (In comte-ren- 
du-urile de pe vremuri: M-me Zoë X...). Tot serioase (dar alese 
bine pentru comedia respectivă) sint şi numele Jupin Dumitra- 
che, Chiriac şi Spiridon, adică negustorol, calfa şi ucenical, oa= 
meni amestecati într'o afacere serioasă de negoț (vezi această 
ultimă idee, desvoltată din alt punct de vedere, în «V. Ro», No. 2 
din 1922: Pe marginea Nopţii furtunoase). 


Din alt punct de vedere, şi anume istoric, problema este şi 
ma! interesantă, numele şi mal expresive. 

Sutixnl numelvi Farfuride ne dă a înţelege că eroul e de o- 
rigine grecească, şi tot aşa Agamiţă Dandanache, prin numele 
lui grecesc și prin pronume. ŞI poate nu elipsit de aceiaşi sem- 
nificaţie și numele Trehanache. ŞI com totul în O scrisoare 
perdutăe semnificativ şi simbolic, numele acestea şi proporţia a- 


* Caşi Anica ele. din voeziile lul Conachi, comice, pentru noi, 
in poezie, penirucă dela Conachi pănă azi aceste nume ou degringo- 
lat, răminind numai în clasele de jos, lar peniru lirgoveji evocind 
mai ales nume de slujnice, E unul din „defectele“ şi „ridiculele“ po- 
ezlei lu! Conachi pentru nol, dar nu și pentru contemporanii tui, — Un 
al! ridicul al poezie! Iul, de care Iarăşi nu e vinovat e), un ridicul din 
cauze annloage, e stilul lul, din care ceva a mai rămas in mahala— 
cași numele lui feminine. 


OPERA COMICĂ A LUI CARAGIALE č 367 
ceasta de Greci din O scrisoare perdută, ar ilustra, temperind-o, 
teoria lal Eminescu privitoare la extracția grecească a partidului 
vechiu liberal. Ciad Eminescu spune că liberalii sint urmaşii fa- 
nariojilor, nu are dreptaue. Dar că o bună parte din substratul 
Hberalismului vechiu, adică din burghezie, a fost de această o- 
rigine, e adevărat. ȘI probabil că proporţia din O scrisoare per- 
dută se apropie de realitate. 

Agamiţă Dandanache e un liberal dela centre. Familia lul 
„dela patuzopt“ e o familie liberală, o mică dinastie. Pe Far- 
furide, Caragiale l-a tăcut grec numa! prin sufix, Pe Dandana- 
che îl face grec prin nume şi prin pronume. ŞI vom vedea că 
lncă Și prin altceva. E mai puţin romanizat decit Farfuride. 

n piesele sale, Alecsandri punea pe Greci să vorbească 
greco-rominește. Repugninda-i acest procedeu, Caragiale a găsit 
un altul, Acela de a suggera namai (cași io privința numelor. 
De altfel, Dandanache, care e „dela patozopt“, trebuia să se îi 
romanizat mult). ŞI Caragiale îl face pe eroul său să vorbească pel- 
tic şi sisiit: <netcusorule», «puicusorule», «patuzopi>.—,„Agamiţă“, 
„Dandanache*, „neicasorule”, „patuzopt*, atitea mijloace peniru a 
suggera gtecismwl lui Dandanache — la Care se adaogă şi cu- 
noştința noastră despre fenomenul istoric, exagerat de Eminescu. 

Tot de origine grecească sau dintr'an mediu grecesc, ori 
dintr'un mediu influențat de grecism, trebue să fle, în intenţia 
sau în intaiția iul Caragiale, şi conu Leonida, dacă are acest 
nume. Concepţia „eminesciană“ se tot ilustrează. 

In Momente, există trel schiţe în care nişte femei işi vind 
farmecele pentru parale, ca consimțimintal mal mult sau mal 
pujin conştient ai bărbaţilor lor. Pe aceşti bărbaţi îl cheamă 
Panalotopolu, nenea Mandache şi Verigopolu. Cel puţin dol sint 
Greci. Pentruce acest grecism al souteneurilor ? 

Caragiale nu era şovinist și antigrec. Care e cauza că a- 

+ tunci cind a imaginat astfel de tipuri, l-au venit în minte nume 
greceşti ? Nu știu. Poate că a fosto impresie datorită unel realităţi: 
poate că a avut ocazia să observe acest fel de familie-in-trei la 
oameni, din intimplare, cu nume greceşti. San poate că, de se- 
minția aceasta era legată mal mult în conștiința sa turpitodinea 
fanariotă sau chlar meseria de proxenet—exercitată, în adevăr, 
mai ales de Greci în Muntenia şi de Evrei în Moldova, adică de cele 
două burghezii ma! vechi ale noastre, căci și afacerea aceasta 
cădea tot în lotul burgheziei. Dar, însfirşit, fapt este că numele 
acestor tipuri sint grecești, 

In O scrisoare perdută, pe cel dol lnstitutori, agenţii lui 
Caţavencu, îl cheamă lonescu și Popescu (Primul lonescu şi pri- 
moi Popescu al loi Caragiale), Aceasta insamnă că e! sînt de 
extracţie populară, feciorul popel şi feciorul lul lon. Fac parte 
dintre cel care se ridică din poporul de jos. (Pănă atunci „poporul“ 
era burghezia). E un episod al „ridicării noroadelor*, care in- 
cepe mal pronunţat atunci, 


368 VIAŢA ROMĪNEASCA 


Aceste nume, împreună cu Georgescu, Diaconescu, Proto- 
popescu, lconomescu (fecior! de diaconi şi preoţi de diferite grade; 
mulțimea lor constată faptul real că, la începatul „ridicării no 
roadelor“, mal ales preoţii, mal instăriţi și deja diferențiaţi de 
norod, puteau tarniza tii cu oarecare învăţătură de carte, ca să 
ocupe funcţiile create de formele nouă — deocamdată foncţiile 
mici) aşa dar, aceste nume vor mişuna, mal ttrziu, in „Momente“, 
Aproape nici nu-l va chema altfel, decit atunci cind autorul îi va 
numi cu numele de botez, și atuncise vor numi Lache, Mache, 
Tache, Mitică etc.. 

Dar cam aceste nume, pe lingă evocarea extracție! popu- 
lare, siat, prin frequenţa lor, aproape nume comune, Caragiale 
a mai intenţionat să evoce și lipsa de individualitate a acestor 
personagii, caracterul lor de gloată, oceară amorfă, pe care for- 
mele nouă și urmările lor au lăsat acelaşi pscetie—urită, după 
sentimental lui Caragiale. 

E natural ca pentru el toate aceste nume să albă ceva co- 
mic, Comicul lor vine din cauză că ele îl evocă mahalaua. Dar 
~ sint comice și prin frequenţa lor, prin faptul că au ajuns ca nişte 
nume comune. Freqbenţa, neschimbarea aceasta e „da mécanique 
plagué sor du vivant“, ; 

Şi'n adevăr, acel pe care el îl numeşte Popeşti și Machi în 
„Momente“, n'au individualitate.— Marele creator de oameni Cara- 
giale, n’a creat în Machi şi Popeşti individualităţi, pentru- 
că, după el, n'au individoalitate nici în viața reală. Formele 
nouă l-au redus la unitate, l-au făcut la fe! ridicoli. Comical fie- 
căruia, e comicul întregii categorii. Unul sufere de „Sitoaţia” 
țării, altul sufere de „lacuna“ din codul penal — asta e singura 
deosebire, 

Marele creator Caragiale a reuşit să facă acest four de 
force de creaţia, se poate zice negativă: să nu dea nimic ladi- 
vidual acestor tipuri, ci numai pecetea categorie! lor. 

la comedii, unde avea de creat caractere, n'a procedat aşa. 
Acolo personaglile oricit de neinsemnate, au nume foarte individuale. 
Na le cheamă Mache și Popescu, afară de institutorii din O 
scrisoare perdută, cu care incepe Caragiale să zugrăvească a- 
nonimatul aceste! categorii —această „socletate anonimă“, lar lo- 
nesca şi Popescu din O scrisoare perdută — ca toţi cel din „Mo- 
mente" de ma! tirzia,—nu-s individaalizaţi. ȘI sint singurele per- 
sonagi! nelnadividualizate din toate comediile lol Caragiale. 
Aceasta se potriveşte cu rola! acordat lor in comedie. Conform 
concepției lui Caragiale, acel rol impunea chiar, aceste nume. 

De altfel, pe vremea cind a scris comediile ori în timpul 
cind şi-a plasat acțiunea pieselor, abia începuse „ridicarea no- 
roadelor“. Abla incepuse ascensiunea lui Mache şi Popescu. 
Chiar dacă n'ar fi fost motival principal — nevola imposă 
de genul literar de a crea individoalităţi—reallsmul, supunerea 
la obiect, trebula să impue lu! Caragiale sgircenie de Popeşti. 


OPERA COMICĂ A LUI CARAGIALE 359 


Ce rol are la Caragiale numele în conceperea personagiu- 
lui se poate vedea mal bine decit oriunde intr'o schiţă din „hto- 
mente“, unde a luat ca erou un Mache, dar la pus intr'o si- 
tuaţie serioasă şi tragică. E /nspecțiune, în care e vorba de si- 
nuciderea unui casier. 

ta are ca personagii exact personagiile din celelalte 
„Momente“, 

Dar aici pe erou il cheamă Anghelache, tot nume de om 
din clase inferioare, dar rar şi ma! serios şi ne mai utilizat de 
Caragiale alurea.—lar celelalte personagii din Inspecțiune, (adică 
Lachii, Machii, loneştii şi Popeşti din alte schițe ) aici n'au nume, 
Caragiale le-a ascuns numele, căci dacă-i numea, trebuia să-i 
cheme ca în toate schiţele, cu atit mal mult ca cite vorba de 
O petrecere la o berărie între exact aceiaşi „amici“ din restul 
Momentelor. 

Dar aceşii funcţionari acum nu mai vorbesc fleacuri, Ei 
sint îngrijoraţi de soarta lol Anghelache, pe care o presupun te- 
ribilă. lată de ce Caragiale n'a putut să le spună pe nume, Na- 
mele acestea comicizate atit de mult deel, arfi dăunat atmosferei 
grave a bucății. Dar nici n'a patut să le dea alte name, adică altfel 
de nume, căci ar fi falşificat realitatea. (Cind însa, in peregri- 
naţiile lor nocturne ca să dea de urma lui Anghelache,intilnesc 
pe un „amic“ al lor, care nu luase parte la afacerea asta gravă, 
—acesta are name şi-i cheamă fireşte: Mitică). 

ŞI iarăşi in deosebire de toate Momentele, aceşti Lachi şi 
Machi acum nu vorbesc cu caragialisme. * 


D, P. Zarifopol a imaginat cindva pe Pualchérie Chiriac, 
fiica personagialu! din O noapte furtunoasă. Se zicea acum 
douăzeci de ani că însuși Caragiale se gindea, sau chlar scria, 

urmarea“ comediilor sale, evoluţia tipurilor şi a urmaşilor lor. 
Dar pe cit ştim, n'a rămas nimic dela Caragiale in direcţia aceasta. 

Totuși, o Pulcherie Chiriac, ba chiar mal multe, găsim in Mo- 
mentele de mai tirziu. De pildă Esmeralde Piscoprsco (=—Epis- 
copesco; bărbatul el, burghez mare, e pe otreaptă mal înaltă a 
erarhiei, nu e nomai Popescu) şi alte doamne Popesco, acum 
devenite „societate bună”, trăind în palate somptuoase, cu „five 
o'clock-lea”, etc. Aşa dar, dacă n'a arătat evoloţia tipurilor şi 
familiilor din comedii, — dacă n'a creat pe Pulchârle Chiriac—Ca- 
ragiale totaşi a urmărit evoluția categoriei sociale din comedii. 
Este drept că Pulcherie Chiriac e mal evoloată decit Esmâralde 
Piscupesco, Palcherie e dintro generaţie mai nouă decit Esmé- 
ralde. Poate e flica el. 


e iu: nu mai discută lucrul public („formele nouă”), 
ori jr legälurě cu èl. Nici Chiriac nu vorbeṣle siropșii in sece- 
nele de dragoste. 


370 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In Caragiale se vede gradaţia. Dela Miţa Baston la Mari 
Popescu, şi dela Mari Popescu la Esméralde Piscopesco, De-a- 
tunci incoace, a trecut vreme—şi Esmeralde a născut pe Pul- 
chérie, E istoria întreagă a „ridicării noroadelor“, a evoluţiei 
burgheziei noastre simbolizată şi prin nume, tot mal moderne şi 
mai occidentale. 

Această problemă a numelui Caragiale n'o vită niciodată, 
atit de molt numele face parte din procesul său de creaţie, In- 
tr'o schiță, pe dovă mabalagioaice vechi le cheamă Ghioala şi 
Anica. Pe fiicele lor: Matilda şi Lucreția. In altă schiță, în care 
institutoarea dintr'an tirguşor e Aglae Poppesco (alci occidenta- 
lizarea a lucrat teribil la pronume) şi secretara! primărie! Athana- 
siu Eleutherescu (Tanase Lefterie a fost inobilat prin etimologism), 
—pe consilierul comunal, aşa dar simplu cetățean, mahalsgiu 
de moda veche, îl cheamă, încă, Niţă Necşulescv. 

In toate aceste schiţe e vorba de Muntenia. 

In schiţele cu subiect din Moldova (plasarea subiecialui în 
Moldova se cunoaşte după limba personagililor), lucrul se schimbă 
ca totul. Alci personagiile se numesc Gudurău, Perjoiu, Grego- 
raşcu, Buzdruzovici, Bostandak! ete.—lar numele de botez sint Cos- 
tăchel, lordăchel, Athenzis, Edmond, Raoul etc.— Pronumele a- 
cestea sint foarte individaale şi chiar cu o nuanță de „origina- 
Htate“ adică de bizarerie, Prin această originalitate, ele amin- 
tesc numele din Gogol. Şi'n adevăr, chlar și personagille samână 
cu cele din Gogol, in sensul că au rămas mai în afară de cu- 
rental cel mare al vieţii şi au curiozităţi legate de o astfel de 
stare, 

Formele nouă, burghezirea, ridicarea noroadelor etc. sint 
fenomene mai ales munteneşti, ŞI de acela Caragiale a urmărit 
fenomenul mai ales in Muntenia. Moldova a rămas în urmă. A 
rămas mai veche. Aceasta l-a frapat pe Carzgiale şi aceasta o 
redă prin numele personaglilor, Aceste personagii sint in parte boeri. 
ŞIn adevăr, în Moldova, influența franceză s'a exercitat mal ales 
asupra boerilor (căci burghezia a fost puţină). Caragialele Mol- 
dovel, Alecsandri, a satirizat efectele inflvențe! franceze asupra 
boerilor și mal ales a boerinaşilor. Această Influență frarceză a dat 
ca rezultat mal întălu pe Coana Chiriţa, pe Gahiţa Rozmarinovici, 
pe lorgu dela Sadagura—pictaţi de Alecsandii—şi apol pe ur- 
mașii lor Edgar Bostandak!, Athenais Gregorascu, pictaţi de Ca- 
ragiale. Acești boeri se numeau Bostandak! și Oregoraşec—şi nu 
lonescu şi Popescu, căci nu erau fiil- anonimi al anonimolai lon 
ori al onol popă. Dar influența franceză l-a schimbat din lorgu 
Grigoraşcn în Raoul Gregoraşcu şi din Chiriţa Grigoraşca în Athe- 
nails Gregoraşcu.—Pe de altă parte, in nomele Bostandaki (şi 
poate şi Buzdrugovici) se vede originea străină a vnel părți din 
boerimea moldovenească, origine care nu e intotdeauna grecească, 

lo Edgar Bostandaki e simbolizată decăderea, decavarea 
boerimii moldoveneşti, Bostandaki! au mişunat prin laşi pănă eri 


OPERA COMICĂ A LUI CARAGIALE IT 


———— 


şi au mal rămas incă resturi şi azi. Regele Carol pensioua inse- 
cret pe unii Bostandaki. 

lar şarjarea acestor nume moldoveneşti} este dreptul auto- 
rului comic, cum am văzut, Această şarjare este făcută cu mult 
simţ al realităţilor. Aceste nume ne evocă perfect caracterul de 
special, de învechit, de „original“, de „survivance“, — de tot 
celace a redat Gogol, în opera sa. Numai numele Grego- 
Paşcu are altă fiz le: un Gregoraşcu e general şi şef de 
partid. E mai amestecat în viața modernă. 

Aşa dar, toată deosebirea istorică din veagul trecut dintre 
Moldova şi Muntenia e redată în numele inventate de Caragiale. 

Această semnificativă acordare de nume nu se desminte 
decit rar. Vreau să spun că foarte rar Caragiale dă nume care 
să nu Indice natura personagiulul dintr'un punct de vedere oå- 
recare, Aşa ar fi numele Pamponşi Mazu (Didina), din „D'ale 
caruavălului”, care probabil stat alese pentru treboințele intrigii, 
căci din cauză că nişte personagii din piesă rostesc vorbele 
„mazu” (un termen de joc de cărţi) şi „pampon“, intriga, cum 
se ştie, se încurcă de tot. 

Să mai adăogăm că odată Caragiale a posun nume cu in- 
tenţii polemice: revizorul Lazăr lonescu-Lion—la adresa li O, 
lonescu: Gion, pe care l-a persiflat şi altfel. Dar cum acest pro- 
cedeu al lui Gion de a-și crea pseudonimul l-au imitat și alţi 
loneşti — pe lingă intenţia polemică, Caragiale a putut să aibă în 
vedere şi satirizarea unei apucături ma! generale. 


in opera lui Caragiale problema numelor proprii e malim- 
portantă decit în opera altor scriitori, pentrucă opera lui e co- 
mică, şiintr'o astfel de operă, numele e o însujire mal esenţială 
a personagiulul, decit in alte genuri literare. 

Dar problema aceasta la Caragiale a fost mult mal com- 
piicată. Namele nu aveau să caracterizeze tiporile numai din 
punct de vedere al caracterului. Ele trebalau să caracterizeze 
şi clasa socială, veche sau nouă, a personagililor, originea lor 
etnică, proveniența lor muntenească ori moldovenească, și rolul 
lor social, pentrucă opera lul are ca obiect moravurile dintr'o 
vreme de tranziţie, adică de amestec de vechiu şi nou, indigen 
ŞI străin etc., 

Numele din opera lui Caragiale analizează toate aceste 
stări şi! toate aceste deosebiri. Luminează, în felul lor, Istoria și 
sociologia Rominiei din a donajumătate a veacului trecut. Șisiut 
formule rezumative. 

Dar categoria simbolizată de Caragiale prin Ionești şi Po- 
peşti avea în ea ceva care, contribuind împrejurările Istorice, a 
făcut-o să se cultive, să creeze o barghezie naţională, să pună puţin 
fond în formele nouă,—şi să înobileze numele loneștilor şi Popeş- 
tilor, punindu-le alăturea cu ale Ghicilor şi Cantacuzinilor și 
chlar înloculnda-le. Take Ionescu, nu numai prin rolul său, dar şi 


372 VIAŢA ROMINEASCA 
Ci eaa a A 


prin namele său „schimbat ta renume“, este simbolul acestei ca- 
tegorii, al rolului el, al ascensiunii el, —cu toate luminile şi om- 
brele, Cind vechiul partid conservator a fost silit de istoria ţării 
să-l adopte, era un semn că trecutul Însuşi trebuia să facă con- 
cesii ca să-şi prelungească viaţa, ca să nu moară și în „tond“, cam 
murise în „forme“, 

Din tot ce precede, ar rezulta că opera lul Caragiale este 
de domeniul istoric, cel paţin în privinţa problemei tratată în a- 
cest articol cu ajatorol numelor. Dar adevărul este altul. Este 
drept că din acest punct de vedere, opera comică a lui Cara- 
giale se invechise puţia înainte de războlu, Aceasta, şi atita, re- 
zaltă şi din cele spuse în acest articol. Dar dela războlu Încoa- 
ce, s'a produs un alt val, mai mare şi mai tumultaos, al „ridicării 
noroadelor*, insoţit, fireşte, de o altă „cădere a neamorilor* (u- 
nele din aceste „neamuri“, acum căzute, erau ele insele ridicate 
din „noroade"). Așa dar dela războlu incoace Caragiale a devenit 
din nou de actualitate. 

ȘI va trebal să treacă iarăşi multă vreme, ca „noroadele“ 
ridicate acuma să devină „neamuri“ şi să se curețe de „cara- 
glalism“, 

„Noroadele“ care se ridică acoma sint aproape întregul po- 
por. E opera războlului şi a urmărilor lul sociale şi politice. Ve- 
Chea cultură rurală, acela care a produs pe Creangă şi care era 
o cultură adevărată, atacată de formele novă încă inainte de 
războlu, e pe cale de a dispărea. Dar dela acea caltară veche şi 
până la caltura adevărată europeană, este spaţiul tuturor „cara- 
gialismelor“, Saltul ţării întregi, peste spațiul acesta, la cultara 
europeană (varianta rominească), indiferent de ce grad, dar 
curopeană, este evoluția viitoare a socletăţii romineşti, dacă evo- 
luţia va fi normală. 

Atunci toate „noroadele“, după ce-şi vor fi făcut stagiul 
ia re mCaragialism* al fazelor de tranziție, vor deveni 
„Dtamuri“, 

Până atunci Caragiale nu va fi niciodată inactual, sau cu 
totul inactual, 


G. Ibrăileanu 


Note pentru Leonardo da Vinci 
de Merejkowski * 


Merejknwskl are pentru evocarea feluritelor stări sutieteșii 
metode simple şi de o rară sobrietate. Nu vom găsi valul Im- 
petuos şi trepidant de Imagini al lui D'Annonzio, nici discursi- 
vele procedeuri ale lui Bourget, nici analismal cu alure matema- 
tice al lui Stendhal, nici bogăţia si luxurianta varietate tolsto- 
lană. Ci prin cîteva scurie notâri a unor gesturi exterioare, prin- 
tr'o reflecţie, schițează ansamblul, care capătă Imediat strălucire, 
sonoritate, mişcare In citeva portative Beethoven a evocat Des- 
tinul care clocâne la poarta vieţii omolvi (in simfonia V); toci- 
teva pagin! Merejkowsk! a evocat simfonic şi cu tragică inten- 
sitate scargerea timpului și ruina străduinţelor, toată nimicnicia 
măzainţelor şi a biletelor visuri omeneşti. 

„Leonardo se urcă intr'o seară pe dealol Palatinului, „A- 
colo unde se înălțau odinioară palatele lol Avgust, Caligula, Sep- 
timiu Sever, bărea vintul printre ruine, far pe cîmpiile cu măs- 
lini se auzea numai behăltul mieilor şi cîntecele greerilor“, In a- 
cest decor unde „purpura şi aurul frunzelor de toamnă“ înloca- 
iau purpura şi aurul locuințelor Imperiale, Leornardo înilneşte 
pe Niccolo Machiavelli. (Acum al doilea detaliu semnificativ). 
Vorbind de jainicoi sfirşit al papei Borgia şi de apropiata că- 
dere a lol Cezar Borgia, Niccolo răspunde: 

— Pin vota sorții am fost în viaţa mea martor la atitea 
evenimente, că de moită vreme nu mă mai mir de nimic..* 

Nicăleri prăbuşirea Borgilor şi exclamaţia lol Machiavelli 
nu şi-ar fi găsit o ma! adincă rezonanță. ȘI în această scenă în 
care predomină nuanțele amorgolui sint citeva izbucniri de viaţă 


* Ediţie integrală la Bossard, 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


(durerile şi bucuriile lor de descoperitori de drumuri novă, ciri- 
plturile triumfătoare ale paserilor care îşi făcuseră cuiburi in rut- 
nile Coliseulni şi care nici nu seamănă, nici nu seceră şi pen- 
tru care tatăl ceresc poartă grijă), ce se suprapun armonic, im- 
ine ai intregului tablou ameţitoare farmece şi nespusă me- 
lancolle, 


Merejkowskl are în!r'adevăr mentalitatea istorică. Are pu- 
terca de transpunere deplină în sulletul altor epoci, în judecă- 
tlle şi prejudecăjile lor. Na condamnă niciodată obiceiuri care 
au fost naturale şi care azi par odioase. Nici urmă de repulsie 
ori de indignare cind ducele Milanului Invita pe Leonardosă mo- 
deleze superbe lebede de zăpadă ce se topeau fn primăvară ; san 
ciad îl roagă să construiască pentru soţia sa, Beatrice, un scaun 
pentru dascărcatul stomacului, care să rlvalizeze cu al ducesei 
de Lorraine și unde să aranjeze un instrument muzical automat. 

Punctul de vedere Istoric e unghiul predilect în care se a- 

ă spiritul contemporan pentru a înțelege o epocă oarecare. 

ar înţelegerea exactă şi deplină a vieţii unel epoci apuse este 
oare posibilă ? Negativa e cu mult mai probabilă, Sufletul u- 
nei epoci, adevăratul ei suflet se îngroapă odată cu moartea e- 
porii. Oricit al studia documentele epoci! lul Ludovic al XIV-lea 
de pildă, oricit al ceti documentele, pietrele, oricit ai plpâi cos- 
tumele şi peruciie, niciodată n'ai să poţi spune cu deplină in- 
Credere care a fost adevărata atmosferă a epocii, care a fost 
sufletul ei. Putem spune doar atit: cum vibrează personalitatea 
şi sullstal artistului sau al cercetătorului faţă de trecut. Dealt- 
minteri nici intre două generaţii care își succed nu este o înţe- 
legere, Există o întreagă literatură care are drept temă, tocmai 
această fatală nelnțelegere şi luptă dintre „părinţi şi copii”. 
(Romanul lal Turghenev e semnificativ), Atmosfera unei epoci 
e numa! acela pe care nol o bănulm; în deobşte fiecare epocă 
işi are atmosfera cu nota ei caracteristică, care o deosebeşte 
profund de alte epoci. Totuşi sint atitea păreri contradictorii în 
privința unei epoci, tocmai fiindcă sint atitea temperamente care 
vibrează în mod deosebit. 

Itala Renaşterii a tost pictată de mulți romancieri. Eu nu 
reconosc decit pe a lui Merejkowskl brăzdată cu tragedia mută 
a lui Leonardo da Vinci. Sintem suggestionaţi de cel mal puter- 
nic. Epopeea napoleoniană în Rusia, în vecii vecilor va fi conos- 
cută aşa cum a descris-o Tolstoi în „Războlu şi Pace“, Cind 
artistul a studiat epoca, el va face în opera sa o fotogratie-a 
aparențelor: sufletul || va scăpa. (Ce aţi zice de un japonez 
care ar veni în Rominia, s'ar documenta asupra costumelor fă- 
răneşti, asupra folkloruloi şi ar vizita citeva sate, pentru a scrie 
apol un mare roman țărănesc ?) Dacă un modern s'ar apoca să 


NOTE PENTRU LEONARDO DA VINCI 375 


redea viaţa Spaniel medievale, el, flul Lumine! va clocot! de fu- 
rie cind va aminti de inchisorile lachizițiel vizitate de lilieci şi 
de răzbunarea mile! catolice. Einteresant de văzut cum blestemă 
Leconte de Lisle această epocă pentro care el nu are nfc) cea 
mai mică iaţelegere: 


O, siècles d'cgoryeurs, de lăches el de brules, 
Honte de ce vieux g'obe el de l'humanité, 
Maudi!s, soyez maudits, e! pour l'élernitė ! 


(Pocmes tragiques : Les sièclés moudits} 


Dapă cum se vede, se face o mare greşală: se jadecă tre- 
cutul prin prisma prezentului. De obiceiu un roman istoric este 
deghizarea—inconştientă poate— a prezentoli. (lată ce n'a pri- 
ceput niciodată d. H. Sanielevici cind imputa în „Poporanismul 
reacţionar“ d-lul Sadoveanu că n'a studiat epoca în care îşi 
plasează „Şoimii“ să! şi n’a iațeles-c). 


Ea 
- 


In Leonardo da Vinci se protilează cele mai de seamă fl- 
gari ale Renaşterii, E şi Luca Paciolo inventatorul in estetică al 
unel legi a secţiunii de aur, dezvoltată mai tirziu de Fechner ca 
un răsunător sacces. Apare şi Michel Angelo Buonarrotii subt 
aspecte nu tocmai favorabile. E totaşi redată cu multă precizie 
impresia de forţă nestăpinită a Titanulul şi e de o nespusă du- 
loşie timiditatea lui de orgolios neindeminatic, Apare şi Rafael 
Sanzio cu ochl superbi şi gol de cugetare care ascultă lecţiile de 
matematică ale lui Leonardo necesare în pictoră, aşa cum as- 
caltă Jean-Christophe poveţele moralizatoare ale bonicului său: 
„avec un profond respect“, celace no-l impiedrcă se gindească 
că era „très cloquent, mais un peu ennuytux . Rafael inspăl- 
mintă pe Maestru printr'o frază scăpată la intimplare: „am ob- 
servat că atunci cind pictezi nu trebue să te gindeşti la nimic 
şi totul merge admirabil“, mărturisire în. care nol erei alee 
puterea subconştientului în arta lvi Sanzio., Va trece apol mehă 
vreme pănă cind psihologii moderni in frunte cu Freud vor a- 
răta considerabilul aport al depozitelor subterane in creaţia ar- 
tistică. 

emoţionantă este şi Niccolo Machiavelli cu şire= 
tenla oun rne al modernilor amatori de paradoxe, in 
care el punea citeodată o smintită pasiune. Inaintaşol lui parea 
sche este acest amărit ambasador al linarilor Pioranjel, în toe 
titatea lor de îndrăzneață şi crudă cugetare, Îşi are ec ra re u 
şi în viaţa sentimentală, în sia oi de toate zilele: acelaşi du- 

rgită delicateţe îi uneste. 

i S talc dintre Leonardo si Niccolo, aflate în perum ar- 
monte, se înăspresc cînd pictorul matematician dă planul topo- 


375 VIAŢA ROMINEASCĂ 


grafic al patriei lor Toscana, lui Cezar Borgia ce plânuise cua- 
cefirea, Cind autorul „Principeini” atiă,—cu toată exclamaţia sin- 
ceră a lul Leonardo: „crede mă, Niccolo, eu în polhică sintorb* 
— simte abisul ce-l desparte, verificind iacãodată observaţia, că 
adevăratele şi trainicele prietinii nu se pot inoda decit avind la 
temelie aceiaşi credinţa, Ce leganura ar fi putut fi între Leo- 
nardo, cetățeanul Lumii şi între Mèchiavelli ce îşi termină o- 
pera capitală cu un ditiramb pentru ltalia şi cu arzătoare strofe 
din Petrarca : 


Virtă coalra * furore 

Prenderà l'arme, e fia '! comballer corio, 
Cre l'anlico valore 

Negl'italici cuor non è ancor morto ? 


Leonardo, deşi recunoștea legitimitatea iubirii trupeşti, se su- 
punea altei legi de pidoare şi de castitate, Faţă de oameni a- 
vea o bunăvoință amestecată parcă cu sch'bă şi cu compâătimire, 
Era un mizantrop senin, Vă aduceţi aminte de chipul lui Oc- 
tave Mirbeau? Trist şi dezolat chip. Durerea care îşi pusese de- 
finitiv pecetia ei convuistona'ă, +moţionează adinc. ŞI emoția e 
cu atit mai mare, cu cit se poate observa bine din opera lul, că 
toată durerea provine dinir'o eroare: din eroarea că totdeauna 
a considerat actul concepţiei ca ceva meschin și degradator. Deși 
a afirmat de atitea oi frumuseţea lui, evidenţa este că toată 
arta sa priveşte împărecherea umană, nu dela iațelegătoarea in- 
năițime a artistolu! şi filozofului, ci prin ochelarii pudici al w- 
nul biet filistin, Octave Mirbeau, pictorul neîntrecut al cărnii 
putrede, detractorul ipocrizei şi ul prejudecăţilor a avut până in 
măduva spiritului são prej :decata borgheză a sexvalităţii ce de- 
gradează. Din această promiscultate de filistinism şi năzoinţă 
spre candid ideal, a ept amara lui tristeţe: Leonardo, magol 
care latruchipase înțel-pciunea iul Hermes T'ismegistul a fost 
de-un calm, de-o seninătate şi de deplină înţelegere a destinului 
şi a legilor naturale cum nomaj la celălalt mare olimpian vom 
găsi, la Goethe, Mirbeau ura prea mul: pe oameni. De altfel a- 
devăraţii mlzantropi—după o dreaptă observaţie a lui Leopardi 
—u sint deci! acei care trăesc prea mult printre oameni. Scoa- 
teļi pe mizantrop din mijlocul soc'etăţii şi tot mohoritul lul dis- 
preț va dispărea. Observaţia lol Leopardi trebe complectată şi 
precizată. Mizantropia, dacă nu e afectare saa diformare, este 
floarea favorită la butoniera celor mai alese inteligențe dintr'e 
grupare socială și care, conștiente de această superioritate, sclr- 
bite de platitudinea mediului, jignite de nerecunoaşierea merille- 
tor lor Îşi formează această cochilie de dispreţ care-l pune la a- 
dăpost. Mizantropul nu disprețueşte decit pe prostul din clasa lol. 


Pi 


NOTE PENTRU LEONARDO DA VIKCI 377 


Leonardo avea scirbă de academicianil timpalai său şi infinită 
dragoste pentru ce! simpli şi naivi, 

Dar părea c4 mizantropul e sterilizat de afecțiune pentru 
alții. Nimic mal greşit; luminosul mizantrop Leonardo lubea cu 
daloasă şi maternă dragoste pe Niccolo Machiavelli cu reana şi 
cruda lui inteligenţă, pe chinuitul şi răzvrâtitul Cezar, ucenicul 
loi, pe Beltrattio, pe Francesco Melzi şi pe atlția alţii. Mizan- 
tropii Iubesc în deosebi copil. Un sculptor a avut chiar fericita 
inspiraţie să reprezinie pe Mirbeau mioglind capul unul copii. 
Dragostea mizantropilor se revarsă mal ales cu imbelşuogare a- 
sapra animalelor necuvintătoare, asopra lerburilor, asupra lucru- 
rilor neinsofleţite, Descrierea minuțioasă şi pe zeci de pagini a 
lacrurlior por exterloare——omul fiind îrghesult doar în citeva rin- 
dari—care a apărut în deosebi! in romanele naturaliste dela stir- 
şitnl veacului trecut, este tot o formă a mizantropiel. 


è 


Giovanni Beitraffio este dintre acel care nu s'au culcat nici- 
odată în ţlootul liniştii, al împăcării co sineşi al renonjàrli, Face 
parte din categoria celor înseraţi de Absolut, acel care nu cu- 
nosc Tranzacţia, oameni! certaţi cu universul şi co el înşişi, Ni- 
mic ma! pitoresc şi mai tragic decit chinvrile lol de conştiinţă, 
decit sbuciumal nesâbult al-ființel lul înzestrate cu excesivă sen- 
sibilitate. 

In luptele lui Beltraftio, problema credinței este pusă cu 
amploare, Pentru Merejkowsk! credinţa este o valoare perpetvă, 
un tot prezentat pănă acum sub! dovă aspecte şi vremelnic subt 
al treilea : pantelsmul antic cînd în idela divină era absorbită i- 
delia umană, creştinismol cînd omanul a fost desprins din divin 
şi ultima formă a zenlul umanizat a cărel primă și neințeleasă 
întrechipare a fost însuşi Nazariveanul şi al cărui vrmaș e lu- 
minosul Leonardo da Vinci Nova religie va fi nt mal armonie, 
cintări albe şi Indollate, tristeţi senine şi bucurii melancolice, a- 
semenea sufletului grav al olimpianului Nardo. Până la impăca- 
rea celor două lumi, a fremrseţii spirituale și păminteşti, dure- 
rea Îşi va recruta încă robii. Giovanni Bel'rafilo e nomal o pildă. 
Va fogi veșnic de Savonarola şi se va inspălminta totoşi, cind 
lingă un tufiş de iasomie, în timp ce Inalță rogi Răstianitelui, 
aude cintec dolce de mandolă, cuvintul „amore“ și păgine im- 
brățişeri şi numai rare ori va bănui, peînțelegind niciodată, oe- 
asemanata armonie a Maestrului Leonardo. 

Pentru notarea probleme!, Merejkcwski are crelonvi deta- 
Holul caracteristic şi umi!. Tragedia ivi Pelirafilo e redată în 
puține şi răsfirate pagini. Rcmanri vieţii lui Lecrardo da Vinci 
aproape p'are intrigă. No găsim țipătulacţiurii exterioare; gä- 
stem iasă rigzagurile pasionante ale gindul! tragedii sentimen- 
tale învăluite cu un kalo diafan: artă subiilă și rară. 


# 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 
» 


E Interesant de observat deosebirile adinci in felul cum pri- 
veşte Paul Valéry și cum priveşte Merejkowskl această măreață 
figură a Renaşierii, tip reprezentativ al epocii prin complexitate, 
curiozitate de lacruri nouă, lipsă de bigotism, introducere a libe- 
rului examen în viaţa interioară şi al experienţei în fenomenele 
externe. 

Valéry vede în Leonardo mai întălu personagiul central al 
unei „Comedii Intelectuale” In care să se sinietizeze aventurile, 
aspectele, arabescurile şi fluldal Cunoştiinţe!, ceva analog cu DI- 
vina Comedie a lal Dante şi balzaclana „Comedie Hamaine“. 
Ceiace iubeşte in Leonardo este aspectal său apolinic, înfățişa- 
rea de duşman înverşunat al lui Dionysos, de zeu „qul repousse 
le mystère, qul ne fonde pas să pulssance sur le trouble de 
notre sens; qul n'adresse pas ses prestiges au plus obscur, au 
plus tendre...“ etc. („Vaiicit“, pg. 172). Siatem fireşte departe 
de Leonardo merejkowsklan, încărcat de magnetismal misticis- 
malui Renaşterii (cu o vagă nuanţă rusă), ci dimpotrivă avem o 
fiinţă schematică, desenată în linii drepte t. aproape abstractă 
(E cludat că se vorbeşte cu insistență de bergsonismul lal Va- 
lèry, cind cei dol prinți al gindirii franceze contemporane se a- 
țlă exact la antipozi). . 

Actorul lui Eupalinos a geometrizat vasta şi dinamica fi- 
gură a Renaşterii. A stors-o de sucul și savoarea vieţii pentru a 
o reorganiza arhitectonic, rigid şi pur. Rusul barbar a văzut 
mai mult temperamentul volcanic al lui Leonardo, exterlorizat 
prin imensă curiozitate, inconstanţă, sete de Absolut, miot! su- 
bite cu note feminine în glas (care îmblinzeau pe neliniztitul 
Giovanni, făcindu-i apropiabil pe marele Maestru, sfinx adorat, 
urit şi temut consecutiv ‘sau chiar concomitent), decizii brusce 
de a picta Cina cea de taină şi de a trece la studiul vertebre- 
lor girafel înainte de a face culorile, etc. etc. De fapt, Mereij- 
kowski şi Panl Valéry sint dovă oglinzi minnnate care au re- 
flectat deosebit, după leg! specifice, hotărite de fatalitatea struc- 
turli lor interioare, un singur și incomparabil spectacol: Leonardo 
da Vinci. Dar prin spectacol au definit spectatorul. 


Petre Marcu 


pir — 


Intilnire 


Nu teâiţi voi ci un altul vă inspiră. 
Eminescu, 


—— 


„Tu nici nu ştii că paşii năzdrăvani 
„Ce te-au adus, din vremuri, lingă mine 
„Au omorît dureri de mii de ani... 


„De cind aştept 
„Să-mi luminezi cărările străine 
„Şi să-mi tämädui rănile din piept! 


f 


„Dezvălue-le, ziua mea dintăi, 

„Şi du-mă n larg ca pe-un copil, de mini, 
„Mi-i sufletul crescut în ochii tăi 

„Etern ca ceru'n funduri de fintini!.." 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


Aşa vorbea odată un bărbat 
Femeii care l-a întimpinal. 


Cuvintele, cascadă de scintei, 

Rostite din adincuri de-un străin, 
Cădeau fierbinţi în trupul ei 
Amelitoare ca un val de vin 

Şi-i răscoleau cu zvonul lor lăcerea: 


„Ti-i cintecul mai dulce decit mierea, 
„Coboară-te şi-mi cîntă mai aproape...” 


Şi sa nelinai bărbatul, mai aprins, 
Cu ochii vii ca jarul subt pleoape, 
Spre gura înflorită înadins... 


Apoi sau dus în văzul tuturor 
Pe stradă 
Incredinţaţi că nimeni n ar să-i vadă; 


Vibrau in stringeri trupurile lor, 
Dar nu de jocurile vorbei lui, 
Ci de minciunile străinului... 


G. Bărgăuanu 


Din lumea plantelor 


Lumea nemişcătoare a plantelor destăinveşie, după obser- 
vaţii mai de amănunt, minuni de organizare şi manitestâri, care 
îndeamnă să le atribulm puteri dinafara celor pe care fizica şi 
chimia ni le fac cunoscute. 

