Viata Rom. (R.), 1929.2

Proprietatea Bibliotecii 
| Universității lași 


AAA 


4041628 Periodice P i 


re 


> 


1 


D 


REVISTĂ LITERARA ŞI ŞTIINŢIFICA 


Mihail Sadoveanu . 


14 A 
ragos Protopopescu 
L. Sebastian 4 8 
V. Georgescu 
Mircea Mancas . 
Al. A. Philippide 
„ 
D 
George Lesnea 
Alexandru lonescu 


Mihai D. Ralea. . . 


Prințul Charles de Rohan. 


Demostene Botez d ; 
loan P. Diaconescu !, . 


Dan A. Bädäräu 
Octav Botez . 

N. N. Tonitza . . 
S. S. Birsănescu 


M. Ralea 
P. Nicanor & Co, 


SUMAR: 


Abatele de Marenne iese din tirgul Iaşilor nurmi. 
drumul cäträ Impäräfie. 

Specialistul 

Jimmy, Jack, Sam și Harry. 

Pravenitul Don Ramon, 

La Capre negre. 

Antagonistul Nietzsche. 

Uzina. 

Note pe marginea cărților (Pe donä psaltiri). 

«Maid of Ceylon», 

Ispită. 

Societatea Naţiunilor și probiemele politice ale 
Rominiei. 

Memorial (Note de drum în Spania). 

Este Europa decadentă ? 

Inseriptie. 

Pădurile în cadrui economiei naționale şi al pre- 
vederii sociale. 

Introducerea Naturulismului în Moldova şi 
Gheorghe A. 

Cronica literară (Un poet modernist. G. Bacovia). 

Cronica artistică (O nouă viziune a Balcleului). 

Cronica pedagogică (S. Mehedinţi şi reforma In- 
vățămintului superior). 

Cronica socială Carus în Rominia). 

Miscellanea (Iarăşi dffodexismul— Georges Cour- 
teline, burghez purizian.— hominul g Barn -i 
mentul melaflzic—Colaborarea occid J. 


Recenzii: 1. Ai. Britesru- Voineşti: Pirimituri, Octav Botez.—D. Cinreza Razr. AL A, Phili 
pide.— Car Poiresch T imba fantastică, Octav Botez. — M, Carp: Studiul Limbii Nomine În poon 
secmndară : Cetire, Compunere, Gramatică pentre clasele I, I, INI, pi Ontire, Literatură şi Stil, Compoziţie 
pentre clasa IV, V. în—Sommerset Alımgham ; Le sortilège maleis Serge foanov: La famine em Rusie; 
Lion — > 34 jwitSüss. Mircea Manoas. 

Revista isieloe: „Magia civitizaților şi secirillaațiior” (Dr, J- M. Probst, Revae Internationale 
de Sorioiogie)— Meile tendințe ale Dreptuiui oomstiteflonal” {Prof M, Mirkise-Ouetzeritch, Rerne de 
Droit ie et de Sclente polltigue).— „Atlantida* (L, joleaud, Revue de ‚Parir)—„Studli asupra literaturii 
medievale rusești” (N. BriamChaninov. Mercure de France). „Dante și teoria ateaţieli (I. Glattre. Logos). — 
„Redescoperirea Americei* (Waldo Frank. Europe), „Necesitatea unei Imtelegeri economice europene" (I 
Ste. Scientia),—)ules Michelet și Marea“ (L Habert, Revue Liniverselin) —„Societăţi animale și teno- 
mene colective“ (Rabawd. Journal de Psyechologiej.—, Lapte de capră şi brinză de Roquetart“ (Lucien Homier, 


Revue der Deux Mondes). 


Mişcarea intelectuală in strălaăiala i (Liternteră, — Mu. 
Bibliografie. 


IAŞI 


Redacția gi Administrația: Strada Alecsandri 10—12 


1929 


Viaţa Romimearcă apare lunar cu cel puţin ie pagini. — Abomamentul în țară um an 40 lei.- 
jumâtnte an 300 lei.—Numiral 40 lei. Pentru străină * de — ţa er — 
rul to lei. Pentru detalii a se vedea — 4 . ee ee 


Rrprodacerea onritd 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12 
ANUL XXI 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sulere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1929 este: 
ÎN TARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 le 


Pentru particulari : 


„„ „„ „ | | |) 
%%% 
Bir „ „„ „ ON 


IN STRAINATATE: 


Pe: en a0: e aan a a Re 
UU „ A 
o EEE o aeo 60, 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranţa primirii regulate a Revistei, D-nii 


3 sint ati a — cu — şi 150 
an recoman 
străinătate. pentr DI e 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
ce găsesc in depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei 
solecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


Viaţa Romineascä 


ES 
2 
— 
-4 
x în] 
* {1 
* 
in 
u — 
— 
T> 
— 
-4 
— 


2 
— 
d 
= 
= 
m 
N) 
za 


s... ee, 


trat inainte ; 7 

H de anul 1933 a FI r A 
re Abatele de Marenne iese din tirgul 
ren Iaşilor urmînd drumul cătră Impärätie ' 
1. UL. 


Abatele Paul de Marenne urma să iasă din laşi chiar în acea 
Simbătă dimineaţă şi dăduse oamenilor săi porunca de plecare, Se 
infätisase şi căpitanul Brahä cu cei cinsprezece călăreţi. Din 
porunca Domnului, o căruță uşoară trebuia să-l încarce pe franfuz 
între buclucurile lui şi, cu cai de menzil schimbaţi la poştele rin- 
duite, avea să-l ducă şi să-l puie, cu ajutorul lui Dumnezeu, la 
Dunăre, în mina oamenilor Impărăţiei, dîndu-l pe samă în bună 
stare. Nu se ştia de ce Vodă îşi schimbase gîndul în privinţa dru- 
mului şi trimesese rugăminte lui ava să nu se supere şi s'apuce 
tractul tătărăsc, în lungul Prutului. 

— Care să fie pricina acestei schimbäri? se întreba beizade. 

Era şi el de faţă, gata să întovărăşască pe prietinul său o 
parte din cale, 

— Nu-mi închipuiesc să fie altă pricină decit schimbul cai- 
lor, răspunse de Marenne, mirindu-se mai mult de întrebarea lui 
Ruset decit de rinduiala lui Duca. 

— Poate fi şi asta. Noi sintem însă deprinşi a ceti altfel 
poruncile Domnilor, La noi, bănuiala stă totdeauna ca o fantomă 
nevăzută lingă Vodă şi-i şopteşte la ureche vorbe de îndoială, Pe 
drumul cellalt, trebuie să fi trimes el o ştafetă mai grabnicä, ho- 
tărindu-i să ajungă la Țarigrad mai curînd decit domnia-ta. 

— De ce? 


— Nu se ştie de ce. Orice semn din cer şi de pe pämint 
— 3 5: uf bel 
I Fragment din romanul istoric Zodia Cancerului sau Vremea Du- 
căi Vodă. 0 
Bil = 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 

devine o amenințare. Stăpinii noştri turci Sint, pe de altă parte, 
oameni cu rele năravuri. Pentru) cele mai neînsemnate pricini 
schimbă Domnii. N'au încredere în noi şi au nevoie de paralele 
noastre. Căci trebue să-ţi spun dacă nu ştii, iubite domnule de 
Marenne, că, la Moldova, această Domnie slăvită, pe care ai a- 
preciat-o cu laude, se dobindegte cu multe intrigi, dar mai ales cu 
mult aur. 

— S’atunci ? 

— S'atunci ştafeta lui Duca se grăbeşte, pe drumul cel mai 
bun, la capuchehaia tarigrädianä a Moldovei, ca să-l puie în cu- 
nogtinfä că vine un sol franfuz la poartă. Nu se ştie cum, nu se 
ştie de ce. Acest sol stăruieşte să declare că nu-i sol; dar tocmai 
de aceia noi îl credem sol. A trecut pe la Nemfi, a trecut pe la 
Leşi. Vine cu ştiri dela stăpinul său, ori dela acești duşmani ; ori 
nu vine cu nici o ştire şi nu duce nici o primejdie: bine este să 
aflăm. Dacă este ceva, să avem apărarea de mai nainte întocmită, 
Dacă nu-i nimic, să dăm slavă lui Dumnezeu şi să mai clădim o 
sfintă mănăstire. 

— Poate să fie şi aşa, prinfule. Nouă nu ne pricinuieşte 
nici o nepläcere. 

— Mai ales mie nu, domnule de Marenne. Ingrijorärile ace- 
stea mie nu-mi displac. Deci te insofesc pe orice cale, rugindu-te 
să primeşti tovărăşia mea. 

— O primesc cu recunoştinţă, căci o preţuiesc şi o ştiu fără 
interes. 

— Mulţămesc. Eu sînt gata. Mi-am trimes oamenii la Hirlău 
şi nu fin cu mine decit pe Birlădeanu, prietinul nostru. Domnia-ta 
ai pe cei doi slujitori de acasă şi pe cei doi lioveni. Ti-ajung. 
Căpitanul Brahä îţi face alaiul. E un om prea cuminte, dar nu se 
pricepe la mincări şi vinuri. Asemenea om, oricit de vrednic, face 
ruşine Moldovei. lartă-l şi primeşte-l aşa cum este. Cit despre in- 
teres, dă-mi voie să-ţi spun că te înşeli întrucitva. 

— Nu înţeleg. 

— Ai să înţelegi uşor, căci n'am a-ţi ascunde nimic. Vreaw 
să-mi fac din domnia-ta un aliat şi un protector. Nu protesta. 
Convin şi eu că n'ai însărcinări oficiale şi că te grăbeşti a te duce 
la Stambul pentru a cunoaşte cu o oră mai nainte o mulţime de 
lucruri pe care omenirea civilizată nu le ştie şi, neştiindu-le, se 
simte nenorocită. Totuşi, fiind acolo şi avînd prilej să admiri băr- 
bile Märiei-sale strălucitului şi întocmai cu soarele padigahul şi a 


ABATELE DE MARENNE 7 
LE DE MARENNE 17 


Iuminäfiei sale vizirul, vei binevoi s- aduci aminte de neferi- 
ir 8 p al domniei-tale din această țară. Nu tre- 
, nu trebuie ; i 
krp să stärulegti; ci numai adä-fi aminte şi 
— Totdeauna am ştiut să-mi aduc ami 
punse de Marenne, inclinindu-se. Bg per 
— Nu mă îndoiesc. Şi puteam să mă bizui ieti 
i esc. pe prietinia do 
niei-tale şi nefinindu-fi înainte tovărăşie. Insă aia adaog I 
teresului meu un excedent, în care nu se găseşte decit prieti 
nie pură, ER 
— Prinfule, răspunse de Marenne rizind 
3 x * observ că d > 
se » ge a complica lucrurile. Cu toate acestea eu 2838 
um eşti. Probabil că şi oarecare Domni 
rat-o alaltăieri, face ca mine. seg 
Ruset se mulfämi şi el a ride, fără 
i , să răspundă. 
In pa aceia, Birlädeanu viri capul pe ia 
— Măria-ta, zise el clipind din ochi, a veni 
i nit un boi 
vrea să-ţi spuie două vorbe. Dumnealui aga Bucgan. was 


— Aga? răsări neliniştit beizade: ce test 
y ce poſtegte ? i 
Rămii 1 2 domnule de Marenne. * ee = 
\ i 2 
En d asta, sint sigur că nu vei înțelege nimic din ce 


De Maren j 
2 ne rise jar clätinind din cap şi rămase in scau- 


5 Fr domnesc intră pe uşa rămasă deschisă. Se intoarse 
au a „Singur, cu grijă, Se ploconi în faţa abatelui şa lui 
bag ngiie barba şi rămase privind cu mulfämire. N'avea 
uşmănos în înfăţişare. Dimpotrivă. 
Ruset îl afinti cu luare-aminte. 


— Prea cinstite agä Bucşan, îi zi i 
in » se el, noi ne cunoaştem 
perla Infeleg că vii să-mi aduci o poruncă din partea 
j Wen pe beizade, räspunse aga. Te-am cäutat la gazda 
eee ei am prepus că te găsesc aici. Văd că nici nu 

ss bees porunca : erai gata de plecare. 

— tovärägesc pănă la Huşi 

i pe cuvioşia-sa. Ai 
să-mi amintești că petrecerea mea în laşi se str ama en 


— De asta 
Br am venit, beizade, rugindu-te sä nu-fi fie cu 


8 VIAŢA ROMINEASCA 
8 ů — — — 

— N' am nicio supărare şi sint următor poruncii. Mai este şi 
pm. Din partea Măriei-sale nu mai este; fărădecit en ee; 
testi Măriei-sale cind ai mai avea treburi, ca să-ţi învoi 
trarea. 

— face întocmai, cinstite agă. Atit este ? 

— ic beizade; zi te rog, beizade, să-ţi aduci aminte de 

un prietin supus. 
* cel — 71 iarăşi * musafir. Zimbea mîngiindu-şi barba, 
spunde privirii. 2 s 
2 pre plate agă, tot din partea Măriei-sale mi-o spui ? 

— Nu; o spun din partea inimii mele, beizade, 

— Hm! 

— Vreau să-ți adaog cîteva lucruri, beizade, ca să înţelegi 
că porunca Măriei-sale e una şi ale mele sint altele. Eu pricep că 
eşti cu bănuială; şi ai dreptate. Deşi eu am fost, beizade, - 
slujitor al slăvitului domniei-tale părinte Antonie-Vodä, primind a 
la el multă milă, poţi să mai credință, căci oamenii sint deobi- 
ceiu înşelători şi răi. Eu totuși mi-aduc aminte de stăpînul pe care 
l-am avut şi dela carele am mincat pită. Văzind că îndrăzneşti a 
intra în laşi, m'am temut să nu fi se întimple ceva rău. Am băgat 
de samă cu bucurie că nimic nu fi s'a întîmplat. Am băgat de 
samă şi mai mult: că Vodă, dindu-mi poruncă în privinţa Măriei- 
tale, posomorit şi aspru cum are el obiceiu, mi-a hotärtt sä fiu cu 
mare grijă spre a nu fi se pricinui vreo supărare. M’am mirat, 
şi chiar din acea zi, de Marţi, am înțeles că Măria-ta vii aici fără 
frică, avind sprijin tare la alţii mai sus decit Vodă, 

— A! îl întrerupse Ruset; şi domnia-ta văzind asta, te-ai 
gindit că n'ar strica să cheltuieşti o vorbă bună pentru a-ţi ago- 
nisi în viitor răsplată, cine ştie! 

— Intocmai aşa m'am gindit, beizade, aducindu-mi aminte 
şi de dragostea pe care o am pentru părintele Măriei-tale. 

— Se poate, cinstite agă. Insă deocamdată slujeşti pe Măria- 
sa Georgie-Vodă. 

— Il slujesc, beizade; asta-i foarte adevărat. Am să-ţi do- 
vedesc însă că ştiu să te slujesc şi pe Märia-ta. Tam spus dea- 
dreptul cugetul meu. Ti-am arătat că văzînd la Măria-sa o släbä- 
ciune ca asta, am cugetat că domniile sint schimbătoare. Acuma, 
beizade, să-ţi arăt alta. Ştiu că Miercuri ai ieşit de aici, ferit şi in 
straiu schimbat, şi te-ai dus spre vii, peste Bahlui. 


j 
| 


ABAT. 


Ruset puse asupra agäi 

— Boierule, te inşeli. 

— Nu mă insel, beiza 
aşa că să n'ai grijă. 

— Incă odată îţi spun e ingeli. 

— Beizade, întări cu ă aga ; nu mă ingel. In fata porţii, 
aici, au stat doi slujitori mai proşti ai mei care îmi închipuiesc că 
au dormit, după obiceiul slujbei lor. lar dindos, casi la jupin 
Abäza, stătea unul care nu dormea, Aici am avut pe oarecare Ar- 
vinte, un migel calic de picioare, pe care nici nu l-ai băgat în 
samă. L-am pus pe acesta anume,—ca să nu te poată urmări. Insă 
despre ieşirea Măriei-tale am aflat. Acuma, dacă mă întrebi Măria-ta 
de ce am făcut aşa, eu am să răspund că am avul poruncă să 
te priveghez. Te-am priveghiat ; dar ce-am aflat, am ţinut pentru 
mine. Am ținut pentru mine, ca să dovedesc lui beizade că n'am 
uitat bunătăţile de care m'am bucurat în vremea domniei slävitu- 
lui Antonie-Vodă. Drept aceia, anume punind privighetor fără pi- 
cioare, care nu s'a putut lua după Măria-ta, n'am vrut să ştiu mai 
mult. Acuma, urmă, Bucşan şoptit, folosindu-mä de porunca. lui 
Vodă-Duca, eu vorbesc şi despre ale mele. lar ca să dovedesc şi 
mai mult că cele ce spun eu sint fără viclenie, am să mai aduc 
una, pentru acest avă franfuz. Are el doi slujitori străini, pe lingă 
franfujü lui. Să ştii, beizade, că acei slujitori străini au fost la 
Curtea Domnească. 

Ruset tresări şi se întoarse spre de Marenne; apoi veni iar, 
cu prefăcută linişte, spre Bucşan. 

— Spui că i-ai văzut? Pentru asta sint şi mai cu luare- 
aminte, căci e vorba de acest bun prietin al meu. 

— Da. Nu înţeleg ce au căutat; dar i-am văzut. 

Ruset se întoarse iar spre de Marenne şi abatele înţelese 
că s'a petrecut ceva care-l priveşte. Avu în ochi un fulger, care 
nu scäpä lui beizade Alecu. 

— Ce este, prietine 7 întrebă el. Pari nelinigtit din pricina mea. 

— Aflu cu mirare, răspunse beizade, că cei doi călugări ai 
domniei-tale dela Liow au fost chemaţi la Curtea Domnească, Ti-au 
spus ei ceva despre asta? * 

— Nu mi-au spus nimic. 

— Atunci. mau fost chemaţi, S'au dus ei singuri, 

— Sä fie cu putinţă ? 

— Este cu putință, domnule abate. Să n'ai însă grijă prea 


: Nimene, afară de mine, nu ştie; 


totg” 


Inivargitälil) Os 
= 
- 
© 


rivire tăioasă. Ruspunse cu linişte : Í 


— — 


o VIAȚA ROMINEASCĂ 


mare. Devreme ce ştim asta, vom fi în stare să aflăm şi altele. 
Cinstite agd, urmă el răsucindu-se spre Bucşan; mai ales pentru 
această ştire îţi sînt mulfämitor. Aşa Incit cred şi celelalte. Dum- 
nezeu va fine în samă toate cele bune cite le faci gi-mi voiu aduce 
şi eu aminte la vreme de prietinia domniei-tale. 

Aga se bucură cuviincios, minglindu-gi barba. După aceia, 
inchinindu-se, ieşi grăbit, ducindu-se să deie samă Domniei de 
însărcinarea ce avusese, 

De Marenne se despărți, cu mulfämire şi delicate cuvinte, 
de pater Guido, Îmbrăţişindu-l, îi simțea lacrimile şi-i înțelegea 
întristarea. Era un ascet slăbănog, pus într'o răscruce de furtuni. 
Nu nădăjduia decit în alinarea morţii. Cu totul altfel se infäfigau 
ceilalți doi fraţi franfuscani, tovarăşii părintelui Guido. Erau încă 
în puterea vîrstei, cu nasurile prea rumene, cu mijlocurile prea 
umflate şi cu rasele pătate de gräsimile mincărilor. Nădăjduind 
totdeauna în mila şi bunătatea lui Dumnezeu şi a Sfintei Fecioare, 
nu găseau viaţa rea nici în acest colţ de lume. Le păruse bine de 
sosirea abatelui şi nu le părea rău de plecarea lui. Intru această 
cumpănă a vieţi, ştiind a găsi ce-i bun atit la bucurie cit și la 
întristare, urmaseră o bună învățătură și pildă a pämintenilor. 
Astfel se invățaseră a prefui vinul Moldovei. 

Abatele de Marenne îi binecuvintä, dorindu-le izbindă asupra 
diavolului și asupra necredincioşilor, şi se aburcă în vehiculul pe 
care i-l trimisese Domnia. Era o căruță uşoară, avind părțile şi 
fundurile zäbrelite cu speteze subțiri de paltin. N'avea arcuri, dar 
era plină de fin bine îndesat, așa incit călătorul, deși stind cu 
genunchii cam sus, se afla destul de apăsat de zdruncin. Patru 
cai mărunți erau înhamaţi doi cite doi, şi avea stăpinire asupra 
lor un surugiu țigan, îmbrăcat cu zăbun albastru înflorit rog, ca- 
lärind pe telegarul din stinga dela roate. Cu o mină ținea hăţurile 
şi cu cealaltă o puhă de cînepă cu mănunchiu scurt, dar cu sfichiu 
lung şi subțire de mătasă. 

Cind ava franfuz mormăi ceva în limba lui şi beizade strigă 
de pe cal, hail—ţiganul slobozi un chiot şi, învirtind puha pe 
deasupra capului, pocni din şfichiu ca din pistol, de două ori. 
Zvicnind în gurile lor de ham, căluţii zmunciră Cärufa şi domnul 
abate avu o clipă impresia că are să se întoarcă prin aer între 
părinţii franfuscani, care-i făceau saluturi zi semne prietineşti din 
poartă. Işi căută un sprijin, se înțepeni in mini cuprinzind loitrele 
şi se întoarse in poziţia cea bună, incredinſind, c'un oftat, lui 
Dumnezeu, zilele şi oasele sale. 


ABATELE DE MARENNE u 


Duruind, sältind şi stirnind colb, căruța trecu în goană, ur- 
mată de alaiul căpitanului Brahä. In ulița boierească, spre Curte» 
bubui cu adinci tunete pe podul de lemn. Trecu în vederea pa- 
latului şi a cişmelei de piatră, unde zăceau in singe trupurile des- 
cäpäfinate ale celor trei boieri. Călăreţii lui Brahă învăluiră laturea 
dreaptă a cärufei, ca s'astupe acea crincenă vedere, erufind ochii 
străinului. După ce räzbirä în Ulifa-Ruseascä, surugiul mai domoli 
fuga cälufilor. Apoi, cînd coboriră în ripa Căcainei, îi lăsă la pas 
prin hirtoape şi făgașuri de glod vechiu. Abia după ce scăpară la 
cîmp, pe drumul de färinä neted şi luciu ca o curea, o luară iar 
in trap iute. 

Funigei de toamnă începeau a pluti, pe adieri de vint, în 
valea Jijiei. In dreapta, aveau dealuri cu podgorii şi păduri; în 
stinga, Intinderile Prutului, cu revärsäri de ape. Stoluri de gigte 
sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălţime, chemindu-se cu 
găgăiri muzicale. Aici, la confluența Jijiei cu Prutul, erau stuhării şi 
päpuriguri nesträbätute, girle nenumărate şi cotloane incurcate de 
bălți: unele convoiuri de gigte poposeau, altele se ridicau, urmînd 
calea sudului. Subt zborurile giştelor, se încrucişau grăbit cirduri 
de rațe, de nagifi, de grauri. Era un început din sălbatica domnie 
a apelor şi a mlaștinilor, ţinut pustiu, necunoscut gi nesträbätut 
caşi codrii cei mari dela munte. In toată regiunea aceasta, abatele 
de Marenne nu văzu sate; şi beizade Alecu îi lămuri că şi mai 
căiră miază-zi nu va vedea decit foarte puţine în tot lungul dru- 
mului, deoarece calea pe care o urmau era un drum de osti tur- 
cești şi tătărăşti, deci un drum de pradă. 

De Marenne găsea necontenit prilej să-şi fixeze în minte 
lucruri şi împrejurări vrednice de tabletele sale, Ochiul lui curios 
cra necontenit satisfăcut. Aici era o dezolare a singurätäfilor, pe 
care amicii săi rămași în Franţa n'o puteau bănui, ori de citä 
imaginaţie ar fi fost înzestrați, căci la antipodul civilizației se 
găsesc uneori lucruri rămase neschimbate dintru începutul creaţiei, 
păstrindu-şi trumuseţa lor misterioasă. Drumul era însă în asemenea 
stare, încît domnia-sa îşi punea citeodatä întrebarea dacă nu plăteşte 
prea scump privilegiul de a admira privelişti unice, Cu tot finul 
meşteşugit aşezat în căruţă, anume părţi ale trupului său erau ne- 
contenit în suferință. Surugiul din cind în cind pocnea din ha- 
rapnic şi trecea fără păsare prin hirtoape, Atunci tendinţa vehi- 
culului era cind să-l trimeată spre zborul gistelor săbatice, cînd 
să-l proiecteze spre păpurişurile mlaștinilor. 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Trecurä însfirşit într'o regiune de dealuri. Abatele dădu sere 
lui Dumnezeu fără a-şi muşca limba, căci caii nu puteau umd 
aici decit in pas. Dealurile erau foarte pieptige gi văile abrupte. 
Ciudată i se păru împrejurarea că nu era un deal şo paria 
două dealuri şi două văi, ca în toate ţările cunoscute lui, cumin 
şi fără exces rinduite; ci erau dealuri şi văi fără întrerupere şi 
fără logică, unele /mai sălbatice și mai absurde decit altele. E 
adevărat că de pe fiecare fanc regiunea avea un aspect nou gin 
fiecare vale se dezvălea o reşedinţă de nimfe si de fauni ” 
dumbrăvi şi piraie ; însă, cumpänind şi socotind în sine, călătoru 
le găsea mai potrivite pentru poeme cetite în fotoliu dinaintea 
unui cămin, decit pentru o călătorie. ra ee ascufite, in 

ie numai cu firea acestui popor primitiv. 
“RE faini cîteva tabere de cară cu mărluri, Injugate cu cîte patru 
şi şase trăgători. Erau producte ale Asiei, a căror mişcare înceată 
pe drumuri lungi şi cotite, o supravegheau, de săptămîni şi luni, 
negutätori turci şi armeni. Țăranii păminteni îndemnau cu strä- 
murări boii şi bivolii la dealuri, räcnind, blăstămind și stupindu-gi 
sufletul, Era cu neputinţă să se treacă pe acolo cu asemenea poveri, 

treceau. 

5 ger ang putință aşa ceva, prinfule ? întrebă abatele, uimit. 

— Oamenii de aici au un meșteşug al lor, domnule de Ma- 
renne, răspunse Ruset, Cu el pot trece prin complicațiile oricărei 
călătorii. Mai întăiu se bizuie pe ajutorul lui Dumnezeu şi-şi fac 
cruce, plecind cu bine la drum drept. Cind ajung la dealuri im- 
posibile ca acestea, înțeleg că au nevoie şi de al doilea ajutor. 
Atuncea invocă pe Diavol. Toate răcnetele furibunde pe care le-ai 
auzit să ştii sint sudălmi—adică chemări ale puterii necurate. A- 
däogind bicele şi strămurările, izbindesc şi ajung sus. Acolo iar 
se împacă cu Dumnezeu şi-şi fac cruce. 

— Dacă nu mă ingel, acesta e un fenomen de magie. 

— Nu te înşeli, aşa este, domnule de Marenne. Fără o 
forţă ca aceasta ar fi greu pentru oameni în asemenea timpuri şi 

asemenea drumuri. 

5 — Greu, prinţule, mai ales pentru bietele animale, care nu 
cunosc formulele ice, i 

— Greu ar beta, toți, domnule de Marenne; şi unii gi alţii 
stau pe acelaşi plan; şi asupra unora gi asupra altora apasă a- 
celași destin al ticăloşiei. Numai acest pact cu Demonii mai ajută 
pe bietul pämintean să poată trece punfile nenorocirii. Şi la asta, 


ABATELE DE MARENNE 13 
— u — ani o E E E 7. 


precum vei fi observat, se adaogă şi vinul foarte bun al podgo- 
rilor. lar Dumnezeu, fiind milostiv, îi iartă toate Şi-i dăruieşte după 
năcazuri o inimă uşoară şi grabnică uitare. 

Aceste privelişti şi impresii care se ciocneau aşa de viu is- 
prävirä intro deplină împăcare, atunci cînd alaiul făcu popas la 
un corn de pädurice, intr'o vălicică, lingă un izvor. Oamenii des- 
călecară, abatele cobori din căruță, —işi pipăi şi-şi minglie incheie- 
turile şi gustă apa în pumni, aşa cum făceau toţi. Erau lacrimi 
ale pămintului, limpezi şi reci ca cristalul de ghiaţă. Adäogind 
îndată un foc năprasnic căruia Birlädeanu fi infätisä un hartan 
de berbece in ţiglă, adăogind și vinul în ulcioare puse la bătaia 
rece a izvorului, viața păru iarăşi bună lui ava franfuz. 


La acest popas Alecu Ruset dädu a se înţelege, mai mult 
printre închinări, citeva lucruri pe care căpitanul Brahă, om blajin 
şi cuminte deşi încă tînăr, le primi cu deplină nepăsare, 

Era vorba întăiu de tovärägia pe care o făcea domnia-sa 
beizade părintelui abate. Fusese vorba să meargă numai pănă la 
Huşi, Pe drum, avînd bucuria unui soare de toamnă atit de frumos, 
sa räzgindit, şi s'a hotărit să meargă mai departe, pănă la Galaţi. 
N'a văzut demult apa Dunării şi vrea să se încredințeze că nu 
şi-a schimbat faţa. 

Lucrul al doilea privea tovărăşiile celelalte ale părintelui abate : 
toate se opresc la hotarul Impărăţiei. Părintele abate se desparte 
acolo si de drăgani, şi de căpitanul lor Brahă şi de cei doi slu- 
jitori lioveni ; și nu rămîne decit cu frantujũ lui. Au să-l primească 
sau să-l ducă mai departe oamenii serascherului dela Babadag, care 
a fost din vreme înștiințat şi care îi va fi trimes fără îndoială la 
locul lor, pe celalalt țărm dunărean. Astfel au fost totdeauna rin- 
duielile Impärätiei, 

— lubite prietine, zise în franfuzegte beizade cătră de Ma- 
renne; te rog să observi, fără a avea aerul, pe cei doi slujitori 
cu care ai venit dela Leşi. Au înţeles, din ce spun eu căpitanului, 
că nu vor merge decit pănă la Dunăre. Mai înțeleg ei cä-fi voiu 
fine zi eu tovărăşie pănă acolo. Stau atenţi, cu capetele înălțate, 
şi se uită din cînd în cînd unul da altul. Dacă te-au întovărăşit 
in Moldova c'un plan, atuncea trebuie să păşească la îndeplinire 
şi să se dea pe față: ceasurile le sînt numărate. Astfel vom afla 
şi noi ce legătură este între ei şi Domn. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ z 
te fi. Nu in- 

— domnule Ruset, ce legătură poa 
er ci n crede că m'au întovărăşit pănă ea 
nr ostile. Şi-au făcut necontenit datoria supuşi şi în tăcere, 
indind în ochii mei mulfämirea, ca nişte cini. Ben 
É — Domnule de Marenne, să nu intrăm în acest u N 


inä. 
gs „ să aşteptăm, încheie abatele oftind cu ya 
mulfämire.Cäci ora aceia plăcută, cu fripturä aşa de bunä si 
i de gustos, îi era tulburată de viermele unei griji 
A. e e iar in căruța cu fin, abatele îşi trecu en > 
aceleaşi priveliști interesante, parent a ea ger 5 ne X e 
Cel dintäiu popas mare de 
între dealurile ținutului Fälciiului. Sara veni răpede, ca . . e 
care ieşea din păduri, tirindu-se cătră ei. te og = 5 
i i i ternut pe jos, 
de creştin şi, într'o odäifä cu fin aş misul domnul 
de Colbert marchiz de Croissy se grăbi să-şi pi reger ri 
Era aşa de trudit şi-i era aşa de somn, încît îşi pl noua 
braţ cu sentimentul unei fericiri supreme, uitind cu 72 
orice griji şi bănuieli. Leagänul somnului însă i se dovedi îndată 


i i intoarserä în fiinţă şi pănă 
os, căci toate zdruncinările zilei i se t 
— avu visuri rupte de tresäriri, socotindu-se incä in cärufa 


ugoarä, pe hirtoapele drumurilor rele, ameninţat să fie răpezit cînd 


spre stuhuti şi mlăştini, cînd spre zboruri de gişte fantastice care 


umpleau cerul într'un număr inspäimintätor. 


i te cai de schimb. 
Căpitanul Brahă trimese oameni, ca să cau 
Ruset intră la hodină lingă ava Paul, întrun tirziu, ee 
duielele drumului de a-doua-zi fură indeplinite. Vilcu B rapa n 
se agezä de strajă în uşă, aprinzind foc şi veghind cu sluj 


franfuji şi lioveni. 


i ; zävo- 

strele cäsufei erau cît pumnul; uşa de stejar era 
ritä para Pe fin, la căpătăiu, între el si Franfuz, Ruset 
îşi potrivi pistoalele şi sabia. Noaptea se petrecu in linişte. al 
spre ziuă se ridică un vint iute de cătră asfinfit, aducind dela 
munte nouri. lar cînd trupa se gäti de plecare, începură să cadă 


stropi reci. 


i alcătui caşi 
Ava Paul hotărind să meargă înainte, alaiul se 
în ajun şi iegirä iarăşi la tract. Aveau de străbătut drumul pănă 


ia Huşi în acea zi. 


— Să ne rugăm lui Dumnezeu, zise abatele cäträ prietinul 


_ ABATELE DE MARENNE 15 


său, să ne sculească de intirzieri, După cit am inteles, in Mol- 
dova ploile sint răpezi şi scurte. ; 

— Am intrebat pe Birlädeanu, răspunse beizade, şi el şi-a 
spus cuvintul, 

— Aşa este, prinţule; omul domniei-tale are uimitoare cu- 
noştinţi meteorologice, caşi căpitanul Turculet. Poţi să-mi comunici 
şi mie părerea lui? 

— Negresit. Birlădeanu crede că vintul are să conteneascä. 

— Asta mă bucură; înseamnă că nu mai aduce ploaia. 

— Dimpotrivă, domnule abate. Cu regret trebuie să-ți co- 
munic că Birlădeanu hotărăşte ploaie. Dacă stă vintul, zice el, 
plouă negreşit. Trebuie să adaog că'n tara asta cad şi ploi lungi. 

Abatele primi cu îndoială prognosticul. Dorinţa lui era alta 
si, în chip logic, o atribuia şi elementelor. Mai întăiu nădăjdui că 
vintul nu va sta şi deci va purta nourii suri. aiurea. Dar vintul se 
alina incet-incet. Şi pe măsură ce vintul contenea, spori ploaia. 
Era o ploaie cu totul altfel decit in valea Siretului. Cenusie, mä- 
runtă și deasă,—şi, mai ales, stäruitoare, Subt dulamele lor de 
şiiac, drăganii, Impresurind căruța, avură în curind înfățișări de 
vedenii estompate, Dintre ei, ava Paul nu-l mai deosebi nici pe 
Ruset, infägurat din eregtet pănă la scări în mantaua-i largă. In 
curind nu mai văzu pe nimeni, căci se ghemui şi se strînse şi 
el ca un ariciu în dulama domnească ; îşi acoperi picioarele, minile 
şi ochii şi nu mai voi să ştie nimic de această lume, blăstămind-o. 

Numai surugiul îşi mistuise cuşma lui frumoasă subt gea, ca 
să nu i-o ponoseasc apa cerului; Şi, cu capul gol, cu ploaia 
şiroind în plete, urma să-şi îndemne telegarii din glas şi din puhă. 

Din cind în cînd, domnul abate de Marenne desfăcea un 
colţ al învălişului în care se concentrase şi inspecta împrejurimea, 
nădâjduind o bruscă schimbare. Totdeauna însă braţul îi cădea 
descurajat şi ochii i se inälfau spre cer. „Se inälfau spre cer“ îşi 
dădea domnia-sa bine samă că nu era decit o deşartă figură de 
stil. Cerul coborise foarte jos, sprijinit pe dealuri, şi era alcătuit 

dintr'un fel de cenuşă udă. Zările se ingustaseră gi ele, apropiin- 
du-se la o zvirliturä de bat. Intr'această lume vizibilă cu totul re- 
dusă, curgea apă în şiraguri de hurmuzuri fine, $iraguri dese, strä- 
punse din vreme în vreme de săgeți de vint. 

Cît putea să dureze această situaţie 7 Nu se putea şti. Dura 
de un ceas ori de dâuă. Putea să dureze oricit, de oarece apa 
părea a curge dintro sită a nepäsärii eterne. Animale şi oameni 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


mergeau inain tăcere, incovolafi subt destin. Dar într'o vreme 
şi înaintarea d anevoiasă, din ce în ce mai înceată. Drumu- 
lui îi crescuseră braţe şi cängi, care cuprindeau roțile cärufei şi 
copitele cailor. Pămintul clisos se desfăcea cu plescăiri—şi calea 
incepea să samene cu două brazde de arătură, întortochiate şi 
viermuite. Insfirgit se opriră, urmind ca locul să se desfacă şi 
să-i inghitä. Tiganul prinse a bate in cai ş'a-i sudmi c'o energie 
infricogatä. Hi. 

La porunca lui Brahä, doi ogteni descălecară gi puseră ume- 
rile la loitre. Cälufii se încordară si izbutiră să tragă din clisa 
mocirloasă căruța. O tirlirä pufnind și giflind o vreme, apoi iar 
se opriră, cu mofurile dintre ochi şiroind de ploaie şi atirnind 
in glod. 4 

$ Atunci Brahä, surugiul şi beizade finurä un prim sfat, aple- 
cînd unul spre altul frunfile, Rezultatul acestui sfat îl simfirä in- 
dată caii, mugcafi de harapnice şi ingrozifi de sudălmi, Se intin- 
seră cu silinfi cumplite în ştreanguri, ajunseră întrun pisc rupt, 
coboriră într'o vale, şi acolo, în fund, se opriră ca intro mlaştină, 
inchizind ochii la lovituri şi aşteptind moartea. Surugiul descălecă 
insfirgit şi le dădu ocol. Se scărpina lîngă ureche şi-i admira. Tre- 
murau din toate încheieturile, aburind in ploaia nemilostivă. 

Urmă al doilea sfat. Domnul abate desfäcu apărătoarea în- 
tărită de curgerea apei gi făcu loc unui ochiu desnădăjduit. Alecu 
Ruset veni lingă el şi se aplecă in sea. Ca să fie auzit, crezu de 
trebuinfä să ridice glasul. 

— Domnule abate, se pare că am ajuns intro poziţie des- 
tul de grea. 

— Văd, printule, deşi mă folosesc numai de zumätate din 
mijloacele mele vizuale, Ce-i de fäcut ? 

— Marturisesc că nu ştiu. Totuși tiganul crede că are oso- 
Iufie, Capul său, udat de ploaie, s'a păstrat mai rece decit al 


nostru. EI pretinde că domnia-ta ar trebui să cobori şi să urmezi - 


drumul călare, în şaua lui. 
— Dacă se poate asta, să încercăm. El însă ce va face? 
— El rămine aici, aşteptind sfirşitul lumii. Pănă atunci noi 
poate izbutim să ne salvăm într'un adăpost. 
Bine, primi domnul abate, să ne supunem acestei inspiraţii. 
Calul fu scos dintre ştreanguri, ava franfuz fu aburcat în sea 
şin scări. Cärufa, cu trei cai şi surugiul, rămase în mlagtina văii 
şi ceilalţi porniră la deal, nădăjduind întru mila celui care are tot- 
deauna grijă de zidirile sale. 


ABATELE DE MARENNE 17 


Intr'acea zi ar fi trebuit să ajungă la tirgul Hușilor. Acuma 
însă nu se mai ştia unde vor ajunge. La capătul lumii, la sfirgi- 
tul vremurilor, oriunde era cu putință printro m ne; negura de 
apă îi închidea de pretutindeni, purtindu-i, cu mişcare de broască 
jestoasă, în necunoscut, sau finindu-i pe loc ca să främinte un 
pămint descompus în elementele-i primare. 

— Aşi voi să întreb unde mergem, vorbi intr'o vreme cu 
disperare domnul Paul de Marenne; însă îndrăznesc. Ploaia 
îmi umple gura de apă. = A A 

— Intr'adevăr, domnule abate, asta-i tot ce poate fi mai dis- 
plăcut. Totuşi întreabă. Ni voiu răspunde că nici eu nu ştiu. 

— Cred că nu înțeleg ori n'aud bine, printule. Nu se gä- 
seste oare in apropiere un tirg, ori un sat ? ori măcar o fermă ? 

— Domnule abate, lamuri rizind beizade Alecu, tătarilor le 
plac orizonturi deschise. Pămîntenilor, dimpotrivă, le plac pădurile, 
deoarece îşi pot adăposti în ele avutul şi viaţa. Tătarii arzindu-le, 
ca să deschidă zarea, oamenii s'au retras căutindu-le mai întă- 
untru. Păduri şi sate s'au impufinat; aici dumneşte lege de pus- 
tie şi de pradă. Totuşi trebuie să găsim un han. Tovarăşul nostru, 
căpitanul Brahă mă încredințează că trebuie să fie undeva, dacă 
nu se va fi scufundat. 

De Marenne crezu gi el de cuviință să rida; însă, cugetind 
puţin, simţi in sine o mustrare pentru atare absurditate, Elemen- 
tele nu cunosc această aptitudine specială omului, şi nepăsarea 
lor severă devine activă în fata blasfemiei. Gäsi subt risul său 
realitatea, adică o tristeta umedă şi o foame neliniştitoare. 

— Ce facem in privința prinzului, prinfule ? întrebă el 
cu glas înăbuşit. 

Beizade Alecu îşi arată iarăși dinţii, ceiace era, fără îndoială, 
semn de nebunie, Abatele îşi trase peste obras gluga şi urmă a 
călări la pas, în tăcere, 

Tirziu, la un ceas pe care nu-l putea socoti, auzi lătrat de 
cini. Era un semn al tul Dumnezeu ; singura aspirație a vieţii lui 
găsea însfirşit o izbăvire, 

— Prinfule, aici e locul de care mi-ai vorbit ? tresări el, aprig. 

— Aici, domnule abate. 

Mirindu-se că tovarăşii săi m'au bucuria lui, abatele îşi în- 
demnă calul cu cälcäile. Dar, caşi oamenii, nici calul nu părea 
grăbit. Urmă a călca încet g'a luneca prin pămîntul desfundat, cu 
aceiaşi resemnare a fatalităţii, pana la şandramaua neagră, care 
acoperea ziduri de cetäfuie, 

2 


VIAȚA eee 


Lumea dinlăuntru stătea închisă cu drugi gi zavoare. Căpita- 
nul Brahă bătu în porţi. Printr'o ferestruică zăbrelită, un cap hol- 
bat îi cercetă şi puse întrebări. 

— Slujba Domniei! strigă Brahă. 

Zăvoarele scrişniră. Subt bolta dinlauntru stăteau prămădite 
cară cu poveri. Negustori turci înălțară capetele, ca să vadă pe 
musafiri. Intre boi şi între roți, cărăuși păminteni ospătau pitä şi 
brinză. De Marenne îi socoti deplin fericiţi. 

Stăpinul locului era un om uscäfiv, cu obraz mongolic şi 
bărbuţă cäruntä. Purta anteriu şi cealma de coloare întunecoasă 
albastră. Era cel dintäiu oriental pe care-l vedea domnul Paul de 
Marenne, |! interesa intrucitva felul lui de a i se închina cu gravi- 
tate, ducindu-si mina dreaptă la inimă, la buze şi la frunte, ofe- 
rindu-i cu acest gest mut toate însuşirile ființei sale. 

— Aşi dori mai degrabă mincare şi odihnă, zise de Marenne 
cătră Alecu Ruset. Nam ce face nici cu inima, nici cu vorba, nici 
cu ştiinţa lui. 

— Să-i cerem, răspunse liniştit beizade, şi ne va da poate, 
dacă cei care au căzut înaintea noastră n'au istovit totul. După 
cit ştiu, căci am mai poposit aici şi l-am mai văzut, acest jidov 
dela Crim are numele Zeida. 

— Aşa mă chiamă, stăpine, răspunse hangiul, auzindu-si 
numele rostit. 

— Răspunde, omule, dacă se găseşte aicea foc, să ne în- 
călzim şi să ne zbicim de ploaie. 

— Se găseşte, stăpine, 

— Dacă avem unde ne odihni... 

— Am o casă mare, stäpine, in care poate încăpea toată 
lumea. 

— Pân' acuma-i bine. Mai răspunde dacă ne poţi da de 
mincare, 

— Se poate şi asta, Märia-ta. Căci aceşti negustori dela 
Anatolia, fiind de legea lui Mahomed, mi-au mincat numai lumt- 
nările de seu, pe care le-am topit, ca să le fac lor un scrob cu 
douăzeci de ouă. Fiind opriţi a bea vin, s'au mulfämit cu apă. Eu 
asta n'am putut-o înțelege la dinşii şi nu ştiu ce cap a avut pro- 
orocul lor. lar cărăuşii îşi au mincarea de-acasă, ca totdeauna. 
Aşa că, din mila lui Dumnezeu, se găseşte cit poftifi şi ce poftiſi. 
Eu nu mă feresc de cîştig si banul boieresc îmi place. 

Zelda rise cu prietinie lui de Marenne, intelegind foarte bine 


ABATELE DE MARENNE 19 
ce-i explica Ruset, deşi pentru intäia oară auzea limbă franfuzeasch. 
Hanul avea o singură odaie mare în care se puteau grămădi 
o parte din drumefi, pe rogojini întinse în lungul pärefilor. Ruset 
incerca să facă pe franfuz a înțelege că un pat cu polog nu s'a 
văzut niciodată pe aceste meleaguri, De Mareme era însă prea 
mulţămit că Dumnezeu i-a îngăduit să ajungă pănă la această 
arcă a lui Noe şi, agteptind mincarea, binecuvinta focul de subt 
horn, ca cea mai mare mingiere a clipei prezente, Işi lepädase 
mantaua şi se destindea cu scincete de satisfacţie în bătaia po- 
jarulul. 

— Ce om admirabil şi bine facator al omenirii e acest Zeida 
al dumneavoastră ! observa el. Cu primejdia vieţii se aşează in pus- 
tie, pregătind foc, odihnă şi mîncare. 

— Foc, odihnă, mincare şi vin, complectă Ruset. 

— Intr'adevăr, cu atit mai mult fi mulfämesc şi cu atit mai 
mult îl admir. Trebuie să fie un protejat al cerului ori are mijloace 
deosebite de apărare. 

— Ca- ocroteşte Dumnezeu, domnule abate, nu rămine in- 
doială. Poporul lui de mult a făcut în această privință contract 
cu lehova. Insă ştie să se şi apere, trăind în înțelegere și cu oamenii 
cinstiţi, şi cu ceilalţi. Tuturora li-i de folos. Dar banii pe care-i 
agoniseşte nu-i fine aici, ci-i trimete, c'un fecior ori c'un frate, la 
laşi, în sama zarafului lor Mindila, la carele din cînd în cînd şi 
eu mă duc, nu ca să dau, ci ca să iau. lau bani puţini pentru 
juvaieruri bune,—ceiace dovedeşte că şi acel Mindila e un bine- 
făcător. 

— Cunoaştem instituţia zi am ştiut şi noi a ne folosi de ea, 
zimbi abatele. 

Zeida umbla cu răpeziciune, pregătind ţigle cu buturi de ber- 
bece. Gäsi vreme să lepede ş'un cofăiel de vin în preajma unor 
oameni trudifi şi insetati. Caşicum mar fi vrut să fie băgat în 
samă, lăsă pe colțul vetrei pitä de griu ș'un burduf de brinzä. 
Străchini n’avea, cuțite n’avea, mese n'avea, luminäri de seu nu 
mai avea, cu toate acestea domnul abate nu-şi aducea aminte să 
fi fost vreodată în viaţa lui mai mulfämit decît in acel ceas. 


Mihail Sadoveanu. 


Specialistul 


ecialistul este un personaj la modă, Prestigiul lui, în so- 
ee moderne l-am ann | cu toţii. E drept, domnia — 
nu-i absolută. Alături de curentul, foarte popular, care crede în 
necesitatea competenţei, există un altul, „tot atit de popular, care 
o ironizează, asociind-o cu spiritul mărginit, dacă nu chiar cu pura 
prostie. Ideii de competenţă i se opune atunci aceia de talent; 
noțiunii de specializare, aceia de bun simţ. Si se conchide decla- 
rind că canal. deştept, ori-unde l-am pune, e de acolo, în timp ce 
prostul e prost în toate, dar mai cu samă in specialitatea hub... 
Totuşi, problema continuă să fie pusă în toate domeniile. 
Nu mai vorbesc de psihotehnică şi de psihologia aplicată la ches- 
tiunile profesionale, unde selectarea oamenilor după aptitudinile 
lor pentru o anumită meserie face obiectul unor studii amănunțite 
şi măsurători precise. Nu numai pedagogia gi știința organizării 
şcolare e pătrunsă, dela un cap la altul, de preocuparea aceasta 
a realizării de diverse tipuri profesionale. Dar toate ştiinţele, toate 
disciplinele şi toate categoriile de cugetători îşi pun problema com- 
petenfei şi specializării. lată ştiinţa politică. Există o întreagă dis- 
cuţie asupra dozei în care trebue să intre factorul tehnic față de 
cel electoral în opera de guvernare. Aşa dar, în meseria care pă- 
rea cel mai puţin a fi o meserie propriu zisă, în cariera de elec- 
tor, de cetăţean şi om de bine, pănă şi aici s'au strecurat aceste 
preocupări moderne de specializare, de competenţă şi de selecţie 
profesională, N 
Literatura psihologică înregistrează acest curent. Odinioară 
darul de analiză sufletească al scriitorilor s'ar fi exercitat asupra 
„caracterelor“, Portretele morale şi sociale de altă dată ar fi pur- 
tat titluri ca: Ipocritul.—Distratul.— Avarul, etc... Astăzi vedem 
—.— în librărie o avalangä de volume intitulate: Avocatul.— 
cul.— Judecätorul.—Negustorul.—Patronul.—Scriitorul, etc., etc.. 


- SPECIALISTUL 21 
—— [1 PEST a 


Şi totuşi, cum spuneam, un anumit instinct popular reco- 
mandă oarecare mefienfä faţă de tipul Amel, în numele ta- 


tehnicianului specializat şi acel al omului ager, capabil să facă 
orice cu un minimum de iniţiere căpătată ad hoc. N'avem de ales 
între specialist şi om deştept. Ştiinţific este să recunoaştem că, a- 
supra lor, opinia publică este împărțită, şi să căutăm a descoperi 


Printre cauzele posibile este bine să eliminăm, dela început, 
citeva care, deşi, poate, sînt reale, nu prezintă totuşi o prea mare 
importanţă, 

Astiel ar fi, bunăoară, relativa recenfä a preocupărilor pro- 
fesionale. Societăţile omeneşti au trăit veacuri întregi, cu un alt 
ideal despre om, ideal pe care l-a făurit antichitatea clasică, ideal 
în care Evul Mediu a crezut cu sfințenie şi care a culminat în 
ceiace se chiamă Eroul Renaşterii. Este omul complect, omul en- 
ciclopedic, totodată politician, militar, filozof, sportsman si artist. 
Necesităţile capitalismului şi stilul de viaţă rationalist pe care a- 
cesta il introduce au fost cauza afirmării unui nou ideal de uma- 
nitate, contrar aceluia apoteozat de Renaştere. Astfel se naşte 
specialistul. Apărut de curind în Istorie, impertect introdus în mo- 
ravuri, el este încă în luptă cu o mentalitate mai veche, obişnuită 
a vedea popoarele conduse, material şi sufleteşte, de oameni omni- 
competenţi, 

Aceste împrejurări ar constitui poate una din cauzele pentru 

care specialistul, pe lingă apologişti numără şi detractori. Decit, 
influența acestor laudatores temporis acti nu are prea multă im- 
portanță. 
Societatea de azi este prea stăpinită de interesele şi meto- 
dele capitaliste pentru a putea fi stinjenitä de simplele suspine ale 
unor conservatori sentimentali. Dacă specialistul este azi privit a- 
adesea cu neincredere şi sarcasım, aceasta se datorește desigur 
unor cauze mai pozitive, unor viţii esenţiale ascunse în practica 
actuală a competenţei tehnice şi a specializărilor profesionale. 

Printre aceste cusururi trebue dela început să eliminäm din 
discuţie o ă categorie. Sint toate acele inconveniente gru- 
pate subt formula generală de „deformaţii profesionale“. Le cu- 
noaştem prea bine cu toţii. Psihologia, sociologia, psihotehnica, pe- 
dagogia, literatura, opinia publică, sint in unanim acord pentru a 


există „ceva stricat“ în însuşi felul în care opinia ae pg si şcoala 
concep problema competenţei şi a specializării, Dacă cusururile 
specializării nu fin ele mai putin de natura însăşi a fenomenului 
decit de felul greşit în care el este inteles, Dacă, insfirsit, acest 


22 VIAŢA ROMINEASCA 

— — nn r a 
social i tă conceput mai corect, opiniile cele 

— ra 9 un teren de antantä. 
Aceasta va fi calea urmatä de noi in prezentul esseu. 


s"> 


esul său cel mai pedestru, specializare însamnă 
e m an cu cunoglinti toate de acelaşi fel. Astfel = 
— va învăţa numai cifre, juristul articole de cod, Ea, pent 
te mecanice, dentistul anatomia şi fiziologia gurii, Er — 
e i trebue să recunoaştem că acest înțeles simplist in 2 
mai räspindit in opinia publicä, Ceiace ne permite ua ri 
de ce fenomenul specializării este atit de adesea ironizat. 
astfel conceput, ei işi pretează flancul la toate ironiile. irig 
Intr'adevăr : specializare en per tari 0 = = 
lent. Profesia, meseria,.a fost otdeauna o 5 seară 
— icea odinioară. Sau „arte industriale“. Mester 5 
8 80 od două noțiuni multă vreme confundate. Ori, talentul Hor 
este ee e Get picior în 
i inițiere, mai su $ 
— . — 3 atitudini sufleteşti, a unui fel de a judeca 
i de a gusta. Deciteori, în Facultäfile de Drept, auzim spunin- 
55 cä adevärata izare constä nu in cunogtinfi ae rept, 
ci în „spirit juridic". In academiile de pictură de erg see s 
tinfele brute atirnă puţin în balanţă faţă de bunul gust, scernă- 
mintul estetic şi spiritul critic pe care trebue să le capete aco 
et im o distincţie posibilă 
Aceste constatări ne fac să intrezärim o 
între două soiuri de specializări, pe care ași ie a dd — 
mim een şi specializare-scop. lată ce ge 
i e. 
EN: Un . “bonoa, se specializează în afecțiunile stoma- 
hului. In acest scop, el va studia cu o atenție exclusivă, .— 
si fiziologia tubului digestiv ? Nu tocmai. Adevărata pna izare e 
sta, Medicul mostra ve particular de vedere al raporturilor fiecări 
însă din punctul foarte cul - 2 
i igestiv şi în deosebi cu stomahul. In ce 
Ude an. parap er vă direct la stomah vor ocupä locul cel 
mai mic. Va trebui să consacre cea mai mare parte din timp ia 
naliza celorlalte părţi ale corpului. Pe acestea le va pie e e 
atît de atent, ci mai atent chiar decit a cercetat e 
cercetarea acestuia din urmă constă din simple constatări, h 
învăţare pasivă şi o memorizare şcolărească. er ago ri eier 
rea celorlalte părți ale corpului constitue o operaţie menta 5 
şi creatoare. Medicul nostru va avea de deliberat asupra role 
capitol de anatomie şi fiziologie şi va avea de dat o 3 
avea să hotărască dacă este sau nu este o legătură materială sau 
funcţională cu aparatul digestiv. Pentru a se conchide la absenţa 


SPECIALISTUL 23 


unei asemenea legături este nevoe de o analiză cit se poate de 
scrupuloasä. Şi constatarea acestei absenfe este din punctul de 
vedere al specialistului nostru, exact tot atit de interesantă cit şi 
constatarea situaţiei inverse. In tot cazul: prezența sau absenţa 
de legături cu aparatul digestiv,—sint amindouä intreprinse la lu- 
mina unui far călăuzitor mereu acelaşi: punctul de vedere al afec- 
tiunilor stomahului. In fata scopului urmărit, şi care, el, este foarte 
limitat, cunoştinţele sint nelimitate. Vom inventaria tot ceiace ști- 
inſele fizice şi naturale, pe deoparte,—ceiace psihologia şi disci- 
plinele înrudite cu ea, pe de altă parte,—tot ce aceste repertorii 
de fapte conţin. Pentruca, dintro asemenea inventariere să elimi- 
năm şi să păstrăm ceiace ne convine din punctul strict, strimt, şi 
exclusiv de vedere al specialitäfii alese; in speţă: a maladiilor 
de stomah. 

Am insistat asupra acestui exemplu pentru că ni se pare 
tipic. Nicăieri ca în medicină nu se vorbeşte mai insistent despre 
necesităţile specializării. Şi In exemplul ales, luat tocmai din acest 
domeniu, se învederează limpede o trăsătură esenţială a speciali- 
zării corect înțelese, spre deosebire de specializarea brută, simpla 
specializare în cunostinti. 

Intr'adevär, să se observe: Dacă facem o statistică a tuturor 
cunoştinţelor referitoare direct la aparatul digestiv pe care le are 
specialistul ales de noi, şi pe de altă parte adunăm, pe o a doua 
coloană, toate celelalte cunostinfi, eunogtinfi de medicină și pato- 
logie generală, de anatomie, fiziologie, histologie, psihiatrie, farma- 
cie, chimie biologică, psihologie, etc., etc., pe care a trebuit să le 
înveţe în scop de a descoperi legături posibile cu funcţionarea sto- 
mahului.— vom face următoarea curioasă descoperire : Coloana cu- 
nogtinfelor pur-speciale este mai scurtă mult decit aceia a cunog- 
tinfelor generale, 

Aici stă esenſiala deosebire între falşa şi adevărata specia- 

lizare, între specializarea-cunostinfi şi specializarea-scop, sau - 
cializarea-atitudine, La prima, cunoştinţele speciale sint mai multe 
decit cele generale. La cealaltă, —exact invers. 
La limita logică a unei specializări de prima categorie avem 
tipul de savant descris de Anatole France care, uimitor de eru- 
difie atita vreme cit se află în aripa din muzeu a specialităţii lui, 
uită că două şi cu două fac patru de îndată ce trece în altă o- 
dae; sau cellalt tip, descris tot de France, al profesorului unei 
limbi moarte pe care nimeni pe lume nu o mai cunoaşte în afară 
de dinsul. 

Toate neinfelegerile şi împărțirile de păreri iscate de pro- 
blema aceasta a competenţei profesionale se datoresc gresilei con- 
cepfii asupra însuşi fenomenului specializării. Acei ce-l critică îl 
pricep subt forma lui cea proastă subt forma unei specializări- 
cunostinfi. 

Subt forma cealaltă însă, a specializării-scop, dispare pră- 
pastia dintre specialist şi omul enciclopedic informat. Specialitatea 


24 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


i specializarea devin sinonime cu întroducerea ere ri 1 
Sine nak şi utilitar dealungul cunoştinţelor omeneş N 
acum nu bagajul de cunogtinfl, ci doar punc 2 
eng donează. N asemenea oameni nu ne mai fac preen 
eg Sal stnpizi. In cazul cel mai räu, in cazul chiar de 5 
ei 8 b en. ei apar cel mult ca nigte maniaci apple K 
capabili să-şi alimenteze mania cu fapte multe şi variate, p 


țătoa lări fecunde. 
a Beers prin cîteva exemple concrete, să arătăm cum, 


în diverse meserii, specialistul-atitudine tinde să prevaleze asupra 
specialistului-cunogtinfi, 


2 0 


tru profe- 
lul dat mai sus, am putut-o constata pen 
„ Acolo este poate mai mult ca ori re 
d mire geniu Pe astei se poate pune o Dura dag, 

e şi dicale. Numai 
we Medien trebue să fie şi psiholog şi ger re 
putea tăimăci discursul totdeauna incoherent pe care t 
a să trecem la alte meserii, 

de avocat. j 

Ba Gou specii de avocaţi: micul şi marele git 
refer aici nu la cantitatea de bani cistigafi sau de penae PI iate, 
ci la calitatea lor. Numesc mic avocat acela care p : CU 
se zice, numai „în drept“. Şi numesc page acela care p 

1 „in fapt*. lată ce vreau să s 
h se vos cistiga în două chipuri. O poua 2 
este aceia a gicanelor şi chifibugurilor procedurale. Este 

i micul-avocat. i 
8 se referă la faptele insäsi ale upon rela 
a an) Acei fapte e Ei a alt? 
izate mai îndeaproape, capăi i 
ryo aere ris anumite „atenţi şi rap 2 Kg ine 
ina unor impreju a 

2 ME adica] denachite de cum crezusem la inceput ? 

d Asa dar, toată adevărata muncă, toată silinfa avocatului se 
exercită asupra „administrării probelor“ adică sanpa voe a 
lize savante a faptelor, e gr 1 . 7 — 

Ori, faptele sint fapte. Nu-s juridice. Sint... le, fi 

chimice, As ioana, economice, şcolare, artistice, eat ue Ge 
etc.. Materia Dreptului este nesfirgit de variată. Legea 5 3 
tează toate domeniile naturii gi ale vieţii, toate tärimurile asu- 
pra cărora se exercită activitatea, industria, şi sensibilitatea 2 
trä. Avocatul cel bun va trebui să le cunoască, Să le 2 
mai intaiu in ele înşile; să le cunoască specificitatea * 2 
căci, în instanță el va trebui să le explice mai corect na 


SPECIALISTUL 25 
— ai — — 2 


adevarată, pentru a putea astfel să tragă anumite consecinfi care 
să pună în joc fapte nouă capabile să servească interesele juri- 
dice ale procesului. 

Marele-avocat va trebui deci să posede o adincă cunoştinţă 
materială a naturii specifice a faptelor care compun speța piedatä. 
Această cunoaştere extra-/uridică îi va permite să dreagă ape: 
renfa faptelor, să descopere, pe calea analizei zi a inductiunilor, 
fapte nouă care să corecteze pe celelalte, fäcindu le să intre trium- 
fător şi ca dela sine în articolul de cod în care, la prima vedere, 
păreau a refuza să se lase încadrate. 

Acesta e adevăratul mare avocat, EI se găseşte la mijloc 
intre două exagerări: între proceduristul chifibusar şi între ideo- 
logul construitor de gratuite teorii juridice. Adeseori acesta din 
urmă ciştigă stima unor magistrați epatafi de o erudiție inutilă şi 
sforăitoare. 

Acei ce au frequentat puțin tribunalele cunosc ambele a- 
ceste categorii de falşi avocaţi, Atit pe acei ce, bazafl pe puţină 
cultură de filozofie a dreptului şi de doctrină, bazati pe oarecare 
talent în debitul exterior, bazati insfirşit pe obişnuitul analfabetism 
cultural al judecätorilor,—reugesc să smulgă o sentință favorabilă 
lor,— cît şi pe toţi acei cavaleri de industrie ai Dreptului, pe toţi 
acei vinători de aminări şi perimări cari de cele mai multe ori nu 
scot o vorbă asupra fondului procesului. 


Adevăratul avocat se depărtează de amindouä aceste tipuri 
deformate. La el se realizează perfect toate condițiile specializării — 
scop. Va trebui să aibă o cultură generală enciclopedică. Dar fie- 
care iotă învățată, va fi luminată de un punct de vedere etern 
acelaşi : punctul de vedere juridic al unui proces posibil. Faptele 
din toate domeniile vor fi analizate subt unghiul de privire al va- 
lorii lor probative într'o eventuală speţă de drept. 


Este, într'un cuvint, cea mai perfectă verificare a definiţiei 
care o dedeam specialistului-scop, opus cialistului-cunostinfi. 
acesta din urmă îl cunoaştem prea bine. Este papagalul juridic, 

este avocätagul cretin care întrebuinţează mecanic zece-douăzeci 
de formule de bară cu tot atita emfazä citä lipsă de apropo. Cei- 
dani doi, chifibusarul de proceduri şi făcătorul de teorii filozofice,— 
aceştia nu reprezintă o specializare profesională propriu zisă, ci un 
fenomen puţin deosebit. Ei sînt paraziți defectelor mentale ale 
magistraților, Fiindcă există judecători care, din lene. sau ingustime 
spirituală, rabdă ca un proces să fie tranşat pe simple consideraţii 
de formă, fără a face toate eforturile pentru a găsi un mijloc de 
a se ajunge la examinarea fondului; tru că există magistrați 
care in viaţa lor n'au deschis o carte de literaturi, ştiinţă ori filo- 
zofie, şi care sint epatabili de orice vagă teorie de drept mai 
mult sau mai puţin fluent debitată,—pentru aceste cauze, şi nu 
pentru altele, există cele două specii de falşi-avocaţi : proceduristul 
şi doctrinarul, palavragiul şi chifibusarul, 


. 


9 


recem ia de diplomat. 
un profesiune, la aceia . 
Fr 8 esie — delicatä pentru danla en > 
SE ale a despre diplo- 
Se a finele la număr) tratate Gesp 


i insemne Formule 
ceasta. Am căutat în toa a Se un a 
Autat zădarnic o de 5 ae: om 

male. prezentant al Statului în străinătate“ sint ce putir 


i telor care un 
cind se trece la analiza talen ima analiză, a tact, siretenie şi ine 
sin 5 
u e greu de 3 poate, a — ra 
i a, in n 
4 devină înşelătorie curată, i 
3 arenen dg pete Ori, este imposibi Erz = 
principilor nationalistä sä fie criteriul eri nn a Sergei 
— i mult cu cit in X = 
— bean mia date ca oricind-—impotriva genului acestuia tălhă 
x gr i + 
20 8 a ne mulfämim. oare a en mur pm ai 
ie a lui Musée Grévin, iar in Cip ouce joie rg 
iure ?*. A ne mulfămi cu aceasta duce ie reger 3 
3 ării corpului diplomatic. lată de ce es aove valabilă nu 
-. acestei profesiuni asupra căreia nici-o detin 
at. i n im, cind 
deer Ant, o mich observatie gekenn Ne er, Ser 
bim de diplomaţie, la diplomaţii permanenţi, imitat, o ches- 
aci dinari însărcinați de a rezolva, întrun or tel nici. „avocați 
ară determinată. Aceştia —9 Amg e pei că periei 5 beate. 
care intră in definiţia vre- — 
i ace ei a Ba. 
trăinătate pă: € SA 
ol ag in — da in ce ficonstä meseria gi care-s calităţile pe care 


i i i reprezentat. A- 
bune 1 a statului străin In favoarea statului rep 


re joase si tăinuirea situa- 
trişerie : exagerarea evenimentelor ere e E a Secrete; Incon- 
i t ascun a 
i t evidente. Astăzi nu se mai 
TT 
u * 

3 9 = afla. Şi era cind statul străin le descoperă singur 
zut e <del ia guvernul täinuind anumite 8 
matul, personal, va scădea.în stima guvernului pe ng 5 
acreditat. lar ţara reprezentată de el va suferi 3 — mă 
tei desconsiderări. Pe cînd dacă diplomatul va lua atitu 


SPECIALISTUL pr 


opusă. Dacă in loc de täinuitor va deveni informator. Dacă stră- 
duinfele sale vor consta din a francamente întimplările din 
tara lui, căutind a le explica, a le arăta pricinile, a le căuta jus- 
tificări şi circumstanțe atenuante atunci cind ele ar putea fi deza- 


s 
in dilema de a da o veste defavorabilă țării sale şi a nu o di de 
loc riscind ca vestea să fie aflată prin alte mijloace,—să aleagă 
todeauna prima soluţie a alternativei; 2. şi a doua concluzie : diplo- 
matul trebue, înainte chiar de a se gindi să-şi laude ţara, să 
caute a-şi atrage personal simpatia, stima şi prietinia oamenilor 
importanţi din statul unde reşade. Această consideraţie va atrage 
automat pe cealaltă, pe aceia în favoarea ţării reprezentate. 

Aşa incit, din punctul de vedere profesional care ne inte- 
resează, problema se pune astfel: Care sint oamenii mai apți de 
a cistiga atenţia şi favoarea unei societăți absolut străine 7 Eineva 
debarcä intr'un oraş unde nimeni nu-l cunoaşte, cu obligaţia ca, 
în minimum de timp, să facă a se vorbi despre el, şi a se vorbi 
numai în bine. Este aci o întreagă artă, psihologiceşte foarte de- 
finită şi specială. Care-s oamenii mai apți la aceasta? O scoală 
care să-i exercite * acest talent probabil că nu există, Totusi, 
din variile categ de indivizi pe care îi cunoaștem, nu putem 
oare preciza care par mai făcuţi pentru a izbindi în această difi- 
cilă artă? Nu există persoane, printre concetățenii noştri care, prin 
faptele lor anterioare, să fi dovedit că ştiu a se face favorabil 
cunoscuţi, că ştiu a capta atenţia unei colectivități ? Oare acei 
oameni care, înlăuntrul ţării lor, au reuşit, prin diverse mijloace, 
a se face stimafi, a dobindi renume si consideratiune, nu oferă ei, 
prin aceasta, garanţii că vor fi în stare să repele cu succes aceiași 
întreprindere şi în străinătate ? 

In definitiv, a te face cunoscut intr’o țară străină este reedi- 
tarea unei operaţii identice, Atunci cind începem o carieră oarecare 
nu facem altceva decit să cucerim o societate care ne ignorează. 

ietatea pe care vrem să o seducem este, pentru persoana 
noastră, tot atit de indiferentă şi de străină ca şi o țară propriu 
zis străină, Există, ce-i drept, raporturi de familie, relaţii sociale 
prealabile diverse. Dar in cazul diplomatului nu există oare, şi acolo, 
un început de introducere, prin simplul fapt că venim într'o calitate 


VIAŢA NS e 
— a 


oficială, cu tot prestigiul 


unei intregi na vedere p 
Din punctul pl de cucerit aten 


şi facilităţile decurgind din reprezentarea 


pu stima şi simpa 
e identic. Un indivi 


societăţi absolut 


solut necunoscuţi, 


iplomatului. Şi re 
one i să 


Aceia dintre 9 fie guven 
are s'au dovedit a-si 
„ acele personalităţi care, 
mic sau intelectual, au A 
asociate cu celelalte, så- 
-numai aceşti oameni 


te exact tot atit 
se şte necunoscuţi 
iace odinioară au ştiut a 


imä în opinia 
3 obiective 


talä in care au 
area ţării lor ce 


ä ” 
'problemä tehni 


träinä ca gi aceia 

= cucerească în favoa 
a în favoarea 2 = za 
—va r ; 
inaro modalității unei a 
plebiscit, concurs, alege 


Parlament, 
ea selecţii, Paria 

ublice directe sau de 
de întrebuințat, nu 


însă rămîne on ia tot cazul la 


fară nici-o altă pro 
Cariera de diplomat 
samnă o carlerd, 


în nici-un caz a 
glumă involuntară a 


basadorilor (căci 
pu mici ameliorări, 
Am fost nevoifi 
meseriei de ag 
tiune nu s 

pe SER doar problema 1 sură 
lu bun pentru a ilustr 
opusă specializă P 
se vede mai bine ca 


rocesul sistemului recrutării 
t de legaţie se poate 
astăzi)—vrem noi să 
să ne întindem puţin asupra 
simplul motiv că id 
ficate. Ceiace ne intere 
lizärli. Diplomaţia ni sa 


personalul märun 


seazä noi, 
intere parat un G 


in = 
<unogtinfi. Intr'adevăr, în cariera 


SPECIALISTUL 


ori-unde cum cunoștințele generale au mai multă importanţă decît 
cele speciale, care se reduc doar la tehnica formală a tratatelor 
(tehnică ce se poate învăța într'o n 


moni şi la aşa zisele bune- 
maniere (care nu se pot învăța nicioda pentru simplul motiv că 
bunele-maniere, ca să fie eficace în raporturile dintre oameni, tre- 
bue să pornească dintro anumită concepţie etică a vieţii, nu din 
maimufäreli şi ritualuri ale unei eleganfe de carton, chestiunea 
bunelor-maniere fiind o “chestiune de fond sufletesc, nu de forme 
exterioare). In diplomaţie mai bine ca în orice 

poale vedea cum cuno 

— cum specializarea constă din scopul urmărit, dintr'o 
anumită atitudine sufletea 


* i * 

Mai există o meserie care cîştigă să fie explicată la lumina 
teoriei de mai sus. Este meseria de economist. 

Un tratat de economie politică poate conţine 100 de pagini 
precum poate cuprinde 500 de volume. Fireşte, orice lucru poate 
fi expus mai pe larg dacă intrăm in amănunte, Decit, particula- 
ritatea economiei politice este că poate fi expusă foarte pe larg 
jără a intra în amănunte. Şi iată pentru, ce, 

Adjectivul economie nu repreziniă ceva material, ci un simplu 
punct de vedere, o atitudine curat sufletească. Un lucru devine un 
bun, o marfă capă 


tă un interes economic atunci cind cineva îl 
priveşte în acest sens. In felul acesta, o 


rice lucru de pe acest pă- 
mint poate deveni obiect de economie. A face inventarul obiec- 
telor economice ar însemna să alcătuim o listă cu care să umplem 
de volume o întreagă bibliotecă. Operaţie anevoioasă, zădarnică, 
şi—ceiace-i încă mai grav: imposibilă. 

A fi economist nu insamnä deci a 
nomie, ci a avea discernămint economic. 
şi de ce un anumit f 
fapt economic. Eco 


umina lui interpretează 
selectează pe cele economice; 
sint economice ; le cercetează ra- 
porturile lor cu fapte de altă natură, şi caută a descoperi legile 
care guvernează toate aceste fenomene. 

Aceasta e deosebirea între adevăratul economist şi falgul e- 
conomist. Discreditul care a lovit şi loveşte încă această speţă de 
intelectuali este meritat, căci cea mai mare parte din ei se măr- 


n care ele 


29 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


3 reo- 
i noțiuni, färd a se p 

citeva cifre şi san 

a învăţa prosteşte ie — in, 
2255 de adeväratul aspect al li U in Rominia 33 


econom in genere u. 
T eninam nte incapabil m sr în loc de a fi călău- 
na) de principiul specializării- ara pen 
— de principiul celălalt, al speciali 
— ” * 


itä 
sseu care nu are 4 
83 a specializărilor 


i exemplu, p 
mine det de tärile cu adevärat ro- 


a 
retenfiune decit de a cresti în par 2 
Profesionale, Een 1 pe 
ditoare trebue s 1 x 


Jimmy, Jack, Sam si Harry 


Nu ştiam de ce in odaia de alături e atita tăcere, Am virit 

capul pe ușă, şi am înțeles: patru Englezi erau înăuntru... 

înt multe tăceri pe lume. E tăcerea unui calendar desfoiat, 
a doi amanți care nu se mai iubesc, tăcerea unei umbrele, a ce- 
rului, a unui ceas cu cuc, a pietrei şi insectelor. 

Tăcerea engleză e mama tuturor acestora. O zicătoare nor- 
dică spune: e deajuns doi ca să se certe.—E deajuns doi Englezi 
ca să Cru dm spune noi. Vă puteţi inchipui cum pot tăcea 

tru e 
p Täcerea a: pa e, într'adevăr, un element. E electricitatea 
încordată în sirmă, e lumina împietrită in cremene, e focul pri- 
mordial ameninfind civilizațiile ce aveau să vină din încăperea 
simplă şi cum se cade a unei plute anonime, 

De data aceasta cataclismul ameninţa din virful a patru 
uriași pantofi de tennis, manevrafi de patru picioare care, incäle- 
cate pe pärechile lor respective tăiau Spaţiul odăii cu spiralele gi 
volutele unei ciudate conversații mute. Fumul pipelor intervenea: 
imbräfisa cu un colac o idee; accentua ingrosind aserția panto- 
fului din dreapta ; cu un nourag făcea cam nebuloasă părerea to- 
cului preopinent şi, insuflefit de mireasma ceştilor de ceai, urca 
în tavan seninătatea unui dialog platonic. 

De afară răspundeau scăpărările rachetei, räbufnelile mingii 
sau trepidafüle celorlalţi pantofi alergind pe pajiştea tunsă a che- 
narului de tennis ca nişte porumbei ți din casa stil Tudor, 
cu trei faţade roşcovane în triunghiu ce lăceau din ea trei mari 
coteţe Dee i bog 

semne aceasta era ra dintre cei dinăuntru si cei 
din afară, deopotrivă reduşi la locvacitatea călcăiului.... it lua 
aripi, se ridica şi cădea, tăia aerul şi zigzaga în lumina după- 
amiezei, pentruca multiform şi universal, să ia cu timpul, pe acest 
decor de fermă engleză sprijinit din coastă de umbra unei bise- 


JIMMY, JACK, SAM ŞI HARRY 33 


4 VIAŢA ROMINBASCR — 
A: a 


FR = dreaptă perzind-o în räzboiu ; o domnişoară cu mustäfi îndrăgos- 
resate 


tită de istoria Revoluţiei Franceze ; ui, o doamnă cu 
i şi atunci, ca perucä şi „acustică at arat însă luat cu un număr mai 
ei > plantagenet2. Ele se făceau că scapă mingea, p 


tufigu- mare, fäcea i 5 
racheta se abätea să o înhaţe sau să 0 sperie in S că 9 ee e — — 
um gel rap sau visc împrejmultoare, . nes la rästimpuri, din viaţă Sedentarä şi cetit; un Oxford-man, beteag de un picior de 
* = Good shot !—bună mile Prea Alteori päntoful— pe urma unui match de universitate și trăind la moşia nevestei; 
ea unuia 3 W nen bravo ! bravissimo | Sau: alte două domnişoare şi alți fermieri şi elevi fermieri la fel. 
după gradul lui fa unei $ 


räu jucat! Prost! Sau, dacă era discuție în privin In täcerea u cuibărit de viezuri şi şerpi, aceste ferme 


Mofturi ! fluturat coborau ca nişte de rezonanţă ale cerului. Lumea lor, o sin- 
Aş! Nu-i aşa! Mo atinsă uşor din apropierea plasei a îlu gură familie „ întilnindu-se la reuniuni de binefacere si 
Odată de cealaltă parte ca o pitulice moartă, păcătuind cel mult cu tennis-ul împotriva Domnului. 
numai coarda şi a rg avut, oricît a alergat, vreme să o salveze. Cind biserica normană, mätusicä îmbrobodită în vreme, bo- 
fără ca adversarul să ticat atunci numaidecit un pantof, 2 dogänea cerul dimineafa, un gang räsuna 2 casei şi dacă 
—Unfair —neleal! a 1 de ceai, Altädatä mingea, lovi i întirziam un minut dela breakfast, aveam să-i găsesc pe toţi, cu 
asentimentul scuturat perdut serviciul“, ceiace a făcut pe un altu frungile plecate ascultind rugăciunea din fruntea mesei, 
plasa de două * 22 et în înțeles de: double fault ge Era nu o familie engleză ; era o familie nouă de Samariteni, 
să dea cu toată 201 achetä, lovind delingă plasă mingea, i pornind în zori pe ogoarele lui Dumnezeu pe care ochii inchişi 
blä gregalä! lar cind o T "ca s'o trimeată înapoi, prin spate, vedeau puțuri la care adastä drumeţii zi poposesc paserile ceru- 
întors cu o iufealä n N cuse prin față piezis, cite patru lui,—atita virginitate dospea în acest colț de Anglie medievală, 
me rele 3 ne, duel frenetic de me 8 In liniştea văzduhului auzeai sburind erefü şi fäcindu-si cui- 
2 en n , = La * - 
ge bu gata să afecteze lampa, un 15 că nu erau Pan- bul iepurii de casă sau broaștele țestoase scărpinindu-și spinarea 
accese şi ir toate prăjiturile de pe 2 pe marginea ſezerulul. 
ridon, cum ri murit Doamna Douglas mi le arăta, ursuze, grele, geolopice. Apoi 
tofi, 88 ge u eg zei atirna la ee d =: zum în — d "imi culegea floarea națiocală - Irlandei, 
cului de pasien tiei, Angliei. 
mutră de bufon deasupra jo Legumele ne opreau cu vre-o pătlăgi 
1 - R gică roşie care face ca 
n Punt ea denaturează viața dindu-i ceva de. pe şi Shakespeare, gloria Imperiului Britanic. 
harte Milind gestul actual pe penumbra trecutului ş Dar ograda cu cocoşii şi gäinile multicolore, bibilicele deli- 
2 N canalul zilei ceva ca un rit i 3 ma soților Dou- | cate ca nişte fete de pension, curcanii corsetafi şi congestionafi ca 
c De fapt cei patru lorzi erau patru = i aromitoare. nişte episcopi loviți de apoplexie, gistele şi călifarii în veşnică 
las, dintr'un colt de Kent cu veri eg pasele ca un mit, recu- panică, iar mai în fund, porcii gentilomi, jucindu-si cărnuri roze 
ers; Casa, veche, din birne gen Amine din salon genealo- şi grohäind o veche indiferență la adresa lumii. . 
leasă ca un sin de Tan K iren si o bibliotecă sera ef sr în Doamna Douglas — erarha 3 sobor aproape religios 
gia regilor britanici, puști p rari şi cetea pe Victor Hugo. Scoţianul, Cutmințenia lui şi făcînd astfel un fel de trăsură de unire între 
tru doamna care avea dinți i albă dantură prognată nävälind ca pämint şi cele de pe sus. Cu gesturi matinale dinsa îl blagoslo- 
înalt, spätos, cu nas coroiat şi a deschidere a gurii, era o pasăre vea şi cumineca, precum îl adormea cu şoapte de vecernii. Cu- 
o reclamă luminoasă 5 femeesc al ochilor albaştri nogtea numele, meritele şi apucăturile fiecărei arătenii ori dihănii, 
de pradă îmblinzită de * frunte, care nu lua deloc in se- Si nu le spunea la ureche, cum stam aplecati deasupra cotețului, 
şi pämätuful roşcovan răvâşit pe sinchiseală o scăfiriie de Poil de sau cuibului, sau eslei care adăpostea mut fiinţa în chestie. Imi 
rios restul făpturii şi punea cu 2 > m arăta cu un deget ruşinat dar admirativ pe scroafa cea mai ma- 
Carotte pe un trup de pirat er Ain fi de epure; Jack era mij- trimonialä, ca şi pe cocoșul cel mai erotic; minglia după urechi 
Jimmy era înalt, uscat 1 t si un tată desenator la un ziar aristocrate porcii negri ca nişte malaci si îmi inventaria pasionat 
locu, cu un frumos chip regula ofer iar Harry era al şaptelea incrucisärile savante care au atras asupra vacii de subt şopronul 
Londra; Sam era bolnăvicios parcă, o fată din special petele bragagii de pe omoplat si Apoi se perdea în 
din doamna Douglas cu A mei 
elev fermier pe care îl însura sumedenia de concursuri la care „domnul uglas“ —cum Îl numea 
parohie, hia se compunea dintr'un preot care venea la tennis în dinsa totdeauna —a participat subt formă de bou, juncan, minz, 
Parohia se i 


fiecare zi cu bicicleta şi-l juca perfect cu mîna stingä, pe cea | 


A 


SA An 

n s ai i 
LA, Li 
Pi bă = 
b 


i din 
ile ciştigate, medalile şi bătăile pe umăr 
as a Pe . tură sau prințului Galilor. N 
Lina generoasă a berbecilor Douglas era blazonul fam a 
şi al districtului acestuia de fermieri, ie si ambifia . U big 
ăsar sau creasta cocogilor. Ur 
— NN iei ab al unei curci era o infirmitate in mega ur 
en ae d p l Kirk age Tal, an 

j unei puici. Ah, gain 7 f k 1 

— Gn 3 cîtă pricepere, citä ştiinţă şi cîtă au = 
sä obtü flamandele cu coada'n evantai, valonele a căror * a - 
rasă nu admite decit albul şi negrul, cită strategie şi detectiv 
sîrguinţă ca să combafi cu anii cele trei steme cenuşii .. > 
cine ştie ce defect de vitalină sau exces de apă, sau 3 
culcuşului, sau cine ştie ce iara de cocoşi plebei, au ap pe 
1 unei mofate spaniole. - 
a te joci af 2 materia, să-i anticipezi frumuseţile, ur 
calculezi surprinderile, sä-i ug dezastrele, nu-i o färimä de creaţie, 
licitate cu Dumnezeu | 
o gg ie Douglas, o conviețuire de om şi pasăre, cu upe 
täşiri de gropi şi bucurii dealungul unei întregi scări 200 mai 
cu vremea împărțită de dangătul de clopot ; cu agape la care — 
semnul crucii părintele confreriei tăia din capul mesei cu aer 
lung de măcelărie hălcile de roastbeef ce făceau apoi niz simt 
cu tircoale de viezuri, iepuri de casă şi broaşte țestoase 1 
pe afară ca nişte ſivine neconvertite încă la creştinism; cu văz- 
duhuri măsurate de zburătoare şi färmurite numai de vuetul ra 
rătoarelor şi tractoarelor amenințătoare cu civilizaţie sau de petecile 
de hirtie cu care Duminica aeroplanele vesteau victoria A m omu 
Dempsey asupra lui Carpentier,—era o comunitate evangelică -fs 
prinsä direct din evuri călugăreşti şi adaptată prin tennis la vremile 
moderne. Racheta era ern singurul exerciţiu ateu, unica 
fanare a acestei lumi apostolice. : 
2 Cind cei patru fü Free asudafi şi umiliti întru Domnul, 
veneau dela clăile cu fin sau plugurile cu abur şi peste zece gie 
reapăreau la tennis cu faţa proaspătă, cu părul lins, ragi şi parfu- 
maţi în flanelele imaculate, credeai că vezi patru fii de lorzi co- 
borind dela lecţia de guvernämint a perceptorului. 
Dar mai era o profanare: barba mea! 

Şi am obseivat-o mai ales de data aceasta cînd virindu-mi 
capul pe uşe, Jimmy, Jack, Sam şi Harry isi päräsirä brusc Wehe: 
fizica picioarelor şi sărind din fotolii izbucniră în cor: Valahul 
S'a ras Valahul, s'a ras Valahul! i 

Barba mea, mai scurtă sau deasă după lungimea capitolelor 
din Ancren Rule sau Poema Morale, fusese, e drept, tot ti ul, 
din hamacul în care îmi preparam examenele, o invazie de o 
tală ortodoxie in această comunitate de călugări cucernici, da, 
abstinenfi, asceti—dar rași ! - 

După un script din ajun fața mea odihnită de somnul dupä 


“* 


1 
* 


JIMMY, JACK, SAM ŞI HARRY 35 


amiazei, lucea fragedă de subt vraja unei lame recente care nu 


mă necăjise decit cu gindul că, uzată, nu ştiam unde s“ 
O aduceam deci în palmă, ca pe o tipsie, celor patru 3 
obțineau astfel toate probele pentru a saluta in mine un om curat. 


— Vedeţi, deşi nu Englez, deşi în examene, eu m'aş rade 
mai des ; dar dificultatea e că A lama i a? 
s'o asvirli. Un defect de civilizaţie l. arc ae alea 


— E drept! 


8 m'am lovit de problema asta ! 
— Ceva trebue făcut în direcţia asta! murmură Englezii 
rind x rind. 
ca să iasă din încurcătură, al patrulea îmi desface ultimul 
număr din „Daily Minor* care da, ca o mare raritate fotografia 
unei 8 r de carte. 
— A. x noi—räspund eu—cartea nu e în grațiile de 
care se bucură in restul lumii. In 2 pe ultimul ee ai 
să-l vezi cu un Aristot sau cel puţin tole France, negresit in 


9 — ge 
1 însă sintem un popor de credincioşi. Ne temem de ar- 
borele cunoștinței. Cartea e o vizită a — . un er 
lui Lucifer. Tipografii, editorii, mor cu toţii de foame, suspectaţi 
şi ostracizafi ca un fel de pefitori ai acestuia. Cel mult dacă avem 
două, trei cărţi bisericoase, pe care pentru mai multă garanţie 
Dumnezeu ni le trimete direct din cer, subt formă de bolizi, sau 
legate cu sfoară de vre-o petricică. Vezi: Epistola Maicii Dom- 
nului, Alexandria, Arghir şi Elena, Piram şi Tisbe, Teoria Poeziei... 

— Si tot aa eta 32 şi orele de ras? 

— Desigur. re la ras. In Rominia 
un apanaj de clasă. Sint astfel două clase: boerii, care hu zar 
aperi pe — ya care ara odată pe an. De curind, subt 

ei franceze, s'a format 
care caută un termen mijlociu, SR CONAN eta, 

— Şi ce fac bărbierii ? 

Barbieri cîntă la ghitarä, 

Se string în bande, invoacă luna, 
pe ih fac 23 din care fiecare 
r trebue sä te razi. Poporul fiind muzical se converte 
Fiecare işi alege o zi pe an, ziua sfintă a bärbieritului. Zi Er 
se înregistrează la oficii speciale ce emit cărți de identitate ca şi 


. Odată înregi 
Agent secreti um . nregistrată, ziua devine intangibilă. 


i profesorilor universi amine 
contenit ținerea zilelor. Numai boala, Berk ge sau ae 
= — 2 eee Fe . date. Alte comisii controlează condicele 
con ' 
rarai A 2 ca la rindul lor să fie 


Timpul de bärbierit fiind luat mai mult de 
troluri, bărbierii devin cu vremea trubaduri, — Ar 


F$ 


3 2 VIAŢA ROMINEASCA 


i i i din pu- 
4 tul comisiunilor şi trăind mai mult d 
pete doy —— tinerezti cum şi din 3 
afiilor reprezentind diferite capete încoronate ale Dr * 
ya al Beigiei, Tarul Rusiei, Pregedintele Loubet, sau m 
reginei Draga, a Desdemonei şi aşa mai departe. 
— Şi lumea se rade ? 3 
— La ce bun? Odatä ce comisiunile merg 2 ya 4. 
fiecare îşi are data lui in regulă ! Numai cu țărani > E 2 
Ei nu prea ştiind carte, şi fiind supertifiogi se fin de 4 = 
post. Täranul preferä sä moarä 82 4 5 n 
i dela Dumnezeu. aceia 
= = j. Crăciunului, să primească pe „pruncul sfint, 3 
la față. Să te ferească Dumnezeu să-i iei ziua! Nu ştiţi ca 11 
Fană Tomoioagä ? 
— 11 Fa Tomoioagă biet oltean vinzător de prune, iată 
că-i vine "indul sä se radä de Cräciun. Porneşte — oraş, 7 
frizeriile la noi sint instituţii urbane, încă din 1 8 ca 
er 3 a N er tăind sate cu oeri, 
i Pănă „5 0 „ 
let si cunoscufi. “Tocmai bine se va 2 2 2 he 
i mai multicel. Căci de ce nu şi- 
eovilfirul, să desfacä drum ee - er = gi Marz 
i 'Fanä să între în primul sat, uzna. 
Aa e de era 2 ed aer o kan raeas . = 
carce din nou? Miercuri dim ; ern 
, sosea cu carul nou încărcat la al treilea 
* în şosea, Îi iese înainte în fuga mare, Ei ora dela 
Moară, alb la faţă şi pe haine, de spaimă şi de fäin 
Nene Fand, scapä-mä! Scapă-mă, nene Fană 
— Ce-i cu tine măi? A 
— Mare belea! M'a pus dracu şi-am pus . — nr: 
Stan şi Chelea, ca să tragem la sorţi şi äl pă care o ur 
să să ducă la miezu nopții în * i a vită gr tei reapare În 
Zapa, Grecu, d’a luat-o necuratu şi-a du 3 
i hiavolu i-a fost năcaz că Grecu a fos 
a a —— tete, şi-a făcut biserică în sat şi numa danii. 
Şi ca să-şi bată joc dă el și să arate că tot el i mai tare, ckeă- 
i-a luat într'o noapte piatra dă pă groapă şi-a aruncat-o'n mar'n 
dă l-a lăsat mai mare ruşinea dăz it, cum 1 eg 
dup’o femee'n pat. Şi-a pus spiridugi d'ai lui s'op 85 pri 
piatra să lasă, aşa dă grea că nimeni n'o poate urni. Ci n 


Al d'are coraj să vie la miezu nopții şi să atingă cu destu piatra. 


ricine 
să sperie pă draci, numa äla va ușura piatra că o 
1 ia stare 2 aducă la loc. lar ca dovadă ca fost el, să-şi. 


sape cu ciacſia ori dalta numele în piatră şi aşa să rămie pă veci 


legat şi el dă numele lu Zapa, äl cu daniile. 
— Ei şi? 


JIMMY, JACK, SAM ŞI HARRY 37 


— Păi sorții a căzut pă mine, nene Fană ! !—clänfän 
din dinţi Ai tremură Träenicä. * 

— Păi eşti tu in stare să faci asta, măi Trăenică 7 

— Păi d'aia cind am auzit că vil, am dat fuga să te rog 
să te duci 'mneata în locu meu, că eine o să te cunoască 'n 
beznă şi mneatale numai dă draci nu ţi-a fi frică! 

Fană Tomoioagă se uită la băiatul care tremura de pe acum. 

— Păi eu trebue să mă duc la oraş să mă rad, mäi. 

— Ai 'mneata vreme! Pănă Simbătă omori şi pă drad, 
“dacă vrei, 

Fand Tomoioagă îşi măsura din ochi! ne l care clänfänea 
înainte. Ştia că fricos ca el cam greu să — pe lume. Nu-i 
zicea tot satul în loc de Trăenică, Tremurică dela Moară ? 

— Scapä-mä, nene Fand, implorau ochii îngheţaţi ai ne- 
potului. 

— Păi să mă duc Trăenică, să mă duc. 

— Hai acum acasă, să tragem caru, şi să schimbăm hainele. 

Fană urmează pe flăcău, îşi trage carul la el în bătătură şi 
Schimbă hainele în şopron, unde cu țigări şi znoave aştepta fu- 
rigat miezul nopţii. 

La vremea hotărită îşi ia în mină măciuca, îşi pleoşteşte 
căciula pe frunte şi porneşte la cimitir. 

Se apropie de lespede în virful picioarelor şuerind în sine ; 
dar care-i este mirarea cînd in loc de diavoli, vede ieşind din- 
dun tufiş cei trei prietini ai lui Trăenică, negri la față ca nişte 
draci şi fäcindu-si semne care cum să-l sperie mai bine. Cofcar 
mare, Fand înțelege că e la mijloc o poznă. Intoarce capul şi o 
ia sfios în jurul lespedei, par'că temindu-se să o atingă şi căutind 
în toate părţile de frică. Voinicii ti sar în spate, cu fipete şi chi- 
hotiri care mai de care mai ciudate. 


— Ptiu drace! Ucigă-l toaca !—strigă, făcînd pe speriatul 
Fană, şi pe motiv că se apără înşfacă bine mäciuca şi trage dra- 
cilor Inchipuifi o ciomăgeală că o iau la fugă mincind pămîntul ! 

Apoi rizind ciapcin, se aşează pe lespede, și în tihnă, la 
lumina stelelor sapă cu dalta şi ciocanul numele nepotului în piatră. 

A doua zi mare chef şi zaiafet în tot satul că un fiu al lui 
s'a Asit în stare să tac cu. numele lui farmecele care legau de 
pămint piatra blestemată. La masă e poftit şi unchiul năzdrăva- 
nului flacau. Dar pănă la praznic, primarul satului poruncește 
celor trei voinici să ridice piatra şi în mare alai, în frunte cu popa 
care blagoslovea şi înălța imn de slavă, tot satul, care mai de 


care dind o mină de ajutor, duce la mormîntul lui Zapa ază 
la loc piatra descintatä. pan 


Slujba împlinită, popa mai face odată semnul crucii şi vrind 


să dea o ultimă binecuvintare se apleacă să cetească numele să- 


pat în lespede. 
Dar popa se opreşte deodată. Face ochii mari, şi nu-i vine 


* e 


3% VIAŢĂ ROMINEASCA 


să creadă, In loc de 8 Moarä, pe lespede sta scris 
icat: Tremurică dela Moară. | 
88. Un hohot de ris izbucneşte din pieptul părintelui. 

Alti ochi se apleacă pe inscripție, alte hohote izbucnesc şi 
citeva minute îndrăcitul nume flutură pe toate buzele. Trăenică 
din faţă unde sta mindru şi gătit, se furişează mic cît un purice 
printre privirile şi chihotele mulţimii. Intre timp cei trei flăcăi cu 
pricina şi-aduc aminte că braţul care-i ciomăgise era cam greu şi 
văd fără să vrea căciula pleoştită pe fruntea {ui Fană. El îi bä- 
tuse aşa de sănătos; el avusese curajul să vină noaptea în ci- 
mitir ; şi fie din greşală, fie din umd, scrisese gregit ori poate 
mai nimerit ca totdeauna I—numele nepotului fricos I... Flăcăii se 
luminau. 

Ponosul grămădit pe capul lui Träenicä, era cinste şi slavă 
pentru Fană Tomoioagă. El scăpase satul de draci şi de ocară şi 
pusese din nou în drepturi pe Zapa, filantropul. 

Praznicul trebuia dat în cinstea lui. Un praznic cu prune, 
pentru vinzătorul de prune. Şi toate mincările cuvioase ale orto- 
doxului fruct, dela pruna de post cu orez, la pruna cu carne, şi 
de aici la compotul şi zeama de prune, înfruptă un sat întreg la 
cea mai lungă masă cunoscută în partea locului. 

Numai Trăenică săracul lipsea. Fană începea să aibe remuş- 
cări. Dar vremea înainta. Deodată își aduce aminte de barbă. 
Patru zile trecuse şi el era aproape tot de unde plecase. Fană îşi 
cere ertare dela comeseni, arată motivele grabei şi în urale e dus 
la casa lui Trăenică unde-l așteptau boii şi carul cu prune. 

Boii erau acolo, dar prunele, ie-le de unde nu-s! Acuma-şi 
aduce aminte Fană că prunele din care mincase tare aduceau 
cu ale lui !—Adicä1?... 

Cind popa îl imbräfigeazä de plecare şi-i mulţumeşte în nu- 
mele satului, parcă-l ricie ceva pe inimă. 

Să-i întrebe ?.. Cum, cine le-a pus la bătae carul cu prune I 

— Aşadară să trăeşti fiule. Domnul cu tine. 

— Särumina, taică ! 

— mm mulțumim pentru prune... 


— Tare au fost bune. Trăenică avea dreptate. Aşa frumos 
dar mai poftească să aibe gi alte sate! O să te trecem alături de 
Zapa,—päi nu merită ? 

Fană holbează ochii, şi pricepe tot. Trăenică se plătise. 

— Adică n'o să ajung eu să-mi vind odată carul cu prune ? 

Azi e Vineri. Pănă seara îs inapoi aici. Mine să tot ajung 


la oraş. 
E Fană, dă ghiez boilor şi o ia înapoi în uralele satului. 
Vremea era bună, Un vint mai mult dulce, ciupea cu cite o 
adiere aerul, Fană răminea pe ginduri. 
— Nu se strică ea vremea pănă mine! Hii, boală! 
Pănă 'n napoi acasă, boii merg ca'n palmă. 


JIMMY, JACK, SAM ŞI HARRY 30 


întoarcere Însă trei st cad pe nasul I 
= Drace! Ori e dela Mer a “a 
Peste ceasuri o ploae märuntä si rece scutura cerul. 
Apoi, spre seară alta tot mai rece. Cătră 1 se pune pe la- 
povifä, in lege. Boii, cu car cu tot alunecau înainte şi napoi. 
so cau apuca barem să minec noaptea la hanul din 
De 3 sat pänä la orag. 
ela două noaptea Fanä era acolo, Desjugä, intră în han, 
trage citeva duşci, şi o ciorbă caldă și i 
sc un 5 şi se culcă buştean ca să 
— Na, că nici n'am urnit-o şi s'au şi pus troenile, îşi scui 
'n barbă Fană cu necaz, a doua zi 7 s 
erg ca 3 vadä Cs e — Wenn 
t ai bate din palme era din nou la drum. Un drum alb 
în cîmpul alb, subt cerul alb. De atita : i 
bare aliga ya Yan, alb vedeai negru. Ciori 


— N'am murit încă, n'a i i 
aa ee mam murit încă !—ingină Fanä ca să-şi 

LA acea he 0 are = viscol in obraz. 

l ea parc capätul unui b i 
Agy e spate carul cu boi și Fan cu tot. ei 
se urca uriaş ca o aripă la cer si luind cu tot fri 
gul de acolo se întorcea şi şficuia cu o soaptä de . 
atit din urechea lui Fand cit îi trebuia ca să-și blesteme viața. 
Văzduhul răspundea îndată cu o räbufnealä de crivăţ care venea 
ca dintr'un gitiej de vulcan nevăzut şi aceasta era deajuns ca tot 
28 sd dea alarma. Vuete, sirene, geamanduri, fignale şi şueră- 
š e tot pustiul într'o mare cu stropi şi spumă prea multă 
mă să înnece pe drumeţ. Numai scuipatul ei îl plesnea în faţă, îi 
gea nasul şi sprincenele şi-l infagura în cearsafuri de răcoare 
dn care fiecare cută era un fior, fiecare strinsoare un cuţit. ; 
ca O clipă furia contenea şi pe Fană cădea praf de omät spul- 
ve ca și cum haite de lupi Intorgi cu spatele, riciiau cu picioa- 
ee a 2 3 ri i ochi zäpadä. 

— Şi -i moş-Ajunul !—mormăia Fană mai 
9 şi stringindu-si mäciuca la sin. Mae 
Sufle 238 că din sate apropiate veneau frinturi de colinde. 
Kamen = For încercînd să se ridice, parcă, şi cäzind din nou în 
x e luminitä, vre-un opait, se clătina departe 
3 catarg naufragiat. Si marea care abia sfirgise 
4 8 me; OE cu alta, gi acelaşi asalt, aceleaşi vuete 
* og g pe în usi * şalele argintii, bätin- 

B mii de limbi şi scuturindu-şi 
zalele CĂ agree > ke forfotealä văzduh, Sp 

Nu, ue s rad l, se împietrea in el Fanä in- 
4 40 — 255 piept, printr un gest foarte nimerit de "hotärire 


— 


Şi aşa între cer și pămînt, cu carul cu boi, pe iama ráz- 
vrătită cu toate poftele iadului, inainta în noapte o voinţă, o idee,— 


poate o rstitie. 

Ati pt — dormind pe drum, visind, sforäind, cre- 
zindu-vă întrun pat încremenit pe picioare, într'o casă de veacuri 
infiptă în pămînt, nespus de fericit că-ţi simţi culcate membrele, 
mijlocul, spinarea, că te odihnesti, că stai ?... 

Fand afipea subt binefacerile îngheţului. Cearşaturile care Il 
infofolise rind pe rind cu suprafeţe de omät se desfägurau acum 
din el în toropeli de soare tăiat felii şi pavindu-i tot pămîntul subt 

itor fisnea din crăpăturile pavajului ca din 


picioare. Un abur arom i 
duduitoare de pini şi cozonaci; îi flutura cu urechi de 


cuptoare 
8 de casă virful picioarelor ; li catifela genunchii ce se dospeau 
de subt scorojeala degerului ca nişte cartofi pe foc; şi gidilindu-i 
pintecul, i se furişa pănă subt bărbie, pănă subt nasul al cărui 
muc pica acum dintro luminare veritabilă aşezată la propriu-i 
căpătăiu, 

— Ce înseamnă adică luminarea asta? Să fi murit? 
Fană se întreba în vis şi singur răspundea negativ, căci 
altfel cum putea el să-şi explice aburul care tot mai mult îl nă- 
välea, îi lua in brate şoldurile, îl săruta în spate, îi punea perne 
subt umeri iar de subsuori plute de innot pe o mare de miresme 
şi adieri, în vreme ce subt nări îi treceau cozonacii şi pinile 
proaspăt eşite din cuptoarele de dedesupt 7. 

ar iată că aburii se stringeau, se încoloceau, urcau turme 
de berbeci la cer, pe spinarea cărora, ca pe nişte nori, ingeri că- 
lätoreau cu trompete şi aripi săltăreţe. 

ngerii coborau încet şi în două şiruri drepte, se agezeau 
de-o parte şi de alta, la căpătăiul lui Fand. 

Alripele lor apoi parecä se dedeau jos de pe umeri şi căzute 

pe brate rămineau acolo subt forme de şervete albe, în vreme ce 
trompetele puneau în mina dreaptă simple ulcele cu apă caldă 


de bärbierit. 
— Drace, ingeri-bärbieri!—tresärea Fană din încheeturi noi 


ca nişte pansele. 
Şi avea dreptate. Omul vedea bine. Numai cit te uita la 
cele două legiuni de creste uniforme, la frizurile care se strinese 
din plete şi urcase în ornamente egale de candoare, pe înhţile 
nemigcate, jurai că îngerii sint ucenicii lui Figaro, cu gurit ar- 
cuite, blonzi, guralivi şi serviabili. j 
Dar iatä că din capätul celalalt al plutonului, vecin cy cerul 
de pe trepte de marmură, pägeste un mogneag. E sfintul blue in 
n irn de- 
— Tot ingeri sint care va să zică !—işi spune nu fr. 
samägire Fanä  omoiags. tc 
zamăgire, însă, de scurtă durată. 
Caci nu înaintează Sfintul Petre cîțiva paşi şi bfba i se 
bifurcä, pletele i se dau la o parte într'o frezä impuntoare, in 


-x 1 ` . 448 


“i 4 VIATA ROMINEASCA S 


. 


ht P 
JIMMY, JACK, SAM 8 


timp ce cheia ralului se lun AR 

geşte intr’un 
ou ar al meinte apropie e 
9 apoi, dintr'o cuvetä întinsă , 3 mr 
pe hr; cocologul de spumă al unul 


timp spuma a în 

PS nnecat toată fata. F. 

ră 22 ee = foi de trandafiri a5 nareaza i pasă 

8 pe. "răgezimea lor îi imbibä şi catifelează mafi, 
ului rästurnat, cu un cer in ochi, capul ige 


tele se multiplică nu mai contenes parecä 
+ * * ai 
toate părțile. Un virtej, un viscol de palme cald, N Ca prin — 


îşi 
Precista şi-ar fi de 
Vuetele se amestecă 


neli, virtejul se înteţeşte, i 
roxism de Viteze, la care BE —— — ad 
’ Li u şer- 


- 


Ras, pudrat, parfumat, Fanä Tomoiagă intra astfel în e- 


jur împrejur. Nu înaintase adică deloc? Şezuse toată noaptea În- 
fepenit in vis şi zăpadă ? Numai o geană neagră în faţă arată 

A ca un luminat de o lampă 
electrică ascunsă, dovedea că trebue să fie pela ora prinzului. 
Foamea o confirma, începind o zarvă nemaipomenită în Fană. 

Călătorul, ca printr'o reacţie, îşi alungă mintea dela chinul 
care începea; şi salvator, tot visul din ajun fi reapare odihnitor 
ca o oază. Fand a visat cel puţin... Lumina şi căldura privind 

recă din nou, să-l inunde. Dar faţa îi infepenise de mult 
ca întrun pimpa monstruos, in mina vinätä şi crispată. 

Instinctiv, îşi trece două degete pe obrazul aspru şi îngheţat. 
Ca întrun nou vis, şi-l simte rece şi străin: o piatră colfuroasä 
näpäditä de muschi, năclăită de turfuri. Fanä se simte nelämurit 
peşteră, cavernă, urs polar! 

— Nu, trebue să mă rad! Trebue să mă rad ! 

E tot ce rămăsese din el, ca şi din viziunile unui drum prin 
foame şi îngheţ. 

_ O ramură uscată, moartă, năpădită de chiciură, dar care 
se scutură şi spune : am să "'nverzesc ! 

E personalitatea ramurii... E ceiace o deosebeşte de stinghia 
de lemn, care troenită în bătătură, nu-şi afirmă acelaşi gind, nu 
se anticipat cu vre-o speranţă, nu-şi creiază primăvara. 

In Fană ramura cu cit degera cu atit se infierbinta mai pro- 
tivnic, cu cit era mal muşcată de dintele chiciurei, cu atit se scu- 
tura şi suna primăvara, din cristale tare deveneau ghiocei, din 

iocei care deveneau zurgäläi... 

La ora prinzului ajungea în marginea oraşului, uit in 
car gi dus ca de-o idee, un mucenic al cărui rug ri de toate 
razele ce-i mistuise trupul... 

La hanul dela barieră Fană trebue să se oprească să tragă 
o duşcă şi să imbuce ceva, căci dela prune pănă la dăsagi tot 
degerase şi putrezise cu el. 

Apoi, hăulind ca de anul nou, cu un nou suflet, Fană duce 
boii în grajd, și dă fuga la bărbier. 

Inima îi bătea ca un clopot de mănăstire, cind cu ochi de 
evlavie, cu fruntea înălțată, prizărea de departe firma în formă de 
tricolor a lui Eftimiade, deacurmezişul căreia un brici oblic sta 
deschis deasupra cuvintelor : La briciul independenței, în iniţiale 
mari şi rare, între care studenţi ştrengari furigase cu Ps 
gros, trei litere, ca să dea: La briciul in-ter-dependenfei 

in usa. frizeriei norod care făcea din zori coadă. 

Ca unul care nu fusese niciodată la Operă, Fană nu ştia ce 
înseamnă şi cu o îmbrincitură de coate, innoatä uşor pănă'n 
frunte. Dar cînd să pună mina pe clanfä, o chee se întoarce 
sgomotos şi un anunţ apare pe geam; Închis între 1 3. 


Cind Fanä se trezea a doua zi, acelaşi cimp imaculat, de , 


nesc cu sferturile şi 


dipti Dara frizerie lumea să se 


mai era chili 
ceartă cu toţi sfi ipirul de azi dimi 
Gardiştii fluerau ca ja un să împingă, dar 


JIMMY, JACK, SAM 3 


43 
Lup Sci, Fană rămine buimac, 
Fan își bale de don af iata! 

jească, își trage cächila de Ori brațele Cruciș, ca să se mai 
n re cacka or ra E aa e na desmor- 


e la Palatul inist agen prag. 
— Încă o juma’ d Administrativ. Apoi 2 
Fană si ă ceas. Dacă nici acu n! şi jumătate. 
nezeesc | Se ua 33 u nun 


h Fumul ii 
a ip Spa Fană uin — farturiile roşii aşezate în etaje 
Orätar bu Pasi In colțul de dincolo dibue aduno, și în 
Mesa, Fan be sei RT 
= scoală şi 
Un gol uriaş į se sapă şi duce după nas. 


În burtă 
, lume 1 
bn ‚ lărmălae, fleici care — ge ea 


8 — ar ar imbuc eu ceva! 
pau glasul | Fans, geau ca bätufi cu leuca, fipetele, zarva ast 
i N + 3 U= 
== MU Arge de peste drum: 3 şi 
Fan M4 să fie-al naibi. Iar 1 scap! n 
O coadă de 8 ec pe zbugeşte peste drum 
pragul frizeriei. ci de persoane se şi strinsese în 
— Acum s'a fi Bare 
echet gag ja 61 ăcut ! m să mininc ceva, Am eu timp be 
se Invioreazä 5 
doi oameni din din nou de mi 
gr nsa A Cum nu-i väzuse el u Sek, Uite şi 
sosirăm ! u eşti Fână a 


? Ci stai cu noi 
col N 
— Da cum fu mäi Fanä ER 


— Adivărat cu Tremurică d 
er sä fie? äla Moarä ? 


mititei 


de un veac! Fanä 
r näpäde i P 
de vin le scäpate din si Dec, © Inu sea 

i şi căldurică; şi o Bi ente ent Sloiurile din Fanä se 15 — 


lioasă, d 
© Bistrifä de hazuri, chihote pi rin sprinfarä, niv 


arăşii se präpädesc de ris. 82 


Fanä e un d de pelin. le de ţuică se cioc- 


frizerie cu tot... ghef care sparge zagazufi, inundă strada cu 


— Aoleo i 
Fană ora 5 şi tot nu m'am ras! 


are li 
mp numai să-şi ia căciula. Se repede fără să 


, Suduind, amendind, lulnd ze Dosi 


rinduri de gar- 
nţii. Da | 
innec. valul venea înapoi. 


Pr VIATA ROMINEASCĂ 


— Măi să fie! 

— Ora 6, strigă 2 din cap.—Acasä, hai, acasă! 

S'a isprävit ! Bupä räciun acum !! 

— Dupä Cräciun ? 

Fanä să leşine! 3 

Ce să facă? Singur, in oraş, neras de Crăciun, prins de 
viscol. Pe cine omorise el săracul ? 

O idee! Să se ducă prin dos, să cadă în genunchi jupinu- 
lui, să-i spună că se bagă la el slugă pe două zile, că-i dă şi 
carul cu prune pe deasupra, numai să-l radă de Crăciun! 

— Bun, s'a făcut! răspunde grecul Eftimiade. 

— Numai vino la 9 diseară, că uite colea, nu mai pot prididi ! 

Fană dă o raitä cu ochii. Intr'adevăr, prăvălia era tixitä de 
toţi cei rămaşi afară la ora 6, şi care, ca să respecte ora venise 
pe din dos... 

Nimic, deci, de făcut pănă la 9. Fană trage o plimbare prin 
oraş, se opreşte mai pela un han, mai pela o crişmă. 

Se întoarce pela 9 şi jumătate. Prăvălia şi mai tixită. 

— Vino la 11! 

La 11 la fel. 

La 12, in sfirsit, frizeria se golește. 

— Ei acum ne ducem la culcare! Marţi, vino Marţi, după 
Crăciun ii întoarce patronul spatele, cu un căscat. 

— După Crăciun 211 

Fană vede negru înaintea ochilor. Toată tragedia celor cinci 
zile din urmă se rostogoleşte în mintea lui cu o violenţă de ca- 
leidoscop. Dracil, cimitirul, visele, inghetul !.. Şi după toate aces- 
tea, neras. De Crăciun ?! ' 

— Ba ai să mă razi acum! 

— Ba nu! 

— Ba da! 

— Ba nu! 

O ceartă grozavă se porneşte. Eftimiade înşfacă pe Fană, 
cu cei doi ucenici şi-l împinge spre uşe. Cu o smunciturd, acesta 
îl dă pe spate şi e aproape să cadă însuși bildibic peste un scaun. 

ezemat in el, Fană vede pe mäsufa din faţa oglinzei, un 
brici uitat deschis. 

Pune mina pe el şi cum frizerul se repede să-l Inhafe 
din nou, cu o pimetă, hirş, îi tae beregata! 

1 Na, acum ştiu c'am să fiu ras pă viafä,—face Fană 
necăjit. 

— Cum asta? întreabă Sam încremenit. 

— Pai nu ştii că ocnaşii sînt ragi la cap? 

— Bine Domnule—revine Sam după o tăcere in care a mă- 
surat toată grozävia lucrului.—Nu era mai bine dacă omul se ră- 


dea cu Gillette ? 
Dragoş Protopopescu 


Prevenitul Don Ramân 


La Snagov, în amurguri de vară cuti rinsă 
x ‚ cutropitor a 
lin 3 zi faţă de masă cälcatä grijuliv de 0 eig 
— Were E, ri u. in dungi pulberea roşie pe intin- 
primeşte tarea soarelui fără fiori, 


Asa am cunoscut eu, indelun 

u, gä vreme, lacul dela Sn 
ey + — Frage întregi subjugătoarea întindere tăcută, netulbu- 
erh A sehr că mă aflu subt farmecul unei pagini limpezi, 
2 imperceptibile ale apei, mi 


coleascä adincul si 
8 la suprafaf arte tragice ale adincului răscolit să le 


pinirii dictatoriale din Spania de azi smul enină 
p nu l- 

m. şi uşurinţa Jonglerlor sale poetice 8 — na iee 

atitudine combativ. şi să-l arunce apoi, ca prevenit, în an 


O ştire de gazetă imi vestește că uimi- 
don Ram 
toarei Sonata de Estio, a fost arestat In urma Da ea pe 


2 VIAŢA ROMINEASCA 
— © Ben. 


dictatura lui Primo 
t la Madrid şi în care critica aspru l 

2 pay ut ştire, amintindu-mi de lecturile e n Vo 
Inclân, mi-a turnat in suflet uimirea şi bucuria un periri 


presimtite. L 


i i ia Evului Mediu“, scrie 
i tine, simt şi eu adesea nestalgia E e 
a ni am gen, Mi e e aa 
Den se en 0 i Unamuno, din bineştiuta 
Ramân del Valle-Inclän face parte, ca şi Unan an Dar ck 
i 98, este şi el chinuit de aceiaşi stalgie i 
ii ga urmă a mat în wg 2 ri es zn 
i ev- jevale, cu puterea- rjitä < N a 
— Jette N pentru statornicirea şi ges gen 
niilor eroice“, adică: tot ceiace Evul apr Be nn Karsa 
nesc şi etern—don Ramon îşi opreşte atenția er yy sn A 
nea numai exteriorului feudal, fasturilor şi graţii ră ge 
aspectului, Unamuno Pan W en nr eh = De 
despre Fray itie de Le ale credinței. Valle-Inclän, în cele mal 
a uflete asiuni ale credinţei. e- ý r 
„une 11 fane A ale sale cărţi, ne pomeneşte de e i 15 
pozante, de prinfi magnifici, marchize pudrate, cardinali se $ 
a 3 are in făptura lui ceva dintr un i pr 
castelan spaniol, care-și tree, vie rief de luciul nest. 
a ey aaa m de paliditatea brumatä a oglinzilor 
ii tech linilor tăiate atent şi estetic de o 
de bronz, în suflet cu perfecfia linii re 53 
ä, don Ramon trebuia să aibe fatal un ges 
veriga pestă: faţă de imperfecfüle şi . g 
By inside — AAA ee violent armoniile care 
prii săi ochi, și eplaseze ink, rob wolaptälor sale 
ii cintau in suflet. făcea însă îm op - 
i i multe ori, violenfa-i senzuală şi päginä, 
egoiste. Dar de cele mai mu în aug da pare 
i etească, s'o amestece cu arm e 
eg ner aprut fă REN a lăuntrului său ar 
ios, musique avant e cho 
a E une ferite, eroul cu care creatorul 15 2 
fundă e Marchizul de Bradomin, acest elegant, ha or 
marchiz, despre care Valle-Inclân ne mărturiseşte r 
tal urit“, 2 o . 
ei marchizului de Bradomin, vreau sä spun: Pan 
ui don Ramön, nu-i altceva decit o mască cu hose er 2 
care vremea şi chinul şi-au apăsat pecetiile, o masc 2 
ochelari uriagi de celuloid, care te face, la vederea 2 2 
eee eg — . de chivo* Dar ut 
„este gran D. Ramon z 
fenia lui 0 nid mäcar cit celebra urifenie a lui Papini, care nici 


$ 
€ 


PREVENITUL DON RAMÒN 47 
— ~~~ PREVENITUL DON RAMON _ e 


ea nu-i prea urită. E totuşi un atribut şi o caracteristică. Aşa ca 
să poţi spune despre el că-i „arcaico en la fi “, cum scrie 
Cansinos-Assens. Dealtfel, niciun artist mare na avut vreodată 
ceiace se chiamă o față frumoasă. Sau era frumoasă, întrucit era 
personală. Nu vreau să spun printr'asta că don Ramon e 
un mare artist, fiindcă este urit la înfăţişare. Dar Doamne am 
putea renunța la aceste comentarii in jurul unui adjectiv pe care 
Valle-Inclân l-a scris fără să-i dee Singur vre-o importanță deo- 
sebită. E suficient să spunem că această uritenie a feţei, l-a de- 
părtat de lumea exterioară — făcînd, se’nfelege, mai intäiu, ca lu- 
mea să se depărteze de el,—l-a închis in sine şi i-a creiat o viaţă 
lăuntrică cu puritäfi şi seninuri specific valle-inclânești, De aici 
"nainte, don Ramon va să plutească în sfere străine vieţii în care 
trăeşte, va să-și Intoarcă dragostea cäträ el viejo buen tiempo, 
căci trecutul are pentru el străluciri pe care în realitate nu li-a 
avut, vremea păstrind dintrinsul doar esențe şi armonii, şi şter- 
gindu-i meschinăriile şi vulgaritätile 
Viforoasa generaţie de 1898, care a răscolit aspectul sufle- 
tesc al Spaniei, deşi presărată cu cele mai diverse flori, rămîne 
pe de-a'ntregul subjugată acestor farmece ale trecutului şi poartă 
în singe clocotul tradiţiei eterne. Pänä şi internaţionalistul don 
Vincente Bläsco-Ibanez se Supune specificului spaniol. In ce-l pri- 
veşte pe Valle-Inclän al nostru, nu numai îşi dă aere de mare feu- 
dator, nu numai desemnează în văzduh gesturi pline de extrava- 
Zana care vor să amintească isprăvile neostenitilor caballeros au- 
dantes sturi care, în treacăt fie zis, amintesc eşirile fantastice 
ale lui Alexandru Macedonski) ; ci în toate paginile lui tremură 
vraja vremilor sträbune gi amprenta tradiţiei e veşnic prezentă. 
Poate sau cu siguranță, don Ramân nu infelege, asemenea lui 
Unamuno, să caute şi să găsească „adevărata, eterna tradiţie în 
prezent, iar nu în trecutul mort pentru vecie şi ingropat cu lucru- 
rile moarte (En forno al casticismo)“, Căci preocupările lui don 
Ramon care sînt ale unui perfect estet, stau departe de chinurile 
conştiinţei şi neastimpărul moral. EI n'are idei de clarificat, idei 
ce trăesc prezente şi sînt, subt alte forme, substanţa însăşi a tra- 
diţiei, a tradiţiei pure, castiza ; îl arde pe dinlăuntru numai dorul 
de-a dezvălui frumuseți. Prezentul pe care-l poţi privi în deaproape, 
cu lupa, şi-l vezi prin urmare în goliciunea meschinăriei lui, nu-i 
oferă aceste frumuseți după care umblă însetat şi pe care in schimb 
trecutul nu le precupefeste, trecutul cum spusei deja—privit prin 
perspectiva vremilor duse, adică purificat şi transsubs 
Astfel, don Ramón e monarhist şi catolic, întrucit tot tre- 
cutul de evenimente, toată istoria Spaniei e plină de Regi şi Car- 
dinali. E monarhist, nu în urma unei lupte politice cu el insuşi 
care să-i fi revelat eventual binefâcerile monarhiei ; e catolic, nu 
din pricina unei alegeri conştiente și libere a dogmelor care se 
Bein mai bine inclinärilor sale mistice, nu subscriind Tainele 
cii catolice, Şi apoi e monarhist și catolic; nu fiindcă e atit 


3 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


inteli dă imbe- 
atit de profund orb încît să nu va 
ee na Al zeh XIII-lea sau lipsa de autoritate x Pacat 
e catolic şi monarhist, fiindcă îi place fastul 8 2 5 
latului Regal, şi fiindcă ii displace haina nemfeas 1 
mergue er al Republicii franceze, şi n aaa a a 
slujbelor ee său "a partilor d ba arla dată ceiace-l 
tului său de A r 
aonik dé er; iată ce-l face să iee atitudini. Nu e vorba de 
conv de voluptäfi. 
8 5 tai 4 Bradomin mai e şi „ 
tea să nu fie, el care-şi iubeşte cu prea puterni e 
emoţiile mici: sărutarea unei spa un „x point -Ă . 
insi i petale ran 75 
. meg rbiril sträjerul castelului, päs- 
te; convo e cu j 
9 5 e atingă superioritate ; hoinăreala între hotarele 
feudului ; iluziile de bătălii şi cruciade e NEN 
Don Ramón e Intr'adevär poetul emoţiilor . hota 
azul să privească lucrurile cu lupa, să le aibe a = Na ae 
inc ie ~ 3 . e lor, adicä in- 
i „I u-le Ă 
24 e cm lucru fără înțeles, căruia îi 9 — a 
ee cu totul alta decit cea reală, o frumuseţe 15 0 GOIE a- 
creată ulterior celei adevărate, cu iluzia descoperirii 22 A A 
ere sol pen prea rel manea ei) dintolo de ex- 
* ure, Ce, c Fi 
re ee — dincolo de ceiace experienţa 7 7 pa = = 
e ai pa ss ma class no clear gern aka giei a 
Lues — te infelesurile, dar grea 
ita de inſeles — de înțeles in toate inf 8 
5 Leni ne e şi armonii. Poezia pură, cu i-a en — 
complex, cu tot abstractismul ei, cu toată — >. 
8 E 2 gre i e ae din cuvinte care au 
— ei un — precis, adică fără să 3 
sul versurilor pe care le recită şi totuşi se ee ao : 
citärii sale, copilul acesta e un suflet de perfe 2; 1 Ve, 
fel copilăria, nu in înţelesul peiorativ al cuvintu mm n mira 
pe care Unamuno îl dă N b arte W para 9 * — 
i chiar esen ; speci 
3 a — poeziei 3 33 ui ne 
de cele mai mu * 
bor fra 5 toujours les choses avec m ya 9 — 
fant*—o spune unul cee cei mai profunzi artişti 
ad 2 lui don Rămân e plină de copilări.subiugă- 
toare, neinfelesuri sonore, nimicuri suave. Limpezimi re grație 
medievală şi ritm modern, de cea mai modernă ne 
travagantă, funambulescă. À la fin de l'envol je 


i J | 
PREVENITUL DON RAMON 49 
—— PREVENITUL DON RĂMON = æ 


unui adevărat marchiz. Limba castiliană veche, arhaisme pitoreşti 
îmbinate cu vocabularul celui mai pur şi recent modernism. Limba 
lui Galaction şi a lui Arghezi. Asprä, vehementă, cu miros de fin 
ca limba lui Arghezi; suavă, imponderabilă, cu parfumuri de floare, 
ca limba lui Galactica 

O experienţă prematură, probabil cistigatä odată cu viaţa, o 
experienţă cu care s'a născut, l-a depărtat întreaga-i viaţă de 
meschinăriile cotidiane. Asperitäfile vieţii îi sînt străine. S’a ridi- 
cat deasupra lor pierzindu-se în sferele poeziei sale pure şi şi-a 
făurit o lume proprie cu îngeri, cîntece şi flori. Dacă uneori, în 
visurile-i de artist, scoate din teacă spada şi-o învirteşte osten- 
tativ in aer,—o face de dragul gestului care-i estetic, şi nu cu 
gind tendenfionist, ca Sfintul Gheorghe de-o pildă: să ucidă un 
balaur viclean şi stricător. 

Pentru ilustrarea deplină a manierei valleinclâneşti, e poate 
nimerit să amintim aici de paralelele făcute de criticii săi între el 
şi alți făuritori de lumi poetice, adăogind, se'nfelege, pe ale noas- 


ca Huysmans (cristiano por la belleza y el hastio); libertin ca 
Barbey d’Aurevilly; senzual ca Pierre Louys ; jongleur al verbului 
ca Banville ; poet ca Oscar Wilde,—don Ramon Maria del Valle- 
Inclân are sufletul parnasian, aristocrat, cu seninätäfi şi linişti, ca 
lacul Snagovului în amurguri de vară. j 

Singura-i legătură cu lumea, in această plutire în abstract 
şi puritate, o face ambifia-i lumească de-a fi pentru mişcarea li- 
terară a țării sale „padre apostolico y pontifice primo“, de a-şi 
merita titlul de „maestro de estetica, poseedor de normas“, ceiace 
iar ne aminteşte de Macedonski al nostru, cel dornic să fie „şef 
de şcoală literară“ şi însetat să aibe eifi mai mulţi discipoli si 
prozelifi. Dar probabil că don Ramon, ar fi renunțat bucuros la 
toate aceste, dacă n'ar fi putut să rămină liniştit în turnu-i de 
fildeş, un adevărat marchiz „Catolic, sentimental şi urit“, 


Il. 


mai obscurä şi mai umilă viață prefuegte infinit mai mult decit 
cea mai mare operă de artă“, gräegte acelaşi şi acelaşi Unamuno, 
A 


A 
** 


50 VIAŢA ROE SN 


au 


p + . rebue 
ine vremea pentru artistul adevărat, artistul mare, cind t 
KEN N SE 
-şi facă din insäs s ; 
. An cîte a făurit. Există in cel mai senin Tee 2 
rob artei sale, o furtună ce mocnegte: furtuna const 23 
aşteaptă semnul unui eveniment din afară ca să se dezvälue er 
Ce eveniment anume ? In fafa acestei întrebări, umbră şi mister. 
Vremea, care după spusa soi Bacon e cel mai mare dintre inova- 
i ră va să hotărască. - 
Si — conştiințele — artiste sau altfel—ce träesc nee n 
Spania, a sunat ceasul grelei cumpene. Arta şi în gonere * 
omului, trebuesc statornicite cu intäriturile vieţii. E aplică e E ga 
firea linigtei, a monotonei linişti de pănă acum; e aia = 
desläntuiascä furtuna rg nd acea furtună deslänfuitoare 
i vrăjmaşe i, i 
* e să pori aci, pentru a nu ştiu cita oară, nu- 
mele dragului meu don Miguel de Unamuno, această bizară şi 
complexă conştiinţă care a ştiut să-şi reverse furtuna me. şi 
neînduplecat. În povestea exilului său pe care l-a istorisit în esseu 
Cum se serie un roman, don Miguel amintește de un alt proscris, 
italianul Giuseppe Mazzini cel ce-şi blestema compatrioţii En au 
acceptat să räminä in patrie, îngenunchindu-şi conştiinţa în my 
stäpînirii italiene de pe la 1830, cînd Mazzini „ = 
Fie ca blestemul patriei mele, ab patriei ce se va ivi in + pi 
cadă greu asupră-le!* grăeşte tragic proscrisul italian. lar a 
Miguel adaugă: „Tot aşa să fie cu savanții, cu filosofii ce m > 
nesc in Spania şi pe spinarea Spaniei, cu acei pe care orice 8 rig : 
ii deranjează, cu acei ce vor să primim toți surizind scuipa vw 
mirgavilor, celor mai mirgavi de pe lume, cu acei et gi N 
ce pofi face cu air Ei? Ei mau decit s'o vindä. Si 
. Prostituaţi !*. 
W e grele îl vizau oare şi pe don Ramon Eur a 
în patrie ? Putea oare marchizul de Bradomin, acest Je su 
de artist, înainte de a fi marchiz, îndrăgostit al culorilor 7 ei 
melor, ticluitor de stihuri vrăjite şi dulci, să räminä pe S nchis 
in castelu-i feudal, despărţit de lume prin gantul ine se here 
sale pure, cînd tot ce-i era drag trăia liber între hotarele opri e 
afară ? Putea castelul să rămină veşnic cu puntea ridicată 
Pe temeiul convingerii că don Ramon e un mare Bere. 
cuvîntului omenesc, şi că acest meşteşug nu-i dat decit en 
deplini, cu suflet complex şi conştiinţă intreagă,—mi-a 3 gi- 
duit sä presimt ceiace trebuia să se întimple și ade 
ý mplat. 
ra zane dureroase i-au ajuns marchizului în castel şi ar 
vestit că stăpinii patrie! sale, stäpinii sprijiniți in spade pm - 
şăvie sufletească, dau iama prin comorile lăsate în lume um- 
nezeul catolicismului său, că toarnă apă în culorile vii şi ar 
ale bunei tradiţii spaniole și-i impuţesc aromele cu otrava minciuni 


| 0 

| 

_ 

* | i 
fe 


PREVENITUL DOMON si 


“şi intereselor viclene. Si cu sufletul rupt în două—ce durere e 
mai mare decit să-ţi vezi lucrurile dragi de-o viaţă întreagă ter- 
felite de mini murdare ?,—dar cu nebănuite în piept, mar- 
chizul de Bradomin şi-a pus piciorul, obişnuit să calce uşor peste 
podelele lustruite ale castelului, pe färina răscolită a patriei în al 
cărei graiu bătrinesc şi frumos a legănat „atitea visuri de artă. ŞI 
la atingerea ţărinii aspre şi negre, un fior nou i-a străbătut trupul 
din tălpi pănă'n crestet, Surprins de propria lui descoperire, mar- 
chizul a început să facă cunoştinţă celor mulţi, celor ce 
răbdători cu dinţii şi cu . pumnii strinşi. Pe nevisate, şi-a simțit 
sufletul primenit. Străin altădată de toate aceste, a învățat fulge- 
rätor de repede să le iubească si să şi le facă prietine sufleteşti. 
A uitat că are în castel, păturite frumos, pergamente cu pecetea 
înflorită a familiei sale nobile, pergamente pe care singur şi-a 
scris Las Memorias del Marqués de Bradomin. Şi furat de vir- 
tejul vieţii nouă, şi-a luat pana de odinioară şi în acelaşi graiu 
sonor şi pitoresc al Castiliei vechi, cu care străbunii lui şi-au a- 
dormit copiii, a început să istorisească, plin de-o caldă simpatie, 
isprăvile muncitorilor răzvrătiți din Mexic şi cu infinită ură, să 
zugrăvească josnicia de caracter a unui tiran închipuit de fantezia 
lui. Multe proecte literare va fi lăsat în suspensie marchizul, cind 
a trecut pragul castelului. Dar niciunul printre ele nu aducea nici 
pe departe cu această carte nouă, neașteptată de însuşi autorul 
ei, carte ce poartă titlul: E Tirano Banderas. Ce forță uriaşă 
l-a putut sili să se despartă de nimicurile care fäceau farmecul 
vieţii sale şi ce fier inrogit l-a ars pe dinläuntru, făcindu-l să 
simtă nevoia de a-şi spune cuvintul clar şi sincer, de a-şi des- 
vălui conştiinţa în faţa lui proprie şi a lumii întregi ? Atit de bestială 
să fie cruzimea dictaturii lui Primo de Rivera, atit de umilitoare 
să fie încătuşarea libertăţilor în Spania ? Nimic nu ne indreptäfeste 
să nu credem acest lucru. Dar ceiace ne interesează aici, nu-i 
primejdioasa tiranie a imbecilitäfi cinoase; ci necesitatea intimä, 
interioară, a creatorului de valori artistice de-a se manifesta cu 
gestul şi fapta, de-a hotärt formal şi vizibil, în anumite împreju- 
tări, bătălia pe care e dispus sau mai degrabă silit s'o dee im- 
potriva stăpinitorilor procopsiti ai lumii pämintesti. 
Ştim că don Ramón a scris EI Tirano Banderas, carte 
de sublimă şi înfiorătoare ură: ura răzvrătitului. Dar mai ştim 
altceva, ceva şi mai neaşteptat şi mai uimitor: don Ramân pe care 
nu-l puteam vedea decit într'un salon ele ant, asemenea salonului 
lui Anatole France din Villa Said, — cu mäestrie o causerie 
delicioasä,—a ţinut un discurs într'o piaţă publică, un discurs po- 
litic, ofensiv, vehement, de pe urma căruia s'a ales cu închisoarea. 
Şi să nu uităm că această exuberantă atitutine a sa, plină şi ea 
de extravaganfä dacă voifi, nu mai e luată de dragul gestului in 
sine, cum ni-a obişnuit don Ramón o viață întreagă. Să nu uităm 
că acest gest de tinerefä şi bravură e făcut de un moşneag 
trecut de şaizeci de ani (don Ramón s'a născut în 1869), cu de- 


us 


y 
2 __ VIAŢA ROMINEASCA 


plina conştiinţă a primejdiilor eventuale și ulterioare. E vorba de 
politica pe care o face, nu un militant interesat dintr'un partid 
politic cu firmă înscrisă la Tribunal, ci politica sinceră a unei 
conştiinţe libere. Această politică e mai putin în chip obişnuit 
politică şi mai mult transformarea sufletesc, interior, spi- 
ritual în vifor adevărat, material, care doboară copaci şi smulge 
aaua ch de pe case. 

“ Tirziu sau s'ar putea spune mai nimerit: tocmai la timp, în 
al şaizecişiunulea an al vieţii sale senine de marchiz feudal, don 
Ramon a izbutit să implinească această transformare prin care — 
împlinind-o şi desăvirşind-o va să-și răscumpere slăbiciunile lu- 
meşti. Uimitoare poveste a acestui veteran tînăr, care a cules a- 
nişori dearindul flori divers colorate în grădinile închipuirii sale, şi 
mai tirziu ceva a ajuns, slavă fie, Doamne! să culeagă cea mai 
1K floare din grădina adevărului: descoperirea conştiinţei 

roprii 

€ Astfel, ajuns dincolo, sus, în Paradisul ceresc, cind don 
Ramon Maria del Valle-Inclán se va înfățișa lumii privirilor lui 
Dumnezeu, şi cind va avea să-şi cistige, in rema instanţă, 
mintuirea sufletească, el nu va pomeni, ca sprijin, jucăriile lui 
frumoase, printre care cele patru sonate uimitoare: Sonata de 
Otono, de Invierno, de Primavera şi de Estio,—cu alte cuvinte 
nu va pomeni de darul primit dela Dumnezeu însuşi de a-şi in- 
cînta fraţii efemerei şi păminteştii sale vieţi, care-i uneori atit de 
uritä, tristă şi chinuită totdeauna. Ci va veni cu sufletul vibrind 
de amintirea vie a faptei sale omeneşti, acea faptă bună despre 
care Turgheniev spunea că „strălucește mai puternic decit cea 
mai orbitoare frumuseţe“, acea faptă care se confundă cu adevă- 
rata frumuseţe orbitoare : afirmarea sinceră a adevărului dictat de 
conştiinţă. Don Ramon va aduce in mini dovada conştiinţei sale 


de om. 
L. Sebastian 


La Capre negre 


D-lui |. Brätescu- Voineşti 


Dupa ce, în sfîrşit, rînduirăm totul pentru plecare, 
unul din prietini mă mai întrebă : 
„Ce puşcă iei? 
— O să iau pe cea de m i 
A unte că = i inde= 
a e mi=e mai inde 


Prietinul clipi lun 
& parcă să-şi ob i 
u pa şi oblonească un gînd 


5 înainte ca el sä-l lămurească, adăogai ; 
_ Unde urcăm noi să ucidem capra nea 
28 1 gra, acolo 
sus, in piaträ, trebue puscä sä facä una cu sălbătăcia ţi» 
ii şi cu soiul vinatului“, 

isasa era: pușca de azi, ușoară, fără cocoa 
7 A 2 i ” paron 

nu se „potriveşte intru nimic, nici cu bolovanii grei, nici 
cu radina de pin, nici cu sălaşul de vulturi, unde aştepţi 
— lungi să dobori o capră neagră. 
82 r Vietatea asta are, ca nici o alta, toată mlädierea 
în weg cind o vezi stind, însă, nu întrupează — cum 
pretin x Bordeaux — minunea formei şi înfăţişarea ei nici 
nu=ți dă fiorul friabilitati cum leai simți, de exemplu, la 
vederea unei căprioare, 


Aşa vinjoasä la trup, cu grumaz de junc, înfiptă pe 
picioare groase, puternice şi elastice ca oţelul, dezo vijelie 
ameţitoare in fugă, temerarä și inaccesibilă pämintenilor, 


merită — negreșit— onoarea unei arme grele; o armă din 


p 5 8 
* 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care focul să plece năprasnic ca trăsnetul şi —tot ca el 
să umple de vuet apocaliptic decorul primitiv. 