Aceasta, desigur, din pricină că, cu tot urlaşul progres al 
fizicei şi chimiei, trecerea dela viaţa materiei neorganizate la 
cea biologică, a materie! organizate, e prea bruscă. Încercăm, e 
dreptul cu oarecare succes, să umplem prin ipoteze golul lăsat 
de observare şi experienţe, dar aceasta nomal pentru a netezi pu- 
țin drumul spre noi cercetări. Adevărata ştiinţă se stabileşte 
namai cind experienţele ridică orice îndoială asupra merse 
unul fenomen. 

Dacă materia, în ultimă analiză, e o anumită manilestare a 
energie! ; dacă atomul e un complex de granuli de electricitate, 
desigur că această energie Intra-atomică are şi în materia vie 
manitestări. A le deslași e cu atut mal grev, cu cit sint mai com- 
plexe moleculele organice şi cu cit între ele, subt Influențe foarte 
slabe, se pot naşte prefaceri mal variate. 

Dar, chlar renunjind ia gindul de a descurca, măcar Ipo- 
tetic, asemeni mistere ale materiei vii, lumea plantelor,—care, 
după concepţiile noastre de acum, e cea dintălu care a închis în 
ea energii speciale, ce au reușit să grupeze molecole simple, ne- 
organice, în molecule mari, complexe, crelod materia vie,—e plină 
de minuni. Lumea aceasta, in genere nemișcătoare, nu s'a putut 
sustrage unor condiţii limitate de viaţă, cum se pot sustrage, 
prin mişcări, animalele; a trebuit să se modeleze şi să se orga- 
nizeze deosebit, pentru a rezista și a cuceri pămintul, cu varia- 
tele loi condiţii de traiu. 

In lumea vegetalelor, cași în cea a animalelor, se poale 
vorbi de o tendinţă biologică spre complexitate, spre pertecţio- 


382 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nare, oricit această „tendinţă“ ese din cadrul materialului expe- 
rimenta!. In lumea neorganizată se poate invoca deasemeni a- 
ceastă „tendință*—în lipsă de altă expresie mal proprie,—cind 
ne gindim că cele vre-o nouăzeci corpuri simple sint aglomerăritot 
mai mari de atomi mai simpli, cum stat cetati hidrogenului, Dar 
pe ciad alci atracțiile și repulsiile granulilor încărcaţi cu cele 
două genari de electricitate, afinităţile dintre atomi, ne dau un to- 
ceput d: explicare, dincolo diterenţierile par fortuite şi abla per- 
sistenţa unor modificări, dispariţia altora, găsesc explicări în a- 
daptări la mediu, selecţie etc. Ipoteze curente în biologie. 


Manifestările vieţii unel plante superioare au loc în două 
rupe de organe: aparatul vegetativ şi aparatul reproducător. 
ei dintăiu dâinueşte cit e de lungă viaţa plantei, luînd elt mente 

minerale — e vorba de plante verzi—ş! creind materie vie, mărin- 
du-se şi întărindu-se spre a folosi cit mal bine condițiile de tralo, 
Cel dealdolica se dezvoltă odată sau de repetate ori în viaţa 
plantei, dar are totdeauna o viaţă efemeră, fle că are organizarea 
complicată a unel fiori, fle că se reduce lao simplă modificare a 
une! celule sau părţi de celulă din planta mamă—aparatul vegetativ. 

In organizarea acestul aparat vegetativ, studiul comparativ 
ne arată pertecţionări progresive și dibuiri pentru a atinge a- 
ceste pertecţuni. Fiecare etapă de pertecţionare are reprezentanţi 
foarte numeroşi, în care insă condiții speciale de tralu au dat 
naştere la forme extrem de variate, atit în lumea microscopică 
cît şi în cea pe care o putem cerceta cu ochii liberi. 

Fără a ținea sama de asemeni variaţii ce caracterizează 
specii, genuri și familii, volu încerca să pun inaintea cetitorulol 
sensul în care a avat loc perfecționarea acestul aparat vegetativ 
al plantelor şi care au fost pricialle mecanice, ca să zic astfel, 
a acestor pertecționări, după ce anvme etape de complexitate 
fusese realizate fără a putea preciza caaze determinante. 


. 
. » 


Subt forma cea mal simplă, vegetalele se prezintă reduse 
la o singură celulă, adică o bucăţică de protoplasmă, cu on sim- 
buraş (nucleu), o membrană învelitoare şi un număr de grăva- 
cloare verzi, de clorofil 

Membrana e on dializor minunat. Ea lasă să difuzeze spre 
protoplasmă apă şi materii minerale dia mediul umed in care tră- 
eşte plianta, oxigen și acid carbonic din apă or! aer. Clorofila, 
folosind energia solară, reuşeşte a înlănțul atomii de carbon, oxi- 
gen, hidrogen, azot, veniţi din lumea dinafară, în molecule com- 
plexe cum sint: giucoza, zahărul, amidonul, albuminele simple, 


DIN LUMEA PLANTELOR  žć 383 


apol din aceste, prin reacţii, provocate în decbțte,de oxigenul 
respirat, se nasc alte produse mal complexe şi se întreţine ener- 
gia vie a celulei. 

~ Celula creşte. La un anume volum se produce un dezechi- 
libru tatre necesităţile interne ale plantel şi suprafața prin care 
se fac schimbarile cu mediul extern, Din această pricină, celula 
se gitae pentru a mări suprafața, apol se curmă în două celule 
asemănătoare; prin urmare rezuliatul hrânirii şi creşterii e 
multiplicarea, 

Planta monocelulară nu e cu nimic inferioară, în manifes- 
tările el vitale, celul mal falnic copac. li lipseşte o singură ca- 
litate: nu poate invinge în același grad schimbările vremeinice 
ale mediului. E deajuns ca umezeala să dispară, ori ca să se a- 
dune unele materii chimice în apă, pentru ca viaţa să se stingă. 
Un mijloc de scăpare i-a mal râmas: să se schimbe, la cele din- 
tăiu semne că se apropie primejdia, aşa fel incit să nu-i piară 
neamul, Mijlocol obişnuit e ghemulrea substanței! vii în celule 
mici, cu invelitori groase, care rămin citva timp şi subt scutel 
membranei celulei! mame. 

Aceste celule mărunte sint sporii, care rezistă mult mal 
bine la schimbări neprielnice ale medialui, iar cind condiţiile bune 
se 'ntorc, cresc, rap invâlitorile groase şi incep cursul regulat al 
vieţii neamului lor. 

Microscopica plantă are prin urmare toale mijloacele de a 
dăinul. Şi aşa a fost cu strămoşii el cel mai din trecut; chlar 
cu acel care pentru primaoară au apărut în Istoria pămintelui, 
Ce pateri, din lăuntru sag dinafară, au determinat forma aceasta 
simplă să la aspecte mai complicate, ca din plante microscopice 
să se ridice la ourlaşii reprezentanţi al arborilor? Intimplarea ? 
Se poate. 

Constatăm, in adevăr, că siat plante monocelulare, la care 
cămin alătari, lipite, cele donă jumătăţi rezultate din segmen- 
tare, Jamătăţile rezultate din dividerea acestor bucăţi, cind ajung 
ŞI ele mari, rămin tot lipite. Aşa se grămădesc la un loc 6—8 
sau zeci de celule. Dependenţa lor una de alta e însă minimă; 
la cele ma! neinsemnate variaţii ale mediului se pot despărți şi 
träl izolat O primă dibulre spre complexitate, ca atomii ele- 
mentari care dau atomii complexi de radiu. Aceştia înda'ă ce 
găsesc prilej, risipesc în spaţia părți din materia și energia a- 
camulată in cine ştie ce vremuri şi împrejurări. 

Dacă nu ştim precis cum s'a trecut dela forma monocelalară 
la cea pluricelulară, natura ne pune la dispoziţie forme simple, 
reduse la simple firişoare din celule prinse capăt la capăt (ex, 

irogira sau mătasa broaștel, comună în apele noastre). Forma 
filamentoasă simplă, se poate complica prin rămurele în care nu 
se vede altă ceva decit un număr de celule cap la cap. 

Forma filamentoasă poate da mase voluminoase prin incil- 
cirea şi lipirea firelor şi ramurilor lor, dar e lipsită de posibili- 
taţi de perfecționare. 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Slat însă plante la care celulele stau alăturate in toate cele 
trei direcţii ale spaţiului. Se formează astfel masive celulare, în 
care unele ocupă periferia, altele mijlocul, care, toate, cresc şi 
se multiplică, diod on aparat vegetativ destul de mare şi com- 
plicat uneori, în care însă părţile constitutive, celulele, nu se deo- 
sebesc decit prea pujin unele de altele. Aşa sint numeroasele 
feluri de alge marine, unele ca nişte benzi groase (Fucus sau 
Varech), alele ca nişte frunze man de şievie (Laminaria), alele 
ca iafâţişarea unor burueui cu tulpini şi frunze. . 

e a determinat subordonarca acestor numeroase celule, 
renunţarea la independenţa lor spre a contribui la formarea unni 
complex unitar ?—Cine poate spune ? Constatâm insă foloasele + 
planta pluricelulară e mal lozestrată in mijloace de luptă cu me- 
diul, Ca să nu mal căutăm ale dovezi, aj nge a spune, că ca 
se poate prinde de pâmint şi nu mal e jocul valurilor, care ar 
putea o arunca la țărm, râminivd to schimb cu înt'caga ei su- 
prafață liberă să se folosească de materia şi energiile incun- 
jurâtoare, 

Această acumulare de celule are şi alte urmări, care is- 
vorăsc din poziţia lor reciprocă. Cele superficiale, în contact di- 
rect cu mediul, se lipesc strins ona de alla, lac o îmbrăcâminie 
mai rezistentă şi o bună apârâ:care pentru cele mal diniăuntru, 
care pot rămine cu fovàlitoi subți:! prin care schimburiie co alte 
celule şi cu mediul gazos se pot face leanicios. Dar şi între a- 
ceste, unele, cele mal mărginaşe primesc mai lesne lumina soa- 
relui, au deci mal multe grâuncioare de clorofilă, decit cele care 
sint mai spre mijloc, Printre aceste râmin şi spaţii goale ori 
pline ca un fel de gelatină, cum e la Fucus. Se poate constata 
şi altă moditicare a citorva celule, care se lungesc, iar pe pă- 
rejil lor despărțitori se produc mici găurele, prin care hrana cir- 
culă mal lesne dintr'o parte în alta a plantei, 

Deci acumalarea de cel le, are ca urmare o împărțire a 
muncii intre diasele şi mici schimbari în chlar structura şi for- 
ma lor. 

Un pas mai insemnat spre diferenţiere ni-l prezintă un 
neam èl Fucusolul alga marină numită Sargassum aşa de gră- 
mădită în marea Sargaselor, al cărei fund ar îi o parte din a- 
cel legendar pămint al A lantidei. La aceasta se vede o parte 
cilindrică, ca o tolpină, iar pe ea părți late ca nişte frunze. Pe 
cind talpina are de susținut așa numitele frunze, acestea prin 
forma lor sint răsbite în totul de lumină şi bucătăriile lor— gră- 
nncioarele de clorofilă —pot lucra fă-ă stiujenire, Această dife- 
renţiere, care ne dă impresia că avem a face cu o plantă supe- 
rioară, e însă nomal externă, de înfăţişare, Ea nu e urmată de 
o diferențiere a elementului constructor, celulele. Avintul spre 
diferențiere e oprit în loc de necesităţile reduse ale plantei, Ea 
e susținută de apă, are în abondenţă vmezeală şi săruri, iar miş- 
carea valurilor îi aduce cu prisosință oxigen şi acid carbonic, 


” 


„d * 


DIN LUMEA PLANTELOR 385 


Spre a cuceri teren uscat şi lupta cu succes cu nol 
ţii de tralu, care să-l dea impulsul spre o mai laaintată tina 
zare, planta trebue să se difereuţieze şi În interior, spre a se 
uşura schimburile intre părţile ce vin în contact cu umezeala şi 
asele ce sint s-ăldate de lumina soarelui şi tavălite de aerul in 
care e acidul carbonic. [n acest caz aparatul vegetativ va cu- 
prinde: rădăcina, ce o fixează in pă mint, tulpina care se ridică 
Fa oe nf peae il la a din aceste părţi nişte ţevi vor 
rarile (seva brută), altel 

tegas, (seva SinhoritA). : S EASA POPARA A 

ceste perfecHonäri nu se realizează insă prin trecere bruscă 
dela forme strămoşeşti inferloare ci treptat sine Natura ne 
oleră toate etapele principale ale acestor modificari. 


+ 


Găsim, in adevăr, intre plantele cu mijloace de a se mulțu- 
mi cu o atingere ma! restrinsă cu pămintul, nnele ce au corpul 
tot ca nişte făşii late şi care se prind de sol cu prelungiri ale 
celulelor superficiale. Aceşti perisori sug apa şi materiile mine- 
rale ca nişte rădăcini, şi o duc cătră celulele din care pornesc. 
Din acestea se face apoi difuziunea la celulele vecine. Dar trece- 
rea prin atiția păreţi despărțitori e anevolozsă, cere vreme mal 
lungă şi planta rămine sclava medialui continuo vomed, Dar prin 
simplul fapt că planta, prin perişorii ei, poate explora terenul şi 
în adincime, întrezărim posibilităţi de perfecționare, Câcl ar fi de 
ajuns ca apa acptă de perişori să se împrăștie repede la toate 
părțile ei, pentru ca planta să se mal desrobească de contactul 
larg cu terenul jilav. 

Aceasta se și realizează la rudele acestor precursori ce nu 
s'au ridicat ca mult peste strămoșii lor constringit a locui apele, 
anume se realizează în grupul Muşchilor. 

Inceputul schimbării se face deodată numai exterior, prin 
deosebirea între părţile lăţite ce pot fi socoiite ca frunze și o 
parte îngustată, ca un firicel, care se poate numi tulpină. Dibu- 
iri, care deşteaptă desigur reacţii interne, al căror rezultat va fi 
modificarea unor celule lăuntrice in tuboșoare pentrn a înlesni 
imprăstierea apel suptă de perişorii sugători. 

Deacom înainte planiel nu-i trebre decit puțină rezistentă 
în tulpină, spre a-şi libera aproape întreg trupul de pămint. Mo- 
diticări şi perfecționării pe care le întilnim la muşchii aşa de 
răspindiți în păduri, pe stinci, pe coja copacilor, 

Ei au tolpina în formă de firicel biţos, prinsă de pămint 
cu numeroase firicele subţiri, dar destul de vinjoase. Pe tulpină 
stau laboratoriile, frunzele necontenit active cită vreme din pä- 
mint primesc umezeala. Toată planta se bucură de foloasele a- 
cestel împărțiri a muncii, 


385 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Diferenţierea aparatului vegetativ al Muşchilor e dar mult 
mal Inaintată decit a strămoşilor lor cu forme de fol simple, ori 
împărţite în şuviţe. In adevăr, în tulpină se deosebesc la exte- 
fior celule bine unite, cu păreţii groşi. Ele formează un invellş 
rezistent, solid, care dă tulpinii puterea de a ţine frunzele. Mai 
inláuntru sint celule mari în care se poate înmagazina apa, dar 
şi hrana fabricată de frunze în vreme de belşug, lar în mijloc 
stăpinesc celulele langite, tubuşoarele prin care circulă apa spre 
frunze şi hrana din frunze spre diferite părţi ale plantel. 

Cu toate aceste însemnate moditicăr!, muşchii o duc greu 
izolaţi. Intovărăşindu-se zeci-sute, piin întfrățirea lor repede, tu- 
tișoarele lor pot stringe apa în locurile goale ce rămin printre 
tulpini şi frunze şi înfruntă şi mai lesne vremurile de secetă. 
Hrana adanată în tulpini le ajunge moltă vreme, chlar cind frun- 
zele sînt aproape de tot uscate. La intoarcerea vremii prielnice 
aceste rezerve pot grâb! şi formarea altor frunze. Planta aşa 
prizărită cum este, stăpineşte uscatul şi se poate răspindi d 
poli la ecuator, 


Nu se poate nici măcar bănui cit amar de vreme s'a scara 
dela prima licărire de viaţă vegetală, pănă la realizarea pro- 
esului ce constatăm la muşchi, pentrucă n'avem nici o dovadă. 
sigur că şi din plante cu totul inferioare şi din muşchi s'au 
format urme de cărbuni de pămint; el au suferit însă atitea pre- 
faceri că nu mal putem desluși organizarea plantelor. Ceiace 
ştim precis e că plante mai superioare, în care perfecţionarea 
esențială stă în diferenţierea celulelor lungite in adevărate tu- 
buri au apărut in era primară. La acestea aparatul vegetativ 
la chiar forma desăvirgită pe care o constatăm la plantele cele 
mal superioare, adică are rădăcini, tulpini şi frunze, străbătute 
toate de sistemul de ţevi, ce asigură o perfectă onitate intre- 
gulo! corp. 

In aceste țevi deosebim două grupe, cn forme şi funcţii 
deosebite. Unele își întăresc şi înfloresc păreţiicu creste de lemn. 
Acestea sint tevile lemnoase, ce servesc pentru primirea apel din 
pămint şi urcarea el pănă la frunzele cele mal depărtate. Altele 
au păreți subțiri şi despărțiturile din curmeziş cu găurele, prin 
care hrana adanată din frunze se poate risipi şi la cele ma! de- 
părtate rădăcini, Acestea sint pupart ciaruite. Chiar cele lem- 
noase au încă păreji despărțitori În curmeziş: caracter încă de 
primitivitate, pe care-l întilnim chiar la Brazi şi neamurile lor; 
pe cind la plantele cu flori mal complicate, mal toate tuburile 
lemnoase sint continul, fără păreţii curmezişi despărțitori. 

Pe lingă aceste tuburi ce slojesc la circulația materialelor 
necesare plantei, se diferențiază şi celule ca păreți groși, lem- 
noşi, cu forma de fire lungi şi înguste. Acestea, grupate în 


DIN LUMEA PLANTELOR +87 


mănuschitri de forme deosebite, constitue un schelet lăuntric, re~ 

zistent și elastic, încit ingădue iadolri şi întinderi destul de pa- 

ternice fără a se rupe. Ele sint în genere distribuite aşa că for- 

mează teci in jurul tabaşoarelcr conductoare fragede, care în- 

see ez şi turtindu-se ar stinjeni cu totul mersul apel şi 
ranei, 

Planta astfel înzestrată, caută hrană la adinc şi departe 
în lături cu rădăcinile el şi poate ridica şi latinde frunzele în 
bătala soarelui. Nici lipsa mal lungă de umezeală, nici vinturile 
puternice, nici ploile repezi n'au ce-i mai face. 


Plantele vasculare apărute, cum am spus, În era primară 
n'au putut însă cuceri uscatul intreg, pentrucă păstrau încă o in- 
ferloritate ereditară: greutatea răspindirii elementelor reprodu- 
cătoare în mediul supus uscăclunii. Ele an rămas în mare parte 
sclave terenurilor ude. 

Unli din urmaşii lor, chlar de pe la sfirşitul erel primare 
aveau mijloace de a înjaheba un fel de seminţe, proprii pentru 
mal îndelungată rezistenţă, Incercare fără reuşită indelungată... 

la schimb însă alți urmași au reaşii să pregătească seminţe, 
care să poată lacolț! în teren abia jllav, şi nici o pledică serl- 
oasă n'a mai putut opri cucerirea definitivă a uscatului. Dibal- 
rile spre liberarea de sclavia terenuloi multă vreme jilav, a ți- 
nut mi! și poate milioane de ani. E sigur însă că sfirgitul erei 
primare găsește şi acest ultim progres înfăptuit. 

Neindoelnic că în acest răstimp şi mediul fizic a suferit 
schimbări. Vremea călduroasă din primele ere, bogăţia în acid 
carbonic, ceața deasă prin care nu dovedeau razele luminoase 
ale soarelui să răzbată, presiunea atmosferică mult mai mare 
ca acum, toate aceste împrejurări deosebi'e vor îl avut rolul lor 
in determinarea schimbărilor din organizarea plantelor. 

Dar geologii susțin că deosebirile n'au fost așa de mari şi 
că, în orice caz schimbările ce s'au produs nu ne lămuresc cauze 
modificatoare In care să găsim determinările acestor perfec- 

onări. 
p Până la nol dovezi, constatăm că plantele, caşi animalele, 
inchid în ele putinți de variaţie şi că această variaţie se tra- 
duce prin perfecţionări treptate, celace de fapt insamnă acu- 
mulări de energie, care se și manifestă prin funcţii superioare, 
mal ales la animale, Dacă în manifestările vegetalelor nu ne im- 
preslonează aceste exterlorizări, organizarea lor şi fenomenele 
ce se petrec în complexele lor celulare, nu sint mai paţin im- 
presionante. 


T. A, Bădărău 


Asupra situaţiei femeii moderne 


Ridiculizată de urile subţiri şi sceptice, combătută de 
reacţionari şi de femeie frumoase, fericite ori măcar candide, miş- 
carea leministă se afirmă totuşi, in dauna tuturor negărilor, pe 
deasupra tuturor surisurilor. Ea face parte azi din marele curent 
democratic, din mişcarea de indulgență şi filantropie care nu 
se opreşte numai la materialiste conilicte de clasă, ci aspiră să 
ase sitan soarta tuturor obijduiţilor, oricare ar fi ea. 

Democraţia modernă, în aspiraţia ei larg morală se prezintă 
ca o înlăturare a prejudecăţilor de clasă şi de rasă ; la acestea 
trebue să pri aim şi dizolvarea prejudecăţii de sex. Muncito- 
rul, Negrul ori Evreul în unele părţi, femeia în line, apar aop 
categorii în stare de quasi-servilism, care trebuesc desrobite. 
fiecare zi cresc tot mai mult aderenţii acestui front unic de li- 
bertate. 

Dar oricare ar li prosperitatea ori decadența acestor cu- 
rente, pentru omul de ştiinţă, ele există. Şi aceasta e deajuns. 
Inaintea politicianului care remediază, sociologul constată şi ex- 
plică. Arta politică, cu rețete şi lepilerări, ca să fie în adevăr 
fecundă, nu poate decit să wmeze ştiinţei sociale bine lundată, 
Medicina n'a devenit în adevăr eficace decit după ce s'a cons- 
tituit Biologia. Cele citeva observaţiuni asupra naturii fenome- 
nului feminist, care vor urma, se prezintă doar ca o contribuţie 
la clasificarea acestei probleme. 


Li 
e * 


Prima constatare care se impune în acest domeniu şi care 
va reeşi şi din cele ce urmează. —e că problema feministă e ab- 
solut modernă.  Servitudinea femeii e o situaţie de totdeauna. 
N'avem decit să parcurgem dela un capăt la celalalt etnografia şi 


ASUPRA _SITUATIPI! PEMEI! Mc DERNE 389 
la a ia E 


istoria : nu vom găsi nicăeri un glas de protestare. Se pot con- 
stata în antichitate revendicări de ale plebei ori ale par de 
altă rasă. Se pot observa şi numeroase revoluţiuni, ca urmări 
ale acestor revendicări. Curente serioase, protestări ori revoluţii 
pentru sau din cauza femeilor nu se cunosc. Toate acestea ne 
indreptățesc să credem că numai în zilele noastre s'an creat o 
serie de evenimente, de transtormări sociale care au produs a- 
ceasta mişcare. Numai în epoca modernă şi quasi-contemporani 
s'au întrunit factorii care au determinat-o. Vom vedea îndata 
care, sint aceşti factori, 

S'ar putea obiecta totuşi, că, dacă nu s'a desinat în trecut 
o protestare din acest punct de vedere, aceasta se datorește faptului 
că femeia a avut o situație mai bună. Ar fi fost epoci şi socie- 
tăţi în care tovarăşa noastră se bucura, nu numai de libertate, 
dar de o adevărată putere de dominație în societate, 

A fost, de pildă, vorba de faimosul matriarcat şi de pi- 
neocrație. 

„___ Cătră stirşitul secolului trecut, cind se înfiripa etnografia so- 
ciologică, o intreagă pleiadă de cercetători romantici, cedind pri- 
melor impresii au alcătuit o doctrină, după care femeia şi nu 
bărbatul ar fi fost în societăţile primitive agentul puternic, baza 
organizaţiei sociale. 

Bachoten, Morgan ca şi Mac Lennan au văzut în matriar- 
cat semnul unei sexualități destrinate, unei promiscuități desă- 
virşite, Sentimentul patern ar fi fost absent. Bărbatul mar cu- 
noaşte iubirea de tată şi nici nu şi-ar recunoaşte in progenituri 
propriile sale creaturi. Libertatea sexuală cea mai desăvirşită ar 
domni. Incestul, prejudecată tirzie, n'ar fi măcar bănuit de aceste 
triburi primitive. Femeia care stabileşte filiația fiziologică uterină, 
(fiindcă de cea prezumată nu e incă vorba) e la baza familiei, 
Ea e şeful ei necondiţionat, De aici o civilizaţie de gineocraţie 
în care barbatul e un element şters, nul, cum sint trintorii la al- 
bine. In favoarea tezei care susține dominaţia feminină s'a citat 


«chiar şi mitul amazoanelor, acele straşnice femei, superioare ori- 


cărui barbat, prin vigoare aprigă, prin putere şi ambiţie. 

Inducţiunile grăbite ale acestor etnografi au căpătat demult 
o fermă dezminţire. Etnografia serioasă a părăsit demult acest 
mod de a vedea. Hetairismul deplin e o himeră. Niciun etnolog 
n'a paa observa triburi în care sä nu funcţioneze regula exo- 
gamiei 


Interdicţiunea căsătoriei ori a raportului sexual între mem- 
brii aceluiaşi clan e o regulă pe cit de strictă, pe atit de uni- 
versală. Cele mai primitive societăți cunosc prohibiţiunea incestu- 
tui end ic. Unele din ele, organizaţia strictă in clase 
pre rea, ra cum e aceia atribu Aruntas, Kamilaroi, Kuraai, 
Waramunga din Australia centrală, determină în mod precis care 
anumite persoane pot avea relaţiuni intre ele. 

Acei care calcă aceste reguli sînt consideraţi ca infractori 
jar acţiunea e o crimă îngrozitoare, 


390 VIAŢA ROMINFASCĂ 


Pedeapsa variaza între pedeapsa cu moartea şi ceiace se 
numeşte „evitarea“ complecta de catră toţi membrii clanului, moar- 
tea morală prin dispreţ. Femeile vinovate sint declarate „rembi“, 
impure, şi expuse oprobiului public. Calificativul de „rembi* 
se atribue citeodată chiar şi persoanelor care întreţin relaţiuni 
permise de exogamie, dar care le întreţin în mod impudic, Unele 
triburi cunosc termenul de „toga mantag“ care înseamnă virgină, 
tată castă şi desemnează fetele inaintea căsătoriei. 

Dacă regimul matriarcal nu e caracterizat prin promiscui- 
tate, e] nu se poate defini cu atit mai puţin prin gineocraţie, prin 
guvernarea femeilor. Toate societăţiie, oricit de primitive ar fi ele 
sint conduse de cătră barbaţi. In societăţile matriarcale, e ade- 
varat că conducerea nu o are tatăl. * Ea cade asupra unchiului 
matern, Societăţile australiene cunosc subt denumirea de „ma- 
mag* pe unchiul matern ca şei al familiei. 

Caracterul adevărat al societăți matriarcale trebue cautat 
in altă parte, El se reduce la un anumit mod de a concepe su- 
biectul de drept, Familia uterină în cap cu unchiul matem e un 
“grup colectiv a carul origină comună are la bază o strâmoaşă 
comună.** Mamele transmit totemul clanului. Fiul va lua totemul 
mamei, nu al tatei. Cea dintăiu e transmiţătoare de embleme fa- 
miliare şi în acelaşi timp criteriul fliaţiunii. 

Asttel regimul matriarcal pune femeia la origina familiei. Ea 
constitue principiul conservator de continuitate, asupra ei cade 
responsabilitatea cultului familiar. Barbatul însă îndeplineşte mai 
departe necesităţile imediate ale vieţii economice. El poate li un 
element foarte important, dacă nu ca tată, dar ca unchiu ma- 
tern, fiindcă el nu e socotit In familia lui, ci în aceia a mamei 
sale. Femeia e numai reprezentanta legală, criteriul final al fi- 
liațiunii. Pentru aceasta e oare mai bună condiţia sa socială ? 

Credem că s'a exagerat mult în aceasta privință, prezen- 
tindu-se subt o lumină favorabilă traiul femeii subt acest regim. 
De fapt ea roabiteaza cu barbatul său şi pe teritoriul 
clanului acestuia. Ca atare, în mijlocul familiei barbatului său fe- 
meia e o străini. Recursul la protecția fratelui sau a unchiului 
său e depărtat, fiindcă aceştia trăesc în clanul de unde ca a 
plecat, Etnografii, de altfel, au observat aceiaşi supunere a femei 
şi în acest stadiu, 

Dacă se înlâtură erorile care denaturează adevăratul carac- 

$| Kohler (Urgaschichte der Familie) e ultimul sociolog cure voc- 
şte să întinorească vechea soluție a lui Margan, Proba pe care o aduce 
èl e frequența cuvintului „inabha* la uncla triburi din Africa, care înseamnă 
tatā şi pr care copiii îl întrebuimțeazi şi pentru tatal propriu zis și pentru 
frații Ini. Asemenea peniru mamă și surorile ei a 
Acest argument nu valorează rea mult întru cit termenul inaha” 
reprezintă mai mult un raport de înrudire de cit de consanguinitate. Afară 
de aceasta, termenul e metaforic: la noi, la țară, oricărul om bitrin | se 
zice talc”, în Franța „pere“, etc, 

*» G}, Richard, La femme dans Vhistolre, T-ère partie. 


ASUPRA SITUAŢIEI PAMEI MODERNE 391 


ter 2 a PAON tului, faza aceasta rämine o formà de căsătorie 
con aproape aceleaşi principii caşi căsătoriile crioare. 
Fantaziile care se complăceau în a vedea în re iar goe pre- 
cursorat al feminismului contemporan cu libertatea lui sexuală şi 
mai mult cu puterea de ascendență a femeii, rämin departe de 
realitate. 
În orice caz, în privința regimului patriarcal, toţi autorii sint 
de acord în a susține că situaţia femeii e foarte subordonată. La 
baza acestul fel de familie e cultul strămoşilor, al manilor, păs- 
trat din tată în fiu, în linie strict masculină, 

Bărbatul, cel care are grija altarului domestic, aşa cum a 
observat Fustel de Coulanges la Greci şi Romani, e totul, Pute- 
rea sa asupra familiei e absolută. Conducerea atitor membri ai 
familiei, agnaţii fiind cuprinși, presupune o disciplină severă. 
Tatăl are drept de viaţă şi de moarte asupra lor. Ce- 
tace interesează primordial e unitatea şi cohoziunea familiei. Fe- 
meia care se căsătoreşte micşorează cu un membru grupul său 
familiar. Dreptul colectiv al acestuia e sărăcit printr'o dezerțiune. 
De aceia barbatul trebue să plătească familiei nevestei sale o 
îndemnitate, iar acesteia un dar de logodnă „morgengabe”, care 
devine „sponsalia* din Dreptul roman. Încetul cu încetul indem- 
nitatea aceasta se transiormă în cumpărarea nevestei pe sume 
importante, în timp ce aceasta devine proprietate absolută a so- 
tului. Pe lîngă aceasta, dacă femeia nu putea celebra cultul stră- 
moşilor, ea nu putea nici să moștenească. Dreptul de succesiune 
revenea fiului care urma tradiția tatălui. Inutile din punctul de 
vedere al logicei stricte a familiei patriarcale, fetele erau adesea 

e, „expuse“ imediat en m naştere, Obiceiul expoziţiei fete- 
lor e comun la toate popoarele cu regim strict patriarcal, adică 
la majoritatea popoarelor indogermane.* l A 

Excluziunea femellor dela moştenire prezinta insă o dificul- 
tate atunci cînd tatăl murea fără să aibă nici un urmaş mascu- 
lin. În acest caz unele e obligau fetele să se mărite cu 
agmatul cel mai apropiat, iar nepotul născut din această căsăto- 
rie devenea urmaş direct al bunicului, ca în instituţia „epiclera- 
tului“, sau se adopta pur şi simplu un agnat ca în „adrogatio“ din 
Dreptul roman, $ i 

Pe măsură ce înaintează în timp, rigurozitatea primitivă n 
familiei patriarcale scade. Cultul strămoşilor începe să fie ruinat 
de apariția marilor religii universaliste, economia domestică des- 
creşte din importanţă, sistemul de „vendetta* e înlocuit cu or- 

anizarea penală de stat. Unitatea severă a familiei descrește. 
S unordonarea totală în care căzuse femeia se modifică întru 


cât i ea. i 
a în primul rind situaţia acesteia ca moștenitoare e imbună- 


» fhering lica acest obicelu prin greutatea popoarelor nomade 
de a purta cu ie lemeile. t 


332 __VIAŢA  ROMINBASCA 


— —— 


tăţită. Unele legislații incep să admita femeile la succesiune. Le- 
e Iulia şi Papia Popea abrogă legea Vocornia care exclude 
emeile dela moştenire. In litigiile testamentare fiicele se bucură 
de „querella inofficiosi testamenti". Legătura matrimonială mai 
slàbeşte şi ea. Divorțul e admis pentru cauze foarte variate. 

Ceiace e caracteristic pentru micşorarea rigurozităţii patriar- 
cale e evoluţia dotei. In primele timpuri, după cum am văzut, 
căsătoria se făcea prin cumpărare, în cel mai bun caz prinir'o 
indemnitute plătită familiei femeii, sau măcar printr'un dar, „mor- 
gengabe”. Consecințele cumpărării femeii au fost dezastruoase 
pentru condiția socială a acesteia. Atunci familiile bogate s'au 
gindit să şteargă oarecum caracterul cumpărării, inzestrind fetele 
cu 0 avere oarecare. Abuzul patriarcal a adus tocmai contrarul 
cumpărării femeii: dota. La Kabyli, Greci, Indieni, Romani, „mor- 
gengabe”_ se transformă cu încetul în zestrea femeii. 

La Romani ea apare la început ca o indemnitate plătită 
barbatului pentru întreținerea femeii, Dota intră definitiv in pa- 
trimoniul barbatului—-ceiace e tot un obiceiu patriarcal—fie că 
„dos profectitia“, fie că e „dos adventitia“, În caz de divorţ fe- 
meia îşi pierdea dota, răminea despuiață de averea personală. 
Mai tirziu însă femeia e adăpostită de uzurpațiunea dotei prin 
protecțiunea lui „actiones rei uxores“, Astfel din obiect de po- 
sesiune, femeia devine ea însăşi proprietară. In fine subt regimul 
legii Iulia de adulteriis, femeia are dreptul de a-şi aliena fondul 
dotal. Dela Justinian dreptul bărbatului e numai acela al unui 
uzulructuar. 

O altă ameliorare a condiţiei femeii o găsim în situaţia vă- 
duvei. Dacă exagerările unor etnograli au putut fi reduse mult 
în senzul că obiceiul care obliga vaduva să se sacrifice pe mor- 
mintul soţului, e Ioarte rar, nu rămine mai puţin adevărat că fa- 
milia patriarcală prematură considera femeia ca un obiect de 
succesiune. Primul agnat din generaţia defunctului moştenea fe- 
meia acestuia şi trebuia, dacă nu era căsătorii, să se casăto- 
rească cu ca. Instituţia „leviratului“, care regulează aceste mo- 
ravuri e trequentă absolut la toate popoarele. Incetul cu încetul 
insă în faza patriarcalismului moderat, datoria leviratului se re- 
duce la respectarea timpului de doliu. Văduva trebue să se des- 
partă de delunct printr'un timp de doliu. Atita tot, 

Toate aceste victorii ale drepturilor femeii nu sint ciştigate 
prin peer ea femeilor, prin revendicările lor conştiente ca as- 
tăzi. Ele sint o consecință indirectă a umanizării obiceiurilor, a 
îmblinzirii sufleteşti prin civilizaţie. In toate părțile aceste indul- 
ciri ale regimului femeii sint acordate de soț din cauza schimbă- 
rii moravurilor, 

Femeile le acceptă în mod pasiv. Niciuna din aceste îmbunătă- 
tiri nu e rezultatul vre-unei mişcări feministe cu caracter colectiv. 
Femeia nu-şi consideră, cu toată asprimea timpurilor, situaţia in- 
suportabilă aşa cum fac sclavii ori plebea revoltată, Ea găseşte 
în organizaţia familiei, oricit de severă ar fi ea, misiunea 


ASUPRA SITUAŢIEI P! MEII MODERNE 393 


ei fireasca, Acest fapt, trebue aşa dar reţinut: oricare ar îi fost 
condiţiile de care s'a bucurat femeia, istoria nu cunoaşte nici un 
inceput de protestare, nici o organizaţie de opoziție a femeii con- 
tru situaţiei care i se oleră. 

Cum se explică atunci, că femeia a suportat cu uşurinţă 
riaurozitatea atitor regimuri severe, barbarin unui întreg trecut de 
oprimare și că tocmai ucum, cind rigiditatea patriarcală s'a im- 
biinzit. cind condiţiile familiei sau imbunätäțit, apare curentul 
hotărit de protestare al feminismului? 

Trebue să menţionăm, cu siguranță, în primul rind progre- 
sul individualismului, al ideilor de libertate şi egalitate, care, 
desrobind clasele oprimate, au revărsat din această ideologie u- 
maănitarislă ceva şi asupra soartei femeilor. Dar acestea nu ni se 
par suficiente, O ideologie nu prinde aşa puternic dacă nu se al- 
toeşte pe situațiuni de fapt, pe pregătiri adinci în structura so- 
cietății şi a momentului istoric, s 

In trecut, oricit de grea ar fi fost situația ce se impunea 
femeii, en işi găsea în familie, alături de existența asigurată, des- 
fäşurarea normală a sexului ei. Dar parcă înseşi bazele căsäto- 
riei incep să se distrame, dacă criza căsătoriei din cauze diverse 
lasă o cantitate de femei tără existenţa asigurată, fără niciun rost 
social şi moral, protestarea feministă devine inteligibilă. 


Autorii reacţionar: —tipul at cel mai reprezentativ e Le 
Play, —deplîng decadenţa familiei. 

i R fi fost Criteriile după care se organizau căsătoria 
şi familia —economic ori religios, — ele se bazau pe un fundament 
unitar, caci corespundeau unei necesităţi inexorabile. Autorii 
care au studiat familia rara nara nu i-au găsit nicăeri acea- 
stă soliditate de principii atoare, - 

Liberul Past sorep-ra în alegerea soţilor, legăturile lăbarțate 
dintre aceştia după căsătorie, (jurişti germani le numesc „ren- 
dez-vous Ehen“), scăderea prea bine simțită a autorităţii pater- 
ne. i-au făcut să numească tipul de familie contemporan, tipul 
individualist $ A 
iti mană e fericită, fiindcă corespunde unei atomizări, u- 
nei disocieri complecte a legăturilor Iamiliare. Simptomele pe care 
le prezintă familia contemporană indică o criză puternică. Dife- 
rite instituţii moderne contribue serios la disolvarea vieții fami- 
liare. Mai întăiu fabrica. Incă dela 14 ani copiii, care-şi pot cîş- 
tiga existența, scapă de subt autoritatea părinţilor. Facili- 
tatea cu care mina de lucru îşi găseşte debuşen afară oleră ori 


394 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cărui copil o carieră independentă de controlul familiar. Atelie- 
rul face o concurență dezastruoasă căminului. 

Cel ce-şi ciştigă viaţa singur se simte o ființă autonomă. 

In clasele avute sau mijlocii, rolul atelierului e înlocuit cu 
şcoala. Oricit s'ar cinta armonia şcoalei şi a familiei, oricit sar 
vedea o concordanţă şi o continuitate perfectă între rezultatele 
acestor două instituţii, nu e mai puţin adevărat că şcoala e un 
puternic agent de desrădăcinare familiară. Profesorul şi maestrul 
se substitue peste tot aproape tatălui. Viaţa intelectuală şi mo- 
rulă a celor mai multe familii e săracă. Puţini copii din clasele 
populare după ce cunosc şcoala, prețuesc mai mult mentalitatea 
de acasă, puţini copii după ce capătă citeva instrucţiuni, care să 
nu simtă incultura părinților şi să nu-i creadă invechiți, iniji 
in prejudecăţi. Familia e conservatoare şi şcoala e p 3 

Dezvoltarea gustului, revelarea de orizonturi nouă, îl face să 
descopere lacunele vieţii de familie. Metoda şcoalei e rațională 
şi critică, aceia a familiei sentimentală, 

Intr'o parte se apelează la logică şi bun simf, în cealaltă 
parte la simpatie şi compătimire. Logica familiei nu exclude in- 
consequența, căci e inainte de toate afectivă, aceia a şcoalei e 
intelectuală şi orice inconsequenţă e aspru denunțată  Voesc să 
spun prin toate acestea că autoritatea patriarcală absurdă şi des- 
potică a vechii familii e incompatibilă cu o anumită cultură a 
copilului. Nu mai vorbim de practica internatelor. Viaţa automata 
de recluziune şi turmă pe care o suportă acolo copilul, anihilea- 
ză căldura şi afectivitatea vieţii de familie. Contactul rar cu a- 
aceasta atroliază sentimentul căminului Familia clasică n'a cu- 
noscut nici şcoala, nici atelierul, deci n'a cunoscut concurenţa 
nici unei alte autorităţi. Pe de altă parte, şcoala pregăteşte pen- 
tru o mulţime de profesiuni care oferind independenţa materiala 
îndepărtează copilul dela coheziunea familiei. 

Aceşti factori adunaţi dau copiilor o neatirnare specială. Fiecare 
işi viaţa cum vrea încă dela cincisprezece ani. Ar fi in- 
teresant de făcut o statistică a carierelor alese de băeţi cu a- 
sentimentul părinților şi o alta a căsătoriilor făcute de fete cu a- 
celaşi asentiment. 

Un alt grup de fapte e tot atit de concludent în privința 
crizei familiare: frequența divorsurilor. Statisticele arată peste 
tot o creştere a procentului acestora. In Statele-Unite, încă de 
acum douăzeci de ani, proporţia era de două divorțuri la zece 
căsătorii.” Contractarea căsătoriilor e, deasemeni, foarte impiedi- 
cata. Numărul celibatarilor creşte in toate clasele, iar acela al 
ietelor nemăritate proporțional. Virsta căsătoriei pentru femei s'a 
mutat dela 18 la ani. În generaţia trecută sau ceva mai în- 
nainte virsta medie era 16—20 ani. lată atitea fapte care in- 
dică criza familiei contemporane. Motivele pe care le găsim la 
acest impas sint foarte variate. Vom incerca să arătăm pe cele 
mai principale. 


* G, Schmaller, Grundriss der aligemeinan Volkswirischatislehre, Vol. 
J, p. 256 şi urm, 


. 


———— ASUPRA SITUAȚIEI PEME MODERNE 395 
pemen MODERNE 395 


trecut. A fost o vreme cind fiecare familiar producea 

atit cît consuma. Pe atunci nu exista piaja de pe câ = 
comerțul şi moneda erau cu desăvirşire rudimentare. Tatăl cu 
copiii săi, cu agnații şi servii lucrau la un r comun. Fecundi- 
tatea maternității era un avantaj: creşteau braţele de muncă şi 
cu ele proprietatea producţiei. Apariţia schimbului şi vinzarea pe 
piață au adus oarecare modificări, Economia urbană şi pe urmă 
cea naţională au luat extensiune. Economia familiară şi-a redus 
ac. ags mijloacele : s'a retras la țară unde evoluția e mei 


Dar şi acolo a pătruns cu timpul capitalismul, 

Azi totul se cumpără piaţă unde se aduce producţia în 
mare a epocei salariatului. iii nu mai lucrează acasă, ci infa- 
brică. Familia nu mai corespunde la nici o necesitate economică. 
Ea a devenit, din acest punct de vedere, o instituție caducă. Dacă, 
pe aici şi colo, în țărârime mai subsistă acest fel de producţie, 
el se menţine doar ca o „survivance“, care mai răceşte, în baza 
opri încă cltăva vreme după ce cauza care a produso a 
ncetat. 

O altă cauză e de natură morală. Familia primitivă presu- 
punea o solidaritate, o credință şi o serie de principii tăcute din 
abnegaţie şi devotament. 

Creşterea treptată a individualismului, după care chiar şi 
copilul (vezi tratatele mai noi de Pedagogie) e considerat ca o 
personalitate, e incompatibilă cu severitatea principiilor patriar- 
cale, Fiecare din noi e azi un scop în sine care tinde să se re- 
alizeze singur şi autonom cit poate mai mult. Nimeni nu mai 
consimte azi sacriliciile necesare vieţii căminului. 

Şi la toate acestea trebue sa adăugăm cauza principală 
care e de natură politică, 

Prima reformă a democraţiei a fost distrugerea privilegiilor 
şi a respectului de clasă. In baza acestui principiu, fii merituoşi 
al claselor populare se pot ridica la orice poziție socială. Ca sä 
ajungă însă la aceasta, fiului de ţăran sau de proletar îi trebue 
o muncă şi un timp dublu ca unuia din clasele avute. Pe cind 
acesta utilizează relaţiile, averea, cultura pe care i-o oferă me- 
diul! în care a crescut şi în care trebue cel mult să se menţie, 
cel ridicat de jos trebue să-şi creeze din nou toate aceste lu- 
cruri. Munca e grea, efortul infinit mai mare. Declasarea, des- 
curajarea, desrădăcinarea îl pindeşte, Chiar cind ajunge ucenicia 
în viaţă îl face să apuce vrista de 30—35 ani, lără să aibă incă 
o carieră făcută. La însurătoare nici nu se gîndeşte, fiindcă căsătoria 
e foarte oneroasă, condiţiile de traiu în mai mulţi greu de im- 

plinit. Neomaltuzianismul e pretutindeni în Moare. Tinărul prole- 
tar preferă să nu-l exercite prin abţinere, decit să-l exercite ar- 
tificial după căsătorie: Soluţii nu se găsesc decit în căsătoriile cu 
dote respectabile. 


396 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Dar dacă ¢ adevărată legea concentrării avuțiilor a lui K- 
Marx, acestea sint tot mai rare. 

"9 aptal de altfel ni-l atestă A. Loria. El crede că „crahul do- 
tei“ e un fenomen frequent Micşorarea veriturilor individuale 
crescind pe urma concentrării capitalurilor, părinții se văd nevo- 
iți să scada şi dota fetelor lor. l 

„In clasa muncitorească acelaşi lucru, In lupta pentru exis- 
tenţă, în care proletarizarea crescîndă tinde să scadă mereu sa- 
lariul prin concurență, lucrătorul dispune de mijloace prea reduse 
ca să-şi poată întreţine o fémee, La stirşii, dacă reuşeşte să ciş- 
tige ceva mai mult, cind şi-a făcut o situaţie oarecare, adică a- 
bia pe la 40 ani, îl surprinde diferența de yristă şi căsătoria 
se realizează cu greu.* Astfel, e cert, că familia şi căsătoria mo- 
dernă sint în criză, | 

Dacă privim însă condiția femeii în faţa acestei crize, ob- 
servăm imediat că majoritatea femeilor trebue sa-şi asigure un 
mod de traiu în afară de căsătorie, în forme străine de aceasta, 
In zilele noastre—şi aceasta e adevărata semnificaţie a feminis- 
mului,— femela nu se plinge de condiţia proastă în căsătorie, ci 
mai ales de neputința de a contracta o căsătorie. Feminismul nu 
e o protestare de asuprire, ci mai ales teoretizarea neputinței fe- 
meii de a găsi în căsătorie asigurarea economică a existenți şi 
acela morală a misiunii ei. 

Pentru ca o mişcare de revendicări să prindă, ea trebue să 
aibă la bază un corp social. Clasa care revendică revoluţia femi- 
pistă e compusă din cantitatea veşnic crescîndă a femeilor ne- 
măritate, ; i 

In adevăr, care e situaţia femeii în fața crizei ciisătariei ? 
In clasa burgheză femeia nemăritată rămine fată bătrină. Exis- 
tența ei economică depinde de familie. Dacă nu se pregăteşte 
în vederea unei profesiuni— (și crescută în ideia familiei patriar- 
cale după care fetele trebue să se mărite cu orice chip,— ĉa nu 
se pregăteşte decit de scurtă vreme în această direcţie), rămine 
după moartea părinţilor în grija fraților ori a rudelor îndepărtate 
dacă acestea acceptă să o primească. . 

Ceiace e mai absurd e că o prejudecată burgheză inexo- 
rabilă îi interzice satislacerea nevoii imperioase de dragoste, de 
care orice individ e obsedat la o anumită vristă. 

Diferitele categorii sociale nu evoluiază concomitent. 

Adesea mentalitatea n prea chiar după ce instituţiile pe 
care se reazămă au dispărut. Morala patriarcată care nu admite 
decit dragostea legitimă a căsătoriei trăeşte încă, deşi familia sa 
transformat. O lata bătrină rămîne proserisă drepturilor sexuali- 
tății. Fără să poat M încadrată In familie, ea n'are totuşi nici 
dreptul de a trăi liber şi independent. Ce-i rămîne atunci de fä- 
cut ? Inchipuiţi-vă acum că numărul acestor femel creşte, că ar- 


* R, Michels, Amour et chasteté, p. 61. 


ASUPRA SITUAȚI FEM I MODEkNE 397 
e 0 E MODON ________ 31 


mata acestor „fără familie" se inmulteste, Fără îndoială o clas 
sociali care cere revendicări se va a La acestea se eur 
adaugă persoanele generoase fără interese directe care apără 
cauze din simplă umanitate, după cum la cauza muncitorilor se 
raliază şi intelectuali entuziaşti din burghezie, 

Femeile vor cere un alt mod de existență, fiindcă acela al 
căsătoriei le e interzis. Şi ca probă că motivul adevărat a! femi- 
nismului e greutatea de a contracta o căsătorie, e că aceste re- 
vendicări sînt considerate ca un „pis aller" şi că multe fervente 
feministe sint dispuse oricind să părăsească cauza sfinta, dacă 
un barbat care le place le cere în căsătorie. 

Dar dacă în clasa burgheză, femeile nesolicitate apucă ca- 
lca feminismului, a revendicărilor conştiente pe care le-o indică 
cultura şi situaţia lor, în clasa muncitorească, femeia necăsăto- 
rită va apuca altă cale. Acolo situația de „fată bătrină“ care aş- 
teaptă e imposibilă, fiindcă tentaţiile sint prea mari şi sancţiunea 
morală prea slabă. Fata din popor nu stă claustrată în zidurile 
casei, Ea merge in lume unde cunoaşte fel de lel de persoane, 
La atelier e asediată de colegi ori patroni, la eşire, in stradă o 
aşteaptă o mulțime de don-juani care-i oferi felurite seducţii. Se 
mai adaugă la aceasta insuficiența salarului, şomajul, mizeria ma- 
terială care o pindeşte. Prostituţia liberă e astiel pregătită. Pe 
de altă parte, prejudecățile morale şi religioase care intimidează 
pe fata burgheză, n'o opresc de loc pe cea din popor. E carac- 
teristic că prostituatele nu sint feministe, Ele au alta cale de a 
soluţiona greutăţile vieţii, 

Intre oyes socială a prostituţiei şi a feminismului e o 
aşa de strinsă legătură, incit putem spune, firă exagerare, că 
prostituția e feminismul claselor de fos. Şi prostituția şi temi- 
nismul sint două consecințe ale aceluiaşi fenomen, două soluţii, 
diferenţiate doar pe clase sociale ale aceluiaşi rău: criza căsă- 
toriei. E foarte semnificativ că în et uvrierilor lrancezi pros- 
tituatele se numesc „vieille fille“. Bunul simț popular a desco- 
perit o coincidență pe care analiza științifică o contirmă, Cea 
mai mare parte din prostituate, chiar din cele care ajung cele- 
bre, sint din clasa de jos. Tipul clasic e ţăranca primitivă, gro- 
sieră, insensibilă sulleteşte, ajunsă curtezană rafinată. E „Nana“ 
a lui E. Zola. Dar „Nana“ e împinsă de acelaşi determinism ca 
şi „Cousine Bette”. Dacă s'ar intilni undeva în comedia umană, 
ele sint făcute să se înțeleagă. Fac parte din aceiuşi categorie, au 
aceiaşi origine socială şi poate abia aşteaptă să-şi dea cindva, 
in viitor, o mină de ajutor. Dacă între bărbaţi, burghez şi prole- 
tar există o prăpastie, femeile din ambele clase se găsesc faţă 
de bărbaţi pe acelaşi teren comun de revendicări, 

Nu e de ajuns să facem o afirmaţie bazată pe o analogie 
ce poate să pară nclundată, Sä căutăm a proba şi altiel obser- 
vațiile de mai sus. 

Inainte de toate se impune constatarea că atit teminismul 


398 VIAŢA 


— 


cit şi prostituția apar istoriceşte concomitent, Amindouă sint pro- 
bleme actuale : şi una şi alta sint legate de apariţia sistemului 
capitalist şi a democraţiei. 

De fapt leminismul nu apare decit cu revoluția franceză. 
Inainte de aceasta nu găsim nici o agitaţie de acest fel. Elect 
direct al crizei familiei, o asemenea mişcare ar fi fost imposi- 
bilă tocmai atunci cînd familia era bine consolidată şi aşa de 
puternică. S'a vorbit totuşi de o chestiune feministă în evul me- 
diu (K. Bücher: Frau e im Mittelalter). Unii istoriciau con- 
siderat amuzamentul unei Marguerite de Valois sau Christine de 
Pisan, sau M-elle de Gournay ca inceputuri ale feminismului. S'a in- 
dicat de asemeni şi viața saloanelor cu ale lor „femmes savan- 
tes* cu etichete de înalt respect pentru femee ca un fel de fe- 
minism. Toate acestea rămin însă sporturi agreabile pornite din 
motive galante ori mondene. Adevărata problemă începe odata 
cu revoluţia franceză. Cu această ocazie apar primele cluburi de 
acest fel. Ceva mai tirziu Saint-Simoniştii încurajează mișcarea.* 
Secolu! al XIX-lea, secolul tuturor revendicărilor democratice În- 
seamnă şi cele mai multe victorii feministe. In 1848 se adună 
primul congres feminist. Opinia publică începe să le susție. U- 
nul din cei mai mari ginditori ai timpului, St, Mill, scrie pledo- 
arii entuziaste pentru noua mişcare. In 1869 (odată cu „Interna- 
ționala* |) se înființează „American suffrage Association" pe urmă 
alte citeva societăţi similare. Mii de aderente se raliază. Faptul 
că coloniile cu regimul lor democratic înaintat lipsit de prejude- 
căţi patriarcale dau drepturi femeilor înaintea popoarelor europene, 
arătă cît de nouă e chestiunea feministă. Ea apare astfel o- 
dată cu democraţia, al cărei reflex moral şi intelectual este, şi o 
dată cu decadența economică a formulei care servea de substrat 
real căsătoriilor, Fireşte că un rol preponderent în această miş- 
care au avut cultura, ideologia umanitară şi individualismul. 
Dar fenomenul n'ar îi prins dacă ar îi avut o bază pur spiritu- 
ală fără un substrat social mai adinc, Şi în timpul lui Ludovic 
al XIV-lea, pănă în timpul lui Ludovic al XVI-lea, femeile erau, 
cel puţin din noblețe şi burghezie, instruite. Molière ridicu- 
lizează chiar excesul acestei instrucțiuni, Şi totuşi feminismul nu 
apare fiindcă n'are încă substratul social: criza căsătoriei. 

Nici despre  prostituţie—ieminismul proletar.—nu se poate 
spune că e veche. Nu orice desirinare sexuală se numeşte pros- 
tituție, Definiţia acesteia trebue să conţie în primul rind noțiu- 
nea de dragoste mercenară, de instituţie erotică, înființată în 
vederea răsplatei pecuniare a relațiilor sexuale. Atita vreme cit 
relațiile sexuale nu sint aşa de generale şi de tipice ca să con- 
stitue o instituţie şi atita vreme cit această instituție nu e ba- 


» C. Bougiă, Saint Simon et le feminisme, în volumul „Chez les pro- 
phetes socialistes”. 


ASUPRA SITUAŢIEI PEMEI MODERNE 359 
ananena aea Ea Ne o 


paaa lajien pecuniare intre sexe, nu se poate vorbi de 
e vremea lui Lombroso, cind iscuitatea 
încă credit (am văzut mai sus cât peri sinergie See plot na 
parte prostituţia . în diferite categorii. Aşa se distingea: prosti- 
pre ospitalieră în care unele triburi din Ceylan sau Indochina 
ră călătorului pe lingă locuință şi masă şi bunăvoința fiicei casei ; 
mai e vorba apoi de prostituție estetică (hetairile anticee, baiaderele: 
etc.), prostituție religioasă (culturi orgiace la Assirieni) etc. etc.. 
Dar nu orice raport sexual în afară de căsătorie e un act de 
prostituție. Femeia care se da amantului din dragoste ori plă- 
Cre nu € o prostituată. Orice element estetic, religios,—altul de- 
> Ama pur materialist, exercitat profesional de o femee în ve- 
a ciştigării existenței, nu defineşte un act de prostituție. 

Dar privită subt acest aspect, instituția de mai sus e 
recentă. tichitatea ma cunoscut-o subt forma ei pură. In 
orice caz, deosebirea cantitativă e enormă. Aşa numitele „dic- 
terion“ la Greci, acele „scorta“ ori „circulatrices* la Romani, 
(caşi lupanarele acestora) erau mai mult curtezane cu caracter 
estetic decit profesioniste regulate. Şi acolo se amestecă, în bună 
parte, elementul plăcerii, care merge invers proporţional cu fri- 

tea prostituţiei, Şi apoi aceste aparițiuni (în proporția lor 

prostituție adevărată) sint datorite unor fenomene exact ana- 
loage cu acelea care au produs prostituția astăzi: apariţia capi- 
talismului în Roma antică (vezi Salvioli: „Le capitalisme dans 
la monde antique") care a adus ca şi azi o puternică diso- 
lufie a familiei patriarcale. Prostituția anticä—cea romană cel 
puţin, —apare bineinfeles într'o formă mult mai atenuată şi mai 
puţin clară ca astăzi, exact in momentul cînd capitalismul co- 
mercial şi bancar al publicanilor desființează vechea economie 
domestică şi cu dinsa cultul strămoşilor, baza familiei romane. 
A Istoricii au remarcat cu drept cuvint că inceputurile pros- 
tituţiei sint concomitente cu dezvoltarea comunelor, adică cu in- 
ceputurile capitalismului.* În fine adevăratul avint îl capătă odată 
cu înflorirea deplină a acestuia. Primele regulamente contra pros- 
tituției, adică primele sancţiuni contra unei instituţii complect for- 
mate, apar la sfirşitul secolului al XVII-lea. Proletariatul cu a- 
glomeraţiile lui urbane, îi dau dezvoltarea maximă. Apariţia a- 

e concomitentă a prostituţiei şi a teminismului, dau dovada 
corelaţiei lor. 

Dacă aceste două fenomene coincid în timp, concordanța 
lor coincide pănă la un punct şi în spațiu. Aici însă se ivesc oarecare 
dificultăţi. Stadiul cultural nu e egal la toate le. Unele au 
trecut de anumite faze, altele abia au intrat în ele. Afară de 
aceasta intervin o mulţime de alţi factori geografici, sociali, reli- 


* Max Bauer, Das Geschlechts leben în deutsch, i; 
Leipzig, 1904, utsch. Vergangenheit, 


490 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ioşi, morali, economici care modifică mersul, evoluţia instituții- 

sa Nu se poate constata o soluție de continuitate între condi- 

tile de dezvoltare economică, politică ori morală, de pildă, la 
Australieni, Francezi ori Ruşi. 

Cu toate acestea în chestiunea în care ne priveşte putem 

oarecare corelațiuni, Prostituția apare mai mult la n e ca 

şi feminismul. Densitatea populaţiei, trequența proletariatului le 


favorizează reciproc. Acolo familia e în criză mai mare, în timp ce 


la ţară se menţine încă patriarcalismul. Acelaşi lucru e de con- 
statat între țările agricole şi cele industriale, In raportul interna- 
tional ele prezintă aceiaşi deosebire ca în cel naţional, oraşele 
i satele. 

> Statisticeşte, în tările nouă, Australia şi America, unde lip- 
seşte tradiția familiară, prostituția şi feminismul, cresc corelativ, 
în dependență unà de alta. Sint desigur cîteva țări în care femi- 
nismul e foarte dezvoltat şi prostituţia foarte redusă. Unele po- 
poare adoptă soluţia feministâ—sint cele mai evoluate din punct 
de vedere moral,—altele soluţia prostituţiei. Printre cele dintăiu 
trebuesc amintite popoarele scandinave. Acolo puritanismul pro- 
testant de o severitate cunoscută, împiedică libertinagiul, mai 
mult, cinismul sexual. In țări medievale, Italia şi Spania însă, 
predomină mai degrabă prostituţia. 

S'ar mai putea spune însă că prostituţia nu are origina s0- 
cială pe care am studiat-o, ci că apare din cauza unui senzua- 
lism puternic, din a unui temperament sexual excesiv, un tem- 
ruga născut, ca şi al criminalului, după teoriile lombroziene. 

om răspunde că fenomene colective generale, nu se pot 
explica prin speciticităţi individuale. Dar afară de aceasta nu e 
deloc adevărat că prostituata oleră un maximum de senzualitate. 
Nu numai că senzualismul nu poate fi o cauză a prostituţiei, dar 
e sigur că cl constitue o piedica pentru aceasta. 

Prostituţia e o profesiune, un mijloc de a cîştiga existenţa, 
Dar în lupta eră existență, senzualitatea ori sentimentul sint 
o slăbiciune. Nu invinge de cît tel bine armat. Şi singele rece, 
utilitarismul, interesul material, sînt arme, pe cînd sentimenta- 
lismul ori căutarea plăcerii sint defecte. Chiar dacă există astfel 
de prostituate, ele sint eliminate iute printr'un fel de darwinism 
al meseriei, Inte'un roman de Kuprin, ceiace înzrozea mai ales 
pe patroana unei case de prostituție era ca «fetele» să nu cumva 
să se amorezeze de cineva. Celelalte se uzează repede şi dispar. 
Suicidul ori spitalul e stirşitul lor firesc. 

Din contra, frigiditatea reuşeşte mult mai bine şi nu învinge 
decit aceia care ştie să se conserve, 

Psihologia prostituatai e aceia a unei femei reci, lucide, 
trează față de interesul său, care nu-şi permite nici o slăbiciune 
cind poate face o cucerire nouă. Gelozia prostituatelor e foarte 
asemănătoare cu concurența acerbă, cu lupta brutală, caracte- 
ristică profesiilor libere la bărbaţi, Există chiar şi un arivism al 


ASUPRA SITUAŢIEI PEMEIL MODERNE 401| 
iba cea daciei n NET e Pa, 


prostituatelor, Foarte multe curtezane celebre sînt, după cum am 
Văzut, fete de ţăran ori proletar, pe care hazardul Pi o inteli- 
aa eye are ze le-au favorizat. 

el prostituţia e o carieră caşi carierele care feminis- 
tele le cer vieţii publice. Fireşte, e o carieră mizerabila, cea mai 
simplă, mai facila şi cea mai directă în lipsă de drepturi consa- 
crate, cariera femeilor fără morală, a proletarelor. Dar e tot o 
carieră ca şi cele onorabile şi cauzata de aceleaşi fenomene. 

Este un teren, o carieră comună, intermediară, în care fe- 
tele bătrine se intilnesc cu prostituatele, E teatrul oraşelor mari: 
Paris, Londra, Berlin. E semnificativ cum viaţa de culise a ma- 
rilor teatre europene prezentată de atiția scriitori ca o pepiniera 
de prostituție ralinată e de multe ori profesia de refugiu a ti- 
nerelor burgheze care şi-au pierdut orice nădejde de maăritiş. 
(Aşa se explică cum multe actrițe şi-au început tirziu cariera, abia 
după ce posibilitatea căsătoriei trecuse). Dar tot acolo, vin, pe 
altă cale şi fetele eşite din popor. 

Din toate acestea sintem indreptăţiți să tragem concluzia 
anunţată încă mai sus şi care stabilea strinsa legătură între a- 
ceste două aspecte ale vieţii feminine. 

Ceiace am voit a fost urmărirea unei filiațiuni obiective 
a faptelor. Gindul vreunei aprecieri ori reţete practice ne-a lost 
complect străin. Ne-am ferit de a face vre-o judecati de valoare 
asupra fenomenelor studiate, Astfel încercarea rămine un studiu 
sur teoretic, Dacă el va da un imbold cätrà soluţionarea prac- 
tică a acestei mari şi umane probleme a condiţiilor femeii mo- 
derne, care trebue să intereseze orice suflet generos, indicind 
care e—după noi — centrul de gravitate al problemei, cu atit 
mai bine.* 


Mihai D. Ralea 


$ Problema situaţiei [ameli subt aspectul prosiituției formează azi în 
Europa nu numai preocuparea multor congrese de sociologie şi higinnă so- 
cială, dar chiar interesul acut al legiuitorilor. Se vorbeşte de cilva tmp şi 
ÎN 1008 de o asemenea lege. Rinduriie de mai sus vor aduce posie anumite 


Scrisori din Paris 


O restaurație filozofică în Franța 
Il 


lo scrisoarea trecutà aminteam de „belphegorisarea* neotomis- 
mujul delia războlu încoace. Asemenea bergsonismelul odinloară, ei 
e discutat şi „gustate azi în saloane mondene şi 'n cioburi literare. 
Jacques Maritain, şeful acestul tomism devenit popular, e considerat 
in cercurile literare de filozof mare. ŞI, dacă adevărata lume filozo- 
fich, în frunte cu Sorbona, până azi îl Ignorează, autoritatea lui fi- 
iozotică În anumite cercuri literare şi mondene nu se discută, Jean 
Cocteau se convertește şi se crede dator tă anunțe fericitul eveoi- 
ment, cu zarvă mare, nu Papel, cl lul Maritain! Gaston Baty, ani- 
matorul grupului care sechema „La Chimâre“, astăzi director la „Stu- 
dio des Champs.Elystes*, a intreprins o reformă tomistă a teatrului, 
iar Henri Massis a pronunțat, ştim demult, sentința de moarte a Il- 
teraturii franceze netomiste, Asistăm, fără indolală, la crearea unei 
estetici tomiste, pe care „societatea bună* a lul Julien Benda a a- 
daptat-o şi o va adapta cu braţele deschise. Literaţii grupaţi la ju- 
ral iul „Roseau d'or” se inspiră, toți, din sufletul acestel estetici, Re- 
apariția lui Satan in literatura franceză — Georges Bernanos, Marcel 
Jouhandeaa—nu e nici ea străină de influența neotomismulul. Dealt- 
fel, „Sous le soleil de Satan“ a apărut mat Intălu fo colecţia „Roseau 
d'or*, iar snobii care, acum 40 de aol, exclamau în cor cu „l'Ab- 
bosse de Jouarre: s.in celace ne priveşte, pol sintem totdeauna cu 
cej care tind spre necunoscut“ şi nu uitau să adaoge—tot în cor şi 
entuzlaști—: „dreptatea este inaintea și nu înapoia noastră” inver- 


SCRISORI DIN PARIS 403 
(Do Pas ________14 


sează azi ordinea acestei fraze din urmă iscăllnd, cu aceiaşi grabă 
mare, toato blestemele pe care Maritaln-Messis le aruncă asupra lul 
Renan. Atit e de puternic noul curent beiphegorlan | 

Propaganda filozotică —câci alci e vorba de propagandă —s în- 
tărită, şi compilcată, şi de-o propagandă politică. „Action Française" 
declară prin Léon Daudet că toți catolicii adevărați trebue să tie şi 
neotomişti | 

Neotomismul e azi deci fâră tndoială un fenomen colectiv, Cu- 
rent simpatic sau antipatic, el va trebui laregistrat de oricine vrea 
să tacă o istorie a ideilor dela războiu incoace. Căror trebulați reale 
răspunde deci neotomismul subt forma sa de fenomen cciectiv ? Şi 
cum se explică această formă? 

Cauzele sint, probabil, multiple, cea mal importantă este insă 
formula pozitivă pe care o aduce neotomismaul pentru a da satisfa- 
cere unor tendinți şi trebuinţe intelectuale şi etice, Intărite dacă nu 
create de războlu, şi despre care aminteam la Inceputul scrisorii din 
Noembre. Neotomismul—belphegorizat, căci de acesta e vorba acum, 
despre celălalt, identic cu tomismul, am vorbit în scrisoarea trecută 
—ereşte şi se întăreşte incontinuu graţie mal mult a celace promite 
decit mulțumită a ceiace realizează. El afirmä,— o! In această pri- 
vinţă e nelatrecut—că e doctorul lafaliibil al presupusei anarhii mo- 
rale şi intelectuale de care sulere vremea noastră şi promite tutu- 
ror spiritelor cugetătoare o formulă, acceptabilă, crede el, de „or- 
Gine“. De aceia o parte a intelectualităţii franceze—tomiştii spun că 
toată intelectunlitatea franceză —il priveşte, dacă nu-l primește cu 
simpatie, lasemnâtatea lui constă deci In faptul că, în aceste vremuri 
de bejenie, se oferă ca nucleu de cristalizare al unor tendinţe, din 
punct de vedere pur formal, generale. 

Terenul i-a fost preparat In parte şi de bergsonism. Cäci a- 
cesta, deşi porneşte dela alte puncte de minecare, dep! își mişcă cu- 
getarta cu totul pe alt plan, și deși operează cu instrumente da lucru 
absolut diferite, este totuşi o cătare evidentă a unul absolut și a- 
firmația găsirii acestul absolut. Prin această preocupare a sa de ab- 
solut, bergsonismul a creat, sau cel puţin a Intărit- răapunzind la 
rindul lui poate şi el unel trebuinţi generale, —o atmosiară morală 
propice răspindirii tomismaiul. Bergsonismul a pregătit sensibilitatea 
şi inteligența contemporanilor noştri pentru acceptarea şi „ințelege= 
roa" promisiunilor neotomiste, Faptul că absolutul bergsonian e, 
dia punct de vedere al conținutului său, diametral opus absolutului 
tomist, e, pentru celace ne interesează alci, fără importanţă, larudi- 
rea lor pur formală e suficientă, 


404 VIAŢA ROMINEASCĂ 
n: AIE AER EEE e 0 


Jacques Bovienger, latr'un Interview cu Frederic Lefèvre dela 
„Nouvelles Lititraires*, vede fa lrumuseţea estetică a ncotomismului 
cauza esențială a succesului lul, Frumuseţea estetică a neotomismului, 
cit şi aureola sa poetică —de care vorbeşte tot Jacques Boulenger — 
au contribuit, fără ladoială, la acest succes. Dar, după părerea mea, 
ele s'au asociat numal, cu rol de cauze secundare, la cauza princl- 
pală menționată mai sus. Căci, dacă lucrurile ar sta cum spune sport 
Boulenger, da ce neotomismul repurtează succese mari numai a 
războlu încoace? Frumos—admiţind că e trumos—a fost el şi Inainte 
de războlu, şi poate mai frumos a fost cind eşise de subt pana må- 
tastră a siintului Toma de Aquino şi cind era încă tinăr! Prederic 
Lefăvre —care ştie tot și are păreri asupra tuturor chestiunilor —imi 
dă dreptate mie cind îi răspunde lul Boultoger: „mărturisesc că por 
tea intelectuală a tomismului mă Imprestonează cu mult mai mult deci 
frumusețea lul estetică sau aureola sa patetică”, 

Frédéric Litovra exprimă alci opiala omulul moyen” i-a snö- 
bului monden pe lingă care tomismul și-a raportat faimoasele suc- 
cese, şi pe care Jacques Marhtaln I-a grupat subt steagul său, Omul 
„moyen“ care strigă după „ordine“ din răsputeri și pentru care for- 
mula ncotomistă despre care vorbeam mal sus nu € aumal o simplă 

e, 

O A cauză, — importantă şi aceasta, —a tăspindirii și a suc- 
cesulul neotomismului, este talentul mare de scriitor a! lui Jacques 
Maritain, filozofu! mișcării, şi al Iul Henri Massis, esteticianul neoto- 
mismului, Se vede că soarta talentului nu e lipsită în unele cazuri 
de un oarecare tragic: pentruca să se poată manifesta in toată pu- 
terea şi frumuseţea lul, talentul are uneori nevoe să lupte, luptă a- 
prigă pentru... o cauză perdută dinainte! lo afară de Massis şi de 
Maritain, mă gindesc la Charles Maurras, 

Simţul psihologie ascuţit al lul Maritaia a contribuit şi el mult 
la puterea de prozelitism a neotom'smulul, Jacques Maritain ştie să-şi 
prezinte doctrina cu abilitate, cercind să impresioneze mai ales Imn- 
glaația publicului pa care vrea să-l cucerească, Doctriva neotomistă 
c o Întoarcere la Izvoarele adevăratei ințelepciuni: Aristot, ultimul 
stadiu de pertecţie al filozofiei eline autentice. Doctrina neotomistă 
+ o doctrină eroică : ea trage dungă cu curaj peste trel secole de 
meditație metatizică, care credea că metafizica, pentru ca zi poată 
exista, trebue să ţie contact Intim cu ştiinţa: Neotomismui mare oe- 
voe de ştiinţă, ale cârei cercetări minuțioase și paciente sint de dis- 
prețuit, căci sint fără importanță pentru adevărata ințelepciune ! Neo- 
tomismul se prezintă ca o renaştere a spiritului occidental şi ca o a- 


SCRISOKI DIN PAKIS 405 
firmare a acestuia contra Orientulul,* Încărcat de atitea afirmaţii 
şi Incoronat de o aureolă mistică, neotomismul putea oare să nu im- 
presioneze imaginația „bunel so jetâţi= ? Paznic neadormit—singurul 
pazoic titrat !—al inteligenţei, ri işi acorda, dela inceput, dreptul şi 
posibilitatea de a cigtiga şi adereaț:i acesteia, 

Spuneam mal sus că ambiția neotomismului e să servească de 
cadru pentru plănădirea unel concrpţii de ansamblu despre lume, 
concepţie de care vremea noastră are nevot, fâră Indolată. Din acest 
punct de vedere—și numat din acesta-— rolul lui în Franța și Belgia 
se aseamănă cu ce! pe care şi l-a asumat, in Germania de după răz- 
bolu, şcoala dela Darmstadt (Neotomiştii ar fi furloşi de această a. 
proplare). După bocatele spergierianv deasupra ruinllor epel lumi des- 
tinată să dispară cu totul, şcoala ini Keyseriing aducea ca sioe o 
atitudine tinerească, afirmativă, oferind elemente de construcţie aduse, 
în parte, din depărtatul Orient. In Franţa neotomismul indep inegte 
şi rolul lui Spengler şi pe-al lul Keyserling : boceşte dispariția unti 
lumi, intimpiată acum 500 de ani, iar rolul constructiv al său e unui 
reconsiructiv: vrea să reinvie lumea după care piinge. Sarcină ex- 
trem de grea, mijloace de realizare extrem de sărace, Atit şcoala dela 
Darmstadt cit şi neotomismul au ceva dia aviatul, din lirismul şi din 
ambiția religiilor. Tomismul este, în mod frane şi o religie —mai ales 
9 religie. Deși unii neotomiști obișnuesc să separe peotomismul de 
catolicism, lucrul nu e posibil, nici teoreticeşte şi nici din punct de 
vedere practic, ŞI, dacă nu toţi catolicii sint neotomiști, toţi neoto- 
miştii sint catolici In chip necesar. Numele de „Şcoală a laţelepeiu- 
nii* dat de Keyserling mişcării pe care a inaugurat-o, nu trădează 
oare şi el caracterul ei religios ? 

Ca toate mişcările mari in istoria culturii omenești, mari, sau 
presupuse ca atare, neotomismul vrea să fie celace bătrinul Machja- 
vel oumra „Întoarcere la principiu": „Dacă dorim ca o religie sau 
o republică oarecare să dureze multă Vreme, e necesar să je readu- 
cem adesea la principlul [din care au porti!]*."* Ca tot ce e ome- 
nesc, aceste forme de creație omenească pler din lipsă de reiaoire. 
O inspiraţie proaspătă din principiul ascuns {a orlgina lor se Impune, 
şi înlăturarea elementelor eterogene care s'au depus în cursul vremii, 
ca o coajă lipsită de viaţă, pe nucleul primitiv, Coaja care stăbeşie, 
denaturează sau chiar omoară vigoarea inițială şi plastică a simbu- 
felul pe care s'a depus, latoarcerea la Izvor poate îl ocazionată de 


*H. Massis a anunțat, demuli,o carie despre Occideni și 
Orient, 
** Discorsi, II, 1, 


406 VIAŢA ROMĪNSASCÀ 


imprejurări diverse, și intăptuită pe că} diferite; Imprejurări exteri- 
oare, cum e uo războlu nenorocos, (Machiavel vorbește de instituțiile 
religioase şi politice, şi aduce ca exemplu Roma care își regenerează 
instituțiile, dapă războaele cu Galil), fondarea unor nouă lnstitații 
lasplirate din principiul Inițial dătător de viață, sau intrarea lo scenă 
a unul om mare. (Machiavel vorbeşie de sfintul Francisc de Assisi, 
care desvălind contemporanilor săi din nou tipul original al creștina- 
Iul, insafiă viață nouă creştinismului ameninţat să se petritice subt 
povara unui formalism devenit aproape mecanic).* 

Dar, neotomismul este el intr'adevăr o astfel de intoarcere le 
principiu ? 

Ia istoria creștinismului poate fi considerată ca atare, In afară 
de apariția stintulul “Francisc de Assisi şi a misticilor germani din 
Evul mediu, Reforma lul Luther. Da, Reforma lul Luther a fost şi dio 
punct de vedere practic, o Intoarcere la izvor: la evanghelie, istorie 
vie şi entuziastă a unui exemplu concret de viață. A unei atitudiot 
nouă în fața vieții, dar atitudine :—formă vie, plastică de reacțiune 
în faţa realității—şi nu regulă tescultă în dogme pentru totdeauna 
fixe, lată de ce Reforma iul Luther s'a dovedit viabilă şi extrem de 
rodnică, lanolad rădăcina centrală a vieţii sufleteşti a Occidentului, 
ea a vărsat vigoare tinerească In toate ramurile civilizaţiei acestuia. 

Dar siatemul— singur acest cuvint o indică—stintului Toma, a 
cărul reintronare o preconizează neotomiştii, nu este nici de cum o 
origină sau un priacipiu al unei forme de cultură umană, Sistemul 
stintalul Toma e, din acest punct de vedere, un apogeu, o incheere, 
nu an inceput cum e Evanghelia. Tomismul esto expresia sistemati- 
zată a une! lumi care își ajunsese deja punctul culminant de dezvoltare, 
şi care, ca toate lucrurile, omeneşti şi naturale, nu putea decit să 
stagneze sau să decline de aici laalate. În vederea demonstrării a- 
ceste| afirmații am făcut In scrisoarea precedentă istoria foarte su- 
mară a tomismului fo chiar sinul bisericii catolice. O Intoarcere la 
sitotul Toma —presupuniad, cu mult optimism, că aceasta ar fi posl- 
bliă** —ar H dec! o întoarcere la o formă de expresie a vieții, care, 


* Discorsi, III, 2. Acensiă idee a lui Machiavel e una din cele 
ma! mari și mal fecunde ale lul. Fapial că Machiavel propune, peniru 
iasiituțiile politice, o „intoarcere la principia" din 10 în 10 ani, nu dil- 
minuează întru almic prolunzimea idei! lul. El e mal mull o marcă a 
wremarior sbuciamale și nesigure ia care a trăi! acesi mare cugelă» 
tor politic. 

Pa În numărul din Februar 1924 al „Vieji Romineşii”, am incercel 
să ară! mollvele de ordin pur filozofic ale imposibililății acestei re- 


intoarceri. 


chiar pentru vremaa in care a fost e ată, nu lroprezepta o pripire in 


Neotomiştii, fără să-şi ja osteneala de a aduce probe plauzi- 
bile, afirmă posibilitatea acestei relntoarceri, Aceasta e afirmația lor 
inițială şi pe care se sprijină toate celelalte. Jacques Maritain, —şefu! 
formel „beiphegorice" a ntotomismulul,* —nu face decit să aducă so- 
luţii, indicate de si, Toma, pentru orice problemă, nu numai filozo- 
tică, dar şi socială, politică ete., pusă de secolul nostru, Dara pre- 
tinde că stintul Toma, oricit de mare ar fi fost, a găsit acum 630 
de ani** soluţii pentru toate problemele care se pun azi, e luctu co- 
pilăresc. Şi mă întreb dacă d. Maritain e serios cind afirmă astfel 
de lucruri? Cetitorul se va îl întrebat deja dacă nu cumva J. Ma- 
ritaio preconizează o clădire mai departe pe bazele puse de stintu! 
Toma și nu o ataşare servilă la litera sistemului tomist? Căci neoto= 
miştii belgieni, de exemplu, se gindesc la o lărgire a tomismului 
(Cardinalul Mercier şi urmaşul lui la catedra dela universitatea din 
Louvain: canonicul Noi). D. Maritain işi dă sama că această lär- 
gire ar insemna adaptare la o realitate inexistentă pe vremea si. 
Toma şi străină de spiritul sistemului, deci, în fond, ca ar fi o stal- 
şificare* a tomlsmujui original. Pornit odată pe această cale prime]- 
dioasă a „adaptârilor* și a „lărgirilor= e greu să prevezi unde te 
vei opri. Elemente de afirmații absolute, ascunse in doctrina sfintului 
Toma de Aqulao, nu permit acest lucru, lată de ce—probabi!—], Ma- 
ritaln cere, în mod implicit mai muit prin exemplul pe care-l dă, o 
răminere strictă pe pozițiile iniţiale ale tomismulni. 