Si vinätoregte vorbind—îmi plăcea, mai ales sie 
aceia, fiindcă avea cocoage, care mă afundau in tza 
plin de ceaţă şi pe care, deciteori le ridic, cu arätätoru 
pe trăgaci, le simt svicnind din adinc, subt întinsoarea ar- 
cului, ca femeia subt dogoarea sărutului. Elementul acesta 
primitiv face ca acolo sus, unde chianfurile se infragese 
cu tăriile, vinätorul să se infräfeascä cu jepul dela picioare, 
cu tipätul unui erete din väzduhul înalt, cu brinarele r 
încing ca un capriciu virfurile cenușii, cu apa, cu pämintu 
şi cu cerul de deasupra, 

De înțelesul acesta, prietinul meu părea pătruns, aşa 
că, fară altă explicație, rămase să plecăm adouazi. 

y 
a e 


Cind porniräm spre Olăneşti, căldura cădea în trimbe 
fierbinţi. De- abia dincolo de valea Tisei, dinspre Comanca, 
din sipite de gresie ne învăluiră pînze de aer primenit şi aromat. 

Două ore de mers şi füräm în gura văilor, locul de 
odihnă peste noapte şi de întîlnire al vînătorilor din plaiu. 

Insera. Bătăiaşii alergară după lemne. Teiuşenii îşi 
luară jigajnia să facă de niţel păstrăv iar noi, tîrgoveții, 
ne căutarăm un loc de scaldă subt streasina unei lespezi. 

Apa era scut, limpede ca roua, iute ca briciul ; aşa că, 
abia- abia, izbutirăm să ne muiem. In vine încetină sîngele, 
inima se strînse şi fiori lungi ne sgilțiiră din tălpi pănă n creştet. 

Cälcaräm astfel, hotärit, subt bolta senzaţiilor tari. 


Focul arunca in noapte. lumini verzi şi jocuri de 
scintei / bucăţi întregi de carpin si brad, bușteni căzuţi și 


mesteacăn putred, se mistuiau în flăcări, subt un baldachin 
de fag, 

Deasupra, pe cerul ca porumba, se încrustau largi 
ramuri şerpuitoare, prinse în rețeaua frunzisului tremurind 
subt vălvătaie. 

Până să se coacă în spuză, învelit în brusture, păs- 
trăvul prins la lumină de zadă, coboriră din Comanca 
de sus, Gică și Hinculete, cu cataua după el; suptă=cocirlă. 

Mai întrun tirziu, cînd luna se ridicase, galbenă si 
lucitoare ca un ciob de faianță, iar focul pälise, cerul 
albastru începu să se lumineze, în timp ce, coperisul de 
frunze al fagului, se întunecă. 

Atunci căzură prin Fintinele, Ghiţă si Nicolae Tisanu, 

Le dădurăm bun venit. Vinătorii legară mai departe 
cinii şi=apoi veniră lingă foc. 

Cei mai mulți din tovarășii dela oraş, adormiseră, 
Copoii scînceau şi=şi sgilfiiau lanţurile, scärpinindu=si 
coastele. 

Din cînd in cînd, pufnea in foc o bucată de putrigai 
şi se înălța spre boltă fir de fum, ușor, curat ca pentru jertfă, 

Eu tot n’atipeam. 

De altfel e si păcat să dormi în munte cînd urci o- 
dată sau de două ori pe an. De părerea asta eram toți 
cei de fata, pănă a nu=gi vărsa o damigeanä nectarul, dar 
după aceia, numai Nicu a' lui lorgu o ținea „ într'una : 

— Nu mai dormiti acu! boerilooor, mai bine mi- 
neen tiitoare! 

Cind luna scăpă in jos, ca o coaje de turtă, Ilie O- 
vreiul strigă scurt: chaghèti lv. 

Acum cînii scheunară intinzind botul şi adulmecind 
boarea, iar noi sărirăm la puşti. Cineva se văită în ră» 
coarea nopții : 

— Ce, plecăm? E de=abia trei jumătate! 


Ir 


$ a. fă * 


Lă 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


Luaräm pieptul drept în sus, pe subt päienjenig de 
argint. Să fi voit şi nu puteai sufla o vorbă, aşa era de 
răvălit priporul. 
i Olesia copoi ienea sugrumat de sgardă sau trăgea 
alături din potecă cînd da în vreso urmă, 

— «Dee potae», il imboldea vinätorul; îndeamnă, să 
nu ne prinda'n mers ziua şi căldura», u r, 

leşirăm cäzniti, in plaiu. Täiaräm poeni afipite in vi- 
sarea nopții; călcarăm adincuri de ferigä grasă, ocolirăm 
stinci ale căror virfuri sdrențuiau borangicul albastru al 
cerului si cînd, înspre răsărit, se aburi zarea, noi ne stre= 
curarăm printre curpeni şi cotirăm spre scăpătat, cătră 
Cäciula Muscalului. RN 

In stînga, scinteiau Buila şi Clinul Bärbätescului, iar 
mai aproape, subt ei, fluturau egarfe albe de ceață deasă, 
Cheia cu Vulturii. j i 

Tinuräm spinarea muntelui drept spre Stina lui Baicu 
din Folea si, cînd soarele ne trimise în spate prima suliță, 
noi puserăm jos, unde era să facem bătaia, la Faţa cu ferigă. 


* 
* * 


Doi bătăiaşi trecură în Mojdreanul unde trebuiau 
să dea drumul la cini iar unul din ei avea sd find guru 
în piciu, ca nu cumva caprele, urnite din dos, să zävir= 
nească peste Cirlig, dincolo de linia noastră a puscasi= 
lor. Celălalt lua bătaia din jos de Pirdul Socului, pe 
după Piatra cu cornii. 

Locul aici era numai prepestenie şi singur Toma 
Teiuşanu, cu piciorul lui anchilozat, ca o pirghie fixă 
în soldul stîng, putea să urce şi să dea şi gură. 

Mai la dreapta, chiar pe scocul feţii, intrase Pătru 
al Adriani, flacau neostenit, în sufletul căruia îşi făcuse 
cuibar patima pirdalnică a fierului găurit în lung. 

Deaceia lui i se dete si puşcă ca să dea semnalul 


ý | i . 
A CAPRE 57 


începerii bătăii şizapoi, de=or fi să alunece caprele peste 
apă în «găuri», să ia vre=uneia din sălbătăciuni drumul 
din picioare. 

Noi vinätorii, furäm aşezaţi de Ilie Ovreiul, după cu~ 
noasterea puștii si rostul țiitoarei, 

Asa, Hinculete rămase in Curmătură să nu scape 
si-acum vinatul spre Cireş. 

Frate-meu rämase Intre pietre iar eu dincolo, In 
Plopiş unde=a trecut an, tapul. 

Erau ingirati peste vale ceilalți, după chibzuiala 
lui llie, ca toţi «domni» măcar «s-audä» sau «să 
vadă», 

Tütoarea mea, un pile de plopi deşi si subțiri, îmi 
lăsa, dela înălțime, vederea largă, jos, spre vale şi în stinga 
spre Cheutoare, unde sta Dobre. 

Dimineaţa strălucea ca lacrima şi era linişte de sticlă, 

Imi făcui un loc, cu teamă, să n'o sparg, iar cînd trăsei 
cocoaşele — care căpătară deodată viață si putere de... moare 
te — strinsei fălcile cit putui, 

Apoi, mă topii în aşteptare. 

Una după alta, träsnirä’n adinc, două impuscäturi. 

Subt coşul pieptului mi se sbătu inima şi mîna su- 
grumä gitul armei 

Mai totodată, dinspre stînga, un bätäiag svirli un răce 
net: <Huoaaa»!,.. lar liniştea, sărind în fändäri, lăsă pa- 
reţilor de piatră, colțarilor și fundurilor nevăzute, pas să 
răspundă, întăiu tare gi- apoĩ mai încet si tot mai prelung: 
<huoaaaa», 


Auzii glasul Frunzicăi, chefnind ofärit şi sucindu=se 
iute, «de=a coasta». 

Se îndrepta spre mine, ca un val de bucurie. Din 
nişte aluni din faţă, incremeniti can fundul unei ape verzi, 
o gäinuge svicni în sus şi se mistui pe loc. 

Imi sîngerai buza. 


j Li 
e 


58 VIATA_ROMINEASCÄ 


Frunzica—copoaica Tisenilor—se auzea acum peste 
scoc, unde bätea Toma. 

De nicäiri nici un foc, 

Soarele punea pete de lumină jucătoare pe golurile 
munţilor şi umbrele se trăgeau încet subt virfuri, ca nişte 
coarne de melc. 

Se înteţise căldura şi pela urechi, îmi piui, cu vibrații 
de oțel, un finfar. 

Tot mai lipit, pe subt bărbie, în ochi pe lîngă pleoape, 
il rabd, ca un mucenic: în jos de aluni, se desluşesc bine 
sărituri în frunză: sdup, sdup... 

Trebue să vină capra, singură, fără cini. Cite sărituri 
ale neväzutei, atitea îmbulzeli în pragul inimii! 

Ochii îmi joacă în jghiaburi de foc şi parcă nu mai 
aleg nimic. 

A stat, a inghifit-o pămîntul ? 

Nu cumva, pe după bradul acela răsturnat, pe subt 
buza aceia de piatră räsfrintä în jos, ca a unui cal bätrin, 
sa şters... şi eu. 

Miza amortit dreapta in gitul armei şi umărul mi-a 
intepenit de încordare, 

Nu mai aud nimic cînd, deodată, deasupra mea—pe 
vîrful, subt care sfintul Hubert a rinduit ţiitoarea Flopis 
pentru protecția caprelor negre, sălbătăciunea ce vine şi piere 
ca umbra, şuieră puternic în nări umede, șuer de batjo= 
cură şi victorie. 

Sea dus... ) 

Departe, in Brinare, la „loc bun“ a trosnit pușca lui 
Ilie Ovreiul. 

Acolo sea implinit—sigur—porunca marelui destin. 

Mi se stringe un cerc în jurul gitului. Stropgesc, voinic, 
tintarul de după ureche. Las cocoagele şi mă tiràsc spre 
creastă, în soare. 

Umbrele s=au îngrămădit toate în fund de văi si 


LA CAPRE NEGRE 50 


cite fancuri, atitea culori. Mi=e gura coclită şi, de subt 
o cetină, privesc bolnav spre Piatra cu Cornii. Acolo, 
la subfioara ei, am stat eu acum doi ani!.. Ce frumos 
a venit atunci fäpoteiul acela mic şi negru, vioiu ca un 
drac!.. „Și cum a ingenunchiat cuminte, cu botul de 
rubin şi ochi morţi, de cum a träsnit pusca!... 

„Se vede aşa bine dosul pietrii unde le găsesc cînii 
la păscut! 

Cind pornesc, iau brinarea, minioase de gura și ut- 
mărirea cinilor. 

Omul nu le inspäimintä, însă, neindoios, le dezgustä. 
Prea e bleg! Vinatorul da, vinätorul adevărat, le nelinig- 
tegte şi parcă ele ştiu sa- înconjoare, de pildă: Hänculete, 
Pătru Tisanu, Ilie Ovreiul ! 

De tirgovefi însă, ca mine si ca alții, pe care îi fură 
tremurul unui mänunchi de raze, arabescurile säpate de 
ploi pe fruntea unei stinci, legănatul unui vultur in zare, 
de aceştia... scapă lesne... 

In spate se arată frate-meu. 

— «Sa sfirsit bătaia ?». 

— «De, zic eu, să mai așteptăm, 

Pe fața Pietrii cu Cornii parcă joacă o rază de văpaie. 

— “Aveţi grijă, strigă cit îl rabdä pläminii, Toma, 
blestematul. Aveţi grija subt piatră ly. 

O capră răzleață, coboară în salturi ca o pasăre în 
joc de aripi. Negresit, e tot sälbatecä şi dacă nu-i neagră, 
nu inseamnă că e de casă; deabia sintem la începutul lui 
August. 

Sta stand o clipă, Sare până în dreptul unui brădui 
şi se opreşte scurt, prinsă în unghii ca de nişte vene 
tuze. Crescutä ca din pămînt acolo, stă, asculta şi=și 
rotește capul în toate părțile, 

Unde se lasă îndulcit muntele, pe seaua dinspre scoc 


600 VIAŢA ROMINEASCA 


a si apărut (Gică şi=a inchis-o. Frunzica a sosit şi ea, 
dar nu mai poate trece înainte. 

Capra a luato brätig acum, pe deasupra gurii căs- 
cate gin capul bränärii se proectează pe fond alb ca o 
minunată sculptură în marmoră roşie. 

lau carabina lui frate=meu şi trag cu inältätorul la 
şease sute. 

Glonţul plesneste mai sus şi din gresie, se înalță, ca 


un pămătuf de păpădie, praful. 
Pare că nu se clinteşte, dar deodată face o piruetă 


şi imediat o gigantică a morţii pe o bară nevăzută. 

Se smuceste apoi, fereşte eşirea spre Gică şi se lasă 
drept pe gingia prăpastiei deschisă subt picioarele ei. 

Cu soarele în coastă, roşie ca o bucată de jar, co» 
boară încă trepte nevăzute săpate in păretele muntelui gi, 
din loc în loc, pluteşte parcă în aer, se agaţă si se lea= 
gănă pesun fir întins între virfuri de ardezie, 

Scapă fară voe cifiva paşi mai jos şiaşi regăseşte 
iute echilibrul rupt, incovoindu=si trupul deasupra abisului, 
cu toate patru picioarele adunate subt ea, ca degetele unei 
mini creştineşti, strînse în semnul izbävirii. 

Dar pentru ea nu mai e scăpare, 

Gică sa tirit în coastă iar jos în fundul văii, a ieşit, 
ca din pămînt, Pătru Teiusanu. Frunzica bate înebunită, 
neputincioasă. 

Stăpina palatelor de marmoră vinätä, superbă şi ne- 
înfricată în hotărire, se aruncă spintecînd văzduhul nepä= 
truns ca o nălucă sau... ca un gind... 

Dar de jos, din färina pămîntului vitreg, glontul vräjmag 
o întimpină cu trăsnet de biruință omenească şi înainte 
ca ochiul ei să mai fi putut räsfringe un zob din smaltul 
cerului, prietina norilor, amanta adincurilor, își schimbă 

ultima săritură fantastă, intro prăbuşire a morții. 

Pentru a doua oră, în aceiaşi zi, destinul sălbatec, 


bătuse din aripi. 
V. Georgescu 


né 
— 


Antagonistul Nietzsche 


In istoria doctrinelor culturii rar s'a putut vedea un mai vi- 
io Ben decit acel pe care l-a suportat filosoful „voinţei de 


Evident, vizionarul unei lumi superioare creatorul supra- 
omului a oferit in opera sa—fragmentară chiar pă — e 
prea sensibilă incoherenfä gi o totală lipsă de consecvență logică, Dar 


sa a prezentat astfel prelungirea unei infirmitäfi atavice 

- è, pe care 

ur sie a avut grijă să o extindă asupra organismului si struc- 
totuși nu aici e i 

FR ka si originea contradictülor din filosofia lui 


Elisabeth-Förster, sora sa, In prefafa ediţiei operelor lui com- 
ani înlătură cu sinceră și justă argumentare ideia a Nietzsche ar 
d moştenit prin ereditate neurastenia, care în cele din urmă l-a dus 
2 infei. După propriile ei märturisiri, Nietzsche a 
eu tinerețe av de piept, iar boala de nervi i-a apărut tîr- 

u in urma unei răni primită în războiul dela 1870, care i-a im- 
POS "Ori, cea mal be AMP un repace absolut, 

„ une à lu zsche o constituia 
mer sal de specialist in domeniul filologiei, apoi—prin a 
bor iul linguisticei şi etnografiei—in studiile sale de psiholog şi 
metafizician. Oarecare „incohere şi lipsa unei logici decizive şi 
a: 2 N per: i Elisabeth Förster—datorite sur- 

x -a adus curînd in vi i rman 
mn 5 activitate excesivă. ti: ae 

ar nic nu găsim explicarea compl i 
cugetării lui Fr. Nie 4 5 x iaia 


e | VIAȚA ROMINEASCĂ 


Nietzsche este desigur ginditorul contrastelor, filosoful anta- 
gonismelor ; dar pentru a înţelege caracterul operei trebue să cu- 
noagtem substratul ei creator, temperamentul filosofului. 

Nietzsche a fost un temperament entuziast, care s'a ridicat 
pănă la pasiune. 

S'a spus adesea despre sufletul femenin—şi cu multă drep- 
tate cn el nu apreciază obiectele şi oamenii decit după criteriul 
plăcerii sau durerii, astfel încît departe de a emite judecăţi obiec- 
tive, ajunge numai la cei doi poli ai atitudinilor excesive de viaţă, 
iubirea sau ura. În explicarea acestei atitudini caracteristice intră 
desigur subiectivismul exagerat al femeii. 

Dar subiectivi sint şi poeţii şi anumite temperamente din 
categoria exemplarelor tari. Nietzsche a fost subt acest aspect fe- 
minin. Nimic din ceiace intră în sfera preocupărilor sale nu era 
valorificat după criteriul rece al justiției inflexibile. Pentru Nietz- 
sche, care străbătea totul cu căldura sufletului său, elanul era o 
ga: de viaţă tot atit de necesar ca şi condifionarea biologică. 

ar mai mult decit atit; Nietzsche a fost un remarcabil 
poet. In operele sale complecte (tom. X) se pot şi acum ceti poe- 
mele, în care ginditorul şi-a evidenţiat nelimitatele-i resurse sti- 
listice. 

Exceptind versurile chiar, vom observa cä in cea mai poe- 
ticä dintre operele sale, 1 sint pagini de cea mai pură inspirație, 
in care tonul, invocafia, culoarea intensitatea expresiei mar- 
chează caracterul unui talent puţin frecvent în lumea literelor. 

In scrisorile pe care le-a publicat unul din cei mai intimi 
prietini ai săi, marele iubitor al antichităţii artistice, Erwin Rohde, 
Nietzsche apare lipsit de acea rigiditate autoritară, pe care o intil- 
nim în unele pagini ce denotă o netägäduitä temeritate de cuge- 
tare alături de pasiunea pentru realizarea ei. „In sufletul său era 
o mare abundență de poezie, care nu se putea rezolvi în poeme“ 2. 

Nietzsche, pe care unii comentatori s'au înverşunat să îl pre- 
zinte ca un barbar, menit să reîntroneze filosofia vieţii brutale și 
egoiste, a apărut tot timpul vieţii sale subt înfăţişarea unui exem- 
plar palid şi lipsit de vigoare, în care numai privirea pătrunzătoare 
exprima ceva din sbuciumul său interior. 

Aici incepe antagonismul între viaţa şi opera lui Nietzsche, 
pe care atmosfera şi mediul social in care a trăit l-a accentuat 
adinc în nenumărate ocazii. 


2 
* * 


Nu voiu face aici o expunere a filosofiei lui Nietzsche. Con- 
cepfia sa a fost atit de răspindită, încît nu de mult se spunea că 
Nietzsche e cel mai cunoscut—şi fireşte mai discutat—dintre filo- 


1 Also sprach Zarathustra. 
2 Höffding—Philosophes contemporains, 


j 


ANTAGONISTUL NIETZSCHE 63 


sofii germani contemporani. Dar cetitorii săi au luat foarte curind 
poziţii adverse; s'au ul PĂI dn două mari categorii: admiratori 
3 In sufletul cântemporanilor săi el a trezit admiraţie 


Şi totuşi omul, pe care mulți l-au considerat insensibil şi 
violent, exprima o sensibilitate atît de delicată, incit puţin a tre- 
buit boalei şi surmenajului ce l-a atins curind să o aducă la acea 
cunoscută formă exagerată şi morbidă. 

Astfel apare primul grame sera: între viaţa şi opera lui Nietz- 
sche, pe care l-a precizat în bună parte criteriul logic al con- 
cepfiei sale. Azi nu se poate nega, că ceiace înţelegea Nietzsche 
prin „voinţa de putere“ (Wille zur Macht) are un sprijin solid in 
concepfia biologicä a rasei. Nu se adresa oare Nietzsche in acest 
reger Ze a zar pe apariţia supra-omului : „Mame, 

„voi toate ue să c ‚eu volu si 
Ger ee ti naşte pe supra-om?*, 

upra-omul lui Nietzsche—färä a fi conceput numai ca - 
— ger 15 3 aere fi E N fact un serios hoda; 
„ Subt acest aspect filosofi . 
race sera 3 ia sa apare coloratä de o ca 
ietzsche vitalist? Dar Nietzsche a suferit toată vi 
datorită lipsei de vigoare şi energie organică, ce i-a pe the 
teribil şi permanent ce a sfirşit în întunericul perpetuu al inconş- 
tientului ! „Viaţa e o teribilă sarcină“ —spune el unde va „gi bucuros 
ași fi scăpat de ea, dacă nu aşi fi observat că numai în cursul 
ei pot face cele mai bune cercetări şi experienţe“. 

Nu mă opresc la nota idealistă care apare in această mär- 
turisire, dar nu pot trece neobservată greutatea apăsătoare subt 
care apărea tragicul vieţii de toate zilele în ochii teoreticianului 
nn. > Lenen Sun 2 au avea forță suficientă pentru a-şi 
suporta | -1 existență, concepea un ideal d i 
a ener; 1 și i nea e — eee 

şi e un raport, un nod de invizibilă relație int i 
doi poli contrari ai vieţii: realitate şi ideal. Este ră 3 
că dorința realizată, dispare; insuşi plâcerea e diminuată uneori 
pănă la lectă transformare. Dorim aceiace nu avem ; posesi- 
unea en dorința şi atenuiază plăcerea care o însoţeşte. 

„Nietzsche şi-a creiat un ideal din ceiace simţea că e lacuna 
esențială a ființei sale, A transformat existenţa, perpetuu amenin- 
pede 2 Aa e chinuitoare, într'o formulă superioară, 
gan Ban ocula printr'o vitalitate excesivă insuficiența or- 

n aceiaşi ordine de idei, Wundt explică caract i 
> eticei lui „Nietzsche prin ura er ae cauzei 5 * 
8 r e viaţă. Nietzsche ura slăbiciunea şi 

oarea, că natura nw'i i intăi 
Be rr rasi wi oferise decit pe cea dintäiu 


Dar cel mai caracteristic contrast între ideile şi caracterul 


6 ** VIATA ROMINEASCÄ — — 


său pare a fi acel pe care îl oferă comparafia între temperamentul 
şi ura sa neimpăcată impotriva religiei creştine. £ 

Fireşte, substratul acestui antagonism îl oferă in parte şi 
menționata remarcă a lui Wundt. in ci 

Creştinismul intrupa salvarea celor slabi, neputincioşi şi mizeri- 
In sprijinul lor creiase o serie întreagă de virtuţi, pe care le re- 
comanda ca norme de conduită în viaţă. Ori, Nietzsche care dis- 
pretuia slăbiciunea individuală, ura cu atit mai mult încercarea de 
a o vedea răspîndită în mase şi întărită prin virtutea caritabilă a 
milei. „Dacă mă temeam de ceva în viaţă, aceasta era fără indo- 
ială mila celorlalţi“, mărturiseşte el într'un loc. 

Apărarea neputintii şi slăbiciunii subt orice formă era în 
contrast cu idealul său de forţă, ce nu putea apărea decit prin 
sacrificiul acelor pe care îi salva religia creştină. Creştinismul e 
aşa dar—după credința lui Nietzsche—religia turmei prin contrast 
cu aceia a exemplarelor de forţă unică. Pästorii sufleteşti, simpli 
farseuri ce şi-au impus puterea asupra semenilor săi prin viclenie 
şi au inoculat omenirii virusul milei şi toleranfü, virtuți contrare 
forței şi rigurozităţii naturale. 

Dar omul tare trebue să disprefuiascä religia milei; el trebue 
să vadă în ea numai un mijloc de luptă împotriva vieţii şi energiei 
lor. Pentru Nietzsche, creştinismul e ultima şi cea mai formidabilă 
revoltă a sclavilor de totdeauna, i 

Pentru acei care cetesc aceste rinduri Nietzsche apare ca 
exemplar brutal şi nemilos pănă la violenţă reală şi cotidiană, 

Dar Nietzsche nu este nici de data aceasta în concordanță 
cu sine însuși. Afirmația luptei pentru exterminarea religiei creştine 
nu are nimic corespunzător in atitudinea-i obişnuită. Dotat cu sen- 
sibilitate aleasă, delicat pănă la feminitate, Nietzsche nu reușea 
să ascundă îndeajuns, în relaţiile cu prietinii săi, o rară bunătate 
de suflet. 

Intr'o scrisoare adresată D-rei de Meysenburg (1875), Nietz- 
sche face o extrem de interesantă mărturisire pentru cunoaşterea 
sufletului său. „Azi dimineaţă—spune el—m'am întrebat cum am 
deschis ochii. E oare cineva aici căruia i-aşi putea face un bine ? 
Ştiu că prin scrierile mele fac rău atitor oameni, incit ar trebui să-l 
recompensez întrun fel“... 1. 

Şi Nietzsche continuă mai departe pe acelaşi ton, explicind 
necesitatea operei pe care a întreprins-o prin datoria de a înlă- 
tura minciuna zi a prezenta adevărul in toată strălucirea lui. 

Aşa dar „filosoful puterii* se învingea pe sine pentru a-şi 
scrie opera plină de violență si patos entuziast, stăpinindu-şi cu 
greu intenţia! delicată de a-şi justifica mereu această atitudine. „Căci,. 
trebue odată să apară la lumină tot ceiace e fals și rău in ome- 


1 Höffding—Philosophes contemporains. 


nire! Noi nu vom construi înainte de vreme si nu ştim cel puțin 
dacă vom construi vreodată. Dar nu vom fi niciodată pesimigti 
leneşi cum sînt atifia filosofi în lume“ 1, — 

* 

Dar nu numai în opoziţie cu sine însuşi, cu temperamentul 
şi însuşirile-i naturale, apare Fr. Nietzsche în cariera sa de ginditor. 

Apariţia filosofiei sale intro epocă imbibatä de raționalismul 
logicist şi legalist al lui Hegel era o contradicţie flagrantă cu at- 
mosfera şi mediul, in care se ivea. In momentul, în care se cînta 
peste tot în Germania „Deutschland über alles“, cînd statul fusese 
ridicat în concepția germană pănă la fetiş iar suveranul idolatrizat, 
Nietzsche răstoarnă cu © temerară lovitură toată mentalitatea a- 
ceasta ordonată şi legală, susfinind că valoarea unui popor o cons- 
titue superioritatea culturală și nu organizaţia etatistă. 

Mai mult decit atit. In ziua în care Germania credea in su- 
perioritatea ei organică — datorită forței pe care o poseda. Nietzsche 
care nu îşi elaborase încă concepția sa definitivă, afirmă că nu 
există cultură germană; că dimpotrivă Franţa are o reală cultură 
naţională ; iar „victoria dela Sedan putea deveni un dezastru pentru 
Invingätor, nimicind spiritul german în profitul imperiului german“ 2, 

Nietzsche s'a ridicat cu violență unică în analele filosofiei 
împotriva doctrinei evanghelice creştine. Dar epoca, în care gin- 
ditorul german a întreprins această critică extremă, e epoca în 
care religia de stat fusese proclamată dogmă de viaţă si credinţă 

poporul german. Nu de mult Fichte fusese constrins la 
a ipiului suprem al concepției sale —,eul etern şi 
creator cu creştin, atotputernic şi bun. 

Insuşi Kant scrisese —subt sugestia insistentä a regelui Pru- 
siei, Friederich Wilhelm II-lea—„Die Religion iunerhalb der Gren- 
zen der blossen Vernunft“, operă în care încerca să împace concepția 
sa metafizică cu religia creştină bazată pe credinţa într'o Divini- 
tate unică şi supremă, 

ME gen age între opera lui Nietzsche şi epoca în care a 
a ’ 

Nietzsche a lovit în religia creştină în momentul, în care a- 
ceasta îşi dobindise un fundament nesdruncinat in recunoaşterea 
necondiționată şi acceptarea obligatoare ca unică religie absolutistă 
în statul german. 

Astfel, în opoziţie cu mentalitatea maselor, cu spiritul ştiin- 
fific al epocii, cu organizarea sistematică a statului şi cu tot ce 
constituia obiect, credință şi adorafie pentru semenii săi, concepția 
lui Nietzsche apare subt aspectul unui vast și necontestat paradox, 


1 Citat și rezumat după Vol. X, pag. 375— Werke. 
2 Lichtenberger—La philosöphie de Fr. Nietzsche. 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


* * * 

Nu volu pătrunde prea mult in filosofia lui Nietzsche, căci 
aceasta ar necesita o expunere mai largă decit intenţia acestor rin- 
duri. Dar urmărind aceiaşi « linie de comparaţie între caracterele 
psihicului său şi ideile exprimate, voiu remarca citeva nouă anta- 
gonisme în opera sa. 

E cert că Nietzsche a fost un entuziast. Şi un entuziast de 
cea mai pură speţă. Nietzsche și-a sacrificat sănătatea, liniştea, 

rietinii, viaţa însăşi, pentru a îndeplini opera de purificare morală, 
n care credea cu tot sufletul său. Un om care ajunge, la culmile 
pe care le-a creat el cu spiritul genial şi imaginaţia fecundă are 
desigur în structura lui sufletească elanul cel mai pur, entuziasmul 
cel mai înalt. Şi totuşi acest elan nu odată apare, in concepția lui 
Nietzsche, însoţit de un profund desgust de viaţă şi tot ceiace 
poate ea oferi. intrun capitol din lucrarea sa „Der Wille zur Macht“ — 
Nihilismul european,—autorul „originei tragediei“ este atit de pe- 
simist in descrierea activității omeneşti, care —după părerea sa— 
duce la dezagregare zi distrugere, incit tabloul prezentat e demn 
de un Byron sau Schopenhauer. 

In fond Nietzsche era optimist. Nu vom putea niciodată în- 
țelege complect această permanentă dedublare de viaţă, căci con- 
sequenfa nu e o insugire nietzscheand. 

Vom încerca totuşi să o explicăm. 

Realitatea e, că în sufletul lui Nietzsche antipatiile ocupau 
locul prim. „Aceiace în mod normal constitue doi poli ai aceluiaşi 
fond, i-au apărut lui Nietzsche ca două forte contrarii ce îşi dispu- 
tau stăpînirea asupra sufletului său 1“. 

Nietzsche avea prea mult elan pentru a cintări exact şi a 
concilia dispozifiunile naturale opuse. Om de curaj şi de voinţă, 
el nu a reuşit să le suprime nici în melancolie nici în efortul 
cugetării. 

De aceia antagonismul se menţine şi aici. Va recunoaşte 
oricine că, a afirma valoarea vieţii si necesitatea expansiunii ei 
atunci cînd ea e plină de suferință, desgust şi de mizerie, înseamnă 
a relua contradictia celor doua concepţii spuse de viaţă: pesimism- 

timism. 
E In sufletul lui Nietzsche acest contrast există însă fără pu- 
tinfä de conciliere. 

Nietzsche, care a criticat viața actuală, a fixat totuşi unicul 
criteriu de apreciere a faptelor noastre în expansiunea vieții; a 
afirmat că această viaţă trebue valorificată, intensificată, şi domi- 
natä de un singur ideal: supra-omul. Dar supra-omul e o quintesenſa 
de forță. El presupune acea „voință de stăpinire“, principiul 
unic ce îl cäläuzegte în viaţă. Supra-omul nietzschean are prede- 
cesori în exemplarele puternice şi viguroase din trecut; dar nu 


1 Höffding—op. citat. 


F a 
PREVENITUL DON RAMON 67 


trebue să se uite că el este o speţă nouă; o rasa nou 

al eforturilor de perfecţionare şi depăşire a generaţiilor mă ca 
Nietzsche, care resimțea o permanentă lipsă de vitalitate, 

a ae ede de putere“; instinct şi acţiune, 

meritate, se întrunesc i 
ramenti 2 minunat gi se imbinä in tempe- 
ar cind presupune realizat idealul acestei voinfi, el con 

revenirea şi repetiţia la infinit a vieţii ajunsă la babe 5 

a observa că evoluţia nu se opreşte niciodată definitiv— supra- 

omul fiind şi el supus acestui proces universal gi etern. 


* 
+ * 


Subt impresia talentului de stilist excepţional şi al ela 
nului 
sincer cu care şi-a expus ideile sale, Nietzsche a pă ră prieti- 
ni rari, accentuate de admiraţie din ce in ce crescindä : Erwin 
Rohde, care i-a rămas fidel întreaga viaţă, Richard Wagner pe 
care l-a atacat in opera sa „Philistinul modern“, marele Brandes 


care a adus poate cea mai prețioasă con i Š 
zarea lui Nietzsche. Nici însă nu a crina ee ee 


tago- 
nist al operei sale. Cäci Nietzsche a cultivat ca nimeni altul 

pa- 

lupte a räsfäfat antagonismul cu o sinceră şi admirabilă 
contrast cu epoca pe care a criticat-o, şi cu umanit 

pe care a condamnat-o, Friederich Nietzsche Emine in istoria fl 

sofiei ginditorul paradoxului şi filosoful antagonismelor. 


Mircea Mancaş 


UZINA 


Gituri de coşuri roşii de obidă, 
Ziduri bătute n coaste de metal: 
Cäträ amurg o vezi proptită 'n deal 
Cu creştetul în nourii de crida. 


Fum, zgură, flăcări, fier, oțel, acizi, 
Toate acestea n aer se främintä 

Cu vaere de fiare şi trăsnet de bolizi, 
Plamadaà încropită ce 'nspăimintă! 


Omul, în lăcomia=i suverană, 

Pămîntului şi măduva i~a supt, 

Şia scormonit cu flăcări în bezna subterană, 
Rasplamadindu- i plasma ne ’ntrerupt. 


Cielopi cu măruntae de foc, furnaleadinci 
[şi scuipă — ucigătoarea lor lumină. 
Spinările 'ncordate lucesc ca nişte stînci, 

Şi pielea asudă ’n stropi fierbinți benzină, 


Gind şi oţel, unul în altul scurmä, 

Și iadul urlă... pănă cînd, grăbit, 
Trimbiti de soare cresc la răsărit, 

Ca prevestirea unei judecăţi din urmă... 


AL. A. Philippide 


Note pe marginea cärtilor 


— Pe douä psaltiri — 


apărut de un an şi mai bine o carte. Nu se vede în librării, 

căci 2 apel de Per ha mau pomenit de ea nici revistele, 
nici gazetele; nu-i carte de ştiinţă ca s'o auzi semnalată într'o 
conferință, nici manual didactic ca să se tinguie din pricina lui 
părinţii. Nu se ştie nimic de ea; s'a arătat în taină în pacea mă- 
năstirii dela Neamţu, ca o floare rară, a cărei säminfä părea pier- 
dută. Vlădica Nicodem, starețul acelei sfinte mănăstiri, a tipărit o 
Psaltire, într'o tălmăcire nouă a sa !:astfel se armonizează cu 
trecutul de cultură al vechii ctitorii domneşti, cu munţii care fu- 
megă, cu apele care spumează, cu toată poezia măreaţă a locu- 
rilor, cu mormintele voievozilor şi monahilor, cu sufletul nostru 
din cele vii de deasupra şi din cele moarte de dedesubt. 

N'aşi face această caracterizare poetică, dacă me rez er 
ducere a cărţii laudelor n'ar avea dreptul să se statorniceascä 
cele mai bune use ale literaturii noastre. Părintele Nicodem, 
muntean dela Pipirig, din leagănul neamului lui Creangă, s'a în- 
timplat să aibă într'un înalt grad simţul limbii celei bune a popo- 
rului gi a cărţilor vechi—tocmai ceiace trebuia pentru imnurile lui 
Israil, arzind ca nişte ruguri în pustia vremilor dedemult. 

Darul care a înflorit acolo, la apa Ozanei, este 80 surpriză. 
Ca orice surpriză, trebuie să beneficieze de o primire deosebită. 
Părintele Gala Galaction, dindu-ne traducerea Evangheliilor, nu 
ne-a mirat întru nimic şi a fost în bună rinduialä cu indeletnicirile 
şi cu talentul său, A fost salutat cu zimbete de înțelegere, caşicum 
şi el şi noi făceam parte din acelaşi complot. Insă fapta lui Vlädica 
Nicodem e cu totul singuratică; cel puţin de cărturarii cei multi 

Psaltire, Tradusă de episc Nicodem, stareţul manastirii Neamţu. 

Ediţia 1 Chisinäu, Tipografia — „Cartea Romineasch“, 1927. 


P v 
4 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 7i 


nu era agteptatä; şi se cuvine să ne bucurăm că avem încă un 
scriitor, —aşa cum credea Hristos că trebuie să te bucuri de cel 
venit în ceasul din urmă. 

Darul episcopului dela Mănăstirea Neamţu mai are şi altă 
importanţă. Pune din nou chestia primenirii textelor bisericeşti. De mult, 
încă de acurh douăzeci şi mai bine de ani, finind samă de nevoile 
sufleteşti ale poporului, cel ce serie aceste rinduri propunea lui 
Spiru Haret, marele ministru al şcolilor şi bisericii, o tipăritură 
nouă a evangheliilor. Textul vechiu nu răspunde nevoilor sufletului 
nostru. Cred că nu răspundea nici nevoilor sufletești ale părinţilor 
noşiri,—de oarece e plin de grunzuri, expresii şovăielnice şi ne- 
artistice, Cuprinde şi erori şi nonsensuri. Pe lîngă artă, care ne 
bucură pe noi, îi trebuie poporului o limpezime şi o precisiune 
sfintă. Propuneam o traducere nouă, la care să colaboreze, pe lingă 
specialişti, cei mai buni stiliști ai timpului, iar cartea, ilustrată ar- 
tistic şi legată în piele, să între în toate casele țării ca o nouă 
arcă a alianței, 

Să nu ne înşelăm cu vorbe. Poporul nostru e într'adevăr 
creştin şi religios—căci orice popor are nevoia unei credinfi şi a 
unei legi morale; însă legătura între evanghelii şi sufletul lui nu 
sa făcut deplin. Nu s'a făcut pentru că el nu cunoaşte textul 
cărţii sacre. Trebuie să-l pipăle, să se adincească asupra lui, să şi-l 
însuşească. 

lată că, după douăzeci de ani, chestia se complică. 

Războiul a îmbolnăvit lumea, coborind-o sufleteste, adică în- 
torcînd-o îndărăt, spre animalitate. In același timp, în unele finfi 
umane a apărut mai ascuţită nevoia mingiierii și a sprijinului divin. 
Tara s'a umplut de secte. Cei care căutau un refugiu în credinţă, 
descopereau şi înțelegeau pe Hristos abia acum, in rituri simpli- 
ficate.— Hotarele pe de altă parte s'au lărgit; populaţia s'a dublat; 
confesiunile s'au inmultit. Textele religioase ale ortodoxilor şi ale 
unifilor nu sună la fel. Evangheliile, Faptele Apostolilor, Psalmii— 
ca să nu mai vorbim de altele—nu sint una; sint două şi trei, 
Din punct de vedere religios, e anarhie; căci textele esenţiale 
trebuie să fie unice. Cuvintul sacru se cuvine să fie auzit intr un 
singur fel, in forma cea mai concisă şi mai frumoasă. Chestia 
aceasta e mai însemnată decit marea majoritate a celor 2800 de 
legi care au fost votate de parlamentele ultimilor zece ani. Şcoala 
poate da instrucţie ; biserica dă educație; iar pentru colectivitäfile 
pe cale de organizare aceasta din urmă e absolut indispensabilă, 
Aşteptind pe bunii păstori, să le pregătim instrumentele. Dar chiar 
şi singure, aceste instrumente sint un scop şi au o valoare în sine. 

cum douăzeci şi ceva de ani, marele Haret înțelegea prea 
bine aceste lucruri. De mult statele lumii civilizate şi-au indeplinit 
față de popoare datoria de a le da, in texte bune şi ieftine, legea 
vieţii morale. La noi, guvernanţii n'au crezut că trebuie să se 
preocupe de aşaceva. Dealtminteri, cum s'ar ocupa guvernanţii care 
sint nişte profani, cind chiar sfintul sinod al bisericii autocefale 


— n + 
f 


72 VIATA ROMINEASCA 

romine stă în nepäsare si adormire faţă de această chestie,—care, 
in definitiv, e singura chestie. Cu toată dorința lui de a da texte 
nouă şi ieftine la îndămina mulţimii, Haret nu putea trece peste 
zidul chinezesc al sfintului sinod. 

Aşa încit am rămas cu textele vechi. Trebuie să se ştie că 
nici versiunea lui Gala Galaction nu e liberă, şi va mai sta multă 
vreme pecetiuită subt provizorat. 

Aceste texte vechi cred unii că sint totuşi bune pentrucä sint 
vechi. Mărturisesc că le-am ascultat de multe ori cu mihnire, în 
biserici, bolborosite de slujitori grăbiţi. Atribuiam o parte din vină 
şi ritualului bizantin, care prescrie cintare, însă nu cere oficiantu- 
lui viers, dicfiune şi ureche muzicală. M'am convins că destul de 
des textul însuşi era opac, atit pentru cetitor, cît şi pentru ascul- 
tători. Nevoia unei reforme, a unei limpeziri a serviciului şi a unui 
text desävirsit al cărților sacre devine necesitate de stat. Să dăm 
poporului ceiace-i trebuie, pentru a-l înălța la conştiinţa umanităţii. 

Intoreindu-mä şi reluind frumoasa tălmăcire a lui Vlädica 
Nicodem, i-am pus alături şi alte texte, mai vechi, şi pe cel oficial 
3 de sfintul sinod al bisericii autocefale romine, tipărit şi 
re it. 
2 bine, cu durere şi cu ruşine, a trebuit să constat că textul 
oficial e cel imposibil. Versiunea societăţii britanice, de pildă, e 
acceptibilä. In textul oficial obscuritätile, nonsensurile, crimele îm- 
potriva limbii furnică la fiecare pagină. Am rămas nespus de ne- 
dumerit cum a fost cu putință să subsiste atita vreme acest text, 
cînd atitia ochi de prelați iscusifi îl citeau, cind atitea glasuri îl 
rosteau. Să fie şi de data asta adevărat că indivizii sint mai ageri 
decit corpurile constituite? 

Versiunea aceasta a fost,nu demult aprobată din nou, aşa, 
într'un entusiasm al somnolenfei. Nu-i nevoie doar so pui lingă 
textul ebraic, sau elin, sau slavon, ca să vezi că ai de a face cu 
o impietate. Citegti simplu şi vezi că traducătorul— Dumnezeu să-l 
ierte—a fost un trădător; a fost un barbar care n'a cunoscut nici 
limba din care tălmăcea, nici limba rominească. 

Bine, opera aceasta s'a întimplat să fie lamentabilă, dar de 
ce o patronează insistent gi repetat sfintul sinod? E de presupus 
că vrea să discrediteze cumva pe Jidovi. 

Poeziile acestea antice, atribuite regelui David, sînt pline de 
un sentiment poetic atit de arzător, se avintă atit de înalt cătră 
lumina eternă, încît vor räminea în veacul veacului, pentru toate 
succesiunile de generaţii, alături de cele mai de samă opere ale 
fiilor umanităţii. Pentru creştinătate, care şi le-a însuşit, ele au 
devenit o Vox Ecclesiae, cînd arzătoare şi dulce, cind pasionată. 
E strigătul sufletului câtră Dumnezeul unic. 

ine se amuză să spuie asta? Incercafi vă rog şi intraţi în 
textul oficial, aprobat şi binecuvintat, tipărit şi retipărit, şi vă veţi 
încredința că toate aprecierile timpurilor şi naflilor sint vurbe de- 
şarte. Psalmii nu pot fi pentru ticălosul cetitor romin ortodox decit 


o țesătură de stihuri palide, lincede i 
cum ar fi datorită unui David — dein 2 nui = 


Deschid însă iarăşi şi iară i 
şi tălmăcirea 
codem. Gäsesc în toată strălucirea ei lauda Sar ph rien dl 
“= veghere, muzică interioară, claritate, limbă dreaptă si curată, 
ce-a pus vlădica dela Mănăstirea Neamţu în transpunerea lui, 
ca s'o facă să ardă ca o jertfä vie a sufletului. 4 


Imi fac o plăcere să tr. A i 
minunatul psalm 103, al miro aici pentru iubitorii de poezie, 


Bine cuvintează, suflete al meu, 
en? pe Domnul! D 
mare Y imat — tu: cu Slavă şi cu strălucire Aorere aia ăi 
Tu din ape îţi Kae r 
porți pe aripile vinturilor. cele de sus; norii sint căruţa ta, şi te 
Tu faci vinturile trimişii täi, i i 
şi flăcările focului sint slugi 
Tu ai aşezat pamintul pe temeliile lui, şi m se 3 


Cu i 
tiie — adincul ca cu un vestmint l-ai Imbräcat, şi apele acopereau inäl- 


La porunca ta ele au fugit, la 
a el „ la glasul tunetului tă - 
au are hen pogorit în văi, la locul ce pla gr ne rată 
3 — peste care nu vor trece, nici se vor intoarce să aco- 
Tu ai trimis izvoare In väi, pi 
7 „ Pintre munţi cur; 3 
Din 4 ng m hiarele cimpului ; er pc m pr potolesc, 
T hey — 2 pasari e ceriului ; de prin ramuri răsună lor. 
2 pamintul munţ timile Tale; din roada lucrurilor Tale se sa- 
u faci să răsară i pentru dobitoace 
omului : Tu scoţi hrana 2328 5 e eee 


pinea, întăreşte 1 î 
1 Veselegte inima dme. Untdelemnul, care-i luminează fața, 


tuta-se-vor copacii dumbrävii, şi cedrii Libanului i 
"i ui cei 
1 Arge 4 75 meer ci sint „6 
post: fiintelor Fiege sălaşul căprioarelor şi scorburile stincilor adă- 


Fă i 
sa luna, ca să arate timpurile, şi soarele, care-şi cunoaşte a- 
cai u gem întunerecul zi se face noapte, în care mişună toate hia- 


leii mugesc după pradă şi- 
şi cer mincarea dela Dum 
soarele şi ei fug, în culcusurile lor — 
| ale, D 
le-ai facut, sie pila 2 2 toate cu Infelepciunea ta 
` — * aceasta e întinsă și largă: Intrinsa-s tlritonte nenumärate, 


de de le-o dai, ele-o primesc, de-Ti deschizi tu mina, toate se umplu 


tăţi ; 
ü iar de-fi intorci Tu fata, se ofilesc; de le iei duhul, mor, gn färinä 


De priveşti pämintul, el tremură ; de Te-atingi de munţi, ei fumegă. 


1 2 . 
"atie TE 
* si 7 
74 5 VIAŢA ROMINEASCĂ x 
TA — mn .— 


Cind trimifi Tu însă duhul Tău, toate larägi se zidesc şi inoieşti fata 
tulul. 


i slăvit! Veselească-se Domnul In lucrările Sale ! 
Tan Wan * voi cinta, cinta-vol Damnezeului meu elt 
| 


1. 

i Lui cintarea mea şi eu mă volu veseli de Domnul. 2 
3 pe eg E nelegiwifi să nu mai fie! Bine cuvin 
teazä, suflete al meu, pe Domnul. uia- 


Pentru justificarea mea, dau îndată şi versiunea oficială, ! 
gingavä şi otrăvită. lat-o: 


Psalm 103. Psalmul lui David pentru facerea lumit, 


Binecuvintează, suflete al meu pre Domnul; Doamne Dumnezeul meu 
na l şi în mare podoabă te-ai îmbrăcat, cel ce te imbraci 
= u; 2 3 ca o piele, cel ce acoperi cu ape cele mai pre 

za ale pa norii suirea ta, cel ce umbli preste aripile vinturilor, 

Cel ce faci îngerii tal duhuri, şi slugile tale pară de foc, „ 

Cel ce intemelezi pămintul preste întărirea lui, nu se va pi 
cul veacului. i . 

te imbräcämintea lui, peste munţi vor sta ape. 

3 3 de glasul tunetului tiu se vor piara ma 

Se sule munţii și se pogoarä cimpii în locul in care le-ai inteme 
cata E ur ai pus, care nu-l vor trece, nici se vor întoarce ca să acopere 


iți izvoare în văl; prin mijlocul munţilor vor trece ape. 
ee toate hiarele cimpulul, aştepta-vor colunii întru apare — 
Preste acelea paserile cerului vor lăcui, din mijlocul pietrilor een | 2 
Cel ce adipi munţii din cele mai pre deasupra ale tale, din r 
crurilor tale se va sătura —— eee 
Cel ce răsai iarbă dobitoacelor şi verdeafä spre —— 
Ca să scoafä pine din pämint şi vinul veseleşte inima o 
Ca să veselească fata cu untdelemn şi pinea inima omului a 2 
Sätura-se-vor a re Ba a chedrii ‚Livamılui, pre cari 4 
încui N 
1 — Erodiulul povätuieste pre ele, munţii cei înalţi corbilor, piatra 
scăparea epurilor. în. a 
Acut-a vremi, soarele şa cunoscut apu: 
— N facut noapte, întru aceia vor trece toate fiarele 


a tr ld u apaes gi eh dela Dupeau iger 

legi va omul la ende tale, Doamne! Toate Intru inelepciune le-ai 
mt: ag 3 A — sint jigänli cărora nu este număr.. 

er er a dk: — — pre el, toate cäträ tine 
die a a ip par iei tu mina, toate se vor umplea 
de bunătate 


celei 
lia, adică Dumnezeiasca seriptură a Legii vechi şi a 
nouă, — sfintului sinod, Bucuresti, Tipografia bisericeşti 1914, 


tu fata ta, se vor turbura; lua-le vei duhul lor şi se 
vor st 1 K. Ina sa se vor întoarce. 


şi se vor zidi, şi vei Inoi fața pămintului, 
Fie slava Domnului în veci, veseli-se-va Domnul de lucrurile sale 


Cel ce caută spre pämint şi-l face el de se cutremură ; cel ce se 
atace SO atat gi fun A. 5 * 
Q 


ez 
Cinta-voi Domnului în vieata mea, cinta-vol Dumnezeului meu pănă 
ce volu fi. 


Indulcească-se lui vorba mea şi eu mă voi veseli de Domnul. 


Lipsească păcătoşii de pe pămint şi cei fărădelege să nu lle ei; bine- 
cuvintează suflete al meu pre Domnul, 


Asemenea tälmäcire infringe orice fel de încercare de co- 
mentarii. Nu-i vorba atit de „cel ce întinzi cerul ca o pele“, ori de 
„Munţii se suie, cimpii se coboară“, sau de „sătura-se-vor lem- 
nele cimpului* şi „piatra scăparea iepurilor“, mici de „balaurul 
pe care l-ai zidit a-l batjocori pe el* şi „lăcaşul Erodiului povä- 
fueste pre ele“ şi „indulcească-se lui vorba mea“, etc., etc., etc., 
ci de un lucru cu mult mal grav. Titlul însuşi îi spune tălmăcito- 
rului că-i vorba despre creaţie ; şi totuşi el pune, fără noimă, pasagii în- 
tregi la viitor, Se pare că fiecare stih s'a prezintat pentru el ca 
un rebus aparte, pe care a încercat să-l dezlege, şi nu s'a preo- 
cupat cum stă stih lingă stin. Stau ca nişte ființe străine una de 
alta; nu se cunosc zi nu se asociază. E şi greu să se cunoască. 

Incercafi şi mai cetifi odată. E o petrecere care ar fi comică, 
dacă n’ar fi sinisträ. 

Şi nu e vorba numai de un psalm. Sint 155. Intr'o operaţie 
ca aceasta se poate vedea cit de sus te pot înălța cuvintele şi 
cit de jos te pot cobori. Talentul le dă viaţă şi putere. Pot sta 
jos în tină ca elemente moarte şi pot fi îngeri ai luminii. 

lată, iarăşi, citeva stihuri dunoscute, din Psalm 102. 


Psaltirea oficială. Psaltirea Nicodem. 


Omul ca iarba, zilele lui ca floarea Omul! Ca iarba-s zilele lui; ca 


* câmpului; aşa va înflori. floarea cimpulul, aşa înfloreşte. 
Că duh g ? 


a trecut intrinsul și nu va Un vînt îl suflă si nu mai este, si 
3 va mai cunoaşte încă lo- nu i se mai știe nici locul sau. 


Exemplele se pot inmulti, Să luăm, de data asta la întimplare, 
Psalm 22. Il luăm pe acesta, pentrucă e mai scurt. 


Psaltirea oficială. Psaltirea Nicodem, 
Domnul mă paşte, şi nimic nu-mi Domnul este păstorul meu şi nimic 
e a fica nk atiitaeţta și 

unei, acolo m'au 5 n e 
luit; la apa odihnei mau hrănit, su- mă poväfuiegte la ape line. ce 
3 = yan Intors. 8 

o au pe cărările dreptä- ufletul mi-l pentru nu- 
R888 er Pe Cui "dreptăţii mă 


Că de vol şi umbla in mijlocul 
umbrei morții, nu mă voi teme de 
rele, că tu cu mine eşti. 

Toiagul tau şi varga ta, acestea 


m'au mingllat. 
Gätit-ai înaintea mea masă, impo- 


triva celor ce mă necăjesc. 


Uns-ai cu untdelemn capul meu şi 
paharul este adäpindu-mä ca un pu- 


ternic. 

Si mila ta mă va urma in toate zi- 
lele vieții mele; zi ca să licuesc eu 
— 4 Domnului întru îndelungare 

zile 


De-aşi umbla pe valea umbrei mor- 
ţii, de rele nu m'ași teme, căci Tu 
cu mina ești. 

Toiagul Tau şi varga Ta, acestea-s 


Mila ta, Doniin Saa mjojeasni 
în toate zilele vieţii mele, şi fä să lo 
culesc zile multe în casa Domnului 


Să luăm, tot la întîmplare, stihuri ciudate ori neintelese din 
cartea oficială şi să le punem alături înțelesul originalului. 


Psaltirea oficială. 


Din gura ilor şi a celor ce 
sug ai săvirşit laudă, pentru vrăjmaşii 
täi, ca să sfürimi pe vrăjmaşul şi iz- 
binditorul. Ps. 8 


Scoalä-Te Doamne, să nu se Intä- 
rească omul, să se judece neamurile 
inaintea ta. 

Pune Doamne, dutätor de lege pres- 


Psaltirea Nicodem. 


Din gura pruncilor şi a celor ce sug 
TI s'au adus laude, pentru infruntarea 
vrăjmaşilor tăi, ca să mufascä protiv- 
nicul şi cel răzbunător, 


Scoali, Doamne, ca să nu se min- 
drească omul, ci neamurile să se ju- 
dece înaintea feţei tale. 


te ei, si cunoască neamurile că oa- ca să cunoască ele că sint pieritoare ! 


meni sint. 


Pentruce Doamne, stai departe, treci 
cu vederea în vremi cuvioase întru de năcaz, 


năcazuri ? 


Cind se mindreste necredinciosul 
se aprinde săracul; prinde-se întru 
gindesc. Ps. 9 


sfaturile care 


Cuvintele Domnului, cuvinte curate, 
argint cu foc lămurit, ispitit pämin- 


tului, curatit de șapte o 


ri, 
Tu Doamne, ne vei păzi pre nol şi 


Pentruce, Doamne, departe, 
pentru ce treci cu vederea la vreme 


„ANI a: mindrie A 
marate Do Me) Deta e 


+ 


Si cuvintele Domnului sint cuvinte 
curate, ca argintul curăţit de pamint, 
de ori prin foc lămurit. 

„ tu, Doamne, Te vei ţinea de ele, 
de nea- 


ne vei feri de neamul acesta, şi în veac. și ne vei scăpa pe totdeauna 


Căci cînd se ridică sus oamenii de 


Imprejur necredinci umblă; după mul acesta, 
înaltimea ta ai — pre fül oa- 
menilor. Ps. 1 nimica, netrebnicii migunä pretutindeni. 


1 


Inmulțitu-s'au slabiciunile lor; pe — 


aceia au it. Nu voiu aduna a 
nările lor 


meni mumele lor prin buzele mele, 


singiuiri, nici vol po- 


aduce la de s nici nu 
— usb ale: 


le vo 
voi pomeni numele lor 


Psaltirea Nicodem. 


Domnul este Härten moştenirii mele Domnul X 
2 * este partea mea de mogte- 
3 ea ce nire şi cupa mea; Tu, Doamne, på- 


Funii au căzut mie întru cei puter- 110 căzut rumo 
nici ai mei, că moştenirea mea subt gi — eri „mi-i Ku e 


i De aceia voi binecuvinta’pe Domnul 

au inteleptit pre mine, şi încă şi Poväfuitorul meu! la * — 
$ aceasta 

2 mau n tea mă îndeamnă inima — 


Cerurile spun slava lui Dumnezeu Cerurile spun slava lui Dumnezeu 


şi gr minilor lui o vesteşte tăria. gi lucrarea minilor lui o arată tăria. 
Ziua spune slava Lui altei zile, şi 


cuvint şi noaptea 
i N 
e ptea o veste rmät 
Nu sint graiuri, nici cuvinte, ale că- Ele n'au nici — : el Da 
ele, şi totuşi s'aude glasul lor. 


* 


Cu bucurie bine Inrädäcinatä şi tot Muntel 
i S 
* munții Sionului, coastele padaha i — a S 
fului, cetatea Impăratului celui căci pe coastele lui din Criväf este 
mare, Ps. 47 cetatea Impăratului celui mare, 
— 


ŞI al vrăj f mei 
4 ăjmașilor mei mi-ai en Pe potrivnicii mei Tu-i pui pe fugä. 


+ 


Milueşte-mă Dumnezeule, că m'a Milueste-mä, Dumnezeul omul 
* 

Br ge toatäj ziua dind räzbolu vorn să mal reg ae p g tăba. 

Calcatu-mau vrăjmașii mai toată răjma pi aia Eu ie 
mei 
ziua, Că multi sint cei ce se luptă cu er piure ae ră 
ren Prea-Inalte | 

* teme şi eu volu In ziua cînd mă tem, fa tine mi-i 
Intru hd voju lăuda 12 i a 

telé - uda cuvin- Cu Dumnezeu mă vol lăuda şi cu 


n ZN cuvintul Lui. Nädäjdui-voi în 
teme, ce-mi e nereu și nu mă 
mie. trupul ? sami bc DE ae mima 
ua rästälmäcesc Int 
— lor spre mele, şi numai cum să-mi facă — 


Lăcui-vor zi se vor ascunde, acela 1 împreună şi sploneazä ; 


călcăiul meu vor i, in ce chip au pindesc 
mereu paşii mei, ca să vineze 
H sufletul 


nimica vei mintui pre dingil ; — scape 
întru nimic noroadele vei —— a es DOE j 
in minia Ta gloatele acestea ! g 


Dumnezeu va zdrobi dinţii lor in Dumnez 
gura | eule, zdro i 
or; măselele leilor beşte-le dinţii In 


ereu sare gura Y Se Bean ae palor 


Psaltirea oficială. 


De nimica se vor face ca apa ce 
trece; tinde-va arcul său pănă unde 
vor släbl. 

Ca ceara ce se topeşte se vor plerde 
căzut-a foc preste dinşii şi mau vă- 
zut soarele. 

Mai nainte pănă ce vor cunoaşte 
spinii voştri ramnul ; ca pre nişte vii, 
ca întru minie va fahi. pre i. 

Veseli-se-va dreptul cind va ea 
izbindä ; mlinele sale va spila in 
singele päcätosulu. 

i va zice omul, dacă este adică 
roadă dreptului, este dar Dumnezeu 
judecindu-i pe dinșii pe Pia, m 


Trebuie sä contenesc, căci 


Psaltirea Nicodem. 


Sa se scurgă ca apa şi ca ea să 
piară! 


Cind vor întinde arcul, să se rupă. Să 
piară ca melcul ce se topeşte în mers, 
şi ca stirpitura să nu vadă soarele! 

Ca spinul ce se mistuie cum il atinge 
pe care—verde sau uscat—il 
spulberă vălvătaia ! 

Atunci dreptul se va bucura vazind 
izbinda, şi-şi va muia tălpile în sin- 
gele păcătoşilor. 

Zice-va omul: cu adevărat este 
plată pentru drept! Cu adevărat este 
un Dumnezeu care judecă pămintul. 


exemplele se repetă mereu, lung 


şi penibil. 

Salutind o carte nouă de poezie pentru literatura noastră, 
am voit să mai ridic încă odată glasul în pustiu. Premenifi textele, 
ca să intre în sufletele cetitorilor şi ascultătorilor apa vie a 
frumuseţii. 

Ştiu că se poate întimpla un lucru. Să se scoale fraţi ai 
mei cu duhul credinţii celei mari a ortodoxiei şi să declare că in 
afară de cărţile vechi nu poate fi nimic, bun, drept şi adevărat, | 


Cărţile vechi au fost sfinfite, şi trebuie să rămie aşa pănă întru 
sfirşit. După pilda calendarului îndreptat, să nu încercăm a strica 
iar legea. Tot aşa s'a petrecut,şi odinioară în pravoslavnica Rusie, 
cînd o parte din norod n'a vrut să primească tălmăcirile nouă şi 
a rămas pănă astăzi cu legea veche, cu textele obscure, cu gre- 
şelile de tipar, cu tălmăcirile absurde. N'are a face! Asta-i bun, 
asta-i sfint; asta-i credința părinţilor noştri, întru care s'a legănat 
copilăria noastră. Deci să nu mai vie oameni noi, să strice 


legea veche. 

Intro zi s'a întățişat la mine un cuvios monah dela sfintul- 
munte cu nişte manuscripte voluminoase. Era o tălmăcire din gre- 
ceşte a bătrinului la care-şi făcuse ucenicia. Bätrinul, ceasornicar 
de meserie, se pustnicise acolo la mănăstirea Prodromului şi, în 
credința lui curată, se socotise chemat să deie lumii o sfintä täl- | 
mäcire. Murind el, ucenicul venise în patrie cu manuscriptul, ádu- 
nase bani de la creştini cuviogi şi acum urma să împlinească diata 
învățătorului său. 

Imi aducea şi mie tălmăcirea, întăiu ca să mă bucure, al 
doilea ca să-mi ceară un sfat. 

Titlul cărţii suna cam aşa: i 

Drepte şi bune patru şi zece ale sfintului lon care împă- 
art fa spus şi au pe ele cunoscut cuvioşi toți în vremi | 
cuv 1 

Am încercat să-l fac pe harnicul ucenic al ceasornicarului 


re CUI g On 


i Sal E uk 
Ko Be 


să înțeleagă că asta nu-i traducere şi nu-i | 
imbă $ 
totuși, dacă fine să împlinească o dorinţă a ak a a 


pectul ce-i datorează se cuvin, > a 
s'o facă să fie cel putin eee, rinduiască altfel tälmäcirea şi 


Imposibil. Text vechiu, text bu 
n, text sfint, 
Se poate să päfesc şi de data asta la fel. 
Insă totuşi am credinţă că Dumnezeu, în cele din urmă, „al 


vrăjmaşilor Psalmistului îi va d B - 
vrăjmaşi să vorbesc ca'n ab ră pag ann 


M. Sd. 


„Maid of Ceylon“ 


Un scaun-rulant e lumea impäcatä. 

Un mod de a privi orizontal, contemplativ. 

Clasicismul nu s'a născut dintr un fotoliu ? _ 

Poziţia îndreaptă asperitäfile, atipegte valorile. Şi oglindeşte 
lumea ca 'ntr'un lac. Un lac e un ţinut in care un castel e tot 
atit de inalt cit o răchită, o turlă de biserică, la fel cu o lebădă. 

„Numai că lacul in cazul de faţă era o vastă oglindă 
concavă, adincindu-se într'o curbă dulce dela mine din balcon, 
pănă jos, în port. 

albia ei topită în soare vedeam cargoboturi turtite, la 
nivel cu şalvarii Turcilor cu rahat şi bragă rece, ca şi ei lăţite 
şi erg pe un fund de aluminiu; rezervoare de pe- 
trol tu u-şi calotele uriaşe şi läsindu-le să treacă neînsemnat 
pe lingă donife cu limonadă, ba pitindu-se, ba Inälfindu-se ca 
la o luare la întrecere; piepturi late şi păroase de hamali pe pi- 
cioare de basset, printre oameni cu şapcă la fel de läbärfafi şi 
schimonosifi şi descärcind de pe punți ce le aduceau nasul la ge- 
nunchi, cu un „hupaa“ şi „isaa“ butoaele strivite ca nişte turte, sacii 
flegcäiti ca nişte berete de marinar, sau şinele pe care te mirai 
că ciocul macaralei le plimbă atita prin aer şi le lasă cu aşa 
agomot pe dig, cind el şi pănă la pămint e cel mult o ju- 
mătate de metru... 

Rideam! Cum nu-şi dă seama lumea asta! Cum se zbat, 
cum fug şi se dau jos pe scări, cum urcă şi ridică, pun maca- 
rale şi şine în pantă ca să coboare incärcäturile, cind vezi bine 
că toate sint la nivel, înghesuite, pe acelaşi plan, şepcile tot așa 
de turtite ca şi sacii cu stafide, pintecul cargoboturilor nu mai 
inalt ca sacii, oamenii tot aşa de joşi ca pintecul cargoboturilor. 

Să întindă mina numai şi au lovit în chila vasului, 

Să ridice bărbia şi ciocul macaralei, ca în căutare de 
peştişori, li se inſige în gură. 

— Hupaa, isaaa!! |! 


„MAID OF CEYLON" 81 
— —— ——— | 


latä doisprezece insi di 
tipärit in negru: . . 
* A “a jos un Ford, 
na lor grupuri descä orduri şi Dodge 
— din cind in cind cite u, we r 
meri se apleacă, bime se virä dedesupt, apoi alte birne: 


şi cu cite un la amal“, sa 
4 * . u . 
„Nu trinti!*, cutiile sint puse 3 =. ' „Uşor la capete l-, 


— Uşor, uşor! Nu trinti ! 
Ce să trintesti? De unde? 
5 u Dela o şchioapă înălțime ?! Si 
acri 2 Nişte cutii mai înguste ca acelea de 8555 
Un remorcher, mai 
ot din familia — ee 
* ză 2 1 cel puţin căpitanul lui- nu ob- 
- ceas a ajuns în radă, că prora lui stă strivită 


platformă întreagă de blocuri, că 
— „ Că a căzut de mult în nas 
A tot tăvălită şi pleogtitä pe spinarea cheului. at 


neaţă cu un ciob cit de 
Yärt a limpei A een minä. Nu-i acesta infelesul ade- 
scaunul-culcat priveam într'un 
5 astiel d 
aceiace, copil numeam : caetul de rezumat al — a sp 


Sau 
a fa se cetea in caet acum ca o supremä, unicä pla- 
Dincolo de basinul portului j 
„ plaja. Ma 
on. nigis hoera b 1 i alaturi. Mamele re Bade Barbati 2 
bat, 2 N rr — — . 1 er 
cel apropiere x — pe toţi, turtindu- i şi strivindu-i in a- 
alte porturi infierbintate uncite reflectau, şi 
pla cu mame ern La apoi ar cădeau Intr altele, ge 
tretäiau, fugeau u, porturi şi j 0 i 
Putea, e grâu macarale, toate în area ee — Zee = 
u i aducea in gind experienţe din lărie er 
e mic aveam o idee nemaipomenită de arțari 


— — — — 


— ar! Ce nume! Ce raritate! Trebue să fie un pom 
nemaiväzut! Si compătimeam salcimil, cireşii, că nu sînt arfari... 
Intr'o seară de toamnă priveam pe fereastră rochii de cu- 
coane luate de vint. Un prăpădit de arbore chircit şi cocoşat, 
îşi tuşea ca un moşneag, frunzele spuzite gi sfrijite în trotoarul 


de peste drum. 

— Ce pom e ästa, mamä? 

— Care, acela? Nu e pom, mamă, e arbore. E arțar. 

— 1.— 

De atunci mi-e fricä de arbori, ca nu cumva să fie arfari... 
A La o săptămină după aceia, în aceiaşi fereastră, meditam 

la päfania cu arțarul, cînd iată că din capul străzii coboară trei 
umbre omeneşti. Trei turcoaice în voaluri negre care le coborau 
pănă la mijloc, cu fața subt zăbranic, cu minile la piept subt 
voal, uşor aplecate şi parcă abia călcind in virful de semilună 
al pantofilor negri. Trei turcoaice, trei voaluri ! O broboadä a 
fost, totdeauna pentru mine o aripă de mister. Dar trei voaluri ! 
Si încă negre! Pe trei turcoaice 1—Trei cadine ! Intreg Stambu- 
lul, cu soţi năstruşnici şi soţii ferecate, cu case hermetice, oftind 
pe ferestre cu gratii, tot sufletul cadinelor dinăuntru, îmi apărea 
în minte. 

Turcoaicele se opreau la răstimp, bodogäneau din guri 
ascunse, scoteau hiriituri de cirtiţă, întindeau arătătorul şi făceau 
o frinturä de gest, apoi iar porneau şi iar se opreau şi bodo- 
găneau. 
In colţ se înghesue una intr alta şi, cap in cap, cu mişcări 
din bărbie fin parecă sfat. Un adevarat complot! Incep să mă 
alarmez !... 

__ Mamă, mamă, ce-o fi vrind cadinele astea ? 

— Care? ce? Ce cadine, mamă? Tätarce, tätarce dela 
mahala ! 

Intervenţia mamei nu stinge însă zelul meu mistic, 

Mai ales că umbrele, după o nouă raită din ochii nevăzuţi 
străbăteau acum furig strada ca să iasă la celălalt colt. 

Trec la altă fereastră şi nu le släbesc din ochi, 

Pe celălalt trotoar un nou conciliabul ; noi şoapte de cucu- 
vae, noi hirieli de paseri ciudate. Unul din capete arată în sfir- 
şit spre un loc viran care se deslacea din dosul unor schele. 
Apoi cite trele ochesc cu grije, în dreapta şi în stinga, 
spionează, pindesc, aşteaptă. 

Seara se lăsase neagră şi ursuzä. 

Un moment nici fipenie de om. 

Atunci cele trei matahale dau o sbughesc în dosul 
schelelor, mai trag un ochi, în dreapta şi stinga, îşi ridică miste- 
rios poalele şi una 'ntralta, ca 'ntrun rit eleuzin, se apleacă in- 
tr'o bine cunosculă poză... 

— Stambulul! 


„MAID OF CEYLON” 83 


— nu i 

mul de pioa. mult diferită de acela care îmi da fiorii 
X u sforäia una din acele după ami cupto 

2 3 Segen arşiță trecea ca era de u 

et duri de case absente în dosul storu- 
Vre-un cine prindea o muscă 

e in vre 

22 cerşetor işi tira sdrentele numärindu-gi ee anii 
88 näuc in fafa unei servitoare risnind — În t 3 
De e scăpat ca dintrun innec, Bulgarul infernal : 
Porții 28 calde ! Hai la braga rece! Covrigi calde! 

2 rtiau, argati dedeau buzna, cinii se repezeau i 

2 7 o invazie de scufii şi bonete de noapte 35 
= Mars d'ai Ă Bulgarule 1 Marş ! lar ai venit ciotină! 

Domnule, artă: ug Anu umneata ! Cind slorăiam mai bine 
— că te dau pe mina poliției! Măga 

se Pe o astfel de după amiază, aceiaşi — e i 
3 de un zgomot nevisat. A 

asupra oraşului in tumbe amegit 

cerul. O pasăre uriaşe, de i una 

— Bleriot ! Blériot. 8 


Scufiile gi 
— şi bonetele iegiau pe fereastră şi se zgilau cu su- 


— Min 
— EC ora m e 
re 
AA Ja un praznic, Bulgarul: ie pa ca totdeauna, alerga însă 
8 . sälta pe umeri. 8 in sus şi'n jos 

— caide 1 Hal co 1050 cală l 3 ştiu că vinde acuma! 
mie deodată bondarul näzdrävan. Ridica ochil Pe Banului Zbir: 


In sfîrşit ca să aducă inimile la unata 
5 loc mi ingani 
9 şi planind peste oraş îl binecuvinta cu — sii 1 48. 
* tămie dintr'o candelă de soare abia bănuită das 
— Kempen pironit în mijlocul străzi, 
spate nu mai ştia d 
briul roşu îşi oprise bătăile. Nici G miscare ea a pr anna 


66 WMA 
caţi. Numai tichia aluneca încet, încet, din creştet şi punea pe 
caldarim un suspin de pasere moartă, în covrigilor care 
de pe bäful răsturnat picau jos unul cite unul in supreme mătănii... 

In vreme ce stăpinul lor cu faţa întrun extaz fără păreche, 
de pe altă lume, incercind să-şi articuleze o emoție necunoscută, 
işi apropia cu sfinţenie buzele şi ca prin vis ingina din cap, cu 
ochii la cer: 

— Covrigi calde ! Hai la covrigi calde... 


+ 


Imi salt puțin trupul. Speteaza scaunului se ridică cu, mine. 
lată-mă drept. Oglinda concavă dispare. In faţa mea, jos, în 
coasta digului „Maid of Ceylon”. i 

Elevatorul ciuguleşte, din fundul calei baloturi, cutii de lemn, 
şine, sonde de — şi dintr un git ce scirfie le lasă jos, pe chei, 
în braţele hamalilor care înjură şi asudä, se imbrincesc şi împing : 

— Hupaa! lisaaa ! 

Cad din nou pe spate, 

„Maid of Ceylon“... Un cargobot care vine din Ceylon, 
cu mircdenii...; cuişoare pentru măsele nevralgice, scorţişoară 
pentru torturi, cinepă pentru canari... 

Ceylon l., Golul Persic!... Oceanul Indian |... Visul geogra- 
fic... poezia meridianului 1. 

„Maid of Ceylon“... Fata Ceylonului... Mulatră frumoasă... 
Malaeză cirnä, strănepoată a Salomeei... ajunsă Cenuşăreasă, dind 

räunfe asiatice la paseri eu „ Venind pentru atare slujbă 
a peste mări şi ţări. — Nu-i chiar ea mulatra care se uită pe gea- 
mul rotund al cabinei centrale? Să fie fata căpitanului? Nu, că- 
pitanul trebue să fie ez iar ea are—atit cit se poate d 
dela mine un cap de indigenă tip. Unde eşti Conrad să-i sta- 
_ bileşti identitatea? Dar poate e nevasta căpitanului ? Sau—ceiace 
e tot una—fata lui din casă? Pare plictisitä. Stă şi se uită la 
cheiul care descarcă. Lucrul e pe e. Mine poate pleacă. In 
citeva săptămini, ştiu eu, e în țara natală. Işi revede părinţii ce 
o întimpină la debarcader, în tulpane albe, cu mina paväzä im- 
potriva soarelui,—surorile, amantul. Se simte ruşinată că e așa 
de singură, Ştie bine, deacasă, că: 


O vulpe cind e singură, e roşie 

Şi numal cioara-i neagră, că-i stingher ! 
O, tu, care mi-ai dat atunci o broşe 
Cu inima-fi—o floare intro seră— 

E oare chip, la spune, de răgaz 

Acum cînd timp eu n'am decit să plec 
La tine, 

Ori să tac mai bine 

De necaz!? 


u. 


| „MAID OF CEYLON“ 85 


Fata îşi trimetea, poate 
| i A pe un zimbet c 
colțul buzelor şi dispărută in suflet, versurile pa incet în 
dragostea şăgalnicei Puriva pentru frumosul şi tot atit de 
5 ; 
Ă asma mirilerä a insulei imi i 
A Pe dn piepturi ca fructul de ge 3 mern 
t, 8 pie ba, her rare de licurici ca de nişte e- 
— “Fată un e draci neväzufi,—venea la sin- 
Ku are n'o fi izbucait între ti i 
ae =. şi oraşe, lacuri în marginea ore M aTa E E — 
Se e fetusi monstruoşi ale caymanilor, riuri cu miluri care 
"i ad 27 un in ing Dacä, tata, mama, fratele 
m gostitul,—zac deopotrivă la ora asta subt 


Capul oacheş tresare in ochiul 
sanfat — pe — = 1 lovitä la 2 WERE: 
> int—şi-o fi zicind fata. Ca agi 
cä Klut, fiul Asturei, stä de trei mii cinci 3 pin 


ajmă,—l-a închis într'o bună dimin 
eajä în bäeri i 

be wegen nu şi-a mai spurcat hen — 
: „ stă la O parte, cu rărunchii strinşi, în coasta mări, 


dor de acasă, ai uitat că Nju a fost d 


= 2 p uam Siva, parcă ştiu ceva, Dar cînd, cum? 

1 A a lui Brama, nu ſi aduci aminte ca prinţul 

eră dornic de pei şi încă mai presus de orice iubea 

lui Pandu şi al soţiei ră j nme ro Be Be 
era 

lar acest Ghalya, la un mare zalafet la arie Dina Br ru — 8 


cuvîntului tau natal—s’a retras * 
gäciuni yv e gie muntelui Klut, a a n 

= -i adevărat, fiu al Tatălui tău. graiul 
cel vechiu— căci cel nou l-a uitat—un 9 


5 VIATA ROMINEASCÄ 


i > în viaţă de 
ice artist, orice et ca să creeze, are nevoe 
a e La voi mi se pare că asta a făcut-o unul singur: Isus 
fiul lui Iosef din gr 
E Fa no lucrul îl practică şi cel din urmă ingälmätor 22 
— De aceia cintecul, amorul, orice, pănă 3 a ul 
mincatul şi culcatul, la voi e o religie.— Zic, a ceru an 
retragă o lună dela curte. Pe munte, pe vn Bee er pi 5 
carane, a tă ae air mahal stan vres aeia 
i mina abätu A 
n de Batara Guru, 9 . tr d Ki 
să facă economie “de mişcare, penitentul Biegen 
i *utindeni, toate astea cu ochii veşni E 
e popii ca la a treizecea zi să nu cadă omul în 8 
Şi a fost un extaz de artă. O absorbitie desăvirşită, 5 3 
in ceiace va sä vie. De one. _— he de gravi 
i i se muta în buricul degeteior 
n pă nişte viermişori ce ies din poama prea 2 
soarele furnica, läsind cu vremea o piele st itä, Deren. si > 
lase bietul în leşia Nilului toate voalurile al ale omi jr 
drum spre Meca. Aşa de on ai de soare torsese 
i degetelor |... 
> 2 AN aproape uitat, Ghalya nu 7 pista 
decit o singură legătură: tracheia arteră. Pe care ca din ge A 
chii vulcanului, îi urca spre buze, ca o lava ce i le 8 ocul 
unei invocaţii ' supreme. Ghalya cerea iertare pentru v j ania şi 
dracii puşi la räcoare—eufemism mistic—in pintecu-i, şi O e 
care definitivă între aceştia şi regii Hindustanului. Şi cum 8 ce 
artă e împăcare şi orice împăcare 28 a eh dee 
să apară nasuri lungi şi ascuţite roase de ee. 2 
i că supte de răutate și trufie, esupt, 
— — ri fe ochi, rca eg = ră, ra 
i in; şi netede, năpădite cl 
En 06 mh acă miezul ge sä w * 1 at ne a 
„ dacă negru, era de rege,— i 
apei indului facind doar o diferenţă formală, 3 
chipului era la fel. Cum gi îmbrăcămintea pănă la cingätoare. 
Cortegiul regesc sfirşit, iată alte figuri: cu nasul reia şi 
nări gugubefe ridicate uşor ca de un veşnic strănut cu tona 
groase, parcă violate veşnic de un gurgui de sin nevăzut, a: 
tea bombatä de două scobituri In care se präjeau în pen - 
ris, două boabe de cea mai bună cafea, şi o bărbie, vai, al ară 
ruptă din şoldul păcatului! Erau dracii, dracii care subt condu- 
cerea inutilă a belzebuţilor Zemar şi Duras, fusese carcerafi om 
Nju cu tot, ghiduşul lor, în burta muntelui, din porunca supăra 
Batara Guru. 
* — Frate al surorei tale, acum cind vorbeşti de draci, 2 
mi- aduc aminte. Mai mi-a spus aşa ceva mama, nevasta tăeto- 
rului de piatră din Astina. 


( 


„MAID OF CEYLON* 87 


a 


— Numai täetor? mä sperli eu... 


— „Sint acum şaptesprezece ani bătuţi, după un cutremur 
cind din toată casa nu ne mai rămăsese decit grajdul şi bu- 
cătăria care preſerase să o ia la vale cu pămînt cu tot, în pră- 
pastia deschisă de zguduituri, ca doi dinţi ce se plimbă în gură 
dar nu vor să cadă. Da; ...cind mama, văzind că dau din senin 
mincările in loc îşi dete seama că şedea cu maşina cu tot în 
unghiu ascuţit şi inspäimintatä näväli în grajd unde paralel cu 
asinul de cărat apă, cu capul în jos, pe jumătate rästurnatä, al- 
bia in care mă zbăteam în scutece aluneca la fel, încet, cu har- 
dughie cu tot, in jos. Între mine şi asin, ingenuchiatä, mama 
ținea cu o mină asinul-de picior, cu alta fixa din cot albia, min- 
giindu-mi obrajii înlăcrămaţi imbiind în acelaşi timp asinul, şi 
finindu-ne parcă pe-amindoi să nu ne ducem de-a dura în pră- 
pastie. Asinu, dintr un vechi sentiment religios sfirşi prin a inge- 
nunchia, ceiace fu o mare uşurare pentru mama care-şi fixă şi 
celălalt cot in gitul asinului şi așa, infiptä ca'n două razeme şi 


sigură că nu le va scăpa, se lăsă dusă spre inima în cele din 
urmă deschisă, a pămintului. 


Cit timp călători aşa mama cu şopronul in cap, şi bucătăria 
în spate, cu pruncul şi asinul de-o parte şi de alta, n'a putut . 
să-mi spună, Destul că la un moment dat erau cu toții aşa de 
rästurnafi, că vedeau peste cap. 


Pe lingă mama, carapacea de broaste țestoase, scăpate şi 
ele din circă, alunecau domol, ca trase de o sfoară; la fel bli- 
duri clădite ce-şi căutase şi găsise stăpina dintro credincioasă 
dorință de a pieri de cutremur împreună. La un moment poziţia 
deveni aşa de acută că ba asinul, ba albia, începură să fugă, 
spre nenorocul mamei care făcea o gimnastică disperată din 
coate. Cu o ultimă înțelepciune asinul îngenunche şi de picioa- 
rele dinapoi. Acest act de pietate fu pe semne salvator căci o 
sguduire puternică, tocmai cind să alunece din nou albia, dădu 
grajdul şi bucătăria, cu tot dinăuntru, peste cap. Intr'o clipă mama 
era in picioare, crucindu-se să vadă totul în regulă. Asinul pi- 
cotea inainte in faţa ieslei; în albie eu visleam rece aerul cu 
picioarele ; broaștele țestoase în colţul grajdului rumegau din git 
tacticoase cu carapacea pusă la loc numai uneia, ca să fim drepţi 
carapacea îi căzuse din greşeală mai pe ceafă, că-şi zmucea, sär- 
mana, spinarea de sobol näpfrlit, şi riclia din picioare ca o cirtifä... 

— Poznele pämintului !... 


— Nu, răzbunarea dracilor! Dracii din burta lui Klut, räz- 
bunindu-se pe oameni impotriva lui Batara Guru. Atunci mi-a 
spus mama povestea vulcanului şi mi-a repetat-o ani după aceia, 
da, deciteori din sperietura trasă mă apucau iar ferbinfelele, pe 
care mi le luau înapoi numai foile de eucalipt întinse pe inimă. 
Dar, fiu al tatălui tău, pe cit mi-aduc aminte, parcă Blitar Cu- 
viosul pusese in vedere lui Ghalya să joace cu laterna orice ve- 


a Al 


denii, afară de primejdioşii Raksahagl, căci aşa se numesc în 
graiul nostru diavolii din Klut. A 

— Prea adevărat, fată a mamei tale. Dar inspiraţia ştii 
bine că este elementară ca şi—să zicem—pudoarea oamenilor 
simpli. 

N Ben vina lui Ghalya că această inspiraţie, ca pudoarea ro- 
seafa în obraji, îi asvirise în gind vedeniile certate cu omul 7. 

— Ba . 

— Ci jucătorul de umbre, venind la curte şi făcînd să de- 
fileze pe pinză, în ochii mirafi cu istorie ai oaspeţilor, fi 
regeşti cărora tot ele le da glasuri respective din unicu-i buric, 
cu care să-şi declame glorii reciproce, s a intimplat că spectatorii 
nu se mai săturau privind şi, din picioare, cu răcnete şi bătăi 
de palme, cereau mai departe alte poveşti şi alte vedenii. 

— Si drept e, căci vedeniile se nutresc din ele insele ca 
gogoagele de mătase... 

— „Atunci, în pauză, s'a dus dalangul să cadă în genunchi 
in lata prințului care tocmai spärgea o afinä ruginie sinul 
unei curtezane, (de mult ce-l mişcase trecutul Casei sale)—şi să 
i se plingă de dorinţa spectatorilor, cind el sărmanul nu mai are 

‚ce pune pe pinzä.—Afarä numai dacă stăpinul nu-i îngădue să 
dea povestea lui Nju şi a Raskhasaşilor lui, scincegte Ghalya 
cu un zimbet olog... 

— Fiu al mamei tale (şi cind spunea al mamei şi nu al 
tatălui, era dovadă că prinţul se minia) ţi-am spus că nu vei 
pleca de-aci cu luminile in ochi pănă ce nu i-ai săturat pe toţi 
de privelişti, icni satrapul ocupat acum mai mult cu alina şi cu 
dracii din trupul frumoasei Chan-gan, cea cu o mie de cintece, 
decit cu dracii de pe Klut. 

Şi jucătorul de vedenii, spre bucuria tuturora, se întoarse la 
lanterna lui şi iatä-i, deşantaţi si zugubeti, rizind în nas simandi- 
coşilor din sală, bătindu-şi goldurile şi jucindu-şi fesele, ca o 
droae de dănciuci scăpată într'un bal, gleahta de bursieri in va- 
canfä a grozavului Klut, dusă la destrăbălare de Zeman şi Duras, 
şi impunsä din coastă de scălămbăierile de măscărici ale lui 
Nju. Tot ce văzuse in sine, o lună de exil, pe munte, Ghalya, 
se deslänfuia acum aevea, cu atit desfriu, că privirile de fakir 
cu care Ghalya sugestiona laterna şi-o imbia la aiurări de umbră 
şi lumină, pe pinza incremenitä, cum ai sugestiona un cap de 
mediu, nu putea să le mai țină. De atunci, se zice, datează, 
odată cu spiritismul al cărui izvor, cum vezi, urcă din pupilele 
năzdrăvane de oţel ale ventrilocului din Ceylon, aceia ce numim 
noi azi electricitate. Căci nu erau descărcări electrice toate acele 
prăvăliri nevolnice de făpturi din genele neputincioase ale lui 

Ghalya? Ca nişte perii de comutător ele stabilise contactul şi 
fluidul curgea în fulgerătoare apariţii. 

— Haiaba, haiaba! striga căzut pe spate ca un cărăbuş, 
şi dind din braţe şi picioare chircite negriciosul Ghalya. Zic ne- 


„MAID OF CEYLON* 80 


gricios, şi nu e bine. Căci n’apucase să-l vadă lumea ridicată în 
picioare şi magicianul, trăsnit poate şi e] de curent, se 
alb ca zn. —— * doua. — 5 W 
— Evrica, ca! mai apucă să strige de două ori, căci 
aceasta vroia el să spună prin haiaba! haiaba! şi un zguduit 
nemaipomenit trozni peste capetele spectatorilor, care, cu turbane 
cu tot, cu curtea şi oraşul Întreg, zăceau în clipa următoare subt 
un Deasupra ținutului, a treia zi, urca singur un cer de iodo- 
— Val, frate al surorei tale, ce bine ştii să i lucruri 
care proasta de mine le uitase. Da, răzbunarea lui Klut, Sale 
aminte, paraponisit că oamenii au vrut să se joace cu focul, 
ceiace nici lui Batara Guru nu-i convinea aşa spun acum cărţile 
den o lect Sea ce a tăcut punte cu dracii numai ca să ne 
i fata din geamul i i 
mativ dl rn ge cabinei parecä da din cap şi ridea alir- 
dare din cap de lemee ridica totdeauna un obroc de 
o lume, Ochiul de geam devenea o laternä magică şi lumea — 
un joc de meridiane. Golful Persic. Oceanul Indian... Ceylon. 
Oraşul işi desfäcea subt un cer actual, grădinile de bambu, cu 
mese la care oameni stau jos, turceşte, cu pahare cu sirop indi- 
rr ama mem: înainte, sau = mai moderni, intre degete cu 
e in aur cu numele i 
Reading, atal ied eee Cromer, sau Lordului 
aţă o pinză albă, pinza pentru care a fost i 
oraş cu tot dalangul de odinioară. De pe Pintloraa tanind d 
fulgerind, în urechile una cu ochii cäscafi, orchestra de ganguri 
cu buric de ventriloc. Ganguri de toate mărimile dela pärälutele 
pe care cintäreful le loveşte ca pe nişte castapnete, la tipsiile 
de Salomee şi de la cele cit o floarea soarelui arsă la cele cit un 
pintec de baiaderă, sau la plăcile mari dreptunghiulare, atirnate 
de păretele la care un om face mătănii ca'n fata tablelor lui 
Moise. In aceste oglinzi arămii îşi dublează melancolia rebeburi 
— o coardă, cu demodarea cărora se mezaliază neruşinat saxo- 
nele cu glas şi răstruncheri de vrăjitoare din Macbeth. 
FON rg sar da insä acestea peste cap, baia de ecouri nes- 
i aea ‚gonguri, canalizată in vaerul rebebului, înneaca ſipe- 
e de hienä şi strănutările de măgar, rägetele şi piuirile, plin- 
setele omenoase şi neomenoasele jubiläri ale Apocalipsei indo- 
americane, intr'un ison care parecä vine dela capătul lumii, îi 
iartă copilăria şi-o leagănă înainte cu Tigrul şi cu Eufratul, - 
Fata il ascultă acum. Stă cu capul în jos, dat parcă pe 
fereastră unui zeu depărtat, din minile în care se reazămă pe 


` marginea ferestruicei. 


1 = = 2 tu acum, fată a lui Brama, prind să-i vorbesc 


— Nu vezi tu, fiu al lui Siva, colo pe pinza apelor, po- 


20 VIAȚA ROMĪNEASCĂ 


vestea pämintului meu, poveste de începuturi, poveste de iubire 
deci, pă o cit o Mesopotamie ? lată, în Cetatea Elefantului, dom- 
nind în smerenia supugilor săi, pe: Tchan-Tan Fericitul, căzut in 
dragoste după fermecätoarea Fey-Yna, cea cu o mie de miresme, 
copila din flori a casei domnitoare chineze, pripăşită in Hasti- 
napura cu un frate al ei condotier al Iranului ? 

„Dalangul îşi îngroaşe vocea. E că figura care trece acum 
cu nasul lung şi mustafa trasă după urechi, cu capul între două 
aripi de balaur e chiar Tyantan în persoană, Iat-o şi pe Fey-Yna 
cu păr cret, ca o barbă asiriană dată pe spate, cu mijlocul de 
viespe bătută'n aur şi nestemate, păşind: 


Palidă ca crinul 
Printre alei de sulițe 
La moarte 


cind supușii au încremenit in lung, de astăzi, şi toţi păunii din 
cetate; ai soarelui şi-ai împăratului, s au revărsat pe ziduri. 

lată şi pe Satsavati cea cu o mie de dureri, soția din tre- 
cut a împăratului, la care, înşelat de Fey-Yna, el se intoarce 
acum cu mai mult dor ca oricind. Dar Satsavati nu se impacă 
decit cu condiţia ca fü ei şi nu ai tutoarei să moştenească tronul. 
Şi aşa îi naşte ea lui Tyantan cinci pandhavi, cu numele de 
Yudhistra, Bhima, Nagula, Sahadeva şi Dostarastra. 

Pe cind Fey-Yna li făcuse numai pe An-An, şi acesta orb, 
somnambul, cum îi suna şi numele. Dar somnambul şi orb cum 
era, acesta aude întro noapte un glas care il chema pe firul 
lunii. Pe urma lui se duce, încă şi patrupede fără scări şi chei 
în turnul în care mama sa il chemase pe moarte. „O sută de: 
sulițe m'au adus la moarte, altă sută mă vor incorona în ţară“ 
aude şi fiul din gura mamei. Pe care An-An, luindu-le cu inte- 
les tainic, a stat si s'a gîndit mult. Apoi muribunda închide ochib 
pe veci, oftind: „fericiți cei ce vor avea femee*... 

Auzi acum glasul judecătorului de vedenii mormăind incet ? 
E că, vezi colo, pe pinză, umbra aceia care a coborit de pe zid 
e An-An mototolit acum jos şi gindindu-se: cum să mă însor eu, 
un orb netrebnic ? Dar iat-o cea cu o mie de vrăji, 
că vine lingă el, trimeasă de duhul mamei moarte, şi-i spune: 
eu sint soţia ta, nu mă cunoşti? Gandhari, fata Iranului! 

Şi amindoi iau calea deşertului, unde Gandhari naşte or- 
bului o sută de Kauraci, adică copii, cu chip rotund şi galben 
de turtă-dulce. Din aceştia o întreagă seminfie tot 
platoul ; nemaiavind loc, ea ajunge pănă'n Ceylon, unde domnea 
cel din urmă din fiii lui Tyantan, molatecul Dostarastra. 

Cu toate că mai numeroşi, năvălitori sint aruncaţi în mare 
şi numai o mină de voinici e salvată intro corabie care subt 

- conducerea unui rapsod de 573 de ani al trupelor lui An-An, 
ia drumul intinderilor şi e dusă timp de treizeci de zile, de un 
fir de lună, la o insulă räslefitä in ocean, pentru a întemeia, o 
nouă cetate Jap-An, adică cetatea rapsodului lui An-An. 


„MAID OF CEYLON" EL 


Şi aşa sa adeverit, zisa frumoasei Fey-Ina, cea cu o sută 
de mirezme, pe patul de moarte: „o sută de sulițe m'au dus la 
moarte, alte sute mă vor incorona“, 

Căci din cetate a ieşit cu vremea un neam de oameni mă- 
runfi şi dirzi, hitrii şi drăgăstoşi, cu chip de turtă-dulce şi miros 
de lăuză, cu ochi cirpiti şi somnoroşi de somnambul. 

Auzi acum orchestra isbucnind in tunete de gonguri ? 

E imnul de bucurie al Hindugilor că au scăpat de cotro- 
pirea oamenilor galbeni. 

: In vreme ce rebelul vine din nou dela capătul lumii, îi 
> un şi copilăriile şi-o leagănă înainte cu Tigrul şi cu 
ratul... 


Fata parecä ea insägi saltă de bucurie. Apoi se cuminteste 
şi posomoräste. Apoi iar tresare. Ba chiar face semn. Imi face 
semn! Mă cheamă da! Să mă bucur, să pling alături de ea?! 
Prefer să mă bucur. De o iubire veche cit pämintul, Rämin o 
dipă cu ochii în ochii ei. Seara se lăsase, dar ochii se văd mai 
bine în intuneric, Ochii sufletului. O şapcă de bărbat se viră o 
clipă pe fereastră. Cu acesta vorbise pănă acum?! De unde! 
Imi face semne. Ride! Imi face cu mina! 

Imi pun haina şi cobor bilbünd: 


Albă ca crinul 
Printre alei de sulițe 
La moarte... 


E Vai, Domnişorule, decind iti fac semn. Hai odată, hai 
că-i domnu mare acilea pentru ispertiză şi vrea să te intrebe 
ceva despre coana mare. 

„Fata din Ceylon“ era fata din casă a unchiului meu, che- 
mat la o expertiză pe vapor. 
„Tătarca se bălăbănea rizind din nas de mifä şi ochi ca 


— O invit d'un ceas la cinematograf, conaşule, şi nu vrea, 
se dă la o ara ip mecanicul de pe remorcher. 


Imi ridic ‚ca de un curent, şi tuşesc ca să acopär 
în mine un zimbet. a 


— Hai, Sabria, du-te acasă, hai, că nu-i de tine aici l. 
lar D-ta, mecanic în toată firea, mai lasă în pace pe Fey- 
Ina, cea cu o mie de miresme, că-i o simplă zeiţă a bucătăriei... 


Dragoş Protopopescu 


ISPITA 


Deabea întors dela vecerne, 
Nici nu cinează, nici n aşterne. 
li sfirie prin trup o faclă, 
Chiliasi strimtä ca o raclă 
Şi=i foc Părintele Iacov, 

Căci a găsit în Ceasoslov, 
Facut de=o mină necurată, 

Un chip ispititor de fată, 

Cu sînii mici şi împotrivă 

Şi cu privirea milostivă. 


Acum, la tot aceiaşi glavă, 
Deschide cartea de isnoava. 
Ceteşte stihurile sfinte, 

Dar slova-i fuge dinainte — 

Şi spre icoanele din fund, 
Zäreste un grumaz rotund. 
Pe=un Tetravanghel, prins de joc, 
Se mlădiază un mijloc. 


Tm ut > 
3- 


ISPITÄ 


Lă 


O coapsă s'a itit uşor, 
Păcînd pe- alaturi înconjor, ` 
Şi în crivatul lui, domoală, 
Se räsuceste=o fată goală. 


Monahul, stäruind s'o 'nfrunte, 
Isi trece palma peste frunte, 
Intoarce fila “n colţuri roasă, 
Femeia-i tot pe loc rămasă. 
Repꝭde cartea cu năduh, 

Dar fata sare în văzduh, 
Inchide ochii, un gurgui 

Se fintueste n mintea lui 

Şi simte trupul ei de jar 

Topit în orice mädular. 


Astfel, întreaga noapte treaz 

A stat cu sîngele în obraz 

Şi hârțuit din orice parte 

De trupul tînăr şi frumos, 

Cind din văzduh şi cînd din carte 
Și cînd din gindu- i ticălos. 


George Lesnea 


Societatea Naţiunilor şi problemele 
politice ale Romîniei 


„Cel dintăiu mijloc pentru a pune 
între ideia şi fapta războiului maximum 
de obstacole, constă in a da fiecărui 
popor cele mai bune condițiuni de si- 
guranfä peaa de dreptate etno- 
grafică, prosperitate economică“. 


Andre Tardieu 


La sfirşitul marelui proces mondial, ritmul vieţii internaţionale 
era stăpinit de dorința întemeierii unui for suprem, care să subor- 
doneze forţa adevăratelor principii de justiţie şi umanitate. 

In acele împrejurări a luat naştere cietatea Naţiunilor, ce 
exista ca idee de foarte multă vreme ! şi căreia războiul i-a creat 
RE de astäzi, impusä de suprema necesitate a unei päci 

urabile. 

Pornind dela principiul că naţiunile sint interdependente şi 
complementare—fiecare nație fiind necesară celeilalte,— Societatea 
Naţiunilor încearcă să fondeze un regim de linişte şi de muncă, 
punind în practică o etică nouă şi convingătoare. Politica ei de 
conciliere, care aminteşte filozofia rafionalistä kantiană şi ascetis- 
mul spiritual al lui Emerson, a apropiat mai toate statele, cu tot 
egoismul lor naţional, identificat adeseori cu prestigiul de stat. Din 
pricina acestui egoism, Societatea Naţiunilor a fost considerată de 
Statele-Unite, Rusia şi Germania 2, ca un supra-stat, însă pe ne- 
drept, fiindcă—după cum se ştie—statele nu-şi res nelimitat 
11 prin semnarea protocolului, pentru a face loc acestei 

tituții, construită tocmai pe temeiul principiului de suveranitate 
naţională, şi care face ca statele să raminä totdeauna singurele 
instanţe ce hotărăsc în chestiunile lor proprii. 


1 Vezi: Al. Boldur, Societatea Naţiunilor rate ului Interna- 

pesil; G. Sofronie, Contribufiuni ta — en, EN.: Q, stara, Drept. 

t.: Alex. Gh, lonescu, Justiţia Penală Internaţională în slujba păcii. 
2 Inainte de intrarea sa în Societatea Naţiunilor, 


SOCIETATEA NAȚIUNILOR č S 


Societatea Naţiunilor nu este o simplă alianţă politică, cum 
cred Lundberg si Scelle 1, sau un complot ipocrit al învingătorilor 
din marele räzboiu în căutarea unul pretext pentru perpetuarea 
unei păci injuste, şi cu atit mai un instrument abil pentru 
promovarea scopurilor engleze şi franceze în lume, ci o instituţie 
„complexă, absolut independentă, sustrasä ingerintelor politice, re- 
gulatoare nepărtinitoare a dreptului fiecăruia şi coordonatoare a 
muncii solidare a popoarelor. Ea a fost creată pentru a servi acest 
scop, şi pentru aceasta aşteaptă suggestiile şi contribuția de muncă 
a oricărei minţi luminate, 

In locul vechiului sistem de alianțe care însemna totdeauna 
umilirea celui mai slab şi sugrumarea celui mai tînăr, näscind în 
suflete atita ură şi teamă, Societatea Naţiunilor sprijină politic şi 
economic orice stat-component „sine ira et studio“, fiindcă aceas- 
ta-i și rațiunea existenței sale, dela care nu mai poate abdica, 
astăzi 


Societatea Naţiunilor este tot ce poate fi mai frumos şi mai 
desăvirşit ca ideal de ales, dar trebue să ținem socoteală de limi- 
tele omenescului gi de perfectibilitatea lentă dar infinită a creafiu- 
nilor umane. 


11 


Rominia, aşa cum a ieşit din războiul întregirii, prezintă un 
complex de probleme politice, din care, aceia a unor rectificäri 
de graniţă cu ţările vecine, va trebui să facă obiectul unor inte- 
legeri viitoare,—chestiunea fiind de un deosebit interes pentru noi,— 
dar în caz că nu se va putea ajunge la aceasta, Sar impune s'o 
prezentăm Consiliului Societăţii Naţiunilor, care ar urma să se se- 
sizeze in baza art. Il, par. 2 2. 


Ceiace dă o acuitate deosebită problemei consolidării statului 
nostru, este poziţia lui geografică şi injusta delimitare cu vecinii. 
Aceasta din urmă prezintă inconveniente etnografice şi economice 
capitale, care ar putea duce la fricfiuni din cele mai grave. 


Astfel, Polonia este pe cale să obţină, la extremitatea Nord- 
Estică a Bucovinei, subt Nistru—in baza tratatului dela Sèvres, din 
10 August 1920,—un colţ de moșie rominească, care cuprinde 6 
sate de răzeşi, cu populație rominească şi curat ortodoxă. 

Pämintul acesta, care a fost în proprietatea boerilor noştri 
din sudul Bucovinei, ne este revendicat pentru un motiv de ordin 


1 Lundberg, Die Gegenwärtigen Staatenverbindungen, Poe. 23; Scelle, 
L'élaboration du pacte („Les origineset l'oeuvre de la Société des Nations“). 
2 Art, 11, par. 2: „Pe lingă aceasta, se proclamă că fiecare membru 
al Societăţii, are dreptul să atragă, în mod prietinesc, atenția adunării sau 
consiliului asupra oricărei imprejurări de natură a atinge relațiunile interna- 
şi care ameninţă, prin urmare, să turbure pacea sau buna înțelegere 

nafiuni, de care atirnă pacea”, 


96 VIAȚA 


feroviar: linia feratä dintre sorul mar Horovenka şi loca- 
litatea Zalescic de pe — al Nistrului 1 trece prin aceste 
sate curat rominesti 2. 

Acesta-i litigiul romino-polonez, care—datä fiind dirzenia 
prietinilor noştri—va căpăta, cu siguranţă, o soluţie injustä şi ne- 
istorică, cum s'a „ ni s'a luat, tot de ei, terito- 
riul muntos dintre cele usuri. 

Granița dinspre Cehoslovacia nemultumegte pe Maramuregeni, 
din pricina pierderii unei populaţii de vreo 20.000 de Romini, lo- 
cuitori ai frumoaselor comune Apşane 3, de > apa Apoşiţei—aflu- 
entul Tisei—gi ai satelor de pe vaile Tara şi ale Talaborului, 
cum şi din cauza ciopfrfiri căilor de comunicaţie, care izolează 
astfel complect Maramureșul de restul ţării. è 

Conferința de pace din 1919 ne-a luat o mare parte din fi- 
nutul vechilor voevozi romîni, în favoarea Cehoslovaciei, în ciuda 
dreptului istoric şi nefinind seamă de trecutul care izvorăşte adinc 
şi nici de ibilitäfile de traiu ale Maramuregenilor. 

Cu — credem că s'ar putea face o 138 
toată dorința lor de stäpinire a întregii linii ferate Hust- a- 
Jasina, ei fiind mai concilianfi şi mai puţin şovini. 

In Banat, de unde Traian a pornit cucerirea Daciei, graniţa 
tae calea ferată mai sus > Virgeh paralizind astfel tot Nord-Ves- 
tul Banatului şi al Transilvani 5 

Considerind interesele economice ale populaţiei bänäfene şi 
cele etnografice ale Statului nostru, granița aceasta este cu totul 
nemulfumitoare. In plasa Moldova, locuitorii a 9 comune aveau 
prin Biserica Albă singurul acces spre şesul Torontalului, la care 
îi duceau afacerile, administraţia şi justiția; acum, din pricina fron- 
tierii nedrepte, debugeurile comerciale dintre Timişoara si Biserica 
Albă se prăpădesc, iar ee nevoiţi să treacă munţii pe 
drumuri nepracticabile ra 

Granita este cit 838 de arbitrară şi tinde să rupă atitea 
legături economice, 1 si 8983 pe care le avem cu 
fraţii noştri rămaşi la Jugoslavi 4. 

ACRA ech 1 e şi economică a elementului 
rominesc la u 

Din Pe de — al apärärii nationale, frontiera aceasta 
este o primejdie, find ap de singura uzină pe care putem 
conta în caz de războiu-—Reşiţa—şi de bogata industrie a Ti- 
mişoarei, 2 

Din cele arătate mai sus, rezultă că trebue o altă delimitare, 
pe care o uşurează cele două unghiuri intrinde în teritoriul nostru, 


vene ra — — L Prag Zviniace, Crisciatec și 


de de Pläiuful, Biserica Albă, Slatina, etc. 


SOCIETATEA NAŢIUNILOR 97 


unul la Virgef—unde sînt numai comune romineşti—din colțul Vir- 
sefului şi al Bisericii Albe si comunicaţia ferată dela Timişoara la 
Baziaş—singura legătură dintre valea Mureşului şi valea Dunării, 
înlesnind astfel şi crearea liniei ferate Oraviţa- Jablaniţa, peste Ba- 
zovici, atit de necesară, nouă; rectificarea aceasta de graniţă este 
reclamată cu urgență nu numai de un drept istoric-etnografic şi 
de o stringentă necesitate economică, ci și de apărarea naţională. 
In Cadrilater, linia Turtucaia-Ecrene, prezintă desa 
geografice şi dealungul ei se eşalonează o populaţie neromineasch, 
hotărit dusmanä. Aceasta-i o problemă de stat care a început să 
capete o soluţionare, prin împroprietărirea fraților noştri macedo- 
părți. 


T AIND 


u”. 
An? 


iu LISă 


neni în acele 
iH 


A doua problemă politică, nu mai puţin importantă pentru 
statul nostru, este aceia a ocrotirii minorităţii romine din statele 
balcanice, care datează dela Convenţia din Paris, reluată apoi de 
Congresul dela Berlin, din 1878. 

Ea a făcut obiectul ocupării speciale a Conferinţei de 
pace dela Bucureşti—din 1913—si a tratatelor dela Saint-Germain 1 
şi Versailles 2, în baza cărora s'au încheiat cunoscutele convenţii 
dintre „Principalele Puteri aliate şi asociate“ cu Regatul Sirbo- 
Croato-Sloven, la 10 Septembre 1919, cu Bulgaria, la 27 Noem- 
brie 1919 şi cu Grecia, la 10 August 1920, 

Pentru apărarea individualitätii naţionale a Rominilor din Bal- 
cani, Titu Maiorescu in instrucțiunile pe care le dădea reprezen- 
tantului nostru diplomatic dela Londra, în calitate de prim minis- 
tru, cerea acestuia să stărue ca limba administrativă să fie romineascä, 
în bisericile şi şcolile romineşti din localităţile în care Rominii sint 
în majoritate. 

Problema ocrotirii minorităţilor romine din Peninsula Balcanică 
pämintul clasic al tulburărilor pricinuite de chestiunea naţionaliş- 
Mor a fost rezolvată prin adoptarea înscrisă de cătră Grecia, 
Bulgaria și Serbia, la 22 Julie 1913, a unei note anexată proto- 
coalelor păcii dela Bucureşti, in următoarea redacfiune : 

„Grecia (Bulgaria sau Serbia) consimte să dea autonomie 
şcolilor şi bisericilor Cuto-Viahilor aflaţi în viitoarele stäpiniri... şi 
să îngădue înființarea unui Episcopat, cu facultatea pentru guver- 
nul romin de a subventiona subt Supravegherea guvernului (res- 
pectiv) numitele institutiuni culturale actuale şi viitoare“, 

Tratatele încheiate între „Principalele Puteri aliate şi asociate“ 
cu Regatul Sirbo-Croato-Sloven, cu Grecia şi cu Bulgaria, conţin 
stipulafiuni ca: a) folosința liberă a limbii materne in raporturile 
particulare şi publice; b) minoritățile au dreptul de a întreţine din 


1 Art. 51, 56, 60. 
2 Art. 93, 1 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


fondurile lor, institufii religioase, caritabile, sociale si culturale, in 
condifiunile prevăzute pentru ceilalţi supuşi ai ţării ; c) in regiunile 
in care minoritățile constituesc majoritatea populaţiei, instructia în 
scolile primare ale statului va fi dată în limba originară minorităţii. 
statul trebue în aceste regiuni să contribue intro măsură echitabilă 
la întreţinerea şcolilor. 

Toate aceste dispozitiuni sint puse subt controlul şi garanţia 
Societăţii Naţiunilor şi urmează să fie recunoscute de state ca legi 
fundamentale, astfel incit să nu fie contrazise de vre-o lege sau 
regulament administrativ. 

Faţă cu aceste stipulatiuni, să vedem care este situaţia ele- 
mentului rominesc din Balcani şi întrucit se respectă dispozifiunile 
tratatelor de pace. 

In Jugoslavia, avem pe Rominii din Timoc, pe cei din ținutul 
muntos al Crainei—regiunea dintre Morava, Dunăre şi Timoc—şi pe 
cei din Macedonia sirbească, formind împreună o populaţie de 
vre-o patrusute de mii de suflete. Timocenii, care au pus piatra de 
temelie a Serbiei de astăzi, prin revoluţia din Timoc dela 1803 a 
lui Karagheorghe, nau avut şi n'au nici astăzi dreptul de a învăţa 
carte romineascä zi de a se ruga romineşte in bisericile clădite gi 
întreţinute cu banii lor. Sirbizarea lor se face cu mijloace drastice, 
dar tot mai au un dram de conştiinţă naţională, căci au fost în 
contact permanent cu cei dela nordul Dunării. 

Rominii din Macedonia strbească—cuibul räslef, dar puternic 
al neamului nostru—au avut şcoli şi biserici naționale subt Turel, 
dar astăzi sint închise şi suprimate de Sirbi. 

Aceasta-i situaţia fraţilor noştri din Jugoslavia, căreia îi in- 
treţinem în Banatul nostru—în baza cunoscutei convenţii şcolare 
romino-sirbă—şcoli pentru cei 45.000 de Sirbi, cu limba de pre- 
dare sirbă şi-i plătim personalul bisericesc, pentru ca ei să ne 
închidă şcolile şi să ne gonească preoţii şi învățătorii, în ciuda 


tratatului pe care l-au încheiat cu principalele puteri, subt motiv: 


că funcțiunile publice, după Constituţia lor, nu pot fi ocupate decit 
de cetăţenii sirbi, 

Subt presiunea guvernului romin, care s'a făcut la Confe- 
rinta Micii Antante dela Jachymov ecoul revoltei ce stäpinea opinia 
publică romineascä, ultragiată în conştiinţa şi demnitatea ei na 
nală prin regimul la care erau şi continuă să mai fie supuşi Ro- 
mini din Serbia, guvernul ju v ne-a tăcut frumoase fägädueli, 
care au rămas „literă moartä* pănă'n prezent. 

In Bulgaria, minoritatea etnică rominească se compune din 
Rominii macedoneni—nu prea numeroşi,—care au două şcoli: la 
Sofia şi la Giumaia de Sus şi un alt grup, de aproape 75.000, 
renumit prin cîntecele sale bătrineşti, ce se întinde de-alungul Du- 
nării, de subt fosta cetate a Rusciukului şi pănă'n Timoc, în vre-o 
35 de sate fără Bulgari intre ele. 

Deşi încă de la tratatul din Berlin, prin art. 4, se 2 
măsuri de asigurarea libertăţii Rominilor din Bulgaria, ei nici as- 


täzi nau şcoli şi biserici naţidnă „cu toate că le-au cerut chiar 


şi Societăţii Naţiunilor ; cere 

litatea obştească din timpul. nostru, care 
presie în ultimele tratate de pată, ce 
tejarea minorităţilor etnice, — Ss 

să nu aprobe acestora înființăfea de biserici şi şcoli 1, in care să 
se cultive limba rominească, limba este profesiunea de cre- 
dință a unui popor. 

In Grecia, este o minoritate rominească in regiunea luată 
dela Turci, ale cărei biserici şi şcoli sînt tate, dar guvernul 
elen nu recunoaşte drepturi similare Rominilor din Vlahia Mare 
(Tesalia), teritoriul ce-i aparținea şi înainte de războaele balcanice. 

In Albania, se găseşte o minoritate rominească—Arominii,— 
care a avut 10 şcoli, dar nu mai funcţionează decit două. 

In rezumat, cu slabele excepţii pe care le-am semnalat, mi- 
noritäfile etnice în a căror conştiinţă viazä încă scinteia 
naţionalităţii,— sint supuse pretutindeni unui regim de prigonire ce 
tinde la pierderea limbii, a portului, a tradiţiei gi a amintirii ele- 
mentului rominesc şi căruia Societatea Naţiunilor trebue să-i pună 
capăt, fiindcă, ameninfind in mod v existenţa elementului ro- 
minesc din afara granițelor geografice, ameninţă prin aceasta in- 
săşi bunele relafiuni dintre popoarele balcanice şi noi, care sîntem 
datori să apărăm toate sursele vitalitäfii noastre nationale. 


IV. 


Träsätura de bază a liniştii este increderea deplină in stä- 
pinirea neturburată a ceiace ai: nimic nu se poate clădi serios, 
fără prezumția siguranţei, 

Deoarece noi, Rominii, nu avem certitudinea intanpibilităţii 
tratatelor de pace, din pricina așezării noastre geografice între 
dușmani declaraţi, asigurarea statului-quo este o problemă politică 
din cele mai însemnate, care impune un exces de luare aminte 
nu numai conducătorilor noştri, ci şi Societăţii Naţiunilor, chesti- 
unea interesind pacea şi progresul Umanității, destul de slăbită gi 
de şovăitoare, astăzi. 

Revoluţia bolşevică din primăvara anului 1917, a fost pentru 
poporul rus, care a stat atitea secole subt călcăiul ţarismului şi al 
nobilimii, un rezultat firesc—degi violent—al unui încet dar sigur 
proces de 3 socială. Aşa se face că Rusia n'a putut 
rezista la cea dintăiu ciocnire serioasă pe care a avut-o intr’o con- 
vulsiune generală, acceptind în locul regimului de hatir şi incă- 
tuşare al ţarului, tirania odioasă a unei minorităţi mai mult streină, 
răsbunătoarea progromurilor și apărătoarea intransigentä a celor 
21 de puncte ale programului comunist. 

Exploataţii de ieri au devenit astfel exploatatorii de astăzi ai 


I Cum au avut la Bregova. 


100 VIAȚA ROMINEASCA 
unei turme, pe care au avut grije s'o amefeascä cu idei prea înalte 
pentru capetele lor obtuze ; in singe şi mizerie s'a deslugit vedenia 
ingrozitoare a unei lumi nouă, creiatä de fantazia bolnăvicioasă a 
unor „tovarăşi umanitaristi* 1, ge înăbuşirea încercărilor de con- 
servatorism ale lui Kolceag, Judenici, Wranghel şi Petliura. 
Deoarece cotitura pe drumul revoluţiei e toare, 
politica noastră de asigurare a hotarului despărțitor de bolşevici, 
are două feţe : pe de o parte, garantarea graniţei prin aliaţi puter- 
nici şi mai cu seamă prin Societatea Naţiunilor, iar pe de altă 
parte, o înţelegere directă cu vecinii. 


V. 


Guvernul revoluționar rusesc, prin declarația din primăvara 
anului 1917 2, casi prin aceia din 15 Noembrie 1917, a recunoscut, 
färä nici o restricfiune, dreptul naționalităților rese de a-şi hotäri 
singure soarta, fie chiar prin deslipire de Rusia. Astfel s'a alcă- 
tuit Republica moldovenească a Basarabiei in stat liber şi de sine 
stătător, iar mai acum cifiva ani „Republica moldovenească de 
peste Nistru“, cel mai bun argument al legitimității definerii Ba- 
sarabiei, pe care ni-l furnizează implacabilii noştri adversari. 

in ziua de 27 Mart 1918, prin glasul unuia din fruntașii 
republicii moldovenești, „Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, 
Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile ei granițe cu Austria, 
ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii 
Moldove,—în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe 
temeiul principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, 
de azi înainte şi pentru totdeauna,—se uneşte cu mama sa Rominia“. 

Rusia comunistă, a cărei istorie—deşi recentä—este bogată 
totuşi în denegări de justiţie, n'a recunoscut hotarul nostru basa- 
rabean, aşa încit din pricina aceasta, cum si din cauza primejdiei 
ce prezintă regimul ei politic, cu tendinfa-i de şi dis- 
trugere a statelor pentru a le îngloba în federațiunea moscovită, 
Basarabia domină și trebue să domine intreaga noastră politică 
externă. 

Drepturile noastre asupra ei, pe care bolşevicii ni le contestă, 
sînt conslinfite în acte internationale ca: a) Recunoaşterea alipirii 
Basarabiei prin protocolul dela Paris din 1920, semnat de Anglia 
Franţa, Italia şi 3 b) Tratatul de alianță Romtno-Polon ; 


1 Astăzi, in legătură cu procesul Sahti—procesul unor Inalfi demnitari 
sovietici, nici chiar ziarul oficios Pranda, nu mai face un secret din corup- 
tiunen gen la — a ajuns regimul — Rusia. 1 eh 
n prima proclamaţie a guvernului provizoriu primăvara 
1917, constituit imediat dupa proclamarea republicii, găsim următoarea frază: 
„Rusia liberă n'are de scop să stăpinească ră ri cm să le răpească pa- 
trimoniul naţional i nici să ocupe cu violența rii străine, ci să stabi- 
lească o pace trainică pe baza dreptului popoarelor de a-şi hotări singure 
soarta“. 


al t 
SOCIETATEA NAȚIUNILOR 101 


c) Tratatul de alianță Franco-Romin şi d) Tratatul de prietinie 
Italo- Romin. 

Acestea ne ajută să ne apărăm drepturile ce le avem asupra 
Basarabiei, leagănul Mazililor lui Stefan cel Mare, care ne-a re- 
venit pentru totdeauna acum 10 ani din mina „Cutusoffilor“, ca 
© reparare a ruşinoasei nedreptäfi istorice şi spre a uşura realizarea 
unității noastre organice, 

Siguranța deplină însă n'o putem avea decit dela Societatea 
Naţiunilor, care-i singura forţă ce se poate opune cu succes cul- 
tivatorilor de înrăite revanşe, căci aceasta urmăreşte diplomaţia 
roşie a lui Stalin, care a reuşit să solidarizeze cu ea continentăl 
asiatic, în al cărui val de sute de milioane de fiinţe omeneşti, 
clocotesc tăcut, dar sigur, sentimente de răzvrătire împotriva imix- 
tiunii europene. 

Vintul de naționalism xenofob şi de libertate, pe care tinerii 
din Extremul-Orient şi l-au insusit la Universitățile Apusului, plu- 
teste ca o ameninţare pentru continentul nostru, în China revol- 
telor cantoneze ale bătrinului Dr. Sun-Yat-Sen, în India lui Ma- 
hatma Gandhi şi peste stepele contemplative ale Asiei Centrale, 
trezite de ura de rasă. * 

Societatea Naţiunilor trebue să înțeleagă că pacea ce dom- 
neste In momentul de faţă între Soviete şi restul Omenirii, este 
numai un armistițiu în felul final al comuniştilor: revoluţia mon- 
dială, ca urmare a migraſiunilor de mine a hoardelor spine si 
furtunoase ale rasei galbene pe drumul de odinioară al celui ce 
fusese numit „Flagellum dei 1*, 

Tara noastră va fi, fără nici o îndoială, locul de întilnire al 

lor lumii ci cu pretorienii revoluționari ruso-asiatici, 
care pindesc ameninfätori; de aceia, Rominia are nevoe de un 
pact de garanţie al marilor puteri europene şi de un 72 moral 
şi material al Societăţii Naţiunilor, fiindcă orice atac al vietelor 
îndreptat spre Varşovia sau Bucureşti, tinde să răstoarne statu- 
quo-ul mondial; concursul statelor europene şi al Societăţii Na- 
fiunilor la hotarul Nistrului, înseamnă ceva mai mult decit un act 
de solidaritate politică, fiindcă ele ar apăra aici propria lot graniţă. 


VI. 


Ungaria, cind a intrat în Societatea Naţiunilor, a reinoit obli- 
aţia de a respecta hotarul fixat intre noi gi ea, de tratatul dela 
rianon, semnind pactul fundamental al 

tului-quo. 


In afarä de aceasta, granifa ne mai este garantată de di- 


verse tratate de alianţă, de siguranță şi de colaborare politică, 


| Şi este foarte caracteristic, că un tătar, Stalin, ține frinele unei vaste 
puse in fruntea acestor năzulnţi de răsvrătire contra egemoniei 
culturii europene, căreia li opune forțele coalizate ale barbariei. 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


ca: a) Mica Antantă a Cehoslovaciei, Jugoslaviei şi Rominiei ; 
b) Tratatul de alianță Franco-Romin şi c) Tratatele Polono- 
Romin şi ltalo-Romin ; acestea din urmă (punctul c) ne slujesc 
drept sprijin pentru a evita eventualele conflicte, date fiind relafi- 
unile amicale dintre Polonia şi Italia, cu Ungaria. 

Cu toate tratatele care întăresc şi apără frontiera noastră, 
Ungaria, care necontenit hrăneşte iluzii ce trec de raza realităţii, 
duce o campanie din ce în ce mai susţinută, al cărei obiectiv po- 
litic este revizuirea tratatului dela Trianon, care a încheiat un în- 
delungat proces istoric dintre noi şi Maghiari, început subt Voe- 
Vodul Gelu, acum 1000 de ani, pe malul Căpuşului. 

O seamă de lorzi cu interese materiale la Budapesta, o incu- 
rajează şi din această pricină unii din fruntașii opiniei publice 
engleze ! par impresionați de argumentele revizioniştilor.— „Ungurii 
care se deşteaptă“, deşi pecetluirea soartei lor nu a fost un act 
al samavolniciei, ci valorificarea unor principii morale 2, urmăresc 
cu o stäruinfä extraordinară gînduri de răsvrătire împotriva noului 
statut al Europei centrale 3, voind să ne facă atenfi;cä beneficiile 

litice obţinute de noi moştenitorii tirzii ai unui patrimoniu naţional 
Aärimitat şi Insträinat de vitregia vremurilor,—nu sint definitive ; 
Ungaria înțelege să ne mulțumească astfel pentrucä, alături de 
celelalte State ale Micii-Infelegeri, am suspendat în 1924 pentru 
refacerea sa financiară, timp de 20 de ani, privilegiul ce-l aveam 
asupra activului său, în baza art. 180 din tratatul dela Trianon. 

In timpul din urmă, Ungaria, care n'a expropriat latifundiile 
nobililor ei, deşi se pretinde ţară democrată, a prezentat reforma 
noastră agrară din Transilvania şi Banat, făcind o injustă aplicare 
a art. 250 din tratatul dela Trianon, ca o iscusită lovitură îndrep- 
tată exclusiv împotriva celor 300 de optanfi maghiari şi nu ca o 
măsură de prevedere socială dictată de cerințe superioare şi vitale 
luată de statul nostru „erga omnes“, cerind pentru expropriafü 
unguri despăgubiri colosale, fiind sprijiniți puternic, în revendică- 
rile lor, de lordul Rothermere 4. Această chestiune este încă des- 
chisä, ea urmind să capete soluţie în viitoarea seziune a Societăţii 
Naţiunilor 5, cind se va lua în discuţie şi contrabanda de mitraliere 


1 Lio eng i Macdonald, foşti prim-minigtri. > 
2 De’ Eugen del, „Maghiarimea in Statele succesoare şi in Ungaria“, 
editura „Kultura“. Bratislava, 1927, 

3 Oficialitatea maghiară, în frunte cu amiralul Horty, contele Bethlem, 
nunțiul papal Lorenzo Schiappa, e militar hiar Zadrävei, etc, nu 
recunoaşte fäfig dreptul nostru asupra Transilvaniei şi Banatului, recunoscut 
de justiţia imanentä a istoriei şi pecetluit de dela Trianon, pentru 

una. 


4 Alături de mai sint următorii lorzi şi deputaţi englezi: lordul 

eg oră Carson, lor 3 lord Newton, Charnwood, Robert 
vet, c’ er, Hopkin, Moore, 

2 „rm Inne 1028, Societatea a hotärit ca această 

chestiune să nu-i mai fie ea urmind să fie / soluționată de cele două 
state interesate, Rominia şi Ungaria. 


“ 


| 


SOCIETATEA NAŢIUNILOR j -103 


a Ungariei I, descoperită in lanuar 1928 la St. Gotthard, care 
va duce la investigatiunile impuse de regulamentul Societăţii Nați- 
unilor şi conforme cu textul tratatului dela Triànon. 

La Sud, iredentistii Bulgari—descendenții lui Krum,—in al 
căror suflet pulseazä atavic brutalitatea şi ura contra noastră, aş- 
teaptă momentul oportun al surprinderilor cu mai multă discreţie, 
dar îl așteaptă färä îndoială. 

Atitudinea acestora, constant agresivă, ne este cunoscută de 
mult, căci ei sint aceia, care, deşi obligaţi de tratatul preliminar 
dela San-Stefano şi de cel din Berlin (art. II) să distrugă fortifi- 
caţiile dela Dunăre, ridicau totuşi întăriri la Silistra şi Dobrici, 
impotriva noastră, liberatorii lor din 1877 de subt jugul turcesc; 
iar mai tirziu, în 1911, ei scoteau a 6-a ediţie a brogurii „Tova- 
răşul soldatului“, in care găsim recomandaţia ca „Bulgaria să-şi 
întoarcă privirile spre Dobrogea, să o smulgă dela Rominia și să 
o Încorporeze la Bulgaria“. Ei, care aveau indräsneala de a scrie 
întrun ziar al lor 2, că vor lua Dobrogea întreagă şi că vor dicta 
pacea dela Bucureşti, hotärit, nu ne sînt prietini. 

Dacă înainte de războaiele balcanice gindeau şi scrieau a- 
cestea, ce să mai credem astăzi despre ei, cind se văd şi fără 
Cadrilater ? 

De altfel, gindul revangei îl trădează şi oficialitatea bulgară, 
care pune Dobrogea şi Cadrilaterul pe hărţile de geografie ale 
studenților, elevilor şi militarilor ca provincii ce trebuesc neintirziat 
luate dela Rominia, pe al cărei pămînt ospitalier s'au format co- 
mitetele revoluţionare bulgare și primii oameni politici: Rakovski, 
Karaveloff, Panait Ilitoft, Acenoff, Karadja Lewski, Boteff, Stam- 
bulov, Stoianoff, Grueff, etc. care au luptat pentru redesteptarea 
şi emanciparea naţională a Bulgarilor, alături de batalionul format 
la Pioesti din refugiații bulgari zi în unire cu dorobanfii romini, 
care şi-au dat viața „pentru liberarea definitivă a patriei lor, fără 
îndoială, dar şi pentru acea a pămintului bulgar, care păstrează 
şi astăzi oasele lor“ 3. 


VIII 


Incercärile noastre de intelegere cu Ungaria atit de repe- 
tate —n au dus pän’acum la vre-un rezultat favorabil, în ce priveşte 
problema optanfilor şi drepturile noastre asupra Transilvaniei gi 
Banatului,—iar de o înțelegere directă pănă'n prezent cu Sovie- 
tele, pentru garantarea reciprocă a hotarelor actuale comune, oricine 
poate să-şi dea seama ușor că nu se poate vorbi încă, 

1 Profesorul Ernest Denis, dela Universitatea din Paris, zicea cu drept 
cuvint in „La Guerre”, apărută in 1915, că „de o jumătate de veac, istor 

(Ungariei) nu este decit o lamentabilă țesătură de greşeli şi de crime, vio- 
lente odioase, făgădueli călcate în mod ruşinos, drepturi călcate în picioare“, 

2 Vecerna Posta, 


3, arii sl Rominii“, art. in revista L'Esprit international”, Paris, 
1928, de mm iba 25 


* 


104 VIAŢA 


Pericolul rus, pe care Rominia și Bulgaria l-au cunoscut in 
deopotrivă măsură şi de atitea ori, şi care este şi mai pronunțat 
astăzi, va duce, credem, întrun viitor pe care-l dorim cit mai a- 
propiat, la o schimbare de atitudine din partea Bulgariei fata de 
noi, de care-i leagă nu numai recunoştinţa ce ne-o datorează pen- 
tru contribuţia pe care a adus-o fara noastră la dezrobirea şi re- 
naşterea Bulgariei moderne, ci şi o comunitate de interese. 

Relaţiunile cele mai bune dintre aceşti riverani ai Dunării de 
jos, uzitate pänd’n 1877, pot să pună capăt ambifiei de expan- 
siune a Sovietelor şi să înlesnească o înţelegere trainică în ce 
priveşte navigația pe Dunăre, stăpinirea Mării Negre şi, mai cu 
seamă în privința ocrotirii minorității romine din Bulgaria. 


IX 


Nici nu s'au cicatrizat rănile pricinuite de groaznicul războiu 
ce s'a abătut asupra omenirii şi iarăşi se ridică la suprafaţă ura, 
ca reflex al violenței şi agresiunilor egoiste ce fomentează poli- 
ca: Rusiei, Ungariei şi Bulgariei, adversarii noştri de eri şi cei de 
m te. 

acă vedem bine realitatea, observăm că în fața probleme- 
lor grave şi amenințătoare ale viitorului nu prea depărtat, sintem 
reduşi la propriile noastre forte. Dar a face apel în ceasul de 
cumpănă numai la spiritul de sacrificiu al rasei noastre, cu toată 
forța sa de exteriorizare in voinţă şi eroism, ar însemna ca Ro- 
minia să fie mine, ceiace a fost eri: cîmpul de luptă al unei masse 
de compefitori şi obiectul de amestec internaţional. 

Dela războiu ne-am izolat din ce în ce mai mult şi din pri- 
cina aceasta, la care se mai adaugă egoismul naţional ce stäpl- 
neşte atit de puternic pe mulţi din conducătorii ge a pare 
rei, 
1 


—slăbind solidaritatea internaţională, — simpatiile şi 
din aliaţi, de care avem atita nevoe, sint mai mult p > 
„Deşi facem parte din constelația politică a Micii Antante, 
totuşi nu putem conta pe sprijinul ce ni l-ar putea da, şi care 
mar fi prea puternic în raport cu forțele comune ale duşmanilor 
noştri, ca finindu-se departe şi i înd problemele ce decurg din 
pornirile manifest agresive ale politicii pan-slaviste.. 
~ Rominia este e a de Polonia, pentru a fi cu noi strajă vi- 
goos contrà primejdiei dela Est, aşa cum erau in secolul trecut 
a 5 £ re dar 82 * nu ne poate pune, singurä, 
‚ in dep guran erii fiind considerabil de puţini, f 
de forțele numerice ale adversarilor. Z 
Siguranța completă n'o putem avea decit în cadrul mai vast 
al unor alianțe puternice, fiindcă națiunea noastră nu poate fine 
1 Afirmatiunea aceasta a tat o n confirmare prin atitudi- 
capat. epläcutä pr 8 


nea noştri din sinul aţiunilor, în procesul 
optanfii unguri, din — Mart 15 8 1 


* * m. 
* 
N 


0 *. i | 
SOCIETATEA NAȚIUNILOR — 15 


piept dugmänillor coalizate împotriva ei, unită cu Polonia, prietina 
Unsariei şi cu Mica Antantă, indiferentă la politica Sovietelor. 

Trebue ca politica noastră să fie în legătură, solidară 
cu a statelor civilizate, cu a Societăţii Naţiunilor, care are înda- 
torirea—in conformitate cu art. 10 si 11 din pactul ei,—de a da 
întreaga sa contribuţie la restabilirea complectă a păcii, fiindcă 
numai subt scutul Societăţii Naţiunilor işi poate asigura Rominia 
viitorul ei de stat. 

Avem nevoe de linişte, pentru a porni cu paşi siguri la re- 
facerea noastră economică, pe care o asigurăm vecinilor, dar inten- 
file noastre trebue să găsească analogie la ei, ale căror uneltiri 
sint departe de a se isprăvi, ci cresc pe zi ce trece in intensitate 
şi resurse, 

Pentru ţara noastră problema consolidării şi a siguranței sta- 
tului teritorial şi politic este de primul ordin, ei subordonindu-i-se 
toate N financiare şi organizația noastră economică de 
astăzi, aşa de complexă, de nestatornică şi de nefirească, Pănă 
la realizarea acestei probleme, toată utilitatea jertfei celor care au 

lămădit în decursul secolelor Rominia de astăzi, este un punct de 
trebare. 

Pentru ca viața pe care şi-au dat-o ca un omagiu al dre- 
gostei pentru moşia mereu amenințată să fie fructificatä în viitor, 
se aşteaptă dela generaţia care se ridică, realizarea siguranței de- 
pline între hotarele Tisei, Dunării, Mării Negre şi Limanul Nistru- 
lui, cum şi apărarea individualitäfi etnice a tuturor acelora, care, 
deşi în afara acestor hotare geografice, trăesc totuşi ca o confir- 
mare a caracterului rasei noastre, 

Dar pentru a ajunge la aceasta, se impune să cultivăm re- 
laţiunile cu Societatea Naţiunilor,—sprijinul nostru cel mai puter- 
nic şi mai sigur în rea tratatelor,—căci numai prin ea vom 
putea asigura Romîniei primăvara unor clipe mai liniștite şi mult 
mai prospere, pe care zadarnic le-am aştepta numai dela o pro- 
blematică pensionare a materialului de războiu. 


Alexandru Ionescu 


Memorial 


(Note de drum in Spania) 


Numărul de forţă pe care viaţa madrilenă îl oferă străinului 
călător e, fireşte, luptele de tauri. E un reziduu de viaţă crudă, 
pasionată, cu gust de singe şi de moarte, care vine ca un vitiu 
şi ca un blestem ancestral peste milenii, neputincioase să-l schimbe 
măcar cu o iotă, din cine ştie ce antichitate tulbure, de element 
iberic sau mediteranean. Catolicismul cu inchizifia şi autodafeurile 
lui, regii intoleranfi şi ambifiogi, generozitatea constituţională, u- 
manitarä şi democratică, nimic gi nimeni n'a putut smulge unei 
plebi niciodată säturatä în lăcomia de senzaţii, adoratele ei 
„coridas”. Guverne puternice şi populare au căzut pe această 
sfintă cauză. Spaniolul şi-a putut pierde libertăţile, dar şi-a păs- 
trat arena-insingeratä „Espada“, matadorul, e eroul popular de 
fiecare Duminică, adorat de femei, invidiat de bărbaţi, aclamat 
de mulțimi delirante, omul care cheltuegte mult, căruia nu-i lipsesc 
amantele frenetice, echipajiul inghirlandat, chefurile în risipä, ca- 
priciile mereu şi unanim iertate. 

Un bun „espada“ cistigä de zece ori mai mult în citeva 
luni decit cîştigă cel mai celebru profesor universitar în Germania. 
Luni dimineaţă, ediţiile speciale ale tuturor ziarelor peninsulei 
sint pline cu detaliile luptelor petrecute în toate oraşele Spaniei 
La Malaga unul a fost spintecat şi omorit pe loc; la Badajoz un 
altul a triumfat pentru a patra suta oară; la Valencia unul şi-a 
pătat succesul integral, fiindcă a omorit taurul puţin altfel de cum 
cerea procedura clasică. Apoi biografii, anunțuri de retrageri la 
pensie după o mie de tauri ucişi în treizeci de ani, dar mai ales 


d 


$ 


MEMORIAL 107 


fotografii gi lar fotografii: ale mamelor, amantelor ori mäcar fra- 
nor eroului zilei. In fine poza marţială, provocantă ori surizătoare 
a însăşi zeului de moment, impozant şi dulceag ca şi tenorii noştri. 