ŞI atuuci, mă Intreb dacă majoritatea și violența cu care noo- 
tomiştii Maritain-Massis dărimă tot ce e modern, și mal ales tot ce 
acest „stupid secol al XIX-lea” a creat, nu purced mai mult din sen- 
timentul acestei imposibiiităţi de adaptare, necesară reugitei neoto- 
mismulul, dar care ar trada autenticitatea cupetării sfintulul Toma, 
decit din graba cu care, dărämind, vreau să zidească?] ŞI iarăși, 
faptul că neotomismul, în forma sa populară şi pasionată, formă In 
care a raliat atitea spirite dela războiu incoace, trage dungă peste 
experienţa celor din urmă patru secole, e mal mult expresia siābl- 
clunii şi neputiaţii lul, decit semo elocvent ai curajului și al 


forţei Iui, 


* Abatele Henri Brémond, înir'o conversajle pe care a avul o cu 
ua peolomis!, il asigura pe acesla că si, Toma de Aquino a fosi un 
geniu prodigios, dar nu ullă să remarce snirilual, car lrebul să se 
determine mai! întăiu: „De core sf. Toma de Aquino e vorba? Căci 
siai atijia !* 

*" Si. Toma a trăi! inire 1225 4274. 


408 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Tot astiel, scopurile practice imediate de care e iacărcat,— 
scopuri nu prer mărturisite, dar nu din calcul abil,—deşi contribue, 
în măsură mare dar to chip efemer, a face din neotomism o doctrină 
ia modă,” ele nusi vor întări cl îl vor stăbi—aceasta In chip durabil 
— vigoarea iul ideologică și, ca consecință a acestela, și vigoarea lu! 
mortală, In ce privește pe aceasta din urmă, tio să remarccă aprolundarea 
par teoretică—tăcind abstracție dela scopuri practice imediate, mărturi- 
site sau nu—a unel inalte speculații metafizice are, adesea, efecte prac. 
tice (morale) mal reale şi mal durabile—după trecerea unel perioade 
oarecare, necesare incubației—decit nestirşitele şi neobositele „indru- 
mëri morale şi exortații la virtute, »* 

ŞI acum, pentruca să răspund întrebării pusă mai sus; neoto- 
mismul nu e celace Machiavel numea întoarcere la origine. El va 
intări fAră iadolală, pozițiile bisericii catolice, dar nu va putea vărsa 
puteri proaspete in viața religioasă intensă a credincioșilor acestei 
biserici, ŞI nu va face nici restaurația metafizică pe care o promite. 
El cere mentalității pe care o numeam, în alt loc, modernă, sacrificii 
enorm de mari, imposibile. Omul secolulul al XX-lea, oricare ar fi 
aparențele, continuă pe omul secolulul „stupid“ al Iul Léon Daudet, 
şi nu va renunța—nu va puțea renunța—la achizițiile pe care le-a 
țăcut dela Luther şi Descartes incoace. Căci, să nu uităm, că deși 
neotomlamui se anunță ca o operă a raţiunii şi ca restaurator al ia- 
teligenței, ei nu este o astfel de operă. Scopul teoretic pe care-l ur- 
măresc reprezentanţii Ivi, întocmai ca acela al părinţilor Bisericii, 
nu este un scop filozofic propriu zis: Celace aceștia exprimă in for- 
male filozofice sint concepţii teologice. Natura însăşi a discuţiei pe 
care o deschid In toate domeniile este teologică şi nu filozofică, Orice 
discuţie filozolică presupune, ca condiție absolut indispensabilă, I- 
bertatea de cugetare a ambilor adversari. Neotomiştii discută spriji- 
mindu-sa mereu pe autoritate, Autoritatea —fle a dogmel île a lul 


* Se şile că noi Rominii am arâlal loldeauna foarte mare interes 
peniru modă, sah! orice formă s'ar manilesia ea. Uneori riscinda ne 
lece ridicoli, şi chiar a ne pâgub! pe nol în şine, adapiind lucruri 
care nu ni se polerlvesc de loc. lală unul din motivele care m'au in- 
demna! să vorbesc nici despre neotomism, 

”* Aceanslă obuervajie are valoare numai cu privire la societăţile 
cu înal!b și veche civilizajie, care, singurele, pol avea inleres real 
pentru speculațiile pur teoretice şi, în aparență, gralulile. Ar fi deci 
riscant să afirm valoarea el inlr'o socieiale ca a noasiră, unde majo- 
ritatea oamenilor cu pretenjii de cultură primesc asife) de speculaţii 
cu un suris „plin de înțeles“, Acest suris å la Pigasov nu lzvorăție 
nicidecum dinir'un scepticism justificat, căci acestia presupune și el, 
la svindul lui, existența unei speculaţii... 


e SCRISORI DIN paris 409 


Aristot —este vitimul lor argument," lar celace neotomismul vrea să 
inaugureze este in esenţă, o concepție teologică a lumii şi a vieţii, 
oricit ar atirma Maritain posibilitatea separării teologiei de illozofia 
pe care o profesează d-sa, Conciliarea pe cart o anunță intre două 
priscipii lreconciliabile—autoritatea cu rațiunea—nu e posibilă decit 
pris Aservirea (care Insemoează negare) cele! din urmă la cea din- 
tăiu. Alc! ar zace pericolul cu care amenință neotomlsmul cultura Oc- 
cideatulul—de esenţă raționalistă —admiţiad pentru un moment, prin 
ipoteză, că ar reuşi să realizeze de fapt restauraţia pe care o m- 
nuață, Der la aceasta nu va putea consimți cugotarea occidentală** 
iără să nu Iscâlească în acelaşi timp sentința de moarte a culturii 
pe care a creat-o aici în Apusul Europei, 

Putem deci prevedea de pe acum, că cu tot zgomotul cu care 
se anunţă, restaurația metafizică de care e vorba na va fi decit un 
curent de cugetare, foarte caracteristic, dacă volji, al vremii noastre 
postbelice, dar efemer. Dat filad priacipiul pe care se razimă, ca e 
poticaită chiar în originea el. Celace noul curent filozofic va lăsa to 
urma sa, vor fi citeva „puncte de vedere“ izolate, Aceste „unghiuri 
de vedere“, deşi rupte din cadre vechi, nu vor f lipsite de oarecare 
noutate, Ele iși vor imprumuta noutatea din noutatea materiei asu- 
pre cărora se deschid şi din... parțialitatea lor. Mulțumită lor şi mul- 
țumită talentului celor doi reprezentanți remarcabiilal neotomismului, 
Massis şi Maritain, acesta a produs și va mal produce probabil o- 
para de o incontestabilă valoare eatetică, valoarea filozofică a ceiace 
a produs pănă acum fiind foarte redusă. lată de ce am crezut c'ar 
fi poate instructiv să-l prezint În scrisoarea următoare—ca foche- 
ere—pe d, Maritain la lucru. 


Paris, Decembre, 1926 
D. D. Roşca 


* Asilei, peniru a clia un singur exemplu: In revista italiană „RI- 
visia di Filosolia neo-scolaslica”, Sepi. - Oci., 1923, J. Marilain, într'ua 
articol întitalal: „La Metafisica del fizici ossia In simuallaneila secondo 
Etasiein”, critică În numele lui Arislol, „metafizica” fizicienilor relati- 
vişii. Concluziile la care ajunge autoru! se pol rezuma scuri in afir- 
mejia : lot ce n'a spus Arlsio! esie absurd! 

” Spuneam la începului aceslei scrisori că reprezentanții com- 
pelen|i ai el nici nu „șlin” de exislența d-lul Maritain. 


Cronica artistică 


Expoziția inaugural: Hasefer 


Hotărit, anul acesta e caracterizat în plastică prin eminenţa 
expazițiilor colective puse subt direcția artistică a doi critici în- 
cercați, Oscar Walter Cisek ṣi Stefan 1. Nenițescu. Expozițiile 
personale, vre-o treizeci la număr în ultimele două luni, s'au ine- 
cat într'o negură tot mai întețitä, propice loviturilor de teatru $s- 
tem Kimon Loghi. Un singur nume s'a desprins dintre pale de 
ceaţă și din pale de ceață şi-a înălțat scări rotitoare spre adincul 
cerurilor: Elena Popea. Alți doi sau trei artiști tineri îşi incer- 
cau în vremea aceasta rezonaața vocii în odăițe îmbicsite de în- 
tuneric confinat Zadarnic: vocea lor nu străbătea în larma stră- 
zii, minată aceasta spre încăperile luminoase ale Ateneului, unde 
maestrul Kimon şi-a statornicit de ani de zile un vad. Dar arta 
adevărată se retrage departe de răscrucile știute și-si croește subt 
privirile de priveghe iubitoare ale celor doi critic, figașe simple 
şi numai ale ci. Astfel librăria Hasefer inaugurează odată ou 
noul său local amenajat în stilul Arts-Decoratifs o expoziție colec- 
tivă de pictură şi sculptură pusă subt direcţia artistică a d-iui Ște 
fan Neniţescu, Inițiativa e demnă de orice laudă, iar alegerea 
nu se poate mai bună. In cadrul librăriei, arta ne desvălue un 
sens mai adînc al ci, acela de a se incorpora întregului spiritual, 
Nu ne mai apare deci ca un joc lipsit de consecinţe, nici numai ca 
a recreație binetăcătoare, chiar dacă prin multe legături ni se a- 
duce aminte că rostul unei pinze încadrate e să impodobească un 


-E _______ CRONICA ARTISTICA 4 
tenor, Dar punctul acesta de vedere își găsește o îndreptățire 
egală cu acela care vrea să ştie adincimile artei străvăzute prin re- 
Hecțările intelectualității Aceasta explică și procentul mare de 
femei expozante. 

„Nina Arbore cultivă o artă clasică în datele ei generale, dar 
cuprinzătoare de stări afective foarte nuanțate şi de o curăţie in- 
gerească — Simplificarea formelor e dusă la extrem, Corpurile 
sînt văzute în profiluri largi, a căror puritate nu o turbură nici 
o umbră de tratare naturalistă. Insăși figura omenească pe care 
atiția o amănunțesc în interogatorii zădamice, trăește aici intens 
într'un contur schematic, bazat pe marile raporturi.  Expresivi- 
tatea surprinzătoare a unui portret roz-albastru nu poți ști uneori 
din ce e fiicută, atit de simplu boabele albastre ale privirilor joa- 
că în profilul alungit de migdală a! ochilor, atit de firesc o mînă 
de ceară, delicată, suc, se așează peste cealaltă, însuflețind rozul 
palid al rochiei.  Siniliul intens al fotoliului, rozul acesta și verde- 
le crud al draperiei încheagă un intreg grav de culoare, plin de 
un farmec turburător. Dar elementețe expresive ale acestei ar- 
te apar uneori și în înfățișarea ei formali ca în nudul pus alăturea 
de un vas cu lalele, unde pleniturinea formelor ajunge la o plas- 
ticitate mare, înrudită cu aceia a lui Derain dinaintea războiului. 
Ca şi la el, rotunjirea volumelor se întăreşte uneori în contururi 
lemnoase, aducind aminte cubismul; ca şi la cl, volumele absorb 
spațiul înconjurător, excluzind influența moleșitoare a atmosfe- 
rii; ca şi la el ritmuri puternice string laolaltă elementele formale 
din compoziție cu o rară vitalitate. Seva pămintului se răspin- 
deste in tot cuprinsul sinilor desivirşit sferici și le măsoară greu- 
tatea; iar desfoerile tainice ale lalelelor emani nu știu ce partum 
de perversiune baudelairiană, 

Cecilia Cuţescu Storck a redat artei cu o frumoasă autori- 
tate un motiv ce părea iremediabil compromis de cînd Vermont 
pusese În circulație formula unui pitoresc zădarnic și comod. Da- 
torită d-nei Cuţescu-Storck, tiganca poate fi astăzi şi altceva 
decit o paparudă, Pe un fond abstract și de tăria cerului în 
noapte, țigăncile sale hotărăsc gesturi definitive, iar feţele lor au 
în configurația sintetică a liniilor ceva din liniștea nestrămutată 
a unei măști antice. Sănătatea în neștiință de sine a naturii um- 
ple fiecare mădular, se întețeşte la fiecare încheetură, circulă în 
voe subt pielea subțire a sinilor ca în pumnul închis de frăgezi. 
me al fructelor crude. Numai rarcori, ca în lucrarea decorativă 


412 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intitulată “un galben de lămie se încălzește prea mult linga 
SAA tartea, a albastra ae Inacee sub dogoarea unui o 
şu de pară, gesturile însuși obosite parodiază o dărnicie falșă j 
aduc aminte prea supărător, în grămezile de fructe exotice sau ale 
anotimpului, de convenționalismul unui com al abundenții. Fru- 
moase daruri de sensibilitate în desenurile sale cu acuarele, 

Micaela Eleutheriade e un nume aproape nou. La ultimul 
salon oficial, natura sa moartă admirabil pusă întrun cadru ob- 
lung strălucea discret și cu reflexe catifetate, prin gama sobră de 
brun, negru și alb. Sensibilitatea sa ardentă și delicată are cu 
ce ne fermeca şi de data aceasta într'un pcisagiu de properti 
mici, care unește grația unui stil pier cu darul de nostai- 
ică și spirituală reculegere al povestitorului. 
sai papa riul seeni mult mai severe. Elemen- 
tele de compozitie capătă uncori o precumpănire excesivă, intro- 
ducind p notă de asprime şi de chinuitoare contorsiune a forme- 
lor, Decorativul său e numai amploare și ritmică sonoră. 

Vecin de panou, Henri Catargi păseşte la realizări de prim 
ordin. Clasicismul, făcut din renunțare și superioaai strunire a 
fortelor de creație trăeste în toate pinzele sale, Dela prima ex- 
poziție a pictorului pănă azi nu sint decit patru ani. in răstim- 
pul acesti scurt a încăput o evoluție surprinzătoare, care yeg 
spre o artă despuiată și monumentală. Dar o evoluție fără a 
turi şi armonioasă, asemenea desgolirii treptate a lui Istar, fiica ui 
Sin din epopeea Isdubar, căreia în drum spre locuința morţilor 
paznicii îi smulg la fiecare din cele șapte porti podoabele sale. nla 
poarta șaptea paznicul a despuiat-o, el i-a ridicat ultimul văl cá- 
re-i acoperă trupul“. Numai o fiinţă puternică poate rununţa 
fără stringere de inimă la daruri firești sclipitoare, jar siguranta 
cu care d Catargi știe să-și aleagă mijloacele ne arată la 
domnia-sa o cultivare a meşteșugului şi a simțului artistic arare- 
ori întilnită în cuprinsul picturii rominești Școala lui Poussin 
se dovedeste astfel atit la noi cit și în Franţa, unde artiști de ta- 
lia lui Segonzac şi Derain lărgesc drumurile tăiate de marele cha- 
sic, cea mai binetăcătoare pentru orientările noi și sănătoase 
ale artei.  Deastidată d. Catargi e într'o bună măsură italicni- 
zant, cînd vede în tiganca ceși ține pe braţe pruncul dormind, o 
madon, O pace divină odihnește în privirile indelung purtate 
asupra lumii, o acceptare senină a soartei se vădește în economia 
gesturilor. Dar tiganca nu e mai puțin ființă omenească: bra- 


————— CRONICA. ARTISTICA 413 


fele osoase făcute pentru munci grele se ostenesc ținind în cum- 
Până trupul micuţ și greu al copilului. =“ Gitul ea trup ara- 
tă cum toate încheeturile au fost sortite unci dăinniri indelungate. 
Faţa smeadă, pleoapele lipite de rotunzimea interioară a ochilor, 
Sprincenele încordate în arcade puternice măsoară si şansele de 
Viaţă și trăirea ci. Dacă e vorba să stabilim acestei pinze o fi- 
liație în cuprinsul artei romînești, apoi aceia nu poate fi decit no- 
bila înfăptuire a lui Luchian în „Safta florăriţa“, 
racterizarea portretistică nu Întîrzie în 
colo sinteza ritmică a linii 


Ca şi acolo ca- 
detalii naturaliste, ca si a- 


7 lor şi planurilor dă pinzei o odihnitoare 
și aristocratică înfățișare. Dar ritmul la Catargi e mult mai grav, 
mult mal apropiat de virtuțile staticului, smuls simetriei inchise 
printr'un imperceptibil pas al disimetriei. Un acord de culori io- 


cale brun, albastru, roz e un fapt de autoritate, bineficător în ne- 


“guranța generală. O natură moartă de proporţii mari ar întă- 
ri şi mai mult spusele noastre. Spaţiul nu ne mai îngădue des- 
voltări. Să notăm numai cum intre hărțuirile orizontalelur, ver- 
ticalelor și oblicelor, profilul ideal al unui glob pămâîntesc insam- 
nă un centru de cumpănire şi discernămâînt clasic. 

Sabin Popp nu arc daruri mai mici, dar o voință mai puțin 
hotărită îl impedică să și le valorifice indestul. Pentru Sabin Popp 
desenul trăește într'o oarecare independență faţă de culoare, Ele 
sint gindite separa! şi numai tesute împreună ca urzeala și bătă- 
tura într'o scoarță rominească, In discriminarea elementelor, pri- 
vitorul încearcă o plăcere pur intelectuală: scheletul negru de căr- 
bune se desprănde uneori din plasa culorilor şi strălucește haluci- 
nant ca pe o placă radiografică. Dar însuși negrul e o culoare. 
Pulsaţia lui caldă îl alătură la jocul celorlalte valori de culoare, 
după cum griurile uncori reci şi abstracte pregătesc din contră 
precumpănirea elementului linear. Arta aceasta nu c numai rä- 
finatä: este totuşi cum s'a arătat atit de bine în lucrări mai vechi, 
și sănătoasă,  Conturările au ceva tineresc și vajnic în forța lor 
de delimitare; un galben și un verde striilucesc prin frăgezime şi 
comtmricativitate. Valorile își păstrează neatirnarea lor. chiar da- 
că griurile precumpănesc și modulează treceri nuanțate. Prin a- 
ceasta, arta lui Sabin Popp ne aduce aminte de uncle tapiserii cu 
valori atit de răspicate şi de sonore, cari totuşi nu prejudică u- 
nei armonizări generale mai mult nuanțate şi stinse. 

Pherekyde nu dispune de resurse prea bogate. Dar ştie cu 
mijloacele sale să închege o lucrare în care arta își spune cuvîntul 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 

ci. Tocmai această probitate o admirăm în vederea unei străzi 
turcești din Tulcea. E o lucrare bine inchegată, bine luminată, 
iar apuopierea albastrului curat al cerului de cenușiul unni zid în 
umbră dovedeşte o sengibilitate cultivată pentru culoare, 

Prejudecata naturalistă punind în talerele balanței pentru o 
supremă valorificare estetică, deoparte opera de artă, de cealaltă 
natura, ajunge la același rezultat concludent ca și cutare fantezist 
de speța lui Jarry, dacă i-ar trece prin minte să măsoare lungimile 
cu unitatea de măsură pentru greutăți. Confruntarea celor două 
mărimi neconvertibile are și ceva trist ca scoaterea în evidență a 
cemturilor din două registre paralele. Spunem acestea pentru a 
se ști din capul locului că în judecarea unei lucrări ca „Balul“ lui 
Marcel lanen, mu facem apel la un criteriu inexistent, pe care însă 
foarte mulți îl invoacă spre a-și acoperi inexistența priceperii ar- 
tistice. — Trepidaţia vieţii moderne își găseşte în lucrarea d- 
lui Marcel lancu, un echivalent plastic. E drept că oamenii sint 
văzuţi ca furnicile; grea încercare pentru cel ce ar voi să înceapă 
cu identificările. Omul eo cifră într'un calcul mare; el nu con- 
tează ca individualitate și voința artistului ma e să realizeze por- 
trete Ci se mulțumește să extragă o schemă, însemnind mai 
mult o linic și o culoare vibrantă care se integrează ca elemente 
de mişcare în ritmul universal, E în bucata aceasta o forță des- 
lânțuită conjugată cu o forța coordonatoare. Artistul se află la 
o justă distanță între două tendințe opuse: aceta de a reda cit 
mai direct ritmul viu al vieți şi aceia dea realiza tipare veg- 
nice în care acel ritm să se lase cuprins, Această artă construc- 
toare si puternică nu va putea rămine mult timp departe de inte- 
legerea publicului. 

Aceştia sint tinerii, care în vecinătatea unor nume consacra- 
te ca acelea ale lui Iser, Ressu, Petraşcu, Bunescu, Toniţa, Şt. Di- 
mitrescu, vin să dea o lovitură concluziei noastre sceptice formu- 
lată în cronica precedentă, asupra noilor generaţii de artişti plas- 
tici. 

Sculptura e reprezentată prin Jalea, Teodora Cernat și Mi- 
lita Petrascu. Aceasta din urmă aduce o lucrare de proporții 
mici în marmură, intitulată: „Dansatoarea“*, E parcă pe o pia- 
trä preistorică efigia imprimată dinăuntru a unei salamandre 
scînteetoare“, Cuvintul e al lui Paul Valery în „L'âme ct la 
danse“.  Cetirea acestui comentariu substanțial și subtil, pe care 
marele poet atte l-a închinat arti dansului, a inspirat-o, cum se 


CRONICA ARTISTICA 415 


spune de obiceiu, pe artista noastră. Noi recunoaştem în dan- 
satoarea Miliţei Petrașcu pe însăşi Athikte palpitanta, păsărică, lu- 
cru fără corp, lucru fără preţ, regină a dansatoarelor cu nume 
dulci şi luminoase ca mierea albinelor: Nips, Nipho€, Néma; — 
Nikteris, Néphélé, Nexis;—Rhodopis, Rhodonia, Ptilé. Luminoasi 
e însăși marmura pe care d-na Petrașcu a făcut-o sensibilă, Tac- 
tilul e aici atit de amănunțit și topit în lumină sclipitoare, că par- 
că un mozaic de diamante minuscule și-ar juca laolaltă miile de 
tocuri scînteinde și instabile. Realizări de soiul acesta, prin de- 
penidența de un motiv literar pe carei interpretează, trag o linie 
marcată subt intenţiile îndeobşte intelectual: care au prezidat la 
formarea acestui salon. 

O iniţiativă frumoasă e și în prezentarea unor lucrări de artă 
străină valoroase, ca pinza intitulată „Director de fabrică“ dato- 
rită famandului Franz Masereel. Artistul acesta e mai înainte 
de toate un foarte mare gravor în lemn.  Intelectualitatea care 
se leagii atit de arta selactivă a xilografiei cât și de tratarea mo- 
tivelor literare --tendenţioase chiar—e mai puțin servită de mijloa- 
cele picturii în ulei, E drept că tot ce poate fi senzual în pasta 
a fost îndepărtat prin întinderea ci în strat subțire, prin matita- 
tea obținută, Masereel a creat arta cca mai voluntară a timpu- 
lui. incordarea artei Jui e imaginea incordării de voință a ma- 
rilor conchistadori contemporani: potentaţi ai trusturilor, condu- 
cători ai marilor concentrări industriale, seniori ai industrivi și ba- 
pulii 

Pentru a încheia vom face cițiva paşi înapoi şi ne vom opri 
inaintea lucrărilor decorative semnate de d-na Storck: Fapta 
uneia din țigâncile sale de a cumpăni în cîte o mină un vas smăl- 
tuit și o strachină cu flori este însăși fapta artistului contemporani, 
născut pentru a echilibra cantități și a împăca ritmic greutăți dew- 
sebite. Sensibilitatea lui nu se mai apreciază după gradul de e- 
nervare al unui amorf țesut din nuanţe fugitive, iar destrămarea 
nu mai e socotită virtute Bine înteles în calca celor tineri s'au 
ridicat multe ambiţii lovite în plin, iar siguranța luntrică a pur- 
tătorilor de măsuri necorupte apare şi azi revoluționară celor de- 
prinși să manevreze nestinjeniți intrun prelungit şi ambiguu cre- 
puscul. 


14 Decembre, 1925 
Aurel D. Broşteanu 


Cronica literară 


—_— 


Johan Bojer 


H. Bergson şi şcoala pragmatiştilor americani, incercind să èx- 
prime caracterul esențial al omulul vieți! contemporane, l-au denumit 
in mod lapidar şi sintetic : homo taber, 

„Homo tabere este, In coacepţia prazmatistă, omul care posedă 
in cei mai inalt grad cooştiința forței practice active, pe care o re- 
prezintă ; inteligenţa lui e facultatea creatoare de mijloace utilitare, 
in vederea realizării trimmtulul suprem in lupta impotriva naturii, 
Dimpotrivă, activitatea unel inteligențe teoretice sau pur speculative 
— departe de a reprezenta o forță—ar părea astăzi aproape înoiilă ; 
de acela inteligența trebue să albâta vedere realizarea scopului prac- 
tic imediat în viaţă. 

In faţa vechiului concept de: homo sapiens, omul inteligenţei 
logice şi al rațiunii speculative, se ridică astfei „homo faber*, omul 
acțiunii practice Imediate şi al inteligenţii aplicate ta tecomesele vieții, 

Pără indoială concepţia ini Bergson e remarcabilă prin gradul 
deosebit, în care se sprijloi pe realitatea vieții privită cu obiec- 
tivitate. 

Dar nicãiri nu are, poate, un mai puternic obiect de exempiiti- 
care decit în viața oamenilor dela Nord, 

Oamenll Nordului mi-au apărut Intotdeauna superiori, prin forța 
seinirintă pe care o manifestă; prin atitudinea fermă cu care in- 
iruată rigorile naturii lor vitrige. Neobosiţi in lupta lor de conser- 
vare a vieţii, atit de des ameninţată, —oţeliţi în incercarea lor de re- 


e U 447 


zistență şi in tendința de organizare a acestei vieţi, — oamenii Nordu- 
lui apar în aureola supra-omului, ce se opune prin energia Individua- 
Htăţii Inl in calea mersului tata! al fenomenelor naturii. 

Viguroși la corp, neintrinți in fața necesității unei permaneațe 
rezistenți active, el au o fizionomie aparte, distinse trăsături de ca- 
racter— individuale sau colective. 

Sobri şi cumpâtaţi, Scandinavii restriog adesea până la latensă 
condensare pasiunile ce îi domină, În fond lasă, întilnim la ei acelaşi 
dorinţă de a trăi viața În toată Intensitatea ei; acelaşi entuziasm 
meridional ce iacunună rezultatul fericit al storțărilor, In care scopul 
devine realitate; acelaşi sdrobitoare durere stanci ciad năzuințele 
stirgesc priatr'un desnodămin! fatal. 

Omul dela Nord, insă, se distinge printr'o adincă interlorizara 
a fenomenelor sufleteşti pe deoparte,—priatr'un necbignuit etort vo- 
luntar al reacţiunii Individuale—pe de aita. Ibsen, marele creator de 
viață, pe care istoria literaturii îl consideră drept cel mal autentic 
reprezentant al individualismului, a prezentat, in tosti opera iul, a- 
semenea exemplare de individusiitate puternică, Din acest panct ds 
vedere—deși lipsit de fantazia anarhică a filozotolul Fr. Nietzsche 
teoreticlanul „volnţi! de putere* şi creatorul „Supra-omului*, — lbsen 
se apropie mult de paradoxalul cagetător german. 

Deosebirea constă în faptul că pe cind Nietzsche râmine un |. 
dealist fantezist, ce nu are nimic comun cu realitatea, pe care o 
ignorează — sau subt anumite aspecte o urâşte, — Ibsen işi cre- 
iază idealul din realitatea socială pe care o observă, o apreciază, © 
valorifică sau o condamnă, Ibsen concretizează fn exemplare de forță 
creatoare năzuințile menite de a revoluţiona societatea ultimelor da. 
cenli; deacela eroii lul—departe de a fi sclavi al paslunilor—apar 
drept martiri al ideilor mari, pe care le mențin cu neobişnuită putere 
de voință ; infrtagerile lor chiar sint prilej de reacțiune fecundă fa 
sinul societăţii, care l-a doborit, 


Johan Bojer reprezintă, subt acest raport, un izbitor contrast 
faţă de H. Ibsen. Voința puternică care la Ibsen creia fondul seë- 
tietesc al acţiunii în lumea vieţii exterioare, apare la Bojer subt e 
formă palidă şi locertă, 

Subtilizată de cugetare, adesea dodubiată de un sentimeat vaz 


418 -INATA ROMINEASCĂ 


de teamă, față da evenimente neaşteptate, eroii lul Bojer au aproape 
intotdeauna o atitudine de incertitudine, de retiexiuoe continuă, 

Ce e drept, cugetarea a fost adeseaori considerată ca o acţi- 
une În devenire; pentrucă orice acțiune, orice act psihic—în atară 
de automatismele vieţii laferloare—presupune reflecțiunea. 

Şi totuşi, atunci cind apare lnatr'un continuu proces de relaolre, 

fără a reuşi să exprime cu preciziune formele in care to- 
cearcă să se cristalizeze,—cugetarea care in mod logic trebue sä fie 
un factor determinant, devine mai curind un Impediment pentru ac- 
tiunite noastre. E celebru cazul lul Amiel, care—dacă nyu intră di- 
roct in domeniul psibologlel patologice,—repreziată un exemplu de ex- 
cesivă analiză Interioară, chinuitoare și paralizantž. 

Dacă ia opera lul Bojer nu se evidențiază puternic acea nà- 
zuluță activă, pe care o exprimă In curs de realizare etortu! voluntar, 
există Insă aici altceva, care atrage atenția cetitorului dela primele 
pagia!: neputind să se manifeste printr'un proces de exteriorizare, 
ei dimpotrivă răminind restrinsă numai la fenomenele vieţi! interl- 
oare, voinţa locenrcă să lărgească prin luptă acest cadru limitat, 

E luptă între coaștilața neclară, tacadrată de idei şi reflexii, 
coatinuă transformare, pe deoparte, şi voința în permanentă stor- 
jare pentru a determina viața exterioară—pe dë alta. Această luptă 
apare subt forma unul sbucium sufletesc deprimant și thinvitor, 

lo descrierea acestul chin Interior, Bojer apare nu numai ca 
scriitor captivant prin minunate! său stii, dar mal ales ca psiholog 
desăvirşit, cunoscător adinc al manitestărilor vieți! interloare, 

Aceiace constitue cea mal caracteristică formă de manifestare 
a voinţei inlăaţulte, luptind pentru a-și recăpăta Hbertatea—e un fe- 
nomen psihic comun : ezitarea. In sufletul eroilor lui Bojer czitarea spare 
ca un factor comun ai vieții obişnuite, o atitudine ce are insă ceva din ca- 
ractarul anormal al vieții patologice. ŞI totuşi Impresia, pe care o 

păstrezi—la terminarea lecturii unui roman al său—este acela a u- 
nei dezordini pronunțate In activitatea psihică mintală de ordin inte- 
jectual sau afectiv, care paralizează actul determinant al acţiunii. 
Erik Ewie (Sous le cie! vide), un tinăr dotat cu losuşiri superioare 
de intelect dar mal ales cu acel simțimint delicat de largă simpatie 
umsnltară, e chinuit îngrozitor până ce ia tatala hotărire de a colo- 
aiza țiautu! coastelor oceanului, care va cobori In fundul său nolle că- 
mivuri Injghebate cu atita trudă, O singură flință cunoaşte secretal 


CRONICA LITERARĂ 418 

sosea a = scoboară ars dar lent spre fundul mărilor; e Inga 

poate lua ho'ărtrea de a mărturisi tatalu! adevăr, 

ce singur ar putea salva viața amealațată a colooiștilor entuziaști, cu 

prețul scump de a sdrobi Idealul unic al ființei adorate, Erick Ewle, 

ŞI astfel, acela ce e prevăzut din timp de cetltorul care asistă 

la destişurarea intregei acțiuni, se totimplă in mod mecanic, impus 

de o ingrozitoare fatalitate exterioară ce işi găseşte un sprijin dè- 
cisiv în constituția psihică a vieţii acestor indivizi. 

Fireşte, ezitarea' presupune un factor determinant în scădere, un 
act de intelect Hpsit de pregnanța acţiunii. 

Totuși, acela ce în mod obişoult este considerat ca absență 
a voinţii, mi se pare nedrept din punct de vedere logic și talg dia 
acei psihologic. În adevăr, opinia curentă își Inchipue că la baza 
volnţii ilpsite de Intensitate e insensibilitatea, Burghezul obişnuit să 
facă în fiecare zi acelaşi lucru, orlett ar fi pe punctul de a deveni 
maniac, său simplu organism mecanic-—vlabial doar din pnnct de 
vedere fiziologic—se crede capabili să impue şi altora atitudinea lul, 
pe care nu o Insuflețeşte nici o notă de intelect; şi e Intotdeauna 
gata a eticheta cu epitetul de nesimțitor pe acela, care dotat cu senal- 
bilitate, nu se inserează în mod mecanic în calapodul felului său o- 
bişnnit de viață, 

E in mentalitatea comună iaclinarea de a arăta un suveran 
dispreţ, față de faptele de care te simţi în mod Inevitabil izolat, 
Pentrucă solidaritatea nu e posibilă decit Intre oameni de acelaşi 
structură psihică, apropiați prin același fel de viață, susținind ace- 
laşi ideal de viitor; deaceia ce Îți pare neințelea sau fără valoare, e 
firesc să nu te apropii niciodată, Dispare, in acest caz, şi acea ele- 
mentară tendință de a cunoagte, bazată pe instinctul curtozitățile 

Deacala sensibilitatea, in mod obişnuit depreciată și foarte rar 
—ma! ales subt formă exagerată—considerată ca o stare psihică mor- 
bidă, apare uneori inutiiă și gratuită. 

Nu volu lacerca alci să fac elogiul sensibilităţii. Există fosă 
——ia Hteratură—un admirabil tip, fn care sensibilitatea exagerată se 
incrucigează cu o complectă lipsă de voință activă: boerul Oblomov 
din romanul cu același nume al scriitorulai rus Gonciarov, reprezintă 
un minunat exemplu de viaţă dominată de sensibilitate exagerată, în 
care orice năzulnță de acțiune rămine în stare de embrion, fără a 
putea să apară ca formă de manifestare a energiei vitale, 

Nu vreau să spun prin aceasta că, eroii lai Bojer se aseamănă 
iatoemal acestui tip morbid, pentru care viața—chiar în luziile și 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—— 


aspectele-ei plăcute—e suferință. Am remarcat numat ce strinsă ie- 
pătură, ce conexiune intimă, există intre sensibilitate și vointa în 
cura de manitastare, 

Erot tul Bojer păstrează acea năzulnță de acţiune, caracte- 
sistică oamenilor dela Nord, pe care incearcă în fiecare clipă, să o 
traducă In fapt, E acea impulsiune, susținută pe convingerea intimă 
a victoriei, care--pentru vl—a devenit tradiție şi crez interior, 


H. Taine, teoreticianul creaţiei artistice, a incercat să găsească 
un fundament științific pozitiv criticii literare. Rasa, locul, momentul 
—iatr'un cuvint mtdlul în care apare—sint factori determinanţi în 
cursul realizării opere! de artă şi note din conţinutul el, to momentul 
ciud a devenit realitate. 

Această teorie a părut exagerată şi factice; oricit rol ar avea 
factorul biologie și social in creația estetică,—s'a spus—a afirma că 
el râmine caracterul esenţial al opere! de artă este a nega total va- 
loarea personală a talentului creator. 

Poezia, mal ales, care—flind un proces cu totul subiectiv și in- 
dividual—putea fI greu explicat numai ca produs al mediului social, 
și totuși, deşi pozitivismul ştiinţific a lul Taine a fost inlocuit în do- 
meniul criticii literare mal intăiu cu analiza psihologică pură, apol 
cu coocepțla artel pentru artă, mediu! biologic şi în special elemen- 
tul său vlabii,—societatea—a devenit o forță dominantă chiar asu- 
pra individualităţilor ce se desprind din ea. 

Concepţia sociologică contemporani afirmă în mod cu totul o- 
biactiv şi documentat, că societatea este forța creatoare a valorilor 
de orice natură; individul, şi subt formă mal intensă individaaiităţile, 
exprimă valori personale în curs de obiectivare; geneza lor e in s0- 
cletate, scopul lor e a exista obiectiv în ea, 

In iteratură chiar, adesea s'a resimţit influența covirşitoare a 
marelui pubiic, elementul apreciativ al societății Id procesul de valo- 
rificere al creaţiei literare. ta 

ln genere, scriitorii „ă thèse“ nu au fost niciodată simpatizaţi 
de marele public, Pentrucă, a scrie cu Intenția de a realiza un scop 
anumit, echivalează cu o incercare de a schimba forțat cursul men- 
talității sociale, 

Dar societatea, care cu greu cedează în fața individusiităţilor, 
ce reprezintă o forţă creatoare de neinvina—rezistă cu energie In faţa 


CROMICA LITERARĂ Al 


ea tendinți artiticiale de revoluţie, Dia acest punct de vedere, 
ze = S considerat ca un privilegiat prin talentul ş! manlera 

Psiholog de fină pătrundere analitică, scoborindu-se cu artă şi 
subtilă abilitate în cutele adinci, Inexplorate ale sutictului, Bojer pre- 
ziată —in opera lul—aspectele variate ale năzulații noastre spre mal 
bine, aie tendințelor noastre larg simpatetice, care singure printr'o stor- 
țare energică şi permanentă rougesc să revoluționeze societatea. 

Căci, fără indolală, dacă există ceva bun In sufletul omenesc, 
ceva superior şi inerent în apiritul nostra ce ne inaiță fără u ne arunca 
in brațele orgoltulul, aceasta e tendința de largă simpatie față de 
umanitatea din care ne-am desprins, —sacriticind pornirile egotiste 
atit de apropiate de instinct. i 

Subt forma de Ideal, pe care viața actuală cu duritatea el I 
doboară, sceste näzuinți apar cu claritate şi evidenţă in principaleis 
romanze ale jul Bojer („Sous le ciel vides, „La pulssance du men- 
songe"), 

Oameni, pe care fi insufiețeşte dorința de a schimba ceva din 
actuala viaţă a socletăţil—pe care o simt nedreaptă și sspră—eroli 
iul Bojer vor răscumpăra adesea cu prețni scump al liniştii, al nu- 
melni şi situaţiei lor, temerara încercare de a Infrumuseţa o realitate 
chinuitoare (Erik Ewle în „Sous le ciel vides, Astrid Riss in „Les 
anita clalrese, Kout Norbi în „La pulssance du measonge“). 

Drama antică avea—in chiar structura el un element: Destinul, 
ce revenea constant în orișice momect, pentru a arăta ce mare è 
deosebirea intre acţiunile omeneşti şi acea forță superioară, pe cara 
0 numea 0 „Divinitate», 

Azi „iatum*-ul antic a dispărut, Dar se păstrează In schimb 
un fatum now, pe care nu toţi îl resimt cu o acelaşi intensitate, dar 
care—subt forma desorganizării materiale sau a dezagregării psihice 
—distruge elementi! vital al societății: conştiinţa individuală cret- 
toare de idealuri. Sint oameni, care nu pot răspunde priu reacțiuni 
normale la excitațiile complexe ale mediului exterlor;—în lires lor 
e nn caracter de pasivitate, care paralizează tendința lor de acţiune, 
Knut Norby eroul principal al romanului „La puissance du mensonge”, 
apart din ce fn ce mal incurcat în acțiuni, pe care și un copii dotat 
doar cu temperament normal le-ar putea desiega fAră prea mari efor- 
turi de voinţă. Dar Norby se incurcă ln lucruri cu totul lipsite de 
complexitate; sint cauze atit de mici, locit cu greu le poţi determina 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in mod egal şi just efectul, Acelace rămioe însă un caracter avident 
din toată activitatea acestui om este impresia inegale! disproporții 
in atitudinile lu! în fața momentelor deosebite ale vieţii pe deo- 
parte,—Ingrozitoarea intervenție a fatalităţii necunoscute dar od- 
sedante și sdrobitoare pe de alta. 

Nu știu dacă am întiinit vreodată mal frumoase pagial, decit 
acelea ia care romancierul norvegian arată astfel chinul intens și 
adiac al celor, ce cad subt lovitura Destinului, 

Dar cetindu-le, simți cum în durerea misterioasă a suiietelor, 
ce se sting, se plămădeșie o energie nouă, pe care legea firii va 
consuma.0 totuşi subt tiranla destinului fatal. 


+? 

Bojer nu este însă pumai un fin psiholog, ua stilist de talent 
şi un sincer animator al idealurilor umaaltare, 

El este cintărețul Norvegiei veşnic acoperite de zăpadă, a! 
„tiorâ*-urilor clar-obscure subt palida lucire a soarelui de nord, al 
lacurilor scinteletoare cu aibla lor masivă de ghiaţă. 

in literatura norvegiană lohan Bojer reprezintă una din culmile 
inalte, pe care le-a atins talentul acestui popor, şi va rămioe desigur 
una din strălucitele figuri ale epocei noastre, 


Mircea Mancaş 


Cronica ideilor 


In jurul poeziei pure 


E una din curiozitățile dar tot odată şi din aspectele inzlţătoare 
ale acestei vremi, faptul că In Franja de azi, atit de impovorată de 
nevoi materiale, o problemă de un caracter aşa de inactun] şi der- 
brăcat de contingenaţi terestre ca acea asupra „poezlel pure* a putut 
să fie mal bine de un an, obiectul unei largi şi pasionate discaţii. 