Descrierea luptei o cunoaşte astăzi toată lumea: de la cine- 
matograf, ori din Blasco Ibanez. Ea nu mai e aşa de neprevä- 
zută gi de oribilä cum îi apărea acum aproape o sută de ani lui 
Theophile Gauthier. Şi totuşi călătorul, care cunoaşte mai dinainte în 
perfectie toată tehnica ceremonialului, va trăi momente de ade- 
vărat paroxism nervos. Ceiace miră în primul rînd e oarecum 
contradicția situaţiei. Jocul e, prin esenţa lui, un capitol de recreatie, 
de cheltuială inutilă prin care omul scapă de amenințările proec- 
tate asupra instinctului său de conservare. Şi lupta cu tauri e un 
joc. Dar un joc in care viaţa nu e pusă la adăpost, ci mai ris- 
cată, mai periclitată decit în cele mai aprige lupte pentru exis- 
tenfä. Jocul „de-a moartea“ e un straniu non-senz spaniol, 

Nu e mai puţin sigur că acest spectacol nu e lipsit de 
grandoare. În afară de momentele excepţionale de războiu, rareori 
se pot vedea tensiuni colective unificate in așa convergenţă pasio- 
nalä, un freamăt atit de turburător de mulțime hipnotizată. Lupta 
se petrece întrun circ zidit, fără acoperiş, unde incap cincispre- 
zece mii de persoane. Cu greutate în ziua reprezentaţiei se mai poate 
găsi un singur loc nevindut. Locurile variază ca preţ de la simplu 
la dublu, după cum sint la soare ori la umbră, In primele locuri 
„bareras“ iau parte snobii eleganfi ai cluburilor, „aficionados*, 
acei tineri eleganfi, blazafi, sportivi, care-şi împart, aici ca şi 
aiurea, viața între femei sporturi şi club, Ei formează competenţa 
maximă asupra felului cum s'a efectuat uciderea taurului. Unuia 
din ei îi svirle matadorul päläria,—semn că spectacolui a început 
şi în acelaşi timp jurämint că taurul va muri,—inainte de a păși, 
grav şi puţin ridicol, în arenă. Din rîndurile acestor tineri distinși, 
panagafi în stalurile lor cu cocotele celebre ale Madridului, pleacă 
primele aplauze sau primele flueräturi şi numai aprobarea lor poate 
face complect fericit un luptător. E adevărat că galeria, cu crite- 
riile ei mai puţin subtile, dar mai sănătoase, poate aplauda, în timp 
ce grupul „aficionados“ flueră. Atunci conflictul de clasă e des- 
chis. Invectivele pornesc violente, înțepătoare, fără incunjur. Cite- 
odată se trece și la fapte. Divergenfa nu aduce numai insulte, 
pumni erispati şi ameninfätori, dar şi o bătae in regulă cu portocale, 
bastoane, pălării, care nimeresc adesea, pe nedrept, în capul unor 
spectatori neutri, în deobşte străini, ca subsemnatul de pildă. 


+ 
4” 
ii 

2 


r 


108 VIAŢA ROMINBASCA 
— — p — — 


; Şi să pofteşti să părăseşti sala! Huiduelile şi amenințările 
fratricide se transformă atunci, ca prin minune, intr'o strictă soli- 
daritate naţională, contra străinului lag ca o femee, bănuit că dis- 
prețueşte, sprijinit pe un linced umanitarism, aceste viteze mani- 
festări naţionale. 

Această vibraţie frenetică a cincisprezece mii de oameni, băr- 
baţi şi femei, îmbrăcaţi în toate costumele şi toate culorile, care 
subt soarele nemilos de lumină, se transformă în cea mai formi- 
dabilă paletă vie de pete colorate tremurind mereu, in veşnică 
mişcare, e poate un spectacol cu mult mai pitoresc decit însăşi 
lupta cu tauri. 

Ritualul succesiv al luptei se cunoaşte: taurul intră în lumină 
bruscă din celula sumbră în care e ținut închis. Primii care-l irită 
sint „chulos* agili, care destăşură flamuri roşii subt ochii lui rä- 
tăciţi. Urmează apoi „banderilleros“, adică acei care-i înfig adinc 


Intră apoi în scenă, „picadorii“, călări 
. A pe bătrine gloabe 
dezafectate, legate la ochi şi care amintesc aidoma de ms spa- 


Aici e partea cea mai desgustătoare a spectacolului. Taurul 
furios se repede cu coarnele în burta calului. Cäläret şi cal sînt 


moare în arii de marş suflate impozant de muzica militară, Ai 
vrea să strigi, să apelezi la duioşie, la rușine, ori măcar la omenie. 
mara =a sentimentalismul e aici cea mai mare crimä. 
nfine momentul culminant e atunci ci “7 

tea taurului şi pâşeşte măsurat, en eros pegas 
rina neagră, încercînd cu degete infricogate täigul spadei, cătră a- 
nimalul fioros şi sbirlit, El trebue să-l omoare, dintr'o singură 
lovitură, infingindu-i sabia adinc după ceafă, așa ca să pătrundă 
inima. Dacă taurul nu moare numaidecit, lovitura e greşită şi hui- 
duelile încep. La urma urmei „e greu de găsit un verdict definitiv 


` 
` 


de 


MEMORIAL «#109 


pentru toate acestea. Nu știu ce trebue să spun. E frumos? A- 
tifea estefi s'au pronunţat! Cruzimea, fără îndoială, poate fi fru- 
moasă, poate constitui un efect de artă, Quincey și-a întitulat o 
carte: „Le crime consider comme un des beaux-arts“. Poë şi 
Villiers de L'isle Adam au putut scoate, exploatind această temă, 
aspecte de înaltă rafinărie artistică. Cruzimea in luptă cu forța, 
cu viaţa care se opune, cu tinereţea, desigur poate fi frumoasă. Dar 
cruzimea contra infirmilor, contra cailor slăbănogi şi neputincioşi ? 
Un abator de animale prăpădite, poate oare inspira altceva decit 
scîrbă ? 

Ceiace pare mai cert, e că nevoia de senzaţii tari e un semn 
ori de impotenfä ori de primitivitate. Si arta adevărată nu s'a li- 
mitat niciodată între acești doi poli. Comparafi această căutare 
de plăceri singeroase şi rudimentare, brutale cu aceia conținută 
într'o piesă fină, eterică, spirituală alui Alfred de Musset, comparafi-o 
cu muzica lui Lulli, cu civilizaţia de la Versailles In timpul regenței 
cu bergeretele, idilile şi glumele sale. E oarecum cu diferența dintre 
Goya şi Wateau, dar e şi altceva. Incontestabil Spaniei ti lipsesc 
două lucruri: lacuna de a nu fi trecut prin renaştere (Spania e 
singura țară rămasă la sufletul medieval) şi apoi, ceiace a avut 
şi Rusia, un Petru-cel-mare. 

Dar în ziua aceia fatalitatea plutea în aer. Matadorul, ce- 
lebru pentru atitea masacre, a greşit cu un milimetru calculul e- 
xact al minii tremurătoare. Taurul s'a năpustit în plin. L'am văzut 
o clipă svirlit peste cap, descriind în aer o traectorie galbenă cu 
costumul său de matase. Apoi am văzut iarăşi taurul întors fră- 
mintind cu coarnele o masă amorfă de petece de stofă galbenă 
Impurpurate cu rog. Cincisprezece mii de ochi erau fintifi ca niște 
revolvere. Nici o räsuflare nu flutura pe nici o faţă. Nici o räsuflare 
nu flutura în aer. Numai femeile aveau gura deschisă şi ochii im- 
păianjeniţi, fără ţel, ca înaintea leginului. Un minut şi apoi un ropot 
de aplauze pentru taurul învingător, urmate de fluerături pentru 
matadorul păcătos şi mort. Căci aşa e in această ţară de rectitu- 
dine virilă : moartea e o ticälogie şi o slăbiciune. Mortul e un 
vinovat. Cel care trăeşte un merituos. „Bravo toro“, dacă învinge 
taurul; „bravo espada“, dacă învinge matadorul, Distinctiunea eu- 
ropeană, ofioasä şi subtilă, între om şi animal, e cu siguranță o 
inepfie. Succesul decide, indiferent de calitatea zoologică, 

Şi astfel în acelaşi ritm de muzică militară, patru servitori 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 
in negru au ridicat pe o targă un corp vinovat şi l-au purtat 
printre mii de ochi dispreţuitori, unde-va afară. Nici o compäti- 
mire, nici o indignare. Numai de undeva, dintr'o galerie, un țipăt 
scurt, repede înăbuşit. Poate o logodnică, poate o mamă bätrinä... 
Seara la hotel, schimb de impresii între călători. Francezi şi 
englezi democrați fierb de indignare. Patronul se amestecă insă 
surizător şi amabil : 
— „Ali avut noroc, reprezentaţie frumoasă, nu totdeauna se 
poate asista la moartea unui matador“. 


Toledo 


Toledo nu e un loc pitoresc; e altceva: un loc teribil, In- 
chipuifi-vä o stincä în formă de trunchiu de con. Baza e încon- 
jurată de o buclă în formă de cerc, deschis numai într'o parte, 
pe care o alcätueste, săpind de jur împrejur prăpăstii adinci şi 
furioase, spumosul Tajo. Pe virful stincii cătră care duc serpen- 
tine de poteci săpate în piatră e aşezat oraşul, cu străzi înguste 
că nu pot trece decit trei pietoni aşezaţi unul lingă altul şi prin care 
nu circulă nici măcar trăsuri. 

Casele sint clădite după arhitectura arabă: un chb de pia- 
tră, fără ferestre la stradă. Lumina vine dela o curte interioară, 
„patio”, plantată cu palmieri şi portocali, înconjurată de balcoane 
şi frumos decorată dacă proprietarul e bogat. Dar lumea e în 
general foarte săracă. Străzile miros greu, a ulei prăjit, a muce- 
gal, a urină, casele sint prost întreţinute, oamenii sdrenţăroşi ori 
murdar Imbrăcaţi. Cindva, la începutul evului mediu, aici, a fost 
totuşi capitală, 

Veacurile au trecut rind pe rînd peste această tristă mizerie 
in descompunere. Prin dedalurile de străzi grămădite, umede şi 
sumbre, presărate cu excremente, răsar din cînd în cind, brusc, 
vestigii ale măreției trecute: Catedrala, San Tom, Alcazarul, Los 
Reyes... 

Toledo, așa de cintat de Maurice Barres, pentru afinităţile 
psihologice pe care le găsea cu sine însuşi, trebue înţeles pe in- 
cetul, in initieri lente. Fiindcă strălucirea lui, e ascunsă. Seamănă 
cu Orvieto, cu Siena sau cu San Gimignano. 

Dar nu se dă aşa repede, nu-şi predă aşa iute farmecele 
ascunse ca oraşele italiene. Maiestatea lui iese direct din umilință 
şi sărăcie, 

Cind cobori cătră malurile Tajo-ului, aspectul devine din ce 


3 MEMOMAL er — — 1 
in ce mai serios, mai grav. Aici pe malul inalt, privind in jos, In 
abis, e aşezată casa prezumată a lui Greco. 

Un levantin orgolios şi neurastenic, Theocopulos,, trecut la 
Veneţia prin şcoala de culoare fastuoasă a lui Tizian ca printro 
eroare, şi-a găsit aici popas sufletului său pribeag şi nicäeri 
satisfăcut. 

După cum spun cronicile timpului, omul era grandoman, in- 
chis in el, taciturn, extatic. Nicăeri sufletul său mistic și îngrozit 
de flacärile iadului nu-şi putea găsi o patrie mai A gă- 
sit-o aici pe malurile prăpastiei abrupte, în care privea ca în gura 
Gehenei. In seri de Infricogare, cînd spasmul mistic îl cuprindea, 
abisul se deschidea larg ca să cuprindă în el toate chinurile in- 
fernului.. Din fund se inälfau focuri nemistuite, flacäri pătimaşe 
care ardeau carnea pămintului, riuri de undelemn clocotit In care 
fierbeau viţiile şi patimile neinfrinte, frigări în care se pirjoleau 
lacomii, spurcaţii, libidinoșii. Greco a visat şi gindit spiritul pur, 
deslipit de trup şi de pofte. Acest levantin slab, uscat, mistic, ros 
de excesele viefüjnterioare nu-şi putea găsi nicăiri, în pelerinajul 
său, o corespondență mai exactă decit în sufletul spaniol de a- 
atunci, in care se zämislise Sf. Tereza din Avila, pură şi eterică, 
şi Torquemada sadic, sumbru şi isteric, ambii căutători insetafi 
de suflet imaculat, unul prigonitor suav, celalt pervers, al pacatului. 

Pictura lui Greco e obsedată de icoana iadului: totul se pe- 
trece printre flacäri, oamenii ei insâşi, sint desinafi după forma 
capricioasă şi unduitoare a flacării. 

Casa lui, aşa cum o vedem astăzi, e prea stilizată. Un ele- 
ment de cochetărie intră chiar, în restaurarea ei. Ceva gentil, aproape 
drăguţ ; sufletul lui e incuibat ceva mai departe, jos, în locul unde 
şuvoaele Tajului prävälesc stincile unele peste altele, într'o de- 
zordine Infiorätoare. 


Cind m'am sculat astăzi dimineaţă, am simţit, pentru prima 
oară in această ţară, o insuficiență şi o nostalgie. 

Spania e prea originală, prea specială, voesc să spun prea 
unilaterală. E prea severă, prea aspră, prea uscată. M'am gindit 
cu regret şi poftä la Europa păduroasă şi umedă, unde în această 
lună iarba e încă mătăsoasă, umbra brazilor adincä, şuvoaele al- 
bastre şi imbietoare. M'am gindit cu 'plăcere la Paris cu 
umbrosul său „Bois de Boulogne“ sau la Viena cu răcoro- 
sul Prater. 


112 ____ VIAŢA ROMINEASCA 


Spania, ca şi Rusia sint țări de prea mult specific naţional, 

Aici poţi veni ca curiozitate. Poţi rămine o lună două. Mai 
mult însă e greu. Nu se poate locui decit în Franța; care e sin- 
teza, rezumatul tuturor popoarelor, a umanității întregi. 


Barrès e convins că a descoperit „Secretul Toledo*-ului prin 
pictura lui Greco, după cum un alchimist ar fi găsit formula au- 
rului. De fapt Toledo, ca şi o oglindă, i-a svirlit înapoi propria 
sa imagine. Un altul nu se poate recunoaşte în „secretul“ său, 
dar mai ales nu va recunoaște „secretul“ acestul oraş. Barrès 
mavea ca Goethe, darul descoperirilor obiective. 


Celebra pinză a lui Greco „ingroparea comtelui Orgaz* dela 
San Tome, conţine ca toate marele opere de artă dubletul realism- 
idealism. Jos, figurile nobililor care asistă la inmormintare sint 
luate direct din viaţă: portrete veridice pline de observaţie exactă. 
Deasupra lor se deschide cerul cu fantasmele lui. Acolo e remug- 
carea lui Greco, de a fi fost prea mult în contact cu realitatea. E 
Nagelafia pe care şi-a administrat-o contra crimei de-a avea sim- 
furi precise, pe care, fără îndoială, şi-o imputa. Numai că, pe cînd 
la Dostoewski sau la Shakespeare, unitatea între aceste două ela- 
nuri ale sufletului e perfectă, la Greco compoziţia sufere. S'ar zice 
două tablouri deosebite suprapuse unul peste altul. 


Cînd priveşti pe inserate, atunci cînd răsar luminile de pe celalt 
mal al Tajului, de pe plimbarea minunată care se cheamă „Ci- 
garales*, panorama totală a oraşului, emoția care te cuprinde e 
cutremurătoare, muzicală. Nu ştiu de ce am comparat-o în minte 
cu zguduirea pe care am cules-o în reprezentațiile ER 
Adicä cu un fior metafizic exprimat sonor. 

Toledo mi s'a părut o cetate fermecată a Nibelungilor, în 
afară de durată, cu o semnificaţie de blestem, de ideal răpus şi 
totuşi de vitejie solitară şi îndărătnică, amalgam pe care-l cuprinde 
orice operă wagneriană. O clipă, sudul prăfos, sterp şi clar s'a 
confundat în nordul nelämurit, umed şi păduros pe deasupra con- 
tingenfelor de spatiu sau culoare, într'o sinteză aproape mistică, 
în care diferențele se estompează, toate sugerind, egalizate, aceiaşi 
idee eternă. 


MEMORIAL 113 


24 Septembre 


In drum spre Cordoba, parcurgem ținutul dezolat din Man- 
cha. E patria lui Don Quijote. O stepă de praf, fără depresiuni, 
fără coline. Domină mereu linia orizontală, aşternută, lipită de pă- 
mint, fără curbe, întinsă din ochiul nostru pănă în orizont, 

Don Quijote prințul acestor locuri, slăbănog, uscätiv, de- 
şirat şi lung peste măsură, nu poale fi reprezentat vizual decit 
vertical. 

Proectind această fizionomie de erou înalt ca un plop, care 
răsare singuratecă şi halucinată peste aceste şesuri fără sfirşit, 
Cervantes s'a dovedit un mare pictor. Grandoarea lui, Don- 
Quijote reese din aspiraţia lui în înălţime aplicată pe platitudinea 
geografică a ținutului. Intretăerea acestor două linii e un profund 
artificiu artistic. Daumier care era şi pictor şi literat a înțeles per- 
fect acest lucru. 

Don Quijote e aristocratul care neagă realitatea şi nu vrea 
să ştie de decăderea sa, Petre Carp parafrazind pe Rivarol, mi 
se pare, a sfirgit odată un discurs cu aceste vorbe: „între mine 
şi realitate eu am dreptate”. Sint nobili ruşi în exil, care cred şi 
azi că bolgevismul nu e situaţie de fapt, ci o simplă minciună col- 
portată de ciţiva interesaţi. Don Quijote e etern omenesc, dar mai 
ales etern aristocrat, Funcţia esenţială a oricărui suflet înalt năs- 
cut e să nege realitatea. Nobieţea are o teorie a cunoaşterii spe- 
cială făcută din iluzionism şi credință oarbă. 

Ca să dea mai mult adevăr omenesc eroului, Cervantes 
l-a prezentat în glumă. Dar Mancha nu se mai poate dispensa 
astăzi de seigniorul său. Peste tot plutește umbra sa. Intr'o gară 
pierdută, intro oprire de trei minute, mi s'a părut că l-am zărit 
infägurat în mantie neagră, absorbind însetat ceva la bufet... 

La Madrid, se poate vedea zi astăzi, casa unde a murit, 
sărac, cel mai mare geniu al Spaniei, Cervantes, subt dom- 
nia glorioasă a lui Filip al l- lea, cel care ura gluma. 


Morile de vint cu care Cervantes îl obligă să se bată pe 

Don Quijote nu sint o simplă invenţie literară. Le intllnegti aidoma 

la fiecare pas. Sint o realitate a peisajului'din Mancha. Silueta 

lor uguratecä, neghioabă, se proecieazä ca un vis de nebunie pe 

cerul din amurg. Cind noaptea se lasă complect, peste pusta de- 
8 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zolată circulă fantome fumurii. Trenul le ciocneşte în văzduh. A- 
tunci începe viaţa eternă a lui Don Quijote, duhul nemuritor al 
acestor locuri de mizerie şi grandomanie. 

Don Quijote simbolizează multe lucruri: unele pe care le-a 
voit autorul; altele care i-au fost puse pe socoteală încetul cu 
încetul de generaţiile de cetitori care de patru veacuri îl cetesc 
şi-l comentează. Imbogäfit cu atitea doruri şi suspine din toate 
colțurile lumii, Cervantes şi-ar recunoaşte cu greu astăzi creatura. 


Trecerea din Mancha în Andaluzia se face prin ținuturi pră- 
păstioase, fărămate din zidul Sierrei Morena. Tainifi fără fund, 
locuinţi de Ciclopi şi de monștri se deschid în dreapta şi în stinga. 
Bandifi fiorogi ca acei cu care a trebuit să lupte Ali-Baba par 
oarecum necesari locului, pe care l-ar complecta aşa cum i se cuvine. 

Pe urmă după acest zbucium de coşmar, vine deodată calmul 
de cîmpie fertilă şi veselă a Andaluziei. Fugim pe malul Guadal- 
quivirului şi ne apropiem de Cordoba. Oraşul acesta aproape mi- 
lenar a fost capitala uneia din cele mai mari civilizaţii care a 
strălucit scurt şi intens în constelația istoriei. 


Odată, aici era aflntitä atenţia lumii. Avea pe atunci poate 
importanța care o au azi Berlinul, Parisul ori New-Yorkul. Era 
mai ales capitala culturală a extremului Occident. Universitatea 
arabă deţinea toate secretele ştiinţei timpului. Aici învățau tainele 
filozofiei şi ale teologiei viitori papi. Aici s'a inițiat Gerbert. De 
aici a pornit învăţătura lui Averhoes şi a lui Avicene, care mai 
pe urmă în largi valuri de popularizare l-au făcut cunoscut pe 
Aristot. Teologia catolică a utilizat pentru toate subtilele gi cal- 
culatele ei silogisme pe Aristotul arab şi nu pe cel grecesc, 


___ Oraşul cu tut bulevardul său central, modern construit, ali- 
niat de palmieri şi castani şi mărginit de magazine luminoase, e, 
in mahalalele lui, complect african. Casele sint pătraturi văruite în 
alb fără ferestre exterioare. 


Rareori cite-o ferestruică cu puternice gratii de fier priveşte 
ca un ochi mort o uliţă dosnică. In dosul ei seara, un cap topit 
jumătate în umbră, ascultă serenada pe care i-o trimit, de jos, din 
stradă, degete infrigurate de amorez pe o chitară. Aspectul ge- 
neral e mai cald şi mai senzual ca la Toledo. A dispărut atmos- 
fera grea de Ghetto părăsit. 


MEMORIAL 115 


Minunea cea mare a locului e Muscheia Califilor de altădată, 
a doua în lume după aceia din Meca. Suprafaţa ei e imensă şi 
atit cit poţi îmbrăţişa cu ochii pare o fortăreață beduină, văpsită 
în galben verzui. Aşa era arhitectura religioasă arabă: soră cu 
cea militară. Imensitatea ei nu permite privirii să o posede de o- 
dată, Cu atit mai mult, cu cît ziduri înalte o încunjură şi cu cit 
e lipsită de perspectivă. Astfel nu se pot aprecia proporții mai 
largi, ci, cel mult detalii separate, fără raporturi între ele. Inăuntru 
se pătrunde mai întăiu printr'o luxuriantă grădină de portocali gi 
palmieri „patio de los Naranjas“. 

Interiorul deodată deconcertează brusc, O pădure de opt 
sute de coloane de marmură variat colorată, te încunjură din toate 
părţile. Uniformitate în imensitate, Senzatie de mister, de infinit, 
dar şi de plictiseală. După ce te strecori citäva vreme printre 
aceşti arbori egali, de piatră adusă de ambiția califilor din toate 
colţurile împărăției lor, în mijloc se face deodată un luminiş, in- 
tocmai ca o poiană, 

O spărtură a întrodus acolo, fără nici un rost, in inima 
moscheiei o catedrală pompoasă in stilul 'renaşterii, cu o 
cupolă nepotrivită, pompoasă şi banală. Sacrilegiul s'a comis pe 
timpul lui Carol Quintul, după o luptă încordată între consiliul 
municipal al oraşului, care voia să menfie intactă, pentru mirarea 
posterităţii, moştenirea arabă şi episcopii locului care o voiau a- 
daptată la litera lor catolică. Carol Quintul, pios şi bănuitor, a luat 
partea preotimii şi cazmaua a lovit în inimă minunea arabă. 

Dar după ani de zile, trecind prin Cordoba, se zice că a fi 
regretat impietatea care a transformat ceva unic într'o catedrală 
cum se vede pretutindeni. 

Periferia a rămas însă aşa cum au voit-o califii. „Mihrabul* 
cu marmura roasă circular în formă de jghiab,de genunchii pioşi- 
lor pelerini, e o splendoare de artă pură. Bogăția de nuanțe a co- 
voarelor orientale din epocile bune, dau abia o slabă idee despre 
armoniile colorate ale acestei mici capele de marmoră şi mozaic. 
E triumful cizelării şi al artei pentru artă, cu mult înainte de orice 
fel de teorie. Proza lui Flaubert şi poezia lui Valery îi sint surori 
directe prin perfectie şi inutilitate, 

Cînd ieşi din biserică, la cîțiva paşi, se întinde peste Gua- 
dalquivir vechiul pod roman, refăcut de arabi. Măgari foarte în- 
cärcafi şi de o parte şi de alta, calcă leneș, absent, aducind me- 
rinde din satele apropiate. larăşi culoare galbenă, präfuitä. 


116 VIAȚA ROMINEASCA 


Fără îndoială acest aspect al podului şi al apei a fost ace- 
laşi şi pe vremea Arabilor. In partea aceasta a oraşului o diră de 
viață s'a păstrat neatinsă. Pe bulevardul „central însă, cite-o uşă 
întredeschisă, lasă să se audă hiriituri de radio, Pe trotuarul ca- 
fenelelor, ca în orăşelele de provincii de pretutindeni, lume trin- 
davă, cu ochiu spion şi lacom, pindeşte aproapele, îl descoase şi-l 
distruge, ca să-şi combată neurastenia şi exasperarea plictiselii, 


Mihai D. Ralea 
(Urmează) 


Este Europa decadentă ? 


Decreştinizarea unei părți a Europei, liberalismul, maşinis- 
mul, socialismul dau vremii noastre aparența unei epoci complect 
lipsite de eroism. Chiar războiul mondial, ori cite cazuri de eroism 
individual a dat la iveală, nu a putut schimba nimic din această 
atitudine entă a spiritului modern faţă de scopurile terestre 
ale fericirii. Insuccesul complect al liricei războinice, simbolul sol- 
datului necunoscut, faptul că marii conducători militari ai războiu- 
lui au intrat in conștiința masselor nu ca soldaţi ci ca spirite ce- 
rebrale, organizatori, căpitani de industrie, dovedeşte în deajuns 
că epoca noastră nu mai înțelege adorafia romantică a eroilor. 
Urmează însă de aici că sintem In decadenfä? 

Optimismul terestru, negarea ui vieţii, fuga abilă dina- 
intea destinului sint simptome tipice ale decadenfei la capătul că- 
rora € ruina gi răzbunarea însăşi a acestui destin. Tendinţa sta- 
telor, de a veni în ajutorul celor săraci şi de a conserva pe cei 
bolnavi, destinderea legăturilor conjugale, scăderea voluntară a 
natalității, înmulțirea avorturilor, higiena populară, combaterea 
epidemiilor, prelungirea viefii—aceastä enumerare ar putea continua, 
—par a justifica o asemenea afirmaţie, Scopurile vieţii, spre care 
tinde conştient Europa modernă şi radicală sînt fără îndoială, anti- 
eroice. Şi totuşi, omenirea de azi trăeşte zilnic un eroism de fie- 
care oră pe care nu l-a cunoscut încă, nu eroismul strălucitor al 
individului unic, care inspiră mitul şi cultul eroilor, ci îndeplinirea 
datoriei, plină de jertfä, a celor fără de nume. O comparaţie subt 
acest aspect a structurii societăţii dinaintea epocii tehnice cu 
acea a'epocii actuale an considerate in vreme de pace) ne 
aratä: odinioară, sfere de viaţă libere, autonome şi cu totul inde- 
pendente unele de altele, dela cei mai slabi şi săraci pănă la cei 
mai puternici si bogaţi, azi: în oraşele mari şi în curînd şi la ţară, 
nici un om a cărui viață, sănătate, muncă să nu atirne de mai 
multe ori zilnic, de ireproşabila îndeplinire a datoriei aproapelui. 


118 VIAŢA _ROMINEASCA 


In drumul de fier, tramway, automobil, adică in zone cu a- 
devărat periculoase, noi încredinţăm fără ezitare viaţa noastră unui. 
om cu totul străin şi de preciziunea poştei, telegratului, telefonu- 
lui depind toate afacerile noastre. Soarta fiecărui om, considerat 
aparte, se încrucişează azi zilnic, cu soarta altor oameni care ră- 
mine complect anonimă, dar de a căror forţă de voinţă şi strictă. 
îndeplinire a datoriei, depindem în toate raporturile şi pănă la 
sfîrşitul existenfü noastre. Si fiecare din noi a simţit desigur că 
ceva inuman şi chiar insuportabil prin recea lui imoralitate, faptul 
că unui chauffeur care printr'o minunată prezenţă de spirit a tm- 
pedecat o ciocnire, unui funcţionar C. F. R., care deşi e noapte 
şi frig, fiindcă nu lucrează mecanic ci munceşte cu atenţie, a des- 
coperit un defect al trenului, prezervindu-ne astfel de un accident, 
unui acar care în timpul unei nopţi furtunoase stă la aparat, nu 
i-am putut mulțumi personal. Ce eroism infinit, ce jertfă nespus 
de mare în acest eroism anonim a sute de mii de oameni, care 
îndeplinesc zilnic acţiunile cele mai primejdioase pentru ca socie- 
taten să-şi poată conserva mersul său! Cite vieţi n'a înghiţit in 
fine ul tehnic însuşi, invenţia și încercarea de noi maşini 
sau descoperirile chimice ? Ciţi aviatori au trebuit să moară, Ina- 
inte ca oamenii să parvină a se mişca în adevăr „fără pericol” 
în aer, şi să poată realiza astfel, unul din visurile străvechi ale 
umanităţii ? k 

Prin această. intrefesare a destinelor individuale, prin depen- 
denţa durabilă, aproape fizică a fiecăruia din noi de seme ii săi 
anonimi, destinul individului ca individ, a pierdut din valoarea lui 
de altădată. Nu cărţile, nici construcţiile intelectuale ci realitatea 
vieţii în on maginismului a creat sentimentul comunităţii şi co- 
lectivismul ; şi a săpat un bine meritat mormint, individualismului 
secolului al XIX-lea. 


în ce priveşte funcţia lui, în rt cu comunitatea : de aici, sol- 

datul e ade, Vechiul şi romanticul ideal eroic 
însă person | 

a ‘Antiteza u al Fan pa oh dar, taie sa că 

lecti ci Gestaltung) org sau e for- 
. Acesta rämine însă in ambele 

eroic, Cea mai bună dovadă, cit de adinc sintem stăpiniţi 

de acest fel de a vedea problema, este incapacitatea noastră psi 

hologică de a înţelege anarhismul secolului trecut, chiar ca 

o poziţie spiri , teoretic posibilă. r 

Direcția spiritului nostru, . antieroică şi vizind fericirea teres- 
nu 


tră, riveste individul, din punctul de vedere al valorii lui. Po- 
litica re paie esp chiar în cele mai 2 moleşitoare 
sau efeminate A porneşte la societate 


ca upre 
ea, niciodată ca „privat“, In statul modern al muncii, viafa—cel 
puţin cele opt ore ale zilei—e un serviciu făcut totului, care re- 


ESTE EUROPA DECADENTĂ ? 119 


clamă numai prea des dela individ un eroism, pe care nu l-a pu- 
tut cunoaşte epoca romantică a eroismului. Cit de puţin decadent 
e omul modem cu tot progresul său exterior, ne arată statistica 
accidentelor sportive—mai clar de cit oriunde în Alpinism. 

Pentru omul dela munte, adversar al progresului, vagoanele 
de dormit, încălzite, funicularul de pe lungfrau ca şi Palace ho- 
telurile de pe extremele înălţimi ale muntelui sint cu drept cuvint 
semne de efeminare. Dar in acelaşi timp in care muntele uriaş e 
cucerit de tehnică intră în acțiune Alpinismul şi sporturile de iarnă. 
Şi chiar, finind samă de sporirea actuală a ulaţiei, nici o epocă 
nu a cunoscut fără îndoială, în munte, atitea nenorociri şi jertfe 
omeneşti, ca epoca noasträ „efeminatä*. Sportsmenii riscă azi 
probe de curaj în faţa cărora locuitorul născut la munte e cuprins 
de teamă, ei urcă virfuri pe care omul nu le-a atins încă şi exe- 
cută sărituri de Sky, greu de imaginat. Aceşti indräznefi, care în 
fiecare an plătesc foamea lor de vitejie cu moartea, se jertfesc, ca 
să spunem aşa, zeilor şi demonilor muntelui, pentru ca alţii din 
Palace hoteluri şi sanatorii să-şi poată reface sănătatea în aerul 
înălțimilor şi în soare. 

Si asemenea exemple, le putem inmulti, după voe. Organi- 
zarea ajutorării crește în acelaşi tempo cu nenorocirea. Gran- 
dioasa îngrijire a răniților in războiul mondial, in comparaţie cu 
vremile de altă dată are ca revers avele mijloace de distru- 
gere a războiului tehnic. Societăţile de salvare ale marelor oraşe, 
minunate manifestări ale iubirii de aproape, pierd tot aspectul lor 
alinător, cînd ne gindim la statistica accidentelor, pe care în fie- 
care zi maşinismul modern le cere atît de nemilos. 

Europa nu este dar, nici efeminată, nici decadentä. Eroul ca 
individ—a devenit, cel puţin pentru zilele noastre, neinteresant, 
— era ca persoană izolată a pierdut faţă de societate, din va- 

rea lui. 

Şi chiar dacă conştiinţa noastră urmăreşte progresul, o ca- 
pacitate mereu mai mare, și prin urmare un loc cit mai înalt în 
viața şi fericirea materială a omului, aceasta nu ascunde nici o 
primejdie imediată de efeminare şi decadentä, cită vreme forma 
noastră de viaţă cere dela individ pentru binele societăţii, renun- 
tare şi jertfă. 


Prințul Charles de Rohan 


Inscriptie 


lată, in mine am gäsit 

O inscripție veche de cine ştie cind , 

Aşa mă simt cînd mă gîndesc la mine. 

Cine=a ncrustat aceste slove ne’ntelese 

Ce va fi spunînd semnul lor? 

Nu ’nteleg nimic, nu pot descifra nimic, 

Port in mine taina färä s’o pricep. 

N’am cheia nici unui cuvînt, 

Sint poate ultimele vorbe ale unui strămoș 
Desaceia poate simt tristeta necunoscutului din ele, 
Sau cuprind deslegarea vieții 

Pe care mi- a trecut=o n limba lui desatunci 

Şi sint nefericit fiindcă n'o pot cunoaşte, 

Cine ştie ? 

Inchid ochii mei obosiţi de lumină şi viață, 

Ca lumina lor să cadă în lăuntrul meu, 

dien mine însumi stau cu gîndul aplecat 
De=asupra mea, pe aceste însemnări necunoscute, 


ZANE ce ii 


Stau astfel de cite ori sint singur 

De cite ori nasc in mine intrebäri 

Şi n'am putut încă descifra inscripția mea veche. 
Am să v'o las vouă, tuturor, 

In sufletele voastre, 

Fila ruptă dintr'o carte care sa perdut... 


Tu îți aduci aminte, 

Au fost nopți senine de vară, în care 

Ochii tăi au crezut să lumineze în mine taina de demult. 
Dar cuvintele nu sau potrivit păn' la sfirsit, 

Şi zimbetul sufletului nostru s'a stins 

Cu tristeta focurilor care mor spre noapte, 

Şi taina întreagă a rămas în noi, 

Neinteleasa și ciudată, 

„Şi o purtăm, şi tu şi eu, si- acum. 


Demostene Botez 


Dev 


Pădurile în cadrul economiei naţionale 
şi al prevederei sociale 


Ca şi în alte ţări latine, şi în Rominia chestillor economice 
nu li s'a dat mai de mult acea însemnătate şi atenţie, pe care o 
găsim în ţările germane de pildă. In lipsa unei puternice organi- 
zări economice nationale sprijinită pe un învăţămînt dezvoltat, eco- 
nomic şi practic şi pe metode de lucru ştiinţifice şi intensive, în 
agricultură ne-am bazat mai mult pe fertilitatea naturală a solului, 
în industrie pe un protecţionism exagerat, iar comerțul a fost lăsat 
ca şi o mare parte din industrie, pe sama străinilor. E 

Pe cînd în țările germane învățămintul economic şi profe- 
sional era predat în numeroase scoale de toate treptele şi pentru 
ambele sexe, iar la Universităţi existau Facultăţi speciale pentru 
ştiinţele economice, în Rominia după modelul din Franţa, se bu- 
cura de atenţie mai mult inväfämintul pur teoretic, iar Facultăţi 
economice nu s'au creat, ştiinţele economice predindu-se în citeva 
catedre ale Facultăţilor juridice. In activitatea umană chestiunile 
economice ocupă un loc din ce în ce mai mare, lăsînd de multe 
ori în umbră problemele politice şi ca exemplu se citează războiul 
mondial, care deşi s'a făcut pentru rezolvarea a o mulţime de pro- 
bleme politice, insă a avut la bază multe consideraţii economice, 
mărturisite de cei în drept sau tăinuite, lucrul nu importă ; acele 
naţii, care nau fost în ritmul vremii organizate economiceşte, au 
avut de suferit în urma războiului crize de toate felurile, în spe- 
cial crize de producţie, 

Cazul nostru este tipic, căci de unde era de aşteptat ca după 
împlinirea visului milenar al întregirii neamului, Rominia egind 
mai mult decit dublată ca teritoriu, populaţie şi bogății de tot felul, 
să urmeze o adă de prosperitate, care să conducă la 
tarea denumirii de Dal 2 am — in in ehh in Ryan 
încoace, o perioa ină de priva mai tr in 
alte cauze una principală fiind şi acela, că n'am avut tradiţia unei 


DEE 


dezvoltate ni ge e izafli economice bazată pe un învățămînt economie 
de toate ele răspîndit adinc în popor, 
Dacă în chestiile economice este străină covirşitoarea majo- 
ritate a populației din toate clasele sociale, exceptind clasa con- 
are, de chestiile forestiere se poate spune fără exagerare, 
că este străină în bună parte chiar şi această clasă, 
„Între numeroasele ramuri de activitate economică, una din 
ele şi nu cea mai puţin importantă este economia forestieră. a 
„Despre păduri, despre modul cum prin pădure sint depen- 
dente unele de altele diferitele generații umane, despre foloasele, 
pe care populaţia le poate avea urma pădurilor şi despre obli- 
gaţiile ce incumbă societăţii romfne gti, existența si progresul eco- 
nomiei forestiere, voiu încerca să tratez în articolul de faţă. 


Pădurile îndeplinesc in economia naţională şi în economia 
mondială un dublu rol şi anume un ro! material prin produsele 
lor şi un altul imaterial prin faptul existenței lor. Rolul material 
este în parte cunoscut deoarece nu există om, care să nu folo- 
sească zilnic un produs brut sau prelucrat al pădurilor. 

Enumărăm mai jos principalele foloase materiale ale pă- 


1) In Rominia în special, marea majoritate a populației în- 
trebuinfeazä lemnul ca combustibil. Oricit ne-am mindri cu bogă- 
füle noastre în petrol, cărbuni şi gaz metan, lemnul va continua 
şi în viitor să servească de combustibil majorităţii populaţiei, pe 
deoparte fiindcă lemnul ne este mai la îndemină, mai eftin şi ne-am 
deprins cu el, pe dealta fiindcă petrolul, cărbunele şi metanul sînt 
prea deci ori cit de mari ar fi cantităţile de care dispunem 

nu ne putem bizui pe ele în mod sigur decit pentru cel 
mult citeva sute de ani. 

2) Lemnul formează materialul principal, sau secundar dar 
indispensabil în construirea locuințelor şi podurilor peste apele 
mici, precum şi pentru lucratul vagoanelor, vapoarelor, aeroplane- 
lor etc. ; din lemn se fac traverse de cale ferată, mobilă şi majo- 
Itatea uneltelor şi obiectelor, de care se servește omul în viață 
începînd cu leagănul şi terminind cu sicriul; oricii ar progresa 
cultură omului, numai o mică parte din obiectele ce se fac astăzi 
din lemn, vor putea fi înlocuite cu obiecte fabricate din alte ma- 
teriale decit lemnul. 

) Din lemn se fabrică apr toată hirtia atit la noi eit 
şi In celelalte ţări. Dacă cultura a făcut progrese mari, în special 
in secolele 19 şi 20, la aceasta au contribuit gi pădurile căci pen- 
tru tipărirea milioanelor de cărți, gazete gi reviste etc. au trebuit 
ca milioane de ha. păduri să fie sacrificate în fiecare an. 

Pe măsură ce cultura se räspindeste tot mai mult în toate 
țările globului şi în toate straturile sociale, suprafeţele de păduri 
ce vor trebui exploatate anual pentru fabricat hirtia, vor fi din 
ce in ce mai mari. Foloasele imateriale pe care pădurile je aduc 


124 VIATA 


2) Prin transpiratie, se varsă in atmosferă cantităţi enorme 
de 2 de apă, care pe deoparte prin scăderea iesper, 
pe dealta prin mărirea volumului de apă, ajută la formarea - 
lor şi la căderea ploilor. O pădure bătrină ca eş 
poate vărsa in epoca vegetației circa 2.500 Dal. apă la hectar, 
zilnic. De desimea ploilor urbe prou un ak paan 3 

i cele vecine; se expli ale pămîntului, 
Lal Mmforlioare 28 astăzi sint pustii datorită desființării 
urilor lor. 
we Secetele care tot mai des bintue în Rominia şi în special 
in Basarabia, pe drept cuvint sînt puse în legătură cu defrigarea 
rfionatä a pădurilor. A 
aul etala 21 un climat mai dulce, proteguitor al vieţii 
ui şi animalelor, 
pp a) Reducind extremele de temperatură, cu veri mai puţin 
călduroase şi erni mai puţin friguroase. 

b) răi iufeala vinturilor şi puterea furtunilor, acţiunile 
vätimätoare ale acestora sint mult reduse, Pin despădurire, omul 
seamănă vint şi culege furtună (Simionescu-Zeicu în cartea No- 

i de Silvicultură). ; 
ifa 9 bare: atmosfera cu vapori de apă provenifi prin 
transpirafia frunzelor, se micgoreazä radiaţia căldurii şi se Im- 
piedică gerurile tirzii din luna Maiu, care compromit o mulţime 
de culturi agricole, în special florile pomilor fructiferi. _,_ 

d) Aträgind trăznetele şi ajutind ca vaporii de apă din at- 
moslerd să se transforme în ploi, se împedică formarea de grin- 
dină sau cel mult se formează o grindină märuntä, care nu este 

bitoare. 
3 7 contra inundaţiilor. Apa n ploile căzute în 
regiunea munţilor colinelor acoperite cu păduri, nu se mai scurge 
map ger age a piraele şi rturile şi a îneca tere- 
nele din văi şi lunci, aducind o mulţime de distrugeri, de semänä- 
turi, locuinţe, căi de comunicaţie, oameni şi animale înecate etc. 

In păduri o parte din apele din ploi sint reținute de sol ca 
de un burete, iar restul se scurge încet astfel că pericolul inun- 
dafiilor este înlăturat. 

n Zăpada în păduri topindu-se pe incetul, „mărirea bruscă a 
debitului apelor este exclusă si 429 si ge 288 95 
topirea zăpezii sint neinsemnate fata cu 
terenele in pantă şi descoperite, neimbrăcate cu păduri. Spre a 
se evidenția rolul decisiv al pădurilor pentru evitarea sau împuţi- 
narea pericolului inundaţiilor, vom cita citeva exemple: 


PĂDURILE 125 


In bazinele riurilor Mureş, Someş, Crişuri, Timiş și Wen. 
după studiul d-lui consilier silvic Petre Antonescu, prezentat în 
Maiu 1927 Comisiei Internaţionale pentru regimul apelor din ba- 
zinul central al Dunărei, din cauza despăduririlor o întindere de 
41.066 ha. s'a transformat In terenuri neproductive, iar 16.013 
ha. S au degradat atit de mult încit s'au format numai torenfi, care 
provoacă anual inundaţii mai mari sau mai mici. 

Numai în cîţiva ani inundaţiile din acele regiuni au produs 
pagube de circa 65.000.000 lei prin distrugerea de case, căi de 
comunicaţie precum şi a culturilor agricole depe 2.230 ha, iar 
devizul pentru corectarea torenfilor şi repunerea in valoare a a- 
cestor terenuri însumează suma de circa 106.000.000 lei 1 

Cum răul nu se va putea stăvili întrun timp scurt, pănă la 
complecta repunere în valoare a acestor terenuri pagubele se vor 
repeta, negresit din ce în ce mai puţin. Prin art. 292 si 293 din 
Tratatul dela Trianon, în urma stäruintii Ungurilor, Rominia este 
obligată să ia măsurile cuvenite ca un regim normal al apelor să 
se stabilească în bazinele riurilor Tisa, Mureşul și Crişul, astfel 
ca statul vecin să fie la adăpost de catastrofele inundaţiilor, in- 
trucit depinde de starea împădurită a bazinelor acelor ape, păr- 
file care se găsesc pe teritoriul nostru. 

Dacă in Ardeal unde a fost o gospodărie silvică mai ştiln- 
fificä, s'au putut forma torenfi, în vechiul Regat răul e şi mai grav 
intrucit în afară de micile lucrări de apărare executate pe lingă 
căi ferate şi şosele de cătră serviciile respective, nu s'a executat 
nici o lucrare de stăvilirea inundaţiilor, nici la munţi nici la co- 
line. De peste 30 ani serviciul silvic prin reprezentanţii săi cei 
mai de samă a cerut întocmirea unei legi a corectării torentilor, 
însă strigătul lui a răsunat în pustiu, căci nici astăzi Rominia nu 
are 0 asemenea lege. 

In vechiul Regat nici nu avem o statistică a rănilor depe 
trupul ţării, căci terenele devenite neproductive din cauza defri- 
şărilor, ripele, surpăturile şi torentii nu sînt decit niște răni, com- 
parabile cu acele pete depe trupul unui N 

Se ştie că in judeţul Buzău pe Valea Bisca Chiojdului şi 
afluenții lui, terenurile erozive, surpătoare şi torențiale ocupă su- 
prafata de circa 19.200 ha, în Judeţul Arges pe Valea Boia acele 
terenuri însumează circa 4000 ha. 2 iar pe Valea Topologului dacă 
la 1890 cînd s'au inventariat de d. profesor P. Antonescu, tere- 
nurile de acel fel totalizau 2419 ha., după 29 de ani nu gresim 
dacă le socotim cel puţin dublu adică 4838 hectare, 

Dacă in vechiul regat după o statistică din anul 1897 inun- 
daţiile au produs în primăvara acelui an pagube de 41.500.000 
lei, întrucît despădurirea a mers crescind, astăzi anual pagubele 
provocate de inundaţii sînt negreşit mult mai mari, iar dacă ne 


1 Revista urilor, Anul 39, No, 7, na 311, 
2 Rev. 56d. Anul 39, No. 7. an 


126 VIATA ASCA 


intreagä, cu in minus putem evalua 
2 At an an la sute de milioane; cind inundaţiile iau pro- 
porţii neobişnuite ele se apropie de un miliard sau mai mult, $0- 
cotind toate bunurile ce 1 şi toate cheltuelile ce trebuesc 
tit ntru repararea A 
mesi Din cercetările Comisiunii Europene a Dunării urmate ine 
de 25 ani, rezultă că acest fluviu transportă in Marea Neag 
anual 82.000.000 tone aluviuni, din care o parte importantă o 
formează pămîntul vegetal spălat de apele torențiale depe plaiu- 
i îneşti 1, i 
” "Nu rd că prin reîmpădurirea ţării pănă la proporţia 
indicată de oamenii de ştiinţă, va urma să curgă in erg pe 
toate văile mari şi mici numai apă limpede, dar este sigur că nu- 
mărul zilelor end apa curge tulbure va scădea; într'o roporţie şi 
mai însemnată va scădea procentul materialelor minerale şi vege- 
te şi tirite de a ` 
* 5 e si 3 gen In . ute ra 
joritatea volumului, de apă din plo pezi nu 
folos la vale, ci se 3 în sol pe încetul apărind la supra- 
f ai departe subt formä izvoare. 
* "infittratia durind luni de zile, în acest timp intervin alte ploi 
sau zăpezi astfel că debitul izvoarelor este aproape constant. i 
In terenurile descoperite izvoarele au debit mare citeva zile 
după ploi şi după citeva săptămini debitul se micşorează sau chiar 
seacă izvoarele. Sint multe ţinuturi unde viaţa este imposibilă din 
cauză că lipsesc izvoarele ; eat ăla partial aceste ţinuturi, 
vin locuibile, căci apar izvoarele. 
e ac Starea Impäduritä asigurind un debit regulat şi constant 
al izvoarelor şi deci al apelor, înlesneşte ca cursurile de apă p 
fie utilizate cu cel mai mare folos pentru navigație, irigație $ 
pentru producerea forței hidroelectrice (cărbunele alb). = 
In Rominia se proectează lucrări uriaşe, in care se vor in- 
vesti zeci de miliarde de lei spre a se da avinturi erg 
nomiei naţionale prin intrebuinfarea principalelor cursuri de * 
pentru captarea energiei căderilor de apă, pentru navigaţie 5 
Este de închi că toate aceste învestiri de capitaluri cu 
speranțele ce se er de ele, nu vor produce efectul dorit dacă 
în regiunea munţilor şi ap ură 1 pădurile bine îngrijite 
i mai mare dec! i 
8 D papa de vedere higienic. , Plantafüle forestiere pot 
asana ţinuturile mlăştinoase, nelocuibile, făcindu-le locuibile. 
Sologne din Franţa, localitate unde viaţa era aproape a a 
pa wa 4 2 eben i d atlas Be 
e pin, a de un d e 
Frunzişul arborilor are proprietatea să micşoreze virulenfa 


1 P. Antonescu, în Revista pădurilor, Nr. g. Anul 34. 


— PĂDURILE 


127 
microbilor. patogeni şi deci să constitue un obstacol pentru räs- 
pindirea boalelor. Pădurile şi parcurile de sute şi mii de ha. care 
s'au —— marilor oraşe sint datorite în — — rind rar 
cupărilor nă şi sănătatea populaţiei ale w respectivi. 

Majoritatea medicilor recunoaşte infiuenfa binefăcătoare a pä- 
durilor pentru tratamentul tuberculozei, deaceia mai toate sanato- 
siile de tuberculoși s'au instalat în apropierea sau in mijlocul pă- 
durilor de reginoase în special l. 

8) Fixarea şi valorizarea terenurilor surpătoare şi zburătoare. 

Orice teren friabil,-erozibil şi surpätor, cu totul neproductiv 

poate deveni stabil şi se poate valorifica prin impădurire, în special 
cu salcim, salcie, anin etc, In Rominia sint astăzi milioane de hec- 
tare terenuri in regiunea colinelor şi munţilor, foste împădurite iar 
astăzi după delrişare devenite surpătoare gi ripoase. 
Aceste terenuri nu se pot pune in valoare decit prin impä- 
durire, care necesită acum sume de 2—5 ori mai mari decit cele 
obişnuite, deoarece plantațiile spre a fi asigurate au nevoe a fi 
protejate prin baraje, diguri etc. 

Terenurile sbutătoare, nisipoase depe malul Dunării, Sire- 
tului etc., nu se pot fixa gi valorifica decit prin păduri, care mai 
tirziu opunindu-se vinturilor formează o perdea de protecţie pen- 
tru terenele agricole dela spatele lor. 

9) Din punct de vedere estetic. Omul neputind fi fericit nu- 
mai cu bunurile materiale ci avind nevoe zi de mulțumiri sufle- 
teşti, pădurea prin frumuseţea ei procură omului parte din aceste 
mulţumiri. Dacă orice om se poate recreia privind bolta maestoasă 
a pădurii, varietatea de culori a copacilor, frunzelor şi florilor din 
näuntrul ei, ascultind ciripitul pasărilur, susurul izvoarelor şi frea- 
mätul frunzelor, însă literatul, pictorul şi muzicantul au chiar clipe 
de fericire cind inspirați fiind de vraja codrilor, produc in dome- 
niul lor opere artistice, care fac plăcere celor ce cetesc: scrierile, 
contempla tablourile sau ascultă operele muzicale respective. 

10) Pentru apărarea naţională. In. timpul luptelor pădurile 
aduc foloase importante armatelor, deaceia cu drept cuvint un 
colonel romin a spus la un congres in Cluj: „In räzboiu pădu- 
rile au luat parte cot la cot cu armata, azi mulţi arbori dorm şi 

ei somnul de veci alături de mormintele atitor eroi ai neamului. 
Pădurile s'au pus pavăză inaintea soldaţilor noştri din trangee, 


căci falnicii arbori au fost ingiere — a 
romin in anumite ee a wege . sein 


Apreciindu-se la justa valoare foloasele materiale şi imate- 
rale ale pădurilor, s'a pus întrebarea, care trebue să fie suprafața 
păduroasă a Rominiei pentru ca locuitorii ei să se bucure la maxi- 


1 Gh. P. Antonescu, in Rev. Päd, Nr, 9, din 1922, 


2 Rev. Päd, numărul special and 
wici den Cluj, din 1921. cuprinzind dezbaterile congresului Ing. Sil- 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“muntoase şi deluroase, că țara 

țării o formează 53 
lucrurilor avind uu caracter agrico ur. 

voe de pcoteciia r, că nevoile in lemn de lucru şi de foc 


£ 
vea absolută nevoe de un debit regulat 
3 — — a fi utilizate pentru navigaţie, irigație & 
producerea de energie etc., au stabilit ca procentul pass 
fie maximum 25%, repartizate rege irag e mpeg re — 
i toate . Intindere 
1 7. . s'ar cuveni să fie minimum 


~ că. 
e p saen recoltele rilor nu se culeg ca in agricultură peer 
ci la 30—80 ani şi chiar peste 100 ani şi întrucit foloasele 
teriale sînt cu atit mai pronunţate cu cît pădurile se 3 
la vriste mai înaintate, urmează că toate generaţiile — 
sînt datoare să contribue pentru a asigura existenţa şi 2 
grijire a pădurilor. Intrucit generaţia actuală se foloseşte per 
rile creiate sau îngrijite de generațiile anterioare, sentimentu 
adinci prevederi sociale ne dictează ca 
noastre sä lipsim — — de 
folosin cestor bunu 4 
iana alei erai, că în această privinţă Ag var 
existentei i Ingrijiri, u pentr, e integral pi de band voe 
2 — da simțul de solidaritate cu acele en 
statul să facă obligatorii aceste datorii, legiterind şi haind misu- 
rile cuvenite. „Ori cit de peste măsură ar părea o astfel 


, irigație 
cursurilor de apă cu forţă motrice sau ca i 
5 economist Charles Gide in tratatul säu de e- 
Prosonil Nicolae Oh. Popovici dela Şcoala Politehnică, 
intrun studiu din 1914, preconiza ca in Constituție, pri r 
utilitate publică să se înțeleagă nu numai gr rap en = 
tatea publică, lucrările de apărarea țării etc. dar şi „conserv 


PÄDURILE 129 


de păduri ori porţiuni de păduri sau creiarea de păduri pe tere- 
nuri sau porfiuni de terenuri unde impädurirea este de interes 
public şi constitue o utilitate publică“ i. Se preconiza deci posi- 
bilitatea exproprierii de cătră stat a unor păduri sau terenuri de 
împădurit pentru cauză de utilitate publică. 


Statul şi generația actuală s'au conformat numai în parte 
comandamentelor impuse de solidaritatea ce ne leagă de generaţiile 
viitoare in ramura economiei forestiere zi anume au înfăptuit 
următoarele : 

1) Prin Codul silvic din 1910 şi modificările lui din 1920 
s'a prevăzut supunerea la regimul silvic aproape a tuturor pădu- 
rilor ţării mai räminind nesupuse numai unele păduri din regiunea 
de cimpie. 

S'au prevăzut di țiuni pentru buna îngrijire a pădurilor 
şi pentru regenerarea lor, astfel ca actuala suprafață păduroasă 
a menfie şi pe viitor, reducindu-se foarte mult posibilităţile de 

Fare. 

2) Prin legile de organizarea Corpului silvic si Invätämin- 
tului silvic din 1923, s'au introdus dispozitiuni nouă si folositoare 
care să conducă la scopul cultivării raționale a pădurilor printr'un 
personal cit mai pregătit şi selecționat spre a-şi îndeplini cit mai 
cu folos p țară misiunea sa. 

3) Ministerul de Domenii sprijinit de Ministerul Instrucțiunii 
a dat după războiu un puternic avint serbării sădirii pomilor şi 
arborilor, care se desfägoarä în fiecare primăvară în sute de puncte 
pe tot cuprinsul ţării, cu care ocazie se popularizează interesul 
pentru economia forestieră In cercuri tot mai largi ale populaţiei, 
dar mai în deosebi ale lumii şcolare, 

4) Prin înființarea Camerelor Agricole, s'au creiat noi mij- 
loace pentru opera de împădurire în special pe terenurile surpă- 
toare, neproductive şi pentru începerea corectării piraeior torențiale. 

5 n studiile şi articolele tot mai dese, care nu apar numai 
in publicaţiile de specialitate ci şi în ziare gi reviste, relative la 
problemele forestiere, se răspindesc pe scară din ce în ce mai 
mare cunoştinţele despre păduri şi se atrage atenfiunea conducă- 
torilor asupra măsurilor ce mai trebuesc luate pentru sporirea 
rentabilităţii pădurilor, pentru opera vastă de împădurire ce trebue 
intensificată şi continuată, pentru mai bună administrare a pro- 
prietäfü forestiere etc. 


Statul şi generaţia actuală pe lingă această operă pozitivă 
au exercitat şi una negativă, necorespunzătoare datoriilor societății 
de azi cătră societatea de mine. Le vom enumera zi pe acestea 
fiindcă mai ales din cunoaşterea lor, se vor trage concluzii asupra 


1 Democraţia, anul I, Nr. 24 din Martie 1914, 


f; 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


căilor pe care urmează să mergem pentru ca cu adevărat să ne 
putem numi conştienţi şi consecvenfi datoriilor solidarităţii sociale 
din punct de vedere forestier ; 

1) Exproprierile din păduri au micşorat prea mult procentul 
păduros. În adevăr, după datele statistice deşi în momentul în- 

tuirii Rominiei Mari suprafața pădurilor şi poenilor lor era de 
7.248.985 hectare, astăzi după exproprierea a peste 1.000.000 
hectare au mai rămas păduri şi poeni numai 6.248.985 hectare. 

Scăzind şi din acestea 468.375 hectare poenile şi golurile 
de munţi, care probabil vor rämine în majoritate pentru totdeauna 
în această situaţie spre a servi de islazuri, mai rämine ca pădu- 
roasă suprafața de 5.780.628 hectare. Nu se poate nega carac- 
terul naţional şi social al exproprierei din păduri, se cuvenea să 
dea şi pădurile tributul lor pentru desăvirşirea scopurilor expro- 
prierii, însă relevăm că din 1.000.000 hectare expropriate cel 
puțin 250.000 hectare s'au expropriat în detrimentul economiei 
naţionale deoarece ori sint terenuri neproductive pentru alte cul- 
turi decit cea forestieră, ori sint terenuri în pantă, care după tăerea 
arborilor ce fixau coastele cu rădăcinile lor, vor deveni supără- 
toare, sterile şi pierdute nu numai pentru producţia forestieră dar 
şi pentru cea agricolă, 

2) Necunoaşterea datoriilor ce ni le impune solidaritatea so- 
cială în materie forestieră pe de o parte, egoismul societăţii de 
azi pe dealta, au condus la o rea îngrijire a pădurilor, care de 
cele mai multe ori n'au la unitatea de suprafață nici numărul de 
arbori, nici volumul, nici ese ze cele mal valoroase proprii re- 
giunii, pe care ar trebui să le aibă, ca să fie adevărate păduri, 
astfel că (ransmifindu-le generaţiilor viitoare, acelea să fie recu- 
noscătoare şi mulfumite, nu înşelate. In adevăr, oamenii de spe- 
cialitate ne spun că pădurile în general, chiar și la stat nu numai 
la particulari, au goluri atit de mari, încit suprafaţa efectiv fm- 
päduritä nu este decit 60—70%/, cel mult, iar restul teren gol 
neproductiv, deci pe hirtie ne mindrim că avem încă 5.790.628 
hectare, pe cind în realitate nu avem decit 4.046.440 hectare, 
mai puţin cu 3.303.560 hectare decit ne spune ştiinţa că ar tre- 
bui să avem. 

3) Greşelile unor oameni politici care căcind principiul com- 
petenfelor au ambiția să dea directive în cestiunile ‘forestiere ne- 
socotind avizele specialiştilor si fără să fi aprofundat ei aceste 
cestiuni, spre a se putea da solufiunile cele mni bune într'o ra- 
mură economică unde nu trebuesc să primeze interese de mo- 
ment şi unde ori ce măsură trebue luată cu multă prudenţă. 

ceste greşeli stat următoarele: a). Inainte de războiu mai 
mult, astăzi ceva mai puţin, unii oameni politici au intervenit şi 
intervin pentru micşorarea caufiunilor de regenerarea pădurilor 
fixate de silvicultori. 

S'au exploatat păduri înainte de războiu depunindu-se cau- 
fiune de regenerare numai 20—30 lei la ha. Nefäcindu-se împă- 


PÄDURILE 131 


durirea de exploatator, caufiunea a rămas statului 
3 re a fa 
împădurirea ; ori a împăduri astăzi 1 ha. pădure 3 ande 
au fost cazurile acestea mai frecvente) se necesită 5000 lei gi 
chiar 2 ie n -porals trebuiau 80—100 lei. i 
| ul e munții au rămas statul i 
el 1 * facă lucrările. Pan e 
ntervin pentru admiterea păşunatului în păduri 
= din 1910 interzice pägunatul in pädurile ee ek 
2 u mici exceptiuni. Profesorul lonescu-Sigegii, unul dintre 
cei mai autorizaţi a vorbi de nevoile agricole, afirmă că pentru o 
suficientă producție animală sint destule 2.500.000 ha. islaz, ori 
= Zr astäzi in Rominia ca islaz 2.800.000 ha. mai mult cu 
en ha. 1. După atitea jertfe ale pădurilor şi cînd suprafaţa 
de islazuri e mai mare decit trebue, introducem vitele í 
in fiecare an, rezultind de aici pe de o parte dist arbore- 
telor 2 ce acum se formează, iar pe dealta privarea genera- 
1 3 2 cantitate de lemn de lucru, ştiut fiind de 
—— is er urile pägunate dau o foarte redusă proporţie de 
e) intervin In administraţie în sco 
5 p de a obține derogäri 
eroare rag pădurilor şi dela regulamente precum 95 dea 
mişcări în personal, ceiace produce dese perturbații în serviciu şi 
«descurajează pe agenţii cei mai buni de a-şi depune tot zelul pen- 
tru em ee forestiere. 
tatul nu promovează o operă de împădurire în sti 
nedind mijloace suficiente agenţilor lui şi — ea 
— paun — la particulari. 
€ specialişti s'a arătat necesitatea acestei i 
bugetul general s'a făcut socoti 2 
ra cr a 28 9 se face cu ne tirea programului 
mulțime de dispoziţiuni legale, care ar fi f 
pentru păduri dacă s'ar fi aplicat, au rămas numai 2333 
nen — al in > e de activitate In Nominia 
une ducem li ci i 
Saan A KO: bens da 2 ci de oameni infelegätori şi 


In puţine cuvinte situaţia forestieră a Rominiei i 

fin i, ca 
a neindeplinirüi „datoriilor ce generaţiile contimporane ap 400 
de generație regret se prezintă astfel: 

uzifi de credinţa, fostă justă păn 

dar falşă astăzi, că sintem o ţară sta er urca = 
frişat mereu, atäcind capitalul forestier uitind că generaţiile în d 
cursul timpului ori cite nevoi ar avea, nu se pot folosi decit de 

acestei bogății. Acum în 1929, deşi în țară mărită cu 
provincii mai păduroase de cum era vechiul regat (Ardealul, Bu- 
<ovina) în loc să dispunem de o suprafață păduroasă de cel putin 


1 Rev. Pădurilor Nr, 7 din 1927, 


< 


132 VIAȚA ROMINEASCĂ 2 


adică 25% din suprafaţa totală a ţării, mai avem 
L ee făcută mai înainte 4.046.440 ha., deci ne 
peste 3.000 000 hectare. [oa 
2) In cele circa 4.000.000 ha., de care dispunem astăzi, a 
urma tăierilor dezordonate, predomină virstele tinere în loc să fie 
o proporţie echitabilă de vriste tinere, mijlocii gi bätrine pentru = 
în fiecare an să rezulte prin exploatare cantități suficiente nu numa 
de lemn de foc, dar şi de lucru, în special de mari dimensiuni. 
3) Chiar şi în pădurile batrine, din cauza păşunatului, * 
telor şi a ignoranței populaţiei în cele mai elementare regule 
däre forestieră, procentul lemnului de lucru de bună calitate 
mai ales în pădurile de cimp şi coline este redus de tot, circa 
15—25"/, în loc sa fie 55—70°/,, cum se prezintă cazul în pă- 
durile bine cultivate din alte ţări. A a i 
4) Defrisarea încă nu s'a terminat deoarece 
fac şi A mai 3 exproprieri din päduri, in special pentre 
a riale ale pădurilor s'au micşorat foarte mul: 
ol le imateriale ale urilor nult 
şi Ri Aare pi sufere nu Liner agricultura ci Intreaga viaţă 
economică a ţării se resimte pe urma intenselor despăduriri şi a 
insuficientei ingrijiri a pădurilor ce mai avem. 
6) Pădurile continuă a fi obiectul solicitărilor electorale si = 
Jager şi aici rezidă isvorul majoritaţii relelor, de care suter 
ură economică, 
ceas Padurile nu-şi vor putea îndeplini la maximum rolul material 
şi imaterial—pentru stat maximum de producţie ar atrage şi pi 
ximum de venituri atita timp cit destinele tor în loc să fie 
sate în seama specialiştilor, vor fi influențate de acţiunea politică 
nebazată pe ştiinţa, ci câlăuzită de interese momentane In dams: 
intereselor permanente şi de satisfacerea unei fracțiuni din popu 
latie în dauna interesului general al intregei populaţii. 


e * 2 $ 
Pentru remedierea acestei situafiuni se cere desfăşurarea une 

activitèėți atit de mari încit este exclus că numai corpul silvic 
compus din citeva mii de oameni să-şi ja asupra sa această sar- 
cină, chiar dacă acest corp ar fi de citeva ori mai numeros ca — 
täzi şi chiar dacă fondurile ce s'ar da serviciului silvic ar fi du 
sau triple ca cele ce i se acordă în prezent. După cum la opera 
negativă, care a provocat situația nemulţumitoare de acum, au 
colaborat toate straturile sociale, tot aşa la opera de îndreptare a 
acestei stäri de lucruri se impune să-şi dea tributul de gm de 
energie şi de sacrificii materiale toate cat ile sociale, 2 1 
parte ca un semn că înțelegem a ne indeplini datoriile sol 
taţii ce ne leag de generațiile viitoare, pe dealta ca un 3 ; 
de regret pentru greşelile ce am făcut, lutndu-ne obligația să in- 
cepem a le corecta. 


è PADURILE » 133 


intrucit cele mai multe defrişări le-au făcut agricultorii mici 
"gi mari spre a-şi spori suprafetele cultivabile, utilizind îngrăşă- 
mintele vegetale acumulate de secole în păduri, întrucit agricultura 
își datorește recoltele sale deficitare de citva timp in bună parte 
diferitelor schimbări climaterice survenite în urma intereselor des- 
păduririi, agricultorii de toate gradele vor fi cei d'intăiu colaboratori 
ai serviciului silvic pentru opera de reimpädurire şi pentru crufarea 
şi mai buna îngrijire a actualelor masive păduroase. 

Cind ştim că silvicultura germană este cea mal înaintată 


„depe glob şi cind cintärim şi faptul că Germania mare un pro- 


nuntat caracter agricol ca Rominia, ne vom da mai bine sama 

de valoarea următoarelor cuvinte pronunțate de agronomul german 

Freytag, chemat de Guvernul romin acum 40—45 ani să-şi dea 

— despre unele probleme, care priveau economia noasträ 
cola. 

O agricultură raţională nu se poate face, dacă nu se va res- 
tabili şi menţine o justă proporţie între păduri şi terenurile culti- 
vabile ; acest lucru constitue una din problemele cele mai grele 
ale economiei de stat, de care depinde prosperitatea și buna stare 
a țării. Doresc Regatului Romin să poată si să ştie să realizeze 
intr un timp cît mai scurt această problema“ 1. Cuvintele înțelepte 
ale lui Freytag n'au avut ecou în timpul cind au fost rostite, sim- 
ul de prevedere ne cam lipseşte nouă Rominilor, au trebuit să 
treacă peste noi dezastrele agricole de după războiu mai ales, pen- 
tru ca să incepem să le dăm însemnătatea cuvenită. 

Boppe, fost director al Şcoalei de ape şi păduri dela Nancy 
(Franţa) spune intro carte a sa: „pădurea face terenul cultivabil ; 
cu cit un ţinut e mai sărac în păduri, cu atit e mai sărac şi din 
punct de vedere material; şi pe cit de lesne este a distruge, pe 
atit de greu este de a restabili pădurile cind vor dispare; cind 
din neprevedere, omul a depăşit raportul ce trebue să existe inire 
pădure şi celelalte terenuri, producfiunea se micşorează, dezordini 
climaterice şi alte variaţii se ivesc şi se înmulţesc treptat. 

Foloasele ce dau pădurile prin existenţa lor fac parte din 
cele ce nu sint susceptibile a fi evaluate, căci ele purifică aerul, 
regulează climatul, favorizează căderea ploilor şi de rouă, menţine 
cursul regulat al izvoarelor, menţine stabilitatea pămintului erozibil, _ 
opreşte surpările, alunecările şi päminturile sburätoare, acţionează 
asupra opririi torenţilor, împiedică inundaţiile, opreşte acţiunea 
vinturilor, 

In păduri omul găseşte un puternic şi folositor sprijin al slä- 
biciunii lui faţă de acțiunea devastatoare a naturii. 

Din toate civilizațiile, care au lucrat în detrimentul pădurilor, 
multe au dispărut odată cu ele şi nu exagerez, dacă spun că sta- 
rea pădurilor unei localități constitue condiţia fertilității acelei lo- 
calităţi, iar regiunile lipsite de păduri sint degerte. 


1 Din cursul de Istoricul pădurilor de N. Gh. Popovici. 


134 "VIAŢA ROMINEASCA 


In privin durilor să ne folosim de natura care repară, 
dar 6 să ya groazä, de natura care distruge. „In ziarele 
şi revistele romine, agricultorii cărturari tot mai des desbat legă- 
tura dintre agricultură gi silvicultură, însă folosul acţiunii lor nu 
este destul de palpabil deoarece avem prea restrins numărul ceti- 
torilor regulaţi ai articolelor economice, care in loc să fie în Rominia 
cîteva sute de mii, abia sint citeva mii 

In ziarul Universul, la pagina agricolă, scria de curind un a- 
gronom referitor la seceta din Sudul Basarabiei: „seceta de care 
in anii din urmă s'a resimțit toată ţara, aici a atins punctul cul- 
minant. Datorită ei, agricultori mari şi mici sau ruinat complect, 
şi-au lichidat gospodăriile şi mare parte din ei au pornit pe dru- 
muri si ţări străine pentru o bucată de pine. 

Din punct de vedere nafional mai ales, această stare de lu- 
cruri echivalează cu un mare pericol, pentrucă unde lipseşte pinea 
de toate zilele, germenul diferitelor molime sociale ia naştere şi” 
se dezvoltă. = 4 

Pentru preintimpinarea acestei secete cu urmärlie ei neno- 
rocite, se impun pănă nu e prea tirziu măsuri urgente de luptă 
şi printre mijloacele cele mai eficace eu văd două gi anume: im- 
păduririle şi schimbarea felului de cultură. 

Impăduririle au fost începute cu succes de Ruși cu citeva» 
decenii in urmă. Se văd aproape lingă fiecare sat urme de pä- 
duri de salcim, care fiind distruse în timpul războiului au rămas- 
în părăsire. 

Ele trebuesc refăcute şi împădurite noi terenuri de coaste și- 
ripe, cărora nu li se poate da o altă întrebuințare, Aici ar fi rolul” 
Camerelor Agricole cu concursul Casei Pădurilor”. 

In Italia, acel om miraculos ca energie, ca muncă, ca putere“ 
de pătrundere a tutulor chestiunilor, care ar avea vre-o influenţă 
pentru progresul şi înălțarea ţării sale, Mussolini, cu ocazia celui: 
de al 4-lea concurs naţional al griului s'a exprimat astfel relativ 
la nereuşita complectă a programului griului pe anul 1928: 

„Paguba cea mai mare a fost datorită secetei, care a bintuit 
tot bazinu! mediteranian din luna Maiu până în luna Septembre. 

Timp de 3 luni consecutive, nici o picătură de apă n'a căzut 
pe pămintul italian. Cauzele secetei prelungite, care n'a fost între- 
ruptă de precipitaţii atmosferice, afară de citiva cicloni pasageri, 
sint datorite lipsei totale de păduri sau mai bine zis a pleşuviei” 
lanţului nostru de munţi Apenini. 

Lipsesc marile păduri, care dau umbră răcoroasă, deunde se 
ridică curenţii, care adunind vaporii de apă din păturile superioare“ 
ale atmosferei, dau naştere ploilor. In aşteptarea ca arborii plan- 
taţi cu sutele de milioane să îndeplinească între altele şi această 
funcţiune fundamentală atmosferică—şi aşteptarea va fi lungă și: 
nu mai puţin de o jumătate de secol—trebue să creem fără exi- 
tare, instalaţii de irigații" 1. 


1 Ziarul Universul pe 1929, pag. agricolă, 


PĂDURILE 135 


Dar acela care în cele mai puţine cuvinte a sintetizat cum 
agricultura are nevoe de sprijinul silviculturii, a fost Ferdinand l, 
Regele întregirii neamului, care la 1905 pe cind era Principe Moș- 
tenitor, a rostit la o adunare a Societăţii „Progresul Silvic“ cu- 
vintele memorabile : „cel ce pune toporul la tulpina unui arbore, 
pregăteşte o scîndură pentru sicriul agriculturii”. 

2) Industriaşii şi constructorii. Prin împuţinarea și deci scum- 
pirea lemnului de lucru, o mulţime de meseriaşi, care-şi cîştigau 
existența pe urma lucrării lemnului, astăzi sînt nevoiţi să-şi pro- 
cure lemnul dela mari depărtări cu sacrificii, micgorindu-se mult 
câştigul lor, iar alţii s'au apucat de alte îndeletniciri, mai puţin re- 
munerătoare. Se citează in această privință ulucarii din regiunea 
de munte şi dogarii din regiunea colinelor şi cîmpiei. 

Cu toate progresele și invențiile de a se înlocui lemnul cu 
metale, industriile cer din ce în ce cantităţi tot mai mari de lemn 
de lucru, punind condițiuni tot mai grele în privința calităţii lem- 
nelor. La recepfionarea traverselor de cale ferată, se refuză can- 
titäfi însemnate deoarece nu îndeplinesc condiţiile puse In caetele 
de sarcini ale căilor ferate, D. Inginer I. lonescu profesor la Şcoala 
Politehnică s'a exprimat astfel în 1927 la un congres in Bucureşti, 

„Inginerii constructori şi cei de căi de comunicaţie, urmă- 
resc şi apreciază progresele făcute in domeniul silviculturii, căci 
lemnul este şi va îi totdeauna unul din materialele, cu care se ocupă 
ştiinţa şi arta construcţiilor. 

Din podurile roastre 90% sint din lemn şi numai restul de 
10°,, din beton şi fier. Dacă economia naţională cere sporirea 
cantităților de acest material, tehnica cere zi îmbunătăţirea con- 
tinuă a calităţilor, căci numai astfel lemnul va putea lupta cu ma- 
terialele mai nouă, ca de exemplu betonul armat. 

La 12 Decembre 1926 a apărut pentru prima oară în 
Germania, o ordonanță generală pentru construcţiile de lemn, 
prin care se cer condiții severe pentru a se asigura rezistența şi 
durata lemnului. Satisfacerea unor asemenea condiţii cere ca şti- 
inja silvică să indrumeze şi să ajute natura pentru obținerea cali- 
tăţilor necesare. Lemnul din ţara noastră întruneşte puţine din a- 
ceste calităţi” 1, 

Aceste categorii sînt datoare să ajute cu toată convingerea 
pe profesioniştii pădurilor in sforfärile ce depun de a înființa şi 
creşte păduri in scopul producerii unui procent de cel putin 50% 
lemne de lucru de calitate primă. 

3) Corpul didactic de toate gradele. 

Mii de hectare de păduri se tae anual în Rominia spre a se 
transforma în celuloză şi celuloza în hirtie. Cultura poporului prin 
cărți, reviste şi ziare mar fi putut ajunge la progresul de astăzi 
fără mari sacrificii în avutul păduros al țării; multe din aceste 
păduri tăiate ras au rămas neplantate din diferite împrejurări. 


1 Rev. Päd., Nr. 7, anul 39. 


130 VIAȚA ROMINEASCA — 


ul puternic al räspinditorilor de lumină dela modegti învăţă- 
Gel päri la savanții Universitäfilor şi Academiei, la cel mai = 
însemnat apel va fi cel mai înţelegător al problemei forestiere, in 
special pentru necesitatea operei de reimpădurire a munţilor şi 
colinelor. i 
ărerea în această însemnată chestiune a d-lui profesor 
8 dela Academia de Inalte Studii Comerciale şi Indus- 
n "După ce am sädit în sufletul studenţilor conştiinţa silvică şi 
de jertfä n'am uitat să le arăt şi cel mai mare bine pe care îl 
aduc pădurile. Pădurile aduc umbră fizică dar aduc şi lumină, ci- 
vilizafie. Ele ne dau lemnul din care facem celuloză şi pastă me- 
canică, din care facem hirtia de scris şi de tipar cu care se lu- 
minează lumea. y 

Dacă este o criză de care trebue sä ne temem este criza 
bradului care înseamnă lipsa de lumină. Celuloza se poate trans- 
forma în nitroceluloză. Nu putem să facem un gest pentru apă- 
rarea noastră fără armament, care este tot în funcțiune de lemn. 
Toată apărarea noastră este în funcţiune de lemn, de celuloză, de 
păduri. lată prin urmare această contribuţie considerabilă pe care 
o aduc pădurile în viața unui popor: lumină, linişte, formarea unei 
conştiinţe publice în interior, iar în afară rezistența în caz de 

iu“ J. 
rn Literatü, ziariştii şi artiştii. Categoriile acestea deşi destul 
de restrinse, însă fiind dotate cu talentul de a înţelege mai bine 
firele misterioase, care leagă pe om de pădure gi care prin ope- 
rele lor ne arată cît de mult poate fi înrturită în bine viaţa noastră 
sufletească în apropierea unor păduri pe întinderi respectabile, de 
virste mari şi bine îngrijite, pot contribui mult în a pregătio con- 
cepfie de viaţă care să fie mai ocrotitoare pentru păduri decit a 
fost concepţia prea materialistă şi egoistă care ne-a călăuzit pănă 

rezent. 

* 5) Oamenii politici. Toate dezideratele categoriilor de care 
am vorbit mai inainte gi toate mofiunile din congresele anuale ale 
profesioniştilor pădurii, nu se vor putea traduce în realitate dacă 
oamenii cu puterea realizărilor practice, nu se vor convinge de 
importanța problemelor forestiere şi nu se vor hotări ca prin orice 
sacrificii să le traducă In practică fie legiterindu-le, fie impunind 
aplicarea lor direct pe cale administrativă. 

Oamenii politici sînt datori să prevadă cu mult timp înainte 
proporția dezastrelor ce sînt inevitabile cînd raportul dintre pădure 
şi restul suprafeţei ţării este răsturnat în detrimentul $ de- 
oarece pădurea nu se poate improviza in cifiva ani, ci zeci de 
ani si chiar un secol este necesar uneori spre a repara ceiace din 

intä s'a distrus. 
* Oamenii politici romini sint obligați să $tie ce pagube gi ce 


1 Revista Pădurilor, No. 7, anul 39. 


PĂDURILE 137 


“sărăcie s'a adus populațiilor respective prin despădurirea din tre- 


cut a munţilor Pirinei, Apenini, parte din Alpi etc. 

Dinşii nu trebue să considere numai ca o figură retorică ce- 
lebrul strigăt de alarmă rostit de marele Colbert în parlamentul 
2 în secolul al 17-lea: „La France perira un jour faute 
de i X. 7 
Cu 2 3 veacuri înapoi ar fi fost mai greu de prevăzut ce 
dezastre aduce despädurirea, dar astăzi in secolul XX cînd sint 
atitea exemple in diferite pärfi ale globului, nu mai este permis 
să ignoräm răul impufinärii peste măsură a pădurilor. 

Chateaubriand la 1827 în camera franceză, întors dintr-o 
ern călătorie s'a exprimat astfel cu ocazia discuţiei la o lege 
8 a 


vicä 

sis cot spune domnilor, ce înseamnă prezența sau dispa- 
riția pădurilor, eu care am văzut noul continent unde natura este 
plină de viaţă, iar in degerturile nestirşite ale Arabiei creafiunea 
pare că-şi dä sfirşitul“. 

Un alt deputat francez tot la 1827 în expunerea de motive 
a unei legi silvice a formulat gindirea următoare: 

„Conservarea pădurilor, care constitue unul din cele mai 
însemnate interese ale societății, trebue să formeze cea mai în- 
semnată datorie de guvernămint căci toate trebuinfele vieţii se 
Jeagă de conservarea pădurilor. Pădurea este un „ce* indispensabil 
individului, ţării şi ea este o binefacere a naturii“ 1, 

Profesorul Nicolae Popovici are in cursul său de Istoria 


„pădurilor unele fraze care merită să fie repetate si aici: „Cind ne 


gindim la numeroșii ani ce trebue să viețuiască un arbore spre 
a căpăta un trunchiu propriu pentru aura gabi Sa putem să nu 
ne dám sama că pădurea constitue exemplul cel mal viu al la 
tului ce leagă generaţiile în acţiunile lor cătră progres şi cătră 
un traiu mai bun. În pădure, în existența ei, în buna ei îngrijire, 
in rafionarea ei exploatare, se oglindește spiritul de prevedere, 
care va avea ca o generație să fie binecuvintatä de cei ce vin 
după ea. Pădurea invedereazä mai mult ca orice progresul unei 
naţiuni şi convingerea ce are națiunea despre viitorul ei“. 

Pentru cîrmuitorii de diferite grade şi pentru oamenii poli- 
tici merită a fi citate şi cuvintele rostite la un congres de d. in- 
giner Gh. Nicolau, sub-Director la Şcoala Politehnică din Bucu- 
reşti. „Desigur nu pot afirma că. s'a urmărit cu intenţie o politică 
de devastare. Am lăsat însă la o parte orice intervenţie adminis- 
trativă în vederea reglementării exploatării şi a protecţiei pădu- 
rilor fiind tiriti de faimoasa formulă a individualismului economic“ 
„laisser-faire, laisser-passer* şi îngăduind un abuz de folosire 
al dreptului de proprietate forestieră individuala. 

emplul cu pădurea este clasic; proprietarul are interes 


80 tae, în timp ce națiunea are interes s'o conserve. 


1 N. Gh. Popovici, Cursul de Istoria pădurilor, 


B 
2 
ui 

` 


2 
2 
= 
E 
J 
= 
= 
= 

2 


138 VIATA ROMINEASCA 

Din cauza despăduririlor caracterul apelor noastre a devenit 
torențial, debitul lor neregulat. Regimul apelor fiind compromis, 
soluţionarea problemelor de navigaţie, canalizare, irigație, captare 
de energie hidraulică va intimpina grave dificultăţi. 

Cred că nu mergem prea departe, dacă spunem că impot- 
molirea gurilor Dunării ca şi nenorocirile inundaţiilor sint în bună 
parte răsplata devastării pădurilor noastre. 

Am citit că Michel Angelo după ce a lucrat 22 de luni în 
şir la bolta capelei sixtine căpătase infirmitatea de a fine privi- 
rea in sus, aga cä nu se mai putea uita drept înaintea lui, nici 
la stinga nici la dreapta. Acelaşi lucru ni s'a întimplat şi nouă 
tot privind cäträ individualismul economic fără să bägäm de 
samă că ne-am abătut pe marginea unei prăpăstii, în care am 

a cădea la fie ce moment. Domnilor a sosit de mult momentul 
ca să nu mai privim domeniul forestier al ţării numai din punct 
de vedere al nevoilor actuale de material lemnos. 

Domeniul forestier trebue privit mai ales din punct de ve- 
dere al funefiunii sale sociale, in jegäturä cu prosperitatea şi cu 
posibilitatea navigaţiei, a irigației şi a captării izvoarelor de energie. 

Exploatarea masivului forestier nu poate avea un caracter 
pur comercial şi de rentabilitate, 

Dreptul de proprietate nu poate sta In calea realizărilor so- 
ciale; după cum acest drept nu ingadue proprietarului să-şi dea 
foc casei fiindcă pune in pericol viaţa vecinilor, tot astfel el nu 
poate îngădui devastarea fiindcă duce la dezastru o țară întreagă“ 1. 

intrucit Rominii culti privesc continuu cătră Franţa, imitind 
în multe privințe producţiunile şi gesturile geniului francez, dorim 
parlamentarilor romini să imite pe colegii lor francezi care de 
curind s'au constituit întrun grup forestier subt pregidenfia d. 
Robert Serot. Grupul numără aproape 140 de aderenfi, care s'au 
împărţit în secţiuni însărcinate cu studiul următoarelor chestiuni : 

Lupta în contra despăduririi, împădurirea, comerțul şi in- 
dustria lemnului şi personalului forestier 2. 

Şi Franţa nu are un caracter atit de pronunţat agricol ca 
Rominia şi are deja un procent de 19°/, păduri bine cultivate si 
îngrijite gi rafional exploatate. 

Aceasta fiind situaţia, avem multă speranţă că oamenii poli- 
tici romini vor primi mai cu simpatie ca In trecut storţările Serv. 
silvic in favoarea economiei forestiere, sfortari care nu-şi au ex- 
plicatia numai in amorul profesional ci Intr'un imbold patriotic 
bazat pe cunoaşterea de aproape a realitäfilor, care ne îndeamnă 
să dăm alarma. 


Imboldul ni-l dă de multe ori chiar organele de stat cele- 
mai înalte, astfel d. profesor Busuiocescu pe cind era sub-secretar 


1 Rev. Päd, Nr. 7, anul 39. 
2 Rev. Päd., Nr. 12, anul 40 


PĂDURILE 1% 


de stat la Ministerul de Domenii în 
1927 a găsit de datori 
ca în numele i ici și 
reo e Minister să adreseze inginerilor silvici şi 
„Sintefi chemaţi a fi depozitarii uneia din 
2 cele mai fru 
88 — derbe ge noastre nationale, Talantul ce vi 
2 rebuegte ascuns in pämint, ci trebueşte 
Sinteţi chemaţi a fi îndrumători 
pri i în dom 
mei ii zi er Den — 3 — 
, prit u pe intelesul tutulor, pri 
9 premii, prin înființare, de er 1 
or Kersa un interes viu pentru pästrarea si dezvol- 
tunci şi säteanul nostru, care din nefericire 
1 a y astăzi î 
pa ara 2 aia 3 vă va A- 
ma 7 i de păduri; mai mult 
cere ei înşişi sprijinul dv. în pl k k i mioa 
pen a to vr rein ri rea deraiat re 
chipul acesta, opinia publică va fi luminată . 
Du, — 4 ne ge greutäfi ra care dv. le A Acera 
i . nu vor mai exista, in tot | fi 
simţitor Impulinate. i cea. și. Mai 
mea op 333 3 chip veţi contribui la întărirea şi Inäl- 
pe deplin lämurifi asupra imperativului ca t 
- a t 
1 le si in special cele de care am vorbit mai inainte 226 
a crea l ee 8 promovării economiei noastre 
» in punct de vedere practic, constă t 
suprafeţei păduroase pănă la 25% cel putin ag țari 
a din suprafața ţării 
precum şi în cultivarea și îngrijirea "padufler co r 2 
: f 
ur = ing 8 — in ce mod se eng piesa 
rr mij ce ne-am putea îndruma spre atingerea 
Vom enumera numai căi de urmat i 
n. căi « at, care pot fi realizabile ge- 
{ azi şi generaţiei care ne va succede, fără prea — 


1 Revizuirea e i i 
inclusiv nein een fäcute din päduri pentru islazuri, 
u cerem să se micgoreze cu nimic supraf i 
=. en 2 ci numai in schimbul „„ 
en 8 — Leer 8 a rn situate pe 
n 1 x uri c 7 

re A 9 sau dacă n'au n —— e» 2 

acum, există toate indiciile că deceniu, 
cel — două, vor deveni nu numai improprii 3 dar chiar 
dăunătoare interesului general prin faptul că terenuri imense vor 


rămine fără nici i i 
FF m ceva: nial malt Vor apart pericolele 


1 Rev. Päd., Nr. 7, anul 30, 


istrativä de 

Aceastä revizuire se poate face pe cale administr: 
cătră Comisiuni compuse din un delegat al ser. silvic, unul a 
serv. agricol şi primarul comunei respective, stabilind islazuri 
care necesită a fi retrocedate proprietarilor expropriafi * şi 
terenurile păduroase sau poeni cu inclinare mică sau gese de su- 
prafatä egală, care să se afecteze pentru islaz. 1155 

Măsura luată de Ministerul de Domenii în Decembre Be 
de a se opri exploatarea pädurii pe islazuri pănă la întocmirea 
studiilor sau amenajamentelur silvico-pastorale, nu rezolvă 22 
in întregime, deoarece pe de o parte pe majoritatea islazurilor — 
păduri, s'a ridicat deja materialul lemnos, iar pe dealta pe islazur 
situate pe coastă repede dacă se opresc arbori prea multi pentru 
protecţia islazului, folosul islazului e prea neinsemnat. Această ers 
vizuire n'ar necesita altă cheltuială decit măsurătoarea defini 
de cătră cadastru a suprafeţelor ce se schimbă. Cu această ga 
ziune se pot face şi comasări de islazuri, foarte folositoare atit 
pentru comune cit şi pentru conservarea pădurilor. Dacă o comuni 
are islaz in 5—10 puncte sau mai multe in aceiaşi pădure, dac 
aceste islazuri au drumuri de legäturä intre cle, drumuri la sate gi 
drumuri la adäpätori şi cum aceste drumuri insumind sute de km. 
nu se pot nici odată imprejmui, este uşor de înţeles ce viitor m 
pot avea pädurile care sint străbătute de vite în toate părţile ma 
ales pe timpul marilor călduri ale verei şi pe timpul secetei şi cu 
paza prin copii, cum se intimplä de obiceiu. . 

Comasarea islazurilor în puncte mai puţine şi pela marginea 
pădurilor nu în interiorul lor, ar aduce foloase incalculabile eco- 
nomiei forestiere gi insăşi populaţiei care şi-ar impufina conflictele 
cu organele silvice şi ar trage un profit mai mare dela un islaz 
mai apropiat de comună şi unde vitele se pot păzi mai uşor. 

2) Să se execute art. 14 din legea de reformă agrară unde 
se specifică că „bălțile şi albia rlurilor, pămintul des inundabil, 
mocirlos, neproductiv, ripele pot fi expropriate în întregime, färä 
considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădu- 
rite de comună sau de stat“. După ce s'au făcut atltea expro- 
prieri din păduri pentru creiare de islazuri în folosul sătenilor, a 
venit timpul să ne gindim şi la compensafia, pe care legiuitorul 
a prezăzut-o, expropriind acele terenuri din care majoritatea, este 
indiscutabil, ar avea destinația să fie puse în valoare prin îm- 

urire. 
pie După o statistică oficială din 1925 avem în ţară 5.118.456 
ha. terenuri necultivabile în sensul de neproductive, de asemenea 
după evaluările subt realitate ale "specialiştilor mai sint cel puţin 
1.500.000 ha, terenuri neproductive intre suprafejele trecute in 
statistică ca fineţe, magi şi rg t de m rea ca- 
titate, menite ca în scurt timp să nu 

Din terenurile neproductive insumind în total 6.618.456 ha. 
dacă s'ar expropria şi destina împăduririi numai circa 22% din 
acest total, sar aduna 1.439.374 ha. cu care s’ar putea complecta 


Ei 


PĂDURILE 141 


cota de 25%, din teritoriul ţării cu păduri, după cum se va vedea” 
mai departe. 

Exproprierea acelor suprafeţe n'ay costa prea mult avind în 
vedere că valoarea unor asemenea terenuri neproductive este minimă. - 

3) O intensă campanie de împădurire a parchetelor exploa- 
tate în trecut şi neregenerate, a poenilor şi golurile din păduri 
precum şi a terenurilor neproductive sau puţin productive pentru 
alte culturi decit cea forestieră, 


După datele ce avem la îndemină, urmează că ar trebui 
împădurite următoarele suprafeţe : 


Din poeni şi din goluri de munţi: 4 130.000 hectare 
„ Păduri tăiate şi neregenerate minimum 70.000 „ 
„ goluri mici şi rarişti socotite 30% din 
întinderea trecută în statistică ca păduroasă, în 
realitate neproductivä. j A 1.734.188 


Din suprafaţa erozivä, ripoasä surpătoare, 

prundiguri, etc. ce s'ar putea expropria: 1.429.372 
Total de impädurit. . 3.373.560 „ 

Intrucit în suprafața ce mai avem päduroasä intră gi cele 
70.000 ha. exploatate și neregenerate, rezultă că astăzi suprafața 
net păduroasă este de 4.046.440—70.000 ha.==3.976.440 ha, 

Adunind această suprafață net păduroasă, cu cele 3.373.560 
ha. propuse pentru impäduriri, obținem tocmai 7.350.000 ha. adică 
25% din teritoriul ţării cit arată oamenii de ştiinţă că i-ar trebut 
Rominiei să aibă cultivat cu păduri, 

Impärfind suprafața de 3.373.560 ha. prin 60 ani, un timp 
destul de potrivit pentru a nu se obiecta că am ieşit din margi- 
nele posibilităţilor, ar reveni de împădurit anual 56.226 ha. o 
suprafaţă respectabilă. Socotind în mijlociu 2.500 lei ha. de im- 
pădurire inclusiv lucrări de întreținere, rezultă ca necesară chel- 
tuiala de 140.565.000 lei. 

Această sumă nu este prea greu de realizat dacă ne gindim 
că pentru obținerea ei vor trebui să colaboreze pe lingă stat, toţi 
proprietarii de păduri mari şi mici precum şi o mare parte dintre 
exploatatori. 


Statul va contribui prin Ad-fia Casei Pădurilor şi prin Ca- 
merele Agricole, 

O cotă de 15 20°/, dir suprafața de împădurit se poate 
face cu cheltuială mai mică decit 2.500 lei hectarul, deoarece 
micii proprietari de terenuri destinate împăduririi, vor munci e? 
înşişi costindu-i numai pueţii sau semințele, care dacă se procură 
dela stat, costă foarte puțin sau nimic. 

4) Propaganda forestieră. 

Deşi suprafaţa de împădurit anual 56.220 ha. nu e prea 
mare, nici cheltuiala de 140.565.000 lei, însă cu pufinul interes 
pe care opinia publică şi chiar autorităţile de stat l-au manifestat 


pănă acum față de această operă, este sigur că proectul ar rä- 
mine numai pe hirtie. 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


a lui în practică este nevoe de un avint al 
we aber pene in . cu toate instituţiile de stat, ar 
şi cu pătura cultă, în care locul de onoare il dăm corpul 
toate gradele. f i 
iza E s'ar generaliza serbarea sădirii arborilor la toate gcoa- 
iele din ţară şi dacă am socoti numai la 300,000 numărul anual 
al participanţilor, plantind fiecare numai cite 50 pueti, sar pe 
numai în acest mod împăduri aproape 4000 hectare anual şi cu 
ială. 
u i emca cel mare ar fi cel educativ, ar fi acela că ey 
ritatea acestor participanfi ar deveni la rindul lor räspinditorü e 
or ai dragostei de pădure şi ai necesităţii imperioase = * 
he extinse impăduririle în folosul ţării şi in al lor — E 
fi folosul că s'ar dezvolta în popor simţul solidarităţii rar 
care şi prin pădure leagă într'o țesătură strinsă de interese vitale 
eenia 2 d. T. lonescu-Pagcani scris intr'o carte ke: 
ceză intitulată „Autour de l'éducation populaire* unde se rg e 
asociaţiile şcolare forestiere. 88 ee asociaţii sint un 
ator din jura un inspector şcolar primar. 
Den 3 P — asociaţii de acest fel la Avignon — 
1899, se mai înființează peste 200 ale asociaţii In Jura şi alte 
multe localități. Asociaţia şcoală lucrind pentru 3 pä- 
durilor, procură copilăriei rurale o lecție minunată de intuiție şi o 
facere pentru regiunile muntoase. h 
u Avantajele aduse de aceste asociaţii sint imense, an 
Se utilizează o muncă ce ar rămîne sterilă; cu o C - 
neînsemnată se asigură o rentă, iar pe deasupra tutulor se in- 
rădăcinează firesc şi adinc în sufletul săteanului iubirea şi res- 
pectul de pădure, sentimente ce nu se obțin cu legi drastice. = 
Pänä la 1906 se plantase peste 100.000 arbori me o 
regiune. De mai bine de 15 3 s'a introdus serbarea pomilor după 
modelul din Italia şi Statele-Unite. r f 
* A si altele incurajeazä zi indrumeazä ase- 
menea opere, Societăţile de Agricultură gi altele încă le încurajează 
rfind premii, medalii etc. Influenţa acestei märefe opere 2 
intins dela şcoală la particulari astfel că părinţii au luat pil 
ii lor şcolari. 
25 2 unde funcţionează asemenea asociaţii, p 
larii şi-au plantat locurile sterpe, iar legătura dintre şcoală şi t 
milie s'a strins tot mai mult; gcolarii lucrind cu pne 4 
interesele unei colectivităţi, primesc cea mai elocven 
aritate socială. 
ug ajutä gi ea mer därile % seamă şi scofind în 
relief măreţia operei de prevedere : 
— *r conducătoare să nu mai crească in indife- 


1 Economia forestieră, Anul lit, Nr. 1—3 din 1921. 


PĂDURILE 143 


rentismul de pănă acum faţă de economia forestieră, indiferen- 

tism căruia i se datoreşte în bună parte starea precară actuală a 
urilor, este de dorit ca în scoalele secundare să se introducă 
programa ultimelor clase un număr oarecare de lectiuni pentru 

inifiarea elevilor în cunoştinţele generale relative la păduri, 

Dacă în anul 1910 cind incă nu erau atit de evidente pentru 
Rominia dezastrele despăduririlor, nici marea însemnătate a pădu- 
rilor pentru agricultură şi pentru bună starea populaţiei, marele 
Spiru Haret introdusese în cl. V-a reală la unele licee 16 ore 
pentru silvicultură, astăzi găsim de cuviință nu numai că acel 
număr de ore ar trebui sporit dar că ar trebui generalizate în 
toate şcoalele secundare. 

ana la reglementarea acestor lecfiuni, pentru a se cultiva 
spiritul public în sensul tormării unei conştiinţe forestiere în popor, 
ar fi foarte util să se ţină de profesioniștii silvici şi de cătră alţi 
cunoscători ai chestiunilor forestiere, conferinţe atit pentru şcolari 
cit şi pentru public, să se organizeze excursiuni ale şcoalelor la 
diverse păduri, să se introducă în toate bibliotecele şcolare şi 
publice cărţile de popularizare ale problemelor forestiere etc. 
Pentru sădirea iubirii de pădure în mod neperitor în sufletul 
populaţiei, ar ajuta mai mult ca ori ce alt mijloc de propagandă 
prin cursuri şi conferințe o literatură care să-şi culeagă subiec- 
tele şi materialele de tratat din lumea codrilor şi din lumea tu- 
turor ce trăiesc legaţi de pădure. 

in această privinţă deşi se zice că codrul este frate cu ro- 
minul, în afară de baladele şi doinele populare, în afară de rare 
pasagii prin unele nuvele şi romane, in afară de unele rare po- 
ezii, sau strofe de poezii, în literatura romînă nu avem nici o lu- 
crare mai întinsă, care descriind viaţa de pădure să strecoare 
pe nesimţite în sufletul cetitorului pe lingă fiorul artei şi un senti- 
ment de admiraţie pentru această măreaţă podoabă a naturii şi 
pentru viaţa omului, care şi-a legat soarta sa de existenţa pădurii. 

Nam auzit că germanul ar avea o zicătoare, la fel cu a 
noastră, că ar fi frate şi el cu pădurea, însă ştim că în țările 
3 literatura, care s'a inspirat dela pădure şi care a creiat 

sufletul populaţiei un cult pentru pădure, numără mii de volume 
nuvele, romane, poezii, piese de teatru, descrieri de călătorie, po- 
vestiri vinätoresti etc. 

Literatura francezä e mult mai säracä in aceastä privinfä, 
totuşi se găsesc şi acolo opere minunate, de exemplu volumele 
scriitorului Andre Theuriet, care şi-a trăit mare parte din viaţă în 
cercul silvicultorilor şi al lumii forestiere franceze. Caracteristice 
ca fiind inspirate din viaţa silvică sint volumele: „Contes fores- 
teres“ 2 volume, „Soule bois“, romanul „La Reine des for&ts* etc. 

In limba romină printre puţinele pagini literare inspirate din 
frumuseţile precum şi din jalea codrilor se menţionează acelea ale 
lui Eminescu, Carmen Sylva, Vlahuţă etc. 

Nu este suficient să cheltuim energie şi bani, în măsură în- 


=- 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 
zecită ări în întindere şi în calitate domeniul 
en — "e eneraţiilot viitoare, ci concomitent > 
I este evoe” de, o căt car 3 conduca expioatirte Pi 
folosul Rominilor, de 
3 indigene şi 4 i. mie atit pentru lucrările mar 
i cele intelectuale, în muncă 
4 — dupa e ee and pen 
P. Florescu, peste 900/ capitalu estite xploa 
ri ee aint eiräine, munca de conducere se up — 
in aceiaşi proporţie şi numai ea manuală se a 
citorii romini. 
paie eg mae ca orice ramură economică la 2 = — 
ate dispensa de capitalul străin şi în mică măsură şi gern — 
Ieccualı straini, dar de aici pana Ja sarea de here Baum 
istanfä, care trebue m 
5 Un tot — ca profesorul |. Simionescu, eye = 
Academiei, iată ce reflecţii face la adresa uneia din cele mai 
ietăţi forestiere din țară. 
ge Ya — Kr ?, ae 5 wg 
3 de sufletul locuitorilor de 
8 sau înstrăinaţi 7 agrare ei rea * 22 gr 
i can 
munţii, să dee drumul butucilor pe ap: 3 
i stive cit casele de inalte, să schim 
Ba pda ke tina peste gan a Pret eit ma mare, a ce p 
se interese e d 
se Segan San impädurirea care nu se face, iar cind > 8 
rämine numai stinci, arse, ca in Vrancea ori în 8 ern 
va părăsi instalațile amortizate poate în din nt. iasind i acolo 
“muta in alt colţ n 
3 pecingine pe munții odată perie deasă de brazi. AP Cn 
in societatea omenească se întilnesc fenomene 


i i 4 
uri uscate“ 1. Insuşi Patriarhul țării acum 
E Senat arätind jafurile si abuzurile societăţilor 
de exploatare dela izvoarele Mureşului şi ale Oltului. ae: 
Geograful şi profesorul S. Mehedinţi propune ger mă . 2 
pädurilor, nu atit inläturarea topoarelor din pädure, holen A rez 
cozilor de topor, aruncînd o şarjă asupra 5 * 
politici, care pentru er ere At ze n 
ji selor 
n in majoritate a exploatärilor nn 
lucrare care incumbă generaţiei noastre în 1 = Se un — 
achita complect de Indatoririle poruncitoare a —— Bier 
înţelese faţă de generaţiile viitoare, care sint drep a gi 
dela generaţia actuală nu numai o ţară întregit 


1 Rev. pad, Nr. 10, anul 34 din 1922. 


PĂDURILE 


rominese sprijinit în näzuinfele şi idealurile sale pe mij 


nomice puternice,—și unul din aceste mi este şi 
jloace şi 


Cu drept cuvint d. loan G. 
rată că ele nu mai trebuesc pri 


rurale din 
toase, căci precum pămîntul are o funcţiune socială 


tot astfel au și pădurile o mare funcţiune socială de ind 


posibilităţile de traiu ale miilor de fä 


rani, care vefuesc în jurul co- 
drilor noştri 1. 


Concluzii. Din expunerea de mai sus cetitorul s'a convins 
cred, că pădurile în economia naturii şi în economia țării noastre 


au un rol prea important pentru ca problemele silvice să continue 


şi în viitor a interesa numai 


pe profesionigtii silvici şi eitiva 
age: ~ şi oameni de stat. A doo 


Ivicultorii în calitate de cărturari ai codrilor şi de misionari 


caracterizat un publicist, ani- 


işi vor face datoria să răspindească 
cunoştinţele despre pădure în opinia publică şi să lucreze pentru 


restiere în poporul romin, atit cit vor 
ca ei să fie infelegi, în- 
ale, în fruntea cu pătura 
conducătoare a societăţii rominegti. . 


ai naturii, cum în mod mägulitor i-a 
mator în chestiunile culturale, 


formarea unei conştiinţe fo 
putea cu restrinsele lor puteri; rămine 
eurajafi şi ajutaţi de toate păturile soci 


Duca, vorbind despre păduri a- 
r vite numai din punctul de vedere 
al conservării ci şi din punctul de vedere mai larg al intereselor 
sociale și în special al desvoltării vieții 


îndeplinit, 


eplinit fiind 
necesar a se armoniza nevoile unei bune gospodării forestiere cu 


loan P. Diaconescu 


1 Economia forestieră, anul Il, Nr. 9—10 din 1920, 


Introducerea Naturalismului in Moldova 
si Gheorghe Asaki ' 


La 1829 -adică acum exact o sută de ani—mai mulţi me- 
dici din laşi, între care d-rii I. Cihac, M. de Zotta, Basile Biirger, 
|. Nasciuc, etc., hotărăsc să înfiinţeze o Casă de Cetire spre a-şi 

rocura in comun un oarecare număr de reviste medicale şi de 
alte periodice, în mare majoritate germane, şi la 11 lanuar 1830 
se redactează şi înaintează ocirmuirii spre aprobare actul de 
constituire a cercului pe care actul îl numeşte „/assyer medizi- 
nisaher Leserverein“. Ce lucru poate părea mai modest, mai lip- 
sit de ambiţie decit această alcătuire a citorva cotizanfi care 
pläteau in comun abonamentele mai multor reviste de speciali- 
tate, reviste ce soseau pe adresa d-rului Cihac gi erau impärfite 
de acest medic membrilor la cerere? 2 Şi totuşi alcătuirea de 
care este vorba constitue nucleul primei mişcări filosofice ce sa 
născut în Principate, a unei mişcări ce insamnä zu strat de 
cultură filosofică a rominilor dela răsărit şi sud Carpaţi, 3 a 
unei mişcări de caracter—in conformitate cu moda de pe atunci— 
eminamente naturaliste. 


1 Articolul de fata este un rezumat al unei p dintro lucrare, în 
preparatie, ce se va intitula O sută de ani de natu în Rominia. 

2 Pentru curiozitate, reproducem din N. A. Bogdan, Societatea Medico- 
Naturalistă şi Muzeul Istorico-Natural din I p. 4—5, lista periodicilor 
la care Casa de Cetire a lost abonată pe 1890: Hufelarıf's ournal für 
praktische Heilkunde, Salzburger medi. chirurg. Zeitung, Repertorium der 
gesammten deutschen med, chir. Journalistik von Dr. Kleinert, La Clinique, 
Magazin für Pharmacie u. die dahin einschlagenden Wissenschaften von 
Dr. Geiger, M in der aussländische Litteratur der gesammten Heil- 
kunde und arbeiten des Ärzelichen Vereins zu Hamburg herausgegeben 
von Dr, Guson Tullus, Heidelberger Klinische Annalen, Rust-Mag der 
88 Heilkunde, precum şi Musaarion oder Zeitchrift für die elegante 

elt, Neues Alldwerk oder Karlsruher Unterhaltungsblatt, Das Ausland, 
Landwirtschaftliche Zeitung oder der Landiwirth u. Hauswirth heraus- 
gegeben von G, Schnee, 

3 Nu uitäm că în Transilvania, 0 societate rominească filosofică a luat 
ființă deja în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, lucru ce dovedeşte că, la 
acea epocă, rominii ardeleni nu erau străini de mişcările de idei din Europa. 


NATURALISMUL IN MOLDOVA 147 


lată în ce împrejurări curioase ia ființă toată ace - 
care. Casa de cetire a d-rului Cihac funcționează in ie ecke 
timp de aproape trei ani, adică pănă in miezul anului 1832, cind 
inițiatorii se gindesc, subt presiunea nevoilor profesionale, să-i 
lărgească baza de activitate şi s'o transforme într'o veritabilă 
asociaţie de are a intereselor medicilor din Principate. Se 
ştie, in , Că în veacul al XVII-lea şi începutul veacului al 
XIX-lea empiricii făceau mari ravagii în ţările noastre, că prac- 
tica medicinei era absolut liberă şi necontrolată, că orişicine se 
improviza doftor sau spifer, bunăvoința şi lăcomia de cîştig inlo- 


" cuind competinfa, că epidemiile se ţineau lanţ, şi că prestigiul 


medicinii trebuia să fie veşnic ştirbi 
aeg ştirbit de practicile vinovate a atitor 
deci liresc ca medicii diplomaţi să se eze spre a 
empirismul atit de primejdios şi de dăunător, şi la iunie 
a unei atare grupări se gindesc medicii ieşeni la 1832. Cui insă 
trebue să-i atribuim prima idee a asociaţiei ? Mărturisim că ezi- 
tarea este posibilă. Căci dacă istoria reţine modul exact, pe baza 
tradiţiei orale şi a amintirilor scrise, în care, mai târziu, a luat 
naştere ideia „Junimii“ in mijlocul unei conversații nocturne pe 
ulițele Iașului între Vasile Pogor şi Titu Maiorescu, şi merge pănă 
a cunoaşte controversa umoristică avind ca obiect Tinarul în 
dreptul căruia a fignit iala" idee, istoria este mută in ce 
priveşte ima idee a înființării Societăţii de Medici şi Natura- 
rn din . Ideia asociaţiei de la 1832 se datoreste, fără in- 
olala, tot unei conversații intre d-nii Zotta şi Cihac ; cind, cum 
şi unde a avut loc această conversaţie, care dintre cei doi me- 
dici a sugerat celuilalt ideia, iată un fapt care nu ne-a fost päs- 
trat de tradiţie sau 1e memorii, ceiace certa az incă odată că 
oamenii de ştiinţă au mai puţin cultul amintirilor decit literaţii. 
esigur, d-rul de Zotta este acela care a devenit apoi preşe- 
dintele societăţii, pe cind d-rul Cihac a luat în primire funcția 


1 Documentul se aflä în posesia d-lul Sever d 
dogist şi arheolog, al cărui bunic a lost ratele d-rului U. d, atins . 


u ur VE ROMINEASCA 


transmises aux Médecins des Districts, l'analyse 7 a 
eaux minérales du pays, fait (sic) d'après les ordres Aer 
Votre Excellence, le projet d'une organisation définitive é 
médicinal (sic), et en articulier de ce qui concerne la vaccine, 
blissement d'une DUNE rrano 0 
tant de preuves du zèle constant jai consacre en 
8 rart en Moldavie“... Pe cînd de a îşi atribue 85 
clusiv paternitatea la crearea Societăţii, „medico-literare 


reaminteascä membrilor ne sr 1888 2 exact al for- 
ii instituției şi să pue lucrurile la p 
a dp ta i Eng e im meme 
Icätuirea unui certificat din p 
Ri plecării lui Zotta, certificat care trebuia să enumere e 
serviciile aduse de protomedicul demisionar, fără citarea 
Peo Che i i i i, proectul infiin- 
rămîne deci neelucidatä, Orice ar fi, proe nfij 
țării päri medicale este fructul sforțării ambilor barbati, iar 
societatea, astăzi venerabilă centenară aproape, a ținut Intotdea- 
una ca numele celor doi cărturari să fie indisolubil unite, ee 
ce primele statute (29 Tunie 1833) poartă menţiunea = 2 
în capul lor: „8 1.— Doctorii din Eşi îndemnați de doc 5 le 
Zotta şi Cihac s'au întrunit cu scopos de a intemee o soți ma 
Să raspectăm această dorință ers şi să nu 1 en m 
i here care ne-ar duce la o discu cărei interes 
2 de ordin cu totul secundar. lar trecind peste 
acest punct, avem să intilnim o altă problemă de primă impor- 
tanta şi să asistăm la o veritabilă lovitură de teatru. ER 
in urma discuţiilor urmate, medicii eşeni, la 27 888 
1832, adreseazä o cerere eneralului Mirkowitz 1, ore ar o : 
Cihac, Bürger, Nasciuc, Kristodulos, Certz, Viola şi Sal — ari. — 
anexeazä acestei petifii In vederea înființării unei por we 
proect de statute a cärei traducere din limba arie ral er 3 
Bogdan a gäsit-o in nizte acte vechi din Arhiva ui 


i emator al Moldovei. 
3 gen medico-naturalistă şi muzeul Istorico-Naturul din 
laşi, p. 6. 


— 


NATURALISMUL IN MOLDOVA 149 


Zotta şi Cihac, doftori in medifinä gi herurgie. lar la capitolul 
scopurilor, traducerea arată că ţintele societăţii ar fi următoa- 
od n Area arene tele hei 
prin unui agezämint medico- obstetric 
şi prin un regulament de a micşura şi a imprägtia katahrisurile 
aşa adese în această ţară, atit in meditina cit şi în spiterie. 

„B), de a urma mersul și înaintarea ştiinților medicale şi a 
contribuarisi cit se poate: 

„1) aşezind comunicaţie între doftorü ţării prin cumparare 
cărților şi înscrisurilor periodiceşti asupra literaturii străine, dof- 
torii şi istorii naturalnice ; 

„2) prin adunarea literală a mădularilor soţietăţii care se 
vor comunicarisi împreună in pricine grele de boală, care vor fi 
chemaţi a tratarisi şi tot ce va îi vrednic de însemnat în istoria 
naturalnică ; 

„3) pn publicaţie in ţară străină de broşuri atingätoare de 
observaţiile interesatoare care vor fi fäcute asupră doftoriilor şi 
a istoriei naturali a două prinfipaturi ; 

„4) prin relaţie cu societăţile ştiutoare din străinatate”, 

Infine la capitolul organizaţiei interioare găsim următoarea : 

„A) disposiţie gheneralnică : 

1) Toţi doftorli practicanți primiţi de această sofietate sint 
mădularele adivarate*. 

Ocirmuirea, pusă in acele vremuri subt patronagiul gene- 
ralului Kisseleff, reprezentant al Impärätiei Protectoare, exami- 
neazä propunerea cu o intreagä bunăvoință şi o aprobă cu mo- 
dificäri de statute. Ori, aici este tot interesul chestiunii, Modifi- 
cările poruncite transtormă proectata asociaţie prolesională a 
medicilor într'o veritabilă societate savantă, lărgeşte, cu alte cu- 
vinte, sfera de acţiune a instituţiei, fäcind-o pe aceasta să devie 
vehicolul propăşirii ştiinţitice şi culturale a celor două Principate. 
lată, în adevăr, o parte din textul statutelor modificate, aşa cum 
a fost publicat în Albina Rominească din 29 lunie 1833: 


„8 1. 
„Doctorii din Eşi îndemnați de Doctorii de Zotta şi Cihac 
s'au intrunit cu scopos de a întemee o sofietate care se va în- 


deletnici nu numai cu Meditina ci şi cu Istoria Naturală" 1 
etc., etc. 
8 5. 


„Scoposul de căpetenie ale acestei societăţi este: 

a) a urma pas cu pas înaintările ştiinţelor şi a literaturii 1. 
bh) De a întocmi starea sănătăţii în ţară, de a indeplini gi 
de a 88 Instituţiile gi Agezäminturile Medefinei şi a /storiei 


etc., etc. 


1 Pasagiul este subliniat de noi. 


3 
150 Vill ROMINEASCĂ 


i 
— — — nm U 0.00. 


8 9 
„Fieşcare persoană din Moldova sau din ţări străine care 


se îndeletniceşte cu Istoria Naturală, dorind a impreună lucra 
cătră înaintarea acestei sofietäti, poate Îi primită mädular Onorar- 


„$ 10 


„Fieştecare Doctor sau naturalisti din ţări străine poate 
fi primit ca mădular corespondent” 

etc., etc, 

8 28 

„Orice impärtägire literarie, seau ştiențijică 1 şi orice 
dar hărăzit Cabinetului din partea Mădularilor Onorarii sau 
Corespondente, să vor primi cu acea mai vie mulţumire“. 

Poate că noua direcție pe care trebuia so ia societatea 
depăşea ambiția unora dintre mädulare, sau poate că ea pierdea 
din vedere motivul iniţial al alcătuirii, acel de aparare al inte- 
reselor medicilor practicanți, nu putem şti. Deducem numai din 
tergiversările ce au urmat că o parte din medici au rămas sur- 
Per de intorsätura lucrurilor şi că vii discuţii au trebuit să aibă 
oc între fracfia generoasă şi unii doftori care urmăreau numai 
interesele legitime şi atit de sacrificate pănă atunci ale breslei, 
In tot cazul, în Februar 1834—dupä 8 luni pierdute în deşert- 
ocirmuirea recomandă un statut mixt între anteproectul din 1832 
şi statutul din 1833, menit să pue de acord pe ambele partide, 
şi acest nou statut este definitiv adoptat. lată părţile ce ne in- 
tereseazä reproduse din Albina PRominească, 28 Ghenar 1834: 


81 
„Prin mijlocitoarea lucrare a Doſtorilor de Zotta şi de Cihak, 
doftorü din Eşi s'au întrunit spre a formarisi o Sotietate, a căreia 


scopos să nu fie numai ştiinţa vindecării, ce să se imbräfageze 
încă şi toate ştiinţele naturale. 


8 2 
„Drept acea spre a mai spori sfera lucrărilor Sofietäfü i, ea 


s'au „ Medico - Istorii- Naturale in Printipatul Moldovii“ 
C., etc, 


8 5 
„Scoposul de căpetenie ale Soţietăţii este: 
A) A păşi, precit va ficu putință, de o potrivä cu Literatura. 


1) Prin aducerea deosebite! a cărţilor Medico- 
ile F 


1 Pasagiul este subliniat de noi. 


NATURALISMUL IN MOLDOVA 151 


2) A folosi ştiinţa prin reciprocă impärtäsire a intimplätoa- 
relor însămnătoare simptoame de boale şi a curiositatelor vred- 
nice de luare aminte. 

3) Prin publicaţii neregulate a face Europii cunoscute lu- 
crurile Moldovii vrednice de ştiinţă in ale Medico-Istoriei Naturale. 

4) Pe cit se va putea, a inchega legături cu soţietăţile in- 
vatate de prin ţările străine şi cu priltorli unei asemenea chemäri, 

B) Sporirea ramului Medetinal în Moldova. 

1 Prin märginirea, încit va fi cu putinţă, al abuzurilor dese 
ori în astă țară urmate, atit în Medetinä cit şi în Spiterie. 

2) A spori toate Aşăzăminturile Medico-Istorü Naturale şi 
Colecţii în Moldova” 

etc., etc. 


8 7 


„Toţi doftorii practicanți, Naturalişti şi Spiferü lăcuitori în 
Eşi, pot fi mădulari ordinari”, 


In definitiv, printr'o inițiativă vrednică de admiraţie, ocir- 
muirea Moldovei se foloseşte de primul prilej venit pentru a crea 
o societate ştiinţifică. Savanţii indeletniciti cu ştiinţe pure fiind 
rari, la acea epocă în laşi, ea s'a slujit de veleitäfile unor me- 
dici, dat fund că medicii, prin forța lucrurilor, cultivă anumite 
ştiinţe, precum botanica, zoologia, antropologia care au o vastă 
rază de aplicare în arta medicinei și farmaciei. Nici că se putea 
deci o mai bună chibzuială din partea guvernului moldovenesc, 
sprijinitor al culturii şi al ştiinţei. 

Dar să adăugăm că termenul de societate savanti aplicat 
unei societăți ce cultivă numai Istoria Naturală nu este emiatic, 
dacă considerăm spiritul vremei, D-rul de Zotta nu depăşea acel 
spirit şi nici nu socotea că se face vinovat de o exagerare, cind, 
în discursul inaugural al societăţii, a spus despre noua instituţie 
că „acest Institut se identifică cu regeneratia Moldovei şi prin o 
statornică lucrare, toată sirguinfa societăţii va gîndi de a reco- 
mindui un așezămiînt carele face epocă în istoria patriei“. Astăzi, 
Be: o societate, care sar consacra excluziv la cercetări in 
istoria naturală, s'ar considera limitată la o ramură a ştiinţei 
omeneşti gi n'ar socoti că lucrările ei se confundä cu intreaga 
cultură umană, tot atit precum o asociaţie de bizantinologi, spre 
exemplu, n'ar pretinde că cunoştinţele pe care le perf 
constitue alla şi omega în ştiinţă. Nu tot aşa însă se petreceau 
lucrurile cu privire la istoria naturală in ochii naturaliştilor din 
veacul trecut: pentru aceştia existău o sumă de ştiinţe minore 
şi citeva ştiinţe precumpănitoare, ştiinţele naturale. Privilegiul 
acestor din urmă ştiinţe provine—tot pentru naturalişti—din fap- 
tul că pătrund măduva realităţii. In primul rind, filosolia meta- 
fizicienilor ne descoperă o lume suprasensibilă, o lume supra- 
reală care nu este, în fond, dacă părăsim aberaţiile metafizice, 


152 VIAȚA ROMINEASCĂ o 


decit pseudo-reala. Pe de altă parte, ştiinţele matematice n'au 
nici 3 în sensul plin al cuvintului, ele nu sint decit nişte 
discipline auxiliare, menite să introducă măsura In domeniul cu- 
nostintei cantitative a lumii. Ştiinţele fizice, de asemeni, sint auxi- 
liare fiindcă descopăr în detaliu proprietăţile materiei. In fine stünfile 
psihice şi sociale, dacă rämin pe terenul speculativ, sînt pseudo- 
cunoaşteri bune pentru cercetări ale unei omeniri încă în stare de 
copilărie, iar dacă sint ştiinţe de observaţie sint, prin aceasta, de 
resortul antropologiei şi pot fi socotite, astfel, ca o ramură a 
ştiinţelor naturale. Materia sensibilă, inertă sau organică, aşa 
precum ne o descoperă experiența, aşa precum o vedem cind 
contemplăm natura din preajma noastră, iată obiectul direct al 
unei cunoaşteri adecuate zi in care nu s$ ate alla rătăcire, 
iată obiectul direct al unei veritabile ştiinţe. Dincolo de lumea 
dată nu există nimic şi, în tot cazul, numai fantezia noastră 
vorbeşte cînd allăm ceva. Să ne mulțumim deci cu lumea dată, 
cu lumea sensibilă, să o contemplăm cu toată obiectivitatea şi 
să-i cercetăm tainele. 

lată care a fost limbagiul aproximativ a unui adevărat na- 
turalist în veacul trecut. In zadar Auguste Comte, creator a po- 
zitivismului, adică a unei ramuri importante a naturalismului 
antimetafizic, a încercat să pue problema la punct introducind 
în filosofie acea celebră clasificare a ştiinţelor, 1 Naturaliștii or- 
todoxi au refuzat să i se alăture, şi Büchner mai confunda încă 
intenționat ştiinţe naturale şi ştiinţe pozitive; fäcind din ştiinţele 
naturale singure razemul intregei cunoașteri empirice 2, 

Mai mult: filosofia speculativă fiind vorbărie pură şi zădar- 
nică visare în ce priveşte descoperirea adevărului, ştiinţele natu- 
rale, coroană a ştiinţelor exacte, se substitue metatizicei. Ele re- 
prezintă întreaga cunoaştere a omului, față de care celelalte 
straduinte „nu valorează nici hirtia pe care sint scrise“ 3. Pe a- 
ceste baze, pline de o pretenfie—sä zicem cuvintul—simplistă 
sau alcătuit toate societăţile de naturalişti—atit de numeroase 
în Germania In primul sfert al veacului trecut, şi in jurul acestor 

rincipii s'a discutat la congresele de Naturalişti de la Freiburg, 
langen, Tübigen, Bonn, etc. Şi nu poate fi de mirare că aceste 
proaspete doctrine, transpuse în Principate fără să-şi piardă din 
tinăra lor vitalitate, au făcut pe un om ca d-rul M. de Zotta 


— ̊ 


I După cum se știe, A, Comte deosebea, ca ştiinţe fundamentale, ur- 
mătoarele discipline : a) matematica, b) astronomia, c) fizica, d) chimia, €) 
biologia, is N) sociologia. 

2 „Noi nu pretindem--zice Buchner in Kraft und Stoff, Prelaţă—ca 

‚Idelle sint nouă sau că n'au fost niciodată profesate : doctrine asemuitoare 
au fost redă “ “asto D ee ap m — dy cătră Mc — 
greci ar ele lipseau ază, şi numa resele ştiinţelor 
— m ultimele secole. au găsit 8 bază empirica de care nn se 


3 Expresia este a lui L. Büchner, 


NATURALISMUL IN MOLDOVA. 153 


să decreteze că progresul naturalismului în laşi se identifică cu 
regenerarea Insäsi a Moldovei. 

Pare însă cu totul curios, şi aici vrem să venim, că gu- 
vernul moldovenesc a fost acela care a suflat rolurile la diverşii 
rd papan, cînd este in deobşte cunoscut că guvernele in 

au privit mişcarea naturalistă ca o mişcare subversivă 
şi revoluţionară ca fiind contra religiei de stat, şi au suportat-o 
cu Oarecare resemnare impacientă, ba chiar au persecutat-o 
precum s'a intimplat în Austro-Ungaria unde predarea în şcoli a 
ştiinţelor naturale a fost oprită şi introdusă, pentru prima dată, 
la 1839 in 55 e rominegti din Ardeal 1. In loc de aceasta, 
ocirmuirea Moldovei, dä exemplul toleranfei subvenfionind o ins- 
titufie de propagandă naturalistă. Dar asta n'ar fi încă nimic: ea 
voacä mişcarea, ea vine cu o iniţiativă plină de rivnă, cana- 
izind sforfärile unor barbafi a căror bună voinţă nu pare a îi 
lost spontană, şi merge pănă acolo că transformă o asociaţie 
doltoricească într'o societate de Naturalişti, într'o societate după 
tipul celor care se formaserä in Germania în ciuda tocmai a 
ministerelor. 

Trebue să recunoaştem deci că, în acele momente de trans- 
formări radicale pe care le- a suportat Moldova. in acele momente 
tulbure ale renaşterei, in momentele in care dezorganizarea şi 
dezorientarea atingeau culmea, un om din cei puternici în laşi, 
ciştigat de ideele naturaliste, a profitat de neutralitatea celor din 
preajma sa care se lepadaseră de incätusärile trecutului fără a 
adopta o formă stabilă de echilibru sufletesc pentru vremurile 
viitoare, şi că acest personagi a avut minele libere pentru a da 
iniţiativei unor medici o întorsătură favorabilă propriilor sale nă- 
zuinti, înscriind în capul statutelor că societatea care cerea drep- 
tul la viață se va indeletnici „nu numai cu Medeţina ci si cu 
Istoria Naturală“. 

Ar fi să fim prea orbi, odată ce am circonscris cercetările 
noastre in această zonă, dacă n'am vedea, din capul locului, cine 
a fost personagiul în chestie, dacă n'am distinge că Gheorghe 
Asaki, şi ni altul, aga Asaki, Efor al Şcolilor din Moldova, 
a fost autorul primei impulsii, venită de la octrmuire, în vederea 
constituirii societăţii de naturalisti. Desigur, ar fi o eroare să 
credem că Moldova, în acele timpuri, n'a numărat şi alţi bărbaţi 
culți puşi în slujbele inalte, care puteau să fie perfect în curent 
cu ideile ce domneau în Apus. N'ar fi decit să pomenim numele 
lui N. Suţu, secretar de Stat, membru al Sfatului Administrativ 
al Moldovei, om extrem de luminat, şi care ne-a lasat Notifele 
Statistice ale Mineralelor din Moldova, suficientä dovadă pentru 
rivna manilestată pe terenul ştiinţelor naturale. Insă N. Suţu a 
mai lasat şi nişte ample memorii în Lare vorbeşte de toatä ac- 


— 


1 Vezi Dr. A. Fätu, Incerrdrile pentru disvoltarea sci lor na- 
turali in Romania, 1874, p. 108. * 


wi 


ats 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 
4 need 


a Secretar de stat 
tivitaten ce a desfăşurat în weg popie ca 5 2 


tul rusesc, a r 
75 288 Ghica, şi nicăeri nu de o contribuţie a 


7 lişti din laşi. De 
intemeerea Societății de Mediel şi Natura ‚ap a 
ate nu vedem in Sufu pe acel organizator plin . m prer 
de ună ng e catel noud: Mai Om pe Veniamin 
pentru a itropolitul Moldovei gi înalt demnitar al statului, dea- 
Costachi, mitropolitul Moldovei gi in “ap 
i spiri i ă, care a dovedit şi e 
semeni spirit eminent şi cărturar de 5 sieaa gg W 
simpatia sa întreagă tinerei societăţi, ee se rind een de 
donator şi aducind în dar fosile de mam pis 6 
i Dar asta iarăşi nu este concludent: i 
eg om de 2 in 8 W ar m. 1 
i le naturalist in momentul brust t ; 
uont Ee aR 75 modă. Şi Veniamin, şi Suţu, şi Mai Duta 
a fer rea . ee Bas 1 
i Hatman astase a 
Sin căldură noua mişcare. Dar asta este tot ce putem să 
unem despre ei. RN 4 
i să-l — it însă la lucru pe Gheorghe Asaki, şi să-i pa 
noaştem toată stăruința neobosită. La 1833, adică la 73 * 
care se discutau statutele in sinul societăţii, in moment Basen 
in care societatea avea, să iee de 20 ig 21 Cg. prea cinstitul 
i care i-o d ră de E € p) 
3 7 între membrii activi 1, şi ia o parte a 1 a 
tiile care au loc pănă la acalmia 8 2 9 11 2. 8 
1 nu este decit casa insägi a lu e 
pia drept deja să ne întrebăm : se poate para, că 3 
Asaki, matematician, inginer, literat, dar ori gi ce afară de n i 
se pasiona cu atita foc in preziva unei grupări p ze 
doftoricegti şi a fost numai surprins de o întorsătură a ＋ 
e Dir doina 
— 1 Minisieru de Instructie al iger mi 
j bresle străine de preocupările lui, a 
BED casa la dispoziţie in vederea unor 2 mos 
s'ar fi putut urma foarte bine şi in apartamentul un . 
dicii iniſiatori, destul de rg 1 — 1 er * 
renfi care figurau la pa igilen 
Aeli in acel met in formaţie dovedeşte cu rama d o 
socotea, de la inceput, să pue bazele unei mişcări cu e r 
turi cu Cihac şi cu Zotta, iar nu să intemeeze o grupare de 
profesionişti ce nu aveau profesiunea sa. Dar cu asta nu 4 
terminat. De îndată ce societatea este pusă pe picioare, Gheorgh 


altfel, figu- 
. A. Bogdan, Op. cit., p. 17.—Gheorghe Asaki, de 
reaza eh pe ‚te meine de Cetire tondate în 1829. 

2 Ibid, A, 


i 


A NATURALISMUL IN MOLDOVA 15 
Asaki o urmăreşte cu cea mai vie atenţie. El intră nu ca membru 
de onoare alături de ceilalți boeri ai țării, ci ca membru activ 
alături de medici: insă cînd este vorba de subscrieri, generozi- 
taten lui Il aşează alături de cei mai avuti boeri şi nu alături 
de doftorü care aduc cotizafii mai modeste. Si ca şi cum nu 
alături de doftorii care aduc cotizaţii mai modeste. Şi ca şi cum 
nu Sar fi liberat cu aceasta de obligaţiile ce şi le recunoaştea 
întru o contribuţie materială, Asaki mai därueste muzeului dife- 
rite obiecte între care modele pentru cristalografie. Şi incă nu 


este şi un local pentru şedinţă şi păstrarea 
colecţiilor în Podu-Verde pus la dispoziţie tot de Epitropia Scoa- 
lelor. Şi cine face o presă favorabilă instituţiei dacă nu iarăşi 
Gheorghe Asaki în coloanele er. rea pe care Il conduce, Albina 
Rominească, care publică detaliate dări de samă, şi pănă şi. 
într'un supliment al periodicului, statutele societăţii ? Infine, atot- 
puternicul zilei, generalul conte de Kisseleff, se interesează de 
tinăra asociaţie, şi asistă la solemnitatea inaugurărei pentru a-i 
da o deosebită strălucire : şi cine, alături de preşedintele socie- 
täfei, îl primeşte pe guvernator, îl pune în curent cu lucrările şi 
ii prezintă colecțiile adunate in pripă ? Nimeni altul iarăşi decit 
vrednicul LE 
Lucrul este deci neindoios: mina lui Gheorghe Asaki se 
vede peste tot locul. „Medicii din Eşi“ cer aprobare guvernului 
Moldovei în vederea intemeerei unei organizaţii de breaslă ; o- 
cîrmuirea aprobă cu următoarele cuvinte: „Statul Administrativ 
cercetind dorința ce au aratat doctorii prin un înscris, cătră Ex- 
ceientia Sa Domnul Vice-Prezident, pântru organizaţia unci so- 
fietäfi Medico-Literare in acest Printipat, au imbunätäti-o ca un 
institut, a căruia fintire, precum din planul alăturat se înţelege. 
nu este alta, fără numai înflorirea şi sporirea acestui ram a sti- 
infllor, care pănă acum mai de tot au făcut in întuneric” 2, Si 
examinind acel „plan alăturat* de statute, constatăm că octrmu- 
irea a abătut inițiativa primă din mersul ei, făcind-o să devieze 
pe un teren cultural, şi de un interes obştesc. lar cercetind im- 
prejurările, se dovedeşte că in dosul termenului de ocîrmuire atit 
de favorabil anonimatului se ascunde numele unui om de bine 
care nu este altul decit Gheorghe Asaki. 
Astfel, se adevereste că acest mare barbat care a prezidat, 


1 Dovada interesului pe care-l poartă Gheorghe Asaki ştiinţelor na- 
turale s'ar putea, dealtminteri, găsi, mai tirziu, în celebrele calendare editate 
de marele cărturar în care articolele de vulgarizare a acestor ştiinţe precum 
şi a medicinei populare ocupă un loc important, 

2 Document reprodus de d N. A, Bogdan în op. cli, p. 7. 


} 
"d 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a întemeiat şcoala, care a înființat presa, care a deschis, cu 


umărul de cite ori a întrezărit cea mai mică posibilitate de 
ans culturală şi a devenit animatorul providen al tu- 
turor sforfärilor cît de obscure, al tuturor näzuinfelor cit de ve 
deste spre o viaţă intelectuală. Gheorghe Asaki este 3 
creator al societății de Medici şi Naturaligti din laşi, societa 
care, pănă pe la 1880, a fost vechicolul principal al naturalis- 
mului pe țărmurile Dunării, şi care dăinueşte pănă azi, desta- 

o vie activitate, deşi, de pe la 1880 şi pănă astăzi, sa 
stabilit pe terenul numai al artei medicale, uitind de mişcarea 
naturalistă, oprită acum în toată Europa, care i-a tăcut —.— 
cirea în prima ei epocă, şi care, datorită unui triumf prea complec 
asigurat de o luminată propagandă, a fost primul tipar în care 
sa turnat sufletul rominesc revenit la viaţa intelectuală. 


Dan A. Bădăreu 


Cronica literară 


Un poet modernist. G. Bacovia. 


Deşi scrie de mai bine de un sfert de veac, d. G. Bacovia 
e încă un poet puţin cunoscut. Versurile lui, tipărite în reviste de 
avant gardă, efemere sau fără un larg acces şi prin accentul lor 
original şi straniu inactuale şi în complect dezacord cu spiritul 
vremii, militant şi dominat de preocupări naţionale şi etico sociale 
mau avut ecou gecit întrun cerc restrins de fideli care fortind, 
putem spune, desăvirşita desinteresare a poetului au publicat pri- 
mul său volum „Plumb“ in 1916. 

Momentul nu era desigur prielnic şi cîțiva ani numai, după 
războiu, odată cu evoluţia senşibilităţii publicului şi a avîntului pe 
care l'a luat modernismul, nota de lirism autentic pe care o adu- 
cea aceste versuri a început a fi prefuitä şi d. Bacovia, recunos- 
cut ca unul din adevărații precursori ai poezii noi. 

Atmosfera afectivă în care se desfăşoară versurile acestui 
poet are un cadru cu totul specific. 

D. Bacovia e poetul toamnelor putrede cu parcurile devas- 
tate şi foile singerinde : 


E toamnă, e foşnet, e somn, 
Copacii, pe stradă, oftează ; 
E tusă, e plinset, e gol 
Şi-i trig şi burează. 
(Nervi de toamnă) 


Acum stă parcul devastat fatal, 
Mincat de cancer şi ftizie, 
Pătat de roşu carne-vie— 
Acum se 'nşiră scene de spital. 


158 | VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Acum cad foi de singe 'n parcul gol 
Pe albe statui feminine — 
Pe alb model de forme fine, 
Acum se 'nşiră scene de viol. 
(In parc) 


al peisagelor întunecate şi funerare de iarnă: 


Plins de cobe pe la geamuri se opri, 
Şi pe lume plumb de iarnă s'a lăsat. 
„Lauzi corbil“ mi-am zis singur... şi-am oftat, 
lar în zarea grea de plumb 
Ninge gri. K 
(Gri) 


Amurg de iarnä, sumbru de metal, 
Cimpia albă—un imens rotund— 
Vislind, un corb tăcut vine din fund, 
Täind orizontul, diametral. 