Cuvintul a lost aruncat de Paul Valéry în 1920 in faimoasa lul 
prefaţă, la volumul de versuri al jui Lucien Fabre „Connaissance de 
la déesses. 

Dar el însuşi recunoaşte ca precursori pe Edgard Poe, Baude- 
iaire, Mallatme, 

La Poe se observă pentru prima oară voinţa destul de lămurită 
de a izola detinitiv poezia de orice element străin de esența ei. La 
Baudelaire această voinți e accentuată subt influența tot mai covir- 
şitoare a muzicii, iar în ce priveşte Mallarmé, atit de chinuit de fru- 
museța pură, incercarea lul de a scoate din limbaj efecte asemână- 
toare cu acelea pt care cauzele pur sonore le produc asupra îlinței 
noastre nervoase şi de a purifica poezia de toate elementele intelec- 
tuale pe care muzica nu le poale exprima, e destul de cunoscută. 

Doctrina estetică a lul Mallarmé a fost dezvoltată mai mult o- 
ral, în conversații intime, a căror ecou a rămas misterios gi vag. 

b 


Spirit lucid, de formațiune matematică şi carteziană, Valâry a- 
duce in această problemă o contribuție mal clară ca subtilai dar 
nourosul său maestru, 

E un adevăr desigur incontestabil, observă diosul, că cele mal 
mari opere versiticate Incepind cu „De natura rerum* a Jul Lucrețiu 
şi stirşind cu „La l&gende des siècies* a iul Hugo sint didactice sau 
istorice şi conțin anecdote, Invățâminte, descrieri, generalizări, co- 
troverse, putind foarte bine să fle traduse, fără a-şi pierde cu totu 
din însemnătate, o 

Dar cugetarea abstractă, admisă altădată în versuri de clasici, 
romantici, parnassleni a devenit ceva aproape Imposibil de combinat 
cu emoția Imediaţă. „A vorbi azi de poezie filozofică, e a confunda 
in chip naiv condiții și aplicaţii ale spiritului, incompatibile între ele. 
Scopul acelui care speculează e do a fixa sau crea o noțiune, adică 
o forţă şi un instrument, pe cind poetul modern incearcă să producă 
in nol o stare, ba chlar să ridice această stare excepțională, la un 
punct de julssare pertectă=," 

Poezia pură, Ințeieasă ca Inlăturarea progresivă a elementelor 
prozalce (istorie, legendă, anecdotă, moralitate, filozofie) dintr'un 
poem e Insă o limită ideală, rareori atiosă de cel mal mari poeţi gi 
numa! În unele versuri, care desprinse din ansamblul textului devin 
independente şi pun stăpinire uneori tiranic pe viața noastră in- 
terioară. 5 

In sită parte, Valéry explică senzual cuvintului pur, care coin- 
cide după el cu acel foarte simplu de care se servesc chimigtii, cind 
vorbesc de un corp pur. ŞI pentru a jămuri cum delicateța gustului 
poate interveni În noțiunea de poezie pură, tace comparația urmă- 
toare: „E de ajuns să ne reprezentăm Impresia produsă de un zgo- 
mot sau 0 voce izbucalad, în acelaşi timp, in care audiem orches- 
tra. Avem atunci sentimeatul unul contrast între două lumi sau intre 
două ordini de leg! a sensibilităţii noastre, căci sunetul şi zgomotul 
st exclud jar ansamblul sunetelor formează, într'un anumit fel, un 
sistem Inchis și complect, Un scaun care cade, o doamnă care in- 
cepe a vorbi tare intrerup brusc, nu știu ce, în starea noastră. Tot 
aşa intr'un poem, intervenția datelor Istorice (acea a unul an de 
plida) pare contrară obiectului pe” care și-l propune acel care vor- 
beşte In versuri, ** 

Pe cine se interesează de aproape, adăugă el, de munca lasuşi 


” Variété, pp. 101. 
** Frâdârie Lefèvre. Entretiens evec Paul Valéry, Pg. 67. 


CRONICA IDEILOR 425 
——————————— CONICA DELLO S O 425 


E versului, îl importă poate dastul de puțin să varieze subiectele, 
S'ar putea foarte bine concepe, ca un poet care-şi iubeşte arta să se 
mulțumească de n reface toată viaţa lul același poem, dind la trel, 
patru sau cinci anl o variaţie nouă a unei teme odată aleasă. „Ce 
serait agir comme une fabrique d'automobiles qut lance de temps å 
autre un châssis nouveau, pourvu de perfectHonnements (parfois con- 
testables) d'un type primitivement conçu. C'est que j'incline A crolre 
que l'essence de la poésio est ia recherche de la poċsie méme, et 
que sa profoadenr est possessjon de plusen plus prêcise, de tous les 
moyens d'un art dont l'objet, ou, si vous voulez, la fio, est dans une 
relation très étroite avec ses moyens“, 

Problema tratată de Valéry a fost reluată anul trecut de abt- 
tele Brémond, academician cunoscut prin studiile Iul erudfte şi pro- 
funde asupra Istoriei! sentimentului religios în literatura franceză, tn- 
tr'o disertaţie ținută în fața celor cioci secţii ale lostitutului, com- 
plectată apol prin „Eclalrcissements* şi „Prière et poésie“, 

Convins de neantoj doctrinei care caută în rațiune secretul po- 
erziel, e! observă că un vers, pentru a produce în nol Indetioisabila 
stare de graţie poetică, nu e totdeauna necesar să-l! prindem senzul, 

Atmostera alectivă de o seducţie stranie ca şi lnefabilai deg- 
teptat în aol priatr'a inlallibiiă intuiție de unele versuri ale lui Ge- 
rard de Nerval, Baudelaire sau Verlaine nu sint lasă datorite, după 
Bremood, numai muzicei expresiel, cum socot cel mai mulți. 

Desigur, ritmul e indisolubil legat cu poezia, care captează şi 
uneori orchastrează delicios resursele muzicale ale limbajului. 

Dar dacă orice poezie e şi muzică verbală, ou orice muzică ver- 
bată e poezie şi din două poeme, cel mal puțin armonios e adesea 
cel mal poetic. Se ştie, că versurile lul Desportes sint mal armoni- 
oase ca ale lul Ronsard și chiar ultatul abate Deliile intrece, fa a- 
ceastă privință, pe ua Vigny. 

Citeva vibrațlun! sonore nu pot fi Insă, susține Brémond, elementul 
priacipa! nici unic al unel exporienţi In care ct è mal intim din sulle- 
tul mostru e angajat, Fiuldul misterios care traversează cuvintele Îşi 
are originea lntr'o zonă mai profundă, realitate spirituală greu de 
definit cu ajutorul raţiuali, care insă prin natura şi mecanismul ei 
psibologic, tinde spre rugăciune, Pentru a se manifesta In afară şi a 
fi transmisă in alte suflete, această realitate interioară e cu nocesi- 
tate siiliä să recurgă la idel, sentimente, imagini, mijloace prozaic= 
şi Impure. Poezia îşi plerde asttel virginitatea el nativă, 

la poe. ul cel mai puțin impur, scrie Brémond, poezia e a lul 


426 VIAȚA ROMINEASCĂ 
Ariel, cuvintele ale lui Calibao, ŞI in sprijinul acestui manicheisns 
estetic, e! invoacă oroarea pe care adevărații poeţi o resimt față de 
impuritate și prozalsme, 

Căci poezia pură ca şi extazul mistic au ca aspirație supremă 
tăcerea şi „a accepta să nu traduci în versuri Inspirația è cel mai 
frumos omagiu care se poate aduce poeziei, 

Cum e lesne de observat, Brémond, spirit ingenios dar fără cla- 
ritate logică nu distinge deajuns între două senzor] diferite ale noţi- 
ujel de poezie pură. 

Primul senaz (| întiinim la col mal mulți die poeţii romantici de 
pretutindeni. Pentru el, ideja de poezie pură e legată de acea deins- 
piraţie improvizind forma el, de acea de facilitate supremă sau di- 
vină stare de grație, asemeni comuninuei cu Dumnezeu, Lamartine 
compara deja poezia cu rugăciunea. 

Dar poezia pură mal are un senz, violent opus celui dintâlu, 

Edgar Pog a arătat poate cel dintălu, în mult discutata „Ge- 
neză a unei poeme“ solidaritatea care există intre poembi cel mal 
misterios, eterat și pur şi tehnica cea ma! minuțioasă iar după ci, 
Mallarmé şi mai ales Valery, opun Idell de inspiraţie aceia da fa- 
bricație. Geniul e fatal legat după el de o anumită materie, lar în lo- 
cul idei de facilitate aeriană intilnim în dingil acea de dificultate şi 
aplicație, ba chlar de construcție logic premeditată, de calcul raflo- 
nai și lucid, 

Deşi intre preocupările tehnice aie lui Po: sau Valery și poe- 
zia lor nu e poate o legătură necesară cl există o zonă iraţională 
sau chiar o contradicție, nu e mal puţin adevărat că experiența ne 
arată coexistenţa lor. 

Fire cu inclinări mistice și apologet pasionat ai romantismului, 
abatele Brémond parea înţelege poezia mai alesta primul senz, reprogind 
ini Vaitry, acest halucinat al tehnice}, demonul preciziei, 

Ne putem Intreba însă dacă antiteza de origine bergsonlană, a- 
supra cărela el se oprește, Intre poezia interioară ca stare de preți- 
oasă şi Inetabiiă experiență primă şi poezia exprimată în versuri cu 
necesitate impure, nu are in ea ceva forjat şi artificial? 

Cum observă cu pătrnadere Thibaudet* problema poeziei pure 
(ca și acela a latulţiei sau rugăciunii, de altfel) nu poate fI separată 
de acela a tehnicei corespunzătoare, care e legată nu de on gen Il- 


* Rellexlons sur la lilitralure, Poâsie, Nouvelle Revue Fran- 
calse, Janvier, 1928. 


CRONICA IDEILOR 427 


terar, cum crede Brémond, cl e inerentă spiritului nostru. 

Acea tăcere, analoagă cu a marilor mistici pe care el ọ pro- 
pune admiraţie! noastre, corespunde oare unul fapt real ? Şi nu e mal 
degrabă, produsul une! subtilizări excesive, stare virtuală și ange- 
Mică inaccesibilă omului, pretutindeni supus legil muncii şi a ctotiului 
asupra materiei rebele ? 

În opera lui recentă „Prlere et poésie“, sprijiniodu-se pe unli 
critici englezi de azi şi pe o anumită literatură religioasă, Bremond 
a riscat un pas mal departe, atirmind că poetul caşi misticul ar avea 
prilejul unei experiențe proprii, care I permite să atingă direct con- 
cretul şi realitatea uitimă, 

Adoptind parabola poctulul catolic şi teolog Claudel, el admite 
distincția pe care o face acesta (ntre anima (suflet) şi animus (inte. 
lgenţă), sasținind că există o cunoștință poetică, bine Inţeles intul- 
tivă şi supra rațională, de aceiaşi ordine cu acer mistică sau meta- 
țizică. 

Deși orice spirit logic şi pătruns de simțul relativităţii, nu fi 
poate urmări pe această obscură şi primejdioasă cale, nu ne putem 
opri de a face unele observaţii. 

Poezia comportă fără Indolală, lu materia el, o mulţime de e- 
lemente extra intelectuale, care iși au lzvorul In alectivitatea noas- 
tră şi misticul Bromond are in această privință dreptate, respingind 
obiecțiile izvorite dintr'un ingust şi sec raționalism ale voitalrianulu! 
Paul Souday. 

Nu urmează lasă de aici, că scosibilitatea considerată în bloc 
e superioară rațiunii, aici că elementul rațional poate fi cu totul In- 
lătarat, cind e vorba de forma, intenția, organizarea materialului 
poetic. 

In ce priveşte inrudirea sau analogia între experiența poetică 
şi cea mistică, cam curios susținută de un cleric, e uşor de văzut că 
ea poate da naștere la ercri și confuzii, 

Câci pentru oricine e familiarizat cu psihologia religioasă se știe 
că misticismul in seozul lul inalt presupune mortiticări de tot felul 
și mai ales renunțarea la bunurile terestre. 

Faimosul precept al evangheliei „mourrir å sọ] mâme* e alci o 
etapă necesară a ascenziunii, 

Domeniul poeziei, ca şi materia el, e dimpotrivă universalitatea 
vieţii, din care experiența mistică face desigur parte dar numai ca un 
element intr'un vast ansambiu, 

Orizit ar H de eterică și uneori celestă, poezia unul Lamartine, 


í 
428 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Shelley sau Novalis, ea rămine profund iegată de natură, senzație, 
instinct și căutind să o confondăm cu religia riscăm mal degrabă să 
naturalizăm religia, cum a făcut Rousseau, decit să ridicăm poezia 
pe treapta divinului, 

E da prisos să amintim deasemeni că pretențiile sacerdotale și 
protetice ale unor romantici gen Hugo, nu pot stirni decit sarinul, 

Dacă creația poetică își are izvorul în afară de rațiune, ou in- 
samă că ea colacide necesar cu experiența mistică. 

Inrudirile şi analogiile pe care Brémond le constată latre ele, 
există mai mult la punctul lor de plecare, din cauza Indistincțiunii o- 
riginare a tutoror virtualităților vieţii. La punctul termina! dimpotrivă, 
principiul diterenţierii valorilor intrind fu joc, drumurile lor deşi se 
pot intretăla uncori sint în realitate divergente, 

Peatru adevăratul credincios, experienţa poetică dacă ne putem 
servi de această expresie, nu poate avea în nici un caz calitatea și 
puritatea experienței mistice, 

Contuzia latre cele două categorii de valori spirituale e mai 
degrabă un semn al incapacității logice a acestei vremi, pe care au 
tără temelu Benda © compară în Belphegor cu epoca alexandrină, 

Cu toate rezervele pe care le deşteaptă, părerile abatelul Bré- 
mond caşi discuţia stirnită de dinsui ln jurul poeziei pure sint venite 
la vreme și nu slat lipsite de semnificație, 

Căci evoluţia, pe care cu mult In urma poaziel engleze sau ger- 
mane, acea franceză a iadepiinit-o în ultimele decenii, avea nevoe de 
o punere ia punct teoretică, 

Critica savantă, acea a protesorilorcumo numeşte Thibaudet, de 
aspirație clasică, tradițională și logică, rămăsese la o coscepție mal 
mult raționaiistă și oratorică a poeziei, 

Nu sint mulți ani de cind Faguet, hotărit ostil lui Baudelaire, 
deosebea grav poeții cu idei de acel fără de Idel, lar Lemaltre sau 
Bourget admirau pe Leconte de Lisle şi pe Sully Prudhomme, atit de 
scăzuți azi In stima generaţiei nouă, prin manlera lor prea eloquent 
picturală sau abstract didactică, 

Din multe cauze, cea mal importantă e desigur mişcarea sim- 
bolistă, e un fapt netăgăduit azi că noțiunea de poezie tinde spre o 
purificare și concentrare, în care prin eliminarea a totce e aloqueați, 
descripţie, naraţie, considerate ca genuri intruse, elementul lrațional 
și Intaltiv devine fundamental. 

Chiar la poeții de felul lui Valiry, pentru care un põem © o 
“onstrucție logic premeditată şi de o rigoare matematică, care ex- 


CRONICA IDEILOR 420 


clude „le laisse aller şi negiijențele inspirației, rațiunea nu are ca 
scop decit subiecțivismul absolut şi senzaţia inefabilului, Poezia a- 
pare astfel, tot ma! Inrudită cu muzica, Azi nu se cer poetului cuge- 
tări ci asociaţii de metafore, care se impun sufletului prin magta in- 
cantatarie a ritmelor şi el e mare nu prin spectacolele pe care le 
descrie sau prin idelle ce le expune, ci fiindcă multiplică analogiiie 
și supgereazi între lucruri, afinități incă neobservate. 

Pia ch recurg la versul liber sau gramatici pasionați, de pu- 
fism, socotesc asemeni lui Mallarmă sau Valéry, proprietăţile mu- 
zicale conețiiabile cu prosodia sau metrica tradițională, cel mai muig! 
din poeţi! contemporani sint deopotrivă de subieciivi și de mistici. 

Concepţia lor e fără indolală indrhzneaţă dar originală și 
stranie. 

Căci poezia, astfel ințeleasă, nu poate evita totdeauna obscu- 
ritatea şi, produs aristocratic prețios accesibil numal citorva inițiați, 
devine aproape încomunirabiii profanilor. 

Lumea acceptă însă cu greu această deviare a limbajului, dela 
Intrebuințarea curentă şi transformarea lul Intr'un Instrument spe- 
clal, la vederea unor scopuri particulare şi misterioase, 

ŞI ne putem întroba cu Camille Mauciair* dacă „idolatria stä- 
rii pure“, pe care el o descopere nu numai In poezia dar şi în pic- 
tura şi murica modernă, cu disprețul ei pentru tot ce e idee sau 
subiect, capl adoraţia extatică a cuvintului, culorii sau ritmului to 
posibilităţile lor latente nu duc la virtuozitatea sterilă și au In- 
samnă o raretacţie a aerului respirabil, o denutriție prin ciimina- 
rea unor elemente vitale și mal ales v dezinteiuctualizare a artelor. 

Simptom cara nu poate avea ca efect decit o ruptură tot mal 
protundă intre artişti şi pubiic şi nu a fost niclodată semnul marie 


t l t . 
or epoci creatoare cei iti 


> Revue de Paris, Mars, 1926. 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


— „Mioara“.— „Moartea Civilă“.— „Şarlatanui“.— Turneul 
Elvira Popescu. „Glatira:.—Doctorii 


Teatrul Naţional a fost preocupat în ultimul timp, nu atit de 
chestii propriu-zis artistice, cit de afaceri administrative: încadrări, 
pensionäri, numiri şi suprimaări de actori honoris causa. 

Dupa mutaţiile operate în scripte de comandamentul tea- 
trului, observăm că arta dramatică n'a fost avută în vedere la 
păstrarea şi eliminarea personalului artistic. Aceasta-i de altiel si- 
tuaţia teatrelor oficiale.. Actorii trebue să bată la uşa tuturor 
cluburilor. lar bietele actrițe sint nevoite uneori, pentru cucerirea 
şi menţinerea poziţiilor, să-și intrebuinţeze absolut toate forţele... 

Cu un personal alcătuit nu atit pentru scenă, cu o distribu- 
ție făcută între cutele culiselor, cu un repertoriu original medi- 
ocru—incadrat de un repertoriu străin parcă anume potrivit pen- 
tru scoaterea în evidenţă a pieselor naţionale-—direcția Teatrului 
Naţional, cu rare excepții, merge ferm din cădere în cădere, 
in ent de persoana din fruntea acestei instituţii. Pe semne 
sistemu-i mai tare decit omul, 

Teatrul Naţionai—nu ştim pentruce!—a pus pe aliş „Mioa- 
ra” de d. Camil Petrescu. Comitetul de lectură, caşi direcţia tea- 
trului, au fost poate influențate de atitudinea dirză a autorului în 
fafa scriitorilor, a artiştilor şi publicului. După ce a arătat punct 
cu punct calităţile cerute unui autor dramatic şi unei opere de 


teatru, —şi fiind convins că nimeni nu i-ar putea satisface gustul. 


artistic,—d. Camil Petrescu s'a să scrie o piesă-mo- 
del, Astfel s'a născut „Mioara“. Teatrul Naţional, ameţit de zarva 


— mmm CRONICA TEATRALĂ 431 
autorului, a primit piesa şi a distribuit-o: actorii s'au torturat În- 
văţind-o pe derost. Pictorii au făcut decoruri speciale, i 

„În urma unei mari trude artistice şi a multor cheltueli, pu- 
blicul a ascultat citeva seri o poveste banală de amor—jucată de 
citeva personagii rigide ca nişte manechine, şi care rind pe rind 
repetau cu glas tare cuvintele şoptite de sulleur, nişte cuvinte 
pline de un îiteraturism exasperant (Unui personagiu de pildă îi 
Vine „să se bată de păreţii gindului*). 

Unanimitatea publicului, a cronicarilor şi artiştilor sa pro- 
nunţat împotriva „Mioarei“. Banalitatea piesei, — lipsită de fastul 
şi de abilităţile electorale ale d-lui Victor Eftimiu, — a destăcuţ 
chiar cimentul legăturilor de cafenea. 

„Dar autorul nu se dă bătut. El se compară cu autorii ace- 
lor piese de idei, care n'au fost apreciate de contemporani—dar 
care şi-au deschis drum în trium! printre veacurile viitoare... De 
aceia d. Petrescu anunţă* apariţia unei reviste cu scopul de a lä- 
muri „ideia* centrală a piesei—,idee" care se reduce de altfel la 
atit: că o lemee preferá unui bărbat cu un ochiu pe un amant 
cu amindoi ochii... şi că aceiaşi femee se „strică“ mal degrabă 
in Bucureşti decit în provincie. 

Pentru explicarea acestei „idei“ nu-i nevoe de o revista 
nouă. (Remarcăm că dela „revista unui cenaciu* se trece la „re- 
vista unei persoane“ —consacrată anume chestiilor personale), 
„Ideia* s'a înţeles din primul moment. Doar lucru-i aşa de simplu... 

Autorul trebue să pună în rindurile piesei, şi printre rindu- 
rile ei, tot ceiace vrea. Chestiile ce rămin pe delături nu ne pri- 
vesc. Altfel, daci Hecare piesă n'ar putea fi înțeleasă decit mul- 
țumita comentariilor dintr'o publicație, ar trebui să se vinda bi- 
letele de teatru însoțite dë un abonament la revista respectivă. 

La Teatrul Naţional în timpul din urm au atras atenția 
spectatorilor reluarea piesei „Femeia indârătnică“, interpretată cu 
talent de d-na Marioara Zimniceanu, şi debutul d-rei Sorana Topa 
care, în „Iudith şi, Holotern“, a fàcut—cu sobrietate-—o creație 
impresionantă prin pasiunea-i autentica, 

Teatrele Naţionale, — prinse între fel-de-iel de comitete, 
fiind Inzestrate în plus cu o direcție politica (repertoriul şi distri- 
buţia pieselor se alcătuesc uneori în cabinetele miniştrilor), —ră- 
min din punct de vedere dramatic în urma teatrelor particulare, 
unde n'au rost sinecurile, nici piesele primite din complezenţă, nici 
distribuțiile făcute după alt criteriu decit cel scenic, 

Teatrul Regina Maria in cursul acestei stagiuni,- -caşi ‘n sta- 
giunile trecute, —~a dat un şir de spectacole reuşite. 

Dintre ultimele reprezentații au eşit în relef „Şarlatanul* 
şi „Moartea Civilă“. 

Piesele nouă înregistrimi caderi aproape pe toate scenele, 
directorii de teatru se întorc la repertoriul mai vechiu. Publicul 


* Prima parla a acesiei cronici, destinală numărulul recul, ne-a 
sosi! cu intirziere. O publicăm acum. Între limp revisie anunțală a şi 
apărul. N. R 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


TR 


după cum se vede-—nu vrea literaturism, Au la noi succes 
veritabil numai piesele de acțiune care cuprind ceva autentic 
omenesc. Astfel „Moartea Civilă*—chiar melodramă !—a mişcat 
blicul prin sentimentele elementare omeneşti, puse de autor în 
leaciane: dragostea de copii, de nevastă, de cămin—dorul după 
libertatea pierdută... Acestea-s sentimentele care se împletesc în 
acţiunea „Morţii Civile“. In această privinţă, — a spus cu drept 
cuvint cineva,—melodramele seamănă cu tragediile antice, Ace- 
leaşi sentimente fundamentale—la discreţia aceleiași implacabile 
ca L Manolescu a jucat rolul lui Conrado Almini care, intr'o 
clipă de furie, îşi ucisese cumnatul, apărindu-şi nevasta. Apoves- 
tit—impresionant—viaţa de temniţă, eliberarea, fuga pe cîmpie- 
S'a înflăcărat plănuind o nouă viaţă lingă nevasta şi copila lui, 
pentru care răbdase ani de temniță—cu gindul la clipa elibera- 
rii. Sa a t iubitor de familia, căreia vroia să-i clădească un 
nou cămin. nevasta îşi aranjase altfel viața. Copila nu-l re- 
cunoaşte, i-l frică de dinsul: ea altuia-i zice „tată*. Eroul își dă 
samă că-i de prisos în mijlocul familiei şi, ne mai avînd pentru 
ce trăi, ia otravă. D. Manolescu a trecut natural dela duioşia 
iubirii de părinte, la violentele tresäriri ale geloziei, la revolta o- 
mului scos din viaţă de-o judecată prea aspră, la resemnarea 
profundă şi iremediabilă, la renunţarea definitivă în faţa iubirii şi 
a soarelui. D-sa ştie să mişte printro emoție care, ca au- 
reola de aur din jurul oopa sfinților, întăşoară parcă fiecare 
cuvint... Chiar într'o... melodramă! , $ A 
D. G. Storin a avut norocul unei piese cu perspectiva mai 
largă. In „Şarlatanul* Emmerich Foldes ridică o problemă: 
meritul real, pus în slujba iubirii de oameni—venind în concu- 
rentă cu diplomele şi cu articolele de lege care, călcate întim- 
plător de cineva, îl exclud pe „infractor” nu numai din socie- 
, dar şi din ştiinţă. 
Aa ai Lacar Kais condamnat la închisoare pentru furt. 
Furase—de foame... pentru dinsul şi pentru prietinul său Hans 
Falk. Furase el, fiindcă era singur,—pe cînd prietinul avea fa- 
milie : mamă, o soră... Dar condamnarea nu-l lipseşte numai de 
libertate, ci şi de diploma de doctor pe care trebuia s'o capete 
cu succes. Falk însă îşi ia diploma, dar în curind moare. 
Eşind din închisoare, Lechner vine în mijlocul familiei Falk, 
intrun oraş de provincie. şi aduce aminte de prietinul său. 
Retrăesc împreună amintiri triste. Intre Lechner şi fima, sora lui 
Falk, parcă-i o prieținie mai duioasă şi mai adincă decit pare. 
Lechner este stăpin pe ştiinţa medicinii, are chiar paa 
nouă în tainele acestei ştiinţe. Vrea să-şi pună eee perde 
în folosul oamenilor. Dar legea i-a răpit dreptul de a-și cîştiga 
diploma de doctor. 
Atunci Lechner cere diploma prietinului mort—asupra că- 
reia şi el avea un drept, întrucit furtul săvirit de dinsu slujise 
amindurora. O capătă. Pleacă în capitala țării, unde îşi stabi- 


— CRONICA TEATRALĂ O 433 


leşte reputaţia de chirurg. Urcă repede toate tre măririi 
inifice: Universitatea, ir viera Are 0 vaii atrage 
seta păstrează pentru sine, ci-l trimite în întregime fami- 


Dar adevărul ese în cele din urmă la lumină, Scandalul iz- 


bucneşte. Lechner este oprit so opereze 
pe mama lui Hans Falk, 
rr cînd aceasta se găseşte pe masa de operație—!emeia care 
ştia totul şi care consimţise să fie operată numai de Lechner. 
Doctorii cu diplomă însă se opun. Bolnava moare. 


In timpul acesta societăţile ştiinţifice se leapăda de Lech- 
nas id kop nan şi Clienții—scàpați de dinsul dela moarte. Fi îşi 

Un ziarist, provocatorul scandalului, trece senzati nal prin 
pe dramă sufletească, exploatind-o în folosul teiului de 

Numai o bolnavă îşi aduce aminte de dinsul dar şi a- 
ceasta nu din recunoștință, ci din dragoste. Fa-i dobindeşte eli- 
berarea şi un peri pentru America. I se oleră ca tovarăşa 
de viaţă, Lechner o respinge şi pleacă peste Ocean cu Ilma, 
căreia-—în clipa tragică—ii mărturiseşte iubirea. 

Rolul lui Lechner a tost interpretat de d. G. Storin —unac- 
tor masiv, stăpin pe o energie concentrată. D-sa a dat vigoare rolu- 
lui. A creat un om de acţiune, invins o clipă de împrejurări — 
dar lin de destulă forţă ca să se ridice îndata deasupra lor. 
Ist nd suferințile din viaţa de student, d. Storin ne-a înduioşat 

ănă la lacrimi. A ştiut să-i infrunte cu bravură pe adversari. 

i-a exprimat cu putere revoita împotriva doctorilor de catedra 
şi contra articolelor inguste de lege şi regulament—luate de 
opinia publică drept dogmă religioasa. 

Atit d. Manolescu, cit şi d. Storin—două talente diverse-— 
au o mare calitate comună : sobrietatea, concentrarea... Amindoi 
sint adepţii artei cinstite. 

Aceşti actori, caşi alții—din tabăra actorilor de rasă atrag 
publicul, dar nu-l seduc până la lrenezie, 

Această operaţie n'o poate executa de altfel un actor, ci 
numai o actriţă. Dovada ne-a dat-o d-na Elvira Popescu. 

Piesele jucate de d-sa nu contează. Sint nişte uşoare pro- 
ducţii pentru după-masă sau pentru scenele de calâ-concert cu 
decoruri făcute din clinuri de capoate şi mantouri. Scena parcă-i 
o risipă a garderobei feminine. Acţiunea-i din domeniul lucrurilor 
nepermise. 

Succesul turneului d-nei Elvira Popescu nu se datoreşte 
pieselor reprezentate, şi nici talentului excepţional al protagonistei 
—cit mai mult faimei create de opinia publică în jurul unei per- 
soane zvelte, drăgălaşe, care face şirengării pe scenă... faimă ra- 
tificată de spectatorii reprezentaţiilor vesele din Paris... faimă jus- 
tificată chiar în sine de nişte lorme concrete, controlabile, ani- 
mate în plus de-o mobilitate spirituală în concordanța—ra să 
zicem aşa—cu sediul plastic al artei dramatice... 


434 S VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Publicul bucureştean a întimpinat-o pe d-na Elvira Popescu 

i abia și Mt. UD Manere ai e poți a şi perie 

scenă—spre surpriza $ galant, care a ratifica 

rine 'un gest operația de entuziasm... ina be pre pe par- 
teneri dintre culise cît mai aproape de lumina rampei, 


Li 
+ + 


Reprezentaţia piesei „Glalira“ de d. Victor Eftimiu la Tea- 
trul Naţional ne-a procurat repaos mintal şi delectare de senti- 
ment, Autorul nu hide printre rînduri ca alţi scriitori adevă- 
rate subterane, prin care spertatorii—cu fiorul morţii în dreptul 
butonului dindărăt al gulerului—bijbie cu minile întinse în întu- 
neric, D. Eltimiu spune tot ce aren cap. Şi-i aşa de lesne... 

Dar „Glafira” ne-a alungat și „niscaiva“ gînduri sumbre, pe 
care ni le suggerase o prefață a operelor lui Virgiliu. Autorul 
„Eneidei* a renegat, in ceasul morţii, această epopee ilustră. A 
cerut amicilor s'o ardă. Nu era de loc mulțumit de dinsa. Şi n'a 
grațiat-o decit dupa insistente rugăminţi. In antractele „Glafirei“, 
cînd apărea la rampă d. Eftimiu—plin de încredere şi de satis- 
facţie—ne-am dat samă, de-abia atunci, cit de nefericit a fost 
Virgiliu. Si ne-am bucurat că măcar urmaşii lui nu cunosc chi- 
nurile indoelii de scriitor... 

„Glafira* a urmat „Mioarei“. Trebue sa recunoaştem că d. 
Camil Petrescu—cu cele citeva baterii de şampanie—a fost bi- 
ruit de d. Victor Eftimiu, cu ajutorul a trei armate unite ad hoc 
și împodobite cu steaguri, sulițe şi coroane cräleşti... 

D. Petrescu şi-a luat subiectul cu pie rain şi replici cu 
tot numai din fantezia d-sale, pe cînd Eftimiu a apelat la 
realităţile vulnerabile; In anul trecut, „Meşterul Manole” a 
adus pe scenă ființa fizică a bisericilor; iar acum „Glłafira 
manevrează, la becurile rampei, mai mult cu simboluri. lată de 
exemplu un jurămini: 


SIMEON 


MARCO 
in neam! 
ALEXAN 
In lege! 
OLADOMIR 
In Domn ! 


TOȚI 
In sfinta cruce! 


D. Victor Eftimiu face uz de muzică la tragedii in aceiaşi 
măsură, în care compozitorii o utilizează în operete, Operele d-sale 
sim de altfel nişte romanțe tragice... In „Glafira” funcționează şi 

~ orchestre, şi fanfare. Nu-i neglijat nici corul. Iar din cînd în cind 
răsună și instrumente izolate. Așa, ori de cite ori un erou lo- 


In noi! 


CRONICA TEATRALA 435 


veşte cu pumnalul în altul—o tobă şi nişte trompete incep să 
se sghihue şi să se ţivlească de undeva: de subt podele, dintre 
culise, din plafon., de parcă nişte diavoli invizibili stau la pindă şi 
explodează în momentul crimei. 

Dar muzica nu însoţeşte numai paşii actorilor care intră în 
scenă, ori esă, sau loviturile de hamger—ci acompaniază uneori 
chiar versurile rostite în replică de diferite personagii. Prin a- 
ceasta autorul însuşi recunoaşte lipsa de muzicalitate intrinsecă 
a versurilor sale, fiind nevoit să le lege de coadă cite o mezi- 
cuță automată, 

Acţiunea piesei „Glafira* nu-i fixată în timp si spaţiu—pro- 
babii din condescenţă faţă de spectatori. Li se a la aot s să 
facă ceiace vor... Asta le procură mare satisfacție, Este un fel 
de colaborare cu autorul. După cuvintul „voroveşti“, s'ar păreau 
că acţiunea se petrece în adinc trecut —dar după restul piesei 
parcă avem de-atace cu o piesă modernă: nu-i nici un amănunt 
de fapt sau de cugetare de odinioară. D, Eftimiu, făcind o asttel 
de operaţie, dă piesei d-sale o tinctură de-o permanentă av- 
tualitate. 

Este vorba în „Glatira* de răzbunarea unei lemei care. 
Chiar în clipa cind aude că duşmanii i-au ucis bărbatul şi copiii, 
—pe care-i iubeşte mai mult decit orice soție şi mamă de pe 
lume,—zice cu linişte: „Am înțeles... Vezi... nici un bocet.. 
Dă-mi o spadă!" şi se şi hotărăşte pe loc să se răzbune— peste 
un an, doi, sau mai tirziu, cînd va aven prilejul. 

Eroina nu-şi geme durerea în fafa familiei moarte, din mai 
multe pricini: mai întăiu pentruca interpreta rolului să-şi cono- 
misească toate fortele vocale pentru ultimul act, care trebue sa 
culmineze din punct de vedere acustic: şi în al doilea rind, 
pentru a fi cruțat publicul de emoţii prea tari. 

D. Victor Eftimiu cunoaşte foarte bine publicul post-belic 
in primă generaţie de teatru, căruia-i dă educaţie pregătindu-l 
pe mai tirziu pentru priceperea şi pustarea pieselor lui Strind- 

erp (La Teatrul Regina Maria sa jucat „Tatăl“, rolul principal 
fiind interpretat periect de d. |. Manolescu, dar piesa peste ci- 
teva reprezentații a lost scoasă de pe alig). 

Există scriitori care nu ucid nici un personagiu, și deprima 
totuşi asistența ca după un măcel. D. Eftimiu este om bun: d-sa 
nu-şi poate chinui eroii și nici nu-i ucide de-abinelea—de-aceia 
nici spectatorii nu sufăr. În ultima-i piesă mor doi copii, apoi 
Gladomir, Ingomar, Simeon, Giafira (dacă n'am uitat pe cineva!); 


. în sală însă—nici un suspin. Am căutat o explicaţie. Pentruca 


spectatorul să-l plingă la moarte pe-un personagiu, trebue ca 
acest personagiu să îi fost înainte viu, spectatorul să-l f cunos- 
cut, să se fi imprietinit cu dinsul. Personagiile d-lui Eftimiu nu-s 
vii: de-aceia nici nu mor tragic. Am schiţa o cugetare: numai 
acel scriitor te ucide, care poate şi crea — în prealabil... 

Dar d. u, chiar de-ar fi in stare să omoare, tot n'ar 
tortura publicul ca Dostoevski—pentrucă d-sa ştie să-şi mena- 


B VAŢA, ROME ANCA 


jeze contribuabilii casei. Spectatorii trebuesc distraţi: li se aplica 
un fel de bab ocg, EENE Op. OPR PE PRO Mire de- 
getele picioarelor... le cîntă şi muzica—aşa ca, după reprezen- 
NE IE PORE Pac pe n Pre i vre-o cinci 
părechi de mititei cu gogoşari... De-aceia d. Eftimiu şi-a şi scris 
piesa în versuri — niște versuri moi, scămoşate, tără ieri 
care-ţi mingie şira spinării ca un burete de gumă în putrefacție. 

Am compătimit-o pe d-na Agepsina Macri, interpreta rolu- 
lui titular, şi l-am căinat încă şi mai mult pe d. Calboreanu— 
cărora Fatalitatea sau direcția Teatrului le-au repartizat roluri în 
această piesă cu versuri unctuoase şi rincede, 


In săptămina dinaintea Sărbătorilor, Teatrele au tacut parcă 
un complot împotriva medicilor: Teatrul Naţional a jucat „Bol- 
navul ipuit* şi „Doctorul în dilemă“, excelenta satiră în cinci 
acte a lui Bernard Shaw—scăpărătoare de spirit, de vioiciune, 
de combativitate pe un teren veşnic nou şi simpatic, 

lar Teatrul Popular. —un teatru cu mijloace modeste, con- 
dus sîrpuincios de d. I. Sin-Giorgiu ğ ajutat de actori harnici, 
—a reprezentat „Doctorul färä voe*. Spectacolul a distrat pu- 
blicul, mulțumită în bună parte interpretului lui Sganarelle. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Cultura germană şi cultura franceză 


Cetim undeva că premiul „Nobel“ peniru pace a fost de- 
cernat anul acesta d-lor Briand şi Stresemann, miniştri de ex- 
teme ai Franței şi Germaniei. E adevărat că ambii au depus 
serioase i răbdătoare insistențe pentru ameliorarea raporturilor 
dintre cele două tări. Sint acum trei-patru ani—nu se vedea 
un singur Neamţ in Paris. Ni se afirmă că astăzi citeva miide 

ermani urmează universitățile franceze, iar dintro recentă că- 
lătorie în Franţa am avut impresia că anumite cartiere din Paris 
sin! locuite exclusiv de- Germani, înir'atit se aude peste lot în 
capitala luminii limba vecinilor de peste Rin. Mai mulți serii- 
tori celebri ai Reichului, Th. Mann, Rilke, Unruh, Kayser, dau 
mereu inlerviewuri gazelelor franceze, iar unii din ei au linw 
conssinje şi prelegeri la Collage de France sau chiar la Sor- 

nna- În congrese, savanții celor două țări îşi intind mini de 
colaborare, iar manualele au incepul să se citeze reciproc. Din 
notele de călătorie ale lui H. Béraud la Berlin reese că şi a- 
colo Francezii sint bine priviţi, primiţi cu atenţie, gentileță şi 
simpatie, 

Aşa dar raporturile dintre cele două mari tări culturale s'au 
ameliorat simţitor. lci şi colo jurnale din ambele părţi vorbesc 
chiar de colaborări şi alianțe economico-culturale. Acestea din 
urmă singure ne interesează astăzi. Sint ele posibile ? Ce poate 
oferi viitorul ? 

E perfect adevărat că formele de intelegere ale vieții, ati- 
tudinii în fata existenței, ale Franței sint cu totul deosebite de 
acelea ale Germaniei. E vorba de două filozofii generale in- 
terpretative, de două mentalități deosebite, diferențiate etnic şi 


438 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


istoric. Aceste două mari naţiuni sint singurele care au oferit 
celorlalte popoare marile rețete morale şi intelectuale, activi- 
tatea Angliei fiind mai ales de natură practică ori strict | 

In ce au ele mai excesiv, cele două culturi sint poate incon- 
ciliabile. Şi citā vreme, aceste popoare vor specula şi exploata 
numai ce au ele mai specific, intelegerea, cu atit mai puțin 
colaborarea, nu vor fi posibile. 

Cultura franceză, printr'o lendință de izolare şi autode- 
finire impusă de ostilitățile războiului, se prezintă sub! egida 
latină a noţiunii de raliune. Pe aceasta e bazată cultura şi li- 
teratura ei. Spiritul de claritate, de desen şi contur (cum zice 
Gide). de limitare lucidă, de arhitectonică şi compozilie sime- 
trică, de ralionalism logic, de dialectică şi silogism sinl moti- 
vele de fală ale spiritului galo-latin. Secolul XVII, Boileau, 
Racine, Corneille, Larochefoucauld. clasicismul cu un cuvint, 
caracterizează mai ales această cultură, care e o operă cere- 
brală, de proporlie, bun sim! şi inteleclualism. Fireşte lol ce e 
sentiment, imaginație, spirit mistic, tot ce constitue atitudinea 
romantică, de la Rousseau la Chateaubriand sint pentru spi- 
ritele autentic franceze, importaţii străine mai ales leutonice, 
Idee pur franceză e cea de rajiune şi corolarele ei ordinea şi 
ierarhia socială. Revoluţia franceză ca şi romantismul care 
pleacă de la ideia individului introduce o nouă noțiune, aceia 
de libertate, şi deci pe aceia de dezordine. Romaniismul, re- 
volulia şi reforma (dela Calvin la Luther) sint mesagii germane 
trimise să disolve rațiunea şi ordinea latină. Ideile acestea sint 
ale lui Charles Maurras, ale lui. J- Bainville, G. Valois de la 
-Action française”, şi sin! în acelaşi timp ideile lui H. Massie şi 
ale lui J. Maritain, acesta din urmă pledind in numele neo- 
thomismului. 

Dacă extrema dreaptă e ostilă oricărei apropieri culturale 
de Germania, — ostilitate susținută în numele noliunii de ra- 
tune, de traditie greco-latină. — multe curente franceze de 
stinga (vezi cunoscuta lucrare asupra Germaniei a lui Vermeil, 
profesor la Strassburg) lac opoziţie curentelor de peste Rin în 
numele democrației. Germania ar fi total lipsită de educaţie 
politică. Pasivitalea maselor care poate fi exploatată de orice 
reacțiune (se repetă mereu cazul social-democraţiei care a volal 
credite pentru războiu), maleabilitatea opiniei publice totdeauna 
la ordinele guvernelor, fac din Germania o țară reacționară, 
lipsită de cultul libertăţii (vestitul instinct gregar al Nemţilor e 
mereu aminti, de afirmaţia individualităţilor. Vermeil crede că 
vina războiului nu e numai a citorva polentaţi, ci a intregului 
popor german, educat de secole intro mentalitate de servilism, 
de şovinism şi militarism. Germania e datoare umanităţii cu 
o adevărată şi adincă revoluție politică pe care na făcut-o 
încă. Democraţia care sa înfiripat acolo după războiu e ne 
sinceră, În orice caz precară şi provizorie. 


MISCELLANEA 439 
SAREA L 


Acestei concepţii de civilizati 
: vilizaţie, clădită i - 
aa de tradiție greco-latină, de individualiaaa e dee a 
PaA. ocina- d, ei air ae şi o allă noțiune de civilizație. 
in ualismului şi al logicei clare, se inlă 
Bucii o doctrină bazată pe istorism, pe ideia de devenii ta. 
gan A pe un anumit peibologiete cultural. 
PAS rr ura latină exclude ideia de perfectionare, de evoluție 
imuabile, recunoscute ca eee (iepozilara unor valori eterne 
4 imbale de categoriil 
logice: île. cara fa rar e Mirita nu eista roata serg 
i e, (Bergson, cel care a declarat le 
monde n'est pas fait, mais en Irain d pa axele 
í alt, r e se faire”, - 
DOCA A A ea a a ioheliemul eri puburi 
însăşi e i 
puan i gennya a dipti. ir a ‘a pe 0 nollune peria- 
Ninuc mai îndepărint în această privinţă decit co cepți 
se ye -Weltanschaung -ul german. Cartea lui Tröltsch E ea 
ui natural şi umanițatea în politica mondială“ e reprezenta- 
tivă in cama privință, 
alā cum pune el [aţă in faţă cele două concepţii. „A 
o organizație eternă, rațională şi o lege divină ali ara 
comun morala şi dreptul, dincoace o incarnatie individuală a 
spiritului istoric şi productiv, veşnic nouă şi vie: iată o dis- 
tincție ultimă, Acela care crede în dreptul natural elern şi di- 
Sa, pile aer oamenilor, în determinarea unică a umani- 
aţii, cepe doclrina germană i is 
ra i bruialiiate, g ca un slraniu amestec de mis- 
„Din contra acela care vede în istorie o abunden i 
vie de individualităţi— abundență care topeşte eri “Sadis 
vidume ink un pere Vele ie ee concepe lumea ideilor 
ntale ca un rationalism arid, 'ca ism i 
o haudan şi ca un orga i vote G 
„in aceste cuvinte Trâltsch nu face decit să rezume con- 
cepția de viaţă a unui Goethe, Herder, Hegel, Novalis, du să 
care viaja popoarelor e intro continuă prefacere, se dezvoltă 
după o dialectică organică, inconştientă, in care sufletul po- 
poarelor, confuz delinil, se dibueşie veşnic, se caută intro 
semiconştiință tragică, revelind parcele dinir'un suflet general 
cosmic. i 
- lată dualismul, iată antagonismele faţă în faţă. Evident 
insă, că nimic nu e aşa de clar opus. Intre tezā şi antileză 
sint posibile nenumărate căi de sinteză. Pe deoparte sufletul 
francez nu e numai suflelul latin. Cum constată comprehensi- 
vul critic german Ernst Roberi Curlius întrun articol din „Re- 
vue de Genève” („Civilizație şi Germanism'), mai este în Franța 
şi sufletul gotic—acela al catedralelor, al sculpturii lui Rodin 
etc., şi apoi sufletul celtic, nelămurit, religios, mistic, admirat 
de Renan, de Jullien, de Dubois d'Urbainville 


440 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


Prin sufletul său breton şi gotic, Franța se apropie de 
menlalilalea germană. Prin nevoia şi astăzi indispensabilă de 
lumină şi seninătate meridională, care atrage veşnic omul de 
Nord călră Sud,—Nietzche e caracteristic—Germania admiră 

ințelege sufletul latin. A fost intotdeauna dincolo de Rin o ad- 
miraţie, adesea lăinuilă, pentru eleganța, sobrietatea şi graţia 
literaturii şi artei franceze. Nenumăratele traduceri din litera- 
tura lranceză cea mai recentă şi vizitarea universităților fran- 
ceze de cătră Germani, astăzi după marele războiu, arată că 
această „atractie cătră Sud” e incă actuală în Germania. Dacă 
la acestea se mai adaugă şi molive mai serioase ca cointe- 
resarea industriaşilor germani la economia franceză şi colabo- 
rări politice cum e vorba, ințelegerea celor două țări e foarte a- 
propială. Din ea. intreaga Europă n are decit de cişligal.—M. R. 


Prepararea Esteticului 


Cel mai insemna! eveniment nalional din ultimul timp este 
prepararea esteticului pur. Graţie unor fine procedee de ana- 
liză, Esteticul a fost izolat de etnic, de etic, de sociologic, de 
zoologic, de botanic şi de alle elemenle care-l țineau prizonier. 

larea sa făcul simulian in mai multe laboratorii es- 
tetice din Capitala Regatului —căci adesea descoperirile mari apar 
in mai multe minți deodată, Există o condensare în almosfera 
ideilor, care, în momeniul saturaiei, le precipită subl formă 
de teorii în capetele eminente ale speciei, 

Dar şi acum, ca în totdeauna, aceste capele se ceartă 
la capitolul paternității sau al priorității, căci geniul intelectual 
nu exclude, vai, măruntele meschinării de caracter. 

Vom trece cu discrejje peste aceste mici „mizerii, fatal 
legale de o mină de pămin!” şi vom constala laplul imbucu- 
rător că însfirgil Estelicul, odată izolal, va putea fi preparat de 
aici încolo în cantități suficiente spre deplina satisfacere a ne- 
cesitălilor noastre eslelice naționale, din ce în ce tot mai im- 
perioase, 

Căci suferințele literaturii noastre, dalorile lipsei de Es- 
letic pur, nu mai erau un secrel pentru nimeni. Estelica noas- 
lră, atit cea integrală, cit şi cea gingaşă, a alras mereu alenlia 
asupra aceslei suferinți a literelor romine. 

Estelicul nostru național, fiind amestecat pănă acum cu 
tot felul de substanțe străine, —un fel de benzină dreasă cu apă 
elică şi cu tijei elnic—lileratura noastră inainta penibil, cu ex- 
plozii În motor, cu pane şi cu tendința constantă de a da în 


į. 

Estetica dela Bucureşli ne anunjă că a luat cele mai se- 
rioase măsuri ca producţia de Esteltic pur să fie de cea mai 
bună calitate şi să nu sufere nici-o contrafacere. Ea ne asigură 
că de-acum înainte exploziile, panele şi gropile sint excluse. 


MISCELLANEA 441 


„Pentru ca atit cantitatea necesară, cit şi calitatea Esteti- 
cului pur să fie garantate, sa introdus diviziunea muncii. U- 
nul din laboratorii, şi-a luat pe scamă mai ales confecționarea 
Esteticului. Un alt laborator s'a specializal în verificarea, cla- 
sificarea şi etichetarea Esteticului confecționat. Laboratorul este 
prevăzut cu asistenți şi paraasistenți—ca nu cumva vre-o can- 
titate de Estetic să rămie neclasilicată, căci un Estetic neclasi- 
ficat este caşi unul inexistent, 

Cind preparatul estetic ese din acest al doilea laborator, 
calitatea lui e garantată. Esleticul ese numerotat şi stampilat. 
Şi cum laboratorul e declarat instituție de stal, consumatorul are 
loată siguranța că preparatul este autentic şi că în caz de con- 
trafecere (pură ipoteză), stalul îl va despăgubi. 

ar penlruca Esteticul preparat să nu sufere nici o con- 
curență, laboratorul de confecţiuni estetice a intrat în tratative 
cu institutele similare de peste graniță şi a reuşit să cointere- 
seze citeva firme străine. 

Ideia este fericită, orice-ar zice d, Vintilă Brătianu. Ea a 
dat rezultate admirabile şi în alle brange de producţie. Avem 
piperment Bresson nalional, şvaițter elvețian national, pudră 
Coty națională. Rachiul, jintija şi făina sint aulohtone: meto- 
dul şi firma sint occideniale. 

şi cu prepararea Esteticului, După ce-l izolezi de im- 
purități, îl tratezi cu metodele Baudelaire şi Proust, şi obţii un 
produs eftin şi de prima calitate—dar mai ales ellin, 

Buna calitate a acestor preparate le asigură cel mai fru- 
mos succes. În timpul din urmă, la ceaiurile estetice dansante 
din Capitală nu se mai serveşie decit Bresson şi Proust de fa- 
bricaţie indigenă. mé, Ş, = 


„Postume“ de Eminescu 


Cu ocazia trauicomediei „Somnoroaselor păsărele“, sa 
vorbit incă odată de izvorul german al acestei poezii. Un ziar a 
ridicat chiar problema „originalității“ operei lui Eminescu. 

Este drep! că în volumele lui Eminescu, există poezii in- 
spirate de scriitori străini. 

Dar aceste poezii sint postume. Au fosi lipările. cind Emi- 
nescu era nebun, aşa dar intelectualiceşte mort. 

Nimene nu poale afirma că Eminescu, sănătos, le-ar fi 
«lat publicităţii, ori că, dacă le-ar fi dat, n'ar fi spus că sint 
traduse ori inspirate, 

___ Noi sintem siguri că el n'ar fi ascuns izvorul inspiraliilor 
sale, penlrucă niciunei poezii publicată de el mai înainte nu 
i sa geit model în vre-o poezie străină. 

om reveni asupra acestei chestii. 


442 VIAŢA ROMINBASCĂ 


Dar versul „liber“ ? 


Am dovedit aici altădată că versul „liber” estevers numai 
din punct de vedere lipogralic, Cu alle cuvinte, că nu e vers. 

Am mai arălat că versul vechiu poate „mula” foarte bine 
orice stare de suflet, dacă poetul este un adevărat creator. 
Era vorba de citeva versuri din Vara lui Coşbuc, in care a- 
cest poel a reuşii să complecleze piclura unor aspecte ale nă- 
turii cu ajutorul unor speciale sonorități şi unor speciale finețe 
de ritm, —diclate de instinctul crealor în chip firesc, 

Pe vremea aceia—acum pätu ani—o mullime de tineri 
scriau în versuri tipografice. 

cereau urile nouă—şi lipsa de ureche şi de 
sirguință a poeților. Şi erau foarte fudui tinerii aceia: Versul a- 
devărat era lipsă de cultură modernă, de sensibilitate, de _inte- 
riorizare”, de „intelectualizare”, era insfirşit „perimat"'—şi alte 
cuvinte moderne cu dichis dar pulin cam speriate, 

Astăzi versul „liber” trage de moarte, dacă na şi murit. 
Poeţii cei cu interiorizarea şi cu perimarea sau întors pe tē- 
cute la versul cel vechiu—cam cu şchiopălări, cam cu uccese 
de asimă, dar în sfirgil... 

D'apoi bine, versul cel liber era o dogmă. Era strins le- 
gal cu întreaga concepţie a tuturor intelectualizărilor şi peri- 
mărilor, 

Reeşea fatal din interiorizare (şi din teoria interiorizări!).. 
Era forma interiorizării. Adică o altă [aţă a ei. Interiorizare, 
intelectualizare în vers vechiu—ni se spunea că nu se poale. 
Aceste noutăți pariziene şi berlineze cereau numaidecil peri- 
marea versului adevărat.—Acum de ce se te interioriza in 
vers vechiu? Sau schimba! legile rise sv a uliimii patru 
ani? Căci numai cu altă evdluție a nebuloasei, cu alt cos- 
mos, ar [i posibil ca interiorizarea să se poată exprima in for- 
ma contrariului ei, adică a exteriorizării, 

Legile universului nu s'au schimbal. S'a intimplat altceva. 

Poeţii cei cu perimarea, auziseră de Paul Valery. Erau 
informaţi că el e ultimul poet mare francez. Fiind ultimul, ei au 
devenit valeryşti, căci ei sinl inioldeauna cu progresul, Şi atunci 
Valery în sus, Valery în jos. Şi valeryştii noştri erau foarte ex- 
cluzivişii. Valery era al lor. Nici nu-ți mai permiteau să-l pome- 
neşti, dacă nu erai pentru inleriorizare cu perimarea ei respectivă. 

Dar iată că intro bună zi. au văzut insfirşit versurile lui 
Valery. Şi atunci au conslalai cu stupefacţie că aceste versuri 
atil de zelos admirate de ei până atunci erau versuri vechi, 
„perimate”. 

Ce să lacă poeții cei noi în faja acestei surprize? Să mai 
strige sus Valery!, şi să se strice de ris în acelaşi timp de ver- 
sul vechiu, cum fâceau până acum,—nu se mai pulea. Si-— 
luația era grea. 


———————————— MO _ o 


Dacă nu sar fi declarat atit de admiratori şi de ucenici 
ai lui Valery inainte de a-l ceti, aceşti poeţi ar fi putut să-l 
declare lradiţionalist, cu atit mai muli că, spre surpriza lor, a- 
cest poel nou e absiraci, ralionalisi, cartezian, clasic şi mai 
ales nu vorbeşte in versurile lui cel puțin de coapsele fiică-sa. 

Dar acum era prea lirziu. Şi atunci aceşti valeryşti fără 
voe, sau întors la versul cel perimal. Dacă sau schimbat lu- 
crurile la Paris, ce poți să faci ? 

Unul a şi spus-o sincer. Acest estel anunta înloarcerea la 
versul perimal, spunind că acuma s'au rană pe nişte evenim- 
ente... că pe cil se pare... nu mai este la modă versul liber. 

Mai în urmă a venit şi articolul acestui poet francez, în 
care versul perimet era tratal ca un semn de virilitate estetică... 

mai puteau face poeții nostri originali ? 

„__ Dar poeții aceştia spuneau că versul liber le era organic. 
Cugetarea lor cerea vers liber. Căci ei nu puleau doar să tä- 
căne lara-tara-tara-tara, ca un simplu Eminovici privatist. 

Şi cu toate că versul tipografic le era organic, iată, fără 
să-şi schimbe organele, îşi exteriorizează interiorizareā şi inte- 
leciualizarea cu ajutorul versului perimat. Pe semne că nu 
le era chiar aşa de organic... A 

p 


P. Nicanor & Co. 


— cen — 


Recenzii 


A. Toma, Poezii, ed. „Cultura Najlonală”, Buc, 1926. 

Dinir'o noliță pusă în fruntea rolumulei ailăm că acesle poezii 
au fosi lipărite din înijialiva cilorra prielini. Chiar cei care urmăresc 
selivilalea noasiră Ilierară, fărămițată prin pulin cunoscule fol de pro- 
vincii, ullaseră de acesi nume, care a apărul sporadic înainte de răz: 
botu şi foarte rareori, mi se pare, după. Deacela el a surprins ca și 
cum ar fi veni! dela un necunoscul. „Inljialiva prielinilor“, care, după 
lectura volumului, trebue lăudală, inseamnă, insă, oricum, că d. À. 
Tome, aliras de alle ocupații, s'a dezinleresal de poezia sa. 

Malte din acesie poezii, publicale tirziu, unele după cinclspre: 
zece ani, n'au infrunlal eroziunile vremii. Apariinind epocei llerare 
Anghel, Iosif, Cerna ele pot părea demodale. (Mai apar din cind în 
cind termeni prea uzali de alunci ca: gile, lină elc.). Altele sint inspi- 
rele (intr'o epocă care s'a desrobii) aimoslera eminesciană. 

Am constalal undeva că lileralura noasiră, în majorilatea cazu: 
rilor e dominală de puerililale. Ea constitue o artă mică, minoră, un 
joc uşurel şi distractiv. D. A. Toma e însă un poet care gindeșṣte. D-ss 
la leme fie din anlichilalea biblică ori creştină, fie din cea păgină, pe 
care le iralează cu o |inulă demnă și rece care amintește uneori de 
A; de Vigny. E celace se cheamă poezie de idel. Această |inulă poloiilă 
nu è insă numai de natură intelecluală, fiindcă d. A. Toma, se emo- 
Honează de siarea celor mulji şi necăjiii. Simpatia morală, umană și 
creştină sirăbale de la un capăi la altul mulie poezii. Alltudinea aulo- 
rului în faja vieții e din cele mai nobile. 

E firesc ca un asifei de lemperameni să albă o expresie arlis- 
că absiraciă. Elemenlul figurativ, imaginea care dă amploare, orizon! 
şi acel unic delir care e propriu poeziei, lipseşie d-lui Tome. D-sa 
descrie orl caraclerizează prin epliele. Limba, ușor prelioasă, e mlă- 
dioasă, corectă. Totul dă o impresie de acuraleță şi ingrijire. 

Pria loale acesle calilăți, pulin exploalate de ullima generaţie, 
poezia aceasta ne recreiază monolonia poeziei recente, așa de t- 
nervon! același. 


M. Ralea 


A IO E 45 


Alexandre Belis, La critique frangal ` i 
ole, Para, eiria mapie a H 9 hás 1928. fie XIR: 4107 

n această lucrare erudilă, conșiiincioasă, de un spir 
melodic, in care e vizibilă intiuenia d-lui Drouhei, e Sadiat ge s 
perene eag = are în gran ani fa tuala o deosebliä dezvolisre, în 

ezentanji! săli marcanți: 

A Analele Prance, | unciitre, Fagur!, Lemailre 

eder or teorelice sini clar expuse, chipul cum au fost ea- 
plicale, examinat cu elenjie și valoarea rezultatelor discolulă, obieelir 
şi senin. Cele mai mulle pagini sini consecrale lui Brunâiiare şi æl- 
Hell dogmalics, 

emperameniul lul de oralor, dialeciician şi moralist e bine scor 
în relief, Petar dificultățile și partea vulnerabilă a concepției lu! 
evoluționiste. Dacă opera aceslala „cel mal violent efort care n'a lăcul 
peniru a procura criticii ua fundameni mai stabii deci! preferințele sau im- 
poene unui om”, cu loate elementele ei caduce rămine peniru d. Ba- 
is o Impunăloare consirucjie, tonie preferinjele lul siat insă pentru 
Fagrvet, reprezentanta) criticii analllice și reconsiruciive. 

Aciivilaiea lui mullipiä e cercelală aubt ioale aspeciele și iatelf- 

gonia lucidă, spiritul logic, maniera lui familiară evocale cu pălrun- 
ere și simpatie. „Dacă insugirea celliculul e de a inlelege şi rellecia 
totul, prin nlinderea inteligenți, Faguei e cel care ne pare a co» 
respunde mai bine acesiui ideal, Prin puritalea și Jimperimea Imagi- 
nelor pe care cristalu! sufjelulul său le-a relleciai fără a le allera, el 
e printre criticii de in slirzilul secolului XIX, cel care s'a apropia! 
mai mul! de idealul impersonalilăţii. De acela are drepi, între reme- 
nli tul ia primul loc, de acela e mare“. 

Asupra lal Lemaitre şi mai ales Analole France, d. Belis irece 
mai repede. Obiecţiile lor impotriva crilicii şiiințilice sinl combălule 
iar subieciirismul pe care ei îi practici, condamnal, căci „ameninţă 
soliditatea, presiigiul şi auloritelea crilicii”, 

Fără a Íi insensibili la larmecui și! sublililalea Impreslunlsmului 
lanlezisi sau volupiuos, d-sa nu ia în serlos acenslă formă personală 
a criilcii. Inluiția, poale [i după părerea sa, de o valoare neprejaliă 
cind e vorba de opere cu o vensibiiliale annloegă cu a criileului, „e: 
iemenalul rațional nu poale fi insă ca totul inlătura!, căci critice pare 
a implica cu necesitate cxintlența unul criieriu”. 

Observațiile şi analizele d-lui Belis sint aproape inloldenuna ju: 
dicioase, caracterizăriie lui fericite, stilul violu și colorat uneori cu 
imagini reușile. 

Celăce i se poale reproşa, e doar oarecare lipsă de spiril 
sinleiic. 

Unele consideralil de ansambiu, cauzele care au favoriza! ello- 
rescenja crilicii in Franţa din a doua jumâlale a secolului în rapori 
cu celelalie genuri llierare și cu mişcarea generală a ideilor sau mo- 
tivele de ordin general care au determina! pe toli criicii de seomă e 
aceslei epoci să slirgească prin a subordona sau sacrilica chiar preo- 
cupăriie eslelice, celor morale, religioase şi mal eles politice şi so» 
ciale, nu apar in deajuns lâmuriie. 

Bourget ar fi merilet poale şi el un loc alăluri de cei pairu re: 
prezenlau|i ai crilicii. Dacă minunatele lul „Essais de psychologie 
contemporaine” sint ponie cem inalară de critica literară, în „Essals 
de crii:que e! de docirine* și „Nouvelles pages de critique et de 
dociine” se găsesc asupra lehnicei romanului sau nuvelei, prelioase 
observatii esielice. i 

Alături de crilica savanlă şi prolesorală, singura în realilale re- 
cunoscută de d. Bells şi de acea impreslonisiă, genul reprezenta! de 
Bourget (o varietale a criticii maeşirilor” ar spune Thibaude!) ml se 
pare o lormă legitimă şi necesară. 

Admirajia sa peniru Fague! o soco! deasemeni excesivă și ea îi 
face să treacă prea uşor asupra scăderilor sau limitelor scesiul re- 


46 VIAȚA ROMINEASCĂ 


\ 
marcabil spiril. Føguel a losi desigur un porirelial exceleni 
bun poale după Sainle-Beuve) şi un incomparabil erezie tinta 4 
sisteme, Dar superlorilalea lui e monilestă, moi ales cind e vorba 
de scrillorii cu idel. In celate priveşie artistii și mai ales poetii, sim. 
tul său eslelic nu e mai pulin limitat ca acel a! lui Lamailre de edu- 
cajia lui clasică şi univeraliară şi deparie de a fi infailibil. $ 
Aprecierile pe care Rémy de Oonrmoni le face asupra lui siat 
Că rutine di Sosse asdropie, dar pu pol vila că în pragul bäiri- 
rul sa 
ne megiosti caile: și conşliincioe a devenii prea des un poligral 
- Bells are cuvinle de laudă peniru cărții lni E t 
lui Nielzache şi Plalon, dar peniru oricine è d ra lemiilar iai miala 
domeniu, ele nu sin! decii nisle agrenbile dar superiiciale şi diluale 
„causerles”, care nu po! suleri un momeal combarajie cu unele mo: 
pa: ra germane (ale lui Rieh! snu Windelband da pildă) în același 
Azesie rezerve, nu scad bine injeies, valoarea + lucrări 
face desigur cinsle Facultăţii de Litere dia Mecureeă Pe sete 


Octav Botez 


. 
. . 


Z Jaques Rivière et Paul Claudel, Correspondance 1907—1914 


Paris, Plon Nourrit, 1926. 

In Februar 1907, poetul calolit Claudel, pe slunc! consul la Ti- 
en! Sin în China, primea o scrisoare semnală de jacques Rivière din 
Bordeaux, 

Pe un ton pasional! şi declamator, cum el însuși mal tirziu a re- 
muanoscal-o, un linăr de donăzeci şi unu de ani îşi deschidea sufletul a- 
-gitat și slăpinii de sentimentul reali!ăjil neaniului, compliciadu-se în 
nelinișiea lui și aspirind loluși la pace. 

nimal de dorința unei ceriitudini, pe care lectura unul Barrès 
-sau Gide nu făcuse decit s'o ajije, admiralor al onerel lu! Claudel, el 
mr se acestuia, sprijinul spiritual sáu cuvintul mialuilor, care poale să 
vindece. 

Fire robustă dar simplă , armonioasă și oplimisiă, Claudel ii da 
slaturi obișnuile: s5 lase la o parte cărilie infecinte de cugelaren 
anticreșiină, îi recomandă o viuță eroică şi lupla Împotriva pestunilor. 

Dar acesiea nu po! vindeca saflelul complical,!ulburat, şi instabil 
al linărului. „Celia ce mă ucide, exclamă el, e dileiantismul De ce 
creşiialsmul er fi unicul aderâr ? De-ce nu or Îl ma! mulle adevăruri ?* 

ŞI cind Claude! îl acuză de orgoliu: „Cel mal mere dușman el 
spiritului sfint, e ideia că talorezi ceva“, Rivière mărturiseşte; „Sint 
orgolios, imi plece mal bine tă sulâr decit să consimi a [| dominat 
un singut momeni, chiar dacă acesta mi-ar da, elerna bealiludine”. 

Coertitudinea dogmalică a lui Ciaude! nu poale satislace inteli- 
genja lul subtilă şi scrupuloasă. „De ce cineva trebue să fie creșiin, 
il Întreabă dinsu!. Dece o necestiale să al un Damnezeu,o religie, un 
cult ? Presupun că lumea e un chaos şi catolicismul singura explicajle po- 

core dă nalurei un senz. Dar exvlicalia e oare necesară? E 
indispensabil ca universul să albă o intenție, un scop, o semnilicație ? 
Nu e elma! degrabă un aulomal elernan, dansind indetinii, cea mal vastă, 
şi graluilă dintre comediile pe care le joacă neantul ?* 

In atiludinea lul Claudel, el denunță cu pâlrundere unele Idej, 
a priori care se reduc la poslulalul: ca să nu [lu disperat, lrabua 
să [ie un senz în lo! cela ce văd. Deci este un sanz În cela ce Våd. 
A proba însă, exinlenla obieciivă a valorilor e o imposibilitate. „Ac: 
ceplarea choosulul, senlimealul nennlului ne fac să ne gin diem le ar- 
monia universală, dar se poale lrece dela realilalea ideii, la acen a 
conținutului ei? Dele loametea inieligibiiității in chiar int4ugibiiiialea 
jacrurilor ?* „Pesimismul sincer e preferabil, Nictodală gu am putul 


RECENZII 447 


crede că lucrurile au o rajiune, că exisiă o ordine în iume sau feri- 
cirea peniru, oameni. Imi bat joc de altfel, de explicãrile filozofice". 

, _ Recunoscind că asemenca discuții sint mai degrabă irlianle de- 
cil serioase şi ulile, Cinudel face res onsabi! relelivismul kantien, pe 
„hidozul Renan”, pe „Taine avec son allreuse mecanique”, de atitudinea 
lat Rivière, încercînd să-i combată cu argumente imprumulate lhomis: 
mulul şi scolasllcei, 

Riviċre îl olrage insă cu delicateță atenția că odevărul creştin 
e în primejdie, cind caată un sprijin la filozofi. „Cugetarea rațională 
serie el (şi alci vorbeşie fără îndoială un elev al lui Bergson) nu e 
un însirumeni de cunoaşiere ndetâral, Ea nu alinge realul și e fără 

biectivitate. Cu ideile poţi să faci ce vrel. Marile sisteme, ca si mete- 
lizica eresiină au fost concepule ariislic”. 

ŞI lajă de Claudel, care îi reproşează dilelantismul, el îşi pre- 
cizează poziţia: „Sceplicismul meu nu e scel al lal Oourmoni, acesi 
mizerabii fizlologisi, el e pasional, orb, indărălnic* un efori violent 
de credință, paslune, epontaneliale, alial cu o clarvedere desperală”. 
ȘI în alt loc, Riviére face o prelioasă și adincă mărturisire: „Indolala, 
clar vederea iainica care mă împiedică să lau în serios cela ce 
gindesc e însuşi fonda! spirilului meu. Din copilărie m'am inireba! 
inideauna în fala unei opinii exprimnie : de ce pindeşie astfel ? ŞI tot- 
deauna am găsii molive fonrie diferite de acelea, pe care cinrva le-ar 
ti da! pentru a-și justifica pindirea”. Ceia ce face lotuşi pe Rivicr: să se 
apropie lol mul mul! de religie odală cu lreceren anilor, e oroarea 
pe care i-o inspiră impasibililalea liberei cugetări. In sloòfcism el nu 
Ponle vedea, decii o morală a loșilăjii. 

Umiiinia creşiini, acea slare de vullei care va deveni predom- 
niloare în „A la lrace de Dieu* scrisă ia impul capiivilăjii germane, 
e dejà vizibilă în ultimele lui scrisori, din 1914, 

Document psihologic însemna! şi de o inăljime sullelească puţin 
comună, aceaslă corespondență, ne redă lidel! şi dramatic preocupă: 
rile, zbuclumul intern și selea spirituală a unuia din cel mal nobili In- 
'electuall a! generație! care a făcu! răsbolul. 

Octav Botez 


Henry Béraud, Ce quo j'ai vu d Moscou, Paris, 1925. 
Henry Béraud, Co yuo j'ai vu å Berlin, Paris, 1926. ă 
Henry Béraud, amuzantul aulor al volumului; „Mariyre de l'o» 

bea”, romancier facil, inteligent şi plin de spiril, (ne amintim deo 

campaale sp'riluală, deşi cam simplistă, incepulă acum cijira ani con- 
ira grupului dela „Nouvelle Revue Française” şi în special conira lui 

A. Gide, dusă in numele spiriiulul galic, conlra pedanleriei și prejio- 

zitājii pliclicoase a acestui cenaclu) a fost ciziiga!, ca mulți scriitori 

francezi! acluali, de jurnalism Z'arul „Le Journal” i-a irimis să slabi- 
leescă o anchetă in cele două järi care dau mal mulie griji burghe- 
zulu! francez: Rusia și Germania, Prin verva, lalenlul şi finejo lor de 
observaţie, acesle reporlagii amintesc cu cileva dilerențe, delicioa- 
sele chlălorii ale lul J. Heret, Trebue să mai pomenim că H. Be- 
raud e celace se cheamă un om de slinga, un democrat. Fiu de 
imerător, enluzias! din lire, el e lupial peniru independenin Irlan- 
de! şi pentru alle diferite chestiuni muncilareșii. Lucrătorulul lrancer 

il e dedicată carlea despre Moscova, acestui lucrător occideniai pe 

care vrea să-l lumineze asupra scopurilor şi naturii bo'seYismului, Na 


atem nici un motiv să nu credem aceste mărturisiri perleci sincere şi 


e bună credință. Anchela tăcută în Germania pare să albă 
îe rent Rn o apropiere iaire cele două poponre, Dar H. Béraud, 
induigeni cu oarecare mefienjă fojă de Nemii, a fost iagrozii de oro- 
slie din Rusia pe care le denunjă opiniei civilizate din Occldeni!. 

E probabi! chiar că la Berlin şi in Moscova lucrurile epar aşa 
com le-a prezinlal aulorul, Există iasă ceva ma! Inleresani decil toate 


448 VIAȚA ROMIKEASCĂ 


laptele relalote în aceste volume, mal inleresani, cel pujin, pentru nn 
amalor de documenialie psihologică: menialila!ea autorului, 

E aceia a unui Francez mijlociu, inieligen! «i superficiel, a unut 
burghez lumina! și limita! în acelaşi Hmp. 

E cunoscută și caraclerisiică Incomprehentiunea Francezulul de 
mijloc pentru specilicilalea etnică a allor popoare. Lipalji de coniac! 
ca reslul lumii, adversari ai geograliei, lihniți și lnișiiţi la ei acasă, 
Francezii se miră sau ridică din umere fală de moravurile allor oa- 
meni cresculi subi alle meridiane și care le apar ca simple bizarerii, 
ca aberaji! mai mull ori ma! puțin simpalice, abateri de la un Iden? 
de vială, - al lor,—pe care-l cred etern şi singur posibil. 

H. Permud compară și descrie, dar nu caută să înleleagă. E cu- 
lare obicelu îndepărta! dela regula occidenială,—adică deia singurul 
crileriu de viață admisibii ? Împlicii, el ne poale Il decil o eroare, 

Dar mai este aliceva Interesani. H. Brand nu e numa! occidenial 
inchis la orice allă regulă de viață, dor nu e cit de pulin intelectual 
ori măcar cil de pulin om de șiiință, ca să nu fie filozof. El nu se o- 
preșie deci! la e/ecle, Pe sceslea le condamnă or! le aprobă. Să se 
inirebe asupra cauzelor nici nu-i trece prin minte. Nu se gindeșie o 
clipă că anumiie lucruri trebuesc înțelese în cadrul unul anumi! de- 
terminism, că ele sini rezultante necesare, că dal [inà anumite îm- 
prejurări, culare fenomen nu pulea || allul decit celace este. Aseme- 
nea preocupări nu-i interesează. Asifel privite lucrurile, se înțelege 
că anumile aspecte ale viejil germane ori moscovile nn pol fi deci! 
reprobabile. Dar intrebarea legiiimă e alia: dat find circumstanțele si 
factorii în Joc, viaja actuală a Berlinului ori Moscovel, puleau ele fi el- 
tele ? Dacă inainle de a lrece frontiera Rusiei, H. Bérsud er Íi răs- 
foli nu numai „Istoria politică" a Revoluției din 1789, dar însuşi pe 
Taine care a condamnal:o, s'ar fi convins că loale rerolujiile sini me: 
mul! ori mai pujia la fel şi că ororile unela nu înirec de loc pe ale 
celeilalie. „Sufletul occidental” al mişcării din 1739 a irimia la ghilo- 
lină ori a ineca! in masă tol alilea viclime sacrilicale fără Jadecală, 
ca și revolulla roşie din 1917. O revolulle e o revainjle, adevăr sim- 
piu, dar greu de recunoscut, Poale că indignarea conlinulă în acesie 
pagini trebula îndrepială şi în altă parie. Dacă revolujla e un râu la sine, 
ea lrebue evilală pesie lol, 

Mijloacele erolujloniale ale democrajiei sînt prea indicale ca 
anlido!. Reacjiunea și țarismul au făcul poale mai mult peniru revo- 
luție deci! însuşi Lenin. Dar aceasia eo alið problemă. Rămine Insă 
din toale acesiea că anchetele lui H. Béraud sint extrem de plăcule 
la lectură, amuzante pentru detalii relative la viaja cotidiană, foarte 
instruciive. MR 


J. Deciareuii. Rome el /'organisallon du droli. Collecilan „VE. 
*olulion de l'humaniit*, Paris, 1924, 

la inleresania preiajă, pe care o scrie Henri Berr, mal la toele 
volumele, care apar în aceaslă coieclie, se discută raporiul dinire drept 
și morală, arălindu-se în primul riad, orlgiaa lor comună. Berr alirmă 
că aceste două lasliluții sociale au ca izvor obicelul, dia care, lreplal- 
trepial apo! ele se dilerenjiază, Fără posibilitate de a [i contrazis Berr 
susjine acestia, bazindu-se pe loale dalele einogralice și elnologice. 
Spencer și Qillen, precum și James Frazer ou aràlat cum obiceiurile 
iobulste cuprind în ele ati! normele morale ci! și cela juridice, căct 
tabu-ul este peniru primilivi drepi penal ca și civil, normă morală ca! 
religioasă. Deosebirea inire drep! şi morală e mal mul! în nalura sanc- 
anilor, pe care le aplică laplelor, căci aclualmenie morala Impune 
imperalive inlerne cu sancliual pur psihologice (remușcarea, càinja) şi. 
soclaie (b!'amul opinie! publice, recompensa soclală, elc.), pe cind drep 


RECENZI 449 
TEE a ENI, 


tul e legal de consirisgere exlerioară şi de pedeapsă. Berr recunoaşie 
asilel deosebirea, pe care e lăcul-o și Kani între moralilale şi legaliiaie- 
Deasemenea el musa e punclul de vedere al lui Jellinek, ciad stabi- 
iaşie raporiul drepiului cu morala, căci înlocmai ca şi Jellinek, el deli- 
nesla drepiul ca un „minimum de morală necesar vieții în socielale și 
care impune sancțiuni materiale” (Pg. VIII). Neiăgădali că siera more- 
lului e mult mai mare ca acela a dreptului și că fapte pe care morala 
le reprobă, dreplui nu le senclionează, penirucă e! impune numai un m'- 
nimum de morală, pensie carenu se poale trece, fără ca soclelalea să na 
fie in primejdie, O normă religioasă sau morală devine regulă de drepi. 
cum just observă Duguil, (Traité du droit coastitulionei, vol. 1) stanci 
cind „massa indivizilor care compun grupul social înțelege si edmile 
că, o reacliane conira violalorilor ei poate îi organizală in mod social”. 
(Pg. 36) Chiar dacă organlzalia este embrionară și <poradică, în mo- 
menlul cind majorilalea spirilelor concepe şi doreşie o sanclionare 
a unor fapie periculoase peniru grup, apare regula de drepi. Dar nu 
orice fopi e aşa de grav incil să [le nevole deo sancționare organl- 
sală a lui, şi atunci ei poale [i blamal, pedepsii, e supus deci senc- 
Viunii morele, der nu cele! juridice. lată de ce siera moralului e mul! 
ma! mare ca aceia a drepiului, 

Dar cum s'a crea! și s'a organiza! dreptul odată dilerenjiat de 
morală din obiceiu ? Berr recunoașie rolul individului în procesul de 
evoluj!e a dreptului și de formare a ştiinţei juridice. In aceasta conală 
superioriistea concepției luf asupra doctrinei durkheimisie, care întoc- 
mai ca şi merxismul, refuză individului orice rol acliv in evolujia so- 
cială. După Herr, dreptul culumier se lranelormă subt influența acelor 
„invenienra sociava”, care sini ageaji logici acliv!. Drepiul roman, 
forma clasică de drepi, care consiilue scheletul dreptului modern, e 
creajia nu numai a obiceiurilor (obiceiul e origina lui), ci și a indivi- 
ailor, a magisirajilor şi e acelor prudenles, care |inlnd seamă de ne- 
voile sociale, au edapial mereu vechiul jus civile, stărilor sociale nouă 
cteind pe nesimiile un all drept. 

Eugen Huber (Uber die Reailen der Oeselzgebung, In Zeitschrili 
fir Rechisphilosaphie) deosebește în formarea dreplului doi factori : 
realitățile seu realele, cum le zice dinsul, şi (deile. Reaiilălile cuprind 
raporiurile de iapi, forlele reale din socielale, ele au o patere externă 
şi dau impulsiuni peniru forme nouă de drepi. Ideile au o acțiune re- 
gulaiivă, ele işi nu baza adeseaori în elic, căci pun ca ideal drep- 
tatea. ldeile ordonează interesele din realilale şi formulează dreplul 
nou adequat iendinlelor reale şi principiilor morale, După cum arilalul 
depinde in creația sa și de materia pe care o prelucrează, tol așa și 
ideile sint legate de realitate. 

Mossa socială, avind conșiiinia că o normă de condullă lrebue 
să devină permanentă, penirucă e absolul necesară, coasiringe pe con: 
ducãtor să o legilereza. Legiuitorul prinde interesele și nevoile so: 
ciale şi crelază norme de drepi, penlru a salislace ecesle Interese. 
Sint anil sociologi şi jariști, care coniestă rolul individului În crealin 
dreplului, în deosebire de H. Berr. Asilel Dugull, pe care l-am ells? 
dejn, susține că poporul are o conștiință. Juridică, conştiinţa de celace 
e necesar să lie sancjlonal şi de acela poporul cretază norme, care 
apol siat formulale în legi pozitive. Legiuliorul în realilale nu ar face 
sliceva decil ar conslala prin legile sale acesle norme, care se for- 
mează în alară de el şi care | se impun (op. ciL, pg. 45). E Just că ie 
siuitorul se inspiră dia realitate şi concrelizează în regule juridice ne- 
volle şi lendiațele soclale, dar nu e mai pulin adevăre! că ele acela 
care armonlzează aceste tendiați, cu principiile morale generale, aring 
chiar putere de a formula unele principii juridice pe care le crede 
necesare peniru viaja socială. Legiuitorul poate alege din tendinjele 
confuze şi neclare ale maasel, și celace e mal general și mal nece- 
sar îl lronspune el în lege. 