Copacii rari şi ninşi par de cristal. 
Chemări de dispariţie mă sorb, 
Pe cind tăcut se 'ntoarce-același corb, 
Tăind orizontul, diametral. 

(Amurg de iarnă) 


al tirgului provincial cu melancolia şi grotegtile lui distracţii : 


Prin tirgu 'nväluit în sărăcie 

Am întilnit un popă, un soldat; 
De-acum pe cărţi voi adormi uitat, 
Pierdut într'o provincie pustie. 

ö (Plumb de toamnă) 


Plingea caterinca-fanfară 
Lugubru în noapte tirziu... 
i singur priveam în ochene 
rdut în muzeul pustiu... 
(Panorama) 


vrozatä şi maladivă : 


pi „ 


* 
CRONICA LITERARĂ __ 159 


. Pe drumuri delirind 
Pe vreme de toamnă, 
Ma urmäreste-un gind 
Ce mă îndeamnă: 
— Dispari mai curind! 
(Nervi de toamnă) 


La toamnă, cind frunza va ingälbeni, 
Cind pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni 
Alcoolizat, bătut de ploi cum n'au mai fost cîndva, 
Tirziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. 

4 (Nervi de toamnă) 


Puterea de insinuare şi de rezonanță a acestor versuri in 
care elementul discursiv sau retoric ca şi descripfia analitică sînt 
cu totul eliminate e datorită unei spontaneitäfi şi sinceritäfi abso- 
lute care se mărgineşte la notarea sobră şi strictă a impresiilor cu 
ajutorul unui material verbal sărac şi din cele mai simple. 

Fără a recurge ca atifia din poeţii noi la imagini sau meta- 
fore bizare care nu izbutesc de cele mai multe ori decit să obo- 
sească sau la sonorități de un efect pur exterior, d. Bacovia se 
serveşte de cuvinte obişnuite, scoase din vocabularul cotidian dar 
de o mare valoare afectivă prin asociaţiile ce deşteaptă şi care 
ne comunică ritmul interior al emoţiei, asemeni unui freamăt înde- 
părtat de unde, 

In versul, adesea cital, în ultimul timp: 


De-atitea nopţi aud plouind, 
Aud materia plingind. 
(Lacustră) 


imaginea se ridică, -în minunata ei conciziune, la o valoare de 
simbol fiindcă departe de a fi produsul unui calcul intelectual, a 
țişnit din adincimile insondabile ale inconştientului. 

Elementul macabru chiar, de care au abuzat atifia din poeţii 
noi şi care la unii, e de ajuns să cităm pe d. Minulescu, lasă o 
impresie de artificial şi de mistificare, e la d. Bacovia în deplin 
mei cu atmosfera deliquescentă a poeziei sale şi versuri ca cele 
următoare : 


Sint cîţiva morţi în oraş, iubito, 
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun— 
Pe catafalc, de căldură 'n oraş, 
Incet, cadavrele se descompun. 


Cei vii se mişcă zi ei descompuși, 
Cu lutul de căldură asudat— 

E miros de cadavre, iubito, 

Şi azi chiar sînul tău e mai lăsat. 


(Cuptor) 


cu tot caracterul penibil şi repugnant al senzafülor sint de o strä- 
nie putere de suggestiune. 

Pastelul care redă de obiceiu în linii simple, decorativ şi 
plastic un aspect al realităţii devine la d, Bacovia transfigurarea 
acestei realităţi, totdeauna colorate închis, în armonie cu tonalita- 
tea lui intimă: 


Amurg de toamnă violet... 
Doi plopi, în fund apar în siluete: 
— Apostoli în odăjdii violete — 
Oraşul tot e violet. 


Amurg de toamnă violet... 
Pe drum e o lume leneșă, cochetă, 
Mulțimea toată pare violetă... 
Oraşul tot e violet. 


Amurg de toamnă violet... 
Din turn, pe cimp, văd voevozi cu plete 
Străbunii trec în pilcuri violete... 
Oraşul tot e violet, 


(Amurg violet) 


Expresie mai totdeauna aproape directă a unor mişcări ele- 
mentare ale sufletului, versurile d-lui Bacovia nu au desigur de- 
săvirşirea formală şi conturul clar al poeziei clasice. Aspectul lor 
e de obiceiu fragmentar şi cum e natural, elipse, absurditäfi sau 
incoherenfi nu lipsesc in aceastä juxtapunere de senzaţii, fără su- 
port logic sau tranziţii vizibile : 


Carbonizate flori, noian de negru... 

Sicrie negre, arse de metal, 

Vestminte funerare de mangal, 

Negru profund, noian de negru... 
(Negru) 


Totuşi, preocuparea artistică nu e totdeauna absentă şi uneori 
nici unitatea organică a ansamblului. O poezie ca „Amurg antic“ : 


* 


„CRONICA LITERARĂ 161 


Havuzul din dosul palatului mort 

Mai aruncă, mai plouă, mai plinge — 

3 cäzind in amurg iau culori: 
sineală, de aur, de singe, 


Pluteşte un lanţ de lebede albe, 

lar visul din parc, in lac se restringe — 
Amurgul pe lebede pune culori: 

De sineală, de aur, de singe. 


Uitate, statuele albe privesc. 

Albe visind cu 'n aer ce plinge — 
i lasă amu pe ele culori: 
e sineală, de aur, de singe. 


are ceva din factura de medalion a versurilor unui Henri de Râgnier. 

Poet din acei care aduc o viziune sau mai degrabă o intui- 
fie profund personală a lucrurilor, dar întrun cadru restrins, ta- 
lentul static, uniform și de loc cerebral al d-lui Bacovia nu oferea 
multe posibilităţi de variaţie şi de reinoire. Nuanfele atit de puţin 
diverse ale sensibilităţii sale, sint în intregime conţinute în primul 
său volum „Plumb“, față de care „Scintei galbene" apărute în 
1926 nu adaogă nimic deosebit sau nou. 

Căci o bucată ca „Serenada muncitorului“ care pare a fi scan- 
dalizat pe unii, cu toate veleitäfile ei ideologice, nu e decit o pue- 
rilä şi inofensivă revoltă verbală împotriva „burghezului tiran“ iar 
versuri de felul acestora: 


La geamuri toamna cîntă funerar 
Un vals îndoliat şi monoton, 


vădesc doar un fel de manierism şi mecanizare a procedeelor. 
Merită totuşi să fie remarcate versurile fluide şi muzicale din 
„Nervi de toamnă“ : 


Rămii şi nu mai plinge 
Şi uită-mă pe mine. 


Şi ea porni, 

Şi s'a pierdut în zare— 
lar eu în golul toamnei 
Chemam in aiurare... 


11 


162 VIAŢA ROMINBASCA 
— Maistäi de mä alintä 
Cu mina ta cea micä, 
Şi spune-mi de ce-i toamnă 
Şi frunza de ce pică... 


cantilenä de un pur accent veriainian. 

Putin accesibilă spiritelor robuste, subjugate azi de tempe- 
ramentul impulsiv, vulcanic şi de altă amploare a d-lui Arghezi, 
poezia cu suflu scurt, deliquescentä, cu fosforescenfi de putregai 
a d-lui Bacovia nu a rămas totuşi fără de orice ecou. Ceva din at- 
mosfera, motivele şi procedeele ei se regăsesc la unii şi nu la cei 
mai puţin talentaţi din poeţii tineri. 

Şi istoricul literar nu va putea ignora acest fior maladiv şi 
straniu, dar inedit şi autentic al lirismului nostru din ultimele 
două decenii. 


Octav Botez 


Cronica artistică 


— 


O nouă viziune a Balcicului 
(Leon Viorescu) 


Omul sfințeşte locul—nu locul pre om... 


Am cunoscut pentru prima oară Balcicul prin desemnele, de 
o tristețe biblică, ale lui /ser. 

Apoi, mult mai tirziu, prin citeva poşade, exuberante de vervă 
luminoasă, ale lui Dărăscu. 

Iser cintase, sau mai precis exprimat: psalmodias2 omul 
Balcicului, —orientalul cu gesturi fatale şi privirea permanent lăun- 
trică. Resemnat, absent şi tainic ca o piatră funerară. 

Interpretarea aceasta—de o superioară măestrie plastică— 
dar deprimantă ca un gan sfisietoare ca un horcăit al ago- 
niei—n'a avut în publicul rominesc succesul pe care îl merita. 

Mai tirziu, Parisul a sesizat, şi subliniat, poezia grea de 
mister a lui Iser şi calităţile înalte, de o sobrietate inedită, a sti- 
lalui pe care acest artist al nostru şi-l fäurise pe meleagurile, aşa 
de vesele, ale Rominiei. 

Däräscu s'a bucurat, cu ale sale „balcicuri* de un succes 
mare şi spontan. 

le acestui de o incontestabilă valoare, au vrăjit 
publicul nostru prin zburdălnicia culoarei, prin graţia i şi 
prin nu ştiu ce încă, foarte apropiat de sufletul nostru şi care sar 
putea defini printrun cuvint puţin uzitat în critică, dar care to- 
tuşi mi se pare potrivit în cazul de față: năzdrăvănie interpretativă. 

Dacă însă Däräscu a cucerit repede și pe amatorii noştri 
subţiri şi publicul nostru mare—(şi i-a cucerit pe bună dreptate)— 
Iser, hulit la început şi de public şi de amatori şi de artişti, a 
avut „satisfactia—(ca şi Däräscu, întro măsură mai micd)—sä 
surprindă, în aproape majoritatea producţiei picturale romineşti, 


164 VIATA ROMINEASCA 


din ultimii cincisprezece ani, propria lui -viziune—denaturată pănă 
la platitudine. 

Căci, riguros vorbind, aproape toate interpretările plastice 
ale Balcicului—cind au avut pretenţia să ne intereseze—au purnit 
din obsesia operei lui Iser, în primul rind, apoi din a lui Dărăscu 
—sau şi din una şi din alta. 

Acest fad epigonism plastic izbutise să plictisească pe toată 
lumea—şi mai ales pe cunoscătorii de artă, serioşi, care începură 
să evite orice expoziție cu tema—deja arhibanalizată—a Balcicului. 


* 


Falimentul plastic al coastei noastre de argint pärea inevita- 
bil—cel puţin pentru generaţia actuală—cind, iată, că un artist, 
pănă eri aproape necunoscut, trezește subit atenţia tuturora asupra 
unor frumuseți încă nebănuite, pe care nici Iser, nici Dărăscu—ni- 
meni—nu le remarcase şi nu le notase în trecerea lor prin cetatea 
care-şi scaldă şoldurile albe în albastrul undelor noastre marine. 

Ce ne aduce, in definitiv, așa de nou, acest pictor, dintr'un 
tirg, pe care de atita amar de vreme l-au cercetat—pe toate uli- 
file, maidanurile, bordeele, cişmelele, cafenelele, hanurile, gropile, 
ripile şi stincile—o armată întreagă de meşteri ai penelului, dintre 
care unii cu faimă zdrobitoare, lachei şi limuzină ? 

Aceleaşi dealuri de cretă albă profilindu-se pe ceruri inva- 
riabil sinilii. 

Aceleași case etajate pe povirnişuri intortochiate, 

Aceiaşi ofetari sfrijifi de arşiţa soarelui nemilos. 
belg 28 fintini de piatră, cu şipot puțin şi mucegaiuri Im- 

ugate. 

Aceleaşi siluete, prizărite, de cadine, ascunse subt vestmintul 
lor, de doliu veşnic. 

Aceleaşi matahale cu fesuri uzate, bernevici zoioşi, feţe tu- 
ciurii şi umblet de înmormîntare. 

ceiaşi catiri betegi, purtind samarul burdufelor cu apă si 
păscind sărăcia spinilor dintre pietrele dogorite ale drumului. 

Aceiaşi atmosferă incandescentă, 

- Același apăsare de oraş sărac unde minaretele se înalță ca 


ascuţite fipete de foame cătră cerul fără nouri şi fără nădejdi de 
curcubee,,, 


Şi totuşi Leon Vioresen a ştiut să descopere şi să ne im- 
celace constitue miraculoasa feerie intimă a acestui 

oraş care, în ciuda sforfärilor oficialitäti noastre de a-l „moder- 
niza“ imprimindu-i acel „sic“ detestabil de staţiune balneară in- 
ternafionalä, pe gustul cocotelor şi al lăutarilor de jazz—se păstrează 
cu fisionomia lui aparte, cu graţia lui neafectată, cu surisul lui de 


"ah 


CRONICA ARTISTICĂ 165 


iloare de cimp exotică, cu noblefa lui mahometană, cu voluptatea 
tui cuminte, cu tainica ardoare a versetului din Coran, cu pudici- 
tatea lui de fecioară bătrină, ce se vede murind curată subt bal- 
dachin de cobalt şi zvonuri de pe limpezi... 

E la această noud—(fiindcă nu voită)—interpretare a lui 
Viorescu o extraordinară claritate in pătrunderea poesiei parti- 
culare a Balcicului, o surprinzătoare putere de indentificare cu 
sufletul, pitit cu discrefiune, al acestui colţ de orient, prizonier 
printre nui,—şi care visează, care tinjeste, care se topeşte, cu o 
elegantă, nobilă, sfişietoare resemnare—covirşit de orbitoarea vasti- 
tate albastră a unui cer încremenit, parcă de veacuri, într'o su- 
perbă impasibilitate. 

Fireşte că la această nouă viziune plastică a Balcicului, Leon 
Viorescu a ştiut să-şi adapteze noui mijloace de expresiune, adică 
singurele mijloace care-l puteau sluji mai limpede şi mai.direct în 
comunicarea sentimentelor lui cătră noi. 

Mijloacele acestea personale ca şi viziunea lui, au contribuit 
să-l facă nespus de iubit de toți acei cari urmăresc în arta ro- 
minească desävfrgirea unui meşteşug propriu—corespunzätor 
desăvirşirii unui sentiment propriu—iar nu aplicarea, la colectivi- 
tate, a unor formule străine, luate deagata, pe o atitudine sufle- 
tească întocmită, pentru masse de artişti, artificial, subt suggestia 
citorva cărturari căzuţi la mania „specificului“ —cu orice risc, 

Chiar cu riscul ridicolului. 

Arta nu se face în gloată,—ca lucrul pămîntului, în obşti, 
sau ca o gazetă cotidiană, cu salariaţi care convin să se scalde, 
temporar, în aceiaşi apă politică. 

Arta e creafie—si ca atare are spaimă şi dezgust pentru tot 
ce tinde s'o siluiască sau numai s’o îngrădească... 


N. N. Tonitza 
Mangalia, 15 VII—1929 


P. S. După expediţia articolului de mai sus, îmi parvine ştirea 
că un confrate din presa ieşană s'a căznit—(ca urmare la cronica 
noastră din No. penultim), să reabiliteze reputaţia picturii sociale a 
d-lui Octav Băncilă. 

Pentru reuşita acestei intreprinderi intelectuale, confratele 
nostru crede necesar să divulge că „Grupul Celor Patru*—(ce 
relaţie, Doamne !... între „grupul“ de azi şi încercările de acum 
un sfert de veac ale d-lui Octav Băncilă 2 —ar fi în fruntea miş- 
cărilor artistice, (dadaisto-cubisto-futuriste), care tind să nege şi să 
dărime tot ce a fost de seamă în arta romineascä, pănă azi. 

Această afirmaţie ne luminează din capul locului că avem de 
a face cu un personagiu hazliu, care este tot atit de exact informat 
asupra mişcării noastre plastice (trecute şi prezente) cît, bunăoară, 
= oare care Moriţ, negustor de tocuri de cauciuc, asupra teoriilor 


* 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar zelul neastimpăratului nostru confrate întru restabilirea 
gloriei artistico-sociale—(vai I... mai ales sociale!) a d-lui O. B. nu 
se opreşte numai la această insinuare. 

D-sa invocă pentru voga clientului d-sale—(între alte multe, 
cum să le zicem ?... cauze intenstine)—şi un argument zdrobitor. 

Dovadă—(scrie d-sa)—că pictura socială a d-lui O. B. a 
avut şi are o valoare artistică excepțională, e faptul că înseși re- 
vista „Pagini Agrare“ i-a reprodus pictorului jegan, chiar pe co- 
pertă, un tablou intitulat: „Secerigul*... 

In adevăr, care artist romin s'a bucurat, în afară de d. O. B. 
de această înaltă, invulnerabilă, fulgerătoare consacrare ?... 

Dar asupra grosolanelor confuzii, care se repetă aproape 
zilnic in ziaristica noastră, între pictura de „genre* şi pictura 
„socială“, nădăjduim să putem vorbi, cit de curind, mai pe larg 
—şi pe înţelesul tuturora. 1 


Cronica pedagogicã 


S. Mehedinţi gi reforma invätämintului superior 


Pedagogia şi problemele anexe de legislafie şi organizare 
şcolară au cu drept cuvint un unfat caracter 3 
Nu numai că ele au darul de a stimula spiritele pe o in- 
tinsă rază la vii discuţii, dar în plus le gi încurajează. Proble- 
mele dg instrucţie şi educaţie au bizara calitate, care te întim- 
pină în şi mai ample proporții la cele politice, că oferă oame- 
nilor depe toate treptele de cultură fericita iluzie a deplinei ca- 
pacităţi de a le discuta, bucuria fecundă de a le da soluţii pro- 
— şi mai ales credința plină de incintare in forța magică a 
lor personale. Lipsa de pregătire ştiinţifică, ce jenează ar- 
dent într'o discuţie de fizică, matematică sau chimie, nu se re- 
simte mai de loc în controversele pei orar cure: unde toată lu- 
mea se consideră aptă să-şi spună ntul autorizat, Azi, pentru 
fiecare problemă de educaţie, publicistica noastră şcolară migunä 
de soluţii, unele mai poznaşe decit altele, oferind originalul spec- 
tacol al unei acadabrante anarhii id e, 
In această învălmăşeală de teorii şi opinii 13 
mult de opinii decît de teorii—oamenii de adincă gin perso- 
nalä, adevărații vizionari ai formulelor adecvate, au adesea o 


soartă ingrată. Concepţiile care deschid spiritului, orizon- 
turi nouă şi luminoase, reclamă oarecare timp pana ce 
să sei pe canavaua furnicarului de idei comune. Chiar 


cînd o idee reuşeşte să cucerească grabnic convingerea şi ade- 
ziunea mulțimii, alții ajung de regulă să fie profitorii, 


Ce redusă impresie a stirnit de exemplu „Profesorul“, noua 
carte a d-lui Mehedinţi 1! O recenzie, două, accidental lăcute; 


1 8. Mehedinţi, Profesorul, temelia tuturor reformelor şcolare, Bu- 
cureşti, Socec, 1929, 


168 : VIAŢA ROMINEASCĂ 


o semnalare în două, trei reviste, iată aproape tot ce s'a discu- 
tat despre un studiu, în care totuşi autorul examinează şi schi- 
teazä planul după care să se e cea mai înaltă, cea 
mai aleasă şcoală rominească, cheia de boltă a culturii noastre 
naționale : universitatea. Azi pasiunea cărţii, necesitatea lecturii 
sint fenomene psihice de o intensitate şi sieră de manifestare 
cu mult interioare impulsului etalării opiniei individuale. Un val de 
lentă ofilire minează viața revistelor mari din centrele culturale : 
in schimb un ces de accentuată eflorescentä a revistelor mă- 
runte se manilestă juvenil în oraşe şi tirguri. 


Pentru d. Mehedinţi, reforma invätämintulni superior tre- 
bue să realizeze o operă de o semnificaţie cu adevărat istorică: 
ea e datoare să conducă la scindarea universităţii în două in- 
stitufi cu organizare şi luncţionare cu totul diferite. Să rămînă 
universitatea cu menirea ei tradiţională de a creia ştiinţa şi să 
se înființeze paralel o instituţie nouă care s'ar putea numi Se- 
minarul Normal Superior, destinat să selecteze şi să cultive vo- 
caţiile didactice ale studenţilor în vederea profesoratului, 


Reforma propusă de d. Mehedinţi are un punct de | ecare 
cu totul original. Spre deosebire de opinia curentă a urilor 
conducătoare care văd in reforma universitară atit o operă de 
incoronare a tuturor reformelor şcolare din ultimul timp, cît gi 
unul din marile comandamente culturale ale noului stat romi- 
nesc, d. Mehedinţi concepe această reformă numai ca o măsură 

toare, pentru tămăduirea relelor morale ale societăţii noas- 
tre post belice. „Izvorul cel dintăiu şi cel mai mare al relelor 
de care suferim nu numai în şcoală, dar şi în alte laturi ale 
vieţii publice, este insăşi reaua izare a învăţămintului su- 
perior, de unde ies toate îndrumă adică toți cei ce —— 
meazä statul. .“. Deaceia, dacă „vrei să schimbi invätämintul, 
schimbă mai întăiu instituţia care pregăteşte pe profesori, adică 
pea 8 räspunzätori de calitatea tuturor educatorilor tine- 
retului“. 

Prin o astfel de confesiune, d. Mehedinţi se inserează in 
grupa relormigtilor Obsedafi de credința în forța de innobilare a 
et rar ae lui 

ar fundarea arului normal superior apare pentru d. 
Mehedinţi ca o formulă exclusivă pentru cata rio zero 
noastre publice. „Fără creiarea unui seminar normal superior, 
reformarea inväfämintului este cu neputinţă. Ar fi intocmai ca 
şi cum ai vrea să alimentezi un oraş cu apă, fără să ţii samă 
de felul izvorului şi de intocmirea casei apelor”. 

Ca un fir roşu, trei idei străbat toată lucrarea d-lui Mehe- 
dinţi, dela un capăt la celălalt. Şi anume: 


CRONICA PEDAGOGICA 169 


Reforma inyätämintului superior trebue să asigure statului 
rominesc un corp profesoral mai bine pregătit. : 

Formarea şi specializarea atit teoretică, cit şi practică a 
corpului didactic secundar nu se mai poate face de universitate, 
care trebue să rămînă numai cu menirea sa tradiţională de a 
creia ştiinţa ; acest rol va trebui să revină unei instituţii noi 
care sar putea numi Seminarul Normal Superior. 


- 


+ 
i 


N 


Ideia seminarului normal superior e de originä ceva mai 
veche. Incă din 1918, in timpul ministeriatului säu, d. Mehedinți 
a intenționat să dea viaţă instituției pomenite. Dar din cauza 
fluctuatiilor politice ale vremii, realizarea practică a acestei idei 
nu s'a putut împlini, Ea însă a perseverat să se menţină vie în 
unele cercuri conducătoare, iar azi se pare că a fost adoptată 
şi de d. dr. C. Angelescu, fost ministru şi de instrucţie, care, cu 
ocazia centenarului şcoalelor primare din Moldova, a ţinut să 
declare că „în curind va înfiinţa şcoala normală superioară“, 

Ca atare, concepţia d-lui Mehedinţi s'ar putea să cucerească 
adeziunea multor spirite cu însemnate roluri politice şi să se 
vadă întrun moment dat realizată. Adopfiunea aproape inte- 
graki a altor proecte ale d-lui Mehedinţi este foarte sugestivă 
din acest punct de vedere. 

Dar acceptarea ideii seminarului normal superior poate con- 
stitui oare o acțiune binetăcătoare pentru şcoala si cultura ro- 
minească ? In deosebi separarea universităţii de seminarul pre- 

ătitor al corpului didactic, ar putea oare însemna o relormă 

ericită pentru bunul mers al şcoalei secundare? Sau dimpo- 
trivă e cazul să luăm poziţie față de reforma proectatä şi să 
indicăm toate dificultățile precum şi elementele viabile zi ne- 
viabile din concepţia personală şi interesantă a d-lui profesor 
Mehedinţi ? 

O concluzie se impune astfel cu necesitate, 


ES yA 
IILyLısaan!! 


u a — _ 


| 


* 
+ + 


Pentru d. Mehedinți reforma universitară se impune din 
considerafiuni didactice. Ne trebue pentru şcoala secundară un 
profesor mai bine pregätit sau altfel! format decit cel de pänä 
acum, Întreaga criză a culturii noastre fiind in esență o criză a 
profesoratului. 

In parte, în bună parte, d. Mehedinţi are necontestatä drep- 
tate. Criza şcoalei romineşti nu e atit o criză de local şi nici de 
legi şi programe, cit o criză a profesoratului. De zece ani de 

e de cînd necontenit se reformează şcoala rominească, nimeni 
nu sa preocupat de factorul principal, de animatorul cultural al 
şcoalei de toate genurile : de profesor. 

Examinată în trecutul său apropiat, şcoala noastră înregis- 
trează două faze foarte interesante din acest punct de vedere. 


170 VIATA ROMINEASCA 


Mai întăiu, ea a cunoscut o primă epocă; perioada elanului tehnic 
(1919-1923), în care grija forurilor superioare şcolare a fost aceia 
de a înălța clădiri, cit mai multe clădiri, Subt viteza elanului 
tehnic care cuprinsese atunci tirguri şi sate, sa främintat färina 
strămoşească şi cu colaborarea hamicilor mistrii, s'au înălțat nume- 
roase ziduri in cele patru colțuri de ţară. Odată cu impinzirea 
ţării cu construcţii terminate zi neterminate, multe spirite erau 
obsedate de iluzia grabnicei „culturalizări“ şi aşteptau cu nein- 
doelnice speranţe binefacerile miraculoase ale culturii. Dar, spre 
surpriza generală, fenomenul de romantică înmulţire a localurilor 
de şcoală nu a accelerat tempo-ul de viaţă culturală al acestui 
popor şi nici nu a tămăduit măcar rănile lăsate de războiu. In 
plus, romantismul constructiv fu silit să constate cu uimire îngri- 
ach simptome de decădere a cărții şi învăţămîntului nostru 
public. 

Perioadei elanului tehnic, i-a succedat apoi perioada legis- 
laţiei şcolare (1924-1928). Atit subt presiunea rezultatelor rele pe 
care le dădea şcoala, cit şi subt inriurirea puternică a diferitelor 
curente pedagogice, conducătorii invätämintului rominesc au in- 
treprins în curs de patru ani o întinsă activitate de primenire a 
legilor, programelor şi r mentelor scolare—activitate începută 
în 1924, cind sa intocmit cea dintăiu lege şcolară din ultima de- 
cadă post-belică, legea învăţămintului normal-primar cu anexele 
sale, şi pe cale de incheere, cu legea inväfämintului secundar 
votată In anul precedent. 

Mirajul tinereţii legilor şi programelor, credinţa în forța e- 
ducatoare a unor noi obiecte şi metode de invätämint, dar mai 
ales suprimarea sau reducerea citorva materii de studii şi intro- 
ducerea unor anumite examene, iată factorii care intovărăşeau noua 
perioadă a şcoalei romineşti. Dar rezultatele aşteptate de retor- 
mator nu sau produs. Sentimentele de nelinişte cu care opinia 
publică urmăreşte funcţionarea învăţămintului nostru secundar e 
o probă clară că şcoala trece mai departe printr'o criză acută. 

Aşa dar, în ambele perioade, şcoala noastră secundară şi 
odată cu ea şi şcoala primară au decăzut !. Totodată s'a tăcut 
dovada că valoarea scoalei nu e atit in funcţie de clădiri şi de 
programe, cit mai ales de profesori. Deaceia, interesul invätä- 
mintului este ca celor două epoci anterioare să le succeadă in 
viaţa şcoalei romineşti, o epocă nouă, perioada profesorului. 
Statul nostru, care are obligaţia politică să-şi crească o gene- 
rafie tinără, intrun spirit idealist ca optică a vieţii şi unitar ca 
fond de gindire şi simfire naţională, are nevoe în primul rind de 
profesori competenţi şi inspirați. Să nu uităm interesanta mărtu- 


3. Deciiterta SOHN mantie, pitice na $ Ba: MORDES svon, ci o crudă 
realitate, un pur adevăr, energic clamat chiar de alitate (ct. C. Kiri- 
tescu, Criza A secundar şi reforma liceului, Arhiva p. ştiinţa şi 
relorma socială, 3-4, p. 452 sg.) 


=” 
CRONICA PEDAGOGICĂ in 


risire a lui Hirscher: „Luaţi-ne totul gi e sau läsafi-ne un 
singur lucru: profesori şi conducători i, plini de evlavie, 
de zel şi de o continuu neobosită muncă pentru tineretul care 
N s'a încredințat spre educaţie, Daţi-ne dimpotrivă totul, dar re- 
fuzafi-ne acest singur lucru şi noi nu mai avem nimic“, 


lată dece sintem în deplin acord cu d. Mehedinţi, aplau- 
dindu-i ideia sa centrală din studiul pomenit, că prolesorul-zez | 


Ar e gr numai el e in situafia de a da senz 
şi via Adirilor, legilor şi programelor şcolare, 


Dar d. Mehedinţi opinează că noua pregătire teoretică şi 
practică a corpului didactic secundar nu se poate realiza de cătră 
universitate. Că această înaltă instituţie are menirea tradițională 
de a creia ştiinţa, iar nu de a cultiva vocaţiile didactice ale stu- 
dentilor săi. Că un astfel de rol trebue să revină seminarului 
normal superior. Aşa dar să scindăm universitatea în două ins- 
titufii paralele şi să rămină vechea universitate cu funcția ei 
istorică, iar noul institut cu specializarea științifică şi pedagogică 
a corpului didactic, 

D. Mehedinţi se prevalează deci de argumentul că funcţia 
tradiţională a universităţilor a fost aceia de a creia ştiinţa şi că 

urmare in reforma sa el se întemeiază pe un fapt istoric. 

r istoria universităţilor nu pare să confirme în totul teza d-lui 
Mehedinţi. Dacă ne raportăm de pildă la istoria universităţilor 
noastre din Bucureşti şi laşi, care sint, desigur, de o data mai 
recenti, constatăm că ele au împlinit mai mult o funcţie socială, 
aceia de a pregäti pătura noastră conducătoare şi inclusiv apa- 
ratul nostru şcolar, decit o funcţie pur științifică, In deosebi în 
începuturile lor, cele două universităţi romine, nici n'aveau chip 
să se preocupe şi de ọ menire pur ştiinţifică cum de pildă în- 
cepe să fie cazul de vre-o două decade. 

Dacă ne raportăm însă la viaţa universităţilor străine şi in 
special la a celor germane, constatăm fapte pe cit de interesante, 
pe atit de puţin favorabile pentru teza d-lui Mehedinţi. In adevăr, 
o parte din universităţile germane au luat naștere din nevoia 
pues biurocrației cancelariilor și statelor prinților germani. 

entru a răspunde acestor nevoi, Carol IV înliinţă în anul 1384 
universitatea german din Praga, Rudolf IV de Austria fundä la 
1365, universitatea din Viena, iar kronprinz-ul Ruprecht I Intemee 
la 1385 universitatea din Heidelberg. Aşa dar, primele univer- 
sitäfi germane s'au întemeiat în vederea pregătirii funcționarilor 
prinților germani, a consilierilor de stat şi a clerului, deci pentru 
a servi alte scopuri decit cele pur ştiinţifice. O altă grupă de 
universităţi germane, luă ființă tot în această epocă, printre care 
universitatea din Köln, înfințată la 1388 şi universitatea din 


172 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


, la 1392. De data aceasta, întemeerea lor a fost determi- 
— de înflorirea comerţului de evoluția burgheziei şi 
în special de dezvoltarea o , (ale căror fundaţiuni dealtfel, 

u şi fost). 
s, E urmare, primele universitäfi germane s'au fundat gi 
au servit alte nevoi decit pe cele pur ştiinţifice. R 

In epoca renasterei si reformei, universităţile germane devin 
teatre de discuţii teologice, in care unii apără, alţii condamnă 
scolasticismul, catolicismul sau protestantismul. Aşa dar nici in a 
doua perioadă, aceste inalte instituții de cultură nu se putură 
consacra exclusiv ştiinţei. A 

Secolele XVI şi XVII reprezintă în istoria şcoalei germane 
0 epocă plină de avint pentru fundarea de noi „universităţi: e 
o epocă decisivă, importantă din istoria culturii şi a eee 
german. Acum iau fiinţă universităţile din Marburg (1527), König- 
sberg, (1544), lena (1558), Graz (1586), Giessen (1607), Strassburg 
(1621), Salzburg (1623), Linz (1636), Duisburg (1655), Kiel (1665), 
Innsbruck (1672), Breslau (1702), etc. etc. De această dată noile 
universităţi poartă o pecete teologico-confesionalä. Fiecare prinţ 
vrea să-şi asigure acordul ştiinţei cu confesiunea ţării sale şi în 
acest scop intemee cite o universitate, care devenea în minile 
prinţului „instrumenta dominationxis“, asupra funcționarilor laici gi 
bisericeşti. 

Aşa dar, nici a doua categorie mare de universităţi germane 
nu fură întemeiate pentru a împlini roluri pur ştiinţifice. Dealtfel 
acest fapt e confirmat pe deplin de intervenția categorică pe 
care-o face Leibnitz in vederea intemeetii academiilor, care, spre 
deosebire de universităţi, ar avea menirea, după acest filosof, 
să se consacre cultului ştiinţei cu excluderea oricăror preocupări 
străine, i 
Abia în secolul al XVIII şi mai ales la începutul secolului 
al XIX invätamintul universitar german capătă in adevăr o 
amprentă teoretico-gtünfificä. In această epocă, cercetarea ade- 
vărului devine in adevăr obiectul principal al preocupărilor uni- 
versitäfllor germane. Totuşi, nici acum ele nu neglijează un in- 
semnat rol politic şi social, De pildă, în epoca lui Napoleon I, 
universităţile germane luptară contra influenței iranceze, organi- 
zind rezistența, iar ulterior, au activat pentru unitatea statului 
lor. In plus, în tot secolul al XIX-lea, ele au ätit atit pătura 
conducătoare a poporului german, cit şi corpul didactic secundar 
al ţării lor. 

Dacă ne raportăm la trecutul universităţilor franceze, sin- 
tem conduşi să facem constatări similare. In primele secole dela 
înfiinţarea lor, universităţile franceze şi in special cea din Paris 
au fost ocupate multă vreme cu apărarea gallicanismului, cu 
disputele teologice, ca toate celelalte universitäfi ale Europei oc- 
cidentale, precum şi cu pregătirea clasei conducătoare bisericeşti 


şi laice 


CRONICA PEDAGOGICĂ 173 
IONICA PEDAGOGICĂ 113 


In secolul al XVIII-lea universităţile franceze se arată la- 
vorabile ideilor revoluţiei, pe care le . După mişcarea 
dela 14 lulie 1789, universitatea din Paris felicită pe primarul 
oraşului pentru luarea Bastiliei. In 1793, ele fură desfiinţate şi 
apoi reorganizate în timpul primului imperiu subt numele de ta- 
eultäfi. Așa dar, în cursul mai multor veacuri universităţile fran- 
ceze nu sau ocupat numai de menirea tradiţională de a creia 
ştiinţa, ci au împlinit interesante funcţii sociale. Dar nici chiar 
în secolul al XIX-lea ele nu avură numai un rol pur ştiinţific. E 
drept însă că in Franţa a existat o instituţie deosebită de uni- 
versitate şi destinată să pregătească corpul didactic al acestei 
ţări: Şcoala normală superioară care îşi are origina în măsurile 
luate de parlamentul din Paris din 1762 şi-i fundată prin decre- 
tul din 17 Mart 1898 în vederea pregătirii şi recrutării prote- 
sorilor secundari. 

„Va fi stabilit la Paris—se spune in art. 110-un pensionat 
normal destinat să primească 300 tineri care vor fi formaţi pen- 
tru arta de a preda literele şi ştiinţa“. Dar fundarea acestui in- 
stitut nu insemneazä numaidecit că universităţile franceze şi in 
deosebi cea din Paris n'au avut nici un rol in pregătirea corpu- 
lui didactic secundar, ci dimpotrivă. Studenţii şcoalei normale 
superioare işi luau gradele academice, tot la facultăţile de litere 
şi ştiinţe unde audiau cursurile şi unde-si făceau deci pregătirea 
teoretică. Aşadar nu se poate susține că menirea tradiţională a 
universităţilor franceze a lost numai aceia de a creia ştiinţa. 

Dealtfel, o evoluţie similară au avut nu numai universită- 
file germane şi franceze, sau engleze şi italiene, dar chiar şi 
cele americane. „Universitatea Harward, cea mai veche (din Sta- 
tele-Unite) fu fundatä în 1636, ca să formeze predicatori pentru 
ministerul congreganist, care in acel moment controla Statul ca 
şi Biserica, fiindcă primele comunități ale „Angliei Noi“ erau 
teocratice... La fel, universitatea din Yale fu mai intdiu co e- 
ganistä, universitatea din Princeton, presbiterianä, aceia din Chi- 
cago, baptistă“ (cl. W. A. Neilson, Les Universités et l'Etat, Rev. 
intern, de l’Enseig 1915, 3—4, p. 117, 121). 

E drept că azi sau degajat de toate legăturile confesio- 
nale şi că insăşi teologia actualmente se predă intr un spirit ştiinţi- 
lic, cum se predau 3 sau medicina, dar cert e că multă vre- 
me, secole de-a-rindul universităţile nu se îndeletniciră numai cu 
creiarea ştiinţei. Dealtminteri, ideologia epocilor anterioare, autori- 
tatea Bisericii şi a Teologiei nici nu ar fi îngăduit universităţilor 
o prea mare independenţă de cugetare. 

Insă nu numai în trecut, dar nici chiar în prezent univer- 
sitätile nu şi-au limitat menirea numai la creiarea Ştiinţei. Azi 
chiar mai mult decit în trecut studenfimea, care se dedică pro- 

ui, îşi primeşte toată pregătirea teoretico-ştiinţilică la 
cursurile şi seminariile universitare. Aşa e cel puţin cazul stu- 
germane, franceze, elveţiene şi romine. Numai practica 


4 VIATAROMIEASCR 2 — CRONICA PEDAGOGICA m 
pedagogică se face afară de universitate, fie la un seminar pe- şi-l dau încă facultăţile 


n universităţii din in deosebi facul- 
cum e cazul in Germania gi la noi, fie la un liceu al tatea de medicină. E prea — — sf anew ipat 
— subt conducerea unuia său mai multor profesori secun- lamentar şi protesor universitar, care relevind în plină Cameră 
dar, cum e cazul studenţilor elveţieni şi francezi. i ? — le lipsuri ale Universităţii din Iaşi, propunea guvernului 
Prin urmare, cu greu s'ar putea invoca trecutul un venns . 2 ajutorarea, ori desfiinţarea acestui înalt agezämint de cultură. 
ţilor pentru a se demonstra că ele au avut numai menirea = zn deci că in circumstanțele actuale, cînd universitățile în 
ditionalä de a crea ştiinţa. Dar dată fiind această situaţie, nu da nu-şi pot asigura fondurile necesare pentru o funcționare 
poate conchide de aici că ideia scindării universităţii şi nare 3 înființarea unui institut de anve seminarului nor- 
a intemeerii seminarului normal superior, ar fi o agrare ern ama- mal superior s'ar lovi de insurmontabile dificultäti financiare. 
toare inväțămintului. Trecutul trebue depăşit. Principi A ns. d-lui — nu e vorba numai de aceste dificultăţi. Căci reforma 
nii muncii şi al specializării, care-şi afirmă pretutinden -lui Mehedinţi ar mai putea crea şi altele, de o natură şi mai 
tatea, se impune cu atit mai mult în viaţa universitară, Chiar 2 Se ştie că un foarte insemnat număr de studenți frecven- 
erat fină a propusă de d. Mehedinţi nu sa mai experimen- 22 re facultăţilor de litere gi $tiinfi cu un recis 
tat nicăeri, nu urmează de aici că noi n'am avea dreptul să inau- — at: ca să se pregäteascä pentru profesorat. Majoritatea 
urăm o instituţie nouă în serviciul culturii naţionale. mar ută a acestei studenfimi audiază prin urmare cursurile uni- 
g versitare numai în vederea unei cariere precise, În momentul 
= în care această studenfime va afla vestea neplăcută că uni- 
nr ceea încetează de a mai servi acestui scop, ea va înceta 
Dar care e valoarea ee gen ae a seminarului nor- ee er e de a mai frecventa cursurile respective. Ca atare, 
mal-superior ? Care sint posibilităţile de realizare ale acestei in- relorma d-lui Mehedinţi, examinată in una din consecinţele sale, 
stitufii gi mai ales perspectivele ei de a asigura noului stat ro- — văduvirea de studenţi a cel puţin două din facultä- 
minesc un corp didactic mult mai select decit cel prezent. vătămi rata „universităţi, deschizind astfel o nouă problemă a în- 
Examinată in partea ei principală, ca idee, concepţia d-lui N 7 . superior. lată o consecinţă care ni se pare inevita- 
Mehedinţi reprezintă o formulă atrăgătoare. Aplicată la invätä- paeen oc e eae seminarului normal superior, consecință pe care 
mintul superior, ea ar conduce oarecum la dublarea universitä- eig sitäfile romineşti odată cu ele şi cultura naţională ar pu- 
ilor noastre, sau, cel puţin, a aceleia din capitala ţării. Prin o suporta cu niultă greutate, 
astfel de reformä am obține o serie de universităţi opena Dar să lăsăm d 
ştiinţei, paralel cu o serie de seminarii sau secţii ale semina în ambiguit 5 A eoparte aceste perspective adesea tăinuite 
normal superior, care s'ar preocupa de a por ta de. e — reformei d-lui Mehedinți Fă OSAN ee 
i naţională şi pe menirea x : A , 
en bach erg ptr ehedinfi ar însemna fără Wes universitarului romin cu divizarea studenfimii în două 
îndoială un însemnat succes. Cu cît vom dispune de mai multe — d Ben cum aceasta s'ar destina ştiinţei sau profesoratului, 
şcoale şi încă superioare, cu atit vor fi mai multe perspective ee wm fi ră 5 ră ＋ 6 ER: inerente 
å nesti, or, 4 | enfü celor două universităţi, 
* Cag aera aol. relata pröpusä de a. Mehedinți 2 . 3 i par pre — lirice, ea e ades vizitată de 
are interesantă. Raportatä însă la realitate, ea pez portanță violente cu cit mediul şi condiţiile de viață le alme dese Ai Mal 
. a aprecia . limenteazä mai 
de dificultăți practico-pedagogice, de © i ales in epoca prompt. In rindul acestor condifii ideia « 40 darii imil a 
Mai Intäiu, dublarea universităţilor noastre, mai a fi o nefericită sursă de fireşti animozitäfi gi pretentis dd mn ar 
k constitui o măsură pentru . e üresti animozitäfi şi pretenții de supe- 
actuala d acuta criză, economie ae concedii po Wel oma putea duce la te daunatoare ambelor n 
i niversitate, . i ' 
sibilitäfile materiale. Ca să infnfezi o nouă u se cere, nu să Dar ideia seminarului normal superior mai prezintă o di 
> o 
m preiei „neta oma. haa oma . © inte i care ma 
biblioteci, muzee, x ' c x, limitat. Pregătirea didactică 
stitufie model înzestrată cu laboratoare, Ar fi deci deci ar merge până la anumite limite, ea implici d 
de cealaltă zestre de gospodărie. Ar i in di ice aia game de 
să mai Ă apare 40 ie imeli importante a căror acoperire nu e märginire. Cai puţin din punct de vedere didactic astfel se pune 


cadrul realităţilor prezente. E in en. r, prin o atare procedare se nesocot : 
— de —.— pe care in repetate rinduri l-au dat gia adolescentului. Studentul, care are încă psihi ră psiholo- 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


te după orizonturi întinse, după perspective largi, care 

3 de barierele ideii certe in siera in per 
bilului. Căci tinerii cum relevă parea pe să-şi arunce nur 
peste raniţele cunoscutului, pe care duc spre necuno 

Sin punct de vedere etic, aceste necesităţi spirituale et 
buesc aplaudate gi fecundate. Pentru viitorul profesor, ele = 
de un pref incalculabil: cu cit acesta va fi înzestrat cu ma 
multä patimä pentru ştiinţă, cu dor de cercetare gi cu elan pen- 
tru cunoaşterea adevărului cu atit mai bine pentru şcoala — e- 
levii lui. Ce rol imens revine deci din acest punct de y 1 
universităţilor: să stimuleze In tineretul său pasiunea pentru şti 
infa, care se face, care se află pe cale de devenire. 8 

In fine, munca științifică universitară, fie de labora — 
de institut sau seminar, mai exercită asupra psihicului x — 
centului şi alte influențe ‚binefäcätoare de care nimeni mai mu 
ca proiesorul n'are trebuinfä mai amplă. Prin 2 er im- 
personal, cercetarea stiingificä e o puternică şcoală de meg eres, 
căci căutarea adevărului fără preocupări utile, deturne aa 
tünta dela dispoziţii egocentrice şi o face obiectivä, impartiala şi 
ca atare aptă pentru o înaltă conduită etică Apoi, 3 
adevărului dezvoltă şi sentimentul modestiei : omul care > > 
adevărul e modest pentrucă el are ocazia să constate c 
putin ştie şi cit de mult mai are de învăţat. 13 

Prin urmare, invätämintul universitar promoveazi ar 
virtuţi, indispensabile oricărui om, dar mai ales unui pro 726 

Dar, pe lingä toate aceste considerente anterior 8 
fundarea Seminarului Normal Superior nu pare © soluţie feri A 
şi din alt punct de vedere: mäsura divizärii studențimii — 
nează, intro primă ordine de idei, reducerea massei * can 
din care atit inväfämintul cit şi ştiinţa îşi vor recruta ementele. 
Căci massa de studenţi fiind dela început divizată adoni grupe 
distincte, atit universitatea cit gi Seminarul Normal ar fi nev 


zu in urmă să sfirşească prin a se devota gtiinfei, 
ae — fericite ale profesorilor sau indemnului unei 


š încă un motiv, un ultim considerent care ne 
face 2 — genden Inflinfarea Seminarul ui Normal Superior: 
e vorba de respectul ce-l datorim tradiţiei. 


CRONICA PEDAGOGICĂ 177 


E un fapt public că şcoala noastră n'are încă tradiţii, că 
nu e lăsată să-şi formeze tradiţii. Legile, regulamentele şi mai 
ales programele noastre şcolare mereu se modificä, se anulează 
şi „se fac din nou“, Din această cauză, nici profesorii nu-şi mai 
cunosc programa, şi implicit n'o mai respectă, nici „reformele“ 
nu dau rezultate, şi nici şcoala nu bine. Ne obsedează 
prea mult mania de a strica şi de a clădi noi „totul din temelie“. 
In insemnate proporții semänäm gospodarilor nepricepufi, care 
in loc să-şi sporească sau =: infrumuseteze locuinfa,—$i-o 
strică mereu spre a şi-o reclädi din temelia tot mai săracă şi 
mai imperfectä. 

E tocmai cazul instituției noastre universitare. De bine, de 
rău funcţionează pe lingă universităţile romine Seminarul peda- 
ng dar tot un seminar, — cu menirea de a asigura can- 
didatilor la profesorat pregătirea pedagogicä necesarä, Ca atare 
se aflä deja in această ţară o instituție asemănătoare cu cea 
proectată de d. Mehedinţi, instituţie, care are deja un trecut, in- 
trind oarecum in conştiinţa publică. Intr'o bună gospodărie, de- 
altfel aşa cum trebue să fie a statului, sar porni dela instituția 
existentă aplicindu-se pe temelia acesteia reformele necesare, 
dictate de „inoirile vremii“, Prin urmare nu revoluţie, ci evoluţie. 


Dar reforma universitară le un superior comandament cul- 
tural, o imperioasă necesitate a noului stat rominesc. Chiar 
obiecțiile aduse ideii d-lui S. Mehedinţi cu privire la înființarea Se- 
minarului Normal Superior nu poartă nicidecum semnificația unei 
mulțumiri cu statu quo. 

In ordinea de idei, care ne preocupă—e vorba de pregă- 
tirea corpului didactic secundar—învăţămintul nostru universitar 
are nevoe de unele adaptări insemnate la nevoile vremii atit în 
ce priveşte pregătirea teoretică, cit şi cea pedagogică a studenţilor. 

Mai întăiu e de observat că universitatea nu dă studenţilor 
săi ocazia să audieze prelegeri pentru toate materiile cursului 
secundar ; apoi chiar cind cursurile respective se fin, se mai în- 
timplă citeodată ca unii profesori să nu-şi termine materia obiec- 
tului lor, în cursul unui trieniu academic —ceiace inseamnă o 
apreciabilă pagubă pentru viitorii profesori, care de regulă in 
cursul secundar reproduc aidoma sau rezumativ lecţiile ascultate 
la universitate, În fine, învăţămintului nostru superior i sar mai 
putea reproşa, că nare totdeauna pe profesori la catedre, că a- 
ceştia absentează vremelnic din pricina rolurilor politico-adminis- 
trative, pe care sint chemaţi să le împlinească. 

E drept că ultima obiectie sar putea tot aşa de bine opune 
şi profesorilor unui eventual Seminar Normal Superior şi tot aşa 
de just e că nimeni nu ar putea lua o poziţie adversară lata de 
participarea binefäcätoare a selectului corp universitar la condu- 


12 


wo VIAȚA eee 


sitate-—toate aceste înalte institufiuni, nu pot numai ele garanta 
învățămîntului rominesc un select corp didactic, chiar dacă ar 

rganizare, Şcoala mai are wo > 
uflete vii. Voioşia naturală, buna dispoziţie, căldura spirituală, 
sînt cale mai fecunde surse pentru succesul educaţiei. Sufletul 


Mai întăiu e vorba de piedicilemari,pe care administraţia şi 
în special cea şcolară să le pună în calea profesorilor. Se 
ştie că în mod general prolesorii tineri la lucru cu e- 
lanul specific tinereţii, cu entuziaste pl de activitate culturală 
şi mai ales cu o frumoasă zestre de bune sugestii. Nu sint rari 
acei tineri care, îmbătindu-se de idealuri înalte şi de vorbe mari, 
mărturisesc cu candidă naivitate, că vor să-și tacă din profesorat 
un adevărat apostolat. Dar acest idealism, care ar fi cu atit mai 
preţios, cu cit s'ar prelungi mai mult în viaţa unui dascăl, se 
pare că nu găseşte nici o pe şi nici o valorificare din 
partea administraţiei şcolare. Majoritatea numirilor, detaşărilor şi 
transterărilor in inväfämint nu sint urmări normale, logice, ale 
examenelor şi activităţii publicistice ale solicitatorilor, ci adesea 
grave momente de umilire pentru candidaţi, sau utile ocazii 
entru diverşi agenţi politici ca să-şi creeze clientelă şi atmos- 
ră. E prima ocazie de umilire, prima manevră de o a en- 
tuziasmului dăscălesc,—moment, care lasă adinci răni în sufletul 
dascălului. 

Rezultate similare provoacă permanent şi sistemul recom- 
penselor. Acesta, deşi are menirea de a fi pentru corpul didactic 
o ploae binefäcätoare, creatoare de noi energii, puse în slujba 
şcolii, reprezintă în frequente cazuri triste ale celui mai 
elementar simţ de justiție. In loc să se răsplătească profesorii 
harnici, recunoscuţi prin activitatea lor ră, publicistică şi 
culturală, se bucură de atenfiuni oameni cu însuşiri protivnice, 
codaşii seriilor de capacitate, indivizi care vegetează la umbra 
cluburilor politice, oameni certati şi cu şcoala şi cu cultura. E 
de pomină cazul unei şcoale secundare, cu un select corp di- 
dactic, unde cu ocazia unor medalieri, spre stupefactia publicä, 
au fost decorafi ebony ie. Inscrisi în partidul politic 
căruia aparţinea min in vremea aceia. * 

Dar ceiace agraveazä blazarea gi stingerea oricärui idealism 
didactic, e "ee raporturilor dintre profesor . autorităţile şco- 
lare superioare. pare ŞCO i 
ralei publice, între aceste două grupe nu există relaţii amicale, 


CRONICA PEDAGOGICĂ i 181 


de colaborare, de reciprocă întărire spirituală şi de corectă stimă 
şi încredere. In deosebi, in ochii unora din de control 
recrutarea aşa cum în mod public se ştie—nu pretuegte intru 
nimic—pedagogia înţelegerii, a armoniei, a idealismului didactic. 
E publică tinguirea că spiritul de privilegii politice, pe deoparte, 
şi lipsa de ţinută morală a unora din conducători—pe de alta— 
au colaborat la timpuria demoralizare a corpului didactic, 


Aşa dar, o simplă reformă a învăţămîntului superior —oricit 
de periect ar fi concepută—nu va putea reuşi să schimbe as- 
pectul decadent al şcoalei romineşti. Ea va însemna cel mult o 
mai temeinică pregătire teoretică şi practică a profesorimii vii-, 
toare, dar nu o acţiune de transformare spirituală a invätämin- 
tului. În şcoala rominească nu va putea säläslui un duh nou, 
pănă ce nu se va asigura deplin respectarea autonomiei morale 
şi materiale a prolesorimii. Pänä la realizarea acestui deziderat, 
toate reformele vor îi din punct de vedere practic bune inten- 
tiuni, planuri interesante, dar pure paliative pentru remedierea 
rănilor de care suferă acut inväfämintul rominesc. Se impune 
deci o reformă cu o rază mai vastă, care să înglobeze evident 
şi cercurile superioare şcolare, in selectarea cărora, criteriul cul- 
turii şi al moralei să beneficieze de prestigiul suprem. 

Evident, că o astfel de reformă e dificilă, Ea implică ac- 
uni de mare curaj şi prestigiu dar mai ales de extraordinare 
jertfe. Dar acesta e caracterul tuturor marilor reforme. Orice 
reformă culminează intro puternică indicare în direcţia jertiei, 


a jertfei intereselor şi ambițiilor în vederea afirmării spiritului 
si culturii. 


S. S. Birsänescu 


Cronica socialä 


Israöl in Rominia 


Cu toate incidentele antisemite adesea violente, la care am 
asistat in ultimii ani, preocuparea teoretică de a găsi explicafiune 
acestei stări de lucruri, s'a dovedit foarte slabă. Literatura socio- 
logică a problemei evreesti s'a îmbogăţit în timpul din urmă cu prea 
puține contribuţii importante: dovadă indirectă nu numai a stării 
de debilitate în care se găseşte azi ştiinţa socială romină, dar 
chiar a crizei de intelectualitate in care ne găsim cufundafi pănă 
în git, 

e Si ceiace e mai curios e că astfel de cercetări n'au venit 
nici din rîndul evreilor, unde preocupările cerebrale ar trebui să 
fie mai puternice, ca din partea unui popor, care, după expresia 
lui Ch, Peguy, „ceteşte de două mii de ani“. 

O îmbucurătoare excepție s'a produs anul acesta. In legă- 
tură cu atitudinea pe care trebue s'o aibă minoritatea evreiască fata 
de diferitele partide politice, d. dr. C. Blumenfeld, cunoscut pentru 
pătrunzătoarele şi judicioasele cronici de politică internă pe care 
le publică în „Adevărul“, a publicat o broșură plină de sugestii 
şi orizonturi: „Greşeli în politica evreiască“. La această broşură, 
d. C. Stere a scris o prefaţă, care e poate unul din cele mai a- 
dinci gi mai magistrale studii de sociologie semită din cite sau 
scris. Numai lucru curios, prefaţat şi prefafator nu ajung la con- 
cluziuni identice. D. C. Blumenfeld, inspirat de un punct de ve- 
dere strict realist, de un oportunism practic foarte lucid, plecind 
dela fapte prezente şi imediate, ajunge la concluzii pur politice. 
D-sa preconizează pentru minoritatea evreiască „politica săsească“, 
adică acea atitudine de tirguială bănuitoare, de libertate deplină 
faţă de orice principiu „a priori“, cu singura ţintă egoistă de a 
obține un maximum de avantagii pentru membrii ei. 

D. C. Stere, sociolog iremediabil, nu localiza problema 
numai la mediul rominesc, Pentru d-sa ema evreiască ia pro- 


e O 4 
___ CRONICA SOCIALĂ 183 


porţii universale şi cu acea înălțime şi aristocrație de cugetare 
care-l face totdeauna să privească problemele „subt specie aeter- 
nitatis“, o leagă în urmă de mileniile unei sbuciumate istorii și 
de spaţiile supracontinentale ale dispersiunii evreeşti. Pentru el, 
atitudinea de azi, (un infim moment din interminabila poveste a 
lui Ahasverus) a micii fracțiuni evreegti din Rominia mu se poate 
decide local, în funcţie de contingentele noastre de aici. Ea e o 
rezultantă a unui proces îndelungat şi complex. Atitudinea evreilor 
romini nu poate fi alta decit a intregului neam israelit. Si cu eru- 
ditia sa, in acelaşi timp pitorească şi convingătoare d. C. Stere 
dovedeşte că poporul evreu are o misiune de îndeplinit, un me- 
sianism de desävirgit, anume acela al democraţiei şi al înfrățirii 
popoarelor, 
alia evreiască din Rominia nu se poate abate dela 

acest ideal îndărătnic, pe care Israël il urmăreşte cu tenacitate 
neînvinsă de mii de ani. Cu puterile ei mici ori mari, cu mijloa- 
cele ei specifice, va urma calea fatală pe care neamul evreesc 
de pretutindeni trebue să o urmeze. 

lată deci, două concluzii deosebite, Are dreptate cronicarul 
politic prevăzător de consecinfi inedite, sau sociologul care pleacă 
dela postulate teoretice, dela axiome generale pentru a demonstra 
un caz special. Broşura d-lui dr. Blumenfeld, prefațată de d. C. 
Stere, pune în lumină şi o problemă de metodă: conflictul între 
sociologie şi politică. 

Să încercăm a lămuri puţin acest proces deschis. 


- 
* + 


Chestia evreiască nu e o problemă sentimentală. 

Pe cînd eram încă adolescent imi fixasem un criteriu de a- 
preciere al oamenilor după aceste trei pietre de încercare : atitu- 
dinea faţă de evreu, de femee şi de muncitor. Un om care con- 
damna sau combătea una din aceste trei categorii sociale îmi 
apărea ca de o speţă inferioară sufleteşte. Lupta pentru desrobirea 
evreului, a femeii şi a muncitorului, cei trei sclavi ai lumii mo- 
derne, mi se părea singurul ideal social posibil. 

Deşi de atunci am introdus multe nuanţe în această etică 
tripartită, în aprecierea morală a unui om caut adesea şi astăzi 
verificarea acestor principii. Dar problema evreiască nu e numai 
o problemă morală. Ca să fie înțeleasă ea presupune comprehen- 
siunea unui întreg mecanism social. Rezolvirea ei nu depinde nu- 
mai de sentimente oricît de nobile ar fi ele, ci de pătrunderea 
unui anumit determinism social. 

Din imensa varietate a grupurilor sociale, cîte locuesc pe 
globul pämintesc, grupul evreu prezintă o serie de particularităţi 
care tocmai explică anumite trăsături din viaţa sa. formă de 
grupare societatea evreiască nu se aseamănă cu nici funa alta. 

In primul rînd, ea se prezintă ca o societate naţională lipsită 


| 


> 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de teritoriu. Desigur că încercările artificiale de a coloniza Pales- 
tina nu pot fi considerate ca o împlintare a Evreimii pe un a- 
numit pămînt. Evreii samănă oarecum cu emigranții şi cu "popoarele 
de negustori ambulanți: Greci, Armeni, Siriaci etc., cu singura deo- 
sebire că aceştia se pot gindi la o intrare, la o retragere intr’o 
patrie care-i aşteaptă măcar la bätrinefe, pe cind evreul nu-şi 
poate permite nici-o nostalgie şi nici-un patriotism. Urmează de 
aici, fireşte, o mentalitate instabilă, schimbătoare, doritoare de 
noutăţi, de variaţie. Psihologie de nomad veşnic In căutare de 
alte sălaşuri. W. Sombart stabileşte opoziţia intre psihologia con- 
servatoare, sentimentală, a tipului arian pe care-l numeşte „omul 
de pădure“, agricultor fixat pe ogorul său şi aceia veşnic mobilă, 
progresistă a beduinului, a „omului de pustiu“, pe care-l reprezintă, 
după el, evreul. Prin lipsa unui pămint de care să se lege, pe 


care să se nască şi să moară, evrenini pone e emib udes 
i tradiția. El e liber-cugetätor prin de - Lipsa de prejude- 


cäti, îndrăzneala de cugetare, curajul cu care poate înfrunta orice 
noutate ce nu-l sperie niciodată, e urmarea directă a instabilității, 
israelite. ~ 

Lipsit de instincte şi obiceiuri înrădăcinate care constituesc 
datinele, Evreul e mai ales rationalist. Si rafionalist in senzul strict 
şi strimt al cuvintului însamnă utilitarist. Biblia şi Talmudul in- 
dică această trăsătură de psihologie colectivă. El nu se lasă tirit 
de preferinfi oarbe, de uri ori sentimente violente. Judecä şi cin- 
tăreşte, e sobru, reținut, circumspect. Pasiunile nu-l mină. Aptitu- 
dini excelente pentru a deveni negustor. Ca negustor perfecfioneazä 
meseria sa şi inventează în istoria civilizaţiei omenești epoca care 
se chiamă capitalismul. Kautsky crede că raţiunea a apărut ca un 
efect al comerțului, iar Sombart că negustoria şi capitalismul sînt 
efectele raţiunii. Pentru unul raţiunea e efect, pentru celalt cauză. 
Amindoi sînt de acord însă că Evreul e rafionalist, indiferent 
dacă a fost dela început, ori a devenit apoi astfel, 

O altă trăsătură a grupului social evreesc e aceia, că încă 
dela început Evreii au reușit să fuzioneze diferifü zei tribali, într'un 
singur zeu naţional. In timp ce atitea popoare ale antichităţii ca 
şi triburile primitive de azi şi-au măcinat energia în culturi locale 
rivale, Evreii s'au contopit, dela începutul istoriei lor intr'o singură 
credinţă. Aceasta a creiat monoteismul, dar şi exclusivismul, 

ideia că perfecțiunea divină nu poate fi decit una singură 
creiază fanatismul zi intoleranfa. Atita vreme cît judaismul a trăit 
printre popoare pägine, cu idoli multipli, conflictul nu s'a produs 
in mod prea acut, Dar în ziua cînd, din sînul însuşi al israelitis- 
mului a răsărit o altă religie, la inceput ca o simplă sectă disi- 

. dentä, care pretindea aceleaşi drepturi la unicitate, antagonismul 
a devenit ireductibil. Ap două milenii taberile au stat faţă în 
faţă fără nici o concesie posibilă. Şi deoparte zi de alta refuz 
pentru orice înţelegere posibilă, 

E adevărat că popoarele creștine numeroase, stăpine pe mari 


* pe forțe armate, pe guverne şi poliție, au prigonit ju- 
dai ee după nara rn. in’ siloz, zinda 
pe rugu prezumate Crime religioase, averile 
agonisite în trudă şi abstinenfä. Tot evul mediu, chiar pănă la 
aurora timpurilor noastre, evreii nau avut răgaz sau odihnă. Per- 
— i cea mai crudă i-a urmărit pretutindeni, Orice tiran local şi-a 
i capriciile ori crimele derivind asupra lor destinul „ţapului 
ispăşitor“. Ca şi Sisif, au trebuit mereu să înceapă din nou o a- 
vere muncită in sudoare şi lacrimi şi care se putea nărui intro 
singură zi. Lucrul se repetă, simbolic, astăzi, subt ochii noştri în 
Palestina infine cucerită. Ororile inchizifiei şi ale progromurilor au 
înecat istoria de singe vărsat. 

\ Dacă evreii nu s'au apropiat încă complect de nici un popor, 
S'ar părea că vina e numai a popoarelor atotputernice care nu 
le-a îngăduit măcar o clipă de ospitalitate ori de toleranţă. Faptul 
că Evreii se fin mereu de o parte ca o sectă închisă, s'ar părea 
datorat numai sälbätäciei anti in. 

O asemenea părere nu e complect justă, Exclusivismul evreesc 
cu izolarea lui citeodatä metientă, alte däfi insolentă, e datorită 
desigur în mare parte ferocităţii celorlalte popoare. Dar același 
exclusivism e datorit pentru o parte şi temperamentului, mentali- 
tâţii judaice. Orgoliul israelit, care pleacă dela cele mai vechi texte 
biblice din ideia „poporului ales“, mesianismul semit care se crede 
mereu chemat să transforme şi să domine lumea, disprețul adesea 
manifest pentru celelalte popoare considerate inferioare, toate a- 
cestea işi au desigur şi ele partea lor de răspundere. 

Oricare ar fi cauza, nu e mai puţin sigur că exclusivismul 
la care s'a menținut sau la care l-au obligat alţii, au dat evrei- 
lor un spirit profund conservator, c'un instinct de persistentă si de 
aparare a unei fiinţe naţionale, pe care cu toate transformările și 
vicisitudinele istorice au păstrat-o intactă. 

Asa dar, iată trei caractere fundamentale ale psihologiei co- 
lective evreeşti: mobilitatea de spirit prin lipsa de teritoriu, „be- 
duinismul“, raționalismul şi exclusivismul monoteist, care însă n'au 
adus toate aceleaşi consecințe. Primele două caractere, beduinis- 
mul şi raționalismul, dau evreilor o mentalitate progresistă, demo- 
crată, justifiarä şi democrată. 

Situaţia lor de popor monoteist şi persecuțiile milenare pen- 
tru conservarea religiei unice, le-a uflat un na 
de strict şi de tradiţionalist. Paradoxul Evreesc şi în acelaşi timp 
contradicția logicei national-israelite sta în această poziţie socială : 
atitudine extrem de umanitară şi de mobilă în ideologia generală 
şi politică strict naționalistă şi conservatoare în viaţa politică ime- 
diată. lată deci că sociologia și politica evreiască se găsesc într'un 
marcat şi evident antagonism. Inspirafi de largi orizonturi ; lacomi 
de noutate, insetafi de dreptate în problemele mari. Oportunigti 
lucizi şi calculafi în chestiunile precise şi practice privifid situația 
lor întrun moment dat. 


? 


A 


In toate ţările problema israelitä oscilează între aceşti doi 
poli contradictorii. In ţările civilizate însă, unde intoleranfa natio- 
nală şi deoparte şi de alta nu e aşa de mobilizată, unde perse- 
cuţiile nu-i obligă la opoziţie şi solidaritate de grup, judaismul se 
prezintă mai ales subt aspectul său de progresism umanitarist. 

La noi însă, unde problema evreiască e aşa de acută, unde 
conflictul e adesea violent, aspectul imediat, adică practic politic, 
ese la suprafaţă. Evreimea noastră îşi poate permite mai puţin 
luxul de a intrefine—cu toate că o face destul de frequent,—o 
ideologie vagă și neprecisă de fraternitate şi justiție general ome- 
neascd. Ea e presată de împrejurări concrete să se apere in orice 
moment de atacuri zilnice. Misiunea ei ideală e împiedicată me- 
reu de grija ei de conservare. j 

Noi nu avem încă acea evreime idealistă şi dezinteresatä, la 
care să predomine ideologia largă, visătoare de perfecfiuni umane 
neatinse încă. In Evreii de la noi nu predomină încă caracterul 
„beduinic* al „omului de pustiu“, veşnic liber, privind fără preju- 
decată problemele mari ale viitorimii. Evreii noştri sînt forţaţi la 
o luptă permanentă de guerilla pentru interese meschine şi cotidiane. 
Si cu toată atitudinea lor adesea umanitaristă, ei sint obligaţi încă 
să-şi piardă energia în interese mărunte, dar pentru ei desigur 
importante, lăsind im negurile viitorului marea lor misiune. 

Inspirat mai ales de aspectul practic, adică politic al ches- 
tiunii, de ceiace se intimplä azi, d. C. Blumenfeld-Scrutator, a 
putut preconiza o „politică săsească“. D. C. Stere, punind pro- 
blema în ansamblul ei mondial, extinzindu-i proporţiile dincolo de 
imediat şi cotidian pănă la limitele unei etici universaliste, a fost 
atent mai ales la acele caractere ale poporului evreu,—care il in- 
dică pentru un alt rol, decit acela de a-și apăra un cistig imediat. 

Si, ca concluzie, se pune intrebarea: e mai justificat punctul 
de vedere sociologic ori cel pur politic ? Inchinăm, în ce ne pri- 
veşte, pentru cel dintăiu. Si iată de ce. 

hiar în ţara noastră, unde şovinismul e puternic şi unde 
relaţiile între majorităţi şi umanitate sînt adesea încordate, impre- 
jurările care încurajează exclusivismul sint, vizibil în descreştere. 
Motivul cel mare, motivul cardinal care a îndepărtat popoarele de 
Evrei a fost religia. Dar atit în tabăra creştină cit şi în cea evre- 
iască religia joacă astăzi din ce în ce mai putin rolul preponde- 
rant. indiferența religioasă sau libera cugetare e în deobşte con- 
duita normală a omului civilizat cel puţin în ce priveşte | 
ei Social, adică în legăturile dintre oameni, religia răminind o afacere 
pur intimă, de ta individuală a fiecăruia. Religlozitatea as- 
tăzi e o näzuintä vagă şi sentimentală. Contururile ei precise, in- 
trupate întrun Dumnezeu unic, într'un cult gi un rit anumit, se es- 
tompează din ce în ce mai mult. Cel puţin în acest domeniu ura 
se va împrăştia încetul cu încetul. 

Cu toate valurile de reacțiune mistică ori altfel care din cind 
în cind reapar ca reminiscente medievale, progresul în această di- 


Di. îi 


* pe 4 e 
. € 


RA 
CRONICA SOCIALĂ 


187 
recſie e lent, dar sigur. Astăzi, cel mai fanatic credincios n'ar 
mai duce pe cine-va la rug fiindcă nu-i şeşte credința. 
Alte motive de exclusivism de cit religia? evreii nu au o 
limbă naţională literară şi nici o istorie militară sau politică uni- 


tară care să-i lege printr'un trecut comun în contra altora. Rămine 
un singur motiv de dezbinare: acapararea bunurilor economice. 


" Inzestrarea evreului pentru organizaţia capitalistă îl face să „han- 


dicapeze*, economiceşte celelalte popoare. Insă din acest punct 
de vedere, evreii din această categorie intră laolaltă cu ceilafi 
exploatatori, de orice neam ar fi, ca un simplu capitol, în marea 
problemă a revendicärilor sociale. Socialismul desființează antise- 
mitismul, deplasind lupta naţională ori de rasă într'o luptă de clasă, 
împărțind şi pe evrei ca si pe ceilalți, in proletari şi capitalisti. 

Astfel, din cele trei caractere ale iudaismului, cel care e 
menit să dispară e exclusivismul evreesc. Cu aceasta şi problema 
politică evreiască își pierde importanța. Evreul rămine liber să-și 
realizeze menirea sa de mobilitate, progres şi justiţie. 

Dar punctul de vedere politic ne poate obiecta: toate acestea 
sint probleme ale unui viitor mai mult ori mai puţin îndepărtat. 
Pana atunci ce va face poporul lui Israël? Se va lăsa el pradă 
atacurilor nedrepte care-i pot veni de la o zi la alta? Va privi 
el cu braţele încrucişate limitarea drepturilor sale ? 

Evident, nimeni nu poate cere unui popor chiar în baza 
unui viitor promiţător și apropiat, abdicarea de la drepturile sale. 
Lăsind însă pe planul al doilea luptele imediate, reducindu-le la 
strictul necesar, şi militind cit mai frevent în direcţia uriaşei mi- 
siuni ce o are în lupta pentru justiţie și Drept, Israël va grăbi 
momentul eliberării sale. Din contra, concentrindu-se într'o politică 
îngustă de moment, el poate intirzia incă aurora unui viitor azi 
abia întrezărit. Şi fiindcă pe umerii săi atirnä menirea fraternizării 
şi Dreptăţii universale, tocmai Evreilor nu le e perimis să dea, o 
clipă măcar, pilda cea rea. 


0 


Miscellanea 


larägi ortodoxismul 


D. Nichifor Crainic a răspuns prietineşte unor rinduri pu- 
blicate la această rubrică în chestia ortodoxismului şi a certei intre 
atitudinea mistică şi raţionalistă. Dar cu toată buna sa voinţă 
prietinească, d-sa n'a înţeles exact atitudinea noastră. După por- 
tretul pe care ni-l schifeazä, înţelegem că apărarea raționalismului 
faţă de o reacțiune nefundatä şi snobistică, -a făcut să ne creadă 
suflete uscate şi limitate la cel mai strict positivism. Mai mult, 
ne-a bănuit simplismul şi prostul gust al ateilor la modă acum 
douăzeci, treizeci de ani. In ce priveşte atitudinea revistei îl ru- 
gam să răsfuiască colecţia de prin anii 1909-1910 şi să ceteascä 
două „Miscellanei“ intitulate „Pentru revista Catolică“ şi „Intre 
atei şi teologi“ şi va vedea nu numai sarcasmul revistei noastre 
pentru atei în genul răposatului Dr. Tiron, dar profesii de credinţă 
precise de religiozitate, adică de recunoaştere a complexităţii in- 
finite a cosmosului, a posibilității de existenţă a unei ființe su- 
preme care ne depăşeşte, a modestiei cunogtinfei şi acţiunii noastre 
pämintesti. Prea ne presupune d. Nichifor Crainic sufletul unui Mr. 
Homais | A susţine raționalismul nu însamnă a nu-i cunoaşte limitele ; 
însamnă numai a-i recunoaşte utilitatea. Şi nu însamnă iarăși a 
elimina celelalte forte sufleteşti așa de importante in creafiunea 
spirituală : intuiţia, sentimentul şi chiar instinctul. Nu sintem aşa 
de sterilizafi cum s’ar crede! De atitea ori ne-am entuziasmat 
violent pentru atitea lucruri, pe care publicigtii mistici, veşnic cu 
D-zeu pe buze, le-au disecat cu atita răceală critică! Am avut 
chiar şi slăbiciuni mai grave: cineva ne-a acuzat că sintem hip- 
notizafi de „mistica democratică !*. 

Vezi, d-le Crainic, ce complicate sint lucrurile ? Dar d. Nichifor 
Crainic e foarte puţin pretenţios în răspunsul său. Ne pare aproape 
rău că ne cere aşa de puţin. Pentru d-sa a fi religios însamnă a-ţi 
aduce aminte că ai avut o mamă pioasă, a-ţi aduce aminte de 
făcliile aprinse în dealul cimitirului în noaptea învierii, a te înduioşa 
de icoanele copilăriei tulburi şi speriate de vise urlte, a avea pie- 
tate pentru credința strămoşilor etc., etc. Noi credem că religio- 
zitatea e ceva mai mult şi că d. Crainic o prezintă prea eftin. 


MISCELLANEA 189 


Dar, în orice caz, dacă atit insamnä a fi religios, sîntem şi noi 
din cei mai fervenfi adepţi ai d-sale. Şi dacă ne-ar ceti paginile 
citate mai sus, şi chiar acelea ale colaboratorilor noştri Galaction, 
Sadoveanu etc., pe care nu i-au publicat numai pentru forma lor 
literară, ar vedea că sintem chiar şi mai pretenţioşi. 

Dar toate acestea nu însamnă că credem in eficacitatea 
neoortodoxismului preconizat de „Gindirea“. In orice caz nu vedem 
legătura teoretică, doctrinală între ortodoxism şi naționalism. Nu 
credem că ortodoxismul ne duce la cunoaşterea şi cultivarea spe- 
cificului nostru nafional,—pe care şi noi il cerem în literatură, dar 

căi laice. Identitate între sufletul nostru naţional şi ortodoxism ? 
clar mi se pare că: 

1) Nu toţi rominii sint ortodoxi, deci că a identifica romi- 
nism cu ortodoxism, insamnä a lăsa în afară de patria lor o 
mulţime de romini. Sufletul nostru naţional e mai larg decit for- 
mula ortodoxă. 

2) Sint şi alte popoare ortodoxe. Această credință nu e nu- 
mai a noastră: o au şi Grecii, Ruşii, etc.„—popoare care se asa- 
mănă prea puţin cu noi. 

Inconvenientul cel mare însă al neoortodoxismului teoretic şi 
cultural e altul. 


Ortodoxism fără bizantinism e greu de conceput după cum 
recunoaște întrun articol din „Gindirea“ şi d. Radu Dragnea. Dar, 
credem, că nu e romin care să nu recunoască influenţa nefastă 
pe care a avut-o bizantinismul asupra caracterului nostru. Să în- 
tărim şi să reinviem aceste funeste curente levantine, care ne-au 
descompus sufletul în pehlivănie, scepticism şi ipocrizie ? 

Voeşte d. N. Crainic o etică nouă bazată pe descompunerea 
bizantină şi, în mod serios, aşteaptă de acolo mintuirea ? 

Aceasta am voi să ştim.—M, R. 


Georges Courteline, burghez parizian 


Cu Georges Courteline, mort în vara trecută, a dispărut unul 
din cei mai străluciți ți ai humorului francez contemporan, 
Poate cel mai strălucit, pentrucă nimeni n'a întrunit mai bine decit 
el calitățile spiritului francez. Fără îndoială, lipsește incă perspec- 
tiva necesară pentru a hotärt locul pe care Courteline il va ocupa 
în literatura franceză, Totuşi acest loc este de pe acum indicat. 
Courteline intrase, încă de pe ctnd trăia, în pictata Multe din 
piesele lui figurau în repertorul „Comediei Franceze“, Boubou- 
toche“ era considerată ca o bucată clasică. Courteline comparat 
cu Molière, devenise un clișeu obişnuit al criticei, La moartea lui 
nur un articol din „Nouvelles littéraires", Roland Dor scria : 
«Un mare clasic a dispărut: Courteline, pe care multi dintre noi il 
consideram drept primul dintre scriitorii francezi actuali». Asemenea 
tinduri entuziaste dau tonul și ridică locul pe care Courteline il 


KR N . 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 
190 793 ME o — 
in aprecierea contemporanilor, Ele nu trebue însă luate ad - 
eee a fost un mara gaio; firk îndoială. E putia 
probabil că va fi considerat mereu ca „primul dintre scriitorii francezi 
actuali", Va fi considerat, însă, fără indoială ca unul dintre serii- 
torii francezi cei mai francezi, realizind în opera lui, cu prisosinţă, 
spiritul francez in forma ni 2 mai desăvirşită, Si Sa. compa” 
a cu Molière este justi a 
er Courteline n'a 1 numai un scriitor al unei epoci, un actual 
si atita tot. Există in opera lui elemente general omenești, valabile 
retutindeni şi ori unde. A fost, însă, în același timp şi un scriitor 
Er francez, mai mult: un scriitor parizian. O lui trebue 
considerată din aceste două puncte de vedere, şi definită cu aju- 
torul lor. 

Courteline a fost un umorist. Termenul acesta de umorist dă 
loc la multe neintelesuri. În mintea multora el insamnă măscăriciu, 
scriitor amuzant şi uşor. Confuzia aceasta s'a făcut de multe ori 
cu Courteline. Totuşi Courteline e departe de a fi numai un 
autor de farse uşoare şi amuzante; Llmoristul ușuratec priveşte, 
deobiceiu, lucrurile numai la suprafaţă, minueşte aparenfe, se inte” 
resează numai de comicul superficial al vieții, n'a fost un 
umorist in acest sens. A fost în bună parte un satiric. Caracteris= 
tica satirei este demulteori foarte dureroasă. După vorba adincă a 
lui Beaumarchais satiricul «se grăbeşte să ridă ca să nu fie obligat 
să plingă>. Viziunea de viaţă a satiriculul are întotdeauna un sub- 
strat tragic gi deaceia risul lui e nemilos, agresiv şi amar, 

Acesta e rtsul lui Courteline, lată, de exemplu, pe Boubou- 
roche, Un mic rentier între două virste, care întreţine o metresă, 
cu casă şi masă. Un fel de ţiitoare la mahala, care il înșeală sis- 
tematic cu un tinär, E primul aspect, cel aparent, cel comic ușor. 
Acolo unde intervine tragicul e în credulitatea [ui Boubouroche, 
care refuză chiar cele mai evidente probe ale înșelăciunii. Sosit 
färä de veste acasă (gl avertizat de un vecin binevoitor) 15 găseşte 
rivalul comod instalat într'un dulap enorm, anume amenajat pentru 
astfel de ocazii, Totuşi Boubouroche nu se lasă convins de evi- 
dentä ci convins de argumentele celei care il înşeală. Este eterna 
nevoe de iluzie și area unei comode amăgiri adevărului plice 
ticos si complicat, Piesa, în două acte, e minuită de Courteline cu 
o măiestrie rară. Boubouroche este, fără îndoială, şarjat, creduli- 
tatea lui e exagerată, situația lui e aproape neverosimilä. Totuşi 
nici o clipă spectatorul nu-și dă sama de acest neverosimil. Boubou- 
roche işi perde identitatea lui de individ izolat gi înşelat in dra- 
goste, EÍ apare ca un tip general omenesc, Este tipul stupiditätii 
masculine in amor. Tipul de „cocu'“'—cocu, pentru care Í 
romină nu are un echivalent 22 Boubouroche este un tip, 
` cum tipuri sint și Harpagoa si Alceste şi Tartuffe. 

endința aceasta de a scoate din viaţă ceia ce este tipic şi 
esențial se vede mereu la , chiar în cele mai mici scene, 
în cele mai fugitive situaţii. ŞI această tendinţă este foarte autentic 
franceză. . 


Da * . 


MISCELLANEA 191 


Dar Courteline este in tot aşa de mare măsură un humorist 
specific parizian. Este humoristul micei bu pariziene care are 
caracterele ei specifice si proprii. Piesele Courteline se invi 
aproape toate in acest mediu. Afară, poate, de una, „Les galetös 
de l'escadron“, care se petrece la un regiment, (Courteline a fost 
un mare şi nemilos satiric al vieţii militare. Este un aspect al o- 
perei lui, care, fără a fi esenţial, merită o mențiune specială, 
„Le train de 8 heures 47°, mic roman din viața militară, este o 
capod'operă a genului). Micul burghez francez este intr ade var 
un animal foarte important şi foarte comic. Micul burghez francez 
îşi are cafeneaua lui, cu scaunul, masa şi colțul lui obişnuit, in 
care, la ceasuri fixe şi invariabile, vine săași ia berea sau absintul. 
Totul e al lui. „„Chelner, adu-mi jurnalul meu, cafeaua mea, berea 
mea cu sau fără „ tapul meu cu sau fără toartä“, Micul bur- 
ghez francez, de douăzeci de ani în flecare seară joacă, la cafe- 
neaua lui la manille sau la belote; cu aceiași fideli parteneri, Asa 
incepe şi „Boubouroche”, Scena e o mică cafenea de cartier în 
care, la o masă, Boubouroche și fericitul cocu, joacă la manille 
parlée cu patru amici, cărora intotdeauna le plăteşte consumatiile, 
întotdeauna le cistigä partida și niciodată nu încasează ciştigul, 
pentrucă amicii sint mereu la sfirşitul lunii. După cum Boubou- 
roche e tipul de cocu, de ingelat in dragoste, tot așa el este şi 
tipul micului burghez parizian — insă cu o mică restricţie. Courteline, 
pentru necesitatea piesei, l-a făcut pe Boubouroche darnic, bun si 
altruist. Ori, burghezul parizian nu are niciuna din aceste calități, 
In alte piese, in foate celelalte piese ale lui, Courteline Iva descris 
pe micul burghez parizian aşa cum este: sgircit, egoist, neincte- 
zător, plin de tabieturi, cu cafeneaua lui, cu jurnalul şi absintul 
lui. Aici Courteline este neintrecut. A stors din acest mic burghez 
parizian o cantitate nemaipomenită de ridicul, A făcut din el un 
tip universal. Si-a bătut joc de el aşa cum şi-a bătut joc Cara- 
giale de mahalaua rominească dela stirsitul veacului trecut, A scris 
epopeia comică a micului burghez parizian. ȘI pr asta g- a asigurat 
un loc de glorie in istoria humorului universal, 

Dar Courteline mai datorește ceva acestui mic burghez pa- 
rizian, li datorește nu numai materialul pieselor lui ci chiar forma 
de spirit cu care il ironizează cu propria lui formă de spirit, şi 
anume „la blague”, Pentrucă acest mic burghez parizian este spie 
ritual zi demulteori fin. Este o calitate pe care Courteline a apre- 
Ciateo şi şi-a Insuşiteo. Burghezul parizian știe să gi ridă nu numai 
să fie ridicul Și Courteline apare demulteori, față de personagiile 
Jui ca un „rusé compère”, vulpoi giret zi mucalit care in colțul 
lui, la cafenea, se distrează făcmd glume pe socoteala clienților. 
Un nimic, un detaliu imperceptibil în gesturile sau în îmbrăcămintea 
unuia, fi revelează cine știe ce caracteristică ascunsă. Pe toți 

ii vede cu ochiu sigur de caricaturist şi minte 
de psiholog. Toate maniile, toate micile ciudățenii ale micului 
ghez parizian, Courteline le observă, le clasează, le descrie. Il ure 


* 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


mărește pretutindeni, la cafenea, acasă, la biurou, la tribunal. Blu- 
rocratia şi codul sint obiecte de ironie şi sarcasm continuu pentru 
Courteline, Formalismul şi paperaseria biurocraticä il exasperează 
şi pedanteria juridică il înfurie. Sint două forme sociale parcă a- 
nume făcute pentru micul burghez zian, Biurocratia satisface 
spiritul lul ticăit, meticulos și „ iar chichitele si controvere 
sele juridice ri dau pril i desfășoare eloquenta și 
sint calităţi ale rasei. e judiciare abundă în opera 
teline (care, aici, a moştenit humorul juridic dela tatăl său, Jules 
Moinaux, autorul, cam uitat astăzi și pe nedrept, al acelor „ Tribu- 
naux comiques”, pline de vervă și observaţie). Biurocratismului, 
Courteline i-a consacrat o carte întreagă „Messieurs les Ronds- 
de=cuir“, Cu aceste două aspecte, alături de acel al cafenelei și 
al vieţii domestice, Courteline complectează portretul „grandeur 
nature“ al micului burghez parizian, 

Fără îndoială portretul acesta este incarcat de sarcasm şi de 
dispreț. Courteline nu pierde ocazia să-şi Ingepe modelul orideciteori 
poate, II simți că ride demulteori cu ciudă gi amărăciune, Prostia 
omenească fl jignegte. Micul burghez ll exas Dar 
iÍ cunoaşte aşa de bine, ıl cultivă cu atita îngrijire, incit tji dai 
sama că dacă n'ar mai exista acest mic burghez parizian Courte - 
line ar muri de plictiseală, Şi aproape sar putea spune că Cour- 
teline iși iubește victima tot atit cit o urăște, 

Pentrucă Courteline a fost el însuşi un burghez parizian, 
vechiu parizian pănă în virful unghiilor, cu cafeneaua lui, şi cu mi- 
cile lui manii şi ciudățenii, Dealtfel aşa il descriu toți cei care 
l-au cunoscut. Cineva scria, amintindu-și de el: „Nu putea să se 
urce într'un tramvalu sau să între intt un restaurant fără să aibă un 
conflict cu controlorul sau cu chelnerul“. Acestea sint maniere 
autentice de mic burghez parizian, care Întotdeauna găseşte că e 
tras pe sfoară și intotdeauna e dispus să protesteze şi să ţie un 
mic discurs cu aluzii politice și satirico*sociale, 

Dar Courteline a fost mainte de toate un scriitor de rară va- 
loare, creator de tipuri comice eterne, de o putere de observație 
si de o putere de viaţă neintrecute. 

Deaceia opera lui este sortită să trăiască mereu— cel pu 
tot atit cît va trăi şi micul burghez parizian —adică foarte multă 
vreme,—Al, A. Philippide. 


Rominul şi temperamentul metafizic 


In ultimul s'au făcut în publicistica noastră sforgäri lau 
dabile pentru 4 specificului etnic rominesc, Un spirit înclinat 
spre humor sănătos ar putea vedea în Caragiale un precursor al 
acestei mişcări intelectuale, Intr'adevăr, ținind samă de remarca 
genialului sarcast că «avem gi noi noștri» s'ar putea crede 

nostalgia de posesiv a ne-a determinat să sco” 


MISCELLANEA 193 


Dar în afară de orice glumă, trebue să subliniem în toată 
tăria cuvintului remarcabilele eforturi făcute cu intenția de a se 
schița şi creiona fizionomia spirituală proprie Rominului. Aträgtnd 
atenția asupra acestui fapt, e departe de noi gindul de a ingira fn 
această măruntă insemnare concluziile si rezultatele care s'au putut 
obținea; să ne märginim doar să amintim rolul covirsitor pe care la 


avut discuţia în jurul generaţiei tinere în îmbogățirea materialului = 
necesar acestei probleme. 2 tw 
Prin urmare, am inceput şi noi Romtnil să socratizăm — mieux vaut 22 
tard que jamais,— am inceput să simţim şi noi fiorli de a ne cus $ ı < W 
noaste pe noi înşine. Toate bune si extrem de lăudabile, cu o Sin- in m 
gură condiție însă : să convină taţi cercetătorii acestei probleme că | > PI 5 
există un fi t comun pentru toți, că sint adevăruri eterne | V Vi a 
care nu pot fi neglijate şi menite—mai cu seamă—să fie pivotul | ” 2 ml 
de plecare al tuturora. Printre aceste adevăruri veşnice, care nu | x — 
pot fi in același timp admise de o tabără și refuzate de alta—flindeä | at 2 


ar cădea m absurdul contradictiei, sintem perfect convinşi că se 
găseşte şi ideia de „animal metafizic“, ca atribut esenţial şi sine 
qua non in constituția omului în genere. Pentru a ilustra această 
convingere voiu lua două exemple chiar din publicistica rominească, 
In primul rind e vorba de afirmația d-lui D. I. Suchianu 
că „Rominul nu e animal metafizic“ (In articolul asupra poeziei 
d-lui Arghezi, publicat anul în curs în numărul 2 al acestei reviste. 
R äm profund că circumstanțele vitrige fn care lucrăm ace 
tualmente nu ne permit să folosim expresiile proprii ale autorului, 
Cetitorul să binevoiască a ne ingădui şi scuza aceste citate din 
memorie). Cunoasteti argumentarea d-sale indestul de ingenioasă 
şi de subtilă. Iat-o. In poezia religioasă a d-lui Arghezi, Dumnezeu 
e totdeauna sfichiuit. Părintele ceresc il agasează în cele din urmă 
pe poet, de-aici „o mică porcărie specific romtneascä*, Dar lucru- 
rile nu se opresc aici, ci intervine incă o consideraţie care trans- 
formă acest spectacol comic în unul profund tragic. Poetul Arghezi 
nu este un trubadur oarecare exprimind simple capricii şi curiozități 
personale, el este incarnaţia geniului naţional liric, de unde con- 
cluzia că dinsul exprimă adevărata fire a Romtnului ; sceptică, 
ră şi antimetafizică. La vestitele definiţii care s'au dat 
omtnului — născut poet, bursier sau agent de siguranfä—ar trebui 
deci adăugată şi acela că „Rominul e un animal antimetafizic”. 
De bună seamă că această afirmaţie contează in publicul in- 
telectual şin tinerimea studioasă atunci cind porneşte de la d, 
Suchianu, al cărui cuvint tă totdeauna autoritate, Fărăisă ine 
trăm în discuția postulatului folosit tacit de desa, invederat în acela 
că o literatură oglindeşte fa perfecţiune o societate, iar un poet 
exprimă geniul specific national - să chestionăm mai strins o altă 
fatetä a problemei. Anume, se poate susține că in afară de culoarea 
pielii, de vristä, ten, sex, latitudine si longitudine, există în ființa umană 
restortul animalului metafizic ? 
Tinem să insistăm asupra acestei chestiuni, flindcă—după cum 


13 


i 


> ‚+ A N i 


194 VIAȚA ROH ASCA 


am pomenit mai tuainte - problema specificului psihologic romtnesc 
e incă în discuţie, aşa căo premia gresis ar fi fatală cercetării 
re, Răspunsul nostru şi răspicat este că e idea 

ben sau alb, brun blond sau roșcat, inalt, scurt sau 7 
focuind în Peru, Chili sau Afganistan —a fost, este si va fi etern 
un animal metafizic. Cum e absurd şi imposibil ca Rommul să nu 
intre în vre-o tagmă din cele înşirate, rezultă că se bucură şi el 
de această cinste de a fi botezat cu numele de animal metafizic. 

Imprumutind o expresie tipică a unui personaj din scrierile d-lui 
D. D. Pătrăşcanu, ar rămine să vedem «cum devine cazul», lată 
constelația de idei pe care o socotim capabilă să dirijeze şi să so- 
luționeze această problemă. 

Inainte de toate ne gindim la faptul indubitabil pentru noi că 
orice concepție de viață—antimetafizică în genere, pozitivistă, bure 
ghezä sau sceptică în speță—reprezintă cronologic o deslegare, o 
soluționare întrun anumit sens, o descifrare cu o anumită va- 
loare şi cheie a aspirațiilor metafizice inițiale. O concepție despre 
lume si viață ab ovo şi ab intio antimetafizicä e tot aşa de ab- 
surdă cum e cvadratura cercului, despre care Painlevt — mi se pare — 
ar fi spus cindva că s'a rezolvat în sensul că... nu se poate re- 
zolva. Aceiagi vorbă de adinc spirit cred că trebue amintită si 
acelora care mai cred că mentalitatea antimetafizică ar caracteriza 
fiinţa umană, 

Cum argumentarea unei chestiuni attt de delicate nu poate 
fi tratată în cadrul unei simple note—locul ei urmind să fie într'un 
op de pură filosofie, să ne mărginim la citeva cazuri ilustrative. 

Mai mtu unul pur abstract de matematică elementară. Se 
ştie din Algebră că există așa numite ecuaţii de identitate care se 
pot satisface în aceiași măsură cu o serie indefinită de valori reale 
positive sau negative. Singurele rădăcini care nu rezolvă aceste e- 
cuaţii sint cele imaginare. 

Figurat vorbind, am impresia că „animalul metafizic“ repre» 
zintă o atare ecuaţie de identitate, intrucit se poate rezolva prin- 
tro sumă de rădăcini variate, y.. compris valoarea „antimeta- 
fizic*. Dar ca rădăcina „antimetafizic* să înlocuiască pe X întrun 
sistem de necunoscute, se impune apodictic existența prealabilă 
a lu X: Q. E D. 

Să tnfäțigäm Insä un caz mai tangibil. Pentru aceasta mă 
voiu referi la al doilea exemplu de care pomakom la început, 
anume la esseul „Trecut şi Viitor“ al d-lui Dan Bădărău (publicat 
anul trecut—mi se pare—tot in această revistă), D-sa subliniază 
magistral că toate eforturile omului în acestă viață se concentrează 
asupra dorinţii de-a avea o casă sănătoasă, o hrană imbelsugatä 
1 să fie lipsit de chinul pinii şi neliniştei de mine. Evident că in 

fa acestei conduite, romanticii şi idealiştii vor tuna si fulgera in- 
vinovățind-o cä-i lipseşte nervul metafizic, blestemând-o şi pece- 
tluind-o de burgheză. Cum e posibil oare — se vor întreba nedue 
meriţi ei — să astimpărăm fiorii şi clocotul năzuințelor supreme 


` MISCELLANEA 2 195 
metafizice hotärtnd definitiv si irevocabil să nesocotim orice ideal 
şi vis?— Cum e posibil oare—vor continua aceşti superbi și sime 
patici «cerșetori de azur» — să convenim să satisfacem țelul şi 
datoria vieţii noastre, hotărindu=ne să avem femee frumoasă... 
să avem butoiu de murături la pivniță si vagon de lemne tā- 
iate la magazie, dar în schimb să renunfäm eroic la armonia 
sferelor divine? — Aceasta e prea banal şi prea burghez: nu-i pen- 
tru noi, vor incheia dinșii ditirambic și pompos. Mai mult încă. 
Prin prizma unilaterală şi exlusivă a temperamentului lor vulcanic 
si fugos vor conchide că această mentalitate nici nu poate fi po- 
sibilä. Se vor înşela fireşte, căci lumea este în largă măsură aşa 
cum este si nu cum am dori noi să fie, Meditatia Alosofica—seninä, 
olimpică si imparțială—te învață că ecuaţia de identitate metafizică 
de care vorbeam se poate satisface cu aceiași ușurință cu valori 
idealiste sau burgheze. 

Pentru a incheia această Insemnare, să atingem tot incidental 
o inttmpinare foarte serioasă, care se poate aduce, și care nesa 
fost chiar adresată personal de amicul Sorin Pavel—ideil noastre 
că urzeala omenească intimă e metafizică si cu toate acestea pot 
răsări din ea tocmai concepţii potrivnice, 

Răspunsul nostru este că acest proces e simbolic pentru tra- 
gicul destinului omenesc, el desvăluind forţele de creaţie şi liber- 
tatea care sălășlueşte in adincul fiinţii noastre, 

Dacă am fi determinaţi mecanic şi matematic de un primum 
movens, de bună samă că istoria cugetării ar înregistra numai 
sisteme strict şi eminamente metafizice. Varietatea şi coloratura 
antimetafizică a unor sisteme filosofice este un indiciu preţios 
al libertăţii noastre interioare. 

Tragedia ia proporții cu atit mai sublime cu cit noi sezizăm 
această ierta numai prin jertfa comoarei personale, prin jertfa 
animalului metafizic. —S. G. 


Colaborare occidentală 


Consecventä atitudinei ei de curopenizare a ţării noastre 
de stabilire a unui contact cit mai strins cu ţările înaintate ale 
apusului, „Viaţa Rominească“ ta asigurat colaborarea mai multor 
spirite eminente din Apus. După articolele inedite, scrise anume 
pentru noi, ale d-lor P. Painleve, E. Wanderwelde, Prinţul Rohan, 
Greenwood etc., vom publica şi altele care ne sint promise şi pe 
care cetitorii noştri le vor ceti în decursul anului viitor. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


l. Al. Brătescu-Voineşti, Firimituri, Ed. Cartea Romineasc 


Bucureşti. 

aestrul iubit şi popular al nuvelii romine, cu atita insufle- 
fire sărbătorit anul trecut de numeroşii săi admiratori din întreaga 
țară nu a publicat in vremea din urmă decit bucăţi pun insem- 
nate şi răzlețe, de un caracter mai mult fragmentar. Volumul său 
recent, intitulat „Firimituri* cu delicata şi cunoscuta modestie a 
scriitorului, e alcătuit din acestea. 

In ce priveşte evoluţia literară sau tehnică a d-lui Brătescu, vo- 
lumul nu conţine desigur multe pagini, deosebite sau noi. 

In pragul bătrineţii, creatorul lui „Pană Trăsnea“ „Neculăiţă 
Minciună“, „Călătorului îi şade bine cu drumul” pare a fi renunţat 
la efortul estetic, care a dus la aceste realizări perfecte ca adin- 
cime, substanţă gi concentrare, pentru acel, neasämänat mai re- 
dus, al efuziilor sentimentale sau al schiţei uşoare, inspirată de 
actualitate gi cu un substrat mai mult anecdotic. 

Regăsim totuși în scrisoarea | cătră M. Sadoveanu şi care 
începe atit de patriarhal „mult iubite gi prea cinstite cucoane 
Mihai“, o ă minunată de fin umor, unde nimicnicia gloriei 
literare față de popularitatea şi notorietatea barbatului po itic e 
minunat ilustrată de omul de serviciu dela băile Eforiei, Neculai, 
care deşi primeşte săptăminal bacşiş dela d. Brătescu, îl confundă 
cu un oarecare d, Segal. „Auzi dumneata: domnul Segal: Ptiu ! 
ca să nu-i zic mai rău“. > 

„Maxima virtus" e deasemeni o excelentă schiță, în care 
figura lui nenea Leon Căliman, partizan al neutralității înaintea 
războiului, defaitist şi aproape germanofil în ul lui, amic en- 
tusiast al Franţei după victoria Antantei gi exemplar tipic al adap- 
tabilitäfii desăvirşite la Imprejuräri a po ui romin, e dese- 
nată cu o pătrunzătoare şi delicioasă ironie. 


RECENZII 197 


Pescar pasionat cu undita (ca şi d. Sadoveanu de altiel) in 
zilele de vacanţă, d. Brătescu evoacă cu rară savoare în „Minune“ 
plăcerile acestei îndeletniciri, practicate în țara noasttă, afară de 
pescarii de meserie, doar de lăutari şi bărbieri. „Eu unul nu mă 
mindresc, dar nici nu mă ruşinez că sint pătimaş pescar. Pe fär- 
murile apelor, ori pe luciul lacurilor am trăit ceasuri de fericire şi 
Incintare, pe care în zadar le-am căutat aiurea. Si mai mărturi- 
sesc că tot ce am scris, acolo pe marginea apelor l-am cugetat. 
Acolo, gindul aiurea sădit în mintea mea, incolfea, creştea, înflo- 
rea, Acolo şi numai acolo puteam găsi cuvintul din urmă ce în 
zadar mă chinuiam să găsesc aiurea”. Semnificativä şi în unele 
privinfi curioasă faţă de restul operei sale, e bucata finală „O fur- 
tună trecătoare“, 


Deşi unul din cei mai cetifi şi iubiţi dintre povestitorii nog- 
tri, d. Brătescu se bucură de citva vreme, de antipatia adesea făţiş 
exprimată a unora din scriitorii tineri. Reprezentanţi ai unei gene- 
rafii inclinate spre un fel de neoromantism in care senzaţia, ima- 
gismul luxuriant, obscuritatea, misterul, ca şi tonul agitat şi vio- 
lent, sint mai ales prefuite, ei nu pot gusta acest scriitor clasic 
sobru, măsurat, de o cristalină limpiditale. Equilibrul sufletesc şi 
seninătatea acestuia le repugnă; iar în lirismul şi în delicatefa lui 
de sentiment nu văd decit o fadă dulcegărie. 

Atitudinea d-lui Brătescu faţă de aceşti stegari ai literaturii 
noi, apare în felul cum e înfăţişat poetul Sixt Pandeliu, personaj 
lipsit de orice jenă şi de o ironie răutăcioasă, autor de ver- 
suri bogate in imagini şi rime uimitoare şi nouă dar brutale, ve- 
ninoase, iconociaste, cu un vocabular trivial şi obscen. Considerind 
arta, nu ca un agrement ci ca un instrument de prefacere şi năs- 
cut in vremea aeroplanului şi a telegrafiei fără fir, acest poet e 
însetat de o notorietate accelerată gi răsunătoare. „Admiraţia nu 
trebue capatată, spune el, ca o pomană, ci smulsă ca o biruinţă“, 

D. Brătescu, cu alte idei, bine înţeles, asupra artei şi admi- 
rafiei, nu are decit cuvinte de revoltă împotriva acestei literaturi, 
după d-sa diabolice, care nesocotind cu persistenfä cerințele ideale 
ale sufletului şi nevoia lui de lumină, bunătate şi mingiere, între- 
fine setea de scandal a cetitorului şi il face astfel, mai rău. 

Fără a lua, cît de putin parte, intr un proces, natural de altfel 
şi care va continua să rămină deschis, între generaţii, tempera- 
mente şi origini sociale deosebite sau opuse, (D. Brătescu descen- 
dent al micii boerimi e unul din puţinii aristocrați care au mai ră- 
mas in literatura noastră, pe cînd poeţii ca Sixt Pandeliu de ple- 
beiană şi umilă extracţie sînt în genere declasafi şi proletari ai 
condeiului) semnalăm aceste pagini incisive care adaogă unele 
1 fizionomiei de scriitor a d-lui Brătescu, ca un interesant 
document literar. 


Octav Botez 


žá 


198 i VIAŢA ROMINEASCA 


D. Ciurezu, Räsärit, poezii, ed, «Scrisul Rominesc>, Craiova. 
Veritabila poezie devine din ce în ce mai mult o plăcere rară, 

Rar întilnită, Eşti redus să recitești mereu aceleași vechi admiraţii 
şi să-ți ştii pe de rost cei cifiva poeţi pe care i-ai iubit intotdea- 
una, deschizi volumul și n'ai nevoe decit să revezi titlurile pen- 
truca toate poemele să-ți vie în minte, vers cu vers, si dela ince- 
put pănă la sfirsit, Asta iţi stirbegte plăcerea şi ai vrea să le fi 
uitat pentru a le putea din nou ceti și pentru a avea din nou lio- 
rul delicios al surprizei. Deaceia eşti cu atit mai bucuros, dacă, 
deschizind o carte, incerci această impresie, devenită și mai rară 
Cind meseria te obligă să ceteşti atitea indezirabile mediocritäti, 
Volumul de poeme +Răsărit» al d-lui D. Ciurezu oferă 
prilej unor astfel de surprize, Cu atit mai mult cu cit nu este re- 
cent şi a fost, la apariţie, salutat de o tăcere aproape ostilă, a că- 
rei EPEn imi scapă și pe care o constat, numai, cu tristă mirare. 
carte de primăvară sufletească. O carte de bucurie caldă 

in fata vieţii: 


Am dat cu mina crengile 'ntr'o parte 
Ca să privesc cum soarele răsare, 
Cum cringul tot, neliniștit tresare, 
Cind dimineața apele-și Imparte... 


Un suflet înfrățit cu pămintul și cu natura sălbatică. O do- 
rina de contopire cu elementele primordiale ale firii. O dorință 
sinceră, spontană, fără nici un suport cerebral, fără sprijinul factice 
‚al niciunei intelectualități livresti si prăfuite. Poezia lui Ciurezu, 
o simţi țişnind din izvorul cintecelor populare, Nimic voit în asta. 
Nu este o intoarcere» ci o izbucnire naturală, un drum pe care 
sufletul nu şi l-a impus, nici nu și l-a creat. Nici-o manieră, nici 
un manierism. Ciurezu e poet întrun sens uitat astăzi, poet ca cel 
din versurile lui Goethe: 


Ich singe, wie der Vogel singt, 
Der in den Zweigen wohnet, 

Das Lied, das aus der Kehle dringt, 
Ist Lohn, der reichlich lohnet... 


Raritatea poeziei lui Ciurezu stă in această spontaneitate a 
inspiraţiei şi în această primitivă puritate a izvoarelor lui de inspie 
ratie. Formula poeziei <cerebrale> pare să fie aplicată astăzi aproape 


“a 


mal al mersului actual al ci zaţiei. Cultura insamnä prea mult 
orășenizare, Arta urmează gi ea acelaşi drum. Poezia oraşelor (sau, 
mai bine, poezia orăşenească cultivată tot mai mult. Şi poate 


că acest lucru e în dauna pdeziți. In orice caz poezia orășenească 
distruge si inlocuegte o poe ie fcu care omenirea se obignuise de 
mii de ani, poezia naturii. mM ajuns încă in acele vremi ale vile 


torului cind această poezie a naturii va fi dispărut, se va fi stins, 
va fi fost uitată, Sintem încă, la epoca noastră, între două ere. ȘI 
ne simțim încă sensibili la vechea poezie milenară, Este, în această 
rii me semnificativă »tntoarcerea> la primitivism la sursele - 

, la arta neagră şi așa mai departe. Dar cit de artificiale sint 
aceste «intoarceris | Ele depăşesc intotdeauna măsura, niciodată 
nu ajung la nivelul trebuitor , şi poetul cult de astăzi care incearcă 
să cinte „simplu“ ca pasărea lui Goethe se trezeşte bilbtind artifi- 
cial şi ridicul, scoțind strigăte informe de eră quaternarä. 

Toate aceste considerații nu sint valabile pentru Ciurezu. Din 
această cauză poezia lui este o realizare surprinzătoare și rară, 
Nici o sforțare, nici o căutare în cintecul lui. 5 pe a naturii 
simțită cu suflet adine şi ochi limpezi, o poezie de om al naturii 
nu de oräsean excursionist ; 


Am înfruntat asarä rtu n not 

i m'am pierdut în luncă prin lăstari, 
Simtind mereu un joc de ape mari 
Pe trupul meu tintärttat de not. 


Am speriat o ciută de pe mal 
Care n genunchi căzuse să s’adape, 
Am ascultat cum murmurul de ape 


N Se ndoae surd pe umerii de mal. 


i mia venit atuncea să m'aplec 
miros urma suptă de pămint, 

Să gem prelung cu nările în vint 

Şi ’n fundul vieţii mele să m'aplec, 


Să mă mpletesc in ul pădurii 

Ca en de hr ae 

Să simt zvicaind in trupu-mi desbräcat 
Sălbătăciuni din su pădurii, 


Ceiace este curios în această poezie este că sentimentul pri- 
mitiv şi puternic, simplu şi clar, işi găseşte exprimarea într'o formă 
care cunoaşte toate resursele artei poetice. Ciurezu cunoaşte vas 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


loarea muzicală a cuvintelor. Este conştient de forma pe care o 
mtrebuințează. Nimic din neșiijența poeţilor sămănătorişti de acum 
un sfert de secol, Inspirația lui, rustică şi populară, se combină cu 
o expresie iscusită şi savantă, fără ca acest lucru să ofere un 
contrast desagreabil sau să dee o impresie de artificial, de căutat, 
Poate, numai, pe alocurea, citeva vorbe si expresii dialectale ne- 
indestul de dozate. Dar asta nu strică tonalității generale, care ră- 
mine perfectă, 

5 acum, ași fi curios să văd cum acest poet (autentic prin- 
tre atiția nechemafi) are să cinte orașul—la care va trebui să a- 
jungă, aşa cum cer vremurile. Va fi o evoluţie, o desrădăcinare 
sau (mult mai probabil) o complectare ? 

Al A Philippide 


. 
+ * 


Cezar Petrescu, Simfonia fantastică, Roman, Ed. Natio- 
nalä S. Ciornei, Bucureşti. 

Prozatorii noştri care sau impus atenţiei publicului după răz- 
boiu, adică In ultimii zece ani sînt hotărit superiori celor din ge- 
nerafia anterioară, cu excepția doar a lui Sadoveanu, în ceiace 
priveşte fecunditatea, îndrăzneala, varietatea producţiei. 

Şi d. Cezar Petrescu pare a întrece chiar pe d-nii Rebreanu 
şi lonel Teodoreanu, în această privinţă. 

După cele două volume compacte din „Intunecare* opera 
prin care d-sa s'a afirmat cu deosebire, vastă si animată frescă a 
războiului şi a principalelor aspecte ale societăţii romineşti actuale 
avînd ceva tolstoian prin amploarea concepției deşi în ce priveşte 
factura şi personajele, romanul e mai mult balzacian, D, Petrescu 
dă la iveală afară de „Simfonia fantastică“, un volum de nuvele 
cu caracter psihopatologic „Omul care şi-a găsit umbra“, unul de 
foiletoane, „Carnet de vară“, publicind in același timp în „Ade- 
vărul literar” romanul „La Paradis general“ divertisment din at- 
mosfera bohemä a laşului înaintea războiului, 

D-sa mai anunţă un roman cu materie din regiunile petro- 
ltere „Aurul negru“ şi nu trebue să uităm că dezvoltă in pagi- 
nele unui cotidian raspindit o activitate ziaristică, bogată în arti- 
cole polemice şi adesea remarcabile esseuri. 

In contrast desävirsit cu „Intunecare“, în care creaţia obiec- 
tivă a personagelor gi pictura ambianţei sociale e pe primul plan 
„Simfonia fantastică“ e un mic roman din aceiaşi categorie cu 
„Ciuleandra“ d-lui Rebreanu, adică analiza fidelă şi minuțioasă a 
unui caz patologic şi studiul clinic, am putea zice, a unei detra- 
cări mentale progresive, urmărită în toate fazele ei. 

Profesorul universitar şi filologul cu renume Grigore Stolnicu, 
deşi născut din părinți sănătoși, are totuși în linie indirectă o ere- 
ditate cam încărcată: un moş alcoolic, o mătuşă nebună. Surme- 
nat, el se simte uneori irezistibil solicitat de unele îndemnuri ne- 
cugetate sau absurde: acel de a distruge o oglindă venețiană de 


RECENZII 201 


preţ, de a vorbi la telefon cuvinte fără de rost unui număr oare- 
caie, de a prinde musca de pe chelia vecinului din faţă, la un 


Alarmat de aceste imboldiri insinuante şi neexplicabile, el 
consultă un coleg psihiatru care-i recomandă re hidroterapie, 
voiaje. Dar acestea nu-i folosesc la nimic, căci tulburările psihice 
iau forma unei obsesii mai grave, atunci cînd în creerul profeso- 
rului încolțeşte subit după vagi indicii, bănuiala că soția îl înşeală 
cu asistentul, 

Procedind în consecință, nenorocitul îşi izolează soţia şi o 
chinuegte, persecutind în acelaşi timp pe asistent. In zadar, psi- 
hiatrul căruia îi mărturisește năcazurile intime ii demonsirează că 
bănuiala e neintemeiatä, nefiind decit produsul stării lui morbide, 
Convins o clipă, el pune în curind la îndoială diagnosticul psihia- 
trului şi oscilind mereu între ideia fixă care-l tiranizează şi sen- 
zaţia obscură că mecanismul său psihic nu funcționează normal, 
existența lui devine, tot mai mult, un joc chinuitor şi spasmodic, 
Izvorită mai mult dintr'o concepție apriorică decit din experiența . 
vieţii şi susținută de o conştiincioasă documentare medicală și psi- 
hiatrică „Simfonia fantastică“, conţine totuși numeroase pagini de 
observaţie ascuţită şi de analiză lucidă şi e incontestabil compusă 
cu o deosebită abilitate artistică. 

Influenţa literaturii ruse care continuînd calea deschisă de 
Dostoiewsky se complace in asemenea teme, penibile şi chinui- 
toare, e vizibilă, deşi fibra mistică ca şi mila pentru mizeria mo- 
rală, atit de obişnuite în romanul slav sint cu totul absente din 
romanul d-lui Petrescu. Căci atitudinea autorului, în această operă 
cerebrală şi de un raţionalism uscat și rece, samănă mai degrabă 
cu acea a unui om de ştiinţă, urmărind atent si impasibil desfä- 
şurarea unui caz curios, fără a fi înduioşat o singură clipă. 

Din felul cum sînt schifate, sumar, deşi cu o suficientă pre- 
cizie, mai ales vizuală, personajele secundare : firava şi molia Ame- 
lia, ridicolul şi pedantul asistent Nerone Crefeanu sau zglobia şi 
superficiala studentă Monica Harabagiu se desprinde doar o iro- 
mie tăioasă, crudă, dispretuitoare. 


M. Carp, Studiul Limbii Romine în şcoala secundară : 
Cetire, Compunere, Gramatică p. cl. |. 
Cetire, Compunere, Gramatică p. cl. Il. 
Cetire, Compunere, Gramatică p. cl. Ul. 
Cetire, Literatură şi Stil, Compoziţie p. cl. IV, 
D. M. Carp, apreciatul profesor dela Liceul Internat din laşi, 
a intreprins alcătuirea unui curs de Limba Romina pentru şcolile 
, din care a tipărit acum primele patru clase, 
Revista noastră nu a avut în obiceiurile ei pe acela dea 
recenza manuale didactice. 


Octav Botez 


202 VIATA_ROMINEASCA 


Se va mira cetitorul dacă ne vom ocupa acum de cărţile: 
acestea ? 

Îi vom spune sincer că tocmai manualele d-lui M. Carp aw 
fost acele care ne-au făcut să ne punem problema recenzării căr- 
ților de şcoală. 

Manualele acestea s'au tipărit aici, subt ochii noştri, şi luind 
de curiozitate o coală la întimplare, ne-am simţit prinşi, şi am 
urmărit apoi, coală cu coală, cu interes tot mai mare, aceste lu- 
crări care nu erau alcătuite pentru noi. Şi ni sa părut că ar îi 
păcat să nu putem vorbi de ele, să nu putem atrage asupra lor 
atenția profesorilor. 

Şi ne-am întrebat: ce facem ? 


* 
i 


in general, manualele didactice privesc Ministerul de Instruc- 
fiıne care le dä „aprobarea“ şi pe profesori care îşi aleg pe cele 
ce le cred mai bune. 

Dar cu manualele de Limba Romină lucru se schimbă. Aces- 
tea interesează literatura ţării. Cu ajutorul lor, copilul din şcoală 
ia contact cu producfiunile literaturii, cu ele își dezvoltă—ori Îşi 
înnăbuşă !—gustul pentru cetit şi puterea de apreciere. Viitorul ce- 
titor este în parte produsul manualului de Limba Romină, şi al 
profesorului respectiv, Cit vor fi ştiut aceşti doi factori să-l facă 
fericit la atingerea cu literatura,—atit de pasionat cetitor va fi, o- 
dată eşit din şcoală, fostul elev. 

Manualele de Limba Romină ne interesează dar direct, intră 
oarecum în atribuţiunile noastre, 

Că nu ne-am ocupat pănă acum de acest fel de lucrări? 

Dacă nu am simţit îndemn! 


* 


D. M. Carp, care a dat candidaţilor de bacalaureat acel sal- 
vator compendiu de Limba Rominä atit de bine primit in cercurile 
literatilor şi profesorilor,—a înţeles şi acum să ridice manualul de 
Limba Romină la rolul de instrument pentru dezvoltarea gustului 
literar. Bucăţile date de d-sa pentru lectură sint, după cum cu 
drept cuvint spune unul din membrii comisiunii de cercetare a 
manualelor didactice, d. C. Alexandrescu: „alese cu un gust deo- 
sebit şi constitue aproape o inovație îndrăzneață, fafä de tipicurile 
de până acuma“, 

lată şi cheia care desleagă întrebarea : dece ne ocupăm acum, 
pentru prima oară, de nişte manuale didactice ? 

, ceia ce ne-a isbit în manualele d-lui Carp este inovația, 


Inovația de a da bucăţi din adevărați scriitori, inovaţia de a 
preda elevilor „formele gramaticale în legătură cu fondul sufle- 


RECENZII 203 


tesc al limbii”, inovaţia de a înlocui definițiile abstracte prin „re- 
darea de şi analitică, care pătrunde în structura intimă 
limbii", şi mai ales inovaţia, mare de tot, de a alcătui pentru 
elevi o alegere de cărţi „Biblioteca şcoalei secundare” care să-i 
ducă astfel din clasă în clasă, în cît la absolvirea liceului, aceştia 
să fi cetit tot ce-i mai de valoare în literatura noastră şi trebue 
să constitue bagajul literar al unui om cu cultură liceală. 


Avem impresia că manualele d-lui M. Carp aduc o undă de 
aer curat în atmosfera Imbicsită a claselor, Parcă vedem pe elevi 
inviorati, sorbind cu lăcomie paginile de adevărată literatură ro- 
mineascä şi sintem incredinfafi că elevii manualelor d-lui Carp 
vor fi viitori cetitori pasionaţi ai literaturii noastre. 

Pănă acum, manualele şcolare erau parcă făcute anume pen- 
tru a îndepărta pe elevi de literatura romină, pentru a le înăbuși 


gustul cetitului. 

D. face din ora de Rominä o atracţie şi din lectura 
în şcoală o desfätare. 

Räspindite, astfel de manuale vor contribui la lărgirea cer- 
cului de cetitori. E tocmai ceiace nu sa făcut şi trebue făcut, 
pentru ca să nu mai căutăm „criza cărţii rominegti* in concurenţa 
cărţilor străine, in negligenta ori nedestoinicia librarilor, în lipsă 
de colportaj, etc. Căci „criza cărţii“ e criza de cetitori. 

lată de ce ne-am simţit datori să vorbim de aceste manuale 
didactice, în această rubrică. 

Avem un singur regret: că d. Carp nu a întreprins mai de 
mult o astfel de lucrare salutară pentru şcoală şi pentru literatura 
noastră. 


V. R. 
.’. 


Sommerset Maugham, Le sortilöge maleis, Libr. Ernest 
Flamarion, Paris, 1929, 

Literatura fantastică, in care a excelat nu Pot, Hoffman, 
Ewers şi mai recent chiar R. Kipling, a găsit azi un nou repre- 
zentant în romancierul englez Sommerset Maugham, nu se 
asamănă însă pănă la pastisä cu predecesorii săi. Spre deo- 
sebire de ei, el nu cultivă miraculosul in sine ci mai curind ca o 
ultimă salvare în lanţul unor incapabile împrejurări de viaţă. Mai 
mult chiar: dacă un Hoffman putea să scrie povestiri extraordinare— 
închis în camera sa—prin simplul joc al fantaziei excitate, nu a- 
celaşi lucru se poate spune despre scriitorul ce ne atrage azi 


Maugham a trăit viaţa pe care o descrie. A simţit viitoarea 
arzătoare a deşertului şi izolarea adesea chinuitoare in mijlocul 
popor a cărui viaţă i-a impus uneori renunţarea şi abdicarea 


E 


1 ＋ 
204 VIATA ROMINEASCA 


dela viața sa, pentru a fi al lui. Fără această supozifie nu ne-am 

tea explica acea minunată înţelegere a temperamentului, mani- 
estărilor de viaţă şi — într'un singur cuvint—al sufletului acela 
exotic, atit de deosebit de cel european. Maugham nu mai e ce- 
täfean al lumii occidentale, civilizate şi rafinate, ci aparţine orien- 
tului simplu şi blind, dar neinfeles în interioritatea vieţii sale mi- 
raculoase, „La sortilège maleis* nu este totuşi o colecţie de po- 
vestiri fantastice. 

E mai curind o admirabilă descriere de viaţă, în care apar o 
lungă serie de atitudini complect deosebite de ale noastre, Dacă 
aşi putea exprima precis acest caracter, aşi spune că nu miracu- 
losul, ci exoticul—subt toate aspectele sale—constitue distincţia 
acestor povestiri excepţionale. 

Si totuşi, S. Maugham are şi o anumită trăsătură fantastică. 
E etalarea misterului. 

In faţa inexplicabilului păstrăm în genere o atitudine de res- 
pect prin ascendentul, pe care incomprehensibilul îl are asupra 
înțelegerii simple şi exacte, E aci tocmai acea atitudine care ins- 
piră religiozitatea şi superstifia. Şi tocmai acesta e scopul, care 
apare din cînd în cînd în paginile scriitorului englez. Nu povestirea 
unor împrejurări abia imaginabile, ci prezentarea unor situaţii rar 
8 pentrucă insägi viaţa care le oferă este atit de departe 

noi. 

Dar oricit de deosebită, această viaţă apare impresionantă 
şi atractivă. Nu lipseşte astfel nici tentafia, pe care o trezesc că- 
lătoriile întinse și primejdioase, nici presimtirea abia întrezărită a 
liniștii neturburată frequent de obişnuitele perspective şi planuri 
de activitate. 

Maugham ne prezintă rind pe rind calmul senin al omului 
care trebue să moară pentru a implini blestemul femeii părăsite 
pe pămintul malaez (Pand A.). Incordarea, pe care o întreţine 
zilnic evoluţia neaşteptată a unui uşor accident organic, e obse- 
dată şi tot atit de chinuitoare pentru însoțitorii săi ca şi pentru 
cetitorii acestei povestiri, 

Şi nu odată m'am întrebat dacă femeia care şi-a ucis soţul, 
pe care nu Îl putea apăra in contra viciului ce îl cuprindea ine- 
vitabil, nu-şi datoreşte vigoarea unui act—brutal pănă la revoltă— 
climei excesive ce ascute nervii pună la tortură şi transformă sen- 
sibilitatea blindä şi rafionalä—in pasiune iraţională şi arzătoare 
(avant le 833 

Dar S. Maugham a ştiut să introducă variaţie în această 
lume excepţională. Unitatea atitudinelor ca şi “identitatea de forme 
şi manifestări vitale ar fi dus inevitabil la uniformitate!şi enervantă 
plictiseală, De aceia el a prezentat alături de viaţa de muncă, 
luptă şi sforfare şi un aspect de linişte, indiferenţă, rigiditate ofi- 
cială şi i ee A ea ai în 
mijlocul oceanului, pe continentul izolat de lumea civilizată şi populat 
de oameni atit de omogeni sufletegte, oricine îşi poate creia aceiaşi 

| - 


3 1 D 3 u Bă 
y CO 


* 


RECENZII 25 


viaţă cu condiţia de a renunța la complexitatea şi proporțiile unei 
lumi exagerate în amploarea ei („Un poste dans la brnove“). 

Şi cît de captivantă e acea chinuitoare bănuială, pe care unul 

în trupul căruia curgea singele european alături de acel malaez— 

să o cari pănă în clipa în care se desvăluie complect 


Sommerset Maugham este un scriitor complex şi variat. 

Povestitor de talent şi om de întinsă cunoștință a vieţii, et 
oferă cetitorului aspectele multiple ale unei lumi necunoscute—cu 
simţul realităţii şi sentimentul tragicului trăit. 

Este mai mult decit un rar povestitor; căci în rîndurile sale 
se strecoară cu abilitate culoarea exotică, întărită de miraculosul 
lumii misterioase pe care o descrie. 


Mircea Mancaş 


Serge Ivanov, La famine en Russie, Paris, 1928, 

lată o carte, ce prezintă pe marginea recentei epopei con- 
femporane—revolufia rusă—o tragedie, cum rar se poate întilni 
în viața popoarelor şi a civilizaţiilor. 

Autorul ei a fost martor ocular al grozăviilor prezentate ; alt- 
fel, am avea tot dreptul să nu credem aceiace ne apare încă de 
domeniul fanteziei. Şi totuşi oricit de necesară ar fi această iluzie 
a vieţii, care nu poate accepta indiferentă diminuarea ei prin a- 
titea împrejurări fatale,—realitatea descrisă în paginile acestei cărţi 
nu poate fi pusă la îndoială. 

Serge Ivanov a făcut fără îndoială un bun serviciu umani- 
tății— concepută ca unitate spirituală de aspirații şi mijloace de 
luptă împotriva teribilelor lovituri ale naturii,—dar talentul său re- 
alist şi intens, analitic şi precis, ne infiltrează adinc—cu puterea 
de convingere a omului de hotărire şi faptă, impresia chinuitoare 
a epocilor de accentuată mizerie, din nefericire atit de des întil- 
nită în istoria popoarelor. 

Dar mai intäiu de toate—trecind peste orice consideraţie de 
sensibilitate şi sentiment - cartea lui S. Ivanov este o lucrare de 
git EN iza apă 

rebue recunoaştem că pentru timpul în care a rut 
şi conținutul de informaţie sigură E procki, pe care îl desvälue, 
aceasta e o calitate rară. Cu atit mai mult cu cît orice epocă de 
provizorat, care oferă aspecte extreme şi atinge clipe de primejdie 
excesivă, rămîne de cele mai multe ori în penumbra uitării voite 
sau a dezinteresării intenţionate, 

Dar sufletul uman vibrează mai curînd la sensibilitatea du- 
rerii, decit la aceia a plăcerii satisfăcute, căci instinctul de con- 
servare şi evitare a dispariţiei e mai adinc decit acel al comple- 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


titudinii de viață. De aci, strigătul disperat al omului în fata ororilor 
pe care le constată cu tensiunea propriilor nervi şi le suportă cu 
ultimele resurse de rezistenţă ale organismului. 

Aceasta cred e explicarea apariţiei unei cărţi atit de profund 
umană, 

S. Ivanov a privit atent, a observat şi a zugrăvit realitatea 
care i-a biciuit simţurile şi nervii. Cartea sa confine—aläturi de 

ovestirea exactă a unor fapte de un tragism sguduitor—admira- 
ile croqui-uri, ce le ilustrează cu expresivitate. 

Dar poate nu aceasta e însuşirea ei esenţială. Valoarea unică 
a acestei cărți este valoarea unui document viu, e certitudinea 
exactităţii. Cetească oricine clipele înspăimîntătoare de dezagre- 
gare a organismului şi dezorganizare a spiritului, şi va rămine în- 
mărmurit în fata scenelor de canibalism, zi de omor, înfăptuite 
cu cea mai pură candoare—nu din necesitatea de a distruge, ci 
din aceia mai constringătoare de a trăi. 

Mult timp am stat fără să înţeleg nimic din această mizerie 
îngrozitoare, pe care mintea nu o credea posibilă, acum, în mij- 
locul unor popoare ieşite din faza primitivităţii sanguine. 

Si totuşi acesta e un colţ de realitate vie. Povestitorii lor 
sint simpli oameni de ţară, martori oculari ai grozăviilor săvirşite, 
copii ce nu ştiau să mintă, bătrini albi de necazuri şi suferință 
oribil trăită, 

Ca să sträbafi atent paginile acestei cărți îţi trebue sensi- 
bilitate rezistentă şi perseverentă răbdare. Dar ca să fi străbătut 
prin mijlocul lumii îngrozitoare pe care a descris-o, autorul a tre- 
buit desigur să suporte martiriul complect al sensibilităţii morbide 
în faţa atitor atrocități viabile. 

Diminuată pănă la indiferență, emotivitatea sa a pierdut clipă 
cu clipă intensitatea care apare activă numai în citeva momente 
caracteristice. După propria-i mărturie, în faţa ororilor pe care le-a 
simţit de aproape, nu mila ci groaza şi mai ales desgustul e sen- 
timentul, pe care il resimțea mai ades. Falimentul sensibilităţii şi 
al milei in fata suferintii, iată în adevăr tristul bilanţ pe care îl 
atinge groaza, pericolul imens şi descompunerea vieţii umane— 
simţite prea de aproape! 


Dar în cartea lui Ivanov există—pe lingă aceste ingrozitoare 
tablouri, minunate descrieri de credinţe, de obiceiuri, superstiții 
şi erezii—luate din viaţa unui popor bătrin şi simplu, pe care să- 
răcia si lupta teribilă a vieţii l-a silit la o fază de întirziată 
primitivitate. 

Si uitarea ‚se aşterne peste groaza care adoarme o clipă, 
pentru a izbucni din nou ca un perpetuum refren pe marginea poe- 
mului acestei vieţi rudimentare. 


N OR 


S. Ivanov descrie atunci natura cu atita dragoste şi redă 
simplitatea vieţii de stepă cu atit talent, încit în locul scriitorului 
aspru, bolnav şi ingrozit, întrezărim un suflet viu, spontan şi pa- 
sionat iubitor al vieţii. 

Subt acest nou aspect, cartea lui Ivanov nu mai e numai un 


document istoric, ci şi unul de aleasă valoare literară, 


Mircea Mancaş 
+ Xa 


Lion Feuchtwanger, Le juif Süss, Albin Michel Editeur, 
Paris, 1920. 

In galeria figurilor literaturii contimporane Lion Feuchtwanger 
este un exemplar excepţional şi unic. 

Viaţă sbuciumată şi chinuită de ideia reprezentării unei lumi, 
pe care a privit-o cu inofensivă atenţie şi obiectivitate de cerce- 
tätor onest şi răbdător, existenţa acestui observator desăvirşit a 
sfirşit printr un desnodamint fatal. 

Realitatea, pe care cei mulţi nu au văzut-o cu aceiaşi ochi 
şi cu egal simf de fină şi amănunţită observaţie, le-a apărut bru- 
talä şi deformată in tot ceiace avea ea mai caracteristic. Lipsitä 
de iluzia, in care ne inchidem adesea printr'o binevoitoare su- 
gestie conştientă, opera lui Feuchtwanger a apărut—nedreaptă şi 
profund răscolitoare de pasiuni ascunse și adormite. 3 

Si Feuchtwanger a rămas un celebru necunoscut, învăluit de 
o indiferență care sfirgeste întotdeauna prin acea obişnuită dispa- 
rifie lentă asemenea unei lumi de vise din viața de narcotizare 
continuă a urui opioman. 


Feuchtibanger nu a descris viaţa contemporană sbuciumatä 
şi divizată între instinctul brutal al posesiunii cu orice preţ şi exis- 
tenfa clocotitoare de pasiuni nestäpinite, Nu a descris-o și totuşi 
aceleaşi caractere apar şi în fragmentul de viaţă complicată, dar 
reală pănă la naturalismul desăvirşit, pe care a zugrăvit-o. 

iafa marilor seigneuri cu intrigile şi rivalitäfile princiare din 
sînul societăţii germane a sec. XV-lea i-a fixat atenţia. Şi Feucht- 
wanger a observat cu un atit de rar simf al realităţii gi cu o finefä 
atit de pătrunzătoare, încît în paginile acestei cărţi se cuprinde o 
vastă epopee de viaţă reală, pe care epoca modernă de mai tirziu 
a transformat-o radical. 
Lion Feuchtwanger nu este un mare stilist. La dificultatea, 
care în mod firesc o trezea subiectul preferat, se adaogă această 
[acună a personalităţii sale de scriitor. Nu e un creator de stil; 
“imagini, expresii neintilnite, valorificarea cuvintelor neuzitate, acestea 
sint calităţi pe care nu le găsim în opera sa. 
Dimpotrivă, un stil masiv, greoiu, lipsit de violențe dar şi de 


— i dă * 18 
2 ) 0.7 

208 7 VIAȚA ROMINEASCA 

acea caracteristică blindefe dulceagä a romanelor de pasiuni erotice 
exagerate, In acea atmosferă de întunecată gravitate, ce este atît 
de asemănătoare cu sobra viaţă feudală, pe care o descrie, este 
atita înțelegere, atita realizare viabilă, încit—uitind distanțele în 
imp şi însuşirile vieţii de azi—te simți purtat cu egală satisfacţie, 
In lumea care ffi oferă o vastă frescă à u de altă dată. 

Viaţa in massă ca şi aceia individuală sint disecate in ochii 
săi cu egală uşurinţă şi obiectivitate complectä. 

E poate această atenţie obiectivă, cea mai însemnată dintre 
toate însuşirile sale. Nimic falş, nimic artificial, nimic care să fra- 
peze prin inutilitatea lui. Peste tot acea atmosferă caracteristică şi 
dominantă prin realismul şi vigoarea ei. 

Feuchtwanger a creiat un singur tip caracteristic, pe care il 
prezintă cu preocuparea vădită de a-l analiza sub toate aspectele ; 
e Süss evreul. Dar niciodată nu apare singur ori izolat acest in- 
comparabil exemplar de forţă excepţională ; viața sa în intregime 
e încadrată în zbuciumul organismului uriaş, pe care îl oprea viața 
economică a Europei mediocre. 

Süss este singurul dominant in mijlocul acestei vieţi compli- 
cate, primejdioase şi dificile. Unul s'a devotat prinţului de coroană 
al unei anumite confederafiuni de state germane el devine instru- 
mentul indispensabil de viaţă al acestui bun luptător, dar slab om 
de convingeri ; şi odată cu fiecare act, ce întăreşte domnia prin- 
tului interesat în ascensiunea-i politică vertiginoasă, Süss îşi for- 
tilică — pănă la a deveni inespugnabil situaţia sa de fin om de afa- 
ceri şi subtil financiar, 

Evreul Süss este un prototip de inteligență practică moder- 
nizată, Devotat şi servil în fafa protectorului său, dela care obţine 
favoruri regale, este în fond un cinic abject şi brutal. El nu ucide, 
dar loveşte pe cei mari, umileşte pe cei mici, constringe la mizeră 
existenţă pe adversari şi desonorează pe rivalii necunoscuţi, sfă- 
rämind fericirea intimă conjugală sau individuală. 

Dacă nu ar trezi un sentiment de admiraţie pentru inventi- 
vitatea şi ingeniozitatea-i plină de abilităţi, fără îndoială ar pro- 
voca numai dispreţ şi ură acerbă. Dar în mijlocul vieţii, pe care 
o modelează şi îmblinzeşte în formele ei rigide şi brutale, perso- 
nalitatea evreului Siiss apare caracteristică şi proeminentă ca um 
geniu chinuitor şi rău, dar organizator şi constructiv, ce prezintă 


reale însuşiri ale unei vieţi superioare. 
Mircea Mancag. 


we $i 
— 
J - pr 


Revista Revistelor 


— 1 
Impotriva teoriei lui Levy-Bruhl şi 
a discipolilor săi, care ară că 
sälbatecul are o mentalitate cu totul 
diferiti de a noastră, o psihologie 
ă 


es non civilists et nous”) care a- 
rată cum viața sufletească a celor 
mai înaintate naţiuni este încă plină 
de credinți ice, vrăjitorie, super- 
stitii diverse. Afară de citeva per- 
sonalitäti geniale, dominate de rutiu- 
nea fică — adevărați sfinți laici 
absolut exceptionali, al căror humär 
il putem apr numara pe degete— 
incolo nu există oameni exclusiv lo- 
gici, pozitivi.. Este o simpla chestiune 

e grad care ne distinge de sălbateci. 
Dar identitatea psihologică şi morală 
a naturii omeneşti este un fapt e- 
sential si indiscutabil, 

(Dr. J. H. Probst. Revue Interni- 
tionale de Sociologie). 


âl 
Noile pp ale N 
Este de esența dreptului Constitu- 


iona! de a manifesta tendințe inter- 
naționale. Astfel, chiar In constituții 


mai vechi putem constata aceasta, 
Constituţia din 1791, titiu VI declară 
că Franţa nu va intreprinde niciodată 
războiu ne t în potriva libertății 
altor popoare. In Constituţia girondinä, 
tittul XIII se ocupă special cu Rapor- 
turie dintre Republica Franceză şi 
națiunile străine. Tot astfel si Con- 
stitufla dela 1793, in art. 118, 119, 
121, Altă chestiune internationala : 
formele constituționale ale ratificării 
tratatelor internaţionale și negocierilor 
diplomatice. O găsim în constituțiile 
dela 1791, in cea girondină, in cen 
dela 1793, în acela a anului IV șia 
anului VIII. Chestiunea formelor con- 
stitufionale ale declaraţiilor de războiu, 
o găsim iarăşi în toate aceste cinci 
charte constituţionale. Garantarea con- 
stituțională a dre or strälnilor, o 
paa în actul dela 1791, 1793, și a- 


In ultimul timp aceste tendințe se 
accentuiază, La chestiunile izate 
sus, se mai adaogă două, esen- 
tiale: este chestiunea protecţiunii mi- 
noritätilor nationale, şi aceia, foarte 
„ căci le condiționează pe 
toate, a unei justifü internaționale, a 
unei Curți de judecată pen con- 
llictele dintre naţiuni. 

(Prof. M. Mirkine-Guetzevitch, Re- 
vue de Droit Public et de Sciânce 
politigue), 

14 


* ~“ ` 


VIAȚA ROMINEASCA 


Atlantida 


Istoria Atlantidei, povestită de dis- 
cipolul lui Socrate în dialogurile sale, 
este o schitare, subt o formă mai 
poetică, a fenomenelor geologice ar 
cum ele erau cunoscute de cei vechi, 
şi prezentate in forma obişnuită pe 
atunci pentru expunerile een A Pi 
anume in forma 2 * aee . Si tri 
sä recunoa yo. Deck di: Re 
dere al fondului ai nie, 
3 o dä Platon nu se deose- 

te prea mult şi nuintră prea tare 
in conflict cu concepţiile noasire ac- 
tuale asupra fizicei terestre, 

Astfel, marele gânditor 
a fi stabilit, in O tlas in Timen, 
un fel de sinteză geologică, unde au 
venit să se juxtapună, cu o inegală 
importanţă de altminteri, noţiuni geo- 
grafice imprumutate Berberilor si Spa- 
niolilor, noţiuni legate toate de feno- 
mene foarte vechi, a căror amintire 
era slab fixat în memoria oamenilor. 
Datind de prin mileniul al WI-lea, sau 
mai probabil al IIl-lea, cataclismele 
despre care ne W Pluton ar fi 
— o amprentă durabilă în tradiţiile 

din cele mai antice civitați ale 

Egiptul ui-de-jos, tara celor mai ba- 

legende omeneşti, um şi a 

celei mai vechi dintre Nane cu istoria 
scrisă cunoscută, 

(L. Joleaud, Revue de Paris). 


Studii asupra literaturii medie- 
vale ruseşti 


figurează 

Intr insele sint Vidini din Kiev, 

Ivan cel Groaznic, sau Boris 

v. Dar trăsăturile lor sint a- 

desen deformate in senzul fantastic, 

Sau, invers, in sensul familiar, In a- 

ceste poeme, een In calda cu- 

loare a 3 şi desfăşurată N 
Si de culori, sunete, gesturi— 


complectä de trăsături 
— per lumi 4 — Mergem 


dela fabulosul cel mai fantastic la 
realul cel mai terre-ä terre, dela Mi- 
rac pănă la măruntele intäm- 
plări vieții de toate zilele. 
de remarcat că unul din per- 
sonagiile acestor epopei populare 
onte — = — ortet! 
contempo se mim opovic 
— 48 e remarcabil 9 
c care Intrupeazä y- 
line* shiritul cel rău; care este min- 
cinosul, ingelätorul, trädätorul, — to- 
tusi, acest om nu este lag. Este exact 
tot atit de curajos ca EA celelalte per- 
a arm Fa personagüle propriu zis 


en Rare Mercure de 
France). 


Dante zi teoria atenţiei 


După Dante, forma cea mai tipică, 
fiindcă e şi cea mai exagerată, a a- 
tentiei, este extazul. Această stare se 
caracterizează mai întăiu prin marca 
— — P care o 9 elementul 
emoţional. i important e 
cesul de inhibitie, de alungare er - 
turor stărilor sufletesti de natură stră- 
inä, a oricărei activităţi de alt Seen. 
Aceste puncte stabilite de Dante sin 
comana Ferne ag ye ice s 

vitalis ante 

pna g 0 ae pärtli e a 
mă ni care o pune Înaintea 

bartl sensitive şi vegetative. Se a- 
propie de Gallan in teoria sa despre 
raporturile dintre suflet şi corp. Ca 


socoate 
— in — — 9 — ochli 
ca Organe onale, ocuplnd su- 
lleteste un loc it. 
(L. Giuffré, Logos). 


Redescoperirea Americei 


Masinismul, presiunea forţelor ex- 
terioare economice compun azi, In 
jurul Americii, o natură externă to! 
aşa de 1 tot atit de conta- 


ioasä capcane cit şi o 
— ren Avem în — 0 
2 de maşini, tutişuri 


de aparate automate, făcute de om 
12 suferite, suportate de om. In 
indivizii sint Ay ai 

propriei lor opere. Si sint într'o fază 


ey 


u 
u 


211 REVISTA REVISTELOR 


dezvoltare mentală care aminteşte 

Aria, 1 cea dinainte de a- 

BE nu cunoaşte a- 

ca copilul care n'a 

22 încă adolescent. America cu- 

deocamdată numai „puterea, 

ca un copil care n'a ajuns încă 

adolescent. America nici nu-i o so- 

cietate. Este încă numai o turmă. Va- 

florile de frumuseţe şi de adevăr ea 

le copiază, ca o maimufn, ca un d= 

parat de înregistrare automată, le |- 

mită dela opa cea acuzată de 

descom re. 

(Waldo Frank. Europe). 


Necesitatea unei înțelegeri 
economice europene 


Ideia unei antante între diversele 
state europene este foarte nouă, In 
tot cazul necesitatea unei asemenen 
măsuri, chiar la începutul veacului al 
XX-lea, nu apăruse încă! Se trăia 
socoteala unui belșug provenit 
acumularea de bogăţie a secolelor 
trecute, Acest prisos de avufie făcea să 
nu se vadă necesitatea unci mai bune 
organizări economice continentale. Dar 
vine răsboiul care inghite toate aceste 
suplimente. Vine care crează 
on uni nouă, cu bariere vamale mul- 

te, Spectrul mizeriei —, pe deo- 
n-or absurditaten Incuerii nationa- 
liste, pe care exagerärile decurgind 
din pacen dela Versailles o fac si mai 
identă —, pe dealtä parte. Insfirsit, 
a treia cauză: necesitatea Europei de 
a se aproviziona cu materii prime din 
alte continente, continente care — ca 
cel american bunăoară — se prezintă 
unit şi solidar. Aceste trei cauze fac 
ca unei solidarităţi efective a 
unei antante economice pozitive să 
fie azi pentru Europa nu numai un 
ideal dezirabil, dar o necesitate de 
55 0 şi de moarte, 
Sce, Scientia). 


Jules Michelet si Marea 


După războiul ruso-japonez, cineva 
din guvern propia 8 mari 
vapoare franceze să poarte nume ce- 
. Leon Gam- 

betta. jules Ferry, Jules Michelet, 


Edgard Quinet, Waldek Rousseau. 
Aceste mume relativ lungi derutau 
groaznic bietii matelofi, Dealtfel, 
e ton Gambetta, care, sàr- 

manul, trebuia să fie torpllat pe A- 
3 în 1915, ma fost niciodată 
numit de soldaţi altfel decit Leon, 


nu este tocmai deplasat pe un vas 
plutitor. Să ne gindim că el e Sin- 
gurul scriitor care să fi avut enormul 
curaj de a pune ca titlu al unei curt! 
nici mai mult nici mai puţin decit cu- 
vintul „La Mer”, De ce, pela virsta 
de 60 ani, l-a abătut så se apuce de 
Oceanografie? In tot cazul, pe lingă 
un mare număr de prostii, vor găsi 
întotdeauna In această carte pagini 
de o poezie inimitabilä asupra su- 
— 3 lichide care ne scaldă pa- 


mintul, 
(|. Habert. Revue Universelle). 


Societäti animale gi fenomene 
colective 


Studiind societăţile animale putem 
observa o samă de mişcări făcute în 
comun de toţi membrii grupului. Dacă 
analizăm „aceste mişcări „executate 
în comun“, constatăm că elk, totuși 
nu sint de „origina colectivă”, Adica, 
dach individul sar gäsi izolat, ar e- 
xecuta exact aceleaşi mişcări, cu a- 
celag ritm, viteză şi durată, ca atunci 
cind e în societate, Aceasta se poate 
constata experimental la larvele Ten- 
threde şi Microgaster, şi este pro- 
i vom constata la 
fel. Şi atunci ne putem pune urmi= 
toarea intrebare : 

Oare faimoasele „reprezentări co- 
lective" care zice-se provin din viața 
particulară a e — relativ inde- 


pendent de na i 3 — 
bare aceste reprezentăr colective, 
dacă ar putea fi 5 aceleași, 
analize experimen ca şi - mixca· 


rile pn cară ale larve 
duce oare la concluzia că şi 
oes sauja" de reprezentäri indi- 


10 Rabaud. Journal de Psycho- 


om 


d ib 
Lapte Popi, qi te 


Brilat Savarin spunea că brinza de 
Roquefort e cea dintăiu din Europa. 
In tot cazul, ca are o poveste foarte 
agitată. Intre ciobanii de ol (căci 
rocforul se face cu brinză de oi), 
Intre comercianţi, industriasl, angro- 
sisti, exportatori, guvern —, sint nein- 
cetate fricţiuni şi pen odioase, 
se rezuma această ti stare 
spirit cu formula: 2 în 5 
războlu la Roquefort*, 

Brinza de Roquefort este o indus- 


Miscarea intelectualä in sträinätate 


Literaturä 


Ernst Robert Curtius, Lide de 
civilisation dans la conscience Fe 

se, (Publications de la conciliation 
nternationale). 


căuta comune 
tiunilor, e mai de folos să se cunoască 
caracterele specifice ale fiecărei na- 
fiuni. Naţiunile sint datoare să înveţe 
Și să Infeleagä senzul logic şi ñ- 
ecti al cuvintelor pe care le 
fiecare dintre ele. 


cu ideia de civilizație. De aici, spune 
autorul, provin măririle şi în acelaşi 
timp mărginirile geniului francez, in- 
zestrat cu un spirit de dreptate şi cu 
un tact deosebit, d. Curtius subliniază 
cu prietinie culmile atinse de gindirea 
franceză şi influenţa ei asupra civili- 


. 
La civilisation 


chinoise. La vie publique et la vie 
Privée, Ed. Renaissance du livre. 


Viaţa poporului chinez nu a lost 


# cercetată In deajuns înainte de d. 


Marcel Granet. Autorul—elevul lui 
Durkheim—a cercetat cea mal veche 
formă de viaţă socială a Chinei, Apli- 
cînd principiile şcoalei sociologice, a 
ajuns la descoperiri de care nici is- 
toricii, nici arheologii şi nici linguigtii 
nu şi-au dat sama. 

Pentru descifrarea straturilor so- 
ciale ale vieţii chinezeşti—d. Granet 
mu sa mulțumit numai cu cetirea do- 
cumentelor indigene. De multeori u- 
ceste documente conţineau fapte ine- 
xacte şi chiar falsificate. Autorul gi-a 
dat seamă ci textele nu valorează 
atit prin deseripţia lor -cit prin ceia 
ce lasă să se intrevadă din societatea, 
din sufletul vechiu. 

Legendele, cîntecele de ceremonii şi 
de sărbătoare sint materialele esen- 
tlale prin care se interpretează cve- 
nimentele. China mu este un stat ca 


mentuliinie (carte GUOMA den a. 
trä formele de gindire şi de sen- 
zibilitate. 

Cetind această carte cunoaştem un 
popor de care, prin dezvoltarea inte- 
reselor economice și a mijloacelor de 
transport, Europa este lot mal aproape. 


ch "IFA, 


Pi | 
| VIAŢA ROMINEASCA 214 
Romane 2 A, artei lui N 
pi pei Lehmann. Poussière, tatea wo și forța muzicii lui. 
r 


Un roman, al cărui subiect se poate 
spune că este adolescența. Autorul 
nu o descrie nici nu o studiază, ci din 
tot celace povesteşte, reesi o at- 
mosteră de adolescenţi in care ceti- 
torul se cufundä şi träeste, 


Muzicä 


Boris de Schloezer, Stravinsky, 
Claude Aveline, Paris. 
Autorul—unul din cei mai buni cu- 


Stravinski — 9 se pen se pare că e influ- 
entat de şi le a- 
procedeele, işi pastrează 


să dovedească printre 


o serie de teorii estetice care să jus- 
tifice concluzia la care tinde. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


Teodor Nes, Liceul de Bäeli din Oradea. 

Teodor Balan, Refugiații Moldoveni în Bucovina (1821 şi 1848), 
asezämintul cultural lon C. Brătianu, Buc., „Cartea Rominească”, 1929. 

Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la Istoria Transil- 
vaniei inire 1848—1859. Asezämintul cultural lon C. Brătianu, Bucureşti 
„Cartea Romineascä*, 1920. 

Richard Hutschneker, Actele pregătitoare în dreptul administrativ, 
laşi, Viaţa Rominească, 1929, 

Lazăr Popescu, Puterea ochilor, dramă în 3 acte, Rimnicu-Vilcea, 
„Gutenberg, Inst. de Arte Grafice, 1929. Lei 50. 

Ge N. Burdun, Educaţia prin Instrucțiune, Piatra Neamţ, Tip, 
„Lumina“, 1929, Preţul 30 Lei. 

George N. Burdun, Evoluţia idealului evolutiv, Piatra Neamţ, Tip. 
„Lumina“, 1929, Preţul Lei 70, 

Eugen Relgis, Soare Räsare, Bibliot. pentru Toţi, Buc., Preţul 7 lei. 

Sabina Paulian, Sub vraja umbrelor... Târgu-Jiu, Tip. N. Miloşescu, 
Preţul Lei 50. 

Eugen Constant, Veacuri, Tip. Prietinii ştiinţei, Craiova, 1920, 
Pretul Lei 45, 

Const. N. Tomescu, Catagrafia Basarabiei la 1520, 99 sate din 
Ținutul Orheului, Chişinău, Tip. Eparhială „Cartea Rominească”, 1929, 

A. Maior, Omega, Trilogie, Bucureşti, Atelierele „Adevărul“, 1928, 

Andrei Pora, Organizaţii învățătoreşti In Transilvania, Cluj, Inst. 
de Arte Grafice „Ardealul“, 1929. Preţul Lei 30, 

Preotul loan Mihälcescu, Pace Taturor, Buc, Tipogralia cărților 
bisericești, 1929, 

George Oprescu, Peasant art in Roumania, 1929 Special autumn 
Number of „The Studio“, London 

Teodor Bälan, Refugiații Moldoveni în Bucovina 1821 gi 1848, Buc, 
„Cartea Romineascä*, 1929. 


216 .: VIAŢA ROMINEASCA 


Reviste primite la redacţie : 


Răsăritul, 9—10; Corespondenta economică, No, 6; Revista filologicd, 
No, 3; Democraţia No. 6; Generaţia Unirii, No. 7—8; Câmpul, Nr, 13—14; 
Tiparnita literară, No. 8—10; Libertatea, No. 10-15; Făt-Frumos, No, 3-4; 
Adam, No. 4-6; Ritmul vremii, No. 6—7; Transilvania, 7—8; Revista Func- 
tionarilor publici, No. 6; Moldova Literară, No. 5—6; Revista Critică No. 
2—3; Revue internationale du Travail, No. 7,—2; Roma, No. 2; Societatea 
de mine, No. 12—13; Rominul, No. 2; Ramuri, No. 6—7; Râsumt Mensuel 
des Travaux de la Société des Nations, No. 6—7; Pagini culturale, No. 7; 
Căminul, No, 6; Bifur, No. 2; Glasul minorităţilor, No, 6—8; Viaţa agricolă, 
No, 15—16; Graiul rominesc, No. 3; Grafica Romină, No, 78—79; Foaia 
Tinerimii, No. 5—7; Corespondance économique roumaine, No. 3; Umani- 
tarismul, No. 11—12; Revista clasică, No. 2; Biserica ortodoxă romină, No. 
7-8; Täränismul, No. 12—15; Independența Economică, No, 2; Rominia 
Militară. No. 5—6; Orizonturi noui, No, 3—5; Buletinul Muncii, No, 1—6; 
Scoala si familia de mine, No, 15—16, 


TAINN 
gig 


tr 


1 

= 
v 

7 


210171 


2 


HYI 
* 


10 ua 
„ 
V | 


Bal Mascat ' 


Nervii fermentau mai demult, ofetind täcerile din compartimentul 
ocupat de familia lustin Danielescu, dar abea în gara laşi se afirmară 
urzicători caşi tremurul burnifei de toamnă rece, vizibil numai în 
dreptul becurilor electrice din fata gării. Ochelarii cu rame de aur 
ai doamnei Danielescu nu erau nici în tocul lor din sacoşă, nici 
în sanfurile fondante ale canapelei ceferiste, —nici pe nas, li găsi 
Luchi—cu un zîmbet înregistrat tocmai de cine t'ar fi trebuit nici 
să-l zäreascä,—sparfi, după ce mama lui, întrun moment de ne- 
stăpinită exasperare, zvirli pe asfaltul peronului numărul cu foi 
lucioase din „Illustration“, cetit în tren, şi'n care-şi lăsase ochelarii 
destinafi numai lecturii, aşa cum îi uita şi la şcoală în catalog: 
doamna Danielescu era profesoară de Higienä, 

Trăsuri deloc. 
| — loc! constatä Luchi, cu gindul maicusamä la nevoia im- 

perioasă de tutun, şi la vidul buzunarelor. 

— Stil Agapia-Maidan! înfieră Duduia sarcastic locufiunea 
lui Luchi. 

O clipă, Luchi şovăi: , prin absurd, împrumutul sal- 
vator dela Duduia, căci Andi îi dăduse cu două zile inainte de 
plecare tot ce mai avea. Dar imediat îşi aminti că Duduia nu îm- 

i paet „din principiu“; ci-că! Caşicum zgîrcenia ar fi, pentru 
uduia, un principiu. Şi replica sună : 
| — Lasă, Păpuşică, mine mergem la cintar! 
I Duduia se ingrägase. Nu mai încăpea in rochiile purtate la 
E începutul verii. ki 
} — Îți interzic să mai vorbeşti cu mine, idiotule, Du-fi idiofia 
la la cîntar. 
wii Stil Agapia-Palace ! 
e Ah, vă rog nu mai începeţi! interveni doamna Danielescu. 


1 din romanul cu acest titks, care va apărea in tuna Decem- 
bre in * Raminească“. 


1 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi cătră Luchi: 

— Tu să taci, viperă. 

Cu tot amendamentul „Tu să taci”, şi invectiva satisfăcătoare 
„viperă“, acel „vă rog nu mai incepefi*, plural dela subiect pănă 
la predicat, plural compus din Duduia, domnişoară de optsprezece 
ani, studentă, si Luchi, licean de şaptespreze ani, mucos,—o mor- 
tificä pe Duduia. Singerară rănile proaspete. Nările-i vibrară. Cu 
coada ochiului privi spre Andi: „Poseur !*. El nu se ingrăşase la 
Agapia, cu toate că nu făcuse cură de slăbit. Şi sentinţa „infectei 
Englezoaice cu păr roş“ îi sună, parcă păstrată în bătăile inimii, 
aşa cum o surprinsese noaptea la Agapia, cu necuviinciosul ei 
accent britanic în mirosul brazilor autohtoni: 

— Aoh! Dudui e frumos... dac vref; Andi e fin, aoh, 
alt rasa... 

Privirile Duduii vitriolară profilul dulce de subt pălăria cenugie cu 
boruri mici, plecate. Plecat şi capul, plecate şi genele. Şi Duduia 
şi doamna Danielescu şi Luchi, suportau umezeala şi frigul nopții 
de toamnă cu viguroasa vitalitate a legumelor. Dar silueta lui Andi 
avea linia inclinärii grafioase şi triste pe care-o au cocorii zgri- 
bulifi într'un picior, cu ciocul subt aripă, cînd sint fintuifi pe pä- 
mintul ținuturilor reci, de toamne timpurii. Tăcea, cum tăcuse dela 
Paşcani pănă la + Ft ai absorbit? distant ? ;—„infect*, ar- 
ticulă în gind Duduia; „Parcă vine dela Nissa nu dela Agapia 
cu noi“. 

În faţa gării, în loc de trăsuri, un vid ieşan: era Simbätä. 
Oraşul întreg dealtfel, cu luminile şi clădirile lui, la acea oră vi- 
nătă de toamnă, părea un loc viran acoperit, în loc de coji, galoşi şi 
tinichele, cu stele şi case lepădate la gunoi. 

Doamna Beatrice Danielescu era Preşedinta unei importante 
societăți de binefacere, în care calitate putea să dispue după 
bunul plac de automobilul societăţii ; dar domnul lustin Danielescu 
adversar si denunfätor proverbial al tuturor abuzurilor, atit în Par- 
lament cît şi prin Presă, nu înțelegea să se folosească in văzul 
călătorilor şi al personalului ceferist, el si copiii Pregedintei, de 
vechiculul hărăzit exclusiv personalului superior al societăţii, in 
exerciţiul funcţiunii. 

— Luchi, unde-i tata? 

— Predică. 

O palmă răsună mat pe obrazul zimbitor şi prea colorat ca 
o palmă—cu mănuşi de piele—să lase urme. „Palmă morală“, 
reflectă Luchi. „Mama ştie numai să pişte“. 

— Marş după trăsură. Ai dat telegrama ? 

Luchi porni în goană, făcindu-se că n'aude întrebarea. 

Deşi călătorea oarecum incognito, barba de aur cu fire albe 
a domnului Danielescu fusese recunoscută la coborirea din tren, 
de mai multe persoane care nu se mulfumirä numai să salute pe 
„Domnul Profesor“, ci se grăbiră să-l întimpine, circumscriindu-l 
în grupul acela special care caracterizează apariția în societate a 


TKH h 200 
oamenilor iluştri, dindu-le acestora se de fintină publica 
și celor din jurul lor atitudini — oază şi căldări adunate 
După un sfert de oră—calculat de secundarul nervilor d 
er ac g vesel, fredonind, cu două trăsu * en 
c altä cu birjari > i ituri şi vie- 
par ite rjari şi cai, dintr'o hală cu vechituri şi vie 
— Le-a ales într'adins — i i 
za Lach, vipera,—murmură printre dinţi mama 
ntr'una se urcară părinţii şi Duduia care- repartiză i 
cele şaizeci şi opt de . in floare, pe 99 5 
De ER nu atit ca să-i crufe, cit maiales, ca să-l excludă 


— Şi Andi unde stă? întrebă autoritar do 
gata Să „räpeadä* pe cineva, r doamna Danielescu, 


Oi dorea din tot sufletul să perso 
C si rămie numai cu nervii im - 
nali ai 2 de toamnă, să fie orfan, nu mult, dela gară pănă 
na e statui Dad de 8 nu cu acea sansele de ma- 
Ber, pisică, pe care i-o va lăsa tăcerea în 
Aşezindu-se pe scăunaș, simţi ostilitatea cotului Duduii a- 
ce prin ucaz matern alăturea de el. Şi totuşi, gestul de — 5 
ar ee m al mamei lui, care-i acoperi picioarele proectate la- 
an Fr ae ploii, cu pelerina ei, il făcu să regrete... ce? Nu-i 
gi = 2 märturiseascä siesi, si chiar in clipele de negare 
Fr paas conoclast, că se simţea din nou intoxicat de viața 
— = erg Reh Unde-i Luchi ? 
bee > şi ordonanța cu furgonul de bagaje! iz 
r am ge 9 Dane E aero 
c reverenfios dezastrul ochelarilor, si 
„Predicä", iar p vor aluzia la ingrägare. W a 
e capra „furgonului de bagaje“, întors cu fata la avutul 
familiei, conform prescripfiilor, cu un picior pe coşul = dulcefi in 
9 gt cu dulceaţă de zmeură singerau 
— uta 
faa airo. h j ceața tabagică a crişmelor prin 
a , îti i sä’mi 
pini 2 si Zu amice, n'ai cîţiva lei mărunți să'mi imprumufl 
u banii imprumutaţi dela birjar îşi cumpără un pachet de ţi 
„Funcţionar“-— Cordon leu, cum le numea Luchi —ofeñi 1 
o țigară, şi insfirgit, cu gura şi mările pline de asprul şi delicios 
puturosul fum —echivalent tabagic al brinzeturilor fermentate — 
medită la „ce se va întîmpla", considerind problema numai din 
punct de vedere practic. Catastrofa era iminentă şi de neinläturat. 
Fusese însărcinat de mama lui, la Agapia, să plece cu bicicleta la 
Tirgul-Neamt şi să dea telegrama prin care familia îşi anunţa so- 


- 


BAL MASCAT 221 


220 ____ VIAŢA ROMINEASCA 


22 | ă dela Agapia decunoapte, nu sosise Asta înse A M 

\ Mamitei: mama doamnei Danielescu. Cu banii telegramei taiata ra: f a OR 09 
ehe poa > * — dela Andi, Luchi îşi plätise datoriile făcute la 22 se z tase şi că lăzile ori erau furate, ori înnecate in 

crişmă şi la Sora Aglaia. „Sărac dar demn“: asta era deviza eicova umilată de ploi, „cu ticălosul de mogneag cu tot“. 
11 k: > Casa, cu toate ferestrele astupate cu hirtie albastră prinsä 
lu =. A Aglaia > pass * en zuai 5 viaţă. Mamita era cam surdă. 
m z rvitori sc ‚ © Wuminaţie de zece Mai. Dar acasă nu 
| se 1 ** nările ca la minji cînd vintul le aduce miros de era decit Lina care împreună cu un fruntaş de Roşiori, îmbrăcată 
a Tii, mare paciavurä ! = tea % Ser me mern E lumina becului de-o sută 
TE: s . ME e iununi, luat din biuroul domnului Danielescu, bea vin—furat 

de ris îi fugiră din ochi dealungul obrajilor ; şi uitind i in pi i s i 

„ spre 50 îl duceau roţile trăsurii, muşcă din a- er Pose n, er a Me e ee e ae 
mintirea 8 a Ap i o idia Doamne Aea 8 Umbrelufa doamnei Danielescu se frinse de spinarea Linei ; 
Si cum era goalä, albă şi pietroasă subt — monahalä, in îi 3 căci spinarea Linei însemna rochia ei de ca- 

braţele lui, cu mina stingă saltată odatä cu sînul, intorsese — Hoaţo, ticăloaso, scirnävie, imi aduci toți derbedeii,.. 
dos icoana, şi cu aceiaşi mină pioasă îl pălmuise, Täsindu-i in „Phii, nostimă-i Lina le, constată Luchi deln fereastra bucă- 


nări mirosul busuiocului dela icoană... tăriei, privind trupul servitoar 


Träsura trecea prin Piaţa-Unirii, Un picior de-al Soret Aglaia ei, „care, dilata triumfal, la solduri, 


pintece şi sini, rochia colantă a Duduii, 


a cărui pulpă lumina cerul ca o lactee cale, pe deasupra capului "Asa ai învă 
statuei 100 odä-Cuza, izbi 5 2 N fotografia cuvioasei A- nalen fat in casa mea, lepădătură, tiritură, 
afia: gazda dela Agapia a familiei Danielescu. Stridenſa sului ri—intensificată de vibrația tingirilor 
= Maica Agafia o clevetea pe Sora Aglaia, spunind că mai din bacile ae — lui Andi, dindu i un or ee. 
bine decit să-şi tot spele trupul—„Răsună munţii de-atita späld- gust ; şi în acelaşi timp, il cuprindea o îngrijorare în galop de 
tură !“—ş'ar spala sufletul cu cele sfinte. lar Sora Aglaia, replicase | panis pentru mama lui, congestionatä, cu ochii injectafi şi tul- 
întrun cerc de Mäicuțe tinere, că Maica Agafia mare nevoe să-și uri cu vinele vinät umflate, cu şuvițe de păr alb spinzurindu-i 
spele trupul, fiindcă la un an odată, de Sinta Maria, îşi face „gri- pe obraji, cu un tremur bolnăvicios în minile crispate a blestem... 
jitură* trmpească, şi o curăţă ucenicele cu -mäturoaile de age de Domnul Danielescu sosea cu bäful ridicat—un băț gros de 
paianjen. După care, Maica Agafia o spurcase pe Sora Aglaia cu cireş cu cioc metalic. Dar fulgerul masiv al săbiei lungi—care 
o vorbă scirnavă luată din Biblie. lar Sora Aglaia intrase intro dealtfel spinzura inertă in miniſe fruntagului de Roşiori, —iîl făcu 
noapte fără lună in casa cuvioasei, în odaia lui Luchi, şi acolo, să lepede bätul la uşă, temindu-se ca viziunea băţului să nu sug- 
de pe canapeaua sfinfiei sale maica Agafla, călcăiul înalt al pan- gereze mişcări simetrice mentalități săbiei, 
tofului încălțat pe piciorul gol, în timp ce piciorul avintat spre l! luă cu vorba : 
stele vibra ca libelulele, făcuse un benghi portretului cu ochi haini — Bine, băiatule, asta-i treabă de ostaş ? In loc să-ţi faci 
al Agafiei, aşezat pe păretele purtător icoane... _ datoria la cazarmă.. 

Intre timp träsura ajunse la poarta casei părintești. Luchi, dela geam, icni de ris, auzind. noua predică. 

Mai demult doamna Danielescu bănuia că nu-i lucru curat Pe fruntea ostașului congestionat de băutură şi de dragoste 
cu recipisa telegramei, pe care Luchi pretinsese c'o pierduse la neisprăvită, şi zăpăcit de apariţiile “succesive, curgeau mari bro- 
întoarcerea dela Neamţ. l-ar fi luat-o vintul! Hm! boane de sudoare, înregistrate de ochiul oratoric al domnului Da- 

— Ce-ai făcut, ticălosule ? N’ai- dat-o! e nielescu, I5i reluă bäful delingä uşă, indepärtind cu o miscare e- 

— Nu nervatä pe Luchi, care se pregătea să intervie, 

— Unde-i depesa 7 Duduia n’o släbea din ochi pe Lina. Deformase rochia de 

In buzunar, E catifea: „trebue călcată"; o pätase de sudoare la subfiori: „mi-o 

Intinse manuscrisul telegramei spre a înlătura îndoiala doamnei schate la spălătorie”... = 
Danielescu. Fanfara isterică a cristalelor sparte ii făcu pe toți să tresarä. 

— Şi banii?... Vorbeşte, spune, că te fac bucăţi! Dean Danielescu sfärmase paharele de pe masă, cu ciotul 

> 1. 
É en rea „morală“ şi o pişcătură răsucită : aceasta PE ur Le-afi spurcat, ticăloşilor! Ai să le plätesti, ai să mi 
profund fizică. Luchi clipi umed: oricum, in faţa birjarilor! e Patent 


Drama era generală şi devenea complexă. Cärufa cu lăzile, 


ir: 


s- 
8 


222 VIATA ROMINEASCA 


Si cătră Roşior: 

— Piei din ochii mei, nemernicule ! 

S'auzeau flueräturi în stradă, / 

— Bolgevicule, la Curtea Martialä! tună glasul domnului 
Danielescu, în timp ce mina ridica bäful cu cioc de metal. 

— Nu da, boerule, mirii un glas de „Curtea cu Juri“, notă 
mintal d. Danielescu, c'un recul subit în fata ochilor ceţoşi de 
vin, care îndreptau o căutătură Manlicher cătră băţul ridicat. 

Sabia zingăni scurt. 

— Il omoară, of, apä,—tipä doamna Danielescu atit de ascuţit, 
incit dinţii lui Andi se încleştară dureros. 

Doi sergenfi, din pragul uşii se uitau nehotärifi. Indärätul 
lor, birjarii, vecinii... Şi in tăcerea intretäiatä de giflituri, în 
timp ce Lina zmulsă, cu palmele roşii pe timple, vărsa K- 
roae de lacrimi privind holbat pe militarul înştăcat rg rue 
Andi, cu paharul de apă la gura mamei lui, auzi glasul Duduii, 
şuerător cătră Lina: 

— Scoate imediat ciorapii mei de matasă. 

— Păpuşica are spirit de observaţie : nu se putu împiedeca 
să nu exclame Luchi. 


— Ascultă, Andi, bufni Luchi pe 'nfundate ; să ştii că Apos- 
tolul îl interpeleazä pe Ministrul de Războiu asupra unui caz con- 
cret de bolşevism. 

Andi intră în odaia lui, după o absenţă de două luni, ca 
intr’o odae de hotel, tărindu-şi geamandanul plin de scrisorile ne- 
desfăcute dela da Boldur ; il lăsă lingă prag, Incue uşa, şi 
fără să mai aprindă lampa se aşeză pe margina patului—somiera 
scirții—şi rămase așa, cu braţele pe genunchi, cu pardesiul pe el. 
Schimbi de hotel, dar de casă părintească... 

O muscă bizii metalic în cana de apă goală. Stresinile fi- 
riiau apos, dind frigului din casă accent de ploae ascultată in 
oraşe necunoscute.  * 

Apoi, de alături, din odaia lui Luchi, unde după vioiciunea 
mişcărilor se simțea că lumina-i aprinsă, porni un şuer argintiu, 
pe melodia „Hai lelifo 'n deal la vie“. Luchi se desbrăca. Luchi 
avea şaptesprezece ani, dar zgomotele din odaia lui aveau pai- 
sprezece ani; cădeau zgomotele ca nucile din nucii scuturafi, în- 
cepind cu pocnetul ghetelor descälfate violent; şi atita zarvä şi 
bocăneală răsuna în de alături, că parcă Luchi nu era 
învestmintat şi cu tăcerea gtofei şi a pinzei, ci numai cu ghete 
din cap pănă 'n picioare, 

— Copil fără de inimă, acuma ţi-ai găsit să şueri ! izbucni 
glasul domnului Danielescu, In papuci, cămeşă de noapte şi 'n iz- 
mene lungi, verifica dacă uşile de-afară sint încuiate şi lumina 
dela closet stinsă. 


BAL MASCAT 223 


Amufi şi şuerul lui Luchi, înnodat parcă într'un zimbet pănă 
mine dimineaţă cînd aceiași leliță avea să plece in deal la vie, 
prin şuerul lui Luchi. 

Lumina din odaia lui Luchi, stinsă, întunecă şi crăpăturile 
uşii care despärfea cele două încăperi. Luchi se azvirli pe somiera 
goală, la fel cu cea din odaia lui Andi, ca în mare, de sus, cu 
un salt; somiera scirtli şi săltă ritmic de citeva ori. Sora Aglaia 
sosi dela Agapia, Lina, din bucătărie,—dar somnul le închise uşa 
n nas, şi Luchi adormi inocent ca iarba cimpului. 


* 
* * 


Odaia lui Andi, ca o amplificare a urechii lui, pindi, cu miş- 
care convulsivă a urechilor de iepure, în care-s şi bătăile inimii, 

Din copilărie, Andi fusese osindit să supravieţuiască noaptea 
întregii case, devenind spionul odäilor dealături tocmai in clipa de 
perfectă intimitate şi abject adevăr a zgomotelor, vorbelor şi tă- 
cerilor din preajma somnului, 

Dormise dintăiu în etacul părintesc, trecind din leagăn într'un 
pătuc aşezat la picioarele celor două paturi de nuc ale părinţilor, 

la vrista de patru ani, adică pănă cind venise pe lume Duduia. 

paima apăruse intr'o noapte a ultimului an petrecut în dormito- 
rul părintesc. Asupra nopții, mama lui îi spunea o poveste scurtă, 
il înfăşa în oghial, şi'n clipa cînd îl vedea cu ochii închişi, anunţa 
cu glas tare pe domnul Danielescu rămas în biurou : 

— Andi a adormit. 

Andi nu dormea. Dar pe-atunci, ceiace se petrecea în mintea 
lui era cu totul neatirnat de ceiace se intimpla în jurul lui. Işi 
spunea singur, in gînd, povești, nu cu vorbe, ci deadreptul cu 
icoane : vedea cu ochii închiși poveştile născocite de mintea lui. 
Si cind din mintea lui începeau să răsară, ca dintr'o casă pără- 
sită, icoane prea fioroase, o formula magică mistuia totul: „Asta 
a spus-o Zmeul“ Adică tot ce se întimplase subt pleoapele lui 
în acea viaţă tainică de oglindă a minţii, nu era in el denen, dar 
în schimb, era un Zmeu care-i şoptea la ureche povești înfrico- 
şătoare. Şi cînd Andi rostea formula —, Asta a spus-o Zmeul“—, 
Zmeul pleca dela urechea lui, şi'n el nu mai era decît somnul, 

Dar într'o noapte de furtună cu fulgere care zburau imens; 
iute şi alb, prin sufletul mic cu poveşti, Andi auzise zgomote sträine 
in etacul părintesc : un fel de latrat scurt şi 'nvălmăşit, gemete 
gifiite şi parcă şi-un fel de grohăit. Ochii lui Andi se deschiseseră 
cu fulgerile, din poveşti asupra etacului părintesc, şi văzuse pe 
tată! lui omorind-o pe mama lui. EI lătra, el 2 si parcä 
minca din mama lui cu scurmäturi învierşunate de mistreţ. 

La aceiaşi vristä, dacă s'ar fi intimplat să vadă acelaşi spec- 

ar fi umplut casa de urlete. 


224 VIATA ROMINEASCA 
Dar Andi, scuturat de friguri, cu dinţii strinşi, nu lipase. Ros- 


tise din nou formula magică—„Asta a spus-o Zmeul*—. Şi ’n- - 


tr'adevăr, nu mult după aceia, auzise glasul mamei lui—vrasăzică 
n'o mincase : 

— Trece-mi un pahar cu apă. 

ŞI nici atunci Andi nu voise să vadă näscindul semn de in- 
trebare de după: „Asta a spus-o Zmeul“.. Apoi pătucul lui fusese 
mutat în odaia de alături ; în fostul lui leagăn din etacul părin- 
tesc venise scincetul şi stridenfele de scripcă desacordatä ale Duduii. 
Şi ani dearindul copilul cu insomnii din odaia de alături, şoptise 
in miez de noapte: „Asta a spus-o Zmeul“, deşi nici în poveşti 
nu mai credea şi nici în Moş Crăciun. Dar magica formulă a co- 
pilăriei, şoptită cu acelaşi fanatism, nu mai tägäduia ceiace se 'n- 
timpla aevea în etacul părintesc, ci judecäfile, de pe atunci lu- 
cide, care se formau în mintea-i de copil. 

La şcoala primară aflase din gura dascălului că tată! lui e 
un „apostol al neamului“, Pe stradă, cind trecea de mină cu tatăl 
lui, zeci de pălării se plecau adinc. La un zece Mai, din rindurile 
şcolarilor il ascultase pe tată! lui vorbind in Piaţa-Unirii, de pe 
soclul statuei lui Cuza-Vodă. Se acoperise Piaţa de un zbor de 
aplauze, ca şi cum vorbele oratorului ar fi prefăcut minile mulți- 
mii in aripi; iar uralele dădeau văzduhului un vijlit de fluviu de- 
venit cascadă. Mitropolitul Moldovei särutase obrajii capului de 
zeu cu păr de aur, care în gloria soarelui de primăvară, vorbise 
oamenilor. 

Aşa era tot ce se întimpla ziua. Din toate părţile numai 
stimă, laudă şi venerație pentru tatăl lui. Chiar şi sufletul diurn 
al copilului, împărtăşea atitudinea celorlalţi; îl admira şi Andi pe 
tată! lui, din gura căruia aflase „Povestea Neamului”. Căci dom- 
nul lustin Danielescu era adversarul poveştilor cu Feţi-Frumoşi 
şi Cosinzene, care dau copiilor „o bolnăvicioasă nostalgie a irea- 
lului, distrugătoare a energiei sociale, 

Deindată ce Andi intrase la şcoala primară, domnul Danie- 
lescu începuse să schifeze verbal, pentru folosința Delfinului său, 
O „Poveste a Neamului", care apoi devenise volumul cu acelaşi 
nume, vindut in mii de exemplare. mai întăiu în „Biblioteca Mi- 
nerva“, apoi în „Biblioteca 2 Toi“. Scopul acestui grup de 
„poveşti reale“ era să dezvolte în copii, adică în „tinerele vlästare 
ale Neamului“, interesul pentru istoria naţională şi sentimentul 
mindriei de-a face parte dintr'un „neam de eroi“, de unde nece- 
sară emulaţiune. 

Dar venea noaptea. 

Nu ziua, noaptea Andi aflase printre altele, fragmente din 
povestea neamului în faza ei actuală: amănunte intime şi picante 
despre capii ţării, despre Mitropolifi, Miniştri şi înalții dregători. 
Cutare membru important al „Institutului de Inalte Studii Istorice“, 
alt „apostol al Neamului“ care dormise în casa Danielescu, pe cind 
domnul Danielescu nu era încă membru al înaltului aşezămînt cul- 


BAL MASCAT | 225 


tural,—avea slăbiciuni ancilare. In vederea acestei vizite se fäcu- 
seră ătiri importante în casă şi la bucătărie. Şi Andi auzise 
următorul dialog în etacul părintesc : 

— Ascultă, Mami, trebue să găseşti pentru mine seară o ser- 
vitoare nostimä, spălăţică... 

Pe-atunci, doamna Danielescu nu angaja decit servitoare ve- 
terane, cu infirmităţi vädite— chioare, şchioape—cu sini cit mai ca- 
zufi, mustefi cit mai aparente zi păr cît mai alb. 

— 27 
— Vezi, Mami, Moşului ii cam plac servitoarele tinerele. 

— Taci! Parcă tie l., Şi cu Paraschiva ce să fac? 

— Trece-o la bucătărie. 

— Dă! o să-i convie? Are şi ea obraz! Oricum, e la noi de 
şase ani. 

— Ei, cun bacşiş bun! 

— Bine, frate, de ce nu mi-ai spus din vreme! Să scot aşa 
bătind din palme o fată frumoasă! De unde ? 

— Ascultă o idee, Mami dragă, Dac'ai ruga-o pe Tinca să 
ţi-o împrumute pe Lenţa: se uită ea cam cruciş, da are niște 
pulpe şi nişte şolduri J. 

— Bine, da Lenta... înţelegi, aşa deodată cu oricine ? 

— Ei, iaca! Parcă astea mai fac nazuri! Şi Megul e ga- 
lanton... şi nu cere mult... 

Urmase o scenă acră. Prea bine o ştia domnul Danielescu pe 
Lena] Doamna Danielescu nu-l crufase, reproşindu-i cu amănunte, 
gusturile vulgare. 

— Eşti, dragă, din topor! Ti-o spun eu! Numai tiriturile îţi plac ! 

Impäcarea venise tirziu ‘noaptea, după ce viziunea Lenţei 
şolduroasă şi pulpoasă, fluturase printre soţi, ca muleta printre tauri, 

Domnul Danielescu, propus şi susținut de Moşul care avea 
cuvint hotăritor la Institut, fusese ales, la primul scaun vacant, cu 
unanimitate, Membru al «Institutului de Inalte Studii Istorice“, lar 
Lenfa, curînd după vizita Moşului, fusese dată afară dela Tinca: 

aza bună trece primejdia rea, şi Tinca făcea tot ce dorea doamna 
13 

„Asta a spus-o Zmeul* ? 

Nu! Tata şi mama. 

Nu mai credea în poveşti, nu mai credea nici în „Povestea 
Neamului“, fiindcă de timpuriu începuse să afle că toate statuile 
neamului au trăit şi 'ntr'un etac conjugal, - şi nu mai credea in 
părinți: Asta a spus-o Zmeul... 

Intro noapte, pe la unu, în timpul unei sindrofil, văzuse din 
patul lui, prin oglinda iluminată din antret, privirea impinsă cu miş- 
carea de impungere a cornutelor, a unui musafir spre decolteul 
mamei lui; și-o văzuse pe ea, pe mama lui, cu nările dilatate 
subt privirile care intrau in ea, congestionind-o ; şi-i văzuse plè- 
carea frunfii şi clipirea grea, complice, a pleoapelor, 

„Asta a spus-o Zmeul”. 


226 VIAŢA ROMINEASCA 

Din acea epocă incepuse Andi să aibă uneori un Suris ciudat 
în colțul gurii. Zimbet „de femee care minte“, îl definise mai 
tirziu o prietină de-a lui Andi. Era ceva tulbure, echivoc, în acest 
suris care dădea o aplecare ruşinată pleoa pe o privire ne- 
sigură şi piezişă, în timp ce colțul drept gurii se insinua as- 
cuţit în lături, schimbind întreaga expresie a obrazului, Surisul 
acesta nu era un semn de veselie, provocat de ceva exterior; 
apărea, in dezacord cu seriozitatea clipei, izolindu-l pe Andi deo 
atmosferă generală, şi prin aceasta surisul apărea ca o contrazi- 
cere jignitoare. Mai tirziu cunoscuse oameni—mai ales lemei care 
nu-l puteau suferi, din pricina surisului involuntar care nu era nici 
ironie, nici Sarcasm, nici dispreț, cum socoteau unii. 

La treisprezece ani, doamna Danielescu fi propusese o odae 
numai pentru el, odae de băiat mare, mai îndepărtată de etacul 
părintesc, urmind ca în vechea odae să locuiască Duduia. 


Să afle şi Duduia ? Nu! Se impotrivise, cu o dulceaţă la care 
mana lui n nes rezista. Şi tot el continuase să fie sacul de 
rule negre a oriei contemporane a neamul 
cului părintesc, d RIM 
. poi, văduvă, venise Mamifa să locuiască în casa gi n 
Si Andi devenise vecinul acestei di sie 

Şerban Lateş, tatăl doamnei Danielescu, fusese avocat ce- 
lebru al Baroului ieşan. Cistiga „tot ce vroia“. In schimb, pănă în 
clipa morții işi pierduse nopțile la joc de cărţi, cu sticlele de şam- 
panie şi ceştile de cafea neagră pe masa verde. Dela el, se vede, 
moştenise doamna Danielescu acea crispare a degetelor şi-acele 
gesturi violente, rapace, care dădeau minilor ei o fizionomie şi un 
ritm caracteristic mai ales minilor biestemate să ardă pe rugul car- 
tofor al meselor verzi. 


Doamna Danielescu se aştepta să moştenească la moartea ta- 
tălui ei o avere importantă. O moştenise numai pe Mamifa, vä- 
duvä cu casa, via şi trăsura vindute de creditori. 

Pe cind trăia Şerban Lates, Mamifa era Moş Crăciunul săp- 
taminal ai nepoților ei. Venea în fiecare Simbătă, în trăsură de 
casă,—mărunţică, uscată, modestă si s ca şoarecii, mer- 
gind mereu pe lingă pärefi, niciodată prin mijlocul casei, temin- 
du-se de musafiri şi de ori şi ce figuri cu care nu era demult fa- 
miliarizatä. Cind întindea mina cuiva să i-o sărute, îşi stringea 
degetele convulsiv, şi abea atinsă de sărutarea respectuoasă, mina 
fugea indärät, parcă arsă, şi trupul Mamiţei avea o infiorare de 
8 cînd casa-i zguduită de trecerea unui camion. ; 

orbea foarte puţin, cu ochii plecaţi în jos, sfioasă ca fetele 
crescute la maici. In schimb, desmierda cu migen drägälase de 
veverifä capul copiilor mici, umplindu-i de daruri scumpe. Soco- 
lăţile căpătate dela Mamiţa, erau grase, amărui şi cu delicat par- 
fum de vanilie sau de coajă de e. Drajelele aduse de Ma- 
mija nu erau făinoase și grosolan fardate, ci învăluite in zmalțul 


BAL MASCAT 227 


cel mai fin al zahărului, cu ten de flori de piersic și migdal. lar 
hainele dăruite de Mamiţă erau atit de elegante incit şedeau mai 
mult în dulapul doamnei Danielescu, 

Cind mergeau la masă în casa bunicilor, Mamifa îi lăsa să-și 
comande singuri mincările şi dulciurile preferate, astfel că nepoții 
mincau acolo numai ce doreau. Erau stăpini. Dacă spărgeau vre-un 
porțelan de preţ, sau o oglindă, Mamifa nu le spunea nimic, ba 
dimpotrivă, c'un aer ruşinat de ſetia constrinsă să vorbească, 
spunea cu precipitarea timizilor : 

— Nu-i nimica, drăguță, Lasă-lasă, nu mai plinge. Spune, ce 
să-ţi dea bunica ? 

O sin restricţie. Mamiţa avea o odae numită „salonasul 
päpugelor“ in care adunase vre-o treizeci de păpuşi, unele de loc 
din legendarul Nürenberg, altele aduse din aristocaţia vitrinelor 
Parisului, altele cumpărate la voia intimplării. Acolo, copiii n'aveau 
voe să intre. 

Auzise odată Andi, tot în etacul părintesc, de „nebunia Ma- 
miţei“ care plätise o sumă fabuloasă pentru un cefär-dormitor 
anume comandat pentru păpuşele ti, ca să poată călători cu ele. 
Văduvă şi săracă, Mamiţa venise in casa ginerelui ei cu două cu- 
fere şi cu daruri, tot scumpe, pentrunepofi, ceiace o indignase pe 
doamna Danielescu : avea impresia că de data aceasta plătea din 
pungă „grandurile Mamitei*. 

Mamiţa fusese instalată intro odaifä strimtă şi intunecoasă. 
O vedeau numai la dejun şi la masi. Cînd erau musafiri i se tri- 
metea cite ceva în odaia ei, nu atit din respect pentru timiditatea 
ei bolnăvicioasă, cit mai cu samă ca să fie crufafi nervii doamnei 
Danielescu ; Mamita era cam surdă, şi întrebările vreunui musafir, 
adresate ei c'un ton normal, ar fi dat naştere la tăceri penibile, 

Cind devenise vecinul de odae al Mamiţei—după ce doamna 
Danielescu prefăcuse încăperea de lingă etac in odae de bae—Andi 
avea cincisprezece ani. Deşi spaima vecinătăţii etacului pärintesc 
dispăruse acum, bataia de inimă din indepărtata noapte a copila- 
riei, cînd-pentru intăia oară tăgăduse realitatea cu formula „Asta 
a spus-o Zmeul“, continua să-l stăpinească, sunindu-i un veşnic 
clopot de alarmă care-l ţinea treaz pinä în clipa cînd toată casa 
adormea, ca pe acei şefi de gări mărunte, care nu pot adormi 
decit după ce a dispărut în noapte ultimul tren expres, 

Şi din prima noapte, Andi awise zgomote şi vorbe ciudate 
in odaia bătrinei : începuseră după douăsprezece, ca viaţa cimiti- 
relor, mult după ce Andi stinsese lumina care se vestea şin ca- 
mera de alături prin crăpăturile ugei dispärfitoare, Cu ochii închişi 
în întunericul odăii, Andi aştepta somnul. Dar urechea pindea, 
cum pindise din copilărie. Auzise mai intäiu un scrigget de chee 
întoarsă în broască; apoi, un scirțit infundat de capac de cufăr 

greu, şi gemătul Mamifei care abea-l putea urni. Şi parcă ridicase 
cineva capacul unei fintini cu glasuri subpămintene, căci treptat, 
tăcerea se umpluse de şoapte. 


| 


228 VIAŢA ROMNEASCĂ 


Ce se intimpla? 

Cuvintele de dincolo erau naive ca ale izvoarelor care vor- 
besc singure, ca ale cuiburilor de subt streşini de țară, şi ca ale 
copiilor cind silabisesc poveşti din cărţi cu poze. 

Răsunau nume: 

— Buna dimineaţa, Alice; buna dimineață, Graţiela ; buna 
dimineaţa, Lucica ; buna dimineața, Nunuca... 

i trecuse miezul nopţii. 
replicele numelor, căci ființe vii nu erau, răsunau cu glas 
subţire, spunînd päfanii şi amănunte copilăreşti din vis, Alice vi- 
sase o migdală din care eşea un evantai; Graţiela, o pudrieră plină 
cu drajele; Lucica, un cine de porțelan, care vroia s'o muşte; 
Nunuca era imbufnatä, numai ea nu visase nimic... 

In sfîrşit, Andi pricepuse : Mamita umbla în dormitorul päpugelor. 

Apoi le îmbrăcase pentru bal. Si păpuşele dansaseră in su- 
netele unei muzicuſe din acelea dulci ca ascultate într'un adinc de 
apă, melodie automată, demodată, „ brusc întreruptă 
caşi mersul păpuşelor cu resort, cu un acord neisprăvit. 

Alice, Graţiela, Lucica, Nunuca... 

Apoi, păpuşele luaseră ceaiul, Apoi începuseră pregătirile de 
noapte. Apoi rugăciunea spusă de același glas pentru fiecare Alice, 
Graţielă, Lucică şi Nunucă de porțelan sau de carton. Apoi un 
cintec de leagăn plutise, tărăgănat şi trist, pentru somnul päpuselor. 

Ochii morţi, dar deschişi, a zeci de păpuși care tac... si cu 
care se joacă... 

Se joacă ? 

O fetiţă de cinci-şase ani se joacă vicleană şi gravă cu pă- 
puşele, vorbeşte cu ele, le'ntreabă, singură räspunzindu-si, şi se 
desprinde graţia unei imaculate concepfiuni din complicitatea feti- 
ei cu ea insägi atunci cînd se desmiardä singură alintind fictiu- 
nea cu obraji de porțelan şi ochi de sticlă, în care şi-a întruchipat 
copilul care nu-i decit odrasla unui zîmbet al feminităţii inocente 
şi cochete. 

Dar o femee bätrinä, bunică, la miezul nopții... 

„Mamiţa e nebună“! 

Secretul bätrinei intrase săgeată în inima lui, lăsindu-l cu 
ochii mari deschişi prin întuneric asupra uşii îndărătul căreia 
capul alb al bătrinei printre ochii morţi ai păpuşelor, dădea un 
straniu de lună îngheţată printre stele oarbe. 

Se deşteptaseră amintiri în mintea lui Andi, fäcindu-l să pre- 
simtă viaţa altui atac conjugal: al bunicilor. II revăzuse pe buni- 
cul lui, „bătrin superb“, cum i se spunea, nalt, lat, cu pintec şi 
frunte decorative, cu barbă de gală ca o trend, avind în port şi 
statură atunci cînd apărea pe pragul unei case, acea majestate, 
parcă împrumutată dela cei care vin în urmă, a majordomilor fa- 
miliilor regale. 

In schimb, de indatä ce intra in casă, își lăsa majestatea la 
uşă, ca o livrea, aducind o atmosferă de glume indoelnice, de 


BAL MASCAT 229 
anecdote picante şi aluzii necuvincioase, intovärägite de clipiri 
viclene adresate unui complice nevăzut. Buzele lui groase aveau 
răsucirea tocită a treptelor pe care-au trecut mii de oameni, şter- 
gindu-şi ghetele pe muche. Şi cind tăcea părea că-i buzat de vor- 
bele care vor să năvălească, şi de gestul vifelin al absorbției al- 
coolurilor spumoase din buza dă e 

O particularitate a bunicului lui Andi, era intrebuinfarea vor- 
belor şi a exspresiilor abjecte, în sens admirativ. 

— Ah, ce putoare nostimă! spunea el de-o fată frumoasă şi 
proaspătă mai ales, pe care-o aprecia ca pe-un „Camambert“. 

Sau despre luna plină, antic “răsărită deasupra unui laşi pe 
care parcă atunci îl desgropase din veacuri : 

— Ce scimävie de lună! S’o pişti şi pace ! spunea el, con- 
siderind luna ca dinapoiul dolofan al unei Slujnicuze. 

Fiindcă era „mină spartă“ i se erta tot. Pe fetele tinere le 
lua de gusä, şi le bătea cu palma peste crupă, uitind-o o clipă 
apăsat: şi avea barbă albă! lar cind prindea prin colțul unei case 
vre-o femee mai tinără, cu reliefuri agresive, pe care o acoperea 
cu trupul lui mätähälos, îţi venea să'ntorci capul ca atunci cind 
treci pe lingă oameni opriţi lingă un zid periferic cu inscripții şi 
miros obscen, 

De mic copil, Andi se socotise atit de străin de acest bătrin 
cu aspect de patriarh şi suflet de porc, încit niciodată nu-i spusese 
„Bunicule*. Ocolise intotdeauna, în raporturile cu el, această vorbă 
de argint şi de caşmir. li spunea „mata“, foarte politicos,—sau 
cînd vorbea despre el părinţilor, ori altcuiva, spunea : „Bărbatul 
Mamiţei”, sau „Tatul mamei“ ; dar niciodată nu şi-l însuşise subt 
denumirea de bunic, 

Si alăturea de el, Mamiţa! 

Andi väzuse in casa bunicilor o fotografie dg-a Mamitei la 
saptesprezece ani. Pe-atunci, convalescentă după tifos, Mamita 
avea păr scurt, crescut ondulat, nu deajuns de mare ca să poată 
fi pieptănat, dar propria lui ondulare il pieptăna räväsit, sälbäti- 
cind fruntea şi timplele. Sedea pe un scaun cu spetează naltä, 
care o domina ca o strană, cu minile incrucigate pe genunchi, cu 
fruntea înclinată, ceiace accentua și mai mult delicateta ovalului 
pe care-l presimfiai palid după fragilitatea surisului ostenit, Era 
ceva mai rar decit frumusefa in farmecul acestui portret de tinerefä. 
N'avea nimic din atributele agresive ale frumuseţii femeeşti ; nici 
buzele cărnoase care chiamă sărutarea, nici ochii a căror privire 
e parcă aspirată de nările bărbaţilor, nici sinii care zgirie sîngele. 
Linii de bäefel in clipa nehotăririi de zori palizi, a adolescenţii. 
Si totuşi, fată. 

Portretul Mamifei la șaptesprezece ani era portret de fată nu 
din pricina fustei lungi, căci părul era de bäefel,—ci din pricina 
surisului cu obrazul înclinat, şi a mişcării de ocrotite desteptatä 
in minile privitorului, de această icoană în care feminitatea pusese 


230 VIAŢA ROMINBASCA 


numai acea presimfire de lumină nouă, cu care primăvara Incovoae 
lin crenguțele cind mugurii de zarzăr vor să infloreascä. 

Fetiţa din acest portret mireasa Taurului ? 3 

Si mama lui Andi era fata lwi, a Taurului, nu a Mamifei. Aşa 
gindise Andi in faja uşii care-l despärfea de nebună, căci in 
acea noapte, Taurul, cu lovituri de copită cetluise in mintea lui 
Andi asemănările dintre tată şi fiică. Aceiași vitalitate, aceiaşi carne 
robustă, aceiaşi ochi, aceleaşi nări cu vibrații sexuale, aceleaşi 
mini de cartofor, şi uneori, deseori, același vocabular. A 

In acea noapte, Andi nu mai rostise, fiindcă nu mai putea: 
„Asta a spus-o zmeul“. 

Viaţa dăduse Mamifei un Taur in clipa cea mai fragilă a 
ființei ei de liliac alb,—şi Mamiţa fugise în lumea păpuşelor, du- 
cindu-le lor ceiace scăpase de copitele Taurului: vorbele de cuib 
şi de izvor ale copilăriei, numele prietinelor de-atunci, sau poate 
pe-ale eroinelor din cărţi. i 

Mamita o botezase pe mama lui Andi, Beatrice. Si Andi vä- 
zuse abea atunci, ascultind alături cantilena somnului päpugelor, 
speranța romanfioasä pe care o pusese Mamiţa in fata ci,—c'a ei 
numai va fi—, în clipa cind, desprins din terfinele lui Dante, po- 
2 pe crestetul copilei Taurului, numele cu-atita cer in el, cer 
lorentin. 

Un an întreg Andi fusese vecinul de odae al Mamiţei. 
dealungul nopţilor acelui an, făcuse descoperiri ingrozitoare. Un 
portret de tinereţă al tatălui lui—pe-atunci nu purta barbä—era 
atit de asemănător cu portretul Mamifei la şaptesprezece ani, încit 
S'ar fi spus că-s fraţi întru acelaşi argint limpede al tinerefei cu 
genele plecate pe lumina ei de lună. Era o înrudire izbitoare in 
delicateta osaturilor, deşi mai eminescian naltä era fruntea băia- 
tului decit a fetiţei, şi abea mai robustă bärbia. Dar närile aveau 
aceiaşi curbă şi aceiaşi zveltă ingustime în care nu simți palpi- 
tind masacrul al garoafelor, ci parcă, Inoptarea toporaşilor. 
Si linia sprincenelor aceiași, lungă, fină. Şi minile de fată şi băiat, 
cu degete atit de-armonioase, că parcă în aceiaşi clipă liberaseră 
spre cer, păreche, zborul unor rindunele, räminind prelungi. 

Mamifa şi Taurul! 

Şi iată că din nou viaţa poruncise aceiaşi împărechere. Fra- 
tele întru asemănare al Mamifei, îndrăgostit de fata Taurului, ŞI 
din ei doi răsărise Andi, al treilea frate al celor două portrete de 
tinerefä, al tatălui şi al bunicei. 

Fetiţa din vechiul portret devenise Mamiţa păpuşelor. 

Băiatul din vechiul portret devenise lustin Danielescu, Pro- 
fesor Universitar, Apostol al Neamului, Membru al Institutului de 
inalte Studii Istorice, Deputat, membru în consilii de administraţie. 
ŞI fratele intru asemănare al Mamifei începuse să samene cu soţia 
lui, cu fata Taurului. Alte osaturi, ce-i drept, dar zimbetul de sa- 
tisiacţie zi de belşug al aceleiaşi cărni, îi îmbrăca pe unul şi pe 
altul, dindu-le ceva fräfesc. Si mai mult: în ultimul timp, Andi re- 


I BAL MASCAT iSS Sa EO 231 


cunoscuse în răsucirea buzei de jos a tatălui lui, şi aceasta sco- 
bită şi deformată de oratorie, expresia gurii Taurului. 

__ Atunci, el, Andi,—incä fratele celor două fotografii, supravie- 
fuitorul lor, dar fiul şi nepotul tuturora. va deveni şi el un alt 
lustin Danielescu, sau, ca Mamita, alt orfelinat pentru păpuşile cu 
ochi de sticlă ale gindurilor de nebun sau maniac ? 

Işi inälfase gindul înspre viitor, cu gestul tragic al cumpe- 
nelor de fintini secate, peste cimpii arse de secetă, subt azurul 
sterp al cerului. 

Şatuncea, glasul mare al văzduhurilor, care dă poruncă 
toamna frunzelor să cadă şi păsărilor să plece, — ii şoptise : „Pleacă“. 

Vorbise'n el acest glas, indreptindu-i ochii spre stelele care 
luminează alte ţinuturi, şi urechea, spre fipätul sfişietor al loco- 
motivelor în tăcerea nopţilor ieşene,—dar răsunase glasul în vara 
anului o mie nouă sute şaisprezece. Curind răsunaseră alte trim- 
bite deasupra Iaşului, posomorindu-i somnolenfa, şi Incepuse ano- 
timpul social al uniformelor militare. duduise Moldova de 
mulțimile care veneau, intrind ca bejänarii de odinioară in vechile 
mănăstiri, pe porţile larg deschise ale Capitalei Moldovei. 

Viaţa de aiurea, spre care Andi voise să plece, gilgiia subt 
ochii lui, ca un Nil pe care l-ai fi visat desfäsurindu-se de aur 
faraonic şi de jad prin malurile de belşug, de soare şi palmieri, 
ale unui vechi Egipet, purtind corăbii care duc în pinzele triun- 
ghiulare parcă icoana piramidelor,— şi pe care l-ai vedea milos 
in revärsare, puturos, rău zi malaric, făcut din balele de spumă 
şi din fălci de crocodil. 

Şin timpul războiului fi păruse dulce tihna și singurătatea 
odăii din căminul părintesc. Viaţa casei izbucnea de imineaţă 
până seara înafară : doamna Danielescu la spitalul pe care-l con- 
ducea ; domnul Danielescu, în parlamentul ţării, unde discursurile 
sale sunaseră trimbifi de aur, după expresia ziarelor vremii. Andi 
nu ascultase aceste trimbiti de aur, a căror tinichea sonoră, mai 
bine decit toţi el o ştia. In zilele de infriguratä activitate ale 
războiului— activitate exagerată de fiecare, potrivit cu zăpăceala 
temperamentului säu,—sofü Danielescu, aerisiti de statornica atin- 
gere cu oameni străini, aduceau seara acasă ecourile preocupării 

e fenomenele imperios sociale, exterioare casei,—şi o salutarä 
poftă de somn, de odihnă. Doamna Danielescu pierduse citeva ki- 
lograme—prisosul din timpul păcii,—involuntar, fără cură, de slăbit 
intinerind ca siluetă şi mişcări, ceiace-o făcea să se scoale mai de 
dimineaţă, ca să reinceapä mai degrabă activitatea care-i dădea 
o primă şi zilnică satisfacţie în oglinda matinală. Vitalitatea ei, au- 
tomatizată de viaţa de famille şi sindrofii de pănă atunci, şi prin 
aceasta micşorată, släbitä,—fusese iarăşi stirnită, ca de-o intine- 
fire prin dragoste, de noul ritm social la care participa cu fanatism. 
In timpurile acele, vechiul laşi—cu boerii, cu rataţii, cu mahalaua 
intelectuală şi cu adevărații intelectuali, cu atmosfera familiară şi 
ticurile sociale ale fiecăruia,— dispăruse ca o insulă cu ruine, scu- 


_ 


232 : VIAŢA ROMINEASCA 


fundată şi acoperită de valurile unei mări peste care se durau 
poduri pentru mulțimile altor vremuri, Rarii boeri bätrini, ultimii 
intelectuali ai vechiului laşi, şi-l aminteau cu melancolie, numai ei 
auzindu-i Inca din tăcerea unui salon scapat de încartiruire, sau 
din mausoleul unei biblioteci crufatä de foc,—elegia clopotelor 
seufundate. A ob 

Dar pentru doamna Danielescu, dispariţia vechiului laşi in- 
semna distrugerea arhivei cu actele de naştere, o intinerire, o vi- 
aţă nouă întrun fel de Americă romineascä, in care, deşi la ea 
acasă, nu mai vedea pe vechii oameni care insemnau foile calen- 
darului anilor ei. Altă fizionomie avea oraşul străbătut de automo- 
bilele demnitarilor în refugiu, întinerit şi el, laşul, caşi doamna 
Danielescu, căci odată cu dispariția mosnegilor—inainte de războiu 
lagul era un fel de azil de pensionari=—, şi odată cu dispariţia 
träsurilor jidovesti, hodorogite şi cu gloabe şchioape — acum rechi- 
zitionate— laşul căpătase exuberanfa unui motor de automobil in 
plină viteză, trepidatie necontenită care-i alunga insfirgit, tăcerea 
mortuară de pănă atunci. 

Nici străzile nu mai aveau aceiaşi configuraţie. Strada Lä- 
puşneanu devenise, de fapt, Calea Victoriei adusă la laşi de re- 
fugiaţii Căii Victoria ; Păcurarii şi Sărăria, deveniseră albiile prin care, 
cu armonii grave de orgă şi mers de fluvii toropite de îngheţul 
iernii, veneau şi se duceau armatele ruseşti. Şi toate străzile, 
umblate de alți oameni, şi toate casele la ale căror ferestre apă- 
reau alte chipuri, contribuiau la înnoirea Iaşului care nu mai vor- 
bea evreeşte, ca înainte de războiu, cu rare insule de graiu mol- 
dovenesc, ci franfuzeste, englezeste, rusește şi munteneste pe fan- 
toma străzii Lăpuşneanu, şi olteneşte, munteneşte, ruseşte şi 
basarabeneste la periferii. A ? 

Apoi, doamna Danielescu îşi schimbase profesia : nu mai era 
gospodină şi profesoară, ci directoare de spital. Alte itinerarii, alte 
gesturi, alte haine. In locul şcolii cu miros de closet, clas gi can- 
celarie,—spitalul ; în locul profesoarelor, imbätrinind in front cu 
doamna Danielescu, doctorii francezi, care cu drept cuvint o con- 
siderau tinără cum şi era, cälitä în apa vie, exotic virilă, a ochilor 
galici; în locul copiilor, copiii de-acasă ai pintecelui,— bolnavii 
care-ţi dovedesc tot limpul că eşti mamă, adică biblic mărinimoasă, 
nu mamă, adică mai puţin femee dätätoare de dragoste şi mai mult 
femee dätätoare de viaţă, cu jertfa tinereţii; în locul somnului de 
după dejun, spalatul farturiilor după dejunul luat la spital în ca- 
mera albă cu miros de farmacie şi de Maryland, în costum de 
soră de caritate, i 

Domnul Danielescu, deputat, militant, lucra într'o parte, doamnă 
Danielescu, într'alta, Activităţile lor diurne, n’aveau nici-o contin- 
gență. Pentru amindoi, casa cu familia era pe planul al doilea, 
toată ziua ; în schimb, seara, cind se întorceau dela lucru, atmos- 
tera familiei regăsite, devenea odihnitoare, ca atunci cînd te întorci 
acasă după o călătorie lungă. Căci pentru amindoi, ziua din timpul 

3 > 


_BAL MASCAT au 


războiului—ziua mobilizată—nu însemna ca cele dinainte de räz- 
boiu, timpul exercitării unei profesii înafara casei, ci un fel de 
călătorie întralt oraş decit acel din care făcea parte casa lor 
—păstrată in atmosfera păcii,—aceiaşi, tot imbelşugată, fără nici-o 
cameră rechizifionatä, cu lemne indestulätoare, cu camara incär- 
cată de huzur, şi copiii parcă mai cuminţi, în tot cazul mai puţin 
enervanfi şi servitoarele la fel. Din cînd în cind, în zilele de sär- 
bătoare, iar Duminicile in totdeauna, sofrageria casei Danielescu 
se umplea de doctori franceji şi de dregători refugiaţi din Mun- 
tenia, care lăudau necondiţionat calităţile de „gospodină moldo- 
veancă" ale doamnei Danielescu, precum zi parfumul patriarhal 
păstrat încă numai in „casele boereşti ale Moldovei“, Mamiţa 
trebuia să participe la aceste mese, căci toţi invitaţii erau infor- 
maţi, în 2 că n’aude tocmai bine, ş'apoi distinctiunea fără 
cusur a Mamiţei, cu toată timiditatea ei, îmbrăcămintea ei neagră 
şi corectul ei accent franțuzesc, aveau pentru „atmosfera patriar- 
hală” acelaşi rol, casi afumatul cu rîşină de brad. 

— Brazii noştri, saracii! ofta domnul Danielescu, îndreptind 
cuțitul plin cu icre moi spre gură. 

Epoca războiului insemnase pentru Andi un fel de vacanţă 
de părinţi, al căror suplinitor acasă era, Nu se mai auzeau strigăte 
la bucătărie, şi totuşi, servitoarele nu-și făceau mai mult de cap 
decit in epoca certurilor zilnice şi a controlului amănunţit. 

Intr'adevăr, casa familiei Danielescu, în timpul zilei numai cu 
Mamiţz, cu Andi şi copiii, avea farmecul arhaic al vechiului laşi, 
farmec făcut din lene la fereastra cu flori şi coline albastre, din 
reverie, din lecturi, într'un cuvint, numai din acele activităţi sau 
inactivităţi, lipsite de asprimea luptei pentru viaţă, îndulcite şi pa- 
tinate de un lirism uşor melancolic—cum vechile oglinzi sint uşor 
fumurii,—care dela o vreme dä si bărbaţilor acestei atmosfere, un 
fel de teminitate : numită de Munteni, protector, „farmecul moldo- 
venesc“, şi sarcastic, „puturoşenia moldovenească“. 

Ultimii doi ani de liceu îi preparase în particular, singur în 
odaia lui de lingă odaia lui Luchi, sau mai ales, în „Hulubärie*, 
adică în odaia solitară cu balconaş de lemn, înălțată deasupra casei, 
ca un observator, cu vedere spre colinele laşului, ceiace-i dădea o 
aeriană intimitate în plin cer. Această odae fusese construită de 
domnul Danielescu, după ce devenise proprietarul casei, cu scopul 
de-a lucra acoln, ferit de fipetele copiilor şi de zgomotele casnice, 
Avea sobă vastă, masă de lucru, bibliotecă, o canapea şi citeva 
fotolii vechi, aduse din casa Mamifei. Andi-i impodobise un părete 
cu cele două portrete de tinerefä : al Mamifei si al tinărului Iustin 
Danielescu, fantoma tatălui lui Andi. 

Acolo în Hulubărie, trăia laoparte de părinţii lui, fericit însă 
că-i vede n fiecare seară, sănătoşi, prosperi, şi mai îngăduitori în 
distrata guvernare a casei; fericit că nu mai e vecinul etacului lor, 
interzicindu-şi să-i judece, să-i comenteze, sau să inventarieze cu 
luciditate viaţa lor de-afară. Inväfa si cetea mult în aeriana Hulu- 


2 


m 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bărie pe care-o mobilase cu lucruri vechi din pod, în armonie cu 
cele de pănă atunci,— ordonîndu-şi orele de lucru meditativ şi o- 
rele de lene armonioasă. 

Aşa că în timp ce vechiul lași dispăruse pentru mai toţi ie- 
şenii, rAminind un fel de amintire de pastel in mintea unora ; in 
timp ce societatea romineascä, mobilizată sau sedentară, capătă o 
nouă configuraţie colectivă şi individuală ; şi'n timp ce adolescenţii 
de vrista lui Andi, participind indirect la războiu, dar mai per- 
meabili la prefacerile şi innoirlle războiului chiar decit cei care 
mureau În prima linie, se pregăteau să devie efebocraſia de mai 
tirziu, şi deocamdată, o nouă generaţie, o nouă emisiune de suflet 
social, generaţie mai precoce decit precedenta, mai puţin roman- 
fioasä, mai energică n fapte, mai temerară n ginduri, mai cinică 
in apetituri, mai realistă zi mai aprig sensuald,—Andi, în Hulu- 
băria lui, devenea sufleteşte, un supravieţuitor al vechiului laşi, re- 
fugiat în această nouă arc a lui Noe, care plutea deasupra delu- 
viului vieţii recentulu oraş, pe apele de linişte ale văzduhului cu- 
prins de culmea dealurilor. 

In această epocă se simfise legat printrun fel de complicitäte 
atectuoasă şi induiogatä, de bătrinii maniaci ai lagului, care mai a- 
păreau din cind în cind în casa părintească: domnul Kuparencu, 
fost, pe vremuri, Prim-preşedinte al Curţii de Apel, şi profesorul 
Ivănescu, vechiul dascăl de istorie al domnului lustin Danielescu, 
pe pulpana gloriei căruia îşi pleca umil fruntea. 

inainte de războiu, aceste „căzături“ aceşti oameni im- 
päiafi cu ticuri, îi inspirau o instinctivä aversiune şi o compä- 
timire schifatä numai cerebral. In timpul războiului însă, odată cu 
complectarea mobilierului Hulubăriei cu vechituri din pod, căpătase 
o simpatie spontană pentru aceşti bătrîni, de care-l lega doliul co- 
mun al trecutului mort, simpatie devenită afecţiune, şi nu afecţiune 
fiiască, ci prietinească. Devenise camaradul lor, căci în acele tim- 
puri, nu viaţa îl chema pe Andi, ci trecutul, aşa că devenise ca- 
maradul lor retrospectiv întru acest trecut, tocmai în vremea cind 
se legau camaraderiile întru actualitatea cea mai crincenă : a răz- 
boiului. li invita la el în Hulubărie unde le făcea cafele negre— 
dulce Preşedintelui Kuparencu, şi fără caimac, amară, Profesorului 
Ivănescu, blănită gros cu caimac; — le oferea dulceaţă, de afine 
lui Kuparencu, de rod zaharisit lui Ivănescu, precum si bucățele 
de zahar muiate bine in cognac, servite intr’o farfurioarä de cafea 
neagră ; şi le era partener la panfarolä. i 

— Aşa bäiet nu s'o mai pomenit! proclama domnul Kupa- 
rencu, cu un uşor pocnet al danturii. 

— Ha? il întreba domnul Ivănescu, inchizind cu deferenţă 
poarta casei. 

— Aşa băiet nu s'o mai pomenit ! urla congestionat, cu ochi 
minioşi, domnul Kuparencu, fiindcă incă depe cind prezida la Curtea 
de Apel se deprinsese să vorbească încet, ca să-i înveţe pe a- 


BAL MASCAT 235 


— — 


vocati şi grefieri să fie cu ochii in patru, uitind o clipă, că Ivä- 
nescu e „ramolit şi surd“, * 

— Adevărat, bine-ai zis, o vorbă! aproba in fiecare zi dom- 
nul Ivănescu aceiaşi „vorbä* a domnului Kuparencu, fără să se 
mai „formalizeze“ de ton, fiindcă ştia că Preşedintele „e ramolit 
şi-l supără dantura”. 

Andi era cu ei ca un al treilea bătrin care tăcea şi asculta 
spusele celorlalți. Trăia cu ei întrun trecut şi printre amintiri cu- 
noscute nu din experiența lui, ci numai din vorbele lor, familari- 
zindu-se atit de tare cu acel trecut şi cu acele amintiri, încît dac'ar 
fi fost transpus, printr un miracol, cu patruzeci de ani In urmă, ar 
fi putut participa la seratele Coanei Catinca Chiunoaia sau Frăsi- 
nica Zmäu, ar fi putut interpela, cu poreclele lor, pe mai toţi bo- 
erii şi intelectualii Iaşului de-atunci, ar fi putut vorbi, în largul lui, 
cu colegii dela Curte, şi-ar fi putut nuanţa cu clopotelul preşiden- 
tial marile desbateri judiciare de atunci. 

Prezentul, adică războiul, apărea rar în convorbirile bätrinilor, 
fiind pentru ei ca o fereastră zidită, care ar da pe un cimitir. Andi 
impärtägea, fără efort atitudinea lor: şi 'n anul o mie nouă sute 
şaptesprezece Andi avea abea şaptesprezece ani, dar în tovărăşia bătri- 
nilor şi n atmosfera Hulubäriei, devenise bunicul propriei sale ti- 
nerefi pe care-o lăsa in umbră, bucurindu-se de ea ca de ceva 
exterior, zărit în oglindă ca la fereastră. 

Nu cunoscuse încă trupul femeii, şi se ferea să-l dorească, 
Uneori numai—cum ar răsturna vintul un mänunchi de garoafe de 
e pervazul ferestrei in casä—inima-i trimetea o zvicnire apăsată 
n singe, parfumindu-i-l parcă pipărat, arzător, îngreuindu-i-l tulbure. 

recea. 

Dealtfel, dragostea trupeascä era atit de strins asociată în 
mintea lui cu o scenă privită cu ochii copilăriei, şi cu altele as- 
cultate de urechile adolescenței pure în ctacul părintesc, incit 
spaima, vechea spaimă— „Asta a spus-o Zmeul —veghea între do- 
rina şi faptă, 

Dar in timpul anilor războiului îşi dăduse samă de frumu- 
sefea lui, cu mai multă îngrijorare şi umilință decît mindrie, vä- 
zind-o că trăeşte în ochii mai tuturor femeilor, ca o ameninţare. 

De mic copil, Andi auzise exclamaţiile : 

— 29 B Ah, ce copil frumos, Vai, ce adorabil e! 
Bombonicä 

Şi de mic copil, măgulirea cuprinsă în aceste exclamafii nu-i 
micşorase ern Dr no sensafie a pupäturilor fepoase, tabagice sau 
vinifere a bărbaţilor, a pupäturilor pocnitoare, viscoase şi colorante 
ale femeilor, precum şi-a desmierdărilor care-ţi lasă mincărimi şi 
mirosuri străine pe obraji. Pe-atunci, în societate, Andi devenea 
un fel de ubiect de artă exotică, adus dintr'o călătorie in orient, 
pe care toţi il pipăiau, il malaxau, îl cintăreau, întorcindu-l pe 
lata şi pe dos, parcă spre a-i afla eticheta cu preţul și adresa 
vinzatorului. 


za VATER — 


„Nu-l lăsau în pace“, îl expropriau, atribuindu-I—färä să-l 
Tonsulte—distracfiei comune, ca o grădină publică. Si de-atunci, 
Andi pusese sufletește intre el şi admiratorii supărători, ceiace sta- 
tuile au concret în jurul lor subt formă de bare de metal: indi- 
ferenfa protectoare în jurul resemnării de a fi statue. 

La zece ani i se spunea „Fetiţa“, deşi purta părul scurt şi 
nu se juca cu păpuşi. Avea ochi gravi, cu e atit de bogate, 
că toate clipirile erau catifelat vizibile, pärind lente şi plutitoare ; 
şi desenul buzelor era astfel reliefat, că păreau -pururi deschise 
pe-o respirație de somn surizător, aşa cum nările nasului perfect 
drept, păreau conturate de uşoara dilatare a unui. parfum de floare 
delicată, i; 

— Ce stă Fetiţa aşa de tristă ? îl întreba cite-o cucoanä gata 
să-l consoleze 2 pipăiri şi frămintări. A 

Nu era trist deloc: privea pur şi simplu. Dar genele pluteau 
atit de negre pe ochii negri, încît obrazul părea trist şi palid ar- 
gintiu cum sint crinii noaptea, 

La treisprezece ani, trupul prea subfirel, încă firav pănă a- 
tunci, se desfäcuse înspre umeri cu acea sprinteneală infloritä a jet- 
d'eau-urilor în clipa cînd tulpina lor de apă se desparte în mă- 
nunchi, pulverizindu-se rotund. Părea elegant în orişice haină. 

— Unde-ji faci tu hainele, Andi ? îl cercetau camarazii dela 
şcoală. 

— La Simka. 

— Ei! se minunau ei auzind numele croitorului din Strada 
de Sus, casicum s'ar fi aşteptat s'audă un nume de croitor măcar 
bucureștean. 

Pe-atunci Mamita îi fäeuse un rind de haine de catifea neagră: 
pantaloni/scurţi, opriți deasupra genunchilor, tunică rusească. 

— Vai, ce piele fină are Andi! 

Şi cucoanele îi pipăiau pulpele dulci ca obrajii de fată mare, 
pişcindu-i-le n treacăt, lăsîndu-i urme ca de finfari, şi-i pipăiau 
gitul rotund, strecurindu-i mina pe spinarea goală : copil! 

— Te gidili, Andi? 

— Nu. 

— Ei, ia sä vedem! 

Si minile, cam umede, mai desmierdau odatä pe subt hainä 
linia flexibilă a spinării. 

In hainele de catifea neagră avea silueta pajilor purtători de 
trenă, a căror graţie nici preajma ogarilor albi no poate micşora, 

Atunci, la treisprezece ani simfise pentru 'ntdia oară J 
in singe al femeii, 8 scirba de tine însuţi pe care ţi-o lasă. Dela 
zece ani, doamna 
justifica simbolul măștii lui Beethoven, atirnată în salon, cu o ex- 
presie crincen mahmurä, de-asupra pianului care făcea parte din 
mobilierul obligator al unei case de intelectuali ieşeni. Doi ani 
Andi luase lecţii de pian cu un elev dela Conservator, după ple- 
carea căruia trebuiau să deschidă nu numai ferestrele salonului, 


t 


anielescu ii luase profesor de pian, pentru a 


BAL MASCAT 237 


dar şi pe celelalte, şi s'afume. Andi nu resa cu acest artist 
mirositor, Convinsă că femeile au inăscită s agogia artelor“, 
doamna Danielescu îi angajase o profesoară de pian. Lua lecţiile 
în salon, cu uşile închise. Dela a doua lecţie profesoara începuse 
să miroase mai tare a parfum, şi să-și îngrijească mai amănunţit 
unghiile. Se aşeza la pian pe un scaun lipit de al lui Andi, şi 
după fiecare gamă îl apuca de mini, explicindu-i cum trebue să 
tie degetele, cum trebue să apese clapele,—in timp ce-i främinta 
minile ca pe-o batistă. 

Apoi îi lăsase minile, dar începuse să-şi lipească pulpa de 
piciorul lui Andi, chipurile ca să apese pedala cind trebue: şi fä- 
ceau game! Intr'o zi, după ce apăsarea pedalei devenise din ce 
în ce mai sacadată, profesoara il acoperise cu o sărutare pe buze, 

îfiită, lungă, zvicnitä, care-o lăsase cu ochii închişi şi närile pa- 
ide,—iar pe Andi, cu buzele umed umflate, cu obrajii aprinşi şi 
ochii lucioşi, avind expresia de nevinovăție echivocă a copiilor goi 
în tunici subțiri, purtind pe cap cununi de roze, imbätafi la mesele 
lui Neron, pentru a îmbăta la rindul lor şi altfel decit vinul ochii 
patricianilor romani. 

După această lecţie de pedală il scuturase o scirbă atit de 
violentă incit işi arsese gura cu apă îndoită cu colonie, neputind 
nici să minince in seara acelei zile, îngrețoşat de propria luigură, 
presimfind actul impur pecetluit in ea. 

In anii războiului, spre seară, cînd singur in Hulubärie a- 
prindea lampa de pe masa lui de lucru, aplecindu-se pe-o carte, 
păretele pe care se proecta umbra profilului lui Andi, devenea 
preţios ca păreţii muzeelor de artă statuară greacă, în clipa de 
mister cind aceiaşi lună care-a luminat cu veacuri în urmă profilul 
de eternă tinerefä al efebilor greci în nopţile Eladei, luminează 
icoana lor de marmură, trimefindu-i umbra vie pe păretele muzeului. 

Din cap pănă'n picioare Andi era perfect frumos, in felul 
efebilor greci, al căror vestmint uşor ar fi putut să-l poarte printre 
statuile muzeelor suindu-se pe soclul lor. N'avea fir de păr pe tot 
trupul cruțat de acest aspect stufos al virilităţii: o nuditate de 
fecioară, Şi obrajii îi erau imberbi, häräzifi unei tinerefi de mar- 
mură nudă. Părul brun avea în el o flacără de aur care Incälzea 
paloarea obrajilor inguşti şi ovali, cu bărbie făcută pentru desmier- 
dări ca a fetifelor cu cozi lungi. Pănă şi minile-i erau tăiate cu 
aceiaşi artă ; degetele lungi şi podul palmei fardat cu acel roz 
firesc pe care natura rareori il suflă de pe trandafiri în palmele 
omeneşti,— dădeau gesturilor lui o solemnitate prețioasă. Cind 
fringea pinea la masă, te gindeai că începe poate un miracol ca 
la masa dela Caana. 

Crescind mare, devenind adolescent, scăpase de minile care-l 
vămuiseră în copilărie. Femeile nu-l mai apucau de git, de guşă, 
de bărbie şi de pulpe, nu-l mai desmierdau ca pe pisicile de An- 
gora. Era prea mare! In schimb îl priveau. Il priveau cu ochi de 
bărbat care măsoară o fecioară frumoasă, Stirnea o poftă de viol 


„u aia 
* 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


ochii femeilor. S'ar fi spus că tinereſa lui cu linii de lumină de 
ay cu palori de crin, şi frägezimi de rouă, dădea femeilor sen- 
zatia unei feminitäti alta decit a lor, mai fragedă, mai delicată, 
care le viriliza în atitudinea care-o aveau faţă el, luîndu-le pu- 
doarea vicleană de nimfe urmărite, dindu-le în schimb, priviri de 
faun urmăritor, şi o măgulitoare impresie de dominafiune bărbătească. 

Şi tocmai în aceste clipe, pe chipul lui pur—frate al celor 
două portrete de tinerefä: al Mamifei şi al tatălui lui—, tresărea 
surisul echivoc şi tulbure de „femee care minte“, suris care-şi 
avea pricina nu într'o faptă ruşinoasă de-a lui, ascunsă celorlalţi, 
ci în oglinda ‘n care într'o noapte a copilăriei, o văzuse pe mama 
lui docilă si vibrantă subt privirile cornute de poftă ale unui 
bărbat. Si-acest suris, înterpretat ca o ratificare a privirii stirnite 
în ochii femeilor, făgăduia atit de mult, in cit Andi era urmărit 
stăruitor, cu copite de faun, fiind silit el, bărbatul să ia o invo- 
luntarä atitudine de nimfă urmărită, ceiace-l umilea, desgustindu-! ; 
iar pe femei le aflfa și mai tare, apreciind ceiace socoteau ele că-i 
impus de ritualul cochetăriei femeeşti bărbatului pe care-l tratau 
a pe-o îemee, 4 
5 Odată, in o mie nouă sute şaptesprezece, fusese nevoit să-şi 
părăsească Hulubäria, pentru a o însoţi pe mama lui intr'o călă- 
torie cu automobilul pănă la Tirgul-Frumos. Deşi n'ar fi dorit să 
cunoască particularităţile nici-unui itinerar de-al părinţilor săi, ac- 
ceptase rolul de „cavaler“ al mamei şi al insofitoarei ei, o bucu- 
resteancä, tot infirmieră de războiu. i 

Ziua aspră de Octombre şi teama de frig care stäpinea in 
acel timp chiar şi pe cei care nu suferiseră in bordee, trenuri şi 
trangee,—il hotărise pe Andi să împrumute pentru această cala- 
torte — care pentru el, sedentarul din Hulubärie, avea caracterul 
unei adevărate expedifi—, o scurteică blănită cu blană de miel pe 
dinăuntru, şi guler de astrahan brumăriu, precum şi căciula la fel, 
apartinind domnului lustin Danielescu. Si căciula, naltä, cam largă 
pentru capul lui Andi, şi scurteica, tăiată pe dimensiunile unui 
trup amplificat de grăsime,—dădeau siluetei lui Andi şi obrajilor 
lui albi, o zveltefä reinen si o frägezime de fată îmbrăcată la 
vinätoare in haina pädurarului. 

Automobilul, S limuzină de-a Marelui Cartier, cu mers onc- 
tuos şi geamuri de cristal cu perdelufe ca vagoanele ministeriale, — 
se oprise la scara casei Danielescu exact la ora convenită : decînd 
cu spitalele, cu en 55 cu räzboiul, femeile se masculinizaserä 
în multe privințe, căpătind cochetăria punctualitäfii aşa cum înainte 
de războiu o aveau pe-a întirzierilor distrate. 

Doamna de lingă şofeur, cu fata nevăzută subt casca de a- 


viator cu ochelari de scafandru, invitase pe doamna Danielescu să 


ia loc pe canapeaua din fund. 


Andi nu apăruse inen: el avea deprinderea femeilor dinainte — 


de räzboiu. 
— Andi, hai drăguță! 


BAL MASCAT 239 


Se ivise pe pragul casei, in lumina brumărie ca şi astra- 
hanul căciulii nalte zi al gulerului amplu, cu frumusețea lui luminos 
vădită, ca un buchet de crini adus pe braţe. 

Cind doamna Danielescu îl prezentase, ochelarii de scafandru 
dispăruseră, descoperind o faţă de brună cu sprincene şi ochi 
imperiogi, bărbie autoritară, şi-o umbră vioriu pufoasä de-asupra 
buzei de sus; iar mina care nu-şi scoase mănuşa pentru doamna 
Danielescu, sc țindu-şi-o c'un gest de jupuire, apăruse goală, nervos 
poală, pentru a-l obliga pe Andi să i-o sărute, cu capul descoperit. 

äräsind subit locul de lingă şofeur, unde pănă atunci părea defi- 
nitiv statornicită, doamna venise in fund, fingädoamna Danielescu. 
Andi se pregătea să treacă el lingă şofeur, lăsindu-le pe doamne 
singure în fund. Un glas de general feminin, îl oprise cu piciorul 
pe scară, făcîndu-l să revie. 

— ll luăm cu noi pe bäetel, Poftim, tinere. 

Ascultase deci pe cea care părea amfitrioana limuzinei, Inläuntru, 
mini posesive îl instalaseră în locul cuvenit femeilor, adică in colț, 
doamna, cu toate protestările doamnei Danielescu şi-ale lui Andi, 
aşezîndu-se băeţeşte, la mijloc. 

Porniserä. 


Andi se uita pe fereastră. Femeile vorbeau: spital, răniţi, 
front, ciorapi... 

Andi urmărea norii. 

Analizate atent, picioarele doamnei, cărnos lungi în ciorapii 
de matasă groasă, ofereau un contrast: cel drept, dinspre doamna 
Danielescu, adică cel dinspre mamă, cu virful pantofului apăsat 
pe covoraşul de jos, asigura stabilitatea ui,—pe cînd celălalt, 
cel dinspre fiul mamei, era atent şi disponibil. La hopuri şi viraje, 
genunchiul lui Andi nu ciocnea genunchiul vecinei,—veghea; dar 
2 vecinei cel atent—se lipea scurt, în treacăt, parcă din 
orfä majoră, de genunchiul lui Andi. 

La început, vecina şedea dreaptă pe muchea canapelei pri- 
vind înainte drumul peste umărul sofeurului, avind aerul că dis- 
pune prin suggestie de volanul minuit de şofeur. Dar după mai 
multe hopuri—psicologice—şi cotituri—erotizante,—părăsind atitu- 
dinea de Amiral al limuzinei se tolănise în fund... 

— Vă staţi comod, întindeţi-vă bine 

„„Făcind loc, cuo solicitudine fără cusur, doamnei Danielescu, 
adică înghesuindu-se in Andi, intrind cu şoldul într'al lui, lipin- 
du-şi umărul de al lui Andi. 

Altă bucată de drum trecuse, Andi fiind anexat de trupul 
de alături care în acest timp păstrase o perfectă neclintire,—In 
măsura îngăduită de aua gäuritä, şi de trepidaţiile motorului. 

Dela o vreme, să am vecinei, părăsea pulpa lui Andi, în răs- 
en revenind apăsat, cald, fără de hazardul justificator al 


Era Clar. Acest gen de telegrafie Il înveţi imediat fără de 
abecedar, 


Andi se lipise şi mai tare de păretele lateral al limuzinei, cu 
coatele strinse de trup ca ale mumiilor, cu minile moarte pe ge- 
nunchi. Intorsese capul spre fereastra din stinga. Simfea că iarăşi 
devine nimfă alături de faunul cu copitele în tocurile pantofilor, 
şi presimfea, cu un tic nervos al feţei, surisul, surisul acela echi- 
voc şi tulbure de „femee care minte“, 

Cu geniul unic al femeilor de-a vorbi volubil despre orice— 
un fel de enciclopedie orală de aperitive din toate subiectele— în 
timp ce trupul gindeşte şi execută gradat, cu nuanţe, o acţiune 
care n’are nici-o legătură cu vorbele concomitente,—vecina lui 
Andi vorbea numai cu doamna Danielescu, afectindu-se exclusiv ei, 
dela git în sus, în timp ce dela umeri în jos, şi mai ales dela 
genunchi in jos, se preocupa de cel ignorat de capul ei întors 
spre mama lui Andi. 

La un moment dat, cu o ntaneitate napoleonianä, pärä- 
sind subit subiectele -de conversaţie, născocise un incident, 

— Cauciucul din spate, cel din dreapta, nu s'a desumflat ? 
o Intrebase pe doamna Danielescu, invitind-o direct să controleze. 

Mama lui Andi se aplecase, lungindu-şi gitul pe fercastra 
atunci deschisă, urmărită de ochii lui Andi, cu o credulitate naivă. 
Si în aceiaşi clipă, fățiş, direct, ochii vecinei îl priviseră micgorafi 
ca la miopi, cu sprincenele ridicate, in timp ce nările vibrau şi 
pe subt buzele intredeschise dinţii apăruseră carnivori. Şi Andi 
zimbise pieziş, cu genele plecate: apăruse la comandă pe faţa lui 
surisul „de femee care minte“, Se înapoiaseră dela Tirgul-Frumos 
pe inserate. Doamna de-aläturi avea o migrenă: astfel justificase, 
față de doamna Danielescu, stingerea luminii interioare, aprinsă 
de şofeur. In timpul călătoriei pe intuneric, trupul lui Andi de- 
venise o adevărată panoplie a pulpei şi a minii ei. 

La scara casei Danielescu, doamna dorise un piramidon şi o 
„dulceaţă moldovenească“, 

einsese. 

Intra pentru intäis oară în casa doamnei Danielescu ; avea 
ochi de motan care-şi urmăreşte pisica şi'n casa vecină. In timpul 
pregătirilor de dulceaţă şi cafea neagră, dorise să vadă biblioteca 
unei odăi de bäefel. 


— Andi, arată-i Hulubăria,—intervenise doamna Danielescu, 
măgulită să arăte in public, singularitäfile feciorului ei. 

Se suiseră in Hulubärie. Andi aprinsese precipitat lumina. 
Pästrase scurteica, aşa cum îşi păstrează unele femei paltonul cind 
intră în odaia unui bărbat: scut. Căciula îl făcuse să năduşească 
pe timple, zburlindu-i părul brun cu aburi de aur, scurt ondulat; 
gitul alb, fecioresc, eşea gol din amplul guler brumăriu care izola 
aerian dulceafa şi tinerefa capului cu gene grele, oferind-o parcă 
pe-o tipsie, ca pe-a Sfintului loan, Salomeei. 

Doamna îl privise lung, într'o tăcere voluntar prelungită. Un 
virf de limbă ageră, umezise buzele uscate, 


BAL MASCAT AI 


Trupul femeii era incordat, avind ceva finfäresc in atitudi- 


nea vibrantä, 


„Acelaşi zîmbet impur tresärise pe obrajii lui Andi, 

Cu o mişcare netă, doamna stinsese lumina, 

Dar tot atit de repede, Andi o aprinsese la loc. 

A doua zi, şofeurul aceleiaşi limuzine, adusese flori pentru 
doamna Danielescu, şi un pachet pentru Andi. Il deschisese: era 
o cutie cu lapte condensat, 

Se coalizase parcă viaţa socială din anii războiului cu fe- 
meile, să-l împlinte pe Andi şi mai adinc, și mai definitiv, in at- 
mosiera anacronică a Hulubăriei, unde sufletul se alungea ca mue- 
zinii în Moschee pe covoarele persane ale trecutului şi ale visului, 
fugind de viaţa cu bocanci in marş şi de femeile cu ochi de faun 
şi copite; ca muezinii înălţaţi în minarete sufletul privind şi adu- 
nind nu viața ghiaură a timpului, ci musulmana lene-a amintirilor. 

intraseră şi două chipuri feminine în această atmosferă, dar 
nu aevea. 

Fiecare chip era legat de-o întimplare ; un chip n'avea nume, 
celălalt se numea Dana. 

lată cum o cunoscuse pe Dana, sau mai exact, cum o vă- 
zuse, In toamna anului o mie nouă sute şapte-spre-zece, într'o a- 
miază, spre asfinfit se coborise pe Sărărie la vale, apucind pe-o 
strädufä laterală, de unde se vedeau albastre în pulberi de chilimbar, 
dealurile Galatei. Strädufa era pustie ca o biserică dezafectată, Soa- 
rele apunea auriu, şi lumina era moldoveneste blajină ca mirosul 
päpugoilor copti la focuri de ţară. | 

Si deodată începuseră, ca pentru nouri de grindină, toate 
clopotele bisericilor. Oameni, ieşiţi ca din pämint, trecuseră în 
goană, intorcind spre cer fețe riate, caşi cum din mytologie ar 
i evadat umbra lui Hercule cu bite în mină, fugärindu-i. Venea 
un Zeppelin—asa spuneau cei lugăriți—şi o escadrilă de avioane 
germane de bombardament. Din casa cu aspect foarte provincial, 
in dreptul căreia Andi se oprise, ieşise un bätrin cu fes pe părul alb 
şi papuci brodafi în picioare, oprindu-se in mijlocul florilor de 
toamnă cu palma streşină de-asupra ochilor, 

|! zärise pe Andi, 

— Drăguţă, ia poftim mata încasă. Acuma nu-i de Stat afară. 

Intrase. 

Sint case şi 'ncäperi pe care trupul le cunoaşte de ani, dar 
sufletul se simte'n ele străin; şi răsar altele, necunoscute trupului, 
şi sufletul in ele e la el acasă. Andi intrase într'o casă pe careo 
recunoștea deşi n'o văzuse niciodată; atmosfera ei deschidea o 
filă a aceleiaşi cărţi cu foi presate, caşi Hulubăria. S'auzeau bä- 
tăile unui pendul, pe care desigur că bätrinul cu fes, suit pe un 
scaun, il întorcea odată pe săptămină, controlindu-i ora după a 
cronometrului cu initiale mari de argint, din buzunarul jiletcei de 
pichet. Dugamelele erau atit de bine ceruite incit picioarele alu- 
necau dimpreună cu covoraşele care le acopereau. Pe un dulap 


ł 
242 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu oglindă, lingă o cutie rotundă de pälärii—darabanä pentru şoa- 
reci—se coceau gutui și pe-un ziar se uscau romanife. Nevasta 


pensionarului avea tulpan alb. Jucaseră pănă atunci o concină pra- 


dată, la o mäsufä rotundă cu două jeţuri şi două taburete. 


Era atit de bun şi de familiar albastrul provincial a! cerului 
văzut din casa lor prin cuşca unui canar galben, atirnată de fe- 
reastră, că te-aşteptai s'apară nu aeroplane, ci cărţile cu care 
Dumnezeu îşi face pasienfa in fiecare sară pănă cind luna ii 
aduce ulciorul cu lapte abea muls. 

Si 'ntr’adevär, cerul albastru se'nserase vid. 


— Da mai stai mata, da nu pleca fără să iei o dulceafä..- 

Şi apăruse în faţa bunicei cu tulpan alb, nepofica bătrinilor, 
aducind pe-o tabla acoperită c'un şervet alb, un pahar de apă, 
linguriţa şi o farfurioarä de cristal cu dulceaţă de caise. O jumä- 
tate de caisă, de culoarea soarelui pe zările cu griu copt, suav 
cărnoasă, în care alb ca o camee, migdala simburelui se'ncrusta. 

Şi odată cu parfumul caisei care se topea în gură, ochii lui 
Andi, ridicaţi, recunoscuseră n obrajii fetei culoarea albă a mig- 
dalei din caisă, şin păr, păr lung şi împletit în cozi, acelaşi aur 
copt, al soarelui, al griului şi al caiselor. Suridea. 

Bătrinii o chemau Dana. 

Nu schimbase cu ea nici-un cuvint. 

Era în amintirea lui ca o caisă. O caisă cu numele Dana, 
coaptă intro casă de bunici. 

Atit. De-ajuns ca să existe în aceasta Arcă a lui Noe a 
Hulubăriei, şi parfumul blond al tinerefei unei fete. 

In iarna aceluiaşi an, întilnise şi pe-al doilea chip de fată 
adus de suflet în Hulubărie. 

Ninsoarea căzuse două säptämini în şir, prefäcind laşul într'o 
cetate de albe monastiri in care cioarele veniseră să-și ție ma- 
rele sinod, 

Imbräcat în aceiași scurteică a tatălui său, gi cu aceiaşi că- 
ciulă brumărie pe cap, Andi rätäcea in necunoscutul alb al ora- 
ra pe străzi care subt omăt îşi pierduseră numele şi vrista. 

otul renăscuse în alb sclipitor. Conturul caselor avea naivitatea 
strimbă şi diformă a sculpturilor în miez de pine făcute de copii, 
şi umorul lor bosumflat şi candid. Micşorate de omätul care le lua 
colțurile, ferestrele păreau ochi de urşi albi,—de zahăr ; nu oamenii 
priveau prin ele, ci ele singure erau ochii şi privirea caselor în 
glumă, aşa cum sint cărbunii ochii şi privirea oamenilor de omăt. 

Circulaţia vehiculelor era întreruptă. Rarii trecători, cu gulerul 
ridicat, cu bärbia n piept şi minile înfundate în buzunarele pal- 
toanelor, girbovi subt zăpadă, mergeau greoi ca scafandrii în fundul 
ee e —— copiii să iasă dela şcoală 

m pärea i ela şcoală, ca un 
mare Saint-Bernard, şi să-i ducă pănă acasă. Dar fulgii care de- 
atitea zile cădeau pe oraş, cădeau şin suflet, reclădindu-l din 


BAL MASCAT 243 


mirări de-ale copilăriei care se deşteptă din somn, dindu-i o inti- 
mitate moale de albe contururi. 

Fata răsărise din omätul sufletesc şi ceresc al clipei fumurii, 
främintind un bulgär de omăt. Pentru cine ? Uliţa era pustie. Pen- 
tru ea, cum ai pumi cu tine însuți. In mizeria räzboiului, merging 
pesemne să facă coadă la o brutărie pentru o pine de făină in- 
tegralä, se oprise o clipă in omät,—in raiul o clipă deschis al 
copilăriei. Fată cu obraji rotunzi de măr, cum sunt obrajii fetelor 
sănătoase, iarna mai ales, cind merele-s o amintire. Avea pe cap 
o cäciulifä roasă, palton sărăcăcios de refugiată, şi-o tinerefä 'n 
dinţii albi, pe care nici-un ger n'ar fi putut s'o zdruncine. Fără 
şoşoni, se oprise în zăpadă, frămintind un bulgäre. Şi iată că o- 
mătul aducea o ţintă glumei albe, 

Andi trecea. Văzind-o că se joacă In omät, aparfinindu-i ca 
un gind al lui, în clipele acele de alb copilăresc, îşi ridicase capul. 

Cu bulgărul rotund şi închegat şi brațul gata să pornească, 
fata incremenise. Buzele destinse in surisul glumei combative, re- 
veniseră, acoperindu-i dinţii. I privea pe Andi trecînd, cu ochii 
spre profilul lui, cu un oftat parcà 'n azurul ochilor albaștri, aşa 
cum priveşti toamna cerul luminat în care se călătoresc cocorii, 
vară, soarele, vacanța... 

Uitase bulgärul din mina asupra căruia ochii lui Andi se ple- 
caseră zimbind. Ochii fetei urmaseră privirea lui Andi. Descoperise 
şi ea gluma uitată în mina roşie de frig: mavea mănuși. Si iar 
zimbise cu dinţii descoperiţi, uitîndu-se timid, întrebător, la Andi 
şi la bulgăr, la bulgăr şi la Andi, caşi cum pe rind i-ar fi 'ntre- 
bat: „Bulgăr alb, să te arunc ca'n recreaţiile dela şcoală, din 
vremurile bune ?* ; şi pe Andi: „Bäiat frumos, care-i trecut departe, 
sus, prin sufletul meu, să-ți arunc un bulgăr alb ?* I-I aruncase, 
dar nu ca la bătaia cu omät, ci moale, incet,—cäci flori n'avea 
in mină fata cu obraji de măr subt cäciulifa roasă. 

De-atunci no mai văzuse. 

Ca printr'un cer dus, ceva din el trecuse prin ochii ei al- 
bastri, Şi uneori, sus în Hulubărie, închizind ochii, putea sd tra- 
iască o clipă in acest cer care fusese-al lui, 

Acestea erau cele două chipuri de fată, care în anii războ- 
iului intraseră in Hulubărie. Incolo, din aspectele feminităţii, aducea 
la el frinturi, Cite-un obraz de fată, zărit în treacăt la fereastra 
unei case, Il ținea minte şi uneori îl evoca, obrazul, nu mai mult, 
rumeneala lui, frăgezimea lui, ca pe-o rodie la care te uiţi, din 
care nu muşti. Odată, noaptea, zărise la fereastra luminată a unei 
case, mişcarea unui braţ gol, ridicat se vede ca mina să innoade 
părul la ceafă; zărise totodată şi începutul galeş al sinului des- 
teptat — er se Perg sasa darie n el scurta arätare, 
ca un fragment luminos de marmură antic t din fundul 
mării, pe veci despărţit de statuia lui. mer 

Altădată zärise o ceafă de fată care se spăla pe cap, cu 
părul clăbucit în apă. 


„ 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se mulțumea cu aceste cioburi, cu aceste bucăţi desprinse 
din trupul femeii, pe care trup nu-l cunoscuse şi se ferea să-l 
dorească. 

In toată această epocă, ochii de viol pe care femeile îi în- 
dreptau spre el, îl indepärtau de ele, umilindu-i bärbäfia latentă,— 
aşa cum viața de atunci, a războiului, lipsită de feminitatea oare- 
cum pasivă a vieţii ieşene mai ales, din timpul vechiu, îl îndepărta 
de ea,—intr'o visare a vieţii alcătuită din fragmente de trecut. 
Trăia, cu vitalitatea amorfitä, o viaţă lipsită de luptă, o viaţă care 
m'avea ritmul sacadat al pasului elastic pe pămintul dur, ci curge- 
rea lină a gondolelor prin lagunele Veneţiei. 

Fugea de ochii femeilor, care-l violau, şi fugea de viaţa răz- 
boiului care avea în ochi viol, caşi ochii femeilor cind îl priveau 

Andi. 

* La vrista cînd adolescenţii incep să iubească o fată, purtind 
pe suflet mărţişorul numelui ei, Andi nu iubea pe nimeni şi nici 
nu simţea nevoia iubirii, căci fragmentele de feminitate pe care 
uneori le evoca, nu erau dragoste individualizatä, dorinţă de cineva 
anume, ci elemente decorative ale sufletului, manie de colecţionar 
de cioburi în care frumusefa e victimă, nu învingător, desteptind 
duioşii şi compătimiri, nu pofte. Un băiat tinăr, după ce-a văzut 
o fată frumoasă pentru inima lui, aşteaptă clipa cînd îi va putea 
spune: „Te iubesc*,—gi aceleaşi cuvinte, spuse de buzele ei, cu- 
vinte care vor da aromă vieţii ca primăvara 3 Dar Andi, 
tocmai de aceste cuvinte fugea şi se temea. El iubea tăcerea fete- 
lor lui imaginare, adică deplina lor pasivitate, si libertatea grațios 
inviorată, dar neprimejduită de realitatea lor, pe care aceste fan- 
tome i-o lăsau. 

Inchipuirea lui nu-şi situa fetele pe bănci subt lună sau subt 
tei, cu el, un Andi visat, de mină, sau cu obrazul lor pe umărul 
lui, aşa cum apar fetele întăia oară in visurile adolescenților curafi. 
El le vedea pe fetele inchipuite in case bătrineşti, aşa cum sint 
şi florile acolo, şi tinereta lui n'o auzea bătindu-i în inimă alätu- 
rea de ele. ci se vedea ca un bunic, zimbind cu bunătate fräge- 
zimii lor. 

De altfel, aceste clipe sufleteşti in care feminitatea apărea, el 
le situa în trecut, nu în prezent sau viitor, ca şi cum, cu singele 
pacificat de mult, şi-ar fi amintit aceste clipe, şi nu le-ar fi trăit 
în prezent cu presimfiri de infäptuire în viitor. Astfel, şi aceste 
visări premergătoare dragostii nu aveau parfumul de iarbă crudă 
al singelui care se deşteaptă, ci mirosul de colb al muzeelor. 

In această epocă, nu-i plăcea să vorbească. Vorba, sunetul 
articulat, avea o actualitate supărătoare pentru el, atribut al vieţii 
prezente, nu al trecutului. Din această pricină, deşi era foarte bine 
crescut, atent şi serviabil în raporturile lui cu oamenii, nu-şi dădea 
seamă că deseori tăcerea lui era o gravă necuviinfä socială. Alä- 
uri de cineva era in stare să tacă o oră în şir, fără ca tăcerea 
în doi să fie pentru el penibilă, sau s'o considere ca un semn de 


—— 


BAL MASCAT > 245 


plictiseală care îngheaţă vorbele ca apa în putini. Tăcerea pentru 
el era ca o lectură fără litere; socotea tăcerea vecinului ca o altă 
lectură, cum ar fi de pildă în tren, pe aceiaşi banchetă. De aceia, 
spre deosebire de majoritatea oamenilor, stingaci cind tac şi neli- 
nigtifi de aceste täceri care le dau främintäri, tuse, ticuri şi priviri 
ca de pe scaunul dentistului,—aceste tăceri în societate îi lăsau 
lui Andi o desinvoltură vegetală de copac care tace alături de alt 
copac, fiind totuşi buni tovarăşi. 

Vorba „mine“, ii suna ca o amenințare de trimbiţă sunind 
mobilizări. De asta o evita. Cînd era copil, viața casei părintești 
il făcea să sufere, fiindcă-i vedea ipocrizia, confruntindu-i fiziono- 
mia diurnd cu cea nocturnă, numai de el surprinsă în etacul pa- 
rintesc. Acum însă întreaga viaţă îi apărea respingător vulgară, nu 
fiindcă o compara cu altfel de viaţă, ci fiindcă o situa faţă de o 
ficţiune, în perspectiva acestui trecut care-l debilita făcindu-l să 
i se pară vulgar tot ce era şi puternic, tragic puternic în deslän- 
fuirea crincenä a războiului. 

Si Andi nu-şi dăduse seamă, că începea să trăiască la fel cu 
Mamita, alături de un cufăr cu päpuge. Mamita, după ce delica- 
tefa ei de fată se lovise de copitele Taurului, s'ar fi putut refugia 
tot în uiață adică în altă dragoste, înşelindu-şi bărbatul, ca mai 
toate femeile. Ea însă, preferase păpuşele moarte, care nu pot 
desamăgi. Cutărul cu păpuşi era un cimitir în care bucuriile Mami- 
fei erau flori de cimitir, 

La fel şi Andi. Exact în anul mobilizării, infricogat de at- 
mosfera casei părinteşti şi de perspectivele cu care îl ameninţa, 
dorise evadarea, plecarea de acolo în largul vieții. Si războiul îi 
adusese ceiace dorise, altă viaţă, chiar subt ochii lui, în lagul lui. 
Sin loc să intre'n viaţa nouă, deodată, cum te arunci în apă rece 
şovăise, cumpänise, meditase, şi revenise mai adine in casa din” 
care o zvicnire a vitalităţii tineresti voise să-l arunce, 

Războiul era în ţară, în 8 în toţi copacii—care pe atunci 
nu mai însemnau decit lemn de foc şi de sicrie ;—in toți oamenii, 
de pe front şi dindărătul frontului, căci tofi ardeau in marele 
cuptor; în cerul care nu mai era al astrilor, ci al maşinelor de 
moarte,—dar sus în Hulubăria lui Andi, războiul nu era. 

Zile întregi Andi le petrecea singut în Hulubărie, cunoscind 
o izolare desävirsitä, asemănătoare cu aceia pe care-o ştiu cei 
care locuesc in mansardele orașelor mari. De acolo, dintro man- 
Sarda, nu mai aparţii oraşului care devine o întindere de acope- 
riguri plutitoare in cer, ci vidului albastru, caşi hornurile al căror 
mult tovarăş devii. Hulubăria lui Andi nu era tare înaltă, dar lagul 
are case joase, ulițele mici mai ales, aşa că odäifa lui Andi, dela 
etaj, domina, lăsîndu-l numai cu acoperișurile, cu virful copacilor, 
cu cerul și cu dealurile, singur, deasupra războiului. Unicul aspect 
al războiului, pe care-l accepta la el, era vibrația aceia de orgă 
funerară a cururilor armatelor ruseşti, care soseau cenușii, cu 
mersul lor toropit de fluvii îngroșate. de îngheţ. Le asculta pro- 


- 


ai VIATA ROMINEASCA oooO 


hodul pornit dintr'o zare, pierdut intr alta, şi urmărea dela fereastră 
plutirile încete ale norilor, avind impresia că el e voevodul mort 
a rit de flamurile norilor, purtat de oastea gravă a bărbaţilor 
cu bărbi şi cizme nalte, pe hotarul şters al vremii. 

Astiel trecuse prin războiu înă în Hulubărie, cu doi bă- 
trini, cu mobile vechi, cu lecturi solitare, cu meditații dulci caşi 
colinele de zare ale lagului, şi cu vechiul laşi, devenind sufletegte 
un cetățean al trecutului şi al utopiei. 


Ionel Teodoreanu 


Izvor de singurătate 


Pe manşeta romanului „Quell der Einsamkeit* al scriitoarei 
engleze Radclyfle Hall ! sint imprimate următoarele comercial- 
mente foarte profitabile cuvinte : „confiscat și ars in piața publică“. 

Englezii au rămas lideli acestor practici medievale. Si, trebue 
să recunoaştem : din punctul strict britanic de vedere, au avut 
de astă dată dreptate, Căci cartea lui R. Hall era serios primej- 
dioasă. Primejdioasă fiindcă e convingătoare. Si convingătoare 
fiindcă e dreaptă. 

„Izvor de singurătate" e povestea unei invertite. Nu e o 
pledoarie, nu e o argumentare, ci o umilă rugăciune făcută de 
una din persecutatele acelei „unseliges Heer“, a „armatei celor 
tara de binecuvintare*, un strigăt de revoltă şi o cerere de justiție, 

Märturisesc că pănă la cetirea acestei cărți, soarta inver- 
tifilor era, cum se spune, „le cadet de mes soucis“, Deprins fiind 
să practic un sentiment de principală toleranță faţă de viaţa in- 
uma a altuia, mă mărgineam să ignorez existența acestei cate- 
gorii de oameni. 

Se > paro insă că lucrurile sint mai grave. Dacă romanul 
scriitoarei engleze ar fi fost o pledoarie, in genul „Corydon*-ului 
lui Gide, am fi discutat sau nu (mai sigur că nu) valoarea argu- 
mentelor. Dar cartea lui Radciyite Hall nu-i o pledoarie, ci o 
fotografie. Nu-i o înşirare de silogisme, ci este eadreptul acea 
realitate adincă pe care arta adevărată ştie să ni-o facă acce- 
sibilă instantaneu şi total. Ori, adevărul care ne-a apărut astfel 
e «le o deosebită gravitate. Avem de a face aci cu cel mai se- 
rios lucru din cite pot exista pe acest pämint, şi anume: perse- 
cufia unor oameni de cäträ alți oameni. 

Persecutia e un fenomen care ascultă de anumite legi so- 
ciologice constante, ori care ar fi variantele actelor şi persoa- 


I Ediţia engleză originală nu sé găseşie. Traducerea germană mi am 
procurat-o la Bucuresti. in libraria Hasefer, Str Caragheorghevici ; 


248 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


irile de forme 
ii ni, evrei, uvrieri, cu toate deosebi N 

ei ie det fenomenul prezintă anumite caractere universal 
n rind, are loc următoarea iluzie optică: panses- 
tatorul nu remarcă, printre persecutați, decit ae * > 
proaste. Aşa fac antisemiţii care işi reprezintă in > 


i i ctacol oferit de 
tä decit oricine de lamentabilul spe e 
an qem mată chiar de N L oa 
ce, ce-i drept, prin baruri estea i 
22 en ra ef Mary vor pinea oraa n voe, taet g 
atrage privirile scandalizate şi pl eg apara ag A 
i, Stephen suferă din cauza contactul! i: 
ge mn dar le si dispretuegte. li inspiră . — bin 
oroare fizică! În schimb, pentru Male viaja demnă si liberă, un 
de seninătate şi înțelepciune, € 3 
i inteligenţă profundă şi rece, 
— r Br că Stephen Gordon arecea mai 
i iratie. i 
EI? Fee 8 stimati si dispretuiſi dupä VE. e- 
sonală a fiecăruia, nu după grupul din care, pE vola er Eher 
sä facä parte, Cäci altminteri ar însemna să disprefu 


RR mai dä naştere şi la o a doua iluzie optică, 
la un al doilea sofism de judecată. 8 


i taţi : 

e pildă cazul acelor alţi mari persecu : 
cite pir 2 știi nu ap : färanul e şiret, -E — ns 
recunoscător. Dar niciunul din aceşti dificili moră e er mt 
desc că toate cusururile enumerate mai sus sint We 
ale persecuției. Opt veacuri de impilare şi oliere l-au wir $ 

äran aşa cum e. In fața sălbătăciei şi bru a 53 

= lupta decit cu şiretenia şi disimulafia. In 4 pre 

ge de cuvint ale boc el nu, putea să mu deet Boer 

c nuitor. un | = 

. — ră perne daruri”, poate chiar mai ales atunci. RR 
De cite ori subt asemenea aparente — 4 a 

ascundeau ginduri interesate ! Si in asemenea 

un non sens ca țăranul să fie recunoscător. ed i: pagini 
Ae l 3 — oyen EENS persecutione. 

ere g 
1 8 — mai există — al oricărei persecufiuni, poate mai 
grav ca toate celelalte. 


E IZVOR DE SINGURATATE 249 


Omul este în genere slab sulleteşte. Se lasă influențat uşor, 
Persecuţia, pornită totdeauna dintr'un fel de sentiment de supe- 
rioritate de rasă a persecutatorului față de persecutat, sfirşeşte 
prin a convinge chiar pe victimă. Acesta se vede din ce în ce 
mai micşorat. Isi perde increderea in el însuși. Incepe a se socoti 
de o esenţă omenească inferioară. Şi atunci, nimic nu-l mai reţine 
de a aluneca pe povirnişul decăderilor de tot soiul, Căci orice 
om este expus pericolului înjosirii, al unui traiu comod şi nedemn. 
Ceiace ne fine capul sus e o stea, propria noastră stea în care 
credem, sentimentul de stimă pentru noi înşine. Slăbiţi acest 
sentiment, şi puţini oameni vor mai putea rezista pantei de mi- 
nim efort a decrepitudinii sufleteşti. Ori, acest asasinat morale 
poate cea mai mare crimă a oricărei persecutiuni. 

Invertirea sexuală ne oferă un exemplu tipic în acest sens, 
Invertitele sint hulite, dispreţuite. Cele mai multe, väzindu-se 
astfel „tracate* de societate sfirşesc prin a crede şi ele că aparţin 
unei categorii inferioare de umanitate. Sentimentul de demnitate 
personală dispărind, nu are ce să le mai oprească dela o viaţă 
degradată. 

Si atunci, spectacolul lor dă naştere la următoarea invo- 
luntară iluziune. Vedem bine că decăderea este intro legătură 
cauzalä cu invertirea. Dar nu ne dăm dela inceput sama că in- 
vertirea e doar cauza persecuției, şi că persecuția e adevărata 
cauză a decăderii. Dacă, dela cauza eficientä trecem la cauza 
morală, constatăm că vinovatul aci e societatea. O vină altfel de 
gravă decit în cazul criminalităţii : Căci invertitul e o realitate, 
pecind „criminalul născut“ e o ipoteză. 

Cartea lui Radclylie Hall nu samänä cu nici o alta 
din cite au fost scrise asupra invertirii sexuale pentru că nicăeri 
ca întrinsa nu ne este descrisă mal realist şi mai desnădăjduit 
acea imensă rețea de persecuție în care societatea prinde pe 
aceste biete liinte, a căror singură vină este de a se fi născut cu 
o anumită particularitate fiziologică după cum vom vedea : per- 
lect naturală şi socialmente inotensivă. 

Persecutia e cu atit mai nedreaptă, cu atit mai laşă, cu cit 
persecutaţii nu se pot apăra ca alţi persecutați, căci, spre deo- 
sebire de uvrieri, evrei, țărani, etc., invertifii sint puțini. Si-s mu 
numai puţini, dar şi nesusceptibili de a se inmudfi prin propa- 
gandă. Invertirea fiind ceva congenital organic, numărul acestor 


ființe e constant. Nu poţi deveni invertit aşa cum devii socialist, 


de dragul unor argumente eloquente. Aşa incit, principala armă 
de apărare a oricărui persecutat, aceia a propagandei şi a pro- 
vocării de prozeliţi,— lipseşte aici, 

E drept că există citeva snobinete care devin invertite din 
simplă maimufärie, Decit aceste caraghioase personagii— din fe- 
ricire destul de puţine la numär-departe de a ingroga forțele 
celor taţi, dimpotrivă îi compromit. 

omanul lui R. Hall ne mai face incă o dezvăluire asupra 


3 


VIAȚA ROMINEASCA 


otriva acestor ne- 
jä „chestiune de 
„că adeseori intervine 
izerie, fiindcă de pre- 
vehuaindu-ie 185 
isoad cest Tel. 
— Aceste femei 
nt in societate. Dealtfel, chiar 
lui Stephen Gord 
sacrată, chiar atunci problema perse 


ulare a persecuţi 
Aici nu-i vorba n 1 
azul socialismului. E dre 
Cite invertite nu mor de m 
ul bineginditor le alungă, 


umai de o simp 


stomac“ ca in c 
EN 
tutindeni bu gi 
Einsamkeit“ avem 
nn ţia nu e nici o 
u pretind să joace u 
păi la celebritate, 


vine o scriitoare con 


lamă nu-s simple reven- 
gm lucruri mult mai fun- 
tul la apărare impotriva 
ție împotriva sinu- 
atä din nenorociri 
mal din nimic. Vreau 
tim în jurul nostru ni- 
ulundaţi în izolare gi sin- 
ernică decit instinctul 


Căci ceiace aceste 


ii, Sinuciderea nu provin 

ciderii. 8 reger sau ma 
c 

er fe a cind ne vedem c 


uciderea n’are decit o 


ari, mai ales un om cu- 
— e care nu l-ar fi putut 


ä Jamie. Dar altc 7 25 


> indea cu oroare 
en l. in zilele urmätoare, 


Acum însă situația ei d 


Bann. sale ră 
i n 

— tot se mal putea suf 
intre străini devenea prea p 


luptat cu o singurătate absolută, care îşi reclama 


IZVOR DE SINGURĂTATE . 51 


€ o problemä care merită sä fie privitä cu toatä gravitatea. Pänä 
acum ni se pärea bizar ca oamenii să-şi pi vremea sofis- 
ticnd argumente pro şi contra într'o atit de lubricä si de frivolä 
chestiune. Romanul scriitoarei engleze ne-a iäcut, pentru prima 
oară, să ne hotărim a reflecta cu toată seriozitatea la argumen- 
tele aduse atit de apărători cit şi de detractori. 

Argumentul cel mai naiv, mai falş şi din nefericire mai im- 
presionant este acel al sterilitäfii unor asemenea amoruri. Aceste 
acupläri infecunde ar periclita speța. Sint o sfidare adusă ten- 
dinţei de immulfire a genului uman. 

Mai intaiu există faimoasa lege a lui Malthus care ne arată 
cum populaţia va tinde totdeauna să fie mai numeroasă decit 
i-o ingădue mijloacele ei de subsistentä. Nu existența invertitelor 
impufineazä nasterile, Invertirea e un fenomen natural, nu social. 
Contingentul de invertite față de populaţia totală e relativ cons- 
tant, indiferent dacă populaţia e in creştere sau descreştere, 
Practicele neo-maltuziene pe deoparte, tea sau sărăcia 
economică pe dealta,—iată cauzele cu adevărat eficiente in 
procesul de inmultire sau impufinare al oamenilor. 

Dar argumentul „spetei periclitate“ este falş zi din punctul 
de vedere pur biologic. Intr'adevär, nu este adevărat că practi- 
cele homosexuale sint infecunde. Partenogeneza-— adică naşterea 
din tecioară—este un fenomen tot atit de natural—la unele spefe 
de animale chiar mai frequent—ca reproducerea bisexuatä. 

S'a putut constata in biologie că celulele reproductrice ale 
celor două sexe (ovulul şi spermatozoidul) nu-s „complimentare“ 
una iafä de cealaltă, ci „suplimentare“. Nu se întregesc mutual ; 
aliate, constitue un lux şi o superfetaţie. Căci atit ovulul cit şi 
spermatozoidul posedă fiecare întrinsul exact tot ce trebue pentru 
a da naştere unui nou individ periect normal. S'au realizat ast- 
fel in mod curent in laborator asemenea fenomene de „parte- 
„ nogenezä experimentală“. Femela, căreia i s'a provocat ejaculare 

de ovule, este supusă unui tratament pur fizic (raze ultraviolete, 
curente electrice, sau calorice, etc.), care ajută naşterii de noui 
indivizi, fără concursul vre-unui mascul, Aceiaşi operaţie cu sper- 
matozoidul e mult mai delicată. Spermatozoizii sînt mai mici, 
mai neviabili decit ovulul (In genere, în natură bărbatul e mai 
mic, şi mai slab decit femeia). Dar teoreticeşte partenogeneza 
pur masculină este perfect cu putință. Ceiace se opune este că 
spermatozoidul, odată ejaculat, se găseşte deodată afară : pe cind 
ovulul găseşte în uter un mediu mai prielnic. 

De unde putem deduce o oarecare inaptitudine sexuală u 
bärbatului—asupra căreia vom reveni mai la vale. 

Punctul asupra căruia însă vrem să insistăm acum este a- 
cesta: Practicele sexuale altele decit acuplarea între bărbat şi 
emee nu numai că-s tot atit de fireşti, tot atit de răspindite în 
natura, dar nici nu-s infecunde cum se crede. Generarea nu e le- 
gată de heterosexualitate. Aceasta din urmă e, cum spuneam, un lux. 


22 VIATA ROMINEASCĂ 


i tut iden- 
A ar, ultimele cercetări ale biologiei au pu 
ea n ala producă anumite park, microscopie are 
au fost botezate factori. e aveau: 8 peanon Penn 

i icelii, etc.) Aceşti factori determină er 
9 eDi şi moral) i progeniturii (mini lungi, ochi mici, păr 
en Pate n numär de mai multe mii, şi-s 8 
loane, in giraguri numite cromozomi (pentru ca se po d 
8 microscop). Lucru curios, ge SA 1 
nstant la fiecare speţă animală. „ bu A 
vey pă Niciodată mai multi, niciodată mai puţini. ER 
Ori, în cazul reproducerii apar rg pri ra 
i 24 de cromozomi din 48; restul 
Ein re, ca acut de doi păr na möge ec 
j te dela fiecare. ce fiu nu-i a 
— — prin perpetuare nu-i decit o are a 2 
nemurire. Cum spunea un filosof er „ne distrugem p 
distru rin moarte*. A $ 3 
ii, aa ne — mel bine citä superietafie nn ra 
ducerea bisexuatä, cit de puţin este nevoe de doi pentru 2 
stă operaţie. Biologiceşte, avem aci o operaţie cit ng = 
i Se ă căci se realizează cu un deficit de 50 %. Din penn 
de vedere tt Moni care, e un punct emanate economic 
al economisirii m A } 
e z ga 3 unde deperditiile sint mult e Be 
ec Dar să analizăm încă mai amănunţit 3 n A 5 
avantajoase sau desavantajoase, ale celor două soiuri de rep 
9 i ‚endentä mai vari- 
rin fecundare produce o descenden 
ată. —— Ca, fiul nostru mostenind dela noi get a 
caracterele noastre, nepotul nostru va moşteni un 2 er 
otul o optime, şi aşa mai departe. Natura insă are = 
. afie decit oamenii. Si ea ur — 3 2 er ug 
tematice, dar altfel decit ne-am Inchipui-o la A, 33 
i ätatea din caracterele p 
drept că fiul moşteneşte exact jum — ai an Iei 
i te ca jumătatea moştenită en ser 
1 Ne toai abila pe care tatăl lui o fine dela maică-sa ; aşa 


nimic rudă cu 
ie, descendentul nostru să nu mai fie întru 
801. Ua 5 rudă prin codul civil, nu insă şi de A 


sleveur-ului gi al eugenistului, care urmăresc constituirea unui 
tip mai constant. 


Pki 


$ 
i 


~ IZVOR DE SINGUKÄTATE 253 


Progenitura obţinută prin partenogenezä, fără concursul mas- 
culului, este desigur mai puţin variată decit prin fecundare, Şi 
anume s'au tăcut calcule precise pentru a se şti cu cit anume 
rezultatele uneia sint mai variate decit acele ale celeilalte. S'au 
numărat „factorii“ cuprinşi în celula reproductrice. Sint citeva 
mii. Ori, individul născut va fi o combinare de factori. S'a calcu- 
lat, dat fiind numărul factorilor, cite combinaţii posibile pot re- 
zulta. Si s'a obţinut cilra de 16 milioane. Dacă acum trecem dela 
partenogeneză la reproductia bisexuată, avem, în loc de 16 mi- 
lioane, cifra evident mult mai mare de 250 de trilioane. Aşa dar, un 
copii nu-i decit unul din cei 16 milioane de copil posibili pe care 
îi putea naşte părintele său (in caz de partenogeneză) şi abia 
unul din cei 250 de trilioane de copii pe care îi puteau naşte cei 
doi părinţi ai săi (în caz de reproducere bisexuată). Dar ce im- 

ortă deosebirea dintre aceste două cifre! Cum un om nu poate 
ace mai mult decit 20 de copii, aceşti douăzeci reprezintă, în mod 
practic, tot atit de puţin, île că-i vom compara cu cifra 16 milioane. 
lie cu aceia de un sfert de catralion. Utilitarist şi realist vorbind, 
numărul combinațiilor şi al posibilităţilor de variaţie pentru finära 
generație este egal de infinit. 

In schimb, in ce priveşte constanța unui anumit tip.— su- 
perioritatea partenogenezei apare evidentă. Căci numai prin par- 
tenogenezä se pot obţine fii totali, copiii integral asämänätori pă- 
rintelui. 

Asemenea „tirajuri“ de progeniturä ar avea desigur incon- 
veniente, Părintele s'ar uita cu melancolie, cu ciudă poate, la 
fiul său care îi va aduce cu regret aminte cum a fost şi cum 
nu mai este. Pe de altă parte, copilul va fi poate îngrozit să 
privească anticipat halul în care va ajunge odată, şi poate şi ve- 
xat de faptul că nu-i în viaţă decit o replică fotogralicä a altuia, 

Nu-i vorbă, această identitate, din punctul de vedere al 
civilizaţiei, nu va fi niciodată complectă căci oricit de asemänä- 
tori ar fi aceşti gemeni ascendenți, mediul social, ambianța 
morală care se schimbă neincetat ji va schimba şi pe dinșii. 
Viaţa sufletească ascultă de alte legi, de legea perpetuei 
creaţii, de legea incrucişării de „scopuri heterogene“: legile mo- 
rale ar dejuca pe cele biologice în cazul cind sar putea obține 
asemenea copii integrali. 

Totuşi nu-i de neglijat o asemenea putință de reproducere 
aproape identică. Personalităţile Intr’adevär proeminente ar putea 
pe calea aceasta, mult mai uşor să conserve geniul in familie. 
Fără a spune că în acest caz s'ar putea „fabrica geniul în serie 
cum scria un literat francez—trebue să recunoaştem că, oricum, 
s'ar asigura o stabilitate mai trainică a tipului. Rezultat interesant 
pentru cazurile cind un anumit tip ni s’ar părea avantajos de 


Am fäcut acest lung „excurs* in domeniul biologiei pentru 
a aräta cum ambele soiuri de amoruri, cele hetero- cit—gi cele 


i 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


homosexuale sint egal de „naturale”. Ceva mai mult, analizind 
avantajele lor pentru specie (gi chiar pentru civilizație) am văzut 
că argumente pro şi contra există pentru amindouă. Poate chiar 
avantajele ar fi mai multe pentru practicele monosexuate. In tot 
cazul, dacă dăm prejudecățile la o parte, şi dacă privim lucru- 
rile pur biologiceşte, chestiunea este în cel mai rău caz discuta- 
bilă. Tot ce am voit să arătăm este că nu trebue să credem 
intro „stintă oroare“ care ar proveni din cine ştie ce legi natu- 
rale vechi de milioane de ani, ci doar de nişte reguli pur sociale 
recente şi caduci ca tot ce e prejudecată. 


= 
— * 

Dacă privim amorul in ansamblul lui, constatam ca el se 
compune din două părţi distincte. Una ascunsă, alta manifestă. 
Nu se poate spune că tot ce e trupesc se face în intimitate şi 
că tot ce e sufletesc se face în societate. Sint lucruri pur morale 
pe care amanfli nu şi le spun de cit cind sint singuri. Si. invers, 
sint mici contacturi materiale care au loc în nublic, ba chiar mai 
ales in public. Atit femeia cit şi bărbatul se complac adesea să 
purceadă, în mijlocul lumii la anumite gesturi fizice faţă de per- 
soana pe care o iubeşte, gesturi pe care in tâte-ă-tete poate că 
nu le-ar face. 

Acest aspect social dublu al amorului fine de psihologia 
deasemenea dublă a amorezatului, Căci dragostea, cbiar in ma- 
nifestärile ei cele mai înalte, se reduce la un sentiment de po- 
sesiune, Ori posesiune insamnă pe de o parte o alungare a 
celorlalti dela lucrul posedat, o izolare şi o apărare exclusivistă 
si geloasă a acestuia fata de toți ceilalți oameni. Pe de altă 
parte posesiune insamna afirmare a unui drept şi a unei situa- 
tiuni, afirmarea in lata celorlalţi zi față de ceilalți, o manifestare 
publică a puterii tale, o exhibifie eminamente socială. Aşa dar 
sentimentul posesiunii este prin natura lui dublu: comandă în 
acelaşi timp izolare şi alirmare publică, intimitate şi societate. 
Voluptatea pur egoistă alternează cu nevoia de a te fäli in 
fața lumii cu succesul obținut. Este de esenţa oricărui Don Juan 
să fie totodată discret şi vanitos. — 

Ar fi o întreagă carte de scris asupra acestei chestiuni. Care 
e partea de intimitate şi care e partea de societate într'o legătură 


de dragoste? Cum variază aceste proporţii la diferite epoci şi 
popoare ? fizice au mai multă afinitate pentru partea 


ascunsă a amorului şi cele morale pentru partea manifestà ? Tot 
atitea întrebări care merită să li se găsească un răspuns. Pro- 
blemă de psihologie şi de sociologie dintre cele mai interesante. 

Ne vom mulţumi însă aci să amintim că acuplarea propriu 
zisă a amanfilor se face în covirşitoarea majoritate a cazurilor 
in secret, fără martori. Aceasta ține, probabil, de faptul că diver- 
sele practici sexuale, oricare ar fi ele, nu-s deloc frumoase la 
vedere, Dintre toate înfăţişările omului, aceasta e desigur printre 


von DE SINGURATATE 285 


“cele mai groteşti. Inelegant ca linie, eclipsat ca inteligență, omul 


apare atunci în postura lui cea mai defavorabilă, E deci firesc să nu 
tolereze alt martor decit un partener care e ca şi neexistent din 
punct de vedere al spiritului critic pentru bunul motiv că este 
el însuşi absorbit de o ocupaţie identică, 

Dar practicele sexuale sint nu numai urite din cauza de- 
formațiilor plastice pe care le imprimă persoanelor ; sint în genere, 
şi desgustätoare in ele ingile. Opinia publică exprimă foarte ca- 
tegoric acest sentiment de repulsiune pentru actul sexual în ge- 
nere, oricit de ortodox ar fi el sävirsit, prin semnificativele cu- 
vinte „a face porcării impreună“. 

Desigur, actul sexual, din punctul de vedere biologic, e nor- 
mal şi natural. Din punctul de vedere insă ul idealurilor pe care 
oamenii le-au edificat în comun prin traiul in societate—, practi- 
cele sexuale apar ca un lucru intodeauna rusinos. Si cum pe de 
altă parte ele nu se pot evită, societatea reclamă ca ele să fie 
executate pe ascuns, in modul cel mai secret cu putinţă. De unde 
provine această repulsiune —, nu putem răspunde aici. Ne mul- 
tumim să o constatăm ca pe un fapt constant aproape în toate 
tipurile de societăţi omenești. ; 

Ori, astfel considerate, practicele sexuale vor trebui să apară 
oamenilor ca egal de respingătoare, fie că sint, fie că nu sînt he- 
terosexuale. 