450 VIATA ROMIREASCĂ 


Declareaull, autorul rolumalni de drepi roman, a cărul prelață o 
face Berr, e de acord cu acesla asupra elementelor care iau parie ln 
formarea dreplului. Preocupindu-se de locul pe care îl are dreplul ro- 
man în lumea antică, Declareull arală superlorila!ea Romanilor esupra 
Grecilor, în celoce priveşie dreplul, căci dacă Românii au ajuns la 
concepții jurldico-sociale imporianie şi de sine slălăloare, Orecii au 
concepul drepiul numa! în dependință de morală și religie. „Chiar 
dregtol civil nu constitue (la dinșii) o disciplină a parte. (Pg, 8, Pro- 
legomines). Din melializica și morala greacă se poale exirage dreflul 

recese. Cind viala polilică atrage mal mull aieniia Grecului, alunci 

uristul se confundă cu omul de stal sau cu [ilozolul, 

- [a dreplul celăjilor greceşii deosebește anlorul dovă slraturi fu- 
ridice: 1) obicelurile vechi genlilice, care durează dela tundarea ce- 
tăților şi care se releră la organirarea lamiliaiă, la regimul buanurilar, 
la modul de transieri al dreplurilor reale, etc.. 2) Legistai He inspirate 
de revolnțiile politice, care fnsā nu aveau rădăcini adinci în sulietol 
grecesc. Dreplul gentilic vechiu a los! Înlălurai lrepla! şi odală cu e- 
manciparea socielălii de rechile obiceiuri consielăm o evolujle juridică 
spre jus-genilum, dar din cauza egilațilior polilice dreplul ncesia nu e 
sliabli. „Legea e prea adesea ideniilicală cu capriciile mulțimii; sen- 
lințele exiraordinare ale tribunalelor populare lac Impraciicabiiă și 
inviilă o dociriaš". (Pg. 10). Resiabilirea dreplului ca ceva stalornic 
şi doclrinal se fece odată cu încorporarea Greciei de călră Romani. 

Desigur Declareulil are loarte mare dreplale în ceiace prireșie 
caracierul melalizic, moral şi religios al drepiuivi grecesc, care nu 
s'a pulul emancipa ca cel roman, devenind o ştiinţă de sine slătătoare, 
Dar autorul a lrecul prea repede asupra carucierelor vechiului drepi 
grecesc şi nici nu a arâlat suficient influenta sa asupra dreplului ro- 
man. Grecii nu au aval înir'adevăr o conștiință juridică eșua com au 
avut Romanii, dar în schimb în legile lor e o leadință umană, core lip- 
seste la Romani. Penira Greci dreplul eo perte din drepiaie (16 dika- 
ion) e concralizarea În lege a unor idealuri morale. Desigur auto- 
vul nu şi-a propus să seiocupe de drepiui grecesc, după cum orală 
și Hilal operei sale, dar ero inleresani să cerceleze mal deaproape 
enracleru mir goe grecesc, locmsi peniru a evidenția colaborarea 
faclorulul ideal cu realltalea in consiruirea dreptului Sursele peniru 
stadiul vechielu! drept grecesc nu sin! numai discursurile relotilor sau 
operele lal Arisiolel, ci se găsesc documenle şi inscripiiuni peniru cer- 
ceterea caraclerelor comune ale dreplulul cetălilor. Deşi Orecia consta 
din o sumedenie de cetăţi Independenie, fiecare cu legile sale, (legi 
alenlene, lacedemoniene, kretane, koristiene), totuși ele aveau legi şi 
instituții comune, care izvorau din o organizare socială asemânitoare 
şi din e concepţie filozolică ideniică. Asilel se consiată în sec. 7 și 
a. Chr. în Naukraiis, o colonie mileziană, care era și un punci de in- 
iiintre al dilerilelor cetăji, legi comerciale, obiceiuri religioase co- 
iune mal multor celă|! grecesti; în sec. 3 alani numeroase aranțjamenie 
peniru Justiție reciprocă a cetăților, lar în sec. 4 conlracie comerciale 
foarte asemănătoare ele dileriielor celăji greceşii. Deasemenea ser- 
vest ca sursă legile lui Goriyn, contemporane cu legea celor 12 table 
de la Romani, precum și legile lu! Solon. Lucrarea lui P. Vinogradoli 
Aullines of historical Jarisprudence, vol. IE, 1922, dă ample intormas- 
luni în această pritinlă, alturi de Leopold Wenger: das Rechi der 
Griechen und Römer şi de Parisch: Oriechisches Biârgschallsrechi, 
1909, şi de Ololz: la solidarité de la lamile dans le droli criminel en 
Qrece și Hislolre ancienne, Il-e parlie. 

In orice caz vechiul drepl grecesc ere un caracter larg, moral 
şi lilozotic-religios. Din contra, dreptul roman are zile nole speciale 
ale sale. Dreptul consiilue pentru Romani istoria culturii lor in bună 
parte. Romanii au iubit mai pulia poezia şi aria, el au avu! mal muli 
inelinajiuni spre vioja practică; la dinșii ordinea riguroasă de drept 
3! supunerea celăjeanului faţă de lege și de autoritate e un imperativ 


RECENZII 45| 


absolu!. Aequitas lallexibilă şi fără excepiii ilita i 
fundoimenlale ale vieții de sial. Anaiole | aripa pa Îmi paar pre 
recler ulilitarist şi rațional al Romanilor se vădeşte în loale manifes- 
tările lor, chiar şi in religie, căci „zeii Romanilor erau ca şi dinşi! 
muacilori şi buni celățeni, Erau zei utili, ilecare avind funcțiunea sa. 
Miturile chiar aveau rol civil şi polilic* (Sur la pierre blanche Pg 9), 
Reiigia romană deasemenea era „o religie odminisiralivă, care se pro- 
paga uşor cu restul adminlslrajlei* (idem, pg 15). De ace'a drepiul 
roman ere un coracler uliillar şi najional, De la sfirşilul sec. 6 a. Chr, 
si pănă _ în sec. 3 p. Chr se formează şi se modilică neconienii eces} 
drepi. De la nlirsilul republicei şi în limpul imperiului, Romanii suferă 
mini! influenta filozollei și culturii greceşii, iniluentă care se resimle 
şi în drep!, care devine mal uman și mal moral, 

Declareuil nu a scos in relief caracierele dreptalul grecesc şi 
nici nu à examina! deslul de dezvoltat raporlurile dintre dreprul ro- 
man şi cel grecesc, În treacă! numai! s'a ocupa! de problema juridică 
a ipolecei romane și de origina ei grecească. 

Cena mai veche lormă de drepi la Romani, ca și la popou- 
rele primilive, care nu au ajuns facă la feza de orgonlzare poillică a 
Romaunvilor, a fost culuma, obiceiu!', Acesia e un lași: obiceiul e prime 
sursă de drep!, Inleresani e modul cum explică Decinreuil aparilia o- 
bicelului, penirucă aici se vede clar alirmarea rolului individualiliților 
puternice. Obiceiul nu este, cum susține şcoala istorică cu Savigny și 
Puchla, a crealle sponlană a unel conşiiin|i colective, cl el are si un 
aulor individual. lnzardul și imitalia, convenaj'unile sociale, necesitățile 
geogralice s! economice, concepțiile religioase toate po! da nastere o- 
biceiurilor, adică unor regule pe care un grup deoumeni le respectă În 
raporiurile dinire dinşii. Dar „cel mai adesea origina culumei esie o 
decizie luată inlr'o zi de un şei sau o holărire (pp. 1?) De fapl obl- 
celurile sini norme prescrise de necesilăji sociale, dar formulate 
de o personalilele şi care se generalizează, devenind onrecum coer- 
cilive şi exterioare. (A se vedea Ihering: Zweck im Rechi şi Wes- 
lermarck : Ursprung und Eniwicklung der moreli:chen Begrille), 

Inainte de legea celor 12 table, Romanii areau jus non scriplum, 
nemal mos majorum, deci un drept culumier lormelist şi simbolist. Pu- 
blicitalea actelor juridice era consiliullă tocmai prin simboluri con» 
crele (în cuvinle, pesteri), care arălau nsiura aclului. 

Culume!e vechiului drepi roman au încă un caracier religios, deși 
unii romanişii consideră ca o caracleristică a dreplulul primilir roman 
tocmai faptul că jus e separat de Jas, căci dreplul nu er mal apărea 
ca operă divină, cl ca un produs al necesităilor sociale. Dar culumele 
păsirenză încă un caracter sacerdolal care nu dispare decit loarie- 
tirziu. Jurislul din vechea Romă a eşli din preot sau din ponlif, observă 
cu drepinale Sumner Moline (L'aucien droll et la coutume). Până lirziu 
chiar În dreplul scris organizația juridică a familiei, cu caraclerul vău 
egnalic, căsătoria, gradele de rudenie, dreplul de proprieiale şi de 
succesiune, adopțiunea, erau emeslecaie cu o sumedenie de rituri re- 
ligioase şi chiar delerminale de credinii religioase. 

De ce iala mărilală nu lăcea parlè din famille şi de ce dince, 
aricii ar fi fos! iubită de latăl el, nu-l pulea moşieni pe acesta? Pen- 
trucă prin căsălorie ea adopia religia şi cullul solului său, ori familla 
era o comuniloie de oameni care adorau același sirămoşi yi luau paes 
ta olicierea aceluiaşi cull. De ce la divor} era necesară diliarealio 
Yot dia consideratii religioase. De ce numai fiul este heres peuss 
sarius? Pentrucă prin măritiş fala adopla culiul solului, ori propr suas 
nu era absolut separată de religie și de cull. ŞI peniru ce taiā! pulea 
recunoa;le sau repudia un copil dela naștere chiar ? Desigur EA in ete 
el era şelul suprem al religiei domestice, el ere responsab, Aaret 
peluarea culiului și ca alare avea drepturi absolule. (A se re = ep 

de Coulanges : La cii€ anlique). Nota religioasă a te erR Siap 2: 
se conslaio, subl forme ce e drept mal blinde, și în dreplul ce 


452 = VIAŢA ROMINEASCĂ 


O0 —— =- 


oea 


organizale. Dreplul roman rajlonalisi, ulililar şi najional nu a los! Ip- 
si! de eces! caracter religios, 

Ală sursă de drepi esie legea scrisă, care reglemenlează acti- 
xlistea politică și socială a cetățenilor, dar, observă Declareull, ea 
„avansează înce! în domeniul raporturilor privale, privind mallă vreme 
pe indivizi numai prin prisma grupului gentilic sau lemiiial”, 

Asupra caracterului religios al culumei și în parte chlar al legi- 
lor propriu zise, Declereull nu insistă de loc. In celace privesie sursele 
de drepi nu reese clar din lucrarea lui Declareuii dacă diasul consi- 
deră culuma ca o sursă de drept sau chiar ca o regulă juridică—şie 
imporiani aces! lucru, căci dacă foarte molji jurişti ca Planlol, Colia 
și Capitani, Oirard, etc, văd Ín culumă o sursă, aljil însă consideră 
obiceiul nu ca o sursă, el ca un „mod de conslaiare a regulei de drepi”, 
ca o sancjlonare a unor norme faridice deja existente. Îniă o problemă 
de discului, 

In ceiace priveşte dezrollarea viajii juridice la Romani și evo- 
lulla dreptului roman, aulorul aduce imoorianie conlribulii de nmănuni. 
El nu mai respectă absolul ordinea lslorică, ci priveşte în mod siste- 
ualle dezvoltarea drepiulul pe chestiuni, celace ușurează celirea și 


injelegerea dreplulul roman. P. Andrei 


George Morolanu, Legăturile noastre cu Anglia, Cluj, 1925 


După o scurtă rezumare a celor mal vechi relațiuul anglo-ro- 
mine, sulorul Inzi<tă asupra vremurilor mal nol şi dă aici ce lipseşie 
în Histoire des relations anglo-romaines (laşi, 1917) a d-lui N. lorga. 
Expune lalervenția din anul 1704 a lordului Peget, ambasedor engiee 
în favoarea Rominlior ardeleni ademen |ì și constrinși la anirea cu bi- 
serica calulică, alrage alenjia asupra refarinleior călătoriei de stadii, 
pe care a ffcul-o în Anglia Peire Poenaru, se opreste la propaganda 
făcută în Anglia de Alexandru Oolescu peniru unirea principalelor— 
aici ar îl putul aminli și aelivilalea analoagă a lui Cezar Boliace , ur- 
măreşte interesul Englezilor peniru cauza dreaplă a Romiallor de subi 
Habsburgi. Deia 1890 înninle deloliază în această privință chestiual şi 
fante imedinle, până la crearea Romialei mari. De aceia carlea d-lui 
Moroianu are loc prejos reclamat de inlormalie Islorică rominească 
lămuriad ma! ales o parie necunosculă din istoria Romiallor ardeleni 
Partea din urmă e memoriu despre etenimenie, la core a lual parie 
importantă aulorul, pe care le povesleşie cu o violiciune firească, ire- 


ind interes în celitor. I Minea. 


+ 
+ Li 


N. Cartojan, Legenda lui Avgar în literatura veche rom!nească 
(Exiras din Convorbiri literare pe Aprilie, 1925), 

Regrelalul V. Bogrea dăduse cilera nole despre Auga* la nol. 
(Anuarul insiltatulu!i de Istorie najională, L, Ciuj, 1922 pag. 318 326 şi 
409). la studiul de mai sus d, N. Cartojan urmăreție chestiunea în li- 
teralura noastră. Reconstrueşie folosind Vieţile tinților publicate la 
noi. corespondența (apocriiă) a lui Avgar—Abgar al V-lea Ukkama, re- 
gele rdesei (176-215) —ca Mintuliorul şi ne prezintă mediul istoric, în 
care s'au tedacial! ecesie apocrife. Are dreplale autorul, cind conchide 
că avgarul n'are nici un caracter bogomilic, Dacă se găsesle acesslă 
corespondenţă În zbornicul lipări! la Roma in 1654—d-] Ilie Bărbulescu 
a corectal (Arhiva, laşi, XXXIIL 1925, pag. 296) dala de an după scrierea 
Rusului Consi Kuzminsk —pentru Bulgari de acel episcop balgar ca- 
tolic, Filip Stanisiavol, care coarerlise la catolicism pe Bulgarii parii- 
chieni din jurul Filioopolulul. aceasta nu e dovadă peniru caracierul 
bogomilic al scrierii, care nu era combătută de biserica calolică şi 


-< 


RECENZII 453 


tusese primilă demuli inire scrierile recomand 
ale de . 
dozë credinciosilor săi. Dealifel, adăopăm nol, lapiul gag fii 
a la noi texte bogomilice, nu consiilue o dovadă că am fos! cindva 
ogomili. Simplitalea naivă a lexlelar bogomilice, caracierul lor po- 
pe mA RA potai ar ata Sita, waini a vechile vremuri, cind lipsea 
umarea ierarhiei, lar Im . 
aia: porn rea p prea PANSE OE ra ostii 16 
- Cariojan dovedeşte cu prisosinjë că loale versi - 
neşii din legeada lul Avgar se leagă de originale ei suma zone 

Legenda a ajuns la noi romineşie prin hronogralul lui Matel Ci- 
gala tradus de Păiraşcu Danovici şi hronogralul lui Dorolel de Monem. 
basla de Nicolae sin Mihalache sau Grigore Dascălu Buză (pag. 15). 
Versiunea din hronograta se deosebeșie de cea din Vieţile S taților 
Coasloavo şi Minec. Anlorul specilică versiunea dalā de mitropolitul 
Dosoliei „de pre greciaşie“, versiunea din Vieţile Sfinţilor iraduse din 
ruseşie şi lipările la Neamj, scoese din Miuee greceşii, versiunea din 
Minciul tradus „după synaxariul grecesc“ de Rada Greceanu În 1698 

-aicil cinlările sint dale simroneșie şi vor fi lraduse și acesiea romi: 
neşie de milropolilu! Grigore în Mineiul din 1780 tipărit la Rimale şi 
care reproduce „cuvin! de curint lexiul* Mineiului din 1698 al lui 
Radu Greceanu, Partea cintărilor slave o va fi laal Greceanu din vre-un 
Mineiu slavon. Dar Ceaslovul lul Anlim Ivireanul din 1715 rezială ver- 
siunea legendei din redacția lui Eusebiu, Redacţiunea SI. loan Da- 
mascenul o dă după lexlul grecesc lipării la Bucureşti (1715) şi Dos- 
coperira etc. lradusă și linărilă cu ajutorul mitropolitului Veniamin in 
laşi (1806). Pentru icoana Miniuiiorulul adaosă legendei, aceasta a losi 
impiasă şi'n vechile Erminii în cireulojie pe la nol. 

Concluzia autorului esie: nici o versiune a legendei in romineşie 
nu e în legătură cu literalura religioasă slavonă. 

Oare zbornieul lui Vukovit a circulai şi pela noi? (Vezi Bărbu- 
tescu, l., c. pag, 296-7). Avgarul publical lalineşie în 1651, ca şi Vuko- 
vič dă fa un loc cu legenda ŞI „cele 72 numi ale Domnului” şi „72 numi 
ale Maicel Domnului“. Faţă de aceasta cale necesar să subliniem că 
în textele romineșşii cele 72 nume ale lui Hrisios nu vin la un loc cu 
legenda lui Avgar, căci nici Gasler, în carica sa cunosculă, nici Bra- 
nişie stadiind Tabla dela Lugoj nu pomenesc nimic de Avgar, 

De acela aprobăm concluziile dlui N. Carlojan aranjale cu multă 


erudillune. 
1. Minea, 


Robert Louzon, L'economiu capitaliste, 6 Fr., . Li- 
brairie du Travail, Paris, 1925. a POSES 

Cartea conjine o expunere coacentrală a principiilor economiei 
politice capiislisie. 

Aulorul desprinde Irei lipur! de civilizalie, în cursul evolullei u- 
manilăţii : civilizația culturii iniensive (ex, Egipi, India, elc.): civiliza- 
tia comertulul marilim (ex. Tyr şi Ateno); ia sfirşii perioada civiliza- 
Vei indusiriale, 

In cadrul acesiei c!vilizalii analizează R. Louzon normele econo- 
miei polllice, al cărei obliect il formează schimbul, adică legălurile 
dintre indivizi lEră deosebire de clasă, — şi producția, care presupune 
in mecanismul el dilerenjierea indivizilor în clase. 

Funcționarea normală a schimbului presupune o plală; lar va- 
lonrea produselor pe aceaslă plajă este delerminală de munca nece- 
sară din punc! de vedere social peniru fabricarea obieclului și de 
munca economisiă prin faplul disponibililăţii Imediale a produsului. 

Variaţiile valorii sint în luncțe de cerere şi olerlă, de crep- 
terea populației și de progresul lehnic al industriei. 

Formula valorii e descompusă în elemeniele ei alcălulloare: va: 
“oatea specilică a maleriilor prime (P) pi munca depusă peniru trans- 


“x 


454 VIAȚA ROMINEASCĂ 


formarea acestor maletii (Ta); de unde insemnind cu M valoarea spe- 
cifică a mārfii respeclive, oblinem : 


M-P-Ta. 


Plus-valoarea esie dilerenja înire valoarea travaliului depus de 

lucrălor și valoarea salariului pe care îl primeşte lucrălorul. 

vaniumul aceslei plus valori alcălueşie mărul discordiei per- 
manente inire clasa capilalisiă p muneliorimea proleiară. Lupta de 
clesă și chiar lrămintările în sinul aceleiaşi clase, se lundează pe re: 
partiția plus-valorii, 

Aulorul analizează epoi maşinismul cu legile și consecințele lul, 
slăruind in cartea finală asupra dialeciicei economice; în această 
parie a lucrării expune Judicios protecjlonismul, liber-schimbismu!, 
dumpingul şi imperialiamul, arâliad lol deodală şi mijloacele de inlă- 
lurare a crizelor : trusturi, cartele și konzernuri. Ca fip aproape per. 
feci al concentrării verlicale— konzern - d. R Louzon ne ciiează inire- 
prinderea formidabilă germană Hugo Silanes, ale cărei ramilica|.i 
impinzesc toale posibilitățile de manifesiare ele vieţii sociale din 


Germania. 
. 


Tonte acesle forme de exploatare capiialistă, dacă înlătură în 
mare măsură crizele, nu rezolvă iasă iniru nimic problemul luptei de 
clasă. Dimpolriră : epoca noasiră modernă a cunoscu!, locmai În vre- 
mea celei mai eccenlunale concealrări capilaliale - cea mal asculilă 
luplă a claselor aoclale. f 

Anlagonismul dintre proletaria! și burghezie conduce proletariatu) 
să-şi creieze o Economle polrivnaică cele! capitaliste. 

Idealul protetarian se coniurează limpede : muncllorimea irebue 
să distrugă forma acluslă a organismului social şi să-și lăurească o 
socielale, în care proprietatea mijloacelor de producjle să aparțină 
prolelariniului, făcind asile! cu neputinţă Intrarea plus valulei în pa- 
irimonlul exploaialorilor capitalişii. 

O asemenea societate nu e realizabilă decil în ztus cind se ra 
infăplui socializarea mijloacelor de productie. 


+ 


latru cil es'e sau nu cu pulinjă trecerea în laplă a Idealului co- 
munisi, - discujlunea er fi inutilă: experlenjele comunismului rusesc 
au vidal chestiunea: s'a văzul cu preciziune marginile viabiiilății doc- 
tinei marxiste in împrejurările actuale ale vieții sociale. 

D. R. Loazon se dovedește iasă un bun cunoscător al proble- 
melor economiei capilalisie și un lin analizator al aceslor probleme: 
în lumina princi,lilor economice. 

Expunerea, deşi succintă, nu perde nimic în |limpezime, 


Petre I. Ghiaţă 


Revista Revistelor 


Prosper Merimċe 


Familia Merimée este o famille 
burgheză. Bunicul scrillorølul, ed- 
vocal În parlameniu] din Norman- 
dis şi inlendeniul mareșalului de 
Broglie avu un flu, Leonor Meri- 
me, pictor de un oarecare renume. 
cere la virsia de palrureci și cinci 
de ani se căsăloreşie cu linăra sa 
elevă, Anne Moreau, fală săracă, 
mal degrabă urilă şi de o origină 
obscură. Din acest maria] au avui 
un copii, care devine opol serii- 
torul cunoscut. 

Copilăria  bolnăvicioasă a lui 
Prosper se desiăşonară în interio- 
rul reiras și plin de iniimilale a 
unei familii burgheze, lublioare de 
arlă şi lileralură. 

D:na Merimée, cu care fiul său 
are mare asemănare și peniru care 
autrea o adevărală pasiune era o 
persoană  antireligioasă, voltai- 
riană, şi plină de ironie,— Din a: 
amialirile Impărălese! Eugenia și 
a familiei Buloz, apare ca o per- 
soană originală în îmbrăcăminle 
ca şi în vorbă, cărela ii plăcea să 
irălască acasă Inconjurală de o 
sumă de tablouri rococo și nume- 
tonse pisici de loale culorile, 

Cind Leonor Merimée îşi dădu 
seama că fiul său manifesta reale 
dispozițiaal pentru piciură, făcu 
lot ce-l sia în pulieță ca să-l in- 
depărteze de la această indelet- 
nicire, holărindică va face drepini 
spre a deveni advocal. În acesie 


imprejurări, Prosper Merimée ur- 
mează cursurile facultăţii de drepi 
nu însă peniru a ajunge advocat 
ci peniru a lega prielinii cu nu- 
meroși scrillori cu care frecven- 
lează apoi diverse reuniuni literare. 
Alber! Şlapfer îl înlroduce chiar 
în casa tatălui său, unde are pri- 
lejul să cunoască pe Slendhal. Cu 
loală prielinia care la nașiere 
chiar din acenslă primă intre» 
vedere, nu lrebue de confundat a: 
semânarea de gusluri și o identi- 
iale a unor anumite irăsălturi mo- 
rele cu o subordonare a spiritu» 
lu! Iul Merim'e celui lui Stendhal. 

Prosper Merimte, nefilad In mä- 
sură dea da iiteralarii un al dollea 
Siendhal, s'ar [i mulţumi de sigur 
să rămină un simplu imilalur lără 
valoare şi originalitate. În loc să 
fie al doilea după unul mail talen- 
tat a fosi primul înir'un grup poale 
mai discre!, În care se culliva un 
romantism sul-generis, mal degrabă 
indreplal călră ideologie şi dis- 
culie, Din aces! grup făceau parte 
Delecluze, Ampere, Vilel, Remu- 
sa! Leclercq, Duvergier de Hau- 
ranne. 

Genul în care a debulal Meri- 
mée a fosi genul dramalic şi prima 
sa piesă „Le Theatre de Clara 
Gazul” (1825) esie o misillicare 
foarte reușiiă a cătul aulor pâna 
irează anonimatul, Dol ani mai 
tirziu, Merimee simie din nou nes 
voia mistilicării şi publică volumul 
său „la Ouzla” pe cere-! prezintă 


456 VIAŢA ROMINHASCĂ 


ca pe o traducere a unor cinturi 
Iyrice.- Apol urmează publicarea 
lv! „La Famille Carjavral '1828) si 
„La chronique de Charles IX (1829) 
primă ca un mare Succes, Toate 
aceste opere le scrie Merimée 
în mai pulin de 5 ani. În alară de 
acliviialea sa lilerară, limpul său 
era sbsorbil și de una mondenă 
şi mal cu seamă de una senlimen» 
lală. Cu lontă această bogală e: 
xistență, Merimte avea crize de 
deprimare care-l făceau să fugă 
din locul unde se alia. Unei ast- 
fel de crize | se daloreşie prirul 
său volaj în Spania, unde cu: 
poaşie pe d-oa de Monlijo, a că- 
rei fetiță, Eugenia devine două- 
zeci de ani mai tirziu împărăteasa 
Franlei. 

Prosper Merimte câula înlol!- 
deauna in țările sirăine pe care 
le culreera o societale nicasă ori 
pilorească În care să fie primit 
ca amic. Asilel în Anglia numără 
buni prletini în fomihile Childe, 
Sullon Sharpe, Panizzi. 

După revoluta din 1859, Meri- 
m-e,a cărui familie legală cu cea 
de Broglie avea senlimenie orles- 
nisle, fu seful de cablael al Con» 
telsi d'Argoul, minisiru comer: 
ului, apoi el marinei. Cu remer- 
cabilul stu inleni de adaplere, a- 
duse mal muli poate ca ua tehal- 
clan, renle servicii parildului. Tri- 
mis în 1852 in Angilia ca să sius 
dieze mecanismul elecliunllor, Me- 
rimte irimiie de acolo conietui 
d'Argoul un raport, precum şi ci: 
teva conniderajiuni asupra vieții 
polilica esgleze de o remarcabilă 
valoare, alli hlerară cil şi psiho- 
logică. 

După căderea de la pulere a 
minisiernlui său, Merimée esie nu- 
mii inspectorul Monumentelor şi 
se achilă și de această siujbă care 
cerea pregiiiri de specialisi, în 
modul ce! mai satisiăcâtor. Arti- 
colele sale publicate In revista de 
arheologie sial de o uimitoare ri- 
guroziiale şiiinj'lică. 

ŞI poate niciodată ca alune! Me- 
rimée nu olosi mal „dandy“. Frec- 
vesla impreună cu Horace de Viel- 
Casiei, Alired de Musset şi @ipi 
loate localuriie de pelrecere pre: 
cum și saloanele ja modà. 

După căderea Orleanliior, Me- 


rim“e desgunla! de politică, şi lip» 
sii de incredere în aces! nou Bo- 
naparie, se holărăsie să părăsească 
viaja publică. Câ-ăloria Im ratu» 
lul cu mica sa prielină, îl face însă 
să privească lucrurile plitel.— Pris 
meşte un loc În sesal păsirind nu- 
mai onorific pe acel de Inspector 
al Monumentelor. 

Atitudinea sa la curies împăra- 
tului este din cele mal corecle: 
esle aliludinea unui prietin devo» 
tat şi conşiienl de senlimenlul com- 
venlenjelor. 

In 1870 războlul îl găseș'e bol- 
nov şi moare la Cannes, unde tu» 
feriad, îşi retrece de cijiva ani 
iernile. fără să cunoască noul as» 
peci ai Franţei de după războiul 
de la 1870, aspect care de alilel 
l-ar Îi râmaa sirăla și la care nu 
ar mal fi avu! destulă pulere ca 
ca să se adapleze. 

(Mnzime  Reron. Mercure de 
France, 1 Decembre, 1926). 


Despre literatura Italiană 
modernă 


Villorul linere literaluri ilallene 
nu angaja la un prea mare opti- 
mism in 1925. De alunci Însă se 
consintă o rensşiere deja vizibilă 
la 1924, ortzi evideniă. 

Inoinlea râzbo'ului, pulem zice 
chiar din 1590 loală, producția ti- 
lerară ltalienă puria marca a două 
mor! inliuenle, 

Prima, Inlluenia prolesoralului: 
poeți: şi scriilorii peniru a li me» 
rilo i şi talentați, irebuiau să iasă 
din universilă|:, modă care de alt- 
iel se prelungeşie până la snoi. 
Peniru a nu cita decil nume ilusire, 
P'raadeilo, Paazini, Bomiempelli, 
mau scăpa! de prolesorai decit 
după an: indelungaj! de muncă isto+ 
viioare ori priulr'o hotărire bruscă 
şi lrerocobilă. 

A duua inliuență e cea corirşi: 
losre a lul d'Annunzio. Cel mal 
slabi cădeau victimele lrazelorsale 
lrumoase dar deşarie, ce! mal tari, 
ma! personali inchideau ochi! ia 
faja tiianului, câuiindu-şi il peiro 
oricare alial sau aiunci luneci 
pe penta urlieniei şi a desirăbâ» 
lârhi vuile, 

Prima viclorie repurială conira 
acesiur două liagele este victoria 


„REVISTA RE VISTELOR 457 


julurişiiior cu Marineiii, la care 
se mai adaugă poeți! florentini 
grupaj! de Papini şi Solici în ju- 
rul siindordulul ',Lacerba“-el, 

După războlu arena lilerară se 
vede invndală de o sumă depoeji 
i „essal!şii“ lipsiţi de talent nu- 
miti, nu se știe pentru care moliv, 
„milanezii”, 

Ceva mal lirziu, o socletale 
„Ronda“ insullețită de Idealul ne- 
o-clasic şi care de alifel nu cu- 
nosle decil o loarle efemeră e- 
xistenlă, reuşeşte să aducă un mare 
serviciu literaturii italene şi e- 
nume, acela de a combole şi de 
e învinge lipsa de |'nulă în scris, 
Inirodusă de fulurişii. 

Un fapt foarie caraclerisiic tre- 
bneşie stabiliti : în lialia celace con- 
teară şi n conla! înlol'eauna nu 
au foal gropările |lierare, Indivrizi 
jzolați ca Bonle» pelli, Papini, Pi- 
randello, Cecchi, sint acel care 
pu adus lumina oi care an realizat 
progresul, Indrumnii de aceştia, 
scriitorii mel lineri ca Orio Ver- 
gani, Spaini, Alvaro Savinio, Ba- 
rilii. au găsi! calea ceo bună. 

Adăoghm la acestea poeții mai 
Vineri ca Ungarelii şi Cardarelii, 
romoncieri ca Puccini ori Lorenzo 
Viani. 

Rerisia este un gen care în lie- 
lio nu reuş-şte. — Pentru ca Bon- 
tempelli să poală asigura succesul 
publicație! 900 (aṣa se cheamă re: 
visia) a lrebuil să o conceapă în 
mod foarte original, lraducind 
texte În limba lranceză şiapelind la 
o colaborare Inlernațională. Re- 
vista sa va fI dealifel cetită cu 
siguranță mai mult în sirăinâlale. 
Marele public şi chiar publicul a+ 
les face  cunoşiință cu lilere. 
tura din „pagina Ill-a" a jurnole- 
lor (idea nezlonalle, Tribuna, Te» 
vere, Impero). 

Tenirul este reprezenial pria Pi- 
randello, mull moi apreciat ca dra» 
malurg decit ca novelist, Massimo 
Bontempelli, Rosso de San Sec- 
ondo. Tot in acelaşi domeniu sem» 
nalăm aclivilaiea ezcelentului om 
de leairu şidireclor Brogegiia, care 
în fiecare an monieuză 10—15 

ese îndrăzneţe, udeseori Imper- 
ecle, dar loideauna inleresaale. 

Peniru a evalua şi mai bine a: 
cecasiă renaştere lilerarăvom spune 


la urmă că autorii străini, de la 
Andrė Gide în Knu! Hamsun. la 
Cehov ori Qonciarow, au fos! 
toji cunoscul! în Hala înainte ca 
aropa de pildă, să fi auzit măcar 

e el. 

Toale aceste fopte şi nume cil- 
tule ne îndrepiăjesc dar să achim- 
bm vechiul pesimism din 1920, in- 
ir'un fonrle legium optimism. 

(Nino Frank, Ravue de Genéve}. 


Despre muzica Orientală 


Mahomed Effendi Kamel Hajjnge 
ne vorbeste de aria muzicală o- 
rientală, de debuturile el şi de con- 
dițiite în care s'a dezvolta! mal 
întăla în Persia, apoi în Arable. 

Sehul Persiei, incă din limpuri 
îndenâriale, incuraja muzica, înâl- 
jind'o la rongul celei mal de seamă 
ocupaliuni, 

Arabul cu loate că n'a cunoscut 
muzica decli mai tirziu, arăla În 
versurile sale de o armonie, de an 
riim şi de o dulceaţă unică, ua pro- 
fund şi natural sim} muzical, 

Originele acestei arie le găsim 
la cărțile conducătorilor de cara- 
vane core .inlau in pasul caden- 
fat al cămilelor. Aceleaşi melodii 
le ciniau apoi băieții tineri în vasta 
soliludine a deşeriulul. 

Majoriialea erau de o compori» 
ție simplă, lar progresele datează 
de |n cucerirea Musulmanilor, care 
făcu să Înceleze visja nomadă și 
ofer! condițiuni de ralu și o pros» 
peritaie până atunci necunosculă 
în Arabia. 

Vechile melodii arabe nu pres 
zinlă mare valoare, iind transmise 
prin simplă audiție, deci Inevitabil 
alterale—Asbaham a cules mii de 
asilei de melodii în carlea sa „El 
Agham”. 

Nololia muzicală apare în Aras 
bia abia în secolul al Vil-lea. D. 
Soriano Fueries in carlea sa pu: 
blicată la Barcelona, in 1852 olirmă 
că inalnlea cuceririi Spaniei, A- 
robii inirebuințau pentru noleţile 
lor primele şapte litere ale olla» 
beiului şi şap!e culori care irebu- 
iau să arăte durala mal scurlă sau 
ma! lungă a limpulai. 

Toji erudijii d: mai de incredere, 
ibn Kholdourm, Asbabani ett. sint 
unanim! În a recunoașie că Saëb 


458 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Kholer esie promolorul mişcării 
muzicale a |ărilor arabe. El esle 
primul muzicani adevăral al Ara- 
bilor şi de la dinsul incepe iradi- 
jja marilor cînlăreii şi cinlăreje 
care du ilusiral secolul Ommnla- 
delor şi a Abassidelor. 

După cucerirea Andaluziei şi e 
Portugaliei, cînd Arabii oJunseră 


pănă oproape de Poitiers, ariișiii „ 


rămaşi În Europa iniluenleră mult 
ritmul și fraza muzicală. Cordova 
şi Sevila erau oraşele muzicale 
după scrierile lui Ibn Rached și 
ale lu! Ibn Khaldourm. 

In Persia însă muzica lañ un a. 
vint ma! mare. In secolul Sessa- 
niților Asdachir Ben Babake, pri- 
mul lor impăra!, fu un respecluo» 
adoralor şi protector al muzicei și 
al arlişiilor. 

Această Indelelnlcire ajunse la 
o aşa mare Inllorire, incil vechea 
muzică arabă råmese împreună cu 
cea din lot Orientul, mult în urmă. 
En işi făcu apariția la Consianii- 
nopole în 1658 al erel creştine. 

Muzica inllori apol în Turcia, 
unde astăzi marii săi artișii şi come 
poaltori au ua loc de frunle în lu- 
mea muzicală mond'ală. Raoul Bey 
Yakta, autorul tratatului asupra mur 
zicei tarceşii și colegul regreta- 
talai compozitor Zakai Nadah, este 
o glorie nu numai peniru jara lui 
daripealru to! Orlenlul. În Egipi 
găsim deasemeni artişti şi cintă- 
reli ca Abdeh Ellendi El Hamoul!, 
promotorul mişcării muzicale mo- 
derne, El Cheik Said Darwiche, 
mori linâr dar care totuşi a lasal 
numeroase operele ca Scherazade, 
Harie, Ochs, Joyeuse Compagnie, 
Radolage elc., cum ṣi marele ciati- 
rej tlChelk Saloniale Hijazi pe care 
grație gramolonului îl putem incă 


muz. 

Dar toate gloriile acestea pre: 
zeale nu ne surprind, Urmind mu- 
zica orientală de la origine, ero: 
lujia ei ni se pore firească. 

(Mahomed Ellendi Kamel Haj- 
jage. La Revuo muzicale). 


Literatura şi politica 


Din seria de arlicole blicate 
în ultimele numere dia Nouvelle 
Revae Franţalse, asupra spiritului 
orei aciuale, acestia din urmă este 


mênit să clarifice chesilanea lite- 
rauri! politice sau mal degrabă a 
lipsel unei noi literaluri politice. 

Faguel în cele irel volume de 
„Po'itiques et Moralisles du XIR-® 
siecle” ne di o idee clară de e- 
lcarea pe care trebue s'o acordăm 
acelor reformatori sociali, semt- 
proteji religioși, pe cere îi zugrā- 
veşie în opera sa: Serlo Însă se 
termină cu Taine și Renan, ullimi 
interpreți ai secolulul lor şi de a- 
lunci au lrecul palruzeci de anl. 

Ne întrebăm dacă un al! patru- 
lea volum, care ar complecia pe 
cele trel ale lui Faguet, nu ar A 
îndicatiar figarile lui Barrès, Maur. 
ras, Oeorges Sorel, Banville, Bea- 
da nu ar alcălul un program sa- 
iislăcălor. 

Peniru a Înlreprinde însă o asl- 
fel de lucrare trebue de renunțat 
la vechiul cadru al lui Faguel, ex- 
celenl aliru epoca pe care e 
sludia, delecluos penlru epoca ac- 


tuală, 

Dela sfirsitul secolului al XIX- 
lea şi pănă acum, adică inir'un fa- 
iervel de aproape ireizeci de sul, 
găzlm partidul de silaga vesnic la 
pulere, lar cel de dreapia veșale 
în opoziţie, fenomen care n'a pu» 
lut să nu lase urme, să nu creeze 
o fizionomie specială și dilerită în 
cele două partide. 

Fans timp după afacerea Drey- 
fus, În care reprezentanja ambè» 
lor partide au luat cuvintul la tri- 
buna publică, stinga fiind însă 
victorioasă pe lereaul politic ca şi 
pe cel inleleciua!, lar dreapta in- 
vinsă, pulerea polilică râminalnd la 
siiaga, puterea spirituală îşi reluă 
locul la dreapla păsirind pentra 
ea scriitorii şi lăsiad stingel pro- 
fesoril, 

Un Jaures, oricii de mare ar fi 
imliuența sa politică, nu se poale 
compara cu ès, În celace pri- 
veşle infiuenja asupra elitei lile- 
rare. 

L'action Française, gazela par- 
tidului de dreapla al cărui pro- 
gram este; „Polliique d'abord" 
esle gazela pe care de do âzeci 
de anl, o cetesc scriitorii lol aşa 
cum mondenii cetesc „le Gaulois“, 
profesorii „Le Temps”, olițerii „l'E- 
cho de Paris” şi insiituiorii „Le 
Quotidien”. Lumea politică, cea. 


REVISTA REVISTELOR 453 
= —————— 


de silinga ca şi cea de dreapla 
au lua! niciodală în karies Iiko. 
nS zAepasii franceze“. 

cel separailam din're lileralur 
şi poliiică, dacă îşi are ear dr pda 
acela de n vedea problemele pla- 
sele pe terenurile lor proprii de 
pildă, şi de a evila o nouă conta: 
alune à literelor şi a politice! din 
care gindirea unul Ouirol, Royer- 
Coliard Thiers, e unui Lamartine 
eri Hugo, a egli oarecum vielimă 
şi Franţa deasemenea Îşi nre și 
dezavaulaje'e ci: Celace carac» 
lerizeeză viaja polilică contemna- 
rană csie o lipsă loială de spiril 
inveanliiv şi de clan şi aspeciul 
unui lucru mecanie, care oleră un 
contras! a'ii de Irapani cu lumea 
Mlerară ncluală plină de spoala- 
neilale. Alphonse Allais vorbeşte 
de o „Ecole AnormalelInferlaure“, 
Al palrulea volum care ar trebui 
să urmeze celora irel da „Poliii- 
gques el Moralisis" a lul Faguet, er 
irebul deci intiulal „Apolitiques el 
Îmmoralilalea“, 

Nu şiim dacă toale acasie re- 
morcări ş! explicaţii vor arca da- 
rul de a salislace pe celiori, un 
lucru însă esie clar că în prezenl 
din divorțul dintre palilică și gia- 
dire care nu mèi iuncționează pe 
același plen, rezultă ilpsa totală a 
Sindirii pallilce. S lua:ia destul de 
sapăriloate din care singura be- 
sciiciară este Biserica. Dacă 
paitia uu ma! are o polilică a 
suileleior sau mai degrabă dacă 
polilica ei nu Mai are sullei, esie 
salural ca Biserica, aceasă gru- 
pare apirliunlă care se exerrează 
de cincisprezece sule de aul, să 
sibi o onrecare experiență și să fie 
capabilă dea umple această lacună. 