Ba chiar se poate susţine că invertitele de gen feminin 
pot practica un numär mai redus de lucruri desgustätoare decit 
un cuplu bärbat-femee, Acesta din urmă poate face exact tot ce 
pot face două temei, plus unu, adică două, sau riguros vorbind 
trei. Dacă ne cutremuräm de greață gindindu-ne la ce pot face 
împreună două femei în cea mai strictă intimitate, sintem obli- 
gati să ne cutremurăm încă şi mai mult dacă partenerii sint de 
sex deosebit. Aşa că spasmurile de desgust ale cetăţenilor bine- 
ginditori cind e vorba de invertite nu se bazează decit pe filis- 
tinism pur, > 

Dar să se observe. Am vorbit pana acum numai de inver- 
tigil temei. Nu e o scăpare din vedere. Am făcut-o dinadins, Si 
aceasta pentru că credem că drepturile pederastiei sînt tot atit 
de problematice pe cit cele ale femeilor invertite sint de evidente. 
Vom arăta mai la vale pentru ce socotim aşa. Dar să revenim 
la subiect. 

Spuneam că, pe lingă o parte ascunsă, orice amor are şi 
o parte manifestà, executată în plină societate, Aceste momente 
vin unele înainte, altele după ce intre cei doi amanți sau pe- 
trecut lucrurile intime de care vorbeam mai sus. Atit la începu- 
tul cit şi în timpul unei dragoste, cei doi parteneri simi nevoia 
să se arate în public împreună, ba chiar să se arate aproape 
ostentativ ca atare. Aceasta are chiar un nume în terminologia 
amorului, Se chiamă a se _alişa“, a face, in mijlocul lumii anu- 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 
UA — — — 


mite conduite care să dovedească că între cei doi oameni exis- 
porturi oste. Br 
abs Care — pelle sufleteşti, mobilurile pen er 
i ceastă nevoe de exibifie socialä-,o p 
destul de er pepsi ata un e, ere te. 
Airi însă ne mărginim 33 . . pre es 
conduitele, mişcările pe care amanții a eg p re 
ic si i - t, spre deose e 
in public simfämintele care-i unesc, sin * 
timităţile fizice ale alcovului, de un we — * 
bil ja vedere. Liniile acestor mişcări sint grafloase, ze 
lucrurile ascunse şi cele p 
Sărutul pe gură e la granița între lu 2 
i de ce asupra lui opiniile sociale sint 
Taste el i Ben ie din gesturile practicabile coram 
i nu, sau încă nu. 
ae e 5 Ceiace vrem noi să reținem de — 
este că societatea ingadue practicarea pe faţă a unei gr za 
categorii de gesturi exterioare relative la amorul en 
meni. Ceva mai mult: preferä ca aceste să r R 
faţă. Căci dacă doi amanți ar lua aere de conspiratori in mij 
locul lumii, deodată ar apărea ca indecenſi. PD 
dar, societatea ingädue şi reclamă ca pe = 
dinte ale amorului să fie practicate în secre t, după cum ngin 
i reclamă ca alte anumite conduite, să fie racticate tă. i 
5 Față de invertifi insă, societatea proce eazä altfel, comifin 
ate. 4 
2 car eg sä räminä secrete, actelor impure 2 
cuplärii, opinia publicä se complace a le viola secretul, a ue 
cuta, descrie, reprezenta in mod exterior. In 5 — 
ete ugor ză ve cutremur de br age den vorm pe tafà 
iar şi i mare ar trebui e € i 
5 a relaţiilor dintre doi amanfı de = re 
‘Dar nu. Cind e vorba de aceştia, respectăm regula j ro 5 
e vorba insă de invertifi, triumtăm facil călcind regula. sare 
se numeşte nu numai a 9 ceiace-i destul de reprobabil. 
trişa. Ceiace-i odios. | 
E06 deoparte persecuția societăţii consistă în a trata 
i i ruri eminamente secrete. p 
ai pubtice al parte ea tratează ca lucruri secrete tot calce 
la amorul heterosexual este lucru public. Societatea înterzice 
vertiţilor să „se afigeze*. Cind o fac, toată lumea . se 
uită la ei cu dispreţ şi dezaprobare. Atunci toate acele biete A 
cente conduite ale amorului, invertitul le va face cu un ră og 
cu jenă, cu o privire suspectă de hot care ia un lucru 6 


aparține, Ori, aceste apucături de hof sint neplăcute la vedere. 


i A cu 

E deci natural ca un om oarecare, neprevenit, să privească cu 

silă şi desgust pe toţi acei indivizi suspecți zu > 3 Le. 
timpul ca şi cind ar tăinui o mare , 

—— mai adtne la această chestiune, nu-şi va da sama că nu 


IZVOR DE SINGURĂTATE 257 


invertitul e suspect ci societatea il obligä sä se jeneze, dind un 
aer vinovat celor mai nevinovate lucruri. Şi că aerul neplăcut 
la vedere al invertitului nu provine dintr'o vină a lui, ci dintr'o 
n a societăţii. Spectatorul neprevenit va constata pur 
şi simplu alura de deliquent a invertitului şi nu se va putea im- 
pedeca de a-l privi cu oroare. 

De altfel însăşi Stephen Gordon, eroina cărții lui Radclyfle 
Hall, tace la fel. Sint magistrale paginele unde ni se descriu vi- 
zitele ei in baruri de invertifi, Citeodatä spectacolul brutal al 
acestora o desgustä, Pe urmă o apucă o nespusă milă gindindu- 
se că toţi sint victime, şi ce oameni mîndri şi triumfätori ar fi 
tost mulţi din ei dacă hula mulţimii nu i-ar fi injosit cu forţa in 
propriii lor ochi. Pe urmă senzaţia directă de repulsiune îi revine 
iară lui Stephen. Unul din invertiţi vede asta. Si se apropie de 
ea, cu o privire desnădajduită, șoptindu-i incet: „sorä*. lar ea 
nu răspunde „Irate“ căci tot îi mai este scirbă. Dar în gindul ei, 
aude cum o voce interioară pronunţa cuvintul: „frate !*, 

„Aşa dar, societatea comite, față de invertifi, o îndoită tri- 
serie, Lucrurile menite să räminä secrete—le tratează ca şi cînd 
ar fi practicate în public. Cele permise să fie manifeste, le tran- 
siormä în lucruri clandestine, In ambele cazuri îi este uşor să triumte. 

Dar nedreptatea merge şi mai departe. Se ştie că abuzul 
sexual este unul din cele mai dezastruoase lucruri. Dezastruoase 
nu numai din punct de vedere al sănătăţii, dar mai ales al per- 
sonalitätü, Degradeaza, inmoae caracterul, creiază o atmosteră 
de lene sufleteascä ce predispune la toate imoralitätile, 

Ori, persecuția societăţii fata de invertiţi provoacă direct 
asemenea abuzuri sexuale, Căci obligă pe invertiti să se mul- 
țumească cu un interminabil tête-à-tête, in care alunecă foarte 
uşor pănă la acuplarea propriu zisă. Este cel mai sigur mijloc de 
a inmulfi asemenea prilejuri. 

Pe de altă parte persecuția dä invertitului un sentiment de 
izolare, de solitudine cumplită, de care voeşte să scape prin ui- 
tare, prin nimicirea tuturor forțelor, prin anestezia tuturor simtu- 
rilor. Şi atunci voluptatea este un refugiu, un leac amar şi ine- 
ficace impotriva suferinfü 

Imi amintesc de un savant tratat al unui psihiatru german 
care trata chestiunea onaniei, Autorul începea prin a declara că 
principial, acest soiu de amor este exact tot atit de normal şi de 
răspindit în natură cit şi celelalte. Dar el devine anormal peniru 
multe motive, în deosebi pentru următoarele două : faptul că a- 
cest mijloc de satisfacere sexuală este foarte uşor accesibil, pri- 
lejurile de a-l practica sint multe, şi abuzul sexual inevitabil. In 
al doilea rind, onania e compusă exclusiv din practici secrete. 
Practicantul trebue să se ascundă. Simte că face un lucru dis- 
prețuit de alţii. De aici un sentiment de „Selbstgeringschätzung* 
de autosubestimare, de autodispreţ, care demoralizează şi final- 
mente degradează pe victimă. 


25 a ROMINEASCA 


Amorul invertiţilor scapă de aceste două ge 
Este nationalmente supus abuzului în aceiaşi măsur 3 
us şi amorul ortodox. lar în ce priveşte 3 . mac 
po care nu se poate comite în public—, invertitu = Arma 
u-l are. Ba chiar toată suferința lui va fi de a nu pu £ = a; 
pele dreptul de a-şi spune amorul său universului întreg, 
celaşi patos ca şi amanţii heterosexuali. 8 
Dar societatea se insärcineazä ea să transiorme in 0 
mann: în ucr een minus prețuire 
Au her Apar transformind un fenomen biologic natu- 
ral într'o nevroză. 


* 
* + 


i tară, Spuneam 
em datori o mică lămurire complimen 
că Auges br de mai sus mă refer numai 1 en: 
nu insä si la invertifi bărbaţi. Intr'adevăr, nu sint 2 spor 
dacă argumentele aduse In favoarea celor dintaiu pot fi va 


i ertirea t ar fi ea de naturalä, este o situ- 
3 — — Ori, ceiace dä femeii un dp 
în kaater iae este că femeia a fost întotdeauna Bee principa 
al amorului, adică a! vieţii sexuale, al re fe 1 elit 
Este dovedit în biologie că individul mascu lg i 
totdeauna. La unele specii el este şi astăzi un naps . g: 2 
face parte integrantă din corpul femeii, organ n că m forma 
ensabil, organ auxiliar, uneori întrebuințat, în vedere A pt 
Huctiel, alte ori nu. Aceastä origine umilă a sexului Sp on. 
plicä de ce individul bărbătesc, la majoritatea e Lee 
are față de individul femeesc proporţiile modeste 


| feminin 

easta mai invederează incă un lucru. Sexu 

le In materie de amor are situaţie de or ‚sein 

near a e mai recent. A fost o vreme cînd na mg fre 2 

materie de amor bärbatul e — un 5 8 rea 8 
j un momen i 

8 pet 2 invoca femeia in ori şi ce chestiune de 


altfel, uneam şi mai rivire la reprodu- 
* —— a că: şi bade tul S că celule ee 
capabile să nască singure un individ coupon Dar spermatozoid - 

Put tai ul. Apoi, spernintozoldui 
odată ejaculat se găseşte într'un mediu direct exterior, ae a 
re pen, pă neee A e recent 
uter, în condițiuni biologiceşte perfecte. At per 


IZVOR DE SINGURĂTATE 250 


ce încearcă a obţine progeniturä din simplii spermatozoizi (binein- 
teles trataţi cu un agent laic oarecare : lumină, electricitate, etc.), 


se gindesc a introduce spermatozoidul într'un uter de femee, ca 
în mediul cel mai prielnic cu putință! 

De altiel este infinit de probabil că însăşi aptitudinea sper- 
matozoidului de a prolifera, insägi posibilitatea unei partenogeneze 
pur masculine se datorește faptului că, în timpurile preistorice 
ale evoluţiei zoologice, orice bărbat a început prin a fi femee, 
prin a li simplu organ suplimentar şi auxiliar pe corpul femeii; 
deci probabil că tot dela ea fine el putinţa lui de reproducere. 

Pentru toate aceste motive, drepturile pederastiei trebue să 
ne apară cu mult mai discutabile decit cele ale celeilalte inver- 
siuni. In materie sexuală, bărbatul a debutat cu un rof de du- 
blură, de instrument auxiliar, de colaborator de rezervă, inzestrat 
cu talente de mina doua. Aşa incit nu va putea niciodată să 
ridice glasul tot atit de sus cit şi femeia. 

De altfel, nimic nu ne dovedeşte mai bine că lucrurile stau 
aşa, decit însăşi existenţa unei cărți ca aceia a lui Radclyfie Hall, 


+ 
+ * 


In romanul acesta ni se vorbeşte numai de invertite, si nici 
de cum de pederaşti. Ni se pomeneşte, in treacăt cite unul. Dar 
nu ni se spune nici o vorbă de biografia lui. Slujeşte doar ca 
supliment de mobilier pentru a complecta decorul barurilor şi sa- 
loanelor pariziene. 

In schimb, ni se zugrăveşte cu o măestrie şi cu o delicatetä 
neintrecutä, sufletul unei „gusse“. Povestea începe la virsta de 
o zi, şi se termină inainte de patru zeci de ani. 

Stephen Gordon este cea mai curată ființă din lume. Ca- 
racterul cel mai drept, Sentimentală dar nu dulceag sentimentala. 
lubitoare de frumusețe simplă, iubitoare de pomi şi de vint. De 
o sănătate triumfätoare, o lorfä enormă pentru o femee; este 
talentată la toate sporturile, e deşteaptă, sensibilă, curagioasă. 

Ni se descriu relaţiile lui Stephen cu tatăl ei, unul din acei 
nobili distinşi, jumătate sportsman jumătate cărturar, care pas- 
trează din şederea lui la Oxtord obiceiul de a considera cetirea 
ca pe cel mai bun tovarăș. 


Intre Stephen şi tatăl ei se stabileşte o intimitate şi o ca- 
maraderie desävirsitä, Se înțeleg in toate. Au aceleaşi gusturi in 
viaţa materială, aceleași preferinti în lecturi gi în lucrurile sen- 
timentale, 

Mama lui Stephen, Lady Anna, este o femee de treabă, 
bună, cu frica lui Dumnezeu, dar proastă şi neinstruită. Sir Philip. 
bărbatul ei, o adoră tocmai din cauza aceasta, 

E curios cum această femee, care pănă la bätrinefe rămine 
amanta fidelă a bărbatului ei, începe a căpăta aversiune pentru 


$ 


260 VIAŢA ROMINEASCA 


O gelozie surdă ii arată pe copilul ei furind din dragostea 
lui Sir Philip, lurind din ceiace nu se dă de obiceiu ue ae 
— x = itä, 


drept ei. De aici împresia că e frustată, Mentalitate de amantă 
proastà gi de femee primară. .. 

La un moment dat, Stephen, face contidente tatălui ei, şi-l 
intreabä dacă nu are ea ceva deosebit de alte fiinţe. 

Si tatăl ei avu atunci curajul s'o mintă: „Ce-ti închipui tu, 
Stephen ! N'ai nimic altfel decit alţii. Propunerea de căsătorie a 
lui Martin te-a supărat. E foarte firesc. Insamnă că nu-l iubeşti 
pe el. Poate pe altul il vei iubi. Şi chiar dacă asta nu s’ar in- 
timpla niciodatä,—parcä numai căsătoria există pe lume pentru 
o jemee! Nu ţi-am spus şi altă dată că ai putea să devii scrii- 
toare 7.“ 

Şi astfel, nici un moment Stephen nu inspiră tatălui ei oroa- 
re, ci numai o nesfirgitä dorinţă de a o proteja, acum mai ales 
că ştie cum e, şi că particularitatea aceasta o destină la multe 


t 

Cu totul altfel se comportă mama ei. Sir Philip murise. Si 
Stephen avusese primul ei amor. O americancă, fostă actriţă, 
actualmente căsătorită cu un englez bogat. Şedea la ţară şi se 
plictisea. Pasiunea lui Stephen o amuză o bucată de vreme. Dar 
cind Stephen vorbeşte să fugă împreună, cind incepe să devină 
imprudentä, biata aventurieră are o criză de laşitate. Ca să-şi 
apere menajul şi situaţia cigtigatä cu atita trudă şi prostituție, I 
informează pe bărbatul ei asupra intentiunilor lui Stephen. Acesta 


Intre mamă şi luca are loc o scenă cu totul deosebită de 
aceia dintre tată şi copil. „Aşi prefera să te privesc moartă in 
fata mea decit să ştiu că eşti aşa cum eşti“ nici-o induplecare, 
nici-o milă. Din contra, puţină bucurie „Acum văd că nu eram 
vinovată, că nu eram o mamă rea cînd imi descopeream simfä- 


pentru Angela Crossby (aşa se numea femeia care o trädase) 

si atunci Stephen nu mai poate räbda: Cum ? Dr ea aceasta 

in care ea nu a cerut nieiodatä nimic, in care na fäcut decit 

să dea, in care ar fi dat tot ce are, in care a dat deja tot ce 

era mai bun întrinsa ? Cu ce vine 

abject un sentiment unde nimic interesat n'ar fi putut fi găsit? 
Dar n'am intenţia să povestesc „subiectul* cărţii. Vreau să 


IZVOR DE SINGURĂTATE 251 


spun un singur lucru. Cetitorul ştie ce se înțelege în termeni 
pi prin „roman englezesc“, Este ris, pia „Tess ot the 
d'Urbervilles*, cu lete-ingeri. Ei bine, fără teamă de a exagera 
prea mult, pot spune că romanul lui Radcelyfie Hall e dintre a- 
cestea. Cu singura deosebire că anumite practici sexuale, desigur 
foarte desgustätoare pentru oricine nu se găseşte in flagrant 
nad Tess d'Urbervilles le face cu un bărbat pe cind Stephen 
ir cu o femee. Incolo aceiaşi impresie de puritate imaculata. 
cică semenea carte am impresia că nu s'ar îi putut scrie despre 
nversiunea masculină. Şi deocamdată cea mai bună dovadă că 
nu s'ar putea scrie este că pănă acum nu sa scris... 
8 Pe lingă „Izvor de singurătate“ încercările unui Proust de 
a justifica pe „bieţii „par nişte cărţi e vindute 
clandestin pe cheiurile Senei faţă de o fecioară de Murillo. 


* 
a - 


Cind Martin, bunul şi iubitul prietin al lui Stephen, ii 
® en, li vor- 
beste de dragoste şi de Insuräfoare,—ea este catalani de ră 
sentiment mixt de oroare fizicä şi disperare. In schimb, cind se 
r la căsătorie pentru alții şi la amorul ortodox pentru alții 
e plină de respect, de stimă, de venerație. De vreme ce acei 
oameni simt sincer uşa cu ce au ei mai bun în sufletul lor, este, 
nu poate să nu fie perfect onorabil ceiace lac. 
dp noana 5 2 mai cavalerească—şi în acelaşi 
mp € i adequatä rea A care şi noi i - 
dis, trebue să o avem fatä de Sieben Oddi: e 


D. I. Suchlanu 


Bietii oameni... ` 


(sau: oamenii așa cum sint, Fragmente de corespondență şi 
mici documente, — piese autentice, din care intenția autorului 
date întrezări puţin abla la sfirșit...) 


L 
1 spaniol . 
Domnigoara Marioara $erbänescu a Imprumutat domnişoarei 
na Mocanu un gal spaniol pentru un bal costumat. După bal, 
nişoara Șerbănescu n'a mai primit salul, dar, m locul lui, s'a 
la intervale mai scurte ori mai lungi — cu următoarele bilegele: 


1 | 

1 3 dudue marioară, vai ce ghinion am avut cu galu 
ei N94 bufet cu prietena mea Lisette, fata generalului şi 
ratele ei am pătat puţin galul cu cremă de fistici, S'a pătat f. 
n, dar eu vreau să ţi-l dau cum l-am primit și de aceea l-am 
la fabrică să-l curețe. Regret din suflet că va fi o intirziere 
va zile, 

Cu afecțiune şi mii de scuze Liliana 


1 Din volumul Romane mici, care se află sub tipar. 


BIEŢII OAMENI... 263 


jieä și l-am dat să facă ce-or ştii si să mi-l dea cum a fost, Ear- 
tä-mä, nu sunt vinovată cu nimica şi sunt dezolată dacă in caz n'ar 
fi nici un remediu. 

Afectuoase salutări Liliana 


3) Dragă dudue, te rog să mai ai puțină răbdare, că șalul 
n'a fost gata la termen, mai ales că nu cred să ai vre- O ocazie 
așa grabnică să-l pui. Am trimis gi azi gofeurul şi mi-a spus să ma 
aştept vre-o două zile. Cind vea fi gata viel trimet imediat, Doa- 
mne de l-ar face cum a fost! 

Cu afecțiune Liliana 


4) Domnişoară Șerbănescu, n'am curaj să-ți şcriu, galul e stri- 
cat, adică tot desenul cu mătase mauve Rind brodat cu mătase 
proastă e ars de substanța chimică şi acuma l-am lăsat sä-l fu- 
creze din nou sau să plătească 1000 lei cu care bani cred că vei 
fi despägubitä iar dacă nu-mi vor da salul lucrat cum a fost sau 
1000 lei n dau m judecată, Mare ghinion am avut cu galul ăsta! 
Sunt tare plictisită, tti va istorisi tante Adèle şi te rog mult să mă 


_scuzi nefiind eu vinovată, 


Cu afecţiune Liliana Mocano 


5) Domnişoară, regret că nu pot aştepta rezultatul cu şalul 
de la fabrică, eu trebuind să plec cu mamanla moşie unde trebue 
să schimbăm tapetele in camerele de musafiri și să modernizäm sala 
de bae. Se poate ca în vara aceasta să avem vizita Principesei, 
Mata ai grijă si mai trimete la fabrică din cind in cind, Cred că 
intro săptămină se va termina și afacerea asta, 

Salutări L. Mocano 


II. 


Reclamatie anonimă (cäträ un director de şcoală) 
Domnule Director, 


Astăzi fiind la Baia Populară am văzut un fapt pe care mu 
lași fi crezut in veata mea așa un bäetel mic și mai ales elev de 
școală să facă. Pe la orele 3 färä un sfert am fost în sala de baie 
pentru Dame desbrăcindu-mă complect impreună cu alte Dame, care 
se pregăteau ca și mine de a intra in sala de aburi. Deodată ușa 


VIAŢĂ ROMINEASCA 


— — — 


se deschise şi fără multă sinchiseală elevul Dvs. cu No. 37 se a- 


propia de noi zicind: 
c, pardon am greşit adresa.» 


Afară mai fiind colegi de ai elevului cu No, 37 iau ţinut ușa _ 


a sa văzut foarte bine No. 37 care-l avea elevul. 
2 “ Domnule Director, m numele tuturor damelor aflate in baie 
vă rugăm al pedepsi cu severitate ca pentru viitor să nu mai facă 
nici un elev de la şcoala ce cu onoare conduceţi astfel de obrăz- 
nich. Vă mai rugăm să da- i pedeapsa de pildă şi la toate celelalte 
şcoli ca elevii să ştiecumsă se poarte pe stradă și in ori şi ce lo- 
cal vor fi. 

Vă mulțumim pentru cele ce veți face, 

Cu toată stima 

Un grup de Dame ofensate in pudoarea lor. 


III. 


Scrisoare recomandată (cava o pictoriţă, care a cigligat citeva 
zeci de mii de lei la o expoziţie). 


Mult stimată Domnişoară, 


Sunt fa curent cu lucrările Dv. de pictură de mai multă vre 
me, Ştiu de asemene că vă bucurafi de o apreciere foarte fru- 
moasă din partea marelui public şi aceasta din cauza sentimentu- 
lut realist care se întrevede in lucrările Dv. Intre admiratorii Dv. 
fermecaţi de coloritul, desenul şi compoziţia pinzelor alese ce aţi 
expus, mă înnumăr şi,—pentru care îmi permit să vă prezint oma- 

iul de afecțiune si perfectă simpatie, 
i "Regret că nu vă cunosc personal, decite ori am venit in Cae 
pitală unde vă expuneati, Dv. lipseați. Și n'am posibilitatea sä vă 
arăt aprecierea mea în mod public şi în cercul de activitate în care 
vă găsiţi. 
und voi sti că şi Dv. sunteți de acord voi face o călătorie 

personală în orașul Dv, de reședință. 

Primiţi, vă rog, stimată Domnisoarä, asigurarea perfectului 
meu devotament si distinsei considerafiuni ce vă pästrez. 


Căpitan Temistocle lonescu 
Strada Mare No. 10, Bacău 


BIETII OAMENI... 25 


IV. 


Anunţ Intr'un mare cotidian. 
Titlul cu caractere grase: 


Dispärutä 


(Dedesubt fotografia unei femei frumoase, zimbitoare, cu decolteul 
plin. Apoi, continuind ca înțeles cuvintul „Dispărută*, urmează) : dela do- 
micilul conjugal dela 6 Septembrie a. c. se numeşte Adela C. 
născută Kelvesteanu. Dau bună recompensă în bani acelora care 
imi va denunța locul unde se află. Poate fi găsită in: Bucureşti, 


T-Severin, Orşova Timişoara sau Ibas-faläu (Ardeal). Adresati V. 
S 8 * 


No. 7 Bucuresti. 

Adelo 

Ai dat dovadă complectă că eşti o femee fără un pic de su- 
flet, Pentru un criminal zi hot ordinar ai părăsit casă, bărbat si co- 
pii după 16 ani de convietuire. La virsta ta, achiziţia ce al făcut, e 
numai spre nenorocirea ta și timpul ţi-o va dovedi, pentru ultima oară, 
pe această cale, te rog a-mi restitui scrisorile i actele ce intere- 
sează numai comerțul meu si care nu-ți sunt tie de nici un folos, 
decit, în patima ta oarbă să mă derutezi pe mine, care va suferi 
şi copiii. 

Copiii sunt amindoi sănătoşi foarte cuminţi merg la școală te- 
gulat dar sunt foarte trişti de gestul tău necugetat. 

Dacă în interval de 24 ore dela apariția prezentei nu vei rä« 
spunde, sunt ferm hotărit — după povaja oamenilor de bine să apelez 
la Justiție pentru desfacerea căsătoriei noastre. 

V. M. C. 


V. 
Scrisoare de rugăminte. 


1808 Septembrie 4, laşi Domnule Derector ! 


Subsemnatul C. Idrinetz proprietar în lași si corespondente a 
mai multor elevi de pe la scoalele secundare văzindu-mă incongiu= 
rat de mai multi elevi care se pling pentru pacatele lorü ca elevi 
căzuți la nota de corigere şi unii nenorociţi cu deseversit. 

In calitate de Părinte 

În calitate de corespondente și 


2 A 
... n.. ——— 
266 VIATA ROMINEASC 


de Romin cu morala în față 

bee pal profund respect faci o Bee ră a se dese 

lega din ferecături, pe acei ce încă nu merită a cere 8 
A Modul de Ameliorare în genere fü las la 


aprecieri. | E i 
Priimiti ve rog D- le Derector stima ce . 


: asa IV Di- 
Pe contra pagină, întrun colt e notat discret: Din el 


mitrie Idrinetz și alții. * 


+ i ES] = 
Ingtiintare (lipita pe uşă la o şcoală rura 
Elevele sunt inştiințate că trebue săeşi radă picioarele la scară 


i olul in clase. : 
ci cop reni en eleve care absolut de loc nu-și rad 


picioarele la intrare, iar altele abia ating are «pala 3 
picior. Ar trebui să le fie ruşine de servitoru veste 
dacă ele singure sunt lipsite de simțul curățeniei.  piriginta 


VII. 


Motivatie şcolară 
Doamnă Dirigintă, si 
Vă rog să bine voiţi a motiva absenţa re 2 K 
nole, Hica subsemnatului făcută in ziua de 18 Noem 
cauză de boală la gimnastică. 


Manole 
Primiti, vă rog, respectul meu Napoleone 
VIII. a 
Tezä la Zoologie (unde e vorba de ghindura cu grăsime a 


păsărilor acvatice). 
ti ae luăm o giscă și a Ganao yf e Fr 

PROMIS gräsime si balena o are. Totuşi că b enge 

tre s'o ungă şi rața şizo unge pentrucă nu © are 

ci numai la s 


Teze la Higienä, 
1) Despre Alimente... sau: Amidon s glacozd. (Elevul ma 

elava promite să aibă in viitor mare „facilitate 3 
Omul ca să trăiască u trebue alimente. Sunt eră 

alimente și anume alimente de calitate rea şi men! calitate 


= BIEŢII OAMENI. — 267 


bună. Avem alimente care au prea multă clucoză sau prea mult 
amidon, Nu este bine să mincăm alimente care au prea mult 
amidon sau prea multă clucoză. Dacă mincăm alimente care au 
clucoză prea multă, atunci trebue să mincăm şi altfel de alimente 
adică care au mai mult amidon din cauză că trupului nostru are 
nevoe si de amidon și de clucoză, Dacă mincăm de ex, cartofe 
are prea mult amidon iar noi trebue să mincăm şi brinză sau alte 
ceva din cauză că ne este foame adică trupul are nevoe de clucoză, 
Sau dacă mincăm alimente cu prea multă clucoză atunci trupul 
are nevoe de amidon. Dacă mincăm slănină cu pine atunci nu mai 
are trupul nevoi nici de amidon nici de clucoză fiindcă pinea 
cuprinde si amidon şi clucoză iar slănina tot aşa cuprinde si ami- 
don și clucoză, 

Dacă mincăm verdeţuri ne umplem numai pinticile lar nu 
mincăm ceea ce i place trupului nostru pentru că verdeturile nu 
cuprind amidon si clucoză. 


„2 Despre Alimente (teză scurtă) 


Omul pentru ca să trăiască trebue să se hrănească, El mun- 
<este pentru ca să-și ciştige hrana. Alimentele cu care se hrăneşte 


omul sunt naturale şi quaternale. Nu toate alimente omul le poate 
baga în stomac, Fine, 


XI. 


Reclamatie (caträ directoarea unei şcoli), 
Prea stimată Doamnă, 


Ne luăm permisiunea de a vă ruga cu lacrimi in ochi să fiti 
aşa de bună să intervenigi fa cei în drept a curma un mare rău 
care pune în pericol pe copilele noastre. Ne-am adresat Dv. care 
luptaſi inverşunată pentru Educaţia Tineretului si a copilelor noa- 
stre şi prin care ştiţi şi Dv. că educaţia este primul factor pe care 
statul işi întemeiază soliditatea organizaţiei sale si nimeni altul mai 
mult ca Femeia ca Dv. nu poate pregăti mai bine şi cu o educa» 
tie mai solidă pe copilele noastre (viitoarea Mamă de mine), Nu 
uitaţi Doamnă că toată munca și forțările Dv. va fi in zadar gi sunt şi 
nu va aduce nici un rezultat folositor atita timp cit nu va lua in 
gtabă măsurile necesare ce se perindă de ani de zile la Techire 
shiol sat și Techirghiol movilă adică la lac la ghiol afară unde 
batalioane de copile si coloniile școlare de fete vin in contact in 


a VIAŢA ROMINEASCĂ 
mg VIAȚA ROMINEASCĂ 


i sunt una la 
mijlocul Sutele de bărbaţi goi fără chiloti tog 
Nomol, ee cum işi face toți baia in une : 
şi pe plaje e o jale ce se petrece aici e un ag 
adevărat o plagä socială copile intre 9-16 ani ee zu 
oi e o curată crimă. Toate aceste cu consim Ben 
kater fără nimeni săi pese fără cineva să se revolte Er 
este de o gravitate grozavă. Este o Datorie a gen 2 e. s 
da tot concursul ca să infrinati cit mai pe a mata re at 
cuprins azi din frăgezia tinereţii pe copi e n ia 
man de mine fa o etate cind simțul lot nu trebue încă să fie 
ceastă Directie. 
e lucruri aţiță şi deşteaptă simţul . de 22 as 
De che i : eng aa pie un pas, Mediul, An- 
sonale nu este > A 
m: si Ocazia — mate rol in viaţă. O vorbă rominească zice : 
(Nu arăta Benzinei chibritul), Poze 
toate de aici se injectează singele in exci 
oo ar abes se poate desfäta cu privirea la sutele de bărbaţi 505 
Vi 706 să credeți Doamnă că vorbim din experiență care şi , 
credem co aveţi si vă rugăm să faceţi tot posibelul. 
Mai multe mame alarmate. 


Pentru conformitate 


Lucia Mantu 


Inceputurile guvernării laburiste 


Ce trebue să credem despre activitatea guvernului laburist ? 
Ar fi desigur prea devreme să facem o judecată de ansamblu a- 
supra lucrărilor sale, căci nu in timpul celor şase săptămini cit a 
durat ultima sesiune parlamentară, d. Macdonald şi colaboraturii 
săi ar fi putut să modifice profund cursul evenimentelor politice, 
De aceia, poate nu fără. dreptate, un caricaturist din Moscova a 
reprezentat pe d. Baldwin foarte dezolat, plingindu-se unui „poli- 
ceman* cä d. Macdonald va ajunge la triumf purtind in spate 
sacul miraculos al politicii conservatoare. Abia instalaţi în posturile 
lor de comandă din palatele ministeriale dela Whitehall, aceşti 
noi guvernanfi ai partidului laburist nu au avut nimic mai bun 
de făcut decit a se adinci în proectele "predecesorilor lor multu- 
mindu-se a schimba în roşu fireturile albastre ale dosarelor lor. 
Dar e drept să recunoaştem deasemenea că cu această schimbare 
de culori, noii miniştri au strecurat în dosarele lor citeva proecte 
cu adevärat originale, care vor marca caracterele principale ale 
celei de a doua guvernäri muncitoreşti. 

In ceiace priveşte debuturile sale în politica internă, cabinetul 
Macdonald se găseşte în fata a două probleme cu totul spinoase. 
Una, acea textilă, pune delicata şi dureroasa problemă a salariilor. 
Cealaltă, acea a minelor, se pune în special cu privire la ziua de 
lucru, subiect enervant care se leagă dealtfel cu aceia a salariilor, 
In ambele cazuri guvernul laburist va trebui să facă dovadă de 
imaginaţie şi de curaj dacă vrea să triumfe din această dilema 
cu atit mai penibilä cu cit atinge proprii săi partizani. 

Origina conflictului, care isbueni în industria textilă, este în 

irea luată cu o majoritate sdrobitoare de patronii din Lanes- 
hire la 12 lulie, de a reduce salariile cu 2 şilingi şi jumătate de 
fiecare liră, cu începere de la 29 lulie Această deciziune a fost 
luată în vederea protecţiei industriei coloniale engleze împotriva 
concurenţii străine din ce în ce mai amenințătoare ; pentru a mic- 
şora preţurile produselor de manufactură, organizaţiile de patroni 


ROMINEASCA 
— . — —k— 


a 
îndiseră la reducerea salariilor lucrătorilor BER en 
2 ae inacceptabilä reducerea * = prețuri kurz 
s'a facut tot posibilul pentru 4 Ae en de babe o reorganizare 
į arii, $ i A 
k ee 3 textile. Neinfelegerile e yet 
gene silit guvernul să intervie, obligindu-se e 
chetd asupra situaţiei industriei textile din Lancashire: Wien 
2 ul "permanent e ern — dat 
a facut totul, . e 25 — 10000 Inerätori şi 1800 
e: x 
eee ia imobilitate, lar perderea săptăminală a 
— iilor era de un milion lire sterlinge. i mare cu cit dacă 
p Gravifatea acestei situații era cu atit mai i lucrătorii 
lockout-ul continua citva imp, 3 d ge er 
. i 03 ri A 
C 


Aptäminä ca si industria transporturilor pe MEN. 8 
u arf e i S — 3 i destindere în 
ministru f a 0 > 
e eee unei curți de arbitraj, care a reuşi 
f lumea. ° 7 I 
gar: et acord eig lucru in mine e încă mai l 
e aa. prezintă ca o sai: șa a gravet 80 re 
entrucä i să obfie promisiuni forma rio: 
k lä 3 Br a fost atinsă industria —— N=. sa 
de activitatea 2 Aude mist 8 conflict graţie 
- 1 cabin i 4 > 
on 14. de stat de treizeci de milioa eră a irc lg 
— incetind la 30 Aprilie 1926, patronii of NA 
le sau o reducere de salarii ; pentru a P en 
gehe i lucrătorii se puseră în grevă Le Rn 
itul lui Decembrie, cu toate că guvernul reuşise 2 = g! co 
generala eare, de mee, timp, pentre a b. gat a 
2 ee — 2 zieh de opt 8 care autoriză lucrătorii să in- 
se 
ceb contacte pe această bază. i coaie. be de 
artidul laburist, pe atunci în opoziţie, A e 
t Š înscrise in programul său electoral arogans ei, p i 
5 realizeze ac glie arte lucrătorii mineri În = 
85 * , de ae e a zilei de lucru. Guvernul ra bati 
Sa i — angajamentele ; dar pänä 2 el map 
să promită pentru la toamnă o propunere 2 a oral 
iua de lucru, în legătură cu alte proiecte gen ge eg 
ind triei miniere. In aşteptare, mine Pre 
en cite asupra maselor ei de lucrători o e n 
Căci ea işi dă seama pe de o parte, că obligind gu 


_ÎNCEPUTURILE GUVERNĂRII LABURISTE 271 


dopte mäsuri radicale pentru reorganizarea industriei miniere, i-ar 


grăbi căderea, deoarece atit conservatorii cît şi liberalii se opun 
tot atit de mult măsurilor soc 


ialiste ; pe de altă parte, obligind pe 
patroni să accepte ziua de lucru de şapte ore, industria minieră 
ar suferi atit de mari pierderi încit mai multe mii de lucrători 
Sar găsi imediat fără lucru, 

Trebue să remarcăm aici, că acest îndoit conflict al minelor 
şi al industriei textile, nu constitue decit o parte din aspectele 
îngrijitoarei chestiuni a şomajului, care domină în mod necesar 
toată politica britanică. 


In momentul de faţă, afară de cele cinci sute de mii de 
lucrători care așteaptă redeschiderea țesătoriilor din Lancashire, 
nu există mai puţin de 1.200.000 someuri, in Anglia. Bine său 
rău, țara a condamnat politica de indreptare pe care o practica 
guvernul d-lui Baldwin; ea vrea deci reforme care să aducă o 
reparaţie rapidă a situa 


tiei rele. Puţini înţeleg, că în acest domeniu 
răbdarea este o virtute. Deacia d. Thomas, 


care are misiunea de 
a coordona sforfärile diferitelor ministere de care depinde această 
problema, a fost violent criticat subt cuvint că nu a întreprins 
1 o acţiune definitivă pentru a combate şomajul în mod 
efectiv.! 


Cu toate acestea proectele pe care le-a comunicat d-sa în 
Camera Comunelor merită să fie reţinute. Ele se referă la lucră- 
rile publice, la intreprinderile coloniale şi la problema socială. 

Pentru lucrările publice, era vorba mai întăiu de a se mic- 
şora cu 6.500.000 taxele pentru transportul călătorilor pe drumul 
de fer şi să se cheltuiască această sumă pentru îmbunătăţirea re- 
telelor, a materialului rulant şi a transportului de mărfuri. Apoi era 
vorba să se construiască în timp de cinci ani noi şosele nafio- 
nale cu suma de 9.500.000 lire şi să se cheltuiască 28 milioane 
de lire în şase ani pentru construirea podurilor şi lărgirea drumu- 
rilor vicinale. Trebuiau încă să se inlocuiască încetul cu încetul 
traversele de lemn ale căilor ferate şi stilpii de telegraf în lemn 
prin traverse gi stilpi de oțel fabricati in țară. Insfirşit ar fi trebuit 
ca Parlamentul să garanteze suma de 25.000.000 lire—în impru- 
muturi acordate asociaţiilor de utilitate publică şi în particular 
pentru mărfurile dimprejurul Londrei şi pentru electrificarea unor 
anumite linii de cale ferată. 

Pentru întreprinderile coloniale d. Thomas doreşte ca par- 
lamentul să voteze un milion lire pe an pentru a plăti acţiunile 
de împrumut lansate în sprijinul acestor întreprinderi. EI vrea dea- 
semenea o extensiune a creditelor pentru exporturi ; şi propune o 
ridicare de plan aerian a terenurilor . culturii bumbacului. 
Insfirgit tru a favoriza emigrarea imperială şi a putea 
studia la fata locului îmbunătățirile posibile 6 
d. Thomas s'a dus el singur in Canada in cursul lunei August. 

In ceiace priveşte chestiunea socială, un comitet a fost deja 
constituit pentru a studia problema şomajului, ridicind pe de o 


ROMINEASCA 


..... 


ir la 15 ani, ceiace ar micşora cu 400.000 numărul 2 
pe piaţa de lucru; iar pe de altă parte scoborind de . A 
ani limita de vristä a bătrinilor Intrebuinfafi în or ar or 
ar elimina vre-o 500.000 unitäfi din aceiaşi piaţă de ponu. ni 
bui, desigur fără să o mai spunem, să se acorde o 2 cap 
familiilor acelor copii siliți să rămină acasă încă un an, gi în a 
celaşi timp să se ridice pensiunea muncitorilor în retrag! Dee 
d mas afirmä cä aceste cheltueli vor fi cu mult 1 

economiile realizate din ajutoarele, de care beneficiază un număr 
5 — — măsuri se va intensifica construcţia ca- 
minurilor sortite să înlocuiască locuințele nesănătoase şi se va 
încuraja alternafia industrială din districtele atinse de gr 2 
nomicä, ceiace va ingädui sä se utilizeze progresiv mina de lucru 

bilă. 

turce ram „moderat gi rațional”, cum l-a calificat d. 
Curchill, este sigur că va obține sprijinul partidelor de N 
atunci cînd va veni in discuţie in parlament. In aşteptare, ce 


hărnicie, desigur că şomajul nu va dispărea atit de re- 
Dede in Anglia. Dar Sa tanin să ne aşteptăm chiar la 2 
La sfirşitul ſockautului industriei textile, mai multe sute de oo 
tori nu vor găsi de lucru ; căci între timp o mulţime 3 et 
din sträinätate au fost rind pe rind indreptate in mod fata ki 
Franţa, Belgia si Elveţia. Pe de altă parte anuntarea supna = 
apropriate a drepturilor protectoare a citorva bae nat ann A 
indispune deja pe engere Kety se tem de o & 

icti i cei u 

8 05 Politica urile * Cabinetului laburist n'a avut aşa dar un 


Dawes 
iatiunilor directe între d. Macdonald şi generalul ; 
pen, ae Statelor-Unite la Londra. Mersul inarmärilor navale 


Î d provizor oprit, a ind concluzia unui acord intre 
îs în pag, mee Aai i M 


ÎNCEPUTURILE GUVERNĂRII LABURISTE 273 


Cu toată dorința sa de a relua relațiile cu Rusia și incer- 
cările pe care le-a făcut la Moscova in acest senz, guvernul 
laburist nu s'a putut înțelege cu trimisul sovietelor. Ruptura pri- 
melor tratative a fost urmată de refuzul d-lui Henderson de a relua 
relațiile diplomatice mai inainte de reglementarea chestiunilor in 
litigiu privind revendicările prezentate o parte şi din alta. Se 
speră totuşi în reluarea conversatülor imediat ce se va sfirgi con- 
flictul chino-sovietic în Extremul-Orient. 

O semnificaţie cu totul deosebită se leagă de soluţionarea 
problemei egiptene. Demisia gr a lordului Lloyd, Inaltul co- 
misar din Cairo şi proectul de tratat dintre d. Henderson și 
Mahmud-Paşa, primul ministru al Egiptului ne îngăduie să între- 
zărim o eră de colaborare sinceră intre cele două ţări, E ceiace 
spun—cel pufin—cercurile laburiste şi liberale. Dar dacă ne re- 
ferim la istoria recentă a Egiptului, ar trebui să ne temem ca 
mai curind sau mai tirziu—suprimarea tributului şi a ocupaţiei 
militare în Egipt va produce mari dificultăţi imperiului şi chiar 
politicei sale externe, 

Dimpotrivă, atitudinea d-lui Snowden la Conferința dela Haga 
lata de planul Joung a fost aprobată cu convingere de toate par- 
tidele din Anglia şi de toate dominiourile. Această atitudine, trebuie 
să o spunem, este independentă de chestiunea Renaniei, pe care 
cabinetul laburist are convingerea că trebuie să o evacueze înainte 
de Crăciun, dacă e posibil, chiar dacă Franţa nu va consimfi 1a 
un acord general a evacuării teritoriilor germane. Ea işi găseşte 
justificarea In insuficiența părţii făcute Angliei în ceiace priveşte 
sumele datorite de cătră Germania şi in indicele considerabil al presta- 
țiilor In natură. Această ultimă chestiune este destul de serioasă 
pentru o ţară industrială ca Anglia, care ar vedea în mod necesar 
cum se micşorează anumite cantităţi din mărlurile sale de export 
în ţările care profită de prestațiile în natură. Pe de altă parte cu 
reducerea sarcinilor Germaniei, rezultind din Planul Joung, Anglia 
ar pierde anual 2.400.000 lire atunci cind celelalte puteri credi- 
toare Angliei ar avea un excedent după plata datoriilor lor cäträ 
Statele-Unite. Mai mult; la sfîrşitul Planului Joung, Anglia e obli- 
gată să renunţe la orice speranță de a recistiga cit de puţin din 
cele 200 milioane de lire din urmă care reprezintă diferenta Între 
ceiace a primit dela proprii ei debitori şi ceiace a plătit ea 
Statelor-Unite. 

În sfirşit Banca Internaţională a Plätilor, care e pivotul cen- 
tral al Plannului Joung ar putea insemna pentru Anglia o abdicare 
de la puterea sa de credit, dacă va avea sediul pe Continent; 
dimpotrivă, stabilită la Londra, ea ar putea ușura intr'o anumită 
măsură eforturile industriei sale, şi i-ar permite să-și păstreze oa- 
recare independenţă financiară faţă de Statele-Unite. 

In total, impresiunile de ansamblu care se degajă din poli- 
tica zn a guvernului laburist, este cä oricit s’ar simba lu- 
crurile totuși rămîn aceleaşi. Noul cabinet este ceva mai înaintat 


274 f VIATA ROMINEASCA 


decit cel anterior; dar povara celei mai vechi tradiții politice il 
impiedecä de a-şi lua sborul. S'a remarcat de altfel de mult timp, 
că un guven nou întilneşte © sensibilă dificultate în aplicarea 
programului pe care il desfăşura în opozie, căci dacă ar părăsi 


acest program ar provoca nemulțumirea partizanilor şi ar risca - 


să-şi vadă dezagregată propria-i majoritate. lar dacă ar încerca 
Sa- realizeze, ar întilni o rezistență de neintrecut, provocată nu 
atit de voinţa oamenilor cît de apăsarea grea a împrejurărilor şi 
de evoluţia faptelor. Această ultimă dificultate apare infinit mai 
mare încă, cînd guvernul de care e vorba, cum este cazul Minis- 
terului Macdonald, nu dispune decit de o majoritate relativă. Si 
mici nu e de sperat că Anglia va avea vreodată un guvern cu 
adevărat socialist. 

In acest sens e nostim de amintit o scenă din spirituala 
comedie „Domnii cei noui“ scrisă de Robert de Flers gi Francis 
de Croisset a douazi după alegerile care aduseră la putere pe 
Herriot în Franţa şi Macdonald în Anglia. La începutul actului al 
Il-lea uşierul Martin, vechiu servitor, care rămine în timp ce mi- 
niştrii se schimbă, îşi spune reflexiile faţă de secretarul Minis- 
trului Gaillon: „Nu trebue să ne gg îi spune el. „Cariera 
d-lui Gaillon, lucrător acum trei luni, putat acum două luni şi 
graţie rezultatului alegerilor generale, ministru de zece zile... încă 
nu s'a văzut pănă acum”. 

„Fi bine, s'a văzut de curind în Anglia -., Da, dar En- 
glezii au două lucruri aparte“. „Ce lucruri 77. 

— „Ei au schimbul şi pe rege!*. Bunul Martin vorbea des- 
pre aur. Cu schimbul, regele şi marea, am putea adăoga, Anglia 
poate să se dedea la experienţe politice, pe care celelalte naţiuni 
nu Sar gindi niciodată să le încerce, 


Thomas Greenwood 


LITANIE 


N'am cunoscut ce-i drumul scurt și drept, 
Furtuni și grindini m'au bătut în piept, 
Zăpezile m'au nins, toți m'au urit. 
Beam—apa mea venin era pe fit, 
Muscam din pine, pinea era piatră, 
Fiertura cinii putrezea in vatră. 
Pindit de șerpi aburecam prin stinci, 
Tilharii mă loveau să cad pe brinci. 
N'am degete deajuns să pot să număr 
Citi morţi am fost silit să duc pe umăr, 
Femeile rideau scuipind desgust 
Cind porunceai din carnea lor să gust. 
Mă tihuiau copiii cu sudalme, 
Toţi oamenii mă alungau cu palme, 
Uitind că sdrenfurosul de pe șleah 
Îți este, Doamne, slugă şi monah, 


VIAŢA ROMINEASCA  — 


E drept, că te-am văzut adeseori, 
Flămind si gol, bolnav prin închisori, 
Strain si însetat după dreptate— 

Şi te-am iubit căci semănam în toate. 


De te-am strigat in șoaptă sau cu muget, 
Tu mi-ai trimis blestemul să ţi-l cuget. 
Din negrele viltori, cu tunet greu, 

Iscai virtejuri peste hăul meu. 

Şi taina ta, cu soarele crucis, 

Sta piedică de foc deacurmezis. 

Fugeam de tine, mă prindeai pe loc, 
Dar să te uit nu m'ai lăsat deloc. 

Mi-ai fost numai minie și präpäd, 

Căci m'ai orbit, să nu pot să te văd 

Şi cugetele toate mi le-ai frint, 

C'au vrut să te atingă pe pämint. 

Deci iată-mă așa cum m'ai menit, 

De tine tot mai rupt și indoit. 

Dar să te-alung n'am chip, căci te simt bine, 
Cu scormoniri de cirtifä in mine, 


Subt semnul prins de inima mea crudă 
Răgazul mi-i isbeliste și trudă, 

lar biciul împletit din tot ce cred, 

De cum am stat, mă'ndeamnă s'o purced. 


LITANIE 277 


Din creanga unui corn, ca un strigoi, 
Mi-am fäurit toiag de drumuri noi. 

In traista datä lutului s’o poarte, 
Merinde-am pus să-mi fie pan la moarte, 
In sin o carte și cavalul lung 

Plec iar prin lume, Doamne, să te-ajung, 


George Lesnea 


Unirea Basarabiei 


Pe marginea unor „Documente“ 


pocă istoria a luat 
i i e de främintäri în care I 
1 si integräri de valori, care ne coplegesc 
— i gri spectatorii actuali ; nu ştim cum 8 8 
rich ee Pentru Romini in special, get un 3 
ac itive şi complecte, poate fi considerat ca 2 re 
eveniment poli al istoriei intregi deer were gocumentativă 
à x in. la 
— 3 SR — absolut necesară, deşi numai zece 
is ia, de-atunci. i s i 
* 5 tuturor provinciilor ronie = 44] scap 
8 in aceleapi Impre in i cadrul 3 mare 3 
ge i ia ea 
e — unirli era precisä dincolo de munţi, in Basar 
3 nte. Cind Rominia a in- 


i la 
8 11916 2 se mai gindea la unirea Basarabiei, 


j irea 
regim schimbat, cel puţin? Deci, nu se 3 2 
Promi em 5 . da aa poate şi accentuarea 
deleni şi Bucov 3 i 
TT 
i umai acestui factor, À 
born 5 asics de peste munţi, refugiaţi ră Bannon 1 
5 Tu vremea s'a tăcut loc, in istoriografia acesti — g Baer 
wers Dan aan — 3 Unirii : „libertă- 
ri ra 
n-ai de 3 ruseascä au dat dora 
ional moldovenesc 8 we 
. Prut şi Nistru“ laşi). Apare deci revoluţia ru 


tă pănă 
egalat ideii naţionale, în concepția d-lui Cazacu, împărtăşită p | 


UNIREA BASARABIEI T 22759 


la un punct şi de cercetători mai noi (E. Giurgea „Din trecutul şi 
prezentul Basarabiei“, Bucureşti, 1928). Dar tot d-sa mai introduce 
un factor nou: armata romină. E drept, dar nu-i primejdios oare 
s'accentuăm prea mult asupra acestui factor? N'a fost liberă şi 
bine coaptă hotărirea luată de organul suprem şi adecvat voinfüi 
populare din Basarabia, Statul Ţării, la 27 Mart 1918 7 Căci ce 
rol altul de cit silnic, poate juca o forță armată ? 
Lăsind de-o parte, fie încercarea unora de-a glorifica stor- 
țări proprii (O. Ghibu) sau prea restrinse— studenţii dela Kiev 
(D. Bogos), fie adnotări cu aspect mai general istoric (A. Boldur, 
care crede c'au contribuit mai mulți factori), ni se pare că, pănă 
la publicarea cit mai complectă de documente contemporane, cu- 
vint autorizat nu pot avea de cit acele persoane ce'ndeplinesc 
două condiţii fundamentale: 1) să fi trăit îndeaproape, ca factori 
de ntala mină în angrenajul istoriei Basarabiei între 1917-1918 si 
2) să se bucure de calitatea supremă a istoricului, obiectivitatea, 
fără care nu-i putem crede cuvintul. lată de ce noi credem că nu 
trebue s'aşteptăm implinirea termenului fatal al dispariţiei unei ge- 
nerafü, pentru ca fägagul istoric să cuprindă fapte orinduite acolo 
„Sina ira et studio“. Publicarea memoriilor sau documentelor azi, 
de cătră unii părtaşi ai Unirii, poate provoca răspuns din partea 
altor părtaşi, mine, căci ne ei nu vor mai fi si luminile lor 
ne 27 folosi azi. (Mä’ntreb d-nii Pelivan, Halipa, Inculeţ ce-au 
Scris 7). 

Subt raportul condiţiilor fixate mai sus credem că nimeni 
nu era mai potrivit pentru aceasta ca d. Ciobanu, actual profesor 
universitar, dotat ca istoric cu „simţul specialități“ şi fost diriguitor 
aproape continuu în 1917-1918, fie ca conducător al partidului 
moldovenesc, fie ca director al învățămîntului. A fost bine ales, 
cind į s'a încredințat de „Agezämintul lon L C. Brătianu“ publi- 
carea documentelor cu privire la „Unirea Basarabiei“ („Cartea 
Romineascä*, 1929). Sint 197 documente, în mare parte inedite 
sau culese din publicaţii ce greu se mai găsesc azi, precedate de 
un studiu, in care d-sa vrea să precizeze citeva fapte nouă, subt 
al căror unghiu trebue să se privească unirea. Din ce lasă d-sa 
să se'nțăleagă, caşi din cetirea documentelor, pentru noi rezultă 
un fapt de-o importanță covirşitoare, neglijat—nu ştim din ce 
pricini—de anteriorii istorici: voința maselor, fără care nici nu 
s’ar fi pomenit de unire. Lăsăm deocamdată cuvint d-lui Ciobanu, 
pentru ca să ni-l spunem din nou pe-al nostru, la sfirsit. 


+ 
+ 4 
Pe cind unirea provinciilor foste austro-ungare se prezintă 
ca un act final al unui proces istoric indelungat, Basarabia a 
trecut mai întăiu prin focul unei Revoluții îndelungate, ca să-şi se- 
pare destinele de Rusia, de care era legată. „Cauzele care au 
„dus la unire trebuesc căutate nu atit in factorii locali, nici în 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i bănueli. 
N i iei în 1917, deci înafara oricăror 
— e. că n'ar fi existat toți gr a 
ar De alti istorici, dela studenţii dela Kiev şi 5 mira 
ni-i mar fi survenit de cit Revoluţia rusă, unire 
4 * 
sc 11255 piagge moldovenească a fost ecoul 3 
ionale din Rusia, ducind la aceleaşi „ se 
ne ite naționalități : Ucrainieni, Polonej A N n 
ideile i care au circulat in timpul Revolu S en 
pori kije nd la separatism de Rusia şi unire c 3 
deere 2 infäptuitorilor uniril, ele erau heh 2 
nr subjugate, de al cäror destin isi leg 
We are dreptate in bunä parte. 8 bear 
cn —.— ar a pech socialist-internafionalis, 
ionar t i 
care cuprindea şi desrobirea napone e 5 ge 
Ser ii dela „04 e 
= Pali se depe frontul romin sau aiurea (Odesa, Ti 
ee olutionare din 
eng să nuanfele partidelor rev 
. A A ofițerilor şi studenţilor moldoveni 


3 rul „Cuvintului 
an : au local, grupaţi în jurul „Ci rii 
versitäfile ruseşti, = er ice caz cu 3—4 ani m... 21 
moldovenesc * unul program naţional. Rol 5 pa 
revoluţiei, pe lor Revoluţiei a fost determinat de pt Ata 
erect 28 a o au trimişii dela centru păná'n aj 
nimentelor; conducere 


ER e e masele, adevărații fäuritori ai ep ge 
dept că 5 ele erau înglobate aceloraşi e 

ir garde Ă Rusiei, bătute de 1 mee 

2 marea stihie revoluționară subt cute loraş dezidera 


i lor con- 
— din intreaga Rusie. Urmärifi rezolufiile numeroase 


dela Odesa, Kiev, Ti ina 
pe militari depe frontul romites , d, XXXV, a. 


a i ) i vedea același 
N. Al. XLII., ALN, XLVII, LIX si altele 22 ge 


m de revendicäri ca al tuturor 
iaşi țărănime şi muncitorime. 


——___UNIREA BASARABIEI E 


In Rusia veche existau 80 milioane suflete de minorităţi et- 
nice, din care cea mai mare parte se lupta, fie prin răscoale, fie 
prin propagandă în străinătate, să scuture jugul Moscovitilor Ve- 
licoruşi, singurii privilegiați. Acestor mişcări guvernele ţariste fură 
obligate să le răspundă cu autonomii trecătoare, peste care se'ntinde 
„pinza grea a reactionarismului*, subt care colcăia însă cea mai 
grandioasă mişcare revoluţionară. Tot ce era cult la minorităţi era 
pătruns de ideologia națională ; masele muncitoare legau de idealul 
socialist şi desrobirea naţională. lar poporul incult, dela ţară, trăia 
mai mult prin instinctul naţional; în unele provincii limba se păs- 
trase întro continuă folosință din timpurile independenţii vechi — 
în Basarabia de pildă, cărţile bisericești romineşti au jucat rolul 
susţinerii continuității limbii, cum am arătat într'o lucrare recentă, 
documentată pentru 120 biserici cu 1500 cărți. 

In istoria Basarabiei subt Ruşi se repetă aproape aceleaşi e- 
venimente. Tendinţa spre autonomie se manifestă in primii ani 
după anexare fie în plingerile ţăranilor, fie în cererile boerilor sau 
clerului; după o scurtă viață, ca pretutindeni, autonomia e des- 
fiinfatä, fără ca să se stingă ca idee. Refugiații trec in Rominia— 
ca Polonejii la Cracovia sau Ucrainienii la Lemberg—dela boerii 
moldoveni dela începutul veacului trecut, la Hajdeu şi Stere. Ideia 

naţională la studenţii basarabeni se naște la Doryat şi Kiev, in 
cadrul ideologiei revoluţionare a popoarelor asuprite, care-şi in- 
cearcă o primă inchegare la 1905. Ca'n toate provinciile vestice 
ale Rusiei, se alcätuesc şin Basarabia partide naţionale, grupate 
după trei programe: radicali-socialisti, boeni şi intelectualii din 
jurul celui dintăi ziar moldovenesc, reuşind să redeschidă tipografia. 

In timpul războiului mondial Germanii susțin mişcările natio- 
nale, organizind legiuni din prizonierii neruşi, nutrind speranţele 
separatiste ale naționalităților, ce merg pănă la defetism din partea 
intelectualilor din dosul frontului. Un curent similar se formează 
şin Basarabia în jurul „Cuvintului Moldovenesc“, dorind infringerea 
Rusiei şi o Rominie intregitä. Cind izbucneşte Revoluţia, care sur- 
prinsese oarecum nafionalitäfile, masele respective prezintă mai 
mult cerinţe social-politice cu autodeterminarea ; şi numai cînd 
guvernul provizoriu rus căuta să „adincească revolufia* pentru a 
contrabalansa revendicările naționalităților, aceste încep să se 
gindeascä mai mult dela federalizare la autodeterminare politică, 
la separare de Rusia creind state independente sau la alipire de 
state naţionale înrudite, 

Şi d. Ciobanu ne dă aici o povestire interesantă a desrobirii 
prin ele înşile, dar în împrejurări similare, a tuturor neamurilor 
din Rusia : Belorusia, Ucraina, Finlanda, Letonia, Satvia etc., ser- 
vindu-se de datele celei mai recente lucrări în chestiune (V, Stan- 
chevici „Smeiiiroaredtecăr-Reșii“, Berlin 1921 şi Ber Herman in 
„Nation und Staat“ lunie 1928). Oy ds % Ports 

i revoluția rusă, mişcarea /din Basarabia trece prin ace- 
leaşi faze, cu acelaşi caracter fundamental, n'a fost o revoluție 


5 


2 VIAŢA ROMINEASCĂ 


*. E i ä a poporului, care 
y ice acefalä*. Este o acţiune colectiv c Rt ; 
re pe conducätori, de multe ori BORKEN = er f 
i za d Ciobanu ; căci adevărații eroi ai revo n ră E dal a 
en AEE fost a țăranii, subofiferii, inväfä sra > 4 rag 
* un intelectual (p. XXXIV). Un Nee. . — nn 
luţiei basarabene e întirzierea faţă de schimbările na e 
— | Rusiei; toate prefacerile adinci, caşi lozince W ee 
he in Basarabia după ce se'nfăptuiseră la celelalte ear 
eră 0 dovadă că prin sine conştiinţa revoluționar- si naf 
\ i tä aci. 4 
SA = en: Ceai moldovenesc“, de subt conducerea Ey 
2 lui N. Alecsandri, Sim. Murafa şi Halippa, apar ca un 
8 úrile despre revendicärile celorlalte arani E ji —— 
Se mb se face loc, mereu mai accentuat—de alt Shane 
2 un revoluţii ruseşti—revendicărilor partidului une es 
Bere format abia acum. Paralel se W cer rise a tă 
Idovinegti în sînul armatei, studenţimii etc., pt ” a 
ps |, care cer guvernului provizor drepturi nafıona 5 gen — 
însă de supunere. Se alcătueşte un partid n. mol bt 3 
regiei li eee ker sale An pante de 
corespondentelor celor oem mc mai rog 
izaţii corporatiste existente: coope 5 
1 gi I ales de congrese ostășeşti, cel mai important 
dela 18 April. 


L eg 
care încearcă o diversiune pe chestia 3 er — 
roprieri totale in favoarea färanilor ; aceştia in er 
8 autonomiştilor, consideraţi ca reacfionari şi E ga art a 
aratism. O parte din țărani fuseseră ciştigați—c N e 
Soroca i tru integritatea Rusiei—şi cu 2 * e 
congresul acestora la Chişinău la finele lui pl e rotirea 
motiv Sint trimişi în Iunie vreo 50 inşi dela Petrog — a 9 72 
de a îndruma revoluţia în vederile prenns > 3 
ia fură cistigafi apoi de curentul au 5 ine 
= Pätrunzind din ce in ce mai mult curentu Ea 3 
armată, pedeoparte autoritatea centrală slăbeşte pro a 
e de "altă parte—şi de multe ori ca un gg 2 
dowiete şi unităţi militare naţionale ; Moda au ei 70 ats 
tral la Chişinău gi formaţiuni pe frontu pr = 722 
dement im din interior. In acest chip p — > 
nasse de soldați ideia naţională, care s adinceşte oma 8 
repede în cursul verii 1917. In acelaşi timp eee 3 
3 considerind Basarabia ca teritoriu 7 apea Pr 
alia mai mult sentimentul naţional la pasanan t en 
se gindească mai precis la ea rea aaa age die 
pare ideia unui Stat al Ţării, celaşi fapt a aia apă pearl 
barea atitudinei minorităţilor din Basarabia, care 
sitatea autonomiei impreună cu Moldovenii. 


„ dul evreesc, cooperative, liga femeilor, barou, 


< UNIREA BASARABIEI 283 


Rezistenţa Moldovenilor avu dublu efect: Rada ucrainiană 
cedează, vorbindu-se doar de-un schimb de protecfiuni reciproce 
pentru minoritățile ucrainiene din Sudul şi Nordul Basarabiei şi 
pentru Transnistrieni, cu integritatea Basarabiei geografice ; minis- 
trul de interne al guvernului provizor anunță telegrafic ca Basa- 
rabenii să-şi organizeze agezämintul propriu. Rezistenţa centralistă 
se mai menţine în Cetatea Albă, a cărei zemstvă judeţeană pro- 
testează contra autonomiei. 


Se'ncep în August luptele electorale pentru viitoarea Consti- 
tuantă rusă ; partidul naf. mold. iar perde conducerea, ce trece 
la partidul țăranilor, susţinut de centru, soldaţi şi comitetele săteşti, 
eistigagi cu toţii de rezoluiiile extremiste ale celui de-al doilea 
congres țărănesc dela 27 August. In ambele partide, cași ntr'un al 
treilea socialist-revolufionar moldovenesc, erau mulţi candidaţi mol- 
doveni. Alegerile n'au mai avut loc, căci evenimentele precipitindu-se— 
guvernul remaniat Kerenschi la finele lui Septembre, revoluţia 
bolşevică peste o lună,— Ukraina se declară autonomă la 7 Noem- 
bre, Basarabia nu mai are comunicaţii cu Rusia, dela sine rămîne 
stat aparte, In locul Constituantei centrale, se formează la Chişinău 
Sfatul Ţării, emanafie a marelui congres ostäsese dela 20—24 
Octombre, ce proclama autonomia Basarabiei, determinind forma- 
țiunea viitorului parlament local. 
El este acceptat de toate minoritățile şi toate organizaţiile : 
partide moldoveneşti, socialiste- revoluţionare, social-democrat, Bun- 
numeroase sovieturi 
militare etc., care-şi trimit deputaţi, peste 150, din care 105 Mol- 
doveni şi 45 pentru minorități. Deschiderea Statului Ţării avu loc 
la 21 Noembre şi-şi începu imediat lucrările în Spiritul revoluţiei 
care-l creiase. S'au desprins dela început trei curente importante : 
blocul moldovenesc cu tendințe naţionale, fracțiunea färänistä cu 
program social şi minoritățile cu deputaţii socialişti cu tendinţi 
variate, avind comun principiile autonomiei şi adincilor prefaceri. 
Cel mai important act dela început e proclamarea Republicei 
democratice basarabene, la 2 Decembre; act similar, ca limbaj 
şi conţinut, tuturor republicelor creiate pe teritoriul fostului imperiu 


rus. Faptul e acceptat de toţi, chiar Cetatea Albă şi Hotinul; de 
pretutindeni vin adeziuni şi declaraţii de supunere Sf. Ţării. Viaţa 
de 6 luni, pănă la 18 Mai, cînd s'a di 


solvat, a fost foarte frä- 
mintată, dar activă. Sfatului Ţării se datore 


şte ordinea în ocirmuire, 
cu toate legile extremiste votate, din care cea mai importantă fu 
recunoaşterea improprietăririi ţăranilor; moldovenizarea adminis- 
tratiei şi Unirea. 


Bolşevizarea elementelor militare ruseşti şi naſionale—au fost 
şi Moldoveni, deşi d. Ciobanu precizează prin perifrază — şi muta- 
tea „front otdel-ului la Chişinău, primejduesc Sfatul Ţării, în care 
foarte puţini simpatizau cu noul curs al revoluției ruse. E un mo- 
ment foarte critic; insuşi guvernul moldovenesc nu e unitar în 
vederi şi datorită presiunii blocului moldovenesc acesta se hoti- 


284 VIAȚA ROMINEASCĂ 


te Să cheme armata romînă pentru ordine, de fapt contra bol- 
şevicilor. Faptul nu e izolat in istoria timpului. D. Ciobanu menfio- 
nează sprijinul dat de armatele statelor vecine şi'n celelalte provincii 
vestice foste ruseşti ; „chemarea armatei romine era o consecinţă 
logică a procesului revoluţiei rusești“. 

Noul factor apărut fireşte nu a luat asupră-şi conducerea 
Basarabiei—cum s'a întimplat în unele state baltice din partea ar- 
mai puţin adevărat că a esnit pre- 
ponderenfa în destinele tinerii republici unui anumit curent, exprimat 
de blocul moldovenesc. Venirea armatei romine trebuia să se'n- 


matei germane ;—dar nu-i 


plinească ; dar nu ştim, färä înfăptuirea ei, care ar fi fost mersul 
evenimentelor în istoria Basarabiei, poate chiar altul ca cel cu- 
noscut. Înlăturarea, uneori din viaţă chiar a unor elemente extre- 
miste sau autonomiste—de care nu se pomeneşte—e un indiciu 


nu că nu s'ar fi ajuns la unire, dar 


de-un alt curs al evenimentelor. 


Subt protecţia armatei, Sf. Ţării poate lucra mai in voe, ho- 


tärind, după schimbarea guvernului 


prin d. Ciugureanu în locul 


d-lui Erhan, la 22 lanuar 1918, independenţa Rep. moldovineşti, 
„opera revoluției ruseşti“, cum sublinieazä însuşi preşedintele adu- 
nării, d. P. Halippa. De-acum înainte se pune iber şi chestia U- 
nir cu Rominia, pregătită întrun scurt răstimp de elementele 
moldoveneşti. D. Ciobanu spune „populaţia era pregătită în acest 


sent, fără a ne arăta că de curind, 


sau în orice caz, fără a 0 ac- 


centua. E drept, elementele naţionale ştiu să activeze în acest 
senz, convingind mase ţărăneşti, în Februar şi Mart 1918, aşa 


că la 27 Mart opera unirii era dej 


a un fructcopt. Se vede aceasta 


şi din ezitarea antiunioniştilor din Sf. Ţării, care preferă să se 
abțină dela vot sau să lipsească dela şedinţă. 


e.’ 


+ 


Am urmărit îndeaproape documentele—despre care am im- 
presia că reprezintă un fragment voit din mulţimea altora—, îna- 
inte de-a lua cunoştinţă de studiul din întroducerea d-lui Ciobanu ; 
şi din cea publicat nu se putea trage altă concluzie de cit acea 
cu care inchee studiul. „Toate actele revoluționare ale Moldoveni- 
ior sint expresiunea maselor, sint emanafia voinfii lor, cărora se 
subordonează acei ridicaţi de aceste mase”. E o concepţie quasi- 


marxistă, pe care d-sa o susţine 


repetat nu din convingeri pre- 


concepute, ci ca firească generalizare istorică a unor fapte, obiectiv 
şi sincer studiate. Şi prin metodă, şi prin realitatea lucrurilor, d-sa 
e de două ori în adevăr, ce poate fi complectat în cazul de faţă, 


nu răsturnat. 


în desfăşurarea revoluţiei din 
vedere al mişcării maselor. La 
de suferințele mulţimii : soldații 


depe front şi muncitorimea de-acasă, din oraşe sau dela țară. Ea 


pentru satisfacerea nevoilor ei, 


UNIREA BASARABIEI 205 


ase 
2 e popor de jos, care inarmat ca soldafi si sub 
eg gern in practică sentimentele izbucnite. In prin r 
5 N rear 8 3 tuturor Congresejor 
> car - ceva de cit i i 
are og e Ze rămaşi acasă cer mereu 3 k 
er Kom „ Astfel adunarea celor 10.000 ostaşi din ră 
Prin ee in afirmă că şi ei înfăptuind revoluția, v a 
aprile guv rpm ni cit timp se va hotări ca pămîntul 
cent ge 4 mina plugarilor muncitori cu braţele lor* 0 
Stobozla Bahn țară plugărească. Adunarea delegaților di 5 5 
tu or precizează „tot pämintul din Basarabia "h gea 
părătesc, fie mänästirese, fe bisericesc, fie boeresc—să fie dat la 
2 — a plată”. La fel faranii din Gorodistea-Läpu mi 20 a 
legati plășii Läpuşna, congresul färanilor din 21—23 Mai dela Chi- 
- n — ceiace face ca partidul 
3 a . 75 prim punct in declaraţia-pro- 
l ? ia este exclusiv social-politică 
ser politică. Cure 
g go 5 pornit de masele Per si 215 ti, 
5 ogic şi dela centru, care trimite şi emisari "Toti 
8 dai We murea în unire insă cu întreaga Nute; 
moldoveni ee para je aproape intreg anul 1917, chiar 
evoluţia adineindu-se în loa i 
A mna lui 1917, şi” 4 
jafuna. iure ger t, se produce o ruptură: ţăranii ee Niar 
enge a mot o i stăpinesc, sint în bună parte sati fä- 
y drier roa a0 i mai puţin de evenimentele in curs. Primul A 
Mart i ion — ner: egida blocului moldovenesc din Statul 
Kr a ai nt jenafi de cit de noua forță revolution 2 
e el mă ceştia însă nu mai prezintă primejdia m lo 
3 re 2 lor fiind prea socialistă, legată de mu cita . 
ru Naar tara ‚ lasă indiferenți pe țărani, Naţionaliştii p yes 
ee — contra bolşevicilor, deşi înarmaţi Kari < 
ră re. vă run (hotărîrea proprietarilor din alf 
x zu. Poren 5588 de ţărani din Cetatea Alba Hotie 
oe Sn A XI, XCM, XCIV} nu mai erau efective ci 
3 ecou larg. Puterea și iniţiativa trece dela ma = 
ne 88 l cembre şi lanuar, presiunea de jos n 
ey a ntul ; după venirea armatei romine Set ene 
caci, SR se sp, de unde n, Decembre € var Inc 
federativă” (pag. 210). Revoluţia — ae St cr a 


P. Constantinescu-lași 


Memorial 


(Note de drum in Spania) 
Sevilla 


Sevilla e oraşul care a ge or N poate 
andaluz a lovit puternic imaginaţia multora du mea piei 
i ie eftină, de aici a pornit. Amorul şi o p 
moră ice colorate, dansurile năprasnice cu clopoței, 
da ete, şalurile galbene. Şi pălăria Sombrero, toate au plecat 
Pti Sevilla ca să facă încunjurul tuturor 3 3 A 
i i ilia mistică şi e pi 
cel puţin două continente. Cast 3 
unos inătate. Sufletul său aspru e mai gre 
Ben ch een însă s'a bucurat de en eee SE 
i litane, cu care samănă, cum samănă dou A 
sară Sya Cordoba în jos, totul s'a schimbat. Aerul e mai umed, 
urile de măslini gi palmieri se intetesc, iarba e mai puțin — 
sr i cînd treci un pod peste o albie, se vede apă în ea. e 
50 per aşa de perfect pur şi fețele mai surizătoare. Femei : 
a, pen şiret şi imbietor din ochi şi amat Pa T 
ta we je centrate rosii ori galbene, for- 
i i rițată de pete con 
N he 2 o paletä bogatä in tonuri e 
Astfel Sevilla e cel mai italienesc oraş spaniol şi deci, ră er 
iol ca altele: O clipă te poți crede la Napoli ori în 
Vine însă numaidecit atmosfera arabă,—care te or la 1 
Omul nu mai e 
Spiritul realist e aici mai puternic. 
inchis 1 25 pradă unei obsesii întunecate sau e ” en 
Se bucură de viaţă şi caută să o cunoască, adică între 


Lea MEMORIAL — 
de aparenſe preferă să înşale el pe alţii. Spiritul practic, fireşte, 
e in creştere. Spaniolul din Andalusia se integrează populaţiei 
mediteraneene cheflie, senzualä, cu spirit de afaceri, cu şiretenie, 
cu gust pentru viaţa facilă, cu lene şi cu luciditate, Negustorimea 
spaniolă nu se lasă mai prejos în aptitudinile specifice breslei faţă 
de cea marsilieză, grecească ori genoveză. Pentru andalusieni re- 
alitatea exterioară există şi ei caută să-i fie cît mai adaptaţi. 

Şi pictura care a pornit de aici a fost, poate, cea dintăiu 
pictură realistă, Pănă şi idealistul dulceguf, autor de infinite ma- 
done vaporoase, Murillo, a trebuit să considere şi Subiecte mai 
umile şi mai păminteşti şi ne-a oferit o serie destul de reuşită de 
golani, de mici pungasi şi de copii fără căpătăiu. Zurbaran, deşi 
inspirat mereu de viaţa monahală, a uitat treburile lui Dumnezeu, şi 
s'a uitat mai mult la faţa călugărilor şi, ridicind cagulul a desco- 
perit tot ce se poate găsi pe lingă credință, blindeţe şi iubire de 
oameni într'o figură de ieromonah : cupiditate, orgoliu, răutate ori 
ambiţie, Ribera, deşi nu sevillan, dar tot din sudul Spaniei, a impins 
viziunea sa realistă pănă aproape de pesimism şi de cinism. De 
la cerşetori păduchioşi ori leproşi, colorați cu negru mult, el şi-a 
intins sarcasmul pănă la cărturari zdrenfurogi, poate ca să arate 
ce puternică e viaţa de toate zilele faţă de idee şi de spirit. 

Desenul său e dur iar trăsăturile caracteristice sînt mai con- 
centrate ca la oricare pictor al epocii. Va trebui să vie Goya ca 
să-l ajungă. Anatomia sa insistă asupra aspectului de animalitate 
ori de schilodenie. Şi nu trebue uitat că Velasquez cu gustul său 
pentru befivi, gheboşi ori bufoni, s'a format şi a debutat la Sevilla, 


In dimineaţa azurată, cînd plec spre biserici şi muzee se 
aud ciripituri de paseri, aerul e plin de o voluptate semi-morbidă, 
clopote răsună în toate părţile, lumea e plină de mişcare şi de 
veselie. in aer e Duminică. Pe cer, soare strălucitor, dar nu torid. 
Atmosferă de sărbătoare într'o zi de banală Miercuri. Mi-adue 
aminte, fără voe, de un vers dintr'un poet gustat inainte de războiu, 
în epoca adolescenţei mele, din azi uitatul Verhaeren. 


„li fait Dimanche sur la mer. .“ 
Căci festivitatea o dä natura gi cu Dumnezeu, care-și bat joc 


de calendare. Era şi timpul după jalea şi doliul Castiliei. Ma las 
tirit de valuri omenești. Aţi simţit vre-odată ce plăcut e în largul 


f 


28 ___VIATAROMINEASCA 


mării, să laşi visiele la o parte, să încetezi orice împotrivire, 
- orice rezistență, să te laşi dus de elementele oarbe, să-ți reei rolul 
modest „de miligram de praf suflat în univers“ ? Mulțimea poate 
sugestiona şi Imbia la odihnă şi pasivitate ca şi marea. 

E plăcut a urma şuvoiul curgător al unei străzi, fără indivi- 
dualitate şi fără grandomania unei existenţi personale. La Sevilla, 
valul curge mai deseori pe o stradă îngustă fără trotuar, pe unde 
se circulă deavalma, fiindcă trăsurile şi maşinile n'au voe să treacă. 
Pe deasupra, de la o casă la alta s'au întins pinze ca să ferească 
de soare. Militari pompoşi, grade inferioare glumesc cu fete popu- 
lare. Plutonierii mau mustäfi ca pe vremuri, dar au părul frizat. 
Fetele au flori în părul negru şi şaluri galbene pe spate. Prin ele 
curge seva celor douăzeci de ani. Femei bätrine şi urite, mai bătrine şi 
mai urite incă decit în restul Spaniei, privesc grupurile cu ură şi în 
ochii lor se aprinde parcă un blestem. Copiii strigă jurnale, vind chibri- 
turi, bucăţi de nugat, ori banane. Pe marginea strazii, pe scaune largi 
işi dospesc lenea clienții fără treabă ai cluburilor. Intr'un colţ o 
fată care cîntă din mandolină şi din gură, cu o voce de oală 
spartă, a adunat în jurul ei o sută de cască-gură. Dar nimeni nu-i 
dä un ban. Oferte se deschid mereu din toate părțile : pentru väc- 
suitul ghetelor, pentru un pahar de limonadă, pentru un covor ce 
e prezentat drept persan, Din cînd în cînd un poliţist îmbrăcat In 
tunică roşie aprinsă strigă ceva şi impinge lumea. Risete izbuc- 
nesc din toate părţile gi nimeni nu-l ascultă. E dimineaţa tinereţii. 
Totul se zbate gi pulsează un singe proaspăt, ameţitor, fierbinte. 
Toată lumea se bucură şi, în felul său, aduce un omagiu vieţii şi 
lui Dumnezeu. 

Numai un grup de englezi privesc nedumerifi, afoni, surzi, cu 
ochiul neclar, stupid, fără să înțeleagă nimic cu amorfeala lor ileg- 
maticä din această viltoare generoasă. ; 


Sevilla e bogată in monumente. Dar nici unul nu prezintä 
un caracter cu adevărat propriu. Există o catedrală uriaşă, aşa 
de înaltă, pretinde Th. Gauthier, încit „Notre dame de Paris“ poate 
intra cu săgeată şi turnuri intro singură nefä. Grandoarea ei e, 
în adevăr, impresionantă. Dimensiunile amintesc de monumentele 
egiptene. Alteori pare că edificiul nu e făcut de mina omului, că 
e un munte turnat acolo de o prefacere geologică. Dar mărimea, 
ea singură, nu dă tresărirea artistică. 

Ceiace jigneşte deadreptul însă e Alcazarul. Opera califilor 


MEMORIAL 250 
a fost prefăcută. S'a adăugat o mină neinfelegätoare care a trans- 
format o lucrare de bijuterie delicată într'o spoială grosolanä 
2 prom aja simțul nuanfelor. Aşa cum e azi restaurat, 
at arab se aseamănă izbitor c 
cheamă la noi „Brumărescu“, poi pn tinte 
O vilă particulară, plină de 
« „ graţie si de delicatetä „C 
Pilatos“, (nu se ştie bine de cese cheamă aşa) eee 2 


artei mari monumentale. Şi fără îndoială si 
turnul arab „Giralda“. nu trebue uitat nici 


Th. Gauthier pretinde că, vremea lui, d e 
tärefele cele mai specific Bean veneau Bergen e 
şi eu, de la dancingurile moderne pănă la cafenelele populare de 
cartier unde petrec negustorii şi şoferii, vestitele dansatoare si 
mam găsit decit elemente profund mediocre care se găsesc a 
orice music-hall de mina a doua din ţările europene. Alteori z 
s'a prezentat drept melodie populară spaniolă, o canfonetä pari- 
ziană „Valencia“, Nu e incă complect explicat de ce „specialităţile“ 
nu ger la locul lor de origină. 

ea mai proastă şampanie se bea la Reims si 
teşti „antichităţi” orientale se găsesc in Bazar 1 Ce 
Într'o seară însă, intr'o piaţă a oraşului am văzut două fe- 
tite, una cînta dintr'o catirincă şi cealaltă juca. Am simţit atunci 
in frenezia dansatoarei de ocazie, în graţia, în lascivitatea, da i 
in decenfa ei, geniul dansului. EX 


Probabil, că poporul îl are în singe, dar îl exportă repede. 


Granada 


Aerul s'a purificat complect. Vegetaţia e veselă şi proas 

pătă. 
pe 2 img munţilor. Sierra Nevada îşi arată crestele 

Arabii au iubit cu cea mai indirjitä pasiune 
ce încetul cu încetul au lăsat din pe lor Te ae 2 
si sfinta pentru ei Cordoba, s’au agafat cu cea mai deplinä des- 
perare de acest colf pe care l-au confundat cu raiul pämintesc 
Cu toată disoluția internă a luptelor de care ne aduce aminte tra- 
gica istorie a Abencerajilor, cu toată puterea creştină spaniolă în 
care era unită solidaritatea a două regate, Arabii au rezistat eroic 
Decimafi de ciumă şi de sete, într'o zi caldă de August, au lăsat 
să se deschidă porțile oraşului şi creştinii s'au urcat în Alhambra. 


290 VIAȚA ROMINEASCĂ 
Prejudecata creştină medievală -a prezentat mereu pe Arabi, drept 
nişte teribili şi cruzi barbari. Chiar în manualele noastre de istorie 
invazia acestor asiatici în peninsula iberică, e oarecum echivalată 
cu aceia a celorlalţi barbari. Adevărul e că nu numai arta şi 
cultura au fost în maximum de dezvoltare subt Arabi. Lucrările de 
irigație servesc gi azi... Dar Arabii au fost buni comercianţi şi 
înalţi administratori. Subt ei, toleranța cea mai mare a fost acor- 
dată creştinilor. Au domnit înţelept şi blind. In schimb, creştinii, 
după ce i-au răsturnat din domnie, au masacrat fără cruſate mase 
întregi de populaţie. Dar pe vremea aceia opinia publică nu era 
considerată şi Arabii n'au avut cum să se apere. Au rămas con- 
damnati. Şi istoria se bucură de autoritatea lucrului judecat. Astăzi 
urmele splendorii lor sînt pretutindeni. Oraşul e aşezat imprejurul 
unui mic munte care se ridică semet în inima oraşului ca şi ce- 
tățuia de la Edimburgh sau Acropolea la Atena, Pe viri, în mij- 
locul unor grădini luxuriante stă palatul Alhambra şi o vilă mai 
mică, refugiu de vară, Generaliful. Decorația sălilor e in stuc. Te 
miră chiar taptul că dealungul unor secoli plini de impietate pentru 
trecutul istoric şi frumuseţea artistică, nu s'au măcinat aceste fra- 
gile decoraţii. Broderia ia ca motiv un verset din Coran şi-l dez- 
voltă în toate şerpuirile sale. Caligrafii se ridică la rangul de artă. 
Vă inchipuiſi însă ce formidabilă și, in acelaşi timp, subtilă ima- 
ginafie trebue, pentru ca fără alte elemente decorative, numai 
din întretăeri şi înlănțuiri de linii capricioase, să iasă un desen 
aşa de desävirzit. 

De aceia poate subtilitatea enervează puţin la Alhambra. E 
o artă alexandrină, rafinată şi decadentă. Totul se desfăşură în 
finețe şi delicatefä. Nimic în vigoare şi forţă. Artă sleitä de sfirşit. 

Curtea aceasta, în acea vreme, superioară tuturor celor din 
Europa, chiar şi celor italiene, avea poeţii, bufonii, dansatorii şi 
muzicanfii ei. Desfätarea curgea liniştită fără măcar să ajungă o 
preocupare. Era firească şi naturală. Asiaticii arabi, teribilii be- 
duini ai pustiului ajunsese la înţelepciunea elenă, aproape de 
„ataraxia“ antică. Dacă n'ar fi fost creştinii, nimeni n’ar fi tulburat 


visul lor, 
Mihai D. Ralea 
(Urmează) 


< 


i 
l 
| 


0 


* 


N. N. BOTEZ 


DER ABENDSTERN 


„Luceafärul” de Eminescu 
în traducere germană 


Es war einmal wie niemals sonst 
Es war wie in den Märchen 
Aus hohem königlichem Haus 
Ein wunderschönes Mädchen, 


Es war der Eltern einz ges Kind 

In Allem schön und eigen 

Der Jungfrau gleich im Heil'genkranz 
Dem Mond im Sternenreigen. 


Vom Schatten stolzer Bogen gehn 
Zum Fenster ihre Schritte 

Dort in der Eck'erwartet sie 

Des Abendsternes Bitte, 


— — ——— — 


In weiter Ferne geht er auf 
Bestrahlt die weissen Riffe 
Lenkt auf bewegtem Wasserpfad 
Die grossen, schwarzen Schiffe, 


So schaut sie ihn in jeder Nacht 

Im lieben, trauten Eckchen ; 

Und er, nach wochenlangem Schau'n, 
Verliebt sich in das Mädchen, 


Sie stützt die Schläfe auf die Hand 
Und bleibt so traumverloren 

Ihr füllt die Liebe voll die Brust 
Für den, den sie erkoren. 


Und sieh, wie leuchtet er so hell] 
Am Himmel jeden Abend 
Wenn ihm die Maid entgegenkommt 


An seinem Blick sich labend. 


Un Schritt für Schritt in ihr Gemach 
Folgt er ihr ohne Reden 5 
Und$webt mit seinem kalten Strahl 

Ein Netz aus Silberfäden. 


— — 


DER ABENDSTERN _ 


Wenn sie im Bette ruhend liegt 

So an des Schlafes Schwelle 
Berührt er sanft ihr Hand und Brust 
Macht zu das Aug'das helle. 


Wom Spiegel kommt sein Wiederschein 
Küsst ihr den Arm, den blossen 
Er küsst die Wangen, ihr, so rein 


Die Augen auch, die grossen, 


Sie schaut ihn lieblich lächelnd an 
Er strahlt ihr lichten Frieden, 

Und folgt ihr treu bis in den Traum 
Um sich an sie zu schmieden. 


Sie spricht mit ihm in ihrem Traum 
Seuftzt leis'in ihrem Schlummer : 
„Du, süsser, meiner Nächte Herr, 
„Komm, stille meinen Kummer!“ 


„Mein Abendstern, auf einem Strahl 
Sollst du heruntergleiten. 

Ins Haus sollst dringen und Gemüt 
Mein Leben sollst du leiten, 


293 


VIAȚA ROMINEASCA 


Er hörte sie und zitterte 
Und lohte stärker, lichter 
Und stürmisch, einem Blitze gleich 
Ins tiefe Wasser glitt er. 


Dort, wo er sinkt, kreist schnell herum 
Sogleich des Meeres Wasser. 

Aus seinen Tiefen wächst herauf 

Ein junger Mann, ein blasser. 


Durch's Fenster tritt er leis und leicht 
Wie über eine Schwelle. 

Ein schiligeschmückter Stab ist sein 
Alleiniger Geselle. 


Ein junger Prinz, so kommt er her 
Trägt stolz die goldenen Haare 


Ein Knoten schliesst das blaue Kleid 
Auf nacktem Schulternpaare. 


Sein Angesicht, so ernst, so blass 
Ist weiss wie Wachs und schimmert. 
Ein Toter, dessen Auge schön 

Und hell nach aussen flimmert. 


DER ABENDSTERN 


— „Von meiner Sphäre kam ich her 
Dein Ruf hat mich beschworen 
Der Himmel ist mein Vater und 
Die Nacht hat mich geboren“. 


„Dass ich nun in dein Zimmer kam 
Um dich so nah zu sehen Ă 
Stieg ich vom Himmelszelt und musst 
Aus Meeresgrund entstehen“. 


„O, komm Geliebte und verlass 
Die Welt die dich geboren 
Ich bin der Abendstern und du 


Sei mir als Braut erkoren 


„Korallenschlösser hab lich schön 
Dahin will ich dich tragen 
Die ganze Welt im Ozean 
Soll „Herrin zu dir sagen 


— „O du bist schön wie nur im Traum 
Die Engel uns erscheinen 

Den Weg den du mich führen willst 
Mach'ich doch nie den meinen. 


„An Wort und Wesen bist du fremd 
Und strahlest ohne Leben 

Ich bin lebendig, du bist tot 

Dein Auge mach micht beben". 


_ DER ABENDSTERN 


Die Luft enizündet sich, der Schein 
Umschlingt die Weltenrunde 

Ein stolzer Jüngling wächst herauf 
Aus tiefem Chaosgrunde. 


Ein Tag vergeht, es folgen drei, 
Und wieder glüht da oben, 
Der heissersehnte Abendstern 
Von Wunderlicht umwoben. 


Auf seinen Locken rabenschwärz 

Ein Kranz brennt hell und strahlet 

Und schwebend kommt er durch das All 
In Sonnenglut gebadet. 


Sie musste dann in ihrem Schlaf 

Sich seiner bald erinnern, 

Der Wellenherr schafft süssen Schmerz 
Sie fühlt's in ihrem Innern. e 


Ein schwarzes Kleid, den schönen Arm 
Wie Marmor weiss lässt prangen 

Er kommt gedankenvoll und ernst 

Und blass sind seine Wangen. 


— „Lieb Abendstern, auf einem Strahl 
_ Solist du heruntergleiten 

Ins Haus sollst dringen und Gemüt 

Mein Leben sollst du leiten”, 


Die Augen nur, sie glühen heiss 
Voll Wehmut und Begehren 
Zwei Leidenschaften nimmersatt 
Zwei Nächte, zwei Chimären. 


Wie er sie hörte, schmerzerfüllt 
Erlosch er viele Stunden 

Der Himmel fängt an sich zu drehn 
Am Ort wo er verschwunden. 


— „Von meiner Sphäre kam ich her 
Dein Ruf hat mich beschworen 

Die Sonne ist mein Vater und 

Die Nacht hat mich geboren“, 


__VIAŢA ROMINEASCA 


„O, komm Geliebte und verlass' 
Die Welt die dich geboren 
Ich bin der Abendstern und du 
Sei mir als Braut erkoren 


„O, lass'mich in dein goldnes Haar 
Die Sternenkränze flechten 

An meinem Himmel sei ein Stern 
Noch schöner als die echten“, 


— „O, du bist schön wie nur im Traum 
Ein Dämon kann erscheinen 

Den Weg den du mich führen willst 
Mach ich doch nie den meinen", 


„Es schmerzt mich deiner Liebe Glut 
Mein Herz und Seel'ermatten 

Es brennt mich deiner Augen Glanz 
Mit ihrem schweren Schatten“ 


— „Wie soll ich doch, ein Abendstern, 
Von meinem Himmel weichen? 

Ich bin ein ewiges Gebild 

Du stirbst wie Deinesgleichen 


— „lch suche nicht BR Wortenklang 
Der Sinn will mit x ehen 


Wenn du auch siänreich zu mir sprichst 
Kann ich dich nicht verstehen 


„Willst du dass ich dich ewig lieb' 
Soll ich von dir nie wandern 

So komm herunter auf die Erd' 
Ein Mensch sei, wie wir Andern“ 


— „Mein Ewigsein soll ich im Tausch 
Für einen Kuss dir geben ? 

Es sei getan! Du sollst auch sehn 
Wie gross nach dir mein Streben!“ 


„Durch Sünde will ich neu entstehn 
Und anders will ich heissen 

Der Ewigkeit war ich geweiht 

Ihr Band will ich zerreissen 


So jagten ihn von seinem Ort 
Der Liebe starken Mächte 

Von seinem Himmel ging er fort 
Kam nicht die nächsten Nächte, 


ë 


VIAŢA ROMINEASCĂ 
Indess ein junger Edelknab', 
Ein Page, und ein frecher, 
Der Wein am Tische schenken muss 
Den Gästen in die Becher, 


Ein Page der, der Königin 
Die Schleppe tragen musste 
Ein Aussereheliches Kind 
Der keck zu schauen wusste, 


| Mit Wangen rot, wie Blüthen zart 


Und schön dass liebe Schelmchen 
Schleicht unbemerkt dem Mädchen nach 
Und schaut nur auf das Mädchen, 


— „Wie schön die Maid geworden ist 
Und lieblich ohnegleichen ! 

Nun Catalin zeig deine Kunst 

Es heisst das Ziel erreichen", 


In einer Ecke fasst er sie A 
So sanft obschon so rege 

„Wass willst du von mir Catalin ? 
„Lass! Gehe deiner Wege! 


DER ABENDSTERN 501 


— „lch möcht du wärest nicht mehr so 
Als wolltest du nur weinen. 

Lach lieber, gib mir einen Kuss 

Ich sag dir ja, aur einen!“ 


— „Ich weiss nicht einmal was du willst 
Lass'mich in Ruh und gehe, 

Dem Abendsterne folgt mein Sinn 

Das Herz tut mir so wehe 


— „Wenn du's nicht kennst, so lehr' ich dich 
Das wonnevolle Beben 

Nur böse sollst du mir nicht sein 

Sei still mein süsses Leben!“ 


„Sieh die Liane, sie umschlingt 
Den Baum mit ihren Armen 
Wenn ich die Arme um dich leg 
Sollst du mich auch umarmen ! 


„Nach meinem Blicke unverwandt 
Dein Blick soll immer streben 
Wenn ich dich dann zu mir erheb' 
Sollst du die Fersen heben“. 


2 PET 


E VIAŢA ROMINEASCA i 
„Wenn ich mein Antlitz zu dir neig 
Sollst du das deine heben 

Dass wir uns in die Augen sehn 

So süss das ganze Leben“. 


2 r 
È; DER ABENDSTERN -W3 
„Und meine Wimpern werden feucht ; 
Durch Tränen muss ich sehen 

Wie still die Wellen nach ihm hin 

An mir vorübergehen“. 


„Und soll die ganze Liebe dir 
Bekannt sein meine Süsse 

Wenn ich dich leidenschaftlich küss’ 
Gib mir zurück die Küsse!“ 


„Kein Wort sagt seiner Liebe Glut 
Mein Kummer soll ihr weichen 

Er steigt doch immer höher und 
Ich kann ihn nie erreichen“, 


Mit kalten Strahlen leuchtet er 
Aus jener Welt der Sterne 
Ich werd ihn ewig lieben, ihm 
Bleib'ich doch ewig ferne", 


Verwundert und zerstreut hört sie 

Die Worte wie sie flehen 

Und wehrt sich noch und lässt es doch 
Zur Hälfte schon geschehen. 


„Und meine Tage sind mir jetzt 
Wie leere, kahle Räume. 

Ein heiliger Zauber aber dringt 
Durch meiner Nächte Träume“, 


Und sagt ihm leis'; „von Kindheit an 
Warst keck und ausgelassen 

Ein Schwätzer und ein Taugenichts 
Du würdest zu mir passen 


— „Ach du bist kindisch, dass ist nur 
Lass dich von mir entführen 
Und keiner möge je von uns 
Ein Zeichen noch verspüren", 


„Ein Abendstern taucht aber auf 
Aus tiefem, stillem Schweigen 
Dann glüht die Einsamkeit der See 
In unbegrenztem Reigen”, 


„F N 


„Wir wollen ja vernünftig sein 
Und lachen auch so gerne 
Vergessen bleibt dann Elternhaus 
Und Weh der Abendsterne!“. 


„Da zog der Abendstern, er flog, 
Es wuchsen seine Schwingen 
Ein Tausendjahre langer Flug 
Wollt' ihm sofort gelingen, 


Ein Sternenhimmel über ihm 
Und unter ihm die Sterne 

Ein langer Blitz so zieht er hin 
Durch sie und in die Ferne, 


Und aus des Chaos’ tiefem Tal 
Um sich, von allen Seiten 

Sieht er die Lichter tauchen wie 
Im Anfang aller Zeiten. 


Er sieht sie leuchten ringsherum 
Zum Lichtmeer sich verbinden 
Er fliegt, ein Weherfüllter Sinn, 

Bis alle Dinge schwinden. 


La w rY d 2 
* 


___DER ABENDSTERN * 
— ̃ Ar > o O 20 


Denn wo er landet ist kein Damm 
Kein Auge und kein Sehen 

Und fruchtlos gibt sich Müh'die Zeit 
Aus nichts dort zu entstehen, . 


Es ist dort nichts und doch ist dort 
Ein Sehnen dass ihn ziehet 

Es ist ein Abgrund gleich dem Tod 
Dem er entgegenfliehet. 


— „Die Last des grauen Ewigseins 
Du Vater, sollst mir nehmen 
In jedem Weltenkreise sollst 
Dafür dein Lob vernehmen", 


„Verlang, o Vater, jeden Preis 
Für neues Los, ihn gäb’ich 

Denn Born des Lebens bist du ja 
Und Born des Todes ewig. 


„Den Nymbus meines Ewigseins 
Nimm mir, der Augen Feuer, 
Gib eine Liebestunde nur 

Mit ist sie nicht zu teur“ 


1 


06 VIAŢA ROMINEASCA 


„Ein Sohn der Nacht bin ich, o Herr,. 
Lass mich in sie nun sinken 

Und aus der Ruhe kam ich auf 

Ich möchte Ruhe trinken“, 


— „Hyperion, mit einer Welt 
Tanchst du auf, aus dem Grunde, 
Das Wunder dìs du jetzt verlangst 
Sah nie die Weltenrunde“. 


„Wünschst du dir jezt der Menschen Los 
Willst du als Stern verbleichen ? 

Wenn alle Menschen schwänden, so 
Entstünden sie die Gleichen”, 


„Die Menschen bauen in die Luft 
Der Sehnsucht hehre Halle 

Und wenn die Wellen bald vergehn 
Ersetzt die See sie alle 


„Sie haben Sterne für ihr Glück 
So wie für ihre Mahnung, 
Wir kennen weder Zeit noch Ort 
Und keine Todesahnung“, 


— = 


* +. 20% = e m 


Denn heute sterben immer nur 
Des ewigen Gestern Glieder 
Die Sonne die am Himmel stirbt 
Flammt auf als Sonne wieder”, 


„Sie scheint ja ewig aufzugehn 
Kann doch dem Tod nicht wehren, 
Denn das Gebären dient dem Tod 
Das Sterben dem Gebären". 


„Hyperion, du bleibest doch 
Magst du auch untergehen 

Denn du bist aus der ersten Form 
Ein ewiges Geschehen“, 


„Soll ich dem Mund Gesang verleihn 
So dass nach seinem Sange 

Der Berg, der Schattenreiche Wald 
Die tiefe See, verlange ? 


„Es sei auch anders: was du tust 
Sei gross, gerecht, erhaben. 

Ich gebe dir die ganze Erd' 

Als Reich sollst du sie haben!“ 


A SD — EEE 


„Ein Schiff an anderer Schiffe Seit' 
Ein Heer, mit ihm zu wandern 
Auf Erden lang, durch Wasser hin, 
Den Tod, lass du den Andern“ 


„Für wen auch sterben ? Kehre um 
Dann wird dir klarer werden 

Für wen du sterben möchtest und 
Was deiner harrt auf Erden“, 


An seinen Ort, am Himmel dort, 
Hyperion, kehrt wieder 

Und so wie gestern strömmt auch heut 
Sein helles Licht hernieder, 


Denn es ist Abend und die Nacht 
Wird bald die Erd'umschlingen 

Und langsam, zitternd, steigt der Mond 
Empor aus Wasserringen. 


Bestreut mit seinen Strahlen sind 
Des Hains geheime Strassen 

Im Schatten einer Lindenreih' 
Zwei schöne Kinder sassen, 


DER ABENDSTERN 


— 


„O lass, Geliebte, meinen Kopf, 
An deine Brust mich legen, 
So unter deines Augenpaars 


Unsagbar süssem Segen“, 


„Mit ihrem kalten Licht sollst du 
Durch meine Sinne dringen 

Und Ruh für immer giessen auf 
Mein sehnsuchtvolles Ringen", 


„So über mir bleib immerdar 
Soll ich je glücklich werden, 
Denn du bist meine erste Lieb’ 
Mein letzter Traum auf Erden“. 


„Hyperion von oben sah 

Die Liebesglut, die warme ; 
Kaum legt er seinen Arm um sie 
Ihn drückt sie in die Arme. 


Es duften Silberblumen weich 
Und fallen, süsser Regen 

Den Kindern auf das lange Haar 
Auf goldenen Lockensegen, 


310 


VIAŢA ROMINEASCA 


Und liebetrunken richtet sie 

Das Augenpaar nach oben 

Und sieht den Abendstern und sagt 
Ihm was ihr Sinn gewoben ; 


Mein Abendstern auf einem Strahl 
Sollst du heruntergleiten, y 
Den Wald erleuchten, meinen Sinn 

Auf Glückespfade leiten", 


Er zittert wie er sonst getan 
Auf Berg und Waldesbogen 
Und leuchtet auf die Einsamkeit 
Beweglichstiller Wogen. 


Er stürzt sich aber nicht wie sonst 
Ins Meer wom Himmelsschilde 
„Ob ich, ob er, es ist dir gleich 
Du armes Thongebilde”. 


„In eurem eng begrengzten Kreis 
Das Schicksal lenkt euch gnädig 
Ich aber bleib, in meiner Welt 
Wie früher, kalt und ewig“. 


Judecătorul de instructie 


Medicul districtului şi judecătorul de instrucţie mergeau intro 
frumoasă amiază de primavară la o autopsie. 

Judecătorul, bărbat de vr'o treizeci şi cinci de ani, privea 
ginditor spre cai şi zicea: 

— În natură sînt multe lucruri enigmatice şi întunecoase, 
dar şi in viaţa de toate zilele, doctore, adesea intilnegti fenomene 
imposibile de explicat. Aşa, cunosc citeva morţi enigmatice şi 
eiudate, a căror cauză s'ar apuca s'o explice numai spiritiştii gi 
misticii, pe cînd un om cu capul limpede ar stringe nedumerit 
din umeri şi—atita. Cunosc de pildă o damă foarte inteligentă, 
care şi-a prezis moartea şi a murit fără nici o cauză explicabilă 
tocmai in ziua anume fixată de ea. A spus că moare în cutare 
zi, şi a murit. 

— Nu există efect fără cauză, — zise doctorul.—Existä o 
moarte, există prin urmare şi o cauză, In cit privește prezicerea, 
nu-i de mirare. Toate cucoanele şi femeile noastre posedă darul 
profetiilor şi presimtirilor. ' 

— Aşa-i, doctore, dar dama mea e cu totul deosebită. In 
prezicerea şi moartea ei n'a fost nimic, nici de femee, nici de damă. 
O femee tînără, sănătoasă, foarte inteligentă, fără nici o prejude- 
catä, Avea nişte ochi aşa de cuminţi, senini, cinstiţi; o figură 
deschisă, cuminte, cu o expresie de uşoară ironie rusească în ochi 
şi pe buze. Din femee sau din cucoană, dacă vrei, avea numai 
un singur lucru—frumuseţea. Sveltă, grafioasä, ca mesteacănul 
ăsta uite, un păr admirabil. Ca să nu rămie neinfeleasä pentru 
dumneta, mai adaog că era o ființă plină de cea mai contagioasă 


312 VIATA ROMINEASCA 


veselie, de nepăsare şi de acea uşurinţă inteligentă şi frumoasă, 
care se observă numai la oamenii ginditori, curafi la suflet, vo- 
iogi. Mai poate fi vorbă aici de misticism, spiritism, dar al presim- 
firi, sau ceva analog? Ea ridea de toate astea, 

Brişca doctorului se opri lingă o fintinä. Judecătorul de ins- 
trucfie şi doctorul băură apă, se mai dezmortiserä şi asteptarä 
pănă cind vizitiul sfirgi de adăpat caii. 

— Ei, şi dece a murit acea damă ? — intrebä doctorul, cind 
Iräsura se puse din nou in mişcare. 

— A murit întrun chip ciudat. Intro bună zi întră la ea 
bărbatul şi spune că n'ar strica, dacă s'ar vinde spre primăvară 
irăsura cea veche, dacă -in locul ei s'ar cumpăra ceva mai nou 
şi mai uşor, şi că n'ar fi rău să se schimbe calul dela praştia 
din stînga, iar Bobcinschii (avea bărbatul un cal aşa) să ia locul 
din mijloc, 

Nevasta asculta şi zise: 

— Fă cum ştii, mie mi-i tot una. In vară eu am să fiu la 
cimitir. 

Bărbatul, se înţelege, stringe din umeri şi zimbeste, 

— Nu glumesc citugi de puţin,—zice femeea.—lţi declar 
serios că în curînd am să mor. 

— Adecă cum în curind? 

— Indatä după naştere. Nasc şi mor. 

Bărbatul nu dădu vorbelor astora nici o importanţă. Nu 
credea în nici un fel de presimfire şi, pe lingă astea, ştia foarte 
bine că femeile gravide au obiceiul de a se deda la capricii şi 
idei sumbre. Trecu o zi, și nevasta din nou—cu aceiaşi vorbă: 
că are să moară îndată după naştere; apoi în fiecare zi acelaşi 
lucru... lar el ride, o numeşte babă, ghicitoare isterică,.. „Pentru 
ea moartea apropiată ajunse o idee fixä, Cind bărbatul n'o as- 
culta, mergea la bucătărie şi vorbea acolo despre moartea sa cu 
dădaca şi cu bucătăreasa. 

— Nu mi-a mai rămas mult de trăit, dädäcufä. Cum nasc, 
îndată mor, Nu mi-ar fi plăcut să mor aşa de curînd, dar aşa 
mi-i soarta, se vede, 

Dădaca şi bucătăreasa, se infelege, îndată pe plins. Se in- 
timpla de venea preuteasa, sau cucoana proprietarului: o ia întrun 
colf şi hai să-şi descarce sulletul— aceiași şi aceiaşi, despre moartea 
apropiată. Vorbea serios, cu un zimbet displăcut, cu o faţă chiar 
rautscionsa, fără să admită obiecţii. li plăcuse să se ție de mode, 


JUDECĂTORUL DE INSTRUCȚIE 313 


să fie gătită; acuma insă in vederea morţii apropiate, lăsă totul 
şi începu să umble murdară şi neglijentă. 

Nu mai citea, nu ridea, nu visa în auz... Mai mult, plecă cu 
mätugä-sa la cimitir şi-şi alese un locuşor pentru mormint, iar cu 
cinci zile înainte de moarte, îşi scrise testamentul. Si nu uita, 
doctore, că toate astea se făceau intr'o stare de sănătate neclin- 
tita, fără cea mai mică aluzie la vre-o boală, sau primejdie. O 
naştere e lucru al naibei, uneori fatal, dar la femeia despre care-ţi 
vorbesc, totul mergea de minune, şi lipsea cel mai mic motiv 
de ingrijorare. Bărbatu-său la urma urmelor se plictisi de toată 
istoria asta. Odată, nu ştia cum, în timpul mesei, se supără şi 
întrebă : 

— Ascultă, Nataşa, cînd are să vie un capăt prostiilor 
astora ? 

— Nu-s prostii, eu vorbesc serios. 

— Fleacuri! Te-agi sfătui să incetezi cu prostiile, ca să nu-ți 
fie ruşine mai apoi tot fie. 

Dar iată că sosi şi naşterea: bărbatul aduse din oraş p 
moaşa cea mai bună. Femeia era la prima naştere, dar totul se 
petrecu de minune. Cind totul se sfirşi, lehuza vru să vadă pruncul. 
Se uită şi zise: 

— Ei, acuma pot să şi mor. 

Îşi luă ziua bună, închise ochii şi peste o jumătate de cias 
îşi dete sufletul. Îşi păstră conştiinţa pănă în ultimul moment. Cel 
puţin, cînd în loc de apă ii dădură nişte lapte, şopti încet: 

— Dece mi-aţi dat lapte în loc de apă? 

Aşa comedie. Cum a prezis, aşa a murit! 

Judecătorul tăcu un răstimp, oftä şi zise ; 

— laca, explică-mi dece a murit. Te asigur pe cuvint de 
onoare, că nu-i o invenţie, ci fapt. 

Reflectind, doctorul se uită la cer. 

— Ar fi trebuit să i se facă autopsia,—zise, 

— La ce? 

— Spre a se afla cauza morţii. Doar n'a murit din cauza 
prezicerii. După toate probabilitățile, s'a otrăvit? 

Judecătorul iute se întoarse cu fața spre doctor şi, mijind 
din ochi, întrebă : 

— Dar de unde ai ajuns la concluzia că s'a otrăvit? 

— Nu fac concluzii, ci presupun. Femeia trăia bine cu 
bărbatul ? 


IM VIAŢA ROMINBASCA DO 1 


— Hm... nu tocmai. Neinfelegerile incepură in curind după 
nuntă. Fusese o Inlänfuire aşa, nenorocită, de împrejurări. Răpo- 
sata găsi odată pe bărbatu-său cu o damă.. De altfel l-2 ertat 
în curînd. 

— Dar ce-a fost mai înainte: trădarea bărbatului, sau apa- 
rifia ideii despre moarte ? 

Judecătorul se uită fix la doctor, —parcà ar fi vrut să ghi- 
cească dece ii pune asemenea întrebare, 

— Dă-mi voe,—răspunse după o tăcere.—Dă-mi voe să-mi 
aduc aminte, 

Judecătorul îşi luă pălăria şi-şi sterse fruntea, 

— Da, da... a început să vorbească despre moarte anume 
în curînd după acea intimplare, Da, da. 

— Ei, iaca, vezi ?... După toate probabilitățile femeia a ho- 
tărit să se otrăvească îndată, dar fiindcă probabil, nu vroia să-şi 
omoare copilul, a aminat sinuciderea pănă după naştere. 

— Cam greu de admis, cam greu... Cu neputinţă. II ertase 
încă de atunci, 

— L-a ertat îndată: înseamnă că s'a gindit la ceva grav 
de tot. Femeile tinere nu iartă în curind. 

Judecătorul se sforfä să zimbească şi, ca să-şi ascundă e- 
mofia uşor de observat, începu să-şi aprindă ţigara. 

— Cu greu, cu greu...—urmä.—Mie nici prin minte nu mi-a 
trecut ideia unei asemenea posibilităţi... Şi apoi omul... nici nu-i 
chiar pănă la atita de vinovat... A trădat ciudat nu ştiu cum, fără 
să vrea: a sosit acasă noaptea, cu chef... ar vrea parcă să min- 
gie pe cineva, nevasta in poziţie... iar ici, dracu s'o ia, îi ese în 
cale o damă, venită pentru trei zile, o mueruşcă uşurică, proastă, 
uritä. Asta nu se poate numi nici trădare. Nevasta aşa a si luat-o... 
şi în curind l-a ertat; apoi despre asta nici nu s'a mai vorbit... 

— Oamenii fără cauză nu mor,—zise doctorul. 

— Aga-i, se înțelege, cu toate astea... nu pot admite să se 
fi otrăvit. Ciudat totuşi că mie pănă azi nici prin minte nu mi-a 
trecut despre posibilitatea unei asemenea morţi. Şi nimeni nu s'a 
gindit la asta! Toţi au fost mirafi că prezicerea s'a îndeplinit, dar 
o idee despre posibilitatea... unei asemenea morţi era departe... 
Apoi e şi cu neputinţă să se fi otrăvit! Nu! 

Judecătorul de instrucţie căzu pe ginduri. Gindul la femeia 
moartă într'un chip aşa de ciudat nu-l lasă nici in timpul autop- 


4 cn E a BER. — Tor A 


JUDECĂTORUL DE INSTRUCTIE 15 


siei Scriind ceia ce-i dicta doctorul, mişca întunecat din sprin- 
cene şi-şi freca fruntea. 

— Dar parcă există otrăvuri care să omoare întrun stert de 
cias, încetul cu încetul şi fără nici o durere ?—intrebä pe doctor 
pe cînd acesta deschidea craniul. 

— Da, există, de pildă morfina. 

— Hm... ciudat... Mi-aduc aminte, ţinea ea aşa ceva... Dar 
cu greu l. 

La întoarcere judecătorul avea un aer obosit, îşi mugca ner- 
vos mustăţile și nu prea vorbea. 

— Să mergem puţin pe jos,—rugä pe doctor,—M'am plicti- 
sit de stat locului. 

Peste vro sută de paşi, judecătorul släbise cu totul,—parcă 
ar fi urcat un munte inalt; se opri şi, uitîndu-se la doctor cu 
nişte ochi ciudafi, befi parcă, zise: 

— Doamne, dacă presupunerea dumitale e dreaptă, atunci... 
asta-i ceva crud, neomenos. S'a otrăvit pe ea, ca să pedepsească 
prin asta pe altul! Dar era păcatul atit de mare? O, Doamne ! 
Si la ce mi-ai dăruit această blăstămată idee, doctore ? 

Stringindu-gi cu desperare timplele, judecătorul urmă : 

— Toate astea fi le-am povestit despre nevasta mea, despre 
mine... Bine, sint vinovat, am insultat-o, dar oare e mai uşor să 
mori decit să erfi? lată o logică in adevăr femeiască, o logică 
crudă, nemiloasă. O, era crudă... Acuma mi-aduc aminte! Acuma 
pentru mine totu-i clar! 

Vorbind, judecătorul, cind stringea din umeri, cind se lua de 
cap; se aşeza in trăsură, se dădea jos... Ideia suggerată de doc- 
tor parcă l-ar fi năucit, l-ar fi otrăvit; îşi pierdu cumpătul, se 
istovi ; şi cînd ajunse în tirg, îşi luă ziua bună dela doctor, refu- 
zind să vie la masă, deşi in ajun făgăduise că va dejuna la el. 


(Traducere din rusește de A. Frunză) 
A. Cehov 


Un mare savant: Enrico Ferri 


De curind a încetat din viaţă criminalistul italian Enrico Ferri. 
O moarte subită a răpus pe acest mare savant în plină activitate 
ştiinţifică, atit de tinăr ca spirit, cu toată virsta sa înaintată. Doc- 
trina si opera lui fac epocă în Istoria ştiinţei penale. Apartinind 
acelei falange de criminalişti italieni, care au făcut ca Italia să fie 
consideratä patria dreptului penal, Enrico Ferri prin spiritul gi elo- 
cinfa sa aminteşte geniul vechei latinitäfi, talentul sobru şi precis 
al oratorului roman. În Istoria timpurilor moderne el trece, cu drept 
cuvint, ca cel mai mare criminalist cunoscut pănă astăzi, 

Nu am intenţia să ilustrez incontestabila personalitate a profe- 
sorului Enrico Ferri, ca om de ştiinţă şi mare orator, N'am nici 
intenţia să fac un studiu adincit sau critic asupra minunatei sale 
opere, adevărată enciclopedie de drept şi ştiinţă criminală, Vreau 
numai să arăt în ce măsură doctrina şi opera lui au contribuit la 
evoluția dreptului penal în genere şi la aceia a legislaţiei crimi- 
aale in particular. A 

* * 

Sfirşitul secolului al XIX-lea inseamnă o perioadă de luptă 
între şcoala clasică şi noua şcoală pozitivă. Prima era o reacţie 
impotriva ferocitatü şi exceselor Evului Mediu. A doua o protes- 
tare impotriva exceselor opuse, a ineficacităţii sistemului represiv 
adoptat de dreptul pozitiv, Această ultimă şcoală propunea noi 
remedii, spre a se putea ajunge la o mai bună organizare a apă- 
rärii sociale in contra plăgii crescinde a criminalităţii. 

Şcoala clasică e datorită iniţiativei lui Cezare Beccaria care, 
la sfirgitul secolului al XVIII-lea cerea îndulcirea tuturor pedepse- 
lor şi suprimarea multora din ele. Prin opera sa nemuritoare, ti- 
nărul Lombard, izbuti sa sgudue conştiinţa publică arătind care 
erau aspiraţiile şi sentimentele comune pentru reforma legilor şi 
instituțiilor penale considerate ca barbare şi neumane. După apa- 
tifia cunoscutei sale lucrări „Dei Delitti e delle Pene“, ia fiinţă 


UN MARE SAVANT: ENRICO FERRI 317 


şcoala clasică, impunind soluţiile ei tuturor legislaţiunilor. Acest 
curent științific a avut partizani iluştri în Italia, Franţa, Germania 
şi aiurea, izani, care au colaborat la perfecţionarea operei in- 
cepute de re Beccaria, făurind un sistem juridic complect ce şi 
astăzi încă domină legislaţia, jurisprudenţa şi opinia publicä. 

In cursul secolului al XIX-lea, şi în urma mişcărilor știinţi- 
fice din această epoca, a luat naştere noua şcoală subt influenţa 
filosofiei pozitive, Iniţiatorul acestui nou curent în ştiinţa penală e 
Cezare Lombroso care publică în 1876 „L'Uomo Delinquente* si 
creiază antropologia criminală. Convins de superioritatea metodei 
experimentale care dăduse atit de bune rezultate în domeniul altor 
ştiinţe, marele criminalist italian întrebuinţează această metodă in 
cercetările sale. După teoria lui Lombroso, delictul e un fapt na- 
tural, produs de condiţiile organismului impotriva căruia trebuesc 
luate măsuri preventive intr’un scop de apărare socială. 

Dar dacă Lombroso a fost iniţiatorul noii şcoli, Enrico 
Ferri este însă adevăratul ei fondator. Intr'adevär el a fost primul 
care a îmbrăţişat întreaga problema a criminalităţii şi a invederat 
soluțiile ei subt prisma pozitivismului, creind sociologia criminală. 
Dacă şcoala clasică a fost ilustrată de Cezare Beccaria şi Fran- 
cesco Carrara, unul reprezentind scinteia iar celălalt lumina aces- 
tui curent ştiinţific, e tot atît de adevărat că şcoala pozitivistă e 
reprezentată de Cezare Lombroso, Garofalo şi Enrico Ferri, acest 
din urmă caşi Carrara fiind strălucirea, forța şi splendoarea cu- 
rentului pozitivist. Opera lui conţine toată doctrina pozitivă, astfel 
că vorbind de şcoala novatoare înseamnă "să vorbeşti de însăşi 
opera lui Enrico Ferri. 

In ce constă această doctrină şi care sint obiecţiunile aduse 
sistemului clasic ? Doctrina poate fi rezumată în această dublă 


cetări, sociologiei ; prin scopul şi Tezultatele lui ştiinţei juridice, 
Din această cauză dreptul criminal are ca ştiinţe preliminare : bio- 


‚sau ca să intrebuinfäm un termen mai exact, mäsura 
de apărare, nu trebue considerată ca un mijloc de ispăşire ci 


cipala preocupare a legiuitorului, iar nu infracțiunea, căci numai 
persoana cu caracterul ei vicios gi pervers amenință ordinea soci- 


318 VIAŢA ROMINEASCA 


ală, iar nici de cum delictul comis. lată de ce infractorul trebue 
ă fie ul plan, 
5 — 1 N 1 clasice e că nu se ocupă decit de 
delict şi pedeapsă, ignorind aproape cu desăvirşire pe delicvent. 
Această şcoală procedează pe cale de abstracţie şi generalizare. 
Ori delictul e fapta unui om. Inainte de a judeca fapta, trebue cu- 
noscut şi judecat autorul ei. In aceasta constă toa i revoluţia a- 
dusă de şcoala pozitivă şi de ştiinţa sociologiei criminale, după 
cum remarcă însuşi Enrico Ferri, ştiinţă care studiază omul delic- 
vent în condiţiile de ambianfä in care se naşte, trăeşte, lucrează, 
se reproduce. A restringe rolul judecătorului numai la delict pentru 
a doza pedeapsa, inseamnă a mutila realitatea omenească şi a 
paraliza apărarea socială contra criminalităţii. = 
Noua şcoală care purcede de la filosofia pozitivă este rezul- 
tatul orientării modeme a gîndirii care după Galileu, Bacon şi 
Descartes a urmat metoda observaţiei. Iniţiatorul a fost Cezare 
Lombroso, adevăratul fondator e Enrico Ferri. Primul a creat an- 
tropologia criminală, a! doilea sociologia criminală, atribuind cri- 
minalităţii o triplă cauză: biologică, fizică şi socială. Depăşind li- 
miteie dreptului penal propriu zis, Enrico Ferri a studiat problema 
criminalităţii în toată amploarea ei. Spre deosebire de Lombroso, 
el a cercetat şi partea juridică a chestiunei. Inspirindu-se de ştiin- 
tele precise, el construegte un tot coordonat si logic care consti- 
tue marele merit al sistemului său. lată de ce Enrico Ferri este 
considerat drept teoreticianul şi şeful şcoalei pozitive. | 
Născut în anul 1856 la Benedetto Po (Montava), Enrico Ferri 
şi-a făcut studiile secondare la liceul din Mantua unde filosofui 
Ardigo era profesor, A urmat dreptul la Universitatea din Bolonia 
şi teza de doctorat a preparat-o subt direcția profesorului Ellero, 
pe care mai tirziu a publicat-o subt titlul de „La negazione del 
libero arbitrio e la teorica dell’imputabilita“. Francesco Carrara 
fiind profesor la Universitatea din Pisa, tinărul criminalist îi frec- 
ventă cursurile. Pe urmă se duse la Paris unde se ocupă de sta- 
tistica criminalităţii în Franja. In 1880 publică lucrarea lui: „Studi 
sulla criminalita in Francia dal 1826 al 1878*. Intors in patrie 
urmează lucrările lui Lombroso la Turin şi primeşte in 1879 „libera. 
docenza“ la Universitatea din Turin. Cu această ocazie pronunţă 
faimosul discurs inaugural asupra cunoscutelor „Sostitutivi penali“. 
Nu mult după aceasta e numit profesor la Universitatea din Bolo- 
nia spre a în acolo un ciclu de prelegeri publicate apoi subt 
titlul: „Nuovi Orizonti nel diritto e nella procedura penale“. Dela 
Bolonia trece la Universitatea din Siena, apoi la acea din Piza 
iar in 1907 obţine catedra de drept penal la Universitatea din Roma. 
Activitatea ştiinţifică a lui Ferri e imensă. Opera lui se com- 
pune din mai mult de 30 de lucrări, dintre care unele sint de 
ima pură iar altele de ordin juridic. A luat „parte la aproape 
internaţionale unde cu marea lui competinţă apăra 
soluțiile scoalei sale fiind întotdeauna temut de adversari. El este 


UN MAKE SAVANT: ENRICO FERRI 310 


acela care a fondat in 1891 cunoscuta revistă „Scuola Positiva“ rämi- 
nind pănă la sfirşitul vieţii sale directorul acestei publicatiuni. Tot el a 
prezidat comisia pentru elaborarea proectului de cod penal din 
1921, care nu-i decit o sistematizare legislativă a doctrinei pozitive. 
La 73 de ani, după o activitate prodigioasă, moartea îl găseşte lu- 
crind cu aceiaşi intensitate pentru apărarea doctrinei şi admiterea 
solufiunilor ei. 

L-am auzit la Congresul dela Bruxelles, la conferinţa inter- 
naţională dela Varşovia şi la aceia de la Roma. Reväd şi acum 
pe ilustrul savant, cu statura înaltă şi capul încoronat de păr alb 
asemănător unui sfint de Giotto. Incepe discursul cu o voce sonoră 
şi clară. Toată lumea ascultă, căci maestrul vorbeşte, In liniştea 
adincă vocea răsună mai tare, deslänfuind furtună de elocvenfä si 
valuri de erudiție. Argumentele se inlantuesc strict logic, convin- 
gerile sint ciştigate. La Bruxelles, Varşovia şi Roma sint tot atitea 
triumturi pentru Enrico Ferri. 

Doctrina pozitivă a lui Ferri e explicată în lucrarea sa înti- 
tulată „Sociologia criminale“ şi sistemul său juridic e descris în 
ultima lui lucrare: „Principii di diritto criminale: a cărei prim volum 
a apărut anul trecut. 

In sociologia criminală, ilustrul criminalist imbrätigazä întreaga 
problemă a criminalității studiind mijloacele de care dispune socie- 
tatea spre a combate cu mai multă eficacitate crima. În această 
monumentală lucrare, Ferri critică cu severitate sistemul clasic al 
cârui fundament se bazează pe o ficţiune, Ceiace trebuesc obser- 
vate sint faptele, realitatea omenească. Metoda școalei clasice care 
procedează prin abstracție şi generalizare trebue înlocuită prin 
metoda pozitivă sau experimentală. Ştiinţele morale şi sociale, 
in special dreptul penal trebuesc studiate după aceleaşi metode 
caşi cele întrebuințate pentru ştiinţele naturale, Trebue să se re- 
nunfe la sistemul care consideră delictul ca o entitate abstractă: 
ceiace interesează sint faptele. Delicventul care în general e un 
anormal, trebue în primul rind examinat, iar nu infracţiunea co- 
misă de el, 

Delictul este cauzat de influența simultană a factorilor bio- 
logici, fizici şi sociali. După rolul predominant al unuia sau altui 
factor, Ferri, distinge mai multe categorii de criminali şi anume: 
criminalul nebun, criminalul de ocazie, criminalul din pasiune, 
criminalul din obiceiu. 

În categoria criminalilor nebuni intra: alienatul, nebunul 
moral, epilepticul, idiotul, imbecilul etc., adică toți acei care au 
fost împinşi la crimă de o boală mintală. Spre deosebire de şcoala 
clasică care exclude din domeniul dreptului penal pe toţi aceşti 
indivizi, considerindu-i iresponsabili, şcoala pozitivistă îi înglobează 
prevăzind măsuri de tratament pentru ei. 3 

Categoria criminalilor inäscufi cuprinde pe toți acei care au 
comis crima din cauza unor stigmate congenitale. Sint toţi acei 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


anormali şi degenerafi cari nu pot deosebi o crimă de o acţiune 
onestă şi asupra cărora pedeapsa n'are nici o influenţă. 

Criminalii din obiceiu nu prezintă in general stigmate antro- 
pologice ; ei sint profesionişti ai crimei. Mediul conrupt în care 
au trăit, vicii neinfrinate, iată cauzele criminalităţii lor. Geneza 
crimei pentru această categorie e mai mult accidentală decit 
ereditară. 

O a patra 2 cuprinde pe criminalii din pasiune, 
adică acei care, ducind în genere, o viaţă cinstită, comit totuși 
delictul subt imperiul pasiunii. După exaltarea care i-a împins la 
crimă, ei regretă actul săvirşit. 

Ultima categorie e aceia a criminalilor de ocazie, care pre- 
zintă foarte puţine stigmate antropologice şi care comit crima subt 
influenţa preponderentă a mediului social. Sint indivizi cu caractere 
slabe sau lipsite de energie și care se pot îndrepta redevenind 
oameni cinstiți. 

Graţie studiului statisticelor criminale, Ferri constată prepon- 
derenfa factorului social în geneza crimei, şi conchide la inelica- 
citatea pedepsei ca mijloc de apărare contra creşterei criminalităţii, 
lată cauzele pentru care recomandă aşa zişii „Sostitutivi penale“ 
sau echivalenfii pedepsei. „Proposer ces equivalents de la peine 
revient en somme A dire ceci; il faut dans les dispositions legis- 
latives (politiques, economiques civiles, administratives pénales), 
depuis les plus grandes institutions de la société jusqu'aux moin- 
dres détails de son existence, donner a organisation sociale une 
orientation telle, que l'activité humaine, au lieu d'être vainement 
menacée de repression, soit guidte sans cesse d'une manière in- 
directe dans des voies non criminelles et qu'un libre cpanchement 
soit offert aux energies et aux besoins de l'individu, dont on heur- 
tera le moins possible les tendances naturelles, å qui ou en 
autant que possible les tentations et les occasions du delit*. După 
sistemul lui Ferri, prevenfiunea ocupă un loc important in lupta 
contra criminalităţii, Spre deosebire de represiune care nu inter- 
vine decit după ce faptul a fost săvirşit, metoda preventivă inlä- 
tură faptul, impiedecind individul să devie criminal. 

Fundamentul şcoalei clasice sprijinit pe teoria liberului arbitru 
nu e primit de pozitivişti. Ferri e un mare adversar al acestei 
teorii. După el, liberul arbitru nu-i decit o iluzie subiectivă con- 
trarä regulei cauzaiităţii generale şi a celei a conservării energiei. 

Acest liber arbitru, care constitue fundamentul responsabili- 
tăţii morale după şcoala clasică, nu poate servi de bază unui 
„sistem penal rațional şi util. Ideii responsabilități; penale, trebue 
să-i substituim noțiunea apărării sociale. 

Libertatea morală nu există. Criminalul este determinat de 
factori biologici, fizici şi sociali. Din această cauză, trebue să se 
fixeze o altă bază dreptului penal şi să se renunțe la ideia de 
culpă. După Ferri funcțiunea agp meri faţă de delicvent este in- 
dependentă de orice consideraţie libertate sau de culpabilitate 


UN MARE SAVANT: ENRICO FERRI 21 


morală. Dreptul penal trebue readus la caracterul lui primitiv de 
apărare socială, căci pedeapsa a fost dela început o simplă reacţie 
de apărare a societăţii. Această reacție îşi găseşte explicația în 
nevoia naturală a societăţii de a se apăra spre a-şi asigura con- 
servarea. Prin urmare responsabilitatea delicventului depinde numai 
de faptul 'că trăeşte în societate şi deci trebue să răspunză de 
violările legilor penale pe care le comite, de oarece din cauza ne- 
voei de apărare socială, legile penale obligă în mod absolut-pe 
toți cetăţenii normali şi anormali mai mult sau mai putin periculoși. 

Pedepsele sistemului represiv clasic rämin neputincioase, deci 
sancţiunile vor fi aplicate după o altă metodă. Vor fi variate in 
raport cu individul, cu actul săvirşit şi cu societatea care reactio- 
nează, Sancfiunile sint mijloace preventive, reparatorii, represive 
şi eliminatoare. Criteriile de aplicare sint: temibilitatea şi putinţa 
de adaptare a delicventului la mediul social. Categoria antropolo- 
gică căreia aparţine delicventul determină natura sacţiunii. Mijloa- 
cele represive temporare şi mijloacele reparatorii sînt aplicate de- 
licvenţilor ocazionali ori pasionali. Mijloacele eliminatorii vor fi 
destinate criminalilor nebuni şi criminalilor inäscufi, cei mai peri- 
culoşi din toţi. Gradul de aplicare al sanctiunii este determinat 
în măsura in care actul e mai mult sau mai putin anti-social 
(materialitatea faptului, motive determinante) si de calitatea mai 
mult sau mai puţin anti-socială a făptuitorului (caracterele antropo- 
logice ale delicventului şi Ir căreia îi aparţine). 

„Aspectul juridic al problemei criminalităţii a fost expus de 
Ferri în diferite publicaţii şi în cursurile sale universitare, dar în 
special în ultima lui lucrare intitulată: „Principes de droit criminel" 
care prezintă sistemul lui întrun tot coordonat şi complect. Ur- 
mărind metoda pozitivă a observaţiei şi a realităţii omeneşti, Enrico 
Ferri expune în primul volum al acestei lucrări noţiunile de drept 
penal din punctul de vedere al delicventului si al delictului. Sis- 
temul său juridic se regăseşte de altfel în proectul de cod penal 
din 1921, elaborat de o comisie pe care èl a prezidat-o. După 
acest proect fundamentul represiunii consistă numai în pericolul 
pe care il prezintă delicventul în urma delictului sävirgit. Delic- 
ventul este legalmente responsabil, independent de starea lui 
mintală, Criminalii alienafi sint deci clienți ai dreptului penal. De- 
Hctul justifică sancţiunea, dar nici de cum măsura acestei sänctiuni ; 
e numai condiţia intervenţiei penale. Sanctiunea nu e măsurată 
după cuprinsul delictului, dar după gradul de „pericolosita” al 
delicventului, aşa că trebue să se aibă în vedere faptul delictual 


„însuşi precum şi modalităţile lui. Starea de recidivă este un alt 


simptom al gradului stării de pericol, Pe de altă parte aceasta 
pericolosita depinde de categoria căreia aparţine delicventul. 
Conform sistemului lui Ferri starea de pericol, (pericolosita) 
a criminalului atrage două consecințe : temebilitatea mai mult sau mai 
puţin acuzată a delicventului şi putinţa de readaptare la viaţa so- 
cială. Prima se referă la poliția de siguranță şi a doua la scopu- 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rile practice ale justiţiei penale. Trebue deci făcută o deosebire 
între starea de pericol social care constitue fundamentul juridic al 
măsurilor 1 si starea de pericol criminal care determinä 
fundamentul juridic al responsabilitäfii penale. „L'état de danger 
social porte en lui-même le danger du délit, 'etat de danger 
criminel porte en lui la recidive. I y a done une évaluation pré- 
ventive et une évaluation repressive de l'état de danger“. Funcţia 
juridicä a stärli de pericol criminal, va fi de a adapta sanctiunea 
respresivä la persoana delicventului. Dacä aceastä stare existä prin 
simplul fapt că un delict a fost comis, totuşi va depinde de pro- 
babilitäfile de recidivă ale delicventului ; probabilităţi ce vor urma 
să fie prevăzute in însăşi legea, după diferitele categorii de 
criminali. 

Un alt criteriu care poate servi de simptom mai mult sau 
mai puţin acuzat ai pericolositäfii şi deci ca mijloc de individua- 
lizare al pedepsei, este acela adus de motivele determinante ale 
actului săvirșit. Sanctiunile nu cuprind ideia pedepsei. Acelea 
care implică privarea libertăţii vor fi în totdeauna pe termen re- 
lativ şi absolut nedeterminat, Scopul sanctiuni e de a elimina şi 
vindeca. La fiecare categorie de criminali corespunde o serie 
de sancţiuni, 

Din tot ceiace precede, rezultă că sancţiunea este aplicată din 
cauza stării periculoase a delicventului, dată la iveală de delictul 
comis, sancţiune care va fi apropriată gradului de stare de pericol. 


o 
$ * 


Vom incerca acum să examinăm pe scurt in ce măsură dot- 
trina şi opera lui Enrico Ferri au contribuit la evoluţia dreptului 
penal în general şi la aceia a legislației criminale în particular, 
Şi nu se poate vorbi de acest aport care a alimentat atit de pro- 
fund doctrina pozitivă fără să vorbeşti de însăşi această doctrină. 
Elevi şi partizani numeroşi criminalişti au secundat sau complectat 
pe maestru în opera sa constructivă. 

Meritul incontestabil al şcoalei pozitive este că a conceput 
şi dezvoltat studiul naturii delicventului, lăsind la o parte sistemul 
unilateral al şcoalei clasice care nu studia decit delictul. Marele 
defect al acesteia din urmă, este că a procedat pe cale de abs- 
tractie zi generalizare, A considerat pe delicvent ca pe o făptură 
abstractă şi delictul ca o formulă juridică. În urma influenţei 
şcoalei pozitive, cercetările limitate înainte numai la drept, s'au 
orientat spre fapte pentru a le examina în întreaga lor realitate. 
Studiind delicventul, făptură vie şi activă, s'au ajuns să se cerce- 
teze mai adinc cauzele criminalităţii şi remediile posibile, O nouă 
ştiinţă creată de Enrico Ferri a apărut anume: sociologia crimi- 
nalä. EI studia mijloacele de care dispune societatea pentru a 
combate cu mai mult succes criminalitatea. Deci problema s'a pus 
pe o bază experimentală mai largă care pretindea noi cercetări, 


UN MARE SAVANT: ENRICO FERRI 323 


În urma acestor numeroase cercetări s'a ajuns să se recunoască 
trebuința de a adăuga pe lingă pedeapsă, alte mijloace de com- 
batere ale criminalităţii. 

Graţie şcoalei pozitive şi în special graţie lui Enrico Ferri, 
ştiinţa modernă ţine înstirşit sama de varietatea naturii umane, 
pentru a distinge mai multe categorii de delievenfi. Acesta e un 
punct ciştigat azi, şi anume că în masa criminalilor există oarecare 
indivizi care prezintă anomalii diverse care li distinge de tipul 
omului normal şi că degenerescenfa, stigmatele ereditare, etc., sint 
una din cauzele criminalităţii. 

* Şcoala pozitivă a avut o influenţă hotăritoare asupra evolu- 
tiei dreptului penal. Ea a determinat noi curente mai mult sau 
mai puţin pozitiviste s'au clasice pentru ca să impună legislaţiilor 
näscinde sistemul eclectic. Terza Scuola, şcoala din Lion, grupul 
Uniunei Internationale, s'au ivit din lupta dintre doctrina traditio- 
nală şi doctrina nouă. Terza scuola samănă mai mult cu şcoala 
pozitivă. Fără să admită liberul arbitru, respinge ideia criminalului 
tip şi a criminalului inäscut, atribuind criminalităţii o cauză a-- 
proape exclusivă de influenţă socială. Păstrind distincția între 
responsabili si iresponsabili, intre pedeapsă și măsură de siguranță, 
terza scuola admite o largă aplicare a echivalenfei pedepselor, 

Ideile lui Ferri şi ale şcoalei lui au găsit partizani dinculo 
de frontierele Italiei. Astfel a luat naștere şcoala din Lion in Franța, 
foarte apropiată de terza scuola prin caracterul ei sociologic, Pe 
de altă parte Uniunea Internaţională de drept penal fundatä de 
Lizt, Prins si Von Hamel adoptă unele din ideile pozitivistilor ce- 
sind studierea delictului nu numai din punct de vedere juridic, dar 
şi din punct de vedere sociologic. 

n urma acestor noi curente, izvorite din lupta între şcoala 
clasică şi şcoala pozitivistă la sfirşitul veacului al „XIX-lea, dreptul 
penal a evoluat spre noi orizonturi. Începutul veacului al XIX-lea 
înseamnă o apropiere în idei şi mersul general al acestei tendințe 
se găseşte consacrată în chip legislativ în „noile proecte de 
cod penal. 

Unul din marile merite ale lui Ferri este că a atras atenţia 
asupra importanţei prevenfei. Graţie teoriei lui asupra echivalentei 
pedepselor, cimpul de cercetare al criminaliştilor, limitat înainte 
numai la represiunea penală, a fost mult lărgit spre a cuprinde 
şi pe cel al prevenſiei. Aceasta din urmă găsi aplicările în studiile 
Criminalităţii juvenile. Toţi acei care s'au ocupat de această pro- 
blemă, şi-au dat sama de superioritatea metodei preventive asupra 
delicvenţilor minori. Datorită acestui lucru, tinerimea nu mai intră 
astăzi in domeniul represiunii, ci în acel al prevenfei unde se 
practică măsuri de educație; şcoala de reformă e substituită in- 
chisorei ordinare. Pe de altă parte asistența ocupă un loc din ce 
în ce mai mare în dreptul penal. Însfirşit marele triumf al lui 
Ferri şi al şcoalei lui constă în acceptarea unei organizări speciale 
şi strict juridică a măsurilor de siguranță în toate proectele ac- 
tuale de codificare. 


34 VIATA ROMINEASCA 


A Din cauza imperfecției pedepsei, legislatorul de după războiu 
intrebuinfeazä sancțiuni de natură să asigure prevenția individuală, 
prevenfie ce are ca scop principal protecţia societăţii împotriva 
stării periculoase a delicventului, al cărui delict constitue simp- 
tomul, şi care-i permite să fie supus la un tratament medical, ca 
să fie ori amendat ori eliminat. Proectele actuale de codificare au 
adoptat un sistem dualist de luptă contra criminalităţii, întrebuin- 
lind mai întăiu pedeapsa ca mijloc necesar pentru a satisface ne- 
voile morale „i exigenţele prevenfiei colective, în al doilea rind, 
măsurile de siguranţă pentru exigenţele prevenſiei individuale. Noua 
orientare a legislaţiei, consacrată definitiv de conferimta din Roma 
este datorită insistențelor lui Ferri şi şcoalei lui cu privire la starea 
periculoasă a delicventului, orientare care pune o pecetie nouă in 
Istoria legislaţiei criminale, 

Toate recentele proecte zin samă de natura mai mult sau 
mai puţin periculoasă a delicventului, de elementul „pericolosita“. 
Articolul 204 din proectul Rocco, adoptat de conferința dela Roma 
este proba cea mai bună, Potrivit acestui articol mäsurile de si- 
guranţă sint aplicate după ce in prealabil s'a constatat starea de 
pericol ce o prezintă acel ce a comis faptul, iar un al doilea pa- 
ragraf dispune să se considere ca special periculoasă persoana 
care, odată fapta comisă, ar mai putea comite altele prevăzute de 
lege ca infracţiuni. 

Potrivit doctrinei pozitive, şi în special doctrinei lui Ferri, 
multe legi au fost elaborate in spiritul acesteia în mai toate ţările 
din Europa şi America. Multe din reformele propuse de şcoala 
nouă au fost realizate. Legislatorul se îndreaptă azi spre o con- 
cepfie mai reală şi toate proectele actuale de codificare au pecetia 
pozitivistä, Cu toate că responsabilitatea morală este încă la baza 
sistemului adoptat de marea majoritate a celor care au conceput 
aceste proecte, tâtuşi ei tin samă la fixarea pedengel şi de per- 
soana delicventului, nu numai de actul comis. Se organizează me- 
todic măsurile de siguranță in codul penal, se admite iertarea ju- 
ridică şi măsurile educative pentru minori etc... 

E de remarcat că proectul Rocco admite chiar existenţa de- 
licventului după tendinţele instinctive, adică criminalul născut al 
lui Ferri, şi care a fost descoperit şi studiat de Lombroso. 

O realizare aproape complectă a ideilor lui Ferri şi a siste- 
mului şcoalei pozitive se găseşte în codul I din 1927 al Ru- 
siei şiin proectul de cod penal din 1926 al Republicei Cuba. Aceste 
două coduri admit principiul responsabilităţii legale pentru toţi cri- 
minalii, independent de starea lor fizico-psihica. Măsura de apä- 
rare socială este adaptată persoanei condamnatului, după starea 


de pericol şi după putinţa sa de readaptare la viaţa socială; se 


merge dela izolare pe timp nedeterminat, pănă la iertare judiciară, 

Din cele ce preced se poate conchide că activitatea lui Ferri 
şi a şcoalei lui au contribuit considerabil la evoluția legislaţiei cri- 
minale. Subt influenţa doctrinei sale şi a partizanilor sal, se poate 


4 


UN MARE SAVANT: ENRICO FERRI 325 


constata pe de o parte că în codurile penale recente precum si în 
toate proectele s'a renunţat la principiul după care pede este 
proporțională cu delictul, fără a se fine samă de criminal. Pe de 
altă parte toate proectele actuale de codificare admit măsura de 
siguranţă alături de ern agp spre a forma frontul dualist al luptei 
contra criminalităţii. Insfirgit unele coduri (codul Rusesc şi proectul 
de cod din Cuba) stabilesc principiul responsabilităţi legale după 
exemplul proe Ferri din 1921. 

lată răsplata lui Ferri după cincizeci de ani de luptă şi creație. 
Doctrina şi opera lui au contribuit nu numai la o mai bună orga- 
nizare a apărării sociale în lupta contra criminalităţii, dar a evitat 
şi multe dureri şi multe erori. Ideile lui de Alpii au găsit 
aiurea un răsunet puternic revolutionind legislaţia penală. 

Mare savant, om genial, Ferri a fost un binefäcätor al ome- 
niri. El rămine un apostol al gîndirii. 


loan Rădulescu 


Porunca a zecea 
(Fragment) 


Nu färä aprigä luptä sufleteascä, se hotärise Dincä Tepelug 
si ceară direcţia liceului. Cintărise muli toate foloasele şi toate 
primejdiile, toate „punturile de vedere“ ale camaradului Pamfilie, şi 
ajunsese la convingerea că n'avea în cotro. Pasul pe care trebuia să-l 
tacă îi era impus de îndatoririle lui de părinte şi de soț, de datoria 
cătră el însuşi, cătră viitorul lui. Nu-i mai puţin adevărat ca in- 
demnurile tovarăşei de viaţă i-au dat mult ghes chiar de cit imbol- 
durile propriei lui inimi, | 

— Toată lumea dă inainte—ü toca Margo toată ziua—numai 
tu trăeşti ca un mormoloc. Viaţa se face din an în an mai grea, 
copiii cresc, şi noi stăm pe loc. Un pas înainte n'ai mai făcut. Ne 
năpădesc nevoile din toate părţile şi tu, din ce-ai apucat nu vrei 
să mai ieşi. Catedra, Fofezea şi Ristache din răscrucea Tupilaţilor ; 
asta e toată lumea ta. Crezi că cu astea o să-ţi procopsesti copiii ? 
De mine nu mai zic nimic, c'a ajuns și una ca Brăcăceasca, să 
se uite de sus la mine, că de, bărbat'su e director! Cind o ştiu 
cine era, cind ţinea tat'su gheretă'n piaţă: „trei coturi la un franc, 
stambä nouă, marfă de Lipsca, poftifi conif4!* Si acum, nu-i mai 
dai de nas nici cu prăjina din balconu prefecturii! 

De cîte ori îşi făcea Dincă socoteala vieţii, găsea că nevastă-sa 
are dr te. 

Zi ani se scursese de cind debarcase in tirgul ăsta, proaspăt 
profesor, cu iluzii multe şi cu planuri mari. „Du-te, bäete, intr'o 
provincie mică, il sfätuise un coleg bătrin. Eşti cineva acolo. Faci 
o partidă bună, te'nvirteşti nifelug cu politica, te alegi deputat, 
câteva lovituri bune şi, ai încălecat pe ses apa L-a ascultat 
acest prooroc de nenorocire şi s'a'ngropat în tirguşorul ăsta. 
i-a folosit licenţa trecută „magna cum laude“, examenul de capa- 
citate în care al treilea pe toată țara? La dreptul vorbind, 
i s'ar fi cuvenit, după părerea tuturor, să fie cel dintäiu. l-au luat 


PORUNCA A ZECEA 327 


însă locul cei ce nu se deslipiseră un moment de profesorul lor, 
care era şi preşedintele comisiei, îi făcuseră gardă, il tămiiaseră, ii 
injuraseră adversarii şi fuseseră nelipsiſi din cenaclul in care se 
categoriseau meritele, se decretau talentele şi se inmormintau repu- 
taţiile supărătoare. Izolat de centru şi nefäcind parte din cenaclul 
profesorului, trebuia să fie mulțumit că a fost clasificat şi al treilea, 
in urma celor doi ciraci favoriţi. A rămas deci profesor de pro- 
vincie. An cu an Sa infundat tot mai adinc. Isi tira sufletul in 
viaţa ei copleșitoare cu aceiași greutate cu care-şi tira galoşii prin 
noroiul lipicios al străzilor. Se însurase cu fata gazdei la care $e- 
dea cu cameră mobilată şi-şi adăogase o sărăcie nouă la cea 
veche. Au venit copiii și şi-a adäogat alte două ghiulele de picioare. 
Unde sint planurile pe care şi le făurise cind îşi aruncase ancora 
în acel port necunoscut? 

Cind nevoile şcoalei şi cicăleala lui Margo îi dădeau pace, 
Dincă räminea dus pe ginduri. De cite ori noaptea, la lampă, cind 
toţi ai casei dormeau, creionul roşu i-a căzut pe vraful de caete, 
in care trebuia să cetească, in zeci şi sute de variante, aceiaşi 
plictisitoare temă, în care chiar varietatea prostiei devine monu- 
tonă! Gindurile-i sboară dela „Triumful libertăţii religioase subt 
Henric al patrulea”, la naufragiul iluziilor vieţii lui. E un timid ; 
de aceia şi-a ales cariera profesorului. E o carieră sigură. Totdeauna 
i-a fost frică de ceiace l-ar putea scoate din automatismul ocu- 
pafiei lui şi l-ar pune în faţa unei situaţii noi, in care i-ar trebui 
iniţiativă şi hotärire. La început, i-a plăcut şi l-a atras viața de 
profesor, cu munca ei ordonată, aproape ritmică. Apoi a inceput 
să-l plictisească. Privea pendula din perete, cu limba care se mişcă 
mereu dela dreapta spre stinga si dela stinga la dreapta, azi ca şi 
ieri, mine cași azi, şi mereu, tot aşa. Ce rol important are ceasor- 
nicul în serviciul profesorului şi ce asemănare în munca lor! Tic- 
tac, tic-tac, tic-tac, azi caşi ieri, mine caşi azi... 

A încercat să intre în „societate“. L-a desgustat politica pe 
care o invirtesc cifiva avocaţi guralivi si cifiva mogieri lacomi gi 
grosolani. Si apoi, Insurätoarea pe care o făcuse, considerată de 
lumea „bunä* a oraşului ca o prostie, l-a izolat. Sindrofüle il plic- 
tiseau. De jocul de cărţi se ferea. Apoi Märgö nu vroia să iasă 
in lume îmbrăcată mai prost decit celelalte cucoane. N'adusese 
zestre ca să aibă pretenţii. Isi dădea samă că leafa lui bärbatu- 
său, singurul lor izvor de venituri, nu e indestulätoare ca să-şi tie 
rangul sau „grantul“, şi se mulțumea să-şi arăte amărăciunea : 
da — Nu en A ern ăsesc bani bărbaţii lor, de le fac 

gusturile. ci moşii părinți n'au enit, nici carte 
mai multă n'au învăţat, nici nu dau pe brinci 8 Vorba e, 
că ştiu cum să se învirtească. 

larna, ocolea cafeneaua: nu-i plăceau fumul şi amestecătura. 
Din cind în cînd, la ieşirea dela şcoală, se incurca la o partidă 
de table la „clubul mixt, civilo-militar“, pe plata consumatiei: 
două marghilomanuri cu rom pentru jucători şi cite o turcească 


328 VIATA ROMINEASCA 


mică pentru chibiţi. Niciodată n'o prelungea peste şeapte sara. 

Încetul cu încetul se lăsase şi de cetit. Prepararea lecţiilor 
nu-i pretindea o sforfare prea mare. In cei dintăiu ani de dăscălie, 
simfise nevoe să cetească pentru a doua zi. Apoi, repetarea, an de 
an, a aceloraşi lucruri îl adusese la automatismul profesional. Por- 
mit pe această pantă, scoborise la un fel de apatie intelectuală, 
sporită de neputinfa de a-şi cumpăra cărți nouă. Biblioteca liceului, 
alcătuită din cărţi vechi, desperechiate, produsul daniei cîtorva 
bogätasi locali, doritori a-şi veşnici numele pe frontonul pre ae 
cu cărți, nu putea alimenta, cu atît mai putin, stimula, dorinţa de 
cetire a unui om cult. Așa că, în cele din urmă, ajunsese să-și 
reducă hrana intelectuală numai la lectura ziarelor. Sosirea poştei 
era evenimentul cel mai important al zilei şi ora a treia de dimi- 
neafä, care urma recreatiei in care se distribuia poşta, era totdeauna 
sacrificată pe jumătate, din cauza lăcomiei cu care se sorbeau 
„Ultimele informafiuni*. 

Singura rază de lumină care-i invoioşa viaţa, începea să lu- 
cească odată cu ivirea mugurilor de primăvară. Era „escapada* 
de sară la hănişorul lui Ristache, din răscrucea Tupilatilor. Două 
ceasuri de fericire. Noroc că găsise şi un tovarăş bun în neica 
Pamtilie Fogezea, maistrul de muzică. Ce grădină de om, cu sufletul 
călit de necazuri, simplu şi nepretentios, era bunul Pamfilie. Un 
filosof optimist, care găsise potecufa pe care se putea strecura 
printre mărăcinişurile vieţii. 

„Escapada*, cum îşi botezaseră nevinovata lor plăcere, le 
dăruia amindorora o clipă de evadare din proza plicticoasä a vieţii, 
Pentru Dincă, era farmecul drumului prin zăvoiul Găicenii, cînd 
fraged subt seva tinereţii de primăvară, cind bogat, tufos şi in- 
cilcit în serile de vară, cînd melancolic, subt culorile galbene-a- 
rămii ale toamnei, era priveliștea largă ce se deschidea ochilor de 
pe pridvorul lui Ristache, amurgul care se lăsa incetişor, estompind 
cîmpul înecat de aburii ce se inälfau din oglinda fugătoare a Gäi- 
cenii pănă cînd, tot urcind, ajungeau sus, la orizont şi învăluiau 
dealurile Durcenilor, Pentru neica Pamfilie erau două ceasuri scă- 
pate de tirania Vetufei; era aiasma lui Ristache variată şi ea în 
aspecte, mulfumind în tot felul simţurile, fie că lua culoarea rubi- 
niului, fie aroma tămliosului, cînd amäreala pelinagului. Si parcă 
era de două ori mai dulce cind, venindu-i rindul la plată, din 
două în două ședințe, datoria era plătită din depozitul secret în- 
credinfat în păstrarea prietinului Dincă, rupt din ghiarele de cäp- 
căună ale sgripforoaicei. 

Dela o vreme, Dincă trebui să-şi mărturisească că, totuşi, 
trebue să încerce ceva nou. Prea se lăsau mereu la fund. Să dea 
din mini, ca să mai iasă la lumină. Margă avea dreptate. Gospo- 
dăria mergea greu. Gonzălvică, băiatul cel mare, era de un an în 
şcoală. Fetiţa, Sophonisbe, intră abia în toamna asta în clasa in- 
tăia primară, dar era o straşnică distrugătoare de jucării, de ghete, 
de gorfuri şi de cărţi. Chiria casei, creștea regulat din an în an. 


b PORUNCA A ZECEA 20 


Servitoarele, nişte proaste dela ţară, ine 

l ‚ începeau şi ele să scoată 
coarne şi să aibă pretenţii de leafä; nu le aj 
ea și hrana, AEA PA acte, 

Trebuia făcut ceva de sporit veniturile şi de ușurat sarcini 
Aigen 2 8 si Margo, ora ups er 

Au examina i i 
ue u 11 pe rind toate perspectivele şi toate so- 

ădejdea in „ameliorarea situaţiei materiale a i 
dactic* a fost cea dintăiu dată la o parte, Nu era ea Pia, 
de 15 cheltuit cu socoteala cotelor, coeficienţilor, curbelor. 
Ştia că ce însemnează toate campaniile al căror semnal li se 
dădea dela „centru“: rachete luminoase, înşelătoare, care ululau 
ochii naivilor dela „sectiunile* din provincie. Şi, după o răpăială 
sgomotoasă, totul reintra in întuneric şi linişte. Citeva ecouri tirzii 
veneau să explice eşecul. Un, inspector nou numit, o candidatură 
neașteptată la deputäfie, susținută de guvern, iar „Societatea Di- 
dactică anunţa un nou preşedinte, ridicat pe scuturi ca să rein- 
ia agp oaran Page: pipe A iar manifeste, şi iar memorii, iar 

anun şi no mite it 
cu alți coeficienți, cu alte curbe. poa pe e nee 
zi + re din cap sceptic: 

25 se ispräveascä şi campania asta ca si cealaltă, 
Presedintele nou o să treacă în locul inspectorului 5 — 
torului o să-i pue guvernul candidatura, iar deputatul o să treacă 
la preşedinţia „Societăţii“ or a da un impuls nou mişcării, care, 
„domnilor colegi, trebue fie scoasă din fägasul politicei de 
partid, spre a face o singură politică, aceia a däscälimi*. Bine 
zice Constanțiu, de filosofie: „ai noştri, dela centru, din capul 
mişcării, ameliorează situaţia materială a corpului didactic, începind 
cu a lor înşişi” ; iar Bucşanu : „dacă nu pot s'o facă pentru toată 
ag A 8 ach * PGi peniru 1585 titlul de experienţă“! 

„ t ‚ Så- m ata 
altceva mai Ba p mnului şi să vedem de 

„Să scrie manuale didactice? Greu de pătruns în piața di- 
dactică. A pierdut contactul cu colegii, de And s'a katendat in 
colțul ăsta de provincie. Şi'n afacerea asta e o concurență aprigă ; 
nu-i chip să lupfi cu (rângurii cei mari dela capitală. Cum o să 
disloci, tu, biet uitat dintr'un firgugor, pe atifia oameni cu nume 
8388 rn ey de 1 înfipt in şcoale ? Muncă grea 

omană, şi-ţi mai fa usmani, aşa, i i 
En cârora te ridici concurent. i P> PERT: OS AAR 

ţii particulare? Nu se prea găsesc in oraşele mici. P 

urmă, e profesor de o materie uşoară, pe care şi = mai proști 
onvatd de-a dreptul din carte, fără ajutoare. Doar colegii dela 
matematici şi dela franceză mai saltă ceva. Nu poate să facă, ce 
face Ciupală, profesorul de romină, care, cind ocheste pe unul mai 
släbuf, dar copil de oameni chiaburi, nu-l mai släbeste din note 
rele, pănă nu vine părintele să-l roage să-i dea ceva meditații 


. 8 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


acasă, „că poale co prinde băiatul mai bine, că prost nu e, dar 
se intimidează de domnii profesori“. 

Intr'o zi, Ciupală îi făcuse propunerea să deschidă impreună 
un institut privat. Gäsise pe chilipir o casă mare, care se potrivea 
pentru un pension. Cit i-a bătut capul! Tepelug trebuia să ia di- 
recţia de studii; Ciupală răminea cu recrutarea, cu ciorba şi cu 
invirteala. Nu i-a convenit. Oricum, tot trebuia ceva capital pentru 
instalaţii. De unde să-l iei? Erai sigur că renteazä? Tirg mic, 
regiune săracă... Pe urmă, ştia el ce însemnează institut particular. 
Să fii la cheremul colegilor, ca să nu-ți facă mizerii. Să te faci 
samsar de promovări, să te bagi slugă la toţi leneşii şi nevolnicii, 
care înţeleg să te plătească, nu pentru patul pe care li-I inchiriezi 
şi pentru fasolea cu care-i indopi, dar pentru notele pe care trebue 
să le capefi cu sărut-mina pe la colegi. Nu. Asta nu e pentru el 
E sărac, dar mindru şi cinstit, 

Tot găsind soluţiile, cintärindu-le şi eliminindu-le, le-a scă- 
părat intro sară gindul că, poate, n'ar fi tocmai rea direcţia li- 
ceului: casă gratis, scapi de chirie şi de mutat, lemne, servitori. 
De cind le-a dat ideia asta prin cap, coana Margo nu-l mai siä- 
beste. In fiecare zi găseşte argumente noi si perspeclive ademe- 
nitoare. Coana Margò e gospodină; latura economică nu poate 
s'o lase indiferentă. 

— Ce, crezi că Brăcăceasca fine casa cu leafa lui bărbat'su ? 
Asta s'o crează Mutu... 

— De ce vorbeşti aşa pe socoteala oamenilor? Eu îl cred 
pe Brăcăcescu om cinstit... 

— Parcă eu spun altfel? Dar el ia pe „nu ştiu, n'am văzut“ 
în braţe. Si ea se’nvirteste. N'am nimic ce zice, Bravo ei, femee 
deşteaptă ! Crezi că vine cineva dela ţară cu mina goală ? Ai văzut 
ce au în curte? Grădină zoologică, nu altceva! Treceam alaltăeri 
cu Iconomoaia — zice, hai dragă, așa, de-o parigorie, să-i nu- 
mărăm curcile, zice. Ştii cite am numărat: douăzeci şi una! C'o 
fi fost una, două mai multe ori mai puţine, n’are aface, că nu 
stăteau înțepenite ca la muzău, că se tot roteau şi vre-o trei curcani 
printre ele... 

— Le-or fi crescut ei... 

— Te pomeneşti că le-or fi scos pe toate dela cloşcă, hai? 
Şi porcii, tot așa? Are patru. A infectat toată Vovidenia. Că zicea 
Iconomoaia — dată naibii, de n'are păreche:— unde se găseşte ci- 
neva să-i ă o anonimă la Minister, zice, să trimeată ministrul 
pe inspectorul äl mai turbat, zice, să dea niţel cu nasul prin por- 
căria şi curcănăria Brăcăceaschii, zice. 

— N'ai dreptate, iți repet, Brăcăcescu e om cinstit. O fi avind 
el alte cusururi, dar de cinstit, e cinstit, 

— Parcă eu spui altfel? Dar, mă rog, ai putea să-mi spui 
şi mie, ce e aia, cinste? 

— Cum, ce fel de întrebare e asta? 

— Da, da, te rog să-mi spui... 


r m 06 
— Cinste e... e... cînd eşti onest... 
— Vezi că nu ştii ? Stăi, să-ți spun eu. Cinstea nu e nimic, 
un cuvint cu care deştepţi închid gura prostilor. 
— Stai niţel, dragă E.. eo definiţie latinească : „honeste 


— Nu pricep latineşte. 

Mai sigur de el, Dincă exclamă: 

— Alterum non laedere... 

— Mofturi latineşti. Or fi fost bune prin romanele din foitele 
jurnalelor latinegti.., 

Dincă sfirgeste triumtător : 

— Suum cuique tribuere ! 

— Prostii, prostii! Eşti un prost. Oamenii deştepţi profită. 
Numai proştii au scrupuluri. Şi cind mor, lumea işi bate joc de 
ei. Zice: „a trăit ca un prost şi a murit ca un dobitoc“. Parcă 
după moarte o să-ţi ridice statue! Uite, ăi care ştiu să se învir- 
tească, ce bine le merge! Ai văzut astă vară, la băi la Sälcufa ? 
Noi am scos cel din urmă ban, închelbărit din economie, ca să 
plătim cämärufa din päduchernifa de otel, pe cind Vatăşoiu, in- 
spectorul dela Minister, se läfäiä pe gratis în trei saloane ale di- 
recfiei şcoalei primare, plus de asta cite si mai cite alisveriguri. 
Ba şi-a cărat şi toate neamurile la vilegiatură, chilipir pe avutul 
statului. l-a cerut cineva socoteală ? A zis cineva că nu e cinstit ? 
Ba mi se pare că tu cel dintäiu, cînd treceai, cu copiii de mină 
şi cu mine după voi, pe dinaintea casei unde-şi sorbea cafeaua, 
ca un bei pe pridvor, îţi luai pălăria la el pan la pämint. 

Dincä nu se dädea invins. Recunoştea că nevastă-sa „cam“ 
avea uneori dreptate. Dar se răsvrătea şi isbucnea: 

— Bine, hai să fie așa cum zici tu. Dar chiar dacă sînt 
oameni necorecti ori abuzivi, nu e un cuvint să fiu şi eu la fel. 
Dacă toţi fură, eu vreau să rămîn curat... 

Şi discufiunea se infepenea la punctul mort. Cei doi adver- 
be ge pe pozițiile lor. Dincă, mai paşnic, schimba discuţia, 
ori pleca, ~ ʻ 

Dar practica Margo avea mai multe săgeți in tolbă, şi mai 
multe coarde la lira măestrită a argumentelor ei. Direcţia liceului 
mai aducea și consideraţie socială. Nu era lucru de lepădat să 
faci parte din elita oraşului. Să te salute toată lumea. Să-şi dea 
cu coatele cind intri undeva: „Uite directoreasa ! Să crape de ciudă 
prietinele cind or vedea-o în rindul intäiu. Să-i mai vie niţel şi 
rindul ei, că prea s'a obişnuit Bräcäceasca, parc'ar fi căzut din 
cer, mof in fruntea frunfilor. La tedeumurile dela catedrală, cine-şi 
face loc între nevasta colonelului şi prefectoreasa ? Brăcăceasca ! 
La zece Mai, pe cine vezi filfiind cu batista din capul scării pre- 
fecturii, cînd trece regimentul de cavalerie? Pe cine? Pe Bräcä- 
ceasca ! La împărțirea premiilor, cine se îndeasă să pue cununitele 
pe capul elevilor premianţi ? Tot Brăcăceasca. Astă vară, cînd a 
venit domnul lorga dela Bucureşti să fie conferință pentru Liga 


322 KS VIAȚA ROMĪNEASCĂ A 


Culturală, cine s'a repezit la gară, mai mai să-i vire omului bu- 
chetu'n barbă ? Poftim întrebare! Brăcăceasca... Dar n'o mai fi, 
soro, şi alta care să merite să primească lumea, decit ea? N’or 
fi ele şi altele cu bărbaţi mai învăţaţi ? 

Argumentele astea nu prea-l încălzesc pe Dincă Tepelus. 
Nu că nu i-ar plăcea să-şi vadă nevasta fericită. Tine la ea şi 
bucuria ei s'ar räsfringe gi în sufletul lui. Dar trebue să-și măr- 
turiseascä cu sinceritate, că lui nu-i plac rolurile prea în vază. 
Cind simte că se pironesc prea mult ochii lumii asupra lui, işi 
pierde cumpätul şi se zăpăceşte. EI e obișnuit să aibă in faţă 
numai ochi cuminţi şi sfioşi de copii. Cînd e în lume, între oameni 
mari, caută totdeauna locuri mai ferite, se fine prin colțuri, pe la 
spatele celorlalți. Director, însemnează relaţii oficiale, obligaţii, 
vizite, discursuri, redingotă şi frac. Insemnează să-şi schimbe felul 
de viaţă, să părăsească tot ce-i făcea fericirea ceasurilor lui libere. 
Aceasta, pentru atitudini studiate, pentru roluri de actor. A, nu! 
El s'a obişnuit cu plăcerile lui nevinovate. Pentru nimica în lume 
mar renunța el la priveliştile amurgurilor de sară, cînd, de subt 
umbrarul lui Ristache, vede cum inlunerecul se lasă încetişor pe 
dealul Durcenilor, pănă ce luna se ivește pe după plopii canto- 
nului de pe linie. Ce frumos e drumul la f re prin zăvoiul 
Găiceanii, pe poteca care şerpueşte printre arinii bătrîni şi sălciile 
scorboroase! Cu cită duioşie şi blindefe dă la o parte piedicile 
pe care i le întinde în cale zăvoiul, tufele de busuioceasă care-şi 
spinzurä ciorchinele de flori roşii, luminitele ce-şi înalţă elegante 
spicele de floricele galbene, parc'ar vrea să se hirjonească cu el, 
să-i ascundă cărarea, să-l incurce In mrejele lor drägästoase... 

— Nu, draga mea, i-a spus el într'o sară lui Margo, după 
discuţia obişnuită urmată, cu argumente blinde de o parte, cu 
replici tăioase, de cealaltă. Nu pot să fac una ca asta. Ar fi o 
faptă rea. Brăcăcescu are şi el nevoile lui. Tie fi-ar plăcea, să 
fim noi în locul lui, să ne sape altcineva ? 

S'au certat rău în seara aceia. Adică, nevasta i-a aruncat în 
faţă toate ocările. L-a făcut om lag, soţ inuman şi părinte dena- 
turat. Sau culcat supăraţi. Coana Margo i-a întors spatele şi a 
dormit toată noaptea cu faţa la parete. Dincă n'a închis ochii pănă 
dimineaţa. Şi-a făcut curaj. S'a acuzat de cälcarea datoriilor lui 
de părinte. Şi-a imputat că jertfegte viitorul copiilor pentru como- 
ditatea traiului lui, pentru plăcerile lui egoiste, A căutat să se 
convingă că e un maniac şi un vilios, şi că ce face el e o ruşine 
şi un păcat contra familiei, contra societăţii, contra inväfämintului 
şi a ţării, cătră care are datorii, 

Şi mai important decit toate astea, nu mai era chip de-acum 
să dea înapoi. A avut nesocotinta să arunce piatra; trebue s'o 
scoată tot el. Altfel ar însemna să aibă ceartă în casă toată ziua. 

S'a decis. Va cere direcţia. 


Constantin Kirițescu 


EMINESCU 


Note asupra versului 


In evoluţia lui Eminescu dela 1870 până la 188, se dis- 
ting două faze : intäia pănă la 1879, a doua de aici încolo 1. Pri- 
mul caracter vizibil pentru toată lumea, —fiindcă e cel mai su- 
perficial—este imperiecţiunea formei (cu privire la limbă si la 
versilicație) in faza întăia şi desăvirşirea ei în faza a doua. Dar 
deosebirea dintre aceste faze e mult mai protundă. 

In faza intäia, deşi concluzia poeziilor cu caracter filozofic 
şi social este pesimistă, Eminescu face totuşi concesii concepției 
contrare, dindu-i oarecum cuvintul, punind problema vieții şi din 
7 de vedere optimist. Aceste poezii se ingirä între Mureganu 
poezie din 1869, nepublicată de el), în care, cum spune într'o notă 
adăogată mai tirziu, nu era „rănit încă de indoialä*, şi 

unui Dac din 1879, prima poezie unde optimismul nu mai 
are cuvint. 

In Epigonii Eminescu cintă idealismul optimist al generaţiei 
anterioare —idealism filosofic şi social—şi apoi, silit oarecum 
de evidenţă şi cu regret, se declară pesimist. 

In Mortua est, chiar in Mortua est, pe care, cum am 
spus de atitea ori, o cred mai mult o „compoziţie“ retorică şi 
ung rapi in pesimismul ei, Eminescu ezită intre „A fi sau a 
nu fi". 

In Înger şi Demon idealizează pe revolufionarul optimist, 
apoi constată că visul lui este irealizabil—şi inainte de moarte 
„Ingerul“ îl impacă pe „Demon“ prin amor. 


1 La 1879, Eminescu are treizeci de ani, culmea — „amiaza“ —vieţii. Pe 
de altă parte, redactor île doi ani la Timpul, în Bucureşti, — juraril 
vieţii sînt cu totul deosebite de cele za altă dată, ER poa > 


4 n 
. 3% ._VIATA_ ROMINEASCA | 


In /mpärat şi proletar Eminescu scrie citeva pagini de 
admirabilă poezie revolufionarä— şi apoi dă cuvintul împăratului, 
care constată iremediabila mizerie a omenirii, 

Prima poezie, în care atitudinea optimistă e absentă, este 
Rugăciunea unul Dac din Septembre 1879. (Şi fiindcă, pentru uşu- 
rinfa discuţiilor ce urmează, trebue să fixäm, lie şi cam arbitrar, 
inceputul fazei a doua, inceputul il va forma această „Rugäciune*). 

Atitudinea optimistă va fi absentă de aici încolo în toate 
poeziile filosofice: Scrisorile I şi IV (Mircea din Scrisoarea II, 
amorul medieval din Scrisoarea IV sint idealizarea trecutului, 
sentiment eminamente pesimist, şi nu cuvintul acordat atitudinii 
optimiste), Glossa şi Oricite stele. 

Cu privire la poezia erotică, vom observa că în laza primă 
Eminescu este mult mai puţin preocupat de amorul său decit în 
faza a doua. In această fază are multe poezii obiective: /nger 
şi demon, Fät frumos din teiu, Călin, Strigoii, Povestea teiului ; 
iar în poeziile subiective, —/nger de pază, Noaptea, Sara pe 
deal, Dorinţa, Povestea codrului, Singurătute, la care se poate a- 
dăoga şi Pajul Cupidon,— cîntă adesea (şi uneori chiar idilic) 
iubirea fericită. — 

Poeziile in care dragostea nu e lericitä, sint puține, iar 
tonul lor nu-e nici amäräciunea, nici deprimarea ca in faza a 
doua: Floare albastră, Lacul, Pe acelaşi ulieioară. (Ultima, cu 
un caracter mai elegiac, e dela sfîrşitul fazei întăia). lar Venere şi 
Madona eo poezie de învinuiri şi de impäcare, mai degrabă o 
poezie de fericire. 1 O singură poezie din. această fază, de pe la 
sfirgitul ei, este profund elegiacä: Departe sint de tine. 

In aceste poezii, Eminescu, inamorat, ca toți tinerii, mai 
mult de amor decit de femee, cîntă mai mult amorul decit fe- 
meia. Note, care să concretizeze o ființă femeiascä şi care să 
motiveze pasiunea, un element realist care să indice petille 
morale ale unui amor—îndoială, speranță, triumf, gelozie, etc. 
cum sint (citez din poezii din faza a doua): 


Abia atingi covoful moale, 

Mătasa sună sub picior, - 
Şi dela creştet pănă'n poale 

Pluteşti ca visul de uşor. 


Din incretirea lungii rochii 
Răsai ca marmura în loc 
Deodată trece-o cugetare 
Un văl pe ochii tăi fierbinți, 


E 'ntunecoasa renunțare, 
E umbra dulcilor dorinfi. 


1 Vezi, la sfirşitul articolului, Anexe, |. 


EMINESCU 


E 


ori: Ie duci şi ani de suferință 
N'or să te vază ochi-mi trişti 
Inamorati de-a ta fiinţă 
De cum zimbesti, de cum te mişti. 


In Tata farmecul palorũ } 
Şi ochi ce scintee de vii 


—astiel de note sint foarte rare în poeziile erotice subiective 
din faza intăia. Si absente in poeziile cele mai caracteristice ale 
acestei faze. In aceste Km elementele concrete se reduc la „pä- 
rul galbän“ şi „ochii albaştri“. Dar aceste elemente sint nişte 
2 toate femeile sint blonde in versurile gi in proza 
ui Eminescu (afară de femeia din Venere şi Madonă, care are 
„Ochii negri“ şi de Malcatun din Scrisoarea IlI). Şi chiar dacă 
aceste elemente sar datora unor atribute ale unei lemei reale, 
ele au devenit la Eminescu simple elemente poetice, un decor al 
poeziei sale închinate amorului. 

Sentimentul iubirii, în faza aceasta, e mereu amestecat cu 
sentimentul naturii. Aceste sentimente se chiamă unul pe altul, 
Uneori nici nu poţi hotări bine dacă aceste poezii sint imnuri 
inchinate naturii ori iubirii, în orice caz, e greu de spus care din 
aceste două realităţi l-a inspirat mai mult pe poet: ca de pildă 
în Povestea codrului, în Lacul şi chiar în Dorinţa, 

In faza a doua, poezia erotică nu mai are acest caracter. 
Acuma poezia erotică e pur subiectivă; e o poezie de regret, 
uneori amar, şi în parte de analiză psihologică. Acum Eminescu 
iubeşte femeia, şi nu amorul. Acum Eminescu defineşte amorul 
„un lung pan pentru durere*. (Poezia Ce e amorul este defi- 
niția dată amorului in faza a doua. In faza primă îl defineşte 
în poezia Pajul Cupidon : aici amorul e un zeu binevoitor). lar 
sentimentul naturii apare rar și puţin în poeziile acestea de dra-. 
goste. (Psihologismul exclude natura In orice gen literar). 

Când însă, ca în Lasd-fi lumea ta uitată, Somnoroase pă- 
särele si Freamät de codru, Eminescu părăseşte elegia, reia 
poezia de fericire, de chemare, de blindă melancolie din faza 
primă,—natura devine iarăşi element esenţial în poezia sa ero- 
tică. (Freamăt de codru e una din acele poezii de care spuneam 
mai sus că e greu să hotäresti, dacă au fost inspirate mai 
mult de natură sau de iubire). In aceste poezii Eminescu cintă 
iarăşi mai mult amorul decit femeia. Şi—dacă ni se iartă acest pe- 
dantism—sä se mai observe că in citeva poezii din această fază 
a doua, ca Adio sau Cind amintirile, care, din punctul de vedere 
discutat, fin calea mijlocie intre poeziile de tipul elegiei Te duci si 
cele de tipul chemärü la fericire Lasd-fi lumea ta uitată, na- 
tura nu e absentă, dar intra într'o proporție mai mică —aşa de 
mult toate aceste elemente sint strins legate unele de altele, de 
interdependente, 


336 VIAȚA ROMINEASCA 


In privinţa formei vom observa că (din cauza fondului aşa 
cum l-am definit mai sus) stilul iei erotice din faza intäia e 
mai colorat, mai image, pe in faza a doua e mai simplu, 
mai direct, (stilul care convine psihologismului) fapt pe care 
il poate constata orice cetitor. Căci dacă in opera lui Eminescu 
din prima fază domină imaginația romantică, in cea din faza a 
doua domină sensibilitatea romantică 1. Acest caracter dă o notă 
mai realistă fazei a doua— realism care se manifestă subt di- 
ferite forme: psihologismul, prezența feminităţii concrete, lipsa 
naturii, stilul mai simplu, etc. 2 

Bine înțeles, în poezia obiectivă din iaza a doua—amorul 
romantic medieval dela inceputul Scrisorii /V, paginile epice dela 
inceputul Scrisorii 1/—stilul, adecvat fondului, este iarăşi ornat, 
Si tot aşa in pasagiile filosofice, unde stilul colorat are func- 
tiunea de a poetiza fondul, prozaic prin natura lui abstractă. 

In privința sentimentului naturii şi a picturii ei, vom observa 
că in prima fazä Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. 
E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrată numai 
naturii. Dar, cum am văzut, în poeziile lui de dragoste su- 
biectivă natura adesea—dacä nu primează— e pe acelaşi plan 
cu dragostea. lar în poezia obiectivă, unde natura e un cadru, 
cadrul ia adesea proporții întinse, ca de pildă în Calin, in par- 
tea finală. 

In faza a, doua, natura este intotdeauna în funcţiune de 
sentiment, şi foarte adesea expresia stărilor de sullet. In orice 
caz, este cadrul strict necesar al vieţii. 

Din punctul de vedere al realizării picturale, in faza a doua 
constatăm mai multă disciplinare, mai multă fermitate în desen. 

Cele spuse pănă aici, care urmează să fie dezvoltate altă- 
dată, trebue considerate ca o introducere la ceia ce urmează. 

Am schițat deosebirea de fond dintre poeziile erotice din 
prima şi din a doua fază. La această deosebire de fond cores- 
punde, cum am spus, o deosebire de stil. dar corespunde şi o 
deosebire de ritm. 

Poeziile de efuziune, de fericire, de chemare, cu element 
idilic, etc., sint scrise in ritmul trohaic; cele elegiace, analitice, 
in ritm iambic. Excepţiile confirmä regula, de data asta, in chip 
strălucit, 

In prima lază Eminescu are numai o singură poezie ero- 
tică desnădăjduită, deprimantă: E Departe sint de tine, şi e şi 
singura poezie erotică din acea fază scrisă in metrul iambic. 
(Expresia „metru“ deşi improprie, o prefer ca mai obişnuită). 


— — — 


1 In „Spiritul Critic” am deosebit existența unor Taze şi în privința 
atitudinii sale faţă cu problema limbii literare, a literaturii şi politicei, 
2 Vezi, la sfîrşitul articolului, Anexe, II. 


Ds EMINESCU 1 
Dar —fapt zi mai interesant,— această poezie, despărțită in 
Convorbiri (caşi in manuscris), cu trei steluțe de Singuritate, 
aşa dar această a doua parte a „Singurătăţii“, e scrisă în metrul 
iambic, pe cind prima parte, „Singurătatea“ propriu zisă, e în 
metrul trohaic. Sin adevăr, Singurätate nu are nimic elegiac, e o 
= ragen per pe şi la urmă de fericire, pe cind De- 
parte s e tine (adică partea a doua a „Singurătăţii”) eo 
elegie desnădăjduită al 

Excepţiile din faza a doua confirmă regula tot atit de bine. 
Din numeroasele poezii erotice din această fază, numai patru 
sint scrise în metrul trohaic: Freamät de codru, Lasă-ţi lumea ta 
uitată, Somnoroase päsärele şi Kamadeva, trei poezii de fericire, 
ori de chemare, ca cele din faza primă şi una, Kamadeva, de o 
natură mai specială, în care poetul declară că-şi vindecă sulletul cu 
„durerile iubirii“ şi care nare nimic elegiac. Cele trei dintäiu, de 
aceiaşi natură er fondul lor erotic cu cele din faza primä, se 
aseamănă cu ele, cum am văzut, şi prin aceia că au in conținutul 
lor un bogat element de natură. Aşa dar: fericire, imbinare cu 
sentimentul naturii, metru trohaic... 

Ne întoarcem la faza primă. Am văzut că două poezii - 
pate subt acelaşi titlu, au metrul deosebit din cauza deosebirtt de 
conţinut. Să mai facem un pas. lată două poezii gemene, scrise 
în acelaşi timp, publicate la distanţă de o lună, bucăţi de ace- 
laşi gen (poeme epice) Cålin gi Strigoii. Cälin, poem de fericire, 
e trohaic. Strigoii, poem funebru, este iambic. 

Asa dar, din faza primă, pănă acum: două bucăţi iambice, 
n de sint de tine şi Strigoii, ambele, să le zicem deprimante, 
riste. 
In această lază primă mai există incă două poezii in metru 
iambic. Melancolie şi Impärat şi proletar. Amara, profunda 
elegie Melancolie trebuia să fie numai decit în metru iambic.. 
lar Împărat și proletar e poate, poezia cea mai pesimistă a lui 
Eminescu. . A 

Ne rămine să . era Epigonii. Poezie pesimistă, şi to- 
tuşi in metru trohaic. putea spune că în lumea sufletească 
nu există, cel puţin aparent, un determinism riguros ca în lu- 
mea fizică. Dar Epigonii încep, şi continuă mai mult de jumătate 
de poezie, cu eluzimi lirice, cu ditirambe la adresa predeceso- 
rilor, ceiace, cum am văzut, cere metrul trohaic şi era imposibil 
ca, în continuare, dela „larä noi, noi epigonii*, Eminescu să 
schimbe ritmul, mai exact: să se schimbe ritmul, căci toate con- 
formärile acestea ale ritmului la fond sint naturale, nu le potri- 
veşte anume poetul. Tocmai in această adaptare inconștientă 
stă importanța faptului relevat de noi. E vorba de intimitatea 
actului spontan de creaţie. ! 


1 în Singurätate s'a schimbat ritmul, căci partea a doua („Departe 
sint de une“) e o altă poezie—are si alta măsură, i 


Fer 9 
` 


338 VIATA ROMINEASCA > 


Din cele de mai sus rezultă că, cu puține excepfü, care 
contirmă perfect regula, ritmul fazei întăia e trohaic. 

Revenim la faza a doua. In faza aceasta (poeziile dela 
Rugăciunea unui Dac pănă la Kamadeva), avem treizeci de poezii în 
metru iambic, şi numai nouă în metru trohaic. In metru iambic 
sint toate poeziile de iubire (vestitele elegii), alarä de cele patru 
discutate mai sus (care nu-s elegii) apoi Mai am un singur dor 
în toate variantele, poezii de moarte, Se bate miezul nopții, pe- 
simism şi moarte, Cu mine zilele-fi adaogi, contemplare mistä. 
Asa dar: elegia, deprimarea, pesimismul, cer me iambic, 
care e metrul fazei a doua. 


Să discutăm excepţiile, adică poeziile in metru trohaic, din 
această fază. Serisorile sint pesimiste, în diferite grade şi din 
deferite puncte de vedere, dar tonul lor este satiric, sarcastic, 
vehement, este in genere viu, afirmare puternică de viaţă. In 
Scrisori nu e tinguire, nu e descurajare, nu e deprimare decit 
pe alocurea. Deci trebue să aibă metrul trohaic. Afara de asta, 
invocarea lunii şi descriptia peisagiilor dela începutul „Scrisoni 
1"; evocarea adolescenţii din Scrisoarea II; Baiazid, Mircea, Ro- 
vine (prima jumătate a Scrisorii III); amorul medieval fericit 
(jumătatea primă a Scrisorii IV) sint elemente eminamente „tro- 
haice”. Dar încă odată; tonul Serisorilor, eluziunea de senti- 
mente, şi de sentimente vii, vehemente, mai ales indignarea, lipsa 
de deprimare cer, in economia poeziei eminesciane, metrul tro- 
haic, căci, peste toate şi mai presus de toate, este determinant 
tonul psihic. Criticilor mel, invectivă, atac, „satiră“, intra in ca- 
tegoria Scrisorilor. 


Tot o excepție e Glossa. Pesimistă, şi totuşi e in metru 
trohaic. Ar putea să fie o excepție adevărată. Cred însă că tonul 
sentenfios al poeziei (Prima strofä e compusă numai din sen- 
tinfe propriu zise) a determina*yritmul trohaic, căci, cum vom 
vedea, troheul e mai Viu ace impresia că e mai scurt 
decit versul iambic de acelaşi măsură. (Am analizat altă- 
dată Kamadeva, şi am vorbit şi acolo de acest fapt). Si 
condiţia sentinței e scurtimea, Afară de asta, Glossa e, desigur, 
catehismul pesimismului moral, dar acest catehism este iormulat 
şi expus cu o neobişnuită vigoare afirmativă şi poezia are un ton 
agresiv - satiric,—elemente care chiamă troheul. Voiu adăoga că 
Glossa acceptă viaţa şi, tocmai, dă regule pentru viață, —caşi 
Aforismele lui Schopenhauer. 

E mai de explicat pentruce Diana e In metru iambic- 
Aşi prefera s'o consider în adevăr ca o abatere dela Ar 
trebui să mă bucur chiar că intimpin şi excepţii. căci ana- 
liza mea îmi dă o “e “ay care poate părea ara reia arg 
u că iambul din Diana nu e cu totul dent de 
orma interogativä a acestei poezii. 

Adecvarea ritmului la idde dovedeşte perfecta corespondență 


EMINESCU 330 


dintre formă şi fond în poezia lui Eminescu, face mărturie de 
talentul lui, de seriozitatea şi sinceritatea poeziei lui, —a inspiraţiei 
şi creaţiei, \ 

Dacă am găsi excepţii adevărate, aceasta ar putea dovedi 
ipoteticele abateri dela determinism din lumea morală (in reali- 
tate probabil neputinta noastră de a-l descoperi acolo unde fe- 
nomenele morale sint toarte complicate), dar ar putea fi şi o do- 
vadă de slăbiciunea acelei poezii care face ex , ar putea 
însemna că forma ei nu este adecvată fondului. Din acest din 
urmă punct de vedere, explicarea dutä de noi exceptillor—apa- 
rente—este confirmarea talentului nedesminfit al lui Eminescu. 

Cele două faze ale poeziei lui, marcate prin deosebiri în 
concepţia vieţii, în sentimentul iubirii şi a! naturii, in stil etc., se 
marchează şi prin deosebirea de ritm. Şi am văzut că atunci 
cind într'o fazä apar elemente din altă lază,—şi apar toate deo- 
dată, căci sint interdependente—ele sint însoţite şi de ritmul fazei 
corespunzătoare. Lasă-ți lumea ta uitată de pildă, din faza a doua, 
poezie de fericire, (o altă ediţie a Dorinfei din faza intäia) con- 
ține natură, caşi Dorinţa, şi e în metrul trohaic caşi Dorinţa. 

_ Troheul, mai simplu (e metrul versului popular), mai alert, 
mai repede, e la Eminescu metrul stărilor de suflet mai optimiste, 
mai romantic-idealiste, mai juvenile, al versurilor în care viaţa se 
alirmä, lambul, mai grav, mai încet (în muzică durata este un 
e. Se, a reda tristeta) e metrul pesimismului, al deprimării, 
al analizet. 


Venea plutind în adevăr 
e mai puţin alert şi viu decit 
Sara vine din arinişti, 


deşi ambele versuri au acelaşi număr de silabe şi acelaşi raport 
numeric între accentele principale şi cele secundare. 

In poezia lui Eminescu, un anumit fond cerind, provocind un a- 
numit ritm, nedesminfita adecvare a formei la fond e probată obie- 
ctiv.—lucru greu in estetică. Se ilustrează aşa dar cu fapte, că 
creaţia lui Eminescu nu are nimic din ceia ce sa numit muncă- 


emnin, „compoziție“, —că e fapt probă biologic. 

ar această corespondenţă periectă dintre idee şi sonoritate— 

şi vom vedea că ea nu se mărgineşte numai la ritm—este una 

din cauzele impresiei rare pe care o dă poezia lui Eminescu 1. 
Dar forma lui Eminescu are in sfera fiecărui ritm—gi alte 

diverse adaptări la fond. 


1 În discuţiile de mai zus n'am ţinut sama de poeziile Mortu 
Inger de paza, Sara pe deal, Odă (in metru antie). scrise în alte ritmuri, 
12 poezia lui inescu, gi nici de poeziile „în formă A 
prin definiție trobaice.—care de altfel ar — a regula. nn 


i 


340 VIAȚA ROMINBASCA 


Mai întăiu, liregte, variaţia măsurii în conformitate cu fondu! 
poeziei. Cind fondul e mai complicat, versul este mai lung. A- 
ceasta se ințelege dela sine — şi este o observaţie care se aplică 
la orice colecţie de poezii. E interesant să ne oprim asupra unor 
măsuri excepționale din opera lui Eminescu. Aşa de pildă, el 
are numai o poezie in versuri de şase silabe (cele mai scurte 
versuri ale lui, afarä de versurile-stirşit de strofä din două poe- 
zii şi de unele versuri din bucăţile rămase în manuscris): Mai 
am un singur dor (in toate variantele) poezie lunebră (si 
fireşte in metru iambic). Şi singura poezie subiectivă cu ade- 
vărat iunebră, căci în O, mamă, poetul nu chiamă moartea, 
nici n’o idealizează Scurlimea aceasta redă aici perfect sim- 
plicitatea gravă a sentimentului, tonul minor al stării sufleteşti, 
oboseala şi delagarea de viaţă. Poate cineva concepe Mai am 
un singur dor în versuri lungi? Versurile, cu cii sint mai lungi, 
cu atita sint mai mult „literatură“ si retorică. 

In Pe lingă plopii țără soţ, versurile de opt silabe (obiş- 
nuite in ia lui Eminescu) alternează cu cele de şase silabe. 
Versul de şase silabe, „scurt şi cuprinzător“, corespunde mereu 
in această poezie cu ceiace e mai frapant, cu ceiace are in ade- 
văr la inimă poetul, cu ceiace parcă ar vrea să subiinieze, cu 
„Incheerea” versului anterior: 


Pe lingä plopii färä sot 
Adesea am trecut, 
Mă cunoşteau vecinii toţi, 
Tu nu m'ai cunoscut, 
La geamul tău ce stälucea 
Priuii atit de des, 

O lume ntreagă 'nțelegea, 
Tu nu m'ai înțeles, 

De cite ori am aşteptat 
O şoaptă de răspuns, 

O zi din viață să-mi fi dat, 
O zi mi-era de-ajuns etc, 


Un alt mijloc de adaptare a formei la fond, este combinarea 
de ritmuri. 

În Mai am un singur dor, versurile fără soţ din fiecare strolä 
sint compuse din iambi, iar versurile cu soţ din amfibrahi (iambi 
abundenfi): 

Mai am-un sin-gur dor 
In linig-tea sării etc. 


Prin această alternanță, oboseala şi detaşarea sint redate 
şi mai bine. 
În Sara de pe deal 


(Sara pe deal | buciumul—sundä cu - jale) 


EMINESCU î 


combinarea de ritmuri, coriamb, dactili, troheu, este în bună parte 
elementul care dă acestei poezii de fericire o notă de dulogie şi 
r 

ctorul auxiliar mai important al ritmului e proporția 
dintre accentele principale şi cele secundare ale versului şi 
poziţia ior pe cuvinte (fapt care dă poetului posibilitatea să se 
miște cu toată libertatea si să realizeze tot felul de combinaţii 
în „schema* trohaică sau iambică). 

In versul subliniat: 


Icoana stelei ce-a murit 
Încet pe cer se site— 


ritmul iambic şi maximum de accente principale (ale vorbirii) din 
versul subliniat, toate pe sfirgit sau aproape pe it de cuvinte, 
A faptul că acest vers mai scurt ca măsură decit precedentul, 
care, din punctele de vedere discutate, li serveşte ca piesă de 


` comparaţie), are, totuşi, tot atitea accente principale ca şi acela,— 


toate acestea sue steaua tot mai sus cu fiecare iamb, adică cu 
fiecare silabă accentuată. Cetiţi, şi veţi simți cum steaua se sue 
pe iambi ca pe nişte trepte. 

În versul subliniat : 


inältimile albastre 
Pleacă zărea lor pe deäluri 


troheii, cu maximum de accente principale, (pe cînd in versul 
prim sint numai două) şi toate pe începutul cuvintelor, aşa dar 
scoborirea, (repetată pe fiecare sfirgit de cuvint) dela accent 
e neaccent, coboară zarea— tot mai jos şi treptat pe 
ealuri. 1. 

Efecte mari scoate muzica din sulletul lui Eminescu din rimă. 

Dar mai înainte de toate trebue să observăm că zi in pri? 
vinta rimei există două faze în evoluţia lui Eminescu,—iar aceste 
două faze corespund exact cu fazele constatate pănă acum. 

În primul rînd, frecvența rimelor, 

Poeziile cu versuri lungi au, fireşte, toate versurile rimate, 
În privinţa poeziilor cu versurile scurte, adică marea majoritate 
a poeziilor lui Eminescu, constatăm că dela 1870-1879 (faza 
primă) în toate poeziile (cu două excepţii) din cele patru versuri 
ale strofei rimează numai două ; iar in faza a doua (cu trei 
excepții) rimează toate versurile stroſei. Aceasta e că 
în faza a doua forma e mai artistică. Eminescu îşi impune Ati 
mai mari--cäci versurile mici şi toate rimate sint o „lormä* 
draconică, 


1 Bine înțeles că scoborirea ori suirea e dată de înțelesul cuvintelor. 


Ritmul numai ajută la producerea impresiei. Același ritm poate ajuta altă 
impresie. — 


22 VIAŢA ROMINEASCA _ 


Strofa : 


Căci unde-ajunge nu-i hotar, , 
Nici ochiu spre a cunoaşte, 

Şi vremea 'ncearcä în zadar 
Din goluri a se naşte 


in care Eminescu formulează nici mai mult nici mai puţin decit 
geneza timpului, e alcătuită din citeva cuvinte, grupate în patru 
unităţi mici, compuse dintr'un număr fix de silabe, orinduite con- 
form unui sistem fix de accentuare, şi cu sunetele la fel ince- 
pind dela ultima vocală accentuată. Şi toate astea realizate într'un 
spațiu infim, in care să se poată mişca poetul spre a îndeplini 
aceste condiţii grele. 

Cind rimează numai două versuri din cele patru ale strofel.— 
cind, în privinţa rimei, cele patru versuri mici sint două mari— 
poetul are mai multă libertate de mişcare, spre a muta cuvin- 
tele, ca să obtie ritmul si rima. 

În al doilea rind, calitatea rimelor. 

În faza primă Eminescu are adesea asonanfe in loc de 
rime. În faza a doua,—foarte rar. 

Unui lector din Muntenia, această afirmare i se va părea 
neadevărată, pentrucă rimele moldoveneşti i se vor părea asonante. 

Dar poezia este o artă a auzului, nu a văzului. Şi pentru 
urechea lui Eminescu: cringuri-singuri (moldoveneşte: singuri), 
inghet—dimineti (mold: diminet), cireş - ieşi (mold: ieş), ochelari— 
cintar (mold. popular: cintari(ü), isteţ—musteţi (mold: musteţ), 
colf—bolfi (mold: bolt) fata braţe (mold: braţă), bujori—pinditor 
(mold. popular: pinditori(ü) etc. sint rime. Ele sint asonanfe numai 
in limba literară. ! Apoi, Eminescu mai are două-trei rime popu- 
lare—ca în poezia populară din toată Dacia—care cad pe silabă 
intonată cu accent secundar, ca de pildă; asta e- urmele, ori: 
fbtuşi e- asemene, l 

Lipsa de asonante, in faza a doua, arată iarăşi un progres 
artistic. 

Mai departe, şi tot din punct de vedere calitativ, dar în 
altă privinţă : N 

Eminescu este cel dintăiu poet romin care tace din rimă un 
scop şi un lux. El nu se mulţumeşte să „găsească“ rima, elvrea 
ca rima să fie, prin ea însăşi, un element estetic al poeziei, 

in rima lui se intilnesc, pe cit e posibil, noţiuni cit mai 
deosebite, un substantiv concret cu zu «bares un neo ps 
cu un cuvint băştinaş, un nume propriu cu unul comun, 

„părți de cuvint“ deosebite, un cuvint compus din mai multe cu 
unul simplu, etc. 


1 De unde urmează că in pronunțarea lui Eminescu: lemn—semn 
mold. sämn), sicriu—fiu mold. ftu) sint... asonante, 


EMINESCU 343 


Rimele uşor de obținut, rimele uzitate, rimele banale, nu fra- 
peazä inteligența, cu alte cuvinte atenția gi, prin aceasta, nici 
urechea 


In faza primä, Eminescu are rima excelentä. Dar are mai 
rar rima de lux, surprinzătoare, strălucitoare. 

Aceste rime sint caracteristice tazei a doua—un alt pro- 
gres artistic dela o fază la alta gi mai ales (şi vom vedea pentru 
ce) Scrisorilor. 

Eminescu, creind in poezia rominească rima adevărată, şi 
rima rară şi de lux, este wo şi in rimă. Rimele lui sint şi ele 
eminesclane. Aceasta eatit de adevărat, încit—lucru rar—el poate 
fi şi a lost plagiat şi în privinţa rimei, şi plagiatul se cunoaşte 
imediat, atit de mult rimele lui sint ale lui şi poartă pecetea lui. 

Dar toate acestea n'ar fi nimic, dacă rimele acestea n'ar 
avea calitatea eminentä, care pote fi numită sinceritatea rimei, 
de a da impresia că cuvintele din rimă nu puteau fi altele, că 
sint acele, care trebue să fie, că sint „de-acolo“. 

Nu e greu de tot să imaginezi rima „recunoascä-I—dascäl*, 
Meritul e să ştii ce să faci cu ea, 


Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l, 
Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrinul dascăl 


nu are nimic silit. Chiar dacă n'ar fi acel „fericească-l“ care 
cere pe „recunoască-l“, (dacă Eminescu a construit fraza anume 
aşa, aceasta arată dibăcia sa artistică), încă nam simți nimic 
forțat în rima aceasta. 

Si tot aşa in: 


După vremuri, mulţi veniră, începind cu acel oaspe, 
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui Istaspe 


şi în oricare alte versuri cu rima rară, „greu de găsit“. 

In deosebire de celelalte elemente ale formei, cred că in 
privința rimei Eminescu proceda intenţionat. Cred că pleca adesea 
dela dicţionarul lui de rime. Cred că-şi impunea greutăţi ca să le 
învingă. In versul de mai sus, el avea nevoe numai de Dariu. 
Ar fi putut să-l pună în corpul versului şi să scape uşor. Dari-a 
plăcut rima rară: oaspe-lstaspe—şi a construit versurile in ve- 
derea rimei (zic „construit* nu „inventat*). Şi minunea este că 
nu se cunoaşte intenţia, căci aceste versuri dau impresia că 
sint exact acele care trebuiau să exprime ideia — așa cum este 
exprimată. 


Dar instinctul lui artistic apare surprinzător de sieur si de 
fin in distribuirea rimelor. 8 . wu. 


In elegii, unde, cum am väzut, stilul este simplu, rima este 
excelentă, normală, dacă se poate spune astfel. Rar apare 


-} 


MA VIAŢA ROMINEASCA . 


—— — —— — — — 


ite o rimă de lux. Rimele prea strălucitoare ar fi distonat in 
2 sül. Fastul ar fi nepotrivit In poezii intime, discrete, emina- 
soliloce. 
A Dar in procesul de e. = formei la fond, Eminescu 
dovedeşte o subtilitate de neînchipuit, y 
Citez din nou partea primă din Pe lîngă plopii fără soţ: 


Pe lingă plopii fara soţ 
Adesea am trecut, 

Mă cunoşteau vecinii toţi, 
Tu nu mai cunoscut. 


La geamul tău ce strălucea 
Privii atit de des, 

O lume toatä'nfelegea, 

Tu nu mai înţeles. 


De cite ori am aşteptat 

O şoaptă de răspuns! 

O zi din viaţă să-mi li dat, 
O zi mi-era de-ajuns. 


O oară să fi fost amici, 

Sä ne iubim cu dor, 
S'ascult de glasul gurii mici 
O oară şi să mor. 


Imi permit să reproduc dintr'un vechiu articol al meu ur- 
er A ta este o veche-poveste*. E povestea tinărului sin- 
* ce 8 * . A 
guratic, timid şi mai întotdeauna sărac. A eroului obişnuit în lite- 
ii eminisciane... i 
re i icitatea situaţiei şi candoarea sentimentului din aceste 
strofe este redată prin procedee stilistice de o desävirsitä simpli- 
citate, Expresii directe. Stil . Niciun ornament. Nicio „ 
de stil“. Abia un epitet: „färä er / 

x Dar nu — mijloacele de expresie sint simple in stroſele 
de mai sus, ci şi ideile... Trecea pe la casa ei, vecinii îl ară 
teau, numai ea nu-l cunoştea : dacă i-ar fi dat o zi din viaţă, * 
fi fost de-ajuns... sau măcar 0 fi fost „amici“ o oară, să se „lu- 
bească cu dor şi să moară“ L.. 

Aceste idei sint nu gm simple. Sint şi banale... 

Trecem la partea a doua a „ 

în prima parte a vorbit tinărul romantic timid şi modest... 
In partea a doua, imediat după acel „să mor" din Dorul 2 
apare cineva atit de excepţional! Un supraom. Procedeul 8 
compozifie are ceva analog cu acela al cunoscutei poezii a 


— 


eg 


EMINESCU b ç  % 


Heine, in care după primele două strofe (un tinär iubeşte o iată, 
fata iubeşte pe altul, etc.) anume banale şi naiv-prozaice, ur- 
mează slisietoarea strofä: „Das ist eine alte Geschichte“, In- 
tocmai așa si la Eminescu, partea primă serveşte ca piesă de 
sprijin Pe a doua şi o inaltä. 

In adevăr, după tinärul, care suspină la poarta Ei în zim- 
betul vecinilor—apare Hyperion, încă şi mai mindru decit in Lu- 
cealărul, conştient de superioritatea lui pănă la grandomanie : 


Dindu-mi din ochiul tău senin 
O rază dinadins, _ 

In calea timpilor ce vin 

O stea sar fi aprins! 


Ai îi trăit în veci de veci 
Şi rinduri de vieţi, 

Cu ale tale braţe reci 
Inmärmureai măreț 


Un chip de-apururi adorat, 
Cum nu mai au părechi 
Acele zine ce străbat 

Din timpurile vechi. 


In partea intäia ideile şi cuvintele erau banale. Acum a 
venit în scenă Hyperion, şi totul sa schimbat. In partea primă 
raza era curentă, simplă, uşor de înțeles, Aici fraza e lungă, 
complicată, savant ferecatä şi concentrată pănă la obscuritate...“ 

Incheiu citatia, 

Voiu adăoga acum (ceiace nam observat atunci) că si 
rimele sint în concordanță cu fondul zi cu stilul, 

In partea întăia, rimele sint banale în toate cele patru strofe. 

In trei, găsim culmea rimei banale: am trecut —nu m'ai 
cunoscut; strălucea — înțelegea; am asteptat—sä-mi fi dat, Cu 
alte cuvinte, forme verbale în rimă, in trei strofe de-arindul! Aşa 
ceva nu mai există nicăeri în Eminescu—pentrucă numai aici el 
a avut nevoe de ultima simplicitate de fond şi de formă, 

In strofa a patra mai e şi rima mor- dor, destul de comună 
din cauza ideei din această strofă. 

O singură rimă mai rară: „färä sof-tofi* (rimă moldove- 
pească) —iar rima aceasta mai rară a apărut acolo unde Emi- 
nescu a pus singurul element mai concret, mai pitoresc din a- 
ceste strofe! 

Dar dela „Dindu-mi din ochiul tău senin“ încolo, în celelalte 
şapte strole—nici o rimă banală, pentrucă acele strofe au alt fond 

i alt sil, In ele este reacţiunea mindră a lui Hyperion la umi- 
irea din primele strofe. 


346 VIAŢA ROMINEASCA | 2 
Această subtilă dozare, această pertectă adaptare a formel 
la fond mi se pare un fapt cu totul remarcabil. 
Acum rima rară. 
Citez : 


De-aşa vremi se'nvredniciră cronicarii şi rapsozii ; 
Veacul nostru ni-l umplură saltimbacii şi Irozü, 

În isvoadele bätrine pe eroi mai pot să caut. 

Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut 

Pot să'ntimpin patriofii ce-au venit de-atunci incolo ? 
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! 

O eroi! care'n trecutul de măriri vă adumbriseti, 
Ati ajuns acum de modă de vă scot din letopiseti, 
Si cu voi drapindu-şi nula, vă citează toţi nerozii, 
Mestecind veacul de aur în noroiul greu al prozii. 
Remineţi în umbră sfintă, Basarabi şi voi Muşatini, 
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini, 

Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră 
Dela munte pân la mare şi la Dunărea albastră! 


Au prezentul nu ni-i mare ? N'o să-mi dea ce o să cer? 
N'o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer ? 
Au la Sybaris nu sintem lingă capiştea spoelii, 
Nu se nasc glorii pe stradă şi la ușa calenelii ? 
N'avem oameni ce se luptă cu retoricele sulifi 

in aplausele grele a canaliei de uliti. * 
Panglicari in ale ţării care joacă ca pe funii, 
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii ? 
Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul, _ 

De ai crede că viafa-i e curată ca cristalul ? 

Nici visezi că inainte-fi stă un stilp de cafenele, 
Ce îşi ride de-aste vorbe inginindu-le pe ele. 

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără 

Cu privirea 'mpäroscatä gi la fălci umflat şi buget: 
Negru, cocoşat şi lacom, un isvor de giretlicuri, 

La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri ; 

Toţi pe buze-avind virtute, iar in ei monedă calpă, 
Quintesenţă de mizerii dela creştet pănă'n talpă, 
Şi de-asupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, 
Îşi aruncă pocitura bulbucatü ochi de broască... 
Dintr'aceştia, țara noastră îşi alege astăzi solii | 
Oameni vrednici ca să şază in zidirea sfintei Golü 
In cămeşi cu minici lunge şi pe capete scufie : 

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie... 


Rime mai frumoase decit cele mai frumoase din versurile 
de mai sus or fi existind poate—pentru unele gusturi—şi aiurea 
în iile lui Eminescu, dar o asemenea Ingrämädire, o asemenea 
mobilizare nu mai există nicäeri. 


T TE" 


EMINESCU 47 


nu e o intimplare. 
ima este la Eminescu un ornament al formei, distribuit 
exact caşi celelalte elemente, 

In elegii—la formă simplă, rima onorabilă şi atita tot. (La 
forma banală—savant banală—din primele strofe din Pe lingă 
plopii. rimă banală), 

În Scrisori, forma este pretutindeni bogată şi strălucitoare. 

În pasagiile descriptive, epice, în scena de amor romantic 
medieval—pentrucä descripfia, epopea, amorul romantic (incadrat, 
cum ştim, întotdeauna in natură), cer stilul ornat. 

in pasagiile filozofice şi „sociologice“, pentrucă fondul, pro- 
zaic prin natura lui, are nevoe de culoare puternică, epitete, ima- 
gini, spre a deveni 

Si fondul cel mai prozaic din Scrisori e in versurile de mai 
sus. E vorba de politica de toate zilele de pe-atunci, de partidul 
liberal, de unul din şefii partidului. 

Acest fond, ca să devină poezie-—şi a devenit poezie ad- 
mirabilă—a cerut culoare puternică. Şi Eminescu a mobilizat 
totul. Expresii rare, teribile, insulte geniale,—şi risipă de rime 
de lux, căci versul, ca vers, n'are alt ornament decit rima. 

Dar trebue să trecem la altăceva. La o privire mai de aproape 
rac n adaptării rimei la fondul exprimat prin versul din care 
ace 


veziile de desnădejde ale lui Eminescu, am văzut, sint 
iambice. Jar cele de mai prolundă desnädejde mai au ceva: au 
toate rimele masculine, adică se isprăvesc toate în iambi puri 
se isprävesc pur iambic 


Pe bănci de lemn in scunda tavernă mohoritä 
se isprăveşte cu o silabă neaccentuată (şi rima e femininä) 
Departe sint de tine şi singur lingă loc 


se ispräveste cu o silabă accentuată (şi rima e masculină). 

Încă odată: versurile isprăvite cu rimă masculină, versurile 
isprăvite pur iambic sint” mai iambice, şi atunci e firesc ca poeziile 
cele mai desnädäjduite, mai „iambice* să aibă versurile cu rimă 
masculină. lată acele poezii: Departe sint de tine, Despärfire 
(în fiecare din aceste poezii e numai o singură rimă e feminină), 
Din valurile vremii, O, mamă, Din noaptea, De ce nu-mi vi, 
versurile din Mai am un singur dor in toate varian- 
tele şi Pe lingă plopii färd soţ, care cinta cea mai mare mih- 
nire produsă in viaţa pasională a lui Eminescu—şi care este 
probabil inspirată de amorul lui poate cel mai puternic (pentru 
d-na Poenaru). 7 

Dar în privinţa rimei trebue să facem mai multe observaţii. 
Eminescu, pe cit se poate, pe cit ii permit sintaxa, măsura, ritmul 
etc. pune în rimă cuvintul esenţial din vers. 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 
room citeva exemple de reușită perlecta: 


Mai am un singur dor 
In liniştea sări 

Să ma lăsaţi să mor 
La marginea mării 


ideile esenţiale sint, toate, în cuvintele din rimă. 
Şi tot aşa în: 


lar dacă împreună va fi ca să murim 
Să nu ne ducă'n triste zidiri de fintirim, 
Mormintul să ni-l sepe la margine de rlu, 
Ne punä’n încăperea aceluiaşi sicriu, 


Ori in: 
A lost odată can poveşti, 
A fost ca niciodată 
Din rude mari împărăteşti 
O prea frumoasă fată 


Bine înțeles, aceasta nu e posibil întotdeauna, dar Eminescu 
tinde mereu la acest ideal. 8 

Dar cuvintul din rimä mai are la Eminescu si alta calitate 
iarăşi pe cit e posibil: o sonoritate corespunzătoare ideii expri- 
mate în versul respectiv. 

De exemplu, în versurile : 


Şi-ale riurilor ape ce sclipesc fugind in ropot. 
De departe'n văi coboară tinguiosul gias de clopot, 


ropot , cuvintele esenţiale din cele două versuri, sint in 
rimă, d ret sînt evocatoare nu numai prin sunetele lor, ci şi prin 
coeficientul ce-l capătă unul dela altul. Onomatopeicul „ropot“ e 
întărit, în sonoritatea lui, în „onomatopeismul* lui, prin sonori- 
N „clopot*. 

n: 


Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin in urma lui un lanţ, 
Toţi cu inime ușoare, tofi şagalnici şi berbanti 


intul esenţial „berbanti- e în rimă. Dar pri tat lui 
(acest cuvint cae că A sonor cu înţelesul lui . pusă în evidenţă, 


1 Adică corespunde mai bine decit orice altă combinaţie posibilă de 
sunete. De aitei. orice cuvint din limba maternă, fiind asociat de mult şi in- 
disolubil cu ideia, pe care o denumeşte, nu e un simplu semn al ideii, cum e 

noi un cuvint din altă limbă, ci seamänd cu ideia prin sonoritatea sa 
are ceva onomatopeic, Bine înțeles că „berbanti seamănă mai bine decit 
altele. 


e TAR È; 
? 9 


EMINESCU 349 


„trimbifatä* prin rimă şi întărită prin pregătire de „lang“ din 
1 redă la maximum ideia din acest vers. 


Saud pe valuri vint, 
Din munte a, 
Deasupra teiul t 
Să-şi scuture creanga 


sonoritatea onomafopeicä falanga din rimă, e întărită de sono- 
ritatea „creanga“. 
În versurile: 


Tristă-i firea, iară vintul spărios o creangă farmä 
Singuratice isvoare fac cu valurile larmă, 


cuvintul esenţial (larmă) din rimă, evocator, prin sonoritate, ca 
un adevărat onomatopeu, este anunțat dinainte de räsunätorul 


În versurile : 


Si s'aşează toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, 
Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul, 


exact acelaşi lucru, cu deosebire că hangul este si mai expresiv 
Pat * pe care o denumeste. 
n strofa: 


Ce frumos era în cringuri 
Cind cu ea m'am prins tovaräg — 
O poveste incintatä, 
Care azi e'ntunecată, 
De-unde eşti, revino iarăşi 
Să fim singuri 


cuvintele esenţiale—cringuri, singuri (ideia strofei e: singuri in 
cringuri) sint cele mai sonore din toată strofa, sonoritate po- 
tentatä de poziţia lor în rimă. i 
Dar gi mai important decit aceste corespondențe speciale, 

este altceva. Este muzica rimelor care ajutä la impresia totalä, 
difuzä, a unei poezii. În Mai am un singur dor, cele mai multe 
rime conţin sunetele nazale n şi m,—consoanele cele mai muzicale 
ale limbii (singurele care sună metalic), mai muzicale încă în combi- 
e cu alte consoane. Nu transcriu poezia (cetitorul s'o caute in 

v ul lui Eminescu) ci numai rimele: lin—senin, ſlamuri—ra- 
muri, într'una, — luna, talanga — creanga, vint — sfint, inainte— 
aminte, cetini—prietini, cînt — pămint, patemi — si e-mi. Nouă 
din șaptesprezece rime, aşa dar 50%, au n şi m (iar n şi m 


ap VIAȚA RONNEASCA 


formează numai 10% din consoanele limbii). Aceste rime sonore 
dau poeziei un adevărat acompaniament muzical. Aşa şi O, mamă : 
Patru rime din nouă conţin aceste sunete. lar restul de cinci nici 
ele nu sint oricare. Ele conţin, toate, pe u sau o, vocalele care 
contribue la impresia de gravitate şi tristefä. Aşa dar în O, mamă 
toate rimele, într'un fel sau altul, ajută la 1 profundä pro- 
dusă de această poezie. Dar in O, mamă, la impresia muzicală 
a rimelor contribue şi sonoritatea cuvintelor din corpul versurilor, 
căci aceste cuvinte sint excepțional de bogate în sunetele me- 
talice n, m şi combinaţiile lor. 

Si cu aceasta trecem la alt capitol: la concordanța dintre 
sonoritatea expresiei şi ideia exprimată. 

Un mijloc inferior, primitiv zi care se mărginește numai 
la senzațiile de auz—este copiarea sunetelor din natură prin 
redarea lor ca atare—ca clasicul brechechechex-coax-coax pentru 
a reda cintecul broaştelor—ori ca combinaţia silită de cuvinte : 
„Legind ani vani dani vani“ a lui Macedonski pentru a reda 
sunetul clopotului. 

Procedeul este neartistic. În cazul lui , brechechechex“, se 
introduce în vers un sunet din natură. E caşi cum un pictor ar 
pune un buchet adevărat în pieptul femeii pictate. 

În cazul al doilea, se vede căutarea, se dă pe față că 
scriitorul nu s'a condus de logica frazei, nu a spus cu sinceritate 
ceiace avea de spus, ci a acumulat anume cuvinte, care să imite 
natura. E un procedeu copilăresc, e ca un „joc de familie“, şi 
efectul este comic. 

Procedeul e superior — cind expresia e cea firească, cerută 
de înțeles, de logica frazei şi cind sonoritäfile ajută numai, se a- 
daogă la înțeles, aşa incit sint evidente numai la analiză. 

Şi aceasta are loc numai cînd scriitorul nu le-a căutat, ci 
i-au venit subt condeiu, pentrucă au fost produse de muzica din 
sufletul lui—ori, dacă le-a căutat, nu se cunoaşte. 

La „legind ani vani d'ani vani”, procesul se vede bine că 
e în întregime conștient, E cigtigarea unui rämäsag. 

Cind Eminescu zice: 


r 8 ca nouri de aramä, si ca ropotul de grindeni, 

rizonu ntunecindu-l, vin sägefi de pretutindeni, 
„grindeni* şi „pretutindeni“, prin sonoritatea lor, întărită de re- 
sunetului în rimă, redă zbirniitul metalic al sägetilor in 
chip firesc, fără sforfare. Nu e nevoe să presupunem, numai decit, 
intenție din partea autorului. Sa exprimat aşa, pentrucă aşa 
trebuia să se exprime. Armonia „imitativä* a rezultat, pe dea- 
supra, ca o întimplare binevenită. Şi, desigur, că aceste cuvinte 
i-au venit în minte poetului spontan, ca efect al muzicii din 
suflet, ca produs al instinctului poetic şi nu al voinţei conștiente. 


T 


EMINESCU 1 


Constiinfa a primit numai, a selectat din diversele 
care 9 fi apărut in conştiinţă. N 
"să ilustrăm diferitele grade, tot mai subtile, - 
mare 95 E la idee. . „ 
noritäti manifeste, deadreptul imitative, ti i 
nate, nu-mi par a fi decit in eat: Warzen 


Vijiind ca vijelia şi ca plesnetul de ploae, 


(şi încă mă indoesc dacă sint combinaţii cu totul cäutate—si n 
* + i sat u 
produse, și ele, de jocul liber al creaţiei şi numai paza re ga 
şi în versul: ` 


Un murmur de horum-harum 
Cistigind cu clipocealä nervum rerum gerendarum 


unde „murmurul* e continuat prin cuvintele lati i 
BERG ca mai sus). i j een 
ar şi în aceste exemple, procedeul e întrebuințat i 
ginile esteticei celei mai venă * 

versurile: 


Vino'n codrul la izvorul 
Care tremură pe prund—, 


în care repetarea sunetului r redă senzaţia acustică a mo- 

rari * date o pui Sue goe imitativä* este ne a 

n ul inconştient rocesul proiund al crea- 
tiei, ee vedea şi auzea W 4 E 

tot aşa, căderea izvorului, prin repetarea lui d din 

versul prim şi, în al doilea rind, a ir din a al doilea : r 


S'aud cum blinde cad 
Izvoarele 'ntr'una 


beige dela munte numesc duruitori cäderile piraelor). 
u cintecul vintului in versurile 


S'aud pe valuri vint 
şi încă şi mai bine în: 


Să treacă lin prin vint 
Atotştiutoarea 


Mai subtil, mai discret se redă sunetul grav al clopotului 
(sau mai exact, se suggerează) prin lungimea Versul, prin — 
prin vocalele o şi u repetate, prin sonoritatea (parcă onomato- 
peică, din cauza ideii) a cuvintului aramă, in versul: 


Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă, 


2 VIATA ROMINEASCA 


Sau iată un exemplu unde ideia este ilustrată prin sonorități : 


În vesmint de catitele, un bondar rotund in pintec 
Somnoros pe nas ca popii gläsuegte ncet un cintec, 


in care ideile: somnoros şi glăsueşte ca popii, sint întărite prin 
sonoritätile: bondar, rotund, prin rima pintec—cintec, şi prin mul- 
timen de o din cuvintele neutre adäogate la același o din cu- 
vintele sonore. 

Dar uneori sonoritatea este evocată indirect, ca în versurile: 


Inginat de glas de ape 
Cintun corn cu’nduiogare, 


unde (lăsăm la o parte Leg vers care este evocator prin su- 
nete) sonoritatea este redată si prin noţiunea morală indulogare. 
In realitate acest cuvint este un epitet, care redă o senzaţie 
acustică. 

Pentru sunete nu există In limbă multe adjective, Propriu 
zis, cele citeva calificative: înalt, subțire, dulce, ascuţit etc., sint 
împrumutate dela alte senzaţii. lar un epitet acustic (fie şi împru- 
mutat) nu există fireşte pentru sunetul cornului, 

„Cint'un corn cu'nduioşare* evocă impresia cea mai puter- 
nică, care o face comul asupra unui om, face să retrăeşti mo- 
mentele, cind ai auzit — cindva — cornul în pădure, face aşa dar, 
să auzi cornul, să ai reprezentarea acustică a cornului. Şi acest 
„Cu'nduioşare” devine astiel un epitet auditiv, găsit de un poet 

enial, 
: Un exemplu strălucit de concordanţă între sunete şi dee 
găsim în poezia Dorința. 


Vom visa un vis ferice, 
Ingina-ne-vor c'un cint 
Singuratece izvoare, 
Blinda batere de vint. 


Adormind de armonia 
Codrului bătut de ginduri, 
Flori de teiu deasupra noastră 
Or să cadă rinduri-rinduri. 


| Dar aici este ceva mai mult. Muzica aceasta nu redä nu“ 
mai o realitate — sunetul nedefinit al päduri—ci este şi un a; 
companiament muzical al poeziei, al ideii generale a poezie 


Dorinţa. 

Un acompaniament muzical de aceiași natură, şi tot prin 
sonoritatea consoanei metalice n, combinată cu alte sunete, repe- 
tată în cursul versurilor şi puternic prezentă în rimä—il constatăm 
în versurile acestea, care cintä cu adevărat: 


EMINESCU 53 


lara tei cu umbra lată şi cu fori pănă'n pämint 
In spre apa'ntunecată lin se scutură de vint. 


Uneori ritmul şi sonoritätile ajută şi urechea şi ochiul: 


Ca molcoma cadență a undelor pe lac. 


Şi, cu aceasta, trecem la alt ceva: 

Eminescu redă prin sonorități nu numai senzaţii de auz, ci 
şi alte senzaţă, de pildă de văz (vreau să spun că ajută, prin 
sonorități, la provocarea acestor senzaţii). 

În versurile: 


Vor arden'n preajma mea 
Luminile n dealuri,— 


cuvintul „luminile“, din cauza numărului minim al accentelor prin- 
cipale ale versului şi mai ales a celor doi dei şi a lui e (in 
moldoveneşte tot ) din cauza acestui „pointilism* vocalic— 
redă, şi el, licărirea stelelor.Tot aşa imaginea din versul subliniat, 
prin ritm, minimul de accente principale şi mulţimea de e şi i: 


Priveliştile sclipitoare, 
Ce'n repezi şiruri se diştern 


În versurile : 


Cind prin crengi s'a fi ivit 
Luna’n noaptea cea de vară— 


repetarea lui a din versul ul doilea (cu maximum de lungime a 
lui a din „varä*) lărgeşte orizontul deschis de apariţia lunii. 
In versul subliniat : 


Cerul stelele-şi aratä 
Soli dulci ai lungii linişti, 


sunetele „dulci* din ultimul vers şi mai ales mulțimea del, 
sunet lin—care repetă sonoritatea cuvîntului esenţial „stelele“ 
redau admirabil, şi ele, liniştea nopţii. 

Isprăvesc aici. Eu nam avut de gind să fac un inventariu 
ci numai să ilustrez prin citeva exemple procesul de creaţie din 
punctul de vedere al sonorităţii adaptate la fond. Exemplele date 
de mine nu sint cazuri excepţionale, „trouvailles“ ale lui Emi- 
nescu, flori rare care-i smălțează stilul. Sint un element al 
acestui stil, căci este dela sine înțeles că expresia unui adevărat 
poet va fi mereu în cea mai strinsă concordanţă cu stările de 
sulet, nu numai din punct de vedere notional, ci şi din punctul 
de vedere al sonoritäfii. 

Dar cuvintele mele: „isprăvesc aici“, mai au un inteles. 
Ele vreau să spună că nu merg mai departe—mai în jos—spre 
concordanţe intre fond şi sonoritate mai putin aparente. 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


nu merg, pentrucă proba concordanfei este impresia 
subiectivă, şi dacă pănă aici sper că cetitorul a avut şi el im- 
presia, pe care susțin eu că o produc versurile citate-— dacă ași 
face un pas mai departe, mă tem ca impresiile mele să nu fie 
socotite drept halucinaţii. 
Asa, de pildă, dacă aşi alirma că în strofa: 


Din al lor treacăt să apuc 
Acele dulci cuvinte, 
De care azi abia mi-aduc 

= Aminte, 


versul al treilea redă, sonor, încetineala acelui fel de gindire 
care se numeşte o vagă amintire, şi o redă pentrucă cuvintele 
din acest vers sint de aşa natură incit produc o pauză după 
ele, impun la lectură mici întreruperi ; şi dacă volu mai adăoga 
că Aminte, deşi alt vers, parcă lungeşte versul discutat şi că so- 
noritatea „aminte“ din rimă contribue la melancolia unei astfel 
de stări sulleteşti—cetitorul va subscrie oare şi la această alir- 
mare? (Teoretic—trebue să subscrie, pentrucă, cu siguranță, Emi- 
nescu fiind un poet adevărat, aceste cuvinte, această „forma“ i-a 
venit din cauza fondului acestor versuri). 

Şi va subscrie (nu din motive teoretice, ci pentrucă senzaţia 
i-o dictează), cînd voin afirma că versurile subliniate din strofa : 


Luceferi ce răsar 

Din umbră de cetini, 
Fiindu-mi prietini, 

O să-mi zimbească iar, 


redau, prin simplicitatea scurtimii lor şi prin sonoritatea lor murmu- 
rătoare, intimitatea misterioasă, „mioritismul* din conţinutul lor? 1 
Pana aici a fost vorba de sonorități care pot cădea 


1 Am vorbit in alta parte mai pe larg de celace ciştigă această poezie 
dela scurtimea versurilor. In strofa de mai sus, efectul, cred, e palpabil, Dar 
volu mai observa că aici scurtimea versurilor apropie cele două cuvinte din 
rimă-— cuvintele esentiale—le desparte numai printr un cuvint—şi quasijuxta- 
punerea lor ajută la crea pe impresiei produsă de ideile (intovărăşite) expri- 
mate de aceste cuvinte şi stabileşte un raport mai profund între ele: 

«Luceferiis nu au nimic amical. Ei sint sinistri, înspăimintători, în fundul 
universului, Dar văzuţi printre cetini, aduşi printre ren el ajung să facă 
parte din lumea noastră, vin lingă noi, ne devin prietini, In varianta: 


Liuceleri ce răsar 
In umbră de cetini, 
O să-mi zimbească iar, 
Fiindu-mi prietini, 


«findu-mi prietini» arată cauza zimbetului, dar nu şi efectul ivirii lor prin- 
tre cetini, ca în varianta cealaltă. Acolo »prietini» apare ca efect al apari- 
tel printre cetini, din cauza apropierii celor două cuvinte, și nu din cauze 
sintactice. Dar apropierea parcă produce zi un raport sintactic. 


* 


EMINESCU 355 


in sfera analizei. Dar după cum vibraţiile de dincolo de tog şi 
de dintolo de violet nu le mai percepem, dar sint operante— 
tot corespondentele de sonorități cu fondul mai ascunse 
şi fine nu le mai putem constata, dar din cauza aceasta ele 
nu încetează să contribue la impresia produsă asupra noastră de 
o poezie. Si ele sint principalul. Acele pe care le putem cons- 
tata, formeazä un procent mai mic. Celelalte contribue mereu la 
frumusetä, la forța de suggestie a poeziei eminesciane—şi a or- 
cării poezii geniale. 

Aceşti factori ai sonorități discutafi pănă aici, contribue cu 
toţii, în fiecare poezie, la frumuseta ei, la puterea ei de impre- 
sionare—se ajută unul pe altul; capătă fiecare un coeficient de 
la ceilalţi, suma lor, ca orice sumă psihologică, fiind mai mare 
decit ar fi suma aritmetică a părților. Am văzut, de pildă în O, 
mamă, cum contribue la puterea ei de suggestie ritmul iambic, 
rima masculină, cuvintele esenţiale puse in rimă, sonoritatea 
(adecvată fondului) a rimelor şi sonorităţile din chiar lăuntrul 
versurilor. Acelaşi lucru l-am văzut in Mai am un singur dor 
unde mai operează şi combinaţia de ritmuri şi unde am mai 
relevat şi proporţia de accente principale zi secundare—proportie 
operantă cu efect estetic in toate poeziile 1, 

Mijloacele sonore de care a fost vorba in aceste pagini 
variind cu fondul, e interesant de observat utilizarea lor şi dis- 
tribuirea lor în poeziile mari, in care fondul de idei si de senti- 
mente e variat şi complex. Căci dacă, din punctul de vedere 
al sonoritätii, Dorința, de pildă, e ca un lied, o poezie ca Seri- 
soarea Ill, e ca o simtonie. 

Citeva efecte de sonoritate din această Scrisoare : 

lată acordul initial : 


Un sultan--dintre aceia—ce domnesc—peste vre-o limbă, 


Linioarele despărţitoare arată că versul se poate ceti si așa, 

Si eu ind că aşa trebue cetit. 
nstruirea lui nu numai cä-fi permite să-l ceteşti aşa, dar 

te şi invită, pentrucä cu acest vers incepe o povestire, Si omul 
cuminte care pleacă la un drum lung, no ia deodată repede, 

(Toţi recitatorii buni ai lui Eminescu, pe care i-am auzit 
eu, începeau această Scrisoare, pornind încet, „tacticos“. Nu-mi 
mai aduc aminte, dacă rosteau exact aşa cum am transcris eu 
versul, mai sus). 

Să se observe că versul se tae dela sine In bucăţi simetrice : 


I Un sultän—dintre aceia 
OS 1 2 345 

IL. Ce domnesc—peste vre-o limbă 
2 3 CE ie 


1 Vezi, ia sfirsitul anicolului, Anexe, I. 


a. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1: trei silabe, cu accentul principal pe a treia. Grupul I: 
cinci silabe, cu accentul principal pe a patra. 

Si susțin că așa trebue cetit cum am spus, pentrucă nu 
în zădar există in construcția versului această simetrie, adică 
acest element estetic în plus. 

Transcriu începuturile celorlalte Scrisori: 


Cind cu gene ostenite sara suflu'n luminare 
Dece pana mea rămine în cerneală mă întrebi 
Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri 


Incercati să despărțiți în grupuri simetrice, in orice chip, a- 
ceste versuri, şi ori n'o puteţi face, ori, unde o puteţi, veţi contraria 
înţelesul, ori veţi despărți cuvinte imposibil de despărţit, ori 
chiar veţi tăia cuvintele în două. Silabele lor nu s'au grupat în 
vederea unor astfel de pauze, pentrucă n'a existat necesitatea 
psihică, pentrucă aceste versuri nu pot avea mai mult de 
două unităţi —care se desiac dela sine. /nțelesul lor nu cere 
Be inceatä, tacticoasä. Ele nu confin element epic, ci psi- 

ologic (cele două dintäiu) şi descriptiv (ultima). 

Aşa dar, dacă la începutul Scrisorii I/I silabele şi accentele 
sau gepe aşa, aceasta însamnă că aşa a cerut fondul. 

ireşte că nu tot episodul epic are această mişcare. Era 
imposibil. Dar nici nu era necesar. E vorba numai de un ince- 
put, care „dă tonul“. Cel mult, Eminescu menajează o transitie 
căci versul al doilea („Ce, cu-a turmelor pägune, a lor patrie 
şi-o schimbă“), din cauza incidentei subliniate in vers, aşa dar 
dintr'o cauză sintactică, poate beneticia, şi el, de o pauză natu- 
rală în plus. 

Fără indoială că In toate acestea nu e vorba de o intenţie 
la Eminescu, ci de instinctul misterios al artistului, sau mai simplu, 
de lineţa reflexelor cerebrale, graţie căreia o stare de suflet se 
realizează în intreg complexul ei. 

Din altă parte a Scrisorii III relativ la rimă. (Citez versu- 
rile, în care Malcatun apare lui Baizid): 


Se cutremură Sultanul... se deşteaptă... şi pe cer 
Vede luna ce pluteşte peste plaiul Eschişer; 

Şi priveşte trist la casa geihului Edebali. 

După gratii de fereastră o copilă el zäri, 

Ce-i zimbeşte mlădioasă ca o creangă de alun, 
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun. 


„Atmostera“, exotismul, impresia de Orient din aceste ver- 
suri, sint redate mai ales de numele proprii, şi de aceia sint 
scoase, toate, în relief, accentuate cu putere, arătate cu degetul 
prin plasarea lor in rimä--culminind in lrumuseţa rimel ca o 


E S , r 357 


creangă de alun—frumoasa Malcatun, numele i eram grei in- 
cipal. Bine înțeles că aici a lost şi voința („ambiția“) lui Emi 
255 a construi rime rare. Dar indiferent de orice, e vorba 


Alt pasagiu,—cu acumulare de sonorități adecvate fondului : 
Descrierea luptei dela Rovine. Nu transcriu, căci pasagiul e 
prea lung, Amintesc cetitorului, că aici se găsesc cele mai „imi- 
tative" „armonii“ din opera lui Eminescu, chiar de acele, pe care 
le-am presupus create intenţionat: 


Codrul clocoti de sgomot şi de arme şi de bucium 
A ca nowi denken, i ca pet de giada ` 
rizonu'ntunecindu-l, vin săgeți de pretutindeni 

Vijiind ca vijelia si ca plesnetul de ploae, 

Urlä cimpul şi de tropot şi de strigăt de bätae 

În genunchi cădeau pedestrii i, colo caii se răstoarnă, 

Cad săgețile în valuri, care şueră, se toarnă, etc. 

In pasagiul acesta, orchestra e in complectul ei. Sonoritäfi 
puternice, cuvinte onomatopeice, — „armonie imitativä*,—totul 


este pus la contribuţie. 
Dar cumpăna a trecut. Turcii au fost alungați peste Dunăre, 


lar în urma lor se'ntinde lalnic armia romină 


vers, care exprimă periect liniştea ce urmează, mai ales in al 
doilea emistih, prin sonoritatea cuvintelor fainic şi armia, datorită 
acelor a, lungi din cauza accentului principal şi din cauză că 
sint urmaţi de două consoane—aceleaşi consoane metalice, în 
combinaţie cu alte sunete. Trebue remarcată şi intrebuinfarea 
cuvîntului vechiu si puţin uzitat armia, perfect la locul Iui,—din 
cauza vechimii lui şi a sonoritätü lui. 

Pe urmă vin versurile, in care Eminescu zugrăvește noaptea 
calmă, care urmează luptei. 


Pe cind oastea se aşează, iată soarele apune, 

Voind cregtetele 'nalte ale ţării să 'ncunune 

Cu un nimb de biruinfä ; fulger lung incremenit 

Märgineste munţii negri in întregul asfinfit, 

Păn' ce isvorăsc din veacuri stele una cite una 

Si din neguri, dintre codri, tremurind s'arată luna, 

Doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn, 

Lingă cortu-i unul dintre fiii falnicului Domn 

Stă zimbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte 

S'o trimifä dragei sale dela Argeş mai departe. 

Instrumentele de fanfarä au incetat. Dar acalmia care ur- 

mează luptei şi liniştea nopţii e redată şi prin amploarea excep- 


358 VIAŢA ROVINEASC A 


țlonală a trazelor ( „încălcarea“ de vers: „ca un nimb de biru- 
infä*; fraza: „fulger lung...“ etc.) care ajută şi la evocarea in- 
tinderilor nemărginite din „întregul asfintit*. 

Imediat un solo: 


De din vale de Rovine 
si, după o pauză, izbucnirea din nou a orchestrei întregi: 


De-aşa vremi se 'nvrednicirä cronicarii si rapsozii 
Veacul nostru ni-l umplurä saltimbancü şi irozii— 


cu sunetele puternice, cu rima sonoră, in care irozii din vremu- 
rile mici sint confruntati cu rapsozii din vremurile mari, şi cu acea 
izbucnire teribilă de instrument metalic: Salfimbancli, insulta su- 
premă adusă oamenilor de astăzi, 

Si apoi atacul impotriva partidului liberal, cu acea cascadă 
de rime rare. 


În aceste considerații am izolat elementul sonor. Bine în- 
teles că trebuind să-l pun în legătură cu ceiace exprimă, am 
atins—numai întru atita—si fond 

Dar mijloacele sonore lucrează deodată cu mijloacele de 
stil propriu zise şi cu ceiace se numeşte, „compoziţie“ —arhi- 
tectura unei opere de artă. Si numai o analiză simultană a tu- 
turor mijloacelor ar arăta complect efectul fiecäreia—gi comple- 
xitatea procesului de creaţie—căci elementul sonor capătă un 
coelicient dela celelalte — şi invers. 

Un exemplu de acumulare de efecte: 


„Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă 
Dela sinul tău cel dulce lloarea veştedă de luncă, 
Ca pe coardele ghitarei răsunind încet să cadă... 
Ah! E-atit de albă noaptea, parc'ar fi căzut zăpadă. 
Ori în umbra parfumatä a budoarului să vin, 

Să mă'mbete acel miros dela pinzele de in? 

Cupido, un paj şagalnic, va ascunde cu-a lui mină 
Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpină “. 

Şi uscat fogni mätasa pe podele, între glastre, 

intre rozele de Siras şi lianele albastre ; 

Dintre flori copila ride şi se'nclină peste gratii :— 
Ca un chip uşor de înger e-arătarea adoratei— 

Din balcon i-arunc'o roză şi cu minile la gură 

Pare că il dojeneşte, cind şopteşte cu căldură. 


Mă voiu opri as citorva expresii concentrative care, pla- 
sate cu un infailibil instinct creator, exploadeazä în. sufletul cetito- 
rului, din cauza contactului, —din cauza ciocnirii—cu alte expresii şi 
degajeazä întreg conţinutul lor de înţelesuri şi de intenţii. 


EMINESCU o 


O astfel de expresie, din cauza conținutului ei, este cuvintul 
„noroc“ din primul vers: 

Trebue de spus in prealabil că Eminescu evită in versurile 
sale pe cit e posibil cuvintul fericire, abstract, banal, trivializat, 
în vorbire caşi în poezie, prin frecventă, sentimentală şi abuzivă 
întrebuințare. Noroc—in înţelesul pe care i-l dă Eminescu aici 
—are şi ceva din celelalte nai ară vi lui: şansă si soartă. Aşa 
dar, intrebuinfind acest cuvint, inescu nu numai că evită un 
cuvint abstract şi compromis, dar reuşeşte să evoce o feri- 
cire greu de cucerit, greu de păstrat, o fericire cu caracter mereu 
provizoriu — şi simțită ca atare — o fericire mai patetică, mai 
scumpă, care fine pe cel care o posedă într'o necontenitä incor- 
dare dramatică 


Vino! Joacă-te cu mine, cu norocul meu... 


inseamnă : joacă-te cu fericirea mea, cu soarta mea, cu viața mea. 

Dar in versul de mai sus cuvintul fericire ar fi trădat şi un 
sentiment de fatuitate, subliniind indiscret triumful, pe cind cu- 
vintul noroc, cu ideia de nesiguranţă implicată in el, exprimă puter- 
nic adoraſia pentru femeia iubită, este un omagiu mai mult ce i-l 
aduce bărbatul—şi semnul unei extreme delicateti din partea lui. 

Tot atit de concentrativă—dar nu prin complexitatea con- 
ținutului, ci prin asociaţiile ce provoacă—ni se pare şi expresia 
„veştedă* din versul al doilea. ` 

O floare veştedă nu are nici un preţ. Dar floarea pe care 
o cere amantul este peste măsură de prețioasă, fiindcă s'a ves- 
tejit Ja sinul femeii iubite. lar acest cuvint exprimă totodată gi 
îndrăzneala cererii şi inobilarea ei. Să remarcăm în treacăt că 
iloarea cea veştedă e o floare „de luncă“, evocă natura, ele- 
ment intotdeauna amestecat la Eminescu cu amorul fericit, şi cu 
atit mai mult cu un amor romantic, dela „1400“. 

De aceiaşi natură este expresia pinzele de in, abia „figu- 
rata“ (umilă, admirabilă şi dibace „metonimie“), căci o expresie 
prea indirectă ar fi subliniat ideia, ar fi atras atenţia că este 
ceva de mascat. Această expresie care, prin ea însăşi, evocă 
puritatea — şi prin aceasta își indeplineşte estetic functiunea.— 
spune totul, 

Şi mai concentrativă, mai complicat concentrativă— prin sugge- 
rarea unui conținut nofional derivat—este expresia mlädioasä care 
venind după : „umbra budoarului“, după „acel miros dela pinzele de 
in“, după gestul lui Cupido (imagini care presupun un trecut).—nu e 
o percepţie vizuală, o constatare de ordin estetic, ci altceva. 

De o cu totul altă natură, dar tot atit de concentrativă, 
este imaginea vizuală: 


Din balcon i-arunc'o roză şi cu minile la gură 
Pare că il dojeneşte, cind şopteşte cu căldură — 


300 f VIAŢA ROMINEASCA 


care redă halucinant insuflefirea pasionată cu care „goptegte“ 
ea din balcon gi care, contrastind cu sentimentele femeii inamo- 
rate şi cu ceiace vorbeşte ea, e cu atit mai irapantă, îndeplinind 
la maximum condiţia estetică a unei comparații de a apropia 
idei cit mai îndepărtate. i 

Aceste versuri confinind o cerere arzătoare, trebuia o me- 
najare dibace şi a susceptibilităţilor morale ale fetei din „castelul 
singuratic“ şi ale susceptibilitäfilor estetice ale cetitorului—cu 
alte cuvinte o gradaţie în explozia sensuale. _ 

După începutul pasionat şi „inalt,, dacă se poate zice astiel, 
„joacă-te cu norocul meu“ (precedat el însuşi de expresia purei 
adoratii: „Te-agi privi o viaţă ntreagă în cununa ta de raze.)— 
cerşirea florii vestejite dela sînul ei—si apoi întrebarea: „Ori in 
umbra parfumatä a budoarului să vin 2“. Dar trecerea aceasta 
era prea mare, prea îndrăzneață, şi trebuia menajatä—in realitatea 
faptului relatat şi, deci, şi in artă. Această menajare se realizează 
prin versul în care amantul se opreşte asupra sunetului produs 
de floare pe coardele ghitarei („Ca pe coardele ghitarei răsunind 
încet să cadă“),—şi care mai are şi funcțiunea pur estetică 
de a reda realitatea concretă, ca atare, prin senzaţii. 

Tot la menajarea tranziţiei contribue şi versul: 


Ah! E-atit de albă noaptea, parc'ar fi căzul zăpadă! 


cu totul parentetic, care întirzie cu o clipă propunerea cea mare, 
pune încă un spaţiu între „Vino“ şi între „Să vin“. Acest vers, 
îndeplineşte şi o altă funcțiune, aceia de a întroduce natura, 
acompaniamentul etern al iubirii romantice, la Eminescu. 

Acest procedeu de „compoziţie“ mai are un elect estetic - 
din punctul de vedere al evocării naturii. Imaginea luminoase 
devine mai frapantä. Caracterul parentetic al versul è 
ideia că trebuia să fie ae pm impresionantă frumusefa nopții, 
dacă amantul, cu tot sufletul indreptat spre iubita lui, mai putea s'o 
observe şi s'o exprime. Această observaţie, făcută de noi — 
siv, o face inconştient cetitorul, şi impresia lui este potenfatä 1. 


1 Acelaşi procedeu de compoziţie în versurile (pun în parantez versul 
parentetic) : 


La un semn, un țărm de altul, legind vas de vas, se leagă 
ŞI în sunet de fanfare trece oastea lui în 

Jeniceri, copi de sutiet ui lui Allah, si spahi 

Vin de'ntunecă poa la Rovine in cimpii ; 
Raspindindu-se roiuri, întind corturile mari.. 

(Numa'n zarea depărtată sună codrul de stejari). 

iată vine-un sol de pace c'o nälramä'n viri de băț, 
Baiazid, privind la dinsul, il întreabă cu dispreţ etc. 


i aici tezul menajează o tranziţie, prin evocarea unui element 
8 —— pärentetic al versului îl scoate in relief. 


EMINESCU 3 


Dar aici vorbind un personagiu care se adresează altuia 
şi nu autorul, parantezul nu putea să cadă între versuri fără ab- 
solut nici o legătură cu ele. Legătura o face acel „Ah !* pro- 
vocat şi de frumuseta naturii şi de starea sufletească exprimată 
în celelalte versuri. 

Dar tata nu-l chiamă (Atunci ar fi fost roman, şi nu poem 
romantic). Ea iese în balcon şi „i-arunc'o roză“ de Şiras, şi nu 
floarea dela sin. 

Apariţia feteie redată prin lapte. Eminescu nu informează. 
Copiază prin senzaţii de văz şi de auz. 

Mai intäiu o aude venind: 


Şi uscat fogni mätasa pe podele intre glastre, 
Între rozele de Siras şi lianele albastre. 
* 


Aceste versuri, care relatează sunetul, il şi redau. 1 Mütasä 
exprimă obiectul şi notional şi sonor. Foşneşte califică sunetul şi, 
prin caracterul lui onomatopeic, îl „imitä". Uscat specifică sunetul 
şi, cast foşneşte, il „imită“, pentrucă uscat sună... uscat, Rima 
glastre-albastre il prelungeşte. lar Siras este însăşi senzaţia de 
auz, pe care o dă o haină de mătasă care „loşneşie uscat“. 
Este evident că Eminescu a auzit cura vine fata — inainte de 
a apărea-—şi sonoritäfile s'au produs în procesul intim de creaţie. 
Şi tot aşa, cînd, in versul 


Ca pe coardele ghitarei răsunind incet să cadă 


a redat sunetul floarei căzind pe ghitarä. (Inlocuifi coardele, ori 
ghitarei, ori cadă—şi mai ales înlocuiţi toate aceste cuvinte— 
prin altele, de pildă strune, vioară, cază—şi sunetul produs de 
căderea iloarei nu se mai aude). 

Revenim. Fata apare.—Dacă atunci, cînd încă nu apăruse, 
Eminescu a auzit'o, acum o vede: 


Din balcon i-arunc'o roză şi cu minile la gură 
Pare că il dojeneşte, cind şopteşte cu căldură 


Această expresie atit de contradictorie, formal, cu senti- 
mentele letei din acest moment, şi atit de exactă, este rezultatul 
unei viziuni halucinante. 

Analiza noastră, atit de minuțioasă şi totuşi incomplectă, 
vrea să arate printr'un exemplu cum acumulează Eminescu efecte 


de toate jelurile —notionale, sonore şi de compozitie—pentru a 
crea obiectul de artă. 


1 U redau, firește, din cauza conţinutului lar notional, Unui om, care 
n'ar şti romineste, ar trebui să-i spui despre ce e vorba în aceste versuri, 
ca să audă şi el sunetul mätasei, 


10 


302 VIAŢA ROMINEASCH 


Versurile de mai sus, cu conţinutul lor greu de gäsit chiar 
in cel mai realist roman franțuzesc, le poate ceti un tată de cea 
mai veche modă fiicei sale de aceiaşi modă, pentruca reali- 
zarea estetică este atit de perlectä,—transfigurarea realităţii atit 
de complectä—incit impune oricui o atitudine pur estetică. : 

În genul acesta Eminescu este maestru. În Călin, a reuşit 
să picteze o fată aproape poală—„a frumuseţii haruri goale” —şi 
„nudul“ lui, caşi pinzele marilor pictori clasici, nu poate provoca 
decit sentimentul estetic, fiindcă şi atitudinea poetului fata cu 
„subiectul“ a fost pur estetică şi fiindcă a reuşit perfect in reda- 

iunii sale, 
= "Der in Călin el a realizat ceva şi mai greu. A redat paro- 
xismul transportului erotic al Sburătorului, reuşind să pas- 
treze şi să impună aceiaşi atitudine pur estetică, 

În paginile acestea am copiat, şi orinduit cum am putut 
mai bine, citeva din însemnările fäcute pe marginea unui volum 
de poezii al lui EN nern ales pe cele 8 la elementul 

. Celelalt te lev copia mai tirziu. "Să 
e Malie mele sint intimplätoare. lar condiţiile, su- 
biective, de a le complecta şi organiza întrun tot, neprielnice. 
Poate se va găsi un tinăr, iubitor al lui Eminescu, care să se 
sacrifice. Să renunțe la sborul de vultur, de unde opera e privită 
prea de sus. adesea nici nu se mai zăreşte—și să facă un stagiu 
în subsolurile ei. 232 Be şi prozaică, dar nu 

ibili de rezultate interesante. pri 4 
* — merită munca aceasta. lar critica analitică (sau 
cum se mai numeşte) merită şi ea un obiect de cercetare atit 
de prețios ca poeziile lui Eminescu, autentic creator de artă. 


G. Ibrăileanu 


ANEXE 
LE 
O fază de tranziţie 


Pentru a nu complica considerafüle introductive, am con- 
siderat intregul răstimp dintre 1870 şi 1879 ca o singură fază. 
Dar în realitate, —cum am arătat într'un articol mai vechiu — 
citeva poezii incepätoare ne silesc numai decit să distingem 
o scurtă perioadă de tranziţie, căci 2 n'a särit deodatä 

Junii conrupfi la poezia pur eminesciană. j 
2 Tranziſia dela Junii conrupfi (1869) la Venere şi Madonă (tot 
1869) este o schimbare „catastrofală“, şi nu 9 evoluţie, şi totuşi 
Venere si Madonă, Înger d» pază, Mortua est şi Noaptea nu 
sînt încă purul Eminescu. „Eminescu“, în totalitatea lui, incepe 


T 


MA, 


; — . S.. 


cu Epigonii. Poezia aceasta nu e des la inälfimea Scriso- 
rilor, are greşeli multe, dar este deja re că Eminescu, 

Venere şi Madonă e prea declamaterie. E construită pe 
un contrast lorţat, căutat—retoric. E nesincerä din punctul de 
vedere artistic. E scrisă in 1869. Face parte, şi material şi su- 
fleteste, din Geniu pustiu. Eminescu însuşi o condamna. 

Inger de pază e o copilărie gratioasä, dar o copilărie. O 
„compoziţie“ poetică. E în măsura şi ritmul poeziei Mortua est, 
combinație imprumutată dela Bolintineanu. E tot din 1869, şi tot 
din familia Geniului pustiu, din care făcea parte. (Cu a doua 
jumătate redactată altfel). 

Mortua est, concepută şi scrisă—alttel—iîn 1866 (citeva 
strofe de-atunci Eminescu le-a păstrat şi aici), e inspirată de 
Bolintineanu, e retorică, nesinceră, exagerată. 

Noaptea, mai dincoace decit celelalte—scrisă in 1870, face 
şi ea impresie de „compoziţie poetică", e pe alocurea decla- 
matorie („O1 desmeardä... pân'eşti jună... pan eşti... pan) 

Epigonii, cu care noi credem că putem marca începutul lui 
Eminescu cel adevărat, e tot din 1870, caşi Noaptea. Aşa dar, 
în acest an se face transifia dela Venere si Madonă la Epigonii, — 
după cum in 1869 s'a făcut transifia dela „Junii corupți la Venere 
şi Madonă-—evoluţia cea mai repede pe care a tăcut'o vreodată 
un scriitor, /ntr'un an! Trebue să se fi intimplat ceva deosebit 
în viaţa lui Eminescu. Viena ? Experienţa capitală a trecerii dela 
idealismul la realismul amorului ? Cine ştie. 

În considerafüle noastre am ţinut samă şi de poeziile a- 
cestea de transifie, dar, totuşi, nu le-am dat importanță ca celor 
caracteristice fazei prime. 

Această e evoluţie, spaţiul acesta de timp dintre u- 
nii corupți şi Epigonii, cind ucenicul literaturii patruzecioptiste 
devine Eminescu, merită un studiu aparte, — chiar şi din punctul 
de vedere al problemei care formează obiectul consideratiilor 
din acest articol. Eminescu încearcă in acest timp tot felul de 
măsuri şi de ritmuri. Sara pe deal, în care întrebuinţează cu un 
efect atit de suggestiv versul coriambic (combinaţia de pi- 


cioare: un coriamb, doi dactili, un troheu) este aproape din 
această vreme, 


II. 
Datele biografice 


Este sigur că, cel puţin intre 1874 şi 1877, i a 
iubit pe Veronica Micle. Aceasta reese din scrisorile bate 
între ei, cînd Eminescu se mutase in Bucureşti. Dacă a iubit-o 
ca pe „o copie intimplătoare” a idealului său de femee, cum 
caracterizează Maiorescu amorurile lui Eminescu, ne este indie- 
rent. Cît şi cum putea iubi el, a iubit-o fără îndoiala. 


EE VIAȚA ROMINEASCA 


Aşa dar, deşi in această vreme era inamorat de o femee, 
in versurile sale nu vedem o ſemee, ba nici un amor, ci amorul 
ca un element de idilă... transcendentä 1. 

La Bucuregti, Eminescu a iubit pe Mite Kremnitz şi apoi 
pe o doamnă Poenaru—dacă d-nii lacob Negruzzi şi N. Petraşcu, 
nu se “înşală. 

Informatorii amintiţi citează şi numele citorva poezii ale lui 
Eminescu inspirate de aceste femei. 

ile mai concrete mai precise — de temei din poeziile 
fazei a doua conţin, desigur, ceva din atributele acestor femei, 
iar elementul pasional din aceleasi poezii trebue sä fie condi- 
tionat de sentimentele provocate de ele 2 şi poate acum (cind „sa 
dus amorul“ şi «cînd amintirile'n trecut încercau să-l cheme“) şi 
de Veronica Micle—şi atita tot. Căci poeziile erotice ale lui Emi- 
nescu nu sint „copia” realităţii morale sau materiale. Ca toată 
creaţia lui, ele sint, la maximum, quintesentiare, „generalizare“ 
5 unde absenţa ocazionalului,—universalitatea si eter- 
nitatea lor. 


III. 
„Mai am un singur dor“ este o... compilaţie ? 


Această poezie, — a cărei originalitate ni se pare probată 
chiar şi numai prin strinsa concordanţă dintre fond şi elementul 
sonor, de atitea ori şi în atitea moduri relevată de noi,—a fost 
denunfatä (se va vedea imediat că terminul acesta este propriu) 
de L N. Apostolescu 3 ca o compilare stingacea două poezii 
frantuzegti, una a lui- Ronsard şi cealaltă a lui Paul Bourget. 

Versurile lui Ronsard : 


Quand le ciel et mon heure 
Jugeront que je meure, 
Ravy du beau séjour 

Du commun jour, 


Je defens qu'on ne rompe 

Le marbre pour la pompe, 

De vouloir mon tombeau 
Bastir plus beau. 


1 Larochefoucauld spune că în tineret4 bărbaţii iubesc femeia şi mai 
pe urmă amorul.—Cred că Larochefoucauld dă amorului înțelesul de pu- 
siune egoistă, de julsare. 

2 aa în 1870, Atit de fragedă (inspirată, se zice, de Mite 
2 ), Veronica Micle a văzut imediat ca poezia e „simțită“, cum zice 
ea, nu e vorba de o lemee imaginară și că femeia reală nu este ea. 

- 3 L’Inflizence des romantiques français sur la poesie roumaine, 1909, 


EMINESCU i 


Mais bien je veux qu'un arbre 

M'ombrage au lieu d'un marbre 

Arbre qui soit couvert 
Tousjours de vert, 


De moy puisse la terre 

Engendrer un lierre 

M'embrassant en maint tour 
Tout à l'entour... 


Versurile lui Paul Bourget: 


Lorsque la mort, posant ses doigts blancs sur mon ! 
Fera que pour toujours mes yeux se fermeront er 
f A la beauté vi 
Choisissez-moi, vous tous å qui je serai cher, eee 
Une tombe au soleil, sur les bords de la mer 
Infinie et mouvante. 


Comentariile lui Apostolescu : 


„Le desir du poète roumain d'être enterré sans pompe, d'a 
e) p sa tombe un arbre qui penhe son feuillage, Went en 
er irecte de Ronsard. Cette election de son sâpulcre au bord 

la mer, pour entendre gronder la „masse exasper&e* des 
flots, ou, comme il dit lui-même, „l'âpre chant de la mer“, est 
— reprise de l'idée et des images de M. Paul Bourget (Poésies 

2-1873). Eminescu a été si tourmente par cette combinaison 
des vers du chef de la Pletade et de ceux de M. Bourget, qu'il 
donna cinq variantes a sa composition. Puis, dans son desir de 
mettre un trait personnel, il prie ses amis de planter un... tilleul 
pres de sa tombe. Le tilleul au bord de la mer n'est pas très 
habituel et puis îl mèst guère dans le ton du paysage. 

15 la mer dans une poesie roumaine, kù surtout ou il 
s'agit des sentiments des plus intimes. d'un personnage, est tout 
ne quil y a de plus curieux, parceque pour de motils d'ordre. 
orique, les Roumains ont eu de tres rares rapports avec les 
2 = 3 d'Eminescu n'est — donc person- 
Paul Bounget“, ue presque complètement à Ronsard et à M. 
Dacă aceste versuri nu räspundeau sentimentalitä 
* sa 4 
Koch dorințele celor doi poeţi îi erau cu totul străine, — 12 
venit atit de greu să contopeascä aceste două poezii şi, pentru 
înădirea lor forțată, a recurs la nepotrivitul „teiu*,-—atunci pentru 
ce şi-a dat Eminescu această muncă ingrată? L-a condamnat 
cineva să facä 83 Ronsard Bourget? 
si Bourget! 
Eminescu era un harnic cetitor de literatură, dar mai 
in vemţește, Si. dacă poate o fi cetit pe Ronsard, 3 


356 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


tot de admis că o fi cetit zi poeziile, de duzină, ale lui Bourget. 
scriitor necunoscut la 1880 (cînd încerca Eminescu Mai am un 


singur dor), ale cărui versuri nu putuse încă fi remorcate de, 


romanele—de mai tirziu. 

Dar să discutăm fondul argumentării lui Apostolescu. 

Aşa dar, dorinţa de a nu fi inmormintat cu „pompă“ (in 
liecare, zi mii de oameni exprimă această dorinţă lastuosul 
umila! de vanitäfi Eminescu a imprumutat'o dela Ronsard. 
lar copacul (cimitirele sint pline de copaci pe morminte) Ya 
imprumutat tot dela Ronsard. Fără îndoială, —căci altfel Apos- 
tolescu n'ar mai fi descoperit incă o influenfä franceză asupra 
unui scriitor romin. i 

lar teiul, teiul din atitea poezii ale lui, Eminescu l-a inventat, 
ca să pue şi el, bietul, ceva original în compilaţia lui nevoiaşă. 
Si atit de greu i-a venit să facă compilaţia asta (la care a fost 
condamnat probabil de justiţie), incit s'a chinuit cu cinci va- 
riante-—parcă variantele poeziei Mai am un singur dor n'ar 
dovedi, focmal, inamorarea lui de această poezie. 

Dar argumentul principal este marea. 2 FAR 

Si mai intäiu,pentru ce să o fi luat Eminescu din poezia lui 
Bourget, cu care Mai am un singur dor nu are comun nici un 
cuvint de cit dorința de a fi înmormintat la malul mării, şi nu 
dela altcineva ? Fără îndoială, pentrucă Apostolescu, găsind un 

t, care a exprimat dorința să fie inmormintat la malul mării, 
şi poetul fiind francez, a mai putut înregistra încă o „influenţă“. 

Dar a simţit şi Apostolescu că apropierea nar putea fi 
susținută cu argumente literare, şi atunci a recurs la istorie si 
la geogralie: Rominii nu au avut şi nu au mare, Eminescu, 
fiind e i coptă m opii 

argument e resc—räspuns c ş 

Rominii au avut intotdeauna mare. Moldova, liberă sau subt 
dominație străină, s'a intins şi se întinde între Carpaţi, Nistru şi 
Marea Neagră. N 

Basarabi şi voi Muşatini 
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră 
Dela munte pän’la mare şi la Dunărea albastră, — 
o spune chiar acest Eminescu, care face parte dintr'un neam 
de oameni, care nu a avut mare gi nu a cunoscuto, 


Dela Nistru pän'la Tisa 
Tot Rominul plinsu-mi-s'a 
Ca nu mai poate străbate 
De-atita străinătate. 


Dela Mare la Hotin 
Mereu calea ne-o afin, 


EMINESCU 397 


* 


en. Romini care „i s'au plins“ lui Eminescu că în ţara 
lor, intre Hotin şi Mare... etc., dezmint cu toţii pe Apostolescu. 

Dar literatura populară e plină de „mare“. Dar „marea“ 
face parte din multe locuţiuni populare, Ce voia oare Aposto- 
lescu? Să tim o insulă, sau mäcar o peninsulă? 

Dar chiar dacă Eminescu ar fi lost elvețian, n'ar fi putut 
oare dori să fie ingropat „la marginea mării“? 

Dacă Eminescu ar fi exprimat în versurile sale dorinţa de 
a îi îinmormintat la munte, lui Apostolescu i sar f părut foarte 
natural, deşi nu sint sigur că, dacă ar fi găsit întrun poet 
francez aceiaşi dorință, n'ar mai fi inregistrat încă o influentä 
franceză asupra unui scriitor romin. 

Si, totuşi, e mai natural ca Eminescu să fi dorit malul 
mării pentru odihna sa de veci, decit muntele, pentrucă o operă 
literară nu se judecă cu geogralia, — pentrucă in poezia sa, e 
foarte putin „munte“, iar „marea“ e pretutindeni, fie ca pictură 
de peisagiu, lie ca evocare, fie ca termin de comparaţie, 

Marea îl preocupă mereu, sar putea zice că il obsedează. 
Cind, în Scrisoarea J. invoacă luna, ei o vede mai intäiu ca 
„stäpinä a mării“, „plutind pe mişcătoarea mărilor singurătate”, 
şi apoi de-asupra „cetăților“, „pătrunzind in mii de case“ cu 
lumina ei. Cind, in Serisoarea JI], a incetat lupta şi, odată cu 
sara, apare luna, el o vede ca „doamnă a nopţilor şi-a mării”, 
deşi „acţiunea“ se petrece „la Rovine, în cimpli". Cînd, in Im- 
pärat şi proletar, Cezarul cugetä pe malul mării la soarta ome- 
nirii, Eminescu se toloseşte, s'ar zice, de prilej, ca să consacre 
mării cinci strofe. Stelele n cer—ard deasupra mărilor, deşi poezia 
mare ca subiect marea. lar în Luceafărul totul se petrece pe 
mare şi pe malul mării, etc. etc, 

„Marea“ — ceiace e tot atit de semnificativ -ii serveşte des 
ca termin de comparaţie. Ochii iubitei sint adinci „ca marea“; 
oastea lui Mircea vine ca „marea turburatä* ; amintirea iubirii 
moarte ii evocă „oceanul cel de ghiafä*, etc,—In versurile 
rămase în manuscris, pe lingă aceiași obsesie a mării ca imagine 
de comparaţie sau chiar ca episod, găsim poezii ca Dintre sute 
de catarge, La fereastra dinspre mare şi chiar o poezie: Marea. 

Dar preocuparea de mare este mărturisită, —declarată— 
de Eminescu, In Floare albastră, iubita, geloasă de preocupările 
lui, care-i îndepărtează gindul dela ea, li spune : 


„In zădar riuri in soare 
Grămădeşti 'n a ta gindire 
i cimpiile asire 


i întunecata mare. 


„Piramidele 'nvechite 
Urcă 'n cer viriul lor mare: 
Nu căta in depărtare 
Fericirea ta, iubite 


— n — 


38 VIATA ROMINEASCA 
„Hai in codru cu verdeatä etc. 


îşi formulează Eminescu preocupările lui. Şi nu poate îi 
vorba aici de simple „figuri de stil-, cum sar putea părea din 
cauza „cimpiilor asire* şi a „piramidelor 'nvechite”. Poezia din a- 
dolescentä Amorul unei marmure se incepe cu evocarea unui 
rege asirian. Printre primele poezii publicate in Convorbiri e şi 
Egipetul, şi anume a patra. Două poezii de dragoste: Venere şi 
Madonă şi Inger de pază, foarte fireşti pentru un tinăr, Epigonil, 
foarte firească pentru tinärul respectos de inaintaşii săi, pe care 
i-a şi imitat pănă acum şi dela care-şi ia adio—şi imediat Egi- 
petul, ceiace ar li cu totul curios, dacă Egipetul n'ar face parte 
din preocupările lui. 

Caragiale spune că atunci cind l'a intilnit întăia oară pe 
Eminescu, adolescentul acesta i-a vorbit mult despre India. De 
unde urmează că Asiria şi Egipetu! se insumeazä intr'o preocu- 
pare mai 2 preocuparea de Orientul vechiu. 

Asa , cind în Floare albastră, iubita îi spune să nu mai 
viseze la „intunecata mare“ şi la celelalte lucruri îndepărtate de 
ceiace trebue să preocupe pe un om ca toți oamenii, ea ştie ce 
spune... 

Şi Apostolescu se intreabä ce caută marea in Mai am un 
singur dor... Dar există mulți poeţi in lume care să Îi iubit 
atita marea ? 

Nu ce caută marea in ultima dorinţă a lui Eminescu tre- 
bue să ne întrebăm, ci mai degrabă pentruce această preocu- 
pare şi iubire de „mare“, pentruce această obsedare incit, cum 
am văzut, descriind noaptea care urmează luptei dela Rovine, el 
vede luna ca doamnă a nopții şi... „a mării”! 

Dacă am fi amatori de explicaţii prin factorul hereditar, 
ne-am gindi la Eminovicz, la Emin, la un Emin arab, urmaş el 
însuşi al unui strămoş venit de pe malurile mării indiene, la 
nostalgii atavice—care ar explica şi „Egipetul*, şi „Asiria“, gi «ma- 
reas, şi budismul său precoce, de dinainte de lectura lui Scho- 
penhauer, şi viziunea luminoasă, fastuoasă, sudică, „indiana“ a 
realităţii externe, din versurile sale. 

Dar aceste explicaţii sint hazardate, zi nu e nevoe de ele. 

Fără nimic atavic (in sensul de mai sus), pe acest „inalt 
visător*, pe acest geniu singuratic, pe acest om cu vaste ori- 
zonturi intelectuale, pe acest „Luceafăr*—trebuia să-l impresio- 
neze puternic marea cu vastitatea şi cu singurătatea ei J. 


1 lar ae „Asiria“ şi „India* nu sint decit expresia romantis- 
mului său, E cu p'a rintat nicăeri nici într'un fel Grecia gi Roma. (A 
avut de gind să scrie un ciciu al antichităţii, dar a renunțat, a salvat numai 
Egipetul, la care tinea mai mult, îl inspisase mai bine, mai sincer). Din 
ceince se chiamă antichitate, l'a atras şi a poctizat celace e mai vechiu, mai 
nelämurit, mai legendar,—de dincolo de orizont. Roma şi Grecia sint mal 
cunoscute, mal ciare,ve adresează mai mult raţiunii, în comparație cu Egt- 


___ EMINESCU sa 


Din toate acestea nu urmează că poezia Mai am un sin- 
gur dor m'ar 
unul, nu 


dor 
lare“ si publicată fără ştiinţa şi voința lui Eminescu—färä posi- 
bilitate ca el să Wi arătat izvorul, dacă ar avea unul. 

Dar în cazul acesta, Eminescu sar fi inspirat dintr'o poezie 
care-i exprima sentimentele şi ar fi făcut din versurile, care l'au in- 
spirat, o poezie a sa şi după regulă -o poezie mai frumoasä decit 
modelul, ca Sonetul Veneției, La steaua şi Somnoroase păsărele, 

Ceiace ni se pare de mirat, este că d. Ramiro Ortiz (in 
notele volumului de poezii ale lui Eminescu, traduse de d-sa în 
italieneşte) ia drept un adevăr neindoelnic „descoperirea“ lui 
Apostolescu, fără să deprecieze, ca Apostolescu, poezia lui Emi- 
nescu şi so considere ca o pură compilaţie. Mărturisim că cejace 
ne-a determinat să discutăm argumentele lui Apostolescu este 
nota mai sus pomenită a d-lui Ortiz, care ne-a convins că n'a- 
veam dreptate, cind credeam că nimene nu va lua în serios a- 
propierea fäcutä de Apostolescu între cele două poezii frantu- 
zeşti şi poezia lui Eminescu. 

De altfel d. Ortiz, care nu e un Apostolescu, este şi d-sa 
prea dispus să descopere „izvoare“. 

Versul „Trece lebăda pe ape între trestii să se culce“ din 
Somnoroase păsărele, d-lui Ortiz i se pare că ar fi „o amintire 
a versurilor lui Puşchin, săpate apoi pe soclul frumosului monu- 
ment înălța! lui în grădinile dela_ Tarsooe Selo, în care poetul 
venea să se inspire; 


In acele zile ne mai văzute, minunate 
De primăvară, la chemarea lebedelor, 
Lingă apele care luceau paşnic, 

A început să-mi apară Muza, 


„Nu e nicio asämänare concretă, urmează d. Ortiz, dar acest 
2 lacustru, care revine de atitea ori in Eminescu, de unde 
să 7. 

Dacă Eminescu na văzut niciodată o lebădă pe un lac sau 
pe un iaz, şi totuşi lebăda „revine de-atitea ori- în poezia sa,— 


petul, cu Asiri, cu India, care vorbesc mai mult fantaziei, Koma si Grecia 
sint timpurile moderne ale antichităţii, pe cind Egipetul şi Asiria sint vea- 
cul de mijloc al vremurilor vechi. Ceiace are nelämunit, legendar, romantic, 
veacul de mijloc propriu zis—motiv pentru care romanticul Eminescu la 
iubit si cintat,—are şi Asiria si Egipetul în comparație cu Grecia şi Roma. 
Antichitatea clasică, clară, „raţională“, nu este subiect romantic, ca ohscu- 
rul, făbulosul, medievalul Orient. —La explicarea dacismulul hui, atit de ex- 
ceptional in literatura noastră, trebue să adăogăm la motivul de ordin na- 
— şi iubirea lui pentru trecutul legendar şi romantic, Dacă Stefan cel 

şi Mircea sint veacul de mijloc al istoriei naţionale, Dacii sint antichi- 
tatea legendară, „Egipelul* acestei istorii 


A 


— 


370 VIAŢA ROMINEASCA 


şi atit de pitoresc şi de văzut în Serisoarea /V,—noi credem că 
mai degrabă ar îi putut lua această e dintr un roman, din- 
tr'o nuvelă, dintr'o poezie in care să fie, în adevăr, zugrăvită, ori 
chiar dintr'o ie, dintro gravură, de pe eticheta unri cutii 
— decit din strofa lui Puşchin săpată pe fintina dela Tarsco: Selo, 
din care strofă nici n'ar fi înţeles ce e aceia „lebădă“. Cei mult, 
căutind întrun dicţionar, abia atunci ar fi aflat că e o pasere, 
că paserea aceasta... etc. 

Dar „lebăda* din Somnoroase päsärele a luat-o cu poezie 
cu tot dintr'un scriitor german. Dar „lebede!e” din Scrisoarea IV, 
se zice că le-a luat impreună cu lacul şi cu castelul dela un 
palat de lingă Bucureşti. —informaţie din care trebue să reh 
nem că Eminescu a văzut măcar acolo lebede pe lac-, model“ 
mult mai bun decit cuvintul „lebädä* din Puşchin. 

Dar cine na văzut lebede pe iazurile boereşti din Mol- 
dova! Dar lebede, pe vremea lui Eminescu, erau şi la Cis- 
megiu. Erau la Berlin, la Potsdam. Erau la... 

Numai după cuvintul „lebădă* din Puşchin, Eminescu n'ar 
fi scris cele patru versuri din Scrisoarea IV („Numai lebedele 
albe, cînd plutesc încet din trestii etc.*). 

O apropiere făcută, cred, tot de d. Ortiz (noi pana acum 
n'am văzut-o nicăeri) este aceia între prima ă a poeziei De 
ce numi vii şi un cintec unguresc. lată cintecul (tradus pentru 
mine de cineva care ştie ungureste- traducere puţin deosebită 
de aceia pe care o dă d. Ortiz) 


Pică frunza, pleacă păsările, 
Toamna e aici. 

Porumbita mea, pe pieptul meu 
De ce nu vii? 


Cu toate că dorinţa de a avea aproape ființa iubită, cind 
tristefa naturii face pe om să se simtă mai singur, poate so aibă 
oricine; cu toate că „paserile* (=„rindunelele*) la Eminescu 
abia în ultima redactare a poeziei sale (a cincea); totuşi forma 
strofei sale, acel „De ce nu-mi vii* ca concluzie a sosirii toamnei, 
figuratä prin căderea irunzelor şi plecarea paserilor, e un argument 
destul de valabil ca să admitem că Eminescu a cunoscut cin- 
tecul unguresc (dela vre-un Ardelean) şi sa inspirat de el pen- 
tru prima strotă. Dar d. Ortiz zice că poezia lui Eminescu este 
imitată» după acel cîntec. Terminul ni se pare impropriu. 

De ce nu-mi vil este publicată în vremea end Eminescu 
era internat la ospiciul de alienafi dela Mănăstirea Neamţului. 
Şi celelalte citeva poezii, inspirate de scriitori străini şi publicate 
lara indicafia scriitorului care le-a inspirat, sint publicate tot in 
timpul cind Eminescu era bolnav. | 


1 Altfel, poeziile ar [i fost de ia necesară, cum a lăcul 
Eminescu cu „Foaia LAN de el insuzi. 


EMINESCU 371 


—— —— ᷑ —ꝛ— ́ꝰ ̃ — e 


dacă pănă acum printre poeziile nepublicate de el 
s'au descoperit patru imitate sau inspirate de scriitori străini, e 
posibil să se mai descopere şi altele. 

Acela care ar căuta izvoare străine pentru postumele lui 
Eminescu, ar trebui să lase la o parte, ca sigur originale, poe- 
ziile care cuprind strofe ori versuri din alte bucăţi ale lui, din 
acele manuscrise ale lui din care a luat ce era mai bun. Este 
dela sine înțeles că poeziile compuse din materialul lui, adu- 
nat în cursul vremii şi diseminat in diverse bucăţi (la care a 
renunţat) nu pot fi inspirate de alţii. Din acest punct de vedere, 
Te duci, publicată fără voinţa şi ştiinţa lui, nu poate fi inspirată 
de un scriitor străin, dar Kamadeva ar putea f. 

In al doilea rind, poeziile de pură efuziune de sentimente, 
fără o „idee“, fără „subiect*, fără nimic logic, trebue lăsate si 
ele la o parte, căci sint, cu siguranţă, originale, pentrucă poe- 
ziile lui Eminescu, cunoscute ca inspirate de alţii, au toate o 
idee“, un „subiect*, şi Sonetul Veneţiei, şi La Steaua şi Somno- 
roase păsărele. Chiar şi logica strofei ungureşti este o „idee“. Si 
din acest punct de vedere Te duci nar putea fi inspirată de 
alt poet, dar Kamadeva ar putea să fie. 

Mai am un singur dor are o „idee“, dar e simplă de tot: 
o idee, care e o dorință, —abia o „idee“. Apoi, pe cit ştiu, nu 
conţine nimic din versurile rămase in manuscris, dar prin natura 
ei cu totul specială de „ultimă dorinţă“, această poezie nu putea 
să conţină nimic din acele versuri. 

Dar e timpul să pun punct acestei Anexe! 


G. J. 


P. S. Am cetit într'o revistă numită 7lparnifa literară räs- 
punsul d-lui E. Lovinescu la articolul meu, in care am arătat 
cum a lalşificat d-sa pe Eminescu. 