(Alber: Thibeudri. Nouuelle Re 
sue L'rongalse, 1 Decembre, 1926). 


Două diracţii fundamentale 
în psihotogie 


Psihologia novā a împrumulal 
dela şiitațele nalurii nn numai me- 
toda experinientală ei și aliludinen 
lor faj de lenomane, Aceasiă 
alliudine fiind obieciivă, ea consi- 
derù nu pumai celelalte persoane, 
ci chiar prozrlul eu, ca un obiect 
psiholizic cu anumiie reacțiuni ze- 
cesare. Dar această aliludine, 


cum a observa! cel Intăiu Mūns- 
slerberg în „Ocund: igen der Psy» 
chologia” 1900, nu e alliudinca 
noasiră  obișaullă. Adevêralul eu, 
al experienței imediale şi naive nu 
e un ahiect pe care-l percep, cl o 
aclualilale pe care o irălesce şi nu 
o cunosc decit prin aclivilalea 
mes, proprie şi liberă, Aceaslă 
cunoaștere imediaiă a eului viu, 
înrudită cu psihologia vieţi! prac- 
tice, Mânsterberg o numeşie „pris 
hologie subiecliră“, Ea e cu ioiul 
deoszebilă, de arlificialo, și sirăină 
de viață „unturwlissenlschaliliche 
Psychologie‘, peniru care feno» 
menul psihic e obiecliv, Imprerao- 
nal și asemenea incrurilor, 

Inteucii acenstă atitudine e consi- 
derală azi încă de mulți cercelălori 
ca unica posibilă, se poale vedea 
in cartea recenlă a lui Drie!sch 
(Grund probleme der Paychologie), 
câte reduce voinia la semeèpi, re- 
prezen ări,senlimenie, adică În ceva 
obiectiv, susțiaind că „tonta şi 
giudirea nu există ca nclivilăţi 
coaşileale”. lurudilă cu concepita 
lul Minsterberg asupra psihologiei 
abiocliva şi cele! subiecrive e de- 
oseblrea pa care o loce W. Siera 
inire priholoyla personalisiă şi! cea 
imbersonalisiă, 

Pa cind peniru cea dia nrmă, 
înd!'vidul e considera! cs uns mplu 
egrega!, o sumă de alomi în care 
intul sa explică mecanie, şi cu în- 
idlurarea apriorică a valorii şi 
venzului, cea dinlălu consideră 
persoana ca un lol vin, care nde 
călră anunila scopuri. 

Lipauriie puihologiii „nolarwl- 
ssenlachalilis he” și alominie nu lost 
deasemeni scoase în lumină de 
Feilz Krueger, care la „Eniwic- 
klongspsychologie” 1915, scrin ur- 
mâtoarcie : -Psikolog!a elemenle» 
lor se mâărgineşie la descompune 
rea ființelor individonie yl indile- 
ronte din punci de vedere culiural, 
neglijind viața soclulă n omeniri! ca 

i produsul ei spiritual, culiura*. 

ceste coanlalări explică apariția 
cau! succes. operei „Lebenalor- 
men”, 4921, a pedaguguiul berlinez 
Eduard Spranger, elev ol iuli Diit- 
hey, care opune pelhalogiel ac- 
tuale, orientata după modelul ytin» 
jelor nolurii, celuce mnmeaste el 
„e:nsgeisleswlusentichaliiche” sau 


460 VIAŢA ROMINEASCĂ 


TN a_u 


„versihende Psychologie“, in care 
nojiunile de valoare şi senz derin 
esențiale. 

Dar fiindcă tablele de valori de 
care depinde senzul vieții sta! di- 
ferite, palhologia lul Spranger e 
o „Typenpaychoiogle”, care deo: 
sebeşie omul leorelic de acel e- 
conomic, estetic, social, religios, 
poliile. 

Pe cind unii consideră această 
„geisteswissenlschafiiche Psycho- 
logie“ ca o negare și o infringere a 
psihologiei alomisle, care a domli- 
na! pănă în timpul din urmă, alfil 
reprezenlind direcj'a psihologiei 
slructurale ( Oestaltpayckoiogie) 
ca și W, Stern prin psihologia lul 
personalistă și Driesch cu olo- 
gismul lui vitalisi, caulă o sinteză 
inire cele două curenie. Mai pre- 
sus de lendiala olomisiă, ei se 
preocupă de viaja psihică ca un 
fol, cărula caulă să-i pătrundă ren- 
sul. Căci meloda explicării cauzale 
şi acea a înțelegeri! leleologice, 
cum susține cu drepi cuvini Kort 
Kolfka, nu se exclud in reolilale, 
cl se compleclează. 

Ceiace Kani a lămaril odinioară 
peoa opa se polrivreşie şi 

sihologie!. ldela de scop, consi- 
derală ca idee regalativă, Irebue 
să îndrumeze şi să câlăureescă cer 
cetarea cauzelor. 

iAagust Messer. Archie für die 
gesamte Psyohologle 1926). 


ana a 


Semnilicajia filozolică a operel 
„Esseis* de Montaigne a fost pa: 
iin adincilă. Unii au câutal să vadă 
numai o reeditare a cugetări} sto- 
lee şi sceplice; alții, privind nu- 
mal forma, aspeciul lilerar, en in- 
scris pe Moniaigne în istoria liie- 
ralarii. Din această pricină, În ma: 
mvalele de isioria filozofie! mal 
vechi (până la Hollding), Monisi- 
gae ocspă cel mul! citeva pagini 
cind nu-l ullal, Penlru cine îl stu» 
diază în chip serios, se poale ob- 
serra că Montaigne face lrecerea 
dela filozofia medievală la filozo- 
fia modernă. lair'adevăr meritul 
Renașierii consiă în faptul câ deş- 
teptă guslul peniru gindirea enii- 
că, inlăturind orice euloritale care 


ar căula să împedice sau să im- 
pună anumite directive, liberlăjii de 
conştiinţă. Montaigne, mulțumită 
unei culturi cin-ice deskvirşile, a 
alras cel dinlălu alenlis asupra cu- 
gelălorilor din anlichilate, neso. 
ootip pănă alunci de biserica cre- 
ştină, In elară de aceaste, Mon» 
laigne șia dal seama că numai 
fenomenul de conştiiniă poate îi 
sez'sal; că el alcâtueste unica și 
edevărala realilale. Ingrădindu-și 
analiza la Eu, Montaigne face ab- 
siracție de orice ipoleză şi cons» 
trucție melafizică, com ar fi Diri- 
nliates, lumea viiloere etc. 

Limilind cercetarea filozofică în 
cadrele experienlei şi susjinind la 
acelaş limp prioritatea actului de 
conşiiință fală de iume, Monlaig- 
ne apare ca un precursor al lui 
Bacon şi Dencarier. 

Bacon imprumulă dela dinsul a- 
tit forma de Essai! cit şi argamta- 
tele de alac impotriva rabunii. Cit 
priveșle pe Descaries, el ridică la 
rangul de metodă, Îndoiala propo- 
văduliă de Montaigne. La fel co- 
gito pe care îl susținea, aminleşie 
tocma! „le moi“ al înaintașulul săn. 

Pe lingă aceste Influenje pe ca 
re le-a exercilol, Montaigne mai 

oale f! privi! ca un precursor at 
ui Pascal. 

Problema vilală din Pensées şi 
Essais este omul privit ca obiect de 
speculație filozofică. 

Pascol loloseşie dela Moataiyne 
obiecțiile aduse impotriva senalbl- 
ităjii şi retinal pentru a face drep- 
iaie exspirațiilor inimii. Se poate 
spune că Pascal dă omolul gras- 
doarea și demnilalea descrisă de 
Epictel, der nesocolile de Moa- 


lsigae. 

Bira să fl consitrui! un sislem, 
Mosnialgne e origiaa! prin Inrtert- 
rile pe care le-a exercilal la nup- 
lerea [ilosoliei moderne. 

(P. Viltey. Revuo philosophiqua). 


Urmind exemplul guvernului bet- 
gian de uniune național guvernul 
fascist a holări! consolidarea for- 
u a bunurilor de tezaur in tit- 

de imprumul de 5 la sută, lâră 
să influențeze cursul lirei, d. Mu- 
ssolini a pus În praciică un sde- 


REVISTA REVISTELOR 46| 


—————— 


văr fundsmenial, anume că n 
poale fi vorba de o stabilizare de- 
finitiv a monedei unui stal dacă 
ei se încarcă cu un împrumul prea 
greoiu pe un lermen scuri. 
Aire ap gossle de vedere a fost 
s în „L'Europe nouv = 
din Noembre 1925. suc eta 
Bineinjeles, economişiii şi finan- 
clari! s'au arălol sceptici, învino- 
vățind revisla că face jocul ocul- 
lei socialisie propovăduind o „eră 
de dezordine şi v'olență“. Acum 
cind lialia a lus! inijialiva să-şi 
consolideze forjn! loată daloria flo- 
tantă, presa care siriga în Noem- 
bre 1925 Ignoră cu prudență actul 
guvernului faselsi, „Adevărul este 
că poți Íi mnjilonalisi, fascisi, socle- 
lisi sau comunist. Dor în ziua cind 
norocul te aduce la cirma țării, 
trebue să-ți doi seama în chip lim- 
pede că nu poale fi siguranță și 


nici Hbertate peniru slat ca 
iru particulari, alii timp păi yf mă 
rille şi moneda rămîn instabile" 

După gestul Belgiei şi lialiei, 

uveraul de uniune națională al 

“lui Poincaré trebue să-şi preci» 
zeze cu holărire aiiludinea pe ca- 
re injelege s'o ia față de regimul 
saliurilor monetare brasce,—regim 
care justifică orice speculație ists 
de salariați şi pensionari. 

Programul de consolidare ar ire- 
bul să se ocupe de daloria flo- 
inntă, de datoria publică, de da- 
lorilie externe şi de revalorizarea 
lentă a monedei, 

Ouvrernul Poincaré lrebula să-și 
lixeze punciul de vedere. Numai 
astfel opinia publică aelinișiită își 
va recăpăla celmul. 

Oeorges Bonnel. L'Europa nous» 
velle), 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Laurent Talihkade, Letires ă 
sa mòre, Rein van dea Berg el 
Louis Ealari, Paris. 

Aceste scrisori călră mama s0, 
conslitue jurnalul unel linereți ar- 
denle, mislice şi dureroase. Ele 
ma fsc să descoperim, spune d. 
Pierre Dulay înir'o prefală la a- 
cesie scrisori, un Laureni Tell- 
hode necunoscul, pe core amicii 
säl deabea îl bânulou şi caro se 
arală plin de dulosie şi dragoste 
lajë de mama sa, căreia ii spove- 
dește lără reticențe toale ambițiile 
şi dezilu:iile sale Hierare, cerin- 
du-i slatari şi aprecieri, . 

Georges da la Fouchardi- 
ere, À ju recherche d'un Dieu, 
Albina Michel, Paris, 

Caşi Pascal, Chateaubriand orl 
Renen, d. de la Foucherdière a- 
borduază suprema chesliune a in: 
e ierta umane : aceia dea găsi 
pe Dumnezeu. 

D. de la Fouchardizre find însă 
un sutor vesci, nu ara nimic din 
allludinea lragică şi respecloasă 
a lilozolllor de care am vorbii. 
Dimpoirivă, d-sa porneste plin de 
Joriail!ate ciâlră Jerusalim în cău- 
larea unul Dumnezeu pa care de» 
aliminleri vedem bine că nu seva 
îndărăinici prea mul! să-i găsească, 

icuis Reynaud, Le Romon» 
Hisme e. originea anglo-germa- 
niques), Armand-Colin, Paris, 


-- 


Cu ocazia centenarului roman- 
liamului francez, a apâărul aceasiă 
carte menilă să arâle care sint o- 
riginele acesini cureni, 

in secolul al AVill-lea si al 
XIX-lea, literatura îşi schimbă cu 
desăvirşire aspeciul şi dacă se 
poale spune, chiar salleivl.D Loula 
Reyaaud arală rolul Oermaniei şi 
a! Angliei în această reroluile. 
Inliuenaje venile din alară au a- 
iras literatara franceză călră ua 
curent de idei şi senlimenie care 
üu falşilical-a cu desăvirşire. 

Haurice Haateriinch, La vie 
des termites, Ed. Eugène Fes- 
qualle, Paris. 

Această operă este menilă, caşi 
„la Vie des Abeilles" unul public 
curios de vioja animalelor. 

Pau! Leauia:d, Lo Thécire 
de Mourice Botssard, Nouvelle 
Revue Francaise, Paris. 

A fos! un Hmp cind me! intălu 
în „Mercure de France“, apoi în 
„Nouvelie Revae Francaise” cro- 
nicile lui Maurice Boissard ereu 
alrazjia cea mare a areslor două 
reviste. 

In oces! prim volum esie cuprin- 
să perioada care merge dala 1907 
la 1913. Farmecal și originalilalea 
acesior cronici conntau dia felul 
in care acesi gulor fajelage eri- 
ilca leatrală: ciad o piesă | se 
părea banală, mediocră ori gratuit 
obscenă, se ablinea pur şi simplu 
să vorbenucă de eo, lăsind imagi- 


MIŞCAREA 
TREA INTELECTUALA ÎN STRĂINATATE 463 


aojiei sale pline de fantezi 
spirit, libertatea de a voga d 

voe., ȘI pentru celilor esleo 
mare plăcere a-l Inlovărăşi în 
loale ecesle rayabondaje. 

Fiorent Fets, Clouds Monet, 
„Nouvelle Revue Francaise, Paris, 

Această carte apărulă în colec. 
Via „Les Pelinirea francais nou- 
veuz", conține lrelzâci de repro- 
duceri, un studiu critic, notițe bic- 
graiice şi un porirel inedi! al at- 
Digi, grava! în lemn de G. Au- 

ri. 

Rembrandt, spune Floreni Fele, 
estè pictorul clar-obscuruiui, dar 
Claude Mone! este desigur unul 
din cei mai mari pictori ai luminii, 

Robert MHarbourgh She- 
rard, Tke Life, Work and Fult 
Fate of Ouy de Mauppassani, 
Werner Laurie. 

D. R. H. Sherard relaleazā în: 
ir'un volum de patru sute de pa- 
gini viaje, opera şi destinul nefe- 
ricil al scriilorulul Iraacez Mau- 
passani. Memoria lut însă nu sre 
simic de ciștigal din aceaslă bip- 
grafie, unde un melerial iniere- 
sant uiilizal dar cu incohereniă, 
denotă din parien anlorului o com: 
paua incomprehenaslune a subiec- 
ulu 


——— 


Saihkakou, Contes d'amour des 
Samourais (trodus din limba fa- 
poneză de Ken Salo) Vald Ras. 
mussen, Paris (nemai ediţii de 
lux), 

Capodopera lui Salkakou ia care 

“sim fantezia din „o mie şi una 
i nopți” alâluri de accentele de 
pasiune din „Tristan şi Yscull”, és» 
ie alcălultă dinir'o serle de po- 
vesliri din epocn eroică a Japo- 
alei medievale. Povestiri de dre- 
gosle, caracierislice oricărei ciy! 
lizaţii romsnilce şi militare. 

J- H. Rösny-ainé, Une jeune 
filie d lu page, Flammarion, Paris. 

Cu toate că auiorul își cansi- 
deră uncori modelele cu un „pari 
pris* evident şi cu lonle că amă» 
tăclunea sa l-a dicla! chiere pa- 
gint de un teribil pesimism „Une 
jenne [ilie à ln pege” esie un ro: 
men ban, captivani, piin de vial 
şi plăcul de cetil. Esle romanul 


unei tinere suloare de laleni, vic» 
lima epocii sale, carea ema 
falşifice laleniul și să scrie nu- 
mai peniru nerola de glorie, 

Săli de redocție, recepțluni mon- 
tana mi iraniar! de reviniă, scrii- 
# vocale cu mouliä v 
într'an siil plin de culoare. sait. 


André Bouclier, Quoule d'a- 
mour, Nouvelle Re 
Aer tue Francaise, 

„Oneule d'omour“ este porecla 
pe care camsrarli au dalo unui 
oare frumos și simpatic băla! pe 
limpul cind îşi făcea serviciul mi- 
litar. Imbrăca! în hainele de mis 
lilar, Gucule d'amour este nein- 
trecut in arta de a se juca cu ini- 
mile semenelor lui. Reinira! lasă 
in viața civilă, o lemee de core se 
amorezează Îl face să plitearcă 
penirn toale cele pe care le fä- 
cuse să sulere, 

Romanul! d-iui Beucler esie un 
roman irist şi eroul său grozav de 
aciericii, 


Henri Debor'y, Le suplice de 
Phòdro, Nouvelle e Adu Française, 
Paris. 

Elena, eroina romanulul d-lui 
Deberly osie o femee cinuiilă, sã- 
nătoasă, lrumoasă şi depleoplè. lar 
Marc, fiul ei viireg, vu are nimic 
care să-l deosebea:că de majo- 
riialea comună a oamenilor. ŞI cu 
tante acenieu, Elena ivbeşie pe 
Marc cu un amor cure |n lucepul 
nu & conşiieni dar core devine a- 
poi un obleci de torlură şi de o- 
roare penlru acea care l-a con» 
cepul, 

utorul a căulal să descrie In 
romanul său na atit pasiunea in- 
ceiluasi, cit circumslanjele care 
o delermină precum și modul în 
care se dezvollă. 
Lucienne Favre, ob El Oued, 
Editions Crès, Paris. 

O puternică şi plinren:că ero- 
care a cariietului emigraanlilor 
spanioli din Alger, romanul ve des» 
lăşoară în jurul unel femei din 
popor, rind pe rind pmorezalà şi 
venală. 

dean de la Grâze, Serafino, 
Ediitoaa Crâs, Paris. 

Romanul unei linere lele din 
Fraaja, care pleacă după rezboiu, 
plină de iluzii, ca un Americon,,. 


464 VIAȚA ROMINEASCĂ 


DC IIIe 


manuel Bove, Armand, Edi- 
tions Emile Paul, Paris. 

D. Emanuel Bove este sulorul 
care acum doi anl a cunoacul un 
sii! de frumos succes cu „Mes a: 
mis“, carta căreia juriul pr: mius 
lul Goncourt precam şi acel al 
premiului Femina l-au acorda! nu» 
meroase voluri. 

Poate unul din cel mal originsii 
autori al generației sale, d. Bove 
arată în acest volum prodigios- 
sele sale însuşiri de romancier. 


Gzogratie 


Histoire du peuplement de la 
Corse, Editions Lechevalier, Paris, 


1926. 

Societaten de Biogeogrofie a è 
dila! o sistorie a ponulării Cor: 
sicel“, operă a şaplesprezece co” 
laboralori, majoritatea savanji al 
Universitălilor "și al Museumului. 
Ob eclul principal el acestei lu 
crăr! consistă în determinarea è- 
pocilor de izolare progresivă ale 
masirulu! insular corsico-sard, al- 
țădată continental. 

Dr. M. Walters, Le Peuple 
Lelon, Riga. 

Òpera doctorului Walters pare 
la primă vedere să aparjină ace- 
let categorii de pledoarii lzvoriie 
din negocieri pentru pace. Caries 
d-lul Wallers are insă o sitiei de 
valoare. Apariția sa inir'un mo- 
meni cind existența Letoniei esie 
unanim aprobată și cînd frontie- 
rele sale sini delialiiv siabiliie o 
pune În adăpostul unet asifel de 
bånueli. Autorul vorbeşte de in» 
cepulurile Letoniei şi de civilize- 
tia ei, nu de origină gormană, cum 
se credea, cì de origină aulonomă. 
O deseripție inleresanlă a vielii 
pollice şi culturale a fostei pro: 
vincii ruseşti, ne arală un popor 
susceptibil de progres şi căruia 
lipsa unei organizaţii aulonome 
li stinjenea până acum dezroliarea. 


Arheologie 
A. Moret, Lo Nil ol ta ctoili 


sation Egyptienne, Ed. La renals- 
sance du livre, Paris. 

Carlea d-lui More! esie urma- 
rea logică e volumului seris În co- 
laborare cu d. M. O. Davy in a- 
nul 1925 și intilulal „Des Clans 
aux empires". 

Opera d-lul Moret lace acces! 
bilă marelui public chestiunea e- 
volație! Egiptului in legătură cu 
credinjele religioase şi morale, 
chesilune care pănă acum cerea 
o comțelință de specialist. 

Qăsim în această ultimă carle a 
savantului francez o filozofie a is- 
toriel Eg'ptalui, cu alit mai Ialere- 
santă, cu cit aulorul a tradus ex* 
irase din!r'un mare număr de do- 
cumente vechi, 

F. Lexa, La magie dans lE- 

uypte anclenne, Geunihner, 1925, 2 
volume. 
Un sublect din cele mai pasio- 
nanle este magia egipteană “eche, 
ale cărei farmece şi vraje le gă- 
«tm ades denunjote în Biblie. 

D. Lexa ne înlroduce în misie- 
rele ei. Opera sù cuprinde, după 
un plan loarie clar, o expunere a 
doctrinelor, o alegere a cilorra 
texle magice și un album cu re- 
producer! de monumente în legă- 
tară cu magie. 


Ştiinţe financiare 


Octave Hombergy La graade 
Injustice, Ed. Bernard Gransel, 

. Această carle a d-lul Homberg 
relativă la datoriile interaliale nu 
wrea să fle un jatoric nl acesi 
chestiuni, Găsim falr'insa mal de- 
grabă amintirile unul fosi delegat 
inanclar al Fratel in Siotele-U- 
nite înnintea intrării lor în războiu 
şi protesiarea, după o lungă și 
ipistă  medilajle asupra acestei 
meri probleme, a unui lrancez de- 
cepilionat în fela rezuliatalul Ma- 
relvi Războlu, intreprins in nume- 
ie dreplății. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


=- — 


Sextil Pugcari 
Bartoli, A. Rotuleotei pi A. Dohan Gori omiae, ta colaborare ou M, 


Yhan, Edit. „Cult . 
o Saul Zarit zi, duc, Făt. „Ezra Natalie 
a a line la or gingaşe, pagini alese. 
alioneiă”. 100 „Sărent pe Hnerii caltivoţi şi serioşi “Edil. „Cullura 
ominia în chipuri şi ved 
leon Min eri, „Cullura Najională“, 700 lel. 
onală”, 4 a nulosti, Manechinul sentimental, Edil. tura Naţie 
r. Silvia T. B 
. one ri 
sonsos., A 80, scu, Oameni aleşi, I7, Rominii, Edil. „Corlea Romi- 
„ Virgiilus Maro ’ 
opine, Lari apn e Beromor- 1930 jar e Seere Se Deorsa 
. € i Lă 
„Cartea Romii IS: aa Tel poipoderilar pe omul 1807, Bin, 


P. Dul 
lei 42. tus, Pooestea lul Făt Frumos, Edil. „Cartea Rominească“, 


Amon Pann 
H, Edit. „Cartea nae Olaasre ae "pai sau Povestea vorbei, vol 


a 
EA A ma e hezin Răsbunarea privighetorii, Edii. „Cartea Ro- 


orian Cris 
R a aia MOMA RE A SaR MSANE PANA 


E R as ee ER Două neamuri, ed. IV, Edil. „Carita Ro: 
orotenani M, Zapan, Apara! do Radi : 

erioln Gunoslinje Foiositoare Edil ‘Carica penea n 

Rii Contes peer e ară de demult, Cunoşiinţe folosiioare, 


Maica Raiuca, S 
„Cartea Romineasci“, fad pasaia, ozon vata cea A oc 


Srem e |. Q, Enescu, /niro muncă şi capital. Edil. „Cartea 


Ema 
i PER Pam Rominii din Bulguria, „Cunoșiinle Folosi- 
etha, Herman şi Dorolheia, Bibl. „Minerva“, 1925, lei á 

sr 3 Sheet ate Prăvâlta la doi erapi, Bibl. Minerva“, le! 9. 
t Ý fra . Gh. F. Ciaugeanu, [nmuguriri, Craiova, lel 40. 
pă iarten, Monografia comunei Agrieş, Dej, 192. 
baza e reda er frezia anlinaologista, Suceava, 1926, 

dildara bal d ostin, Tâimăciri din liricii garmani contimporanl, Ti- 


Ministere de L'Indusiri i 
SAP sn naia d m rie ot du Commerce, Correspondnance èco- 
4. C. Popescu-Polyciat, Epigrame, Cralovra, lel 40. 


G. Coriolan, Energi 
tantó, 1926 ' ergia fizică şi enorgia suf/latească, Cons: 


Calendurul „Asociajiunii“ pe anul 1927, lel i4. 


4 
T. Cristureanu, Confed 
M arre . "federaţia Pantatind, Apusul latinităjii ? 


Prof. Dr. Jules ' 
ej, 1920. , Guiart, Medicina în timpul Paraonilor, 
erdrite lastitulului de Geografie a Universităţii din CI 
vol. IT (1924-1925). Ciuj. „Institutul de Geogratie", 1926. 2 Ș n 


enk a Mateiu, Bucuria vieţii, Edil. „Scrisul rominesc" 


466 VIAŢA ROMINEASCĂ 


P. Mugoi, Alte zări, Edil. „Revista ldeli”, Bucureșii, 1926, lei 39. 
Albert Mousset, Le royaume serbe, croate slovène, Edil. 


sard, 1926. 
Otilia Cazimir, Fluturi de noapte, poezii, lel 40, 
T. Atanasiu, Pabrioarea fulmicotonului din celuloză de lema, 
Rimalcul- Vilcea, 1926. 
P. Aderta, Femeia cu carnea clbă, Edil. „Ancora“, let 73. 
ing. i. Andreestu-tale, Povojele de beton şi de beton ar- 
mat, Bucureşti. 
Bugen Herovanu, /ncofro no duce destinul, laşi, lei 30. 
M. Carp, Umoristice, traduceri, laşi, lei 30, 
l. lordan, Linguistică, filologie, istorie literară, Bucureşii, 1926. 
N. Ghiui=a, Şcoala poporului, Bibl. „Sămăaălorul”, 
A. L. Zissu, Spovedaniă unul candelabru, Edil. „Brăniş- 
leanu“, 1926. 
Axente Banciu, Virgi! Onillu, Braşov, 4926. 
ioan Dragan, Duşmanul nostru, copilul, Piatra-Neamj, 1926. 
A. Popescu Teleja, Rătăcirea lui lon Voncea, Cralovs, 1928. 
Or. N. Tcaciuc, Citeva cuvinte despre Rominii rutenizaţi dim 
nordul Bucooinii, Cernăuli. 


Bos 


Reviste primite ia redacție 


Revove inlernallonale du travăti, No. 5; Crolul nostru No. îi; 
Cosinzeana, No. 45 46; Contemporanul, No. 70; Ritmul Vremii, No. 18 ; 
Rominia militară, No. 4t; Foala Tinerimel No, 21—22; Zorile 
Lumi noi, No. 3; Grofica Romina, No, 45—46; Adevărul Literar, No. 
522; Revista ştiinjelor veterinare, No. 10; Natura, No. 8—10; 
Convorbiri lilerare, Seplembrie, Decembrie; Familia, No. 8: $e- 
sătoarea, No. 9 10; Lomura, No. 10—11; Gindul nostru, No. 10 11; 
Biserica Ortodoxă Rom!nd, No. 9 31; Flamura, No. 9-10; Căminul, 
No 10; Viaja literară, No. 26—28; feonomio națională, No. 1-9; 
Universul literar, No. 44—48; Cimoul, No. 2t; Wevista spirilistă, 
No. 2—5; Năsâritul, No. 2 -4; Kovista funejlonarilor publici, No. 10 - ii; 
Corespondența eccnomică, No. 9-41; Viajo ugricolă, No. 20-21; 
Arhiva, No, 3-4: Vidsia, No..4-6: Noua raois!ä bisericească, No. T3 
La Nouvelle Revue Française, No. 159; Mercure de Franco, No, 
655—684: La Revue Mondiule, No, 21—23; Sucietatea ve mine. No. 
44 -“8; Ravista seriiloarel, No. 1; Pe drum (revistă ilierară-ortistică 
soclală] No. 1; Buletinul Camerei de Comer] şi Industrie, Turnu-Măgu- 
rele; Pandectele romine, caelul 8 Infrățirea Nominească, No. 21 - 24, 1-4; 
C!asul minaritățitor, No. 10—11 ; Buletinul Soeletăjii numismatice ro- 
mine, No. 57-5; Comoara satelor, No. 7-8; Pagini agrare şi se» 
ciale, No. 15-22; Făl-Frumuss No. 6t Palanga, No. 4 2; Sburătorul, 
No. 5; Arhloale Olienlai, No. 2 7; Profile Literare, No t6; Pe- 
mimsula balcanică, 7—8; Banatul, No. 8-9; Rewista goneraid a Inod- 
țămtntului, No. 8-9; Le Monde Nouveau, No, 9; Koma, No, ii; 
sumă Wlensue! des Travoux de la Societé des Nations; Orpheus, No. 
4: Foala plugarilar, No. 9—10; Junimea Lileroră, No. 9 12; Idala 
euroneand, No. 192 194; Revista Moldovei, No. 7—9; Economia Na- 
Hională, No. åt; Bulelinul No. 2 al Seminarului de Pedagogie Teora- 
Hcă, Edil. „Casei şroalelor“, Bucureşii; Comples redus de la sixiame 
conference internallonale de la chimie apliqued, Edit. Socer, Hugureşti. 


———— 09 ——— 


Tabla de Materie 
VOLUMULUI LXVIII 


(Anul XVIII, Numerele pi şi P, 


i. Literatură: 


Bărgăuanu G.—Prelvelişte în sat.—Țiatirim 

Pi ö N ora Etna ie E ia. IS 
emostene.— Domnul Le 3 2 2-4 

Cazimir Otilia, —Convalescenţă i E pina 


Înse nă j . . . . . . . 
otat% Modernisme.) j A maara , INCI Piese 

răclun Eugen.—O lună în Cehoslovacia ` 2 
Maniu Adrian.—Eu care nu ari Kepa j i á ş 


Mihiescu 1. Gib. — Examenul sing da 
Onea Caterina. — Despărţire.—Melancolie . a sta 
Petrovici 1.—La mare şi la munte i e e 
Teodoreanu lonel.—Rodica . d e 3 

p loana Palla . 


* . * . . . 


H. Studil.—Articole.—Scerisori din țară și din 


străinătate. 


Barnoschi V. D.—Antosoggestia conştientă . . , 
Bådäreu A. Dan:—Cauzèlitate şi inalte în logică. 
Bădărău A. T.—Din lumea plantelor .... . 
Gherea D. loan.—Paradoxul abstracţie . . . . . 
Ibrăileanu G .—Numele proprii în opera comică a lvi 
Caratia: i c aa rs a 3 o ele 
Marcu Petre.—Psihanaliza jadicimă . . . . 
ai Note pentra Leonardo da Vinci. A 
Petrescu Cezar.—Scrisori bucurestene (Sfirşit de va- 
canță —Toamuă rurală şi toamnă urbană.— Cum re- 
devii bucureştean) . .. . . . . . . . . .. 
Ralea D. Mihai —Disociaţii (Arta cu mentalitate de 
clasă.—Don Juan mlsogin.—Vitesa progresului și 
nevoia de noutate.—Utilitatea unei dispoziţii. —Res- 
ponsabilitatea invenţiei.— Femelle superioare şi se- 
xaalitatea. —Naţionalicmul lui Barrès) , . . . 
Ralea D. Mihai. —Asupra situaţiei femeii moderne 


244 


Roşca D. D..—Scrisori din Paris (o restauraţie filo- 
zotică in Franţ:). . 9- 10 . . . Ee ai 9. “a 
Roşca D. D.. -Scrisori din Paris (o restauraţie tilo- 
zotică în Franţa). . . - NI, eter Ace a IEEE 
Şiadbel I. —Neamul rominesc (asupra S'udiolui etno- 
logic al d-lul O. G Lecca), . s es sree 
Zarifopol Paul.--Molière şi gustul Clasic... . . - 


"MU. Cronici. X 
B. 0. —Cronica țeatrală : laşi. * . * + . . . . 
Botez Octav—Cronica ideilor (In jarul porziel pure). 
propan P Aurel—Cronica artistică (Dela Iser la 
Pila) ie a re EN No. ENA AE e 
Mare a. D. Aurel.—Cronica artistică (Ex poziţia inau- 
guraiă Hasefer) . . o e e onr a m... . 
Mancaş Mircea.—Cronica literară (Johan Bojer} . 
R. M.—Cronica idellor (Misticism) . . s s - 
S:vastos M -Cronica teatrală: Bocureşt! (Revistele, — 
Baletul —Esope.—Visvl unol amurg de iubire. —L!- 
vada cu vişini —Negustorii de glorie) . . «sà 
Sevastos M,.—Cron ca teatrală: Bacoresti („Mioara “.— 
„Moartea Civilă“, — „Şarlatanul“. — Turneul Elvira 
Popescu. —„Gisfira“.— Doctorii) . . e e. so 
Sorin r Pavel.—Cronica şcolară (inovățämintual filo- 
ONE 3 e A a N EN T OS AA 
Suchlanu I. D..— Cronica economică (Bilanțul inteli- 
genel fiaanclare pe anal în curs) , . . s -> 
Vişolana I. Const —ronica externă (Pactul Franco- 
omia.— Pactul Italo-Romin) . . > s s so 


IV. Miscellanea. 


Nicanor P. et (Co..—larăşi democraţ'a.— Franța re- 
publicană |— Șczosla.— Genul poetic,— Filozotia mo- 
de!,— Mişcarea literară.— Greşeli de tipar) . RIIN 

Nicanor P. et. Co.-Uitimele alegeri în Evropa.— 
Anestetul Gide.—Democraţia si arta.- Monarhie şi 
republică. — Anghel şi Iosif —Sezonul Estetie. . 

Nicanor P. et Co.—Cilura germană şi coitira fran- 
ceză, —Prepararea Esteticului —,„Postume* de Emi- 
nesca.—Dar versul sliber”? ST "a A vi. . 


V. Recenzii 


Belis Alexandre.—La critique frarçaise à la fio du 
XIX sièċie (Octav Botez), . . . s s seso 


aore o in Durkheim, Ratzenhofer (P. 


Béraud SERNA que jai vu à Berlin (M. R). 
e e que J'al vu à Mosc MR) . 
Birsănescu S. S$.—Fiiedrich W, Rosia i Ab 


Cavite) 3 3 3 3 A 
a EA (CV) e Da 
artojun N. —Legenda lui A "veche 
"omiuească (l, Minea) JENA iaia 
pe be daripa e pp stea a drcit (P, 
iarna Maynard Herbert.— Property and Cult (P 
Drutzu Şerban şi Popovici Andret.- Românii în Ame. 
gre: &. pice 5 SEER Anat Românii în Ame- 
orovel Artur —Descintecele romine TLN iadbe!) 
Louzon Robert. —L’economle capitaliste VE Gh LR 
Manoliescu Mihail.— Criterii sociale în finanţele pu- 
biice Eugen: Demetresca) , . . .. ... . 
Medicus Fritz. — Die Freiheit des Willens und ihre 
Grenzen (Sorin Pavel) .. .. Fa aa 
Michoëlis Kurin. Femmes (C. Vraja) S An N 
ru zece George.— Legăturile noaste cu Anglia il. 
nea e: e i d. e si ai e A i . 
Popovschi Nicolaie. — Mişcarea dela Bilta sau Ino- 
ch n ismul in Basarabia (Octav Botez) 
Rey Etienne. — Eloge da mensonge (C. V.) 
Reymont Ladislas—Les Paysans (G. 1). . . . - 
Riwdre Jaques et Paul Claudel — Correspondance 
1907—1914 (0O:tav Botez) . , . . . . « £ 
e pb a M.— Ţara de dincolo de negură G,Ibrâi- 
ea'u - . . . . . . - . - . . . è . + 
Simionescu 1..—Oameni alegi, |, Rominii (G 1). . 
Speck Peter.— The meaning ot national ty and Ame- 
ticani:atlon (P. Andrei) . . >. . . . . . 
Stahl H..— Grafologia (M. Raiea) A a 
Toma A. Poezii (M. R) . . . . . . . - . . 
Zarifanol Paul—Dia registrol ideilor gingașe (Mihai 
D. Ralra) + . . * . . . . . . Li . . + . 


VI. Revista Revistelor 


„Adevărul literar" s.. . . . . 

„Analele Olteniei” _ . a o oo oo, ET a" 

Batuuit Qeorges.—Stintul Francisc de Assisi (Mer- 
Kuro do FERRES cca en cere Da Ie aia 

Bonnet Georges.— D. Massolini consolideazi (L'Eu- 
rope Nouveile) - . . p © . . . . . . . 


1V 
Chauveau Paul.—Note despre Altred Jarry (Mercure 


fe Pragte) aspire. Te sare: ca re 304 
Crémieux Benjamin.—Stinte! Toma impotriva lul Ra- 
cine sau anvhumanismul în teatru (Nouvelies jit- 
térgires} -. . -= + . . + Lă . . . . » . . 138 
Frank Nino. — Despre literatura italiană modernă 
(Revue de Genéve) . - . . + » . » » > . b 456 
„Oindirea” e. d. . osia e... w oi ilie miti ro Tha É 300 
„Grafica romină” . . ae epn . s L Orana, . 300 
- Huisman Georges.—Henry Berapd, istoricul ţăranu- 
lui din Franţa (La Revue de France) . . . . - 301 
italicus.—ltalia şi Europa (L'Europe Nouveiie) , . 139 


Jaloux Edmond.— Observaţii asupra psihologiei fee- 
ricului (Jonrnal de psichologie normale et patoiogique) 137 
Kamel Hujjage Mahomed Efendi— Despre muzica o- 


rientala (La Revue Mozicale) . . s-e ss o 457 
Ludwig Emil. — Psihologia lni Wilhelm al il-lea 

(Revue de Genève) .. . > o- p ómet . ens 333 
Messer August: —Două direcţii fundamentale de psi- 

holøgie (Arhiv for die gesamte Psychologie) , . 459 
„Natura“ . 


Prévost Jean—Pariol lul Pascal respins (La Nou- 
velie Revue Française) . . . . . . . . . e. 140 
Rupue Paul.— Băncile uvriere în Statele- Unite (Revue 
Trage . Pr . Merimée (Mer: de Fi . j aa 
evon Maxime. - Prosper Merimée cure de France 
Roger Noelle —Rominia nouă (Revue des Deux Mondes) 301 
Thibaudet Albert.—Critica profesională (Revue de Paris) 135 
—Examene de conştiinţă (Nouveile 


Revue Frarçalre) A o A a mio a te IT 136 
Thibaudet Albert.—Literatura și politica (Nouvelle 
Revue Francais) . . 458 


Villey P..— Montaigne în mişcărta filozofică (Revoe 
philosophique) ans . . . . . . . ..... 40 


VII. Mişcarea intelectuală în străinătate 141, 306, 462 
VUL Bibiiogatie. .. . . . . „ . = e e a + 143, 455 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
ia redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştilnțaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuserisulai. 

Redacţia își rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii stit rugați să 
ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcțiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimile co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet, ___ ~ 


Pentru tot celace priveşte redacția: manuscrise, reviste, 
ziare, cărți etc, a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


Din editura „Viaţa Rominească“ lași: 


O. IBRĂILEANU 


OCTAV BOTEZ Pi | O. TOPIRCEANU 
„Pe marginea cârților | | Strofe Alese 
| 


Scriitori romini şi străini tn (Balade vesele și triste) 


MIHAIL SADOVEANU | 


Statui edijia II | 
Marele Premiu Najlonal de 
100,000 lei peniru poezie. 


| Strada Lăpușneanu 
Cornicen pacate ÎN 


p = 

Pildele tni Cuconu Vichentie, | Cîntecul Deşărtăciunii 
| 
| 


DEMOSTENE BOTEZ ] 
| l 

l Păcatele Sulgerului | Floarea Pămintului poezii 
f 1 volum | (Promială de Academiu Romtnä) | 
Cu Paloşul 3 volume | | povestea Omului poezie | 
n. ——]——— = — II |) 
Dr, C. L. PARHON 4 M. QOLD- C. HOGAŞ | 

STEIN 


Pe Drumuri de Munte . 
Traité VEndocrinologie:  «, ct ocn 


L La glande Thyroide | | AL. Amintiri dintr'o cătălarie 


AL. A. PHILIPPIDE 


coana 
k AUR STERP | 


Ji 


PE B LG VERDE