Îi voiu răspunde in n-rul viitor al „V. R.“ 


Cronica literarä 


Leonahrd Franck 


Critica contemporană a apărut uneori nedreaptă si inutilă. 
Ea a privit cu totală indiferenfä şi scepticism scriitori de facturä 
spirituală puţin obişnuită. Personalităţi excepționale, complexe şi 
neadequate felului de a privi comun lumea şi viața, i-au apărut 
adesea controversate şi neprecise. 
| Scriitori de originală structură psihică, incercind să cuprindă 
în activitatea lor preocupări neobişnuite, sau schimbind total as- 
pectul caracteristic al unei lungi serii de fapte şi punctul de ve- 
dere al aprecierii lor, au fost intotdeauna priviţi cu neincredere 
şi îndoială. Criteriul drumului creiat a stăpinit ierarhizarea valo- 
rilor şi aprecierea curentă a maselor. Doar timpul a redat cu 
necesitate— curind sau firziu—locui creatorilor în rîndul exempla- 
relor comune. 

Acesta a fost şi destinul literar al scriitorului Leonahrd 
Franck, Ignorat la inceput cu acel dispreţ ce caracterizeuzä 
mediocritäfile, e astăzi cunoscut ca nuvelist, romancier şi psi- 
holog tot pe atit pe cit e cunoscut ca dramaturg şi om de 
teatru, 


+ 
s + 


Scriu aceste rinduri cu regretul de a fi înțeles odată mai 
mult aceste lucruri, in clipa in care am terminat lectura pa- 
ginilor sale. 

Leonahrd Franck e un revoluționar in domeniul esteticei 
literare, mijloacelor de realizare tehnică şi fondului sulletesc pe 
care il desvälue. Dar mai mult decit in acest domeniu, e un re- 
volufionar al vieții actuale, al societății pe care o crede — cz 
apăsătoare şi nimicitoare a valorilor spirituale în genere. Ori 


CRONICA LITERARĂ 313 


niciodată un revoluționar nu scapă acelei atitudini de sfişietoare 
îndoială ce pregăteşte hotärirea determinantă şi decizivä. L. 
Franck este supus acestui sbucium interior, ce luminează gindul 
şi fapta. Este un scriitor de aleasă ținută literară și un 

de lină redare a fenomenelor sufleteşti. 

totuşi fondul sufletesc al acestui scriitor se deosebeşte 
profund de aceiace intelegem în genere subt numele de psiho- 
logie literară. 

Literatura arrapa ge de pănă acum işi propunea o temă, 
pe care apoi căuta o rezolve în mod concret prin exemple 
de analiză interioară, adesea caracteristică şi interesantă. Dar 
modul de realizare presimfea artificiul şi intenţia premeditată. 
De aceia, rare ori cetitorul putea ajunge la convingerea sinceră 
nesilită şi obiectivă, că se alla în fata unui fenomen de realitate 
necontestată. Aşa sau evidenţiat caracterele nealterate ale tea- 
trului clasic şi tot astfel au apărut temperamentele şi moravu- 
rile nouă in literatura contemporană. 

L. Franck e din acest punct de vedere un inovator. Dacă 
ar fi să ne exprimăm cu mult prea simplu pentru a arăta minu- 
natele-i mijloace de redare a vieţii pe care o creiază şi o do- 
mină, ar trebui să spunem întrun singur cuvint că utilizează 
un procedeu invers. 

Pentru Franck nu există subiect şi teză de explicat în ea 
însăşi, individual şi precis. In constituirea realitäfiipe care o pre- 
zintă, el simte—cu conştiinţă clară şi lucidă sfişietoarea pen. pur 
a seriitorului—de morcelare a unităţii, şi de simplificare a complexi- 
tätli de viaţă. Şi încearcă cu admirabile resurse—a sesiza reali- 
tatea complectă, învingind pas cu pas efortul de simplificare şi 
neputinfa de reprezentare perfectă, inalterată şi desăvirşită. 

Dar ar li să înțelegem prea puţin talentul atit de personal 
al acestui scriitor interesant şi fecund, dacă am rämine la aceste 
considerații preliminare. O privire mai amănunțită aşa dar se 
impune. 


E astăzi cert că scriitorul, ce reuşeşte să intereseze adinc şi 
să transforme subiectul inspirației sale într'un obiect de atenţie 
intensă şi prelungită, este acel care prezintă viaţa reală şi com- 
plectä în cele mai caracteristice aspecte ale ei. Epoca aventurie- 
rului romantic a fost de mult înlocuită de aceia a „robinsonia- 
nului* călător, lipsit de scrupule şi adesea de total simţ al realității 
pe care încerca să o prezinte ca un produs excepțional al expe- 
rienţii sale de viață. Era acesta, desigur, un alt aspect al ro- 
mantismului atit de frequent în sufletul adolescentilor—dotati cu 
acea naivitate de perfecti candoare suiletească—şi în acelaşi 
timp o nouă sursă de exploatare necontrolabilă şi neatinsă încă in 
prolunzimile lui puţin obişnuite. 


m VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar simțul real şi obiectiv a invins, legitä din acel maha- 
lagism ce insemna o constantă preocupare de viaţa curentă, 
intimă şi cotidiană, critica realităţii concrete a impus obiectul ei 
pe primul plan de interesare conştientă şi obiectivă. Aprecierea 
personală şi sumară restrinsă la cadrul frequentelor nemulțumiri 
şi oscilaţii individuale, a îmbrăcat aspectul necesar şi obligator 
al valorificării imparfiale. S'a renunţat astfel la atitudinea roman- 
tică şi aventuroasă, considerată numai ca preocupare de recon- 
fortare şi repaos clipele de accentuată oboseală nervoasă şi sa 
impus cu necesitate scrutarea obiectivă şi permanentă a realităţii. 

Imbrätisind aspectul exagerat al naturalismului apus de mult 
şi astăzi reinviat in paginile de sensaţii cu mult prea intensive, 
pe care le oferă lectura lui Kuprin, Andreev şi mai recent lui Al. 
Newierrov şi L. Seyfoulina, simțul de ponderatä preocupare realistă 
rămine constant şi creator în aproape întreg domeniul literaturii 
contemporane. 

Stiu că şi azi romanul auto-biografic cu pronunțată 
culoare romantică, ca şi biografia romanfatä frequentà si 
atractivă in ultimul timp, exercită excepțională tentaţie pentru 
scriitor şi lector. Şi nu cred încă că literatura estetică şi cizelată 
„gen Flaubert*—dotatä in plus cu avantajul de a trezi la viaţă 
o lume neexplorată peste care s'a intins umbra necruțătoare a 
uitării, —nu va tenta poate curind imaginaţia unui talent veritabil 
cu înclinații spre inactual şi fantastic. O eclatantă dovadă ne-o 
oferă succesul al lui Andre Maurois in „Climats“ şi al — 
serii in care apar Pt primul plan viața lui Schelley, Disraeli, 
Beethoven (exceptind de aici pe „Goethe* al lui Emil Ludwig 
cu mult prea dificilă—prin conștiinciozitatea extremă pe care o 
evidenţiază — pentru o biografie romanfatä). Si dacă e nevoe de 
o dovadă in plus desigur aceasta ne e furnizatä de extraordinarul 
succes al artei mute, atunci cind oferä subiecte de viaţă exotică, 
excepțională şi prea rar intilnitä, în care fantazia e temperată 
alternativ şi permanent de bunul 2 al situatülor imaginate a- 
lături de simțul realist al mediului şi epocii dezvăluite. 

Dar spiritul complect al dezvoltării literare de azi se pare 
că exclude ca preocupare curentă fantasticul exagerat care frizeazä 
artificialul. De aceia realismul lui Bernard Schaw, dublat de a- 
cea ironie nealterată şi pătrunzătoare şi prin aceasta mai ales 
reală şi viabilä,—unui Th. sau H. Mann, şi a intregii serii de scrii- 
tori care apar după revoluţia rusă, (Babel, Kataev, Boris Pilniac, 
Ognev), reprezintă succesul unei literaturi corespunzătoare ten- 
dimelor epocii actuale. 

In această serie de scriitori trebue situat şi Leonahrd Franck. 
Dar spre deosebire de ei, Franck are însuşirile unui exemplar 
unic in literatura contemporană. E în primul rind un scriitor de 
rară onestitate sufletească. Pentru toți acei care ii cetesc rindurile, 
Franck e un luptător chinuit de propria-i tendință de luptă. O 
luptă dominată de convingerea lui nesdrancinată in efortul pe 


9 


CRONICA LITERARĂ 375 


care îl datorim toţi omenirii pentru organizarea, perfecționarea 
şi realizarea unei vieţi superioare. 

Mă voiu opri puţin asupra celei mai remarcabile opere ale 
sale „Le bourgeois", uriaşă frescă de viaţă contemporană. Bur- 

este omul născut a tinde spre capital, a se îmbogăţi din 
munca celorlalţi şi a-i restringe la viaţă mizerabilă şi istovi- 
toare. E poate aici ceva din concepţia lui totală despre viaţă, 
dominată de o notă latalistă ce apare ca un refren fa fiecare 
incercare de eliberare de subtatotputernicia ei. 

În familia burghezului nici cele mai temerare gesturi, nici 
cele mai bune intenfiuni nu-şi pot găsi realizarea ; e ceva in 
mediul, în atmosfera pe care o respiră, în preocupările pe care 
le întilneşte frequent, ceva care opreşte elanul, temperează en- 
tuziasmul. Burghezul sincer şi bine intenționat trebue să lupte nu nu- 
mai impotriva lumii exterioare, ci însuşi impotriva mediului interior 
ce tinde să-l limiteze pănă la asfixie sau imobilitate complectä. 
Nici pasiunile, nici ideile, nici gindurile altruiste şi judecägile 
obiective nu reuşesc să-l smulgă definitiv obignuinfei curente şi 
vieţii destinate de mai inainte. Şi chiar atunci cind—minat de 
irezistibila dorință a schimbării de viaţă, stăpinit de ideologia 
unei umanitäfi superioare — reuşeşte să evadeze din cercul res- 
trins în care era condamnat să îşi suporte viaţa, el trebue să 
lupte impotriva eredității accentuate şi să inaugureze o epocă 
de sfişietoare durere interioară. Niciodată nu am înţeles cu mai 
complectă claritate această teribilă problemă a fatalitätii eredi- 
tare, ce aruncă şi constringe—pe cei mai buni dintre noi adesea — 
la mizerabila existență a unui prizonier, care doreşte intens, ca 
pe o voluptate rară, libertatea. Paginile în care e descris acel chinuitor 
sbucium pe care îl suportă omul ce părăseşte drumul umblat 
pentru a încerca o cale nouă in viață, sint fără indoialä de cel 
mai pur şi mai ep e pet realism din intreaga literatură actuală, 

Dar tinerii oteră o posibilitate de adaptare mai complectä 
şi o rezistență la deziluzie care atinge adesea eroismul, 

lată-l aşa dar pe eroul lui L. Franck retras într'o modestă 
locuință, —în care mizeria se instalează din ce in ce mai sigur 
şi mai confortabil,—aläturi de prietena lui de ginduri şi idei co- 
mune, de ideologie şi suferință. Stai mut, şi gol de sentiment 
in faţa acestei rezistenți de viaţă, in care compätimirea nu aduce 
nici o uşurare, în care voinţa nu implică salvarea. 

Din acest colţ stingher de suferință, se ridică insă ca din- 
tr un veritabil focar de acţiune, gestul hotäritor şi gindul care 
depăşeşte mizeria veacului prezent. E în această viaţă de martir 
ceva din mistica atitudine a creatorilor de minuni, in care doar 
sufletul chinuit de convingere intimă şi nesdruncinată credință 
găseşte. in sfirşit un mijloc de a infringe cruda realitate 
in ätoare. . 

estemul unui implacabil destin fatal il surprinde atunci 
cind existența mizeră devine martir desăvirşit. In mediul renegat 


* een ROMINEASCA 


— nn m nn nn 


de altădată, eroul slab şi abătut din calea vieţii care îi fusese 
detinitiv sortită, revede—ca în vis—priviri ce îl doresc, ce îl re- 
cheamă intens şi voluptuos, brate ce îl inlănţuesc puternic. Tor- 
turat de ideia singurătăţii chinuitoare şi părăsit de elanul reali- 
zărilor de fiecare zi in viaţa, care opunea tot atitea dificultăţi 
voinței individuale ca şi ideologiei spirituale, el se intoarce in 
mediul pe care il părăsise pentru a-l recunoaşte acum încintător 
şi atractiv. 

Reminiscenţele vieţii suferite in comun alături de ceilalţi 
desmogteniti ai soartei, insă, cu care îşi dusese traiul de suferință 
acerbă in anii de entuziasm şi sinceră iluzie a forţei ce repre- 
zentau, vor apărea tot mai chinuitoare acum şi zi cu zi îl vor 
împinge în întunericul inconştientului pe care viața luxuriantă şi 
uşoară nu-l va putea înlătura niciodată. 


* 
+ — 


lată, va * cetitorul acestor rinduri, o acţiune ce se pre- 
teazä admirabil ca ilustrare a unei concepţii literare departe de 
realismul brutal al vieţii dusă pănă in cele mai negre, mai întu- 
necate detalii. Şi cetitorul care va face această reflexie e fără 
îndoială un intelectual abil. 

Căci realism nu însemnează abjecţiune, brutalitate şi pre- 
zentarea celor mai înspăimintătoare aspecte de viaţă comună şi 
decăzută. Această pantă, pe care sa scoborit Emile Zola pănă 
la cel mai crud naturalizm, este nedreaptă şi primejdioasă. Rea- 
sm însemnează viață integrală, în ceiace are ea proeminent 
caracteristic şi isbitor, fără a prefera selecţiunea oribilului sau 
predilectia pentru incestuos şi scatolag. 

Leonahrd Franck a înţeles mai bine ca oricine acest lucru. 
El a transformat opera concepută, prin admirabile mijloace lite- 
rare bazate pe o psihologie adevărată şi adincă intro minunată 
realizare viabilă, estetică, reală şi impresionantă, 

Psihologia eroilor din literatura contemporană a primit prea 
adesea caractere extreme si însuşiri excepţionale. Excesiv şi ex- 
trem, iată cei doi poli între care a oscilat preocuparea psiholo- 
giei literare. Nu este oare un exemplu edificator acela pe care 
l-a prezentat literatura „senzafionalä* atit de frecventă in ulti- 
mul timp ? l 

Leonahrd Franck şi-a păstrat echilibrul complect pe acest 
drum atrăgător şi fecund, Puțini romancieri au înţeles că pentru 
a prezenta aspectul complect al unei personalități trebue sä 
arunci asupra ei lumina înțelegerii adinci, a comprehensiunii ba- 
zată pe observaţia detailatä tot atit cit e sprijinită pe imaginaţia 
temperată de simţul realist al faptelor ite. Dar mai puţini au 
sezizat nota exactă In care trebue u tă imaginaţia pentru a 
nu creia adevărate ficțiuni, in care realitatea concretă e doar un 
palid exemplar de imitație şi deformare. 


= CRONICA LITERARĂ 377 


Leonarhd Frank a utilizat imaginaţia in complectarea ca- 
racterelor dominante ale personagiilor create. Dar a dozat-o cu 
abilitate şi a variat-o cu atita excepţională înțelegere, încit a rea- 
lizat de emoție fină şi delicată, în care reveria ia locul 
i şi aceasta succedă visul şi ficțiunea delirantă, Şi nu e 
inutil sä mentionez că Franck apare tot atit de iscusit psiholog 
în redarea sufletului comun şi sănătos ca şi a celui bolnav şi 
1 pe gend patologiei mentale. 

un or original şi fecund, pe care numai lectura in- 
tensă şi afinitatea spirituală a cetitorului îl redau pănă la intele- 
gerea perfectă a acestei personalități excepţionale, 


Mircea Mancag 


Cronica teatralä 
Zu — 


(Cucoana Chirita.— Anno domini. - Pescuitorul de umbre.— 
Iluzia fericirii). 


Relulnd această cronică, intreruptă din diverse cauze un timp 
cam îndelungat, mă simt dator'să încep cu_unele lămuriri prealabile. 

Activitatea teatrului National a fost în ultimii ani obiectul 
unor critici violente şi excesive. Fără a le impărtăşi întru totul şi 
dezaprobind mai ales tonul lor, nu mă pot opri să nu recunosc 
că în ce priveşte repertorul ca şi jocul artiştilor, ele erau intro 
largă măsură justificate, 

Căci dacă anii trecuţi s'au montat pe scena teatrului nostru 
şi destul de onorabil piese clasice ca „Noaptea regilor“ a lui 
Shakespeare sau moderne ca „Doctorul în dilemă“ a lui Shaw, 
„R. U. R.“ a lui Ciapek sau „Knock“ a lui-Jules Romains, nu- 
märul fabricaţiilor eftine ale teatrului -francez de a doua sau a treia 
mină a fost covirşitor ca şi acel al melodramelor răsufiate, lat 
față de unele producţii naţionale şi uneori locale de calitate inte- 
rioară sau de un gust dubios, s'a arătat o condamnabilă indulgență. 

În ce priveşte personalul, teatrul ieşan posedă fără îndoială 
cifiva artişti excelenți şi unele elemente bune, cu deosebire 
pentru comedie, Despre artiste nu putem spune cu o excepție sau 
două, acelaşi lucru. Dar aceste elemente nu au fost totdeauna 
fericit utilizate şi dacă unele roluri au avut adesea parte de o re- 
marcabilă interpretare, faptul a fost mai degrabă un us al 
inspiraţiei personale şi al instinctului dramatic decit rezultatul unui 
studiu conştient, călăuzit de normele unei superioare intenții artistice. 

Acordul de mişcări, gesturi, tizionomii, voci şi täceri, acea 
sensibilitate reciprocă şi misterioasă corespondenţă a raporturilor, 
emanind dintr'o cugetare unică care conduce, armonizează dă un 
stil şi o expresie spectacolului, acea unitate vie a ansamblului pe 

— 


CRONICA TEATRALĂ 3m 


care un Sianislawsky a izbutit ca nimeni altul s'o imprime teatrului 
rus şi un Copeau şi discipolii lui s'o realizeze pe unele scene ale 
2 iată ceva care a lipsit în mod constant sau a fost com- 
Ben în teatrul nostru, 
schimbare care permite frumoase nădejdi s'a produs Insa 
în timpul din urmă, 

Directorul actual, intelectual serios, activ şi tenace, fără a se 
lăsa intimidat de campania interesată a unei părţi din presă, care-i 
contestă cu malitiozitate competenţa, în contrast cu “predecesorii 
săi, a cutezat prin unele măsuri, cel puţin, să rupă cu spiritul ru- 
tinar şi anchilozat al trecutului. 

Repertoriul anunțat pentru anul acesta, cu unele excepții 
fireşti şi explicabile, e fără îndoială mai bine întocmit ca cele 
anterioare, 

Dar meritul său e mai ales acela, că înţelegind nevoia capi- 
tală şi atît de urgentă a unui director de scenă de care teatrul 
ieşan a fost atiția ani văduvit şi făcînd peniru atingerea acestui 
scop sacrilicii necesare şi amputări dureroase, a izbutit să-şi asi- 
gure concursul preţios al d-lui Aurel lon Maican, un profesionist 
al tehnicei dramatice, instruit, modern şi de un fin gust artistic. 


Stagiunea s'a deschis cu „Cucoana Chiriţa“. Mai mult ca 
alte oraşe, laşul s'a distins totdeauna prin cultul respectuos al 
tradiţiei şi d. lordan nu a greşit reluind această „comedie cu cintece“, 
scrisă acum optzeci de ani, odinioară atit de gustată şi populară. 
Personajul Chiriţei, provinciala greoaie şi rustică, neobişnuită cu 
moravurile oraşului, credulă, naivă, vanitoasă, maimufärind manje- 
rele ce i se par nobile și îmbrăcată ridicul pentru a fi la modă, 
nu e o creație națională, cum au afirmat unii, ci un tip împru- 
mutat şi bine localizat, o abilă şi izbutită adaptare, 

Căci „Chiriţa la laşi“ (Alecsandri a mai scris trei piese cu 
acelaşi personaj) cum a dovedit eruditul cercetător al literaturii 
comparate d. Charles Drouhet cu un mare lux de citafü şi fără 
posibilitate de replică, prezintă in ce priveşte cadrul general al 
actiunei, personajele şi incidentele, asemănări izbitoare cu „Les 

rovinciaux A Paris“, comedie scrisă de Louis Benoit Picard la 
nceputul secolului trecut şi deseori reprezentată pe teatrele de pe 
bulevard, asiduu frecventate de poetul romin, pe cind era un tinăr 
şi vesel student în capitala Franţei. 

Deşi resursele comice ale lui Alecsandri, observator vioiu dar 
superficial, lipsit de pătrundere psihologică şi înzestrat cu 9 redusă 
imaginaţie dramatică nu sint de prima calitate, ba chiar de o telı- 
nică puerilă şi de un haz lan, corespunzind de altfel unei 
societăţi în formaţie, cu gustul încă rudimentar și nesigur, comedia 
a plăcut nu numai prin duhul ei de irezistibilă veselie dar şi prin 
unele trăsături de o surprinzătoare actualitate. 


380 VIAŢA ROMINEASCA 


Căci transplantarea unui exemplar dintr'o categorie socială 
in alt mediu tn acel în care s'a născut şi a fost obişnuit să 
trăiască ca zi parvenitismul de orice fel, în ciuda tuturor fluctua- 
iilor istorice, continuă să rămină un izvor nesecat de situaţii ri- 
dicule sau amuzante. 

Succesul piesei a fost asigurat însă în mare parte şi de re- 
constituirea pitorească şi vie a epocii, de parfumul arhaic al mala- 
coavelor, işlicelor şi antereelor de altă dată, impregnat de toată 

ia trecutului, i 
a sera moştenită de la neuitatul Millo, rolul cucoanei 
Chiriţa a fost interpretat nu de o femee ci de d. Boldescu care 
în această situaţie, în multe privinfi dificilă şi ingrată, nu s'a arătat 

nimic inferior reputației lui comice, k 
125 D. Calmuski a fost deasemeni excelent in Gulifä, băiatul a- 
lintat, poznaş gi sisiit al Chirifei. 


* 


S colul a început cu „Anno Domini“, piesä întrun act 
de d. lon Marin Sadoveanu, infäfisarea unui caz curios sau mai 
de grabă patologic. y i i 

S Un fiu, . — suporta suferințele şi prezenţa fizică a ta- 
tălui său, oribil mutilat într'un accident, deși simte că trebue şi ar 
vrea să-i fie de ajutor, se îndepăitează totuşi, irezistibil de dinsul. 

Locatarii pensiunii, oameni vulgari şi obtuzi nu văd în el 
insă decit o ființă denaturată şi un monstru moral şi cu forța 
vor să-l ducă la căpătăiul tatălui estropiat. El se opune, rezistă 
dar fiind debil şi bolnav de inimă, sucombă din cauza aceasta. 

Un teolog chinuit de îndoeli, tovarășul de copilărie al Hna- 
rului şi medicul enigmatic care îngrijeşte pe bolnav caută să lä- 
murească prin atitudinea şi discuţiile lor, senzul uman şi filosofic 
al unei situaţii, în unele privinfi nefirească şi puţin verosimilä. 
Problema pusă de d. lon Marin Sadoveanu, spirit reflexiv şi cu 

tate înclinații mistice, e fără îndoială originală şi interesantă 
dar mijloacele sale dramatice nu mi s'au părut la înălțimea con- 
cepfiei. Piesa sufere de un deficit de viaţă gi de mişcare, perso- 
najele sint palid sau imperfect schitate şi se pierd uneori în di- 
sertii nebuloase. Impresia totală rămine sinistră şi confuză. 

D. Gh. Popovici a făcut serioase sforfäri pentru a reda sbu- 
ciumul sufletesc al am ern şi Zen dificultăţile inerente rolului 
- iedecat să izbutească întotdeauna , 
ai i4 contrast cu atitudinea tra si tonul uneori declamator 
al d-lui Ghiţescu, d. Vernescu a fost de o deosebită naturaletä. 


„Pescuitorul de umbre“ a lui jean Sarment e o piesă care cu 
toată lipsa de acţiune şi sobrietatea mijloacelor dramatice ne cu- 


cereşte prin realismul ei poetic de un profund adevăr omenesc. 


CRONICA TEATRALĂ 381 
Rea 


Doi se cu temperamente deosebite. Unul, Rent serios şi 
grav, de profesie arhitect întreţine prin munca lui întreaga familie, 
celalalt Jean fire pläpindä şi senzibilă de visător si poet atins în 
urma unei grave decepţii sentimentale de o deranjare psihică, in- 
soțită de amnezie, care l-a făcut să piardă contactul cu realitatea, 
Îşi trece vremea cu distracţia inocentă a pescuitului. Mama lor 
văduvă, sperind că poate va vindeca astfel pe Jean, recurge la 
o stratagemă, 

Prin mijlocirea unui episcop prietin, ea izbuteşte să aducă 
pentru citva timp în casă, fata, o artistă, care prin atitudinea şi 
refuzul ei, inebunise pe tînăr. Fäcindu-i cunoscută starea lui, dinsa 
o roagă să fie drăguță cu Jean şi mai ales să nu-l descurajeze 
cu totul.” Jean recunoaşte pe Nelly şi prezența ei, înviorează sär- 
manut lui suflet neliniștit, Amindoi fac planuri delicioase de viitor 
şi fata care-l respinsese altă dată, prinsă în propriul ei joc, se 
simte acum tot mai atrasă de dinsul. Dar celalalt frate, care nu 
pm = ce se petrece între cei doi îndrăgostiţi şi crede că ea nu 
face decit să îndeplinească din caritate un rol de infirmieră, o 
iubeşte şi el și are imprudenfa să se declare. O tensiune, urmată 
de furtunoase explicaţii are loc între fraţi. Renè se sileşte să con- 
en a e Jean cä trebue sä renunfe in favoarea lui, la dragostea 
fetii, căci e un om bolnav lar cînd acesta refuză, izbuteşte să-i 
suggereze că Nelly nu e femeia pe care a iubit-o odinioară, ci o 
alta, care samănă cu ea. 

Dar sufletul fragil, dezorientat şi fără punct de razim al lui 
Jean nu poate suporta lovitura. El se sinucide şi Rene e chinuit 
de grele remuşcări. 

Ceiace izbeste în structura intimă a personajelor din această 
piesă de psihologie subtilă şi fină e pornirea erotică care-i animă, 
cu tot ce are într'însa tiranic, divin şi fatal. Fiecare din ei ă 
la dragoste cu o sete infinită dar nimeni nu întilneşte fericirea 
acolo unde o căutase, şi viaţa zdrobeste pe bieţii vinätori de chi- 
mere, care nu au tăria să îndure suferința şi resemnarea. 

Acest adevăr psihologic etern şi de o profundă semnificaţie, 
contribue să dea piesei, care prin unele situaţii şi clişee aminteşte 
uneori pe Musset sau Bataille o atmosferă specială de graţie, ju- 
venilă, lirism delicat şi pătrunzătoare melancolie. 

D. Munteanu a interpretat cu finefä şi cu un relativ simţ al 
gg 2 dificil al lui Jean. N. Şubă, sobru şi corect in acel 
al iu ene. 


> 


„lluzia fericiri* de Evreinov e o comedie grotescä de o 
puternică fantazie umoristică, în care e destul de vizibilă influenţa 
teatrului modern italian, a unui Chiarelli sau Pirandello. Dar cu 
un superior tact dramatic, scriitorul rus a izbutit să evite diser- 
taţiile moralizatoare ale celui dintăiu sau jocul dialectic abstract, 
obscur şi prea adesea obositor al celui de al doilea. 


382 VIAŢA ROE ASCA 


3 —— — — nn 


lată tema de o incontestabilă originalitate a piesii. Un per- 


sonaj bizar şi de o filantropie specială, Doctorul Fregoli, înțelege 
Sad aline soarta sărmanei omeniri suferinde, procurindu-i un narcotic 
preţios : iluzia. 

- Pentru a cunoaşte dorinţele secrete ce jocuesc în suflete, el 
ia masca unei vrăjitoare. Şi între numeroșii clienţi care se perindă 
inaintea pretinsei vrăjitoare facem cunoştinţă cu o femee părăsită 
de soţ, cu un bătrin nefericit şi solitar, cu un tinär 2 
simist, care a incercat să se sinucidă, cu o mamă a cărei 
lincezeşte fiindcă n'a cunoscut beţia iubirii. Acestor fiinţe divers 
chinuite, Doctorul Fregoli îşi propune să le dăruiască fericirea la 
care näzuesc. În acest scop, el intră în tratative cu un director 
de teatru, care convine să-i cedeze citiva artişti, anume selectio- 
nafi, din trupă. Acestora, Fregoli le încredinţează anumite roluri, 
pe care dinşii trebue să le joace, nu pe scena teatrului ci la da- 
miciliul pacienţilor, pe scena reală a vieţii. Un actor comic va 
simula astfel pe un medic major, care prin glumele lui va înve- 
seli societatea şi va distra pe bätrinul părăsit şi singur, un alt 
actor, cunoscut ca prim amorez va juca acest rol pe lingă iata 
urită care se consumă in aşteptarea zadarnică a dragostei iar © 
tinärä şi vioaie actriţă, transformată în seducătoare subretă va 
face pe intunecatul şi disperatul student să aprecieze plăcerile vieţii. 

Şi astfel, casa văduvei în care aceste personaje locuiau în 
pensiune, cu un aspect pănă atunci atit de mohorit, se transformă 
subit, atinsă 4 de bagheta magică a vrăjitorului. 

Buna zifie şi speranţa incolſesc în suflete şi prin colţuri 
se urzesc surizătoare idile. 

lar cînd in timpul carnavalului, la un bal mascat organizat 
de Fregoli, la care participă tineri şi bătrîni, comicul ce juca rolul 
maiorului încearcă să risipească minciuna şi desvălue realitatea 
nudă, el nu izbuteşte să convingă pe nimeni ! 

Ochii tuturor o văd acum altfel colorată şi oricite decepfii 
şi Infringeri le rezervă viaţa, ceva în sufletul lor va răminea mo- 
dificat pentru totdeauna. 

Umorul de un efect irezistibil al piesei rezidă in largă parte 

r două 


tentic şi crud realism, actul ultim bogat in nebunegti detalii de 
farsă şi piruete agile ce amintesc commedia del arte, e mai de- 
grabă o delicioasă şi modernă formă a feeriei. 

„iluzia fericirii“ a avut e de o excelentă interpretare. D. 
M. Gheorghiu, în Fregoli, a fost de o animată şi diabolică vervă, 
evitind I totul de data aceasta, nota de exagerare în care cade 
uneori d-sa. 5 


4 >. F 
Er 
= ú$ * 


CRONMCA TEATRALĂ 383 


4 


S'au distins deasemeni: d. Boldescu în i 
comic Ă ii Munte er îi Er al junelui amorez. Den. RR 
Jenny lona eşanu a avut vivacitate si graţie in 
rolul artistei subrete şi d-na Ben iu Bärb be i 
8 a ee = po ufiu ulescu un debut fericit 
menţiune deosebită merită d-ra Baci i 
rolul pedagoagei tomnatice, de un W 
E) 3 an 
finä erben şi minunată tirg SP EP se 
eiace s'a remarcat în primul rind insă, în t — 
tacolului, a fost unitatea armonioasă a * 
de werden şi 5 ă a atitudinelor şi gesturilor în vederea e- 
u mai putin au contribuit la realizarea lui, o mont 
zener şi măestrită, jocurile de lumină atit de ee ia: 
gen oasele şi izbutitele inovații tehnice ale d-lui Maican, ca gi 
ecorurile cu mult gust stilizate, ale pictorului Kiriakoff. 


O. B. 


Cronica ideilor 


* 
Discuţiile în jurul Unirii Basarabiei 


Actul unirii Basarabiei a fost explicat în diferite chipuri de 
diferiți autori, De ce aceste încercări de a explica un act istoric 
cu totul recent? Pe cttă vreme se face, pur și simplu, un Istoric 
al unirii Ardealului sau Bucovinei, asupra căruia discuţiile nu se 
poartă decit cu privire la amănunte, în jurul unirii Basarabiei disputa 
se îndreaptă asupra unei chestiuni principale: care este factorul 
sau factorii principali ai unirii, 

Dacă — Transilvaniei si a Bucovinei era un punct final 
al unor lupte anterioare, prin care se manifesta conştiinţa naţională 
a populației rominesti din aceste provincii, nu tot așa se prezintă 
lucrurile în Basarabia, unde pănă la revoluţie nu se putea vorbi de 
conştiinţa naţională a moldovenilor, ci numai de instinctul naţional 
al lor, iar conştiinţa națională a unui mic grup de intelectuali nu 
cumpănea mult în balanța evenimentelor. lată de ce pentru multă 
lume unirea Basarabiei apare ca un miracol al paserii Foenix, al 
conştiinţei nationale renăscute dintr'o dată din cenuşa înstrăinării de 
mai bine de un veac, iar pentru alţii, mai puţini, această unire se 
datorește unui deus ex machina, —exp prin care d. Șt Cio- 
banu, în lucrarea sa recentă ! caracterizează încercările de a explica 
unirea prin factori de importanță secundară şi cu caracter accidental. 

Lucrarea d-lui Şt. Ciobanu se deosebeşte de lucrările de pănă 
acuma privitor la unirea Basarabiei, ge faptul cä ageazä eveni- 
mentele din Basarabia anilor 1917 - 1918, în cadrul istoric al revo* 
Iutiei ruseşti, «Pentru un observator mai atent, este clar, zice desa, 


1 „Unirea Basarabiei Studii şi documente cu privire la * naţională 
din — în anii 1917—1918", Ed. Aşezămintulul lon I, C. Brătianu, 
Buc, 1929, h 


CRONICA IDEILOR 285 


că motivele frămintărilor din anii 1917-1918 si cauzele care au 
dus la unire trebuesc căutate nu atit in factorii locali, nici în pro- 
paganda elementelor de peste Prut sau de peste Carpaţi, cit in 
en revoluționară din Rusia, in sfortärile popoarelor din impe- 
farist de a se descätuga, de a se elibera de subt jugul nedre 
tăţilor. Inchipulti=vä pentru un moment că au existat toate condi- 
țiunile pentru unire, toți factorii principali ai mişcării naţionale și 
n'a existat revoluția rusă, sau că ea sa oprit la o anumită fază, — 
s'ar fi putut înfăptui unirea? Evident că nu. Presupunem că n'au 
existat studenţii dela Chiev, propagandiştii ardeleni şi bucovineni, 
luptătorii naționali, eto, si revoluţia rusă si-at fi urmat cursul pe 
care l-a urmat, Desigur unirea trebuia să se facă, Basarabia, în mod 
fatal, trebula să se alipească la Rominia».! Fiindcă, deşi revoluția 
rusă a avut un caracter social si politic, în cursul desfăşurării «ea 
se transformă în revoluție națională, în răzvrătirea popoarelor, care 
locuiau in Rusia, impotriva dominaţiei rusești». * Dacă nu s'ar putea 
— formula aceasta, atit de transantä, în orice caz trebue să 
se ită că paralel cu revoluția politică şi socială în Rusia sa 
desfășurat şi revoluția naţională, care s'a terminat prin emanciparea 
popoarelor subjugate. Oricum, e just că mişcarea naţională mol- 
dovenească «a fost ecoul acestei răzvrătiri; Ideologia revoluționară 
a Rominilor din Basarabia a fost reflexul ideologiei naționale din 
Rusia», e just că «revoluția din Basarabia a fost dictată de cătră 
revoluția rusă și mersul ei a fost determinat de jocul natural al 
mișcării popoarelor din Rusia». ? 

In sprijinul acestei teze, d. Ciobanu aduce faptul că, cu 
oarecare intirziere, fazele revoluției nationale din Basarabia au urmat 
fazele revoluțiilor naţionale din celelalte teritorii subjugate de ruşi. 

Astfel; faza intäla, faza romantizmului naţional, cum o nu- 
meşte d. Ciobanu, a constituit prima ee izbucnirea 
revoluţiei la Petrograd, pănă în primele zile ale lunii lulie. In această 
fază popoarele din Rusia cred în revoluția rusească, în guvernul 
provizoriu şi aşteaptă realizarea idealurilor lor dela puterea mira- 
culoasă a revoluţiei si dela bunavoința guvernului, 

faza a doua, popoarele din Rusia adoptă atitudinea „maxi- 
malismului naţionalist”, «cind popoarele dezamăgite în speranţele 
lor în revoluție, nemultumite de tendințele centraliste ale guvernului, 
trec dela deziderate si formule platonice, la fapte». * Semnalul ti dă 
Ucraina, al cărei Consiliu national suprem, < =, publică primul 
«Universal», — declaraţie in care se m dorinţa unei vieți libere 
de stat ucrainean în cadrele Rusiei tive, c po ucrai- 
nean pe pămintul său să aibă dreptul să dispună singur de viața sa. 
ar pe cind Rusia se destramă zi cu zi, popoarele ei incep 


385 VIAŢA ROMINEASCÄ 

i or singure, cu dela sine putere, viaţa lor naţională. 
Acel en sa e si faza organizării forțelor nationale, faza 
realismului național. lar in momentul cind izbucneşte revoluţia din 
Octombre, statele nationale federative, nou create, încep a se deze 
lipi de Rusia unul cite unul, Pentru a- zi menţine existența naſſo- 
nală în contra disoluţiei produse de mentalitatea anarchico-bolsevicä, 
majoritatea acestor state — statele baltice, Ucraina, Lituania, recurg 

torul armatelor germane şi austro-ungare, 

1 3 faze 7 urge si revoluția din Basarabia, In pri- 
mele luni, manifestările e Rn a sint timide și platonice, cu 
toate că räsunä si unele voci răzlețe chiar pentru unire. E faza 
romantismului naţional. Pe urmă începe adunarea si organizarea 
forţelor nationale, întăiu în jurul “partidului naţional moldovenesc>, 
care em primele luni ale revoluției, devine factorul principal al 
mişcării naţionale», dar paralel cu afirmarea din ce în ce mai tare 
a dreptului poporului moldovenesc de a dispune de sine, paralel cu 
trecerea mai accentuată în faza maximalistă rolul principal in mis- 
carea naţională moldovenească trece asupra organizaţiilor militare 
moldoveneşti, pănă cind, in urma congresului militar moldovenesc 
din 21 Octombre 1917, se procedează la organizarea «Sfatului 
Țării», — ideia cärufa, deşi fusese lansată prin programul partidului 
national țărănesc încă din luna Mai, deși se bucurase de o largă 
discuţie în cursul lunei Julie, datorită tentativelor Ucrainei de a 


Basarabia în noul stat ucrainean, nu dobindise încă forță 
— ientă See y deveni realitate tangibilä dectt abia în faza «realis- 
mului national» 


Noua provincie autonomă, apoi, dela 6 Decembre 1917, re» 
publică federală in cadrele Rusiei, nu poate fine piept insă disoluției 
morale şi sociale, Incep ro gran între diferite organizaţii revolutio- 
nare, pedeoparte, în special între organizaţiile bolşevice şi moldo- 
venesti, in care soldaţii moldoveni dovedesc mai puţină energie și 
hotărtre, iar pedealtă parte, încep prădăciunile zi omorurile la țară. 
Liniştea şi ordinea nu putea fi menţinută prin riile forțe, De- 
aceia Consiliul Directorilor, — emanaţia Sfatului i, — săvirşeşte un 
nou act revoluționar: chemarea armatei romine, I «Armata romină 
introduce liniştea in Basarabia, care era necesară ca ideia revolu- 
tionarä să ajungă la finalul ei logic», ? Fiindcă „logica revoluţiei» 
reclama ca lucrurile să nu se la crearea unui stat basa- 
rabean independent, fiindcă «principiul autodeterminării nu Se măre 
gineşte numai la separarea de Rusia, la independenţă. O ţară a 
cărei soartă a fost legată de veacuri cu poporul rominesc, o țară 
de aceiași limbă, de aceleași tradiţii culturale, ruptă printr'un act 
de silnicie din trupul romtnismului, o ţară care şi geograficește face 
un tot cu țara rominească, nu putea să nu graviteze spre această 
țară». ” Intrarea armatei romine în Basarabia aduce libertatea manie 


1 Pag. LXXIV, 
2 Pag. LXXVIII. 
3 Pag. LXXIX. 


m 
a 
t < 


CRONICA IDEILOR 387 


festărilor naționale, pănă atunci stinjenite de suspiciunile centralise 
mului rusesc, care aducea mereu acuzaţii de <şovinism», reacție 
narism», tism», etc., — F dă putinţa de a se discuta ideia 
unirii, care progrese vizibile si duce la actul din 27 Mart 
1918. — votarea unirii de cătră «Sfatul Ţării», în urma presiunii 

generale, manifestată în întrunirile diferitelor organizaţii pro- 

, culturale şi de administraţie locală—cum au fost cererile 
de unire ale zemstvo-urilor din Soroca şi Bălți. 

Ideia dominantă din studiul d-lui Ciobanu este aceia că re- 
voluţia din Basarabia a urmat calea revoluţiei din Rusia, procesul 
separării Basarabiei de Rusia și unirea ei cu Rominia e un proces 
natural, impus de «logica» şi «legile» revoluţiei. Actul unirii n'a 
fost un act al unei voințe libere, căci în desfășurarea evenimentelor 
n'a rămas loc liberului arbitru, ci totul a fost produsul unei nece- 
sitäti fatale, în care voinţa personalităţilor nu putea schimba nimic, 
Personalități care se predomine evenimentele nu există. Revoluţia 
basarabeană are un caracter acefal, după expresia d-lui Ciobanu, 
«Mişcarea națională din Basarabia apare ca o frămintare adincă a 
intregului popor, ca o suflare formidabilă a maselor mari, ca o 
acțiune ectivă a poporului. Fruntasii acestei mişcări nu duc 
masele după ei, ci sint ridicați de mase, tiriti de ele, sint aruncaţi 
la suprafață de cătră valurile revoluţiei. Şi dacă nu s'ar fi găsit 
aceşti oameni, de multe ori ocazionale, care să corespundă cerinţelor 
revoluției, revoluţia ar fi creat pe alţii. Prin aceasta se explică 
faptul că în calitate de fruntaşi ai mişcării, in cele mai multe ca- 
zuri, vedem oameni ieşiţi din obscuritate, oameni din popor, fără 
cultură serioasă, oameni mediocri, incolori, fenomen care se observă 
şi în mișcarea naţională a altor neamuri (de ex. Petliura la Ulcrai= 
neni}; prin aceasta se explică şi oscilatiunile în ideologia unora gi 
cameleonismul politic în conduita altora. Eroii adevăraţi ai revo- 
luţiei ruseşti au fost soldaţii, țăranii, praporşcicii (subofițerii), învă= 
tätorli şi foarte rar cite un intelectual; aceştia au lost și eroii re- 
volutiei nationale din Basarabia». ' 
lată de ce meritul unirii nu-l pot monopoliza infäptultorii ei 
ocazionali, susține d. Ciobanu, Căci «ideile care au circulat în 
cursul revoluţiei in Basarabia, ideia de autonomie, libertate natio- 
nală, libertate a limbii materne în şcoală, biserică şi administraţie, 
ideia armatei naţionale, până la ideia de autodeterminare, de des- 
ss = Rusia, si natural, s de unire, na fost idei născute in 
capul înfăptuitorilor unirii şi al propagandistilor improvizați». 

Părerea d- lul Ciobanu e acceptată si de C. C. Giurescu, In 

faţa lucrării analizate profesorul de istorie dela universitatea din 
— notează: «Marile fapte istorice se nasc din imbinarea a 
doi factori esentiali: massa poporului și personalitatea, Personali- 
tatea e exponentul massei, ea reprezintă, in gradul cel mai malt. 


1 Pag. XXXIV. 
2 Bas, XIII. 


388 - VIAŢA ROMINEASCA 


tendințele şi sentimentele acesteia din urmă, La rindul ei însă, per- 
2 poate influența, tocmai prin latura ei caracteristică, prin 
ceiace fi este propriu, massa poporului, fi poate imprima o direcţie 
nouă, fi poate canaliza energia și avintul. Au existat oare aseme- 
nea personalități în timpul utiel ruseşti, pănă la instalarea lu! 
Lenin? Credem că răspunsul e negativ. Acelaşi constatare se poate 
face şi in ce privește Basarabia». ! 


* 
* + 


Trei lucruri sint de relevat cu privire la lucrarea d-lui Șt. 
Ciobanu, a 

I. Căutarea unui factor principal, unei cauze esenţiale a unirii. 
In direcţia aceasta d. Ciobanu urmează calea predecesorilor, soco- 
tind că există numai un singur factor hotăritor, ceiace e discutabil. 
In stabilirea cauzalităţii istorice căutarea unui singur factor esen- 
ial înseamnă simplificarea prea forțată a realităţii. ȘI chiar dacă 
sar admite acest punct de vedere, încă se pune problema dacă 
revoluția rusă constitue 8 esenţială a unirii Basarabiei, sau e 
numai o condiție de prim ordin pentru unire. 

ll. — er trecem imediat la discuția punctului al II- lea 
din lucrarea d-lui Ciobanu. Adică, a existat un agent activ al unirii 
Basarabiei sau nu? Cine a făcut unirea? Forţele locale, vii, per- 
sonalitätile locale, desigur nu de avergura unui Lenin, nici măcar 
a unui Miliucov, Cernov sau Trotchi, dar totuşi personalități, — sau 
unirea se datorește numai gi numai dezläntuirii stihiilor revoluțio» 
nare din Rusia? Valul revoluţionar din Basarabia a fost impins de 
cărră valurile revoluționare ruseşti și a produs unirea prin forța 
inerției, sau, constituit din oameni, ca orice mişcare socială, cap - 
und un imbold din afară, a adäogat mişcării iniţiale o energie pro- 
prie şi caracteristică datorită unor personalităţi e pusa er 
repetăm încă odată, nu de mare anvergură ? Si ivim ast 
lucrurile, putem oare neglija activitatea personalităţilor , ori cit 
de modeste ar fi ele fata de titanii istoriei?” 


3.5. 

3 983 fapte concrete cum unele idei au dobindit o caracte- 
ristică specific m „ printr un exemplu din cartea d-lui Ciobanu. Ideia 
«Statului ării», după desa, e eg din 28 er altor 55 din 

i ucerea expresiei ruseşti «pmenon Con. pt ex- 
—— Rei ea mal nimerit a se traduce *Sfatul provincial». Pe — 
sraniloe se putea întrebuința expresia € Guberniei>, sau +Sfatul Basarabiei». 
Dacă expresia «Sfatul Ţării» aminteşte de «Sfatul Inalt» din 1818, celace o rer 
cun, şi d. Ciobanu, ea are totuși o nuanţă deosebită, sugerind ideia de in- 
dependenţă, de suveranitate naţională, În această expresie e implicat un ae 
de realizare al principiului autodeterminării naţionale. Dacă erau alte personalităţi 
pe scena feămintăriloe locale, putem fi siguri oare că sar fi ales acestă expresie, 
cu nuanța ei specific moldovenească? Sustinem hotärtt că nu. Căci dacă ta trun- 
tea mișcării erau personalităţi cu mai mult ataşament faţă de cultura rusească, 
desigur s'ar fi acceptat o traducere mai exactă a expresiei «Kpaeson Contur. 


CRONICA IDEILOR 289 


III. In sfirșit, se impune să relevăm şi faptul că in incercarea 
delui Ciobanu de a explica evenimentele din 1917-1918 se pot 
găsi ecourile unui naturalism istorie cu nuanță hegeltanistä, Am 
văzut, în adevăr, că fazele revoluţiei ruseşti şi aceleia din Basa- 
rabia se desfășoară după tipicul trinității hegeliene-—teza, antiteza, 
sinteza, —romantismul national, maximalismul national, realismul na» 
ional. Atitudine modestă de așteptare ca totul să se aranjeze dela 
sine cum e mai bine, datorită forței revoluției, schimbată prin ati- 
tudinea opusă de a formula pretenţii exagerate si de a incerca o 
realizare imediată a lor, sftrgitä prin trecerea la opera constructivă 
in măsura posibilităților, în cadrele oferite de realităţile tangibile. 

Toate aceste trei faze fac parte din «logica» revoluţiei, din 
dezvoltarea unui proces logic în întimplările sociale. Dar în faptele 
acestea istorice onalitatea nu joacă nici un rol. Dacă la un 
moment dat n'ar fi existat anumite personalități, revoluţia impunea 
altele, scotea la suprafața valurilor ei altă spumă. Individul e privit, 
deci, în această concepție, ca un atom, färä nici o deosebire de 
alți indivizi, nu i se admite nici un rol, nici o influență, oricrr de 
mică, asupra faptelor sociale. Atomismul acesta în istorie, duce cu 
necesitate inexorabilă la concepția mecanicistă, Intr un singur punct 
această concepție naturalistă hegelianică se deosebește de marxism : 
nu fine numaidecit să derive totul din factorul economic. Incolo 
e aceiași logică, aceiași privire a evenimentelor, ca fapte naturale, 
aceiași cercetare din exterior, fără a se referi la viața internă, fără 
apel fa intuiţia atmosferei sufletești a timpului, aceiaşi concepție 
după care sufletul reflectează pasiv evenimentele, ca o conștiință 
oglindă, care stau gi la baza marxismuli. Mai trebue să relevăm, 
insă că istoria nu cercetează cauzele numai, ci, în primul rind tre- 
bue să fie o evocare intuitivă a timpului, şi apoi, in al doilea rind, 
o explicare? Ori, dacă nu nexul cauzal e punctul central al cerce- 
tării istorice, ci intuiţia vieţii istorice, în cazul acesta, iarăși nu 
putem face abstracţie de rolul personalităţilor, al căror suflet mchide 
atmosfera specifică a epocii. 

In orice caz, lucrarea d- lui Ciobanu sugerează o serie de 
opta rr pentru cei ce se vor mai ocupa de unirea 
Am indicat citeva, Mai sint însă si altele. Lucrarea d-lui 
Ciobanu e departe de a fi spus ultimul cuvint, ceiace recunoaşte 
şi d«sa. Căci pentru o lucrare de sinteză consacrată problemei 
unirii n'a venit incă vremea, Dar valoarea unei lucrări e cu atit 
mai accentuată, cu cit mai multe discuţii poate provoca în jurul 
problemei ridicate. Si lucrarea d-lui Ciobanu are acest dar. 


V. Harea 


lar dacă aceşti fruntaşi ai mişcării ar fi fost naționaliști cu nuanță tradiționalistă 
mai pronunțată, s'ar fi propus vechia denumire de <Statul Inalt», Şi m primul şi 
în al doilea caz sugestia autodeterminäril unirii ar fi avut mai puţin efect asupra 


Miscellanea 


Premiul Nobel 


Premiul Nobel tru literatură de anul acesta a fost decer- 
nat scriitorului a "Thomas Mann. Pe cei ce văd în Tinas 
Mann numai pe autorul „Morii în Veneţia”, această alegere i 
poate surprinde, premiul nordic incurajind în general operele gran- 
dioase, dar mai ales pe cele profund sănătoase şi optimiste. Dar 
„Moartea în Veneţia“ are ceva morbid şi decadent. Alle cărți de 
ale sale „Tonio Kröger*, „ber Kleine Herr Friedemann“, sint a- 

rite, pesimiste, deprimante. A 

8 Nur trebue ee un alt aspect al operei marelui scriitor 
german, pe care desigur l-a avut în vedere juriul scandinav. Opera 
lui Thomas Mann reabilitează burghezul german şi burghezul a 
genere. Citeodatä ironizat, alteori atacat deadreptul, cetățeanul de 
mijloc din operele sale, e, de cele mai multe ori prezentat într-o lu- 
mină indulgentă şi ințelegătoare. Conflictul dintre burghez şi aven- 
turierii romantici ori excrocii fără căpătăiu nu e rezolvat în contra 
celui dintäiu. De la „Budden brooks“ roman scris la 26 de ani, 
frescă imensă a unei familii de mari armatori din Lübeck şi până 
la „Dezordine* ori „Tristan“, omul de treabă, resemnat şi lovit e 

rivit cu o lacrimă de induiogare. Şi apoi, în orice caz, impartia- 
[tatea lui Th. Mann e perfectă. Chiar cînd alunecă puţin panta 
decadentă îl salvează ironia. Şi un fel de melancolie „ala e3 
care constituesc farmecul neintrecut al romanelor şi nuvele 
sale. —X. V. 


Wilhelm Rein 


S'a stins la lena, acum cîteva luni, sub povara unei adinci 
, În virstä de 82 ani. h 
+ «Vater Rein», cum i se spunea în intimitate de e a 
său auditor (peste 2000 oameni de şcoală, veniţi din lumea in- 
treagă i-au frecventat seminarul pedagogic) dispare nu numai Ai 
vestit profesor, un „teacher ge dar şi ultimul reprezen 
igi a i her ne. 
= we ee 20 dice în cîteva rînduri insemnätatea 
ştiinţifică a operei şi valoarea morală a omului, pe care l-a pierdut 
germană, dar cine i-a cetit lucrările şi mai ales cine i-a cu- 
noscut activitatea poate avea justa intuiţie a golului produs prin 
moartea acestui pedagog german. 


MISCELL ANER et Ara 


Atit în activitatea cit şi în cugetarea sa, Rein avea ceva ce 
a în înălțimi. 
Ca teoretician, el concepea pedagogia ca un fel de „filosofie 
a culturii, destinată să întărească şi să dezvolte forța 
fizică şi morală a individului şi poporului“; ca o „coloană de foc, 
care premerge practicei pedagogice ca să-i arate drumul“; ca 
„regulatorul ştiinţific. al educaţiei naţionale”, 

Paralel cu aceste principii, Rein atribuia şcoalei menirea de a 
fuziona în fiecare individ calităţile unui „bun creştin“ cu acelea 
ale unui „brav cetăţean“ şi de a realiza din neamul său „un po- 
por pur“, „un popor liber“, „un popor tare“. Acestor idei dezvol- 
tate în studii, ale căror titluri ar umple mai mult de trei pagini, 
ei sa consacrat cu acel zel, pe care Grecii l-au denumit Eros, 
punind în serviciul lor toată puterea sa de muncă, şi deosebindu-se 
astfel fundamental de atifia alţi pedagogi de catedră, care—in si- 
tuaţii similare—numai mimează elan şi devotament, 

Merite şi mai apreciabile şi-a dobindit Rein domeniul 
practicei pedagogice. Elev al lui Stoy şi Ziller, el a teorganizat 
seminarul pedagogic din lena, ataşindu-i o şcoală de aplicaţie 
pentru practica studenţilor—şcoală, care a fost luată ca model la 
organizarea multor seminarii pedagogice. A deschis impreună cu 
Dr. Dettmer celebrele „cursuri universitare de vacanţă“, care s'au 
ținut pe lingă universitatea acelulag oraş 23 de ani, fără intreru- 
pere, frecventate fiind nu numai de europeni, dar şi de admiratori 
din alte continente. Şi-a stimulat auditorul pentru opera de des- 
coperire a celor mai juste procedee de predare în instrucție, eri- 
jind în dogmă didactică principiul că „numai învățămîntul, care se 
desfăşoară metodic, potrivit legilor spiritului, poate avea forță dura- 
bilă în educaţie“. Interesante-s apoi sforfärile lui Rein de a-şi 
entuziasma elevii pentru profesiunea de educator ca şi acelea dea 
face din lena—pentru mai mult de două decenii—focarul de-un 
renume mondial al pedagogiei germane. Privit şi din acest punct 
de vedere, cit de tare diferă Rein de atifi pedagogi de rind, care 
se complac întrun gen de „Amtspădagogik“, limitindu-şi disciplina 
la citeva ore de curs! 

Demnă de relevat e şi creaţia sa literară, neobişnuit de bo- 

gată, în centrul căreia stă cu o valoare neperimată vestita colecţie 
„Encyclopădisches Handbuch der Pädagogik“, în 10 volume, unică 
in momentul apariţiei ei (ed. I la 1899; ed. Il la 1905) şi încă 
neîntrecută nici de „Lexikonul“ lui Roloff şi—se pare că—nici de 
acela al lui Schwartz, care e în curs de tipărire, 
Dar rolul de-o semnificație istorică, pe care Rein l-a împlinit 
cu egală competinfä şi devotament a fost cel de pioner neobosit 
al pedagogiei herbartiene. Pe acest drum, pe care a militat mai 
bine de trei decenii, el a contribuit mai mult decit oricare altul la 
opera de „herbartizare* a şcoalei din mai toate ţările civilizate— din 
Statele-Unite ale Americei şi pănă'n Japonia, inclusiv o parte din 
Franţa şi Elveţia. 


392 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pentru învățămîntul rominesc, W. Rein a avut un dublu rol: 
nu numai că pănă la războiul mondial, şcoala noastră a trăit a- 
proape două decenii sub raza de influență a pedagogului din lena, 
„herbartizindu-se“, dar totodată ela fost—dintre pedagugii apuseni 
din ultima vreme—cel mai audiat şi mai cunoscut de romfni, 

Dar, cu toată opera şi activitatea semnalată, viaţa lui Rein 
s'a încheiat intr'o atmosteră de o impresionabilă uitare. Nu numai 
publicistica străină, dar nici chiar cea germana—nici aceia a na- 
țiunii, căreia fi aparţinea şi la a cărei glorie ştiinţifică colaborase 
merituos—n'au manifestat o atenţie mai deosebită. In epoca revo- 
luţiilor noilor curente pedagogice, care au adus cu ele un val de 
dictatură a cuvintelor şi formulelor exclusiviste, precum şi o specie 
de paue. isterică pentru reforme şcolare, Rein putu fi nu numai 
uitat, dar şi acuzat. S'a împărtăşit şi el din disprețul şi reproşurile, 
pe care „oamenii noi*—acei „rerum novarum cupidi" —le-au adus 
şcolii herbartiene, unilateral calificată de „şcoala instrucției“, „a 
cărţii“, „a auzului“, „a vorbii“, „a gurii“, „a limbii”, „a trecutului“. 

insă, atit în istoria filosofiei cit şi în aceia a pedagogiei, re- 
venirea la sisteme mai vechi de gindire sînt fenomene frecvente. 
Adeseori idei şi formule ale cugetătorilor altor epoci au fost revi- 
vificate printr'u reluare entuziastă. Aşa dar nu e exclusă posibili- 
tatea ca vremea, care adesea intervine să repäre nedreptätile 
istorice, să realizeze o resurecfiune a ideologiei herbartiene şi im- 
plicit o recunoaştere obiectivă şi dreaptă a valorii operei şi activi- 
tät lui W. Rein.—S. Birsänescu. 


O faptă unica 

Toate ziarele au relevat şi adus laude gestului d-lui C. Ha- 
mangiu, consilier la inalta Curte de Casație, care a donat suma 
de cinci milioane pentru a se constitui din ea o serie de premii 
pentru pictură, poezie, critică literară etc. Ingrozifi şi noi de deca- 
denfa spiritului care din zi în zi e tot mai accentuată, aducem 
toate omagiile acestui gest în adevăr unic. Trăim timpuri grele. 
Dificultăţi şi mizerii de jur împrejur. Toată lumea luptă din greu 
pentru traiul zilnic. Literatura arta au ajuns un lux aproape 
nepermis, 

O mentalitate excesiv politică, economică în orice caz mili- 
tanta pentru bunuri păminteşti s'a deprins să dispretuiasca valo- 
rile spirituale. Şi în această ambianfä, iată un specimen rar, care 
däruegte, tot avutul său, probabil nemogtenit ci strîns cu muncă 
grea din cărţile şi lucrările sale juridice, pentru premii literare şi 
artistice, Şi fiind 4 de profesie, nu le däruegte mäcar pentru 
autorii de coduri, ci pentru literatură. Noi publiciştii întru literatură 

im d-lui Hamangiu pentru că ne-a redat in, cali- 
tatea timpului nostru şi că a reabilitat ceiace un pesimism 
începuse să arate ca ceva absolut pierdut. —V. R. 


N P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Gib 1. Mihăescu, Vedenia, N i 
mensch", 735 uvele, Editura „Cartea Romi- 

n nuvelistica noastră, in care preocuparea psihologi 
dramatismul se intilnesc rar şi sint 3 n ei . 
um plat realism anecdotic, alte ori de un subiectivism fad, d. Gib 
Mihăescu a izbutit să se impună de la primele lui încercări, prin- 
trun simţ deosebit al vieţii interioare şi un suflu tragic de mister 
şi rii 5 

şi în „Grandifiora“, motivul principal al celor mai multe 
din nuvelele acestui volum, e acel erotic, subt a i i 
şi adesea crud sau lubric. r p 

Eroii preferaţi ai d-lui Mihăescu sint de obiceiu soți ingelafi 
sau care bănuesc ingelarea, roşi de chinurile geloziei şi obsedafi 
până la nebunie de imaginea fizică a unei femei, pentru care 
comit, minafi de o irezistibilă pomire, violenţe sau crime. 

„Femeile din nuvelele lui au deasemeni un farmec aţiţător şi 
enigmatic, iar subt aparenţa lor adesea trufaşă, rece şi statuară 
sint consumate de dorinfi pätimase şi arzătoare. 

Preocupat în primul rind de a reda stări psihice, d. Mihăescu 
reduce la strictul necesar elementul anecdotic şi cel descriptiv, 
oprindu-se ‚cu preferinţă asupra momentelor de criză in care ale- 
gerea detaliului semnificativ şi revelator iluminează uneori colţurile 
cele mai obscure şi tăinuite ale sufletului. 

Nuvela ca „Sfirşitul“ sau „Între porfelanuri* sint în privința 
aceasta caracteristice şi prin ascufimea şi luciditatea analizei, pa- 
teticul şi fatalismul lor pasional, de o rară putere emotivă. 

Singurul defect care se poate reproşa d-lui Mihăescu în nu- 
velele lui erotice e doar o lipsă de măsură, ca să nu spunem, un 
abuz în evocarea situaţiilor, scabroase sau de un naturalism prea 
brutal. În „Vedenie* de pildă, scena violului comis de ordonanță 


12 


204 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


soţiei căpitanului, macabră, nantă şi sadică, nu e lip- 
sita de 0 notă de exagerare şi iciu, care tulbură efectul 
ci = "deosebit al autorului in crearea unei atmosfere grele 
de neliniste şi teamă, sinistră sau tragică, apare pe alt registru 
decit acel erotic, în minunata nuvelă „Trotta“. 2272 
Sentimentul de groază care stäpinegte pe cei trei soldaţi rä- 
täcifi, inghefafi şi asediați de lupi, pe meleagurile Basarabiei în 
noaptea viscoloasă a Crăciunului şi face pe fostul dascal Pintilie, 
în misticismul lui naiv să vadă în imaginea unei troifi aprinse, pe 
Christ luptind cu legioanele infernului e redat aici cu o forţă ha- 
lucinantă şi un fior straniu, demne de un maestru al fantasticului 
lugubrului. E 
d Veiis contribue la realizarea suggestiei în cele mai puter- 
nice din nuvelele d-lui Mihäescu, e aläturi cu un stil foarte per- 
sonal şi bogat în impresii de o deosebită freschefä, corespondența 
tainică între mediul evocat şi anume stări interioare, un fel de 
complicitate ritmică intre climatul fizic şi cel uman, alcătuind una 
din trăsăturile esenţiale ale tehnicei lui artistice. 3 
Aceste insușiri preţioase şi rare, ne indreptățesc să nădăj- 
duim, că d. Gib Mihăescu, care s'a dovedit un original şi excelent 
dramaturg, va izbuti să ne dea cîndva, romanul pasional sau poe- 
tico-fantastic, pe care-l aşteaptă încă literatura noastră, 


Octav Botez 


* 
~ * 


onici, Noul seminar, Cultura Naţională, 1929. 
8 despre care sa spus cindva o vorba bună sau o 
apreciere elogioasä e pentru cetitot obiectul unei excepfionale 
atentü. Ea te constringe la conştiinciozitate extremă, ea este 
punctul de intilnire al părerilor, de verificare a opiniunilor. In ju- 
rul ei planează acel prestigiu misterios şi pa pir pe care îl 
menţine lipsa cunoștinței exacte şi mai ales a spirit de curiozitate 
tă, 

> un astfel de sentiment—de timiditate, de uşoară emotivitate 
organică şi oarecare nesiguranţă de apreciere — am luat în mină 
romanul lui Leon Donici. „Noul Seminar“ apăruse în Rusia ta- 
ristă din preziua marelui räzboiu. Deja in anul apariţiei sale, cartea 
lui Leon Donici—pe atunci numai Leonid Dobronravov—fusese elo- 
gios apreciat de critica rusă contemporană. Aseşov îl numise chiar 
„un eveniment în literatura contemporană“ şi remarcabilu-i succes 
depăşi graniţile imperiului rus; curind văzură lumina tiparului tra- 
ducerile sale în limba germană şi poloneză. > 

Poate că pentru noi acest eee ; 5 se 2 Ara 
acum necunoscut, dacă împrej e nu l-ar i 

a revoluţiei ruse pe pămintul Basarabiei revenită subt stă- 
pinirea străbună. 


______ RECENZIE 385 


Intimplarea l-a fäcutsä cunoască un bun animator al ortodoxis- 
mului devenit curind colaborator al unei reviste de necontestatä 
autoritate: autorul traducerii sale in romineste, Astfel literatura 
națională a cunoscut un talent de excepțională valoare, iar Leon 
Donici a străbătut coloanele celor mai preţioase reviste romineşti. 

N'aşi vrea să caracterizez in rînduri necomplecte viața aces- 
tui scriitor din nefericire și azi atit de putin cunoscut, dar aşi pu- 
tea oare uita activitatea-i prodigioasă din ultimii ani şi pro- 
paganda romineascä dela Paris întreprinsă printre Rominii refugiați 
din Rusia revoluţionară ? Despre el, omul care şi-a epuizat ultimele 
zile în acea absorbantă şi chinuitoare viaţă de surmenaj conti- 
nuu pentru salvarea sufletelor rătăcite dela crezul naționalismului 
adevărat, nu vorbesc rîndurile de faţă, ci va vorbi mai drept şi 
mai complect aprecierea obiectivă a viitorului. 


Nu mi-am închipuit niciodată că viaţa, ce se desfăşoară 
întrun modest oraş provincial într'o atmosferă complect lipsită de 
orizont şi permanent asfixiatä de viciu şi brutalitate, poate închide 
în sinul ei variate conflicte de ordin sufletesc. Interiorul bogat al 
unei vieţi atit de sarbădă şi uniformă aparent, a fost o surpriză 
neinfeleasä pentru mine încă în primul moment. 

Am infeles-o însă curind, cînd am surprins in paginile căr- 
ţii viața zbuciumată de adolescent, descrisă de cel mai bun dintre 
reprezentanţii ei, 

E fără îndoială o viaţă de luptă, de cancanuri şi odioase 
întimplări ce merg pănă la cruzime și bestialitate. 

Pentru acel ce şi-a închipuit adolescența ca un roman de 
lungă şi inepuizabilă reverie, de planuri de salvare, dorinti de li- 
bertate şi fantazie creatoare de ideologii, adolescentul-tip pe care 
îl prezintă Leon Donici în viaţa Seminarului trăit, este o deziluzie 
complectă şi o caricaturizare desăvirşită. Viaţa seminarului inchi- 
zitorial, copleşit de vicii şi scoborit mai jos decit treapta ultimă 
a celui mai decăzut mediu familiar, atingind bordelul şi depăşind 
localul de depravare sexuală, impunea sufletului tinăr, neobosit gi 
viguros al adolescenfului acei răspuns puternic care sfirşea nu o- 
dată cu brutalitate şi exasperarea maximă a conducătorilor săi. 

Nu a fost mijloc de luptă laşă, ascunsă şi deghizată meschin, 
pe care să nu-l fi încercat seminariştii pentru a suprima ultima e- 
pocă de autoritate în şcoala lor. Căci orcit cinism s'ar ascunde 
aici, dar revolta tinărului care aruncă în fata directorului a- 

devărul laşităţii, nedreptăţii şi pervertirilor sale monahale, este mai 
puternic şi mai răsunător decit consideraţiile de ordine şi disciplină 
naive şi ipocrite cu care erau constringi seminariştii la tăcere. ŞI 
ce poate fi oare mai dezonorani decit acea teroare, întreruptă 
ici-colo de sdravăna bătae pe care o primeşte călugărul spion şi 
fariseu, inspector de dormitoare, pupitre şi scrisori, sau disprețul 
pe care il primaşte în obraz—subt forma cea mai cinică şi abjectä 
directorul acestei închisori, 


ae ATA ——— 


Dar in familiaritatea aceia vulgară a numelor falge, de- 
numirile cu m ee triviale ce abundă, sint desigur suficiente 
pentru a manifesta elevilor față de profesorii lor. E în 
această caracterizare unanimă a temperamentelor adevărul profund 
pe care îl creiază întotdeauna sugestia masei sau colectivităţii. 

Şi mă gindeam, cetind aceste pagini in care suflete tinere, 
demne de o soartă mai bună, se pervertesc până la cinism şi se 
urăsc pănă la brutalitate sanguină, mă gindeam la acea ordine 
spirituală, superioară gi demnă, seducătoare şi captivantă pe care 
a reuşit să o institue catolicismul în instituţiile sale. Ce diferenţă 
extraordinară zi izbitor contrast între lumina unei vieţi în care 
sacrificiul pentru un scop imaterial este unicul sens al ei, şi acea 
goană inspäimintätoare după vulgare satisficaţii materiale, dedub- 

ă şi suspiciune. l 
2 Tears Da wre in mijlocul acestui furnicar de vicii şi 
„decădere abjectä, dotat cu acea delicată sensibilitate pe care o 
creiază sufletul nevinovat dar — 2 de atmosfera mult prea 
ă pentru nervii şi simţurile sale. 
. 2 dragostea matern „ vai Er es 
i în seminar, impresionat de ce îl am j 
re ispravă seminarialä, el se ruga în fiecare zi lui D-zeu pentru 
sfirşitul acestui lung zi mult obositor canon. 

Atunci abia a început viaţa nouă şi liniştită pe care o aştep- 
tase atit de mult. 

Mircea Mancas 


* 
* * 


r. I. , Istoria Rominilor. A 

pr dn sah programe analitice—scrie părintele Lupag— 
simplificind învăţămintul istoric în cursul secundar inferior, m'am 
simţit îndemnat a reface manualul meu de Istoria Rominilor, pu- 
blicindu-l acum în două ediţii. Una amplificată potrivit cu cerințele 
programei pentru ultima clasă a liceului, Cealaltă, redusă consi- 
derabil, ca să corespundă ultimei clase a gimnaziului“. 

Ediţia pentru clasa 7-a nu numai că a fost amplificată ca 
număr de fapte, dar a fost modificată şi ca manieră de tratare. 
Autorul a folosit o metodă uşor sociologică. A dat o deosebită 
atenfiune alegerii criteriului după care Istoria Rominilor trebue im- 
părțită in epoci, folosind concluziunile la care ajunsese intr'o Iu- 
crare a d-sale anterioară de sinteză a Istoriei romineşti. h 

Pe de altă parte, autorul consacră un lung capitol chestiunei 
de „Kulturgeschichte“ a factorilor istoriei, a factorilor determinanfi 
ai vieţii unui popor. Părintele Lupaş distinge şapte asemenea as- 

în dezvoltarea neamului nostru : factorul geografic, etno- 
grafic, religios, rațional, tradiţional, juridic şi moral. In această 
parte a manualului său autorul devine, după cum vedem, aproape 
sociolog, 


„RECENZII 07 


Epocile in care trebue împărțită Istoria noastră sint urmă- 
toarele : -L Epoca formațiunii poporului romin şi a organizaţiilor 
lui primitive. Este descrierea felului cum nenumărate seminţii di- 
verse S'au amalgamat şi au dat tipul etnic şi social relativ unitar 
pe care l-au găsit descălicătoarele. Il-a epocă este aceia a orga- 
nizării politice, culturale, sociale şi economice a voevodatelor ‚gi 
principatelor romine, Perioada Intemeerii celor două principate du- 
nărene Politica de basculă a primilor voevozi. Domniile lui Mircea 
şi Stefan. Aceste împrejurări duc la o relativă independenţă poli- 
tică. Viaţa internă se organizează şi ea in instituţii simple dar 
trainice. Vine însă căderea subt Turci, căreia ii urmează o decă- 
dere cumplită în toate domeniile. 

A Ill-a perioadă, părintele Lupaş o numeşte acela a „ten- 
dinfelor de unitate naţională, politică, religioasă şi culturală”, E 
epoza in care căderea noastră subt Turci devine din ce în ce mai 
apăsătoare. S'ar părea atunci curios că tocmai într'o asemenea 
perioadă să apară tendinţa de unitate naţională. Dar lucrul se lä- 
mureste dacă ne gindim la caracterul foarte particular al supuşe- 
niei noastre faţă de Turci. Era o vasalitate pur pecuniarä, o de- 
pendinţă fiscală. Tributul şi anexele lui deveneau din ce in ce 
mai apăsătoare. Dar viaţa politică şi sufletească internă era absolut 
neatirnată de voința Sultanului. Domnul devine un personaj odios : 
un simplu incasator general de impozite ; dar tocmai de aceia, 
pentru a putea stoarce cit de mult, Turcul îi lasă puteri discreţio- 
nare, şi-l dispensează de orice control. Aşa încit un domn mai cu 
conştiinţă şi în bine de neam avea prilej uşor de a „da lovituri“ 
în politica internă, In ciuda unei incontestabile mizerii materiale, 
niciodată tendinţele de cătră a viaţă rominească neatirnată nu se 
puteau manifesta mai cu uşurinţă. Decit, tot atit de uşor cum 
puteau începe, tot atit de ușor puteau fi reprimate. Căci sistemul 
de succesiune la domnie permitea o stare de uzurpări cronice de 
tronuri. Şi tendinţele de unitate erau spulberate chiar fără inter- 
venfia directă a Turcului. 

A IV-a perioadă este aceia a Rominiei moderne, a „intăptuirii 
succesive a unităţii naţionale politice, epocă ce debutează cu re- 
volutia lui Tudor. 

Cartea Părintelui Lupaş are multe calităţi. Mai intăiu ca formä 
exterioară e plăcută. Tipar bun, hirtie bună, cartonaj solid. Ca 
redactare, regăsim stilul limpede și imajat al Profesorului dela Cluj, 
asupra căruia am atras totdeauna atenţia, In ce priveşte calităţile 
de fond, constatăm o mare preocupare de împărțire logică a ma- 
teriei, de proporfionare a locului dat evenimentelor potrivit impor- 
tanfei lor generale în dezvoltarea istorică şi socială a poporului 
tomin. Pe de altă parte o preocupare de a generaliza puţin, de a 
ajunge la concluziuni sociologice. Preocupare nu foarte accentuată— 
poate că nici n'ar fi fost bine intrun manual de şcoală—, totuşi 
sensibilă, Cind mă gindesc la trintirea „pall-mali* a materiei din 
manualele d-lui Jorga, la înjurăturile cu care d-sa gratifică pe 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


voevozi „neeuviinciogi* care n'au onoare să-i fie simpatici (incă 
amintesc cum pe Gaspar Gratziani din „nebunul de Gaspar“ nu-l 
mai scoate), Pe mine, care iubesc pitorescul, manualul d-lui lorga 
m'a umplut de fericire. Dar punctul de vedere al elevului de liceu 
e perfect să fie altul. 8 

pe Pärintele Lupaş are în schimb un mare talent la împărțirea 
riguros logică a materiei. li lipseşte poate talentul detaliului anec- 
dotic pe care îl găsim în manualul d-lui Floru (vorbesc de ve- 
chiul manual, pe cel nou nu ham cetit) ; nimic nu e mai important 
în Istorie ca ştiinţa alegerii Detaliului caracteristic pentru ilustrarea 
unei mentalități generale. Deaceia manuale ca ale lui Malet ar 
trebui să fie veşnicul model al autorilor de cărţi didactice. 

Şi fiindcă a venit vorba de Malet: pentru ce nu se adoptă 
şi la noi sistemul capitolelor scurte, cu un titlu sugestiv, scris pe 
marginea filei, şi dacă se poate şi cu o ilustrație, lată, de pildă, 
manualul d-lui Profesor Lupaș. E aşa de bine „compus încît 
aproape i-am putea noi scrie aceste subtitluri cu cerneală. Dealtfel, 
sistemul e avantajos pedagogicegte şi pentru că oferă şcolarului 
un spectacol mai sinoptic. 

Dar să revenim la conţinutul cărţii părintelui Lupaș. D-sa a 
văzut că evenimentul care determină toată specificitatea dezvol- 
tării noastre nationale a fost căderea subt Turci (este şi ideia, 
fecund exploatată, a d-lui Filitti), In special dela o vreme cînd 
orice speranță de recistigare a independenjei faţă de poartă s'a 
văzut că trebue abandonat. Momentul cind—ca să întrebuințăm 
expresia d-lui Filiti—am început a fi „încercuiți“ de Turci, acest 
moment nu se poate fixa la o dată fixă. Se poate doar spune că 
se cuprinde între Mohaci şi asediul Vienei, mai aproape de primul 
decit de cel de-al doilea eveniment. Aşa că părintele Lupaş proce- 
deazä, cred, exact, făcind să înceapă a treia perioadă a toriei 
Rominilor cam dela Mihai Viteazul. I A 

Termin atrăgind atenfiunea asupra unei alte calităţi a cărţii 
părintelui Lupaş. Aci, ca şi în celelalte lucrări ale d-sale îl vedem 
reuşind în sforfarea de a ne prezenta de front şi solidar citesi 
trete principatele locuite de Romini. AA 

Deasemeni, excelentă ideia de a pune o sumară bibliografie 
la finele fiecărui capitol mai important. 


D. I. Suchianu 


* 
5 * 


Victoria E. Voinov. en 72 — intermediul cromocitelur 
la Nevertebrate, Academia romînă b 
& E o lucrare întinsă, de peste 200 pagini, cu IX plange atară 
de text şi in care, după o scurtă introducere, se expune proce- 
deu! de cercetare şi materialul pe care s'a cercetat. 


E cunoscut că atit la ümale superioare cît şi la cele infe- 
rioare sint celule în care se adtnà culori. Aceste culori pot fi de 
folos animalului, dacă-i dau a &uloare asemănătoare cu a mediului, 
dacă absorb anumite radia ori evită pătrunderea în corp 
a altora. 

Oricit ar fi de utile orgă 
se produc „in vederea“ ace 
nu de mult. 


Diverşi cercetători, pe material deosebit de acel ales de au- 
toare, au ajuns la încheerea că pigmenţii sint în genere produse 
de exercitie, adică produse născute din reacfiunile necontenite care 
intrefin viaţa şi pe care organismul caută să le elimine. De aceia, 
în genere, asemeni produse se grămădesc în unele celule migra- 
torii. Aceste, îmbibate cu materia colorată într'un organ oarecare, 
se pot mişca pănă în piele, pentru ca de acolo să fie depărtate 
prin desprindere. Ori rămin asociate cu altele asemene lor multă 
vreme, cind sint şi de folos animalului. 

Cum datele problemei se pot descurca numai cu cercetări 
ingenioase şi de foarte lungă durată, multi naturalişti au căutat să 
dezvolte problema şi teoretic. Sint citeva ipoteze foarte mult des- 
bătute, iar pentru soluționarea lor contribue serios şi lucrarea 
d-nei Voinov. 

D-sa stabileşte, între altele, că la materialul ales şi cercetat : 

1. Celulele în care se adună ori se fabrică pigment sint de 
origină mezodermică, adică din țesutul ce formează pieliţele dintre 
muşchi, din jurul matelor, din partea adincă a pielii. Dacă ajung 
în partea superficială a pielii nu insamnä că s'au născut acolo. 

2. Sint regiuni anume in adincul organismului unde iau naş- 
tere pigmenţii şi apoi se'mprăştie în jurul organelor, prin migrarea 
celulelor cu pigment. 

3) Țesutul pigmentar e un ţesut excretor, in care se acu- 
mulează produse de descompunere organică şi prin reacfiuni par- 
ticulare se colorează şi se aşează în celulele pigmentare, care se 
pot asemăna cu celulele ghindurilor. 


4. Pentru formarea pigmentului lucrează anume produşi pro- 
toplasmici pe care se fixează materia colorantă, dacă nu e cumva 
in stare de soluţie in anume vacuole din protoplasmä. 

5. Ca orice element glandular, cromocitele se istovesc, apoi 
se dezorganizează din pricina puternicei lor activităţi. 

6. Această distrugere terminală are loc in piele, unde incepe 
şi eliminarea celulelor moarte prin neconten ita näpirlire şi înnoire a ei. 

Problemele ce se leagă cu lucrări ca a Doamnei Voinov sint 
de o mare importanţă nu numai biologică generală, ci şi medicală, 
deoarece fenomenele ce se urmăresc la Nevertebrate nu lipsesc 
nici la Vertebrate şi om şi multe din ele sint în legătură cu va- 
riafiuni în starea sănătăţii noastre. Numai că pentru ralizarea 
lor încă n’avem material îndestulător, cu toate că şi in diverse 


ului, e greu să admitem că ele 
ivutilităţi, aşă cum se admitea pănă 


400 VIATA ROMINEASCA 


laboratorii ale Universitäfilor noastre cagi in străinătate se lucrează 
cu Ändirjire a pătrunde cit mai adinc în misterul chimiei 
organismelor, deci în misterul fenomenelor intime ale vieţii. 


B. 


André Siegfried, Les Etats-Unis d'Aujourd'hui, 1929, A. 
Colin, 362 p. Bibſiotheque du Musée Social. Cu 8 hărţi şi figuri. 

Printre cărțile care descriu o civilizaţie oarecare, sint unele 
menite să rămînă multă vreme clasice. Aşa este „Kultur der Re- 
naissance“ a lui Burkhardt, sau „Cite Antique“ a lui Fustel de 
Coulange, cărți vechi de a trei sferturi de veac, totuşi ne- 
depăşite încă. Aşa este „Histoire de peuple anglais“ (au 19-me 
siècle) a lui Hélie Halevy. Aşa este insfirgit, pentru Statele-Unite 
ale Americei, cartea lui Siegfried. 

Ceiace au particular toate aceste lucrări este că aliază o 
informaţie de reporter cu exactitatea unui om de ştiinţă: istoric, 
etnograf şi statistician totdeodatä. lar toate aceste lapte brute, 
sint comentate larg enie rai intr un spirit sociologic, capabil să 
tragă concluzii de ansamblu. 

Cartea lui Siegfried consideră Statele-Unite in ultima lor fază- 
Cetitorul va fi poate surprins să vadă că cele trei parti in care 
este impärtitä cartea tratează una chestia rasselor, adică problema 
asimilării diferitelor colectivităţi, şi problemele moralo-religioase 
pe care aceste conflicte le deşteaptă ; partea doua e consacrată 
faptelor economice ; iar partea treia faptelor politice. 

Dar aspectul cultural ? Şcoala, ştiinţa, arta, gindirea, filosofia 7 
Au fost lăsate deoparte ? 

Intr'adevär, au fost lăsate de oparte, dar nu de autor ci de 
Americani ei însuşi. Intr'adevär, America are civilizaţie. Dar nu 
are cultură. Are o civilizaţie materială impresionantă, care înglo- 
bează şi astixiază orice veleitate de gindire. Religia însăşi este 
concepută aproape industrial, supusă criteriului economic al maxi- 
mutui de rendament. Cit despre artă, şcoală, filosofie, ştiință— 
acestea-s ca şi neexistente. 

Universitățile lor sint splendide, Paradisul nu-i decit o 
copie anostă a lor. Dar în ce priveşte partea propriu zis culturală, — 
constatăm cu uimire că este ape complect absentă. 

„În Universităţi— scrie d. Siegiried — majoritatea Studenţilor 
solicită dela Inväfämint adevăruri gata-făcute. Ei cer profesorilor 
nu o cultură, ci un instrument de succes", 

Ştiinţă nu au. Artă nu au. Adică au, la dreptul vorbind, 
cinematograful, Dar d. Siegfried este probabil dintre aceia care 
nau înțeles încă ce mare şi adevărată artă este ecranul. E drept 
că actualmente Americanii nu mai fac artă cinematografică, ci 
filme vorbitoare, care-s orice afară de artă. 


REC 401 


In schimb, Stateie-Unite cunosc o prosperitate economică 
— tă, un confort imaginabil pus la dispoziția ultimului 


Aceastä bogäti te de altmi 

ogätie este de nteri usor explicabilä. Statele- 
Unite au o ulatie extrem de rară. Pe 8 suprafafä aproape cit 
Europa, de abia 105 milioane de oameni! (Europa are 5001). Si 
sint garanţii serioase că această cifrä nu va fi iute depășită. Un 
maltuzianism convins face pe American să prefere totdeauna un 
Ford unui copil. Cit despre mişcarea imigrației, ea este oprită cu 
severitate. 

De altfel, toată această prosperitate materială este plătită, 
plătită scump, cu „sacrificii tragice“ cum spune d. Siegfried. Li- 
bertatea de gîndire nu există. Nici pe vremea inchiziţiei nu s'a 
cunoscut sclavie spirituală mai complectă. E drept că Americanul 
nu se plinge. Nu simte prea deseori că a îi o persoand e un i- 
deal mult mai nobil decit acela de a fi un individ cu stare. În 
America există mişcări ca aceia a lui Ku-Klux-Klan, sau procese 
scandaloase ca acela al învățătorului care îndrăsnise a susține 
teoria darwinistă a descendenţii omului din Maimuţă—care nu se 
mai pot petrece nicăeri în Africa sau in Asia. 

Din cartea d-lui Siegfried reiesă clar că Americanii sint nişte 
sälbateci imbogäfifi, şi nişte copii fericiţi feriti de chinuitoarea 
dorință de a ajunge persoane. 

D LS 
* . * 

Louis- Charles Royer, Au pays des hommes nus, 1929, 

Ed. de France, 216 p. cu 16 gravuri hors-texte, Bucureşti, Li- 
brăria Hasefer. ' 
. Este o carte de reportagii. Reunirea cronicilor scrise în ul- 
timui timp in „Gringoire* asupra mişcării naturiste şi nudiste. 
Interesant, ca tot ce e reportagiu. Mai puţin interesant cind au- 
torul face reflecţii personale de frantuz de serie, prin reflecţii pline 
de acea polissonerie ieftină şi onestă a francezului mijlociu. 

Sint numai reportagii. Autorul nu ştie destul să gindească 
pentru a adinci rostul şi dedesupturile psihice și sociale ale acestei 
mişcări curioase gi surprinzătoare. 

L. Ch. R. ne descrie citeva din acele Freipark-uri unde 
Germani de toate virstele, uneori familii compuse din mamă, tată, 
fete, gineri şi nepoți, vin să stea ceasuri întregi fără absolut nici-un 
veşmint pe ei, făcînd gimnastică suedeză, jucindu-se cu mingea 
medicinală, aruncind cu discul şi javelotul, fäcind nataţie în lac sau 
in piscină, apoi cursă pe jos, apoi jocuri în comun, apoi mincind 
şi ascultind muzica, întinşi pe iarbă, la soare, 

La douăzeci şi două de ceasuri de Paris se găsește un a- 
semenea parc de Freikörperkultur, în satul numit (probabil tocmai 
de aceia) Nackendori, dirijat de profesorul Hugo. Cele trei fete 
ale sale, soția, bonele, toată lumea circulă complect goala. 


mo VIAȚA eee 


fetele înoată toți ca nişte rechini. Cea mai perfectă 
ern — or domneşte între ei. Fireşte, castitate atita 
vreme cit sint în Freipark. Odată ieşiţi de acolo, odată reimbrä- 
cafi, este foarte normal să se gindească la amor şi foarte posibil 
să le vie chiar oarecare gînduri lubrice. Totuşi intro mai mică më- 
sură decit unuia care n'ar fi adept al nudismului. Nudismul intro- 
duce o notă de sinceritate şi adevăr care va profita Nlirturilor vii- 
toare practicate cu haine. Ă 
altfel Germanii au fost totdeauna extrem de curagiogi şi 
cinstiţi în chestiunile sexuale. La ei Uniunea liberă este foarte 
räspinditä. 
privinfa aceasta existä o mare egalitate intre sexe. Fetele 
inteleg să-şi valorifice aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii la plăcerile 
şi distracţiile dragostei. Cit despre copii, toată opinia blică re- 
cunoaşte femeii facultatea de a nu îi face decit dacă e sigură 
-i va putea c cum se E E 
ză pi (net head e mai mult decit w obiceiu 2 
i ttiv. E aproape o religie. E foarte greu de exprimat in ce 
Consti ea, Si a oger nu pare a 0 fi descoperit. Totuşi, din 
faptele relatate de d-sa rezultă că nudismul are moralmente ca 
scop cultul decenfei in relaţiile dintre bărbat gi femee. Pare para- 
doxal. Totuşi aşa este. Intr'adevăr vederea ia lumina zilei şi în 
faţa a cincizeci de martori a organelor genitale face să dispară 
încetul cu încetul acea supra-incälzire a imaginaţiei care duce pe 
atifia tineri la cite un amor nepotrivit capabil să le distrugă viaţa. 
Adolescentii se obişnuesc încetul cu încetul să aprecieze alte ca- 
litan decit aceia a cochetăriei excitante ; în deosebi învaţă a prefui 
grația; graţia, acea insugire foarte curioasă, totodată fizică şi 
orală. . 
Sr În tot cazul, argumentele sint de prisos. Rezultatele contează. 
rezultatele sint acestea : . 
8 1 Mişcarea nudistä ciştigă din ce in ce mai mulţi adepţi în 
Germania gi in țările nordice. 
2 că a nu s'a întîmplat vreunui bărbat acel accident 
care l-ar fi putut face să ofere un spectacol indecent. 

3 Niciodată nu s'a produs vre-un scandal oarecare cit de 
mic. Nici un nudist nu a 7 pănă acum surprins măcar „fäcind 
“ in mod mai efectiv fizic. a 
Tr Nu există nimeni care să fi încercat a practica nudismul 
si să fi renunţat, pe 8 primul pas fäcut, tofi devin 

ntuziaşti apărători ai mi A 

z 2 de Sera ver mai există celebra şcoală a lui Koch 
fost institutor scos din învăţămînt. 2 ra eliminarea sa. ei fundä 
şcoli de Freikörperkultur. Centrala e la Hamburg, şi are sucursale 
ia Dresda, Elberfeld, Barmen, Mannheim, Ludwigshafen. Un succes 


enorm. 
La Luna-Bad şi Berlin două zile pe săptămină sint rezervate 
nudiştilor. 


RECENZII 403 


— —— Â. 


La Hamburg mai există o şcoală nudistä de dans ritmic in- 
fiinţată de Hedwid Hagemann, unde tinere adolescente, mai toate 
fiice de milionari, se dedau la exerciţii unde pudoarea e inlocuită 


puritatea. 

Reporterul ne povesteşte cum a făcut el cunoştinţă la Luna- 
Bad cu domnişoara Dora Schnaps, studentă în litere, fiica profe- 
sorului de Liceu Otto Schnaps, nudist convins şi organizat. Atita 
vreme cit erau goi, nici cel mai mic gind excitant nu l-a putut 
ajunge. În schimb, într'o seară, la un dancing, îmbrăcaţi fiind a- 
mindoi, poftele trupeşti au venit îndată. Morală : excitarea cade 
odată cu hainele, şi revine odată cu ele. O credem uşor, dar nu 
strica dacă autorul îşi păstra descrierea micilor sale flirtäri pentru el, 

Ultimele capitole vorbesc de timidele inceputuri de mişcare 
nudistă „în Franţa, unde naturalismul se practică cu pantaloni, 
soutien-gorge, şi garde-champêtre. 

In total, carte informativă şi amuzantă, 

8 


* 
+ * 


C. Narly, Tolstoi educator, Ed. Casei Scoalelor, 1929, 
Autorul cărții se ocupă atit de opera teoretică a lui L. Tolstoi, 
în domeniul pedagogiei cit şi de activitatea sa practică la şcoala 
din Jasnaia Poliana. Sint expuse întăiu părerile lui Tolstoi asupra 
noţiunilor fundamentale in pedagogie ca „educaţie“, „instrucție“ şi 
„cultură“, se cercetează apoi ce poziţie ia Tolstoi faţă de proble- 
mele posibilităţii şi idealului educaţiei, față de mijloacele educative 
şi problema dualității pedagogice: raportul dintre educator gi elev, 
pentru ca în partea a doua a lucrării să se expună activitatea 
practicä a lui Tolstoi pe tărimul şcolar, accentuindu-se peste tot 
influenţa lui J. J. Rousseau şi arätindu-se, in acelaşi timp, că Tolstoi 
este precursor al unor curente noi în pedagogie--a incercat in 
şcoala sa sistemul Cyti School, în practica pedagogică cere aco- 
modarea profesorului la sufletul individual al copiiului, pe care-l 
cunoaște profund prin intuiţia sa de mare scriitor. În special, Tolstoi 
a ştiut să utilizeze in scopuri pedagogice trebuinfa de prietinie a 
copiilor, precum şi particularitäfile fanteziei infantile, caracterizate 
prin fenomene eidetice foarte accentuate, de care literatura peda- 
gogică şi psihologică a început să se oc abia in anii din urmă. 
In deosebire de alți cercetători, d. Narly, vorbind despre li- 
bertatea care era la temelia vieții şcolare din Jasnaia Poliana, nu 
consideră drept anarhie lipsa de disciplină, fiindcă dacă Tolstoi 
nu întrodusese o ordine exterioară, constringătoare, în schimb cerea 
dela elevi să fie curafi, ordonafi şi cinstiți. Ordinea la care se 
sese mai tirziu la şcoala lui Tolstoi, a fost stabilită cu deplină 
ti de cäträ elevii înşişi. Tolstoi nu apare deci, în pedagogie, 
ca anarhist, ci se apropie mai mult de concepția lui Fr. Foërster. 
Deosebirea e însă că Forster cere ca elevul să accepte 
liber o anumită ordine, pe care > sugerează totuşi educatorul, în 


404 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mod metodic, cu premeditafie, astfel că, ideile, poruncile, princi- 
piile, le acceptate de elevi îşi au proveniența în mintea edu- 
catorului, pe cînd Tolstoi cel mult ocazional elevilor 
unele lucruri, nu ţine însă ca elevii să accepte numaidecit suges- 
tiile lui ci îi lasă să discute liber şi să hotărască ei, acordindu-le 
şi libertatea iniţiativei. Izvorul ordinei, după Tolstoi, e deci In min- 
tea şi voinţa copiilor, educatorul nefiind decît un tovarăş mai ex- 
perimentat al elevilor şi nu un conducător al lor. 

in genere, Tolstoi acordă mai multă valoare instrucției, co- 
municării de cunoştinţe, decit educaţiei, care tinde să formeze 
caracterul copiilor după un anumit tipic. Copilul e mai bun, decit 
omul matur, cu sufletul deformat de civilizaţia modernă, _deaceia 
să i se lase libera dezvoltare a caracterului său inăscut—ideia lui 
J. J. Rousseau, care a dat naştere principiului educaţiei negative. 

Lucrarea d-lui Narly sufere însă de o lipsă: nu caută să sta- 
bilească o corespondență mai strinsă intre ideile pedagogice ale lui 
L. Tolstoi şi concepția sa morală şi metafizică. 

Stilul autorului are o particularitate care nu trebue trecută cu 
vederea : pe-alocuri se găsesc expresii cu accente de familiaritate 
nereusitä. De exemplu comparind pe Tolstoi cu Socrat, autorul scrie: 
„De-alungul veacurilor, Socrates şi-a găsit în el un frate“. Numai 
un scriitor cu valoarea unui James sau chiar Tolstoi însuşi îşi 
poate permite un ton familiar fără ca din aceasta să rezulte o scă- 
dere a scrierilor lui. 


V. Harea 


Revista Revistelor 


Revista stiintificä „V. Adama- 
chi" laşi. Excelenta publicaţie ieşană, 
tipărită cu atitea sacrificii de profe- 
sorii universităţii şi colaboratorii lor, 
cuprinde, în cel din urmă număr, între 
altele, articolul d-lui conferențiar C. 
Motaș, despre adaptarea animalelor 
marine la viața terestră, folosind 
cercetările făcute In Arhipelagul Son- 
delor, de numeroşi biologi. 

Pe coastele 83 3 
acestui arc casi pe coaste 
Sumatrei, * i, Afri- 
cei räsäritene, in Africa sudică 3. a. 
coaste acoperite de ape în timpul 
fluxului; crese nişte plante „Mangrove* 
cu radăcini ce par nişte ele care 
ar susține un stilp de felinar. Printre 
rădăcinile aceste, cara rămin desco- 
perite cind se retrage apa, foeşte o 
lume animală cu adaptări la viața te- 
resträ. 

In toată organizarea lor se păstrează 

anul general al grupului din care 

parte, Ba şi in amănunte n'au toc- 


deosebiri cite sint le asiguri traiul 
in aer cele citeva ore cit apa e re- 
trasă. La unele, aşa de mici sint mo- 
dificările că nu-ți vine a crede că ele 
pot asigura animalului rezistența ne- 
cesară lipsei umezelei. In ele totuși 
surpeindem sensul in care a Început 
evoluția spre adaptare terestră 

De pildă —ca să ne märginim la un 
singur exemplu din numeroasele date 
în articolul d-lui Motaş—un soiu de 
peşti înrudiți cu Guvizii sint destul 
de bine inxestrati pentru viaţa vre- 


melnică de uscat, avind aripioarele 
dela piept lungite si cu un cot care 
aduce cătră cap extremitatea lor. Cu 
nceastă extremitate a aripioarelor a- 
nimalul se razimă în nămol şi päseste 
ca o sälämizdrä. Ba chiar se şi ca- 

A pe tulpinile plantelor ajutindu-se 

aceasta şi de aripioarele pintecetul 
alipite între dinsele si slujind ca o 
ventuză 


Pentru cercetat mediul, ochii. lor sint 
mari, bulbucati și aşezaţi spre cres- 
tetul lui, dar putind fi migcati in 
toate le prin o complicată mus- 
culatură, 

lar pentru Improspätat oxigenul 
consumat de corp, respiră şi prin piele, 
gropita nazală, cavitatea furingiană, 
sacul bronchiilor. 

Cum viaţa de uscat prezintă mai 
multe primejdii ca cea acvatică, peş- 
tişorii aceştia sint şi artişti construc- 
tori; ei îşi fac din nămol culcuguri, 
din care scot deseori capul pentru 
pindă ca tistarul din stepele noastre. 

Articolul frumos ilustrat se poate 
ceti cu inlesnire şi de un public mai 
larg decit acel al revistelor ştiinţifice 
în genere, aducind numeroase exemple 
din toate genurile de animale—de 
puţinele schimbări ce pot asigura tre- 
cerea dela viața exclusiv acvatică la 
cea terestră, 

Natura ne pune zin lumea animi- 
elor caşi în cea a plantelor material 
suficient la dispoziţie, pentru a urmări 
cum din formele simple apărute In 
vremuri de mult apuse, viaţa a realizat 
forme complicate; cum dela mediul 


408 VIAŢA ROMINEASCA 


acvatic, marin, în care fără îndoială 
s'a dezvoltat mai toate formele azi 
cunoscute, Sa ajuns la formele terestre, 
unde lupta cu mediul e mai grea şi 
a cerut mai deosebite Inzesträri. 


Diplomatul 


In carțile asupra diplomaţiei, autorii 
se mărginesc a cere ambasadorului 
să fie şiret şi să ştie a păcăli guver- 
nele pe lângă care e acreditat, Ceia- 
ce-i naiv, cam imoral şi mai ales: 
inexact. Căci este fals ca diplomatul 
trebue sa ştie să mistifice. Azi mij 
loacck de comunicaţie zi de —— 
matic sint pe perfectionate pentru 
ca sa se mal poată tăinui sau dena- 
tara un eveniment. Dimpotrivă, prima 
datorie a diplomatului este să fie sincer, 
să fie e! cel dintalu casă informeze 
guvernul străin asupra evenimentelor 
detavorabile ţării lor, tocmai pentru 
a le putea explica şi fica. Deoarece, 
cu puţin spirit ologic, orice fapt 
istoric se poate explica şi pănă la un 
punct scuza. În plus de aceasta, oa: 
semenea francheţă e de natură ja ciy- 
tiga incredere, încredere care va fi 
de un nespus folos atunci când diplo- 
matul va avea prilejul să comenteze, 
de astă data, im eveniment favorabil 
er sale, 
Bia y cum vedem, prestigiul perso 
ambasadorului joacă mare 8 

aun de ce e bine ca diplomatul să fie 
ales dintre acele e- e care, 
in meseria lor in 
vedit ca ştiu să câştige stimă, rm 
laritate, activitate. Ca diplomat, el va 
repeta de astă dată în străinătate și 
in folosul ţării, aceiaşi captare de 
prestigiu şi credit pe care o isbin- 
dise odinioară in ţara lui şi pentru 
e). America a înțeles bine această 
situaţie, Deaceia în porturile 
matice importante, ambasadorii 
sorua sint recrutați aproape să 
deauna din afara carierei. 

(D. I. Suchianu, Adevărul Literar), 


Psiho-fiziologia virstelor 
şi sexelor 
Există două fapte centrale în viaţa 


urii individ; virsta şi sexul, care n'au 
lost studiate în deajuns din 


copii, adolescenţi, miori şi majori. 
Fiecare moment al vieţii este o altă 
vîrstă. Dar iată un alt element, care 
combinat cu cel dintiiu aduce puțină 
preciziune. Este sexul, zi anume viaţa 
sexuală, diferită la cele două sexe.» 
Acesta e care împarte virsta omului 
În copilărie, pubertate, maturitate, se- 
nilitate. 

Dar toate acestea sint încă won şi 
empirice. Ar trebui studiate mu numai 
particularitätile fiecărui sex, sau psi- 
chodezvoltarea şi alteratüle fizice së- 
nile ;—acestea-s cercelări mai com- 
plicate. Ar trebui să se înceapă deo- 
camdata cu stabilirea şi examinarea 
bazelor fiziologice care determină 
variațiile psihice ce = ae di- 
versele virste gi 

Aceste două Ta pitole de psiho-fizio- 
logie sint extrem de 2 
destul de inexplorate. Ar fi 
menţionat. Psihologia co — a 


risit) al 
ch Ch. Champy, Revue “Prutosophique). 
Memoriile mele 


M'am hotărit să povestesc ceasurile 
ce mi-au rămas credincioase, în mij- 
locul atitora altele ce Sau dus de- 


piete 3 vederea mea, departe de i- 


prin mine 
sau nesänätoase pe care le-au încercat. 
bine acum ; zi de zi am 


REVISTA REVISTELOR 407 


Atomii ereditari 


a Ce diverse pe care le mos- 
a (dimensiuni, pig- 


articula — 
1 de — Se 


se datoresc unor corpuscule mi- 
— numiţi „factori“ care se 
găsesc in celula reproductivă (île ovul, 
fie spermatozoid). Aceşti factori sint 
in număr de mai multe mii, 
aranjați în siraguri, In lanțuri numite 
„cromozom“ (numiți astfel 
se pot colora usor la microscop). 
Ceiace=i curios si remarcabil este că 
aceşti cromozomi sint în numar con- 


dezvolta 1 care conține si el 48 
de cromozomi, nu cuprinde decit 21 
de cromozomi dela tată si 24 dela 
mamă, 
„Fiii noştri nu sint niciodată decit 

nişte semi-fi*. Ceiace are urmätoa- 
rea curioasă consecin Un individ 
transmite copilului lui jumătate din ca- 
racterele sale, Copilul va transmite la 
rindu-i jumătate din caracterele lui. 
Ori, această jumătate se 2 foarte 
bine za fie lotul primit dela maică-sa. 
Asa că dela bunic e foarte posibil ca 
nepotul să nu mai moștenească ab- 
solut nimic. ma e numai o generație, 
se poate inti ca descendentul să 
nu mai fie — rudă ca 1 
lui direct! Aga dar „ne 

prin generaţie tot aşa cum ne — 
gem prin moarte*, 

Dar toate acestea mai invedereazi 
incă un lucru. Nașterea prin fecun- 
dare bisexualä este un lux; o opera- 
tie cu 50% deșerturi. Aceasta se da- 
toreste faptului că într'adevăr, in na- 
tură, — 2 bisexuali e un lux. 
— ovedit prin numeroase ex 

rienfe că celula reproductivă (atit o- 

femeii cit şi spermatozoidul bär- 
batului) au fiecare tot ce trebue pentru 
a da naştere singur la o progenitură 
perfect normală. „Partenogeneza"— 
literal: naşterea din zu. virgin 
este foarte räspindita în natură. 
la da mai frequentă la femee decit 
barbati caci celula — — a 
este mică, v 
odată ejaculata, se găseşte deadrep- 
tul în mediul exterior, Pe cind ovulul 


— — 


rämine in uter, unde găseşte un me- 
diu mult mai favorabil dezvoltării. 

Dacă sar obţine o parteno- 
geneză comp la speta om ceiace 
nu-i biologice: epte imposibil, am putea 

obţine proge! să moşteneas- 

că toţi 48 de cromozomi ai părintelui. 
Care 24 Me copin fdela, replien en: 
care e cop i 
ticä a Părintelui. Ceiace ar fi intere- 
sant şi util pentru societate, care ar 
putea astfel reproduce e ci. fan i in- 
definit personalitățile de abri- 
cind oarecum astfel geniul în 

(Jean Rostand. Nouvelle — 
Francaise) 


„ 


Naul drept International 


Pionierii dreptului eg cpr pot, 
fără prea multă temeritate, să insemne 
cu o piatră albă anul 1028. Două mari 
evenimente, de importanţă într adevăr 
capitală, au imprimat aceasta că are, 
din punctul de vedere al dreptului 
ginţilor, o T- indelebilä, 

Intr’adevär, la 27 August 1928 re- 
prezentanfü a cincisprezece puteri au 
— — iar un pact punind räz- 

afară din şi stipulind ca 
acest pact va ie deschis atita 
timp cit va fi necesar pentru ca toate 
in lumii să adereze iu el. 

e de altă parte, in sesiunea din 
9 1928, adunarea deln Ge- 
neva a adoptat un act general pen- 
tru regularea pacificä e diferendelor 
internationale, transmitind la rindu-i 
spre adeziune cite mai multe state. 

Ceiace ne dă dreptul să auguräm 
începutul unei ere nouă în regularea 
raporturilor dintre popoare 

Baron Descamps. emie de Droi! 
International. 


pr n iuni ră conceptului 
de — — In Isto 


Unii istorici, ca bunioarä istoricul 
german H. Rickert, sau Fr. Meinecke 
consimt a introduce cauzalitatea Im 
istorie. Dar numai la ceiace-l ma- 
terial în Istorie, nu Insă la ceiace-i 
spiritual, la partea de Kultur, la e- 
jementul valoare, 

In realitate, conceptul de cauzalitate, 
la dreptul vorbind, nu se poate aplica 
nici la lucrurile materiale nici la cele 
spirituale din istorie. Nu se poate 
folosi aproape de loc. Căci factorul 


nomie, sau, dacă preferaţi, acest pa- 
radox, este care dă atita atracţie prac- 
ticării lor istorice, atracţie cu 
— - 4 — — nimic nu ne a- 

ur, speran noastre vor duce 
vre-odati la o izbindă oarecare, Far- 
mecul vinătoarei—, iată ce ne oferă, 
la urma urmelor această „mică știi 
conjecturală”. De altfel, ceiace perdem 
ca certitudine, cigtigim—cum se in- 
timplă totdeauna—ca amploare de cu- 
nostinti şi ca * de gindire, 

(Henri See, e de Sunthese 
Historique. 


Studiu asupra tologiei con- 
ştiinţei 2 e < 


Psihologia simbolului este o pro- 
blemä relativ recentă. Sau mai precis, 
chiar dacă era tratată si mai de mult, 
ci era însă considerată ca o chestiune 


dintre gindire şi limbaj a preoc 
gindirea filosofică decind există * 
gică dr rar re a au fost destul 


burările de limbaj. 
(E. Cassierer. Journal de Psy- 
chologie). 


Franta Economicä 


Colaboratorii revistei franceze . Re- 
vue d'Economie Politique“ au hsat 
de citäva vreme bunul obicelu de 
a-şi întruni eforturile în vederea alci- 
tuirii unui tablou unitar al Franței în 
cursul anului expirat, tablou făcut din 
toate pimctele economice de vedere: 
al tiei, balanfei conturilor, pre- 
turilor, finanţelor publice şi private, al 
producției agricole si industriale, al 

o şi transporturilor, al culo= 
miilor, asfirgit, al chestiunilor sociale: 
salarii, legislația uvrieră, chestia lo- 
cuinţelor. La tabloul Franţei economi- 
ce pe anul 1928 au contribuit nu mai 
puţin decit 35 de colaboratori, 

William Dualid, Revue d'Econo- 
mie politique) 


Figura omenească în Europa 
Dacă cetim pe moraliştii francezi, 


Montaigne, Pascal, La Rochefoucau 
Vauvenargues, Chamfort, nu ne vom 


cole ca al XVli-Jen şi al XVill-lea, 
secole eminamente rationaliste, Dar 
adevăratul spirit european, care se o- 
lindegte mai cu samă în secolul al 
Nen e mult mai complex, mult 
mai complect. Conţine şi rafionalism, 
dar procedează şi—dacă nu mai ales— 
lea intuiſiei. lată de ce arta plas- 
i 83 istoria, =: arătat o 
predilecție tru portretism. 
(Rudolf — Europdische Re- 
vue), 
Europenizarea Engliterii 


Europenizare—nu în sens de civili- 
zare sau de modernizare. Marea Bri- 
tanie nu are nevoe de a imità Europa 
pentru a se ridica pe treapta culturii. 
Europenizarea, pentru Anglia, însamnă 
incetarea izolării, a secularului său: 
„Splendid isolment*. Această ţară, 
abia la 20 de ore innot departe 
Europa, nu făcea in realitate parte 
din Europa. Totdeauna a făcut oare- 
cum opinie separată, Şi trebue să re- 
cunoaştem că aceasta i-a profitat. lată 
insă că acum va fi nevoită să renunțe 
la o asemenea atitudine. Două sint 
pricinile. Pe deoparte acroplanul, care 
stabileşte deasupra ei şi a continen- 
tului o punte pe care sim năvi 
marine nu o putuserä decit foarte im- 
perfect realiza, A doua pricină este, 
ca să Intrebulntam expresia marxisti 
dar luată de data aceasta într'un sens 
încă şi mai propriu,—este : chestiunea 
stomacului. Aproape totalitatea pro- 
duselor alimentare pe care le con- 
sumă populația englezească vin de 
aiurea. Aceste două cauze vor fi de- 
terminante pentru a face ca Britania 
să adere insfirsit la Europa. 

(M. |. Bonn, Die Neue Rundschaır). 


Mitul, psihologia si viaţa 


Cunoaşterea in străinătate a activi- 
tätli creatoare a Germaniei in dome- 
niv! artei şi ştiinţei nu se întinde la 
toate operele produse intr'o epocă 
dată. Chiar dacă se face distinctiunen 
clară între acele ce reprezintă un suc- 
ces temporar şi între lucrările care 
marchează un moment de gres 
ştiinţific sau literar, acestea din urmă 
atrag atit de încet atenţia, încit nu e 
de mirare că în fagagul producţiei 
cotidiane mu pot ieşi în evidenţă în 
ochii străinutații, 


_REVISTA REVISTELOR $ iw 


La aceasta trebue să se adaoge 

lipsa de contact a perso 

creatoare cu diferitel 

şi culturale: conservatoare sau de- 
- le lor—intr'o atmosferă 


In mediul, care se mai interesează 
de idei generale a fost mult timp în 
ie problema „mitului“; această 
une a grupat un număr restrins 
de ginditori, in special în j a două 
nume Nietzsche zi Bachilen, Inegali 
ca valoare gi aport personal, remar- 
chm—aläturi de Klages—cä doctrina 
nietzscheană reprezintă o trăsătură 
originală în cunoștința noastră e 
om, o dată ce nu se întilneşte în fie- 
care secol. 

Nietzche a fost pănă în ultimele sa- 
le cugetări subt influența elementului 
dionisiac, pe care l-a — i inter- 
pretat atit de variat. Para ul gin- 
ditor german bănuia adincimile incon- 
stiente şi inatinctive din care izbuc- 
negte viaja superioară şi afirma im- 
portanfa elementului instinctiv in 
manitestările exclusiv umane ale Mintli 
noastre. „Tot ceiace e uman se âli- 
mentează in izvoarele vieţii inconsti- 
ente creatoare“, iati o expresie favo- 
ritä a filosofiei romantice. Prin aceasta 
Nietzsche grata că însăşi științele şi 
formele cele mai abstracte ale cuge- 
tării sint intim legate şi determinate 
de structura biologicăa umanităţii, 
El găsia In cunoaşterea formelor mi- 
tice primitive măsura de apreciere a 
copilăriei omului de azi, a cărui ima- 
gine zi psihologie a apărut atit de 
originala, 

ai recent Klages a reluat vechea 
moţiune a „Eros“-ului antic. Nu mai 
e însă un Eros platonic, ci unul ase- 
mănător concepției energetice univer- 
sale despre om și viaţă: Eros cos- 
mogonicus- 

Fata in faţă cu psihanaliza lui 
Freud, Klages nu poate avea 
sarcasm faţă de încercarea pansexua- 
listă de explicare a lumii şi vieţii. Dar 
Klages nu se mulţumeşte cu atit; el 
expune cunoştinţa stărilor extatice 
frequente In anumite cazuri de psi- 
hologie. „Sufletul se eliberează de 
spirit prin extas 3 
contemplarea realităţii imag 
mitive, a sufletelor trecute care se 
manifestă încă, Pentru a apărea însă 

13 


j | 
| REVISTA. REVISTELOR an 


20 VIATA ROMINEASCA_____ 


E imposibilă trezirea maselor pentru  egoismului \ 
~ şi va reprezenta nu d te- 
ele trebue să se unească corporal cu poarelor pe baza acţiunii literatilor să — 1 Şi mai puțin se acțiune impotriva unei venite 
sufletele vii; astfel, în actul contem- gi filosofie, Ori, tinerimca germană 8 > o nenn mişcare din exterior, ci o pro necesitate 
plaţiei se sävirgeste unirea între de- chiar după räzbolu nu a ințeles acest Dez * . Inge manifes- 
monul creator şi sufletul primitiv. mare ideal al păcii, Şi iată-l atunci pia 8 ung. sa resimtit (H. Simons. Revue des Vivants), 
Remarcâm această conceptie nu Wassermann r aspru aces- —— tei experţilor pen- 
atit pentru valoarea specială ştiinţifică, tor nelnțelegätori al orbirea lor. 2 — 8 — anumi- Criza parlamentarismului. 
pe care am vrut — 0 e in Incä mung a Was- zile — utilizarea unor impo- * ý 
dar mai ales pen 0a- serman a denumit de un critic in sfirsit merità a fi remarcatä re- de o — 3 . — 


rea ei psihologică ce constitue un abil „romancierul punctelor de Intre- 
punct ferm in posibilitățile de cons- bare contemporane”. De atunci ta- 
tituire a viitoarei șilinți a omului, jentul său a ciştivat necontenit in vi- 

(Hans Prinzhorn. Râme d'Alle- goare și mijloacele sale de expresiune 


forma Reichului gätita şi discutată Faptul se datorește frictiunilor - 
aproape 10 ani. E vorba 2 fede- delor care reduc adesea — pei 


manne). s'au perfecționat din ce in ce mai incercării de ea Societăţii mocratic, Dar trebue su ne Intrebäm 
mult. rin gen ce ea serios dacă a survenit un factor nou 
lacob Wassermann „Geschichte der junge Renate“, — r unite ale Europei după sis- menit a transforma viaţa politica şi 
„Christian Wahuschaffe“ si în speci- acelor ale cei. a distruge mentarismul. În ade- 
lacob Wassermann e poate cel mai al „Caspar Hauser“ sint revelatoare Această reformă a Reichului e im- var ce element determinant a aparut, 
original talent creator literatura pentru mentalitatea patetică şi dure- portanță şi prin consecințele ei în care a suprimat prestigiul realizărilor 
germană actuali. roasä a acestui scriitor, Această ul- politica externă. Ea constitue un efectuate subt regimul parlamentar 
Copilăria şi tinereţea i-au oferit ne- lima operă reprezintă în accente im- Die de toate șia intunecat entuziasmul „produs de 
contenite piedici in ascensiune cari- presionante tragedia umanității de pro a I intereseaza constitui- aceste admirabile rezultate 
erei sale de astăzi. De mic părinții elită, care încearcă să arunce in ha- ici oa ope. 1 Impotriva regimului democrat Sus- 
săi vroiau să-l facă negustor, şi mi- osul vieţii lumina rațiunii şi a calitä- „totuşi astăzi viaţa politică a Ger- finut pe baza sistemului parlamentar 
cul lacob a avut mult de Iuptatpänä ţii sale. — 209309 mai imbătrinită şi cu- au aparut fenomene politice locale în 
ce s'a văzut în sfirsit inscris in gim- (Maurice Muret. La Revue de a — o lentă toropeală. Tinere- Spania şi Italia. Este desigur aceasta 
naziul orașului natal, Paris), 2 — . mai L ta- um rezultat al condiţiunilor speciale 
Aceste lupte cu familia i-au trans- tionala, ma tivă şi de viaţă ale acestor ţări; dar nu e 
format pănă la docilitate caracterul, Germania de mine i E schimbare de atitudine re- mai — adevărat că transtormarile 
contribuiră la acea suferință amară, bună parte misiunii istorice, menţionate pot fi privite subt un as- 
de care abundă atitea din operele Cine şi-ar fi putut închipui că in de- | pe care rme pe rind şi-au asumato pect general. 
sale. Curind însă aite conflicte tre- cursul celor zece ani de pace se vor i tratatul aris (1919), Kellog (1928) in ltalia căderea parlamentului a 
bulau să li accentueze sensibilitatea. petrece atit de puține schimbări in l şi acei de al Ilea „pact al fost fatală şi necesară conservării 
Se născuse evreu şi nici școala, niet viaţa politici a Germaniei 7 i — din anul 1934. Ele impun unităţii statului italian. Transformarea 
armata—cu toate măsurile dictate ermania avea de ales două dru- i oc da mot sbuciumäri organizației proletare anarhice in or- 
personal la curtea sa de Wilhelm al muri, pe care putea să apuce: evolu- & la dezechili-  ganizaţii „corporatiste a à= 
l-lea, nu îi puteau ierta şi trece cu ſia cAtra pace sau violenţă. Din nefe- * abe m grade ch m părut spontan şi s'a impus cu seri- 
vederea aceasta intimplare. ricire ea nu a reuşit să-şi impue o Bară pm internă, omul politic e de-  ozitațe în viaţa tinarului organism in- 
Marturisirea sa in acest sens este atitudine consecventă Intro singură 2 she — nd ere y misiune cu dustrial Italian. i 
impresionanta si edificätoare; „Sarac directie; istoria perioadei menționate — 4 ; astăzi politica este In Spania conditiile de viaţă an 
şi evreu—spune ei Wezenn nen constitue o mică 8 8 . alie, — roe Bee — mai putin favorabile directoria- 
i In ochii trupei zi al ofițerilor care s'a evidenţiat o cu ae. a kal dr existent. zintă fără in- 
ro ig i leu deschiderii „expoziției păcii“, — Ay rg in total, dar insig-  doială forma de organizare veche, 


Desigur chiar azi cind—grafie for- Preşedintele Reichului nu va inaugu- 


ei şi talentului säu—l. Wassermann ra această expoziție, căci e intr'o si- 

‘ Arc la o adevărată celebritate li- tuatie dificilă. In adevăr, lumea poli- 22 pes, dar mai pătrunsă de Ingeniozitatea torilor 

terară, nu poate privi viața cu seni- ien se gindestech ingrijorarela ziua, trebui EET —— a at izarea politice şi 

natate complectä. El vorbeşte füra in care moartea lui Hindenburg va telege, că ter za va înlocuirea elementel 

iubire de țara în care a trăit atit de lăsa neisprăvită a H-a etapă a prezi- * politica 8 eg mem şi devenite in parte inatile cu factorii 

necăjit şi in care abia azi și-a găsit  denţici sale; atunci va fi aproape im- — for — se gr şi gr înca ai unei organizaţii 

liniştea sufletească. Sfişierea aceasta posibil de a găsi un candidat necon- ivä faceri a ou — 1 ci democrate. insufieţ 

de — — ae re — — 1 să Cp age dorintelor — spiritul deter-  vărat patriotism, A pre iubește veritabil 

caracte! udaic, circumstanțelor in or sc ale omenirii. Să bezin în noi tn aiis Spania, trebue : £ - 
Nimeni migi chipie că sorial-de cul activităţii — e * — — forg me ei 

te 


care sa desfășurat copilăria lui, Şi 
mai recent tristetei chinuitoare, 
care acest mare scriitor nu va putea 
să se despartă în amintirea gregelilor 
singeroase şi consecințelor marelui 
războiu. 

Iacob Wassermann a preconizat 
încă In1914 necesitatea înțelegerii po- 


mocratii vor face să triumile candi- 
datul tor, chiar de ar amine partidul 
cel mai puternic în ciuda sciziunil sa- 
le; un astfel de om ar suferi o opo- 
zitie lermă chiar în propriu-i partid. 
Viața politică din Germania apare 
lentă, greoaie, indiferentă si mohotonă, 


democrate. 
Autorul vede în situaţia politică ac- 
tunik din Franţa realizarea a două car- 


telări deosebite de valoare; car- 


telul ordinei şi al a ch- 


itica regelui Alexandru 
n al Jugoslaviei. 


Evenimentele politice din Jugoslavia, 
care au dus In instituirea ab- 
selutist şi la dizolvarea definitivă a 
scupcinei, au atras atenția şi apreci- 
rile variate a tuturor acelor ce ct- 
nosc cit de putin situația Serbiei mit- 


ritä i războiu. 
ui pofitica 


rară şi de reflexie 1 
Dizolvarea scupcinei şi instaurarea 


unui guvern pe deasupra partidelor 
este Fealizares însăși a dorinței sè- 
crete populare pentru unificarea sufle- 


por și de colaboratori 

care: Marinkovici— re- 
gal va duce ta triumful desävirsit al 
politicii jugoslave. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Enrique Molina, Dos Filosofos 
Nascimento, Santia» 


go (Chili). 
Autoral, critic filosofic şi ştiinţilic— 
cte un studiu documentat fi 


consacră z 
fosofilor francezi Guyan Dep 
Invăţămintul oficial din Cu e domir 


utorul u deschis drumul 
Giămeşte în atitudinile celor doi filo- 
sofi clanul necesar care duce 


scriitor excelent», 

Marcel Conlon, La vie de Rim- 
dand et son oeuvre, Mercure de 
France, Paris. 

Autorul studiază cu deamânuntul o- 
pera a lui Rimbaud caunnd 


miliel şi a societății se 
in special copilăria lui. D 
Ar mă eje Ar 


François Ruchon, /ean-Arthur 
Rimbaud sa vie, son oewre, son 
influence, Honore C Paris. 

Roland de R Rimbaud 
le vovaul, Au sans Pareil, Paris. 


Romane 


Abel Hermant, La fiamme ren- 
versde, Ed. Flammarion, Paris. 
Actiune 


fericit de peietinla care-l leagă de un 
tinär, Dar acesta moare in războiu, Ru- 
trinul sutere casi altădată, pierderea a 
cestui nou și poate ultim prietin. 
Louis Jean Finot, L'allumeuse, 
Ed. Albin Michel, Paris, E 
In acest wege e ta de 1 
alantă carr-zi povesteşte viața 
45 întimplări variate și de cele mal 
deseori, 


Povestirea e curgătoare zi faptele ves 


Jean Mareze, La coeur d droite, 
Ed. J. Ferenczi © Fils, Paris, 


Jacques Maurel— acestei cărți — 
işi povesteşte lui sentimental 
foarte simplu şi cinic, După nu» 


414 VIAŢA ROMNEASCA k 
Divoire, Le Roman d’un Ştiinţă 
crime, editions 5 
Andre La vie est quoti« H. VIA, Physiologie gunecolo- 
dienne, Albin 4 et medieine de femmes, Bd. 
rges Duhamel, Le club des Paris. 


şi 


Bellevales, Le jeune 
me aux cheveux blancs. Libe. Mar- 


Phili Chabaneix, A lamour 
et å l'amitié, Fernand Moarlot, 
Volumul d-lui Chabaneix 


i 


Autorul a 8 cum srp 


nate pe cale gesc 

D. dr. Vignes expune caracterele 
sexuale primare şi funcţiile genitale ale 
2 — dobtudiren 


.. 


Bibliografie 


George Sofronie, Principiul naționalităților In dreptul internatio- 
nal pubtic, Buc., Academia Romină, 1929, „Cultura Naţională“, Preţul 100 tei, 

N. » Acte venețiene privitoare la urmașii lui Petru- Vodă 
Șchiopul, Buc. Acad. Romina, 1929, „Cultura Naţională”, Preţul 60 iei. 

Claudia, Isopescu, Document! Inediti della fine del cinquecento, 
Buc., Acad, Rominä, 1929, „Cultura Naţională“, Preţul 70 Jei. 

Generalul R. Rosetti, Citeva săbii ale lui Constantin Rrincoveanu, 
Buc., Acad. Romină, 1929, „Cultura Naţională“, Preţul 15 lei. 

Dr. Andrei Veress, Vechi istoriei unguri şi sași despre istoria Ro- 
mâinilor, Buc., Acad. Romina, 1829, „Cultura Naţională“. Preţul 50 tel, 

C. Râdulescu-Codin, Literatură, tradifü şi obiceluri din Corbii- 
Muscelului, Buc., Acad. Romina. 1929. „Cultura Naţională“, Preţul 100 lei. 

Analele Academiei Romine, Tomul XLIX, şedinţele din 1928-1929, 
Bucureşti, Atelierele Grafice „Cultura Naţională“, 1929, Prețul 155 lei 

N. Donici, AI treilea Congres al Uniunei astronomice internatio- 
nale, Buc., Acad, Romina, 1020, Cultura Naţională”, Preţul 7 lei. 

Dr. Carlo Tagliavini, Despre „Lexicon* Marsilianum, Buc., Acad. 
Romină, 1920, „Cultura Naţională“, Preţul 15 lel, 

N. Iorga, Oeuvres inédites de Nicolas Milescu, Buc., Acad, Romină, 
1929, „Cultura Naţională“, Preţul 100 lei. 

Victoria D. Voinov, Excreţia prin intermediul cromatocitelor la 
nevertebrate, Buc., Acad. Rominä, 1929, „Cultura Naţională“. 

Creşterea Colecfiilor Bibl, Academiei Romine, Buc., Edit, Academiei 
Romine, 1929, Tip, Scrisul Rominesc, Preţul 100 lei. 

N. Donici, Observatorul de Astronomie Fizică, din Duboșarii vechi, 
Basarabia, Bat., Acad, Romină, 1929, „Cultura Naţională“, Prețul 15 lei, 

C. S. Antonescu, Spongieri Jarasiei din Dobrogea, Buc., Academia 
Rominä, 1929, „Cultura Naţionala”, Preţul 10 lei, 

Dr. G. Z. Petrescu, Viaţa şi Opera lui Caro! Danila 1828 — 1884, 

Buc., Acad, Romină, 1929, „Cultura Naţionala”, Preţul 40 lei. 

Th. Văscăuţanu, Asupra presenfei ardowicianului în basinul Moldo- 
Podolie, Buc, Acad. Romină, 1929, „Preţul 10 lei. 


. * 


416 VIAŢA ROMINBASCA 
Dr N Teodoreanu, Contribuflunt la stadiul originii faurinelor din 
Buc., Acad. Romină, 1929, „Cultura Naţională”, Preţul 45 lei. 
Nicolai Nic. Morogan, Noi contribuțiuni preistorice asupra Basa- 
rabiei de Nord, Buc. Acad. Rominä, 1929, „Cult. Naţională”, Preţul 10 lei. 
Victor Emanuel, Lacrimi ztınbitoare, Satu Mare. Tip. Patria, 1920. 
L C, Filitti, Condica Poenarlior Almajeni, Extras din „Arhivele Ol- 
teniei”, Cralova, Scrisul Rominesc, 1929. 
Emanoil Hagi Moscu, Boerii lui Mihai Viteazul, Extras din aii- 
vele Olteniei, Craiova, Scrisul Rominesc, 1929, 


Const Cehan-Racovitä, Femeia care sa vindut, Dramă în trei acte, , 


Cluj, Ed. Al, Anca, 1929, 

Anuarul Comis'unel Monumentelor istorice, secția pentru Transil- 
vania 1926—1928, Cluj, Tip. Progresul”, Gh. Ghlli, 

Vanghele T. Millio, Cintece populare macedonene, Bucureşti, Edi- 
tura Casei Schalelor, 1928, Preţul 30 lei. 

George Voevidca, Supremul Argument, Extras din Revista „Făt- 
Frumos", Suceava, 1929, Preţul 20 lei. 

Uarie Voronca, Bräfara nopților, Buc. Tip, Capitalei, 

Petru Suciu, Județul Turda, schiţă monografică, Turda, Tiparul 
Tipogr. „Arieşul”, 1929. 

Fabio Sinjoanu, Pro homine, Braşov, Tip. loan Gött Fiul, 1929, 

Mihail Rădulescu, Teoria Congtünfei, Chişinău, Tip. Eparhială „Car- 
tea Romineasch*, 1990, Preţul 80 lei. 


Reviste primite la redacţie : 


Glasul minorităţilor, No. 9-10; Buletinul Camerei de Comerţ şi de 
Industrie T,-Mägurele, No. 6—7; Revista Funcţionarilor publici, No. 7—9: 
Utopia N0.6-7; Transilvania, 9; Sezätoarea, No. 8—10; Societatea de mine, 
No. 16—19; Viaţa agricolă No. 17—19; Isvoraşul, No, 7—8; Resume Men- 
suel des Travaux de la Societe des Nations, No. 8; Cate Literare, No. I; 
Răsăritul, No. 11—12; Unu, No, 17; Flamura, No. 1; Rominul, No. 3-4; 
Corespondenta economică, No. 7—8; Buletin de la section scientifique No. 
3; Luceafărul literar şi artistic, No. 2—3; Mişcarea sociali, No. |: Adam, 
No. 8-10; Fat-Frumos, No.5; Limba rumină, No. 1; La Nouvelle Revue 
Française, No. 193; Review Copi: Recueil pedagogique, Juillet 1929; Bule- 
tinul intemational al Stelei, No. 1; Crainicul, No. 15; Revue internationale 
du Travail, No. 4; Viaţa literară, No 112—115 ; Democraţia, No. 9; Mercure 
de France, No. 751—752; Revista Critică, No. 4; Fintina Darurilor, No, 8; 
Cinaedia, No. 467—468; Pandectele romine, Caetul 6-7 (Anul VIII. 1929) 
Contemporanul, No. 82; Cimpina, No. 6; Raze de lumină, No. 4; Ramuri, 
No. 8-8: Natura, No. 8; Rev. Generală a Invăţămintului, No. 7; Noua re- 
vista bisericească, No. 14; Rominia militară, No, 7—9; Ritmuri, No. 2; 
Biserica ortodoxă romină, No. 9; Moldova Literară, No. 7—9; Libertatea, 
No. 23: Prometeu, No. 3; Revista de Filosofie, No. 3; Tipamija literară, 
No. 1, An. II; 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI LXXIX 
(Anul XXI, Numerele 7, 8, 9 si 10). 


I. Literatură 


Botez Demostene.—Inscripfie. . . +» s e esa 
Cehov A. Judecătorul de instrucţie (Trad. din ruseşte 


i A FIRE 2: ee ceia ia a iai a 
Eminescu M.. Der Abendstern (Luceafărul, traducere 
în germană de N.N. Botez). )))... 


Georgescu V..—la Capre negre. . - 
Kirițescu Constantin.—Porunca a zecea. 
Lesnea George.—lspită. 

lr „ 
Mantu Lucid. Bietii oamen i. 
Philippide A. AI. Uz ina. 
Protopopescu Drugog. Jimmy, Jack, Sam şi Harry. 

3 „ „Maid of Ceylon. 
Ralea D. Mihai.—Memorial (Note de drum în Spania). 106, 
Sadoveanu Mihail.—Abatele de Marenne iese din tirgul 

Iaşilor urmind drumul cătră Impărăţie. . » » » 
Teodoreanu lonel.—Bal Mascat, . . . » =... 

II. Studii.—Articole—Scrisori din ţară 
şi din străinătate 
Bädären A. Dan.—Introducerea Naturalismului în Mol- 

dova şi Gheorghe Asaki, . 
Constantinescu- laşi P..—Unirea Basarabiei (Pe Marginea 

unor documente). . . e .d 


u 


Diaconescu F. Joan.—Pädurile in cadrul economiei na- 

tionale şi al prevederei sociale. 
Greenwood Thomas.—Inceputurile guvernării laburiste, 
Ibrăileanu G.—Eminescu (Note asupra versului). . . » 
Ionescu Alexandru.— Societatea Naţiunilor şi prob 

politice ale Romîniei, 1 
Mancaş Mircea,—Antagonistul Nietzsche. 
Rădulescu loan. —Un mare savant: Enrico Ferri. 
Rohan Charles de, print —Este Europa decadentä. 
Sebastian L.—Prevenitul Don Ramon. 


Suchianu J. D. Specialistul. 
„„—lzvor de singurătate. 


III. Note pe marginea cărţilor 


— . * 


Sd. M.—Pe două psaltiri. — . * * * «9 % * 1 0 
IV. Cronici 


Birsânescu S. S. Cronica pedagogică (S. Mehedinţi şi 

relorma inväfämintului superior). 
Botez Octau,—Cronica literară (Un poet modernist 

Bacovia)... ]] 2 

B. O. Cronica teatralä: laşi (cucoana Chirita. Anno 
domini.—Pescuitorul de umbre.—Iluzia fericirii). 

x Harea V.—Cronica ideilor (Discuţiile în jurul Unirii 
Basarabiei) ) A 

Mancag Mircea.—Cronica literară (Leonahrd Franck). 

Ralea M.—Cronica socială (Israël in Rominia), . - - 

Tonitza N. N.—Cronica artistică (O nouă viziune a Bal- 

Ceuta). n ee di e a ile Rp e 


V. Miscellan a 


Nicanor P. & Co..—larăşi ortodoxismul. Georges Cour- 
teline, burghez parizi 7 
metatizic.— Colaborarea occidentală. .. » - . 

Nicanor. P. & Co.—Premiul Nobel.—Wilhelm Rein.— 


in une. 


ul şi temperamentul _ 


VI. Recenzii 


Brätescu-Voinegti Al, 1.—Firimituri (Octav Botez), . . 
Carp M.—Studiul limbii romine în şcoala secundară : 
Cetire, Compunere, Gramatică p. cl. I. H şi Ul. Ce- 
tire, literatură și stil, Compoziţie p. el. IV (V. R.). 
Clurezu D..—Räsärit (Al. A. Philippide). ‘ 
Donici Leon.—Noul Seminar (Mircea Mancas). 
Feuchtwanger Lion.—Le juif Süss (Mircea Mancaş). 
Ivanov Serge.—La famine en Russie (Mircea Mancaș), 
Lupaş I.. dr.—Istoria Rominilor (D. I. Suchianu). . 
Maugham Sommerset._Le sortilège maleis (Mircea 
„ e San e tă e e lau 
Mihăescu I. Gib. — Vedenia (Octav Botez). . 
Narly C..— Tolstoi educator (V. Harea). . sa N 
Petrescu Cezar. Simtonia fantastică (Octav Botez), . 
Royer Louls-Charles.—Au pays des hommes ams (D. 
FP! RE er ca 
Siegfried Andrt.—Les Etats-Unis d’Aujourd’hui (D. I. S.). 
Voinov E. Vietoria.—Excretia prin intermediul cromo- 
citelor la Nevertebrate (B.). A 


VII. Revista Revistelor 


Barrès Maurice— Memoriile mele (Revue des Deux 
„ 
Bonn J. M.—Europenizarea Engliterei (Die Neue Rund- 
I ale et ae i hc 
Brian-Chaninov.— Studii asupra literaturii medievale ru- 
seşti (Mercure de France). . . . 2 2 20. 
Cassierer E.—Studiu asupra patoiogiei conştiinţei sim- 
bolice (Journal de Psychologie). 
Champy Ch.—Psihofiziologia virstelor gi sexelor (Revue 
„ 1:5 97.6 i-mi e. ee 
Comte de Fels.—Criza parlamentarismului (Revue de 
Ber: Si ee share Bach N 
Descamps Barere—Noul drept international (Revue de 
rennen.. 
Gluffre J.. — Dante şi teoria atenţiei (Logos). - 


210 


1 
MV. 


IV 


Habert J. Jules Michelet şi Marea (Revue Universelle). 

Joleaud L.—Atlantida (Revue de Paris). 

Kassner Rudolf.—Figura omenească în en (Euro. 
păische Revue). 

Mirkine- Guetzeviteh M. prof. Node tendințe ale Dep 
tului constituțional (Revue de Droit Public et de 
Sciènce politique). 

Muret Maurice. —lacob 3 (La Revue de Paris). 

Oualid William. Franţa economică (Revue d'Economit 
politique). a 

Prinzhorn Hans — Mitul, “psihologia qi via (Revue 
d'Allemagne). 

„Politica regelui Alexandru al fugonläviei”: 

Probst H. J. dr.—Magia civilizafilor gi necivilizatilor 
(Revue Internationale de Sociologie). Sun 

Rabaud E.—Societăţi animale şi fenomene colective 
(Journal de Psychologie). 

„Revista ştiințițică „V. Adamac hi”. 

Romier Lucien. —Lapte de capră şi brinză de SF 
(Revue des Deux Mondes). K 2.5 

Rostand Jean.— Atomii ereditari (Nouvelle Revut Fran- 
çaise). e 

Sâe H.—Necesitatea unei înţelegeri economice europene 
(Scientia), F a 

Sea Henri.—Observaţiuni asupra — 00 cauzall- 
tate în Istorie (Revue de Synthese historique). 

Simons H.— Germania de mine (Revue de Vivants). 

Suchianu J. D.—Diplomatul (Adevărul literar). 

Waldo Frank. —Redescoperirea Americei (Europe). 


VII. Mişcarea intelectuală in străinătate . . - 


IX. Bibliografie 


410 
406 
210 


213, 413 


. 215, 415